Sfanta Liturghiemomente si semnificatii Partea pregatitoare a Sfintei Liturghii se numeste Proscomidie si se savarseste de catre preot in taina, in Sfantul Altar, inainte de inceputul Sfintei Liturghii, in locul numit proscomidiar. Proscomidiarul este o masuta sau o nisa in perete, aflata in partea de miazazi a Sfantului Altar. In timpul acestei Sfinte slujbe protul pregateste cinstitele daruri, adica jertfa nesangeroasa care, dupa sfintire, se va preface in Sfanta Impartasanie. Rugandu-se, preotul, folosindu-se de o copie (un cutit in forma de sulita) scoate din prima prescura un cub ( pe care se afla imprimat un patrat, in interiorul caruia sunt initialele IS, HS, NI, KA,care inseamna ,,Iisus Hristos biruieste !”) si il asaza pe o farfurie din metal numita Sfantul Disc. Acest cub de paine cu pecete se numeste Sfantul Agnet si Il reprezinta pe Mantuitorul nostru Iisus Hristos (painea se va preface in Trupul Domnului). Din celelalte prescuri (in numar de patru), preotul scoate particele de paine in forma de triunghi, numite miride care sunt asezate tot pe Sfantul Disc. Prima mirida o reprezinta pe Maica Domnului, alte noua miride sunt pentru pomenirea sfintilor si a celor noua cete ingeresti, alte trei pentru episcopul locului, conducatorii tarii, ctitorii si binefacatorii acelei bisericii, apoi doua gramajoare pentru vii si pentru morti (numele lor se citesc de catre preot de pe pomelnicele aduse de credinciosi). Vinul, amestecat cu putina apa, este turnat de catre preot in Sfantul Potir, care este un pahar metalic cu picior (vinul se va preface in Sangele Domnului). La sfarsitul Proscomidiei, preotul acopera Sfantul Disc cu un acoperamant si Sfantul Potir cu un alt acoperamant si le lasa la proscomidiar.
Dupa savarsirea Proscomidiei, urmeaza Liturghia propiuzisa, la care participa toti credinciosii din biserica, inceperea ei fiind anuntata de sunetul clopotelor si de toaca . Aceasta sfanta slujba se desfasoara sub forma unui permanent dialog intre altar (preot) si credinciosi. Prima parte a Sfintei Liturghii se numeste Liturghia catehumenilor (a celor chemati la Botez), pentru ca in vechime, multi dintre cei care veneau la slujba nu erau botezati dar se pregateau sa primeasca botezul si sa devina membri ai Bisericii lui Hristos. Nefiind botezati, nu se puteau impartasi cu Trupul si Sangele lui Hristos, deci nu aveau voie sa participe la toata Sfanta Liturghie. Momentele principale ale acestei parti sunt: 1. Binecuvantarea mare. Preotul deschide mai intai usile imparatesti, iar apoi aflandu-se in fata mesei Sfantului Altar, zice: ,,Binecuvantata este imparatia Tatalui si a Fiului si a Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii veciilor”. Aceste cuvinte arata ca tinta Sfintei Liturghi este de-ai conduce pe crestini in Imparatia lui Dumnezeu si de-ai impartasi de darurile bogate ale acesteia. Credinciosii raspund: Amin !, care inseamna Asa este sau Asa sa fie. 2. Ectenia mare este un sir de cereri catre Dumnezeu pentru toata creatia: pentru pace si bunastare, pentru intelegere si unitate intre oameni si intre Biserici, pentru roadele pamantului si pentru intreaga natura, pentru cei ce calatoresc, pentru cei bolnavi, pentru toti oamenii si pentru toate problemele lor etc. Dupa fiecare cerere, strana si credinciosii canta cu umilinta si credinta : Doamne miluieste! (aceasta rugaciune este cea mai scurta si cea mai puternica daca este rostita din tot sufletul). 3. Antifoanele sunt imne sau cantari prin care credinciosii il lauda pe Dumnezeu. In timp ce preotul se roaga neincetat in Sfantul Altar, se canta Antifonul I- Psalmul 102- Antifonul al II-lea-Psalmul 145- Antifonul al III-lea sau Fericirile. Fericirile alcatuiesc ultimul antifon, ele fiind o parte din prima
cuvantare mare a Mantuitorului, rostita multimii care Il asculta, si cunoscuta sub numele de ,,Predica de pe Munte”(Matei, cap. V si urm.). Ele sunt pentru noi un adevarat indreptar de vietuire crestina. 4. Vohodul mic este iesirea preotului din Altar cu Sfanta Evanghelie, precedat de o persoana cu o lumanare aprinsa. Preotul simbolizeza aratarea lui Hristos in lume, pentru propovaduirea Evangheliei, purtatorii lumanarilor inchipuiesc pe Inaintemergatorul si Botezatorul Ioan, care a pregatit calea Domnului, precum si pe proorocii Vechiului Testament, care au vestit venirea Lui, iar luminile reprezinta lumina spirituala adusa de Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin Sfanta Evanghelie. Acum credinciosii canta: ,,Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos. Mantuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce ai inviat din morti, pe noi cei ce-Ti cantam: Aliluia” (prin aceasta cantare suntem indemnati, sa ne inchinam si sa cadem inaintea lui Hristos, care este prezent prin Sfanta Evanghelie inaltata de preot si asezata apoi pe Sfanta Masa). Apoi se canta trisaghionul: ,,Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fara de moarte miluieste-ne pe noi”. Aceasta cantare se repeta de trei ori, in numele Sfintei Treimi si simbolizeaza unirea cerului cu pamantul prin Sfanta Liturghie. 5. Citirea Apostolului din cartea Apostolul. Acest moment semnifica trimiterea la propovaduire a Apostolilor de catre Mantuitorul Hristos. Cartea Apostolul cuprinde fapte, sfaturi, indemnuri, sfinte invataturi din scrierile Sfintilor Apostoli (toate cartile Noului Testament, in afara de cele patru Evanghelii si de Apocalipsa) si se citeste de catre un citet. 6. Citirea Sfintei Evanghelii care il reprezinta pe Mantuitorul Insusi propovaduind multimilor. Sfanta Evanghelie (include cele patru Evanghelii) cuprinde faptele si invataturile dumnezeiesti ale Mantuitorului nostru Iisus Hristos si poate fi citita numai de catre preot (sau diacon). Dupa citirea pericopei (pasaj) evanghelice, la unele biserici urmeaza predica, pe cand la altele aceste cuvant de invatatura incheie slujba Sfintei Liturghii.
7. Dupa alte rugaciuni (ectenia intreita), urmeaza rugaciuni speciale pentru cei chemati la Botez (catehumeni) si se incheie cu: “Cati sunteti chemati, iesiti .Cei chemati, iesiti. Cati sunteti chemati, iesiti .Ca nimeni din cei chemati sa nu ramana.” Momentul semnifica despartirea oamenilor drepti de cei pacatosi (ca in Pilda neghinei) la sfarsitul lumii. Partea a doua a Sfintei Liturghii se numeste Liturghia credinciosilor (a celor botezati). Momentele principale ale acestei parti sunt: 1. Rugaciunea credinciosilor. Preotul zice: “Cati suntem credinciosi, iara si iara cu pace Domnului sa ne rugam”. 2. Cantarea imnului numit “Heruvic”. Credinciosii il lauda pe Dumnezeu cu intreita cantare, asa cum heruvimii si toate cetele ingeresti il lauda: ,,Noi, care pe heruvimi cu taina inchipuim si Facatoarei de viata Treimi intreit sfanta cantare aducem, toata grija cea lumeasca sa o lepadam”. 3. Vohodul mare (simbolizeaza drumul facut de Hristos de la Betania la Ierusalim, luarea de pe cruce si ducerea Sa la locul unde era sapat mormantul). La sfarsitul Heruvicului, preotul ia Sfantul Disc si Sfantul Potir cu Cinstitele Daruri, iese cu ele in mijlocul bisericii si se roaga cu voce tare pentru toti credinciosii, zicand pentru fiecare in parte :,,Sa-i pomeneasca Domnul Dumnezeu intru Imparatia Sa”. Intrarea cu Sfintele Daruri infatiseaza intrarea triumfala a lui Iisus Hristos in cetatea Ierusalim unde trebuia sa Se jertfeasca, iar pomenirile de aici se fac dupa pilda talharului rastignit in dreapata lui Iisus, care a castigat fagaduinta raiului pentru ca l-a rugat pe Domnul. Credinciosii continua: ,,Ca pe imparatul tuturor sa-L primim, pe Cel nevazut, inconjurat de cetele ingeresti”. Din acest moment, preotul si intreaga Biserica se pregatesc pentru oferirea Cinstitelor Daruri lui Dumnezeu spre a fi primite si prefacute in Trupul si Sangele lui Hristos si spre impartasirea cu ele.
4. Dupa alte rugaciuni (,,ale punerii inainte”) intreaga Biserica rosteste Crezul (Simbolul de credinta). 5. Apoi preotul cheama credinciosii la intelepciune: ,,Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, Sfanta Jertfa cu pace sa o aducem”, iar credinciosii raspund: ,,Mila pacii, Jertfa laudei” . Aceste cuvinte arata darurile jertfei duhovnicesti sau nemateriale pe care credinciosii le aduc din partea lor, odata cu Jertfa cea adevarata, adusa acum de preot in Sfantul Altar, in numele lor. Aceste daruri sunt mila, pacea si jertfa de lauda (cantarea), in locul jertfelor sangeroase ale Vechiului Testament. Preotul ii indeamna pe credinciosi sa aduca multumire catre Domnul ,,cu vrednicie si cu dreptate“ si sa inalte cantare de biruinta: “Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot. Plin este cerul si pamantul de marirea Ta. Osana intru cei de sus. Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului. Osana intru cei de sus !”. 6. Preotul multumeste lui Dumnezeu pentru toate cate le-a facut pentru oameni si pentru lume si,amintind de Cina cea de Taina rosteste cuvintele pe care le-a rostit atunci Hristos, instituind Sfanta Impartasanie. Aratand cu mana spre Sfantul Agnet, preotul zice: ,,Luati mancati, Aceste este Trupul Meu care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor”. Apoi, aratand cu mana spre Sfantul Potir, zice: ,,Beti dintru Acesta toti, acesta este Sangele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor”. 7. Preotul ridica de pe Sfanta Masa discul si potirul si, privind spre cer, zice: ,,Ale Tale, dintru ale Tale, Tie Iti aducem de toate si pentru toate”, pentru ca darurile aduse lui Dumnezeu sunt din darurile pe care El ni le-a daruit noua.
8. In timpul cantarii ,,Pe Tine Te laudam, pe Tine Te binecuvantam, Tie Iti multumim, Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru”, preotul rosteste cu mainile ridicate rugaciunea numita Epicleza, de invocarea a Duhului Sfant. Aceasta rugaciune (rostita de trei ori) constituie momentul culminant din Sfanta Liturghie, pentru ca acum, prin lucrarea Duhului Sfant, Cinstitele Daruri se prefac in Sfantul Trup si Sfantul Sange al Mantuitorului Hristos. In aceste clipe credinciosii stau in genunchi. 9. Pomenirea Sfintilor, a celor vii si a celor adormiti (in taina, din pomelnic), a Nascatoare de Dumnezeu si Pururea Fecioarei Maria, in timp ce credinciosii canta Axionul: ,,Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimi si mai slavita fara de asemanare decat serafimii, care fara stricaciune pe DumnezeuCuvantul ai nascut, pe Tine cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu te marim”. Preotul binecuvinteaza apoi anafora atingand-o de Sfantul Disc si de Sfantul Potir. 10. Un alt moment important este rostirea rugaciunii ,,Tatal nostru”. 11. Apoi un eveniment deosebit este Impartasirea cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos, a celor pregatiti prin Sfanta Taina a Spovedaniei. 12. Imne si rugaciuni de multumire. 13. Preotul zice ,,Cu pace sa iesim” anuntand sfarsitul Liturghiei, iar credinciosii raspund: ,,Intru numele Domnului”. La sfarsitul Liturghii credinciosii canta: ,,Fie numele Domnului binecuvantat, de acum si pana in veac !, iar preotul ii binecuvinteaza zicand: ,,Binecuvantarea Domnului sa fie peste voi toti, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum si pururea si in vecii veciilor”. 14. Impartirea anaforei (si miruirea credinciosilor). ~Sfarsit~
