IZOMERIE -AU ACEEAŞI FORMULĂ MOLECULARĂ
1. Izo Izomer meriiii de con consti stitu tuţie -difer ă prin prin ordine ordinea/m a/mod odul/ ul/suc succes cesiu iunea nea de legar legare e al atomil atomilor or,, fãrã fãrã a ţine ine seam seama a de aran aranja jare rea a spaţialã ialã a acest acestor ora a -au propriet ăţi fizice şi chim chimic ice e dife iferite rite
izomeri ri de caten catenă (Ex.butan/izobutan) - izome
izomer erii de po pozi ziţie (ex. 1-clorbutan/2-clorbutan, - izom
1-butena/2-butena )
izomer erii - izom
de fun funccţiune iune (ex. Alcooli/eteri; acizi monocarboxilici/esteri, monocarboxilici/esteri, nitroderiva ţi/aminoacizi)
-izome Dietileter/metil-propil-eter; eter; propilamina/etil-metilpropilamina/etil-metil-amina/trime amina/trimetiltilizomeri ri de compe compensa nsaţie (ex. Dietileter/metil-propilamina) !!! NU sunt izom izomeri eri de func funcţiune -Tautomerii ei dubl dubl le
– (-C=C-OH (enoli)/ -CH-C=O (compuşi carbonilici)) – difera prin pozitia unui H si a turi turi
2. Stereoizomerii -Atomii sunt legaţi în aceeaşi succesiune -Compuşii difer ă prin orientarea spaţială a atomilor -“STE “STERE REOS OS”” – în spa spaţiu
Izomeri de conformaţie – Conf Confor orme meri ri - Aranja Aranjamen mente te spaţiale dinamice ce apar ca urmare a rotaţiei atomilor în jurul unei sau a mai multor legături sigma
Izomer Izo merii de con config figura uraţie
-Aranjări spaţiale statice care difer ă prin modul de aranjare a atomilor în spa ţiu în
raport cu un plan (al legăturii pi sau ciclul saturat) sau un centru de simetrie (carbon asimetric) din din cadr cadrul ul mole molecu cule lei. i. !!!! !!!! - Izomer Izomeriiii de confi configur gura aţie se pot prezenta sub forma mai multor izomeri de conformaţie
2. Stereoizomerii -Atomii sunt legaţi în aceeaşi succesiune -Compuşii difer ă prin orientarea spaţială a atomilor -“STE “STERE REOS OS”” – în spa spaţiu
Izomeri de conformaţie – Conf Confor orme meri ri - Aranja Aranjamen mente te spaţiale dinamice ce apar ca urmare a rotaţiei atomilor în jurul unei sau a mai multor legături sigma
Izomer Izo merii de con config figura uraţie
-Aranjări spaţiale statice care difer ă prin modul de aranjare a atomilor în spa ţiu în
raport cu un plan (al legăturii pi sau ciclul saturat) sau un centru de simetrie (carbon asimetric) din din cadr cadrul ul mole molecu cule lei. i. !!!! !!!! - Izomer Izomeriiii de confi configur gura aţie se pot prezenta sub forma mai multor izomeri de conformaţie
Stereoizomerii sunt izomeri de configura ţie
-Enantiomeri (sunt izomeri optici) (au (au proprietăţi chimice, fizice identice) identice ) -Diastereoizomeri (au proprietăţi chimice, fizice diferite) diferite ) -izomeri geometrici (diastereoizomerie geometrică) -izomeri optici (apar la compuşi cu >2 atomi de C asimetric -anomeri
!!!!! Izomerii optici sunt enantiomeri şi diastereoizomeri optici Anomerii sunt izomeri sterici, respectiv sunt un tip particular de diastereoizomeri (izomeri de distanţă)
IZOMERI GEOMETRICI -Difer ă prin aranjamentul spaţial al atomilor sau a grupelor de atomi (de la acela şi atom de carbon) faţă de un plan de referinţă: planul legăturii duble (alchene) sau planul unui ciclu (cicloalcani) - Izomeri cis-trans – cu perechi de substituen ţi identici -Izomeri E (entgegen)/Z (zusammen) – cu substituenţi diferiţi
Perechea de referin ţă: Substituenţii cu Z (număr atomic) cel mai mare
!!!! Izomerii Cis-Trans, E/Z – sunt diastereoizomeri (izomeri de distanţă)
IZOMERIA OPTICĂ -Substanţe optic active - au proprietatea de a roti planul luminii polarizate atunci când aceasta trece prin ele -Activitatea opticã este corelatã cu asimetria/lipsa de simetrie a unei structuri
Molecule chirale – molecule cu cel pu ţin un atom de carbon asimetric, molecule care nu se suprapun peste imaginea lor în oglind ă sau care nu au un element de simetrie -Carbon asimetric = C optic activ = C hibridizat sp 3 cu 4 substituenţi diferiţi
Izomeri optici -Enantiomeri, antipozi optici - izomeri de configuraţie aflaţi în relaţia de obiectimagine în oglindă cu proprietăţi fizice şi chimice IDENTICE, ce difer ă prin sensul de rotire a planului luminii polarizate în direcţii opuse cu acelaşi număr de grade. Moleculele acestora sunt chirale. -Dextrogire (+) - rotesc planul luminii polarizate spre dreapta -Levogire (-) - rotesc planul luminii polarizate spre stânga -Amestec racemic
- amestec echimolecular a doi enantiomeri, optic inactiv prin compensarea intermolecularã.
Diastereoizomerii – izomeri care nu sunt în relaţia de obiect-imagine în oglindă. Pot fi geometrici sau optici. Au proprietăţi fizice şi chimice diferite.
Condiţii de existenţă a enantiomeriei: -Cel puţin un atom de carbon asimetric -Relaţie obiect-imagine în oglind ă -Enantiomerii trebuie sa fie nesurperpozabili prin transla ţie sau rotaţie în plan
Pentru compuşi cu mai multi atomi de C asimetric: -Numărul de enantiomeri = 2n (n= nr. de atomi de C asimetrici) -Numărul de perechi de enantiomeri = 2n /2 compuşii optic activi cu 2 sau mai mulţi atomi de C asimetrici cu substituenţi identici (de obicei cu plan de simetrie): -numărul de enantiomeri este 2n /2 Pentru
-Numărul de stereoizomeri este cu unul mai puţin
-Mezocompuşi – compuşi cu 2 atomi de C asimetric, optic inactivi prin compensare intramolecular ă datorită existenţei unui plan de simetrie, superpozabili -Diastereoizomerii – izomeri de configuraţie (optici, geometrici) între care nu există relaţia obiect-imagine în oglindă -Diastereoizomerii optici au cel puţin un atom de C cu configuraţie identică şi cel puţin unul cu configuraţie diferită
Perechile: -1 cu 3; 1 cu 4 -2 cu 3; 2 cu 4
1
Mezocompus
Diastereoizomeri 2
3
4
Enantiomeri
AMINOACIZI. PEPTIDE.PROTEINE
Aminoacizii ‐ sunt compuşi cu funcțiuni mixte: Grupări functionale – grupa carboxilică ‐ COOH ‐ grupa ‐ NH2
Nomenclatură
Aminoacizii naturali – ALFA-aminoacizi
AA naturali (alfa) - optic activi (au C asimetric) - molecule chirale Glicocolul (glicina) – optic inactiv (f ăr ă C asimetric) – moleculă achirală Aminoacizi esentiali (8/9) – AA ce nu pot fi sintetizati de organismul uman – aport exogen (alimente)
LISINA – sursa de acetilCoA VALINA FENILALANINA – precursor de tirozina, catecolamine (adrenalină, noradrenalină, etc) TREONINA TRIPTOFAN – mediatorii SNC – serotonina METIONINA – intermediar în sinteza cisteinei LEUCINA - are aceeaşi cale de biosinteză în plante ca şi valina IZOLEUCINA HISTIDINA (dupa unii autori este condiţionat esenţială) Aminoacizi condiţionat esenţiali – în mod normal nu sunt necesari în diet ă, fiind suplimentaţi
exogen în cazul unor populaţii specifice ce nu şi-i pot sintetiza (anumite boli genetice – fenilcetonurie): CISTEINA, GLICINA, GLUTAMINA, TIROZINA
ACID ASPARTIC = ACID ASPARAGIC
1. Caracterul amfoter al aminoacizilor (‐ COOH + ‐NH2 în aceeaşi moleculă):
‐ În soluție, amino‐acizii sunt disociați cu formare de amfiioni pHi = pH izoelectric = pH‐ul la care disociația acidă a AA = cu disociația bazică ‐Comportare în câmp electric – funcție de pH‐ul mediului ‐ Mediu acid: AA sub formă de CATION (NH3+) migrează spre CATOD (negativ) ‐Mediu bazic: AA sub formă de ANION (COO‐) migrează spre ANOD (pozitiv) ‐Soluțiile de AA sunt soluții tampon ‐ pH‐ul lor rãmâne constant la adaosul unor cantități limitate de acizi sau baze, acestea fiind neutralizate de aminoacid: ‐AA monoamino‐monocarboxilici – 2 sisteme ‐AA diamino‐monocarboxilici, monoamino‐dicarboxilici – 3 sisteme ‐SISTEM TAMPON – acid slab (RCOOH) + sarea acidului cu o bază tare, bază slabă (RNH2+ sarea bazei cu un acid tare
Reacții datorate grupei carboxil (‐ COOH) – comune cu ale acizilor carboxilici ‐Formare de săruri cu compuşii cu caracter bazic (metale, oxizi metalici, baze) ‐Transformarea în derivați funcționali ai acizilor carboxilici (esteri, anhidride, amide, etc.) Ex.
esterificare
Reacții datorate grupei amino (NH2) – comune cu ale aminelor alifatice şi/sau aromatice ‐Formarea de săruri cu acizii ‐NH3+X‐ ‐Acilare ‐ cu cloruri şi anhidride de acizi, acizi carboxilici – AA acilaț i la azot ‐Alchilări ‐ cu halogenuri sau sulfaț i de alchil (ex. (CH3)2SO4) – AA alchilați la azot derivat cuaternar (BETAINĂ)
‐Reacția cu acidul azotos (azotit de sodiu şi HCl) – hidroxiacizi, azot molecular
PEPTIDE – rezultă prin condensarea/policondensarea α-AA
Oligopeptide – 2- 10 resturi de monomer Polipeptide – 11- 50 resturi de monomer Proteine - gradul de policondensare > 50 Peptide simple – formate prin condensarea aceluiaşi AA Peptide mixte – formate din resturi ale unor aminoacizi diferi ţi Legãtura peptidică – legătur ă amidicã ( -CO-NH- )
+ H2O Dipeptide izomere
(Ser-Ala) (Ala-Ser) +
Primul AA reac ţionează cu –COOH – se numeşte AA N-terminal Ultimul AA are gruparea COOH liber ă – se numeşte AA C-terminal PEPTIDELE formate NUMAI din AA monoamino-monocarboxilici au DOAR un COOH terminal şi o grupă –NH2 terminală Exerciţiu:
-O peptidă formată din 100 resturi de AA are în structur ă 9 grupe aminice libere şi 23 de grupe
carboxilice libere. În urma reacţiei de hidroliză va pune în libertate un număr de: -AA monoamino-monocarboxilici = ? -Numărul de AA diamino-monocarboxilici = ? -Numărul de AA monoamino-dicarboxilici = ?
Proteine -Criterii de clasificare: solubilitate, structur ă, compoziţie, comportare chimică,
rol biologic
-Proteine simple dau la hidrolizã numai aminoacizi (ex. albumina din serul sanguin) -Proteine conjugate, heteroproteine, (proteide) - dau la hidrolizã şi compuşi neproteinici: -Glucide, zaharide (glicoproteine) - fibrinogen -lipide (lipoproteine) – enzime, antigeni, proteine de mebrană -acizi nucleici (nucleoproteine) - histone -esteri fosfonici (fosfoproteine) – caseina (lapte) -metale (metaloproteine – Ex. hemoglobina)
Proteine fibroase (scleroproteine, proteine structurale) (practic insolubile în apă): Proteine
fibrina (sânge), fibrinogen, fibroina (m ătase), keratina (unghii, p ăr), colagenul (ţesuturi de legătur ă, piele, etc), elastina, proteinele musculare (miozina) globulare (în general solubile/par ţial solubile în apă cu care formează soluţii coloidale): hemoglobina, albumina, globulinele (plasmă), gluteinele (cereale), caseina, hormonii proteici (insulina), enzime (ribonucleaze)
Proteine care nu pot fi hidrolizate de enzimele digestive (transformare în AA constituenţi): keratina DENATURAREA proteinelor (degradarea ireversibilă /reversibilă): -agenţi fizici – temperatura, radiaţii, ultrasunete, agenţi mecanici -agenţi chimici – acizi tari, baze tari, electroliţi, metale grele, detergenti
Structurã primarã a proteinei – succesiunea de legare a AA (cunoaşterea felului AA componenţi ai unei peptide sau proteine şi a ordinei lor de legare
Structura secundarã a proteinei este determinatã de apariţia legãturilor de hidrogen inter- şi intramoleculare cu participarea legãturilor amidice din peptide (pe un singur lan ţ). Catena peptidicã adoptã o conformaţie rãsucitã sub formã de elice sau una încreţitã (plisatã).
Structura ter ţiarã a proteinelor (aflate sub formă de elice) se datoreazã stabilirii leg ături între lanţurile laterale ale catenei polimere: for ţe van der Waals de inducţie şi dispersie, legãturi de hidrogen, ion-ion, ion-dipol, electrovalente şi chiar legãturi covalente (punţi -S-S generate prin oxidarea resturilor de cisteinã)
Structura cuaternarã (supramolecular ă) a proteinelor reprezintã un mod superior de organizare şi agregare cu participarea mai multor tipuri de elici alfa. Ele se realizeazã cu interven ţia acelora şi forţ e care determinã structura ter ţiarã, dar de aceastã datã stabilite între catene (elici) diferite.
ENZIME -Proteine sau proteide naturale ce catalizează reacţiile biochimice din organism -Au rol de catalizator al unor procese biochimice -Măresc viteza de reacţie -Activitatea este dependentă de temperatur ă, pH, co-factori (ioni metalici), coenzime (îşi îndeplinesc functia catalitica asupra substratului numai in prezenţa unei enzime), specificitate de substrat
Tipuri de enzime: -După tipul reacţiei la care participă: -HIDROLAZE - hidroliză -TRANSFERAZE – transfer ă grupări funcţionale (Ex. Metil-transferaze, aciltransferaze) -LIGAZE – leagă noi molecule (EX. ADN-ligaze) -OXIDAZE, DEHIDROGENAZE – oxidează (EX. Alcool-dehidrogenaza) -REDUCTAZE, HIDROGENAZE (reduc, hidrogenează) -POLIMERAZE (ADN-polimerază)
HIDROLAZE
- hidrolize de esteri, amide, peptide în prezenţa apei
ENZIME Esteraze
REACŢII CATALIZATE Hidroliza grupei esterice
PRODUŞI REZULTAŢI
Carboxiesteraze Lipaze Fosfataze
Esteri ai acizilor carboxilici (ex. Butirat de etil) Lipide Esteri ai acidului fosforic Legături glicozidice Hidrolizează zaharoza Hidrolizează amidonul şi glicogenul
acizi carboxilici + alcooli Acizi graşi + glicerină acid fosforic + alcooli
β-glucoză
Amidaze
Hidrolizează celuloza Legătura amidică (-CO-NH-)
Asparaginaza
Hidrolizează Asparagina
Acid aspartic + NH3
Glutaminaza
Hidrolizează Glutamina
Acid glutamic + NH 3
Proteaze, peptidaze
Legături peptidice
Peptide, Aminoacizi
Glicozidaze
Oligozaharidaze - Invertaza Polizaharide - α-Amilaze - β-Amilaze - Celulaze
Endopeptidaze (tripsina, Legături peptidice ale AA non-terminali chimotripsina, pepsina Exopeptidaze - carboxipeptidaze - aminopeptidaze
Legătura peptidică a AA C-terminal Legătura peptidică a AA N-terminal
Nucleaze
Legătura dintre nucleotide (fosfat)
α-glucoză + β-fructoză α-glucoză + maltoză (dizaharid 1,4)
Peptide
Baze azotate purinice, pirimidinice, oze
ACIZI NUCLEICI ACIZI NUCLEICI (ADN, ARN) - formaţi din nucleotide legate între ele printr-o leg ătur ă esterică cu
acidul fosforic NUCLEOTIDE - nucleozide fosforilate (legături esterice) ADN – structur ă de elice dublă, 2 catene nucleotidice între care se stabilesc legături de hidrogen, între
bazele azotate complementare ARN – cel mai adesea monocatenar ARN mesager (ARNm) - copiază informaţia genetică dintr-un fragment de ADN şi o aduce, ca
pe un mesaj, la locul sintezei proteice. ARN ribozomal (ARNr) - intr ă în alcătuirea ribozomilor (rol în sinteza proteică) ARN de transfer (ARNt) - transfer ă AA la locul sintezei proteice. Are por ţiuni bicatenare = baze azotate purinice (A, G) sau pirimidinice (C, T, U) + oz ă (1’-5’) – riboza (ARN) sau dezoxiriboza (ADN) NUCLEOZIDĂ O HN O
O CH3
N H Timina
NH2
HN O
HN N H
Uracil Baze pirimidinice
O
Citozina
N
N
HN
N
N N H
O
NH2
H2 N
N H
N H
N H
Guanina
Adenina Baze purinice
Baze complementare – purinice-pirimidinice
Ex. A-T(U); C-G
Baze ADN – T, C, A, G Baze ARN - U, C, A, G
O HN
baza azotata Nucleozida
H2 N
N G
N
N H
1'
oza
O
5' CH2OH
2' 3'
riboza 2'desoxi-riboza
R = OH R=H
4'
Oze (aldopentoze):
R OH kinaze (enzime
O CH2OP OH O monofosfat (MP) 5'
O O CH2OP OP OH O O difosfat (DP) 5'
Riboza – pt. ARN Desoxi-riboza – pt ADN ce fosforileaza) O O O CH2OP OP OP OH O O O trifosfat (TP) - forma activa 5'
Nucleotide (nucleozide fosforilate)
Legarea nucleotidelor – sens 5’ (prima) – 3’ (următoarea), etc.
- prin intermediul unei singure
grupări fosfat; două se elimină sub formă de acid pirofosforic O O O CH2OP OP OP OH O O O OH 3' G
5'
O CH2OP O OH 3' G
5'
3' T
O
O O O CH2OP OP OP OH O O O OH 3' T
+
5'
O O O CH2OP OP OP OH O O O 5'
Alungire
Legătur ă esterică
5'
C P P P 3'OH 5'
Polimerazele
' 3 ' 5
- leagă nucleotidele (5’-3’)
polimeraza 5'
T P P P 3'OH
5'
T P P P 3'OH
- leagă bazele azotate de pe cele dou ă catene
-PPi
5'
G P P P 3'OH O O PPi (acid pirofosforic) =HO P O P OH
HO 3'
C C A A C T T G
G T T C A A C C
3'
OH
Anti-sens
5'
Vitamine hidrosolubile
-complexul B, -C (acid ascorbic), -H (acid p-aminobenzoic) Vitamine liposolubile: A (retinol), D (ergocalciferol), E (tocoferol), K (antihemoragică) Sulfonamide (sulfamide antibacteriene) – Sulfatiazolul, Prontosilul roşu Penicilinele – antibiotice antibacteriene Aspirina (acid acetilsalicilic) – antiinflamator, antipiretic, analgezic, antiagregant plachetar Paracetamol (antiinflamator, analgezic, antipiretic) Diclofenac, Ibuprofen – antiinflamatoare Papaverina – antispastic Barbituricele (Fenobarbital) – induc somnul Medicamente care sunt şi stupefiante (au şi proprietăţi halucinogene sau dau dependenţă – DROGURI)
Morfina, barbituricele, Codeina Droguri (exclusiv) – Heroina, Cocaina, LSD (dietilamida acidului lisergic) Insulina – hormon pancreatic cu structur ă peptidică ce reglează concentraţia de glucoză din sânge)
ZAHARIDE (GLUCIDE) Compuşi cu funcţiuni mixte polifuncţionali de tip polihidroxicarbonilic (-OH + -C=O) -monozaharide – 1 oză -zaharide complexe -oligozaharide - 2 < n < 10 -polizaharide - n>10 Clasificarea monozaharidelor
-După tipul grupei carbonilice – aldoze, cetoze -După numărul de atomi de carbon – trioze, tetr oze/tetr uloze, pentoze/pentuloze, hexoze/hexuloze -În funcţie de configuraţie – seria D, seria L Configuraţie relativă
(arbitrar ă, relaţionat la Aldehida gliceric ă) Configuraţie absolută (determinată prin metode analitice)
L
-oze
D = configuraţie absolută
(+) = izomer dextrogir = sens de rotaţie a luminii polarizate = enantiomer
Apartenenţa la seria D sau L nu se corelează cu sensul de rotaţie (+) sau (-) a planului luminii polarizate. D-fructoza este levogir ă, D-glucoza este dextrogir ă. !!!
Monozaharidele, cu excepţia cetotriozei, sunt chirale continând unul sau mai mulţi
atomi de
carbon asimetrici (C hibridizat sp3 cu 4 substituenţi diferiţi) - pot exista sub forma mai multor izomeri optici (enantiomeri) - 2n, unde n reprezintã numãrul centrilor chirali (numărul de atomi de C asimetrici). -Enantiomerii = izomeri sterici, stereoizomeri - Nr. perechi enantiomeri = 2n/2
MODALITĂŢI DE SCRIERE A STRUCTURII ZAHARIDELOR Structură liniară
Structur ă ciclică (formule de proiecţie Fischer) Formule de perspectivă Haworth Conformeri - gruparea carbonil se poate adiţiona la grupãrile OH de tip alcoolic semiacetali
HO glicozidic Legătur ă eterică intermolecular ă
(semiacetalic)
(2)
Formule de proiecţie Fischer
Formule de perspectivă Haworth
-glucoza, -glucoza (difer ă prin poziţia HO glicozidic) = izomeri sterici (diastereoizomeri) ANOMERI
Proprietăţi fizice
-Sunt solubile în apă -La încălzire se caramelizează şi apoi se carbonizeaz ă -Au activitate optică Proprietăţi chimice -Pentru grupele OH -esterificarea glucozei (anhidride de acizi, cloruri acide) derivaţi pentaacilaţi - eterificarea glucozei (halogenuri de alchil, sulfa ţi de alchil) - hidroxilul glicozidic are reactivitate mãritã în raport cu restul grupelor hidroxil din moleculã. Poate fi alchilat selectiv prin tratare cu alcooli în catalizã acidã glicozide -Pentru gruparea carbonil Oxidarea monozaharidelor 1. Oxidarea blândă (reactivii Fehling şi Tollens, apă de brom, acid azotic diluat) Glucoză acid gluconic
2. Oxidarea în condiţii specifice (enzimatic sau prin protejare preventivă) Acizi uronici
3. Oxidarea energică (acid azotic concentrat) Acizi dicarboxilici Acizi zaharici glucoza acid D-glucaric, acid D-glucozaharic
Reducerea monozaharidelor POLIALCOOLI
(pentitoli, hexitoli, hexahidroxohexan)
Sisteme reducătoare - metale active (Zn, Fe) în mediu acid, alcool şi Na metalic, H2/Ni Glucoza
D-sorbitol
Fructoză
D-sorbitol + D-manitol
Fermentaţia alcoolică (enzimatic) - transformarea unei hexoze, capabilă să fermenteze, în CO2 şi alcool etilic.
Dizaharide - Oligozaharide - prin hidroliză acidă sau enzimatică se scindează în două molecule de monozaharidă, identice sau diferite -Monozaharidele sunt legate printr-o legătură glicozidică (eter) - C−O−CDizaharide reducătoare (MALTOZA, CELOBIOZA, LACTOZA)
– legătura glicozidică se formează între hidroxilul glicozidic al unei monozaharide şi un hidroxil alcoolic al celeilalte monozaharide – legătură monocarbonilică (legătur ă 1-4) (legătur ă ozido-oză) - Reacţionează cu R. Fehling şi Tollens
MALTOZĂ = dimer de α-D-glucopiranoză legată 1-4
CELOBIOZA = dimer de β-D-glucopiranoză legată 1-4, rezultă prin hidroliza celulozei
LACTOZA = β-D-galactopiranoză legată 1-4 de α-D-glucopiranoză
galactoza
Dizaharide nereducătoare (ZAHAROZA) α-D-glucopiranoză legată 1-2 de β-D-fructofuranoză – LEGĂTUR Ă DICARBONILICĂ
– legătur ă 1-2 (între hidroxilii glicozidici) (legătur ă ozido-ozidică)
POLIZAHARIDE
- polieteri rezultaţi prin condensarea monozaharidelor -Mase moleculare mari -(C6H10O5)n - HEXOZANI -La tratare cu acizi sau enzime, pot hidroliza par ţial oligozaharide hidroliza total monozaharide - Hidroliza enzimaticã este stereospecificã Celuloza (C6H10O5)n - polimer de β -D-glucopiranozã, legãturi β-(1,4)-glicozidice (n=700-800, n=2500-3000) -fiecare rest monozaharidic conţine 3 grupe hidroxilice libere
[C6H7O2(OH)3]n -Caracter slab reducător, rezistenţă mecanică crescută, -Insolubilă în apă, solvenţi organici -solubilă în reactiv Schweizer - hidroxid tetraminocupric [Cu(NH3)4(OH)2] -Făr ă gust -Reacţia de hidroliză (acizi minerali, temperaturi crescute, enzime) Celobioză -Dglucozã
-Esterificare cu acid azotic (în prezenţa acidului sulfuric) Nitroceluloză (colodiu, fulmicoton, celuloid, lacuri nitrocelulozice)
!!!! Pentru probleme în care se dă procentul de azot conţinut în nitroceluloză Mnitroceluloza = Mceluloza –xMH + xM-NO2 Fiecare atom de H substituit în celuloză este înlocuit cu o grupare nitro
- Esterificarea cu anhidridă acetică, clorur ă de acetil acetat de celuloză (mătase acetat) - Obţinerea xantogenatului de celuloză
-Celuloză (caracter acid) + NaOH (conc.) Alcaliceluloză primar ă -Alcaliceluloza + sulfur ă de carbon xantogenat de celuloză utilizat pentru obţinerea mătăsii vâscoză şi a celofanului (prin filare în mediu de acid sulfuric)
AMIDONUL
-Unităţi de α-glucopiranoză, CARACTER REDUCĂTOR -Amiloza – miezul granulei de amidon, structur ă filiformă, resturi de -glucoză legate 1-4, solubilă în apă caldă, 20% din masa amidonului (n=600-1200)
-Amilopectina, învelişul granulei de amidon, structur ă ramificată, resturi de -glucoză legate 1-4 şi 1-6, insolubilă în apă caldă, 80% din masa amidonului (n=6000-36000)
-Hidroliză (enzimatică sau chimică) -Par ţială Dextrine -Totală Maltoză, -glucoză
