Prelungiri ale clasicismului şi ale romantismului De demult
Octavian Goga
Repere introductive
Ceea ce caracterizează, în general, literatura română, în perioada cuprinsă între sfârşitul secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX, este manifestarea paralelă a unor elemente aparţinând diverselor curente literare, concretizate însă în opere inegale ca valoare. Se afirmă acum poezia socială şi proza de tendinţă realistă, alături de renaşterea unui romantism provincial şi ţărănesc. Pe lângă aceste direcţii încep să fie cultivate şi unele modalităţi lirice moderne. În România, mişcările literare semnificative în această perioadă au fost: Sămănătorismul: dezvoltat în jurul revistei „Sămănătorul” (1901-1910). L-a avut ca teoretician pe istoricul Nicolae Iorga. Se prezenta o imagine înfrumuseţată a satu satulu luii româ române nesc sc,, avân avândd o perm perman anen entă tă tend tendin inţă ţă de reîn reînto toar arce cere re în trec trecut ut.. Reprezentanţi: Alexandru Vlahuţă, Ştefan Octavian Iosif. Popora Poporanis nismul mul:: dezvol dezvoltat tat în jurul jurul revist revistei ei „Viaţa „Viaţa române româneasc ască”. ă”. L-a avut avut ca teoret teoretici ician an pe criti criticul cul litera literarr Garabe Garabett Ibrăil Ibrăilean eanu. u. A întreţ întreţinu inutt o atitu atitudin dinee de simpatie vie faţă de popor, în special faţă de ţărănime. Reprezentant: Calistrat Hogaş. •
•
•
Date despre Octavian Goga (1881-1938)
Poeziile sale constituie o monografie lirică a suferinţelor satului transilvănean asuprit din punct de vedere social şi naţional. În lirica sa întâlnim cântecul mândriei naţionale jignite, dar şi al speranţei de mai bine a poporului român din Ardeal la cumpăna dintre secole. Cântece fără fără ţară ţară Volume de versuri: Poezii (1905), Ne cheamă pământul (1909), Cântece (1916). Exemple de poezii: Plugarii, Clăcaşii, Noi, Oltul, De demult. Geneza poeziei De demult demult
Poezia este inclusă în volumul Ne cheamă pământul , apărut în anul 1909. Tema este cea socială, a suferinţei ţăranilor români dintr-un dintr-un sat transilvănean, cărora li s-
a răpit pământul. Compoziţia: există patru secvenţe.
1
Analiza textului
Prima secvenţă este dominată de o atmosferă de taină. În timpul nopţii patru juzi români transilvăneni se adună în casa preotului Istrate pentru a ţine sfat. La lumina lumânării preotul scrie o scrisoare împăratului de la Viena A doua secvenţă prezintă conţinutul scrisorii. Împăratului i se aduce la cunoştinţă nedreptatea care li s-a făcut românilor din satul respectiv: „Luminate împărate! Scriem carte cu-ntristare / Ne-au luat păşunea domnii, fără lege şi-ntrebare”. În continuare se prezintă detalii referitoare la natura nedreptăţii comise. Ţăranii din sat aveau semne pe hotarul de pe câmp, însă duşmanii le-au înlăturat, făcându-se ei stăpâni pe moştenirea primită de la înaintaşi. Mi mult, în cursul conflictului, unii dintre ei au fost chiar ucişi: „Şi pe Ionuţ al Floarei ni l-au prăpădit, sărmanul”. Lipsiţi acum de sursa lor de existenţă, sătenii sunt aduşi la o stare de sărăcie extremă („ne mor vitele-n ogradă”) şi se arată gata să recurgă chiar la violenţă pentru a-şi recăpăta drepturile: „Şi `nălţate împărate, noi n-am vrea să facem moarte!”. A treia secvenţă este o proiecţie a celei de-a doua. Spaţiului închis (casa) i se opune fereastra, expresie a deschiderii şi a perspectivei. Nopţii i se opun zorii de zi, imagine a speranţei şi a vieţii. Gestul încremenirii cu coatele pe masă dă o sugestie plastică, statuară. În a patra secvenţă preotul Istrate pune scrisoarea pecetluită în năframă şi o încredinţează jitarului Radu Roată. Acesta este „vechi căprar din cătănie, ştie carte pe nemţeşte”. El primeşte misiunea de a duce scrisoarea celor nedreptăţiţi la Viena pentru a fi citită de împărat. Plecarea sa este însoţită de speranţele întregii colectivităţi care speră să reintre în drepturile sale de altădată. Momentul plecării (dimineaţa) conţine speranţa într-un viitor mai bun.
2
