Versiune
[V1.0]
—1—
PARTEA ÎNTÂI
TRENGARUL Spiridu ul Duminic , 20 martie A fost odat un trengar. S tot fi avut vreo paisprezece ani. Era în ltu i sub irel, cu p rul b lai. Mare isprav nu era de el: mai toat vremea îi pl cea grozav s doarm ori s m nânce, dup care se apuca de tot felul de n zbâtii. Într-o duminic diminea a, îmbr cat cu pantalona i i-n ma , trengarul st tea coco at pe marginea mesei, tare bucuros ai lui urmau s plece de-acas , l sându-l singur s i fac mendrele în voie câteva ceasuri. „Acum o s pot lua pu ca tatii din cui i s trag dup pofta inimii, f s dau socoteal cuiva!” î i zise el, încântat. Afar str lucea o zi minunat de prim var . E drept c abia era în dou zeci martie, dar partea de apus a comunei Vemmenhög, în care locuiau p rin ii b iatului, se întindea spre miaz zi în Scania, unde prim vara poposise de mult vreme. Nu înverziser înc bine tufele i copacii, dar începuser a ie i mugurii. an urile bolboroseau pline de ap , iar pe marginea lor podbalul d dea în floare. Buruienile de pe zidul de piatr al împrejmuirii gospod riei prindeau culoare. P durea de fagi, ce se ivea din dep rtare, cre tea parc v zând cu ochii, devenind în fiecare clip tot mai deas . Cerul era senin, limpede. U a casei sta întredeschis i de afar se puteau auzi trilurile ciocârliilor. G inile i gâ tele se preumblau agale prin ograd , iar în grajd vacile, înviorate de aerul crud i prim ratic, mugeau din când în când gros i prelung. În st timp, b iatul citea i mo ia, în lupt cu somnul. Cum, necum, somnul îl birui i el adormi bu tean: Deodat se trezi, auzind în spatele s u un zgomot u or. Dar vezi c habar n—2—
avea dac dormise mult sau pu in... Pe prichiciul ferestrei, drept în fa a lui, se afla o oglinjoar în care se vedea mai toat înc perea. Ridicând capul s se uite în oglind , trengarul b de seam c cineva deschisese sipetul cel mare, pe care-l adusese maic -sa de zestre. Era un sipet greu, ferecat cu cercuri de fier i f urit din lemn de stejar. În afar de maic -sa, nimeni nu umbla la el. Femeia p stra în acel sipet tot ce mo tenise de la maic -sa, fel de fel de lucruri pe care le ferea de orice ispit : rochii ne ti de mod veche, din stof stacojie, cu bluza scurt i fusta în cre uri, cu pieptarul împodobit cu rg ritare, ni te scufii albe, scrobite, ni te catarame grele de argint i ni te l uguri. Asemenea vechituri nu se mai purtau acum, i-n mai multe rânduri mama b iatului se gândise s le înstr ineze, dar pân la urm tot nu se îndurase s se despart de ele. trengarul î i d dea seama îndeajuns de bine c cineva ridicase capacul acelui sipet, i nu tia ce s mai cread . Doar maic -sa îl încuiase cu pu in mai înainte de a pleca!... Cine f cuse, oare, isprava asta? S -l fi l sat maic -sa deschis? Cum era s -l lase, când îl tia pe b iat singur în toat casa? La un moment dat, b iatului începu s -i fie team , b nuind c se strecurase vreun ho în cas . Cu ochii int la oglind , nu se încumeta s fac nicio mi care. A tepta ca dintr-o clip într-alta se iveasc ho ul i-l cuprinse o mare mirare când v zu o umbr neagr pe marginea sipetului. Se tot uita la ea i nu-i venea s cread c era cineva aievea. i, dintr-o dat , umbra deveni tot mai deslu it . B iatul nu mai avea acum nicio îndoial c pe marginea sipetului se afla un spiridu . Auzise el, nu-i vorb , despre spiridu i, dar nu- i închipuise nicicând c ar putea s fie chiar atât de mici. Spiridu ul pe care-l vedea prin oglind nu era mai înalt de-o chioap . Chipul îi era b trânicios, plin de zbârcituri i spân. Spiridu ul purta o hain lung , de culoare neagr , i pantaloni scur i, iar pe cap avea o p rie cu borul mare, neagr ca i surtucul. Îi edea minunat de bine g tit cum era, cu guler i man ete de dantel , cu catarame de argint la pantofi i cu funde de m tase la jartiere. La un moment dat, spiridu ul scoase din sipet un pieptar de mod veche, brodat cu iscusin , i începu a-l privi cu mult interes. Atât de preocupat era de pieptarul acela, c nici nu b de seam c iatul se trezise din somn. trengarul r mase nespus de uimit la vederea spiridu ului, dar —3—
de temut nu prea se temea de el. La drept vorbind, cum avea s -i fie team de-o f ptur atât de m run ic ? Cum spiridu ul era atât de preocupat c nu mai vedea i nu mai auzea nimic în jurul s u, trengarul se gândi s -i joace o fest : s -l împing în sipet i s -l acopere cu capacul ori cu altceva. Dar cum nu avea destul curaj -l ating , c ut ceva prin odaie, cu care s -i fac vânt în sipet. Cercet mai întâi cu privirea locul dintre pat i mas i apoi cel dintre mas i plit . Se uit la ibricul de cafea, la oalele rânduite pe poli a de lâng plit i dup aceea la polonicele, cu itele, furculi ele, castroanele i farfuriile care se vedeau prin u a întredeschis a dulapului. Se uit apoi la pu ca lui taic -s u, atârnat în cui, i cercet cu privirea pân i mu catele i cercelu ii care înfloreau în ghivecele de la fereastr . În cele din urma puse ochii pe o plas veche, atârnat de pervazul ferestrei. Cum o v zu, s ri în sus de bucurie, o în de la locul ei i o întinse repede pe marginea sipetului, peste capul spiridu ului. În sinea lui, trengarul se mira de marele noroc de care avusese parte. Nu- i d duse el prea bine seama cum me terise toat treaba, dar vorba e c spiridu ul c zuse în curs . Bietul spiridu st tea ghemuit în fundul plasei, cu capul în jos, i, oricât încerca, nu era chip s se ridice. În prima clip , b iatul nu tiu ce s fac . Se mul umi doar s scuture plasa, ca s nu-i dea r gaz s se ca re. Spiridu ul prinse grai i-l rug st ruitor s -i dea drumul. Îi ar c ani de zile cuse numai bine, a a c merita s fie tratat mai omenos. Apoi îi dui trengarului c-o s -i d ruiasc un fluier vechi, o lingur de argint i-un ban de aur mai mare decât capacul de argint de la ceasornicul lui taic -s u, dac se îndur de el i-l pune în libertate. B iatului nu i se p ru c oferta era prea ispititoare. Vezi îns c , de îndat ce pusese st pânire pe spiridu , începuse s -i fie team de el. Î i d dea seama c are de-a face cu o f ptur ciudat i înfrico toare i era bucuros s se descotoroseasc de spiridu cât mai degrab . Primi deci propunerea prichindelului i nu mai scutur plasa, ca s -i dea putin a s ias afar din ea. zând c prichindelul nu mai avea mult pân s fie iar i liber, iatul se gândi c n-ar fi r u, totu i, s -i pun condi ii mai grele, adic s aib preten ii mai mari. — „Mare n u am fost c i-am dat drumul!...” se c ina el i începu s scuture din nou plasa, ca s -l fac pe spiridu s se pr leasc iar i în ea. Dar chiar în aceea i clip se pomeni cu o palm zdrav peste —4—
obraz, de v zu numai stele verzi. Ame it, se izbi când de un perete, când de cel lalt i, nemaiputând s se in pe picioare, se pr li pe du umea în nesim ire. Când î i veni în fire, era singur în odaie. Nici urm de spiridu . Capacul sipetului era încuiat, iar plasa st tea atârnat la locul ei obi nuit. Dac n-ar fi sim it înc fierbin eala palmei pe care o tase, ar îi fost ispitit s cread c totul fusese doar un vis. „Oricât le-a povesti, tata i mama vor spune c totu-i o scocire de-a mea.” iatul se îndrept spre mas , dar observ un lucru ciudat. De rit, desigur, odaia nu se putuse m ri. Atunci care era pricina c se vedea nevoit s fac mai mul i pa i, ca s ajung la mas ? i ce se întâmplase cu jil ul, care nu p rea s fie mai înalt de cum fusese înainte? Ca s se poat a eza în el, a trebuit s se urce mai întâi pe stinghia dintre picioarele scaunului, i spoi de-acolo s se ca re pân sus. Acela i lucru s-a petrecut i cu masa. Ca s ajung pân la t blie, a trebuit s se ridice în picioare i s se rezeme în coate. „Ce dr cie o mai fi i asta?…” se întreb , uluit, b iatul. „Mi se pare c spiridu ul a vr jit masa, jil ul i toat casa, de nu m mai dumiresc de fel ce se întâmpl ...” Ceaslovul se afla pe mas , la locul lui, a a cum fusese mai adineauri, dar i cu el se petrecuse ceva ciudat, f doar i poate, de vreme ce b iatul nu mai era în stare s citeasc un singur cuvânt din el, decât a ezându-se pur i simplu deasupra c ii... Dup ce î i arunc ochii peste câteva rânduri, b iatul c spre fereastr , v zu oglinda i începu s strige: — Ia te uit ! Alt n zdr nie acum!... Nu era de mirare c strigase a a, c ci în luciul oglinzii îi fusese dat s vad un pici cu n dragi scur i de piele i c-o bonet uguiat pe cap. — Îmbr mintea stuia e la fel cu a mea!... zise el mai departe, împreunându- i mâinile cu uimire. i abia atunci b de seam c prichindelul din oglind îi imita gestul. Începu s se trag de p r, s se ciupeasc i s se învârteasc , dar parc dinadins f ptura din oglind f cea acelea i mi ri. V zând una ca asta, b iatul se îndrept spre oglind , cu gândul s cerceteze dac nu cumva se aciuase vreun pitic în dosul ei, dar nu descoperi nici urm de pitic i se înfior de groaz . Întrun sfâr it r mase încredin at c spiridu ul îl fermecase i c cel pe care-l vedea în luciul oglinzii nu era altul decât el. —5—
Gâ tele s lbatice iatului tot nu-i venea parc s cread c ajunsese spiridu . „O fi vreun vis, vreo simpl închipuire! î i zise el. F îndoial peste câteva clipe o s fiu iar i o fiin omeneasc !” Se a ez în fa a oglinzii i închise ochii. Peste câteva minute îi deschise iar, n jduind c vraja luase sfâr it. Nici pomeneal îns ! Era tot de-o chioap , de i neschimbat, la înf are. P rul lai, pistruii de pe nas, peticele n dragilor i cârpiturile ciorapilor erau la fel ca înainte, cu singura deosebire c se mic oraser mult, dup cum îi era statul acum. i d du atunci seama c orice a teptare era zadarnic i se gândi s recurg la alte mijloace. Cel mai cuminte lucru pe care putea s -l fac era s -l caute pe spiridu i s se împace cu el. Începu s sar pe podea, doar l-o descoperi! Îl c ut dup scaune, dup dulap, îl c ut sub pat, ba chiar i în cuptor, dar i-ai g sit -l afle! Scociorî pân i ni te g uri de oareci, dar tot nu-i d du de urm . Pierise! Pe când umbla a a dup el, se ruga în gând i-i f duia cea mai cald recuno tin . i-i mai f dui c pe viitor se va ine de cuvânt, c nu va mai fi r u, c se va face b iat cuminte i ascult tor dac va fi preschimbat iar i în fiin omeneasc . Dar, din p cate, toate aceste f duieli nu-i fur de niciun folos. i aduse atunci aminte de un lucru. Într-o zi o auzise pe maic sa spunând c spiridu ii aveau obiceiul s se aciueze prin grajduri i alerg într-un suflet într-acolo, s -l caute pe spiridu . Din fericire, u a casei era întredeschis , a a c se strecur f nicio piedic . Altfel n-ar fi putut s ajung la clan , s apese pe ea i s deschid u a. P ind în tind , î i c ut galen ii, c ci prin cas umblase numai în ciorapi. Tocmai se întreba cum avea s încal e galen ii cei mari i butuc no i, dar chiar în aceea i clip v zu în pragul u ii ni te galen i mici de tot. A adar, spiridu ul se gândise la toate i-i preschimbase pân i galen ii!... Fa de o asemenea prevedere, b iatul r mase uluit i-l cuprinse o team i mai mare. Acum î i d dea seama c nenorocirea care se ab tuse asupra lui avea s fie de lung durat . Pe lavi a veche de stejar din fa a u ii de la tind s rea sprinten o vrabie. Cum îl v zu pe trengar, ea începu s -l ia în zeflemea: — Cirip, cirip! Ia uite-l pe Nils care p ze te gâ tele! Uite-l pe —6—
pârstoc! Uite-l pe Nils Holgersson N pârstoc! Gâ tele i g inile din ograd î i îndreptar pe dat privirile spre prichindel, dup care se porni o cotcod ceal asurzitoare. — Cucurigu! d dea zvon coco ul. A a îi trebuie! Cucurigu! M-a tras de creast , dar acum i s-a înfundat i lui. — Câr, câr, câr! nu mai conteneau g inile Înghesuite într-un cârd des, gâ tele î i lungeau gâturile i întrebau de zor: — Cine a f cut minunea asta? Cine, oare? Dar lucrul cel mai n stru nic era c b iatul în elegea tot ce gl suiau p rile. De pe treptele sc rii, el le asculta uimit cum sporov iau de zor. „Cum s nu le pricep graiul, de vreme ce acum sunt un spiridu ?” î i zicea el. Îl sup ra totu i obr znicia g inilor, care se bucurau nespus c fusese preschimbat într-un prichindel. Ca s le sperie, d du cu o piatr în ele, strigând: — Tac -v clon ul, afurisitelor! Vezi îns c b iatul uitase pesemne c nu mai era în m sura s le sperie. G inile se îmbulzeau asupra lui i-l împresurau, cârâind de zor: — Câr, câr, câr! A a i-a trebuit! Câr, câr, câr! A a i-a trebuit! iatul încerc s fug din fa a lor, dar g inile nu-l sl bir deloc i strigau la el de-i luau auzul. Nu-l sc de urm rirea lor decât ivirea pisicii. Cum o v zur , g inile se potolir , f cându-se n-aveau alt îndeletnicire decât s scociorasc râna în utare de râme. trengarul se gr bi s-o întâmpine pe pisic : — Drag mâ oar , tu cuno ti bine toate ungherele, g urile i ascunz torile din ograda casei. Spune-mi, rogu-te, unde l-a putea si pe spiridu ? Dar pisica nu catadicsi s -i r spund imediat. Se a ez jos, î i petrecu tacticos coada pe dinaintea labelor din fa i se uit lung la b iat. Era mare i neagr , cu o pat alb pe piept. P rul neted îi lucea în razele soarelui. Ghearele le avea trase în teac , oricând gata s le scoat , iar în ochii ei verzi, drept la mijloc, se deschidea o cr tur mic i îngust . Parc era întruparea ireteniei. — De tiut, tiu eu bine unde se afl spiridu ul! zise ea, cu glas mieros, dar nu vreau s i spun! — De ce nu vrei s m aju i, drag mâ oar ? st rui b iatul. Doar vezi c-am fost fermecat!... Pisica întredeschise pu intel ochii, l sând s i se vad r utatea care clocea în ei. Înainte de a-i r spunde, începu s toarc a —7—
rere de bine. — Pe unul ca tine s -l ajut, care m-a tras de coad de atâtea ori?... zise ea în cele din urm . Când auzi asta, b iatul se mânie grozav, uitând c acum era mic i neputincios. — Stai s te mai trag o dat ! r spunse el, repezindu-se la pisic . Într-o clip , pisica se schimb a a de mult, c nu mai p rea s fie f ptura dinainte. P rul de pe trup i se zbârlise, spinarea i se încovoiase ca un arc, picioarele i se lungiser . Ghearele scoase din teac zgâriau cu furie p mântul, coada i se f cuse scurt i groas , urechile îi st teau ciulite, gura îi spumega, iar ochii parc îi erau încin i de jeratic. iatul nu voi s se lase intimidat de pisic i mai f cu un pas înainte, dar chiar în aceea i clip , dintr-o s ritur , pisica se pusti asupra lui, trântindu-l la p mânt, i-i înfipse în piept ghearele din fa , gata s -i apuce beregata cu din ii. trengarul sim ea cum i se împlântau ghearele în piele, trecând prin hain i prin c ma . Sim ea în acela i timp i col ii ascu i ai pisicii furnicându-i gâtlejul, începu s ipe ca din gur de arpe, cerând ajutor. Nu se ivi îns nici ipenie de om, i de data asta fu încredin at c -i sunase ceasul cel de pe urm . i ce crezi! De unde era gata s -i vin de hac prichindelului, pisica î i trase ghearele în teac i-i l beregata slobod . — Fie!... zise ea. Treac de la mine i asta! Î i dau drumul numai de hatârul st pânei. Am voit numai s i ar t care din noi e mai tare... Pisica îl l apoi i se ar tot a a de blând i de lini tit cum fusese cu câteva clipe mai înainte, când î i f cuse apari ia. Ru inat i umilit, trengarul nu mai scoase niciun cuvânt i se gr bi s plece spre grajd, în c utarea spiridu ului. În grajd nu se aflau decât trei vaci. Când p i îns pragul, se porni un r get i-o h rm laie de parc n-ar fi fost doar trei vaci, ci pe pu in treizeci. — Mu, mu, mu! începu s mugeasc Majros. Mai e i o dreptate pe lumea asta! — Mu, mu, mu! îi inur isonul celelalte dou vaci. Mugeau tustrele cu atâta putere, c trengarul nici nu mai putea s aud ce spuneau. Voi s le întrebe de spiridu , dar înver unarea vacilor îl amu i. La fel de stârnite ca i acum erau ori de câte ori trengarul aducea vreun câine în grajd i-l asmu ea asupra lor. Zvârleau din —8—
picioare, î i scuturau cu furie lan urile de la gât, î i în au capetele i amenin au cu coarnele. — Intr , dac i d mâna! se r sti Majros la el. O s cape i un picior, c-o s pomene ti câte zile vei tr i! Dac te apropii de mine, îl amenin Gull-Lilja – te iau în coarne, s tii! Hai, vin’ la mine – strig Stjärna la el – s te dezmierd cum m-ai dezmierdat i tu ast -var , când mi-ai dat cu galentul pe spinare! — Vino-ncoace – mugi Gull-Lilja – s i dau r splata pentru viespea pe care mi-ai pus-o pe ureche! Majros, vaca cea mai b trân i mai în eleapt , era foc i par : — Dac îndr zne ti s vii la mine, te-nv eu minte s mai tragi sc una ul de sub maic -ta, când ne mulge, i s -i mai pui piedic , atunci când pleac din grajd cu doni a plin de lapte, dup cum ai ravul! C-o faci s plâng cu lacrimi amare, s rmana!... Poza nils01 [P017] iatul voia s le spun c se c ia din suflet de toate poznele pe care le f cuse i c se purtase într-adev r urât cu ele, dar c pe viitor avea s se poarte plin de cuviin , numai s -i spun unde se afl spiridu ul. Vacile îns nici nu se gândeau s -i dea ascultare. ceau o larm atât de mare c trengarul, de team s nu se smulg din lan vreuna din ele i s se n pusteasc asupra lui se hot rî s i ia t lp a din grajd. Ie i afar f de nicio n dejde. i d dea acum bine seama c nimeni, din toat gospod ria, nu voia s -l ajute s -l g seasc pe spiridu . De altfel, chiar dac ar fi dat peste el, tot nu i-ar fi fost de niciun folos. Se târî pân la zidul de piatr n dit de spini i de m cini, care împrejmuia gospod ria familiei, i acolo se trânti jos, gândindu-se cu groaz : ce soart avea s -l a tepte, dac nu- i va rec ta înf area omeneasc . Cum se vor mai minuna p rin ii lui când se vor întoarce de la biseric ! i la fel de cuprin i de uimire vor fi to i oamenii de prin partea locului. Nu-i vorb , vor veni i cei dinspre partea de r rit a comunei Vemmenhög. Vor veni i megie ii din satele Torp i Skurup, vor veni oameni din tot jude ul s ca te gura la el. Ba s-ar putea chiar întâmpla ca ai lui s -l duc s -l vad lumea la bâlciul din Kivik1. 1 Kivik – port i sat de pescari în partea de miaz zi a Suediei, cu un monument funerar din epoca bronzului.
—9—
Gândurile astea i se încâlceau în cap i-l umpleau de spaim . Ar fi fost mult mai bucuros s nu mai dea ochii cu nimeni. Cât de nefericit se sim ea! Nimeni pe lumea asta nu era mai nenorocit decât el. Nu mai era o f ptur omeneasc , ci una ciudat . Tot mai deslu it î i d dea seama ce însemna pentru el s nu mai fie om. De acum înainte se desp ise de toate lucrurile cu care era obi nuit. Nu se mai putea duce la joac cu al i b ie i, nu mai putea s fie mo tenitorul averii p rinte ti i, în afar de asta, nicio fat nu s-ar mai fi m ritat cu el. Se uit cu duio ie la c minul p rintesc. C lung la c su a de paiant , spoit cu var, atât de scund , de p rea aproape una cu mântul sub acoperi ul ei de paie, înalt i povârnit. Privi dup aceea oproanele i hambarele, care era de asemenea mici, i cercet ogorul atât de îngust, încât un cal abia avea loc s se întoarc . Mic i s cios cum era c minul p rintesc, nu putea fi altul pe lume mai bun i mai drag sufletului s u. Dar, pipernicit cum ajunsese, nu putea s i doreasc un s la mai bun decât o gaur sub podeaua grajdului. Vremea era neasemuit de frumoas . În jurul s u ciripeau relele i înmugureau copacii. El îns era cople it de restri tea ce se ab tuse asupra lui. Pentru Nils nu mai putea s mai existe bucurie. Nicicând nu-i fusese s vad un cer mai frumos i mai senin ca în ziua aceea. V zduhul era cutreierat de p ri toare. Veneau din ri str ine i dep rtate. Zburaser peste Marea Baltic cu direc ia spre Smygehuk2 i se îndreptau acum spre miaz noapte. Erau, f îndoial , de diferite neamuri. Dar iatul nostru nu mai era în stare, s recunoasc decât gâ tele lbatice. Acestea zburau în dou stoluri lungi, împreunate în form de unghi. Sus de tot, în în imile v zduhului, zburau i alte stoluri de gâ te s lbatice, pe care b iatul le auzea cum strigau: — Spre munte, de-acum! Spre munte! zându-le pe cele domestice umblând tipa-tipa prin ograd , gâ tele s lbatice se l sar în zbor pân aproape de p mânt i î i îmbiar suratele: — Haide i cu noi! Haide i cu noi la munte! Gâ tele din ograd î i lungir gâturile, s nu piard vorb ; dar de r spuns, r spunser cu mult cumin enie: — Ne sim im destul de bine unde suntem! Ne sim im destul de bine unde suntem!... 2
Smygehuk – punct în extremitatea meridional a Suediei. — 10 —
Dup cum s-a mai ar tat, era o zi nespus de frumoas . zduhul era atât de u or i de limpede, c pentru p ri era o adev rat încântare s se avânte în zbor. Ori de câte ori trecea un cârd de gâ te s lbatice, cele de cas se sim eau tot mai nelini tite. În câteva rânduri, ele d dur din aripi, ca i cum ar fi voit s le urmeze pe celelalte care vâsleau prin v zduh. Dar o gâsc b trân le potolea tot mereu avântul, spunându-le: — Nu fi i nebune! Va fi vai i-amar de alea de sus. Vor suferi de foame, i de frig! La ce s p i ca ele?... Vezi îns c unui gâscan tân r chemarea gâ telor s lbatice îi aprinse un dor stra nic de duc . „De-ar mai trece un stol – î i zise el – zbor i eu cu ele.” i, f de veste, se ivi iar i în v zduh un cârd de gâ te lbatice, care se adresar celor de jos cu aceea i chemare. Dac le auzi, gâscanul se gr bi s le r spund : — Sta i, suratelor, c merg i eu cu voi! Apoi, întinzându- i aripile, se în în v zduh. Dar cum nu era deprins cu zborul, într-o clip se pr bu i la p mânt. Gâ tele lbatice îl auziser i se întoarser din drum, luând-o într-un zbor lin, ca s vad dac gâscanul se îndreapt spre ele... — Mai a tepta i oleac ! strig gâscanul cel tân r, f când o nou încercare. De lâng zidul de piatr , trengarul prinse cu urechile aceast convorbire i î i zise: „Dac gâscanul î i ia zborul, o s avem o mare pagub . Taic -meu i maic -mea or s fie nespus de mâhni i -i vad lipsa.” Cu gândul la aceste lucruri, el uitase îns c acum era un biet prichindel f putere. D du fuga la cârdul de gâ te i se prinse cu bra ele de gâtul gâscanului. — Mai zboar acum, dac e ti în stare! îi strig el, sigur de sine. Numai c prizonierul g si mijlocul s se avânte în v zduh. Timp nu mai avea s se descotoroseasc de b iat, a a c se în luându-l cu el. Zborul p rii fusese atât de iute, c -l ame ise pe trengar. Pân s i vin în fire i s se gândeasc bine cum s se desprind de gâtul gâscanului, acesta ajunsese atât de sus, c iatul i-ar fi g sit desigur moartea, dac ar fi c zut la p mânt. Tot ce putea s fac , spre a fi mai ferit de orice primejdie, era s se aburce pe spinarea gâscanului, lucru pe care-l i f cu, f s dea dovad de prea mult curaj. De altfel nu-i era deloc u or s se men in pe spinarea p rii zbur toare, coco at între aripile — 11 —
întinse. De aceea î i înfipse mâinile adânc în pene i-n puf, ca s fie sigur c nu va c dea. Pânza cadrilat Ame eala îl inuse pe b iat îndeajuns de mult. Valuri de aer suflau i uierau asupra lui, gata s -l pr leasc , aripile se mi cau neîncetat, iar în pene parc vuia o vijelie, în jurul s u zburau, gâgâind de zor, treisprezece gâ te. Ochii lui scânteiau, iar zgomotul f cut de zbur toare îl asurzea. Habar n-avea dac stolul de gâ te zbura sus de tot sau aproape de p mânt, i nici încotro se îndrepta n-avea idee. Abia dup ce- i veni pu in în fire putu s i dea seama în ce direc ie îl duceau p rile. Nu-i vorb , lucrul sta nu era prea or, fiindc trengarul nu se încumeta deloc s priveasc în jos. În sinea lui era sigur c dac ar fi încercat, l-ar fi apucat iar i ame eala. Gâ tele s lbatice nu zburau la cine tie ce în ime, pentru ca noul lor tovar s nu trag în piept un aer prea tare. i pentru -i purtau de grij , zburau chiar mai încet ca de obicei. În cele din urm îns , b iatul î i lu inima în din i i arunc o privire spre p mânt. i deodat avu impresia c sub el era întins o pânz cu o sumedenie de p trate mici i mari. „Undo m-oi fi aflând, oare?” se întreb el, mirat. Dar de sus nu vedea altceva decât p trat lâng p trat. Nimic rotund, nimic nealiniat. „Ce o fi oare pânza asta mare i cadrilat de sub mine?” se întreb iar b iatul, f s a tepte vreun r spuns din partea cuiva. Vezi îns c -l primi imediat de la gâ tele s lbatice, care zburau în jurul s u: — Ogoare i izlazuri! Ogoare i izlazuri! trengarul în elese atunci c pânza cu pricina era esul Scaniei, deasupra c ruia îl purta gâscanul în zbor. În acel moment începu i dea seama de ce era pestri i cadrilat. Recunoscu mai întâi tr elele de culoare verde-deschis; de bun seam erau ogoarele de secar sem nate în toamna trecut i care se p straser verzi sub z pad . i nu-i fu greu s le deslu easc i pe celelalte. tr elele galbene erau miri ti de la grânele secerate în vara trecut , în timp ce acelea care b teau în negru erau trifoi ti cosite; iar cele negre p uni p scute sau ar turi. Cele tuciurii, cu chenare — 12 —
galbene, erau f îndoial p duri de fagi. Copacii mari de la mijloc erau despuia i de frunze, pe când fagii tineri dinspre margini le straser uscate i îng lbenite pân -n prim var . iatul z ri i p tr elele de culoare închis , dar sure la mijloc: acestea erau terenuri împrejmuite cu z plazuri, pe care se aflau case cu acoperi uri înnegrite de paie i ogr zi pietruite. Altele erau verzi la mijloc, dar colorate închis pe margini: acestea erau gr dini care începuser a înverzi, înconjurate de copaci i tufi uri înc ple uve. Pe trengar îl apuc râsul când z ri jos pe p mânt atâtea tr ele. Auzindu-l cum se pr de te de râs, gâ tele s lbatice îl luar la rost, pe un ton cam mustr tor: — P mânt bun i roditor! P mânt bun i roditor! iatul deveni atunci iar i serios. „Cum de e ti în stare s râzi, tu, care ai p it tot ce poate fi mai îngrozitor pentru o fiin omeneasc ?...” se mustra el în sinea lui. St tu câtva timp serios, plin de cuviin , dar pe urm se porni iar pe râs. Pe m sur ce se obi nuia cu c toria pe care o f cea, se gândea i la alte lucruri decât acela c se afla pe spinarea unei gâ te. i-n chipul acesta el b de seam c v zduhul roia de stoluri de p ri care zburau spre miaz noapte. De la un stol la altul se auzeau strig te i chem ri: — Va s zic sosir i i voi ast zi! strigau unele. — Da, am sosit! r spundeau gâ tele s lbatice. — Ce zice i de prim vara asta? fur ele întrebate. — Copacii-s f frunze, iar apa din lacuri e rece, se auzi spunsul lor. Zburând pe deasupra unui loc pe care se vedeau mi unând ri de cas , gâ tele s lbatice cerur deslu iri. — Cum se cheam ferma asta? Cum se cheam ferma asta? Ridicând capul, an , coco ul r spunse de jos, din ograd : — Lillegärd s-a chemat mai an; tot a a se cheam i azi. Cele mai multe gospod rii purtau numele st pânilor, a a cum e obiceiul în Scania. În loc s r spund îns c gospod ria cutare e a lui Per Matsson i cutare a lui Ola Bosson, coco ii n scoceau denumiri fistichii, pe care le socoteau mai potrivite. Pintena ii de la gospod riile mici r spundeau: — Aici e ferma „N-are de mâncare”! Iar cei de la gospod riile s race de tot strigau: — Ferma noastr se nume te „N-are ce mesteca, n-are ce mesteca”! — 13 —
Gospod riile cuprinse i înst rite erau botezate de coco i cu nume pompoase, ca „Ogorul fericirii”, „Muntele cu ou ” ori „Comoara”. Coco ii de la cur ile boiere ti erau îns prea mândri ca s se in de glume. Unul din ei striga din to i r runchii, de parc voia -i ajung glasul la cer: — Aici e ferma lui Dybeck! A lui a fost mai an, a lui e i azi. Alt pintenat, ceva mai încolo, striga: — Asta e ferma Svaneholm, cunoscut în toat lumea! iatul î i d du seama c gâ tele nu zburau în linie dreapt . Ele treceau dintr-un loc într-altul deasupra întregului es meridional al Suediei, bucurându-se c vedeau Scania i dorind s viziteze fiecare ferm . Ajungând deasupra unui loc pe care se în au cl diri mari, cu co uri înalte i cu multe c su e de jur împrejur, coco ii de jos începur s strige la zbur toare: — Aici e fabrica de zah r din Jordberga! trengarul tres ri pe spinarea gâscanului. Pesemne c recunoscuse locul. A a i era. Nu se afla departe de casa p rin ilor i i cu un an în urm slujise acolo ca p zitor de gâ te. Privit de sus din v zduh, nimic nu mai sem na îns cu ce fusese mai an. Î i aduse apoi aminte de fo tii lui tovar i: Osa, p zitoarea de gâ te, i Mats. Oare ce-ar fi zis ei, dac ar fi b nuit c el zbura acuma a de sus deasupra lor, coco at pe spinarea gâscanului?... Gâ tele pierdur apoi din vedere Jordberga, zburând spre Svedala i Skabersjö3, apoi înd t deasupra m stirii din Börringe4, i a castelului Häckeberga5. Într-o singur zi, b iatul v zuse astfel mai multe locuri din Scania decât îi fusese dat s vad în to i cei paisprezece ani pe care-i tr ise pân atunci. Cea mai mare pl cere a gâ telor s lbatice era s le z reasc pe jos, lip ind prin ogr zi, pe suratele lor, gâ tele de cas . Zburau atunci încet de tot i începeau s strige: — Noi ne ducem la munte! Haide i i voi cu noi! Haide i i voi cu noi! 3 Svedala i Skabersjö – localit i în Scania, pe linia ferat dintre porturile Majmö i Ystad. 4 Börringe – localitate i sta ie de cale ferat la est de Svedala, aproape de capul Smyge. 5 Häckeberga – castel în vecin tatea localit ii Gebarp, la nord de Svedala, al c rui parc este plin de cerbi i de c prioare.
— 14 —
Dar gâ tele domestice le d deau pe loc r spuns: — La noi e înc iarn . Prea devreme pleca i. Duce i-v înapoi! Duce i-v înapoi! Cele din v zduh se l sau atunci mai jos, ca s poat fi auzite mai bine, i strigau: — Haide i eu noi! O s v -nv m s zbura i i s înota i! Suratele lor domestice se sup rau i nu mai r spundeau la niciun gâgâit. Dac vedeau asta, gâ tele s lbatice se l sau i mai jos, pân aproape de p mânt, în ându-se apoi iar, cu iu eala fulgerului, ca i cum ar fi fost speriate, i plângându-se: — Vai, vai! Astea nu-s gâ te! Sunt oi neroade! Sunt oi neroade! Scoase din fire, gâ tele de cas blestemau înfuriate: — Împu ca-v-ar vân torii! Pe toate câte sunte i! Pe toate câte sunte i!... iatul râdea cu poft de toate aceste cic leli ale gâ telor, dar la un moment dat î i aduse aminte de situa ia lui nenorocit i începu s plâng . Apoi î i reveni i prinse a râde iar i ni elu . Niciodat nu umblase cu atât de mare iu eal , i iu eala asta nu-i pl cea de fel. Cândva, nici nu b nuise c sus, în v zduh, e atâta r coare i c mireasma arinei t a r inii poate ajunge pân la o în ime atât de mare. Nu- i închipuise nicicând pân atunci vreo fiin omeneasc poate s str bat v zduhul. Pe de alt parte îns , c toria pe care o f cea acum îl sc pa de orice griji i necazuri, de toate sup rile pe care le poate avea cineva.
AKKA DE LA KEBNEKAJSE6 Seara Gâscanul de cas , care se în ase în v zduh, era foarte mândru zbura încoace i încolo deasupra esului Scaniei, în tov ia gâ telor s lbatice, i c avea astfel prilejul s stea de vorb de sus, din înaltul cerului, cu p rile domestice de pe p mânt. Oricât de fericit s-ar fi sim it îns , spre sfâr itul dup -amiezii începu s -l cuprind oboseala. C ut el, nu-i vorb , s r sufle mai adânc i s 6
Kebnekajse – munte i lac în Laponia. — 15 —
dea mai repede din aripi, dar, pân la urm , tot r mase o bun distan în urma tovar elor sale de drum. Gâ tele s lbatice care zburau mai la urm , v zând c nu se poate ine de ele, începur s strige la gâsca din vârful stolului, conduc toarea lor: — Akka de la Kebnekajse! Akka de la Kebnekajse! — Ce vre i de la mine? întreb atunci Akka. — Gâscanul cel alb a r mas în urm ! Gâscanul cel alb a r mas în urm ! — Spune i-i c -i mai bine s zboare repede decât încet! strig conduc toarea stolului, v zându- i înainte de drum. Gâscanul încerc s -i urmeze sfatul i s i iu easc zborul, dar pân la urm obosi i mai mult i se coborî din ce în ce spre lciile de la marginea ogoarelor i a izlazurilor. — Akka, Akka, Akka de la Kebnekajse! strigar atunci gâ tele de la coada stolului, v zând neputin a tovar ului lor. — Ce mai vre i iar i? le înfrunt mânioas c uza Akka. — Gâscanul cel alb se pr bu te la p mânt! Gâscanul cel alb se pr bu te la p mânt! — Spune i-i c -i mai lesne s zboare pe sus decât pe jos, strig Akka, f a încetini vreun pic, ci zburând, ca i pân atunci. Gâscanul încerc s -i urmeze sfatul dar, str duindu-se s se înal e, i se t ie deodat r suflarea. — Akka, Akka! strigar iar gâ tele care zburau la urm . — L sa i-m -n pace! le r spunse c uza stolului, zburând de zor înainte. — Gâscanul cel alb se pr bu te la p mânt! Gâscanul cel alb se pr bu te la p mânt! — Spune i-i c cine nu-i în stare s urmeze stolul n-are decât se întoarc acas ! strig Akka. Ea nu- i încetini nici de ast dat zborul, ci- i v zu mai departe de drum. „Aha! Va s zic a a st treaba!...” î i zise în sinea lui gâscanul, în elegând pe dat c gâ tele s lbatice nici nu avuseser de gând -l ia cu ele spre Laponia. Îl ademeniser doar a a, în glum , s plece de acas . Îl cuprinse o amar mâhnire c -l l sau puterile i nu era în stare s le dovedeasc acelor c toare ale v zduhului c i o gâsc domestic putea s fac o asemenea isprav . Avusese îns marele ghinion s dea peste una ca Akka de la Kebnekajse... De cunoscut, n-o cunoscuse mai înainte, dar îi fusese dat s aud — 16 —
despre o conduc toare de stol care se chema Akka i care avea peste o sut de ani. Faima de care se bucura pas rea era atât de mare, încât cele mai destoinice gâ te s lbatice i se al turau de obicei. Nimeni îns nu avea un dispre mai profund pentru gâ tele domestice decât Akka i stolul ei, i gâscanul n zuia s le arate c era deopotriv cu ele. Gâscanul cel alb zbura încet în urma celorlalte gâ te, chibzuind în sinea lui dac era bine s se întoarc ori s mearg mai departe. i în timp ce se afla adâncit în gânduri, piciul pe care-l purta în spinare zise deodat : — Drag Martin, scumpul meu gâscan, cred c i dai singur seama c unul ca tine, care n-a mai zburat pân acum, n-o s fie în stare s se in de gâ tele s lbatice pân h t departe, în Laponia!... Oare nu-i mai s tos s te-ntorci acas , decât s mergi de bun voie la pieire?... trengarul nu b nuia de fel c s rmanul gânsac era hot rât s reziste cu orice pre . — Dac mai spui una ca asta, s tii c te azvârl în prima groap care ne iese în cale! îl amenin gâscanul drept r spuns. Numai c sup rarea pe care i-o pricinuise prichindelul îl ajutase prind noi puteri i, de mânios ce era, începu s zboare la fel de bine ca i celelalte gâ te. Dar asta n-a inut mult. De altfel nici nu mai era nevoie, c ci soarele sc ta cu repeziciune i tot stolul începu s se lase în jos chiar în vremea asfin itului. Pân s prind de veste, prichindelul i gânsacul se i aflau pe rmul lacului Vomb7. „Pesemne c aici e vorba s r mânem la noapte”, î i zise iatul, s rind jos de pe spatele gâscanului. Se aflau pe o plaj îngust , în dreptul unui lac destul de mare. Lacul nu avea o înf are prea grozav , c ci era mai tot acoperit cu un strat de ghea înnegrit i zgrun uroas , plin de cr turi i de copci, cum e ghea a de obicei prim vara. Nu era îns topit de tot i înc mai r spândea în jurul ei frigul iernii. Poza nils02 [P027] În partea cealalt a lacului se afla un inut deschis i luminos. Pe malul pe care coborâser gâ tele era îns o mare planta ie de pini, ce p rea s aib puterea de a ine iarna pe loc. P mântul era, 7
Vomb – lac i localitate în centrul Scaniei. — 17 —
de altfel, gol pretutindeni, dar sub crengile uria e ale copacilor mai seser petice mari de z pad care se topise i înghe ase mereu, astfel c se înt rise ca ghea a. iatul era încredin at c poposise într-o pustietate bântuit de suflarea iernii, i din pricina spaimei îi venea s strige cât îl inea gura. Dup toate, mai era i fl mând. Nu îmbucase nimic în timpul zilei i se-ntreba acum de unde avea s ia ceva de mâncare? tia doar bine c -n luna martie nu se g sea nimic de mâncare nici pe p mânt, nici în copaci. Unde putea s g seasc de-ale gurii i cine îi putea oferi un ad post? Cine avea s -i a tearn patul, s -l înc lzeasc la c ldura blând a unui foc, s -l apere de fiarele s lbatice? Soarele disp ruse. Dinspre lac b tea un vânt rece, t ios, iar din zduh se l sa întunericul. Groaza se strecura pe urmele amurgului, iar în p dure începuse a se auzi fream t i zvon de pa i care c lcau pe frunzele c zute. De ast dat , trengarul nu mai avea curajul i b rb ia de care d duse dovad în timpul zborului. Cuprins de team , î i c ut tovar ii de drum. N-avea încotro: trebuia s se in de ei. Foindu-se încolo i-ncoace, b de seam c gâscanului îi mergea i mai prost decât lui. Se afla în acela i loc unde se l sase din zbor i parc era pe moarte. Cu capul l sat în jos, cu ochii închi i, abia mai r sufla. — Dragul meu gânsac Martin – zise piciul – ia încearc s tragi un gât de ap ! Nu-s nici doi pa i pân la mal. Hai, încearc i-ai vezi c-ai s te dezmor ti. Gâscanul nu f cu îns nicio mi care. E drept c înainte b iatul se purtase r u cu animalele. Gâscanul, la rându-i, suferise destule din pricina lui Nils, dar trengarul se gândea acum c biata pas re era singurul lui sprijin i se temea grozav s nu-l piard . De aceea, începu s -l înghionteasc i s -l împing , ca s -l duc pân la ap , jduind c-o s i vin în fire dup ce-o trage pe gât o înghi itur , dou . Gâscanul era mare i greu, a a c piciul avu destul de furc pân s -l urneasc din loc, dar pân la urm tot izbuti. Gâscanul se vârî în lac cu capul înainte. O clip st tu lini tit în mol, apoi ridic ciocul, scutur apa de pe ochi i începu s trag aer pe n ri. Dup aceea prinse s înoate an printre trestii i papur , de-ai fi zis c era altul, nu el. Gâ tele s lbatice înotau toate pe lac, ceva mai încolo, înaintea lui. Nu se sinchisiser de fel nici de gâscan, nici de c re ul pe — 18 —
care-l purta în spinare, ci d duser buzna în ap . Dup ce se sc ldaser i se cur aser bine, se osp taser ciugulind roco el pe jum tate putred i trifoi de balt . Gâscanul cel alb avu norocul s z reasc în ap un pui de biban. Îl apuc în cioc cât ai clipi i porni înot pân la rm, punându-l drept în fa a b iatului. — Uite ce i-am adus, drept mul umire c m-ai ajutat s ajung la ap ! zise el. Pentru prima oar în acea zi îi fu dat b iatului s aud o vorb bun . Îi p rea atât de bine, c -i venea s -l cuprind pe gâscan de gât, dar nu se hot rî s fac gestul. Nu-i vorb , era bucuros i de darul pe care-l primise. La început socotea c n-o s poat mânca pe te crud, dar în cele din urm îi veni poft s încerce. Se pip i vad dac luase briceagul cu el. Spre norocul lui, briceagul atârna de nasturele de la pantalona i. Vezi, îns , c se mic orase atât, încât p rea mai scurt decât un chibrit. Dar chiar a a micu , era suficient de bun ca s cure e cu el pe ti orul de solzi i s -i scoat m runtaiele. Dup câteva clipe, N pârstoc înfulec bib na ul. Odat s tul, b iatului îi fu ru ine c mâncase ceva crud. „Mi se pare s de-acum nu mai sunt om, ci un spiridu în toat puterea cuvântului!...” î i zise el. Tot timpul cât prichindelul s-a osp tat cu pe tele, gâscanul a stat lini tit lâng el; dar, dup ce a înghi it ultima îmbuc tur , i-a spus încet: — Afl c-am dat peste un neam de gâ te fudule care dispre uiesc p rile de cas . — Am b gat i eu de seam , acest lucru, a r spuns piciul. — Mi-ar face mult cinste s pot merge cu ele pân -n Laponia, ca s le fac dovada c i o gâsc domestic e bun la ceva. — Daaa? se mir b iatul cu glas t nat, nevenindu-i s cread c gâscanul va fi în stare s zboare atât de departe. Nu voia totu i s -l contrazic . La ce bun s -l fi am rât? Gâscanul zise apoi mai departe: — Singur nu cred c-am s pot rezista la drum. De aceea a vrea te-ntreb dac i-e voia s m -nso ti i s -mi fii de ajutor. Pân atunci, cum e lesne de în eles, b iatul nu se gândise la altceva decât cum s ajung mai repede înapoi acas . Întrebarea îl uimi atât de mult, încât nu tiu ce r spuns s dea. — Credeam c suntem vr jma i... zise el. Gâscanul uitase îns cu des vâr ire acest lucru. Î i aducea — 19 —
aminte doar de un singur fapt: c b iatul îi sc pase via a cu câteva clipe mai înainte. — A vrea s m întorc acas la tata i la mama, zise piciul, oftând. — O s te duc înapoi la toamn , îl asigur gâscanul. N-o s te sesc pân ce nu te-oi a eza în pragul casei p rinte ti. iatul chibzui ce chibzui i, pân la urm , î i zise c era mult mai bine s nu apar o bucat de vreme în fa a p rin ilor s i. Propunerea gâscanului nu-i displ cea i tocmai era gata s spund c o prime te, dar chiar în clipa aceea auzi un zgomot puternic înapoia lui. Erau gâ tele s lbatice care ie iser din lac, toate în acela i timp, i se scuturau de ap . Apoi se a ezar întrun ir lung, cu conduc toarea lor în frunte, i venir spre ei. Uitându-se la ele, gâscanul cel alb nu prea se sim ea la largul lui. Se a teptase ca gâ tele s lbatice s semene mai mult cu cele domestice, iar el s se simt mai înrudit cu ele. i când colo erau mult mai mici decât el i niciuna nu era alb , ci toate aveau penele sure, cu ape de culoare închis . Ochii lor mai c l-au b gat în sperie i. Erau galbeni i luceau parc ar fi avut jeratic în ei. Gâscanul era deprins s umble agale i leg nat, dar gâ tele lbatice mergeau mai mult s rind. i mai mare îi fu spaima când le v zu picioarele. Erau mari, cu t lpile despicate. Se p rea c lor nu le p sa de fel pe ce c lcau. Nu umblau pe ocolite, ci drept înainte – încolo erau cur ele. Gâscanul nu se putu opri s -i opteasc b iatului: — Dac te întreab ceva, s le r spunzi dezghe at, dar s nu le spui cine e ti. Se duser apoi în întâmpinarea stolului. De îndat ce se oprir în fa a celor doi, gâ tele s lbatice d dur din cap de câteva ori, iar gâscanul f cu la fel, ba chiar de mai multe ori. Dup acest schimb de saluturi, gâsca Akka zise: — Spune i-ne acum cine sunte i? — Despre mine n-am multe de spus, r spunse gâscanul. M-am scut la Skanör8 în prim vara trecut . Ast -toamn am fost vândut lui Holger Nilsson din partea de apus a comunei Vemmenhög, la care am stat pe urm tot timpul. — Nu prea pari a avea cu ce s te mândre ti! zise conduc toarea gâ telor s lbatice. Ce te face atunci s fii tovar cu 8 Skanör – port la extremitatea de sud-vest a Scaniei, renumit în trecut pentru pescuitul scrumbiilor.
— 20 —
noi? — P i am i eu un motiv... r spunse gâscanul. i motivul ar fi v ar t vou , gâ telor s lbatice, c i noi, cele domestice, avem meritele noastre. — M-da! N-ar fi r u s ne dovede ti acest lucru, zise Akka. Pân acuma i-am v zut vrednicia la zbor, dar poate s fii mai grozav la alte sporturi... Poate c e ti me ter la înot voinicesc? — Cu a a ceva nu m pot f li... recunoscu gâscanul, cu un pic de înfruntare în glas. Dup felul cum se desf ura convorbirea, avea impresia c Akka era hot rât s -l trimit înapoi i nu-i mai sa de r spunsul pe care i-l d duse. N-am înotat pân azi decât într-un hele teu, dar l-am str tut de la un mal la altul... continu gâscanul cu v dit dorin s-o înt rite. — Atunci m a tept s -mi spui c e ti me ter la alergat, zise Akka. — Gâ te domestice care s alerge n-am v zut în via a mea; i, dup câte mi-aduc aminte, nici eu nu m-am pomenit s fi alergat vreodat ... r spunse gâscanul, f când ca situa ia s devin i mai rea decât fusese pân atunci. Era sigur acum c Akka o s -i spun c n-o s -l poat lua cu ea în niciun caz. De aceea fu foarte uimit când o auzi spunând: — V d c r spunzi cu mult curaj, i cel care are curaj poate fi un bun tovar de drum, chiar dac la început nu are destul dib cie. Ce zici? Vrei s r mâi câteva zile cu noi, ca s vedem ce putem face cu tine? — Cu mult pl cere! se învoi gâscanul, foarte bucuros de întors tura pe care o luaser lucrurile. Akka f cu atunci semn cu ciocul i zise: — Dar cel care st lâng tine cine e? N-am mai v zut pân acum o astfel de f ptur i doar am tr it ani, nu glum .... — E tovar ul meu, r spunse gâscanul. De când e pe lume, n-a cut altceva decât s p zeasc gâ te. Poate fi de folos i el la drum. — De! O fi bun pentru o gâsc de cas , r spunse Akka. Dar cum zici c -l cheam ? — Îl cheam în mai multe feluri... zise gâscanul; cu ov ial , ne tiind ce s r spund în prip i nevoind s tr deze faptul c piciul avea un nume de om. Îl cheam N pârstoc, preciz el în cele din urm . — E din neamul spiridu ilor? vru s mai tie Akka. — La ce or v culca i de obicei voi, gâ tele s lbatice? se gr bi — 21 —
gâscanul s se informeze la rândul s u, evitând s r spund la ultima întrebare. Mi se închid ochii de somn ce-mi e!... Oricine ar fi putut s observe c pas rea care st tea de vorb cu gâscanul era foarte b trân . Penele ei sure nu aveau nicio pat de culoare închis . Capul îl avea mai mare, picioarele mai groase, iar labele mai despicate decât ale suratelor ei. Totu i penele se aspriser , încheieturile deveniser noduroase, iar gâtul se sub iase. Numai asupra ochilor timpul nu putuse s aib nicio înrâurire. Lumina lor sclipea mai viu, fiind parc mai tineri, mai ageri decât ai celorlalte gâ te. Foarte an , ea se întoarse c tre gâscan i-i spuse: — Afl , gâscane, c eu sunt Akka de la Kebnekajse, iar gâsca din dreapta mea este Yksi de la Vassijaure; i cea din stânga, Kaksi de la Nuolja. Afl , de asemenea, c cealalt gâsc din dreapta este Kolme de la Sarjektjokko; iar cea din stânga, Neljä de la Svappavaara. În spatele lor zboar Viisi de pe Oviksfjällen9 i Kuusi de la Sjangeli. Mai afl c aceste gâ te, ca i cei ase boboci de la coada stolului, trei la dreapta i trei la stânga, sunt gâ te de munte de neamul cel mai de soi. S nu ne iei, prin urmare, drept ni te haimanale care fac cârd ie cu te miri cine… Nici s i treac prin gând c suntem dispuse s îng duim oricui s se odihneasc în culcu ul nostru. Dup ce Akka sfâr i ultimele cuvinte, piciul trecu repede în fa . Îl prinsese mirarea c gâscanul, care r spunsese cu atâta siguran i hot râre la întreb rile ce-l priveau, d duse un spuns în doi peri când fusese vorba s arate cine-i înso itorul lui. — Nu vreau s t inuiesc nimic! zise prichindelul. M cheam Nils Holgersson i sunt fiul unui gospodar. Pân de curând am fost fiin omeneasc , dar azi diminea ... N-a fost chip s mai spun ceva. Cum l-a auzit c fusese o fiin omeneasc , gâsca Akka s-a dat trei pa i înapoi, iar celelalte s-au tras i mai încolo. Toate st teau cu gâturile întinse i-l priveau mânioase. — Am b nuit eu lucrul sta de când te-am v zut aici, pe malul lacului! zise Akka. i acuma po i s i iei t lp a! Noi nu îng duim ca-n rândurile noastre s se strecoare vreo fiin omeneasc . — Nu-mi vine s cred – interveni gâscanul – c vou , gâ telor 9
Oviksfjällen – muntele Ovik. — 22 —
lbatice, ar putea s v fie team de o fiin atât de mic . Mâine o se duc acas , de bun seam , dar la noapte trebuie s -i da i voie s r mân în mijlocul nostru. Nimeni dintre noi nu- i poate lua r spunderea s lase o f ptur atât de pl pând s cad la noapte în ghearele vulpilor i ale nev stuicilor... Akka veni mai aproape, dar se vedea bine c nu- i putea st pâni frica. — Eu m tem de tot ce se cheam om, fie mare, fie mic, zise ea. Dar dac tu, gâscane, te pui cheza c acest pici n-o s ne uneze vreun r u, n-are decât s mâie la noapte cu noi. Nu credeam totu i c-o s v convin culcu ul nostru, c ci avem de gând s dormim colo, pe ghea a lacului. Akka socotea c gâscanul o s pregete auzind acest lucru. Dar gâscanului nu-i p sa de nimic. — Tare în elepte sunte i c v-a i ales un astfel de culcu ! le ud el. — Î i iei îns r spunderea c mâine o s se-ntoarc la el acas ? vru s se asigure Akka. — În cazul sta, o s v p sesc i eu, rosti cu hot râre gâscanul. I-am f duit c n-o s m despart de el i nu-mi calc cuvântul. — E ti liber s zbori unde vrei, îi r spunse Akka. Zicând aceasta, î i f cu vânt cu aripile spre ghea , urmat de celelalte gâ te s lbatice. Pe b iat îl cuprinse mâhnirea, fiindc nu mai tr gea nicio dejde s ajung în Laponia i, deosebit de asta îl îngrijora faptul c-o s fie nevoit s se odihneasc într-un culcu rece, neprimitor. — Toate merg din ce în ce mai r u, gâscane, se plânse el. Vai i amar va fi de noi în noaptea asta! O s deger m de frig pe ghea !... Gâscanul nu- i pierduse îns curajul.. — Nu e nicio primejdie, îl lini ti ei. Un lucru numai te rog: strânge un m nunchi de paie i de iarb , atât cât po i duce, i apoi las’ pe mine!... Dup ce prichindelul î i umplu bra ele cu iarb uscat , gâscanul îl apuc de c ma i, ridicându-l, îl duse în zbor pe ghea , aproape de locul unde se opriser gâ tele s lbatice. Acestea se i culcaser , cu ciocurile vârâte sub aripi. — Împr tie acum iarba pe ghea , ca s am pe ce sta, s nu deger. Ajut -m , i-o s te ajut i eu la rându-mi, zise gâscanul tre prichindel. — 23 —
iatul f cu întocmai. Dup ce v zu c a ispr vit treaba, gâscanul îl apuc iar i de c ma i-l vârî sub o arip . — Trag n dejde c-o s i fie cald acolo i c-o s te sim i bine, zise el, strângându- i aripile. Culcat zdrav n în puf, b iatul nu mai putu r spunde. Avea ldur berechet i, obosit cum era, adormi într-o clipit Noaptea Ghea a asta, într-adev r în el toare, î i joac renghiuri. Nimeni nu se poate bizui pe ea. Stratul de ghea de pe lacul Vomb se urni peste noapte, izbindu-se într-un loc de rm. i se întâmpl ca jupân Smirre, un vulpoi care s luia pe acea vreme în partea de rit a lacului, în parcul m stirii de la Öved, s observe acel loc pe când se afla noaptea la vân toare de prad . Jupân vulpoi ochise gâ tele s lbatice de cu sear , dar nu tr sese n dejde s se întâlneasc cu vreuna din ele... Cum îns i se oferea prilejul, trecu imediat pe ghea . Când ajunse aproape de gâ tele s lbatice, vulpoiul începu s alunece i fu nevoit s se încle teze de ghea cu ghearele, ca s nu cad . Din pricina zgomotului, gâ tele se de teptar i prinser a da din aripi, ca s se înal e în v zduh. Dar vulpoiul le-o lu înainte. Dintr-o s ritur în de arip pe una din gâ te i o tuli înapoi la rm. Vezi îns c în acea noapte gâ tele s lbatice nu fuseser singure pe ghea . Cu ele se afla i un om, chiar a a ghemule cum era. B iatul se trezise în clipa în care gâscanul începuse s dea din aripi. C zuse pe ghea i r sese acolo buimac. Nu putu s i dea seama de cele ce se petrecuser decât dup ce v zu un cotei cu picioare lungi alergând pe ghea cu o gâsc în gur . O lu atunci la goan dup el, cu gând s scape g sea de primejdie. Îl auzea destul de bine pe gâscan strigându-i din urm : — Bag de seam , N pârstoc! Bag de seam ! Dar b iatul î i zise c nu trebuie s -i fie fric de un câine a a de mic i goni de zor înainte. Gâsca din gura vulpoiului îi auzi cl mp nitul galen ilor pe ghea i nu-i veni s cread c era adev rat. „Vrea oare piciul s scape din gura vulpii?” se întreb ea. Cu toat situa ia jalnic în care se afla, începu s gâgâie din fundul gâtlejului de parc ar fi voit s râd . — 24 —
„Parc -l v d c alunec într-o copc !”... se gândea ea. Cu toat bezna nop ii, b iatul deslu ea îns bine toate cr turile i copcile de pe ghea , alergând sprinten pe luciul ei. Acest lucru se datora faptului c avea ochi de spiridu i c putea vad pe întunericul cel mai adânc. Vedea i lacul, i rmul, ca i cum ar fi fost ziua în amiaza mare. De îndat ce ajunse la rm, jupân Smirre o tuli de pe ghea . Tocmai se trudea s se ca re pe malul râpos, când b iatul strig la el: — D drumul gâ tii, tic losule! Vulpoiul nu tia cine strig , pentru c nu se uita înapoi, ci alerga tot mai iute, încercând s se fac nev zut. Ajunse astfel într-o p dure mare, cu fagi neasemuit de frumo i. iatul îl urm rea mereu, f s se gândeasc la ce primejdie se expunea. Dimpotriv , î i aducea mereu aminte cu cât dispre fusese tratat în seara din ajun de c tre gâ tele s lbatice i voia s le fac dovada c un om, chiar a a mic cum era el, întrecea în toate orice alt f ptur . pârstoc striga mereu dup ho oman, spre a-l face s sloboade prada din gur . — Ce fel de câine e ti tu, c nu i-e ru ine s furi gâsc ? îl mustra el. D -i drumul repede, c ci altfel vezi tu îndat pe naiba! -i drumul, c de nu, o s -i spun st pânului t u ce fel de purt ri ai! zând c e luat drept un câine c ruia i-e fric de b taie, jupân Smirre f cu atâta haz de acest lucru, încât fu cât pe-aci s scape gâsca din gur . Vulpoiul era un mare tâlhar; nu se mul umea s vâneze numai oareci de câmp, pe ogoare, ci cuteza s p trund în cur ile gospodarilor, ca s fure g ini i gâ te. Tot inutul se temea de el, i vulpoiul tia prea bine acest lucru. De când era mic, nu pomenise totu i a a ceva: s -l înfrunte un ânc! iatul fugea a a de repede, încât i se p rea c fagii cei gro i alunecau pe lâng el i c distan a ce-l desp ea de vulpoi se topea v zând cu ochii. În cele din urm ajunse atât de aproape de el, încât îl apuc de coad . — S tii c i iau gâsca! strig piciul, opintindu-se. Dar nu avu destul putere s in vulpoiul în loc i acesta îl trase dup el, r scolind în jurul b iatului un vârtej de frunze uscate de fag. Smirre b acum de seam cât de inofensiv era prigonitorul lui. Se opri, puse gâsca pe p mânt i se a ez cu labele din fa — 25 —
deasupra ei, ca s nu-i scape din gheare. Tocmai se preg tea s i înfig col ii în gâtlejul p rii, dar înainte de asta inu s se fuiasc pu in cu nevolnicul acela de pitic. — Du-te fuga i te jeluie te la st pânul p durii c ci am de gând m -nfrupt chiar acum din gâsc !... îl lu el în râs. Poza nils03 [P035] Cel care se mir , când v zu botul ascu it al câinelui pe care-l fug rise i îi auzi glasul r gu it de mânie, fu, desigur, b iatul. Sup rat îns de faptul c vulpoiul î i b tea joc de el, uit de fric . Îl apuc pe vulpoi de coad i mai vârtos; se propti într-un ciot de fag i, chiar în clipa în care jupânul se preg tea s i înfig col ii în gâtlejul p rii, prichindelul îl smuci cu toat puterea. Uluit vulpoiul se d du câ iva pa i înapoi i-n st timp gâsca s lbatic îi sc din gheare. Dac se v zu liber , gâsca începu s dea dintr-o arip , c ci cealalt îi era r nit i abia se putea folosi de ea. Nu vedea nimic pe întuneric ca i cum ar fi fost oarb , i nimeni nu-i putea veni în ajutor. Nefiind în stare s -l ajute, la rândul ei, pe iat în niciun chip, gâsca î i c ut o ie ire printre ramuri i de acolo î i lu iar zborul spre lac. Dac v zu una ca asta, Smirre se n pusti atunci asupra piticului. — Gâsca a sc pat, dar el nu-mi mai scap ! morm i vulpoiul mai mult pentru sine, cunoscându-se dup glas cât era de înver unat în hot rârea lui. — Asta s-o crezi fu! îl înfrunt b iatul, foarte mândru de isprava pe care-o f cuse, sc pând gâsca de la moarte. pârstoc se dovedea a fi iste : se inea tot timpul de coada vulpoiului, i, ori de câte ori jupânul c uta s -l înha e, i-o smucea vârtos, pitindu-se dup ea. În frunzi ul p durii se stârni un r scol grozav. Vulpoiul se sucea, se învârtea mereu, înnebunit. Coada se rotea îns la fel, a a c jupânul nu izbutea s -l în face pe b iat. Prichindelul era a a de bucuros de isprava lui încât, la început nu cea altceva decât s râd cu hohote i s i bat joc de fiar . Smirre îns , ca un vân tor iscusit ce era, nu se l b tut. iatului îi era acum team s nu cad pân la urm în ghearele lui. Tocmai când se gândea la ce avea s fac , v zu un fag tân r care crescuse înalt i sub ire ca un b . Slobozi repede coada vulpoiului i se c apoi sus, cu gând s ajung la bolta de — 26 —
frunzi pe care o formau coroane fagilor mai b trâni. În st timp, în zelul i orbirea lui, jupân Smirre se tot învârtea s i apuce coada. — Ei, jupâne, nu te mai învârti de poman !... zise b iatul, luându-l în zeflemea. Vulpoiul nu voi s r mân de ocar c n-a fost în stare s vin de hac unui asemenea flecu te . De aceea se a ez jos, la r cina copacului, ca s stea la pând . B iatul nu se sim ea tocmai la largul lui pe crengu a pe care coco ase. Fagul cel tân r nu ajungea pân sus la bolta de frunzi , a a cum crezuse el dintru început. În alt copac nu era chip s sar i nici s coboare nu îndr znea, c ci îl b nuia pe vulpoi pe aproape. Din pricina frigului î i sim ea toate dularele epene i se temea s nu cad de pe crengu , mai ales era i somnoros. Dar teama de a nu c dea cumva îi alung somnul. Faptul de a sta noaptea într-o p dure, coco at ca vai de lume pe o crengu , îi d dea fiori i-l umplea de groaz pe bietul b iat. Niciodat pân atunci nu tiuse ce înseamn întunericul nop ii. I se p rea c toat lumea încremenise, f n dejde de a mai prinde via vreodat . Începu apoi s se lumineze de ziu . B iatul se bucur c toate cele ar tau acum aidoma cum erau, de i vremea se r cise mult mai tare, ca peste noapte. Când r ri în sfâr it soarele, el nu era galben, cum se a tepta iatul, ci ro u înv iat. Prichindelului i se p rea c soarele se îmboln vise i se întreba care s fie pricina bolii. Poate din cauz , în lipsa lui, noaptea fusese friguroas i întunecoas ... Razele soarelui c deau în m nunchiuri mari, curioase s vad pe dat ce isprav f cuse noaptea, i toate celea se înro eau ca i cum ar fi avut ceva pe cuget. Norii de pe cer, trunchiurile netede ca m tasea ale fagilor, coamele împletite din crengu ele copacilor, chiciura care acoperea frunzele c zute la p mânt, toate minun iile acestea se înfl rau i se înro eau. Tot mai multe m nunchiuri de raze spintecau v zduhul, alungând în cele din urm groaza nop ii. Tot ce încremenise prindea iar i via . Ghionoaia neagr cu gâtul ro u începu s cioc neasc într-un trunchi de copac. Veveri a se ivi din cuibul ei, cu o alun în l bu , se a ez pe o crac i începu s-o dezghioace. Graurul veni în zbor cu un fir de r cin în cioc, iar pi igoiul prinse a cânta în vârful unui copac. Atunci b iatul în elese c soarele spusese tuturor acelor — 27 —
vie uitoare m runte: — Trezi i-v i scula i-v din cuiburile voastre! Iat c am sosit! Nu mai ave i de ce v teme. Dinspre lac se auzeau strig tele gâ telor s lbatice, care se preg teau de zbor. Nu trecu mult i toate cele paisprezece gâ te fur v zute zburând deasupra p durii. B iatul încerc s le cheme, dar ele zburau atât de sus, încât glasul s u nu putu ajunge pân la ele. Gâ tele credeau c vulpoiul îl mâncase de mult. Nici prin gând nu le trecea s -l mai caute. Prichindelului îi venea s plâng de spaim , dar soarele str lucea auriu i plin de voio ie pe bolta cerului, dând curaj întregii firi. — Nu- i fie team de nimic, Nils Holgersson, i nu fi nelini tit atâta vreme cât eu exist! îl lini ti soarele. Hârjoana Gâ telor Luni, 21 martie În p dure, toate r maser neschimbate cam atâta vreme cât îi trebuie unei gâ te s i ia gustarea de diminea . Spre amiaz îns , o gâsc s lbatic trecu în zbor jos, pe sub crengile dese ale durii. Se uit ov itoare printre trunchiuri i ramuri, zburând încet de tot. Când o z ri, vulpoiul î i p si locul de pând de sub fagul cel tân r i se furi spre ea. Gâsca nu se feri deloc, ci zbur foarte aproape de vulpoi. Jupânul f cu o s ritur mare, cu gând so în face, dar nu izbuti, iar gâsca î i urma zborul spre lac. Trecu ce mai trecu i iar se ivi o gâsc s lbatic în zbor. inea aceea i cale ca i cea dinainte, dar zbura mai jos i mai încet... i aceasta trecu pe lâng vulpoi. Jupânul s ri s-o prind , dar, ca un cut, îi atinse numai labele cu urechile... Gâsca sc teaf i, lini tit ca o umbr î i v zu mai departe de drum, îndreptându-se spre lac i iar trecu ce mai trecu i se ivi din nou o gâsc s lbatic . Aceasta zbur mult mai jos i mult mai încet decât celelalte dou i î i f cu i mai anevoie cale printre trunchiurile de fag. De ast dat , jupânul vulpoi Smirre f cu o s ritur grozav , gata-gata s pun laba pe pas re dar ea sc ca prin urechile acului. Dup ce se f cu nev zut , se ivi a patra gâsc s lbatic . Cu toate c zbura nespus de încet i de stângaci, încât nu înc pea îndoial c o s-o poat prinde f mult greutate, jupânul Smirre — 28 —
o l s treac prin fata lui f s-o ating , de team s nu dea iar i gre . Gâsca urm aceea i cale ca i celelalte. Când ajunse îns drept deasupra vulpoiului, se l jos de tot, ispitindu-l s se pusteasc asupra ei. Vulpoiul s ri ca un turbat, o atinse chiar cu laba, dar gâsca se feri la timp i sc teaf . Pân s se desmeticeasc , ap rur înc trei gâ te, una dup alta în ir. Urmând i ele aceea i cale, vulpoiul s ri asupr -le, dar nu izbuti s în face niciuna. Venir apoi cinci gâ te. Acestea zburau mai bine decât celelalte; i, de i voiau parc s -l ademeneasc pe vulpoi s sar asupra lor, jupânul rezist ispitei. Trecu apoi o bucat bun de vreme i se ivi o singur gâsc . Era a treisprezecea i atât de b trân , c avea penele cenu ii, f nicio pat neagr pe ele. Pe cât se p rea, era beteag de una din aripi, a a c zbura jalnic de r u i-n zig-zag, atingând aproape mântul. Smirre nici nu avu nevoie s sar asupra ei, ci o urm ri pe jos pân la lac, dar nici de ast dat nu izbuti s i vad spl tit osteneala. Când veni totu i a paisprezecea pas re, fu o priveli te întradev r frumoas , c ci era toat alb cum e z pada i lucea în întunecimea p durii când î i întindea aripile mari. De îndat ce o z ri, vulpoiul Smirre î i încord toate puterile i cu un salt uria asupra ei, dar pas rea cea alb sc nev mat , întocmai ca i celelalte. Sub umbra fagilor urm apoi un r stimp de lini te. Se p rea c trecuse în zbor întregul cârd de gâ te. Deodat vulpoiul î i aduse aminte de prizonierul s u i î i ridic privirea spre fagul cel tân r. Dar dup cum era de a teptat, prichindelul î i luase t lp a de acolo. Smirre nu se putu gândi îns mult vreme la el, c ci ap ru prima gâsc din nou. Se întorsese de la lac i zbura pe sub crengile fagilor la fel de încet ca i înainte. Cu tot ghinionul pe care-l avusese pân atunci, vulpoiul se n pusti dintr-o s ritur asupra ei. Dar gr bit cum era, nu socotise bine saltul i nimeri al turi de gâsc . Dup aceasta mai veni una, apoi a treia i a patra. irul fu încheiat de gâsca cea sur i b trân i de gâsca cea alb . Toate p rile zburau încet i cât se poate de jos. Cum ajungeau deasupra vulpoiului, se l sau pân aproape de p mânt, ca i cum ar fi voit s -l îmbie s le prind . — 29 —
Vulpoiul le urm rea i s rea de-i ie eau ochii; dar pân la urm , pe niciuna din ele nu izbutea s pun laba. Era cea mai nenorocit zi pe care o pomenise jupânul vulpoi Smirre. Gâ tele s lbatice zburau necontenit deasupra lui, când încoace, când încolo. Paisprezece gâ te mari i frumoase, îngr ate pe ogoarele i izlazurile din Germania, zburau prin p dure în imediata apropiere a vulpoiului; dar, ca un f cut, de i de multe ori le atingea cu laba, de prins nu era în stare s prind pe niciuna din ele... Iarna abia se sfâr ise, a a c vulpoiul î i aducea aminte de zilele i de nop ile când d dea cutreier de poman , alergând încolo i încoace f s se iveasc pic de vânat, de vremurile aspre când rile c toare erau plecate, când oarecii se ascundeau în uri sub p mântul înghe at, iar p rile de curte st teau închise în cote e... Toat foamea pe care o îndurase în timpul iernii nu fusese totu i atât de greu de îndurat ca ghinionul din acea zi. Smirre nu era un vulpoi tân r. Câinii îl goniser de nenum rate ori i puzderie de gloan e îi uieraser pe la urechi. St tuse pitit tocmai în fundul vizuinii când ogarii scotoceau ascunzi urile, gata -i dea uneori de urm . Dar toat neputin a pe care o încercase în timpul acelor goane înver unate nu se putea asemui totu i cu cea de care era st pânit ori de câte ori nu izbutea s prind una din acele blestemate gâ te s lbatice. În diminea a în care începuse hârjoana gâ telor, jupânul Smirre era a a de ar tos, încât gâ tele r seser uimite v zându-l. Vulpoiului îi pl cea fala. Blana lui ro iatic lucea. Pieptul îi era alb, botul negru, iar coada stufoas . Dar chiar în aceea i zi, pe înserat, blana vulpoiului era toat zbârlit i ud leoarc de du eal , iar ochii nu mai aveau nicio str lucire. Jupânul gâfâia cu spume la gur i limba îi ie ise afar de un cot. În timpul dup -amiezii fusese a a de vl guit, c -l apucaser ame elile. Nu vedea înaintea ochilor decât gâ te care zburau dându-i mereu târcoale... A a se explic de ce s rea s prind petele de soare, când le z rea jucând pe p mânt, ori câte un biet fluture buimac, abia ie it din crisalida lui. Gâ tele s lbatice zburar necontenit, chinuindu-l pe vulpoi toat ziua. Nu le era mil de el v zându-l pr dit, înver unat, chinuit de furie. Zburau nep toare, de i tiau c vulpoiul sta gata s se n pusteasc asupra lor de cum le z rea. Ele nu- i încetar hârjoana decât dup ce b trânul vulpoi Smirre c zu doborât pe un morman de frunze uscate, sleit de puteri i gata s — 30 —
i dea sufletul. — Acum credem c tii, jupâne vulpoi, ce p te cine cuteaz se lege de Akka de la Kebnekajse, îi strigar gâ tele în cele din urm la ureche, dup care îl l sar în plata domnului.
VIA A PAS RILOR S LBATICE La o ferm joi, 21 Martie Pe vremea aceea s-a petrecut în Scania un fapt despre care s-a vorbit mult, scriindu-se chiar i în ziare, dar pe care mul i l-au socotit drept o n scocire, întrucât nu i-au putut g si explica ie. S-a întâmplat anume c o veveri a fost prins într-un aluni de pe rmul lacului Vomb i adus de c tre cineva la o ferm din apropiere. Toat lumea de la ferm , atât tinerii, cât i cei vârstnici, se bucurase mult la vederea acelei viet i micu e i frumoase, cu coad lung , cu ochi iste i i curio i i cu l bu e gra ioase. Oamenii î i puseser în gând s se distreze toat vara privindu-i mi rile ml dioase, sprinteneala cu care sp rgea alunele i jocul zburdalnic. A fost reparat numaidecât o cu veche de veveri , care consta dintr-o c su verde, cu o roat de sârm , i c su a cu porti i fereastr urma s -i serveasc drept sal de mâncare i iatac. Apoi s-a a ternut în cas un pat de frunze, iar lâng el au fost puse o strachin cu lapte i câteva alune. Roata de sârm urma s fie juc ria veveri ei, pe care s se ca ere i s i fac toate ghidu iile. Oamenii de la ferm credeau c veveri a va fi astfel mul umit de noua ei locuin i se mirau c n-o vedeau zburdând deloc. Dar ea, s rmana, st tea trist i mânioas într-un ungher, sco ând din când în când câte un ip t ascu it i jalnic. Nu se atingea de mâncare, iar pe roat nu se c ra de fel. — I-o fi team , î i d deau cu presupusul ai casei. Mâine, dup ce s-o obi nui cu via a de-aici, o s vede i cum o s m nânce i o se joace! În s pt mâna aceea, femeile de la ferm preg teau un osp ; în — 31 —
ziua în care fusese prins veveri a erau ocupate cu coacerea pâinii. Fie c aluatul nu dospise înc , fie c gospodinele nu se întreceau cu h rnicia, fapt este c le apucase noaptea de mult i tot nu ispr viser treaba. În buc rie era astfel zor mare i nimeni nu avea r gaz s priveasc la veveri . Se afla îns acolo i o b bu , a c rei trâne e nu-i îng duia s ia parte la coptul pâinii. Ea tia acest lucru, dar nu voia s r mân chiar a a, f s fac nicio treab . Am rât i ca s -i mai treac urâtul, nu se duse la culcare, ci se ez la fereastra od ii ei s priveasc afar . Din pricina c ldurii, a buc riei fusese l sat deschis i lumina puternic din înc pere ajungea pân în curte. Curtea era împrejmuit i atât de bine luminat , încât b trâna putea s vad deslu it cr turile i urile tencuielii de pe zidul din fa . Ea z ri astfel i cu ca veveri ei, atârnat într-un loc unde lumina b tea cu mai mult putere, i b de seam c veveri a s rea din culcu ul ei pe roata de sârm i de pe roat în culcu , f s se odihneasc o clip . Se gândi atunci c mica vietate avea, pesemne, un motiv s fie nelini tit , dar pe urm î i zise c st tea treaz , cu siguran , din pricina luminii prea mari. Între grajdul vacilor i grajdul cailor se afla, în aceea i curte, o poart mare, acoperit , care era de asemenea luminat . Dup ce trecu o bucat de vreme, în puterea nop ii, b trâna observ c pe acea poart se furi a, tiptil, o f ptur omeneasc cât un ghemule , înalt doar de-o chioap , cu galen i în picioare i cu n dragi de piele ca orice gospodar. Ea î i d du seama numaidecât c era vorba de un spiridu i nu se sperie câtu i de pu in. De i nu-l zuse înc pân atunci, auzise mereu vorbindu-se c ar umbla prin partea locului i era încredin at c aduce noroc unde se ive te. Cum ajunse în curtea pietruit , spiridu ul alerg întins spre cu ca veveri ei. Aceasta era îns atârnat prea sus i din care pricin el nu putea s ajung pân la ea. Se îndrept atunci spre opronul cu unelte i lu de acolo o pr jin . O sprijini de zid pân în dreptul cu tii, apoi se c pe ea cum se ca un marinar pe o frânghie. Ajungând la cu ca cea verde, începu s zgâl âie porti a, ca s-o deschid . B trâna st tea îns lini tit , tiind bine c porti a fusese încuiat cu lac t, de team s nu se furi eze trengarii de la fermele din vecin tate i s fure veveri a. La un moment dat, b trâna b de seam c veveri a se suise pe roata de sârm , v zând c spiridu ul nu poate s deschid — 32 —
porti a. Urm apoi o convorbire lung între spiridu i veveri . Dup ce ascult tot ce-i spuse mica f ptur , spiridu ul coborî pe pr jin i ie i pe poart . trâna nu se a tepta s -l mai vad în acea noapte, dar r mase mai departe la fereastr . Dup câtva timp, spiridu ul se întoarse înapoi. Era a a de zorit, c abia atingea p mântul cu picioarele. El se duse într-un suflet spre cu ca veveri ei. B trâna urm rea tot ce face spiridu ul. Ba, la un moment dat, v zu c acesta avea în amândou mâinile ni te lucruri, dar ce anume erau nu putea deslu i. Spiridu ul se opri, a ez jos, pe lespezile din curte, lucrul pe care îl inea în mâna stâng , iar pe cel din dreapta îl lu cu el i urc spre cu . Cioc ni apoi cu un galent în ferestruie pân ce sparse geamul i întinse veveri ei ce avea în mân . Pe urm coborî iar i ridicând de jos lucrul pe care-l l sase, îl lu cu sine i se urc din nou sus, dup care se f cu nev zut cu atâta repeziciune, b trâna abia îl putea urm ri cu privirea. bu a î i pierdu atunci r bdarea i se duse tiptil în curte, ezându-se la umbra ci melei, ca s -l a tepte pe spiridu . i-l mai a tepta curioas i o mâ , care i ea îl v zuse la un moment dat. Aceasta se furi ase lâng zid, la câ iva pa i de locul unde tea lumina mai mult, i pândea. teptar mult i bine amândou în acea noapte friguroas de martie i, într-un sfâr it, b trâna socoti c era vremea s intre iar în cas . Dar chiar în aceea i clip auzi din nou pa i pe lespezile din curte i-l v zu pe spiridu ivindu-se iar i. Ca i mai înainte, avea în mâini ceva, dar ceva care scâncea i se zvârcolea. Abia atunci se l muri b trân despre ce era vorba. Pas mite, spiridu ul fugise în mai multe rânduri la aluni i-i adusese veveri ei puii, care altfel ar fi murit de foame. bu a r mase lini tit la locul ei, s nu-l stinghereasc defel pe spiridu , care se pare c nici n-o observase. El se preg tea tocmai s lase jos unul din pui ca s -l urce pe cel lalt la c su a veveri ei, când v zu sclipind lâng el ochii verzi ai pisicii. Ne tiind ce s fac , r mase atunci pe loc, ca n uc, cu câte un pui în fiecare mân . Se întoarse apoi în toate p ile, n jduind de undeva un ajutor, i d du cu ochii de b trân . F s mai stea pe gânduri se duse spre ea i îi întinse unul din pui. bu a nu voi s se arate nevrednic de încrederea ce-i fusese acordat . Ea se aplec s ia puiul de veveri i îl inu sub ocrotirea ei pân ce spiridu ul se sui cu cel lalt la cu i veni înapoi s -l ia i pe cel l sat în seama bunei femei. — 33 —
A doua zi diminea a, când cei de la ferm se strânser la mas , trâna nu se putu st pâni s nu povesteasc tot ce v zuse peste noapte. Bineîn eles, începur , cu mic cu mare, s râd de ea, spunând c totul fusese pesemne doar un vis. Unde s-au mai pomenit pui de veveri a a de timpuriu? o luau ei în zeflemea. bu a era sigur îns de tot ce spusese i-i rug s se duc la cu s se conving cu ochii lor. i ce crezi? Pe culcu ul de frunze dormeau, într-adev r, patru pui gola i i orbi, f ta i abia de câteva zile. Când îi v zu, st pânul gospod riei nu se putu opri s nu zic : — Oricum ar fi, eu unul v spun: ne-am purtat a a de urât, c ar trebui s ne fie ru ine de animale, ca i de oameni!... Dup ce- i sfâr i vorbele, scoase din cu veveri a cu pui cu tot i puse apoi bietele viet i în or ul b trânei. — Du-te cu ele la aluni – o îndemn el – i red -le libertatea! Aceasta e întâmplarea despre care s-a vorbit atât de mult i despre care s-a scris pân i în gazete, dar c reia nimeni nu voia -i dea crezare de minunat ce era. Vittskövle Sâmb
, 26 martie
Câteva zile mai târziu avu loc o alt întâmplare, la fel de ciudat . Un cârd de gâ te s lbatice coborâr într-o diminea pe un ogor din Scania r ritean , nu departe de marea ferm Vittskövle. În cârd se aflau treisprezece gâ te de culoare sur obi nuit i un gâscan alb, care ducea în spinare un prichindel cu dragi galbeni de piele, cu vest verde i cu o bonet alb , uguiat , pe cap. Nu înc pea îndoial c erau foarte aproape de Marea Baltic . Pe ogorul pe care coborâser , p mântul era amestecat cu nisip, a a cum e de obicei pe rmurile m rii. Se pare c în partea locului se aflase înainte mult nisip mi tor, care se fixase în vremea din urm , c ci în multe p i se puteau observa p duri întinse de pini. Câtva timp, gâ tele s lbatice ciugulir iarb f s fie tulburate de nimic, dar la un moment dat se îndreptar spre ele, pe marginea ogorului, ni te copii. V zându-i, gâsca de paz se avânt repede în v zduh, dând din aripi, în semn de alarm . Cât ai clipi, celelalte gâ te zburar i ele. Numai gâscanul cel alb r mase jos, lini tit. V zând c celelalte gâ te o iau la fug , gâscanul în — 34 —
capul din iarb i strig dup ele: — N-are rost s fugi i din pricina lor; nu-s doar decât doi copii!... În st timp, piciul edea pe un bulg re de rân la marginea durii i dezghioca un cucuruz de pin, ca s dea de s mân . Cei doi copii se aflau atât de aproape de el, încât nu mai putu s alerge spre gâscan, ci se piti dup o frunz uscat de scaiete, sco ând în acela i timp un strig t de alarm . Dar gâscanul, dup cum se vedea destul de bine, nu se speriase deloc. El r mase mai departe pe ogor, f s se uite încotro se îndreptau copiii. La un moment dat, ace tia se ab tur din calea lor i o luar peste ogor spre gâscan. Pân s i dea gâscanul seama, copiii se i aflau lâng el. În z ceala lui, gâscanul uit c putea s zboare i o rupse la fug . Copiii o pornir îndat dup el, îl încol ir într-un an i, cât ai zice pe te, îl în car . Cel mai mare dintre ei îl lu la subsuoar i plec mai departe. zând cum stau lucrurile, prichindelul alerg spre copil, ca i cum ar fi avut de gând s -i smulg gâscanul de la subsuoar . Dar îndat î i aduse aminte c era mic i f putere i se trânti pe bulg rul de rân , începând s bat cu desperare în p mânt, cu pumnii încle ta i. În vremea asta gâscanul striga din r sputeri, cerând ajutor: — N pârstoc, vino de m scap ! N pârstoc, vino de m scap ! De i însp imântat, piciul prinse s râd : — Da, i-ai i g sit cine s te scape!... spuse el, cu n duf. Se ridic totu i i o porni pe urma gâscanului. „De ajutat nu-l pot ajuta, î i zise el în sinea lui. Barem s v d ce-au de gând s fac cu el...” Copiii ajunseser destul de departe. N pârstoc nu-i pierdu îns din vedere i se pomeni într-o vâlcea prin care curgea un pârâu de prim var . Nu era nici larg, nici prea adânc, dar N pârstoc fu nevoit s alerge câtva timp de-a lungul malului, pân ce d du peste un loc pe unde putu s sar în partea cealalt . Dup ce ie i din vâlcea, nu-i mai v zu pe copii; disp ruser ... Le si îns urma pe o potec îngust ce ducea spre p dure i porni mai departe în c utarea lor. Ajunse în curând la o r scruce, unde cei doi copii pesemne c se desp iser , c ci se vedeau dou dâre de urme. N pârstoc fu cuprins de o adânc dezn dejde. Dar în aceea i clip v zu pe o tuf de iarb -neagr un pufule alb. În elese atunci c gâscanul îl zvârlise la marginea drumului, ca s -l arate încotro fusese dus, — 35 —
a c porni înainte. B iatul îi urm ri pe copii pe tot întinsul durii. Pe gâscan nu-l v zu defel, îns ori de câte ori nu mai tia încotro s-o apuce, îi ap rea înainte un pufule alb i-l îndrepta pe calea cea bun . Plin de încredere, N pârstoc se orienta dup semnele l sate de gâscan. Ele îl scoaser din p dure i-l purtar peste ni te ogoare, apoi pe un drum i, în cele din urm , pe o alee care ducea spre o curte boiereasc . La cap tul aleii se deslu eau calcane de zid i turle de c mid ro ie, împodobite cu chenare i ornamente carei luau ochii. V zând c se afla în fa a unui conac, prichindelul în elese ce soart avusese gâscanul. „Nu-ncape îndoial c trengarii l-au dus la conac i l-au vândut pe-o sum frumu ic , i zise el. L-or fi i t iat pân acum!” Voi totu i s se conving ce se întâmplase cu gâscanul i porni mai departe cu i mai mult râvn . Merse el ce merse pe alee, dar nu se întâlni cu nimeni, lucru ce nu putea s -i prind decât bine unuia c ruia îi era team nu fie v zut de fiin e omene ti. Conacul la care ajunsese era o cl dire ar toas , de mod veche, alc tuit din patru aripi i înconjurat de o curte mare. În dreapta se afla o poart boltit ce d dea în curte. Pân aici, N pârstoc mersese f nicio grij , dar în fa a por ii se opri. Nu îndr znea s intre, a a ca se hot rî s mai a tepte i s chiteasc ce avea de cut. Stând a a la chibzuial , cu degetul pe n suc, auzi ni te pa i în urma lui. Se întoarse i v zu venind pe alee o ceat de oameni. Se furi repede în dosul unui butoi de ap , care se afla din întâmplare sub bolta por ii, i se piti acolo. Cei sosi i erau vreo dou zeci de elevi ai unei coli elementare, care f ceau o excursie, urma i de înv torul lor. Ajungând în dreptul por ii, acesta le spuse s a tepte acolo cât va fi dus s întrebe dac li se d dea învoire s viziteze vechiul castel Vittskövle. Elevii erau încin i de c ldur i obosi i ca dup un drum lung. Unuia dintre ei, mai cu seam , îi era o sete grozav , a a c se duse la butoiul cu ap i se aplec s bea din el. La gât avea atârnat o cutie de tabl . Ca s nu-l împiedice la b ut, o zvârlise jos. Deschizându-i-se capacul, se puteau vedea în untru câteva flori de prim var . Cutia c zuse drept în fa a lui N pârstoc i acesta fu nespus de bucuros c i se ivise un prilej minunat de a intra în castel s vad ce se întâmplase cu gâscanul. Se b tiptil în cutie i se piti frumu el între dedi ei i ni te — 36 —
frunze de podbal. Nici nu apucase s se ascund bine, c elevul i ridic de jos cutia, pe care i-o atârn iar la gât, închizându-i capacul. Înv torul se întoarse peste pu in vreme i-i încuno tin pe elevi c ob inuse învoirea s intre în castel. Apoi îi duse mai întâi în curte, unde se opri i începu s le spun povestea vechiului castel. Le istorisi c cei dintâi oameni care locuiser pe acele meleaguri fuseser nevoi i s tr iasc în pe teri i în v uni, în corturi din piei de animale i din crengi de copaci i c a trebuit s treac mult vreme pân ce i-au putut cl di case din trunchiuri de copaci. Iar pe urm , dup munc grea i str duin îndelungat , de la c su e de lemn cu o singur înc pere au ajuns înal e castele cu sute de înc peri, a a cum era Vittskövle. Astfel de castele, le spunea înv torul, fuseser zidite cu vreo trei sute cincizeci de ani în urm , de c tre oameni avu i i puternici. Vittskövle fusese cl dit, pe cât se pare, într-o vreme în care r zboaiele i tâlharii puneau în primejdie via a popula iei din Scania. De jur împrejurul castelului se afla un an umplut cu ap . Peste el era aruncat odinioar o punte care se putea ridica. Deasupra bol ii de la poart se mai g sea înc un foi or de paz . Pe lâng zidurile castelului se în irau coridoare pentru paznici, iar la col uri se aflau turnuri puternice, cu ziduri groase de un metru. Vittskövle nu fusese totu i în at în cele mai cumplite vremuri de zboi, c ci Jens-Brahe10, care îl zidise, c utase s fac din el o cl dire frumoas i totodat bogat împodobit . Dac aveau s vad cetatea de piatr Glimminge11, construit doar cu o genera ie mai înainte, urmau s bage de seam cu u urin c Jens Holgersen Ulfstand, arhitectul ei, nu se gândise s cl deasc o cas numai solid i mare, dar i frumoas i comod în acela i timp. Dac vor vedea îns castele ca Marsvinsholm, Svenstrop12 i stirea Öved zidite cu câteva secole înainte de Vittskövle, vor în elege c vremurile de atunci erau mai pa nice. Cei care le cl diser nu le prev zuser cu înt rituri, ci c utaser numai s tr iasc în ni te locuin e mari i frumoase. 10 Brahe – numele unei vechi familii scandinave din care a f cut parte i vestitul astronom Tiho Brahe (1546 – 1601) 11 Glimminge – cetate medieval în apropiere de portul Cimbrishamn, în partea de sud-est a Scaniei. 12 Marsvinsholm, Svenstrop – localit i din sudul Scaniei, unde se afl cet i medievale.
— 37 —
Înv torul vorbi îndelung i am nun it, iar N pârstoc, închis în cutia-ierbar, începuse s i piard r bdarea. Cu toate acestea, putea fi lini tit, c ci st pânul cutiei habar n-avea de prezen a lui. Poza nils04 [P051] În cele din urm , toat ceata intr în castel. N pârstoc se în elase îns sperând c se va ivi prilejul s ias din cutie, c ci elevul nu se desp i de ea, a a c fu nevoit s str bat împreun cu excursioni tii toate înc perile. Aceast preumblare fu de lung durat . Înv torul se oprea tot mereu s dea deslu iri elevilor s i. Într-una din camere se afla un c min vechi. Înv torul se opri în fa a lui, ca s le explice copiilor câte feluri de sobe a întrebuin at omul de-a lungul veacurilor. Cea dintâi vatr în untrul unei case a fost o lespede de piatr a ezat pe podea, în mijlocul unei od i cu bageac în tavan, pe unde ploua i intra vântul. Apoi un cuptor mare, zidit f co , care d dea destul c ldur , îns umplea casa de fum i de funingine. Când a fost zidit Vittskövle, lumea se pricepea s zideasc sobe deschise, cu co uri pentru fum, care totu i nu împiedicau c ldura s ias afar prin ele. Dac N pârstoc fusese vreodat mânios i ner bd tor, el f cu în acea zi un bun exerci iu de r bdare. Totu i de aproape un ceas nu mai avea astâmp r. În camera urm toare, înv torul se opri în fa a unui pat vechi, cu polog înalt i perdele bogate, i începu s povesteasc elevilor despre paturile i culcu urile oamenilor de pe vremuri. Dup cât se vedea, nu era deloc gr bit i, în afar de asta, n-avea de unde s tie c într-o cutie de tabl st tea închis un biet prichindel care abia a tepta ca el s i termine povestea... Ajungând într-o înc pere cu tapete din piele galben , el istorisi colarilor cum i-au îmbr cat oamenii pere ii din timpurile cele mai îndep rtate, iar în fa a unui vechi tablou de familie le povesti prin câte schimb ri a trecut îmbr mintea omeneasc . În sala de festivit i le istorisi cum f cea lumea înainte vreme nun ile i cum, înmormânt rile. Apoi le povesti câte ceva despre oamenii care locuiser în acel castel, despre str vechile familii. pârstoc nu putu s asculte totu i i aceast povestire, c ci elevului care îl ducea în cutie i se f cuse iar i sete i se furi ase în buc rie s cear ap de b ut. De ast dat , N pârstoc se gândi c aici ar fi tocmai locul potrivit unde ar putea s -l caute pe gâscan i începu s se foiasc de colo-colo. Dar, cum în — 38 —
ner bdarea lui împinsese prea tare capacul cutiei de tabl , aceasta se deschise de îndat . Astfel de cutii se deschid lesne de obicei i de aceea elevul nu d du faptului o importan deosebit , ci se rgini s închid cutia la loc. Buc reasa îl întreb dac n-avusese cumva un arpe în ea. — Da’ de unde! Numai ni te plante, r spunse elevul. — i cu toate astea eu am v zut ceva care se mi ca... st rui buc reasa. Elevul deschise atunci cutia, ca s -i arate c se în ela: — N-ai decât s te ui i... Nu apuc s zic îns mai mult, c N pârstoc, nemaiavând curajul s stea închis în untru, s ri pe du umea i o tuli pe u afar . Slujnicele abia putur s i dea seama ce era dihania care disp ruse, dar de luat se luar numaidecât dup ea. Înv torul era în toiul povestirii, când fu întrerupt deodat de ni te strig te puternice. — Prinde i-l! Prinde i-l! strigau femeile care d duser buzna afar din buc rie. To i copiii o rupser la fug dup N pârstoc, care alerga mai iute ca un oricel. Încercar s -i taie drumul spre poart , dar nu fur în stare s prind o f ptur atât de mic . În chipul acesta, pârstoc î i g si sc parea dincolo de zidurile castelului. Neavând îns curajul s-o ia pe aleea deschis , prichindelul cârmi într-o parte i fugi prin gr din în curtea din dos. Urm ritorii se ineau îns scai dup el, cu strig te i hohote de râs. Bietul fugar alerga din r sputeri, dar în sinea lui î i zicea c , orice ar face, tot va fi ajuns din urm . Trecând în goana mare prin fa a locuin ei unui slujitor, auzi o gâsc gâgâind i v zu pe scar un puf alb. D duse peste gâscan! Nu se mai gândea acum la slujnicele i la b ie ii care-l fug reau, ci se ca pe scar i intr în tind . Mai departe îns nu fu chip s ajung , c ci u a casei era închis . Auzea strig tele gâscanului care se v ic rea în untru, dar nu putea s deschid u a. Ceata urm ritorilor se apropia tot mai mult, în timp ce gâscanul se tânguia tot mai jalnic. V zându-se încol it, N pârstoc prinse în cele din urm curaj i începu s bat la u cu toat puterea. Veni atunci un copil s-o deschid i prichindelul putu s vad , dintr-o ochire, ce se petrecea în untru. Drept în mijlocul od ii, pe podea, o femeie inea gâscanul cu o mân , spre a-i t ia cu cealalt penele aripilor. Îl g sise b iatul ei i nu voia s -l fac niciun r u, având de gând s -l creasc laolalt cu gâ tele de pe lâng cas . Îi — 39 —
ia aripile numai ca s nu mai poat zbura. Peste gâscan nu putea s dea îns o nenorocire mai mare i de aceea se jeluia atât de amarnic. Din fericire, femeia se îndeletnicea de pu in vreme cu treaba aceasta. Foarfeca nu retezase decât dou pene în clipa când fu deschis u a i N pârstoc se ivi în pragul ei. O astfel de ar tare femeia nu v zuse niciodat în via a ei. Î i închipui c se afl în fa a unui spiridu i, de spaim , sc foarfec jos, î i împreun mâinile i l gâscanul în pace. Cum se sim i slobod, gâscanul fugi spre u . F a se opri, îl apuc pe N pârstoc de c ma i-l lu cu el. Ajuns pe scar , î i întinse aripile i o porni în zbor. Chiar în aceea i clip f cu o mi care gra ioas cu gâtul i-l s lt pe N pârstoc pe spinarea lui pufoas . În timp ce se în au din ce în ce mai sus, toat lumea de la Vittskövle se uita lung dup ei. În parcul Öved În tot timpul zilei, când gâ tele îl z râser pe vulpoi, pârstoc dormise bu tean într-un cuib p sit de veveri . Se trezi abia spre sear , cu inima grea. „Parc v d c m trimit înapoi acas i atunci n-o s am încotro: va trebui s apar înaintea rin ilor mei”, se gândea el. Dup ce g si gâ tele, care se sc ldau în lacul Vomb, niciuna nu pomeni c N pârstoc va pleca împreun cu ele mai departe la drum. „Or fi crezând c gâscanul cel alb e prea obosit ca s porneasc cu mine acas în seara asta...” î i zicea b iatul. A doua zi diminea , gâ tele se trezir în zorii zilei, cu mult înainte de r ritul soarelui. N pârstoc era sigur c va fi trimis acas . Lucru ciudat îns : atât el cât i gâscanul fur pofti i s înso easc gâ tele s lbatice în preumblarea de diminea . B iatul nu în elegea care era pricina amân rii c toriei, dar î i f cea socoteala c pesemne gâ tele s lbatice nu cutezau s -l ia pe gâscan la un drum atât de lung, ci a teptau s se hr neasc mai întâi bine i s se îngra e, ca s prind destul putere. Era bucuros totu i de orice z bav , ca s dea ochii cât mai târziu cu rin ii lui. Gâ tele s lbatice zburar pe deasupra m stirii Öved, situat într-un minunat parc în partea de r rit a lacului, lâng un — 40 —
castel mare i impun tor, cu o curte frumoas , pavat cu lespezi de piatr i înconjurat de ziduri i pavilioane joase, cu o gr din încânt toare i veche, ale c rei garduri vii erau tunse, cu alei umbrite de coamele copacilor, cu hele teie, fântâni arteziene, cu arbori m re i i paji ti tunse, ale c ror straturi de pe margini erau sm uite cu flori de prim var . În timp ce gâ tele s lbatice zburau deasupra castelului în primele ceasuri ale dimine ii, nu se z rea înc nici ipenie de om pe acolo. Încredin ate de acest lucru, ele se l sar în jos spre cote ul câinelui i începur s strige: — Ce bordeia e aici? Ce bordeia e aici? Dul ul ie i mânios din cote i începu a h i în vânt: — Bordei e sta, haimanalelor? Nu vede i c -i un castel mare de piatr ? Nu vede i ce ziduri ar toase are? Nu vede i ferestrele i ile impun toare? Nu vede i terasa minunat ? Ham, ham, ham! Bordei e sta la voi? Nu vede i curtea i gr dina? Nu-i vede i sera i statuile de marmur ? Asta la voi se cheam bordei? Bordeiele au oare parc cu p dure de fagi, cu aluni , cu livezi, cu dumbr vi de stejar, cu br det i cu gr din zoologic , plin de cerbi i de prioare? Hm, ham, ham! Bordei se cheam asta la voi? Dul ul spusese toate aceste lucruri pe ner suflate. Gâ tele zburau pe deasupra încoace i-ncolo i-l ascultau. Când conteni, ele îi r spunser : — De ce te-ai sup rat de poman ? Noi nu te-am întrebat de castel. Te-am întrebat numai de bordeiul câinelui... Auzind aceast glum , N pârstoc începu s râd , dar repede î i reaminti de ceva i deveni deodat serios. „Câte glume de astea stru nice o s auzi, dac vei merge cu gâ tele s lbatice pân t, departe în Laponia... î i zise el. În situa ia nepl cut în care te afli acum, cel mai bun lucru pentru tine ar fi o astfel de torie...” Gâ tele s lbatice coborâr apoi pe unul din ogoarele întinse din dreapta castelului, ca s ciuguleasc r cini de buruieni, i bovir acolo câteva ceasuri. În vremea asta, N pârstoc se duse în parcul cel mare, învecinat cu ogorul, s caute un aluni i începu s scotoceasc prin tufi uri, doar-doar o da peste câteva alune r mase neculese din toamna trecut . Dup ce se s turar bine, gâ tele s lbatice pornir înapoi spre lac, unde se desf tat jucându-se pân aproape de amiaz . Îl îmb rb tau pe gâscan, îmbiindu-l s se ia la întrecere cu ele la tot felul de sporturi. Înotau, alergau i zburau împreun , care mai de — 41 —
care voind s i arate iste imea. Gâscanul î i d dea toat silin a, dar la iu eal gâ tele s lbatice îl dovedeau totdeauna. N pârstoc edea tot timpul pe spinarea gâscanului, încurajându-l mereu i luând parte la desf tarea general . R sunau în v zduh numai strig te, râsete i gâgâieli, dar nimeni de la castel nu le auzea. Dup ce obosir de atâta joac , gâ tele se duser pe ghea s se odihneasc pu in. Dup -amiaza o petrecur cam la fel ca i înainte de prânz. Întâi p scur câteva ceasuri, iar pe urm se sc ldar i se jucar în ap la marginea ghe ii pân la apusul soarelui, când se duser îndat la culcare. „Trai ca sta ar fi numai bun de mine”, se gândea N pârstoc, pitulându-se sub aripa gâscanului – dar mâine diminea , parc d, gâ tele m vor trimite sigur acas , a a c n-o s m pot bucura de asemenea via ...” Pân s adoarm se gândi c dac va înso i la drum gâ tele lbatice, nimeni nu avea s -l mai mustre c era b iat lene . i-ar fi pierdut vremea toat ziu i n-ar fi avut alt grij decât s i fac rost de mâncare. Dar deocamdat avea nevoie de prea pu ine lucruri, a a c aceast grij nu trebuia s -l preocupe îndeosebi. Se gândea câte locuri ar fi putut s vad i la câte aventuri ar fi luat parte, dac i s-ar fi dat voie s plece i el. Ar fi fost cu totul altceva decât s munceasc i s fac toat ziua corvezi acas . „ iapoi, pu in mi-ar p sa c -s pref cut în alt f ptur !...” î i zicea iatul. Miercuri avu credin a c gâ tele s lbatice îl vor lua cu ele, dar joi pierdu iar i n dejdea. Ziua de joi începu la fel ca i celelalte. Gâ tele p teau pe ogoare, iar N pârstoc î i c uta de-ale gurii prin parc. Într-un rând, Akka veni la el s -l întrebe dac g sise ceva de mâncare. R spunzându-i c nu aflase înc nimic, ea îi g si o tuf uscat de chini or cu toat s mân a pe ea. Dup ce mânc , Akka fu de p rere c N pârstoc se preumbla prin parc cu prea mult îndr zneal . Apoi îi întreb dac tie de câ i du mani trebuie s se fereasc el, care este atât de mic. iatul îi r spunse c habar n-are, i atunci Akka începu s -i în ire. Când umbl prin parc, îi spuse gâsca, trebuie s se p zeasc de vulpe i de jder. Când se afl pe malul lacului, trebuie s ia seama la vidre. Când ade pe vreun zid de piatr , trebuie s nu uite de nev stuici, care se strecoar prin cele mai mici g uri; iar dac se culc pe un morman de frunze uscate, trebuie s se asigure mai întâi dac nu se afl sub ele vreo n pârc amor it în timpul iernii. — 42 —
Dac se g se te pe câmp trebuie s stea cu ochii int la cer i s se fereasc de p rile r pitoare. În aluni poate s -l prind gaia. Co ofene i ciori h duiesc pretutindeni i în ele nu e bine s aib prea mult încredere, iar îndat dup asfin it trebuie s ciuleasc urechile i s se fereasc de bufni , care zboar f s fac zgomot i se poate n pusti f veste asupra lui. Când auzi N pârstoc c sunt atâ ia du mani care pot s -l atace i s -l ia via a, în elese c era cu neputin s se salveze numai prin propriile-i puteri. Nu se temea de moarte, dar nu i-ar fi f cut pl cere s fie sfâ iat i mâncat. O întreb deci pe Akka ce trebuia fac pentru a se putea ap ra de jivine i de p ri r pitoare. Akka îi r spunse c trebuia s caute a lega prietenie cu animalele mici din p dure i de pe câmp, cu veveri ele i cu iepurii, cu pi igoii, cu iglenii i cu ciocârliile. Dac aceste animale ip ri îi vor fi prietene, ele îl vor feri de primejdii, îi vor face rost de ascunz tori, iar la nevoie se vor uni ca s -l apere. Când îns mai târziu, în cursul zilei, N pârstoc voi s urmeze sfatul primit i se adres veveri ei Sirle, spre a-i cere ajutor, aceasta îl refuz categoric: — P i ce socoti tu?... Noi tim bine c e ti Nils, p zitorul de gâ te, care anul trecut stricai cuiburi de rândunele, sp rgeai ou de graur, aruncai puii de cioar în groapa de marn 13, prindeai mierlele cu la ul i b gai veveri ele în cu . Acum ajut -te singur cum vei putea mai bine i fii bucuros c nu ne prindem cu to ii împotriv i, s te gonim înapoi! Pe vremea când era p zitor de gâ te, N pârstoc n-ar fi l sat nepedepsit un astfel de r spuns pentru nimic în lume, dar acum se temea s nu afle i gâ tele s lbatice ce copil r u fusese. Se temea atât de mult c ele l-ar fi putut trimite înapoi, încât î i duse toat silin a s nu fac nici cea mai mic pozn de când se afla în tov ia lor. E drept c , prichindel cum se afla, nu era în stare s fac cine tie ce mare r u, îns putea, oricum, s strice pe ici pe colo câte un cuib de pas re ori s sparg niscaiva ou , dac ar fi avut chef de asemenea ispr vi. Fusese tot timpul cuminte, nu smulsese nicio pan din aripile p rilor, nu d duse niciun spuns obraznic i, în fiecare diminea , când o saluta pe Akka, i scotea scufia i îi f cea o plec ciune. În tot cursul zilei de joi se gândi c , de bun seam , gâ tele 13 Marn – p mânt calcaros, amestecat cu nisip i cu lut, întrebuin at la îngr atul arinelor.
— 43 —
lbatice nu voiau s -l ia cu ele în Laponia, din pricina r ut ii lui. În seara când afl c veveri a, femeiu ca lui Sirle, fusese r pit , mânându-i puii muritori de foame, se hot rî s le vin întrajutor, ceea ce i izbuti s fac , dup cum s-a povestit mai înainte. A doua zi, vineri, când veni în parc, auzi pi igoii cum cântau în fiecare tufi , povestind c femeiu lui Sirle fusese r pit f pic de mil de ni te ho i, din mijlocul puilor ei dr la i, i c Nils, zitorul de gâ te, avusese curajul s se furi eze printre oameni i duc puii la m icu a lor. — Cine e s rb torit acum în parcul Öved – cântau pi igoii – mai mult decât N pârstoc, de care toate vie uitoarele se temeau pe când p tea gâ tele? Sirle o s -l d ruiasc alune, iepura ii or s se joace cu el, c prioarele îl vor lua în cârc i vor fugi cu prietenul lor când se va apropia jupânul vulpoi Smirre; iglenii vor da alarma când vor z ri eretele; iar pi igoii i ciocârliile îi vor sl vi vitejia. pârstoc era sigur c Akka i celelalte gâ te vor afla toate aceste lucruri, dar trecu i ziua de vineri, f s -i spun c -l vor lua cu ele. Pân sâmb , gâ tele p scur pe ogoarele din preajm , nestingherite de jupân Smirre. Sâmb diminea a îns , când venir din nou acolo la p scut, vulpoiul st tea la pând , urm rindu-le de pe un ogor pe altul, astfel c bietele p ri nu se putur hr ni în tihn . Dându- i seama c fiara nu avea de gând s le lase în pace, Akka lu iute o hot râre: se în în v zduh i zbur cu tot cârdul ei la o dep rtare de câteva mile peste esurile districtului Färs i peste dealurile cu ienup ri din inutul Linderödsos. Nu coborî decât când ajunse la Vittskövle. Dar aici, la Vittskövle, fusese r pit gâscanul, dup cum s-a ar tat. i dac N pârstoc nu s-ar fi dat peste cap s -l salveze, nimeni nu l-ar mai fi g sit vreodat . Sâmb seara, când se întoarse cu gâscanul la lacul Vomb, iatul crezu c f cuse o isprav destul de bun în ziua aceea i tept cu ner bdare s vad ce va zice Akka, i ce p rere vor avea gâ tele ei. Acestea nu- i precupe ir deloc laudele, dar niciuna din ele nu rosti cuvântul pe care N pârstoc râvnea atât de mult s -l aud . i veni iar duminica. Trecuse o s pt mân întreag de când iatul fusese vr jit, dar el era la fel de mic. Nu p rea totu i s i fac inim rea din pricina asta. În dup amiaza acelei zile st tu coco at toat vremea într-un tufi mare i des de r chit de pe malul lacului, cântând dintr-un fluier de trestie. — 44 —
În jurul lui se adunaser o droaie de pi igoi, de igleni i de grauri. P relele ciripeau tot soiul de cântece, pe care N pârstoc se silea s le înve e, de i nu se prea se pricepea la muzic . Cânta a a de fals, c li se zbârleau penele bietelor profesoare, care strigau i d deau din aripi, disperate. Râzând de zelul lor nepotolit, b iatul sc fluierul jos. Începu apoi s cânte din nou, dar tot atât de fals. P rile se jeluiau care mai de care: — Valeu, azi cân i mai prost ca de obicei, N pârstoc! Nu dai tonul bine. Unde i-s gândurile, N pârstoc?... — Sunt în alt parte, r spunse el, cu drept cuvânt. Bietul prichindel se gândea mereu dac avea s mai stea mult vreme în mijlocul gâ telor s lbatice, ori dac poate avea s fie trimis acas chiar în acea zi. Deodat zvârli fluierul cât colo i s ri jos din r chit . O v zuse pe Akka, urmat de toate gâ tele în ir, venind spre el. Mergeau mai încet ca de obicei i cu un aer solemn, ceea ce îl f cu s cread c va afla acum ce aveau de gând cu el. Dup ce se apropie, Akka zise: — Ai tot dreptul s te miri de mine, N pârstoc, c nu i-am mul umit pentru c m-ai sc pat din ghearele vulpoiului. Eu îns sunt o fiin care mul umesc cuiva mai degrab cu fapta decât cu vorba. i-acum, drag N pârstoc, cred c am izbutit s i fac un mare serviciu. Am trimis veste spiridu ului care te-a vr jit. La început nici n-a vrut s aud de izb virea ta, dar l-am pisat mereu i i-am spus cât de frumos te-ai purtat cu noi. Ast zi el î i d de tire prin mine c vei fi iar i om de îndat ce te vei întoarce. Pe cât s-a sim it de fericit când a început s gr iasc gâsca lbatic , î i poate da oricine seama ce am ciune l-a cuprins la sfâr itul cuvânt rii ei. a crâcni, se întoarse cu spatele i-l podidi plânsul. — Ce înseamn asta? întreb Akka. Pe cât se vede, ai a teptat din partea mea mai mult decât am f cut pentru tine. iatul se gândea îns la zilele f griji, la glumele pl cute, la peripe iile prin care ar fi trecut, la libertatea i la preumbl rile prin zduh, lucruri de care nu avea s se mai bucure, i urla în culmea dezn dejdii. — Pu in îmi pas dac voi fi sau nu iar i om! zise el... Dorin a mea cea mai fierbinte e s merg cu voi în Laponia. — S i spun ceva, N pârstoc, îl preveni Akka. Spiridu ul acela e tare n ios i m tem c , dac n-ai s te folose ti acum de — 45 —
bun voin a ce i-o arat , alt dat cu greu ai s -l mai îndupleci. Ceea ce p rea ciudat în firea lui Nils era c niciodat în via a lui nu iubise pe nimeni. Nu- i iubise p rin ii, nici înv torul, nici colegii de coal , dup cum nu-i iubise nici pe b ie ii de la fermele vecine. Tot ce-i spuseser ei s fac , fie c era vorba de joac , fie era vorba de treab , nu-l atr gea de fel, i se p rea de neluat în seam . De aceea nimeni nu-i sim ea lipsa acum i nim nui nu-i era dor de el. Singurele fiin e cu care se împ case oarecum erau Osa, zitoarea de gâ te, i Mats, doi copii care p ziser gâ tele pe câmp ca i el. — Nu vreau s fiu om! url N pârstoc. Vreau s merg cu voi în Laponia. De asta am fost cuminte toat s pt mâna. — Nu m împotrivesc s mergi cu noi, dac asta i-e voia – spunse Akka – dar gânde te-te mai întâi pe-ndelete dac nu preferi s te întorci acas . S nu care cumva s te c ie ti într-o bun zi! — Nu! zise b iatul, cu hot râre. N-o s m c iesc! Niciodat nu m-am sim it mai bine ca în mijlocul vostru. — Atunci fac -se cum i-e voia! r spunse Akka. — Î i mul umesc! exclam b iatul în culmea fericirii i începu s plâng de bucurie, a a cum plânsese pân atunci de mâhnire.
GLIMMINGEHUS obolani negri i obolani cenu ii În partea de sud-est a Scaniei, nu departe de rmul m rii, se afl o cet uie veche numit Glimmingehus. E o cl dire înalt , mare i solid , alc tuit dintr-un singur corp, care se z re te pe întinderea câmpiei de la o dep rtare de câ iva kilometri. Nu are decât patru caturi, dar în imea ei respectabil face ca orice cas obi nuit de locuit din apropiere s par o juc rie de copil fa de ea. Zidurile dinafar , pere ii l untrici i bol ile tavanelor au o grosime atât de mare, c abia mai e loc pentru altceva în — 46 —
înc perile, pu ine la num r, ale acestei cl diri cu sc ri i vestibuluri strâmte. Pentru ca zidurile s fie destul de puternice, nu s-au f cut ferestre decât la caturile de sus, cele de jos fiind luminate de ni te deschiz turi înguste. În vremurile de alt dat , bântuite de r zboaie, oamenii erau tot a de bucuro i s se ad posteasc în astfel de cl diri mari i solide, cum sunt bucuro i i în zilele noastre s se apere de frig înfofolindu-se în bl nuri. Au venit îns pe urm vremuri de pace, i atunci oamenii au renun at s mai locuiasc în s lile reci i întunecoase de piatr ale acelei vechi cet i. Ei au p sit de mult casa cea mare de la Glimminge, mutându-se în locuin e în care poate s intre aerul i lumina. Pe vremea când Nils Holgersson pribegea în tov ia gâ telor lbatice, cet uia Glimmingehus era deci pustie, ceea ce nu înseamn totu i c era lipsit de locuitori. Pe acoperi î i aveau cuibul în fiecare var o barz i un b rzoi, în pod h duiau doi huhurezi, în coridoarele tainice zbur ceau liliecii, pe vatra din buc rie s luia un cotoi b trân; iar jos, în beci, mi unau câteva sute de obolani negri. obolanii nu prea sunt bine v zu i de celelalte animale, îns cei negri de la Glimmingehus f ceau excep ie de la regula general . Se vorbea despre ei cu respect pentru motivul c i dovediser vitejia în lupta cu vr jma ii i se ar taser de o rezisten uimitoare în marile nenorociri ab tute peste semin ia lor. Ei f ceau parte, în adev r, dintr-un neam de obolani care fusese cândva foarte numeros i puternic, dar acum se stingea treptat. Un ir lung de ani, obolanii negri fuseser st pânii Scaniei i ai întregii ri. Puteau fi întâlni i în orice pivni , în orice pod, în oproane i hambare, în c ri i cuptoare, în grajduri, în biserici i în cet i, în velni e i mori, în orice cl dire zidit de mâna omeneasc , îns cu vremea fuseser izgoni i din toate acele locuri i stârpi i aproape cu des vâr ire. Nu mai puteau fi g si i decât în num r mic, ici i colo, în vreun loc p sit i izolat. Nic ieri nu erau îns atât de mul i ca la Glimmingehus. Când dispare o specie din regnul animal, vina o poart de obicei oamenii, ceea ce nu fusese îns cazul de ast dat . Oamenii se luptaser , de bun seam , cu obolanii negri, îns nu le putuser pricinui pagube chiar atât de mari. Înving torii lor fuseser ni te animale de acela i neam ca i ei, i anume obolanii cenu ii. Ace ti obolani nu tr iser în ar de când lumea i p mântul, ca obolanii negri. Ei se tr geau din ni te emigran i s raci, debarca i — 47 —
în ar , cu un veac în urm , la Malmö14, de pe o corabie sosit din Lübeck15. Lihni i de foame, se oplo iser în port, înotând printre pilo i i pe sub poduri, i se hr neau cu gunoaiele aruncate în ap . Niciodat nu cutezau s p trund în ora , care era în st pânirea obolanilor negri. Cu vremea îns , num rul lor sporind, au devenit mai îndr zne i. La început s-au str mutat în ni te case vechi i pustii, l sate în p sire de c tre obolanii negri. Î i c utau hrana prin haznale i prin gr mezi de gunoaie, mul umindu-se cu tot ce obolanii negri nu catadicseau s m nânce. Erau rezisten i, mode ti i plini de curaj, a a c în scurt vreme se sim ir destul de puternici i î i puser în gând s izgoneasc obolanii negri din Malmö. Îi scoteau afar din poduri, din pivni e, din pr lii, îi înfometau, îi mu cau pân îi l sau f suflare, c ci nu se temeau de lupt . Dup ce au pus st pânire pe Malmö, au pornit mai departe, în cete mai mici sau mai mari, s cucereasc toat ara. E de mirare obolanii negri nu s-au adunat într-o oaste mare, ca s înceap un r zboi de nimicire împotriva celor cenu ii, cât vreme ace tia din urm erau pu ini la num r. obolanii negrii erau îns atât de siguri de puterea lor, încât nu credeau c o vor pierde vreodat . St teau lini ti i la propriet ile lor, astfel c ceilal i le luar încetul cu încetul ferm dup ferm , sat dup sa , ora dup ora . În felul acesta, obolanii negri fur înfometa i, încol i i stârpi i. În Scania nu se mai putuser men ine decât în cet uia Glimmingehus. Vechea cl dire de piatr avea ziduri atât de groase i atât de pu ine coridoare subterane, încât obolanii negri izbutiser s le apere, împiedicându-i pe du mani s p trund în untru. An de an i noapte de noapte se d duser lupte înver unate între agresori i ap tori. obolanii negii st teau îns de veghe i se luptau ie ind mereu biruitori, datorit i siguran ei pe care le-o oferea b trân cetate. obolanii cenu ii îns , care locuiau la ferma Glimminge i prin împrejurimi nu încetaser lupta i se foloseau de orice prilej favorabil ca s pun st pânire pe cetate. Glimmingehus era grânarul popula iei din partea locului, astfel c obolanii cenu ii 14 Malmö – capitala provinciei Scania, ora comercial i industrial, port în strâmtoarea Sund, cam în dreptul ora ului Copenhaga. 15 Lübeck – port pe malul M rii Baltice.
— 48 —
nu puteau fi lini ti i decât ajungând i acolo st pâni. rzoiul Luni, 28 martie Într-o zi, dis-de-diminea , gâ tele s lbatice care dormeau pe ghea a lacului Vomb fur trezite de ni te, strig te ce veneau din zduh. — Chir, chir! se auzea. Chir, chir! Cocorul Trianut salut pe gâsca s lbatic Akka i tot cârdul ei. Mâine are loc hora cea mare a cocorilor pe muntele Kulla16. Akka întinse repede gâtul i r spunse: — Bun ziua i mul umesc! Bun ziua i mul umesc! Cocorii î i v zur apoi mai departe de drum, dar gâ tele lbatice le auzir înc mult vreme deasupra câmpii-lor i dealurilor împ durite peste care treceau: — V salut Trianut! Mâine are loc hora cea mare a cocorilor pe muntele Kulla. Gâ tele s lbatice erau foarte bucuroase de aceast veste. — Ai mare noroc – îi spuser ele gâscanului – c-o s po i merge cu noi s vezi hora cea mare a cocorilor!... — E chiar a a de vrednic de interes? vru s tie gâscanul. — E ceva ce nici în vis n-ai v zut pân acum! îi r spunser ele. — Trebuie s ne gândim acum ce s facem cu N pârstoc, ca s nu i se întâmple vreo nenorocire în r stimpul cât vom fi la Kulla, zise Akka. — N pârstoc n-o s r mân singur, r spunse gâscanul. În cazul când cocorii nu-i vor da voie s vad i el hora lor, voi r mâne aici cu el. — Pân azi nicio fiin omeneasc n-a c tat îng duirea s ia parte la adunarea animalelor de pe muntele Kulla – zise Akka – a c eu nu m încumet s -l duc acolo. Despre asta o s st m de vorb mai pe îndelete mai târziu, în cursul zilei. Pân una alta, s facem rost de ceva de-ale gurii. Akka d du apoi semnalul de plecare. Din pricina vulpoiului Smirre c ut i în acea zi un loc de p scut cât mai departe de lacul Vomb i, dup o vreme, coborî pe ni te câmpii ml tinoase, 16 Kulla – munte pitoresc pe un cap din Scania de nord-vest, între golful Skelder i strâmtoarea Kattegat.
— 49 —
dincolo de Glimmingehus, spre miaz zi. pârstoc st tu toat ziua pe malul unui hele teu mic, cântând din fluiere de trestie. Era am rât c n-o s poat vedea hora cocorilor, dar nu îndr znea s spun o vorb nici gâscanului, nici gâ telor. Îi p rea nespus de r u c Akka tot nu avea încredere în el. Când un b iat renun ase a mai fi om, ca s poat pribegi în lume cu ni te biete gâ te s lbatice, acestea trebuiau s în eleag c nu avea de gând s le tr deze. Trebuiau s priceap totodat c , de vreme ce f cuse un sacrificiu atât de mare spre a merge cu ele, erau datoare s -i arate tot ce merit s fie v zut. „O s le spun verde p rerea mea!” se gândi el. Trecu îns ceas dup ceas i tot nu se hot rî s-o fac . P rea ciudat, îns N pârstoc prinsese un fel de respect fa de b trâna gâsc Akka. Î i d dea bina seama c nu era lucru u or s se împotriveasc voin ei ei. Într-o parte a terenului ml tinos pe care p teau gâ tele se ridica un zid lat de piatr . Spre sear , când b iatul se scul de jos, ca s stea, în sfâr it, de vorb cu Akka, d du cu ochii de acel zid. Scoase un strig t u or de uimire, iar gâ tele î i lungir gâturile s se uite înspre partea unde privea i el. În prima clip , atât ele cât i N pârstoc avur impresia c toate pietrele cenu ii din care era urit zidul c taser picioare i începuser s alerge, dar se dumerir îndat c era vorba de o droaie de obolani ce se îndreptau spre gâ te. Se mi cau cu o nemaipomenit iu eal i alergau în grup strâns, unul lâng altul. Erau atât de mul i, încât acoperir câtva timp tot zidul. pârstoc se temea de obolani înc de pe vremea când ar ta i el ca to i ceilal i oameni. Ce avea s se întâmple acum, când era mititel de tot i doi-trei obolani puteau s -l doboare? Interesant e c nici gâ tele nu p reau s -i sufere pe obolani. Nu vorbir nimic cu ei. i, dup ce trecur lighioanele, p rile începur s se scuture de parc ar fi avut noroi în pene. — Ce potop de obolani cenu ii! exclam gâsca Yksi de la Vassijaure. Nu e semn bun!... pârstoc se gândi c acum era momentul potrivit s -l spun gâ tei Akka c , dup p rerea lui, ar trebui s -l ia i pe el la muntele Kulla. Fu împiedicat îns de o pas re mare care coborî din v zduh cu toat repeziciunea drept în mijlocul gâ telor. zând acea pas re, oricine putea s cread c luase cu împrumut gâtul i capul vreunei gâsculi e albe. Avea îns aripi mari, negre, picioare înalte, ro ii, i un cioc lung i gros, prea mare — 50 —
pentru c orul pe care-l inea aplecat, din care pricin avea o înf are trist i grijulie. Akka î i potrivi în grab aripile i ie i în întâmpinarea rzoiului, dând de câteva ori din cap. Nu se ar mirat c -l vedea în Scania a a de timpuriu, tiind c b rzoii obi nuiau s vin acolo din vreme, spre a vedea dac nu cumva cuiburile fuseser stricate peste iarn , înainte ca berzele s i dea osteneala de a trece în zbor peste Marea Baltic . Nu se dumerea îns de fel ce rost avea s-o caute pe ea, fiindc tiut este c de obicei berzele nu au de-a face decât cu p ri din neamul lor. —N jduiesc c nu s-a întâmplat nimic r u la locuin a dumitale, jupâne Ermenrich, zise Akka. E adev rat, pesemne, ce se spune despre berze, c niciodat nu deschid pliscul f a se plânge... Glasul b rzoiului era îns i mai trist din pricin c se exprima cu mult greutate. Dup ce toc aerul câtva timp cu ciocul, începu a vorbi cu glas slab i r gu it. Se jeluia de multe i de toate: cuibul durat pe coama acoperi ului de la Glimmingehus fusese distrus cu des vâr ire de viscolul iernii, iar în Scania nu se mai g sea nimic de mâncare. Locuitorii din Scania puseser st pânire pe toat averea lui. Dup ce îi piser terenurile ml tinoase, se apucaser s i le are pe cele cu mu chi. Avea de gând s plece din ara asta i s nu se mai întoarc niciodat . În timp ce b rzoiul se tânguia astfel, Akka, conduc toarea gâ telor, care nu avea nic ieri un c min sau prieteni, nu se putu st pâni s nu mediteze în sinea ei: „Dac a duce-o tot atât de bine ca dumneata, jupâne Ermenrich, pe cinstea mea c n-a avea niciun motiv s m plâng!... Ai r mas o pas re slobod i s lbatic i totu i oamenii in la dumneata. Nimeni nu stric un glon s trag în dumneata, nici nu- i fur ou le din cuib.” Akka p str îns pentru sine aceste gânduri. Doar atât îi spuse b rzoiului, c nu-i venea s cread c va p si o cas pe care berzele î i siser ad post înc de la zidirea ei. rzoiul întreb atunci, gr bit, dac gâ tele v zuser alaiul de obolani ce se îndrepta spre Glimmingehus. Dup ce Akka îi spunse c v zuse acea groz vie, b rzoiul începu s -i povesteasc despre vitejii obolani negri care ap raser cetatea mul i ani de-a rândul. — La noapte îns , Glimmingehus va c dea în st pânirea obolanilor cenu ii, zise b rzoiul, oftând. — De ce chiar la noapte, jupâne Ermenrich? vru s afle Akka. — 51 —
— Din pricin c to i obolanii negri au plecat asear la muntele Kulla, r spunse b rzoiul. Erau încredin i c toate celelalte animale se vor duce acolo i n-au vrut s r mân de ocar . Dup cum vezi îns , obolanii cenu ii au r mas pe loc i acuma se adun din toate p ile s ia la noapte cu asalt cetatea ap rat doar de câ iva obolani b trâni, care n-au fost în stare s plece i ei la muntele Kulla. De bun seam c i vor atinge scopul. Eu îns am tr it atâ ia ani în bun vecin tate cu obolanii negri i nu mi-e pe plac s locuiesc împreun cu du manii lor. Akka în elese acum c b rzoiul era mâhnit din cauza obolanilor cenu ii i c venise s se plâng împotriva lor. Dup obiceiul berzelor, el nu luase totu i nicio m sur s previn nenorocirea. — Trimis-ai veste obolanilor negri, jupâne Ermenrich? îl întreb ea. — Nu! r spunse b rzoiul. Degeaba le-a fi trimis veste... Pân la înapoierea lor, cetatea o s fie cucerit ... — De asta nu po i fi chiar a a de sigur, jupâne Ermenrich, rosti Akka. Eu cunosc o gâsc b trân care va fi bucuroas s împiedice o astfel de tic lo ie. Auzind-o spunând aceste cuvinte, b rzoiul î i în capul i cu ochii mari. Nu era de mirare c r sese surprins, c ci trâna Akka nu avea nici gheare, nici cioc mare i ascu it care -i poat fi de folos într-o lupt . În afar de asta, era o pas re de zi. Cum se întuneca, o p lea somnul, pe cât vreme obolanii se luptau în timpul nop ii. Akka se hot râse îns s -l ajute pe obolanii negri. O chem pe Yksi de la Vassijaure i îi d du porunc s duc gâ tele la lacul Vomb. V zând c gâ tele se împotrivesc, ea le spuse pe un ton autoritar: — Socot c lucrul cel mai bun pentru voi toate e s -mi da i ascultare! Trebuie s zbor la casa cea mare de piatr , i dac m nso i, cei de la ferm o s ne vad , f -ndoial , i or s trag cu pu ca în noi, doborându-ne la p mânt. Singurul tovar pe care vreau s -l iau cu mine la drumul sta e N pârstoc. El îmi poate fi de mare folos, deoarece are ochi buni i poate sta noaptea treaz. iatul era în toane rele în ziua aceea. Auzind vorbele gâ tei Akka, se întinse ca s par cât mai mare i veni spre ea cu nasul pe sus i cu mâinile la spate, având de gând s spun c nu voia se lupte cu ni te obolani i c Akka s caute ajutor în alt parte. — 52 —
Dar în clipa în care ap ru N pârstoc, b rzoiul începu s se scuture. Pân atunci, dup obiceiul berzelor, st tuse cu capul în jos i cu ciocul înfipt în p mânt. Acum îns îi gâlgâia gâtlejul, de parc îi venea s râd . Î i plec ciocul cu iu eala fulgerului, îl în pe N pârstoc i îl arunc la câ iva metri în sus. Repet acest lucru de apte ori, în timp ce b iatul ipa, iar gâ tele îl luau la rost pe b rzoi: — Ce faci, jupâne Ermenrich? C doar nu ai de-a face cu o broscu , ci cu o f ptur omeneasc !... În cele din urm b rzoiul d du drumul b iatului, care sc pase teaf r. Apoi îi spuse gâ tei Akka: — Eu zbor acum înapoi la Glimmingehus, mam Akka! Când am plecat de acolo, toate vie uitoarele din cetate erau îngrijorate peste m sur . Se vor bucura îns , desigur, când vor afla de la mine c gâsca Akka i N pârstoc, omul-pitic, vor veni s le salveze... rzoiul întinse apoi gâtul, d du din aripi i porni ca o s geat slobozit de un arc încordat. Akka pricepu c b rzoiul î i b tuse joc de ea, dar nu se sinchisi. A tept s i g seasc b iatul galen ii, pe care b rzoiul îi aruncase cât colo, îl a ez pe spinarea ei i se lu dup jupânul Ermenrich. Cât despre N pârstoc, el nu se împotrivi de fel i nici nu zise c nu vrea s plece cu Akka. Era îns mânios pe b rzoi i îmbufnat foarte. Lunganul acela cu picioare ro ii credea c el nu este bun de nimic din pricin c -i mititel. Dar o s -i arate el ce-i în stare s fac Nils Holgersson din Vemmenhög!... Dup câteva clipe, Akka se afla în cuibul berzei de la Glimmingehus. Era un cuib mare i frumos. La temelie avea o roat culcat , deasupra c reia se în au mai multe straturi alc tuite din crengu e i brazde de iarb . Cuibul era a a de vechi, încât multe tufe i buruieni prinseser r cini pe el. Când barza mam st tea clo în deschiz tura rotund de la mijloc, nu numai c se bucura de o priveli te minunat , cuprinzând cu privirea o bun parte din Scania, dar mai avea în apropierea ei flori de m ce i iarba-ciutei. Atât N pârstoc cât i Akka putur s i dea seama c acolo se petrece un lucru neobi nuit. Pe marginea cuibului se aflau doi huhurezi, un cotoi b trân cu dungi sure i doisprezece obolani nevolnici, cu din ii ie i în afar i cu ochii urduro i. Niciunul din ei nu se întoarse s se uite la Akka ori s o salute. Nu f ceau altceva decât s priveasc int ni te iruri lungi i — 53 —
cenu ii ce se z reau ici i colo pe câmpul ple uvit de iarb . To i obolanii negri t ceau chitic. Se putea observa c erau cuprin i de o mare dezn dejde, deoarece tiau prea bine c nu sunt în stare nici s apere cetatea, nici s i salveze via a. Cei doi huhurezi î i holbau ochii mari, vorbind cu glas ascu it i înfrico tor despre nemaipomenita cruzime a obolanilor cenu ii i fiind de p rere c trebuie s i p seasc numaidecât cuiburile, întrucât auziser despre cotropitori c nu cru au nici ou le, nici puii. Cotoiul cel b trân cu dungi sure era sigur c obolanii cenu ii îl vor ucide când vor t rî în cetate în num r atât de mare i se ciorov ia mereu cu cei doisprezece obolani negri: — De ce a i fost nerozi i i-a i l sat s plece pe r zboinicii vo tri cei mai buni? îi mustr el. Cum de v-a i bizuit c obolanii cenu ii or s plece i ei? Fapta voastr e de neiertat! Cei doisprezece obolani nu ziser nici cârc. B rzoiul îns , cu toat am ciunea lui, inu s i bat joc de cotoi. — Nu- i fie team , cumetre motan, se f cu el c -l lini te te. Nu vezi c mama Akka i N pârstoc au venit aici s salveze cetatea? Fii sigur c vor izbuti. Acuma m duc la culcare, c ci mi-e inima oar . Mâine, când m voi trezi, nu va exista nici m car un singur obolan cenu iu la Glimmingehus. pârstoc clipi din ochi c tre Akka, f cându-i semn c ar vrea -i dea un brânci b rzoiului, s -l pr leasc la p mânt, când acesta avea s se culce pe marginea cuibului, cu un picior ridicat în sus, dar Akka îl opri. Ea nu p rea deloc sup rat . Dimpotriv , zise pe un ton lini tit: — Ar fi trist dac o vie uitoare b trân ca mine n-ar ti s se descurce în împrejur ri chiar i mai grele decât asta... Eu cred c totul va merge bine, dac huhurezul i huhureaza, care pot sta treji toat noaptea, s-or învoi s i ia zborul cu dou misiuni din partea mea. Huhurezii r spunser c se învoiesc. Akka îl rug atunci pe huhurez s porneasc în c utarea obolanilor negri care plecaser la muntele Kulla i s -i sf tuiasc s vin repede înapoi. Pe huhureaz o trimise la cucuveaua Flamea, care locuia în turla catedralei din Lund17, cu o misiune atât de tainic , încât Akka nu Lund – ora în Scania, la nord-est de Malmö, numit în vechime Londinum Gothorum, adic Londra go ilor. Pân la mijlocul veacului al XV-lea a fost cel mai mare ora al Scandinaviei. În centru se afl cea mai frumoas catedral a Nordului, cu dou turle, construit în stil romantic, în veacul al XII-lea, precum i universitatea Scaniei, înfiin ar în anul 17
— 54 —
îndr zni s i-o încredin eze decât optindu-i-o la ureche. Prinz torul de obolani Era aproape de miezul nop ii când obolanii cenu ii, dup mult c utare i trud , izbutir s descopere o r sufl toare de pivni ce st tea deschis . R sufl toarea aceasta se g sea destul de sus, pe zid, dar obolanii înc lecar unul peste altul, ca s se aburce, astfel c în scurt timp cel mai curajos dintre ei se i afla în deschiz tur , gata s p trund în cetatea Glimmingehus, în fa a zidurilor c reia î i g siser moartea atâ ia str mo i de-ai s i. obolanul r mase o clip lini tit în r sufl toare, a teptând s fie atacat. Oastea ap torilor era desigur plecat , dar el avea credin a c obolanii negri r ma i în cetate nu se vor preda f lupt . Cu inima zvâcnind tr gea cu urechea s prind cel mai mic zgomot, dar în cetate domnea o lini te adânc . Conduc torul obolanilor prinse atunci curaj i s ri în pivni , unde domnea un întuneric bezn . Ceilal i obolani cenu ii îl urmar unul dup altul. To i st teau lini ti i la pând . Dup ce umplur pivni a, atât câ i puteau s încap pe podeaua ei, se încumetar s porneasc mai departe. Poza nils05 [P071] De i nu mai fuseser niciodat în acea cl dire, g sir f mult greutate ceea ce c utau. Descoperir îndat coridoarele din ziduri de care se folosiser obolanii negri ca s ajung la caturile de sus. Înainte de a se c ra pe acele poteci înguste i pr stioase, ascultar din nou cu toat luarea-aminte. Erau mult mai speria i de faptul c obolanii negri nu se iveau de nic ieri decât dac i-ar fi întâlnit în lupt deschis . Când ajunser teferi la primul cat, nici nu le venea s cread c fuseser atât de noroco i. Cum au intrat, i-a izbit mirosul grânelor adunate în gr mezi pe du umea. Nu era totu i înc vremea s se bucure de izbând . Scotocir cu mult migal înc perea întunecoas i pustie. Se urcar pe vatra din mijlocul vechii buc rii a cet ii i fur cât peaci s cad într-un pu . Nu r sese o deschiz tur cât de mic pe care s n-o cerceteze, dar nu d dur nic ieri peste obolani 1668. — 55 —
negri. Dup ce puser st pânire pe acel cat, c utar cu aceea i pruden s -l cucereasc pe cel urm tor. Apoi începur s se ca ere din nou, cu mult osteneal , prin firidele aflate în ziduri, înfruntând mari primejdii i a teptând cu r suflarea t iat s le ias în cale du manul. De i erau ispiti i de mirosul îmbietor al mormanelor de grâne, nu r maser pe loc s se înfrupte din ele, ci se gr bir s cerceteze într-o ordine des vâr it sala sprijinit pe coloane a osta ilor de pe vremuri, masa de piatr i cuptorul ei, firidele adânci ale ferestrelor i g urile din du umea, prin care se turna odinioar smoal în clocot peste du manii care atacau cetatea. obolanii negri tot nu se iveau. Ceilal i ajunser la al treilea cat, unde se afla sala cea mare de festivit i a castelanului, tot a a de rece i de pustie ca i restul înc perilor vechii cl diri. Ajunseser chiar i la catul cel mai de sus, alc tuit dintr-o singur sal mare i la fel de pustie. Singurul loc pe care nu se gândir s -l cerceteze era cuibul cel mare de barz de pe acoperi , unde chiar atunci huhureaza o de tepta pe Akka, s-o în tiin eze c Flamea cucuveaua îi satisf cuse dorin a, trimi ându-i ce dorise. Dup ce obolanii cenu ii scotocir toat cetatea, se sim ir în siguran , î i d dur seama c obolanii negri fugiser f gând le in piept i foarte voio i, d dur buzna la gr mada de bucate. Nu apucaser îns bine s înghit primele boabe de grâu, când auzir de jos, din curte, sunetul strident al unui fluiera . Ridicându- i capetele din grânele cu care se osp tau, f cur câ iva pa i, ca i când ar fi avut de gând s coboare de pe gr mezi, dar se întoarser pe dat i începur s înfulece din nou. Fluierul se auzi apoi iar i, cu un sunet i mai p trunz tor decât prima oar . Se întâmpl atunci un lucru ciudat. Mai întâi un obolan, apoi doi, i dup aceea o droaie întreag s rir de pe gr mezile de bucate i fugir pe drumul cel mai scurt pân -n pivni , ca s ias afar . În untru mai r seser totu i o mul ime de lighioane. Ele se gândeau cât osteneal î i d duser ca s cucereasc cetatea Glimmingehus i nu voiau s-o seasc . Dar sunetele fluiera ului ajunser iar i pân la ei i fur nevoi i s -i urmeze pe ceilal i. Într-o goan nebun coborâr de pe gr mezile cu grâne i fugir prin g urile înguste din ziduri, înghesuindu-se unul în altul, în graba de a- i g si salvarea ie ind din cetate. În mijlocul cur ii se afla un prichindel care cânta dintr-un fluier, în jurul s u se i strânsese o ceat întreag de obolani — 56 —
care-l ascultau ului i i fermeca i; în fiece minut soseau mereu al ii i al ii. O clip , prichindelul î i lu fluierul de la gur , ca s dea cu tifla obolanilor. S-ar fi zis c lighioanele vor s tabere asupra lui i s -l sfâ ie, dar piciului îi fu de ajuns s sufle din nou în fluier ca s fie iar i st pân pe ei. Dup ce alung astfel to i obolanii din cetatea Glimmingehus, prichindelul ie i agale din curte pe osea. To i obolanii cenu ii se luar îndat dup el, c ci sunetul fluierului le dezmierda auzul i-i atr gea, f ca ei s se poat împotrivi în vreun fel. Prichindelul merse în fruntea lor i-i ademeni pe drumul spre Vallby18, purtându-i pe c ri întortocheate i silindu-i s treac prin an uri i peste tot felul de garduri. Unde se ducea el, obolanii îl urmau ca fermeca i. Sufla mereu din fluier, care p rea fie f cut dintr-un corn, dar un corn din cale-afar de mic, a a te întrebai cu mirare de pe fruntea c rui animal ar fi putut s fie scos, c ci o astfel de f ptur nu afli în zilele noastre. Nimeni nu tia cine-l f urise. Cucuveaua Flamea îl g sise într-o firid a turnului catedralei din Lund. Ea îl ar tase corbului Bataki i amândoi socotir c astfel de fluiere se f ureau înainte vreme de tre cei ce voiau s pun st pânire pe obolani i pe oareci. Corbul era îns bun prieten cu gâsca Akka i de la el aflase ea c Flamea are atare comoar . În adev r, obolanii n-au putut s reziste fluierului. Prichindelul a tot mers înaintea lor, cântând toat noaptea, atât cât au str lucit stelele pe cer, iar obolanii l-au urmat. Nu conteni nici când se ivir zorile, ci cânt mereu pân în amurg, iar ceata de obolani cenu ii s-a inut scai dup el, ademenit tot mai departe de podul cu bucate de la Glimmingehus.
HORA CEA MARE A COCORILOR DE PE MUNTELE KULLA Mar i, 29 marile E drept c 18
în Scania se g sesc multe cl diri minunate, îns
Vallby – sat mare, nu departe de Glimmingehus. — 57 —
niciuna din ele nu are pere i atât de frumo i ca b trânul munte Kulla. Muntele sta nu e prea înalt, dar are o lungime destul de mare. Pe t anul s u larg sunt p duri, ogoare i câteva câmpii sterpe. Ici i colo se afl m guri cu iarb -neagr i colnice ple uve. Kulla are o perspectiv grandioas , ca mai toate inuturile muntoase din Scania. Cine merge pe oseaua care-l str bate prin mijloc este dezam git oarecum, poate din cauz c e nevoit s se abat din drum i s-o ia pe laturile muntelui cu povârni uri pr stioase, unde îl a teapt atâtea lucruri interesante de v zut, încât abia are timp s le admire pe toate. Kulla nu e înconjurat de câmpii i de i ca al i mun i, ci se înfige adânc în inima m rii. Nu are la poale nici cea mai mic fâ ie de p mânt care s -l apere de talazuri. Valurile înspumate se izbesc de-a dreptul de pere ii lui, pe care-i rod i-i modeleaz dup bunul lor plac. Pere ii muntelui au astfel o ornamenta ie bogat , care e opera rii i a vântului, colaboratorul ei. Se v d acolo v uni pr stioase, s pate adânc, i vârfuri roase de biciuirea necontenit a vijeliei. Se v d stânci ce se înal ca ni te stâlpi drep i din apa m rii i pe teri întunecoase cu intr ri înguste. Se d râpe ple uve care se las drept în jos, al turi de povârni uri line i înfrunzite. Se v d promontorii stâncoase i golfule e. De fiece dat când valurile izbesc, se pr lesc bolovani rotunzi care se cufund cu zgomot în adâncuri. Se v d por i boltite în stânc deasupra apei i pietre ascu ite, unele stropite de spum , în timp ce altele se oglindesc în luciul verzui al m rii lini tite. Se v d oale uria e strunjite în stânc i cr turi uria e care-l ademenesc pe turist s p trund în m runtaiele muntelui pân la pe tera Kullamann. În v uni i pe stânci e un adev rat h de curpeni i l stari. Cresc i copaci acolo, îns puterea vântului e atât de mare, încât se transform i ei în curpeni, ca s se poat men ine pe povârni urile pr stioase. Stejarii stau apleca i spre p mânt, cu bolta de frunzi deasupra lor, iar fagii cu trunchiuri scunde împodobesc v unile cu corturi de verdea . Pere ii ace tia de stânc , f seam n de frumo i, întinsul albastru al m rii i v zduhul str lucitor, cu aer tare, care înv luie toat aceast priveli te, fac ca muntele Kulla s fie nespus de drag oamenilor. A a se i explic de ce nenum rate cete de turi ti vin -l vad zilnic în tot timpul verii. Mai greu e de spus ce-l face atât de atr tor pentru animalele care se adun acolo în fiecare an — 58 —
pentru a lua parte la jocuri. Obiceiul sta dateaz îns din vremuri str vechi i numai cine a fost acolo când s-a spulberat la rm cel dintâi val al m rii ar putea s ne l mureasc de ce tocmai muntele Kulla a fost ales cu prec dere pentru o astfel de adunare. Când e sorocit ziua întâlnirii, cerbii, c prioarele, iepurii, vulpile i celelalte patrupede s lbatice pornesc spre Kulla de cu noapte, pentru a nu fi v zute de ochi omenesc. Înainte de r ritul soarelui se îndreapt cu toatele c tre terenul de jocuri aflat pe an în partea stâng a drumului, nu prea departe de ultimul col al muntelui. Terenul e înconjurat pe de l turi de colnice rotunde i stâncoase, care-l feresc de orice priviri indiscrete. De altfel, în luna martie nu prea se abate niciun drume prin partea locului. Vijeliile ce se dezl uie înc din timpul toamnei au grij s -i in departe multe luni de zile pe str inii care fac turism pe muntele Kulla, urcându-se pe costi ele lui. Cât despre paznicul farului din cap tul muntelui, despre b trânii gospodari de la ferma Kulla, ace tia umbl pe drumurile lor obi nuite i n-au ce c uta prin acele coclauri pustii. Odat sosite la locul de jocuri, patrupedele se instalar pe colnicele dimprejur. Fiecare specie de animale se inea deoparte de celelalte, de i se presupunea c într-o astfel de zi, fiind între ele pace i bun în elegere, niciuna nu avea a se teme c va fi atacat de alta. Un iepura , de pild , putea s alerge pe colnicul vulpilor, a risca s i piard nici m car un sfârc de ureche. Era îns vorba de o datin str veche i de aceea animalele se rânduiau aici în cete deosebite, dup neamul lor. Dup ce animalele i-au ocupat locurile a a cum cerea datina, începur s se uite dup p ri. De obicei, în ziua sorocit jocurilor, vremea e frumoas . Cocorii sunt buni prevestitori de vreme i n-ar fi poftit animalele dac ar fi tiut c va ploua. Nu se vedea îns nici urm de pas re, de i cerul era senin i nicio amenin are nu se ar ta în v zduh. Ciudat lucru! Soarele se urcase de o suli , a a c p rile trebuiau s fi pornit de mult la drum. La un moment dat îns , animalele z rir ni te noura i întuneca i ce se apropiau încet dinspre câmpie. Unul din acei noura i se îndrept deodat de-a lungul rmului strâmtorii Öresund19 spre muntele Kulla. Dup ce se opri deasupra terenului 19
Öresund – numele strâmtorii dinspre Scania — 59 —
i insula danez
de jocuri, începu s se aud venind dintr-acolo tot felul de sunete, care aduceau a glasuri de p ri, în timp ce noura ul se urca i cobora mereu. În cele din urm , tot norul se l pe unul din colnice i-n clipa urm toare acesta fu acoperit de ciocârlii sure, de pi igoi ro ii-suri-albi, de grauri pestri i i de igleni cu pene galbene i verzi. Îndat dup aceea veni dinspre câmpie înc un noura . Se oprea deasupra fiec rei ferme, deasupra fiec rei coline, deasupra fiec rui castel, deasupra târgurilor i ora elor, g rilor, satelor de pescari i fabricilor de zah r. De câte ori se oprea, atr gea spre el, de jos, câte o volbur ce p rea s fie de colb. Noura ul sporea astfel mereu i, în clipa în care se îndrept spre muntele Kulla, nu mai era un simplu noura , ci cogeamite nor în toat puterea cuvântului, care umbrea p mântul pe distan a dintre Höganäs20 i Mölle. Când s-a oprit deasupra terenului de jocuri, a întunecat soarele, dup care a început s cad pe unul din colnice o ploaie de vr bii. Dar i atunci trecu mult vreme pân când cele care zburaser în mijlocul norului putur s vad lumina zilei. Sosi apoi un alt nor de p ri, cel mai mare din toate. Era alc tuit din stoluri ce veniser de pretutindeni prin v zduh, adunându-se apoi într-o singur oaste. Avea culoare închis , grialbastr , i nicio raz de soare nu putea s str bat printre ele. rea un nor de cenu i inspira groaz . F cea un zgomot sinistru: strig te înfior toare, râsete de batjocur , cronc nituri sinistre se înso eau laolalt , bezmetice, dezl uite. Toate vie uitoarele se bucurar când, în sfâr it, norul se topi într-o ploaie de p ri care d deau din aripi i cronc neau. Peste pu in, locul pe care se l saser se înnegri de ciori obi nuite, ciori b ate, st ncu e i corbi. Se ivir apoi pe cer nu numai noura i, ci i o sumedenie de linii i de semne de tot felul. Linii drepte i împestri ate veneau dinspre rit i nord-est. Erau p ri de p dure din inutul Göing: coco i de p dure i gotcani care zburau în iruri lungi, la distan de câ iva metri unii de al ii. Prin strâmtoarea Öresund venir i ri înot toare care tr iau la Mokläppen, dincolo de Falsterbo21, Seeland, în care se afl Copenhaga. 20 Höganäs - târgu or i port, cu mine de c rbuni i o mare fabric de produse ceramice. 21 Falsterbo – târgu or i port la extremitatea de sud-vest a Scaniei, renumit pe vremuri ca centru de pescuit scrumbii. — 60 —
i care zburau în forma ii ciudate: triunghiuri, curbe mari, cârlige strâmbe i semicercuri. La marea adunare ce avea loc în acest an când Nils Holgersson torea cu gâ tele s lbatice, Akka i cârdul ei sosir mai târziu decât celelalte p ri, ceea ce nu era de mirare, c ci conduc toarea gâ telor fusese nevoit s str bat toat Scania, ca ajung la Kulla. În afar de asta, dup ce se trezise din somn, fusese nevoit s plece în c utarea lui N pârstoc, care cântase ceasuri în ir pentru obolanii cenu ii i-i ademenise s ias din cetatea Glimmingehus. Huhurezul se înapoiase cu vestea c obolanii negri se vor întoarce acas îndat dup r ritul soarelui, a a c nu mai era nicio primejdie dac fluierul cucuvelei n-ar mai fi fost folosit i li s-ar fi dat obolanilor cenu ii libertatea se duc unde le era voia. Nu Akka a fost totu i pas rea care l-a descoperit pe N pârstoc, pe când mergea pe drum urmat de droaia de obolani, i care a coborât s -l prind în cioc i s -l ridice în v zduh, ci jupânul Ermenrich, b rzoiul. Pas mite i jupânul Ermenrich pornise în utarea lui i, dup ce-l adusese la cuibul berzei, îl rugase s -l ierte c în seara din ajun îi ar tase atâta dispre . iatului îi pl cu mult gestul b rzoiului, dup care r maser prieteni la toart . Akka se purt i ea foarte îndatoritoare cu pârstoc i, dup ce-i atinse de câteva ori bra ul cu capul ei trân, îl l ud c -i ajutase pe ceilal i la ananghie. Trebuie s spunem totu i, spre cinstea b iatului, c el nu voi s primeasc o laud pe care nu o merita. — Nu, mam Akka – zise el – s nu crezi cumva c i-am momit pe obolanii cenu ii s plece din cetate ca s -i ajut pe cei negri. Am vrut numai s -i ar t jupânului Ermenrich c nu sunt un terchea-berchea i c -mi st în putin s fac i eu o fapt de isprav ... Auzind acest r spuns, Akka se întoarse spre b rzoi s -l întrebe dac era de p rere s -l ia i pe N pârstoc la Kulla. — Eu cred c ne putem bizui pe el ca i pe noi în ine, ad ug ea. — De bun seam , mam Akka, trebuie s -l iei pe N pârstoc la Kulla! se gr bi s-o îndemne b rzoiul. În chipul sta avem prilej fericit s -l r spl tim pentru tot ce-a f cut spre binele nostru ast noapte. i, deoarece îmi pare r u c m-am purtat urât cu el, m îndatorez s -l duc eu însumi în spinare pân la locul unde urmeaz s ne adun m. — 61 —
Nu poate fi un lucru mai pl cut pentru cineva decât acela de a fi udat de al ii care sunt ei în i în elep i i destoinici. N pârstoc nu fusese niciodat mai fericit ca în clipa în care gâsca i b rzoiul vorbiser în acest fel despre dânsul. iatul f cu a adar drumul pân la muntele Kulla pe spinarea rzoiului. De i tia bine c acest lucru este o mare cinste pentru el, se temea nespus de faptul c jupânul Ermenrich era mare me ter la zbor i o pornise la drum cu totul altfel decât gâ tele lbatice. În timp ce mama Akka zbura întins, b tând din aripi în acela i ritm, b rzoiul f cea o mul ime de acroba ii. Aci st tea lini tit la o mare în ime, spintecând v zduhul f s i mi te aripile, aci se arunca în gol cu o iu eal atât de ame itoare, c i dea impresia c se va pr bu i la p mânt ca un pietroi, f nicio dejde de sc pare, aci se zbenguia zburând ca un vârtej în jurul gâ tei Akka, în cercuri mari sau mici. N pârstoc nu mai trecuse înc prin a a ceva, dar trebui s recunoasc cinstit c nu tiuse pân atunci ce înseamn cu adev rat un zbor stra nic. O singur dat , de când porniser la drum, f cur o halt i anume atunci când Akka se întâlni pe lacul Vomb cu tovar ele ei din cârd i strig la ele c obolanii cenu ii fuseser birui i. Dup aceea, gâ tele li se al turar i c torii pornir în zbor întins spre muntele Kulla. Ajun i în dreptul t anului, coborâr pe vârful colnicului rezervat gâ telor s lbatice. Rotindu- i privirea de la un colnic la altul, b iatul v zu pe unul din ele o p dure de coarne de cerbi, iar pe altul, mo urile sure ale bâtlanilor. Un colnic era ro u vulpi; altul negru i alb de p ri de mare; altul, gri de obolani i oareci. Unul era ticsit de corbi negri, care cronc neau neîncetat, iar altul de ciocârlii, ce n-aveau astâmp r deloc, ridicându-se mereu în v zduh i cântând de bucurie. Dup vechea datin de pe muntele Kulla, seria jocurilor a fost deschis de c tre ciori, cu hora lor zbur toare. Ele s-au împ it în dou stoluri, care zburau unul dup altul, se întâlneau, apoi se întorceau i o luau de la cap t. Aceast hor avea multe figuri care li se p reau prea uniforme celor care nu cuno teau regulile jocului. Ciorile erau îns foarte mândre de hora lor, în timp ce to i ceilal i fur tare bucuro i când ea lu sfâr it. Celor de fa li se p ruse la fel de trist i de lipsit de noim ca i jocul viforului cu fulgii de z pad . Nemul umi i, spectatorii teptau cu ner bdare s vad ceva care s -i distreze cât de cât. teptarea nu le-a fost zadarnic . Dup ce a luat sfâr it hora ciorilor, a început goana iepurilor. Urechea ii alergau într-un ir — 62 —
lung, f nicio rânduial aparent . În unele iruri se afla numai câte unul, în altele câte trei sau patru, unul lâng altul. To i se ridicaser în dou picioare i fugeau a a de repede c le fâlfâiau urechile într-o parte i într-alta. Alergând, f ceau tot felul de piruete i s rituri, plesnindu-se în coaste cu labele din fa . Unii se d deau de-a berbeleacul, unul dup altul, al ii se încovoiau i se rostogoleau ca ni te ro i, unii edeau într-un picior i se învârteau, iar al ii mergeau pe labele din fa . Nu era, desigur, nicio regul în jocul lor. Dar era atât de nostim i de hazliu, încât toate vie uitoarele care priveau începur s r sufle mai repede. Nu înc pea îndoiala c sosise prim vara, sosise vremea când tot ce e vie uitoare se bucur i se vesele te... Iarna se sfâr ise. Se apropia vara. i pretutindeni, în curând, avea s fie numai joc i desf tare. Ispr vindu-se hârjoana iepureasc , veni rândul p rilor de dure s i arate iscusin a. Sute de coco i de p dure, cu penajul negru str lucitor i cu sprâncenele colorate în ro u aprins, d dur val asupra unui stejar mare din mijlocul terenului de jocuri. Cel coco at pe ramura cea mai de sus se umfl în pene, apoi î i coborî aripile i î i ridic coada, l sând s i se vad penele albe de pe spete. Lungi apoi gâtul i începu s scoat ni te sunete adânci, întâi se auzi: oc, oc, oc! i sunetele r sunar gâlgâite de câteva ori din gâtlej. Coco ul închise pe urm ochii i începu s fluiere de mai mare dragul: iu, iu, iu, iu, iu, iu! În aceea i clip c zu într-un fel de extaz, încât nici nu mai tia ce se petrece în preajma lui. În timp ce-i d dea zor înainte cu iu, iu, iu! cei trei coco i de pe ramura imediat urm toare începur s cânte la fel. Dup ce executar toat gama de iuituri, veni rândul celor zece de sub ei. Concertul urm apoi din ramur în ramur , pân ce to i cei o sut de coco i de p dure î i d dur concursul. În timp ce cântau, deau unul dup altul în extaz, molipsind de însufle ire toate vie uitoarele care îi auzeau. i tuturor începu s li se înfierbânte sângele... „E într-adev r prim var !” î i ziceau multe din ele. „A trecut frigul iernii. Pe mânt se încinge acum focul prim verii.” zând c fra ii lor p dureni avuseser un succes atât de mare, gotcanii nu se l sar nici ei mai prejos. Nefiind alt copac în care s se a eze, se l sar pe t anul de jos, în tufele de iarb -neagr care crescuse înalt . i a a se f cu c nu li se puteau vedea decât penele frumos desf urate ale cozilor i pliscurile groase. i deodat prinser a cânta: got, got, got! — 63 —
Pe când se luau astfel la întrecere cu coco ii de p dure, se întâmpl ceva nemaiauzit. În timp ce toate celelalte vie uitoare erau atente numai la concertul coco ilor, o vulpe se furi tiptil pe colnicul gâ telor s lbatice. Se strecur cu mult b gare de seam i ajunse pân sus, f s-o vad nimeni. Una din gâ te o z ri totu i i, nevenindu-i s cread c vulpea se furi ase la ele cu gând bun, începu s strige: — P zea, gâ telor! P zea!.. Doar atât putu s spun , c vulpea o i în ca de gâtlej, poate mai mult ca s-o fac s tac , decât ca s -i pricinuiasc vreun r u. Restul gâ telor îns auzise la vreme alarma i apucase s se înal e în v zduh. Dup ce zburar cu toatele, vie uitoarele îl v zur pe jupânul Smirre stând pe colnicul gâ telor s lbatice, cu o gâsc moart în gur . Pentru vina c tulburase astfel lini tea acelei zile de jocuri, jupânul Smirre se alese cu o pedeaps din cale-afar de grea, carel f cu s se c iasc toat via a c nu- i înfrânase setea de zbunare i încercase s se apropie în acel chip de Akka i de cârdul ei de gâ te s lbatice. Împresurat pe dat de o ceat de vulpi, fu osândit dup o veche datin , care prevedea s fie trimis în surghiun oricine tulbura lini tea în ziua cea mare de jocuri. Niciuna din vulpi nu voi s mic oreze pedeapsa, tiind bine c , dac ar fi încercat a a ceva, ar fi fost izgonit de pe t an i niciodat nu i s-ar mai fi îng duit s calce pe acolo. Sentin a de surghiunire fu pronun at , a adar, împotriva jupânului Smirre, ca s fie cineva contra. I se interzise s mai stea în Scania. Trebuia s plece pentru totdeauna de lâng so ie i rude, de pe locurile de vân toare, din vizuina lui, din culcu urile i ascunz torile pe care le avea, urmând s i încerce norocul într-o ar str in . i ca s tie toate vulpile din Scania c Smirre era surghiunit, din patrie, vulpea cea mai b trân din soborul de judecat îi mu vârful urechii drepte. Dup îndeplinirea acestei formalit i, toate vulpile tinere începur s urle furioase i se pustir asupra vulpoiului. i a a se f cu c jupânului Smirre nu-i mai r mase altceva decât s i ia lumea în cap. Urm rit de aproape de vulpile tinere, el p si astfel muntele Kulla i se f cu nev zut. În vremea asta, coco ii de p dure i gotcanii î i continuau concertul. Vezi îns c p rile acestea au o meteahn : când se pun pe cântat, nici nu mai aud, nici nu mai v d. Nici m car nu îng duir s fie tulburate... — 64 —
Pân la urm îns , concertul lu sfâr it i se ivir pe t an cerbii de la Häckeberga, s i arate dib cia sportiv în lupte. Mai multe perechi de cerbi prinser s se lupte în acela i timp, pustindu-se cu toat puterea unii asupra altora. Lupta era înver unat i cerbii se izbeau cu coarnele, care se împleteau între ele, fiecare c utând s i împing du manul înd t. Tufele de iarb -neagr erau sfârtecate sub copitele lupt torilor. Din gur le ie eau aburi, din gâtlejuri scoteau mugete înfrico toare, în timp ce boturile le erau pline de spum . De jur împrejur, pe colnice, domnea o t cere mormântal . Fiecare vie uitoare încerca sim minte noi. Toate c taser curaj i se sim eau puternice, înviorate de for e proaspete, ren scute în acel aer înmiresmat de prim var , sprintene i dornice de tot felul de aventuri. Nu erau mânioase unele pe altele, dar, de-a lungul i de-a latul t anului, aripile se ridicau, penele se zbârleau, iar ghearele se ascu eau... Dac cerbii de la Häckeberga ar mai fi continuat o clip , s-ar fi iscat pe colnice o lupt s lbatic , c ci toate vie uitoarele aflate acolo aveau convingerea nestr mutat c erau i ele pline de vlag , mole eala din timpul iernii luase sfâr it, c sângele le clocotea i lor în vine. Din fericire, cerbii s-au oprit la vreme. Pe urm se auzir oapte de la un colnic la altul: — Urmeaz acuma la rând cocorii! i cât ai clipi ap rur p rile cenu ii, crepusculare, cu pene mari la aripi, cu podoabe de pene ro ii la gât. Cu picioroangele lor, cu gâturile lor zvelte, cu capetele mici, alunecau pe povârni ul colnicului cuprinse de un delir misterios. În timp ce alunecau, se leg nau, zburând parc i d uind în acela i timp. Î i ineau aripile întinse cu mult gra ie, ceea ce nu le împiedica s se mi te cu o iu eal uimitoare. Era ceva ciudat i straniu în mi rile lor. rea un joc de umbre cenu ii pe care ochiul abia putea s -l urm reasc , joc deprins de p rile acestea de la negurile ce plutesc deasupra mu chiului singuratic. Era un joc fermecat. To i aceia care nu mai fuseser pân atunci pe muntele Kulla î i deau bine seama de ce adunarea de acolo î i luase numele dup hora cocorilor. Era s lb ticie i sete de via în hora acestora. Nimeni nu se mai gândea la lupt . În schimb, toate vie uitoarele aflate acolo, fie zbur toare, fie nu, tânjeau s se înal e cât mai sus, pluteasc deasupra norilor, s cerceteze culmile v zduhului.
— 65 —
PE VREME PLOIOAS Miercuri, 30 martie i iat c se ivi prima zi ploioas din timpul c toriei. Când se aflaser prin p ile lacului Vomb, gâ tele s lbatice se bucuraser de vreme frumoas , dar în ziua în care pornir spre miaz noapte începu s plou . N pârstoc st tuse ceasuri întregi ud leoarc pe spinarea gâscanului i dârdâia de frig. În diminea a zilei în care plecaser la drum era senin i vreme lini tit . Gâ tele se în aser în v zduh f nicio grab , cu Akka în frunte, celelalte urmând-o în dou iruri oblice, dup cum cerea rânduiala. Din pricin c se gr beau, nu avuseser r gaz s oc rasc viet ile r mase pe mânt. Neputând totu i s stea mute, cântau neîncetat, în tact cu b taia aripilor, cântul lor obi nuit de ademenire: — Unde e ti? Eu sunt aici! Unde e ti? Eu sunt aici! i cântul era un strig t ascu it i prelung... Toate gâ tele luau parte la acest strig t st ruitor, curmându-l doar din când în când, ca s -i arate gâscanului alb semnele de jos dup care se c uzeau în zborul lor. Zburând deasupra ogoarelor pentru cultura cartofilor, care se sesc în num r destul de mare în inutul din preajma ora ului Kristianstad, dar care erau înc nesem nate i negre, ele prinser a striga: — Trezi i-v i apuca i-v de treab ! Are cine v de tepta acuma. A i trând vit destul vreme! Gând z reau de sus niscaiva oameni care se gr beau s se fereasc de ploaie, îi dojeneau spunându-le: — Ce v gr bi i a a? Nu vede i c plou turte i lipii, turte i lipii?... Un nor mare i gros care înainta cu repeziciune spre miaz noapte se inea scai de cârdul de gâ te. B gând de seam c mâne mereu în preajma lor, gâ tele î i închipuiser c târau norul dup ele. i cum tocmai în acel timp z rir sub ele ni te gr dini întinse, începur s strige foarte mândre: — V aducem dedi ei! V aducem trandafiri! V aducem flori de r i muguri de cire ! V aducem maz re i fasole, napi i varz ! Cine vrea s le ia! Cine vrea s le ia! Astfel de strig te se auzir pe când se rev rsau primele averse — 66 —
pe p mânt, i un r stimp to i fur bucuro i de ploaie. Dar cum ploaia inu toat dup -amiaza, gâ tele î i pierdur r bdarea i începur s strige la p durile însetate din preajma lacului Ivö: — Nu v-a i s turat de ploaie? Nu v-a i s turat de ploaie? Cerul se întuneca mereu, iar soarele st tea bine ascuns, ne tiind nimeni unde se afl . Ploaia c dea tot mai deas , cioc nind aripile gâ telor s lbatice i c utând s r zbeasc pân la piele prin penele unsuroase ce le acopereau trupurile. P mântul era înv luit în aburi de ploaie. Lacurile, mun ii i p durile se f cuser una, contopindu-se într-o încâlceal c reia nu-i puteai da de rost, iar semnele dup care se c uzeau gâ tele nu se mai puteau deslu i. Zbur toarele înaintau tot mai încet i strig tele lor voioase amu iser , în timp ce bietul N pârstoc tremura de frig de nu mai putea. Cât vreme se aflase pe spinarea gâscanului, c torind prin zduh, b iatul nu- i pierdu-se totu i curajul. Dup -amiaz îns , gâ tele coborâr sub un pin închircit în mijlocul unei turb rii mari, unde domnea frigul i era mult umezeal . O parte din ele î i sir ad postul în câteva tufe acoperite de z pad , în timp ce altele st teau, f niciun acoper mânt într-o mla tin pe jum tate dezghe at . Dar i în aceast împrejurare, N pârstoc tot mai d du dovad de curaj. Începu s alerge sprinten i voios de colo pân colo, ca s caute boabe de r chi ele i afine înghe ate. Veni totu i seara, i p mântul se cufund într-o bezn adânc , lugubr i înfior toare, prin care nici ochii ageri ai lui N pârstoc nu mai puteau r zbate. B iatul se ghemui sub aripa gâscanului, dar nu putu s adoarm , fiind ud i rebegit de frig. În timp ce se perpelea a a, îi ajunser la ureche fel de fel de zvonuri neîn elese, duduit de pa i tainici i glasuri amenin toare. Pe nea teptate îl cuprinse o spaim atât de grozav , încât nu mai tia încotro s-o apuce. S-ar fi dus bucuros undeva, unde ar fi g sit foc i lumin . „Ce-ar fi dac a cuteza m car în noaptea asta s m ad postesc într-o cas de om? î i zise el. Barem s m înc lzesc o clip la gura sobei i s cap t o îmbuc tur ... Iar înainte de ritul soarelui m-a întoarce din nou la gâ tele mele lbatice...” Zis i f cut. Se strecur de sub aripa gâscanului i s ri jos. Nu-l trezi i nu le trezi nici pe gâ te. În t cere i nev zut de nimeni o porni la drum, str tând turb ria. Habar n-avea unde era, dac se afla în Scania, în Smoland ori — 67 —
în Blekinge22. Nu mersese prea mult, când z ri un sat mare i î i îndrept pa ii într-acolo. Dup pu in timp d du i de un drum. O lu pe aici i în curând se pomeni pe uli a satului, lung de nu se mai sfâr ea, cu copaci pe margini i cu ogr zile una lâng alta. pârstoc ajunsese într-unul din acele sate mari pe care le întâlne ti des când urci la deal în interiorul rii, dar nu se prea d la câmpie. Casele erau f cute din lemn i foarte frumoase. Cele mai multe aveau acoperi uri aplecate i frontispicii chen ruite cu frize. Cerdacurile erau împodobite cu geamlâcuri colorate, pere ii da i cu vopsele în ulei, iar cercevelele ferestrelor erau albastre, verzi i chiar ro ii. Mergând a a pe uli i tot uitându-se la case, iatul auzea r zb tând din untru vorbe i râsete de oameni care st teau la ad post în od i c lduroase. Nu putea deslu i bine vorbele, dar glasurile omene ti i se p reau nespus de frumoase. „Ce-ar zice ei, oare, dac a bate la u i i-a ruga s -mi dea voie s intru?” se gândi el. Asta i avea de gând s fac , dar nu-i mai era team de întuneric de când v zuse ferestrele luminate. În schimb sim ea iar i sfiala care-l cuprindea ori de câte ori se apropia de fiin e omene ti. „M duc s dau întâi o rait prin sat, i pe urm o s cer voie vreunui gospodar s mân acolo peste noapte!” se încuraja el. Una din case avea balcon. Chiar în clipa în care b iatul trecu prin fa a ei, u ile de la balcon se deschiser i o lumin galben str tu afar prin ni te perdele sub iri i u oare. În balcon ap ru o femeie tân i frumoas foc, care se rezem de balustrad . — Plou , semn c vine prim vara! zise ea, c-un glas argintiu. Când o v zu, b iatul sim i o team ciudat . Îi venea parc s plâng . Pentru prima oar sim ea o oarecare nelini te c se izolase de oameni, c se desp ise de lumea în care tr ise pân nu de mult. Trecu apoi pe lâng o pr lie în fa a c reia se afla o sem toare. Se opri s se uite la ma in , iar pe urm se sui pe capr i se a ez acolo. Stând a a, începu s plesc ie din buze, cându-se c mân caii. În acela i timp îns se gândea cât de pl cut ar fi s conduc pe ogor o ma in a a de ar toas . Pentru o clip uitase ce fel de înf are avea acum, dar î i aduse curând 22 Dup Scania, spre miaz noapte, urmeaz inutul Blekinge (în partea de nord-est a Scaniei), care face parte din provincia Smoland.
— 68 —
aminte i s ri jos de pe sem toare. Apoi îl cuprinse o nelini te i mai grozav . Se gândea de câte lucruri avea s fie lipsit, dac va mai continua s tr iasc în mijlocul vie uitoarelor s lbatice. Cu totul altceva e s tr ie ti între oameni de isprav i destoinici. Oare cum trebuia s se poarte, ca s ajung iar i om? Mult ar fi dat s tie acest lucru! Se furi pe treptele unei sc ri i, a ezându-se pe ele, se adânci în gânduri, în timp ce ploaia c dea cu g leata. R mase a a un ceas, dou i tot chibzui mereu pân ce i se încre i fruntea. Dar tot nu-i veni în minte ce avea de f cut. Gândurile îi umblau prin cap valvârtej. Cu cât st tea mai mult acolo, cu atât i se p rea mai cu neputin s g seasc o ie ire din impasul în care se afla. „De unde s se priceap la a a ceva unul ca mine, care n-am înv at mult carte!... î i zise el în cele din urm . Dar oricum ar fi, trebuie s m întorc printre oameni. O s -l întreb pe preot, pe doctor, pe înv tor i pe atâ ia al ii, care sunt oameni înv i i cunosc leacul metehnei de care suf r eu!...” Cu aceast hot râre, se ridic de pe sc ri i se scutur , c ci era murat de ploaie ca un câine ie it dintr-o mocirl . În aceea i clip v zu o bufni mare ce venise în zbor i se ezase pe craca unui copac din marginea uli ei. Îndat dup aceea, un huhurez, care se afla sub strea in casei de al turi, începu s se foiasc i s strige: — Hu-hu! Hu-hu! Te-ai întors acas , cum tr bufni ? Cum ai petrecut prin cele ri str ine? — Mul umesc, huhurezule drag ! Am petrecut foarte bine! spunse bufni a. S-a întâmplat ceva mai de seam în lipsa mea? — Aici, în Blekinge, nu s-a întâmplat nimic, cum tr bufni , îns în Scania, uite ce minune s-a petrecut: un b iat a fost vr jit de un spiridu , care a f cut din el un ghemule cât o veveri de mic. Dar prichindelul n-a mai r mas la ai s i, ci a plecat cu un gâscan domestic tocmai în Laponia. — Ciudat veste îmi dai! Spune-mi, huhurezule drag , mai ajunge iar i om b iatul acela? Mai ajunge oare? — Povestea are o tain mare, cum tr bufni , dar uite c i-o spun. Spiridu ul cic ar fi zis c dac b iatul o s aib grij de gâscan s se înapoieze teaf r acas i... „Dac o s am grij de gâscan s ajung teaf r înapoi acas , voi fi iar i om. Ura! Ura! Voi fi iar i om!...” Striga „ura” cu atâta putere, încât e de mirare c nu l-a auzit nimeni de prin case. Dup asta, b iatul fugi în grab , cât îl ineau — 69 —
picioarele, la gâ tele sale s lbatice din turb ria plin de umezeal .
SCARA CU TREI TREPTE
Joi, 31 martie
Gâ tele s lbatice aveau de gând s zboare a doua zi pe deasupra districtului Alibo din Smoland i de aceea trimiser întracolo pe Yksi i pe Kaksi în recunoa tere. Acestea se întoarser îns cu vestea c în acel district toate apele erau înghe ate i c mântul z cea pretutindeni sub z pad . — Mai bine s r mânem pe loc! ziser gâ tele s lbatice. Nu putem trece prin ni te meleaguri unde nu se g se te ap i une. — Bine, bine, s r mânem, nu zic nu! zise Akka, Dar dac -i a, va trebui s a tept m aici o lun de zile încheiat . Eu zic s-o lu m spre r rit prin Blekinge, ca s ajungem pe urm în Smoland prin districtul More, care este aproape de rmul m rii i unde prim vara vine devreme. i astfel, N pârstoc c tori a doua zi pe deasupra inutului Blekinge. Cerul era luminos, f urm de nori, i b iatul se sim ea plin de voio ie, de parc toat lumea ar fi fost a lui. Se mira singur de câte-i trecuser prin cap în seara din ajun. Dar acum era hot rât: nu se mai gândea câtu i de pu in s renun e la torie i la via a prin pustiet i. Peste Blekinge se a ternuse o pâcl deas , din care pricin pârstoc nu putu s vad ce înf are avea. „O fi bine, oare, o fi u pe aici?” se întreba el, c utând s i aduc aminte ce înv ase la coal despre aceast parte a rii. Trud zadarnic . tia doar bine c la coal numai de carte nu se inuse!... Deodat îi ap ru coala înaintea ochilor. Copiii edeau în ncile lor micu e, cu mâinile întinse, în timp ce înv torul se afla la catedr i p rea nemul umit. Pas mite, în fa a h ii se afla chiar el, Nils, i trebuia s r spund la o întrebare oarecare cu privire la Blekinge, dar nu tia ce s spun . În st timp, înv torul se întuneca tot mai tare la fa . Nils Holgersson avea impresia c dasc lul lor inea la geografie mai mult decât la orice alt materie. Coborând de la catedr , înv torul îi lu din mân — 70 —
be orul cu care ar tau pe hart apele, mun ii sau ora ele i-i spuse s treac la loc în banc . „Am dat de naiba!...” î i zise b iatul. Înv torul se duse pe urm la fereastr i privi afar , fluierând o clip a pagub , Se urc apoi iar i la catedr i le spuse elevilor le va istorisi ceva despre Blekinge. Ce le-a povestit atunci a fost atât de frumos, c Nils a ascultat totul f m car s clipeasc . i de i trecuse mult vreme de-atunci, î i aducea aminte fiecare cuvânt: — Smoland e o cas înalt , cu brazi pe acoperi , î i începuse istorisirea înv torul. În fa ei se afl o scar larg , cu trei trepte mari. Scara se cheam Blekinge i e lung de tot. Ea se întinde pe o distan de opt mile i cine vrea s ajung de la cap tul ei pân la Marea Baltic mai are de mers înc patru mile. Scara asta a fost construit în vremea de demult. Ani de zile au fost cioplite în piatr treptele din care e alc tuit i a ezate apoi cu m iestrie, ca fac leg tura între Smoland i mare. Fiind a a de veche, scara nu mai arat , bineîn eles, ca pe vremea când era nou . N-a putea spune cât grij avea lumea de ea alt dat ; dar mare cum era, niciun târn nu putea prididi s-o in curat . Dup câ iva ani a început s creasc pe ea mu chi. Toamna, vântul o acoperea cu buruieni i frunze uscate, iar prim vara se rostogoleau pe ea bolovani c zu i de la mari în imi. Toate astea îngr dindu-se an dup an i putrezind, cu vremea scara s-a acoperit cu un strat gros de arin în care prindeau cin nu numai buruieni, dar i tufe i chiar cogeamite copaci. Totodat au avut loc alte nenum rate prefaceri, astfel c azi, între cele trei trepte ale sc rii exist o mare deosebire. Cea de sus, care este mai aproape de Smoland, e acoperit în bun parte cu mânt neroditor i cu pietri , pe care nu cresc decât mesteceni, cire i s lbatici i brazi, copaci care rezist la frig i se mul umesc cu pu in. Oricine î i poate da seama de s cia de acolo dup micimea ogoarelor, s pate în terenuri p duroase, i a caselor pe care i le fac oamenii. Pe treapta din mijloc, p mântul este mai roditor, Acolo e i ceva mai cald, copacii fiind, datorit acestui fapt, mai înal i i de soi mai bun: ar ari, stejari, tei, mesteceni cu ramuri plecate i aluni. Brazi i pini nu cresc îns prin acele p i. Suprafe ele cultivate se sesc aici în mare num r, iar casele oamenilor sunt înc toare i frumoase. Priveli tea e cu totul alta decât cea de pe treapta de sus, i traiul oamenilor e mai îndestulat. — 71 —
Cea mai bun treapt e, totu i, a treia, cea de jos. E acoperit cu p mânt bogat i m nos i, fiind sc ldat de apa m rii, frigul din Smoland nu ajunge deloc pân acolo. Pe meleagurile ei cresc fagi, castani i nuci înal i cât turlele bisericilor. Tot aici se g sesc i ogoarele cele mai întinse. Locuitorii se ocup îns nu numai cu exploatarea p durilor i cu plug ritul, ci i cu pescuitul, cu nego ul i cu naviga ia. De aceea se i v d aici cele mai ar toase case. Multe locuri s-au dezvoltat, ajungând târguri i ora e. Cu asta, nu v-am spus înc tot despre cele trei trepte ale sc rii. Trebuie s mai ti i un lucru: când plou pe acoperi ul casei cele mari din Smoland ori când se tope te z pada acolo sus, apa e nevoit s i caute drum încotrova i o parte din ea d n val , bineîn eles, pe scara cea mare. La început curgea pe toat l imea ei. Cu vremea s-au produs îns cr turi, a a c apa s-a obi nuit se pr leasc prin jgheaburi uneori bine ticluite. Apa e îns ap , orice i-ai face! Nu are niciodat odihn . În unele locuri sap , roade, scrijele te i trece mai departe, în altele st pe loc i se adun . Jgheaburile s-au pref cut în v i, iar pere ii v ilor s-au acoperit cu arin , de care s-au ag at tufe, curpeni i copaci. Ace tia au crescut tot mai mari i mai de i, ajungând aproape s împiedice mersul uvoaielor în drumul lor spre adâncuri. Când uvoaiele astea ajung pe podi urile dintre trepte, se rostogolesc i curg mai departe în valuri spumoase, fiind în stare s pun în mi care ro i de mori i ma ini, care se i v d oriunde se afl o dere de ap . i sta i c tot n-am sfâr it povestea provinciei cu scara de trei trepte. Trebuie s v mai spun c acolo sus în Smoland, în casa cea mare, a locuit pe vremuri un uria , care a ajuns la adânci trâne e. De b trân ce era, îl obosea prea mult s tot coboare scara cea lung , ca s ajung la mare s prind somonul cu undi a. I s-a p rut atunci mo neagului c erau mult mai u or i mai practic ca somonul s vin singur pân acolo sus, unde locuia el. Ce-a f cut el atunci? S-a urcat pe acoperi ul casei i a început zvârle bolovani în Marea Baltic . Îi azvârlea cu atâta putere, încât se rostogoleau pe toat scara, din Blekinge pân la mare. Când c deau bolovanii în mare, somonii se speriau de moarte, o tuleau din mare i se urcau prin uvoaiele din Blekinge, f cândui drum înainte, suind prin cataracte, f a se opri din goana lor decât h t departe, sus la Smoland, unde tr ia b trânul uria . aceast poveste e adev rat se vede dup num rul mare de ostroave i de stânci de lâng rmul inutului Blekinge, care nu — 72 —
sunt altceva decât bolovanii arunca i odinioar de c tre uria . Acest lucru se mai vede i din faptul c somonii se urc i azi pe apele din Blekinge pân sus în Smoland. Uria ul acela e vrednic îns de mult cinste i mul umire din partea locuitorilor din Blekinge, deoarece pescuitul somonilor în apele inutului i piatra cioplit din stânci le dau de lucru i îi hr nesc chiar i în zilele noastre.
PE MALURILE RÂULUI RONNEBY23
Vineri, 1 aprilie
Nici gâ tele s lbatice, nici vulpoiul Smirre n-ar fi crezut c se vor mai întâlni vreodat dup plecarea lor din Scania. S-a întâmplat îns c gâ tele, în drumul lor, au ajuns în Blekinge, unde se refugiase în surghiun i jupânul vulpoi. Pân atunci st tuse prin p ile de sus ale inutului, pe unde nu v zuse îns parcuri cu cerbi i c prioare... Din pricina asta era mai nemul umit decât p rea s fie. Într-o dup -amiaz , jupânul vulpoi hoin rea pe ni te meleaguri pustii i p duroase din Mellanbygd24, nu departe de râul Ronneby, când v zu deodat trecând în zbor un cârd de gâ te s lbatice. Vulpoiul observ c una din p ri era alb i în elese numaidecât cu cine avea de-a face. Se puse deci în urm rirea gâ telor, nu atât pentru pl cerea de a se osp ta cu ceva de pre , cât mai ales din dorin a de a se r zbuna pentru toate necazurile pe care i le pricinuiser ele. Le v zu zburând spre r rit pân ce ajunser la râul Ronneby; dup aceea o luar spre miaz zi, urmând cursul râului la vale. Vulpoiul în elese atunci c gâ tele î i c utau un culcu în apropiere de malul râului i începu s trag n dejdea c o s pun gheara pe câteva din ele, f prea mare greutate. Când v zu totu i, în cele 23 Ronneby – râu navigabil care izvor te din lacurile din centrul inutul Blekinge i se vars în Marea Baltic . Pe malul acestui râu se se te pitorescul or el Ronneby, în apropierea c ruia se afl o sta iune de ape minerale. 24 Mellanbygd – regiune din sudul inutului Blekinge.
— 73 —
din urm , unde coborâser p rile, î i d du seama cu ciud c i aleseser un loc atât de bine ap rat, încât nu putea s ajung la ele. Ronneby nu e un râu mare, dar are rmuri minunate, despre care se vorbe te mult. În bun parte curge printre mun i pr stio i, ai c ror pere i cad vertical, fiind acoperi i cu caprifoi i cire i s lbatici, cu spini ori i arini, cu ar ari i s lcii. Nicio priveli te nu poate fi mai pl cut într-o zi minunat de var ca vegeta ia verde de pe aceste povârni uri. Acum îns , când poposiser aici vulpoiul Smirre i gâ tele lbatice, era o vreme urât i friguroas de iarn care se îngâna cu prim vara. Copacii erau goi. Nimeni nu se gândea dac pe malurile râului este frumos sau urât. Gâ tele s lbatice se bucurau putuser g si o fâ ie îngust de nisip sub unul din ace ti pere i pr stio i, unde s se poat ad posti. În fa a lor vuia apa repede a râului, umflat ca pe vremea când se topesc z pezile; în spate se în a un perete de stânc cu neputin de urcat; iar deasupra aveau drept acoperi ramurile plecate ale copacilor. Nici c puteau si un ad post mai bun. Ele adormir îndat , dar N pârstoc nu putea închide ochii de fel. Cum asfin i soarele, îl cuprinse teama de întuneric i de pustiu, f cându-i-se iar dor de oameni. Vârât sub aripa gâscanului, b iatul nu vedea nimic i nici nu putea auzi bine ce se petrecea împrejur. În sinea lui se gândea c n-ar fi fost în stare s i scape prietenul, dac l-ar fi atacat vreo jivin . Zvonuri nedeslu ite, ciudate i înfior toare îi ajungeau la ureche i, în nelini tea lui, b iatul ie i de sub arip i se a ez jos, lâng gâscan. În st timp, jupânul Smirre st tea coco at pe o culme de munte i c ta în jos, spre gâ te, cu privirea lui ager . „Degeaba le mai urm re ti, las -te mai bine p guba ! î i zise el, am rât i descurajat. Cum s te ca ri pe un povârni a a de pr stios, vulpoiule, când tii prea bine c nici nu po i înota într-o ap atât de repede?! i, dup toate, nu ai nici m car o potec pe unde s po i coborî pân la culcu ul gâ telor!... Nu vezi ce p ri iste e sunt? Ia- i n dejdea de la ele i nu- i mai pierde vremea s le urm re ti!...” Vezi îns c Smirre, ca toate vulpile, de altfel, nu putea s renun e cu una, cu dou la planul pe care-l clocise în minte. De aceea se a ez pe muchea unei stânci, cu ochii int la gâ te. Orbit de furie nu se gândea decât la r ul pe care i-l f cuser ele. Din pricina lor fusese doar surghiunit din Scania i nevoit s i caute — 74 —
ad post în acele meleaguri s cioase din Blekinge. Înt râtat peste m sur , dorea moartea cârdului de gâ te s lbatice, chit c nu putea s le vin el însu i de petrecanie. Cum st tea a a înciudat, auzi ni te scrâ nituri într-un pin ce se afla drept lâng el i chiar în clipa aceea z ri o veveri coborând cu iu eal din copac, urm rit aprig de un jder. Nici veveri a, nici jderul nu-l v zuser pe vulpoi, care urm rea prigoana ce se desf ura din copac în copac. Jupânul Smirre î i arunca ochii când la veveri a care s rea printre crengi cu u urin a unei zbur toare, când la jder, care la rat nu avea dib cia veveri ei, dar care se strecura lini tit pe trunchiurile copacilor, ba în sus, ba în jos, de parc ar fi mers pe o potec în p dure. „Dac m-a putea c ra numai pe jum tate ca unul din ei – î i zicea în sine jupânul vulpoi – n-ar mai dormi lini tite alea de jos!...” De îndat ce veveri a fu prins i vân toarea lu sfâr it, Smirre se îndrept spre jder, dar se opri la o distan de doi pa i, în semn nu avea de gând s -i terpeleasc prada. Îl salut apoi foarte prietenos i-l felicit pentru captura lui. Smirre, întocmai ca orice vulpe, de altfel, se exprima cu mult u urin . Jderul, dimpotriv , care se socotea o minune de frumuse e cu trupul s u lung i sub ire, cu capul s u mic, cu blana-i moale i cu petele de pe gât de culoare brun deschis , nu era, de fapt, decât o fiar necioplit de p dure i abia îi r spunse vulpoiului. — M prinde mirarea – îi zise Smirre – c un vân tor ca tine umbl dup veveri e, când are la îndemân un vânat mult mai de soi! Aici se opri. V zând îns c jderul rânje te cu mândrie, urm mai departe: — E oare cu putin s nu fi v zut gâ tele s lbatice care se ad postesc colo jos, sub munte? Ori, poate, nu e ti dibaci la rat, s ajungi pân la ele?... De ast dat nu mai avu nevoie s a tepte r spuns. Jderul se repezi la el cu spinarea încovoiat i cu p rul m ciuc . — Ai v zut gâ te s lbatice?... se r sti jderul la vulpoi. Spune-mi repede unde-s, c de nu te mu c de beregat ! — Ian ascult ! zise Smirre. Nu uita c -s de dou ori mai mare ca tine, a a c te rog s fii cuviincios! Dac vrei, eu î i spun cu drag inim unde-s gâ tele s lbatice... În clipa urm toare, jderul i pornise la vale. Privindu-l cum î i — 75 —
strecura trupul sub ire ca de arpe de la o crac la alta, Smirre î i zise: „Vân torul sta e de o cruzime nemaipomenit !... Cred c gâ tele s lbatice o s -mi fie recunosc toare pentru baia de sânge în care se vor trezi!...” Vulpoiul a tepta tocmai s aud ip tul de groaz al gâ telor, când îl v zu pe jder pr lindu-se de pe o crac i c zând bâldâbâc în apa râului. În aceea i clip , p rile se în ar în zduh i se îndep rtar cu toat iu eala. Vulpoiul avea de gând s fug pe urma lor; dar, curios s afle cum sc paser de primejdie, r mase pe loc, a teptând s vin jderul înapoi. Nenorocitul era ud leoarc i se oprea din când în când s se tearg pe cap cu labele din fa . — Nu m-am în elat când am b nuit c un stângaci ca tine o s cad în ap ! zise Smirre cu dispre . — N-am fost deloc stângaci i degeaba m dojene ti! se dezvinov i jderul. Tocmai eram pe una din cr cile cele mai de jos i chiteam cum s în fac mai multe gâ te dintr-o singur lovitura, când deodat m-am pomenit cu o piatr în cap. A fost aruncat cu atâta putere de un prichindel nu mai mare decât o veveri , c mam pr lit în ap i, pân s ies afar ... Mai mult n-a apucat s spun . Nu mai avea cine s -l asculte. Smirre o i luase la picior dup gâ te. În vremea asta, Akka zburase spre miaz zi, în c utarea altui culcu . Întunericul nu se l sase de tot. Mai sclipea înc o gean de lumin i luna str juia pe cer, a a c putea s vad destul de bine. Din fericire, cuno tea în am nun ime locurile acelea, c ci de multe ori vântul o dusese spre Blekinge, când zburase prim vara deasupra M rii Baltice. Ea o lu de-a lungul râului la vale, urm rindu-l cum cotea ca un arpe negru, str lucitor, prin peisajul sc ldat de razele lunii. Ajunse astfel la cataracta Djupafors, unde Ronneby se ascunde mai întâi într-o galerie subteran , iar pe urm , limpede i str veziu, parc ar fi de sticl , se arunc într-o v un îngust , sf râmându-se în pic turi sclipitoare i în dantele de spum . Sub cataracta alb se aflau ni te bolovani printre care apa curgea cu o iu eal ame itoare. Akka se l din zbor deasupra bolovanilor, urmat de întreg cârdul. Era i acela un culcu bun, mai ales dup înserat, când nu se z rea pe acolo nici ipenie de om. La apusul soarelui, gâ tele nu putuser coborî la cataract , c ci Djupafors nu se afl într-un loc pustiu. Pe una din laturile ei o fabric de hârtie, iar pe cealalt , abrupt i împ durit , se întinde parcul Djupadal, pe ale c rui — 76 —
poteci alunecoase i pr stioase vin oamenii s se bucure de minunata priveli te a cataractei spumegânde i vuind. Nici aici, ca de altfel nici în cealalt parte unde fuseser , c toarele nu se gândeau câtu i de pu in c poposiser într-un loc neasemuit de frumos i de s lbatic. Dimpotriv , î i ziceau c e destul de înfior tor i de primejdios pentru ele s doarm pe ni te pietre lunecoase i ude, în vuietul i clocotul necontenit al unei c deri de ap . În schimb, erau mul umite c se vedeau ap rate de orice atac al fiarelor. Gâ tele adormir deci repede. B iatul îns nu avea lini te s doarm i st tea lâng ele s -l p zeasc pe gâscan. Nu trecu mult i ap ru pe malul râului vulpoiul Smirre. V zând gâ tele în mijlocul vârtejului spumegos, el î i d du seama c nici de data asta nu era chip s ajung la ele. Nu le putea p si îns , a c se a ez pe mal, s nu le scape din ochi. În sinea lui se sim ea foarte umilit, v zându- i compromis faima de vân tor. Deodat z ri o vidr , care venea dinspre cataract cu un pe te în gur . Smirre îi ie i înainte, dar se opri la doi pa i de ea, spre a-i dovedi c nu voia s -i r peasc prada. — Mi se pare ciudat c te mul ume ti s prinzi pe te, cât vreme sunt o droaie de gâ te s lbatice colo pe pietre zise vulpoiul. Era atât de gr bit i de zelos, c nu se mai exprima cu toat urin a, ca de obicei. Vidra nu întoarse capul spre râu nici m car o singur dat . Era un animal vagabond, ca toate vidrele, i pescuise de multe ori pe lacul Vomb, a a c -l cuno tea, prea bine pe vulpoi. — Ehei, jupâne Smirre, eu tiu cu ce vicle uguri umbli dumneata s mome ti o lostri !... îi zise ea drept r spuns. — Tu e ti, Gripe? zise Smirre, bucuros, aducându- i pe dat aminte c vidra asta era o înot toare iscusit i îndr znea . Nu prinde mirarea c nu vrei s te ui i la gâ te – o stârni el – de vreme ce nu e ti în stare s ajungi la ele!... Vidrei îns , care avea labe înot toare, coada eap ca o vâsl i blana impermeabil , nu-i pl cea s aud pe cineva spunând c se afl acolo o c dere de ap la care ea nu poate ajunge. Se întoarse deci spre ap i îndat ce v zu gâ tele s lbatice, zvârli pe tele cât colo i se repezi de pe malul râpos drept în bulboan . Dac ar fi fost o vreme mai târzie de prim var , când privighetorile î i reiau re edin a în parcul Djupadal, nu încape îndoial c me terele cânt toare ar fi triluit dup aceea, în multe nop i, despre lupta vidrei Gripe cu c derea de ap , c ci nu fusese — 77 —
deloc u oar . Vidra fu împins în nenum rate rânduri de iure ul valurilor i dus de ap la vale, dar ea se întorcea iar i lupta cu îndârjire, când înotând, când c rându-se pe bolovani i apropiindu-se uneori de gâ te. Era o încle tare plin de primejdii, care merita s fie cântat de privighetori. Smirre o urm rea cât putea cu privirea. În cele din urm v zu c vidra se preg tea s se ca ere sus la culcu ul gâ telor. În aceea i clip se auzi r sunând un ip t ascu it i s lbatic. Vidra c zu pe spate în ap i fu târât de curent ca un pisoi orb. Se auzir apoi b i gr bite din aripi i gâ tele s lbatice î i luar zborul, s i caute culcu aiurea. Vidra se întoarse pe mal. Nu zise nimic i începu s i ling una din labele din fa . V zând c Smirre î i bate joc de ea, deoarece nu izbutise s fac nicio isprav , izbucni: — Nu pentru c nu tiu s înot am p it-o, jupâne Smirre, ci din cu totul alt pricin . Ajunsesem pân aproape de gâ te i tocmai eram gata s m n pustesc asupra lor, când deodat m pomenesc c vine spre mine o fiin m run ic i m în eap în picior cu un fier ascu it. De durere mi-am pierdut cump tul i am zut în ap . Altceva n-a mai avut timp s spun , c ci vulpoiul se i f cuse nev zut, luându-se dup c toarele înaripate. Akka i cârdul ei de gâ te s lbatice fur iar i nevoite s fug în puterea nop ii. Din fericire, luna nu apusese înc i Akka î i putu si, cu ajutorul ei, un alt culcu , pe care îl tia în partea locului. Ea zbur peste cascada alb i peste parcul Djupadal i trecu mai departe f s coboare. Spre miaz zi îns , mai jos de ora , nu departe de mare, se afl sta iunea balnear Ronneby, cu b i i izvoare termale, cu hoteluri mari i cu vile pentru vizitatori. Iarna sunt goale i pustii, lucru pe care p rile îl tiau foarte bine, a a c multe stoluri î i g sesc refugiu pe vreme de vijelie în balcoanele i pe verandele acelor cl diri. Gâ tele s lbatice coborâr pe unul din acele balcoane i adormir îndat , ca de obicei. Lui N pârstoc îns nu-i era somn, a c nu se vârî sub aripa gâscanului. Balconul d dea spre miaz zi, astfel c b iatul avea perspectiva rii. Nedormind, se uita într-acolo i se minuna de frumuse ea priveli tii la întâlnirea p mântului din Blekinge cu marea. E drept c marea i p mântul se întâlnesc în fel i fel de chipuri. În multe p i, p mântul coboar spre mare cu câmpii netede, acoperite cu paji ti, iar marea întâmpin uscatul cu nisip — 78 —
zbur tor pe care-l a terne în dune i movile, ca i cum ar fi sup rat pe uscat i uscatul ar fi sup rat pe mare, ar tându- i unul altuia ce au mai r u. Alteori se întâmpl ca uscatul, când coboar la mare, s înal e un zid muntos în fa a lui, ca i cum marea ar fi ceva primejdios. Marea îl întâmpin atunci cu valuri furioase care biciuiesc stâncile, izbindu-se de ele de parc ar vrea sfarme uscatul. În Blekinge, aceast întâlnire are o înf are deosebit . Uscatul se desprinde în promontorii, în insule i ostroave, iar marea se desface în bazine, în golfule e i strâmtori, i acest lucru face, poate, ca întâlnirea s par a fi însufle it de voie bun i armonie. Gândi i-v întâi la mare. Pân h t departe e pustie, gola i întins . Nu face altceva decât s i rostogoleasc necontenit valurile tulburi. Când se apropie de uscat, d peste prima stânc . Pune st pânire pe ea, o despoaie de orice verdea , f când-o s fie gola ca i întinsurile ei. Întâlne te apoi alt stânc i se poart i cu ea la fel. Pe urm , alta. I se întâmpl i ei acela i lucru. E dezbr cat i jefuit , ca i cum ar fi înc put pe mâna unor tâlhari. Stâncile sunt apoi tot mai dese i atunci marea î i d seama c uscatul i-a trimis în întimpinare copiii lui cei mai mici s-o înduio eze i s-o îmblânzeasc . Cu cât se apropie mai mult de uscat, marea devine mai prietenoas ; î i trimite valuri din ce în ce mai domoale, î i potole te vijelia, las verdea în cr turile pe care le face, se împarte în strâmtori i golfule e i, în cele din urm , atinge uscatul f a fi de loc primejdioas , îng duind vaselor mici s pluteasc pe ea. Nici ea îns i nu se mai recunoa te, atât de bun i de prietenoas devine. Gândi i-v apoi la uscat. E uniform pretutindeni. Cât vezi cu ochii, numai câmpii netede, cu câte o p durice de mesteceni între ele, ici i colo, sau iruri lungi de dealuri cu crestele împ durite. Parc nu s-ar gândi la altceva decât la ov z, la napi, la cartofi, la brazi i la molizi. Vine apoi marea i î i croie te un golfule . Uscatul nu se sinchise te de ochiul sta de ap , ci îl împodobe te pe margini cu mesteceni i arini, ca i cum ar fi un lac obi nuit de ap dulce. Se ive te pe urm alt golfule . Nici de el nu-i pas uscatului, care-l împodobe te la fel ca i pe cel dintâi. Aceste golfule e i golfuri se l rgesc îns i caut s i fac drum mai departe. Ele macin câmpiile i sfarm p durile, i atunci uscatul nu are încotro i le bag în seam . Poza nils06 [P099] — 79 —
— Mi se pare c vine marea peste mine! zice el i începe apoi s se dichiseasc . i pune cununi de flori, se acoper cu dealuri i arunc insule în mare. Nu vrea s mai tie de brazi i de molizi, pe care îi d la o parte ca pe ni te vechituri, împodobindu-se cu stejari, cu tei, castani i livezi înfloritoare i f cându-se frumos ca un parc de castel. Iar când se întâlne te cu marea, e atât de schimbat, c nici el nu se mai recunoa te. Toate aceste lucruri nu se pot vedea decât vara. N pârstoc observ îns cât de blând i de prietenoas era natura i se sim i mai lini tit în timpul nop ii decât înainte. i deodat , pe când nici nu se a tepta, auzi un urlet puternic i sinistru r zb tând prin zduh în parcul sta iunii balneare. Se ridic imediat i v zu o vulpe pe esplanada de sub balcon, sc ldat de razele lunii. Pas mite, Smirre urm rise gâ tele s lbatice i de ast dat . Descoperindu-le ascunz toarea, în elese c nici acum nu putea s ajung la ele i de aceea începuse s urle de necaz. Auzind acele urlete, b trân Akka se de tept din somn i, de i nu putea s vad mai nimic, i se p ru c recunoa te glasul. — Tu e ti acolo, Smirre, acum în puterea nop ii?... întreb ea. — Da, eu sunt – r spunse vulpoiul – i vreau s v întreb, gâ telor, ce p rere ave i despre distrac ia pe care v-am oferit-o în noaptea asta! — Vrei s spui c tu e ti acela care ai asmu it asupra noastr jderul i vidra? întreb Akka. — O isprav bun nu poate fi t duit … zise vulpoiul. V-a i jucat odat de-a gâ tele cu mine. Am început acum s m joc i eu de-a vulpea i n-am de gând s m opresc cât vreme una din voi va mai fi înc în via , chiar dac a fi nevoit s v urm resc pe tot întinsul rii. — Ar trebui s te gânde ti, totu i, jupâne Smirre, c nu-i frumos din partea ta, care ai din i i gheare, s ne urm re ti pe noi, care nu ne putem ap ra, zise Akka. Vulpoiului i se p ru c numai frica o f cea pe Akka s vorbeasc a a i se gândi s -i r spund : — Dac vrei, Akka, s mi-l zvârli jos pe acel N pârstoc care mi-a stat împotriv de atâtea ori, î i f duiesc c-o s fac pace cu cârdul vostru! Niciodat n-o s v mai urm resc, nici pe tine, nici pe gâ tele tale. — Pe N pârstoc nu i-l pot da! r spunse Akka. Toate câte ne — 80 —
afl m în cârd, de la cea mai tân pân la cea mai b trân suntem gata s ne d m via a pentru el! — Dac v e atât de drag – zise Smirre – v f duiesc c el o s fie cel dintâi dintre voi pe care o s m r zbun! Akka nu-i mai d du îns niciun r spuns. Dup ce vulpoiul mai scoase câteva urlete de furie i neputin , se a ternu din nou lini tea. N pârstoc era înc treaz. Îl împiedicau acum s doarm vorbele pe care Akka le spusese vulpoiului. Niciodat n-ar fi crezut va auzi pe cineva spunând c este gata s i dea via a pentru el. Din acea clip nu se mai putea spune despre Nils Holgersson c nu iubea pe nimeni.
KARLSKRONA25
Sâmb
, 2 aprilie
La Karlskrona, într-o sear cu lun , vremea era lini tit . Peste zi plouase întruna i b tuse vântul cu putere; din pricina asta, pesemne, lumea socotea c vijelia nu încetase, c ci doar pe ici pe colo se mai vedea câte un om care se încumetase s ias pe strad . Dup ce zburase pe deasupra insulei Vämm i a ostrovului Pantar, gâsca Akka, împreun cu tot cârdul ei de gâ te s lbatice, se îndrept zorit spre ora ul care în acele ceasuri de sear era atât de pustiu. P rile sosiser la acea vreme târzie, ca s i caute un culcu sigur pe una din insulele de lâng rmul m rii. Pe uscat nu putuser s r mân , din pricin c vulpoiul Smirre era pe urmele lor i le-ar fi dib cit culcu ul oriunde ar fi coborât din v zduh. zând de sus marea i insulele pres rate pe o nesfâr it întindere, N pârstoc avea impresia c se afl în fa a unei priveli ti bizare i fantastice. Cerul nu mai era albastru, ci se boltea deasupra lui ca o emisfer de sticl verde. Marea era alb ca laptele. Cât vedeai cu ochii, pe întinsul ei se rostogoleau talazuri albe, cu sclipiri argintii pe creste. În larg se aflau o sumedenie de 25 Karlskrona – ora i port situat pe câteva din marele num r de insule din partea de nord-est a Scaniei.
— 81 —
insule negre ca t ciunii. Fie c erau mari, fie c erau mici, fie netede ca ni te câmpii, fie acoperite cu stânci, erau la fel de negre. Pân i casele oamenilor, bisericile i morile de vânt, care, de altfel, sunt în mod obi nuit albe sau ro ii, se vedeau negre sub cerul verde. B iatului i se p ru c p mântul de sub el se schimbase i c ajunsese acum pe alt t râm. Tocmai de aceea î i pusese în gând s se poarte ca un viteaz în acea noapte i s nu se team de orice l-ar fi speriat. O insul înalt i stâncoas , acoperit cu blocuri mari i col uroase, se deslu ea în întuneric, iar printre blocuri se z reau pete luminoase de aur sclipitor. Se gândi atunci la pietrele de la Trolle-Ljungby26, pe care vr jitori le puneau în vârful unor stâlpi mari de aur, întrebându-se dac nu era i aici ceva asem tor. Cu pietrele i cu aurul ar mai fi fost cum ar mai fi fost, dac nar fi v zut atâtea ciud enii în apa ce înconjura insula. P reau a fi balene, rechini i alte animale de mare. Dar N pârstoc în elese c , de fapt, erau ni te c pc uni de mare care se adunaser în jurul insulei ca s-o ia cu asalt i s lupte cu c pc unii de uscat ce locuiau pe ea. Cât despre c pc unii de pe uscat, ace tia erau ni te frico i, c ci el v zu în vârful insulei un uria cu bra ele întinse, disperat parc de nenorocirea ce avea s se abat asupra lui i asupra întregii ez ri. Nu mic îi fu spaima lui N pârstoc când b de seam c Akka se l sa în jos chiar pe acea insul . — Pentru nimic în lume nu trebuie s coborâm aici! ip el. Dar gâ tele nu ineau seama de v ic relile lui i coborau mereu. iatul r mase în curând uimit v zând c pe insul nu se afla nimic din câte i se n riser lui de sus, din v zduh. Blocurile cele mari de piatr se dovediser a fi case i nimic altceva. Toat insula era un ora , iar petele sclipitoare de aur erau felinare i iruri de ferestre luminate. Uria ul cu bra ele întinse de sus de pe insul era o biseric cu dou turle înalte, iar cele ce i se p reau a fi pc uni i mon tri de mare erau în realitate vase i vapoare de tot felul, prinse de chei cu odgoane de jur împrejurul insulei. Lâng rm pluteau mai mult b rci cu vâsle, alupe cu pânze i vapora e de cabotaj27. În larg se aflau îns cuirasate de r zboi, unele de mari dimensiuni, cu co uri uria e, altele lungi i înguste, 26 27
Trolle-Ljungby – localitate fictiv dintr-un basm suedez. Cabotaj – naviga ie la mic distan de-a lungul coastei. — 82 —
a c ror form le îng duia s spintece apa ca pe tii. Oare ce ora era? La asta se gândea N pârstoc v zând marele num r de vase de r zboi. Se jucase totdeauna cu cor bii, dar acelea nu erau decât ni te cor bioare c rora le d deau drumul pe gârla din an ul oselei. Se dumeri îns pe dat c un ora cu atâtea vase de r zboi nu putea s fie altul decât Karlskrona. Bunicul s u dinspre mam fusese un marinar b trân i încercat i toat via a lui povestise despre Karlskrona, despre marele arsenal de r zboi i despre tot ce se afla în acel ora . iatul se sim ea aici ca i acas i era bucuros c avea s vad toate lucrurile despre care auzise povestindu-i-se de atâtea ori. Nu apuc s z reasc îns decât ni te turnuri i fortifica ii care închideau intrarea în port i câteva din numeroasele cl diri ale arsenalului, c ci Akka i coborî pe una din turlele bisericii. Era fire te un loc sigur pentru cine voia s fie la ad post de primejdia vulpilor, i b iatul se gândi c ar fi bine s se tupileze sub aripa gâscanului, ca s poat dormi i el m car pu in în acea noapte. Dup ce s-ar fi luminat de ziu , ar fi c utat s vad ceva mai bine vasele i arsenalul. ..................................... ..................................... Din p cate, N pârstoc nu avea îns deloc astâmp r. Nu se putea st pâni s a tepte pân a doua zi, ca s vad vapoarele. Nu apucase s închid ochii nici cinci minute, i ie i tiptil de sub arip , apoi coborî în strad , c rându-se pe burlanele strea inei i pe paratr snet. Pu in dup aceea se afla în pia a cea mare. Spre norocul s u, pia a era pustie. Nu se afla în ea decât o statuie a ezat pe un soclu înalt. N pârstoc se uit lung la statuia care reprezenta un rbat înalt i voinic, cu tricorn în cap, îmbr cat cu o hain lung i cu pantaloni scur i i înc at cu cizme butuc noase, întrebându-se în sinea lui cine putea s fie. Omul acela inea în mân un b lung, i parc voia s se foloseasc de el, c ci avea o înf are fioroas , nasul mare i coroiat i gura mare. „Ce-o fi cu buzatul sta?” î i zise N pârstoc în cele din urm . Niciodat nu se sim ise mai mic i mai neînsemnat ca în seara aceea. Încerc s i fac singur curaj, aruncând celui de pe soclu o vorb obraznic . Pe urm nu se mai gândi la statuie i apuc pe o strad lung ce cobora spre mare. Nu ajunsese prea departe, când auzi pe cineva boc nind în — 83 —
urma lui. Cel care venea c lca pe pavajul de piatr cu pa i grei i îndesa i i se sprijinea într-un b ghintuit. Parc pornise la drum statuia de bronz din pia . Coborând strada i ascultând pa ii, N pârstoc se încredin a tot mai mult c cel care venea în urma lui era îns i statuia. mântul i casele se cutremurau, de bun seam , din pricina pa ilor s i grei i îndesa i. B iatului începu s -i fie fric , aducându- i aminte de obr znicia pe care i-o aruncase în fa pu in mai înainte. Nu cuteza totu i s se întoarc pentru a vedea dac cel care-l urm rea era, într-adev r, cine b nuia el. „O fi plecat i el ca s -i treac de urât! î i zise N pârstoc. Nu cred c -i sup rat pe mine pentru vorbele pe care i le-am spus. Doar nu i le-am spus cu gând r u...” În loc s mearg drept înainte, ca s ajung la arsenal, pârstoc coti pe o strad ce ducea spre r rit. Voia s scape mai întâi de omul din spatele lui. — Omul de bronz apuc îns i el pe aceea i strad i atunci iatul fu cuprins de o spaim grozav , ne tiind ce s mai fac . Cum toate por ile se aflau închise, era greu s g seasc vreo ascunz toare pe undeva. Mergând a a, d du cu ochii de un om care st tea, în picioare pe o alee pres rat cu nisip i îi f cu semn. „E, desigur, cineva care vrea s m-ajute!” se gândi N pârstoc, foarte bucuros, i se gr bi sajung la acel om. Îi era atât de fric , încât îi b tea inima în piept ca un clopot. Apropiindu-se îns de omul care st tea pe un sc una în marginea aleii pres rate cu nisip, b iatul încremeni. „Oare sta-i cel ce mi-a, f cut semn?!” se întreb el, v zând c omul era de lemn din cap pân -n picioare. Se opri i se uit lung la el. Era un om voinic, cu picioarele scurte, cu fa a l rea i rumen , cu p r negru, lucios i cu barba tot neagr . Pe cap avea o p rie neagr de lemn i drept ve mânt, o hain de culoare închis , tot de lemn. De lemn era i brâul care-i încingea mijlocul. Omul purta ni te n dragi scur i, ciorapi cenu ii, iar în picioare pantofi. i toate astea erau tot de lemn. Fusese vopsit i lustruit de curând, astfel c str lucea în b taia razelor de lun , ceea ce f cea s aib o înf are atât de simpatic , încât câ tig repede încrederea deplin a b iatului. În mâna stâng inea o plac de lemn pe care st tea scris: „V rog frumos i prea smerit, — 84 —
de i mi-e glasul r gu it, cel clop de lemn s -mi ridica i i-un ban în el s arunca i.“ adar, omul nu era decât o cutie a milelor... N pârstoc r mase dezam git. Ce crezuse el i ce vedea în realitate! Î i aduse totu i aminte c bunicu-s u pomenea adesea i de omul sta de lemn, când î i dep na amintirile, spunând c el era foarte drag copiilor din Karlskrona. Lucru de altfel prea adev rat, c ci nici lui pârstoc nu-i venea s se despart de acel om. Era tare b trân, rea s aib câteva sute de ani, dar totodat ar ta voinic, îndr zne i voios. B iatul se uita cu atâta drag la el, încât uit de cel de care fugise. Îl auzi îns peste pu in. Deci i omul de bronz venea acolo. Încotro s-o ia N pârstoc? În clipa când se credea încol it i pierdut, îl v zu pe omul de lemn f cându-i o plec ciune i întinzându-i mâna mare i lat . Era cu neputin ca N pârstoc s b nuie c ar trebui s se team de ceva, a a c s ri imediat drept în palma omului. Cât ai zice pe te, acesta î i scoase p ria i-l a ez pe b iat sub ea. Abia îl pitise acolo i î i l sase bra ul în jos, c se i pomeni drept în fa cu omul de bronz; acesta b tu cu b ul în p mânt, de-l f cu pe omul de lemn s tremure pe sc una ul pe care st tea. Omul de bronz îl întreb apoi cu un glas puternic i sonor: — Tu cine e ti? Omul de lemn lu pozi ia de drep i, f când s trosneasc îmbr mintea veche de pe el, duse mâna la p rie, în semn de salut, i r spunse: — Rosenbom, fie-mi cu iert ciune, M ria Ta! Pe vremuri am fost ef de echipaj pe vasul de linie „Cutez torul”. Dup ce mi-am f cut serviciul militar în marin , am fost angajat paznic la biserica Amiralit ii, iar în cele din urm , sculptat în lemn i expus, ca s fac slujb de cutie a milelor. pârstoc tres ri când îl auzi pe omul de lemn zicând „M ria Ta”. Se mai gândi el ce se mai gândi i pricepu c statuia din pia îl reprezenta pe cel care întemeiase ora ul Karlskrona. Cel pe carel întâlnise acolo nu era altul decât însu i Carol al XI-lea28. Carol al XI-lea (1655 – 1697) – rege al Suediei între anii 1660 – 1697, promovând o politic de înt rire a absolutismului i de limitare a atribu iunilor nobilimii. A reorganizat armata i flota maritim , cu scopul de a transforma ara într-o mare putere. 28
— 85 —
— Sunt mul umit de r spunsul t u! zise omul de bronz. Acuma te rog s fii bun i s -mi spui dac n-ai v zut cumva un prichindel care umbl noaptea hoinar prin ora . E o pu lama obraznic i, dac pun mâna pe el, îl înv eu minte!... tu apoi iar i cu b ul în p mânt, încruntându-se mânios. — S -mi fie cu iert ciune, M ria Ta, de v zut l-am v zut, zise omul de lemn. N pârstoc tremura ca varga sub p ria de lemn i se uita la omul de bronz printr-o cr tur . Se lini ti îns când omul de lemn ad ug : M ria Ta e pe urme gre ite. Piticul acela avea de gând s fug la arsenal i s se piteasc undeva pe acolo. — Da, Rosenbom? Atunci uite ce: ridic -te de pe sc una ul t u i hai cu mine s -mi aju i s -l g sesc! Patru ochi v d mai bine decât doi, Rosenbom! Omul de lemn r spunse îns cu glas tânguitor: — Rog prea smerit pe M ria Ta s -mi îng duie s r mân pe loc. Dup înf are par zdrav n i voinic, dar sunt un biet mo neag trân i hodorogit. Cu mare anevoie m pot urni. Poza nils07 [P107] Omul de bronz nu era din aceia c rora le place s fie contrazi i. — Ce-s mofturile astea? tun el. O dat ce i-am poruncit, hai cu mine, Rosenbom! Ridicând dup aceea bra ul, îi d du omului de lemn o lovitur zdrav peste um r: — Vezi c duci la t leal , Rosenbom?... zise el. Pornir apoi amândoi, impun tori i falnici, pe str zile din Karlskrona, pân ce ajunser la o poart înalt ce d dea spre arsenal. Acolo st tea de straj un marinar. Omul de bronz trecu înainte i lovi cu piciorul în poart . Marinarul nu-i d du îns nicio aten ie. Ajungând la arsenal, v zur în fa a lor un port larg, cu desp ituri de poduri pe pilo i. În diferitele bazine ale docurilor se aflau vase de r zboi, care, de aproape, p reau mai mari i mai însp imânt toare decât cele pe care le v zuse N pârstoc de sus din v zduh. „Nu degeaba, spuneam eu c -s mon tri i c pc uni!...” — Unde soco i c-ar fi mai bine s începem a-l c uta? întreb omul de bronz. — Pentru unul ca el, cea mai bun ascunz toare e sala de modele, r spunse omul de lemn. — 86 —
Pe o fâ ie îngust de teren, care se întindea la dreapta por ii, de-a lungul portului, se aflau ni te cl diri vechi. Omul de bronz se îndrept c tre o cas cu ziduri scunde, cu ferestre mici i acoperi ar tos. Împinse u a cu b ul i p ind greoi se sui pe o scar cu treptele m cinate de cari. Intrar apoi într-o sal mare, ticsit de vase mici, cu tot echipamentul lor. B iatul în elese, f s -i fi spus cineva, c acolo se aflau modelele vaselor construite pentru flota suedez . Erau bastimente de tot felul: vase vechi de linie, cu bordurile împ nate de tunuri, mai înalte la prova i la pupa i având catargele împov rate de un p ienjeni de pânze i de frânghii; vase mici de cabotaj, cu b nci pentru vâsla i pe de l turi; canoniere ale fregatelor de care se folosiser regii în c toriile lor. Se mai aflau, de asemenea, cuirasate grele de mari dimensiuni, cu turele i tunuri pe covert , a a cum sunt cele din zilele noastre, i torpiloare înguste, lustruite, care sem nau cu ni te vase lungi i zvelte de pescuit. Preumblat în jurul tuturor acestor nave în miniatur , N pârstoc mase uluit: „Ce minunat lucru e s vezi vase atât de mari i de frumos construite?” î i zicea el. Avu destul r gaz s admire tot ce se afla acolo în sal , c ci, preocupat s examineze modelele, omul de bronz nu se mai gândea la altceva. Le-a cercetat pe toate; de la cel dintâi pân la cel din urm , cerând deslu iri asupra lor. Rosenbom, ef de echipaj pe vasul „Cutez torii” povestea tot ce tia despre constructorii vaselor, despre cei care fuseser comandan ii lor i despre ce se întâmplase cu ei. Atât el cât i omul de bronz vorbeau mai mult despre vechile i frumoasele vase de lemn; la cuirasatele moderne nu prea p reau se priceap . — Dup cum v d, Rosenbom, nu tii nimic despre vasele moderne, remarc omul de bronz. Hai s vedem acum altceva! Lucrurile astea m distreaz , mo ule. Nu-l m i c utau acum pe b iat, care st tea lini tit. Cei doi oameni str tur apoi ni te hale mari. Cercetar astfel atelierul cus turilor de vele, turn toria de ancore, precum i atelierele mecanice i cele de tâmpl rie. Pe urm vizitar macaralele, docurile, depozitele, parcul de artilerie, magazia de scule, frânghiile i docul cel mare, p sit, care fusese aruncat în aer. Se duser dup aceea pe podurile pe pilo i, lâng care erau ancorate vase de r zboi, i se urcar pe ele ca doi vechi marinari, — 87 —
minunându-se, dezaprobând, necuviin ând, exprimându- i pe alocuri nemul umirea. În st timp, N pârstoc st tea cuminte sub p rie i-i asculta pe cei doi oameni povestind cât munc a fost depus pentru echiparea flotelor care au plecat din acel port. Auzi câte vie i au fost jertfite i cât sânge a fost v rsat; cum s-a cheltuit ultimul ban din vistieria rii pentru construirea vaselor de r zboi. La sfâr it, cei doi oameni p trunser într-o curte deschis , unde se aflau expuse modele-galioane ale vaselor vechi de linie. B iatul nu mai v zuse înc o priveli te atât de minunat , c ci acele modele uria e inspirau groaz . Erau mari, seme e i s lbatice, fiind însufle ite de aceea i dârz mândrie ca i marile vase. În fa a acestor cor bii din alte vremuri, lui N pârstoc i se p rea c e mic, mic de tot i neînsemnat. Ajungând acolo, omul de bronz zise celui de lemn: — Scoate- i p ria, mo Rosenbom, înaintea acestor vase! Rosenbom uitase, ca i omul de bronz, în ce scop veniser acolo. F s mai stea pe gânduri, î i scoase p ria de lemn de pe cap. Pe cre tetul ple uv al omului de lemn, drept la mijloc, se afla Nils Holgersson în carne i oase. Prichindelului nu-i mai era team acum. Î i scoase boneta alb i strig din to i r runchii: — Uraa, buzatule!... Omul de bronz trânti b ul de p mânt, dar b iatul n-a tiut niciodat ce avusese de gând s fac , fiindc în aceea i clip a rit soarele, iar omul de bronz ca i cel de lemn pierir pe dat , ca i cum n-ar fi fost decât ni te umbre. Pe când st tea i se uita dup ei, gâ tele s lbatice î i luar zborul de pe turla bisericii i începur s dea târcoale ora ului. În timp ce se roteau prin v zduh, gâscanul cel alb îl i z ri pe pârstoc i se l în jos s -l aburce în spinare i s zboare cu el mai departe, împreun cu gâ tele s lbatice.
C L TORIA SPRE INSULA ÖLAND
Duminic , 3 aprilie
Gâ tele s lbatice se duser
la p scut pe una din insulele
— 88 —
arhipelagului i acolo se întâmpl c se întâlnir cu ni te gâ te sure. V zându-le, acestea r maser uimite, deoarece tiau foarte bine c cele s lbatice, cu care se înrudeau, sunt mai bucuroase s zboare în interiorul rii. Curioase i iscoditoare, ele inur s afle de la gâ tele s lbatice cum o mai duceau cu prigoana la care le supunea vulpoiul Smirre. Dup ce acestea le spuser toat enia, una din gâ tele sure, care p rea s fie tot atât de în eleapt i de b trân ca i Akka, zise: — Mare nenorocire pentru voi c vulpoiul a fost surghiunit din ara lui! Parc v d c se ine de cuvânt i v urm re te pân în Laponia... Eu în locul vostru, nu m-a duce în Smoland, spre miaz -noapte, ci a lua-o spre r rit, ca s ajung în insula Öland. În chipul sta, Smirre mi-ar pierde urma. Dac vre i, a adar, s nu v mai g seasc , duce i-v unde spun eu i face i popas câteva zile pe capul de miaz zi al insulei. Acolo o s g si i destul mâncare i tovar i de drum care o s v fac pl cere. N jduiesc n-o s v c i dac face i cum v sf tuiesc eu. Pova a era, într-adev r, în eleapt i gâ tele s lbatice se hot râr s-o urmeze. Dup ce se s turar , pornir la drum. Niciuna din ele nu mai v zuse pân atunci insula Öland, îns gâ tele sure le d duser îndrum ri cât se poate de bune. Trebuiau numai s-o apuce spre miaz zi, pân ce aveau s dea peste cârdul cel mare de p ri care înainta pe lâng coasta inutului Blekinge. Toate p rile care iernaser în Marea Nordului i voiau s plece acum în Finlanda sau în Rusia zburau pe acolo i coborau de obicei, în trecere, pe insula Öland, unde f ceau popas ca s se odihneasc pu in. C uze, prin urmare, nu le-ar fi lipsit de fel gâ telor s lbatice, ci dimpotriv , le-ar fi g sit f mult greutate i-n mare num r. Era o zi lini tit i c lduroas ca de var . Pentru o c torie pe mare nici c se putea o vreme mai potrivit . Atâta numai c cerul nu era senin pretutindeni. Ici i colo se vedeau nori grei ce se buluceau i se l sau pân aproape de p mânt, împiedicând vederea. Dup ce gâ tele trecur de insule, marea se a ternea neted i lucioas ca o oglind . Privind-o de sus, lui N pârstoc i se p rea c apa disp ruse. P mântul nu mai era nici el dedesubt. Nu mai avea în jurul lui decât aer i nori. Îi venea ame eala i st tea încle tat pe spinarea gâscanului, temându-se i mai i decât înainte. Avea impresia c nu- i va putea men ine echilibrul i c în orice clip era amenin at s se pr bu easc . — 89 —
Dar i mai r u a fost când gâ tele s lbatice d dur peste cârdul cel mare de p ri c toare despre care le vorbiser gâ tele sure. Era alc tuit, în adev r, din stoluri care zburau unul dup altul în aceea i direc ie, încât î i f ceau impresia c urmau un drum bine stabilit dinainte. În cârd se aflau multe soiuri de p ri: li e i gâ te sure, pinguini, bodârlani i ra e de Miquelon29, cormorani i gârbi e, co ofene i gotcani de mare. Aplecându-se s i arunce privirea spre locul unde trebuia s fie marea, b iatul v zu oglindit în luciul ei tot cârdul de p ri. Din pricina ame elii nu putu s i explice, totu i, cum se f cea acest lucru i i se p ru c p rile zburau cu pântecele în sus. De mirat nu se prea mir , ne tiind, de fapt, ce era sus i ce era jos. rile erau obosite i ner bd toare s ajung cât mai repede la int . Toate zburau într-o t cere des vâr it , ceea ce f cea ca întreaga priveli te s par ceva ireal. „Cât de mult ne-am îndep rtat de p mânt!... î i zise N pârstoc. Mi se pare c ne apropiem mereu de cer.” În jurul s u nu vedea altceva decât nori i p ri i începu s i se par firesc c se îndreptau tot mai sus spre cer. Era bucuros i abia a tepta s vad ce se afl acolo, în rile v zduhului. Apoi, tot bucurându-se c se suie în cer i p se te p mântul, îi trecu deodat i ame eala. În aceea i clip auzi ni te împu turi i v zu ridicându-se de jos coloane sub iri de fum. rile fur cuprinse de panic . — Tr tori în b rci! Tr tori în b rci! strigar ele una la alta. Zbura i mai sus, cât mai sus! Abia atunci î i d du seama b iatul c p rile zburau deasupra rii i c nu ajunseser înc la cer. V zu apoi dedesubtul lui un ir lung de b rci din care ni te oameni tr geau un foc dup altul. Stolurile din fruntea cârdului nu le observaser la timp. Zburaser prea jos. Câteva trupuri negre se pr bu ir în mare, iar p rile mase în via le boceau pe rând. Cel care se crezuse în cer încerc un sentiment ciudat, auzind în juru-i atâtea strig te de jale. Akka î i iu ea din r sputeri zborul, urcând tot mai sus, iar cârdul o urm cu toat repeziciunea. Gâ tele s lbatice sc paser tefere, dar N pârstoc nu- i putea veni în fire. Se gândea ce s-ar fi întâmplat dac un glon ar fi nimerit-o pe Akka, pe Yksi ori pe Kaksi. Ce oameni f inim , care 29 Miquelon – este numele a dou insule, una mai mare mic , la sudul insulei Terra Nova, la est de Canada.
— 90 —
i alta mai
nu- i d deau seama de r ul pe care-l f ceau! Cârdul î i continu apoi zborul în aceea i lini te ca i mai înainte, cu deosebire c ni te p ri obosite strigau din când în când: — Nu mai ajungem odat ?... E bun calea pe care mergem? rile din fruntea cârdului r spundeau: — Mergem spre insula Öland! Mergem spre insula Öland! Li ele erau obosite, iar bodârlanii zburau în jurul lor. — Nu mai fi i a a de gr bi i! strigar atunci ra ele s lbatice. Sau ave i de gând s înfige i ciocurile i-n mâncarea noastr !... — E mâncare destul i pentru voi i pentru noi! r spunser bodârlanii. Când p rile se apropiar de insul , începu s bat spre ele un vânt u or. Acesta ducea cu el ni te nori de fum alb, ca i cum undeva pe insul ar fi fost un foc mare. Când îl v zur prima oar , rile se speriar i î i iu ir zborul. Norii se buluceau îns tot mai mult, pân ce le înv luir cu totul în cele din urm . Nu avea niciun miros, fumul nu era negru i uscat, ci alb i umed. pârstoc în elese numaidecât c era vorba de cea . Cea a se l sa tot mai deas . Nu se vedea prin ea nici cât ai întinde un bra , din care pricin p rile înnebuneau de groaz ; Toate p rile, care pân atunci zburaser într-o ordine des vâr it , începur s se zbenguie prin neguri, apucând-o în toate p ile, ca s se în ele una pe alta i s se abat de la direc ia adev rat . — B ga i de seam ! strigau ele. Voi nu zbura i drept. Întoarce inegre it. A a cum merge i voi, n-o s ajunge i la Öland nici pân poimar i!... Toate tiau prea bine unde era insula, dar voiau cu tot dinadinsul s se r ceasc unele pe altele. — Uite cormoranii! se auzea prin cea . Se întorc în Marea Nordului... — Ian fi i atente, gâ telor sure! r sun un strig t din alt parte. Dac merge i tot a a înainte, ajunge i tocmai la Rügen30! Dup cum s-a spus, pentru p rile care zburaser deseori prin acele p i, nu era nicio primejdie s i piard direc ia. Gâ tele lbatice nu se aflau îns în aceea i situa ie. V zându-le c nu aveau nicio siguran la drum, celelalte p ri, pornite pe otii, î i deau toat silin a s le fac s se r ceasc . 30
Rügen – insul în Marea Baltic , lâng coasta german de nord. — 91 —
— Unde vre i s v duce i? întreb o leb . Apoi, foarte serioas , se apropie de Akka, de parc ar fi interesat-o nespus de mult soarta gâ telor s lbatice. — Vreau s ajungem la insula Öland – r spunse Akka – dar nam mai fost acolo pân acum. Conduc toarea cârdului socotea în sinea ei c leb da era o pas re pe care se putea bizui. — Dac -i a a, atunci a i nimerit-o r u!... zise leb da. Celelalte ri v-au am git. Voi zbura i acum spre Belkinge. Venit cu mine i v-ar t îndat drumul! Leb da porni cu gâ tele s lbatice i, dup ce ajunser h t departe de drumul cârdului cel mare, unde nu se mai auzea nici un gâgâit, se f cu nev zut în cea . Dup asta, gâ tele zburar câtva timp la voia întâmpl rii. Îndat ce d dur iar i de celelalte p ri, veni la ele o li : — Pân ce se ridic cea a, ar fi bine s v l sa i pe ap !... le îndemn ea. C doar se vede de la o po c nu sunte i obi nuite cu astfel de c torii! rmana Akka se z cise de atâtea minciuni i am geli. În sinea lui, N pârstoc era încredin at c gâ tele s lbatice f cuser un ocol mare. — Fi i cu b gare de seam ! strig un bodârlan. Nu vede i c zbura i când în sus, când în jos?... s vrea, b iatul se ag de gâtul gâscanului. De mult vreme se temuse de o asemenea împrejurare. Cine tie unde ar fi ajuns bietele gâ te s lbatice, dac n-ar fi auzit în dep rtare zgomotul surd al unei împu turi. Akka d du cu putere din aripi i o lu înainte în zbor întins. Avea acum un punct de orientare. Gâ tele sure îi spuseser s nu coboare în extremitatea insulei unde se afla un tun cu care oamenii împr tiau cea a. tiind acum direc ia, nimic în lume n-o mai putea face s se r ceasc .
CAPUL DE LA SUDUL INSULEI ÖLAND
3-6 aprilie
La extremitatea de miaz zi a insulei Öland se afl — 92 —
un vechi
domeniu regal, numit Ottenby. E o proprietate destul de mare, care se întinde de la un rm la altul, de-a curmezi ul insulei, i e renumit prin faptul c aici exista înainte vreme mult vânat. În secolul al XVII-lea, când regii veneau la vân toare pe aceast insul , întregul domeniu nu era decât un parc mare de cerbi. În secolul al XVIII-lea se afla acolo o herghelie pentru pr sirea cailor de ras i o stân cu câteva sute de oi. Azi nu mai exist la Ottenby nici cai de ras , nici oi, ci numai herghelii mari de cai de remont pentru regimentele de cavalerie. În toat ara nu se g se te, de bun seam , un loc mai bun i mai potrivit pentru cre terea animalelor. De-a lungul coastei ritene se întinde, pe o distan de doi kilometri i jum tate, fostul izlaz al oilor, cea mai mare câmpie din toat insula, pe care animalele pot s pasc i s se zbenguie în toat libertatea. Tot acolo se afl i vestita dumbrav Ottenby, cu stejari de sute de ani, care dau umbr i ofer ad post împotriva vânturilor puternice, care bat pe insul . Nu trebuie uitat nici zidul cel lung ce desparte domeniul Ottenby, de la un rm la altul, de restul insulei, astfel animalele pot s pasc pe toat întinderea lui, f s aib nevoie s treac pe teritoriul învecinat, unde nu sunt ap rate atât de bine. Nu este îns de ajuns c la Ottenby se afl multe animale domestice. Cele s lbatice i-au f cut socoteal c un domeniu regal le poate ad posti i pe ele, ceea ce explic de ce tr iesc în num r atât de mare acolo. Pe lâng cerbii de ras veche, iepurii, lifarii i potârnichile care se g sesc aici prim vara i la sfâr itul verii, acest domeniu este i loc de popas i odihn pentru mii de ri c toare. Lor le place îndeosebi s pasc pe rmul ml tinos de miaz zi, dincoace de fostul izlaz al oilor. Într-un sfâr it, când gâ tele s lbatice, împreun cu Nils Holgersson, ajunser deasupra insulei Öland, ele coborâr s poposeasc pe acel rm, ca i toate celelalte p ri. Insula era înv luit de o cea la fel de groas ca i aceea care plutea deasupra m rii. pârstoc r mase uimit de num rul mare de p ri câte îi fu dat s vad pe o fâ ie atât de îngust a rmului. Era un rm jos, pres rat cu pietre, cu b i i cu mult iarb de mare aruncat de valuri. Dac ar fi fost dup el, n-ar fi ales pentru nimic în lume un astfel de loc de odihn , dar pentru p ri acolo era raiul pe mânt. Ra ele s lbatice i gâ tele sure s-au dus s pasc pe izlaz. Beca inele i alte p ri de rm st teau pe lâng ap , iar — 93 —
bodârlanii se aflau în mare num r la pescuit. Dar însufle irea cea mai vie domnea pe bancurile lungi de iarb de mare împr tiate de-a lungul coastei. P rile st teau acolo strâns lipite unele de altele i ciuguleau gâze, care se aflau, de bun seam , în num r nesfâr it de mare, c ci nu se auzea niciun protest c nu aveau mâncare destul . Cele mai multe trebuiau s i continue c toria i nu se opriser acolo decât pentru un scurt popas. Pe dat ce c petenia vreunui stol g sea de cuviin c tovar ele ei de drum se odihniser îndeajuns, le i îndemna: — Acum, preg ti i-v de plecare! — Mai stai, mai stai! Nu ne-am s turat înc ! r spundeau rile din stol. — Voi crede i c am de gând s v las s v ghiftui i bine, ca pe urm s nu v mai pute i mi ca?... le lua la rost conduc toarea stolului. i, dând din aripi, o pornea la drum. Dar era nevoit totu i s se mai întoarc de câteva ori, întrucât celelalte p ri nu voiau s-o urmeze. Dincolo de ultimele bancuri de iarb de mare se afla un stol de lebede. Nu se gândeau câtu i de pu in s treac pe uscat, preferând s stea pe loc i s se legene pe ap . Din când în când i cufundau gâturile, ca s scoat de-ale mânc rii de pe fundul mâlos. Când nimereau câte ceva bun, scoteau strig te de bucurie, de parc ar fi r sunat ni te trâmbi e. Auzind lebedele lâng rm, pârstoc d du fuga pe bancurile de iarb de mare. Pân atunci nu mai v zuse de aproape lebede s lbatice. Fiind b iat norocos, ajunse repede lâng ele. Nu auzise numai el strig tul lebedelor. Gâ tele s lbatice i cele sure, precum i li ele i bodârlanii care înotau printre bancurile de iarb de mare d dur fuga i se adunar roat în jurul stolului de lebede, s se uite la ele. V zând atâta p ret în jurul lor, lebedele se umflau în pene, î i întindeau aripile ca ni te pânze de corabie i î i în au gâturile. Uneori, câte una din ele înota pân la o gâsc , pân la un bodârlan mare sau pân la o li i binevoia s -i spun câteva cuvinte. P rile c rora li se adresa reau c abia cuteaz s ridice pliscul, ca s -i r spund . Un bodârlan mic i negru, care era un ghidu i jum tate, nu mai putu suferi atmosfera aceea solemn . Se cufund la repezeal i disp ru sub ap . Una din lebede scoase îndat un strig t i începu s înoate cu repeziciune, f când apa s spumege. Se opri — 94 —
apoi s priveasc cu acela i aer maiestuos dinainte. Pe urm începu s strige la fel a doua i a treia oar . Bodârlanul cel mic nu mai putea r mâne totu i cufundat în ap . Ie i la suprafa negru i plin de r utate. Lebedele se pustir atunci asupra lui. V zându-l îns atât de pric jit, se întoarser , ca i cum ar fi voit s arate c nu au chef s i pun mintea cu el. Bodârlanul se cufund atunci din nou i le ciupi iar de picioare. Lucrul sta le sup , fire te. Partea proast era îns alta: c nu- i mai puteau p stra demnitatea... Deodat se hot râr . Prinser a bate aerul cu aripile, f când un zgomot, asurzitor, merser o bucat bun de drum, ca i cum ar fi alergat pe ap , iar dup aceea î i luar vânt i se în ar în v zduh. Dup plecarea lebedelor, celelalte p ri le sim ir lipsa, iar cele care se distraser cu poznele micului bodârlan îl dojenir pentru îndr zneala lui. pârstoc se întoarse pe uscat, de unde venise. Acolo se a ez priveasc joaca beca inelor. Acestea sem nau cu ni te cocori run i. Ca i ei, aveau trupuri mici, picioare i gâturi lungi i se mi cau cu sprinteneal , dar nu erau cenu ii, penele lor b tând în negru. St teau aliniate într-un ir lung pe rm, în b taia necontenit a valurilor care le împro cau cu stropi. Cum venea un val spre ele, tot irul se d dea ca racul înapoi. Când se retr gea, veneau pe locul dinainte. i tot a a, ceasuri întregi... Cele mai frumoase dintre toate p rile erau c lifarii. Se înrudeau, desigur, cu ra ele s lbatice obi nuite, având ca i acestea trupuri grele i îndesate, ciocuri late i labe înot toare, îns erau mult mai împodobite. Aveau pene albe, iar în jurul gâtului, un colier lat i galben. Rotogoalele de pe aripi str luceau în verde, ro u i negru, iar c tre margini erau negre. Pene negre i verzi, care f ceau ape ca m tasea, le împodobeau capul. Cum ap rur pe rm, celelalte p ri începur , care mai de care: — Ian uita i-v la ele! Nu-i a a c tiu s se g teasc ? — Dac n-ar fi atât de frumoase, n-ar avea nevoie s i îngroape cuiburile în p mânt, ci le-ar avea la lumina zilei, ca i alte p ri... fu de p rere un r oi s lbatic, negru ca smoala. — Oricum ar fi ele, nasul le stric tot chichirezul! zise o gâsc sur . a i era în adev r. C lifarii aveau la r cina pliscului un cucui mare care numai bine nu le edea. În fa a rmului zburau deasupra apei pesc ru i i rândunele — 95 —
de mare care pescuiau. — Cum se cheam pe tele pe care-l prinde i voi? vru s tie o gâsc s lbatic . — R sp r – r spunse un pesc ru – r sp r de Öland. E cel mai bun r sp r din lume. Nu vrei s -l gu ti? Zbur apoi spre gâsc , inând în gur doi pe ti ori, i voi s i-i dea. — Ptiu!... Tu crezi c noi mânc m astfel de scârbo enii? zise gâsca s lbatic . A doua zi diminea a tot nu se ridicase cea a. Gâ tele s lbatice se duseser la p scut pe izlaz, dar N pârstoc coborî iar pe rm s strâng scoici. Erau destule doar. Gândindu-se c în ziua urm toare avea s fie, poate, într-un loc unde nu se g sea nimic de mâncare se hot rî s i fac un rost de un s cule pe care s -l umple cu scoici. G si pe islaz ni te rogoz uscat i tare i începu i împleteasc o rani . Treaba asta îi lu câteva ceasuri, dar iatul r mase mul umit de ce f cuse. Pe la amiaz , gâ tele s lbatice venir în goan s -l întrebe dac nu-l v zuse cumva pe gâscanul cel alb. — Nu l-am v zut deloc! M-am preumblat toat vremea singur, spunse b iatul. — A stat cu noi pân mai adineauri – zise Akka – dar acum nu mai tiu unde e... La auzul acestor vorbe, N pârstoc s ri ca ars, speriat foarte. Apoi le întreb pe gâ te dac nu d duse târcoale pe acolo vreo vulpe, vreun vultur, ori dac nu v zuser vreun om prin apropiere. Dar niciuna din ele nu observase s se fi ivit vreo primejdie. Pesemne c gâscanul se r cise în cea . În orice chip ar fi disp rut gâscanul, pentru b iat nenorocirea era la fel de mare, astfel c el plec îndat s -l caute. O lu spre miaz zi, pe rmul m rii, i merse neab tut pân la far i la tunul pentru împro cat cea a de la extremitatea insulei. Pretutindeni pe unde trecea era acela i furnicar de p ri. Gâscanul îns , nic ieri. Se duse i la casa fermei din Ottenby. Scotoci toate scorburile trânilor stejari din dumbrav , dar nu-l afl nici acolo. C ut el ce c ut , pân când începu s se lase amurgul. Atunci trebuie s se înapoieze pe coasta de r rit. Mergea cu pa i greoi, cuprins de o nespus triste e. Nu tia ce avea s se întâmple cu ei dac nu sea gâscanul. Pentru N pârstoc nu putea s fie o pierdere mai dureroas . Mergând a a pe izlaz, v zu deodat prin cea ceva mare i alb. — 96 —
Era chiar gâscanul. Nu p ise nimic, era teaf r i- i ar ta bucuria avea s fie iar i împreun cu tovar ii s i. Cea a, spuse el, îl ame ise i din pricina asta toat ziulica pribegise în ne tire pe izlaz. De bucurie, N pârstoc îi cuprinse gâtul cu bra ele i-l rug fie cu b gare de seam pe viitor i s nu se mai despart de ai i. Gâscanul îi f dui din toat inima. Da, niciodat nu va mai face a a ceva. În diminea a urm toare îns , pe când b iatul strângea scoici pe rm, gâ tele s lbatice venir din nou într-un suflet la el s -l întrebe unde este gâscanul. pârstoc habar n-avea. Gâscanul disp ruse iar. Se r cise pesemne în cea , ca i în ajun. Îngrozit nevoie mare, b iatul fugi repede s -l caute. G si un loc unde zidul de la Ottenby era surpat, a c se putu c ra pe el. Cutreier apoi rmul care se l rgea treptat, ajungând atât de mare, încât se aflau pe el ogoare, livezi i gospod rii ne ti, cât i t anul de sus, care ocupa jum tate din insul . Aici nu se aflau alte cl diri decât mori de vânt, iar covorul de verdea ce-l acoperea era atât de sub ire, încât se vedea lucind sub el terenul calcaros. Pe gâscan nu-l g si nic ieri. Înserând iar, b iatul fu nevoit s se înapoieze la rm. De ast dat era încredin at c i pierduse definitiv tovar ul de drum. În dezn dejdea lui, nu tia ce s mai fac . Se c iar pe zid i numai c auzi o piatr c zând nu departe de el. Întorcându-se cu fa a într-acolo, ca s vad ce s-a întâmplat, i se p ru c z re te ceva ce se mi pe o movil de pietre la poalele zidului. Se apropie tiptil de locul acela i-l v zu pe gâscan urcându-se anevoie pe movil , cu ni te fire de r cini în gur . Gâscanul nu-l observase pe b iat, iar acesta nu sufl o vorb , voind s descopere pricina care-l f cea pe Martin s dispar mereu. Iar pricina o descoperi îndat . Sus, deasupra movilei de pietre, se afla, o gâsc sur care tres rea de bucurie ori de câte ori se ivea gâscanul. N pârstoc se d du mai aproape, ca s aud ce- i spuneau cei doi, i din vorbele lor afl c gâsca era r nit la una din aripi, astfel c nu putea s zboare. Stolul din care f cuse parte plecase i o l sase acolo de izbeli te. În ajun, când gâscanul o auzise v ic rindu-se i se dusese la ea, era lihnit de foame. Pe urm , gâscanul avusese grij mereu s -i aduc ceva de mâncare. Tr geau amândoi n dejde c pân la plecarea lui Martin de pe insul , ea se va înzdr veni, dar pân la acel ceas s rmana gâsc — 97 —
tot nu putea s umble, necum s zboare. Era foarte mâhnit din aceast cauz , dar gâscanul o îmb rb ta, spunându-i c nu va pleca a a de curând. În cele din urm se desp i de ea, duindu-i c va veni iar a doua zi. pârstoc îl l s plece i pe urm se furi el însu i pe movila de pietre. Era sup rat c gâscanul î i b tuse joc de el i voia s -i spun acelei gâ te s nu pun temei pe vorbele lui. El îi era st pân i gâscanul urma s -l duc în Laponia, în tov ia gâ telor s lbatice, i nu putea deci s r mân acolo de dragul ei... zând-o îns de aproape, b iatul în elese de ce gâscanul nu voise -i spun i lui c o ajuta. Gâsca avea un c or de mai mare dragul. Penele ei erau catifelate, iar ochii blânzi i rug tori. Cum îl v zu pe N pârstoc, d du s fug . Aripa stâng era îns desprins i se târa pe p mânt, a a c pas rea nu putea s fac nicio mi care. — Nu- i fie team de mine! zise b iatul, f a mai fi sup rat, cum voise s par . Eu sunt N pârstoc, tovar ul de drum al gâscanului Martin, ad ug el. mase apoi locului, ne tiind ce s mai spun . La animale surprinzi uneori un gest, o privire, un fel de a se comporta, care te face s te întrebi ce fel de vie uitoare sunt. Te miri parc s nu le vezi transformate în fiin e omene ti. A a era i cu gâsca cea sur . Când b iatul îi spuse cine era, ea î i plec gâtul i capul în fa a lui cu atâta gra ie i i se adres cu un glas a a de frumos, încât lui N pârstoc abia îi venea s cread c -i vorbea o gâsc . — M bucur nespus de mult c-ai venit aici s -mi dai o mân de ajutor! gl sui ea. Gâscanul cel alb mi-a spus c nu se afl în toat lumea o fiin mai bun la suflet i mai în eleapt ca tine. Rostise aceste cuvinte cu atâta demnitate, c b iatul se sim i de-a dreptul mi cat, „Asta nu poate fi pas re – î i zise el – ci de bun seam o domni fermecat !...” Îi f cu o mare pl cere s-o ajute i î i b amândou mâinile sub pene, ca s -i pip ie osul aripii. Osul nu era rupt, ci doar desprins din încheietur . B iatul vârî degetul în scobitura încheieturii i-i zise scurt, aproape poruncitor: — Stai a a! Apoi apuc deodat osul i-l a ez la locul lui. Ca pentru o prim încercare, treaba merse destul de repede i de bine. rmana gâsc avea îns dureri cumplite. Ea scoase un singur ip t sfâ ietor, dup care se pr li pe mormanul de pietre, f s — 98 —
mai dea niciun semn. pârstoc trecu printr-o spaim îngrozitoare. Voise s-o ajute i când colo pas rea z cea acum f sim ire... S ri jos de pe movil i o lu la picior, sim indu-se nespus de vinovat, de parc ar fi ucis o fiin omeneasc . În diminea a urm toare era senin. Cea a se ridicase i Akka spuse gâ telor s lbatice s se preg teasc de drum. Toate erau bucuroase s plece, numai gâscanul se împotrivea. N pârstoc în elese imediat c nu voia s se despart de gâsca cea sur , Akka nu inu totu i seam de ov iala gâscanului i porni la drum. iatul s ri în spatele gâscanului, iar acesta se lu dup stol, dar încet i în sil . N pârstoc se bucura c pleac de pe insul . Avea mustr ri de cuget din pricina gâ tei celei sure i nu voia s -i spun tovar ului s u ce se petrecuse, când c utase s-o vindece. „E mai bine ca gâscanul s nu afle nimic în privin a asta!...” î i zicea el. Totodat se mira de Martin c se îndurase s plece f protejata lui. Gâscanul f cu îns deodat cale întoars . Gândul la gâsca în suferin nu-l p sise nicio clip . Nu-i mai p sa de c toria spre Laponia. Nu putea s le urmeze pe gâ tele care-i fuseser tovar e de drum pân atunci, când tia c cealalt r sese singur , bolnav i muritoare de foame. Din câteva b i de arip ajunse la movila de pietre. Acolo îns n-o mai g si pe gâsc . — Dunfin! Dunfin! Unde e ti! strig gâscanul. iatul se gândea c pesemne venise vreo vulpe i o mâncase, dar în clipa urm toare auzi un glas nespus de atr tor spunzând: — Aici sunt, gâscane! Aici sunt! Mi-am f cut baia de diminea . Teaf i voioas , gâsculi a venea, în adev r, de la sc ld toare i povesti cum îi pusese N pârstoc aripa la loc, ad ugând c se sim ea acum bine i era gata s porneasc i ea la drum în tov ia lor. Pic turile de ap sclipeau ca ni te m rg ritare pe penele-i soase, i b iatului i se p ru iar i c era o mic domni .
— 99 —
FLUTURELE CEL MARE
Miercuri, 6 aprilie
Gâ tele zburau de-a lungul insulei, care se z rea deslu it sub ele. N pârstoc era voios i- i sim ea inima u oar . Era tot atât de mul umit pe cât fusese de trist i de nec jit în ajun, când cutreierase insula în c utarea gâscanului. De sus, b iatul vedea acum c interiorul insulei era de fapt un an sterp, cu o cunun lat de p mânt bun i roditor de-a lungul coastelor, i începu s priceap rostul anumitor lucruri pe care le auzise în seara din ajun. Gâ tele coborâser s fac un popas, iar N pârstoc se odihnea la una din numeroasele mori de vânt de pe t an, când v zu apropiindu-se doi ciobani, înso i de dul ii lor. În urma acestora ea agale o turma mare de oi. B iatului nu-i era team deloc, ci se pitise bine sub scara morii. S-a brodit îns ca ciobanii s se eze tocmai acolo, a a c prichindelul nu mai avea încotro i trebuia s stea lini tit. Unul din ciobani era tân r i p rea om ca to i oamenii. Peste cel lalt îns trecuser ani, nu glum , i avea o înf are ciudat . Trupul îi era mare i ciol nos, dar capul îi era mic, iar tr turile fe ei, mobile i blânde. Trupul i capul p reau a nu se potrivi defel unul cu altul. Câtva timp st tu lini tit, citind în cea cu o privire nespus de obosit . Dup aceea c ut s intre în vorb cu tovar ul s u. Acesta tocmai î i scoase din traist pâine i brânz i se preg tea cineze. De r spuns nu-i r spundea mai deloc. Îl asculta îns cu mult r bdare, ca i cum ar fi vrut s zic : „Uite c i fac pl cerea i te las s tr nc ne ti în voie!”... — O s i spun acum ceva, Erik, gr i ciobanul cel b trân. Eu, cu mintea mea proast , m-am gândit c -n vremea de demult, când oamenii i dobitoacele erau mult mai mari decât sunt azi, trebuie i fluturii erau stra nic de mari. Cic a fost odat un fluture lung, de multe zeci de kilograme i cu aripi late cât marea. Avea aripile albastre, sclipitoare ca argintul i a a de frumoase c de câte ori zbura fluturele, celelalte dobitoace se opreau i se uitau la el ca la o minune. Avea îns un cusur: era din cale-afar de mare. Aripile abia îl duceau. Cu toate astea, treaba ar fi mers cum ar fi mers, dac fluturele ar fi avut destul minte i ar fi r mas pe uscat. Numai c n-a avut minte i i-a venit chef s zboare peste Marea Baltic . A pornit-o el la drum, dar n-a trecut mult c s-a — 100 —
dezl uit o furtun grozav i a început s -i reteze aripile. Î i po i închipui, m i drag Erik, ce s-a întâmplat când o vijelie din Marea Baltic i-a încercat puterile cu ni te aripi pl pânde de fluture. Lea f cut harcea-parcea i le-a împr tiat în toate p ile, a a c bietul fluture s-a pr bu it în mare. La început s-a zvârcolit el cât s-a zvârcolit în lupt cu valurile, dar pe urm a fost aruncat pe ni te stânci din fa a provinciei Smoland, a a mare i lung cum era. Eu acum zic, m i drag Erik, c dac fluturele ar fi r mas acolo pe stânci a a cum era, ar fi putrezit repede i s-ar fi f cut f râme râmi e. Dar dup ce a c zut în mare, a intrat var în el i l-a împietrit. Tu tii bine, doar, c i noi am g sit pe rm pietre care nu erau altceva decât viermi împietri i. De-aia socot c la fel s-a întâmplat i cu fluturele. Cred c s-a pref cut într-o stânc lung i îngust , care a r mas aici în Marea Baltic . Nu crezi i tu la fel? Se opri s a tepte r spuns. Cel lalt d du din cap de câteva ori, spunându-i în cele din urm : — Zi-i mo ule, zi-i înainte, s v d unde vrei s-ajungi! — Ia seama, Erik drag , c insula asta Öland pe care tr im noi, nu-i altceva decât fluturele despre care i-am vorbit. Gânde te-te numai pu in i-o s vezi c insula e un fluture. Spre miaz noapte se vedea partea îngust , din fa , a trupului i capul rotund, iar spre miaz zi partea dinapoi, care întâi se l rge te, pe urm se îngusteaz într-un vârf ascu it. Se opri apoi din nou i se uit la tovar ul s u, a teptând s vad ce zice. Ciobanul cel tân r dumica îns mai departe foarte lini tit i-i f cu semn s i urmeze povestirea. — Dup ce fluturele a fost pref cut într-o stânc v roas , relu ciobanul cel b trân, vântul a c rat acolo semin ele de tot felul de buruieni i de copaci ca s prind r cini i s-o împodobeasc cu straiul lor verde. Semin ele încol eau îns tare anevoie pe muntele cel neted i sterp. Abia dup mult vreme a început creasc pe el ni te rogoz. Pe urm au venit la rând fetuca31, floarea-soarelui i scaie ii. Nici în ziua de azi nu e vegeta ie pe Alvar, care s -l acopere bine. Nu se vede decât pe ici, pe colo. De arat cine s -l are, când scoar a p mântului e a a de sub ire? Dac stai i te gânde ti îns c Alvarul i terasele care-l înconjoar au ie it dintr-un trup de fluture, ai tot dreptul s i pui întrebarea de unde a venit mântul care se afl dincolo de terase. — Da, da, a a-i! zise ciobanul cel tân r, îmbucând de zor i cu 31
Fetuca – plant din familia gramineelor. La noi în ar nu cre te. — 101 —
poft . Asta a vrea i eu s-o tiu!... — Ap i vezi? Nu uita c insula Öland a stat în mare ani f num r de-a rândul. Cu vremea, tot ce arunc valurile la rm – iarb de mare, nisip i scoici – s-a strâns în jurul insulei i a mas pe ea. Mai pune c s-au pr lit pietre, mai mari ori mai mici, de pe amândou terasele, i la apus, i la r rit. Insula a tat astfel rmuri largi pe care pot s creasc grâne, flori i copaci. Aici sus, pe spinarea fluturelui, n-o s vezi decât oi, vaci i cai m run i; iar dinspre p ri, numai nagâ i i corle. Cl diri nu se pomenesc, în afar de morile de vânt i de câteva oproane cu ziduri de piatr în care ne ad postim noi, ciobanii. Devale, îns , pe rm, sunt sate cuprinse, pesc rii, ba chiar i un ora . Ciobanul cel b trân se uita întreb tor la tovar ul lui. Acesta tocmai ispr vise de mâncat i î i lega traista la loc. — Nu-n eleg unde vrei s-ajungi cu toat povestea asta!... spuse el. — P i eu numai un lucru a vrea s tiu, mai zice ciobanul cel trân, cu glas mai domol, de parc optea acuma, privind cea a cu ochii s i mici, care p reau obosi i c utând mereu ceva ce nu mai era. A vrea numai s tiu dac ranii care locuiesc în case împrejmuite acolo jos, sub terase, sau pescarii care scot scrumbii din mare, sau negu torii din Borgholm32, sau cei care vin acolo la i în fiecare var , sau c torii care viziteaz ruinele castelului de lâng Borgholm, sau vân torii care poposesc toamna acolo i cutreier coclaurile s vâneze potârnichi, sau pictorii care urc pe Alvar s picteze oile i morile de vânt – a vrea s tiu dac vreunul din to i ace tia au habar c insula a fost cândva un fluture care zbura prin meleagurile noastre cu aripi mari, str lucitoare? — Ehe – f cu deodat ciobanul cel tân r – celor care au stat într-o sear pe marginea terasei, ca s asculte cântecul privighetorii din lunca din vale i s-au desf tat cu priveli tea strâmtorii Kalmarsund, nu-i cu putin s nu le fi trecut prin gând insula noastr n-a venit pe lumea asta ca toate celelalte!... — A vrea s -i întreb – zise mai departe ciobanul cel b trân – dac m car unui din ei a avut vreodat dorin a s dea morilor de vânt aripi a a de mari, încât s ajung pân la cer, a a de mari, încât s fie în stare s ridice toat insula din mijlocul valurilor i s32 Borgholm – târg, port i sta iune balnear pe rmul apusean al insulei Öland. Este localitatea cea mai de seam a acestei insule.
— 102 —
o fac s zboare ca un fluture uria ?... — Se prea poate s fie cam cum spui dumneata, mo ule – zise ciobanul cel tân r – c ci în nop ile de var , când cerul î i deschide bolta deasupra insulei, de multe ori mi s-a p rut i mie c ea caut s se ridice din mare i s i ia zborul... trânul îns , dup ce izbuti s -l scoat pe ciobanul cel tân r din mu enia lui, nu prea d du ascultare spuselor lui. — A vrea s tiu – sfâr i el, cu glas i mai încet – dac î i poate muri cineva de ce aici, pe Alvar, e atâta dor? Dorul sta l-am sim it zi de zi, în toat via a mea, i cred c -l are în suflet oricine umbl prin meleagurile astea. A vrea s tiu dac i-a dat seama cineva, pân azi, c una singur e pricina: toat insula e un fluture i fluturelui i s-a f cut dor de aripile pe care le-a pierdut!...
INSULA CAROL CEA MIC Vijelia Vineri, 8 aprilie Gâ tele s lbatice petrecuser noaptea pe capul de nord al insulei Öland i erau acum în drum spre rmul suedez al provinciei Kalmar. În strâmtoarea Kalmarsund b tea un vânt puternic dinspre miaz zi, astfel c p rile fuseser împinse c tre nord. Ele zburau totu i destul de bine spre uscat. Când se apropiar îns de primele stânci de lâng rm, auzir un zgomot puternic, ca i cum ar fi venit în zbor un stol de p ri cu aripi de fier, iar apa de sub ele se înnegri deodat . Akka încet în clipa aceea s mai dea din aripi i parc plutea prin v zduh. Apoi se în jos, pân la suprafa a m rii. Nu ajunseser gâ tele s ating bine apa, c se i pomenir cu o vijelie dinspre apus. Dup ce mânase valvârtej nori de praf, mun i de spum s rat i tot felul de p rele, vijelia se n pusti acum asupra gâ telor s lbatice, le d du peste cap i le împinse înapoi spre mare. Se stârnise o vijelie cumplit . Gâ tele încercar de câteva ori s se întoarc , spre uscat, dar nu fur în stare. Erau duse mereu spre Marea Baltic . Se i aflau acum dincolo de insula Öland. Marea se întindea pustie în fa a lor. N-aveau încotro, trebuiau s mearg înainte. — 103 —
zând c nu e chip s se întoarc , Akka se gândi c n-avea rost s se lase purtate de vijelie pe toat Marea Baltic . Coborî deci pe ap i întregul stol f cu la fel. Marea era fr mântat i se umfla mereu. Talazurile verzi cu creste spumegânde se înc lecau, unul mai înalt ca altul. Parc se luau la întrecere care s se urce mai sus i s spumege mai furios. Gâ tele s lbatice nu se speriau totu i de rostogolirea valurilor. Dimpotriv , sim eau parc o deosebit pl cere. Nu- i d deau nicio silin s înoate, ci se l sau duse pe creste i cufundate apoi, bucurându-se ca ni te copii da i în leag n. Singura lor grij era s nu fie împr tiate. S rmanele ri c toare, care se luptau în v zduh cu vijelia, strigau la ele invidioase: — Ce v pas vou , care ti i s înota i, c aici sus e sfâr itul sfâr iturilor!... Gâ tele s lbatice nu erau totu i la ad post de orice primejdie. În primul rând, leg natul pe valuri le tr gea la somn. Mereu le venea s i întoarc înd t capul, s i bage pliscul sub arip i doarm . Nimic nu poate fi mai periculos decât s dormi în aceast situa ie, a a c Akka striga la ele neîncetat: — Nu adormi i, gâ telor! Care din voi adoarme e în primejdie s se despart de stol! Care din voi se desparte de stol e pierdut ! Cu toate încerc rile de a rezista somnului, gâ tele adormir una dup alta. Pân i Akka era cât pe ce s a ipeasc , când v zu înaintea-ei, pe creasta unui val, ceva rotund i negru. — Focile! Focile! strig ea tare, cu glas p trunz tor, b tând din aripi i în ându-se în v zduh. Asta se petrecu în ultima clip . Când ie i din ap gâsca de la coada stolului, focile erau a a de aproape, încât o ciupir de picioare. i astfel gâ tele s lbatice se g sir din nou la cheremul vijeliei, duse tot mai departe de uscat. Vijelia nu voia nici s înceteze, nici le dea r gaz de odihn . P mânt nu se vedea nic ieri, ci numai marea pustie i întins . Coborâr iar i pe ap , de îndat ce putur s fac acest lucru. Dup ce se leg nar câtva timp pe valuri, adormir îns din nou. Pe când dormeau, focile se apropiat iar i înot. Dac Akka n-ar fi stat de veghe, niciuna din ele n-ar fi sc pat cu via . Vijelia inu toat ziua, pricinuind pierderi îngrozitoare în rândul puzderiei de p ri care c toreau pe acea vreme a anului. Unele din ele fur ab tute din cale spre rmuri îndep rtate sau pierir de foame. Altele obosiser într-atât, încât picau în mare i se — 104 —
înecau. Multe din ele erau zdrobite de pere ii stâncilor, în timp ce altele c deau prad gurilor hulpave ale focilor. Vijelia nu se domoli nicio clip în tot timpul zilei. În cele din urm , Akka începu s se team c o pa te o mare nenorocire i c va pieri împreun cu tot stolul ei. Gâ tele s lbatice erau moarte de oboseal i nu vedeau nic ieri un loc unde s se poat odihni. Spre sear , Akka nu mai avu curajul s coboare în clocotul valurilor, întrucât marea începuse deodat s se umple de sloiuri care se izbeau unele de altele i gâ tele s-ar fi g sit oricând în primejdie de a fi prinse i strivite între buc ile de ghea . Totu i, fiindc nu g seau alt sc pare, ele încercar de mai multe ori s se a eze pe sloiuri. Dar vijelia s lbatic le pr li în ap . Nu trecu mult i focile haine începur a le da din nou târcoale. Ele se furi ar pe ghea spre gâ te, cu gând s le vin de hac. La apusul soarelui, gâ tele se aflau iar i în v zduh. Zburau drept înainte, temându-se de întunericul nop ii. În acea sear plin de tot felul de primejdii, negurile nop ii se l sau parc mai devreme ca de obicei. Ceea ce le îngrozea peste m sur era faptul c nu z reau înc nic ieri ivindu-se o limb de p mânt. Ce avea s se întâmple cu ele, dac ar fi fost nevoite s zboare toat noaptea deasupra m rii? Ori s fie zdrobite între sloiurile de ghea , ori s fie înghi ite de foci, ori s fie împr tiate de furtun ... Cerul era înv luit de nori, luna ascuns parc în z branic, iar întunericul se l repede. În acela i timp, întreaga fire era cuprins de ceva sinistru, care înfiora i pe cea mai cutez toare fiin . Strig tele de dezn dejde ale p rilor c toare f cuser s sune v zduhul toat ziua. Acum îns , când nu se mai putea vedea cine le scotea, sunetele p reau mult mai lugubre i mai fioroase. Pe mare, sloiurile de ghea se izbeau cu duduituri puternice. Focile î i intonau cântecele s lbatice de vân toare, teptând s se iveasc prada. Se cutremurau parc cerul i mântul, gata s se pr bu easc . Oile pârstoc se uitase câtva timp jos, înspre clocotul valurilor. Deodat i se p ru c marea vuia mai tare ca înainte. Atunci î i ridic ochii i r mase înm rmurit. Drept în fa a lui, la o dep rtare, de numai câ iva metri, se în a peretele aspru i gol al unui — 105 —
munte. Jos, la poalele muntelui, valurile se izbeau de el, spumegând cu furie. Gâ tele zburar într-un suflet spre stânca aceea, i b iatul era sigur c vor fi strivite. În sinea lui se mira c Akka nu v zuse primejdia la vreme i nu luase toate m surile de siguran . Gâ tele coborâr totu i, f s p easc nimic. pârstoc b de seam c înaintea lor se deschidea gura rotund a unei pe teri. P rile intrar în untru i în câteva clipe se aflar în siguran . Cel dintâi gând al c toarelor, înainte de a se bucura de salvarea lor, fu s constate dac stolul era intact. Se aflau în pe ter Akka, Yksi, Kolme, Neljä, Viisi, Kuusi, to i cei ase boboci, gâscanul, Dunfin i N pârstoc, dar Kaksi de la Nuolja, prima gâsc din stânga, disp ruse i nimeni nu tia de soarta ei. zând c lipsea numai Kaksi, gâ tele se lini tir . Kaksi era trân i în eleapt . Cunoscând toate drumurile i obiceiurile, nu se putea s nu- i g seasc suratele. P rile începur apoi s cerceteze interiorul pe terii. Fiind îns tare întunecoas , nu puteau s i dea seama cât e de adânc i de larg . Erau totu i bucuroase c descoperiser un ad post de noapte atât de minunat. Deodat una din ele z ri ni te puncte verzi lic rind întrun ungher întunecos. — tia-s ochi! strig atunci Akka. Cine tie ce dih nii or mai fi i în pe tera asta... Gâ tele s lbatice d dur buzna spre intrare. N pârstoc îns , care vedea noaptea mai bine decât ele, le chem înapoi: — N-ave i de ce fugi! le lini ti el. Nu-s decât ni te oi care stau rezemate de peretele pe terii. Dup ce se obi nuir cu lumina slab din pe ter , gâ tele putur s vad oile foarte bine. Cele mari erau cam în acela i num r ca i ele. Lâng oi se mai aflau îns i ni te mielu ei. petenia lor p rea s fie un berbec mare, cu coarne lungi i sucite. Gâ tele se apropiar cu multe plec ciuni: — Bine v-am g sit în pustia asta! Berbecul st tea îns lini tit, f s r spund la salut. Gâ tele crezur atunci c oile erau nemul umite c veniser peste ele în pe ter . — Poate v stingherim cu prezen a noastr , zise Akka, dar am fost nevoite s intr m aici din cauza furtunii. Am zburat toat ziua în b taia vântului i ne-am gândit c-ar fi bine s ne odihnim aici la noapte. Trecu apoi o bucat bun de vreme pân ce una dintre oi — 106 —
spunse ceva. Se auzea îns deslu it c unele din ele oftau adânc. Akka tia bine c oile sunt totdeauna sfioase i ciudate, dar cele din pe ter se pare c nu tiau cum s se poarte... În cele din urm , o oaie b trân , cu fa a lunguia i mohorât , zise cu glas tânguitor: — Nimeni din noi nu se împotrive te s sta i aici, dar v afla i într-o cas nec jit i nu suntem în m sur s primim oaspe i cum îi primeam alt dat . — De asta s nu v îngriji i, zise Akka. Dac a i ti prin ce primejdii am trecut noi azi, v-a i da seama c suntem mul umite avem un loc or sigur unde s ne putem odihni. Auzind aceste vorbe, oaia cea b trân se ridic în capul oaselor i gr i: — Dup mine, e mai s tos s zbura i pe furtuna cea mai cumplit , decât s sta i aici. Înainte de plecare îns , dorim s v osp m cu ce avem i noi în pe tera asta. Oaia ar apoi gâ telor o groap plin cu ap . Lâng ea se afla un morman de pleav i de paie. Gazda pofti gâ tele la mas . — Anul sta am avut o iarn grea, cu vifor cumplit, zise ea. ranii, st pânii no tri, ne-au adus fân i paie de ov z, ca s nu murim de foame. Ce vede i aici e tot ce a r mas din osp ul nostru. Poza nils08 [P131] Gâ tele se îmbulzir la mâncare. Li se p rea c nimeriser bine acolo i erau foarte voioase. Observar îns c oile erau înfrico ate, dar tiau ce repede se sperie viet ile astea i nu credeau c aveau a se teme i ele de vreo primejdie. Dup ce se osp tar , voir s se duc la culcare, ca de obicei. Atunci veni la ele berbecul cel mare. Gâ tele nu v zuser înc o oaie cu coarne a de mari. Berbecul avea i alte semne caracteristice: frunte înalt i bombat , ochi ageri i o înf are ar toas , ca i cum ar fi fost un animal an i b rb tos. — Nu-mi pot lua r spunderea s v las s dormi i aici, unde nu sunte i în siguran ! zise el. Astfel stau lucrurile c nu putem primi oaspe i peste noapte. Akka î i d du în sfâr it seama c chestiunea er serioas . — Vom pleca, dac a a v e dorin a! zise ea. Spune i-ne i nou de ce v teme i. Noi nu vedem nicio primejdie. Nu-i vorb , c nici car nu tim unde ne afl m... — 107 —
— Aici e insula Carol cea mic , o l muri berbecul. E dincoace de insula Gotland i nu locuiesc pe ea decât oi i p ri de mare. — Sunte i oi s lbatice? întreb Akka. — Mai c da, r spunse berbecul. Nu avem deloc de-a face cu oamenii. E o veche învoial între noi i ranii de la o ferm din Gotland, s ne aprovizioneze cu nutre când e iarn grea. În schimb, au voie s ia dintre noi oile care sunt de prisos. Insula e mic , a a c nu poate hr ni prea multe oi. Încolo, ne ajut m i noi cum putem peste an, iar de locuit nu locuim în case cu u i i cu încuietori, ci în pe teri ca asta. — Sta i i iarna aici? întreb Akka, mirat . — Da, st m i iarna, r spunse berbecul! Avem tot anul p une bun pe munte. — Mi se pare ca o duce i mai bine decât oile de prin alte locuri, zise Akka. Dar ce nenorocire a dat peste voi, de sunte i a a de mâhnite? — Ast -iarn a fost un ger stra nic. Marea a înghe at i pe podi ca de ghea au venit pe insul trei vulpi, care n-au mai plecat înapoi. Încolo nu se afl aici la noi nicio alt fiar s lbatic . — i vulpile v a in calea i v atac ? — În timpul zilei nu, c ziua m pot ap ra i ap r i oile care-s cu mine, zise berbecul, dând din coarne. Vin îns noaptea pe furi , când dormim în pe teri. Nu-i vorb , ne silim din r sputeri s nu închidem ochii, dar uneori ne prinde somnul i atunci dau n val peste noi, pe nea teptate. În celelalte pe teri au f cut pr d mare, de n-a mai r mas în via nicio surat de-a noastr . i doar acolo erau turme mai mari decât asta a mea... — Nu ne e pl cut s v spunem c suntem atât de nec jite, interveni oaia cea b trân . Dar asta-i situa ia: nu ne putem ap ra mai bine ca oile domestice. — i crezi c-or s vin la noapte? întreb Akka. —F doar i poate, r spunse oaia. Au venit i ieri noapte i ne-au furat un miel. Cât o fi una din noi în via , or s vin mereu. a au f cut i-n alte p i. — Dac e a a, or s v stârpeasc pe toate, zise Akka. — Da, da! în scurt vreme n-o s mai r mân nici picior de oaie pe insula asta, r spunse oaia cea b trân . Akka r mase pe gânduri. Dup cum nu era pl cut pentru gâ tele ei s se expun iar i la urgia furtunii, tot a a de nepl cut era s se odihneasc într-un loc unde dintr-o clip într-alta puteau s se iveasc astfel de musafiri. St tu pu in la chibzuial , — 108 —
apoi se adres lui N pârstoc: — Ce zici? O s ne po i scoate din impas, dup cum ai f cut de atâtea ori pân acum? îl întreb Akka. iatul r spunse c e gata s le vin într-ajutor. — Îmi pare r u de tine c n-o s po i dormi, zise Akka. Dac o fii treaz când vin vulpile, s ne treze ti i pe noi, ca s putem fugi. iatul fu bucuros. Era mai bine a a decât s înfrunte iar vijelia. F dui deci c nu va închide ochii nicidecum. Se duse la deschiz tura pe terii, se piti dup un bolovan, ca s fie la ad post de furtun , i râmase acolo de veghe. Dup câtva timp, furtuna se mai potoli pu in. Cerul era senin i razele lunii se r sfrângeau în valuri. N pârstoc ie i din ascunz toare s vad ce era afar . Pe tera se afla sus de tot pe munte. La ea se putea ajunge pe o potec îngust i pr stioas . pârstoc se gândi c pe poteca aceea era bine s a tepte vulpile. Dar oricât cercet cu privirea, nu z ri nici picior de vulpe, în schimb v zu ceva care, în primul moment, îl înfrico a mai mult decât vulpile. Pe fâ ia îngust de rm de la poalele muntelui erau ni te uria i sau ni te fantome de piatr , de n-or fi fost cumva chiar oameni... La început i se p ru c visase, dar acum era sigur c nu adormise deloc. Chipurile pe care le vedea erau atât de deslu ite, încât era exclus orice închipuire. Unde st teau pe rm, iar altele erau chiar lâng peretele muntelui, de parc voiau s se ca ere pe el. Unele aveau capete mari i groase, altele n-aveau cap de loc. Unele erau ciunge, altele aveau cocoa e i pe spate, i în fa . A a ceva nu-i mai v zuser ochii niciodat . Speriat de acele stafii, b iatul mai c uitase de vulpi. Dar deodat auzi o ghear zgrep ânind o piatr i v zu trei vulpi urcându-se pe potec . Încredin at c nu avea în fa a lui ni te luci, ci ni te jivine în carne i oase, r mase lini tit, f s dea niciun semn de spaim , î i zicea doar c era p cat s trezeasc gâ tele i s lase oile în voia sor ii. B iatului îi veni în minte un plan mai iste . Fugi repede în pe ter i zgâl âi berbecul de coarne. Acesta se de tept , iar N pârstoc îi s ri în spate. — Scoal -te, mo ule, s b m ni el vulpile în sperie i! îl îndemn el. Se silise s fac toat treaba asta în cea mai mare t cere. Vulpile auziser , pesemne, totu i un oarecare zgomot. Când ajunser la deschiz tura pe terii, statur o clip la gânduri. — 109 —
— S-a mi cat cineva în untru, zise una din ele. Te pomene ti cor fi treze oile... — Intr tu! îndemn alta. De p it n-o s p im nimic. trunzând în pe ter câ iva pa i, începur s adulmece. — Pe care s-o lu m în seara asta? opti vulpea care mergea în frunte. — S -l lu m pe berbec, zise cea care era la urm de tot. Pe urm o s fie treaba mai u oar cu restul. pârstoc edea pe spinarea berbecului, s vad cum se furi au vulpile. — Împunge acuma drept în fa ! opti el. Berbecul f cu întocmai i vulpea din fa fu dat peste cap, de ajunse pân la deschiz tura pe terii. — Acuma împunge la stânga! îndemn N pârstoc, îndreptând âna cea mare a berbecului într-acolo. Berbecul d du o lovitur puternic , izbind vulpea cu putere. Jivina se rostogoli de câteva ori, dup care se ridic i o lu la fug . B iatul ar fi dorit ca nici cea de a treia s nu scape, dar ho omana î i luase t lp a — Cred c i-au primit por ia pentru noaptea asta! fu de p rere pârstoc. — A a socot i eu! r spunse berbecul i acum f i culcu în blana mea! S te bucuri i tu de c lduric dup ce ai trecut printro asemenea vijelie. una iadului Sâmb
, 9 aprilie
A doua zi, berbecul ie i din pe ter , cu N pârstoc în spinare, -i arate insula. Aceasta era alc tuit dintr-o singur stânc uria . P rea o cas cu pere i drep i i cu acoperi ul orizontal. Berbecul se urc întâi pe acoperi ul muntelui, s -i arate b iatului unea bun de acolo, i N pârstoc recunoscu c insula era cut parc anume pentru oi. Pe munte nu cre tea altceva decât câteva buruieni uscate, aromitoare, care plac mult oilor. Pentru cel care urca muntele pe râpele lui pr stioase, erau îns i alte lucruri care meritau s fie v zute, în afar de p unea oilor. În primul rând, marea albastr i luminat de razele soarelui, ale c rei valuri se rostogoleau sclipitoare. Spumegau numai când se izbeau de stânci col uroase. Spre r rit se vedea — 110 —
insula Gotland, cu coasta prelung i lin ; iar la sud-vest, insula Carol cea mare, cu acela i relief ca i cea mic . Când berbecul ajunse la marginea t anului, de unde b iatul putea s vad pere ii de stânc ai muntelui, N pârstoc b de seam c ace tia erau plini de cuiburi de p ri. Jos pe marea albastr mi unau ra e s lbatice din regiunile boreale, eideri, li e, pinguini i alte p ri pa nice, toate îndeletnicindu-se de zor cu pescuitul scrumbiilor. — Locul sta pare a fi într-adev r p mântul f duin ei! zise iatul. Neamul vostru, al oilor, tr ie te aici în locuri minunate. — Da, minunate... r spunse berbecul. Ar fi vrut s mai adauge ceva, dar se opri, oftând. Cine umbl singur prin p ile astea, continu el, dup câteva clipe, trebuie s fie atent la toate cr turile muntelui. i chiar a a i era. În multe locuri se vedeau, în adev r, cr turi largi i adânci. Cea mai mare dintre ele se chema „V una iadului”. Era o cr tur adânc de câ iva stânjeni i cu rgimea de aproape un stânjen. — Dac ar c dea cineva în v una asta, s-a ispr vit cu el!... zise berbecul. iatului i se p ru c vorbele berbecului aveau un anumit tâlc. Pe urm , c petenia oilor î i purt musafirul înspre rm. De ast dat , N pârstoc putu s vad de aproape uria ii care-l speriaser în seara din ajun. Nu erau altceva decât stâlpi de stânc . Berbecul le zicea raukar33. B iatul nu se mai s tura privindu-i. I se p rea c dac existau undeva pe lume c pc uni preschimba i în stane de piatr , nu puteau s aib alt înf are decât a acestor uria i. De i era frumos acolo pe rm, lui N pârstoc îi pl cea mai mult sus pe munte. Jos era o priveli te lugubr : în toate p ile d deau peste stârvuri de oi, semne ale ospe elor de care se bucuraser vulpile. B iatul vedea z când ici i colo în rân schelete sau trupuri mâncate pe jum tate; în alte p i erau azvârlite hoituri întregi, l sate neatinse. Era sfâ ietor s prive ti cum fiarele se pustiser asupra blândelor animale numai a a ca s se desfete, ca s le vâneze i s le ucid . Berbecul nu se oprea în fa a acelor stârvuri, ci trecea lini tit mai departe. Dar b iatul v zu oricum toat acea groz vie. Urcându-se înapoi pe munte, berbecul se opri i zise: 33
Rauka (plural raukar) – denumire popular local a acestor stâlpi. — 111 —
— Dac un om vrednic i în elept ar vedea toat nenorocirea de aici de la noi, sunt sigur c n-ar avea odihn pân ce nu le-ar da vulpilor pedeapsa pe care o merit ! — De!... Vulpile trebuie s tr iasc i ele... fu de p rere pârstoc. — Da, îi înt ri cele spuse berbecul. Cele care nu ucid mai multe animale decât au nevoie ca s i in zilele, acelea zic i eu s tr iasc . Cele de aici sunt îns puse numai pe f cut r u. — ranii care st pânesc insula ar trebui s vin s dea ajutor, zise b iatul. — P i au i venit de câteva ori cu b rcile, îl l muri berbecul, dar dih niile s-au ascuns în pe teri i-n v uni, a a c oamenii n-au izbutit s le împu te. — Nu cred, mo berbecule, s a tep i din partea unui biet prichindel ca mine s le fac de petrecanie acestor lighioane blestemate, de vreme ce nici voi, nici ranii, n-a i putut s le veni i de hac pân acum!... — Cine e mic i iste poate face multe ispr vi! r spunse berbecul. Nu mai vorbir apoi deloc despre lucrurile astea. B iatul s ri de pe spinarea berbecului i se duse la gâ tele s lbatice, care p teau pe t an. De i nu voise s i arate sim mintele fa de berbec, lui N pârstoc îi era mil de oi i ar fi fost bucuros s le poat da o mân de ajutor. „O s stau de vorb în privin a asta cu Akka i cu gâscanul Martin, î i zise el. Poate c m ajut cu o pova bun .” Dup câteva clipe, gâscanul îl lu în cârc i plecar împreun spre „V una iadului”. Mergea f grij pe t anul deschis i nu p rea s se gândeasc de fel cât era de mare i de larg. Nu se ferea pe dup tufe sau movile, ci o inea drept înainte. Era destul de ciudat c nu voia s fie mai prev tor dup cele ce p ise în timpul zborului din ajun. chiop ta de laba dreapt , iar aripa stâng îi atârna, ca i cum ar fi fost rupt . Se purta în a a fel, de parc n-ar fi existat vreo primejdie în preajma lui. Ici i colo ciugulea câte un fir de iarb , dar nu se uita nici într-o parte, nici în alta. B iatul st tea lungit pe spinarea lui cu ochii spre albastrul cerului. Se obi nuise atât de mult cu toria pe gâscan, încât putea s stea pe el i în capul oaselor i culcat. Mergând a a nep tori împreun , n-au b gat, fire te, de — 112 —
seam c cele trei vulpi se urcaser pe t an. Vulpile, care tiau o gâsc nu poate fi prins pe teren deschis, nu se gândir din capul locului s vâneze gâscanul. Neavând îns altceva de f cut, se vârâr , în cele din urm , într-o cr tur lung , încercând s se furi eze pe acolo pân la pas re. Înaintau cu atâta prevedere, încât gâscanului îi era cu neputin s le z reasc . Nu ajunser prea departe, când gâscanul încerc s se înal e în zduh. D du din aripi, îns nu izbuti s se ridice. Dându- i seama c pas rea nu era în stare s zboare, vulpile se repezir spre ea, ie ind de ast dat afar din ascunz toarea lor. Se fereau pe dup tufe i bolovani, apropiindu-se tot mai mult de gâscan, ruia nici prin gând nu-i trecea c era urm rit. Cum nu mai aveau de f cut acum decât o singur s ritur ca s ajung la gâscan, se i n pustir tustrele asupra lui. Gâscanul observase, totu i, ceva, c ci se d du într-o parte i vulpile nu- i putur atinge inta. Asta nu însemna îns mare lucru, c ci gâscanul era înc destul de aproape, mai ales c i chiop ta. În orice caz, alerga cât îl ineau puterile. Trântit pe spate pe spinarea p rii, N pârstoc striga la vulpi: — Prea v-a i ghiftuit cu carne de oaie, jupâneselor. De aia nu sunte i acum în stare nici m car s prinde i o gâsc !... Le înt rit astfel, ca s le fac s turbeze de furie, cu gândul s izbândeasc ce pusese la cale. În st timp, gâscanul se zorea spre cr tura cea mare. Ajungând acolo, d du din aripi i trecu în partea cealalt . Vulpile veneau chiar în urma lui, în goan turbat . Gâscanul se gr bi s fug înainte, cu aceea i iu eal , dar nu se îndep rt decât vreo câ iva metri, c b iatul îl i atinse cu mâna pe gât, spunându-i: — Acum po i s te opre ti! În acela i timp auzir amândoi în urma lor ni te urlete lbatice, zgârieturi de gheare i zgomotul produs de pr bu irea unor trupuri grele. Vulpile disp ruser de parc le înghi ise mântul. A doua zi diminea , paznicul farului de pe insula Carol cea mare g si un crâmpei de scoar de copac b gat sub u a de la intrare. Pe el erau scrijelite cu litere oblice i col uroase cuvintele urm toare: «Vulpile de pe insula mic s-au pr bu it în „V una iadului”. Ai grij de ele!» Ceea ce paznicul i f cu.
— 113 —
DOU
ORA E
Un ora în fundul marii Sâmb
, 9 aprilie
Noaptea era calm i senin . Gâ tele s lbatice nu se gândir nicio clip s i caute ad post în vreuna din pe teri, ci adormir pe culmea muntelui. N pârstoc se întinse lâng ele pe iarba scurt i uscat , socotind c-o s -l fure i pe el somnul. Vezi îns c în noaptea aceea era lun plin i lumina ei puternic îl împiedica pe b iat s adoarm . Stând a a tol nit pe iarb , prichindelul se gândea cât vreme trecuse de la plecarea lui de acas i, f când socoteala, constat c pornise la drum de trei pt mâni. Ba î i aduse chiar aminte c în acea zi era sâmb ta mare. „În noaptea asta toate vr jitoarele se întorc acas de la solomoniile lor”, î i zise el zâmbind. De stafii i de spiridu i e drept se cam temea, dar în vr jitoare nu credea câtu i de pu in. Dac s-ar fi aflat pe lume astfel de cotoroan e, nu încape îndoial c ar fi trebuit s le vad în acea noapte. Cerul era atât de luminos c , de s-ar fi mi cat ceva în v zduh, chiar cât o g lie neagr de ac, tot l-ar fi z rit. i cum st tea el a a, cu fa a în sus, gândindu-se la toate aste lucruri, deodat i se ar o priveli te neînchipuit de frumoas . Drept în fa a lui zbura o pas re mare. Nu p rea c -i dornic s treac pe lâng lun , ci c fuge de ea. Pe fundalul luminos al cerului, pas rea p rea neagr ca smoala, iar aripile ei r sfirate se întindeau de la o margine la alta a lunii. Zbura în linie dreapt , încât b iatului i se p rea c era desenat pe discul lunar. Pas rea era mic la trup i avea un gât lung i delicat, în timp ce picioarele îi atârnau în jos lungi i sub iri ca ni te crengi de arin. Dup cum ar ta, nu putea s fie altceva decât un b rzoi. Peste câteva clipe, jupânul Ermenrich, b rzoiul, se i afla lâng iat. Se aplec deasupra lui i îl atinse cu ciocul, cu gând s -l trezeasc . — Nu dorm, jupâne Ermenrich, zise b iatul. Dar cum se face cai plecat de-acas în toiul nop ii, i ce mai e nou pe la Glimmingehus? Vrei s stai cumva de vorb cu mama Akka? — Noaptea asta e prea luminoas ca s pot dormi r spunse — 114 —
jupânul Ermenrich. i cum n-am putut închide un ochi, m-am hot rât s vin aici, pe insula Carol, ca s m -ntâlnesc cu tine, prietene N pârstoc. Am aflat de la un pesc ru unde te afli în noaptea asta, i iat -m -s! Nu m-am mutat înc la Glimmingehus, ci am venit în zbor tocmai din Pomerania, unde-mi este acum cuibul. iatul era nespus de bucuros c jupânul Ermenrich venise s l vad . Se întinser la taclale i vorbir despre tot felul de lucruri ca doi vechi prieteni. În cele din urm , b rzoiul îl întreb pe b iat dac i-ar fi pe plac s fac o scurt c torie, pe spinarea lui, în acea noapte neînchipuit de frumoas . iatul îi r spunse c se învoie te cu drag inim , dar numai cu condi ia ca b rzoiul s -l readuc la gâ tele s lbatice înainte de ritul soarelui. Jupânul Ermenrich îi f dui acest lucru i cei doi pornir la drum. rzoiul zbur iar i drept spre lun . C torii se ridicau tot mai sus în înaltul cerului, în timp ce marea r mânea tot mai jos. Zborul era atât de lin, încât cei doi p reau c plutesc în v zduh. iatului îi f cu impresia c zborul nu durase decât foarte pu in vreme i deodat , când nici nu se a tepta, constat c jupânul Ermenrich se preg tea s coboare pe p mânt. Poposir pe o plaj pustie, pres rat cu nisip m runt. De-a lungul rmului se întindea un ir lung de dâmburi acoperite pe cre tet cu secar . Nu erau prea înalte, dar îl împiedicau totu i pe b iat s vad ce se afla dincolo de ele. Jupânul Ermenrich se a ez pe unul din acele dâmburi de nisip, ridic un picior, î i l gâtul spre spate i se preg ti s i vâre ciocul sub arip . — Cât m odihnesc eu, plimb -te ni elu pe malul m rii, îi zise el lui N pârstoc. Nu te îndep rta îns prea mult, ca s po i nimeri înapoi la mine. iatul avea de gând s se ca re mai întâi pe unul din dâmburi, ca s vad ce era în spatele lui. Nu f cu totu i decât câ iva pa i, c se poticni cu galen ii de ceva tare. Se aplec i v zu pe nisip un b nu de aram , ros atât de mult de cocleal , încât era aproape str veziu. Dându- i seama c avea de-a face cu un lucru lipsit de orice valoare, nici nu se gândi s -l ridice i s -l pun în buzunar, ci îl zvârli cu piciorul cât colo. Când vru s plece mai departe, r mase uluit v zând c la o dep rtare de câ iva pa i se în a un zid înalt i negru, cu o poart masiv , deasupra c reia se afla un turn. — 115 —
Cu o clip mai devreme, când se aplecase, înaintea lui se întindea marea str lucitoare, iar acum nu se mai vedea de fel, din pricina acestui zid lung, cu creste i turnuri. i drept în fa a lui, acolo unde nu se aflaser pân atunci decât ni te bancuri cu iarb de mare, se deschidea acum o poart mare i boltit . Zidul, cât i poarta, aveau o înf are atât de frumoas , încât b iatului îi veni o poft grozav s vad ce era dincolo de ele. „Trebuie s aflu ce-i acolo”, î i zise el, strecurându-se pe sub poart . În bolta adânc a por ii se aflau ni te str jeri îmbr ca i în ve minte pestri e i ar toase, înarma i cu l nci i baltage. Jucau zaruri i cu gândul numai la joc, nici nu-l observar pe b iat, care se furi gr bit pe lâng ei. Dincolo de poart , N pârstoc d du cu ochii de o pia larg , pavat cu lespezi mari. De jur împrejurul ei se rânduiau case înalte, pline de m re ie, printre care se deschideau ulicioare lungi. În pia era un furnicar de lume. rba ii purtau mantii lungi, îmbl nite, i sub ele se puteau vedea ve minte de m tase. Pe cap aveau capi oane împodobite cu pene, puse pe-o sprâncean , iar pe piept le atârnau l uguri. Dup portul lor falnic ai fi zis c -s fe e domne ti, nu altceva. Femeile purtau capi oane uguiate i rochii lungi, cu mâneci înguste. Erau înve mântate i ele ar tos, dar fastul lor nu-l ajungea nici pe departe pe al b rba ilor. Totul p rea ca în cartea veche de basme pe care mama lui Nils obi nuia s-o scoat din când în când din sipet, ca s i-o arate iatului. Lui N pârstoc nu-i venea s cread c ce vedea în fa a ochilor era aievea. Mai impun tor i mai ar tos decât b rba ii i femeile era îns ora ul în care se afla. Fiecare cas avea câte un frontispiciu. Iar frontispiciile erau în a a fel împodobite c p reau a se lua la întrecere unul cu altul, ar tându- i ornamentele care de care mai me te ugite. Cui i-e dat s vad la repezeal atâtea lucruri noi, nu le poate ine minte pe toate. N pârstoc î i aminti îns mai târziu c zuse frontispicii de toate soiurile: cu un fel de trepte, cu firide rânduite unele lâng altele, în care se puteau vedea zugr vite diverse chipuri, frontispicii cu gemule e multicolore sau altele ornamentate cu dungi i p tr ele de marmur alb i neagr . Pe când se minuna de toate aceste lucruri, b iatul se sim i prins în vârtejul mul imii. „A a ceva nu mi-au v zut înc ochii i nici n-or mai vad vreodat !” î i zise el în sine, dup care începu s cutreiere ora ul, urcând i coborând pe str du ele întortocheate. Uli ele strâmte dar în esate de lume nu sem nau de fel cu str zile — 116 —
pustii i întunecoase pe care le cunoscuse în ora ele prin care fusese. În fa a por ilor st teau b trâne care torceau, dar nu cu furca, ci numai cu ajutorul unui sul. Pr liile negu torilor erau deschise spre uli , iar me te ugarii lucrau afar , în aer liber. Ici se topea untur de balen ; dincolo se t ceau piei, iar peste drum era un atelier de frânghierie care nu se mai sfâr ea. Dac b iatul ar fi avut destul r gaz s poposeasc pe acolo, e sigur c s-ar fi putut deprinde s fac multe i de toate. La o scruce îi fu dat s vad ni te armurieri care f ureau plato e sub iri, iar mai încolo, ni te giuvaergii încrustând pietre scumpe pe tot soiul de br ri i inele, strungari care d deau fierului tot felul de forme, cizmari t lpuind înc minte de piele ro ie i moale, me teri în r sucitul i împletitul firelor de aur i es tori care scoteau din r zboaie stofe lucrate cu m tase i fir. Nils nu avea îns vreme de stat acolo. Trecea repede mai departe, dornic s vad cât mai multe lucruri, pân ce totul nu urma s dispar din fa a lui. Zidul cel înalt d dea înconjur întregului ora i îl împrejmuia întocmai cum împrejmuie te gardul o livad . La cap tul fiec rei uli e, se în a un turn încununat cu creneluri. Iar deasupra lui st teau de straj osta i cu armuri i coifuri str lucitoare. Dup ce str tu în grab tot ora ul, N pârstoc ajunse la o alt poart , dincolo de care se întindea marea i portul. B iatul v zu tot felul de nave de tip vechi, cu b rci pentru vâsla i deasupra pun ii. Unele din ele înc rcau m rfuri, iar altele ancorau chiar atunci. Hamalii i negu torii d deau zor care mai de care. Unde- i aruncai ochii, vedeai numai munc i însufle ire. Dar b iatul nu putea z bovi nici în port. Se întoarse gr bit în ora i ajunse din nou în pia a cea mare. Drept în mijlocul ei se în a catedrala, cu trei turle înalte. Pere ii erau ornamenta i în întregime cu sculpturi, încât nu se afla nicio lespede de piatr care nu- i aib podoaba ei. În fa a bisericii se afla o cl dire cu acoperi ul zim at, cu un turn îngust care se avânta spre înalturi. Acea cl dire era prim ria, iar între biseric i prim rie, de jur împrejurul pie ii, se puteau z ri case, una mai ar toas ca alta, cu frontispicii i cu cea mai felurit ornamenta ie. iatul se încinsese de alerg tur i obosise. Încredin at c zuse tot ce era mai de seam în ora , începu s umble mai la pas. Uli a pe care apucase acum era de bun seam cea de unde or enii î i cump rau minunatele lor ve minte. V zu o mul ime de lume stând în fa a dughenelor, pe ale c ror tarabe negu torii — 117 —
rânduiau m suri înflorate, zarafir34, catifele cu ape, crepuri oare i dantele sub iri ca pânza de p ianjen. Înainte, cât vreme b iatul mersese cu pa i gr bi i, nimeni nu-l gase în seam . Oamenii or fi crezut desigur c f ptura care alerga pe lâng picioarele lor nu era decât un oricel. Acum îns , în timp ce mergea agale pe uli , unul din negu tori îl z ri i începu s -i fac semne. La început, b iatului îi fu fric i voi s o ia la picior, dar negu torul îi f cea semne mereu i-i zâmbea prietenos, întinzând pe tarab o bucat splendid de demasc de m tase, ca i cum ar fi voit s -l ademeneasc . iatul d du din cap, cu un anume în eles. „Niciodat n-o s fiu atât de bogat ca s pot cump ra un cot de stof ca aceea”... î i zise el. De ast dat , din fiecare pr lie, pân la cap tul cel lalt al uli ei, negu torii c tau cu jind la el... Oriunde î i arunca privirea, dea cu ochii de câte unul care îi f cea semne. Uitaser cu to ii de clien ii lor cu chimirele îndesate de galbeni i se ocupau numai de N pârstoc. B iatul îi vedea dând fuga în col urile cele mai inuite ale pr liilor, ca s scoat de acolo cele mai bune lucruri pe care le aveau de vânzare, i observa cu mirare cum le tremurau mâinile de grab i de zel când le a ezau pe tarabe. În timp ce mergea el a a, unul din negu tori s ri deodat peste tejghea, se lu dup b iat i, dup ce-l ajunse, întinse în fa a lui o stof esut cu fir de argint i ni te covoare care str luceau în zeci de culori. N pârstoc se uit la negu tor, râzând cu senin tate i voie bun . Apoi î i ar palmele goale, ca s priceap to i c nu avea nicio l scaie i c era timpul s -l lase în pace. Negu torul întinse îns un deget i-i f cu semn, împingând spre el tot mormanul de m rfuri scumpe. „Nu cumva vrea s -mi spun c ar vinde toate astea în schimbul unui ban de aur?” se întreb N pârstoc. Negu torul scoase un b nu ros, cel mai mic care putea fi zut vreodat , i i-l ar . Era atât de dornic s i vând marfa, încât mai puse deasupra ei i dou potire grele de argint. iatul începu atunci s i scotoceasc buzunarele. tia bine c nu avea nicio para chioar , dar nu se putu ab ine s nu caute. To i ceilal i negu tori se uitau s vad cum se vor desf ura lucrurile. V zându-l îns pe b iat c i scotocea buzunarele, s rir 34
Zarafir – brocart, stof
esut cu fir de aur. — 118 —
peste tejghele, î i umplur mâinile cu podoabe de aur i de argint i se gr bir s i le ofere. To i îi d dur , s în eleag c nu pretindeau ca plat decât un singur b nu . B iatul î i întoarse pe dos buzunarele de la vest i de la pantaloni, ca s poat vedea oricine c nu avea niciun ban în ele. Atunci negu torii cei mari, mult mai avu i decât el, începur s plâng cu lacrimi. Înduio at de starea lor jalnic , N pârstoc se gândi ce s fac spre a le veni în ajutor. Î i aminti atunci de banul coclit pe care îl v zuse pu in mai înainte pe rmul m rii. Luând-o la goan pe uli , ajunse din fericire chiar la poarta pe unde p trunsese în ora . Ie i glon pe ea i începu s caute cu înfrigurare b nu ul coclit de arm . Îl g si acolo unde îl aruncase, dar când s plece înapoi spre ora , ca un f cut, nu mai v zu în fa a lui decât marea t zuindu- i neîncetat valurile. Disp ruser i zidul, i poarta, i str jerii, i uli ele. Nu se mai vedea nicio cas , nimic altceva decât marea. Îl podidir lacrimile. La început crezuse c tot ce-i fusese dat s vad era doar o n lucire. Uitase îns de acel sim mânt pe care-l avusese în prima clip . Se gândea numai la frumuse ea f de seam n a priveli tii care-i bucurase sufletul. Îl cuprinse o mâhnire adânc , v zând c ora ul disp ruse. În aceea i clip , jupânul Ermenrich se trezi i veni la el. pârstoc nu-l auzi totu i, astfel c b rzoiul fu nevoit s -l cioc neasc cu pliscul, spre a se face sim it. — Mi se pare c te-a furat somnul i c dormi de-a binelea, zise rzoiul. — Ah, jupâne Ermenrich! oft b iatul. Spune-mi, rogu-te, ce ora era cel pe care l-am v zut aici adineauri? — Zici c-ai v zut un ora ? zise b rzoiul. Ai dormit i-ai visat, dac vrei s tii adev rul. — N-am visat deloc, p catele mele! zise N pârstoc, povestind rzoiului tot ce v zuse. Jupânul Ermenrich îi r spunse atunci: — Eu, unul, drag N pârstoc, cred c-ai dormit aici pe rm i ai visat tot ce mi-ai spus. Nu vreau s i ascund totu i un lucru. Bataki, corbul care-i cea mai înv at dintre toate p rile, mi-a povestit cândva c pe rmul sta s-a în at pe vremuri un ora cu numele de Vineta. A fost un ora bogat i h zit s aib parte de cele mai mari bucurii, îns din nefericire locuitorii lui au dat în boala trufiei i a luxului. Drept pedeaps – a a spune Bataki – ora ul Vineta a fost înecat de un potop i scufundat în mare. — 119 —
Locuitorii lui nu pot îns muri i nici ora ul lor nu poate fi distrus. Într-o noapte, o dat într-un veac, se ridic din fundul m rii în toat splendoarea lui i r mâne la suprafa o or în cap. —S tii c -i chiar a a... zise N pârstoc. Doar le-am v zut pe toate cu ochii mei. — Dup ce trece vremea sorocit , ora ul se scufund iar i în mare, dac în acest r stimp niciun negu tor din Vineta n-a izbutit vând ceva unei fiin e vii. Dac tu, N pârstoc, ai fi avut la tine un b nu cât de mic s -l dai ca plat negu torului, Vineta ar fi mas aici pe rm, iar locuitorii ei ar fi tr it i murit ca to i oamenii. — Acuma abia în eleg, jupâne Ermenrich, zise b iatul, de ce ai venit la mine i m-ai adus aici în puterea nop ii. Ai crezut c voi fi în stare s mântuiesc vechiul ora . Ce r u îmi pare c dorin a dumitale n-a putut fi îndeplinit ! pârstoc î i duse mâinile la ochi i începu s plâng amar. E greu de spus care din amândoi era mai mâhnit b iatul sau jupânul Ermenrich? Ora ul viu A doua zi, dup -amiaz , gâ tele s lbatice îl purtar pe pârstoc deasupra insulei Gotland. Marea insul se întindea dedesubtul lor neted ca o câmpie. P mântul era cadrilat ca i în Scania i pe el se aflau, ca i acolo, o seam de gospod rii, cu singura deosebire c aici între ogoare se puteau vedea mai multe livezi. Domenii mari cu castele vechi împodobite cu turnuri i parcuri întinse, nu se aflau îns pe insul . Gâ tele î i aleseser calea pe deasupra insulei Gotland de hatârul lui N pârstoc. B iatul fusese din cale-afar de trist dou zile încheiate i nu scosese un cuvânt, cu gândul mereu la ora ul acela care i se ar tase în chip atât de ciudat. Nicicând nu mai zuse un lucru atât de minunat, iar prichindelul nu se putea împ ca deloc cu gândul c nu fusese în stare s -l izb veasc de la pieire. Nu era de felul lui o fire prea duioas , dar îi r seser la inim cl dirile m re e i oamenii falnici pe care îi v zuse la Vineta. Atât Akka cât i gâscanul c utaser s -l conving c totul fusese doar un vis ori o n rire de-a lui, dar b iatul nici nu voia aud de a a ceva. Era atât de sigur c fusese aievea ceea ce zuse, c nimeni nu putea s -i scoat din cap lucrul sta. Umbla — 120 —
de colo pân colo atât de tulburat, încât tovar ele sale de drum începur a fi nelini tite de starea lui. În clipele cele mai grele, când p rea c b iatului i se încrâncenase inima de mâhnire, se întoarse la cârd i b trâna Kaksi. Ea le istorisi c vijelia o împinsese spre Gotland i c fusese nevoit s cutreiere toat insula pân ce putuse afla de la ni te ciori c tovar ele ei de drum se g seau pe insula Carol cea mic . Auzind despre p sul lui N pârstoc, Kaksi spuse deodat : — Dac pe N pârstoc îl mâhne te soarta unui ora vechi, îi putem ogoi durerea numaidecât. Haide i cu mine s v ar t un loc pe care l-am v zut ieri! De cum l-o z ri, sigur sunt c N pârstoc n-o s mai aib niciun motiv s fie mâhnit. Gâ tele î i luar r mas bun de la oi i pornir la drum spre locul pe care Kaksi voia s -l arate lui N pârstoc. Cu toate c -i era inima grea, b iatul nu se putea opri s se uite în jos, spre mântul deasupra c ruia zbura, c ci a a îi era obiceiul. La început i se p ru c insula era tot o stânc înalt i pr stioas ca i insula Carol, dar, fire te, cu mult mai mare. Pe urm îns î i du seama c fusese oarecum netezit . Cineva o turtise cu un lug mare, ca pe o foaie de aluat. Nu era totu i plat chiar ca o lipie. Zburând cu cârdul de gâ te de-a lungul rmului, N pârstoc putuse s vad în mai multe locuri ridicându-se pere i înal i i albi de calcar, în care ploile repezi i vânturile s paser pe teri. În cele mai multe p i îns , pere ii disp ruser i rmul cobora de-a dreptul spre mare. Pe insula Gotland, c torii no tri avur parte de o dup -amiaz frumoas i lini tit . Aerul era c ldu i de pretutindeni veneau zvonurile prim verii. Copacii î i ar tau mugurii mari i fragezi, florile de prim var sm uiau livezile, mâ orii lungi i sub iri ai plopilor frem tau în adierea vântului, iar în gr dini ele de pe lâng fiecare c su tufele de coac z te întâmpinau cu ramuri înverzite. Vremea cald i mugurii ivi i parc peste noapte ademeniser lumea s ias pe uli e i în cur ile gospod riilor. Oriunde se adunau, oamenii începeau s se joace. i nu se jucau numai copiii, ci i cei mari. Unii tr geau la int cu pietre, al ii aruncau cu tot felul de mingi în v zduh, i atât de sus i cu atâta precizie, le f ceau s ajung pân la cârdul de gâ te s lbatice. i-era mai mare dragul s te ui i la ni te oameni mari care se jucau, f griji, ca-n vremea fericit a copil riei; de bun seam c i N pârstoc sar fi bucurat nespus de acea priveli te, dac i-ar fi trecut mâhnirea pricinuit de faptul c nu putuse izb vi ora ul cel vechi. Ar fi — 121 —
trebuit s recunoasc , totu i, c în acea zi f cea o c torie pe care cu greu ai fi putut s-o ui i. V zduhul era plin de cântece i de zvonuri... Zeci i zeci de copii se prindeau în hore i cântau de mama focului. N pârstoc v zu o ceat întreag de oameni care poposiser pe un deal împ durit i cântau din chitare i din instrumente de alam . Mai târziu, când aceste întâmpl ri îi r seser numai în amintire, b iatul nu se gândea niciodat la insula Gotland f s i aminteasc în acela i timp de cântecele i jocurile de aici.
CIORILE Urciorul de lut În partea de sud-vest a provinciei Smoland se întinde un district care se cheam Sunnerbo. Terenul de acolo e cu des vâr ire neted. Cine îl vede iarna, când totul e acoperit de z pad , nu- i poate închipui altceva decât c sub om t se afl câmpuri arate, lanuri verzi de secar i izlazuri de trifoi cosite, ca pe orice teren de la es. Când se tope te îns z pada, pe la începutul lui aprilie, dintro dat se dumere te c toate câte fuseser ascunse sub mantia cea alb nu-s decât b gane uscate de nisip, stânci ple uve i turb rii mari, ml tinoase. Pot fi întâlnite, e drept, i ogoare, pe ici, pe colo, dar sunt atât de mici, c nu pot fi b gate în seam . i se mai pot vedea i colibe ne ti, gri sau ro ii, dar care stau pitite prin câte o p durice de mesteceni, ca i cum s-ar teme s ias în calea drume ilor. La hotarul dintre Sunnerbo i inutul Halland se afl un gan nisipos atât de întins, încât nu-l po i cuprinde cu privirea de la un cap t la altul. Pe tot acel b gan cre te numai iarbaneagr i n-ar fi lucru u or s mai creasc i alte plante acolo. În primul rând ar trebui s fie stârpit iarba-neagr , a c rei tulpin e pipernicit , cu ramuri mici i frunze uscate, dar care î i închipuie este i ea, drag Doamne, un copac. De aceea se i poart ca un copac adev rat, l indu-se ca o p dure pe întinderi mari i crescând deas de tot, ca s piar orice alt buruian care ar avea chef s -i încalce st pânirea. Singurul loc de pe b gan unde nu-i atotst pânitoare iarba— 122 —
neagr e un ir de dealuri scunde i pietroase, care îl taie în curmezi . Pe acele dealuri cresc tufe de ienup r, sorbi i câ iva mesteceni mari, frumo i. Pe vremea când c torea Nils Holgersson pe acolo împreun cu gâ tele s lbatice, se mai afla în partea locului i o colib cu un petec de ogor în preajma ei, îns oamenii care locuiser cândva în ea se mutaser aiurea cine tie din ce pricin . Coliba era acum pustie, iar p mântul o pârloag . La plecarea lor din bordei, oamenii z vorâser ferestrele i încuiaser u a cu lac t. Uitaser totu i c unul din geamuri era spart i astupat cu o cârp . Dup câteva ploi repezi de var , cârpa putrezise, a a c o cioar izbutise s o scoat din ochiul de geam. Dealurile care str teau b ganul nu erau pustii, cum s-ar crede, ci populate de un neam mare de ciori. P rile acestea cronc nitoare nu locuiau, fire te, tot anul acolo. Iarna plecau departe, în ri str ine, toamna pribegeau de la un ogor la altul prin toat provincia Götaland, ca s ciuguleasc semin e, iar vara deau în gospod riile de la Sunnerbo, hr nindu-se cu ou , cu boabe i cu pui de p ri. Prim vara, când urmau s i dureze cuiburile i s se ou , se întorceau îns pe b ganul cu iarb neagr . Cel care scosese cârpa de la fereastr era un cioroi. Îl chema Garm Pan -Alb , îns ciorile îi ziceau Tândal sau N flea ori Tândal -N flea , din cauz c era totdeauna n u i stângaci, nefiind bun de altceva decât de luat în batjocur . Tândal -N flea era mai mare i mai vârstnic decât celelalte ciori, dar acest lucru nu-i folosea la nimic, c ci de batjocur era i de batjocur a r mas. Nici faptul c se tr gea dintr-un neam mai vechi nu-i era de ajutor. Dac toate ar fi fost a a cum trebuie i dup cum era rânduiala, el ar fi trebuit s fie chiar conduc torul întregului cârd, c ci rangul sta se cuvenea din timpuri str vechi celui mai în vârst din neamul Pan -Alb . Totu i, cu mult înainte de na terea lui Tândal -N flea , puterea fusese smuls de la cei din neamul s u i o avea acum un cioroi cumplit i s lbatic pe care îl chema Vifor. Toat aceast nesocotire a vechilor rânduieli se datora faptului ciorile din partea locului î i puseser în gând s i schimbe felul de via . Mul i or fi crezând c tot ce se cheam cioar tr ie te la fel, dar acest lucru nu este adev rat. Multe ciori duc o via vrednic , cinstit , adic se hr nesc numai cu semin e, cu viermi, cu omizi i cu stârvuri de animale. Sunt îns i ciori care duc o via pr dalnic , n pustindu-se asupra iepura ilor i a — 123 —
relelor i jefuind orice cuib aflat în calea lor. Ciorile din neamul Pan -Alb fuseser aspre i cump tate. Cât vreme conduseser cârdul, le siliser pe supusele lor s se poarte în a a fel, încât celelalte p ri s nu aib niciun motiv s se plâng de ele. Ciorile erau îns multe la num r i s-au r zvr tit împotriva neamului Pan -Alb , dând puterea cioroiului Vifor, cel mai stra nic ho de cuiburi i jefuitor ce se poate închipui, neîntrecut în aceasta privin decât doar de soa a lui pe care o chema Vijelia. Sub st pânirea lor, ciorile începuser a tr i o via care le f cea mai de temut decât ulii i huhurezii. Tândal -N flea nu avea, fire te, nicio trecere în cârd. Dar niciuna din ciori nu tia c cel care scosese cârpa de la fereastra bordeiului era Tândal i, de-ar fi tiut acest lucru, ar fi r mas tare uimite. Cine l-ar fi crezut capabil de atâta curaj, încât s se apropie de o locuin omeneasc ? Pe de alt parte, nici N flea nu suflase nim nui c f cuse o asemenea isprav , având motivele lui s tac ... Vifor i Vijelia se purtau totdeauna bine cu el în timpul zilei i în prezen a celorlalte ciori dar într-o noapte întunecoas , pe când suratele lui se odihneau pe crengile copacilor, N flea fusese atacat pe nea teptate de dou ciori care erau cât pe ce s -i curme via a. Dup acea întâmplare, N flea o zbughea în fiecare sear de la locul s u obi nuit de culcare, având drept int coliba pustie i singuratic . Într-o dup -amiaz , dup ce ciorile î i cl diser cuiburile pe dealuri pietroase, ele f cur o descoperire important . Vifor, Tândal -N flea i alte câteva ciori se l saser din zbor într-o groap mare dintr-un col al b ganului. Groapa nu era de fapt decât o carier de nisip, dar vezi c ciorile nu se mul umeau cu o explica ie atât de simpl ... Ele zburau mereu spre acea groap i scociorau fir cu fir, doar-doar or afla de ce o s paser oamenii. Scociorând acolo mereu, numai ce se pomenir într-un rând c se surp o latur a gropii. Ciorile d dur buzna pe locul surp rii i sir printre pietre i bulg ri un urcior de lut destul de mare, acoperit cu un capac de lemn. Curioase s vad ce era în untru, începur s cioc neasc urciorul cu pliscurile, spre a-l g uri i a-i scoate capacul, dar nu izbutir s fac trebu oara asta. i cum st teau ele nedumerite, zgâindu-se la urcior f s -i dea de rost, numai ce auzir un glas spunându-le: — Nu vre i, ciorilor, s vin jos la voi s v ajut? Ciorile c tar repede în sus. Pe marginea gropii edea o vulpe i le privea. Dup culoarea p rului i dup înf are, era una din — 124 —
cele mai frumoase vulpi pe care o v zuser ciorile vreodat . Singurul ei cusur era c -i lipsea o ureche. — Dac vrei s ne dai o mân de ajutor – r spunse Vifor – nu ne împotrivim. Zicând acestea, zbur afar din groap împreun cu celelalte ciori. Vulpea s ri jos, în locul lor, i prinse a da cu col ii în urcior i în capac; dar, oricât se str dui, nici ea nu-l putu deschide. — Nu- i dai cu presupusul ce-o fi în urcior? întreb Vifor. Vulpea rostogoli oala când încoace, când încolo, ascultând cu luare-aminte. — P i ce s fie alta decât bani de argint? zise ea, sigur de sine. Ciorile la toate se a teptau, numai la asta nu. — Argint o fi oare?! exclamar ele, sticlindu-le ochii de poft . Oricât ar p rea de ciudat, nimic în lume nu-i e mai drag unei ciori ca banul de argint. — N-auzi i cum zorn ie? zise vulpea rostogolind urciorul din nou. Nu tiu cum s facem, s punem ghearele pe ei. — Ehe, slab n dejde!.... r spunser ciorile dezam gite. Frecându- i capul de laba sting , vulpea tot chibzuia ce avea de cut. i deodat îi veni în gând o idee... Cu ajutorul ciorilor poate ar fi izbutit acum s -l înha e pe acel prichindel nesuferit care sc pa mereu din ghearele ei. — Eu tiu cine ar fi în m sur s deschid urciorul, zise vulpea. — Cine? Spune-ni-l i nou ! strigar ciorile. i erau atât de dornice s afle cine-i acela, c zvââr! i zburar în groap . — Eu vi-l spun, dac -mi f dui i c primi i condi iile pe care vi le-oi pune, r spunse vulpea. Vulpea le povesti apoi ciorilor despre iste imea lui N pârstoc i, într-un sfâr it, le spuse c , de-l vor putea aduce pe b gan, nu încape îndoial c el le va deschide urciorul. Drept r splat pentru aceast pova le cerea i vulpea ceva, i anume s -l lase pe pârstoc pe seama ei de îndat ce b iatul le va scoate banii din urcior. Ciorile n-aveau niciun motiv s -l cru e pe prichindel, a a c se învoit f mult vorb . Învoiala era lesne de f cut, dar greul pentru ciori era s afle unde se g sea N pârstoc i cârdul de gâ te s lbatice. Vifor porni la drum, înso it de cincizeci de ciori, i le asigur pe cele r mase acas c se va întoarce foarte curând. Dar zilele treceau una dup alta i ciorile nu-l vedeau venind înapoi.
— 125 —
pit de ciori Miercuri, 13 aprilie Gâ tele s lbatice se sculaser cu noaptea-n cap spre a- i face rost de pu in mâncare înainte de a porni la drum spre Östergötland. Ostrovul din Gosfjärd, unde dormiser , era mic i sterp, dar în apa dimprejurul lui cre teau din bel ug ierburi cu care se puteau s tura. Mai r u era îns de b iat, care nu g sea nimic de mâncare prin acele locuri. Pe când st tea fl mând i ab tut, aruncându- i privirea în toate ile, doar o g si ceva de mâncare, d du cu ochii de ni te veveri e care se jucau pe un promontoriu împ durit, din fa a ostrovului stâncos. Se gândi atunci c veveri elor le-or mai fi mas ceva din merindele lor de peste iarn i îl rug pe gâscanul cel alb s -l duc pân la ele, ca s le cear câteva alune. Gâscanul îl îndemn s i se urce în spinare i-l trecu strâmtoarea înot. Dar, spre nenorocirea b iatului, veveri ele erau atât de prinse cu hârjoana lor din copac în copac, încât nici nu luar în seam vorbele lui N pârstoc. În schimb, se îndep rtau tot mai mult în adâncul p durii. B iatul se lu dup ele i-l pierdu repede din vedere pe gâscan, care r sese pe rm. În timp ce- i cea drum printre ni te tufe de dedi ei, care îi ajungeau pân la rbie, sim i deodat c -l în fac cineva pe la spate i c încearc -l ridice în v zduh. Întorcându-se, v zu c o cioar îl apucase de gulerul c ii. Încerc s se descotoroseasc de ea, dar, pân s izbuteasc , se mai ivi înc o cioar , care îl apuc de un ciorap i-l trânti la p mânt. Dac Nils Holgersson ar fi strigat imediat dup ajutor, gâscanul Martin l-ar fi salvat de bun seam . B iatul socotea îns c era i singur în stare s se împotriveasc stor dou ciori. D du din picioare i se zb tu, cu gând s scape, dar ciorile nu-l sl beau deloc i pân la urm reu ir s se înal e cu el în v zduh. Zburau atât de gr bite i f s ia seama pe unde, încât o creang îl izbi pe b iat drept în cre tet. De pe urma puternicei lovituri, lui pârstoc i se întunec înaintea ochilor, pierzându- i cuno tin a. Poza nils09 [P153] Când redeschise ochii, era sus de tot deasupra p mântului. Î i veni încetul cu încetul în fire, dar la început nu- i d du seama nici unde se afla, nici ce vedea. Uitându-se în jos, i se p ru c sub el — 126 —
st tea întins un covor uria de lân esut în verde i negru, cu desene mari neregulate. Covorul p rea foarte gros i de o frumuse e f seam n, dar b iatul avea impresia c era rupt i plin de g uri acoperite cu petice mari. Partea ciudat consta îns în faptul c p rea întins pe o podea lucioas , c ci prin g uri i cr turi se z reau reflexe str lucitoare ca de sticl . Ceea ce observ pe urm era c soarele se în a pe cer. Oglinda de sub covor începu s reflecteze raze ro ii i aurii. Jos se desf ura o priveli te minunat i N pârstoc era încântat de acel joc de culori, de i nu prea pricepea ce reprezenta. Ciorile coborâr în cele din urm i b iatul în elese numaidecât c acel covor mare de sub el era p mântul înve mântat cu p duri mari de conifere, cr turile fiind golfuri i mici lacuri. i aduse aminte c prima oar când se aflase în v zduh, mântul din Scania i se p ruse o pânz cadrilat . Ce fel de mânt era îns cel de acum, care sem na cu un covor ferfeni it? Începu s i pun fel de fel de întreb ri. De ce nu se mai afl pe spatele gâscanului alb? De ce în jurul s u zbura un stol mare de ciori? De ce st tea atârnat i se b nea, gata-gata s se pr bu easc ? Deodat îns î i aminti totul. Fusese r pit de dou ciori. Gâscanul cel alb r sese pe rm s -l a tepte, iar gâ tele lbatice urmau s plece în acea zi spre Östergötland. El îns era dus spre sud-vest, lucru de care î i d du seama prin faptul c discul solar se afla în spatele s u. Covorul cel mare de sub el era desigur provincia Smoland. „Ce va face gâscanul meu alb, dac nu voi fi lâng el s -i port de grij ?” î i zise b iatul, începând a striga la ciori s -l duc înapoi la gâ tele s lbatice. Nu-l nelini tea câtu i de pu in soarta lui. Era încredin at c ciorile îl r piser numai a a, ca s -i joace o fest . Ciorile nici nu luau în seam strig tele lui N pârstoc, ci zburau înainte cu toat repeziciunea. Nu trecu îns mult i una din ele tu din aripi într-un fel care însemna: „Aten ie! Primejdie!” Imediat dup aceea coborâr toate într-o p dure de brazi i se strecurar printre cr cile t ioase pân în afundul ei, a ezând iatul sub un brad des, unde era ascuns atât de bine, c nici ochiul ager al unui oim n-ar fi putut s -l vad . Cincizeci de ciori î1 împresurar pe N pârstoc cu pliscurile îndreptate c tre el, spre a-l p zi. — Poate c -mi ve i spune i mie, acum, ciorilor, unde m duce i i ce gând ave i cu mine, li se adres el. — 127 —
Nu ispr vi îns bine vorba c o cioar mare se i strop i la el: — Tac i gura, c , de unde nu, î i scot ochii... Se vedea bine c hapsâna asta nu s-ar fi dat înd t s-o fac , astfel c b iatul n-avu încotro i fu nevoit s se supun . T cu mâlc privindu-le doar, iar ciorile, la rându-le, c tau i ele spre el. Cu cât le privea mai mult, cu atât îi p reau mai scârboase, cu penele lor pline de praf i zbârlite ca i cum n-ar fi fost niciodat sp late sau unse, cu ghearele murdare de rân uscat , iar în col urile pliscurilor cu resturi de mâncare. N pârstoc î i zise c nu sem nau deloc cu gâ tele s lbatice. Erau groaznice la înf are, încât te apuca spaima v zându-le lacome, ve nic treze, atente la orice zgomot i trufa e ca tâlharii i vagabonzii. „Am înc put în ghearele unor bandi i de rând”, î i mai zise iatul. În aceea i clip auzi deasupra lui strig tele de chemare ale gâ telor s lbatice: „Unde e ti? Eu sunt aici! Unde e ti? Eu sunt aici!” În elese atunci c Akka i celelalte gâ te porniser în c utarea lui. Pân s le dea un r spuns, cioara mare, care p rea s fie conduc toarea bandei, îi cronc ni la ureche: — Fere te- i ochii! Ce alta putea s mai fac b iatul decât s tac ? Gâ tele s lbatice habar n-aveau c N pârstoc era a a de aproape de ele i numai din întâmplare zburau pe deasupra acelei duri. B iatul le mai auzi chemarea de câteva ori. Pe urm îns n-o mai auzi deloc. „Acum descurc -te singur, Nils Holgersson!... î i zise el. Ai prilejul s ar i ce-ai înv at în s pt mânile astea de când pribege ti pe meleaguri pustii.” Dup câteva clipe, ciorile d dur semne de plecare. Deoarece voiau s -l duc tot ca i pân atunci, inându-l una de gulerul ii i alta de un ciorap, b iatul le spuse: — Nu se simte, ciorilor, niciuna din voi în putere s m poarte în spinare? M-a i dus pân acum atât de r u de parc sunt rupt în dou . L sa i-m s c toresc pe una din noi. V f duiesc c n-o m arunc jos din v zduh. — Pu in ne pas nou dac te sim i bine sau r u!... îi r spunse conduc torul cârdului. Dar iat c cioara cea mai mare, zbârâit i slut , care avea pe una din aripi o pan alb , ie i înainte i spuse: — Ar fi mai bine, jupâne Vifor, pentru toat ceata noastr dac pârstoc va ajunge întreg unde trebuie s ajung , iar nu pe — 128 —
jum tate. De aceea, eu voi încerca s -l duc în spinare. — Dac te socoti în stare, Tândal -N flea , n-am nimic împotriv , r spunse Vifor. Numai s nu-l scapi! Pentru b iat era o izbând mare ceea ce ob inuse i el se sim i din nou foarte mul umit. „Nu trebuie s -mi pierd firea c m-au pit ciorile, î i f cu el curaj. Las’ pe mine, c le vin eu de hac!” Ciorile î i continuar zborul spre sud-vest pe deasupra provinciei Smoland. Era o diminea minunat , lini tit i cu soare mult, iar pe p mânt p rile î i îngânau de zor cântecele de dragoste. Într-o p dure înalt i întunecoas , o mierl î i l sase aripile în jos i, cu glasul îngro at, cânta cu foc în vârful unui brad: — Cât e ti de frumos! Cât e ti de frumos! Nimeni nu-i frumos ca tine! Nimeni nu-i frumos ca tine! Cum termina cântul sta, îl lua de la cap t i-i zicea mereu, de parc-ar fi fost fermecat . Chiar atunci trecea i N pârstoc pe deasupra p durii. Auzind de câteva ori cântecul mierlei i în elegând c ea nu tia altul, î i duse mâinile la gur în chip de goarn i strig : — Cântecul sta l-am mai auzit! Cântecul sta l-am mai auzit! — Cine e? Cine e? Cine- i bate joc de mine? vru s afle mierla, utând s -l z reasc pe cel care striga de sus. — Cel r pit de ciori î i bate joc de cântecul t u, r spunse pârstoc. Conduc torul ciorilor î i întoarse capul i-i atrase aten ia cu asprime: — Fere te- i ochii, N pârstoc! Dar b iatul se gândi în sinea lui: „Pu in îmi pas ! Vreau s i ar t c nu mi-e fric de tine...” Ciorile p trundeau tot mai mult în interiorul rii. Unde- i aruncai privirea, z reai p duri i lacuri. Într-o p durice de mesteceni edea pe o creang o porumbi s lbatic . În fa a ei se afla porumbelul. Acesta se umfla în pene, î i sucea gâtul, î i în a i cobora trupul, f când penele de pe piept s ating creanga pe care edea porumbi a. i-n tot acest timp uguia: — Tu e ti cea mai frumoas din p dure! Nimeni în toat durea nu e a a de frumoas ca tine! Tocmai în acele clipe, pe sus prin v zduh trecea N pârstoc cu cârdul de ciori. Auzind ce spune porumbelul, nu se putu st pâni nu strige: — 129 —
— Nu-l crede! Nu-l crede! — Cine m face mincinos? Cine? ugui porumbelul, c utând s -l reasc pe cel care strigase de sus. — Cel r pit de ciori te face mincinos, r spunse b iatul. Vifor îi porunci i de data asta s tac , dar Tândal -N flea , care îl purta în spinare pe b iat, zise: — Las -l s vorbeasc . P relele vor crede astfel c noi, ciorile, suntem hazlii i iste e. — Nu cred s fie atât de neroade, spuse Vifor, dar ideea lui Tândal îi pl cu, pesemne, c ci pe urm îl l pe b iat s strige în voie. Ciorile zburau mai mult peste p duri, i peste locuri împ durite, dar la marginea p durilor erau, bineîn eles, i sate. Într-un loc v zur un conac vechi i încânt tor. În spatele lui se întindea p durea, iar în fa un lac limpede. Zidurile conacului erau ro ii, cu acoperi de tabl , sub care se afla o mansard . Sorbi înal i împrejmuiau ograda, iar în gr din cre teau tufe spinoase de coac z. În vârful casei, pe sfârleaza de vânt, edea un graur i cânta pentru so ia lui, care clocea în cuibarul durat pe crengile unui p r: — Avem patru ou oare frumoase, zicea el. Avem patru ou oare frumoase i rotunjoare! Tot cuibul nostru e plin de ou frumoase! De mii de ori î i rostise graurul cântarea, i-n clipa în care pârstoc trecu cu cârdul pe deasupra conacului o auzi i el. i chiar pe loc î i duse mâinile la gur în chip de pâlnie i strig : — O s le ia co ofana! O s le ia co ofana! — Cine vrea s m sperie? întreb graurul, dând nelini tit din aripi. — Prizonierul ciorilor e cel care te sperie, r spunse b iatul. De ast dat , conduc torul ciorilor nu-i mai porunci s tac . Dimpotriv f cu haz împreun cu tot cârdul, cronc nind de mul umire. Cu cât ajungeau mai departe, cu atât lacurile erau mai mari i mai bogate în insule i promontorii. Pe malul unui lac z rir un oi s lbatic care tot f cea temenele ra ei consoarte: — Î i voi fi credincios toat via a! Î i voi fi credincios toat via a! ia r oiul. — Nici m car pân la sfâr itul verii!... strig N pârstoc, care tocmai trecea cu cârdul pe deasupra acelui lac. — Cine e ti tu? întreb r oiul s lbatic. — Cel furat de ciori, r spunse b iatul. — 130 —
Spre amiaz , ciorile poposir pe un izlaz. Se r spândir s i caute demâncare, dar niciuna din ele nu se gândi s -i dea i iatului ceva. Tândal -N flea se duse atunci la conduc torul cârdului cu o ramur de m ce pe care se aflau câteva boabe ro ii. — Astea-s pentru tine, jupâne Vifor, zise el. E o mâncare pl cut i bun i cred c-o s i plac . Vifor pufni cu dispre : — Cum crezi tu c-o s pot mânca ni te m ce e vechi i uscate? îl lu el în r sp r. — A a?... i eu îmi ziceam c-o s i fac mare pl cere! r spunse Tândal -N flea , aruncând cât colo, descurajat parc , ramura de m ce . Ramura c zu îns drept în fa a lui N pârstoc, care se gr bi s-o ridice, înfulecând boabele cu poft . i în chipul acesta î i potoli foamea. Dup ce se osp tar , ciorile se puser la taifas. — La ce te gânde ti, jupâne Vifor? E ti foarte t cut pe ziua de azi, i se adres una din ele. — Mi-am amintit c prin p ile astea tr ia odat o g in , i la ina aceea inea tare mult st pâna ei. Ca s-o bucure, g ina a cut o mul ime de ou i le-a ascuns sub podeaua grajdului. Cât le-a clocit, se gândea ce mare va fi bucuria st pânei când o vedea puii rotindu-se în jurul ei. Femeia se mira, bineîn eles, unde st tea ascuns atâta vreme g ina, dar nu putu s i dea cu presupusul unde s fie. Ian ghice te tu, Cioc-Lung, cine a g sit pân la urm ina i ou le? — Eu unul cred c nu e greu de ghicit, jupâne Vifor. Dar pentru spuse i povestea asta, am s istorisesc i eu una cam la fel. iaduci aminte de pisica cea mare i neagr a preotului din Hinneryd? Era nemul umit de st pânii ei, care îi luau totdeauna pisicii abia f ta i i-i înecau. O singur dat izbutise s -i in ascun i, i anume când i-a pitit într-o c pi de paie afar pe câmp. Era foarte bucuroas de micu ii ei, dar eu cred c-am fost mai bucuroas de ei decât ea... Ciorile erau puse pe tr nc neal i intrar toate în vorb . — Nu e cine tie ce mare dib cie s furi ou i pui, zise una din ele. Eu am vânat odat un iepura care crescuse destul de m ricel. A trebuit s -l urm resc din tufi în tufi . N-a apucat s mai zic altceva, c ci alt cioar i-a i luat vorba din plisc. — O fi un lucru pl cut s pricinuie ti necazuri unor g ini i — 131 —
unor pisici, dar eu socot c e un lucru i mai de seam pentru o cioar s fac neajunsuri unui om. Eu am furat o dat o lingur de argint... Dar N pârstoc nu mai putu r bda s asculte astfel de tr nc neli. — Asculta i, ciorilor! zise b iatul. Ar trebui s v fie ru ine s vorbi i numai despre r ut ile voastre! Am tr it vreme de trei pt mâni printre gâ tele s lbatice i la ele n-am v zut i n-am auzit decât lucruri bune. Voi ave i, desigur, un sf tuitor r u, dac las s pr da i i s ucide i. Ar trebui s începe i a duce o alt via . Eu v pot încredin a de un lucru: oamenii s-au scârbit a a de mult de r utatea voastr , încât caut pe toate c ile s v stârpeasc . În scurt timp ve i disp rea astfel de pe fa a mântului. Auzind Vifor i ciorile aceste vorbe, s-au mâniat grozav i erau cât pe ce s tabere asupra b iatului, ca s -l sfâ ie în buc i. Tândal -N flea începu îns a cronc ni în fa a lui Vifor: — Asta nu, asta nu se cade! zise el îngrozit. Ce va spune jupâneasa Vijelie dac -l sfâ ia i pe N pârstoc înainte ca el s ne fi procurat banii de argint? — Numai ie i-e team de femei, Tândal -N flea , zise Vifor, rând c nici nu se gânde te s -i ia în seam vorbele. Dar atât el cât i restul ciorilor îl l sar în pace pe N pârstoc. Nu mult dup aceea, p rile pornir mai departe la drum. Pân atunci, b iatul crezuse c Smoland nu era o regiune a a de rac precum auzise vorbindu-se despre ea. Era p duroas i plin de mun i, îns de-a lungul râurilor i în jurul lacurilor se întindeau p mânturi cultivate i nic ieri nu d duse peste locuri în adev r pustii. Totu i, cu cât înaintau mai mult, cu atât mai rare erau satele i casele. În cele din urm i se p ru c trec pe deasupra unui adev rat pustiu, c ci nu vedea altceva decât b i, gane i dealuri cu tufe de ienup r. Soarele apusese, dar era înc lumin când ciorile ajunser la acel pustiu. Vifor trimise pe una din cârd înainte, s dea de veste izbândise în misiunea lui. Când aflar acest lucru, Vijelia i câteva sute de ciori se ridicar în v zduh de pe dealuri, s le întâmpine pe cele care soseau. În cronc nitul asurzitor al acelei întâlniri, Tândal -N flea îi opti lui N pârstoc: — Ai fost glume i voios tot drumul i de aceea îmi e ti drag, a c vreau s i dau o pova bun . Dup ce-om, coborî pe mânt, o s fii rugat s faci o treab care- i va p rea foarte — 132 —
oar . Cat s te fere ti de ea! Imediat dup aceea, Tândal -N flea îl l pe Nils Holgersson în adâncul unei gropi de nisip. De cum ajunse acolo, iatul se trânti jos, ca i cum ar fi fost frânt de oboseal . În jurul u zbur tuiau atât de multe ciori, încât v zduhul vuia ca o furtun . B iatul st tea îns cu ochii închi i, de parc ar fi dormit. — Hai, scoal -te, N pârstoc – zise Vifor – s ne dai o mân de ajutor la o treab care-i un fleac pentru tine! iatul nu se mi ca îns i se f cea c doarme. Dac v zu asta, Vifor îl lu de bra i-l târî pe nisip pân la un urcior care z cea în mijlocul gropii. — Scoal -te, N pârstoc – zise el – i deschide urciorul sta! — De ce nu m la i s dorm? zise b iatul. În seara asta sunt prea obosit ca s pot face o treab ca lumea. A teapt pân mâine, n-o fi foc! — Deschide, urciorul! îi porunci Vifor, zgâl âindu-l. iatul se scul atunci i prinse a cerceta urciorul cu luareaminte. — Cum s deschid un astfel de urcior un biet copil ca mine? se tângui el. Nu vezi? E cât mine de mare!... — Deschide-l! îi porunci Vifor din nou. Altfel va fi vai i amar de tine! iatul se ridic , se apropie cu ov ial de urcior, îi pip i capacul i l mâinile s -i cad în jos. — Din fire nu sunt a a de slab, zise el. Dar m-a vl guit drumul încoace. Dac m la i s dorm pân mâine, n jduiesc s -i vin de hac capacului. Vifor era îns ner bd tor. T rî asupra b iatului i-l ciupi zdrav n de picior. N pârstoc nu putea suferi o astfel de purtare din partea unei ciori. Se smuci repede, s ri câ iva pa i înapoi i, sco ând cu itul din teac , îl ridic , gata s -l înfig în cioroi. — Bag de seam ! îi strig el. Dar cioroiul era înt râtat i nu mai inu seam de primejdia care-l p tea. Se n pusti orbe te asupra b iatului i nimeri drept în vârful cu itului, care îi str punse ochiul pân la creier. pârstoc tr sese repede cu itul înapoi, dar era prea târziu. Vifor se mai zb tu pu in i se pr bu i f suflare. — A murit Vifor! Str inul l-a ucis pe Vifor, st pânul nostru!... începur a striga ciorile cele mai apropiate, dup care se isc o zarv îngrozitoare. Unele se v ic reau, altele cereau r zbunare. Toate alergau sau — 133 —
zburau spre b iat, cu Tândal -N flea în frunte. Constat îns curând c cioroiul cu pan alb f cea numai pe nebunul. Se repezea asupra b iatului cu aripile întinse, de parc ar fi vrut s -l striveasc , dar de fapt le împiedica pe celelalte ciori i înfig pliscul în el. pârstoc socoti acum c i se-nfundase. Nu era chip s scape de ciori i nici vreun loc în care s se poat ascunde nu vedea prin preajm . Î i aduse aminte atunci de urcior. D du o lovitur puternic în capac i îl f cu s sar în sus. Se vârî apoi în untru, cu gând s se ascund acolo. Ascunz toarea nu era îns bun deloc, c ci urciorul era plin ochi cu b nu i de argint. Din aceast pricin , b iatul nu se putea vârî prea adânc în urcior. Dac v zu asta, N pârstoc se plec i începu s azvârle afar banii, ca s i fac loc. Pân în clipa aceea, ciorile se înghesuiser care mai de care în jurul s u, c utând s -l prind cu pliscul i s -l ciupeasc . Dar când începu s plou cu argin i, uitar de setea lor de r zbunare, gr bindu-se s -i culeag . pârstoc î i umplea mereu pumnii cu bani i-i azvârlea cât mai departe. Ciorile t rau buluc s -i în face. Pân i Vijelia se înghesuia, c fac rost de un b nu . Care cum punea gheara pe câte un ban, fugea în cea mai mare grab la cuib, s -l ascund bine acolo. Dup ce scoase to i argintii din urcior, N pârstoc c în sus, dar în groap nu mai r sese decât o singur cioar . Pas mite era Tândal -N flea , pas rea cu pan alb la arip , cea care-l purtase în zbor, ar tându-se totdeauna prietenoas . — N pârstoc, mi-ai f cut un serviciu mult mai mare decât ai putea s crezi i de aceea vreau s i salvez via a, zise cioara, al rui glas i ton nu mai sem nau cu felul cum vorbise mai înainte. Urc -te pe spinarea mea i te voi duce într-o ascunz toare în care ai s po i fi în siguran la noapte. Iar mâine voi face în a a fel ca ajungi înapoi la gâ tele s lbatice. Coliba Când se trezi a uimire, c ci se afla pere i i cu acoperi mama c -mi aduce
doua zi diminea , b iatul r mase mut de într-un pat. V zându-se într-o cas cu patru , i se p ru c era acas la el. „Parc o v d pe cafeaua”, bâigui el, somnoros. Î i aduse îns — 134 —
aminte c se afla într-o colib p sit de pe dealurile ciorilor i c Tândal -N flea îl adusese acolo în seara din ajun. Îl dureau toate m dularele dup c toria pe care o f cuse cu o zi înainte i i se p rea nespus de pl cut s stea tol nit în pat, lini tit, în a teptarea lui Tândal -N flea , care îi f duise c va veni s -l ia. Patul avea perdele de stamb , i b iatul le trase la o parte, curios s afle ce era în colib . Î i d du repede seama c nu mai v zuse niciodat o colib ca asta. Pere ii erau încropi i numai din câteva rânduri de bu teni. Apoi venea acoperi ul. Cât despre tavan, nici pomeneal , astfel c putea s vad din pat coama acoperi ului. Coliba era atât de mic , încât p ea anume f cut pentru fiin e ca el, iar nu pentru oameni în toat puterea cu vântului. În schimb, vatra i cuptorul îl f ceau s cread c nu zuse niciodat altele mai mari. U a era t iat în perete, lâng cuptor, i sem na mai degrab cu o ferestruie. Peretele opus avea o fereastr scund i larg , cu multe gemule e. Lucruri pe care le-ai fi putut duce în alt parte nu se aflau mai deloc în colib . Banca de pe una din laturi i masa de sub fereastr erau fixate în pere i, ca i patul cel mare în care se odihnea b iatul, ca i dulapul b at. pârstoc se întreba a cui o fi fost acea colib i de ce era sit . Dup toate aparen ele, cei care locuiser în ea aveau de gând s vin înapoi. Ibricul de cafea i oala de ciorb erau înc pe vatr , iar în cotlonul cuptorului se mai vedeau câteva lemne. Întrun col era v traiul i cle tele; furca de tors fusese urcat pe o lavi , iar pe poli a de deasupra ferestrei se mai vedeau ni te câl i i ni te fuioare de in, câteva suluri de borangic, o lumânare de seu i un plic de chibrituri. În adev r, totul din cas dovedea c st pânii colibei î i puseser în gând s se întoarc acolo. Patul avea a ternut, iar pe pere i erau atârnate trei carpete lungi de stof . Pe ele erau parc zugr vi i trei oameni c lare. Atât caii cât i c re ii erau înf i în diferite pozi ii de jur împrejurul colibei i pân sus, la c priorii acoperi ului î i continuau c toria. Ridicând ochii, b iatul v zu îns ceva care-l f cu s sar într-o clip . Erau ni te lipii uscate, înfipte, într-o frigare. P reau a fi vechi i muceg ite. Erau totu i turte de aluat i-l îmbinau s le guste. N pârstoc d du în ele cu cle tele i una din lipii c zu jos pe podea. Mânc din ea cât mânc , apoi î i umplu tr istu a. Pâinea e pâine i oricând e bun , cât de veche ar fi. iatul mai cercet înc o dat toate ungherele, s vad dac — 135 —
nu cumva era rost s mai descopere ceva de luat cu el la plecare. „De ce n-a pune-n tr istu un lucru de care am nevoie, dac al ii nu se folosesc de el?” î i zicea el. Dar mai toate lucrurile pe care le si erau prea mari i prea grele ca s le poat lua cu sine. Singurele lucruri pe care le putea lua, f a fi stingherit, erau câteva be e de chibrituri. Zis i f cut. Se c pe mas i, cu ajutorul perdelei de la pat, se sui pe poli a de la fereastr . În timp ce- i umplea traista cu chibrituri, intr pe fereastr cioara cu pana alb . — Iat -m -s! zise Tândal -N flea , a ezându-se pe mas . Nam putut veni mai devreme, deoarece noi, ciorile, am ales azi un nou conduc tor al cârdului, în locul lui Vifor. — Pe cine l-a i ales? vru s afle b iatul. — L-am ales pe Garm Pan -Alb , pe care înainte îl chema Tândal -N flea , r spunse cioroiul umflându-se în pene, ca s par cât mai maiestuos. — Bun alegere! zise N pârstoc, felicitându-l din toat inima. pârstoc auzi atunci la fereastr un glas care i se p ru cunoscut. — Aici e? întreb jupânul Smirre, vulpoiul. — Da, aici s-a ascuns, îl asigur un glas de cioar . — Fii cu b gare de seam , N pârstoc! strig Garm. Afar e Vijelia cu vulpoiul acela care vrea s te m nânce! Mai mult n-a apucat s spun , c Smirre s-a i repezit dintr-o ritur la fereastr . Cercevelele vechi i putrede se frânser sub greutatea jivinei i în clipa urm toare Smirre se afla pe t blia ferestrei. Pe Garm Pan -Alb , care nu avusese timp s fug , îl ucise cât ai zice pe te, înfigându- i col ii în el. Apoi s ri pe podea în c utarea b iatului. N pârstoc încerc s se piteasc dup un ghemotoc de câl i, dar Smirre îl ochise i se preg ti s -l ajung dintr-o s ritur . Coliba era atât de mic i de joas , c vulpoiul putea s ajung la el f nicio greutate. În clipa când vulpoiul îl încol ise de nu mai p rea s aib sc pare, b iatului îi veni în minte o idee: aprinse un chibrit i d du foc ghemotocului de câl i, zvârlindu-l spre Smirre. V zându-se cuprins de fl ri, vulpoiul înnebuni de groaz . Nu se mai gândi la b iat, ci fugi din colib într-un suflet. Se pare îns c N pârstoc sc pase de o primejdie ca s dea de alta i mai mare. De la ghemotocul de câl i pe care îl aruncase asupra vulpoiului, focul se împr tiase i ajunsese la perdeaua patului. B iatul s ri jos s -l sting , dar nu mai era chip, c ci — 136 —
vâlv taia crescuse grozav i dogorea de nu te puteai apropia. Coliba se umplu repede de fum, iar jupânul Smirre, care st tea la pând afar sub fereastr , începu s i dea seama de cele ce se petreceau în untru. — Ei, N pârstoc! strig el. Alege una din dou : ori te în bu i acolo, ori ie i afar la mine. Eu, unul a fi mai dornic s te nânc de viu. Dar, oricare i-ar fi moartea, eu de ea tot o s m bucur grozav i o s m veselesc. iatul nu putea s cread altceva decât c vulpoiul avea de ast dat dreptate când îi vedea pieirea apropiat , c ci focul se înte ea cu o repeziciune însp imânt toare. Patul întreg era acum în fl ri, din podea ie ea fum, iar pe fâ iile de stof zugr vite focul înainta de la un c re la altul. N pârstoc s rise pe vatr i tocmai încerca s deschid u a de la cuptor, când deodat auzi sucindu-se încet o cheie în broasca u ii. De bun seam c era vorba de ni te oameni care voiau s intre în colib i, în situa ia îngrozitoare în care se afla, nu avea niciun motiv s se team , ci, dimpotriv , trebuia s se bucure. Când u a fu deschis în sfâr it, pârstoc se i afla în pragul ei. Înaintea lui st teau doi copii, dar nu mai avu vreme s vad uimirea lor c toat coliba era în fl ri, ci d du buzna pe lâng ei i o tuli afar . Nu se dep rt îns prea tare. tia doar c Smirre îl urm rea ii d du seama c era mai în elept s r mân în apropierea copiilor. Se întoarse deci spre colib , ca s vad cine erau cei veni i, dar asta nu dur decât o clip , i N pârstoc d du fuga spre ei, strigându-le: — Noroc bun, Osa! Noroc bun, drag Mats! V zându- i prietenii, N pârstoc uit cu totul unde se afla. Ciorile, coliba în fl ri i animalele cu grai omenesc îi disp rur din minte. Parc se f cea c umbla pe o miri te din Vemmenhög i c p zea un cârd de gâ te, iar pe un câmp învecinat st teau cu gâ tele cei doi copii din Smoland. Cum i-a v zut, s-a suit pe gard i a strigat la ei: — Noroc bun, Osa! Noroc bun, drag Mats! De îndat ce z rir un astfel de pici venind spre ei cu mâna întins , cei doi copii se d dur câ iva pa i înapoi, cu spaima în suflet. zându-le frica întip rit pe fa , N pârstoc î i veni în fire i î i aduse aminte cine era. I se p rea c nu putea s i se întâmple o nenorocire mai mare decât aceea ca tocmai Osa i Mats s vad c fusese fermecat. Ru inea i am ciunea c nu mai era o fiin omeneasc îl cople ir . Se întoarse i o lu la fug . Nici el nu tia — 137 —
încotro. Pe b gan îns avu noroc de o întâlnire nea teptat i fericit . În iarba-neagr z ri ceva alb, i peste câteva clipe în întâmpinarea lui veneau gâscanul Martin înso it de Dunfin. zând c N pârstoc alerga de-i sfârâiau c lcâiele, gâscanul crezu c era urm rit de niscaiva du mani nemilo i. i, f s -l mai întrebe ceva, îl lu degrab în cârc i porni cu el spre gâ tele lbatice.
B TRÂNICA DE LA
AR
Joi, 14 aprilie
Înserase de mult i trei drume i obosi i erau în c utarea unui ad post pentru noapte. Mergeau ca vai de ei, abia târându-se, prin ni te meleaguri s race i pustii din partea de miaz noapte a provinciei Smoland. N-ar fi fost îns lucru mare s g seasc un loc de odihn dup dorin a lor, c ci nu f ceau parte din f pturile acelea ginga e care s pretind a ternut moale i locuin cu tot dichisul. — Dac unii din mun ii tia lungi ar avea o culme înalt i pr stioas pe care s nu se poat c ra o vulpe, pentru noi locul la ar fi numai bun de dormit, zise unul din drume i. — Daca vreuna din b i ar fi dezghe at i atât de ml tinoas încât o vulpe s nu se-ncumete s intre în ea, i balta cu pricina ar fi pentru noi un ad post foarte bun peste noapte, î i d du cu rerea al doilea. — Ehe! Dac ghea a de pe unul din lacurile înghe ate pe lâng care trecem ar fi desprins de rm, astfel ca nicio vulpe s nu poat ajunge la ea, am g si tocmai ceea ce c ut m... zise cel de al treilea, sigur de sine. Partea proast era c , dup asfin itul soarelui, doi dintre tori nu mai puteau de somn, fiind gata-gata s se pr bu easc în orice clip la p mânt. Al treilea, care era treaz, fu cuprins de nelini te, care cre tea pe m sur ce se l sa întunericul nop ii. „Nenorocirea noastr , se gândea el, e c am ajuns într-un inut în care lacurile i b ile sunt înghe ate, a a c vulpile se pot strecura spre noi de pretutindeni. Ghe urile s-au topit prin alte i, dar acum ne afl m în partea cea mai friguroas din — 138 —
Smoland, unde prim vara n-a sosit înc . Nu tiu cum voi face s sesc un culcu bun. Dac nu dau peste un loc bine ferit, pân mâine diminea ne pomenim cu jupânul Smirre. ta lung în toate p ile, dar nu z rea nic ieri vreun ad post în care s se poat refugia. Era frig i întuneric bezn . B tea vântul i c dea o burni deas . Cu fiecare clip care trecea, totul în jurul s u era mai înfrico tor i mai trist. Oricât ar p rea de ciudat, celor trei drume i nici prin gând nu le trecea s caute g zduire într-o cas omeneasc . Trecuser doar pe lâng multe sate, dar nu b tuser la nicio u . Colibele mici de la marginea p durilor, în care orice drume s rman ar fi bucuros s afle ad post, nu-i ispiteau nici ele câtu i de pu in. Oricine putea spune cu drept cuvânt c meritau s fie în acea situa ie grea, de vreme ce d deau cu piciorul la atâtea înlesniri pe care le aveau la îndemân . În cele din urm îns , dup ce se întunecase bine de tot, iar pe cer nu se mai z rea nici m car o gean de lumin , i când cei doi somnoro i începur a picoti, drume ii no tri ajunser la o ferm neasc izolat . P rea pustie i nelocuit . Nu se vedea nici fum ie ind pe co , nici lumin la ferestre, iar prin ograd nici ipenie de om. Cum v zu acel loc, drume ul care era treaz î i zise: Orice s-ar întâmpla, vom c uta s r mânem aici! Ceva mai bun nu puteam si.” Intrar apoi tustrei în ograd . Cei doi somnoro i puser capul jos de cum se oprir din mers, dar al treilea drume c ta de jur împrejur s afle un ad post cu acoperi . Ferma nu era chiar a a de mic . În afar de casa de locuit i de grajd, putea fi v zut un ir lung de acareturi, hambare, p tule i oproane. Înf area era îns cea a unei gospod rii îngrozitor de s race i de d nate. Cl dirile aveau pere ii cenu ii, acoperi i cu mu chi i l sa i pe-o rân , gata s se n ruie. Acoperi urile c scau g uri mari, iar u ile atârnau strâmbe, ie ite din âni. Se vedea bine c de mult vreme nimeni nu mai avusese grij s bat m car un cui în gospod ria aceea. Între timp, cel de al treilea drume dibui locul unde era grajdul. i zgâl âi tovar ii s -i trezeasc din somn i îi duse spre u a grajdului. Din fericire, u a era prinsa numai cu un cârlig care putea fi deschis u or cu o nuia. Cel de-al treilea c tor scoase un suspin de u urare la gândul c aveau s fie de acum tustrei în siguran . Când deschise îns u a grajdului, care scâr âi ascu it, auzi o vac începând s rag . — 139 —
— Bine c-ai venit în sfâr it, st pân ! zise vaca. De când tetept s -mi aduci mâncarea de sear ! Pricepând c grajdul nu era gol, cel de-al treilea drume se opri speriat în pragul u ii. B îns repede de seam c în untru erau doar o vac i câteva g ini, a a c prinse iar curaj. — Suntem trei drume i s rmani i c ut m un loc unde s nu fim ataca i de vulpi sau prin i de oameni, se adres el celor din untru. O fi oare bun locul sta pentru noi? — Eu a a cred, spuse vaca. Pere ii e drept c sunt ubrezi, dar vulpea nu poate trece prin ei. Cât despre oameni, aici locuie te doar o femeie b trân , care nu-i în stare s prind pe nimeni. Voi, îns , cine sunte i? — P i s i spun: eu sunt Nils Holgersson de la Vemmenhög, care am fost preschimbat în spiridu – r spunse cel de-al treilea tor – i am ca tovar i de drum un gâscan de cas pe care resc i o gâsc s lbatic . — Astfel de musafiri se pomenesc mai rar în c su a mea, zise vaca. Eu v primesc bucuroas , de i, drept s v spun, mi-ar fi rut mai bine dac în locul vostru ar fi venit st pân -mea s -mi aduc ceva demâncare în seara asta. iatul vârî gâ tele în grajd, care era destul de mare, i le culc într-o desp itur goal , unde acestea adormir într-o clip . Î i cu apoi i pentru el un culcu mic de paie, a teptând s -l prind somnul, c ci era tare trudit. Nu fu îns chip, pentru c biata vac mas f mâncare nu avea o clip de astâmp r. Î i scutura mereu lan ul de la gât i se zvârcolea, v ietându-se de foame. iatul nu putea închide ochii deloc. St tea a a trântit i se gândea la tot ce i se întâmplase în zilele din urm . Se gândea la Osa i la Mats, pe care îi întâlnise pe nea teptate, i- i f cea socoteala c bordeia ul c ruia îi d duse foc s-ar putea fi fost chiar c minul lor p rintesc din Smoland. Î i aducea aminte c -i auzise vorbind cândva despre un bordei ca acela i despre b ganul din vale, aflat în apropierea c scioarei. B tuser drum lung s i revad c minul p rintesc i ajunseser la el în clipa în care era în fl ri! Ce mare sup rare le pricinuise i cât de u îi p rea! F dui c , de va fi iar i om cândva, va c uta s -i desp gubeasc i s -i mângâie pentru pierderea suferit . Gândul i se duse apoi la ciori. Aducându- i aminte de Tândal flea , care îl salvase i î i g sise moartea a a de repede dup ce fusese ales conduc tor, îl podidir lacrimile de triste e. O dusese greu de tot în ultimele zile. Avusese totu i marele — 140 —
noroc s fie g sit de c tre gâscanul cel alb i de c tre Dunfin. Acesta îi povestise c gâ tele s lbatice, de îndat ce aflaser despre dispari ia lui N pârstoc, purceser a întreba pe toate viet ile mici din p dure dac tiau ceva despre soarta lui. Ele aflaser astfel repede c b iatul fusese r pit de un stol de ciori din Smoland. Ciorile se f cuser îns nev zute i nimeni nu tia încotro apucaser . Ca s -l poat g si cât mai degrab , Akka poruncise gâ telor s lbatice s plece câte dou în c utarea lui, apucând-o în diferite direc ii. Dup dou zile de c utare, ori c l-ar fi g sit, ori c nu, urmau se întâlneasc toate în partea de nord-vest a provinciei Smoland, pe un pisc de munte care sem na cu un turn i care se chema Taberg. Akka le d du toate îndrum rile i le spuse cum s nimereasc la Taberg, apoi gâ tele se desp ir . Gâscanul cel alb o alesese pe Dunfin ca tovar de drum. Zburaser împreun prin toate p ile, foarte nelini ti i de soarta lui N pârstoc. Colindând astfel v zduhul, la un moment dat le ajunser la urechi strig tele unei mierle care se v ic rea de mama focului în vârful unui copac c cineva, care spunea c era r pit de ciori, î i b tuse joc de ea. Intrând în vorb cu mierla, ea le ar tase încotro o luase cel r pit de ciori. Dup aceea se întâlnir cu un porumbel s lbatic, cu un graur i cu o ra s lbatic . Tustrele se plânser de o f ptur din cale-afar de r ut cioas , care îndr znise a le tulbura cântecul i care spunea c fusese luat, prins sau furat de ciori. În felul acesta îl putuser urm ri pe pârstoc pân la b ganul din districtul Sunnerbo. De îndat ce gâscanul Martin i Dunfin îl g sir pe N pârstoc, plecar cu to ii spre miaz noapte, ca s ajung la Taberg în cel mai scurt timp. Drumul era îns lung i-i prinsese noaptea înainte ca ei s fi z rit vârful muntelui. „Dac sosim acolo mâine diminea , sc m de orice grij ”, î i spunea b iatul, cuib rinduse în paie, ca s -i fie mai cald. Cât timp îi trecuser prin minte aste lucruri, vaca se fr mântase în desp itura ei, iar acum începu a vorbi cu b iatul. — Mi se pare c unul din cei care a i venit aici a spus c -i spiridu . Dac e în adev r, atunci se pricepe de bun seam s îngrijeasc o vac . — Ce nevoie te apas ? întreb b iatul. — Multe i de toate, r spunse vaca. Muls nu-s, es lat nu-s. Nici mâncare de sear nu mi s-a pus în iesle, nici a ternut n-am tat. St pâna a venit, ce-i drept, la mine pe la amurg, s -mi — 141 —
poarte de grij ca de obicei, dar s-a sim it atât de bolnav , încât a trebuit s se întoarc i n-a mai revenit. — Ce r u îmi pare c -s a a de mic i f putere! se c ina iatul. Nu cred c i pot fi de mare folos. — Mie s nu-mi spui c n-ai putere fiindc e ti mic, zise vaca. To i spiridu ii despre care am auzit vorbindu-se erau atât de voinici, încât au fost în stare s duc în spate o c ru de fân. — Ehei, p i ia erau altfel de spiridu i, nu a a ca mine! zise el. Dar uite ce-i: o s i scot lan ul de la gât i-o s i deschid u a, ca te po i ad pa într-o b ltoac din ograd . Pe urm o s încerc s ca r în pod i s i arunc fân în iesle. — Da, ar fi i sta un ajutor, zise vaca, mul umit . iatul f cu întocmai cum spusese, cu n dejdea c va putea în sfâr it s doarm dup ce vaca avea s vad ieslea plin de fân. Napuc s se vâre îns bine în culcu , c vaca începu s vorbeasc din nou cu el. — tiu bine c-ai s te superi pe mine, dac te mai rog un lucru – zise vaca – dar n-am încotro... — Nu m sup r, numai s fie un lucru pe care s -l pot face, spunse b iatul. — Uite ce vreau s te rog: s te duci colo-n cas i s vezi ce face st pân -mea. Tare m tem c i s-a-ntâmplat o nenorocire... — Nu pot face una ca asta – zise b iatul – c ci nu mi-e îng duit m ar t unei fiin e omene ti. — Nu trebuie s i fie team de o b trân bolnav , îl îndemn vaca. Nici m car nu-i nevoie s intri în cas . R mâi afar i n-ai decât s te ui i în untru prin cr tura u ii. — Bine! Dac nu vrei mai mult de la mine, fac a a cum ai zis, se învoi b iatul. pârstoc deschise u a de la grajd i ie i în ograd . Pe noaptea asta f lun i f stele pe cer, numai de ie it afar nu era. Vântul b tea cu putere, iar ploaia curgea cu g leata. i, colac peste pup , în vârful acoperi ului st teau coco ate apte bufni e mari. Era înfior tor s le aud cineva cum se boceau în b taia vântului, dar i mai înfrico tor era gândul c , dac una singur din ele l-ar îi z rit pe b iat, s-ar fi ispr vit cu el. — Vai de cine e mic i neajutorat! zise N pârstoc, în timp ce se furi a prin ograd . i avea tot temeiul s spun acest lucru. Pân ajung la cas , c zu de dou ori, iar într-un rând vântul îl trânti într-o mocirl atât de adânc , încât, era cât pe ce s se înece. Cu mari sfor ri ajunse într-un sfâr it la int . — 142 —
Dup ce se c pe câteva trepte i s ri un prag, intr în tinda casei. U a era închis , dar dintr-un col al ei fusese scoas o bucat de t blie, ca s aib pe unde intra i ie i pisica. B iatului nu-i fu deci greu s vad ce se petrece în untru, dar când arunc o privire îl trecur fiorii i- i trase capul înapoi. Pe podea z cea întins o femeie b trân , cu p rul c runt. Nici nu se mi ca, nici nu se v ieta, iar chipul ei era alb de tot, ca i cum o lun nev zut ar fi împr tiat o lumin palid asupra ei. iatul î i aduse aminte c i bunicu-s u când murise, fusese tot a a de alb la fa i în elese c b trâna care z cea pe podea era moart . Îi venise sfâr itul atât de repede, încât nici m car nu mai avusese timp s se a eze pe pat. Îl cuprinse o team grozav la gândul c se afla singur lâng un mort, în toiul nop ii. Coborî scara într-o clip i o lu la fug înapoi spre grajd. Când îi povesti vacii ce v zuse în cas , biata vietate încet s mai m nânce. — A adar, st pâna mea a murit, zise ea. Se apropie atunci i sfâr itul meu. — S-o g si el cineva s te ia pe seama lui i s i poarte de grij , zise b iatul, ca s -i mai aline durerea. — Tu habar n-ai – zise vaca – c eu sunt de dou ori mai trân decât e o vac de obicei atunci când e dus la t iere. De altfel nici nu-mi mai arde de via , de vreme ce st pân -mea nu mai poate veni s -mi poarte de grij . Pe urm nu mai zise nimic o bucat de vreme, îns b iatul b de seam c nici nu dormea, nici nu mânca. Nu trecu mult i începu iar s rosteasc . — Zace pe podeaua goal ? întreb vaca. — Da, pe podeaua goal , r spunse b iatul. — Avea obiceiul s vin aici – zise vaca mai departe – i s povesteasc toate necazurile ei. Eu în elegeam tot ce vorbea, numai c nu puteam s -i r spund. În ultimele zile spunea mereu -i e team s nu moar f s fie cineva lâng ea când i-o da sufletul. Se gândea c nimeni n-o s -i închid ochii i nimeni n-o -i a eze mâinile pe piept dup ce o trece în lumea de dincolo. Nu vrei s te duci tu la ea i s -i îndepline ti aceast ultim dorin ? iatul pregeta. Deodat î i aduse aminte c , la moartea lui bunicu-s u, maic -sa î i împlinise cu sfin enie aceast datorie. tia deci c asemenea lucruri se cuveneau s fie f cute. Pe de alt parte îns , îi lipsea curajul s se duc la moart în puterea nop ii. Nu se împotrivi, dar nici nu f cu vreun pas spre u a grajdului. — 143 —
Vaca t cu vreo câteva clipe, a teptând parc un r spuns. Dar cum b iatul t cea mâlc, ea nu mai repet întrebarea. În schimb, începu s -i vorbeasc despre st pân -sa. Erau multe de spus. Povesti mai întâi despre copiii pe care îi crescuse. Ace tia veneau în fiecare zi la grajd, iar vara se duceau cu vitele la p scut pe turb rii i pe izlazuri, a a c vaca îi cuno tea bine. To i fuseser voinici, voio i i harnici. O vac tie bine câte parale fac îngrijitorii i paznicii ei. i despre ferm avea multe de povestit. Gospod ria nu fusese înainte vreme s rac i în paragin , a a cum era acum, de i cea mai mare parte a ei o alc tuiau turb rile i izlazurile pietroase. Loc pentru ogoare nu prea avea, îns p une se afla în schimb din bel ug în toate p ile. Într-o vreme, fiecare desp itur a grajdului avea vaca ei, iar locul pentru boi, absolut gol acum, era plin de vite. Pe timpul acela, atât casa cât i grajdurile râdeau de voio ie. Când deschidea st pâna u a de la grajd, cu cântecul pe buze, toate vacile nu mai puteau de bucurie. St pânul fermei murise îns pe când copiii erau înc m run i i nu puteau face nicio treab , astfel c nevast -sa fusese nevoit s ia asupra ei toat povara muncii i a grijilor. Femeie zdrav , ea ara, ea secera. Seara, când venea la grajd s mulg vacile, era uneori atât de trudit , încât plângea. Cum se gândea îns la rostul copiilor, se înveselea iar i. Î i tergea cu n frama lacrimile i spunea: — Nu e nimic. O s am parte i eu de zile bune, numai s -mi creasc bie ii copila i. Numai s -mi creasc ! Copiii i-au crescut cu vremea, dar i-a cuprins un dor ciudat de duc . N-au voit s mai r mân în casa p rinteasc i au plecat prin ri str ine. St pân -mea n-a primit niciodat un ajutor de la ei. O parte din copii s-au însurat înainte de plecare, l sându- i copiii acas . Copiii tia o înso eau pe st pân la grajd, a a cum cuser i p rin ii lor. Iar serile, când st pâna adormea de somn la mulsoare, c ta iar curaj gândindu-se la ei. — O s am parte i eu de zile bune – zicea ea dezmeticindu-se din somn – numai s -mi creasc nepo ii! Ace tia îns , dac au crescut, au plecat i ei la p rin ii lor în ri str ine. Nimeni nu s-a mai întors i nimeni nu s-a statornicit la ferm . S rmana b trân a r mas singur cuc la gospod ria ei. Dup ce i ultimul nepot a plecat, a apus i soarele bietei trâne. Gârbovit i înc run it , se poticnea la mers i nu se mai putea urni din loc. De muncit n-a mai fost chip s munceasc . — 144 —
Nemaiputând s aib grij de ferm , o l în voia sor ii. A vândut boii, apoi a vândut vacile. N-a p strat-o decât pe cea mai b trân , care st tea acum de vorb cu N pârstoc. A l sat-o s tr iasc , deoarece to i copiii fuseser cu ea la p scut... Ar fi putut s tocmeasc câ iva oameni care s-o ajute la munc , dar dac niciunul din ai ei nu voia s vin s aib grij de ferm , trân era mai mul umit s-o vad cu ochii ei c zând în paragin . Pu in îi p sa de s cie. Se temea s nu afle îns copiii cât de greu o ducea. — De n-ar afla copiii! De n-ar afla! suspina ea, cl tinându-se prin grajd. Copiii îi scriau mereu, rugând-o s vin la ei, dar b trânei nici prin gând nu-i trecea a a ceva. În acea sear din urm fusese mai pr dit i mai f vlag ca oricând. Nu se sim ise în stare nici m car s mulg vaca. iatul nu mai auzi ce povestea vaca. Deschise u a de la grajd i d du fuga la moarta de care se temuse atât de mult, cu câteva clipe mai înainte. Nu-i mai era team acum de moart . Îl durea sufletul gândinduse c î i tr ise b trâne ea în singur tate i cu dorul nepotolit dup copiii care se înstr inaser . Era bucuros c putea s stea de veghe lâng trupul neînsufle it al b trânei în acea noapte când nimeni nu se afla lâng ea. Dup pu in îns , î i aduse aminte de p rin ii lui. Cât de mult le este dor p rin ilor de copii! Niciodat nu- i d duse seama atât de limpede de acest lucru. Via a p rin ilor e ca i sfâr it dup ce au plecat copiii de lâng ei. Oare i p rin ilor s i le-o fi dor de el, cum îi fusese acelei b trâne de copiii ei? Gândul acesta îl bucura, dar nu-i prea venea totu i s cread ai s i se topeau de dor dup el. C doar nu fusese un copil de care s -i fie dor cuiva! Nu fusese un astfel de copil, dar poate c ar fi fost cu vremea...
DE LA TABERG LA HUSKVARNA Vineri, 15 aprilie iatul st tu de veghe mai toat
noaptea, dar spre ziu îl fur
— 145 —
somnul i adormi. Iar în somn î i vis p rin ii. Abia îi mai recuno tea. Amândoi înc run iser , având chipurile îmb trânite i pline de zbârcituri. Întrebându-i de ce ajunseser a a, ei îi spunser c îmb trâniser de dorul lui. B iatul r mase mi cat i uimit, c ci fusese tot timpul încredin at c p rin i s i erau bucuro i c sc paser de el. Când se trezi diminea a, era o vreme frumoas i senin . Dup ce mânc o buc ic de pâine pe care o g sise prin cas , d du de mâncare gâ telor i vacii i l deschis u a de la grajd, pentru ca vaca s se poat duce la o ferm din apropiere. V zând-o venind singur , vecinii or s priceap c s-a întâmplat ceva st pânei ei. Cum se ridicar în v zduh, gâ tele i N pârstoc v zur un munte înalt, cu pere ii aproape verticali i cu vârful pr stios. Imediat î i d dur seama c era vorba de Taberg. Pe culmea muntelui se afla Akka, înso it de Yksi, de Kaksi, de Kolme, de Neljä, de Viisi, de Kuusi i de cei ase boboci care îi a teptau. Nu trebuie s v mai spun, c v închipui i i dumneavoastr ce gâgâial se stârni deodat i ce bucurie a fost când v zur c gâscanul cel alb i Dunfin izbutiser s -l afle pe N pârstoc.... Versantele muntelui Taberg erau acoperite cu p duri destul de înalte, îns culmea era ple uv i de pe ea se putea vedea h t departe, de jur împrejur. Spre r rit, spre miaz zi ori spre apus nu se z rea altceva decât un platou s cios cu p duri întunecoase de brad, cu turb rii negre, cu lacuri înghe ate i cu lan uri de mun i plumburii. Dar spre miaz noapte era cu totul altceva. P mântul p rea a fi fost lucrat acolo cu cea mai mare dragoste i îngrijire. În acea parte se z reau numai mun i frumo i, i râuri erpuind pân la marele lac Vättern, care nu era înghe at i str lucea ca i cum n-ar fi fost plin cu ap , ci cu lumin albastr . La drept vorbind, lacul Vättern f cea tot atât de frumoas întreaga priveli te, împr tiind reflexe albastre i pe rmuri. Boschetele, în imile, acoperi urile i turlele ora ului Jönköping, care se z reau pe malul lacului, erau înv luite într-o lumin albastr care încânta privirea. B iatul î i zicea c dac s-ar afla ri i în cer, ele ar trebui s fie tot atât de albastre. Urmându- i zborul, gâ tele se aflau acum deasupra acelei v i albastre. Erau foarte vioaie i f ceau mult larm , astfel c oricine avea urechi nu putea s le ignore prezen a. Prin partea locului p rea a fi într-adev r prima zi frumoas de — 146 —
prim var . Pân acum, prim vara fusese ploioas i ursuz . Vremea devenind îns deodat frumoas , oamenii începur s doreasc atât de mult c ldura verii i p durile verzi, c le venea greu s i mai vad de treburile lor. Când gâ tele s lbatice trecur slobode i voioase pe deasupra ii, nu mai era jos nicio fiin care s nu se opreasc de la lucru, ca s se uite dup ele. Cei dintâi le v zur minerii de la Taberg, care scoteau minereul chiar de la suprafa . Auzindu-le gâgâind, oprir lucrul, iar unul din ei le strig : — Încotro merge i? Încotro merge i? Gâ tele nu în eleser ce spusese minerul, dar b iatul auzi întrebarea i, aplecându-se pe spinarea gâscanului, r spunse în locul lor: — Ne ducem unde nu sunt nici târn coape, nici ciocane. Auzind aceste cuvinte, minerii crezur c gâ tele î i schimbaser gâgâitul cu glasul omenesc, ca s exprime îns i dorin a lor. — Mergem i noi! Mergem i noi! strigar minerii. — Nu anul sta! r spunse b iatul. Nu anul sta! Gâ tele s lbatice o luar apoi de-a lungul râului Taberg spre lacul Munk, stârnind în toate p ile aceea i zarv . Pe fâ ia îngust de p mânt ce desparte lacurile Munk i Vättern se înal ora ul Jönköping, cu marile lui instala ii industriale. Gâ tele zburar mai întâi pe deasupra fabricii de hârtie „Lacul Munk”. Tocmai se d duse pauza de la amiaz i pâlcuri lungi de muncitori se scurgeau pe poarta fabricii. Auzind gâgâitul gâ telor s lbatice, se oprir o clip s le asculte. — Încotro merge i? Încotro merge i? strig un lucr tor. Gâ tele nu în eleseser ce spunea, dar b iatul r spunse în locul lor: — Ne ducem unde nu-s ma ini, nici cazane cu aburi. Auzind acest r spuns muncitorii crezur c gâ tele î i schimbaser gâgâitul cu glasul omenesc, ca s exprime îns i dorin a lor. — Mergem i noi! strigar o mul ime dintre ei. Mergem i noi! — Nu anul sta! r spunse b iatul. Nu anul sta! Gâ tele s lbatice zburar apoi pe deasupra vestitei fabrici de chibrituri de pe malul lacului Vättern, mare cât o cetate, care î i în a spre cer co urile ei uria e. Prin cur i nu se vedea nici ipenie, de om, dar într-o sal întins treb luiau lucr toarele — 147 —
tinere, care umpleau cutii cu chibrituri. De dragul vremii frumoase de afar deschiseser o fereastr . i a a se f cu c prin fereastra aceea p trunser pân la ele strig tele gâ telor... Cea care era mai aproape de fereastr se aplec în afar cu o cutie de chibrituri în mân i strig : — Încotro merge i? Încotro merge i? — Ne ducem în ara în care nu-i nevoie nici de lumin , nici de chibrituri, zise b iatul. Fata crezu c ceea ce auzise era gâgâitul de gâ te, dar pe urm , rându-i-se c deslu ise câteva cuvinte, strig : — Merg i eu! Merg i eu! — Nu anul sta! r spunse b iatul. Nu anul sta! În partea r ritean a fabricii se înal ora ul Jönköping, pe una din cele mai frumoase pozi ii. Îngustul lac Vättern are rmurile înalte i abrupte, de nisip, atât pe partea r ritean , cât i pe cea apusean . La miaz zi îns , pere ii de nisip se ubrezesc i se casc , spre a face parc loc unei por i mari prin care se poate ajunge la lac. Iar la mijlocul por ii, cu mun ii la dreapta i la stâng i cu Vättern în fa , e situat ora ul Jönköping. Gâ tele zburar pe deasupra ora ului lung i îngust, f când aceea i larm ca i în restul inutului. În ora nu le r spunse îns nimeni. Nici nu era de a teptat ca or enii s se opreasc în strad i s strige la ele. Mai zburar gâ tele ce mai zburar i numai ce ajunser deasupra or elului Huskvarna, situat într-o vale, înconjurat de mun i frumo i i abrup i. De pe în imea unui munte se pr lea într-o cascad lung i îngust un râu. La poalele mun ilor se în au ateliere i fabrici, iar pe mijlocul v ii erau cl dite locuin e muncitore ti înconjurate de livezi. În mijlocul v ii se afla coala. Când treceau în zbor gâ tele s lbatice tocmai sunase clopo elul i o droaie de copii ie ir pe u în rânduri strânse. Erau a a de mul i, încât umplur toat curtea colii. — Încotro merge i? Încotro merge i? strigar copiii, auzind larma gâ telor. — Unde nu-s c i, nici lec ii, r spunse b iatul. — Lua i-ne i pe noi! strigar copiii. — Nu anul sta, ci la anul! r spunse b iatul. Nu anul sta, ci la anul!
— 148 —
LACUL CEL MARE AL PAS RILOR Jarro, bobocul de ra
s lbatic
Tokern e un lac destul de mare, dar pe vremuri se vede c a fost mult mai întins. Oamenii au socotit îns c el acoperea o parte prea mare a esului m nos i au c utat s -i sece apa, ca s poat ara i sem na pe fundul lui. N-au izbutit s -l sece în întregime, cum avuseser de gând, a a c lacul acoper i azi o întindere mare de p mânt. Dup secare, el a r mas atât de scund, încât adâncimea lui nu e nic ieri mai mare de câ iva metri. rmurile lui au devenit lunci ml tinoase, iar pe lac se v d pretutindeni ostroave mici de n mol ie ite la suprafa a apei. Vezi îns c se afl pe lumea asta o plant c reia îi place s stea cu picioarele în ap , dar care î i ine trupul i cre tetul în aer. Planta asta e papura i nic ieri nu-i prie te mai bine ca pe rmurile joase ale lacului Tokern i împrejurul ostroavelor de mol cu care e pres rat. Atât de bine îi prie te acolo, încât cre te înalt peste un stat de om i deas încât e aproape cu neputin treac cineva cu luntrea prin ea. Alc tuie te astfel o centur lat i verde de jur împrejurul lacului i din pricina asta lacul nu e accesibil decât în unele locuri de unde oamenii au înl turat papura. Dac papura nu face cas bun cu oamenii, ea ap i ad poste te în schimb multe alte viet i. În mijlocul ei se afl o sumedenie de ochiuri i de canale cu ap verde, st toare, unde laolalt cu iarba-broa tei cresc din bel ug linti a i r borina, în care mi un plevu i larve de ân ari, ca i alte gâng nii. Pe malurile acestor ochiuri i canale se afl o mul ime de locuri ascunse, în care p rile î i clocesc ou le i î i hr nesc puii, f fie tulburate de vr jma i i de grija mânc rii. În papura lacului Tokern tr ie te i un num r foarte mare de ri din cele care se adun acolo an de an, pe m sur ce afl despre existen a acestui s la minunat. Întâi i întâi s-au aciuat acolo ra ele s lbatice, ce i azi se afl cu miile prin acele p i. Ele îns nu mai sunt st pâne pe tot lacul, c ci au fost nevoite s împart spa iul cu alte p ri: lebede, cufundari, li e, bodârlani i multe altele. Tokern e cel mai mare lac din Suedia, unde î i au s la ul — 149 —
rile, iar acestea se pot socoti cu drept cuvânt fericite într-un astfel de refugiu. Nu se tie îns dac ele vor mai fi mult vreme st pâne pe tufele de papur i pe rmurile de n mol, deoarece oamenii nu pot s uite c pe fundul lacului se afl o mare întindere de p mânt bun i roditor. În discu iile lor ei aduc mereu vorba despre secarea acestui lac. Pe Vremea când Nils Holgersson c torea în tov ia gâ telor lbatice, se afla pe lacul Tokern o ra cu numele de Jarro. Era doar un boboc, care nu tr ise decât o var , o toamn i o iarn . Acum vie uia cea dintâi prim var a sa. Venise de curând din nordul Africii i ajunsese la Tokern de timpuriu, când lacul era acoperit înc cu ghea . Într-o sear , pe când se desf ta preumblându-se pe lac cu ceilal i boboci, un vân tor desc rc asupra lor câteva focuri de pu i Jarro fu lovit în piept. Era cât pe ce s piar . Ca s nu încap totu i pe mâna omului care îi împu case, Jarro zbur mai departe cât îl inur puterile. Nu se mai gândea încotro mergea, ci se silea s ajung cât mai departe. Zbur el ce zbur , pân ce se sim i f vlag . Spre norocul s u îns , nu mai era deasupra lacului. Zburase spre uscat, iar în clipa în care îl p sir puterile, se pr bu i f sim ire în dreptul por ii unei ferme ne ti de pe rm. Nu mult dup aceea, trecu pe acolo un argat i, v zându-l, se duse s -l ridice. Jarro îns , care nu dorea altceva decât s moar lini tit, î i adun cele din urm puteri i îl ciupi pe argat de un deget, ca s -i dea drumul. Dar nu izbuti s i recapete libertatea. Atacul avu îns un rezultat bun. Argatul b de seam c pas rea era înc vie i o duse frumu el în cas , s-o arate st pân si, o femeie tân cu înf are blând . Femeia lu bobocul din mâna argatului îl dezmierd pe spinare, v zând cât era de frumos, cu capul verde, str lucitor, cu gulera alb, cu spinarea ro cat i cu ochiuri albastre pe pene, î i zise c ar fi p cat s moar . De aceea f cu repede un co ule i culc pas rea în el. Jarro se zb tu în co ule câtva timp i se lupt s scape. În cele din urm îns , în elegând c oamenii nu aveau de gând s -l omoare, se lini ti. i se sim ea destul de bine în co ule ul înc tor. Abia acum se putea observa cât era de istovit din cauza nilor i a sângelui pierdut. V zându-l în ce stare se afl , st pâna casei lu co ul i-l a ez într-un loc mai ferit, lâng vatr . Când îl puse din nou jos, Jarro închise ochii i adormi. Dup câteva clipe se trezi, sim indu-se pip it de cineva. Când — 150 —
deschise ochii, îl cuprinse o team atât de grozav , încât era cât pe ce s i piard firea. Soarta lui era pecetluit , de bun seam , c ci avea în fa un du man mai primejdios decât oamenii i p rile pitoare. Acel du man nu era nici mai mult, nici mai pu in decât însu i Cezar, prepelicarul mi os, care îl adulmeca de zor, cu o mare curiozitate. Cât team încercase Jarro în vara trecut , când era doar un bobocel galben, de câte ori se r spândea prin tufele de papur zvonul: „Vine Cezar! Vine Cezar!...” Când v zuse câinele cu pete negre i albe i cu gura plin de din i r zb tând prin papur , crezuse c se afla înaintea mor ii. Totdeauna n jduise c nu va tr i clipa în care avea s se g seasc fa în fa cu Cezar. i iat c , spre nenorocul lui, c zuse chiar pe terenul fermei unde- i ducea via a i acel câine. Cezar se afla acum deasupra bobocului i-l privea cu ni te ochi curio i i r i. — Cine e ti tu? mârâi el. Cum ai intrat aici în cas ? Nu faci cumva parte din p rile care tr iesc în papura de pe lac? Jarro abia avu curaj s -i r spund . — Nu fi sup rat pe mine, Cezar, c am intrat în cas , zise el. Nu sunt eu de vin . Am fost împu cat i r nit. Oamenii, doar nu al ii, m-au a ezat aici în co . — Da? Oamenii te-au a ezat aici? se mir Cezar. Vor s te lecuiasc , desigur. Eu, unul, cred îns c ar face mai bine s te nânce, o dat ce le-ai picat în mân . În orice caz, e ti ap rat aici în cas . Nu trebuie s i fie team . N-o s i fac niciun r u. Acuma nu suntem pe lacul Tokern, la vân toare... Cezar se duse apoi s se culce lâng vatra în care focul ardea cu fl ri mari i juc e. Dându- i seama c sc pase de acea primejdie îngrozitoare, Jarro adormi din nou, cople it de oboseal . Când se trezi a doua oar , v zu în fa a lui o strachin cu ap i un pumn de gr un e. Era bolnav, dar, pe lâng boal , îl chinuia i foamea, a a c începu s m nânce. zându-l c ciugule te cu l comie gr un ele, st pâna veni la el i-l alint bucuroas . Pe urm Jarro adormi iar i. Câteva zile la rând nu f cu altceva decât s m nânce i s doarm . Într-o diminea , Jarro se sim i atât de bine, c ie i din co ule i începu s se preumble prin odaie. Nu ajunse totu i prea departe, c ci deodat îl apuc o sfâr eal i se pr bu i la p mânt, s mai tie de el. Vezi îns c Cezar era i el în odaie. Numaidecât veni lâng Jarro i odat î i deschise gura cea mare, apucându-l de-o arip . Jarro crezu fire te c Cezar avea de gând — 151 —
-l mu te i s -l omoare, a a c -l trecur toate spaimele. Dar câinele îl duse înapoi la co ule , f s -i fac niciun r u. De la întâmplarea asta, Jarro c o încredere a a de mare în Cezar, la preumblarea urm toare prin cas se duse la câine i se a ez lâng el. Pe urm r maser amândoi buni prieteni i Jarro dormea zilnic câteva ceasuri între labele câinelui. i mai devotat decât fa de Cezar era Jarro fa de st pâna casei. De ea nu se speria câtu i de pu in i, de câte ori venea s -i aduc mâncare, o mângâia pe mân cu c orul. Când o vedea ie ind din cas , suspina de durere, iar când se întorcea o saluta în graiul lui. Jarro uit repede cât de mult se temuse mai înainte de câini i de oameni. I se p ea c erau blânzi i buni, a a c -i erau dragi. Dorea s se fac s tos, ca s poat zbura înapoi la lacul Tokern i s povesteasc ra elor s lbatice c vechii lor du mani nu erau primejdio i, a a c nu trebuiau s se mai team de ei. Bobocul b gase de seam c , atât oamenii, cât i Cezar, aveau ochi blânzi în care se putea uita cu drag. Singura vie uitoare din cas de ale c rei priviri se ferea era pisica Clorina. Nu-i f cea nici ea vreun r u, dar nu putea avea încredere în mâ , socotind-o ireat i pref cut , în afar de asta, pisica îl dojenea mereu c s-a ata at de oameni i c -i iube te. — Tu crezi c ei te îngrijesc pentru c le placi, zise Clorina întruna din zile. Las c-o s vezi cu ochii t i ce se întâmpl , când vei fi gras i durduliu. Or s i suceasc gâtul i-or s te pun la frigare, eu îi cunosc destul de bine doar! Jarro avea o inim sim itoare i devotat , ca toate p rile, de altfel, i se întrista nespus de mult când auzea astfel de lucruri. Nici prin gând nu-i trecea c st pâna casei ar fi avut inima s -i suceasc gâtul i nici nu putea crede a a ceva despre fiul ei, ie ul care edea ceasuri întregi lâng co ule ul p rii spunându-i câte i mai câte, de nu mai termina. În mintea lui î i zicea c le era drag la amândoi, a a cum îi erau i ei dragi lui. Într-o zi, pe când Jarro i Cezar se aflau la locul lor obi nuit din fa a vetrei, Clorina începu iar s -l cic leasc pe boboc: — Nu tiu, Jarro, ce ve i face voi, ra ele s lbatice, la anul, când lacul Tokern va fi uscat i pref cut în ogoare, zise Clorina, pref cându-se a fi tare îngrijorat . — Ce vrei s spui, Clorina? strig Jarro, s rind în sus speriat. — Mereu uit, Jarro, c tu nu-n elegi graiul oamenilor, ca Cezar i ca mine, r spunse cu iretenie pisica. Altfel ai fi auzit ce-au — 152 —
spus oamenii care au fost ieri aici în cas , anume c toat apa din Tokern va fi secat i c la anul fundul lacului va fi uscat ca podeaua asta a casei... i atunci eu m -ntreb: unde ve i pleca voi, ra ele s lbatice? Încotro v ve i duce? Auzind aceste vorbe, Jarro se sup foc. — E ti r ut cioas ca o li , strig el la Clorina. Tu nu urm re ti alt scop decât s m asmu i împotriva oamenilor. Nu cred c ei inten ioneaz s fac a a ceva. Ei tiu doar c lacul Tokern este proprietatea ra elor s lbatice. Ce motiv ar avea s lase atâtea p ri de izbeli te i s le nenoroceasc ? Ai n scocit de bun seam acest lucru ca s m sperii. Bine-ar face vulturul Gorgo s te sfâ ie! Bine-ar face st pâna casei s i tund must ile! Jarro nu putu îns s-o reduc la t cere pe Clorina cu una, cu dou . — Aha! Crezi, prin urmare, c eu mint? zise pisica. Întreab -l atunci pe Cezar. Asear era i el în cas . Cezar nu minte niciodat . — Cezar, zise Jarro, tu-n elegi graiul oamenilor mult mai bine decât Clorina. Spune c ea n-a auzit bine. Gânde te-te ce s-ar întâmpl dac oamenii ar seca lacul Tokern i i-ar transforma fundul în ogoare. Nu s-ar mai g si iarba-broa tei sau alt hran pentru ra ele b trâne, nici plevu , mormoloci sau larve de ân ari pentru bobocii lor. Ar disp rea atunci i tufele de papur în care bobocii se pot ascunde pân ce-nva s zboare. Toate ra ele ar fi silite s plece în alt parte. Unde vor g si îns un ad post a a de bun ca Tokern? Spune, Cezar, c Clorina n-a auzit bine! Poza nils10 [P183] În r stimpul acestei convorbiri, Cezar avu o atitudine despre care nu tiai ce s crezi. Fusese treaz o bun bucat de vreme, dar în clipa când Jarro i se adres , cerându-i r spuns, Cezar începu ca te, punându- i botul pe labele din fa i adormi bu tean; cât ai zice pe te. De sus, de pe vatra unde st tea tol nit , pisica se uita la Cezar cu un zâmbet viclean. Pas re de nad Duminic , 17 aprilie — 153 —
Dup câteva zile, Jarro se sim i atât de bine, încât putu s zboare prin toat casa. St pâna îl dezmierda mereu iar b ie elul alerga prin curte s culeag pentru el primele fire de iarb rite. Când îl mângâiau, Jarro î i zicea c , de i era acum destul de zdrav n ca s poat zbura oricând spre lacul Tokern, nu-i venea s se despart de oameni. Era bucuros s r mân toat via a la ei. Într-o zi îns , dis-de-diminea , st pâna puse peste Jarro un fel de c stru sau de la , care-l împiedica s se foloseasc de aripi, i-l d du apoi argatului care-l g sise. Omul îl puse subsuoar i porni cu el spre lac. Ghea a se topise cât timp Jarro z cuse. Papura veche i uscat de anul trecut r sese înc pe marginea lacului i a ostroavelor, dar toate plantele acvatice începuser a da l stare la fundul apei, iar vârfurile verzi ajunseser la suprafa . Ciocurile încovoiate ale corlelor se i eau din p puri . Cufundarii se fuduleau cu gulerele noi de pene la gât, iar sitarii adunau de zor paie pentru cuiburi. Argatul se sui într-o lotc , îl a ez pe Jarro pe fundul ei i începu a vâsli pe lac. Jarro, care se obi nuise între timp s a tepte numai binele de la oameni, îi spuse lui Cezar, venit o dat cu ei, c era foarte recunosc tor argatului c -l adusese pe lac. Acesta navea nevoie s -l supravegheze prea îndeaproape i s -l in prizonier cu prea mult zel, c ci Jarro nu avea de gând s fug . Dar Cezar nu r spunse nimic. Era foarte scump la vorb în diminea a aceea. Singurul lucru care i se p ru cam ciudat lui Jarro e c argatul luase pu ca cu el. Nu-i venea s cread c vreunul din oamenii ace tia buni de la ferm ar fi fost în stare s împu te p ri. În afar de asta, Cezar îi spusese c nu se vâna pe acea vreme. — Vânatul e oprit acum, spusese el, de i acest lucru nu m prive te pe mine... Argatul mâna îns lotca spre unul din ostroavele de n mol împresurate de p puri . Acolo se d du jos, f cu o c pi de papur veche i se a ez înd tul ei. Jarro r mase pe n mol cu c strul peste aripi, legat de lotc cu o sfoar lung . Deodat z ri ni te boboci de ra e s lbatice în tov ia c rora cutreierase cândva lacul. Erau departe, dar Jarro îi chem la el cu strig tele puternice. Bobocii r spunser i se apropiar într-un stol mare, frumos. Abia se apropiaser c Jarro i începu s le povesteasc despre salvarea lui miraculoas i despre bun tatea omeneasc . În aceea i clip , în spatele lui pocnir dou — 154 —
împu turi. Trei ra e c zur moarte în p puri , iar Cezar se b în ap i le prinse. Abia atunci s-a luminat, Jarro. Oamenii îl salvaser ca s -l poat folosi ca pas re de nad . i izbutiser , dup cum se vedea!... Trei ra e pieriser din pricina lui. S moar de ru ine i mai multe nu! I se p rea c pân i prietenul s u Cezar se uita la el cu dispre , iar dup ce se înapoiar acas nu mai avu curaj s se culce lâng câine. A doua zi diminea , Jarro fu dus din nou la lac. i de data asta ri ni te ra e. Cum le v zu îns zburând spre el, le strig : — Fugi i, fugi i! B ga i de seam ! Duce i-v în alt parte! Dup pi a de papur e ascuns un vân tor. Eu nu-s decât o pas re de nad ! Jarro izbuti astfel într-adev r s scoat ra ele din b taia pu tii. Bietul boboc era atât de ocupat cu veghea, încât abia avea r gaz ciuguleasc din când în când câte un fir de iarb . De câte ori se apropia vreo pas re, repeta strig tele de alarm . Îi preveni chiar i pe cufund ri, de i avea ur pe ei, c ci scoteau ra ele din cele mai bune ascunz tori. Nu voia totu i ca din cauza lui s cad prad nenorocirii i alte p ri. Datorit zelului cu care Jarro veghease toat vremea, argatul se întoarse acas de data asta f s fi tras nici m car un singur foc de pu . Cu toate acestea, Cezar p ru mai pu in nemul umit decât în ajun; iar când se f cu sear , îl lu pe Jarro cu gura, îl duse la vatr i-l culc între labele dinainte. Jarro tânjea îns acum în cas i se sim ea foarte nefericit. Îi spunea parc inima c oamenii nu-l iubiser niciodat . De câte ori veneau s -l dezmierde st pâna sau b ie elul, î i vâra ciocul sub arip i se f cea c doarme. Jarro î i continu câteva zile de-a rândul trista lui misiune de a sta de veghe, ajungând s fie cunoscut în toate p ile lacului Tokern. Într-o diminea , pe când striga ca de obicei: „Fi i atente, zbur toarelor, nu v apropia i de mine! Nu-s decât o pas re de nad !” v zu plutind pe ap spre locul unde era legat un cuib de cufundar. Nu era ceva deosebit. Era un cuib din anul trecut, i deoarece cuiburile de cufund ri sunt f cute în a a fel încât pot pluti pe ap ca ni te luntri e, se întâmpl adeseori ca ele s ceasc pe lac. Jarro se uit îns lung la cuib cum venea drept spre ostrov, ca i când l-ar fi condus cineva. Când ajunse aproape de el, Jarro v zu în cuib un prichindel, cel mai mic pe care-l pomenise de când era pe lume, care vâslea de — 155 —
zor cu un be or. Prichindelul acela strig la el: — Apropie-te, Jarro, cât mai mult de ap i preg te te-te de zbor! în curând vei fi slobod. În clipa urm toare, cuibul de cufundar era lâng mal, îns micul vâsla nu-l p si, ci r mase lini tit, ghemuit între crengu e i paie. Jarro mai c încremenise. St tea cu frica în sân s nu fie descoperit salvatorul s u. Sosi apoi în zbor un cârd de gâ te s lbatice. Jarro se dezmetici i le preveni cu strig te puternice, dar gâ tele zburar mai departe încoace i încolo pe deasupra lui. Se aflau la o în ime atât de mare, încât erau ferite de b taia pu tii. Argatul fu ispitit s trag câteva focuri asupra lor. N-apucase bine s le trag , c prichindelul s ri pe mal, scoase un cu ita de la brâu i din dou ieturi sfârtec la repezeal c strul în care era prins Jarro. — Zboar acuma, Jarro, pân ce omul nu- i încarc arma din nou! strig el, s rind imediat, în cuibul de cufundar i îndep rtându-se de mal. Vân torul era cu ochii la gâ te i nu b gase de seam c Jarro fusese liberat. Cezar prinsese îns mi carea. În clipa în care bobocul î i în a aripile, se n pusti asupra lui i-l în de ceaf . Jarro ipa de mai mare jalea, dar prichindelul care-l salvase îi zise foarte lini tit lui Cezar: — Dac e ti cinstit, a a cum pari a fi nu po i sili o pas re bun stea aici i s atrag pe altele în nenorocire. Auzind aceste cuvinte, Cezar îi d du drumul lui Jarro. — Zboar , Jarro! îl îndemn el. E ti prea bun, într-adev r, ca s sluje ti drept pas re de nad . Nu în scopul sta voiam s te opresc, ci din cu totul alt pricin : casa f tine o s -mi par pustie. Secarea lacului Miercuri, 20 aprilie Casa r mase într-adev r pustie dup plecarea lui Jarro. Câinele i pisica se plictiseau, nemaiputându-se ciorov i din cauza lui, iar st pâna era trist c nu mai auzea m itul vesel al bobocului care o încânta de câte ori venea s -l vad . Cel mai mult îi era îns dor de el b ie elului Per Ola; Nu avea decât trei ani i era singurul copil al st pânilor. În toat via a lui nu avusese un tovar de — 156 —
joac la fel ca Jarro, care s -i fac toate voile, i de aceea îl îndr gise. Auzind c bobocul plecase de la ferm – ca s i duc iar i via a pe lac laolalt cu suratele lui b ie elul nu se putea împ ca deloc cu gândul sta i î i f cea fel de fel de socoteli cum -l aduc înapoi. Per Ola st tuse ceasuri întregi de vorb cu Jarro, pe când acesta edea lini tit în co ule , i era încredin at c bobocul în elegea tot ce-i spunea. De aceea o rug pe maic -sa s -l duc pe lac, ca s -l întâlneasc pe Jarro i s -l înduplece s vin înapoi. Maic -sa nici nu voi s aud de a a ceva, dar b ie elul nu se l i nu renun la planul pe care i-l f cuse. A doua zi dup dispari ia lui Jarro, Per Ola se zbenguia prin curte. Se juca singur ca de obicei. Cezar era îns pe treptele sc rii. Când d duse drumul afar b iatului, st pâna îi spusese câinelui: „Ai grij , Cezar, de Per Ola!” Dac lucrurile s-ar fi petrecut ca de obicei, Cezar ar fi împlinit porunca st pânei, – iar b iatul ar fi fost atât de bine supravegheat, nu l-ar fi p scut nicio primejdie. Din nefericire îns , Cezar nu era în apele lui în timpul acela. Aflase c ranii din preajma lacului Tokern se strângeau adesea la sfat s pun la cale secarea lacului i c lucrul acesta fusese chiar hot rât. Vestea asta îl tulburase peste m sur . A adar, ra ele urmau s i ia în curând lumea în cap, iar Cezar n-ar mai fi avut niciun loc unde s vâneze... Cu gândul la aceast nenorocire, câinele uit cu totul c primise porunc s -l supravegheze pe Per Ola. Cum se v zu singur în curte, b ie elul socoti c era momentul prielnic s coboare la lac i s stea de vorb cu Jarro. Deschise o porti i porni în direc ia lacului, pe c rarea care ducea spre lunc . Cât vreme putea fi v zut de cei de acas , merse tipa-tipa, dar pe urm î i iu i pa ii. Se temea s nu-l z reasc maic -sa ori altcineva i s -l cheme înapoi. Nu voia s -i pricinuiasc niciun r u bobocului, ci numai s -l înduplece s se întoarc la ferm . Era sigur îns c ai lui n-ar fi încuviin at ceea ce f cea acum. Ajungând pe malul lacului, Per Ola îl strig pe Jarro de câteva ori. Pe urm st tu câtva timp în a teptare, dar ia-l pe Jarro de unde nu-i! E drept c z ri mai multe p ri care sem nau cu ra ele s lbatice, dar acestea zburar mai departe f s -l ia în seam . B iatul pricepu astfel c niciuna din ele nu era cea c utat de el. zând c Jarro nu vine la el, Per Ola î i f cu socoteala c l-ar putea g si mai u or dac s-ar duce pe lac. Lâng lac se aflau mai — 157 —
multe luntre bune, dar, ca un f cut, toate erau legale. Singura slobod era o lotc veche i cr pat , atât de hârbuit , c nimeni nu se mai slujea de ea. Per Ola se sui totu i în lotc , f s -i pese avea fundul plin cu ap . De vâsle nu se putea folosi, c ci nu-l ajutau puterile. În schimb, ca s înainteze, începu s se legene în lotc . Nu încape îndoial c niciun om nu fusese în stare pân atunci s conduc în acest fel o luntre pe lacul Tokern. Dar când nivelul apei e ridicat i nenorocirea pa te o f ptur omeneasc , copiii mici au o dib cie minunat de a se avânta pe un lac chiar într-o lotc hârbuit . Nu trecu mult i Per Ola plutea pe Tokern, strigându-l pe Jarro. În timp ce vechea lotc se leg na astfel pe valuri, cr turile ei se l rgir i mai mult, l sând apa s intre în voie. Dar lucrul sta nu-l interesa câtu i de pu in pe b iat. edea pe b ncu a din fa i striga la orice pas re pe care o vedea, mirându-se întruna c Jarro tot nu se ivea. În cele din urm , Jarro îl z ri pe Per Ola. Din ascunzi ul unde se afla, bobocul auzi c cineva îl chema cu numele pe care-l avusese printre oameni i în elese c b iatul venise pe lac s -l caute. Era nespus de bucuros v zând c o f ptur omeneasc îl iubea în adev r. Zbur ca o s geat spre Per Ola, se a eza lâng el i se l mângâiat de b iat. Erau amândoi foarte ferici i c se vedeau iar i împreun . Jarro b îns de seam imediat în ce stare jalnic se afla lotca; plin pe jum tate cu ap i gata s se scufunde. C ut s -l conving pe b iat c , de vreme ce nu era în stare nici s zboare, nici s înoate, trebuia s trag de îndat la mal, dar i-ai g sit cu cine!... Ola nu-l în elegea de fel. Jarro nu mai pierdu atunci nicio clip i fugi dup ajutor. Nu trecu mult i se întoarse, aducând în spinare un pici mult mai mic decât Per Ola. De n-ar fi avut grai i nu s-ar fi mi cat, iatul ar fi crezut c era o p pu . Piciul îi porunci lui Per Ola s scoat din fundul lotcii o pr jin lung i sub ire i s încerce s-o propteasc de malul unuia din ostroavele cu p puri . Apoi s se opinteasc zdrav n în ea. B iatul îi d du ascultare i izbutir astfel împreun s urneasc lotca din loc. Din câteva opinteli ajunser la un ostrov înconjurat de papur , i acolo b ie elul fu sf tuit s se dea jos. În clipa în care Per Ola puse piciorul pe uscat, luntrea se umplu cu ap i se duse la fund. zând acest lucru, b iatul se posomorî, c ci era sigur c rin ii îl vor dojeni aspru. Era tocmai gata s plâng , dar se — 158 —
întâmpl chiar atunci un lucru care-i ab tu gândul în alt parte. Un stol de p ri mici, cenu ii, se l pe ostrov, iar piciul îl duse la acele zbur toare, spunându-i cum le chema i ce ziceau ele. Noutatea asta care-l desf ta nespus de mult îl f cu pe Per Ola s uite de toate necazurile. Cei de acas observaser între timp c b iatul disp ruse i porniser în c utarea lui. Au luat la rând înc pere cu înc pere, apoi dependin ele, dar nu l-au aflat. Dac au v zut, l-au c utat în pu i în beci, apoi pe uli e i pe toate potecile din jurul casei. Neg sindu-l, au întrebat atunci pe la casele vecine dac nu se cise cumva pe acolo, iar la urm s-au dus dup el la lac. De sit îns nu l-au putut g si. Cezar î i d du seama din primele clipe c to i ai casei îl c utau pe Per Ola; nu f cu îns nimic ca s -i ajute s -i dea de urm . St tea lini tit, ca i cum toat întâmplarea asta nu l-ar fi interesat câtu i de pu in. Într-un târziu fur descoperite ni te urme de pa i lâng locul unde se aflau luntrile legate de rm, iar lumea constat c erau ale b iatului. Se observ apoi c lipsea lotca cea veche i cr pat . Abia atunci oamenii care se adunaser buluc începur s priceap ce groz vie se întâmplase. Tat l lui Per Ola i arga ii ce se aflau pe aproape se urcar întro luntre i pornir s -l caute pe b iat. Au vâslit ei pe lac pân spre sear , dar de z rit nu l-au z rit nic ieri. Nu- i puteau închipui acum altceva decât c lotca cea veche se scufundase i c micu ul cea f suflare pe fundul lacului. Veni seara i mama b iatului porni singur s cutreiere tot rmul. To i erau convin i c Per Ola se înecase, dar biata mam mai avea înc un strop de n dejde. Ea nu voia s cread a a ceva i-l c uta pretutindeni f odihn . Îl c ut printre tufele încâlcite de papur i pipirig. Îl c ut pe tot rmul ml tinos, f s in seama c i se înfundau picioarele în n mol i ca era ud leoarc . Era în culmea dezn dejdii. Inima îi zvâcnea cu putere. Nu plângea, dar î i frângea mâinile i î i chema feciora ul cu glas tare i tânguitor. În jurul ei se auzeau strig te de ra e, de lebede i de corle. Avea impresia c p rile acelea se ineau dup ea, bocind i tânguindu-se i ele. „Desigur c le doare ceva dac se v iet astfel”, î i zicea ea. Se gândi apoi din nou la ea. Dar oare de ce numai pe p ri le auzea tânguindu-se? Ele nu aveau doar nicio sup rare... Lucru ciudat: p rile nu t cur nici dup apusul soarelui. — 159 —
Mama lui Per Ola auzi nenum ratele stoluri de p ri, care se aflau pe lacul Tokern, sco ând un strig t de jale dup altul. Multe din ele o urm reau oriunde se ducea, altele zburau cu repeziciune pe lâng ea. Tot v zduhul era plin de jelanii i de tânguiri. Durerea îi deschise îns inima. I se p rea c nu era atât de departe de celelalte vie uitoare, cum sunt oamenii îndeob te, în elese mult mai bine ca înainte soarta bietelor p ri. Ele aveau ca i ea grija c minului i a odraslelor, între p ri i ea, deosebirea nu era a a de mare cum crezuse pân atunci. Se gândi apoi c era un lucru ca i hot rât ca toate acele mii de lebede, de ra e i de bodârlani s i piard c minele de pe lacul Tokern. „Va fi tare greu de ele!...” î i zise femeia. „Unde- i vor mai cre te puii de-acum încolo?” Se opri gândindu-se la toate aceste lucruri. Transformarea unui lac în ogoare i izlazuri p rea s fie un lucru bun i folositor, dar acel lac putea s fie altul, nu numaidecât Tokern, un lac în care s nu- i aib cuiburile atâtea mii de viet i. În timpul acestei convorbiri dintre cei doi so i, Cezar se afla lâng vatr . Î i în ase capul i asculta cu luare-aminte. Când socoti c cele auzite erau sigure, veni la st pân -sa, o apuc de fust i o duse spre u . — Ce faci, Cezar? zise ea c utând s dea câinele la o parte. tii poate unde e Per Ola? exclam femeia apoi, având parc o presim ire. Cezar începu s latre i s se arunce asupra u ii. Femeia o deschise i câinele o lu în goana mare spre lacul Tokern. St pâna lui Cezar era atât de sigur c el tia unde se afl b iatul ei, încât alerg dup el într-un suflet. Nu ajunser bine la rm c i auzir plânsete de copil venind dinspre lac. Per Ola petrecuse ziua cea mai pl cut din via a lui în tov ia lui N pârstoc i a gâ telor s lbatice, dar acum începuse s plâng , ci era fl mând i se temea de întuneric. V pute i închipui i voi, dragi cititori, ce bucurie a fost pe b ie el când p rin ii lui i Cezar au venit s -l ia acas !
FOTA DE P NUR Sâmb — 160 —
, 23 aprilie
iatul se în a mereu în v zduh. Sub el se afla marele es al Östergötlandului. Ghea a i z pada care acoperiser pân de curând esul nu se mai vedea pe nic ieri. Peste tot începuser muncile de prim var . — Ce-or fi norii aceia lungi care se târ sc pe ogoare? întreb dup un timp b iatul. — Pluguri i boi! Pluguri i boi! r spunser în cor gâ tele lbatice. Boii se urneau agale pe brazde. Abia puteai b ga de seam c se mi cau. Gâ tele începur a striga la ei, luându-i în zeflemea, dup cum le era obiceiul: — Nici la anul n-o s-ajunge i la cel lalt cap t! Nici la anul n-o sajunge i la cel lalt cap t! Dar nici boii nu r maser datori cu r spunsul. Î i ridicar boturile în vânt i începur s mugeasc de h uleau dep rt rile: — Nu v e ru ine, haimanalelor? Mai mult folos aducem noi într-un ceas, decât voi în toat via a! Prin unele p i, plugurile erau trase de cai. Ace tia mergeau mai iute decât boii, dar gâ tele se luar i cu ei la har : — Ru ine s v fie c-a i ajuns s face i treab de boi! — i vou s v fie ru ine c face i treab de trântori! nechezar caii drept r spuns. În timp ce caii i boii erau la câmp, berbecul unei gospod rii se preumbla agale prin ograd . Tuns proasp t i sprinten, î i g sise i el de lucru: trântea copiii în arin , alunga dul ul din cote i pe urm umbla fudul de colo pân colo, de parc ar fi fost singurul st pân al gospod riei. — Berbecule, berbecule, unde i-e lâna? îl întrebar gâ tele lbatice zburând pe deasupra lui. — Au trimis-o la fabricile Drag din Norrköping, r spunse berbecul cu un beh it prelung. — Berbecule, berbecule, unde i-s coarnele? întrebar gâ tele din nou. Spre marea lui p rere de r u îns , berbecul nu avusese niciodat coarne i nimeni nu-i putea face un necaz mai mare decât s -l întrebe de ele. De ciud începu s sar i s împung aerul cu capul. Pe osea mergea un om care mâna din urm o ciurd de purcei. Godacii nu aveau decât vreo câteva s pt mâni i urmau s fie vându i în partea de sus a rii. A a mici cum erau, umblau — 161 —
sprinteni i lipi i unul de altul, ca s fie bine ap ra i de s-ar fi ivit vreo primejdie. — Gui , gui , gui ! Prea repede ne-au luat de la sânul mamei! Gui , gui , gui ! Ce soart ne a teapt oare, s rmanii de noi? se tânguiau purcelu ii. Pe gâ te nu le l inima s i bat joc de ni te f pturi atât de mici. — V a teapt o soart mai bun decât crede i voi! strigar ele, zburând în apropierea lor i dându-le curaj. Gâ tele nu erau niciodat a a de vesele ca atunci când treceau pe deasupra unui es. Nu se gr beau de fel i zburau de la o ferm la alta, glumind cu animalele domestice. Aflându-se deasupra esului, lui N pârstoc îi veni în minte o poveste pe care o auzise pe vremuri. Multe din pove ti se pierduser în negura uit rii, dar de amintit tot î i amintea c în asta era vorba de o fot cusut pe jum tate cu fir i pe jum tate cu p nur sur . St pâna fotei o împodobise cu atâtea m rg ritare i pietre scumpe, încât reu ise s-o fac mai frumoas i mai de pre decât una de zarpa35. iatul î i amintise de acea fot uitându-se în jos la Östergötland, deoarece acesta era un es mare, cuprins între dou inuturi cu mun i p duro i, unul la miaz noapte i altul la miaz zi. Amândou inuturile erau albastre i nespus de frumoase, lucind în lumina dimine ii de parc ar fi fost acoperite cu v luri de aur; iar esul, care nu era decât un ir de ogoare ple uvite de iarn , nu oferea o priveli te mai frumoas decât o nur sur . Gâ tele trecuser de muntele Omberg i zburau spre r rit, dea lungul canalului Göta. Canalul se preg tea i el de var . Cete de muncitori îi înt reau malurile i îi c tr neau por ile mari de la st vilare. i în ora ul Linköping se lucra de zor în întâmpinarea prim verii. Zugravi i zidari h rniceau pe schele, ca s dea caselor o înf are cât mai frumoas . Fete sârguincioase se urcaser pe prichiciul ferestrelor deschise i sp lau geamurile. În porturi erau dichisite cor biile i vapoarele, de luceau lun . La Norrköping gâ tele s lbatice p sir esul i zburar peste 36 Kolmården . Câtva timp au trecut de-a lungul unei vechi osele 35 36
Zarpa – stof scump de m tase, esut cu fir de aur i argint. Kolmården – inut p duros lung de aproape 100 km i lat de — 162 —
accidentate, care erpuia al turi de v unii, pe sub pere i pr stio i de munte. Pe când zburau pe acolo, b iatul scoase deodat un ip t. B nindu- i picioarele de neastâmp rat ce era, sc pase jos unul din galen i. — Gâscane, gâscane! Mi-a c zut jos galentul! Gâscanul se întoarse i coborî spre p mânt, îns b iatul v zu atunci c doi copii care mergeau pe drum îi luaser galentul de jos. — Suie-te iar, gâscane, strig N pârstoc. E prea târziu! Nu-mi mai pot c ta galentul. Copiii care treceau pe osea erau Osa, p zitoarea de gâ te, i fr iorul ei Mats. Ei v zuser galentul cel mic c zând din v zduh i tocmai îl cercetau. — Pesemne c l-au sc pat jos gâ tele s lbatice! zise micul Mats. Osa t cu câtva timp, cu gândul la acea descoperire. În cele din urm spuse încet, c utând parc a- i aduce aminte de ceva. — Aminte te- i, Mats, de un lucru. Când am trecut pe lâng stirea Öved, am auzit vorbindu-se c ni te rani au v zut un spiridu îmbr cat cu pantalona i de piele i înc at cu galen i de lemn ca un muncitor. Iar atunci când am ajuns la Vittskövle, o feti ne-a povestit c v zuse un dr cu or cu galen i în picioare care zbura c lare pe o gâsc . Pe urm , chiar noi, când ne-am dus acas la bordeiul nostru, am v zut un spiridu îmbr cat la fel, care a înc lecat pe o gâsc i s-a pierdut în zare. Tot el o fi cel care zboar acum pe sus i a sc pat jos galentul. — S tii c-o fi chiar sta! încuviin micul Mats. Întoarser galentul pe fa i pe dos i c tar lung la el, c ci galen i de spiridu i nu se prea g sesc pe drum în orice zi. — Stai pu in, drag Mats, zise Osa, p zitoarea de gâ te. Aici, într-o parte, parc v d scris ceva. — V d i eu, dar îs ni te litere parc-ar fi purici… — Stai s m uit mai bine! Da, scrie a a: Nils Holgersson de la Vemmenhög. — Phi! A a ceva nici c s-a mai pomenit! zise micul Mats.
aproape 40 km, Söderonanland.
la
hotarul
dintre
— 163 —
Östergötland
i
provincia
PARTEA A DOUA
POVESTEA LUI KARR I A LUI P R-SUR Kolmården În partea de sus a golfului Brovik, la hotarul dintre Östergötland i Södermanland, se înal un munte lung de câteva mile, a c rui l ime dep te o mil . Dac i în imea ar fi pe sura lungimii i l imii, muntele ar fi unul din cei mai frumo i din lume. Dar, din p cate, aceast propor ie nu exist . Uneori î i este dat s întâlne ti câte o cl dire care la început a fost pl nuit atât de mare, încât proprietarul nu izbute te niciodat s-o termine. Când te apropii de ea, î i dai seama c are temelii solide, arcade mari i pivni e adânci, dar de v zut nu vezi nici ziduri, nici acoperi , întreaga construc ie se ridic abia câteva picioare de la p mânt. C torul care d cu ochii de acest munte nu poate s nu se gândeasc la o astfel de cl dire l sat în plata domnului, întrucât nu pare a fi un munte ispr vit, ci mai degrab o temelie de munte. În ându- i pere ii abrup i de-a dreptul de pe es, de oriunde îl prive ti îi vezi stâncile falnice, a ezate parc anume ca s creasc pe ele arini uria i. Totul e solid, s lbatic i croit în linii mari; de în ime îns , nici pomeneal . Zidarul a obosit i a l sat balt lucrul înainte de a fi ajuns s dureze povârni uri, piscuri i creste, care s alc tuiasc pere ii i acoperi ul unui munte cu adev rat ispr vit. În schimb, în loc de piscuri i vârfuri, inutul acesta muntos a fost totdeauna acoperit cu copaci mari i înal i. Pe laturile muntelui i prin v i cresc stejari i tei; în jurul lacurilor, mesteceni i arini; pe pere ii abrup i, pini; iar brazii pot fi întâlni i oriunde sesc un pic de p mânt s i înfig r cinile în el. To i ace ti copaci laolalt alc tuiau marele codru Kolmården, pe vremuri atât de temut c oricine era nevoit s -l str bat î i vedea moartea cu — 164 —
ochii. Vechimea acestei p duri e atât de mare, încât e greu de spus cum a ajuns în starea de acum. La început a dus-o desigur greu de tot pe muntele ple uv, dar cu timpul s-a c lit din nevoia de a- i face temelie trainic printre stâncile tari i de a- i scoate bruma de hran dintr-un p mânt pietros. S-a petrecut i cu ea ceea ce se petrece cu mul i care în tinere e tânjesc, dar care cu vremea, pe sur ce cresc, se dezvolt i prind putere. Dup ce a crescut, durea avea copaci cu trunchiuri groase i ramuri împletite într-o re ea de nep truns, cu r cini solide i r zb toare, care erpuiau sub p mânt, fixându-le i înt rindu-l. Era astfel un refugiu minunat pentru fiare s lbatice i pentru tâlhari, care tiau cum s se ca ere i s r zbat prin desi urile ei. Pentru al ii nu era îns deloc ispititoare, fiind întunecoas i rece, încâlcit i f pic de drumuri, m cinoas i plin de ghimpi; iar copacii b trâni reau ni te ar ri cu ramurile lor stufoase i cu trunchiurile acoperite de mu chi. Când oamenii au venit pentru prima oar în Södermanland i în Östergötland, au dat pretutindeni numai de p duri mari. Pe cele de prin v ile roditoare i de pe esuri le-au t iat în scurt vreme. Cum îns p durea din Kolmården se afla pe un teren stâncos i rac, nu se sinchisea deloc de ce se întâmplase cu altele. Cu cât a mas mai mult timp neatins , cu atât s-a dezvoltat mai puternic. Era ca o cetate ale c rei ziduri se îngroa pe zi ce trece, iar cine voia s-o str bat trebuia s i ia securea cu el. Alte p duri se tem de mâna omului. Când era vorba îns de cea din Kolmården, oamenii erau cei care se temeau de ea. Era atât de întunecoas i de încâlcit , c vân torii i culeg torii de vreascuri se r ceau sau piereau înainte de a putea ie i cu mare anevoie din desi urile ei. Cât despre drume ii care aveau cale c tre Östergötland i Södermanland, via a lor era pur i simplu în primejdie. Trebuiau s i fac drum pe potecile înguste, b torite de jivinele codrului, din pricin c popula ia megie nu era în stare s croiasc drumuri prin încâlciturile p durii. Nu existau poduri peste râuri, nici bacuri peste lacuri sau pun i peste b i. În toat p durea nu se afla nicio colib locuit de oameni pa nici. Bârloguri de fiare s lbatice i vizuine de tâlhari se g seau în schimb berechet. Pu ini erau cei care reu eau s-o str bat teferi, dar cu atât mai mare era num rul acelora care c deau în pr stii, se înfundau în mocirle, erau pr da i de tâlhari sau urm ri i de fiare. Dar chiar i cei ce erau megie i cu p durea i nu — 165 —
cutezau niciodat s calce pe acolo aveau neajunsuri din cauza ei, ci ur ii i lupii coborau mereu de pe Kolmården i le sfâ iau vitele. i nici m car nu era chip de stârpit fiarele s lbatice, de vreme ce p durea deas le oferea un loc atât de sigur de ascunz toare. De bun seam c atât popula ia din Östergötland, cât i cea din Södermanland ar fi fost bucuroas s scape de Kolmården. Lucrul acesta era îns greu de înf ptuit atâta vreme cât se g sea mânt arabil în alte p i. Încetul cu încetul îns , oamenii reu ir o domine. Pe povârni urile muntelui, de jur împrejurul p durii, se ivir ferme i sate. Prin p dure începur , de bine, de r u, a fi croite drumuri, iar la Krokek, în plin s lb ticie, c lug rii au durat om stire, unde drume ii g seau refugiu. Codrul continua totu i s domine m re i primejdios, pân ce, într-o bun zi, un c tor care p trunse adânc în desi ul lui descoperi în sânul muntelui minereu. Cum au prins de veste, oamenii s-au n pustit asupra p durii s -i cerceteze bog iile, i rezultatul a fost c puterea ei a început s descreasc . Oameni au început s sape galerii de min , iar pe terenul din jur au în at turn torii i uzine metalurgice. Mare pagub pentru p dure n-ar fi fost din cauza asta, dar buna func ionare a acestor întreprinderi necesita un consum mare de lemn i de c rbuni. C rbunarii i ietorii de lemne d dur iama în b trânul codru înfrico tor. To i copacii din jurul uzinelor fur t ia i, iar terenul pe care crescuser fu transformat în ogoare. Mul i rani se str mutar acolo i, în scurt vreme, pe locurile unde înainte vreme erau numai bârloguri de ur i, ap rur sate noi. Chiar i acolo unde locurile nu erau pe deplin desp durite, copacii b trâni erau t ia i, ca i tufi urile dese. În toate p ile fur croite drumuri, iar fiarele s lbatice fur izgonite, dup cum fur izgoni i i tâlharii. Dup ce oamenii puser în sfâr it st pânire pe p dure, o schingiuir într-un chip s lbatic i f frâu, fie t ind-o, fie arzând-o, fie pref când-o în mangal. Nu uitaser de vechea lor ur împotriva ei i voiau parc s-o distrug cu des vâr ire. Spre norocul p durii îns , în minele din Kolmården nu se afla prea mult minereu, a a c exploatarea minelor i industria metalurgic î i încetinir ritmul. Nici mangal nu s-a mai f cut, astfel c p durea putu s r sufle pu in în voie. Mul i din cei care se a ezaser în satele din Kolmården r maser f lucru i î i câ tigau cu greu pâinea; iar p durea începu s creasc i s se — 166 —
întind , astfel c fermele i uzinele r maser încercuite în p dure ca ni te insule pe întinsul m rii. Locuitorii din Kolmården încercar s se îndeletniceasc apoi, cu plug ria, dar nu f cur nicio isprav . B trânul teren acoperit de p dure îi priiau i-i erau dragi stejarii uria i i pinii înal i, nu napii i grânele. Oamenii se uitau moroc no i i încrunta i la p durea care sporea zi de zi i era tot mai puternic , în timp ce ei s ceau, dar în cele din urm ajunser la convingerea c i ea ar putea fi bun la ceva, putându-le asigura existen a, în orice caz, cel mai cuminte lucru era s-o ocroteasc i s-o fereasc de distrugere. Oamenii din partea locului începur astfel s scoat din p dure bu teni i scânduri, vânzând aceste produse locuitorilor de la es, care î i distruseser mai de mult p durile. Ei constatar în curând , procedând cu chibzuin , î i puteau asigura existen a de pe urma p durii tot a a de bine ca din plug rie i din minerit. Atunci o privir cu al i ochi, nu ca înainte. Înv ar s-o pre uiasc i s-o îndr geasc . Uitar cu totul vechea lor du nie i socotir p durea cea mai bun prieten a lor. Karr Cu vreo doisprezece ani înainte de plecarea în c torie a lui Nils Holgersson cu gâ tele s lbatice, proprietarul unei forje din Kolmården voi s se descotoroseasc de unul din câinii s i de vân toare. Drept aceea, chem la el p durarul i-i spuse c nu mai putea s in câinele, deoarece nu izbutise s -l dezbare de prostul n rav de a vâna toate oile i g inile pe care le întâlnea în cale, a a c -l rug s -l duc în p dure i s -i fac de petrecanie. durarul puse zgard câinelui, ca nu cumva s -l scape, i se preg ti s -l duc într-un anume loc în p dure, unde to i câinii care nu mai erau buni de nimic erau împu ca i i îngropa i. durarul nu era om r u, dar tia c ho omanul sta nu vâna numai oi i g ini, ci c de multe ori intra în p dure i punea ghearele pe câte un biet iepura sau pe câte un coco el de sihl . Câinele era mic i negru, cu pieptul galben, ca i picioarele din fa . Îl chema Karr i era atât de de tept c în elegea tot ce spuneau oamenii. În timp ce p durarul îl purta prin p dure, el î i dea foarte bine seama ce soart îl a teapt . Se f cea îns c habar n-are. Nu l sa nici capul în jos, nici coada între picioare, ci rea nep tor ca de obicei. Era mândru i nu voia s dea nici cel — 167 —
mai mic semn de team . În jurul vechii forje se întindea în toate p ile o p dure mare i larg , c reia dup mult timp i-ai fi dat de cap t. Acea p dure era vestit în rândurile animalelor i ale oamenilor pentru motivul c proprietarii ei avuseser de ani de zile atâta grij de ea, încât nu se înduraser nici m car s -i taie copacii pentru lemne de foc. Nu-i sase inima nici m car s-o r reasc , a a c p durea crescuse deas . Era îns firesc ca o p dure atât de bine p strat s fie un ad post pre ios pentru fiarele s lbatice, care se g seau în cuprinsul ei în num r foarte mare. Între ele, fiarele îi ziceau „P durea p cii”, socotind-o cel mai bun refugiu din toat ara. Pe când era purtat prin p dure, câinele se gândea ce sperietoare fusese el ani de-a rândul pentru toate animalele mici care tr iau în desi urile ei. „Ce s-ar mai bucura ele, Karr, dac-ar ti ce te a teapt !” se gândea câinele în sinea lui. Începu apoi s dea din coad i s latre voios, ca nimeni s nu cread c i-ar fi fric ori c-ar fi mâhnit. „De ce via pl cut i f griji a fi avut parte dac nu le-a fi vânat uneori! î i zise. Nu m c iesc îns .” Dar în aceea i clip se petrecu în el o schimbare. Î i lungi gâtul, de parc voia s urle. Nu mai alerga al turi de p durar, ci mergea în urma lui. Se vedea bine c se gândea la ceva care-i încrâncena inima. Vara abia venise prin acele locuri. Femeiu tile elanilor37 f taser de curând i cu o sear înainte, câinele izbutise s despart un pui de elan de maic -sa i s -l fug reasc pân la balt . Acolo îl urm rise pas cu pas printre tufele de buruieni, de fapt nu ca s -l prind , ci numai ca s fac haz de teama lui grozav . Mama puiului de elan tia c balta e adânc dup dezghe i c nu putea in o vietate atât de mare ca ea, a a c r mase pe mal pân în ultima clip . V zându- i îns puiul fug rit de Karr tot mai departe, se vârî deodat în ap , goni câinele, lu puiul cu ea i se întoarse tre uscat. Elanii sunt mai dibaci decât alte animale când e vorba mearg prin locuri pline de mla tini i primejdioase, iar mama puiului p rea c va izbuti s ajung teaf la mal. Când fu îns aproape de el, o tuf pe care c lcase s-a cufundat în n mol, târând bietul animal dup ea… Zadarnic a c utat femeiu ca de elan s se ridice. Nu se mai putea ine pe picioare i se cufunda tot mai mult 37
Elan – un soi de cerb, care tr ie te în regiunile boreale. — 168 —
în mâl. Karr st tea pe mal i se uita cu r suflarea t iat . V zând îns c mama puiului nu se putea scula, a luat-o la fug . i în timp ce alerga de mama focului, se gândea la chelf neala pe care ar mânca-o dac s-ar fi aflat c dusese la pieire un elan. i de însp imântat ce era, nu s-a oprit deloc pân ce n-a ajuns acas . De întâmplarea asta î i aduse aminte Karr în timp ce alerga în urma p durarului. i i se rupea inima de jale, poate din pricin c nu dorise pierea acelei viet i i a puiului ei i c -l nenorocise f voia lui. „Dar, mai tii! Poate c tr iesc înc !” î i zise el deodat , cu un lic r de n dejde. „Când am fugit de lâng ei, nu pieriser înc . Poate c-au sc pat…” Îi veni o poft nest vilit s afle ceva despre soarta acelor biete animale, cât mai avea înc timp. V zând c p durarul nu-l mai inea strâns de zgard , f cu o s ritur în l turi i sc din mâna omului. O lu apoi la fug prin p dure de-a dreptul spre balt . Pân s -l ia p durarul cu pu ca la ochi, câinele se i f cuse nev zut. Omului nostru nu-i r mase altceva de f cut decât s alerge dup câine. Când ajunse în dreptul b ii, îl v zu în ap , nu departe de mal, urlând cât îl inea gura. Voind s tie i el ce anume se petrecuse, vân torul î i l pu ca jos i se târî cu grij prin balt . Nu merse prea departe i v zu o femeiu de elan când moart în n mol. Lâng ea se afla un pui care mai era înc în via , dar nu se putea mi ca. Era fript de oboseal . Lâng el st tea Karr. Când se apleca i-l lingea, când scotea urlete puternice, cerând ajutor. durarul ridic puiul de elan i începu s -l târasc spre uscat. Dându- i seama c mica vietate va fi salvat , Karr nu mai putea de bucurie. S rea în jurul p durarului, îi lingea mâinile i scheuna de mul umire. durarul duse puiul de elan acas i-l închise într-o desp itur a grajdului. C ut apoi ajutoare, ca s-o scoat din balt pe femeiu ca de elan care z cea moart , i abia dup ce a fost f cut i treaba asta i-a amintit c trebuie s -l împu te pe Karr, care-l urm rise tot timpul, f gând de fug . Îl ademeni s vin lâng el i plecar din nou împreun spre p dure. La început, durarul mergea întins spre groapa câinilor, dar pe drum se zgândi i deodat f cu cale întoars , luând-o spre casa st pânului. În st timp, Karr îl urmase foarte lini tit. Observând îns c durarul îl ducea acum înapoi acas , îl cuprinse o mare nelini te. — 169 —
durarul se gândise, desigur, c el fusese cauza pieirii femeiu tii de elan i-l aducea la st pân, ca s fie pedepsit înainte de a muri. Toate ca toate, dar de b taie se temea grozav, p rându-i-se c nimic nu era mai r u pe lume decât chelf neala… a a c bietului câine i se f cuse lehamite de via . Mergea cu capul în jos, iar când ajunse acas nu se uit deloc în ochii celor pe care-i vedea, ci se f cea c nu cunoa te pe nimeni. La venirea p durarului, proprietarul forjei tocmai se afla pe scara din fa a casei. „Îl v d c vine c-un câine… Ce-o mai fi i asta?” zise el mai mult pentru sine. „Karr nu poate s fie, c ci e mort de mult, f doar i poate…” durarul prinse a-i povesti st pânului întâmplarea cu elanii. Karr se ghemuise dup picioarele lui, voind parc s se ascund . Omul nostru nu povesti îns a a cum se a teptase câinele, ci avu pentru Karr numai cuvinte de laud . „Câinele – spunea el – aflase c elanii erau în primejdie i voise s -i salveze cu pre ul vie ii.” — Dumneavoastr , st pâne, face i ce vre i, dar eu pe câinele sta nu m las inima s -l împu c. Cu aceste vorbe i-a încheiat p durarul istorisirea. Câinele s-a ridicat atunci, ciulindu- i urechile. Nu-i venea s cread c era adev rat ce auzise. De i nu voise s se arate c -i era team , nu se putea opri s nu scheaune pu in. Era oare cu putin s fie l sat s tr iasc numai pentru faptul c -l îngrijorase soarta unor elani? Proprietarul forjei fu i el de p rere c bietul Karr se purtase bine. Nevoind totu i s -l primeasc înapoi, nu tia ce hot râre s ia în primul moment. — Dac dumneata vrei s ai grij de câine i garantezi c pe viitor o s se poarte mai bine decât pân acum, e ti liber, s -l la i tr iasc , zise el în cele din urm p durarului. Acesta doar atâta a tepta; i a a se f cu c bietul Karr î i mut locuin a la c scioara din marginea codrului. Fuga lui P r-Sur Din ziua venirii lui la casa p durarului, Karr nu s-a mai dus s vâneze viet ile mici ale codrului. Nu c se temea, dar nu voia s -l supere pe p durar. De când acesta îl sc pase de la moarte, Karr — 170 —
inea la dânsul mai mult ca la oricine i n-ar fi ie it cu o iot din vorba lui. Nu avea alt pl cere decât s -l urmeze, oriunde se ducea, i s -l p zeasc . Când pleca p durarul de acas , Karr o lua înainte i cerceta drumul, iar când st tea acas , se a eza în fa a ii i îi supraveghea pe to i cei care intrau i ie eau. Atunci când la locuin a p durarului se a ternea lini tea i nu se mai auzeau pa i pe drum, iar st pânul se ducea s treb luiasc la gr dina de zarzavat pe care o avea în apropiere, Karr î i petrecea vremea jucându-se cu puiul de elan. La început nu-i pl cuse deloc s aib grij de el. Dar cum îl urma pe st pân în toate p ile, se ducea cu el i la grajd, unde se afla puiul de elan. Dup ce p durarul îi d dea lapte, Karr se a eza în fa a boxei i c ta lung la el. P durarul îi spunea micului elan r-Sur; i, de i-l botezase astfel, era de p rere c mica vietate merita un nume mai frumos, iar Karr era de acord cu st pânul u în aceast privin . De câte ori se uita la el, p durarul î i zicea nu mai v zuse niciodat o f ptur atât de urât i de pocit . St tea s rmanul pe ni te picioare lungi i sfrijite de parc i pusese sub trup ni te catalige. Avea un cap mare, b trânicios i zbârcit, care atârna mereu într-o parte. Pielea îi era plin de cute ca i cum ar fi purtat o blan ce nu era a lui. Totdeauna p rea mâhnit i ab tut. i, lucru destul de ciudat, de câte ori îl vedea pe Karr în fa a boxei, se scula repede, ca i cum s-ar fi bucurat de prezen a lui. Puiul de elan tânjea zi de zi, nu cre tea deloc, ci, dimpotriv , devenea tot mai ogârjit i în cele din urm nici nu mai fu în stare se ridice de jos când îl vedea pe Karr. Câinele se ducea atunci la el în box , iar ochii s rmanului animal se luminau imediat i sclipeau, ca i cum i-ar fi fost împlinit o mare dorin . Dup câteva zile, Karr începu s -l viziteze zilnic i- i petrecea ore întregi în tov ia lui, lingându-i blana, jucându-se i zbenguindu-se cu el i înv ându-l tot felul de lucruri pe care trebuie s le tie orice animal de p dure. Ca printr-o minune, dup ce câinele i-a f cut un obicei din a veni s se joace cu puiul de elan, acesta se înzdr veni i începu s creasc . i, o dat pus pe picioare, se f cu în câteva s pt mâni atât de mare, c nu mai înc pea în boxa lui, a a c fu mutat sub acoper mântul unui tufi . Dup ce a stat câteva luni acolo, picioarele i se lungir atât de mult, încât era în stare s sar peste gard oricând ar fi voit. P durarul ceru atunci st pânului s u încuviin area s -i fac un arc anume. P r-Sur a tr it în acel arc — 171 —
câ iva ani, ajungând un elan mare i falnic. Karr îi inea de urât ori de câte ori avea r gaz, dar nu din mil , ca pe vremuri, ci pentru motivul c -i lega pe amândoi o mare prietenie. Elanul era tot trist, rând a fi lene i nep tor la toate cele, dar Karr tia me te ugul de a-l însufle i, de a-l face vesel i zburdalnic. Dup ce P r-Sur a tr it cinci ani la rând pe lâng casa durarului, proprietarul forjei primi într-o zi o scrisoare din partea unei gr dini zoologice, prin care era întrebat dac ar fi dispus s -i vând elanul. Proprietarului i-a surâs propunerea, dar durarul s-a întristat la auzul acestei ve ti. Neputându-se împotrivi totu i, a r mas hot rât ca elanul s fie vândut. Karr a aflat repede ce se punea la cale i a dat fuga la elan s -i spun c urma s fie trimis undeva departe. Bietul câine se temea grozav c va fi desp it de el. Elanul îns primi vestea foarte lini tit, nep rând a fi nici vesel, nici am rât. — Vrei poate s te la i dus de aici f nicio împotrivire? întreb Karr, vrând s -i stârneasc amorul propriu. — La ce mi-ar folosi s m împotrivesc? r spunsei P r-Sur. A fi bucuros s r mân aici unde sunt, dar dac voi fi vândut, trebuie plec. Karr se uita lung la elan i-l m sura de sus pân jos. Se vedea limpede c nu crescuse înc bine de tot. Coarnele nu i se prea dezvoltaser , cocoa a îi era înc mic , iar coama nu i se înde ise ca la elanii maturi. Avea îns destul putere ca s poat lupta pentru a- i câ tiga libertatea. „Parc-ar fi fost prizonier toat via a, a prive te lucrurile!…” î i zise Karr, f s -i m rturiseasc ce anume gândea despre el. Câinele nu se întoarse la arcul elanului decât dup miezul nop ii, când tia c P r-Sur î i f cuse somnul. — Bine faci, P r-Sur, c prime ti s fii dus în alt a parte, zise Karr, p rând de ast dat lini tit i mul umit. O s fii închis într-o gr din i ai s duci o via f griji. Cred îns c ar fi p cat s pleci de la noi f s fi v zut p durea. Neamul t u are, dup cum tii, o vorb : „Elanii sunt una cu p durea!” Ori tu nici m car n-ai zut-o, nici m car n-ai colindat afundurile ei. r-Sur î i ridic ochii de pe trifoiul pe care-l mânca… — A fi bucuros s v d p durea, dar cum s ies din arc? întreb el cu nep sarea lui obi nuit . — Ei da, asta e greu pentru cine are picioare a a de scurte!… îl lu Karr în zeflemea. Elanul îl vedea zilnic pe Karr cum s rea ulucile arcului i — 172 —
ajungea dintr-o s ritur dincolo, unde era libertatea; îl privea aproape neîn elegând cum izbutea acesta s fie atât de sprinten. Dar vorbele lui Karr fur mai tari decât nep sarea lui obi nuit i pân la urm o pornir amândoi spre p dure. Era o noapte frumoas , cu lun plin , o noapte de sfâr it de var . Sub copaci era îns întuneric i elanul mergea încet de tot, abia mi cându-se. — Ar fi bine s ne întoarcem, zise Karr. Cum n-ai umblat înc niciodat printr-o p dure s lbatic , ai putea u or s i rupi picioarele i n-a vrea s m învinuie ti dac ai p i ceva. r-Sur începu atunci s umble mai repede i cu mai mult curaj. Karr îl duse într-o parte a p durii unde cre teau brazi s lbatici. Brazii ace tia erau atât de de i, c nici vântul nu putea s r zbat printre ei. — Aici se ad postesc neamurile tale de frig i de furtun , zise Karr. Ele stau de obicei toat iarna sub cerul liber. Tu îns vei fi la ad post acolo unde urmeaz s te duci. Vei sta într-un grajd cu acoperi , ca orice vit de cas . r-Sur nu r spunse nimic, dar trase cu nesa în piept mirosul tare de brad. — Mai ai ceva s -mi ar i, ori am v zut toat p durea? întreb el. Karr îl lu atunci i-l duse s -i arate o balt cu plavii plutitoare. — Prin balta asta fug elanii, de obicei, când sunt în primejdie, zise Karr. Nu tiu ce fac i ce dreg, dar, a a mari i grei cum sunt, trec prin ea f s se înece. Tu nu cred c-ai putea s faci a a ceva i, dup câte tiu, nici nu te intereseaz , c ci n-o s fii urm rit niciodat de vân tori. r-Sur nu-i r spunse nici de data asta, dar ajunse la balt dintr-o s ritur . Se bucura sim ind plaviile care se leg nau sub el. Str tu astfel toat balta i pe urm se întoarse înapoi la Karr, s fi alunecat ori s fi c zut în nicio adâncitur cu n mol. — Ei, am v zut acum toat p durea? întreb el. — Înc nu, îi r spunse Karr. Apoi îl duse la marginea p durii, unde cre teau tot soiul de copaci falnici: stejari, plopi tremur tori i tei. — Neamurile tale se hr nesc aici cu frunze i cu scoar , zise câinele. Pentru ei asta e cea mai bun hran . Tu îns vei c ta o mâncare mai aleas prin meleagurile str ine unde-o s i duci via a. r-Sur r mase uimit de bog ia de frunzi a copacilor care î i — 173 —
bolteau coamele verzi deasupra lui. Îi pl cu i frunza de stejar, i scoar a de plop. — Sunt amare i bune la gust. Mai stra nice decât trifoiul, zise el încântat. — Bine c ai avut prilejul s le gu ti i tu m car o dat ! spunse câinele. Pe urm îl duse la un lac mic. Apa sclipea în lumina lunii i era a de lini tit , c p rea a nu fi str tut de nicio und . i-n luciul acela nemaiv zut se oglindeau malurile înv luite într-o cea sub ire. P r-Sur r mase uluit de atâta frumuse e. — Ce-i asta, Karr? întreb el. Pentru prima oar vedea un lac. — E o ap mare, un lac, r spunse câinele. Neamurile tale înoat în el de la un mal la altul. N-ar fi de dorit s faci i tu la fel, c ci cine tie ce i s-ar putea întâmpla, dar i-ar prinde bine s intri car lâng mal, ca s te scalzi i tu pu in. Karr intr el însu i în ap i începu s înoate. P r-Sur r mase câtva timp pe mal. În cele din urm intr i el dup câine. Nu mai putea de bucurie sim indu- i trupul r corit de ap . Voia s i ude i spinarea pu in i se avânt mai departe, pân ce-l duse apa i începu s înoate. Înota în jurul lui Karr i se sim ea în ap ca acas la el. Dup ce se întoarser la mal, câinele îl întreb dac voia s se înapoieze acas . — Mai e pân la ziu . Hai s ne mai plimb m prin p dure! spunse elanul. O pornir din nou spre p durea de brazi. Ajunser într-o poian sc ldat de razele lunii, unde iarba i florile luceau stropite de rou . Acolo p teau ni te animale: un elan cu câteva femeiu ti i câ iva pui. V zându-le, P r-Sur se opri deodat . Nu se uita deloc la femeiu ti i la pui, ci îl privi int numai pe elan, care avea coarne bogate, o cocoa mare pe umeri i o bucat de piele mi oas care îi atârna la gât. — Ce animal e sta? întreb P r-Sur cu glasul cutremurat de uimire. — Îl cheam Coroan -de-Corn – r spunse Karr – i e rud cu tine. i tu o s ai într-o zi coarne a a de mari i o coam la fel; iar dac r mâi în p dure, o s conduci i fu o turm . — Dac cel de colo e rud cu mine – zise P r-Sur – vreau s -l d mai de aproape. Nu mi-am închipuit niciodat c un animal poate fi a a de m re . r-Sur se duse la turma de elani, dar se întoarse repede înapoi — 174 —
la Karr, care r
sese la marginea p durii. Poza nils11 [P211]
— Cum v d eu, nu te-au primit prea bine… zise câinele. — I-am spus elanului c e prima dat când m întâlnesc cu neamuri de-ale mele i i-am cerut voie s m duc la ele, dar el mia f cut semn s plec de îndat i m-a amenin at cu coarnele. — Bine-ai f cut c te-ai retras, zise câinele. Un elan tân r, cu coarnele prea mici, nu se poate prinde la lupt cu elani b trâni, a c e mai s tos s se fereasc de ei. Altul în locul t u s-ar fi ales c-un nume r u în p dure i-ar fi fost hulit de to i dac ar fi dat înapoi f s se împotriveasc , dar pe tine nu trebuie s te doar capul din pricina asta, de vreme ce-o s pleci pe meleaguri str ine… Nu ispr vi Karr bine vorba c P r-Sur i porni înapoi spre poian . Elanul cel b trân îi ie i în întâmpinare i amândou animalele se înc ierar . Se împungeau unul pe altul cu coarnele i, la un moment dat, P r-Sur fu împins de-a-nd ratelea pe toat poiana. Nu tia parc s se foloseasc de puterea lui. Când ajunse îns la marginea p durii, se încord i î i în epeni picioarele zdrav n, d du apoi cu putere din coarne i prinse a-l împinge pe Coroan -de-Corn înapoi. P r-Sur lupta lini tit, în timp ce adversarul lui clocotea i gâfâia, de ast dat fiind el cel respins. Deodat se auzi un pocnet puternic. Plesnise unul din coarnele elanului b trân. Acesta se smuci cu violen i fugi în p dure. r-Sur se întoarse la Karr, r mas la marginea p durii. — Ai v zut acum tot ce poate fi v zut în p dure. Haidem deci acas ! zise câinele.. — Da, e i vremea, se învoi elanul.. Mergeau acum amândoi lini ti i spre cas . Karr suspin de câteva ori, ca i cum ar fi fost oarecum dezam git, dar P r-Sur inea capul sus i p rea mul umit de câte v zuse i înv ase în acea noapte. Înainta f niciun pic de ov ial pân ce ajunse la arc. Acolo se opri. Se uit la locul îngust în care- i dusese via a pân atunci, la p mântul pe care c lcase, la nutre ul ve ted, la troaca din care se ad pase i la opronul întunecos în care dormise. — Elanii sunt una cu p durea! strig el, întorcându- i mândru capul i pornind într-o goan nebun spre p dure. — 175 —
Desperatul Dintr-un desi de brazi din afundul marii p duri a p cii se iveau în fiecare an în luna august ni te fluturi de noapte de culoare cenu iu-alburie, de felul celor care se cheam „c lug ri e”38 Erau mici i pu ini la num r, a a c nimeni nu-i lua în scam . Zburau câteva nop i prin p dure, depuneau mii de ou pe trunchiurile copacilor, iar pe urm c deau mor i la p mânt. Când venea prim vara, din ou ie eau ni te omizi mici i pestri e, care începeau s road acele de brad. Mâncau cu mult comie, dar nu aduceau niciodat pagube prea mari copacilor, ci erau vânate cu înver unare de c tre p ri. Rareori se întâmpla s scape de prigoana zbur toarelor mai mult de câteva sute de omizi. Bietele omizi care izbuteau s se fac mari, se c rau pe ramuri, se înv luiau în firele toarse de ele i r mâneau câteva pt mâni nemi cate, în form de crisalide. În acel timp, mai mult de jum tate din ele erau înh ate de obicei de c tre p ri. Dac în luna august câteva sute de c lug ri e ajungeau s prind aripi, anul acela era socotit de fluturi ca un an bun. Fluturii duceau de mul i ani via a asta nesigur i neînsemnat în p durea p cii. Niciun alt neam de gâng nii din partea locului nu era în num r atât de mic. Ei ar fi tr it mai departe f s poat pricinui vreun r u cuiva, f s aib nicio putere, dac nu le-ar fi venit pe nea teptate un ajutor. i ajutorul sta se datora faptului c elanul P r-Sur fugise de la casa p durarului. Dup ce socotise c i s-a pierdut urma, el pribegise toat ziua prin p dure, pentru a se deprinde cu tainele ei. Pe la amiaz p trunsese într-un desi unde se afla un loc plin cu mâl i noroi. În mijlocul acestuia se c sca o bahn cu ap neagr , iar de jur împrejur cre teau ni te brazi înal i, care nu mai aveau ace aproape deloc din pricina b trâne ii. Lui P r-Sur nu-i pl cu acel loc i ar fi plecat repede de acolo, dac nu i-ar fi f cut cu ochiul ni te frunze verzi de rodul-p mântului care cre teau lâng b ltoac . gându- i capul printre frunze, cu gând s ciuguleasc vreo câteva, el trezi un arpe mare i negru care dormea sub tufa de 38 A a li se zice acestor fluturi în Suedia. Numele lor popular este nunnor, cuvânt care înseamn „c lug ri ”.
— 176 —
rodul-p mântului. Elanul îl auzise de multe ori pe Karr vorbind despre n pârcile veninoase care tr iau în p dure, a a c era prevenit asupra primejdiei care-l p tea. Când l-a v zut pe arpe ridic deodat capul, întinzându- i limba despicat i uierând la el, elanul a crezut c d duse peste o f ptur nespus de periculoas . Speriindu-se, a ridicat piciorul i, cât ai clipi, a zdrobit capul arpelui cu copita. Pe urm a luat-o la fug Cum s-a f cut nev zut P r-Sur, a ie it din balt un alt arpe, tot a a de mare i de negru ca i cel dintâi. S-a târât pân la cel mort i a început s -i pip ie cu limba capul strivit. — E cu putin oare s fii moart , b trân Nevinovat ? uier arpele. Am tr it doar în poian atâta amar de ani! Am fost buni prieteni i am dus-o atât de bine în balta asta, încât eram cei mai trâni erpi din toat p durea. Vai! Nu puteam s fiu lovit de o durere mai mare!… arpele era atât de am rât, încât trupul s u lung se încol cea ca i cum ar fi fost r nit. Pân i broa tele, care înlemneau de groaz din pricina lui, p reau s -l în eleag i s -l comp timeasc . — Ce r u trebuie s fie cineva ca s ucid un biet arpe care nu se poate ap ra! uier Desperatul. Merit de bun seam o pedeaps stra nic . Apoi r mase f pic de vlag , dar în clipa urm toare î i ridic iar i capul: — Desperatul m cheam i sunt arpele cel mai b trân din dure, dar jur c m voi r zbuna! N-o s am odihn pân ce elanul care mi-a ucis tovar a de via nu va z cea mort la mânt. Dup ce f cu acest jur mânt, arpele se roti pu in i se puse s chibzuiasc . Ce poate fi îns mai greu pentru un biet arpe, decât se poat r zbuna pe un elan mare i puternic? B trânul Desperat se gândi zile i nop i la rând, dar nu g si nimic care l-ar fi ajutat s -i vin de hac du manului s u. Într-o noapte îns , pe când era fr mântat astfel de gândul zbun rii i nu putea s doarm , auzi un fo net u or deasupra capului. Se uit în sus i v zu ni te flutura i albi care zburau printre copaci. Îi urm ri mult vreme cu privirea, dup care începu uiere tare i adormi, p rând a fi mul umit de hot rârea pe care o luase. A doua zi diminea se duse la prietenul s u Kryle, care î i avea cuibul pe un t an înalt i pietros. Dup ce îi povesti de-a fir-ar cum fusese ucis Nevinovata, îl rug , ca unul a c rui — 177 —
mu tur era atât de primejdioas , s -l ajute s se r zbune. Kryle îns nu prea avea chef s se pun r u cu elanii. — Dac-a ataca un elan – zise el – m-ar ucide pe loc. B trâna Nevinovat a murit i n-o mai putem învia. De ce s intru în belea de dragul ei? Auzindu-l ce îndr zne te a-i spune, Desperatul î i ridic de un cot capul de la p mânt i începu s uiere c te lua groaza: — Fâ , fâ ! Fâ , fâ ! f cu el. Mil mi-e de tine, Kryle, i tare r u îmi pare!… Degeaba ai fost înzestrat cu arme a a de stra nice, de vreme ce e ti atât de la i nu te folose ti de ele!… Auzind aceste vorbe, Kryle se sup i el la rândul lui: — Car -te de-aici, b trâne Desperat! uier el. Stau cu otrava pe vârful limbii i abia m in, dar vreau s te cru , c doar îmi e ti neam… Desperatul nu se urni îns din loc i cei doi erpi se împro car înc mult vreme cu oc ri. Dup ce Desperatul nu mai fu în stare uiere, m rginindu-se s scoat doar limba i s-o trag înapoi, se r zgândi i începu s vorbeasc pe alt ton. — Venisem la tine cu o treab anume – zise el cu glasul de ast dat domol, mai mult în oapt – dar te-am nec jit i sunt sigur c nu vrei s m mai aju i. — Ba te ajut bucuros, cu condi ia s nu-mi mai ceri cine tie ce prostie. — În brazii de lâng balta mea – zise Desperatul – tr ie te un neam de fluturi care zboar noaptea, la sfâr itul verii… — tiu despre cine vorbe ti, îi curm vorba Kryle. Ce e cu ei? — Sunt gâng niile cele mai mici din p dure – zise Desperatul – i cele mai pu in v toare, c ci omizile lor se mul umesc s nânce numai ace de brad. — i asta o tiu, zise Kryle. — M tem c acest neam de fluturi va fi în scurt vreme stârpit, se plânse Desperatul. Sunt atât de multe p ri care prind omizile lor prim vara!… Kryle crezu atunci c cel lalt arpe dorea s -i r mân lui toate omizile i r spunse prietenos: — Dac vrei, o s vorbesc cu bufni ele i-o s le rog s lase în pace omizile acelea. — Bine-ar fi dac-ai izbuti s faci acest lucru, tu care ai un cuvânt greu de spus aici în p dure! zise Desperatul. — Vrei s pun o vorb bun i la mierle? întreb Kryle. Te ajut cu drag inim , numai s nu-mi ceri lucruri nes buite. — 178 —
— Î i mul umesc, Kryle, pentru ceea ce-mi f pare r u c-am venit la tine, zise Desperatul.
duie ti. Nu-mi
lug ri ele Într-o diminea , câ iva ani mai târziu, Karr dormea în tinda casei. Era la începutul verii, pe vremea când nop ile sunt scurte i afar se lumineaz bine înainte de r ritul soarelui. Câinele se trezi deodat , auzind c -l cheam cineva. — Tu e ti, P r-Sur? întreb el, obi nuit s fie vizitat de elan în fiecare noapte. Nu c niciun r spuns, dar auzi din nou c -l chema st ruitor cineva. I se p ru c recunoa te glasul lui P r-Sur i fugi repede spre locul de unde se auzea chemarea. Sim ea c elanul alerga în apropierea lui, dar de v zut nu-l vedea nic ieri. D du fuga prin tufi , spre p durea deas de brazi, f s se mai uite dac era vreo c rare pe unde mergea. Î i d dea toat osteneala s nu-i piard urma. — Karr! Karr! auzi iar i glasul. Era chiar glasul lui P r-Sur, dar avea de ast dat un sunet pe care câinele nu-l mai auzise. — Iaca vin! Iaca vin! Unde e ti? r spunse câinele. — Nu vezi, Karr, cum cade mereu? întreba Pâr-Sur. Într-adev r, Karr vedea, cum c dea neîncetat cetina, ca o ploaie deas . — Ba v d cum cade, r spunse Karr, p trunzând tot mai adânc în p dure, în c utarea elanului. r-Sur fugea de zor prin tufi , iar Karr era cât pe ce s -i piard urma din nou. — Karr! Karr! striga P r-Sur, de parc urla. Nu sim i cum miroase în p dure? Câinele se opri s adulmece. Nu se gândise pân atunci la acest lucru, dar acum b de seam c brazii r spândeau un miros mult mai puternic ca de obicei. — Ba da, simt cum miroase, zise el, f s dea aten ie celor ce se petreceau în jurul s u i gr bindu-se s -l ajung pe P r-Sur. Elanul o lu iar la fug , cu o iu eal a a de mare, c -i fu cu neputin lui Karr s -l ajung . — Karr! Karr! strig el peste câteva clipe. N-auzi cum trosnesc brazii? Glasul, era de ast dat a a de jalnic, c i pietrele s-ar fi înduio at. Karr se opri s asculte i auzi sus în copaci un trosnet — 179 —
slab, dar destul de deslu it. Parc era tic itul unui ceasornic. — Da, aud c trosne te, r spunse Karr, gonind mai departe. i d du seama c elanul nu voia s fie urm rit, ci c -i spunea fie atent la un anumit lucru care se petrecea în p dure. Karr se opri sub un brad cu ramuri dese, aplecate i cu ace aspre, de culoare verde-închis. Se uit la copac i i se p ru c acele se mi cau. Dându-se mai aproape, descoperi o sumedenie de omizi care se târau pe ramuri i le mâncau acele. Toate crengile erau ticsite de omizi care rodeau i înfulecau, producând acel trosnet în copac. Acele roase c deau necontenit la p mânt, iar din rmanele crengi ie ea un miros puternic, care îl chinuia îngrozitor pe câine. „Copacul sta nu cred s mai aib multe ace”, î i zise Karr, întorcându- i privirea spre cel de al turi, Cel lalt copac, tot atât de mare i de falnic, avea îns aceea i înf are. „Ce-o mai fi asta?” se gândi câinele. „P cat de ni te copaci a a de frumo i!” Trecu apoi de la un copac la altul, s vad în ce stare erau. „Cel de aici e un pin. N-or fi cutezat poate omizile, s se suie i pe el…”, î i zise Karr. Omizile atacaser îns i pinul. „Aici e un mesteac n. i el a it-o la fel. i el!… Ehe! Nu cred, s -i plac p durarului treaba asta, când o afla-o”, se gândi câinele. trunse apoi mai adânc în tufi , s vad cât de mult se întinsese acea pustiire s lbatic . În toate p ile pe unde c lca, auzea acela i tic it, sim ea acela i miros i vedea aceea i ploaie de ace de brad. N-avea nevoie s se mai uite în juru-i. În elese cum st teau lucrurile. Erau omizi pretutindeni. Ele amenin au s nânce i s ple uveasc toat p durea. Deodat ajunse într-un loc, unde nu se mai sim ea niciun miros, i unde domnea o lini te deplin … Aici s-a sfâr it cu st pânirea lor! î i zise Karr, oprindu-se i uitându-se de jur împrejur. Dar acolo era i mai r u decât în alte p i, c ci omizile i des vâr iser opera, iar copacii erau despuia i cu totul de ace. Parc erau mor i. Singurele lucruri care se mai vedeau atârnând pe crengi erau nenum ratele fire toarse de omizi, ca s urce pe ele ca pe ni te pun i ori ca s le foloseasc drept drumuri. În mijlocul acelor copaci, gata s i dea sfâr itul, P r-Sur st tea în a teptarea lui Karr. Nu era singur îns , ci înso it de patru elani trâni, cei mai cu vaz din p dure. Karr îi cuno tea pe to i. Unul era Coco atul, un elan mic cu cocoa mai mare decât a tuturor celorlal i; altul, Coroan -de-Corn, cel mai falnic din tot neamul elanilor; al treilea, Coam -Deas , cu p rul des; iar al patrulea, un — 180 —
elan b trân i lung de picioare, pe care-l chema Tare-Mare i care fusese un animal n stru nic i b ios pân ce se alesese cu un glon în coaps la vân toarea din toamna trecut . — Ce naiba e cu p durea? întreb Karr, apropiindu-se de elani, care st teau cu capul în p mânt i cu buzele l sate, p rând tare îngândura i. — Nimeni nu poate spune ce e, r spunse P r-Sur. Gâng niile astea n-aveau înainte nicio putere în p dure i nu erau deloc toare, îns în anii din urm s-au înmul it peste m sur i amenin s-o distrug toat . — Asta e r u – zise Karr – îns v d c s-au adunat laolalt la sfat mare cele mai în elepte f pturi din p dure i poate c-or g si pân la urm un mijloc s-o scape de pacostea asta. Auzindu-l spunând aceste cuvinte, Coco atul î i ridic foarte solemn capul, î i ciuli urechile i zise: — Te-am chemat aici, Karr, ca s ne spui dac oamenii tiu ceva despre pr dul care a dat peste p dure. — Habar n-au, r spunse câinele. Când nu e vreme de vân toare, niciun picior de om nu calc p durea asta. — Noi, care suntem vechi în p dure – se b în vorb Coroan de-Corn – nu credem c putem veni singuri de hac acestui neam de gâng nii. — O nenorocire la fel de mare ca i cealalt , dac chem m pe al ii într-ajutor, fu de p rere Coam -Deas . S-a ispr vit cu pacea din p durea noastr !… — N-o putem totu i l sa s fie distrus de tot, zise Tare-Mare. Trebuie s facem ceva. i chiar grabnic. Karr în elese c elanii nu puteau face nimic i c ut s le vin în ajutor: — Vre i poate s m duc la oameni i s le dau de veste, ca s afle ce se petrece aici? Elanii cei b trâni începur atunci s dea din cap. — Mai mare beleaua s ai nevoie de ajutorul oamenilor; dar nu vedem alt sc pare… Câteva clipe dup aceast discu ie, Karr se afla pe drum înapoi spre cas . Pe când î i zorea mersul, am rât de tot ce aflase, îi ie i înainte un arpe mare i negru. — Noroc bun în p dure! uier arpele. — Noroc! h i Karr, scurt, trecând în grab mai departe, f a se opri. arpele se întoarse îns i c ut s -l împiedice. „O fi mâhnit i — 181 —
el din pricina p durii”, î i zise Karr, oprindu-se. arpele începu s -i povesteasc pe urm despre pr dul cel mare. — N-o s mai avem pace i tihn când vor fi chema i oamenii aici, î i d du el cu p rerea. — Tare m tem i eu de asta – r spunse Karr – îns elanii în elep i din p dure tiu doar ce fac. — Eu a avea o idee mai bun , se gr bi s r spund el. N-a dest inui-o îns , decât dac a c ta r splata pe care-o doresc. — Nu cumva tu e ti Desperatul? întreb câinele în b taie de joc. — Sunt vechi în p dure, m i c elandrule – îl înfrunt arpele – a c tiu cum pot fi stârpite r uf toarele alea! zise arpele. — Dac le po i stârpi, nimeni n-o s i refuze, cred, ce vei cere, îl asigur Karr. Primind acest r spuns din partea câinelui, arpele se furi sub or cin de copac i nu mai zise nimic pân ce nu se sim i bine ad postit într-o gaur îngust . — Du-te i-i spune lui P r-Sur c dac pleac din p durea p cii i nu se opre te pân ce n-ajunge în locurile de la miaz noapte, unde nu cre te niciun stejar, i dac nu vine înapoi atât timp cât o fi în via arpele Desperatul voi trimite boal i moarte omizilor care se târ sc pe ramuri în p dure i le rod. — Cum ai zis? întreb Karr, sim ind c i se face p ru m ciuc i nevenindu-i s cread ce auzise. Dar ce r u i-a f cut P r-Sur?… — Mi-a omorât tovar a de via , care-mi era cea mai drag fiin de pe lume – zise arpele – i vreau s m r zbun pe el. Nu ispr vi bine vorba c al naibii câine i t rî asupra lui. arpele era îns bine ascuns i ferit sub r cina copacului. — Stai acolo cât vrei, zise Karr în cele din urm . i n-avea grij : sc m noi de omizi i f ajutorul t u. A doua zi, proprietarul forjei i p durarul erau în drum spre dure. La început, Karr merse pe lâng ei, dar deodat se f cu nev zut. La un moment dat se auzi un l trat puternic dinspre dure. — E Karr. Pesemne c a pornit iar la vân toare de iepura i ori de gotcani, zise proprietarul forjei. durarului nu-i venea s cread îns a a ceva. — Karr n-a mai fost la vân toare de mul i ani, zise i o lu apoi la picior spre inima p durii, urmat de proprietar, curios s vad de ce l tra atâta. Au urm rit h iturile câinelui pân în afundul p durii, unde — 182 —
se f cu deodat t cere. Se oprir s asculte i în lini tea ce-i înconjura, deslu ir ron itul omizilor. V zur ploaia de ace i sim ir un miros puternic, care îi ame ea. Observar atunci c to i copacii erau acoperi i cu omizi, cu acei du mani m run i ai durii în stare s-o distrug pe distan e de mile întregi. zboiul cel mare împotriva „c lug ri elor” Într-una din zilele prim verii urm toare, Karr alerga prin dure, dup cum îi era obiceiul. — Karr, Karr! îl chem cineva de aproape. Câinele se întoarse i se opri în loc. Nu se în elase. O vulpe trân ie ise din vizuina ei i striga: — E ti bun s -mi spui i mie dac oamenii fac ceva pentru salvarea p durii? — Desigur c da, r spunse Karr. Muncesc din r sputeri. — Mi-au omorât tot neamul i acum vor s -mi fac i mie de petrecanie, se plânse vulpea. Asta îns li se poate ierta, dac ajut durea. Niciodat nu s-a întâmplat s umble Karr prin p dure în anul acela f s -l întrebe cineva dac oamenii erau în stare s ajute codrul pe cale de a fi pustiit de omizi. Câinelui îi venea destul de greu s r spund , c ci oamenii nu tiau nici ei, dar mite Karr, dac vor izbuti s le vin de hac „c lug ri elor”. Dac ne gândim cât de temut i de urât fusese vechiul Kolmården, era interesant de v zut cum peste o sut de oameni trundeau zilnic în p dure i se sileau s -l salveze de pacostea pustiirii. T iau acolo unde stric ciunea fusese mai mare, îndep rtau crengile nefolositoare i pe cele mai de jos, ca s împiedice omizile s treac lesne de la un copac la altul. Croiau spa ii libere, largi în jurul locurilor v mate i a ezau stâlpi un i cu clei, pentru ca omizile s se urce pe ei i s nu atace alte p i ale p durii. Pe urm au pus cercuri încleiate în jurul copacilor di i de omizi, în credin a c în felul acesta le vor împiedica s coboare, silindu-le s r mân pe loc i s moar de foame. Oamenii au continuat aceste lucr ri pân spre sfâr itul prim verii. Erau plini de n dejde i a teptau aproape cu ner bdare ias omizile din ou . Erau convin i c le încercuiser atât de bine, încât cele mai multe aveau s piar de foame. La începutul verii, omizile ie ir în num r de dou ori mai mare — 183 —
ca în anul anterior. Lucrul acesta nu avea îns nicio însemn tate atâta vreme cât omizile erau izolate i împiedicate s se hr neasc . Lucrurile n-au mers totu i dup cum se n jdui. Oamenii reu iser s fac în a a fel ca destule omizi s r mân prinse pe stâlpii un i cu clei. Ba mai mult, gr mezi întregi erau împiedicate, cu ajutorul cercurilor încleiate, a se da jos din copaci, dar nu se putea spune cu drept cuvânt c erau complet izolate. Se aflau i dincolo, i dincoace de barier . Se aflau pretutindeni. Se târau pe drumuri, pe garduri, pe pere ii caselor. Treceau chiar i dincolo de hotarele p durii p cii, ca s p trund pe alte meleaguri din Kolmården. — Nu sc m de blestematele astea pân ce nu vom distruge toat p durea! spuneau tem tori oamenii. Erau foarte nelini ti i din pricina pacostei ce se ab tuse asupra codrului i îi podideau lacrimile când intrau în el. Lui Karr îi era atâta scârb de acele gâng nii uricioase care se târau toat vremea i rodeau, încât nici nu-i mai venea s ias din cas . Într-o zi se hot rî totu i s i calce inima, fiind dornic s vad cum o mai duce P r-Sur, bunul s u prieten. Plec deci spre locurile unde tia c s luia elanul, zorindu- i pa ii i cu botul în p mânt, ca s nu vad i s nu aud nimic în juru-i. Când ajunse la r cina de copac unde îl întâlnise pe Desperatul cu un an înainte, arpele era tot acolo i îl chem : — Ian ascult , Karr, i-ai spus lui P r-Sur ce te-am rugat când ne-am întâlnit rândul trecut? vru s tie arpele. Karr h i la el i c ut s i vad de drum. — Spune-i în orice caz, dac n-ai f cut-o pân acum, nu-l sl bi cu vorba arpele. Vezi bine doar c oamenii n-au niciun leac împotriva distrug torilor… — Dup cum n-ai nici tu, l ud rosule, i-o t ie Karr, pornind mai departe. Într-un sfâr it, câinele îl g si pe P r-Sur într-o poian , dar prietenul s u era foarte ab tut i abia îi r spunse la salut. Începu a-i vorbi iar i despre p dure, despre durerea care-l mistuia. — Nu tiu ce n-a da s înceteze odat pacostea asta! zise el. — Afl atunci c numai tu po i izb vi p durea, r spunse Karr, aducându-i la cuno tin vorbele arpelui. — Dac ar fi f duit acest lucru oricine altul în afar de Desperatul, a pleca imediat în pribegie, zise elanul. i a face-o s crâcnesc i f s m vaiet. Dar îmi zic în sinea mea: de unde s aib un biet arpe atâta putere? — 184 —
— Numai lauda e de el, asta-i sigur, spuse Karr… erpii se fac totdeauna c tiu mai mult decât animalele… La înapoiere, Karr fu înso it pe drum de P r-Sur. În timp ce mergea zorit, câinele auzi o mierl strigând din vârful unui brad: — Uite-l pe P r-Sur care a distrus p durea! Uite-l pe P r-Sur care a distrus p durea! La început, câinele crezu c nu auzise bine. Nu trecu îns decât o clip i pe c rarea care mergeau se furi un iepure. V zându-i, acesta se opri, ciuli urechile i strig : — Uite-l pe P r-Sur care a distrus p durea! pe urm o tuli la fug . — Ce vor s spun ? întreb Karr, f cându-se c e nedumerit de cele ce auzise. — Habar n-am – r spunse P r-Sur – dar cred c animalele mici din p dure s-au sup rat pe mine din pricin c-am fost de p rere -i chem m pe oameni într-ajutor. i doar ai v zut ce s-a întâmplat dup asta: oamenii le-au distrus toate ascunz torile i vizuinile, când au început a t ia tufi urile. Merser ei ce mai merser i Karr auzi strigându-se din toate ile: — Uite-l pe P r-Sur care a distrus p durea! r-Sur se f cea c nu aude, dar Karr î i d dea acum seama de ce era atât de trist i de îngândurat. — Ascult , drag P r-Sur, zise deodat Karr. arpele o ine mor c tu i-ai omorât tovar a de via , care-i era cea mai scump pe lume. Ce rost au vorbele astea? — Habar n-am, r spunse P r-Sur. Tu tii bine c n-am obiceiul ucid pe nimeni. Nu trecu mult i-i întâlnir pe cei patru elani b trâni: Coco atul, Coroan -de-Corn, Coam -Deas i Tare-Mare. P eau încet i gânditori, unul dup altul. — Noroc în p dure! îl salut P r-Sur. — Noroc! r spunser cei patru elani. Tocmai voiam s ne întâlnim cu tine, ca s ne sf tuim în privin a p durii. — Am aflat – începu Coco atul — c aici în p dure a fost vâr it o nelegiuire i c p durea e distrus pentru pedepsirea acelei nelegiuiri. — Ce fel de nelegiuire? — Cineva a omorât o f ptur nev toare pe care n-a putut-o mânca. O astfel de fapt e socotit cea mai mare nelegiuire aici în durea p cii. — 185 —
— i cine a s vâr it o astfel de tic lo ie? întreba P r-Sur. — Se zice c-ar fi un elan. De aceea voiam s te întreb m dac tii poate cine e… — Eu unul, r spunse P r-Sur – n-am auzit pe nimeni s vorbeasc despre un elan care ar fi ucis o f ptur nev toare. r-Sur se desp i apoi de cei patru elani b trâni i î i v zu mai departe de drum în tov ia lui Karr. Dup discu ia pe care o avusese, era din ce în ce mai ab tut i inea capul mereu în jos, de parc n-ar mai fi vrut s vad pe nimeni i s nu mai aud nimic. La un moment dat trecur pe lâng arpele Kryle, care st tea ghemuit pe o piatr te it . — Uite-l pe P r-Sur care a distrus p durea! uieri Kryle imitându-i pe to i ceilal i. r-Sur î i pierdu acum r bdarea i se opri pe loc. Apoi se duse spre arpe i ridic piciorul din fa , gata s -l zdrobeasc . — A a?! Acum vrei s m ucizi i pe mine, cum ai ucis-o i pe pârca cea b trân ? întreb Kryle. — Am ucis eu o n pârc ? întreb P r-Sur mirat. — Da, ai ucis-o, în prima zi când ai venit în p dure; ai ucis-o pe soa a arpelui Desperatul, r spunse Kryle. Auzind asta, P r-Sur se dep rt repede de Kryle i porni înainte, urmat de Karr. Deodat se opri: — Karr, eu sunt cel care a s vâr it nelegiuirea. Am ucis o ptur care nu era primejdioas . Din pricina mea e distrus durea. — Ce tot tr nc ne ti acolo? îl întrerupse Karr. — Spune-i arpelui Desperatul c P r-Sur pleac la noapte în pribegie. — N-o s -i spun niciodat lucrul sta, zise Karr. La miaz noapte sunt locuri primejdioase pentru elani. — Cum crezi tu, Karr, c a mai putea r mâne aici dup ce am provocat o nenorocire a a de mare? zise P r-Sur. Poza nils12 [P225] — Nu te gr bi. A teapt pân mâine s vezi ce faci. — Tu e ti cel care m-a-nv at c „elanii sunt una cu p durea!” zise P r-Sur, i cu vorbele astea se desp i de Karr. Karr se înapoie acas tot într-o goan . Convorbirea cu P r-Sur îl nelini tise, a a c a doua zi se duse iar în p dure, s se întâlneasc cu prietenul s u. P r-Sur nu era îns nic ieri. Dar nu— 186 —
i vorb c nici câinele nu-l c ut mult vreme. Pricepuse c P rSur îl ascultase pe arpe i plecase în pribegie. Karr o porni spre cas cople it de gânduri i cu inima grea. Nu putea s în eleag de ce P r-Sur se l sase prostit de un am rât de arpe. Niciodat nu auzise o astfel de nerozie. Ce putere putea s aib acel Desperat? Cu gândul la aceste lucruri, Karr îl v zu pe p durar, care se uita în sus la un copac. La ce te ui i? îl întreb un om de lâng el. — P i nu bagi de seam ? A dat boala în omizi, r spunse durarul. Dar mai uimit decât to i r mase Karr. i, pe deasupra, mai era i stra nic de sup rat c arpele fusese în stare s se in de cuvânt. Asta însemna c P r-Sur trebuia s r mân pentru totdeauna în surghiun, c ci arpele acela, dup cum se ar ta, navea s moar niciodat . Mâhnit a a cum era, lui Karr îi veni o idee care-l mângâie. „Desperatul n-o s aib timp s îmb trâneasc prea mult”, î i zise el. „N-o s stea ap rat mereu sub r cina unui copac. Numai s le fac de petrecanie omizilor i pe urm tiu eu cine o s -l în face, ca s -i vin i lui de hac!” Printre omizi se iscase într-adev r o boal , dar ea nu se întinse prea mult în prima var . Izbucnise cu pu in înainte de vremea când omizile urmau s treac în stare de crisalide. Din crisalide au ie it milioane de fluturi. Fluturii ace tia au zburat nop i în ir printre crengile copacilor, ca ni te fulgi de z pad viscolit , depunând un num r nesfâr it de ou . Pentru anul urm tor era de teptat un pr d i mai grozav. Pr dul a avut loc într-adev r, dar nu numai asupra p durii, ci i în rândurile omizilor. Boala se r spândi cu iu eal de la o dure la alta. Omizile bolnave nu mai mâncau, se târau pân la vârful copacilor i acolo piereau. Mare a fost bucuria oamenilor când le-au v zut pierind, dar i mai mare a fost bucuria i fericirea animalelor. Karr se ducea în p dure în fiecare zi, plin de o mul umire lbatic , i a tepta momentul prielnic s -l în face pe Desperatul de cap i s -l trimit pe lumea cealalt . Omizile se r spândiser pân h t departe de p durile de brazi i boala nu le atinse nici în acea var pe toate, multe din ele tr ind înc pân ce-au ajuns crisalide i fluturi. Prin ni te p ri zbur toare, Karr primi ve ti de la P r-Sur c — 187 —
era în via i o ducea bine. P rile îl încredin ar îns pe Karr c r-Sur fusese urm rit de mai multe ori de ni te braconieri i c sc pase ca prin urechile acului de gloan ele lor. Câinele î i ducea via a în triste e i am ciune. Ba a trebuit s mai a tepte s treac înc dou veri pân la stârpirea definitiv a omizilor. Cum îl auzi pe p durar spunând c p durea fusese salvat , porni la vân toare dup Desperatul. Dar când ajunse în tufi ul unde- i avea culcu ul arpele, descoperi un lucru îngrozitor. Atât de mult se vl guise, c nu mai putea s vâneze, nici s alerge, nici i adulmece du manii i nici m car s vad bine la doi pa i de el. În timpul lungii a tept ri, anii nu r seser pe loc i el îmb trânise pe nesim ite. Acum nu mai erau în stare nici m car -i vin de hac unui arpe, ca s -l scape pe prietenul s u P r-Sur de du manul care-l prigonise. zbunarea Într-o dup -amiaz , Akka de la Kebnekajse i cârdul ei de gâ te lbatice se l sar pe malul unui lac din p dure. Erau înc în Kolmården, c ci p siser Östergötlandul i se aflau acum în districtul Jönoker din Södermanland, la grani a dintre cele dou provincii. Prim vara întârziase, cum se întâmpl de obicei în regiunile muntoase, iar ghea a acoperea tot lacul, l sând liber numai o fâ ie de ap pe lâng mal. Gâ tele d dur buzna în ap s se scalde i s i caute hran , dar Nils Holgersson, care î i pierduse în cursul dimine ii unul din galen i, hoin rea acum printre arinii i mestecenii de pe mal, c utând ceva cu care s se poat lega la picior. Fu nevoit s se duc destul de departe, ca s poat g si ceea ce îi trebuia, i c ta cu luare-aminte în toate p ile, c ci nu-i pl cea umble prin p duri. „Când e vorba de esuri sau de lacuri, caleavalea”, se gândea el. “Acolo vezi cel pu in ce ai în fa a ta. Dac durea ar fi de fagi, înc ar fi cum ar fi, c ci ai c lca pe p mânt gol i b torit. Dar în p duri de-astea de mesteceni i de brazi, lbatice i f poteci, nu tiu z u cum se descurc lumea prin urile ce i se ivesc la tot pasul! Dac p durea în care m aflu ar fi a mea, a t ia-o pân la ultimul copac.” În cele din urm z ri o bucat de scoar de mesteac n pe care — 188 —
i-o potrivi pe picior. Dar chiar în clipa aceea auzii un fo net în spate. Se întoarse i v zu un arpe venind glon spre el. Era neobi nuit de lung i de gros. B iatul observ îns imediat c avea câte o pat alb pe fiecare falc i se lini ti. „Nu e decât o n pârc gulerat – î i zise el – i nu poate s fac niciun r u.” În clipa urm toare se pomeni îns cu o izbitur puternic în piept, fiind trântit la p mânt i dat peste cap. Se ridic repede i o lu la picior, dar arpele, al naibii, îl urm rea mereu. P mântul era pietros i plin de r cini, a a c b iatul nu prea avea spor la fug , mai ales c târâtoarea se inea scai de el. Prichindelul v zu deodat înaintea lui un bolovan mare cu laturile drepte i voi s se ca ere pe el. „Sus pe bolovan nu mai ajunge el, arpele!” î i zise iatul. Ajungând îns deasupra bolovanului i întorcându-se, zu c arpele c uta s se urce la el. Lâng N pârstoc, sus pe bolovan, mai era un pietroi, aproape rotund i de m rimea unei c âni de om. St tea slobod pe o muchie îngust . R sese a a acolo ca printr-o minune. V zând arpele se apropia, b iatul se a ez înd tul acelui pietroi i îi du un brânci. Pietroiul se pr li peste arpe, pe care îl târî la mânt, i acolo r mase deasupra capului jivinei. „I-am dat o lovitur stra nic !” se gândi b iatul, r suflând urat. Îl v zu apoi pe arpe zvârcolindu-se de câteva ori, pân ce nu mai fu în stare s se mi te. „De când sunt plecat la drum cu gâ tele s lbatice, n-am trecut înc printr-o primejdie mai mare”, i zise el. Cum î i veni în fire, auzi un fream t deasupra lui i v zu o pas re l sându-se la p mânt drept lâng arpe. Sem na cu o cioar la m rime i la înf are, dar era împodobit cu ni te pene frumoase, negre i str lucitoare. Din spirit de prevedere, N pârstoc se piti într-o cr tur a bolovanului. P ania cu ciorile era proasp înc în amintirea lui i nu voia s fie v zut, ca s nu i se mai întâmple cine tie ce. Pas rea cea neagr ocoli arpele de câteva ori cu s rituri mari i apoi îi întoarse cu pliscul. Dup asta începu s dea din aripi i s ipe cu glas asurzitor: — arpele sta mort e desigur Desperatul! Îl mai ocoli o dat i pe urm r mase pe gânduri, frecându- i gâtul cu gheara. „În p durea asta nu pot fi doi erpi la fel de mari. El e, f doar i poate.” Voia tocmai s i înfig ciocul în arpe, dar se opri deodat . — Nu fi prost, Bataki! zise el. Cum o s -l m nânci tu pe arpe — 189 —
înainte de a-l chema pe Karr? Dac nu-l vede cu ochii lui, n-o s -i vin niciodat s cread c Desperatul e mort. pârstoc se sili s tac , dar pas rea era atât de caraghioas cu gesturile ei mari i solemne, pe când tr nc nea singur , încât îl cu s râd . Pas rea îl auzi i veni sus la el dintr-o zbur tur . B iatul se ridic repede i îi ie i înainte. — Mi se pare c tu e ti corbul Bataki, bun prieten cu Akka de la Kebnekajse, zise el. Pas rea c lung la b iat i pe urm d du din cap de trei ori. — Iar tu e ti desigur cel care zbori cu gâ tele s lbatice i te cheam N pârstoc, nu-i a a? — Cam a a e, r spunse b iatul. — Ce bine-mi pare c te-am întâlnit! Ai putea s -mi spui cine a omorât arpele sta? — L-a omorât pietroiul pe care l-am aruncat asupra lui, spunse N pârstoc, povestindu-i tot ce se întâmplase. — Bun isprav din partea unui prichindel ca tine! zise corbul. Am un prieten prin p ile astea, c ruia o s -i par grozav de bine când o s-aud c arpele sta e mort. — Nu po i s -mi spui i mie de ce te bucur moartea acestui, arpe? vru s tie b iatul. — P i s vezi!… zise corbul. E o poveste lung . N-o s ai bdare s-o ascul i. iatul îi r spunse c avea destul r bdare când era vorba de o poveste, iar corbul îi istorisi tot ce se întâmplase cu Karr, P r-Sur i Desperatul. Dup ce îi povesti totul pân la cap t, b iatul t cu o clip , uitându-se la pas re, i îi zise: — Î i mul umesc! Acum, dup ce am auzit tot ce mi-ai spus, în eleg mai bine soarta acestei p duri. Nu cred s mai fi r mas nimic din marea p dure a p cii. — Cea mai mare parte a ei a fost distrus , zise Bataki. Copacii parc-ar fi fost mistui i de foc. Cioturile r mase trebuie s fie t iate i or s treac mul i ani pân o s ajung iar p durea care a fost înainte. — arpele sta i-a meritat soarta, fu de p rere b iatul. M întreb îns cum a putut avea atâta în elepciune i iscusin s spândeasc boala aceea îngrozitoare în rândul omizilor… — O fi tiut c asta e boala lor obi nuit , zise Bataki. Se prea poate. Eu îns atâta pot s i spun: c în orice caz a fost o vietate — 190 —
foarte în eleapt . iatul t cea. Corbul nu se mai uita la el, ci st tea cu capul într-o parte i asculta. — Auzi? exclam el. Karr e pe aici pe aproape. Ce fericire pe el când o vedea c Desperatul e mort! pârstoc începu s trag cu urechea spre locul de unde se auzea zvon. — St de vorb cu gâ tele s lbatice, zise b iatul. — Da, s-a târât pân la mal, ca s afle ve ti despre P r-Sur. rir apoi amândoi jos de pe bolovan i d dur fuga spre malul lacului. Gâ tele ie iser din ap i st teau la taifas cu un câine b trân. Acesta era atât de slab i de pr dit, c putea s cad mort la p mânt dintr-o clip în alta. — Uite-l pe Karr! zise Bataki b iatului. S -l l m s asculte mai întâi ce-i vor povesti gâ tele s lbatice i pe urm îi vom spune arpele s-a dus pe lumea cealalt . Apoi o auzi pe Akka stând de vorb cu Karr i povestindu-i: — Am început c toria noastr în prim vara anului trecut. Într-o diminea am plecat împreun cu Yksi i Kaksi de pe lacul Siljan i am trecut pe deasupra marilor p duri de la hotarul dintre aceast provincie i inutul Hälsingland. Încotro ne aruncam ochii, nu vedeam sub noi altceva decât p duri de conifere cu culoarea lor verde închis. Copacii st teau troieni i înc în z pad . Râurile erau înghe ate, fiind pres rate cu câte o copc neagr , iar z pada de pe malurile lor se topise numai în parte. Sate i ferme nu se prea vedeau, ci numai stâne pustii. Ici i colo erpuiau drumuri înguste de p dure, pe care ranii transportaser bu teni în timpul iernii. Jos, în v ile râurilor, erau îngr dite stive mari de cherestea. Pe când zburam a a, am v zut umblând prin p dure trei vân tori. Mergeau pe schiuri. Duceau cu ei câini lega i cu curele i aveau cu ite la brâu, îns nu purtau arme. Z pada fiind înghe at , nu urmau c rile întortocheate, ci alunecau drept înainte. Parc tiau încotro trebuiau s mearg , s g seasc ce c utau. Noi, gâ tele, zburam sus de tot i vedeam ca-n palm toat durea de dedesubt. Observându-i pe vân tori, eram curioase s vedem i vânatul. De aceea, am început s d m ocoale p durii i ne uit m printre copaci. Am z rit atunci într-un desi ceva care sem na cu ni te bolovani acoperi i cu mu chi. Bolovani nu puteau totu i s fie, c ci nu era deloc z pad pe ei. Am coborât atunci pân ce am ajuns chiar în mijlocul desi ului. i ce crezi? Cei trei bolovani se mi cau! Erau trei elani care — 191 —
st teau culca i acolo în întunericul p durii: un b rb tu i dou femeiu te. Cum ne-a v zut b rb tu ul s-a ridicat i a venit spre noi. Era cel mai mare i mai frumos animal ce ne-a fost dat s vedem în zilele noastre. B gând îns de seam c p rile care îl treziser nu erau decât ni te gâ te s lbatice, s-a culcat iar. — Ei, mo ule, nu te mai culca! i-am spus eu atunci. Ia-o la fug cât te in picioarele. În p dure sunt ni te vân tori care vin drept aici spre voi. — Foarte- i mul umesc, mam gâsc – a zis elanul, somnoros din cale-afar – dar pe vremea asta vân toarea de elani e oprit . Vân torii pe care i-ai v zut umbl probabil dup vulpi. — Urme de vulpi sunt câte vrei în p dure, îns vân torii nici nu le iau în seam . Te rog s m crezi. Ei tiu, mo ule, c voi sunte i aici i vin s v fac de petrecanie. Nu au pu ti asupra lor, ci numai l nci i cu ite, c ci nu îndr znesc s trag cu arma în dure la vremea asta. Elanul st tea la fel de lini tit, dar femeiu tile începur s se fr mânte. — Or fi având dreptate gâ tele, ziser ele, ridicându-se de jos. — Sta i lini tite, le porunci elanul. Nu vine niciun vân tor aici. De asta pute i fi sigure. zând c st ruim de poman , ne-am în at atunci iar în zduh. Am zburat îns f s ne dep rt m de locul acela, mereu pe deasupra lui, ca s vedem ce avea s se in-tâmple cu elanii. Cum am ajuns la în imea noastr obi nuit , l-am v zut pe elan ie ind din bârlog. A mu luit de jur împrejur i pe urm s-a dus drept spre vân tori. Vezi îns c s-a poticnit de dou cr ci uscate care au trosnit cu putere. În fa a lui era o balt mare i rece. Elanul s-a a ezat drept în mijlocul ei, lipsit de orice alt ap rare. A r mas a a pân ce vân torii au ajuns la marginea durii. A luat-o pe urm la fug într-o direc ie opus celei din care venise. Vân torii au slobozit câinii i au început a-l fug ri pe schiuri cu toat iu eala. Elanul î i d duse capul spre spate i alerga într-o goan nebun . În fug r scolea z pada de parc viscolea în jurul lui. Câinii i vân torii r seser departe în urma elanului. Bietul animal s-a oprit, ca i cum voia s -i a tepte. Când i-a z rit din nou, a pornit iar i înainte ca o vijelie. Ne-am dat seama imediat ce scop urm rea: s -i fac pe vân tori s se dep rteze cât mai mult de locul unde se aflau femeiu tile. Îi admiram vitejia i felul cum se expunea singur primejdiei, spre a- i salva cele dou viet i — 192 —
care îi apar ineau. Nimeni din noi nu voia s plece mai departe, s fi v zut mai întâi ce întors tur vor lua lucrurile. Vân toarea a inut a a ceasuri în ir. Ne miram de vân tori c se osteneau s -l urm reasc pe elan f s fie înarma i cu pu ti. Nu puteau doar s cread c -i vor veni de hac unui alerg tor atât de sprinten. Dup câtva timp, am b gat îns de seam c elanul nu mai alerga a a de repede. Î i vâra picioarele în z pad cu mai mult prevedere, iar când le scotea l sa urme de sânge pe drumeagul cut. Am în eles atunci de ce vân torii aveau atâta r bdare. Ei se bizuiser pe ajutorul z pezii. Elanul era greu i, de câte ori f cea un pas, se cufunda pân la fundul troianului. Coaja aspr a pezii îi zgâria picioarele, smulgându-i p rul i g urindu-i pielea, astfel c , de câte ori c lca, era chinuit de dureri. Vân torii i câinii erau u ori i puteau s alunece pe crusta pezii, a a c -i urm reau neîncetat. Fugea el cât fugea, într-o rere, bietul elan, îns pa ii îi erau tot mai nesiguri i mai ov itori. Abia mai sufla. R nile îl dureau grozav, iar mersul prin pada mare îl obosea peste m sur . În cele din urm i-a pierdut r bdarea. S-a oprit s adaste câinii i vân torii, spre a fi încol it i a da lupta cu ei. A teptând a a, s-a uitat la cer i, v zându-ne zburând pe deasupra lui, a strigat la noi: — Opri i-v aici, gâ telor, pân s-o ispr vi cu mine. Iar când ve i zbura iar pe deasupra Kolmårdenului, rândul viitor, s -l uta i pe câinele Karr i s -i spune i c P r-Sur, prietenul s u, a murit ca un viteaz. Ajungând Akka cu povestea aici, b trânul câine s-a ridicat de pe locul unde st tuse pân atunci i s-a apropiat cu doi pa i de ea. — P r-Sur a tr it o via frumoas i vrednic , zise el. Ne cuno team de mult i eram prieteni. tia c sunt un câine de isprav i c-o s m bucur aflând c a murit viteje te, de-aia te-a îndemnat s vii pân aici. Ei, spune-mi cum a… i ridic apoi coada i capul, voind parc s ia o pozi ie mândr i curajoas , dar nu izbuti. — Karr! Karr! se auzi un glas chemându-l din p dure. trânul câine se ridic repede. — E st pânul meu care m cheam – zise el – a a c nu mai pot bovi. L-am v zut adineauri înc rcându- i pu ca i am în eles de ce… Azi ne ducem împreun în p dure pentru ultima oar . Î i mul umesc, mam gâsc . tiu acum tot ce doream s tiu ca s — 193 —
duc la moarte senin i lini tit.
UN RAI PAMÂNTESC Duminic , 24 aprilie A doua zi, gâ tele s lbatice zburau spre miaz noapte pe deasupra Södermanlandului. B iatul se uita la peisajul de jos i, i zise c nu sem na deloc cu priveli tea de pân acum. Nu mai rea esuri întinse ca în Scania i Östergötland, nici lan uri de duri mari ca în Smoland. Ceea ce vedea de data asta era un amestec de multe i de toate. „Pesemne c oamenii au luat de ici un lac i-un râu mare, de colo o p dure i-un co cogeamite munte, apoi le-au t iat în buc i, le-au amestecat i la urm le-au împr tiat pe p mânt alandala”, i zise b iatul, c ci nu vedea altceva decât vâlcele, l cule e, delu oare i p durici. Nimic nu era mare, întins. Cum încerca o câmpie s se întind , i se punea în cale un deal, iar dac dealul avea de gând s se înal e mai sus, începea iar i s fie es. Dac un lac voia s se l rgeasc , era îngustat repede i pref cut într-un pârâu, iar pârâul curgea ce curgea i iar se transforma în lac. Gâ tele s lbatice zburau cât mai aproape de rm, a a c b iatul putea s vad destul de bine i marea. Dar marea nu- i putea întinde prea mult suprafa a, c ci era curmat de o sumedenie de insule, i nici insulele nu era chip s ajung prea departe, c ci iar le înv luia marea. Era o varia ie continu de priveli ti. P durile de conifere alternau cu cele cu frunze c toare; ogoarele cu turb rii, iar conacele cu case ne ti. Gâ tele ajunser dep rti or deasupra Södermanlandului, când pârstoc z ri un punct negru care se mi ca jos pe p mânt. La început a crezut c era un câine i nici nu s-ar mai fi gândit la el, dac n-ar fi b gat de seam c mergea în aceea i direc ie cu cârdul de gâ te. Gonea pe câmp i prin p duri, s rea peste an uri i peste garduri, f s se lase oprit de nimic în calea lui. — Nu poate s fie altul decât jupânul vulpoi Smirre – zise iatul – dar în orice caz va r mâne îndat în urma noastr … Gâ tele începur atunci s zboare cu cea mai mare iu eal io inur a a atâta timp cât vulpoiul putu s le urm reasc . Dup ce ho omanul nu le mai z ri, f cur un ocol mare spre apus i miaz zi, ca i cum ar fi avut de gând s se întoarc în — 194 —
Östergötland. „Smirre a fost, f doar i poate, î i zise b iatul, de vreme ce Akka face un ocol i apuc pe alt drum.” În aceea i zi, spre sear , gâ tele zburau pe deasupra unui vechi domeniu din Södermanland, numit Stora Djulö. În spatele conacului mare i alb se întindea un parc, iar în fa lacul cu acela i nume, t iat de multe limbi de p mânt i cu maluri râpoase. Copacul p rea a fi o cl dire din vremea veche, nespus de atr toare. B iatul nu se putu opri s nu scoat un suspin trecând pe deasupra lui. Cât de bine s-ar fi sim it, dac s-ar fi putut odihni într-o astfel de cas dup c toria obositoare de peste zi, în loc s mâie într-o balt sau pe ghea a rece a unui lac!…. Despre a a ceva îns nici pomeneal nu putea fi. În schimb, gâ tele s lbatice poposir ceva mai sus, pe un izlaz inundat de ap , unde doar ici, colo se mai vedea câte un petic de brazd . Era cel mai r u ad post de noapte din toate cele pe care le avusese pârstoc de când c torea cu gâ tele. mase câtva timp c lare pe gâscan, ne tiind cum s fac s se aciueze i el undeva într-un loc mai ferit. Pe urm a început s sar de la o brazd la alta pân ce a dat de uscat, c ci îi venise în gând s caute o cas de oameni, unde s se mai înc lzeasc ni elu . Dup ce ajunse la drum, o lu spre partea unde se afla vechiul conac. i ce crezi! S-a întâmplat ca tocmai în seara aceea s se strâng ni te oameni în c su a unui plugar care inea de Stora Djulö i s stea la taifas la gura sobei. Vorbiser mai întâi despre muncile de prim var , precum i despre vreme. Dac au v zut îns c nu mai aveau ce vorbi i c discu ia tânjea, au rugat-o pe b trânica ce se afla în cas i care era mama plugarului s le spun pove ti.
PE ESUL NÄRKE Kajsa de la Ysätter Pe esul Närke tr ia pe vremuri o fiin care n-avea pereche în lume, i anume vr jitoarea Kajsa de la Ysätter. O chema Kajsa pentru c vijelia era elementul ei favorit, toate — 195 —
vr jitoarele vântului chemându-se de obicei a a. I se zicea de la Ysätter, din pricin c era de fel din p ile unde se afla balta Ysätter, care inea de comuna Asker. Se pare c acolo la Asker î i avea ea de fapt re edin a, dar se ar ta i prin alte locuri. Putea fi întâlnit oriunde pe întreg cuprinsul esului Närke. Nu era o vr jitoare posomorât i ursuz , ci, dimpotriv , vesel i hazlie, dar îi pl cea grozav când suflau vânturile. Cum le sim ea începeau s bat , ie ea repede s joace hora pe esul Närke. Närke nu era de fapt decât un es, înconjurat din toate p ile de mun i împ duri i. Aceast împrejmuire muntoas e curmat numai în col ul de nord-est, unde se afl lacul Hjälmar. Dac diminea a vântul bate cu putere spre interiorul rii, venind dinspre Marea Baltic , el trece neîmpiedicat printre dealurile Södermanlandului i se furi eaz lesne pe Närke prin ile unde e lacul Hjälmar. Str bate apoi esul de-a curmezi ul, dar la apus se izbe te de pere ii înal i ai muntelui Kil i e silit s dea înapoi. Se târ te apoi ca un arpe i o ia spre miaz zi. Kajsa de la Ysätter se bucura la culme când esul era r scolit de vârtejuri. Se b ga în mijlocul lor i se învârtea ca o bezmetic . Pletele lungi îi fâlfâiau pân în înaltul cerului, iar pulpana halatului ridica în v zduh nori de praf, tot esul transformându-se într-o b tur pentru hora vr jitoarei. Dimine ile, Kajsa de la Ysätter edea pe câte un pin înalt, aflat pe o culme de munte, i c ta lung înspre es. Dac era vreme de iarn i s niu , iar pe drumuri umbla mult lume, se gr bea s porneasc un vifor stra nic i a ternea troiene înalte, de nu mai era chip s ajung seara nimeni acas decât cu mare anevoie. Dac era var i vreme bun de cosit, vr jitoarea Kajsa edea lini tit pân ce se înc rcau primele care cu fân, iar pe urm turna ni te ploi cu g leata, de nu mai putea s munceasc nimeni tot restul zilei. rbunarii de pe muntele Kil abia aveau curajul s trag i ei câte un pui de somn. C ci Kajsa, cum vedea o groap unde se cea mangal f s fie p zit de cineva, drept acolo se furi a, dea drumul la foalele vântului i într-o clip se în a o p laie pân la cer. Dac porneau într-o sear la drum c ii de 39 minereu de la Laxo i de la Svarto , vr jitoarea Kajsa de la Ysätter 39 Laxo i Svarto – râuri i localit i miniere pe traseul c ii ferate care leag capitala Suediei de a Norvegiei.
— 196 —
înv luia drumurile i tot inutul într-o negur atât de deas , încât se r ceau i cai i oameni, carele grele înfundându-se în mla tini i în b i. Dac preoteasa din Glanshammar a eza m su a de cafea în gr dina ei, într-o duminic de var , i vântul începea s bat ridicând fa a de mas i r sturnând atât ce tile cât i farfurioarele, se tia foarte bine cine era vinovat de o astfel de otie. Dac vântul cea s zboare p ria primarului din Örebro40, silindu-l s fug prin tot ora ul dup ea, dac precupe ii se împotmoleau cu lotcile lor de zarzavat pe lacul Hjälmar, dac rufele atârnate erau luate de vânt i se umpleau de praf, dac fumul se r spândea uneori seara prin case i nu voia s ias afar pe co urile sobelor, nu era greu de ghicit cine pusese toate astea la cale i se desf ta cu ele. Dar cu toate c vr jitoarei Kajsa îi pl cea s fac tot felul de pozne sup toare, ea nu era o femeie rea la suflet. Dup cum putea vedea oricine, b bu ca se purta r u cu cei gâlcevitori, zgârci i i r ut cio i. Pe oamenii cumsecade i pe copiii s raci îi lua îns adeseori sub ocrotirea ei. B trânii povesteau c atunci când biserica din Asker era s fie mistuit de un pârjol, Kajsa de la Ysätter a sosit deîndat pe aripile vântului, s-a vârât în vâlv ile fl rilor, a trecut prin fumul în bu itor i astfel a înl turat primejdia. Cu toate acestea, locuitorilor esului Närke li se f cea de multe ori lehamite de ispr vile vr jitoarei. Azi lumea spune c ea ar fi murit i n-ar mai fi existând, dup cum s-a întâmplat cu toate celelalte vr jitoare. A a ceva e îns greu de crezut. E ca i cum ar spune cineva c de azi înainte zduhul va fi lini tit i c vântul nu se va mai hârjoni deasupra esului cu urlete i zvoniri, cu valuri de aer rece i cu potop de ploi. Cei care socot c vr jitoarea Kajsa e de mult moart i dus de pe lumea asta, vor afla peste pu in, de altfel, ce s-a petrecut, pe întinsul esului Närke în anul în care a zburat Nils Holgersson pe deasupra lui, i pe urm n-au decât s cread ce vor. Ajun de bâlci Miercuri, 27 aprilie 40 Örebro – (pron. Öre-bru’) ora pe malurile râului Svarto, una dintre cele mai vechi a ez ri din Suedia.
— 197 —
La Örebro, în ajunul unui bâlci mare de vite, ploua cu g leata. Ploaia era o urgie, un adev rat pr d. Din nori curgeau uvoaie nu altceva i mult lume era auzit spunând: — Parc -i pe vremea vr jitoarei Kajsa de la Ysätter! Oare a i uitat? Niciodat nu f cea cotoroan a atâtea pozne ca la bâlciuri!… Numai ea a fost în stare s dezl uie potopul sta de ploaie în ajunul bâlciului! Cu cât trecea vremea, cu atât mai vârtos ploua. Spre sear s-a produs o adev rat rupere de nori, care a desfundat toate drumurile. Din pricina asta, lumea care plecase de acas cu vitele ca s ajung la târg dis-de-diminea , se g sea în mare încurc tur . De atâta clef it prin noroi, vitele erau groaznic de obosite i nu se mai puteau urni din loc… Bie ii boi i s rmanele vaci se l sau ca ni te bolovani în mijlocul drumului, ca s le arate st pânilor c nu mai erau în stare s fac un pas. To i locuitorii care- i aveau gospod riile pe marginea drumurilor î i deschiser ile pentru cei care se duceau la bâlci i se str duir s -i zduiasc fiecare dup cum le st tea în putin . Dar nu-i vorb nu numai casele erau ticsite de oameni, ci pân i grajdurile i hambarele. Acum, erau unii oameni mai cu dare de mân ori cu vite mai zdravene i ace tia c utau s i urmeze drumul, ca s ajung la vreun han. Când ajungeau îns acolo, se c iau amarnic c nu seser la vreo cas de gospodar. Toate boxele din grajduri erau ocupate, a a c vacile i caii trebuiau s stea afar în ploaie. În cur ile hanurilor era o ap raie, o murd rie i o înghesuial de te lua groaza. Unele animale st teau în adev rate mocirle i din pricina asta nici nu se puteau trânti pe jos s se odihneasc pu in. Câ iva rani f cuser rost de a ternut de paie pentru vitele lor sau le acoperiser cu p turi. Al ii, îns , edeau în hanuri la lduric , beau vârtos, jucau c i i- i uitau cu totul de bietele vie uitoare de care erau datori s aib grij . pârstoc i gâ tele s lbatice poposiser în acea sear pe un ostrov de pe lacul Hjälmar. Ostrovul era desp it de rm doar printr-o strâmtoare îngust i pu in adânc . Dup cum e u or de în eles, oricine putea s ajung la el f s i ude picioarele, când apa era mic . Pe ostrov ploua cu nemiluita ca i în celelalte p i. B iatul nu putea s închid ochii deloc din cauza ploii care-l udase leoarc . În cele din urm începu s hoin reasc de-a lungul ostrovului. I se — 198 —
rea c sim ea mai pu in b taia ploii dac se mi ca. Abia apuc s se dezmor easc pu in i auzi deodat ni te plesc ituri în apa care-l desp ea de rm, dup care v zu un cal venind prin tufi uri. Era o gloab b trân , de elat i jig rit , cum nu mai v zuse b iatul alta la fel vreodat , i costeliv c i se puteau num ra oasele de sub piele. Nu avea nici hamuri, nici a, ci numai un c stru vechi de care atârna un c tâi de frânghie pe jum tate putrezit . Se vedea bine c se slobozise f mult greutate de unde o fi fost legat . Calul mergea drept spre locul unde se odihneau gâ tele i iatul se temea s nu le calce în picioare. — Unde te duci? Bag de seam ! strig N pârstoc. — Aha, acolo e ti? r spunse calul venind spre b iat. De când te caut! — Dar ce, ai auzit vorbindu-se de mine? întreb b iatul foarte uimit. — Adev rat c -s cam b trân, dar am i eu urechi… În timpul de fa e mult lume care vorbe te despre tine. Pe când zicea asta, st tea cu capul plecat în jos, ca s poat vedea mai bine, iar b iatul constat c avea o c ân mic , cu ochi frumo i i un boti or sub irel. „De bun seam c-a fost un cal stra nic în zilele lui, dar acuma la b trâne e a ajuns r u, s rmanul!…” î i zicea N pârstoc în sinea lui. — A vrea s mergi cu mine i s m aju i la o treab , zise calul. iatul se gândi c s-ar face de râs s c reasc pe o mâr oag atât de priz rit i- i ceru iertare c nu putea s -l înso easc din pricina vremii rele. — Ehei, frate, n-ai s-o duci mai r u c lare pe mine, decât stând aici s te mureze ploaia! zise calul. Dar poate c nu ai curajul s re ti pe o gloab ca mine… — Ba am! De ce n-a avea, hai? îl înfrunt b iatul. — Dac -i a a, atunci treze te gâ tele, ca s ne în elegem de unde s te ia mâine diminea , zise calul. Pu in dup aceea, N pârstoc se afla c lare pe gloab . B trânul cal mergea la trap mai bine decât îl crezuse în stare b iatul. cur astfel un drum destul de lung pe întuneric i ploaie i întrun sfâr it se oprir la un han mare. Totul acolo ar ta atât de îngrozitor, c i lua piuitul. În b tur erau numai f ga e desfundate, atât de adânci, încât iatul era încredin at c s-ar fi înecat, cu siguran dac ar fi — 199 —
avut nenorocul s cad în ele. De z plazul care împrejmuia curtea era priponit un num r de treizeci pân la patruzeci de cai i de vite cornute, f niciun ad post împotriva ploii, iar în ograd z ceau ru e cu l zi mari în care erau închise or nii i animale mici: oi, vi ei i porci. Calul se duse la z plaz i se opri acolo. B iatul se afla tot c lare pe el. Putând s vad bine noaptea, î i d du seama în ce hal erau rmanele animale. — Cum se face c sta i aici afar , în ploaie? întreb el. — Suntem în drum spre Örebro, la bâlci, i a trebuit s tragem aici din pricina ploii. Casa asta e un han. Au venit îns a a de mul i drume i, c n-am putut g si i noi loc în untru. pârstoc nu mai zise nimic i se uit cu triste e de jur împrejur. Prea pu ine animale dormeau i din toate p ile auzea numai plângeri i nemul umiri. Animalele aveau i de ce se tângui, ci vremea era acum i mai rea decât fusese în timpul zilei. Începuse s bat un vânt rece i t ios, iar ploaia, care c dea acum fichiuitoare, era amestecat cu z pad . Nu era greu de în eles ce voise calul, când ceruse b iatului ajutor. — Vezi colo, peste drum de han, o cas neasc , frumoas ? întreb calul. — Da, o v d – r spunse N pârstoc – i nu-n eleg de ce n-a i cerut ad post la ea? Ori poate e plin i acolo? — Nu e niciun str in în toat casa, zise calul. Dar cei care locuiesc în ea sunt ni te oameni a a de zgârci i i de pu in îndatoritori, încât i-ar pierde cineva vremea de poman cerândule g zduire. — Da? A a stau lucrurile? Atunci mai bine r mâne i aici unde afla i. — Prea bine, dar eu m-am n scut i am crescut chiar la casa aceea, zise calul. tiu bine c au un grajd mare, cu multe boxe i desp ituri, i m-am gândit c poate afli un chip s ne ducem acolo. — Nu cred c pot cuteza a face una ca asta, r spunse pârstoc. Pe urm se gândi îns c era p cat de bietele animale s se chinuiasc afar în ploaie i c ar trebui s încerce totu i s le ad posteasc undeva. Dând urmare gândului, se duse repede la casa aceea str in , dar b de seam c toate dependin ele erau încuiate, iar cheile luate din broa te. Nu prea tia cum s-o scoat la cap t, dar pe — 200 —
nea teptate îi veni un ajutor la care nici nu se gândea: un vânt prasnic deschise dintr-o dat u a unui opron mare, aflat chiar în fa a lui. iatul se gr bi, fire te, s se duc înapoi la z plazul unde-l tepta calul. — În grajd nu e chip de intrat – zise el – dar am g sit un opron mare de fân care e gol i pe care st pânii au uitat s -l încuie, a a te pot duce acolo. — Î i mul umesc! zise calul. Bine c voi putea s m odihnesc înc o dat în locurile unde am crescut. E singura bucurie pe care o mai pot avea în via ! În casa ranului înst rit de peste drum de han lumea st tuse treaz în acea sear mai mult vreme ca de obicei. Gospodarul era un om de vreo treizeci de ani, înalt de statur i voinic, cu chip frumos, dar foarte posomorât. Peste zi st tuse afar în ploaie, care îl udase leoarc i pe el, ca pe to i ceilal i, iar la cin o rugase pe b trâna lui mam , ce purta înc de grija casei, s -i fac pu in foc în vatr , ca s i poat usca hainele. B trâna aprinsese un foc mititel, c ci ai casei nu prea î i îng duiau risip de lemne, iar omul î i atârnase haina de sp tarul unui scaun i o pusese lâng foc s se usuce. Dup asta, î i sprijinise un picior pe marginea vetrei i, c-un bra rezemat pe genunchi, st tea a a s se uite la fl ri. R mase astfel câteva ceasuri, f s fac alt mi care decât s arunce din când în când câte un vreasc pe foc. Maic -sa strânsese masa i îi f cuse patul, dup care s-a retras în od a ei. Uneori venea pân la u i se mira de el c st tea la foc i nu se ducea la culcare. — Nu-i nimic, mam . Stau i m gândesc la ni te daraveri vechi de-ale mele, îi zisese el. Povestea era urm toarea: trecuse nu de mult pe la han i acolo întâlnise un geamba care îl întrebase dac voia s cumpere un cal, ar tându-i o mâr oag b trân i pr dit de tot. Îl repezise pe negustor, repro ându-i c voia pesemne s -l în ele oferindu-i mâr oag . — P i s vezi ce m-am gândit eu, i-a spus geamba ul. Calul sta a fost tot al dumitale cândva i am zis c poate vrei s -i ruie ti o b trâne e lini tit , de care chiar are nevoie… Uitându-se gospodarul mai bine la cal, îl recunoscuse întradev r. El însu i îl crescuse pe vremuri i îl mânase prin toate locurile. Dar asta nu era un motiv s -l cumpere acum, când devenise o gloab b trân de care nu se mai putea folosi. O nu, — 201 —
desigur! Nu era el omul s arunce banii în vânt. Oricum ar fi fost îns , vederea acelui cal îi trezise multe amintiri i tocmai amintirile astea îl ineau acuma treaz de nu se putea duce la culcare. Calul acela fusese în adev r un animal stra nic i frumos, de- i era mai mare dragul s -l prive ti. Taic -s u i-l d duse în grij pe când era copil. El îl deprinsese cu tot ce se cere unui adev rat bidiviu i îl mânase pretutindeni unde cereau nevoile gospod riei. inea la el mai mult ca la orice. Ba taic -s u se plângea chiar c -l hr nea prea bine a a c b iatul îi d dea de multe ori tainul de ov z pe furi . Pe vremea când avusese calul, niciodat nu se dusese la biseric pe jos, ci numai cu el înh mat la c ru . Asta numai a a, pentru a se f li cu mânzul lui. Cât despre el, era îmbr cat în haine de stof esut i cusut în cas , iar c ru a era simpl i nevopsit , dar calul era cel mai frumos care putea fi v zut în pia a bisericii. Odat îndr znise s -i cear voie lui taic -s u s i cumpere haine din târg i s vopseasc c ru a. Taic -s u încremenise. Fiuu credea c -l p lise damblaua… A c utat pe urm s -l conving , de vreme ce primise un cal a a de frumos, se c dea s fie i el oarecum mai g tit. Taic -s u nu i-a dat niciun r spuns. Peste câteva zile a plecat cu calul la Örebro i l-a vândut. Fusese o cruzime din partea lui. B trânul se vede îns c se temea ca acel cal s nu-l fac pe fecioru-s u vanitos i risipitor. Trecuse atâta vreme de atunci i omul recuno tea acum c tat l u avusese dreptate. Un astfel de cal ar fi fost pentru el în adev r o ispit . Atunci îns , îl jelise grozav. Uneori pleca la Örebro numai ca s stea într-un col de strad i s vad calul trecând pe lâng el sau ca s se strecoare la el în grajd cu o buc ic de zah r. „Când o închide tata ochii i oi r mâne eu gospodar aici – î i zicea el – o s cump r iar calul. E primul lucru pe care o s -l fac.” Taic -s u murise îns , iar el r sese gospodar de câ iva ani, dar nu c utase nici m car o singur dat s i r scumpere calul. Trecuse atâta amar de vreme i pân în seara aceea nu se mai gândise deloc la el. E ciudat cum de-l putuse da cu totul uit rii. Taic -s u fusese îns un om foarte autoritar i energic. Dup ce b iatul crescuse mare i se duceau împreun la lucru, avusese o mare influen asupra lui. Feciorul ajunsese astfel la convingerea c b trânul — 202 —
avea dreptate în orice f cea i nu ie ea cu o iot din vorbele lui. Mo tenind deci gospod ria, c utase s se poarte în toate privin ele cum s-ar fi purtat i tat l s u. Lumea vorbea despre el c era zgârcit. Asta o tia singur destul de bine. „Nu e îns mai în elept s legi baierele pungii, decât s i arunci banii în vânt?… De ce s pierd ce am câ tigat?… Las s mi zic lumea zgârcit i s tiu c nu datorez nim nui un ban, decât s m împrumut în dreapta i-n stânga i s fiu dator vândut ca al i gospodari!…” Iat la ce lucruri se gândea el, când tres ri deodat auzind un zvon ciudat. Un glas p trunz tor i ironic repeta întocmai ceea cei spusese el în gând: „Mai bine s legi baierele pungii, decât s i arunci banii în vânt. Las s -mi zic lumea zgârcit i s tiu c nu datorez nim nui un ban, decât s m împrumut în dreapta i-n stânga i s fiu dator vândut ca al i gospodari…” Parc cineva voia s i bat joc de în elepciunea lui. De aceea era îmbufnat; dar î i d duse repede seama c se în elase. Afar prinsese a bate vântul, iar lui i se f cuse somn. Auzise vântul vâjiind pe co ul sobei i crezuse c vorbise cineva. Se uit la pendula din perete i auzi b tând ora unsprezece. Se îngrozi v zând cât de târziu era. „Ian s m duc eu la culcare”, î i zise el. Î i aduse atunci aminte c nu ie ise înc afar , a a cum obi nuia în fiecare sear , spre a vedea dac erau închise toate ile i ferestrele i dac fuseser stinse toate luminile. De când sese st pânul acelei gospod rii, nu l sase pe seama nim nui acest lucru i nici nu-l trecuse cândva cu vederea. Î i lu deci haina i ie i afar în ploaie i vânt. si totul a a cum trebuia s fie, în afar de u a opronului unde inea fânul i care acum era gol. U a fusese deschis de vânt i dat de perete. Se duse în cas s ia cheia, închise opronul i puse cheia în buzunar. Se întoarse pe urm în cas , se dezbr i i puse haina la foc s se usuce. Nu se culc totu i nici acum, ci se plimba de colo pân colo. Afar era o vreme îngrozitoare. B tea un vânt rece i t ios i ploua cu z pad . Se gândea la b trânul s u cal care st tea în b taia vântului i a ploii, f s fi avut m car o tur pe el. O dat ce vechiul s u prieten se întorsese pe acele meleaguri, s-ar fi cuvenit s -i ofere m car un ad post. Tot la acea vreme, N pârstoc auzi la han o rabl de pendul tând ora unsprezece. Plec atunci s dezlege animalele, ca s le duc la grajdul gospod riei ne ti de peste drum. A trecut destul vreme pân s le trezeasc i s fac toate preg tirile — 203 —
necesare, dar în cele din urm ispr vi i porni în fruntea convoiului spre casa zgârcitului. În vremea asta îns omul f cuse inspec ia gospod riei, cum s-a zut, i încuiase opronul de fân, astfel c animalele, când ajunser acolo, g sir u a încuiat . — Pân aduc eu cheia, ine-le aici i spune-le s stea lini tite, îi zise prichindelul b trânului cal, luând-o la fug . În mijlocul ogr zii se opri s chibzuiasc bine cum avea s intre în cas . Stând a a acolo, v zu pe drum doi copii, care se opriser în fa a hanului. Se uit cu aten ie i v zu c erau dou feti e. Se duse mai aproape de ele, gândindu-se c i-ar putea fi de folos. — Haide, nu mai plânge, Britta Maja! zise una din ele. Uite c-am ajuns la han. Putem intra. Auzind-o spunând aceste cuvinte, N pârstoc se gr bi s strige: — Degeaba vre i s intra i în han. E peste putin , c geme de lume! La casa asta n-a tras îns nimeni. V sf tuiesc s veni i aici. Cele dou feti e auziser deslu it vorbele, dar nu-l vedeau pe cel care le spusese. Nu le prindea îns mirarea, c ci era întuneric bezn . Cea mai mare dintre ele r spunse imediat: — Nu venim acolo! St pânii sunt oameni r i i c rp no i. Din pricina lor, doar, umbl m cer etoare pe drumuri. Poza nils13 [P245] — O fi cum spune i voi, dar trebuie s veni i! zise b iatul. Veni i i n-o s v par r u! — Bine, hai s facem o încercare, dar n-o s ne dea voie s intr m, asta-i sigur, r spunser feti ele, p ind în ograd i tând la u a casei. Gospodarul st tea tot lâng vatr i se gândea la cal, când auzi pe cineva b tând în u . Se duse s vad cine era, chibzuind în acela i timp ca nu cumva s fie ispitit s lase în cas vreun drume . Cum descuie îns u a i o cr , o r bufneal de vânt o împinse i o trânti de perete. Ie i afar s-o trag înapoi, dar când veni iar în cas , fetele i intraser în untru. Erau dou feti e s rmane, cer etoare dup cum se vedea, cu ve mintele numai zdren e, lihnite de foame i ude leoarc . Mergeau gârbovite de povara traistelor pe care le duceau în spinare, lungi cât ele. — Ce-i cu voi de umbla i a a de târziu noaptea pe drumuri? — 204 —
întreb gospodarul moroc nos. Cele dou fete nu-i r spunser imediat, punându- i mai întâi traistele la o parte. Se duser apoi spre el, întinzându- i mânu ele: — Suntem Ana i Britta Maja de la Engärdet – zise cea mai mare dintre ele – i v rug m s ne g zdui i în noaptea asta. Se feri s dea mâna cu fetele i fu cât pe ce s le dea r va de drum, dar î i aduse iar aminte de ceva. Engärdet nu era cumva numele unei c su e în care locuise o v duv s rman cu cinci copila i? V duva r sese îns datoare lui taic -s u cu câteva sute de coroane, iar b trânul ca s i scoat banii, pusese c su a în vânzare. Pe urm v duva plecase în provincia Norrland împreun cu copiii cei mai mari, ca s i caute acolo de lucru, iar pe cei doi mai mici îi l sase pe seama comunei. Aceast amintire îl am rî. tia bine c b trânul fusese judecat foarte aspru de lume c ceruse acei bani, de i i se cuveneau pe drept. — Ce face i acuma? întreb el fetele pe un ton sever. N-a i fost date la azil? De ce umbla i haimanale i cer i? — Nu suntem noi de vin , r spunse fata cea mai mare. Oamenii la care st m ne-au trimit s cer im. — V d c ave i traistele pline, zise ranul. N-ave i dreptul s v plânge i. Scoate i ce ave i acolo, mânca i i s tura i-v . Mâncare aici nu pute i c ta. Gospodinele casei îs duse la culcare. Pe urm v pute i trânti colo-n col lâng vatr , ca s nu v fie frig. Apoi le f cu semn fetelor s se dep rteze de el. Ochii lui aveau o expresie aproape s lbatic . Îi p rea bine c avusese un tat care tiuse s se chiverniseasc . Altfel cine tie dac n-ar fi trebuit s pribegeasc i el în copil ria lui cu traista de cer etor în spate, la fel ca cele dou nenorocite!… N-apucase bine s -l fr mânte aceste gânduri, c le i auzi repetate cuvânt cu cuvânt de glasul acela p trunz tor i ironic pe care îl mai auzise o dat în aceea i sear . Ascult iar i i în elese numaidecât c nu era la mijloc decât vântul care uiera pe co . Era totu i ciudat c gândurile repetate de vânt i se p reau proste ti, nemiloase i mincinoase. Între timp, cele dou feti e se trântiser jos pe podeaua tare, ghemuindu-se una într-alta. Nu t ceau îns , ci vorbeau în oapte. — T ce i din gur ! strig el. Era mânios, de parc ar fi vrut s le bat . oaptele nu încetar îns . Omul strig din nou la fete s tac . — Când mama a plecat de lâng mine – r spunse cu glas u or — 205 —
una din copile – i-am f duit c în fiecare sear voi spune rug ciunea. A a am f cut, i eu, i Britta Maja. Imediat ce vom termina rug ciunea, vom t cea. ranul st tea lini tit, ascultând feti ele spunându- i rug ciunea. Pe urm începu s se plimbe de colo pân colo cu pa i mari, frângându- i mâinile, ca i cum s-ar fi c it amarnic. Calul de elat i slab ca o umbr ! Cele dou feti e ajunse cer etoare pribege! Ambele nenorociri, opera tat lui s u! B trânul n-o fi avut poate dreptate în tot ce f cea… Se a ez pe un scaun i- i sprijini capul în mâini. Deodat fa a începu s -i tremure i-l podidi plânsul. Se gr bi s i tearg lacrimile, dar îi curser altele. Le terse i pe ele, dar zadarnic. Izvorul lor nu seca. Maic -sa deschise atunci u a de la od a ei. Gospodarul se gr bi s întoarc scaunul în a a fel, ca s r mân cu spatele spre ea. Femeia observase îns pesemne c se petrecea ceva neobi nuit. mase câtva timp în spatele feciorului, a teptând parc s -i spun ceva. Se gândea cât de greu e pentru cineva s vorbeasc despre lucruri care îi apas sufletul. Putea s -l ajute pe fecioruu. Din od a ei v zuse tot ce se petrecuse în cas , a a c nu avea nevoie s întrebe ceva. Se duse înceti or la cele dou copile care dormeau, le ridic i le a ez în patul ei. Pe urm se întoarse la cel care plângea amarnic. — Ascult , Lars, zise ea, f cându-se c nu-l v zuse plângând. m la i s cresc feti ele astea. — Cum ai spus, mam ? exclam el, c utând s i opreasc plânsul. — De câ iva ani de când taic -t u le-a vândut c su a, am r mas cu o durere în suflet din cauza copiilor stora… i aceea i durere ai avut-o i tu, tiu eu bine… Omul nu mai putu s r spund nimic. Lacrimile îi curgeau iroaie pe fa . Apuc mâna ofilit a b trânei lui mame i o mângâie cu dragoste. Deodat s ri ca ars, ca i cum s-ar fi speriat de ceva. — Ce-ar zice tata dac ar auzi a a ceva? — Taic -t u a condus gospod ria asta în vremea lui, zise trâna. Acum e vremea ta s-o conduci. Cât a tr it, am f cut cum a hot rât el. Tu cat s te ar i a a cum e ti! Feciorul b trânei r mase atât de uimit la auzul stor vorbe, încât încet s mai plâng . — Eu m ar t a a cum sunt, zise el. — 206 —
— Nu, fiule. Tu cau i numai s semeni cu taic -t u, dar firea ta e alta. În clipa când intraser în cas cele dou feti e, N pârstoc se strecurase dup ele, iar pe urm st tuse pitit într-un ungher întunecos. Nu trecuse mult i z rise cheia de la opron în buzunarul ranului. „Când o da fetele afar – î i zicea el – iau cheia i o tulesc i eu.” Fetele n-au fost date îns afar , a a c b iatul st tea ghemuit acolo în ungher, ne tiind ce s fac . Mama vorbi îndelung cu feciorului. Omul nu mai plângea, iar expresia fe ei i se f cuse atât de frumoas , încât p rea acum un alt om. Tot mai mângâia mâna ve tejit a mamei sale. — Ei! Acuma putem merge la culcare! zise b trâna, v zându-l se lini te te. — Nu! r spunse el, ridicându-se repede. Mai e un str in pe care trebuie s -l g zduiesc la noapte. s mai adauge ceva, î i puse repede haina, aprinse felinarul i ie i afar . Vântul nu st tuse i era tot a a de frig ca i înainte. Când ajunse totu i în tind , omul începu s -i zic un cântec cu jum tate de glas. Se întreba dac b trânul cal avea s -l recunoasc i dac va fi bucuros s se întoarc la grajdul în care crescuse. Ie ind în ograd , auzi o u trântit de vânt. „E u a de la opron. Iar a deschis-o vântul”, î i zise el, ducându-se s-o închid . Când s-o închid îns , i se p ru c aude fo net în untru. Ce se întâmplase? N pârstoc ie ise din cas o dat cu el i fugise spre opronul lâng care l sase animalele. Acestea nu mai erau îns afar în ploaie. O pal de vânt deschisese u a opronului i le ajutase astfel s intre sub acoperi . Fo netul auzit de ran se produsese la intrarea lui N pârstoc în opron. când lumin , omul v zu ni te animale întinse pe toat podeaua. Lâng ele nu se afla nicio fiin omeneasc . Animalele nu erau legate i se culcaser pe paie. Mânios din pricina acelor musafiri nepofti i, începu s strige i fac o larm grozav , ca s trezeasc animalele din somn i s le goneasc din opron. Animalele st teau îns lini tite, nevoind parc s le fie tulburat odihna. Singurul care se ridic fu un cal trân ce se duse încet spre el. ranul amu i. Recunoscu calul pe loc. Întinse felinarul spre el i calul veni atunci mai aproape, punându- i capul pe um rul lui. — 207 —
Fostul st pân începu s -l dezmierde. — C lu ul meu! C lu ul meu! zise el. Ce au f cut din tine?… Da, dragul meu, am s te r scump r. N-o s mai ai nevoie s pleci de la mine. O s ai tot ce vrei, c lu ul meu drag. Prietenii pe care iai adus cu tine pot s r mân aici. Tu îns mergi cu mine în grajd. Acuma pot s i dau s m nânci cât ov z o s vrei, f s m feresc de nimeni. Nu e ti chiar a a de pr dit, o s te întremezi, n-avea grij ! i o s fii iar i cel mai frumos cal din pia a bisericii. Da, c lu ul meu drag. Da! Da!
N BOIUL A doua zi era vreme frumoas . E drept c b tea un vânt destul de puternic dinspre apus, îns lumea era bucuroas de acest lucru, c ci vântul usca drumurile desfundate de ploaia toren ial din ajun. Cei doi copii din Smoland, Osa, p zitoarea de gâ te i micul Mats, sosir pe un drum care ducea din Södermanland spre Närke. Drumul mergea de-a lungul rmului de miaz zi al lacului Hjälmar, iar copiii se uitau la ghea a ce acoperea mai tot lacul. Soarele de diminea î i rev rsase lumina peste ghea , care nu rea negricioas i nepl cut la vedere, cum e ghea a de obicei prim vara, ci str lucea alb i îmbietoare. Cât puteau s vad copiii cu ochii, era tare i uscat . Apa de ploaie se scursese printre copaci i cr turi sau fusese absorbit . Micii drume i nu vedeau decât ghea a în toat splendoarea. Ei c toreau spre miaz noapte i se gândeau de cât cale ar fi fost scuti i dac ar fi t iat de-a curmezi ul marele lac, în loc s -l înconjoare. tiau, fire te, c ghea a de prim var e primejdioas . Cea din fa a lor p rea totu i s le ofere deplin siguran . Vedeau lâng rm era groas de câteva degete. Descoperir chiar o potec pe care puteau s apuce, iar rmul cel lalt li se p ru atât de aproape, încât socoteau c n-ar fi avut de mers decât un ceas, nu mai mult. — Hai s facem o încercare! zise micul Mats. Dac om avea grij nu c dem în vreo copc , atunci o s fie bine. Pornir deci pe ghea cu inima u oar . Ghea a nu era chiar atât de lunecoas , ci numai bun de umblat pe ea. Vezi îns c — 208 —
deasupra ghe ii era mai mult ap decât b nuiser copiii, iar pe alocuri apa plesc ia prin cr turi. Prin astfel de locuri trebuia mers cu mult prevedere, lucru ce nu era greu ziua, pe lumin . Copiii înaintau cu u urin i î i spuneau mereu c fuseser foarte de tep i luând-o pe ghea , în loc s i continue calea pe drumul desfundat de ploaie. Merser ei ce merser i ajunser în apropierea insulei Vin. Acolo îi z ri o b trân pe fereastra casei în care locuia. Ea ie i afar , le f cu semn cu mâinile i le spuse ceva, s -i previn s nu înainteze mai departe. Ei nu vedeau îns nicio primejdie în fa a lor. Î i ziser c ar fi fost o prostie din partea lor s p seasc drumul pe ghea , când totul mergea a a de bine. Trecur deci pe lâng insula Vin i mai aveau de mers cale de înc o mil . Ap ria pe acolo era atât da mare, încât ei fur nevoi i fac ocoluri lungi, lucru care de altfel îi desf ta. Se luau, la întrecere s descopere unde era ghea a mai bun . Nu erau nici obosi i, nici fl mânzi. Ziua era doar lung , a a c râdeau de câte ori întâmpinau piedici noi. Uneori î i aruncau privirea spre rmul cel lalt. P rea s fie destul de departe, de i merseser un ceas întreg pe ghea . Se mirau c lacul era a a de lat. — Parc fuge rmul de noi, zise micul Mats. Nimic nu-i ap ra de vântul care b tea dinspre apus cu tot mai mult putere. Î i strângeau cât puteau hainele pe ei i se mi cau cu mare greutate. Vântul rece era primul neajuns de care se loveau în c toria lor. Ceea ce îi uimea era faptul c vântul vuia stra nic, parc ducea cu el zgomotul unei mori sau al unui atelier mecanic. Or astfel de lucruri nu existau pe toat întinderea ghe ii. Erau acum la apus de marea insul Valen i li se p rea c erau aproape de rmul de miaz noapte. Vântul se înte ea îns i zgomotul de care era înso it deveni i mai puternic, începând s -i nelini teasc . Li se p ru deodat c zgomotul auzit de ei era pricinuit de valurile aruncate cu putere spre rm, dar i acest lucru era cu neputin , c ci lacul p rea acoperit în întregime cu ghea . Se oprir totu i s cerceteze împrejurimile. Observar atunci, t departe, spre apus, unde se aflau insula Björnön i ostrovul Göksholmslandet, un dig alb care traversa lacul. La început crezur c era o creast de z pad de-a lungul unui drum, dar pe urm î i d dur seama c nu era decât spuma unui val uria — 209 —
în
at deasupra ghe ii. zând a a, se luar de mân i începur s alerge f s spun niciun cuvânt. Lacul era dezghe at în întregime spre apus, iar lor li se p ruse c dunga de spum înainta cu repeziciune spre rit. Nu tiau dac ghea a se va sparge în toate p ile sau ce avea s se întâmple. În eleser totu i c erau în primejdie. Într-un rând li se p ru c ghea a se ridica chiar pe locul pe unde alergau ei, c se ridica i cobora iar, ca i când ar fi împins-o ceva pe dedesubt. Pe urm se auzi o pocnitur surd în ghea , dup care deasupra ei se ivir cr turi în toate direc iile. Copiii vedeau cu groaz cum cr turile se r spândeau cu iu eal pe toat suprafa a ghe ii. Urmar câteva clipe de lini te. Apoi ghea a începu iar s se ridice i s coboare. Cr turile se l rgeau i apa nea prin ele. Ajunser îndat atât de largi, încât ghea a începu s se desfac în sloiuri mari. — E n boi! zise micul Mats. — Da, da, e n boi, drag Mats – zise fata – dar tot mai putem ajunge la rm. S ne gr bim! De fapt, vântul i valurile nu mai aveau mult de furc pân s desprind toat ghea a de pe lac. Partea cea mai grea fusese f cut prin spargerea ei în buc i, dar toate aceste buc i trebuiau s fie împ ite din nou i izbite unele de altele, ca s poat fi zdrobite i cute una cu apa. Mai r sese înc o întindere destul de mare de ghea tare i fix , care alc tuia câmpuri largi, neatinse. Cea mai mare primejdie pentru copii era îns faptul c nu puteau cuprinde cu privirea tot întinsul ghe ii. Nu vedeau unde erau cr turile mai largi, ca s le poat ocoli. Nici nu tiau unde se aflau sloiurile mari care s -i poat duce. R ceau de aceea încoace i-ncolo, f int . În loc s se apropie de rm, mergeau spre mijlocul lacului. Îngrozi i de trosniturile ghe ii, se oprir în cele din urm i începur s plâng . Auzir atunci un vâjâit prin v zduh i v zur trecând pe deasupra un stol de gâ te s lbatice. Acestea strigau de nu mai puteau i din gâgâitul lor cei doi copii deslu ir cuvintele urm toare: — Lua i-o la dreapta, la dreapta, la dreapta!. O pornir pe ghea , urmând acest sfat, dar nu trecu mult i iar nu mai tiur ce s fac în fa a unei cr turi mari. Gâ tele începur s strige atunci iar deasupra lor i copiii deslu ir în gâgâitul lor cuvintele: — 210 —
— Sta i pe loc unde sunte i! Sta i pe loc unde sunte i! Copiii nu- i spuneau nimic auzind acele strig te, ci st teau lini ti i, a a cum erau sf tui i. Nu trecu mult i sloiurile se apropiar unul de altul, a a c ei putur trece peste cr tur . Se luar apoi de mân i pornir în grab mai departe. Se temeau, nu numai de primejdie, ci i de ajutorul pe care-l c taser . Trecu ce mai trecu i iar se aflar în încurc tur . Auzir atunci un glas r zb tând pân jos la ei: — Drept înainte! Drept înainte! Drept înainte! Au mai mers astfel o jum tate de ceas i au ajuns la capul Lunger, unde au p sit ghea a i au ie it prin vad la rm. Primejdia b gase atâta spaim în ei, încât, ajungând pe uscat, nici nu se mai întoarser s vad lacul, pe care valurile începuser a rostogoli sloiurile, ci pornir imediat mai departe. Dup ce merser o bucat de vreme pe capul Lunger, Osa se opri deodat i zise: — A teapt -m pu in aici, drag Mats. Am uitat un lucru. Ea se duse repede pe rm. Acolo î i scotoci traista i scoase în cele din urm din ea un galent pe care îl a ezi pe o piatr , unde putea fi v zut destul de bine. Se întoarse apoi la fratele ei, f s se uite nici m car o clip în juru-i. N-apucase bine s plece înapoi, i o gâsc mare, alb , se l ca un fulger din v zduh, în când galentul i în ându-se iar i cu aceea i iu eal .
ÎMP R EALA MO TENIRII Dup ce gâ tele s lbatice i-au ajutat pe cei doi copii, Osa, zitoarea de gâ te, i micul Mats, pe lacul Hjälmar, n-au mai stat nicio clip prin locurile acelea, ci au pornit înainte spre miaz noapte, ajungând în provincia Västmanland. Acolo au coborât pe un ogor mare din comuna Fellingsbro, pentru a se odihni i a- i c uta hran . iatul era i el fl mând, îns c uta zadarnic ceva de mâncare. Privind în toate p ile, z ri în apropiere pe câmp ni te oameni care arau. Oamenii oprir tocmai atunci plugurile i se a ezaser jos s osp teze. N pârstoc o lu la fug într-acolo i se furi lâng cei doi oameni. N jduia c , dup ce vor fi ispr vit de mâncat, va putea g si câteva f râmituri sau un coltuc de pâine. — 211 —
În vecin tatea câmpului era un drum pe care mergea un mo neag. V zându-i pe cei doi plugari, el se apropie de ei: — A vrea s osp tez i eu cu dumneavoastr , zise b trânul, dându- i traista jos i sco ând din ea pâine i unt. Nu e pl cut deloc s m nânci singur pe marginea drumului. Intr pe urm în vorb cu cei doi plugari, care aflar c mo neagul era un miner din districtul minier Norberg. Nu mai lucra acum. Era prea b trân ca s se ca ere pe suitorii minei, dar locuia într-o c su din apropierea ei. La Fellingsbro avea o fat ritat , la care tocmai fusese i care îl rugase s se mute acolo, ceea ce b trânul nu putea s fac . — Va s zic , dumneata, mo ule, crezi c aici nu-i bine ca la Norberg? ziser ranii zâmbind, c ci tiau bine c Fellingsbro e una din comunele cele mai mari i mai bogate din ar . — S stau pe un es ca sta? r spunse b trânul cu un gest de sil , ca i cum nici nu putea fi vorba de a a ceva. Începur apoi s discute prietene te problema celui mai bun loc din Västmanland, unde se putea tr i mai bine. Unul din plugari se scuse la Fellingsbro i vorbi însufle it despre es, dar cel lalt era de fel din p ile ora ului Västeros41 i era de p rere c rmurile lacului Mälar, cu ostroavele lor împ durite i cu promontoriile lor frumoase erau cele mai bune locuri ale rii. B trânul nu se l totu i convins; i, ca s le arate c avea dreptate, îi rug s asculte o poveste pe care o auzise i el de la al ii mai în vârst , în tinere ea lui. — Aici, în Västmanland, tr ia pe vremuri o b trâna care se tr gea dintr-un neam de uria i. Era atât de bogat c st pânea toat ara. Ducea, bineîn eles, o via de huzur, îns avea pe suflet un mare necaz, ne tiind cum avea s i împart averea între cei trei feciori ai ei. De cei doi mai mari nu prea îi p sa. Cel mai mic îns era copilul ei r sf at. B trâna voia ca el s primeasc partea cea mai mare a mo tenirii, dar se temea în acela i timp s nu se te nemul umiri între el i fra ii lui, când ace tia ar fi b gat de seam c mama lor nu le împ ise averea în mod egal. Într-o zi b trâna a sim it c moartea i se apropia f s fi luat o hot râre. Atunci ea i-a chemat pe tustrei feciorii, ca s stea de vorb cu ei în privin a mo tenirii. — Eu mi-am împ it întreaga avere în trei loturi – zise ea – i 41 Västeros – (pron. Ve’ster-o’s) ora lacului Mälar.
— 212 —
situat într-unul din golfurile
mâne acuma ca fiecare din voi s i-l aleag pe care-l vrea. Primul lot cuprinde toate dumbr vile de stejar, toate ostroavele cu duri i toate izlazurile înflorite, pe care le-am strâns laolalt în jurul lacului Mälar. Cel care va alege acest lot va avea p une bun pentru oi i vaci pe izlazuri, iar pe ostroave va avea lemne de iat i se va putea ocupa cu gr din ritul. rmurile au multe golfuri unde se pot face transporturi cu vase de tot felul. La gurile râurilor ce se vars în lac se pot construi porturi minunate. Cred deci c pe meleagurile acestui lot vor fi cl dite sate i ora e. Cui le va st pâni nu-i va lipsi nici locuri bune de ar tur , de i p mântul e prea f râmi at. Copiii vor trebui îns s se înve e de timpuriu s mearg pe ap de la un ostrov la altul, ca s poat ajunge buni marinari i s plece prin ri str ine s adune de acolo bog ii. Vam spus acuma care e primul lot. Ei! Ce zice i despre el? To i feciorii fur de acord c lotul acesta era minunat i c oricare din ei l-ar fi c tat se putea socoti fericit. — Da, n-are niciun cusur – zise b trâna coborâtoare din uria i – dar nici al doilea nu e r u. În el am adunat tot p mântul esului i toate ogoarele mele de pe câmp deschis, a ezând un câmp lâng altul de la Mälar pân sus în Dalecarlia. Cine va avea parte de acest lot nu cred c se va c i. Va putea s cultive câte grâne îi va pofti inima i s i dureze case mari pe întinsul lui. Atât el, cât i urma ii lui vor tr i lini ti i i î i vor câ tiga pâinea u or. Ca s nu fie esul ml tinos, am s pat câteva an uri mari, unde am crezut de cuviin , iar unele din ele au c deri de ap numai bune pentru mori i forje. De-a lungul an urilor am pus maluri cu pietri pe care pot cre te p duri pentru lemne de foc. V-am spus acum care este al doilea lot i cred c acela care l-o c ta o s aib toate motivele s fie mul umit. Cei trei feciori fur de aceea i p rere i mul umir mamei lor c rânduise treaba atât de bine pentru ei. — Am c utat s fac cum am putut mai bine – a zis b trân – dar acum ajung la partea care mi-a c unat cel mai mult necaz. ci, s vede i, dragii mei copii. Când am pus toate p durile, izlazurile i dumbr vile de stejar într-un lot i toate ogoarele i mânturile des elenite în cel de al doilea, urmând s adun restul pentru al treilea, am b gat de seam c nu mi-au mai r mas din toat averea decât ni te p duri de pini i de brazi, ni te creste i vârfuri de mun i, ni te stânci, ni te tufi uri slabe de ienup r, câteva p durici de mesteac n i câteva lacuri mici. Mi-am zis atunci cu strângere de inim c nimeni dintre voi nu o s fie — 213 —
mul umit de a a ceva. Oricum, eu am strâns toate s ciile astea i le-am rânduit în partea de apus a esului. M tem îns c cel care va alege acest lot n-o s aib parte de altceva decât de cie. Nu va putea s aib alte vite decât oi i capre. Încolo va trebui s pescuiasc pe lacuri i s vâneze în p dure, ca s i fac rost de hran . Sunt i destule c deri de ap cu ajutorul c rora vor putea fi pornite oricâte mori, îns m tem c st pânul lor n-o s aib altceva de m cinat decât scoar de copaci. În afar de asta, o va duce greu din pricina lupilor i a ur ilor care nu vor lipsi pe mânturile lui necultivate. Iat deci din ce e alc tuit al treilea lot. tiu bine c nu poate fi asemuit cu celelalte dou , i dac n-a fi atât de b trân , a fi f cut o nou împ eal , dar asta nu mai e cu putin . Iar acum, în clipa cea din urm a vie ii mele, sunt zbuciumat , ne tiind c ruia din voi s -i dau lotul cel mai r u. A i fost tustrei copii buni i nu vreau s nedrept esc pe niciunul din voi. Dup ce b trân a povestit cum stau lucrurile, s-a uitat cu spaim la feciori. Nu mai ziceau ca înainte c f cuse împ eal dreapt , i c avusese grij de ei. T ceau chitic i se vedea bine c oricare din ei ar fi c tat lotul de pe urm ar fi r mas tare tr nit. Prâslea, care inea cel mai mult la maic -sa, nu putea r bda s-o vad chinuindu-se atât, i zise: — Nu te nec ji, m icu , din pricina asta! Pune capul jos i adormi lini tit . D -mi-l mie lotul acela r u, c n-o s m plâng i nici n-o s m c iesc. În schimb o s caut s-o scot la cap t i, oricum o s -mi mearg , n-o s am ciud pe tine c ceilal i doi au tat o mo tenire mai bun decât a mea. Auzindu-l spunând aceste cuvinte, b trân s-a lini tit, i-a mul umit din suflet i l-a sf tuit peste m sur . Cât despre împ eala celorlalte dou loturi, nu mai avea de ce- i bate capul, ci erau aproape la fel de bune. Dup ce s-a rânduit astfel totul, b trâna i-a mul umit înc o dat lui prâslea, spunând c se a teptase s-o ajute chiar el, ca s nu se stârneasc dihonie între fra i. Îl rug apoi ca atunci când s-o duce pe locurile pustii pe care le primise ca mo tenire, s i aduc aminte de marea dragoste pe care i-o purtase. Pe urm a închis ochii i a murit. Dup ce au îngropat-o, feciorii s-au dus s i vad fiecare ce era acum al s u. Cei doi fra i mai mari nu puteau s fie, de bun seam , decât foarte mul umi i. — 214 —
Al treilea s-a dus i el pe locurile date în st pânirea lui, convingându-se c maic -sa spusese adev rul, c ci mai toate nu erau altceva decât vârfuri stâncoase de munte i lacuri mici. Pe urm îns începu s vad c stâncile aveau pe alocuri o înf are ciudat . Cercetându-le mai bine, descoperi c erau str tute mai pretutindeni de vine de minereu. Era mult fier pe propriet ile lui, dar i argint i aram în cantitate destul de mare. În elese atunci bog ia pe care o c tase era mai mare decât a fra ilor s i i începu s priceap din ce în ce mai bine care fusese tâlcul împ elii f cute de c tre mama lor.
ÎN BERGSLAGERNA Gâ tele s lbatice au avut o c torie grea. Dup ce s-au osp tat pe ogoarele de la Fellingsbro i-au pus în gând s zboare spre miaz noapte pe deasupra Västmanlandului. Dar nu i-au putut urma gândul, din pricin c vântul se înte ise i le-a dus spre rit pân la grani a provinciei Uppland. Zburau la o mare în ime, dar cu toate acestea vântul le împingea cu destul putere. N pârstoc se uita în jos s vad cum arat Västmanlandul, dar nu fu în stare s deslu easc prea multe lucruri. Observ c în partea de r rit a provinciei p mântul era es. Nu pricepea totu i ce erau brazdele i liniile care str teau esul de la miaz noapte spre miaz zi. P reau ciudate prin faptul erau toate aliniate i cu spa ii egale între ele. — P mântul de aici e vrâstat ca or ul mamii, zise b iatul. Ceor fi dungile astea oare? — Sunt râuri, creste de mun i, drumuri i c i ferate, spunser gâ tele s lbatice. Râuri, creste de mun i i c i ferate. a i era în adev r. Pe când erau împinse spre r rit, au zburat mai întâi peste Hedström, care curge printre doi mun i, fiind înso it de o cale ferat . Au ajuns pe urm la râul Kolbäck, care are de asemenea pe una din laturi o cale ferat , iar pe cealalt un ir de mun i i o osea. Au întâlnit apoi râul Svarto, tot cu mun i i osele pe laturi, râul Lillo, lâng piscul Badelund i râul Sago, acesta din urm având o osea i o cale ferat pe malul drept. — 215 —
„Niciodat în via a mea n-am v zut atâtea drumuri care s vin din aceea i parte! se minun b iatul. Pesemne c pe ele se transport multe m rfuri în susul rii!”… Lucrul acesta i se p rea în acela i timp ciudat, întrucât el avea credin a c dincolo de Västmanland era sfâr itul Suediei. Ce mai mânea din ar nu putea fi, dup N pârstoc, decât p dure i pustiu. Când gâ tele s lbatice fuseser duse de vânt pân la râul Sago, Akka î i d duse seama c ajunseser în alt parte decât cea dorit de ea, a a c i întorsese cârdul din drum, luând-o înapoi spre apus, împotriva unui vânt puternic care le îngreuna zborul. Gâ tele au trecut astfel din nou pe deasupra esului vrâstat, urmându- i calea prin partea apusean a provinciei, alc tuit din mun i împ duri i. Cât timp mersese pe deasupra esului, N pârstoc st tuse aplecat peste gâtul gâscanului, ca s poat privi în jos. Când se ispr vise îns esul i v zuse dedesubt întinderi mari de p duri, se ridicase spre a- i putea odihni ochii; acolo unde p mântul era acoperit cu p duri nu prea avea de obicei multe lucruri de v zut. Pe când gâ tele zburau deasupra mun ilor împ duri i i a unor lacuri mici, b iatul auzi jos pe p mânt un scâr âit care sem na cu un plânset. Cum nu putea s i dea seama despre ce era vorba, se aplec din nou. În acest timp gâ tele nu aveau o vitez prea mare, din pricin c mergeau împotriva vântului, a a c b iatul putea s vad deslu it peisajul de sub el. Cel dintâi lucru pe care îl observ fu o gaur neagr c scat în p mânt. Deasupra g urii era montat un elevator construit din butuci grosolani, iar acesta scotea la suprafa cu scâr âituri prelungi un butoi plin cu buc i de piatr . De jur împrejur se aflau gr mezi înalte de piatr , într-un opron duduia o ma in cu aburi, iar ni te femei i ni te copii st teau în cerc pe p mânt i sortau pietre. Pe o osea se vedeau ni te c ru e înc rcate cu pietre de pavat, iar la marginea p durii ni te locuin e mici muncitore ti. Neîn elegând ce erau toate astea, b iatul strig în jos cât îl inea gura: — Ce-i acolo, de ce se scot atâtea pietre din p mânt? — Ce neghiob! Ce neghiob! începur a ciripi vr biile, care erau la ele acas prin acele locuri i le cuno teau bine. Nu-i în stare s fac deosebire între minereul de fier i piatr ! Nu-i în stare s fac deosebire între minereul de fier i piatr ! Abia atunci pricepu N pârstoc c era vorba de o min . Fu — 216 —
destul de dezam git, c ci el crezuse pân atunci c numai sus pe mun i se g sesc mine, pe când cea de aici se afla în plin es, între dou iruri de mun i. Dup ce cârdul de gâ te trecu de min , b iatul z ri dedesubt mun i acoperi i cu p duri de brad i de mesteac n, lucruri pe care le mai v zuse de atâtea ori i înainte. Dar tot atunci sim i încingându-l o c ldur mare, care urca de jos i se uit s vad de unde venea. Sub el se în au mormane mari de c rbuni i minereu, iar în mijlocul acestora se afla o cl dire înalt cu opt laturi, de culoare ro ie, din care se ridica la cer o p laie de fl ri. La început, b iatul nu putu s cread altceva decât c era vorba de un incendiu grozav. V zu îns pe urm oameni care umblau foarte lini ti i prin apropiere, nestânjeni i câtu i de pu in de foc, lucru pe care nu-l în elegea defel. — Ce loc o fi acela unde nim nui nu-i pas c o cas arde în fl ri? strig N pârstoc spre p mânt. — Uite-l, uite-l! I-e team de foc! ciripir pi igoii de la marginea durii, care tiau foarte bine ce se petrece în vecin tatea lor. Habar n-are c minereul se tope te, pentru a se scoate fierul din el! Prost nacul! Nu-i în stare s fac deosebire între flac ra unui furnal i flac ra unui incendiu!… Furnalul r mase apoi în urma gâ telor i b iatul privea acum din nou drept înainte, încredin at c nu mai avea ce s vad prin acel inut p duros. Nu trecu îns mult i auzi de jos, de pe p mânt un zgomot îngrozitor. Uitându-se într-acolo, v zu mai întâi un uvoi mic de ap care dea cu repeziciune pe povârni ul unui munte. Lâng c derea de ap se afla o cl dire mare cu acoperi negru i cu un co înalt, din care ie ea un fum gros, amestecat cu scântei. În afara cl dirii se vedeau blocuri i drugi de fier, precum i ni te adev ra i mun i de rbune. De jur împrejur, pe o mare întindere, p mântul era negru i drumuri negre porneau în toate p ile. Din cl dire se auzea o larm de nedescris. Duduia i trosnea. Parc cineva încerca s se apere cu lovituri puternice de o fiar care urla de te lua groaza. Ciudat era îns faptul c nim nui nu-i p sa de cele ce se petreceau acolo. La o mic dep rtare se z reau printre pomii înverzi i case ale muncitorilor, iar mai încolo se în a un conac mare, alb. Pe sc rile caselor se jucau foarte lini ti i copiii, iar pe aleea din fa a conacului se preumblau tacticos ni te oameni, lucru care-l mir foarte mult pe b iat. — 217 —
— Ce loc o fi sta, unde nimeni nu se sinchise te c se bate lumea într-o cas ?! strig N pârstoc spre p mânt. — Ha, ha, ha! Uite-l c habar n-are! Ha, ha, ha! se stric de râs o co ofan . Nu se bate nimeni. E Fierul care cioc nit trosne te… mase apoi în urm i forja. B iatul privi iar i înainte, crezând c nu avea ce s mai vad jos prin acele meleaguri duroase. Dup ce mai str tu v zduhul o bucat de vreme, auzi b tând un clopot i se uit din nou în jos, s vad de unde venea acel zvon. N pârstoc z ri atunci pe p mânt o gospod rie neasc cum nu mai v zuse alta la fel pân atunci. Casa propriu-zis nu era cine tie ce: o cl dire lung i ro ie, cu un singur cat. Ceea ce îl mira îns erau dependin ele mari i solide de lâng ea. B iatul tia cam câte acareturi are o gospod rie. Aici îns erau de dou , dac nu chiar de trei ori mai multe. Nu- i închipuise niciodat c avea s vad într-o zi atâtea cl diri laolalt . Nici nu-i d dea prin minte ce s-ar fi putut p stra în ele, c ci în jurul gospod riei nu erau ogoare deloc. De v zut, v zuse el câteva petice de p mânt arat lâng p duri, dar, pe de o parte, peticele acelea erau atât de mici, încât abia puteau fi numite ogoare, iar pe de alta, pe fiecare din ele se afla câte un hambar în care s poat fi p strate roadele strânse acolo. Pe acoperi ul grajdului, sub o glug ce-l ferea de ploi i z pezi, era un clopot care îi chema pe ai casei la mas . De la acel clopot se auzea dang tul. Iar cei ce se duceau spre buc rie alc tuiau un adev rat alai. — Ce lume o fi asta care- i face case a a de mari într-o p dure în care nu-s ogoare? strig N pârstoc spre p mânt. Coco ul se sui pe o movil de gunoi i-i r spunse imediat: — Aici e o veche gospod rie minier ! O veche gospod rie minier ! strig el. Ogoarele sunt sub p mânt! Ogoarele sunt sub mânt! iatul în elese atunci c inutul p duros deasupra c ruia zbura nu era unul care s nu merite a fi luat în seam , ci dimpotriv . P duri i mun i se g sesc, ce-i drept, în toate p ile, îns era surprinz tor câte lucruri interesante se aflau ascunse în adâncul acelui inut. Erau câmpuri unde minereul se scoate de la suprafa , cu elevatoarele, p mântul fiind ciuruit de pu uri. Altele se aflau în adâncime, în plin activitate, ale c ror detun turi se ajungeau pân sus la gâ tele s lbatice i în apropierea c rora, la marginea — 218 —
durii, se vedeau sate întregi cu locuin e muncitore ti. Forje vechi, p site, prin ale c ror acoperi uri sparte b iatul putea s vad ciocane mari i cuptoare înalte, precum i forje cu instala ii moderne, în care se lucra de zor, ciocanele f când s duduie mântul, se aflau pres rate peste tot. În cuprinsul p durilor erau or ele lini tite c rora parc nici nu le p sa de zgomotul din jurul lor. În v zduh st teau spânzurate funiculare pe care circulau încet corfe înc rcate cu minereu. La toate c derile de ap se auzeau zbârnâind o sumedenie de ro i. P durile erau str tute de cabluri electrice. Trenuri lungi de tot, cu aizeci pân la aptezeci de vagoane, veneau înc rcate, ba cu minereu i c rbuni, ba cu drugi i cu tabl de fier sau cu sârm . zând atâtea lucruri, N pârstoc nu mai putu s tac . — Cum se cheam ara asta în care nu cre te decât fier? întreb el, de i tia prea bine c p rile de jos î i vor bate joc de el. O bufni b trân , care dormea într-un bordei p sit, s ri atunci ca ars din somn. Întinzându- i capul rotund, ea strig cu un glas fioros: — Uhu, uhu, uhu! inutul sta se cheam Bergslagerna. Dac n-ar fi crescut fier prin p ile astea, n-ar fi tr it în ele decât bufni e i ur i!
UZINA METALURGICA
Joi, 28 aprilie
În ziua în care gâ tele s lbatice zburaser pe deasupra regiunii Bergslagerna, b tuse mai tot timpul un vânt puternic dinspre apus. Cum încercar s ia direc ia spre miaz noapte, fur împinse spre r rit. Akka avea îns credin a c Smirre hoin rea prin ile r ritene ale inutului, a a c nu voia cu niciun pre s mearg într-acolo, ci se întorcea mereu din drum, silindu-se din toate puterile s ajung înapoi spre apus. Din aceast cauz , cârdul înainta încet i se afla înc deasupra regiunilor miniere ale Västmanlandului în cursul dup -amiezii. Spre sear , vântul se potoli deodat , iar c toarele obosite începur s trag n dejde c vor avea parte câtva timp de un zbor or înainte de asfin itul soarelui. Dar nu dup mult se isc o nou vijelie, mai puternic , i gâ tele fur zvârlite ca ni te mingi. — 219 —
iatul, care st tuse pân atunci f nicio grij i nu se a teptase la nicio primejdie, se ridic degrab de pe spatele gâscanului i se arunc în gol. Mic i u urel cum era, nu putea s se pr bu easc la p mânt pe un vânt care b tea cu atâta putere. Merse o bucat de vreme dus de vânt, dar pe urm coborî încet, cu întreruperi scurte i dese, ca o frunz care cade din copac. „P i nu e chiar a a de primejdios s te arunci de sus!”… î i zicea el pe când c dea. „Vin la p mânt a a de încet, parc-a fi o buc ic de hârtie. N-am nicio grij ! Gâscanul Martin o s coboare îndat dup mine i-o s m urce iar sus…” Cum ajunse la p mânt, primul lucru pe care-l f cu fu s i scoat scufia de pe cap i s-o fluture cu mâna, c s vad gâscanul unde era. — Aici sunt! Tu unde e ti? Aici sunt! Tu unde e ti? strig el, aproape uimit c gâscanul Martin nu se i afla lâng el. Gâscanul cel alb nu se ivea îns deloc i nici cârdul de gâ te lbatice nu se z rea pe cer. Parc disp ruse cu des vâr ire. Acest lucru i se p ru cam ciudat, îns nu-i era team i nici nu era nelini tit. Nici prin gând nu-i trecea c mama Akka sau gâscanul Martin l-ar fi p sit. De vin era numai vântul, care împinsese gâ tele cine tie unde. N pârstoc era sigur: imediat ce vor izbuti s se întoarc , zbur toarele vor veni s -l ia i pe el. Ce se întâmplase îns cu el? Unde se afla oare? Pân nu de mult se uitase pe cer dup gâ te, dar acum c ta cu aten ie în jur. Nu c zuse pe un câmp neted, ci într-o v un adânc i larg de munte sau ce naiba o fi fost! Era un soi de înc pere mare cu pere ii aproape verticali i f niciun acoperi . Pe fundul ei se aflau ni te blocuri mari de piatr , între care cre teau mu chi i afini, precum i mesteceni pitici. Ici i colo, pe pere i se vedea câte o ie itur , cu câteva trepte d nate. Pe una din laturi se deschidea o bolt neagr , care p rea s r spund departe în adâncul muntelui. pârstoc nu zburase îns degeaba o zi întreag pe deasupra regiunii Bergslagerna. El în elese repede c v una cea mare se datora faptului c oamenii scoseser pe vremuri minereu din acel loc. „Voi c uta totu i s m ca r iar pân sus la suprafa a mântului, î i zise el. Altfel m tem c tovar ii mei de drum o -mi piard urma.” Tocmai se c ra pe peretele v unii, când cineva îl apuc de spate. Auzi apoi un glas aspru morm indu-i la ureche: — 220 —
— Cine e ti tu? pârstoc se întoarse repede. În prima clip , de uluial , i se ru c avea înaintea lui un bolovan mare, acoperit cu mu chi de culoare cafenie. B îns repede de seam c bolovanul acela avea picioare late pe care putea c mearg , cap, ochi i un bot mare, de unde ie eau ni te morm ituri. Nu r spunse nimic i nici animalul nu p rea s a tepte vreun spuns. Îl trânti la p mânt, îl rostogoli de câteva ori cu piciorul i îl adulmec . Era cât pe-aci s -l înghit , dar se r zgândi i începu strige: — Morm il , Bomb nil , fe ii mei, veni i încoace s v dau ceva bun de mâncare! Se ivir atunci pe dat ni te pui zbârli i, care, abia se ineau pe picioare i aveau blana moale ca ni te c elu i. — Ce-ai g sit, mam ursoaic ? Arat -ne i nou ! Arat -ne i nou ! strigar ursule ii. „Aha! Am dat peste ur i!” î i zise N pârstoc. „M tem atunci c jupânul Smirre n-o s mai aib nevoie s i dea osteneala s umble dup mine. N-o s mai aib prilejul…” Ursoaica îl împingea pe b iat cu laba spre ursule i. Unul din ace tia îl înh i fugi cu el. Nu-l mu îns tare, c ci era juc i voia s se desfete pu in cu b ie elul înainte de a-i veni de hac. Cel lalt se lu dup el s -l prind pe N pârstoc, dar c zu drept peste capul celui care îl ducea. Se rostogolir apoi unul peste altul, mu cându-se, zgâriindu-se i morm ind. iatul sc atunci din ghearele puilor de urs i fugi spre peretele v unii, începând s se ca ere pe el. Cei doi ursule i se luar dup el, se c rar sprinteni pe perete, îl ajunser i-i trântir jos pe mu chi ca pe o minge. Poza nils14 [P265] „În eleg acum ce p te un biet oricel când încape în ghearele pisicii!” î i zise b iatul. Încerc de câteva ori s fug . Se furi prin cr turile unii, se piti dup pietre, se ca pe mesteceni, dar totul fu zadarnic. Oriunde se refugia, ursule ii îl dibuiau. Cum îl prindeau, îi d deau drumul s fug iar, ca s se desfete cu el, i apoi îl înh au din nou. În cele din urm , N pârstoc se sim i atât de obosit i-i fu a a de lehamite de soarta care-l a tepta, încât se trânti jos la p mânt. — 221 —
— Hai, fugi! morm ir ursule ii. Altfel te mânc m! — N-ave i decât! r spunse N pârstoc Nu mai pot fugi. Ursule ii se duser atunci la mama lor: — Mam ursoaic , mam ursoaic ! Nu vrea s se mai joace cu noi, se plânser ei. — Lua i-l atunci i împ i-l pe din dou ! zise ursoaica. Auzind acestea, pe b iat îl cuprinse teama i începu imediat s se joace iar. Când veni vremea de odihn i ursoaica î i chem puii la culcare, ace tia se distraser atât de bine, încât aveau chef s continue joaca i a doua zi. Îl a ezar pe b iat între ei i puseser bu ele deasupra lui, ca s nu se poat mi ca f s -i trezeasc . Ursule ii adormir repede i b iatul se gândea s prind clipa nimerit ca s-o ia din loc. Niciodat în via a lui nu fusese îns atât de împins i de zgâl âit, a a c , frânt de oboseal , adormi, i el numaidecât. Nu trecu mult i ap ru i ursul, coborând pe peretele v unii. iatul se trezi auzind cum c deau pietrele când se d dea ursul jos de pe munte. Nu se putea mi ca, dar se întinse i se întoarse ni elu , astfel c putu s -l vad pe urs. Era un animal b trân, fioros i voinic, cu labe puternice, cu col i mari, lucio i i cu ochi mici, r ut cio i. Pe N pârstoc îl trecur fiorii când îl v zu pe trânul rege al p durii. — Aici miroase a om! zise ursul, apropiindu-se de ursoaic i morm ind grozav, de parc s-ar fi auzit tunetul. — Cum î i po i închipui o astfel de prostie? zise ursoaica, stând lini tit la locul ei. Am f cut doar învoial c nu vom face niciun u oamenilor. Dac îns vreunul din ei s-ar ar ta pe-aci, unde stau eu cu puii mei, n-ar mai r mâne nici urm din el, ca s ai tu ce mirosi… Ursul se a ez jos lâng ursoaic , îns nu p rea prea mul umit de r spunsul pe care-l primise, c ci nu se putu opri s adulmece. — Hai, nu mai adulmeca atâta! zise ursoaica. M cuno ti bine doar. tii c nu dau voie s se apropie nimic primejdios de puii mei. Spune mai bine ce ispr vi ai mai f cut. Nu te-am v zut de-o pt mân întreag . — Am umblat s caut alt s la , r spunse ursul. M-am dus întâi în Värmland, ca s aflu de la neamurile mele din Ekshärad cum o mai duc. M-am ostenit îns de poman . Nu i-am mai g sit. Au plecat to i de acolo. N-a mai r mas niciun bârlog de urs în toat durea. — 222 —
— Eu cred c oamenii vor s r mân singuri în lumea asta! zise ursoaica cu n duf. Chiar dac îi l m în pace, cu vite cu tot, hr nindu-ne cu afine, cu furnici i verde uri, tot n-avem voie s mai st m în p dure. Nu tiu z u unde s ne mai ducem, ca s putem tr i lini ti i. — Aici în mina asta am dus-o de minune atâ ia ani de zile, zise ursul. Nu mai e chip îns de tr it de când s-a cl dit uzina cea mare în apropiere de noi. Nu de mult m-am dus s v d cum merge treaba prin p ile de r rit, spre muntele Garpen. Sunt i prin ile acelea destule pu uri vechi de min , precum i alte ascunz tori sigure i mi s-a p rut c acolo am fi ap ra i destul de bine de oameni… Zicând acestea, ursul se scul i începu s adulmece în jurul u. — Ciudat lucru! zise el. Cum vorbesc de oameni, cum le simt mirosul. — N-ai decât s cau i, dac pe mine nu m crezi! zise ursoaica. Nu tiu unde naiba s-ar putea ascunde un om aici. Ursul cotrob i prin toat v una, adulmecând în toate p ile. În cele din urm veni s se culce, f s mai spun niciun cuvânt. — Nu i-am spus eu? zise ursoaica. Tu îns crezi pesemne c nimeni altul, în afar de tine, n-are nas i urechi. — Cu vecinii pe care-i avem noi, niciodat nu po i fi sigur, îi spunse ursul foarte lini tit. Apoi s ri deodat în sus, morm ind ca un turbat. Din nefericire, unul din ursule i acoperise cu laba fa a lui Nils Holgersson, iar s rmanul b iat, nemaiputând r sufla, începu s str nute. Ursoaica nu mai fu în stare acum s -l in pe urs lini tit. Matahala începu s i înghionteasc puii încoace i încolo i d du cu ochii de N pârstoc înainte ca acesta s fi avut vreme s se ridice. L-ar fi înghi it într-o clip , dac ursoaica nu s-ar fi a ezat între ei. — Nu te lega de el! E al puilor no tri, zise ea. Toat seara s-au jucat cu el i nu s-au îndurat s -l m nânce, cru ându-l pân mâine diminea . Ursul d du îns un brânci ursoaicei. — Nu te amesteca în treburi la care nu te pricepi! morm i el înt râtat. Nu vezi c miroase a om cât de colo? Am s -l înghit repede, altfel cine tie ce pozn ne face. Deschise botul iar, dar b iatul profitase de cele câteva clipe de gaz i scosese repede din tr istu chibriturile, singurul s u — 223 —
mijloc de ap rare. Frec iute unul din ele de pielea pantalonilor i-l vârî aprins în botul c scat al ursului. Sim ind mirosul de pucioas , ursul începu s forn ie i stinse flac ra chibritului. B iatul era gata s aprind înc unul, îns ursul preveni atacul, întrebându-l: — Po i aprinde multe floricele de-astea albastre? — Pot aprinde a a de multe, încât s ia foc toat p durea, spunse N pârstoc, crezând c în felul acesta îl va speria pe urs. — Dar caselor, le po i da foc? întreb ursul. — N-ar fi lucru mare pentru mine, se l ud b iatul, în speran a -l va pune pe urs la respect. — Bine! morm i ursul. Poate c -mi faci un serviciu. Stai bucuros c nu te-am mâncat. Ursul îl apuc apoi pe b iat cu din ii cu mult b gare de seam i începu s se ca re cu el pe peretele v unii. F cu acest lucru sprinten i cu mult u urin , de i era mare i greu. Odat ajuns sus, o lu la fug prin p dure. Era doar n scut – se vedea bine – r zbat prin desi ul unei p duri. Trupul s u greu spinteca tufi urile cum spintec o corabie apa. Merse a a pân ce ajunse pe un deal de la marginea p durii, de unde se putea vedea uzina cea mare. Acolo se trânti jos i puse iatul în fa a lui, inându-l strâns cu amândou labele. — Vezi uzina cea mare din vale? îl întreb el pe N pârstoc. Uzina se în a între o seam de cl diri mari, la marginea unei deri de ap . Din co urile ei înalte ie eau nori negri de fum i fl ri de la furnale, iar ferestrele erau toate luminate. În untrul uzinei se auzeau duruind ciocane i val uri, al c ror zgomot f cea r sune v zduhul. De jur împrejurul uzinei se vedeau magazii uria e de c rbuni, mormane înalte de zgur , depozite, stive de scânduri i pr lii. Toate acestea erau îns lini tite i p reau cufundate într-un somn adânc. B iatul nici nu se uita la ele, cu ochii numai la uzin . P mântul din jurul ei era negru, iar bolta sinilie a cerului se întindea neînchipuit de frumos deasupra fl rilor care ie eau din furnale, împr tiind lumin , fum, foc i scântei, în timp ce apa de al turi c dea spumegând, de la o mare în ime. Niciodat nu-i fusese dat b iatului s vad o priveli te mai rea . — N-o s -mi spui doar c e ti în stare s dai foc i unei uzine a de mari ca cea de colo, zise ursul. pârstoc st tea încle tat în ghearele ursului i socotea c — 224 —
singura lui sc pare era s -l fac s cread c puterea lui e grozav . — Mare s u mic , pentru mine e totuna, r spunse sigur de sine pârstoc. Pe asta în orice caz o pot face s ard de tot, s nu mân nici scrumul de ea. — Atunci uite ce e, zise ursul. Str mo ii mei au tr it pe meleagurile astea de când s-au pomenit p duri pe ele, iar eu am mo tenit de la ei locuri de vânat i de p une, bârloguri i ascunz tori, tr ind aici toat via a în lini te i pace. La început nu prea m-au sup rat oamenii. S pau aici pe munte i scoteau pu in minereu, iar lâng c derea de ap au ridicat o forj i o turn torie. Ciocanele b teau îns numai de câteva ori pe zi, iar foalele forjei nu suflau decât vreo câteva luni pe an. Cum era, cum nu era, naveam sup rare din pricina lor. De câ iva ani îns , de când oamenii au cl dit uzina asta mare, care nu se opre te deloc nici ziua, nici noaptea, nu mai am astâmp r câtu i de pu in. La început locuia aici numai st pânul unei forje i câ iva fierari, dar acum e potop de lume în împrejurimi i nu mai pot fi sigur de pielea mea. M gândeam s plec pe alte meleaguri, dar am descoperit acum alt mijloc. iatul se întreba cu mirare ce o fi descoperit ursul, dar nu mai avu când s afle, c ci matahala îl în fac iar i i coborî dealul agale cu el. N pârstoc nu putea s vad nimic, din pricin c se afla în gura dihaniei. Auzind îns din ce în ce mai mult zgomot, în elese c se apropiau de uzin . Ursul cuno tea bine tot rostul uzinei. Îi d duse târcoale în multe nop i întunecoase, ochind ce se petrecea în untru i întrebându-se dac lucrul de-acolo va conteni cândva. Încercase zidurile cu labele i dorise mult s aib atâta putere, încât s poat d râma întreaga cl dire dintr-o singur opinteal . Ursul era greu de observat pe p mântul negru, iar când st tea la umbr sub ziduri nu prea risca s fie descoperit. Înainta deci acum f team printre ateliere i se c pe un morman de zgur . Se a ez pe labele din spate, prinse b iatul cu cele din fa i îl ridic cât putu de sus, spunându-i: — Încearc s vezi în untru! În uzin , lucr torii erau ocupa i cu prefacerea fierului în o el dup procedeul Bessemer, introducând un puternic curent de aer într-un rezervor mare, negru i rotund, care se afla a ezat sub acoperi , umplut cu fier topit. Aerul p trundea cu un zgomot infernal în masa de fier topit, f când s neasc din ea roiuri — 225 —
mari de scântei. Scânteile izbucneau în diverse forme, ca ni te adev rate jocuri de artificii. Erau i mari i mici, de toate culorile i lovindu-se în calea lor de un perete, se împr tiau în toat hala. Ursul îl l pe N pârstoc s se desfete cu acea priveli te frumoas , pân ce opera iunea lu sfâr it, iar o elul ro u, fluid, str lucitor fu încetul cu încetul turnat din rezervorul rotund în ni te lingotiere. Ceea ce vedea b iatul era atât de m re , încât mase captivat, uitând aproape cu totul c era prizonier în ghearele unui urs. Ursul îl l s priveasc i în sec ia de laminoare. Aici, un lucr tor scotea din gura unui cuptor o bucat scurt , groas , incandescent de fier i o a eza sub un val , cu ajutorul c ruia o presa i o întindea. Dup aceea, un alt lucr tor o prelua, introducând-o într-un val i mai strâns, care o lungea i o îngusta i mai mult. i astfel bucata de fier trecea de la un val la altul, întinzându-se i sub iindu-se din ce în ce mai mult, pân ce era dat jos pe podea sub forma unei sârme ro ii str lucitoare, lung de câ iva metri. În timp ce era presat prima bucat , fu adus din cuptor a doua i b gat între val uri, apoi a treia. Neîncetat ap reau pe podea alte sârme ro ii, care se încol ceau ca ni te erpi. Tare frumos i se p rea b iatului felul cum se transforma bucata de metal, dar i mai mult îi pl ceau lucr torii sprinteni i ml dio i, care apucau erpii incandescen i cu cle tele i îi vârau între val uri. Pentru ei, toata treaba asta p rea o juc rie. „A a munc mai zic i eu!” se gândea b iatul. Ursul îl puse s se uite i la turn torie, precum i la forja de bare, iar N pârstoc se minuna tot mai mult de priceperea cu care oamenii mânuiau focul i metalul. „Oamenii ace tia nu se tem nici de foc, nici de fl ri”, î i zicea el. În afar de asta, erau negri i plin de funingine, ca ni te f pturi ce tr iesc numai lâng foc. Ei puteau îndoi i modela fierul în voie. Lui N pârstoc nu-i venea s cread c oamenii ace tia, care aveau atâta putere, erau ni te oameni ca toat lumea. — Uite, a a muncesc zi i noapte mereu, zise ursul a ezându-l pe p mânt. Cum s nu te plictise ti de a a ceva? De-aia m-am hot rât s termin odat cu ei. — Numai s fii în stare! zise b iatul. i ce-o s faci, ca s le vii de hac? — P i zic s dai foc acestor cl diri – zise ursul – c doar î i st în putere trebu oara asta. Atunci n-o s mai lucreze nimeni aici, o — 226 —
fiu lini tit ca pe vremuri i-o s pot r mâne mai departe prin locurile astea. iatul sim i c -i înghea tot sângele în vine. Va s zic pentru asta îl dusese ursul acolo! — Dac dai foc uzinei, î i f duiesc c i voi cru a via a, continu ursul. Dar dac nu vei face ce vreau eu, po i s i iei dejdea de la ea. Uzina era zidit din c mid i b iatul î i f cu socoteala c , oricât ar fi poruncit ursul, era cu neputin pentru el s -i dea ascultare. Î i d du îns repede seama c totu i s-ar fi g sit un mijloc, i înc unul foarte la îndemân . Lâng el era o claie de paie i de tala , c reia i se putea da foc cu u urin . Al turi de tala se afla o stiv de scânduri, lipit de magazia cea mare de c rbuni. Magazia aceasta se întindea pân la uzin i, dac s-ar fi aprins, focul ar fi ajuns repede i la acoperi ul uzinei. Tot ce era inflamabil acolo ar fi luat foc, zidurile ar fi cr pat de ldur i ma inile ar fi fost distruse. — Ei, ce zici? Vrei sau nu vrei? îl lu repede ursul. Pentru N pârstoc era limpede c trebuia s -i r spund pe loc c nu voia, dar tot atât de limpede îi era f ptui c ursul l-ar fi strâns atunci i mai tare în gheare i l-ar fi ucis într-o clip . De aceea el spunse: — Stai s m gândesc ni el! — Bine, gânde te-te! încuviin ursul. Dar eu î i spun, ca s tii, c fierul este cel care i-a ajutat pe oameni s ne asupreasc pe noi, ur ii, i tocmai de aceea vreau s -i împiedic s mai lucreze aici. iatul gândea s profite de amânare, ca s poat g si un mijloc de a sc pa. Frica îns îl împiedica s se concentreze, în schimb, se gândea acum cât de folositor era fierul pentru oameni, cât de mult îi ajuta în toate. Era necesar la orice. Din fier era f cut plugul cu care se ara p mântul, securea cu care se dobora lemnul pentru cl dit case, secera de t iat grânele pe câmp, cu itul întrebuin at la atâtea i atâtea lucruri. Fier se afla în frâul cu care era mânat calul, în broa tele de la u i, în cuiele din mobil , în tabla de pe acoperi . Pu ca ghintuit care stârpise fiarele s lbatice era f cut tot din fier, ca i târn copul folosit la s pat în mine. Cu fier erau c ptu ite vasele pe care le v zuse la Karlskrona, iar pe inele de fier goneau locomotivele str tând ara de la un cap t la altul. Din fier era f cut acul cu care se coseau hainele, foarfeca de tuns oile i crati a pentru g tit mâncarea. Lucru mare sau mic, tot — 227 —
ce era folositor i neap rat trebuincios era f cut din fier. Avea dreptate ursul când spune c fierul i-a dat omului o neasemuit putere. — Ei, ce zici? Vrei sau nu vrei? îl întreb el din nou, ner bd tor aud ce hot râse N pârstoc. iatul tres ri, smuls deodat din gândurile sale. I se perindaser prin minte tot felul de lucruri de prisos i din pricina asta nu g sise înc un mijloc de sc pare. — De ce e ti a a de gr bit? îi r spunse N pârstoc. E vorba doar de ceva foarte important pentru mine i trebuie s am, prin urmare, un pic de r gaz i s chibzuiesc serios. — Bine, te mai las atunci, zise ursul. Dar vezi de nu sta prea mult în cump … Eu î i spun, ca s tii, c fierul e cel care i-a ajutat pe oameni s fie mai de tep i decât ur ii i tocmai de aceea vreau s -i împiedic s mai lucreze aici. tând o nou p suire, b iatul î i b tu capul s n scoceasc un plan care l-ar fi putut izb vi. Mintea îi era îns fr mântat de tot felul de gânduri în noaptea aceea i peste pu in gândurile îl duser iar i la minunata poveste a fierului. Încetul cu încetul în elese cât de mult fusese nevoit omul s cugete, ca s poat g si mijlocul de a scoate fierul din minereu prin topire. I se p rea c vedea înaintea ochilor f urari negri i b trâni apleca i deasupra forjei, chibzuind cum s domesticeasc metalul. Faptul c omul se gândise cu perseveren la acest lucru contribuise într-atât la dezvoltarea min ii sale, încât ajunsese s dureze cl diri de rimea acelei uzine. Omul datora de bun seam fierului mai mult decât b nuia. — Ei, ce facem? întreb iar ursul. Vrei sau nu vrei? i ardea de ner bdare s -i aud hot rârea. iatul tres ri din nou. Ca un f cut, gândurile îi alergau mereu în alt parte i nu tia înc ce s fac spre a- i salva via a. — Nu m pot hot rî a a de u or cum socoti tu, r spunse pârstoc. Trebuie s -mi mai la i r gaz de gândire. — Bine! Mai a tept pu in! zise ursul. Alt amânare îns nu mai cape i. i s mai tii c oamenii tr iesc aici, pe meleagurile ur ilor, numai din cauza fierului, a a c vreau s fac într-un fel i s nu mai r mân nici picior de om prin p ile astea! iatul vru s se foloseasc de aceast ultim amânare, ca s seasc un mijloc de a- i salva via a. Înfrico at i z cit cum era îns , se duse cu mintea aiurea i începu s se gândeasc la tot ce zuse pe când zburase pe deasupra regiunii Bergslagerna. Pentru — 228 —
el era uimitor i minunat c în locurile acelea s lbatice putea s fie atâta via i mi care i s se desf oare atâta munc . Cât cie i pustietate ar fi fost acolo, dac n-ar fi existat fierul! Gândurile îl purtar apoi la uzina unde lucra atâta lume i în jurul reia se iviser numeroase case pline de oameni, la uzina care atr sese la ea, ca un magnet, drumuri de fier i fire telegrafice, trimi ând mesaje în toate p ile… — Ei, ce facem? Vrei sau nu vrei? întreb din nou ursul, curmându-i deodat gândurile. În loc de r spuns, b iatul î i duse mâna la frunte. Nu se gândise înc la niciun mijloc de a- i salva viata, dar î i d dea foarte bine seama c , orice s-ar fi întâmplat, nu voia s fac nimic împotriva fierului, care era a a de pre ios. — Nu vreau! r spunse el. Ursul t cu chitic, dar începu! a-l strânge i mai vârtos în gheare. — N-o s fac praf i pulbere o uzin , numai ca s i intru în voie, zise mai departe b iatul. Fierul aduce omului atâtea foloase binecuvântate, încât a face o crim s lupt împotriva lui. — A a!… Atunci ia- i r mas bun de la via ! strig ursul. — Îmi iau! r spunse N pârstoc, cu ochii a inti i la urs. Matahala îl strânse în gheare i mai zdrav n. De durere, iatului începur s -i curg lacrimi, dar nu zicea nici cârc. — A a, va s zic ? zise ursul, ridicând încet una din labe, în credin a c b iatul se va da b tut în cele din urm . În acela i timp, N pârstoc auzi o pocnitur lâng el i v zu str lucind la o dep rtare de câ iva pa i o gur de pu . Atât el cât i ursul fuseser preocupa i de alte lucruri i nu b gaser de seam c un om se strecurase în apropierea lor. — Ursule! strig N pârstoc. N-auzi zgomotul f cut de coco ul de pu ? Fugi! De nu, ai s fii împu cat! Ursul se gr bi s-o tearg , dar avu timp s -l ia i pe b iat cu el. Pe când fugea, se auzir câteva împu turi. Gloan ele îi vâjâir pe la ureche, dar sc teaf r. Stând atârnat în col ii ursului, N pârstoc î i zicea c niciodat nu fusese atât de prost ca în noaptea aceea. Dac ar fi t cut, ursul ar fi c zut prad vân torului, iar el ar fi sc pat. Era îns atât de obi nuit s ajute animalele, încât f cea acest lucru f ca m car -se gândeasc la el. Dup ce ursul ajunse ceva mai încolo în p dure, se opri i d du drumul b iatului din gur . — 229 —
— Î i mul umesc, prichindelule! zise el. Dac n-ai fi fost tu, precis c gloan ele m-ar fi nimerit. Acuma vreau s i fac i eu un serviciu la rândul meu. Dac vei mai întâlni vreodat un urs în calea ta, s -i spui ce- i optesc eu acum i nu se va mai lega de tine. Ursul opti apoi câteva cuvinte la urechea b iatului i-o lu repede din loc p rându-i-se c auzise ni te câini i ni te vân tori care îl urm reau. pârstoc r mase îns în p dure, slobod i teaf r, minunânduse de tot ce i se întâmplase. *** Gâ tele s lbatice zburaser toat vremea încoace i încolo, iscodind i strigând, f s -l fi putut g si pe N pârstoc. Îl utaser i dup apusul soarelui. Dup ce se întunecase îns bine, se duseser în cele din urm la culcare, foarte descurajate. Niciuna din ele nu credea altceva decât c b iatul se v mase r u zând la p mânt i c z cea f suflare în adâncul p durii, unde nu puteau s -l vad . A doua zi îns , dis-de-diminea , când soarele r ri de dup creasta muntelui i le trezi din somn, b iatul era ca de obicei în mijlocul lor, stricându-se de râs când le auzi strigând i gâgâind de uimire. Erau a a de curioase s afle ce p ise, încât nici nu voir se duc la p scut pân ce N pârstoc nu le povesti toat întâmplarea. El le istorisi dintr-o suflare povestea cu ur ii, dar se opri deodat , nevrând parc s spun ce mai avea de spus. — Cum m-am întors la voi, ti i acum, zise el, curmându- i vorba. — Nu, nu tim nimic. Noi credeam c e ti mort. — Ciudat întâmplare! zise b iatul. S v spun atunci: dup cea plecat ursul, m-am c rat pe un brad i am adormit pe o creang . Când a început s se lumineze de ziu , m-am trezit în fo netul unor aripi de vultur. i ce crede i? Vulturul a venit la mine, m-a luat în gheare i m-a dus prin v zduh!… Credeam c se ispr vise cu mine. Vulturul nu mi-a f cut îns nimic. A zburat întins pân aici i m-a l sat jos în mijlocul vostru. — Nu i-a spus cine era? întreb gâscanul cel alb. — Nici n-am avut când s -i mul umesc, c ci i plecase mai departe. Credeam c -l trimisese mama Akka, s m ia. — Mare minune! zise gâscanul cel alb. E ti sigur c era vultur? — Ce s zic!… Eu vultur n-am mai v zut în via a mea, r spunse — 230 —
iatul. Era îns a a de mare, c nu puteam zice altfel. Gâscanul Martin se întoarse spre gâ tele s lbatic spre a le cere rerea. Ele se uitau îns în v zduh, cu gândul parc la cu totul altceva. —S nu uit m c trebuie s mânc m azi, zise Akka desf cându- i aripile în grab , pentru a porni în zbor.
DALÄLV
Vineri, 29 aprilie
Nils Holgersson avu prilejul s vad în acea zi Dalecarlia de miaz zi. Gâ tele s lbatice zburar pe deasupra întinselor câmpuri miniere de la Grängesberg, a marilor instala ii de la Ludvika, a uzinei metalurgice de la Ulvshyttan i a vechilor uzine d râmate de la Grängshammar, pân la câmpia Stora Tuna i la râul Dalälv. La începutul c toriei, când z ri co urile uzinelor în ându-se dup fiecare culme de munte, b iatul crezu c erau asem toare celor v zute în Västmanland. Când ajunse îns deasupra marelui râu, avu în fa o priveli te nou . Era cel dintâi râu mare pe care avea prilejul s -l vad i r mase uimit dând cu ochii de masa aceea larg de ap ce str tea inutul. Ajungând la podul plutitor de la Torsong, gâ tele s lbatice se întoarser i o luar spre nord-vest, pe cursul râului, folosindu-se parc de el ca de o c uz . B iatul se uita în jos la maluri, de-a lungul c rora se în iruiau pe distan e mari numai cl diri. V zu astfel marile c deri de ap de la Domnarvet i Kvarnsveden, precum i uzinele pe care le puneau în mi care. Z ri de asemenea podurile plutitoare de pe râu i pontoanele pe care se sprijineau, cheresteaua transportat pe el, c ile ferate ce mergeau paralel cu el sau îl traversau pe poduri. N pârstoc începu atunci s i dea seama pu in despre însemn tatea acelui curs de ap . Râul f cea o cotitur mare spre miaz noapte. Cotul era pustiu i nelocuit, astfel c gâ tele coborâr într-o lunc s pasc . pârstoc fugi de lâng ele spre malul înalt al râului, ca s -l poat vedea cum curge la vale în albia lui larg . În apropiere se afla o osea, care ducea spre râu, iar drume ii îl treceau pe un bac. Lucrul acesta era ceva nou pentru N pârstoc i el r mase cu ochii pironi i acolo, c ci îi f cea pl cere s priveasc acel du-te vino — 231 —
neîncetat, dar se sim i deodat învins de oboseal . „Trebuie s dorm pu in. Ast -noapte n-am închis ochii mai deloc”, î i zise el, târându-se pân la o tuf deas , unde se piti sub iarb i paie i adormi. Se trezi auzind ni te oameni sporov ind în apropierea lui. Erau ni te drume i care nu putuser trece râul din pricina sloiurilor mari de ghea ce pluteau pe el i nu l sau bacul s mearg . Oamenii aceia a teptau acum în lunc i st teau de vorb , spunând câte p timeau din cauza râului. — Tare m tem s nu avem iar inunda ii ca anul trecut! zise un ran. Ajunsese apa cât stâlpii de telefon i podul plutitor a avut de furc toat prim vara cu ea. — Ba în comuna mea n-a f cut pagube a a de mari anul trecut, zise altul. Acu doi ani îns , a luat un hambar întreg cu fân. — N-am s uit câte zile oi tr i noaptea aceea când a luat cu asalt podul cel mare de la Domnarvet, zise un muncitor de la calea ferat . Nimeni în toat uzina n-a putut închide ochii atunci. — Da, e drept c râul sta face multe stric ciuni, zise un b rbat chipe . Tot el le povesti atunci o istorie pe cât î i putea aduce aminte de ea. — A fost odat un lac de munte, sus la grani a de miaz noapte a rii. Din el izvora un râu, care din capul locului curgea cu mare iu eal . Cu toate c era mic, lumea i-a zis Storon42. De ce? Pentru , dup toate semnele, p rea c va ajunge i el o ap mare. Dup ce-a ie it din lac, i-a aruncat privirile de jur împrejur, s vad încotro urma s i ia calea. Tot ce-a v zut îns nu l-a prea încurajat. La dreapta, la stânga i drept înainte nu se aflau decât dealuri împ durite, care se transformau treptat în mun i ple uvi, iar mun ii ple uvi deveneau mai încolo piscuri înalte. Storon i-a întors pe urm privirile spre apus. Acolo se afla muntele Longfjället; s-a uitat apoi spre miaz noapte. Acolo se în a muntele Näsfjället, având la dreapta muntele Nipfjället, iar la miaz zi muntele Städjan. Râul i-a zis atunci c poate era mai bine s se întoarc în lac. Totu i, pân la urm l-a ispitit gândul de a încerca s ajung la mare i a pornit mai departe. E u or de în eles c pentru el era o munc destul de grea s i croiasc drum prin acele coclauri s lbatice. În cale îi st teau duri, dac nu i alte piedici. Ca s i fac drum, trebuia s stoarne un pin dup altul. De înt rit bine se înt rea prim vara, 42
Storon – pârâul mare. — 232 —
când îl umflau uvoaiele provenite din topirea z pezilor de pe povârni urile p durilor de brazi, precum i uvoaiele de munte. Atunci se repezea cu toat puterea, pr lea pietrele, desfunda mântul i î i s pa albie prin dealuri de nisip. Toamna f cea iar i isprav bun , crescându-i apa în urma ploilor. Într-o bun zi, pe când Storon î i croia drum înainte ca de obicei, auzi un opot în dreapta lui, nu departe în p dure. Începu atunci s asculte, aproape stând locului. „Ce s fie oare?” i-a zis el. P durea dimprejur nu se putea s nu- i bat joc de el. — Tu soco i c e ti singur pe lume, îi zise ea. Afl îns de la mine c opotul pe care-l auzi e al râului Gravei, care izvor te din lacul Grövel. Chiar acum i-a s pat o albie frumoas i-o s ajung la mare tot a a de repede ca i tine. Storon î i avea îns ambi ia lui. Auzind aceste cuvinte, i-a spuns p durii f s se gândeasc m car o clip : — Grövel e un biet râu care nu se poate descurca singur. Spune-i c Storon, izvorât din lacul Von, e în drum spre mare, c-o am grij de el i-o s -l ajut s ajung i el acolo, dac vrea s mearg împreun cu mine. — E ti cam îndr zne , mititelule, i-a r spuns p durea. Eu de spus am s -i spun râului Grövel ce vrei tu, dar nu cred c-o s se învoiasc . A doua zi, p durea aduse r spunsul râului Grövel. Acesta spunea c o dusese greu pân atunci, c era bucuros de ajutor i gata s se împreune cu Storon cât mai curând. Bineîn eles c Storon a putut s înainteze mai repede pe urm . Într-o vreme ajunsese atât de departe, încât putu s vad un lac îngust i frumos în care se oglindeau mun ii Idre i Städjan. „Ce-o mai fi i asta? i-a zis el, oprindu-se iar i cu uimire. Cum am curs eu oare de-am ajuns înapoi la lacul Von?” durea îns , care se întindea peste tot pe atunci, r spunse imediat: — Nu te-ai întors la lacul Von. Aici e lacul Idre, care a fost umplut cu ap de c tre râul Sör. E un râu de isprav . Acuma a sfâr it de umplut lacul i caut s ias din el, ca s porneasc mai departe. Auzind Storon aceasta, i-a r spuns p durii numaidecât. — Tu, care te afli pretutindeni, du-te, rogu-te, la râul Sör i spune-i c a sosit Storon din lacul Von. Dac îmi d voie s trec prin lac, îl voi lua drept r splat cu mine spre mare i n-o s i mai bat capul cum s mearg mai departe, c ci de asta o s am — 233 —
grij eu. — Îi voi spune despre învoiala ta – a zis p durea – dar nu cred c-o s-o primeasc ; râul Sör e tot a a de mare ca i tine. A doua zi îns p durea a adus r spuns din partea râului Sör c ostenise tot croindu- i drum singur i c era gata s se uneasc cu Storon. Bucuros, acesta a trecut, prin lac i pe urm s-a luptat voinice te mai departe cu p durile i cu mun ii ce-i st teau în cale. A mers el ce-a mai mers, dar pe urm i s-a înfundat, c ci a ajuns într-o vale îngust , din care nu mai putea ie i. Urla de turbare, nu alta. V zând cât de furios era, p durea l-a întrebat: — Cum a a? S-a ispr vit cu tine, de urli ca un z natic? — Nu s-a ispr vit cu mine, a r spuns Storon. Sunt îns pe cale s vâr esc o isprav mare i de-aia… Vreau s fac i eu un lac, cum a f cut i râul Sör. Nu- i termin bine vorbele, c i începu s umple lacul Särna, i-l umplu apoi o var întreag . Pe m sur ce apa se aduna în lac, sporea i în imea lui Storon, care în cele din urm î i croi drum mai departe spre miaz zi. Sc pând i de acest necaz, auzi într-o bun zi un murmur puternic la stânga lui. Un astfel de murmur nu-i mai fusese dat s aud în p dure. O întreb deci imediat de unde venea. durea îi r spunse pe dat , ca de obicei: — E Fjätälv. Îl auzi cum opote te i se repede? Î i face drum spre mare. — Dac glasul t u poate ajunge pân la el – zise Storon – spune-i, te rog, acelui biet râu c Storon din lacul Von se ofer s -l ia cu el spre mare, dac prime te, s poarte de-acum încolo numele meu i s curg în albia mea. — Nu cred c Fjätälv va renun a s curg mai departe pe seama lui, a zis p durea. A doua zi a recunoscut totu i c i acesta ostenise de atâta drum i era gata s se uneasc cu el. i astfel Storon merse mereu înainte. Nu era îns chiar a a de mare cum s-ar fi putut a tepta cineva dup ce primise atâtea ajutoare. Curajul nu-i lipsea îns . Înainta repede i zgomotos, atr gând în albia lui tot ce curgea prin p dure, pân la cel mai neînsemnat pârâia de prim var . Într-o zi, Storon auzi murmurul unui râu care curgea h tdeparte spre apus. Întrebând, p durea, aceasta i-a r spuns c era râul Fulu, izvorât din muntele Fulufjället i care î i s pase o albie larg pe o mare distan . — 234 —
Imediat ce Storon afl acest lucru, a încredin at p durii solia sa, ca de obicei, iar p durea s-a obligat s-o transmit mai departe. A doua zi, p durea a adus r spunsul: — Spune-i lui Storon – r spunse râul Fulu – c n-am nevoie de ajutorul nim nui. Eu, iar nu el, s-ar fi cuvenit s fac o astfel de cerere, c ci dintre noi amândoi eu sunt cel mai puternic, a a c nu -ndoiesc c eu voi ajunge întâi la mare. Primind aceast veste, Storon se gr bi s r spund la rândul u. — Spune-i râului Fulu – i-a zis el p durii — c -l provoc la întrecere. Dac se socoate mai puternic i mai vrednic decât mine, dovedeasc acest lucru, curgând la întrecere cu apele mele. Înving tor va fi cel care va ajunge primul la mare. Râul Fulu a r spuns atunci: — N-am nicio r fuial cu Storon i tare a fi dorit s -mi v d de drum mai departe în tihn . Primesc îns atât de mult ajutor din partea muntelui Fulufjället, încât ar fi o la itate din partea mea s nu accept provocarea la întrecere. Cele dou cursuri de ap începur astfel întrecerea. Ele pornir la drum cu i mai mare repeziciune decât înainte, niciunul din ele ne tiind ce este odihna, fie pe timp de var , fie pe timp de iarn . Se pare îns c Storon avea s se c iasc în curând de cutezan a cu care provocase râul Fulu, deoarece s-a lovit de o piedic ce amenin a s -l cople easc . Era vorba de un munte aflat în calea sa i de care nu putea s scape decât strecurându-se printr-o cr tur îngust . i-a f cut el drum prin acea cr tur , îns a trebuit s-o sape i s-o road mul i ani de zile pân ce a putut-o l rgi cât de cât, s ajung o v un . De dou ori pe an întreba p durea cum îi mai merge râului Fulu. — Cum s -i mearg altfel decât bine? i-a r spuns o dat durea. S-a unit cu râul Gör, care izvor te din mun ii de la miaz noapte. Alt dat , întrebând tot despre râul Fulu, primi de la p dure spunsul urm tor: — Nu-i duce grija! Acuma e st pân i pe lacul Horrmund. Storon se gândise îns i el s pun st pânire pe lacul Horrmund. Auzind c acesta trecuse de partea râului Fulu, îl cuprinse o furie grozav . Î i f cu drum în cele din urm prin Trängslet, iar dup ce ie i din el deveni atât de s lbatic i de zgomotos, încât târa cu el mai mul i copaci i mai mult p mânt — 235 —
decât avea nevoie s târasc . Era prim var i inundase tot inutul, neastâmp rându-se decât dup ce- i croi albia prin regiunea care se cheam Älvdal: — Sunt curios ce zice râul Fulu de isprava asta, zise Storon tre p dure. Râul Fulu trecuse între timp prin localit ile Transtrand i Lima, dar se oprise în fa a muntelui Limed, c utând s -l ocoleasc , deoarece nu cuteza s se avânte pe povârni ul s u pr stios. Auzind îns c Storon î i f cuse drum prin Trängslet i pase Älvdalul, i-a zis c de acum putea s se întâmple orice. Nu mai avea astâmp r i se arunc peste muntele Limed plin de cutezan . Cu toat în imea muntelui, Fulu a sc pat teaf r i a pornit sprinten mai departe. Din când în când i se p rea c aude un zgomot destul de puternic. — Aud sau îmi pare mie c Storon e pe cale s se arunce în mare, zise el într-o zi. — Nu, îi r spunse p durea. E drept c Storon e cel pe care-l auzi, dar n-a ajuns înc la mare. A pus st pânire pe lacurile Skattungen i Orsa, ceea ce i-a dat curaj s umple tot lacul Siljan. Vestea l-a bucurat pe râul Fulu. El i-a dat seama c , odat cit în valea lacului Siljan, Storon avea s r mân închis acolo ca într-o temni . Era sigur acum, c va ajunge la mare înaintea lui. Pe urm râul Fulu începu s curg mai domol. Cea mai bun isprav o f cea prim vara. Atunci se ridica peste p duri i peste dealurile de nisip, l sând în urma lui, pe unde curgea, o vale des elenit . Dac râul Fulu uitase îns de Storon, acesta din urm nu-l uitase pe Fulu. Lucra de zor zi de zi s umple valea Siljan, ca s ias din ea încotrova. Valea era îns o groap uria , care p rea c nu va putea fi umplut niciodat . Storon credea uneori c va fi nevoit s cufunde în ap chiar muntele Gesunda, ca s poat ie i din temni a lui. A încercat s -l str pung la Rättvik, dar i se împotrivea muntele Lerdal. În cele din urm î i f cu ie irea în apropierea localit ii Leksand. — S nu-i spui lui Fulu c am sc pat de greut i, îi zise el durii. Aceasta îi f dui c nu va sufla nicio vorb . Trecând pe lâng Mjälgen la Gagnef, Storon v zu un râu cu albia larg i cu ap str lucitoare, care curgea maiestuos, dând la — 236 —
o parte p durile i dealurile de nisip, u or, parc ar fi fost o juc rie. — Ce râu minunat a zis el, Cum l-o fi chemând oare? O întrebare asem toare î i punea îns în acela i timp i râul Fulu. — Ce râu o fi acela care curge a a de mândru dinspre miaz noapte? Niciodat n-am crezut c voi putea vedea un râu care s str bat ara atât de falnic i de puternic! Atunci p durea a strigat tare, ca s fie auzit de amândou râurile: — De vreme ce a i spus cuvinte a a de frumoase unul despre altul, tu, Storon, i tu, râule Fulu, mi se pare c n-ar trebui s v împotrivi i unirii voastre, ca s v croi i împreun drumul mai departe spre mare. Dup unire, numele lor comun urma s fie Dalälv. Iar acum, dup ce ambele râuri s-au unit, au pornit la drum mai departe cu o vigoare c reia nimic nu i se putea împotrivi. Au nivelat mântul, f cându-l neted ca o ograd . Dup c derile de ap de la Domnarvet i de la Kvarnsveden, au absorbit toate cursurile de ap din apropierea lacului Runn. Au luat-o apoi c tre r rit spre mare, f s întâmpine o rezisten prea grozav , l rgindu-se ca ni te lacuri. Înainte de a se v rsa în mare, se gândir la lunga lor întrecere i la toate încerc rile prin câte trecuser . Se sim eau acum obosite i trâne, mirându-se c în tinere ea lor fuseser atât de bucuroase de lupt i de rivalitate. Se întrebau chiar la ce folosise acest lucru. spuns n-au primit, c ci p durea r sese sus de tot pe mal, iar înapoi nu se puteau întoarce ca s vad cum r zb tuser oamenii pe unde î i croiser ele drum.
PARTEA LEULUI Vechiul ora minier Vineri, 29 aprilie Niciun loc din Suedia nu-i pl cea a a de mult corbului Bataki ca ora ul Falun. Cum se dezghe a pu in prim vara, pornea într— 237 —
acolo i petrecea câteva s pt mâni în apropierea vechiului ora minier. Falun e situat într-o depresiune str tut de un râu scurt. În partea de miaz noapte a v ii se afl un mic lac limpede i frumos, numit Varpan. La extremitatea de miaz zi a depresiunii se afl golful Tisken, asem tor cu un lac. Apa lui e murdar i ml tinoas , iar rmurile sunt urâte i ticsite cu tot felul de lucruri nefolositoare. Ora ul Falun, situat în depresiune, pe ambele maluri ale râului, pare a se fi adaptat terenului pe care a fost cl dit. În partea verde a v ii se afl toate cl dirile care au o înf are elegant sau rea . În partea neagr , pe str zile care urc i coboar , se pot vedea c su e ro ii cu un singur cat, garduri lungi i pustii de scânduri, cl diri masive de fabrici. Dincolo de str zi, în mijlocul marelui pustiu pietros, se afl mina Falun cu tot felul de instala ii tehnice, cu elevatoare i ma ini de pompat, cu cl diri vechi care stau aplecate pe o rân întocmai ca un deal s pat, cu mun i negri i râpo i de zgur i cu iruri lungi de furnale. Cât despre Bataki, acesta nu se uita niciodat la partea ritean a ora ului, nici la frumosul lac Varpan. Îi pl cea în schimb mult de tot partea apusean i golfului Tisken. Corbului Bataki îi era drag tot ce p rea misterios, tot ce îndemna la meditare i punea gândurile s se perinde. Astfel de lucruri g sea cu prisosin în partea neagr al ora ului. Îi f cea, de pild , o mare pl cere s se gândeasc de ce vechiul ora ro u de lemn nu arsese ca i celelalte ora e ro ii de lemn din ar . Sau cât aveau s mai dureze casele vechi i povârnite de la marginea minei. Se gândise la marele Stöten43, enorma deschiz tur în p mânt, din mijlocul câmpului minier, i zburase pân în fundul ei, ca s vad cum luaser na tere uria ele subterane. Era uimit de mormanele de zgur din jurul acestei deschiz turi i al caselor învecinate, pe care le împrejmuiau ca ni te ziduri. utase s i explice rostul clopo elului de alarm care bate cu sunet scurt i trist, la intervale egale, în tot timpul anului. Se întreba mereu cum era acolo sub p mânt, de unde se scosese Mina sau baia de aram Falun este dat în exploatare înc din secolul al XIII-lea. Accesul la galeriile i pu urile minei se face printr-o mare deschiz tur numit Stöten, lung de 380 m, lat de peste 200 m i adânc de 90 m. Aceast deschiz tur s-a produs în anul 1687, prin pr bu irea terenului din cauza exploat rii defectuoase a minei. 43
— 238 —
minereu de aram veacuri de-a rândul i unde se aflau o sumedenie de galerii ca într-un mu uroi de furnici. Dup ce-a izbutit în sfâr it s afle rostul tuturor acestor lucruri, s-a dus în pustiul sinistru de piatr , ca s vad de ce nu cre tea iarba printre bolovani i a coborât la golful Tisken. Lacul acesta i s-a p rut cel mai minunat din toate cele pe care le v zuse pân atunci. Cum se cea c nu avea pe te deloc i c apa lui, când era r scolit uneori de furtun , se înro ea cu totul? Acest lucru era cu atât mai ciudat, cu cât un pârâu mare ce se v rsa în lac avea culoarea galben-deschis. Se mira de ruinele cl dirilor aflate pe rm, precum i de mica localitate Tisksogen, înconjurat de livezi înverzite i umbrit de copaci, durat între pustiul pietros i lacul acela ciudat. În anul în care Nils Holgersson str tea ara în zbor împreun cu gâ tele s lbatice, se mai afla înc pe malul golfului Tisken, ceva mai încolo de ora , o cl dire veche numit Svavelkoket44, din cauz c în ea se prepara pucioas timp de câteva luni, din doi în doi ani. Era o cocioab veche, care fusese ro ie, dar cu vremea se înnegrise. Ferestre nu avea, ci numai un rând de ferestrui închise cu obloane negre, i mai tot timpul era bine baricadat . Bataki nu putuse vedea ce era în untrul acelei case i din cauza asta era cu atât mai curios. Se suia pe acoperi c caute o gaur i de multe ori se a eza în vârful co ului, s se uite jos prin deschiz tura lui îngust . Într-o zi i s-a înfundat îns . B tuse un vânt puternic. Una din ferestruile de la Svavelkoket fusese deschis de vânt, iar Bataki intrase pe ea s vad interiorul cl dirii. Cum p trunse îns în untru, ferestruia se închise la loc i Bataki r mase prizonier în untru. A tepta ca vântul s-o deschid iar, dar vântul nici nu se gândea la a a ceva. În cl dire p trundea destul lumin prin cr turile pere ilor, astfel c Bataki avea cel pu in ocazia fericit s vad cum arat . În untru nu se afla decât un cuptor mare, la care se uit mul umit. Când încerc îns din nou s ias afar , î i d du seama nu mai era chip. Vântul nu voia s deschid ferestruia. Nici tu fereastr , nici tu u deschis ! Corbul era pur i simplu prizonier… Începu s strige dup ajutor i a strigat a a toat ziua. Nu se afl pe lume vie uitoare mai zeloase decât corbii, când e 44 Svavelkoket – (pron. sva’vel-ku’ket) înseamn pucioas ”.
— 239 —
„buc
ria de
vorba de f cut g gie. N-a trebuit s treac mult ca s tie toat lumea de jur împrejur c Bataki se g sea în captivitate. Motanul cu dungi cenu ii de la Tisksogen afl cel dintâi despre nenorocirea care-l lovise pe corb. El d du de veste or niilor, iar acestea începur s cheme toate p rile zbur toare. N-a r mas stânc , porumbel, cioar i vrabie în tot ora ul Falun care s nu tie ce i se întâmplase corbului Bataki. Toate p rile i-au luat repede zborul spre Svavelkoket, ca s vad lucrurile mai de aproape. Îl comp timeau mult pe corb, dar niciuna din ele nu tia ce s fac spre a-l salva. Cu glasul s u ascu it i ursuz, Bataki începu s strige la ele: — T ce i, fra i i surori de afar , i asculta i ce v spun eu! Dac vre i în adev r s m ajuta i, duce i-v i c uta i-o pe trân gâsc s lbatic Akka de la Kebnekajse cu tot cârdul ei! Pe vremea asta mi se pare c se afl în Dalecarlia. Spune i-i lui Akka ce mi s-a întâmplat. Ea are pe cineva i numai acela poate s m ajute! Porumbi a c toare Agar, care era cea mai bun curier din ar , g si cârdul de gâ te s lbatice pe malul lui Dalälv. Spre amurg veni în zbor cu Akka i se l sar amândou în fa a cocioabei Svavelkoket. N pârstoc era c lare pe Akka. Celelalte tovar e de drum r seser pe un ostrov al lacului Runn, Akka fiind de p rere c dac ar fi veni i ele la Falun, ar fi f cut mai mult r u decât bine. Dup ce mama Akka se sf tui pu in cu Bataki, îl lu pe pârstoc în spinare i plec împreun cu el la o ferm din imediata vecin tate a cocioabei. Ea zbur încet pe deasupra gr dinilor i a p durilor de mesteac n din jurul fermei, uitându-se mereu în jos la p mânt, atât ea, cât i înso itorul ei. Constatar c erau pe acolo destui copii care se jucau i g sir repede ce le trebuia. Pe malul unui pârâu vesel auzir cioc nitul câtorva forje mici, iar în apropierea acestora b iatul g si o dalt . Pe ni te capre, de lemn se afla o luntre neispr vit , iar al turi de ea mai g si i un ghem mic de sfoar . Drume ii zburar cu aceste lucruri înapoi la Svavelkoket. pârstoc leg sfoara de co , îi d du drumul pe gaura lui adânc i se l pe ea în jos. Dup ce îl saluta pe Bataki, care îi mul umi cu multe vorbe frumoase c venise s -l scape de la ananghie, iatul începu s scobeasc peretele cu dalta ca s fac o gaur în el. — 240 —
Poza nils15 [P287] Cocioaba nu avea pere i gro i, îns b iatul scotea la fiecare lovitur de dalt câte o a chie atât de mic i de sub ire, c i un oricel putea s o scoat rozând cu din ii. Se vedea bine c ar fi trebuit s lucreze toat noaptea, dac nu i mai mult vreme, ca fi putut face o gaura destul de mare prin care s treac Bataki. Acesta era atât de dornic de libertate, încât nu se putea hotarî doarm i st tea lâng b iat s vad cum lucreaz . N pârstoc era la început harnic nevoie mare. De la o vreme îns , corbul b de seam c loviturile de dalt se r reau întruna pân ce încetar în cele din urm cu totul. — V d c-ai obosit, zise Bataki. Mi se pare c nu mai po i lucra. — Nu, nu! Nu-s obosit – r spunse b iatul, apucând iar i dalta – dar nu mai in minte de când n-am dormit o noapte ca lumea. Nu tiu cum s fac s m in treaz. Lucrul merse strun înc o bucat de vreme, dar loviturile de dalt se r rir apoi tot mai mult. Corbul îl trezi iar pe N pârstoc, dar î i d du seama c , dac nu va g si un mijloc s -l in treaz, ar fi trebuit s stea acolo unde se afla nu numai toat noaptea, dar i întreaga zi urm toare. — Poate c lucrul ar merge mai bine dac i-a spune o poveste, zise Bataki. — C bine zici! r spunse b iatul, dar în acela i timp începu s ca te. Era atât de somnoros, încât abia mai putea ine dalta în mân . Povestea minei Falun — Afl , dragul meu N pârstoc – începu Bataki – c eu am avut parte de o via lung pe lumea asta. Am dat i de bine, i de r u, i nu o dat mi s-a întâmplat s fiu prins de c tre oameni. În felul acesta le-am înv at graiul, dar mi-am însu it o bun parte din în elepciunea lor. i pot s afirm c nu exist alt pas re în ar care s tie atât de bine rostul neamurilor tale. Odat am stat închis în colivie câ iva ani de-a rândul, în casa unui inginer de mine de aici, din Falun. Acolo am putut afla ceea ce am s i povestesc acum. Odinioar , în vremea de demult, a tr it aici în Dalecarlia un uria care avea dou fete. Dup ce a îmb trânit i a sim it c i se — 241 —
apropie sfâr itul, a chemat fetele la el, ca s le împart întreaga avere. Bog ia lui cea mai de seam era alc tuit din ni te mun i plini de aram pe care voia s -l d ruiasc felelor. — Înainte îns de a v l sa mo tenirea – a zis el –trebuie s -mi dui i un lucru: c dac vreun str in va afla mun ii vo tri de aram , îl ve i ucide pân ce nu va da de veste i altora c i-a descoperit. Cea mai mare dintre fetele uria ului era crud i s lbatic . Ea dui f s pregete c va împlini dorin a p rinteasc . A doua avea o fire mai blând i nu f dui decât dup ce st tu câteva clipe la gânduri. De aceea, uria ul îi l numai a treia parte din mo tenire, pe când sora ei mai mare c de dou ori mai mult decât ea. — Pe tine v d c m pot bizui – a zis b trânul – i de aceea vei primi partea leului. S-au scurs a a zilele i dup pu in b trânul i-a dat sufletul. Mult vreme dup aceea, amândou fetele i-au inut cu sfin enie cuvântul. Au fost destui t ietori de lemne nevoia i sau vân tori rora le-a fost dat s vad ici i colo minereu de aram prin unile ori pe crestele mun ilor mo teni i de cele dou surori. Cum ajungeau îns acas i prindeau s povesteasc altora ce zuser , îi i lovea o nenorocire. Ori c dea un trunchi de copac, ori se surpa muntele peste ei. i, ca un f cut, niciodat nu apucau arate i altora unde se afla comoara de pe munte. Pe vremea aceea, ranii de pe tot cuprinsul rii aveau obiceiul ca în timpul verii s i trimit vitele la p scut în p duri. P storul mergea cu ele, ca s aib grij de mulsoare i s fac brânz i unt. Pentru ad postirea oamenilor i a vitelor, ranii alegeau câte un loc or în vreo poian ferit i ridicau pe el ni te bordeie mici, rora le ziceau stâne. S-a întâmplat acuma ca un ran care tr ia nu departe Dalälv, i aib stâna de var pe malurile lacului Runn, unde p mântul era atât de pietros, încât nimeni nu încerca s -l are. Într-o toamn , ranul s-a dus la stân cu ni te cai de samar, ca s dea ajutor la adusul acas al vitelor, al putineielor de unt i al brânzeturilor. Când a prins s numere vitele, st pânul a observat unul din api avea coarnele ro ii. — Ce-i cu apul Kore de are coarnele ro ii? o întreb el pe stori . — Habar n-am, a r spuns ea. Toat vara s-a întors seara la — 242 —
stân cu coarnele ro ii. Pesemne c a a îi place lui. — Da? A a crezi tu? a zis ranul nemul umit de r spunsul stori ei. — apul sta are n i, a ad ugat ea. Dac îi terg ro ea a de pe coarne, î i face repede rost de alta. — F bine atunci de terge-i-o, s v d ce face pe urm ! N-apuc femeia s -i tearg bine coarnele, c apul o i tuli în dure. ranul se lu dup el i când îl ajunse, apul î i freca coarnele de ni te pietre ro ii. Omul lu pietrele în mân , le gust cu limba i le mirosi. Pe cât î i putea da el seama, avea de-a face cu un fel de minereu. Pe când st tea la gânduri, un bloc mare de piatr se rostogoli din susul unei râpe, ajungând pân la el. ranul s-a dat la o parte i a sc pat de primejdie, îns apul Kore a fost prins sub bolovan i strivit. Uitându-se în sus pe râp , ranul v zu atunci o femeie uria i voinic , gata s pr vale un alt bloc de piatr asupra lui. — Ce vrei s faci? a strigat ranul. Nu i-am f cut doar niciun u nici ie, nici alor t i. — tiu bine acest lucru – a r spuns uria a – dar trebuie s i fac de petrecanie c mi-ai descoperit muntele de aram . Femeia a rostit aceste cuvinte cu un glas trist, ca i cum n-ar fi fost bucuroas s -i curme via a, a a c ranul a prins curaj s intre în vorb cu ea. Femeia i-a spus atunci povestea cu b trânul uria , cu f duiala ce i-o f cuser ea i sora cea mare, care se alesese cu partea leului. — Mi-e a a de sil s ucid ni te biete fiin e nevinovate, care f vrea îmi descoper muntele de aram încât mai bine n-a mai fi primit mo tenirea! Am f duit îns i trebuie s m in de cuvânt. Ea se preg ti apoi iar s pr vale blocul de piatr . — Nu te gr bi, zise ranul. Ce zor ai s m ucizi de dragul unei duieli? Nu eu i-am descoperit arama ci apul meu de colo, pe care l-ai i omorât. — i soco i c m-am achitat cu asta fa de f duiala dat tat lui meu? a întrebat uria a, pregetând. — Fire te c da! a r spuns ranul. i-ai împlinit f duiala cât se poate de bine. Omul a vorbit cu femeia cea uria cu atâta în elepciune, încât i-a salvat via a. ranul a plecat apoi acas cu vacile. Pe urm a colindat — 243 —
Bergslagerna, tocmindu- i oameni care se pricepeau la exploatarea minelor. Ace tia au s pat o min chiar pe locul unde î i pierduse apul via a. La început s-a temut s nu fie ucis într-o zi f veste, dar s-a întâmplat ca fata uria ului s se plictiseasc de paza muntelui de aram . i astfel nu i-a mai tulburat lini tea niciodat . Vâna de minereu descoperit de ran era chiar la suprafa a muntelui, a a c minereul putea fi extras f nicio greutate. ranul i oamenii lui au c rat lemne din p dure, au în at ruguri mari pe munte i le-au dat foc. Pietrele au cr pat atunci de dogoarea c ldurii i oamenii au putut scoate cu u urin minereul din ele. Pe urm au luat buc ile de minereu i le-au topit de mai multe ori în foc, pân ce au c tat arama curat , separând-o mai întâi de zgur . Înainte vreme, lumea întrebuin a mai mult aram decât în zilele noastre pentru nevoile ei de toate zilele. Arama era o marf utat i folositoare, a a c ranul care st pânea mina a ajuns în scurt vreme putred de bogat. El i-a cl dit în apropierea minei, o cas minunat i i-a dat numele „Mo tenirea lui Kore”, în amintirea apului. Înc leca pe un bidiviu care avea potcoave de argint, iar la nunta fiicei sale a f cut bere în dou zeci de butoaie de mal i a pus în frigare zece boi mari. Pe vremea aceea, omul st tea lini tit la casa lui, c ci ve tile nu umblau de colo pân colo cum umbl în ziua de azi. Totu i, zvonul despre descoperirea unei mine mari de aram a ajuns la urechea multora, iar cei care nu aveau altceva mai bun de f cut d deau val în Dalecarlia. La „Mo tenirea lui Kore”, drume ii nevoia i erau bine primi i. ranul îi lua în slujba lui i îi punea s extrag minereu pentru el. Minereu, nu-i vorb , se g sea berechet i cu prisosin . Cu cât tocmea el mai mul i oameni la lucru, cu atât mai mult se îmbog ea. S-a întâmplat îns ca într-o sear s vin la „Mo tenirea lui Kore” patru oameni voinici, cu târn coape de mineri pe umeri. Au fost primi i bine ca i ceilal i drume i, dar când ranul i-a întrebat dac voiau s lucreze pentru el, au r spuns c nu se învoiesc nici în ruptul capului. — Vrem s extragem minereu pe socoteala noastr au zis oamenii. — N-ave i decât, îns muntele sta cu minereu e meu a c utat -i l mureasc ranul. — Nici prin gând nu ne trece s scoatem minereu din mina ta, — 244 —
au r spuns oamenii. Muntele e mare, a a c avem acela i drept ca i tine la orice loc liber i neîngr dit. Alt vorb n-a mai fost în privin a asta, iar ranul a continuat fie ospitalier cu cei nou sosi i. A doua zi diminea a, cei patru au pornit la treab . Au descoperit minereu de aram ceva mai încolo i au început s -l extrag cu sârg. Peste câteva zile, ranul s-a dus pe la ei. — E mult minereu pe muntele sta, a zis el. — Da, e berechet. Dar o s mai fie înc de lucru, nu glum , pân la sleirea comorii, a r spuns unul din cei patru str ini. — În eleg prea bine cum vine treaba, a ad ugat ranul, îns cred c s-ar cuveni s -mi da i i mie o partea din arama pe care o scoate i, întrucât numai datorit mie v st în putin s exploata i mina asta. — Nu pricepem ce vrei s spui, au r spuns oamenii. — P i da, eu am f cut ca muntele s nu mai fie p zit, i asta s-a datorat numai în elepciunii mele! i-a l murit atunci ranul, spunându-le apoi povestea cu cele dou fete ale uria ului i cu partea leului. Str inii au ascultat-o cu luare-aminte, îns au t lm cit-o pesemne altfel de cum se a tepta ranul. — E sigur c cealalt femeie uria e mai primejdioas i mai hain decât cea cu care te-ai întâlnit tu? au întrebat ei. — Nu cred s fie prea milostiv cu voi, a r spuns ranul. A plecat apoi de lâng ei, f a-i pierde îns din vedere, i dup o bucat de vreme a b gat de seam c au încetat lucrul i s-au dus în p dure. În seara aceleia i zile, pe când lumea de la gospod ria ranului se afla la cin , s-au auzit din p dure ni te urlete fioroase de lupi. O dat cu urletele se auzeau i strig te dezn jduite de oameni. ranul s-a sculat repede de la mas . Îns ceilal i nu p reau c -s gata s -l urmeze. — Pesemne c -i sfâ ie lupii pe oamenii aceia, au zis cei de-i avea cu simbrie. — Sunt în primejdie i trebuie s -i ajut m, a zis ranul, ie ind afar urmat de to i ai lui. Ei v zur îndat o hait înfior toare de lupi, slugile i-au luat la goan cu bâtele i au g sit apoi pe p mânt patru trupuri omene ti, sfârtecate în a a hal, încât cu mare anevoie le-ar fi recunoscut, dac n-ar fi observat lâng ele patru târn coape. Pe urm , muntele de aram a r mas numai în st pânirea — 245 —
ranului, iar dup moartea lui a trecut ca mo tenire copiilor s i. Ace tia au exploatat mina în comun, îns minereul într-un an îl împ eau în gr mezi i apoi tr geau la sor i s vad cui se cuveneau. Pe urm , fiecare î i topea por ia de aram dobândit , în cuptoarele sale. N-a trecut mult i au ajuns mineri boga i, durându- i case mari i având gospod rii cuprinse. Au urmat apoi la st pânirea minei mo tenitorii lor, care au s pat pu uri noi i au cut s se m reasc i mai mult extragerea minereului de aram . An de an sporea însemn tatea minei i tot mai mul i mineri luau parte la exploatarea ei. Unii locuiau în apropierea minei, al ii î i aveau gospod riile prin împrejurimi. A luat astfel na tere o întreag regiune denumit Stora Kopparbergs Bergslag. Dar minereul care putea fi extras chiar la suprafa a solului, cum se extrage piatra dintr-o carier , a început s ia sfâr it, astfel minerii au fost nevoi i s -l caute la mari adâncimi în p mânt. Ei au trebuit s r zbat în m runtaiele întunecoase ale muntelui prin pu uri înguste i lungi i prin galerii erpuitoare, s dea foc i s provoace explozii. S parea unui munte a fost totdeauna o munc anevoioas , la care s-a ad ugat chinul fumului. Acesta nu- i g sea deloc drum s ias afar în v zduh. Mai era apoi greutatea transport rii minereului pe c ri pr stioase pân la suprafa a solului. Cu cât s turile ajungeau la adâncimi mai mari, cu atât mai primejdioas era extragerea minereului. Uneori dintr-un ungher al minei neau f veste uvoaie mari de ap . Alteori se întâmpl s se surpe tavanele galeriilor peste lucr tori. Din aceast cauz , lumea a prins frica minei celei mari i nimeni nu mai voia s munceasc în ea de bun voie. De la Stora Kopparberget se scotea mereu o cantitate a a de mare de minereu, încât mina de aram de acolo era socotit ca cea mai bogat din lume. Dac cineva î i f cea socoteala cât bog ie produsese acea min veche, nu e de mirare c cei care aveau credin a c în apropiere se afla o comoar de aram de dou ori mai mare erau tr ni i r u c nu puteau s ajung la ea. Mul i dintre ace tia iau jertfit via a în c utarea ei, f s se fi ales cu vreun câ tig. Cel din urm a v zut partea leului un tân r miner din Falun. Voind s se însoare cu o fat frumoas a unul ran din Leksand, s-a dus acolo împe it. Fata îns a refuzat s se m rite cu el, deoarece nu voia s se mute la Falun, unde fumul gros de la furnale i de la cuptoare înv luia tot ora ul. Numai gândindu-se la asta, o cuprindea groaza. — 246 —
Vezi îns c minerul inea tare mult la fat i se întoarse acas foarte am rât. Î i petrecuse toat via a la Falun i niciodat nu-i trecuse prin gând c era greu de tr it acolo. Apropiindu-se îns de ora , se îngrozi. Din gura enorm a minei i din sutele de cuptoare din jurul ei se ridica un fum gros i în bu itor de pucioas , care înv luia tot ora ul ca o cea deas . Fumul împiedica plantele s creasc , a a c p mântul era gol pe o mare distan de jur împrejur. Cuptoare din care ie eau vâlv i de foc i care erau înconjurate de mormane de zgur neagr se vedeau într-adev r pretutindeni, nu numai în ora i în apropierea lui, dar i în tot inutul. Atunci i-a dat omul seama c celor care erau obi nui i a tr i la lumin i verdea lâng str lucitorul lac Silijan nu le-ar fi priit aici în vale. Priveli tea ora ului l-a întristat apoi i mai mult. Nevrând s se duc de-a dreptul acas , s-a ab tut din cale i a luat-o spre dure. A hoin rit toat ziua f nicio int , pe c ri i prin uri. Spre sear a v zut deodat un petic de munte care str lucea ca aurul. Uitându-se mai de aproape, a în eles c era o vân mare de minereu de aram . La început descoperirea l-a bucurat. Pe urm îns s-a gândit c locul acela putea s fie partea leului, care nenorocise atâ ia oameni, i l-a cuprins spaima. „Pot s spun c azi m urm re te ghinionul, i-a zis omul. N-ar fi de mirare ca descoperirea acestei bog ii s m coste via a!” S-a întors repede i a luat-o spre cas . N-a trecut mult i s-a pomenit fa în fa cu o femeie înalt i voinic . P rea s fie st pâna aspr i autoritar a unei mine, dar nu- i aducea aminte s-o mai fi v zut cândva. — Ce treburi ai avut aici în p dure? a întrebat femeia. Am v zut ai cutreierat-o toat ziua. — Mi-am c utat un loc de cas – a r spuns minerul – deoarece fata pe care o iubesc nu vrea s stea la Falun. — Nu cumva te bate gândul s sco i minereu de aram din locul pe care l-ai descoperit adineauri? a întrebat ea mai departe. — Ba eu vreau s m las de minerit, c ci altfel n-am s m pot însura cu fata care mi-e drag . — Bine! Numai s te ii de cuvânt i atunci n-o s p ti nimic! Femeia i-a v zut apoi de drum. Minerul s-a gr bit s fac ceea ce spusese de nevoie. S-a l sat de minerit i i-a cl dit o cas departe de Falun. Dup aceea, fata pe care o iubea nu s-a mai împotrivit s -l ia de b rbat. — 247 —
*** Corbul se opri cu povestirea aici. B iatul e drept c st tuse tot timpul treaz, dar nu f cuse mare isprav cu dalta pe care o mânuia. — i ce s-a mai întâmplat pe urm ? întreb N pârstoc, v zând Bataki nu mai spune altceva. — S-a întâmplat c produc ia de aram a sc zut mult dup aceea. E drept c ora ul Falun exist înc . Vechile fabrici nu mai sunt îns . Tot inutul e pres rat cu case ale fo tilor proprietari de mine, dar cei care stau în ele se îndeletnicesc cu plug ritul i cu exploatarea p durilor. În mina de la Falun arama e pe sfâr ite. sirea p ii leului ar prinde azi mai bine ca oricând. — Minerul despre care mi-ai vorbit o fi fost oare cel din urm care a v zut-o? întreb N pârstoc. — Am s i spun cine a v zut-o cel din urm dup ce g ure ti peretele i m sco i de aici, r spunse Bataki. iatul tres ri i începu s lucreze pu in mai zorit. I se p rea c Bataki îi r spunsese cu un tâlc anumit, ca i cum i-ar fi dat s în eleag c el însu i, corbul, v zuse vâna cea mare de minereu. Nu-i spusese oare acea poveste cu un scop anume? — Tu ai umblat desigur mult prin partea locului, zise b iatul, spre a se dumeri întrucâtva. Cutreierând p durile i muntele, ai zut f îndoial fel de fel de lucruri… — Am s i ar t multe lucruri de seam – zise corbul – dar numai dac ispr ve ti treaba mai repede. iatul începu atunci s lucreze cu atâta h rnicie, încât a chiile zburau ploaie în jurul lui. Acum era pe deplin încredin at c Bataki descoperise partea leului. — P cat c e ti corb i n-ai s te po i bucura de bog ia pe care ai descoperit-o! zise el. — Nu- i mai spun nimic în privin a asta pân ce nu g ure ti peretele i nu m sco i afar de aici, r spunse corbul. iatul se apuc atunci s lucreze cu i mai mult râvn , când s se înfierbânte fierul d ii. I se p rea c ghicise gândul lui Bataki. Corbul nu putea s extrag minereu pe socoteala lui, astfel c avea desigur inten ia s d ruiasc ceea ce descoperise lui Nils Holgersson. A a credea el i a a îi spunea ra iunea. Avea s afle taina cea mare, iar dup ce i-ar fi rec tat înf area omeneasc , urma s se întoarc la Falun spre a lua în st pânire bog ia cea mare. Dup ce ar fi câ tigat destui bani, avea s — 248 —
cumpere toat comuna Vemmenhög i s i cl deasc acolo un castel mare ca cel de la Vittskövle. Iar într-o bun zi avea s -l pofteasc la castel pe gospodarul Holger Nilsson i pe so ia lui… La sosirea lor, avea s -i întâmpine la scar i s le spun : „Pofti i în untru, v rog, i sim i-v ca la voi acas !” Ei nu l-ar fi recunoscut, fire te, ci s-ar fi întrebat cine e domnul acela elegant care i-a invitat la el „V-ar face pl cere s locui i într-o cas ca asta?” i-ar fi întrebat el. „Se în elege c da, îns nu e de nasul nostru”, ar fi r spuns ei. „Ba da. O ve i primi ca desp gubire pentru gâscanul cel alb care a plecat de la voi anul trecut”, i-ar fi murit el. pârstoc mânuia dalta cu sârg. Prima cheltuial pe care avea s-o fac pe urm ar fi fost cl direa unei case noi pe b ganul de la Sunnerbo, pentru Osa, p zitoarea de gâ te, i pentru micul Mats. Mult mai mare i mai frumoas decât cea veche, bineîn eles. Pe urm ar fi cump rat tot lacul Tokern i l-ar fi dat ra elor lbatice. Pe urm … — Acum pot s spun c ai lucrat de toat lauda! zise corbul. Cred c deschiz tura e destul de mare. Bataki putea în adev r s treac cu u urin prin ea. N pârstoc nu mai z bovi de fel, ci plec în urma corbului i-l g si pe o piatr la o dep rtare de numai câ iva pa i de cocioab . — M in de cuvânt, N pârstoc – zise corbul foarte solemn – i- i spun c-am v zut cu ochii mei partea leului. Nu te sf tuiesc totu i s-o cau i, c ci eu unul m-am trudit ani de zile în ir pân am dat de ea. — M a teptam s -mi spui unde se afl , ca r splat pentru ajutorul pe care i l-am dat ca s ie i din cocioaba asta unde erai închis, zise b iatul. — Pesemne c erai somnoros când i-am spus povestea cu partea leului, zise Bataki. Altfel nu te-ai fi a teptat la a a ceva. Nai în eles c to i cei care au dat în vileag unde se afl partea leului s-au dat ei în i pieirii? Nu, dragul meu! Bataki a c tat destul experien pe lumea asta ca s tie s i in gura când trebuie s i-o in . Corbul i-a întins apoi aripile i zvvârr! s-a în at în v zduh. Akka se culcase pe p mântul gol lâng Svavelkoket. A trecut o bucat bun de vreme pân ce N pârstoc a reu it s-o trezeasc din somn. B iatul era mâhnit i descurajat, deoarece pierduse bog ia cea mare i credea c nu mai avea de ce s se bucure. — 249 —
AJUNUL Sâmb
, 30 aprilie
În calendar e trecut o zi, i anume ajunul sfintei Valpurga, când to i copiii din Dalecarlia au prilejul s aprind focuri în aer liber. Cu câteva s pt mâni înainte, b ie ii i fetele nu se gândesc la altceva decât la cele de care au nevoie pentru focurile din acea zi. Se duc în p dure de unde culeg vreascuri i cucuruzi de brad, adun a chii i tala de la tâmplar, surcele, scoar i bu teni de la t ietorul de lemne. Trec în fiecare zi pe la b can s cear l zi goale, iar dac vreunul din ei izbute te s dea peste un butoi gol de p cur , îl ascunde ca pe o comoar i nu-l scoate la iveal decât în ultima clip , pu in înainte de aprinsul focurilor. Aracii de maz re i de fasole sunt atunci în mare primejdie, ca i gardurile vechi, trântite de vijelii la p mânt, sau uneltele stricate i be ele de lese uitate pe ogoare. Când vine seara mult a teptat , copiii din fiecare sat înal o movil mare de crengi, g teje i de tot ce e bun de ars, fie pe un deal, fie pe malul unui lac. În unele sate s ridic chiar i dou , trei ruguri de vreascuri. C ci sunt cazuri când b ie ii i fetele nu s-au putut uni ca s aduc cele necesare pentru ars sau când copiii din partea de miaz zi a unui sat vor s aib focul în partea lor, lucru la care nu s-au învoit cei care locuiesc în partea de miaz noapte, ace tia urmând s fac un alt foc, pe socoteala lor. Rugurile sunt gata de obicei dup -amiaz devreme, dup care copiii se strâng în jurul lor cu cutii de chibrituri în buzunare i teapt s se întunece. Ziua e grozav de lung în anotimpul acela în Dalecarlia. Pe la ora opt abia se însereaz . Afar e frig, urât i greu de a teptat, c ci nu s-a desprim rat înc . Z pada de pe câmp s-a topit, iar la amiaz , când soarele e sus pe cer, e destul de cald, dar se mai întâlnesc înc troiene prin p duri, lacurile mai sunt acoperite cu ghea , iar noaptea temperatura coboar cu multe grade. Se întâmpl îns pe ici, pe colo ca focurile s fie aprinse înainte de a se întuneca. Dar de pripit se pripesc în felul acesta numai copiii mici i ner bd tori. Cei mari a teapt pân se întunec bine, pentru ca focurile s produc o impresie i mai puternic asupra celor din jur. — 250 —
Vine în sfâr it i clipa mult a teptat . Oricine a contribuit, fie i cu un be or, la în area rugului e atunci de fa . B iatul cel mai în vârst aprinde un omoiog de paie i îl vâr sub rug. Vâlv taia începe s se ridice, vreascurile trosnesc, crengile mai sub iri devin incandescente, fumul ne te negru i amenin tor. În cele din urm , fl rile r zbat pân în vârful rugului, înalte i limpezi, se urc la o în ime de câ iva metri i înlesnesc vederea lor pân h tdeparte. Dup ce copiii dintr-un sat i-au aprins focul lor, se uit s le vad i pe cele din alte p i. Colo arde un foc, dincolo altul. Unul e aprins pe un deal, altul pe culmea muntelui. To i n jduiesc c focul lor va fi cel mai mare i mai str lucitor i se tem atât de mult nu fie întrecut în lumin de altele, c dau fuga în ultima clip pe uli e s mai cear de la gospodari buc i de scânduri i câ iva bu teni. Dup ce focul a ars câtva timp, vin s -l vad cei mai în vârst i trânii. Focul îns nu numai c e frumos i lumineaz pân departe, dar el r spânde te i o c ldur pl cut , îndemnând privitorii s se a eze în jurul lui pe bolovani i pe brazde de iarb . Se uit to i lung la fl ri pân ce unul din ei î i d cu p rerea c ar fi bine s se fiarb pu in cafea la un foc atât de minunat. În timp ce fierbe ibricul, se întâmpl ca unul din cei de fa s înceap a spune o poveste, iar dac cel dintâi a spus ce avea de spus, urmeaz îndat altul la rând, c b smuitori sunt berechet, slav Domnului… Cei mari se gândesc mai mult la cafea i la pove ti. Copiii, în schimb, doresc ca focul s ard cu fl ri mari i s in cât mai mult. Destul a z bovit prim vara cu topirea ghe ii i a z pezii! Barem s -i dea i ei un pic de ajutor cu focurile lor. Altfel va fi greu ca la vremea cuvenit s înfrunzeasc tot ce-i tuf , floare ori copac i s dea boboci. *** Gâ tele s lbatice se culcaser pe ghea a lacului Siljan: Din pricin c b tea un vânt grozav de rece dinspre miaz noapte, pârstoc fusese nevoit s se oplo easc sub aripa gâscanului alb. N-apucase totu i s închid ochii, când auzi detun tura unui foc de pu . Se strecur repede de sub arip i se uit speriat de jur împrejur. Pe ghea , în apropierea gâ telor, era lini te deplin . A stat iatul cât a stat la pând , dar n-a z rit niciun vân tor. Uitându— 251 —
se îns spre mal, v zu ceva ciudat, care îi p ru un fel de ar tare. În cursul dup -amiezii, gâ tele s lbatice d duser de câteva ori târcoale marelui lac pân s se hot rasc unde s coboare. În timpul zborului îi ar taser lui N pârstoc satele mai mari de pe rmuri. V zuse astfel localit ile Leksand, Rättvik i Mora, precum i insula Soller. Satele cele mai apropiate erau mari ca ni te or ele, i b iatul mase uimit de înf area arhitectonic a acelui inut de la miaz noapte. De sus i se p ruse luminos i îmbietor într-o m sur mult mai mare decât se a tepta. Nu observase nimic sinistru sau fioros. Acum îns , în puterea nop ii, str lucea pe acelea i rmuri o cunun larg de focuri mari. i gâ tele s lbatice se treziser la auzul împu turii. Akka aruncase îns o privire spre rm i spusese lini tit : — Sunt ni te copii care se joac . Pe urm i-a vârât ciocul sub arip , lucru pe care l-au f cut i celelalte gâ te, adormind toate din nou. pârstoc se uita îns mai departe la focuri, care împodobeau rmul cu o salb de medalii de aur. Se sim ea atras de lumin i ldur ca un ân ra i s-ar fi dus bucuros mai aproape de ele, îns nu îndr znea s plece de lâng gâ te. Auzea o împu tur dup alta; dar în elegând c nu era nicio primejdie la mijloc, fu ispitit i de ele. Cei de acolo, din jurul focurilor, p reau a fi atât de veseli, încât nu le era de-ajuns s râd i s strige de mama focului, dar mai puneau i mâna pe pu s trag focuri în aer. La unul din ruguri, care ardea pe un munte, se aprinseser acum focuri de artificii. Oamenii voiau ceva mai în tor i mai frumos decât fl rile de pe p mânt. N zuiau ca i cerul s ia parte la veselia lor. iatul se apropie înceti or de rm i deodat auzi r sunând ni te cântece. Începu s alerge numaidecât spre uscat. La cântece era doar liber s ia parte. Nils Holgersson a stat tot timpul s asculte cântecele. Dup ce ele încetar , se îndrept în grab spre uscat. Ghea a se topise de mult în golf, dar acesta era împotmolit de nisip, a a c b iatul putea s ajung u or la focul care ardea chiar pe duna din port. Se furi cu mult b gare de seam cât mai aproape, ca s poat vedea lumea strâns în jurul focului i s aud ce spunea. i iar i începu s se mire de ceea ce vedea i s se întrebe dac nu cumva visa. Niciodat nu mai v zuse oameni îmbr ca i ca cei la — 252 —
care se uita acuma. Femeile purtau bonete uguiate, bundi e albe de piele, basmale trandafirii la gât, bluze verzi de m tase i fuste negre cu fote în fa , care aveau dungi albe, ro ii, verzi, negre. rba ii purtau p rii rotunde cu funduri joase, surtuce albastre cu g itane ro ii i n dragi galbeni de piele, care ajungeau pân la genunchi, lega i cu jartiere ro ii, împodobite cu ciucuri. N pârstoc nu tia dac a a era portul lor, dar i se p rea c oamenii ace tia ar tau altfel decât prin alte p i, fiind mai chipe i i mai deosebi i. Îi auzea vorbind unii cu al ii, dar o bucat de vreme nu putu s în eleag nimic. Î i aduse aminte de costumele frumoase pe care maic -sa le p stra în sipetul ei i pe care nu le mai purta nimeni de mult vreme, întrebându-se dac oamenii aceia pe care îi vedea nu erau cumva fiin e de alt dat , care nu mai tr iau de veacuri pe p mânt. Acestea erau îns numai închipuiri i presupuneri, c ci pârstoc î i d du seama îndat c avea în fa a lui oameni adev ra i. Crezuse îns astfel din pricin c locuitorii din preajma lacului Siljan au p strat mai mult decât cei din alte p i ale rii graiul, portul i obiceiurile de odinioar . N pârstoc auzi pe cei aduna i în jurul focului vorbind despre vremuri de alt dat . Spuneau cum tr iser în tinere ea lor, când fuseser nevoi i s fac drumuri lungi în alte inuturi, spre a- i asigura existen a. iatul ascult mai multe povestiri, îns cea de care i-a adus aminte mai târziu era aceea a unei femei b trâne, despre via a ei din tinere e. Povestea Mariei-Cristina „P rin ii mei aveau o mic gospod rie la Östbjörka. Noi eram îns mul i fra i i pe atunci erau timpuri grele, a a c la vârsta de aisprezece ani a trebuit s plec din casa p rinteasc . Am pornit la drum de aici, din Rättvik, vreo dou zeci de tinere. În ziua de 14 aprilie, anul 1845, m-am dus pentru prima oar la Stockholm. În traista cu merinde aveam câteva pâini, o spat de vi el i pu in brânz . To i banii mei de drum erau dou zeci i patru de ilingi. Într-o desag de piele am pus celelalte merinde pe care socoteam le iau cu mine, împreun cu un schimb de haine de lucru, i am trimis-o înainte printr-un surugiu. Am pornit deci toate dou zeci de fete spre Falun. Mergeam de obicei trei, patru mile pe zi i am ajuns la Stockholm dup apte — 253 —
zile. Altfel c torea lumea atunci, nu comod, cu trenul, cum merg fetele din Dalecarlia acum, de ajung acolo în opt, nou ceasuri. Când am sosit la Stockholm, lumea privea la noi i striga pe str zi: — Uite regimentul din Dalecarlia! Adev rat c parc m luia un regiment întreg când boc neam pe uli e cu condurii no tri cu locuri înalte în care cizmarul b tuse nu mai pu in de cincisprezece inte groase. Multe din noi ne poticneam i c deam jos, c ci nu eram obi nuite cu pietrele rotunde de pavaj de pe str zi. Am tras la un han al dalecarlienilor, care se chema „La calul lan”, din Stora Badstugatan, în partea de miaz zi a capitalei. Lumea de la Mora locuia pe aceea i strad , la un han care se chema „La coroana mare”. Vorba e c acuma m gr beam s câ tig un ban, c ci nu-mi r seser decât optsprezece ilingi din cei dou zeci i patru cu care plecasem de acas . Una din celelalte dalecarliene m-a îndemnat s m duc la un c pitan de cavalerie, care locuia în mahalaua Hornstull i s -i cer de lucru. Am stat la el patru zile, ca s sap i s r desc în gr din . m pe zi dou zeci i patru de ilingi, îns mâncarea trebuia mi-o procur eu. Mare lucru nu puteam s cump r, dar feti ele st pânului, v zând ce simbrie mic aveam, se duceau la buc rie i cereau mâncare pentru mine, a a c , de bine, de r u, îmi potoleam foamea. Pe urm am lucrat la o doamn din strada Norrland, unde am avut o locuin proast . obolanii, nu numai c mi-au g urit i desaga de piele. Am fost nevoit s o cârpesc cu un carâmb vechi de cizm pe care l-am c tat. Acolo n-am lucrat decât dou pt mâni i pe urm a trebuit s m întorc acas , cu un câ tig de doi taleri. Am luat-o prin Leksand i m-am oprit câteva zile într-un sat care se chema Rönnäs. Mi-aduc aminte c oamenii de acolo f ceau sup de f in neagr de ov z amestecat cu t râ e i pleav de grâu. Nu aveau altceva i fiec ruia i se p rea c -i o mâncare gustoas în vremea foametei. Anul acela nu prea a fost de Doamne-ajut , îns în anul urm tor am dus-o i mai prost. Iar a trebuit s -mi iau lumea-n cap, c ci ai mei de acas n-aveau cu ce- i ine zilele. Am plecat cu dou fete de la noi la Hudiksvall45, cale de dou zeci i patru de 45
Hudiksvall – port la Marea Baltic , unul din cele mal vechi ora e din — 254 —
mile, nu glum . Tot drumul a trebuit s ducem desagile în spinare, ci nu era po talion. Gândeam c pe drum o s c m de lucru pe la niscaiva gr dini, dar z pada era înalt în toate p ile i treab la gr dini nu se g sea pe nic ieri. M-am dus atunci pe la gospodarii de la ar i i-am rugat s -mi dea câte ceva de lucru. Dragele mele, ce obosit i fl mând eram când am tras la o cas în care m-am tocmit s d cesc lân cu opt ilingi pe zi! Pe urm , mai în prim var , am c tat de lucru la gr din în ora , unde am mas pân în iulie. Dorul de cas m rodea îns i m-am întors la Rättvik. N-aveam atunci decât aptesprezece ani ori. Ghetele mi se tociser , a a c a trebuit s umblu descul dou zeci i patru de mile. Eram îns bucuroas în sinea mea, c ci aveam acum pu i deoparte cincisprezece taleri în cap, iar fr iorilor mei le aduceam câteva chifle mari i un cornet cu buc ele de zah r, pe care mi leam rupt de la gur . De câte ori îmi d dea cineva cafea i dou buc ele de zah r, pe una o mâncam i pe cealalt o piteam în buzunar. Voi sta i acuma f griji prea mari pe cap, dragele mele. Înainte vreme, anii de foamete se ineau lan . Tot ce era tân r în Dalecarlia trebuia s plece aiurea, s câ tige pentru ale gurii. În anul urm tor – iaca, era 1847 – m-am dus iar la Stockholm, unde am lucrat în gr dina Stora Hornsberg. Eram acolo mai multe fete din Dalecarlia i c m o simbrie mai ca lumea. De economisit îns , tot economiseam, de i nu duceam grij c n-o s am ce mânea a doua zi. În gr dini strângeam de pe straturi cuie i vase vechi, pe care le vindeam negustorilor de vechituri, iar cu banii ta i pe ele ne cump ram pesme i tari ca piatra, care se f ceau la manutan pentru solda i. La sfâr itul lui iulie m-am întors acas s dau ajutor la secer . De data aceea aveam economisi i treizeci de taleri. În anul urm tor am plecat iar la lucru. Am slujit atunci afar din Stockholm. Vara au avut loc manevre pe Lagordsgärdet46, fermierul m-a trimis s am grij de o buc rie pe care o avea întrun furgon mare. N-am s uit niciodat , m car de-a tr i o sut de ani, ziua în care am cântat din caval, pe Gärdet, pentru craiul Oscar I47. Drept r splat mi-a trimis un ban de doi taleri. Suedia. 46 Lagordsgärdet – (pron. la’gords-yerdet) veche denumire a unui câmp de la marginea Stockholmului cu multe caz rmi. 47 Oscar I – rege al Suediei i al Norvegiei de la 18844 la 1857. — 255 —
Pe urm am fost câteva veri la rând vâsla pe Brunnsvik48, între Albano i Haga. A fost vremea cea mai fericit din via a mea. Pe barc aveam i un caval. De multe ori, pasagerii vâsleau singuri, ca s cânt m noi echipajul din caval. Dup ce s-a închis sezonul de canotaj, în toamn , m-am dus în Uppland, s ajut gospodarii la treieri . Spre Cr ciun veneam de obicei acas , cu economii de vreo sut de taleri. La treieri câ tigam i partea mea de bucate, pe care tata o aducea pe urm acas cu sania. P i ce crede i voi? Dac eu i fr iorii mei n-am fi venit cu b ni orii pe care îi puneam deoparte, n-am fi avut cu ce tr i. Bucatele culese de pe ogorul nostru se ispr veau mai totdeauna pe la Cr ciun, iar cartofi se cultivau pu in pe vremea aceea. Trebuia s cump m pe urm gr un e de la negustor, dar secara ne costa patruzeci de taleri butoiul i ov zul dou zeci i patru de taleri, a a c mai f economie dac î i d mâna. Mi-aduc aminte c în câteva rânduri a trebuit s d m o vac pentru un butoi de ov z. F ceam pe vremea aceea pâine din f in de ov z amestecat cu paie tocate m runt. O astfel de pâine numai u or de înghi it nu era. Ca s mearg pe gât trebuia s bem ap dup fiecare îmbuc tur . Am umblat a a prin lume pân în anul în care m-am m ritat, adic pân în 1856. P i s vede i. M îndr gostisem la Stockholm de unul, Jon. Când m-am întors acas în anul acela, grozav m temeam s nu mi-l fure cumva fetele din Stockholm. Din „Jon cel frumos al Mariei” i din „dalecarlianul cel frumos” nu-l mai scoteau. Asta o tiam eu destul de bine. B iatul îmi era îns credincios. Dup ce-a strâns destui bani, am f cut nunta i ne-am luat. trân se opri aici cu povestea ei. Focul se potolise. Toat lumea se ridic de jos, spunând c era vremea s se duc fiecare la casa lui. N pârstoc plec pe ghea s i caute tovar ele de drum.
ÎN C UTAREA UNUI LOC DE POPAS Când se trezi a doua zi diminea
i coborî pe ghea , lui
48 Brunnsvik – (pron. bröns-vi’k) golf în partea de nord-est a ora ului Stockholm.
— 256 —
pârstoc îi veni s râd . Ninsese tare în timpul nop ii i z pada dea mereu. Tot v zduhul era împânzit de fulgi albi, atât de mari, de parc ar fi fost aripile unor fluturi degera i. Pe lacul Siljan, pada era de vreo zece centimetri. rmurile erau albe, iar gâ tele lbatice aveau atâta om t pe ele, c p reau ni te troiene în miniatur . Akka, Yksi sau Kaksi se trezeau din când în când, ca s i dea seama cum mai era vremea. V zând îns c ninsoarea nu mai contenea, se gr beau s i ascund iar capetele sub aripi. Pe o vreme ca aceea î i ziceau c cel mai bun lucru pe care-l aveau de cut era s doarm , i în privin a asta b iatul le d du dreptate. Dup câteva ceasuri, N pârstoc, care se dusese i el iar i la culcare, fu trezit de dang tul clopotelor de la bisericile din Rättvik. Nu mai ningea deloc acum, îns b tea un vânt aspru dinspre miaz noapte, iar pe lac era ger. Fu bucuros când gâ tele scuturar în cele din urm z pada de pe ele i zburar spre uscat, s i fac rost de mâncare. zuse z pad , nu glum . Toate câmpurile din jurul ora ului Rättvik erau troienite, astfel c Akka nu fu în stare s g seasc un loc unde s poat coborî. Nu mai st tu mult la chibzuial , ci o lu spre miaz zi, în direc ia localit ii Leksand. Ca de obicei prim vara, tineretul din Leksand era plecat în utare de lucru. În comun r seser mai mult oamenii în vârst . La sosirea gâ telor s lbatice, un ir lung de femei b trâne înainta pe aleea cea mare de mesteceni, cu trunchiuri ca neaua, îmbr cate cu scurteici i fuste albe din piele de oaie, cu or uri cu dungi galbene sau negre i cu chenare albe i cu scufii albe, care le acoperea p rul, coliliu. — Drag mam Akka – zise N pârstoc – zboar încet pe aici, ca pot vedea femeile acelea b trâne! uza cârdului g si fireasc aceast dorin a b iatului. Ea se cât mai jos i f cu de trei ori ocolul aleii. E greu de spus ce impresie au produs acele femei asupra gâ telor s lbatice, îns iatului i se p ru c niciodat , nu mai v zuse b trâne atât de în elepte i de demne. La Leksand nu era îns o situa ie mai bun decât la Rättvik. În toate p ile se vedea numai z pad , a a c Akka fu nevoit s i continue zborul spre sud, în direc ia localit ii Gagnef. — Drag mam Akka, zboar te rog încet, s pot vedeai gospodinele! zise b iatul. Dar nici la Gagnef nu se afla pe câmp vreun petic de p mânt — 257 —
netroienit, a a c gâ tele s lbatice fur nevoite s-o ia c tre miaz zi, spre Floda. La sosirea lor acolo, lumea se afla la biseric . Dup slujba religioas urma s fie oficial îns o cununie, i mirii a teptau în pia a bisericii, înconjura i de nunta i. Mireasa purta pe p rul sfirat o cunun de aur i era împodobit cu tot soiul de zorzoane, cu flori i cu dantele colorate, b toare la ochi. Mirele era îmbr cat cu a jachet albastr i cu n dragi scur i, iar pe cap purta o bonet ro ie. Dru tele aveau bluzele i fustele brodate cu trandafiri i lalele, iar p rin ii i vecinii nunta i erau încadra i în alai, în costumele lor na ionale multicolore. — Drag mam Akka, zboar mai încet, te rog, s v d i eu mirii! se rug N pârstoc. Conduc toarea cârdului de gâ te se l în jos cât g si de cuviin i ocoli de trei ori pia a. E greu de spus cu ce impresie au mas gâ tele. B iatului îns , când v zu de sus tân ra pereche, i se p ru c nic ieri în alt parte nu pomenise o mireas a a de frumoas , un mire a a de chipe i un alai de nunt a a de m re . La Floda, gâ tele g sir în sfâr it câmpul f pic de z pad pe el, astfel c nu avur nevoie s zboare mai departe, ca s i caute de-ale gurii.
INUNDA IA Câteva zile a fost o vreme îngrozitor de urât în p ile de miaz noapte ale lacului Mälar. Cerul era plumburiu, vântul uiera, iar ploaia biciuia v zduhul. Atât oamenii, cât i animalele, tiau prea bine c nu putea fi vorba înc de prim var în toat puterea cuvântului. Dar cum doreau acest lucru, erau de p rere vremea era nesuferit . Dup ce-a plouat o zi întreag , troienele de z pad din p durile de brazi au început s se topeasc de-a binelea, iar pâraiele de prim var s-au gr bit s curg la vale. Toate b ltoacele de pe mânturile fermelor, apele st toare din an uri i cele din mocirle se puneau în mi care i c utau s se împreune cu pâraiele, ca s fie duse spre mare. Pâraiele se zoreau s ajung mai repede la râurile care se vars — 258 —
în Mälar, iar acestea î i d deau toat silin a s duc puhoaiele de ap spre lac. Lacurile mici din Uppland i din Bergslagerna î i lep daser îns în aceea i zi stratul de ghea , astfel c râurile se umpluser cu sloiuri, umplându-se pân aproape de rmuri. rite cum erau, râurile n leau spre Mälar, iar acesta primi atâta ap , pân se umplu ochi. Apa d dea buzna cu putere spre ie ire, dar Norrströmul49 e un canal îngust i nu putea s-o duc mai departe cu iu eala cu care ar fi trebuit. În afar de asta, dinspre r rit b tea un vânt puternic, astfel apa m rii era împins spre uscat, împiedicând canalul s i duc apa sa dulce spre Marea Baltic . i deoarece râurile c rau neîncetat ap spre Mälar, iar canalul nu putea transporta mai departe, nu-i r mânea lacului altceva mai bun de f cut decât s se reverse peste margini. Rev rsarea se f cea încet, ca i cum lacul n-ar fi voit s i vat me rmurile. Malurile fiind îns mai pretutindeni joase i în pant lin , apa cuprinse uscatul pe o distan de câ iva metri, ceea ce era de-ajuns pentru a stârni o alarm grozav . Lacul Mälar are un fel al lui de a fi. Unde te ui i vezi numai bazine, golfuri i strâmtori înguste. Nic ieri nu are suprafe ele largi pe care s le poat r scoli vreo furtun . Parc-ar fi fost creat numai pentru c torii de pl cere cu vapoare i vase cu pânze sau pentru pescarii amatori. i e plin de insule, ostroave i promontorii pitore ti. rmurile lui nu sunt nic ieri pustii i b tute de vânt, ci unde- i întorci capul nu dai cu ochii decât de palate, vile de marmur i locuri de distrac ie, ca i cum nu s-ar fi gândit niciodat s aib pe ele decât astfel de minun ii. Tocmai datorit faptului c de obicei e atât de ospitalier i de blând, stârne te pesemne uneori atâta panic prim vara, când î i leap înf area zâmbitoare i devine în adev r periculos. Inunda ia fiind gata s se produc , toate vasele i b rcile care fuseser depozitate în timpul iernii fur c tuite, pentru a fi puse pe lac cât mai degrab . Pun ile de sp lat rufe fur retrase pe rm, iar podurile de pe drumuri fur consolidate, ca s poat înfrunta n vala apelor. Cantonierii de la c ile ferate, în iruite de-a lungul rmurilor, st teau mereu de veghe pe taluzuri, În partea de r rit a ora ului Stockholm, lacul Mälar are un ostrov mare, desp it de rm la nord prin Norrström (canalul de nord), iar la sud prin Söderström (canalul de sud). La r ritul acestui ostrov se afl multe golfuri ale M rii Baltice. 49
— 259 —
neînchizând ochii nici noaptea, nici ziua. ranii care strânseser fân sau frunze uscate în oproanele de pe ostroave se gr bir s le duc pe rm. Pescarii î i scoaser vâr ele i plasele, ca s nu fie luate de ap . La debarcaderele bacurilor era o înghesuial nemaipomenit . To i cei care se duceau acas ori la treburile lor se gr beau s i asigure un loc de trecere, cât vreme aceasta mai era posibil . În regiunea ora ului Stockholm, unde casele de pe rmuri stau lipite una de alta, era un zor nemaipomenit. Cele mai multe vile erau zidite ceva mai sus, a a c nu erau în primejdie. Fiecare din ele aveau îns ambarcadere i instala ii de b i care trebuiau s fie puse în siguran . Nu numai oamenii erau nelini ti i c lacul Mälar începuse s se reverse. Ra ele s lbatice, care î i depuseser ou le în tufi urile de pe rm, chi oranii i oarecii de câmp, ai c ror pui lipsi i de orice ap rare se aflau în g urile din apropierea malului, fur cuprin i de cea mai groaznic team . Pân i mândrele lebede erau mâhnite, gândindu-se c vor fi date pieirii, atât ou le, cât i cuibarele lor. Toate aceste temeri erau întemeiate, deoarece lacul se umfla zând cu ochii. S lciile i arinii de pe rmuri st teau cu trunchiurile cufundate în ap . Apa p trunsese i în gr dini, distrugând r zoarele. Pagube destul de mari fuseser produse i ogoarelor de secar la care putuse s ajung puhoiul. Umflarea lacului inu câteva zile. Câmpurile joase din jurul castelului Gripsholm fur înecate de ap , marele castel fiind desp it acum de uscat nu numai printr-un an îngust, dar i printr-o mare de ap . La Strängnäs, frumosul bulevard de pe chei fu transformat într-un uvoi, iar la Västeros lumea se preg tea s circule pe str zi cu b rcile. Doi elani care iernaser pe un ostrov de pe lacul Mälar, v zându- i culcu ul n dit de ap , au pornit înot spre uscat. Depozite întregi de lemne, stive de bu teni i de scânduri, o mul ime de butoaie de bere i de putini pluteau pe valuri i în toate p ile se vedeau oameni în b rci c utând s salveze ce putea fi salvat. În acele zile grele, jupânul Smirre se furi ase într-o p durice de mesteceni ceva mai sus de lacul Mälar. Mergea ca de obicei cu gândul la gâ tele s lbatice i la N pârstoc, chibzuind cum s fac i cum s dreag spre a-i g si, deoarece le pierduse cu totul urma. Umblând a a descurajat, numai ce o v zu pe porumbi a toare Agar, care se odihnea pe o ramur de mesteac n. — Ce minunat întâmplare c te-am întâlnit, Agar! zise — 260 —
vulpoiul, pref cându-se c -i tare bucuros. Nu cumva e ti în sur s -mi spui unde se afl acum Akka de la Kebnekajse i cârdul ei de gâ te s lbatice? — Oi fi tiind unde sunt, dar nu- i pot spune, îi r spunse Agar. — Voiam numai s te rog s le duci o veste, zise cu iretenie Smirre. tii de bun seam ce pr d e acum pe Mälar. E potop mare, nu alta, iar neamul de lebede care tr ie te în golful Hjälsta e amenin at s i vad cuiburile i ou le nimicite. Dagaklar îns , craiul lebedelor, a auzit despre prichindelul acela care umbl cu gâ tele s lbatice i care tie leacul la toate, a a c m-a trimis pe mine s-o întreb pe Akka dac se învoie te s vin cu N pârstoc la Hjälst. — Vestea asta pot s i-o duc – zise Agar – îns nu v d ce-ar putea s fac prichindelul acela pentru izb virea lebedelor. — Nici eu nu prea v d – r spunse vulpoiul – dar el poate ajunge la uscat cu orice. — M mir de asemeni c Dagaklar trimite ve ti gâ telor printr-o vulpe, i-o întoarse Agar. — Ai perfect dreptate, c ci suntem doar du mani, zise Smirre cu blânde e. Dar la o nevoie a a de mare trebuie s uit m du nia i s ne ajut m unii pe al ii. În orice caz ar fi bine s nu-i spui lui Akka c -i duci vestea prin mijlocirea unei vulpi. Nu de alta, dar tii, ca s nu aib vreo b nuial . Lebedele din golful Hjälsta Cel mai sigur ad post pentru p rile înot toare din toat regiunea lacului Mälar este golful Hjälsta. Golful Hjälsta are rmuri line, apa pu in adânc i mult puri , întocmai ca Tokern. Nu e nici pe departe mare ca vestitul lac al p rilor. Totu i e un s la minunat pentru p ri, deoarece vânatul e oprit acolo de mult vreme. E de fapt refugiul unui neam mare de lebede. Imediat ce Akka primi vestea c lebedele aveau nevoie de ajutorul ei, se gr bi s plece la Hjälsta. Sosind cu cârdul ei într-o sear , numaidecât î i d du seama c pe golf se ab tuse o mare nenorocire. Cuiburile de lebede fuseser smulse de la locurile lor i pluteau pe apa golfului mânate de un vânt puternic. Unele din ele erau rupte, altele r sturnate, iar ou le care fuseser în ele c zuser la fundul lacului, unde se vedeau — 261 —
lucind. Când s-a l sat Akka din zbor, toate lebedele care tr iau acolo st teau adunate ciopor pe rmul r ritean, unde erau ap rate mai bine de vânt. De i p timiser mult din pricina inunda iei, erau prea mândre ca s i arate durerea. — Nu trebuie s ne par r u, ziceau ele. Avem destule r cini i tulpini în apropiere, ca s ne facem cuiburi noi. Nici uneia din ele nu-i trecuse prin minte s cheme un str in în ajutor i habar n-aveau c Smirre trimisese veste gâ telor s lbatice vin la ele. Erau câteva sute la num r, a ezate dup rang i rânduial : cele tinere i lipsite de experien – spre marginea extrem a irului cele b trâne i în elepte – mai spre centru, iar la mijloc st tea craiul Dagaklar, al turi de cr iasa Snöfrid, amândoi mai b trâni decât celelalte lebede, pe care le considerau coborâtoare din ei. Gâ tele s lbatice se l saser din zbor pe rmul apusean al golfului. Akka îns , când v zu unde se aflau lebedele, începu s înoate spre ele. Era destul de surprins c fusese chemat de lebede acolo, dar socotea acest lucru ca o mare cinste i voi s le vin în ajutor f s mai piard nicio singur clip . Ajungând aproape de lebede, Akka, se opri ca s vad dac gâ tele din urma ei înotau în linie dreapt i la distan e egale una de alta. — Înota i repede i bine! zise ea. S v uita i la lebede ca i cum n-a i mai v zut ceva atât de frumos pân acum i s nu v pese de ce vor spune ele despre voi! Nu era prima oar când Akka vizita b trâna pereche cr iasc a lebedelor. Ea o primise totdeauna a a cum avea dreptul s fie primit o pas re atât de mult umblat prin lume i cu atâta vaz ca Akka. Nu-i pl cea totu i s înoate printre toate lebedele din jurul suveranilor. Niciodat nu se sim ea atât de mic i de cenu ie c atunci când se afla printre lebede, întrucât unele din acestea aveau vorbe de dispre pentru ni te am râte de gâ te i nu se sfiau s i le arunce oricând în fa . Cel mai cuminte lucru era se prefac deci c nu-i p sa de nimic. De ast dat totul p rea s mearg de minune. Lebedele se dur lini tite la o parte, iar gâ tele s lbatice înotar ca pe o uli printre dou rânduri de p ri mari, de o albea str lucitoare. Era mai mare dragul s le vezi cu aripile întinse ca ni te pânze de corabie, ca s fac o bun impresie musafirilor veni i acolo. Ele încetar orice bârfeal , lucru care o uimi foarte mult pe — 262 —
Akka. „De bun seam c Dagaklar a aflat ce n ravuri au i le-a poruncit s fie politicoase”, î i zise ea. Pe când se sileau îns s dea dovad de maniere alese, lebedele rir gâscanul cel alb care înota la coada irului de gâ te. Se auzi atunci un fream t de uimire i de necaz în rândul lebedelor i polite ea lu sfâr it ca prin farmec. — Cum a a?! strig una din ele. Ce-mi v d ochii: gâ tele lbatice au de gând s se împopo oneze cu pene albe?!… — Cu asta s nu cread c se vor face lebede! se auzi strigânduse din toate p ile. Lebedele începur s se cheme una pe alta cu glasurile lor sonore i armonioase. Degeaba fur l murite c era vorba de un gâscan de cas , care înso ise gâ tele s lbaticei c ci larma nu înceta. — O fi craiul gâ telor! î i b tur ele joc de gâscan. — Cât lips de modestie! — Poftim! Nici m car nu e gâsc . E o ra domestic !… Gâscanul ar fi voit s le r spund , dar î i aduse aminte de porunca pe care o d duse Akka: s nu le pese de tot ce-or auzi. cu deci din gur i înot mai departe cât putu de sprinten. Zadarnic îns . Lebedele erau din ce în ce mai obraznice. — Ce e cu broscu a aia pe care o poart în spinare?!… întreb cu dispre una din ele. Dumnealor or fi crezând pesemne c n-o s ne d m seama c e broasc , dac e în olit ca un om… Dar ce, noi avem orbul g inilor?!… Lebedele, care p straser pân nu de mult o ordine des vâr it , înotau acum claie peste gr mad . Care mai de care se înghesuia ca s -l poat vedea pe gâscan mai de-aproape. — Cum de nu-i este ru ine gâscanului sta alb s apar în fa a unei lebede? — E sur doar ca i celelalte gâ te, numai c s-a vârât într-o copaie cu f in în casa cine tie c rui gospodar! Dar cu asta tot nu ne-n eal !… Akka ajunse în fa a lui Dagaklar i voia s -l întrebe de ce fel de ajutor avea nevoie. Craiul observ îns în aceea i clip r zmeri a din rândurile supuselor sale i r mase surprins. — Ce înseamn asta? Nu v-am poruncit oare s fi i politicoase cu lumea str in ? zise el sup rat. Snöfrid cr iasa lebedelor, porni înot s i in supusele în frâu, iar Dagaklar se întoarse spre Akka. Snöfrid reveni îns , p rând foarte indignat . — 263 —
— Ce! Nu le po i face s tac ? o întreb craiul. — E acolo un gâscan alb, r spunse Snöfrid, clocotind de mânie. Mai mare ru inea!… Nu m prinde deloc mirarea c -s sup rate. — Un gâscan alb!?… zise Dagaklar. Ce nebunie! A a ceva nu exist . N-ai v zut bine. Poza nils16 [P313] Îmbulzeala din jurul gâscanului Martin se înte ea. Akka i celelalte gâ te s lbatice c utau s înoate spre cel în primejdie, dar erau îmbrâncite încoace i încolo i nu puteau s ajung la el. trânul crai, care era mai puternic decât orice alt leb , se puse atunci repede în mi care, le d du pe toate la o parte i î i cu drum pân la gâscan. Când v zu îns pe ap în fa a lui o gâsc în adev r alb , îl apuc i pe el mânia. Spumegând de furie, rî asupra gâscanului i îi smulse dou pene. — Fugi, gâscane Martin! Fugi! Fugi! strig Akka, dându- i seama c lebedele aveau s -i smulg toate penele. — Fugi! Fugi! strig din toate puterile i N pârstoc. Gâscanul era încol it îns între lebede i nu avea loc s i desf oare aripile. Lebedele î i întindeau din toate p ile pliscurile puternice, ca s -i smulg penele. Gâscanul Martin se ap ra de ele mu cându-le din r sputeri, iar gâ tele s lbatice, ca s -i dea prilej se înal e în v zduh, se înc ierar i ele cu lebedele. Nu se tie îns la ce rezultat ar fi ajuns, dac nu ar fi primit un ajutor nea teptat. O pitulice care observase lupta gâ telor s lbatice cu lebedele, începu s scoat cu glasul ei p trunz tor strig tul de alarm de care se folosesc îndeob te p rile mici, când e vorba de alungat un uliu sau un oim. N-apucase acel strig t s fie repetat a treia oar , c toate p relele din partea locului n lir cu iu eala vântului, într-un roi g gios spre golful Hjälsta. Micile p ri t râr asupra lebedelor. Unele le ipau în urechi, altele le acopereau vederea cu aripile sau le z ceau zbur cind în jurul lor i le scoteau din fire cu strig te necontenite: — Ru ine s v fie, lebedelor! Ru ine s v fie, lebedelor! Atacul p rilor inu numai câteva clipe. Dup ce ele plecar îns i lebedele î i venir în fire, acestea v zur c gâ tele lbatice zburaser spre partea cealalt a golfului. — 264 —
Noul câine p zitor Partea bun a lebedelor a fost c , în mândria lor, nu s-au luat dup gâ tele s lbatice. Acestea avur astfel toat tihna s se culce într-un p puri . Cât despre Nils Holgersson, el era prea fl mând ca s poat dormi. „Trebuie s intru într-o cas de oameni, ca s -mi fac rost de pu in mâncare”, î i zise el. În acele zile, când pe ap pluteau fel de fel de lucruri, nu era greu pentru unul ca Nils Holgersson s g seasc o luntre. F a sta mult pe gânduri, s ri pe o scândur leg nat de valuri prin puri , pescui un be or i î i f cu vânt spre rm. Cum ajunse la uscat, auzi un plesc it în ap lâng el. St tu lini tit i v zu mai întâi o leb care dormea în cuibul ei mare la o distan de numai câ iva metri de el, apoi o vulpe care f cuse câ iva pa i în ap spre ea se furi a pân la cuibul lebedei. — Ho! Stai! strig b iatul, lovind apa cu b ul. Leb da se ridic , gata de zbor. Vulpea dac ar fi voit, ar fi avut timp s se n pusteasc asupra ei. Renun îns la acest lucru i se gr bi s -l ajung pe N pârstoc. iatul v zu vulpea i porni degrab pe rm înainte. În fa a lui se deschideau câmpii întinse, dar nu z ri niciun copac unde s se poat c ra i nicio gaur în care s se ascund . N-avea altceva de f cut decât s-o rup la fug . Era un bun alerg tor, îns nu se putea, fire te, lua la întrecere cu o vulpe slobod i f nicio povar asupra ei. La o mic dep rtare de lac, N pârstoc z ri ni te c su e ne ti cu ferestrele luminate. Începu s fug bineîn eles într-acolo; dar, în timp ce fugea, î i f cu socoteala c vulpea putea s -l prind de mai multe ori pân s ajung el la casele acelea. Într-un rând, vulpea era atât de aproape de el, încât nu lipsea mult s -l înha e, dar b iatul se feri la o parte i se întoarse spre golf. Întoarcerea o f cu pe vulpe s piard pu in timp i, pân s -l ajung iar pe N pârstoc, acesta izbutise s se apropie de doi oameni care fuseser pe lac toat ziua i toat noaptea, spre a salva avutul altora, i acum se înapoiau acas . Oamenii erau obosi i i somnoro i. Nu-l observar pe b iat i nici pe vulpe n-o v zuser , de i ro covana fugea înaintea lor. pârstoc nu c ut s intre în vorb cu ei, nici nu le ceru ajutor, ci se m rgini s treac drept pe lâng ei. „Vulpea nu va îndr zni s — 265 —
se apropie de oameni”, î i zise el. O auzi totu i apropiindu-se tiptil. i d du cu presupusul c oamenii vor lua-o drept un câine, c ci, ireata, prea înainta nep toare spre ei, ca s -i p leasc . i chiar a a se i întâmpl . — Ce-o fi cu câinele sta care se ine dup noi? zise unul din oameni. Nu cumva vrea s ne mu te? Cel lalt om se opri i se uit în jurul s u: — Haide, mar ! Ce cau i aici? zise el, dând un picior vulpii i împingând-o în partea cealalt a drumului. Vulpea se inu pe urma la distan de câ iva pa i, dar nu-i sl bi tot timpul pe cei doi oameni. Ace tia ajunseser la c su e i se îndreptar spre una din ele. N pârstoc ar fi voit s intre o dat cu ei. Ajungând îns pe scar , v zu un dul u stra nic i mi os ie ind repede din cote ca s i întâmpine st pânul. iatul s-a r zgândit atunci i a r mas afar . — Ascult , dul ule drag , zise el încet, dup ce oamenii închiser u a. D -mi, te rog, ajutor, s prindem la noapte o vulpe. Câinele era r ut cios i cu ar ag, din cauz c era legat. — Eu s prind o vulpe?! latr el mânios. Cine e ti tu care vrei i ba i joc de mine? Dac te apropii, o s i piar pofta de glum ! — Nu mi-e team s m apropii de tine, r spunse b iatul, ducându-se spre câine. Când îl v zu, dul ul r mase uimit i nu mai putu s spun niciun cuvânt. — M cheam N pârstoc i c toresc împreun cu gâ tele lbatice, zise b iatul. N-ai auzit de mine? — Ba le-am auzit uneori pe vr bii ciripind despre tine, r spunse câinele. Fiind a a de mic, cred c-ai f cut multe ispr vi. — Pân azi mi-a mers destul de bine – zise N pârstoc – dar acum mi se apropie sfâr itul dac nu-mi vii în ajutor. Se ine o vulpe scai de mine. St la pând colo dup col ul casei!… — Nu o pot adulmeca – zise dul ul – dar ne descotorosim noi repede de ea. Câinele se repezi, cât îi îng duia lan ul, h ind i chel ind câtva timp. — Nu cred c se mai arat la noapte, zise el. — Numai cu l tratul nu sperii vulpea, fu de p rere N pârstoc. Parc-o v d c vine iar, i n-ar face r u, c ci eu pun prinsoare c-ai s-o prinzi. — Hai, las -te de glume! zise câinele. — 266 —
— Vino cu mine în cote s nu ne aud dihania – îl îndemn pârstoc – i î i spun eu ce s faci. iatul se retrase încet cu dul ul în cote i începur a t inui în oapte. Dup câteva clipe, vulpea î i î i botul dup col ul casei. V zând era lini te peste tot, se furi tiptil în curte. Îi adulmec pe pârstoc pân la cote i pe urm se a ez la o distan potrivit , ca s chiteasc în fel i chip cum l-ar putea ademeni s ias afar . Dul ul î i scoase deodat capul pe gura cote ului i mârâi la vulpe: — Pleac de aci! Dac nu te cari, pun gheara pe tine! — Ba stau aici cât am chef, dac vrei s tii, r spunse cu trufie vulpea. — Pleac , i-am zis! strig dul ul din nou, cu un ton amenin tor. De unde nu, e ultima noapte în care mai umbli dup vânat. Vulpea rânji îns la câine i nu se urni din loc: — Ehe, eu tiu cât de lung i-e lan ul, a a c nu m tem! zise ea. — Te-am prevenit pân acum de dou ori, îi r spunse dul ul. nu- i par r u pe urm !… În aceea i clip se n pusti asupra vulpii i ajunse la ea f nicio greutate, c ci era slobod. Pas mite, b iatul îi dezlegase zgarda de la gât. A urmat o lupt scurt în care dul ul ie i repede înving tor, vulpea fiind trântit la p mânt f s fi cutezat s se mi te. — Acuma stai lini tit , dac nu vrei s i fac de petrecanie! Apuc apoi vulpea de ceaf i o târî în cote . N pârstoc veni acolo cu lan ul câinelui, îl petrecu de dou ori în jurul gâtului vulpii i-l în epeni bine, ca s nu se poat desface. Vulpea st tea tot timpul lini tit i nu f cea absolut nicio mi care. Î i d dea seama c , de s-ar fi zb tut s scape, atâta i-ar fi fost. — Acum n jduiesc, jupâne Smirre – zise N pârstoc dup ce ispr vi de priponit vulpea – c ai s fii de aici încolo un bun câine zitor!…
LEGENDA PROVINCIEI UPPLAND — 267 —
Joi, 5 mai A doua zi, ploaia încetase. Vântul b tu îns mai departe în tot cursul dimine ii i inunda ia cre tea mereu. Imediat dup prânz interveni îns o schimbare. Se f cu pe nea teptate o vreme minunat . Era cald i nespus de frumos. În v zduh nu sufla nicio adiere, de parc vântul ar fi încremenit. Pe când N pârstoc st tea foarte frumos pe o brazd de iarb cu lbenele înflorite i se uita la cer, v zu doi colari venind cu c i i cu co ule e de merinde pe o c ruie care erpuia de-a lungul rmului. Mergeau încet i p reau foarte tri ti. Ajungând în dreptul lui Nils Holgersson, se a ezar pe ni te pietre i începur vorbeasc despre nenorocirea lor. — O s se supere m mica pe noi, când o s afle c nici azi n-am tiut lec ia, zise unul din copii. — Parc t ticu nu? ad ug cel lalt. Era atâta amar i jale în sufletele lor, c începur s plâng . pârstoc se gândea ce s fac pentru a-i mângâia într-un fel sau altul. Dar tocmai când chibzuia el a a, z ri venind pe c rare o bu coco at , blând la chip. i numai ce se a ez ea lâng cei doi copii. — De ce plânge i, m i copila i? întreb b trâna. Copiii îi ar tar c nu tiuser lec ia la coal i c din pricina asta le era ru ine s se duc acas . — Ce fel de lec ie grea a fost aia de n-a i putut-o b ga în cap? întreb femeia. Copiii o l murir c avuseser de înv at o lec ie despre toat provincia Uppland. — Da, a a ceva o fi greu de înv at din c i, zise b trâna. Eu o v spun îns acum ce mi-a povestit odat mama despre ara asta. La coal n-am mers niciodat , a a c n-am putut înv a carte ca lumea. Dar ce mi-a spus m icu a am inut minte toat via a mea. i sigur sunt c nici voi n-o s uita i ce-oi istorisi eu acuma. „Mama mi-a spus – începu b bu a, a ezându-se pe pietre lâng copii – c în vremea de demult provincia Uppland era inutul cel mai s rac i mai priz rit din toat Suedia. Era alc tuit doar din câteva ogoare cu p mânt neroditor i dealuri sterpe. A a o fi poate înc i-n ziua de azi prin unele p i, c ci noi care tr im aici, lâng lacul Mälar, nu prea vedem mare lucru din ea… Cum o fi fost, cum n-o fi fost, vorba e c era nevoia i — 268 —
am rât . Uppland tia c celelalte provincii o socoteau o s cie lucie. Gândul sta deveni cu vremea ap tor i o mâhnea peste sur . Într-o bun zi, s tul de mizerie, î i lu traista-n b i porni s cer easc pe la cei care st tea mai bine ca ea. A pribegit mai întâi spre miaz zi, pân -n Scania. Ajungând acolo s-a plâns de s cie i de lips de p mânt. — Nu mai tii ce s le dai celor ce vin i- i cer, i-a zis Scania. Stai s v d îns . Eu sap acum ni te gropi de marn . Ai putea lua i tu câ iva bulg ri pe care i-am dat deoparte, dac i-s buni la ceva. Uppland mul umi, lu bulg rii i plec pe urm spre Västergötland. Se plânse i acolo de s cie i de lips de p mânt: — P mânt nu pot s i dau, i-a r spuns Västergötland. N-am chef s rup niciun petic din ogoarele mele m noase, ca s -l dau la cer etori. i-a putea îns d rui unul din pâraiele care curg pe es, dac ai nevoie de el. Uppland mul umi, lu pârâul i porni spre Halland. i acolo se plânse de s cie i de lips de p mânt. — Nu-s mai bogat ca tine – i-a spus Halland – a a c n-am cei d rui. Î i dau îns voie s smulgi din p mânt câteva dealuri de piatr i s le iei cu tine, dac soco i c te po i folosi de ele. Uppland mul umi, lu ce i se d duse i porni mai departe spre Bohuslän50. Acolo i se d du voie s strâng în traist câte insule stâncoase avea pl cere s ia. — Mare lucru nu e de ele, dar sunt bune ap toare împotriva vântului, zise Bohuslän. Or s i fie de folos, c ci e ti a ezat , ca i mine, pe coast . Uppland era mul umit de tot ce i se d dea i nu refuza pe nimeni, de i to i îi oferiser numai lucruri de care credeau c se puteau lipsi f nicio pagub . Värmland îi aruncase o bucat de stânc . Västmanland i-a dat o parte din lan urile ei de mun i, Östergötland i-a d ruit o p rticic din Kolmårdenul ei s lbatic, iar Smoland i-a umplut aproape traista cu turb rii, cu movile de piatr i cu b ganuri. Södermanland n-a vrut s -i dea decât dou golfuri din lacul Bohuslän – (pron. bu-hüs-le’n) numit astfel dup castelul Bohus, ale c rui ruine se mai v d i ast zi aproape de rmul strâmtorii Skagerak la nord de Göteborg. Locuitorii acestui inut, în mare parte pescari, sunt urma i ai vikingilor de odinioar . 50
— 269 —
Mälar, iar Dalecarlia nu s-a îndurat parc nici ea s -i dea p mânt, întrebând-o dac era mul umit cu un crâmpei din Dalälv. În cele din urm , Uppland c de la Närke câteva lunci ltoase de pe malul lacului Hjälmar. Cu astea toate, traista s-a umplut de nu mai înc pea nimic altceva în ea, i Uppland socoti nu mai avea nevoie s umble pribeag cu cer itul pe la al ii. Ajungând deci acas i sco ând din traist tot ce adusese în ea, i se p ru c nu se alesese decât cu un mald r de ciurucuri. Se puse atunci pe oftat, întrebându-se cum avea s se foloseasc de acele daruri. A trecut pe urm an dup an. Uppland s-a chivernisit cum a putut i pân la urm i-a f cut i ea un rost. Pe vremea aceea, lumea se întreba unde avea s fie a ezat capitala rii, a a c s-a inut un sfat mare al tuturor provinciilor, pentru a se lua o hot râre în privin a asta. — Eu cred c ar trebui s a ez m capitala în provincia cea mai capabil i mai destoinic , a zis cu acel prilej Uppland, i toate celelalte provincii au fost de p rere c sfatul ei era foarte în elept. S-a hot rât atunci ca provincia care avea s fac dovada celei mai mari capacit i i destoinicii s aib în hotarele ei capitala întregii ri. Nu apucaser îns bine provinciile s ajung acas dup divanul cel mare, c i primir veste de la Uppland s pofteasc acolo la un osp . — Ce ne poate oferi s cia aia?! au zis ele, r spunzând totu i la invita ie. Sosind în Uppland, au r mas uluite de tot ce le-au v zut ochii. Provincia era pres rat , peste tot cu ferme minunate. Pe coast erau o mul ime de ora e, iar apa care o înconjura era ticsit de cor bii. — E o ru ine s cer easc cineva când o duce a a de bine! au zis celelalte provincii. — V-am poftit aici ca s v mul umesc pentru darurile voastre, a zis Uppland. Numai datorit vou mi-am f cut un rost în via . Cel dintâi lucru pe care l-am f cut, când m-am întors acas – zise ea mai departe – a fost s deschid drum râului Dalälv pe p mântul meu. Am f cut în a a fel ca el s aib dou c deri minunate: una la Söderfors51 i alta la Älvkarleby52. La sud de râu, lâng 51 Söderfors – (pron. so’der-fu’rs) c dere de ap Uppsala, unde exist o mare uzin metalurgic .
— 270 —
i localitate la nord de
Dannemora53, am a ezat stânca pe care am c tat-o de la Värmland i mi-am dat seama c ea mi-a t cut darul cu ochii închi i, c ci stânca aceea avea în ea cel mai bun minereu de fier. De jur împrejur am s dit p durea pe care mi-a dat-o Östergötland, iar dac s-au aflat la un loc minereul, p durea i c derile de ap , a fost firesc s ia na tere o regiune minier bogat . Dup ce am cut rânduial a a de bun la miaz noapte, am lungit lan urile de mun i c tate de la Västmanland i le-am întins ca s ajung la lacul Mälar, alc tuind capuri i insule care s-au îmbr cat cu verdea i s-au f cut frumoase ca ni te raiuri p mânte ti. Iar golfurile primite de la Södermanland le-am deschis pentru naviga ie, ca s fac leg tur cu restul lumii. Dac am a ezat rânduial i la miaz zi, m-am dus pe coasta r ritean , unde am sit toate insulele stâncoase, dealurile sterpe, b ganurile i mânturile primite de la voi i le-am aruncat în mare. Din ele au provenit toate ostroavele i insulele mele, care mi-au fost de mare folos la pescuit i la naviga ie i pe care le socot cele mai de seam avu ii pe care le am. Din toate darurile primite de la voi mi-au mai mas pe urm doar bulg rii de marn din Scania, pe care i-am ezat în mijlocul esului m nos Vaksala, iar pârâul domol pe care mi l-a d ruit Västergötland l-am a ezat de-a lungul esului, ca s fac o leg tur bun cu golfurile lacului Mälar. Celelalte provincii i-au dat seama atunci de cele petrecute. Erau ele, nu-i vorb , cam sup rate, dar au trebuit s recunoasc în cele din urm c Uppland se c tuise bine. — Ai f cut mult cu mijloace pu ine, au zis ele. Tu e ti de bun seam cea mai capabil i mai destoinic dintre noi. — V mul umesc pentru aceste cuvinte, a r spuns Uppland. Dac zice i voi a a, atunci capitala rii va veni la mine. i iar i s-au burzuluit celelalte provincii. Hot rârea îns o dat luat , nu mai putea s fie schimbat câtu i de pu in. Iar Uppland s-a ales cu capitala, ajungând provincia de frunte a rii.
52 Älvkarleby – (pron. e’lf-ka’rle-bü) c dere de ap pe sub care trece – peste râul Dalälv – podul Carol al XIII-lea. C derea e înalt de 16 m i lat de 75 m. Loc important pentru pescuitul somonului. 53 Dannemora – (pron. da’ne-mu’ra) important centru de exploatare a minelor de fier, de unde se scoate cel mai bun fier suedez.
— 271 —
LA UPPSALA54
Joi, 5 mai
Pe vremea când Nils Holgersson c torea prin ar în tov ia gâ telor s lbatice, se afla la înv tur în ora ul Uppsala un student deosebit de înzestrat. Locuia într-o mansard i era atât de econom, încât lumea spunea despre el c î i ducea zilele cu nimica toat . Înv a îns cu râvn i cu mult tragere de inim , fiind totdeauna înaintea celorlal i. Nu era îns niciun bucher care toce te cartea, niciun b iat retras, ci îi pl cea s se i distreze cu colegii lui. Era, cu alte cuvinte, a a cum trebuie s fie un adev rat student. Nu era vina lui c nu-l r sf ase norocul. Asta se poate întâmpl celor mai buni dintre noi. Norocul e o p ric greu de prins, mai ales când e ti tân r. În diminea a unei zile, dup ce se trezi, studentul începu s se gândeasc la succesele sale. „Toat lumea ine la mine: i colegii i profesorii, î i zise el. i ce bine am ie it la înv tur ! Azi am ultimul examen preliminar, iar pe urm nu mai am mult. Îmi iau diploma i cap t o slujb cu leaf bun . Am avut mare noroc pân acum. Sunt îns i un b iat chibzuit, a a c trebuia s -mi mearg bine.” Studen ii de la Uppsala nu stau în clase i nu înva mul i la un loc, ca colarii, ci studiaz fiecare la el acas . Când sunt gata cu o materie, se duc la profesori s -l asculte. E ceea ce se cheam un tentamen55, i în ziua aceea studentul nostru îl avea de sus inut pe cel din urm i pe cel mai greu. Dup ce s-a îmbr cat i i-a luat gustarea de diminea , s-a ezat la mas s mai arunce o ultim privire pe c i. „N-a mai avea nevoie s m uit în c i, c ci sunt bine preg tit – î i zise el – dar voi insista cât mai mult, ca s nu-mi pot repro a pe urm nimic.” N-apucase s citeasc prea mult, când auzi pe cineva b tând la . Era un alt student, care venise la el cu un terfelog gros la subsuoar . Un student cu totul altfel decât el. Era sfios i pirpiriu. 54 Uppsala – or el la o distan de 66 km spre nord de Stockholm, situat pe ambele maluri ale râului Fyris (pron. fü’r-is), cu o universitate, înfiin at în anul 1477. 55 Tentamen – examen preliminar, examen de prob al studen ilor, în Suedia.
— 272 —
rea s fie tare s rac. Se pricepea la c i, la altceva îns nu. Se vorbea despre el c era foarte înv at. Fiind îns atât de fricos i de timid, niciodat nu avusese curajul s se prezinte la un examen preliminar. To i credeau c va r mâne un överliggare56, un student care st la Uppsala an de an i înva mereu, îns nu face nicio scofal . Venise acum la colegul s u, ca s -l roage s citeasc o carte scris de el. Nu era tip rit , ci numai scris de mân . — Mi-ai face un mare serviciu dac i-ai arunca ochii pe manuscrisul sta i mi-ai spune dac are vreo valoare, zise el. Studentul care avusese noroc la toate, î i zise atunci, în sinea lui: „N-am eu oare dreptate când spun c toat lumea ine la mine? Uite-l acum i pe pustnicul sta, care n-a fost în stare s arate altora isprava scris de el i vine la mine s i-o pre uiesc eu!” dui c va citi manuscrisul cât mai curând i cel lalt student i-l puse în fa pe mas . — S ai grij de manuscris, îi zise musafirul. Am lucrat cinci ani de zile la el i, dac se pierde, nu-l mal pot scrie din nou. — Cât o fi la mine n-o s i se-ntâmple nimic, r spunse gazda, dup care str inul plec , Studentul trase manuscrisul spre el. „Ce naiba o fi scris el aici? zise el. Aha! Istoria ora ului Uppsala! Interesant subiect!” Studentului nostru îi era drag Uppsala mai mult decât oricare alt ora , a a c fu curios s vad ce scria, veteranul despre ea. „La drept vorbind, a putea s -l citesc manuscrisul chiar acum, i zise el. Ce nevoie am s tocesc pân -n ultima clip ? N-o s fiu mai bine preg tit decât sunt.” Zis i f cut. Se aplec s citeasc manuscrisul i nu- i lu ochii de pe el pân la ultima fil . Dup ce ispr vi de citit, fu nespus de mul umit. — Ei, poftim! Nu degeaba spune lumea despre el c e burduf de carte. Chiar a a-i! Dac apare istoria asta, s tii c d lovitura! Se face dintr-o dat cunoscut! M bucur c -l voi putea felicita pentru a scris o carte atât de bun . Strânse apoi foile manuscrisului, le p turi bine i le a ez pe mas . Dar chiar atunci auzi b tând un ceasornic. „Ia te uit ! E vremea s m duc la profesor! exclam studentul, 56 Överliggare – student veteran, student care nu- i d examenele.
— 273 —
niciodat
gr bindu-se s i ia hainele negre, ce st teau atârnate într-o mar din podul casei. A a cum se întâmpl adeseori când e omul gr bit, atât broasca de la u cât i cheia aveau toane în ziua aceea, a a c studentul a cam z bovit cu adusul hainelor. Ajungând în pragul u ii, scoase un ip t p trunz tor. Când ie ise din camer , de zorit ce fusese, l sase u a deschis . Fereastra în fa a c reia era a ezat masa de scris era de asemenea deschis . Se stârnise astfel un curent puternic i studentul v zu filele manuscrisul zburând valvârtej pe fereastr . Dintr-o s ritur ajunse la mas i puse mâna repede pe hârtii, dar din nefericire nu mai erau decât prea pu ine de salvat. Pe mas nu mai seser decât vreo zece file. Celelalte jucau tontoroiul în vânt, pe deasupra caselor i a cur ilor. Studentul se uit pe fereastr dup ele. O pas re neagr edea pe acoperi deasupra mansardei i-l privea cu un aer solemn i ironic. „O fi un corb? se întreb tân rul. Dup câte tiu, corbii sunt piaz rea.” zu pe acoperi câteva file. De bun seam c ar fi putut s salveze m car o parte din manuscrisul pierdut, dac n-ar fi trebuit se gândeasc la examen. Î i f cu îns socoteala c era dator s se ocupe mai întâi de interesele lui. „E în joc, viitorul meu – î i zise el – a a c treaba asta am s-o las pentru mai târziu.” Se îmbr la repezeal i d du fuga la profesor. Pe drum nu se gândea decât la manuscrisul pierdut. „Ce necaz pe capul meu! Nu trebuia s m gr besc!” se c ina el. Profesorul începu s -l examineze. Studentul îns , în loc s se str duiasc s r spund , nu- i mai lua gândurile de la manuscris. „Ce spusese bietul om? î i zicea el. C lucrase la carte cinci ani i n-o mai putea scrie din nou. Cum voi avea eu oare curajul s -i spun c n-o mai am?” Era atât de tulburat de ceea ce i se întâmplase, c nu putea deloc s i adune gândurile. Îi zburase parc din cap tot ce înv ase. Nici nu auzea întreb rile profesorului, nici nu- i d dea bine seama ce r spunde. Uimit de totala lips de cuno tin e a studentului, profesorul fu nevoit s -l resping la examen. Când ie i iar în strad , studentul se sim i foarte nenorocit. „Deacum adio slujb , adio situa ie bun – î i zise el – i asta numai din pricina veteranului care mi-a adus manuscrisul! De ce a venit la mine tocmai azi? A a se întâmpl îns când vrei s faci un bine cuiva… Tot tu tragi ponoasele…” — 274 —
Pe când se gândea a a, hop c -i iese înainte chiar cel despre care vorbea! Nu voia s -i spun c pierduse manuscrisul înainte de-a încerca s -l g seasc i avea de gând s treac pe lâng el s -i spun nimic. Cel lalt îns era trist, nelini tit i curios s afle ce p rere avea studentul despre cartea lui. V zându-l c trece pe lâng el foarte gr bit, salutându-l doar cu un semn din cap, îl cuprinse o mare team . Îl apuc de bra i-l întreb dac citise ceva. — Azi am avut examen, r spunse studentul, gr bit s plece mai departe. Cel lalt îns credea c studentul se ferea de el, ca s nu-i spun c era nemul umit de cartea lui. Încredin at c i se va rupe inima de durere dac va afla c opera pe care o scrisese în atâta amar de ani nu are nicio valoare, el îi zise studentului, sfâ iat de chinuri i îndoieli: — Nu uita vorbele mele! Dac nu e bun cartea, de v zut nu vreau s-o mai v d. Cite te-o cât mai repede i spune-mi ce crezi despre ea! Dac îns nu face doi bani po i s -i dai foc! S n-o mai d. i v zu apoi de drum cu pa i gr bi i. Studentul se uit înapoi, dar se r zgândi i plec acas . Dup ce se îmbr repede cu hainele de cas ie i afar s caute manuscrisul. Îl c ut pe str zi, în pia prin gr dini. Intr în cur ile oamenilor, ba ie i chiar afar pe câmp. Dar, ca un f cut, nu si nic ieri nici m car o singur fil . Dup ce umbl a a câteva ceasuri, i se f cu foame i se duse la mas . La pensiune d du iar i peste veteran. Acesta veni imediat la el s -l întrebe de carte. — Vin disear la tine s i aduc rezultatul, r spuns, studentul scurt, ferindu-se s -i dea un r spuns precis. Nu voia s -i m rturiseasc pierderea manuscrisului pân ce nar fi avut deplina siguran c nu-l mai putea reg si. Cel lalt p li la fa . — Nu uita s -l distrugi îns dac n-are valoare, zise veteranul retr gându-se, sigur acum c studentul era nemul umit de cartea lui. Acesta din urm se gr bi s plece iar în ora i continu utarea manuscrisului pân în amurg, f s g seasc nimic. În drum spre cas se întâlni cu ni te colegi. — Ce-a fost cu tine de n-ai venit la serbarea prim verii? îl întrebar ei. Pe unde ai hoin rit? — 275 —
— Da? A fost azi serbarea prim verii?! zise studentul cu uimire în glas. Pti! Am uitat de ea! În timp ce vorbea cu colegii, trecu pe lâng ei o fat pe care studentul o iubea. Fata nu-i arunc îns nicio privire, ci merse înainte, stând de vorb cu un student c ruia îi f cea ni te ochi dulci c i o inim de piatr n-ar fi putut r mâne nesim itoare la acele ocheade. Studentul î i aduse atunci aminte c d duse întâlnire fetei la serbarea prim verii, la care el nu se dusese deloc. Ce-o fi crezând ea despre el? Sim i un ghimpe înfigându-i-se în inim i voi s se duc repede dup fat . Unul din prietenii cu care se întâlnise îi zise îns chiar atunci: — Nu tii una? Am auzit c Stenberg, veteranul, s-a îmboln vit în seara asta. — N-o fi nimic grav, zise repede studentul. — Are ceva la inim . A suferit un atac care poate reveni oricând. rerea doctorului e c ar fi la mijloc o mare sup rare. Vindecarea ar depinde de trecerea acelei sup ri. Nu dup mult, studentul sosi acas la veteran. Acesta t cea în pat, galben la fa ca ceara. Abia î i revenise pu in dup atacul pe care îl suferise. — Am venit s i vorbesc despre cartea ta, zise studentul. tii? E o lucrare minunat . Rareori mi-a fost dat s citesc o carte atât de frumoas . Veteranul se ridic în capul oaselor i se uit lung la student. — A a? De ce aveai atunci o mutr a a de ciudat azi dup prânz? întreb el. — N-aveam niciun chef din pricin c-am c zut la un examen. Nu-mi închipuiam îns c te interesa atât de mult p rerea mea. Sunt foarte mul umit de cartea pe care ai scris-o. Bolnavul se uit iscoditor la student, tot mai sigur c acesta îi ascundea ceva. — Astea mi le spui deoarece ai aflat c sunt bolnav i vrei s -mi aduci o alinare. — Nicidecum. Te pot încredin a c lucrarea ta este o oper de mare valoare, o oper des vâr it . — i zi nu i-ai dat foc, cum te-am rugat? — Doar nu-s nebun! — Uite ce-i atunci! F -mi dovada c n-ai distrus-o, dac vrei s te cred, zise bolnavul, pr lindu-se pe perna de la c tâi într-o stare de sl biciune care îl f cu pe student s se team c -l va lovi — 276 —
iar un atac. Studentul avea o emo ie grozav . Cuprinse mâinile bolnavului i îi povesti c manuscrisul s u fusese luat de vânt. i-i mai ar cât de nenorocit se sim ise în cursul acelei zile din cauza pagubei ireparabile pe care i-o pricinuise. Dup ce ispr vi ce avea de spus, bolnavul zâmbi i îl b tu peste mân : — E ti dr gu , z u, prea dr gu chiar. Nu mai scorni bra oave, ca s m cru i, în eleg c mi-ai împlinit dorin a i ai distrus manuscrisul, c ci nu i-a pl cut. Nu te las inima s m rturise ti. Te temi c nu voi putea suporta adev rul. Studentul o inu îns pe a lui, încredin ându-l c spusese adev rul curat. Veteranul er îns înd tnic i nu voia s -l dea crezare. — Dac mi-ai da înapoi manuscrisul, atunci te-a crede, zise el. Boala se înr ut ea v zând cu ochii i studentul fu nevoit în cele din urm s se retrag , dându- i seama c prezen a lui îi cea celuilalt mai mult r u decât bine. Ajungând acas , se sim i atât de ap sat i de obosit c abia se mai putea ine pe picioare. Î i f cu un ceai i pe urm se culc . Învelindu-se cu plapuma, î i aduse aminte cât de fericit se sim ise în diminea a acelei zile. Pe urm suferise o mare înfrângere, dar pe care o putea suporta. „M doare sufletul, îns , când m gândesc c toata via a voi avea mustr ri de cuget c am nenorocit un om!”… se certa el plin de nelini te i am ciune. De zbuciumat ce era nu credea s mai poal închide ochii în acea noapte. Lucru ciudat îns ! Adormi de cum puse capul pe pern . Nici m car nu apucase s sting lampa care ardea pe m su a de noapte de lâng el. Serbarea prim verii S-a întâmplat îns c , pe când studentul dormea, pe acoperi ul mansardei lui s se afle un pitic îmbr cat cu n dragi scur i de piele, de culoare galben , cu jiletc verde i cu o scufie alb uguiat . Piticul st tea zgribulit pe tabla rece i se gândea cât s-ar sim i de bucuros dac ar fi în locui celui care doarme în pat, dedesubtul lui. Nils Holgersson, care cu câteva ceasuri mai înainte se odihnise pe o brazd cu g lbenele lâng golful Ekolsund, se afla acum la — 277 —
Uppsala datorit faptului c Bataki, corbul, îl ademenise s plece cu el într-o aventur . iatul nu se a teptase la aceast surpriz . Stând culcat pe brazd cu ochii spre cer, la un moment dat îl v zuse pe Bataki zburând printre nori. N pârstoc voise s se ascund de el, dar Bataki îl z rise i cât ai clipi ajunse între g lbenele, discutând cu iatul de parc ar fi fost cei mai buni prieteni. Înfrico tor i solemn cum p rea Bataki, N pârstoc observ totu i c avea în ochi o lic rire de iretenie. Impresia b iatului era Bataki venise s i bat joc de el într-un fel sau altul i se hot râse s nu se potriveasc deloc celor ce avea s -i spun . Corbul îi ar tase c se sim ea dator s -i ofere ceva în schimb pentru faptul c nu-i putuse m rturisi unde se afla partea leului. Venise acum la el s -i încredin eze alt tain . Bataki tia cum putea s devin iar a a cum fusese mai înainte de a fi preschimbat în N pârstoc. Corbul crezuse desigur c b iatul s-ar fi repezit imediat la cârligul s u, dac i-ar fi aruncat o astfel de nad . N pârstoc îi spunsese îns cu r ceal c aflase de mult c va putea ajunge iar i om, dac avea s duc teaf r gâscanul cel alb întâi în Laponia i apoi înd t în Scania. — Tu tii doar c nu-i u or s duci un gâscan prin toat ara, îi spusese Bataki. Ar trebui s cuno ti i alt mijloc, dac cel cu gâ tele ar da gre . Dac îns nu vrei s afli nimic, eu tac din gur i nu mai suflu o vorb . iatul i-a r spuns atunci c dac Bataki voia s -i dezv luie taina cu pricina, n-avea decât s-o fac . — Am s i-o dezv lui – zise corbul – dar numai când oi socoti eu c e momentul. A eaz -te c lare pe mine, ca s face o c torie, i poate se ive te prilejul cel bun. pârstoc ov i din nou, ne tiind ce anume voia corbul. — Nu e ti dator s ai încredere în mine, zise pas rea. iatul nu voia s arate îns c se temea de ceva i în clipa urm toare înc lec pe Bataki. Astfel acesta l-a dus la Uppsala. Dup ce l-a a ezat pe un acoperi , l-a rugat s priveasc de jur împrejur i l-a întrebat cine locuia în ora i cine îl conducea. iatul s-a uitat s vad ora ul. Era destul de mare, situat la mijlocul unui es larg i cultivat. Avea case multe, mari i ar toase, iar pe o coast de deal era zidit un castel masiv cu dou turnuri mari. — Regele i curtea lui or fi stând acolo? întrebase el. — 278 —
— Ai cam ghicit, zise corbul. Ora ul sta a fost pe vremuri re edin regal , dar fala de atunci i-a apus. S i spun eu. În ora ul sta locuie te i domne te tiin a – zise corbul – iar cl dirile cele mari pe care le vezi în toate p ile au fost în ate pentru ea i slujitorii ei. iatului nu-i venea s cread . — Hai cu mine i o s vezi, îl îndemn Bataki, dup care plecar amândoi s se uite la casele cele mari. În multe locuri, ferestrele seser deschise, astfel c N pârstoc putu s vad ba una, ba alta, recunoscând c Bataki avusese dreptate. Corbul i-a ar tat biblioteca cea mare57, plin de c i din pivni pân la acoperi . L-a dus apoi pân la impun torul local al universit ii, ar tându-i splendidele s li de cursuri. Au zburat pe urm lâng vechea cl dire numit Gustavianum58, prin ferestrele reia b iatul v zu o mul ime de animale împ iate. Au zburat i pe deasupra serelor celor mari cu multe plante str ine, uitându-se i la observatorul astronomic cu telescopul îndreptat spre cer. Au trecut i prin fa a multor ferestre prin care au z rit domni trâni, cu ochelari pe nas, scriind sau citind în înc peri ai c ror pere i erau c ptu i cu c i, ca i pe lâng mansarde în care studen ii st teau întin i pe canapele, r sfoind cu sârg volume groase. Poza nils17 [P331] În cele din urm , corbul coborî pe un acoperi . — Ai v zut c spusele mele sunt adev rate i c st pâna acestui ora este tiin a? întreb atunci Bataki. Iar N pârstoc recunoscu avusese dreptate. — Dac n-a fi corb – zise el mai departe – ci om ca tine, m-a stabili aici. A sta zi i noapte într-o odaie ticsit cu c i i a înv a tot ce e scris în ele. Nu i-ar pl cea i ie s faci acela i lucru? — Mai bucuros sunt s c toresc în tov ia gâ telor Cl direa marii biblioteci a Universit ii din Uppsala a fost ridicat între anii 1819 i 1841 (în locul fostei Academii Carolina) i renovat complet între anii 1888 i 1892. Ea con ine o bogat colec ie de manuscrise. În subsolul bibliotecii se afl un muzeu numismatic. 58 Gustavianum – veche Universitate din Uppsala. În ea se afl azi Institutul zoologic. Cl direa nou a universit ii, în stilul Rena terii, dateaz din anii 1877-1886. 57
— 279 —
lbatice, r spunse b iatul. — N-ai vrea s fii i tu ca unul din cei care t duiesc bolile? întreb iar i Bataki. — Ba asta poate c da, r spunse N pârstoc. — Nu i-ar pl cea s fii i tu ca unul din cei care tiu tot ce se întâmpl în lume, care vorbesc toate graiurile i care pot spune pe ce drumuri merg pe cer soarele, luna i stelele? — O! Cât de mult mi-ar pl cea! — N-ai vrea s fii în stare s deosebe ti binele de r u i dreptatea de nedreptate? — Ba da. Am b gat de seam de multe ori c lumea are nevoie de a a ceva. În felul acesta, corbul îl f cuse pe N pârstoc s i dea seama cât de ferici i erau cei care înv au la Uppsala, de i el nu dorea s fie în rândurile lor. S-a întâmplat îns ca în acea zi s aib loc la Uppsala marea serbare a prim verii. Nils Holgersson a putut astfel s vad coloanele de studen i care se îndreptau spre Gr dina Botanic , unde urma s aib loc serbarea. Coloanele alc tuiau un convoi lung i larg de studen i cu epci ro ii pe cap, i toat strada era ca un fluviu negru plin de nuferi albi. Cei din fa purtau steaguri albe de m tase brodat cu fir i to i cântau în timpul mar ului cântece de prim var . Lui Nils Holgersson i se p ru c nu studen ii cântau, ci c pe deasupra lor pluteau cântecele pe care el le auzea. Cu alte cuvinte i se p rea c nu studen ii erau cei care cântau prim vara, ci c prim vara st tea ascuns undeva i le cânta lor. Nu-i venea s cread c omul poate s cânte atât de frumos. Parc era fream tul de o el al acelor unui br det sau armonia lebedelor s lbatice de pe rmul rii. Ajungând în gr din , unde era a ternut un covor ginga i luminos de verdea i ai c rei copaci tocmai d deau în mugur, studen ii se oprir în fa a unei tribune unde se urcase un tân r chipe , s le in o cuvântare. Tribuna era în at pe scara din fa a serei celei mari, iar corbul îl a ezase pe N pârstoc pe acoperi ul serei. iatul a stat acolo lini tit, ascultând toate cuvânt rile una dup alta. La urm de tot se urcase la tribun un domn b trân. Acesta le spusese studen ilor c cea mai mare bucurie a vie ii e s fii tân r i s i petreci anii tinere ii la Uppsala. Le-a vorbit apoi despre munca s toas i pa nic în mijlocul c ilor i despre — 280 —
bucuria îmbel ugat i luminoas a tinere ii, care nu poate fi sim it decât în cercul mare al prietenilor. trânul se folosea de orice prilej s scoat în relief marea fericire de a tr i printre prieteni voio i i însufle i de sim mintele nobile, suportând mai u or oboseala, uitând de sup ri i plini de speran e. iatul se uit jos la studen ii aduna i în semicerc în fa a tribunei i începu s se gândeasc ce minunat trebuia s fie s faci parte din rândurile lor. Era o mare cinste i o mare fericire. Fiecare din ei însemna mai mult decât valora el singur, prin faptul f cea parte dintr-un colectiv mare. Dup fiecare cuvântare urmau alte cântece, iar dup fiecare cântec, alte cuvânt ri. N pârstoc nu crezuse niciodat c ni te simple cuvinte pot fi îmbinate în a a fel unele cu altele, încât s aib puterea de a mi ca, de a înveseli i de a bucura atâtea fiin e. iatul se uitase mai mult la studen i, dar observ c nu erau numai ei în gr din . Se mai aflau acolo i un mare num r de fete în costume splendide i cu p rii gra ioase de prim var , precum i fel de fel de lume. i fetele, i lumea cealalt venise îns parc acolo, ca i N pârstoc, numai ca s -i vad pe studen i. Uneori erau pauze între cuvânt ri i cântece. Atunci cetele de studen i se împr tiau prin toat gr dina. Pe urm se ivea alt orator i cu to ii se strângeau iar i în jurul lui. i tot a a pân se seara. Dup ce serbarea lu sfâr it, N pârstoc r sufl adânc i se frec la ochi ca unul care se treze te din somn. Fusese într-o ar pe care n-o mai v zuse pân atunci. Veselia i fericirea se spândiser ca o molim de la to i cei care erau bucuro i de via , plini de încredere în for ele lor i în viitor, iar b iatul fusese ca i ei în ara bucuriei. Dup ce se stinse îns ecoul celui din urm cântec, b iatul sim i cât de mohorât era via a lui i dori s se întoarc la s rmanele sale tovar e de drum. Corbul st tuse lâng el în tot acest timp i începu acum s -l cronc neasc la urechi: — Ei, N pârstoc, preg te te-te s afli cum po i ajunge iar i om! O s a tep i pân ce vei da de o f ptur omeneasc , care o s i spun c ar vrea s fie în hainele tale i s c toreasc împreun cu gâ tele s lbatice. Atunci tu o s -i repe i ce- i spun eu acuma… i Bataki îl înv pe b iat s spun ni te cuvinte a a de grozave i de primejdioase, încât nu puteau fi rostite cu glas tare, ci numai în oapt . — 281 —
— Da, mai mult nu- i trebuie ca s fii iar i om, zise corbul în cele din urm . — Cred i eu – r spunse N pârstoc – c ci niciodat nu cred c-o dau peste cineva care s doreasc s fie în hainele mele. — S-ar putea întâmpl totu i s dai peste un astfel de om, zise Bataki, dup care îl duse pe b iat în ora i-l a ez pe acoperi ul unei mansarde. În camera de sub el ardea o lamp . Fereastra fiind cr pat , N pârstoc se uit îndelung la studentul care dormea în untru, gândindu-se cât era de fericit. Încercarea Studentul s ri din somn i v zu c lampa ardea, înc pe su a de noapte. „Ptii! Am uitat s-o sting – î i zise el – ridicându-se în coate s fac lampa mai mic . În aceea i clip v zu îns mi cându-se ceva pe masa lui de lucru. Înc perea era mic de tot. De la pat pân la mas nu era o distan prea mare, a a c studentul putea s vad deslu it toate ile, hârtiile, creioanele i celelalte lucruri de scris, precum i fotografiile îngr dite pe mas . Ma ina de spirt i ceainicul erau tot acolo, la locul lor. Ciud enia era îns c la fel de l murit cum vedeau toate aceste lucruri, vedea i un prichindel care st tea aplecat deasupra borcanului de unt i î i f cea un sandvici. Studentul avusese atâtea emo ii în ajun, încât aproape nu-i mai sa de orice i s-ar fi întâmplat. Nici nu se temea, nici nu-l prindea mirarea. I se p rea deci un lucru toarte firesc c ghemule ul acela intrase la el în cas s i fac rost de pu in mâncare. Puse deci capul iar i pe pern , f s sting lampa, i începu se uite la pici cu ochii pe jum tate închi i. Acesta se a ezase acum pe un prespapier i savura mul umit r ele de la cina studentului. Se putea observa c el t na cât mai mult mâncatul, holbând ochii i plesc ind din limb de pl cere. Coltucele uscate de pâine i cojile vechi de brânz erau pentru el bun i alese. Studentul nu voi s -l stinghereasc cât vreme era ocupat cu osp tarea. Dup ce îns piciul p ru s tul, intr în vorb cu el: — Ascult , mititelule! Ce-i cu tine? iatul tres ri i d du fuga spre fereastr , dar v zând c studentul st tea lini tit în pat i nu se lua dup el, se opri. — 282 —
— Sunt Nils Holgersson de la Vemmenhög, zise el. Sunt om ca i tine, dar am fost preschimbat în spiridu i de atunci umblu pribeag cu gâ tele s lbatice. — Ciudat poveste! exclam studentul, începând s -l descoas pe b iat pân ce afl tot ce se petrecuse cu el de când plecase din casa p rinteasc . — Halal s i fie! zise studentul. Ce n-ar da cineva s fie în hainele tale, ca s scape de orice griji! Corbul Bataki era afar , pe prichiciul ferestrei. Auzind aceste cuvinte, b tu cu pliscul în geam. B iatul în elese c voia s -i atrag aten ia, ca s profite de ocazie dac studentul va rosti vorbele cele potrivite. — Nu cred c-ai dori s faci schimb cu mine, zise piciul. Cine e student nu vrea s fie altceva. — A a am crezut i eu azi diminea , când m-am trezit din somn, zise studentul. Dac-ai ti îns ce-am p it azi! S-a ispr vit cu mine. Cel mai bun lucru pe care l-a avea de f cut ar fi în adev r s pot pleca la drum cu gâ tele s lbatice. iatul îl auzi iar pe Bataki b tând în geam, dar îi veni ame eal i începu s -l zvâcneasc inima, sim ind c studentul avea s spun acele vorbe anume care l-ar fi dezlegat de vraj . — Eu i-am spus ce-i cu mine, îi zise el studentului. Spune-mi i tu acuma ce-i cu tine. Studentul era bucuros c g sise pe cineva s i descarce sufletul i îi povesti tot ce i se întâmplase, f s lase nimic deoparte ori s ascund . — Toate ca toate – zise el într-un sfâr it – îns mi se rupe inima de durere c am nenorocit un coleg. Ar fi mult mai bine de mine dac a fi în hainele tale i a pleca în toat lumea cu gâ tele lbatice. Bataki cioc ni cu putere în geam. B iatul st tu îns mult vreme lini tit, uitându-se drept înainte. — A teapt pu in! Vei primi în curând veste de la mine! zise el încet studentului dup care se urni din loc, p ind agale pe mas i ie i pe fereastr afar . Când ajunse pe acoperi , soarele se urca pe cer i rumeneala proasp a zorilor se rev rsa peste toat Uppsala. Vârfurile acoperi urilor i turlele str luceau nemaiv zut, iar b iatul î i zise iar i c ora ul în care se afla era de bun seam cetatea bucuriei. — Ce-i cu tine? îl întreb corbul. Ai pierdut prilejul s te faci om. — 283 —
— Nu vreau s fac schimb cu studentul, zise b iatul. A avea numai necazuri din pricina hârtiilor pe care le-a luat vântul… — Nu avea grija lor, zise Bataki. Hârtiile acelea le pot aduce eu înapoi cât ai trage un somnule . — De crezut, cred c po i face isprava asta – zise b iatul – dar n-am siguran c-ai s-o faci. Vreau s fiu sigur mai întâi. Bataki nu zise nici cârc. Î i întinse aripile i zvârrr! î i lu zborul. Cât ai zice pe te se i întoarse cu dou foi de hârtie. Pe urm zbur un ceas întreg încoace i încolo, harnic i sprinten ca o rândunic ce- i duce lut în cioc, ca s i dureze cuibul, aducând iatului o hârtie dup alta. — A a, dragul meu. Acum cred c le ai pe toate la un loc, zise Bataki în cele din urm , a ezându-se gâfâind pe prichiciul ferestrei. — Î i mul umesc, îi r spunse b iatul. M duc acum în untru la student s stau de vorb cu el. Corbul se uit apoi în camer i-l v zu pe student rânduind i turind hârtiile. — E ti cel mai mare gogoman pe care mi-a fost dat s -l întâlnesc în via a mea! se r sti pe urm Bataki la b iat. O dat ce i-ai dat studentului hârtiile, nu mai e nevoie s te duci la el. N-o i mai spun c-ar vrea s fie în locul t u. iatul se uit i el la student, care d uia de bucurie în ru a lui, i pe urm se întoarse spre Bataki. — tiu, Bataki, c ai vrut s m pui la încercare, zise el. Credeai c aveam s -l las pe gâscanul Martin s se descurce singur la drumul cel greu de îndat ce a fi dat de bine. Când mi-a spus îns studentul povestea lui, m-am gândit ce urât lucru e s i tr dezi un tovar , i a a ceva nu vreau s fac! Corbul r mase mofluz i începu s se scarpine cu gheara pe ceaf . F s mai spun ceva, zbur cu b iatul înapoi la gâ tele lbatice.
DUNFIN Ora ul plutitor Vineri, 6 mai — 284 —
Nicio pas re nu putea s fie mai blând i mai bun ca mica gâsc sur Dunfin. Toate gâ tele s lbatice o iubeau mult, iar gâscanul cel alb i-ar fi dat via a pentru ea. Când cerea Dunfin ceva, nici Akka nu putea s-o refuze. Imediat ce sosi pe lacul Mälar, Dunfin începu s recunoasc locurile. Dincolo de lac era marea, cu arhipelagul din insule stâncoase. P rin ii i fra ii ei tr iau acolo, pe un ostrov mic. Ea rug gâ tele s lbatice s treac i pe la c minul ei, înainte de a pleca mai departe spre miaz noapte, pentru ca ai ei s afle c era înc în via . Acest lucru i-ar fi bucurat nespus de mult. Akka î i spuse verde p rerea c p rin ii i fra ii lui Dunfin nu-i ar taser prea mult dragoste când o p siser pe insula Öland. Dunfin nu-i d du îns dreptate. — Ce puteau s fac altceva, dac au v zut c eu nu mai eram în stare s zbor? zise ea. N-aveau doar s r mân pe insul de dragul meu. Dunfin începu s descrie gâ telor s lbatice c minul ei din arhipelag, ca s le înduplece s mearg acolo. Era un ostrov stâncos. Cine îl vedea de departe putea s cread c nu se afl decât piatr pe el. Dac se apropia îns de ostrov, descoperea în uni i în scobituri o p une minunat . i nic ieri nu se seau cuibare mai bune ca în cr turile stâncilor i printre lcii. F seam n de bun era îns pescarul care tr ia acolo. Dunfin auzise c în tinere ea lui fusese inta grozav i c vânase mereu p ri la marginea arhipelagului. Acuma, la b trâne e îns , dup ce-i murise so ia, iar copiii s i plecaser din casa rinteasc , astfel c r sese singur, începuse s aib grij de rile de pe insula lui. Nu tr gea niciodat cu pu ca în ele i nici nu d dea altora voie s le ucid . Umbla de la un cuib la altul, iar când cloceau femeiu tile, le ducea de mâncare. Nimeni nu se temea de el. Dunfin intrase de multe ori în coliba lui i fusese hr nit cu f râmituri de pâine. V zând c pescarul era atât de bun cu ele, p rile au venit pe ostrov cu duiumul, de nu mai aveau în cele din urm loc pe el. Cine venea prim vara prea târziu risca s seasc cuibarele ocupate. A a se f cuse c p rin ii i fra ii lui Dunfin fuseser nevoi i s o p seasc pe insula Öland. Dunfin st rui atât de mult, încât gâ tele s lbatice îi intrar în voie, de i tiau c z boviser prea mult i ar fi fost mai bucuroase zboare de-a dreptul spre miaz noapte. Trecerea prin arhipelag nu le putea întârzia totu i c toria decât cu o singur zi. — 285 —
Plecar deci într-o diminea , dup ce se osp tar pe s turate, i zburar spre r rit pe deasupra lacului Mälar. B iatul nu tia exact încotro se duceau, îns b de seam c pe m sur ce se dep rtau mai mult, spre r rit, lacul era mai plin de via , iar rmurile mai populate. lepuri i caicuri ticsite de înc rc turi, b rci i cor bii de pescuit se îndreptau spre r rit, întâlnindu-se cu o mul ime de vapoare frumoase, albe sau trecând pe lâng ele. Pe rmuri se vedeau osele i drumuri de fier, toate cu aceea i int . Era acolo, la r rit, un loc unde to i voiau s soseasc în acea diminea . Pe una din insule, b iatul v zu un castel mare i alb, iar ceva mai încolo, spre r rit, rmurile începur s fie pres rate cu vile, la început rare, apoi tot mai dese, pân ce cl dirile ajunser s se in lan una dup alta. Erau de tot felul. Ici un palat, colo o c su , ici o cas lung i joas , colo o vil cu multe foi oare. Unele erau în gr dini, dar cele mai multe se aflau în p durile de pe marginea rmului, f alte planta ii. Deosebit de felurite ca m rime, se asem nau îns într-o singur privin : nu erau grave i simple ca alte cl diri, ci frumoase i zugr vite în culori b toare la ochi, ca ni te c su e pentru copii: ba în verde, ba în albastru, ba în ro u i verde. Pe când N pârstoc admira vilele de pe rm, Dunfin scoase un strig t: — Acum tiu unde suntem. Uite, acolo e ora ul plutitor! iatul se uit drept înainte i nu v zu la început decât o cea care înv luia apa. Pe urm z ri îns vârfurile unor turle înalte i ni te case cu multe ferestre. Ele se iveau i disp reau în voia ce ii. rm nu se vedea. Totul st tea parc pe ap . Apropiindu-se de acel ora , N pârstoc nu mai z ri c su e vesele zidite de-a lungul rmurilor, în schimb v zu în ându-se cl diri negre de fabrici. În dosul z plazurilor înalte se ridicau depozite mari de c rbuni i scânduri, iar în fa a unor poduri negre i murdare erau în irate ni te cargouri masive. O cea str lucitoare i str vezie se împr tia îns peste ele, f cându-le s par atât de mari i de atr toare, încât erau aproape frumoase. Gâ tele s lbatice zburar pe lâng fabrici i vapoare, ajungând în apropierea turlelor. Cea a se ab tu atunci asupra apei, în afar de câteva v luri sub iri i u oare, care înc mai fâlfâiau deasupra lor, colorate în ro u aprins i albastru deschis. Restul ce ii se rostogolea pe ap i pe uscat, ascunzând temeliile i p ile de jos — 286 —
ale caselor, dar l sând s se vad caturile de sus, acoperi urile, turnurile i frontispiciile. Unele case p reau din cauza asta înalte ca turnul Babilonului. B iatul î i închipuia c erau zidite pe dâmburi i pe dealuri ce nu puteau fi v zute înc . Deslu ea prin cea numai casele. Cea a era alb , iar casele negre, c ci soarele se afla la r rit i nu le putea lumina. pârstoc î i zise c zbura pe deasupra unui ora mare, de vreme ce cea a era str puns în toate p ile de acoperi uri i de turle. Uneori ea se destr ma i l sa câte un loc liber; prin ochiul acela, b iatul vedea jos o ap curg toare i zgomotoas . P mânt îns , nic ieri. Priveli tea era desigur încânt toare, dar N pârstoc sese nedumerit, ca tot omul când d peste un lucru pe care nu-l în elege. Dup ce trecu de ora , nu mai g si p mânt ascuns de cea i zu iar i deslu it rmuri, ap i insule. Î i întoarse atunci privirile, ca s poat vedea ora ul mai bine, dar nu izbuti. I se rea acum i mai vr jit. Razele soarelui colorau cea a în ro u, albastru i galben. Casele erau albe, parc ar fi fost f cute din lumin , iar ferestrele i turlele str luceau ca para focului. Totul plutea pe ap ca i înainte. Gâ tele s lbatice o pornir întins spre r rit. La început, priveli tea era aproape aceea i ca i pe lacul Mälar. C toarele noastre zburau pe deasupra unor fabrici i ateliere. Pe urm , rmurile se umplur de vile. Prin ap mi unau vapoare i cor bii, dar ele veneau acum dinspre r rit i mergeau spre ora , spre apus. Cârdul merse mai departe, dar în locul bazinelor înguste i al insulelor mici de pe Mälar se întindea acum o ap mai larg , pres rat cu insule mult mai mari. Uscatul r mase la o parte pân ce disp ru cu totul. Vegeta ia era din ce în ce mai s rac , copacii cu frunze se r reau i începur s domine pinii. Vile nu se mai vedeau, în schimb cre teau num rul caselor ne ti i al colibelor de pescari. Ajungând i mai departe, c torii condu i de Akka nu mai zur insule mari, locuite, ci numai insule stâncoase împr tiate pe ap . Bazinele nu mai erau înghesuite de uscat. În fa a lor era rea, întins i nem rginit . Acolo gâ tele s lbatice coborâr pe un ostrov stâncos. pârstoc o întreb atunci pe Dunfin: — Ce ora era cel pe deasupra c ruia am zburat adineauri? — 287 —
— Habar n-am cum îi zice lumea – r spunse Dunfin – îns noi, gâ tele, îi zicem Ora ul plutitor. Surorile Dunfin avea dou surori:. Vingsköna i Guldöga. Erau p ri zdravene i de tepte, dar nu aveau pene moi i lucioase ca Dunfin, nici firea ei blând . De i erau ni te boboci galbeni, atât p rin ii, cât i rudele, ba chiar i b trânul pescar le dovediser destul de murit c ineau mai mult la Dunfin decât la ele i de aceea surorile acesteia o urâser întotdeauna. La coborârea gâ telor s lbatice pe arhipelag, Vingsköna i Guldöga p teau pe un petic ele verdea , nu departe de rm, i le zur imediat pe str ine. — Uite, sor Guldöga, ce gâ te mândre se las pe insul ! zise Vingsköna. Rar mi-a fost dat s v d ni te p ri a a de falnice. Nu vezi? E cu ele i un gâscan alb. Unde s-a pomenit o pas re mai frumoas ? Ai zice c -i leb , nu altceva. Guldöga d du dreptate surorii ei c acele p ri str ine, venite pe insul , erau desigur foarte ar toase. Se întrerupse îns deodat i strig : — Sor Vingsköna! Sor Vingsköna! Nu vezi c mai este cineva cu ele? Vingsköna d du atunci cu ochii de Dunfin i fu atât de uluit , încât r mase câtva timp cu pliscul deschis, fâsâind mereu. — E oare cu putin s fie ea? Cum de a venit cu p rile astea? Am l sat-o doar s moar de foame pe insula Öland. — Nenorocirea e c vine s -i z ceasc pe p rin ii no tri cu minciuni i s le spun c i-a rupt aripa din cauza noastr , zise Guldöga. Parc v d sfâr itul! Pân la urm o s fim alungate de pe arhipelag. — De vreme ce neru inata s-a întors, nu ne putem a tepta la altceva decât la sup ri, fu de p rere Vingsköna. Eu zic îns c cel mai cuminte lucru, pân una alta, e s ne prefacem cât mai bine c suntem bucuroase de înapoierea ei. E atât de neroad , încât nici n-a b gat poate de seam c am lovit-o înadins cu laba. Pe când Vingsköna i Guldöga se sf tuiau astfel, gâ tele lbatice st teau pe rm i î i netezeau penele dup zbor. Pe urm se încolonar i se urcar pe stânc spre cr turile în care Dunfin tia c i aveau s la ul p rin ii ei. — 288 —
Ace tia erau ni te p ri minunate. Fiind cei mai vechi locuitori ai insulei, st teau gata totdeauna s ajute cu sfatul i fapta pe cei nou veni i. Observaser sosirea gâ telor s lbatice, îns n-o recunoscuser pe Dunfin în cârdul lor. — E frumoas priveli te s vezi gâ te s lbatice aici pe arhipelag, zise gâscanul. Ce stol minunat! Se cuno tea dup cum zboar . cat îns c n-avem destul p une pentru atât de multe p ri! — Nu e chiar a a de mult lume în partea locului ca s nu le putem primi i pe ele, zise soa a lui, care era blând i bun la inim ca i Dunfin. Gând sosi Akka împreun cu alaiul ei, p rin ii lui Dunfin îi ie ir în întâmpinare i tocmai voiau s -l ureze bun venit pe insul , când Dunfin zbur de la locul ei aflat la cap tul coloanei i se l jos între p rin ii ei. — Tat i mam , iat c am venit la voi! N-o recunoa te i pe Dunfin? exclam ea. La început, b trânilor nu le venea s cread ce vedeau cu ochii, dar pe urm o recunoscur pe copila lor i se bucurar , fire te, nespus de mult. În timp ce gâ tele s lbatice, gâscanul Martin i însu i Dunfin gâgâiau de zor s povesteasc cum fusese salvat aceasta din urm , venir fuga i Vingsköna împreun cu Guldöga. Salutar musafirii de la distan i se ar tar atât de bucuroase de înapoierea surorii lor, încât Dunfin r mase de-a dreptul mi cat . Gâ tele s lbatice se sim eau bine pe arhipelag i r mase hot rât nu- i urmeze c toria mai departe decât a doua zi diminea . Dup câtva timp, surorile o întrebar pe Dunfin dac voia s mearg cu ele, ca s -i arate unde avea de gând s i a eze cuiburile. Dunfin se duse imediat cu ele i v zu c i aleseser pentru cuiburi ni te locuri bine ascunse i ap rate. — Tu vrei s te stabile ti, drag Dunfin? întrebar ele. — Eu? r spunse Dunfin. N-am de gând s r mân aici. M duc cu gâ tele s lbatice în Laponia. — Ce r u ne pare c ne p se ti! ziser cu pref torie surorile. — A r mâne bucuroas lâng voi i lâng p rin ii no tri, zise Dunfin. Am f duit îns gâscanului alb… — Cum? exclam Vingsköna. Vrei s te m ri i cu gâscanul cel frumos? Am în eles povestea…. Guldöga se izbi îns de ea i o întrerupse. Cele dou surori haine au avut ce sporov i pe urm pân la — 289 —
amiaz . Erau din cale-afar de mânioase c Dunfin î i g sise un pe itor ca gâscanul alb. Aveau i ele pe itori, nu-i vorb , îns ace tia erau gâscani cenu ii obi nui i. De când îl v zuser pe gâscanul Martin, celor dou surori li se p rea c pretenden ii lor erau prea urâ i i simpli. Nici nu voiau s se mai uite la ei. — Mi-e necaz de-mi vine s mor! se plânse Guldöga. Barem s fi avut tu parte de el, sor Vingsköna. — Ba mai bine s dea moartea-n el decât s m am sc toat vara aici cu gândul c Dunfin ia de b rbat un gâscan alb! spunse cu parapon Vingsköna. Cele dou surori continuar totu i s par prevenitoare cu Dunfin. Dup -amiaz , Guldöga o lu cu ea pe Dunfin s -i arate pe cel cu care avea de gând s se m rite. — Nu e frumos ca al t u, zise Guldöga. În schimb avem siguran a c e cel care e… — Ce vrei s spui cu asta, Guldöga? întreb Dunfin. Guldöga nu voi la început s -i m rturiseasc gândul ei. Pân la urm îi d du s în eleag totu i lui Dunfin c , atât ea, cât i Vingsköna, b nuiau ceva ciudat la gâscanul alb. — Noi n-am v zut niciodat o gâsc alb mergând la drum cu cele s lbatice – ziser surorile – i tare ne temem c gâscanul t u e vr jit. — Ce neroade sunte i! Martin e o pas re de cas , zise Dunfin cu indignare. — Duce în spinare un spiridu – zise Guldöga – a a c e i el vr jit. Nu i-e team c o fi un corb negru de mare? Aceste cuvinte spuse cu dib cie o speriar tare r u pe s rmana Dunfin. — Tu vorbe ti numai a a, ca s m sperii, zise ea. — Î i vreau binele, Dunfin, îi r spunse Guldöga. M-ar durea grozav s te v d zburând cu un corb de mare. S i spun înc ceva. Caut s -l convingi s m nânce câteva din r cinile astea pe care le-am strâns aici. Dac e vr jit, o s se vad numaidecât. Dac nu e, o s r mân a a cum e. pârstoc edea între gâ te i asculta ce vorbea Akka cu trânele gazde. i deodat , când nici nu se a tepta, veni Dunfin în zbor i strig la el: — N pârstoc! N pârstoc! Gâscanul Martin trage s moar ! Eu lam ucis! — Stai s încalec pe tine, Dunfin, i du-m la el! strig b iatul. Plecar apoi, urma i de Akka i de gâ tele s lbatice. Când — 290 —
ajunser la gâscan, acesta z cea întins la p mânt. Nu putea s gl suiasc deloc, ci numai gâfâia. — Gâdil -i gâtlejul i bate-l pe spate, zise Akka. iatul f cu întocmai, iar gâscanul cel alb scuip imediat o cin mare care i se oprise-n gât. — Ai mâncat din astea? întreb Akka, ar tând ni te r cini împr tiate pe jos. — Da, r spunse gâscanul. — Atunci bine c i s-au oprit în gât! zise Akka. Dac le-ai fi înghi it, ai fi pierit f doar i poate. — Dunfin m-a sf tuit s le m nânc, zise gâscanul. — Mi le-a dat sor -mea, spuse printre suspine Dunfin, povestind dup asta toat întâmplarea. — S te p ze ti de surorile tale, Dunfin – o pov ui Akka – c ci numai binele nu i-l vor! Dunfin îns , cu firea ei bun , nu putea s cread r u despre nimeni. Când veni pe urm Vingsköna la ea s -i arate gâscanul care o pe ise, Dunfin nu preget s se duc imediat. — E drept c nu e frumos ca al t u – zise Vingsköna, în timp ce zburau spre alesul surorii sale – dar e cu atât mai viteaz i mai seme . — De unde tii asta? întreb Dunfin. — P i s vezi! De câtva timp e mare jale aici în arhipelag, printre pesc ru i i ra ele s lbatice, din pricina unei p ri r pitoare str ine care vine în fiecare zi la rev rsatul zorilor i fur ori o ra ori un pesc ru . — Ce fel de pas re r pitoare? vru s tie Dunfin. — Habar n-avem, r spunse Vingsköna. O astfel de pas re nu sa mai pomenit aici în arhipelag. E ciudat îns c pe noi, pe gâ te nu ne atac niciodat . Logodnicul meu i-a pus îns de gând s se încaiere cu ea mâine diminea i s-o goneasc de aici. — Numai de-ar izbuti! zise Dunfin. — Nici eu nu cred c-o s fie în stare, spuse Vingsköna. Dac gâscanul meu ar fi mare i voinic ca al t u, a mai trage pu in dejde. — Vrei s -i spun lui Martin al meu s se bat cu pas rea aceea? întreb cu nevinov ie Dunfin. — Cum s nu vreau! r spunse Vingsköna. Nicicând nu mi-ai putea face un serviciu mai mare decât sta. A doua zi, gâscanul se trezi înainte de r ritul soarelui, se duse pe rm i prinse s pândeasc în toate p ile. Nu trecu — 291 —
mult i v zu venind dinspre apus o pas re mare i neagr . Aripile ei erau neobi nuit de lungi i se vedea bine c pas rea era un vultur. Gâscanul nu se a teptase la un adversar mai periculos decât o bufni i î i d du seama pe loc c nu va sc pa cu via din aceast aventur . Îns nici prin gând nu-i trecea s dea bir cu fugi ii, de i era vorba s se lupte cu o pas re mult mai puternic decât el. Vulturul se n pusti asupra unui pesc ru i î i înfipse ghearele în el. Când vru s se ridice, gâscanul Martin t rî deodat pe el, strigându-i: — D -i drumul i s nu mai vii aici câte zile îi avea. Altfel o s ai de-a face cu mine. — Ce te-a p lit, nebunule? strig mirat vulturul. Ai mare noroc n-am obiceiul s m bat cu gâ tele. Altfel a ispr vi repede cu tine. Gâscanul Martin socoti c vulturul se credea prea grozav ca s se lupte cu el. De aceea se n pusti furios asupra lui, îl mu de gâtlej i îl lovi cu aripile. Vulturul nu putea s rabde, fire te, o astfel de ru ine i începu s se lupte, dar nu cu toat puterea. pârstoc dormea al turi de Akka i de gâ tele s lbatice, când o auzi pe Dunfin strigând: — N pârstoc! N pârstoc! Gâscanul Martin e în primejdie s fie sfâ iat de un vultur. — Stai s încalec pe tine, Dunfin, i du-m la el! zise b iatul. Când sosi la fa a locului, gâscanul Martin sângera cu trupul sfâ iat, dar tot se mai lupta. N pârstoc nu putea s se bat cu un vultur i nu-i r mânea altceva de f cut decât s cear ajutor din alt parte. — Fugi, Dunfin! Cheam-o pe Akka! S vin încoace cu toate gâ tele! strig el. Auzindu-l vorbind, vulturul încet lupta. — Cine vorbe te despre Akka? întreb el. Când îl v zu pe N pârstoc i auzi gâgâitul gâ telor s lbatice, î i întinse aripile, gata de zbor. — Spune-i lui Akka c nu m-a fi a teptat niciodat s m ntâlnesc aici, pe mare, cu ea i cu tot cârdul ei, zise vulturul, luând calea v zduhului într-un zbor iute i nespus de avântat. — Ptii! E vulturul care m-a dus odat înapoi la gâ tele s lbatice, zise N pârstoc, uitându-se mirat dup el. Dup întâmplarea asta, gâ tele s lbatice aveau de gând s plece devreme din arhipelag, îns voir s pasc mai întâi pu in. Pe — 292 —
când se osp tau, veni la Dunfin o ra s lbatic i-i spuse: — Complimente de la surorile tale. Nu îndr znesc s vin la gâ tele s lbatice, dar m-au rugat s i aduc aminte s nu pleci din arhipelag f s -l vezi mai întâi pe b trânul pescar. — Da, a a este, au dreptate! r spunse Dunfin. Intrase îns teama în ea. Nevoind s se duc singur , îl rug pe gâscan i pe N pârstoc s mearg cu ea pân la colib . U a acestea era deschis . Dunfin intr în untru, iar înso itorii ei maser afar . Dup o clip , o auzir pe Akka dând semnalul de plecare i o chemar pe Dunfin. Aceasta ie i din colib i plec din arhipelag împreun cu gâ tele s lbatice. Dup ce c toarele noastre str tur o distan destul de mare deasupra arhipelagului, N pârstoc începu s se mire de gâsca sur care venea în urma lor. Dunfin zbura de obicei lin i în cere. Ceast lalt zbura greoi i f cea zgomot cu aripile. — Mam Akka! Mam Akka! întoarce-te i uit -te înapoi! strig repede b iatul. Ne vine un tovar nepl cut. Suntem urm ri i de Vingsköna! Gâsca sur scoase atunci un strig t atât de urât i furios, încât toate p rile în eleser cine era. Akka i celelalte gâ te se întoarser spre ea, dar gâsca, în loc s fug , se n pusti asupra gâscanului alb, îl în fac pe N pârstoc i zbur cu el în plisc. A urmat apoi o vân toare aprig deasupra m rii i arhipelagului. Vingsköna zbura repede, îns gâ tele s lbatice o încol iser , a a c nu mai avea nicio n dejde de sc pare. Gâ tele v zur deodat un fumule alb ridicându-se pe mare i auzir detun tura unei împu turi. În goana lor nu b gaser de seam c ajunseser deasupra unei b rci în care se afla un pescar. Împu tura nu nimerise pe nimeni, dar chiar acolo, deasupra rcii, Vingsköna deschise pliscul i îi d du drumul lui N pârstoc în mare.
STOCKHOLM Sâmb
— 293 —
, 7 mai
Cu mul i ani în urm se afla la Skansen59, marele parc de lâng Stockholm, unde s-au adunat atâtea lucruri interesante, un mo negu cu numele de Klement Larsson care era paznic. În dup -amiaza unei zile frumoase de la începutul lunii mai, Klement fusese învoit câteva ceasuri i cobora dealul din Skansen. Pe drum se întâlni cu un pescar din arhipelag, care urca dealul cu plasa în spinare. Pescarul era un om tân r i sprinten i venea de obicei la Skansen s vând p ri prinse de el vii. Klement se întâlnise cu el de multe ori înainte. Pescarul îl opri, ca s -l întrebe dac administratorul parcului era acas . Dup ce îi r spunse, Klement îl întreb la rândul s u pe pescar ce lucruri nemaiv zute avea în plas . — Î i ar t bucuros ce am, mo Klement – r spunse pescarul – dac îmi dai în schimb o pova bun i-mi spui ce pot c ta pe ce-i în plas . Îi întinse apoi lui Klement plasa. Acesta se uit în ea o dat , apoi înc o dat i pe urm se d du câ iva pa i înapoi. — Maic preacurat ! exclam el. Unde ai g sit, Osbjörn, dr cia asta? i aduse atunci aminte c , pe vremea când era copil, maic -sa vorbea de spiridu i care tr iau sub podeaua casei. Nu trebuia s ipe ori s fac n zbâtii, ca s nu-i supere pe acei spiridu i. Dup ce se f cuse mare, avusese credin a c maic -sa îl speriase cu spiridu ii, ca s -l poat astâmp ra într-un fel. Vedea îns acuma cu ochii lui c nu fusese vorba de o n scocire a mamei-sale, c ci în plasa lui Osbjörn era chiar un spiridu . În sufletul lui Klement r sese înc teama din vremea copil riei. Uitându-se în plasa pescarului, sim i c -l trece un fior. Osbjörn, v zându-l c se înfrico eaz , începu s râd . Klement îns lu lucrul în serios. — Spune-mi, te rog, Osbjörn, unde l-ai g sit? întreb el. — Fii sigur c n-am stat la pând ca s -l prind, r spunse pescarul. A venit la mine el singur, plocon!… Azi diminea am plecat devreme cu barca, luând cu mine i pu ca. Nu m dep rtasem bine de rm, când am v zut ni te gâ te s lbatice Parcul Skansen ocup o suprafa de aproape 2.500 hectare. Cu dealurile lui stâncoase, cu lacurile i p durile lui, cu livezile i câmpurile lui cultivate, acest parc original este imaginea îns i a configura iei geografice a Suediei. În el e reprezentat toat flora i fauna rii. Se sesc de asemenea modele de a ez ri omene ti din toate regiunile Suediei. 59
— 294 —
venind dinspre r rit. ipau ca din gur de arpe. Am tras atunci un foc, dar n-am nimerit pe niciuna din ele. În schimb, l-am v zut pe sta venind glon de sus. A c zut lâng barc a a de aproape, n-am avut nevoie decât s întind mâna s -l prind. — Nu l-ai împu cat cumva, Osbjörn? — Nici pomeneal ! E teaf r i s tos tun. Când a c zut îns , era cam ame it. Am luat atunci ni te sfori i l-am legat fedele de mâini i de picioare, s nu scape cumva. Ce mi-am zis? A a ceva e numai bun pentru Skansen. Auzind toat povestea asta a pescarului, Klement începu s dârdâie de fric . Î i aminti de tot ce auzise în copil rie despre spiridu i, despre felul cum se r zbunau ei pe du mani i despre bun voin a cu care î i ajutau prietenii. Cei care încercau s -i prind i s -i in închi i d deau totdeauna de bucluc. — Trebuia s -i dai drumul imediat, Osbjörn, zise el. — P i de nevoie eram cât pe ce s -i dau drumul, r spunse pescarul. Trebuie s tii, mo Klement, c gâ tele s lbatice m-au urm rit pân acas . Pe urm s-au învârtit toat diminea a deasupra arhipelagului i ipau mereu, ca i cum ar fi cerut s li-l dau înapoi. Nu numai atât, dar toate zbur toarele de prin partea locului, pesc ru ii, rândunelele de mare i altele, care nu fac dou parale pentru un vân tor, s-au l sat jos, pe arhipelag, i s-au pus pe g gie, iar când ie eam din bordei, zburau ciotc în jurul meu i m sileau s m întorc. Nevast -mea m-a rugat s -i dau drumul piticului. Eu îns mi-am pus în gând s -l duc la Skansen i pace! Ce-am f cut atunci? Am a ezat la fereastr una din p pu ile copiilor, am b gat spiridu ul în plas i am pornit la drum. rile au luat-o de bun c el era la fereastr i nu s-au mai inut dup mine. — Dar el nu zice nimic? întreb Klement. — Ba da. La început a încercat s cheme p rile. Eu atunci iam pus un c lu în gur . Poza nils18 [P349] — Cum ai putut s faci una ca asta, Osbjörn? Tu nu- i dai seama c e ceva nemaiîntâlnit? — C o fi, c n-o fi, cu problema asta s i bat capul al ii, spunse pescarul foarte lini tit. Eu, unul, a fi mul umit s cap t un pre bun pe el. Spune-mi, te rog, mo Klement, cât crezi dumneata c mi-ar putea da pe el jupânul de la Skansen? — 295 —
Klement z bovi câteva clipe cu r spunsul. Spiridu ul îl b gase în r cori. I se p rea c maic -sa era acolo lâng el i-i spunea s fie bun totdeauna cu astfel de fiin e. — Nu i-a putea spune, Osbjörn, câte parale ar vrea s i dea jupânul nostru, zise el. Dac vrei îns s mi-l dai mie, i-a pl ti dou zeci de coroane. Pescarul se uit la b trân cu o mirare nespus când îl auzi c -i propune o sum atât de mare. Ce- i închipuia el? C Klement nutrea credin a c spiridu ul avea o putere tainic i îi putea fi de folos, de aceea se ar tase atât de darnic. Nefiind îns sigur c administratorul ar fi avut aceea i p rere i i-ar fi pl tit un pre la fel de mare, se învoi s fac târgul cu Klement. Acesta î i vârî cump tura în unul din buzunarele sale largi, se întoarse la Skansen i intr în unul din bordeiele de stân de colo, în care nu se afla niciun paznic i nici nu erau vizitatori. Trase apoi u a dup el, scoase din buzunar spiridu ul, care era tot legat de mâini i de picioare i cu c lu ul în gur , i îl a ez cu mult grij pe o lavi . — Ascult ici ce- i spun eu, îi zise Klement. tiu c unuia ca tine nu-i place s fie v zut de oameni, ci, dimpotriv , s fie de capul lui. De aceea, m-am gândit s te las slobod, îns numai cu o condi ie: s -mi f duie ti c-o s r mâi aici în parc pân ce- i dau eu voie s pleci aiurea. Dac te-nvoie ti, d din cap de trei ori. Klement a tepta plin de n dejde r spunsul spiridu ului, dar acesta nu f cu nicio mi care. — N-ai s-o duci prost, zise Klement. Am s i dau demâncare în fiecare zi i cred c o s ai atâta treab aici c n-ai s te plictise ti niciodat . N-o s te duci îns în alt parte decât cu învoirea mea. Uite, facem amândoi o în elegere. Cât timp i-oi pune mâncare într-o strachin alb , tu ai s stai pe loc. Când îi vedea îns c iam pus-o în una albastr , atunci vei fi liber s pleci unde vrei. Klement t cu iar, a teptând ca spiridu ul s fac un semn, dar acesta tot nu se mi ca. — Bine! zise Klement. Atunci nu-mi r mâne altceva de f cut decât s te ar t st pânului meu. O s fii pus într-un borcan de sticl i toat lumea din Stockholm o s dea n val ca la urs s te vad . Verbele astea se pare c l-au speriat pe pitic. Cum le auzi, îi i cu semn lui Klement. — Bravo! zise acesta, sco ând briceagul i t ind sforile cu care era legat piticul la mâini. — 296 —
Pe urm o lu repede spre u . iatul se dezleg i la picioare, î i scoase c lu ul din gur i începu s se gândeasc . Se întoarse apoi spre Klement Larsson cu gând s -i aduc mul umiri, dar acesta se f cuse nev zut. *** Cum ie i pe u , Klement, se întâlni cu un domn în vârst . — Bun ziua, Klement, zise el. Ce mai faci? E ti bine, s tos? Mi se pare c ai cam tânjit în ultimul timp. trânul era a a de prietenos, încât Klement prinse curaj i î i desc rc inima, ar tându-i cât de greu o ducea din pricin c -i era mereu dor de acas . — Cum a a! exclam domnul cel b trân. i-e dor de cas când stai aici în Stockholm? Se poate una ca asta? De bun seam c n-ai auzit niciodat , Klement, cum a luat na tere ora ul Stockholm. Dac ai fi auzit, ai recunoa te c dorul de care te plângi e numai o închipuire a ta. Hai cu mine, s st m pu in amândoi colo, pe banca aia, i- i voi povesti ceva despre ora ul sta. Dup ce domnul cu pricina se a ez pe banc , se uit câteva clipe la panorama ora ului care se întindea devale, la picioarele lor, i r sufl adânc, ca i cum ar fi vrut sa soarb toat frumuse ea acelei priveli ti. Pe urm se întoarse spre b trân. — Uite Klement zise el începând s deseneze o hart mic pe aleea de nisip din fa a lui. Aici este Uppland i dincoace se prelunge te spre miaz zi o limb de p mânt ciuruit pe margini de o mul ime de golfuri. Dincolo se întâlne te Södermanland cu alt limb de p mânt, la fel de g urit , care merge spre miaz noapte. Iar aici vine dinspre apus un lac plin de insule: e lacul Mälar. Dincoace vine dinspre r rit alt ap înghesuit de insule i de stânci: e Marea Baltic . Iar aici, Klement, unde Uppland se întâlne te cu Södermanland i lacul Mälar cu Marea Baltic , e un râu scurt, în mijlocul c ruia se afl patru ostroave ce-l împart în mai multe bra e. Unul din aceste bra e se cheam Norrström. Înainte îns , numele lui era Stocksund. Aceste ostroave erau la început insuli e împ durite, a a cum mai sunt i azi destule pe lacul Mälar, i au fost mult vreme nelocuite. Se pare c aveau o pozi ie bun , întrucât erau situate între dou ape i dou provincii, dar nimeni nu lua în seam acest lucru. A trecut a a an dup an. Pe urm oamenii au început s se eze, atât pe insulele lacului Mälar, cât i în arhipelag. Pe — 297 —
ostroavele astea nu venea îns nimeni s i statorniceasc o ezare. Când i când doar acosta la rmul s u câte un navigator, care î i întindea cortul, s mâie noaptea pe vreunul din ele. Nimeni îns nu se gândea s r mân acolo. Într-o zi, un pescar care locuia pe insula Lidingö din Marea Baltic a trecut dincolo, în lacul Mälar, i a avut a a de mult noroc la pescuit, încât a uitat s se înapoieze la timp acas . A ajuns doar pân la cele patru ostroave, unde l-a apucat noaptea, a a c nu i-a mas altceva mai bun de f cut decât s trag la mal, pe unul din ele, i s a tepte pân avea s r sar luna. tia omul bine c avea r sar luna. tia omul bine c avea s r sar mai târziu. Era la sfâr itul verii, cu vreme cald i frumoas , de i serile se întuneca devreme. Pescarul a tras la mal, s-a lungit pe p mânt cu capul pe o piatr i a adormit. Când s-a trezit din somn, luna rise de mult. Era deasupra lui i str lucea atât de puternic, de parc era ziua în amiaza mare. Omul a s rit în sus i tocmai se preg tea s dea barca în ap , când deodat v zu mi cându-se în ea o mul ime de puncte negre. Era un cârd mare de foci, care se apropia cu mare iu eal de rm. Pescarul, v zând c aveau de gând s vin pe uscat, se aplec s i ia ostia pe care o purta totdeauna cu el în barc . Când s-a ridicat îns , n-a mai v zut nicio foc . În schimb, se aflau pe rm cele mai frumoase fecioare; tinere cum îi tinere ea, care purtau rochii verzi de m tase cu trene i aveau pe frun i cununi de rg ritare. Pescarul i-a dat seama atunci c în fa a lui se aflau ni te sirene, care locuiau în arhipelagul pustiu h t departe, pe mare, i care luaser chipuri de foci ca s poat veni pe uscat i s se desfete la lumina lunii pe ostroavele înverzite. Pescarul, foarte lini tit, a pus ostia jos; iar când s-au dus sirenele pe ostrov la joac , s-a luat tiptil dup ele s le priveasc . El auzise despre sirene c sunt neasemuit de frumoase i c la soare te po i uita, dar la ele ba, îns î i zicea c ce-i fusese dat s vad aievea era mai presus de o astfel de pre uire. Dup ce le-a urm rit învârtind hora sub copaci, a coborât pe rm, a luat una din pieile de foc r mase acolo i a ascuns-o sub o piatr . Pe urm s-a întors la barc , s-a trântit lâng ea i s-a cut c doarme. N-a trecut mult i le-a v zut pe sirene coborând la rm, ca s i ia din nou chipurile de foci. La început erau vesele i zglobii, dar pe urm le-a cuprins jalea, deoarece una din ele nu- i g sea pielea de foc . Alergau toate pe rm de colo pân colo, ajutând-o la — 298 —
utat. Pielea de foc îns ia-o de unde nu-i! Pe când c utau a a, au b gat de seam c cerul începuse a p li i c se rev rsau zorile. Nemaiputând s r mân , au intrat în ap i au pornit toate înot, în afar de cea care nu- i g sise pielea de foc . Aceasta a r mas plângând pe rm. Pescarului i s-a f cut mil de ea, dar s-a silit s nu se tr deze prin vreo mi care c e acolo, pân ce s-a luminat bine de ziu . S-a sculat atunci i a b gat barca în ap , f cându-se c o v zuse pe fecioar abia dup ce ridicase vâslele. — Cine e ti? a strigat el. Vreo naufragiat ? a st ruit pescarul mai departe, f când pe niznaiul. Sirena s-a repezit la el s -l întrebe dac nu cumva v zuse pielea ei de foc , dar pescarul s-a pref cut c nici n-a în eles întrebarea ei. Sirena s-a a ezat atunci jos i s-a pornit iar pe plâns. În cele din urm , omul i-a propus s vin la el în barc . — Haide cu mine la bordeiul meu, i mama va avea grij de tine. Cum o s r mâi singur aici, pe ostrov, unde nu po i afla nici culcu , nici mâncare? Pescarul i-a gr it cu atâta c ldur , încât, pân la urm , a înduplecat-o s -l înso easc la drum. Atât el cât i maic -sa s-au purtat nespus de frumos, cu s rmana siren i se p rea c aceasta o ducea bine în casa lor. Pe zi ce trecea, devenea tot mai vesel , o ajuta pe b trân la treburile ei i era ca orice alt fat din arhipelag, cu singura deosebire c la înf are era mult mai frumoas decât toate celelalte. i într-o bun zi, pescarul a întrebat-o dac vrea s -i fie so ie. Sirena n-avea nimic de zis împotriv i a r spuns pe loc c prime te cu bucurie. S-au f cut apoi preg tirile de nunt i, când a trebuit s se îmbrace ca mireas , sirena i-a pus rochia cea verde cu tren i cununa str lucitoare de m rg ritare pe care le purta când o zuse pescarul prima oar , urmând s aib loc cununia. Mireasa i soacr -sa luaser loc în barca pescarului Acesta vâslea atât de bine, c era cu mult înaintea celorlal i. Ajungând în dreptul ostrovului unde î i g sise mireasa, care st tea acum mândr i împodobit al turi de el, pescarul începu s zâmbeasc . — De ce zâmbe ti? l-a întrebat ea. — Hm! M gândesc la noaptea aceea în care i-am ascuns pielea de foc , a r spuns pescarul. Omul nostru era atât de sigur de ea, încât credea c n-avea niciun motiv s -i ascund adev rul. — Cum ai zis? a întrebat mireasa. Ce piele de foc ? Eu n-am — 299 —
avut niciodat a a ceva. Pescarului i se p rea c fata uitase toat povestea. — Nu- i mai aduci aminte cum jucai hora cu sirenele? a întrebat pescarul din nou, st ruind ca ea s i aminteasc . — Nu tiu ce vrei s spui, i-a r spuns mireasa. Poate ai avut ast -noapte un vis ciudat! Mai tii!… — Dac am s i ar t pielea de foc , o s m crezi? zise pescarul, întorcând barca i ducând-o la mal. Au coborât apoi pe uscat, iar fl ul a început s caute pielea de foc sub piatra unde o ascunsese. Cum a v zut-o, mireasa a smuls-o din mâna pescarului, s-a înve mântat cu ea i s-a aruncat în valuri. Mirele a v zut-o dep rtându-se înot i a s rit în ap dup ea, dar n-a putut-o ajunge. În dezn dejdea lui, când a v zut c nu e chip s-o opreasc altfel, a pus mâna pe ostie i a azvârlit-o. A nimerit inta mai bine decât avusese de gând, c ci s rmana siren a scos un ip t sfâ ietor i a disp rut în adâncul apei. Pescarul a r mas pe rm, a teptând-o s se iveasc din nou, îns observ c apa din jurul s u începu s capete o str lucire suav . Niciodat pân atunci n-o v zuse atât de frumoas . Str lucea în ro u i alb, ca jocul de culori de pe scoici. Când apa cea str lucitoare se izbi de rmuri, pescarului i s-a rut c i ele se schimbau. Totul a început s înfloreasc i s împr tie miresme. O str lucire dulce înv luia rmurile i ele tau o frumuse e pe care n-o mai avuseser . Atunci pescarul i-a dat seama cum se petrecuse acea minune, ci a a e datul sirenelor: cel care le vede, trebuie s le socoat mai frumoase decât orice alte fiin e. Când sângele sirenei cu pricina s-a amestecat cu apa i a sc ldat rmurile, le-a dat acestora frumuse ea ei, l sându-le harul ca cei care le vor vedea s le îndr geasc i s fie atra i de dorul lor. — i bag de seam , Klement – zise mai departe domnul cel trân cu o sclipire de iretenie în ochi – c de atunci încoace au i venit oamenii s se a eze pe ostroavele astea. La început au venit numai pescari i rani. Pe urm nu fost ispiti i i al ii, iar într-o bun zi a sosit cu o corabie i craiul rii, împreun cu ducele u60. E vorba de Birger, duce de Bjelbo, din familia Folkungilor, care a cârmuit Suedia în veacul al XIII-lea. Rege pe atunci era Erik Löspe, iar una din surorile lui se c torise cu Birger. 60
— 300 —
Ei au inut sfat cu privire la ostroavele astea i au hot rât ca toate navele care voiau s p trund în Mälar s treac neap rat pe lâng ele. Ducele a fost de p rere ca pe canal s fie a ezat o barier , ce putea fi închis i deschis dup voie: închis pentru pira i, deschis pentru vasele de comer . i treaba a mers serios înainte, zise mai departe domnul cel b trân, ridicându-se i începând s deseneze iar în nisip cu bastonul. Ici, pe insula cea mai mare din toate, ducele a în at o cetate cu un turn mare, care s-a chemat Kärnan. De jur împrejurul ostrovului, locuitorii au ridicat ziduri. Aici, la miaz noapte, i aici, la miaz zi, au durat por i în zid i au a ezat deasupra lor turnuri înalte. Au construit pe urm poduri care au legat ostrovul de celelalte, ridicând i pe ele turnuri înalte. Iar pe ap , de jur împrejur, au a ezat o centur de pilo i cu bariere, ce puteau s fie deschise ori închise, ca s nu treac niciun vas f îng duin a celor din ostrov. Dup cum vezi, Klement, cele patru ostroave pe care înainte nu le lua nimeni în seam au fost în scurt timp bine înt rite. Asta nu era îns de ajuns. rmurile i strâmtorile astea au atras mult lume spre ele. Dup pu in timp au venit s se a eze pe ostroave oameni din toate p ile, iar ora ul s-a chemat Stockholm, nume cu care a r mas pân în vremurile noastre. i voi trimite o carte despre Stockholm, ca s-o cite ti din scoar -n scoar . Eu i-am spus câte ceva din istoria capitalei noastre, Klement. Acuma tu s te str duie ti a cunoa te singur via a ei i prin câte prefaceri a trecut. Vei citi i vei vedea cum or elul îngust i înconjurat de ziduri de pe ostroave s-a întins, ajungând marea de case pe care o vedem sub noi. Vei citi c pe turnul cel negru al cet ii Kärnan s-a ridicat castelul cel frumos de colo din vale. Vei citi cum un ostrov dup altul s-a umplut cu cl diri. Vei citi c gr dinile de zarzavat din partea de miaz noapte i din cea de miaz zi a ora ului au fost transformate în parcuri atr toare sau în cartiere populate. Vei citi c dealurile au fost f cute una cu esul, iar strâmtorile au fost înfundate. i când le vei cunoa te pe acestea toate i-o s le ai în inim , atunci o s te sim i aici, Klement, ca i la tine acas . Ora ul acesta nu este numai al locuitorilor din Stockholm. E al t u i al întregii Suedii.”
— 301 —
VULTURUL GORGO Într-o vale la munte Pe un picior de plai, departe, în mun ii Laponiei, era odat un cuib vechi de vulturi, f cut din crengi de pin a ezate unele peste altele. Fusese cl dit i înt rit ani de zile în ir i st tea coco at pe o muchie de stânc , larg de câ iva metri i înalt aproape cât o colib de laponi. Stânca pe care se afla acel cuib de vulturi se în a deasupra unei v i destul de mari, locuit în timpul verii de un cârd de gâ te lbatice. Ascuns bine între mun i, nu prea era cunoscut nici chiar de c tre laponi. În mijlocul v ii se afla un iaz rotund, în care se g sea destul hran pentru bobocii de gâ te, iar pe malurile înverzite ale iazului, acoperite cu s lcii i cu mesteceni pitici, se afla cea mai gustoas p une pe care i-o puteau dori gâ tele. Totdeauna locuiser vulturii sus pe stânc i gâ te s lbatice jos în vale. Vulturii r peau în fiecare an câteva gâ te, dar se fereau s ia prea multe, ca s nu le fac s plece de acolo. Gâ tele s lbatice, la rândul lor, tr geau unele foloase de pe urma vulturilor. De i erau p ri r pitoare, ineau la distan pe altele la fel cu ele, ori poate i mai aduc toare de nenorociri. Câ iva ani înainte de plecarea lui Nils Holgersson în c toria cu gâ tele s lbatice, mama Akka din Kebnekajse, conduc toarea cârdului de gâ te s lbatice, st tea într-o diminea în fundul v ii i se uita la cuibul de vulturi. Vulturii plecau de obicei la vân toare îndat dup r ritul soarelui; iar Akka, în toate verile petrecute în acea vale, a tepta în fiecare diminea s vad dac aveau de gând s porneasc dup prad devale, ori î i luau zborul spre alte locuri de vân toare. Nu avu nevoie s a tepte mult i îi v zu pe cei doi vulturi falnici sindu- i cuibul de pe muchia stâncii. Zburau prin v zduh neasemuit de frumos, dar înfrico tor. Luar direc ia spre es în jos, a a c Akka scoase un suspin de u urare. trâna gâsc nu mai clocea, nici nu mai hr nea pui. Vara î i petrecea vremea preumblându-se de la un cuib la altul i dând sfaturi celorlalte gâ te cum s cloceasc i s i îngrijeasc bobocii. În afar de asta, era cu ochii în patru, nu numai dup vulturi, dar i dup vulpi albastre, dup bufni e i dup al i du mani pe care îi socotea primejdio i pentru gâ tele s lbatice i — 302 —
pentru puii lor. Pe la amiaz , Akka pândea iar i vulturii. A a f cea ea zi de zi în toate verile de când st tea acolo în vale. Dup felul cum zburau, i d dea seama cum le mersese la vân toare i dac putea s aib siguran a c celelalte p ri de sub paza ei nu mai erau amenin ate de primejdie. În ziua aceea îns nu-i mai v zu pe vulturi venind înapoi. „Ce naiba! Oi fi îmb trânit eu oare a a de r u, încât s nu fi gat de seam ? î i zise Akka dup ce a tept câtva timp. Vulturii doar trebuiau s se-ntoarc de mult acas !…” Pândi i dup -amiaz , a teptând s vad vulturii pe o ie itur a stâncii, unde se odihneau de obicei i- i f ceau siesta, încerc s -i vad i spre sear , când coborau s se scalde la iaz, dar zadarnic. Se tângui iar i c era o hodoroag b trân i- i puse în gând s nu-i scape a doua zi. Era atât de obi nuit s vad vulturii deasupra ei, încât nu- i putea închipui c nu se mai înapoiaser la cuibul lor. A doua zi diminea a, Akka se trezi devreme, s stea iar la pând , dar tot nu v zu vulturii. În schimb, auzi în lini tea dimine ii un strig t de mânie i jale care p rea s vin dinspre cuibul de vulturi. „S-o fi întâmplat oare ceva sus acolo la vulturi?” î i zise ea. Î i lu repede zborul i ajunse la o în ime destui de mare, ca s se poat uita în cuib. Nu v zu îns nici vulturul, nici vulturoaica. si numai un pui gola care ipa de foame. Akka se l încet i ov ielnic spre cuibul de vulturi. Era un loc înfrico tor. Se vedea cât de colo c era ad postul unor p ri de prad . Pe jos erau împr tiate oase albite, pene însângerate i buc i de piele, capete de iepuri, pliscuri de p ri i picioare de inu e acoperite cu pene. Chiar i puiul de vultur, care st tea în mijlocul acestor r e lugubre, avea o înf are resping toare, cu pliscul mare, deschis, cu trupul grosolan i pufos i cu aripile înc neformate, ale c ror pene p reau ni te epu e. În cele din urm , Akka î i birui sila i se l pe marginea cuibului. Se uita îns mereu cu nelini te în toate p ile, de team ca vulturii s nu se întoarc la s la ul lor dintr-o clip în alta. — Bine c vine cineva în sfâr it la mine! strig puiul de vultur. -mi repede ceva demâncare! — Ehei! Mai încet cu graba! zise Akka. Spune-mi întâi unde- i sunt p rin ii? — Eu de unde vrei s tiu? Au plecat ieri diminea i nu mi-au — 303 —
sat decât un leming s -mi in de foame cât or lipsi de-acas . P i le-am halit de mult, vezi bine! Ru ine s le fie p rin ilor mei c m las s mor de foame! Pe Akka o prinse b nuiala c vulturii cei b trâni fuseser împu ca i de vreun vân tor i în sinea ei î i zicea c , l sându-le puiul s moar de foame, ar fi sc pat pentru totdeauna de pacostea acelor p ri r pitoare. Pe de alt parte îns , n-o l sa totu i inima s nu ajute un pui p sit, pe cât îi st tea în putin . — Ce stai i te ui i în toate p ile? zise puiul de vulturi. Nu iam spus s -mi aduci ceva de mâncare? Akka î i întinse aripile i zbur la iazul din vale. Nu trecu mult i se întoarse la cuibul de vulturi cu un p str v în cioc. Când îl puse jos, în fa a puiului, acesta începu s pufneasc de mânie. — Crezi oare c pot s m nânc a a ceva? zise el, dând pe tele la o parte i încercând s-o ciupeasc pe Akka cu pliscul. Adu-mi o inu ori un leming! Auzi? Akka lungi gâtul i-l ciupi pe vultura de ceaf . — Uite ce, îi r spunse ea. Dac î i fac rost de bucate, s fii mul umit cu ce- i dau eu i s nu mai faci nazuri. P rin ii t i au murit i nu te mai pot ajuta. Dac vrei s mori îns de foame, teptând g inu e i lemingi, n-ai decât. Eu nu te opresc! Spunând aceasta, Akka î i v zu repede de drum i nu se mai întoarse la cuibul de vulturi decât dup câtva timp. De voie, de nevoie, puiul mâncase pe tele, iar când gâsca îi puse jos altul, îl înghi i pe loc, de i parc în sil . Akka avu pe urm de furc cu el. Vulturii cei b trâni nu s-au mai întors, a a c ea a trebuit s -i fac rost puiului de toat hrana de care avea nevoie. Îi d dea pe te i broa te, mânc ruri ce se vede -i priau destul de bine, c ci cre tea mare i se f cea voinic. i-a uitat repede p rin ii, crezând c Akka era adev rata lui mam . Akka, pe de alt parte, inea mult la el, ea i cum ar fi fost copilul ei. Ea a c utat s -i dea o cre tere bun i s-a str duit s -l dezve e de a fi crud i trufa . Dup câteva s pt mâni, Akka începu s bage de seam c se apropia vremea n pârlitului, a a c nu avea s mai poat zbura. O lun întreag i-ar fi fost peste putin s duc mâncare puiului de vultur, care se afla astfel în primejdie s moar de foame. — Ascult , Gorgo – îi zise ea într-o zi – de mâine n-am s mai pot veni cu pe te la tine. Trebuie s alegi acuma una din dou : ori stai aici sus pe stânc i mori de foame, ori te-ncume i s zbori devale, de i te-ar putea costa i asta via a. Dar de izbânde ti, o s — 304 —
ai acolo mâncare berechet. s pregete m car o clip , vultura ul se sui pe marginea cuibului i, având grij s m soare cu privirea distanta pân în fundul v ii, odat î i întinse aripioarele i î i f cu vânt. Se rostogoli el de câteva ori în v zduh, dar pân la urm se folosi de aripi cu destul dib cie, a a c ajunse jos în vale aproape teaf r. Acolo, Gorgo î i petrecu vara în societatea bobocilor de gâsc cu care se f cu bun prieten. În credin a c era i el un boboc, c uta tr iasc la fel ca ei. Când înotau pe iaz, se lua dup cârd pân ce era gata s se înece. Se sim ea foarte umilit c nu putea înv a înoate i într-o bun zi se duse la Akka s se jeluiasc . — De ce nu pot înota i eu ca ceilal i boboci? întreb el. — Pentru c i s-au strâmbat ghearele i i s-au f cut degetele prea mari cât ai stat acolo sus pe stânc , îi l muri Akka. Nu- i face îns inim rea din pricina asta. O s fii i tu în orice caz o pas re vrednic . Aripile vultura ului crescuser repede destul de mari ca s se poat avânta în zbor. Nu-i d du îns prin gând s se foloseasc de ele decât în toamn , când înv ar s zboare bobocii de gâsc . Îi venise i lui acuma vremea s se mândreasc nevoie mare, c ci se dovedise neîntrecut în acest sport. Tovar ii s i nu st teau niciodat în v zduh mai mult decât aveau nevoie s stea, în timp ce el st tea acolo toat ziua i se desprindea cu arta zborului. Nu aflase înc pân atunci c se tr gea din alt neam decât gâ tele. Dar, de la o vreme, observ totu i o mul ime de lucruri care îl mirau i o tot sâcâia pe Akka cu întreb rile. a se face c într-o bun zi puiul de vultur o întreb : — De ce fug, mam Akka, g inu ele i lemingii i se ascund prin tufi uri când cade umbra mea pe munte? De ceilal i boboci de gâsc de ce nu se tem oare a a de mult? — Aripile tale au crescut prea mari cât ai stat sus pe munte, îl muri Akka. Din cauza lor se sperie de tine g inu ele i lemingii. O s fii i tu în orice caz o pas re vrednic . Când se a ternu toamna, sosi pentru gâ tele s lbatice vremea plec rii. Gorgo zbur i el în cârdul lor. Î i închipuia i acum c era una din ele. V zduhul era îns plin de p ri care plecau spre miaz zi i în rândul lor se isc larm mare când o v zur pe Akka cu un vultur în cârdul ei. Stolul gâ telor s lbatice era împresurat mereu de roiuri de p ri curioase, care î i exprimau zgomotos uimirea. Akka le ruga s tac , dar era cu neputin de închis atâtea pliscuri g gioase. — 305 —
— De ce spun despre mine c -s vultur? întreb Gorgo mereu, din ce în ce mai înt râtat. Ce, au orbul g inilor? Nu v d c -s gâsc lbatic ? Doar nu-s mânc toare de p ri, care î i sfâ ie semenele. Cum îndr znesc oare s -mi dea un nume a a de urât? Într-o zi, gâ tele zburau pe deasupra unei gospod rii ne ti, în ograda c reia o mul ime de g ini ciuguleau de zor pe o movil de gunoi. — Un vultur! Un vultur! începur s strige îngrozite g inile, fugind care încotro s i caute ad post. Gorgo îns , care auzise vorbindu-se despre vulturi ca despre ni te r uf tori, nu- i putu st pâni mânia. Î i întinse aripile, se ab tu glon la p mânt i î i înfipse ghearele în una din g ini. — Te-nv eu minte, s nu mai spui c -s vultur! zise el furios, ciupind g ina cu clon ul. În aceea i clip , o auzi pe Akka chemându-l din v zduh. Ascult tor, vultura ul c în sus. Gâsca veni în zbor spre el i începu s -l dojeneasc . — Ce pozn mi te-ai apucat s faci? strig ea, lovindu-l cu pliscul. A a! Ai vrut s omori biata g in ? Ru ine s i fie! În timp ce puiul de vultur, primea f s cârteasc mustrarea gâ tei s lbatice, cârdurile mari de p ri dimprejur dezl uir o adev rat furtun de zeflemele. Auzindu-le, vultura ul se întoarse spre Akka cu priviri furioase, de parc ar fi avut de gând s tabere asupra ei. Se r zgândi îns repede i, avântându-se cu toat puterea în v zduh, se în atât de sus, încât niciun strig t nu mai avea cum s ajung pân la el. Cât mai putea s fie z rit de tre gâ tele s lbatice, se roti la mare în ime deasupra lor. Peste trei zile ap ru din nou în cârdul gâ telor. — Acum tiu cine sunt, îi spuse el lui Akka. Deoarece sunt vultur i nu gâsc s lbatic , vreau s -mi tr iesc via a a a cum îi ade bine unui vultur. Cred îns c putem r mâne prieteni. Nu te voi ataca niciodat i nici pe ai t i nu-i voi ataca. Akka avea îns ambi ia s fac dintr-un vultur o pas re blând , care s nu c uneze nim nui vreun r u, i nu putea admite ca vultura ul s fie de capul lui. — Cum î i închipui c a putea fi prieten cu o pas re care î i nânc semenele? zise ea. Du- i via a a a cum te-am înv at eu i atunci po i merge mai departe în cârdul meu, ca i pân acum! Vezi îns c atât ea cât i vulturul erau, dou p ri mândre i de nezdruncinat în hot rârea pe care o luaser , niciuna din ele nevrând s se dea b tut . Sfâr itul a fost c Akka i-a interzis — 306 —
vulturului s mai stea în preajma gâ telor. Era atât de pornit împotriva lui, încât nimeni nu cuteza s -i rosteasc numele în fa a ei. Dup întâmplarea asta, Gorgo a cutreierat ara de unul singur ca o pas re r pitoare. Uneori era mâhnit, îl cuprindea atunci dorul de vremea când se credea o gâsc s lbatic i se juca cu bobocii zburdalnici. Printre animale avea faima unei p ri îndr zne e. Ele spuneau de obicei c vulturul nu tia decât de frica mamei sale vitrege, Akka. În acela i timp povesteau îns despre el c niciodat nu atacase o gâsc s lbatic . În captivitate Gorgo nu avea decât trei ani. Nu se gândise niciodat s i caute o soa i s i dureze o a ezare statornic undeva. S-a întâmplat îns c într-o zi fu prins de un vân tor i vândut la Skansen. Acolo se mai aflau înc doi vulturi: z ceau închi i tustrei într-o colivie f cut din sârm i din z brele de fier. Colivia era ezat afar i era atât de mare, încât au înc put în ea doi copaci precum i un bolovan mare, pu i acolo ca s se poat sim i vulturii ca la ei acas . Totu i, ei tânjeau. edeau mai toat ziua nemi ca i în acela i loc. Frumoasele lor pene negre erau zbârlite i luciu, iar în ochii lor stin i se puteau citi dorul de libertate, dorul de în imile v zduhului. În prima s pt mân de captivitate, Gorgo a mai fost el treaz i vioi cât a mai fost, dar mai apoi l-a cuprins i pe el un fel de toropeal . St tea lini tit la locul lui, ca i ceilal i vulturi, se uita int drept înainte, f s vad ceva i nemai inând seam de trecerea timpului. Într-o zi, pe când edea a a în amor eal , auzi c -l cheam cineva de jos, dinafar coliviei. Cople it de toropeal , nici nu avu curajul s se uite în jos. — Cine m cheam ? întreb el. — Cum, Gorgo, nu m mai cuno ti? Sunt N pârstoc, care zburam înainte cu gâ tele s lbatice. — i pe Akka au prins-o? întreb Gorgo cu un ton ca i cum ar fi c utat s i adune gândurile dup un somn lung. — Nu, Akka, gâscanul alb i tot cârdul sunt acum sus, în Laponia! To i bine, s to i! r spunse b iatul. Numai pe mine mau prins. — 307 —
În timp ce vorbea, N pârstoc îl v zu pe Gorgo întorcându- i privirile i începând s se uite sus în v zduh cum se uita alt dat . — Vultur falnic ce e ti – strig el – crezi c-am uitat c m-ai dus o dat înapoi la gâ tele s lbatice i c ai cru at via a gâscanului alb? Spune-mi, rogu-te, cum a putea s i fiu de ajutor! Gorgo î i ridic atunci capul. — Nu-mi tulbura lini tea, N pârstoc, zise el. Eu visez acum c plutesc liber sus în v zduh. Nu vreau s fiu treaz. — Mi -te i arunc i privirea s vezi ce se petrece în jurul u, îl îndemn b iatul. Altfel o s ajungi în halul în care se afl ti doi vulturi, s rmanii! — Da! Vreau s fiu ca ei. Sunt cufunda i atât de mult în vise, încât nimic nu-i mai poate tulbura, zise Gorgo. Când veni noaptea i tustrei vulturii dormeau, se auzi un râcâit or în re eaua de sârm de pe acoperi ul coliviei. Cei doi prizonieri b trâni nu se sinchisir de acel zgomot, dar Gorgo se trezi. — Cine e? Cine umbl sus pe acoperi ? întreb el. — Eu sunt, Gorgo, N pârstoc, r spunse b iatul. Pilesc sârma, ca s po i fugi. Vulturul î i ridic atunci capul. Noaptea fiind luminoas , îl v zu pe b iat pilind re eaua de sârm întins deasupra coliviei. Avu o clip de n dejde, dar apoi îl cuprinse iar i descurajarea. — Eu sunt o pas re mare, N pârstoc! zise el. Cum ai s po i pili atâta sârm , ca s pot ie i afar ? Mai bine las -te p guba ! — Tu vezi- i de somn i n-avea nicio grij , îi r spunse b iatul. Nu cred s ispr vesc totul în noaptea asta i nici mâine sear , îns voi face tot ce-mi st în putin s te salvez; c de mai stai aici, va fi vai i-amar de tine! Peste pu in, Gorgo adormi bu tean. Când se trezi îns a doua zi, de seam c fuseser pilite o mul ime de fire de sârm . În ziua aceea nu s-a mai sim it a a de somnoros ca în ajun. D dea din aripi i s rea l sându-se pe ele, ca s i dezmor easc încheieturile. Într-o diminea , când se cr de ziu , N pârstoc veni s -l trezeasc pe vultur. — Încearc acuma, Gorgo! îl îndemn el. Vulturul se uit în sus. B iatul pilise într-adev r atât de multe fire, c se f cuse o deschiz tur mare în re eaua de sârm . Gorgo du din aripi i încerc s treac prin ea. De câteva ori nu izbuti, zând înapoi în colivie, dar în cele din urm birui greutatea i se — 308 —
zu deodat slobod în v zduh. Zbura acum falnic, avântându-se spre nori. Micul N pârstoc se uita la el cu melancolie, tânjind s vin i la el cineva s -i dea libertatea. La drept vorbind, b iatul era acum la Skansen ca la el acas . cuse cuno tin cu toate animalele care se aflau acolo i legase prietenie cu multe din ele. Trebui s recunoasc totu i c în parcul acela nem surat de mare erau multe lucruri de v zut i de înv at, a c nu i s-ar fi urât niciodat s stea în preajma lui. Gândurile lui zburau îns mereu la gâscanul Martin i la gâ tele s lbatice care-i fuseser tovar e de drum. — Dac n-a fi legat de f duiala pe care am dat-o, a g si eu o pas re care s m duc la ele. Ar putea s par ciudat c Klement Larsson nu-i redase iatului libertatea, dar nu trebuie s pierdem din vedere cât fusese de z cit când se desp ise de Skansen. În diminea a plec rii definitive, se gândise totu i s pun mâncare b iatului într-o strachin albastr , îns din p cate nu g sise niciuna. În afar de asta, se îngr diser în juru-i to i slujitorii de la Skansen: laponi, dalecarliene, salahori i gr dinari, ca s i ia mas-bun de la el, i nu avusese timp s fac rost de o strachin albastr . Se apropiase ora plec rii i, în cele din urm , nu v zu alt mijloc decât s -l roage pe un b trân lapon s -i dea o mân de ajutor. Poza nils19 [P364] — Aici, la Skansen – zise Klement – avem un spiridu c ruia îi dau pu in mâncare în fiecare diminea . Dac vrei s -mi faci un serviciu, uite, î i dau bani i cump , te rog, cu ei o strachin albastr , iar în fiecare diminea pune-i-o cu pu in lapte i arpaca sub scara casei. trânul lapon se uit la el cu uimire, dar Klement nu avea gaz s -i deslu easc lucrurile mai pe larg, deoarece trebuia s se duc la gar . Cât despre lapon, acesta se duse într-adev r la DjurgordsStaden61 s cumpere o strachin . Dar, ca un f cut, neg sind una albastr care s -i plac , a cump rat una alb . Iar în acea 61 Djurgords-Staden – numele cartierului din partea de apus a insulei pe care se afl parcul Skansen.
— 309 —
strachin alb a pus mâncare pentru spiridu , f s uite vreodat sau s întârzie, în fiecare diminea . În felul sta, b iatul n-a putut s fie dezlegat de f duiala sa. tia prea bine c b trânul era plecat i c n-avea cine s -l opreasc . Dar cuvântul dat era cuvânt: el nu avea voie s plece. În noaptea aceea, N pârstoc fu mai dornic de libertate ca oricând, c ci era acum prim var de-a binelea. Pe drum, cu gâ tele s lbatice, o dusese greu de multe ori din cauza frigului i a vremii rele; iar când venise la Skansen, î i zicea c era poate mai bine c i întrerupsese c toria, c ci altfel cu siguran c ar fi degerat ajungând în Laponia în luna mai. Acum era îns cald, p mântul înverzise, mestecenii i plopii erau înve mânta i cu frunze lucioase ca m tasea, cire ii, ba chiar to i pomii roditori erau înc rca i de floare, iar cei mici aveau deja fructe verzi pe crengi; stejarii î i f ceau frunzele sul cu mult precau iune, iar maz rea, fasolea i varza cre teau v zând cu ochii pe straturile gr dinilor de zarzavat din Skansen. i în Laponia o fi acum cald i frumos, se gândea N pârstoc. Ce n-a da s fiu c lare pe gâscanul Martin în diminea a asta! Cu ce pl cere nespus a str bate v zduhul c ldu i lini tit i m-a uita jos pe p mânt, a a cum e împodobit acum cu iarb verde i sm uit cu flori frumoase.” Stând a a cu gândul la astfel de lucruri, se pomeni deodat cu vulturul, care se l din v zduh ca o s geat i se a ez lâng el pe acoperi ul coliviei. — Am vrut s -mi încerc aripile, ca s v d dac mai sunt bune la ceva, zise Gorgo. Ce credeai tu? C aveam de gând s te las aici prizonier? Hai, a eaz -te în spatele meu, s te duc înapoi la tovar ele tale de drum! — A a ceva nu e cu putin ! îi r spunse b iatul. Mi-am dat cuvântul c-o s stau aici pân ce voi fi pus în libertate. — Nu mai vorbi prostii! zise Gorgo. În primul rând, ai fost adus aici f voia ta. Iar pe urm te-au pus s f duie ti c vei mâne aici cât or socoti ei de cuviin . — Sunt silit totu i s -mi respect f duiala, zise N pârstoc. Î i mul umesc din suflet pentru bunele tale inten ii, dar nu m po i ajuta. — Nu pot?! f cu atunci Gorgo. Stai s vezi tu îndat ! În aceea i clip , vulturul îl în pe Nils Holgersson cu ghearele sale mari i puternice i, în ându-se cu el în v zduh, lu direc ia spre miaz noapte. — 310 —
PE DEASUPRA PROVINCIEI GÄSTRIKLAND O cing toare de mare pre Miercuri, 15 iunie Vulturul zbur înainte pân ce ajunse h t dincolo de Stockholm. Acolo se l jos pe un deal împ durit i d du drumul iatului, pe care îl inuse pân atunci strâns în gheare. pârstoc nu se sim i îns liber decât dup ce o lu la fug înapoi spre ora , cât îl ineau picioarele. Gorgo f cu o s ritur lung , îl ajunse pe b iat i puse piciorul pe el. — i-ai pus de gând s te întorci la închisoare? întreb el. — Ce- i pas ie? M duc unde vreau, r spunse b iatul, încercând s fug din nou. Vulturul îl în atunci vârtos cu ghearele, se ridic în v zduh i plec mai departe spre miaz noapte. Gorgo zbur astfel cu b iatul pe deasupra întregii provincii Uppland i nu se opri decât la c derea cea mare de ap de la Älvkarleby. Acolo se l pe un bolovan de la mijlocul râului, chiar sub c derea spumegând de ap , i-i d du iar drumul prizonierului s u. iatul î i d du seama numaidecât c nu mai putea cu niciun chip s-o ia din loc de lâng vultur. Deasupra lui era c derea de ap cu spuma ei alb , iar de jur împrejur apa râului curgea ca un uvoi n valnic. Era foarte am rât c fusese silit s i calce cuvântul dat. Se întoarse cu spatele spre vultur, nevoind s vorbeasc cu el. Întrucât îl a ezase îns într-un loc de unde nu se mai temea c o s poat fugi, vulturul î i de ert acum sacul cu amintiri i-i povesti b iatului c fusese crescut de Akka de la Kebnekajse, ar tându-i apoi i cum ajunsese s fie du manul mamei sale adoptive. — Cred c în elegi acum, N pârstoc, de ce vreau s te duc înapoi la gâ tele s lbatice, zise Gorgo în cele din urm . Am auzit te bucuri de mult trecere în ochii lui Akka i am vrut s te rog mijloce ti împ carea noastr . — 311 —
Imediat ce se convinse c vulturul nu-l r pise numai a a, dintro toan a lui, b iatul se purt cu el prietenos. — i-a împlini cu drag inim dorin a – zise N pârstoc – dar sunt legat de cuvântul dat. El povesti, la rândul s u vulturului cum ajunsese prizonier i într-un sfâr it îi ar c Klement Larsson plecase de la Skansen s -l pun în libertate. Vulturul nu voia totu i s renun e la planurile sale. — Ascult aici la mine, N pârstoc, zise el. Aripile, mele te pot duce oriunde, iar ochii mei pot descoperi tot ce vrei s g se ti. Spune-mi cum arat omul care te-a silit s -l dai cuvântul, îl voi uta i te voi duce la el. Pe urm va fi treaba ta s -l convingi s i redea libertatea. Propunerea îi surâse b iatului. — Se vede de la o po , Gorgo, c ai avut o mam în eleapt ca Akka, zise el. Îl descrise apoi am nun it pe Klement Larsson, ad ugând c auzise la Skansen despre b trân c era de fel din Hälsingland. — M tem c f duie ti mai mult decât e ti în stare s faci, zise N pârstoc. — A fi un vultur nevrednic dac n-a fi în stare s fac m car atâta lucru, r spunse Gorgo. La plecarea de la Älvkarleby, Gorgo i N pârstoc erau buni prieteni. B iatul c rea acum pe vultur i avu iar prilejul s vad câte ceva din inuturile pe deasupra c rora trecea. Vulturul îl duse cu mare iu eal pe deasupra provinciei Gästrikland. În partea de miaz zi a acestei provincii erau destule lucruri care s poat desf ta privirea. Putea fi v zut acolo un es întins, acoperit mai peste tot cu p duri de brazi. Mai spre miaz noapte se întindea îns de-a curmezi ul provinciei, de la hotarul Dalecarliei pân la golful Botnic, un inut încânt tor, cu dealuri împ durite, cu lacuri str lucitoare i cu ape iu i. Erau acolo sate populate, osele i c i ferate ce se încruci au unele cu altele, case înconjurate de paji ti verzi, nespus de frumoase, i gr dini înflorite ce umpleau v zduhul cu mireasma lor. De-a lungul cursurilor de ap se în iruiau mai multe uzine metalurgice, la fel cu cele pe care b iatul le v zuse în Bergslagerna. Se ineau lan , la distan e aproape egale una de alta, pân la mare, unde se afla un ora cu case mari, albe. Spre nord de acest inut bogat se aflau iar i p duri întunecoase, îns terenul nu mai era es, ci plin de dealuri i de v i, ca o mare — 312 —
zbuciumat . ara asta e îmbr cat cu fust de crengi de brad i cu bluz de granit, î i zise N pârstoc. La brâu are îns o cing toare de mare pre , f pereche în lume, c ci e brodat cu lacuri albastre i cu boschete înflorite, iar uzinele mari metalurgice o împodobesc cu un irag de nestemate, agrafa ei fiind un ora întreg, cu castel, cu biserici i cu multe case mari i ar toase.” Dup ce c torii str tur o bun parte din inutul p duros de la miaz noapte, Gorgo se l pe culmea unui munte ple uv. Ziua p durii Pe creasta lat a muntelui unde vulturul Gorgo îl l sase pe pârstoc, se dezl uise cu zece ani în urm un foc mare. Copacii carboniza i fuseser doborâ i la p mânt i c ra i de acolo, iar marginile locului pârjolit de foc i învecinate cu p durea r mas teaf începuser s se îmbrace cu vegeta ie. Cea mai mare parte a în imii era îns goal i îngrozitor de pustie. Printre stânci se vedeau cioturi negre – m rturii c pe locurile acelea fusese cândva o p dure mare i frumoas – îns din p mânt nu r rea niciun vl star de copac. Oamenii se mirau c vârful muntelui se împ durea din nou a a de încet, dar nim nui nu-i trecea prin gând c , pe vremea când izbucnise focul, p mântul era lipsit de umezeal din cauza unei secete îndelungate. De aceea, nu numai c arseser copacii i c fusese stârpit tot ce cre tea pe p mânt: iarba-neagr , rozmarinul lbatic, mu chiul i afinul, dar i râna care acoperea stânc muntelui se uscase, f cându-se ca cenu a. La cea mai u oar adiere se ridica vârtej în v zduh i, deoarece culmea muntelui era în b taia vântului mai tot timpul, stâncile fuseser m turate bine. Apa de ploaie târa fire te i ea râna, iar muntele, dup ce fusese turat astfel de vânt i sp lat de ap zece ani de-a rândul, era atât de ple uv, încât oricine ar fi crezut c va r mâne pustiu pân la sfâr itul lumii. Într-o zi pe la începutul verii îns , to i copiii din comuna pe teritoriul c reia se afla acel munte pârjolit de foc s-au adunat în fa a uneia din coli. Fiecare copil avea pe umeri o sap sau o cazma, iar în mân un co ule cu merinde. Dup ce s-au adunat to i, au pornit într-un convoi lung spre p dure. Înaintea lor era purtat steagul, iar înv torii i înv toarele — 313 —
mergeau pe de l turi. Convoiul era urmat de doi p durari i de un cal cu o povar de r saduri de pini i de s mân de brad. Convoiul nu se oprea în niciuna din p duricile de mesteceni, ci se adâncea mereu în p dure. Mergea pe poteci vechi de stâne, iar vulpile î i i eau capetele din vizuini i se întrebau curioase ce fel de stori erau acei drume i. Convoiul trecea i pe lâng locuri unde toamna se f ceau c rbunii de mangal, iar cioc nitoarele î i frecau pliscurile i se întrebau ce fel de c rbunari erau cei care trundeau în p dure. În cele din urm , convoiul ajunse pe culmea ple uv i ars a muntelui. Pietrele de acolo erau goale, f lujerii ginga ei linee62 care le îmbr ca alt dat , iar stâncile se în au lipsite de frumosul mu chi argintiu i de lichenul alb, gra ios, al renilor. În jurul apei negre, strânse prin cr turi i v uni, nu se vedeau nici tulpini de m cri -iepuresc, nici frunze de rodul-p mântului. Peticele de mânt care mai r seser prin cr turi i printre pietre nu aveau pe ele nici ferig , nici scânteioar , nici vreuna din buruienile verzi, ro ii, moi i dr la e ce cresc de obicei prin p dure. Când s-au împr tiat copiii din comun pe acea culme ple uv de munte, parc s-a luminat deodat pe tot cuprinsul ei: venise veselia, s tatea i frumuse ea îmbujorat . Venise tinere ea i însufle irea. S rmanul munte p sit se trezea parc la o via nou . Dup ce copiii se odihnir i mâncar , puser mâna pe sape i pe cazmale i începur s lucreze. P durarii le ar tar ce aveau de cut, iar ei s dir o plant dup alta pe toate locu oarele de mânt pe care izbutir s le descopere. În timp ce s deau astfel, f ceau pe grozavii i vorbeau unii cu al ii, spunându- i c micile l stare puse de ei în p mânt aveau s lege râna, împiedicând-o s mai fie suflat de vânt. Ba o s se formeze chiar o nou arin sub copaci. În ea vor c dea semin e, iar peste câ iva ani aveau s culeag zmeur i afine acolo unde nu erau acum decât stânci. Puie ii s di i de ei urmau s ajung cu vremea copaci mari, din lemnul c rora se vor construi poate cândva case impun toare i cor bii frumoase. Dac n-ar fi venit ei acolo s s deasc puie i ori s pun Linnea – (Linnea borealis) o plant ornamental , cu flori ginga e, din familia caprifoliaceelor, care cre te în rile nordice. Numele i-a fost dat de c tre înv atul olandez Gronovius, care a dedicat-o marelui naturalist suedez Linné. 62
— 314 —
mân , cât se mai g sea înc pu in p mânt prin cr turi, toat râna ar fi fost luat de vânt i de ap , iar muntele n-ar mai fi fost niciodat împ durit. — Bine c suntem aici! ziser copiii. Am sosit în ultima clip . Se sim eau nespus de mândri de misiunea lor. În timp ce lucrau acolo pe munte, p rin ii lor, acas , erau curio i s tie ce isprav le f ceau odraslele. Credin a lor era c mititeii nu erau în stare s s deasc o dure. În orice caz, le-ar fi f cut pl cere s -i vad la lucru. Oricare le-ar fi fost p rerea, fapt e c au luat pe urmele copiilor drumul p durii. Pe potecile de stân se întâlnir cu mai mul i vecini. — Vre i s v duce i sus, unde a ars p durea, oameni buni? — Da, într-acolo mergem. — Ca s vedem copiii? — Da, s vedem ce isprav fac. — Ei, un fel de joac acolo!… — Cum or s poat s di ni te copii atâ ia copaci? — Noi în orice caz am adus ibricul de cafea, s le d m ceva cald de b ut. i le-am mai adus i alt mâncare decât ce i-au luat în co ule ul cu merinde. rin ii se suir apoi pe culmea muntelui i r maser încânta i de priveli tea mul imii de copii cu chipuri îmbujorate, împr tia i în toate p ile pe stânci. Îi v zur îns la lucru i observar c unii din ei s deau plante, al ii s pau brazde ori sem nau s mân , iar al ii smulgeau iarba-neagr , ca s nu în bu e puie ii. Constatar astfel cu mul umire c to i copiii luaser treaba în serios i munceau de zor, abia g sind vreme s i ridice ochii de jos. Tat l unuia din copii c lung la ei, iar pe urm începu s smulg i el iarba-neagr . A a, de mântuial oarecum. Copiii ceau îns pe dasc lii, c ci deprinseser bine me te ugul i îi înv au pe p rin i cum s procedeze. i astfel cei mari, care veniser doar s i vad copiii, se întov ir cu ei la treab . Munca era acum, fire te, mult mai pl cut . Mai trecu ce mai trecu i copiii c tar un nou ajutor. Se v di curând c mai era nevoie de unelte, a a c doi b ie i iu i de picior fur trimi i în sat, s mai aduc sape i cazmale. Trecând pe lâng casele gospodarilor, lumea ie ea la por i s -i întrebe: — Ce este, copii? S-a întâmplat vreo nenorocire? — Nu s-a întâmplat nimic, dar tot satul e sus pe munte la s dit — 315 —
durea i mai avem nevoie de niscaiva sape i cazmale. — P i dac tot satul e acolo, atunci ne ducem i noi! i puhoiul de oameni începu s urce spre muntele cel ple uv. Ajun i acolo statur mai întâi la o parte i se uitar la ceilal i, dar pe urm se apucar i ei de treab . O fi el pl cut s semeni prim vara ogorul i s a tep i s r sar mai târziu bucatele pe el, dar treaba de acolo de pe munte era i mai ispititoare. Din sem tura de aici nu aveau s ias numai paie, ci copaci puternici, cu trunchiuri înalte i cu ramuri zdravene. Nu mai era vorba de asigurat recolta dintr-o var , ci o vegeta ie ce va dura ani de zile.
O ZI ÎN HÄLSINGLAND O frunz mare verde Joi, 16 iunie A doua zi, N pârstoc trecu pe deasupra provinciei Hälsingland. Aceasta se întindea sub el cu l stare tinere i verzi în p durile de conifere, cu frunzi nou de mesteceni în dumbr vi, cu paji ti proaspete pe câmpii i cu bucate r rite pe ogoare. Era un inut înalt i muntos, str tut îns la mijloc de o vale larg i luminoas , din care se desf ceau, pe ambele laturi, alte v i, unele înguste i scurte, altele largi i lungi. „A putea asemui ara asta cu o frunz – î i zicea b iatul – c ci e verde ca frunza, iar v ile se r sfir pe ea întocmai ca vini oarele unei frunze.” Din valea cea mare, principal , se desprindeau mai întâi alte dou , tot mari, una spre r rit i alta spre apus. Pe urm se desprindeau numai vâlcele pân h t-departe, spre miaz noapte. Acolo se formau alte dou bra e mari. Pe urm valea principal urma drept înainte, dup care se îngusta i disp rea în pustiu. În valea principal curgea un râu larg i impun tor, care în multe p i se l ea, formând lacuri. În apropierea râului se întindeau câmpii pres rate cu oproane dese, iar dup ele se vedeau întinzându-se ogoare. La hotarul v ii, unde începea — 316 —
durea, se în au case ne ti. Mari i solide, se ineau lan una dup alta, într-un ir neîntrerupt. Înainte de rev rsatul zorilor, prin gospod riile ne ti domnea o mare însufle ire. U ile de la grajduri, care în acest inut se construiau mari, înalte, cu co uri de sob i cu ferestre largi, erau deschise vrai te i vacile ie eau afar în b tur . Vitele frumoase i albe, de statur mic i ml dioase, sprintene i pline de voie bun , s reau prin ograd ca ni te copii la joac . Din grajduri ie eau de asemenea vi ei i oi e, care zburdau cu voio ie de parc toat lumea ar fi fost a lor. Cur ile caselor se înviorau clip cu clip . Ni te feti cane cu traiste în spinare forfoteau printre vite. Un fl u cu o nuia lung în mân aduna oile. Un c elu alerga printre vaci i l tra la cele care voiau s -l împung cu coarnele. Gospodarul înh ma calul la o ru , pe care o înc rca cu alimente. Ori c to i ranii din Hälsingland aveau obiceiul s i trimit vitele la p dure în aceea i zi, ori c acest lucru s-a întâmplat numai în acel an, nu tiu. Vorba e c N pârstoc vedea convoaiele de oameni i de animale ie ind din fiecare vale i din fiecare gospod rie, p trunzând în p durea pustie i însufle ind-o. Vulturul Gorgo era sigur c -l va g si pe Klement Larsson printre oamenii care mergeau spre p dure. De câte ori z rea un convoi de vite, se l sa din zbor i îl cerceta cu privirea lui ager . Trecea îns un ceas dup altul i tot nu-l g sea. Dup mult cutreier, vulturul ajunse spre sear într-un inut muntos i pustiu, la r rit de valea cea mare din mijloc. Acolo zu iar o stân , la care sosiser ni te oameni cu vitele lor. rba ii t iau lemne, iar fetele mulgeau vacile. — Uite colo! zise Gorgo însufle indu-se. Cred c-am dat peste el. Coborî, i b iatul constat spre marea lui uimire c vulturul avea dreptate. Mo negu ul Klement Larsson era acolo la stân i t ia lemne. Gorgo se l în desi ul p durii ceva mai încolo de c su . — Am împlinit, precum vezi, sarcina pe care mi-am luat-o, zise el dând din cap cu mândrie. Tu caut acum s intri în vorb cu omul. În st timp eu voi sta colo sus în vârful pinului i te voi tepta. Noaptea de anul nou al animalelor Oamenii î i ispr viser
treburile la stân , cinaser — 317 —
i st teau
acum la taifas. Nu mai fuseser de mult vreme în p dure într-o noapte de var i parc nim nui nu-i venea s se duc la culcare. La foc era destul lumin i fetele h rniceau de zor cu lucrul de mân . Uneori îns ridicau capul de pe lucru, se uitau în p dure i zâmbeau. — Acuma suntem iar i aici, ziser ele înv luite în lini tea adânc a p durii, uitând de satul în care tr iau, cu toate necazurile lui. Când erau acas i se gândeau c vor sta toat vara în singur tatea p durii, li se p rea c nu vor putea s suporte chinul sta. Cum se vedeau îns la stân , ziceau c nic ieri nu- i petreceau vremea mai bine. S-a întâmplat c veniser în ospe ie acolo fete i fl i de la ni te stâne megie e, a a c era mult lume adunat pe paji tea din fa a caselor. O discu ie mai ca lumea nu se înfiripa îns . rba ii urmau s se întoarc a doua zi acas , iar fetele le d deau mici îns rcin ri, rugându-i s transmit ur ri de bine celor din sat. Cam asta era tot ce se vorbea. Cea mai în vârst dintre fete se opri deodat cu lucrul i zise foarte vesel : — N-ar trebui s st m a a ca mu ii în seara asta. Avem doar în mijlocul nostru doi oameni cu darul povestirii. Unul e Klement Larsson, care st aici lâng mine, iar cel lalt e Bärnhard de la Sunnansjö, care st colo i se uit spre Blacksosen63. Eu zic s -l rug m s ne spun fiecare câte o poveste. Celui care va spune povestea cea mai frumoas , eu îi f duiesc fularul la care lucrez acum. Propunerea fu primit cu aplauze. Cei doi, care urmau s se ia la întrecere, au f cut bineîn eles nazuri, la început, dar au cedat repede. Klement fu de p rere s înceap Bärnhard. Acesta nu se împotrivi. Nu-l cuno tea prea bine pe Klement Larsson, dar b nuia mo neagul avea s spun o poveste veche cu stafii i duhuri necurate, pe care oamenii din popor o ascult oricând cu drag inim . Socoti deci c cel mai cuminte lucru era s aleag i el una la fel. — Acum vreo câteva sute de ani – începu el – un preot de la noi din Delsbo mergea c lare în noaptea de Anul Nou printr-un codru des. Era îmbr cat cu ub , purta în cap c ciul , iar la oblâncul eii avea legat o geant . Fusese chemat la c tâiul unui bolnav din afundul p durii i st tuse la el pân seara târziu. Acum se afla 63
Blacksosen – în traducere, muntele negru. — 318 —
în drum spre cas , dar nu credea s ajung decât h t dincolo, dup miezul nop ii. O dat ce fusese nevoit s umble c lare pe drumuri, în loc s se odihneasc în patul s u, era bucuros c cel pu in se brodise s fie o noapte cu vreme bun . Vântul nu adia deloc i cerul era înnorat. Luna plin se preumbla pe dup nori, neivindu-se defel, i d dea pu in lumin . Dac n-ar fi fost nici bruma aceea de lumin , n-ar fi putut s deslu easc drumul, c ci era iarn f z pad i toate lucrurile aveau o culoare p mântie. În noaptea aceea, omul mergea pe un cal pe care îl pre uia mult. Era voinic, rezistent i în elept. Între altele, nimerea acas din orice parte a comunei ar fi plecat. Preotul observase asta în mai multe rânduri i era atât de sigur pe cal, c niciodat nu-l mâna când c rea pe el. A a se f cea c acum, în puterea nop ii, prin acel codru des, mergea cu frâul slobod i cu gândurile duse departe. Se gândea la multe alte lucruri, a a c a trecut o bucat bun de vreme pân s i dea seama unde ajunsese în drum spre cas . Când se uit în cele din urm i v zu c p durea era tot a a de deas ca i în clipa plec rii, r mase foarte uimit. C rise destul ca fi ajuns pân atunci la ogoarele comunii. Se gândi s întoarc imediat calul, dar pe urm se opri. Calul nu se r cise niciodat pân atunci, a a c nici acum nu se cise, desigur. Mai probabil era c el însu i se în ela. Îl furaser gândurile i nu fusese atent la drum. L deci calul în voia lui i zu iar pe gânduri. Nu trecu îns mult i se izbi cu putere de craca unui copac. Era cât p-aci s fie trântit jos de pe cal. Atunci deschise ochii s vad unde se afl . Uitându-se în jos, observ c mergea pe mu chi moale, neexistând nicio c rare b tut . Totu i calul mergea foarte sprinten i nu d dea dovad de nicio ov ial . Ca i înainte, omul era îns convins c gre ise drumul. Nu avu nevoie s se mai gândeasc la astfel de lucruri, c ci ajunse repede într-un loc pe care îl recuno tea. Era un iaz întunecos în care pescuise vara trecut . Î i d du seama atunci c nu se în elase. Era departe în afundul p durii; iar calul luase direc ia spre sud-est. Î i pusese parc de gând cu tot dinadinsul -l duc pe preot cât mai departe de casa lui. Dac v zu cum st treaba, s ri jos de pe cal. Nu mai putea îng dui s fie dus înainte — 319 —
prin to i coclaurii. Trebuia s ajung acas i deoarece calul se înc âna s mearg pe o cale gre it , se hot rî s continue drumul pe jos, ducându-l de frâu pân ce avea s ajung la un drum cunoscut. Înf ur h urile pe bra i porni înainte. Nu era lucru u or s umble cineva prin p dure îmbr cat cu o ub groas , îns omul era voinic, a a c nu se temea de nicio opinteal . Calul îi c un îns noi necazuri. Nu voia s -l urmeze în niciun chip, ci î i înfigea copitele în p mânt i se împotrivea. În cele din urm , preotul se sup . Nu avea obiceiul s i bat calul i nu voia nici acum s recurg la b taie. Ce s fac atunci? Arunc h urile din mân i porni singur mai departe. — Dac -i vorba c te înc ânezi s m duci unde vrei tu, hai ne desp im! zise el. Dup ce f cu doar câ iva pa i, calul veni dup el, îl apuc de mânec i încerc s -l opreasc . Omul se întoarse atunci i se uit lung în ochii calului, ca i cum ar fi vrut s cerceteze de ce se purta într-un chip atât de ciudat. „Te-am slujit i i-am intrat în voie atâta amar de vreme, p rea el s zic . F -mi i mie un hatâr, m car în noaptea asta, i urmeaz -m !” Ruga pe care o citi în ochii animalului îl înduio a. Acum era murit c bietul cal avea nevoie de ajutorul s u, într-un fel sau altul, în noaptea aceea. Se hot rî imediat s -l urmeze. F s mai stea pe gânduri, îl duse pân la un bolovan, ca s poat înc leca iar i. — Haidem unde vrei tu! zise el. Nu vreau sa te p sesc, de vreme ce ii atât de mult s merg cu tine. Pe urm îl l pe bidiviu în voia lui, negândindu-se la altceva decât s se in bine în a. Drumul era greu i primejdios, fiind mai tot timpul în urcu . P durea din jurul s u era atât de deas , încât nu putea s vad nici la doi pa i. Î i d dea seama totu i c urcau un munte înalt. Calul se opintea pe râpe primejdioase. Dac l-ar fi condus omul, acestuia nu i-ar fi trecut niciodat prin minte -l duc prin astfel de coclauri. — Nu cumva ai de gând s m urci pe Blacksosen? zise râzând. tia bine doar c Blacksosen era muntele cel mai înalt din Hälsingland. Pe când c rea astfel, observ c nu era numai el i calul s u în noaptea aceea la drum. Auzea cum se rostogoleau pietrele i se rupeau cr cile copacilor, ca i cum i-ar fi f cut loc prin p dure — 320 —
ni te animale mari. tia c erau destui lupi prin partea locului i se întreba dac nu cumva calul voia s -l pun s se lupte cu fiarele s lbatice. Urcau mereu i, cu cât urca mai sus, cu atât p durea era mai rar . Ajunser , în sfâr it, pe o creast aproape ple uv de munte, de unde preotul putea s priveasc în toate p ile. El v zu întinderi nem surate de p mânt, cu vârfuri i piscuri pe ele, acoperite peste tot cu p duri întunecoase. Din pricina întunericului îi venea greu s se orienteze, dar putu i dea seama foarte curând unde se afla. „Aha! Acuma tiu! Sunt pe muntele Blacksosen! î i zise el. Altul nu poate s fie. Colo spre apus v d piscul Järvsön, iar la r rit str luce te marea cu insula Agön. Sus, spre miaz noapte, v d de asemenea ceva lucitor. E lacul Dellen. Iar sub mine, colo devale, se vede fumul alb de la Nianfors. Da, da, sunt pe muntele Blacksosen. Ce belea pe capul meu!” Când ajunser pe vârful cel mai înalt al muntelui, calul se opri în dosul unui brad r muros, ca i cum ar fi voit s stea ascuns acolo. Preotul se aplec i d du crengile la o parte, ca s poat vedea bine mai departe. În fa a lui se afla cre tetul ple uv al muntelui, îns acesta nu era gol i pustiu, cum se a tepta el. Pe locul liber, la mijloc, se în a o stânca mare, în jurul c reia se adunaser o mul ime de fiare s lbatice. Omului i se p rea c ele veniser acolo la un fel de sfat. Imediat lâng stânc v zu ur ii, mari i greoi ca ni te blocuri de piatr îmbl nit . edeau jos i clipeau ner bd tori din ochii lor mici. Se vedea bine c fuseser de tepta i din somnul lor de iarn , ca s plece la acel divan, i c le venea greu s stea treji. În spatele lor se aflau câteva sute de lupi în rânduri strânse. Ace tia nu erau somnoro i, ci mai vioi în bezna iernii decât oricând pe timp de var . edeau pe picioarele dinapoi ca i câinii, biciuiau p mântul cu cozile i gâfâiau vârtos cu limbile scoase afar de-o chioap . În urma lupilor se furi au râ ii, cu picioarele epene i butuc noase, sem nând cu ni te motani mari i poci i. Se sfiau parc s apar în fa a celorlalte animale i scuipau ca pisicile când se apropiau alte jivine de ei. Rândul urm tor era ocupat de „lacomi”64, care 64 „Lacom” – (Guls borealis) numele unui mamifer carnivor care tr ie te în regiunile arctice.
— 321 —
aveau bot de câine i blan de urs. Acestora nu le pria pe p mânt i d deau mereu din picioare cu labele lor l re e, ner bd tori s se ca re pe copaci. Dincolo de ei, pe tot locul pân la marginea durii, se zbenguiau vulpile, nev stuicile i jderii, animale mici i deosebit de frumoase, a c ror înf are era îns mai crunt i mai lbatic decât a celorlalte fiare mai mari. Omul vedea animalele astea foarte bine, c ci tot locul era luminat. Pe stânca cea mare din mijloc st tea zâna p durii. Aceasta inea în mân a f clie de lemn r inos, care ardea cu flac mare, ro ie. Zâna era înalt cât cel mai mare copac din dure. Era înve mântat cu o hlamid de g teje de brad, iar în cap avea, în loc de p r, cucuruzi de brad. St tea lini tit i nemi cat cu fa a spre p dure, ca s pândeasc i s asculte. De i omul vedea deslu it toat acea priveli te, era atât de uimit, încât nu-i venea s i cread ochilor. „E peste putin s fie ceva aievea, î i zise el. Am umblat doar destul noaptea prin p dure. Nu poate fi altceva decât o n rire de-a mea!…” Orice-ar fi fost îns , urm rea totul cu mult interes, curios s vad ce va mai fi i ce se va mai întâmpla. Prea mult n-a avut nevoie s a tepte. De jos din p dure se auzi deodat un b ng nit u or de talang , urmat imediat de zgomot de pa i i de crengi rupte, ca i cum ar fi n lit din codru o droaie de animale. Era o turm mare de vite care urcau pe munte. Acestea ie eau din p dure într-o ordine des vâr it , ca i cum ar fi fost în drum spre stân . În frunte mergea vaca cu talang , apoi taurul, urmat de celelalte vaci i de vi ei. Veneau apoi oile, într-o turm deas , caprele, iar la urm de tot, câ iva cai i mânji. Dul ul mergea al turi de turm , care nu era înso it de niciun p stor. Omului i se sfâ ia inima v zând ni te animale domestice ducându-se de-a dreptul spre fiarele s lbatice. Ar fi voit s le ias înainte i s le strige s se opreasc . Î i d du seama îns c era peste puterea omeneasc s opreasc cineva pelerinajul vitelor în acea noapte, a a c st tu lini tit. Se vedea bine c animalele domestice erau zbuciumate. P reau nenorocite i înfrico ate din cale-afar . Dovad era c vaca cu talang p ea înainte cu capul în jos i f pic de curaj. Caprele n-aveau chef nici de hârjoan , nici de împuns cu coarnele. Caii se sileau s par viteji, dar tremurau de groaz ca varga. Înf area — 322 —
cea mai jalnic o avea dul ul. Î i inea coada între picioare i mergea aproape târâ . Vaca cu talang duse convoiul pân la zâna p durii de pe vârful muntelui. Ea ocoli stânca i se întoarse spre p dure, f ca niciuna din fiarele s lbatice s se lege de ea. Celelalte vite trecur la fel, neatinse, pe lâng fiare. În timp ce vitele treceau prin fa a zânei, omul v zu c aceasta apleca f clia spre câte una din ele. De câte ori se întâmpla acest lucru, fiarele s lbatice izbucneau în urlete de bucurie, mai ales dac era vorba de o vac sau de alt vit mare. Iar vita peste care era aplecat f clia ipa sfâ ietor, ca i cum i s-ar fi împlântat un pumnal în inim . i întreaga ei turm începea atunci a se jelui. Omul în elese atunci despre ce era vorba. El auzise mai de mult animalele de la Delsbo se adunau totdeauna în noaptea de Anul Nou pe muntele Blacksosen, pentru ca zâna p durii s hot rasc acolo ce vite urmau s cad în anul viitor prad fiarelor s lbatice. Cât mil îi era de s rmanele animale care r mâneau la cheremul unor fiare s lbatice, în loc s -l aib pe om ca st pân! Dup ce trecu primul convoi, se auzi iar i o talang r sunând din vale i î i f cu apari ia pe culmea muntelui înc un convoi, de la alt gospod rie. Mergea în aceea i ordine ca i cel dinainte, înaintând spre zâna p durii, care menea mor ii cu str nicie o vit dup alta. Urm apoi alt convoi i iar i altul, f întrerupere. Unele turme erau mici de tot, constând doar dintr-o singur vac i din câteva oi, iar altele numai din câteva capre. Se vedea bine c aceste turmuli e proveneau de la mici gospod rii nevoia e. Trebuiau s treac îns i ele prin fa a zânei durii, nefiind cru ate, dup cum nu erau nici turmele mari. Omul se gândea la ranii din Delsbo, c rora vitele le erau atât de dragi. „Dac-ar ti ce se petrece aici, n-ar sta cu mâinile încruci ate, î i zise el. i-ar pune mai degrab via a în joc, decât i lase vitele s treac printre ur i i lupi i s fie osândite la pieire de c tre zâna p durii.” Ultima turm care se ivi din p dure era alc tuit din vitele omului nostru, care recunoscuse de departe talanga vacii, de altfel ca i calul s u. Acesta tremura ca varga, trecându-l toate du elile. — Na! Acum e rândul t u s treci prin fa a zânei p durii i s fii judecat, îi zise omul. Nu- i fie team , îns . În eleg de ce m-ai adus aici i n-am s te p sesc. Frumoasa turm înainta într-un ir lung dinspre p dure spre — 323 —
zâna p durii i spre fiarele s lbatice. La urm de tot se afla calul care î i dusese st pânul pe muntele Blacksosen. Acesta nu desc lecase i se l sa dus de credinciosul animal spre zâna durii. La început se pare c nu l-a observat nimeni. Vitele trecuser prin fa a zânei p durii cum trecuser i celelalte. Zâna nu- i aplec f clia peste niciuna din ele. Dup ce a coborât de pe munte i a ajuns acas , omul nu tia dac visase ori dac cele ce v zuse fuseser aievea. Un lucru a în eles îns : c totul fusese un îndemn l untric s se gândeasc la rmanele vite care erau la cheremul l comiei fiarelor s lbatice. Pe urm el a început s le vorbeasc atât de înfl rat ranilor din Delsbo, încât pe vremea lui au fost stârpi i to i lupii i ur ii din raza comunei, de i poate c fiarele s-au întors înapoi dup moartea lui. Cu asta Bärnhard î i sfâr i povestea. El primi numai laude din toate p ile i to i p reau s fie de acord ca premiul s -i fie dat lui. Cei mai mul i ziceau chiar c era p cat c Klement fusese nevoit s se ia la întrecere cu el. Klement Larsson, cu toate astea, începu s povesteasc i el cu tot curajul: — Într-o zi m plimbam prin parcul Skansen din Stockholm, arzând de dor dup glia mea, î i începu el povestirea despre pârstoc. Dup ce încheie, fata cea mai în vârst de la stân spuse c fularul i se cuvenea lui, de bun seam . — Bärnhard a povestit numai lucruri care se întâmpl altora, pe când Klement a fost el însu i eroul unei pove ti adev rate i, s v spun drept, mie îmi plac mult mai mult asemenea istorii, zise ea. Ceilal i fur de aceea i p rere. Cineva de la clac îl întreb îns ce f cuse cu spiridu ul. — N-am apucat s -i pun în fa o strachin albastr , zise Klement. Am rugat îns pe un mo neag lapon s fac el treaba asta. Ce s-a mai întâmplat pe urm cu spiridu ul, habar n-am. N-apuc bine s spun vorbele astea, c Klement se pomeni izbit în nas de un cucuruz mic de brad. Nu c zuse din copac i nici nu-l aruncase vreunul din cei de fa . Nu putea s i dea seama deloc de unde venise asupra lui. — Vezi, mo Klement!… zise fata de la stân . Mi se pare c spiridu ii aud tot ce sporov im noi. Nu trebuia s la i pe altul s -i pun în fa strachina albastr … — 324 —
ÎN
INUTUL MEDELPAD Miercuri, 17 iunie
Vulturul i N pârstoc pornir a doua zi dis-de-diminea , întrucât Gorgo î i pusese în gând s ajung în aceea i zi cât mai departe în Västerbotten. Spre mirarea lui îns , peste pu in îl auzi pe b iat spunând c via a omului trebuie c era tare silnic i anevoioas , dac nu chiar imposibil într-un inut ca acela pe deasupra c ruia zburau acum. Acel inut era Medelpadul de miaz zi. În cuprinsul lui, cât vedeau cu ochii, nu se aflau decât duri pustii. Auzind spusele b iatului, vulturul îi r spunse pe loc: — Pentru oamenii de pe meleagurile astea, p durea este ogorul! pârstoc se gândi atunci ce mare deosebire era între lanurile luminoase de secar , care mângâiau parc cerul str veziu al verii cu paiele lor ml dii, i p durile reci i întunecoase de conifere, cu trunchiurile lor epene, c rora le trebuiau ani i ani de zile ca s dea o recolt . — Mult i statornic r bdare se cere neap rat s aib cei carei câ tig pâinea c-un astfel de ogor! zise el. Ajunser apoi într-un loc unde p durea fusese t iat , p mântul fiind acoperit numai cu buturugi i cu vreascuri. Vulturul îl auzi pe b iat spunând c locul acela era din caleafar de urât i de s rac. — Ehei, N pârstoc, ogorul de aici a fost secerat ast -iarn – zise Gorgo – i de aia i se pare a a. pârstoc se gândi atunci c plugarii din provincia lui se foloseau de ma ini de secerat în dimine ile splendide i luminoase de var i c în scurt timp izbuteau s secere un câmp întreg. Ogoarele de p dure erau secerate îns iarna. T ietorii de lemne munceau prin coclauri pustii, cu z pada pân la brâu, pe un ger amarnic i nemilos. Era o trud grea pentru om s taie chiar i un singur copac. Ca s taie un parchet mare de p dure, ca cel de sub el, îi trebuiau mai multe s pt mâni. — Vrednici oameni trebuie s fie cei care pot secera un astfel de ogor! zise el, dând glas gândurilor. Dup ce vulturul mai zbur pu in, ajunse deasupra unei colibe — 325 —
mici de la marginea p durii t iate. Coliba era f cut din bu teni neciopli i i nu avea ferestre. În loc de u erau puse ni te scânduri neprinse în cuie. Acoperi ul era din cr ci i din scoar de copac, dar se d râmase, i b iatul putu s vad c în untru nu erau decât ni te pietre mari ce slujiser ca vatr i câteva lavi e largi de lemn. Pe când zburau deasupra acelei colibe, vulturul îl auzi pe b iat întrebându-se cine locuie te într-un bordei atât de cios. — Aici au locuit oamenii care au secerat ogorul de p dure, spunse Gorgo. iatul se gândi din nou la secer torii de acas de la el. Aici în dure, muncitorii, dup munca lor trudnic , erau nevoi i s i odihneasc oasele pe ni te lavi e înguste de lemn, într-o colib mai rea decât un cote . În afar de asta, b iatul î i închipuia destul de bine ce fel de mâncare c tau. Ceva mai încolo v zu un drum groaznic, care erpuia prin dure. Era îngust i strâmb, plin de hopuri i de cotituri, pietros i g unos, rupt de pâraie în multe locuri. Trecând pe deasupra lui, vulturul îl auzi pe b iat întrebându-se ce se c ra pe un astfel de drum. — P i vezi! Pe drumul acela a fost c rat recolta p durii la arie, zise Gorgo. iatul se gândi iar i cât de pl cut era via a la el acas , unde carele, cu câte doi cai voinici înh ma i la ele, duceau rodul lanurilor. Omul care mâna caii st tea în vârful carului, mândru nevoie mare, caii se fuduleau i ei, iar copiii din sat, c rora li se dea voie s se cocoa e pe snopi, chiuiau de mama focului, când mult haz i de bucurie, i de fric . Aici îns , bog ia durii, bu tenii, erau transporta i prin râpe pr stioase. Caii se speteau tr gând, iar c ru ii, vai de mama lor ce p eau! — Nu cred ca drumul sta s fi auzit vreodat chiote de bucurie!… zise N pârstoc cu amar. Vulturul trecu mai departe, dând vârtos din aripi i numai ce ajunse deasupra malului unui râu. Aici v zur un loc pres rat peste tot cu surcele i scoar de copaci. Gorgo îl auzi pe b iat mirându-se de neorânduirea aceea. — Pe locul sta a fost cl dit în stive lemnul p durii, îl l muri el. pârstoc se gândi atunci la stogurile i cl ile care erau cl dite în provincia lui, aproape de gospod riile s tenilor, încununându-le parc i fiind podoabele lor cele mai frumoase. Dincoace îns , recolta era dus pe malul pustiu al unui râu i l sat acolo în — 326 —
sire. „Nu cred c oamenii din partea locului î i num stogurile i le compar cu ale vecinilor”, î i zise N pârstoc. Trecu ce mai trecu i ajunser la marele râu Ljungan, care curgea printr-o vale larg . Peisajul ce se desf ura acum în fa a ochilor era atât de schimbat, încât li se p rea c se aflau în alta ar . P durile întunecoase de conifere r seser sus, pe râpe, deasupra v ii, iar povârni urile erau îmbr cate cu trunchiurile albe ale mestecenilor i ale plopilor tremur tori. Valea era a a de larg , încât râul forma în multe p i adev rate lacuri. Pe rmuri se aflau numeroase gospod rii. Trecând pe deasupra acelei v i, vulturul îl auzi pe b iat întrebându-se dac ogoarele i câmpiile aflate acolo ajungeau unei popula ii atât de mari. — Nu te teme de asta! Aici locuiesc muncitorii care secer ogorul p durii, zise Gorgo. iatul se gândi atunci la casele joase i la ogr zile mici i împrejmuite din Scania. Aici ranii locuiau în case ca lumea. „Aduce câ tig, nu glum , cum v d eu munca la p dure!” î i spuse în sine N pârstoc. Vulturul avusese de gând s zboare de-a dreptul spre miaz noapte. Dup ce merse îns o bucat bun deasupra râului, îl auzi pe b iat întrebându-se cine se îngrijea de toat lemn ria aceea, dup ce era depozitat pe mal. Gorgo zbur atunci spre rit, în josul apei, i îi zise: — Râul îi poart de grij . El o ia i o duce la moar . B iatul se gândi la cei de acas , cu cât chibzuin socoteau fiecare gr unte din bucatele strânse. Pe când aici, cantit i uria e de lemne erau sate s pluteasc pe ap , f s aib nimeni grij de ele. Cu greu îi venea s cread c la destina ie ajungea mai mult de jum tate din bu teni. Unii pluteau la jum tatea râului i mergeau desigur bine, dar al ii erau împin i aproape de maluri i se izbeau de limbile de p mânt întâlnite în cale sau r mâneau în apa lini tit a golfurilor. Pe lacuri se strângea atâta sumedenie de bu teni, încât acopereau toat suprafa a. Acolo puteau s r mân vreme îndelungat . La poduri se ag au, la c deri de ap erau rup i, iar în locurile unde apa era iute, se împiedicau de bolovani i se pr leau unii peste al ii, formând stive înalte care se cl tinau la fiecare izbitur a valurilor. „Cât i-o fi trebuind oare acestei recolte de p dure s ajung la moar ?” se întreb N pârstoc. Gorgo zbur încet mai departe în josul apei. Prin unele p i — 327 —
plana cu aripile întinse, ca s -i dea r gaz b iatului s vad cum se desf ura munca jos, pe p mânt. Ajunser apoi într-un loc unde munceau pluta ii. Vulturul îl auzi pe b iat întrebându-se ce era cu oamenii aceia care alergau de-a lungul malurilor, de parc i-ar fi fug rit cineva. — Oamenii pe care-i vezi au grij de recolta întârziat pe drum, îl l muri Gorgo. iatul se gândi atunci cât de lini tit i de pa nic erau duse bucatele la moar acas la el. Aici, oamenii alergau pe malurile apei cu apina în mân , abia prididind sa pun st pânire pe bu teni. Se b gau i în ap , udându-se pân la piele, din cre tet pân -n t lpi. S reau la repezi uri de pe un bolovan pe altul i mergeau pe gr mezile leg toare de bu teni parc ar fi mers pe mânt, undeva la es. Erau oameni îndr zne i i hot râ i. „Când îi v d pe ace ti oameni, m gândesc la f urarii din Bergslagerna care mânuiau focul ca i cum ar fi fost un lucru neprimejdios, î i zise N pârstoc. Pluta ii de aici se joac cu apa de parc ar fi st pânii ei. V zându-i, oricine ar putea spune c s-au luptat s-o supun , ca s nu le fac niciodat vreun r u.” Se apropiar încet-încet de gura râului, pân ce ajunser deasupra golfului Botnic. Gorgo nu- i urm îns drumul drept înainte, ci o lu spre miaz noapte, de-a lungul coastei. Nu trecu mult i v zur sub ei un fer str u mecanic cât un ora mare. Gorgo se opri s mai bat din aripi i plana pe deasupra fer str ului acela. i numai ce-l auzi pe N pârstoc spunând c locul cu pricina era minunat. — Aici e moara cea mare de lemne care se cheam Svartvik, zise Gorgo. iatul se gândi atunci la morile de vânt din provincia lui, atât de lini tite în mijlocul m rii de verdea , mi cându- i agale aripile. Moara de aici, care trebuia s macine bucatele p durii, era a ezat drept lâng coast . Pe apa din fa a ei pluteau o mul ime de bu teni, târâ i unul dup altul, cu lan uri de fier, pe o punte înclinat , într-o cl dire care sem na cu un opron mare. Ce se petrecea în untru, nu putea s vad b iatul. Auzea îns r zb tând în afar zgomot mare i duduit, iar prin partea cealalt a cl dirii vedea ie ind vagonete înc rcate cu scânduri albe. Vagonetele alunecau pe ine lucioase spre un depozit unde scândurile erau stivuite, alc tuind adev rate uli e, de-ai fi zis c e ti într-un ora cu case de lemn. În unele locuri erau cl dite stive noi. În altele erau d râmate cele vechi, iar scândurile transportate pe vapoare — 328 —
mari, care a teptau în port s fie înc rcate cât mai degrab . Muncitorii mi unau în toate p ile, iar în dosul rampei, spre dure, erau locuin ele lor. — Dup zorul cu care se lucreaz aici, socot c în scurt vreme or s fie t iate toate p durile din Medelpad, zise N pârstoc. Vulturul mai d du pu in din aripi i ajunser îndat la un alt fer str u mare, cam tot cât cel lalt, cu depozit, chei de înc rcare i locuin e muncitore ti. — Asta e înc una din morile cele mari, zise vulturul. Se cheam Kubibenborg. — Dup cum v d, din p dure ies mai multe bucate decât nuiam eu, zise b iatul. Cred îns c s-a terminat cu morile de lemne. Vulturul d du u or din aripi, trecu i pe deasupra altor fer straie i într-un sfâr it ajunse la un ora mare. Auzindu-l pe iat c era curios s afle ce ora era acela, se gr bi s -l mureasc . — Aici e Sundsvall, centrul nego ului de cherestea. iatul se gândi atunci la ora ele din Scania lui, care erau atât de întunecoase i de posomorâte. Aici, în frigul de la miaz noapte, ezat într-un golf frumos, se în a ora ul Sundsvall, care p rea nou, vesel i str lucitor. Privit de sus, din v zduh, avea ceva caracteristic. În mijlociul ora ului se vedea un grup de cl diri înalte de piatr , atât de minunate c abia li se putea g si pereche la Stockholm. Împrejurul acelor cl diri de piatr era un loc mare viran, dup care urma un fel de coroan din case de lemn, care zâmbeau înconjurate de gr dini vesele, dar se sim eau mult mai pu in ar toase decât cele de piatr i nu îndr zneau s stea în apropierea lor. — N-am ce zice! Frumos i mare ora ! exclam N pârstoc. E de mirare cum a putut s ia na tere într-un inut s cios ca sta, plin de p duri. Vulturul zbur apoi spre insula Alnön, situat în dreptul ora ului Sundsvall. N pârstoc r mase uluit v zând mul imea de fer straie cu care erau pres rate rmurile ei. Erau a ezate unele lâng altele, dup cum dincolo, în ora , se vedea fabric lâng fabric i antier lâng antier. B iatul f cu socoteala c erau cincizeci la num r, dac nu chiar i mai multe. — Cât de minunate par, când sunt v zute de sus! zise el. De când sunt la drum, n-am mai v zut nic ieri atâta via i atâta mi care. Ce minunat e ara noastr ! Oriunde i-ai întoarce — 329 —
privirile, peste tot g se ti ceva cu care omul se poate îndeletnici i datorit c ruia poate tr i.
O DIMINEA A ÎN ANGERMANLAND Pâinea Sâmb
, 18 iunie
A doua zi diminea , dup ce zbur o bucat bun pe deasupra inutului Angermanland, vulturul î i zise c de ast dat îi era lui foame, a a c trebuia s i fac rost numaidecât de mâncare. Îl pe b iat deci în vârful unui pin înalt, pe un pisc de munte, i porni la drum. Mic cum era, N pârstoc î i g si un loc or numai bun pe o furc de ramuri, de unde privi în vale, s vad inutul Angermanland. Era o diminea frumoas , cu cerul limpede. Razele soarelui aureau coamele copacilor, iar printre acele pinilor fo nea o adiere lin . Din p dure venea o mireasm pl cut , de parc era îns i suflarea codrului, iar înaintea b iatului se desf ura o priveli te pitoreasc , f cându-l s se bucure i s uite de orice griji. Î i închipuia c nimeni altul n-o duce mai bine ca el. Vârful muntelui avea perspectiv în toate p ile. Spre apus, inutul era plin de lan uri muntoase pres rate cu piscuri, cu atât mai înalte i mai s lbatice, cu cât erau mai îndep rtate. i în partea de r rit erau o mul ime de lan uri muntoase, cu în imi îns din ce în ce mai mici, pân ce ajungeau esuri pe rmul rii. Pretutindeni se vedeau râuri i pâraie, al c ror curs era destul de anevoios, plin de repezi uri i de c deri de ap , cât vreme alunecau printre mun i, l rgindu-se pe m sur ce apele se apropiau de rmul m rii. pârstoc v zu i golful Botnic. Spre uscat era ticsit de insule i din at cu promontorii, dar mai în larg apa lui era limpede i albastr ca cerul de var . ara asta e ca malul unui râu dup o ploaie toren ial , când o mul ime de uvoaie curg spre el, s pându- i albii care erpuiesc, fac cotituri i pe urm se vars în matca lui, se gândi N pârstoc. i ce încânt toare, ce minunat e când o prive ti! Mi-aduc aminte b trânul lapon de la Skansen avea obiceiul s spun c Suedia, — 330 —
într-o clip nenorocit , a fost r sturnat cu susul în jos. Ceilal i râdeau de dânsul, îns el o inea mor c dac acei care-l contraziceau ar vedea ce frumos e în nordul rii i-ar da seama de ce o astfel de regiune n-a fost menit de la început s stea departe de lume, ci dimpotriv : i mai c -mi vine s cred c avea dreptate.” Dup ce b iatul s-a s turat de privit, i-a dat jos tr istu a din spinare, a scos din ea o buc ic de pâine alb i fraged i a început s m nânce cu poft . „Nu cred s fi mâncat cândva o pâine mai gustoas ca asta, î i zise el. i am destul . Mi-ajunge câteva zile. Ieri pe vremea asta nu-mi închipuiam c voi avea o bog ie a a de mare.” În timp ce ron ia i mânca, se gândea cum dobândise pâinea aceea. — Am c tat-o într-un chip foarte frumos i cred c tocmai de aceea îmi place a a de mult, zise el. Vulturul plecase din Medelpad înc în seara din ajun i, imediat ce trecuse hotarul spre Angermanland, N pârstoc v zuse o vale i un râu atât de minunate, c întreceau tot ce întâlnise în cale pân atunci. Valea era deschis atât de larg între mun i, încât se întreba dac nu cumva fusese s pat pe vremuri de un râu mult mai mare i mai larg decât cel care o str tea acum. Odat valea terminat , fusese umplut pesemne cu nisip i p mânt, nu de tot, dar o bucat bun înspre munte. Iar râul care curgea acum prin vale, larg i cu ap mult , î i s pase i el o albie adânc prin aceast umplutur . Î i f urise rmuri frumoase, alc tuite când din povârni uri line i bogat înflorite, care str luceau în culori ro ii, albastre i galbene, când din ziduri i turnuri abrupte, provenite din unele p i ale dunelor de odinioar , prea tari ca s poat fi cinate de ap . Când ajunse sus pe munte, lui N pârstoc i se p rea c avea în fa a lui trei lumi diferite. Una din ele era jos, în adâncul v ii, unde pluteau lemne, unde circulau vapoare de la un port la altul, unde duduiau fer straiele mecanice, unde erau înc rcate camioane mari, unde se pescuia somon i se vâslea, unde erau b rci cu pânze i unde zburau rândunele ale c ror cuiburi erau cl dite sub malurile înalte ale râului. Cu un cat mai sus îns , ca s zicem a a, pe esul ce se întindea pân la poalele mun ilor, era alt lume, cu ferme i sate. Acolo î i aveau ranii ogoarele, acolo p teau vitele, acolo erau lunci — 331 —
înverzite, acolo î i îngrijeau femeile v rz riile, acolo erpuiau osele i puf iau trenuri. Iar dincolo de toate acestea, sus, pe mun ii împ duri i, pârstoc vedea a treia lume. Aici cloceau femeiu tile gotcanilor, aici erau elani ascun i în tufi uri, aici st tea râsul la pând i ron iau veveri ele, aici era mireasm de brad i înflorea afinul, aici cântau mierlele. zând valea aceea bogat , b iatul începu s se plâng c era fl mând. Nu pusese nimic în gur de dou zile i era lihnit de foame. Gorgo nu voia s se spun c N pârstoc o ducea mai prost cu el decât în tov ia gâ telor s lbatice. De aceea î i încetinise mersul. — De ce nu mi-ai spus pân acum c i-e foame? întreb el. O cape i mâncare cât vrei. N-o s mori de foame când e ti cu un vultur la drum. Nu mult dup aceea, Gorgo v zuse un ran care î i sem na ogorul aproape de malul râului. ranul î i inea s mân a într-un co atârnat la piept. De câte ori se golea co ul, îl umplea dintr-un sac pe care îl inea pe r zor. Vulturul î i f cuse socoteala c în sacul acela se afla cea mai bun mâncare pe care putea s-o doreasc b iatul i se l sase din zbor spre ea. Pân s ajung îns la p mânt, se iscase în jurul lui o larm îngrozitoare. În credin a c vulturul se n pustea asupra unei ri, o liot întreag de ciori, de vr bii i de rândunele d dur val , ipând care mai de care. — Pleac de aici, pas re r pitoare! Pleac , uciga de p ri! strigar ele. Era a a de mare g gia lor, încât ranii prinser de veste i alergar într-acolo. Vulturul fusese nevoit astfel s fug , iar pârstoc nu se putuse alege nici m car cu un gr unte. A fost o întreag comedie cu acele p ri. Nu numai c -l siliser pe vultur s fug , dar îl i urm riser o bucat bun de drum în susul v ii, atr gând aten ia oamenilor cu strig tele lor. Femeile ie iser din case, b tând din palme de parc slobozeau salve de focuri, iar b rba ii d dur n val cu pu tile în mân . Acest spectacol se repetase ori de câte ori se l sase vulturul din zbor la p mânt. N pârstoc pierduse orice n dejde c Gorgo o s -i mai poat face rost de mâncare. Nu- i închipuise pân atunci c vulturul stârnea atâta groaz i ur . I se f cuse chiar mil de el, zând cu cât înver unare era întâmpinat. — 332 —
Poza nils20 [P391] Ajunser apoi deasupra unei mari gospod rii ne ti, unde st pâna casei copsese pâine în acea zi. Pusese o tav cu chifle la cit în curte i st tea lâng ea s-o p zeasc de câine i de pisic . Vulturul se l sase din zbor deasupra acelei gospod rii, îns nu îndr znise s coboare în fa a femeii. El d duse mereu târcoale casei, ne tiind ce s fac . În câteva rânduri ajunsese pân aproape de co ul de pe acoperi , dar se în ase iar în v zduh. Femeia îl observase în cele din urm . Ridicase capul i îl urm rise cu privirea. — Mare ciud enie i cu pas rea asta! zisese ea. Mi se pare c vrea s -i dau o chifl cald . St pâna gospod riei era o femeie frumoas , înalt i b laie, cu fa a vesel i deschis . Râzând cu poft , luase o chifl de pe tav i o inuse în mân deasupra capului. — Dac vrei o chifl , vino i ia-o! îi zisese femeia lui Gorgo. Vulturul nu în elesese o boab din vorbele ei, dar pricepuse c voia s -i dea chifla. Î i f cuse vânt asupra pâini oarei, o înh ase cu pliscul i se în ase iar. Pe N pârstoc îl podidiser lacrimile când îl v zuse în când chifla. Nu plânsese de bucurie c avea s scape de foame câteva zile, dar îl mi case gestul ncii, care î i d duse pâinea unei ri s lbatice i r pitoare. Coco at pe o creang în vârful pinului, se putea uita de câte ori îi era voia la femeia înalt i b laie care st tuse în curtea casei cu pâinea întins în dar unei zbur toare. Ea tiuse doar c acea pas re mare era un vultur de prad , pe care lumea îl întâmpin de obicei cu focuri de pu , i v zuse desigur pe prichindelul ciudat pe care îl ducea în spinare. Nu se gândise totu i o clip cine era, ci, dându- i seama c erau fl mânzi, împ ise cu ei pâinea cea gustoas , pe care o pl dise cu mâinile ei harnice i me tere. „Dac mai ajung om cândva – î i zisese N pârstoc – am s vin so caut pe femeia cea frumoas din valea acestui râu, ca s -i mul umesc c-a fost atât de bun eu noi.” durea în fl
ri — 333 —
Pe când osp ta, N pârstoc sim i un miros slab de fum dinspre miaz noapte. Întorcându-se într-acolo, v zu o uvi de plumb alb ca cea a, care ie ea dintr-un munte împ durit. Nu din cel care era chiar în fa a lui, ci din cel urm tor. I se p rea ciudat s vad fum, în s lb ticia p durilor, dar î i închipuia c se afla o stân oarecare în apropiere i c femeile de acolo fierbeau cafeaua de diminea . Fumul se înte ea îns i se întindea. Nu mai putea fi vorba de o stân . Erau oare c rbunari în p dure? La Skansen v zuse o colib de c rbunari i o groap de f cut mangal. I se spusese c i prin durile acelea se aflau c rbunari. Asta îns mai mult toamna i iarna, când se f cea mangal. Fumul se întindea clip cu clip . Înv luia acum toat creasta muntelui. Era cu neputin ca o groap de f cut mangal s scoat atâta fum raie. Izbucnise pesemne un incendiu, c ci o mul ime de ri zburau speriate spre cel lalt munte. Fugeau de foc ulii, gotcanii, precum i alte p ri, prea mici ca s poat fi recunoscute de la distan . Între timp, uvi a cea alb de fum se pref cuse într-un nor gros, care se rostogolea spre marginea muntelui i cobora devale. Din norul cel gros neau scântei i fulgi de funingine, iar uneori fumul era str puns de câte o flac ro ie. Nu mai înc pea nicio îndoial c era vorba de un foc mare. Ce ardea îns ? În p dure nu era doar nicio gospod rie neasc . În afar de asta, un foc atât de mare nu putea s provin de la o singur gospod rie. Nu ie ea acum fum numai de pe munte, ci i din valea de sub ei, pe care iatul nu putea s-o vad , fiind ascuns de muntele din spatele lui. Era cu ochi i cu sprâncene c ardea chiar p durea. iatului îi venea greu s cread c putea s ard o p dure verde i plin de prospe ime, dar aceasta era trista realitate. Dac într-adev r p durea luase foc, n-ar fi ajuns oare la un moment dat focul pân la ei? Nici asta nu-i venea s cread , îns tare dorea ca vulturul s vin înapoi cât mai curând! Era mai bine, desigur, s plece de-acolo. Începuse a-l chinui pân i mirosul de fum pe care trebuia s -l trag pe nas de câte ori r sufla. Pârâitul i trosniturile îl îngrozeau. Veneau acum dinspre muntele aflat în imediata lui apropiere. Sus pe culmea muntelui se în a un pin falnic, la fel cu cel pe care se coco ase N pârstoc. Era a a de mare, c -i întrecea cu mult pe to i ceilal i copaci. Pân nu de mult îl v zuse maiestuos i rumen în lumina zorilor, iar acum, în vâlv taia fl rilor, îi sclipeau toate acele. Atât de frumos nu fusese niciodat , dar din nefericire î i ar ta frumuse ea pentru ultima oar . Pinul fusese — 334 —
primul copac de pe munte care luase foc i era de neîn eles cum ajunsese focul pân la el. Zburase oare spre el cu aripi ro ii ori se târâse pân acolo pe p mânt ca un arpe? Într-un fel sau altul, pinul îi c zuse prad i ardea de jos pân sus, ca un rug. i iac-a a! Fumul ie ea acum din mai multe p i ale muntelui. Focul din p dure era i pas re, i arpe, c ci fie c str tea zduhul pe distan e mari, fie c se târa pe p mânt, în curând cuprinse tot muntele. rile î i zoreau bejenia. Zbur ceau prin fum ca ni te fulgi mari de funingine, str teau valea i veneau pe piscul pe care se afla N pârstoc. Un bou-de-munte se a ez în pin lâng el, iar un uliu se coco pe o creang deasupra lui. Alt dat ar fi fost ni te vecini primejdio i, dar acum nici nu se uitau la el. Se zgâiau doar la foc, nepricepând ce i se întâmplase p durii. Un jder se furi i el pe coama pinului, se a ez la cap tul unei cr ci i se uita la vâlv taia de pe munte cu ochii lui str lucitori. Lâng el era o veveri . Nici jderul, nici veveri a nu p reau s fi luat seama unul la altul. Focul cobora acum pe povârni ul v ii. Vuia ca o vijelie. Se z rea prin fum cum zburau fl rile de la un copac la altul. Un brad, înainte de a lua foc, era înf urat într-un z branic sub ire de fum, dup care acele se aprindeau deodat , începând s trosneasc i ard . În valea de sub N pârstoc curgea un pârâu cu arini i mesteceni de o parte i de alta. Acolo focul p ru s se opreasc . Copacii cu frunze c toare nu se puteau aprinde cu iu eala cu care luau foc coniferele. Focal din p dure era parc acum în fa a unui zid peste care nu putea s treac . Ardea i pârâia, încercând str bat în p durea de pini de dincolo de pârâu, dar nu ajungea pân la ea. Câteva clipe focul a fost inut pe loc. O flac lung ni apoi spre pinul cel mare i uscat care se afla ceva mai sus pe povârni . Acesta începu s ard cu p laie i focul trecu, biruitor, dincolo de pârâu. Ar a era atât de puternic , încât niciun copac de pe povârni nu sc de pârjol. Vâjâind i bubuind ca cea mai cumplit vijelie i ca cea mai fioroas c dere de ap , focul din dure zbura spre munte. Uliul i boul de munte se în ar atunci în v zduh, iar jderul se gr bi s scoboare din copac. Nu mai era mult pân s ia foc i coama pinului. B iatul fu nevoit s i ia t lp a i el. Nu era or de coborât pe trunchiul înalt i drept al pinului. N pârstoc se — 335 —
inu lipit de el cât mai strâns, alunecând pe distan e mari între nodurile de pe crengi i în cele din urm c zu gr mad la p mânt. Nu mai avu r gaz s vad dac se lovise. Trebuia s plece de acolo z bav . Focul cuprinsese pinul. P mântul pe unde c lca se încinsese i începuse s fumege. V zu într-o parte un râs care fugea, iar în alta un arpe lung ce se târa cu repeziciune. Lâng el clonc nea o g inu , alergând de zor împreun cu pui orii ei gola i. Când ajunser devale, fugarii se întâlnir cu oameni care plecaser s sting focul. Erau de multi or acolo, îns N pârstoc se uitase tot timpul în partea cealalt , de unde venea focul, i nu-i observase pân atunci. i în ceast vale se afla un pârâu, precum i un chenar lat le copaci cu frunzi , în dosul c rora treb luiau ni te oameni. Ace tia t iau coniferele de lâng arini, scoteau ap din pârâu i o v rsau pe p mânt, cur indu-l de iarba-neagr i de rozmarinul s lbatic, pentru ca focul s nu r zbat la vreascuri. Nu se gândeau nici ei decât la pârjolul care înainta spre dân ii. Fiarele fugare treceau neb gate în seam printre picioarele lor. Nu deau cu bâta în arpe, nu c utau s prind g inu a care umbla forfota de colo pân colo cu pui orii dup ea i nici nu se sinchiseau de N pârstoc. ineau în mâini crengi de pin muiate în pârâu i parc voiau s porneasc la atac împotriva focului numai cu aceste arme. Prea mul i la num r nu erau. Interesant era îns c st teau acolo gata la lupt , în timp ce to i ceilal i fugeau pe capete. Când focul coborî pe povârni cu zgomot i vuiet, împr tiind un fum nesuferit de fierbinte i de în bu itor, gata s treac peste pârâu i peste zidul de copaci cu frunzi , ca s ajung la malul cel lalt, f s -i mai stea nimic în cale, oamenii se d dur la început înapoi, ca i cum n-ar fi fost în stare s reziste. Dar nu fugir prea departe i se întoarser iute. Focul n lea cu toat înver unarea. Scânteile se împr tiau ca o ploaie de foc peste frunzi ul copacilor, iar din fum neau fl ri uria e, supte, înghi ite parc de p durea din partea cealalt . Copacii cu frunzi opreau îns focul, iar în spatele lor ac ionau oamenii. Unde vedeau c prinde s fumege p mântul, aduceau ap cu g le ile i îl stingeau. Când un copac era înv luit de fum, gau securea în el, îl doborau i-i stingeau fl rile. Dac focul se strecura în iarba-neagr , o loveau cu crengile de pin muiate în ap i-l în bu eau. Fumul se îngro a tot mai mult, înv luind totul. Lupta era grea, — 336 —
fire te i focul era gata în mai multe rânduri s r zbat mai departe. Nu trecu îns mult i vuietul puternic al focului se mic or , iar fumul începu s se împr tie. Copacii î i pierduser frunzele pân la cea din urm , p mântul de sub ei era ca ciunele, dar focul fusese respins. Încetase s mai ard cu fl ri. Fumul se târa alb i sub ire deasupra p mântului, iar din el ie eau o sumedenie de pr jini negre. Era tot ce mai r sese din frumoasa p dure. pârstoc se aburcase pe un bolovan de pe care privea cum era stins focul. Acum îns , dup ce p durea fusese salvat , începea primejdia pentru el. Boul-de-munte i uliul î i întoarser deodat privirile spre N pârstoc, gata s -l înha e. i chiar în clipa aceea b iatul auzi un glas pe care îl cuno tea bine. Vulturul Gorgo se l cu zgomot în p dure. Peste câteva clipe, N pârstoc era leg nat în nori, izb vit de orice primejdie.
VÄSTERBOTTEN I LAPONIA Cele cinci iscoade Pe când se afla la Skansen, ezând o dat sub scara casei din Bollnäs, N pârstoc îl auzise pe Klement Larsson vorbind cu mo neagul lapon despre Norrland. Amândoi erau de acord c aceast provincie e partea cea mai interesant a Suediei, îns lui Klement Larsson îi pl cea mai mult inutul de la sud de râul Angerman, pe când b trânul lapon sus inea c partea cea mai frumoas era cea de la nordul acestui râu. Din vorb în vorb reie ise îns c Klement nu fusese niciodat în p ile de sus ale rii, dincolo de Härnösand. Laponul a început atunci s râd c vorbea cu atâta siguran despre locuri pe care nu le v zuse niciodat . — Am s i spun, Klement, o poveste, ca s tii ce este Västerbotten i marea Laponie, unde n-ai fost niciodat , zise el. — Nimeni nu va putea spune despre mine c m dau în l turi ascult o poveste, dup cum nimeni n-a spus despre tine c ai refuzat vreodat s bei o ce cu cu cafea, r spunse Klement, dup care laponul începu s i depene povestea: — Pe vremuri, Klement, p rile care tr iau în partea de jos a — 337 —
Suediei, la miaz zi de marea Laponie, socoteau c erau prea înghesuite acolo i s-au gândit s plece spre miaz noapte. S-au adunat a adar la sfat. Cele tinere i ner bd toare voiau s porneasc la drum chiar atunci. Cele b trâne i în elepte au fost îns de p rere s se trimit mai întâi iscoade, care s cerceteze meleagurile str ine. „Fiecare din cele cinci neamuri mari p re ti s trimit câte un cerceta – au zis p rile cele în elepte – ca s tim dac acolo la miaz noapte putem afla locuin , hran i ascunz tori.” a fiind, au fost trimise pe dat cinci p ri vrednice i din cale-afar de iste e din cele cinci neamuri mari p re ti. P rile din p dure au ales un gotcan, cele de es o ciocârlie, cele de mare un pesc ru , cele de balt un cufundar, iar cele de munte un pietro el. Dup ce au pornit la drum, gotcanul, care era pas rea cea mai ac rii i se bucura de cea mai mare vaz i autoritate în fa a celorlalte, a zis: „În fa a noastr sunt întinderi mari de p mânt. Dac mergem laolalt , o s treac mult vreme pân ce vom zbura peste toat ara pe care o avem de cercetat. Dac mergem îns separat i fiecare dintre noi î i cerceteaz partea ei, atunci ispr vim treaba în câteva zile. Ei, ce zice i, nu-i o idee bun ?” Celelalte iscoade au g sit c propunerea v dea mult în elepciune i i-au dat bucuroase încuviin area. S-au în eles deci între ele ca gotcanul s cerceteze partea de mijloc a ri, ciocârlia o parte mai la r rit, iar pesc ru ul alta i mai spre r rit, unde se sfâr te uscatul i începe marea. Cufundarul i-a luat sarcina zboare mai la apus de partea l sat gotcanului, iar pietro elul urma s cerceteze i mai spre apus, de-a lungul grani ei rii. Cele cinci p ri au zburat spre miaz noapte în ordinea asta, cât timp au z rit p mânt sub ele. Pe urm s-au întors înapoi i au inut iar i sfat, povestind fiecare ce a v zut. Pesc ru ul, care zburase deasupra rmului m rii, a luat cel dintâi cuvântul. „E bun ara acolo sus, la miaz noapte, a zis el. Nu-i altceva decât un arhipelag lung, plin de strâmtori bogate în pe te, de capuri împ durite i de insule. Cele mai multe din ele sunt nelocuite, a a c p rile de mare pot g si acolo destule locuri de tr it. Oamenii se îndeletnicesc numai într-o oarecare m sur cu pescuitul i cu naviga ia în strâmtori, a a c nu ne pot strica lini tea. Dac p rile de mare vor s -mi asculte pova a, pot s — 338 —
plece imediat spre miaz noapte, f nicio grij .” Dup pesc ru a urmat la cuvânt ciocârlia, care cercetase partea de lâng coast . „Nu în eleg ce vrea s spun pesc ru ul cu insulele i capurile acelea!… a zis ea. Eu n-am zburat decât peste câmpii întinse i peste cele mai frumoase lunci înflorite. N-am v zut înc niciodat o ar str tut de atâtea râuri mari. Mi-a f cut o nespus pl cere s le v d curgând lini tite pe esurile rii. Pe malurile râurilor sunt case una lâng alta, ca pe str zile unui ora , iar la gurile lor sunt ora e. ara e îns , de altfel, tare pustie. Dac rile de es vor s asculte pova a mea, s plece imediat spre miaz noapte, f nicio grij .” Dup ciocârlie a luat cuvântul gotcanul, care cercetase partea de mijloc a rii: „Nu în eleg nici ce vrea s spun ciocârlia cu luncile ei, nici ce vrea s spun pesc ru ul cu arhipelagul lui, a zis el. În tot timpul toriei mele n-am v zut altceva decât p duri de pini i brazi. Pe unde am fost eu, mai sunt, e drept, i o mul ime de b i, precum i râuri cu ap iute, dar unde nu-s nici b i, nici râuri, nu se v d decât p duri de conifere. N-am v zut nic ieri nici ogoare, nici locuin e omene ti. Dac p rile de p dure vor s -mi urmeze sfatul, s porneasc imediat spre miaz noapte, f nicio grij .” Dup gotcan a urmat la rând cufundarul, care cercetase partea de dincolo de regiunea p duroas . „Nu-n eleg nici eu ce vrea s spun gotcanul cu p durile lui, nici ce-au v zut cu ochi lor ciocârlia i pesc ru ul, a zis cufundarul. Unde am fost eu, nu se vede p mânt deloc. Sunt numai lacuri mari. Între maluri frumoase str lucesc lacuri de munte cu ap albastr care se pr vale în c deri vuitoare. Lâng unele lacuri am v zut i sate mari. Altele erau pustii i ap rate de dealuri. Dac p rile de balt vor s asculte pova a mea, s plece imediat spre miaz noapte, f nicio grij .” Cel din urm a vorbit pietro elul, care zburase de-a lungul grani ei apusene a rii. „Nu-n eleg nici ce-a vrut s spun cufundarul cu lacurile lui, nici ce fel de locuri sunt cele pe care le-au cercetat gotcanul, ciocârlia i pesc ru ul, a zis el. Eu unul am g sit acolo sus o mare ar muntoas . Peste esuri n-am dat i nici p duri mari n-am întâlnit în cale. În schimb am v zut piscuri i mun i care se in lan . Am v zut câmpuri de ghea , z pad i pâraie de munte cu ap alb ca laptele… Ogoare i lunci nu mi-au v zut ochii. Am — 339 —
zut, în schimb, p mânturi acoperite cu salcie, cu mesteceni pitici i cu lichenul-renilor. N-am întâlnit nici rani, nici vite, nici case de gospodari, ci numai laponi, reni i colibe de laponi. Dac rile de munte vor s asculte pova a mea, s plece imediat spre miaz noapte f nicio grij .” Dup ce toate cele cinci p ri cercetase au spus ce-au avut de spus, au început s se pârasc una pe alta c sunt mincinoase, gata-gata s se încaiere, ca s dovedeasc adev rul celor spuse de ele. rile cele b trâne i în elepte care le trimiseser în recunoa tere le-au ascultat cu aten ie, foarte bucuroase de cele ce auzeau, i au c utat s le potoleasc . „Nu v mai certa i de-a surda, ziser ele. Din cele spuse de voi, noi am în eles c la miaz noapte se afl i o mare ar muntoas , i o mare ar cu lacuri, i o mare ar p duroas , i o mare ar cu esuri, i un mare arhipelag. E mai mult decât ne-am a teptat!” O ar c
toare Sâmb
, 18 iunie
iatul î i aduse aminte de povestea b trânului lapon datorit faptului c se afla acum chiar deasupra arii despre care vorbise acesta. Vulturul îi spusese c regiunea neted de coast care se întindea sub el era Västerbötten i c lacurile albastre ce se z reau departe, spre apus, se aflau în Laponia. Faptul c st tea în siguran pe spinarea lui Gorgo, dup spaima tras cu focul din p dure, era desigur o mare fericire pentru el, dar i c toria pe care o f cea acum era nespus de frumoas . Diminea a b tuse vântul dinspre miaz noapte, dar acum î i schimbase direc ia, a a c le sufla din spate i nu se sim ea niciun curent. Vulturul zbura atât de lini tit, încât uneori parc plana pe loc în v zduh. Lui N pârstoc i se p rea c Gorgo d dea mereu din aripi f s se urneasc din loc. În schimb, totul sub ei era în mi care. mântul i tot ce se afla pe el fugeau spre miaz zi. P durile, casele, câmpiile z plazurile, râurile, ora ele, insulele din arhipelag, fer straiele mecanice, toate parc mergeau. B iatul se întreba încotro se îndep rtau oare? Obosiser de atâta stat acolo la miaz noapte i voiau s plece acum spre miaz zi? — 340 —
Între toate aceste lucruri care se mi cau i se duceau spre miaz zi, un singur lucru st tea pe loc, i anume un tren. Se afla chiar sub ei. Cu el era aceea i poveste ca i cu Gorgo: nu se urnea din loc. Locomotiva scotea fum i scântei. Se auzea pân sus la iat huruitul ro ilor pe ine, îns trenul nu se mi ca. P durile i cantoanele alunecau pe lâng el, la fel cu barierele i cu stâlpii de telegraf, îns trenul st tea pe loc. În întâmpinarea lui venea un râu larg cu un pod lung, dar râul i podul alunecar pe sub tren nicio greutate. În cele din urm , N pârstoc v zu mergând o gar . eful g rii st tea pe peron cu fanionul ro u în mân . Când a fluturat stegule ul, locomotiva a scos un vârtej de fum i mai negru decât înainte, precum i un strig t jalnic, ca i cum ar fi voit se plâng c st tea pe loc. În aceea i clip începu îns s se mi te. Ca i gara i ca toate celelalte lucruri, a început s alunece spre miaz zi. B iatul vedea cum se deschideau u ile vagoanelor i cum se d deau pasagerii jos din tren, în timp ce vagoanele i torii plecau spre miaz zi. Ridic atunci ochii de la p mânt i încerc s se uite drept înainte. I se p rea c -l apucaser ame elile privind mereu trenul acela ciudat. Dup ce s-a uitat pu in la un noura alb, a obosit i a început priveasc iar i în jos. i din nou i se p ru c vulturul i el seser pe loc, dar c toate celelalte lucruri fugeau spre miaz zi. Stând a a c lare pe Gorgo, f alt desf tare decât gândurile lui, g sea o pl cere s i închipuie c tot Västerböttenul era în mi care i pleca spre miaz zi. Ce-ar fi dac ogorul care aluneca chiar în acea clip sub el i care fusese sem nat abia de curând, ci nu se z rea niciun fir verde pe el, i-ar fi luat calea spre Söderslätt în Scania, unde pe acea vreme secara i d duse în spic? durile de brazi se schimbaser aici. Copacii erau rari, crengile scurte, acele aproape negre. Mul i brazi aveau coamele ple uve i reau bolnavi. P mântul de sub ei era acoperit cu bu teni vechi, de care nu se îngrijise nimeni. Ce-ar fi fost ca o astfel de p dure s vad Kolmordenul? Cât de umilit s-ar fi sim it! Dar gr dina pe care o vedea b iatul acum sub el! În ea erau copaci frumo i, nu-i vorb . Nu se vedeau îns nici pomi roditori, nici tei, nici castani, ci numai sorbi i mesteceni. Erau i tufi uri frumoase în acea gr din , dar nu de salcâmi galbeni i de soc, ci numai de cire i s lbatici i de liliac. Erau i straturi de zarzavat în ea, dar neîngrijite i f r saduri puse în p mânt. Ce-ar fi fost dac o astfel de gr din ar fi dat ochii cu un parc din — 341 —
Södermanland? i-ar fi spus, desigur, c nu-i decât un pustiu. Dar izlazul acela ticsit cu atâtea hambare, încât p rea c jum tate din teren era ocupat numai cu locuri de cas ? Dac ar fi fost dus pe esul Östergötlandului, ce ochi mari ar fi f cut ranii de acolo! Dar dac lunca cea mare cu pini, de sub el, în care pinii nu st teau epeni i drep i ca în p durile obi nuite, ci aveau ramuri tufoase i coame bogate, fiind rândui i în pâlcuri pe cel mai frumos covor de lichen alb – dac acea lunc s-ar fi dus în parcul stirii Öved, acest parc minunat ar trebui s recunoasc desigur c i-a g sit perechea pe lumea asta. Mândria i cinstea regiunii erau îns râurile mari i întunecoase, cu v ile lor splendide, pline de case i de gospod rii, cu depozitele lor uria e de cherestea, cu fer straiele lor mecanice i cu gurile lor ticsite de vapoare. Dac un astfel de râu ar fi coborât în partea de jos a rii, toate pâraiele i râurile de la sud de Älvdalen ar fi intrat în p mânt de ru ine. i dac un es atât de imens, atât de u or de cultivat i atât de chivernisit ar fi ajuns în fa a ranilor s raci din Smoland, to i ar fi ie it din gr dinile lor priz rite, de pe ogoarele lor pietroase i ar fi început s -l des eleneasc i s -l cultive. Un lucru avea aceast regiune mai mult decât toate celelalte, i anume lumina. Cocorii dormeau pe turb rii. Trebuia s se înnopteze, dar tot mai era lumin . Soarele nu se dusese spre miaz zi, ca toate celelalte lucruri pe care b iatul le v zuse plecând. În schimb, se îndep rtase atât de mult spre miaz noapte, încât lumina regiunea drept în fa . i nu avea parc de gând s coboare la marginea cerului în acea noapte. Ce-ar fi fost dac acea lumin i acel soare s-ar fi rev rsat peste comuna Vemmenhög? Ce mult i-ar fi pl cut gospodarului Holger Nilsson i so iei sale s aib o zi de lucru de dou zeci i patru de ore! Visul Duminic , 19 iunie iatul în capul i privi in jurul lui buim cit. Lucru ciudat! Dormea într-un loc unde nu mai fusese niciodat . Nu v zuse în adev r nicicând valea în care era culcat, nici muntele din jurul ei. Nu recuno tea lacul rotund din mijlocul v ii i nu v zuse în via a lui ni te mesteceni atât de pitici ca cei sub care st tea acum. — 342 —
Dar unde era oare vulturul? Nu-l vedea nic ieri. De bun seam Gorgo îl p sise. Ciudat întâmplare! pârstoc se trânti iar jos, închise ochii i c ut s i aduc aminte ce se petrecuse înainte de a adormi. i aminti c tot timpul cât zburase pe deasupra Västerböttenului i se p ruse c vulturul st tuse pe loc în v zduh i c p mântul de sub el se mi ca spre miaz zi, î i mai reaminti c pe urm Gorgo se întorsese spre nord-vest, c vântul b tuse dintro parte, c sim ise iar i un curent de aer i c p mântul se oprise pe loc, în timp ce vulturul îl ducea înainte cu toat iu eala. — Acum intr m în Laponia, îi spusese Gorgo, iar b iatul se aplecase imediat, curios s vad peisajul despre care auzise vorbindu-se atât de mult. sese îns foarte dezam git, nev zând sub el decât mari întinderi de p mânt acoperite cu p duri i turb rii albe. P durile alternau cu turb riile. Acea uniformitate îl f cuse în cele din urm atât de somnoros, încât era cât p-aici s se pr bu easc la mânt. Îi spuse lui Gorgo c nu se mai putea ine pe spinarea lui i c avea nevoie s doarm pu in. Gorgo se l sase la p mânt, iar iatul se trântise pe ni te mu chi, dar pe urm vulturul îl apucase în gheare i-l ridicase iar în v zduh. — Dormi lini tit, N pârstoc! îi spusese el. Lumina soarelui m ine treaz i vreau s plec mai departe. De i b iatul st tea ca vai de el, atârnat de ghearele vulturului, adormise totu i, iar în timpul somnului visase. Se f cea c mergea cu pa i gr bi i pe un drum larg din sudul Suediei. Nu era singur, ci înso it de un mare alai. Al turi de el mergeau paie de secar cu spice grele în vârf, alb strele înflorite i alte plante cu flori galbene. Merii gemeau sub povara poamelor, urma i de vrejuri înc rcate de fasole, de tulpini de mu el i de tufi uri întregi de pomi ori roditori. Fagi, stejari i tei mergeau agale prin mijlocul drumului, iar coamele lor frem tau mândre, s se plece în fa a nim nui. Printre picioarele b iatului se furi au plante m runte: c uni, dedi ei, p dii i nu-m -uita. La început i se p ruse c tot alaiul acela era alc tuit numai din plante i din copaci. Nu trecu îns mult i b de seam c în alai se mai aflau oameni i animale. În jurul plantelor zorite se auzea zumzet de gâze, în an urile de la marginea drumului înotau pe ti, iar în copacii porni i la drum cântau zeci i zeci de p rele. Animale domestice i fiare s lbatice alergau pe întrecute, iar — 343 —
printre ele mergeau oamenii. Unii aveau sape i coase, al ii securi ori pu ti de vân toare, iar al ii plase de pescuit. Alaiul înainta voios, ceea ce nu-l uimea pe N pârstoc când zuse cine îl conduce. Conduc torul lui nu era altul decât soarele însu i. El putea fi v zut tronând de-a lungul întregului alai imens i luminos, cu p rul împletit dintr-o sumedenie de raze i cu un chip care str lucea de veselie i de bun tate. — Înainte! striga el neîncetat. Cine merge cu mine s nu se team de nimic. Înainte! Tot înainte! — Unde o fi vrând oare s ne duc soarele? se întreba b iatul. La auzul acestor vorbe, paiele de secar , care p eau al turi de el, îi r spunser : — Vrea s ne duc în Laponia, ca s ne lupt m cu marele duh care preface totul în stan de piatr . pârstoc b de seam imediat c mai mul i drume i din alai începur s pregete, încetinindu- i mersul i în cele din urm oprindu-se. Fagul cel mare se opri, iar c prioara i tulpina de grâu maser la marginea drumului, la fel ca i murii, g lbenelele, castanele i potârnichile. Se uit atunci de jur împrejur, curios s tie de ce se opreau atâ ia c tori, îns descoperi c nu se mai afla acum în Suedia de miaz zi, ci în Svealand. Acolo stejarul începu s se mi te tot mai ov ielnic. R mase o clip locului, apoi f cu câ iva pa i i se opri scurt. — De ce nu vrea stejarul s mai mearg cu noi? întreb pârstoc. — Se teme de marele duh care preface totul în stan de piatr , îi r spunse un mesteac n tân r i alb, care mergea înainte vesel i inimos de- i era mai mare dragul s te ui i la el. De i r seser mul i în urm , era totu i destul de mare înc ceata celor care p eau plini de curaj. Soarele conducea în continuare alaiul, râzând i strigând: — Înainte! Înainte! Cine merge cu mine s nu se team de nimic! Alaiul înaint cu aceea i iu eal pân ce ajunse sus în Norrland. Acolo chemarea soarelui nu mai avu nicio putere. M rul se opri. Cire ul i ov zul, la fel. B iatul se adres celor r ma i în urm : — De ce nu merge i cu noi? De ce-l dezam gi i pe soare? întreb el. — Nu îndr znim. Ne temem de marele duh din Laponia, care preface totul în stan de piatr , r spunser ei. — 344 —
Nu mai trecu mult i b iatului i se p ru c alaiul ajunsese chiar în Laponia, dar cu rândurile tot mai rare. Secara, grâul, afinele, maz rea, coac zul sosiser laolalt pân acolo, dup cum veniser i elanul i vaca, dar acum se oprir . Oamenii mai merser o bucat de drum, dar se oprir i ei. Soarele ar fi fost p sit cu totul, dac nu s-ar fi ivit noi tovar i de drum: salcia i al i cop cei, laponi, reni, bufni e, vulpi albastre i potârnichii. pârstoc auzi acum un zgomot surd înaintea lui. Erau o mul ime de uvoaie i de pâraie care se pr leau n valnic. — Ce e zorul sta pe ele? întreb el, iar o potârniche îi spunse: — Fug de marele duh care st sus la munte. Deodat b iatul v zu în ându-se în fa a lui un zid înalt i negru, cu coama zim at . La vederea acelui zid, to i drume ii voir parc s dea înapoi, dar soarele î i întoarse imediat fa a radioas spre ei i rev rs lumin asupr -le. Atunci putur to i s i dea seama c în calea lor nu se afla un zid, ci mun ii cei mai frumo i, rândui i unul dup altul. Culmile lor erau ro ii la lumina soarelui, iar povârni urile, albastre cu reflexe aurii. — Înainte! Înainte! Nu-i nicio primejdie cât vreme sunte i cu mine! striga soarele, sc ldând în razele lui pantele pr stioase ale mun ilor. În timpul urcu ului îns , îl p si viteazul mesteac n, vânjosul pin i bradul înd tnic. Îl mai p sir tot atunci renul, laponul i salcia. Sus de tot, în vârful muntelui, soarele nu mai avea decât un singur înso itor, i acela era Nils Holgersson. Soarele p trunsese într-o v un ai c rei pere i erau c ptu i cu ghea . Nils Holgersson voi s -l urmeze i în untrul acelei uni, dar nu cutez s treac dincolo de gura v unii, c ci zu în fundul ei ceva care-l însp imânt de moarte. Era un vr jitor b trân cu trupul de ghea , cu p r din sloiuri i cu mantie de z pad . În fa a lui st teau pro pi i ni te lupi negri care se ridicar trufa i i î i c scar boturile la ivirea soarelui. Din gâtlejul unuia din ei ie ea un ger cumplit, din al altuia un criv uier tor, iar din al celui de-al treilea, o bezn de nu vedeai la doi pa i. „Asta-i marele duh cu slujitorii lui credincio i!” se gândi b iatul. Socoti atunci c lucrul cel mai cuminte pe care putea s -l fac era dea bir cu fugi ii. R mase totu i pe loc, curios s vad cum se va desf ura întâlnirea soarelui cu vr jitorul. Acesta nu se mi ca din loc, ci numai câta lung la soare cu chipul lui de ghea , care pe de alt parte, st tea i el lini tit, — 345 —
rginindu-se s zâmbeasc radios. Dup câteva clipe, lui pârstoc i se p ru c vr jitorul începe s suspine cu durere, c mantia de z pad cade de pe el i c cei trei lupi fioro i nu mai urlau a a de tare. Soarele strig îns deodat : — Sorocul meu s-a împlinit! Dup care ie i de-a-nd ratelea din un i se f cu nev zut. Dac v zu asta, vr jitorul slobozi pe cei trei lupi, iar gerul, criv ul i bezna se n pustir afar din v un ca s -l goneasc cât mai departe pe soare. — Alunga i-l! Fug ri i-l, striga vr jitorul. Goni i-l ca s -i treac cheful s se mai întoarc vreodat ! Spune i-i c st pânul Laponiei sunt eu! Auzind îns c soarele este izgonit din Laponia, pe Nils Holgersson îl cuprinse o team atât de mare, încât se trezi cu un ip t. Când î i veni în fire, b de seam c se afla în fundul unei v i mari de munte. Unde era îns Gorgo? i de ce se g sea el acolo? Se ridic s se uite de jur împrejur i v zu atunci pe un prichici de stânc o c su de crengi de pin: „E de bun seam cuibul de vulturi în care Gorgo…” Poza nils21 [P407] Nu- i putu exprima gândul pân la cap t. În schimb, î i scoase scufia de pe cap, o arunc în sus i se porni s chiuie de mama focului. Abia acum în elegea unde îl adusese Gorgo. Era în valea în fundul c reia tr iau gâ tele s lbatice i deasupra c reia, pe munte, h duiau vulturii! Sosise! Peste câteva clipe avea s se întâlneasc cu gâscanul Martin, cu mama Akka i cu toate celelalte tovar e de drum. Sosirea iatul porni apoi încet s i caute prietenii. În vale domnea o lini te adânc . Soarele nu se ivise de dup crestele stâncilor. Nils Holgersson î i d du seama c era înc prea devreme i c gâ tele lbatice nu se treziser din somn. Nu ajunsese prea departe, când se opri în fa a unei priveli ti înduio toare: o gâsc s lbatic dormea într-un cuibu or pe p mântul gol, iar lâng ea se afla gâscanul. Dormea i el, dar se vedea destul de bine c se a ezase — 346 —
a de aproape de cuib, spre a fi pav de ap rare în caz de primejdie. pârstoc trecu mai departe f s le tulbure somnul i se uit printre dou s lcii pe care le întâlni în cale. Acolo v zu înc o pereche: o gâsc i un gâscan. Erau str ini îns i nu f ceau parte din cârdul lui Akka. De bucurie c d duse peste gâ tele s lbatice, iatul începu s îngâne un cântec. Ajunse apoi la un alt tufi i acolo g si o pereche pe care o recunoscu. Era gâsca Neljä, care clocea; iar al turi de ea se afla gâscanul Kolme. Da, da, ei erau! Ochii nu puteau s -l în ele. I-ar fi trezit bucuros, dar îi l s doarm i plec mai departe. În tufi ul urm tor le v zu pe Viisi i pe Kuusi, iar ceva mai încolo pe Yksi i pe Kaksi. Toate patru dormeau duse i b iatul trecu înainte f s le de tepte. În apropierea tufi ului urm tor i se p ru c vede prin tufi ceva alb, i inima începu s -i bat de bucurie. Era ce a tepta el de atâta vreme s g seasc … Dunfin care clocea – încânt toare priveli te! – iar lâng ea, gâscanul cei alb. De i gâscanul dormea, b iatul îi citi pe fa mândria c i p zea soa a acolo sus în mun ii Laponiei. pârstoc nu voi totu i s -l trezeasc nici pe gâscanul Martin i trecu mai departe. A c utat mult i bine pân ce-a mai dat peste alte gâ te lbatice. Observ apoi pe un dâmb un fel de pat cenu ie; dar, ajungând lâng ea, v zu c pata nu era totu i pat , ci Akka de la Kebnekajse, care st tea sus pe dâmb i supraveghea toat valea. — Bun ziua mam Akka! zise N pârstoc, nu f a-i bate inima de emo ie. Îmi pare bine c e ti treaz . Te rog s fii bun i s nu le treze ti pe celelalte decât ceva mai încolo, c ci vreau s stau pu in de vorb cu dumneata între patru ochi. trân gâsc se d du jos de pe dâmb în întâmpinarea iatului. Dup ce îl zgâl âi pu in, îl dezmierd cu ciocul i îl zgâl âi din nou, f a scoate un cuvânt, de vreme ce fusese rugat nu trezeasc gâ tele celelalte. pârstoc o s rut pe b trân mam Akka pe amândoi obrajii, dup care începu s -i spun cum fusese dus la Skansen i inut acolo prizonier. — i mai afl , te rog, mam Akka, c jupânul Smirre cu urechea mu cat a stat i el închis în cu ca vulpilor de la Skansen, zise b iatul. i de i s-a purtat foarte r u cu noi, mi s-a cut mil de el. Mai erau i alte vulpi acolo. Ele o duceau destul de bine. Smirre era îns mereu mâhnit i tânjea dup libertate. — 347 —
Aveam mul i prieteni buni la Skansen i, într-o zi am aflat de la un câine lapon c venise acolo un om s cumpere vulpi. Era de pe o insul h t departe, pe mare. Pe insula aceea fuseser stârpite toate vulpile, dar n liser pe urm obolanii pe ea i lumea voia aib iar i vulpi, ca s le vin de hac roz toarelor. Cum am aflat treaba asta, m-am dus la cu ca lui Smirre i i-am spus: — Ascult , jupâne Smirre! Mâine vin ni te oameni aici la Skansen s cumpere dou vulpi. Cat s nu te fere ti deloc i las te s fii prins, iar pe urm î i vei rec ta libertatea. A ascultat pova a pe care i-am dat-o, c doar nu e prost, i acuma se plimb în libertate pe insul . Ce zici de fapta mea, mam Akka? Am procedat bine? — i eu a fi f cut la fel, r spunse gâsca. — Îmi pare bine c e ti mul umit de ce-am f cut, zise b iatul. Acuma a vrea s te mai întreb un lucru. Afl c -ntr-o zi vulturul Gorgo a fost prins, adus la Skansen i închis în colivia vulturilor… zându-l într-o stare de plâns i nespus de am rât, m-am gândit pilesc acoperi ul de sârm de la colivie i s -i dau drumul, de i îmi f ceam socoteala c era un du man primejdios i un mânc tor hulpav de p ri. Nu tiam dac a fi f cut bine punând în libertate un astfel de r uf tor i mi-am zis c mai bine era s -l las s stea acolo unde era. Ce zici mam Akka? M-am gândit bine? — Nu te-ai gândit deloc bine! zise Akka, aspr . Orice s-ar spune despre vulturi, ei sunt ni te p ri mândre i in la libertate mai mult decât orice alte viet i, a a c nu merit s fie inu i închi i. tii ce- i propun eu? Î i propun urm torul lucru: te odihne ti bine i pe urm plec m amândoi acolo unde e închis Gorgo, s -l punem în libertate! — M-am a teptat la vorbele astea! zise N pârstoc. Unii spun, mam Akka, c nu mai sim i nicio dragoste pentru pas rea asta pe care ai crescut-o cu atâta osteneal , pentru motivul c tr ie te cum trebuie s tr iasc un vultur. M-am convins îns acum c nau dreptate. M duc s v d dac s-a trezit gâscanul Martin i, dac dore ti s spui un cuvânt de mul umire celui care m-a adus înapoi la dumneata, îl po i g si colo sus pe stânc , unde ai descoperit alt dat un pui de vultur la grea ananghie.
— 348 —
OSA, P ZITOAREA DE GÂ TE, I MICUL MATS Boala În anul în care Nils Holgersson a c torit prin Suedia în tov ia gâ telor s lbatice, se vorbea mult despre doi copii, un iat i o fat , care pribegeau prin ar . Erau de fel din Smoland, din districtul Sunnerbo, i locuiser cândva, împreun cu p rin ii lor i cu al i patru fra i, într-o colib pe un b gan mare. Într-o zi, pe când erau amândoi înc mici, a b tut la u o drumea rman , care a cerut s fie g zduit în casa p rin ilor. De i în colib abia era loc s încap ai casei, femeia a fost primit , iar gospodina i-a a ternut un culcu pe podea. În timpul nop ii, str ina a tu it de credeau copiii c se cutremur coliba, iar a doua zi diminea a era atât de sleit de boal , încât nu i-a mai putut continua drumul. Bie ii oameni o trataser cu toat bun tatea. Îi d duser chiar i patul lor, culcându-se pe jos, iar gospodarul se dusese la doctor -i aduc leacuri. În primele zile, bolnava era ciudat . Cerea de toate i nu spunea un cuvânt de mul umire, dar mai apoi se îmblânzise, ar tându- i recuno tin a fa de gazde. În cele din urm se rugase s fie scoas afar din colib i dus pe b gan moar acolo. V zând c gazdele nu-i intr în voie, le-a povestit de câ iva ani pribegea prin ar cu o ceat de igani. De felul ei nu era îns iganc , ci fiica unui fermier, dar fugise din casa rinteasc i hoin rise în tov ia acelor igani. Credin a ei era acum c una din ig nci, care avusese necaz pe ea, îi d duse boala de care suferea. Nemul umit numai cu atât, iganca o amenin ase, spunându-i la fel vor p i to i cei care o vor oplo i în casa lor i vor fi buni cu ea. Nenorocita era convins de acest lucru i de aceea se ruga fie dat afar i s nu mai aib nimeni grij de ea. De ce s aduc nenorocire unor oameni atât de buni i de s ritori? Ace tia îns nu se potrivir la vorbele ei. De speriat s-or fi speriat ei, fire te, de primejdie, dar nu se îndurau s arunce pe drumuri o femeie s rman care tr gea s moar . N-a trecut mult, pe urm str ina i-a dat sufletul. Dup asta, ca un f cut, au început s curg nenorocirile. Pân atunci fusese numai bucurie în coliba acelor oameni. Erau s raci, e adev rat, dar nu lipi i p mântului. Gospodarul era me ter piept nar, iar nevasta i copiii îl ajutau la lucru. Tat l t ia din os pieptenii, — 349 —
mama i fetele mai mari le lustruiau, iar copiii mai mici le t iau din ii. Lucrau to i de diminea pân seara, dar erau totdeauna veseli i cu voie bun , mai ales când tat l copiilor povestea despre vremea când colindase ara vânzând piepteni. Era un om atât de hazliu, încât mama i to i copiii se pr deau uneori de râs ascultându-l. Pentru copii, vremea care trecuse de la moartea s rmanei pribege str ine era un fel de vis. Nu mai tiau dac fusese scurt sau lung , dar i-aduceau aminte c avuseser în cas câteva înmormânt ri. Fra ii lor muriser i fuseser du i la groap unul dup altul. Fiind patru, nu putuser avea loc decât patru înmormânt ri, dar lor li se p rea c fuseser mai multe. Casa lor ajunsese în cele din urm atât de lini tit i de trist , de parc în fiecare zi era îngropat cineva. Mama î i mai inea ea, chipurile, curajul, dar tat l î i pierduse firea. Nu mai era în stare s fac glume, nici s lucreze. Toat ziulica st tea cu capul sprijinit în mâini, dus pe gânduri. Într-un rând asta s-a întâmplat dup a treia înmormântare – începuse a vorbi furios, b gându-i în sperie i pe copii. Spunea c nu putea s în eleag de ce se ab tuse atâtea nenorociri asupra lor. Când o ajutaser pe acea str in bolnav , f cuser doar o fapt bun . Cum a a? În lumea asta r ul are mai mult putere decât binele? Nevasta lui încerca s -l potoleasc , dar nu izbutise -l fac s fie lini tit i resemnat cum era ea. Dup câteva zile se ispr vise i cu el. Nu c murise, dar î i luase lumea-n cap. Se îmboln vise i a mai mare dintre fete, la care el inea cel mai mult. V zând c era gata s i dea sfâr itul, omul n-a mai putu r bda, a plecat de-acas i dus a fost. Mama copiilor spunea c bine f cuse. Se temea s nu- i ias din min i. Dup plecarea omului, s cia a început s i arate col ii. La început, mai trimitea el ceva bani din când în când celor r ma i acas , dar pe urm , mergându-i pesemne r u i lui, nu le-a mai trimis nimic. În ziua înmormânt rii fetei celei mai mari, mama a încuiat u a colibei i a plecat de acas împreun cu cei doi copii ce-i mai r seser . S-a dus în Scania s munceasc la câmp cu bra ele i a g sit de lucru la fabrica de zah r din Jordberga. Muncitoare harnic , era de felul ei o femeie vesel i inimoas . To i ineau la ea. Mul i se mirau cum putea s fie atât de lini tit dup ce trecuse prin încerc ri a a de grele. Ea îns ducea la greu i era o fiin cu mult r bdare. Când vorbea cineva cu dânsa despre cei doi copii ai ei frumo i i iste i, ea spunea doar atât: — 350 —
— Parc v d c mor i ei s rmanii! Rostea aceste vorbe f s -i tremure glasul i f s -i cad vreo lacrim din ochi. Via a o deprinsese s nu se a tepte la ceva mai bun. Lucrurile nu s-au petrecut îns a a cum crezuse biata femeie. Boala a dat în schimb peste ea, doborând-o mai fulger tor decât îi doborâse pe copiii ei. Venise în Scania la începutul verii, dar nici nu apucase toamna i î i l sase copila ii singuri pe lume. Pe când z cea bolnav , le spusese de multe ori acestora s i aduc aminte c niciodat nu se c ise c o l sase pe acea str in bolnav s stea în casa ei. Moartea e u oar , zicea mama copiilor, pentru cel care a f cut bine în via a sa. De moarte nimeni nu scap , îns fiecare om poate hot rî dac vrea s moar cu cugetul împ cat sau cu cuget r u. Înainte de moarte, mama avusese grij de copii. Ceruse s li se dea voie s stea în camera în care st tuse tustrei în timpul verii. Având un ad post, nu puteau s cad în sarcina nim nui. tia c vor fi în stare s se chiverniseasc singuri. Copiii c taser învoirea s r mân în cas cu condi ia s pasc gâ tele, c ci e greu de g sit copii care s primeasc o astfel de slujb . Î i câ tigau singuri pâinea, a a cum spusese maica lor. Fata f cea cofeturi, iar b iatul juc rii de lemn pe care le vindeau pe la casele gospodarilor. Începur apoi s cumpere de la rani ou i unt, pe care le vindeau lucr torilor de la fabrica de zah r. Fiind copii socoti i cu rânduial la tot ce f ceau, li se putea încredin a orice. Fata era mai mare decât b iatul. Când împlinise treisprezece ani, era a a de coapt la minte, c se putea bizui oricine pe ea ca pe un om mare. Era t cut i serioas , spre deosebire de fratele ei, care era vorb re i vesel. De aceea, se vede, lumea spunea despre el c gâgâie pe câmp la întrecere cu gâ tele pe care le p tea… Într-o sear , dup ce copiii st tuser câ iva ani la Jordberga, sa inut în localul colii o conferin . Aceasta era destinat , de fapt, pentru oamenii mari. Printre ascult tori se aflau îns i cei doi copii din Smoland. Conferen iarul vorbise despre boala cea grav care se cheam tuberculoz i care ucide în fiecare an atâtea fiin e în Suedia. Vorbise foarte deslu it, iar copiii în eleser tot, cuvânt cu cuvânt. Dup ce conferin a s-a terminat, ei au r mas în curtea colii s l a tepte pe conferen iar. Când l-au v zut ie ind, s-au luat de mân i s-au dus s -l întâmpine cu un aer foarte solemn i grav. — 351 —
Apoi l-au rugat s aib bun tatea i s stea pu in de vorb cu ei. Str inul s-a mirat, desigur, când i-a v zut pe cei doi copii cu fe oarele rotunde i îmbujorate vorbind cu o siguran care li s-ar fi potrivit dac ar fi fost de trei ori mai în vârst decât erau. Dar de ascultat i-a ascultat cu mult bun voin . Copiii începur a-i povesti ce se întâmplase acas la ei, întrebar pe conferen iar dac mama i fra ii lor nu muriser cumva de boala descris de el. Conferen iarul le r spunse c moartea li se tr sese pesemne din aceast boal . De alta cu greu putea fi vorba. Dac îns p rin ii lor ar fi tiut ceea ce aflaser copiii lor în acea sear , ca s se poat p zi, dac ei ar fi ars hainele acelei femei str ine, dac ar fi cur at bine odaia i nu ar fi folosit a ternutul în care z cuse nenorocita, to i cei jeli i i mor i de timpuriu ar fi tr it ei oare acum? Conferen iarul le spuse c nimeni nu ar putea dea un r spuns hot rât la o astfel de întrebare. Dup p rerea lui îns , niciunul din cei disp ru i nu s-ar fi îmboln vit dac s-ar fi ap rat de molim la vreme. Copiii ov iau s pun a doua întrebare, care le st tea pe suflet, dar nu se urnir din loc, c ci întrebarea cu pricina avea pentru ei o mare însemn tate. Adev rat era oare c iganca le trimisese, boala din pricin c o ajutaser pe femeia pe care avea aceasta necaz? De ce boala îi lovise numai pe ai lor? Conferen iarul îi încredin a c nu aveau dreptate i c nicio fiin omeneasc nu are puterea s dea altuia o boal în felul acesta. Era vorba de o boal care bântuia toat ara. Ea trunsese mai în toate casele, de i nu f cuse în toate p ile atâtea victime ca în a lor. Copiii mul umir str inului i plecar acas . Au stat pe urm mult de vorb în acea sear . A doua zi s-au dus la administra ia fabricii, dând de veste c nu mai puteau s r mân în slujb acolo. În anul acela nu mai voiau s se duc cu gâ tele la iarb , fiind hot râ i s i caute un rost aiurea. — Unde ave i de gând s v duce i, m i copii? — Ne ducem s -l c ut m pe tat l nostru. De fapt voiau s -i spun celui care-i întrebase c mama i fra ii lor muriser de o boal obi nuit , iar nu din cauza influen ei unei fiin e rele. Le p rea foarte bine c aflaser acest lucru. Datoria lor era acum s spun adev rul i tat lui lor, care era fr mântat poate i azi de felul ciudat cum c zuser atâtea n paste peste ai i. — 352 —
Cei doi copii se duser întâi la mica lor colib de pe b ganul din Smoland, pe care, spre marea lor uimire, nu g sit-o încins de fl ri. Pe urm s-au dus la casa parohial . Acolo au aflat c un om care fusese muncitor la calea ferat îl v zuse pe tat l lor la Malmberget, în fundul Laponiei. Lucrase în min i poate se mai afla acolo, de i asta nu era sigur. Auzind preotul c cei doi copii vor s i caute p rintele, scoase o hart , le ar ce departe era Malmberget i îi pov ui s nu plece la drum. Copiii r spunser îns c ei erau nestr muta i în hot rârea pe care o luaser i c trebuiau s plece cu orice pre s -l caute pe tat l lor. Bietul om plecase de acas , crezând un lucru care nu era de fel adev rat. Datoria lor era s -l g seasc i s -i arate c se în elase. Câ tigaser ceva bani cu nego ul lor, dar nu voiau s -i cheltuiasc pe bilete de tren, ci se hot râser s fac tot drumul pe jos, lucru de care nu s-au c it, c ci au f cut o c torie nespus de frumoas . Înainte de a trece hotarul provinciei Smoland, intrar într-o zi într-o cas neasc s i cumpere câte ceva de-ale gurii. Gospodina s-a întâmplat s fie o femeie vesel i vorb rea . Îi întrebase pe copii cine erau i de unde veneau, iar ei îi spuseser toat povestea lor. — O, Doamne! O, Doamne! se minuna femeia mereu. Copiii au fost pe urm osp ta i cu mâncare bun , f a li se mai cere nicio plat . Dup ce s-au sculat de la mas , ca s mul umeasc gazdei i s plece mai departe, st pâna casei i-a sf tuit s trag în comuna urm toare la fratele ei, spunându-le cum îl cheam i unde st tea cu casa. Copiii – cum s-ar fi putut altfel? – fur foarte bucuro i de aceast propunere. — S -i spune i mult s tate din partea mea i s -i povesti i i lui p ania voastr , a zis femeia. Osa i Mats f cur întocmai, fiind omeni i i la fratele bunei femei cu aceea i bun voin . Dar nu numai atât. Când fur s plece, acesta îi duse cu c ru a lui la o familie dintr-o comun învecinat , unde micii drume i se bucurar de aceea i primire bun . De câte ori plecau dintr-o cas , li se spunea totdeauna: — Oriunde v ve i duce, s povesti i tot ce vi s-a întâmplat. În orice cas se iveau cei doi copii, mai totdeauna se g sea un tuberculos. F s i dea seama, ei colindau ara i spuneau oamenilor cât de primejdioas era boala care se strecurase în minele lor, înv ându-i cum s lupte împotriva ei. Pe vremuri, când ara era bântuit de molima cumplit cu — 353 —
numele de cium , lumea vorbea despre un b iat i o fat care colindau ara i umblau din cas în cas . B iatul avea în mân o grebl . Dac grebla cu ea în fa a unei case, asta însemna c în casa aceea aveau s moart multe fiin e, dar nu toate, c ci grebla are din ii rari i nu putea lua tot în calea ei. Fata avea îns în mân o m tur i dac m tura în fa a unei u i, asta însemna c to i acei care locuiau în casa cu pricina urmau s i dea duhul, ci m tura e o unealt care cur i nu mai las nimic în urma ei. Era un lucru ciudat ca în zilele noastre doi copii s colinde ara din cauza unei boli grele i primejdioase. Ace ti copii nu speriau îns lumea cu grebla i cu m tura, ci spuneau. — Nu ne vom m rgini s grebl m curtea i s m tur m, du umeaua, oameni buni. Vom sp la bine peste tot cu peria i cu punul. Vom p stra cur enie i afar , i în untru, fiind noi în ine cura i. În felul acesta vom birui pân la urm boala. Înmormântarea micului Mats Micul Mats murise. Lucrul p rea de necrezut celor care îl zuser vesel i zglobiu cu câteva ceasuri înainte, dar din p cate era foarte adev rat. Micul Mats murise i urma s fie îngropat. Murise într-o zi dis-de-diminea i singura martor a mor ii lui fusese surioara lui, Osa. — Nu chema pe nimeni, spusese fr iorul cu câteva ceasuri mai înainte de a- i da sufletul, iar Osa îi f cuse voia. Nici nu tii cât de bine îmi pare, Osa drag , c nu mor de boala aceea! Nu- i pare bine i ie? zând c sora lui nu-i d niciun r spuns, b iatul zisese mai departe: — O moarte are omul, dar cel pu in m bucur c nu mor la fel cu mama i cu fra ii no tri. Dac a fi murit la fel cu ei, n-ai fi izbutit niciodat s -l convingi pe tata c mama i ceilal i fr iori au pierit din pricina unei boli obi nuite. Acuma îns ai s vezi c o -l convingi… Dup ce micul Mats a închis ochii pentru vecie, Osa s-a gândit mult la tot ce p ise fr iorul ei în scurta lui via . Avea impresia îndurase toate nenorocirile cu acela i curaj ca i un om matur, cl dit i în elept. Î i aminti apoi de ultimele lui cuvinte. La fel de viteaz fusese totdeauna. Un lucru îi era acum limpede: c micul — 354 —
Mats urma s i doarm somnul de veci în p mânt i trebuia s fie înmormântat cu acelea i onoruri ca i un om mare. i d dea seama c acest lucru nu era prea u or, dar voia s -l fac din tot sufletul. Pentru micul Mats nu trebuia s cru e nicio osteneal . Pe vremea aceea, Osa, p zitoarea de gâ te, se afla departe în Laponia, în marele inut minier care se cheam Malmberget. Un loc ciudat, doar poate c pentru ea era mai bine a a. Pân acolo, ea i micul Mats str tuser codri mari, nesfâr i. Zile întregi la rând nu v zuser nici ogoare, nici case, ci numai câte o sta ie cioas de po talion, ici i colo, pân ce-au ajuns deodat în localitatea Gällivare. Aceasta, cu gara, judec toria, banca, farmacia i hotelul, era situat , la poalele unui munte pe care se mai afla z pad i atunci, în miez de var . Mai toate casele din Gällivare erau noi i bine îngrijite. Dac n-ar fi v zut sus pe munte pete de z pad i n-ar fi b gat de seam c mestecenii nu înverziser înc , celor doi copii nu le-ar fi venit s cread c erau acum h t-departe, în Laponia. Nu acolo trebuiau s -l caute pe tat l lor, ci la Malmberget, ceva mai spre miaz noapte, localitate al rei aspect nu mai era atât de ar tos. De i se tia de mult vreme c lâng Gällivare se afla un câmp mare de minereu de fier, exploatarea lui nu a început a fi f cut decât cu vreo câ iva ani în urm , dup terminarea c ii ferate. Atunci au dat n val acolo deodat câteva mii de oameni. Ace tia au g sit de lucru, dar n-au g sit locuin e. i atunci fiecare i-a înjghebat câte un ad post dup puteri i dup mijloace. Unii i-au cl dit bordeie din bu teni de lemn, iar al ii i-au f cut colibe cu pere ii din l zi goale de dinamit , a ezate unele peste altele ca i mizile. Acum se aflau îns multe case zidite care d deau localit ii o înf are oarecum atr toare i îngrijit . Existau cartiere mari, cu case albe, frumoase. Printre ele se mai z reau locuri cu buturugi i pietre, pe unde fusese înainte p dure. Puteau fi v zute vile mari, pl cute la înf are, ale directorului i ale inginerilor, dar i colibe vârâte parc în p mânt, ciudate, r mase de la începutul a ez rii, când oamenii d duser buzna aici. Localitatea avea drum de fier, lumin electric i antiere de construc ie. Trenurile p trundeau adânc în inima muntelui printrun tunel luminat cu becuri electrice. Pretutindeni domnea o activitate intens , iar trenurile cu minereu plecau din gar unul dup altul. De jur împrejur se întindeau por iuni mari de p mânt pustiu, pe care nu se vedeau nici ogoare, nici case, ci numai laponi — 355 —
care îl cutreierau cu renii lor. Osa se gândea acum dac via a oamenilor de acolo era la fel de aspr i de grea ca i locurile înse i. Unii duceau un trai comod i lini tit, dar ea v zuse pe mul i tr ind în condi ii rele i ciudate. Se gândea apoi c , la sosirea lor la Malmberget, se interesaser de un muncitor cu numele Jon Assarsson i care avea sprâncenele împreunate. De altfel, dup semnul sta caracteristic, oricine î i aducea aminte lesne de el. Copiii putur s afle repede c tat l lor lucrase câ iva ani la Malmberget, dar c acum era plecat undeva la drum. A a avea obiceiul: s o ia razna uneori, când îl cuprindea nelini tea. Nimeni nu tia unde se dusese, îns to i erau siguri c avea s se întoarc peste câteva s pt mâni. i deoarece ei erau copiii lui Jon Assarsson, puteau foarte bine s stea, în a teptarea lui, în coliba în care locuia el. O femeie z rise cheia de la u sub prag i îi b gase pe copii în untru. Nimeni nu se mira c ei veniser acolo i pe nimeni nu p rea s -i uimeasc faptul c tat l lor o lua din loc uneori. Era un lucru destul de obi nuit acolo, ca fiecare s fac ce-l t ia capul. Pentru Osa nu era lucru greu s fac preg tirile de înmormântare. V zuse cu o duminic în urm cum fusese înmormântat un ef de echip de la o min . Fusese dus la biserica din Gällivare cu un car tras de cai, sicriul fiind urmat de un cortegiu lung de mineri. La mormânt cântase un cor i un taraf de utari. Dup înmormântare, to i cei care fuseser la biseric au fost pofti i la comând în cl direa colii. Cam a a ceva voia s fac Osa i pentru micul Mats, fr iorul ei. Se gândise atât de mult la acest lucru, încât parc vedea cu ochii întregul alai de îngrop ciune, dar pe urm pierdu curajul, dându- i seama c nu era în puterea ei s fac a a cum voia. Nu ar fi costat-o prea scump. Cei doi fra i puseser destui bani la o parte pentru ca Osa s -i poat face micului Mats o înmormântare cât mai vrednic de el. Toat greutatea era – lucru pe care ea îl tia destul de bine – c oamenii mari nu vor niciodat s se ia dup un copil. Nu era decât cu un an mai mare decât fratele ei, care p rea atât de mic i de sub irel întins pe lavi a unde- i dormea somnul de veci. Ea îns i nu era de fapt decât o biat copil . Poate c chiar din cauza asta cei mari aveau s se împotriveasc dorin elor ei. Cea dintâi fiin cu care Osa vorbi despre înmormântare fu infirmiera. Sora Hilma venise la colib câteva clipe dup moartea lui Mats i, chiar înainte de a deschide u a, tia c în acel moment — 356 —
soarta nefericitului copil era hot rât . În ajunul acelei zile, dup amiaz , micul Mats umblase prin ni te mine. Apropiindu-se prea mult de un pu în care avusese loc o explozie, bietul copil fusese lovit de câ iva bolovani rostogoli i. Fiind singur, z cuse mult timp pe p mântul gol, în nesim ire, f s fi tiut nimeni de acea past care c zuse asupra lui. În cele din urm , ni te muncitori aflaser de nenorocire într-un chip foarte ciudat. Ei o ineau mor c un spiridu , care nu era mai înalt de-o chioap , se ivise pe marginea pu ului i strigase la dân ii s vin repede în ajutorul micului Mats aflat la gura pu ului, însângerat. S rmanul copil a fost dus repede acas i oblojit, dar era prea târziu. Pierduse prea mult sânge i nu mai putea tr i. Intrând în colib , infirmiera nu se gândea atât la micul Mats, cât la sora lui. „Ce s fac cu s rmana copil ? î i zisese ea. Nimic n-o poate mângâia. Ea observ cu mirare c Osa nici nu plângea, nici nu se ic rea, ci o ajuta foarte lini tit s fac cele necesare. Sora infirmier r sese destul de mirat , dar se l muri când Osa începu s vorbeasc cu aprindere despre înmormântare. — Când cineva i-a petrecut anii vie ii – fie buni, fie r i – cu o fiin ca micul Mats – zise Osa, rostind vorbele cu un ton cam solemn i b trânesc – trebuie s se gândeasc în primul rând i înainte de toate cum s -i cinsteasc memoria, dac e în stare s fac acest lucru. Pe urm are tot timpul s -l jeleasc ! Ea o rug deci pe infirmier s-o ajute pentru a-i face fr iorului ei o înmormântare cum se cuvenea. Nimeni nu o merita mai mult ca el. Infirmiera avea impresia c pentru s rmana copil stingher era un mare noroc c putea s i g seasc o alinare în faptul c se preocupa atât de am nuntele înmormânt rii. Îi f dui deci tot ajutorul, de vreme ce acest lucru avea pentru ea o însemn tate a a de mare. Osa era convins c aproape î i atinsese scopul, deoarece sora Hilma se bucura de mult trecere. În mine, unde aveau loc zilnic explozii, orice muncitor tia c putea s fie lovit în orice clip de un bolovan rostogolit sau de o stânc pr lit , a a c fiecare uta s se aib bine cu infirmiera. De aceea, când sora Hilma i Osa s-au dus în toate p ile la mineri s -i roage s ia parte, în duminica urm toare, la înmormântarea micului Mats, mai nimeni nu le-a refuzat. — Venim cu drag inim , dac ne roag sora, ziser ei. Infirmiera tocmi de asemenea fanfara i corul care aveau s — 357 —
cânte la înmormântare. Nu ceru îns învoire s fie pus la dispozi ie cl direa colii. Fiind cald înc i vreme statornic de var , fu hot rât ca cei care luaser parte la înmormântare s fie pofti i la comând în aer liber. Fur împrumutate scaune i mese, iar paharele i farfuriile fur luate de la ni te pr lii. So iile câtorva mineri, care mai aveau prin l zi unele lucruri nefolositoare prin acele locuri pustii, scoaser din ele, de hatârul infirmierei, câteva fe e de mas pentru comând. Au fost comanda i apoi pesme i i covrigi la un brutar din Boden. Bomboanele albe i negre au fost comandate la un cofetar din Luleo65. Preg tirile f cute de Osa pentru înmormântarea fr iorului ei stârnir vâlv în toat localitatea Malmberget. În cele din urm afl despre ele chiar i directorul minelor. Acesta, auzind c cincizeci de mineri urmau s ia parte la înmormântarea unui ie el de doisprezece ani, care, dup toate, pe cât tia el, nu fusese decât un cer etor pribeag, fu de p rere c a a ceva era o nebunie curat . Ba, dup toate, muzic i comând, crengi de brad pe mormânt i bomboane de la Luleo! — E p cat s-o l m pe s rmana copil s i risipeasc banii pe astfel de lucruri, zise el. Oamenii cu scaun la cap nu trebuie s se potriveasc ideilor unui copil. V face i cu to ii de râsul lumii. Directorul nu era nici sup rat, nici mânios. Vorbea foarte lini tit i o rug pe sora Hilma s fac în a a fel încât s nu mai vin la înmormântare nici muzican ii, nici cei cincizeci de mineri. Era de-ajuns s fie de fa nou sau zece persoane. Infirmiera nu îndr zni s -l contrazic pe director… La urma urmei, prea se f cea caz de un b iat cer etor… Numai mila de s rmana lui sor o cuse s i piard judecata. Infirmiera plec de la vila directorului s -i spun lui Osa c nu putea s fac tot ce dorea ea, de i o durea inima tiind ce însemna pentru biata copil acea înmormântare. Pe drum se întâlni cu ni te so ii de mineri c rora le povesti necazul ei. Era, fire te, p cat de biata fat , dar nici nu se putea admite ca un copil s fac tot ce-i trece prin cap. Cel mai cuminte lucru era s se renun e la tot ce se pusese la cale. Nevestele plecar apoi fiecare la treburile lor i spuser povestea mai departe, altora. i vestea ajunse astfel la toate minele, cum c nu avea s se mai fac o înmormântare cu alai micului Mats. To i 65
Luleo – (pron. lü’le-o’) ora
i port la gura râului Lule. — 358 —
se gr bir s recunoasc asta ca cea mai cuminte i mai în eleapt solu ie. O singur fiin în toat localitatea Malmberget era de alt rere, i anume Osa. Infirmiera avusese în adev r de furc cu ea. Osa nu plânsese i nu se v ietase, dar nici nu voia s se lase. Ea spunea c de vreme ce nu-i ceruse directorului niciun ajutor, acesta nu avea dreptul s se amestece în treburile ei. Nici n-o putea opri s i înmormânteze fratele cum voia ea. Abia dup ce afl de la câteva femei c nu vor veni la înmormântare, fiindc directorul era împotriv , în elese Osa c avea nevoie de încuviin area lui. Ea t cu o clip i apoi se ridic repede. — Unde vrei s te duci? o întreb infirmiera. — M duc s stau de vorb cu directorul, r spunse Osa. — Nu cumva crezi c-o s se ia dup tine? ziser femeile. — M duc, c ci asta e dorin a micului Mats, le r spunse Osa. Directorul nu tie pesemne ce fel de om a fost el i nici nu m mir, ci n-a avut de unde s afle acest lucru. Osa se duse apoi la director. Dup cum e lesne de în eles, p rea de necrezut ca un copil s încerce s -l conving pe director, omul cel mai puternic din Malmberget, s revin asupra unei hot râri. Atât infirmiera, cât i celelalte femei o urm rir pe Osa la mic distan , s vad dac avea curajul s mearg pân la cap t. Fata p ea pe drum. Era serioas i demn . În cap avea un testemel negru de m tase, mo tenit de la maic -sa, într-o mân inea o batist f cut sul, iar în cealalt un co cu juc rii de lemn cute de micul Mats. Copiii care se jucau pe drum, v zând-o mergând a a, o întâmpinar strigând: — Unde te duci, Osa? Unde te duci? Osa nu le r spunse îns . Nici m car nu le auzi glasul, î i vedea de drum înainte. Iar dac acei copii o întrebar din nou, inânduse scai dup ea, femeile din urma ei îi luar în bra e i-i oprir s-o mai tulbure. — L sa i-o în pace! le ziser ele. Se duce la director s -l roage -i dea voie s fac o înmormântare frumoas fratelui ei, micul Mats. Se îngrozir atunci i copiii de curajul ei, iar câ iva dintre ei se luar dup ea s vad cu ce se va alege de pe urma discu iei cu directorul. — 359 —
Astea se petreceau pe la ora ase dup -amiaz , când înceteaz lucrul în mine. Dup ce Osa str tu o bucat de drum, îi ie ir în cale câteva sute de muncitori care înaintau cu pa i mari, gr bi i. De altfel, ei nu se uitau nici la dreapta, nici la stânga când se întorceau acas de la lucru. Întâlnind-o îns pe Osa, câ iva din ei pricepur c se petrece ceva neobi nuit i o întrebar ce era la mijloc. Osa nu le d du niciun r spuns. Ceilal i copii, care mergeau în urma ei, o d dur îns de gol, strigând în gura mare unde avea de gând s se duc . Dac auzir asta, câ iva muncitori fur de rere c fata avea curaj, nu glum , i se luar dup ea s vad rezultatul. Osa intr în cl direa administra iei, unde directorul lucra de obicei pân la acea vreme. Ajungând în vestibul, u a de la birou se deschise i în pragul ei se ivi directorul cu p ria în cap i cu bastonul în mân , gata s plece acas . — Cu cine ai treab ? o întreb el pe feti , v zând-o a a de grav , cu testemelul de m tase i cu batista f cut sul în mân . — Vreau s vorbesc cu domnul director, personal, r spunse ea. — Da? Bine. Hai, intr ! zise directorul, întorcându-se în biroul u. El l u a deschis în credin a c fata n-avea multe lucruri de spus. Cei care se luaser dup ea i a teptau acum în vestibul sau pe scar , putur astfel auzi tot ce se vorbea în untru. Intrând în birou, Osa î i potrivi mai întâi rochi a pe trup, î i trase testemenul de pe cap i se uit la director cu ochii ei rotunzi de copil a c ror privire serioas i cinstit nu se putea s nu înduio eze pe cineva. — Vreau s v spun cum a murit fr iorul meu, micul Mats, zise ea cu glas tremur tor, f s mai poat continua. Directorul în elese atunci cu cine avea de-a face. — Aha! Tu e ti, va s zic , fata care vrea s fac o înmormântare cu mare alai? zise el cu glas binevoitor. P i, sa renun i la gândul t u, feti o! Te-ar costa prea mul i bani. Dac tiam dinainte povestea asta, n-a fi îng duit s se fac atâtea preg tiri. Chipul feti ei tres ri atunci i directorul crezu c va începe s plâng , dar ea zise doar atât: — V rog s -mi da i voie s v spun cine a fost fratele meu. iapoi s hot râ i… — Bine, bine, tiu doar toat povestea voastr … r spunse directorul cu tonul s u obi nuit. S nu crezi c nu-mi este mil de — 360 —
tine. Nu- i vreau decât binele, feti o! Osa î i lu atunci o pozi ie i mai dreapt i zise cu glas tare, spicat: — De la vârsta de nou ani, micul Mats a r mas f tat i f mam , domnule director, a a c a trebuit s i câ tige singur plinea, ca un om mare. S-a socotit prea destoinic, ca s nu umble pe la casele oamenilor i s cer easc un blid de mâncare i n-a vrut s primeasc de la nimeni ceva f plat . Ba spunea chiar c nu-i ade bine unui b rbat s cear de poman . Niciodat n-a cut risip , iar banii nu-i pitea, s -i aib numai pentru el, ci mi-i dea mie pe to i. A lucrat i la câmp ca p zitor de gâ te i a fost totdeauna harnic ca un om mare. ranii din Scania îi încredin au sume mari, când aveau de trimis bani undeva, tiind c puteau s aib toat încrederea în el. Se poate spune deci, pe bun dreptate, micul Mats n-a fost un simplu copil, c ci sunt doar mul i oameni mari care… Directorul se uita în p mânt i nici un mu chi nu se clintea pe fa a sa. Osa t cu atunci, convins c vorbele ei n-aveau nicio înrâurire asupra lui. Când era acas numai cu gândurile care nu-i deau pace, credea c o s aib atâtea lucruri de povestit despre fr iorul ei, dar acum i se p rea c avea prea pu ine lucruri de istorisit. Cum putea ea s -l fac pe director s în eleag c micul Mats merita s fie înmormântat cu aceea i cinste ca i un om mare? — Toate cheltuielile de înmormântare r mân pe socoteala mea… zise ea mai departe, dup care t cu iar i. Directorul î i ridic atunci capul i se uit drept în ochii copitei. Se gândi c aceast fat î i pierduse c minul, p rin ii i fra ii, dar sese neînfrânt , f duind s ajung cândva o femeie demn i de isprav . Se temea s n-o doboare povara pe care trebuia s-o suporte, dac ar mai fi ad ugat ceva la ea. Î i d du seama atunci ce o f cuse pe Osa s vin s stea de vorb cu el. Îl iubise pe acel fr ior mai mult ca pe orice. O astfel de dragoste nu merit s fie întâmpinat cu un refuz. — Bine, copil , f cum vrei tu, zise directorul.
ÎN
ARA LAPONILOR — 361 —
Se f cuse înmormântarea. To i cei care luaser parte la ea se duseser pe la casele lor. Osa, r mas singur în coliba tat lui ei, încuiase u a, ca s se poat gândi lini tit la fratele ei, care plecase pe calea f întoarcere, pe cea lume. Î i aminti de tot ce spusese i f cuse micul Mats. Erau atât de multe lucruri, încât nu mai avu timp s se culce, luându-i toat seara i o bun partea din noapte. Cu cât se gândea mai mult la fr iorul ei, cu atât în elegea mai bine c avea s -i vin tare greu s tr iasc f el. În cele din urm î i lipi fruntea de mas i începu s plâng amarnic. — Ce m voi face f el! suspin ea. Era acum noaptea târziu. Osa avusese o zi obositoare i nu e de mirare c somnul o prinse repede, de cum puse capul jos. Nici nu e de mirare c l-a visat apoi tocmai pe cel la care se gândise mereu. i în visul ei se f cea c micul Mats intrase în od a ei. — Hai, Osa drag , du-te i caut -l pe tata! îi zicea el. — Cum s -l caut, dac nu tiu unde e? i-ar fi r spuns ea. — De asta s nu- i pese, a zis atunci micul Mats, vesel i sprinten ca de obicei. Î i trimit eu pe cineva care s te ajute! Pe când visa ce-i spunea fratele ei, Osa auzi b tând la u . tea cineva în adev r. Nu mai era vis. Fata dormea îns a a de adânc, încât nu putea s i dea seama ce era adev rat i ce era închipuire. Când se duse s deschid u a, î i zise în sinea ei: „De bun seam c vine cel pe care micul Mats mi-a f duit -l va trimite la mine.” Dac în pragul u ii s-ar fi ivit sora Hilma sau alt fiin omeneasc , fata ar fi priceput numaidecât c nu mai era vorba de un vis. Cel care b tuse la u era îns un spiridu mic, nu mai mare decât o chioap . De i în puterea nop ii, era lumin ca ziua i Osa putu s vad c în fa a ei se afla acela i pitic pe care ea i fratele ei îl întâlniser de câteva ori de când cutreierau ara. Atunci se speriase de el i desigur c s-ar fi speriat i acum, dac ar fi fost treaz de-a binelea. Spre norocul ei, visa înc , a a c r mase lini tit . „A teptam s vin cel pe care urma s -l trimit micul Mats la mine, ca s -mi ajute s -l g sesc pe tata”, se gândi ea. Osa nu se în ela, c ci piticul venise tocmai ca s vorbeasc cu Osa despre tat l ei. V zând c fetei nu-i era team de el, îi spuse în pu ine cuvinte unde se afla tat l ei i cum putea s ajung acolo. *** — 362 —
Pe malul stâng al micului lac Luossajaure, câteva mile la nord de Malmberget, se afla o tab de laponi. La marginea de miaz zi a lacului se în a un munte cu numele de Kirunavara, despre care se spunea c era alc tuit aproape numai din minereu de fier. Pe latura de nord-est a lacului era alt munte, Luossavara, de asemenea bogat în fier. Spre ace ti mun i se construia calea ferat dinspre Gällivare, iar în apropiere de Kirunavara se cl dea o gar , un hotel pentru drume i, precum i un mare num r de locuin e pentru to i muncitorii i inginerii care urmau s se stabileasc în partea locului, dup darea în exploatare a minereului de fier. Un adev rat or el se ridica în acel inut îndep rtat de la nord, în care mestecenii pitici nu înfrunzeau decât în toiul verii. La apus de lac, terenul era gol i deschis. Pe el se a ezaser , dup cum s-a ar tat, câteva familii de laponi. Ace tia veniser acolo cu câteva luni în urm i nu le trebuise mult vreme s i rânduiasc s la urile. Nu avuseser nevoie nici s dinamiteze stânci, nici s zideasc , spre a- i face temelii bune i s toase. Dup ce- i aleseser locuri uscate i mai potrivite lâng lac, le fusese de-ajuns s taie ni te s lcii i s netezeasc terenul pe ici pe colo, ca s i fac rost de locuri de cas . Nici nu avuseser nevoie s ciopleasc lemne zile întregi, ca s i ridice ziduri trainice de lemn, dup cum nu avuseser nevoie s înal e acoperi uri, s c ptu easc pere ii cu scânduri, s pun ferestre, i i broa te la ele. Nu f cuser altceva decât s înfig ni te be e de cort în p mânt i s a tearn o pânz deasupra lor. i cu asta, locuin ele erau gata. De mobilat, nici pomeneal . Tot ce avuseser de f cut fusese s a tearn pe jos crengi de brad i câteva piei, precum i s atârne de un lan ag at în vârful betelor de cort o oal , în care urmau s i fiarb carnea de ren. Coloni tii din partea r ritean a lacului, care treb luiau de zor s i termine casele înainte de venirea iernii cumplite, se mirau de laponi, care pribegiser veacuri întregi de-a rândul pe în imile nordului, f s fi sim it nevoia de a se ap ra de ger i de vijelie cu altceva decât cu ni te simple corturi. Iar laponii se mirau de coloni tii care munceau din greu f r gaz, pe cât vreme ei naveau nevoie decât de câ iva reni i de un cort ca s poat tr i. Într-o dup -amiaz din luna iulie plouase stra nic în regiunea lacului Luossajaure. Laponii, care de altfel nu prea st teau la umbr în timpul verii, se strecuraser to i într-un cort i începuser s bea cafea în jurul focului. Pe când st teau a a la taifas, în dreptul taberei lor acost o — 363 —
barc venit dinspre Kiruna. Din ea coborî un muncitor i o fat ca de treisprezece ani. Câinii laponilor se n pustir , h ind asupra lor, iar unul din laponi î i i i capul prin deschiz tura cortului, s vad ce se întâmplase. Îi p ru bine când îl v zu pe cel care venise. Era un prieten bun al laponilor, simpatic i vorb re , care tia limba lor. Laponul îl chem s intre în cort. — Ai venit la anc, Söderberg, zise el. Ibricul de cafea e pe jar. Nimeni nu se poate apuca de o treab pe vremea asta ploioasa. Vino i ne spune ce mai este nou. Söderberg se târî pân la ei. Cu mult greutate, mai cu glume, mai cu râsete, i se f cu loc, lui i fetei, în cortul cel mic, care i a a era ticsit de oameni. Muncitorul începu s vorbeasc îndat cu gazda în graiul lor. Fata care venise cu el nu în elegea nicio iot din ce spuneau ceilal i. St tea mut ca un pe te i se uita mirat când la oala i la ibricul de cafea, când la foc i la fum, când la laponi i la femeile lor, când la copii i la câini, când la pere i i pe jos, când la ce tile de cafea i la ciubuce, când la str chinile pestri e ale celor din cort i la uneltele lor sculptate. Era ceva cu totul nou pentru ea. Nimic nu avea înf area lucrurilor cu care era obi nuit . Deodat îns nu se mai uit la nimic i puse ochii în p mânt, întrucât observase c toat lumea o privea. Pesemne c Söderberg le spusese povestea ei, c ci atât b rba ii, cât i femeile î i scoaser ciubucele din gur i se uitar int la ea. Unul din laponi, care st tea lâng fat , o b tu pe umeri, d du din cap i zise în limba suedez : — Bine! Foarte bine! O femeie lapon umplu o cea de cafea i i-o oferi, iar un iat lapon, cam de vârsta ei, se târî printre cei a eza i pe jos i veni aproape de ea, nef când altceva decât s-o priveasc mereu. Fata pricepu c Söderberg povestea laponilor despre înmormântarea frumoas pe care o f cuse fratelui ei, micului Mats. Ar fi dorit îns ca el s fi vorbit, mai pu in despre ea i, în schimb, s -i fi întrebat pe laponi dac tiau ceva despre tat l ei. Spiridu ul îi spusese c el se afla la laponii a eza i în tab la apus de lacul Luossajaure, iar fata urma s plece cu un tren de balast, c ci trenuri obi nuite nu mergeau înc pe acea cale, ca s -l poat c uta. Toat lumea, atât muncitorii, cât i efii de echip , o ajutaser fiecare cum putuse, iar un inginer de la Kiruna îl trimisese pe Söderberg, care cuno tea graiul laponilor, s treac — 364 —
lacul cu fata, ca s întrebe de tat l ei. Osa sperase c -l va g si acolo în cort. Se uitase lung la cei aduna i acolo, dar to i erau laponi. Ea constat c , pe m sur ce vorbeau, laponii i Söderberg erau din ce în ce mai gravi. În afar de asta, laponii d deau din cap i i cioc neau fruntea cu degetele, ca i cum ar fi vorbit despre un om care nu era în toate min ile. Cuprins de nelini te, nu mai putu rezista s tac i s a tepte, ci îl întreb pe Söderberg dac laponii tiau ceva despre tat l ei. — Spune c e dus la pescuit, r spunse muncitorul. Nu tiu dac se întoarce la tab pân disear . Îns , cum s-o îndrepta vremea, se va duce unul din ei s -l cheme. Pe urm se întoarse iar spre laponi i vorbi cu ei mai departe. Nu voia s -i dea prilej fetei s -l mai întrebe ceva despre Jon Assarsson. *** Era o diminea minunat . Însu i Ola Serka, laponul cel mai de seam de la acea tab , spusese c se va duce s -l caute pe tat l fetei. Nu se gr bea îns , ci st tea ghemuit în fa a cortului. Se gândea la Jon Assarsson i î i f cea planul cum s -i dea de veste venise s -l caute fata lui. Trebuia s procedeze în a a fel, încât nu-l sperie pe Jon Assarsson i s -l fac s fug . Era o f ptur ciudat , care avea groaz de copii. Spunea de obicei c vederea copiilor îi întuneca mintea, a a c nu-i putea suferi. În timp ce Ola Serka st tea a a s chibzuiasc , Osa i Aslak, iatul lapon care se uitase mult la ea în seara din ajun, st teau de vorb în fa a cortului. Aslak umblase la coal i vorbea limba suedez . El îi povestea fetei despre via a laponilor, încredin ând-o tr iau mai bine decât alte neamuri de oameni. Osa credea c ei duc o via îngrozitoare, lucru pe care i-l spuse b iatului. — Habar n-ai zise Aslak. Dac vei sta numai o s pt mân la noi, o s te convingi c suntem ferici i. — Dac a sta o s pt mân la voi, m-ar în bu i fumul de aici din cort, zise Osa. — Nu spune vorba asta, zise b iatul. Nu tii nimic despre noi. Am s i povestesc ceva, ca s i dai seama c , stând mai mult vreme în mijlocul nostru, te-ai sim i cu atât mai bine. Aslak începu apoi s -i istoriseasc fetei cum era pe vremea când ara fusese bântuit de boala numit moartea-neagr . Nu tia dac bântuise sus de tot, în Laponia propriu-zis , unde se aflau ei — 365 —
acum, dar în provincia Jämtland f cuse atâta pr d, încât laponii care tr iau acolo în p duri i în v unile mun ilor muriser to i, afar de un b iat de cincisprezece ani, iar dintre suedezii ce tr iau în v ile râurilor nu mai r sese decât o fat , tot de cincisprezece ani. iatul i fata pribegiser o iarn întreag prin coclaurii pustii în c utare de oameni, iar în prim var s-au întâlnit unul cu altul, povesti Aslak mai departe. Atunci fata suedez l-a rugat pe b iatul lapon s mearg cu ea spre miaz zi, ca s ajung la oamenii din neamul ei. Nu voia s mai r mân în Jämtland, unde nu erau decât ferme pustii. — Eu te duc unde vrei – i-a spus b iatul – îns numai la iarn . Acum e prim var i renii se urc sus la munte spre apus, iar tu tii c noi, cei din neamul laponilor, trebuie s mergem încotro se duc renii no tri. Fata suedez era copila unor p rin i înst ri i. Fusese deprins tr iasc în cas cu acoperi , s doarm în pat i s m nânce la mese. Avea credin a c cei care dorm sub cerul liber sunt foarte nenoroci i. Se temea totu i s se întoarc la ferma ei p rinteasc , unde toat lumea murise. — Ia-m atunci cu tine la munte – i-a spus ea b iatului – ca s nu r mân singur aici, f s aud vreun glas omenesc! iatul s-a învoit bucuros i astfel fata a mers împreun cu el. Turma lor de reni era dornic de p unea gras de la munte i str tea în fiecare zi cale lung , nu glum . Vreme de ridicat cort nu era. Trebuia s te trânte ti pe jos i s te culci pe z pad cât timp st teau renii la p scut. Animalele sim eau vântul de la miaz zi care le scutura blana i tiau c peste câteva zile el va tura z pada de pe povârni urile mun ilor. B iatul i fata erau nevoi i s -i urmeze prin z pada care începuse a se topi i peste ghe urile tr toare i periculoase. Dup ce au ajuns destul de sus la munte, unde înceta p durea de brazi i începeau s apar mestecenii pitici, s-au odihnit câteva s pt mâni, a teptând s se topeasc z pada de pe culmile mun ilor. Pe urm s-au dus acolo. Fata se plângea de traiul pe care-l ducea i spunea de multe ori c ar fi vrut s coboare iar devale. Totu i îl urma pe b iat mai departe, de team s nu r mân singur , f un suflet de om lâng ea. Dup ce au ajuns pe culmea muntelui, b iatul a ridicat fetei un cort pe un loc frumos i înverzit, aplecat spre un râu de munte. Apropiindu-se seara, a prins femeiu tile renilor cu arcanul, le-a — 366 —
muls i i-a dat fetei lapte s bea. A scos pe urm pastrama i brânz de ren, pe care neamurile lui le p straser acolo pe munte înc din vara trecut . Fata se plângea îns mereu i tot nu era mul umit . Nu voia s m nânce pastram i brânz , nici s bea lapte. Nu se putea obi nui s stea ghemuit sub cort ori s doarm jos, pe un a ternut dintr-o piele de ren i din câteva crengi. Feciorul de muntean râdea îns de jalea ei i o trat mai departe cu aceea i bun tate. Peste câteva zile, fata veni la b iat, în timp ce acesta mulgea femeiu tile renilor i-l rug s-o lase s -i dea o mân de ajutor. Ba chiar î i lu sarcina s aprind focul sub oala în care se fierbea carnea de ren, s aduc ap i s fac brânz . A urmat apoi o perioad pl cut pentru amândoi. Vremea era c lduroas i hrana or de g sit. Se duceau împreun s întind curse de prins pas ri, prindeau p str vi cu undi a, unde era apa iute i culegeau mure. La sfâr itul verii coborâr de la munte pân ce ajunser la hotarul dintre p durile de conifere i cele de copaci cu frunze, unde î i instalar o tab nou . Era acum vremea de t iere a animalelor, a a c aveau toat ziua mult de lucru, dar i aprovizionarea cu merinde era mult mai u oar decât în timpul verii. Când a venit z pada i lacurile au început s prind ghea , s-au mutat mai spre r rit, în p durile dese de brazi. Dup ce au ridicat un cort i acolo, au început s se ocupe cu treburile de iarn . B iatul o înv a pe fat s r suceasc fire din tendoane de ren, s arg seasc piei, s coas haine i înc minte de piele, s fac piepteni i unelte din coarne de ren, s mearg pe schiuri i în sanie tras de reni. Dup ce a trecut gerul iernii i soarele a început s lumineze aproape toat ziua, b iatul i-a spus fetei c putea s mearg acum cu ea spre miaz zi, ca s i g seasc oameni de neamul ei. Fata la privit atunci cu mirare. — De ce vrei s m trimi i de aici? a zis ea. Vrei s r mâi singur cu renii t i? — Ba mi se pare c ie i-e dor de singur tate, i-a întors-o iatul. — E aproape un an de când duc via de lapon, a r spuns fata. Nu m pot întoarce la oamenii mei s tr iesc în case strâmte, dup ce-am umblat în libertate pe mun i i prin p duri. Nu m alunga i las -m s stau aici. Felul vostru de via e mai bun decât al nostru. — 367 —
Fata a r mas cu b iatul toat via a i nu i-a mai fost dor niciodat de v ile ei. Iar tu, Osa, dac ai r mâne aici numai o lun de zile, nu te-ai mai desp i de noi. Cu aceste cuvinte, b iatul lapon Aslak i-a încheiat povestea. În aceea i clip , taic -s u, Ola Serka, i-a scos pipa din gur i s-a ridicat de jos. B trânul Ola în elegea limba suedez mai bine decât credeau al ii c-o în elege i prinsese tâlcul celor spuse de fiul s u. Cât timp îl ascultase, înv ase cum s -l ia pe Jon Assarsson pe departe, ca s -i spun c venise s -l caute fata lui. *** Ola Serka coborî la lacul Luossajaure i merse o bucat bun pe malul acestuia pân ce d du peste un om care edea pe un bolovan i pescuia cu undi a. Pescarul era c runt i gârbovit. Avea ochii obosi i i în toat f ptura lui se v dea o lips de interes fa de lumea din jur i un soi de resemnare. Parc purta o povar prea grea pentru el ori se gândea la lucruri pe care încercase s le fac , s fi izbutit s le realizeze, i era dezam git. — Ai mult noroc la pescuit, Jon, de vreme ce ai stat toat noaptea cu undi a-n mân , zise munteanul în limba lapon , apropiindu-se de pescar. Acesta tres ri i î i ridic privirea spre el. Nada din cârligul undi ei se terminase i lâng el nu se vedea nici urm de pe te prins. Se gr bi s înfig alt nad i arunc undi a din nou. În st timp, munteanul se trântise pe iarb lâng el. — A vrea s i spun ceva, zise Ola. Dup cum tii, anul trecut mi-a murit o fat , a c rei lips am sim it-o to i ai casei. — Da, da, tiu, zise pescarul întunecându-se la fa , ca i cum nu i-ar fi pl cut s -i aduc cineva aminte de un copil care- i duse sfâr itul. Vorbea bine graiul lapon, a a c -i r spunse f greutate, dar scurt, cum avea obiceiul. — Omul îns nu trebuie s i distrug via a din cauza sup rii, zise laponul, parc dând drumul unor gânduri care-l munceau. — P i da, a a e! f cu pescarul. — A a c m-am gândit s aduc în cas alt fat . Ce zici? M-am gândit bine? — Bine, bine, s-o aduci. Vorba e: ce fel de fat , Ola? — P i s i spun ce tiu despre ea, zise Ola, povestindu-i apoi pescarului c pe la sânziene veniser la Malmberget doi copii — 368 —
str ini, un b iat i o fat , ca s -l caute pe tat l lor. Acesta fiind îns plecat undeva de acolo, copiii au stat s -l a tepte. În timpul tept rii îns , b iatul murise în urma unei explozii într-o min , iar fata voise s -i fac o înmormântare cu mare alai. Ola descrise apoi foarte frumos cum feti a aceea s rman înduplecase pe to i oamenii s-o ajute i c avusese atâta curaj, încât se dusese chiar stea de vorb cu directorul. — Aia e fata pe care vrei s-o aduci la tine în cort, Ola? întreb pescarul. — Da, r spunse laponul. Când am auzit povestea asta, am început to i s plângem. Ce ne-am zis? O sor a a de bun o s fie i o fiic bun i n-am face r u s-o lu m la noi. Poza nils22 [P433] Pescarul t cu câteva clipe; se putea vedea c vorbea mai departe numai ca s -i fac pl cere prietenului s u lapon. — E din neamul t u fata aia? — Da’ de unde! Nu-i din neam de laponi, r spunse Ola. — O fi poate fala vreunui colonist, deprins cu viata de aici, de la nord… — Dimpotriv , e tocmai din p ile de jos ale rii, zise Ola cu un aer care voia s spun c lucrul acesta nu avea nicio importan deosebit . Pescarul era îns tot mai curios. — Nu cred c-ai s-o po i lua, zise el. N-o s poat sta iarna în cort, dac n-a fost crescut a a. — Dar în cort o s aib p rin i i fra i buni, st rui Ola Serka cu înc ânare. E mai r u s fii singur, decât s degeri de frig. Pescarul p rea îns din cei în ce mai hot rât s z rniceasc inten ia laponului. — Parc spuneai c fata avea un tat la Malmberget? — Avea, dar tat l acela e mort, r spunse laponul scurt. — E ti sigur c e mort, Ola? — Ce rost are întrebarea asta? r spunse laponul în sil . Eu un lucru vreau s tiu: dac fata i fratele ei ar fi avut un tat în via , ar mai fi avut oare ei nevoie s pribegeasc singuri prin ar ? Ar fi avut oare nevoie copiii aceia s i câ tige singuri pâinea zilnic , dac ar fi tr it tat l lor? i s-ar mai fi dus oare fata singur la director, dac l-ar fi avut pe taic -su lâng ea? Credin a fetei e el tr ie te, dar eu zic c-a murit. — 369 —
Omul cu ochii obosi i se întoarse spre Ola. — Cum o cheam pe feti , Ola? Munteanul se gândi câteva clipe. — Iaca z u, nu-mi aduc aminte. Am s-o întreb. — Ai s-o-ntrebi? A i venit aici? — E sus, în cort la mine. — Cum, Ola! Ai adus-o la tine, f s tii ce-ar zice tat l ei? — Ce-mi pas mie de tat l ei? Dac n-a murit, e un om care nu vrea s tie de copila lui. S fie bucuros c -i poart altul de grij . Pescarul arunc undi a cât colo i se scul de jos. C tase parc o alt via . — Eu cred c tat l fetei nu-i un om ca to i oamenii, zise mai departe laponul. O fi un om muncit de gânduri negre, care nu- i poate vedea de treburile lui. Fata n-are nevoie de un astfel de tat . În timp ce Ola continua s vorbeasc , pescarul sui malul, voind s-o porneasc la drum. — Unde vrei s te duci? întreb laponul. — M duc s i v d fata adoptiv , Ola! — Bine, zise laponul. Hai cu mine s-o vezi! Sunt sigur c-o s spui c am g sit o fiic bun . Suedezul porni la drum cu pa i atât de repezi, încât laponul abia se putea ine dup el. Dup câteva clipe, Ola îi zise prietenului s u: — Uite c mi-am adus aminte! Pe fata pe care vreau s-o adopt o cheam Osa Jonsdotter. Cel lalt î i iu i i mai mult mersul, iar b trânul Ola Serka era atât de mul umit, c -i venea s râd cu hohote. Când ajunse aproape de corturi, Ola mai spuse câteva cuvinte: — Fata a venit aici la laponi ca s -l caute pe tat l ei, iar nu ca devin fiica mea adoptiv . Dac nu-l va g si îns , atunci va mâne la mine. Suedezul gr bi iar la drum. „Parc i-ar fi team , când îl amenin c voi lua fata la noi, la laponi”, î i zise Ola în sinea lui. La înapoiere, omul de la Kiruna care o adusese pe Osa la tab ra laponilor avea lâng el dou fiin e, ce st teau lipite una de alta la cap tul b rcii, ca i cum n-ar mai fi vrut s se despart niciodat . Era Jon Assarsson i fiica sa. Niciunul din ei nu mai sem na cu cel care fusese cu câteva ceasuri mai înainte, c ci Jon Assarsson rea mai pu in gârbov i obosit, iar în ochi avea o privire mai vie, — 370 —
mai limpede, ca i cum ar fi c tat r spuns la o întrebare ce îl chinuise mult vreme. Osa nu mai p rea s fie fata în eleapt i prev toare de pân atunci, c ci sim ea c avea acum un reaz m pe care putea s se sprijine la nevoie, ca i cum ar fi fost iar i o copil .
SPRE MIAZ ZI, SPRE MIAZ ZI! Prima zi de c
torie Sâmb
, 1 octombrie
pârstoc str tea v zduhul plin de nori pe spinarea gâscanului alb. Treizeci i una de gâ te s lbatice zburau cu repeziciune, în forma ie regulat , spre miaz zi. Penele lor frem tau i mul imea de aripi biciuia aerul cu un vâjâit care f cea ca niciuna din p ri s nu- i mai recunoasc glasul. În fruntea cârdului se afla Akka de la Kebnekajse, iar imediat în urma ei zburau Yksi i Kaksi, Kolme i Neljä, Viisi i Kuusi i gâscanul Martin cu Dunfin. Cei ase boboci care înso iser cârdul în toamna trecut îl p siser , ca s aib grij singuri de ei. În locul lor gâ tele b trâne duceau cu ele al i dou zeci i doi de boboci, care crescuser în timpul verii în valea de la munte. Unsprezece zburau la dreapta i unsprezece la stânga, silindu-se s p streze distan e egale între ei, la fel ca gâ tele cele mari. Bie ii boboci nu mai f cuser pân atunci un drum lung, a a c la început le-a venit greu s zboare cu iu eala gâ telor mari. — Akka de la Kebnekajse! Akka de la Kebnekajse! strigau ei cu glas jalnic. — Ce s-a întâmplat? întreba conduc toarea stolului. — Aripile noastre au obosit! Aripile noastre au obosit! strigau bobocii. — Cu cât ve i rezista mai mult, cu atât mai bine ve i merge, le spundea Akka, f a încetini mersul, ci continuându-l cu aceea i iu eal . Se pare c avusese toat dreptatea, c ci bobocii, dup câteva ceasuri de zbor, nu se mai plângeau de oboseal . În vale, fuseser deprin i s m nânce toat ziua, a a c nu trecu mult i începur a da semne de foame. — 371 —
— Akka! Akka! Akka de la Kebnekajse! strigau bobocii cu jale. — Ce s-a întâmplat cu voi? — Suntem tare fl mânzi i nu mai avem putere s zbur m. — Gâ tele s lbatice trebuie s ne-nve e s m nânce aer i s soarb vânt, r spunse Akka, dar nu se opri, ci zbur mai departe. Se pare c bobocii se înv ar curând s se hr neasc cu aer i cu vânt, deoarece, dup câtva timp de zbor, nu se mai plângea niciunul de foame. Cârdul de gâ te s lbatice se afla deasupra mun ilor, iar cele b trâne strigau tare cum se chemau toate piscurile peste care treceau, ca s tie i bobocii numele lor. Acestea îns , dac auzir mereu: „Aici e Porsotjokko, sta e Sarjektjokko, la e Sulitelma”, î i pierdur iar i r bdarea. — Akka, Akka, Akka! strigar ei cu toat puterea. — Ce s-a mai întâmplat iar? întreb conduc toarea cârdului. — Nu putem s inem minte atâtea nume! r spunser bobocii. Nu putem s inem minte atâtea nume! — Ba s v intre-n cap i s ine i minte cât mai multe! le spunse Akka, spunându-le mai departe numele altor piscuri. pârstoc î i zise c gâ tele s lbatice erau acum în drum spre miaz zi, c ci ninsoarea îmbel ugat albise p mântul cât vedea cu ochii. E drept c în ultima vreme o duseser cam prost cu frigul sus la munte. Ploaia, vijelia i cea a se ineau lan , una dup alta; chiar dac cerul se înseninase din când în când, vremea se r cea întruna. Boabele i bure ii cu care se hr nise b iatul în timpul verii degeraser sau putreziser , a a c în cele din urm fusese nevoit s m nânce pe te crud, hran cu care nu se împ ca deloc. Zilele se scurtaser . Serile erau lungi, iar diminea a se lumina de ziu târziu, din care pricin N pârstoc se plictisea grozav, mai ales nu putea s adoarm imediat dup asfin itul soarelui. Bobocilor le crescuser în sfâr it aripile bine, a a c gâ tele puteau s porneasc acum la drum spre miaz zi. B iatul era atât de bucuros de acest lucru, încât tot timpul cât c torea pe spinarea gâscanului nu f cea altceva decât s râd i s cânte. Nu-i era dor de duc din Laponia numai din cauz c acolo era întuneric i frig i g sea anevoie de-ale mânc rii, ci i pentru alt motiv. Credin a lui era în adev r c nu fusese niciodat într-un inut atât de frumos i de minunat. Singura sup rare era c trebuise s se apere de roiurile de ân ari care îl ciupeau mereu, cât despre gâscanul Martin, b iatul nu prea st tuse în tov ia lui, c ci gâscanul nu se mai gândea la altceva decât cum s-o zeasc mai bine pe Dunfin i nu se dezlipea o clip de lâng ea. — 372 —
În schimb, N pârstoc st tea mai mult cu Akka i cu vulturul Gorgo, în societatea c rora petrecuse multe ceasuri pl cute. Aceste dou p ri f cuser cu el unele c torii lungi. N pârstoc st tuse pe culmea înz pezit a muntelui Kebnekajse, de unde v zuse ghe arii din vecin tatea lui. Fusese dus i pe al i mun i, pe unde nu c lcase niciodat picior de om. Akka îi ar tase v i ascunse între mun i i v uni de stânci în care î i cre teau puii lupoaicele. F cuse cuno tin , bineîn eles, i cu renii domestici care p teau în turme mari pe malul frumosului lac Torne. Fusese de asemenea la Stora Sjöfallet66, unde transmisese salut ri ur ilor de acolo din partea rudelor lor din Bergslagerna. Oriunde fusese, zuse numai locuri frumoase i minunate, care îl bucuraser nespus de mult. Într-o zi, Akka îl dusese într-una din marile localit i miniere, unde îl g sise pe micul Mats zdrobit la gura unui pu de min . În zilele urm toare, b iatul s-a gândit în fel i chip cum s-o ajute pe rmana Osa. Dup ce fata i-a reg sit îns p rintele, nu mai avea ce s fac pentru ea, a a c a fost mai bucuros s stea în vale, al turi de gâ tele s lbatice. Dup aceea a a teptat cu ner bdare ziua întoarcerii acas pe spinarea gâscanului Martin, ca s ajung iar i om. Dorea din toat inima acest lucru, pentru ca Osa s aib curajul s stea de vorb cu el i s nu-i mai trânteasc u a în nas. Da, era fericit acum c pleca spre miaz zi. Î i flutur scufia i începu s strige ura când z ri cea dintâi p dure de brazi. La fel cu i când v zu prima cas de colonist, prima capr , prima pisic i prima g in . Trecea pe deasupra unei c deri de ap plin de m re ie, iar în dreapta lui vedea mun i frumo i, îns era prea obi nuit cu astfel le priveli ti, a a c nu se mai uita la ele cu mult interes. În schimb, se bucur , nespus de mult când v zu, imediat la dreapta mun ilor, capela din Kvickjock67, cu s tule ele din jurul ei. Priveli tea îi ap ru atât de frumoas , încât îl podidir lacrimile. În cale întâlneau mereu p ri c toare ce zburau în stoluri mult mai mari decât cele din timpul prim verii. — Încotro merge i? strigau p rile c toare. Încotro? — În ri str ine, ca i voi, îi r spundeau gâ tele s lbatice, în ri str ine! 66
Stora Sjöfallet – una din cele mai mari c deri de ap ale Suediei (30
m). 67
Kvickjock – numele unui c tun de munte din Laponia. — 373 —
— Puii no tri nu-s preg ti i de zbor! strigau celelalte p ri. Cu aripile lor ginga e nu vor putea zbura deasupra m rii. Laponii i renii plecau i ei de la munte, rândui i în convoiuri regulate. În frunte mergea un lapon. Urma apoi turma, cu renii mari în primele rânduri, dup care venea un ir de reni de povar transportând corturile i calabalâcul laponilor, iar la coada convoiului se aflau apte sau opt oameni. V zând renii, gâ tele lbatice se l sar în jos i strigar la ei: — V mul umim frumos pentru vara petrecut în ara voastr ! — Drum bun i s v întoarce i s toase la noi! le r spunser renii. Când le z rir îns ur ii, le ar tar ursule ilor morm ind: — Uita i-v la ele! Cum vine iarna, pleac de teama frigului! Gâ tele s lbatice cele b trâne nu le r maser datoare cu spunsul, strigând la bobocii lor: — Ian uita i-v la ei! Sunt mai bucuro i s zac i s doarm jum tate de an, în loc s plece spre miaz zi! Jos în p durile de brazi, puii de gotcani st teau ghemui i, zgribuli i i tri ti, uitându-se la stolurile mari de p ri care plecau spre miaz zi. — Când o veni rândul nostru? o întrebar ei pe mama lor. Când o veni oare? Pe Östberget68 Mar i, 4 octombrie Oricine a c torit prin inuturi muntoase tie câte greut i întâmpin un drume clin cauza negurii care împiedic vederea i ascunde priveli tea mun ilor frumo i dimprejur. Negura duie te acolo i în timpul verii, iar în timpul iernii greu scap de ea cineva. Cât despre Nils Holgersson, se bucurase el de vreme frumoas cât st tuse în Laponia, dar nici nu apucar gâ tele lbatice s strige c se aflau deasupra provinciei Jämtland, c negura se i îndes în jurul lui, nel sându-l s vad peisajul de sub el. A zburat o zi întreag pe deasupra ei, f s i fi putut da seama dac se afla într-o regiune muntoas ori de es. 68 Östberget – munte înalt de 446 m din provincia Jämtland, situat, pe insula Frösöde pe lacul Storsjön.
— 374 —
Spre sear , gâ tele s lbatice se l sar pe un loc verde, aplecat de jur împrejur. B iatul în elese atunci c se g sea pe vârful unui deal, f s tie dac acel deal era mare sau mic. Avea îns impresia c se g sea pe meleaguri populate, c ci i se p rea c aude scâr âit de c ru e pe drum, de i nici de asta nu era sigur. Ar fi fost bucuros s se apropie de vreo gospod rie, dar se temea nu se r ceasc din cauza negurii i se mul umi s r mân lâng gâ tele s lbatice. Peste tot era umezeal . Fiecare fir de iarb i fiecare buruian era plin de stropi de ap . Bietul b iat era destul s fac o mi care cât de mic , c i ploua peste el. „Nu-i mai bine aici decât sus la munte”, î i zise N pârstoc. Se încumet s fac totu i câ iva pa i i z ri nu departe în fa a lui o cl dire. Nu prea mare, dar înalt , cu mai multe caturi. Acoperi ul nu i-l vedea. U a era închis i casa nu p rea s fie locuit . B iatul î i d du seama c nu era altceva decât un foi or, unde nu putea s g seasc nici mâncare, nici c ldur . Se întoarse totu i în cea mai mare grab la gâ tele s lbatice. — Drag Martin – zise el – ia-m în cârc i du-m în vârful turnului de colo. Aici e prea mult umezeal i n-am unde dormi. Acolo îns o s pot afla un loc uscat, pe care s -mi odihnesc oasele. Gâscanul Martin se gr bi bucuros s -l ajute. Îl duse pe cerdacul foi orului, unde b iatul se culc i dormi pân la r ritul soarelui. Când deschise îns ochii i se uit in jurul s u, dintruntâi nu putu s i dea seama nici ce vedea, nici unde se afla. Odat , la un bâlci, intrase într-un cort în care v zuse un tablou mare i rotund, iar acum i se p rea c era tot într-un astfel de cort mare i rotund, al c rui acoperi era ro u i frumos, în timp ce pere ii i tavanul aveau picturi reprezentând un peisaj încânt tor, ce se întindea pân h t departe, cu sate, cu ogoare i drumuri, cu i ferate i chiar, cu un ora . Observ îns iute c nu era ce i se ruse lui, ci c se afla în vârful unui foi or, având deasupra lui cerul rumenit de purpura dimine ii i cu p mânt de jur împrejur. Se deprinsese îns atât de mult s vad numai pustiet i, încât nu e de mirare c b iatul confundase inutul înconjur tor cu un simplu tablou. Mai era i alt pricin , care îl f cuse s cread c ceea ce vedea nu era aievea, i anume faptul c nimic nu avea o culoare precis . Foi orul în care se afla era zidit pe un munte aflat pe o insul , iar insula era situat lâng rmul r ritean al unui mare lac. Acesta nu era îns cenu iu cum sunt lacurile de obicei, cea mai întins — 375 —
parte a suprafe ei lui fiind purpurie ca i cerul în zorii zilei, în timp ce apa din golfuri era aproape neagr . rmurile lacului, pe de alt parte, nu erau verzi, ei aveau o culoare galben-deschis, din cauz ogoarele de pe ele fuseser secerate, iar frunzele copacilor din duri se ofiliser . De jur împrejurul acelei fâ ii galbene era o centur lat i neagr de p dure de conifere. Negrea a aceasta se datora poate faptului c p durile de copaci cu frunze c toare aveau o culoare prea deschis . Totu i b iatului i se p ru c durea de conifere nu fusese nicicând a a de întunecat ca în acea diminea . Dincolo de centura neagr se vedeau, spre r rit, dealuri alb strii, îns de-a lungul z rii spre apus era un arc lung i str lucitor de mun i cresta i i cu forme diferite, a c ror culoare dulce i pl cut nu era nici ro ie, nici alb , nici albastr . Era o culoare c reia nu i se putea da un nume anumit. pârstoc î i întoarse totu i privirile de la mun i i de la durile de conifere, ca s poat vedea mai bine i împrejurimile. Pe marginile lacului, în por iunea galben , v zu un ir întreg de sate cu case ro ii, iar spre r rit, dincolo de strâmtoarea îngust care desp ea insula de rm, v zu un ora . Acesta se întindea pe rmul lacului, având în spate un munte ca scut de ap rare, iar împrejurul lui un inut bogat i cu popula ie numeroas . „Frumoas pozi ie i-a ales ora ul acesta! î i zise N pârstoc. Cum s-o fi chemând oare?” Tres ri îns deodat i se uit în jurul s u. Preocupat de priveli tea din fa a lui, nu auzise c veneau ni te vizitatori sus în foi or. Ace tia urcau sc rile cu pa i gr bi i. B iatul abia avu timp i caute o ascunz toare în care s se piteasc înainte de ivirea str inilor. Erau ni te tineri excursioni ti. Spuneau c cutreieraser toat provincia Jämtland. Erau bucuro i c sosiser la Östersund chiar în seara din ajun i c aveau astfel prilejul s admire în acea diminea senin perspectiva de pe muntele Östberget spre insula Frösö. Puteau s vad de acolo pân la o distan de dou zeci de mile de jur împrejur, a a c se desf tau, înainte de a pleca mai departe, cu ultima priveli te a scumpei lor provincii Jämtland. Începur s vorbeasc despre mun i. Cei mai apropia i erau mun ii Oviksfjällen. În privin a asta erau to i de acord. Pe urm începur s se întrebe îns care era Klövsjöfjället, care Anarisfjällen, care Västerfjället, care Almosaberget i care Oreskutan. Pe când vorbeau despre aceste locuri, o tân scoase din — 376 —
geant o hart , o întinse pe genunchi i începu s-o studieze. Deodat se uit în sus. — Când v d provincia Jämtland pe hart , mi se pare c seam cu un munte mare i falnic. Totdeauna m a tept s aud o poveste care s spun despre ea c se ridica pe vremuri drept în sus, pân la cer. — Se poate s fi fost cândva un munte uria , zise altul, râzând de fat . — i tocmai din pricina asta a fost pe urm surpat. Uita i-v ce bine seam cu un munte care are talpa lat i cre tetul ascu it. — Unei astfel de ri muntoase nu-i ade r u s par un munte, fu de p rere alt turist. De i am auzit îns multe pove ti despre Jämtland, niciodat n-am… — Ai auzit pove ti despre Jämtland? îi lu vorba din gur tân ra care examinase cu aten ie harta. Atunci fii bun i spune-le imediat, s le auzim i noi. Nic ieri nu poate fi mai interesant decât aici sus, de unde o putem vedea în toat întinderea ei. To i ceilal i fur de acord cu fata, iar tovar ul lor nu se l rugat prea mult i începu s depene caierul pove tii. Legenda provinciei Jämtland Pe vremea când mai erau uria i în provincia Jämtland, s-a întâmplat o dat ca un uria b trân, care- i ducea via a pe un munte, s i esale caii în fa a casei unde edea. N-a sfâr it el s -i esale, când deodat a b gat de seam c bidiviii începur s tremure de spaim . — Ce e cu voi, caii mei dragi? a zis uria ul, uitându-se de jur împrejur s vad de ce se speriaser . Nu vedea prin apropiere nici ur i, nici lupi. În schimb z ri un drume care nu era nici pe departe a a de mare i de voinic ca el, dar destul de vânjos, urcând pe o potec spre casa lui de pe munte. Când îl v zu, b trânul uria începu s tremure din cre tet pân -n picioare, la fel ca i caii. Încetând s -i mai esale, d du fuga în cas la nevast -sa, tot o uria , care torcea câl i pe un fus. — Ce s-a întâmplat? a întrebat femeia. E ti galben la fa ca ceara. — P i cum s nu fiu? zise uria ul. Se urc un drume pe potec — 377 —
i nu-i altul decât Asa-Tor69, cum te v d i m vezi. — P i nu-i deloc un musafir binevenit! fu de p rere femeia. N-ai putea s -l faci s cread c gospod ria noastr e un munte i s i vad de drum mai departe? — E prea târziu acum s -l vr jesc, a r spuns uria ul. Aud c a deschis i poarta. Uite-l c-a intrat în curte. — Atunci ascult -mi pova a, b rbate! Tu du-te i las -m pe mine s -l primesc, a zis repede femeia. Am s fac în a a fel ca s nu mai vin la noi pe nepus mas . Propunerea i s-a p rut uria ului stra nic de bun . El s-a retras într-o c ru , iar femeia a r mas pe lavi a ei, torcând lini tit , ca i cum n-ar fi p scut-o nicio primejdie. Trebuie s avem în vedere c pe vremea aceea înf area provinciei Jämtland era cu totul alta decât cea din zilele noastre. Toat provincia nu era decât un masiv de mun i turti i, goi i ple uvi, pe care nu putea s creasc nici m car o p dure de brazi. Nici tu lanuri, nici tu râuri, nici tu p mânt în care s poat trage plugul o brazd . Mun ii împr tia i acum în toat provincia erau în ira i departe, spre apus. Oamenii nu puteau tr i nic ieri pe toat întinderea provinciei, îns uria ilor le pria cu atât mai bine acolo. Nu f voia i mijlocirea lor inutul era pustiu i neospitalier, a a c uria ul de la munte avea tot motivul s se team când l-a v zut apropiindu-se pe Asa-Tor. tia bine c zeilor nu le erau dragi cei care r spândeau în jurul lor frigul, întunericul i pustietatea, împiedicând p mântul s fie bogat, roditor i împodobit cu locuin e omene ti. Nevasta uria ului n-a a teptat mult vreme, c a i auzit pa i gr bi i prin ograd , dup care acela i c tor pe care îl v zuse uria ul pe drum a deschis u a i a intrat în cas . Str inul nu s-a oprit îns la u ca orice drume , ci a mers înainte, spre femeia care edea lâng peretele din fund. Cum s-a dus, cum nu s-a dus îns , fapt e c n-a ajuns decât ceva mai încolo de u , destul de departe de vatra din mijlocul od ii. A început atunci s fac pa i mai mari; îns , dup ce-a mai mers o bucat , i s-a p rut c , atât vatra, cât i femeia erau mai departe acum de el decât fuseser când intrase în cas . Aceasta de altfel nu i se p ruse la început prea mare. Nu i-a dat seama de m rimea ei decât dup ce-a ajuns la vatr , c ci era destui de sleit de puteri, a a c a fost nevoit s se sprijine în b , ca s se odihneasc . Când l-a v zut oprindu-se, 69
Asa-Tor – zeul r zboiului în mitologia scandinav . — 378 —
femeia a pus fusul jos, s-a ridicat de pe lavi i din doi pa i s-a înfiin at înaintea lui. — Nou , uria ilor, ne plac casele mari – zise ea – dar b rbatul meu se plânge de obicei c aici e prea strâmt. Îmi dau seama totu i cât de greu îi vine s treac prin casa unui uria unuia care merge a a de încet ca tine. Spune-mi acum cine e ti i ce treab ai cu noi. torul avusese parc de gând s -i dea un r spuns ustur tor, îns nu voia s se ia la har cu o femeie, a a c i-a r spuns foarte lini tit: — Pe mine, m cheam Mân -Tare. Sunt lupt tor i am luat parte la multe b lii. De un an de zile stau îns la gospod ria mea i tocmai m întrebam de ce treab ar fi bine s m apuc, când am auzit vorbind lumea c voi uria ii îngriji i atât de r u p mântul aici la munte, c numai voi pute i tr i pe ei. De aceea am venit s în eleg cu b rbatu-t u i s -l întreb dac i-e voia s facem o rânduial mai bun . — B rbatu-meu e plecat la vân toare – a zis femeia – dar o s spund la întreb rile tale când s-o întoarce acas . Atâta î i pot spune îns c cel care cuteaz s pun astfel de întreb ri unui uria de munte trebuie s fie un om mai în putere ca tine. Ar fi bine deci s i vezi de drum f ca s mai dai ochii cu uria ul. — Odat ce-am venit aici, îl a tept, a r spuns cel pe care îl chema Mân -Tare. — Te-am sf tuit cât m ajunge mintea, a zis st pâna casei. N-ai decât s faci cum vrei. Stai aici pe lavi s i aduc o b utur de bun venit. Femeia a luat pe urm un corn mare i s-a dus în col ul cel mai îndep rtat al od ii, unde se afla butoiul cu mied. Nici asta nu l-a impresionat grozav pe musafir. Când îns femeia a scos cepul, miedul a început s neasc în corn cu un zgomot asurzitor, ca i cum ar fi n dit în odaie o c dere de ap . Cornul s-a umplut repede, iar st pâna casei se c znea s bage cepul la loc. N-a izbutit îns . Miedul care nea ca un puhoi i-a smuls cepul din mân i a inundat toat podeaua. Femeia a mai încercat o dat s vâre cepul în butoi, dar tot degeaba. — Nu vezi c -mi curge tot miedul, Mân -Tare? Vine i bag tu cepul la loc. Musafirul s-a gr bit atunci s -i vin în ajutor. A luat cepul de jos i s-a silit s astupe gaura butoiului cu el, dar miedul l-a împins iar afar , aruncându-l cât colo i inundând mai departe — 379 —
podeaua. Mân -Tare repeta mereu încercarea, dar nu izbutea s fac nicio isprav . În cele din urm , a aruncat cepul jos, înfuriat. Toat podeaua era acum plin de mied. Str inul a început s fac ule e pentru scurgerea miedului. Le f cea cu lespezi de piatr , a cum le fac copiii prim vara, ca s se scurg z pada topit , iar pe ici pe colo, b tea cu piciorul s fac g uri adânci în care s se adune miedul. În vremea asta, femeia st tea tot timpul t cut , iar dac str inul s-ar fi uitat la ea, ar fi v zut-o uimit i speriat de munca lui. Dup ce î i ispr vi treaba, ea îi zise în batjocur : — Î i mul umesc, Mân -Tare. V d c i-ai dat toat silin a. rbatu-meu, de altfel, m ajut de obicei s pun cepul la loc. Când e el aici, nu se-ntâmpl o astfel dec dandana. Acum, e drept, nu pot doar s aib to i puterea lui, a a c , dac nu e ti în stare faci nici atâta lucru, eu zic c cel mai bun lucru pentru tine e i vezi mai departe de drum. — Nu plec pân ce nu ispr vesc ce am de f cut, a zis atunci str inul, p rând ru inat i umilit. — Stai atunci colo pe lavi , a zis femeia. Pun oala pe foc s i fac pu in terci. St pâna casei a f cut întocmai. Când terciul era îns aproape gata, îi zise str inului: — Bag de seam c f ina e pe sfâr ite, a a c nu- i pot face terciul prea gros. Nu vrei s învârte ti de câteva ori moara de lâng tine? Între pietre sunt ni te gr un e. Cat numai s te opinte ti cu toat puterea, c ci moara merge acuma cam greu. Str inul n-a a teptat s fie rugat prea mult i a încercat s învârteasc moara. Aceasta nu era prea mare, îns când a pus mâna pe mâner s învârteasc piatra, se mi ca parc a a de greu, încât omul nu putea s-o împing defel. Cu mare anevoie a fost în stare s-o învârteasc o singur dat . Femeia se uita tot timpul uimit la el. Dup ce omul s-a dep rtat de moar , ea i-a spus: — Dac moara se urne te anevoie, las c m ajut eu mai bine cu b rbatu-meu. Nimeni nu- i poate cere s faci un lucru peste puterile tale. Nu-n elegi acum c-ar fi mai bine s nu te întâlne ti cu cel care poate macina oricât la moara asta? — Ba eu zic s -l a tept, a r spuns Mân -Tare, vorbind încet i cu blânde e. — Stai atunci lini tit pe lavi pân ce- i a tern un pat, a zis femeia. Trebuie s mâi la noapte aici. — 380 —
Femeia a a ternut un pat cu multe perne i i-a spus musafirului noapte bun . — M tem c patul o s i par cam tare – a zis ea – dar rbatul meu se odihne te în fiecare noapte într-un culcu la fel. Când a vrut Mân -Tare s se întind în pat, a sim it sub el atâtea noduri i grunzuri c n-a fost chip s adoarm . S-a sucit el, s-a zvârcolit, dar degeaba. A început atunci s arunce a ternutul din pat, o pern ici, alta dincolo, i pe urm a dormit bu tean pân a doua zi diminea . Când a intrat îns lumina soarelui pe bageaua acoperi ului, s-a sculat i i-a venit în gând s plece din casa uria ului. Era mai cuminte a a. A ie it în ograd i a închis poarta în urma lui. S-a pomenit atunci cu st pâna casei lâng el. — V d c vrei s pleci, Mân -Tare, a zis ea. Bine ai f cut c-ai luat hot rârea asta în eleapt . — Dac b rbatul t u poate dormi într-un pat ca cel pe care mi l-ai a ternut mie – a r spuns str inul cu glas moroc nos – nu vreau s m mai întâlnesc cu el. Trebuie s fie un om c-o putere grozav , pe care nimeni nu-l poate dovedi. Femeia st tea rezemat de poart i asculta cu o bucurie ascuns cele ce-i spunea str inul. — Acum, dup ce-ai plecat din casa mea – a zis femeia – pot s i spun un lucru, Mân -Tare. Drumul t u la noi, uria ii, n-a fost a de u or cum i s-a p rut ie. Nu-i de mirare c drumul prin casa noastr i s-a p rut lung, c ci ea const din tot inutul muntos care se cheam Jämtland i peste care ai trecut tu. Nu-i de mirare nici faptul c n-ai fost în stare s bagi cepul în butoi, ci spre tine curgea toat apa care se rostogole te în puhoaie de pe mun ii acoperi i cu z pad . Iar ule ele pe care le-ai s pat sunt râuri i lacuri. N-ai dat dovad de o putere prea mic atunci când ai învârtit moara o singur dat , c ci între pietre nu erau gr un e, ci calcar i ardezie, iar dintr-o singur învârtitur ai cinat a a de mult, c tot inutul muntos s-a acoperit cu p mânt bun i roditor. Nu m mir pe urm deloc c nu te-ai putut odihni în patul pe care i l-am preg tit, c ci l-am a ternut cu piscuri înalte i col uroase de mun i. Tu le-ai aruncat peste jum tate din cuprinderea rii, dar poate c lumea nu i-e atât de recunosc toare pentru isprava asta cât pentru celelalte lucruri pe care le-ai f cut. Î i urez acum drum bun i î i f duiesc c eu i rbatu-meu ne vom muta de aici într-un loc unde n-o s po i veni a de lesne s ne vizitezi. — 381 —
Str inul a ascultat aceste vorbe cu o mânie tot mai mare, iar dup ce femeia a ispr vit de spus ce avea de spus, a pus mâna pe un ciocan pe care-l purta la brâu. Nici n-a apucat îns s -l ridice, femeia s-a i f cut, nev zut . Pe locul unde fusese gospod ria uria ilor nu mai era acum decât un drum cenu iu de munte. Au r mas îns râurile i lacurile mari, c rora str inul le f cuse loc i p mântul roditor m cinat de el. Au r mas de asemenea mun ii minuna i care împodobesc provincia Jämtland, cu frumuse ea lor f seam n, i care ruiesc tuturor celor care îi viziteaz putere, s tate, bucurie i curaj
CÂTEVA POVE TI DIN HÄRJEDALEN Mar i, 4 octombrie iatul era nelini tit v zând c turi tii nu mai plecau din foi or. • Gâscanul Martin nu putea veni s -l ia cât vreme se aflau ei acolo, iar N pârstoc tia bine c gâ tele s lbatice erau zorite s i continue drumul mai departe. În timpul povestirii pe care o ascultase, i se p ruse c aude gâgâit de gâ te i b i de aripi, semn c p rile î i luau zborul. Nu avusese îns curajul s se apropie de balustrad , ca s vad cum st teau lucrurile. Dup ce turi tii plecar în sfâr it i b iatul putu s ias din ascunz toarea lui, nu mai v zu nici urm de gâsc prin împrejurimi i nici gâscanul Martin nu se ivi s -l ia. Striga din sputeri: „Unde e ti? Eu sunt aici!”, dar tovar ii lui de drum nu se ar tau. Nu b nuia câtu i de pu in c l-ar fi p sit, dar se temea s nu li se fi întâmplat vreo nenorocire i î i b tea capul cum s dea de urma lor, când deodat se pomeni cu corbul Bataki lâng el. Niciodat n-ar fi crezut N pârstoc c va avea prilejul s -l întâmpine pe Bataki cu atâta dragoste ca acum. — Drag Bataki – îi zise el – ce bine-mi pare c-ai venit! Poate c tii unde se afl gâscanul Martin i gâ tele s lbatice. — Am venit s i aduc salut ri din partea lor, r spunse corbul. Akka a observat c un vân tor d dea târcoale aici pe munte, a a nu mai putea r mâne s te a tepte i a plecat înainte. A eaz -te — 382 —
acum pe spinarea mea i te voi duce într-o clip la prietenii t i. iatul înc lec repede pe corb i acesta ar fi ajuns degrab la gâ tele s lbatice, dac nu l-ar fi împiedicat cea a. Soarele de diminea îl trezise parc totu i la o via nou . Valuri sub iri de aburi se în au din lac, din ogoare, i din p dure. Ele se îngr deau i se întindeau cu o repeziciune uimitoare, a a c mântul fu ascuns în scurt timp de o cea alb i leg toare. Bataki zbura pe deasupra, în v zduhul senin, la lumina soarelui, îns gâ tele s lbatice se aflau probabil în mijlocul ce ii. Era cu neputin s fie v zute. B iatul i corbul strigau mereu, dar nu c tau niciun r spuns — Mare ghinion avem! zise Bataki în cele din urm . Ceea ce tiu îns e c gâ tele zboar spre miaz zi. Cum s-o lumina cerul bine, nu se poate s nu le dau de urm . pârstoc era tare am rât c fusese desp it de gâscanul Martin tocmai acum, când gâ tele s lbatice erau la drum, iar el putea s fie expus la tot felul de primejdii. Dup ce s-a fr mântat a câteva ceasuri i-a zis îns c nu li s-o fi întâmplat nimic i c nu trebuie s i piard curajul. Auzi chiar atunci un coco care cânta jos pe p mânt. Se aplec peste spinarea corbului i începu s strige: — Cum se cheam inutul deasupra c ruia m aflu acum? — Se cheam Härjedalen, Härjedalen, Härjedalen! cânt coco ul. — Cum e acolo la voi? întreb b iatul. — La apus sunt mun i, la r rit p duri i tot inutul e str tut de v i cu râuri, r spunse coco ul. — Î i mul umesc pentru bunele tale l muriri, îi r spunse pârstoc. Dup ce mai merse o bucat de drum, auzi o cioar cronc nind jos în cea . — Ce fel de oameni sunt prin partea locului? întreb el. — rani buni i vrednici! r spunse cioara. rani buni i vrednici! — Cu ce se îndeletnicesc? vru s afle b iatul. Cu ce se îndeletnicesc? — Cresc vite i taie lemne în p dure, cronc ni cioara. — Î i mul umesc pentru buna ta l murire, îi r spunse pârstoc. Ceva mai încolo, auzi un om cântând jos, în cea . — E vreun ora mare prin p ile astea? întreb b iatul. — 383 —
— Ce!… Ce!… Cine întreab ? r spunse omul. — Am întrebat dac este vreun ora prin p ile astea, repet pârstoc. — Vreau s tiu mai întâi cine m -ntreab , strig omul. — tiam eu c n-am s cap t r spuns dac întreb un om, spunse N pârstoc. Cea a n-a mai inut mult pe urm i s-a risipit cu aceea i repeziciune cu care se ivise. B iatul v zu acum c Bataki zbura deasupra unei v i prin care curgea un râu. Era un peisaj frumos, cu mun i înal i, ca i în Jämtland. La poalele lor nu se afla îns un inut mare i roditor. Peisajul muntos se întindea pân h tdeparte printre sate, iar ogoarele erau mici. Bataki coborî valea spre miaz zi pân ce ajunse cu N pârstoc în apropierea unui sat. Acolo se opri pe o miri te i îl l pe b iat s descalece. — Pe locul sta au crescut grâne ast -var , îl l muri Bataki. Caut , poate g se ti ceva de mâncare. pârstoc i-a ascultat sfatul. Nu trecu mult i g si un spic. În timp ce smulgea boabele din spic i le mânca, Bataki începu a vorbi cu el. — Vezi muntele acela drept i frumos care se înal la miaz zi? întreb el. — Da, îl v d, r spunse b iatul. — Ei bine, afl c se cheam Sonfjället, zise corbul. i mai afl pe vremuri tr ia pe el o puzderie de lupi. — Bun ad post au avut acolo! fu de p rere N pârstoc. — Oamenii care locuiau în valea asta au tras multe necazuri din pricina lor, zise Bataki. — Poate i-aduci aminte de o poveste cu lupi, s mi-o spui i mie, îl îndemn b iatul. — Am auzit c odat , cu mult vreme în urm , lupii de la Sonfjället au atacat un om ce pornise la drum s vând putini i alte asemenea vase cu doage, a început Bataki povestea. Era din satul Hede, care se afl aici, în vale, la vreo câteva mile mai sus. Era în toiul iernii i lupii l-au urm rit pe ghea a râului Ljusnan. Erau vreo nou sau zece la num r, a a c nu mai tr gea nicio dejde s scape de urgia fiarelor. Auzindu-i urlând i v zând cât erau de mul i, omul î i pierdu cugetul i nici m car nu-i d du prin minte s arunce jos din sanie niscaiva putini, c zi i hârdaie, ca s -i u ureze povara. D dea totu i bice calului mereu i bietul animal gonea cât îl ineau puterile. Omul î i d du îns repede seama c lupii îl întreceau la — 384 —
fug . Malurile erau pustii i mai erau câteva mile pân la gospod ria cea mai apropiat . Omul î i a tepta acum clipa din urm , înlemnit de spaim . Stând a a amor it, v zu mi cându-se ceva printre g tejele de brad ce fuseser puse pe ghea s însemne drumul. Când deslu i cine era fiin a care se mi ca, îl cuprinse o spaim i mai mare. În fa a lui nu era un lup, ci o bab s rman . O chema Finn-Malin i umbla totdeauna pribeag pe drumuri. Era pu in chioap i cam adus de spate, a a c omul nostru o recunoscu de departe. trân mergea drept înaintea lupilor. Pesemne c ea nu-i vedea din cauza s niei i omul în elese repede c , dac ar fi trecut înainte f s -i spun ce primejdie o a tepta, nenorocita ar fi zut prad acelor fiare s lbatice, iar el ar fi sc pat cu via a în timp ce lupii ar fi sfâ iat-o. Femeia mergea încet, sprijinindu-se într-un b . Nu mai înc pea nicio îndoial c ar fi fost pierdut , dac omul n-ar fi ajutat-o. Nu se putea spune îns c femeia ar fi sc pat teaf , dac omul s-ar fi oprit s-o ia în sania lui. Dac o lua, lupii i-ar fi ajuns de bun seam , sfâ iindu-i i înfulecându-i, pe tustrei: pe om, pe femeie i pe cal. De aceea, drume ul se gândea dac cel mai cuminte lucru n-ar fi fost s sacrifice o via , ca s le poat salva pe celelalte dou . La asta se gândea el în clipa în care o v zuse pe b trân . Î i mai zise pe urm c s-ar fi c it mai târziu dac nu i-ar fi venit în ajutor, las c i lumea l-ar fi hulit dac ar fi aflat c o întâlnise pe drum i nu încercase s o salveze. Bietul om era într-o mare încurc tur . „Mai bine nu mi-ar fi ie it în cale!”… se gândea el. În acea clip , lupii începur s scoat ni te urlete s lbatice. Calul tres ri i o lu la goan pe lâng b trân . Aceasta auzise i ea urletele i, dup ce trecu omul de la Hede pe lâng ea, tia ce soart o a tepta. St tu locului, deschise gura s strige i întinse bra ele s cear ajutor. Nici nu strig îns , nici nu încerc s sar în sanie. O împietrise parc ceva. „O fi crezut poate, când am trecut pe lâng ea, c sunt necuratul”, î i zicea omul. Acuma când era sigur c sc pase de primejdie, încerc s se simt mul umit, dar începu s aib remu ri. Niciodat pân atunci nu s vâr ise vreo mâr vie, iar acum i se p rea c via a lui era distrus . Opri atunci calul i î i zise: „Orice s-ar întâmpl , nu pot l sa fiin a asta în gura lupilor!” — 385 —
Cu mare anevoie putu întoarce calul, dar izbuti oricum i o ajunse repede pe b trân . — Suie-te fuga în sanie, zise el cu asprime, c ci era mânios pe el însu i c n-o l sase pe femeie în voia sor ii. Nu puteai s stai acas , vr jitoare b trâna ce e ti? Din cauza ta, eu i murgule ul meu trebuie s ne pierdem acum via a. trâna nu zise nici cârc, dar ranul de la Hede n-avea deloc chef s-o cru e. — Murgule ul meu a mers azi cale de cinci zile, zise el. Î i dai seama a adar c e frânt de oboseal , iar povara pe care o duce nui mai u oar de când a sporit cu tine. lpigele s niei scâr âiau pe ghea . Omul auzea totu i cum gâfâiau lupii, care se apropiau din ce în ce. — De acuma s-a ispr vit cu noi! zise el. Am încercat s te salvez, Finn-Malin, dar nu spre norocul t u, nici spre al meu. trâna t cuse pân atunci, deprins cum era cu ocara lumii. Acum îns se hot rî s spun câteva cuvinte. — Nu-n eleg de ce nu arunci jos v ria din sanie, s -i u urezi povara. Mâine te-ai putea întoarce s-o iei. ranul fu de acord c pova a femeii era foarte în eleapt i se mira cum de nu-i d duse prin cap pân atunci s fac acest lucru. Puse h urile în mâna b trânei, dezleg funia cu care erau prinse vasele i le arunc jos. Lupii erau la câ iva pa i de sanie. Ei se oprir totu i s cerceteze ceea ce fusese aruncat din ea, astfel c drume ii putur s câ tige pu in timp. — Dac nu-i chip de sc pat nici a a – zise b trâna – eu m dau de bun voie în gura lupilor, ca s te po i salva tu. Pe când spunea femeia aceste vorbe, omul tocmai voia s arunce jos din sanie o cad mare de f cut bere. El se opri totu i, ca i cum n-ar fi fost hot rât s lepede acea greutate. De fapt, el era muncit de alt gând. „Nici eu, nici calul, care nu suntem cu nimic vinova i, nu trebuie s l m ca b trâna asta s fie sfâ iat de lupi, î i zise el. Nu se poate s nu fie un mijloc de sc pare. Trebuie s fie unul. Singura piedic e îns c nu-l pot dib ci.” Omul începu iar s împing cada spre marginea saniei dar se opri din nou, pufnindu-l râsul. trâna se uit speriat la el, întrebându-se dac nu- i pierduse cumva min ile. ranul râdea îns de el c fusese atât de prost pân atunci. Era doar lucrul cel mai u or din lume s se salveze tustrei. Nu pricepea cum de nu-i venise ideea asta pân atunci. — 386 —
— Uite ce zic eu, Malin! zise omul. E frumos din partea ta c vrei s te dai în gura lupilor, îns n-ai nevoie s faci acest lucru. Am g sit eu mijlocul s sc m to i, f ca niciunul din noi s i pun via a în primejdie. Orice a face eu – ine bine minte vorbele mele – tu s stai lini tit în sanie pân ce ajungi în satul Linsäll. Acolo s treze ti oamenii din somn, s le spui c eu am r mas singur pe ghea , împresurat de zece lupi, i s -i rogi s -mi vin în ajutor. Omul a tept apoi ca lupii s se apropie bine de sanie. Atunci împinse cada cea mare, s ri i el jos i se ascunse sub ea. Cada era foarte mare. Putea s încap în ea cât bere se bea la Cr ciun. Lupii s rir pe ea, începur s -i road cercurile i încercar s-o r stoarne. Cada era îns grea i solid , a a c lupii nu fur în stare s ajung la cel care st tea sub ea. ranul se tia în deplin siguran i râdea de forfota lupilor. Deodat îns deveni serios. „De mai ajung cândva la ananghie – î i zise el – o s -mi aduc totdeauna aminte de cada asta. O s m gândesc c nu trebuie s gre esc nici fa de mine, nici fa de al ii. Totdeauna este un mijloc de sc pare, numai s te str duie ti s -l g se ti.” Cu vorbele astea, corbul î i termin povestea. pârstoc tia c Bataki vorbea totdeauna cu un tâlc anumit. De aceea r mânea pe gânduri ori de câte ori îl asculta. — Tare a vrea s tiu de ce mi-ai spus povestea asta, zise el. — Mi-am adus aminte de ea adineauri, când m-am uitat la Sonfjället, r spunse corbul. Plecar apoi în jos pe valea râului Ljusnan i peste câteva ceasuri ajunser în satul Kolsätt, la hotarul dinspre Hälsingland. Acolo, Bataki se l în apropierea unei colibe mici. Aceasta nu avea nici ferestre, ci numai o bagea. Din co ie ea fum amestecat cu scântei, iar din untrul colibei se auzeau cioc nituri. — Când v d f ur ria asta – zise corbul – mi-aduc aminte ce bune f ur rii erau odinioar în provincia Härjedalen i mai ales în satul sta, c nu li se g sea pereche în toat ara. — Poate c tii vreo poveste despre ele, s mi-o spui i mie, zise pârstoc. — Da, mi-aduc aminte de un faur din Härjedalen – zise Bataki – care a chemat la întrecere în facerea cuielor pe al i doi f urari, unul din Dalecarlia i altul din Värmland. Provocarea a fost primit i cei trei f urari s-au întâlnit aici la Kolsätt. Primul a început cel din Dalecarlia. A me terit el ce-a me terit i a dat gata — 387 —
o duzin de cuie, toate egale, ascu ite i netede. Altele mai bune ca ele nu s-ar fi pomenit. Dup el a urmat cel din Värmland. i el a urit o duzin de cuie stra nice, atâta numai c pentru facerea lor a folosit pe jum tate timpul cât a lucrat cel dinaintea lui. Dac au zut a a cei care urmau s se pronun e asupra întrecerii, i-au spus f urarului din Härjedalen c nu mai era nevoie s încerce i el, deoarece n-ar fi fost în stare s me tereasc ni te cuie mai bune decât ale dalecarlianului, nici mai repede de cum le f cuse cel din Värmland. — Nu m dau b tut, a zis atunci faurul din Härjedalen. Eu am un fel al meu, cu care îi pot întrece pe ceilal i doi fauri în doi timpi i trei mi ri. Apoi puse fierul pe nicoval , f s -l înro easc mai întâi în vatr , îl cioc ni vârtos i scoase un cui dup altul, f s aib nevoie nici de c rbuni, nici de foaie. Nimeni nu v zuse pân atunci un fierar mânuind ciocanul cu mai mult iscusin i m iestrie, astfel c faurul din Härjedalen fu declarat, în auzul tuturor, frunta pe ar . Bataki se opri aici cu povestea, iar b iatul r mase i mai mult pe gânduri. — Nu tiu ce-ai avut în gând spunându-mi povestea asta, zise pârstoc. — Mi-am adus-o aminte când l-am v zut pe b trânul faur de aici, r spunse corbul pe un astfel de ton de parc nici nu l-ar fi interesat deloc lucrul sta. Cei doi c tori se în ar din nou în v zduh, iar Bataki îl duse pe b iat spre miaz zi, în comuna Lillhärdal, la grani a dinspre Dalecarlia. Acolo se l sar pe o movil cu copaci, de pe creasta unui munte. — Sunt sigur c nu tii pe ce movil te afli acum, zise corbul. iatul recunoscu c nu tia. — Movila asta e un gorgan sub care se afl mormântul unui om cu numele de Härjulf, zise Bataki. A fost cel dintâi om care s-a ezat în provincia Härjedalen i care-a început s-o cultive. — tii poate vreo poveste i despre el? întreb N pârstoc. — Prea multe n-am auzit despre Härjulf, îns cred c era norvegian. Întâi a fost în slujba unui rege din ara lui, dar pe urm s-au ivit oarecari neîn elegeri între ei, i omul a fost nevoit s fug din patrie. S-a dus atunci la craiul suedez, care locuia la Uppsala, i a intrat în slujba lui. Dup câtva timp îns , a pe it-o pe sora Craiului. Cum acesta nu s-a învoit s -i dea o mireas de neam atât — 388 —
de mare, omul a fugit de la curte, împreun cu fata. În Norvegia nu putea s se duc , în Suedia nu putea s r mân i nici într-o ar str in nu voia s se refugieze. i-a zis atunci c trebuia s caute alt cale, a a c a pornit spre miaz noapte, prin Dalecarlia, pân ce-a ajuns la p durile cele mari i pustii de dincolo de grani a Dalecarliei. S-a a ezat omul acolo, i-a durat cas , a început s are p mântul i a fost astfel primul locuitor al acestei provincii. Auzind i aceast din urm poveste, b iatul c zu i mai vârtos pe gânduri. — Nu tiu ce scop ai urm rit, spunându-mi povestea asta, zise el din nou. Bataki st tu o clip f s -i r spund , dând din cap i clipind des. — Fiindc suntem singuri aici – zise el în cele din urm – vreau te întreb un lucru. Te-ai gândit tu vreodat la condi iile pe care i le-a pus spiridu ul ca s po i deveni iar i om? — N-am auzit alt condi ie decât s -l duc pe gâscanul Martin teaf r în Laponia i s -l aduc înapoi în Scania… — A a credeam i eu, zise Bataki. Când ne-am întâlnit ultima dat , îmi spuneai cu mândrie c nicio fapt nu poate fi mai urât decât s tr dezi un prieten care se bizuie pe tine. Ar trebui s-o mai întrebi pe Akka despre condi ii. Tu tii doar c ea a fost acas la voi i a vorbit cu spiridu ul. tii, nu? — Akka nu mi-a spus nimic, în privin a asta, zise N pârstoc, surprins. — O fi socotit c -i mai bine, poate, s nu tii ce anume a spus spiridu ul. Akka, bineîn eles, vrea s te ajute mai degrab pe tine decât pe gâscanul Martin… — Mi se pare foarte ciudat, Bataki, c tu umbli totdeauna s m întristezi i s m nelini te ti, zise b iatul. — i s-o fi p rând – r spunse corbul – îns cred c de data asta po i s -mi fii recunosc tor deoarece î i dau de veste c spiridu ul a vrut s i spun c vei fi iar i om dac -l vei aduce înapoi pe gâscanul Martin, pentru ca maic -ta s -l dea la t iat. pârstoc s ri în sus. — Asta e o glum proast din partea ta! zise el, nemaiputând s îndure discu ia cu corbul. — N-ai decât s-o întrebi pe Akka, zise Bataki. Uite-o c vine în zbor cu tot cârdul. Nu uita ce i-am povestit eu. În orice încurc tur s-ar afla omul, nu se poate s nu g seasc un mijloc scape, cu condi ia s -l dib ceasc la vreme. Mi-ar p rea bine s — 389 —
aflu c ai izbutit i tu s -l g se ti.
VÄRMLAND I DALSLAND Miercuri, 5 octombrie A doua zi, N pârstoc se folosi de o clip de r gaz în care Akka tea pu in, ceva mai încolo de locul unde se aflau celelalte gâ te lbatice din cârdul ei, ca s-o întrebe dac era adev rat ce-i spusese Bataki. Akka nu putea s t duiasc . B iatul o rug atunci s -i promit c nu va tr da secretul gâscanului Martin. ci gâscanul era mândru i ambi ios, iar N pârstoc se temea s nu fac vreo pozn , dac va afla condi iile spiridu ului. Pe urm b iatul a stat mereu pe spinarea gâscanului mâhnit i cut, cu capul în jos. Nu mai voia s vad nimic în jurul lui. Auzea gâ tele s lbatice spunându-le bobocilor c se aflau în Dalecarlia, c puteau s vad acum Städjan la miaz noapte, c zburau deasupra lui Österdalälv, c ajunseser la lacul Horrmund i c zburau deasupra v ii lui Västerdalälv. El îns n-avea chef s vad nimic din toate astea. „Voi c tori toat via a cu gâ tele lbatice – î i zicea el – ca s v d toat ara chiar i mai mult decât îmi este dorin a s-o cutreier.” Tot f chef era i când gâ tele s lbatice d dur de veste c sosiser în Värmland i c apa pe deasupra c reia zburau spre miaz zi era râul Klar. „Am v zut atâtea râuri… î i zicea el. Altul nu vreau s mai v d.” Chiar dac ar fi fost dornic s mai vad câte ceva, nu prea avea ce, c ci în partea de nord a provinciei Värmland sunt numai duri mari i uniforme, prin care erpuie te râul Klar, îngust i bogat în c deri de ap . Ici i colo se vedea o groap de f cut mangal, un loc ars de p dure sau câteva c su e joase f co uri, în care locuiesc finlandezi. În general îns , p durile se întind pe cuprinsuri atât de mari, încât crezi c te afli sus de tot, în Laponia. Gâ tele s lbatice coborâr pe un loc ars de p dure, aproape de malul râului Klar. În timp ce ele p teau secar de toamn proasp t r rit , b iatul auzi râsete i taifas vesel dinspre dure. Erau apte oameni voio i care veneau cu traista în spate i cu securi pe um r. În ziua aceea, N pârstoc era nespus de — 390 —
dornic s vad oameni. De aceea se bucur foarte mult când îi zu pe cei apte muncitori sco ându- i traistele i trântindu-se pe malul râului s se odihneasc . Oamenii vorbeau tot timpul. B iatul se a ez dup o movil mic , bucuros c putea s asculte glasuri omene ti. El afl îndat acei muncitori erau locuitori din Värmland i c aveau de gând plece spre Norrland, în c utare de lucru. Erau oameni plini de haz i aveau multe de spus, pentru c lucraser în atâtea locuri diferite. În timpul sporov ielii lor, unul din ei le m rturisi c , de i colindase toat Suedia, nu v zuse nic ieri un inut mai frumos ca cel din apusul provinciei Värmland, de unde era el de fel. — Ai avea toat dreptatea dac ai vorbi de valea lacului Fryken, de unde sunt eu, iar nu despre inutul de la apus, se împotrivi unul din ei. — Eu sunt din districtul Jösse – interveni un al treilea – i pot spune c -i mai frumos decât amândou inuturile voastre. Reie ea acum c cei apte oameni erau din diferite p i ale provinciei Värmland, fiecare din ei fiind de p rere c locul de unde se tr gea el era mai frumos i mai bun decât al celorlal i. Din pricina asta, s-a iscat apoi o ceart mare, nimeni neputând s -i conving pe ceilal i c avea dreptate. Erau cât pe-aci s ajung du mani i s se ia la har , când iat c trecu pe lâng ei un mo neag cu plete lungi i negre i cu ni te ochi mici care clipeau mereu. — De ce v certa i, oameni buni? întreb el. ipa i de s-aude în toat p durea. Unul din värmlandezi se întoarse repede spre noul venit i-i zise: — E ti desigur finlandez, mo ule, de vreme ce cutreieri p durea. — Da, sunt, r spunse b trânul. — Foarte bine, zise cel lalt. Dup câte am auzit, voi, finlandezii, ave i mult minte. — Faima bun are pre mai mare decât aurul, recunoscu mo neagul finlandez. — Ne ciorov im între noi ca s hot râm care e partea cea mai frumoas din Värmland. Poate ne-mpaci dumneata, ca s nu ne învr jbim din pricina asta. — P i am s judec pe cât m-o ajuta mintea, zise finlandezul. Trebuie s ave i îns un pic de r bdare, ca s v spun mai întâi o poveste veche. — 391 —
„În vremea de demult – zise finlandezul a ezându-se pe un bolovan – ara din sus de lacul Vänern era îngrozitor de urât . Era atât de plin de mun i ple uvi i de dealuri pr stioase, încât era cu neputin s tr iasc cineva acolo. Drumuri nu puteau s fie croite, nici ogoare arate. ara din jos de lac era îns pe vremea aceea bun i u or de cultivat, cum e i în ziua de azi. Acolo, în ara de jos, tr ia un om care avea apte feciori. Erau to i zdraveni i voinici, îns mândri de felul lor i adesea se isca vrajb între ei, fiecare socotindu-se mai grozav decât ceilal i. trânului nu-i pl cea deloc cearta necurmat a feciorilor i, ca -i pun cap t, îi chem într-o zi pe to i la el, întrebându-i dac se învoiesc s -i pun la încercare, ca s poat vedea care din ei era cel mai destoinic. ie ii, fire te, erau bucuro i de acest lucru. Asta, era i dorin a lor. — Atunci asculta i ici la mine, zise b trânul. Voi ti i c în partea de miaz noapte a lacului sta, care se cheam Vänern, se afl un inut plin de movile i de pietre, de care nimeni nu se poate folosi. Mâine v ve i duce acolo, fiecare cu câte un plug, i ve i ara mântul cât ve i putea într-o zi. Când o însera o s vin i eu, s d care din voi a f cut cea mai bun isprav . Nici nu r rise bine soarele a doua zi, c cei apte fra i i erau gata cu plugurile i cu caii. Era o priveli te frumoas pentru oricine s -i vad pornind la lucru. Caii erau tot unul i unul, iar br zdarele plugurilor str luceau ca argintul, fiind ascu ite proasp t. To i cei apte feciori plecar glon pân ce ajunser la lacul Vänern. Acolo câ iva din ei se d dur la o parte, îns cel mai în vârst porni drept înainte. Spunea c n-avea s -i fie doar team de o balt a a de mic precum era lacul Vänern. zându-l ceilal i atât de plin de curaj, n-au voit s se lase nici ei mai prejos. S-au a ezat pe pluguri i au mânat caii prin ap . Erau cai mari i, dup o bucat de vreme, nemaidând de fund, au fost sili i s înoate. Plugurile pluteau pe ap , dar nu era un lucru chiar atât de u or s stea cineva pe ele. Câ iva feciori au fost târâ i de pluguri, al ii au trecut apa prin vad, îns to i au ajuns dincolo i s-au apucat imediat s are p mântul. Acesta nu era altceva decât inutul care s-a chemat pe urm Värmland i Dalsland. Cel mai mare dintre feciori urma s are brazda mijlocie. Cei doi care urmau, ca vârst , dup el s-au a ezat unul într-o parte i altul în cealalt , iar ceilal i doi mai mici, al turi de ei. Cât despre feciorii cei mai tineri, fiecare i-a arat brazda lui, unul la marginea de — 392 —
apus a inutului, iar altul la cea r ritean . Fratele mai mare a arat la început o brazd dreapt i lat , mântul de lâng Vänern fiind „neted i u or de lucrat. Treaba a mers destul de bine pân ce fl ul a dat peste un bolovan a a de mare, încât n-a putut s treac pe lâng el i a fost nevoit s ridice plugul pe deasupra lui. Pe urm a înfipt br zdarul cu putere în mânt, t ind o brazd lat i adânc . A trecut ce-a mai trecut i a dat peste un p mânt atât de vârtos, încât a fost silit s ridice iar plugul. Acest lucru i s-a mai întâmplat înc o dat i fl ul s-a sup rat c nu fusese în stare s trag peste tot o brazd la fel de lat i de adânc . În cele din urm a dat peste un p mânt atât de pietros, încât a trebuit s se mul umeasc s -l scrijeleasc doar pu in cu br zdarul. El a ajuns astfel la hotarul de sus al inutului i acolo s-a a ezat jos s -l a tepte pe taic -s u. Al doilea frate a început i el s are o brazd lat i adânc i a izbutit s se strecoare printre movile, putând-o ispr vi f nicio întrerupere. Ici i colo a dat peste ni te cr turi i, cu cât mergea mai spre miaz noapte, cu atât mai multe ocoli uri era nevoit s fac , brazda fiind cu atât mai îngust . Înaintase totu i a a de bine, încât nici m car nu s-a oprit la grani , arând în plus o bucat de mânt mai departe. Al treilea, care ara la stânga celui mai mare, a mers i el bine la început. Brazda tras de el era mai lat decât celelalte, îns a dat degrab peste un p mânt a a de r u, încât a fost nevoit s se abat spre apus. Pe cât i-a fost în putin , a mers apoi din nou spre miaz noapte, a tras brazd lat i adânc , dar s-a oprit cu mult înainte de grani . Nevoind s r mân la mijlocul drumului, a întors caii i a apucat în alt direc ie. A întâlnit îns repede alte piedici i a trebuit s stea pe loc. „Brazda mea o s fie cea mai rea!”… i-a zis el, a ezându-se pe plug s -l a tepte pe, taic -s u. Acela i lucru se poate spune i despre ceilal i fra i. S-au purtat to i ca ni te b rba i adev ra i. Cei care au arat la mijloc au dus-o greu, îns cei de la dreapta i de la stânga lor au dus-o i mai greu, c ci p mântul era acolo a a de plin de pietre i de smârcuri, era cu adev rat peste putin de tras brazde drepte i egale. Despre cei doi feciori mai tineri se poate spune c mereu erau sili i s ocoleasc pe ici ori pe colo. Au f cut totu i isprav bun i ei. Când s-a înserat, cei apte fra i st teau obosi i i ab tu i, fiecare la cap tul brazdei sale, i a teptau. — 393 —
Poza nils23 [P461] A venit apos tat l lor. S-a dus mai întâi la cel care lucrase mai departe spre apus. — Bun seara! i-a zis el. Cum a mers treaba, fiule? — Cam prost, a r spuns feciorul. Ne-ai dat s ar m un p mânt greu de lucrat. — Mi se pare c stai, cu spatele spre ogor a zis tat l. Întoarcete, ca s po i vedea cât ai lucrat. Nu-i a a de pu in cum soco i tu. Uitându-se în urma lui, feciorul a b gat de seam c pe unde trecuse cu plugul, ap ruser v i minunate, cu lacuri în fundul lor i cu povârni uri frumoase, împ durite. Str tuse o bun bucat din partea de sus a provinciei Värmland. Arase atât lacurile Laxsjön i Lelong, cât i lacul Stora Le i cele dou lacuri numite Silarna, a a c taic -s u avea tot motivul s fie mul umit de el. — Acum s trecem mai departe, s vedem ce au f cut i ceilal i, zise b trânul. S-a dus apoi la feciorul care era al cincilea la rând. Acesta arase districtul Jösse i lacul Glafsfjorden. Al treilea arase lacul Värmeln; cel mai mare, inutul Fryksdalen i lacurile Fryken; iar primul dup el ca vârst , inutul Älvdalen i râul Klar. Al patrulea avusese parte de o munc grea în Bergslagerna i arase lacurile Yngen i Daglösen, precum i o seam de alte lacuri mai mici. Al aptelea tr sese o brazd minunat . Mai întâi a f cut loc pentru marele lac Skagern, pe urm a tras o brazd îngust prin care i-a croit drum râul Let, dup care a trecut grani a i a s pat ni te lacuri mici în districtele miniere ale Västmanlandului. Dup ce tat l celor apte feciori a cercetat toate locurile arate de ei, a prins a spune c , dup a lui judecat , fiecare f cuse isprav bun , a a c avea tot motivul s fie mul umit. ara nu mai era o pârloag , ca mai înainte, ci putea s fie acum cultivat i locuit . Ei creaser multe lacuri bogate în pe te, precum i v i roditoare. Râurile i pâraiele aveau c deri de ap , care puteau s pun în mi care mori i fer straie mecanice. Pe mun i, între brazde, era loc de p duri pentru lemne de foc i de mangal i, în afar de asta, exista acum i posibilitatea deschiderii de drumuri spre marile câmpuri cu minereu de fier din Bergslagerna. Feciorii erau bucuro i s aud toate aceste lucruri, dar voiau s afle i a cui brazd era cea mai bun . — Într-o ar care arat astfel – a zis, tat l fl ilor – mai mult însemn tate are faptul c toate brazdele se îmbin armonios una — 394 —
cu alta, decât c una din ele e mai bun decât celelalte. Niciun rinte nu poate fi bucuros c unul din ei e mai bun decât ceilal i. Mul umirea lui sufleteasc e adânc i mare numai atunci când se poate uita cu aceea i bucurie la to i, de la cel mai mic pân la cel mai vârstnic dintre ei.
UN CONAC MIC Joi, 6 octombrie Gâ tele s lbatice zburar de-a lungul râului Klar pân la uzina cea mare de la Munkfors. Apoi o luar c tre apus, spre Fryksdalen. Începuse a se întuneca înainte ca ele s fi ajuns la lacul Fryken, a a c gâ tele se l sar pe o balt aflat pe un deal împ durit. Balta era desigur un ad post bun pentru gâ tele lbatice. Lui N pârstoc i se p ru îns c acolo era prea rece i pustiu. El voia un loc mai bun de culcare. Pe când era înc în zduh, v zuse la poalele mun ilor ni te gospod rii i plec repede în c utarea lor. Dar pân acolo era o cale mai lung decât i se p ruse lui. De câteva ori fu ispitit s se întoarc . În cele din urm îns , p durea din jurul lui se r ri i b iatul ajunse la un drum care trecea pe la marginea p durii. De la acel drum, o alee frumoas , cu mesteceni pe o parte i pe alta, ducea spre un conac. N pârstoc porni cu toat iu eala într-acolo. Ajunse mai întâi la o curte dosnic , mare cât o pia i înconjurat de un ir lung de case ro ii. Dup ce trecu prin ea, du peste o locuin în fa a c reia se afla o alee pres rat cu nisip i o curte mare. Casa avea o arip pe una din laturi i o gr din în spatele ei. Cl direa principal era mic i pu in ar toas , dar curtea din fa era m rginit cu un ir de scoru i uria i, a eza i atât de des unul lâng altul, încât alc tuiau un adev rat zid în jurul ei. B iatului i se p rea c intrase într-o înc pere minunat i c deasupra ei se arcuia o bolt mare. Cerul avea o culoare sinilie, plin de farmec, iar scoru ii erau galbeni, cu ciorchini mari, ro ii. Paji tea se men inea înc verde, îns pe cer se în ase în seara aceea o lun frumoas , ale c rei raze d deau ierbii o mare str lucire, f când-o s aib reflexe argintii. — 395 —
Nu se vedea nici ipenie de om, a a c b iatul se plimb în voie peste tot. Ajungând îns în gr din , v zu ceva care îi f cu mare pl cere. Se urcase pe un scoru mic, ca s m nânce scoru e; îns nici nu ajunse bine la ciorchine, c i v zu un m lin plin i el de boabe. Se d du jos din scoru i se ca pe m lin. Când ajunse îns acolo, descoperi o tuf de coac ze, pe care atârnau ciorchini lungi ro ii. Se uit mai bine i v zu c toat gr dina era plin de agri e, de zmeur i de m cie e. Mai încolo, pe straturile de zarzavat, erau gulii i napi turce ti. În fiecare tuf se vedeau boabe. Plantele aveau semin e, iar firele de iarb , spicule e pline cu gr uncioare. N pârstoc mai v zu pe alee un m r mare i frumos, care str lucea în razele lunii. Se a ez pe o brazd de iarb , cu m rul în fa a lui, i începu s taie felioare din el cu briceagul. În timp ce îmbuca cu poft , î i f cea socoteala c nu era atât de greu pentru cineva s fie spiridu toat via a, dac se putea g si oriunde o mâncare a a de bun ca în acel loc. Mâncând, st tea pe gânduri i, în cele din urm , î i puse întrebarea dac n-ar fi fost mai bine pentru el s r mân unde era acum i s lase gâ tele s lbatice s plece spre miaz zi f el. „Nu tiu cum am s -i pot spune gâscanului Martin c nu m pot duce acas , î i zise N pârstoc. E mai bine s m despart pentru totdeauna de el. Mi-a strânge merinde de iarn împreun cu veveri ele, iar dac a locui într-un ungher întunecos din grajd sau din hambar, n-a mai degera de frig.” Pe când se gândea la aceste lucruri, auzi un fo net u or deasupra lui, iar în clipa urm toare se afla lâng el pe p mânt ceva care sem na cu un ciotule de mesteac n. Ciotul se sucea i se învârtea, iar în vârful lui sticleau dou puncte luminoase ca ni te c rbuni aprin i. Parc era o vraj în toat puterea cuvântului. B iatul b îns da seam c ciotul avea un plisc încovoiat i pene mari în jurul ochilor str lucitori, a a c se lini ti. — Uite, z u, c -i vietate în adev r! zise el. Ian spune-mi rogu-te, cum tr bufni , cum se cheam locul unde ne afl m i ce fel de oameni tr iesc aici? „Asta-i cel care sperie oarecii î i zisese bufni a. Ce fel de ptur o mai fi? Veveri nu-i, pisoi nu-i, nev stuic nu-i. Eu credeam c o pas re ca mine, care i-a dus via a la un conac vechi ca sta, tie tot ce-i pe lume. Dar uite, mintea nu m ajut s ghicesc cu cine am de-a face în clipa de fa !…” Bufni a se uitase lung la vietatea care se mi ca pa aleile cu nisip, pân ce i se închiseser ochii de atâta privit. În cele din — 396 —
urm , o biruise curiozitatea i se l sase jos pe p mânt, s vad mai de aproape vietatea aceea str in . Pe când vorbea b iatul, bufni a se aplecase s -l vad mâi bine. „N-are nici gheare, nici ghimpi, î i zise ea. Dar dac o fi având vreun dinte veninos sau mai tiu eu ce alt arm primejdioas ? S d mai întâi cu ce rost umbl f ptura asta pe aici, ca s tiu dac trebuie s m feresc de ea.” — Conacul se cheam Morbacka – zise bufni a – i a stat înainte în el mult lume. Dar tu cine e ti? — M bate gândul s m mut aici, zise N pârstoc, f s spund la întrebarea bufni ei. Ce zici? Face s m mut? — Face. De ce s nu fac ? E drept c locul nu mai este ce-a fost odat , zise bufni a; în orice caz, se poate tr i bine aici. Vorba e îns : cu ce vrei s tr ie ti? Ai poate de gând s vânezi oareci? — Da’ de unde! r spunse b iatul. Mai degrab risc eu s fiu mâncat de oareci, decât risc ei s -i p gubesc eu. „Se prea poate s nu fie o fiin primejdioas , dup spusele ei, zise bufni a. Cred, îns c nu stric s fac o încercare…” Bufni a se ridic în v zduh i în clipa urm toare î i înfipse ghearele în um rul lui N pârstoc, dându-i cu pliscul în ochi. iatul î i acoperi ochii cu o mân , iar cu cealalt c ut s se apere, strigând totodat din r sputeri dup ajutor. Î i d dea seama c via a îi era în primejdie, zicându- i c de data asta se ispr vise cu el. v spun acum o întâmplare ciudat . Chiar în anul în care Nils Holgersson c torea în tov ia gâ telor s lbatice, o scriitoare se gândea s scrie o carte despre Suedia, care s fie bun de citit în coli. Se gândise la cartea cu pricina de la Cr ciun pân în toamn , dar n-apucase s scrie nici m car un rând. În cele din urm , plictisit , î i zisese: „Nu-i o carte pentru tine. Pune mâna pe condei i scrie.”
COMOARA DIN ARHIPELAG În drum spre mare Vineri, 7 octombrie — 397 —
În c toria lor de toamn , gâ tele s lbatice zburaser de la bun început de-a dreptul spre miaz zi. P sind îns inutul Fryksdalen, luar alt direc ie i o pornir peste partea apusean a provinciei Värmland i peste Dalsland, spre inutul Bohuslän. Aceast c torie a fost nespus de vesel . Bobocii se deprinseser acum destul de bine s zboare i nu se mai plângeau de oboseal , iar b iatului începu s -i revin voia bun . Era bucuros c putuse s stea de vorb cu o fiin omeneasc , c ci îl bucurase ceea ce îi spusese femeia: anume c , dac va continua ca i pân acum s fac bine tuturor celor pe care îi va întâlni, sfâr itul nu putea s fie r u pentru el, ci dimpotriv . M tu ica aceea nu-i putuse spune, e drept, cum avea s i recapete înf area omeneasc , îns îi d duse un pic de n dejde i de încredere. Datorit acestui fapt, se gândea acum în ce fel s -l înduplece pe gâscan s nu mai plece acas . — Vezi tu, drag gâscane Martin? îi zise el pe când se aflau sus în v zduh. Ar însemna s ne plictisim grozav dac am sta toat iarna acas , dup ce am f cut împreun o c torie ca asta. Eu zic am face mai bine s plec m cu gâ tele s lbatice în alte ri str ine. — Vorbe ti serios? exclam gâscanul, alarmat peste m sur . Dac dovedise c fusese în stare s urmeze gâ tele s lbatice pân în Laponia, el era mul umit pe de alt parte s se întoarc în desp itura pentru gâ te din grajdul de vite al lui Holger Nilsson. iatul t cu o clip privind în jos spre Värmland, unde toate durile de mesteceni, crângurile i gr dinile aveau culorile galben i ro u ale toamnei, iar lacurile lungi se groz veau parc , ar tându- i alb strimea undelor între malurile lor galbene. — Mi se pare c niciodat n-a fost mai frumos ca ast zi mântul de sub noi, zise el. Lacurile sunt ca m tasea albastr , iar rmurile lor ca ni te br ri late de aur. Nu crezi c-ar fi p cat ne oprim la Vemmenhög, în loc s mai vedem i alt lume? — Credeam c vrei s te întorci acas la p rin ii t i, ca s le ar i c ai ajuns un b iat de isprav , zise gâscanul. El visase toat vara clipa cea mândr i fericit în care ar fi coborât în curtea din fa a casei lui Holger Nilsson, ca s poat ar ta pe Dunfin i cei ase boboci gâ telor, g inilor, vacilor, pisicii i chiar st pânei case, astfel c propunerea b iatului nu-l încânta câtu i de pu in. Gâ tele s lbatice f cur mai multe popasuri lungi în timpul zilei. G sir în toate p ile miri ti atât de minunate, încât nu se — 398 —
îndurau s se despart de ele i abia într-amurg ajunser în Dalsland. Zburar pe deasupra p ii de nord-vest a acestei provincii, unde era i mai frumos decât în Värmland. Se aflau acolo atât de multe lacuri, încât uscatul trecea printre ele ca ni te fâ ii înguste i înalte. P mântul nu era bun de arat. În schimb, copacilor le pria cu atât mai bine, iar rmurile abrupte sem nau cu ni te parcuri încânt toare. În v zduh i în ap era parc ceva care re inea lumina soarelui, chiar dup ce acesta apunea în spatele mun ilor. Fâ ii de aur jucau pe suprafe ele negre i str lucitoare ale apei, iar deasupra p mântului tremura o lic rire de culoare ro ie-palid , din rare se iveau mesteceni alb-g lbui, plopi de munte de culoare ro ie deschis i scoru i galben-ro ca i. — Nu i se pare, drag gâscane Martin, c-ar fi p cat de noi s nu mai vedem niciodat lucruri atât de minunate? zise N pârstoc. — Mai bucuros sunt s v d ogoarele m noase ale esului de la miaz zi, decât dealurile astea s race, r spunse gâscanul. E îns de la sine în eles c dac tu vrei s mergem mai departe, eu de tine nu m despart. — Eram sigur de acest r spuns, zise b iatul. Se cuno tea dup glas c i se luase o piatr grea de pe inim . Dup ce ajunser deasupra Bohuslänului, b iatul observ c mun ii erau mai lega i unii de al ii, c v ile p reau ni te v uni pate în ei i c lacurile lungi din fundul lor erau atât de negre, ca i cum ar fi izvorât de sub p mânt. i inutul acesta era minunat. V zându-l când poleit de o fâ ie mic de raze de soare, când la umbr , b iatului i se p ru c avea ceva s lbatic i nemaiîntâlnit în alt parte. Nu- i d dea seama de ce, îns i se rea c pe acele meleaguri tainice tr iser odinioar r zboinici voinici i vajnici, care d duser lupte primejdioase i înver unate. Vechea dorin de a lua parte la întâmpl ri de seam se trezi în el. „S-ar putea întâmpla îns ca într-o bun zi via a s -mi fie pus în primejdie, se gândea el. E mai bine s m mul umesc cu ceea ce mi-e dat.” Nu-i spuse nimic gâscanului despre aceste lucruri, c ci gâ tele zburau deasupra Bohuslänului cu cea mai mare iu eal de care erau în stare, iar gâscanul abia r sufla i nu i-ar fi putut da niciun spuns. Soarele str lucitor de la orizont disp ru în câteva clipe dup dealuri, dar gâ tele s lbatice zburau înainte a a de repede, încât tot îl mai v zur de câteva ori. În cele din urm , ele z rir la apus o fâ ie alb care cre tea i se l rgea pe m sur ce ele înaintau în zbor. Era marea alb ca laptele, cu reflexe purpurii i — 399 —
albastre. Când trecur pe lâng stâncile de pe rm, v zur iar soarele, care p rea c plute te deasupra m rii, mare i ro u, gata se scufunde în valuri. Când b iatul contempl marea liber i nesfâr it , cu soarele ro u al amurgului care r spândea o lumin atât de blând , încât se putea încumeta s se uite drept la el, sim i lini tea i siguran a trunzându-i în suflet. — Nu trebuie s fii mâhnit, Nils Holgersson, zise soarele. Via a e minunat i pentru mici i pentru mari. E bine s fie cineva liber, griji, cu tot viitorul deschis înaintea lui. Darul gâ telor s lbatice Gâ tele s lbatice se culcaser pe o insuli în dreptul portului Fjällbacka70. C tre miezul nop ii îns , când luna era pe cer, trâna Akka î i scutur somnul de pe pleoape i se duse s le trezeasc pe Yksi i Kaksi, pe Kolme i Neljä, pe Viisi i Kuusi. În cele din urm îl atinse cu ciocul pe N pârstoc, de teptându-l i pe el. — Ce s-a întâmplat, mam Akka? întreb el, tres rind speriat. — Nimic primejdios, r spunse Akka. Atâta numai c noi apte, care suntem vechi în cârd, vrem s zbur m pu in în noaptea asta spre largul m rii i nu tim dac i-ar face pl cere s mergi cu noi. iatul în elese c Akka n-ar fi f cut o astfel de propunere, dac n-ar fi fost vorba de ceva important, a a c se gr bi s se a eze pe spinarea ei. Zborul fu f cut în linie dreapt spre apus. Gâ tele lbatice trecur mai întâi pe deasupra unor insule mari i mici de lâng coast , apoi pe deasupra unei întinderi largi de ap i ajunser pe urm la arhipelagul Väderöar, din largul m rii. Toate insulele erau joase i stâncoase, iar la lumina lunii p reau mâncate de valuri în partea lor apusean . Unele insule erau destul de mari, iar b iatul z ri pe ele câteva locuin e. Akka cercet cu privirea s g seasc o insul mai mic i se l pe ea. Insuli a era alc tuit din gresie, iar în mijlocul ei se afla o v un larg , în care marea aruncase nisip alb, m runt, i ni te scoici. Când se d du jos de pe spinarea gâ tei, b iatul v zu lâng el ceva care sem na cu o piatr înalt i ascu it , dar în acela i timp observ c era o pas re mare de prad , care alesese insuli a ca 70
Fjällbacka – mic port în strâmtoarea Skagerak, la nord de Göteborg. — 400 —
ad post de noapte. Tocmai se mira cum de avuseser gâ tele lbatice neprevederea s coboare lâng un du man atât de primejdios, când o v zu pe pas re ie indu-le înainte cu o s ritur lung . Îl recunoscu atunci pe vulturul Gorgo. Se vedea bine c Akka i Gorgo î i d duser întâlnire mai dinainte. Nici gâsca, nici vulturul nu se mirar c se reg siser acolo. — Brave ie, Gorgo! zise Akka. N-a fi crezut c o s vii înaintea noastr la locul de întâlnire. Ai sosit de mult? — Am sosit asear , r spunse Gorgo. M tem îns c nu merit lauda pentru altceva decât pentru faptul c am tiut unde s viu la întâlnire. „Cât despre îns rcinarea pe care mi-ai dat-o, n-am cut nicio isprav . — Sunt sigur , Gorgo, c isprava ta e mai bun decât soco i tu. Înainte de a povesti îns ce i s-a întâmplat în c toria ta, vreau -l rog pe N pârstoc s caute ceva ascuns pe insula asta. iatul se uitase la ni te scoici frumoase. Când o auzi îns pe Akka pomenindu-i numele, tres ri. — Te-ai mirat poate, N pârstoc, c ne-am ab tut din cale i am luat-o încoace, spre Marea Nordului, zise gâsca. — Lucrul sta mi s-a p rut destul de ciudat, recunoscu b iatul. tiam îns c faci cu rost tot ce faci. — Ai o p rere bun despre mine – zise Akka – îns tare m tem nu i-o schimbi, c ci e foarte probabil c am f cut degeaba toria asta. Cu mul i ani în urm – continu Akka – eu i cu câteva din gâ tele care-s vechi în cârdul meu am fost prinse de vijelie într-o prim var i aruncate pe insuli a asta. V zând c înaintea noastr nu era altceva decât marea f sfâr it, ne-am temut s nu fim azvârlite prea departe, ca s nu mai putem ajunge la uscat i ne-am a ezat pe valuri. Vijelia ne-a silit s st m câteva zile între stâncile astea s race. Fl mânzisem r u de tot i am venit o dat în v una asta s c ut m ceva de mâncare. N-am putut si niciun fir de iarb , îns am b gat de seam c în nisip erau îngropate pe jum tate ni te pungi legate zdrav n. N jduiam s sim în pungile acelea gr un e. Am început s le cioc nim cu pliscurile pân ce am reu it s rupem pânza. În loc îns ca din ele ias gr un e, au început s se r spândeasc ni te bani str lucitori de aur. Neavând ce face cu ei noi, gâ tele, i-am l sat acolo unde erau. Tot timpul de atunci încoace nu ne-am mai gândit la descoperirea pe care o f cuser m. În toamna asta s-a întâmplat ceva care ne face s avem nevoie de aur. tiu c sunt — 401 —
prea pu ine n dejdi s mai g sim comoara despre care i-am vorbit, îns am venit aici s te rug m s vezi i tu cum stau lucrurile. Poza nils24 [P471] — N pârstoc s ri în v un , lu câte o scoic în fiecare mân i începu s scociorasc nisipul. Nu g si nicio pung , dar dup ce o gaur destul de adânc , auzi un sunet metalic i v zu un ban de aur. Dibui apoi cu mâinile i sim i în nisip o mul ime de monede rotunde. Se duse atunci fuga la Akka. — Pungile au putrezit i s-au destr mat – zise el – a a c banii sunt împr tia i prin nisip. Cred îns c tot aurul a r mas neatins. — Bine, zise Akka. Umple gaura la loc i a eaz nisipul bine, s nu vad nimeni c a fost scociorât. pârstoc f cu întocmai. Când se urc din nou pe stânc , mase uimit v zând-o pe Akka venind foarte solemn în întâmpinarea lui, în fruntea celor ase gâ te s lbatice. Când se oprir în fa a lui, îi f cur mai multe plec ciuni i p reau atât de ceremonioase, încât b iatul î i scoase scufia, f cându-le i el o temenea. — Uite, N pârstoc, ce ne sf tuir m i puser m la cale noi, gâ tele b trâne. Dac tu ai fi f cut unor oameni tot a a de mult bine cât ne-ai f cut i nou , nu s-ar fi desp it de tine f s i dea o r splat bun . — Nu eu v-am ajutat, ci voi a i avut grij de mine, zise b iatul. — Noi ne-am gândit c – urm Akka – dac o fiin omeneasc ne-a înso it în toat c toria noastr , nu se cade s plece de la noi tot a a de s rac dup cum a venit. — Eu tiu bine – zise N pârstoc – c tot ce-am înv at anul sta de la voi face mai mult decât aurul i orice avu ie. — Dac banii ace tia au stat aici în v un atâ ia ani de zile – zise Akka – nu-s de bun seam ai nim nui i cred c po i s -i strezi pentru tine. — Dar voi avea i nevoie de comoara asta, zise b iatul. — Da, aveam nevoie ca s te putem r spl ti pe tine. iatul se întoarse pe jum tate, arunc o privire spre mare i pe urm se uit drept în ochii gâ tei Akka. — Mi se pare destul de ciudat c nu mai ai nevoie de serviciile mele i-mi dai o r splat , f ca eu s i fi spus c slujba mea s-a terminat. — 402 —
— Cât vom fi în Suedia – zise Akka – cred c vei r mâne cu noi. Am dorit s i ar t unde se afl îns comoara acuma, când am putut veni aici f s facem un ocol prea mare. — Cu toate astea e a a cum am spus eu, zise N pârstoc. Vre i v desp i de mine f voia mea. Dup ce am petrecut a a de bine atâta vreme împreun , cred c n-ar fi mare lucru s m lua i i pe mine cu voi în cele ri str ine. Auzind aceste cuvinte, Akka i celelalte gâ te s lbatice î i lungir gâturile i se uitar câteva clipe în v zduh cu ciocurile deschise pe jum tate a nespus mirare. — Uite, vezi, la asta nu m-am gândit, zise gâsca, dup ce- i veni în fire. Pân s te hot ti îns s mergi mai departe cu noi, ar fi bine s auzim ce are de spus Gorgo. Trebuie s tii c , la plecarea noastr din Laponia, eu m-am în eles cu Gorgo s se duc la tine acas în Scania i s caute s ob in de la spiridu condi ii mai oare pentru tine. — Da, a a este, zise Gorgo. Cum i-am spus îns adineauri – se adres el c tre Akka – nu prea am avut noroc. Dup ce am g sit gospod ria lui Holger Nilsson, i-am dat târcoale în zbor pân ce lam v zut pe spiridu strecurându-se printre case. M-am îndreptat atunci glon spre el i ne-am dus împreun pe un ogor, ca s vorbim acolo nestingheri i de nimeni. I-am spus c m-a trimis Akka de la Kebnekajse s -l întreb dac poate s -i pun condi ii mai u oare lui Nils Holgersson. „A fi bucuros s -i pun condi ii mai u oare – mi-a r spuns el – ci am auzit c s-a purtat bine în timpul c toriei, dar asta nu st în puterea mea.” Atunci m-am sup rat i i-am spus c -i scot ochii dac nu face ce i-am cerut. Spiridu ul mi-a r spuns astfel: „Cu Nils Holgersson e a a cum i-am ar tat. Du-te îns i-i spune c ar face bine s vin cât mai curând acas cu gâscanul cel alb, c ci p rin ii lui sunt foarte nec ji i. Holger Nilsson a trebuit s pl teasc o garan ie pentru fratele lui, în care avusese toat încrederea. Cu banii împrumuta i, acesta i-a cump rat un cal, îns calul a ologit chiar din prima zi când l-a pus la c ru , a a c omul nu s-a mai putut folosi de el i nici de unde s scoat bani n-a avut. Spune-i, deci lui Nils Holgersson c p rin ii lui au trebuit din pricina asta vând pân acum dou vaci i c vor fi da i afar din cas , dac nu le vine cineva în ajutor.” Auzind N pârstoc aceast veste, încrunt din sprincene i- i încle pumnii ca s i înfrâneze mânia ce-l cuprinsese. — 403 —
— E o mare cruzime din partea spiridu ului c mi-a pus o astfel de condi ie, încât s nu m pot duce acas s -mi ajut p rin ii, zise el. Nu va izbuti îns s m fac s -mi tr dez prietenul. P rin ii mei sunt oameni cinsti i i eu tiu bine c mai degrab s-ar lipsi de ajutorul meu, decât s m tie întorcându-m acas cu cugetul înc rcat.
ARGINTUL MARII Sâmb
, 8 octombrie
Marea, dup cum tie oricine, e s lbatic i mincinoas , iar partea Suediei care e cea mai expus la atacurile ei a fost ocrotit , de multe mii de ani, cu un zid de piatr lung i lat, care se cheam Bohuslän. Zidul e a a de lat, încât acoper întregul teritoriu dintre Dalsland i mare, dar, cum se întâmpl de obicei cu digurile i cu gazurile, nu e destul de înalt. Cl dit din blocuri mari de piatr , e înt rit pe alocuri cu lan uri lungi de mun i. Nu puteau s fie folosite pietre mici la un zid de ap rare împotriva m rii, care se întindea de la fiordul Idde pân la râul Göta. Astfel de ziduri uria e nu se mai înal în zilele noastre i vezi bine c cel de aici are o mare vechime. De aceea a i fost supus la chinuri de vremurile care au trecut peste el. Blocurile cele mari nu mai sunt lipite unele de altele, cum or fi fost la început. Printre ele s-au produs cr turi destul de largi i de adânci, ca s încap în ele ogoare i case. În orice caz, blocurile nu sunt chiar atât de izolate încât s nu se observe c au f cut parte din unul i acela i zid. Spre uscat, zidul s-a p strat mult mai bine decât spre mare. Acolo se întinde neîntrerupt pe distan e apreciabile. De-a lungul lui, prin mijloc, sunt cr turi lungi i adânci, cu lacuri pe fundul lor, iar spre coast e atât de d nat, încât fiecare bloc alc tuie te un deal aparte. Abia când îl vede cineva dinspre coast î i d seama c acest zid nu st acolo numai a a, pentru odihn . Oricât de solid o fi fost la început, marea l-a ros în ase sau apte locuri, s pând fiorduri lungi de câteva mile. Partea cea mai avansat e chiar sub ap , i numai partea de sus a blocurilor stâncoase iese la iveal . În felul — 404 —
acesta au luat na tere o mul ime de insule mari i mici, care alc tuiesc un arhipelag, iar acest arhipelag este supus la cele mai înver unate atacuri ale vijeliei i ale m rii. S-ar putea crede acum c o regiune constând de fapt dintr-un zid mare de piatr ar trebui s fie cu totul neroditoare, astfel c oamenii nu i-ar putea câ tiga existen a în cuprinsul ei. Lucrurile nu stau chiar a a de r u, c ci, de i dealurile din Bohuslän sunt goale i ple uve, ca i mun ii, în schimb, prin toate cr turile s-a strâns mult p mânt vegetal, bun i m nos, datorit c ruia agricultura e acolo foarte prosper , de i aceste v i nu sunt prea întinse. Pe coasta de aci a m rii, nici iernile nu sunt de obicei a a de reci ca în partea dinspre uscat, iar în locurile ap rate de vânt cresc copaci ginga i la frig i alte plante c rora cu greu le prie te clima mai jos, în Scania. Nu trebuie s se uite faptul c Bohuslänul se afl la grani a marelui ocean, care este proprietatea ob teasc a tuturor popoarelor p mântului. Locuitorii din Bohuslän pot c tori pe drumuri pe care n-au nevoie s le construiasc . Ei pot avea turme ce n-au nevoie s fie p zite ori îngrijite, iar vasele lor sunt duse de animale de trac iune care n-au nevoie de nutre i de ad post în grajd. De aceea, ei nu depind atât de agricultur i de cre terea vitelor ca al i locuitori ai rii. Nu se tem s se stabileasc în insule tute de vijelie, pe care nu cre te niciun fir de iarb , sau pe fâ ii înguste de rm, la poalele mun ilor de pe coast , unde abia e loc pentru o gr dini de cartofi, deoarece tiu bine c marea cea întins i bogat le poate da tot ce le face trebuin . Dac e adev rat totu i c marea e bogat , tot a a de sigur este e greu s ai de-a face cu ea. Cel care vrea s aib un folos de pe urma m rii, trebuie s -i cunoasc fiordurile i golfurile, toate bancurile i to i curen ii, într-un cuvânt trebuie s cunoasc orice piatr de pe fundul ei. Trebuie s i poat conduce vasul pe furtun i pe cea i s se orienteze în bezna nop ii. Trebuie s poat t lm ci semnele din v zduh care prevestesc vreme rea, precum i s suporte frigul i umezeala. Trebuie s cunoasc drumurile de pescuit, s poat mânui plase grele i s tie s le eze pe valurile leg toare. În primul rând, îns , trebuie s aib mult curaj i s tie c în fiecare zi î i risc via a în lupt cu marea. În diminea a în care gâ tele s lbatice c toreau spre Bohuslän, în arhipelag era o lini te des vâr it . Ele v zur câteva sate de pescari, ale c ror uli e erau goale. Nici ipenie de om nu se vedea — 405 —
ie ind sau intrând în c su ele frumos zugr vite. Plasele de pescuit erau atârnate cu bun rânduial la locul lor pe uscat, iar vasele grele de pescuit, verzi sau albastre, pluteau de-a lungul rmului cu pânzele strânse. La mesele lungi, pe care se cur au de obicei batogul i calcanul, nu se vedea treb luind nicio femeie. Gâ tele s lbatice zburar i pe deasupra câtorva sta iuni de pilotaj. Pere ii caselor unde locuiau pilo ii erau spoi i în negru i alb. Lâng ele se afla catargul de semnalizare, iar pilotina era ancorat la debarcader. În apropiere domnea o lini te adânc i nu se apropia niciun vas care s aib nevoie de ajutor în strâmtoare. În or elele de coast pe deasupra c rora zburau gâ tele lbatice fuseser închise stabilimentele mari de b i i vilele frumoase, iar pavilioanele vaselor fuseser coborâte. Nu se mai vedeau decât vreo câ iva c pitani b trâni de vase plimbându-se pe pun i i scrutând nostalgic cerul. Lâng fiorduri i pe partea r ritean a insulelor, gâ tele zur ni te case ne ti. La rm st teau aliniate b rcile de serviciu. ranii dezgropau cartofi sau se uitau s vad dac se uscase fasolea atârnat pe pr jini înalte. În carierele mari de piatr i în antierele navale treb luiau numero i muncitori. Ei mânuiau ciocanele i târn coapele cu mult h rnicie, dar î i întorceau mereu capetele spre mare, ca i cum ar fi a teptat o întrerupere a lucrului. rile din arhipelag erau lini tite ca i oamenii. Câ iva cormorani, care dormiser pe costi a pr stioas a unui munte, i luar încet zborul, unul dup altul, spre locurile de pescuit. Pesc ru ii p siser marea i se preumblau pe uscat ca ni te ciori adev rate. Deodat se întâmpl îns ceva. Un stol de pesc ru i î i lu zborul de pe un ogor i porni cu toat iu eala spre miaz zi. Gâ tele lbatice abia avur timp s -l întrebe încotro se duceau, dar pesc ru ii n-avur nici ei r gaz s le r spund . Cormoranii se în ar i ei de pe ap i se luar dup pesc ru i. Delfinii str teau marea ca ni te evi negre i lungi, iar o ceat de foci se strecur de pe o insul i porni de asemenea spre miaz zi. — Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? întrebar iar i gâ tele lbatice. De ast dat le r spunse o ra s lbatic . — Au sosit scrumbiile la Marstrand71! Au sosit scrumbiile la 71
Marstrand – port situat în partea r — 406 —
ritean
a insulei cu acela i
Marstrand! Nu numai p rile i animalele de mare se puseser în mi care. i oamenii prinseser pesemne de veste c primul banc de scrumbii sosise în arhipelag. Pe lespezile netede ale satelor de pescari lumea umbla forfota. Vasele de pescuit fuseser preg tite de plecare. N voadele lungi erau îmbarcate cu b gare de seam pe pun i, ca s fie mânuite u or la nevoie. Femeile preg teau merindele i salopetele impermeabile. B rba ii ie eau din case atât de zori i, încât abia pe uli î i puneau vestoanele pe ei. Strâmtoarea se umplu repede de pânze negre i sure, iar oamenii îmbarca i pe vase schimbau între ei chem ri i întreb ri vesele. Feti ele se c rau pe pietre i f ceau semne de r mas-bun celor ce plecau. Pilo ii st teau la pând , atât de siguri c vor fi chema i degrab , încât se i înc aser cu cizmele de cauciuc i preg tiser pilotina. Din fiorduri veneau vapora e înc rcate cu butoaie i l zi goale. ranii aruncar cât colo uneltele de dezgropat cartofi, iar constructorii de vase p sir antierul. trânii c pitani de marin , cu fe ele pârlite de soare, nu se înduraser s r mân acas , ci se îndreptau i ei cu vapoarele spre miaz zi, ca s priveasc cel pu in cum se pescuiesc scrumbiile. Peste tot era via i mi care. Oamenii se buim ciser parc de bucurie, v zând tot bel ugul acela de argint al m rii pe care îl scoseser din valuri, iar gâ tele s lbatice d deau mereu târcoale insulei Marstrand, pentru ca N pârstoc s poat vedea tot ce se întâmpl acolo. El le rug totu i curând s i continue c toria. Nu spunea de ce era gr bit s plece, îns lucrul acesta nu era poate greu de ghicit. Printre pescari erau mul i b rba i frumo i i chipe i. Mul i din ei erau oameni robu ti, cu chipuri seme e sub epcile lor negre, p rând cutez tori i dârzi cum ar vrea s fie orice b iat dup ce va cre te mare. Nu-i era poate chiar a a de pl cut s stea i s priveasc astfel de oameni unuia osândit s nu fie niciodat mai lung decât o scrumbie.
nume, la nord de Göteborg. — 407 —
UN DOMENIU MARE Un domn b trân i unul tân r Acum câ iva ani se afla într-o comun din Västergötland o înv toare mic de statur , nespus de simpatica i de dr la . Era o pedagog bun , dar sever când era vorba de disciplin . Copiii ineau la ea atât de mult, încât niciodat nu veneau la coal cu lec iile neînv ate. i p rin ii erau mul umi i de ea. O singur fiin habar n-avea cât de vrednic era aceast înv toare: ea îns i. I se p rea c toate celelalte erau mai în elepte i mai destoinice, regretând c nu putea s fie ca ele. Dup ce a stat ca înv toare în comun câ iva ani, comitetul colar i-a propus s urmeze cursurile colii de lucru manual din Nääs, pentru ca pe urm s -i poat înv a pe copii s lucreze nu numai cu mintea, dar i cu mâinile. Nimeni nu- i poate închipui cât de mult s-a speriat înv toarea de aceast propunere. Nääs nu era departe de coala ei. Înv toarea trecuse de multe ori pe lâng aceast localitate frumoas i auzise numai vorbe de laud despre cursurile de lucru manual care se ineau în marele i vechiul conac de acolo. Înv tori i înv toare din toat ara se adunau la Nääs s înve e lucrul manual. Ba veneau chiar oameni din ri str ine. Ea tia dinainte cât avea s se simt de sfioas în mijlocul atâtor oameni de seam i avea credin a c era peste puterile ei s treac prin acea încercare. Nu voia totu i s se împotriveasc dorin ei comitetului colar, a c înaint celor în drept cererea de înscriere i fu admis ca elev . Într-o sear frumoas din luna iunie, în ajunul zilei de deschidere a cursurilor, î i f cu bagajele i plec la Nääs. Dup multe opriri i ov ieli, ajunse în sfâr it acolo. La Nääs domnea o mare însufle ire în rândurile participan ilor la cursuri, care sosiser din toate p ile i c rora urma s li se dea cartiruire prin vilele i casele acelui mare domeniu. To i se sim eau cam stingheri i în acel domeniu neobi nuit. Înv toarei noastre i se p rea îns , ca de obicei, c nimeni nu era mai stângaci i mai neajutorat ca ea. Se speriase singur , a a c nu auzea i nu vedea nimic. Cele ce avea de f cut erau de fapt pentru ea lucruri grele. I se repartizase o camer într-o vil frumoas i urma s locuiasc în ea împreun cu ni te fete pe care nici nu le cuno tea, iar de cinat urma s cineze la un loc cu aptezeci de persoane str ine. Într-o parte avea ca tovar de mas un domn m run el — 408 —
cu fa a galben , care era probabil un japonez, iar în alta un înv tor de la Jockmock72. Înc din prima clip , cei în ira i în jurul mesei lungi vorbir unii cu al ii plini de însufle ire i de voie bun . To i f cuser cuno tin unii cu al ii. Singur înv toarea noastr st tea t cut i retras . A doua zi diminea a începu activitatea. Ca i într-o coal obi nuit , programul începu cu cântece, dup care directorul vorbi cursan ilor despre lucrul manual i le d du unele instruc iuni. i astfel, f s i fi dat seama ce se petrecuse, înv toarea noastr se pomeni în fa a unui strung, cu o bucat de lemn într-o mân i cu un cu it în alta, în timp ce un b trân me ter c uta s -i arate cum se strunje te un fus. Ea nu f cuse niciodat a a ceva i nici prea mult dib cie nu avea. Încurcat cum era, nu pricepu nimic, cu toate explica iile binevoitoare ale me terului. Dup ce acesta plec de lâng ea, puse cu itul i bucata de lemn pe strung i r mase cu privirea în gol. De jur împrejur, în aceea i sal , erau mai multe strunguri, la care ea v zu pe al ii apucându-se de lucru cu mult curaj. Câ iva din ei, ini ia i oarecum în me te ug, venir s-o îndrume, dar ea nu era în stare s primeasc niciun ajutor. Se gândea c observaser to i atitudinea ei ciudat i lucrul acesta o scotea din fire. Dup gustarea de diminea , lucrul fu reluat, directorul inu o prelegere. Au urmat apoi, exerci ii de gimnastic , iar dup ele, cursuri de lucru manual. Veni în sfâr it pauza de amiaz , cu prânzul i cafeaua, în sala cea mare i vesel a colii. Dup amiaz , iar i lucru manual, exerci ii de canto i la urm jocuri în aer liber. Înv toarea noastr era toat ziua ocupat , mergea unde se duceau i ceilal i, îns curaj tot nu avea. Mai târziu, când î i amintea de primele zile petrecute la Nääs, i se p rea c tr ise înv luit în negur . În jurul ei fusese întuneric i cea . Nici nu v zuse, nici nu pricepuse ce se petrecuse în jur. Dar starea asta n-a durat decât dou zile. A treia zi spre sear , totul s-a luminat deodat în jurul ei. Dup cin , un înv tor mai în vârst , care mai fusese de câteva ori la Nääs pân atunci, povestise câtorva noi veni i cum luase fiin coala de lucru manual. Aflându-se din întâmplare în imediata lui apropiere, înv toarea noastr avusese prilejul s -i asculte toat istorisirea. 72
Jockmock – localitate pitoreasc
i turistic din Laponia.
— 409 —
El spuse celor care-l ascultau c Nääs era o localitate foarte veche, dar c nu fusese un domeniu mare i frumos decât dup ce se mutase acolo domnul cel b trân ce îl st pânea i în prezent. Era un om cu stare i, dup ce se stabilise acolo, se dedicase înfrumuse rii castelului i parcului. Murindu-i so ia i neavând copii, se sim ea îns singur pe domeniul s u întins. Atunci a înduplecat pe un nepot al s u, la care inea foarte mult, s vin s stea cu el la Nääs. La început era vorba ca tân rul s -l ajute la administrarea domeniului. Venind îns în mijlocul localnicilor, acesta b gase de seam c în cele mai multe case b rba ii i copiii, ba chiar i femeile, nu se îndeletniceau cu niciun fel de lucru manual în serile lungi de iarn . Înainte vreme, lumea h rnicea la esut stofe i la cut tot felul de unelte casnice, dar aceste lucruri se puteau cump ra acum, a a c nimeni nu se mai ocupa cu astfel de treburi. E drept c mai nimerea el uneori pe ici, pe colo câte o cas în care gospodarul se ocupa cu tâmpl ria, f când scaune i mese, iar gospodina esea. Stând de vorb cu unchiul s u despre toate aceste lucruri, trânul a recunoscut c ar fi fost bine pentru acei oameni dac ei s-ar fi îndeletnicit cu lucrul manual în orele libere. Pentru asta îns trebuiau s i deprind mâinile cu me te ugul înc din fraged copil rie. Unchiul i nepotul c tar convingerea c nu puteau s ajung la un rezultat satisf tor decât înfiin ând o coal de lucru manual pentru copii. Voiau s -i înve e s fac lucruri simple din lemn, o astfel de treab p rându-li-se mai la îndemâna lor decât oricare alta. Erau încredin i c cel care s-a desprins o dat s mânuiasc bine cu itul, va înv a lesne s mânuiasc i ciocanul de fierar sau de cizmar. Cel care nu i-a deprins îns mâna cu lucrul, n-o s i poat da seama niciodat mâna este o unealt mai bun decât toate celelalte. Ei s-au apucat deci s -i înve e pe copiii de la Nääs lucrul manual, ajungând în scurt vreme la convingerea c aceast ocupa ie era atât de bun i de folositoare pentru ei, încât era de dorit ca to i copiii din Suedia s capete o înv tur asem toare. Cum era îns cu putin un asemenea lucru? În Suedia cre teau sute de mii de copii. Nu puteau fi strân i laolalt cu to ii la Nääs, pentru a li se preda lucrul manual. A a ceva era de neconceput. Nepotul veni atunci cu o nou propunere. Ce ar fi dac , în loc — 410 —
li se predea copiilor lucrul manual, s-ar înfiin a o astfel de coal pentru dasc lii lor? Ce ar fi dac înv torii i înv toarele din Suedia ar veni la Nääs s deprind lucrul manual, urmând ca pe urm s -i înve e acest lucru pe colarii lor? În felul acesta, to i copiii din Suedia ar deprinde un me te ug în acela i timp cu înv tura de carte. Legenda Västergötlandului Duminic , 9 octombrie Gâ tele s lbatice plecaser din Bohuslän i dormeau acum pe o balt din partea apusean a Västergötlandului. Micul Nils Holgersson se duse pe o movil , ca s fie la ad post de umezeal , i tocmai î i c uta un culcu , când v zu venind pe drum o ceat de oameni. Era o tân înv toare înso it de vreo doisprezece copii. Mergeau strâns lipi i unul de altul, cu d sc li a în mijlocul lor. Vorbeau cu voio ie i b iatul dori s -i urmeze o bucat de drum, ca s aud ce- i spuneau. Îi fu destul de u or s fac acest lucru, c ci se furi a la umbr , pe marginea drumului, i nimeni nu putea s -l vad . În zgomotul atâtor pa i nu putea nimeni s aud cum trosnea pietri ul sub galen ii lui N pârstoc. Spre a-i îndemna la drum i a le face curaj, înv toarea le spunea copiilor tot felul de pove ti. Tocmai ispr vise una din ele când se apropiase N pârstoc de ceat . Copiii îns o rugar s le mai spun una. — A i auzit voi povestea b trânului uria din Västergötland care s-a str mutat pe o insul h t departe în Mana Nordului? îi întreb înv toarea. Copiii r spunser c n-o auziser înc i înv toarea începu s povesteasc : „Într-o noapte întunecoas , pe o vijelie cumplit , o corabie s-a izbit de stâncile de pe rmul unei insule mici din Marea Nordului i s-a f cut nd ri. Din tot echipajul, numai doi oameni au sc pat cu via i au putut coborî pe uscat. St teau pe insul uzi leoarc i degera i de frig, a a c î i poate închipui oricine ce bucurie a fost pe ei când au v zut în apropiere în ându-se p laia unui foc. Dar foc zdrav n, nu glum , c pesemne ardea o movil de bu teni! S-au dus repede într-acolo, f s se gândeasc la vreo primejdie. Abia dup ce s-au apropiat de foc au b gat de semn c lâng el se afla un r zboinic b trân, o co cogeamite matahal — 411 —
zdrav , încât nu mai înc pea nicio îndoial c se tr gea dintr-un neam de uria i. Cei doi oameni s-au oprit ov itori, îns criv ul sufla cu putere i gerul era atât de aprig, încât ar fi murit cu siguran de frig dac nu s-ar fi înc lzit la focul uria ului. i-au luat deci inima în din i i s-au apropiat de foc. — Bun seara, mo ule! a zis cel mai în vârst dintre ei. Suntem doi marinari naufragia i. Ne dai voie s ne înc lzim la focul dumitale? Uria ul tres ri din gândurile sale, se ridic pe jum tate i î i scoase palo ul din teac . — Cine sunte i voi, hai? întreb el, c ci era b trân, nu vedea bine i nu tia ce fel de oameni erau cei care vorbiser cu el. — Suntem amândoi din Västergötland, dac vrei s tii, a spuns marinarul mâi în vârst . Corabia noastr s-a scufundat colo în mare, iar noi ne-am refugiat pe rm aproape goi i degera i de frig. — Eu nu primesc de obicei oameni str ini pe insula mea, îns dac sunte i din Västergötland, se schimb lucrurile, zise uria ul, gând palo ul la loc în teac . Sta i colea jos i înc lzi i-v , c ci i eu sunt din Västergötland i am tr it mul i ani de zile pe dealul cel mare de la Skalunda. Cei doi marinari se a ezaser fiecare pe câte un bolovan. Nu cutezau s vorbeasc cu uria ul, ci t ceau i se uitau lung la el. Cu cât îl priveau mai mult, cu atât li se p rea mai mare, iar ei se sim eau mai slabi în fa a lui. — V d r u acuma, i-a l murit Uria ul, Abia v z resc. i doar mi-ar fi f cut mare pl cere s tiu cum arat un locuitor din Västergötland în ziua de azi. Întinde i-mi m car unul din voi mâna, s v d dac mai curge sânge fierbinte în venele suedezilor! Marinarii se uitar pe rând la pumnii uria ului i ai lor. Nici unul din ei n-avea chef s -i încerce puterea mâinilor. Au b gat îns de seam c drugul de fier cu care uria ul scociora de obicei raticul r sese în foc i se înro ise la un cap t. L-au ridicat împreun i l-au întins spre uria , acesta a pus mâna pe drug i la strâns cu toat puterea, de-a început fierul s -i curg printre degete. — Aha! Simt c mai curge sânge fierbinte în Suedia! zise uria ul mul umit, celor doi marinari ului i. Câteva clipe, în jurul focului s-a l sat t cerea. Vezi numai c venirea celor doi compatrio i l-a dus pe uria cu gândul spre — 412 —
Västergötland. În cugetul s u se trezeau tot felul de amintiri. Cum o fi oare acum dealul de la Skalunda? i-a întrebat el pe marinari. Nici unul din cei doi oameni n-aveau habar despre dealul de care întreba uria ul. — S-a pr bu it, a r spuns unul din ei într-o doar , c ci nu putea s lase f r spuns pe un om ca acela. — Da, da. Cred i eu c s-a pr bu it, a zis uria ul, dând din cap spre a- i înt ri spusele. Dar bine c s-a întâmplat a a, c ci dealul sta mi-a luat nevasta i copila într-o bun diminea . Uria ul a c tat apoi iar s i adune amintirile. Nu mai fusese de mult vreme în Västergötland, a a c a trebuit s treac o bucat bun de timp pân s i aduc bine aminte de lucruri care se petrecuser de mult. — Cred îns c Kinnekulle73, Billingen74 i celelalte dealuri mici, pres rate pe esul cel mare, sunt înc la locul lor, a zis uria ul. — Da, sunt la locul lor, a r spuns marinarul. Ca s -i arate uria ului ce bun p rere avea despre destoinicia sa, el a ad ugat: — Poate ai contribuit i dumneata, mo ule, la în area unuia din aceste dealuri? — Asta n-am f cut-o – a zis uria ul – îns atâta pot s i spun dealurile acelea sunt a a cum le tii datorit lui taic -meu. Când eram un prichindel numai atâtica, nu se afla niciun es mare în Västergötland. Acolo unde e azi esul, se afla un munte care se întindea de la lacul Vättern pân la râul Göta. Ni te râuri i-au pus de gând s macine muntele i s -l duc în lacul Vänem. Nu era un munte de granit propriu-zis, c era alc tuit mai ales din calcar i din ardezie, a a c râurile i-au venit lesne de hac. Miaduc aminte cum î i l rgeau albiile i v ile, pân ce le-au pref cut în esuri întinse. M uitam de multe ori cu taic -meu la truda râurilor, dar tata nu prea era mul umit de ele, c distrugeau tot muntele. — S ne fi l sat barem i nou câteva locuri de odihn , a zis el, sco ându- i cizmele de piatr din picioare. Apoi le-a a ezat pe una departe la apus, iar pe alta departe la r rit. P ria lui de piatr a pus-o pe o m gur de pe malul lacului Vänern, scufia mea de 73 Kinnekulle – munte izolat de pe de o mare însemn tate geologic . 74 Billingen – alt munte, mai spre r
rmul de miaz zi a lacului Vänen, rit.
— 413 —
piatr a azvârlit-o mai departe spre miaz zi, iar ghioaga de piatr i-a aruncat-o în alt parte. Încolo, ce piatr bun i tare mai aveam a pus-o în diferite locuri. Râurile au m cinat pe urm mai tot muntele, îns de locurile pe care le-a ap rat tata cu pietre n-au îndr znit s se lege i ele au r mas neatinse. Acolo unde a a ezat el una din cizme, a r mas sub toc Halleberg; iar sub talp , Hunneberg. Sub cealalt cizm s-a p strat muntele Billingen, iar sub p ria lui taic -meu a r mas muntele Kinnekulle. Sub scufia mea s-a p strat Mösseberg, iar sub ghioaga de piatr s-a ascuns Olleberg. Toate celelalte dealuri mici de pe întinsul esului au fost cru ate de hatârul tat lui meu i tocmai m întreb dac în Västergötland sunt mul i oameni care pot s impun atâta respect ca el. — La întrebarea asta e cam greu de r spuns, a zis marinarul. Eu îns î i pot spune un lucru: dac râurile i uria ii au avut atâta putere în zilele lor, cred c pot s am o stim la fel de mare pentru oamenii de azi, c ci ei sunt acuma st pânii esului i ai mun ilor. Uria ul a început atunci s rânjeasc . Se pare c r spunsul pe care l-a primit nu i-a prea venit la socoteal , îns i-a ascuns nemul umirea i a spus mai departe: — Dar cu Trollhättan75 ce se aude? a vrut el s tie. — Vuie te mereu cu c derile ei de ap , ca i în trecut, a spuns marinarul. Dup cum ai cru at mun ii din Västergötland, poate c dumneata ai fost, mo ule, i unul din cei care au pus în mi care acele c deri. — Nu, nu! a zis uria ul. Asta n-am f cut-o, îns mi-aduc aminte de când eram doar un ânc, c eu i fra ii mei ne foloseam de derile acelea de ap pentru transportarea lemnelor. Ne a ezam pe câte un butuc i ne pr leam pe Gullöfallet, pe Toppöfallet i pe celelalte trei c deri de ap . Mergeam a a de repede, c ajungeam i pân la mare. Nu cred s mai fie azi oameni în Västergötland care s se desfete a a. — De! Nu se tie! a zis marinarul. Eu socot îns c noi, oamenii, am f cut o isprav mai de seam când am s pat un canal de-a lungul c derilor de ap , a a c nu numai c putem coborî pe ele, cum f ceai dumneata când erai tân r, dar puteam merge i în sus de Trollhättan, cu cutere i vapoare. Trollhättan – or el industrial ale c rui fabrici folosesc for a motric a c derilor de ap din apropiere. Aceste c deri de ap nu sunt prea înalte, dar se întind pe o lungine de 1500 m. 75
— 414 —
— M bucur ce aud, a zis uria ul, sup rat parc de r spunsul primit. Dar ia spune-mi: ce se aude cu inutul de lâng lacul Mjörn, care se chema Svältorna? — Acolo e r u de tot, mo ule, a r spuns marinarul. inutul acela nu cumva e sterp i pr dit din cauza dumitale? — Nici nu te gândi la una ca asta! a zis uria ul. În vremea mea se aflau acolo p duri minunate. Vezi numai c la nunta uneia din fetele mele aveam nevoie de multe lemne de ars în cuptor. Am luat atunci o frânghie lung , am încins cu ea toat p durea de la Svältorna, am dat-o peste cap dintr-o smucitur i apoi am dus-o acas . A vrea s tiu dac se mai g se te cineva în ziua de azi s smulg dintr-o dat o p dure. — La o întrebare ca asta cu greu i-a putea r spunde, a zis marinarul. Un lucru tiu îns , c în tinere ea mea inutul Svältorna era ple uv i neroditor, dar c oamenii l-au împ durit acum peste tot. i asta e, dup mine, o isprav de seam . — Bine, bine, dar în partea de miaz zi a Västergötlandului nu se poate nimeni hr ni nici azi? vru s tie uria ul. — Tot dumneata ai f cut rânduial i acolo? a întrebat marinarul. — N-am f cut – a r spuns uria ul – dar mi-aduc aminte c pe vremea când noi, copiii de uria i, duceam turmele acolo la p scut, ne-am desf tat în ând atâtea case de piatr i am f cut mântul a a de sterp tot aruncând pietre deasupra lui, încât ar fi greu de arat ogoare pe el. — E drept c plug ria nu merge deloc acolo – a zis marinarul – îns lumea se îndeletnice te cu esutul i cu prelucrarea lemnului, iar eu socot c -i o dovad de mai mult destoinicie s i câ tige cineva pâinea într-un inut atât de s rac, decât s ia parte la distrugerea lui. — O întrebare a mai avea, a mai zis uria ul. Ce a i f cut pe coast , unde se vars râul Göta în mare? — i acolo ai treb luit ceva, mo ule? a întrebat marinarul. — Ba! a r spuns uria ul. Mi-aduc aminte îns c ne duceam pe malul m rii, momeam o balen i c ream pe ea prin golfuri i fiorduri, pân h t-departe. Mai face cineva ispr vi de astea în ziua de azi? — Nu mai zic nimic, a r spuns marinarul. Cred totu i c am cut i noi, oamenii, o isprav la fel de mare când am cl dit un ora la gurile râului Göta, de unde pleac vapoare i cor bii în toat lumea. — 415 —
Uria ul n-a mai avut atunci ce spune, iar marinarul, care era de fel din Göteborg, a început s -i descrie bogatul ora comercial cu porturile lui, cu podurile, canalele i str zile lui minunate. Uria ul se încruntase la fiecare r spuns pe care îl c tase. Se vedea bine cât era de nemul umit c oamenii ajunseser s st pâneasc natura. — Dup cum v d, în Västergötland s-au petrecut multe lucruri noi – a zis el – i m-a întoarce bucuros acolo s îndrept, pe ici, pe colo, unele lucruri. Auzind aceste cuvinte, marinarul a cam b gat-o pe mânec . Nu credea c uria ul voia s se duc în Västergötland cu gânduri bune, dar bineîn eles c nu trebuia s se dea de gol. — Fii sigur, mo ule, c vei fi primit cu toat cinstea, a zis el. Vom pune s se bat clopotele de la toate bisericile. — Da? Va s zic tot mai sunt clopote de biseric în Västergötland? a zis uria ul, b nuitor. N-au fost înc sparte clopotele cele mari de la Husaby, Skara i Varnhem76? — Nu, n-au fost. — Atunci mai bine r mân unde sunt – a zis uria ul – c ci din pricina clopotelor am plecat de acas . S-a adâncit pe urm în gânduri, dar n-a trecut mult i s-a adresat iar i marinarilor. — Acuma v pute i culca lini ti i lâng foc, a zis el. Mâine disde-diminea voi face în a a fel ca s treac pe aici o corabie mare, v duc în ara voastr . Pentru ospitalitatea pe care v-am ar tat-o v cer un singur serviciu: cum ve i ajunge acas , s v duce i la omul cel mai bun din Västergötland i s -i da i inelul sta. Spune i-i mult s tate din partea mea i c , dac va purta inelul în deget, o s fie mai bun i mai destoinic decât este acum. Cum au ajuns acas , cei doi marinari s-au dus la omul cel mai bun din Västergötland i i-au predat inelul. Omul era îns prea iste ca s -l poarte în deget. Ce-a f cut el? L-a atârnat pe un stej rel din curte. i ce crezi! Cop celul a început s creasc zând cu ochii. Mereu d dea alte l stare i alte ramuri. Trunchiul se îngro a, iar scoar a se înt rea. Înfrunzea tot mai mult, înflorea i se umplea de ghind . În scurt vreme a ajuns atât de mare, c nimeni nu v zuse un stejar mai falnic. Dup ce-a ajuns îns la deplina lui dezvoltare, tot a a de repede a prins a se ofili. Cr cile au început s -i cad , trunchiul s i se umple de scorburi, iar 76
Localit i din Västergötland, datând din secolele XI, XII, XIII. — 416 —
copacul, în cele din urm , a putrezit de tot. N-a mai r mas din el decât un ciot. Omul cel mai bun din Västergötland a luat atunci inelul i l-a aruncat cât colo. — Darul sta al uria ului are însu irea s -l fac pe om puternic i mai de isprav ca al ii, a zis el. Dar tot inelul sta îi sleie te puterile, f cându-l în scurt timp s nu mai fie destoinic i fericit. Nu vreau s m folosesc de el i n jduiesc c nimeni nu-l va si, c ci nu ne-a fost trimis aici cu gânduri bune. Se prea poate îns ca inelul s fi fost g sit de cineva. Ori de câte ori un om se opinte te peste puterile lui s fac ceva folositor, î i poate pune întrebarea dac n-a g sit el inelul i dac nu l-a f cut pârdalnicul acesta s munceasc în a a fel, încât s i sleiasc puterile prea devreme, neputându- i ispr vi ce avea de f cut.
C L TORIA SPRE VEMMENHÖG Joi, 3 noiembrie Într-o zi, pe la începutul lunii noiembrie, gâ tele s lbatice zburau pe deasupra mun ilor din provincia Halland, îndreptânduse spre Scania. Câteva s pt mâni poposiser pe esurile întinse din jurul ora ului Falköping. Întrucât mai f cuser popas acolo i alte cârduri de gâ te s lbatice, nu se înduraser s plece deîndat , ci mai r seser câtva timp împreun , gâ tele b trâne stând la taifas ceasuri întregi între ele, iar cele tinere luându-se la întrecere în tot felul de jocuri i hârjoane. În ce-l prive te pe Nils Holgersson, pe acesta nu-l bucurase prea mult popasul prelungit din Västergötland. C uta el, nu-i vorb , s i in curajul, dar nu se împ ca de fel cu soarta lui. „Dac a fi l sat Scania în urma mea i m-a afla acum în ri str ine – se gândea el – a ti c nu mai am ce n jdui i m-a sim i mai lini tit.” Dar iat c într-o diminea , pe nea teptate, gâ tele s lbatice î i luar în sfâr it zborul pe deasupra provinciei Halland. La început, priveli tea de jos nu-i f cu b iatului prea mult pl cere. I se p rea nu avea nimic nou de v zut acolo. În partea r ritean se ridicau platouri, înalte cu b gane întinse de iarb -neagr , care îi — 417 —
aduceau aminte de Smoland. Mai spre apus se vedeau dealuri rotunde i ple uve, t iate de golfuri cam la fel ca i în Bohuslän. Când gâ tele s lbatice î i urmar îns drumul spre miaz zi de-a lungul coastei înguste, b iatul începu s se uite tot mereu în jos, atârnat de gâtul gâscanului, f s i mai ia ochii de la p mânt. De ast dat vedea cum se r reau dealurile i se întindea esul. Totodat observa c rmul era mai pu in peticit. Insulele din fa a lui se r reau i la un moment dat disp rur cu totul, l sând marea s i întind nestingherit pânza de ap pân la uscat. Încetar apoi i p durile. În partea de sus a provinciei se aflaser destul de multe esuri care î i mângâiau ochii, dar toate erau încadrate de copaci. P duri se g seau pretutindeni, ca i cum mântul ar fi apar inut copacilor, iar terenurile cultivate erau ca ni te poiene mari ale p durilor. Pe toate esurile se întinseser destule crânguri i tufi uri, ca i cum p durile ineau s se vad erau gata oricând s pun iar i st pânire pe p mânt. Aici îns era cu totul altceva. Atotst pânitor era esul, care se întindea cât vedeai cu ochii. Se g seau, e drept, i planta ii mari de copaci, dar nu se z reau p duri s lbatice. Tocmai faptul c terenul era deschis, cu ogor lâng ogor, îi aduse aminte lui N pârstoc de Scania. El p ru s recunoasc imediat coasta pustie cu câmpuri de nisip i cu lunci de iarb -de-mare. V zând toate acestea, el sim i i bucurie, i team . „Nu mai sunt departe de cas …”, se gândea b iatul. Peisajul se schimb mult. Din Västergötland i din Smoland se pr leau cu zgomot pâraie care curmau uniformitatea esului. Lacuri, turb rii, b gane i câmpuri de nisip mi tor se a ezau în calea ogoarelor, îns acestea se întindeau tot mai departe pân ce mun ii Halland î i deschiser , la grani a cu Scania, v unile i ile lor frumoase. În timpul c toriei, gâ tele mai tinere le întrebar de câteva ori pe cele mai vechi din cârd: — Cum e prin meleagurile str ine? Cum e prin meleagurile str ine? — Mai ave i r bdare! Mai ave i r bdare! O s vede i în curând! le spunser gâ tele care f cuser mai multe c torii în susul i în josul rii. Când v zuser mun ii lungi, împ duri i, din Värmland i lacurile str lucitoare aflate între ei, stâncile din Bohuslän sau mun ii frumo i, nu prea înal i, din Västergötland, gâ tele mai tinere întrebaser cu uimire: — 418 —
— Toat lumea e la fel? Toat lumea e la fel? — Mai ave i r bdare! Mai ave i r bdare! O s vede i în curând cum e o bun parte din lume, le r spunseser gâ tele b trâne. Dup ce gâ tele s lbatice au zburat pe deasupra provinciei Halland i au trecut în Scania, Akka începu s strige: — Uita i-v -n jos! Uita i-v de jur împrejur! A a e prin meleagurile str ine! Tocmai atunci treceau peste lan ul de mun i Söderosen. Ace tia erau acoperi i cu p duri de fag, iar în p duri se vedeau castele impun toare împodobite cu turnuri. Printre copaci p teau prioare, iar pe izlazuri se zbenguiau iepuri. Din adâncul durilor se auzeau sunând cornuri de vân toare, iar l tratul trunz tor al câinilor r zb tea pân sus, în v zduh, unde zburau rile c toare. Printre copaci erpuiau drumuri lungi. La poalele mun ilor se întindea lacul Ringsjön i pe una din limbile de mânt ale lacului se în a vechea m stire Bosjö. Muntele era iat de o v un în fundul c reia spumega un râu, iar pere ii ei stânco i erau îmbr ca i cu tufi uri i copaci. — A a e prin meleagurile str ine? A a e prin meleagurile str ine? întrebar gâ tele tinere. — A a este unde-s mun i împ duri i – r spunse Akka – dar asta nu se întâmpl a a de des. Mai ave i un pic de r bdare i-o s vede i cum e acolo de obicei. Akka duse mai departe gâ tele s lbatice spre miaz zi, pân la esul cel mare al Scaniei. Pe el se aflau câmpuri întinse, tarlale de sfecl de zah r pe care umblau culeg torii în iruri lungi, case scunde i v ruite, împrejmuite cu ziduri de piatr , fabrici de zah r, urâte la vedere i cenu ii, târgu oare în jurul sta iilor de cale ferat . Se mai aflau de asemenea turb rii cu iruri lungi de movile i mine de c rbuni. Drumurile treceau printre alei de s lcii tunse, iar c ile ferate se încruci au unele cu altele, acoperind esul cu o re ea deas . Lacuri mici de es, înconjurate de fagi, str luceau ici i colo. Dup ce gâ tele s lbatice v zur esul, Akka le duse pe coasta strâmtorii Oresund. Lunci ml tinoase coborau lin spre mare, iar pe rmuri erau aruncate mormane lungi de iarb -de-amare înnegrit . Prin unele p i erau construite diguri înalte, iar prin altele se vedeau dune cu nisip îngr dit în form de bancuri i de movile. Satele de pescari st teau în irate pe rm, cu casele zidite la fel i cu acoperi uri de igl , toate de aceea i m rime. Pe diguri se în a — 419 —
câte un far mic, iar plasele negricioase erau atârnate pe pari, la uscat. — Uita i-v -n jos! Uita i-v bine! zise Akka. A a e pe coastele de prin meleaguri str ine. În cele din urm , gâ tele s lbatice fur duse spre câteva ora e. Acestea erau ticsite cu co uri înguste de fabrici. Pe ambele p i ale str zilor se aflau case înalte, înnegrite de fum. De asemenea, mai puteau fi v zute parcuri i bulevarde, iar porturile erau pline de vase. Gâ tele mai v zur ici, colo i fortifica ii, precum i castele i biserici vechi. — A a arat ora ele de prin meleagurile str ine, de i acolo sunt mult mai mari, zise Akka. Astea de aici au îns timp s creasc , la fel ca i noi. Dup ce zbur astfel încoace i încolo, Akka se l pe o turb rie din districtul Vemmenhög. B iatul era pe deplin încredin at c ea zburase în acea zi pe deasupra Scaniei, ca s -i arate c provincia lui se putea m sura cu oricare alta din toat ara. Conduc toarea gâ telor s lbatice n-avusese totu i nevoie s -i fac aceast dovad . N pârstoc nu se gândea defel dac provincia lui era bogat sau s rac . De când d duse cu ochii de primul izlaz cu s lcii i de primele case scunde de lemn, inima începuse s -i bat , cuprins de dor.
A CA S
LA HOLGER NILSSON Mar i, 8 noiembrie
Era o zi cu cea i vreme urât . Gâ tele s lbatice p scuser pe ogoarele cele mari din Skurup i luau acum masa de prânz. Pe când se osp tau, Akka veni la N pârstoc. — Se pare c vom avea câtva timp vreme lini tit – zise ea – i cred c mâine vom pleca mai departe peste Marea Baltic . — Da, în eleg, zise b iatul scurt, c ci de emo ie i se pusese un nod în gât i nu putea s vorbeasc . Tr sese doar n dejdea c , odat întors în Scania, va fi dezlegat de vraja care-l robea i, când colo… — Suntem acum destul de aproape de Vemmenhög – zise Akka – i m-am gândit c poate vrei s te duci pu in pe acas . O s mai — 420 —
treac vreme pân s -i vezi pe ai t i. — Se prea poate, zise b iatul, v zându-se dup glas c propunerea îl bucura. Dar de alinat tot mi s-ar mai alina oleac sufletul dac a revedea casa p rinteasc … — Dac gâscanul r mâne aici cu noi, n-o s i se-ntâmple nicio nenorocire, zise Akka. Ar trebui s vezi mai întâi cum merg lucrurile acas pe la tine. Poate c e ti în m sur s -i aju i pe ai i într-un fel sau altul, de i nu e ti înc iar i om. — Da, ai mare dreptate, mam Akka. Trebuia s m gândesc mai de mult la acest lucru, zise b iatul cu însufle ire. În clipa urm toare, N pârstoc i conduc toarea cârdului de gâ te s lbatice erau pe drum spre casa lui Holger Nilsson. Nu trecu mult i Akka se l în dosul zidului de piatr care înconjura locuin a gospodarului. — Pare ciudat, îns pe aici nu s-a schimbat nimic! zise b iatul, rându-se repede pe zid, ca s poat vedea ce era de jur împrejur. Parc n-ar fi trecut nicio zi de când m aflam în ograd i v-am v zut venind, prin v zduh. — Taic -tu nu cumva are pu ? întreb deodat Akka. — Ba are, zise b iatul. Doar din cauza pârdalnicei leia de pu ti am stat în duminica aceea acas în loc s m duc la biseric . — Atunci nu pot r mâne s te a tept, zise Akka. Cel mai bun lucru e s vii la noi la Smygehuk – zise Akka – mâine dis-dediminea , urmând ca la noapte s mâi aici. — Stai, te rog! Nu pleca înc , mam Akka, zise b iatul s rind repede jos de pe zid. Nu tiu cum se f cea, dar avea presim irea c se va întâmpl ceva, ori cu el, ori cu gâ tele s lbatice, i c nu se vor mai întâlni niciodat . — Vezi bine c sunt mâhnit c nu-mi pot rec ta înf area omeneasc , continu el. Vreau s i m rturisesc totu i c nu m iesc c v-am înso it la drum ast -prim var . Mai bine s nu mai fiu om niciodat , decât s nu fi f cut c toria asta cu voi. Akka se uit în v zduh de câteva ori i r spunse abia pe urm : — Despre acest lucru trebuia s stau de vorb cu tine mai de mult, dar cum nu voiai s te întorci la c minul p rintesc, m-am gândit c nu era niciun zor. În orice caz e bine c a venit vorba acum. — tii doar, mam Akka, c eu sunt bucuros s i intru în voie, zise b iatul. — Dac-ai înv at ceva bun de la noi, N pârstoc, apoi gânde te— 421 —
te c
ave i o ar mare i c trebuie s ne l sa i i nou , unor ri s rmane, câteva insule nelocuite, câteva lacuri pu in adânci, câteva b i, câ iva mun i pustii i câteva p duri r zle e în care s putem tr i în pace. Toat via a mea am fost vânat i prigonit . Tare-ar fi bine s se g seasc un loc liber i pentru una ca mine! — A fi fost bucuros s i fi putut fi de ajutor cu asta – zise iatul – dar eu n-am nicio putere printre oameni… — Stai, dragul meu. Noi vorbim a a de parc nu ne vom mai întâlni niciodat i doar mâine ne vedem iar i, zise Akka. M duc acum înapoi la gâ tele mele. Akka î i întinse aripile, dar numaidecât se întoarse, îl dezmierd de câteva ori pe N pârstoc cu ciocul i pe urm î i lu zborul. Se lumina de ziu , dar în toat gospod rie nu se vedea nici ipenie de om. B iatul putea deci s umble în voie. Se gr bi s se duc la grajdul vacilor, tiind bine c de la vaci putea s capete cele mai bune l muriri. Grajdul avea o înf are trist . În prim vara trecut se aflau acolo trei vaci de toat frumuse ea, îns acum nu mai era decât una singur , i anume Majros. I se citea în ochi cât tânjea, s rmana, dup tovar ele de care fusese desp it . St tea cu capul în jos i abia se atingea de mâncarea din fa a ei. — Bun ziua, Majros! zise N pârstoc, ducându-se fuga, f team , în desp itura unde se afla vaca. Ce mai fac p rin ii mei? Ce face pisica? Ce fac gâ tele i g inile? Unde-i Stjärna i GullLilja? Auzind glasul b iatului, Majros tres ri, voind parc s -l împung cu coarnele. Nu mai era îns a a de nest pânit ca înainte, a a c se uit lung la N pârstoc, înainte de a se repezi la el. Era tot mic, a a cum plecase de acas , i era îmbr cat la fel ca i atunci. Totu i nu sem na deloc cu cel dinainte. Nils Holgersson care plecase din Vemmenhög în prim vara trecut avusese un mers greoi i încet, pe când cel întors acum era u or, ml dios i vorb re , iar ochii-i sclipeau, aruncând fulgere, înf area lui era atât de semea , încât impunea respect, a a mic cum era; i, pe lâng c era el însu i din cale-afar de vesel, se înveselea i cine-l vedea. — Muu! începu s rag Majros. Am auzit c ai fost pref cut în alt ar tare, dar n-am crezut. Bine-ai venit, Nils Holgersson! Bineai venit! E cea dintâi clip pl cut pe care o am de nu mai tiu când. — 422 —
— Î i mul umesc, Majros, zise b iatul, bucuros c i se f cea o primire atât de bun . Spune-mi, te rog, acum ce fac p rin ii mei? — Apoi tiu c numai necazuri au tras de când ai plecat tu! spunse Majros. Mai ales din pricina calului care toat vara a stat degeaba i a mâncat. Taic -tu nici nu vrea s -l împu te, dar nici de vândut nu-l poate vinde, c are un bete ug ascuns. Din cauza lui a plecat Stjärna i Gull-Lilja. iatul voia s afle cu totul altceva, dar nu îndr znea s pun întrebarea de-a dreptul. De aceea el zise: — I-a p rut r u mamei când a b gat de seam c a fugit gâscanul? — De gâscan nu cred c i-ar fi p rut chiar a a de r u, dac ar fi tiut ce s-a întâmplat când a ters-o de aici. Ea se plânge îns c iatul ei a plecat de acas , luându-l i pe gâscan cu el, i de aceea jalea e i mai mare… — A adar crede c l-am furat? se mâhni b iatul. — Ce vrei s cread altceva? — P rin ii mei i-or fi închipuind c toat vara am umblat hoinar ca un derbedeu. — Ba cred c-o duci r u – zise Majros — i i-a durut inima, cum îl doare pe unul care a pierdut tot ce i-a fost mai drag. Auzind aceste vorbe, b iatul ie i repede din grajdul vacilor i se duse în cel al cailor. Acesta era mic, dar curat i îngrijit. Se vedea bine c Holger Nilsson voise s fac din el o locuin în care noul venit s se simt bine. În grajd se afla un cal c i r mânea inima la el de ar tos ce era, i din toat înf area lui se vedea bun stare. — Bun ziua! zise b iatul. Am auzit c se afl aici un cal bolnav. Nu cred s fii tu acela, c ci te v d zdrav n i dolofan. Calul î i întoarse capul i se uit lung la b iat. — E ti cumva fiul st pânilor mei? întreb el. Am auzit numai vorbe rele despre el. Dup înf are pari a fi atât de cumsecade, încât n-a crede c e ti el, dac n-a ti c ai fost transformat în spiridu . — Dup cum v d, numai nume bun nu am aici! zise cu obid Nils Holgersson… Maic -mea crede c am plecat de acas ca un ho , dar pentru mine e totuna, c ci tot n-am de gând s z bovesc mult prin locurile astea. Înainte de plecare, vreau s tiu în orice caz ce necazuri ai. — P cat c nu vrei s r mâi acas – zise calul – c ci îmi spune inima c-am fi fost buni prieteni N-am alt meteahn decât c mi-a — 423 —
intrat nu tiu ce în picior, un vârf de cu it sau a a ceva. E ascuns a de bine, încât doctorul nu l-a putut dibui. M în eap îns mereu i abia pot s merg din pricina asta, de parc a fi olog. Dac vrei s -i spui lui Holger Nilsson ce am, cred c el ar putea s ajute. La rându-mi m-a bucura mult s -i pot fi de folos. Mi-e ru ine, z u, c stau degeaba i m nânc f s muncesc. — Îmi pare bine c nu suferi de o boal adev rat , îmi dai voie desenez ceva cu briceagul pe copita ta? zise Nils Holgersson. Am s fac în a a fel s te vindeci. Nils Holgersson ispr vise s fac însemnarea cuvenit când auzi ni te glasuri prin curte. Cr u a de la grajd i se uit afar . Erau p rin ii lui, care veneau spre cas . Se vedea bine c erau tare nec ji i. Mama b iatului era mai zbârcit la fa ca înainte, iar tac -s u înc run ise. Femeia vorbea cu b rbatu-s u, îndemnându-l s încerce s capete bani cu împrumut de la un cumnat al ei. — Nici prin gând nu-mi trece s mai cer bani cu împrumut cuiva, zise tat l b iatului chiar în clipa în care trecea pe lâng grajd. Nimic nu-i mai r u decât s fii dator. Mai bine vând casa. — N-a avea nimic împotriv s ne lipsim de ea – zise femeia – dar m gândesc la b iatul nostru. Ce-o s fac el, dac vine acas într-o bun zi s rac i lipsit de toate, cum e de presupus c poate fi, i nu ne mai g se te aici? — Ai dreptate, nevast , zise gospodarul. tii ce îns ? I-am putea ruga pe cei ce vin în locul nostru s se poarte omenos cu el i s -i spun , c poate veni oricând la noi. Oricum ar fi el, de certat n-o -l cert m. Nu-i a a, femeie? — A a e, da. Numai de l-a vedea înapoi, s tiu c nu moare de foame i de frig pe drumuri. Nu i-a zice încolo nimic, p catele mele!… Dup ce sfâr ir vorbele astea, cei doi intrar în cas , a a c iatul n-a putut s aud ce-au vorbit mai departe. Era foarte bucuros i mi cat, auzind c p rin ii ineau a a de mult la el, de i în sinea lor credeau c pribegea pe drumuri. Ar fi vrut s se duc într-un suflet la ei. „Poate c i-a întrista i mai mult dac m-ar vedea cum sunt!” se gândi el i- i re inu prima pornire. Stând a a în cump , v zu o c ru oprindu-se la poart . Era cât pe ce s i exprime uimirea, c ci cei care se d dur jos i intrar în ograd nu erau al ii decât Osa, p zitoarea de gâ te, i tat l ei. Ei se îndreptar spre cas , inându-se de mân . Erau — 424 —
lini ti i i serio i, dar ochii le str luceau de fericire. În fa a casei, Osa îl opri pe taic -s u, zicându-i: — Ai grij , tat , s nu le pomene ti nimic despre galent, despre gâ te sau despre spiridu ul care sem na a a de bine cu Nils Holgersson, încât, chiar dac nu era el, nu se poate s nu fi avut vreo leg tur cu prietenul nostru. — Nici prin gând nu-mi trece a a ceva, r spunse Jon Assarsson. Am s le spun numai c b iatul lor te-a ajutat în câteva rânduri, când umblai s m cau i pe mine, i c am venit aici s -i întreb ce serviciu le-a putea face în schimb, acum când sunt un om înst rit i am mai mult decât am nevoie, datorit minei pe care am descoperit-o sus la munte. — tiu c po i vorbi cum trebuie – zise Osa – îns voiam s i mai amintesc înc o dat s nu le pomene ti de prichindel. Cei doi drume i intrar apoi în cas i b iatul ar fi fost bucuros aud ce mai spuneau acolo, dar nu cuteza s treac prin curte. Nu dup mult timp, ei ie ir afar , fiind înso i de p rin ii iatului pân la poart . Ce veseli erau ace tia! Parc tr iau o nou via . Dup ce plecar str inii, r maser la poart , uitându-se dup ei. — Nu mai am de ce s fiu mâhnit acum – zise femeia – dup ce am aflat atâtea lucruri bune despre Nils. — Multe nu ne-a spus despre el, zise omul îngândurat. — Nu-i oare de ajuns c au f cut anume drumul pân la noi s ne dea o mân de ajutor, drept r splat pentru marele ajutor pe care le-a dat Nils? Eu zic s prime ti oferta lor. — Nu, femeie! Nu primesc bani de la nimeni, nici în dar, nici cu împrumut. Vreau s scap în primul rând de toate datoriile pe care le avem, iar pe urm vom munci s ne c tuim iar. Nu suntem doar chiar a a de b trâni. Gospodarul râdea spunând aceste vorbe. — Tu crezi c -i o glum s vinzi o gospod rie pe care am durato cu atâta trud ? întreb so ia lui. — tii tu de ce m-am înveselit? zise tat l lui Nils. Eu îl credeam pe b iatul nostru pierdut i gândul sta m întrista mult, luândumi toate puterile. Acum îns , când am siguran a c tr ie te i tiu s-a purtat a a de bine, ai s vezi câte alte ispr vi bune o s fac el. Mama b iatului intr în cas , dar Nils se gr bi s se pituleze într-un ungher, c ci taic -s u venea acum spre grajd. El se duse — 425 —
de-a dreptul la cal i-i ridic piciorul ca de obicei, ca s vad ce-l durea. — Ce-o mai fi i asta? zise omul, v zând ni te slove scrijelite pe copit . „Scoate fierul din picior!” citi el, uitându-se în jurul s u cu uimire, dar pip ind în acela i timp talpa copitei. — Simt c aici este ceva ascu it, bomb ni el dup o clip . Pe când omul era ocupat s g seasc ce avea calul în copit , iar iatul st tea ghemuit într-un ungher al grajdului, venir la gospodar i al i oaspe i. Gâscanul Martin, tiind c era atât de aproape de fostul s u c min, nu putuse rezista pl cerii de a ar ta casa acelor buni gospodari soa ei i copiilor s i, a a c pornise la drum împreun cu Dunfin i cu bobocii. Poza nils25 [P499] La sosirea lui nu se afla nimeni în ograd la Holger Nilsson. Se deci din zbor în toat siguran a i-i spuse lui Dunfin foarte lini tit ce bine tr ise acolo, când era înc gâscan de cas . Dup ce vizitar toat ograda, Martin b de seam c u a de la grajdul vacilor era deschis . — Uita i-v pu in – zise el – s vede i cum tr iam eu alt dat ! Nu prin b i i prin smârcuri cum ne ducem via a noi acum. Gâscanul se oprise în prag i se uita în grajd. — Vino, Dunfin, s vezi desp itura gâ telor! Nu te teme. Nu e nici o primejdie. Martin, Dunfin i cei apte boboci se duser pe urm de-a dreptul spre desp itura gâ telor, ca s vad ce minunat tr ise gâscanul cel alb înainte de a porni cu gâ tele s lbatice. — Da, a a tr iam noi. Colo era locul meu iar dincolo era troaca, plin totdeauna cu ov z i cu ap , zise gâscanul. Uite c mai este în ea un pic de mâncare! El se repezi apoi s dea pe gât gr un ele r mase în troac . Dunfin era îns nelini tit . — Hai s plec m! zise ea. — Stai c mai am câteva gr un e! r spunse gâscanul. În acela i timp, el scoase un strig t i o lu la fug spre ie ire. Era îns prea târziu. U a scâr âi, iar st pâna casei îi puse drugul pe dinafar , închizându-i pe to i în untru. Gospodarul scosese o bucat ascu it de fier din piciorul murgului i tocmai îl tr gea foarte mul umit i bucuros, când — 426 —
nevast -sa veni la el în grajd. — Vino, b rbate, s vezi ce mai de p ri am prins zise ea. — A teapt , femeie! Uite mai bine ici s vezi c mi-am lecuit lu ul, zise el nevestei. — Gâscanul cel mare al nostru, care a disp rut ast -prim var , a plecat pesemne cu gâ tele s lbatice. Ei bine, afl c s-a întors înapoi, înso it de apte gâ te s lbatice. Au intrat în grajd la vac , în desp itura gâ telor, i i-am închis acolo pe to i! — Halal de isprava pe care o f cu i! zise Holger Nilsson. tii îns care-i partea bun ? Nu mai avem niciun temei s mai credem b iatul a luat gâscanul cu el când a plecat de acas . — C bine zici, b rbate! zise femeia. M tem îns c disear vom fi nevoi i s t iem bietele p ri. Peste câteva zile e bâlci la ora i ar trebui s ne gr bim s le ducem la vânzare. — Ba ar fi, z u, p cat s -l t iem pe gâscan dup ce s-a întors acas cu rubedeniile, zise Holger Nilsson. — Dac ar fi alte vremuri, ar putea s tr iasc i el. Noi îns ne mut m de aici i nu mai putem ine gâ te. — Da, ai dreptate. — Hai i ajut -m s le ducem în cas ! zise gospodina. Plecar apoi împreun , iar peste câteva clipe b iatul îl v zu pe taic -s u cu Dunfin la subsuoar într-o parte i cu Martin în cealalt , intrând în cas o dat cu maic -sa. Gâscanul striga, ca de obicei când era în primejdie, de i nu tia b iatul era acolo, în apropiere: — Vino i m scap , N pârstoc! Nils Holgersson îl auzea destul de bine, dar nu se urnea din u a grajdului. Nu z bovea pentru motivul c ar fi tiut c era bine i pentru el s fie gâscanul t iat, ci pentru motivul c , spre a-l salva pe gâscan, ar fi trebuit s se arate în fa a p rin ilor, lucru la care nu inea câtu i de pu in. „O duc i a a destul de greu. De ce s -i mai sup r i eu?” se gândea el. Dup ce se închise îns u a în urma gâscanului, b iatul prinse curaj. Str tu repede ograda, trecu peste pragul de stejar de la a casei i d du buzna în tind . Lep galen ii dup vechiul obicei i se apropie de u . Se ferea îns atât de mult s nu-l vad rin ii, încât nu izbuti s ridice mâna ca s bat la u . „E vorba de via a gâscanului Martin – se gândi el atunci – de cel care i-a fost cel mai bun prieten de când ai plecat de-acas .” Într-o clip î i aduse aminte de toate prin câte trecuser — 427 —
împreun cu gâscanul pe lacurile înghe ate, pe marea furtunoas i printre fiarele primejdioase. Inima îi era plin de recuno tin i de dragoste. Se birui pe el însu i i b tu la u . — A b tut cineva la u ? întreb taic -s u, deschizând-o. — Mam , nu te atinge de gâscan! strig b iatul. În aceea i clip , gâscanul i Dunfin, care erau lega i pe o lavi , scoaser un strig t de bucurie, semn pentru b iat c erau înc vii. Acela i strig t de bucurie îl scoase îns i femeia. — O! Ce mare i frumos te-ai f cut! exclam ea. iatul nu intrase în cas , ci st tea în pragul u ii, ca unul care nu era sigur cum avea s fie primit. — Bogdaproste i slav domnului c te-ai întors acas ! zise mama. — Intr ! Intr ! Bine ai venit! zise taic -s u, nefiind în stare s mai spun altceva. iatul mai z bovi îns în pragul u ii. Nu- i d dea seama de ce se bucurau atât de mult p rin ii s i v zându-l a a cum era. Taic u i maic -sa îl îmbr ar apoi i-l duser în cas . Nils Holgersson în elese atunci cum st teau lucrurile. — Mam i tat , sunt mare, sunt iar i om! strig el.
DESP R IREA DE GÂ TELE S LBATICE Miercuri, 9 noiembrie iatul se scul a doua zi cu noaptea-n cap i porni devale pe coast . Ajunse pe rm, ceva mai la r rit de satul de pescari Smyge, înainte de a se lumina bine de ziu . Era singur singurel. Intrase în grajd la gâscanul Martin i încercase s -l trezeasc din somn. Gâscanul nu voise totu i s plece de-acas . F a spune un cuvânt, î i b gase capul sub arip i adormise iar. Ziua se anun a senin i minunat . Vremea era cam la fel de frumoas ca i în ziua aceea din prim vara trecut , când gâ tele lbatice veniser în Scania. Marea se întindea calm i nemi cat . V zduhul era lini tit i b iatul se gândea ce c torie pl cut aveau s fac gâ tele s lbatice. El însu i era înc buimac. Când se credea spiridu , când se credea om. V zând un zid de piatr de-a lungul drumului, se temu treac mai departe pân nu se convinse c nu se aflau niscaiva fiare s lbatice ascunse la pând înd tul lui. Pe urm începu s — 428 —
râd de el însu i, bucurându-se c era acum înalt, mare i voinic i c nu avea de ce s se mai team . Ajungând pe rm, se lungi la p mânt, a a mare cum era, ca s l poat vedea gâ tele s lbatice. Era o zi de migra ie a p rilor, neobi nuit . Porniser în zbor cu zecile i cu miile. Din v zduh se auzeau neîncetat strig te de ademenire. B iatul zâmbea, gândindu-se c nimeni nu tia ca el c p rile se chemau unele pe altele. Venir atunci în zbor i gâ tele s lbatice. Stoluri mari urmau unul dup altul. „De n-ar fi gâ tele mele care pleac f s i ia r mas bun de la mine!” se gândea Nils. inea mult s le povesteasc i lor tot ce se întâmplase i s le arate c era iar i om. Veni atunci un stol care zbura mai repede i striga mai tare decât celelalte. Inima îi spunea c acela trebuia s fie cel pe care-l tepta. Nu-l mai putu recunoa te îns cu u urin a cu care l-ar fi recunoscut cu o zi înainte. Stolul î i încetini zborul i începu s dea târcoale rmului. iatul î i d du seama atunci c acela era. Nu în elegea totu i de ce gâ tele s lbatice nu se l sau la p mânt lâng el. De v zut, era cu neputin s nu-l fi v zut. ut s scoat un strig t de chemare, a a cum obi nuia s fac . Vezi numai c limba din gur i se împleticea acum. Nu mai era în stare s scoat sunetul de care avea nevoie. O auzi pe Akka strigând în v zduh, dar nu în elegea ce spunea ea. „Ce-o mai fi i asta? se întreb el. i-or fi schimbat graiul gâ tele s lbatice?” Le f cu semn cu scufia i începu s alerge pe rm, strigând: — Aici îs eu! Tu unde e ti? Cuvintele sale p reau îns mai degrab s le sperie pe gâ te. Ele se în ar tot mai sus, luând-o spre mare. Atunci Nils în elese în sfâr it cum st teau lucrurile: gâ tele s lbatice habar n-aveau c el era acuma om. Nu-l recuno teau. i b iatul nu putu s le cheme la el, deoarece un om nu poate vorbi graiul p rilor. Nici nu-l putea vorbi, nici nu-l în elegea. De i Nils se bucura c sc pase de vraj , îi p rea nespus de r u din cauza asta fusese desp it de fostele sale tovar e de drum. Se a ez pe nisip i î i acoperi fa a cu mâinile. La ce bun s se mai uite dup gâ te? — 429 —
Dup câteva clipe auzi îns fo net de aripi. B trân mam Akka nu se îndurase s plece de lâng N pârstoc i se întorsese înc o dat . V zându-l lini tit, îndr zni s se apropie pu in de el. Ceva îi deschise deodat ochii, l sând-o s vad cine era fl ul acela. Atunci Akka se l jos lâng el. iatul scoase un strig t de bucurie i o lu în bra e pe b trân conduc toare a stolului. Celelalte gâ te s lbatice îl dezmierdau cu pliscurile i se înghesuiau în ei. Toate gâgâiau i vorbeau, felicitându-l din toat inima. Nils vorbi de asemenea, mul umindule pentru c toria minunat pe care o f cuse în tov ia lor. Deodat îns gâ tele s lbatice amu ir i se îndep rtar de el. Parc voiau s spun : „Vai! E om! Nu ne în elege i nici noi nu-l în elegem!” Atunci b iatul se scul de jos i se duse spre Akka. Apoi începu s-o dezmierde. Acela i lucru îl f cu cu Yksi i cu Kaksi i cu Neljä, cu Viisi i cu Kuusi, b trânele gâ te cu care c torise împreun de la început. Se dep rt apoi de rm, tiind c aleanul p rilor nu ine mult i voind s se despart de ele cât vreme mai erau înc mâhnite de lipsa lui. Ajungând pe dâmbul rmului, se întoarse s se uite la stolurile numeroase care zburau pe deasupra m rii. Toate î i strigau chem rile, în afar de unul singur, care î i continu zborul în cere cât fu el în stare s -l urm reasc de pe uscat cu privirea. Stolul era îns bine rânduit i zbura repede, gâ tele mi cândui aripile cu toat puterea. Nils Holgersson le urm ri cu un dor nespus i mai c ar fi vrut s fie iar i N pârstoc, ca s poat tori peste m ri i ri împreun cu un cârd de gâ te s lbatice, cu un cârd pe care-l îndr gise i de care se ata ase. Sfâr it
— 430 —
INDEX NUME NUME PERSOANE . Erik – cioban . Holger Nilsson – tat l lui Nils . Kajsa de la Ysätter – vr jitoare . Klement Larsson – paznicul parcului Skansen . Osbjörn – pescar . Per Ola, N pârstoc – b ie el . Tândal -N flea NUME P RI I ANIMALE . Akka de la Kebnekajse – gâsc . Bataki – corb . Cezar – câine, prepelicar . Clorina – pisic . Dagaklar – craiul lebedelor . Dunfin – gâsc . Ermenrich – b rzoiul . Garm Pan -Alb – cioar . Gorgo – vultur, crescut de mama Akka . Jarro – boboc de ra s lbatic . Kaksi de la Nuolja – gâsc . Karr – câine . Kolme de la Sarjektjokko – gâsc . Kryle – arpe . Kuusi de la Sjangeli – gâsc . Majros, Stjärna, Gull-Lilja – vacile lui Nils . Neljä de la Svappavaara – gâsc . P r-Sur – elan . Smirre – vulpoi . Snöfrid – cr iasa lebedelor . Viisi de pe Oviksfjällen – gâsc . Vingsköna i Guldöga – surorile gâ tei Dunfin . Yksi de la Vassijaure – gâsc NUME LOCURI . Asker – comun — 431 —
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bergslagerna – regiune Blacksosen – muntele negru Blekinge – inut în provincia Smoland Bohuslän, Bohuslänul, Bohuslänului – provincie Brunnsvik – golf zona Stockholm Dalälv – râu Dalecarlia – provincie Djupadal – parc Djupafors – cataract ; Ekshärad – ora în provincia Värmland Fellingsbro – comun Glimmingehus, Glimminge Göta – canal Gotland – insul Grängesberg – zon minier Grängshammar – uzin metalurgic Halland – provincie în regiunea Götaland Härjedalen – provincie Hedström – râu Hjälmar – lac Hjälsta – golf Huskvarna – or el Jämtland – provincie Jönköping – ora Jönoker – district Kalmar – provincie Kalmarsund – strâmtoare Karlskrona – ora i port Kebnekajse – munte i lac în Laponia Kolbäck – râu Kolmården, Kolmårdenul, Kolmårdenului – provincie, p dure Kulla – munte Lagordsgärdet – câmp zona Stockholm. Lillo – râu Linköping – ora Ludvika – uzin metalurgic Mälar – lac Malmö – capitala Scaniei Munk – lac Närke – es Norberg – district minier — 432 —
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Norrköping – Norrström, Norrströmul – canal Öland – insul Omberg – munte Örebro – localitate Öresund - strâmtoare Östergötland, Östergötlandul – Ottenby – domeniu regal Ronneby – râu navigabil Sago – râu Scania – provincie Siljan – lac Södermanland, Södermanlandului – provincie Stockholm, Stockholmului Sunnerbo – district în provincia Smoland Svarto – râu Taberg – munte Tokern – lac Ulvshyttan – uzin metalurgic Uppland – provincie Uppsala – centru universitar la nord de Stockholm Vänern – lac Värmland – provincie Västerbötten, Västerböttenul, Västerböttenului – regiune Västergötland, Västergötlandul, Västergötlandului – provincie Västmanland, Västmanlandul, Västmanlandului – provincie Vättern – lac Vemmenhög – satul lui Nils. Vomb – lac
— 433 —
CUPRINSUL PARTEA ÎNTÂI ............................................................................ 2 TRENGARUL ......................................................................... 2 Spiridu ul............................................................................ 2 Gâ tele s lbatice .................................................................. 6 Pânza cadrilat .................................................................. 12 AKKA DE LA KEBNEKAJSE ................................................... 15 Seara ................................................................................. 15 Noaptea ............................................................................. 24 Hârjoana Gâ telor .............................................................. 28 VIA A PAS RILOR S LBATICE .............................................. 31 La o ferm .......................................................................... 31 Vittskövle........................................................................... 34 În parcul Öved ................................................................... 40 GLIMMINGEHUS................................................................... 46 obolani negri i obolani cenu ii ....................................... 46 rzoiul............................................................................. 49 Prinz torul de obolani....................................................... 55 HORA CEA MARE A COCORILOR DE PE MUNTELE KULLA.... 57 PE VREME PLOIOAS ........................................................... 66 SCARA CU TREI TREPTE....................................................... 70 PE MALURILE RÂULUI RONNEBY.......................................... 73 KARLSKRONA ....................................................................... 81 TORIA SPRE INSULA ÖLAND......................................... 88 CAPUL DE LA SUDUL INSULEI ÖLAND.................................. 92 FLUTURELE CEL MARE ...................................................... 100 INSULA CAROL CEA MIC .................................................. 103 Vijelia .............................................................................. 103 Oile.................................................................................. 105 una iadului............................................................... 110 DOU ORA E ..................................................................... 114 Un ora în fundul marii .................................................... 114 Ora ul viu........................................................................ 120 CIORILE ............................................................................. 122 Urciorul de lut.................................................................. 122 pit de ciori.................................................................... 126 Coliba .............................................................................. 134 — 434 —
TRÂNICA DE LA AR ..................................................... 138 DE LA TABERG LA HUSKVARNA ......................................... 145 LACUL CEL MARE AL PAS RILOR....................................... 149 Jarro, bobocul de ra s lbatic ........................................ 149 Pas re de nad ................................................................. 153 Secarea lacului ................................................................ 156 FOTA DE P NUR ............................................................... 160 PARTEA A DOUA.................................................................. 164 POVESTEA LUI KARR I A LUI P R-SUR ............................. 164 Kolmården ....................................................................... 164 Karr................................................................................. 167 Fuga lui P r-Sur .............................................................. 170 Desperatul ....................................................................... 176 lug ri ele ..................................................................... 179 zboiul cel mare împotriva „c lug ri elor” ....................... 183 zbunarea ..................................................................... 188 UN RAI PAMÂNTESC ........................................................... 194 PE ESUL NÄRKE ............................................................... 195 Kajsa de la Ysätter ........................................................... 195 Ajun de bâlci.................................................................... 197 BOIUL ............................................................................ 208 ÎMP EALA MO TENIRII .................................................. 211 ÎN BERGSLAGERNA ............................................................ 215 UZINA METALURGICA......................................................... 219 DALÄLV .............................................................................. 231 PARTEA LEULUI ................................................................. 237 Vechiul ora minier .......................................................... 237 Povestea minei Falun........................................................ 241 AJUNUL.............................................................................. 250 Povestea Mariei-Cristina ................................................... 253 ÎN C UTAREA UNUI LOC DE POPAS.................................... 256 INUNDA IA ......................................................................... 258 Lebedele din golful Hjälsta ................................................ 261 Noul câine p zitor ............................................................ 265 LEGENDA PROVINCIEI UPPLAND........................................ 267 LA UPPSALA ....................................................................... 272 Serbarea prim verii .......................................................... 277 Încercarea........................................................................ 282 — 435 —
DUNFIN .............................................................................. 284 Ora ul plutitor ................................................................. 284 Surorile ........................................................................... 288 STOCKHOLM ...................................................................... 293 VULTURUL GORGO ............................................................ 302 Într-o vale la munte.......................................................... 302 În captivitate.................................................................... 307 PE DEASUPRA PROVINCIEI GÄSTRIKLAND ......................... 311 O cing toare de mare pre ................................................ 311 Ziua p durii..................................................................... 313 O ZI ÎN HÄLSINGLAND ........................................................ 316 O frunz mare verde......................................................... 316 Noaptea de anul nou al animalelor.................................... 317 ÎN INUTUL MEDELPAD...................................................... 325 O DIMINEA A ÎN ANGERMANLAND ..................................... 330 Pâinea ............................................................................. 330 durea în fl ri............................................................. 333 VÄSTERBOTTEN I LAPONIA .............................................. 337 Cele cinci iscoade ............................................................. 337 O ar c toare ............................................................... 340 Visul................................................................................ 342 Sosirea ............................................................................ 346 OSA, P ZITOAREA DE GÂ TE, I MICUL MATS ................... 349 Boala ............................................................................... 349 Înmormântarea micului Mats ........................................... 354 ÎN ARA LAPONILOR ........................................................... 361 SPRE MIAZ ZI, SPRE MIAZ ZI! ........................................... 371 Prima zi de c torie ......................................................... 371 Pe Östberget..................................................................... 374 Legenda provinciei Jämtland ............................................ 377 CÂTEVA POVE TI DIN HÄRJEDALEN .................................. 382 VÄRMLAND I DALSLAND................................................... 390 UN CONAC MIC .................................................................. 395 COMOARA DIN ARHIPELAG ................................................ 397 În drum spre mare ........................................................... 397 Darul gâ telor s lbatice .................................................... 400 ARGINTUL MARII ................................................................ 404 UN DOMENIU MARE ........................................................... 408 Un domn b trân i unul tân r .......................................... 408 Legenda Västergötlandului ............................................... 411 TORIA SPRE VEMMENHÖG......................................... 417 — 436 —
ACAS LA HOLGER NILSSON.............................................. 420 DESP IREA DE GÂ TELE S LBATICE ............................ 428 INDEX NUME...................................................................... 431
Constat ri: Pag. 465-466 din original (396 în text) – Sfâr itul la „Un conac mic pare întrerupt”.
— 437 —
