DUMBRAVA MINUNATA
Mihail Sadoveanu. Una dintre cele mai citite cărţi pentru copii, recitite cu drag de adulţi. Doamna Mia Vasilian, a doua soţie a avocatului Jorj Vasilian, nu avea decât o supărare, pe Lizuca, Lizuca, fetiţa fetiţa de şase şase ani ani rămasă rămasă soţului soţului ei din din prima prima căsătorie. căsătorie. După moartea mamei, fetiţa fusese crescută de bunici, părinţii mamei, care trăiau la marginea târgului. După ce s-a recăsătorit, tatăl ei a luat-o de acolo şi, fiind de acord cu a doua soţie că fetiţa e prost crescută, nu a mai lăsat-o la bunici. În timp ce le spunea toate acestea unor musafire, musafire, fetiţa se strecurase în salonaş şi mama vitregă porunci slujnicei să o scoată de acolo. Slujnica o scoase şi o bătu. Nu era prima oară şi fetiţa i se plânse lui Patrocle, un căţel roşcat, cu picioarele scurte şi strâmbe. Necăjită că tată-său nu vine mai repede de la Bucureşti şi că nu-i mai văzuse pe bunici de mult timp, Lizuca hotărî să plece la bunici, împreună cu Patrocle. Lizuca şi Patrocle trecură printre livezi şi ajunseră la pârâu, apoi în dumbrava de la Buciumeni. Se înseră şi drumul nu se mai vedea. Găsiră o scorbură unde Lizuca se culcă, se înveli cu hăinuţa, trase bereta cea roşie roşie pe cap, iar căţelul se ghemui lângă lângă ea. Începură să cânte un greier, apoi o privighetoare. Fetiţa se gândi că pădurea seamănă cu pădurile din poveştile pe care i le spunea mama ei. Mai târziu apărură nişte omuleţi mititei. În faţă mergeau un bătrânel şi o bătrânică, apoi veneau patru omuleţi care purtau un pătuţ cu o domniţă bălaie. Domniţa îi spuse Lizucăi că, noaptea, dumbrava aceea este o împărăţie fermecată. Bătrânelul îi povesti fetiţei despre Statu Palmă şi îi spuse că, dacă oamenii nu mai spun poveşti, atunci pier toţi, şi piticii şi uriaşii şi zânele. Apoi zise că ei sunt fericiţi că au unde trăi, fiindcă tatăl ei nu a ascultat-o pe mama vitregă şi nu a vândut pădurea. Începu să povestească şi domniţa. În acea dumbravă minunată trăise o zână frumoasă de se dusese vestea, zâna închipuirii. Veniseră mulţi să o găsească, feciori de crai cu arme şi oşteni, dar nu au găsit-o. Făt Frumos veni şi el şi prinse a cânta din fluier pe malul apei. Lui i se arătă zâna, căci el credea în ea şi o purta în sufletul lui. Ea i-a dăruit iubirea ei, dar el a pierdut-o până la urmă, urmă, căci căci i-a asculta ascultatt pe ceilalţi ceilalţi oameni oameni care care s-au s-au străduit străduit să-i dovedeasc dovedeascăă neapărat neapărat că ea nu e decât o închipuire. Bătrânica povesti şi ea despre o căsuţă din apropierea dumbrăvii, în care trăiesc doi bătrâni. bătrâni. Acolo Acolo fusese fusese şi fata fata lor, care care avea avea şi ea ea o fetiţă. fetiţă. Ea îi spusese spusese fetei fetei că nu nu va mai trăi trăi prea mult şi când va voi să o vadă, doar să se gândească la ea şi ea va veni. Numai să fie singură. Lizuca îşi dădu seama că bătrânica povesteşte chiar despre ea şi mama ei. Ca trezită din somn, îl auzi pe Patrocle lătrând, apoi zări luminile unor felinare şi doi bătrâni care semănau cu bunicii bunicii ei. Fetiţa adormi la loc şi când se trezi era era în pat, în casa bunicilor ei. Din livadă se auzeau auzeau glasurile mamei vitrege, al slujnicei ei şi al bunicului. Mama vitregă îl acuza pe bunic că a ascuns prezenţa prezenţa Lizucăi la ei acasă şi voia să o ia pe fetiţă imediat de acolo. Bunicul spuse că asta nu se va întâmpla, că el înţelege că năzuieşte la averea fetiţei, dar s-o lase în pace şi să plece acasă. acasă. Mama vitregă, furioasă, începu să dea din mâini şi fu atacată de albine, căci bunicii aveau stupi în livadă. Lizuca se bucură şi îi zise bunicuţei că o să-i spună tatei că ea nu mai pleacă pleacă de la la ei. Autor:
Mihai Sadoveanu
Titlu :Dumbrava minunata Tipul:literar Idea poeziei:plecarea de acasa pentru a ajunge la bunici Idei semnificative:
- comportamentul urat al mamei vitrege Mia Vasilian fata de Lizuca - planul Lizucai de a pleca la bunici cu cainele sau Patrocle - plecare spre bunici - sfatul dat de Sora-Soarelui - coborarea printre livezi - intalnirea Lizucai cu Sfanta Miercuri - intrarea in lumea de basm din Dumbrava - gazduirea Lizucai in scorbura rachitei - intalnirea cu prichindei si domnita - povestirea cu zana inchipuirii - la hotarul imparatiei minunilor - Bunicii aveau livada si albine Tabloul Dumbravei:
-podul de argint ,rachita,bursucul,licuricii , campia si iepurile Tabloul livezii:
-garduri foarte inalte de nuiele cu stresini de spini,salcii barane,mamarutele,cerul albastru,Sfanta Miercuri,apusul soarelui si gradini Figuri de stil: -Personificarea:
-Astai lucru prea usor raspunse Patrocle -Astai o casa foarte buna mormai Patrocle -Comparatia:
-Patrocle viteazul nu se teme de nimic e ca un rasboinic viteaz -Epitet:
-catel vrednic -colt de umbra -usoare intuneciune -Inversiunea:
-Il auzi intr-un tarziu venind -Le auzi glasulcatelusule tahnind rasunator prin padure. -Atitudinea mea fata de povestirea lui Mihail Sadoveanu este foarte buna deoarece are multe figuri de stil cu ajutorul carora descrie tablouri de basm care dau farmec povestir Descrierea naturii in „Dumbrava minunată” de M. Sadoveanu este o adevărată simfonie. Intreaga natură(participă) se află in concordanţă cu stările sufleteşti ale Lizucăi. In călătoria sa, fetiţa vorbeşte cu Sora Soarelui. Aplecarea plantei asupra căpşorului fetiţei, căderea celor două petale asemenea unor „fluturi de lumină” au insemnat pentru Lizuca participarea plantei la dialog, aprobarea călătoriei fetiţei către bunici şi confirmarea faptului că acela era drumul cel bun. Pentru a accentua frumuseţea dumbrăvii şi lumea de basm in care Lizuca pătrunde, M. Sadoveanu foloseşte o serie de metafore, epitete, comparaţii(crengile păreau nişte plete, florile işi pleacă capetele şi dorm, in intuneric clipesc candele de licurici in două şiraguri), apariţia lunii este un adevărat spectacol(luna dungată de pe ţărmul celălalt iasă in răsărit la marginea dumbrăvii). Lizuca ştie că sălcile sunt oameni şi dihănii inţeleniţi din veacuri vechi de o vrajă, fetiţa caută adăpost intr-o scorbură la o mătuşă răchită; aici are saltea şi pernuţă de muşchi; apele sunt trandafirii, pletele sălciilor argintii, apa spune un cantec cristalin etc. Trăsăturile peisajului tind spre mirific. Modelul real al
dumbrăvii este crangul din faţa casei scriitorului, la Fălticeni (pitorescul hucii).
