IONA De Marin Sorescu DATE DATE DESPRE AUTOR ŞI OPERĂ: Marin Sorescu este un scriitor reprezentativ al perioadei postbelice; opera sa este vastă şi cuprinde toate cele trei genuri literare: liricul (volumele de versuri: „Poeme”, „Moartea ceasului”, „Tinereţea lui Don Quijote”, „Tuşiţi”, „Suflete, bun la toate”, „Astefel”, „Descântoteca”, „Sărbători itinerante", "a lilieci" etc.), "Trei !in !inț i etc.), epicul ("Tr !in faț ă", "i "i#iunea #iunea $i#uin $i#uinii" ii" ), dramat "%ona", "Matca", "Matca", "Paraclise "Paracliserul", rul", &'istă &'istă dramaticu icull ("%ona", ner$i", "(ăceala", "A treia ț ea)ă" etc.). Scrie, de asemenea, eseuri ("%nsomnii", "Teoria "Teoria sferelor !e influență", "Starea !e !estin", "*ș or cu )ianul )e scări", "Tratat "Tratat !e ins) ins)ir iraaț ie" ie" ), dar și literat "*n!e fu+im !eaca !eacasăsă-", ", ". ari)ă ș iun iun literatură ură pentr pentruu copii copii ( "*n!e )icior", ".colul infinitului mic", "/iri)/iora)" ). ). Pies Piesel elee sale sale de teat teatru ru s-au s-au bucu bucura ratt de o prim primir iree ece ecepp ționa ională lă pe scen scenel elee intern internaaționale ionale,, "%ona" !iind !iind reprezen reprezentată tată "n marile marile orașe ale lumii. lumii. GENEZĂ: Piesa a constituit debutul lui Marin Sorescu "n dramaturgie. # !ost scrisă "n $%&', sare", publicată "n $%&, "n revista "uceafărul" și inclusă "n trilogia "Setea muntelui e sare", "Matca". alături de "Paracliserul" și "Matca". SURSE DE INSPIRAȚ IE: rama rama lui Marin Marin Sorescu Sorescu porne porne ște de la mitul mitul biblic biblic al lui *ona, *ona, căruia căruia i s-a "ncredin "ncredințat misiunea misiunea de a propovăd propovădui ui cuv+ntul cuv+ntul lui umnezeu umnezeu "n cetatea cetatea inive. inive. ople șit de povar povaraa misiu misiunii nii,, acesta acesta !uge, !uge, "mbar "mbarc+n c+ndudu-se se pe o corabi corabie, e, la arsis arsis;; om omnul nul "l pedepsește trimiț+nd o !urtună puternică pe mare și corăbierii "l aruncă "n valuri pe intrusul *ona, pentru pentru a potoli urgia. #st!el, este "ng/i țit de un monstru marin, marin, "n p+ntecele căruia căruia petrece petrece trei zile și trei nopți. 0ste 0ste iertat iertat de umneze umnezeuu care porun porunce cește c/itulu c/ituluii să-l elibereze pe uscat. ramatur ramaturgul gul corelează corelează acest mit cu destinul destinul eistențial al omenirii omenirii:: "0mi $ine să s)un că %ona sunt eu111 /el care trăiește 2n Ț ara !e 3oc este tot %ona, omenirea 2ntrea+ă este este %ona, %ona, !acă !acămi mi )ermi )ermite1 te1 %ona %ona este este omul omul 2n con!i con!iț ia lui lui umană, umană, 2n fa faț a $ie $ieț ii ș i 2n fa fața morț ii1" ii1" (Marin Sorescu) Perso Persona1 na1ul ul său este a șadar adar indiv individu idull a!lat a!lat "n impo imposib sibili ilitat tatea ea de a comuni comunica ca și c/inuit c/inuit de o teribilă teribilă singurătate, singurătate, autorul autorul "nsu și a!irm+nd a!irm+nd că a vrut să scrie despre despre "un om sin+ur, sin+ur, nemai)omenit !e sin+ur"1 TEMĂ: Piesele trilogiei trilogiei sunt parabole meta!izice meta!izice pe tema condiției umane.
GEN ȘI SPE!IE: rama este o specie a genului dramatic, "n proză sau "n versuri, care dezvoltă un con!lict puternic puternic "ntre date contradictorii contradictorii ale realită ții și care are un un !inal grav, "ndemn+nd la medi medita tație. "Iona", subintit Piesa "Iona", subintitulat ulatăă "tra+e!ie 2n )atru tablouri", are un singur persona1, care dialog/ează cu sine, "ntr-un solilocviu solilocviu dramatic care pune problema destinului uman. 2pera literară este reprezentativă pentru teatrul modern. SEMNII!AȚ IA TIT#U#UI: TIT#U#UI: itlul este un substantiv propriu care desemnează numele persona1ului. 0l este preluat din 3iblie, dar dramaturgul dramaturgul are certitudinea că, "2n $reo limbă $ec4e" , "Io" "eu"$ #st!el, acesta devine simbolic, numind !iecare individ "n parte. "nseamnă "eu"$ #st!el, !ONS !ONSTR TRU! U!ȚIA SU%I SU%IE! E!TU TU#U #UI$ I$ SEMN SEMNI II! I!A AȚ II: II: Piesa este alcătuită din patru tablouri şi are un singur persona1, pe *ona, şi doi !iguran4i, Pescarul * şi Pescarul **. Persona1ul rosteşte un solilocviu pe tot parcursul operei dramatice. 5n didascalii, autorul !amiliarizează cititorul cu problematica piesei: „/a orice om foarte sin+ur, %ona $orbeşte tare cu sine 2nsuşi, 2şi )une 2ntrebări şişi răs)un!e1 51116 Se !e!ublea#ă şi se 7strân+e8, !u)ă cerinţele $ieţii sale interioare111”
TABLOUL I: Piesa debutează cu dorin4a puternică a persona1ului de a-şi auzi ecoul, "n timp ce "şi strigă propriul nume. 0l este un pescar !ără noroc a!lat pe o mare „bo+ată” "n altă mare” mare”; acest peşte şi se "ntreabă dacă n-ar trebui cumva să pescuiască „2n altă ra4ionament al său trădează speran4a unei compensa4ii a nenorocului dintr-o altă eisten4ă. ompensa4ia se iveşte doar "n vis, singurul care-i o!eră o pradă bogată: crap, morun, plătică şi c/iar o balenă. balenă. Pescar Pescarul ul g/ini g/inioni onist st pre!e pre!eră ră să prind prindăă peşti peşti dintr dintr-u -unn acvari acvariu, u, după după eşuare eşuareaa tentativei de a pescui "n mare: „ 111 !e câte ori )lec la )escuit, iau şi ac$ariul1 /ân! $ă! că e lată rău, am stat o #i 2ntrea+ă !e+eaba, scot un!iţa şi o arunc 2n ac$ariu” , c/iar şi peştii captivi „tra+ +reu”, „cau mai fost )rinşi o !ată111”1 *ona are ast!el sentimentul ratării, al incapacită4ii de a-şi sc/imba propriul destin şi este obligat să "şi accepte eşecul, mul4umindu-se mul4umindu-se cu peştii de1a prinşi. *ona este un idealist; destinul omenirii i se pare asemănător cu al peştilor, care trec prin „na!e frumos colorate” , simboliz+nd tenta4iile, cu g+ndul de a prinde una: *dealul. 5n momentul "n care omul este aproape de "mplinirea speran4ei, intervine intervine s!+rşitul: „ni sa terminat a)a”1 6a !inalul tabloului, este "ng/i4it de peştele uriaş pe a cărui gură stătea "n momentul c+nd a aruncat năvodul "n mare. TABLOUL TABLOUL II: Captivitatea omului "ntr-un spa4iu claustrant este asociată cu trecerea timpului; pentru *ona „e târ#iu”, destinul său e /otăr+t şi trăieşte drama imposibilită4ii de a i se sustrage. 7rica de necunoscut "l determină să invoce lucruri !amiliare precum „salcâmul !in faţa casei” , „)a)ucii !e lân+ă )at”, „cuierul”, „tablourile”. Presim4irea "ntunericului total, a mor4ii, "l !ace să-şi dorească să "mpartă "ntregul său univers cu ceilal4i oameni: „51116 uni$ersul 2ntre+ să fie !at lumii !e )omană1”
8
Medita4ia sa capătă note eisten4ialiste; constată !erm că nu "i este somn (mai nutreşte o speran4ă că via4a "i va o!eri o compensa4ie), se "ntreabă retoric „!e ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul $ieţii-” $ieţii-” a şi c+nd c +nd ar !i rodul unei iluminări divine, pescarul revine la conştiin4a propriului sine: „sunt 2n+4iţit” , aduc+ndu-şi dovezi palpabile că este viu: poate merge, poate vorbi, dar nu poate tăcea, de „frică”. 6iniştea este ec/ivalentă „)ustietăţii” care "l "ncon1oară şi *ona se teme de singurătate. Pre!eră să comunice permanent. 0l găseşte asupra sa un cu4it, un mi1loc de eliberare, care a "nşelat vigilen4a peştelui şi a pătruns "n p+ntece "mpreună cu pescarul; acesta meditează pro!und: „Ar trebui să se )ună un +rătar la intrarea 2n orice suflet” , vorbele sale ascunz+nd, de !apt, dorin4a ca omul să poată avea discernăm+nt "n momentul "n care intră "n contact cu al4i oameni, pentru a evita eventualele dezamăgiri. 2 solu4ie de eliberare este „sinuci!erea”, pe care *ona n-o agreează "nsă. 5şi doreşte „o fereastră”, un mi1loc de comunicare cu lumea eterioară şi realizează că o poate ob4ine doar dacă sparge „#i!ul” pentru a se elibera. intr-o intr-o dată, *ona "şi contureaz contureazăă propriul propriul ideal, anume acela de a construi construi „o bancă !e lemn 2n mijlocul mării” pentru pentru a se putea putea odi/ni odi/ni „)escăruşii mai laşi” şi „$ântul”. #cesta ar !i singurul lucru pe care ceilal4i l-ar aprecia ca !iind !ăcut de el. aivitatea şi imagina4ia persona1ului dau naştere unei crea4ii !ără utilitate practică, utilă "nsă spiritului: spiritului: „un locaş !e stat cu ca)ul 2n mâini 2n mijlocul sufletului” .
TABLOUL III: Cadrul acestui tablou "l reprezintă interiorul Peştelui **, care "ng/i4ise Peştele *; pe !undal este aşezată „o mică moară !e $ânt”, care poate simboliza zădărnicia eisten4ei umane. *ona trăieşte cu speran4a că va ieşi totuşi din bur4ile celor doi peşti printr-o naştere simbolică, "ntr-o altă lume. 0l !ace o analogie "ntre situa4ia "n care se a!lă şi cea a copilulu copiluluii "n p+ntecele p+ntecele mamei şi a1unge a1unge la concluzi concluziaa că omul are nevoie să comunice comunice cu „9i co)i co)iii ii nenăs nenăscu cuţi ţi $orbes $orbescc 2ntr 2ntree ei 5111 511161 61 3eme 3emeil ilee ceila ceilal4 l4i, i, "n oric oricee "mpr "mpre1 e1ur urar are: e: „9i 2nsărcinate se strân+ la un loc să mai stea co)iii !e $orbă1” eşi simte că este „+eamăn”, din nevoia de a nu mai "n!runta singurătatea, nu-l vede pe celălalt şi se "nvinuieşte "nvinuieşte că a negli1at să-şi pună oc/elari. 5şi !ac dintr-o dată apari4ia Pescarul * şi Pescarul **, cu c+te „o bârnă 2n s)inare”; ei nu comunică, deşi *ona se bucură de prezen4a lor, şi simbolizează oamenii care "şi acceptă cu resemnare destinul. Pescarul ar dori să-i "nso4ească "n continuare pentru a scăpa de solitudine 9 „Mer+em 2m)reună”, le propune el 9 "nsă sunt at+t de di!eri4i "nc+t destinele lor nu pot coincide. *ona este un idealist, cei doi sunt !iri practice, care pre!eră să ac4ioneze şi să "nceteze total comunicarea. Pescarul este "nc+ntat, pe de o parte, de libertatea ce i s-a dat: „Mie nu mia s)us nimeni nici să stau, nici să )lec”, dar, pe de altă parte, e tentat să-şi dorească să i se spună ceva, o !or4ă mai puternică să ia decizii pentru el; măcar nu ar mai !i !ost singur. *ona nu "ncetează să !ie optimist şi are "n continuare "ncredere "n !or4ele proprii: „. scot eu la ca) 2ntrun fel şi cu asta, nici o +rijă:” . Pescarii „muţi” ies din scenă şi *ona se /otărăşte să pună "n practică un g+nd anterior, anume acela de a !ace o !ereastră. 7ire inventivă, el trece de la a medita la a ac4iona: „Dacă nu e'istă ferestre, ele trebuie in$entate1”
5n locul cu4itului, pe care "l pierde, !oloseşte propriile ung/ii; dorin4a de eliberare devine at+t de aprigă, "nc+t el "nsuşi devine o „un+4ie”, „una )uternică, ne2mblân#ită, ca !e la )iciorul lui Dumne#eu1” 0a reprezintă unica armă de luptă "mpotriva unui destin neprielnic. 0liber+ndu-se din interiorul peştelui doi, a1unge "n stomacul peştelui trei, !ără a scăpa de captivitate. Medit+nd "n continuare "şi aminteşte de mama sa; "ntr-o situa4ie limită, spune *ona, omul se g+ndeşte la cea care i-a dat via4ă, aceasta !iind parte a unei singure mame, „una imensă”, universală. 0l vrea să comunice cu aceasta printr-un bile4el, "n care ar ruga-o să-l nască "ncă o dată. Pentru că eisten4a sa se con!runtă cu sentimentul eşecului, al ratării, şi-ar dori o alta, care s-o compenseze pe prima. aşterea sa ar trebui perpetuată la nes!+rşit, cre+nd o multitudine de vie4i pentru idealistul *ona, care "şi imploră mama: „;aştemă mereu1” +ndul de a-i scrie acesteia este pus "n practică, dar prin sacri!iciul personal: "şi taie „o bucată !e )iele”, scrie pe ea cu propriul s+nge şi o pune "n „băşica” peştelui. 7iind un g/inionist din !ire, calcă pe ea şi aceasta se sparge. omunicarea cu eteriorul devine ast!el doar o utopie. 0 conştient că mesa1ul nu va a1unge la cei de a!ară sau, c/iar dacă va a1unge, nu va !i luat "n seamă. 7inalul tabloului este dominat de o spaimă ivită din senin: *ona se simte privit de o mul4ime de oc/i ai „)uilor monstrului !e mare”, „cei nenăscuţi, )e carei )urta 2n )ântec”1 #re coşmarul că aceştia vin spre el pentru a-l devora.
TABLOUL IV: Iona Iona se a!lă a!lă "n gura gura ultim ultimulu uluii peşte peşte spin spintec tecat; at; „barba 5sa6 fâlfâie afară”, unde se zăreşte o pla1ă. 0l se bucură "n momentele ieşirii din captivitate de lucruri simple, banale, dar care i-au lipsit, cum ar !i respiratul aerului curat.
>
burta./ 6ăzbim noi cumva la lumină7/ Adevărata măre*ie a lui Iona este de a 'i luat cuno,tin*ă de sine$ de 'or*a sa: de aici )nainte$ el va putea 'i ucis$ dar nu )n'r2nt7/
'
