Cultura de masa versus cultura mass-media
In literatura de specialitate unii autori identifica cultura mass-media cu o cultura de masa. T. Huseni si H. Culea fac, totusi o distinctie intre acestea. Cultura mass-media ar fi o cultura specializata pentru diferitele canale mass-media, mass-media, dar ea se incadreaza in ansamblu culturii de masa. Tipul de cultura mass-media ni se infatiseaza ca un aglomerat de continuturi dintre cele mai diverse, incarcate cu o multime de sensuri si semnificatii, si comunicatiile milioanelor de oameni prin intermediul noilor mijloace. Este adevarat insa ca opiniile despre valorile si eficacitatea mijloacelor de comunicare in masa sunt extrem de impartite si contradictorii. Cultura de masă trebuie raportată la formele culturii moderne pentru a-i înţelege mecanism meca nismele ele şi semn semnificaţ ificaţia. ia. Cultura de masă nu este o cult cultură ură produsă de mase mase,, ci una pentru mase. Dar sub impactul noilor mijloace de comunicare, universul cultural s-a schimbat radical. Acest nou tip de cultură este dependent de sistemul mediatic. Spre deosebire de creaţiile culturii specializate unde sistemul valoric era predominant, în cultura de masă devine predominant criteriul comercial. Produsele acestei culturi trebui tre buiee vâ vându ndute, te, iar pro produ ducer cerea ea lor ind indust ustria rială lă tre trebui buiee să fie ren rentab tabilă ilă.. Une Uneori ori,, producătorii acestui nou tip de cultură au „tradus” şi operele culturii specializate în codurile şi registrele culturii de masă pentru a putea ajunge la consumatorii de mesaje mediatice. După Edgar Morin cultura de masă ar avea trei caracteristici fundamentale: este produsă pe cale industrială, este difuzată de mass media şi se adresează masei, adică unui conglomerat de indivizi diferiţi, unui public care se extinde la nivel planetar În societatea contemporană ne confruntăm cu o cultură de masă, din ce în ce mai pregnant simţită şi inoculată mass-mediei, al cărei rol este cel de a ţine sub control realităţile sociale, prin transferul şi manipularea imaginilor, simularea şi simulacrul. Apare, astfel, elaborarea de forme culturale care vor fi produse, consumate, ca în final să se ajungă la înlocuirea lor cu altele noi. În acest caz, un rol major îl are telev tel evizi iziune unea, a, ca mo modal dalita itate te de a rep reprod roduc ucee eve evenim niment entele ele,, în ca cadru drull su suspe spendă ndării rii dimensiunii temporale, lăsând iluzia unei trăiri sau experimentări directe de către marea masă a populaţiei. Această mare masă a populaţiei dezvoltă o cultură de masă , unde întâlnim această anticipare, pe cale simbolică, a plăcerii, urmărind satisfacerea intereselor imediate.
Cultura de masă nu urmăreşte vreo experienţă, ci doar un scop: acela de a distra. Acesta trebuie să fie uşor de asimilat. Nu pretinde nimic publicului, supunându-se total consumatorului
Mass media favorizează o circulaţie intensă a valorilor, dar şi a nonvalorilor. Iar individul, fiind scufundat în acest ocean de gânduri este dominat de stări negative, de stress, fiind suprasolicitat din punct de vedere informaţional şi agresat continuu de producţia abundentă de imagini. Pericolul cel mai mare este acela de a-l transforma pe individ într-un consumator pasiv, incapabil să participe la formarea personalităţii sale. După cum bine s-a putut observa cultura de masă domină vieţile oamenilor. Putem spune că trăim într-o lume a duplicatelor, a reproducerilor, a simulacrelor, o lume în care valorile se amestecă. Cultura mass-media are continuturile si valorile sale, limbajele, structurile si efectele ei specifice. Ca fenomen cultural integral ea este constituita deopotriva atat din valori spirituale obiective cat si din trairea lor aievea, dintr-o cultura produsa (continuturi, structuri de programe, limbaj etc.) cat si din una traita, asimilata mai mult sau mai putin activa. Unii cercetatori vad mai multe efecte nocive care ar putea sa rezulte de pe urma unui contact frecvent cu televiziunea si cinematograful. Daca, de exemplu, FR. Bartlett, referindu-se la cinematograf, admite doar existenta unor influente superficiale asupra comportamentului, care s-ar mentine doar la nivelul mimetismului, al unei simple imitari trecatoare, alti cercetatori considera ca mass-media ar duce la aparitia unor fenomene de slabire a vointei, de depersonalizare, in urma consumului pasiv, nediferentiat al diferitelor filme si emisiuni. D. J. Boorstein sustine ca actiunea massmedia ar fi daunatoare formatiei morale, deoarece ar duce la imitarea modelelor unor pseudo-personalitati. Încă din anii ’30-’40 ai secolului trecut au apărut preocupări majore asupra influenţei mijloacelor de comunicare în masă asupra indivizilor. Cercetători din diverse domenii – filosofi, sociologi, antropologi, psihologi – au studiat această problemă care priveşte, într-o măsură mai mare sau mai mică, existenţa noastră zilnică şi a fost scrisă o bogată literatură care cuprinde aprecieri sau, după caz, referiri critice cu privire la funcţiile şi disfuncţiile massmedia. În dezbaterea cu privire la relaţia dintre massmedia şi cultură se manifestă două tendinţe divergente: de susţinere, respectiv de contestare a rolului pozitiv de informare şi formare a mijloacelor de comunicare în
masă. Susţinătorii rolului pozitiv al mass-media apreciază ca utilă comunicarea mediatică, remarcând bogăţia de informaţii şi conţinuturi culturale autentice, apte de a educa, a instrui şi a delecta publicul elevat. Ei consideră că efectele resimţite sunt concretizate în fenomene cu o semnificaţie profund umanistă: apropierea dintre oameni, optimizarea relaţiilor interumane, democratizarea culturii, consolidarea democraţiei etc. De asemenea, susţinătorii mass-media opinează că în acest mod sunt promovate la scară largă valori general-umane: demnitatea, echitatea, generozitatea, ordinea, libertatea, fiind de părere că, de fapt, consecinţele nefaste ar fi rezultatul unei maniere greşite de utilizare a mijloacelor de comunicare în masă. Sunt incriminate, astfel, conţinuturile mesajelor transmise şi instituţiile care le propagă, acordându-se şi publicului o parte de vină pentru modul în care receptează mesajul şi pentru nevalorificarea acestuia la nivelul unui act de cultură şi de cunoaştere autentică. Pe poziţii opuse se află cei care susţin că prin mass-media sunt transmise numai conţinuturi informaţionale şi culturale de nivel inferior, adaptate capacităţii de înţelegere şi sensibilităţii unei mase amorfe de oameni. Făcând o prezentare a problemelor născute de folosirea mass-media, dar şi de avantajele oferite de acestea, M.L. de Fleur şi S. Ball-Rokeack notează: • mass-media au fost contestate pentru: – pervertirea valorilor culturale ale publicului; – contribuţia adusă la degradarea morală generală; – dirijarea maselor către superficialitatea politică; – descurajarea creativităţii; – stimularea creşterii ratei delincvenţei. • mass-media ne sunt de un real folos pentru că: – demască păcatul şi corupţia; – acţionează ca gardieni ai libertăţii noastre de exprimare; – aduc un anumit grad de cultură pentru un număr mare de oameni; – asigură o distracţie zilnică nedăunătoare pentru mase; – informează despre evenimentele care au loc în lume; – ridică standardul de viaţă al indivizilor. Contestate de unii, apreciate de alţii, mijloacele de comunicare în masă reprezintă instrumentele unei informări realizate după o tehnică industrială, într-o lume în care întâlnim producţie de masă, difuzare de masă, consum de masă.
Ideile structurante ale culturii de masă sunt reflectate cu multă fidelitate de activitatea mediatică, mass-media fiind vectorul care poartă, propagă şi dezvoltă cultura de masă. Problemele culturii de masa şi ale societăţii de masă apar, se comunică şi se rezolvă în spaţiul public virtual pe care-l reprezintă mass-media. Un spaţiu adecvat societăţii urbane în care nu funcţionează alte canale de legătură între diversele şi divizatele categorii sociale în afară de cele mediatice.
