Scala de Autoeficacitate

Ralf Schwarzer şi Matthias Jerusalem

Scala de autoeficacitate SES  Instrucţiuni : Mai Mai jos jos sunt sunt enum enumer erat atee o seri seriee de afir afirma maţi ţiii refe referit ritoa oare re la acti activi vita tate teaa

dumneavoastră dumneavoastră profesională. Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi evaluaţi măsura în care sunteţi de acor acordd cu fiec fiecar aree dint dintre re ele. ele. Face Faceţi ţi în perm perman anen enţă ţă refe referir riree la acti activi vita tate teaa dumn dumnea eavo voas astr trăă  profesională. Analizaţi fiecare afirmaţie pe următoarea scală:

Complet neadevărat în ceea ce mă priveşte În cea mai mare parte neadevărat în ceea ce mă priveşte În cea mai mare parte adevărat în ceea ce mă priveşte Perfect adevărat în ceea ce mă priveşte  Notaţi răspunsurile dvs. Pe foaia de răspuns, punând un “x” în dreptul răspunsului care vă reprezintă cel mai bine. 1.

Înto Întotd tdea eaun unaa reuş reuşes escc să rezo rezolv lv probl problem emel elee difi difici cile le dacă dacă mă străd strădui uies escc sufi sufici cien entt de

mult. 2. Chia hiar dacă cine cinevva mi se opune pune,, reu reuşes şesc să iden identi tifi ficc moda odalită lităţi ţile le şi mijl mijlooacel acelee necesare pentru a obţine ceea ce vreau. 3. Este Este uşor uşor pentr pentruu mine mine să fiu consec consecven ventt cu cu obie obiecti ctivel velee mele mele şi să îmi ating ating scopur scopurile ile.. 4. Am încr încred eder eree că aş pute puteaa face face faţă faţă cu suc succe cess even evenim imen ente telo lorr nepr neprev evăz ăzut ute. e. 5. Dato Datorit rităă res resur urse selo lorr mele mele ştiu ştiu cum cum să să fac fac faţă faţă situ situaţ aţii iilo lorr neaş neaşte tept ptat ate. e. 6. Pot Pot rez rezol olva va ma majo jorit ritat atea ea prob proble leme melo lorr dacă dacă inve invest stes escc efo efortu rtull nec neces esar ar.. 7. Pot să să răm rămân calm/ă lm/ă când când mă mă conf confru runnt cu difi dificcultă ultăţi ţi pen pentru tru că mă pot pot baz baza pe abilităţile mele de apărare. 8. Când Când mă conf confru runt nt cu o pro probl blem emăă pot pot de de regu regulă lă să să ide ident ntifi ificc mai mai mul multe te solu soluţi ţii. i. 9. De regu regulă lă,, cân cândd am am o pro probl blem emă, ă, pot pot să să mă mă gân gânde desc sc la o sol soluţ uţie ie.. 10. De obic obicei ei pot pot să să mă descur descurcc în oric oricee situa situaţie ţie şi cu cu orice orice fel fel de de probl probleme eme cu care care sunt sunt confruntat/ă.

SES (Ralf Schwarzer şi Mattias Jerusalem) 1. Introducere În teoria social-cognitivă a personalităţii, constructul de autoeficacitate reprezintă unul din aspectele esenţiale în autoreglarea comportamentului. Autoeficacitatea (Bandura, 1986) se referă la convingerile unui individ vizavi de capacităţile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive, comportamentale şi motivaţionale pentru a îndeplini cu succes o anumită sarcină respectiv capacitatea unui individ de a organiza şi executa o acţiune care asigură atingerea unui scop (Bandura, 1986, Pintrich & Schunk, 1996). Constructul de autoeficacitate descrie convingerile indivizilor cu privire la capacitatea lor de a face faţă cu precădere unor situaţii specifice. Cogniţiile cu privire la propria eficacitate sunt dependente de activităţile în care individul urmează să se implice. Indicatorii privind autoeficacitatea sunt mai revelatori în condiţiile în care se referă la autoeficacitatea situaţionalspecifică şi nu la cea generală. în mod evident, judecăţile cu privire la propria eficienţă pot diferi semnificativ în funcţie de activităţile în care este implicat individul, în funcţie de cunoştinţele declarative şi procedurale ale individului sau de gradul de dificultate al sarcinii şi de motivaţia individului. De altfel, cogniţiile vizavi de autoeficacitatea percepută influenţează alegerea situaţiilor în care un individ se va implica sau a acţiunilor pe care le va iniţia, timpul şi resursele aîocate unei anumite sarcini respectiv reacţiile emoţionale aşteptate în timpul activităţii sau după soluţionarea sarcinii. Expectanţele cu privire la propria eficacitate într-o anumită sarcină influenţează gândurile, emoţiile şi comportamentele în cadrul acelei sarcini şi, implicit, performanţa asociată cu sarcina respectivă. Autoeficacitatea este relaţionată cu decizia de a se angaja în diverse comportamente (alegerea unei sarcini sau a strategiilor rezolutive care ar putea duce la soluţionarea sarcinii respective). Spre exemplu, autoeficacitatea s-a dovedit a fi importantă în alegerea traiectului  profesional. Betz şi Hackett (1981; 1983, apud Pintrich & Schunk, 1996) au demonstrat că autoeficacitatea mediază impactul factorilor sociali şi structurali în alegerea carierei. Aceştia sugerează în plus faptul că diferenţele de gen care apar în alegerea carierei sunt datorate tot autoeficacităţii. Bărbaţii au un nivel ridicat al autoeficacităţii semnificativ mai mare decât femeile  pentru mai multe profesii; acestea au un nivel ridicat al autoeficacităţii pentru profesiile asociate în mod tradiţional cu genul feminin şi un nivel al autoeficacităţii mai scăzut pentru profesiile atribuite tradiţional bărbaţilor. Pe lângă alegerea comportamentelor în care se va angaja un individ, autoeficacitatea influenţează şi resursele alocate demersului de soluţionare a unei sarcini (Bandura & Cervone,. 1983, 1986; Schunk, 1991b apud Pintrich & Schunk, 1996). Indivizii care au un nivel ridicat al autoeficacităţii vor aloca în mod optim resurse în cazul în care se vor confrunta cu situaţii dificile şi vor persista mai mult în sarcină decât cei care au un nivel scăzut al autoeficacităţii, în condiţiile în care aptitudinile lor sunt similare. A fost demonstrată de asemenea şi procesarea mai adâncă a informaţiilor de către indivizii care au un nivel mai ridicat al autoeficacităţii (Pintrich & Schunck, 1996). Indivizii care au un nivel ridicat al autoeficacităţii vor aloca, în mod optim, resursele necesare pentru a soluţiona cu succes o anumită sarcină. Indivizii care au un nivel scăzut al autoeficacităţii au tendinţa să evite iniţierea acţiunii, să iasă din sarcină, să eşueze şi să îşi întărească convingerile cu privire la incompetenţa lor în sarcina respectivă (Stajkovic & Luthans, 1998). De altfel, Bandura (1977) recomandă creşterea autoeficacităţii clienţilor sau pacienţilor cu privire la un anumit domeniu ca şi precursor al creşterii performanţei în acel domeniu. Principalele modalităţi  prin care poate fi crescută autoeficacitatea sunt referirile la performanţele anterioare, învăţarea vicariantă, activarea fiziologică şi persuasiunea verbală (Stajkovic & Luthans, 1998). Este esenţială distincţia între autoeficacitate şi stima de sine. Dacă autoeficacitatea vizează  percepţia propriilor abilităţi de a atinge un anumit scop, stima de sine este mai degrabă relaţionată cu percepţia globală a propriei valori. Spre exemplu, este probabil ca un individ care are  performanţe sportive extrem de modeste să nu aibă o autoeficacitate ridicată privind aptitudinile sale de sportiv; acest lucru nu afectează însă în mod obligatoriu stima de sine a individului (decât în condiţiile în care percepţia propriei valori, ca şi individ, este dependentă de performanţa în această activitate).

2. Ce măsoară scala?

Scala a fost construită pentru a măsura autoeficacitatea, respective convingerea cuiva că  propriile acţiuni pot fi/sunt responsabile de succesul unei anumite activităţi. Deşi o serie de cercetători abordează autoeficacitatea ca fiind generală, autoeficacitatea este de regulă conceptualizată ca fiind specifică. Cu alte cuvinte, un individ poate avea convingeri mai mult sau mai puţin ferme cu privire la eficienţa sa într-un anumit domeniu, respective în sarcini sau situaţii particulare. Adaptarea şi etalonarea scalei pentru populaţia românească a fost realizată pentru domeniul specific al profesiei indivizilor, păstrând totodată itemii propuşi de către autori. 2.1. Descrierea itemilor 

Scala cuprinde 10 itemi care pot fi cotaţi de la 1 la 4, unde 1 înseamnă “complet neadevărat în ceea ce mă priveşte” iar 4 înseamnă “perfect adevărat în ceea ce mă priveşte”. Fiecare din cei 10 itemi ai scalei încarcă un singur factor, nefiind grupaţi pe subscale. 3. Administrare şi cotare

Scala se administrează în varianta creion-hârtie, atât individual (şi în varianta autoadministrare) cât şi în grup. Se preferă administrarea individuală, ori de câte ori este posibil. În cazul administrării în grup, este indicat ca grupul să nu fie mai mare de 15 persoane. Când grupul este mai mare de 15 persoane, numărul examinatorilor trebuie să crească, păstrându-se raportul de un examinator la maximum15 persoane evaluate. La fiecare din cei 10 itemi, indivizii testaţi se auto-evaluează pe o scală Likert de 4 puncte care surprinde valoarea de adevăr a afirmaţiilor, cu referire la propria persoană..

Materiale necesare Itemii scalei; Foaie de răspuns; Instrument de scris • • •

Condiţii de administrare Mediu securizant şi ferit de zgomote; Persoana examinată să fie motivată pentru completarea scalei şi odihnită; Mobilier şi iluminare adecvate, care să permită subiectului examinat completarea în condiţii bune a scalei; În cazul aplicării în grup, sala trebuie să fie suficient de mare pentru a oferi confort  persoanelor examinate. • • •

•

Instrucţiuni de aplicare SES este o scală care se aplică fără limită de timp. Fiecare respondent poate completa scala în ritmul său propriu, astfel încât să ofere acele răspunsuri care îl caracterizează cel mai mult. Completarea scalei durează de regulă aproximativ 5 minute. Dacă respondenţii ezită la alegerea unui răspuns, aceştia sunt încurajaţi să opteze pentru varianta de răspuns care li se potriveşte cel mai bine. Dacă indivizii examinaţi nu pot completa scala în forma sa standard de administrare din cauza unor dificultăţi de citire, este permisă citirea itemilor cu voce tare de către examinator. După ce materialele şi condiţiile necesare pentru administrarea scalei sunt asigurate, începe evaluarea pacientului. Pe lista cu itemii apare următoarea instrucţiune, subiectul putând să o recitească ori de câte ori doreşte pe parcursul evaluării.  Mai jos sunt enumerate o serie de afirmaţii referitoare la activitatea dvs. profesională. Citiţi cu atenţie afirmaţiile de mai jos şi evaluaţi măsura în care sunteţi de acord cu fiecare dintre ele. Faceţi în permanenţă referire la activitatea dvs. profesională.

Complet neadevărat în ceea ce mă priveşte În cea mai mare parte neadevărat în ceea ce mă priveşte În cea mai mare parte adevărat în ceea ce mă priveşte

Perfect adevărat în ceea ce mă priveşte  Notaţi răspunsurile dvs. pe foaia de răspuns punând un „X” în dreptul răspunsului care vă reprezintă cel mai bine.

Cotarea scalei Scala cuprinde 10 itemi care descriu eficienţa personală auto-percepută vizavi de profesia respondentului. Scorul autoeficacităţii percepute se obţine prin însumarea punctajului de la cei 10 itemi. Scorul poate fi cuprins între 10 şi 40. Cu cât scorul este mai mare, cu atât acesta indică un nivel mai ridicat. 4. Fidelitate şi validitate 4.1. Fidelitate Fidelitatea unui test indică măsura în care toţi itemii măsoară aceeaşi variabilă, la aplicări diferite în timp. De regulă fidelitatea unui test este exprimată pe baza consistenţei interne şi a stabilităţii în timp a rezultatelor (Anastasi, 1979). Calculul consistenţei interne s-a efectuat pe baza coeficientului Alfa Cronbach. La un eşantion de 234 de subiecţi, valoarea Alfa Cronbach a fost de 0.84. Scorul indică o bună consistenţă internă, respectiv susţine faptul că itemii scalei evaluează acelaşi construct. 4.2. Validitate Validitatea unui test sau a unei scale indică măsura în care toţi itemii măsoară ceea ce îşi  propun să măsoare. Implicit, validitatea vizează corectitudinea inferenţelor realizate pe baza unui test (Messick, 1995). Validitatea de criteriu indică măsura în care testul este un bun predictor pentru un eşantion de comportamente viitoare. Pentru a stabili dacă un test este valid referitor la criteriu se vor  compara scorurile sale cu valorile unei variabile criteriu (Albu, 1998). Validitatea de criteriu a scalei a fost estimată prin corelarea scorurilor obţinute de către subiecţi la SES cu cele obţinute la măsurători ale anxietăţii trăsătură şi stare. Anxietatea este văzută de către Bandura (Betz & Hackett,1981) ca fiind în relaţie inversă cu autoeficacitatea (în sensul unor convingeri mai mult sau mai puţin ferme cu privire la propria capacitate de a face faţă unor  situaţii specifice). Cu alte cuvinte, cu cât nivelul autoeficacităţii este mai ridicat, cu atât nivelul anxietăţii este mai scăzut, şi viceversa. Datele colectate în cadrul unui studiu realizat pe populaţie românească (Moldovan, 2006) au  permis determinarea măsurii în care nivelul autoeficacităţii este relaţionat cu nivelul anxietăţii stare sau trăsătură. Instrumentele utilizate în acest sens au fost următoarele: • ScaladeAnxietateTrăsătură (StaitTraitAnxietylnventory-STAIX2,Spielberger et al., 1983); scala constă din 20 de descrieri pe baza cărora oamenii exprimă modul în care se simt în general. Anxietatea ca trăsătură se referă la diferenţe relativ stabile în tendinţa de a răspunde la situaţii  percepute ca ameninţătoare cu creşteri ale anxietăţii stare. • Scala de Anxietate Stare (Stait Trait Anxiety Inventory - STAI X1, Spielberger et al., 1983); scala conţine 20 de itemi construiţi sub forma unor descrieri a modului în care aceştia se simt la un moment dat; anxietatea stare este conceptualizată ca o stare emoţională tranzitorie sau o condiţie a organismului uman care este caracterizată prin trăiri conştient percepute de tensiune şi teamă respectiv printr-o activitate sporită a sistemului nervos vegetativ. în tabelul de mai jos sunt prezentate corelaţiile între SES, STAI X1 şi STAI X2. Tabelul 1. Corelaţiile între SES, STAI X1 şi STAI X2 Scală Eşantion Scala de Anxietate Trăsătură N=212 Scala de Anxietate Stare N=239 * corelaţiile sunt semnificative la p<.05

Coeficient de corelaţie .-34* .-22*

Similar cu literatura de specialitate, rezultatele pun în evidenţă relaţia negativă şi semnificativă între nivelul autoeficacităţii şi cel al anxietăţii. Datele prezentate în Tabelul 1 indică faptul că nivelul autoeficacităţii corelează negativ şi semnificativ atât cu nivelul anxietăţii trăsătură (r=.-34, la p<.05) cât şi cu nivelul anxietăţii stare (r= .-22, la p<.05). Validitatea de construct indică măsura în care se poate susţine că testul măsoară o variabilă sau o trăsătură specifică şi vizează corectitudinea inferenţelor pe care le putem face pe baza rezultatelor obţinute la un test (Messick, 1995). De regulă, un test are o validitate de construct bună dacă are la bază un model bine validat teoretic şi empiric. Validitatea de construct a scalei a fost estimată prin corelarea scorurilor obţinute de către subiecţi la SES cu cele obţinute la intrumente ce evaluează acceptarea necondiţionată, orientarea în viaţă (optimismul) şi stima de sine: Scala de acceptare necondiţionată (Unconditional Self Acceptance - USAQ, Chamberlain & Haaga, 2001); scala cuprinde 20 de itemi care evaluează acceptarea necondiţionată a propriei  persoane, construct definit ca şi factor cu rol protectiv în prevenţia declanşării diverselor forme de  psihopatologie. Testul de Orientare în Viaţă (Life Orientation Test - LOT, Scheier & Carver, 1985); testul cuprinde 12 itemi ce evaluează optimismul şi pesimismul dispoziţional, definite ca şi expectanţe generale relativ stabile de a avea 0 concepţie pozitivă asupra viitorului şi experienţelor vieţii. Scala de stimă de sine (Self Esteem Scale - SS, Rosenberg, 1965); scala cuprinde 10 itemi ce reprezintă afirmaţii despre valoarea percepută a propriei persoane, aflate pe un continuum. în tabelul de mai jos sunt prezentate corelaţiile între SES şi celelalte măsurători utilizate  pentru estimarea validităţii scalei. •

•

•

Tabelul 2. Corelaţiile între SES şi USAQ, LOT, SS Scală Scala de Acceptare Necondiţionată Testul de Orientare în Viaţă Scala de Stimă de Sine * corelaţiile sunt semnificative la p<.05

Eşantion N=240 N=240 N=238

Coeficient de corelaţie .20* .28* .30*

Datele prezentate în Tabelul 2 indică faptul că. un nivel crescut al autoeficacităţii corelează  pozitiv cu nivelul acceptării necondiţionate (r=.20, p<.05), cu nivelul de optimism (r=.28, p<.05) şi cu nivelul stimei de sine (r=.30, p<.05).

5. Etalonare Structura eşantionului Datele normative româneşti pentru SES sunt bazate pe răspunsurile a 245 de adulţi extraşi din populaţia generală, dintre care 140 sunt femei şi 105 sunt bărbaţi. Eşantionul utilizat pentru etalonarea SES a inclus subiecţi cu vârsta cuprinsă între 22 şi 64 ani, media vârstei fiind de 33.27 (AS=8.64).  Etalonare

 Nu există un cut-off points care să delimiteze un nivel ridicat al autoeficacităţii de unul scăzut. Având la bază o distribuţie normală a scorurilor, construcţia etalonului pentru SES s-a bazat  pe clase nominalizate.  Etalonul pentru scala SS 

Scoruri

Clasa 1 ≤ 25

Clasa 2 26-29

Clasa 3 30-33

Semnificaţia scorurilor este următoarea: Clasa 1 – nivel foarte scăzut al autoeficacităţii Clasa 2 – nivel scăzut al autoeficacităţii Clasa 3 – nivel mediu al autoeficacităţii Clasa 4 – nivel ridicat al autoeficacităţii Clasa 5 – nivel foarte ridicat al autoeficacităţii

Clasa 4 34-37

Clasa 5 ≥ 38