Papa şi magul stăteau adesea de vorbă între patru ochi şi iată ce făceau, citi Leo cu uimire: Mai întâi închideau ermetic erme tic încăperea, încăperea, o stropeau strop eau cu oţet oţet de trand tra ndafir afirii şi şi alte substanţ subs tanţee aromate, aroma te, şi ardeau frunze de dafin, de mirt, rozmarin şi chiparos. Atârnau de pere pe reţ ţi drape dra perii rii de mătase albă pe p e care le împodobeau cu ramuri. Apoi aprin ap rinde deau au două d ouă lumânări lumâ nări şi şi cinci torţe, torţe, care reprezentau cele şapte planete.
Se auzea muzică celestă, jupiteriană sau venusiană, menită să anihileze efectele pernicioase ale aerului infectat
Guido Mina di Sospiro şi Joscelyn Godwin
C A R T E A I N T E R Z IS IS Ă Traduce Traducere re din limba englez en gleză ă PETRU IAMAND I
rao ra o inte in tern rnaa ţio ţi o n a lpu lp u b lis li s h ing in g com c ompa pany ny
Descrierea Desc rierea CIP a Bibliotecii B ibliotecii Naţionale a României Româ niei DI SOSPIRO, GUIDO MINA Cartea interzisă interzisă / Guido Gu ido Mina Mi na di Sospiro, Joscelyn Godwin; trad.: trad.: Petru Iamandi Iamandi.. - Bucureşti: Bucureşti: RAO International Publishing Pu blishing Company, Company, 2009 ISBN 978-973-54-0117-7 978-973-54-0117-7 I. Godwin, Joscelyn II. Iamandi, Petru (trad.) 821.134.2(82)-31=135.1
RAO International International Publishing Company Company Grupul Editorial RAO Str. Str. Turda nr. nr. 117-119, Bucureşti, Bucureşti, Români Ro mâniaa www.raobooks.com www.rao.ro Guido Mina di Sospiro &Joscelyn Godwin The Forbidden Book Copyright © 2007, Guido Mina di Sospiro and Joscelyn Godwin
© RAO International Publishing Company, 2007 pentru versiunea versiunea în limba româna
2009 ISBN 978-973-54-0117-7
Lui Stenie şi Janet, iubitele noastre soţii. G.M.d.S. şi J.G.
Mulţumiri Recunoştinţa noastră se îndreaptă spre: Soţiile noastre, pentru absolut tot. Hannah McClennen, pentru desenarea planurilor Palatului Riviera. Giovanni Quintavalle, avocat, pentru informaţiile privind detaliile juridice legate de dreptul italian, atât cel penal, cât şi cel civil. Juan Pedro Aguilar, doctor în medicină, pentru informaţiile de ordin oftalmologie. Humberto G. Junco, doctor în medicină, pentru informaţiile de ordin medical. Gianfranco de Tunis, pentru că ne-a pus la dispoziţie una din ic o d e g l i hero he roi. i. ediţiile cărţii II m o n d o m a g ico Christopher Christopher Sinclair-Stevenson Sinclair-Ste venson,, pentru pentru „principiul „principiul vinului vinu lui rose“. rose“ . Paola Juilland, atât atât de amabilă, amabilă, de d e atent atentă, ă, şi ş i mereu dispusă d ispusă să dea o mână de ajutor.
Trenul trecu în mare viteză prin gara Bologna împrăştiind resturile de hârtie peste peroanele ciudat de pustii. Moţăind, încă neadaptat la noul fus orar, Leo nu băgă de seamă decât atunci când ceilalţi călători călători începură să protesteze. Cei care urma urmau u să coboare cobo are în Bologna vociferau în cor. Controlorul nu le dădea nici o explicaţie; difuzoarele rămâneau mute. Curând, toţi călătorii îşi dădură frâu liber frus frustr trăr ării ii la telefo te lefoan anele ele mobile. mobile . „N-a oprit oprit în în Bolog B ologna, na, dacă poţi să crezi aşa ceva!“ ceva !“ „Ce dracu’ se-ntâmplă?“ „Ştiu c-am să întârzii, dar nu sunt de vină eu!“ „Nu, nu ne-au spus spus absolut nimic.“ nim ic.“ Apoi veştile începură să sosească. Unii dintre cei cu care călă torii vorbeau la telefon se uitau la televizor. Avusese loc o explozie, chiar în inima Bologniei. Cu urechile ciulite acum, Leo prindea cuvinte răzleţe. p ia z z a gran gr ande de!“ !“ „Chiar în pia Piaţa centrală. „Sute de morţi, Dumnezeule!" Echipele TV ajungeau la faţa locului şi începeau să transmită imagini. Vizibilitatea era precară: fumul şi praful făceau imposibilă evaluarea situaţiei. S e auzeau însă gem ge m etele ete le răni răniţi ţilo lor. r. Pompierii erau rau şi ei acolo, ca şi ambulanţele, poliţia, carabinierii, trecătorii obiş nuiţi. Un adevărat infern.
Leo îşi aminti acel august îngrozitor din 1980, când o bombă ucisese optzeci şi două de persoane în gara Bologna. Nu-i de mirare că trenul nu oprise. Mulţi călători îşi amintiră şi ei ziua aceea, drept care renunţară treptat la proteste, gândindu-se că ar fi putut fi şi ei în piaţa centrală. La câteva minute după ce trecură de Modena, când trenul coti spre nord, spre Mantua şi Verona, aflarâ tot adevărul. Nu era vorba de un accident, ci de un atentat terorist. Bomba explodase chiar în interiorul Catedralei San Petronio, în timpul liturghiei. O mare parte din biserică, unul dintre monumentele Creştinătăţii, era distrusă. Nimeni nu putea spune câţi oameni muriseră. Când coborî la Verona, Leo auzi anunţul oficial la difuzoare. Oamenii rătăceau de colo-colo ca nişte somnambuli sau doar priveau în g oi. oi . Şi Leo era în stare de şoc, dar se îndreptă spre ieşire cu paşi de robot. O dată ajuns afară, clipind în soarele de primăvară târzie, fu abordat de un ins în costum negru. — Pr P r o fe s so r e Kavenaugh? Pro P ro fe fess sso o re? re ? întrebă acesta cu accent străin. Majordomul român, probabil, despre care Orsina spusese că îl va aştepta la gară. După ce Leo confirmă, insul se înclină şi spuse: - B ine aţi aţi venit la Vero Verona. na. Vă V ă rog să mă urmaţ urmaţi. i. Majordomul luă bagajele lui Leo şi îl conduse la o Lancia masi vă, parcată ilegal în staţia de taxiuri. Deschise portiera şi îl invită pe Leo să se instaleze pe confortabila banchetă din spate, apoi trecu la volan. Curând ieşiră din suburbii la câmp deschis, pe o şosea flancată de podgorii superbe. Peste treizeci de minute, după ce stârni tot praful de pe drum, maşina pătrunse printre doi stâlpi înalţi pe o alee acoperită de pietriş. Aceas Ac easta ta nu era era o vilă v ilă oarecar oarecare, e, gândi Leo L eo în timp timp ce se opreau în în faţa unui portic străjuit de coloane, ci un palat mai mic. Zugrăvită în galbenul pal al polentei, maiestuoasă, dar nu şi apăsătoare, vila îţi dădea o senzaţie de pace. După ce discuta cu Orsina şi îi rezolva problema, avea să se bucure în voie de acest loc idilic.
