MANULUL TESTELOR ECI-4 si APS-SF Chestionarul de evaluare a copiilor (ECI-4) Descrierea testului este un instrument de screening pentru simptome afective, cognitive şi de comportament ale mai multor tulbur ări psihiatrice la copii şi, precum s-a afirmat în capitolele anterioare ale acestui Manual , itemii din ECI-4 se bazează pe criteriile de diagnostic statistic ă pentru tulbur ări mentale prezentate în cea de-a patra ediţie a Manualului de diagnostic şi şi statistică (DSM-IV) al Asociaţiei Americane de Psihiatrie (1994) care au fost reformulate pentru a u şura înţelesul acestora pentru părinţi şi educatori. Consider ăm că ECI-4 este util deoarece economise şte mult timp; ofer ă o alternativă la interviurile structurate care sunt prea lungi, implic ă prea mult timp şi prea multe costuri pentru aplica ţiile clinice; şi, spre deosebire de majoritatea scalelor dimensionale de comportament care se utilizează în prezent, este axat pe tulbur ări. Studiile de cercetare susţin eficacitatea ECI-4 ca instrument de screening pentru o gam ă variată de tulbur ări psihiatrice la copii. Cu toate acestea scorurile obţinute NU SUNT MENITE S Ă FURNIZEZE UN DIAGNOSTIC. Mai mult decât atât, având în vedere faptul că stabilirea unui diagnostic corect necesit ă nu doar informaţii privind starea actual ă, ci şi istoricul dezvoltării, variabilele de mediu, istoricul medical, s ănătatea fizică şi, adesea, istoricul psihopatologic al familiei, rezultatele ECI-4 trebuie interpretate cu aten ţie. ECI-4 este un instrument de screening care poate fi folosit ca un punct de plecare pentru a recomanda o evaluare clinic ă efectuată de un specialist în aceste ăşurarea unui interviu clinic. tulbur ări şi ca un ghid pentru desf ăş Chestionarul de evaluare a copiilor (ECI-4)
Parent Checklist A ADHD, tipul cu deficit de aten ţie hiperactiv/impulsiv A ADHD, tipul hiperactiv/impulsiv A ADHD, tipul combinat B Tulburarea opoziţionismului provocator C Tulburarea de conduită PCS Peer Conflict Scale D Anxietatea de separare E-57 Fobia specifică E-62-64 Anxietatea generalizată E-65 Mutismul selectiv F Tulburarea depresivă major ă F Tulburarea distimic ă F77 Tulburarea de adaptare G Fobia socială H Tulbur ări de somn I. Tulbur ări de eliminare J Tulburarea de stres post–traumatic K Tulbur ări de alimentaţie L Tulburarea de ataşament reactivă M Tulburarea autistă M Sindromul Asperger
Teacher Checklist A ADHD, tipul cu deficit de aten ţie hiperactiv/impulsiv A ADHD, tipul hiperactiv/impulsiv A ADHD, tipul combinat B Tulburarea opoziţionismului provocator C Tulburarea de conduită PCS Peer Conflict Scale E-57 Fobia specifică E-62-64 Anxietatea generalizată E-65 Mutismul selectiv F Tulburarea depresivă major ă F Tulburarea distimic ă F77 Tulburarea de adaptare G Fobia socială I. Tulbur ări de eliminare J Tulburarea de stres post–traumatic M Tulburarea autistă M Sindromul Asperger
ADMINISTRARE
Există două versiuni ale chestionarului ECI–4, una pentru p ărinţi şi cealaltă pentru educatori, prezentând foarte multe similarităţi între ele. În cazul în care copilul merge la gr ădiniţă, consider ăm că este important să se obţină informaţii din ambele surse, din mai multe motive. În primul rând, p ărinţii şi educatorii difer ă în ceea ce priveşte abilitatea de a identifica în mod corect anumite tulbur ări, din cauza diferenţelor profunde între cerinţele plasate asupra copilului în diferite împrejur ări (acasă versus la şcoală). În al doilea rând, unii copii î şi dezvăluie mai uşor starea interioar ă (sentimente, emoţii) faţă de un anumit îngrijitor decât fa ţă de un altul. În al treilea rând, identificarea împrejur ării în care copilul are dificultăţi (de diferite grade) are importante implica ţii pentru tratamentul administrat. În al patrulea rând, îngrijitorii sunt foarte diferi ţi în ceea ce priveşte capacitatea lor de evalua în mod corect comportamentul copilului. Obţinerea de informaţii din mai multe surse cre şte probabilitatea cre ării unei imagini mai acurate asupra dificultăţilor cu care se confruntă un anumit copil. Forma pentru educatori difer ă faţă de cea pentru părinţi sub trei aspecte. În primul rând, chestionarul pentru educatori urm ăreşte s ă obţină informaţii despre contextul educa ţional şi serviciile de educaţie specială. În al doilea rând, chestionarul pentru educatori exclude itemii inclu şi în cel pentru părinţi despre care educatorul ar putea avea informa ţii imprecise (de ex., probleme de somn, alimentare). În al treilea rând, chestionarul pentru educatori nu cuprinde o enumerare exhaustiv ă a tuturor simptomelor care apar în forma pentru p ărinţi, în ceea ce priveşte tulbur ările care se caracterizează prin comportamente care sunt problematice în principal în contextul familial (de ex., anxietate de separare). De şi aceste omisiuni din forma pentru educatori au dus, în mod evident, la reducerea num ărului de itemi, numerotarea acestora în funcţie de simptomul descris se p ăstrează în ambele versiuni ale ECI–4. Cu alte cuvinte, pentru a facilita comparaţiile între opiniile p ărinţilor şi cele ale educatorilor, chestionarul pentru educatori nu a fost renumerotat, cu toate că anumite simptome au fost eliminate.
COTAREA
Pentru o mai facilă utilizare a testului am considerat util ă o sistematizare a informa ţiilor legate de cotare şi interpretare a scorurilor ob ţinute. Astfel, pentru majoritatea itemilor se cotează cu 0 răspunsurile „niciodat ă” şi „câteodată” şi cu 1 răspunsurile „deseori” şi „foarte des”. Fac excepţie itemii 34-38, pentru care se coteaz ă cu 0 răspunsul „niciodat ă” şi cu 1 celelalte răspunsuri. În cazul itemilor 72-76, care au variantele de r ăspuns „da” şi „nu”, se cotează cu 1 răspunsul „da” şi cu 0 răspunsul „nu”. În tabelul de mai jos sunt notaţi itemii care intră în componenţa fiecărei scale. Itemii componenţi ai scalelor Tulburarea
Forma pentru părinţi
Forma pentru educatori
A ADHD deficit de aten ţie h iperactiv-impulsiv iv A ADHD hiperactiv-impuls A ADHD combinat B Opoziţionism provocator C Tulburare de conduită PCS Peer Conflict Scale D Anxietatea de separare E-57 Fobie specifică E-58 Obsesii E-59 Compulsii
1-9 10-18 1-18 21-28 29-38 39-48 49-56 57 58 59
1-9 10-18 1-18 21-28 29-33 şi 35-38 39-48 −
57 58 59
E-60 Ticuri motorii E-61 Ticuri vocale Anxietate E-62-64 generalizată E-65 Mutism selectiv F Tulburarea depresivă majoră F Tulb. distimic ă F Tulb. distimic ă (pentru
cercetare) F77 Tulburare de adaptare G Fobia social ă H Tulburări de somn I Tuburări de eliminare J Stres posttraumatic K Tulburări de alimentare L Tulburare reactivă de ataşament M Tulburare autist ă M Asperger
60 61 2, 10, 62-64, 67, 71, 81-84
60 61 2, 10, 62-64, 67, 71
65 66-76
65 66-71 şi 74-76
66-67, 70-73 şi 75-76 62, 66-68, 70-71, 74-76
66-67, 70-71 şi 75-76 62, 66-68, 70-71, 74-76
77 78-80 81-84 85-88 21, 57, 57, 66-68, 73, 75-76, 75-76, 89-92 93-94 95-96
77 78-80
97-108 97-100 şi 105-108
97-108 97-100 şi 105-108
−
87-88 21, 57, 66-68, 75-76, 75-76, 89, 91-92 − −
Pentru fiecare scală, scorul numărului de simptome este egal cu suma cotelor itemilor care compun scala. Dacă acest scor este mai mare sau egal cu num ărul de simptome care trebuie să fie prezente pentru a justifica diagnosticul (scorul simptomelor simptomelor care îndeplinesc diagnosticul) atunci scorul Cutoff al acestei scale este „Da”. În caz contrar, este „Nu”. Pentru ca o tulburare s ă fie prezentă este necesar (dar nu şi suficient) ca scorul Cutoff corespunzător ei să aibă valoarea „da” şi să nu fie prezente anumite tulburări, indicate în tabelul următor. Condiţiile în care este posibil s ă fie prezente tulburările Tulburarea
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească scorul numărului de simptome pentru o posibil ă prezenţă a tulburării scor ≥6 A ADHD deficit de aten ţie A ADHD hiperactiv-impulsiv hiperactiv-impulsiv scor ≥6 A ADHD combinat scor pentru A ADHD deficit de aten ţie ≥6 şi scor pentru A ADHD hiperactiv-impulsiv ≥6 scor ≥4 B Opoziţionism provocator scor ≥3 C Tulburare de conduită
PCS Peer Conflict Scale D Anxietatea de separare E-57 Fobie specifică
Nu se pune diagnosticul PCS. scor ≥3 (numai la forma pentru părinţi) scor ≥1
Condiţii de excludere a tulburării D-G, J, M D-G, J, M D-G, J, M
C, F E, M D, E-58, E-59, G, J
E-58 Obsesii
scor ≥1
E-59 Compulsii
scor ≥1
E-60 Ticuri motorii E-61 Ticuri vocale E-62-64 generalizată
scor ≥1 scor ≥1
Anxietate cel puţin unul dintre itemii 62 şi 63 să aibă cota ≥1 şi cel puţin unul dintre itemii 2, 10, 64, 67, 71, 81-84 să aibă cota ≥1 scor ≥1 E-65 Mutism selectiv F Tulburarea depresivă Se calculează două scoruri: Scor1 pe baza itemilor 66-68 şi 76; majoră Scor2 pe baza itemilor 69-75. Trebuie ca: Scor1 ≥1 şi Scor2 ≥3 şi Scor1 + Scor2 ≥5 Se calculează două scoruri: F Tulburarea distimic ă Scor1 pe baza itemilor 66, 67 şi 76; Scor2 pe baza itemilor 70-73 şi 75. Trebuie ca: Scor1 ≥1 şi Scor2 ≥2 Tulburarea distimic ă Se calculează două scoruri: F Scor1 pe baza itemilor 66, 67 şi 76; (pentru cercetare) Scor2 pe baza itemilor 62, 67, 68, 70, 71, 74, 75. Trebuie ca: Scor1 ≥1 şi Scor2 ≥3 scor ≥1 F77 Tulburare de adaptare scor ≥3 G Fobia social ă H Tulburări de somn I Tuburări de eliminare J Stres posttraumatic
E-57, E-60, E61, E-62-64, F, G E-57, E-60, E61, E-62-64, F, G E-58, E-59, M E-58, E-59, M D, E-57, E-58, E-59, F, F77, G, J, M G, M A, F, F77, J
A. MDD, F77, J
A. MDD, F77, J
J D, E-57, E-6264, M
scor ≥1 scor ≥1
la itemul 89 s ă se răspundă cel puţin cu F77 „câteodată” şi la cel puţin unul dintre itemii 90, 91 şi 92 să se răspundă cel puţin cu „câteodată” şi la cel puţin unul dintre itemii 57, 66, 68 şi 76 să se răspundă cel puţin cu „deseori” şi la cel puţin unul dintre itemii 21, 67, 73 şi
75 să se răspundă cel puţin cu „deseori”. scor ≥1 K Tulburări de alimentare L Tulburare reactivă de scor ≥1 ataşament Se calculează trei scoruri: M Tulburarea autist ă Scor1 pe baza itemilor 97-100; Scor2 pe baza itemilor 101-104; Scor3 pe baza itemilor 105-108. Trebuie ca: Scor1 ≥2 şi Scor2 ≥1 şi Scor3≥1 şi Scor1 + Scor2 + Scor3 ≥6 Se calculează două scoruri: M Sindromul Asperger Scor1 pe baza itemilor 97-100; Scor2 pe baza itemilor 105-108. Trebuie ca: Scor1 ≥2 şi Scor2 ≥1 şi Scor1 + Scor2 ≥3
E-58, E-59, M A, M E-58, E-59, E60, E-65
E-58, E-59, E60, E-65
DSM-IV descrie simptomele tulbur ărilor emoţionale şi de comportament şi specifică numărul minim de simptome necesar pentru a stabili un diagnostic. Num ărul minim de simptome este scorul criteriilor. Copiii care manifest ă numărul minim de simptome necesare pentru diagnosticarea unei tulbur ări primesc un scor Cutoff pozitiv, pozitiv, ceea ce indică faptul că ar fi necesar ă o evaluare clinic ă mai amănunţită. Următorul exemplu de chestionar completat de un p ărinte pentru un copil de 5 ani ilustreaz ă cum se cotează categoriile ADHD din ECI-4 cu ajutorul metodei scorului criteriilor. CATEGORIA A 1. SE GR ĂBEŞTE SĂ REALIZEZE SARCINILE SAU ACTIVITĂŢILE ŞI NU ACORD Ă ATENŢIE DETALIILOR. 2. ÎI ESTE GREU SĂ FIE ATENT/Ă LA ACTIVITĂŢILE DE STUDIU SAU DE JOACĂ (SĂ SE UITE LA CĂR ŢI CU IMAGINI, ETC.). 3. PARE SĂ NU FIE ATENT/Ă CÂND I SE VORBEŞTE ÎN MOD DIRECT. 4. TRECE DE LA O ACTIVITATE PE CARE NU A FINALIZAT-O LA ALTA. 5. ARE DIFICULTĂŢI ÎN A-ŞI ORGANIZA SARCINILE ŞI ACTIVITĂŢILE. 6. EVITĂ SĂ EFECTUEZE SARCINI CARE NECESITĂ EFORT MINTAL (PUZZLE, DESEN ETC.). 7. PIERDE LUCRURILE NECESARE PENTRU DIFERITE ACTIVITĂŢI. 8. ESTE DISTRAS/Ă CU UŞURIN ŢĂ DE CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN JURUL SĂU.
NICIODAT Ă
CÂTEODATĂ / UNEORI
DESEOR FOARTE I DES
√ √ √ √ √ √ √ √
9. ESTE UITUC/Ă ÎN ACTIVITĂŢILE ZILNICE. 10. DĂ DIN MÂINI/PICIOARE SAU SE „FÂŢÂIE” PE SCAUN. 11. ÎI ESTE GREU SĂ STEA PE SCAUN ATUNCI CÂND I SE CERE ACEST LUCRU. 12. ALEARGĂ SAU SE CAŢĂR Ă ATUNCI CÂND I SE SPUNE SĂ NU FACĂ ACEST LUCRU. 13. ÎI ESTE GREU SĂ SE JOACE ÎN LINIŞTE. 14. ESTE „PE FUGĂ” SAU SE COMPORTĂ DE PARCĂ AR FI CONDUS/Ă DE UN MOTOR. 15. VORBEŞTE EXCESIV. 16. R ĂSPUNDE ÎNAINTE CA ÎNTREBAREA S Ă FIE TERMINATĂ. 17. ÎI ESTE GREU SĂ ÎŞI AŞTEPTE RÂNDUL ÎN TIMPUL ACTIVITĂŢILOR DE GRUP. 18. ÎNTRERUPE CONVERSAŢIILE ALTOR PERSOANE SAU ACTIVITĂŢILE ALTOR COPII.
√ √ √ √ √ √ √ √ √ √
1. Există trei tipuri de ADHD: ADHD tipul cu deficit de aten ţie (itemii nr. 1-9), ADHD tipul hiperactiv-impulsiv (itemii nr. 10-18) şi ADHD tipul combinat (itemii nr. 1-18). Pentru scorul Cutoff corespunzător tipului combinat de ADHD, este necesar s ă se îndeplineasc ă şi criteriile aferente celorlalte tipuri de ADHD.
ECI-4: CALCULUL NUMĂRULUI DE SIMPTOME CAT
TULBURARE
ITEMI
SCOR CRIT.
SCOR PĂRINŢI
SCOR EDUC.
SCOR CUTOFF
A
ADHD deficit de at. ADHD hiper – impuls ADHD combinat
1-9
≥6
7
9
DA
CATEGORII DE EXCLUDERE D-G, JM
10-18
≥6
4
3
NU
D-G, JM
1-9 10-18
≥6 ≥6
7 4
9 3
NU
D-G, JM
A A
2. Număraţi câte r ăspunsuri de „foarte des” şi „deseori” au fost date la itemii nr 1-9 şi scrieţi numărul total la categoria Scor p ărinţi de pe fişa de calcul al scorului. [ Pentru acest copil, scorul este 7 ]. ]. 3. Număraţi câte r ăspunsuri de „foarte des” şi „deseori” au fost date la itemii nr. 10-18 şi scrieţi numărul total la categoria Scor p ărinţi de pe fişa de calcul al scorului. [ Pentru acest copil, scorul este de 4]. 4. Scrieţi scorul numărului de simptome pentru ADHD tipul combinat în spa ţiile destinate în acest sens de pe fişa de calcul al scorului. 5. După cotarea formei pentru părinţi a chestionarului, cota ţi forma pentru educatori a Pentru exemplul nostru, scorurile aferente formei chestionarului, urmând aceia şi paşi. [ Pentru completate de educatori a chestionarului au fost trecute pe fi ş fi şa a de calcul al scorului, la categoria Scor educatori. ]
6. Pentru a obţine scorurile Cutoff , se vor compara scorurile numărului de simptome obţinute de părinţi şi educatori cu scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul . În exemplul nostru, scorul numărului de simptome al părinţilor pentru itemii nr. 1-9 (care este egal cu 7) este mai mare decât scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul (care trebuie s ă fie ≥6). Scorul numărului de simptome al formei pentru educatori pentru itemii nr. 10-18 (care este 9) este mai mare decât scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul. Când cel pu ţin unul dintre scorurile num ărului de simptome din varianta pentru p ărinţi şi din varianta educatorului este egal cu sau mai mare decât scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul, scorul Cutoff este „da”. În consecinţă, copilul prime şte un scor Cutoff „da” pentru ADHD, tipul cu cu deficit de atenţie. Scorul numărului de simptome din varianta pentru p ărinţi pentru itemii nr. 10-18 (care este egal cu 4) şi cel din varianta pentru educatori pentru itemii nr. 10-18 (care este egal cu 3) nu dep ăşesc scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul (care trebuie s ă fie ≥6). Scorul Cutoff este „nu” pentru tipul hiperactiv–impulsiv al ADHD, deoarece niciunul dintre cele dou ă scoruri din variantele pentru p ărinţi şi, respectiv, educatori nu este egal cu sau mai mare decât scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul. Scorul pentru ADHD, tipul combinat este, de asemenea „Nu” deoarece copilul nu a îndeplinit ambele criterii (itemii nr. 1-9 şi itemii nr. 10-18).
SCORUL SEVERITĂŢII SIMPTOMELOR Cea de-a doua procedur ă de cotare o constituie metoda scorului severităţii simptomelor , pentru care itemii se cotează după cum urmează: niciodată = 0, câteodată = 1, deseori = 2, foarte des = 3. Itemii sunt apoi însumaţi pentru a obţine scorul de severitate a simptomelor pentru fiecare categorie. Pentru itemii care au ca şi variante de r ăspuns „da” sau „nu”, valoarea lui „da” este de 2,5 (media dintre „deseori” şi „foarte des”), iar cea a lui „nu” este de 0,5 (media dintre „niciodat ă” şi „câteodată”). Am utilizat scorurile de severitate a simptomelor din e şantionul de normare ca baz ă pentru clasificarea severit ăţii simptomelor unui copil (sc ăzută, moderată, ridicată). Deoarece nu există o concordanţă perfectă între scorurile Cutoff (modelul categorial) şi scorurile severit ăţii simptomelor (modelul dimensional), este posibil ca un copil s ă primească un scor de severitate a simptomelor pentru o anumit ă tulburare, care să reflecte simptome cu o severitate ridicat ă, dar să nu primească un scor Cutoff pentru aceeaşi tulburare. În vederea interpretării scorurilor de severitate a simptomelor, am utilizat metoda abaterii standard, conform căreia scorurile dintre una sau dou ă abateri standard peste medie (scoruri T între 60 şi 69) şi scorurile de peste două abateri standard peste medie (scoruri T de peste 70) indică simptome de severitate moderată şi ridicată.
Clasificarea severit ăţii simptomelor cu ajutorul cotelor T şi a abaterilor standard Clasificare Cota T Severitate ridicată 70 sau mai mare Severitate moderată 60-69 Severitate scăzută 59 sau mai mic INTERPRETAREA SCORURILOR Copilul din exemplul anterior a primit un scor Cutoff pentru ADHD tipul deficit de atenţie. Totuşi, doar o evaluare clinic ă comprehensivă poate stabili dac ă (a) într-adevăr copilul sufer ă de ADHD, tipul cu deficit de aten ţie; (b) o altă variabilă (de ex., un stresor de mediu) poate justifica
simptomele; sau (c) o alt ă tulburare (precum cele indicate în coloana CATEGORII DE EXCLUDERE) poate fi responsabilă pentru simptomele ADHD. ECI-4 nu stabile şte diagnostice, este doar un instrument de screening. Scorurile Cutoff nu pot fi interpretate ca verificând prezen ţa sau absenţa unor tulbur ări specifice. Dacă scorul Cutoff este „Da”, un terapeut calificat poate stabili dac ă acel copil îndepline şte criteriile DSM-IV pentru acea tulburare. De exemplu, un diagnostic de ADHD, presupune a de ţine informaţii despre vârsta de debut a tulbur ării, durata simptomelor, severitatea deficitului de func ţionare, condiţiile de excludere şi tulbur ările. Discrepanţele apărute între scorurile p ărinţilor şi cele ale educatorilor pot indica fie c ă acel copil are un comportament diferit în cele dou ă împrejur ări, fie că unul dintre îngrijitori ofer ă informaţii mai acurate despre anumite comportamente. Având în vedere faptul că acesta este un instrument de screening, un scor Cutoff „Da” de la oricare dintre respondenţi ar trebui să determine investiga ţii suplimentare dac ă problemele copilului sunt sunt suficient de grave pentru pentru a justifica o evaluare clinică amănunţită.
TULBURAREA DE HIPERACTIVITATE CU DEFICIT DE ATENŢIE (A). Cuprinde itemii: 1-9 pentru tipul cu deficit de atenţie, 10-18 tipul predominant hiperactiv şi 1-18 pentru tipul combinat. După cum s-a afirmat anterior, DSM-IV defineşte trei tulbur ări ADHD separate, în func ţie de prezenţa simptomelor specifice deficitului de aten ţie sau hiperactivit ăţii/impulsivităţii. Dacă simptomele unui copil sunt în principal specifice deficitului de aten ţie, se va stabili un diagnostic de ADHD, tipul predominant cu deficit de atenţie. DSM-IV enumer ă nouă simptome de deficit de atenţie, dintre care cel puţin şase trebuie să se manifeste timp de cel pu ţin 6 luni (Scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥ 6) şi la un nivel care să fie problematic şi inadecvat din punct de vedere ontogenetic, pentru ca un copil s ă îndeplinească criteriile. Dacă atât deficitul de aten ţie, cât şi hiperactivitatea/impulsivitatea constituie probleme semnificative, diagnosticul relevant este de ADHD, tipul combinat, şi trebuie îndeplinite criteriile de la ambele tipuri de ADHD. Pentru toate formele de ADHD, DSM-IV enumer ă patru criterii suplimentare: (1) debutul trebuie s ă se realizeze până la 7 ani; (2) unele simptome trebuie s ă fie prezente în cel pu ţin două contexte (de ex., la şcoală, acasă); (3) simptomele provoacă o detresă semnificativă din punct de vedere clinic sau un deficit în func ţionare; şi (4) simptomele nu se datoreaz ă altor tulbur ări (tulburarea de dezvoltare pervazivă, schizofrenie, tulbur ări anxioase sau de dispozi ţie, tulburare disociativ ă sau de personalitate). TULBURAREA OPOZIŢIONISMULUI PROVOCATOR (B). Cuprinde itemii: 21-28 . Scorul Cutoff pentru tulburarea opozi ţionismului provocator necesit ă ca cel puţin patru dintr-o list ă de opt simptome să fie prezente timp de cel puţin 6 luni (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥ 4). DSM-IV impune, în plus, ca aceste comportamente opozi ţionale şi sfidătoare să determine o deteriorare semnificativă în funcţionarea copilului şi să nu se manifeste exclusiv în cadrul unei tulbur ări psihotice sau de dispoziţie. După cum am menţionat anterior, copiii care îndeplinesc criteriile pentru tulburarea de conduită nu pot primi totodat ă şi un diagnostic de tulburare a opozi ţionismului provocator. Cu alte cuvinte, astfel de pacien ţi sunt diagnostica ţi doar cu tulburarea mai sever ă (tulburarea de conduită). TULBURAREA DE CONDUITĂ (C). Cuprinde itemii: 29-38. ECI-4 cuprinde 10 simptome ale tulbur ării de conduită, dintre care cel puţin trei trebuie s ă se manifeste în ultimele 12 luni şi, dintre acestea, cel puţin unul trebuie să fie prezent în ultimele 6 luni pentru ca un copil să îndeplinească criteriile tulbur ării (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥ 3). Pentru a respecta scopul ECI-4 de a fi un instrument de screening, itemii chestionarului au fost reformula ţi pentru a reflecta o simptomatologie mai puţin sever ă şi a optimiza şansele ca evaluatorul să raporteze toate formele de comportament relevant. Astfel, terapeutul trebuie, în urma r ăspunsului la ECI-4 să facă investigaţii suplimentare despre evenimente şi să emită o evaluare obiectivă privind relevanţa comportamentului în cauz ă pentru tulburare. Cu toate că ECI-4 identifică anumite comportamente antisociale care nu se calific ă pentru un diagnostic de tulburare de conduit ă, având în vedere implica ţiile pe termen lung ale agresivităţii, am considerat că terapeutul ar trebui s ă fie informat de toate încălcările de reguli potenţial grave.
(PCS). Cuprinde itemii: 39-48. Peer Conflict Scale (Gadow, 1986) nu se bazează pe simptomele unei tulbur ări DSM-IV. Dimpotriv ă, este o scală dimensională care măsoar ă agresivitatea faţă de copiii de aceea şi vârstă şi are o fidelitate satisf ăcătoare în studiile axate pe copiii de şcoală elementar ă. Cercetarea noastr ă asupra copiilor preşcolari indică o validitate discriminant ă bună între eşantioanele de copii cu dizabilit ăţi şi cei f ăr ă acestea din cadrul gr ădiniţelor publice. Când este folosită ca parte a ECI-4, variantele de r ăspuns sunt cotate cu ajutorul metodei severit ăţii simptomelor: niciodată=0, câteodată=1, deseori=2 şi foarte des=3. Scorurile Cutoff de severitate a simptomelor sunt prezentate în Manualul de norme ECI-4 (Gadow şi Sprafkin, 1997). Se recomandă ca această scală să fie folosită pentru a oferi informaţii despre nivelul de conflict al copilului când interac ţionează cu copii de aceeaşi vârstă şi despre posibilele comportamente care s ă necesite interven ţii clinice. PEER CONFLICT SCALE
ANXIETATEA DE SEPARARE (D). Cuprinde itemii: 49-56. DSM-IV enumer ă opt simptome de anxietate de separare, dintre care trei trebuie s ă fie prezente pentru a îndeplini criteriile de diagnostic (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥ 3). Aceste simptome corespund itemilor de la nr. 49 la nr. 56 din ECI-4. Tulburarea trebuie să se manifeste timp de cel pu ţin 4 să ptămâni şi să provoace o deteriorare semnificativă din punct de vedere clinic a func ţionării în arii importante. Simptomele nu trebuie să fie provocate de alte tulbur ări, în special de tulburarea pervaziv ă de dezvoltare sau de o tulburare psihotic ă. Trebuie menţionat că ECI-4: forma pentru educatori cuprinde un singur item referitor supărat după dup ă ce s-a despă despăr ţ it it de pă p ărinte la anxietatea de separare (itemul nr. 49; Categoria E), pare supă pentru a merge la gr ădini ţă , deoarece educatorul nu poate s ă ofere o observaţie fidelă a anxietăţii de separare într-o alt ă împrejurare. Anxietatea de separare nu a fost diagnosticat ă suficient de des în eşantionul nostru clinic de copii sub 6 ani pentru a putea face comentarii pe marginea sensibilit ăţii scorului simptomelor care îndeplinesc diagnosticul la a identifica pre şcolarii cu anxietate de separare. ANXIETATE GENERALIZATĂ. Cuprinde itemii: 62-64, 67, 2, 10, 71, 81-84. DSM-IV face referire la opt simptome de anxietate generalizat ă, dintre care trei trebuie s ă se manifeste timp de cel pu ţin 6 luni (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥3). FOBIA SPECIFICĂ. ECI-4 cuprinde un item (57) de screening pentru fobia specific ă, itemul nr. 57, este mult prea fricos /fricoas ă , încearcă încearcă să evite anumite obiecte sau situa ţ situa ţ ii ii specifice . Dacă respondentul alege varianta de r ăspuns „deseori” sau „foarte des”, terapeutul ar trebui s ă facă investigaţii suplimentare privind nivelul de anxietate manifestat de copil (care trebuie s ă fie intens pentru a îndeplini criteriile de diagnostic) şi situaţiile care îi provoac ă această reacţie. Pentru cazurile în care frica este mai degrab ă asociată unei alte tulbur ări, se va stabili diagnosticul cel mai adecvat. De exemplu, frica de a fi separat de părinţi ar fi diagnosticată ca anxietate de separare, iar frica de a interacţiona cu alţii copii de aceeaşi vârstă necunoscuţi ar fi diagnosticat ă ca fobie socială. TULBURAREA OBSESIV-COMPULSIVĂ. ECI-4 cuprinde un item pentru o obsesie, itemul nr. 58, nu poate să să î şi şi scoat ă din minte gânduri care îl/o îngrijoreaz ă îngrijoreaz ă (îi este frică fric ă de microbi sau că c ă nu reu ş reu şee şte şte să să facă facă lucrurile perfect, etc.) . Dacă se utilizează acest item, terapeutul trebuie s ă facă diferenţa între o
grijă excesivă faţă de probleme reale şi o adevărată obsesie. Există un singur item ECI-4 pentru o neobi şnuit nuit compulsie, itemul nr. 59, se simte obligat/ ă să desf ăşoare ăşoare activit ăţ ăţ i într-un mod rigid, precis, neobi ş (să (să î şi juc ăriile într-un anumit fel etc.) . Aşa cum am menţionat anterior, DSM-IV impune ca şi alinieze jucă aceste comportamente compulsive s ă fie realizate pentru a reduce detresa sau a preveni o situa ţie nedorită şi sunt, în mod evident, ira ţionale sau excesive. Totu şi, este adesea dificil pentru copii s ă ştie sau să exprime motivul din spatele comportamentului lor, acest criteriu putând, prin urmare, fi îndeplinit cu ajutorul unor tehnici clinice rafinate şi nu cu un chestionar.
TICURILE. ECI-4 cuprinde doi itemi (60, 61) care se refer ă la simptomele specifice ticurilor. Itemul nr. neobi şnuite nuite f ăr ă niciun motiv (clipe ş (clipe şte, te, are convulsii, î şi 60, face mi şc şcări neobi ş şi linge buzele, î şi şi mi şc şcă capul,
apar ţine ticurilor motorii. Nu au fost incluse exemple de ticuri motorii complexe deoarece este neobişnuit pentru copiii prepuberali s ă manifeste ticuri motorii complexe în absen ţa ticurilor motorii (tu şee şte, simple. Itemul nr. 61, scoate sunete aparent f ăr ă niciun motiv (tu ş şte, î şi şi drege vocea, î şi şi trage nasul, mormă mormăie), a fost elaborat pentru evaluarea ticurilor vocale. În ECI-4, r ăspunsurile la itemii referitori la ticuri sunt considerate semnificative din punct de vedere clinic dac ă părintele sau educatorul consider ă că ticurile motorii sau vocale au loc m ăcar „deseori”. etc.)
MUTISMUL SELECTIV). Itemul de screening pentru mutismul selectiv (itemul nr. 65, refuz ă să vorbească vorbească cu alte persoane în afar ă de membrii familiei ) a fost ad ăugat după testarea versiunii ini ţiale a ECI-4 şi, prin urmare, nu se cunoa şte în prezent măsura în care acesta ajută la identificarea copiilor care sufer ă de această tulburare. Iniţial a fost omis deoarece este o tulburare destul de rar ă. Totuşi, debutul se realizează de obicei înainte de 5 ani, prin urmare, această tulburare poate fi inclus ă într-un instrument de screening pentru preşcolari. În cadrul eşantionului clinic de 105 copii, au fost trei copii care au primit un diagnostic clinic de mutism selectiv. To ţi trei au avut scoruri Cutoff pentru pentru fobie socială din ECI-4: forma pentru părinţi. Acest fapt este important deoarece mutismul selectiv a fost recent conceptualizat ca un tip de fobie socială (Black şi Uhde, 1995). TULBUR ĂRILE DE DISPOZIŢIE. Rezultatele ştiinţifice privind tulbur ările de dispoziţie, mai ales tulburarea depresivă major ă (itemii 66-75,76) şi tulburarea distimic ă (itemii 66, 67, 70-73, 75,76) sugerează în mod evident c ă criteriile DSM-IV nu sunt adecvate pentru copiii cu vârste de sub 6 ani, cel puţin pentru cei evaluaţi într-un mediu clinic. Totu şi, având în vedere că ECI-4 r ămâne un instrument bazat pe DSM-IV, am decis să includem categoriile de tulbur ări depresive pentru clinicienii care doresc s ă efectueze investigaţii despre aceste comportamente când sunt constatate de p ărinţi. Deşi un preşcolar poate că nu manifestă o tulburare de dispozi ţie, acesta poate să resimtă simptome depresive în timpul unei alte tulbur ări. Deoarece DSM-IV subliniază că acei copii care sufer ă de o tulburare depresiv ă major ă pot fi iritabili în loc s ă fie depresivi, ECI-4 cuprinde itemi separaţi pentru dispozi ţii depresive (itemul nr. 66 sau nr. 76) şi pentru dispozi ţii de iritare (itemul nr. 67). Pentru a îndeplini criteriile de diagnostic ale tulbur ării depresive majore, cel puţin cinci simptome trebuie s ă fie identificate de c ătre respondent (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥5). Cel puţin unul dintre cei cinci itemi trebuie s ă fie itemul nr. 66 (este trist/ ă în cea mai mare parte a zilei ), itemul nr. 76 ( a devenit mai sensibil/ ă sau mai plâng ăcios/plâng ăcioasă cioasă decât în mod obi ş obi şnuit nuit ) sau itemul nr. 67 (este iritabil/ ă în cea mai mare parte a zilei). Cu ajutorul principiilor DSM-IV, scorul Cutoff pentru pentru tulburarea distimică se calculează astfel: la itemul nr. 66 ( este trist/ ă în cea mai mare parte a zilei ) sau la itemul nr. 76 ( a devenit mai sensibil/ ă sau mai plâng ăcios/plâng ăcioasă cioasă decât în mod obi ş obi şnuit nuit ) sau la itemul nr. 67 (este iritabil/ ă în cea mai mare parte a zilei) trebuie să se r ăspundă cu „deseori” sau „foarte des”. În plus, copilul trebuie s ă obţină un scor de cel puţin doi la itemii de la nr. 70 la nr. 73 şi la itemul nr. 75 (a suferit o schimbare în ceea ce prive şte şte capacitatea sa de concentrare sau de a lua decizii. Scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥3. FOBIA SOCIALĂ (G). ECI-4 conţine trei itemi de fobie social ă (de la nr. 78 la nr. 80), la care trebuie să se r ăspundă cu „deseori” sau „foarte des” pentru a verifica scorul Cutoff pentru pentru categoria destinat ă fobiei sociale (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul =3). Simptomele de fobie socială trebuie să deterioreze semnificativ funcţionarea (sau să provoace o detresă marcată), să fie prezente timp de cel puţin 6 luni şi să nu fie imputabile efectelor directe ale unui tratament medicamentos, unei condi ţii medicale sau unei alte tulbur ări (de ex., anxietate de separare). Itemul nr. 78, este extrem de ru şinos/ru inoasă şinos/ru ş şinoas ă cu ceilal ţ i copii, din ECI-4: forma pentru p ărinţi a identificat în mod corect pu ţinele cazuri clinice de fobie social ă din eşantionul nostru de pre şcolari supuşi unei evalu ări clinice. Majoritatea falşilor pozitivi au primit un diagnostic clinic de tulburare de dezvoltare pervaziv ă, o tulburare caracterizată de dizabilităţi sociale.
PROBLEME DE SOMN (H). Categoria H cuprinde un set de patru itemi (de la nr. 81 la nr. 84) care se refer ă la diferite probleme de somn la copiii preşcolari. Aceştia sunt inclu şi în forma pentru părinţi, nu neapărat ca un instrument de screening pentru o anumit ă tulburare de somn, ci, mai degrabă, pentru a atrage atenţia clinicianului s ă realizeze investiga ţii suplimentare privind orice fel de modificare a programului de somn care poate avea legătur ă cu probleme emoţionale sau de comportament. În plus, prezenţa problemelor de somn sugerează motive pentru o interven ţie clinică (de ex., un program comportamental) sau evidenţiază somnul ca stresor în via ţa părinţilor, care ar putea avea un impact asupra respectării de către aceştia a tratamentelor recomandate. Un r ăspuns „deseori” sau „foarte des” la oricare dintre aceşti itemi produce un scor (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥1), care ar trebui să determine clinicianul s ă investigheze mai aprofundat problema. PROBLEME DE ELIMINARE (I). Enurezisul reprezintă eliminarea repetată de urină în timpul zilei (diurnă) sau în pat, în timpul nop ţii (nocturnă). Cea de-a doua formă este mai frecventă. Unii copii le manifestă pe amândouă. Enurezisul apare mai des la băieţi, dar forma diurnă este mai frecventă la fete. Encoprezisul reprezintă eliminarea repetată de fecale în obiectele de îmbr ăcăminte sau în alte locuri inadecvate. Această tulburare este mai frecventă la băieţi decât la fete. ECI-4: forma pentru p ărinţi cuprinde patru itemi care evalueaz ă problemele de eliminare, itemul nr. 85 ( face pipi pe el/ea în timpul nop ţ nop ţ ii ii), itemul nr. 86 (acum face pipi pe el/ea în timpul nop ţ nop ţ ii, ii, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat în ultimele 4 luni ), itemul nr. 87 ( face face pipi pe el/ea în timpul zilei ) şi itemul nr. 88 ( face caca pe el/ea în timpul zilei ). Itemii nr. 87 şi 88 apar şi în ECI-4: forma pentru educatori. Itemii din această categorie sunt cotaţi cu 1 dacă s-a r ăspuns cu „deseori” sau „foarte des”. Scorul Cutoff se obţine dacă oricare dintre aceste probleme apare măcar „deseori” (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥1), fiind menit să determine clinicianul s ă investigheze problema mai aprofundat.. STRESUL POSTTRAUMATIC (J). ECI-4 cuprinde patru itemi pentru stresul posttraumatic, precum şi un număr de itemi din alte categorii. Conform principiilor DSM-IV, trebuie s ă fie prezente anumite simptome pentru un diagnostic de stres posttraumatic. Criteriile ECI-4 corespunz ătoare sunt prezentate în tor şii continuă continu ă să fie afectat/ ă de continuare. Itemul nr. 89, a suferit un eveniment extrem de sup ăr ător ş acesta, trebuie să genereze măcar r ăspunsul „câteodată”. În plus, la cel puţin un item care indic ă retr ăirea evenimentului traumatizant trebuie s ă se r ăspundă măcar cu varianta „câteodată”. Aceşti itemi sunt nr. 90, are vise sau amintiri nepl ă nepl ăcute legate de un eveniment extrem de sup ăr ător , itemul nr. 91, poveste şte şte în repetate rânduri sau descrie prin gesturi un eveniment extrem de sup ăr ător şi itemul nr. 92, pare a fi întro transă transă. Este necesar ă şi prezenţa cel puţin a unuia dintre următoarele simptome: o „amor ţeală a sensibilităţii generale”, care este cel mai bine reflectat ă în cadrul categoriei destinate tulbur ării depresive majore (itemul nr. 66, este trist/ ă în cea mai mare parte a zilei ); sau itemul nr 76 ( a devenit mai sensibil/ ă sensibil/ ă ); sau itemul nr. 68 ( pare sau mai plâng ăcios/oasă cios/oasă decât în mod obi ş obi şnuit nuit ); pare dezinteresat/ ă de activit ăţ ăţ i distractive sau de a se juca cu al ţ ţ i copii); sau „evitarea persistent ă a stimulilor asocia ţi cu trauma”, care încearcă să evite anumite este cel mai bine ilustrat ă de itemul nr. 57 (este mult prea fricos/fricoas ă , încearcă obiecte sau situa ţ situa ţ ii ii specifice ). Aceste simptome trebuie să aibă loc „deseori” sau „foarte des”. În cele din urmă, trebuie să existe un indiciu al unei cre şteri a nivelului de excita ţie al copilului, eviden ţiată prin alegerea variantei de r ăspuns „deseori” sau „foarte des” la cel pu ţin unul dintre urm ătorii itemi: tulbur ări prive şte te programul să s ău normal de somn ), accese de somn (itemul nr. 73, a suferit o schimbare în ceea ce prive ş de iritabilitate/furie (itemul nr. 67, este iritabil/ ă în cea mai mare parte a zilei sau itemul nr. 21, î şi şi pierde cumpă cumpătul ) sau probleme de concentrare (itemul nr. 75, a suferit o schimbare în ceea ce prive ş prive şte te capacitatea sa de concentrare ). Itemii de screening pentru aceast ă tulburare sunt meni ţi să identifice doar prezenţa celor mai evidente tr ăsături. TULBUR ĂRILE DE ALIMENTARE (K). ECI-4 cuprinde doi itemi (nr. 93 şi nr. 94) care se refer ă la probleme de alimentare. Itemul nr. 93 refuz ă să mănânce suficient ă mâncare pentru men ţ men ţ inerea inerea unei greut ăţ ăţ i normale este un item de screening pentru o tulburare DSM-IV, şi anume tulburare de alimentare
a perioadei de sugar şi a copilăriei mici, care presupune o incapacitate persistent ă de a mânca suficient pentru a lua în greutate sau o pierdere semnificativă în greutate care durează cel puţin o lună. Aceasta poate fi aplicată doar în absenţa unei condiţii medicale sau a lipsei de mâncare care să genereze problema. Itemul nr. 94, are obiceiuri de mâncat extrem de rigide (de ex., nu m ănâncă nâncă mâncare solid ă , doar mâncare pentru bebelu ş bebelu şi), i), se refer ă la obiceiuri de mâncat particulare sau rigide, care pot s ă fie cauzate de o altă tulburare (de ex., tulburarea obsesiv-compulsiv ă, tulburarea de dezvoltare pervaziv ă f ăr ă altă specificaţie) sau o altă problemă. Scorul Cutoff se obţine pentru un r ăspuns „deseori” sau „foarte des” din partea părintelui, la cel puţin un item (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥1), ceea ce ar trebui să determine terapeutul să includă problemele de alimentare în conceptualizarea prezent ării clinice.
TULBURAREA DE ATAŞAMENT REACTIVĂ (L). Dacă îngrijitorul indic ă faptul că fie itemul nr. 95, fie itemul nr. 96 are loc m ăcar „deseori”, terapeutul ar trebui să facă investigaţii suplimentare privind îngrijirea timpurie a copilului şi să stabilească dacă aceasta a fost necorespunzătoare sau inconsistent ă. Retardul mental şi tulburarea de dezvoltare pervaziv ă trebuie, de asemenea, să fie excluse ca explica ţii alternative pentru problemele de rela ţionare socială. Trebuie menţionat şi faptul că, în ECI-4: forma pentru educatori, itemii nr. 95 şi 96 apar în Categoria E. TULBUR ĂRILE DE DEZVOLTARE PERVAZIVE (M). ECI-4 poate fi folosit pentru screening-ul a trei tulbur ări de dezvoltare pervazive: tulburarea autist ă, tulburarea Asperger şi tulburarea de dezvoltare pervazivă f ăr ă altă specificaţie. Versiunile pentru p ărinţi şi educatori ale ECI-4, când au fost folosite împreună, au indicat majoritatea copiilor care un primit un diagnostic clinic de tulburare de dezvoltare pervazivă, cu foarte puţini falşi pozitivi. Dup ă cum am afirmat anterior, toate tulbur ările cuprinse sub termenul de tulburare de dezvoltare pervazivă se caracterizează printr-o deteriorare a func ţionării în trei arii: abilităţi de interacţiune socială, comunicare verbală şi nonverbală şi activităţi imaginative. Determinarea scorurilor Cutoff pentru pentru aceste tulbur ări este complicată de faptul că scorurile Cutoff trebuie calculate pentru fiecare arie de simptome. Un diagnostic de tulburare autist ă impune un minim de şase simptome (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥6), minim două apar ţinând categoriei de interac ţiune socială (itemii de la nr. 97 la 100) şi câte unul f ăcând parte din celelalte dou ă categorii: comunicare (itemii de la nr. 101 la 104) şi comportamente repetitive şi stereotipe (itemii de la nr. 105 la 108). (Pentru a u şura puţin cotarea, aceste dizabilităţi sunt separate printr-o linie îngro şată.) În plus, întârzierea sau funcţionarea anormală în cel puţin una din cele trei arii trebuie s ă fie prezentă înainte de vârsta de 3 ani, informaţie care trebuie obţinută prin alte mijloace decât chestionarul (de ex., interviu clinic). Tulburarea Asperger difer ă de cea autistă prin faptul că nu există o întârziere semnificativ ă din punct de vedere clinic a dezvoltării cognitive sau a limbajului. Simptomele specifice pentru deficite de interacţiune socială (itemii de la nr. 97 la 100) şi comportamente, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe (itemii de la nr. 105 la 108) sunt acelea şi ca la tulburarea autist ă. Diagnosticarea tulbur ării Asperger impune prezenţa a cel puţin două simptome de deteriorare a interacţiunii sociale şi cel puţin a unui simptom de comportamente, interese şi activităţi repetitive şi stereotipe (scorul simptomelor care îndeplinesc diagnosticul ≥3). Aceste simptome trebuie s ă provoace o deteriorare semnificativ ă din punct de vedere clinic a funcţionării în cele trei arii specificate. Nivelul de dezvoltare. Ambele forme ale chestionarului ECI-4 includ câte o sec ţiune de itemi care evaluează dezvoltarea. Aceşti itemi apar pe prima pagină a formei pentru părinţi (itemii de la nr. 1 la 12), respectiv pe ultima pagin ă a formei pentru educatori (dup ă itemul nr. 108). Educatorul este rugat să compare copilul cu alţi copii de aceea şi vârstă cronologică sub aspectul limbajului, motricit ăţii fine şi grosiere, abilităţilor de auto-ajutor şi ale celor de joac ă. În ceea ce priveşte forma pentru părinţi, itemii de dezvoltare sunt cota ţi la fel ca şi restul itemilor (niciodat ă, câteodată, deseori, foarte des). În cazul formei pentru educatori, se foloseşte o scală de 5 puncte (1 = superior, 2 = peste medie, 3 = mediu, 4 = sub medie, 5 = slabă).
Dacă există ambele forme completate ale chestionarului pentru un anumit copil, v ă recomandăm să vă bazaţi pe ECI-4: forma pentru educatori în ceea ce priveşte cotarea nivelului de dezvoltare, deoarece educatorul se află într-o poziţie mai bună pentru a face comparaţii cu alţi copii de aceeaşi vârstă. Subliniem, cu toate acestea, că nici cotările părinţilor şi nici cele ale educatorilor pentru itemii care evaluează dezvoltarea din ECI-4 nu sunt menite s ă înlocuiască o evaluare completă a nivelului de dezvoltare, când aceasta este necesar ă. Totuşi, ECI-4 poate să servească drept bază pentru obţinerea unei evaluări comprehensive a nivelului de dezvoltare.
Bibliografie: Albu, M., (2000). Metode ş Metode şii instrumente de evaluare în psihologie , Argonaut, Cluj-Napoca. statistical manual of mental disorders (4th American Psychiatric Association. (1994). Diagnostic and statistical ed.), Washington, DC.
Benga, O., Ţincaş, I., Visu-Petra, L., (2010). Investigating the Structure of Anxiety Symptoms Among Romanian Preschoolers using The Spence Preschool Anxiety Scales, Cognition, Brain, Behaviour, 14, 2, 159-182. Gadow, K., Sprafkin, J., (2000). Early Childhood Inventory-4. Norms Manual, Checkmate plus LTD, Stony Brook, NY. Gresham, F., Elliott, S., (1990). Social Skills Rating System Manual , American Guidance Service Inc. Hartung, C., Lefler, E., (2010). Preliminary Examination of a New Mental Health Screener in a Pediatric Sample, Journal of Pediatric Pediatric Health Care , 24, 3, 168-175. Huffman, L., Nichols, M., (2004). Early detection of young children's mental health problems in primary care settings. In: R. DelCarmen-Wiggins and A. Carter, Editors, Handbook of infant, toddler, and preschool mental health assessment , Oxford, New York. Myles, B., Bock, S., Simpson, R., (2001). Asperger Syndrome Diagnostic Scale. Examiner’s manual , Pro-Ed Inc, Austin, Texas Reynolds, C., Kamphaus, R., (2004). Behavior Assessment System for Children Manual , Second Edition, American Guidance Service Publishing. Schopler, E., Reichler, R., Renner, B., (1986). The Childhood Autism rating Scale (CARS) . Western Psychological Services, Los Angeles.
APS-SF Scala de evaluare a tulbur ărilor din adolescen ţă – forma scurtă DESCRIEREA SCALEI APS-SF cuprinde 12 scale clinice şi 2 scale de validitate. Şase scale clinice se concentrează pe simptomatologia DSM-IV . Aceste scale au fost concepute pentru a reflecta principalele simptome prezentate în DSM-IV şi asociate cu următoarele tulbur ări: tulburarea de conduit ă (CND), tulburarea DEP ), opoziţionismului provocator ( OPD), tulburarea depresiv ă major ă ( DEP ), anxietatea generalizată (GAD), stresul posttraumatic ( PTS ) şi dependenţa de substanţe ( SUB). Celelalte şase scale clinice nu sunt în mod special asociate cu tulbur ările sau simptomele DSM-IV, dar, cu toate acestea, evaluează aspecte relevante legate de problemele psihologice şi competenţele adolescenţilor. Aceste scale includ: tulburarea de EAT ), ADP ), alimentaţie ( EAT ), suicidul (SUI ), ), probleme şcolare ( ADP ), tendinţe violente /de furie ( AVP ), ), concepţia despre sine (SCP ) şi probleme interpersonale ( IPP ). ). Cele două scale de validitate privind atitudinea DEF ) şi consecvenţa r ăspunsurilor (CNR) examinează aspecte legate de validitatea defensivă ( DEF r ăspunsurilor. APS-SF a fost conceput pentru a fi un instrument de evaluare concis, fidel şi valid a unei laturi a psihopatologiei psihopatologiei şi a problemelor psihologice relevante pentru adaptabilitatea adolescen ţilor. APS-SF este de aproximativ trei ori mai scurt decât varianta standard APS şi, sub acest aspect, î şi g ăseşte utilitatea în situaţii în care timpul disponibil sau circumstan ţele sunt limitate sau fac imposibil ă administrarea unor instrumente mai lungi şi mai comprehensive de evaluare a psihopatologiei. În mediul şcolar, dimensiunea redusă a APS-SF, face ca această scală să devină un instrument foarte util pentru evaluarea elevilor anterior trimiterii la specialist şi care, pe baza rezultatelor obţinute, vor putea fi eventual supu şi unei evaluări mai comprehensive cu ajutorul APS. APS-SF este la fel de util şi în cazul testărilor în grup, precum şi pentru testarea elevilor trimi şi la psihologul şcolar sau consilierul pentru probleme şcolare sau de comportament. Totodată, în cazul unor studii despre modul de func ţionare psihologic ă a adolescenţilor, acest test de 20 de minute poate furniza cercet ătorilor un instrument apt, din punct de vedere psihometric, să evalueze aspectele importante ale adaptabilităţii psihologice. Tabelul Prezentarea scalelor clinice APS‐SF
Tulburări externalizare
de Tulburări interiorizare
Tulburarea de conduit ă Tulburarea opoziţionismului provocator Dependenţa de substanţe Predispoziţia spre violenţă / furie Problemele şcolare
Anxietatea generalizată Stresul posttraumatic Tulburarea depresivă major ă Tulburare de alimentaţie Suicidul Concepţia despre sine Problemele interpersonale
Ordinea celor 12 scale clinice APS-SF din Tabelul 1 reflect ă distincţia interiorizare – exteriorizare, primele cinci scale reprezentând în principal tulbur ările de externalizare, iar ultimele şapte, cele de internalizare. Din cele 12 scale clinice APS-SF, şase corespund tulbur ărilor DSM-IV : tulburarea de conduită, tulburarea opoziţionismului provocator, dependen ţa de substanţe, anxietatea generalizată, stresul posttraumatic şi tulburarea depresiv ă major ă. Scalele privind predispoziţia spre violenţă /furie, tulburarea de alimenta ţie, suicidul, concepţia despre sine, problemele şcolare şi problemele interpersonale reprezintă domenii psiho-sociale importante pentru evaluarea psihologic ă a adolescenţilor. Ultimele dou ă scale APS-SF reprezintă indicatori de validitate care evalueaz ă atitudinea defensiv ă şi consecvenţa r ăspunsurilor.
ADMINISTRAREA ŞI COTAREA TESTULUI APS-SF a fost conceput şi standardizat pentru a fi folosit la evaluarea adolescen ţilor cu vârste cuprinse între 12 şi 19 ani. Eşantionul de standardizare al APS-SF nu a cuprins copii sub 12 ani sau tineri peste 19 ani; prin urmare, nu există date care să susţină interpretarea scorurilor APS-SF ob ţinute de respondenţi care nu se încadrează în aceste limite de vârst ă. Totuşi, APS-SF poate fi folosit şi la tineri mai în vârstă de 19 ani din medii şcolare sau clinice, dar ar trebui s ă se acorde o atenţie deosebită la interpretarea r ăspunsurilor date de ace ştia. Indiferent de nivelul la care este administrat, testul necesit ă aproximativ 15-20 de minute pentru a fi completat. Unii adolescenţi pot avea nevoie de timp suplimentar, cum ar fi cei care citesc mai încet, cei care se gândesc mai mult la r ăspunsul care urmează să îl aleagă sau cei care au probleme emoţionale sau alte deficienţe. Pe prima pagină a chestionarului se afl ă spaţiile destinate informa ţiilor demografice. Instrucţiunile generale de administrare se reg ăsesc tot pe prima pagină a chestionarului şi, în general, nu presupun acordarea unor explica ţii suplimentare de c ătre examinator. Totu şi, examinatorul ar trebui, din când în când şi în mod discret, să verifice dacă respondentul completeaz ă în mod corect testul. Trebuie s ă se sublinieze cât de important este s ă se r ăspundă la to ţ i itemii, precum şi necesitatea de a alege un singur r ăspuns la fiecare item. Examinatorul ar trebui s ă fie atent la eventualii responden ţi care r ăspund prea repede la itemi (într-un mod care să sugereze faptul că nu a citit întrebarea sau nu s-a gândit suficient la r ăspunsul dat). În cazul în care respondentul are întreb ări despre semnifica ţia anumitor itemi, examinatorul trebuie s ă îi ofere explica ţiile necesare.
COTARE Câteodată, adolescenţii pot sări peste întreb ări şi lăsa unii itemii f ăr ă r ăspuns. Se va calcula scorul brut al APS-SF obţinut la o scală, atât timp cât cel pu ţin 80% din itemii scalei respective sunt completa ţi. Scorul brut al unei scale este calculat calculat propor ţional cu ajutorul urm ătoarei formule:
Scorul brut = (Scorul brut x numărul de itemi din scal ă) / numărul de itemi completaţi Cu toate că în mod clasic nu se vor calcula scorurile scalelor cu peste 20% de r ăspunsuri lipsă, aceste protocoale ar trebui evaluate pentru a vedea dacă nu reflectă niveluri ridicate de psihopatologie. Unii adolescenţi pot sări peste itemii care au o relevan ţă crescută sau îi deranjează în mod special. În astfel de situaţii, este indicat s ă analizaţi cu atenţie r ăspunsurile sale la itemii critici, deoarece ace ştia vor putea reflecta eventuale probleme grave care impun o intervenţie imediată. Tabelul 15 Numărul minim de itemi completa ţi necesari pentru calculul valabil al scorurilor brute ob ţinute la scalele APS-SF
Nr. total de itemi al scalei Scala APS‐SF
Tulburarea de conduită (CND) Tulburarea opoziţionismului provocator (ODP ) Dependenţa de substanţe (SUB) Predispoziţia spre violenţă /furie ( AVP AVP ) Problemele şcolare ( ADP ADP ) Anxietatea generalizat ă (GAD) Stresul posttraumatic ( PTS ) Tulburarea depresivă major ă ( DEP DEP ) Tulburarea de alimenta ţie ( EAT EAT ) Suicidul (SUI ) Concepţia de sine ( SCP ) Problemele interpersonale ( IPP ) Atitudine defensivă ( DEF DEF ) Consecvenţa r ăspunsurilor (CNR)
15 9 9 14 9 11 11 14 8 6 9 11 6 14
Numărul minim de itemi completaţi necesari pentru un scor valid 12 8 8 11 8 9 9 11 7 5 8 9 5 11
INTERPRETAREA Toate scorurile brute ob ţinute la scalele APS-SF sunt convertite în scoruri standard cu ajutorul unei transformări liniare pentru a obţine scoruri T , având o medie de 50 şi o abatere standard de 10. Transformarea scorurilor brute se axeaz ă pe distribuţia scorurilor în cadrul e şantionului de standardizare. În acest sens, un scor de peste 50 reprezint ă un nivel de severitate a simptomelor care dep ăşeşte scorul mediu al scalei respective, în compara ţie cu eşantionul de standardizare. Toate scalele APS-SF folosesc un scor continuu, iar scorurile T şi cele brute mai mari reflectă niveluri mai ridicate de psihopatologie. psihopatologie. Scorurile T mai mici de 60 corespund unor scoruri brute care au mai pu ţin de 1 AS peste media normativă şi sunt considerate ca f ăcând parte din gama normal ă a simptomatologiei. Scorurile între 60 T şi 64T denotă un nivel subclinic al severităţii simptomelor. Acest nivel ar putea fi semnificativ în cazul tulbur ărilor şi problemelor care au rate de bază relativ ridicate în cadrul popula ţiei generale de adolescenţi (de ex., dependenţa de substanţe, tulburarea de conduită sau depresivă major ă), precum şi în cazul dificultăţilor de adaptare şi a anumitor probleme specifice (de ex., predispozi ţia spre violen ţă /furie, suicidul). Scorul Cutoff primar primar pentru scalele APS-SF este de 65T , un nivel care corespunde unei abateri standard de 1,5 peste media normativă. Scorurile între 65T şi 69T reprezintă un nivel atenuat al severităţii simptomelor. Scorurile între 70 T şi 79 T reflectă un nivel moderat de severitate clinic ă, iar scorurile care sunt de cel puţin 80T indică un nivel sever al simptomatologiei. simptomatologiei. Interpretarea scalelor clinice se bazează pe (a) natura constructelor şi a conţinutului care au servit drept fundament pentru elaborarea APS-SF şi (b) dovezile de validitate disponibile pentru scalele APSSF. Şase din cele 12 scale clinice evalueaz ă o tulburare corespondent ă din DSM-IV . În afara scorurilor generale obţinute la scale, se poate realiza o interpretare la nivelul r ăspunsurilor date la fiecare item, mai ales în cazul acelora care denot ă un comportament excesiv sau o patologie sever ă. Spre exemplu, multe comportamente antisociale şi deviante sunt evaluare cu ajutorul scalei CND. În cazul unor scoruri ridicate la această scală, interpretarea fiecărui r ăspuns ajută la stabilirea naturii specifice a excesului comportamental. Terapeutul ar trebui s ă analizeze în primul rând scalele la care s-au ob ţinut scoruri de cel pu ţin 80T . Relaţia dintre aceste scale ar trebui examinat ă în raport cu similarit ăţile existente între constructele cuprinse în aceste scale. De exemplu, scorurile ridicate la scalele PTS şi DEP sugerează că este vorba despre un adolescent care ar putea suferi de stres posttraumatic concomitent cu o simptomatologie depresivă – o constatare frecvent ă în cadrul acestui grup de vârst ă. Binenţeles, un astfel de tipar nu exclude prezenţa unei tulbur ări depresive majore, pe lângă stresul posttraumatic. Următorul pas este examinarea scorurilor T din gama moderată (70T -79 -79T ). ). Acest nivel este cu 2 AS peste media de etalonare şi reprezintă o deviaţie semnificativă de la scorul mediu al adolescen ţilor din
eşantionul de standardizare. În majoritatea cazurilor, scorurile din aceast ă gamă reflectă probleme psihologice considerabile. La urmă, ar trebui analizate scorurile T din gama 65T -69 -69T (de severitate atenuată) pentru a identifica prezen ţa unei tulbur ări, chiar dacă este vorba despre o severitate atenuat ă. Aşa cum s-a ar ătat în secţiunile anterioare, scorurile subclinice, între 60 T şi 64 T pot avea o semnificaţie clinică, aşa cum se întâmplă în cazul scalei SUI .
Itemii APS-SF şi distribuirea acestora pe scale Item 1. Am chiulit de la şcoală de câteva ori pe lun ă. 2. Am iniţiat bătăi cu alţii. 3. Am dat o spargere într-o casă, o maşină sau o clădire. 4. Am fugit de acas ă de cel puţin două ori. 5. Am avut câteva certuri. 6. Am r ănit animale. 7. Am folosit o armă în timpul unei bătăi. 8. Am r ănit fizic pe cineva. 9. Am furat lucruri dintr-un magazin (de cel pu p uţin două ori). 10. Am încălcat deseori regulile de acas ă sau de la şcoală. 11. Am distrus inten ţionat o maşină sau am spart geamurile sau alte lucruri dintr-o cl ădire. 12. Am recunoscut întotdeauna când am f ăcut o greşeală. 13. M-am simţit suficient de nervos/nervoasă încât să fac r ău altora. 14. Mi s-a întâmplat ceva foarte r ău mie sau familiei mele. 15. Am fost câteodat ă supărat/ă pe părinţii mei. 16. Am minţit mult. 17. Am dat foc la ceva ce nu ar fi trebuit. 18. Am fost suspendat/ ă sau exmatriculat/ ă de la şcoală. 19. Mi-a fost foarte fric ă să nu mă îngraş. 20. Am furat ceva ce nu îmi apar ţinea. 21. Nu m-am supărat niciodat ă pe părinţii mei. 22. Am spart sau distrus lucruri care apar ţineau altora. 23. Cineva m-a r ănit în mod inten ţionat. 24. Întotdeauna am f ăcut ceea ce trebuia. 25. M-am enervat câteodat ă. 26. Am f ăcut r ău celor care m-au enervat. 27. M-am certat cu profesorii sau p ărinţii mei. 28. Am fost foarte neatent/ ă la şcoală sau la muncă. 29. Dacă mi se spunea s ă fac ceva f ăceam exact opusul. 30. Mi-a fost greu să îmi fac temele /sarcinile. 31. Am fost preocupat/ ă să nu mă îngraş. 32. Mi-a fost greu să stau cuminte la ore sau acas ă. 33. Mi-am pierdut cumpătul. 34. M-am simţit bine cu mine. 35. M-am certat cu adul ţi. 36. Am f ăcut lucruri ca s ă îi deranjez pe al ţii. 37. Mi-a fost greu să fiu atent/ă la ore. 38. M-au deranjat alte persoane. 39. Am fost foarte nervos/nervoasă. 40. Mi-a fost team ă că dacă încep să mănânc nu voi putea să mă mai opresc. 41. Am simţit nevoia s ă mă r ăzbun pe alţii. 42. Am încălcat regulile de acas ă sau de la şcoală. 43. La şcoală sau acasă am fost atât de nervos/nervoasă încât am aruncat cu lucruri. 44. Am fost foarte singur/ ă. 45. Mi-a fost foarte greu să fiu înconjurat/ă de oameni. 46. M-am simţit foarte tensionat/ ă. 47. Am intrat în necazuri la şcoală sau la munc ă. 48. M-am tot gândit la lucrurile rele care s-au întâmplat.
Distribuirea pe scale CND CND/AVP CND CND DEF CND CND/AVP CND/AVP CND CND CND DEF AVP PTS DEF CND CND CND EAT CND DEF CND/AVP PTS DEF DEF AVP OPD ADP OPD ADP EAT ADP OPD/IPP SCP OPD OPD ADP OPD OPD/AVP EAT OPD/AVP OPD/ADP AVP/IPP IPP PTS/IPP GAD ADP PTS
49. M-am simţit agitat/ ă. 50. M-am simţit deprimat/ ă sau trist/ ă. 51. M-am simţit supărat/ ă sau nervos/nervoasă pe aproape toată lumea.
GAD PTS AVP
(continuare)
Itemii APS-SF şi distribuirea acestora pe scale Item 52. Oboseam foarte repede. 53. Mi-a fost frică să nu mă îngraş. 54. M-am îngrijorat în privin ţa multor lucruri. 55. M-a îngrijorat ceea ce credeau al ţi copii sau adul ţi despre mine. 56. Mi-a fost frică să nu se întâmple ceva r ău cu mine sau cu alte persoane pe p e care le cunosc. 57. Am avut dureri fizice. 58. Nu am avut astâmp ăr. 59. Nu am învăţat şi nici nu mi-am f ăcut temele /sarcinile. 60. M-am simţit ame ţit/ă. 61. Nu puteam să înţeleg ce se întâmpla la şcoală sau la munc ă. 62. Mi-a fost greu să adorm. 63. Am fost foarte agitat/ ă. 64. M-am simţit gras/ă oricât de mult am sl ă bit. 65. Mi-a fost greu să mă concentrez. 66. Mi s-a părut că totul merge prost în via ţa mea. 67. Am fost supărat/ă. 68. Îmi place cum ar ăt. 69. Oamenii mă enervează uşor. 70. Am impresia c ă nu am prieteni. 71. Nu mă simt confortabil/ ă în prezenţa altor oameni. 72. Simt că nu am pe nimeni cu care s ă vorbesc. 73. Îmi doresc să nu mă fi născut. 74. Se pare că odată ce ajunge s ă mă cunoască, lumea nu mă place. 75. Mă enervez atât de tare încât nu pot s ă îmi controlez comportamentul. 76. Cred că majoritatea oamenilor m ă plac. 77. Mă gândesc să mă sinucid. 78. Mă simt aerian/ ă (cu capul în nori). 79. Am impresia c ă sunt o persoană lipsită de valoare. 80. Mă r ănesc intenţionat. 81. Cred că sunt o persoană bună. 82. Mă îngrijorez că nu voi avea prieteni. 83. Cred că sunt la fel de bun/ ă ca majoritatea oamenilor. 84. Nu pot să îmi controlez comportamentul. 85. Am vomitat inten ţionat după ce am mâncat o mas ă copioasă. 86. Mi se f ăcea r ău doar dacă vedeam mâncare. 87. Am mâncat cantit ăţi mari de mâncare pe ascuns ca s ă nu mă vadă nimeni. 88. Mi-a fost greu să adorm noaptea. 89. După ce reuşeam s ă adorm, mă trezeam des în timpul nop ţii. 90. Am visat că mi se întâmpla ceva r ău. 91. M-am simţit foarte deprimat/ ă. 92. Am simţit că mă mişc, gândesc mai lent. 93. M-am gândit s ă mă sinucid. 94. Mi-a fost greu să adorm. 95. M-am simţit lipsit/ ă de valoare. 96. Am simţit că nu am energie. 97. Mi-a fost greu să mă concentrez sau să gândesc. 98. M-am simţit vinovat/ă. 99. Nu am avut poftă de mâncare. 100. Am fost foarte supărat/ă. 101. Am plâns sau mi-a venit s ă plâng.
Distribuirea pe scale GAD EAT GAD IPP PTS GAD GAD ADP GAD ADP GAD GAD EAT PTS/GAD/ADP IPP GAD SCP AVP IPP IPP IPP SUI SCP AVP SCP SUI PTS SCP SUI SCP IPP SCP IPP/AVP EAT EAT EAT PTS PTS PTS DEP DEP DEP/SUI DEP DEP/SCP DEP DEP DEP DEP DEP DEP
(continuare)
Itemii APS-SF şi distribuirea acestora pe scale Item
Distribuirea pe scale
102. Mi s-a pă p ărut că că lucrurile care îmi plă pl ăceau nu mi-au mai plă pl ăcut. 103. M-am simţ sim ţit obosit/ă obosit/ă aproape tot timpul. 104. Mi s-a pă p ărut că că viaţ viaţa nu mai merită merit ă tr ăită ită. 105. Am încercat sau m-am gândit serios s ă mă sinucid. 106. Am fost nervos/nervoasă nervos/nervoas ă pe mine. 107. Marijuana 108. Bere 109. Bă Băuturi tari (rom, vodcă vodc ă, etc.) 110. Cocaină Cocaină 111. LSD, DMT sau mescalină mescalină 112. Speed, amfetamine, benzedrină benzedrin ă. 113. Ai inhalat vopsea, lipici, corectoare, con ţinutul cutiilor de spray. 114. Antidepresive, somnifere, seconal, Quaalude, etc. 115. Alte droguri sau alcool.
DEP DEP SUI SUI DEP/AVP/SCP DEP/AVP/SCP SUB SUB SUB SUB SUB SUB SUB SUB SUB
Transformările scorurilor brute în scoruri T pentru eşantionul total de standardizare Brut CND OPD SUB AVP ADP GAD PTS DEP EAT SUI SCP IPP DEF CNR Brut 0 42 33 45 37 36 36 37 38 42 44 36 37 40 45 0 1 46 36 49 40 39 38 39 40 45 48 38 39 48 56 1 2 50 39 53 42 41 41 42 42 49 53 41 42 56 67 2 3 54 41 57 45 44 43 44 44 52 57 44 44 65 78 3 4 58 44 60 47 47 45 47 46 56 61 47 47 73 89 4 5 62 47 64 50 49 47 49 47 59 66 50 50 81 100 5 6 66 50 68 52 52 49 52 49 63 70 53 52 90 112 6 7 70 52 72 54 55 51 54 51 66 74 56 55 123 7 8 74 55 76 57 57 54 57 53 70 79 59 57 134 8 9 78 58 80 59 60 56 59 54 73 83 62 60 145 9 10 82 61 84 62 63 58 62 56 77 88 65 62 156 10 11 86 64 88 64 65 60 65 58 80 92 67 65 167 11 12 90 66 92 67 68 62 67 60 84 96 70 67 178 12 13 94 69 95 69 71 64 70 62 87 73 70 189 13 14 98 72 99 72 73 66 72 63 91 76 73 201 14 15 102 75 103 74 76 69 75 65 94 79 75 15 16 78 107 76 79 71 77 67 82 78 16 17 80 111 79 81 73 80 69 85 80 17 18 83 115 81 84 75 82 70 88 83 18 19 119 84 77 85 72 85 19 20 123 86 79 87 74 88 20 21 127 89 82 76 90 22 22 130 91 84 77 93 22 23 134 79 23 24 138 81 24 25 142 83 25 26 146 85 26 27 150 86 27 28 154 88 28 29 158 29 30 161 30 31 165 31 32 169 32 33 173 33 34 177 34 35 181 35 36 185 36
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
Achenbach, T.M., şi McConaughy, S.H. (1992). Taxonomy of internalizing disorders of childhood and adolescence. În W.M. Reynolds (Ed.), Internalizing disorders, in children and adolescents (pag. 19-60). New York: Wiley. Amaya-Jackson, L. şi March, J.S. (1995). Posttraumatic stress disorder. În J.S. March (Ed.), Anxiety disorders in children and adolescents (pag. 276-300). New York: Guilford. American Psychiatric Association (1994). Diagnostic and statistical manula of metal disorders (ed. a 4a). Washington, DC: Author. August, G.I. şi Garfinkel, B.D. (1993). The nosology of Attention-Deficit Hyperactivity Disorder. Journal of American Academy Academy of Child and Adolescent Adolescent psychiatry, nr. 32, pag. 155-165. Barber, J.K. (1991). Bulimia nervoasă. În J.M. Wiener (Ed.), Textbook of child and adolescent psychiatry (pag. 376-381). Washington, DC: American Psychiatric Press. Beck, A.T., Ward, C., Mendelson, M., Mock, J. şi Erbaugh, J. (1961). An inventory for measuring Psychiatry , nr. 4, pag. 561-571. depression. Archives of General Psychiatry Crandall, R. (1973). The measurement of self-esteem and related constructs. În J.P. Robinson şi P.R. Shaver (Eds.), Measures of social psychological attitudes (pag. 45-167). Ann Arbor: University of Michigan, Institute for Social Research. Cronbach, L.J. (1951). Coefficient alpha and the internal structure of tests. Psychometrika, nr. 16, pag. 297-334. Crowne, D.P. (1979). The experimental study of personality . Hillsdale, NJ: Erlbaum. Fox, K.R. şi Corbin, C.B. (1989). The Physical Self-Perception Profile: Development and preliminary validation. Journal of Sport and Exercise Psychology , nr. 11, pag. 408-430. Frick, P.J, Lahey, B.B., Applegate, B., Kerdyck, L., Ollendick, T., Hynd, G.W., Garfinkel, B., Greenhill, L., Biederman, J., Barkley, R.A., McBurnett, K., Newcorn, J. şi Waldman, I. (1994). DSM-IV field trials for the disruptive behavior disorders: Symptom utility estimates. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry , nr. 33, pag. 529-539. Frick, P.J., Van Horn, Y., Lahey, B.B., Christ, M.G., Loeber, R., Hart, E.A., Tannenbaum, L. şi Hanson, K. (1993). Oppositional Defiant Disorder and Conduct Disorder: A meta-analytic review of factor analyses and cross-validation in a clinic sample. Clinical Psychology Review, nr. 13, pag, 319-340. Garkinkel, B.D. şi Wender, P.H. (1989). Attention-Deficit Hyperactivity Disorder. În H.I. Kaplan şi B.J. Sadock (Eds.), Comprehensive textbook of psychiatry (vol.2, ed. a 5-a, pag. 1828-1837). Baltimore: Williams&Wilkin. Goethe, J., W. şi Fischer, E.H. şi Wright, J.S. (1993). Severity as a key construct in depression. Journal of Nervous and Mental Disease Disease , nr. 181, pag. 718-724. Goldbloom, D.S. şi Garfinkel, P.E. (1990). Eating disorders: Anorexia Nervoas ă and Bulimia Nervoasă. În B.D. Garfinkel, G.A. Carlson şi E.B. Weller (Eds.), Psychiatric disorders in children and adolescents (pag. 106-120). Philadelphia: W.B. Saunders. Hamilton, M. (1967). Development of a rating scale for primary depressive illness. British Journal of Social and Clinical Psychology , nr. 6, pag. 278-296. Harman, H.H. (1976). Modern factor analysis analysis . Chicago: University of Chicago Press. Hovens, J.G.F.M., Cantwell, D.P. şi Kiriakos, R. (1994). Psychiatric comorbidity in hospitalized adolescent substance abusers. Journal of the American Academy of Child and Adolscent Psychiatry , nr. 33, pag. 476-483. Hsu, L.M. (1984). MMPI T scores: Linear versus normalized. Journal of Consulting and Clinical Psychology, nr. 52, pag. 821-823. King, C.A., Ghaziuddin, N., McGovern, L., Brand, E., Hill, E. şi Naylor, M. (1996). Predictors of comorbid alcohol and substance abuse in depressed adolescents. Journal of the American Academy of Child and Adolscent Psychiatry , nr. 35, pag. 743-751. Lahey, B.B., Applegate, B., Barkley, R.A., Garfinkel, B., McBurnett, K., Kerdyk, L., Greenhill, L., Hynd, G.W., Frick, P.J., Newcorn, J., Biederman, J., Ollendick, T., Hart, E.L., Perez, D., Waldman, I., şi
Shaffer, D. (1994). DSM-IV field trials for Oppositional Defiant Disorder and Conduct Disorder in children and adolescents. American Journal of Psychiatry, nr. 151, pag. 1163-1171. Loeber, R.M., Keenan, K., Lahey, B.B., Green, S.M. şi Thomas, C. (1993). Evidence for developmentally based diagnoses of Oppositional Defiant Disorder and Conduct Disorder. Journal of Abnormal Child Psychology, nr. 21, pag. 377-410. Motta, R.W. (1994). Identification of characteristics and causes of childhood Posttraumatic Stress Disorder. Psychology in the Schools Schools , nr.31, pag. 49-56. Newman, D.L., Moffitt, T.E., Caspi, A., Magdol, L.. Silva, P.A. şi Stanton, W.R. (1996). Psychiatric disorder in a birth cohort of young adults: Prevalence, comorbidity, clinical significance and new case Consulting and Clinical Psychology Psychology , nr. 64, pag. 552-562. incidence from ages 11 to 21. Journal of Consulting theory (ed. a 2-a). New York: McGraw-Hill. Nunnaly, J.C. (1978). Psychometric theory Nurcombe, B. (1994). The validity of the diagnosis diagnosis of Major Depression in childhood and adolescence. adolescence. În W.M. Reynolds şi H.F. Johnston (Eds.), Handbook of depression in children and adolescents (pag. 6177). New York: Plenum. Pelham, W.E., Gnagy, E.M., Greenslade, K.E. şi Milich, R. (1992). Teacher ratings of DSM-III-R symptoms for the disruptive behavior disorders. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry Psychiatry , nr. 31, pag. 210-218. Rey, J.M. (1993). Oppositional Defiant Disorder. American Journal of Psychiatry, nr. 150, pag. 17691778. Pynoos, R.S., Nader, K. şi March, J.S. (1991). Posttraumatic Stress Disorder. În J.M. Wiener (Ed.), Textbook of child and adolescent psychiatry (pag. 339-348). Washington, DC: American Psychiatric Press. Reinhertz, H.Z., Giaconia, R.M., Lefkowitz, E.S., Pakiz, B. şi Frost, A.K. (1993). Prevalence of psychiatric disorders in a community c ommunity population of older adolescents. Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry , nr. 32, pag. 369-377. Rey, J.M. (1993). Oppositional Defiant Disorder. American Journal of Psychiatry, nr. 150, pag. 17691778. Sohlberg, S. şi Strober, M. (1994). Personality in Anorexia Nervoas ă: An update and a theoretical Psychiatrica Scandinavica , nr. 89, suplim. 378, pag. 1-15. integration. Acta Psychiatrica Striegel-Moore, R.H., Silberstein, L.R. şi Rodin, J. (1986). Toward an understanding of risk factors for Bulimia. American Psychologist Psychologist , nr. 41, pag. 246-263. Velez, C.N., Johnston, J şi Cohen, P. (1989). A longitudinal analysis of selected risk factors for childhood American Academy of Child and Adolescent Adolescent Psychiatry , nr. 28, pag. 861 psychopathology. psychopathology. Journal of the American 864. Wechsler, D. (1993). Wechsler Intelligence Scale for Children (ed. a 3-a). San Antonio, TX: The Psychological Corporation. Whitaker, A., Johnston, J., Schaeffer, D., Rapoport, J.L., Kalikow, K., Walsh, B.T., Davies, M., Braiman, S. şi Dolinsky, A. (1990). Uncommon troubles in young people: Prevalence estimates of selected psychiatric disorders in a nonreferred adolescent population. Archives of General Psychiatry , nr. 47, pag. 487-496. Wiggins, J.S. (1973). Personality and prediction: Principles of personality assessment . Reading, MA: Addison-Wesley.
