Amantul Doamnei Chatterley - d. h. Lawrence

1

«a

ai CO

3:

N$M5&#

Biblioteca Academiei Romane

0000000021386

AMANTUL DOAMNEI CHATTERLEY

HALGlSeU-SBDRLAK 42

io :

D. H. LAWRENCE

A MANTUL DOAMNEI CHATTERLEY EDIŢIA II-a

EM. OCNEANU ^ , . -Strada Dr. Obedenaru, 17 (Elefferie)

f^'t La''

Toate drepturile rezervate. Singura traducere autorizată în România

c.fLinv.ZZG

PREFAŢA Orice s'ar spune, declar că acest roman e o carte onestă, sănătoasă şi necesară oamenilor de azi. Cu­ vintele cari la început par scandaloase, nu mai supără deloc la un moment dat. Oare pentrucă inteligenfa e depravată prin obişnuinţă? Nicidecum. E foarte simplu: cuvintele scandalizau ochiul nostru; dar ele n'au scan­ dalizat niciodată spiritul nostru. Oamenii fără spirit n au decât să se scandalizeze înainte: ei nu contează. Oamenii de spirit observă că nu s'au scandalizat, că în fond nu s'au gândit niciodată la aceasta... şi în­ cearcă o senzafie de uşurare. Şi totul constă în aceasta. Ca fiinţe omeneşti, suntem azi evoluaţi şi cultivafi destul ca să depăşim „tabu'-urile inerente culturii noastre. E foarte importantă recunoaş­ terea acestui fapt. Pentru oamenii din Vremea cruciatelor cuvintele aveau desigur o putere de evocare de care nu ne putem face nici o idee. Puterea evocatoare a cuvintelor aşa zise obscene trebuie să fi fost primejdioasă naturilor simple, obscure, violente, ale evului mediu; poate că şi astăzi c destul de puternică pentru firile inferioare, necomplecte, rău evoluate. Dar o adevărată cultură permite a nu da unui cuvânt decât reacţiile mintale şi imaginative cari aparfin inteligentei, şi ne crufă de re­ acţiile fizice, violente şi ncrafionale, atât de primej­ dioase pentru decenfa socială. Altădată omul avea spi­ ritul Prea slab bentru a-si considera corbul si funcţiile

vm sale fără a se sinchisi de miile de reacfii fizice, pe care nu le putea stăpâni. Azi nu mai este aşa. Cultura şi civilizaţia ne-au arătat că trebuie să despărţim cu­ vântul de fapt, gândul de act, sau de reacţiile fizice. Ştim azi că actul nu urmează numai decât gândului. In realitate, gând şi acţiune, cuvânt şi fapt, sunt două forme separate de conştiinţă, două Vieţi pe cari noi le trăim separat. Avem negreşit nevoie de continuitate. Dar când gândim nu acţionăm fi când acţionăm nu gândim. Marea necesitate este de a acţiona după gândurile fiecăruia şi de a gândi fiecare după actele sale. Dar atâta timp cât suntem în sfera gândirii, nu putem desigur acţiona; şi atâta timp cât suntem în sfera acţiunii, nu putem numai decât gândi. Aceste două con­ diţii, a gândirii şi a acţiunii, se exclud reciproc. To­ tuşi ele trebuie să coexiste în armonie. Aceasta este adevărata semnificaţie a cărţii aces­ teia. Doresc ca bărbaţii şi femeile să ajungă a gândi problemele sexuale deplin, complect, onest şi propriu. Chiar dacă nu putem acţiona sexualiceşte spre întreaga noastră satisfacţie, să ştim cel puţin să gândim sexua­ liceşte, cu plenitudine şi claritate. Toate poveştile acelea cu tinere, fecioreşte albe ca o pagină pe care nu e scris nimic, nu sunt decât prostii. O fată sau un băiat sunt o reţea răsvrătită. O clocotitoare confuzie de sentimente sexuale, pe care numai timpul le va putea descurca. Ani întregi, găndindu-ne onest la pro­ blemele sexuale, ani întregi petrecuţi în punerea în ac­ ţiune stăruitoare, ne vor duce însfârşit acolo unde voim să ajungem, la castitatea aceea Veritabilă şi de­ plin săvârşită, la acea plenitudine care nu este posi­ bilă decât dacă acţiunea sexuală şi gândirea noastră sexuală sunt în armonie, — şi dacă una nu este ob­ stacol celeilalte. Departe de mine gândul că toate femeile trebuie să alerge după pădurari şi să şi-i facă amanţi! Departe de mine gândul că ele trebuie să alerge după oricine. Mul­ tor bărbaţi şi femei din zilele noastre le este necesară abstinenţa, rămânerea, — sexualiceşte numai, — în

«X totală puritate şi în acelaş timp să cunoască şi să în­ ţeleagă mai complect sexualitatea. Epoca noastră este 'nai proprie înţelegerii decât acfiunii. Acţiunea a avut atâta rol în trecut! A fost mai ales atâta acţiune se­ xuală, o atât de obositoare repetire a aceloraş lucruri, fără o gândire corespunzătoare, fără înţelegere. Sar­ cina noastră este acum să înţelegem sexualitatea. In zilele noastre această înţelegere conştientă şi întreagă este mai importantă decât acţiunea însăşi. După vea­ curi de întuneric, spiritul Vrea să ştie, şi să ştie totul. Trupul este, în fond, rămas destul de în urmă. In silele noastre, când oamenii acţionează sexualiceşte jumătate din timp, ei joacă un rol. Ei lucrează potrivit cu ceeace cred că se aşteaptă dela ei. Dimpotrivă, în realitate, spiritul lucrează; iar trupul are nevoie să fie aţâţat. Causa stă în aceea că strămoşii noştri au acţionat sexualiceşte atât de asiduu fără a gândi şi a înţelege nimic din aceasta încât acum, actul tinde a deveni mecanism plicticos, decăzut, şi numai o proaspătă înţelegere mintală poate înnoi aventura. In materie sexuală spiritul a rămas în urmă. La drept vorbind el a rămas în urmă în tot ceeace pri­ veşte actele fizice. Gândurile noastre sexuale se târăsc şi se opresc într'o obscuritate, într'o teamă ascunsă care vine dela strămoşii noştri aspri, pe jumătate încă animale. In acest domeniu numai, domeniu sexual şi fizic, spiritul nostru na evoluat. Acum trebuie să câş­ tigăm timpul pierdut şi să armonizăm conştiinţa sen­ zaţiilor noastre trupeşti cu însăşi aceste senzaţii, con­ ştiinţa actului cu actul însuşi, şi să le facem să tră­ iască în bună înţelegere. Aceasta nu se întâmplă fără un respect cuviincios pentru sexualitate, fără o teamă cuviincioasă pentru ciudata experienţă a trupului; acea­ sta nu se va întâmpla fără libera folosire a cuvintelor Pretinse obscene, fiindcă cuvintele fac natural parte din conştiinţa pe care spiritul o are despre trup. Obsce­ nitatea nu apare decât dacă spiritul dispreţueşte trupul şi se teme de el, dacă trupul urăşte spoitul şi n rezista.

Cazul Colonelului Barker ne lămureşte asupra întin­ derii răului. Colonelul Barker era o fernee care făcuse să fie luată drept bărbat. „Colonelul se însurase şi trăise cu nevasta într'o „perfectă înţelegere". Şi biata femee crezuse mereu că se măritase normal, cu un băr­ bat Veritabil. Cruzimea situaţiei, când aceasta fusese însfârşit, dată pe faţă, desfide orice comentariu. E monstruos şi totuşi, în zilele noastre, mii de femei sunt gata a se lăsa înşelate în felul acesta şi a persista în eroarea lor. Dece? Pentrucă ele nu ştiu nimic, pentruca ele nu sunt în stare să gândească sexualiccşte. Sunt în această privinţă nişte proaste. E mai bine să dăm cartea aceasta tuturor fetelor de şaptesprezece ani. La fel cu respectabilul institutor, cu venerabilul pas­ tor, care după ani de sfinţenie şi virtute trece în în- . chisoarea corecţională la 65 de ani pentru a fi atentat la copile. Aceasta se întâmplă în clipa în care ministrul de interne fiind bătrân el însuşi cere cu glas tare şi impune o tăcere pudică în tot ceeace priveşte proble­ mele sexuale. Cum se face că aventura acestui alt domn bătrân, eminamente respectabil şi „pur" nu i-a dat de gândit? Cauza constă în aceasta: Spiritul păstrează în adâncul său o antică teamă de trup şi de puterea tru­ pului. Şi spiritul trebuie liberat şi civilizat în această privinţă. Teama pe care trupul o inspiră sufletului a înebunit pe nenumăraţi oameni. Vătămarea unui mare spirit ca al lui Swift se explică în parte prin această cauză. In poemul adresat metresei sale Celia şi care are ca refren aceste cuvinte: „Dar Celia, Celia, Celia se caca , noi aflăm până unde poate ajunge o marc inteligenţă lovită de panică. Acest om de mare spirit nu era în stare să vadă că se acoperă de ridicol. Na­ tural, Celia se caca! Cine nu face asta? Şi dacă nu făcea aşa, ar fi fost cu mult mai rău. Ce absurditate! Şi gândiţi-vă la biata Celia umilită în funcţiile sale na­ turale de „amantul" ei. Şi toate acestea sunt pricinuite de cuvintele „tabu", şi de acea inconştienţă în care lăsăm spiritul în materie fizică şi sexuală. In contrast

cu puritanismul

care spune „sst!"

şi care

XI produce pe imbecilul sexual, noi găsim pe tânăra per­ soană „emancipată şi înaintată care nu ascultă de nici un „sst' si care „face ceeace-i place". Departe de a se teme de trup şi de a-i nega existenţa, tinerii îna­ intaţi se îndreaptă către cealaltă extremă şi o socotesc ca un fel de jucărie bună pentru a se distra cu ea; o jucărie, vag neplăcută, dar din care se poate scoate puţin amuzament înainte de a te părăsi. Aceşti tineri îşi bat joc de importanţa sexualităţii, o tratează ca pe un coktail şi se servesc de ea spre a zeflemisi pe cei mai bătrâni decât ei! înaintaţi, batjocoritori, ei dispreţuesc o carte ca „Amantul Ladyei Chatterley". Acest roman este cu mult prea simplu şi prea natural pentru ei. Ei găsesc în el cuvinte murdare care nu-i interesează şi o atitudine în faţa amorului care le pare demodată. Dece oare atâtea istorii ? Socotiţi amorul ca pe un coktail. Cartea aceasta, spun ei, arată o mentalitate de băiat de patrusprezece ani. Dar poate că mentalitatea unui băiat de patrusprezece ani care păstrează puţin respect obişnuit şi teamă convenabilă faţă de problemele se­ xuale este mai sănătoasă decât mentalitatea tinerei per­ soane de coktail care nu respectă nimic şi nare nimic altceva de făcut spre a-şi ocupa spiritul decât să se joace cu jucăriile vieţii şi mai ales cu iubirea, pierzându-şi spiritul în cursul acestui joc! Astfel, între puritanul de speţă veche, ameninţat me­ reu să sucombe în faţa indecenţei sexuale, între per­ soanele la modă din tânăra generaţie care spun: „Noi putem să facem totul; dacă voim să gândim un lucru, putem să-l săvârşim", şi însfârşit barbarul cu sufletul josnic, cu spiritul impur, care caută murdăria, câmpul de acţiune al acestei cărţi este foarte restrâns. Dar eu le spun tuturor: „Păstraţi-vă perversiunile daca aceasta vă face plăcere, perversiunile voastre de pu­ ritanism sau de desfrâu la modă, sau de simpla gro­ solănie. Cât despre mine. îmi apăr cartea şt poziţia. Viafanueste acceptabilă decâi'dacă spinul şi trupul traesc în bună înţelegere, dacăseaflă ™*fhb™"%™J$?

CAPITOLUL

I.

Trăim într'o epocă prin esenţă tragică; deaceea re­ fuzăm a o lua în tragic. Cataclismul s'a săvârşit; în­ cepem să clădim noui adăposturi; începem să ne -făurim noi speranţe. E o muncă destul de anevoioasă. In clipa de faţă nu există însă o cale mai limpede spre viitor; trebuie s'o străbatem pe aceasta sau să învingem ob­ stacolele. Trebuie să trăim, chiar după prăbuşirea atâtor ceruri. Cam aceasta era situaţia Constanţei Chatterley. Răsboiul făcuse să i se prăbuşească acoperişul peste cap. Şi ea înţelesese că trebuie să vieţuiască şi să înveţe. Se măritase cu Clifford Chatterley în 1917, în timpul unui concediu de o lună pe care el îl petrecuse în Anglia. Avuseseră o lună de miere, după care bărbatul plecase iarăş pe front, în Flandra, pentru a fi retrimes şase luni mai târziu, în patrie, mai mult sau mai puţin ciopârţit. Constanţa, soţia sa, avea atunci douăzeci şi trei de ani; el, douăzeci şi nouă. Clifford avea o minunată priză asupra vieţii. Nu muri. Resturile membrelor sale păreau că se adună, că se unesc din nou. Rămase doi ani în mâinile me­ dicilor. Apoi fu declarat vindecat şi trimis în viaţă cu jumătatea inferioară a corpului, începând dela coapse, paralizată pentru totdeauna. Acestea se întâmplau în 1920. Constanţa şi Clifford se întorceau la el acasă, la Wragby Hali, domeniul fa­ miliei. T a t ă l său murise. Clifford îi moştenise titlul; era Sir Clifford şi Constanţa, Lady Chatterley. Acum începeau menajul, viaţa casnică, în castelul, părăsit

14

AMANTUL

oarecum, al familiei Chatterley, cu un venit cam ne­ îndestulător. Clifford avea o soră, dar era plecată. Alte rude apropiate nu mai avea. Fratele mai mare murise în război. Estropiat pe toată viaţa şi ştiind că n'ar mai putea avea niciodată copii, Clifford se în­ torsese în ceţoasele Midlands spre a face să trăiască, atât cât mai era cu putinţă, numele de Chatterley. îşi suportă soarta destul de uşor. Putea să meargă într'o trăsurică pe care şi-o manipula singur şi mai avea una cu motor spre a se plimba încet prin fru­ mosul parc melancolic, de care în realitate era atât de mândru, cu tot aerul degajat pe care şi-1 da când venea vorba despre el. Suferise atâta încât puterea lui de a suferi se epui­ zase puţin. Rămânea ciudat de vioi, bucuros, aproape vesel, cu înfăţişare frumoasă, cu aerul de sănătate, cu ochii albaştri şi limpezi, lucioşi şi provocatori. Avea umeri largi şi tari, mâini puternice. Se îmbrăca scump, purta cravate frumoase din Bond-Street. Totuşi, pe faţa lui se ivia încă privirea care pândeşte, aerul puţin absent al beteagului. Fusese gata să-şi piardă viaţa, încât ceea ce mai ră­ măsese în el, îi era deosebit de preţios. Citeai desluşit în strălucirea neliniştită a ochilor lui mândria de a fi încă viu după grozava întâmplare. D a r fusese atât de lovit încât într'ânsul murise ceva: unele sentimente îi dispăruseră. Se aflau în el goluri de insensibilitate. Constanţa, soţia lui, era o fată frumoasă şi sănă­ toasă ca o ţărancă, cu păr moale şi brun, cu trup solid şi mişcări încete, pline de o energie puţin obiş­ nuită. Avea ochi mari, miraţi, glas duios şi molatec, şi părea că vine direct din satul natal. N u era deloc cazul. E a era fiica bătrânului Sir Malcolm Reid, mem­ bru al Academiei de Pictură, care îşi avusese altă­ dată ceasul lui de glorie. Mama Constanţei în acele zile prerafaelite fusese una din membrele instruite ale Societăţii Fabienne * ) . In mijlocul artiştilor şi al socia*) Societate socialistă fondată în 1883.

.

DOAMNEI CHATTERLEY

1 5

liştilor cultivaţi. Constanţa şi sora ei H i l d a primiseră ceea ce se chiamă o educaţie estetică fără convenţii. Fuseseră duse la Paris, la Roma, la Florenţa, spre • a le face să respire o atmosferă de artă; la H a g a şi Berlin la marile congrese socialiste unde oratorii vor­ beau toate limbile civilizate şi unde nimeni nu se mira de nimic. Astfel cele două fete trăiseră din copilărie, la largul lor, printre teoriile de artă şi speculaţiile politice. Erau cosmopolite şi provinciale, cu acel provincialism cos­ mopolit care dă o distincţie artei atunci când ea se aliază cu nobile idealuri sociale. L a vârsta de cinci­ sprezece ani fuseseră trimise la Dresda să studieze, printre altele, muzica. Şi petrecuseră bine. Trăiau li­ bere printre studenfi, discutau filosofic sociologie şi artă cu bărbaţii; vorbeau tot atât de bine ca şi ei, ba, fiind femei, îi întreceau chiar. Plecau în păduri, cu tineri solizi cu ghitare. Cântau cântece din WanderOogell; erau libere! Libere! Acesta era marele cuvânt: Libere să străbată lumea, libere să parcurgă pădurile mati­ nale cu tineri puternici şi glas frumos, libere să facă ceea ce voiau şi mai ales să spună ceea ce voiau. In aceste plimbări ceea ce conta mai mult era conversaţia, schimbul acela obiectiv de cuvinte. Iubirea era ca un acompaniament muzical. înainte de a împlini optsprezece ani, Hilda şi Con­ stanţa încercaseră amândouă iubirea. Tinerii cu care vorbeau atât de pasionat, cu care cântau atât de vesel şi hoinăreau pe sub copaci cu atâta libertate doreau, se înţelege, fără a o spune, să ajungă mai departe. Fetele ezitau; dar vorbiseră atât despre iubire, discu­ taseră atât despre ea încât iubirea ajunsese acum, de primă importanţă. Şi bărbaţii erau atât de umili, atât de rugători! D e ce o tânără să nu se poarte ca o re­ gină şi să nu se dăruiască singură! Şi astfel, ele, sfârşi­ seră prin a se dărui, nesilite, tinerilor cu care discu­ taseră mai subtil, mai intim. Discuţia era însă primul lucru: iubirea, în raporturile lor trupeşti, nu era decât un fel de întoarcere la instinct, un fel de reacţiune.

16

AMANTUL

După aceea ele erau mai puţin îndrăgostite de tineri, ba chiar înclinate să-i urască, ca şi cum aceştia le-ar fi violat o intimitate ascunsă, o libertate interzisăPentru o fată, întreaga ei demnitate, şi întreg sensul ei în viaţă constă în realizarea unui absolut, a unei li­ bertăţi pure, perfecte şi nobile. Căci ce alt sens ar fi putut să aibă viaţa unei fete? Să se scuture de vechile şi solidele relaţii între sexe, să scape de vechea şi sordida supunere? Şi, cu oricâtă sentimentalitate s'ar fi zugrăvit toată această chestiune a sexului, ea a rămas una din rela­ ţiile, una din supunerile cele mai vechi şi mai murdare. Poeţii cari o glorifică sunt mai întâi oameni. Femeile au ştiut totdeauna că se află ceva mai bun, mai înalt. Şi acum ele ştiau cu mult mai multă preciziqne ca altădată. Frumoasa şi mândra libertate a femeii era superioară oricărui fel de iubire sexuală. Din neferi­ cire punctul de vedere al bărbaţilor era cu mult mai înapoiat. E i se încăpăţânau ca nişte câini, în dorul după actul sexual. Şi femeia era silită să cedeze. Bărbatul era ca un copil plin de pofte. Dacă femeia nu-i ceda, se preschimba în copil, se arăta insuportabil, răsgâiat, ceea ce putea fi destul de plăcut. D a r o femeie poate să ce­ deze unui bărbat fără a-şi ceda cui profund şi liber. Poeţii, oamenii cari vorbesc de iubire, nu au ţinut în­ deajuns seamă de aceasta. O femeie poate avea un bărbat fără să i se dea cu adevărat. Dimpotrivă, ea poate folosi actul sexual spre a câştiga putere asupra omului. In timpul actului fizic, nu are decât să se re­ ţină, să lase pe bărbat să sfârşească şi să se isto­ vească, fără ca ea să juiseze. Şi apoi, ea poate să-şi prelungească îmbrăţişările şi să sfârşească spasmul nefăcând din el decât un instrument. Când isbucni războiul şi fură chemate în grabă acasă, cele două surori îşi avură şi ele aventura lor amoroasă. Niciuna nu iubise vreodată un tânăr mai înainte de a se simţi legată de el prin cuvinte; le trebuiau conver­ saţii pasionate. Profundul, extraordinarul şi necrezutul

DOAMNEI CHATTERLEY

1?

interes pe care îl aveau să vorbească pasionant, ceas după ceas, zi după zi, timp de luni, cu un tânăr într adevăr inteligent, iată ceea ce nu-şi imaginaseră nici­ odată înainte de a face experienţa! Făgăduinţa paraLP"" " ^ U v e ' a v e a barbafi cu care vei putea sta de vorbă , nu fusese niciodată rostită; şi se săvârşise îna­ inte ca ele să fi înţeles tot ceea ce cuprindea această minunată făgăduinţă. aceste vii i s>i apoi, intimitatea pe care o provocaseră ?' însufleţite discuţii, dacă actul sexual devenea mai mult sau mai puţin inevitabil, trebuia să se resemneze. Arăta sfârşitul unui capitol şi, în el însuşi, era tot atât de pasionant: era o curioasă, o pasionantă vibrare în adâncul trupului, un spasm final, în care însu{i te afir­ mai, ca ultim cuvânt pasionant al unei discuţii şi ase­ mănătoare acelui şir de puncte ce se pun în josul unui paragraf ca să arate sfârşitul şi care înseamnă o în­ trerupere în temă. Când cele două tinere, — Hilda avea douăzeci de ani şi Constanta optsprezece, — se înapoiară în An­ glia, în 1913, pentru vacanfa cea mare, tatăl lor văzu bine că fetele avuseseră aventura lor de dragoste. „Iu­ birea trecuse pe acolo", cum spunea cineva. Dar şi el fusese un om de aventuri şi lăsase via(a să-şi urmeze cursul. Cât despre mama lor, atinsă de o boală ner­ voasă cu câteva luni înainte de moarte, voia ca fiicele ei să fie „libere", să poată „să se realizeze". Ea în­ săşi nu putuse să se realizeze: fericirea aceasta îi fu­ sese refuzată. Dumnezeu ştie de ce căci avea şi voinfă Şi avere. îşi acuza soţul. Dar greşala ei se afla mai degrabă într'o veche impresie de autoritate care-i îm­ povăra spiritul şi sufletul şi de care nu se putuse despărţi. Si r Malcolm nu avusese nici un rol; îşi lăsa sofia să se ocupe de micile ei afaceri, în vreme ce el se ocupa de ale sale. Astfel fetele erau „libere". Se întorseseră la Dresda, la muzica lor, la Universitatea lor, la băetii lor. Fiecare iubea pe un tânăr şi era iubită de el, cu toată violenta unei înclinări mintale. Toate lucrurile frumoase, pe care tinerii le gândeau,

1 8

AMANTUL

le rosteau, le scriau, — le gândeau, le rosteau şi * e scriau pentru aceste fete. Iubitul Constantei era muzicant. Al Hildci, telW' cian. D a r ei nu trăiau decât pentru fetele lor, — c
DOAMNEI CHATTERLEV

IS

se căsători totuşi cu un bărbat cu zece ani mai bătrân ecat ea, un membru mai în vârstă din acelaş grup, un om toarte bogat şi cu o însărcinare bine retribuită de guvern; scria şi „esseuri" filozofice. T r ă i cu el într'o casa mică din Westminster şi frecventă acel fel de lume guvernamentală, care nu e de frunte, xlar care este, sau vrea să fie, adevărata putere inteligenta a naţiunei; o lume care ştie ceea ce spune, sau care face ca şi când ar şti ceea ce face. Constanţa avu o mică întrebuinţare în război şi frec­ ventă societatea celor ce purtau flanela intransigenţilor din Cambridge, care până la noi ordine îşi băteau joc de toate. „Prietenul" ei era Clifford Chatterley, un tânăr de 22 ani, care se întorsese în grabă din Bonn, unde studia tehnica industriei miniere. Mai înainte pe­ trecuse doi ani la Cambridge. Acum era sublocotenent într'un regiment de elită, spre a putea, în uniformă, să privească şi mai de sus, cu mai multă eleganţă. Clifford Chatterley era, din punct de vedere social, superior Constanţei. Constanţa aparţinea oarecum bur­ gheziei, el, aristocraţiei, — e drept, nu celei mari, dar aristocraţiei totuşi. T a t ă l lui era baron, mama, fiica unui viconte. D a r Clifford, deşi era mai bine crescut, mai „de lume" decât Constanţa, era totuşi mai provincial, mai timid. Se simţea Ia largul lui numai în „lumea mare , legată de aristocraţia pământului; în faţa celeilalte lumi, vaste, a burgheziei, a poporului, şi a străinilor, era timid şi sperios. C a să spunem totul, se temea de lumea de mijloc, de cea de jos şi de toţi cei străini de me­ diul său. E r a aproape paralizat de sentimentul că e fără apărare deşi avea toate armele privilegiului său la îndemână. E un fenomen curios acesta, dar nu ca-^ racteristic timpului nostru. D e aceea, siguranţa liniştită a unei fete tinere cum era Constanţa Reid impresiona; ea se simţea mai la largul ei în lumea diabolică din afară. Si totuşi şi el era un răsvrătit, un răsvrătit chiar împotriva clasei sale. Sau poate că răsvrătit e un cu-

2 0

AMANTUL

vânt prea puternic, prea tare. E l împărtăşea numai acea repulsie generală, cerută de modă, pentru orice convenţie, pentru orice fel de autoritate veritabilă. Părinţii erau ridicoli: ai săi mai ales îl covârşeau cu încăpăţânarea lor. Guvernele erau ridicole şi mai cu seamă guvernul englez cu oportunismul lui. Armatele erau ridicole cu generalii lor bătrâni şi mai ridicoli decât toţi era acel Kitchener cu faţa roşie. Şi războiul era ridicol, deşi nu ucisese încă mulţi oameni. D e altfel, în totul era mai mult sau mai puţin «dicol; în tot cazul, tot ceea ce era autoritate. în^ ar­ mată, în guvern, în universitate, era în cel mai înalt grad ridicol. Şi clasele conducătoare, cu cât pretindeau că ele conduc erau şi mai ridicole. Sir Geoffrey, tata} lui Clifford, părea foarte ridicol în felul său de a rari copacii parcului şi de a-şi smulge oamenii din mine, ca pe nişte buruieni rele, spre a-i arunca în război; ridicol, fiind el însuşi atât de protejat şi atât de pa­ triot încât cheltuia pentru patrie mai mulţi bani decât avea. Când miss Chatterley. Emma, veni la Londra, să lucreze în spitale, reduse la ridicol pe Sir Geoffrey şi tot patriotismul lui încăpăţânat. Herbert, fratele mai mare şi moştenitorul titlului, râdea cu poftă, deşi proprii săi copaci cădeau spre a susţine tranşeele. D a r Clifford, zâmbea numai, nu prea mulţumit însă. Desigur, totul era ridicol. D a r dacă el însuşi era tot atât de ridicol? Cel puţin oamenii dintr o altă clasă, cum era Constanţa, puteau privi cu seriozitate asemenea subiecte; aceştia credeau în ceva. Luau prea în serios subiectul aşa ziselor „Tommies", ameninţarea cu recrutarea, restrângerea consumului za­ hărului şi a bomboanelor pentru copii. Desigur, în toate lucrurile acestea, autorităţile erau în totul vinovate. Clifford însă nu le lua în seamă. Pentru el, autorită­ ţile erau ridicole prin ele înşile şi nu din pricina Tommies-iilor sau a bomboanelor. In 1916 Herbert Chatterley fu ucis, iar Clifford de­ veni moştenitor. Numai faptul acesta chiar îl îngrozea

DOAMNEI CHATTERLEY

21

j r a p ? t a t d e adânc pătruns de importanta sa ca fiu a! r . y e ? f f r e y şi copil al Wragby-ului, încât nu se se putea linişti. Şi totuşi ştia că şi aceasta, în faţa imensei ?ll Vll « e r a ridicolă. Acum era moştenitor şi respon­ sabil de Wragby. N u era situaţia aceasta grozavă? N u era aceasta minunat şi, în acelaş timp poate, cu totul absurd? Sir Geoffrey nu putea suferi absurdul. E r a palid şi drept, cu mintea încordată, şi încăpăţânat să-şi salveze tara şi propria-i poziţie, pe deasupra lui Lloyd George, pe deasupra oricui. E r a atât de despărţit, atât de deslegat de această Anglie care era adevărata Anglie, atât de perfect incapabil încât aproba chiar pe Horatio Bottomley. Sir Geoffrey era pentru Anglia şi Lloyd George, tot aşa cum strămoşii lui fuseseră pentru An­ glia şi Sfântul Gheorghe, şi el nu înţelesese deloc că era o diferenţă în aceasta. Astfel Sir Geoffrey culca la pământ copacii şi trăia pentru Lloyd George şi Anglia, pentru Anglia şi Lloyd George. Şi el voia ca şi Clifford să se însoare şi-i dădu o moştenire. Clifford simţea că tatăl lui era grozav de anacronic. D a r în ce era oare mai înaintat el însuşi, în afară de acest sentiment al ridicolului tuturor lucru­ rilor şi al ridicolului suprem al propriei sale poziţii? Căci, vrând-nevrând, îşi lua titlul şi domeniul Wragby în serios. Războiul îşi pierduse veselia şi avântul, ucise de prea multă moarte şi groază. Se simţea nevoia de susţinere şi reconfortare; era nevoie de o ancoră pentru a se agăţa de un pământ solid; era nevoie de o femeie. Familia Chatterley, doi fraţi şi o soră, închişi laolaltă la Wragby, trăiseră ciudat, izolaţi, cu toate relaţiile lor. Legătura familiei era strânsă între ei, fiindcă simţeau câteşi -trei izolarea lor, slăbiciunea poziţiei lor, în ciuda şi poate din cauza titlului şi a stării lor. Se simţeau se­ paraţi de aceste Midlands industriale unde-şi petreceau viata; şi se simfeau separaţi de propria lor clasă prin caracterul dificil, încăpăţânat şi închis al lui Sir Geof­ frey, de care-şi băteau joc, dar de care nu voiau să-şi bată joc şi alţii.

22

AMANTUL

Se legaseră să trăiască mereu laolaltă. D a r acum Her­ bert murise, iar Sir Geoffrey voia ca fiul său Clifford să se însoare. Sir Geoffrey abia îşi formulase dorinţa aceasta: vorbea doar atât de puţin. D a r insistenţei mute şi lungi a acestei dorinţe era greu de rezistat. Emma spunea: nu. E r a cu zece ani mai mare decât Clifford şi simţea că însurătoarea lui Clifford însemna o tră­ dare faţă de tot ceeace copiii familiei îşi făgăduiseră. Totuşi Clifford se căsători cu Constanţa şi îşi avu cu ea luna de miere. E r a , în anul grozav, 1917. Inti­ mitatea lor fu aceea a doi naufragiaţi pe un vapor care se scufundă. Se însurase virgin şi partea fizică a că­ sătoriei nu însemna mare lucru pentru el. E r a u atât de aproape unul de altul, ea şi el, din atâtea cauzei Şi Constanţa era atât de mândră de intimitatea aceasta, dincolo de sex, dincolo de „satisfacţia „bărbatului. Clif­ ford, dealtfel, ţinea mai puţin dîcât alţi bărbaţi la această „satisfacţie". Nu, intimitatea era mai profundă, mai personală decât aceasta. Actul fizic nu era decât un accident, sau o adăugire; una din acele curioase funcţii organice care persistă grosolan, dar care şi-au pierdut necesitatea. Totuşi Constanţa doria să aibă copii, şi aceasta numai pentru a avea întâietatea faţă de cumnnta sa. Dar, pe la începutul lui 1918, Clifford fu adus de pe front cu totul ruinat. N'aveau nici un copil. Sir Geffroy muri de durere.

C A P I T O L U L II. Constanta şi Clifford se întoarseră la Wragby în toamna lui 1920. Miss ChaterLy, care avea încă ciudă pe fratele ei pentru că se căsătorise, plecase de acolo şi trăia într'un mic apartament la Londra. Wragby era o veche clădire, lungă şi scundă, de piatră mohorîtă, începută pe la mijlocul secolului X V I I I , dar mărită în toate epocile, pânăce dsvenise o vastă baracă fără mare distincţie. Castelul era aşezat pe o înălţime, în mijlocul unui parc destul de frumos şi vechi, plantat cu stejari. Dar, vai, se vedea, la mică distantă, coşul dela Tavershall. cu norii săi de vapori şi fum, iar în depărtarea umedă şi pâcloasă a colinei, satul Tavershall, care începea chiar la grilajul parcului şi-şi ţâra, pe o lungă şi si­ nistră leghe, linia desordonată şi brutală, de o urâţenie fără nădejde: case, şiruri de case mici de cărămidă, mizerabile şi murdare, cu acoperişuri de ardezie ca nişte capace, cu unghiuri ascuţite şi cu un fel de perzistentă în tristeţe şi brumă. Constanţa era obişnuită la Kensington, în munţii Sco­ t e i sau în dunele dela Sussex, — acolo era Anglia Pentru ea. Cu stoicismul tinereţii sale, ea măsură cu privirea urîţenia totală, fără suflet, a acestor Midlands de căr­ bune şi fier, şi o dădu la o parte ca pe un lucru de necrezut la care nu trebuie să se gândească. Din mo­ horâtele camere dela Wragby auzea sgomotul din mină, Pufăitul macaralei cu vapori, zornăitul vagonetelor care

24

AMANTUL

erau schimbate de pe linie, şueratul răguşit al loco­ motivelor. Mina de huilă din Tavershall ardea. Ardea de mai mulţi ani: era nevoie de mii de lire pentru a o stinge! şi de aceea era lăsată să ardă. Şi când vântul sufla dintr'acolo, cciace se întâmpla adeseori, casa se umplea de mirosul urât exalat de arderea sulfuroasă a excre­ mentelor pământului. D a r , chiar în zilele fără vânt, aerul avea mereu un miros vag de subteran. Şi chiar peste tufişurile de spânz, cărbunele cădea în fulgi mici, negri, mană din cerul acela blestemat. N u era prea plăcut, dar aşa era soarta, ca şi restul; şi aşa continua. E r a viaţa ca şi restul. P e tavanul jos al norilor de noapte, pete roşii ardeau şi se clătinau umflându-se şi tumefiindu-se ca nişte arsuri ce dor: erau furnalele înalte. L a început avură pentru Constanta fascinarea unei groaze. P e urmă se obişnuise. Iar di­ mineaţa ploua. Clifford spunea mereu că preferă Wragby Londrei. Ţinutul avea un fel de întunecată îndărătnicie iar lo­ cuitorii o poftă foarte mare. Constanta se întreba dacă mai au ceva; în tot cazul ochi n'aveau, şi nici spirit. Locuitorii erau tot aşa de sălbateci, diformi şi lipsi|i de farmec ca şi ţinutul; ei nici nu mai erau în stare de duioşie. Numai în asprimea şi confuzia dialectului lor, în zgomotul încălţămintei cu ţinte pe talpă, pe care o bocăneau pe asfalt când se întorceau în grup de la fântână, având parcă ceva teribil şi misterios în ei. Nimeni nu primise pe tânărul stăpân la întoarcerea sa; n'a fost nici sărbătorire, nici întâmpinare, nici o floare măcar; nimic în afară de drumul umed străbătut în auto printre copacii trişti, prin parcul în pantă pe unde treceau oi cenuşii, până sus, unde casa îşi arăta fata neagră, întunecoasă, şi unde guvernanta şi bărbatul ei aştepta gata să bălbăie un bun venit. N u era nici un mijloc de comunicaţie între Wragby H a l i şi satul Tavershall: nici un salut, nici o plecă­ ciune. Minerii se mărgineau să te privească fix; negus­ torii îşi ridicau şepcile în fa{a Constantei, ca înaintea

DOAMNEI CHATTERLEY

25

unei cunoştinţe oarecare, îl salutau pe Clifford dând din cap stingheri: aceasta era totul. O prăpastie de ne­ trecut; şi.dintr'o parte şi dintr'alta un fel de ciudă li­ niştită. L a început Constanţa suferise de această rece Şi continuă împotrivire de acest dispreţ ce se arăta m sat. Apoi se resemna; găsise un fel de tonic, ceva care dădea gust vieţii. N u se putea spune că ea şi Clifford nu erau populari; totul era că ei aparţineau unei alte rase decât minerii. Un golf de netrecut, un ţinut care nu poate fi descris, astfel cum nu mai există poate în sudul Trentului. D a r în centru şi în Nordul industrial, golf de netrecut, prin care nici o comunicaţie nu se putea stabili. Rămâi închis în tine, şi eu voi rămâne în mine! Ciudată negaţie a pulsului comun al omenirii. Totuşi, în abstract, satul simpatiza cu Clifford şi Constanţa. D a r în fond, ei spuneau: „Lăsaţi-ne în p a c e ! " şi dintr'o parte şi din alta. Preotul era un om amabil, cam de şasezeci de ani, preocupat de datoriile sale şi redus, în ce-1 privea, aproape la neant de tacitul: „Lăsaţi-ne în p a c e ! " al sa­ tului. Femeile minerilor erau aproape toate methodiste. Minerii nu însemnau nimic. Insă puţina uniformă oficială purtată de el, era deajuns spre a-i face să nu înţe­ leagă că era un om ca şi ceilalţi. Nu, el era domnul Ashby, un fel de maşină automată care predica şi se ruga. Această încăpăţânare instinctivă de a gândi mereu: „Cu toate că dumneata eşti Lady Chatterley, şi noi ne socotim egale cu dumneata!" începu a surprinde şi a mira mult pe Constanţa; ciudata amabilitate, bănuitoare şi falsă, pe care femeile minerilor i-o arătau în faţă, această curioasă ostilitate, această notă pe care o simţea că vibrează totdeauna în glasul pe jumătate umil al femeilor, acest aer dc-a spune: „Oh, Doamne, sunt şi eu cineva; Lady Chatterley, vorbeşte cu mine! D a r ăsta nu e un motiv să-şi închipue că îi sunt inferioară!" toate acestea erau de nesuferit. Nu putea să le depă­ şească. Lucrul ăsta era cu totul împotriva obişnuinţei.

26

AMANTUL

Clifford nu se preocupa de asta; ea se obişnui să facă la fel; trecea fără a privi pe săteni, iar ei se uitau la ea fix, ca la o figură de ceară. Când avea ceva afa­ ceri cu ei, Clifford se arăta puţin mândru şi dispre­ ţuitor, nu era timpul să fie amabil. D e altfel el pri­ vea de sus pe oricine n'ar fi fost din clasa lui. îşi păstra locul fără nici o încercare de împăcare. Şi nu era nici iubit, nici urât; făcea parte dintr'o orânduire de lu­ cruri, asemenea minei sau târgului Wragby. D a r , în realitate, decând era estropiat, Clifford de­ venise mai timid. Nu-i plăcea dsloc să vadă alţi oa­ meni în afară de servitorii săi personali, fiindcă tre­ buia să stea într'un fotoliu cu rotile sau într'un fel de trăsurică. Totuşi croitorii săi de lux îl îmbrăcau mereu cu aceeaş îngrijire; şi purta, ca şi în trecut, cravate frumoase din Bond Street; şi talia sa înaltă îşi păstra eleganta impresionantă de altădată. N u fusese niciodată ca acei tineri efeminaţi, des întâlniţi azi; era mai de­ grabă un {ăran cu tenul colorat şi umerii largi. D a r glasul lui calm şi şovăitor, şi ochii săi, în acclaş timp îndrăzneţi şi temători, supuşi şi nehotărâţi, arătau ade­ vărata lui natură. Felul său de a se purta era adesea de o mândrie ostilă, apoi devenea iar modest şters, aproape tremurător. Constanta şi el rămâneau lcgaji unul de altul în chi­ pul modern, păstrând distanţele. Adânc mişcat de lovitura care-1 mutilase, îşi pier­ duse agilitatea şi siguranţa. E r a o fiinţa care suferea, şi pentru toate acestea, Constanta ţinea pasionant la el. D a r ea nu putea să nu simtă cât de puţin comunica el cu ceilalţi. Minerii, într'o privinţă, îi aparţineau. Insă el îi privea mai mult ca pe nişte obiecte decât ca pe nişte fiinţe, ca pe o parte din puţurile miniere, nu ca pe o parte din viaţă, mai curând ca pe nişte fenomene grosolane decât ca pe nişte oameni asemenea lui. I> era oarecum teamă de ci şi nu putea suporta să fie văzut acum când era estopiat. Iar curioasa şi grosolana lor existenţă îi părea tot atât de puţin naturală ca şi aceea a aricilor.

DOAMNEI CHATTERIS

27

vfi^it 1 1 " e r e . s a de ei de departe, dar ca şi cum i-ar fi m i c r o s Nu c o p sau la telescop, a V G a nime ' ' i 0 " ^ 0 1 c u e*- N u avea contact adevărat cu • n\' c u n i c i un om, în afară de Emma şi Wragby, i l n î 0 r J a legăturilor familiare şi prin tradiţie. In ar a de aceştia nimic nu-1 mişca cu adevărat. Constanta, e a lns ă ş i , simţea că nu-1 atinge, sau cel puţin nu-1 atinge c u adevărat. Poate că, în definitiv, nici nu avea ce să Pipăie, poate că el nu cuprindea decât negaţia oricărui contact omenesc. s>i_ totuşi Clifford depindea în întregime de ea, avea nevoie de ea în fiecare clipă. Oricât de mare şi de puternic ar fi fost, nu putea face nimic singur. Putea sa se apropie şi să plece numai în fotoliul cu rotile Şi avea un fel de trăsurică cu motor spre a face ocolul parcului; dar singur el, nu era decât un lucru pierdut. Avea nevoie de prezenţa Constanţei spre a se con­ vinge că mai trăia încă. Avea totuşi ambiţie: începuse să scrie povestiri: po­ vestiri curioase, foarle personale, despre oameni pe care-i cunoscuse, abile, răutăcioase, şi totuşi misterios de lip­ site de semnificaţie. U n spirit da observaţie foarte per­ sonal, extraordinar; şi totuşi nu putea fi pipăit sau atins într'adevăr; totul se părea că se petrece în gol. Şi cum în zilele noastre câmpul vieţii este în mare parte o scenă artificial luminată, aceste povestiri erau în chip curios credincioase spiritului vieţii moderne, sau, mai degrabă, psihologiei moderne. Clifford era de o susceptibilitate aproape bolnăvi­ cioasă în privinţa povestirilor sale. A r fi voit ca toată lumea să le găsească bune, excelente, incomparabile. Apăreau în revistele cele mai moderne şi ca de obicei, prilejuiau laude şi critice. Dar, pentru Clifford, criti­ cele erau o tortură, lovituri de cuţit în carnea lui. Părea că fiinţa lui întreagă şi-o punea în povestirile acestea. Constanţa îl ajuta atât cât putea. L a început se ară­ tase pasionată de acestea. E l îi explica subiectul fiecăreia, monoton, insistent, cu persistenţă; şi ea îşi cheltuia toate forţele să-i răspundă, să înţeleagă; caşicum întregu-i

28

AMANTUL

suflet, tot trupul, şi sexul întreg se deştepta şi trecea în povestirile acestea ale lui Clifford. Se interesa cu pasiune şi era absorbită de toate. Viata lor materială însemna prea puţin. E a suprave­ ghea casa. D a r guvernanta servise pe Sir Geoffrey ani de zile şi fiinfa ei uscată, fără vârstă, foarte co­ rectă, pe care abia o putea: numi o primă femee de serviciu, nici măcar o femee oarecare, şi care servea la masă, era în casă de patruzeci de ani. Nici cameristele nu erau mai tinere. E r a grozav! Ce era de făcut într o asemenea casă decât să laşi lucrurile să se petreacă aşa ca până aci? Acest şir fără sfârşit de camere de care nimeni nu se servea, acest obicei din Midlands, aceste ordine mecanice, această curăţenie maşinală! Totul se petrecea în destul de bună ordine, într'o strictă cură­ ţenie, într'o strictă punctualitate şi chiar într'o foarte strictă onestitate. Şi totuşi pentru Constanta aceasta în­ semna o anarhie organizată. Nici o căldură a vreunui sentiment nu dădea o unitate profundă acestui or­ ganism. Casa părea tot atât de tristă ca o stradă pă­ răsită. C e era de făcut altceva decât să laşi lucrurile să se petreacă astfel? Ceeace făcu şi Constanta. Miss Chatterley venia câteodată, cu faja ei slabă şi aristocratică şi triumfa fiindcă nimic nu se schimbase. Nu-i ierta deloc Constantei de a o fi îndepărtat de acea strânsă legătură cu fratele ei. Numai ea, Emma, l-ar fi ajutat la scrierea acelor povestiri, acelor cârji: povestirile lui Chatterley, ceva cu totul nou în lume, aportul lor, al Chatterlcy-lor. N u era nici o măsură obişnuită, nici o legătură organică între acestea şi gândirea sau ex­ presia întrebuinţată până atunci. Ceva numai era nou în lume: cărţile lui Chatterley, pur personale. ' T a t ă l Constantei, când veni în trecere, să facă o vizită la Wraghy, spuse fiicei sale: — Cât despre li­ teratura lui Clifford, mi se pare abilă; dar în fond nu înseamnă nimic; şi ea nu va dura. Şi Constanta privea pe robustul scoţian, aşa zisul „Kneight", care-şi dusese atât de bine viata, şi ochii

DOAMNEI CHATTERLEY

29

sai mari, albaştri, totdeauna miraţi, deveneau vagi. „Nu înseamnă nimic în fond!" Ce voia să spună? Dacă opera lui Clifford era lăudată de critici, dacă numele lui Clifford era aproape celebru, dacă el câşhga şi bani. Ce voia să spună tatăl ei afirmând că nu era ni­ mic în fond, în această literatură a lui Clifford? Ce ar fi voit să fie? Căci Constanta adoptase punctul de vedere al tine­ rilor. Clipa prezentă e totul. Şi clipele urmau fără a depinde numaidecât unele de altele. In timpul celei de a doua ierni petrecute la Wragby, tatăl ei îi spuse într'o zi: — Sper, Constanta, că nu vei mai permite împre­ jurărilor să te silească a rămâne demi-vierge. — Demi-vierge? răspunse Constanta. De ce? Şi de ce nu? — Numai dacă asta îţi face plăcere, adăugă el grăbit. Acclaş lucru îl spuse lui Clifford: — Mi-e teamă că n'o să-i convină de loc Constanţei să rămână cu totul o demi-vierge. — O demi-vierge! răspunse Clifford traducând ex­ presia în englezeşte pentru a-i prinde mai bine în­ ţelesul. Se gândi puţin apoi se roşi tare. Era supărat şi jignit. . — Dece nu i-ar conveni oare? întrebă el aspru. Slăbeşte... se face tot mai supărăcioasă. Nu acesta e felul ei. Ea nu e gen scrumbie, subţire şi uscată. E un bun păstrăv de Scotia. — Fără pete, natural, spuse Uiiford. Mai târziu voi să-i spună totul Constanţei. Nu se putea hotărî însă la aceasta. Era prea intim şi în acelaş timp prea puţin intim cu ea. Era foarte aproape de ea ca spirit; dar prm corp ei nu existau unul pentru altul; şi nici unul din ei nu putea suporta ideia de a vorbi despre corpus delicti. Erau atât de intimi şi totuşi atât de depărtaţi.

30

AMANTUL

Constanţa ghici că tatăl său vorbise cu Clifford ŞJ că acesta avea ceva pe inimă. Ştia că lui Clifford " era indiferent dacă e demi-vierge sau demi-mondenă, atât cât nu era absolut sigur, şi cât nu era obligat s'o afleCeeacc nu văd ochii, ceeace spiritul nu cunoaşte, n are existenţă. . . Constanţa şi Clifford petrecuseră acum, doi ani l a Wragby trăind în această viaţă vagă absorbită toata de Clifford şi de munca lui. Preocupările amândurora n u încetaseră de a se concentra asupra acestei munciVorbeau şi se ciorovăiau în jurul neliniştilor compo­ ziţiei şi sfârşeau prin a crede că ceva se petrece, se petrece într adevăr, şi umplea un gol. Şi în ce priveşte munca lor în colaborare era_ wtr'adevăr o viaţă — o viaţă în vid. Restul nu exista. L a Wragby, servitorii.... dar aceştia erau nişte spectre, nu lucruri vii, fiinţe vii. Constanţa se plimba p n n parc şi prin pădurile din jur; simţea singurătatea Şi misterul, răvăşea cu piciorul frunzele arse de toamna, sau culegea ciuboţica cucului, primăvara. Toate acestea însă nu erau decât un vis; sau mai de grabă un simu­ lacru al realităţii. Frunzele stejarilor îi păreau frun­ zele unui stejar zărit într'o oglindă; ea însăşi era asemenca unui personagiu citit într'o poveste culegând ciuboţica cucului, care nu era decât umbră sau amin­ tire, sau cuvinte. Nimic, pentru ea: nici o substanţă, nici un popas, nici un contact! Numai viaţa aceasta cu Clifford, această veşnică depanare a jurubiţelor poveştilor, aceste minute psihologice, poveştile acestea despre care Sir Malcolm spunea că n'au nici un fond şi că nu vor trăi. Dcce oare să aibă un fond? Dece să trăiască? Fiecărei zile îi ajunge o strădanie. Fiecărei clipe îi e deajuns aparenţa realităţii. Clifford avea câţiva prieteni cari îi erau mai degrabă cunoştinţe şi pe cari îi invita Ia Wragby. Invita tot felul de oameni, critici şi scriitori, oameni cari adu­ ceau laude cărţilor sale. Şi ei erau măguliţi că sunt in­ vitaţi la Wragby, — şi-i cântau laude. Constanţa înţe­ legea bine toate acesten, cum oare să nu le înţeleagă?

D O A Î . : : ; E I

C H A T T E R L E Y

M

E r a una din reflecţiile fugitive din oglindă. N u vedea nici un rău în aceasta. Primea pe toată lumea, în cea mai mare parte băr­ baţi. Primea şi pe cele câteva relaţii aristocratice ale lui Clifford. Blândă, cu fa{a colorată, cu înfăţişare ţărănească, cu o tendinţă spre roşire, cu ochii mari, albaştri, cu părul negru, buclat, şoldurile solide _ şi femenine, era socotită cam demodată şi prea „femeie". N u era o „scrumbie", asemănătoare cu un băiat, cu pieptul lat, de băiat, şi fesele mici. E r a prea femeie ca să fie în totul elegantă. Aşa dar bărbaţii, mai ales cei care nu mai erau tineri, erau foarte prevenitori în fafa ei. D a r ştiind ce chin ar fi fost pentru bietul Clifford cel mai mic semn al unui flirt, nu-i încuraja niciodată. Rămânea liniştită şi vagă. N'avea nici un contact cu vreunul şi socotea că e bine să nu aibă. Clifford era grozav de mândru de el însuşi. Rubedeniile lui Clifford o tratau t u gentileţe. E a ştia că gentileţea aceasta provenea din aceea că nu le prilejuia teamă şi că oamenii nu te respectă atât timp cât nu-i înspăimânţi puţin. D a r şi aşa nu există nici un contact. Primea gentileţea şi dispreţul lor; îi făcea să înţeleagă că n'aveau nevoie să fie în defensivă. N'avea nici un raport adevărat cu ei. Timpul trecea. Şi orice s'ar fi întâmplat, nimic nu se întâmpla în realitate fiindcă ea era atât de mult des­ prinsă de totul. E a , împreună cu Clifford, trăiau cu ideile şi cărţile lor. Primeau... Se aflau totdeauna oa­ meni în casă. Timpul trecea cum o pendulă merge... E ora opt şi jumătate în loc de şapte şi jumătate.

CAPITOLUL

III.

'lotuşi Constanţa arăta o nelinişte crescândă din cauza desprinderii sale de totul, o nelinişte punea stă­ pânire pe ea ca o dementă. O nelinişte îi hărţuia mem­ brele şi când ar fi vrut să rămână liniştită, o muncea şi n'o lăsa să se odihnească confortabil, palpita în ea, în trupul ei, în măruntaeicle ei, undeva, gata s'o facă să sară în apă şi s'o facă să înnoate ca să scape. Inima îi bătea tare fără pricină; şi slăbea. N u era decât nelinişte; câteodată traversa parcul alergând, îl părăsea pe Clifford, se întindea cu faţa la pământ în ferigi. Ca să scape de c a s ă . . . ca să scape de casă şi de toată lumea: trebuia. Pădurea era sin­ gurul ei refugiu, sanctuarul ei. D a r pădurea nu era în realitate un refugiu, un sanc­ tuar, fiindcă nu avea nici o legătură adevărată cu ea. N u era nici un loc unde să poată scăpa de totul. N u pricepea niciodată adevăratul spirit al pădurii, presu­ punând că e posibil să nu fi fost un lucru aşa de ab­ surd. Simţea nedesluşit că se istoveşte; nedesluşit se ştia desprinsă de totul: pierduse orice contact cu tot ceeace este mai substanţial şi mai vital în lume. N u rămăsese decât Clifford şi cărţile sale; şi nu existau nici acestea: nu era nimic în fond. Gol în gol. Ea-1 presimţea vag. D a r era ca şi cum şi-ar fi izbit capul de o piatră. Tatăl ei îi dădu un nou avertisment. — Dece, Constanţo, nu-ţi plăteşti tu un adorator? Asta ţi-ar face bine. In iarna aceea Michaelis venise să petreacă câteva

DOAMNEI CHATTERLBY

33

zile la Wragby. Acest tînăr irlandez, câştigase deja o mare avere jucându-şi piesele în America. Fusese pri­ m i t cu entuziasm de clica mondenă şi elegantă a Lon­ drei, fiindcă scria piese elegante mondene. Apoi puţin cate puţin lumea îşi dădu seama că fusese înşelată de Un mizerabil „şoricel de canal dela Dublin", ceeace adusese o reacţiune. Michaelis devenise ultimul cuvânt al imposibilului şi al neplăcutului. Se descoperi că era anti-englez; şi în ochii societăţii care descoperise aceasta, nu era altă crimă mai scârnavă. F u condam­ nat Ia moarte, iar cadavrul lui aruncat în lada de gunoi.1 Totuşi Michaelis avea un apartament în May fair şi trecea prin Bond-Strcet cu toate semnele exterioare ale gentlemenului; căci nici cei mai buni croitori nu întorc spatele clienţilor d j jos, când clienţii îi plătesc. Acest tânăr de treizeci de ani trecea printr un impas. Totuşi Clifford nu şovăi a-1 invita. Michaelis avea probabil mai multe milioane de cititori sau auditori; şi în starea sa de paria social era desigur recunoscător că fusese învitat la Wragby, într'o vreme când toată lu­ mea îl prigonea. Şi recunoştinţa sa îl făcea să se gân­ dească a ajuta la răspândirea celebrităţii lui Clifford în America. Laude abile pot aduce mare reputaţie, mai ales „acolo". Instinct de publicitate. Pentru aceasta Michaelis îl zugrăvi admirabil într'una din comediile sale; iar Clifford deveni un fel de erou popular până în ziua când observă că-şi bătuseră joc de el. Constanţa se miră puţin de nevoia aceasta oarbă, im­ perioasă, de celebritate, de a deveni celebru în această vastă lume amorfă pe care n'o cunoştea nici el şi care-i inspira nelinişte şi teamă; să ajungă cunoscut ca scrii­ tor, să fie cotat ca un scriitor modern, de primul rang. Constanţa ştia bine prin exemplul bătrânului Sir Mal­ colm, cordial şi blufeur, cât de mult practică artiştii reclama şi-şi valorifică marfa. Tatăl ei se servea de mijloace cunoscute, întrebuinţate de toţi pictorii din Academia Regală care-şi vindeau tablourile. D a r Clif­ ford descoperise mijloace noi de publicitate; tot felul de mijloace. Invita tot felul de oameni la Wragby, 8

84

AMANTUL

fără a ajunge să se înjosească pe el însuşi. Dar, ho­ tărât să-şi facă o reputaţie, tot atât de rapidă pe cât posibilă, socotea bune toate materialele. Michaelis sosi cum se cuvine, într'un f.jartc frumos automobil, cu un şofeur şi un valet de şomeră. Nu mai avea acces pe Bond-Strect. D a r la vederea lui. în sufletul de boerănaş al lui Clifford se petrecu un fel de repulsie. Michaelis nu era... nu era nici.... adică nu era deloc... ceeace vestea înfăţişarea sa. Asta era pentru Clifford dcajuns şi definiiiv. F u foarte poli­ ticos: plin de atenţii pentru succesul prodigios al acestui om. Zeita-căţea a succesului, cum i se spune, se gudura, protectoare, arătându-şi colt», la picioarele lui Michaelis, pe jumătate umil, pe jumătate arogant, şi-1 {inea pe Clifford cu totul pe loc: căci voia să se prostitueze şi el Zeifei-catea a succesului, numai să fi vrut ea să-1 accepte. D e fapt Michaelis nu era deloc englez cu totf croi­ torii, coaforii, pălărierii şi cismarii din cartierul delux al Londrei. E l nu semăna a englez. Avea chiar fa{a pală şi plată, felul de a fi cum nu trebuia şi ma­ nifestări necuvenite 1 Producea resentiment şi ură: era vădit aceasta în ochii unui adevărat gentlemen englez căruia i-ar fi fost ruşine să lase să se vadă asemenea sentimente în purtarea sa. Bietul Michaelis primise multe lovituri de picior; aşa încât şi acuma îşi tinca puţin coada între picioare. îşi făcuse loc numai prin instinctul său, mai degrabă prin neruşinarea sa, până la scenă, până în primul plan al scenii. Piesele lui cu­ ceriseră publicul. Şi el crezuse că vremea loviturilor trecuse. Vai, nu trecuse încă; şi nu va trece niciodată. Pentrucă el însuşi cerea oarecum loviturile. N'avea decât un singur dor: să trăiască într'un mediu care nu era al lui, în lumea marc engleză. Ahl cât de mult îi plăcea acesteia sâ-i dea loviturile do picioare. Şi cât de mult îl ural Totuşi, călătorea însoţit de valet, într'o maşină fru­ moasă, câinele acesta bastard din Dublin. E r a ceva în el care-i plăcea Constantei. Nu-şi dădea

DOAMNEI CHATTERLEY

35

avere; nu-şi făcea nici o iluzie despre el; vorbea cu Clifford măsurat, scurt, practic, despre tot ce Clif­ ford dorea să ştie. Nu insista, n'o lua prea repede. Ştia că fusese invitat la Wragby spre a fi pus la con­ tribuţie, şi ca un vechi om de afaceri, judicios^ şi aproape indiferent, se lăsa întrebat şi răspundea, pier­ zând cât mai puţin timp în sentimente. — Banul! spunea el. banul este un fel de instinct. A câştiga bani este la om un fel de dar natural. Pufin importă ceea ce fac cu el. Nu există truc. B doar o continuă întâmplare. Odată ce-ai început să câştigi bani, mergi mai departe; până la un anumit punct, cred. — Dar trebuie să începi, spuse Clifford. — Da, desigur, trebuie să intri în horă. Nu faci nimic dacă stai pe de lături. Trebuie să lupţi ca să intri. Dar odată intrat, nimeni nu te mai poate îm­ piedica. ['!•*! — Dar ai fi putut câştiga bani altfel decât scriind comedii? întrebă Clifford. — Poate că nu. Bun sau rău, sunt un scriitor, şi un scriitor dramatic; nu pot face altceva. Nu rămâne nici o îndoială asupra acestui lucru. — Şi crezi că nu te-ai putea împiedica de a fi un autor de piese de succes? întrebă Constanta. — Uite, tocmai asta, spuse el întorcându-se spre ea cu un elan subit. Toate acestea nu sunt nimic. Succesul nu înseamnă nimic. Şi chiar publicul. In piesele mele nu este nimic, într'adevăr, care ar putea face din ele piese de succes. Nu aci stă chestiunea. Ele sunt simplu piese de succes. Sunt aşa cum le face timpul; trebuie *ă fie... cel puţin pentru moment. îşi întoarse spre Constanţa ochii lui leneşi şi uşor holbaţi, cufundaţi într'o dssiluzie fără fund; şi ea1 tre­ mură puţin. Avea aerul atât de îmbătrânit, nesfârşit de îmbătrânit, făcut din statui succesive de deziluzu. depuse în el generaţie după generaţie, ca mşto stratun geologice; şi în acelaş timp. era ca un copil abandonat.

Sfl

AMANTUL

U n paria cu alte cuvinte; dar cu curajul desperat al existenţii sale de şoarece. — In tot cazul, ce frumoasă carieră pentru vârsta dumitalel spuse Clifford cu un aier gânditor. — Am treizeci de ani... Da, am treizeci de ani. spuse Michaelis repede, cu un râs ciudat; un râs sec, triumfător şi amar. — Şi eşti singur? întrebă Constanta? — C e vrei să spui? Dacă trăiesc singur? Am un servitor. Spune că e grec, — şi nu ştie să facă nimic, dar tot îl tm. Şi apoi vreau să mă căsătoresc, să mă însor. O, da, trebuie să mă însor. — Vorbeşti de însurătoare ca ji cum ai voi să-^i faci o operaţie de amigdalită, spuse Constanta râzând. Oare să fie atât de greu? E l o privi cu admiraţie. — Ei bine Lady Chatterley, da, e foarte greu. Mi •e pare... iartă-mă, am impresia... că n'aş putea să mă căsătoresc cu o englezoaică şi nici cu o irlandeză. — încearcă, spuse Clifford, cu o americancă. — O h l o americancă I râse soc. Nu, i-tun spus ser­ vitorului meu să-mi găsească o turcoaică sau ceva... mai aproape de Orient. # ; Constanta era puţin surprinsă de acest cunos şi melancolic exemplu de reuşită extraordinară. S e spunea că numai din America avea un venit de cincizeci de mii de dolari. In unele clipe era frumos; alteori, când privea dintr'o parte, când se uita în jos, şi lumina cădea pe el, avea tăcuta şi durabila frumuseţe a unei măşti negre de fildeş sculptat, cu ochii săi cam prea mari, cu sprâncenile viguroase şi arcuite curios, cu gura sa imobilă şi comprimată; această imobilitate de o clipă, revelatoare însă, această imobilitate eliberată de timp. la care aspiră Buda, şi pe care negrii o exprimă câte­ odată feră a o căuta; ceva bătrân, ceva bătrân şi supus rasei 1 Veacuri de supunere la soarta rasei, în loc do rezistenta noastră individuală. Şi apoi ceva care plutea pe deasupra, ca şoarecii pe o margine sumbră. Constanta simţi deodată un elan straniu de simpatia L

DOAMNEI

CHATTERLET

ST

pentru el, un elan în care era milă şî puţin desgnst, un elan care era aproape iubire. Paria, „omul de-alături", şi i se spunea vulgari Cât de vulgar părea Clifford cu toate că era mai t a r e ! Şi cu cât mai stupid. Michaelis simţi repede că făcuse impresie asupra ei. întoarse ochii de coloarea alunii într'o privire de per­ fectă detaşare. O măsura cu privirea să vadă impresia pe care i-o făcuse. Cu englezii nimic nu-1 împiedica de a fi mereu „omul de alături", nimic, nici chiar iubirea. Totuşi femeile îi cedau câteodată; da, şi chiar engle­ zoaicele. Cunoştea exact poziţia sa fată de Clifford. E r a u ca aoi câini de rase diferite, cari ar vrea să-şi arate colţii şi cari îşi fac gratii de nevoie. D a r cu femeile ştia mai puţin unde se află. . Se servea gustarea în cameră. Clifford nu apărea niciodată înainte de prânz, iar sufrageria era tristă. După cafea, Michaelis singur, nesigur şi neliniştit, 69 întrebă ce-ar avea mai bun de făcut. E r a o zi fru­ moasă de Noembrie; frumoasă pentru Wragby. Aruncă privirea în parcul melancolic. Doamne, ce loc! întrebă, printr'un servitor, dacă ar putea fi de vre-un folos Ledyei Chatterley. Se gândea să se ducă în auto la Sheffield. Lady Chatterley răspunse că ar prefera să meargă în salonul ei cel mic. Constanta avea un salonaş în al doilea şi cel din urmă etaj din corpul central al clădirii. Apartamentele lui Clifford erau, desigur, la parter. Michaelis fu mă­ gulit că e invitat în salonaşul particular al Ladyei Chatterley. Urmă, fără a vedea altceva, pe servitor. N u remarca niciodată cele ce-1 înconjurau şi nu lua contact cu lucrurile. >Totuşi, în salonaş, aruncă o vagă privire frumoaselor reproduceri germane din Renoir şi Cezanne. , ..,\U Qfîfl . ' C e cameră plăcută, spuse el, cu un surâs stra­ niu care-i descoperi dinţii, ca şi cum zâmbetul l-ar " durut. *•• " Bine faci că preferi etajul superior al casai. — Nu-i aşa? spus© ea.

te

AMANTUL

Salonul ei era singura odaie veselă şi modernă, din castel, singurul loc din Wragby unde personalitatea ei se revela puţin. Clifford n'o văzuse niciodată; »' ea invita putină lume acolo. Acum, Michaclis şi cu ea se aşezaseră de o par» şi de alta a căminului şi vorbeau. Ea îl întreba despr9 el, despre mama lui, despre tatăl lui, despre fraţi» oamenii aveau totdeauna, pentru ea, interes şi mister» şi când simpatia ei se isca, pierdea orice prejudecată de clasă. Michaclis vorbea despre sine fără înconjur. cu o sinceritate deplină, fără afectare, descoperindu-?) numai sufletul amar, indiferent, de câine pierdut, apoJ arătă într'o scăpărare de fulger mândria răsbunătoarfl a succesului său. — Dar de ce eşti atât de singuratec? întrebă Con* stanţa. El o privi iar cu ochii mari, curioşi, de coloare» alunei. — Sunt oameni solitari, răspunse el. Apoi, cu • nuanţă de ironie familiară: — Dar însăţi dumneata, şi dumneata îmi faci im­ presia de a fi solitară. Constanţa, puţin surprinsă, se gândi un moment, •* poi răspunse: — In parte, se poate, dar nu de tot, ca dumneata! — Să fiu eu cu totul singuratic? întrebă el cu stra­ niul său surâs, în rictus, ca şi cum l-ar fi durut. C« surâs strâmbi Şi ochii lui erau atât de perfecţi, atât de neclintit melancolici, sau stoici, sau deziluzionaţi» sau înspăimântaţi 1 — Dar, spuse ea, pierzându-şi răsuflarea pe când îl privea, aşa este, nu? Simţea că dela el îi vine o chemare teribilă, care o făcea să-şi piardă aproape echilibrul. — Da, ai dreptate! spuse el, întorcând capul, cu o privire umilă, cu acea imobilitate ciudată de rasă îmbătrânită, care se ţine departe şi trăeşte din trecut, Aceasta o făcea p^ Qgnsianja să-1 vadă desprinzân* du-se de ca.

DOAMNEI CHATTERLEY

39

E l o privi cu ochii lui mari, cari vedeau totul, cari înregistrau totul. In acela? timp copilul care striga în noapte, striga înspre ca din fundul fiinjei lui, cu un strigăt care o turbura până în rărunchi. Eşti prea gentil, ca să te gândeşti Ia mine, spuse el laconic. — Dece să nu mă gândesc la dumneata? exclamă ea aproape pierzându-şi răsuflarea. E l râse un râs mărunt, chinuit, şuerător, rapid: — O , aşa!... Vrei să te iau puţin de mână? întrebă el deodată fixându-şi ochii asupra ei cu o forţă aproape hipnotică şi aruncând spre ea o chemare pe care o sim­ ţea în lăuntrul lui. E a îl privea fascinată, iar el se apropie şi îngenun­ chind îi luă picioarele în mâini şi-şi lipi faţa de ge­ nunchii ei, fără a se mai mişca. E a era complect hipnotizată, privind într'un fel de consternare ceafa lui frumoasă şi simţind faţa care i se apăsa pe genunchi. In uimirea-i arzătoare nu se putea opri de a nu pune mâna cu blândeţe şi milă pe ceafa aceea fără apărare; iar ci începu să tremure cu un fior adânc. Atunci ci ridică spre ea ochii strălucitori, plini de acea teribilă chemare. E a nu-i putu rezista. Din piep­ tul ei se revărsa o imensă dorinţă, care corespundea dorinfei lui. E a i-ar fi dat tot ce-ar fi dorit. E r a un ciudat şi foarte delicat amant, tremurând fără control şi în acelaş timp detaşat, sensibil tuturor sunetelor din afară. In ceeace o privea, nu vedea nimic în afară de darul pe care i-1 făcea oferindu-se. Şi puţin câte puţin el nu mai tremura, rămase liniştit, cu totul liniştit. Apoi cu degete somnoroase şi vrednice de milă ea îi mân­ gâie capul pe care şi-1 rezemase de pieptul ei. Când el se ridică îi sărută amândouă mâinile, pi­ cioarele în pantofii de piele de Suedia şi nespunând nimic se duse într'un colţ al camerei şi rămase cu spa­ tele la ea. Apoi *e întoarse după ce ea îsi reluă locul lângă cămin.

40

AMANTUL

— Si acum socotesc că mă vei urâ. spuse el cu glas încet, irezistibil. — E a îl privi: — D e ce să te urâsc? — Aşa se întâmplă de obicei. Apoi îndreptându-se, adăugă: — Vreau să spun... e ceeace aşteptăm dela femei. — E ultima dată când voi încerca să te urâsc, spuse ca. — Ştiu! Ştiul Aşa trebue să se întâmple 1 Ce bună eştil exclamă el umilit. E a nu înţelegea durerea lui. — N u vrei să iei loc? E l se uită spre uşă. — Sir Clifford! nu va fi fiind el? E a se gândi pu{in. — Poate că da. Apoi se uită la el şi adăugă: — N u vocsc să afle Clifford şi nici să bănuiască măcar. Asta l-ar răni mult. D a r nu e nici un rău, nu e aşa? — R ă u ? o Doamne, nu! Eşti numai prea bună cu mine... Abia pot suporta aceasta. întoarse capul şi ea observă că el era gata să plângă. — D a r nu e nevoie să ştie Clifford nimic, insistă ea. Asta i-ar face rău. Şi dacă nu ştie nimic şi nici nu va bănui vre-odată, înseamnă că pentru nimeni nu va fi rău. — Despre mine! strigă el aproape sălbatec; nu va afla nimic dela mine! Răspund eu de asta! Eu, să mă las prins! H a ! H a ! L a gândul ăsta, râse cinic, sec. Ea-1 privea sur­ prinsă. E l îi spuse: — Iţi pot săruta mâinile şi apoi să plec? M ă duo cu automobilul la Sheffield, acolo voi dejuna, dacă vrei, şi mă voi întoarce pentru ceai. P o t să fac ceva pentru dumneata? P o t fi sigur că nu mă urăşti si că nu mă vei urî?

un

DOAMNEI CHATTERLEY

41

Sfîrşi într'o notă disperată şi cinică. — Nu, nu te urăsc. îmi placi. — A h ! spuse el furios, cât de mult îmi place s i te aud spunându-mi că mă iubeşti! Asta înseamnă mai mult! L a revedere dar, pe curând. Am la ce gândi până atunci. Ii sărută mâinile şi plecă. — N u cred că am să pot suporta pe acest tânăr, spuse Clifford în timpul mesei. — D e c e ? întrebă Constanta. — E atât de imposibil sub spoiala Iui; e gata să ne sară în cap. — D a r toată lumea s'a purtat atât de rău cu el! — T e surprinde? Şi crezi tu că el are timp să facă acte de gentileţe şi bunătate? — Cred că are un fel de generozitate. — Fa{ă de cine? — N u ştiu mai mult. — Natural, tu nu ştii. Mi-e teamă că ai să iei lipsa lui de scrupule drept generozitate. Constanţa tăcu. Să fi fost aşa? Poate că da. Şi to­ tuşi, lipsa de scrupule a lui Michaelis o atrăgea. E l mergea kilometri întregi, acolo unde Clifford înainta cu paşi timizi. Intr'un cuvânt, cucerise lumea, ceeace şi Clifford dorea să facă. Avea şi posibilitatea, avea Şi mijloacele... O a r e ale lui Michaelis erau mai de dispreţuit decât cele ale lui Clifford? O a r e chipul în care un om sărac, fără sprijin, înaintase cu mijloace proprii şi pe uşile de din dos, era mai rău decât acela al ^ lui Clifford, care încerca să ajungă pe primul plan prin reclamă? Zeiţa-cătea a succesului era urmărită de mii de câini, cu boturi întinse şi limbi scoase. Cel care o avusese întâi era cel mai vrednic, dacă judecăm după succes! Şi Michaelis îşi putea tine coada în sus. Ciudat lucru, el n'o făcea. Se întoarse aproape de ora ceaiului, cu un buchet mare de violete şi crini, cu aceeaş înfăţişare de câine bătut. Constanta se în­ treba uneori dacă această expresie de câine bătut nu

a

AMANTUL.

era un fel de mască pentru a dezarma adversarii. Er» oare într'atâta un câine bătut? înfăţişarea do câine bătut se menţinu întreaga seară, deşi Clifford simţi prin ea neruşinarea interioară. Con­ stanta nu simţea neruşinarea aceasta, poate fiindcă ea ou era îndreptată împotriva femeilor ci numai împo­ triva bărbaţilor, împotriva orgoliului, mândriei şi pre­ tenţiilor lor. Tocmai aceasta indestructibilă neruşinare interioară a acestui slăbănog, aţâţa atât de mult pe bărbafi împotriva lui. Singură prezenta lui, deghizata cum era sub înfăţişarea-i, de împrumut, era o jignire pentru un om bine crescut. Constanta era îndrăgostită de el, dar putu să reziste şi lăsă pe bărbafi să vorbească fără a se trăda. Cât despre Michaelis, el fu corect, tot aşa ca înainte, UD tânăr melancolic, atent şi distrat, ca în scara prece­ dentă, la milioane de leghe de amfitrionii săi. răspunzându-le cum trebuia şi ncapropiindu-se de ei o clipa măcar. Constanţa se gândea că el va fi uitat dimi­ neaţa. E l n'o uitase. D a r ştia unde se află... Mereu în acelaş loc, în afară, acolo unde sunt cei „născuţi pe de lături". E l nu dădea îmbrăţişării petrecută dimineaţa, nici o valoare personală. Ştia că nu-1 preschimba din câine fără stăpân în confortabil câine de salon. ( In fond, în adâncul sufletului său era într adevăr alături, şi antisocial, şi o ştia bine, cu toată eleganta sa exterioară cumpărată din Bond-Street. Izolarea lui era o necesitate pentru el, ca o aparenţă de confor­ mism, iar tovărăşia oamenilor eleganţi îi era o nece­ sitate. D a r putină iubire, din când în când, era un calmant şi un reconfortant şi un lucru bun; şi nu era un in­ grat. Dimpotrivă. Avea o recunoştinţă fierbinte, cum­ plită, pentru orice act de gentileţe naturală şi spontană: plângea aproape. P e fa(a lui palidă, nemişcată, dez­ amăgită, un suflet de copil suspina recunoscător fa{ă de femeie; ardea de dorinţă de a se întoarce lângă ca; 91 în acelaş timp, sufletul său de paria nu se simţea încurcat în faţa ei.

DOAMNEI CHATTERLEY

«S

Găsi prilejul să-i spună pe eân°"" stanţa, tot aşa. Nimic nu-i putea schimba înfăţişare» exterioară. , • 1 •„ .; melancolic. Scrise Constantei pe acelaş ton jalmc ^ f ^ câteodată cu spirit, mereu cu o nota do curio

14

AMANTUL

ţiun« fără «ex. Părea că are pentru ea un fel de în­ clinare fără nădejde, totdeauna cu aceiaş distanţă esen­ ţială. Era fără speranţă până în adâncul fiinţei salo şi voia să fie fără speranţă. Avea un fel de ură pentru speranfa aceea. Citise undeva: „Une immense esporance a traversa la terre". Şi adăugase: — Şi ea a prăpădit cu asprime tot ce valora ceva. Intr'adevăr, Constanta nu-1 înţelesese niciodată; dar. în felul ei, ea îl iubea. Şi în tot timpul simfea într'însa reflexul acestei desnădejdi. Ea nu putea să-1 iubească deplin fără speranţă. Şi el care era totdeauna fără spe­ ranţă nu putea deasemenea s'o iubească adânc. Continuară astfel destul de mult timp, scriindu-Şi şi întâlnindu-se câteodată la Londra. E a doria în­ truna acea vie senzaţie sexuală pe care o încerca cu el prin propriile ei mijloace, după ce el avusese mica-i bucurie. Şi el voia totdeauna să i-o dea. Acesteau erau deajuns ca să menţină relaţiile dintre ei. Şi aceasta era deajuns ca să-i dea acel fel de sub­ tilă siguranţă de sine, ceva de orb şi puţin semeţ. Era un fel de încredere aproape mecanică în propriile salo puteri şi aceasta îi aducea multă bună dispoziţie. La Wragby ea avea o dispoziţie grozavă. Şi se ser­ vea de toată această bună dispoziţie, de satisfacţia tre­ zită, pentru a-1 stimula pe Clifford, astfel că în acest timp el scria mai bine ca niciodată şi fu, in felul său, straniu, orbeşte fericit. In realitate el recolta fructul satisfacţiei fizice pe care Constanţa o scotea din pa­ sivitatea lui Michaelis. Natural, el nu ştiu aceasta niciodată. Şi dacă ar fi ştiut-o, nu i-ar fi fost re­ cunoscător. Ş i totuşi, când aceste zile de bucurie şi bună dis­ poziţie trecură, când Constanţa deveni posacă şi iri­ tabilă, Clifford regretă adânc acele zile. Dacă ar fi ştiut, poate ar fi dorit s'o redea lui Michaelis.

C A P I T O L U L IV. Constanfa presimţia mereu că legătura cu Mick, cum îl numea ea, nu va duce la nimic. Totuşi, nici un alt om nu părea s'o atragă. Ea era legată de Clif­ ford. El îi cerea o destul de mare parte din viaţa sa şi ea i-o dădea. Dar ea, la rându-i, cerea o parte din viaţa unui om, şi Clifford nu-i dădea aceasta, nu putea să i-o dea. Atunci Michaelis o preocupa un moment. Dar ea ştia prin presentiment că aceasta va lua sfâr­ şit. Cu Mick nimic nu putea sâ dureze. Chiar fondul naturei sale îl obliga sâ rupă legătura şi să redevie liber, izolat, câine pierdut. Era pentru el o necesitate de prim ordin să poată spune totdeauna: „M'a placaţi" Se pretinde că lumea e plină de posibilităţi. Dar ele se reduc Ia puţin lucru, în cea mai mare parte a ca­ zurilor. Sunt mulţi peşti în mare; dar cea mai mare parte sunt sardele şi scrumbii; dacă nu te mulţumeşti cu sardele şi scrumbii şi cauţi, e totuşi posibil să gă­ seşti şi alţi peşti mai buni în mare. Faima lui Clifford creştea; începuse să câştige chiar bani. Veneau să-1 vadă. Constanţa avea de primit, fără încetare, oameni la Wragby. Dar aceştia, când nu erau sardele erau scrumbii; rar de tot pica un somn sau un {ipar. , Erau câţiva obişnuiţi care se aflau aproape totdea«ma acolo: colegi de ai lui Clifford dela Cambndge Era Tommy Dukes care rămăsese în armată şi era acum general de brigadă. , „_„ n o n «1 ~ Armata îmi lasă timp să gândesc.spunea*L ţî-mi înlesneşte să nu lupt prea mult pentru existenţa.

48

AMANTUL

Mai era Charles May, un irlandez care scria cro­ nici ştiinţifice asupra stelelor şi Hammond, deascmenea scriitor. Toţi aveau aproape aceiaş vârstă cu CliffordErau tinerii intelectuali ai zilei şi credeau toţi în viat» interioară. In afară de aceasta, tot ce se făcea n avea mare importantă în ochii lor; erau afaceri personale. Nimeni nu se gândeşte să te întrebe la ce oră obiŞnueşti să te duci la closet; aceasta nu te priveşte decât pe tine. Acclaş lucru se întâmplă aproape cu toate actele vieţii zilnice; banii pe care-i câştigi, dragostea pe car* o ai pentru o femee, aventurile pe care le poţi aveaToate acestea nu te privesc decât pe tine, după cum s te duce la closet n'are interes dscât pentru tine. — Tot ce se poate spune de problema sexuală, " zicea Hammond, care era lung şi subţire şi care ** vea o femee şi doi copii, dar era încurcat cu o dac­ tilografă, — este că nu e nimic de spus împotriva a* cestui lucru. Mai exact, aceasta nu este o problemaNoi n'avcm nici o dorinţă să urmăm oamenii la closet; pentruce voim să urmăm la pat o femee? Aci e toată problema. Şi dacă nu ne ocupăm mai mult de pat decât de closet nu va mai fi nici o problemă. Toate acestea n'au nici o semnificaţie; e numai o chestiune de curiositate rău plasată. — Foarte bine Hammond, foarte bine! D a r dacă vreunul începe sâ-i facă curte Iuliei, începi să fierbi; şi dacă continuă, isbucncşti. Iulia era femeea lui Hammond. — F ă r ă îndoială! Voi isbucni deasemenea dacă vre­ unul va începe să urineze într'un coif al salonului meu. Fiecare lucru la locul lui! Vrei să spui, cu alte cuvinte, că iţi este egal dacă cineva face amor cu Iulia într'un alcov secret? Charles May nu vorbia fără ironie. E l flirtase pufin cu Iulia şi Hammond fusese foarte supărat. - Sigur, aceasta nu mi-ar fi indiferent. Dragostea intre mine şi Iulia e o afacere particulară şi natural că ţin ca nimeni să nu se amestece aci.

DOAMNEI CHATTERLEY

4 7

— Mai bine zis, — spuse Tommy Dukes, slab şi °Mnt .P l s t fui. avea aerul mult mai de irlandez ca Max, palid şi destul de gras, — mai bine zis, H a m ­ mond, ai instinctul proprietăţii foarte desvoltat, o mare dorinţa de a te afirma şi o mare nevoe de succes. De când m'am definitivat în armată am uitat puţin mersul lumii; şi acum văd câţi oameni doresc arzător sa se afirme şî să reuşească. Gu ce exces s'a desvoltat individualitatea noastră în acest sens! Şi natural, oameni ca dumneata îşi închipuie că vor reuşi mal bine cu ajutorul unei femei, din cauza asta eşti atât de gelos. Iată ce e pentru dumneata sexualitatea... un mic dynam vital între dumneata şi Iulia, care trebuie Să-ţi aducă izbândă. Dacă nu vei reuşi vei începe să flirtezi cu Charles, care n'a reuşit niciodată. Oamenii căsătoriţi, din speţa dumitale, au etichete, ca nişte cufere. P e eticheta Iuliei scrie: „Doamna Arnold B. Hammond, ca un cufăr care aparţine cuiva. 3> eticheta dumitale poartă „Arnold Hammond cu bunele îngri­ jiri ale doamnei Arnold B. Hammond". O h l Ai per­ fectă dreptate. Viaţa interioară are nevoie de casă con­ fortabilă şi de o bună bucătărie. Ai perfectă dreptate. E a are nevoie chiar şi de posteritate. D a r se învârteşte în jurul instinctului reuşitei care este cuiul tuturor lu­ crurilor. Hammond părea puţin supărat. E l scotea oarecare orgoliu din onestitatea sa de spirit şi se lăuda că nu se lasă robit de gusturile zilei. Şi totuşi el doria izbândă. — E adevărat că nu se poate trăi fără bani, zise Max. Nici măcar nu se poate gândi liber. T e opreşte stomacul. D a r se pare că în dragoste nu se poate su­ prima eticheta. Putem să vorbim de nu importă cine; pentrucă nu vom putea să facem curte nu importă cărei femei ce ne place? — Astfel vorbeşte celtul desfrânat, — zise Clifford. — Desfrânat! ei bine, pentruee nu? Nu văd ce rău *ac unei femei dacă mă culc cu ea. în loc să dansez cu ea, să-i vorbesc de ploaie sau do timp frumos. E a C

4 8

AMANTA

* j m - p l u i s c I l î r n b d e senzaţii tn locul unui schimb d» idei. Atunci pentruce nu? - Promiscuitatea iepurilor de casă, zise HamniorK* Pentruce nu? Co reproşaţi iepurilor de casă' Sunt ei mai răi ca omenirea enervată, revoluţionar*» roasă de patimi nervoase? — Deocamdată nu suntem iepuri de casă, zise Hf"°' mond. — Hotărât. Totuşi avem spiritul lor. E u am de fâC^ oarecare calcule asupra unor subiecte de astrono^" care sunt pentru niine o chestie de viată şi de raoaif Câteodată digestia mă opreşte; foamea m a r opri & zastruos. & chiar înfrânarea nevoilor mele sexuale *» opreşte. Ce să fac? — T e închipuiam mai curând suferind de o "><*'' gestie de nevoi sexuale supraalimentate, zise H<&' mond •""«•« ironic. — Desigur, nu; eu nu fac exces nici de hrană, y de culcare. D a r dumneata ai vrea să mă reduci la V* mete. — D e loc. N ' a i decât să te însori. i — Şi ce-ai zice dacă eu m'aş putea însura? Poate . mariajul nu convine mecanismului spiritului meu. Mari»), l-ar putea reduce, l-ar reduce fără îndoială la absurd. ^ . sunt pregătit pentru căsătorie. Trebue deci să mă înlăflP' într'un cuib ca un călugăr? Ce nebunie, dragul n^. Trebuie întâi să trăiesc şi să-mi fac socotelile. Am f\ teodată nevoie de femei. Asta e altceva. E u respj 1 * condamnările şi prohibiţiile morale de care sufci'"1'' c Mi-ar fi ruşine să văd o femee mergând şi venind un cufăr cu numele meu şi cu adresa mea pe etiche'*' Aceşti doi oameni îşi păstrau duşmănie din caU*

Iuliei.

.

— îmi place această idee, Charles, zise Dukes. amorul nu este decât o formă de conversaţie, unde & vintele, în loc să fie vorbite, sunt puse în acţiune. A* îmi pare just. Gândesc că noi am putea să s c h i m b ^ multe senzaţii şi emoţii cu femeile, cum schimbi**? idei asupra timpului. Amorul ar putea fi un fel

DOAMNEI CHATTERLEY

40

conversaţie normală şi fizică între un om şi o femee. Nu se vorbeşte cu o femee decât dacă ai idei comune cu ea, măcar că această conversaţie e dezinteresată. Şi chiar având emoţii şi simpatii comune cu o femee, nu te culci totdeauna cu ea. Insă dacă... _ — Dacă nu împărţi cu o femee genul de emoţie şi simpatie care-ţi convine, trebuie să te culci cu ea, zise Max. Singurul lucru ce-1 poţi face e să te culci cu ea. Tot aşa dacă ai un subiect de conversaţie in­ teresant, comun cu cineva, singurul lucru ce-1 ai de făcut este să vorbeşti despre acel subiect. Nu-ţi muşti pudic limba. Spui ce ai de spus. Acelaş lucru şi în dragoste. , — N u , zise Hammond, asta e greşit. Dumneata de exemplu, Max, îţi risipeşti jumătate din puteri cu fe­ meile. N u faci niciodată ce-ar trebui să faci. înzes­ trat cum eşti. Talentul dumitale trece prea repede prin altă parte. . — Poate; dar acelaş lucru ţi se întâmplă şi dumi­ tale, dragul meu Hammond, cu toate că eşti căsătorit. Păstrezi poate cinstea şi puritatea spiritului. D a r spi­ ritul seacă. Frumosul dumitale spirit, atât de pur, se usucă asemeni unei bucăţi de lemn. II scapă prin puterea de a vorbi. Tommy Dukes isbucni în râs. — Haideţi, o spirite purei zise el. Priviţi-mă... ţ u nu fac nici o nobilă muncă mintală, mă mărginesc la câteva notaţiuni. Şi totuşi eu nu mă însor şi nu alerg după femei. Găsesc că Charles are perfecta dreptate. Dacă el doreşte să alerge după femei, rămâne liber s o facă, însă nu prea des. D a r nu sunt eu acela care-1 va împiedica să alerge. Cat despre Hammond, el are simţul proprietăţii aşa că drumul direct şi uşa stra sunt ceeace-i trebuie. II veţi vedea devenind ad va râtul om de litere englez: A. B. ^ ^ ^ S picioare Şi apoi el - e j 1 ^ acestea, Clifford? Nimic decât un gând. pi ce zici u~ dvnam Dumneata găseşti că amorul nu « t e decât un dynam «are ajuta un om să isbuteasca in iumef..

5 0

AMANTUL

Clifford în asemenea ocazii vorbia puţin. Ideile sale erau lipsite de putere. E r a prea confuz, prea deda' emoţiilor. întrebarea lui Dulces îl făcu să roşească- E i bine, zise el, cu însumi fiind în afară de »* ceasta luptă, îmi pare că n'am nimic de zis asupra acestui subiect. — Dimpotrivă, zise Dukcs. înalta dumiiale persoana nu este în afară de luptă. Viata spiritului dumital» este sănătoasă şi intactă. Care sunt deci ideile dutnitalc l — E i bine, gângavi Clifford. în cecace mă priveşte, im pare că n am nimic de adăugat. Cred că ar fi bin» sa ne căsătorim şi să nu mai vorbim de asta. cam asta ar fi părerea mea. Cu toate, că fireşte, culcatul îm­ preuna este un lucru foarte important între un <"" şi o temee care se iubesc. " Cum. important? zise Tommy. Oh!... este un mijloc de a face intimitatea nia' perfecta, zise Clifford, decât acest gen de conversaţi» £.1 bine. eu şi Charlie credem că culcatul este un mijloc do a comunica, cum e şi conversaţia. Dac» o temee începe o conversaţie sexuală cu mine, este natural s o termin cu ca în pat. la momentul potrivi»; Um nenorocire niciodată o femee n o începe. AtunCj merg singur la culcare; dar n o duc mai rău 4 C U m Q? P U t c a s li Km cTV f° ' ° ? «- D a r cel p u « "^lanun do " m e r S C - a r e n U P o t f i întrerupte. nic< t c L ° P ^ e nemuritoare. N u sunt decât un biet tip care se ascunde în armată. C c i

p a l r u

f u m a u

ac?lo * J u * \ - Constanţa rămâne» acolo ,i adaugă mcă un punct lucrului la care b r o d a -

Iţea î t î" . S a ,C O. l? °

culati Z

C a

S

fectuairfT n

U n

e

o a r

,m

fără

eoe.

P°

rtant

Să s

Pună

ccva

-

T r c b u i a 9â

ca să nu deranjeze

• '

spe-J

° ale acestor domni inte-

lor n\ 7 "• D a r P r , e Z C n t a e i " *'^F ă r ă ca, ideii» lor n ar h curs atât d 2 uşor. Când nu era acolo, C l a ­ Y e n e a m a i m a i n e r v o s rele r t ^ - »»> simţea picioa; C nV rsa la l ă c mai IZ' ? r5 t " ^ a . Tommy Dukes era ce mai elocvent. Prezenta Constanţei îl inspira pufin. Ei

DOAMNEI CHATTERLE?

51

nu-i plăcea Hammond; i se părea prea egoist. Nici Charles May, cu toate că avea atâtea stele pe piept. Câte seri petrecuse Constanţa ascultând conferinţele celor patru oameni! Discursurile lor nu-i duceau la nimic. E a nu se tulbura. Ii plăcea să asculte ce spuneau ei mai ales când Tommy era acolo. E r a amuzant. In loc să te îmbrăţişeze şi să te atragă lângă corpurile lor ei îţi revelau spiritele. E r a chiar foarte amuzant. D a r ce spirit rece aveau! E r a agasant. E a avea mai mult respect pentru Michaelis asupra căruia ei răs­ pândeau valuri de dispreţ şi pe care îl tratau ca pe un degenerat, arivist şi plebeu fără educaţie. Degenerat sau nu, el mergea drept la ţintă. N u da ocol în jurul unei chestiuni cu milioane de cuvinte tic­ luite spre a face o paradă de viaţă interioară. Constanţa nu detesta viaţa interioară. E a scotea din asta o plăcere vie. D a r găsia că i se exagera puţin inte­ resul. Ii plăcea să stea acolo, în fumul acela, seri dearândul. Se amuza. Şi se simţea chiar flatată văzând că nu ajungeau la capătul conversaţiei fără prezenţa ei liniş­ tită. E a avea cel mai mare respect pentru gândire şi aceşti oameni, încercau cel puţin să gândească cinstit. Dis­ cuţiile lor însă nu duceau la nimic. Se împiedicau parcă de un obstacol, dar care era acest obstacol, ea n ar fi putut-o spune pentru nimic în lume. Şi Mick nu se depărta de obstacol. D a r Mick n'avea alt scop decât să iasă din încur­ cătură şi să impună celorlalţi atât cât ceilalţi încercau să-i impună lui. E l era într'adevăr anti-social; din această pricină Clifford şi ceilalţi îl antipatizau. E i nu erau anti-sociali; erau mai mult sau mai puţin devotaţi mân­ tuirii omenirii sau măcar instruirii ei. . ... Duminecă seara avu loc o conversaţie admirabila. Se reveni asupra amorului. , . • • -i „^„ - „Binecuvântată fie legătura care leagă inimile: noa­ stre î n t r o unire şi în nu ştiu mai ce... z i s e J ™ Dukes. Aş vrea să ştiu care este aceasta legătura ^ Eătura care ne uneşte pe noi în acest « £
tt

AMANTA

altora. In afară de aceasta e foarte putină legătu.r* între noi. D e cum ne-am întors spatele, spunem oroO pe care le gândim unii despre alţii, sub false duW^ gării. Este un lucru curios că via[a interioară nu Pa 8ă 'nflorcascâ decât atunci când rădăcinile sale se , moaie în rea voinţă, într'o rea voinţă adâncă, fără i u n ' Şi aceasta totdeauna a fost aşal Vedeţi în Socrate, Platon, în grupul din jurul lori C e răutate şi ce D # curie în a-ţi sfâşia aproapele, ori care le-ar ^l.af  sarul. Protagores sau oricare altul 1 Şi Alcibiacie ? toţi ceilalţi căţei de discipoli vărându-se şi ei în D ' tae. Trebuie să spun că o să ajungă să se pref er Budha, aşezat liniştit sub un smochin sau Iisus P?' vestind discipolilor săi istorioare duminicale, li" 1 ?. ' fără focuri de artificii mentale. Nu, este în viata &', terioară, o greşală radicală. E a îşi are rădăcina răutate şi invidie. Se judecă arborele după fructul sâ* — Nu cred să fiu în întregime atât de răutâcio'' protestă Clifford. — Dragul meu Clifford, gândeşte-te la felul cum D'j disecăm unii pe alţii. E u însumi chiar sunt pu[in &* rău ca alţii, penţrucă prefer mai curând răutatea sp°^ tană, prefăcătoriilor mieroase; căci iată adevărata v travă. încep să cânt laude lui Clifford atunci când <*. oK trebui să-1 plâng. Pentru Dumnezeu, spuneţi to(i °'\ asupra mea şi voi şti că aveţi putină consideraţie pentf" mine. F ă r ă dulcegării... — O h ! dar eu cred că avem prietenie în mod sinc^' unu pentru alţii, zise Hammond. ; — Trebuie să avem prietenie... Spunem atâtea lucrujj rele, în dos, unii despre alţii I Şi eu mai mult &<* oricare altul. 5 — D a r eu cred că dumneata confunzi viata in" ' noară cu spiritul critic. Sunt de acord cu dumneata Socrate dădu o magnifică înălţare spiritului critic, î " s a c el făcu mai mult decât aceasta, zise Charlie May, d ° ' toral Oamenii aceia erau ciudat da pretenţioşi sub tfl cuta lor modestie. Nimic nu era mai ex-cathedra, şi uim»" nu pretindea să fie mai umil.

DOAMNEI

CHATTERLEY

53

Dukes refuză să-şi spue părerea asupra lui Socrate. fc. adevărat, spiritul critic ţi ştiinţa nu sunt acelaş lucru, zise Hammond. ura • T" ^ ' c ă n u s u n t > insistă Berry, un tînăr timid şi^ brun care venise să-1 vadă pe Dukes şi rămăsese să petreacă noaptea la castel. Toţi îl priviră caşicând vorbise o măgăreaţă. — Nu vorbiam de ştiinţă, zise Dukes, vorbiam de t viaţa mintală. Adevărata ştiinţă vine din ansamblul fantei conştiente, din pântece şi din penis atât cât şi din creer şi spirit. Spiritul nu poate decât să analizeze şi să explice. Odată ce aţi permis spiritului şi raţiunii să ordone asupra întregului rest, ele nu pot decât să înăbuşe totul sub critică. Aceasta e tot ceeace ele pot face. Şi este de o mare importanţă. Dumnezeule mare, lumea de azi are ne­ voie de critică... de critică de moarte. Aşa trăim viaţa noastră mintală şi tresărim de bucurie în răutatea noa­ stră şi demascam reaua şi învechita farsă. Dar, re­ marcaţi bine, iată ceea ce se petrece: în timp ce vă trăiţi viaţa voastră personală, faceţi în aceeaş vreme parte organică din întreaga viaţă. Aţi cules fructul, însă dupăce aţi întreprins viaţa mintală. Aţi supt le­ gătura dintre fruct şi arbore: legătura organică. Şi dacă n'aveţi nimic în viaţa voastră decât viaţa min­ tală, nu sunteţi voi înşişi decât un măr cules. Aţi căzut din pom. Şi atunci aţi devenit neapărat şi logic rău voi­ tor, după cum mărul cules putrezeşte logic şi neapărat. ' Clifford deschise ochi mari. Toate acestea n'aveau nici un sens pentru el. Constanţa râdea pe ascuns în ea însăşi. — Ei bine, suntem toţi mere culese, zise Hammond, cu un pic de aciditate şi iritaţie. — Să devenim deci cidru, zise Charlie. . . « — Dar ce gândiţi dumneavoastră despre bolşevism? întrebă tânărul brun, ca şi când toată discuţia ducea — Bravo! urlă Charlie. Ce credeţi dumneavoastră despre bolşevism?

M

AMANTUL

— Să mergem să punem bolşevismul la tocător, zise Dulces. Mi-e teamă că bolşevismul n'o să fie un subiect vast, zise Hammond, scuturându-şi grav capul. Bolşevismul, îmi pare, zise Charlie, că nu este decât ura supremă a ceea ce ei numesc burghez. Dar ce numesc ei burghez? Aceasta rămînc vag. Cap'" talismul, între altele. Sentimentele şi emoţiile rămân tot burgheze până ce se va inventa un om fără ele. Atunci omul individual şi omul persoană este burghez; trebuie deci suprimat. Trebuie să te pătrunzi de acest mare lucru: statul social sovietic. U n organism, în sine e burghez: idealul, e maşina. Singurul lucru ade­ v ă r a t non-organic, compus din mai multe părţi dife­ rite, insa esenţiale, este maşina. Fiecare om e o parte a maşinei, şi maşina acţionează prin ură, ura pentru tot ceea ce e burghez: iată ce e pentru mine bolşe­ vismul. — Intr'adevăr, zise perfect cu o descripţie câteva cuvinte, idealul numai dacă n ar admite U

aC

aSla

e s t e

u r a

Tommy. Insă aceasta seamănâ a idealului industrial. Este. * proprietarului de uzină; sfat că este acţionat de ură. Şi to

u r a

v l e

H

însu

l /rji j ' t ? ' - P " v i ţ i acest Midlands: ura nu este înscrisă peste t o t . Este însă parte a vicţ.i mintale; şi este în desfăşurare logică. IN eg ca bolşevismul poate fi logic; el arunc cea m u mare parte din premise, zise Hammond. War. dragul meu, el admite premisele materiale; aceasta este ceea ce admite spiritul pur; acestea sunt chiar singurele lucruri pe care le admite el. Atl l i t 0 t " z u l - > l » e v i s m u l a coborît până în adancul lucrurilor, zise Charlie. — Până în adânc. Un adânc care n'are fund. Bol­ şevici, in puţin timp. vor avea cea mai bună armată d i n j u m e s, cel m a , bun echipament material. . . " .

ac

Aasta

SŞuS; ° M

n u

m a i

Poate continua... toată

rcact,e trebuîe să 8e

p

roducă

- A

a-

- E i bine, am aşteptat ani; vom aştepta încă. Ura

DOAMNEI CHATTERLEY

55

are a Ue l u c r u rrezultatul, c t 2 e u u T t u l UţEs tUe, r C rezultatul W ?» ^ f Este inevitabil al, a c e s t e i « -violente W S ă .nshnctelor noastre eele mai pro W e pentru a ie tace conform unor idei oarecare. N u acţionăm printr'o formula ca o maşină. Spiritul logic pretinde rfgu. r Cz " S , t ? t °e rămâne, şi restul se întoarce în ură P r a. 1 oţi suntem bolşevici, numai că suntem ipocriţi. .!!! n U n t b o l ş e v l c i f a r ă ipocrizie. r • •. . s u n t destule alte maniere, decât maniera sovietică,_ zise Hammond. Bolşevicii nu sunt cu ade­ vărat inteligenţi.

• f v N a t u ™ 1 c ă n u - dar bolşevismul are câte odată inteligenţa de a fi imbecil: dacă voiţi să ajungeţi la aceasta. Personal, eu cred că bolşevismul este imbecil: dar viaţa noastră socială din Occident este tot atât de imbecilă. Suntem cu toţii reci şi cretini, idioţi fără pasiune. Toţi suntem bolşevici, numai că ne dăm alte nume. Credem că suntem zei, oameni asemeni zeilor. Aceasta este bolşevism. Trebuie să fii uman. Trebuie sa ai o mimă şi o coardă dacă vrei să eviţi să fii zeu sau bolşevic. Căci zeu şi bolşevic e acelaş lucru; e prea frumos pentru a fi adevărat. In mijlocul unei linişti dezaprobatoare se ridică vocea neliniştită a lui Berry: - Atunci, crezi în dragoste Tommy, nu e aşa? Amabil copil! zise Tommy. Nu, scumpul meu heruvim, de nouă ori pe zece, nu. Dragostea din zi­ lele noastre este încă una din aceste comedii imbecile. Muţunachi cu taliile ondulate sărutând fetiţe care danJ ă - ^ L Z Z •' ° a " 8 U " " c * k " « de băiat asemenea a doi butoni de gulere. Acesta este genul amorului de care vorbiţi? sau genul proprietăţii comune, în ve­ derea reuşitei, soţul-meu, soţia-mea. Nu, dragă amice, nu mai cred de loc în asta. — D a r credeţi în ceva? — E u ? Intelectualiceşte cred în necesitatea de a avea o inimă bună, un penis în forma, o inteligenţa vie şi curajul de a spune „căcat" înaintea unei dame. — E i bine, toate acestea le ai. zise Berry. Se£

B 0

AMANTUL

Tommy Dukes îsbucni în râs. — înger scumpi D a c ă aş avea măcar una! Una singură! Nu, inima mea e tot aşa de inertă ca un cartof, penisul îmi atârnă moale şi nu ridică nici­ odată capul. Aşi prefera să-1 tai decât să spun „căcat înaintea mamei mele sau a mătuşii mele, care sunt adevărate doamne, remarcaţi-o bine; şi nu sunt cu ade­ vărat inteligent. N u sunt decât un adept al vieţii min­ tale. C e frumos ar fi să fie cineva inteligent! S ă fie însufleţit în toate părţile fiinţei sale, în părţile numite şi în cele nenumite. Penisul să-şi ridice capul şi 9 » spună bună ziua la toate persoanele cu adevărat in­ teligente. Renoir spunea că pictează tablouri cu penisul său, şi aceasta era adevărat: ce frumoase tablouriI A ş vrea mult să fac şi eu ceva cu al meu. Dumne­ zeule mare! Când nu poate cineva decât să vorbeascăI încă o tortură adăugată infernului! Şi Socrate este acela care a început. — Sunt totuşi destule femei în lume, zise Con­ stanţa ridicând capul şi vorbind însfârşit şi ^a. Oamenii se întunecară. Socotiră că ea ar fi trebuit să se prefacă a nu fi auzit nimic. L e era penibil •* se gândească că ea urmărise atât de atentă o astfel de conversaţie. — Dumnezeule mare! „Dacă ele nu sunt bine cu mine". — Ce-mi pasă că sunt ele bine. Nu, nu este nimic de făcut. E u nu pot uşor »* vibrez la unison cu o femee. N u este nici o femec P° care s'o pot dori cu adevărat dacă sunt faţă în faţă cu ea, şi nici nu vreau să mă forţez la accasta..j Ah, nu! Voi rămâne cum sunt şi voi duce o viaţă mintală. E singurul lucru onest pe care-1 pot face. Pot să am cea m^j mare plăcere vorbind cu femei; dar aceasta este o plăcere pură, disperant de pură! C e spui, Hildebrand, copilaşul meu? - E mult mai puţin complicat dacă cineva rămân» pur, zise Berry. Ah, da, viaţa nu e decât prea simplă l

CAPITOLUL

V.

Intr'o dimineaţă de ger, luminată de un soare palid de Februarie. Clifford şi Constanta se plimbau prin Parc până la pădure. Clifford îşi conducea trăsura lui mică, cu motor, iar Constanta mergea pe langa e . Aerul tare avea încă miros de pucioasa, dar erau amândoi obişnuiţi cu aceasta. In jurul orizontului aPropiat se învârtea o ceată opalesccnta de ger ş a fum; iar sus se zărea cerul mic, albastru a t W ca ei Păreau închişi într'un loc împrejmuit, închişi pentru ^Vl^^era | ° 0 £

P

mereu un vis. o nebunie. închisă într'un

S ^

baza tufelor;

iarba aspră şi uscată; gerul prin parc ca o

Poteca ce ducea la gardu

^

albirea

^ ™ ^ J * ' J £ g £ -

f ^ ^ T E S

de curând cărarea cu pietriş fin. cernut, 1 «^ «Jin -inelor. Cum stânca şi ^ ^ ^ " ^ M « s e r ă ş i - ş i risipeau pucioasa ea devenea ro j de coloarea racului în zilele uscate şi s e i n e mai m u l t p e v r e m e umedă când capata c o l c a e a ^ bului. Acum poteca era de coloarea _ racului pal acoperită de un strat albăstrui de bruma C o n ^ e Plăcea totdeauna acest pământ mărunţii de coloare vie. Nenorocirea e şi ea bună la ceva. ^ Clifford îşi conducea cu băgare d e J e a ^ a C o n s t a n { a Pe panta colinei unde se înalţă casteru. v ^ ^ în_ se sprijinea cu o mână de t r a s u r * - . m a i departe detmdea pădurea, întâi alunişul, apo marginea »i»ul purpurat al stejarilor. Se vedeau w

5 8

AMANTUL

pădum iepuri carî săreau şi ronţăiau. Cîorile se ri­ dicau Intro linie neagră şi se târau pe cerul scund. Constanta deschise poarta pădurii şi Clifford înainta pe aleea pentru călărit, care urca pe coasta mărginită de desişul desluşit desenat al alunilor. Pădurea era o rămăşiţă din codrul unde vâna Robin Hood. iar aleea aceasta era o foarte veche cale ce traversa ţi­ nutul. Dar acum nu mai rămăsese djcât o alee pentru călărit prin această pădure particulară. Drumul spre Manshcld oco.ea spre nord. In _ pădure totul' era nemişcat; frunzele uscate de palul răguşit; o mulţime de păsărele băteau din aripi-

timnurrrr-v-nai:-?i,nici,fazani-

F

^ ^

°™»t;

în

Z î n r r » ^ . p ă d u r e a rămăsese fără apărare; Hif 1 J f ° r d i ? 1 r C Q n 3 a i a u" pădurar. Inij r a i P ă d u , r C a ; a d o r a s t c i a r i i bătrâni. Simte» Că i ca- apar, n dcalungul generaţiilor. Voia »ă-i cruţe-

despărS tllT* r t

B

ă

*

, e

Ie

nU

ăna

^

p e

Vl0lal

'

8ă fiG încHiS

'

coastă

â^ |3L S° c- J f - ««Itând pe bulunde nu t t a t ' n V ^ 1 5 T C S t â n 3 a - a P a ™ ° P ° i a n S conace? „!l, E I 2 " 1 - " " - l u H ? d" hri& moarte, c â t ^ mari t ă i a t ' . £ W £ ** C o l ° ' c ă t e v a trunchiuri Era

un foc d C

^Clorii

, " ^ a

r

G

f

c y

arscs

^ră

t a i a 5 C

surcele. c m n c

timpuî I b o i u : J p S ? r a n i ' ,! 5 se ridica la d r c a S ^ W ? M " ^ i ^ 3 î n ă l i ' m C £ B * unde se aflau . S ă r i i „^ "*• 8 ° a l a - ş i . i z ° a l a " S u S ; Cra m m i c de acolo se pu'ea vc ' T ° l t C C V a : 'î P? a3as u do fier al minelor J l . ? « . l o r i l o r drumul Sl cU Gnl Constanta. în pi c oar^ n" * ¥™ ^ » * V Er larca desăvârşii , n-'l * '*\ * ° l a s t r ă în izO> exterioară si n«r, *J « " ' ° f . W C a & r ă c a r j l ă s a l u m C *

spuse Jmie lui d c"r td Ş l QC ° la D " C ° n S t a " t a ™* 1 a f â t a t0td2aUna mâ ia T r k r U S l "5 i " M Cliffordb iul nu-1 meSase t L V a - r C ? ^ i " 1 " " D a r r ă zAcu* ° $e aa t a t a c a t această colină pleşuvă.

DOAMNEI CHATTERLEY

59

o replanta. Insă ea îi aţâţa mânia împotriva Iui Sir Geoffrey. Clifford urca încet în trăsurică, cu privirea fixă. N u voia să se aventureze pe panta lungă foarte abruptă. Privea fereastra verzuie pe care aleea, coborînd, o făcea printre ferige şi stejari. Aleea ocolea dealul şi pierea, dar curbura ei atât de plăcută evoca lumea cavalerilor şi a domniţelor pe cai de paradă. — Socotesc că aici se afla inima Angliei, spuse Clifford Constantei, oprindu-se sub soarele palid de Februarie. — ' Adevărat? spuse ea, aşezându-se cu rochia ei °-e tricotaj albastru pe un trunchi din marginea potecii. ~7 D a ! aici e vechea Anglie, inima Angliei şi in­ tenţionez s'o păstrez intactă. — D a , spuse ea. D a r spunând-o auzea sirenele cari urlau unsprezece la Stacks Gate. Clifford era prea obişnuit ca să-i mai dea atenţie. — Doresc ca această pădure să fie perfecta, in­ tactă. D —,c ca nimeni să nu treacă pe aici fără per­ misiunea mea. E r a puţină inconştienţă şi ironică tristeţe m acesta cuvinte. . , . Pădurea păstra încă ceva din misterul sălbăticiei Angliei de altădată. D a r tăerea întreprinsă de b i r Geoffrey îi dăduse o mare lovitură. Cât de li­ niştiţi erau copacii, cu ramurile lor întinse, nenumă­ rate, împotriva cerului şi trunchiurile cenuşii, îndărăt­ nice, ridicându-se din feriga întunecată! C» câtă sigu­ ranţă sburau păsările prin ei! . Altădată vor fi fost cerbi şi arcaşi şi călugări legănându-se pe măgăruşi. Locul îşi amintea de acestea, •Şi amintea încă. . , • - 1 Clifford sta sub soarele palid ce-i lumina parul aproape blond, figura plină, colorată, greu de desci­ frat. . „ , — Mai cu seamă când vin pa aici îmi pare rau ca n a m copii, spuse el. .

6 0

AMANTUL

- Dar pădurea e mai veche decât familie noastră, şopti, dulce Constanţa. I > Z l s e ."" - *' Clifford. Insă noi am păstrat-o. Fără noi ar fi dispărut. Ar fi dispărut ca şi restul. E bine sa păstrăm ceva din vechea Anglia. - Trebuie? întrebă Constanta. Chiar când nu se păstrează singură chiar dacă ar trebui s o păstrăm fă­ când un rău Angliei celei noi? E trist ştiu — Dacă nam păstra ceva din vechea Anglia, n'ar mai exista Anglia de loc, spuse Clifford. Şi noi, cari avem aceste pământuri iubite, noi trebuie s o păstrăm. Urmă o tăcere tristă. - D a pentru scurt timp, spuse Constanta. P

E

lmP

t o t

C e e a c e

ne »IeTl T-! Putem face. Nu d e a t m , c a n ffecare 1 Ai / , ° « M parte. Eu simt că a m i h a m e a ? U a d a t de când n AP^tca lui mică, P ă m â n t N e u t e m d e C0D ventii dar Zi™ " f P W ' vent», dar trebuie să păstrăm tradiţia! Urma iarăşi tăcere. - Ce tradiţie? întrebă Constanta. - Iraditia AnglieiI Ceeace avem aici! Ua, spuse ea încet. — Deaceea ar fi bine să avem un copil. Nu suntem decât o verigă dintr^un lanf • P u f n i m ! ? r-' 1 PU
™ mult ^ ^ ^

P

-I

. S a

l u i

a

lan

» u " l « . dar » u d °»"ta a - " l S

'baştn, ştersi.

a

spuse î l . D7 i t c r e9t e la" W ^ R £** "" ^ a p a r t>*** Y> nouă şi pământului. S , CZA T" 'n?' tate. Dacă l-am cleşte ar ^ J * " £ * ; * f*'™' ^ j e a m u L O a r e ^ ^ ^ ^ - e ^ o n -

_

^ r b ă r b a t " l celălalt? întrebă ea. V«re are aceasta vre-o importantă?

Oare te

DOAMNEI CHATTERLEY

W

mişcă prea mult un astfel de fapt? Ai avut un amant în Germania, o dragoste. Ce-a mai rămas d,n ea.' Nimic aproape. M i se pare că aceste mici acţiuni, aceste mici legături pe care le avem în viata nu con­ tează mult. Totul trece. U n d e ? Unde sunt zăpezile de altădată? Numai cecace durează dcalungul vieţii contează. Propria-mi viată contează pentru mine. in lunga-i continuitate şi în desfăşurarea ei. D a r ce con­ tează legăturile ocazionale şi mai ales legaturile se­ xuale? D a c ă nu le dăm o importantă, ridicola, ele se uită întocmai ca împreunările păsărilor. Şi e bine ca « t e aşa. Ce importă asta? Ceeace contează este lunga unire de o viată întreagă; e viata în comun de tiecaro W şi nu patul în comun de câteva nopji..Noi suntem căsătoriţi. Ne-am obişnuit unul cu altul. Şi o b i s n u n g după părerea mea, este de o importanta mai vitala decât toate excitaţiile trecătoare. Lucru lung, lent d u r a b * » U ceeace alcătueste via(a noastră, şi n u p u " 9 P S «cercat la întâmplare, oricum ar ft el. ^ u | Putin, silite fiind să trăiască împreuna, doua t u n * a J"ng la un fel de unire, atât de mult li se am«teca ^nzatiile. Acesta-i adevăratul secret al ^ t o n a . J «u a c t u l fizic, nu mai ales. Simpla J j J ^ ţ S Noi. bunăoară, suntem contopiţi. într o ^ ^ " ^ Y un «entinem ceea ce-i esenţial. îmi pare C t . * mai greu miiloc de a rezolva chestia fizică (nu este ma g decât a merge la dentist), fiindcă soarta ne-a de

Nu ştia dacă avea dreptate sau nu Iubea ţ a ^ ^ rf eel puţin a Ş a îşi spunea sie " ^ f f ^ c ă s ă l o r i a ei era decât un fel de excursie, departe ac ^ eu Clifford, — căsătoria aceasta lunga ? s o f e r i n ţ ă ş i numtă a intimităţii, formata din a d e ex_ răbdare. Poate că sufletul omenesc are ^ M eursii ş i n u trebuie să i ^ «furam«Pus excursie ai rostit şi i n t o a r C n e ' 1 m înC opU? ~ Ş i bărbatul dela care aş avea

Vebă ea.

6 2

AMANTA

— Dar Constanţa, aş avea încredere în bunul ţ â " gust! N a i fi în s t a r e să laşi să se apropie de *»"• un om rău. Se gândi la Michaclis! Acesta era tipul chiar » ^ ^ l CA C l i f f o r d n u m e a «n om rău. - Dar bărbaţii ş i femeile îşi fac despre un om r»u concepţii diferite, spuse ea. ^ — Nu, spuse el. Tu mai găsit după gustul tău. N« cred ca ai putea găsi după gustul tău un bărbat ca* sa-mi fie absolut contrar. R,tmul tău o interzice. t a tăcu. Logica putea să fie inatacabilă: era at»' de integral falsă I — Şi vocşti să-ţi spun?... întrebă ea privindu-1 •* proape pe furiş.

D.7 DiG fe ^ r f l , m a i

bine

xice"2 f acc - l

-

,

dca

UM

ca e

d e

" «4 «" ? t i u "l^v

hZ V •! " > 1 " I d e s , nu-i a ş a . că actul f'*'0' îndeplinit din când în când. nu poate fi întru nu"* comparat cu o lungă viaţă petrecută laolaltă? Nu «T COteştj ca se poate subordona chestia sexuală nccc»»' taţilor unei vieţ, lungi? Să ne folosim de ea. p e n t r ^ aşa suntem alcătuiţi. Şi 0 are aceste fioruri trccatoaT* r ^ i e l ! î n t r a d c r ? 0 « problema vieţii nu - ţ ate C o m O vTată n P l P C lPS ? " a h 5nare P lDc taă c ă dcalungul anilor/ SenS 1; 3a iubir

-

-

P

" f'

g S r a cu un K \ S r l r , i n C O m p l c t a ' ™* » ă a i ^ " I D a c ă U unu fncompletâ l **' P« i copil te fa* S e Numaf 8năC,fCaUtăa C e8 Să , c " ,l u c" r"u r i«*». d a c aă aCv? cU3 î viaţă comX» •' Pent™ u1 ta 8ă fie l u c r u si armonTo7 s: °n ^ am . T ™ ^ ce zici? V™ . andoi putem realiza aceastaP a d a C ă n e v o m ţilor si d a c ă ? «dapta necesit»* t° rCCC aCCaslă a d a î n s ă ş i V S „T ' P t a r e î n tosfitur» N aceasta şi^părerea ta? C ° n U n U U t r ă h ă î m P ~ " 0n lan a C r aP a rită d e c ŞtS câ ei a vea T ° f > "vintele aceste*. în •W. - l a n d e " lt C P a a C a £ * £ " £ ^ ^î

»-.a. Era oare b ^ ^ - J ^ £.4^

DOAMNEI CHATTERLEY

M

bită în viaţă de acest bărbat, pentru tot restul zi­ lelor? Nu era nimic altceva de făcut? > Nu-i mai rămânea decât aceasta? Trebuia sa şe mulţumească cu ţeserea unei vieţi continui cu el. mtr o singură pânză. împodobită poate, din când in când, de «oarea unei aventuri. Dar cum ar fi putut oare sa ştie ceea ce va simţi în anul viitor? Cum va putea să afle vreodată? Cum sar putea spune: da! pentru mulţi ani? Acest mic da trecut într'o adiere de vânt P e ce să fii obligat pentru acest cuvinţel uşor ca un «uture? Trebuie ca acest cuvinţel să sboare şi sa dişPară. spre a fi urmat de alţi „da" şi de alţi ..nul C a un stol de fluturi ce trece 1 . . . - Cred că ai dreptate Clifford. Şi atât cat uni pot «».seama, sunt de acord cu tine. Numai că viaţa poate schimba totul •J - Dar aşteptând ca viaţa să schimbe totul eşti de

ac

°rd, nu?

~~ O, da, desigur că da. , ,., Se uită la un câine de vânătoare care venea de pe alt* P°teeă si pHvea spre ei, cu botul ridicat, latrand inc «- Un o m C are purta puşcă urma camele cu paşi domoli ş i totuşi iuţi. îndreptându-se spre. ei, parca ar fi voit să-i atace. In loc să fugă se opri şi ,*dută. y?» se întoarse pentru a coborî colina, bra. tara in d °>ală. noul pădurar. Dar pe Constanţa o înspăimân­ tase; răsărise pe neaşteptate. Aşa îl văzuse: ca o a«neninţare spontană venită de cine ştie unde. E . / a un om îmbrăcat în haine verzi, ou jambiere l a fel. Avea o înfăţişare de odinioară: figura r o p . mustaţă roşie şi privire distantă. Cobora repede colina. r - Mellorsl strigă Clifford. T,-,„ e t„ °mul se întoarse cu uşurinţă şi saluta militareşte. c u gest rapid de soldat. . , . . m:scare? - Vrei să-mi întorci trăsura şi s o pui în mişcare f y V a fi mai uşor asa, zise Clifford. . Omul ridică iute puşca pe umăr. şi se apropie cu c f. eeaş curioasă înfăţişare, repezită şi blânda in acela» ^ P . ca şi c u m ar fi Voit să se facă invizibil. Ura

64

AMANTUt

de talie mijlocie, cam slab şi tăcut. N u se uită 1» constanta Ş 1 ,« preocupă numai de trăsură. «constanţa, acesta e noul pădurar. Mcllors. N » 1 vorbit mcă cu doamna. Mellors? ~" Nu. domnule. Răspunsul fu scurt 8 i neutru. Umul îşi ridică pălăria şi-şi descoperi părul des. •' proapc blond S e uită la Constanta, drept în ochi. * o privire perfectă impersonală, fără teamă, ca şi f " c L , y . 0 l l . , s a . v a d ă c u ™ era. O intimida. E a încluj ?l t , n â n C U ?i salută ! " P ă l ă r i a «« ««ana stângă. ] ' ? Un 0 1 1 1 n u S mase n e m ? ? cu pălăria " I " " în* mână. P U ^ ™™c- B ' mase nemişcat, alc

stanţa e

0P

1U

ni

d(

''

n u

nă

'1

a

răs

r e c i ă "calm: ? a i m Senioria ^ - ' - Voastră. \r ' recta Itj place locul acesta?

*a?

P

unse

{1

î n t r e b ă

a

•*• P

oi

°* 9C

^

tale i î f S •" ° c h i i l u i - ° c h » ! »e închiseră pe )*»* tate^.ronic, sau poate prea îndrăsneţi. n salută i ^ - • a m " a - m u l t u m c s c ! Am crescut a i c i - U Pi s t a u Ş r L S V l t 0 a , r S , e ' - î ş l P U S C P ^ r i a P- c a P Ş i ^ Ul lu Tton ' " o ; : i ' r ° S l i n d Stimele cuvinte. 1 » £ batjocuri C ă ? r C S l m ' l n J u - ^ do dialect... poate şi &

Ar T putut i n r r r b , s e , d e l o c PU

U

.printen. pe sine. ci u da

în d i a i c c t i a

î n c


£Şicpt, ^ 5 ?individual, f f l solitar, * ? * ?d a r "»!".ăpâ»

uc

«ri^K™".? 0 \ S f ? r

0

t o r u l : omul î n t o a r 3 C

,S

p a n t e i Putin înspre L S u l ' "l n fl u ' " ^ - c a r c SC p l ~ Mai dorifi " 5 c o s al alunilor. ~ N u A r ' „ y ţ . S l r Clifford? întrebă el. 8"jă de 'trăsurică Mo»"' î * " C î n S ° t e ? t i p C n t r U a " 1 Pentru aceste suişurL " " * S u f l c i c n t d e PUl°

n e l e ^ e Sj£?J*t ^ . c u ° P"vire rugătoare. C j j ? 1 P n V coadă. U n 2 âmh f ' V ? i C l Rapănul şi dădu d * 8CU rt tu?i respectuos J; -1 - ' b a t i ° c ° " t o r sau viclean, « j spectuos. .trâluc, o clipi în ochii omului. aP<"

DOAMNEI CHATTERLEY

85

se şterse; faţa lui îşi pierdu expresia întreagă. Coborîră panta destul de repede, omul cu mâna rezemată de spatele trăsurii, spre a o împiedica să-şi ia vânt. Avea mai curând înfăţişarea unui soldat decât pe aceia a unui servitor. Constanţei îi aducea aminte de Tommy Dukes. Când ajunseră la boschetul alunilor Constanţa alergă deodată în faţă şi deschise poarta dela parc. P e când o tinea deschisă, cei doi bărbaţi o priviră, Clifford cu aer de critică, celălalt cu o mirare curioasă amestecată cu sânge rece şi delăsare: voia numai s'o vadă cum e. Iar ca văzu în ochii lui albaştri şi impersonali un aer de siguranţă şi delăsare şi totuşi şi o oarecare căldură. D a r de ce era el oare atât de distant, atât de îndepărtat? Clifford opri trăsura după ce trecură grilajul, iar omul alergă respectuos şi închise poarta. — D e ce te-ai grăbit să deschizi? întrebă Clifford cu glasul lui calm, liniştit, care arăta o nemulţumire. Ar fi putut să facă aceasta Mellors. — Socotiam că vei trece, fără a te opri, spuse Constanţa. Şi să te las să fugi înaintea noastră? întrebă

Clifford.

O, da'mi place mult uneori să fug. Mellors se apropie de trăsură având aerul că n'a auzit nimic; dar Constanţa vedea că el reţinuse totul, împingând trăsura pe panta destul de abruptă a par­ cului sufla uşor cu buzele deschise. Nu era prea pu­ ternic. Părea plin de vitalitate, dar nu prea viguros şi chiar puţin slăbit. Instinctul ei de femee o ghici. Constanţa rămase în urmă şi lăsă trăsura să înain­ teze. Ziua se întunecase; cerul mic şi albastru care se lipise de marginea circulară a cetii, dispăruse; începea să se răcorească. Se vedea că va ninge. Totul era ce­ nuşiul Cu totul cenuşiu. Lumea avea înfăţişarea obosită. , , Trăsura aştepta la capătul potecii roşiatice. Clifford •e întoarse ca s'o vadă pe Constanţa.

M

AMANTUL

— Obosită? întrebă el. — Nu, nu, spuse ca. i 1 • o > D a r era obosită. Un ciudat sentiment al oboscloi. o nevoie de ceva, o vagă nemulţumire o cuprindea. CU ' ford nu observă. Acestea nu erau lucruri pe can e să le remarce. Streinul totuşi le simţise. Pentru Con­ stanţa totul, în lumea ei, în viaţa ei, părea irosit; ?' nemulţumirea ci era mai veche decât munţii. Sosiră acasă apropiindu-se de uşa din dos, unde n se aflau trepte. Clifford reuşi să se târască din trft* suricâ până î n fotoliul cu rotile pe care îl întrebuinţa ' casă. E r a foarte puternic şi agil în braţe. Apoi Co» stanţa îi ridică picioarele grele, moarte. Pădurarul, aşteptând să i se dea drumul, privi*. * nu lăsa nimic să-i scape din vedere. S3 îngălbeni _apu r de un fel de mânie când văzu pe Constanţa ridican picioarele acelea inerte pe braţe şi aşczându-lc P fotoliu, în timp ce Clifford se întorcea şi el. I J c teamă. , , 1 — Mulţumesc, Mcllors, pentru ajutor, spuse C l i f ' o r ' cu un aer distrat, împingând fotoliul pe coridor. , . — N u mai aveţi nevoie de ninic. domnule? într c D glasul neutru, ca un glas din vis. — Nu, mulţumesc. Bună ziual — Bună ziua, domnule! — Bună ziua! Iţi mulţumesc că ai împins trăsur dealungul colinei. Sper că n'a fost prea grea, spu s Constanţa uitându-se la pădurarul care ieşea afară. Ochii ci îi întâlniră pe ai lui, deodată, ca şi c U n 1 i-ar fi chemat. Si el era pătruns de prezenţa ci. „. — O h , nu, n'a fost greu deloc, spuse el repede. •? vocea i se împotmoli în sunetele greoaie ale dialectul 1 "' — Bună ziua doamnă. L a masă, Constanţa întrebă: •— Ce este cu pădurarul tău? '— Mcllors! L-ai văzut, spuse Clifford. — D a , dar de unde vine? — D e nicăieri. E r a un băiat din Tavershall, »' al unui minier, cred.

DOAMNEI CHATTERLEY — $i-a fost şi el minier? , — Fierar la mine. mi se pare. F.erar-şef. D a a fost oprit aici timp de doi ani înainte de război. Tata -meu finea la el; când a cerut să fie . « P ™ " 1 ^ ™ ^ oprit pădurar. Sunt mulţumit că-1 am... E aproape, im posibil de găsit aici un pădurar bun... şi e nevoie de unul care să-i cunoască pe săteni. = A t s ^ D a r nevasta lui a plecat de acasă pe rând. cu diferiţi bărbaţi, acum în urma cu un miner din Stacks Gate cu care trăeşte încă. — Atunci, omul acesta e singur ( ~ Mai mult sau mai puţini Mama lui traeşte în sat... şi are un copil, cred! ... j . „ţ: z : Clifford se uită la Constanţa cu ochi u. pa l £ puţin holbaţi. în cari apărea ceva nedesWt. La ex terior părea ager. dar în dos se P " » g « ^ a p ă r e a atmosfera Midlands-ului; ceaţa ş. fum. ţ i ceaţa P că înaintează mereu. ^ cum o privea ţmta p ^ ^ •tanta. în acest chip ciudat. / ^ " V ^ * ş i n c a ntul simţea că 'n fundul sufletu ui lui se afia ceaţa, ş Şi-i fu frică de el. Atâta impersonalitate apropie ^ t f s a - ş i dea seama, ea P - ^ Q f ^ S nle legi ale sufletului omenesc; când o ti J F o lovitură violentă care nu ucide tnipuW s ^ . ^ ^ Q se vindecă în acela, timp c u [ c ° ^ a i s m u ] obişnuinţa aparenţă. Nu mai dăinuie decât me mam_ reluate. încet. încet, rana _ sufletului m c e p e ^ & ^ festa, ca o vanătaie întâi uşoara. c e u m p l e se preface din ce în f « £ j Î J S w ^ si că am sufletul întreg. Şi când ne creacm ^ {are# uitat, atunci teribila lovitură se resim ^ La fel era şi cu Clifford. Când f u „ B ^ şl reîntoarse la Wragby, unde îşi.war ^ ^ părea unde se socotea sigur de viaţa n j g ^ m î n t a l . Dar că uitase, că-şi regăsise mtreg Constanţa simţea acum, cum anii treceau, meet, ^ ,n ş. s e î n t i n d e rana ruşinei şi a groazei cum

68

AMANTUL

el. Multă vreme, rana îi fusese atât de adânca. încă 1 era invizibilă, şi ca inexistentă. Acum se simţea că reapare încet în înfăţişarea-i paralitcă. Din punctul d e vedere al mintii el sta bine, dar paralizia, — rana pri­ cinuită de această lovitura prea violentă, — se răspân­ dea, puţin câte puţin, în eul lui sensibil. Şi precum se întindea boala aceasta în el. Constant» simţea acelaş lucru. O teamă interioară, un gol, o iţ1" diferenţă fată de toate se răspândea puţin câte put»n în sufletul ei. Când Clifford era bine dispus putea sa discute cu vervă şi, ca să spunem aşa, să sconteze vii­ torul. Dcaceca, în pădure, îi spusese că ar voi să aibă un copil şi să lase un moştenitor pentru Wragby. Dar, în ziua următoare, toate aceste cuvinte frumoase nu mai păreau decât frunze moarte, crispate şi căzând '»" pulbere, fără semnificaţie şi târâte de cea dintâi suflare de vânt. N u erau cuvintele verzi ale unei vieţi verita­ bile, plină de tinereţe, o parte vie a copacului. E r a ° oaste de frunze căzute dintr'o viată fără ţel. Totul părea fără ţel. Minerii din Tawersball vor­ beau din nou de o grevă. Şi Constanţei îi părea că acolo nu mai era nici o manifestaţie de energie; era mai cu seamă rana răsboiului, care, ascunsă câtva timp. urca a suprafaţă şi pricinuia această marc suferinţă de ne­ linişte, de stupoare, de nemulţumire. Rana era adâncă, atât de adâncă, rana acestui răsboi falş, neomenesc. Ar trebui am şi an. pentruca sângele viu al generaţiilor să poată disolva chiagu imens de sânge negru şi bolnav dm launtrul sufletelor şi trupurilor. A r trebui o nouă speran ţa. în ? i S a C °" S , t a . n l a . 1 P c . m ă s u r ă ce anii treceau tremura in faţa_ neantului vieţi, « . Viaţa mintală a lui Clifford ?> a c e J r * P U l n . " a t e . P U t i " U n n c a n t " Căsătoria lor, v i a ? Sate 2 ? ' ******* P° o obişnuinţă de b * S e c â n d i f f C e a S t a C " , C a r e e l s e lă«da, cuprindea Un d c Erau n„ ? ^ ? c r t ^ v ă r a t , un neant p ţ * a CUV,nlC a l t C e v a d c c a t gura rreea ăh H T ™vintc- S , ° ' , a , t el e r a n c 'a SS, n t u l . sub un strat ipocrit de cu-

DOAMNEI CHATTERI.EY

*9

Desigur, reuşita era a lui Clifford: zeiţa-căţeal E r a aproape celebru. Cărţile lui îi aduceau mii de livre pe an; fotografiile sale apăreau pretutindeni. U n bust de al lui se afla într'o galerie de pictură, un portret de al 'ui în alte două galerii. Părea că el e glasul cel mai modern dintre glasurile moderne. Datorită însă instinc­ tului său de reclamă, acest curios instinct de infirm, devenise în patru sau cinci ani unul din cei mai cunos­ cuţi dintre tinerii „intelectuali." Constanta nu prea ve­ dea bine în ce constă intelectul. Desigur, Clifford era îndemânatic în mânuirea analizei oarecum umoristice, care diseacă pe oameni, descoperă motivele, şi, însfârşit, reduce totul la mici bucăţi. D a r aceasta se asemăna Puţin jocului unui câine care sfâşie în bucăţi perniţele divanului; numai că acum Clifford nu mai era tînăr şi n u se juca; era foarte îmbătrânit şi tare vanitos. 1" toate acestea era ceva bnroc. Iată ceeace Constanţa ! ?i spunea şi repeta în suflet. Nu era nimic: o minu­ nată etalare de neant. Şi. totuşi, o etalare! o etalare, o etalarel _,.,, . ,„ ,. Michaelis pusese stăpânire pe Clifford, - tăcuse ™« el personagiul central al unei piese. Schiţase wt r > şi scrisese actul întâi. Căci Michaelis era ma. «*U chiar decât Clifford în etalarea neantului, lata toata Pasiunea care mai rămăsese acestor oameni: pasiunea ^ «.,i face reclamă. Din punct de vedere sexual <*au fără pasiuni, morţi chiar. Şi acum Michachs nu •nai dorea bani. Clifford nu-i dorise nmodata deşi era fericit când îi aduna, căci banul este semnul şi pecete» reuşitei. Şi reuşita era ceeace ei vo.au. Doreau amandm "ă-şi facă o reclamă frumoasă; toata reclama p e n a r e 5i-o poate face un bărbat spre a acapara pentru câtva ^ S f f i ^ p r o s t i t u a r e în * j j * p » P - t r u Constanţa de când îi A ^ J - g J S ' n e L u l . mai încerca fiorul cel mare. nu exista W ş i această P - t i t u a r e ^ ^ i •ar proshtua cu ea > ^ g ; n U ^ . j v o r b i d e pies. Michaelis scrise lui CJittora spre

70

AMANTUL

sa. Constanta era tn curent cu lucrul acesta de multa vreme. Clifford fu încântat. încă odată pornea la re­ clamă, şi de data aceasta altul făcea reclama, şi în c * una foarte linguşitoare. El invită pe Michaclis să vina la Wragby să-i citească actul întâi. Michaclis veni: era vară; purta un costum deschi» şi mănuşi de căprioară, albe; adusese orchidec mov, fermecătoare pentru Constanţa; şi actul întâi avu suc­ ces. Constanţa fu încântată. Şi Michaclis, încântat ca plăcuse, era minunat, şi foarte frumos în ochii Con­ stanţei. Ea vedea în el antica nemişcare a unei rase care nu mai are nici o iluzie de pierdut, o extrema impuritate care este, poate, totuşi pură. In punctul cel mai depărtat al supremei sale prostituări cu zeiţa-căţe*» părea pur, pur ca o mască de fildeş african, care. di» prea multe visuri redă pura impuritate în feţele şi curbu­ rile de fildeş. Acest moment de perfectă încântare, când el entu­ ziasma pe cei doi Clifford, fu unul din momentele supreme ale vieţii sale. însuşi Clifford era acum îndră­ gostit de el.... dacă se poate spune aşa. In dimineaţa următoare îl văzu pe Mick mai agit** decât niciodată: neliniştit, chinuit, cu mâinile agitate cufundate în buzunare. Constanţa nu-1 întâlnise noaP* tea; şi nici el nu ştiuse unde s'o găsească. Cochetăriei— In însăşi clipa triumfului său. Dimineaţa se urcă la ea. Constanţa ştia că va veniII vedea agitat. Ii ceru părerea despre piesă. Era bun* oare? Avea grabnică nevoie să se audă lăudat: lauda U da ultimul fior uşor al pasiunii dincolo de orice spas"1 sexual. Şi ea-1 acoperi de laude extaziate. Şi totuşitot timpul, în fundul sufletului ei, ştia că asta nu în* seamnă nimic. — Ascultă, spuse el la sfârşit, dece oare nu facem i»0> ceeace ar trebui? Dece nu ne căsătorim? — Dar eu sunt căsătorită, spuse ea, mirată, şi to­ tuşi, fără a se resimţi prea mult. _ — Oh! asta n'are importanţă. El îţi va încuviinţ* divorţul. Dece oare să nu ne căsătorim? Am poftă »» •

DOAMNEI CHATTERLEY

71

ttia însor. Ştiu că aceasta va fi lucrul cel mai bun Pentru mine... Să mă însor şi să duc o viafă ordonată. Uuc o viafă idioală acum, carc-mi ruinează spiritul ?^trupul. Ascultă. Noi suntom făcuţi unul pentru altul; ma n a şi mânuşa. Doce să nu ne căsătorim? Vezi oare vre-o piedică în aceasta? - C o n s t a n t a ^ privia uimită. Şi totuşi nu simjia nimic. oărba|ii sunt to{i la fel: lasă laoparte esenţialul. ~~ D a r sunt deja măritată, repetă ea. Ştii bine că n u-l pot părăsi ps Clifford? ' Dece nu? dece nu? îşi va da seama de lipsa ta Q bia după şase luni. Nici o existentă nu contează Pentru el afară de aceea a lui însuşi. Nu-i serveşti i a nimic, după cât văd; el nu se gând3şte decât la sine. Constanta înţelegea bine adevărul cuvintelor aces­ tora. D a r ea simţea tot aşa că Mick nu era deloc un exemplu de altruism. — O a r e toţi bărbaţii nu se gândesc numai la ei înşişi 7 întrebă ea. . — D a , mai mult sau mai pu{in admit. D a r ceeace "nportă este fericirea pe care un bărbat o poate da "nei femei; poate el oare s'o facă sau nu fericită? Dacă nu poate n'are nici un drept asupra ei... Tăcu şi o privi drept în ochi, s'o hipnotizeze aProape. — E i bine, eu socotesc că aş putea da unei femei întreaga fericire pe care ea o cere. Sunt eu însumi ga­ ranţie pentru aceasta. . _ , — Şi ce fel de fericire? întrebă Constanta pnvin
72

AMANTUL

decât suprafaţa fiinţei. Ba chiar partea cea mai ex­ terioară a ei, care altădată ar fi tremurat de plăcere, nu se înfiora la cuvintele lui Mick. N u încerca nici un sentiment. N u putea „să plece". Sta jos, şi părea or­ bită, şi nu încerca nimic; numai că, din când în când, simţea mirosul grozav al zeitei-cătea. Mick era ca pe jăratec, aplecat peste scaun, P " ' vind-o aproape isteric. Şi dorea oare din vanitate ca ca să spună: da, sau tremura de teamă că ea l-ar spune? Cine putea să ştie? — Trebuie să mă gândesc, spuse ea. Nu pot răs­ punde acum. Poţi să crezi că Clifford nu înseamnă nimic. D a r înseamnă. Când te gândeşti la tot ceeacc-i lipseşte... - O , Doamne, când am începe să ţinem seama de tot ce ne lipseşte, aş putea să arăt şi eu cât sunt de 8,ng £ U r ' cum am fost aşa totdeauna, şi mai departe, tot felul de sentimentalităţii de acestea. Dacă un om n'are nimic care să-1 recomande decât ceeacc-i lipseşte... $' se întoarse cu mâinile vârâte furios în buzunar. In seara aceea el îi spuse: - Vei veni în camera mea. nu-i aşa? N u ştiu und« e camera ta. — Foarte bine, spuse ea. In seara aceea el fu un amant mai enervat ca altă­ dată, in ciudata şi delicata-i nuditate de băetaş. K *? imposibil Constantei să juiseze înainte ca el să *' juisat. £1 el atâta în ea un fel de ardoare pasionata prin goliciunea şi dulceaţa sa de băc{aş. Uand el sfârşi, ea continuă. într'un tumult sălbatic si in palpitarea şoldurilor în vreme ce el se susţine» eroic şi prezent în ea, cu toată voinţa sa, într'o dă­ ruire totala, până ce ca reuşi să juiseze, cu strigăte mici, ciudate. Când în sfârşit se desprinse de ea. îi spuse amar, aproape sarcastic: — N ai putea oare să juisezi odată cu mine? Tre­ buie sa te străduieşti tu ca să juisezi? Şi în momentul Pe care ti-1 alegi?

DOAMNEI

CHATTERLEY

7 8

Acest mic discurs. în clipa aceea, o impresiona cum Puţine lucruri o impresionaseră în viaţa. Felul pasiv în care se da el era, vădit, singurul mod de comu­ nicare cu ceilalţi. — Ce vrei să spui? întrebă ea. ,• ; . - Ştii bine cecace vreau să spun. T u continui cea «uri întregi după ce juisez eu... Şi eu trebuie « . w * " 1 a colo, cu dinţii strânşi, până ce juisezi şi tu prin p Pnile tale eforturi! .. ,pn o a E a fu consternată de această brutalitate nea tcp k t â . Şi chiar în clipa aceea când ea era cu totul p r i n s ă de un fel de dragoste pentru el. In detimtiv, <* atâţia bărbaţi din zilele noastre, el sfârşise aPfoape înainte de a începe, cceace făcea pe temeie " e ea însăşi activă. . . . « „ „: e u r D a r nu voeşti să continui şi eu, sa aflu şi satisfacţie? spuse ea. k l râse întunecat, . • - t a u acolo, - D a ! Aşa o fi! Crezi că-m. place sa^stau aco . c « dinţii încleştaţi, în timp ce tu lucrezi deasupra mea "~ D a r nu-ţi place? El evită să răspundă. . , o m a : e . - Toate femeile sunt la fel, zise el- Sau ma ^ x *ct, ele nu juisează în întregime, ca şi cum poarte, sau mai bine aşteaptă ca ţa sa far|eş£J. '"cep a î n c e r c a s ă i u i s c z e singure şi ™ ' â n ă a c u m ac o l o să aştepţi. N a m avut nici ? temee P c a r e să juiseze în acelaş timp cu nune. ^ b Constanţa nu auzi decât pe jumataie ^ . ^ . ^ '«•mape masculină, nouă pentru ea. n e î n { e . ™ sentimentul ce încerca împotriva ei. legerea-i brutală. . „ ] 3 r e r e repetă ea. — D a r nu vezi că găsesc şi eu plăcere, ^ rf ^ N u cer mai mult. D a r crez. ca U g . 8t a i nemişcat aşteptând ca o " f ^ ^ r i l e ceh mai d m Convorbirea aceasta fu una . r Ceva fut a n t a . n s «şese u d e d i n c â t e a primit vreodată ^ M 1 4 a e i i s . I se — ucis în ea. N u ţinuse, m u t t i ^ ^ Dar> Părea acum că niciodată nu-i fusese P

74

AMANTA

odată ce începuse, ea găsea foarte natural că t r ; să juisese cu ci. II iubise aproape pentru aceasta! ^ în scara aceea îl iubea aproape şi ar fi dorit sa căsătorească cu ei, Poate că din instinct aflase şi el; şi dcaccca i u s . brutal, deodată, şi dărâmase castelul din cârti de J° ' întreg sentimentul sexual pentru el sau pentru <""' • bărbat ar fi fost, fu năruit în scara aceea. Viat» se despărţi de a lui Michaclis ca şi când n'ar f1 xistat niciodată. _ Şi ea îşi continuă viata molcşitoarc. N u mai c , nimic acum decât mecanismul gol din cccacc ^ u„ numea viata complectă, această lungă existentă în com a două fiinţe care s'au obişnuit să trăiască împr c i m în acceaş casă. s Neantul I Să accepji marele neant de a trăi î'^P 1 ". 0 "^ părea singurul scop al vieţii. Toate lucrurile naicii j ferate şi importante care alcătucsc marele întreg neantului,

C A P I T O L U L VI. , ' Dece oare bărbaţii şi femeile nu mai au cu aaevărat simpatic unii pentru alţii în zilele noastre? între ° ă Constanţa pe Tommy Dukcs, care era mai mult 8a u mai puţin oracolul ei. ~~Ba audcabinclealŞi de când a fost inventată specia «menească, nu cred să fi fost cândva o epocă în care bărbaţii ş i femeile să se fi iubit mai mult ca în zi{*« noastre; să se fi iubit cu o afecţiune adevărata. f u sunt un exemplu; în realitate prefer bărbaţilor pe tet n e i ; au m a i mult curaj; poţi fi mai sincer cu ele. / - Ah, da. spuse Constanţa, şi toutşi nu ai niciod a t ă de-aface cu ele. , , s, - E u ? D a r ce fac oare în momentul acesta decât 8 a stau de vorbă cu toată sinceritatea cu o femee r D a , să stai de vorbă... , . . 7 " Si ce-as putea face mai mult cu dumneata, dacă a i * bărbat decât să-ţi vorbesc tot atât de sincer/ ~~ Nimic poate. D a r o femee... . , - O femee ţine s o placi şi să-i vorbeşti 5 a ce l a ş timp s o iubeşti şi s*o doreşti; şi mi se pare ca amândouă aceste lucruri se exclud. ~ - D a r n'ar trebui să se excludă! , 7 F ă r ă îndoială, apa n'ar trebui sa fie aşa d J ^ d S : e a t ş i exagerează umiditate. D - -iuteie; 'mi plac femeile şi-mi place sa stau.de vo da "- nici nu le iubesc, nici nu le doresc, lucruri care la mine nu coincid.

7(ţ

AMANTUL

fie altceva decât ceeace sunt, nu intră în felul meu a* a vedea. Constanţa se gândi. — Nu-i adevărat, spuse ea. Bărbaţii pot iubi P e femei şi le pot vorbi în acelaş timp. Nu înţeleg CU") le-ar putea iubi fără a căuta să le înţeleagă, fâră s i fie afcctuoşi şi intimi. Cum ar putea? — Ei bine, zise el, nu ştiu. Dece să generaliza"1' Nu cunosc decât cazul meu. Prefer femeile şi nu ' e doresc. îmi place să stau de vorbă cu ele; dar V0| bindu-le, apropiindu-mă de ele, aceasta nu-mi di " l C l cea mai mică dorinţă de a le îmbrăţişa. Iată! Dar să njj mă iei drept un caz general; nu sunt probabil decât u n caz particular, unul din acei bărbaţi cari gustă mede deşi nu le iubesc şi cari le detestă chiar, ^f îl obligă la o parodie de dragoste sau la o parodie d intrigă. Dar aceasta nu te întristează? ,• — Pentruce? Câtuşi de puţin. Când îl văd pe CharJ1" May şi pe atâţia alţi bărbaţi cari au legături... nu-» &' c 8 vidiez de loc. Dacă soarta mi-ar trimite o femee pe , * s o iubesc şi s'o vreau, foarte bine. Dar pentrucă n B ^ întâlnit încă pe femeea aceasta îmi închipui că s U " un om rece; anumite femei însă îmi plac. " A/r*1! P C ™ n e m ă p ^ a c i 0 8 r e ? At • — Mult. Să vezi însă că între noi nu e vorba & îmbrăţişare. e — Nu, desigur, spuse Constanţa. Dar nu cumva o neînţelegere? — Pentruce. Doamnei îmi place Clifford; ce-ai zi<* însa^dacă aş da fuga să-1 îmbrăţişez? {->ar nu faci nicio deosebire? — Unde. care ar fi diferenţa, cel puţin în cee-B** ne priveşte? Suntem cu toţii oameni, înzestraţi cu »0' e teligcnţă; şi raporturile între mascul şi femelă trec P r,n al doilea plan. Ce-ai zice dacă mi-ar trece, aşa, P ° a P S L ™ ă ' o c d e * a b ă r b a t » . »ă parodiez dorinţa? M aş îngrozi. - Vezi bine. Şi dacă e drept că «unt cât de puf"

D O A M N E I

C H A T T E R L F Y

77

Ş. c ul, nu întâlnesc niciodată o femee, în felul meu. oare^3 """""• . l i p s e ? t e - »Gust" femeile, şi-atâta tot. Cine m a r s să ' ^ s a le iubesc ori să mă fac că le iubesc, 0 C JÎV »de-a sexul?" . ^ u e u - D a r nu cumva e o neînţelegere în toate a c j ^

neînţelegere? Dumneata o sim(i poate; eu nu.

baţi ţ S ' m t c a e c e v a c a r c n u m a ' m e r 8 e ' n t r e ^5ar" nan, ? l ,*emei; femeia nu mai are prestigiu şi farmec Pentru bărbat. p D a r bărbatul pentru femee? ^ Pnvi cealaltă fată a chestiunii. m -—A . ' r a s P u n s c ea sincer, unc st;»; ^ . ' . ' să nu mai vorbim, să fim simplii şi cinU n u °u alfii, ca nişte fiinţe omeneşti de treabă, CUtn gost S U n t e m - Cât despre obligaţia de a parodia draQ*' ° resping în totul. a n a *oat t ÎŞ» dădea seama că avea dreptate. Şi cu C ace stea de , . . tot ce spunea o făcea să se simtă atât pai ? a r a s J t ă Şi'n voia întâmplărilor; se simfea ca un Ua ~ , . t de apă pe un eleşteu pustiu. b ă t r ' n ^ r e t e a e i s e «"ăsvrătea. B ă r b a ţ i îi păreau aşa de lvj: ? m « a Şa de reci. Totul părea bătrân şi rece. Iar nimi D e r a a ? a d e dezamăgitor; nu era bun de «evr/' j ă r b a t " nu doreau, n'aveau într'adevăr nici o l e de femei. Chiar Michaelis. . s . dn, a C ? ş t i Şarlatani ce se prefăceau şi declanşau jocul

trei •

Stei

.

erau

mai

răi

docât

orIce

'

C e

mizerle

'

ţ

"

x,u.la. să se acomodeze cu aşa ceva. , ti„ m , C m a i adevărat: bărbaţii n'aveau nici un presveritabil, nici un farmec pentru femee. Cel ma. b » « £ U n lucru de făcut era să te înşeli pe tine însutv sa ' •c et e acorzi ca lui Michaelis. In aşteptare puteai _ tace v a decât să rezişti părăsindu-te. Şi aceasta n avea t â i l V " s e n s - E a înţelegea prea bine raţiunea .cockte , - U 1 V j a z z u l u i . eharlestonului, a acestor î n t r e g . j a r 1V r i- Trebuia desigur r W u r ssă ă deschidă y.Ţ\deschidă oo supapa supapa tinereii. tinere u, „ t f e l ea ar fi devorat-o; dar ce urât lucru aceasta ti" * * * > T e d m S n S r â n ca Matusalem; «i totuşi Iu-

78

AMANTA

crul acesta fierbea undeva şi te otrăvea. C e exis ^ lipsită de nobleţă. Şi nimic de nădăjduit. Rcgi -0 ^ ^ proapc că nu plecase cu Mick şi că nu-şi jS%"-aZi. viaţă o lungă cocktail-party, o lungă noapte de 1 ( . A r fi fost mai bine cel puţin decât să caştJ viaţa, aşteptându-ţi moartea. ,. j ^ Intr'una din zilele ei rele, ieşi singură să se P iff prin pădure, harnică, fără să-şi dea măcar scama era. Sgomotul unei puşti, destul de aproape, ° să tresară şi o înfurie. i.
DOAMNEI CIIATTERLEY - C e este micuţa mea? Spune-mi pentru, c e ^ p t t g j . « s e ea cu toată blândeţea pe care o cerea impreju «•area. Suspinele se măriră. AUe desmierdan. . - A i d e , aide, nu mai .plânge. Spune-mi ce t> s T n " glasul ei vibra o mare iubire. * . * £ * £ % £ căută în buzunarele jachetei tricotate şi gas* u Clr e o piesă de şase pence. -i y e z ; - N u plânge, spuse ea aplecându-se spre copil. Vez ** am eu pentru tine? . . . . j L ^ m î Un Suspine, tângueli. si obrazul şiroiat de l a c m J J » ochi sprinten se întoarse o clipa spre cele şase pene Suspină iarăş. dar nu atK de tare ^ ~- Aide, spune-mi ce ai. opune roi, _ „ „ _ _ ; „ . . •tenta punându-i piesa în mâna care o şi cuprinse. — Co... Co... Cotoiul! Fiori şi suspine potolite. — Ce cotoi, micuto? şase fc. t e c e l e Tăcu, apoi cu pumnul stios meni» v Pence arătă spre un tufiş de mărăcini. ~~ Acolo! , , , . „ „ n nisică mar*. „Constanta privi şi într'adevar văzu o pisic Pătată de sânge. . . — Un braconier, făcu omul ironic. Ea-1 privi cu mânie. . « i j a c ă a i tras - E foarte natural să plângă copilul aa c u Puşca în pisică, de fată cu_ ea. j a c o n ; C ( dispreE l o privi pe Constanta w o . ^ C o n s l a n t a se tuitor, neascunzându-şi deloc sentin , j şj c â o m u l înroşi iarăşi. E a simţea ca făcuse acesta n'o respecta. , f r u m o s pe copila~ Cum te cheamă? întreba ea v Nu vrei să-mi spui numele taui a f e d a t ŞJ m u . .Copilul îşi trase nasul, apoi cu B

zical:

~ Connie Mellors! - Connie Mcllorsl O. ce « ^ ieşit cu tăticul şi el a tras m rău!

d ?

drăgălaş' S> t u ai era un cotoi D a r

«O

o

AMANTA Copila o privi cu ochi îndrăsneţi şi întunecat» scrutau şi o măsurau, pe ea şi simpatia ei. Voiam să rămân cu mama mare, răspunse — D a r unde e mama mare? Copila ridică un braţ şi arătă aleea. Acasă 1 — A c a s ă ? Şi ai vrea s i te întorci la ea? Fiori neaşteptaţi, resturi de suspine.

—

DaI

, .

?

.^


— Aide atunciI V r e i să te duc eu la bunica' îşi va putea vedea de treabă. Şi întorcându-se spre om: — E fata dumitalc, nu-i aşa? E l salută^ şi dădu din cap în chip de răspuns- Pot s'o duc acasă, nu-i a ş a ? D a c ă doamna vocşte. AO privi iarăşi în ochi, cu acea căutătură calm»' ţ j , trunzătoare, detaşată. Un om foarte singur care-ş" v de treburile lui. — V r e i să vii cu mine acasă, la bunica ta 7 Copila răspunse cu glas subţire: — & Constanţei nu-i plăcu fetiţa alintată şi morocân 0 9 . Cu toate acestea îi şterse faţa şi-o luă de &* D-J i —--«•«• " ţtursu ia]a Şl-0 1 Pădurarul salută fără să deschidă gura. _ Buna zma, z i s e Constanţa. M H Sn* Pana acasă era aproape o milă. Şi Constanţa. Ţ ^ 1 a,unga la pitoreasca J, • « *"">•« ,i ?« mI lil c i uaa locuinţă 1(K '111 111.l a» p r â * „,0. rulu, avu tot t.mpul să se sature de mica O f t Cop.la era rea ca o maimuţă. U ş a casei era dese»18 şi înăuntru se auzea sgomot. .„» Constanţa micşoră pasul. Copila îi scăpă din *** Şt dădu fuga în casă. - Mamă mare! Mamă marel Cum. te-ai şi întors? cX Bunica isprăvise de înegrit cu mină de plumb p C j g cuptorului E r a într'o sâmbătă dimineaţa. Se a p « < în mln- 5 ™ , m b r ă c a t ă într'un şorţ de pânză gr«*»J P e H c n C a r n e a g r ăEVr ma e ao ?femee « r ă ' ,i i a uscăţivă. P° ™ s neagra. scundă

a v c a

°

P

DOAMNEI CHATTERLEY

Rl

- Doamne, zise ea, ştergându-şi faţa cu mâna când o văzu pe Constanta înaintea căsuţei. _ -

Bună ziua, spuse Constanţa. Plângea, şi-am adus-o

acasă. .,. Bătrâna întoarse repede ochii spre copilă. - D a r tatăl tău unde este? Fetiţa se agăţă de fustele bunica şi s c a n " ; , Au fost împreună. D a r el a omont o hoaţa da > r pisică, şi ei i-a fost frică. "; -ni ^„,-lov - Vai, nu trebuia să vă supărat!. Lady _ Chatter ey. Sunteţi atât de bună! N u se cădea sa va deranjaţi. S'a mai pomenit aceasta? 31 întorcându-se spre cop.la. - Lady Chatterley a făcut atâta pentru toi U , doamna n'ar fi trebuit să se deranjeze pentru atâta W

- D a r nu m'am deranjat deloc. Deabia am avut Prilejul să mă plimb, zise râzând Cons anta - S u n t e ţ i prea bună. Şi spuneţi ca plângea/ # Ni* n'apucaseTf să' se depărteze bine şi bănmam c o a se întâmple ceva. Ii e frică de el: a s t e - . t e t a . F e n b j ea e u n s t r ă i n î n toată p u t e r e a ^ % \ ™ j £ unde au să ajungă amândoi. C i are iu»» foarte ciudate. Constanţa nu ştia ce să spuna.^ _ - Mamă mare ia uită-te! scânci copila- Ş i şase pence pe deasupra. N u se_ cădea Nu se cădea. Vezi cât de bună e Lady Chatterley. Mare noroc ai avut azi. .. ,. r W W Rostea numele ca oamenii din popor Chat ley. - Ce bună a fost Lady Chatjey cu^ i m d Constanţa nu se putu opri sa nu privească bătrânei femei, care se ştergea mereu cu dosul m fără să atingă pata neagră. Constanta se depărta: ru«t'lev Mulţumesc - V ă mulţumesc mult, Lady Chat ley. t Mulţumeşte Ladyei Chat ley. - Mulţumesc, zise piţigăiat copila. - Bine, răspunse ^ â n d Constanţa. ^ Şi M depărta, bucurată ca scăpase. 1 P

82

AMANTUL

rios cum omul acela subţire şi mândru avea de marn pe bătrânica aceasta uscată. « Iar baba, îndată ce Constanta plecă, dădu fuga se uite în oglinda din bucătărie. t a — Natural, trebuia să mă găsească cu şorţul ace ca gros şi cu fata murdară. Bună părere o să-şi f » inir.c ir . , . r> 1 F un Constanta se întoarse agale spre casa. Oasai w nume prea frumos pentru baraca aceasta marc şi \ r l Dar e un cuvânt care şi-a trăit traiul. N u mai sensul parcă pentru oamenii din generaţia ci: i u D . bucurie, fericire, casă, tată, mamă, bărbat, toate an tirilc acestea puternice sunt pe jumătate moarte tăzi şi mor în fiecare zi. Casa nu mai este un de trăit; dragostea ceva care să nu ne mai î n ş e ' e ' , selia un cuvânt ce se poate aplica unui bun c leston, fericirea un termen ipocrit de care ai n e când voeşti să înşeli pe altcineva; un tată e o r • soană ce se îngrijeşte de bucuria propriei sale ^ un bărbat este ceva cu care trăeşti şi pe care-1 ţ» bunăvoie. Şi cât despre iubire, unul din marile vinte, acesta nu-i decât un fel de cocktail dat P c • o mică excitare care te distrează puţin şi te lasă , zdrenţuit decât înainte. Ceva perimat! C a ş i c u m Ş • din care-i alcătuit ar costa doi bani şi s a r har numaidecât. . A Singurul lucru care rămâne este un stoicism >n pătânat. Şi simţi o plăcere oarecare punându-1 în P , tică. In cunoaşterea neantului vieţii, fază după »a ' etapă după etapă, se află o oarecare satisfacţie P ^ saca. Asta c ! Mereu aceleaşi cuvinte: casă, , u »n{ căsătorie, Michaelis. Asta e ! Murind, ultimul cuva de adio vieţii este: Asta el j un« Banii? Poate că înseamnă ceva. Ai nevoie t o l < i^ a i. e 9 de bani. Bani, reuşită, zeită-cătea, ca şi Tommy L>u după Henry James — persista în a o chema, o necesitate permanentă. N u poţi cheltui şi u l . " ^ letcaie şi 8 ă spui la sfârşit: Asta el N u , chiar an­ tral numai zece minute şi tot ai avea nevoie de cat

DOAMNEI CHATTERLEY

W

gologani. Numai spre a {ine în mişcare mecanismul vieţii si ai nevoie de bani. Trebuie sa ai. Trebu.c sa ai bani. D e altceva n'ai nevoie. Asta el N u este greşala noastră că tra.m. ş> din P care trăim banul este o necesitate, singura necesitate absolută. N u poţi dăinui fără bani. Evident Asta e! E a se gândi la Micbaelis. şi U toţi bani pe care i-ar putea avea cu el; şi asta n o ^ . P r e f e r a su mele mai modeste pe care le câştiga Clifford cu Me ratura lui. Şi pe care şi ea-1 ajuta sa le câştige. ..Clifford şi cu mine. câştigăm o mie doua .sute de livre pe an scriind". îşi spunea ea. Sa câştigi baiul Să-i scoţi din nimic! Să-i scot. din aerul diafan! C singurul lucru cu care se mai poate lauda el. Astfel ea se întorcea la Clifford spre a i se alătura încă odată şi încă odată să scoată o povestire dm neant, o povestire înseamnă bani. Clifford părea a se pre ocupa mult de faptul ca povestirile lui sa fie litera tură de primul rang. Dar Constanţa, nu prea^ se gândea la aceasta. „In fond nu e nimic , W " *™ ^ ..Douăsprezece mii de livre anul trecut! Acesta era răspunsul ei simplu şi hotărât. • hu/ele Când eşti tânăr îţi încleştezi dinţu. îţi ^ b u ^ % Până ce banii încep să năvălească din nevăzut b o chestie de forţă, de voinţă; o emanaţie P ^ ™ ' ?* tilă, a voinţei/ieşită din tine. şi care te face .a s i m ţ misteriosul neant al banului: un cuvânt pe un pet c de hârtie. E r a un fel de vrăjitorie. Un triumf desigur Zeiţa-Căţea! E i bine. dacă e să te prostituezi sa h e atunci unei Zeiţe-Căţea. Poţi să te «"anga totdeauna dispreţuind-o. chiar atunci când te P ^ M u e z i cu ™Clifford avea încă multe tabu-un p * e t £ ™ ^ ™ să treacă drept un ..adevărat scriitor ^ a c e ™ * * decât o prostie. Adevăratul scriitor este ce « « « cititori. L a ce ar servi sa fn un » a ° e v " d;„ a . şi să rămâi fără public? Cea ma. m a ' ? P ^ / ^ p g devăraţii scriitori" se aseamănă oamenilor cari * ^ p autobuzul. Când scapi autobuzul ramai pe troiu toţi ceilalţi rataţi.

84

AMANTTTIConstanta hotărîsc să petreacă o iarnă l a Londra

Clifford.

Urcaseră şi unul şi altul, foarte bine în autobu • Aşa câ-şi puteau plăti luxul de a trece puţin Ş1 platformă. ^ Râul era că Clifford avea o tendinţă crescândă sP nedesluşit, spre absentă, spre crizele de vid ş> rw presiune. E r a rana sufletului său care apărea. Constanta era exasperată de aceasta. Ah, Doan 1 ^ dacă mecanismul conştiinţei s'ar deranja, ce-ar ţi făcut? Faci cceace poţi. Trebuie oare să-ţi piară curajul? , Câteodată plângea amarnic. D a r plângând îşi s P u n ^ „Ce idioţeniei Să-ţi uzi batistele caşicând aceasta putea să ducă la ceva!" , r e Dela aventura ei cu Michaclis, socotea că n are voe de^ nimic. E r a soluţia cea mai simplă cât n a alta. N'avca nevoie do nimic mai mult în afară de c e C , , sfâr­ avea. Numai că, din ce avea, voia s'aducă la b u n _ s jy şit. Clifford, povestirile, Wragby. poziţia sa de l Chatterley, banii, celebritatea, voia să ducă s P r c *ml» ' w . . . » v i i v j , u"»i>i \-vi^uiuttica, v u i a »a uuww »r"

toate acestea! Iubirea, sexul, tot acest fel de l a C r l - t e , nu erau decât bucurii zaharisite. Trebuia să le ^^ D a c ă nu-i preocupau spiritul, nu însemnau nimic P c " ţ fl e ea. Iubirea fizică, mai ales... nimic! Rcsemncaza-t ceeace nu înseamnă nimic, şi ai dcslegat problema' l birea şi un cocktail: aceste două lucruri durează . proape tot atâta şi unul şi altul, având acelaş efect aceeaşi semnificaţie. E a nu se aventura decât cu multă prudenţă. T r c b ^ mfU L î - n t L 1 8 ă g ă s e a s c ă u n bărbat; şi lucru curios, nu c , u un bărbat pc lume dela care să fi voit un copil. i0 copil dela Mick? C e gând respingător! A r fi \ caşi când ar fi avut un copil dela un iepure de ca»j • T T 9 " k c S ? - E r a î n c â n t ă t o r dar nu te P " t ( T «andi la el în ce priveşte copiii, dintr'o nouă generat'' ţ i sfârşea cu el. Şi printre toate relaţiile destul de >n tinse ale lui Clifford ea nu vedea un bărbat pe care » nu-i dispreţuiască din clipa când se gândea să a»"*

DOAMNEI CHATTERLEY

85

"n copil cu el. Unii din ei ar li fost amanţi foarte accep­ t a . ' . c n ' a r Mick. D a r să ai un copil cu ei? P u a h ! Umilinţă şi nelegiuire. Asta e ! Totuşi copilul era ultimul gând al Constanţei. Să aştepte. Făcea să treacă prin ciurul ei generaţii de băr­ baţi şi vedea bine că nu găsea unul bun. „Umblaţi pe străzile Ierusalimului şi căutaţi în pieţe un bărbat". Nu-i fusese cu putinţă profetului să găsească un bărbat în » e rusalim, deşi existau mii de oameni de sexul mas­ culin. D a r un bărbat! Aceasta e cu totul altcevaI Se gândea că poate ar trebui să fie un străin: nu un e nglez, şi mai puţin un irlandez. U n adevărat străin. D a r să aştepte, să aştepte! Iarna următoare îl va duce P e Clifford la Londra. Iarna cealaltă îl va duce în sudul 'taliei. Să aştepte! N u era deloc grăbită în ce priveşte c ppilul. E r a o afacere a ei care n'o privea decât pe ea, s 'ngurul subiect în care, deşi era femee, rămânea se­ rioasă până în adâncul sufletului. Putea să aibă oricând un amant, dar omul ce-i va da un copil era cu totul altceva. „Umblaţi pe străzile Ierusalimului şi căutaţi... Nu era vorba în acest pasaj de iubire; trebuia să gă­ sească un bărbat. In definitiv se putea să-1 urască puţin. Dar dacă el va fi bărbatul ce-i trebuie, ce are atace aacă există puţină ură? N u de ură sau de iubire era v orba. Plouase ca deobicei şi potecile erau prea umede pentru Măsura lui Clifford; dar Constanţa ieşea totuşi sa se Plimbe. Acum umbla mereu singură, mai ales prin pă­ dure. N u întâlnea pe nimeni. . , In ziua aceea Clifford voia să trimită o porunca pă­ durarului. Şi cum băiatul de serviciu « J ^ V f * ? * stanţa spuse că va trece ea pela casa P ^ ™ ] u . „ Aerul era călduţ şi mort, casicum lumea ^ « ţ j Totul era cenuşiu şi tăcut. Nu se auzia nici zgomotul minelor, cari, azi, nu funcţionau. E r a caşicand ar ft tosfl sfârşitul lucrurilor! . ; j N u m a î in pădure nici o suflare de viaţa, nici u » Picăturile mari cădeau din frunzişuri cu sunet gol. Festa

8fi

AMANTA

tot dealtfel, în copacii bătrâni, nu erau decât profunzimi de cenuşiu, de nemişcare fără leac, de tăcere, de nean . Constanţa înainta. D i n pădurea aceasta bătrână venp spre ea o melancolie veche, care o liniştea puţin. S 1 ' vorbea mai mult decât insensibilitatea lumii e x * e r .'° a r fg Ii plăcea tot ceeacc era interior în această rămăşiţa ^ pădure, reticentă mută a vechilor copaci. Păreau că sun^ o forţă a tăcerii, şi totuşi o prezenţă vitală. Şi c l a Ş teptau, aşteptau necurmat, stoic, şi răspândeau v ţ .j-_ tăcerii. P o a t e că nu aşteptau decât să fie tăiaţi Şi r l câţi: sfârşitul pădurii, pentru ei sfârşitul tuturor luc rilorl D a r poate că tăcerea lor puternică şi anstoc tică, tăcerea lor de copaci vânjoşi, însemna altceva. P e când ieşea din pădure prin partea de nord, z lângă cabina de pază o căsuţă neagră, clădită din ,P\a ..cu coş mare. Avea aerul că nu-i locuită, atât de l ' n 1 ' . şi de singuratică era. D a r o şuviţă de fum se ridica pe coş şi grădiniţa din faţa casei era bine întreţin U ş a era închisă. , . , .< Acum, când se afla acolo, se simţea cam intinUd ^ de acest om cu ochii fulgerători. Nu-i plăcea că-i a C l „ o poruncă, şi-i venea să se întoarcă. Bătu încet la u ? N u ieşi nimeni. Bătu iarăşi, dar şi mai încet. N i c i ' răspuns. Se uită pe fereastră şi văzu camera întunecoa ' de o intimitate aproape sinistră şi care părea că * pinge pe orice nepoftit. t ^ Rămase acolo să asculte, şi-i părea că de dincolo . ziduri vin zgomote. Nereuşind să se facă auzită oco casa. După casă pământul se ridica puţin, astfel ca curte se afla un mic zid de piatră. M a i dădu oda ocol casei şi se opri. In curtea cea mică, la doi P a ? de ea, omul sta gata să se spele, nesinchisindu-se ^ nici o prezenţă străină. Avea bustul gol. S e apleca» pe o troacă unde-şi muia capul, pe care-1 scutura mere > repede, ridicând braţele subţiri şi albe, frecându-se e • ars iscat Nimic neobişnuit

DOAMNEI CHATTERLEY

87

. . . , „,« Dentru ea o ciudată exŞi totuş viziunea ace a era p e n t r u ^ V e d e a p e n e n ă : fusese ca lovita cu c delicate, încă pantalonii ce alunecau ^ ^ ^ " " i n t i m e n t a l acesta albe, unde oasele ieşeau puţin,, ? l i n e a perGo ic U al unei fiinţe atât de singure, o «curea ^ ^ fectă, pură, solitară a unei g ^ , frUmu: a c e a s t a şt singură şi în ea msaşi. 5»i dincolo. i tii> nlC setea unei fiinţe curate; nu ş a t e n a trun & u n e ; trupul frumuseţii, ci o flacăra calda şi . vieţi solitare, revelată în conturunle e. pe car, P atinge: un trup! Viziunea a c e a s * » . « ^ g r a v a t a in lăuntrul fimjei ei; şi , e a .°.»",.' c n r e batiocură: un acum în ea. D a r spiritul ei înclina » P « ^ ^ c a r c om c e se spală în curte! Desigur cu s ă p u n ^ ^ ^ ^ miroase urât. E r a puţin scârbita. U e c . intimităţi vulgare? j p n s r t e z e de ea însăşi. Dar, începu să meargă, sa se departare ^ ^ . tuI după o clipă se aşeză pe un r toată D a r c u burată ca să se mai g â n d e f t a n ! m i t â porunca lui Chftulburarea-i era hotănta sa _ transm w ^ ^ îmbrace_ ford. N u trebuia să p ece « * M » a ^ e n t a . Coliba era Se întoarse spre coliba ^ f a n d uşă, Inima în cum o lăsase. Un câine latră.^ U o c ^ D îi bătea. II auzi cum coboară scara c ^ ; n c u r c a t ; d a r chise repede uşa şi^ ea urca. $1 Y repede începu să rîdâ. , noftiţi. , - Lady Chatterley, spuse el. P°* t ; â e na. Felul său de a se purta era a t a t ^ ^ ^ ^ p u ţ i n tural, că ea trecu pragul şi P ^ j ^ tristă.

o moaşă - " ' 'H.TH V u n u »" ^tuafie. , -1 «ândindu-se că ea co - Poftiţi, luaţi Ioc, spuse el, ga va primi. U ş a rămăsese deschisa.

gg

AMANTUL

— N u , mulţumesc. Sir Clifford voia să te întrebe dacă... Şi-i transmise porunca, cu ochii iarăşi fixaţi asupra lui. Şi acum ochii aceştia păreau calzi şi buni, . de o bunătate care se adresa mai ales femeilor, minuna de calzi şi de buni. c: — P r e a bine, doamnă, am să văd numaidecât. •? intră într'un fel de răceală şi îndepărtare de P™?01?' Constanta şovăia. Ar fi trebuit să plece. D a r îşi plin 1 "* ochii prin odăiţa curată, bine orânduită, cam tristă» c un fel de descurajare. — Trăeşti singur aici? întrebă ea. — Singur singurel, doamnă. — Ş i mama dumitale? — E a are o căsuţă a ei, în sat. — Stă cu copilul? întrebă Constanţa. — Cu copilul! Şi faţa-i fără frumuseţe, cam îmbătrânită, luă o '"" făţişare de vagă ironie. Avea o figură care se schimb mereu şi desorienta. — N u , spuse el, văzând că Constanţa nu înţeleseseMama vine şi-mi curăţă aici, sâmbăta. Restul îl faC singur. Constanta îl privi iarăşi. Ochii îi surâdeau din «°>' cam ironici, dar calzi şi albaştri, şi mai ales buniprivea mirat. E r a numai în pantaloni şi într'o cămaî de flanelă, cu cravata gris; avea părul moale Şi u ^ chipul palid şi obosit. Când nu-i mai râdeau ochii, ave aerul de a fi suferit mult, fără a-şi pierde totuşi a căldura lor. D a r o paliditate de izolare îl cupr> llS nu pentru el venise ca. . 8 E a ar fi vrut să spună atâtea lucruri şi nu P u spune nimic. II mai privi odată şi adăugă: — Cred că nu te-am deranjat? Zâmbetul lui, uşor ironic, îi reapăru In ochi. — îmi pieptănam părul. V ă rog să mă iertaţi . fără haină, dar nu ştiam cine a bătut. N u vine nim pe aici şi cel neaşteptat pare ameninţător. _ i9_ O urmă pe poteca grădinii ca să-i deschidă P° j f l In cămaşă şi in pantaloni ea-1 văzu iarăşi cât era

DOAMNEI CHATTERLEY

«9

subţire şi pujin adus de spate. Totuşi, pe când el o luase înainte, văzu ceva tânăr şi sglobiu în păru-i blond ţi'n ochii vioi. Trebuie să fi avut treizeci şi şapte sau treizeci şi opt de ani. ,. , „ . ... E a merse încet până la pădure ştiind ca era privita cum se depărtează. E r a atât de turburată şi nu-şi dădea seama de ce. Iar el, întorcându-se, gândea: — E drăguţă, desigur I E mai drăguţă decât îşi da seama. E a era preocupată de situaţia lui. Avea atât de puţin înfăţişare de pădurar, atât de puţin aerul unui muncitor, deşi 8 e asemăna pu{in cu oamenii din partea locului; dar deosebirea era şi mai izbitoare. — Mellors, pădurarul, e un drac şi jumătate, spuse e a lui Clifford. P a r e aproape un gentlemen. ~ D a ? spuse Clifford. N a m băgat de seama. — D a r n a i observat nimic distins în el? insista Cony - l l găsesc foarte bine. dar £ p * £ ^ despre el. A părăsit armata anul t r e c u t , j , . Putin de un an A fost în Indii, cr d. Poate c . Prumutat de-acolo felul de a se purta. Poate c a ordonanţă la vre-un ofiţer şi aceasta 1-ct, tac desghete puţin. Aşa se întâmp ă cu T ^ * 0 - sunt nePentru ei nu-i bine. Când se înapoiază acasă sunt voiţi să-şi ia vechea P o » » » ^ 8 ^ U e l antiConstanfa îl privea pe Olittora. >™ , Patia aceea strâmtă, caracteristică clasei sale, laja^ de once om din popor care are şansa de ^ - D a r nu găseşti că-i ceva deosebi la el? întreba ea. — Spun, drept, nu! N a m remarcat. E l o privi curios, nemulţumit, pe jumatate bănuitor B Şi simţi că nu-i spunea adevărul întreg. Sau. maijcurând Iui însuşi nu-şi spunea adevărul întreg. E l detestaideea că o fiinţă omenească poate fi cu adevara e x c e p t n a l t Trebuia ca cineva să fie, nici mai mult nici mai Putin, la nivelul lui sau sub el. . _ , . . Constanta simţi iarăşi îngustimea şi sărăcia de spirit a bărbaţilor din generaţia ei. Erau atât de ponderaţi ?i atât de înspăimântaţi de viaţa!

C A P I T O L U L VII. Când Constanţa se sui spre camera ei, tăcu ce . nu făcuse de mult timp. Se dcsbrăcă de tot şi s e p ce goală în oglinda cea marc. Nu ştia ce privea sau ^ căuta; totuşi, ea aprinse lampa, astfel ca lumina cadă din plin pe ea. . tul Şi se gândi la ceeace se gândise şi altădată d C i n j c de des: ce lucru delicat, uşor rănit şi puţin VlfC-rcit, de milă c un corp omenesc goli Ce lucru abia sta incompleţi _ jj, Altădată i se spusese că are o înfăţişare P n e a Dar acum era demodată: prea fcmee, prea ase»>, unui băcţandru. Nu era prea marc, ci cam mar ^ u „ Dar avea o oarecare graţie caro ar fi putut fi *j"ui e trc sete. Pielea îi era puţin oacheşă şi trupul ei $e să fi avut o bogăţie, o plenitudine plăcută care ^ irosea, dar îi lipsea ceva. In loc să se maturizez curbe închise, trupul ei se lăţea, devenea aspru- . caşicum n'avuscsc destul soare şi căldură; era cenw fără sevă. sj Căzut în adevărata sa feminitate, el nu r e " ? 1 8 * ^ ! devie un corp do băiat, fără substanţă şi transpar din potrivă, devenise opac. u ţin Sânii îi atârnau mici, în formă de pară. Erau ?^e, amari; atârnau aşa, fără maturitate, fără scmnn'C ^ Pântecul pierduse splendoarea rotunjimei proaspe ^ care o avusese în tinereţe, în vremea primului a ^ neamţul pe care, trupeşte, îl iubise cu adevărat. rC , corpul ei era fraged, copt, o adevărată sărpa ^ Acum, slăbea, şi se făcuse puţin plat, mai subţire.

DOAMNEI CHATTEW.EY moale Coapsele u<-« deasemenea, care aşa ide moaie, ooapseie. j r ofuseseră t m e sentu sburdalnice, de mobile B». « u a v t t deau sbârcite, fără atracţie. . jevenea Corpul ei îşi P ^ . ^ £ S T f W importantă. Şi opac, nu mai era decât materie U z a t ă . Q, s p e . tocmai din cauza aceasta, era ea ^ ^ J& două_ ranjă îi mai rămânea.' ora D a .' r- ă s c ântei în

porţelan scump, îi păstrau stra. ^ ^.^^ î n s ă externe. Nu era nimic sub port • ; n t e rioară! Aaceastă strălucire de împrumut. j e t e s t a aceasta desea o detesta, cu o furie pătimaşa, înşelare, această fraudă! oglindă din spate. îşi privia talia, şalele m f*[f\% curbă pe o el Se subţiase, şi n'o prindea deloc. ^ . ^ j -dat care o vedea unduindu-se, era. y i p r e j u n g aI ş „ifusese atât de sprintenă, ţ» i™ s _i e n d 0 area, bogăţia, durilor şi-ai bucilor îşi rtf?^amjul o iubise; Toate acestea se duseseră. turnai trecea timpul? | i el era mort de aproape,zece ani. ?. t e ! Mort de zece ani şi ea « ^f». * * * * p r o a spăta şi stan1 0 O, acel băiat plin de sănătate, cu P " . ^ d e SU sl gacea sa sensualitate, şi P % C o : i n t : : J e acum nu-J Unde l-ar mai putea regăsi/ B ™ r t e l e l o r spasme mai corespundeau. Aceştia aveau s M; c h a elis... demne de milă. spasme de doua clipe, c în _ Dar nici o senzualitate cu adevărat uman» ca Ţ ^ 'ierbânte sângele şi să reîmprospăteze toata t ^ rf tuşi găsea că cea ™ i f r u m o a sa parte ^ era lunecuşul prelung al f*™1™. "^'adormite, de unde urcă spatele ş sferele Jm tite, a ^ bucilor. Dulci, coborând în panta lunga ^ Q nisip, spun Arabii. Acolo, se mai pute s ^ dejde de viată. Dar tot partea aceasta t » £ mai pufin aspră, mai P f " f ^Sesnadăiduia. APartea din fafă a corpului insaJ> ^ . ^ u. ceasta începea deja să slăbească, un iw

92

AMANTUL

c bărtată, aproape veştedă, bătrânească. înainte de a " trăit cu adevărat. Se gândea la copilul pe care l-8* putea concepe. Era ea pregătită, capabilă, pentru aŞ» ceva? Alunecă în cămaşa de noapte şi se vârî în P'a.' puma, unde începu să plângă amar. In disperarea **' arc îf a .° r e c e indignare împotriva lui Clifford, H' c ^" tuni şi conversaţiei lui; împotriva tuturor bărbaţilor ° lfl aceeaş speţă cari văduviau femeile de corpul lori t .. Era nedrept, nedrept! Ardea până în adâncul ini"111 acest sentiment de injustiţie fizică. Totuşi a doua zi se sculă la 'ceasurile şapte »i * duse la Clifford. Trebuia să-1 ajute să-şi facă toalc» intima: el n avea valet şi nici nu voia să fie ajutat <»• o servitoare. Soţul guvernantei, care-1 cunoscuse î" c * de copil, îl ajuta să se scoale. Dar Constanta îi P " " ^ Ia dispoziţie aceste mici servicii intime şi din to«» inima, hra poate umilitor, dar vrea să-i facă tot cc^ cc-i sta în putinţă. Deascmenea, nu părăsea mai niciodată Wragby. m a ' mult de o zi sau două; atunci, pe Clifford îl «*?Z guvernanta şi cum aceasta trebuia să se întâmple P»n" la urma Chfford găsea natural tot ce făcea Constant9 pentru el. Era natural să fie aţa. Uar, m adâncul inimii ei. Constanta începea să f' Î S ? odată căldură, nu era nici cel puţin gentil; n'avca dej» o oarecare curtoazie, o oarecare consideraţie, " n X . "dicat, rece. Niciodată însă ceva din acea căldura P care o poate avea un bărbat fată de o femec, c" de pildă cea pe care o poate avea tatăl ei P e n t

DOAMNEI CHATTEW'EY

93

dânsa; cddura unui ^ V i H C S ^ sine, dar care, oricum,, poate-s* « m a s c u l i n ă . cu ceva din puterea lui de radiere m , Dar Clifford nu era aşa. Specia 'ui era ^ » fond. toţi bărbaţii erau aspri, indiferent S * , te dura era de prost gust. Trebu.a trecu» « J 6 ^ ^ acest lucru; totul era perfect pentru ^ clasă, de aceeaş fire. Atunci ei P u . t e a u f*^™; \e păssă-si păstreze principiile şi să se b u . c u t T . a v e a I a ltă trează. Dar dacă erai din altă clasa._ dac[JJ . «re, asta era altceva; nu era ndicul » + P a 8 J g P c o n . cipiile, pur şi simplu şi să crezi ca aparţu clase! ducătoare. , ,. m n m p n f ce înşişi Dar ce senz avea acest lucru din moment c* ^ aristocraţii cei mai elcganp. n aveau piopr^ Q ^ ^ cipii de respectat şi când conduita i prostie! 'aţă fraudă? Ce senz era în toate acestea Consta„ta „ Un sentiment de rece «volta mocnea ^ ^ ^ Care era rostul jertfei ei, jertta v i e i i i e » j ;ce La ce bun? Un spirit de rece vanitate Im» ^ldură umană, de orice contact cu bărbat., tot ş corupt ca şi acela al ovreiului cel mai ,osnic «i succesU «a de a se prostitua zeiţei-catea a mândrU c ă Clifford, aşa de rece şi detaşat, aşa de manei ^ «Partine clasei conducătoare, nu «nta »a K W a scoasă după mtoft*. M g f t ^'altfel m «ltă demnitate; succesul lui dealtfel era ^ 'nare. p r o p r i u zis, dacă-1 priveai, deap«ape. U « n « era decât o păpuşă, şi e mai umilitor sa P Puşă decât bădăran. ., . . „ ţ- J e c ât lui - D i n t r e aceştia doi. mai utilă, nu-i patea fi decât Michaelis. El chiar avea mai multa nevoie d d ecât Clifford. Orice soră de caritate poate j ^ J*»{e picioare paralizate. Şi dacă era verb, d ^ ^ 'vtichaehs era un şoarece _viteaz. Uittora căţel care făcea „frumos". . . „at,,,» a lui Erau, la m a s ă , i n v it a ti. şi printre *^ o mătuşa 1 r Ş f o r d . Lady Bennerley. tanti Eva Ura o te sIa butâ, de şasezeci de ani, cu un nas roşu, văduv

9 4

AMANTA

şi încă destul de grande dame. Aparţinea u n e j a : ' ] • e a cele mai bune familii şi avea un caracter la înalţ situaţiei. Constanţa o iubea mult. E r a aşa de s , . m ^ şi francă (atât cât voia să fie), pcdeasupra Şi ^ u In fond, era o adevărată maestră în arta de a-şi P a • principiile şi de a le păstra într'un chip mai pur» , ^ înalt decât ceilalţi. P r e a sigură de sine ca să fi e Ş n ° j îşi apăra cu tenacitate punctele de vedere şi obug a pe alţii să-i cedeze în orice ocaziuric. s.j F a ţ ă de Constanţa era foarte amabilă şi încerca ? pătrundă sufletul cu sfredelul ascuţit al observat» relative la purtările alese. . ,„ c „t T e găsesc admirabilă, zise ea Constanţei. Ai * ,*, pentru Clifford adevărate minuni. Niciodată nu . c 6 nuisem desvoltarea geniului său. Şi iată-1 acum furori! jj 0 Tanti Eva era plină de condescendenţă 9* ° -i:ejl faţă de Clifford. O pană în plus la panaşul tan» w D e cărţile sale însă nici nu se sinchisea. jge O , n'am nici o parte de contribuţie la ele. Constanţa. eştj — Ba da. Cine altcineva să fie? Şi nu socot ca prea recompensată în chipul acesta. — Cum? , £jjf. — Vezi cum eşti închisă aici. I-am spus h» , ^ j ford: „Dacă această copilă se va revolta într o zi, vei avea ceeace meriţi 1". , . ^ — D a r Clifford niciodată nu-mi refuză nimic. Constanţa. a. — Ascultă, scumpa mea, — şi Lady B e n n e r l e y ^ pucă braţul Constantei, — o femee trebuie să-Şi n „ iască viaja, altfel va veni o zi când se va că» c " şi-a trăit-o. Crede-măl -aci Şi tanti Eva dete peste cap o înghiţitură de c°. era aceasta, pentru ea, o formă, poate, a căinţe • — D a r eu nu-mi trăesc viaţa? . ^ t* — După părerea mea, nu. Clifford ar trebu» ^ conducă la Londra ţ i să-ţi permită oricând » ° j9r Amicii pe care-i are acolo, lui îi prind bine

DOAMNEI MTATTERLEY dumneata? Daca a Ş fi în. ^ J f ^ j & S t mult. Laşi să-fi treacă tinereţea ş> ve gretând-o. , , > t s r e r e contempla. 5i femeea de lume recăzu intro tăcere tivă, calmată de coniac. Jnrintă să meargă : Dar Constanta nu prea avea mare w n c ă t r e a Londra si să fie introdusă în ^ ^ l l u eleganLady Bcnnerley. Se simţea puţin aptaL pen* d a ţele de societate. Toate acestea n o interesa ^ r a C e a foarte bine seama de această \ f ^Labrador, toare parcă, răceală invizibila, ca sol străluci­ r e face să crească la suprafaţă g i n g a ş * o n * în. •oare, dar care, la adâncime de trei picioare, J o m m y Dukes era la Wragby; mai « ^ J Î Ş Winterslow şi Jack Strangcway» OH ^ n c r t o m m y r . 7 " Poate că se vor evapora în spaţiu, zis» Uukes t „ - Mi s e pare totuşi că o civilizaţie demnă de acea g j f ar trebui să elimine multe s l ă b i c i u n i J ™ * ^ '? c «l acesta al dragostei, de p>ld> ar putea ™"f *â dispară! Socot c'ar putea dispare daca am t a c Cuit »«* de copii în sticle.

AMANT*

m

— N u , strigă Olive. Sticlele ar da mai mult P r t de amuzament. «„ditor— Socot, spuse Lady Bcnncrlcy, cu un aer ga ]_ că dacă dragostea ar dispare, altceva i-ar J u a ^r Poate morfina. Puţin praf de morfină risipit în ac • . fi un miraculos mijloc de reîmprospătare pentru lumea. „J — D a , în fiecare sâmbătă să îmbălsămeze g" ^ aerul cu eter pentru a pregăti o duminecă plăcuta Jack. Foarte bine; dar unde vom fi miercuri? , l, u — Eşti fericit atâta timp cât poţi să-ji u-t1 } . Je zise Lady Bennerley; din moment ce eşti const»6 ajjg prezenţa lui, eşti nenorocit. D a c ă într'adevăr c l V l u ; t ă i " e bună la ceva, trebuie cel puţin să facă să ne ^ trupul; şi timpul se scurge într'un chip agreabil» să ne dăm seama. . j d« — Ajutaţi-ne atunci să ne debarasăm comp' j s j corpul nostru, zise Winterslow. E timpul ca ° ^[âînceapă să-şi amelioreze natura, mai ales partea ^ „ 1 c a Ahl Dacă am putea să plutim în aer de ţigară, spuse Constanţa. , p u ke 5 , ~~ Niciun pericol, îşi dădu cu părerea Şi 5tr* Gârbova noastră paradă c pe sfârşite; civilizaţia/ 1 ^Jj, o să cadăl O să cadă în prăpăstii fără fund, '" ^M Şi, credeţi-mă, singura punte întinsă peste ace va fi falusul. ^te* - Frumos, generale, mai spune grozăvii de te rog, ţipă Olive. , ;, & — D a , cred că civilizaţia noastră se va P^a» j flectă şi tanti E v a . _ Cli# — Ş i cc-o să vină după aceasta? întrebă ^ y â » ' — N u ştiu; ceva totuşi o să vină, răspunse doamnă. , . ţe\ c. — Constanţa s p u s e : o să vină oameni ia jJ cVi n e' » . . . . . . | » V f MOW • V# 01* T«»«»« fumul de ţigara, iar Olive zise: că vor " r l / a j u s u L imunizate şi copii în sticle; Dukes crede ca ^ j t> puntea care trebuie să facă legătura cu v» ^ mă întreb ce va urma într'adevăr, zise C " ^ î ? v e . (3r — O , nu-ţi pese de aceasta, îi răspunse U v

v

DOAMNEI CHATTERLEY

97

beşte-te să pregăteşti .sticle p e n ^ ^ f ^ * lasă-ne în pace pe noi pe s a t e l e ^ e fem.. - Poate că în timpul ce va şS vina adevăraţi, zise Tommy, a d e v ă r ^ barba m t e h g e ^ ^ sănătoşi, femei zdravene u P ^ l / - n u s u n t e m bărschimbarc. o adevărată schimbarea noi _ rf ba t i Ş i femeile nu sunt femei. Nu « j » * » ^ . Poate tual provizoriu, experienţe mecanice j ^ ^ d chiar să survină o civiliza ie de aaevar j femei adevărate în locul mice. f 3 ? ^ " ^ ! de şapte îndemânatice, care s'au desvoltat c a t S ii oamen ani. Aceasta ar fi şi mai surprinzător decât fum şi copiii în sticlă. „„Uooccă de adevă- O h ! când încep bărbaţii s a J ^ O l f v e . . rata femee, mă retrag dm discuţie, {n n0I - Desigur, singurul lucru care are este spiritul. paharul de d te cap 7- Spirite ! zise Jack, dana P whisky cu sifon. învîprea trupurilor, zise - Crezi? Eu sunt pentru «vierea P ^ f. ^ Dukes. Dar aceasta va sa vina aup ^ ^ con. turat tot acest balast al spiritului, banu , ^ con. secintele lui. Vom avea atunci o ^ n o ^ tact în locul acelei democrata de poj^ ^ ^ p r j v e ş t e In inima Constantei, vibra ceva. „ ^ învie a s unt pentru democraţia de contact, su F _ ^ d a r tnipului]" Nu ştia propriu zis ce vr ^ lucru. accasta-i făcea bine, aşa cum tac ou *;i„

•

1

-1 - i i

.,.

v» «poi, aupa ce pieca^ •-- ^„-nerarea, stare* ~f?.i continua plimbările triste, dar exaLI* s c â r ţâind şi '"tatie îi d 0 b o r a U picioarele. Zilele ^ £a p U ea se simţea nespus de rau. INU " ^ „ t a şi o fonu * a i . slăbea; băgase de seama şi 8 deasemenea, debase dacă nu e suferindă. Tommy UUK*

T

9 8

AMANTUL

cu toate protestările, îi spunea mereu că nu-i parc sănătoasă ..«loasă. Numai ca începea să aibă teamă de sinistrele pietre albe de mormânt, de acea albeaţă particulară mar­ more! de Carara, tot aşa de urâte ca dinţii falşi ce se înalţă pe colină dedesuptul bisericii din Tawershall P e care o vede foarte bine din parc. înălţarea pe colină a acestor morminte hidoase, asemănătoare dinţilor falşi- î> provoca un sentiment de oroare. Simţea apropiindu-se mTur™ 1 1 ," • ?- l n S ă Ş 1 , V a f i î n « r ° P a t ă «colo. înglobf d în aT,t H \Tu , ° r m e a 8 u b P«t™ ?i monument macest^ hidos Midlands. Avea nevoie do ajutor. O mă s i m t T e f

Hdda r -

m 1C Cri de

C

.

^'7

-

timp

Coeur

"

Nu

s

°'ci sale Hilda: „Nu

*tiu ce am".

Veni în M 1 ( " U m a . l d c c â t d i " Scolia unde se instalase. }e lea,ă A ' S m g U , r ă ' d u c â n d ea însăşi o sfârma Ş1 a nsistnt ^ t " C U d ° U ă l o c u r i ! Urcă aicea sunând n tent din trompetă ocoli rondurile de verdeaţă, stră­ juite de d 0 1 fag, malti ce se ridicau în fata casei. ' t.onstanta alergase s o întâlnească pe scări. HJd» opn^ maşina, sări, ,X-şi îmbrăţişa sora. - KT . o n s t a " t a ' 2»se ea, ce ai? „ ? r î . r ă s P u n s e ceasta, puţin jenată. Dar n£ ma; Cat î T conV ? ? f a C U S e s ă s u f c r e «P«*ul sorei sal llitT • C U -1 «?" C c l e d o u ă " u r i i aveau «ceea c â u , a - P U t , n a U . r l c -. luminoasă, acelaş păr brun, acce»? ca dura aceeaşi vigoare naturală. Dar Constanta #*

t e iiv m Ş i : a e ;L a d ş i E ti

pământie: g â t u i

b o l n a v ă

" ie * ea

din b i u z ă cos

'

«4-~Jx ' ' micuto! zise Hilda cu vocea g â ' tainda pe care-o aveau ambele surori. Era mai mare cu aproape do. ani decât Constanta. . — Nu. nu sunt bolnavă. Poate că mă plictisesc zise Constanta cu un ton aproape plângător. A fcxcitarea frământării străluci pe " fata Hildci. ^ un aer dulce şi liniştit, părea un tip de amazoana, incapabilă şă se împreune cu un bărbat. ,„ - Unbil locl spuse ea încet privind spre WragW cu un sentiment de adevărată ură. Avea o înfăţişare d e

99

DOAMNEI CHATTERLEY

moliciune dulce, ca O .pară «*** Ş 1 t 0 t U Ş Î " " ° *" mazoană de specie antică. nylţori Acesta făcu re Se duse să-1 găsească pe Ol • • ^ . ^ j u i n > a . marca amabilă că era f . r u m ° a - S a Vchetă ca el. Le găsea vcau acelaş gen de maniere şi encn s u p u n ă . cam deplasate. Totuşi trebuia sa i elegant, părul Era aşezat pe scaunul său pătrat, io ^ ^ blond îi strălucea, faţa îmbujorata, oclm ; n d e s c ; { r a b i l ă , Palid, puţin proeminenţi; avea o_ e x p ^ . j Aş_ absolut corectă, dar dânsa o S a S 1 p , c a r e Hilda îşi tepta aşa, cu un aer de a p l o ^ . a putut a r fi bătea joc în sineşil Ea era ga ta tw ^ fi i n t i m l d a t . să fie papa sau împăratul şi tot ^ v o c e scăzUta, — Constanţa e suferinda, zise Avea, ânteetori Privindu-I fix, cu ochii ei ^^"'feciorelnic! El .ştia ca ş i Constanţa, un aer aşa a î n d ă r ă t u I a c e stei aînsă câtă încăpăţânare se ascunu ^

Da, a slăbit put*, răspunse el. ^

C

^

v

t

t

S

?

întrebă elţeapăn şi sua,

ca soră-sa; răspunsul prompt nu-i cu aân(}u.şi tinţă. Se mărgini să-1 P»veasca tix el s ă ceasta mai mult rău decât tot ce ar mai spună. . , fnnosti vre-unul bun . - Trebue s*o arăt unui doctor. Cunoşti Pnn împrejurimi? — Nu, mi-e teamă. ' , g a c o l 0 unul în — O voi duce atunci la Londra, c care avem toată încrederea. njmic Clifford fierbea de mânie, dar nu "P , z l se aici , - Cred că e bine să ****** ?**? . ^ v o i pleca Hilda, ridicându-şi mânuşile. Mame dimineaţ cu ea la Londra. . o e a r a c hiar, albul o, Clifford îngălbenise de « ^ S \ 6 ficat. Hilda se chilor săi bătea în galben, buîerea arătă modestă şi feciorelnica.

100

AMANŢI*

— Ar trebui să ai o infirmieră pentru serviciul""' mitale personal. Sau mai degrabă un valet, zise H» 0 * cu un calm aparent, pe când luau împreună, după m " 8 , cafeaua. Vocea îi era dulce, aproape suavă, în aparentă. D 8 ' Clifford îşi da bine seama de lovitura de măciuca vorbelor ei: — Crezi că e necesar? zise el rece. ,: — Desigur. E necesar. Altfel, va trebui ca eu tata s o luăm pe Constanta la noi pentru câteva W01, Lucrurile nu mai p o t continua aşa. - Ce nu mai poate continua aşa? „ -,e V ă z u t în c c 9tar Wl 1 r . J î" c e biata fată? * , s Hilda fixându-1. H asemuia în momentul acela cu un enorm rac ?>*£ y sa vorbesc eu cu Constanta despre chcsti"0 aceasta, zise el. de a rvum™:hh i cu ea. . . r. ^hitord fusese mult timp pe mâna infirmiere' fNu-i plăceau fiindcă distrugeau orice intimitate. I" r " j priveşte un valet? Nu putea suporta prezenta " V bărbat lângă el. Prefera o femee, oricine ar fi- 5' d ce nu Constanta! . Cele două surori plecară a doua zi de elimine8*. Constanta, nuc^a, lângă Hilda care era la volan, " v aerul unui miel de Paşti în Şir Malcolm nu era la Londra, dar era deschisă schimb casa din Kensigton. tot Doctorul consultă atent pe Constanta şi-i ceru _ f ' c , a ' ? l ă n u n t c asupra felului ci de viată. , „,. Vad adesea în revistele ilustrate fotografia « neavoastră ş, a domnului Clifford. Sunteţi aproape n>» celebrităţi Iată ce devin fetitele cuminţi, deşi nu *» teti mcă decât o fată cuminte, cu toată notorietatea jurnale. Nu, nu, nu e o boală organică! T o h f Ş J j mai poate continua astfel! Spuneţi domnului ^V.^M că trebuie să vă trimită la Londra sau în *w]in'fa\i, ca să aveţi mai multă distracţie. Trebuie să vă dişl •; Irebuie! Aveji foarte putină vitalitate. Nervii ">

DOAMNEI CHATTERLEY sunt deja sdruncinafi. Numai nervii. O lună Ia Cannes sau la Biaritz şi vă vetf face bine. Nu nu trebuie s o „ai duceţi aşa; altfel n u • * * £ g ^ ^ mai urma. Vă cheltuit viata tara s o £ r Vă trebuie distracţie, o distracţie convenabila Bana toasă! Vă cheltuiţi vitalitatea şi nu va mai retaceţ. mai merge. Supărarea, evitafi orice supărare Hilda scrâşni din dinţi; voia sa spună ceva. Mihaelis auzi că ele au vemţ > Londra şi se Prezentă cu un maldăr de trandafiri. , - Vai, dar ce ai? se miră el. P a n a f umb r a d u mifale însăţi. N'am văzut niciodată o astfel de sdhun bare! Dece nu mi-ai spus nimic? Hai cu mme a Nisa! In Sicilia! Vino în Sicilia! Vino, cu mine,ja Sicilia! E acolo, un timp fermecător! l£ trebuie soare. Ui trebuie viată! Altfel pieri! Haide cu m g £ frica! Dâ-1 dracului pe Clifford L^a-1 acob ^ g CU mine Imediat c e . . ^ r g z i t e J ^ ^ ^ Vino 91 încearcă să trăieşti. UumnM:eui . , Sinistre locuri, înspăimântătoare Vino cu mme ' , Soare, aceasta-ti trebuie, şi putu» «aţa ordonai Constanta însă nu se putea obişnui cu fffî* Părăsească pe Clifford, aşa numaidecat ^ J h Nu, nu! Era imposibil. Trebuia sa se inapoie M & e l i s era furios. Hilda . ^ f j j j f aproape M prefera Iui Clifford. Cele doua surori Polară în Midlands. , •. • . „ ţ . : e r a u veşnic Hilda îi vorbi Iui Clifford ai carui ochi era ^ » galbeni. Era şi el surmenat; trebui « ^ ^ ^ *e- spuse Hilda şi tot ce-i spuse A g o r » . d j u «sa că nu i se raportă ce spusese Micnaei» a « s t ultimatum fără să scoată un cuvânt . r , Iată adresa unui bun valet care a tos C "cud unui bolnav pe care îl îngrijea 4«*>™f yeni a murit acum 0 lună. E un excelent servitor. Va C

r-S DTt

nu

sunt

bolnav, şi deci. nu-mi trebui-

msrijitor, ei drace, zise Clifford.

1 0 2

AMANTUL

- f ? 1 A a d r e s c I c a două femei; pe una din clc am vaZut-o. Ar fi foarte bună; e o femee de aproaj» rvu1 j a n l > l i n l * t i l ă . drăguţă şi cultivată în felul ciWittord sta îmbufnat; refuza să răspundă... . . h o a r t e tine. Clifford. Dacă nu hotărîm nim»c n."7 Pana mame. vo. telegrafia tatii şi o vom lua pe O ' stanţa. o m

-

Va pleca ea? întrebă Clifford.

facă M J "

VrCa

şocuri n e r ? " ^N ^a dânsa. °-

Să a m

plcce

"

m u r i t v r e a

8ă

dar d

stie

că

trebuîe

"Jr

«rî csicer în urma un* ^ăm acelaşi lucru <*

b f a f r . ^lnSlaWd l n r o s t l n u ^ e doamnei Boit* la c" e J ° ; . Tavershall. Era î n g r i j i t Pe cale dJffi i " S ă"* ă rdă e n i u l t D o a m n a B ° 1 , 0 " l ' 1£ Si s ă , % . ' P scască ocupaţiile p a r o j ^

avea^u^ e t r r 1 " ^ " " ^ ^ CUn

aSa

s ă

8C

^

d c a

C

pC

'&

unei streine Dn a r d To a m n a ° •• ' • odată când ,'-C U S e d S C a r l a t i n«ceasta îl mai î n g r i j i ° ă Cele I , r ° - * ° cunoştea. « Pe d o a m t R l n 0 n 8 ° d " S C S c r a numaidecât să vaj

ca Tavershall r - • * r t C / l c g a n t ă P c n t r u ° l o • de ani destul Jn * ^ ° f c m c c ca<» & P a t r U Z < f în firmieră cu ^ f r U m ° a S ă > î m b r ă c a t a î n « " l f o r m ă *• d ioea$X h £ un' ceai t » 5 S ° 1 a l b - , S e P r c « a t c a 8al nas d c l a E r a n l i n ă V f ""• ° «*»«•• , .J de bbe v o r b t ' " " J " 9 f o a r t e Politicoasă, arăta des CU d c S t u l a c c c n t rectă si n ^r o englezească c° asci ltată d c c ă t r e mI bolnavi £^ ^ t- 8-e W ' " o 1 8 1 1 1 M extSăTe^est: "! " h J Î S ^ R e i a s ă condSaTa ^ f J Ţ & f r D o ^ ? A paV U rcaatr'e Ls a d y CHattcrlcy arată rău. Cum ţ -, ' / 5 . , e Prezintă aşa de bine altădată. Ş J "toiat , n timpul .ernii! Bietul Clifford! Ah. război acesta a cauzat atâtea nenorociri! ,. Uoamna Bolton făgădui să vină numaidecât '»

DOAMNEI CHATTERLEY

1 0 3

Wragby. dacă doctorul Shadlow putea să se lipsească de ea Mai avea de lucru la parohie inca cincispre.. ; . -• între timp o înlocuitoare. « * e «le. dar se putea gas, >"' J , g ^ }ar Hilda se duse sa-I vadă pe W r a g b y într'o trădumin.ca viitoare infirmiera sosi ia ^ ^ d e sură, cu două geamantane, m i a , dispusă la vorbă cu ca. Doamna Bolton era totdeaun v ^ taifas. Avea aerul aşa de tânăr! E ™ ^ " ^ şapte desea obrajii palizi. Era femee de patruzeci • , F ° e an >• «„tr'n mină, se îmSoţul ei, Ted Bolton, murise in r o^ a» ^ ^ Pliniseră la Crăciun douăzeci şi a < ^ d e j . ^ Cea singură, cu doi copii, dintre c a r c farmacist un mai marc, Edith, era măritata acum u din din Sheffield. Cealaltă, > P r o « ! ° a ? u ă z\\e pe săptăChesterficld şi venea s o vadă ^ ^ ;nvltata mână. de sâmbătă până luni. . ge a m u z a ; într'altă parte. Oamenii dm ziua ^ în tinereţea ei, era altfel. . douăzeci şi Ted Bolton, povestea văduva lui, av ^ ^ Q opt de ani când fusese omorit in mi ^ g& g e Tovarăşul carc era înaintea lor, strigase ^ ^ &_ întindă la pământ, şi toţi o făcuseră a ceasta-1 ucisese. La ancheta, se « J n e a c i i ^ gă tronilor că lui Tcd îi fusese teama, ca i ^ fugă. nu ascultase .de s f a ţ u l ^ ^ ^ ^ murise prin propria-i greşala. pi V«<. fj v r u t Plătească despăgubire toţi bani. d e 0 ^ ^ . c ă a r sa cumpere o prăvălioara. Uar xoi i- mu H u measca cheltui banii pe băutură! A trebuit sa s e ^ ^ a Primi câte treizeci de snihngi p __„ r ă m â n a trebuise să se ducă în fiecare luni _l a u .ş . a c e a s t a > în picioare două ore până să-i vina ra ^ - ^ c u d o j timp de aproape patru ani! Ce pute• ^ ^ bună copii în. braţe? Mama lui led se ar pi. M ă de ea. Când copiii &<*?*"**"£ 0 ^ z ii.>când Cl oare, dânsa îi lua adesea la cav ^ gă ^ mama lor. Ivy Bolton se %™}*™ . mai ani a meze cursul de ambulanta. L>uP _P«

104

AMANTUL

urmat un curs de supraveghetoare şi obţinuse o dV r a n o t a r î t ă 8 J j â nu depindă de nimeni şi să-Şj vadă de copii. Fusese câtva timp asistentă la spital" 1 din Uthwaite. Când Compania de mine din TawcrshaH. in realitate Sir Geoffrey, văzuse că e atât de vrednica Şi se descurcă singură în toate afacerile, îi oferiră acel post în parohie şi o susţinuseră tot timpul. Lu­ crase _ acolo de atunci până acum. D a r această slujba devenise dela un timp obositoare pentru ea. Ii trebuia ceva care să-i forjeze mai puţin puterile de muncă, & atâta alergătură pentru o infirmieră de parohie! - Ua, Compania s'a arătat foarte bună fa{â de mineaceasta o spunea întotdeauna. D a r nu voi uita niciodată ce-am spus despre T c d ; nimeni dintre cei mai cur»; gioşi, niciunul dintre cei mai siguri de ei nu inlraser» in ascensorul minei. Şi ce spuneau ei însemna că-1 8 " cuza de laşitate. D a r el era mort şi nu putea să se apere. Vorbele ci trădau un curios amestec de sentimente. Îşi iubea atâta minierii pe care-i îngrijise multă vremej ţaţa de ci însă se simţea în superioritate. Simţea ca tace parte din clasa conducătoare dar. în acelaş timp. mocnea ,n ea un resentiment fată de această clasă; p a t r o n u l D e cateor, se isca un conflict între lucrători ş. patroni ea era totdeauna de partea celor dintâi. V* fiP V ° T ^ 1 1 K n c - c a d o r e a cu înfrigurare »» PătunTo P r a t "J 8 ă f a C ă P a r t c d i " clasa suprapusaHaturile conducătoare o fascinau, ajâfau în ca acea P»' •" 4•--»"»««r8 o tascinau, afâtau în ca acea P»" s ; m p S â

e

8PeC,flC

en

ff1 «

«

Icz

< ^ c ă pentru măririle sociale

tu*; <=;mt„„ t îL . " , , u i : " » o r . KJ îubia sincer. ^ *•" ln< 0lt,nd î n c a terlev? ; ° m â ™ ^ r d ă contra Chat ierley-lor. contra patronilor. > nată

peSlgUr'

L a d y

tr'SulS VT?» rh l

Chattcrley trebuie să

C ă 3 aVUt

rSfJSî ti \r

soră

° la so găndcsc

™™ «a"T

fie

surrne-

1 v i n â î0

'

«»•• °t''- m a r l

fac femei" „ , MiT*sc c a f o a r t e " a t » r a l t o t f* t e m e l e pentru c , . Le-am spus-o aceasta de mult»

DOAMNEI CHATTERLEY

1 M

ori minerilor. Pentru domnul Cliff ord infirm. cum este e foarte neplăcut, într'adevăr. Ei.. Chattcrley-n, au fost totdeauna mândri, totdeauna au pnv.t de sus pe oameni cum era şi dreptul lor. Şi, deodată, sa primeşti o astfel de lovitură! Şi e neplăcut şi pentru Lady Chatterley. Pentru ea e şi mai neplăcut. E lipsita dedataea şi de-atâtca bucurii! Eu nam trăit cu J e d deca re. ani, dar, pe cuvântul meu, atât timp cat am toşt mpreună, am avut un soţ pe care niciodată nu-1 voi uita Nu-i găseai pereche într'o mie şi veşnic vesel ca o zi frumoasă. Cui i-ar fi trecut prin gând c o sa moara. Nici astăzi parcă nu-mi vine să cred. N am p u u t o ^ niciodată, deşi eu însămi i-am scăldat trupul .pentru ultima oară. Pentru mine. Ted n a murit niciodată. N

V o l a a ă ! a c e a s t a era nouă la Wragby cu totul nouă pentru Constanta. O asculta, cu un interes din ce .n ce mai crescând. . ţ t c a l m ă la La început doamna Bolton tuse toa. t t rit Wragby îşi pierdu * * £ " $ £ * & £ & , aproape deven chiar temătoare. Uu Uiîtora, ius

sizeze de aceasta. , - E o nulitate utilă, spunea el contrazise. Constanta deschise ochii mari, da nj11 Cum variază impresiile dela o persoanala^ alta ,Şitncurândel^ ff^JSF^IgZ* nişte mor. Ea se aştepta Ia a c e a s i a ; iar ea le năsur;ie. copii, când, bolnavi. îşi P ^ ' S ^ ' & «n»»e totfăcea pansamente şi le purta u<= » , o m atunc, deauna o fcmee superioara, o ^ m j â / C l i f f o r d , se când le venea într'ajutorl Acum. v î t o a r e Accepta totuşi vedea umilită, asemeni miei aern ' d s ă s e ao "apsituatia fără să scoată un cuvânt, mcercan teze exigentelor celor mari. - ja dkp0 Venea tăcută, cu ochn în P » W e respectuoasă: zijie serviciile sale. ?i » s e n u

106

AMANTUL a

— Să fac aceasta, acum, domnule Clifford? P e * ccasta s o fac? Nu, Iasă asta pentru moment, mai târziu. — Am_ înjcles, domnule Clifford. - Revino peste o jumătate de oră. — Am înţeles, domnule Clifford. - Ia, te rog. hârtiile astea vechi. — D a , domnule Clifford. Pleca în vârful picioarelor şi peste o jumătate de oră, revenea tot în vârful picioarelor. O îmbrâncea câteodată dar nu-! păsa prea mult; făcea experienţa claselor »«: perioare. N avea împotriva lui Clifford nici ură, nicj antipatie. E l făcea parte dintr'un fenomen, fenomenul e clasei suprapuse, necunoscută de ea până acum. dar P care acum, trebuia să înveje s'o cunoască. Cu Lady Uiatterley era mai în apele ei; şi, la drept vorbind, <* era stăpâna casei, ceeace are mai multă importantă.' ^ Doamna Bolton îl ajuta pe Clifford scara să se urce m pat, dormea într'o odaie separată de a ei printru" coridor, şi venea la poruncă dacă o suna în timj>u,! noptu. T o t ea îl ajuta dimineaţa, ba dela un timp ? tăcea toată toaleta, bărbierindu-1 chiar, cu gesturi d u l c temimne. E r a o femee bună. foarte îndemânatecă şi,. 9 / pricepea cum să-i intre omului în voie. Dealtfel. CU*: ford nu arăta altcum decât minerii, atunci de pildă când a acoperea obrajii cu clăbuc de săpun şi când îi frf8 încet uşor. peru bărbii. Acrul distrat al stăpânului, lipsa lui de oarecare franchetă n'o turburau; era o aventura, o experienţă nouă. Desigur, Clifford, î n adâncul inimei lui nu-i » * * deloc Constantei faptul de a fi încredinţat unor mâW« străine mercenare, îngriijrilc pe care i le da ca alti; n , £ w : C £ m S t a n t a ' s ţ»vise, zicea el, floarea fragedă a intimităţii. Constanta, la toate astea, nu arăta decât U»' mterenta. Aşa zisa floare a intimităţii lor, îi părea ca un fel d e orhidee, un bulb parazitar lipit de trun­ chiul vietu ei o floare destul de săracă, în v ^ " 1 ! • a v e a , m a i muUă libertate, putea să canto In voie la p l a n . acolo sus. şi să fredoneze:

DOAMNEI CHATTERLEY N'atingeti Rădăcinile

mărăcinii... dragostei sunt &reu de

*07

smulm

E a nu înţelesese pană acum cât e de greu să smulgi aceste rădăcini. Da r, slavă Domnului, le smulsese! Acum, singură, când nu era nevoită să vorbească mereu cu Clifford, se simţea aşa de fericită.. E l , cand_ se afla singur, bătea, bătea într'una la maşina de sens. ^ a n d nu „lucra" însă iar Constanta îi sta în preajma, U r t t o r a vorbia, vorbia mereu; tot felul de analize, despre tot felul de oameni şi de lucruri, motive, caractere. Persona­ lităţi. Constanta nu mai putea. Altădată, dealungulatâtor ani, toate acestea îi plăceau; acum. insa.^ nu le mai putea suporta. E r a mulţumită că e singura. _ I se părea că mii şi mii de rădăcini si " « « filamente strânse d i n t r o parte şi alta, d i n a d â n c u l ^ o r fiin t e s'au încurcat acum într o massa compac a la care el nu se mai alătura. Planta se usca. A c m m i m i ş t o ea încerca să descurce jurubitele; « J » * ^ ^ ° g una. când f ^ M j ^ ^ S i Sfe-«2 l £ £ & S 2 & £ t t « venirea doamne! Bolton fusese foarte oportuna. discuţii p n a U ă d a t ă Clifford, totuşi, dorea sa aibă, ca altădată, a l intime cu Constanta: conversau sau lec ura^ c u ^ tare. Acum, ea putea s o roage pe să vină să-i întrerupă 1. ora ^ ^ . J ^ . Clifstanfa putea să treacă în odaia ei, sa tie singu ford rămânea în paza foS"'"0?*1camera B e t t s î n Doamna Bolton lua masa cu
108

AMANTUL

Constanta simţea că intrase în altă lume, era liberată. Respir^ altfel. Dar. se întreba încă. cu teamă, câte din rădăcinile ei, rădăcini vânjoasc poate, rămâneau împle­ tite cu cele lui Clifford. Respira mai liber. ViaU — w ale M b IUI V-/I II ci intra întră nouă faza*

C A P I T O L U L VIII. Doamna Bolton o privea pe Constanţa cu un ochi matern. Simţea ca o datorie să acorde ajutorul ei de infirmieră şi de femee până şi stăpânei casei. Sfătuia mereu pe Lady Chatterley să facă o plimbare, să se Juca la Uthwaite, să meargă să ia aier. Constanţa luase obiceiul să rămână în odaie lângă sobă, P r e * ă cându-se că citeşte sau coase şi neeşind aproape deloc. Intr'o zi posomorită, puţin timp după plecarea Hildei, doamna Bolton îi zise: , . — Pentru ce nu mergeţi să vă plimbaţi prin pădure să vedefi florile din spatele casei pădurarului l t cel mai frumos tablou ce se poate vedea. Aţi putea chiar aduce flori în camera dumneavoastră. Sunt aşa de trumoşi narcişii sălbateci. Nu vi se pare? Constanta ascultă cu luare aminte cele spuse de doamna Bolton. Narcişi sălbateci! Avea dreptate. De ce să te usuci în propria-ţi solitudine? Venea primă­ vara. „Se face iarăş frumos. Dar pentru mine nu mai vine ziua, nici dulcea lăsare a Seni ori a Dimineţii ;. Şi pădurarul! . ., , . i ,,_ • 10 1 Corpul lui slab şi alb, ca pistilul. ^ S " ™ . ' * " ™ flori invisibilă! II uitase în amarnica ei depresiune. Acum însă, ceva nou se redeştepta... „ , ~ „Palid, dincolo de tindă şi de catapeteasma }. Ceea ~') Seasonsreturn but not to j j e r r t ^ J g Zle%TS approach of EVn or Morn (Milton/>arad,seM,i Ivre j 2 ) Pale beyond porch and portal i&winournc, v Proserpine).

HO

AMANTUL

ce trebuia să facă era să treacă dincolo de aceasta. îşi recâştigase puterea. Putea să meargă cu mai mult» uşurinţă Vântul n a r obosi-o atât în pădure, cât fo parc unde se încolăceşte de ea. Voia să uite, să uite lumea, să uite pe toţi aceşti oameni-cadavre. . » 1 rebu,c să te naşti a doua oarăl Cred în reînvierea trupului! Dacă bobul de grâu aruncat în pământ nu moare, el rămâne singur... Când va veni ceasul a ş t e p t : cu ma voi înălfa şi voi vedea soarele". In vântul l" 1 Martie, fraze fără sfârşit îi treceau prin minte. fulgere de soare dc-o ciudată strălucire treceau P? marginea păduri,; p e 8 U o t aluni, frumoasele buruiene. t u r i T l T 0 - Q° C ° ŞU , lui ~ străluceau ca nişte mici fl* «îrLv . 5 ' i P H U r c a c r a I i n i »tită, aşa de linift»* strop, a p a r c a d f l u l ? i n fl o r ,sera lo soarclu. prmele_ anemone ş. dumbrava părea palidă de paloare» A fl» i?. r C »f? n 8 1 îî s l a P ă r "ântul. „Lumea a veştejit sub seW - t ă U \ D * * « * aceasta însă era oftatul Pe'; jetonei; 1Cş,se din Infern întro dimineaţă friguroasaBătea u n vânt rece, tăios, şi, p c deasupra, furia celoiW* « « n E - 1 ' a g r [ a t d e C r e n « I - 5i vântul încerca sa P ă r e T J V * / - h b e r C , Z e c a Avesalon. Anemonelor * y ' V ar V , 1 8 ' c , â n dV C rî?d 1c a strângeau umerii albi. g*< Ma?era» C« C°V a ^ ? g I l4" t ă l T ° ^ - ™ *«*•« J M C p o E c TŞl m U g U - « ^ ^ t c . cele dintâi de M vântului p m a m "f e s 8»Ibeni care se desebideau. Fu-'. t a deas ra M decât A . ."P - " Jos nu curge»" decât câteva curente reci. In pădure Constanta se refatrandafirli î n obra, oasLl V 1 P C , Cera » »P*™»^ £ bastrul ^ochilor mai evident. Călca încet, 'V culegea

de ici de colea câteva «gliei, rupea primii toporaşi; toporaşu cu parfum dulce şi friguros, aşa de dulce, aşa de friguros. înainta a ş a fără să şhc unde se găsefte; Ajunse ui sfârşit la lumină, la marginea pădurii Şi văzu casa pădurarului cu temeliile de piatră dc-un ') The world has grown pale thy breath (Swinburne).

DOAMNEI CHATTERLEY

111

verde ce bătca'n roşu, ca partea dedesupt a umbrelei unei ciuperci, pietre încălzite din nou de bătaia soareluU * - r a şi o vatră luminoasă de iasomie galbenă lângă Poarta încinsă. D a r nici un svon; nici un fir de fum Pe coş; nici un lătrat de câine. £>e duse încet în spatele casei, acolo unde dealul creşte, drept în sus. Avea scuza că se duce să caute Jiarcişh E r a u acolo, florile cu tulpina scundă, fâşâiau tremurând, încolăcindu-se, strălucitoare, pline de viată, neştiind unde să-şi ascundă faţa mângâiată de vânt. Îşi scuturau în spasmuri micile lor zorzoane însorite, " o a t e că în realitate erau satisfăcute; erau poate mul­ ţumite că sunt aşa de aspru devastate. Constanta se aşeză pe trunchiul unui brad tânăr, care, sub greutatea ci, palpita parcă în ritmul unei viefi ciu­ date, elastice, forte şi ascendentă. îşi înălţa zvelt vârful s Pi"c soare I Constanta privea cum florile îngălbenesc lumina solară care-i încălzea genunchii şi mâinile. O năpădea mereu mircazma tare a florilor. Aşa de tihnită Şi singuratecă se simţea atunci reintrând în torentul pro­ priului ei destin. Fusese legată c'o funie, legănată şi frământată ca o luntre priponită. Acum, era liberă, Putea să plătească. începu să se facă frig. Florile se scufundau in iarba năpădită de umbră. Şi, s'ar scufunda şi mai mult, până seara, şi 'n timpul nopţii, ele, aşa de vigu­ roase în frăgezimea lor. Constanta se ridică, pufin înţepenită, rupse câteva «ori şi se depărta. Nu-i plăcea să rupă flori;_ dar voia să aibă în mână una sau două aşa ca s a - i ţ i n ă de urât. Trebuia să se înapoieze la Wragby. acasă O cât de mult ura casa! Cât ura mai a l e ^ « J u j J groşii PerejiiI Aceiaşi pere{il ţ » totuşi Pe vântul acesta. , . L a rândul lui Clifford o întreba: — Unde-ai fost? admirabili narcişii — In pădure Priveşte, nu sum aceştia? Şi când. te .; ndeşt. ca m J » P ^ ^ ^ — Trăiesc mai mult din aier *i

112

AMANTUL'

T" P a . r modelate în pământ, reluă ea, surprinsă în* A CA . c o n t r a z » s aşa de prompt. A doua zi, după amiază, se duse din nou în pădureApucă poteca cea largă care ducea printre molift P» n a la un îsvor, numit Iohn's Well. Pe aci era răcoare Ş» pe sub umbra molifţilor, nu se zărea o floare. Isvorul rece se trezea suav, gălăgios, din pătucul său de pictre curate de-o albeaţă trandafirie. Ce limpede şi re<* crai I>i ce luminos! Noul pădurar aşezase, design Pietrele noi. Auzia gălăgia sprintenă a apei care «e revarsă şi curgea dealungul coastei. Era deasupra rumoarei grele a pădurii acesteia de molifţi, care răs­ pândeau pe costişe întunericul umbrei lor foşnitoare' desfrunz.tă ş. sălbatecă, nu se mai sătura de zvonuJ acestor clopoţei de apă. Pădurea era, prin partea locului, umedă, rece; t> f tăcea parcă urât. Totuşi, de veacuri, fântâna aceea ad*pase însetaţii. Acum, nu mai venea nimeni. Poiana în­ gusta cc-o înconjura era verde, friguroasă şi insta­ t e ridică şi o luă încet spre castel. Tot mergândauzi un vag sgomot la dreapta şi se opri să ascultelira o lovitură de ciocan sau de casma? Nu, era o lo­ vitura de ciocan. îşi continuă drumul, cu urechea tot într'acolo. Vâ*«> o poteca strimtă printre brazii tineri cari lăsau să «* vadă nişte ştejan înalţi. Apucă pe această cărare 9» 0 C CanUlui Se a p r o p i a tot m a l Sur ; - ' ? mult. în tăcerea J padun, încărcată de vânt. căci copacii rămân t W * chiar m mijlocul propriei frământări produse de furtun»- , , ; ° P° l a . n ă t a J nică. în care se pitea o colibă » ' Vl tărăne ti S e unde T \ ! 8ândi că era locul ferit ?tea U PUU d e fazani sum!. ^ . . - Pădurarul, cu mâneci\e surnese, stătea In genunchi şi bătea cu ciocanul. CâWf-J se apropie cu un lătrat scurt şi repede; stăpânul r.d.c* ocmi. U privi aproape înspăimântat, ? Sall tă a p r o a p c tăcut cut°' \° ? rnilităreşte. privind;* l n a , n t a ovălt a S S * o r e . Venea să-i violeze aceasta 6 Pe ca e lTbertaI" . r - ° > b e a ca pe unica şi cea din urm» iiDertate a viefn sale. 88

DOAMNEI CHAÎTERLEY

113

— Mă întrebam ce puteau fi aceste lovituri de ciocan, zise ea; se simţea obosită, gâfâia şi era oarecum în­ spăimântată de el, care-o privea drept în faţa. — Pregătesc paneraşele pentru păsări, răspunse el, în dialectul lui aspru. . Ea nu ştia ce să mai zică. Era obosită. — Aş vrea să mă aşez pujin, spuse în cele din urma. — Luaţi loc, vă rog, aici înăuntru, o pofti el. U luă înainte, dete la o parte nişte aşchii şi-i întinse un fel de pat făcut din nuiele de alun. — Nu doriţi să vă fac puţin foc? o întrebă el în dialectul lui naiv. — Nu, nu, nu-i nevoie, îi răspunse ea. Dar el îi luă seama la mâini: erau vinete. Aduse re­ pede câteva vreascuri de molift în soba de cărămida, care. era într'un colt al colibei şi, numaidecât, o flacăra gal­ benă sbucni în sobă. Ii făcu loc lângă foc: — Luaţi loc, vă rog, şi încălziti-va putm. Constana primi. Avea în glasul lui pădurarul, acea autoritate şi bunătate protectoare care te fac sa te supui numaidecât. Se aşeză şi-şi încălzi mâinile Ia «aca a mai puse câţiva buşteni pe foc. în timp ce pădurarul ,ş, reluase treaba afară, bătând cu ciocanul^ Pj>™ £ » £ mânt. Propriu zis, ea n'ar fi vrut să ramana "«hesuita într'un colţ, lângă foc. Ar fi preferat sa vadă şi ea cum lucrează el. Dar rămase înnauntru. Coliba era foarte confortabi ă; era îmbrăcata cu scan duri de brad, nelustruite. In afară de scaun se mai a«a înnauntru o masă mică şi încă un scăunel ™s dulgher, o ladă mare ^ J ^ t f p e la rindea, cuie şi tot felul de lucr H sus: o bardă, curse de vânat, m ş t e s a a p . m . Coliba „avea ferestre. Lumina venea pe uşa cocioabă plină de obiecte eteroclite şi m acclaş un fel de sanctuar. _ M un s g 0 m o t plăAsculta sgomolul cipcanub-JN sJngurătatea, cut. Omul era stânjenit. Ii brusca s e j , ^ libertatea. Şi ce gest periculos poate din partea

114

AMANTUt

• femeel E l ajunsese în situaţia aceea când ceeace v pe pământ, este să fii singur. Şi totuşi, iată-1 în n W tinţă să-şi apere singurătatea. , . aU E l nu era decât un salariat. $i oameni aceia stăpânii lui. . , , - cU Şi, mai ales, omul nu vrea să mai intre in yo o femee. Ii era teamă, fiindcă vechile reiat» c c a meile îi lăsaseră în inimă răni profunde. o i m t c moare dacă nu poate să fie singur, dacă nu-l P . lăsa în pace. Se retrăsese cu totul de lumea exten . Ultimul lui refugiu era pădurea: să se ascundă ac Constanta se încălzise lângă focul pe carc-1 a j a * . tare. Ii era prea cald acum. Se aşeză pe un s c a U c g aproape de uşă, şi se uita la el cum lucra. " a r f a » n t , n'o observă, dar o ştia acolo. Aplecat spre^ P a n ) . j . cerceta tăria vergelelor; uncle i se rupeau în ni» începu să scoată cuiele, apoi întoarse colivia Şi l j a se gândi, fără a arăta prin cel mai mic semn, dă seama de prezenţa femeci. are Constanţa îl privea atentă. Şi acea singurătate pe ^ o simţise în el când fusese gol, o simţea şi acum ^ veşminte: singuratic, harnic, asemenea unui anima munceşte singur, dar şi gânditor, ca un suflet ce se părtează de orice contact omenesc. In însăşi acea CI 1 j pe tăcute, încet, el se îndepărta de ea. E r a u n l Ş £ o n acea răbdare nesfârşită ce impresiona mult pe • stanţa. II vedea, cu capul plecat, cu mâinile mt 1 calme, cu curbura şoldurilor subţiri şi sensibile: era ^ toate ceva de om care ştie să rabde, de om retras toate. Simţea că experienţa acestui om fusese mai P fundă decât a ei, mai profundă, mai întinsă Şi P° u , re mai ucigătoare. Şi aceasta o uşura de propria-i g tate; se simţea aproape iresponsabilă. ' • 0] Astfel ea rămase lângă uşa colibei, pierdută în v l ^ ei, nemaiţinând seama de timp şi împrejurări, ^ r a a .._ de absentă, încât când el o privi îi văzu pe fata , niştea şi aşteptarea. Şi aşteptarea aceasta era pentru / O lunbă mică de foc alunecă deodată prin trupul i • prin mijlocul lui, şi inima îi gemu. E l nu se g â " a e

&OAMNEI CHATTERLEY acum k n i c i u„ contact omenesc; avea g j - j j j ţ j o repulsie neţărmurită. Voia ca ea sa _ fe Prada singurătăţii lui 11 supăra voin a aceea ^ ^ mmină, insistenţa ei de fomee m o d e ™ , * ^ ^ ^ A supăra, neruşinarea ei liniştita, ^ » , ^ Căci> care voeşte ca totul să se f a c V T „ ^ servitor. Ura mai înainte de toate, el nu era dccat un servit Prezenţa ei în colibă. . . . . - „ ^nozitie rea. Constanţa se schimbă şi capata o d.spozm ^ După a m i a z a se sfârşea, se apropiaţ seara.J>x ^ voia să plece. Se apropie de el. care sta cu i aspră şi goală, cu ochii.îndreptat spre e ^ ^ ~ E atât de plăcut aici, atat^ ae N'am mai fost niciodată pe aici. ~ Nu? „„ n ; c ; din când în . ~ Sper să mai viu. să mă repauzez aici când. ~~ D a ! « J „.i psti acasă? - Incui uşa cu cheea când nu eşti - Da, doamnă. , m s i e u o chee, spre - Ce zici? Nu s'ar putea sa am ş ^ c h e l ? a veni să stau aici câteodată f ~~ După câte ştiu. nul . o v ă i ; el i s e , Căzuse iar în dialectul 1 ^ ? ° ^ ? mai întâi? . «npotrivea. Dar era oare coliba iui,a ? întrej,a - Nu putem să avem şl noi ° \ hotărît tonul e a cu u n glas duios ce abia ascundea ton al unei femei care vrea să aibă cee«. batjoco. ^ O alta? spuse el pnvind-o supărat ş nt o r în acclaş timp. .îndu-se. - Da. 0 altă chee, spuse ea roşind ^ { - Poate că are Sir Clifford una. «se e ^ d - Da. spuse ea, se poate sa mai aH» j ^ u P sta Pot " Putem face încă o chee t \ n t r u ace* - o ' N u . va trebui decât o zi cred, peni tiinp? 8 a *e lipseşti puţin de checa dum.UUe. ^ c „ - N a ş putea să vă spun, doamna. s>, ^ chel< P e nimeni prin împrejurimi care sa ş Constanţa se roşi de mânie.

il«

AMANŢI*

— Foarte bine ,zise ea, am să mă ocup eu d c ceasta. — Bine, doamnă. . u Privirile Ii se încrucişară. Ochii pădurarului e reci şi rai, plini de antipatie, de dispreţ şi 4? p L sare faţă de cele ce se vor întâmpla; ocini *-" stanjei arătau şi ei ură şi mânie. i Ci Dar Constanta suferea. Vedea că nu-i e pe P1 ' că i se rezistă. II vedea pe omul acela în dispe -8 Bună ziual — Bună ziua, doamnă! . el El salută milităreşte. se întoarse şi plecă. i n se deşteptase mânia care dormea, mânia pentru ieŢ fc îndărătnică. Şi n'avea nici-o putere, nici-o putere» ceasta o ştia. |uj_ Iar ea se irita din cauza îndărătniciei bărbatu ^ p» c servitor pe deasupra! Se întoarso acasă întu«c la fa{ă şi gata de ceartă. i gul Găsi pe doamna Bolton care o aştepta sub cel mare. e - Mă întrebam tocmai, dacă veniţi, doamnă, »P ea vesel. - Am întârziat? întrebă Constanta. . _;„L - Oh! nu. Numai Sir Clifford îşi aşteaptă cea n u " ™ » l-ai făcut dumneata? CrCd S aSCSC c ă n u e rostu m e u accst3 - c- o , f r l ' ° _ N ' , a r fi nemulţumit, doamnă. INu înţeleg dece, spuse Constanta. cflmOIntra ,n casă şi-1 g ă s i p e Clifford la birou. ** varul f.erbca p e o tavă. Je - Am întârziat, Clifford? întrebă ea. P " f c e a i ; -ateya flori pe cari l e culcsese şi luă cutia de c . sta in faja tăvii cu pălăria pe cap şi cu fularul g j[£ ount supărată. Dece nai spus doamnei t> să-ti facă ceaiul? . „Ic. iNu, nu mam gândit la aceasta, spuse ei # iNu prea cred că i-ar sta bine prezidând 1° de ceai.

DOAMNEI CHATTERLEY

117

— O, nu c nimic sacrosant în ceainicul de argint, spuse Constanta. El o privi curios. _„ — Ce-ai făcut după amiaza întreagă/ — M'am plimbat şi-am stat într un loc adăpostit. îşi luă fularul şi pălăria şi se aşeză sa pregă­ tească ceaiul. Toastul mai era desigur moale, fuse cosyul pe ceainic şi se ridică să caute un pahar mic. unde să pună violetele. Bietele flori îşi plecaseră capul, Puţin ofilite. , , , . , — Se vor înviora, spuse ea punând paharul in ţaţa lui, ca să miroase florile. ,„ , — „Mai dulci decât pleoapele Junonei , recita el. — Nu văd nici-o legătură între acest vers şi vio­ letele adevărate, spuse ea. El îi turnă ceai. ... •'„— Ce zici mai e o chee pentru coliba cea mica care-i aproape de John's Well şi unde se cresc fazani? — Poate că da. De ce? . N> - A m descoperit-o azi din întâmplare. N o nu* văzusem înainte. Mi se pare ca este un loc foarte Plăcut. Aş putea să mă odihnesc acolo cate odată, nu-i aşa? — Mcllors era acolo? :«™mil m'a -Da. Sgomotul pe care-1 făcea cui ciocanul m a ajutat să descopăr coliba. Nu prea «vea acrul « t ^ mulţumit de venirea mea. A fost aproape grosolan când i-am mai cerut o chee. = S U T E felul lui de-a .fi. şi a P oi mi-a spus că cheile nu intră în f ^ f ^ ^ e tatălui meu. ^ — Poate să mai fie una in ţnroum Betts le ştie pe toate; sunt acolo; am sa-i spun caute. - Te rog, zise ea. „<.„lonl - Aşa dtr Mcllors a fost cam J Ţ U * an - O nu. merită să mai vorbim de « ^ nu cred că-i va conveni ca eu sa am în cetatea lui.

"«

AMANTA

Nu, desigur. — Dar dece? Mai întâi, nu-i casa lui. Nu-i , 0 ' cuinţa lui particulară. Nu văd decc nu m'aş duce acolo când îmi place. Intr'adevăr, zise Clifford, omul acesta se gândeşte prea mult la el însuşi. — Crezi? — Sunt sigur. Crede că este un om except»01"11' » j ? t U °-ă a , n f ° s ° l i e c u care nu se înţelege»' astfel ca fa 1915 s a înrolat ,i a fost trimis în InJ.1' cred. A fost, mi se pare. potcovar în cavaleria «" pgipt: a avut totdeauna dcaface cu caii; se p » c f ° a cai Ap 0 1 un colonel din armata din Indii t j luat sub protecţia lui ,i l- a fccut l o c o tcncnt. A * J deci d,n el un ofijer. Cred că s a reîntors în Io*» eC.U colonelul Iu. si avu un post la frontiera de n o r d - * * Se îmbolnăvi. I 8 a acordat o pensie. S a retras <»" armată, anul trecut, cred. Şi. natural, nu îi e u?or u" u ? c a c l - fă se reîntoarcă la nivelul de altădată. ^ Ţ a f «cut bine cecace a făcut, cel puţin în ce mă P r ' veşte. Numai că eu nu vreau să mai văd apărând P° locotenentul Mellors. — Cum a ajuns ofiţer? El vorbeşte în dialect. C„™ , V O r / e Ş t C î n d i a l c c t d c ^ â t atunci când vreaPC C nglcZa cntru u m c a e l cred c ° *\ ? ' P « ° 2 ,nch,pU,e c ă d e o a r c c e a aoci-1 / " l coborît ca rang social trebue să vorbească cum îi e portul. — r fC%nu m i " a ) s P u s aceasta până acum? n CeSt ea r o m i Sunt !, •° ° . >nticc mă plictisesc de mo*** 0nCar Ci rdini tabi T * i ° - E d « ° mie de ori reg* , tabil ca au avut loc. Constanta era foarte dispusă să gândească I», {f\ CeSte nemul cU nicăieri? ° t u ™ " cari nu-si au l° ' s ă 7 ! " 1 ^ 1 ™f"m ? ă f i e f ™ i o s . Clifford se hotârf c l ,nsu J * r . »» î n Pădure. Vântul era rece. &* suportabil, ,ar soarele era cald şi plin de viată.. . n C simţim n ° - d i n a , > 8 p u s c Constanta, ce deosebit» " e Minjim P e o Z 1 î n t r ' a d e v ă r f r u m o a s ă l ' ş j r ă c o r o a 9 ă . P e

DOAMNEI CHATTERLEY

**«

obicei aerul pare a fi mort. Oamenii sunt pe cale de a ucide şi aerul.

- DrVaTurde^plictiseala, de nemulţumit de ură

ce porneşte dela oameni, ucide vitalitatea aerulu, Sunt S l 8

~ o t e T l î a r e a aerului e cea care coboară vita-

litatea oamenilor? . i - Nu. Omul e cel care otrăveşte umverşul. - Isi otrăveşte propriul cuib, spuse Clifford. Trăsurica înainta. In desişul alunilor ciucur.» de au

tr assist «5 HîSă sis iff&z&s&gs?.**• Constanţa culese câteva pentru Ch«ord El le luă, le examina <%&»*%££?%„* - „O tu, soţie încă nev»Ita a i n . ş t ^

spuse ea

>^^ as sw^Sa?

-

Oamenii sunt cei cari violează lucrurile. - Nu ştiu. Melcii... . ,, • i nu le vio- Melcii Ie mănâncă şi numai albinele lează. , i j a D u n e totul în Ea se supără pentru acest fel J a n e m 0 . cuvinte. Violete c erau pleoap J ^ S * ce se cuvintele cari sug seva celor vii. j ej Plimbarea cu Clifford nu merge a prea ° in ^ şi Constanţa se afla o tensiune pe ca ^ ^ ^ fl ei o ascundea, dar care exia» ^ ^ V o l a s ă s e cu toată puterea instinctului ei , ^ ^ j e cu. libereze de el şi mai ales de acei ,, ^ ^ e l î n s u ş l > vintele lui, de obsesia pe care o n e s fârşită, care o de acea obsesie, monotonă, mecanica, nes măcina. „ j, i r ..-, 0 z i sau două, ea începea iar să plouă. Dar. Jupa Ş i o d a t a ieşi cu toată ploaia ş. se duse V

120

AMANT!»

i - i i i Pimm dar n° ajunsa in pădure se apropie de coliba. r i u ~ 7 . j e Jnera frig, şi pădurea părea atât de tăcută, ata jfl depărtată, atât de inaccesibilă în acel crepus P!oaie. r vh« era &' Pătrunse în poiană. N u era nimeni, ^olii D B jacUl chisă cu checa. D a r ca se aşeză pe prag, >n i ş rustic şi se învălui în propria-i căldură. l 5 t a ^ ^ privea ploaia, ascultând toate sgomotele, ^ a . r e » n c r e ş nu erau sgomote, ci stranii suspine ale vântului ^^ tetul copacilor, atunci când ţi se pare că nu ^Ji deloc. Stejarii bătrâni ridicau în jur trunchiuri c ^ ^ şi puternice, înegrite de ploaie, rotunde, pune ue ^ întinzându-şi în toate părţile braţele lor cuteza ^ Pământul era aproape fără iarbă; începuse insa j ivească floarea vântului şi anemone şi M atlau sau două tufişuri şi o tufă violacee de mărăcini^ trâncle ferigi arse de soare dispăreau aproape P^ ja guleraşclc verzi ale anemonelor. P o a t e că locul „ era neviolat. Neviolat I Lumea întreagă era v l ° v j 0 j a Unele lucruri nu pot fi violate. N u se P o a t e re, o cutie de sardele. Şi atâtea femei le sunt asemănateAtâ|ia bărba{i. D a r pământul I . •trC Ploaia încetă. N u mai era atât de întuneric P r l . - l u copaci. Constanta voia să plece. Şi totuşi mai 8 re e jos. Ii era frig. D a r o inerjie do neînvins şi f mentul său interior o reţineau acolo ca paralizata. Neviolatăl Poate să fie cineva violat fără sa atins 1 Violat de cuvintele moarte devenite nedem şi de ideile moarte devenite obsesii 1 , tre# U n câine negru, ud, veni în goană, fără să l t t ( dând numai din coadă. Pădurarul îl urma, > m b /° c a î n t r o haină impermeabilă, neagră şi lucie de apa. aceea a unui şofeur, cu fata pu{in aprinsă. E a obser ^ oarecare şovăire în mersul lui repede, atunci când ^ z a n S e ridică, în spaţiul strâmt ce rămăsese uscat cerdac. E l salută fără să vorbească, apropiindu-se in** ' t a ' _ _ s e Pregătea să se retragă. Voiam să plec, spuse ea. t i răspunse în d i a l e d :

DOAMNEI CHATTERLEY

121

— Aţi fi voit să intraţi? Se uita la colibă şi nu la Constanţa. — N u , m'ara aşezat numai la adăpost, pentru puţin, spuse ea cu o linişte demnă. _ , E l o privi. E a făcea impresia că-i e frig. — Atunci, vSir Clifford nu mai are o chee/ în­ trebă el. , — Nu. D a r nu-i nimic. P o t foarte bine să stau Ia adăpost în cerdac. Bună ziual U r a excesul lui de dialect. Se uită după ea atent pe când voia să se depăr­ teze. Se desbrăcă de haină, apoi vârî mâna în bu­ zunarul pantalonilor şi scoase cheea dela coliba. _ — P o a t e e mai bine să luaţi cheea aceasta. Voi găsi eu alta pentru fazani. E a îl privi şi-1 întrebă: •— Ce vrei să spui? . , — Vreau să spun că aş putea găsi a t loc pentru păsări. D a c ă aţi veni aici nu v-ar face plăcere sa ma vedeţi tot timpul robotind în jurul dumneavoastră. Ea-1 privi înţelegând tot ceeace voia el sa spună în negura dialectului său. — Dece nu vorbeşti în engleza obişnuita ( — E u ? Credeam că aceasta-i engleza obişnuita. E a tăcu o clipă supărată. . . — Atunci, dacă vreţi cheea, puteţi s o luaţi. Sau ma, bine să v'o dau mâine şi să curăţ locul pe aici. U o riţi să fac aceasta? E a se supără mai mult. *r - N a m nevoie de cheea dumitale, sou se ea. Nu > J. V ,• J 0 l i n Inrru al dumitale, oricare ar vreau să te lipseşti de un wi Mulţumesc. fi ci. N a r a nici-o pofta sa-ţi iau conoa. Voiam numai să pot sta câteodată ^ « "jj" bunăoară. D a r pot foarte bine sa stau i c e r d a c - Aşa că, dacă vrei, să nu mai vorbim de aceasta. E l o mai privia încă, cu ochii sal albaştri, C l - D a r începu el în dialectu-i greoi şi încet, doamna este bSevenilă în colibă, cheea este a domnie, sale. ca

122

AMANTA

şi tot ce se află aici. Numai că, în anotimpul acesta trebuie să mă ocup de păsări şi să trcbălucsc ţaţa sgomot în jur. Iarna abia de mă apropii de coliba, cr eaS acum e primăvară si Sir Clifford voestc să . ău 1 s fazani... iar doamna n'ar dori să tot fiu în jur" când vine pe aici. Ea-1 asculta cu un fel de vajţă mirare. . -o c — D e ce mi-ar displăcea când eşti dumneata a» întrebă ea. El o privi curios. — Te-aş deranja, spuse el scurt, dar hotărât. Ea se roşi. F o c . T ţ r t bine, zise Constanta, nara să te deranje« nici eu. Dar cred că nu mi-ai face nici un rău, sa ocupi de păsări când stau cu aici. M'ar distra chia • Dar fundcă socoteşti aceasta ca o vizită nepoftită, na şă t c mai turbur, nu te teme. Dumneata eşti pădurar lui Sir Clifford şi nu al nun. Fraza păru ciudată, nici ea nu ştia de ce. , • •; - - N u doamnă. E coliba dumneavoastră. Cum a°J'' dumneavoastră. Mă puteţi da afară în opt z i l e »N mai că... — Numai ce? întrebă ea mirată. fc.1 îţi împinse pălăria în chip destul de comic , - - Numai că poate doriţi ca să fiţi singură cano veniţi si preferaţi ca eu să nu fiu pe aici cu trcburt'e r mele. e ce? 8 • v P?o £ P"se ea supărată. Nu eşti o fi>$ crvihzata? Crezi că trebuie să-mi fie frică de dumneata' r ° - C 0 v r e l , 9 ă « a Preocup de dumneata şi să mă H»* S

rr '^

nCZ

,%

importanţă? E 1

faptul

Că

e

*

li

s a u

"« «ici? Arc aceasta vre-o

N P r ¥ CU f a t a l u m i n a t ă de un râs răutăcios. iNu, doamnă, n'are nici o importanţă, spuse « ' — Atunci de ce nu? ___ Să fac o altă chec pentru doamna? l ?u. mulţumesc. ~ O voi face însă. E mai bine să fie două chei,

DOAMNEI CHATTERLEV

123

— Ce obrăsniciel zise Constanţa, roşie şi scoasă pu{in din sărite. — Nu, nu, spuse el repeds. Nu spuneţi aceasta. Nu, nu. N a m voit să spun nimic. Mă gândeam numai că dacă vreţi să veniţi aici, ar fi trebuit să mă mut şi ar fi o muncă mare ca să instalăm altceva aici. Dar dacă doamna nu se ocupă de mine... Coliba este a lui Sir Clifford, şi totul e la dispoziţia doamnei, numai doamna să nu se ocupe de mine în timp ce-mi fac tre­ burile slujbei. Constanţa se depărta cu totul nedumerită. Ea nu ştia dacă fusese sau nu insultată şi ofensată tare. Poate nu voise să spună mai mult decât spusese; poate voise să spună că venind la colibă ar dori să fie cu totul sin­ gură. Caşi când s a r fi gândit ea la aceasta! Caşicând el şi stupida-i prezenţă ar interesa-o atâta! Se întoarse acasă cu spiritul în dezordine, neştiind nici ce gândea, nici ce simţea.

CAPITOLUL

IX.

Constanta era surprinsă de sentimentele eî de aver­ siune faţă de Clifford. Mai mult încă, simţea că tot­ deauna i-a fost antipatic. N u era ură: nu punea nici pasiune în acea aversiune. E r a o marc antipatie TIZ' 0 ' 1 ' I se părea că se căsătorise cu el tocmai fiindcă îi °iS' plăcea. Dar, natural. îl luase în realitate pentru^ ca atrăgea inteligenţa lui. I se păruse superior, stăpanu a ei. Acum, atracţia inteligenţii se irosise; nu mai siniF decât aversiune fizică. Această aversiune se strecura dinlăuntrul fiinjei ei, şi vedea bine cum i se misluise viaja. Se simjea slabă şi cu totul părăsită. A r fi striga după un ajutor din afară. Dar, în lumea întreagă nu afla nici un ajutor. Societatea era îngrozitoare, pentruca 0. era lipsită de simţire. Societatea civilizată e nesimţit Banul şi totul cccace se cheamă iubire, alcătucsc cele două manii mari ale societăţii; banul mai ales. In» 1 : vidul, în nebuna-i dezordine, se afirmă prin bani ?> iubire Iată, de pildă, pe Micliaclis. Viaja lui. activi­ tatea lui, sunt nişte nebunii! Iubirea lui, un fel de ne­ bunie! Si chiar Clifford. Şi toate discuţiile dintre ci. în­ treaga literatură! Toate acele furioase eforturi spre »» ajungeI E r a doar o nebunie! Şi în acelaş timp, nu tăcea altceva decât să domine, cu înfăţişarea ce lua» de maniac. Constanta era amorţită de teamă. D a r Clifford excr : cita din ce în ce mai mult tirania-i asupra doamnei ooilon. şi aceasta era cu atâta mai uşurător pentru

DOAMNEI CHATTERLEV

125

Constanta. E l nu-şi dădea seama. Ca la mulfi oameni lipsiţi de simţire, se putea măsura dementa lui prin nu­ mărul mare de lucruri de care nu era conştient, prw spatiile deşerte ale conştiinţei lui. , r Doamna Bolton, era, în multe privinţi, admirabila. D a r avea acel gust curios de-a domina, acea nevoe nesfârşită de a se afirma, care este unul din semnele nebuniei la femeile moderne. Se socotea devotată trup şi suflet, altora. Clifford o încânta, pentrucă, totdeauna, sau prea adesea, ca dintr'un instinct mai delicat, o împiedica să facă ceeace voia. Avea nevoe de o afir­ mare mai delicată, mai subtilă decât ea. Aceasta o fer­ meca. Poate tot acelaş lucru o fermeca şi în ce priveşte pe Constanţa. „ , — Ce zi frumoasă, spunea, bunăoară, doamna tSolton. Cred că o plimbare, în trăsurică, v a r face bine — D a ? Vrei să-mi dai cartea aceea, galbena ( Şi aş dori să se ia de aici aceste zambile. — O h ! dar sunt atât de frumoasei Şi parfumul lor e minunat. . , „IM; — E tocmai parfumul ce nu-mi place, spuse el. Mi se pare că are un miros funerar. _ . — Aşa vi se pare? exclamă ea, surprinsa, pup.n jig nită, dar impresionată. AMc*. Şi ea lua zambilile, impresionata de atâta delica tC

— Doriţi să vă bărbieresc. în dimineaţa asta, sau preferaţi să faceţi singur aceasta? . . . Mereu aceea, voce dulce, mângâioasa. serviabilă. ,i ^

^

"

v

S

t

-

l

M

i

pu t in? Am să sun când

V

° - F 2 £ e bine, Sir Clifford spunea e g a t â t denduios. atât de supusă, retrăgându-se liniştita. D a r f e c a r e fuz, făcea să crească în ea• P J ^ » V £ j f ' spwea:

^ - s ^ b S S f d u ^ î n d i e a ţ a

asta.

AMANTUL

IM

E a simţea o lovitura în inimă şi răspundea, cu mai multă blândcjă decât altădată: — Foarte bine, Sir Clifford! c a r e Avea mult tact, o mână uşoară, cam încea.ta,^ ^ _ nu zorea. întâia oară se enervase de mâna ei ata ^ o latecă, atunci când îi atingea faţa. Acum, o gus * o p e voluptate crescândă. O punea să-1 bărbierească ° P j v j r c a în fiecare zi. Ea-şi apropia faţa de a lui, cu P ^ atentă la cccacc făcea. $i încetul cu încetul jnva' ^ cunoaşte perfect, obrajii şi buzele, bărbia Şi 8 a , Clifford. El se hrănea bine; fata şi gâtul îi erau moaşe; şi era un gentleman. • jn Şi ca era frumoasă, palidă cu fa{a cam alungită » totul calmă, cu ochi strălucitori, care nu revelau n Putin, câte puţin, cu o blândeţe infinită, ea »nC să-1 şi mângâc, şi el primi totul. ' :ar Ii făcea acum aproape toate cele ce-i trebuiau. el se simţea mai în largul lui cu ea decât cu Const
V C n e a

P

°fta

c â t e o d a t

*

9ă

-« 9 P u e

l u î

C]if

'

DOAMNEI CHATTERLEY

1 2 7

— Pentru numele lui Dumnezeu, nu te lăsa atât de mult în mâinile acestei femeii Păstraseră obişnuinţa să petreacă seara împreună, până Ia ora zece. Vorbeau, citeau, cercetau manuscrisele. Dar farmecul se irosise. Manuscrisele lui o plictiseau pe Constanta. Ea i le mai copia încă, din datorie, la ma­ şină. Dar în curând avea să i le transcrie doamna Bolton. Căci Constanfa îi sugerase această idee, să înveţe a scrie la maşină. Şi doamna Bolton, gata totdeauna la toate, începuse pe dată să se exercite şi muncea cu străduinţă. Şi acum, Clifford îi dicta uneori câte o scrisoare, pe care ea o scria cam încet, dar fără gre­ şeli. El avea multă răbdare, îi silabisea cuvintele sau frazele franţuzeşti, când se întâmplau să fie. Era în­ cântată şi simţea o plăcere pentru ca să-şi facă edu­ caţia. Acum, Constanţa pretexta câteodată o migrenă, spre a se urca în camera ei după masă. —• Poate că doamna Bolton va voi să facă o par­ tidă de pichet cu tine? îi spunea ea lui Clifford. — O h ! lasăl Du-te şi te odihneşte, dragai Dar abia pleca ea, şi ci o suna pe doamna Bolton, şi o ruga să facă împreună o partidă de pichet sau de şah. O învăţase o mulţime de jocuri. Şi Constanţei nu-i plăcea s'o vadă pe doamna Bolton cum înroşită şi excitată ca o copilă, cum atingea regina cu un deget nesigur, apoi retrăgându-şi mâna; iar Clifford, zâmbind vag şi cu un aier de superioritate zicându-i: — Trebuie să spui: „nu mutl" Doamna Bolton îl privea cu ochi strălucitori, sur­ prinşi, murmura sfioasă, ascultătoare: — Nu mutl Da, el îi făcea educaţia. Şi din aceasta, câştiga un sentiment de putere, plăcut. Iar ea era captivată. îşi în­ suşea tot ceeace oamenii de lume cunosc, tot ceeace, pe lângă ban, îi făcea mari. Şi. în acelaş timp, el dorea Ca ea să stea aproape de el, să fie mereu prezentă;

IM

AMANTOl

mulţumirea-i, era o subtilă linguşire, pe care ea i-° a ' dresa, acea mulţumire, care era totuşi sinceră. Pentru Constanta, Clifford începea să capete adey»_; rata-i înfăţişare: cam vulgar, comun, pujin gras» . . geniu. Festele pe care i le juca Ivy Bolton, umila-i ^ ranie, erau destul de evidente. Dar cccace mira P^ Constanta, era plăcerea excitantă ce această fcrnee. simţea lângă Clifford. Nu s'ar fi putut spune că se j drăgostisc de el: Era tulburată, încântată de contac cu acest om de societate, cu acest gentleman yerita J^ de acest autor care putea scrie cărji şi poeme şi a c a fotografic apărea în jurnalele ilustrate. • Toate acestea deşteptau în ea o ciudată pasiune. ••' struirea" pe care i-o făcea el, deştepta în ea o Pf 31 ""^ o încântare şi o emulafie, care mergea mai ^epa . decât orice altă legătură amoroasă. In realitate, iap ., că între ci nu putea fi o legătură do iubire, o făcea ^ vibreze până în măduva oaselor de această altă P a S l U .:J curioasa pasiune „de a şti", de a şti tot aşa cum 8 şi el. ' , aCC Nu se înşela. Era îndrăgostită tare de ci în e8 sens, oricâtă putere am da noi cuvântului iubire. Av aicrul atât de frumos, atât de tânăr, şi câteodată ocn ei căprui erau admirabili. In acclaş timp, în ca se a» o dulce satisfacţie intimă, aproape triumfătoare, o sa» " factie intimă. Ah! cât de mult ura Constanta aceasi satisfacţie intimă! Dar nu era de mirare că fusese Clifford pri? 9 '" mrejele acestei femei! Ea îl adora. în felul ci, c " tărie, se punea în întregime în serviciul lui, pentru
DOAMNEI CIUTTERI.EY

129

cămile în ştiinţa sa despre viata populară. Cunoştea atât de intim pe toţi oamenii din popor, lua parte la aface­ rile lor cu atâta interes, cu atâta căldura! Era minunat să stai şi s o asculţi chiar când aceasta era puţin umilitor. La început, ea nu se aventurase in a vorbi despre Tavershall. Dar, odată pornita, ce ştiel Clifford căuta „material" şi găsea la ea cât îi trebuia. Constanta înţelegea că pretinsul lui geniu consta tocmai în asta: un talent ager, ştiind sa scoată foloase din trăncănelile tuturor. Doamna Bo ton,^ de­ sigur, era pricepută în a vorbi despre Tavershall; tarata de subiect chiar. Şi câte lucruri se petreceau pe toate le ştia ca! Era materie pentru duzini întregi de volume. Constanta o asculta încântată. Dar pe urmă simţea un fel de ruşine. Ea n'ar fi trebuit să asculte cu atâta curiozitate. Şi poveştile despre oameni pot ti spuse cu respect, cu un spirit delicat şi atent pentru cei ce luptă şi suferă, pentru sufletele omeneşti. Căci însăşi satira este o formă a simpatie!. E felul m care sim­ patia noastră se răspândeşte, sau se retrage, şi _care. în realitate hotărăşte în viata noastră. Şi de aici, imensa importantă a romanului, dacă este bine întrebuinţat, fcl poate canaliza valul simpatiei noastre spre noi locuri şi să-1 retragă din locurile devenite fără valoare. Asttel. romanul bine întrebuinţat, poate descoperi locurile cete mai tainice ale viefii. Căci mai ales în aceste locuri tainice ale pasiunii trebue să curgă valul cunoştinţelor sensitive şi acolo să pătrundă, să curăţe şi sa dea un aspect nou. . , , « „,, Dar romanul, ca şi flecăreala, poate deştepta in su­ flet şi simpatii şi dispreţuri fără sinceritate, mecanice şi moarte. Romanul poate glorifica «^timentelo cete mai corupte, atât cât ele rămân. în chp / ^ / ' ^ „pure". Atunci, romanul ca ş flecăreala, j g ^ J l S a deveni vicios, şi. asemenea flecare ... cu atât mai vicios cu cât este totdeauna. în aparenţa alături, de înger, • Flecăreala doamnei Bolton sta " ^ ^ ţ *

S

t

: r d t t t t r C o n s t a n t , chiar după po-

130

AMANTA

vestirea ce o făcea doamna Bolton, îşi dădea ^^ că femeea n'a fost decât o creatură blândă, ' a r j a c e B batul un cinstit brutal. D a r o cinste brutală s j ă ( j c a U „ r ă u " pe un bărbat; şi cuvintele blânde n ^^ unei femei atributul de „bine" în canalul vicios Ş ^ venţional în care doamna Bolton răsturna simp •^ Dcaceea flecăreala aceasta producea ruşine, ^ ^_ aceea, cea mai marc parte din romane, mai uj c ul manele de succes, produc şi ele o ruşine. : c iilenu mai gustă acum decât cecace-i măguleşte -jcau Totuşi, povestirile făcute de doamna Bolton . 0 o nouă înfăţişare. Tavershall-ului. Ce cloaca ^ zitoare de viaţă scârnavăl Clifford cunoştea . on {9 dere aproape pe toţi eroii acestor povestiri. ^ ° -nJ numai pe unii. D a r , auzindu-le, te socoteai mai jeZ# într'o junglă din Africa centrală decât într'un sat c 8 . ^ — Cred că aţi auzit că Miss Allsopp, s a . . . m bâsăptămâna trecută. C e zici? Miss Allsopp, . t U f c i ă d i t ş l a trânului James Allsopp, cismar. Ştiţi că ' 0t, o casă la P y c Croft. Bătrânul a murit anul r j n t c 0 într'o cădere: la optzeci de ani şi tot atât de V e ca un băiat. A alunecat pe colina dela BcstvvO > ^ o pistă de zăpadă făcută de copii în > a r n a A a ? C p« c 'peşi-a rupt oasele; aşa s'a sfârşit bietul bătrâni u„ norocire? E i bine, a lăsat toţi banii pentru Tattle. ^ gologan n*a lăsat băcţilorl Şi Tattic, ş t i ţ i . b i n C ' c j şi cu cinci ani mai mult... da, ca a împlinit c l . n c l Z f- B j 0 şi r c trei de ani toamna trecută. Şi ştiţi ce oameni a ] e a sunt ăştia, pe cuvântul meu de onoare I Urmase . j bisericii treizeci de ani, până la moartea moşneagI ^ După aceea, a început să aibă legături cu un ' ş; llr din Kinbrook; nu ştiu dacă-1 cunoaşteţi, un b j ' ' z â el, cam închipuit, un oarecare Willcock, care luc . ^ j la cheresteaua din Harison. E i bine, el are Ş a şi cinci de ani, cel puţin, şi totuşi i-ai lua drept °$e; reche de porumbei, văzându-i la braţ sau s ă r u t a " 0 . j a r da, ^ea se aşeasă pe genunchii lui la fereastră, je în faţa şoselei P y c Croft, de unde pot fi văzuţi ^ 1 lume. Şi el are fii mai mari de patruzeci de a" '

DOAMNE! CHATTEM.EY

l f I

nu şi-a pierdut nevasta decât acum doi ani! Dacă bă­ trânul James Allsopp nu s'a sculat încă din mormânt aceasta c fiindcă n o poate face: el şi-a ţinut copm atât de mult de scurt! Acum sunt însuraţi Şi traesc la Kinbrook şi se spune că ea umblă în capot de dimi­ neaţa până seara; un adevărat scandal! Vai, ce purtare la bătrânii Sunt mai râi şi mai desgustăton decât cei tineri. După mine, vina este a cinematografului. Dur îi pot retine? Eu le spun mereu: duceţi-vă la un film instructiv, şi lăsaţi, pentru Dumnezeu, toate acele me­ lodrame şi filme de iubire. In tot cazul, copm nar trebui să le vadă! Dar, iată: oamenii mari sunt mai răi decât copiii, şi bătrânii sunt mai răi decât toţi. O» le vorbeşti de morală! Nu te ascultă nimeni, oamenii fac ceeace voesc, şi n'au de ce se plânge, ar trebui să. le spun. Dar au datoria să mai înceteze, acum când minele lucrează atât de prost, şi când n au bani. Şi crezi că se plâng! E îngrozitor, mai ales cu fe­ meile! Bărbaţii sunt ma, chibzuiţi, mai răbdătorii > e pot ei să facă. sărmanii? Dar femeile! Totul numai pentru a poza! Ele contribuc pentru un cadou Ia că­ sătoria prinţesei Mary; şi când văd toate cadourile strălucite pe care le-a primit prinţesa devin nebune. „Ce este ea, ce, e mai bine ca no.? De ce nu mi-ar da si mie Swan şi Edgar un mantou de_ ««""• " T ei îi dau şase mantouri? îmi pare râu ca nu am pă­ strat cei zece şilingi; şi ea ce-mi va da. asta ma întreb? Eu nu-mi pot cumpăra un mantou .de pnma vară, atât de pufin câştigă tata, şi ea primeşte ca mioane întregi. E timpul ca şi ce, săraci sa, a>ba, bam de cheltuit; bogaţii au avut prea mult. Am nevoe ae un mantou de primăvară; şi cum am sa-1 °W>. ce Eu le spun: ..Fiji mulţumite că avef^ f " ^ sunteţi bine îmbrăcate, chiar fără aceste zorzoane pe 1 08 le dorîti". Şi ele îmi « P » ^ n u s e m u ltumeşte cu S a - - D e ce « 7 F ^ | e c f e 7 p r i m : : C căruţe întregi vechile-i sdrene/ remeiie ca ™ i de t o u n o u de haine, şi eu nu pot avea m f a ' ™s;m*n.; c u aste? primăvară. E o ruşine! O prinţesa! Ş. ce i cu as»

J 32

AMANTtH. c

Banul c totul{ ş i fiindcă ca arc mulţi, poale sa fe !j de toatei M i c nu-mi dă nimeni, şi cu a in drept"' să am ca oricare alta. Nu-mi mai vorbi de educai'"Banul este totul I Am nevoie de un mantou nou o primăvară, şi n'am să-1 am, fiindcă bărbatul meu n a r e bani". a Pentru ele numai toaletele există pe lume. E l e K ' e lr sesc foarte natural să dea şapte sau opt guinee P " . tt o haină de iarnă — simple fiice de mineri — Şi °? j, gumec pentru o pălărie de copil. Şi se duc la biserica, cu pălăria do două guinee, da. copilele astea care » vremea mea erau mulţumite cănd aveau o pălărie o*trei franci şi jumătate I Anul acesta va fi aniversare biserica metodiste, şi se va clădi o tribună înaltă pent" C ° P ' ' ' « l a Şcoala de Duminică. E i bine, am «£? e po Miss Thompson, care conduce clasa întâia de ţ la la şcoala d e Duminică, că vor fi pe această P . ' formă haine noi de mai multe mii de livrei Si timpj' r l se ,#tio cum sunt! D a r nu-i po(i opri. Sunt nebun după toalete. Şi băcţii tot aşa: chcltuesc ultima lesca pentru haine, jigări, băutură, curse la Sheffield ° doua sau trei ori pe săptămână. A M cum s a * » schimbat lumea! Şi „'ou teamă de nimic, nu r W P * * 8 nimic, toţi tinerii aceşlial Bătrânii sunt atât de.<**? z u . 1 . atât de răbdători; ei dau totul femeilor. Si * w unde se ajunge. Femeile sunt adevăraţi diavoli.. ^ ^ iincru nu sunt ca cei bătrâni. E i nu se lipsesc de **>** îşi spun aşa: totul pentru mine. D a c ă le-ai spune cj trebue sa pună de o parte ceva pentru căsătorie, " răspund: „e timp; vreau să mă distrez, atât cât P/> j Kestul poate aştepta". A h ! cât de brutali şi de egoiŞ» sunt Totul cade pe capul bătrânilor; şi totul meri» prost pretutindeni. Clifford

începea să vadă

& o ! itc?usc d c intratatal Acum?... trebă o " " 1

S

°cialişti

a c c a s t a

şI

b

satul

lui sub un aspj**

totdeauna; dar nu-1 crede»

°Işevici

printre

săteni ?

în

"

- O h . răspunse doamna Bolton, se aud unii flecărind"'

DOAMNEI CHATTERLEY

133

Dar femeile sunt mai ales acelea cari au datorii. Băr­ baţii nu Ie dau nici o atenţie; nu cred ca oamenii din ayershall să devină vreodată roşii. Sunt prea cinŞ«P. lincni mai flccăresc pu{in. Dar, în fond, puţin ° Pasă. Tot ce vor ci este să aibă puţinii bani de c ţ»eltuială Ia cârciumă sau ca să se poată duce să-şi Pjardă timpul Ia Sheffield. E tot cceace doresc. Când n a . " bani, ascultă discursurile roşiilor. Dar, în fond, mm e m nu crede în discursurile lor. - Atunci, crezi că nu-i nici o primejdie? Oh, nu. Atât timp cât vor merge afacerile, nu "» putem teme de nimic. Dar dacă treburile vor merge prost o vreme mai îndelungată, tinerii s a r răsvrăti Poate. Dai- vă spun: sunt nişte egoişti şi nişte copii stocaţi. Şi nu văd că ar fi în stare să facă ceva. N au nimic serios în ei, afară de aceea de a poza o1] -j?utomobil# sau a dansa în Palatul de Dans din Sheffield. Nimic nu-i poate face serioşi. Cei mai se­ rioşi îmbracă smokingul şi se duc să se exhibeze cu ° grămadă de fete, dansând charlcstonurilc sau Dumr*!ze.u . 5 ' ' e c e - Câteodată, omnibusul e plin de aceşti baeţi în smoking, copii de mineri, în drum spre Pa­ latul^ de Dans; fără a mai vorbi de cei cari se duc însoţiţi de micile lor prietene în auto sau moto. N'au nimic serios în ei, pentru nimic, afară de cursele dela Doncastcr şi pentru Derby; căci ei joacă toţi 'a curse. Şi footballul. Dar nici football ui nu mai este cceace era, li se pare prea violent. Nu, Dumi­ nica, după amiază, preferă să se ducă în auto la Shef­ field sau la Nottingham. Dar ce fac ei acolo? De ce se duc? ~~ Oh! se plimbă, iau un ecaiu într'un local şic, ca Mikado-ul, sau se duc la Palatul de Dans, ori la ci­ nema, sau la Imperial, cu o fetită. Fetele sunt tot aşa de libere ca băeţii. Fac tot ce Ie place. . ~ Şi ce fac, când n'au bani pentru toate astea/ — îşi procură de undeva, totdeauna. Dar eu nu văd de unde ar putea ieşi bolşevismul, când tot ceeace băeţii cer, nu e decât banul spre a se distra, şi a-Şi

,34

AMANTA

cumpăra haine; iar fetele, la fel. Nu-s prea ' " ^ f " , ! ca să devină socialişti. N u sunt atât de sen nu vor putea fi luaţi niciodată în serios. . cjaja Constanţa, auzind acestea. îşi spunea c a M Ş c ! r c U > ade jos se asemăna cu cea de sus în totul. ' j celaş lucru: Tavcrshall. May fair sau Kenş ington. ^ decât o clasă în zilele noastre: a oamenilor ac ^ ^ N u diferă decât prin cantitatea de bani pe care sau de care au ncvoc. r>iff ri >n' Sub influenta acestei doamne Bolton. C l " t 0 _ .,,. cepu a arăta un nou interes pentru minele sa ' , c f t cepca a se găsi solidar cu ele. O altă ncvoe .j, în el. Mai întâi era adevăratul stăpân la 1 a v c tin Minele se identificau cu el. In ele afla un nou c ment de putere, ceva de care până atunci se dep cu teamă. a c e e a N u mai erau decât două mine la Tavershall^ din Tavershall-ul propriu zis şi cea dela INCW ^ don. Tavershall fusese odinioară o mina faun 0 ' 1 ' ^ ^ adusese fantastice câştiguri. Dar zilele ci » rU ^Q. ea trecuseră. New London nu fusese niciodată pf gata, şi, în timpul obişnuit, mergea bine, i» r » . ' c a dente. D a r acum, vremurile erau grele; şi nunele N e w London erau părăsite. , 'QQ — Mulţi oameni din Tavershall au plecat Ş» dus la Stacks Gate şi la Whitcovcr, spunea doan Bolton. N'aţi văzut uzinele noi dela Stacks Gate, pate după răsboiu. Sir Clifford? O h l Trebuc sa duceţi acolo odată I E ceva cu totul nou. O marc uz ^ ar chimică. în creştetul puţurilor; n'arc deloc înfătiŞ . • unei mine de cărbuni. Se spune că scot bani mai mu^ de pe urma produselor chimice decât de pe Ş*-r't Şi case noui pentru mineri, adevărate palate! D e s l g ' aceasta a adus un rău împrejurimilor. D a r mulH ^ meni din Tavcrshall s'au dus acolo, şi-şi câştigă o pâinea, mai bine decât oamenii noştri. Se spune ^ s a sfârşit cu Tavcrshall-ul. Câţiva ani numai, ?» • trebm să se închidă. Iar N e w London va înceta '" înainto. Vai, când mă gândesc ca minele clin Tavcrs

DOAMNEI CHATTERLEY

135

hali să nu mai funcţioneze? In timp de grevă e destul ue rău, dar pe onoarea mea, dacă se vor opri pentru totdeauna, aceasta va însemna sfârşitul lumii. O h ! S'au câştigat bani la Tavershall! Şi acum minerii spun că este o corabie care se scufundă şi că a venit vremea s o părăsească, Nu-i îngrozitor? Dar, desigur, sunt mulfi care nu vor pleca până ce nu vor fi siliţi la aceasta. Lor nu le plac minele noui, adânci, şi lu­ crate cu maşina. Unii sunt îngroziţi de aceşti oameni de fier, cum_ numesc ei aceste maşini de spart căr­ bunii. Dar ei spun ceeace au spus când au trebuit să părăsească veche meserie a ţesutului ciorapilor. îmi aduc aminte că am mai văzut unul sau doi. Dar, pe cuvântul meu, cu cât sunt mai multe maşini, cu atât sunt, după cât se pare, mai mulţi oamenii Se spune că nu se poate extrage din cărbunele dela Tavershall, aceleaşi materii chimice ca din acele dela Stacks Gate, lucru curios, deoarece amândouă minele nu-s Ia trei mile ufta de alta. Insfârşit, aşa se vorbeşte. Dar toată lumea spune că e rău că nu se întreprinde ceva ast­ fel ca oamenii să trăiască ceva mai bine, şi să fie întrebuinţate şi fetele. Toate fetele astea care se duc toată ziua la Sheffield) Pe onoarea mea, ce surpriză ar fi dacă mina din Tavershall şi-ar relua via{a-i de altădată, acum când toată lumea spune că-i pe sfâr­ şite, că e o corabie în care intră apa. şi că trebue s'o părăsim asemenea şoarecilor cari fug din corabia ce se scufundă! Dar se spun atâtea iucruril Natural, a fost o înapoere, datorită războiului. Atunci Sir Geof­ frey s'a constituit fidei-comisar şi şi-a asigurat banii pentru totdeauna, nu ştiu cum; cel pufin aşa se po­ vesteşte 1 Dar se spune că nici patronii şi proprietarii nu scot mare lucru azi. E greu de crezut, nu-i aşa? Am socotit totdeauna că minele vor dăinui veacuri în­ tregi. Cine ar fi crezut asta pe când eram tânăr? Dar New England s'a închis, şi Colwick Wood, Aa fel. Da, e o privelişte frumoasă să treci prin pădurea cea mică şi să yezi cum a fost părăsit Colwick Wood: printre copaci deschizătura pufurilor, năpădită de ier-

136

AMANTUL

buri, şi şinele ruginite. O mină de cărbuni m 0 * r s ( ! Doamnei ce vom deveni noi dacă Tavcrşnall-u închide? Nici nu te poţi gândi! Nici în t i m I , U j u m B c a ] vclor şi nu se şoma atâta 1 Ce este Şi c U , ne Totul se schimbă, an cu an, şi nu mai ştim un aflăm. Clifford Discursul ţinut de doamna Bolton aţâţă in >->» . . . un nou spirit de luptă. Venitul lui. datorită moste instituite de tatăl lui. era asigurat, dacă nu consiocr ^ In fond, minele nu-1 impresionaseră mult. *-1 . •;. să câştige cealaltă lume, lumea literaturii Şi a 8 lumea succesului, nu lumea lucrului. •• A Acum înţelegea deosebirea între norodul place • cel al muncii. In ceeace-I privea, alesese gl° a t a , K^. cerii. Şi reuşise. Dar mai era şi norodul muncii. ^ povărat de griji, sinistru, negru, îngrozitor, v 1 qj popor cerea un om care să se îngrijească dc_ ' J era cu mult mai greu să porţi de grijă acestui ^. decât celuilalt. In timp ce el îşi scria povcsU« ^ j ^ „parvenea", de cealaltă parte, Tavcrshallul se a tot mai în adânc. i u5 # înţelegea acum că zeiţa-căţea a succesului avea ^ ( c pofte mari: pofta de măgulire, de laudă şi ' r ;; # gâierc, lucruri pe cară i le ofereau artiştii şi scrii o Dar cealaltă poftă cerca carne şi oase. Şi c a r n C a c n i i oasele cerule de zeiţa-căţea erau procurate de oam ce câştigă bani în industrie. .- [t Da, în urma zciţci-căţca, goneau două haite de ca • a linguşitorilor, a celor cari oferă distracţii, P 0 > ? j j . al s filme, comedii; şi cealaltă haită, mai oarbă, "J ,j an 1 batecă, carc-i dă carne, adevărata substanţă a h. . ! j in Câinii frumoşi şi ageri ai plăcerii îşi arătau " ^ | - ) a r se certau între ei pentru favorurile zciţci-cătca- r ' â ei nu însemnau nimic faţă de tăcutul războiu, P e v l şi pe moarte, al celor co căutau osul. ' 'rvnor& Sub influenţa exercitată de doamna Bolton, C I i " . avea dorinţa de a intra în această nouă luptă, să P stăpânire pe zeiţa-căţea, prin mijlocul brutal al P r o d ţici industriale. Doamna Bolton făcuse din el un °""

DOAMNEI CIIATTERLEY

137

Clutf nu putuse niciodată face Constanta! Constanţa a tăcea sensibil, şi conştient de el însuşi şi de propriile-i stări sufleteşti. Doamna Bolton nu-1 făcea să şe intereseze decât de lucrurile exterioare. Inlăuntrul lui începea a se moleşi, dar în afară, începea acum sa existe. Se strădui chiar a se întoarce la mine, şi când ajunse I a p u t u r i > fu d u s p r i n ^ ^ c u I o a r e l e . Lucruri văzute înainte de războiu, şi pe care i se părea că Ie uitase, 11 reveneau în minte acum. Se afla în ascensor, extropiat, iar directorul îi arăta filonul la lumina unei lămpi puternice. Vorbi puţin. Dar spiritul lui începea sa lucreze. Reluă tratatele tehnice asupra industriei minelor de cărbuni; studie rapoartele Guvernului, şi ceti cu atenţie ultimile publicaţii germane asupra minelor, chimia căr­ bunelui şi a schistului. Desigur, descoperirile mai pro­ fitabile erau pe cât posibil ţinute în secret. Dar când mcepi să faci cercetări în domeniul industriei miniere, Un studiu al metodelor şi al mijloacelor şi a tuturor po­ sibilităţilor chimice ale cărbunelui, rămâi înmărmurit în raţa ingeniozităţii şi a abilităţii aproape drăceşti a spi­ ritului tehnic modern, ca şi cum diavolul însuşi ar fi îm­ prumutat o inteligenţă demoniacă tehnicienilor indus1 a ma •j ' „ * interesantă această ştiinţă tehnică a industrii decât arta şi literatura, nişte materii pă­ cătoase, supuse emoţiilor şi bune pentru cei cu spi­ ritul slab. In domeniul acesta, oamenii erau asemenea zeilor, sau demonilor inspiraţi, şi din inspiraţiile lor scoţând descoperiri. In acest domeniu, unii oameni au atins culmi mintale necalculabile. Dar Clifford mai ştia ca m ce priveşte viaţa oamenilor, a emoţiilor omeneşti, aceeaşi oameni, din punct de vedere al minţii, nu tre­ ceau de treisprezece sau patrusprezece ani. Erau doar nişte bieţi copii. Decalogul era enorm, uluitor. Dar atâta pagubă! Dacă omenirea, în ce priveşte spiritul şi emoţiile „omeneşti" cade pe ultima treaptă a stupidi­ tăţii, aceasta nu-1 interesa pe Clifford. Ceeace-I pre-

138

AMANTUL

ocupa era tehnica industriei miniere a cărbunelui Ş» dicarca producţiei la Tavcrshall. .j j{. Zilnic se ducea la pufuri şi studia; punea pe l °l . ^ rectorii şi inginerii la o încercare pe care ci j a închipuiscră niciodată. Puterea I Un nou » e n t u n * " ' g t o r puterii: puterea asupra tuturor oamenilor, asupra ^ sute de minieri. Căula şi găsea cccacc-i trebui puţin câte puţin, avu în mâna lui toate lucrurile. ^ Şi, în realitate, i se părea că renaşte. Viata, ^ se întorcea la ci. Se văzuse cum murea încetul ^ cetul lângă Constanta, în viaţa solitară de artist ." suflet conştient. Acum, toate acestea nu-1 mai P " ii plictiseau. Simjea viaja cum curge pe lângă el, j cărbunelui, viafa minelor. Iar acrul puturos al m1 j g se părea cel mai bun oxigen, şi-i da un scntimcn putere. Făcea acum ceva. Mergea 8pre biruinţa» .^ vingea! Nu cum învinsese în literatură, o biată vi a reclamei, după o mare epuizare de energic, ci torie bărbătească. . „ jeC. La început socoti că a găsit soluţia problemei w • tricitate: prefacerea cărbunelui în forjă electrică. v avu o altă idee. Germanii inventaseră o locomotiva n'avca nevoe de focar. Era nevoe de un nou com tibil, care să se consume foarte încet, degajând, w a mite condiţii, multă căldură. Această idee, a unui nou combustibil, concentrat, zând încet şi mult, şi degajând o căldură intensa, trase mai întâi atenjia lui Clifford. Era nevoe de stimulent din afară, de un fel sau altul; o provizie a aier nu era suficientă. începu să facă experienţe, î?1 , ca ajutor pe un tânăr care făcuse studii strălucite chimie. Se apropia de triumf. Ieşise însfârşit din carapace» eului său. Realizase veşnica şi tainica-i dorinţă de a «?? din ci. Arta nu-i slujise la nimic; arta nu făcuse a 1 ^ aS ceva decât să îngreuieze lucrurile. Acum, îşi realiz dorinfa, 7"Nici nu ştia cât de mult îl susţinea doamna BoU°n" Mici nu ştia cât de mult depindea de ea. Dar nu C»

DOAMNEI CHATTERLEY

139

mai puţin evident că, îndată ce era aproape de ea, glasul lui căpăta o notă de facilă intimitate, aproape vulgară. Fată de Constanta, arăta putină străşnicie. Simţea to­ tuşi că îi datora totul, îi arăta tot respectul, întreaga consideraţie posibilă, pe când ea-i arata un simplu res­ pect exterior. Dar era evident că dela ca luase o teamă secretă. Noul Achile. care trăia în el, avea şi el căl­ câiul vulnerabil; şi la acest călcâiu, femeea, o femee cum era Constanta, so(ia lui, îl putea răni pentru tot­ deauna. El se arăta plin de o teamă pe jumătate con­ ştientă, foarte amabil cu ea. Dar glasul lui era cam încordat când îi vorbea; şi rămânea tăcut, uneori, când ea era prezentă. Singur când era doar cu doamna Bolton, se simţea într'adevăr stăpân şi senior, şi flecărea aproape cu aceeaşi uşurinţă şi limbufie ca şi aceasta. Şi o lăsa să-1 bărbie­ rească ca şi cum ar fi fost un copil, ca şi cum cu ade­ vărat ar fi fost un copil.

CAPITOLUL

X.

Constanta era acum mai dcâ singură. Veneau mai put oameni la Wragby. Clifford nu mai dorea vizite. fera Radio, pe care-1 instalase cu destulă cheltuiala ^ care sfârşise prin a funcţiona destul de bine. ^ ' " ' 1 " s . câteodată Madridul sau Frankfurtul, cu toată a u " fera tulbure a ţinutului Midlands. • ut. P u t e a să rămână ore întregi ascultând cum urlă na parlcurul. Constanta se zăpăcise din cauza aceasta. . sta acolo, halucinat, cu privirea goală, ca cineva care , pierde spiritul ascultând sau părând că ascultă c o c a se auzea. Asculta el cu adevărat? Sau nu era decut ^ leac adormitor pe carc-1 lua, pe când altceva se pctrc c C • dedesupt, în el? Constanta n'o ştia. E a se furişa î n . 0 " ' hba din pădure. Câteodată o apuca un fel de s p a i n g o spaimă fără de această nebunie care invadase ome­ nirea civilizată. D a r acum când Clifford se angaja m această nouă maladie de activitate industrială, devenind aproape un animal ce are în afară o carapace dură Ţ utilitate practică, şi înăuntru carne moale, unul din acele extraordinare animale, crab sau rac de marc, ale lumi» moderne industriale şi financiare, nevertebrate din ncami» crustaccelor, cu carapace de otel, ca nişte maşini. Şi ' " interior cu carne moale, Constanja însăşi se simjca total pierdută. E a nu era măcar liberă, căci Clifford o voia lâng a el. Ii era teamă să nu fie părăsit de ca. aven ncvoo de prezenta ci ca un copil sau ca un idiot. Trebuia deci ca ea să fie acolo, la Wragby, Lady Chatterlcy.

DOAMNEI CHATTERLEY

141

soţia lui. Dacă nu, el ar fi fost ca un orb pierdut în
Uf

AMANTUL

•i tacă. Asemenea cuvinte erau într'adovăr flecăreala idiot. E l nu ştia ce spune. , . je — O . asta n'ar schimba nimic din sentimentele m pentru tine, zise ea cu oarecare ironie. z — Bine. zise el, totul constă în aceasta. In aces nu văd nici un inconvenient. A r fi încântător sa a un copil care să tropăe prin casă şi să simtă ca i . asigura un viitor. Eforturile mele vor avea u n 9 S C c ? ' n ) i aş şti că e copilul tău, nu e aşa draga m e a ' v 1 . a'ar părea că e şi al meu, fiindcă în această ma c tu contezi. Asta e şi părerea ta, nu e aşa? E u n importantă. Sunt un zero. T u eşti fiinţa cea mare materie de viaţă. N u e aşa, nu c bine astfel? Ui, s£ că în afară de tine eu nu sunt absolut nimic. . jc pentru tine şi pentru viitorul tău. E u nu sunt ni prin mine însumi. _ ,• Constanţa îl asculta mereu cu contrareitatc şi r c P u . e Cceacc spunea el era una din mărşăveniile pe J U I T i a adevărate care otrăvesc existenţa omenească. Ar P . un om cu bun simţ să spună asemenea lucruri femei? D a r oamenii n'au bun simţ. Care om î n z e S • cu o părticică de onoare ar fi pus pe spatele unei Je acea mârşavă povară de responsabilitate şi ar fi lâsa apoi în gol? Dealtfel, o oră mai târziu. Constanţa îl a l l £ i a . P ° Clifford vorbind, cald şi însufleţit, cu doamna Boit?"* cu acea căldură şi pasiune de parcă i-ar fi fost P e . ' U " mătate metresă, pe jumătate doică. Şi doamna BoU° îl îmbrăca cu îngrijire pentru seara aceea căci avea invitaţi oameni importanţi do afaceri. In epoca aceea Constanţa se simţea adesea aproaP c de moarte. Se simţea stoarsă de moarte, prin minciunile nefaste, printr'o stupefiantă şi ciudată idioţic. Importanţa curioasă a Iui Clifford în afaceri o » " spăimânta ca şi cultul co pretindea că-1 arc pentru ea B» o teroriza. N u mai era nimic între ci. Nici nu ŞO mai atingeau măcar. E l nu-i lua niciodată mâna. &f? măcar amical. Şi pentrucă erau atât de perfect separaţio torturau declaraţiile lui de idolatrie. Aceasta era cru-

DOAMNEI CHATTERLEY

143 zimea neputinţei totale. Şi ea simţea ca va aîunae să-ai piardă raţiunea sau să moară. Se furişa cât mai des în pădure. Intr'o după amiază, cum sta reflectând şi privind apa care spumega răcoroasă în Iohn's Well, pădurarul apăru deodată lângă ea. — V'am făcut o chee. doamnă, spuse el, salutând-o milităreşte. Şi-i întinse cheea. — O, mulţumesc zise ea. — Coliba nu prea e în ordine. Să mă scuzaţi. Am făcut ce-am putut. — Dar nu voiam să te deranjezi. — Nu e nici un deranj. O să instalez acolo găi­ nile săptămâna ce vine. Sper că n'or să se tcanrâ de dumneavoastră. Va trebui să mă ocup de ele dimi­ neaţa şi seara; însă vă voi deranja cât mai puţin cu putinţă. — Dar nu mă deranjezi de loc, insistă ea. Prefer să nu mai intru niciodată în colibă dacă eu sunt aceea care te deranjează. El o privi cu ochii săi vii, albaştri. Avea un aer de drăgălăşenie vagă. Cel puţin era sănătos trupeşte şi sufleteşte cu toate că arăta a fi suferind. El tuşi. — Tuşeşti? întrebă ea. — Nu e nimic. Ultima mea pneumonie mi-a lăsat o tuse; dar nu e nimic. El sta departe refuzând să se apropie de ea. Ea se dusese destul de des la colibă, dimineaţa şi seara. Fără îndoială pădurarul o evita într'adins. Voia să-şi păstreze singurătatea şi libertatea. ^ Pusese ordine în colibă, aşezase măsuţa şi scău­ nelul lângă cămin, lăsase şi o grămadă de lemne şi aşchii, şi împinsese uneltele şi capcanele cât mai de­ parte pentru a-şi şterge urmele prezentei. Afară, lângă luminiş, ridicase un mic şopron din stuh şi paie pentru adăpostul', fazanilor şi sub care se aflau cele cinci coteţe. Intr'o zi când veni Constanta găsi două găini negre, sălbatice aproape, aşezate pe ouă de fazan, mândre, sburlite şi meditând cu toată căldura sân-

AMANTA

gcl.ii lor de femele. Din cauza aceasta ^ ' S ^ u t f » simţi inima aproape sdrobită. E r a atât de ^ n01na« fără nici o întrebuinţare, nici măcar o femela. o sărmană fiinţă a terorilor. r r r a u a0* In curând* cele cinci coteţe fură ocupate. ^ ^ trei găini brune, una cenuşie şi una n e a R , ' ' ' j n ( j t ' l ' l ' ' cinci se strângeau pe ouă, se ghemuiau, sa-Ş £u nească greaua şi dulcea lor funcţiune de £onoebi strălucitori şi pene sburlitc supravegheau P^. ^ j . •tanţa care îngenunchia în faţa lor. Scoteau n ^ j ^ gate de mânie şi de teamă, văzându-se BineniW ' ^ mai nles de mânie femenină. Constanţa g a S 1 j c ;a. în colibă. L e oferi din mână. E l e nu voira * Q j n . Una din găini îi înţepă mâna cu ciocul, ceea ^ ^ $ . fricoşă. D a r ca murea de dorinţa să le d e a . j nU cestor mame, acestor cloşti care nu mâncau, ^ c » n ( j beau. L e aduse apă într'un blid şi fu încânta una bău o înghiţitură. . .. ^cc^a )Acum venea în fiecare zi să vadă găinile. p^, era singurul lucru din lume carc-i încălzia , n " n . tălp*' testările lui Clifford o răceau din creştet până v(J. Glasul doamnei Bolton o îngheţa dcascmcnca c & cile oamenilor de afaceri de cari era mereu casa . e jj 9 Scrisorile pe cari Io primin câteodată dela M' ^ g e Ii cauzau aoecaş tremurare de ghiaţă. Simţea ca ^ grăbit spre moarto dacă nu survine ceva în v 1 ^ p 0 . Totuşi era primăvară şi clopoţeii înfloreau c„ dure. mugurii alunilor se deschideau şi semăn o ploaie de picături verzi. j cr» N u era îngrozitor că era primăvară, că toi t îngheţat, fără inimă? Numai găinile, atât de im ^ sburhte pe ouă, erau calde de toată căldura trupu» lor de femele adâncito în gânduri. . - jciriiLonstanţa se simţea fără încetare la marginea P c „ v>i apoi într'o zi, î n t r o delicioasă zi cu soare ? j mănunchiuri de rugioarc ce 'nfloreau sub tufişuri. . â nenumărate violete brodau potecile, ca sosi înlr ? ° ^ «miaza la colibă; ş i î n faţa unui coteţ, un P"f s6 brasnic mergea încet, cu paşi mărunţi, iar close"

DOAMNEI CHATTERLEY

145

tânguia speriată. Puişorul era gris-negru, cu pete mai închise, şi era singura fiinţă vie, din acel loc, în acea clipă. Constanţa se aplecă să-1 observe mai bine, pierdută într'un fel de extaz. Viata, viajal Viata cea nouă, pură, strălucitoare, fără teamă. Chiar când intră orbecăind în coteţ şi dispăru sub penele cloştii, supunându-se ţipetelor de alarmă ale mamei, nu-i era deloc teamă; se bucura numai de viajă. O clipă, prin fulgu negri-aurii ai găinii, un căpşor se ivi, contemplând Cosmosul. Constanta era încântată. Şi în acelaş timp, nicio­ dată nu simţise mai mult desperarea ei de femee pă­ răsită. Era de nesuferit. Nu mai avea avea decât o dorinţă acum: să ajungă în poiana din pădure. Restul nu era decât un vis penibil. Dar câteodată era reţinută întreaga zi la Wragby de datoriile ei de stăpână a casei. Şi i sa părea că ea însăşi se golea de totul, devenea lipsită de orice, şi fără simţire. Intr'o seară, fără a se preocupa dacă erau sau na musafiri, după ceai, ieşi. Era târziu. Alergă prin parc ca şi cum s'ar fi temut să nu fie chemată înapoi. Când intră în pădure soarele asfinfea roşu. Dar ea zori printre flori. Lumina mai dura încă. Ajunse în poiană asudată şi pe jumătate ameţită. Pădurarul era acasă, fără haină, şi închidea coteţele ca să-i stea în siguranţă păsările tinere: dar un mic trio de puişori mai umblau încă pe lăbuţele lor, mi­ nuscule creaturi cenuşii şi pline de viaţă, nevoind să asculte de strigătele de chemare ale mamei înspăi­ mântate. — Nu m'am putut reţine să nu viu să văd puii I spuse ea gâfâind, aruncând priviri sfioase spre pă­ durar, aproape nedându-şi seama de prezenţa lui. — Au mai eşit şi alţii? •— Treizeci şi şase până acum, zise el. Nu-x rău. Se bucura mult când îşi vedea animalele. Constanta se opri în faţa coteţului. Cei trei pui 10

146

AMANTUL

intraseră înăuntru. D a r capetele lor obrasnice se iveau încă de sub penele galbene, apoi ei se retraseră şi n U se mai văzu decât un singur căpşor care săgeta cu privire lucioasă de sub corpul marc al mamei. _ — Aşi dori să-i iau în mână. spuse ca. Şi j? 1 }rc. degetele prin gratiile coteţului. D a r cloşca o ciupi, ni* rioasă, cu ciocul, şi Constanţa se dădu înapoi, su prinsă şi înspăimântată. — Cum mă ciupeşte! M ă urâştel spuse ea cu aer mirat. D a r n a m să le fac nici un rău! „ Pădurarul, în faţa ei începu să râdă, apoi se apleca şi el cu genunchii depărtaţi, şi băgă mâna fără team • încet, printre gratii. Cloşca bătrână îl ciupi, dar c mai puţină furie. Şi încet, blând, cu degetele sigure Ş uşoare, scormoni pe sub fulgii cloştii şi scoase, pumnul închis po jumătate, un puişor care se u speriat de sub degetele lui Mcllors. — Iată-1, spuse el întin/ând puiul. » t E a luă animalul mic, negru, în mână; puiul sta almă pe picioarele lui ca nişte chibrituri, iar atom «ui de viaţă tremura sub labele fără greutate aPr,°^?.« ajungând până la mâna Constanţei. D a r puiul WWW căpşorul frumos, bine desemnat, aruncă priviri agere jur şi piui încet. ^ i — E atât de adorabil, spuse ea blând, atât obrasnic! Pădurarul pe vine, alături, se uita la micul animal curagios pe care ea îl ţinea în mână. Deodată văzu lacrimă ce-i căzu în pumn. ., • aC Şi se trezi îndreptându-sc spre celălalt coteţ. y ^ deodată simţi vechea flacără care îi străbătea rărun­ chii, flacărc pe care o socotise stinsă pentru t°." deauna. Luptă împotriva ei întorcând spatele Constanţei* D a r flacăra se urca, apoi cobora, şi-i înccrcuia & ' nunchii. So întoarse spro ea ca s'o privească. .• n lngenunchiase şi întinsese încet mâinile, fără a 9 J}' ca puiul să se întoarcă la mamă-sa. Şi în ca se all»

l

DOAMNEI CHATTERLEY

147

ceva mut, pierdut, încât se simţi mişcată în faţa acestei scene. Fără a şti ce face, el se apropie deodată, îngenunche iar lângă ea, luă puiul, fiindcă ei îi era teamă de cloşcă, şi-1 puse în coteţ. Şi în lăuntrul său, focul acela isbucni iar, mai stăpânitor. Se uită la ea cu teamă. Constanţa întorsese capul şi plângea pe ascuns cu tot chinul unei tinereţi pierdute. Inima lui se muie îndată, ca o picătură de foc, întinse mâna şi-i atinse genunchiul. — Nu plângeţi, spuse el blând. Atunci, ea îşi ascunse faţa în mâini, cu inima frântă, indiferentă la toate. El îi puse mâna pe umăr şi blând, uşor,^ şi-o pe­ trecu dealungul spatelui ei, orbeşte, într'o mişcare de mângâiere oarbă, până la curbura şalelor. Şi apoi blând, blând, îi pipăi coastele cu o mângâiere oarbă, instinctivă. Ea îşi găsise batista mică şi încerca să-şi şteargă ochii. — Veniţi în colibă, spuse el cu glas liniştit şi neutru. Şi apucând-o duios cu o mână din partea de sus a braţului, o ridică de jos şi o conduse încet în colibă, nelăsând-o până ce nu intră. Apoi dădu la o parte masa şi scaunul, scoase din ladă o pătură militară neagră şi o întinse uşor pe pământ. Ea sta nemişcată şi se uita la chipul lui. El avea faţa palidă, fără expresie, ca aceea a unui om ce se supune soartei. — Culcaţi-vă aici, spuse el. Şi închise uşa, astfel că se făcu noapte, noapte completă în colibă. Ascultându-1, fără a se mira, se întinse pe pătură. Atunci ea simţi mâna blândă, care rătăcea, lacomă până la disperare, atingându-i trupul şi căutându-i faţa. Mâna lui îi mângâia acum faţa, duioasă, liniştitoare, împăciuitoare; în sfârşit simţi atingerea sărutului pe obraz. t Ea sta întinsă, nemişcată, într'un fel de somn, într'un fel de visnre. Apoi tresări simţindu-i mâna cum alu­ necă, mângâietoare, printre veştminte, într'o ciudată şi

148

AMANTUL

şovftitoare neştire. Şi totuşi mâna ştia cum i'o ^ e s , a J acolo unde voia ea. E l îi lăsă In joi combinezonul a mătase, încet, cu grijă, aproape de picioare. Apoi un freamăt intens de plăcere se atinse de trupul ca si dulce, şi într'o clipă. îi înflori buricul CU un saru^. Şi trebui să intre în ea numaidecât, trebui să i n t j C i pace în ţinutul acela care-i aparţinea, în trupul ci a şi nemişcat. Pentru el, această intrare în trupul tem a fost un moment de pace perfectă. . E a sta nemişcată, într'un fel de somnolenţă, mereu acea stare de somn. întreaga activitate pornea dela f • ea nu mai putea să facă nimic pentru ea însăşi, y strânsoarea braţelor în jurul ei, chiar intensa nermş c a corpului său, şi valul de sămânţă revărsat în ' totul nu era decât un fel de somn din care nu ' n f ^ P j a se trezi, decât atunci când el sfârşi şi încetă, sui • însă greu pe pieptul ei. Atunci se miră şi se întrebă vag: pentru ce? L' e era nevoie de aceasta? Pentru ce i se ridicase » c greutatea aceea mare a norului care o apăsa şi ' . dăduse pacea? E r a oare adevărat? E r a cu putinţă fie adevărat? .._ Sufletul ei turmentat, de femee modernă, nu » e , niştea. E r a oare adevărat? Şi ca ştia că dacă » e . . acestui bărbat era adevărat; dar dacă n'ar fi P.™"!"» e totul nu însemna nimic! Se simţea îmbătrânită; simt ^ sU că are milioane do ani. Şi, în sfârşit, nu mai putea " porta greutatea ei înşişi. N'avea decât s'o reia de început. S'o reia. .-, Bărbatul sta lungit într'o misterioasă nemişcare, încerca el? L a ce se gândea? E a nu ştia. E r a ca "» străin pentru e a ; nu-1 cunoştea. N u putea decât » aştepte căci nu cuteza să-i tulbure nemişcarea mist*" c rioasă. E l se afla acolo, cu braţele în jurul ci, trupul lipit de sânul ei, cu trupul lui umed UP1* al ei.-Şi cu totul gol. Şi totuşi răspânditor de paceînsăşi nemişcarea lui era împăciuitoare. E a îl înţelese, când, la sfârşit el prinse suflet Şi *° depărta de eal C a şi cum ar fi părăsit-o.

DOAMNEI CHATTERI.EY

149

El îi acoperi picioarele cu rochia şi stătu tn picioare o clipă, punându-şi hainele. Apoi deschise încet uşa ţi ieşi. Ea văzu t> lună mică ce lucea vie deasupra asfinfitului, deasupra stejarilor. Repede se sculă şi se îmbrăcă. Apoi se îndreptă spre uşa colibei. Partea de jos a pădurii era în umbră, aproape in întuneric. Totuşi, deasupra, cerul era de cristal. Dar el nu răspândea aproape nici o lumină. Din umbră se apropie fa[a lui Mellors, ridicându-se asemenea unei pete palide. — Vii cu mine? spuse el. — Unde? — Am să te însofesc până la grilaj. Rândui lucrurile după cum avea obicei. închise uşa colibei cu cheea şi o urmă. — Nu-Ji pare rău? întrebă el pe când mergea alături de ea. — Nu, nu! Dar dumitale? spuse ea, — Să regret aceasta? Nu, spuse el. Apoi după o clipă adăugă: — Dar rămâne restul. — Care rest? spuse ea. — Sir Clifford. Cealaltă lume. Toate complicaţiile, — Ce complicaţii? întrebă ea decepţionată. — Totdeauna se întâmplă la fel. Pentru dumneata ca şi pentru mine. Totdeauna au loc complicat». El mergea cu paşi grei în urmă. — Regre{i? întrebă ea. — Intr'un anumit sens, răspunse el, privind cerul. Socoteam că sfârşisem cu toate aceste lucruri. Acum am reînceput. — Ce-ai reînceput? \

— Viafa.

— — evita. Ea —

Viaţa! repetă ea cu un ciudat fior. Viafa, spuse el. Nu există un mijloc de a o Şi, de-o evifi înseamnă să mori. nu vedea lucrurile în acelaş chip. Dar... Aceasta-i iubirea, spuse ea veselă,

150

AM

.\NTUL răS"

— Oricare ar fi lucrul care se numeşte aşa, punse el. mrindca înaintau în tăcere, prin pădurea pe caro o c p Ill luncricul, până ce ajunseră la grilaj. liniştită. — Dar nu mă urăşti? spuse ea. oarecum ncim » 1 — Nu, nu! . veche' Si deodată el o strânse iarăşi tare la piept, cu pasiune care uneşte fiinţele. trU n ocn — Nu, pentru mine totul a fost bun, bun. uar v dumneata? sincC— Da, şi pentru mine, răspunse ca, nu pre, I a. i nu simţise marc lucru. El o îmbrăţişa duios, cu o căldură dulce. — Numai dacă n'ar fi atâţia alţi oameni pe spuse el trist. 1 • FI d e S ' Ea râse. Ajunseseră la grilajul parcului. ^ cliise poarta. — Nu voi merge mai departe, spuse ci. — Nu! Ea îi întinse mâna; el i-o prinse în mâini. — Să mă mai întorc? — Da. da! 1 părăsi şi traversă parcul. . nlrc. Rămas în urmă, ci o privi cum trecea pi'"1 '.' spre paloarea orizontului. Se uita la ca cum se cu amărăciune. •<, Ea îl legase iarăşi de omenire, atunci când ci , , să rămână singur. Ea îi răpise această amara i n pendenţă a omului ce nu mai vocşte decât să rain.i singur. .• Se afundă în întunericul pădurii. Totul era l , n î ' V ma?1, luna asfinţise. Dar el auzea zgomotele nopţii, c0J dela Stacks Gate, circulaţia pe şoseaua cea marc. in încet colina pleşuvă. Din creştet, putea vedea l • • şiruri strălucitoare de lumini la Stacks Gate, l u n l ! j nuci la puţurile din Tavcrshall, lumini peste tot. »_ şi colo. peste toată întinderea. împreună cu roşul
DOAMNEI CHATTERLEY

15i

încălzit până la alb. Luminile electrice, vii şi rele, dela Stacks Gate! Ce neexplicabilă strălucire de rău­ tate aveau în ele! Şi întreaga feerie! Şi veşnica teamă de nopfile industriale din Midlands. Auzia macaralele cu vapori din Stacks Gate, care coborau echipele de ora şapte. Mina întrebuinţa trei echipe. El coborî iar în umbra şi'n izolarea pădurii. Dar ştia că singurătatea pădurii era iluzorie. Sgomotele indus­ triei o tulburau; luminile vii, deşi invizibile, îşi râdeau de orice solitudine. Nu putea fi vorba de singurătate pentru nimeni, şi nici de izolare. Lumea nu mai în­ găduie pustnicia. Iar acum luase această femee şi-şi atrăsese un nou ciclu de durere şi condamnare. Căci ştia din experienţă ce însemna aceasta. Nu era greşala femeii, şi nici a iubirii, nici chiar a raporturilor sexuale! Greşala venea de acolo, din acele răutăcioase lumini, din vacarmul drăcesc al maşinilor. Acolo, în lumea aceea de mecanism lacom, atât de la­ com, de o lăcomie mecanică, strălucind în lumini, vo­ mitând metal cald şi irumpând în miile de sgomote ale transportului, acolo se afla răul imens, gata să distrugă tot ceeace nu i se adaptează. In curând va distruge şi pădurea; şi poenile nu vor mai înflori. Toate lucru­ rile ce pot fi atinse de vârtej trebuie să piară sub po­ topul de foc. Se gândi cu o duioşie nesfârşită la femee. Sărmana fiinţă pierdută, valora mai mult decât se preţuia ea însăşi; şi cât de pufin valora pentru clica vulgară în care era amestecată. Sărăcuţa! avea şi ea ceva din de­ licateţea vulnerabilă a florilor sălbatice; ea nu era din cauciuc şi platină ca femeea modernă. Şi ei vor fi mai tari decât dânsa, cum sunt mai tari decât orice formă de via{ă naturală şi duioasă. Duioasă! Era ceva duios în ea, o duioşie şi o fineje ca aceea a fetelor tinere, ceva ce nu mai avea cum să existe în celu­ loidul femeii moderne. Dar el o va apăra cu inima lui câtăva vreme. Câtăva vreme, până ce lumea de fier insensibil, lumea poftei mecanizate, îi vor ?!}'

frânge, şi pe ea şi pe el,

AMANTUL 132 i • U coliba obSe reîntoarse cu câinele 91 pusta l«0. » l tuit* a câ scură. aprinse lampa, făcu tocul. Iţi l " a c l E r a ^ g u r din pâine, brânză, ceapă v e r d e » ! bere. î„ într'o tăcere pe caro o iubea. Odaia Iu. era ^cul ordine, dar poate puţin prea rece. s» „dată scânteia în căminul alb. lampa cu p c W > j y . deasupra mesei îşi răspândia umma P c m u ». a î n s e ara încercă să cetească o carte despre India, a ^ că. aceasta nu putea citi. Rămase şezând langa i ^ .„. masă, fără să fumeze, cu un pahar de demână. Şi se gândia la Constanta. . . m r | j a 9 e , m8' 8 l lam La drept vorbind, regreta cceaco « " y n a sta ° mult pentru ca decât pentru dânsul, vedea c o n Ş tiint a prevestire şi nicidecum un râu sau un P u ?at, ^ c e le nu i se tulbura cu privire la acestea. Ştia ca ^ s Q . mai multe ori conştiinţa nu o decât frica t a ţ ^ ^ cietate sau faţă de sine însuşi. Dar, n era ^ ^ de societate, pe care în chip instinctiv o W o dihanie răufăcătoare, pe jumătate nebunajăra .Femeia I Dacă s'ar fi putut să fie aici, cu e ? j nimeni altul pe lume! Dorinţa se trezi din no_^ ^ Penisul lui începu să freamăto ca o pasare • ^ sg în acclaş timp se simţia împovărat de teama j u c r U ri expune el însuşi, şi a o expune pe ea acesto ^c_ din afară care străluciau răufăcătoare în lunun , . ^ 1 trice. Ea, sărmană fiinţă tânără, nu era P e n t r U c\ o ca decât o femee tânără; dar o femee tânără pe .jnSe, pătrunsese şi pe care o doria din nou. î>e - r a şia căscând lung de dorinţă; trăise singur, fără to ^ bărbaţilor şi a femeilor, timp de patru ani; °" £ dicându-se, îşi reluă haina şi puşca, micşoră la ,v.j n ţ a ieşi cu câinele în noaptea înstelată. împins do n. şi de teama spiritului rău voitor de afară, făcu j0 jurul păduricii, încet. grav. Ii plăceau mult tene ^ şi se înfăşură în ele. Erau potrivite cu încordarea flata a dorinţei lui, care totuşi, era o bogăţie; P ^ tanta nelinişto a penisului său; focul frământat din . runchii săil Oh. dacă s'or putea întovărăşi c U j t o r oameni ca si înfrângă acel spirit din afară, străluci

DOAMNEI CHATTERLEY

1BS

şi electric, ca să apere calma dulceaţă a vieţii, calma dulceaţă a femeilor, bogăţia firească a dorinţii! D a r oamenii, erau toţi acolo, în afară, îmbătaţi de spiritul rău voitor, triumfători, sau înfrânţi 6ub valul de poftă mecanizată, de mecanism nesăţios. Constanţa se întorsese în grabă prin parc. N u se gândea la nimic acum. Avea încă vreme destulă pentru cină. _ O enervă totuşi că găsi poarta încuiată şi că trebui să sune. Doamna Bolton veni să deschidă. — A h ! Bine că vă văd doamnă! începusem s i mă întreb dacă nu v'aţi rătăcit. Spuse aceasta cu puţină răutate. Domnul Clifford n'a întrebat de dum­ neavoastră. Slă de vorbă cu domnul Linley despre nu ştiu ce. Cred că va rămâne la cină, nu-i aţa doamnă? — Probabil, — spuse Constanţa. — Să întârziem masa cu un sfert do oră? Asta vă va lăsa destul timp să vă puneţi liniştită altă rochie. — Poate ar fi mai bine. Domnul Linley era director general al minelor, un om dela nord, mai în vârstă şi puţin cam prea mo­ latec, po placul lui Clifford, nu prea la curent, rău adaptat condiţiilor de după război, ca şi minerilor de după război, şi credinţelor prudente şi brutale ale acestora. D a r Constanţei îi plăcea domnul Linley, cu toate că se simţia încântată de a se vedea scutită do afabilitatea soţiei lui. Linley rămase la masă şi Constanţa se dovedi acea stăpână a casei care place atât de mult bărbaţilor, modestă şi totuşi plină de atenţii cu marii ei ochi albaştri şi cu aerul său de dulce linişte care ascundea în deajuns ceeace gândia cu adevărat. Constanţa jucase de atâtea ori rolul acesta încât devenise pentru ea o a doua natură. Şi, cu toate că nu era decât o a doua natură, în vreme ce juca acest rol, ea îşi pierdea conştiinţa oricărui alt lucru. . . . Aşteptă cu răbdare momentul când trebuia eâ »e urce în odaia ei «pre a se putea deda propriilor «

\

AMANTUL gânduri. $tia să aştepte totdeauna: era în chip o tărie n ei. . mare Când se închise în odaia ei, se limfe in t r ° £c nedumerire a mintii. Nu ştia ce să se gandcas _; m . fel de om era ci. în realitate? Avea în adevăr o patic pentru dânsa? 1™!?"!' Asta nu o credea deloc. Cu toate acestea "^lăsenic Era ceva în ci. un fel de caldă şi naivă drăgălaş ^ bruscă şi stranie, care silia aproape pântecul ci mcic să se deschidă pentru dânsul. -(atjj Dar simjia că această drăgălăşenie putea n a oricărei alte femei. - ,arC, Şi totuşi chiar aşa, era o potolire, o reconl 0 ^. $i apoi, era pasionat, sănătos şi pasionat. 1 o a , . j a nu era dcslul de-personal: Ar fi fost fără >n ^ cu orişice femeie cum a fost cu dânsa. Nnnic n j personal într'însul. Ea nu era de fapt pentru decât o femeie. • c] Dar, poate că era mai bine aşa. La urma urme n U iubia în ca femeia, cccacc până la dânsul ninicnţ ^ o făcuse. Oamenii iubiseră în ca personalitatea ?, . c ulS femeia pe care în chip destul de crud o disp>" l trU sau o ignoraseră cu totul. Oamenii se ploconiaU P e " Constanta Rcid sau Ladv Chattcrlcy: ?>

DOAMNEI CHATTERLEY

153

galbene cloncăneau neliniştite. Constanţa %e aşeză ca să le contemple şi aşteptă. Atâta doar: aştepta. Nici nu vedea măcar puişorii. Aştepta. Timpul trecea greoi ca într'un vis, şi el nu venia. II aştepta numai cu jumătate inimă. Nu venia niciodată după amiază. Trebuia să se întoarcă acasă pentru ceai. Dar trebui să facă un efort ca să se poată întoarce. In drum spre casă începu să plouă mărunt. — Plouă iar? întrebă Clifford văzând-o că-şi scu­ tură pălăria. — Putin. Burniţează. In tăcere, vărsă ceaiul în ceşti şi îl bău cu un fel de încăpăţânare. Voia să-1 vadă neapărat astăzi pe pădurar, să afle dacă era în adevăr adevărat. Dacă era în adevăr adevărat. — Iţi voi face oare după aceia p"u[ină lectură? întrebă Clifford. Ea îl privi. Bănuia ceva? — Primăvara mă cam oboseşte. Aşi fi vrut să mă odihnesc pu}in. — Cum vrei. Nu eşti cumva suferindă? • — Nu. Sunt numai pufin obosită. Din pricina pri­ măverii. Vrei să o chemi pe doamna Bolton, să jucaţi ceva împreună? — Nu. Cred că voi asculta Ia Radio. Remarcă un ciudat accent de satisfacţie în vocea lui. Se urcă în camera ei. De acolo auzi haut-parleur-ul urlând cu un .fel de voce imbecil-pretenţioasă şi dulceagă: era o imitafie a strigătelor depe stradă, o imitaţie dezolantă a bătrânilor strigători. îşi îmbrăcă vechea ei mantie violetă de ploaie şi se strecură afară printr'o uşă din dos. Burniţa era peste lume ca un văl misterios, înăbuşit, dar nu rece. Se încălzi tare în graba ei prin parc. Trebui să-şi descheie uşoara mantie de ploaie. Pădurea era liniştită, tăcută şi tainică în burniţa serei, plină de misterul germenilor, a mugurilor pe ju­ mătate desfăcuţi, florilor întredeschise. In vagul acesta arborii ştrăluciau goi şi sumbrii, ca fi când ar fi foşţ

m

AMANTUL

despuiaţi si tot verdele pământului părea să canto verdeajă. • In luminiş nu era încă nimeni. Aproape tofi P^' sorii se reîntorseseră sub penele cloştelor: doar un^ doi mai aventuroşi, ciuguliau pe ici pe colo, la a postul acoperişului de stuf Totuşi nu se simpau P "guri- r vie. BunT N'a venit. A făcut anume ca să nu Sau poate, era ceva la mijloc care nu mergea. Ar bine să se ducă până la pavilion să vadă ce • a tâmplat. Dar ca era făcută ca să aştepte. Deschise «jt cheia ei coliba. Totul era în bună ordine, grăunţe în banife, cuverturile bine păturite pe măsuţă, P a l ? orânduite într'un colt. Se mai găsia încă o nouă gătură de paie. Lanterna atârna de un cui. Masa ' scaunele fuseseră reaşezato acolo unde ca se c U . a S . ' Se aşeză pe un scăunaş în privazul uşii. Ce " n l j pretutindeni I Ploaia fină cădea dulce, subţire, d vântul nu făcea nici un zgomot. Nu era nici un sune» Arborii se înălţau ca nişte fiinfe puternice, vagi, cre­ pusculare, liniştite şi vii. Câtă via{ă pretutindeni. Noaptea ie apropia din nou. Ar trebui să p ' c c e ' El o ocolia. _/ u Dar, deodată el se arătă; intră cu paşi mari în I " minis, îmbrăcat cu o haină de muşama ca un şofeur. strălucind de umezeală. Aruncă o privire repede spre colibă, schijă o jumătate de salut, se întoarse Şi se apropie de coteje. Se chirci în tăcere, le controla P° trU toate, apoi închise găinile şi puii la adăpost, pcn noapte. In sfârşit se apropie încetişor de dânsa. Ea conţinu* să şeadă. El stătea dinaintea ei, în uşă. - Ei, ai venit, spuse el, cu intonaţia lui dialectalăDa, răspunse ca, privindu-1. Eşti în întârziereDa, spuse el întorcându-şi ochii în spre pădure. t a se ridică încet împingând scaunul. j - Voiai să intri? întrebă ea. CI Ii aruncă o privire pătrunzătoare.

DOAMNEI CHATTERLEY

lfi7

— N'o să se poată gândi oîna itie ce dacă vn m fiecare seară aici? spuse el. — Dece? Ea îl privi fără să înţeleagă. Am 8 p u § oă voi veni. Nimeni nu ştie. ~ O să se ştie în curând, — reluă dânsul. Şi B. v tunci, ei? Ea nu ştia ce să răspundă. — Dece s'ar ştii? spuse ea. ~ Se ştie totdeauna, replică el cu un ton hotărît. £ . e i . t r e m u r ă u n Pic- 5ovăia. — Ei bine, ce pot face eu? - Da, zise dânsul. Pop; să nu vii, dacă vrei. Dar asta nu vreau, murmură dânsa. LI tăcu. cu privirile întoarse spre pădure. — Dar ce te vei face când se va şti. Gândeşte-te. Le umilinţă. Un servitor ni bărbatului dumitale. Ea îşi întoarse faţa. Oare, şopti dânsa, oare nu mă vrei? — Gândeşte-te, spuse dânsul; ce te vei faoe dacă se află. Sir Clifford şi... şi toată lumea. — Ei bine, voi putea pleca. — Unde? Indiferent unde. Am averea mea. Mama mi-a lăsat douăzeci de mii de livre; şi şti că banii aceştia nu pot fi atinşi de Clifford. Voi putea pleca. Dar dacă din întâmplare nu ai voi să pleci? — Ba da. Ba da. Putin îmi pasă de ce s'ar putea întâmpla. Ah! aşa crezi! I{i va păsa totuşi. Oricui îi pasă. Nu uita că eşti Lady Chatterley şi eu doar un pă­ durar. Ar fi cu totul altfel dacă eu aşi fi un gentlemen. Nu, nu, nu îfi va fi indiferent. Ba da, nu-mi pasă! Nu-mi pasă că sunt Lady Chatterley; sunt dimpotrivă sătulă. De fiecare dată când sunt chemată mylady, simt că nimeni nu o ia în serios. Nici dumneata nu o iei în serios când îmi spui astfel. •, — Eu? Pentru întâia oară o privi în fată.

158

AM AN TI &

— E u nu râd de dumneata, spuse el. A... cum O privi*, ca observă ca ocn» lunecau, se întunecau tot mai mult cu pupi ^ — Vrei să înfrunţi nrice risc? — *1>us voce joasă. N ' a r trebui sa faci asta. N u aştepi

. {n ^,liaic.

g c

cU g

.

0 fie

prea târziu. . • 1 ii un a v c r * E n în vocea lui ca o rugăciune c.uclnia, tismeot , „ r l i părere — D a r n'am nimic de pierdut, spuse ca cu r rf clc rău. Dacă ai pricepe despre ce c vorba, » jrică cu nu vreau iltCOVa dflOftl l i pierd. UW I poate pentru dumneala? _ ... f r j c 5. — D a — spuse el scurt. Mi-c frică. WH-« Mi-c frică de o mullime de lucruri. — Care lucruri? .. ,x{i{riE l îşi lăsă capul înapoi ca să arate lumea ui ^ Toate lucrurile astea! Toată lumea! l°l menii!. efcricX^' Apoi se aplecă şi deodată îi sărută lata n ^„e — D a r , spuse el. pu|in îmi pasă! H a i m , j a j l c , profităm. Şi si le d un în colo pe toate ce Dar, dacă într'o zi vei regreta!... — N u mă respinge, se rugă dânsa. săru'* E l îi atinse fa{a cu degetele şi deodată o din nou. — Lasă-mă să intru şopti ci. Şi scoatc-ji man « • ^ j E l îşi atârnă puşca, alunecă afară din hain udă şi luă păturile depe măsuţă. ^ pute"1 — Am adus altă cuvertură, spuse el, ca să ne îr.văli când am voi. . şj — N u pot sta mult, spuse ea, masa c la Ş a P jumătate. . E l îi aruncă o privire repede, apoi îşi privi ceasu . — Foarte bine, spuse. închise uşa şi aprinse o mică lanternă. g Orândui cu grije cuverturile, una îndoită ca ° P*j . pentru capul ci. Apoi se aşeză o clipă pe scăunel ? o trase la dânsul; cu o mână o ţinea strâns, cu c

DOAMNEI CHATTERLEY

15

g

laltă îi căuta corpul. Ea îl auzî potolindu-şi respiraţia când îl găsi. Sub fusta ei subţire, era goală. — Ah! Ce plăcere e să te pipăi! spuse el, mângâindu-i pielea delicată, caldă, secretă a mijlocului şi a coapselor. îşi lăsă în jos capul şi cu obrazul îi frecă pântecul, pulpele, încă şi încă. Şi încă odată ea se minună de acest fel de vrajă în care părea că e adâncit. E.a nu înţelegea frumuseţea pe care el o găsia într'însa, în atingerea corpului ei gol, acest fel de extaz în frumuseţe. Numai pasiunea poate pricepe aceasta. Şi când pa­ siunea e absentă sau moartă, atunci marea lovitură magnifică pe care o dă frumuseţea e de neînţeles şi chiar de dispreţuit; frumuseţe caldă, vie la pipăit, cu atât mai profundă decât frumuseţea vederei. Ea simţi pe pulpele, pe pântecul, pe fesele sale, dulcea alunecare a obrazului şi frecarea aspră a mustăţilor şi a părului dulce şi des; şi genunchii începură să-i tre­ mure. Foarte departe, adânc, în ea însăşi, ea simţi palpitând ceva nou, izvorând o goliciune nouă. Şi îi fu aproape frică. Ar fi vrut aproape ca el să nu o mângâie astfel. Se simţia încercuită, prinsă. Şi totuşi aştepta, aştepta. Şi când el intră în ea cu o intensitate de eliberare şi de potolire care era o adevărată împăciuire pentru dânsul, ea mai aştepta încă. Se simţia oarecum ne­ luată în seamă. Şi ştia că era în parte din vina ei. Ea voia să-şi păstreze astfel distanţa. Poate că de acum ea era condamnată să o păstreze întotdeauna. Stătea nemişcată; ea îl simţia mişcându-se într'însa, simţia această atenţie profund înfiptă în ea ş"i acel fior brusc care îl străbătu când îşi răspândi sămânţa, apoi, un ritm mai lent şi mai calm. Acest ritm al feselor nu era oare puţin cam ridicol? Dacă eşti fe­ meie şi priveşti toată treaba de mai departe, desigur această mişcare a feselor e cât se poate de ridicolă; desigur omul e profund ridicol în această postură şi în acest act. Dar ea sta nemişcată fără să se dea înapoi. Chiar

160

^

A N T U L

'

cfind el sfârşi. Ea nu ie înviora spre a ^ ^ w ^ l i s l propria ei satisfacţie după cum făcuse cu Mic j •tătea nemişcată si lacrimile îi umpleau cu ochii şi începeau să se reverse. . gtrân> El stătea nemişcat deasemenea, dar o ţ i n e a j c j o a r 0 şi încercă să-i încălzească picioarele, aceste biete p Q goale, acoperindu-le cu alo sale. Stătea culca ^_^ dânsa şi o învăluia cu o căldură apropiată care n loc nici unei îndocli. . «j — Ţi-e frig? întrebă el cu o voce caldă c ^ când ea ar fi fost aproape, foarte aproape, P 8 vreme ea se simţia îndepărtată, abîcntă. ^ — Nul Dar trebuie să plec spuse ca blând. ^ El suspină, o strânse mai tare, apoi îi dădu dry j^ Nu-i ghicise lacrimile. O credea aici, lângă da — Trebuie să plec repetă dânsa. , -^ts Se ridică, îngenunchiă lângă ca o clipă, » 8 .jj0 r pulpele, îi trase în jos fusta, îşi îndreptă P °P j n . vestminte fără să se gândească, fără măcar să » toarcă, în slaba lumină a lanternei. , r [. — Trebuie să vii într'o zi la pavilion, spuse e vind-o cu ochii siguri, calmi, liniştiţi. <,» «in. Dar ca sta acolo inertă, îl privia şi medita. <>" Străin. Şi îi era chiar puţin necaz pe dânsul. ^ îşi îmbrăcă haina, îşi căuta pălăria care caz îşi atârnă puşca de umăr. 1 ' si - - H a i vino! spuse privind-o cu ochii lui cal*1 liniştiţi. Ea se ridică încet. N'avea chef să plece. Dar ' voia nici să rămâie. O ajută să-şi puie mantia ei su ţire de ploaie. . . După aceea deschise uşa. So întunecase deabinejea^ Câinele credincios carc-1 aştepta în poartă se ridi bucuros văzându-1. Burnifa cădea cenuşie peste tenebr • Se întunecase de tot. a , Trebuie să ici lanterna — spuse el — n u v a nimeni. Mergea drept înaintea ei pe cărarea strâmtă, claţ£ nând lanterna aproape de pământ, dezvăluind iarba ud*

DOAMNEI CHATTERLEY

1 6 l

rădăcinile strălucitoare cn nişte şerpi, florile palide. Restul nu era decât nouri de ploaie şi întunecimi desă­ vârşite. — Trebuie să vii odată la pavilion. E tot una •ă-fi lege ştreangul de gât pentru un miel sau pentru o oaie. Era surprinsă văzându-1 că o doreşte cu atâta stă­ ruinţă, pe câtă vreme, ştia bine, că nu era nimic comun între ei; şi îi era pujin ciudă pe argou-1 lui: „trebuie •ă mi te-aduci" in dialectul grosolan părea că se adresează nu ei ci unei vulgare fete din popor. Văzu frunzele de digitală în aleie şi recunoscu oarecum locul în care se găsiau. — E şapte fără un sfert, spuse el. Vei ajunge la vreme. îşi schimbase vocea, ca şi cum i-ar fi simţit înstrăi­ narea. Când ajunseră la ultima cotitură a aleei, drept fn fa{a alunişului şi a grilajului, stinse lumina. — De aici se poate vedea, îi spuse apucând-o încet de braf. Nu era uşor. Pămîntul le stătea misterios sub pi­ cioare. Dar el găsia pipăind drumul: era obicinuit. La grilaj, îi dădu lampa lui de buzunar. — Era ceva mai multă lumină în parc. Ia lampa ca să nu rătăceşti drumul. Era adevărat. In parc fusese un fel de lumină ce­ nuşie, fantomatică. Deodată o trase spre el, îşi lunecă din nou sub rochia ei mâna umedă şi rece lăsând-o să alunece pe trupul ei cald. — Ah! Să po{i atinge o femeie ca tine. Mă înebuneşti! îi spuse cu o voce răguşită. Dacă ai mai putea rămâne o clipă... — Nu, trebuie să alerg, îi răspunse, puţin speriată. — Bine, spuse el schimbând brusc tonul şi lăsând-o să plece. Ea plecă, dar numaidecât se întoarse. — Sărută-mă. Invizibil, se aplecă peste ea şi o sărută pe ochiul 11

181

AMANTUL

stâng. Ea întinse buzele si el le sărută încet, apoi îşi retrase capul. Nu putea suferi sărutările pe guri. — Voi veni mâine, spuse ea depărtându-se. 5» *a a u » ' — Dacă voi putea. ,. . »u. — Da. dar nu aşa târ/iu. îi răspunse el din neric. Ea nu-1 mai vedea deloc. Buni scara, spuse ea. . p j a — Bună scară doamnă, răspunse vocea lui. & , opri si privi în umbra udă. Putea doar să-i atu fească silueta tn noapte. — Dece ai spus aşa? strigă dânsa. . . — Nu. răspunse el. Aşa dar. bună scara. Aleariy Ea se înfundă în noaptea sumbră fi materiala. portiţa deschisă şi se strecură până la odaia ei , •ă fie văzută. Tocmai închidea uşa când auzi . 9 U n j | j u gongul. Dar era hotărâtă să-şi ia, oricum, baia. putea renunţa la baia ei. „Dar c ultima oară că « în întârziere îşi spuse. E prea enervant . . A doua zi nu se duse în pădure. II întovărăşi l£ Clifford la Uthwaite. Acesta putea acum tâ iasă ca odată !n automobil. Avea un şofeur voinic care P u , la nevoie să-1 ajute la scoborât. Dorea în deosebi » vadă pe naşul său Reslie Winter care locuia la bnip' Hali. lângă Uthwait. Winter era un bătrân bogătaş, unul din bogaţii proprietari de mine de cărbuni car se înmulţiseră sub domnia regelui Eduard. Regele «i" duard venise de multe ori la Shipley, pentru vânătoare. Castelul era cu frumoase şi vechi stucaturi: împanj şi mobilat cu multă eleganţă, căci Winter, holtei bă­ trân, se mândria cu ordinea gospodăriei sale. Castclu era însă tot mai mult asediat de mine. Leslie Winter avea oarecare afecţiune pentru Clifford; dar personal, D«H tinea în prea mare stimă din pricina literaturii lui Şi a fotografiilor din jurnalele ilustrate. Bătrânul boier era un crai din şcoala regelui Eduard şi judecata lui era că viaţa c viaţă, dar ca să mâzgăleşti hârtia e cu totul alt lucru. Faţă de Constanţa, Winter se arăta totdeauna îndeajuns de cavaler. O găsia atrăgătoare, feciorelnică, «tzervată şi prea bună pentru Clifford care n'o pute»

DOAMNEI CHATTERLEY

109

folosi. De o mie de ori păcat că nu-i putea da nici un moştenitor lui Wragby. El însuşi nu avea moştenitor. Constanţa, se întreba ce-ar spune Winter dacă ar şti că pădurarul lui Clifford avea legături cu ea şi îi spunea în dialect: „trebuie să mi te-aduci într'o zi la pavilion . Ar dispreţui-o desigur, căci de mai de mult se simţia în el ura pentru ridicarea clasei muncitoreşti. Dacă ar fi avut un amant din clasa lui, n'ar dispreţui-o, căci Constanţa primise dela natură înfăţişarea aceasta de feciorelnică modestie şi de supunere, şi era poate făcută pentru dragoste. Winter o chemă: copil scump, şi îi dărui o fru­ moasă miniatură din secolul al XVIII, mai mult fără voia ei. Dar Constanţa era preocupată de legătura ei cu pă­ durarul. La urma urmei. Domnul Winter care era în adevăr gentleman, şi un om de lume, o trata ca pe o persoană, ca pe o fiinţă distinctă. N'o amesteca cu toată mulţimea femeilor, cu toate acele „tu" şi „ţie". Nu se duse la pădure nici a doua zi, şi nici în ziua următoare. Nu se duse atâta vreme cât simţi că omul o aştepta, o doria. Dar a treia zi fu grozav de tulbu­ rată şi de agitată. Nu voi însă să se ducă în pădure spre a-şi desface picioarele dinaintea acestui om. Căută tot ce ar fi putut să facă: un drum la Sheffield, vizite la vecini, dar numai gândul acestor lucruri îi făcea silă. In sfârşit, se hotărî pentru o plimbare, nu în pă­ dure ci în direcţia opusă; se va duce la Marehay, tre­ când prin mica poartă de fer, de cealaltă parte a par­ cului. Era o zi de primăvară, calmă şi cenuşie, aproap* caldă. Mergea fără să privească, cufundată în gân­ duri de care deabia dacă îşi dădea seama. Fu brusc tre­ zită din visăria ei de lătrăturile zgomotoase ale câi­ nelui dela ferma Marehay. . , . Păşunile sale se întindeau până la barierele parcului Wragby, astfel încât proprietarii îi erau yecinu Dar se împlinise o bună bucată de vreme de când Constanţa nu Ie mai venise în vizită. . „ ... . . - Bell! strigi ea marelui bull-tener, alb. Bell! mai

,64

AMANTUL

( uitat? Nu ma mai recunoşti? Ii era frică de câu"- »e da înapoi lătrând; şi ea ar fi voit să treacă prin cu« fermei ca să ajungă la drumul domeniului. ^ _ Doamna Flint apăru. Era o femeie de vârsta t/C- ^ stanţei. Fusese institutoare; Constanta o ţinea drep mică ipocrită. — Cum, a venit Lady Chatterlcy? . Şi ochii Doamnei Flint străluciră pe când faţa înroşi ca aceea a unei domnişoare. . JV — Belli Belli Ce înseamnă asta? Latri la L*°' Chatterleyl Belii Stai cuminte. . . Alergă şi lovi câinele cu un şervet pe care » î în mână; apoi se apropie de Constanţa. . , — Mă cunoştea altădată, spuse Constanţa întinzi du-i mâna. Flint-ii au fost vechilii Chaterlcy-l°r. — Desigur că o cunoaşte pe doamna. Vrea n _ să fie luat în scamă, răspunse doamna Flint, P r toarc şi privind-o pe Constanţa cu un fel de stâng emoţie. Dar e atâta vreme de când nu va mai vaz Şi nădăjduesc că vă e mai bine. , — Mulţumesc, mă simt foarte bine. .. , — Nu v'ara văzut aproape toată Iarna. Voiţi intraţi să vedeţi copilaşul? — Sunt... zise Constanţa şovăind. Bine, dar numai pentru o clipă. Doamna Flint intră repede în casă spre a face ordine şi Constanţa o urmă încet, întârziind puţin în bucătăria întunecoasă unde ceainicul fierbea lângă foc. Doamna Flint reapăru: # .„ — Scuzaţi-mă, vă rog. Vreţi să treceţi pe a , c l Intrară în living-room, unde un copilaş stătea pe u " covor dinaintea căminului şi unde masa era servita neglijent pentru ceai. O tînără servitoare, timidă »' stângace, se retrăgea pe culuar. Copilaşul era o mică vietate foarte vioaie, de *• proape un an, cu părul roşu ca şi tată-său şi cu ochu îndrăzneţi, deschis albaştrii. Era o fetiţă. Stătea între Perne, cu păpuşi ds cârpă şi cu o mulţime de jucâriU aşa cum cero moda actuală.

DOAMNEI CHATTERLEY

165

— Ce dulce e, zise Constanta. Şi cum a crescut. O domnişoară. O domnişoară. ^ La naştere îi dăruise copilului un şal, şi de Crăciun, nişte raje de celuloid. — Ei, Josefina! Cine a venit să te vadă? Cine, Jo­ sef ina! Lady Chatterley? Tu o cunoşti pe Lady Chatterley, nu-i aşa? Mica vietate îndrăzneaţă, o privia liniştit pe Con­ stanta. Numele de Lady nu-i făcea încă nici o impresie. — Nu vrei să vii la mine? spuse Constanta copi­ laşului. Copilaşul arătând o desăvârşită indiferentă, Constanta ti luă depe jos şi-I puse pe genunchi. Ce plăcut şi ce cald e să ai un copil pe genunchi. Micile brafe dulci, micile picioruşe, inconştiente şi im­ pertinente. — Luam tocmai ceaiul, aşa simplu, singuri. Luc s'a dus la târg, aşa încât pot lua ceaiul când vreau. Nu vrefi să luaţi o ceaşcă, Lady Chatterley? Cred că sunteţi obicinuită cu lucruri mai bune, dar în sfârşit... Constanta acceptă cu toate că nu-i făcu nici o plă­ cere această aluzie la obiceiurile ei. Fură scoase la iveală cele mai frumoase ceşti şi cel mai frumos ceainic. — Dece atâta osteneală? zise Constanta. Dar, dacă doamna Flint nu şi-ar da putină oste­ neală, în ce-ar mai consta plăcerea? Constanta se juca cu copilul şi se amuză cu mica lui încăpăţânare fe­ minină şi găsi în această căldură tânără şi dulce, o plă­ cere voluptoasă. Ce viajă tânără I Şi fără nici o frică. Fără frică fiindcă era fără apărare. Persoanele mari sunt atât de săcăite de frică. Constanta luă o ceaşcă de ceai, care era puţin P r e a tare. câteva excelente tartine, şi dulceaţă de prune. Doamna Flint roşise şi strălucia de mulţumire ca şi când Constanta ar fi fost un elegant cavaler, ţ» avură o adevărată convorbire de femei care le încânta pe amândouă. . , nr.^ — E un oeai cam sărăcăcios spuse doamna Mint.

186

AMANTUL

— E mai bine decât acasă, mărturisi Constanta cu •inceritate. .: — O h ! exclamă doamna Flint, care fireşte nudădu nici o crezare. Dar Constanţa se ridică. , i # — Trebue să plec. Soţul meu na ştie unde M* • Şi-ar putea închipui cine ştie ce. . • j( — Nici n'o să-i treacă prin minte că sunteţi • spuse doamna Flint încântată. O să vă cheme P r strigători publici. .. u . — Rămâi cu bine Josefina, spuse Constanţa, tând copilaşul şi mânţâindu-i buclele roşu. f Doamna Flint ţinu numai dicât să deschidă uşa mare care era încuiată şi zăvorită şi Constanţa în grădiniţa care se întind :a înaintea casei şi P c o împrejmuia un mira gard Ai nuiele. . , Dcalungul cărării erau două rânduri de flori moaşe şi catifelate. plint — Ce frumoase flori spuse Constanţa. Doamna începu să culeagă cu grabă. — Destul, dettull spuse Constanta. Ajunseră la micul grilaj al grădinii. — In ce parte mergeţi? întrebă doamna Flint. — Prin domeniu. . — Staţi pu[in... Ah. da. vacile sunt închise: nu »* v sculat încă. Grilajul c închis. O să trebuiască »a" săriţi. — Ştiu să mă caţăr, spuse Constanţa. — Aşi putea să vă întovărăşesc până la morgi" 6 8 îngrădirii. Străbătură păşunea săracă, devastată de iepuri. In PŢ dure păsările Îşi cântau triumfătoare cântecul lor d e seară. Un om chema cele din urmă vaci car» se târau leneş© pe păşunea tocită ca o şosea. >— Au întârziat astă seară mulsul, spuse, severa doamna Flint. Au aflat că Luc se va întoarce «cabia la noapte. Ajunseră la parmalâcul în dosul căruia se întindea pădurea de brazi tineri, stufoasă şi aspră.

DOAMNEI CHATTERLEY

187

Pe iarbă era o sticlă goală. — Asta e sticla pădurarului; e pentru lapte. 1-1 aducem până aici şi el vine de şi-1 ia singur. — Când? întrebă Constanta. — Când trece pe aici. Câte odată dimineaţa. La revedere Lady Chatterley. Şi mai venifi pe la noi. Mi-a{i făcut cea mai mare plăcere. Constanta se că{ără pe gard şi se înfundă pe că­ rarea strâmtă între brazii tineri, asprii şi stufoşi. Doamna Flint se înapoie în fugă prin păşune sub larga pălărie de institutoare. Constantei nu-i plăcea partea aceasta a pădurii; o găsia prea deasă, tristă, sufocantă. Se grăbia, cu capul în jos, gândindu-se la copilaşul doamnei Flint. Era adorabil, dar va avea picioarele pu(in scurte, ca şi tată-său. Asta se vedea de pe acum, dar poate că îi va trece. Ce plăcere, ce bucurie să ai un copil, şi ce mândră era doamna Flint. Avea un lucru măcar pe care nu-1 avea Constanta, pe care pe cât se părea cel pu{in, nu putea să-1 aibe. Da, doamna Flint se mândria cu maternitatea ei. Şi Con­ stanţa fusese puţintel geloasă. Era mai presus de ea. Fu brusc smulsă din visarea ei şi scoase un strigăt. Un om se afla dinaintea ei. Era pădurarul. Stătea pe cărare ca măgăriţa lui Balaam şi îi tăia drumul. — Cum, dumneata? spuse el mirat. — Cum ai venit? întrebă ea gâfâind. — Dar dumneata? Ai fost la colibă) — Nu, nu, am fost la Marehay. Se uită la ca, cu o privire curioasă, fără rnilăj Şl ea îşi plecă fruntea cu un vag sentiment de vină. — Şi mergeai la colibă acuma? întrebă el cu o voce severă. . ., , — Nu, mi-e cu neputinţă. M'am oprit la Marehay. Nimeni nu ştie unde sunt. Sunt în întârziere. Irebuie să mă grăbesc. . . „ • __;_ — Mă părăseşti, .puse el cu un .ura, vag, ironic. — Nu, nu. Nu asta. Numai oă„. — Ce? Atunci ce? întrebă el.

168

AMANTUL

Şi se apropie de ea cuprinzând-o cu braţele, ba » simtia partea dinainte a corpului foarte aproape e ea si vie. i — Oh! nu acum, nu acum, strigă dânsa, încercăna să-1 respingă. • — De ce nu? Nu e decât sase. Ai o jumătate de oră. Nu, nu, te vreau. _ . ., O ţinea strâns şi ca simţia graba dorinţei lui. V • chiul instinct o îndemna să lupte pentru libertatea ei. Dar era în ea şi ceva mort şi greu. Trupul omului, strâns de ea, o apăsa, o voia; şi ea nu-şi mai simţi» tăria de a lupta. — Vino, vino aici, pe aici, spuse el, străbătând cu privirea brazii tineri şi deşi cari nu atinseseră încă ju­ mătatea mărimii lor. .. . Se întoarse ca să o privească. Ea-i văzu ochii intenşi, strălucitori, sălbatici, fără duioşie. Dar simţi» că-şi pierduse orice libertate. O greutate stranie » apusa braţele. Ceda, se abandona. O conduse printr'un perete de copaci plini de ace, greu de străbătut până într'un loc unde era puţin spaţiu şi o grămadă de tufişuri moarte. Aşternu câteva cr?nj&1 pe jos, puse deasupra haina lui şi o sili să se întindă acolo sub copăcei, ca un animal, în vreme ce el «H cămaşă şi în pantaloni, aştepta privind-o ca un halu­ cinat. Dar, prevăzător ca totdeauna o făcu să se în­ tindă liniştit, cu grije. Totuşi îi rupse centura de dede­ subt, deoarece ea stătea fără vlagă, neajutându-1. 5' ci îşi desfăşurase partea dinainte a corpului şi « a simţi atingerea pielii sale goale când pătrunse într însă. O clipă rămase nemişcat în ea, încordat şi P a '' pitând. Atunci, cum el începu să so mişto înăuntru, de­ odată noi fiori se treziră într'însa şi o străbătură, fă­ când-o să freamăte. Fremătând, fremătând, fremătând, ca o uşoară bă­ taie de flăcări dulci, dulci ca nişte fulgi, ajungând uneori la nişte ascuţişuri strălucitoare, fine, subtile Şi care se topiau apoi şi o lăsau toată topită pe dinăuntru. c.ra ca un sunet de clopot suind dio val în val până

DOAMNEI CHATTERLF.Y

1 6 9

la un punct suprem. Ea stătea aşa, nedându-şi seama de strigătele sălbatece pe care le scotea, pe care le scoase până la sfârşit. Dar sfârşitul veni prea repede; şi ea nu mai putea prin propriile ei puteri să ajungă Ia o concluziune. De data asta era cu totul altfel, cu totul altfel. Ea n'avea ce să facă. Nu se mai putea încorda şi agăţa de el ca să objie propria ei juisare. Nu putea decât să aştepte, să aştepte şi să geamă în gând, în timp ce îl simpla pe el retrăgându-se, depărtându-se, contractându-se, tot mai aproape de clipa gro­ zavă în care va aluneca afară din ea, pentru tot­ deauna. Şi trupul ei rămânea deschis atât de dulce, plângându-se încet, ca o anemonă de mare sub flux, chemându-1, cerându-i să se întoarcă în ea, să o sa­ tisfacă. Se agă(ă de el pierdută într'o pasiune incon­ ştientă şi el nu alunecă cu totul afară din ea, şi ea simfi mugurul bărbătesc de carne, fremătând dulce în ea, şi ritmuri stranii urcând într'o stranie mişcare rit­ mică, întinzându-se şi umflându-se până a-i putea umple tot golul căscat al conştiinţei sale şi atunci reîncepu inefabila mişcare, dar care nu mai era cu adevărat o mişcare ci nişte foarte pure, profunde vârtejuri de sen­ zaţii care se învârteau şi pătrundeau tot mai adânc prin carnea şi prin conştiinţa ei, până ce ea întreagă nu mai fu decât un val concentric de senzaţii, întinsă acolo şi scofând strigăte inconştiente şi inarticulate. Această voce ieşită din cele mai adânci întunecimi ale nopţii, viaja I Omul auzea sub dânsul cu un fel de spaimă, în timp ce sămânţa lui {âşnia într'însa. Şi cum vocea începuse să se potolească, se linişti şi el şi rămase întins. în ne­ mişcare, fără să-şi dea seama de nimic, în timp ce şi dânsa se desfăcea de dânsul şi zăcea inertă. Şi stăteau acolo nemaiştiind nimic, nici măcar unul de altul, pier­ duţi amândoi. Până ce în sfârşit el îşi reveni şi îşi dădu seama de goliciunea ei fără apărare şi ea simţi deasemeni «ă strângerea lui slăbia. El se îndepărta: dar în inima ci simfi că ea nar putea suferi să o lase desvelită. De acum înainte va trebui totdeauna sa o acopere el.

170

v

AMANTUL

Dar ci în cele din urmă se depărta de dânsa, o sa­ nitar o acoperi şi începu să se îmbrace si el. ba ră­ măsese întinsă privind arborii, incapabilă să se niişte. El stătea în picioare, atrângându-şi pantalonii, privin împrejur. Totul era liniştit şi mort în afară de că­ ţeaua speriată care stătea întinsă cu nasul pe ^ j EI se aşeză iar în desiş, strânse în tăcere braţul Constantei. — De data asta am juisat împreună, ţjwse el. Ea nu răspunse. — Ce bine e când e aşa. Cei mai mulţi oameni îşi sfârşesc viata fără si o fi ştiut, spuse el vorbind ca într'un vis. Ea îi privi faja visătoare. — Adevărat? spuse ea. Eşti fericit? îşi întoarse ochii spre ea. ., — Fericit, da, spuse el. Dar taci din gură. N u putea vorbi. Se aplecă spre ea şi o sărută; si ea simt1 că va trebui totdeauna să o sărute astfel. In sfârşit se ridică şi ea. ,. — Se întâmplă rar să se juiseze împreună? întreb ea cu o curiozitate naivă. — Destul de rar. Asta se vede după acrul rece »l plictisit al oamenilor. Vorbia par'că fără voia lui, regretând de a fi început. — Ai juisat astfel şi cu alte femei? O privi cu o fată amuzată. Nu ştiu, spuse el, nu ştiu. Ea înţelese că el nu-i va spune decât ceeace va voi •ă-i spună. Ii privi fata şi pasiunea ei pentru dânsul fre­ măta până în cele mai adânci măruntaie. Şi rezista P° Cât putu, simjind că e cu desăvârşire pierdută pentru sine însăşi. El îşi puse vesta şi haina şi tşi tăie drum printre brazi până la cărare. Ultimele raze orizontale ale soarelui atingeau pădurea. ~ Nu te voi întovărăşi, spuse el. E mai bine aşaEa îl privi înflăcărată, înainte de a-1 lăsa să plece Câinele aştepta nerăbdător plecare», iar bărbatul nu

DOAMNEI CHATTERLEY

171

mai părea să aibe ceva de spus. Nu mai rămânea nimic. Constanţa se înapoie încet. înţelegând profunzimea acelui „altceva" care se desăvârşia în ea. Un alt „eu" trăia întrînsa, topit, arzător ţi dulce până în mărun­ taiele ei: şi din întreg acest „eu" îşi adora amantul. II adora până în a-şi simţi genunchii slăbindu-i în mers. In măruntaiele ei era fericită şi vie şi vulnerabilă şi fără apărare în adorarea lui ca cea mai naivă femeie. E ca Ia un copil se gândea ea. E ca şi când aşi avea un copil în mine. Şi e r * adevărat, se făcea ca şi cum mă­ runtaiele ei care stătuse totdeauna închise, s'ar fi des­ chis şi s'ar fi umplut cu o viaţă nouă care era ca o povară şi totuşi atât de plăcută. ' — Dacă aşi avea un copil, se gândi ea; dacă l'aşi sim{i pe el în mine sub forma unui copil. Şi braţele i se muiau Ia gândul ăsta, şi înţelegea imensa diferenţă între a avea un copil numai pentru sine şi a avea un copil dela un bărbat pentru care pântecul se înfioară de dorinţă. întâiul caz era ceva obicinuit, dar ideia de a avea un copil dela un bărbat pe care ii adori până în pântecul şi în sânul tău, părea să o transforme, s'o facă altfel de cum era mai înainte, s'o facă să se adâncească până în centrul cel mai profund al feminităţii, până în somnul creaţiunei. Nu numai pasiunea ei era nouă ci şi această avidă adorare. De asta îi fusese totdeauna teamă, ştiind că şi-ar putea pierde toată stăpânirea de sine; îi mai era teamă încă; îi era teamă dacă ar fi să adore prea mult, să nu se piardă pe sine, să nu se şteargă, şi ea nu voia aceasta, nu voia să devie o sclavă ca o femeie sălbatecă. Nu trebuia să devină o sclavă. Ii era teama de această adorare şi totuşi nu voia să lupte împotriva ei chiar depe acuma. Ştia că ar putea să lupte. Avea în sânul ei un diavol al încăpăţânării care ar h putut să înfrunte crescânda adorare din măruntaiele ei şi să o înfrângă. Şi acum încă ar mai putea invmge, .cel . puţin'aşa credea, şi-ar putea stăpân, .pasiunea j . şi-ar putea-o conduce după bunul ei plac. . Ah dai să fii pasionată ca o bacantă care fuge prin

f72

AMANTUL

pădure în căutarea Iui Iaceus, strălucitorul phalus care nu ascunde nici o personalitate dar care nu e decât servul-dumnezeu al femeii. Intervenţia omului, a indi­ vidului, trebuie interzisă. El nu e decât un accesoriu, purtătorul şi păzitorul strălucitorului phalus care » aparţine numai ei. Astfel, în fluxul nouii sale deşteptări la viată, an­ tica, dura pasiune se aprinse câtăva vreme inţrînsa şi bărbatul fu redus la o unealtă de dispreţuit, un simplu purtător de phalus, care va fi tăiat în bucăţi după ce îşi va fi îndeplinit misiunea. Simţi în membrele şi în trupul său, forţa bacantei, a femeii arzătoare V vii care îl doboară pe bărbat; dar simţind toate ace­ stea, inima ei era îngreuiată. Nu voia toate acestea care erau f.lră taină, desbrăcate, sterpe: comoara ei era adorarea; atât de nepătrunsă, de dulce, de profundă, de necunoscutăI Nu. nu; va renunţa la'aura şi strălu­ citoarea putere feminină care o obosia şi o înăspria; se va scălda în noua baie de viată, în adâncimilo mă­ runtaielor sale care cântau cântecul fără voce al adorărci. Era prea devreme ca să înceapă să se teamă de bărbat. — Am mers până la Marehay şi-am luat ceaiul cu doamna Flint, îi spuse lui Clifford. Vroiam să văd copilul. Era adorabil, cu părul lui ca nişte pânze roşii de păianjen. Ce îngeraşi Flint se dusese In târg, aşa că ea şi cu mine am luat ceaiul împreună. Te-ai întrebat unde am fost? / — Da, m'am întrebat, dar m'am gândit singur că ai rămas undeva la ceai, spuse Clifford cu gelozie. Cu un fel de dar de ghicitor, sim(ia ceva nou într'însa. ceva c» nu putea pricepe; dar o punea pe seama co­ pilaşului. Credea că cciace o făcea să sufere P°. Constanta, era de a nu fi avut un copil, de a nu n produs unul în mod mecanic. , " T . ^ 3 " 1 v ă z u t străbătând parcul până la grilajul de fier doamnă, spuse doamna Bolton; aşa că m'am gândit câ aji făcut o vizită la parohi*.

DOAMNEI C H A T T E R L E Y

l W

— Era să merg chiar, dar pe urmă m'am dus la Marehay. Ochii celor două femei se încrucişară. Ochii doamnei Bolton, cenuşii, strălucitori şi severi, aceia ai Constantei albaştri, voalaţi şi straniu de frumoşi. Doamna Bolton era aproape sigură că Constanta avea un amant; dar cum de era cu putinţă? Unde se găsise un bărbat? , , Oh I E aşa de bine pentru dumneavoastră să ie­ şiţi şi să vedeţi puţină lume câteodată, spuse doamna Bolton. Ii spuneam domnului Clifford că i-ar face ex­ trem de bine doamnei dacă ar întâlni putină lume. că am fost la Marehay; > — Da, sunt foarte fericită şi ce înger de copil, îndrăzneţ şi obraznic, spuse Con­ stanta. Are părul întocmai ca nişte pânze de păianjen, de un roşu închis şi ochi de porţelan albastru, aşa de îndrăzneţi şi obraznici. Desigur, e o fetită, altfel n'ar fi aşa de îndrăzneaţă. — Avcti dreptate doamnă; e un adevărat Flint. Toţi au fost îndrăzneţi şi şireţi, spu9e doamna Bolton. — N'ai voi iă-1 vezi, Clifford? I-am invitat Ia un ceai ca să-i po{i vedea. — Pe cine? întrebă el oarecum în silă, privind-o pe Constanta. — Pe doamna Flint cu copilaşul, pentru lunia viitoare. — Ii po{i primi sus, la tine, răspunse el. — Cum, nu vrei să vezi copilul? strigă dânsa. — Ba da, vreau, dar nu-mi trece prin minte să stau cu ei tot timpul la ceai. — Ohl exclamă Constanta privindu-1 cu marii ei ochi voalaţi. Nu-1 mai vedea cu adevărat. Devenise par'că un altul. — O să fie un ceai foarte plăcut la dumneavoastră, doamnă, şi doamna Flint o să se simtă mai bine dacă Sir Clifford nu va fi de faţă, spuse doamna bolton. Era sigură că Constanţa avea un amant, ^ c e v a ju­ bila în inima ei. Dar cine era? Cine? f . ° ^ J ° ^ T Flint îi va ajuta să desluşească un f i r J o n d u f o r Constanţa nu voi .ă-si ia baia în eara asta^ ben timentul de . fi fost «Husă de carnea lui ?. cnia* sen

174

AMANTUL

timentul cărnei lui lipite do a ei, îi deveni** ceva scump, ţi sfânt. ,. Clifford părea indispus. N'o lăsă să plece după masa. şi ea care ar fi vrut atât de mult să stea singur . II privi, dar se arătă extrem de supusă. — Citeşte-mi ceva, spuse Constanţa. „ — Ce vrei să-ţi citesc, versuri, proză sau teatru — Citeşte-mi din Racine, spuse ea. _ •.• Fusese pe vremuri, o specialitate a lui, de a din Racine cu toată pompa marelui stil francez' acum nu mai era antrenat, părea şi puţin intimidat, fi preferat haut-parleur-ul. Dar Constanţa se apucase cusut: lucra la o hăinuţă de mătase galbenă tăiată dintru din rochiile ei, pentru copilaşul doamnei Flint. O c r ? 1 ». în timpul dintre întoarcerea ei dela plimbare » i c i n ' şi stătea aşa, cosând într'o dulce şi liniştită încantar . în timp ce el continua să citească. . In adâncul ci simţia vâjâitul pasiunii ca ecoul clopote profunde. ' . Clifford îi spuse ceva despre Racine. Ea Pr puţin prea târziu înţelesul cuvintelor lui. . •-i — Da, spuse ridicându-şi ochii înspre el, c admira • El fu încăodată înfricoşat do adânca strălucire al­ bastră a ochilor ei şi de suava ei nemişcare. . Şedea acolo şi nu păruse niciodată atât de »ufv_ ltn şi de imobilă. II fascina, îi lua parcă puterile, » '„ bată par'că cu un parfum izvorît din ea. Fără vlaga îşi continuă lectura. Şi sunetul gutural al limbii fran­ ceze era pentru ca ca un vânt prin hornuri. Nu ' z ' butia să prindă nici o silabă din Racine. . Plutia în dulceaţa propriilor sale visuri, ca o P,' dure care geme cu geamătul vag şi fericit a unei pri­ măveri înmugurite. Şi aimţia alături de ea, în aceasta lume nouă, bărbatul, bărbatul fără de nume, care veni» spre ca călcând cu picioarele lui frumoase, frumos si plin de tot misterul phalusului. Şi în ea însăşi, în ţ° a ţ e vinele ei, îl simţia pe el, pe el şi pe copilul lui. Simt18 copilul omului răspândit în toate vinele sale ca UP crepuscul.

DOAMNEI CHATTERLEY

m

^ „Căci ea n'are nici mâini, nici ochi. nici picioare, nici comoara aurită a părului..." Era ca însăşi ca o pădure, ca întunecata reţea do stejarii şopotind în tăcere din miile de muguri înver­ ziţi. Şi în aceeaş vreme, păsările dorinţii dormiau în vastele reţele ale trupului ei. Dar vocea lui Clifford se auzia mereu cu sunete ne­ obişnuite, reci şi gâlgâite. Ce extraordinar lucru. Ca extraordinar părea, aplecat peste carte, straniu, lacom, civilizat, cu umerii lui largi, şi fără picioare. Ce fiinţă stranie, înzestrată cu voinţa puternică, rece, inflexi­ bilă a unei păsări, dar fără căldură, fără nici o căl­ dură. Una din fiinţele viitorului fără suflet, dar cu o voinţă rece şi supra-vie. Se înfiora puţin, fiindu-i par că teamă de el. Numai că dulcea şi caldă flacără a vieţii era mai puternică decât el şi că lucrurile ade­ vărate rămâneau în afara vederii acestui om. Lectura se sfârşise. Tresări. Ridică ochii şi tresări şi mai mult văzându-1 pe Clifford că o priveşte palid şi încruntat, cu o privire de ură. >— Cum să-ţi mulţumesc! Citeşti aşa de bine din Racine, spuse ea cu blândeţe. — Aproape tot atât de bine pe cât ştii să-1 asculţi tu, spuse el cu cruzime. — La ce lucrezi? continuă el. — Fac o hăinuţă de copil pentru copilaşul doamnei Flint. El îşi întoarse capul. Un copil, un copil. Nu încetase încă aşa dar să se gândească la asta. — La urma urmei, spuse el cu un ton declamator, poţi găsi în Racine orice vrei. Emoţiile ordonate şi sti­ lizate sunt mai utile decât emoţiile în dezordine. II privi cu ochii ei largi şi învăluraţi. — Da, desigur, spuse ea. . — Lumea modernă n a făcut decât să vulgariza, emoţia lăsând să slăbească hăţurile. Ceeace ne trebui. • controlul spiritului clasic. n-„., „{„fi — Da, spuse ea încet; şi îl pnwa cum aşc uita cu,o fag lipsită de .xpresie. idioţiile sentimentale ale Radio-uluw

176

AMANTUli

— Oamenii ie prefac c» au emoţii si. în r * a l l t a ^ nu simt absolut nimic. Iată cecace ie cheamă » romantic. — Aşa e, spuse ci. ţa La drept vorbind se simţia fără vlagă, bcara îl obosise. Ar fi preferat tovărăşia cărţilor lui t e n c e e B ' sau pe aceea a directorului din minele sale, «au pe a Radio-ului. . i rt Doamna Bolton intră în odaie, aducând doua pa £ de lapte cu malţ; unul era pentru Clifford ca s iute la dormit, celălalt pentru Constanta ca să o i n g ' ^ ' Era un fel de adevărat supeu pe care dânsa " l dusese la Wragby. *_[ Constanta fu încântată să poată pleca dup a c * bău laptele şi să nu fie obligată să-1 ajute pe W " •ă se culce. ., i,,i — Noapte buni Clifford. Somn uşor. Versurile ^ Racine te pătrund ca un vis. Noapte bună. . • Ajunsese la uşă. Plecă fără tâ-i fi dat »ărutui tiecare scara. (J pnvia cu ochn aspru Şi T^1' -j binel Nu-i dădea nici măcar sărutul dinaintea m ? r V , ; la culcare, după ce el se obosise toată seara ciu Câtă nesimţire. Chiar dacă sărutul acesta n ar n ţ , de formă, pe asemenea forme stau temeliile vieţi»fond era va să zică o bolşevică. Instinctele ei eT^i, -,| şevice. Privia cu o mânie rece uşa prin care ieşise. i" L | ». Şi din nou fu cuprins de spaima nopţii. Nu era "?c un pachet de nervi. Şi când nu se încorda în munca o revărsare de energie, sau când nu era adâncit Radio-ul lui într'o vagă plutire, atunci o spaimă H prindea, un sentiment al unui gol primejdios şi a m nin[ător. Ii era frică. Constanţa ar fi putut să-1 aper dacă ar fi vrut. Dar ea nu voia; era vădit că ea n voia. Era aspră, rece nesimţitoare la toato co le faC*j pentru dânsa. El îi dăruia viata şi ea era atât aspră cu ci. Nu-şi căuta decât plăcerea ci. . Acum era obsedată do gândul unui copil. Ar n v »* fie un copil al ei, numai al ei, şi nu şi al lui. La urma urmei, Clifford era sănătos. Arăta foartt

DOAMNEI GHATTERLEY

if}

bine, cu faţa roză, cu umerii largi şi solizi, cu pieptul profund. Se îngraşă. Şi totuşi, în kcelaş timp îi era frică de moarte. Un gol grozav părea să-1 ameninţe undeva, un fel de prăpastie; şi în prăpastia asta energia lui se va prăbuşi. Fără de energie se simţia câteodată mort, mort cu adevărat. Aşa, ochii lui proeminenţi căpătaseră o privire ciudată, piezişe, poate puţin crudă şi rece; şi în acelaş timp par că, fără de ruşine. Era ceva curios, aerul acesta de neruşinare, ca şi cum ar fi învins viaţa împotriva vieţii: „Cine poate cunoaşte misterele voinţii, căci aceasta e chiar mai puternică decât îngerii". , Dar ceeace îl înspăimânta mai mult, erau nopţile în care nu putea dormi. Atunci era în adevăr îngrozitor: neantul îl asalta din toate părţile. Şi era îngrozitor să exişti fără să ai nici un pic de viaţă; fără viaţă, în moarte — să exişti. Dar acum putea să o sune pe doamna Bolton. Venia totdeauna. Era o mare reconfortare. Venia în robe-dechambre, cu părul împletit în coadă pe spate, ciudat de fecioară, cu toate că părul ei brun avea fire albe. Ii făcea cafea sau ceai de românită, sau juca cu el şah sau pichet. Avea acea feminină facilitate pentru jocuri, şi chiar pe jumătate adormită juca destul de bine şah pentru ca el să o găsească vrednică de osteneala lui de a o bate. Aşa, în tăcuta intimitate a nopţii, stăteau, sau ea şedea şi el sta întins pe pat sub lumina singuratecă a lămpii de birou, ea frântă de somn, el frânt de spaimăj şi jucau, jucau împreună; apoi luau împreună o ceaşca de cafea şi un biscuit, abia vorbind în liniştea nopţii, dar înviorându-se unul pe altul. Dar în noaptea asta, ea se întreba cine putea h amantul doamnei Chatterlcy. Şi se gândia la 'ed al ei mort de atâta vreme dar niciodată deplin morr pentru ea. Şi când se gândia la el, vechea, vechea ei ură împotriva lumei se deştepta din nou, şi mai ales împotriva stăpânilor pe caro n = d. -, iJftj»«

^Z^V^*^*^

e, 12

Iff

AMANTUL

din cauza aceasta era nihilistă si în adevăr anarhică. In somnolenta ei. gândul pentru Ted şi gândul pe , tru amantul doamnei Chatterlcy se amestecau; Şi a simtia că avea de împărţit cu cealaltă femeie o m nemulţumire împotriva lui Sir Clifford şi a Mir K ordine pe care el o reprezenta. Şi în accljU timp J pichet cu dânsul: şi era un izvor de adevărata i cere să ioci pichet cu un baron şi chiar să pierzi caţ bani jucând cu el. . . . jj Când Jucau cărţi el juca totdeauna pe bani. Asi ^ ajuta să se uite pe sine; şi câştiga de obicei; în s e a asta câştiga. Aşa că n'ar fi vrut să se culce înainte tori. Din fericire sorii se arătau pela vreo 4 juma a • Constanta era în pat. ^ dormind adânc în tot t v , m ? acesta. Dar pădurarul, nici el nu putea să doarmă, chisesc coteţele, făcuse rondul prin pădure, »- , n şese acasă pentru cină. 1 i la Sta pe gânduri lângă foc. Se gândia la copilăria iu , Tavershall şi la cei cinci-şase ani de căsătorie, oe ga dia la nevasta lui şi. ca întotdeauna, cu amărăciu • Fusese aşa de brutală. Dar nu o mai revăzuse a ^ 1915 în primăvara când a intrat în armată, v 1 . 0 * """w acolo, la mai puţin de trei mile depărtare şi mai bru a ca totdeauna. Nădăjduia să nu o mai revadă nicioda ; Se gândia la viaţa lui departe, în Indii, în Eg'P1 ' iar în Indii: viaţa aceea oarbă, fără griji, alături cai; colonelul care ţinea la el şi pe care îl iubia; c c câţiva ani cât a fost ofiţer, locotenent sortit să devin căpitan. Apoi moartea colonelului doborât de o pneu­ monie şi marca primejdie de moarte în care fusese Ş^ el însuşi; sănătatea lui distrusă, adânca lui nelinişte. demisia din armată şi reîntoarcerea în Anglia ca să-Şi reia viaţa de lucrător. Amânase mereu viaţa. Crezuse că va fi în siguranţa, măcar câtăva vreme, în pădure. Nu se făceau vânători. Rolul lui se reducea la a creşte fazani. Avea , a . •ingur, în afara vieţii, şi nu doria nimic altceva. U«cum trebuia să se stabilească pe undeva, şi locul acesta era locul în care se născuse. Şi mamă-sa trăia încă: •>

DOAMNEI CrlATTERLKt

1 7 9

asta era ceva, cu toate că niciodată nu ţinuse prea mult Ia ea. Ar fi putut continua tă trăiască fără să se vadă cu nimeni şi fără de speranţă. Era cu totul descumpănit. De când fusese câţiva ani ofiţer şi se amestecase cu ceilalţi ofiţeri şi funcţionari civili, cu femeile şifamiliile lor, pierduse ori şi ce am­ biţie de „a ajunge". Era în clasa de sus şi în clasa mijlocie, aşa cum le cunoscuse, o asprime, o ciudată asprime de cauciuc, o lipsă de viaţă care îl îngheţa şi îl făcea să-şi dea seama cât era de diferit el însuşi. Atunci se întorsese în clasa lui. Ca să găsească ceeace uitase în acei câţiva ani de absenţă, o micime a sentimentelor şi o vulgaritate a felului de a fi care i se păreau extrem de neplăcute. Acum admitea marea însemnătate a felului de a fi. Recunoştea deasemeni cât de important era să te pre­ faci că puţin îţi pasă de bani şi de micile amănunte ale vieţii. Dar între oamenii din popor nu exista nici o prefăcătorie. O para mai mult sau mai puţin la preţul slăninei era mai important decât o schimbare a Evan­ gheliei. Ce mizerie! Şi apoi, mai era şi chestiunea salariilor. Deoarece trăise în clasa posesorilor, ştia cât de zadarnică era orice speranţă pentru rezolvirea problemei salariilor. Nu era altă soluţionare decât moartea. Tot ce se putea face era să nu te preocupi de această chestiune a salariilor. Şi totuşi dacă eşti sărac şi nenorocit, nu se poate să nu te gândeşti la asta... Oricum, aceasta părea să fie singura preocupare a oamenilor. Grija banului ca un imens cancer îi rodea pe indivizii tuturor claselor. El refuza să se îngrijească de bani. , Dar atunci? Ce mai putea oferi existenţa In arară grijilor pentru bani? Nimic. . «-• >. «- • Totuşi putea trăi singur, cu palida satisfacţie de a fi singur şi de a creşte fazani car, vor . s f a r ş P ™ a fi ucişi după un prânz de boieri .mportanf. Cată dărnicie. Zădărnicie la puterea n. gândeşti? Dar la ce bun să te socoteşti, sa te gan 9 Trăise fără gânduri, fără gn,i până când in viaţa

180

AMANTUL

a intrat femeia aceasta. Era cu zece ani mai^ bătrân decât ea; şi avea o mie de ani de experienţă în plus. Legătura dintre ei se strângea; vedea apropiindu-se clipa în care nu se vor mai putea deslega şi în care vor fi siliţi să-şi refacă via(a unul prin celălalt: M „Căci legăturile dragostei sunt greu de desfăcut • Co se va întâmpla atunci? Ce se va întâmpla f » a trebui să o ia dela capăt fără nimic din cceace tre­ buie ca să o ici dela capăt? Va trebui să tragă dup* sine pe această femeie? Va trebui să aibe aceasta groaznică ceartă cu soful ' infirm? şi deasemeni vrea ceartă oribilă cu propria Iui nevastă atât da brutală Şi care îl ura? Ce mizerie, Doamne, ce mizeriei Şi n U mai era tânăr. Nu mai avea supletă. Şi nu era nici din rasa acelora care nu-şi fac nici o grijă. Orice amără­ ciune şi orice lucru urât l'ar face să sufere: şi a P° 1 femeia I Dar chiar dacă s'ar libera de Sir Clifford şi de P""0" pria lui nevastă, dacă şi-ar obţine libertatea, ce vor face? Ce ar face el însuşi? Cum şi-ar aranja viat*' Va trebui sa facă ceval Nu putea să fio un fel de parazit trăind din averea acestei femei şi din modesta lui pensie. Grea problemă. Nu se putea gândi decât să caute în America o atmosferă nouă. N'avea nici o încredere în dolar. Dar poate că va fi altceva, cine ştie? Nu putea nici să se odihnească, nici măcar să «tea culcat. După ce stătuse până aproape do miezul nopt» pierdut în gândurile lui amare se ridică deodată, ÎŞI luă haina şi puşca. — Vino, fetijo, spuse el câinelui, o să ne simţim mai bine afară. Noaptea era instelată, dar fără lună. Făcu un rond lent, scrupulos, cu paşi înceţi şi furişi. Singurul lucru de caro trebuia să se ferească erau cursele pe' care minerii, mai ales minerii dela Stacks-Gate le puneau iepurilor, în partea dinspre Marehay. Dar era anotinv pul iubirii şi chiar şi minerii îl respectau puţin. Totuşi

DOAMNEI CHATTERLEY

1 8 1

acest^ rond pe furiş în căutarea vânătorilor de contra­ bandă, îi calmă nervii şi îi întoarse gândurile sale. Dar, după ce făcuse, încet, prudent înconjurul în­ tregului său domeniu — era o plimbare de aproape cinci milo — se simţi obosit. Se urcă, pe vârful colinei şi privi împrejur. Nu era zgomot — afară de vuetul vag şi neregulat al minei dela StacksOate, unde munca nu se întrerupea niciodată. Şi nu era aproape nici o lumină, afară de şirul strălucitor de lumini electrice dela uzine. Lumea dormia întunecată şi fumcgoasă. Era două şi jumătate. Dar chiar în somn, era o lume agitată, crudă, însufleţită de zgomotul unui tren sau de vre-un vast camion trecând pe şosea şi strălucind la fulgerul rozat al marilor furnale. Era o lume de cărbune şi fier; ah! cruzimea fierului, fumul de cărbune şi eternele pofte care conduceau totul! Numai poftă, poftă, care se agita şi în somn. Era frig. Tuşi. Un curent de aer rece sufla peste colină. Se gândia la femeie. Acum ar fi dat tot ce poseda, tot ce ar fi putut vreodată să posede, numai să o aibe lângă el, să stea amândoi cald învăluiţi într'o singură cuvertură şi să doarmă, să doarmă. I se părea că singura lui nevoie era să doarmă cu femeia în brajele sale. Se duse la colibă, se învăli în cuvertură şi se în­ tinse pe jos ca să doarmă. Nu putu. K e r a frig. Şi apoi simtia dureros sărăcia firei sale. Simţia dureros sărăcia singurătăţii sale. O voia, să o poată atinge cu mâna, să o tie strânsă lângă el într'o clipă de plină­ tate şi de somn. Se sculă şi ieşi, îndreptându-se de data asta spre gri­ lajul parcului, apoi o luă încet pe cărare spre castel. Era aproape ora patru; era o limpezime rece; dar zorii nu se arătau încă. Era atât de obişnuit cu mtuncrccul că vedea dinaintea lui fără nici o greutate. încet, încet, castelul îl atrăgea ca un magnet.'Voia să fie aproape de dânsa. Nu era dorinţa, era alt­ ceva. Era durerosul sentiment al unei singurătăţi insu-.

183

AMANTUL

ficiente pe care numai prezenta femeii tăcute în bra­ ţele sale ar fi putut-o desăvârşi. , Poate că ar putea-o găsi, poate că ar putea-o chema Ia el sau ar putea găsi un mijloc să ajungă până la ca. Sim(ia o nevoie de neînlăturat. A , i încet, tăcut, urcă în spre castel. Ajunse la vartii colinei. înconjură marii arbori, intră pe alcia care tace o curbă frumoasă acoperită de iarbă dinaintea intrări. De aici, putea să vadă impresionanţii fagi care 9 înălţau pe platou dinaintea casei şi se dcsluşiau sum­ brii în aerul sumbru. . Iată casa joasă, lungă, întunecoasă cu o singură lu­ mină la parter, în camera lui Sir Clifford. Dar in camsră era, ca, femeia, în a cărei mână se găsea capătul firului subţire care îl atrăgea atât de ne­ înduplecat? Nu ştia. Se apropia puţin, cu puşca în mână şi stătu ncnuşca^ pe alee, supraveghind casa. Poate că şi acum ar njaj putea s'o găsească, să ajungă până la ca, într un fel oarecare. Casa nu părea greu de pătruns: se simţea tot atât de îndemănatec cât şi un spărgător. De ce să nu se ducă până la ca? Stătea acolo, nemişcat în aşteptare, în timp ce aurora se limpezia pe nesimţite în spatele lui. Văzu stingându-se singura lumina. Dar, nu o văzu pe doamna Bolton, apropiindu-se de fereastră, îndepărtând perdelele vechi de mătase albastru închis, căutând clar-obscurul începutului de zi, dorind aurora, aşteptând ca Clifford să fie sigur că ziua venise. Căci numai aşa Clifford, ar adormi. Stătea _ acolo, orbită de somn, în aşteptare. $i deodată tresări şi scoase aproape un strigăt, căci un om era acolo jos. pe alee. siluetă obscuri în crepuscul. Se trezi de tot şi începu si pândeasci. dar fără să facă nici cel mai mic zgomot care Tar fi putut tulbura pe

Sir Clifford.

Lumina zilei începuse si inunde fremătând lumea •> silueta sumbri părea s i se faci mai mici şi ai •• precizeze. Deosebi puşca, ghetreU. haina prea larf»

DOAMNEI CHATTERLEY

m

Nu era cumva Olivier Mellors, pădurarul? Ba da. căci lângă el era câinele lui, mirosind ici-colo. ca o umbră şi aşteptându-şi stăpânul. Dar ce voia acesta? Să-i deştepte pe cei din casă? De ce stătea înfipt acolo, ca un tras în teapă, con­ templând castelul ca un câine bolnav de dragoste, di­ naintea casei în care e încbisă căţeaua? Dumnezeule! Adevărul o străbătu ca un fulger. Era el amantul doamnei Chatterleyl El. el! Ce întâm­ plare! Dar şi ea, Ivy Bolton fusese puţin îndrăgos­ tită de dânsul; el avea pe atunci şasesprezece ani şi ea douăzeci şi şase. Era pe vremea când ea îşi făcea studiile de infirmieră; el o ajutase mult la anatomie şi la alte materii pe care trebuia să le înveţe. Era un băiat deştept, obţinuse o bursă la colegiul din Shef­ field, învăţase franţuzeşte, etc.; şi apoi după toat* acestea devenise potcovar fiindcă, spunea el, îi plăceau caii, dar în realitate fiindcă îi era frică să înfrunte lumea; dar asta n'ar fi mărturisit-o pentru nimic în lume. Era însă un băiat drăguţ, foarte drăguţ şi o aju­ tase foarte mult, era foarte abil ca să-ţi explice orie» lucru. Era tot atât de inteligent cât şi Sir Clifford; era totdeauna bine cu femeile, mai bine cu femeile decât cu bărbaţii, aşa se spunea cel puţin. Şi la urmi se însurase prosteşte cu această Bertha Coutts, parei din plictiseală. Sunt oameni de aceştia care se rnsoară din plictiseală fiindcă au avut vre-o decepţie. Nici o mirare aşa dar că lucrurile n'au prea mers. El a fost absent ani dearândul, în tot timpul războiu­ lui; devenise locotenent; jucase pe gentlemanul. Şi I* urmă să te întorci la Tavershall ca să fii pădurari Sunt într'adevăr oameni care nu ştiu să-şi folosească norocul! . . . .. i . 1 Vorbia din nou dialectul cel ma, greoi, d.alechU poporului de jos. în vreme ce ea Ivy Bo ton. ştia ci atunci când voia. putea vorbi ca un .f n «eman , Aş» dar. Lady Chatterley. » dădus« ^ u t ă de f u r n i c i lui. Ei bine, nu era CW dintâi. Pădurarul V

154

AMANTUL'

avea pe vino încoace in ol. Dar. oricât! Un băiat din Tavershall, născut şi crescut in sat, amantul doamnei Chattcrlcy din Wragby Hali! Pe legea mea, ce palmă pentru aceşti mari şi puternici Chatterley! El însă, pădurarul, po măsură ce ziua creştea. în­ ţelegea: toate astea sunt fără de folos. „Să vrei »â ieşi din singurătatea ta nu serveşte la nimic; trebuc să te agăji de ea toată viata, golul nu va fi umplut decât din timp în timp! Trebue să aştepţi momentul priel­ nic. Acceptă propria ta singurătate şi stai strâns legat de ea toată viaţa ta. Şi acceptă deasemoni clipele în care golul va fi umplut, atunci când clipele acestea vor veni. Trebuc însă să vină singure. Nu le po[i sili »* vină". Deodată, pe neaşteptate, dorinţa aprinsă care ti a " trăgea spre dânsa se zdrobi. O zdrobise el pentrucă aşa trebuia să fie. Fiecare din ei, trebuia »ă facă un pas către celălalt. Dacă ea nu se apropia de el, nici el nu o va urma. Nu trebuia s'o urmeze. Trebuia »» ie depărteze până ce ca va fi venit. Se pregăti să plece gânditor, acceptând din nou sin­ gurătatea lui. Ştia că era mai bine aşa. Ea trebui» tă vio la el; nu folosea la nimic să se târască după dânsa. Nu putea folosi Ia nimic. Doamna Bolton îl văzu depărtându-se cu câinele »lcrgând după dânsul. iV_ " Bine, bine îşi spuse ea; nu mă gândisem de loo la el şi tocmai la el ar fi trebuit să mă gândesc. A fost foarte drăguţ cu mine când l-am pierdut po Ted. Bine, bine! Dar el ce-ar spune dacă ar sti? Aruncă o privire victorioasă spre Clifford, caro •'Jormise şi ieji încet din cameră,

C A P I T O L U L XI. Constanţa se dusese să facă putină ordine In unul din poduri. Wragby poseda mai multe. Castelul era o adevărată magazie de mobile; nu se vindea niciodată nimic. Tatăl lui Sir Geoffrey iubise pictura, iar mamăsa mobilele italiene din secolul XVI. Sir Geoffrey deasemenea iubise vechile scrinuri sculptate, scrinurile de biserică. Şi tot aşa, din generaţie în generaţie, Clif­ ford colecţiona tablouri moderne cu preturi foarte mo-; deşte. Se aflau în pod tablouri urâte de Landseer -şi cuiburi triste de păsări de Willian Henry Hunt, o în­ grămădire de academism mediocru anume parcă s'o sperie pe fiica unui academician regal. Se hotărî să revizuiască toate acestea şi să facă ordine. Mobilele sculptate greoi o amuzară. Găsi învelit cu grijă spre a fi pus la adăpostul lo­ viturilor şi al colbului vechiul leagăn de familie din lemn de palisandru. II despacheta. Avea un anume farmec. II privi îndelung. — Ce păcat că nu poate servi, spuse doamna Bol­ ton, care o ajuta pe Constanta; cu toate că un leagăn ca acesta e astăzi demodat. — Ar mai putea servi încă, aşi mai putea avea : un copil, spuse Constanta, cu un aer indiferent, ca şi când nr fi fost vorba de o pălărie nouă. — Vreji să spuneţi că starea lui Clifford s ar putea îmbunătăţi, bolborosi doamna Bolton. f — Nu. chiar în starea în care e, la urma urmei nare decât o paralizie muşchiulară. Nu e atins «u htufi, spus» Constanta, minţind aşa cum ai respir*.

1««

AMANTUL

Clifford îi băgase această idee în cap: „De buna teamă mai pot avea încă un copil. Nu sunt în adevăr mutilat. Impotenta ar putea foarte uşor să înceteze, chiar dacă muşchii şalelor şi ai picioarelor vor_ r*" mâne paralizaţi şi atunci sperma poate să fie transmisa • I se părea într'adevăr în aceste perioade de encrgi"3 in care muncea cu atâta trudă Ia problema minelor, că neputinţa lui sexuală trebuia să înceteze. Constant» îl privise cu groază. Dar era destul de fină. ca să găsească o armă în această sugestie a lui CIiff°r"Căci ca va avea un copil dacă va putea; dar nu un copil al lui Clifford. Doamna Bolton se opri o clipa uimită, cu respiraţia tăiată. Apoi îşi dădu seama ca era numai o viclenie, că nu trebuia să se încreadă. Cu toate acestea doctorii făceau astfel de lucruri astăzi: ar putea foarte bine să facă un fel de greii a spermei. , — Foarte bine, doamnă, eu nu pot decât să sper şi să mă rog ca aşa ceva să se întâmple. Ce bu­ curie pentru dumneavoastră şi pentru toată lumea. Doamne, un copil la Wragby. ce schimbare ar aduce. — Nu-i aşa? spuse Constanta. Şi alese trei tablouri înrămate pe care avea •» '• trimită ducesei de Shortlands pentru viitorul său bazar de binefacere. Aceasta era supranumită „Ducesa ba: zarurilor şi cerea totdeauna întregului comitet să-» tnmeată obiecte pentru desfacerile sale. Va fi de­ sigur încântată de cadrele acestea şi de semnăturile de academicieni regali. Va veni poate să-i facă chiar o vizită do mulţumire. Cum îl înfuriau vizitele aceste» P« Clifford. Dar, Dumnezeule, se gândea doamna Bolton, ne pregătiţi poate un copil de-a lui Ollivier Mellors/ Doamne. Doamne, va fi într'adevăr un copil din Tavershall întrun leagăn din Wragby I Şi leagănul nici nu va avea de ce să se plângă. Printre monstruozităţile care stăteau vraişte în pod »• găsea şi o cutie destul do mare din lac negru Toait» Ingnnt ţi ingenios făcută cu vreo 60—70 «n»

DOAMNEI CHATTERLEY

187

mai înainte şi în care se aflau toate lucrurile posibile şi imaginabile. Pe deasupra era un necesar de toaletă concentrat: perii, flacoane, oglinzi, piepteni, cutii, şi chiar trei admirabile mici briciuri în nişte cutiuţe de siguranţă, castronaşe pentru săpun şi tot ce mai trebue pentru bărbierit. Dedesupt era un fel de mapă de scris: sugative, peniţe, călimări, hârtie, plicuri, bloc-notesuri; mai jos o cutie completă pentru lucru cu foarfeci de trei mărimi, degetare, mătase şi aţă; toate acestea de cea mai bună calitate şi de cea mai frumoasă lucră­ tură. Apoi mai era o mică farmacie cu sticluţe goale dar ale căror etichete indicau: laudanum, tinctură de Myrrha, esenţă de cuişoare. Nimic nu fusese folosit. Şi toată cutia când era închisă avea mărimea unei mici genţi. înăuntru toate piesele se complectau ca nişte bucăţi de baukasten. Sticluţele n'ar fi putut să se verse: nu aveau loc. Necesarul era admirabil combinat şi executat, o ade­ vărată lucrare din epoca reginei Victoria. Şi cu toate acestea era un monstru. Acel membru din familia Chatterley clin ordinul căruia fusese lucrat îşi dăduse şi el teamă de aceasta: nu-1 folosise niciodată: sufletul lui lipsia cu desăvârşire. Totuşi, doamna Bolton era în extaz: — Priviţi periile acestea frumoase atât de costisi­ toare şi până şi periuţele pentru barbă: sunt trei:^ e perfecţia însăşi. Nu! zău aşa. Şi foarfecele. Nu t ar putea face nimic mai frumos. Oh 1 E o minune. — Aşa crezi? zise Constanţa. Ei bine, ia-1. — Ohl Nu, nu, doamnă. . , . — Ba da! Vrei să rămâie aici până la judeca» din urmă? Dacă nu-1 iei dumneata, îl voi tnmito <™~ cesei. odată cu tablourile; şi ar fi prea mult. un. . " t

V i

doamnă! Nu ştiu cum U

Şl doamn» Bolton .cobori ^ mare» curm neajrr* în braţe, ro* w

«

^

. ^

U

-

t(W

AMANTUL

Domnul Betts o conduse In trăsură acasă la ea In sat. Adusese si cutia în cinstea căreia mai mulţi P r l * teni fură invitaţi ca să o admire: institutoarea, n . c v . a S t* farmacistului şi doamna Wcedon nevasta ajutorului casier. După ce cutia fu destul de admirată, începu se şoptească, că doamna Chatterlcy va avea un cop — Minunile nu vor înceta niciodată, zise doanW Wcedon. Dar doamna Bolton era încredinţată că dacă copil se va naşte, va fi copilul lui Sir Clifford. Puţin timp după acestea preotul îi şopti lui t-*'1 " ford. ;— Putem spera într'adcvăr să căpătăm un moşteni la Wragby? Ah! ar fi o dovadă a mizericordiei di­ vine. . — Desigur, putem spera zise Clifford cu o vag ironie şi în acclaş timp cu oarecare convingere. începea să creadă că copilul nr putea fi " ' ' o l Apoi, într'o după amiază sosi boierul Winter: 5aP zeci de ani, slab, imaculat, gentleman din cap până picioare, după cum îi «pusese doamna Bolton doamnei Betts. Şi în plus, cu accentul lui cam demodat, P l i n de „hao-hao" părea şi mai retrospectiv decât un senior de altădată.^ Timpul în fugă lasă să-i cadă aceste fr"* monsc, vecbi pene. Vorbiră despre mine. Idcia lui Clifford era că din cărbunii lui chiar do cea mai proastă calitate se putea obţine un combustibil concentrat care ar putea da o căldură foarte mare, dacă ar fi fost îmbibat cu aer umed şi acidulat. Ia o mare presiune. Se băgase de suamă> de mai multă vreme, că sub acţiunea unui vânt puternic şi umed. mina degaja o flacără foarte stră­ lucitoare şi aproape fără miros, lăsând numai un pr*» fin de cenuşă, în locul pietrişului grosolan şi roşu. - Dar de unde vei lua maşini făcute ca aă con­ sume acest combustibil? întrebă Winter. — Le voi fabrica tot eu, şi voi întrebuinţa singur combustibilul meu. Forţa electrică o voi vinde. Suni wgur c4 to poate faoe,

DOAMNEI CHATTERLEY

1 8 9

— Dacă reuşeşti, e perfect, băiete H a o ! Perfect. Şi dacă îţi pot fi de vre-un folos, voi fi încântat. Mi-e teamă însă, să nu prea fim la curent nici eu, nici minele mele. Dar cine ştie? Când voi începe eu, se vor mai găsi poate încă oameni ca dumneata. Perfect! Asta le va da iar de lucru tuturor lucrătorilor şi nu va mai fi nevoie să ne temem dacă vindem sau nu cărbunii. Excelentă idee şi sper că va reuşi. Dacă aş avea băieţi, aceştia ar avea de bună seamă noi proiecte pentru Shipley, fără îndoială. In paran­ teză, dragă băiete e ceva adevărat în ceeace se spune? Putem spera să avem un moştenitor Ia Wragby. — Se spune aşa ceva? — Ei bine, dragul meu, Marshall, din Fillingwood m'a întrebat, pe mine, dacă e adevărat. E tot ce ştiu. De bună seamă, pentru nimic în lume n'aşi voi să repet aşa ceva dacă nu are nici o bază de adevăr. — E i bine, spuse Clifford, puţin cam stânjenit, dar cu ochii strălucitori, e o speranţă: eixstă o speranţă. Winter străbătu camera şi îi strânse mâna lui Clifford. — Copilule drag, prietene drag, ţi-ai putea închipui oare cât sunt de bucuros? Numai gândul că munceşti cu speranţa de a avea un fiu, şi că poate într'o zi vei folosi iar pe toţi locuitorii din Tavershall! Ah! Băiatule să-ţi menţii nivelul rasei, şi să ai de lucru la îndemână pentru oricine ar voi să muncească. Bătrânul era foarte mişcat. A doua zi Constanţa punea mari tulipe galbene într'un vas de sticlă. — Constanţa, zise Clifford, ştiai că se svoneşte că vei da un moştenitor Wragby-ului? Constanţa se înfiora de spaimă. Dar continuă »* se ocupe liniştită de flori. . , — Nu. răspunse ea. E o glumă? sau o calomnie/ Tăcu o clipă şi apoi răspunse: — Nici una, nici alta. Sper că e o profe ie. Constanţa continuă să se ocupe de b u c h . e t - , . . - A m primit o-scrisoare dela tata, az*-dumneata zise e ^ M a întreabă dacă nam uitat că am acceptat

M)

AMANTUL

o invita)i« a domnului Alexandru Cooper, la Veiief8 pentru Iulie şi August. — Iulie şi August? zise Clifford. — Ohl Nu voi sta chiar aşa de mult. Eşti sigur că nu vei putea să vii şi tu? — Nu vreau să călătoresc în afara Angliei, răs­ punse repede Clifford. Constanta duse florile la fereastră: — Te supără dacă plec? zise ea. Ştii că promi­ sesem pentru vara asta. — Cât timp vei rămâne? — Poate \reo trei săptămâni. Urmară câteva clipe de tăcere. — Ei bine, zise Clifford încet şi cu putină tristeţe cred că voi putea suporta o absentă de trei săptămâniDacă aşi fi cu totul sigur că vei voi să te întorci. — Desigur, voi voi să mă întorc zise ea cu ° sl^}' plitate liniştiţi, plină de convingere. Fiindcă se gândi» la celălalt. Clifford simţi aceasta şi o crezu. Crezu că se gândi* la el. Se simţi cu totul uşurat, şi deodată, fericit. — In cazul acesta, spuse el, cred că totul va « bine. — Da, răspunse ea. — Schimbarea asta o să-ţi facă plăcere? II privi cu ochii ei stranii şi albaştri. — Mar bucura mult să revăd Veneţia, să fac b»i ţn una din insulele depe Lagună cu malurile acoperite de pietre. Dar şti că detest Lido. Şi nu cred că-rm va plăcea prea mult tovărăşia domnului Alexandru Cooper şi a doamnei Cooper. Dar dacă va fi şi Hilda şi dacă vom avea o gondolă numai pentru noi. va fi toarte plăcut. Aşi vrea aşa de mult să vii şi tu. U spunea sincer. Ar fi voit atâta să-1 facă fericit prin câteva mici lucruri de felul acesta. —• Ohl Dar mi vezi pe mine la Gara de Nord sau P« chemi dela Calai»? - Dece nu? Se mai văd şi ai(i rimp de război

DOAMNEI CHÂTTERLEY

'

m

duşi în trăsurică. Dealtfel noi vom face fntreaga că­ lătorie în automobil. — Ar trebui să luăm doi servitori. — Dar, nicidecum. Vom putea să ne descurcăm nu­ mai cu Field. Vom găsi în orice cai încă un servitor acolo. Clifford dădu din cap. — Nu anul ăsta, draga mea, nu anul ăsta. La anul, da, voi încerca. Plecă tristă. La anull Ce o să-i aducă anul viitor? Nici ea n'ar fi voit să se ducă la Veneţia; nu acum, acum cînd exista celălalt. Dar se ducea oarecum din spirit de disciplină. Şi apoi, dacă va avea un copil, Clifford îşi va închipui că a avut un amant la Veneţia. Era în luna Mai; dar era din nou frig şi ploaie. O lună de Mai umedă fi rece, lună pentru grâu şi fân. Pentru atât cât grâul şi fânul mai au o valoare în ziloare în zilele noastre. Constanta trebui să se ducă la Uthwaite, care era micul lor oraş, micul oraş în care se duceau totdeauna Chatterlay-i, marii Chatterlay. Se duse singură, condusă de Field. Cu tot anotimpul ţi cu toată înverzirea, câmpia era plină de melancolie. Era destul de frig; peste şes plu­ teau aburi. Nu se putea trăi decât cu luptă. Era firesc ca oamenii lă fie urâţi şi asprii. Automobilul sui cu greutate prin lungul şir murdar dela Tavershall, casele de cărămizi afumate, acope­ rişurile de ţiglă neagră şi lucitoare, prin noroiul negru de cărbuni, pe pavajele negre şi umede. Tristeţea părea să le fi muiat pe toate. Nimic mai grozav, decât aoeastă complectă negare a oricărei frumuseţi naturale, această complectă negare a oricărei bucurii de viaţa, această complectă absenţă a instinctului pentru trumos pe care până şi o pasăre, până fi un anunţi > l ^ . această moarte complectă a oricărei ' ^ « T ^ Grămezile de săpunuri în băcănii, .foile ^ f ^ mâile la fructării. hidoasele pălaru b«f»£>*™*$ ta toată urâţenia lor. urmate de oroarea din ipso. »*

,93

AMANTUL

aur. a cinematografului ale cărei afişe anunţau: ,. ubirea unei femei" şi noua mare capelă primitivă, sigur suficient de primitivă cu cărămizile ei goale OU ferestrele ei cu mari panouri de sticlă verzuie Ş^ roşietică. Mai încolo, capela Wcslcyană zidită din c • rămizi înegrite, se înălţa în dosul grilajului de fier ş boschetelor înegrite. Capela Congrcgaţională care socotea mai nobilă era zidită în stil rustic şi se i»1 podobia cu o clopotniţă de altfel nu prea înalta- _ faţă era noua clădire a şcolii, construită din căratn roşii mai scumpe, cu o curte cu pietriş, încinse grilaj de fier, totul extrem de impunător, alăturând ţiunii do biserică pe aceea de închisoare. Mai ni fete luau o lecţie de cânt. Terminaseră exerciţii}6 î cântau acum un cântec copilăresc. Nimic n ar '' mânat mai puţin cu un cântec, cu un cântec sp° n ... era un urlet straniu care urma conturul unei mc o • Sălbatecii cel puţin, au ritmuri subtile; animalele urlă, au o pricină care le face să urle. Dar as o seamănă cu nimic şi se chema totuşi un cântec, stanţa stând în automobil, în timp ce Field se ap ,(î viziona cu benzină asculta cu inima strânsă. L să se întâmple cu un astfel de popor, un popor îşi pierduse orice facultate vie de intuire şi c9^. . « păstra decât nişte curioase urlete mecanice şi o sini energie? O căruţă cu cărbuni scobora strada, în ploaie, cu "vuet de fiare vechi. Field plecă spre cealaltă P»r "' c trecând pe dinaintea magazinelor posomorâte de torio şi de stambă, în faţa Poştei şi intrând pe m i c p i a ţ ă a târgului, de unde Sam Balck din poarta ,.a° a * relui" care îşi spunea han şi nu cârciumă, supraveg» trecătorii şi salută automobilul doamnei ChaţtcrlcyA Biserica era la stânga printre arbor" negrii. Aui mobilul scoborî panta, trecu pe dinaintea cafenelei ,J ,|" ners Arms". Trecuse deja pe dinaintea „Welingto",,* ului. „Nelson"-ului, celor „Trei Tonnes" şi „Soarelui . acum trecea po dinaintea lui „Miners Arma", a P o l N j P * dinaintea „Halci mecanicilor" şi apoi pe dinaintea »P*0'

DOAMNEI CHATTERLEY

i n 3

rocului Minerilor", local nou şi aproape strălucitor, şi în sfârşit, pe dinaintea câtorva vile noi, ajungând la urmă pe şoseaua înegrită care ducea spre Stakes Gatte, printre gardurile sumbre şi pajiştile de un verde întu­ necos. Tavershall! Ăsta era Tavershalll Vesela Angliei Anglia lui Shakespeare I Nu, desigur, dar Anglia de astăzi! Constanta îşi dădea bine seama de când înce­ puse să trăiască aici. Această Anglie era. pe cale să producă o nouă rasă de oameni ultrasensibili la bani şi la latura politică şi socială a vieţii; dar pentru tot ce o spontan şi intuitiv, mai moartă decât morjii. Era o lume subterană, de neprevăzut. Cum ar putea pricepe reactiunile unui semi-cadavru? Constanta văzu trecând camioane mari, pline de lu­ crători dela ofelăriile din Sheffield, sărmane fiinţe ne­ norocite, încovoiate, abia semănând a oameni, în drumul unei excursii spre Matlock şi se simţi îndurerată până în adâncul ei; se gândia: Ah, Doamne, ce i-a făcut oare omul, omului? Ce-au făcut conducătorii de oameni semenilor lor? I-au scos din umanitate şi acum nu mai poate fi nici o frăţie. Nu mai e decât un vis urât Simţi din nou, sub un val do groază cenuşia şi scrâşninda inutilitate a oricărui lucru. Aceste fiinţe erau massele muncitoare; şi clasa de sus le cunoştea foarte bine: nu putea fi nicio speranţă. Şi totuşi ea doria un copil, un moştenitori Moştenitor Wragby-ului! Se în­ fiora de spaimă. Şi Mellors ieşise tot de aici. Da, dar el era tot atât do deosebit cât şi ea însăşi. Şi totuşi, nici în el nu era nici un spirit de fraternitate. Fraternitatea mu­ rise. Nu era decât izolare şi desnădejde. . Şi asta era Anglia, cea mai mare massă a Angliei; asta o ştia bine căci era însuşi centrul din care venise în după amiaza aceasta cu automobilul. _ Automobilul urca spre Stacks Gatte. Ploaia £ tolia; şi aerul era străbătut de o * ™ T " J J S ' 1 n u u e lumină de Mai. Câmpia se desfăcea in ondulări lung, 13

AMANŢI* la sud spre Peak, la est spre Mansfield şi Notting­ ham. Constanta mergea spre sud. ja In timp ce automobilul suia, pe colina, vşu stânga pe o înălţime care domina desfăşurarea camp ^ conturul întunecat şi puternic al lui Warsop Castle. ^ un cenuşiu întunecat, având la bază petele roşicucc locuinţelor de lucrători. încă noi, şi mai jos, P c n a ' e de fum întunecos şi de aburi albi ale mărci UZU" ^ aducea în fiecare an, un număr precis de mu sc izolare sălbatecă la o oarecare distanţă de Ş° '? . j c dacă priviai mai bine deosibiai la stânga, raiidu 1 case „moderne" aşezate ca piesele unui domino, Ş . partite unele de altele prin grădini; un curios ) s domino la care jucau nişte stăpâni fantastici; pe } . faţa pământului uimit. Si dincolo de aceste blocu case, se înălţau surprinzătoarele, spăiiiiânlâtoarelc, a nelc construcţii ale unei mine într'âdcvăr moderne, • . ebimice, lungi şi imense galerii, şi forme până a necunoscute de oameni. Mina însăşi abia dacă mai socotită printre enormele instalaţii noi. Si dmai .acestora, jocul de domino se întindea mai departe, 9 prins par'că de a exista şi aşteptând să fie jucatAcesta era Stacks Gatte care apăruse la s U ţ ' r a - , B ' pământului după război. Dar, de fapt, chiar daca stanţa nu l-ar fi cunoscut, mai jos, o jumătate de m mai jos de clădire, era vechiul Stacks Gatte, c mină veche şi mică, şi vechi locuinţe de cărămizi neg una sau două capele, una sau două prăvălii, una • două cârciumi. ., D a r toate acestea erau fără nici o importanţă, "

DOAMNEI CHATTERLEY

,

M

rile penaje de fum şi de aburi se înălţau din noile uzine şi acesta era Stacks Gatte; nici capele, nici câr­ ciumi, nici măcar prăvălii. Nimic alt decât marile uzine cari sunt Olimpul de astăzi cu temple pentru top; zeii; apoi locuitele model, apoi palatul. Palatul în rea­ litate nu era decât tot o cârciumă de mineri cu toate acrele lui mondene. De fapt acest nou sat se ridicase la suprafaţa pă­ mântului după sosirea Constanţei la Wragby; şi lo­ cuinţele model se umpluseră cu nişte haimanale venite din toate părţile şi care practicau printre alte sporturi şi pe acela de a vâna de contrabandă pe moşia lui Clifford. Din automobilul care mergea pe colină Constanţa vedea desfăşurându-se Comitatul în toată întinderea lui. Comitatul I Fusese pe vremuri un comitat mândru şi nobil. Dinaintea ci, ca într'un miragiu se înălţa imensul şi magnificul bloc al Chadwick Hall-ului, dantelat de ferestre, unul din cele mai celebre castele de pe timpul reginei Elisabeta. Se înălţa singur şi nobil deasupra unui vast parc. Mai era întreţinut încă, dintr'un fel de vanitate: „Vedeţi ce domni puternici au fost strămoşii noştri". Acesta era trecutul. Prezentul se desfăşura dede­ subt. Cât despre viitor, doar Dumnezeu o fi ştiind unde se află. Automobilul ajunsese pe drumul întortocliiat care printre vilele mici şi negre alo minerilor, scoboară la Uthwaite. Iar Uthwaite, în ziua aceasta umedă, desfăşura largile sale penaje de fum şi de aburi, ca o tămâie pentru cari Dumnezei necunoscuţi/ Uthwaite, acolo în fundul văii, străbătut de toate firele de oţel ale căilor ferate cari duc la Sheffield, cu mi­ nele sale de cărbuni şi cu oţelăriile caro îşi sufla prin lungi tuburi, fumurile şi luminile lor., cu melancolica şi mica sa clopotniţă do biserică. în spirala gata sa se dărâme, dar mul|umindu-se numai să zgârie f u m u l U t t waite o emoţiona întotdeauna Pe Constanţa t r a un vechi oraş câmpenesc, centru al văilor de pm. jprejur Unul din hanurile principale se num.a „Chatterley Arm.

m

AMANTUL

Acolo se spunea: Wragby, ca ţi cum Wragby ar fost o tară întreagă şi nu numai o casă. N " Wragby H a l i . lângă Tavcrshall. era Wragby o ,.«> şedinţă". . . . . .;me Casele înegrite se înălţau deasupra pavajului, wu şi strimte ca toate locuinţele de mineri cu o . v e c n ţ j c j mai marc de un secol. Mărgineau şoseaua, Şi a s şoseaua devenise o stradă; intrând acolo uitai ma câmpie deschisă în care castelele se mai ridicau i " c . dar numai ca nişte fantome. Acum Constanţa a J u n 8 ^ J ţ « tocmai deasupra şinelor de fier; furnale 5 1 ' 0 ' s • de uzine se ridicau din toate părţile, aşa în cat nu ' vedeai nimic împrejur decât ziduri. Fierul răsuna un gemăt imens, şi camioane imense zguduiau puman flucre urlau. i • jj Şi totuşi, când scoborai până în inima fatortoc"me. şi gheboasă a oraşului, în spatele bisericii, t c , p ° a n ; , niai deodată, îtttr'o lume de acum două sute de , pe străzile strâmbe în care se găsia „Chatterley ja şi vechea farmacie, străzi cari duceau pe . v r c m u r p ] ă . câmpia castelelor întărite şi a nobilelor vile de cere. c a . Dar, într'un coif, un gardist ridică mân*: •^•«ita mioane, încărcate cu fiare, treceau zguduind b , s c , bătrână. Şi numai după ce trecuse camioanele, g a r o putu saluta pe doamna Chatterley. i j Aşa era. P e vechile străzi întortochiate ale oraş burghez, se înghesuia hoarda vechilor casc înegrite minerilor, străiuind şoseaua. Apoi, îndată după ace • 1 1 • • • •, i mai man, venea şirul de caso mai noi, mai roze, niţel mai lipite de povârnişurile văii; erau locuinţe de lucra • mai moderne. Şi, mai departe încă, pe vasta c a r n " a _ deschisă a castelelor, fumul îşi amesteca valurile CU lurile do aburi, şi nenumărate pete de cărămizi, roşi c c0 crude, arătau locurile noilor loturi minier*/ ^ pitite în goluri, alteori în plin văz, desprinzându-se p«orizont pe conturul colinelor. Şi în mijlocul t u ! U I ? r c ] J i cestora, se vedeau resturile zdrenjuito ale ycchei * * n f j n a diligentelor şi a vilelor, chiar ale Angliei lui K°

DOAMNEI CHATTERLEY

l g 7

Hood, unde minerii făceau paradă, când nu erau la muncă, de trista lor lenevie de sportivi cu instinctele refulate. Patria mea, patria mea! Dar care e patria mea, care e Anglia mea? Nobilele castele fac foarte bine pe fo­ tografii şi menţin o legătură iluzorie între noi şi cei din timpul Elisabetei. Vechile „hall"-uri sunt aici ca şi pe vremea bunei regine, Ana şi a lui Tom Jones. Dar fumul a înegrit stucaturile lor bune care de multă vreme nu mai au culoarea galben-aurie. Şi unul câte unul sunt lăsate în părăsire ca şi nobilele castele. încep chiar să fie dărâmate. Cât despre casele Angliei, iată-le: mari forme de cărămizi pe câmpia dezolată. Acum se dărâmă nobilele castele; hali-urile din tim­ pul regelui George dispar de asemeni. Fritchley, o magnifică şi veche locuinţă din timpul regelui George era în curs de dărâmare în clipa în care Constanta trecea cu automobilul pe dinaintea ei. Era încă în per­ fectă stare; până la război Weatherley-i o locuiseră cu tot fastul. Dar acum devenise prea marc, prea costi­ sitoare, şi cu vecinătăţi prea antipatice. Nobilimea se ducea în localităţi mai plăcute unde îşi putea cheltui banii fără să se vadă de unde şi-i procură. Aşa e istoria. O Anglie o înghite pe cealaltă. Şi continuitatea nu e organică, ci mecanică. Constanţa care aparţinea clasei bogate se agăţase de resturile vechei Anglii. Ii trebuiseră ani dearândul ca să poată pricepe că în realitate vechea Anglie fusese învinsă de această teribilă, sinistră şi nouă Anglie şi că va fi mai înfrântă până ce nu va mai rămâne nici o urmă. Fritchley dispăruse. Eastwood dispăruse. Shi­ pley era pe cale de dispariţie, Shipley atât de iubit de „squir"-ul Winter. ... Constanta se opri o clipă la Shipley. Grilajul par­ cului în dosul casei, se deschidea în dreptul pasajului la nivel al t r e b u i minei; mina dela Shipley era toc mai în spatele arborilor. Grilajul era deschis, deoarece prin parc exista un drept de trecere, de care se folosiau minerii. Rătăciau astfel împrejurul parculm.

AMANTUL Automobilul trecu pe dinaintea fâşiilor de apă în caro minerii îşi aruncau hârtiile uzate, şi intra pe a .ţă ticularâ care ducea la castel. E r a o adorabila io din .tac din mijlocul secolului al X V U I J - J » . j , o alee magnifica de arbori care ducea pe vrei o casă mai veche; şi „hali' -ui â nele sale. Avusese concepţii generoase. Minerii T . r â aproape bine veniţi pe domeniul său. Nu-1 imoos. i . ci? Astfel încât de câte ori vedea grupurile de o ^ plimbându-se în jurul bazinelor lui cu apa (.nu c l \ n â . grădina lui particulară, până acolo nu-şi împingea ^ ^ voinţa) exclama: „minerii nu sunt desigur chiar a . ' decorativi cum sunt căprioarele, dar sunt mult mai ductivi". j ,nJei E r a însă pe timpul celei de a doua jumătăţi a don ^ reginei Victoria: o epocă de aur — din punct e . t o r j ; derc financiar. Minerii erau pe atunci n şte „munc cinstiţi'. z e Winter {inuse acest discurs oarecum ca să se s r a fa|ă de oaspetele său Prin [ui de Gali. Şi P n n t u l punse cu engleza lui puţin guturală: j — Aveţi dreptate. Dacă ar fi cărbuni sub par^jj din Sandringham, aşi deschide în peluză o mină şi c r ^ că aşi face cel mai bun grădinărit. O h l Pentru asemenea pret, nu cer nimic mai mult decât să-mi căprioarele în schimbul minerilor. După câte »e pa lucrătorii dumneavoastră sunt oameni cumsecade.

DOAMNEI CHATTERLEY

. igg

Prinful exagera poate puţin, frumuseţea banilor şi binefacerile industriei. Dar prinful devenise Rege şi Regele murise şi acum era un alt rege a cărui funcţie principală părea să con­ siste în a inaugura supe populare. Iar „lucrătorii cumsecade" erau pe cale să asedieze Shipley. In parc se înmulţiau mereu satele noi şi „squir -ui vedea că populaţia îi devenia tot mai străină. Altădată, cu bună dispoziţie şi condescendentă se simţia domnul şi stăpânul propriului său domeniu şi propriilor lui mineri. Acum sufla un spirit nou; şi el se simţia înlăturat. El era acela care nu mai aparţinea dome­ niului. Nu te puteai înşela: minele, industria, aveau voinja lor proprie: şi această voinţă se împotrivea pro­ prietarului, mare boier. Toţi minerii participau la această voinţă; şi era din ce în ce mai greu să lupţi cu ea. Aceasta te alunga de pe poziţie sau te alunga din viaţă. Squir-ul Winter, care fusese soldat, se ţinuse bine până la urmă. Dar nu-i mai trecea prin minte să se plimbe prin parc după amiază. Aproape că stătea ascuns în casă. Intro seară o întovărăşise pe Constanţa până aproape de grilaj. Era cu capul gol, cu pantofi de lac şi cu ciorapi de mătase violetă; îi vorbia cu un accent monden, niţel „hao-hao". Dar când trebuiră să treacă pe dinaintea grupurilor de mineri cari nici măcar nu-1 mai salutau, Constanţa îl simţi pe frumosul bătrân, atât de fin, înfiorându-se cum s'ar înfiora o antilopă ele­ gantă dinaintea privirii indiscrete a vulgului. Minerii nu îi erau ostili, fără îndoială că nu. Dar întregul lor spirit îi sta împotrivă. Şi în adâncul lor le era necaz pe el. In urâţenia lor, le era necaz pe această existenţa elegantă, distinsă, cultă. „Cine e el?" Din cauza „di­ ferenţei" le era necaz. , • « Si, în adâncul lui. în taina inimii lui de englez şi de soldat le dădea dreptate că le era cmda pe aceasta ciiTGrcntă Se simţia oarecum vinovat de a avea toate avântagiile. D»r era reprezentantul unui sistem *i nu voia

AMANTUL si se lase înlăturat. Decât numai prin moarte. Şi moarta îl luă dintrodată. puţin după vizita Constantei, m tamentul lui, nu-1 uitase pe Clifford. ^ Moştenitorii luară numa.dccât dispoziţia sa . râme Shipley. întreţinerea Iu. costa prea mu t. i ^ nu voia să locuiască în ţinutul acesta; castelul i ^ râmat. Copacii dealungul frumoasei alei. tura, ca » ^ din parc, retezaţi. Proprietatea, care era destui proape de Ullnv.utc, fu parcelată In acest straniu sert. în acest nou „no-man's land fură construi ruri de mici vile „cu tot confortul' : domeniul Dnip La un an după vizita Constanţei totul fu

in

a p

" Domeniul Shiplcy-Hall nu mai era decât o des aşu, rare de mici vile, pe străzile noi. Nimeni n ar m ^ putut crede că, douăsprezece luni mai înainte, tru castel domnise pe aici. «radină' Dar acestea formează o noua perioada a s ^ & ritului scump regelui Eduard, grădinărit în care o de cărbuni împodobeşte o pajişte. -„rilor O Anglie înlocueşte altă Anglie. Anglia s c n 1 0 ' Winter si a Wragby-Hall-uIui. se sfârşise, muri» dar dispariţia lor nu se desăvârşise pe ^ c a n t r e g u ^ Ce se va întâmpla după aceea? Constanţa nu-şi P . încă închipui. Acum nu putea vedea decât noile de cărămizi desfăşurându-sc pe câmpie, noile cons r m r a înălţându-sc în jurul minelor, noile lucrătoare * " p a . cu ciorapi de mătase, noi lucrători ducându-sc la .• latul Dansului". Noua generaţie nu cunoştea nimic ^ vechea Anglie. Era o oprire în mersul conştiinţe», oprire aproape americană; în realitate, industriala, se va întâmpla după aceea? • ,a Mai în totdeauna i se părea Constanţei că nu exi nici un „după aceea". Ar fi vrut sâ-şi ascundă cap în nisip; sau cel puţin, la pieptul unui om viu. Lumea era atât de complicată, atât de stranie, a ^ de sinistră. Poporul era atât de numeros şi în adev . aşa de neînduplecat. Astfel so gândia, întorcându-

DOAMNEI CHATTERLEY

gOl

spre casă şi văzând minerii îndepărtându-se de pufuri, cenuşii, frânţi, cu un umăr mai ridicat decât celălalt! cu zgomotul făcut de ciubotele lor cu cuie de fier! Fe{e cenuşii, dintr'o lume subterană, ochi care îşi arătau albul, grumaji încovoiat de acoperişurile puţu­ rilor, umeri diformi. Oameni! Oameni! Doamne! în unele privinţă oameni răbdători şi buni. In alte privinţi, inexistenţi. Ceva, pe care toţi oamenii îl posedă fusese extirpat din natura lor. Şi totuşi erau oameni. Făceau copii. Ai putea să ai copii cu ei. Grozav, grozav gând! Erau buni şi amabili. Dar nu erau decât jumătăţi de oameni; nişte jumătăţi cenuşii de oameni. Până acum fuseseră „cuminţi", era însă cuminţenia in­ suficientei lor. Ah! dacă aceşti mor{i s'ar deştepta vreodată. Dar nu, ar fi prea grozav. Constanta se temea grozav de massele industriale fiindcă îi păreau atât de neînţeles. O viată fără măcar o umbră de frumuseţe, fără intui{ie, veşnic „în puţuri". Copii făcuţi cu asemenea oameni! Oh! Doamne! Şi totuşi Mellors era fiul unui om dintre aceştia. Patruzeci de ani însemnase o diferenţă, o enormă di­ ferenţă în omenire. Fierul şi cărbunele sfâşiaseră adânc trupul şi sufletul oamenilor. Şi totuşi aceste încar­ nări ale urâţeniei trăiau. Ce se va întâmpla? Poate că odată cu dispariţia cărbunelui, vor dispărea şi ele de pe suprafaţa pământului. Stranie faună, care apăruse nenumărată la chemarea cărbunelui. Creaturi din altă lume, elementare, servitori ai cărbunelui, cum lucrătorii metalului, elementari şi ei erau servitorii fierului. Oameni cari nu erau oameni ci spirite ai cărbunelui, ai fierului, ai argilei. Faună a elementelor: carbon, fier, siliciu. Elementari ei înşişi, ' aveau poate ceva din strania şi inumana frumuseţe a mineralelor, fie cărbune, greutatea, albăstrimea. rezistenţa fierului, transparent sticlei! crea­ turi elementare stranii şi chinuite, ale lumii minerale Ţineau de cărbune, de fier, do argilă, aşa .<;um P e J " ţin de mare şi viermii de lemnul uscat. Spinto ale de«agregărei minerale. , , . „„ „* .: Constanţa fu fericită de a se putea întoarce .ft-*

202

^ ^ AMANTA ^ ^ ^ ^ ^

înfunde capul în nisip. F u fericită chiar de a ^ •ta la vorbă cu Clifford. Căci spaima de ^ ^ ^ ai fierului şi ai minelor, îi pricinuia o impresie c care îi cutropia tot trupul, ca o gripă. ,. juj — Fireşte, a trebuit să iau ceaiul în P™ v , i Miss Bentlcy. . .; Ad.-vărat? Winter ţi-ar fi putut ofen un c c ^ Desigur; dar n a n i vrut să o supăr pe B c n t I c y

11 •,-, înzesMiss Bentlcy. era o fatl bătrâni, îngălbenită. ^ . ^ trată cu un nas ma-re şi cu un temperament ron ^ care servia ceaiul ca o împărtăşanie, cu o P plină de atenţie. — A întrebat de mine? zise Clifford. ^ . e — Fireşte. „Aşi putea îndrăzni să o Mrc ^ doamna cum îi mai merge lui Sir Clifford l • *-£, jj te t»ne în mai mare stima decât chiar pe Miss v ^ a — Şi sper că ai răspuns că ma simt cât se p « bine. . . J — D a i Şi a fost tot aşa de încântată ca Ş« ca i-aşi fi anunjat că ţi s a u deschis cerurile. I-a" 1 sf j < i tlacă vine vreodată la Tavcrshall, să vie neap să te vadă. — Şi crezi că va veni? « — O h l S'a înroşit şi s a făcut aproape frumoas timp de o clipă, biata fiinţă. Decc nu se căsătores bărbaţii cu femeile care i-ar adora într'adevăr? Femeile încep să adore prea târziu. D a r a sp u ea că are să vie? ~ O h l zise Constanta imitând vocea întretăiată^ a Im Miss BcntIcy. „ O h ! Doamnă, cum de aşi putea în­ drăzni?". — Să îndrăznească I Ce absurditate I D a r sper că nu o să ne pomenim cu ca într'o zi. Cum a fost ceaiul' ~ O h l ceai Lipton, şi foarte tare. Dar, ştii °*re Clifford că eşti „Ic roman de la rose" a lui M«s» Bentlcy şi a o mulfimc de alte fete bătrâne? ~ - Crezi că asta mă încântă? • El© păstrează ca p« nişte adevărate comori, P° r "

DOAMNEI CHATTERLEY

2 0 3

tretele tale care apar în jurnalele ilustrate; şi probabil că se roagă pentru tine în fiecare seară. E magnific. Se sui în camera ei, să se schimbe. In seara aceea, el îi spuse: — Găseşti, nu-i aşa, că e ceva etern în căsătorie? Ea îl privi. — Dar Clifford, vorbeşti despre căsătorie ca despre un lung lanţ, lanţ care trebuie tras după sine cât de departe poţi merge. El păru agasat. — Am vrut să spun ,că, dacă te duci la Veneţia nu vei merge cu speranţa vreunei aventuri pe care s'o iei au %rand serieux. — O aventură la Veneţia „au $rand serieux"? Nu, te asigur. Nu voi lua o aventură la Veneţia decât „au tres petit serieux". Avea un ton de dispreţ. El încruntă sprâncenele pri­ vind-o. A doua zi, scoborând din odaia ci, găsi căţeaua pă­ durarului, Flosi, stând pe coridor dinaintea porţii lui Clifford şi gemând slab. — Flosi, zise ea încet, ce faci tu aici? Şi deschise calm uşa. Clifford şedea în pat, cu măsuţa şi maşina de scris împinse la o parte. Pădurarul stătea în pi­ cioare atent, lângă pat; Flosi intră alergând. Cu un gest uşor al mâinii, Mellors îi ordonă să iasă şi că­ ţeaua se furişă afară. — Ohl Bună ziua Clifford, zise ea. Nu _ ştiam că eşti ocupat. Apoi se întoarse spre pădurar şi îi spuse bună ziua. Acesta şopti un răspuns privind-o cu un aer vag. Dar, numai prin prezenţa lui, emană până la ea un efluviu do pasiune, — V'am întrerupt, Clifford? Scuză-mă. — Nu, n'are nici o importanţă. . Ieşi afară din cameră şi se sui în buduarul albastru dela primul etaj. Se aşeză la fereastră ş. îl W * £ borând pe alee cu mersul lui ciudat de tăcu; si ers Avea un fel de distincţie linişt.tă de orgoludistant si deasemeni un anume aer de delicateţe fizica. Un

204

AMANTA

servitor? Unul din servitorii lui Clifford. •Pr^\0\ dragă Brutus, nu vine din stelele noastre, înşine, dacă suntem inferiori • . . e J de'" Erâ acesta un inferior? Era? Şi ce gândea el pre ea? -, . . 1ucra î° Era o zi frumoasă au soare. Constanţa i [n& grădină şi doamna Bolton o ajuta. ^ T i / u n u l din obscură, cele două femei se apropiaseră mir .^ acele inexplicabile fluxuri de simpatie c a r e "• ^ şi uneori între fiinţe. Legau garoafele de oc,» je plantau mici plante de vară. Era un lucru ^ g> plăcea amândurora. Constanta mai ales simţ ^ ^. devărat ncsaţiu, să împlânte rădăcinile tragccie ^ nerelor plante în noroiul negru. In dimineaţa ^ primăvară simţia înfiorându-i-se pântecul ca ? soarele l-ar fi atins şi l-ar fi fericit. , 1? o î"* — Sunt mulţi ani de când |i-ai pierdut soţul i tf trebă pe doamna Bolton, luând o altă mica fi plantând-o. «-parând — Douăzeci şi trei! zise doamna Bolton, » v ^ două planto între ele. Douăzeci şi trei de ani o mi 1-a adus acasă. . . fajalităti Inima Constanţei tresări dinaintea teribilei a acelei „adus acasă". fe— De co s'o fi lăsat uci» întrebă ea, nu er» ricit cu dumneata? Rol ton Era o întrebare dela femee la femee. Doamna îşi aşeză o şuviţa cu dosul manei. i c; s ă c c — Nu ştiu doamnă. Nu vroia niciodată , ţ c ^' nu voia să meargă cu ceilalţi. Avea un fel de pâţânare: mai bine să moară decât să cede/c. înţ geţi, orşice îi era egal. Eu acuz puţurile. N ar ti ^ buit niciodată să scoboarc în mină. Dar tată-snu forţase; şi, când ai mai mult de douăzeci de ani. mai e uşor să te schimbi. m — Spunea ci, că nu putea suferi să scoboare mină? — O, nu, niciodată. N'a spus niciodată că " " plăcea ceva. Numai că făcea o mutră curioasă. Era di»

DOAMNEI CHATTERLEY

205

aceia care nu vor niciodată să fie prevăzători: ca acei tineri care au plecat cei dintâi aşa de veseli la război şi au fost numaidecât ucişi. Nu avea mintea ameţită, dar nu voia să fie prevăzător. Eu îi spuneam: „Tu nu tii la nimic şi la nimeni!" Dar nu era adevărat. O ! tăcerea lui şi imobilitatea lui când am avut primul meu copil, şi privirea lui, un fel de privire fatală, după ce lucrurile se terminaseră. Suferisem mult, dar el era acela care trebuia reconfortat. I'am zis, totul e bine, dragul meu, dar el mă privi cu surâsul lui ciudat. Nu mi-a spus niciodată nimic. Dar cred că după asta el n a mai avut nici o plăcere cu mine noaptea. N'a mai vrut niciodată să-şi dea drumul, li spuneam: „Haide, dă-ţi şi tu osteneala!" Nu răspundea nimic. „Dar nu voia sau nu putea să-şi dea osteneala. Nu voia să mai am alţi copii. Am desaprobat-o totdeauna pe mamă-sa că l'a lăsat să intre în cameră. N'ar fi trebuit să fie de faţă. Bărbaţii exagerează orişice de îndată ce încep să cugete. — Asta îl impresionase chiar aşa de mult? zise Constanta mirată. — Da, nu putea găsi naturală toată această du­ rere. Şi asta strica orice plăcere pe care ar fi putut-o găsi în iubirea conjugală. Degeaba îi spuneam eu. „Dacă mie mi-e indiferent, ce te interesează pe tine, mi se pare că asta nu mă priveşte decât pe mine . El îmi răspundea: „n'ai dreptate. — Poate că era prea sensibil, zise Constanta. — Aşa e, când începi să cunoşti bărbaţii, _ observi că ei sunt prea sensibili tocmai când n'ar trebui să fie. Şi cred că fără să-şi dea seama singur, ura^ mina, o ura îngrozitor. Avea un aer aşa de calm după m o a ^ : ca şi cum sar fi liberat. Era un băiat aşa de dragut- Mi s'a frânt inima, văzându-1 atât de pur ca şi când ar n dorit să moară. Da, o da. mi sa rupt mima. Uar era din vina minei. . ^ . „. „lânc^ Vărsă câteva lacrimi amare, ^ar Constant a pla nse şi mai mult. Era o zi de primăvara, calda, pbna dş un parfum de pământ şi de fior. galbene, totul

AMANTUL

20fl mugura

şi

Mva Insăşî

a

soarelui,

inunda gra >

niştitâ. . , n z ; , c Con— Ce groa/nic a fost pentru dumneata. «« stanţa. . • n C Nu P u ' — O doamnă, la început n am putut p r i c e p ^ sâ team decât să repet: scumpul meu. de ce ^ z;c> mă părăseşti? N u găseam nimic a"cŢa. rcg e v a D a r , nu mă puteam împiedica să cred ca întoarce. <,,-,, zisC — D a r nu-i adrv.ir.it ei vicia si te p a r a u » Constanta. •• o r osti c " — O nu. doamnă. Strigam toate acestea ain^i ^ e M ă trezeam adeseori şi mi gândeam, de ^c]Ci lângă mine în pat? E r a ca şi când sentimente^ ^ . ^ nu voiau să creadă în moartea Iui. Trebuia • mC rcU să se culce strâns lângă mine şi eu să-1 s i n f| c r bint e alături. E r a tot ce ceream, să-1 simt acolo lângă mine. • i 1 2 că n l 1 Aii. ce mult timp mi-a trebuit până să înţeleg se va mai reîntoarce, mi-a trebuit ani. — Atingerea de corpul lui. zise Constanta. — Asta e, doamnă, atingerea de corpul lui. v0j N u m'am înzdr.ivrnit îneă nici astăzi. Şl nu ^ inzdrăveni nici odată. Şi dat 1 exilti un cer, c_ . i he acolo şi M va culca lângă mine. ca H dormi. aS5 Constanta privea cu spaimă această fa | ă frtjj* pierduţi în gânduri. încă o fiinţă a pasiunci. cşiţ" ^ tu Tayershall. Atingerea de coi pul lui. „Căci lcg« iubirei, sunt greu de deslegat . ' — E grozav să-ţi intre un bărbat în sânge, zise • — O , doamnă. E cccace dă atâta amărăciune. Ş 1 " 1 ^ Ci ceilalţi ar Voi ca el sa fie ucis. Simţi ca •""? g ar voi să-1 ucidă. O , eu simţeam că fără de mina. »**' posesorii minei, el n'ar fi putut niciodată să mă P ască. Dar, toii por să despartă un bărbat Ş» femec care sunt împreună. - împreună, în mod fizic, zise Constanţa. — Aveţi dreptate, doamnă. Sunt o mulţime de ° a '

DOAMNEI CHATTERLEY

2 o 7

meni cu inima de piatră şi în fiecare dimineaţă când se scula şi se ducea la mine, eu simţeam că făcea rău. D a r cc-ar fi putut face altceva? Ce poate face un biet om? O ură curioasă clocotea în ea. — Dar, o atingere poate să dureze atât de mult? întrebă Constanţa. E posibil să-1 fi simţit atâta vreme. •— O , doamnă, ce altceva ar putea dura? Copiii cresc şi ne părăsesc. D a r bărbatul, ah... D a r până şi gândul acestei atingeri, ar voi s'o ucidă în tine. Chiar proprii tăi copii. Ah, Doamne, cine ştie? Am fi putut să ne despăr[im. D a r sentimentul e cu totul altceva. Poate c'ar fi mai bine să nu ţii niciodată la nimeni. D a r când văd femei care n'au fost niciodată încălzite din cap până 'n picioare de un bărbat, ele îmi par nişte biete bufniţe. Ah, degeaba se acoperă cu dantele şi fac pe pretenţioasele. Nu, nimic nu mă va face să-mi schimb gândul, şi nu respect deloc lumea.

C A P I T O L U L XII Constanţa se duse iar în pădure, îndată după Era o zi într'adevăr minunată. Păpădiile erau sori în iarbă, printre albăstrelele palide. Pădurice ^ plină de o dantelărie de frunze întredeschise Şl mosoare prăfuite. Dcde(cii galbeni înfloreau P tindeni, mari, deschişi, plini de noua lor stra galbenă; era galbenul, galbenul puternic al yeru^ ^ începe. Ciuboţica cucului se desfăşura din plin* l . ^ palidă părăsire; erau buchete dese de ciubopxa cu carc-şi pierduseră sfiiciunea. Verdele luxuriant ?î 8 j . bru al zambilelor era ca o mare din care se înalţ* .^ bastrul palid al bobocilor, în timp ce pe aicea princip ^^ myosotisul îşi sbârlca plantele şi căldăruşclc vii 1Ş> ^ făceau roiurile ca o cerneală violetă. Sub un tufiş c. ^ firimituri de coji de ouă. Pretutindeni o desioi de muguri şi de clan al viejii. . .j t Pădurarul nu era la colibă, totul era acolo u n I ? w şi puişorii alergau într'o fericire deplină. Constant so cîuso la casa pădurarului. Voia să-1 vadă. Aci cas^ era udată de soare, dincolo de umbra pădurii. In g r diniţă, nnreişii dubli se înălţau In tufe, aproape poarta larg deschisă şi dedeţeii mărgineau cu roşu a leia. Un câine latră. Flossie veni în goană. Poarta & larg deschisă. Aşa dar era acasă. Şi soarele cădea P lespezile de cărămidă roşie. Pe când străbătea grădina. n U^ văzu pe fereastră, aşezat la masă, fără haină, ma " când. Câinele mârâia încet şi-şi mişca liniştit coadaEI se ridică, veni până Ia poartă ştergându-fi g u r * cu o batistă roşie, mestecând încă.

DOAMNEI CHATTER LEY

209

— Pot intra? întrebă ea. — Intră!... Soarele strălucea în odaia goală în care rămăsese mirosul cotletului pe care îl prăjise pe sobă. Soba era încă încinsă; alături se afla un castron cu cartofi pus pe o bucată de hârtie. Focul se potolise puţin; un ceainic zumzuia. Pe masă era farfuria lui cu cartofi şi resturile cot­ letului; mai era un coşulej cu pâine şi un pahar de metal plin cu bere. Fa(a de masă era din muşama albă. El stătea în umbră. — Ai întârziat, termină-ji masa, spuse ea, aşezându-se pe un scaun de lemn, în soare, aproape de uşă. — A trebuit să merg la Uthwithe, zise el, aşezân­ du-se la masă, dar fără să mănânce. — Dece nu mănânci? repetă ea. El nu se atinse de nimic. — Vrei să îmbuci ceva? o întrebă el în dialect. Vrei o ceaşcă de ceai? Apa fierbe în ceainic. Se ridică. — Numai dacă mă laşi să-1 fac eu singură, zise ea sculându-se. Părea trist; şi ea sim{ia că-1 plictisea. — E i bine, ceainicul e acolo, zise el arătându-i un mic dulap cenuşiu, într'un coif. Şi ceştile deasemeni. Ceaiul e pe marginea căminului, deasupra capului tău. Ea luă ceainicul pegru şi cutia cu ceai. II clăti cu apă caldă şi se opri o clipă; căutând unde să-I verse, — Varsă-1 afară, zise el văzându-i nehotărârea, e apă curată. Se duse Ia uşă şi aruncă apa pe alee. Ce farmec era în acest loc, atât de liniştit, atât de rustic. Ste­ jarii desfăceau frunze mici de coloarea cărămizii. In grădină dedefeii erau ca nişte nasturi de pluş roşu. Privi pragul casei, pe care deabia îl trecuse. — Dar o admirabil aici. zise ea. Câtă hmşte plină de via{ăl , . El reîncepuse să mănânce, pufin cam încet si oare­ cum în silă şi ea îl simţea mâhnit. îşi făcu ceaiul m tăcere si puse ceainicul, pe marginea căminului, cum

210 i se părea că furia şi ieşi o lăvor, şi apoi u n t E a aşeză

A M A N T U L

lace deobieci. E l dădu la o par ^ . clipă po din dos; se auzi » 8 o m . o t ^ z ă ş i »e întoarse cu o farfurie cu l>ra ^ ^ pe masă cele două ceşti; nu erau

două. 1- n — Vrei să ici o ceaşcă cu ceai? întreba ca. — Dacă vrei. Zahărul e în dulap, laptele » inară. — Să-ţi iau farfuria? întrebă ca. — E l o privi cu un surâs niţel ironic. , — D a , dacă vrei, zise, mâncând încet pâine şi » " ^ Constanta se duse în dosul bucătăriei, _ în Şopro^.^ văzu spre stânga o uşă, desigur a câmarei- U c m c a vâşi nu-şi putu opri un surâs, văzând cceacc el c i n u r i : DO era decât un dulap lung. strâmt Ş iiti ruit. Totuşi el găsise mijlocul să facă să mcap ^ butoiaş cu berc _ şi câteva farfurii cu alimente. pu,in lapte dintr'un castron galben. ^ , j[n — Cum Ui procuri laptele? întrebă ea când nou lângă ma i . . „ n ; u lui — Dcla F l i n t Aşează o sticla la capătul dome» acolo unde te-am tntiliut. I'.irca însă mâlinit. E a servi ceaiul şi apoi ridică ulcica cu laP — F ă r ă lapte, zise el. . 05a P ă r u că a auzit un sgomot şi privi atent pi - 1 0 deschisă. — Cred că c mai bine s o închidem, zise el. — Păcat, zise ca. N o să vie nimeni, nu-i aşa — Ar fi un caz la o mic, dar nu poţi şti nicioţ • — Şi chiar dac'ar veni cineva, cc-ar fi. N n e „ decât do-o ceaşcă de ceai. Unde sunt linguriţele E l se aplecă şi deschise saltarul mesei. Cons a şedea la masă, în plin soare. , ^ — Flossie, zise el căţelei, caro stătea culcată pe covoraş lângă scară, du-te de pândeşte, du-tc! Ii arătă cu degetul uşa. Câinele plecă în patrul — Eşti trist astăzi, spuse ea. • j — Trist nu. plictisit. A trebuit să trimit somaţi" 1

DOAMNEI CHATTERLEY

211

la doi vânători de contrabandă pe care î-am prins ţi nu-mi place deloc soiul acesta de treabă. Vorbea într'o englezească rece şi corectă şi avea mânie în glas. — Nu-ţi place să fii pădurar? întrebă ea. — Să fiu pădurar? Ba da. Atâta vreme cât sunt lăsat în pace. Dar când trebuie să alerg în mod stupid la comisariatul de poliţie şi în diferite alte locuri şi să aştept ca o grămadă de imbecili să binevoiască a se ocupa de mine, ei bine, devin furios. Şi surâse oarecum cu humor. — N a i putea fi într adevăr independent? — Eu? fără îndoială, dacă prin independent înţe­ legi să găsesc mijlocul de a trăi din pensia mea. Aş putea. Dar simt nevoia să lucrez; altfel aş muri. Adică am nevoie sâ mă ocup de ceva. Şi am o fire irea rea ca să pot munci numai pentru mine însumi. mi trebuie o muncă pentru altcineva, altfel las totul baltă după o lună, din proastă dispoziţie. Aşa că, la urma urmei, sunt foarte bine aici. Mai cu seamă în ultima vreme. Râse din nou cu un aer uşor de ironie. — Dar de ce eşti indispus? Vrei să spui că eşti totdeauna indispus? — Aproape totdeauna, zise al râzând: E din pri­ cina fierei. — Care fiere? spuse ea. — Fierea, nu ştii ce e? Ea tăcu decepţionată. Nu părea s'o ia în seamă, şi zise: — Plec pentru câtăva vreme luna viitoare. — Pleci? Unde? — La Veneţia. « — La Veneţia? Cu Sir Clifford? Pentru cată vreme? — Aproximativ o lună. Clifford nu vina cu nune. — Rămâne aici? întrebă el. , . — Da. Nu poate suferi să voiajeze în .tarea m care se află. — Da, bietul băiat, zise el cu simpatie. — Urmă o tăcere.

f

21

2

AMANTUL n

— N a i aă mă uiţi în timpul lipsei mele, nu-i »? întrebă ea. El ridică ochii şi o privi în plină fată. Q — Să to uitl Ştii bine că nimeni nu uită. N " chestie de memorie. .., , ge Ea ar ti vrut sâ întrebe „dar de ce atunci 0» r reţinu. Ii zise numai cu o voco sugrumată. .1 - I-am spus lui Clifford că poate voi avea un cop • El începu s o privească cu o vie curiozitate. — I-ai spus asta? Şi ce-a răspuns? . * O. i-ar fi egal; ar fi chiar mulţumit, numai pară că e copilul lui. p-Jurarul Nu îndrăznea sâ-şi ridice ochii spre el. "na tăcu îndelung, apoi o privi din nou în fată. — Nici-o vorbă despre mine, fireşte, zise el. — Nu, nici o vorbă despre tine. {oofa — Desigur, i-ar veni greu să mă admită c a . . i ^ tor. Atunci de unde o să creadă că ai luat cop"" — Aş putea să am o aventură la Veneţia. ye — Adevărat. Pentru aceasta te duci, aşadar, ta nctia? . • ,'ndu-l — O, nu, nu ca să am o aventură, zise ea pnvi cu un aier rugător. — Numai aparenta, spuse ci. ufl Urmă iar o tăcere. El privea pe fereastră cui vag şi mut rânjet pe jumătate batjocoritor, pe ) u m amar. Ea îi ura rânjetul. -\0 > — N a i luat, aşadar precautiuni ca să nai un cop ziso el deodată, pentrucă eu nam luat nici una. — Nu, zise ea, aş avea oroare de aceasta, O privi, apoi îşi întoarse ochii spre fereastră c brazul chinuit de rânjetul mut. Fu o tăcere î n C o r Insfârşit, se întoarse spre ca şi-i zise cu un ton castic: ..„ — Pentru asta m'ai vrut? Ca sâ ai un cop»' Ea îşt plecă fruntea. — Nu, propriu zis, nu. Pentru ce atunci? întrebă el cu ton muşcător. •— Ea îl privi cu un ai«r de dojana.

DOAMNEI CHATTERLEY

213

— Nu ştiu. El isbucni în râs: — Ei bine, să mă ia dracu dacă ştiu şi eu. Urmară câteva clipe de tăcere, de tăcere rece. Bine, zise el iar, va fi după cum doreşte doamna. Dacă vei avea un copil, voi fi fericit să-1 ofer lui Sir Clifford. Nu voi avea nimic de pierdut. Din potrivă: am avut o aventură foarte plăcută, extrem de plăcută. Se întinse, cu un căscat pe jumătate reţinut. Apoi: — Dacă te-ai servit de mine, asta nu mi se înîntâmplă pentru prima oară şi nu cred să fi fost vreodată mai plăcut decât de data asta, cu toate că nu e prea măgulitor pentru demnitatea mea. Se întinse iar, într'un fel ciudat, cu muşchii tremu­ rând, cu fălcile strânse. — Dar nu m'am servit de dumneata. — Cum doreşte doamna. — Nu. îmi plăcea corpul dumitale. — Adevărat? răspunse el. Ei bine, atunci suntem chit. căci şi mie mi-a plăcut corpul dumitale. O privi cu ochi stranii, întunecaşi. — Vrei să urcăm sus acuma? întrebă el cu o voce sugrumată. — Nu, nu aici. Nu acum, spuse ea apăsat. Şi to­ tuşi, dacă dânsul ar fi insistat cât de pufin, ea ar fi cedat, căci n'avea nici o putere împotriva lui. îşi întoarse din nou capul şi păru că o uită. — Vreau să-ţi ating şi eu trupul cum mi l-ai atins şi tu, spuse ea. Eu nu ti l-am atins încă niciodată cu adevărat. O privi şi surâse din nou. —* Acum? întrebă el. „ — Nu, nu. nu aici. La colibă. Nu te supără / •— Cum îji ating eu trupul? — Când mă mângâi. — Şi î(i place să te mângâi? — Da. Şi fie? ".• '• . . ... .. — Oh. mie! Şi apoi, schimbând tonul: da, ?tn bine, fără să fie nevoie să ti-o mai spun.

a i 4

AMANTUL

Şi era adevărat. Se ridică şi îţi luă pălăria. — Trcbue să plec, zise ea. — P l e c i ? întrebă el cuviincio». E a ar fi vrut să o mângâie, să-i «pună ceva. D a r ci nu spunea nimic. Aştepta cuviincios. — Mulţumesc pentru ceai. zise ea. . pe — N u i-am mulţumit încă doamnei de cinsi care mi-a făcut-o servindu-se de ceainicul meu. ^ . g E a coborî pe alee si el râmase în prag cu u j ^ _ vag. Flossie veni în goană, cu coada în aer. -? ^ stan(a merse în tăcere până în pădure, ştiind ^e acolo, în picioare, privind-o, cu rânjetul acela înţeles pe obraz. . . QcCe Intră în casă foarte descurajată şi plictisit . ^ spusese el că a fost folosit numai? Dintr un P ^ ^ vedere era adevărat. D a r n'ar fi trebuit s o s p U t j n ' ] C n t c : că încă odată se simţea împărţită între doua se ;, c a ipărarc împotriva lui şi o nevoie de a s cu dânsul. • nuniai După ceai. care fu penibil şi enervant, se sui ,^a decât în odaia ci. D a r nu putea sta la un loc. j să facă ceva: trebuia să se ducă la colibă; daca > acolo, cu atât mai bine. l'spo* Se furişă afară şi merse drept spre colibă, cu °.'.'_ $ e ziţie destul de întunecată. Când ajunse la lum»»»? sim(i extrem de tulburată. D a r el era acolo. »n ^ j masă, aplecat, deschizând coteţele ca să dea tut»i roS găinilor printre puişorii dcvcni|i mai mari şi P dar mult mai măricei decât puişorii de găină. Merse drept spre el. V e z i că am venit? zise ea. , — D a , văd, zise ol sculându-sc şi privind-o cu aer oarecum amuzat. - Scoji găinile acuma? întrebă ea. . — D a ; au stat nemişcate până ce nu lo-a mai raflM decât pielea pe oase. Şi acum n'au nici o poftă să &\ 91 să se hrănească. . . E u l " dispare cu totul la o cloşca. c.a nu mai trăeşto decât prin ouăle şi puişorii ci.

DOAMNEI CHATTERLEY

215

Bietele cloştil Ce iubire oarbă! Şi încă pentru nişte ouă care nici nu sunt ale lor. Constanta le privia cu milă, O tăcere grea se lăsă între bărbat şi femee. — Intrăm în colibă? întrebă el. — Mă doreşti? întrebă ea cu un fel de neîncredere. — Da, dacă vrei să vii. Intră cu el în colibă. Când închise uşa se făcu în­ tuneric, aşa că el aprinse o lanternă, ca şi data trecută. — Ţi-ai scos pantalonii, întrebă el? — Bine, atunci să mă desbrac şi eu,

— Da.

întinse păturile pe jos. Ea îşi scoase pălăria, scuturându-şi buclele. El se aşeză, îşi scoase pantofii şi jam­ bierele şi îşi deschise pantalonii de barchet. — Intinde-te, îi zise el, după ce rămase în cămaşă. Ea ascultă în tăcere şi el se culcă alături, trăgând o cuvertură peste corpurile lor. — Aşa, zise el, şi îi ridică fusta până ce îi putu atinge sânii, pe care îi sărută încet, strângând sfârcurile între buze, cu mângâieri calme. — Ah cât eşti de dulce, cât eşti de dulce, zise el frecându-şi faţa de pântecul ei. Şi ca îşi trecu braţele pe sub cămaşa lui, strângângându-i trupul; dar îi era frică; îi era frică de trupul acela atât de subţire, neted şi gol, care părea atât de puternic; îi era frică de muşchii aceia violenţi. Ii era frică. Şi când el îi spuse: „Ah, ce bună eşti", ceva se în­ fiora în ea, ceva, în spiritul ei se încordi, gata să re­ ziste, să se împotrivească acestei grozave intimităţi fi­ zice, acestei ciudate grabe de a poseda. Şi, de data aceasta, ea nu mai fu ameţită de extazul propriei ei pasiuni. Stătea aşa, inertă, cu mâinile puse pe corpul omului în mişca-e ;şi orişice ar fi făcut, nu-şi putea împiedica spiritul de a contempla rece, de sus, ceeace se petrecea. Şi în mişcarea de foaie a şalelor lui 11 părea ridicolă şi comică şi tot aşa acea frenezie a penisului încordandu-se să obţină mica lui criză de evacuare. Da, aceasta era dragostea, această ridicolă tresăltare a fe-

AMANTUL 21« selor | l M l U i s f â r Ş « 1 a a bietului penis ^ ^ J muiat. Aceasta era divina dragoste. L a urm rfcl c c a s , a demii aveau dreptate dispreţuind » * ° e r a ceeace dc vara da, tntradevăr. era o comedie. Co • . * t p e om spuseseră unii poeţi: Dumnezeul care J-a r a . a avut desigur un humor sinistru, croind o R fi. ţionnlă si obligând-O în acela? timp la pozip ^ . ^ j dicolâ. împingând-o orbeşte să dorească « c c a : . jrcpt comedie. Până si Maupassant considera IUDIF derc umilitoare. Rece, batjocoritor, spiritul

. ,cinee, ra" ei ciudat, de 1 c o m p l e t

1 doapnaţ, aşa boit, cu toate că ş c d c V ţ e

9

ă-|

liacftti, instinctul o îndemna să-şi ridice Ş ^ ^ c r i arunce afară pe bărbat, să scape acestei r^c0\e sterpe, loviturilor do fonie ale acestor c o a p s ] u C ru caro o călăriau. Acest trup de bărbat. Ort n c t c r . absurd, neruşinat, imperfect, niţel desgustato r - j u a t a , minat, grosolan. Desigur, o omenire perfect M va elimina această comedie, aceasta „funcţiu • ^ j Şi totuşi, după ce el ifârfi, foarte repede, 9 ^ rămase întins, atât de liniştit. înfundat în tăcer ^ intr'o îndepărtare stranie şi imobilă, departe,^ ^ departe, dincolo do orice ar fi putut să atingă. ^ , . e oepti să plângă în adâncul ci. II simţea îndepărtat'de dânsa şi părăsind-o ca ps o pietricică pe P ' a , a ' a # retrăgea. In spiritul lui o p"ir.i.ia. Şi el îşi da sea j Cuprinsă do o adevărată durere începu să plângă- ^ c a nu-i dădu nici o atenţie; poate că nici nu ştia . j plânge. Furtuna lacrimilor ei se ridica si începea 9 scuture pe amândoi. . L Da, zise el, am dat greş de data asta. Erai a sentă. Aşa dar, el ştia. E a plânse mai tare. • — D a r ce ai? zise el. Se întâmplă şi asta din cn n ° In când. , — N u pot... nu pot să te iubesc, zise ea plângând. Căci îşi simţea inima sfâşiată. . , — N u poţi? E i bine. nu te ocupa de asta. N u exi9»«

DOAMNEI CHATTERLEY

2 1 7

nici o lege care să te oblige. Ia lucrurile aşa cum sunt. El ţinea încă mâna pe pieptul ei. Dar ea nu-i mai strângea corpul cu amândouă braţele. Ceeace spunea nu o consola deloc. Ea plângea tare. — Nu, nu, zise el. Trebuie să primeşti neghina cu grâul. De data asta a fost neghina. Ea plângea amarnic. — Dar aş vrea să te iubesc şi nu pot. Ah, toate acestea sunt îngrozitoare. El râse puţin, jumătate trist, jumătate amuzat. — Nu e îngrozitor, zise el, chiar dacă tu găseşti că e îngrozitor. Şi tu mi-1 poţi face îngrozitor. Nu te prea ocupa dacă mă iubeşti sau nu mă iubeşti. Nu poţi să te sileşti. Intr'un coş cu nuci e totdeauna şi o nucă stricată. Trebuie s'o primeşti pe cea stricată, odată cu cele bune. Şi retrăgându-şi mâna, încetă s'o mai atingă. Şi acum, când nu o mai atingea, ea se simţia în chip răutăcios satisfăcută. Ii detesta dialectul: acel fel de a vorbi cu „tu", „tine" şi „ţie". Putea să se scoale, să stea în picioare înaintea ei, încheindu-şi nasturii pantalonilor lui de barchet. Cel puţin Michaelis avu­ sese decenţa să se întoarcă cu spatele. Omul acesta era aşa de sigur de el că nici nu bănuia că ar fi putut fi socotit grosolan, lipsit de creştere. Şi totuşi, în timp ce se retrăgea în tăcere, ca să se scoale şi să o părăsească, ea se agăţă de el, îngro­ zită. — Nu pleca! nu pleca! nu mă lăsa! Nu fii su­ părat pe mine! Strânge-mă. Strânge-mă tare, şoptia ea într'o frenezie oarbă, fără să-şi dea seama ce spune, şi agăţându-se de el cu un fel de nebunie. Ar h vrut s'o salveze de ca însăşi, de această înverşunare, de această împotrivire pe care o simţia într ansa. ?i totus . câtă putere în această împotrivire! , O cuprinse iar în braţe ţi o . * « » £ ™ H * £ odată ea se simţi mică, mică şi ahntatoare impoto virea se sfârşise şi ea se s.mţ. top.ndu-se intro pace

\MANTUL 218 miraculoasă. Şi cum se topia şi devenea tot inai ^ în braţele lui, ca îi păru extrem de « W 0 ^ ; fravinele i se umplură parcă cu o protumla « . strâ n d i dorinţa pentru ca, pentru blandcţca^ci. V' ? . c a r e lucitoarca ei frumuseţe pe care o ţinea m •> m i r a C U . îi pătrundea parcă în sânge. Şi încet. CU ace d e 0 loasă şi ameţitoare mângâiere a mâinii . i n âtâ< ffl dorinţă puri fi dulce, încet, fa mângâie parte* ^ ^ soasă a şalelor, mai jos. mai )08 mea, J o c c e a : dulci şi calde, mai aproape, mai aproape intj f a c ă r a ce era mai viu în ea. Şi ca îl simţea ca fn de dorinţă, fragedă totuşi, şi »e simţea Wpw aceasta H a d ... . i 9 e spfe Se lăsă în voie. Simţi penisul n d i c â n d u ^ ^ dânsa cu o putere extraordinară şi se lasă . sC el. Ii cedă cu un fior care semăna cu moa ^ bu„ deschise întreagă. Ahl D a c ă nici acum nu şl cu dânsa, acum când i se dădea întreaga, W U toată. în voia lui. • , „ în ca, P ' Se înfioară din nou. la aceasta intrare 1 v ă. ternică, inexorabilă, ntât de stranie, atât a e . * j e s C h l » V a fi poate o lovitură de sabie in corpul . c şi c c va muri poate. Se agăţa da el, prada unei ^ ^ 8i grozave spaime. D a r fu o dulce mângâiere \mof o umbroasă mângâiere de pace, de puternica şi V ^ j . dială tandreţe, ca aceea care crease lumea ^ jj; nile ci. Şi groaza i so potoli în suflet. Inimai ^ nişti. Şi nici ea nu mii şliu nimic. Se lasă t ^ cfl treabă, ca în voia unui val. Şi i se păru ca ^ju. 0 mare, ridicându-sc şi umflându-se întreaga ^ ju rile puternice şi întunecoase, până ce toată timţ ^ ^ pusă în mişcare, ocean rostogolindu-şi muta lui ^ Şi adânc, adânc de tot, în ea însăşi, adâncimile ^ nului se desfăceau şi se rostogoliau d e o p a r t e t » ^ alta, cu valuri lungi cari goniau departe, şi ni ' jjn mai adânc în ca însăşi, adâncimile se desfăcea ' j m . centrul lor, în care înnotătorul se înfunda pe c tite, se înfunda tot mai mult. atingând-o din ce ^ mai în adânc; şi se simţea plutind din cc în ce

DOAMNEI CHATTERLEY

2 1 9

adânc, iar valurile se dădeau parcă în lături, lăsând-o descoperită; şi din ce în ce mai aproape plutia necu­ noscutul palpabil şi din ce în ce mai departe se rostogoliau valurile părăsind-o până ce, deodată, cu o dulce şi înfiorată convulsiune, spasmul ei cel mai fiu fu atins; se simţi atinsă; totul se sfârşi, ea dispăru, dis­ păruse. Dispăruse, nu mai exista, se născuse: o femee. Ah! Era prea frumos, prea fermecători Printr'un reflux pricepu toată această frumuseţe. Acum tot trupul ei se agă{a cu o iubire dulce de omul necunoscut care, orbeşte, cu penisul obosit, se retrăgea încet, duios, după furiosul asalt al puterii sale. In timp ce acesta se re­ trăgea, făptură tainică şi simţitoare, şi-i părăsea trupul, ea scoase un strigăt inconştient, un strigăt în gol, şi încercă s'o readucă înapoi. Fusese atât de delicios! Şi-i dăduse o atât de mare bucurie! Şi acum deabia înţelese micimea penisului, fineţea lui, timiditatea lui de mugur; şi încă un strigăt de uimire şi de durere îi scăpă; strigătul inimii ei de femee, uimită de fragila ţesătură a cecace fusese pu­ terea însăşi. — Ce frumos e! gemu ea. Ce frumos e! Dar el nu zise nimic; o sărută numai, încet, culcat fără vlagă, peste dânsa. Şi ea gemu într'un fel de beţie, ca o victimă, ca o fiinţă abia născută. Şi acum i se trezi în inimă strania mirare pe care i-o inspira dânsul. Un bărbat! Ciudata putere a viri­ lităţii asupră-i. îşi plimba mâinile pe trupul lui, puţin temătoare încă dinaintea acestui lucru ciudat, ostil, oarecum respingător, pe care îl reprezentase până acum pentru dânsa: un bărbat! Dar acum, iată, îl atingea, şi parcă fiii Domnului erau cu fiicele oamenilor. Ce frumos era! Ce trup fin avea! Cât de frumos şi de fermecător, ce puternic şi totuşi, ce delicat şi pur! Uată nemişcare în trupul sensibil! Ce absolută imobilitate: imobilitatea puterii şi a cărnii delicate. _ Ce frumos era! îşi lăsă, cu teamă, mâinile să alu­ nece dealungul spatelui, până la bucile dulci şi strânse ale feselor.

AMANTUL

Frumuseţe! Cată frumuseţe! O noua flacjr* ^ telcgere o străbătu. Cum era cu putinţă a t a t a jcS. S€lc acolo unde puţin mai înainte simţise aia ^ gust? Inefabila frumuseţe a acestor fese calcic'» pe care le putea atinge. Viată în viaţă, trum. simplă, puternică si caldă. Ciudata greutate a l ,c lelor între picioarele lui. Co muter I l * J u lcc stranie, plină de mister, pe care o puteai t i n c a ? a , , o t c e şi grea, în palme. Erau rădăcinile, rădăcina a . c o m . o frumos, rădăcina primordială a oricărei frumuşel» plcctc. era Se agăfă de el, cu un suspin de minunare, ca ^ aproape un suspin de spaimă. E l o strângea tar • nu spunea nimic. N u zicea niciodată nimic, ^ c gj şi mai aproape de el, şi mai aproape încă. numai ^ poată sta lipită de a c t t t t i minune sensuală care c ,j_ Şi din fundul absolutei, incomprchensil)ilci sale .^ lit.iti. ca simfi din nou, lenta, fatala sculare a ialu. a celeilalte forte. Şi inima i se topi. i K " " " i n fel de groază. aJ D e data asta prezenta omului într'însa fu_ n dulceaţă şi mângâiere, aproape insensibilă. Toata • ei fremăta inconştientă şi vie ca o protoplasma. I , mai dădea scama do nimic. Nu-şi mai amintea deca a fost cel mai ameţitor dintre delicii. După aceca^ t mase complect nemişcată, complect fără cunoştinţa. . vreme nesfârşită. Şi el era tot atât de nemişcat ca »^ dânsa, cufundat într'o tăcere fără fund. Şi nimic n av i)omcncască despro toate acestea. Când ea îşi r c V °"j pu(in în fire. se agăţă de pieptul lui şoptind: » D r a j L meul Dragul m e u ! " iar el o strânse tăcut în braţe. *-• se adăposti la pieptul lui vânjos. D a r el continua să-şi păstreze adânca tăcere. O t 1 , l C cum fii florile, straniu şi tăcut. Dânsa şopti: — U n d e eşti? Unde eşti? Vorbeşte-mi! S p u n e " " ceva! O îmbrăfişă şi spuse: Da, copil scumpi

DOAMNEI CHATTERLEY

221

Dar ea nu înţelegea ce a vrut să spue. Nu ştia unde era dânsul. Părea, în tăcerea lui, pierdut pentru ea. — Mă iubeşti, nu-i aşa? şopti ea. — Desigur, ştii bine, spuse el. — D a r spune-mi-o, imploră dânsa. — Da, da, n'ai simţit-o? zise el, îndepărtat, dar cu duioşie şi siguranţă. Şi o strânse şi mai tare. E r a atât de liniştit în dragostei — Nu-i aşa că mă iubeşti? spuse ea. E l o mân­ gâie dulce cu mâinile, ca şi când ar fi fost o floare, fără o înfiorare de plăcere, dar cu o intimitate delicată şi atentă. D a r ea era obsedată încă de teama de a nu-i lăsa să scape iubirea. — Spune-mi că mă vei iubi totdeauna, imploră ea. — Da, zise el gândindu-se aiurea. E a simţia că în? trebându-1 astfel îl îndepărta de dânsa. — N u trebue să ne sculăm? zise e» însfârşit. — N u ! răspunse ea, dar simţia că îi scapă, că stătea atent la sgomotele de afară. — E aproape noapte, zise el. Şi auzi nevoile vieţii vorbind prin glasul lui. II îm­ brăţişa cu tristeţea unei femei care renunţă la o clipă de fericire. E l se ridică, aprinse flacăra din lanternă şi începu să se îmbrace; fu gata foarte repede. Şi stătu acolo, dea­ supra ei, încheindu-şi pantalonii, privind-o cu ochii lui adânci, întunecaţi, cu obrazul puţin încălzit, cu părul în dezordine, ciudat de cald. liniştit şi frumos în lu­ mina vagă a lanternei, mai frumos decât ar fi vrut vreodată să i-o spuie. Avea poftă să se agate de el, să-1 strângă în braţe, căci era în frumuseţea lui o căl­ dură şi o depărtare care o îndemnau să ţipe, să se agaţe de el, să-1 posede. E a nu-1 va poseda niciodată. Aşa stătea întinsă pe cuvertură, cu coapsele goale uşor îndoite; iar el, el nu-şi dădea deloc seama de ceeace gândia ea, deşi îi părea frumoasă această dulce şi minu­ nată fiinţă, în care putea să intre şi să se piardă mai presus de orice lucru. . . . — T e iubesc fiindcă pot pătrunde în tine, zise el.

2 2 2

AMANTUL

— Iţi plac? întrebă ea cu înima bătândă. — Totul c bine. odată ce pot intra în tine. îmi că mi tc-ai deschis mic. Inii place că pot intr

. v ^

t m e - i obrazul. Se plecă şi îi sărută coapsele, frccandu-şi apoi o acoperi. — Şi nu mă vei părăsi niciodată? zise ca. — N u întreba astfel de lucruri, spuse el. — D a r crezi, nu-i aşa, că cu te iubesc f . zU\ — M ă iubeşti în clipa asta mai mult decât ai ^ vreodată că mă vei iubi. D a r cine poate şti ce se tâmpla când vei începe să cugeti? . e — Nu, nu spune aşa ceva. Şi nu mai crezi, aşa, că am vrut să mă servesc de tine?

'"

— Cum?

— C a să am un copil. _;), — In zilele noastre oncmc poale avea un zise el aşezându-se spre a-şi fixa jambierele. — O l nul strigă ea. E adcvăr.il? . — E i bine, spuse el privind-o pe sub spran ceeace am făcut acum, iată esenţialul. . a E a nu se mişca. E l deschise încet uşa. Ceru ^ profund albaslru, cu marginea cristalină ac ^ co peruzelei. Ieşi ca să închidă găinile. Vorbia » n c c .. j nelui. Şi Constanta se gândia la miracolul vieţ» al fiinţei. . fl Când se reîntoarse, ea sta tot întinsă, străluci ca o ţigancă. Se aşeză pe un scăunel lângă ca. ^ Trcbue să vii pentru o noapte acasă, înainte pleca Ia Vcnejia, nu-i aşa? întrebă el ridicându-Şi s P r i j cenile ca s o privească, cu mâinile atârnându-i genunchi. i: — Nu-i aşa? zise ea imitând felul lui de a vo în dialect. E l surise. •— D a , nu-i aşa? repetă el. — Da, zise ea, imitându-1 iarăş. ,.„ — Şi vei dormi cu mine... Trebuie... Când vi» — Când să viu? zise ea imitindu-I.

DOAMNEI CHATTERLEY

223

— Nu, nu ştii să vorbeşti în dialect; dar când vii? spune ? — Poate duminecă. — Bine, zise el. Râse de ea. — Nu, nu mă poţi imita. — Dece? zise ea. Râdea. Era aşa de comică când voia să-1 imite. — Vino, zise el. Trebuie să plecăm. Era plecat spre ea şi-i mângâia dulce obrazul. Ea se ridică şi-1 sărută între ochi, între ochii aceia întunecaţi şi dulci, de o inefabilă frumuseţe şi căldură. — Mă iubeşti? întrebă ea. El o sărută fără să-i răspundă, şi-i zise: — Pleacă acum! O mângâie pe toate formele trupului, sigur, fără dorinţi, dar cu o dulce şi întimă cunoaştere. Pe când se întorcea acasă, alergând în amurg, lumea îi păru un vis; copacii parcului se umflau şi sa înălţau ca pânzele unei corăbii ancorate, şi pa'ita care urca spre pastel se înălţa parcă, cu un impuls de viaţă.

C A P I T O L U L XIII. Duminică, Clifford dori să se ducă în P. ă d ^ e ' p r uni o dimineaţă încântătoare; florile de pur Şi j jor apăruseră deodată pe lume, ici şi colo, m minunat. . v rem e v Pentru Clifford era dureros faptul ca W jio ce lumea înflorea, ci trebuia să fie dus dintr un^ ^ cu rotile într'o trăsurică. Dar uitase aceasta v Qon, şi din infirmitatea sa scosese un fel de m.m d !V g t e şi stanţa suferea mai mult, yăzându-1 cum s u n t j T j t o n sa" aşezate apoi picioarele lui fără viaţă. D-na t>° Field se ocupau acum de el. i j_j Jfl pc II aştepta Ia capătul alcei. la marginea tt>rUluifagi. EI înainta cu trăsurică, în geanwtul m° ^ ^ cu toată încetineala unui bolnav de mare imp Când o întâlni pe soţia sa, îi spuse: .1 — Sir Clifford, pe armăsarul lui care spun*** — Nechcază cel puţini zise ca, râzând. . tCl El se opri şi privi faţada casei lungi, joase Ş« ^ — Wragby nu s'a încruntat, spuse el. 3j ,"c c e S c! încrunta? Umblu pe o capodoperă a spiritului om ar şi asta face cât un cal. Jinio * oai — Aparent. Şi sufletul Iui Platon, ce se urca ţntr'un într'un car tras do doi cai, sar ridica acum Ford, spuse ca. — Sau un Rolls I Platon era un aristocrat.. -QCJatâ — E adevărat. Platon nu şi-ar fi imaginat nic ^ câ noi vom alerga mai repedo decât pe *ire«P ^ negru şi p c col alb, şi că nu vom mai « v » c numai un motor.

DOAMNEI CHATTERLEY

225

— Un motor şi benzină! adaogă Clifford. — Sper că voi face ceva reparaţie casei noastre bătrâne. Ia anul viitor. Cred că voi avea cam o mie de livre rezervă pentru aceasta; dar lucrul se plăteşte atât de scumpi mai spuse el. — Oh, da, zise Constanţa. Numai să nu fie o altă grevă I — Ce nevoe ar avea să se mai pună în grevă? Ar ruina industria, cel puţin ceeace rămâne din ea. Trebue să înceapă a-şi da seama. — Poate că lor nu le pasă de ruina industriei, spuse Constanţa. — Ah! nu vorbi ca o femee! Industria le dă să mă­ nânce, chiar de nu le umple buzunarele, spuse el, folosindu-sc de unele întorsături ale limbii folosite de doamna Bolton. — Dar nu-mi spuneai ieri că eşti un anarhist-conservator? întrebă ea naiv. — Şi n'ai înţeles ceeace voiam să spun? îi răs­ punse. Voiam să spun numai că poţi fi, simţi şi ac­ ţiona ca particular, cum voeşti, numai să păstrezi in­ tacte formele şi mecanismul vieţii. Constanţa mai făcu câţiva paşi în tăcere. Apoi spuse, îndârjită: — E ca şi cum ai spune că un ou poate sta stricat oricât, numai să-şi păstreze coaja întreagă. Dar ouăle stricate plesnesc ele singure. Nu cred că oamenii să fie ouă, zise el, nici chiar ouă de îngeri, draga mea evanghelistă. Era bine dispus în dimineaţa aceasta. Ciocârliile răspândeau trilurile lor pe deasupra parcului; în vale, din mina depărtată se ridicau aburi liniştiţi. Ai fi cre­ zut că reveniseră zilele de altădată, dinaintea răsboiului. Constanţa n'avea în realitate poftă de discuţie. Şi n'a« vea nici chef să meargă în pădure cu Clifford. Şi-1 în­ soţea, pe lângă trăsurică, cu gândurile departe. — Nu, spuse el, nu vor mai fi greve, atât cât lucru» rile vor merge bine. — Şi de ce nu va mai fi? 15

226

AMANTUL

~ Fiindcă, puţin câte puţin, grevele vor fi * a imposibile. — Dar, lucrătorii vor tolera aceasta? întreba ca. — Noi nu le cerem sf.ilul. Noi lucrăm fa Ţ? ' pentru binele lor propriu, pentru salvarea industrie. — Şi pentru binele tău propriu, spuse ea. — N a t u r a l ! pentru binele întreitei lumi. D a r pe ^ binele lor mai mult decât pentru al meu. Aş P u t c a trăcsc fără mine. Am şi alte resurse de frai. _ _ . Se uitară spre valea undo se afla mina. iar i" ^ casele cu acoperişurile negre din Tavcrshall car înşiruiau ca un şarpe. Dinspre bătrâna biserică n C V . cioasă venea glasul clopotelor: duminică, duminica, minică! a9<5. — Dar lucrătorii vor îngădui să li se impună menea condiţii? spuse ea. .. • ij — Vor fi siliţi, dragă, la această, dacă vor fi cu tact. . ,re — Dar nu s'ar putca să aibă loc o înţelegere m ci »> tine? . — Desigur: când vor înţelege că industria trece intea individului. • A — Dar trebuc oaro ca tu să ai supremaţia in dustrie? _ — Nu. Dar atAt cât o am .trehue s'o stăpânesc. " r ( T blcma proprietăţii a devenit acum o problemă re i n gioasă: cum a fost dealtfel şi altă dată, dala Isus P» la Sfîntul Francisc. Nu se mai poate spune acum: »»*P cceacc ai şi dă săracilor; ci: foloseşte tot ce ai P« n t j a încuraja industria şi a da de lucru celor săraca E singurul mijloc de a hrăni şi îmbrăca atâţia oameni. da tot ce ai, înseamnă să aduci foametea pentru sărac. ca şi pentru tine. Şi foametea universală nu este u scop spre care sâ tindem tocmai noi. Sărăcia universal n are nimic plăcut în ea. Sărăcia c urâtă. '— Dar nccjialitatca? » . Aşa e soarta omenească. De ce oare steaua J Piter e mai mare decât steaua Neptun? Structura ' u * crurilor nu poate fi schimbată 1

DOAMNEI CHATTERLEY

227

— Chiar când lumea doreşte aceasta ,este îndem­ nată şi arde de dorinţa de-a o realiza?... — Când această dorinţă, acest zel, această nemul­ ţumire sunt a{âtate... zise ea. — Trebue să faci tot ce se poate spre a-i linişti. Trebue să fie totdeauna şi un păzitor la o turmă. — Dar cine e păzitorul? întrebă ea. — Oamenii cari au o industrie şi o exploatează. Urmă o lungă tăcere. — Mi se pare că nu prea sunt buni păzitori, zise ea, — Ei bine, spune-le: ce trebue să facă. — Nu-şi iau în serios rolul lor de şefi. — Ei îl iau mai în serios decât î{i iei tu situaţia ta de Lady, spuse el. — Dar situaţia aceasta îmi este impusă. N'o doresc deloc, continuă ea să vorbească, aproape fără a se gândi. El opri trăsura şi se uită la Constanta. — De ce nu primeşti responsabilităţile tale acum? Ce ar însemna să fugim tocmai acum de responsabili­ tatea de şef, cum spui tu? — Dar eu nu ţiu la această situaţie, protestă ea. — Ah! dar aceasta înseamnă laşitate. Situaţia de fafă tu o ai; soarta ţi-a dat-o. Trebue s'o păstrezi. Cine a dat oare minerilor ceeace au bun-rău: întreaga lor libertate politică şi educaţia, condiţiile sanitare în care trăiesc, cărţile lor, muzica şi totul? Cine li-a dat? Mi­ nerii au dat oare acestea minerilor? Nul Toate sa­ tele Wragby şi Shipley din Anglia şi-au dat partea lor şi trebue să continue a o da. Iată responsabilitatea ta. Constanţa se înroşi ascultându-1. •— Aş vrea să le dau ceva, spuse ea; dar nu mi se îngădue. Totul este vândut şi cumpărat acum; şi toate lucrurile de care-mi vorbeai, Wragby şi Shipley se vând poporului cu bani buni. Tu nai da o singură bătae de inimă, pe o fărâmă de simpatie^ măcar. Şi de altfel, cine a răpit poporului viafa şi virilitatea naturală în schimbul acestor orori industriale? Cine a făcut toate acestea? — Şi ce voeşti tu să le fac? rosti el, devenind

AMANTUL verde. Să-i chem şi să-i indemn a-mi jefui casa ^ — Dcce Tavcrshall-ul c atât de urât şi de ni D e ce viata lor c atât de tristă? , j Je — Ei singuri au clădit TavershaII-ul. £• u n ;ş; Jn a arăta libertatea lor. Ei şi-au rid:cat pentru e ^ încântătorul Tavcrshall; şi aici îşi trâcsc viaţa i ^ ^ c.lntiitoare. Eu nu pot trăi viaţa lor. Ticcarc îşi trăeşte viaţa ci. ; |a v a — Dar îi pui să lucreze pentru tine. t i »" aesv ' minei tale. ; JvJu — D e loc. Fiecare insectă îşi găseşte hrana e . . ^ ^ e un singur lucrător care să fie silit a lucra mine. — Viaţa lor este industrializată şi tristă; a noas ra, la fel; exclamă ca. , ft. — N u cred că e aşa. Cceace spui nu e decaţ ^ ^ gură retorică, un rest de romantism molatec. N a l ^^ în această clipă aierul unei eroine dezolate, draga Constanţa. , schis. Şi era adevărat. Căci ochii aceia albaştri des_ «^ aruncau fulgere, roşcata ardea fa{a şi părea p ' ' ^ _ o furie de răsvrătirc cu totul opusă desperăm. . ^ serva, pe pajiştea plină de iarbă, flori de ciu ^ o r cucului care se înălţau încă pline de puful ' , j „uîntreba, cu ură, de co oare, auzindu-1 pe Clifford V nând lucruri nedrepte, nu era în stare să-i spună Ş în ce anume nu are dreptate. ca — N u e de mirare că lucrâloni te urăsc, zise ' •<> — N u mă urăsc. Şi »ă ştii, aceştia nu-s „oamc în sensul pe care i-1 dai acestui cuvânt. Sunt anim pe care nu le înţelegi, şi pe care le vei înţelege odată. N u împrumuta iluziile talc altora. Massele fost totdeauna la fel, şi aşa vor fi mereu. S c l a lui Ncrone se deosebeau cu puţin de minerii noştr» de mecanicii lui Ford. Vorbesc de sclavii ce lucrează mine şi pe câmp. Aceştia alcătuesc massele: nu P° . se schimbe. Un individ poate să depăşească massele. acest fapt excepţional nu schimbă nimic. M a s s e l e " ^ pot fi schimbate. Accsta-i unul din faptele cele m»1 , m "

DOAMNEI CHATTERLEY

2 2 9

portante ale ştiinţei sociale. Panem et circencesl Edu­ caţia modernă nu este decât un prost succedant al cir­ cului. Ceea ce vă pierde azi este otrăvirea aceasta cu educafie a masselor. Când Clifford îşi arăta adevăratele sentimente cu pri­ vire la popor, Constanţei îi era teamă. Era ceva înspăi­ mântător de adevărat în ceeace spunea. Dar era un adevăr ucigător. Clifford văzând-o palidă şi tăcută, îşi puse trăsurica în mers. Şi nimic nu spuseră până ce el se opri la marginea pădurii, la poarta pe care ea o deschise. — Şi ceeace ne trebue acum nu sunt săbiile, ci li­ ceele. Massele au fost stăpânite dela începutul vea­ cului, şi până la sfârşit va fi tot aşa; aceasta trebue s'o ştie ele. E o glumă ipocrită să tot spui că se pot conduce singure. — Dar eşti tu în stare să le guvernezi? — Eu? Desigur. Nici spiritul şi nici voinţa mea nu sunt paralizate. Şi eu nu conduc cu picioarele. Eu îmi pot deţine partea mea în conducere. Şi dacă-mi dai un fiu, el va şti s'o preia după mine. — Dar nu va fi copilul tău adevărat; sau poate că nu va aparţine clasei tale conducătoare. — Nu mă interesează ceia ce va fi tatăl; să fie numai un om normal, înzestrat cu o inteligenţă nor­ mală. Dă-mi un fiu dala orice om sănătos, normal, in­ teligent, şi voi face din el un Cbatterley în totul ca­ pabil de a-mi lua locul. Ceeace contează nu este omul ce ne-a dat viaţă, ci locul pe care soarta ni 1-a hă­ răzit. Aşează un copil oarecare în clasele conducă­ toare şi el va deveni atât cât va fi capabil, un stăpân. Aşează copii de rege sau de duci în popor, şi yor ajunge nişte mici plebei, produse ale massei. E in­ fluenţa irezistibilului mediu. — Atunci poporul nu este o rasă, şi aristocraţii nu sunt un sânge? spuse ea. ._ — Nu, copilul meu. Totul e o iluzie romantica. Aristocraţia este o funcţie, o parte din soartă. Şi mas-, sele sunt funcţionarea linei părţi din soarta. lndividuJ

abca contează. Cccace contează este funcţiunea P ^ J ^ care ai fost crescut, la care ai fost adaptat, i ^ vizii formează aristocraţia, ci funcţionarea tutun.> aristocraţia. Ş i funcţionarea întrcgei masse alea pe omul din popor, aţa cum este el. — Atunci nu există între noi o comunitate jem — Cum doreşti. Cu toţii avem nevoc sa ne wv_ pântecele. Dar când e vorba de ninctionarea ^ ^ sivă sau executivă, cred că este o prăpastie au ^ între clasele conducătoare şi cele care servesc. ^ două funcţiuni sunt opuse. Ş i funcţiunea e cea determină pe individ. Constanţa îl privea uluită. , . ea, A — N u vrei să te plimbi mai departe? mtrcDa El puse în mişcare trăsurica. Spusese cecace ^ să spună. Cădea acum, vai. în apatia şi g o l u \ c c ' \ s U . particulare, şi pe care Constanţa le găsea atât ^ părătoare. Iar ea se hotărâse ca în nici un ca nu mai discute în pădure. _ f -jul In faţa lor se afla aleea pentru călărit, intre ^ alunilor şi frumoşii copaci gris. Trăsurica î n a i n aU ect, trecând pe sub flori de nu-mă-uita, care acopc de lapte, dincolo de umbra f, l u n ", U I V V U V.»« V* ispuma 1|/UMIU « IV. IIWV1W «• — aicea cu o . •.U ' . ' - . V t M 1 • •• • _ . _„„ln uncie Clifford îşi conducea trăsura prin mijloc, pe acolo paşii trecătorilor făcuseră o potecă printre f'or1Constanţa, care mergea în urmă, se uita la roţile călcau floricelele galbene din iarba mătăsoasă. Ac roţile făceau o dâră prin nu-mă-uita. .: So aflau acolo tot felul de flori; cei dintâi clopote alcătuiau pajişti albastre, ca nişte ape stătătoare. — A i dreptate să spui că e frumos aici, spuse J-1 . ford. Ce poate fi mai delicios decât o primăvară englez Auzind aceste cuvinte, Constanţei i se părea 0* 9 primăvara înflorea printr'un act al Parlamentul"1* « primăvară engleză! D e ce nu irlandeză sau cvrccasca Trăsurica înainta încet printre tufele de clopoţei, c •e înălţau ca ovăzul şi lăsau în urmă frunzele c nuşii ale florilor mai modeste. Când ajunseră la l ° c unde copacii fuseseră tăiaţi, o lumină mai marc ca^

DOAMNEI CHATTERLEY

2 3 1

pe ei. Şi clopoţeii alcătuiau pânze de un albastru viu, pătate ici şi colea de liliachiu şi violet. Şi în mijlocul lor. ferigele ridicau capetele lor brune şi buclate, ca nişte legiuni de şerpi galbeni, gata de a murmura Evei o nouă taină. Clifford înainta cu trăsurica până pe creştetul co­ linei. Constanta îl urma încet. Mugurii fagilor se des­ chideau, blânzi şi bruni. Asprimea iernii ceda pretutin­ deni temperaturii blânde. Chiar stejarii scorţoşi întin­ deau aripi mici şi negre, asemenea aripilor de lilieci tineri, străbătute de lumină. De ce oare oamenii n'aveau în ei nici o noutate, nici o prospeţime, spre a întinerii?, Ce secetă I Clifford opri trăsura pe creştetul colinei şi privi de­ desubt. Clopoţeii inundau cu valurile lor albastre aleea, şi luminau partea de jos a colinei cu o lumină caldă şi albastră. — E o culoare foarte frumoasă în sine, spuse Clif­ ford; dar nu poate fi folosită într'un tablou. •— Aşa este! spuse Constanta, fără a lua în seamă oeeace spunea. — Să mă aventurez oare până la izvor? zise Clifford. — Poate să se urce mai sus trăsura? — Să încercăm. Dacă nu rişti, nu câştigi. Şi trăsura coborî încet, înotând prin larga şi mă­ reaţa alee, inundată de zambilele albastre. O corabie ultimă, pe apele zambilelor! O barcă, pe ultimile ape sălbatice, plutind în ultima călătorie a civilizaţiei noa­ stre! Unde mergi tu, corabie absurdă, cu roate, încotro te îndrepfi acum? Calm şi mulţumit, Clifford o con­ ducea, îmbrăcat într'un veston de tweed, cu o pălărie neagră, nemişcat şi prudent. O căpitane, căpitane, că­ lătoria noastră minunată s'a sfârşit! Totuşi nu în în­ tregime! Pe dâra de apă, se apropia Constanta, în rochie gris, privind trăsurica ce înainta sdruncinându-se. Trecură pe lângă poteca strâmtă ce ducea la co­ libă. Binecuvântat să fie Domnul, ea nu era îndeajuns de largă spre a putea trece trăsura: abia de putea în-

232

AMANTUL

cape o persoană. Trăsura ajunse în vale. Şi , s p Şi Constanta auzi înapoi un şucrat înăbuşit. c(J Se întoarse: pădurarul cobora în vale. spre câinele după el. ,. . i„,„? în- Sir Clifford se duce la casa din pădure trebă el privind-o în ochi. — N u , până Ia izvor numai. . mai — A h l cu at.it m.i bineI N u e ncvoe sa in t ar..t. D a r am să te văd astăscară. Am sa te li ;rilajul parcului, pe la ora zece. E l o privi iarăşi în ochi. Se auzea chemarea trompetei. Constanta » ^ - d u r a strigând si ca. O încruntare se ivi pe fata P u ^ rului; şi el atinse pieptul Constanţei, de jos . , n m c r c U Ea-1 privi speriată, şi începu să coboare, strigan ca să fie au .:., de Clifford. Omul o privea de apoi, el se afundă în desiş, rânjind vag. , QQn. Clifford era gata să se coboare la izvor, când stanţa ii ajunse. O aştepta să t e coboare. ^ ja A mers bine pani aici, spuse ci, uitându-s uri. . je Constanta privea frunzele cenuşii şi fantoma . brusture cari creşteau la marginea pădurii de rn° C e linişte şi m:lancolic era în jurul fântânii! v 1 gâlgâia veselă din izvorul minunaţi P e de l a t u r I * . j ; n mintă] galben sc mişca: o cârtită! Ieşi, oarbă d.md labele ei roze şi mişcându-şi botişorul, cu nasul ca punct roz, ridicat în sus. p — Ai zice că vede cu vârful nasului, spuse ^>° stanţa. . .o — M a i bine decât cu ochii! spuse el. Vrei să bei apa

— Şi tu?

E a luă un pahar mic do emaliu ce atârna pe o mură şi se plecă să-1 umple. E l bău de mai multe o P e urmă se aplecă şi ea şi bău la rândul său. C e rece el spuse suflând greu. E bună, nu-i aşa? Ţi-ai pus în gând ceva* — Dar tu?

DOAMNEI CTTATTERLEY

233

— Da, eu mi-am pus. Dar nu vreau să spun ce. Se auzea un vânt care se isca printre molifţi. Ri­ dică capul. Nori albi străbăteau cerul de azur. — Nori! spuse ea. — Sunt ca oile albe, răspunse el. O umbră trecu peste poiana mică. Cârtita mergea pe pământul moale şi galben. — Animal prosti zise Clifford; ar trebui s-o ucidem. — Uite la eal are înfăţişarea unui pastor în amvon. Ea culese flori şi i le dădu. — Fân cosit, zise el. Nu ţi se pare că are acelaş parfum ca al damelor romantice din secolul trecut, care nu erau atât de nebunatece. Ea privea norii albi. — Mă întreb dacă va ploua, spuse ea. — De ce? Ai voi să plouă? Se întoarseră spre casă. Clifford mergea în salturi, coborând panta. Ajunseră jos, o luară spre dreapta, şi, după câteva minute începură să urce pe dealul plin de clopoţei în floare. — Să mergem! spuse Clifford, punând trăsura în miş­ care. Urcuşul fu greu şi trăsura mergea încet, în sdruncinături. Totuşi sosiră repede, într'un loc unde zambi­ lele abundau. Trăsura părea că se agaţă în florii lupta şi se oprea. — Ar fi mai bine să suni din trompetă, să vie pă­ durarul. El ar putea să împingă puţin trăsurica. De altfel aş putea împinge şi eu. — Las'o să se odihnească, zise Clifford. N'ai putea să pui o piedică sub roate? Constanţa găsi o piatră. Şi aşteptară. Peste puţin, Clifford puse în mişcare motorul, şi voia să pornească trăsura. Ea lupta, se opintea, scoţând zgomote cm- • date. — Lasă-mă să împing eu, spuse Constanţa. — Nu! nu împinge! spuse el mânios. La ce ser­ veşte blestemata asta de maşină, dacă trebue s'o târâm? Pune piatra dedesubt 1

AMANTUL O nouă oprire; o nouă plecare, Jar mai slabă cea dint.'ii. , c l U m& — Trcbue să mă laşi să împing, spuse ca. o bine sună din trompetă să vie pădurarul. — Aşteaptă! , . f.1r;ind n 18 ' Ea aşteptă. El m i încercă odată, dar ra • mult rău decât bine. — Sună. dacă nu vrei să împing trăsura. ^ — Lasă-mă în pace! Stai puţin liniştita I ^ mase liniştită. El punea în mişcare, furios, n fl — Vezi. Clifford, tu siriei complet maşina, mai vorbi că-ti cbeltueşti energic nervoasa. ja — De ce nu pot să mă dau jos şi sa exa n t. r8 aproape această blestemată trăsură! spuse ci cx Şi sună violent. are r c Aşteptară, printre florile strivite, sub un ^ ^ se acoperea încet de nori. In tăcerea aceasta, ^ u 0 ruml.cl îşi începu gunguritul duios. Clinor", sunet al trompetei, îl făcu să tacă. JruniuluiPădurarul apăru numaidecât, în marginea cir 1 1 Salută militărcşte şi întrebă ce s'a înt'«"VJ / i — To pricepi la motoare? întrebă Clifford. — Mă tem că nu. S a stricat trăsura? — Aşa mi se i> . . t o r ul Omul se lăsă pe vine, lungă roate şi P r l v l mic. < ; ) | c r ic — Din nefericire nu mă pricep la nimic i>> '"'r).lCă de lucruri mecanice, Sir Clifford, spuse el calm. are ulei şi benzină, dc-ajuns... . ^ — Ia vezi: nu s'a spart nimic! spuse Cliff ord s ^ Omul îşi puse jos puşca, o rezemă apoi
DOAMNEI CHATTERLEY

235

Pădurarul se lungi la pământ, se strecură subt trăsurică şi îşi introduse degetul în motor. Constanta îşi spunea că omul este o fiinţă mişelească şi slabă şi mică, atunci când se culcă cu fata la pământ, pe în­ tinderea nesfârşită a pământului. ^ Glasul sugrumat al pădurarului ajunse până la ei: — Totul e în bună stare, spuse el. — Cred că n'ai să faci nimic, spuse Clifford. — Aşa se pare. Şi se ridică, aşezându-se, în felul minerilor. — Da, adevărat: nu e nimic spart! Clifford puse motorul în mişcare; dar trăsurica nu porni din loc. . — Porniţi mai repede motorul, sugeră pădurarul. Această intervenţie supără pe Clifford. Totuşi, el încercă. Trăsura gâfâi, părând că este în mai bune dispoziţii. . . .. — Cred că va porni, spuse Mellors. Trăsura înainta încet. . — Dacă am s'o împing niţel, va merge, zise pădu­ rarul, trecând în spatele trăsurii. — N'o atinge, strigă Clifford. Are să meargă ea singură. _ „ . — Dar Clifford, întrerupse Constanta, care rămă­ sese lângă izvor, doar ştii că trăsura nu poate îna­ inta singură. De ce atâta încăpăţânare/ . Clifford era palid de mânie. Puse maşina in miş­ care cu violentă. Ea o luă repede la drum, câţiva metri, apoi se opri într'o tufă de clopoţei. — S'a sfârşit, spuse pădurarul. Nare destulă torfa! — Dar cum a mers până aici? rosti rece Chttord. — De data aceasta nu va mai înainta, spuse pă­ durarul. Clifford nu mai zise nimic. încercă curioase mane­ vrări ale motorului, accelerând şi încetinindu-1, ca şi cum ar fi voit să scoată din el o melodie. Ecoul pă­ durii răspundea la aceste sunete ciudate. Apoi mo­ torul scârtâi, scăpând din frâne. ->- Are să se strice, hotărî pădurarul.

AMANTUL Trăsura coti spre şanţ. i Clifford! {ipă Constanta, alergând spre „ cl ' C j;ff oru , Dar pădurarul prinsese trăsurica de bara. ^ ot totodată, friaiod, o întoarse pe alee, şi cu u n * i n ( ? e 3 in ciudat încercă să urce la deal. Meilor» o ^eab;. din urmă; iar ea urca cu uşurinţă, ca pentru a » lita acum. . iiitân— Iată cum merge, zise Clifford triumfător, du-se în urmă. Atunci văzu capul pădurarului. — O împingi dumneata? — Altfel n'ar merge 1 .. — Las'o în pace! Ţi-am spus să n o atingi' — Altfel nu merge! , j. — Las'o să încerce! spuse Cliffordt cu en» z ^ . ^ Pădurarul se retrase şi se duse să-ţi cauIc ^ şi puşca. Imediat trăsura păru că e sugrumata. 0 ^ şi puşca, iiucuiai [ r ă s u r a păru cu a »"»• >••••.

un

inertă. Clifford, prizonier în ca, era palid J je linţă. El apăsă cu mâna pe pedale, c ă c , . . p l p i : n de nu-i slujeau la nimic. Scotea sgomotc stranii. ; v C lc. o furioasă nerăbdare, puse în mişcare micile ma dar nu objinu decât sgomotc stranii. 1 r*suf&.. -. fn de a porni. Opri motorul şi rămase acolo, îndarj mânia Iui. Constanta se aşeză pe marginea izvorului şi s c ^ la bietele flori strivite. „Nimic nu e mai frumos o primăvară engleză!" „Eu aş putea să-mi iau P a mea de stăpânire!" „Cecace ne trebue sunt bice, săbii!' „Clasele conducătoare!" , Pădurarul se apropie, cu haina şi puşca în nian • Flossi îl urmă. prudentă. Clifford îl rugă să facă 0B£ la maşină. Constanta, care nu se pricepea deloc în ane nica motoarelor, dar care avea experienţa unei P * 1 r sta în marginea izvorului ca şi cum n'ar fi f»» P f" zentă. Pădurarul era iar cu fa{a la pământ. Clasei conducătoare, clasele supusei El se ridică şi spuse încet: "— Mai încercaţi. Vorbea calm, ca un copil aproape. , Uifford încercă maşina, şi Mellors se duse reped*

n-

DOAMNEI CHATTERLEY

237

în spatele trăsurii, începând să împingă. Trăsura o pornise din loc. Mergea: motorul făcea jumătate din treabă, iar omul restul. Clifford întoarse capul, palid de mânie. — l e rog să laşi trăsura în pace! Pădurarul părăsi numaidecât trăsura. Clifford adăugă: — Cum aş putea afla dacă merge I Omul puse jos puşca şi se îmbrăcă. — Clifford, frânele I exclamă Constanţa. . Trăsura se opri. Fu un moment de tăcere completă. — Desigur, sunt la bunul plac al tuturor, zise Clif­ ford. Niciun răspuns. Mellors îşi puse puşca la umăr, cu faţa-i fără expresie, afară doar de un aier de pre­ ocupare distrată. Căţeaua Flossie stătea aproape lipită de picioarele pădurarului şi mişcându-se nervoasă se uita la trăsură, bănuitoare şi cu ură. Tabloul viu se imobiliza printre clopoţeii striviţi. Nimeni nu spunea nimic. — Cred că e nevoe s'o împingi, spuse însfârşit Clifford, prefăcându-se că-şi menţine sângele rece. Nici un răspuns. Cu faţa distrată. Mellors părea că n'a auzit nimic. Constanţa îl privea neliniştită. Clif­ ford se întoarse şi el, ca să-1 vadă. — Vrei s'o împingi până la castel, Mellors? spusa el cu autoritate. Cred că nu ţi-am spus nimic, care să te jignească, adăugă el, fără nici o căldură. — Nimic, Sir Clifford. Doriţi să împing trăsura? — Te rog. Omul se apropie; dar de data aceasta fu în zadar. Frânele erau blocate. Pădurarul ridică trăsurica în sus şi încerca să descurce roţile, Clifford se ţinea încleştat de marginile trăsurii. Omul gâfăia sub greutate. — De ce faci aşa? strigă Constanţa. — Puteţi să împingeţi roata din partea această? aşal zise el, arătându-i cum să facă. —- Nu, nu ridica trăsura. Nu-i bine aşa, spuse ea roşie acum de mânie.

AMANTUL 238 . •f mic sen111D a r ci o privi drept în ochi şi-l făcu un m « gj Şi ca fu silită să apuce de roată, gata sa-i i . { d ridică trăsura, pe când Constanţa trăgea ac ru •ura se clătină. , . , . „mT'd CI»" — Pentru numele lui Dumnezeul ţipa îngro» ford. ,., păduD a r totul mergea bine. F r â n a se hberas ^ ^ e durarul puse o piatră sub roată şi se duse s a , . c u s e ( CU la marginea izvorului, palid de efortul cc-l ^ cj( cunoştinţa aproape pierdută. Constanţa se ui ^ ^ gata să ţipe de necaz. U n răstimp de tace; Ea-i văzu mâinile care tremurau pe lângă Ş"'1 — T e doare ceva? îl întrebă, apropimdu-se. — Nu, nu! Se întoarse aproape mâniat. r r t f rA nu 9 e T ă c e r e de moarte. Capul blond al lui UiH<>ra ^ mişca. Chiar şi căţeaua sta nemişcată. Cerul peri se de nori. bauS'a Insfârşit pădurarul suspină şi se şterse c lui roşie. < ncr Pneumonia aceea mi-a luat multă ' 'V '. ^ a Nici un răspuns. Constanţa socotea câtă sic H u depus spre a ridica trăsura şi pe Clifford: p> a fii.t, prea greu. D e n'ar muri!... . . Iii se ridică, îşi luă haina şi o agăţă de tras — Sunteţi gata. Sir Clifford? — Când eşti şi dumneata! . .crJ Se aplecă, ridică piatra şi împinse din ' a S P ,jj tr.isura. Niciodată Constanţa nu-1 văzuse atât de P şi nici atât do absent. Clifford era greu, şi panta abrup Constanţa mergea pe lânsţă pădurar. j—• Am să împing şi eu. j a Şi începu să-i ajute, cu turburătoarca energie femei supărate. Trăsura înainta mai tare. C l i f f ° r d întoarse. — M a i era nevoc şi de tine? o — M a r c ncvoe. Vrei să ucidem pe omul aces D a c ă ai fi lăsat să meargă motorul când mai P u t e a încă merge...

DOAMNEI CIIATTEW.EY

23!)

Nu mai împinse. Sufla greu. Efortul era prea mare. — Haide! nu aşa de tare! zâmbi vag pădurarul. — Eşti sigur că n'ai păţit nimic, spuse ea, încruntată. ' El dădu din cap. Ea-i privea mâna mică, scurtă, vioae, bronzată de arşiţă. Mâna aceasta o mângăiase. N'o mai privise niciodată. Părea atât de liniştită, ca şi el, de o curioasă linişte interioară, şi-i făcea poftă Constanţei s o apuce ca şi cum i-ar fi fost inaccesi­ bilă până atunci. Sufletul ei întreg fu deodată răpit de el; era atât de tăcut, şi în afară de orice atingere. Iar el îşi simţi membrele că-i retrăesc. împingând trăsura cu mâna stângă, puse pe cea dreaptă pe mâna rotundă şi albă a Constanţei, înconjurându-i-o ca într'o mân­ gâiere. Şi o flacără de putere coborî în spatele său. şi în şale, şi se reînsufleţi. Iar ea se plecă deodată şi-i sărută mâna. Totuşi ceafa lui Clifford străjuia, nemişcată în faţa lor. Sus, pe colină se odihniră, iar Constanţa se simţi mulţumită. Visase câteodată la o prietenie între aceşti doi bărbaţi; unul, soţul ei, celălalt, tatăl copilului ei. Vedea acum grozava absurditate a visurilor ei. Aceşti doi oameni erau duşmani unul altuia, ca focul şi apa. Ei luptau să se distrugă unul pe altul. Şi înţelese pentru întâia oară ciudăţenia şi subtilitatea urei. Pentru întâia oară, ura, din conştiinţa şi hotărâre, pe Clifford, îl ura tot mai tare; ar fi voit să-1 vadă şters de pe faţa pă­ mântului. Şi, lucru curios, faptul că-1 ura şi-şi mărtu­ risea sie însăşi ura, îi dădea o impresie de libertate şi de plenitudine. Acum când îl urăsc, n'aş putea să mai conţinu să trăesc cu el. Acesta era gândul care-i străbătea acum spiriîul. Pe podiş pădurarul putea să împingă singur trăsura. Clifford vorbi puţin cu Constanţa pentru a-i arăta cât era de bine dispus; îi vorbi de mătuşa Eva care era la Dieppe şi de Sir Malcolm care scrisese ca să în­ trebe dacă Constanţa îl va întovărăşi la Veneţia în micul său auto, sau dacă ea se va duce cu Hilda cu trenul. . — Aş prefera mai mult să merg cu trenul, zise Con-

240

AMANTA

stanţa. Nu-mi plac drumurile lungi In auto. maj^ când c praf. Dar voi vedea ce vrea să tacă n> ^ ^ — Ea se va duce cu propria ci trăsură Şi t c cu ca. zise el. . . . . n U vei — E foarte probabil! Trebuie s o a,ut aci; tu reprezenta greutatea acestei trăsuri. . ţmpinse Trecu în urma trăsurii, lângă pădurar Şi ° . 0 de.ilungul potecii cu trandafiri. Puţin îi P a S vede sau nu cineva. i . e vei — D e ce nu mi laşi să aştept aci până cano ^ duce sâ-1 cauţi pe Field? E destul do puternic ^ să împingă trăsura singur, zise Clifford. — E atât de apTMpe, zise ca gâfâind. . rs crâ Când ajunseră în vârf, şi ca şi Mcllors 1Ş' " ,j fl. sudoarea de pe faţă. Această muncă în comun propiase în mod curios unul de altul. £]jf. — Mulţumesc de o mie de ori Mcllors, _ z i s c ^ . ^ ford, când ajunseră In uşa castelului. Va trebui 9 ? . ,g motorul, iată totul. N u vrei să te duci la bucata mănânci ceva? Trebuie să fie vremea mesei. wg — Mulţumesc. Sir Clifford. Azi e Dumineca, duc să iau masa Ia mama. — Cum vni. saluta Mcllors îşi luă vesta, privi pe Constanţa, şi dispăru. Constanţa furioasă se urcă la ca. La dejun nu putu să-şi reţie sentimentele. • c e a, — Pentru ce mă lipseşti do respect, Clifford, * 1 S — D e respect, către cine? a — Către pădurari Dacă aceasta este purtare cecace numiţi voi clasele conducătoare, tc plâng. — Pcntrucc? i ioC — Un om care a fost bolnav şi care nu « ^m puternici Po cuvântul meu. dacă eram din ..clasa . vantă", îţi garantez că te-aş face să aştepţi mu» bine serviciile melci Nu sunt deloc convins de asta. . a. — Dacă el ar fi într'o trăsurică, cu picioarele P ralizule, cc-ai face pentru ci?

DOAMNEI CHATTERLEY

211

— Scumpa mea evanghelistă, această confuzie de per­ soane şi personalităţi este de prost gust. s» lipsa ta de cea mai alementară simpatie, atât de meschină, atât de sterilă, este de gustul cel mai abominabil. Noblesse oblige. Ah! tu şi clasa ta con­ ducătoarei Q - T ^ ! î n t r u c a t nobleţea mea ar trebui să mă oblige? Să încerc o grămadă de emoţii pe chestia pădurarului meu? îmi refuz aceasta şi o las pe seama evanghe* listei mele. — Cum, el nu e un om ca şi tine? Da, dar el este pădurarul meu, pe care-1 plătesc cu două livre pe săptămână, şi căruia îi dau o casă. — II plăteşti? Ce crezi că plăteşti cu două livre pe săptămână şi cu o casă? — Serviciile sale. — Haida del Te-aşi sfătui să-ţi păstrezi cele două livre şi casa. — El ar fi, fără îndoială, încântat să mi-o poată spune. Dar este un lux pe care nu şi-1 poate permite. — Tu şi dominaţia ta! zise ea. Tu nu domini, degeaba-ţi faci iluzii. Ai numai mai mulţi bani decât ceilalţi pe care-i faci să lucreze pe două livre, pentru a nu muri de foame. A guverna! Şi ce-ai să poţi face guvernând? Eşti complect secătuit. Tot ceeace faci este să profiţi de alţii, mulţumită banilor tăi, ca nu im­ portă ce cămătar sau profitor de război. — Te exprimi cu eleganţă, Lady Chatterlay!... — Şi tu la fel. Te asigur că şi tu eşti de-o su­ premă eleganţă, mai ales în pădure. Mi-e ruşine de tine. Dar tatăl meu este de două ori mai uman ca tine, gent­ lemen ce eşti. El sună ca s'o cheme pe doamna Bolton, dar se simţia livid. Constanţa se urcă la ea furioasă. îşi zicea: E l ! El cumpără deci oamenii! Ei bine, pe mine nu mă va cum-( para, şi prin urmare nu mai am nici o nevoie să rămân cu el. Gentlemen, peşte mort, cu suflet de celuloid! Şi cum îşi fac iluzii cu frumoasele lor maniere şi cu fal16

212

AMANT I.

sele lor aere de gentileţe! Au aproape tot atât de puţin sentiment ca şi celuloidul. E a îşi făcu planul pentru noapte şi se hotărî să n se mai gândească la Clifford. N u voia să-1 urască. N u voia să se simtă unită cu el prin nimic, nici chiW prin ură. N u voia să ştie ce se întâmplă cu e a : Ş' m ales care sunt sentimentele ci pentru pădurar. Aceas ceartă asupra atitudinii ei fată de servitori nu data azi. E l o găsia prea familiară ;ea. îl găsea stupid insensibil, şi dur ca un cauciuc, când era vorba alţ

""

•

de

L a ora mesei coborî calmă cu micul său aier modestie. E l era încă galben: începea să aibă una du] acele crize de rinichi care îl făcea atât de straniu Ş> (.c absurd. Citea o carte franceză. — Ai citit ceva din Proust? întrebă ci. — Am încercat, dar mă plictiseşte. — - D a r c, cu adevărat, extraordinar. — Se poate I D a r pe mine mă plictisesc toate nces l complicaţii I W a r e sentimente ;n'are decât valuri de cu­ vinte privitoare la sentimente. Sunt obosită de aceste mentalităţi care se admiră singure. - Preferi animalitatea care se admir.\? Poate. D a r nu s'ar putea găsi ceva care să nu se admire pe sine însăşi? — Mie îmi place subtilitatea lui Proust, anarhia »* bine crescută. - O h ! Asta îl face să nu simtă viaţa. — Uite ce femee evanghelică am! Aşa începeau eternele lor discuţii. D a r ea nu putea să se împiedice de a-1 combate. E l sta acolo ca «" sche ct emiţând spre ca o veche şi r.•<* voinţă do schelet. I se părea că simte scheletul lui cum o apuca Şi o strânge la colivia lui de coaste. Scheletul era dcasemenca gata de luptă; şi ci îi era puţin frică de aceasta. o e urcă la ca imediat cc-i fu cu putinţă, şi se lung» »n pat, foarte de vreme. D a r la ora nouă şi jumătate se sculă şi ieşi »â asculte. N u se auzia nici un zgomot. »Şi puse o rochie de casă şi coborî. Clifford şi doamna

DOAMNEI CHATTERLEY

2

»3

Bolton jucau cărţi. Vor continua, desigur, până Ia miezul nopţii. Constanţa se urcă din nou în camera ei, îşi aruncă pijamaua pe patul desfăcut, îşi puse o cămaşă subţire şi pe deasupra o rochie de lână. Se încălfă cu pan­ tofii de tenis cu tălpi de cauciuc şi-şi luă un mantou uşor. Dacă întâlnia pe cineva va spune că a ieşit pentru un moment. Şi dimineaţa, când se va întoarce, ar ii putut pretinde că s'a dus să facă o mică plimbare în rouă, cum făcea adesea înainte de dejun. Exista un singur pericol: dacă venea cineva în camera ci în tim­ pul nopţii. Insă asta era foarte puţin probabil: o şansă la o sută. Bctts nu închise încă uşile cu cheia. El zăvora casa la ora zece şi deschidea uşile la ora şapte dimi­ neaţa. Constanţa se furişă afară fără să fie văzută nici auzită. O jumătate de lună strălucia pe cer atât cât să lumineze puţin pământul, fără să trădeze pe femeea ce trecea înfăşurată în mantoul său întunecat. Traversă repede parcul, nu atât în prada excitaţiei în­ tâlnirii, cât în prada unei patimi de răsvrălire ce-i ardea sufletul. Rele dispoziţii pentru o întâlnire da dragoste. Dar, 4 la guerre comme ă la $uerr«.

CAPITOLUL

XIV.

Când fu aproape de grilajul parcului, ca auzi scraşnetul broaştei. El era acolo deci ţi o văzuse. — Vii la vreme, zise ci. Totul a mers bine? — Foarte bine. Incbise încet uşa după ca. Lanterna svârlca o p» a de lumină pe pământ, luminând florile galbene, '"' • deschise în noapte. înaintau în linişte, la oarecare dis­ tantă unul de altul. — Eşti sigur că nu ţi-ai făcut rău, cu trăsurica W dimineaţa asta? întrebă ea. — Nu, nu. — Dacă ai fi avut această pneumonie, ce ai fi făcut < — Nimic. Eu n'am inima ni.it
DOAMNEI CHATTERLEY

245

— Dar despre asta e vorba? spuse ea pufin ener­ vată. — Tu spui că un bărbat n'are creer când este ani­ mal; şi că n'are inimă când e bădăran; şi că n'are stomac când e laş; şi când n'are această mică scântee de virilitate, spui că nare testicule. Când e prea do­ mesticit... Ea se gândi: — Oare Clifford este domesticit? — Da, domesticit. Şi foarte neplăcut în acelaş timp; ca cea mai mare parte din astfel de oameni, când li te împotriveşti. — Şi tu socoti că nu eşti domesticit? — Poate că nu în întregime. Dedcpartc, ea zări o lumină galbenă. •— E lumină? spuse ea. — Las totdeauna o lumină în casă. Ea continua să meargă pe lângă el, fără a-1 atinge; şi se întrebă pentru ce oare era cu el. El deschise uşa şi intrară; apoi zăvori uşa. — Ca într'o închisoare! spuse ca. Samovarul cânta lângă focul ce pâlpâia roşu; pe masă se aflau ceşti. El se aşeză pe fotelul de lemn de lângă masă. Era cald fată de frigul de afară. — Trebuie să-mi scot pantofii. Sunt uzi, spuse Con­ stanta. , , îşi aşeză picioarele pe parapetul lucios din tata sobei. El se duse să pună masa: pâine, unt şi limbă conservată. Ei îi era cald. îşi scoase mantoul, iar el îl atârnă de uşă. — Ici cacao, ceai sau cafea? întrebă el. — N'am poftă de nimic, mulţumesc. Dar mănâncă tu. — Nu, nici cu. Ii voi da cafelei să mănânce. Se ducea şi venea pe pardoseala de lut, cu calmul siguranţei de sine. pregătind o strachină cu mâncare pentru cafeaua care-1 privia liniştită. — Iată, masa ta; ce te ui{i aşa de fricoasăI Aşeză strachina lângă scară şi se aşeză pe un scaun. lângă zid, ca să-şi scoată jambierele şi încălţămintea.

244

AMANTUL

Căţeaua, în loc să mănânce, te apropie de el, se aşeza jos, şi-1 privi speriată. Îşi scoate încet jambierele. Căţeaua se apropie mai tare. — Ce ai? Te mişti fiindcă e cineva aici? Du-tc si ni.mancă. _ i j 1 O mângâie pe cap. iar căţeaua îşi frecă botul de ci. O trase încet de lungile-i urechi mătăsoase. — Acolo, spuse el, acolo! Du-te fi mănâncă, haide! întoarse scaunul spre strachină iar căţeaua se pleca umilă şi începu să mănânce. — Iţi plac câinii? întrebă Constanta. — Nu, nu prea mult. îmi par prea domesticiţi. P r e B duioşi. -, Îşi scoase jambierele şi-şi deschee ghetele man. L/onstunta se întorsese. Cât de goală ora odăiţa I Şi totuşi, pe perete, alama o fotogratie groaznică, mărită, care intatişa doi tineri căsătoriţi, el desigur şi o femeo tâ­ năra care trebuie să fi fost nevasta lui. — Iu eşti'/ întrebă Constanta. El se întoarse şi privi portretul carc-i atârna dea­ supra capului. — Da. r-otografia asta a fost făcută înaintea că­ sătoriei noastre când aveam douăzeci şi unu de am. Se uită la fotografic cu un aer nepăsător. — Ţii la ea? întrebă Constantft. — Daca-mi place? Nu, nu mi-a plăcut niciodată portretul acesta. Dar ea aranjase totul ca s-o facă. începu iar sâ-şi deschee încălţămintea. — Dacă nu-H place dece-1 mai (ii aici? Poatccă nevestei talc îi părea bine că-1 păstrezi. El o privi fără veste, rânjind. — Dece-i mai tii portretul? Din motive sentimentalei ' Nu, nu ma uit niciodată la el. Abia mai mi-aduceam aminte ca este aici. Stă agăţat acolo decând am venit în casa asta. Dcco nu l-ai ars? El se întoarse spre fotografie şi o privi. Era înca­ drată într'o ramă neagră, aurită, hidoasă. Un bărbat

DOAltfNF.I CHATTEFtLEY

247

tânăr, fără mustăţi, vioi, cu înfăţişarea foarte sprin­ tenă, cu guler tare, şi o tânără cam bondoacă, îndrăeneaţă, într'o bluză de satin închis. — Da, asta n'ar fi o idee rea, spuse el. îşi scosese ghetele şi-şi luase pantofii. Se urcă pe scaun şi desprinse fotografia de pe perete. Un pătrat marc, decolorat, apăru pe hârtia verzuie. — Iar am ridicat praf, spuse el, aşezând fotografia lângă perete. Se duse să aducă un ciocan şi un cleşte. Se aşeză pe un scaun şi începu să scoată hârtia din cadra. Lucra încet, cu calm şi absorbit, aşa cum avea obiceiul. Desprinsese ţintele. Scoase rama de carton, apoi fo­ tografia. O privi zâmbind. . . — Uite cum eram, spuse el, un popă tânăr, şi uite cum era ea: o fanfaroanâ. — Lasă-mă să văd şi eu, spuse Constanta. Avea în­ făţişarea foarte lămurită şi firească: unul din tinerii de acum douăzeci de ani. Dar, chiar în fotografie, avea ochii tot vioi, tot neîmblânziţi. Şi chiar femeea avea ceva care te mişca. — N'ar trebui să păstrezi niciodată asemenea lucruri, spuse Constanta. . . . , ^, — Să nu le păstrez, da, dar n ar trebui sa le facem niciodată. . . ,• Rupse pe genunchi fotografia şi rama şi când bu­ căţelele fură destul de mici le aruncă în foc. — Numai că asta va strica focul, spuse el. ^ Sparse rama poleită cu ciocanul, apoi puse bucătemo laoparte. — Mâine vom arde şi acestea, zise el. Dupăce puse masa luă loc pe scaun. — Iţi iubeşti nevasta? întrebă ca. . Q. — Dacă o iubesc? spuse el. Tu-1 iubeşti pe Sir

Clifford?

Dar ea voia să-i audă ultimul cuvânt. — Şi t» la ca? — Să tin? rânji el. „ — Poate că mai t " încă la ea, spuse Constanţa.

218

W I W " '-

E u ? Ochii Iui se m.irini. O . nu! N u mă mai pot gAndi la ca, rosti liniştii. — Dece? Dar ci nu răspunse, dând numai din cap. — Atunci dece nu divorţezi? E a se va întorec Mtr'o zi. spuse Constanta. E l o privi aprins. _ . — Pentru nimic în lume! E a mă urăşte mai mu I o urăsc cu. — Ai să vezi c'o să se întoarcă. , . — Nici ocată. S'a sfârşit. Mi-ar fi groază 9 o va — O vei vedea. Şi nici nu sunteţi măcar separat 1 legal, nu-i a j a ? 8 Nu. Atunci se va întoarce. 5 ' v c ' ^ s ici iarăş. • E l o privi ţintă pe Constanta. Apoi scutură capu cu acea mişcare cc-i era obişnuită. — Poate ai dreptate. Am fost un imbecil că m «| întors tot aici. D a r mă simţeam sfârşit, pierdut; trebui să plec undeva. Nimic nu-i mai trist decât să f» v «abond. D a r ai dreptate, voi obţine divorţul şi » l o c r ' tatca mea. Am groază mnrc do toate lucrurile aces­ tea: funcţionari, tribunale, predicatori. E necesar in» 8 să recurgem la aceştia. Voi divorja. Scrâşni. Ba ta dta de mulţumire. Cred că am să iau o ceaşcă de ceai acum, spuse ca. Se ridică sâ-i servească ceaiul, dar expresia 8 a rămăsese tot fixa. ( Iad se aşezară la masă ca-1 întrebi — Dece ai luat-o în căsătorie? I| ferioarâ. Doamna Bolton mi-a vorbit de ca, spunând c i n'a putut tucîodati l l înţeleagă dece ai luat-o de nevastă. E l o privi fix. Am să-ţi spun. La şascsprczcce ani am ii" •â am o iubită. E r a fiica unui învăţător din Ollcrton. 1-ra pl.irută, frumoasă chiar. Aveam reputaţia "? ttaâr inteligent; mă întorceam din colegiul dela S W * f'eld, ştiam pu|in franţuzeşte şi nemţeşte şi eram sigur ""••nontatca mea.

DOAMNEI CHATTER1 l.v

2t!1

E a era romantică şi-i displăcea tot cccacc e „comun" M ă împinse spre poezie şi lectură, într'un cuvânt, ca m'a format. Am citit şi am gândit la disperare pentni MU Eram tânăr impiegat în birourile lui Butterlcy, subţire, palid, clocotind de tot cccace citeam. Ii vorbeam de t o a t e - absolut de toate. Conversaţiile noastre ne duceau dela Perscpplis la Tumbuctu. Dacă ai fi căutat în zece provincii şi n'ai fi găsit o pereche mai literară, mai cultă, ca a noastră. E u îi vrăjisem câte n lună şi n soare. Pluteam în nori. Şi ca mă adora. D a r era un şarpe ascuns în iarbă, adică problema sexuală. E a navea nici un temperament, nimic, acolo unde tc-ai fi aşteptat să-1 afli. Deveneam din ce în ce mai slab şi mai nebun. Atunci i-am spus că trebuie să fim amanţi. Căutam s'o conving cu tot felul de cuvinte. D a r ea n avea nici poftă, nici nevoie de aceasta. M a adora,, îi plăcea să mâ audă vorbind, se lăsa îmbră|işntu de mine. Cât despre rest, nu voia. Şi sunt multe femei ca ea. Iar cu eram contrariul ci. Asta a adus ruptura dintre noi. Am fost crud şi am părăsit-o. Atunci am avut o legătură cu o altă tânăra, o profesoară care făcuse de curând un mare scandal: fusese metresa unui om căsătorit pe carc-I făcuse aproape să-şi piardă minţile. E r a o femee dulce, albă şi duioasă, mai în vârstă decât mine şi care cânta la vioară. Şi era un demon. Ii plăcea totul in iubire, afară de iubire însuşi. E r a desmierdătoare şi blânda: se insinua în toate chipurile; dar dacă o sileai sa meargă mai departe, scrâşnea din dinţi şi îsbucnea in manie. O sileam să-mi cedeze. Şi ea mă asasina cu ura ei. Am fost decepţionat încă odată. Detestam toate poveş­ tile acestea. Cecacc-mi trebuia era o femee care sa mă dorească şi care să dorească aceasta. Atunci veni rândul Berthei Coutts. Familia Coutts ne fusese vecina când eram mic. astfel că o cunoşteam bine. Bertha fusese la Birmingham ca damă de companie, pretindea c a ; dar toată lumea spunea că fusese fată n casă sau ceva asemănător într'un hotel. Oricum ar f. fost Bertha se norsese acasă cu aiere de cucoană, graţii ?i toalete şic,

BO

AMANTUL

şi un fel de strălucire, acel fel de strălucire sensuală. pe care o vezi totdeauna la o femec sau la un tramvai. Eu eram gata »'o rup cu toate. Am părăsit slujba, căci găseam munca de funcţionar nedemnă pentru mine, ţi m'am angajat ca maestru fierar la Tavcrshall. 1 r c " buia mai ales ,să potcovesc caii. Aceasta fusese me­ seria tatei cu care lucrasem totdeauna. Îmi plăcea »ă am dc-aface cu caii; asta îmi convenea; mă simţeam la largul meu. încetam de a mai vorbi elegant, adică în engleza cea bună. si mi întorceam la dialect. Con­ tinuam să citesc, acasă, dar potcoveam caii si-aveam o trăsură cu poney pentru mine. Tatâ-mcu îmi lină după moarte trei sute de livre. Atunci am început relaţii'6, cu Bcrtlia, şi-mi plăcea că e comună. V o i t a s i fiu Ş| eu comun. Am luat-o de nevastă ţi la 'neeput nu-mi pricinui nici un rău. Celelalte femei „pure" aproape mă lăsaseră fără testicule. Dar Berthci nu-i puteam imputa nimic în privinţa aceasta. Ea tinea la mine. Şi eu mă sim|eam în rai. Era cceacc doream: o femee care voia să fio sărutată, aşa că o sărutam cu atât mal mult; fi socot că mă dispreţuia pujin că gust otâţa plăcere, si că-i aduceam djjunul la pat. Ea se lăsa in voia soartei şi-avea totdeauna o masă convenabilă P« care să mi-o ofere când mă întorceam d-Ia lucru. »» dacă ziceam ceva îmi toca la ureche prostii. Mă apă­ ram cum puteam. îmi arunca o ceaşcă în cap, i» r eu o luam de ceafă si o sugrumam aproape. Şi tot aşa. mereu. Mă trata cu cea mai mare obr.i/nicic. Ajunsese j * 5 * a n u m a i v oi să se culce cu mine când aveam poftă. Mă respingea totdeauna brutal. Şi când mă dc»gusta de ea şi n o mai doream, revenea cu rugăminţi. >ar cu u ecoam şi când mă culcam cu ca nu juisa nici­ odată în acclaş timp cu mine. Niciodată I Aştepta. Uaca mă reţineam o jumătato de , , M reţinea mai mult. Şi când sfârşeam într'adevâr, atunci ea în­ cepea să lucreze, şi trebuia să rămân pe loc până ce ]uua şi ca ea in ţipete do plăcere; se agăţa de toate P *o svarcolea. Ş, atunci juisa într'un adevărat extaz. *»-mi spunea: „Ce bine e l " încetul cu încetul m'am des-

DOAMNEI

CHATTERLEY

251

gustat de toate acestea; şi ea devenea tot mai rea. Tot mai greoaie în juisare şi mă sfâşia aproape acolo. Doamne, Dumnezeule, cine spune că femeile sunt dulci ca smochinele în asemenea ocazie? Iţi pot spune, bătrâ­ nele mai ales, au un cioc între picioare şi te sfâşie cu el până ce te sfârşeşti aproape. Eu, eu, eul Nu se gândesc decât la ele, urlă şi te sfâşie. Ele vorbesc de egoismul bărbaţilor, dar ce poate fi mai extraordinar decât această asprime a femeilor odată ce se nărăvesc. Sunt ca nişte curve bătrâne. Ba, mai mult decât acestea. Ii spuneam câtă oroare am eu de asemenea lucru. Şi încercă să se îndrepte. încercă să stea liniştită şi să mă lase să lucrez numai cu. încercă. Dar asta nu sluji la nimic. Trebuia să lucreze şi ea, să-şi macine singură grâul. Şi începea iar criza inevitabilă; şi sfârşia. sfârşia ca şi cum toate senzaţiile s'ar fi concentrat în vârful ciocului ei, la vârful ciocului acela care freca şi sfâşia. Aşa se spune că erau vechile curtezane. O în­ căpăţânare josnică, dementă, ca la o femee ce bea. Dar la urmă nam mai putut rezista. Ne-am despărţit cu camerele. In clipele de criză, nici ea nu mai voia să mă vadă, pretindea că o tiranizez, şi voia sa aibă camera ei. Dar veni timpul când n'am mai primit-o în camera mea. N'o mai doream. Mi-era groază de toate. Şi ci îi era groază de mine. O, doamne, cat de mult mă ura înainte de naşterea acestui copil! Ma gândesc câteodată că l-am conceput în ură. Dealtfel, după naş­ terea copilului, am lăsat-o liniştită. Apoi veni războiul şi eu plecai Ia oaste. Şi nu m'am întors până ce n am aflat că trăeşte cu tipul acela din Stacks Gate. Se opri, palid de tot. , „ — Şi cum este acest om din Stacks Gate? întreba Constanta. — Un tip uriaş, foarte murdar. Ea îl bate şi pe urmă beau amândoi. — Ah! dar dacă ea se întoarce? . . — O, doamne, am să plec, am să dispar iarăşi. Tăcerea se lăsă din nou. Bucata de carton nu mat era în foc decât cenuşă.

252

AMANTUL

— Astfel, când ai găsit, însfârşit fcmeea care să te dorească, spuse Constanta, te-ai plictisit foarte re­ pede de ea. — Dai Dai Şi totuşi aş iubi mai mult pe Bertha decât pe cele „pure" care nu doresc nici odată, nici­ odată, iubirea candidă a adolescenţii melc, acest crin cu parfum de otravă şi toate celelalte. — Celelalte? — Celelalte? Nu mai sunt. Socotesc că cea mai mare parte din femei sunt aşa: doresc un bărbat dar nu do­ resc să aibă partea fizică a iubirii; se resemnează la asta ca la un rău necesar. Cele mai puţin versate stau întinse ca nişte cotoare şi te lasă să lucrezi singur. Apoi le este egal; te iubesc mult. Dar faptul însuşi nu e nimic pentru ele, pujin neplăcut numai. Eu am groază de asta. Dar cele fine sunt altfel. Se arata numai că-s pasionate şi că încearcă fiorii cei mari. Uar totul nu-i decât o poză. Pe urmă vin cele care 1U "?. SC totul, toate senzaţiile, toate mângâierile, toate juisărileTe fac să juisezi totdeauna, chiar când nu eşti în locu unde ar trebui să juisezi. Apoi sunt cele tari, ca te* meea mea, pentru care ai nevoie de cruce şi de steag ca să le faci să juiseze, şi care juisează pe cont pr°" priu. Vor sii joace rolul activ. Apoi vin cele care sun complect moarte într'o asemenea situaţie. Şi ele Şt'u asta. Şi apoi vin acelea care te silesc să încetezi îna­ inte de a fi juisat şi continuă a mişca din şolduri pana ce juisează lipindu-se de coapsele tale. Lcsbiencle sunt mai ales aşa. E uimitor cât de mult sunt lcsbicnc W" mcile conştient sau inconştient. Aproape toate sunt lesbienc. — Şi cc-ti pasă de asta? — Aş voi să le ucidI Când sunt cu o fcmec care este într'adcvăr lesbiană, urlu în mine şi aş voi s o ucid. — Şi ce faci? — Plec cât mai repede posibil. — Dar {i se parc că lcsbiencle sunt mai rele decât barbafii homosexuali?

DOAMNEI CTTATTERLEY

.._ 1

— Da, mie aşa mi se pare. Fiindcă am suferit eu însumi. In teorie nu ştiu nimic despre asta. Când mă aflu cu o lesbiană conştientă sau inconştientă, văd roşu in fata ochilor. Nu, nu! Dar naş voi să am deaf ace. cu nici o femec. Aş voi să mă cruţ. Aş voi să mă păstrez intact. Era palid, cu fruntea încreţită. - Şi-ai regretat că m'ai cunoscut? întrebă ea. Am Ş 1 regretat şi-am avut şi bucurie. — Şi acum? , . ~ . A c u m mă tem de orice ar veni din afară, com­ plicaţiile acuzaţiile, tot urâtul inevitabil ce ne aşteaptă. T j e l e s c l a asta în clipele de depresiune. Dar când sângele meu se reînsufleţeşte, atunci sunt fericit. Sunt chiar triumfător. Eram gata să mă umplu de amără­ ciune. Socoteam că nu mai există iubire, că nu mai sunt femei care să poată, în chip cu totul natural să urmeze pe bărbatul în senzaţia fizică, afară de ne­ grese şi... dar în definitiv noi suntem albi şi negresele sunt cam din noroi. ~ Si acum, eşti mulţumit de mine? - Da! Când pot uita restul. Când nu-1 pot uita. a m poftă să mă ascund sub masă şi să mor. ; Dcce sub masă? . Dece? Ca să mă joc de-a v'atf ascunsclca, de­ sigur, micuţa. ~~Par a fi avut grozave dezamăgiri din cauza fe­ meilor, spuse ea. | Vezi tu, nu m'am putut niciodată înşela eu însu-mi. Cea mai mare parte din bărbaţi se înşeală. Adoptă o atitudine, acceptă o minciună. Nu m'im putut înşela niciodată pe mine însumi. Ştiam cecace voiam dela o femec; şi n'am putut niciodată să-mi spun că am obtinut-o când n'o aveam. ' Dar acum o ai? Aproape că da. ' Atunci dece eşti atât de palid şi de ursuz? Am prea multe amintiri! Şi-apoi mi-e teamă poate de mine însumi.

254

AMANTUL

Ea rămase tăcută. Se făcuse târziu. Şi-i spuse: — Şi crezi că acesta-i un lucru ce contează, un bărbat şi-o femee? — E ceva care contează pentru mine. Pentru mine nu e nimic mai de seamă decât să ai cu o femee r»* porturile care trebuesc. — Şi dece nu le ai? — Atunci ar trebui mai bine să plec. Ea se gândi o clipă, apoi întrebă: „ — Şi crezi că tc-ai purtat totdeauna bine cu femeile' — O doamne, nul Eu însumi am îngăduit sofiei mele să ajungă acolo unde este; în mare parte greşala este a mea. Eu am răsgăiat-o. Şi apoi eu sunt foarte neîn­ crezător, îmi vine foarte greu să am încredere în ori­ cine. Poate că şi eu amăgesc şi-mi am vinele mele. Ea-1 privi. — N'ai încredere în trup când sângele fierbe w tine? Nu-i aşa că atunci nu-ţi lipseşte încrederea? — Vai, nul De aceea am avut atâtea neajunsuri, s» dcaceea spiritul meu este neîncrezător. — Lasă-1 să fiel Ce-ţi pasă? Căţeaua, neliniştită, mârâi. Focul, înăbuşit în cenuşă se potoli. — Suntem o pereche de răsboinici învinşi, »P u s e Constanţa. — Şi tu eşti învinsă? spuse el râzând. Şi > a t ă c ă reîncepem lupta. — Da, mi-e teamă, într'adevăr.

— Da!

Se ridică, puse pantofii Constanţei să se usuce, 'Ş1 şterse şi ghetelo lui şi le aşeză lângă foc. Le ungea în fiecare dimineaţă. Scormoni în foc pentru a risip» cenuşa cartonului. — Şi arsă e tot urâtă, spuse el. Apoi aduse surcele pentru aprinsul focului dimineaţa; pe urmă ieşi o clip» afară însoţit de căţea. Când se întoarse, Constanţa îi spuse: — Vreau să ies şi eu puţin afară. , . Ieşi singură în beznă. Pe cer se vedeau stele. Simţi»

DOAMNEI CHATTEM.RY

255

mirosul florilor în aerul nopţii. Şi mai simţia că pan­ tofii rozi se udau iarăşi. Dar îi venise gustul să plece, să se ducă tot înainte, departe de el. Şi de toată lumea. Era frig. Tremura. Se întoarse la casa pădurii. El se aşezase lângă focul ce murea. — Ce frig! spuse ea tremurând. El puse surcele pe foc, mai căuta altele, până ce soba fu roşie, cu un foc mare care troznia. Flăcările galbene ce dansau şi alergau îi făceau fericiţi încălzindu-lc fata şi sufletul. Dar el sta tot tăcut şi depărtat. — Nu fii tulburat, spuse ea, luându-1 de mână. Facem ceeace putem. — Da. El suspină şi zâmbi cbinuit. Ea se lipi de ci şi-i trecu în brafe. — Uită, te rog, uită. O tinca lipită tare de el, în căldura mişcătoare a focului. Până şi flacăra nu era decât o uitare. Iar greutatea femeii, dulce, caldă, coaptă 1 încetul cu în­ cetul sângele se răsuci, se înălţă spre forjă, spre vigoare, spre curaj. '— Poate că femeile ar fi dorit să se apropie de tine şi să te iubească cu adevărat numai că ele nu puteau. Poate nu era numai din vina lor, spuse ea. — Ştiu bine. Tu poate crezi că eu nu-mi dau seama de ^ ceeace eram eu însumi: un biet şarpe călcat în picioare, cu şira spinării ruptă. Ea-1 strânse mai tare. Nu voise să reînceapă a vorbi de toate acestea. Dar un fel de răutate o îm­ pingea să nu tacă. — Dar acum nu mai eşti aşa. Nu mai eşti un biet şarpe cu şira spinării ruptă. — Nu ştiu ceeace sunt. Vor veni şi alte zile rele. '— Nu, nu, protestă ea. Dccc oare? — Vor veni zile rele pentru noi şi pentru towtă lu­ mea, repetă el cu o melancolie profetică. — Nu, nu trebuie să vorbeşti aşa. El tăcu. Dar ea simţea hăul întunecat de deanădejde.

25(î

AMANTUL

Era moartea oricărei dorinţi, moartea oricărei iubiri: această disperare era asemenea unei peşteri sumbre înlăuntrul oamenilor; şi sufletul lor se pierdea în această peşteră. — Şi vorbeşti atât de rece de actul sexual, spuse ea, Vorbeşti aşa ca şi cum n'ai fi căutat decât propna-ţi plăcere şi satisfacţie. Se înverşuna împotriva lui. — Nu, spuse el. Voiam să-mi extrag plăcerea şi satisfacţia dela o femee; şi n'am ajuns niciodată la asta. Nu voiam să extrag plăcerea şi satisfacţia fără ca ea să şi le fi avut pe ale sale în acelaş timp. Şi n am ajuns la asta niciodată. — Dar nu te-ai încrezut în femeile pe care le-ai avut. In fond, nu te încrezi nici în mine. — Nu ştiu ce să mai cred despre o femee. — Vezi, iată răull Sta mereu ghemuită pe genunchii lui. Dar el avea aerul vag, absent; nu era acolo pentru ea. Şi tot cecare spunea, îl depărta încă. — Dar în ce crezi tu atunci? insistă ea. — Nu ştiu. — In nimic. Eşti ca toţi ceilalţi bărbaţi pe care i-am cunoscut. Tăcură. Apoi el se reînsufleţi şi spuse: — Da. Cred totuşi în ceva. In nevoia de-a avea o inimă bună. Cred mai ales în necesitatea de-a avea o inimă bună în dragoste, iubind şi sărutând. Cred că dacă bărbaţii ar săruta sincer, şi femeile ar privi tot astfel iubirea, totul ar merge bine. Dar aceste împreunări glaciale şi lipsite de inimă nu înseamnă decât moarte şi stupiditate. — Dar tu nu mă săruţi cu răceală şi fără inimă. Nu-i aşa? spuse ea. N'am poftă să te sărut deloc. In clipa asta * mi-e tot aşa de rece ca nişte cartofi reci. ~* ~ O, sp;ise ea, îmbrăţişându-1 şi râzând, să facem mai bine cartofi santes. Kâse şi se aşeză mai bine pe scaun.

DOAMNEI CHATTERLEY

2 5 7

— Aşa este, spuse el, Totul pentru putină cordia­ litate şi căldură. Dar femeile nu voesc aceasta. Chiar tu, în fond, n'o doreşti. Iţi place o împreunare bună, rece lipsită de inimă; şi spui apoi că totul e numai zahăr şi miere. Unde e dragostea ta pentru mine? Iţi râzi de mine, tot aşa, ca un câine de-o pisică. Aşa este: trebuia să fim doi spre a ne iubi şi a avea o inimă bună. Iţi place să săruţi desigur, dar vrei ca aceasta să aibă un nume măreţ şi misterios ca să-ji exalji importanta pe care ji-o dai. Importanta pe care ţi-o dai este de o sută de ori mai mare decât cea pe care o dai unui bărbat sau unui raport cu ci. Dar tocmai aceasta pl-o imput şi eu. Importanta pe care ţi-o dai tie, e totul pentru tine. — Foarte bine, să nu mai vorbim de asta, spuse el. — Se mişcă în scaun ca pentru a se ridica. — Să rămânem la locurile noastre, continuă el. Mi-ar plăcea mai mult să murim decât să urmăm mai departe a ne împreuna astfel, fără căldură şi fără inimă. Ea se depărta de el. Iar el se ridică. — Şi crezi că eu vreau aceasta? spuse ea. — Sper că nu, răspunse ci. Dar oricum ar fi du-te şi te culcă sus, eu voi dormi aici. Ea-1 privi. Era palid, cu fruntea întunecată. Era tot atât de departe de ea ca de pol. Bărbaţii sunt tofi la fel. — Nu mă pot întoarce acasă înainte de a se lu­ mina, spuse ea. — Nu. Du-te sus şi culcă-te. E unu fără un sfert. — Desigur, n'am să fac altceva, spuse ea. El se duse să-şi ia ghetele. -— Ei bine, voi ieşi, spuse el. I \ . ^-începu să se încalţe. Ea-1 privia nx. — Aşteaptă! şopti ea. AşteaptăI Ce s 'aa îi^flbplaţ? răspuiMH^' El sta plecat, îşi încheia ghetele şi nu râspu îrinse o Minutele treceau. Pe Constanta o cuprinse o seri» sei!» zafie de vag; credea că va leşina. îşi pierdu conftiinţa şi rămase acolo, cu ochii mari, deschişi, pn-

17

258

AMANTUL

vindu-1 din lăuntrul necunoscutului şi nemai având con­ ştiinţă de nimic. El ridică, din cauza tăcerii, capul şi o văzu ^ cu ochii mari, şi pierdută. Şi, ca biciuit de vânt, se ridică Şi se îndreptă spre ea, cu'n picior încălţat, cu celălalt desculţ, o luă în braţe şi o strânse lângă trupul lui. Şi p ţinu aşa; şi aşa rămase şi ca. Atunci mâinile lui o căutară pe ascuns şi °. P1" păiră pe sub haine, acolo unde era moale şi fierbinte. — Micuţa mea, murmură el în dialect, fetiţa mea, să nu ne mai certăm niciodată. Te iubesc, îmi place să te am aproape. Nu mai discuta cu mine. Nu, nu, nu! Să fim mereu împreună. Ea ridică fruntea şi privi. — Nu te tulbura, spuse el liniştit. N'aduce n> c * A u n folos tulburarea asta. Vrei tu într'adevăr să fim >m" preună? Ea-1 privia în faţă, cu ochii mari şi liniştiţi. El s e plecă, stătu apoi nemişcat şi întoarse capul. Dar nu se depărta. e Apoi o privi în ochi, cu privirea aceea ciudată, o batjocură, şi spuse: — D a ! Să fim mereu împreună, să jurăm. — Aşa? spuse ea, cu ochii plini de lacrimi. — Da, aşa. Să fim împreună inimă şi trup. El zâmbi uşor privind-o; în ochii lui era o scântee de ironie şi un strop de amărăciune. Ea plângea pe ascuns iar el i se culcă alături Ş1 a o avu pe scoarţă, în faţa sobei, şi-şi găsiră puţm linişte. Apoi se urcară în pat şi se culcară căci începea sa fie frig şi se epuizaseră şi unul şi altul. Iar ea se ghemui lângă el, mică, în braţele lui, şi adormiră ime­ diat, pierduţi amândoi în acclaş somn. Se odihniră astfel,ţ^ără să se mişte, până ce soarele se urcă deasupra pă^uru şi fu ziuă. Atunci el se sculă şi privi lumina. Perdelele erau trase. Ascultă chemările sălbatice ale mierlelor ?i ale sturzilor. Trebuie să fi fost o dimineaţă pli« ă

DOAMNEI CHATTERLEY

2 5 9

de lumină; era cinci şi jumătate, ceasul la care el se trezea deobiceiu. Cât de adânc dormise 1 Era o zi atât de nouăl Femeia sta tot ghemuită drăgăstos în somnul ei. îşi petrecu mâna pe trupul ci, iar ea deschise ochii albaştri, miraţi şi zâmbi, încă neştiutoare, privindu-1. — Tc-ai deşteptat, zise ea. El o privi drept în ochi. Zâmbi şi o îmbrăţişa. Şi deodată ea se deşteptă pe deplin şi se aşeză pe mar­ ginea patului. — Cinc-ar spune că sunt aicil zise ea. Se uită în jur prin camera mică, unsă cu var, cu tavanul plecat, fereastra deschisă şi perdelele trase. Odaia n avea alte mobile decât o noptieră vopsită în galben şi un scaun: şi patul mic, alb, unde se culcase cu el. — Cine ar spune că suntem aici, zise ea privindu-1. El sta întins, o privia şi-i mângâia sânii cu degetele pe sub cămaşa subţire. Când era aşa fierbinte şi în­ tins avea înfăţişarea tânără şi frumoasă. Şi ochii lui păreau uneori atât de calzi. Iar ea era atât de fra­ gedă şi de tânără, ca o floare. — Vreau să scot asta, spuse el, strângându-i pliu­ rile cămăşii de batist şi dându-i-o peste cap. Ea sta întinsă, cu umerii goi, cu sânii puţin lungi, nedesluşit aurii. El se distra, legănându-i sânii ca pe nişte clopote. — Trebuie să-ţi scoţi şi tu cămaşa, spuse ea.

— Nu.

Ba da, porunci ea. El îşi scoase cămaşa de bumbac şi pantalonii. In afară de mâini, gât şi faţă, era alb ca laptele, cu o carne fină şi muşchiuloasă. Iar Constanţa îl găsi iarăşi de o frumuseţe pătrunzătoare, ca în dimineaţa aceea când îl văzuse spălându-se. Aurul soarelui atinse perdelele albe, ridicate. Simţi că soarele voia să intre înnăuntru. O h ! să ridicăm mai tare perdelele 1 Păsările cântă atât de frumoşi Lasă să intre soarele! spuse ea. El alunecă din pat, cu spatele spre Constanţa, gol

260

AMANTUL

ţi subţire, şi se duse la fereastră, puţin aplecat. Dădu la o parte perdelele şi privi afară o clipă. Spatele lui era alb şi fin, fesele de o aleasă şi delicată virilitate, ceafa oacheşă şi delicată, şi totuşi puternică. In trupul acela delicat se afla o forţă interioară, nu una de suprafaţă. . , — Dar tu eşti frumos, spuse ea. Atât de pur Şi " e fin! Vino la mine! Ea întinse braţele. Lui îi era ruşine să se întoarcă spre ea, din cauza goliciunii. îşi luă cămaşa de jos şi se acoperi, ca să se apropic de ea. "• — Nu, spuse ea întinzând mâinile. Vreau să te vad. El lăsă să-i scape cămaşa şi stătu nemişcat, cu ocru la ea. Soarele trecând prin fereastra joasă, arunca rază care-i lumină coapsele, pântecul mic, şi talusu sculat, care se ridica, oacheş şi fierbinte, din norişor^ lucios al părului roşu auriu. Ea era surprinsă şi speriata. — Ce ciudat, spuse ca, încet. Ce ciudată înfăţişare are, ce marc e! Şi e atât de oacheş şi de sigur de sine! E bine aşa? . Privirea bărbatului se lăsă în jos, pe trupul lui sub­ ăru ţire şi alb, şi râse. Intre tâtelc lui minuscule, P era negru închis, aproape negru. Dar sub pântec, acolo unde se înălţa falusul gros şi îndoit, părul era roşu auriu, strălucind într'un norişor. — E atât de semeţ, murmură ea neliniştită. Şi ata de seniorial! Acum înţeleg dece bărbaţii sunt atât de aroganţi. Dar, în fond, cât de frumos c! Ca o fiinţa în afară de tine! E cam înspăimântător, c drept, dar în fond, ce frumos! Şi cată spre mine! Plină de teamă şi tulburată îşi muşcă buza de josBărbatul privea tăcut falusul ţeapăn care nu se muia. — Da, spuse el apoi cu glas încet, da copilul meu! Tu te simţi bine, nu-i aşa? Tu-ţi poţi înălţa capul! Tu eşti la tine acasă şi nai să dai seama nimănui! Tu eşti stăpân? Eşti stăpânul meu? Aşa, tu eşti mai viu decât mine şi vorbeşti mai puţin John Thomas!

DOAMNEI CHATTERLEY

2 6 1

Pe ea o doreşti? O doreşti pe Lady Jane? Te-ai sculat şi zâmbeşti. Ia-o atunci! Ia-o pe Lady Jane! spune-i: „Uşilor deschideţi-vă şi regele gloriei va intrai" Ah! ce neraşinat! O p.„! Asta-ţi trebuie. Spune-i Ladyei Jane că tu-i vrei p.... John Thomas şi p... Ladyei Jane!... O, nu-1 mai necăji! spuse Constanţa ridicându-se în genunchi în pat, cuprinzând pe la şolduri pe iu­ bitul ei, atrăgându-1 spre ea, astfel că sânii ei care tre­ murau atingeau vârful falusului sculat. II finea strâns. — Culcă-te, spuse el. Lasă-mă să mă apropii de tine! Şi apoi, dupăce rămaseră perfect liniştiţi câtva timp, femeca voi să desgolească pe bărbat iarăş, spre a con­ templa misterul falusului. — Şi acum el e mic şi drăguţ ca un mugure de viaţă. Nu-i aşa că-i frumos! Atât de independent şi de ciudat! Şi atât de nevinovat! Şi intră în mine atât de adânci Tu nu trebuie să-1 superi niciodată, auzi! El e şi al meu! Nu c numai al tău! E al meu! Atât de frumos Şi de nevinovat! Şi ţinea penisul în mâna ei, mângâindu-1. El râse: — Binecuvântată să fie legătura ce uneşte inimile noastre într'o aceiaş iubire. — Desigur! zise ea. Şi când este mic şi drăgăstos îmi simt inima înlănţuită în întregime de el. Şi cât. de frumos e părul tău aici! Deosebit de celălalt! — E părul lui John Thomas şi c al meu, spuse el. — John Thomas, John Thomas! Şi ea sărută re­ pede falusul care începea iar să se înfioarc. — Da, spuse bărbatul repede, ca şi când l-ar fi durut aproape. Rădăcina lui e în sufletul meu. Şi câteodată nu ştiu ce să fac cu el. E greu să-1 satisfac. Şi totuşi n aş voi să-1 pierd. , . — înţeleg de ce bărbaţii s'au temut totdeauna de el! spuse ea. E grozav. Un fior îi străbătu corpul lui, în timp ce valul de viaţă îşi schimbă direcţia, luând-o în jos. Iar el era

262

AMANTUL

fără puteri în vreme ce penisul în încete si mor on­ dulaţii, se umfla, se ridica, se scula, se întărea, ş> sta aşa, tare şi obrasnic, sculat bine, ca un turn. Şi femeea tremura privindu-1. — Uite-1! Ia-1 Este al tău! spunea bărbatul. Iar ea se înfiora şi simţea că mintea i se cufundă tot mai mult în neant. Plăceri dulci, ascuţite şi nedesluşite se vânjoleau în ea, când penisul o pătrundea şi dădea naş­ tere la fiorul acela lung ce i se răspândea în trup, şi o ţâra departe de tot, într'un ultim şi orb exces. Auzi sirenele dela Stacks Gate, care vestiau ora şapte. Tremura şi cu capul între sânii ei, îi lipi manile de urechi să n audă nimic. Şi nici nu auzise. £>ta încă întinsă, nemişcată, cu sufletul transparent Şi P u " rificat. — Trebue să te scoli, nu-i aşa? murmură el. — Cât e ceasul? întrebă ea cu un glas fără timbru. — Şapte. — Da, cred că c timpul să plec. Se înverşuna ca totdeauna, împotriva nevoilor exte­ rioare. El se ridică şi privi pe fereastră fără a vedea. — Mă iubeşti, nu-i aşa? întrebă ea liniştită. El o privi. — Tu ştii asta. Ce mai vrei? spuse el putm su­ părat. — Vreau să mă ţii aici, să nu mă laşi să plec. epuse ea. Ochii bărbatului păreau plini de calde şi dulci as­ cunzişuri, incapabili de a gândi. — Când? Acum? — Acum, în inima ta. Apoi voi veni să trăesc cu tine pentru totdeauna, în curând. El era aşezat pe pat, gol, cu capul în jos, incapabil să se gândească la ceva. — Tu nu vrei asta? întrebă ea. — Da. Apoi, cu ochii ei, luminaţi de o flacără de viată care părea totodată somn. îl privi.

DOAMNEI CHATTERLEY

2 6 3

— Să nu mă mai întrebi nimic acum, 9puse el. Lasămă aşa. Te iubesc mult. Te iubesc când stai culcată colo. O femee e un lucru bun când poţi s'o săruţi adânc. Te iubesc, îmi plac picioarele talc, forma pe care o ai tu, şi această feminitate a ta. îmi place feminitatea pe care o ai. Te iubesc cu toată puterea testiculelor mele, din toată inima. Dar nu mă mai întreba nimic. Nu mă mai sili să-ţi spun ceva acum. Mai târziu să mă întrebi orice. Acum lasă-mă, lasă-mă! Şi încetişor puse mâna pe muntele lui Venus, pe părul ei mătăsos şi brun; şi el rămase în pat, cu faţa imobilă, sleit într'o abstracţie fizică asemenea feţei lui Budha. Nemişcat în flacăra nevăzută a unei vieţi deosebite, sta acolo, cu mâna pe ea şi aştepta o reluare. Peste puţin îşi luă cămaşa, se îmbrăcă în tăcere şi se uită la femeea întinsă în pat, goală şi vag aurie ca o Glorie de Dijon, şi dispăru apoi. Ea-1 auzi cum deschide. Şi rămase acolo să viseze, să viseze. Ce greu îi era să plece din braţele lui. El îi strigă din josul scării. — Şapte şi jumătate. Ea suspină şi se ridică. Ohl odăiţa goală 1 Nici o mobilă, afară de noptiera mică şi patul strâmt. Dar duşumeaua era bine lustruită. Şi în colţ, aproape de fereastră, se afla o măsuţă cu cărţi şi câteva volume ale unei librării ambulante. Se uită la ele. Erau cărţi despre Rusia sovietică, cărţi de călătorie, un volum de­ spre atomi şi electroni, un altul despre compoziţia stra­ turilor de pământ şi cauzei cutremurilor; apoi câteva romane, pe urmă trei cărţi asupra Indiilor. Aşa dar, el citea orice s'ar fi întâmplat. Soarele pătrunse prin fereastră şi căzu peste mem­ brele ci goale. Afară se vedea căţeaua Flossie. Feriga se umbrea cu verde şi dedesupt se aflau buruem de un verde închis. Era o dimineaţă clară şi precisă, plină de păsări cari sburau şi cântau triumfătoare. Dacă ar rămâne! Dacă n'ar mai exista altă lume! Acea lume

2(

54

AMANTUL

sinistră de fum şi fier! D a c ă el i-ar putea crea lu­ mea pentru eal Coborî scara de lemn lungă şi strâmtă. S'ar mulţumi cu această căsuţă dacă ar fi clădită într'o lume aparte. E l se spălase pe ochi şi se răcorise. Şi focul ardea. — Vrei să mănânci ceva? spuse el. — Nul Dă-mi numai un pieptene. Ea-1 urmă în cealaltă cameră şi se pieptenă în fata oglinzii^ înguste. Era acum gata de plecare. Sta în faţa casei, în grădiniţă, privind florile umede de rouă şi mănunchiul cenuşiu de garoafe îmbobocite. - - A ş vrea să dispară restul lumii şi să trăiesc cu tine aici. — Nu va dispare, zise el. Trecură prin pădurea înrourată, aproape fără să-şi vorbească. Dar se aflau împreună, într'o lume a lor. Lui îi părea rău că ea se întoarce la Wragby. — - Vreau să viu în curând ca să trăesc împreună cu tine, spuse ea părăsindu-1. El surâse fără a răspunde. Ea rămase liniştită. N'o întâlni nimeni. Şi se urcă în camera ei.

CAPITOLUL XV. Alături de dejunul ei, pe tavă, se afla o scrisoare

dela Hilda.

„Papa pleacă la Londra săptămâna asta, şi eu voi veni să te văd de Joi în opt zile, la 17 Iunie. Fii gata ca să putem pleca repede. Nu vreau să pierd timp la Wragby. E un Ioc oribil. Voi sta noaptea la Retford, probabil la familia Coleman, astfel că ne vom vedea joi, la dejun. Vom putea pleca după ceai' şi vom dormi poate la Grantham. E inutil să petrec o seară cu Clif­ ford; asta nu i-ar face nici o plăcere fiindcă el va fi supărat că te iau cu mine. Lui Clifford nu-i plăcea s'o vadă plecând; şi numai pentrucă nu avea nici o siguranţă în lipsa ei. Prezenţa ei, nu ştia nici el dece, îi dădea un sentiment de sigu­ ranţă. Se simţea liber să meargă la treburile lui. Astfel se ducea adesea la mine; se lupta cu problema, aproape insolubilă, de a scoate cărbunii în chipul cel mai eco­ nomic şi de a-i vinde apoi. Ştia că trebue să găsească un mijloc ca să întrebuinţeze el însăşi cărbunn sau să-i preschimbe în altceva spre a nu-i avea de vânzare în materie brută şi să se întristeze când nu-i putea vinde. Dar dacă-i preschimba în forţă electrică, ar putea oare să se servească el însuşi de această forţă sau s o vândă? Cât despre schimbarea lor în huilă, pentru mo­ ment ar fi fost prea costisitor şi prea greu. La sa taci să trăiască o industrie trebuie să creezi totdeauna noi industrii. Era ca un fel de nebunie. Da. era o nebunie, şi numai un nebun ar fi reuşit asta. Ei bine, nu era el un nebun? Aceasta era părerea

266

AMANTUL

Constantei. Căldura şi subtilitatea cc-o punea în afa­ cerile sale de mine îi părea Constanţei o manifestare de nebunie; şi chiar descoperirile sale erau descope­ ririle unei nebunii. EI îi vorbea de toate proectelc lui mari şi ea-1 as­ culta cu un fel de uimire, lăsându-1 să vorbească. Apoi valul de cuvinte înceta, el se întorcea spre haut-parleur şi nu mai spunea nimic, în vreme ce proectele sale se sălăşluiau în el ca într'un fel de vis. Şi în fiecare seară, acum, juca pontoon, acest joc al Tommies-ilor cu doamna Bolton pe şase pence. Şi acolo, când juca, se pierdea într'un fel de inconştientă sau de ameţeală a vidului. Constanta nu suferea să-1 vadă aşa. Dar, când se ducea sus să se culce, el şi cu doamna Bolton jucau câteodată până la două sau la trei dimineaţa, liniştiji, într'o rară voluptate. Doamna Bolton se lăsa târâtă cât şi Clifford deşi ea pierdea aproape totdeauna. într'o zi îi spuse Constantei: A" 1 pierdut douăzeci şi trei de şilingi jucând cu Sir Clifford azi noapte. — Şi el ţi-a luat banii? — Natural, doamnă. Datorie de onoare I Constanta îi certa des pe amândoi. Rezultatul fu că Sir Clifford mări salariul anual al doamnei Bolton Ia o şută de lire; ea putea acum să joace şi să piardă. Totuşi Constantei i se păru că Clifford devenea din ce în ce mai mort. Ii spuse însfârşit că pleacă la şapte­ sprezece. - La şaptesprezece! spuse el. Şi când te întorci? Pe la douăzeci Iulie. El o privi ciudat, vag, cu privirea unui copil, dar tot­ odată cu privirea şircată a unui bătrân. N ai să mă laşi să cad acum, nu-i aşa? spuse el. — Cum? — In lipsa ta. Nu-i aşa că pot fi sigur că te vei reîntoarce? - Sunt mai sigură de aceasta decât orice pe lume. D a ! b i bine! la douăzeci Iulie. O privea aşa de ciudat! Şi totuşi. în fond. dorea

DOAMNEI CHATTERLEY

267

ca ea să plece, să-şi aibă micile-i aventuri, şi poate că se va întoarce însărcinată. In acela? timp. îi părea rău de plecarea ei. Ea tremura; aştepta ceasul plecării definitive; aştepta ca până şi timpul şi ca, şi el, să îmbătrânească. Vorbea într'o zi cu pădurarul despre călătoria ei. — Şi atunci, când mă voi reîntoarce,.îi voi putea spune lui Clifford că sunt silită să-1 părăsesc. Vom pleca amândoi. In Africa sau în Australia. Nimeni nu va avea nevoie să ştie cine eşti. Vrei? Era entuziasmată de proectele acestea. — N'ai fost niciodată în (Jolonii? întrebă el. — Nu, dar tu? . . — A n fost în Indii, în Africa de sud şi în Egipt. — Dece n'am merge în Africa de sud? — Da, dece nu? spuse el încet. — Nu ţi-ar plăcea asta? întrebă ea. — Mi-este egal. Orice mi s'ar întâmpla, nu-mi pasa, — Nu-ti face plăcere? Dece oare? Nu vom fi săraci. Eu am aproape şase sute de livre rentă. Am cerut in­ formaţii la bancă. Nu e mult. Dar e dcajuns. nu-i aşar — E o avere pentru mine. — O, atunci totul e de minune. — Dar trebuie să obţin divorţul şi tu la fel. alttei, vom întâlni piedici. Erau multe de gândit acum. , „ într'o altă zi ea-1 întrebă despre viaţa lui. be aflau în colibă, în timpul unei furtuni. — Erai mulţumit în armată? — Mulţumit? Da. Colonelul ţinea mult la mine. — Şi tu-1 iubeai? — Da, îl iubeam. — Dar el? — Da, mă iubea şi el oarecum.

= S ' S t t r w'cSJ —lor. Şi nu - c«-

« * £ £a e u W

de .n, (J,.

- ^ L Z ^

268

AMANTUL

şi pasionat în felul lui; şi un ofiţer foarte priceput. Cât am fost cu el am trăit sub farmecul lui. II lăsam să mă conducă în totul în viată. Şi nu regret că am făcut aceasta. — Când a murit el ai suferit mult? — Eram şi eu aproape de moarte. Dar când mi-am revenit am înţeles că o parte din mine se sfârşise. Ştiam însă că totul sfârşeşte cu moarte. Toate lucru­ rile sfârşesc, dealtfel, cu moartea. Ea sta pe gânduri. Tunetul bubuia afară. Avea im­ presia că se află într'o corabie pe vremea Potopului. - Pari a fi lăsat atâtea lucruri în urmă! spuse ea. — Găseşti? Mie îmi pare că am murit odată sau de două ori. Şi totuşi, iată-mă, mereu în viată, şi gata de noi neajunsuri. Erai fericit ca ofiţer şi ca gentlemen după moartea colonelului tău? Nu. Dar colonelul meu spunea adesea: „Copilul meu, Englezii din burghezie sunt nevoiţi să mestece de treizeci de ori îmbucătura, căci matele le sunt atât de strâmte, încât un bob de mazăre le-ar înfunda. Un stol de păsări efeminate, plini de vanitate şi admiraţie pentru ei înşişi, speriindu-se când încălţămintea nu le e bine încheiată, putrezi ca vânatul stătut; şi totdeauna siguri că au dreptate. Tare mă revoltă aceasta! Aceşti lingecur, cu limba întărită de atâta lins, sunt totdeauna siguri că au dreptate. Şi-s şi pedanţi pe deasupra. Pe­ danţii-O generaţie de pedanţi efeminaţi, cu o jumătate de testicul fiecare..." Constanta începu să râdă. Ploaia curgea cu găleata. — Ii ura! Nu, spuse el. Nu-i păsa. Numai că nu-i iubea. Este o diferenfă, fiindcă, spunea el, simplii soldaţi sunt gata a deveni şi ei pedanţi, lipsiţi şi ei de testicule, tot aşa de strâmţi în mat. E soarta omeniriii să ajungă astfel. " §,' o a n ienii din popor, muncitorii? ~ ~ « J i J S l e r v i l l o r s u n t secătuiţi. Automobilele, ci­ nematografele, aeroplanele, le sug tot ce le mai rămâne.

DOAMNEI CHATTERLEY

269

Crede-mă, fiecare generaţie produce o generaţie tot mai moleşită, cu tuburi de cauciuc în loc de mate şi cu picioare şi fată de tinichea albăl Un fel de bolşevism care e pe cale de a ucide, încetul cu încetul, fiinţa omenească ca să adore lucrul mecanic. Banul, banul, banul! întreaga lume modernă, în fond, n'are decât o idee, aceea de a ucide în om vechiul sentiment ome­ nesc. Şi de a toca pe unchiaşul Adam şi pe bătrâna Eva cum toci carnea. La fel sunt toţi. Lumea întreagă face acelaş lucru: nimicirea realităţii omeneşti: o livră pentru un prcpuj, două livre pentru o pereche de tes­ ticule! însăşi iubirea nu-i decât o maşină de sărutat. Peste tot acelaş lucru. Da{i oamenilor bani ca să taie coarda lumii. Dati-le bani. bani. bani, ca să smulgă nervul omenirii şi să nu lase decât nişte maşini trepidantei El sta acolo. în colibă, cu fa{a plină de ironie şi batjocură. Dar, chiar aşa. aţintea o ureche la zgomotul furtunii din pădure care-i dădea o impresie de sinU

a

~ D a r asta nu se va sfârşi niciodată? întrebă ea. - Da, desigur. Lumea îşi va găs! scăparea, band ultimul om, cu adevărat om. va fi ucis iar cei la «i toţi vor fi îmblânziţi. devcniU cu tot» animale biManttfe de toate culorile, albe, negre, galbene. Atunci toţi vor fi nişte zmintiti. Căci sănătatea spiritului ÎŞI arc ră­ dăcina în testicule. Atunci tot» vor fi nişte m nUti | , fiecare îşi va pregăti un autodafe. Ştiai ca autoda e înseamnă act de credinţă? Ei bine, ei vor ace marele lor act de credinţă, se vor arde unul pe altul. -

Vrei să spui că se vor imola unul pe altal

-Da.

draga

*

*

&

&

&

£

£

*

*

şterge frumuşel unul pe altul. Bubuiturile tunetului se depărtau. - Va fi frumos! spuse ea. . { - D e l i c i o s ! Nimic nu-i .mai l i n i ş t i t e ' J j * ^ imaginezi exterminarea spetei umane şi ung" inter** ce se va scurge până la naşterea altei rase. Şi daca v*

2 7 0

AMANTUL

continua aşa. dacă toată lumea, intelectuali, artişti, gu­ verne, industriaşi, muncitori, — dacă toată lumea va continua să ucidă cu frenezie tot cecace mai rămâne din sentimentele omeneşti, ultima urmă de intuiţie, ultimul instinct bun, dacă asta continuă astfel, în progresie alge­ brica, atunci adio speciei omeneşti. Adio, dragă! Şarpele se devorează el însuşi şi lasă un gol grozav de neregulat, I V ? / " nfrepa-rabil- I n c ântător! Câinii sălbateci vor lătra la Wragby şi cai sălbatici vor călca pe marginea mi­ nelor din Tavershall. Te deum laudamus! Constanţa râdea, dar nu prea veselă! . , • - T , t r c b u i e s a f i i mulţumit că toţi sunt nişte bolşevici. Trebu.e să fii mulţumit că toţi grăbesc sfâr­ ş i " " S l ! " t î n , c a n t a t l N u - i opresc în loc. Fiindcă n'aş putea chiar dacă aş voi. — Atunci decc eşti atât de amar? - a - a c ă . v a cânta oara, nu-mi pasăl Dar dacă ai avea un copil? W îşi plecă fruntea.

ultim* u l h m a

co

coşul meu pentru

în lume î n t r ^ ll u0 n i°* "** b m C s ă d a i d r u ™ l unui copil e c a ._ M "° a noastră. 8 rugă ea CreUd T ? U n o a s t a " N « mai vorbi aşa! îl VG1 a V C a Un să fii fcrldt « * Spune-mi dacă ai Ea îşi lăsă mâna pe a lui.

î" ce mf pHve t şr t m ? s f 5 ^ " ^ f*™ *

Dar

'

^ r e fa t ă de această fir ^ "" ^ d e s i n i s t r ă tră" a c e a s t a hln — A n„l t a ce se va naşte. »» m ă i i f f i " - Atunci înseamnă că nu mai poţi m a l m a d rCŞli de c r e d i t ă ! a te CU ° faţa înlunccală ,catu __ M • P " l e Jde ploaie.

flafdSS ii -i '.

,

d a c ă

-

Există un^radevt^ 1 ' " " " ^ * ^ u

t n ^ r i k c f u v? r 4

n cii

P

ai

Afara

°

a s t f e I

» *c atotul

a a c e a s t a numai

<=« Pieca la Veneţia. Şi era fericită.

a?&

'

<*"-

DOAMNEI CHATTERLEY

271

Ii descheie hainele, îi desgoli pântecul şi-i sărută bu­ ricul. Apoi ea îşi lipi obrazul de pântecul lui şi-1 cu­ prinse în braţe pe după şoldurile calde şi mute. Erau singuri în mijlocul Potopului. — Spune-mi dacă vrei un copil, murmura ea apasandu-si fată pe pântecul lui. Spune-mi! - Ei bine, zise el la urmă, şi ea simţi schimbarea ciudată, destinderea stranie care trecea prin trupul amantului ei, înfiorându-1. Mă gândeam câteodată ca ar li bine să se încerce aici, printre minen. Li nu p ea au de lucru acum, şi câştigă puţin Daca ^ a r spune cineva: gândiţi-vă de-acum încolo a altceva decât la bani. Dacă c vorba de nevoi, noi n avem nevoie de mult. Să nu mai trăim pentru bani... . Ea-şi freca obrazul de pântecul la.. ţ w lua tesfc culele în mână. Penisul se mişca încet dar nu se scula. Afară, ploaia se auzia puternica. - Să trăim pentru altceva. Sa nu mai avem un singur scop banul; nici pentru noi, g ţ = neva. Acum, suntem silit! a asta. Suntem s i l * sa caş tigăm ceva bani pentru noi şi mulţi p e n t r P ^ 0 " ^ 9 renunţăm la asta; puţin câte puţin vom r e n u n ţ a . J P a . a fi nevoie de ură sau nebunie. încetul cu încetul sa pa răsim toată viaţa industrială şi sa ne . J * £ ^ g £ Mulţumiţi-vă cu foarte puţin bani; in foni valrebu atât de puţini. Hotărâti-vă odată şi ve t i ieşi dm dezor dinea aceasta. El se opri o clipă. Apoi cont.™.. - U., .spuno: •"f '» ta J r ° u ' U i " a 1« Jonas, şi pleacă, S vioi şi vesel, En mmano.ru i w t , E gras i urât fiindcă nu se entuziasmează mc^data. P r i v i ţ i i şi P e voi: un umăr maiRidicat deca celalalt, picioare întoarse şi deformate cu totul ^ ^ ce-ati devenit după atâta munca/ V t ^ ^ ma, mult în prăpastie Nu e nevo Desbrăcaţi-va şi pr.viţi-va. Ar ti tem şi frumoşi şi sunteţi ura j şi V* i Le-asi soune asm. asta. vŞi i-aşi sa poarte i-e aşi spune » sili .. pe .oameni » t n a m a alte haine: poate pantaloni roşu, roşu u»^. *

2 7 2

AMANTUL

albăI Ah! dacă oamenii ar avea pulpele roşii şi fru" moaşe, numai aceasta i-ar face să se schimbe într'o lună. Ar deveni iar oameni, oameni! Şi femeile ar putea să se îmbrace cum ar voi. Pentrucă dacă băr­ baţii ar avea picioare roşii şi fese stacojii văzându-se de sub haina albă, femeile ar începe să fie femei. Numai fiindcă bărbaţii nu sunt bărbaţi, femeile sunt nevoite să fie virile. Şi apoi dărâmăm Tavcrshall şi clădim câteva case frumoase, care nc-ar cuprinde pe to|i! Să curăţim ţinutul! Şi să n'avem copii mulţi fiindcă lumea e suprapopulată. Dar nu voi predica oamenilor. Ii voi pune sa stea goi numai şi l c voi spune: Priviţi-vă! Iată ce înseamnă să munciţi pentru bani! Şi numai pentru bani aţi muncit până azi. Priviţi Tavcrshall-ul. E groaznic! Fiindcă a fost clădit pe când voi mun­ ceaţi pentru bani. Priviţi-vă femeile. Nu mai ţin la voi, cum nici voi nu mai ţineţi la ele. Şi numai fiindcă vaţi petrecut timpul muncind şi n'aţi ţinut decât Ia bani. Nu puteţi nici să vorbiţi, nici să vă mişcaţi, nici să trăiţi; sunteţi incapabili să staţi cu o femee. Nu sunteţi vii. Priviţi-vă I O tăcere complectă căzu. Constanţa îl asculta pe jumătate, şi aplecată spre pântecul lui împletea în fi­ rele de păr auriu nişte flori de nu mă uita. pe care le culesese când venea la colibă. Afară lumea se li­ niştise şi se răcorise. Tu ai patru feluri de păr, spuse ea. Pe piept e aproape negru şi cel de pe cap nu c brun; mustaţa ţi-c aspră şi de un roşiu închis, iar părul tău de aici. părul tău de iubire, e un tufiş de aur roşu. Acesta c cel mai frumos. El se uită în jos şi văzu micile flori albe, în părul de sub pântec. ~"„Da. Uite unde trebue să pui florile de „nu mă U1 n P a r V " t . o r u 1 1 n u t c interesează? — Oh, da, şi încă foarte mult, spuse ea întorcând privirea spre el. , ^ Pentrucă cu. când presimt că specia omenească » a condamnat ca însăşi prin josnicia ei. atunci mă gân-

DOAMNEI CHATTERLEY

273

dese că nu sunt aşa de departe coloniile. Şi nici luna nu e destul de departe. Căci şi de acolo ai putea vedea pământul, murdar, josnic, insipid, printre stele, întinat de oameni. Atunci simt că am înghiţit fiere şi că-mi devorează măruntaiele, şi că nici un loc nu-i îndeajuns de depărtat spre a mă refugia acolo. Dar şi când gă­ sesc o întrebuinţare uit toate acestea. Şi totuşi, e o ru­ şine ceeace s'a făcut oamenilor în aceşti ultimi o sută de ani: oamenii preschimbaţi în insecte pentru muncă, lipsiţi de orice virilitate, de întreaga lor viaţă. Aş mă­ tura dela suprafaţa pământului maşinile şi aş sfârşi cu era industrială, ca şi când ea n'ar fi fost decât o neagră eroare. Dar fiindcă nu pot, şi fiindcă nimeni nu poate, n'am decât să stau liniştit şi să caut să-mi trăesc viata mea, — dacă am o viată de trăit, — ceeace mă cam îndocse. Tunetul încetase afară. Ploaia care mai încetase se înteţi din nou; fulgera, ultima răbufnitură a furtunii ce se depărta. Constanta nu era mulţumită. El vorbise atât de mult. şi, în fond, numai pentru el, nu pentru ea. Părea cu totul copleşit de disperare în vreme ce ea se simţia fericită şi nu suferea disperarea. Ştia că plecarea ei la Veneţia, pe care el o presimţia, îl adu­ sese în starea aceea sufletească. Şi ei îi părea oare­ cum bine. Deschise uşa şi se uită la ploaia deasă, asemenea unei perdele de oţel, şi-i veni poftă să se arunce în ploaie; să se arunce şi să fugă. Se ridică şi-şi scoase întâi ciorapii, apoi rochia şi cele de dedesupt; el abia îşi ţinea suflarea. Sânii ei ascuţiţi spintecau aerul la fiecare mişcare. Era toată de culoarea fildeşului în lumina verde. îşi puse pan­ tofii de cauciuc şi ieşi iute afară, râzând sălbatic, arătându-şi sânii în ploaia apăsătoare, înhnzând bra­ ţele şi dansând nevăzută în ploaie acele dansuri ritmice pe care le învăţase cu atâţia ani în urmă la Urcsda. Se mişca de ici colo, ca o ciudată formă palida, ndicându-se, aplecându-sc şi curbându-se, astfel ca ploaia cădea şi strălucia pe şoldurile ei pline; şi apoi 18

274

AMANTUL

înainta iarăşi în ploaie, cu pântecul înainte, Pţ e " cându-se iar în aşa fel că numai fesele şi şoldurile se ofereau bărbatului, într'un fel do omagiu, de act săl­ batic, de supunere. El râse cu un râs fals şi se desbrăcă de vestminte. Apoi se aruncă, gol şi alb, în ploaie. Cafeaua îi sari înainte, lătrând încet şi frenetic. Constant cu păru ud de tot, întoarse fa(a spre el şi-1 văzu; ochii ei a baştrii scânteiară şi ea se avântă pe cărarea mică, print tufişurile ude. Ea fugea şi el nu vedea decât un cap rotund, ud leoarcă, un spate plin de apă, plecat îna­ inte şi fesele rotunde strălucind în ploaie: o admira­ bilă goliciune de femee care fuge. „• t Ajunsese aproape de larga alee pentru călăreţi, can el o ajunse şi o cuprinse cu braţclc-i goale pe dup mijlocul unduios, gol şi ud. Ea ţipă şi se întinse deodată, apoi trupul ei fraged căzu peste el. c-l ţinu strâns, nebuneşte, această massă de carne icmenină, dulce şi rece, pe care atingerea de el o făcu nu­ maidecât fierbinte ca focul. Ploaia cădea peste ei » torente, astfel că trupurile lor păreau că fumegă. **' pucă sânii drăgălaşi şi grei ai Constantei; pe fiecare într'o mână, şi-i lipi de el frenetic, imobil şi tremu­ rând în ploaie. Apoi deodată o ridică şi căzu cu ca P° potecă, în tăcerea picurătoare a ploii, şi aşa. în graba, cât mai în grabă, o avu acolo, ca un animal. Apoi se ridică repede, ştergându-se de apa care-i curgea în ochi. — Să ne întoarcem, spuse el. . Şi începură să alerge spre casă. Mergea repede. Lui nu-i plăcea ploaia. Dar ea venea mai încet culcganu myosotis, pansele sălbatice şi clopoţei, alergând o clipa> apoi oprindu-se iarăşi spre a-1 vedea pe el depărtandu-se. Când ajunse gâfâind la căsuţă, cu florile ci, v a z U focul deja aprins, vreascuri trosnind. Sânii ei ascuţiţi se ridicau şi apoi cădeau, părul H era lipit de ploaie, fa{a cu totul roşie, iar trupul »> strălucia plin de şiroaie. Cu ochii mari deschişi, gâ"

DOAMNEI CHATTERLEY

,

m

fâind. cu capul ud şi şoldurile pline şi naive pe care şiroia apa, părea o altă fiinţă. El luă vechiul cearşaf din pat şi o şterse de sus în jos; ea sta dreaptă, ca un copil. Apoi se şterse şi el după ce închise uşa colibei. Focul se înălţa în flă­ cări man. Ea îşi acoperi capul cu un colţ al cearşa­ fului şi-şi şterse părul. - Ne ştergem amândoi pe acelaş şervet, spuse el, avem să ne certăm. Ea întoarse pentru o clipă capul spre el: - Nu, spuse ea, cu ochii mari deschişi, acesta nu • un şervet, ci un cearşaf. vjâfâmd de atâta muncă, acoperiţi fiecare în câte o pătură militară dar cu partea din faţă a trupului expusă la foc, stăteau alături pe o buturugă, în faţa flăcării, spre a se odihni. Constanţa nu suferea atingerea păturii de piele; dar cearşaful era ud de tot. Lăsă să-i cadă pătura şi îngenunche pe vatra de lut, întinzând capul spre foc şi scuturând părul spre a-1 usca. El contempla rotunzimea şoldurilor ci. Aceasta îl încânta azi. Ce frumos coborau ele până la greoaia rotunzime a feselor! Şi în mijloc, ascunse în căldura tainică, intrările secrete. Continuară amândoi a-şi freca părul. El îi mângâie cu mâna partea de jos a spatelui, ur­ mând încet, subtil, curburile şi rotunzimile! — Ce cur frumos ai tu, spuse ci în dialectul său gutural şi mângâios. Ai cel mai frumos cur care poate exista; ai cel mai frumos cur de femee! Tu nu eşti o femee din acelea cu curul ca un boţ, care ar fi tre­ buit să fie băeţi nu femei. Tu ai acolo forme dulci şi curbe, aşa cum le plac bărbaţilor şi-i impresionează mult. Ai un cur cc-ar putea să ducă lumea pe ci. Şi vorbiwlu-i astfel mângâia delicat acele frumoase rotunzimi, până ce i se păru că simte un foc ce alu­ necă venind dela ea spre el. Şi degetele lui atingeau cele două găuri secrete, una după alta, într'o mică atingere de foc.

276

AMANTUL

— Şi dacă te căci, şi dacă te pişi. cu atât maţ bine. N'aşi dori să am o femee care să nu se poată caca s a u

p i ş a >

•i

•

Ac

Constanţa mirată nu-şi putu reţine o îsbucnire râs. Dar el continuă fără a ţine seama de asta. — Tu eşti adevărată; da, dai Aşa eşti tu. P"t i n curvă. Pe aici te căci, şi pe dincoace te pişi; , m l P mâna în amândouă locurile. Şi te iubesc cu astea C tot. Ai un cur cu adevărat de femee, semeţ. Lui n U ' c ruşine de el. . . Puse mâna încet, apăsând pe aceste locuri tainice, într'un fel de intimă salutare. , . — îmi place asta, spuse ci, îmi place asta. Şi " Ş 0 8 n'ar fi să trăiesc decât zece minute numai ca sa-ţ mângâi curul şi să învăţ a-1 cunoaşte, aş socoti C a trăit o viaţă întreagă. înţelegi tu? Şi ce-mi pasa
DOAMNEI CHATTERLEV

277

— Ce frumos el spuse ea. —- Frumos ca viaţa, răspunse el. Şi mai adăuga un boboc roz de pansea sălbatică. Aici! Asta-mi aduce aminte, de locul unde tu nu mă vei uita, de Moise printre trestii. — Nu-ţi pare rău că plec, nu-i aşa? spuse ea ne­ liniştită, privindu-1 în ochi. Dar fa{a lui era nedescifrabilă sub sprânccnile groase, goală, fără ceva în care să fi putut citi un răspuns. — F ă ce ştii! Vorbea iar în engleza corectă. — Dar nu plec, dacă tu nu vrei, spuse ea, strângându-se lângă el. Urmă o tăcere. El se plecă şi mai puse un lemn în foc. Flacăra îi lumină faţa tăcută, absorbită. Ea aştepta, iar el nu spuse nimic. — Mi se pare că aceasta va însemna numai primul pas spre ruptura cu Clifford. Mi-e dor de un copil. Şi călătoria va fi pentru mine o ocazie de... con­ tinuă ea. — II vei face să creadă câteva minciuni, spuse ci. — Da, şi asta, printre altele. Vrei să cunoască adcvărul? — Nu-mi pasă de ce vor crede. — Eu însă nu. Nu vreau să fiu disecată de spiritul lor flegmatic; cel puţin atât cât voi fi la Wragby. Când voi pleca definitiv n'au decât să creadă ce vor... El nu răspunse numaidecât. — Dar Sir Clifford socoteşte că te vei întoarce. — O, trebuie să mă reîntorc, spuse ea. Tăcerea căzu iar. — Şi copilul se va naşte la Wragby? întrebă el. Ea-1 cuprinse cu braţele pe după gât şi spuse: — Dacă nu vrei să mă iei... — Să te iau? Unde? — Nu importă unde! Dar departe, cât mai departe de Wragby. — Când? — Când mă voi întoarce.

278

AMANTUL

— Dar de ce să te mai întorci odată ce eşti ple­ cată? E ca şi cum ai face de două ori acclaş lucru. — O. trebuie să mă întorc. I-am făgăduit. I-a m făgăduit atât de solemn. Dealtfel la tine mă întorc »tunci, în fond. — T e întorci la pădurarul soţului tău? — Ce-are afacc asta?

-Oh!

El se gândi puţin: — Şi când crezi că ai să pleci definitiv? Fixează o dată exactă. — Nu ştiu. Mă voi întoarce dela Veneţia. Şi atunci vom pregăti totul. — Cum, vom pregăti? — O. voi spune totul lui Clifford. E mai bine a?»— Adevărat? El tăcu. Iar ca îl luă de gât. — Nu-mi încurca lucrurile, se rugă ea. — Ce lucruri? , . — Plecarea mea la Veneţia, şi tot cecace va trebui să aranjez apoi. Un zâmbet vag, pe jumătate batjocoritor, trecu P faţa lui. — Nu-ţi încurc lucrurile, spuse el. încerc numai sa aflu intenţiile tale. Dar nici tu nu ţi le ştii bine. vrei să câştigi timp, să te depărtezi şi să priveşti situaţia dela distanţă. Nu te cert. Ba cred că e un semn d e înţelepciune. Ai putea prefera să rămâi stăpână la Wragby. Nu te cert. N'am un Wragby să-ţi oferŞtii ce poţi lua dela mine. Nu, nu. Mi se pare ca ai dreptate, ba chiar multă dreptate. Şi nu ţiu nu­ mai decât să ajung a trăi din banii tăi, să fiu între­ ţinut de tinel Şi de aceasta să ţii seamă. Ea avea impresia, fără a şti bine dece, că el »o răsbuna cu aceleaşi arme ca ea. — Dar pe mine mă vrei. nu-i aşa? «puse »a. — Şi tu nu mă vrei pe mine? - Ştii bine; e prea evident ace«t lucru. Bine. Şi când mă vrei?

DOAMNEI CHATTERLEY

279

— Putem să aranjăm totul când mă voi întoarce. Acum nu prea- ştiu ce e cu mine. Trebuie să mă liniş­ tesc şi să mă reculeg. — Foarte bine. Linişteşte-te şi reculege-te. Ea era cam supărată. — Dar ai încredere în mine, nu-i aşa? spuse ea. — O, absolută încredere. Ea sim{i o nuanţă de batjocură în glasul lui. — Spune-mi, zise ea cu o descurajare în glas, crezi că ar fi mai bine să nu mă duc la Veneţia? — Eu cred că e bine să te duci, spuse el, cu glasu-i liniştit, cam batjocoritor. — Şti că plec joia viitoare?

-Da.

— Ea se gândi puţin, apoi zise: — Şi vom şti mai bine ce e de făcut după întoar­ cerea mea, nu-i aşa? — Da, desigur. Tăcerea se sălăşlui iar între ei. — Am fost la avocat pentru divorţul meu, urmă el. Ea se înfiora uşor. — Ah! spuse ea. Şi ce-a zis? — Trebuia să mă ocup mai înainte de aceasta. Acum vom avea dificultăţi. Dar, fiindcă am fost în oaste, el crede că totul se va rândui cum trebuie. Numai că ea să nu-mi cada iar în braţe. _ — Ea nu trebuie să ştie nimic. — Da. Ea va primi o citaţie. La fel şi cel cu care trăeşte. . — E grozav cu toate formalităţile acestea. Am să trec şi eu cu Clifford prin ele. Tăcură o clipă. . x — Şi, desigur, spuse el. trebuie să mă port toarte bine şase sau opt luni, după aceea. Aşa meat, daca te duce Ia Veneţia, nam să mă mai las cercat de ispitavre-o două-trei săptămâni cel puţin. . . — Sunt eu ispita? zise ea mângâindu-i obrazul, «unt atât de fericită că pot fi o ispită pentru tine. ba nu ne mai gândim Ia asta. Tu faci săim fie frica atunci când

280

AMANTUL

începi să te gândeşti, vom avea tot timpul să cugetam Ia astea când vom fi departe unul de altul. M'am gândit bine. Vreau să mai petrec o noapte cu tine, înainte de a pleca. Pot să viu joi seara? — Dar atunci nu va fi soră-ta la tine? . — Da. Dar ca-mi scrie că vom pleca la ora ceaiului. Putem de altfel, să plecăm la ora ceaiului. Ea însă va dormi în altă parte, nu ştiu unde, iar cu mă voi culca cu tine. — Dar atunci ea va trebui să ştie? — O h ! Am să-i spun totul. I-am spus de altfel mai mult sau mai puţin. îmi va fi de folos. E atât de în­ ţelegătoare. — Atunci vei pleca din Wragby la ora ceaiului, ca şi cum te-ai duce la Londra? Pe unde ai voi să treci — Prin Nottingham şi Grantham. Dar soră-ta te va lăsa undeva şi tu ai să VU pe jos sau în automobil? Nu c periculos? ;1 — Crezi? Ei bine, chiar Hilda ar putea să "> aducă. Ea are să-şi petreacă noaptea la Mansfield; m va aduce aici seara şi mă va lua a doua zi dimineaţa. — Şi oamenii cari vor vedea aceasta? — Am să port ochelari şi un voal. El se gândi puţin. —- Bine, fă cum crezi, ca de obicei. — Vrei să fac aşa? — Da. îmi convine. Bate fierul cât c cald. — Ştii la ce m'ajn gândit? spuse ea. Tu eşti ca­ valerul de Briliant Pilon! — D a ! Şi tu Doamna de Mortier Rouge? — Da, spuse ea. Da. Tu eşti Sir Pilon, iar eu Lady Mortier. — Foarte bine. Iată-mă deci consacrat cavaler. John Thomas este Sir John al doamnei Jane. — D a ! John Thomas e consacrat cavaler. Eu * u n ' doamna de Lână neagră. Şi tu trebue să ai florL Da. Şi îi mai legă două pansele roze în părul auriu de deasupra penisului. — Aici, spuse ea. E drăguţ! e drăguţ Sir John!

DOAMNEI CHATTERLEY

281

Şi-i puse un fir de myosotis în părul negru de pe piept. N a i să mă uiţi, nu-i aşa? II îmbrăţişa mult. Fă din mine un calendar, spuse el. Râse, iar florile îi căzură pe piept. — Aşteaptă puţin, spuse el. Se ridică şi deschise uşa colibei. Flossie, culcată în tindă, se ridică şi-1 privi. — Da, eu sunt! spuse el. Ploaia încetase. Peste tot se simţea o pace grea şi parfumată. Se lăsa seara. Ieşi şi coborî poteca. Constanţa se uita cum se de­ părta forma lui albă şi subţire, ca o fantomă, ca o apariţie ce se depărta de ea. Când dispăru, ea tremură. Rămase lângă uşa colibei învelită într'o pătură, în faţa tăcerii neschimbate şi umede. Dar el se întorcea alergând, cu paşi stranii, cu mâi­ nile pline de flori. O înspăimânta, caşicum n'ar fi fost o fiinţă omenească. Şi când fu aproape de tot, ej o privi în ochi fără ca ea să înţeleagă cceace pri­ virea lui voia să spună. — Adusese dedeţei, pansele de câmp, fân cosit, ra­ muri de stejar şi căprifoi înmuguriţi. In jurul sânilor n puse ramurile de stejar amestecate cu clopoţei şi pansele; pe buric îi puse o pansea roşie, iar în păr „nu mă uita" şi regina pădurii. — Iată-te în toată gloria! spuse el. Lady Jane, în ziua căsătoriei cu John Thomas. Şi îşi puse flori şi în părul de pe trupul Iui, încon­ jură penisul cu tulpina unei ierbi, iar pe buric îşi puse doar un clopoţel de zambile. Ea-1 privea mulţumită şi-i puse o pansea în mustaţă, unde rămase atârnată sub nasul lui. — Iată nunta lui John Thomas cu Lady Jane spuse el. Să ne luăm rămas bun dela Constanţa şi dela Oliver. Poate... întinse mâna, spre a face o mişcare, dar strănută şi

282

AMANTUL

strănutul făcu să-i cadă florile de pe nas şi de pe buric. — Ce? spuse ea, aşteptând să sfârşească ce începuseEl o privi, luat puţin de scurt. — Nimic, spuse el. — Ce anume? Continuă ceeace voiai să spuJ, Msista ea. — Dar ce voiam să spun? Uitase. Şi pentru ea era o decepţie mare că nu sfârşise ceeace începuse să spună. O rază de soare, galbenă, luci pe deasupra co­ pacilor. . «. — Soarelei spuse el. Şi e timpul să pleci. ^ i » c zboară fără aripi, doamnă? Timpul, timpul I El îşi luă cămaşa. . , — Spune bunăseara lui Sir Thomas, zise el uitându-se la penis. Stă bine între frunzei Nu prea seamănă » Pilon Brulant acum! Şi-şi puse cămaşa de flanelă. — Pentru un bărbat e grea clipa când îşi P u n C cămaşa. Pare că şi-a pus un sac în cap. Dcaceca prete cămăşile americane care se pun ca o haină. Ea îl privea mereu. El îşi trase pantalonii Ş1' închee. — Uite, Jane, spuse el. Câte flori! Ciile-ţi v a ? a ' pune flori la anul viitor Janctte? Eu sau altul? ,.Adio. clopoţelul meu, rămâi sănătos!" Mi-e scârbă de cântecu acesta; îmi aminteşte vremurile dintâi ale războiuluita Se aşeză şi începu să-şi încalţe ciorapii. Ea s acolo şi nu se mişca. El îi puse mâna sub fese. — Drăguţă Lady Jane, spuse el, la Vcncjia poate e că altcineva-ţi va pune iasomie în păr şi o floare O grenadă pe buric. Micuţă Lady Janel — Nu mai vorbi aşa. Decc-mi spui cuvinte care mă dor! — Poate, poate. E bine, n'am să mai spun nimic şi am să tac. Dar trebuie să te îmbraci şi să te întorci la nobila ta locuinţă. Ceasul lui Sir John şi al Ladyej Jane a trecut. Pune-ţi cămaşa, Lady Chaterley. Pot 1

DOAMNEI CHATTERLEY

28S

fi orice, în această poziţie, fără cămaşă, cu câteva flori atârnate de tine. Şi-i luă frunzele pe care le avea în păr, sărutându-i pielea umedă şi florile ce le avea pe sâni; îi sărută apoi sânii şi buricul şi părul din jurul sexului unde lăsă însă florile. — Să rămână cât vor putea să stea, spuse el. Iată! eşti goală din nou, o fetijă goală! Şi acum pune-pl că­ maşa căci trebuie să pleci; altfel Lady Chatterley va întârzia de la masă! „Dar unde ai fost tu, copilaşul meu?" Ea nu ştia ce să-i răspundă, când flecărea aşa, în dialectul popular. Se îmbrăcă şi se pregăti de ple­ carea la Wragby. El voi s'o însofcască până Ia aleea cea largă. Când ajunseră amândoi la alee se întâlniră deodată cu doamna Bolton, palida şi neliniştită. — O, doamnă! Căutam să vedem dacă nu ţi s'a întâmplat ceva. — N u ! nu-i nimic. Doamna Bolton se uită la pădurar. Avea fa[a fră­ gezită de iubire. Şi-i întâlni şi privirea râzător-batjocoritoare. Râdea merea în faţa greutăţilor vieţii. Dar privea totuşi cu respect. — Bună seară doamna Bolton. Lady Chatterley nu mai c singură acum, aşa că cu pot pleca. Bună seara, doamnă Bolton. Salută milităreşte şi plecă.

CAPITOLUL

XVI.

Acasă, Constanţa fu supusă unui interogator. *~>' " ford, care nu era înăuntru la ora ceaiului, se întorse după încetarea furtunii. , — Unde era doamna? Nimeni nu ştia. Numai doanm^ Bolton ştia că s'a dus în pădure, să se plimbe. * e asemenea vreme, în pădure! • Clifford, de data aceasta se lăsă în prada^ un« crize de nervi. La fiecare fulger, tresărea; se i n g a benea la fiecare bubuit de tunet. Se uita Ia furtuna, şi cum ar fi fost sfârşitul lumii şi se enerva din ce ce mai mult. Doamna Bolton încercă să-1 liniştească. . — S'a adăpostit, desigur, în colibă. Nu mai fit1 n C " liniştit. Doamnei nu i s-a întâmplat nimic. . , Nu-mi place ca ea să se afle în pădure pe un **«*j de timp. A plecat de mai bine de două ceasuri. Can a ieşit? — Puţin înainte de întoarcerea dumneavoastră. — N a m văzut-o în parc. Dumnezeu ştie cc-i se va fi întâmplat. — O h ! nu i s'a întâmplat nimic, nimic. Aveţi sa vedeţi. Se va întoarce după ce încetează ploaia. Nu­ mai aceasta o reţine. — Dar doamna nu se întoarse nici când ploaia W" cetă. Timpul trecu, searelc se arătă într'o ultimă ucaj rire galbenă; şi apoi dispăru. Apusese. începuse sa se întunece şi sună primul gong pentru cină. - - Foarte rău, spuse Clifford enervat; am să trimet pe Field şi pe Betts; s'o caute!

DOAMNEI CHATTERLEY

285

— Oh I nu faceţi aceasta! strigă doamna Bolton. Au să creadă că s'a sinucis sau cine ştie ce! Nu trimcteţi pe nimeni! Lăsati-mă pe mine să mă duc până la colibă şi să văd dacă nu-i acolo... Am s'o găsesc, la sigur... Clifford se lăsă convins, şi doamna Bolton o şi porni. Şi astfel Constanţa o găsi pe aleea cea mare, stând palidă şi neîndrăsnind să înainteze. - Am venit să vă caut! Sir Clifford nu mai putea aştepta! Credea că aţi fost trăsnită sau ucisă de că­ derea unui copac. Şi se notarise să trimeată pe Fklt) Şi Betts în pădure, să vă caute. Atunci m'am gândit c'ar n mai bine să viu eu decât să se facă atâta sgomot in jurul plecării dumneavoastră. Ea vorbea nervos. Vedea încă pe faţa Constanţei duioşia şi visarea pe jumătate a pasiunii. Şi o simţia iritată împotriva ei. — Foarte bine, zise Constanţa. Şi nu găsi o altă vorbă să-i spună. Cele două femei înaintau greu prin noroiu. Nu-şi spuneau nimic. Picături mari cădeau cu un sgomot de explozie. Când sosiră în parc, Constanţa o luă înainte. Doamna oolton cam gâfâia, căci se îngrăşase. m— Ce prostie, spuse însfârşit Constanţa. In realitate, îşi vorbea sieşi. — O h ! Ştiţi cum sunt bărbaţii! Vor să-şi dea seama de toate. Dar se va linişti îndată ce o va vedea pe doamna. Constanţa era foarte supărată că doamna Bolton cunoştea taina ei, căci ea o cunoştea, cu siguranţă. Apoi Constanţa se opri pe potecă. — Nu pot suferi urmărirea aceasta! spuse ea cu ochii fulgerând de mânie. on» r — O. doamnă, de ce spuneţi aşa ? Dacă ar h trimes pe cei doi oameni, şi ar fi venit drept Ia co­ libă? Nici cu nu ştiam bine unde se află. La ideea aceasta Constanţa se înroşi de mânie.

286

AMANTUL

Totuşi, nu putea minţi. Nu putea nici să arate ca între ea şi pădurar nu există nimic. Se uita la ceata femee, care sta cu faţa în jos. şi care totuşi. IU femee, i-ar fi putut fi o aliată. — Bine, spuse ea. Dacă-i aşa, nu-i nimici — Dar n'avcţi de ce vă teme, doamnă. V aţi a postit doar în colibă. Nu-i nimici . j• Ajunseseră la castel. Constanţa trecu în biroul Clifford, furioasă când îi văzu faţa palidă Şi compusă, şi ochii holbaţi. Ea isbucni. •• — Am să te întreb cu ce drept trimeţi «ervitor să mă caute. La rândul său, isbucni şi ci. , — Dumnezeule, dar unde ai fost? Ai lipsit do ^ casă ceasuri întregi. Şi pe o vreme ca astal «-^ semnează expediţia de azi în pădure?... Şi a .P 0 1 0 trecut ore întregi de când a încetat ploaia! Ştii ca-o ceasul? N'am dreptul să fiu supărat? De unde Ce ai făcut? — Şi dacă nu vreau să-ţi spun? îşi smulse pălăria din cap şi-şi scutură părul. El o privea cu ochii holbaţi, albul lor deveni ^ galben. Supărările acestea îi făceau foarte rău. D o a r n Bolton îi suferea consecinţele zile întregi. Consta simţi o remuşcare. i — De ce atâta grijă? spuse ea, mai potolită. Uţ1 era să fiu, Doamne? Am stat doar în colibă tot tin* pul furtunii; am făcut un foc şi mi-am petrecut a c ° vremea toată, foarte plăcut. Vorbea acum cu uşurinţă. Dece oare să-1 mal 3 pere? El o privea bănuitor. — Şi părul 1 spuse. Şi starea în care te aflil rin —• Da, zise ea liniştită. Am alergat desbrăcatâ P ploaie. El o privi uimit. — Ai înebunit? — - De ce? E o nebunie oare dacă mi-a plăcut * fac un duş în ploaie? Şi cum te-ai svântat de apă?

DOAMNEI CHATTIiRLEY

^

— Cu un şervet vechiu, lângă foc. El o privea mereu fix, tot mai mirat. Şi dacă venea cineva? Cine ar fi putut să vină? Da? Dar oricine ar fi putut intra! Şi Mellors nu vine pe acolo? Nu vine spre seară? Da, a venit târziu, după ploae, să-şi hrănească fazanii. Vorbea cu o uşurinţă uimitoare. Doamna Bolton, care asculta, din odaia cealaltă, o admira mult. O fcmee care putea să iasă din încurcătură cu atâta naturaleţăl • - Şi dacă venea când alergai prin ploaie, goală de tot, ca o nebună? — Cred c'ar fi murit de frică sau ar fi fugit pe dată. Clifford o privea mereu, supus. Ceeace gândea el, aproape că nu-şi dădea scama. Era prea încurcat; mintea lui nu mai cuprindea o idee clară. Primea doar ceeace i se spunea, fără a re­ flecta mai departe. Şi o admira. Nu se putea împie­ dica de a admira. Avea o înfăţişare atât de frumoasă! Era înfrumuseţată de iubire. — In tot cazul, spuse el liniştit, ai fi putut lua un guturai. — Nu. N'am răcit. Ea se gândea la vorbele Iui Mellors: „Tu ai un cur frumos!" Cât de mult ar fi voit să-i poată repeta lui Clifford ce-i spunea pădurarul în timpul furtunii. Luă o atitudine de regină ofensată şi se duse sus, în camera ei, să se schimbe. In seara aceea, Clifford se sili să fie plăcut. Citea tocmai o carte recentă, de religie ştiinţifică. In el stăniia încă un spirit religios, lipsit însă de sinceritate; era preocupat, în chip egoist, de viaţa viitoare a pro­ priului său „eu". Lecturile lui se asemănau cu conver­ saţiile sale literare când discuta cu Constanţa, atunci când conversaţia trebuia creiată din nimic în mod aproape chimic. — Ce zici? spuse el, deschizând cartea. Ai avea mai puţină nevoe să te răcoreşti în ploaie, dacă am avea

288

AMANTUL

înapoia noastră câteva evuri mai mult de evoluţie. A iată: „Universul ne prezintă două aspecte: pe de o parte el se uzează fiziceşte, pe de alta, se înaltă din punct de vedere spiritual". Constanţa aştepta urmarea. Dar Clifford nu citi mai departe. Ea îl privi surprinsă. . . — Şi dacă se înaltă din punct de vedere spiritual; zise ea, ce lasă oare în jos, acolo unde-i era intai coada? • — Ah! spuse el. încearcă să asculţi restul. ..A se înălţa" e pentru autor contrariul lui „a se uza , cred. — Adică a fi stins din punct de vedere fizic, — Nu, serios, dar ce crezi despre asta? Ea îl privi din nou. — Să te uzezi fiziceşte? Te văd îngrăşându-te, dar eu nu mă uzez de loc. Crezi că soarele e mai mic decât altădată? Nu pentru mine, şi 'mi închipui ca mărul pe care Adam îl oferi Evei nu era mai mare ca un sâmbure de portocală. Tu ce zici? , . — Ei bine, ascultă urmarea: „Universul trece astfel pe încetul, cu o încetineală imperceptibilă măsurii noa­ stre de timp, spre noi condiţii de creaţie, dintre care lumea fiizică, aşa cum o cunoaştem noi azi, va fi r e * prezentată printr'o undă uşoară, ce abia se va putea distinge din neant"... Ea ^ asculta veselă. Tot felul de necuviinţe îi v e ' neau în minte. Dar spuse numai atât: — Ce stupidă jongleriei Ca şi cum sărmana l u l conştiinţă ar putea concepe cceace se petrece cu ° atât de mare încetineală! Toate astea înseamnă c . 8 autorul este ratat fiziceşte şi doreşte să facă din UHM vers ceva asemănător: o ratare fizică! Ce pedanterie obraznică 1 — O h ! dar ascultă! Nu întrerupe cuvintele solei" 110 1 ale marelui om: „Ordinea prezentă a lumii a luat naşte * întrun trecut ncimaginabil şi se va sfârşi într'im viitor c tot atât de ncimaginabil. Ne rămâne doar regatul i'' : puizabil al formelor abstracte şi forţa creatoare, Şl

DOAMNEI CIIATTERLEY

2 8 g

Dumnezeu, de înţelepciunea căruia depind diferitele or­ dine . Iată concluzia! Din punct de vedere spiritual, autorul este sfârşit, spuse ea. Ce absurditate! Aceste lucruri neimaginabile.' aceste ordine diverse, aceste regate de forme abstracte', aceste forfe creatoare, şi Dumnezeu, amestecat în or­ dine diverse! Dar e idiot! - Recunosc că e o aglomeraţie oarecum vagă, ceva ca un amestec de gaze, spuse Clifford. Totuşi nu cred să fie în totul fals, în ideea că universul c pe cale de a se uza fiziceşte şi a se înălţa spiritualiceşte. — Aşa? Ei bine, eu îl las să se înalte şi să mă lase pe mine sănătoasă şi solidă fiziceşte, aici pe pământ... Ţii Ia persoana ta fizică? — O ador! Şi-şi amintea cuvintele pădurarului: „Ai cel mai fru­ mos cur de femee, cel mai frumos cur, din câte există!" — Mă cam surprinde. Căci persoana fizică e mai curând o piedică. Dar eu socot că femeile nu iau parte, cu plăcere supremă, la viata spiritului. — Plăcere supremă? spuse ca înnăltând privirea spre ci. Oare felul acesta de idioţie este suprema plăcere a viejii spiritului? Mulţumesc! Prefer corpul. Cred că viata trupului e o realitate mai mare decât viata spiritului, cu condiţia, însă, ca trupul să fie în totul treaz la viata. Dar atâţia bărbaţi, ca faimoasa ta maşină de vânt, n'au decât un suflet agăfat de un cadavru. El o privea înmărmurit. — Viata trupului nu c decât viata animalelor. — Dar aceasta valorează mai mult decât viafa ca­ davrelor doctorale. Şi nu e aşa. Trupul omenesc începe abia a se deştepta la adevărata viată a lui. La Greci n a .^ fost decât o fermecătoare scântee de viafă, repede în­ tunecată de Platon şi Aristotcl, dar ca s'a stins defi­ nitiv de Isus. Acum, trupul se întoarce cu adevărat la viafa; el înviază din morţi s'ar putea spune. Şi ce viajâ frumoasă va duce în frumosul univers, acest trup omenesc! . . — Draga mea. vorbeşti ca şi cum tu ai trebui 19

290

AMANTUL

să-1 introduci aşa pe pământ! E drept că Pţcci vacantă; dar te rog, mai păstrează puţină c u v i i n ţ a . ^ dc-mă, dacă există un Dumnezeu, oricum ar TU ^ elimină din corp maţele şi tubul digestiv, ca să prod" o fiinţă superioară, şi mai spirituală. , . — De ce vrei să te cred. Clifford, când simt că daca e un Dumnezeu, el s'a deşteptat în maţele mele Ş circulă cu toată ardoarea unei aurore? De ce sa c ceeace spui, căci e tocmai contrariul credinţelor ( mc - A l aşa? Dar ce tc-a schimbat până într atuUn Pentru că ai alergat goală prin ploac şi-ai d a n S __ ca o bacantă? Sau dorinţa de senzaţii noi? O.n P c pectiva de a pleca la Veneţia? , . — Toate acestea poate! Crezi oare că fac rău da sunt entuziasmată de ideea plecării? — Dar nu prea c frumos să-ţi arăţi în felul cesta bucuria! — Atunci am s'o ascund. _ . . u — O h ! nu te mai osteni! Mi-ai transmis şi mic t> ' curia. Am impresia că şi eu aş pleca. — Ei bine, de ce nu mergi cu mine? _ . — Am mai vorbit de aceasta. Eu îmi închipui < excitaţia ta porneşte mai ales dela faptul că vei P u . l c . spune adio pentru câtva timp la toate cele de •** Nimic nu poate fi mai bun, pentru un moment, u« •' acest adio. Dar orice plecare tinde către o î n t â l n i ­ şi orice întâlnire înseamnă o nouă legătură. — Nu doresc o nouă legătură. — Nu te mai lăuda, căci zeii te aud. Ea se opri şi zise pe urmă: — Nu, nu mă laud! In realitate, era veselă de plecare. ca Clifford, care nu putea dormi, juca toată noapt cu doamna Bolton, până ce căzu de somn. Şi veni ziua care trebuia s'o aducă pe Hilda. Con­ stanţa hotărâse cu Mcllors că de vor fi semne bune pentru noaptea lor de dragoste, să atârne un şal verde la fereastră; un şal roşu ar fi arătat că nu se pot vedeaDoamna Bolton ajută pe Constanţa la împachetat-

DOAMNEI CHATTERLEY

291

— Va fi pentru doamna, atât de bine să schimbe aerul! — Da, aşa cred. T e vei ocupa singură de Sir Clif­ ford, câtva timp! — O, da! Mă înţeleg bine cu dânsul. Vreau să spun că pot face tot cecacc are nevoie el. Nu găsiţi că se simte mai bine decât altădată? — Cu mult mai bine. Ai făcut adevărate minuni. — Vai, nu! Dar toţi bărbaţii sunt la fel: nişte copi­ laşi. Şi trebue să-i linguşeşti puţin, şi să-i măguleşti, lăsându-i să creadă că ceeacc fac, fac din capul lor. Nu-i aşa, doamnă? — Eu nu prea am experienţă. Constanţa se opri puţin din împachetat. — Dar bărbatul dumitale? A trebuit tot aşa să-1 lauzi şi să-1 măguleşti, ca pe un copilaş? spuse ca. Doamna Bolton se opri. — Da, îmi venea cam greu să-1 măgulesc astfel. Vctlca însă întotdeauna unde vreau să ajung. Şi ceda totdeauna. — Nu-şi lua niciodată atitudinea de stăpân sau domn l — Nu. Câteodată avea în privire un aer ciudat, şi atunci ştiam că e rândul meu să cedez. Dar mai mult el ceda. Nu se arăta niciodată stăpân sau domn. Iar, cu nu mai puţin. Ştiam până unde puteam ajunge cu el. Şi atunci cedam, deşi uneori mă costa mult. — Şi ce s a r fi întâmplat dacă i te împotriveai/ — O h ! nu ştiu! N a m încercat niciodată. Chiar când n'avea dreptate, dacă-1 simţeam supărat, cedam cu. În­ ţelegeţi dumneavoastră, nu voiam niciodată sa se slarâme cccace era între noi. Şi când te încăpaţinczi in a te împotrivi unui bărbat, totul, — sa ştiţi, sfârşit. Dacă iubeşti pe un bărbat trebue sa ştii a-l ceda. când îl vezi hotărît. Are, nare dreptate, trebue sa capi­ tulezi dumneata. Altfel vei aduce cu s.guran a o ruptura. Dar recunosc că Ted îmi ceda cateodat.când m vedea hotărâtă, chiar atunci când ma îndărătniceam fără să am dreptate.

292

AMANŢII

— Şi aşa te porţi cu toţi bolnavii dumitale? în­ trebă Constanţa. ri — O h ! aici e altceva. La ei nu ţin in acclaş ' l ' Ştiu ce le trebue lor sau caut să aflu. Şi încerc le fiu pe plac. Când iubeşti pe un bărbat, poţi a r i » afecţiune şi altcuiva, fără a-1 iubi însă. Când ai iu cu adevărat odată, oare te-ai mai putea repeta I Cuvintele acestea o înspăimântară pe Constanţa—• Crezi că nu se poate iubi decât o singură data — . . . S a u niciodată. Cea mai marc parte din tenie' nu încep niciodată iubirea. Ele nu ştiu ce înscam"'1 asta. Şi bărbaţiii la fel. Eu, când văd o femee care iubeşte, mi-e milă de ea. — Şi crezi că bărbaţii se supără uşor? .. — Da, când îi atingi în orgoliul lor. Dar femeile nu-s oare la fel? Numai că mândria lor e deosebita; Constanţa cântări aceste cuvinte. Se întrebă îaraş dacă era bine să plece. La urma urmei putea ea sa-Ş părăsească bărbatul cu atâta desinvolturâ / Oare Clifford nu se supăra, deşi despărţirea era pentr puţin timp? Ştia asta. Aerul ci sarcastic de aici ponte" Şi totuşi viaţa omenească este prea adesea dete minată de jocul împrejurărilor externe. Constanţa se ai în prada acestui joc. N'avea putinţa să se eliberezinici pentru cinci minute. Şi n'avea nici dorinţa. Hilda sosi la ceasul hotărât, joi dimineaţa, cu valiza ei, solid fixată cu curele de maşină. Avea, ca totdeauna un aer rezervat şi feciorelnic; şi totodată 0 marc te­ nacitate. O tencitate de diavol! Soţul ei o observase­ ş i ceruse divorţul. Ea i-1 înlesnea, deşi n'avea nici un amant. Pentru moment, bărbaţii nu-i spuneau nimic ^ c mulţumea să fie propria sa stăpână şi conducătoare a celor doi copii, pe care avea intenţii să-i crească ,,convenabil". Constanţa şi ea, n'avu voe să-şi ia decât o sing" r a valiză. Dar trimisese un cufăr prin tatăl cî, care că­ e lătorea cu trenul. El umbla confortabil cu trenul P care-1 prefera maşinei. Sosise tocmai din Scoţia » Londra.

DOAMNEI CHATTERLEY

2 9 3

Astfel, ca un mareşal de câmp virginal şi arcadic Hilda organizase partea materială a călătoriei. îm­ preună cu Constanta, se urcă în salonaşul de sus. - Dar, Hilda, spuse Constanta, cam speriată de ceeace voia să spună. Noaptea aceasta voiam s'o petrec aici, pe aproape. Hilda o privi mirată. — Unde, pe aproape? Tu ştii, nu-i aşa, că eu iubesc pe cineva? Da, am înţeles că se petrece ceva pe aici. Ei bine, el locucşte aproape. Şi vreau să petrec această ultimă noapte cu el. Trebue! Am făgăduit. Ea insista. Hilda inclină capul ei de Minervă. Apoi, înăltându-şi privirea. Nu vrei să-mi spui cine este? • Pădurarul nostru, bâlbâi Constanta; şi se în­ roşi violent, ca un copil prins asupra unei greşeli. — Constanta! zise Hilda, strâmbând din nas cu desgust. Păstra gestul acesta dela mama ei. — Ştiu. Dar c încântător, te asigur. Se pricepe în dragoste, spuse Constanta, încercând să-şi scuze iubitul. Hilda ca o Atena, cu fata bogată şi fragedă, plecă capul şi se gândi. In realitate era foarte supărată. Dar nu îndrăsnea să se arate. Căci Constanta, care se­ măna tatălui lor, ar fii reacţionat violent. Desigur, Hilda nu finea la Clifford, şi nu-i plăcea ridicola şi recea-i siguranţă că el este cineva, găsea că se purta cu Constanta nedemn. Şi sperase că sora ei îl va părăsi. Dar, aparţinând bunei şi solidei burghezii scofiene, avea oroare de înjosirea familiei. — Ai să te căcşti, spuse ea. ~ Nu, nam să mă căesc! exclamă Constanta, rosindu-se. Nu se seamănă cu cei de teapa lui. II iubesc cu adevărat. E un amant minunat. Hilda se gândea mereu. . . , - Te vei scârbi iute. Şi apoi î\i va fi ruşine şi de tine însăţi.

294

AMANTUL

— Nu, nu; sper că voi avea şi un copil de l* . — Vai Constanta! spuse Hilda, palidă de mânie. — Am să iac tot posibilul să am un copil dela c • Hilda înţelese inutilitatea discuţiei. — Şi Clifford nu bănueşte nimic? — O nu! De ce să bănuiască? — Cred că nu i-ai dat prilejul să bănuiască f — De loc! — încercarea din noaptea aceasta mi se parc o ne bunic curată. Unde stă omul acesta? — La casa pădurii, dincolo de parc. — E însurat? — Nu, 1-a lăsat nevasta. — Ce vârstă are? — Nu ştiu. E în tot cazul, mai în vârstă ca mine. Hilda, la fiecare răspuns al Constantei, devenea nW furioasă, asemenea mamei ci, odinioară. Dar tot putea retine. c — Aş renunţa la escapada din noaptea aceasta, d» aş fi în locul tău, o sfătui ca, liniştită. — Imposibil! Trebuc să fiu cu el în noaptea astaaltminteri nu mai plec la Veneţia. Hilda recunoscu glasul tatălui ei. Şi cedă, dar nunii" din diplomatic. E a consimţi să meargă cu Constanta. s ia masa de scară la Mansfield. Pe urmă B-0 duca pe Constanta la poteca ce mergea spre casa P a ' durarului, când va înopta, şi să vină s'o ia a doua *» dimineaţă. Iar ea va dormi la Mansfield, carc^ * afla la o jumătate de ceas cu automobilul. Era >"sil IL furioasă de schimbarea itinerarului, şi se supărase l Constanja. • Constanta puse un şal verde la fereastră. Fiindcă era supărată pe Constanta, ca să-i facă >" necaz, Hilda începu să se arate indulgentă fată Ţ Clifford. La urma urmei era o inteligentă. Şi daca ''' ziccşte era incapabil în dragoste, cu atât mai bmcHildei nu-i plăcea iubirea fizică, iubirea care prefac* Pe om într'un monstru de egoism. Viata Constant 01

DOAMNEI CHATTERLEY

295

era mai uşoară ca a multor femei. Ea nu-şi cunoştea fericirea. Şi Clifford era de părere că Hilda este o femeie inteligentă, o tovarăşă de primul rang pentru un bărbat ce ar voi să facă, de exemplu, politică. Nu, ca nu era în stare să facă asemenea Constantei, copilării; pe ea se putea conta. Luară ceaiul din vreme, în hall-ul cu uşile deschise, ca să intre soarele. Toată lumea părea puţin obosită. — Adio, Constanto micuto! Să te întorci sănătoasă şi binel — Adio Clifford. Da, am să mă întorc repede, spuse Constanta cu duioşie. — Adio, Hilda! Ai grijă de ca! — Am să fiu cu ochii în patru. Nu se va rătăci de mine. — Ai făgăduit! — Adio, doamnă Bolton! Sper că vei avea grijă de Sir Clifford? — Voi face tot ce-mi va sta în putinţă, doamnă. — Şi scrie-mi, ca să aflu ce face Sir Clifford. — Prea bine, doamnă! N'am să uit. Petrecere fru­ moasă! Fluturară batistele. Constanta se întoarse şi-1 văzu pc Clifford aşezat în fotoliul cu rotile, pus pe scări. Era soţul ei doar. Şi Wragby era casa ei; aşa voise soarta. Doamna Chambers {inu poarta deschisă şi ură doamnei călătorie frumoasă. . . , , Automobilul lunecă prin desişul parcului şi o lua pc drumul cel mare, pc unde se întorceau minierii. Hilda o luă pe drumul din spre Crosshill ;fără sa fie larg, era bun, fiindcă ducea la Mansfield, Constantai îşi pu­ sese ochelarii. Goneau, în lungul că., ferate, care era deasupra lor. Apoi trecură peste un pod. n-j..r:; - U i t e drumul cel mic, care duce la casa pădurii. spuse Constanta. Hilda privi iritată, drumul.

296

AMANTUL

— C e rău că nu putem merge drept înainte, rosti ea. Am fi putut ajunge la P a l l - M a l l pe la nouă. . — îmi pare rău, spuse Constanţa, adăpostită su ochelari.. Sosiră repede la Mansfield, oraşul acela de mineri. altă dată pitoresc, acum grozav d e trist. H i l d a op la hotelul recomandat de Ghid, şi luă o cameră. l n ' treaga aventură îi păru lipsită d e interes, şi era pre enervată ca să mai vorbească. D a r Constanta nu s putu opri de a nu-i povesti puţin viaţa iubitului ci. — Cum îi spui? — N u ne spunem niciodată pe nume. Câteodată ne numim L a d y Jane şi John Thomas. D a r numele Iu» e Oliver Mcllors. — Ş i ţi-ar plăcea să fii doamna Oliver Mcllors. în loc de Lady Chatterley? O , foarte mult! N u mai e r a de sperat nimic deln Constanţa. De­ altfel, dacă omul acesta fusese locotenent în armata timp de patru sau cinci ani, trebuia să fie prezentabil. In aparenţă va fi având şi caracter. H i l d a începi' 1 • se mai îndupleca. - D a r ai să te plictiseşti de el. Ş i atunci a r e să-t' fie ruşine de o asemenea legătură. F o a r t e rău că t c cobori în popor. D a r , bine! T u , socialistă marc, ai fost totdeauna alături de oamenii din popor. - P o t să fiu de partea lor într'o criză politică. Dar tocmai fiindcă îi cunosc. îţi spun să nu tc amesteci printre ci. Ritmul vieţi. l „ r e diferit de al nostru. H i l d a trăise printre adevăraţii intelectuali p o l i t i a * » ' stanţa* ° e e a C C

9 P U

"Ca ^

°ra

f ă r ă

r ă s

Puns

PentrU

C

°"'

Seara aceea trecu încet, apoi veni cina de hotel" u p a masa, Constanţa puse câteva lucruri într'un saaţ ^ . m ă t a s e şi-şi pieptănă încă odată părul. , Sim.; - ^ T ' . H , l d a > S P U S C ca. iubirea c minunata c a s e Suda810'1'' ^

°9ti

în

C C n t r u l

C r c a ţ i e i

-

A v c a

3

DOAMNEI CHATTERI.KY

297

— Cred că orice insectă gândeşte la fel, spuse Hilda. — Crezi? Cu atât mai bine pentru ca. Seara era luminoasă: căci lumina întârziase încă, în oraşul acela mic. Hilda, încruntată de supărare, puse în mişcare automobilul, îndreptându-1 spre Bolsover. Constanta, cu ochelari şi caschetă, sta liniştită, nu spunea nimic. Opoziţia Hildei o făcea să treacă de partea bărbatului pe carc-1 iubea; şi-şi spunea că nimic pe lume n'ar putea să-i despartă. Hilda, aprinsese farurile, treceau prin Crosshill, un tren mic luminat ce se vedea sus, dădea impresia de noapte. Hilda calculase că se va întoarce pe drumul cel mic, pe la capătul podului. încetini puţin mersul şi filă la cotitură, pe drumul unde farurile luminară dintr'odată pământul înverzit. Constanta se uită şi văzu o siluetă neagră. Deschise uşa. — Am ajuns! spuse încet. Dar Hilda stinsese farurile şi întorcea acum maşina. — Nu-i nimic pe pod? întrebă ea scurt. - Nu. Totul e în regulă, spuse omul dm drum. La pod opri, înainta cu maşina câţiva metri, apoi o luă pe drumul cel mic, pe sub ulmul plângător, stri­ vind iarba şi fcrigelc. Pe urmă toate luminile se stinseră. Constanta coborî. Omul era în picioare, sub pomi. - Ai aşteptat mult? întrebă Constanta. — Nu prea, răspunse el. ,. O aşteptară şi pe Hilda să coboare. Dar ea închisese uşa dela automobil. „. . , - Iată pe sora mea, Hilda. Nu vre, sa vorbeşti cu

ca? Hilda!

— Iată pe domnul Mellors! Pădurarul îşi scoase pălăria, dar nu s e ^T*" - Hilda, vino cu noi până la căsuţa. Nu este departe. — Dar automobilul? , • . ... . o Poate fi lăsat în drum. Ai cheia Ia tine/^ Hilda nu spuse nimic. Se întreba ce e r . de făcut. Apoi se uită la drumul cel mic, din spatele ei. — Pot să întorc prin tufişul acela! — Se poate! răspunse pădurarul.

298

AMANTUL

Ea întoarse încet, opri automobilul.şi'l încuie cu cheia. Coborî. ,. e Era noapte şi totuşi umbra era luminoasă. De ticc re parte a drumeagului părăsit, se vedeau tufe de mara^ răcini înalte şi sălbatice. In aer era un parfum du ^ şi proaspăt. Pădurarul mergea înainte. Constanţa se ţm după el, apoi venea Hilda. Nimeni nu vorbea. In 1»° rile mai greu de mers, se opreau, iar ci lumina mul cu o lampă de buzunar. Intr'un stejar o butmi se tânguia încet. Nimeni nu putea vorbi, n'avcau cc-Ş spune. Constanta zări însfârşit lumina galbenă, la casa 1 durii, şi inima îi bătu violent. , , Continuară drumul în monom. El răsuci cheia, a c chisc uşa şi o luă înainte prin odăiţa caldă Şi 8 aproape. J 1 ta Masa era pusă. Două farfurii şi două pahare, de o ' aceasta pe o faţă de masă albă. Hilda îşi scutură par * şi se uită împrejur, în camera goală şi tristă. Apoi uită la pădurrar. , f__ Era de talie mijlocie, subţire; îl găsi frumos la W a'„ ţişarc. Sta însă rezervat şi părea că nu voieşte să spu un cuvânt. — Ia loc, Hilda, spuse Constanţa. — Vă rog, zise el. Cu ce vă pot servi? Ceaiu sa altceva? Sau doriţi un pahar de bere? Am berc proas­ pătă. — Berci spuse Constanţa. •• — Da, bere, dacă vrei, spuse Hilda, cu un fel timiditate. II privi şi clipi din ochi. El luă o oală albastră şi trecu în cealaltă cameraCând se întoarse cu berea, faţa îi era schimbată. . Constanţa se aşeză lângă uşă. iar Hilda pe scaunU pădurarului, cu spatele la perete, în colţul ferestreisC —• E locul lui! spuse încet Constanţa, iar Hilda ridică repede, ca şi cum scaunul ar fi fost de foc . — Luaţi loc, luaţi loc! Ce scaun vă place! A>C nu c nimeni cu pretenţii. la1. Aduse un pahar pentru Hilda şi o servi pe ea în

DOAMNEI CHATTERLEY

299

Ţigări nu am. Dar poate că aveţi Dumneavoastră! Eu nu fumez. Doriţi să gustaţi ceva? El se întoarse spre Constanţa: — Vrei să iei ceva? Deobiceiu tu nu refuzi puţină mâncare. • . . . . . . . . .« Vorbea în dialect, cu o ciudată şi liniştita siguranţa, ca şi cum ar fi fost patronul crâşmei. _ — Ce ai de mâncare? îl întrebă Constanţa, roşmdu-sc. — Şuncă fiartă, brânză, nuci... Vă place, nu ştiuf Nu prea am marc lucru. . . . u-i 1 7 — Bine! spuse Constanţa. Nu vrei nimic, Hildo r Hilda se uită la ci. . „ — De ce vorbeşti în dialectul din Yorkshire/ — Nu-i dialectul din Yorkshire, c. acela din Derby. El o privea cu acea vagă ironie a sa. . v? n — Ei bine! De ce vorbeşti în dialectul din Derby t „u! D.,i-mi .00 » voAosc h to*J J » M » - - N .veţi nimic împotrivă, nu-i aşaj - E cam afectat, ^ " g ^ dumneavoastră — Se prea poate, iar «1 1* P , v; 0. sunteţi cea care aveţi aeru afectat E1 «ai g ^ ; dată, ca şi cum ar fi calculat distanţele, gaia „Dar cine eşti dumneata?

^TmiTl!

voie * i i

««

"»«?

A

'»

M s m a C

"fâs**** **•*.'*».-*-;"*'? masă, în cămaşă. .. * r o g ! Nu aş— Serviţi-vă, rosti ci. serviţi-va, tcplaţi să vă rog eu! î n ţ c l e sc preH i l j Tăie pâinea, apoi stătu « « ^ V ™ fc v £ z u mâna. cum şi Constanţa înţelesese f ^ Ah! m a s ă . foartJmică şi - * ¥ * i f î S £ ~ t t o viaţă fruacesta nu pare un simplu lucrator. moaşa!

300

AMANŢII.

I A r fi mai bine să ne vorbeşti în engleza obiş­ nuită, nu în dialect, — zise ea, tăind o felie de brân/a. In dialect, mă simt ca la mine acasă. Mâncară în tăcere, câteşi trei. H i l d a îl privea Ş1 lua seama la felul lui de a se purta la masă. Se vedea bine, că, din instinct, mânca mai delicat ca ca. Căci ea păstrase ceva din grosolănia scoţiană; el însă, avea i" purtări toată siguranţa liniştită a unui englez. Şi crezi că jocul acesta o să meargă? — C a r e joc? E s c a p a d a aceasta cu sora mea. Ironia lui se ivi iarăşi pe faţă, şi spuse în dialect: — P e dânsa s'o întrebi. Constanţa se uită Ia H i l d a . N u mai glumi, H i l d a , spuse Constanţa. - N am poftă de glumă. D a r c bine ca cineva •• prevadă urmările. In viaţă, trebuc să menţinem o con­ tinuitate. T ă c u r ă o clipă. ~ Continuitate, rosti el însfârşit. C e voiţi să spuneţi cu această? C e continuitate observaţi în viaţa dumnea­ voastră? Am auzit că sunteţi pe cale de a divorţa. Ce continuitate este în această? E numai continuitatea în­ d â r j i m dumneavoastră! N u mă îndoesc deloc în cele ce spun. Repede vă veţi scârbi de continuitatea dumnea­ voastră. TI-77 C Hilda.

u

c c

d r c p t

î m i

vorbeşti

pe tonul acesta?

spuse

, " . , " d-voastră cu ce drept pretindeti o continuitate la ceilalţi oameni? Lăsaţi lumea ia răm i MIM e»te. u Prietene crezi că pe mine m i preocupi dumneata? - D a , cred, spuse el. Oricum, sunteţi mai mult sa" mai puţin cumnata mea. - O h ! n'am ajuns încă până acolo. h u vă asigur că nu suntem atât de departe. min c a m u n , / . ! " . soiu de continuitate; şi care arc C C a ş i a du la m r m n c a v o a s t r ă . Şi dacă vin'' 0 n s a n a s o r a draw,sfo • ţ ! ' dumneavoastră, pentru puţi"- 1 «rugoste ş. du.oş.c. ea ştie ce face. A fost în patul

DOAMNEI bHATTERLEY

301

meu, ceeace nu e cazul dumneavoastră, mulţumesc lui Dumnezeu cu toată continuitatea pe care o aveţi. Tăcu. Apoi adăugă: — Eu nu-mi port pantalonii pe dos. Şi când îmi cade un chilipir, mulţumesc lui Dumnezeu. Ce plăcut e să ai o fetiţă ca aceasta! O privea cu un drăcesc zâmbet, de cunoscător, vag sensual. — Şi oamenii ca dumneata ar trebui să fie izolaţi de lume, ca o dreaptă recompensă pentru vulgaritatea şi egoismul lor. — Da, doamnă! E bine că mai există pe lume astfel de oameni ca mine. Cât despre dumneavoastră aveţi ceeace meritaţi: o severă singurătate. Hilda se ridicase şi se apropiase de uşă. Se ridică şi el şi-şi luă haina din cuier. — Lasă. îmi găsesc şi singură drumul, spuse ea. — Nu se ştie, răspunse el liniştit. Coborîră pe drumul cel mic. O bufniţă se auzea iarăşi într'un pom.. El ştia c'ar fi trebuit s-o ucidă. Automobilul era cam umed de rouă. Hilda se urca şi puse motorul în mişcare. Ceilalţi doi aşteptau. - Tot ce aşi vrea să-ţi spun la urmă, zise ca din maşină, e aceasta: nu cred că vei trage vreun avânta, din această aventură. Farurile se aprinseră. , «• -Constanţo, să nu mă faci să te aştept mult. mame dimineaţă. _, • - N u ! Am să fiu la timp. Bună seara Automobilul urcă încet până la drumul cel mare, filă şi dispăru apoi, redând tăcerea nopju. . d j Constanţa luă sfioasă de braj pe p £ « £ - » * > coborîră drumul cel mic. Nu-şi spuneau se opri. - Sărută-mă, şopti ea. răcească - Nu. Aşteaptă puţin. Supa trebue întâi. , i . s i a Ş a coborîră Ea râse. II Unea mereu de braţ ş l î ^ în grabă, până acasă, fara a-şi vorm.

302

AMANŢI II.

dindu-sc că H i l d a ar fi pulul-o smulge de lângu Iar el păstra 0 tăcere cumplita. i Când intrară în casă, ca sărea în sus. aproape, bucurie că scăpase de soră-sa. —• Tc-ai purtat rău cu H i l d a ! — Merita s o şi bat. — D e c e ? E atât de bună!... E l nu-i răspunse nimic. F ă c e a treburile de scar cu linişte şi siguranţă în mişcările sale. P ă r e a man • dar nu pe ea. E a o simţea şi în mânia lui strain ' de o frumuseţe deosebită, de o adâncime, un i u s care o fermeca şi o înfiora din tălpi pana în creştet. P ă r e a că nici n'o vede. „ • Când sfârşi treburile se aşeză jos şi începu a*"" deschee încălţămintea. Ridică ochii la ca, du sub apr» cenilc încruntate. . — N u vrei să te urci sus? Poftim o lumânare! Cu un semn, arătă lumânarea ce ardea pe masă. E a îl ascultă şi luă lumânarea; el contempla curbu coapsei ei, în vreme ce Constanţa urca scara. A fost o noapte de pasiune sensuală. E a era can speriată; totuşi era pătrunsă de fiori ascuţiţi de s e . sualitate, tot mai ascuţiţi apoi, mai tari decât fiori» iubirii. Deşi puţin speriată nu se opuse la nimic Ş» senzualitate fără frâu şi fără ruşine o scutură pâna^ "j fundul fiinţei ci, despuind-o de ultimele văluri, făcând din ca o femee nouă! N u era iubirea obişnuită. Şi n l C | voluptatea. E r a doar o scnsualitatc ascuţită, f i e i b m t c ca focul, care preschimba sufletul în jăratec. Şi acest foc se continua şi irosea ruşinea cea '": l 1 mare, din locurile cele mai tainice. Constanţa trebui» să-şi lase amantul să so folosească de ca cum vroiaAşa că fu un obiect pasiv, o sclavă fizică. Şi totttţfc pasiunea o desăvârşea; flacărca senzuală îi trecu l> r i n măruntac şi piept; crezu că are să moară: dar ce Pf" trunzătoare ,cc minunată moarte. Se întrebase adesea ce voia să spună Abclard când exclama că în anii săi de iubire, trecuse cu H e l o i s a p r , n toate stadiile şi rafinamentele pasiunii. Acclaş l « c r ° '

DOAMNEI CHATTERLEY

303

cu o mie de ani mai înainte şi cu zece mii de ani îna­ inte. La fel pe vasele greceşti, pretutindcnca. Rafina­ mentele pasiunii, extravaganţele senzualităţii. Şi era ne­ cesar, pentru totdeauna necesar să arzi şi să distrugi falsa ruşine şi să topeşti în puritate minereul greu al trupului. Prin focul senzualităţii pure. . Ce n'a învăţat ea în cursul acestei scurte nopţi de vară! Crezuse că o femee ar fi murit de ruşine când colo ruşinea murise. Ruşinea care este frică, profunda ruşine organică, antica frică fizică, aceia care se as­ cunde la rădăcinile însăşi ale corpului şi care nu poate fi alungată decât prin focul simţurilor Se deşteptase în sfârşit şi era răscolit de bateria phalică a bărbatului. Şi ea se găsea în inima însăşi a pădurii fiinţei sale. Simţia că ajunsese la capătul cel mai primitiv al fiinţii sale, şi că era fără nicio ruşine. Se simţea despuiată şi fără mcio ruşine Un tnum* o glorie! D a ! Era viaţa, erau numai e i N u m n u rămânea ascuns, sau de care să roşească, şi împărţea goliciunea cu un bărbat cu tf altt iunJă. Ş. a c e * bărbat, ce demon fără frâu era I T r e b u » • * * • « *£ ca să-1 suporte. Dar e greu să ^ . ^ r f * £ zice, colţurile mai intime şi ma. ^ i S ' Ah! sinii organice. Numai ^ ^ Z ^ t L L cât de mult a patruns-o! Oat urase oum lucru, şi acum, cât îl dorea! Adânc de tot . » w c u n zisurile sufletului, ea suspinase in taina după ^ceaS luptă falică; şi crezuse că n o va • " • J ^ J J " ^ Acum însă, iat'o. iar un bărbat cum iş unparto ultima-i nuditate. Ei nu-i ^ . ^ . f ^ S j Ce mincinoşi sunt poeţii şi toj. artist că este ncvoc de sentiment, când dmpotr

Ne conving ^ • rC/

voe mai mult de » ^ «b " S ^ « 0 »

-* « S C

consumantă, poate oribila. V . ^ u s c ă r i ! . . . Ce păcat dea, fără ruşine, fără ^ M S f f S t susceptibili că cea mai marc.parte> dintre tab* ^ ^ D de ruşine, ca şi Clifford! Sau c „iste ă n a u c u punct de vedere s e n z u a = n d s e e a a J J ^ , C e câini, puţin umiliţi, „buprema y

:u

"

AMANTUL

este ea pentru o femec? Dar pentru bărbat, ce este oare/ Asta nu face decât să ne zăpăcească. Spre a ne purifica şi lămuri sufletul, avem ncvoc de senzualitate. n ' r ^ ă s e n zualitatc, şi nu jjn furnicar de ideiO. Doamne! Ce lucru rar e un om. To(i sunt nişto caim care mârăc, adulmecă şi se înnoadă apoi. Se găseşte un bărbat care să n'aiba teamă, să n'aibă ru­ şine/ h a ii privea cum dormea, asemenea unui animal sălbatec, ce şe odihneşte, pierdut cu totul în somnul lui. , Ucşteptându-se. Mellors se ridică şi se aşe/â pe mar­ ginea patului. Ea îşi văzu propria-i goliciune în ochii bărbatului ca o cunoaştere nemijlocită a ceia ce era. s>i virila cunoştinţă pe care o capătă despre sine. părea sa curgă din ochii bărbatului un fluid până la dfinss, şi s o acopere voluptos. O h ! ce voluptos şi dulce era sa s ca astfel cu membrele şi trupul adormite pe ju­ mătate, îngreuiate şi saturate de pasiune! fc ceasul de deşteptare? spuse ca. "— Sase şi jumătate! La ora opt ea trebuia să fie la capătul drumului. Acceaş seefestrare. mereu, mereu . • Hot să pregătesc dejunul şi să-ti-1 aduc. ~~ Un, d a ! Flossie intrase în bucătărie. Mellors se ridică şi aruno m u l ? ' r ' T " 3 ' Wl H * t r u P u l c u " " şervet. Când d via a aceasta " Y"™' * ° ' - <* ' ™ n o , pare! La aceasta se gândea ea, pr,vindu-l fără a spune nimic Vrei sa tragi perdelele?

brălUateH S t ? 1 U C C a albastră 6 ; %

m ,

c d a

PC

l

r |

S i * L T " cu b?atelePeCi zX'*'

:

E a

dcaSUpra

0 t a

W c l

p 4 d u r M

°

r

™r'1 î n "

*™ «colo. a p r o a *

, - . ^ - "*» î" pat şi se uft d ^ ^ ° ^ * * g °"

d : E i 'viaîă"^?3- I a r C a V ! S a l a ° * » î" comun, cu M 11 * ' T C m a i m u I t t o - e a n u d i t S a C t e d c p a r t a f u * i n d ^ periculoasa. amininta- Cred că mi-am pierdut cămaşa de noapte! spuse ca.

DOAMNEI CHATTERLEY

V05 El căută pe 8ub aşternut şi găsi cămaşa uşoară, de mătase. • - Ştiam că trebuia să fie aici. Dar, este ruptă în două... Las o, spuse ea. O las aici. N o mai iau cu mine. -— Bine, las o! Am s'o pun noaptea între picioare; îmi va ţine tovărăşie. N a r e niciun semn pe ea: vre-o marcă, ceva?... Ea lăsă cămaşa sfâşiată şi se duse Ia fereastră să yiseze. Fereastra era deschisă, aerul dimineţii pătrundea în odae odată cu cântecul păsărilor. Păsării treceau în sbor. Apoi zări pe Flossie, care rătăcea pe lângă casă. Era dimineaţa, în deplina-i frumuseţe!... 11 auzea cum aprinde focul, cum ia apă dela cişmea, cum se duce la uşa din dosul casei. Curând îi veni miros de fiertură. Apăru însfârşit el, cu o tavă mare. ce abia intra pe uşă. Puse jos tava şi turnă ceaiul. Constanţa se înfăşură în cămaşă ruptă şi se repezi la mâncare. El se aşeză pe singurul scaun existent, cu farfuria pe genunchi. — Ce plăcut c dejunul împreună! Mânca, fără a spune nimic, gândindu-se la timpul ce trecea atât de iute. Iar ea îşi aduse aminte de acclaş lucru. — O h ! ce mult aş dori să pot rămâne aici, cu tine, iar Wragby să fie la un milion de leghe! In realitate, eu abia părăsesc Wragby. Tu ştii bine, nu-i aşa?

— Da!

-

- îmi făgădueşti că vom trăi împreună, ca vom duce o viaţă comună, numai noi amândoi; îmi fagadueşti, nu-i aşa? — Da, când ne va sta în putinţă. — In curând, nu-i aşa? Ea se plecă spre el şi-1 luă de mână. - Nu se putea ca noi să nu trăim împreuna, nu-i aşa? spuse ca, rugându-se. El o privi, cu uşoara-i ironie. . . — Imposibil! Dar "mai sunt doar douăzeci şi cinci de minute până la plecarea ta. 20

306

AMANŢII

, , y „ e! strigă ca. . • El se ridică. Flossie lătrase odată, apoi de trei o r . mai tare, ca pentru a anunţa ceva. . Aşeză farfuria pe tava şi ieşi. Constanta îl auz» coboară pe poteca din grădină. Se auzea acum taşi» roţilor unei biciclete. , .— Bună ziua, Mcllorsl O scrisoare recomandai»— Ah! Să văd. Ai un creion?

— Da.

O tăcere scurtă. — Din Canada 1 spuse glasul străinului. ~ — Da. Unul din vechii mei tovarăşi, stabilit in lumbia britanică. Ce o fi trimetând în plic recomandat — Poate că-ţi trimete o avere. Tăcere. — Bine. Mul{umcsc. — Bună ziua. O clipă apoi, el se urcă la Constanta, supărat puţ» — Factorul a fost... — Ce de vreme vine... . — Aşa c cursa rurală. Vine de obieciu la ora ş»P — Prietenul tău nu-ji trimete o avere? — Nul Doar câteva fotografii şi nişte acte pentru mică proprietate de pe acolo. — Vrei să mergem acolo? — Cred că ar fi bine. — Da. Se spune că este o iară frumoasă. El era însă supărat de venirea factorului. p , •. — Diavolii aceştia, cu bicicletă. Cred că n a simt nimic. — Dar ce ar fi putut simji? — Trebue să te pregăteşti de plecare! Mă duc P"»1 să mă uit pe afară. , Ea-1 văzu însoţit de câine, cu puşca la umăr_, 9 . cându-se în recunoaştere pe drumul cel mic. Coborî ş'"*. făcu toaleta. Era gata, când se întoarse ci. îşi luă sac" de mătase. Mellors încuc uşa. Ieşiră în grădina, pe drumul cel m»c> Când vom mai trăi oare ca azi noapte?

DOAMNEI CHATTERLEY

3 0 7

. ~ pine ştie? Dar trebue să ne gândim şi la restul timpului, răspunse el sec. n C V 0 ? c r o ' ° v ' a * ă a n o a s t l " ă . nu-i aşa? ~ Da. Când va veni timpul. Acum, te duci la Ve­ neţia sau cine ştie unde! Ea-1 urmă în tăcere cu inima strânsă. O h ! cât de rău îi părea că pleacă. El se opri însfârşit. Eu o s o iau pe acolo, zise el, arătând spre dreapta. Dar ca îl îmbrăţişa şi se strânse lângă el. — Tu n'ai să uiţi iubirea noastră, nu-i aşa? murmură ^onstanja. El o îmbrăjişă şi o {inu lipită de el. Apoi suspină Şi o îmbrăjişă iarăşi. Trebue să plec. O luă prin ferigă şi dispăru peste câteva minute. Pe urmă se întoarse. Automobilul n'a sosit încă. Pe drum se află căruţa brutarului. Era neliniştit la fa(ă şi părea turburat. — Ascultă! Se auzea un automobil ce se apropia sunând încet. Mersul i se încetini pe pod. Constanta o luă pe cărarea deschisă de el în tufi­ şuri şi ajunse până la un gard viu. — Ai să ieşi pe aici. Şi îi arătă o spărtură în gard Eu am să rămân de partea aceasta. Ea îl privi tristă. Dar el o îmbrăţişa şi o împinse uşor. Dezolată, ea trecu prin deschizătură şi se urcă până sus, pe drum. Hilda se afla acolo, şi tocmai cobora din ma­ şină, îngrijorată de lipsa Constantei. — Bine că ai venit! spuse Hilda. Dar el unde se

află?

— Nu mai vine! Chipul Constantei era plin de lacrimi, când se urcă in automobil cu sacul ei mic. —' Pune-1 aici, rosti Hilda. Constanta cu fata ascunsă, acoperită în mantoul lung de automobil, se aşeză pe canapea, deghizată, inumană,

>08

AMANTUL 4

imposibil de recunoscut. Hilda puse maşina în miş­ care. Lăsară drumul cel mic şi filară pe şosea. Con­ stanta se mai întoarse odată ca sâ-1 vadă, pentru ul­ tima oară. Dar el nu se mai zărea. Plecase deci! La­ crimi amare îi curgeau pe obraji. Plecarea venise pe neaşteptate. Era ca o moarte. ~ Mulţumesc lui Dumnezeu. Te-ai despărţit pentru el. pentru câtva timp. spuse Hilda, întorcând maşina. spr« a evita satul Crosshill.

C A P I T O L U L XVII. ~ Să ştii, Hilda, spuse Constanta, după masă, pe când se apropiau de Londra, că tu n'ai cunoscut nici­ odată adevărata dragoste, nici adevărata scnsualitatc: când le încerci pe amândouă în aceeaş persoană c de­ licios. — Pentru numele lui Dumnezeu, nu te lăuda cu ex­ perienţele tale! spuse Hilda. Ceeace aşi dori eu ar fi fost un bărbat capabil de o intimitate cu o fernee. să fie în stare a se lăsa în voia ci. Nu l-am întâlnit niciodată. Nu iau în seamă deloc dragostea lor egoista *» sensualitatea lor. Nu mă pot resemna m situaţia de a fi păpuşica scumpă a unui bărbat nici sa cliair <"' plaisirl Am dorit o intimitate desăvârşita şi nani "bţinut-o. i - ¥ . . Constanta cântări aceste cuvinte. Intimitate desăvâr­ şită! Se gândea că aceasta ar însemna ca in tiecare zi să-şi spună tot unul altuia. Dar ce plictiseala! $1 ce boală, această neputinţă, ca într o căsnicie sa nu *e poţi uita pe tine însutii . » „ . . • • i„ ( ă - îmi pare că tu nu te uiţi pe tine însăţi niciodată alături de alţii, spuse ea Hildci. . - Sper cel puţin că nam un suflet de sclava - Si totuşi aproape aşa eşti tu. Eşt. poate sclava ideii cc-ti faci despre tine însaji. r Hilda stătu câtva timp tăcută. Ce ştrengară e Con­ stanta! Ce neobrăzare la ea! - In tot cazul, nu sunt sclava ideii pe care o ar. cineva despre mine, şi anume, cineva care este aerritorul soţului meu. răspunse ea apoi Intimata.

310

AMANTA

— Dar tu nu înţelcfţi nimic din asta. spuse stanfa liniştită. . marc. Se lăsase totdeauna dominată de sora ci mai a ^ Acum deşi în sufletul ci plângea, nu se mai supune. , minării unei alte femei. Ah, singura uşurare P« s era dobândirea unei vieţi noui. .. cc. Să nu mai fi supusă cuiva, obsesiei altor femei, meilel Ce grozăvie! . . fu. Fu fericită când îşi văzu tatăl, a cărui .™ v ?. n p j l şese totdeauna. Descinseseră într'un hotel mic, di" Mall; Sir Malcolm locuia la clubul lui. Dar sear lua fiicele cu care voia să se plimbe. it. Era încă frumos şi robust, deşi puţin cam l C I U l . • lumea cea nouă pe care o vedea răsărind în ) u r U • Se însurare a doua oară în Scotia, cu o femec ^ tânără decât el şi mai bogată. Dar sta departe de pe cât putea, aşa cum făcuse şi cu prima sotic. Constanta sta lângă el la Operă. Era gras, dar ^ l prea mult. Coapsele lui erau tari şi agile încă, , coapsele unui bărbat care nu se dăduse în lături plăcerile vieţii. Egoismul lui. buna-i n ce priveşte picioarele. Nici o senzualitate chiar, c a

DOAMNEI CHATTERLEY

3 n

în picioarele tatălui ei. Erau atât de obosite că nu pă­ reau a mai cuprinde viată în ele. Dar femeile nu erau domesticite. Ah! picioarele te­ ribile, ca nişte stâlpi, ale celor mai multe femei, re­ voltătoare, inspirând moartea! sau acelea slabe, ca tu­ sele, sau picioarele plăcute, în ciorapi de mătase, tara cel mai mic atom de viată! Sunt îngrozitoare aceste milioane de picioare neînsemnate, care detileaza pre­ tutindeni, . . . 1 T J Constanta însă nu se simţia fericită, la Londra. Oamenii îi păreau nişte umbre goale. Nici viate, nici fericire la aceste fiinţe, oricât de vii şi de plăcute ar ti Părut câteodată. Totul era gol şi mort. Şi Constanta dorea orbeşte, cu o lăcomie de femee, fericirea sigu­ ranţă fericirii. . •.. r>> La Paris însă, mai simţi un pic de senzualitate. Dar ce senzualitate desgustătoare. obosită, irosită. Irosita prin lipsa de dragoste. Da, Parisul era trist; unul din cele mai triste oraşe din lume; trist de o senzualitate me­ canică; trist -de veşnica goană după bani. banii, banu. trist de ură şi vanitate ;şi nu încă americanizat sau en­ glezii ca să-şi ascundă tristeţea sub huruitul mecanic. O h ! toţi bărbaţii aceştia setoşi de aventuri, lacom, de ospeţe bune! Ce trişti, trişti erau Şl, 06 Uiah de lip " unei iubiri decât aceea acceptată şi oferita! Femeile atât de abile, câteodată atât de încântătoare, aveau câteva noţiuni despre realităţile sensuale aveau acest avânta, fată de surorile lor engleze atât de prostate. Dar dra­ gostea le era mai necunoscută încă. Uscate la sutlet cu nesfârşita uscăciune a unei _vo.nl. mereu «.cordate se iroseau şi ele. întreaga omen.re se irosea ™£h$ va deveni sălbatic de distrugătoare. Un fel de anarhiel Clifford şi anarhia lui conservatoare! Poate ca in cu rând nici ea nu va mai fi conservatoare m totul. Poate că va deveni cea mai rad.cala anarhista! Constanta începea să aibă frică de l ţ ™ < £ ^ pe bulevarde. în Bois sau în «radma >uxemburguluu se simţea fericită o clipă. Dar 81 Parisul era P hn de Americani şi Englezi; americani, ciudat». în un.torme

312

AMANŢII

fantastice şi acei Englezi plicticoşi şi insuportabili cano nu sunt la ei acasă. F u mulţumită că trebuia să-şi urmeze călătoria. I m 1 " pul era tot mai cald şi H i l d a hotărâse Bă traverseze Elveţia, să treacă prin Brenner şi să ajungă la Veneţia prin Dolomiţi. H i l d c i ii plicea să-şi conducă automo­ bilul, 9c ocupa de toate, juca mereu primul rol. ^ 0 I J * stanţa nici nu cerca altceva decât să rămână în umbraCălătoria fu foarte ni.nul.i. D a r Constanţa se în­ treba mereu: „ D c c e oare toate-mi sunt egale? Dcce nu mă interesează nimic? E grozav! N u mă mai pr<-'°" cupa nici peisagiul. E grozavi Sunt asemenea *f;'n' tului Bernard, care putea să treacă lacul Lucerna ' " barcă fără să observe măcar că existau munţi Ş' verzi. N u mă mai interesează peisagiul? Dcce si '"•' silesc să-1 admir? D e c c ? N u p o t ! " D a , ca nu găsi nimic plin de viaţa, nici în F r a n ţ a . nici în Tirol, nici în Italia. Şe lăsă dusă ca un bagaj; iată totul. Totul era mai puţin real decât Wragby. Mai puţin real decât îngrozitorul W r a Cât despre oameni? Aceiaşi, cu mici deosebiri, nproape aceiaşi! T o ţ i voiau să-ţi stoarcă bani, sau de erau turişti căutau plăcerea cu orice preţ. chiar de-ar fi trebuit să mute din loc munţii! Bieţii munţi, sărmanele ul peisaje, trebuiau să fie striviţi, presaţi, reduşi la P * bere spre a scoate din ei o mică plăcere, o mică dis­ tracţie C e voiau să spună oamenii aceştia cu hotă­ rârea lor de a se distra? ~ N u , îşi spunea Constanţa, prefer să fiu la Wragby. unde mă pot plimba în voie, liniştită şi să nu văd ni­ mic, sa mă amuz. Turismul, aceasta întreprindere pentru amuzament, e prea umilitor şi într"un fel, r a t a r e ! 1 r r « 8 5 9 ? î n t o a r c ă l a Wragby. să se întoarcă chiar la U i f f o r d . la sărmanul ci mutilat Clifford. E l cel puţin era mai puţin stupid decât gloata aceasta de imbecili in vacanţă. ei celsl-lf k- ?on^a , ^ t i m a rămânea în contact cu celalalt bărbat. N u trebuia să lase s i se taie legătura « - i unea. O . nu trebuia, chiar do s"ar fi pierdut în

DOAMNEI CHATTERLEY

3 1 3

întregime în această lume de caraghioşi bogaţi si de animale croite pentru plăcere. O h ! Animalele desti­ nate plăcerii! „Să se amuze! . , t Lăsară automobilul la Mcstre fntrun gara, şi luară vaporaşul până la Veneţia. Era o după amiaza de vara, frumoasă. Vântul palpita pe lagună; soarele viu scotea în relief Veneţia, care li se arăta de cealaltă parte a apei. 1 • 1 La cheiul de la gară, părăsiră vaporaşul şi luară o gondolă, dându-i gondolierului adresa, h r a un ve­ ritabil gondolier, cu bluză albastră şi albă, nu prea frumos şi prea puţin impresionant. - D a ! Villa Esmeralda! D a ! O cunosc. Am fost gondolierul unui domn care locuia acolo. Dar e cam

departe.

Părea copilăros şi impulsiv. Lopăta cu o impetuo­ zitate cam exagerată, prin canalele mici, cu pereţi verzi şi vâscoşi, canalele ce trec prin cartierele sărace, unde rufele spălate atârnă sus, pe frânghie răspân­ dind un miros de canal. . . , Ajunseră însfârşit la un canal marc mărginit de trotoarc, tăiat de poduri boltite, care tăia Canal. Grande tatr'un unghiu drept. Stăteau amândouă alături. Umui sta plecat la spatele lor. ... p o m „ - Le Siiftore, au să stea mult timp la Villa E « ; ralda, întrebă el lopătând cu uşurinţă, şi ştergandu şi faţa de sudoare cu o batistă albastră şi alba. - Vreo douăzeci de zile: suntem căsătorite amân­ două, spuse Hilda cu glasul ei asurzitor, care dădea limbei italiene un accent ciudat. - A ! douăzeci de zilei spuse omul. Urmă o clipă de tăcere, apoi el întreba: - Le signore nu doresc un gondolier pentru cele douăzeci de zile pe care le vor petrece la Villa Cs meralda? Cu ziua sau cu săptămâna^ Constanţa şi Hilda şovaiau. La Veneţia e ai gondola ta. aşa cum pe uscat ai trăsura proprie sau maşină. . , , . _ «> - Ce este la Villa? Ce fel de barei7

314

AMANT!'

— E o barcă cu motor şi o gondola, dar... Acest ,,dar" însemna: barca şi gondola nu-s pen dumneavoastră. — Cât ceri? .. , Cerea cam treizeci de şilingi pe zi sau două U pe săptămână. — E preţul obişnuit? întrebă Hilda. ,. — Mai convenabil, Signora, mai puţin. Costul obiŞ nuit... Surorile se gândiră. . • — Ei bine, spuse Hilda. Vino mâine dimineaţa Ş vom aranja totul. Cum te numeşti dumneata? Se chema Giovanni, şi întrebi la ce oră să vina, Ş de cine trebuia să întrebe. Hilda n'aven cărţi de W* zită. Constanţa o dete pe a sa. El se uita r e p * L cu ochii aprinşi, de un albastru meridional. , ~ A, spuse el, şi faţa-i se lumină: Milady! Milady — Milady Constanţa, zise aceasta. Milady Constanza! repetă ci, aşezând respectuos in buzunar cartea de vi/it.i. Villa Esmeralda era destul de departe, pe mafgMj*8 lagunei, în faţa Chioggiei. Nu era o casă prea veche, dar era plăcută, cu terase care dădeau spre marc şi o grădină destul de vastă, cu pomi întunecaţi, ocro­ tiţi de lagună de un perete. Gazda era un scoţian gras. destul de grosolan. can; făcuse o avere frumoasă în Italia înainte de război V ,n fusese creat Knight pentru suprapatriotismul său d timpul războiului. Nevasta lui era o femec slabă, I " a lidă, fără avere personală; din nefericire trebuia » poarte de grijă întreprinderilor amoroase ale soţului ci, destul de josnice. Dar el fusese bolnav iarna trecuta Şi acum era mai uşor de condus. Casa era destul de plină. Pe lângă Sir Malcolm »' litcelc sale se aflau şapte invitaţi: o pereche scot""" cu doi copii, o tânără contesă italiană, văduvă, un l i " " Pnnţ georgian şi un cleric englez, încă tînăr. care •' l ' pneumonie, n care pentru binele sănătăţii sale. servea de capelan Im Sir Alexander. Prinţul era frumos ?'

DOAMNEI CHATTERLEY

oi

E

fără o leţcaie; ar fi fost un excelent sofeurcuL toată i«£ prudenta necesară, şi bastal Contesa era o pis cuta liniştită cu micile ei afaceri. Clericul era un biet om simplu de tot, venit dintrun P ^ ^ f « ™ ţ ; din fericire îşi lăsase soţia ? > . « ' , d o 1 C T S din familia scoţiană, Guthrie, aparţinând marei burgheza din Edimburg. se bucura din plin de toate şi «ndrasnea orice, neriscând nimic. . p ;i: a Constanta şi Hilda excluseră indata pe print-hamiha Guthrie era. mai mult sau ma, puţin din aceea, lume cu ele. bogată dar plicticoasă. Capelanul era un ba at bun. dar de o politeţe aproape ceremonioasa bir Ale­ xander, după paralizia lui. era de o jovialitate grozava şi era încântat de prezenţa atâtor tinere feme,. Lady Cooper, soţia lui. era o persoana slaba, cam.ura ă. blândă, dar care nu se amuza niciodată şi « asupra tuturor femeilor o rece supraveghere devenita o a doua natură a ei; şi spunea mic, * * * j g ' J de puţina importanţă pe care ea o d ă d e a J J om Pe 'servitori îi trata cu o ca ma B » . « « f j g j şi-1 făcea pe Sir Alexander sa cread. ; ca, era-cmorul şi.stăpânul greilor ~ j & V l E L > . « tot voind să para jovial, cu giumeie iu 5 ..humourif-ul lui, cum spunea Hilda. Sir Malcolm începuse să picteze. Da. vo» » » numai decât un peisaj din laguna ce g a U a , ^ sagiilc scoţiene. W * ^ f * f f ţ t f - £ u ceva goncu o pânză mare, la „locul lui. Mai ia c u dola conducea în inima oraşului p e J ^ g j ^ J ^ a , albumul şi cutia ei de colori. Aquarclisi umpluse casa de palate roze, canale ^ m b r e ^ o d G u l h . cuite. faţade medievale M g * - ^ ^ i n d , ca­ ne, prinţul, contesa, Sir Alexander^ J u m e a pelanul. se duceau la L.do pentru baie. . ^ ^ se întorcea la masă târziu, pe 1 y jouă suron , Ho„ S C -p u rr y -ul era P " * ^ Dar tot timpul, n aveau dece se plânge. Cic era kilometru de Tatăl lor le ducea la expoziţii sa vaa tovarăşii tablouri plicticoase; le ducea sa vadă pe top

316

AMANTUL

Iui din Villa Luchesi; serile calde le petrecea cu « * în Piazza, la o masă, la Caffe Florian; le ducea şi l a teatru să vadă piese de Goldoni. Erau iluminaţii pe apa. şi baluri. Un oraş pentru vacantă, numai pentru Va­ canţă. Lido, cu kilometrii lui de trupuri roşite de Boare sau îmbrăcate în pijamale, păreai o plaja acoperita" la " c " w a i t de foce, venite să se tarjereehez*. Lume prea multă în „Piazza", prea multe trupuri şi membre ome­ neşti la Lido, prea multe gondole, pre. multe bărci cu motor, prea mulţi porumbei, şerbet, cocktails, servite? aşteptând bacşişul , p r c ! l m u l t c J ^ j ,trăine, s() ,,re. mi­ rosul particular al Veneţiei, bărci pline de fragi. •»' Iun de mătase, felii de pepene imense în coşuri, pre» mult amuzament, o. prea mult amuzament. Constanta şi Hilda umblau mereu în rochiile lor f vara. Cunoşteau o mulţime de oameni. O mulţime de lume e cunoştea. II tntălnira pe Michaelis. ..Hello, unde locucşh: Vino cu noi i i iei „ îngheţata '••'" altceva! Nu ne însoţeşti în gondola?" Şi Michaelis era bronzat de soare; dar copt la soare ar fi fost un ter­ men mai bun pentru a defini tofăţitarea trupurilor ome­ neşti de acolo. tot £ T Z a n t î n f c l u l Si,u - Eri > ° Pl«oa»e aproape. fo C des„r V.o* t cî 'n cn u a l ° « * danaurilî în *""<' înX;.;.l ' » Ptea caldă, şi cu toate o i ' , t o a ? C ° r 0 a r C > C m U n P c r f c c t ™™tic. Şi era V era un ZI °T ,C\(o|ii: m < W Apa leneşa SOarel Se L E l ° , a , c 1 ' >*""'• to"lc. co^»' g Hildei « ni-„ " . ,V t t C c p ca. numai plăcerea! . vcaVeă la I S T 1 î n « h ' t ă d r o « « " - H Pi*»» sa pntbff E frumoasa? C u T ' * " ^ CC C r a " * CC *1 a l r a s ? C s e d i s t r c BărbaţTse a « l ^ • "'" ' de flanel Tallvi T V " , " 1 Ş t c c â i n i " ' " " "' l>™ t a , o n ' nească i ; b i a f P'. a " d * «• - t a f t i a * să' se toi*/ d în sunetul jazzului ° a C c l a '' " " ^ f e m < 5 1 , H U d e i

U

P l ă c e a

> a * 2 u l căci îi

î n g ă d u i a

8ă

.?i

o

{rec

HI 7

DOAMNEI CHATTERLEY

pântecul de pântecul unui bărbat sau & £ * » £ £ to acest centru visceral ea putea sa se ? ^ . i n j£

m i c i l e prin sală, > apoasa se epar^e ş i ^ ui te

era imposibilă acea frecare a stomaculu de stomacul unui bărbat. Avea oroare de aglomerarea a c e < * ţ , f ™ goală dela Lido. Abia ajungea apa sa-i cupnnd"ţ>e toii. Nu-i plăcea nici Sir Alexander, nici Lady Cooper Nu voia să fie însotită la pistă mc, de Michael 19nici de altcineva. Clipele ei mai bune erau acelea când o convingea pe Hilda s o însoţească pe laguna intr un loc singuralic, pe vre-o plajă unde se.puteau f^*™' gurc, dupăce gondola fusese lăsată de cealaltă parte a m

S a n n i

V

a i

Iu-» un ^

căci

* * * * *

Italienilor si cu totul lipsit de pasiune Itahenu ^ sun pasionaţi: pasiunea are rezerve profunde. E s * c ™ * ° , nează uşor, şi devin drăgăstoşi. dar rareori au o pa Si

A C stfeT C GiovaTnie-era foarte ataşat de cele două doamne 'cum fusese ataşat de atâtea * . « * « £ & • gata să se prostitueze lor, dacă ar fi avu : po a, e nădăjduia în taină că ele vor pofti odată a J ^ a s t e «i vor Jace un cadou frumos care va ^ e v e n u ^ â a d se căsătorea peste pujin timp. Le vorui şi ele se arătară interesate l a h ă Se gândia că drumul acela a o. j p h a . J ^ parte a lagunei, era o i n v i a e a afacen. £ semnau 1 amore, iubirea. ^ ! ™ ' • u u r m a u r m e i trebuiau să meargă foarte departe, şi erau două doamne. Două dame d o t j g . f C j J * Er l o a ^ e T i . | l A g . ^ . f i ţ S da ordine, el spera că tânăra Milady îl va alege pent l'amore. Va fi şi mai generoasa gondolier Tovarăşul lui se chema Daniele. Nu era un gone,

318

AMANTt»

adevărat; n'avca nimic din înfăţişarea unui precupeb sau a aceluia care se prostituează. Era un conducajo ele sandoln. Sandola c o barca marc. cu care se aduc la Vcnezia fructe şi alte produse din insule. . Daniele era frumos, înalt, bine făcut, cu un cap '"j minos şi rotund, acoperit de bucle itrânM, do un i>' on palid, o faţă frumoasă, virilă, lemănând puţin cu " n bot de leu. ou oebii albaştrii, depărtaţi unul de allu Nu era demonstrativ şi vorbăreţ ca Giovanni. Nu vorbe» şi lopăta cu uşurinţa mare ca şi cum ar fi fost sing» pe apă. Doamnele erau dna;,,ne. prea departe de ci. NiC nu le privea măcar. Se uita mereu în altă parte. Era un adevărat bărbat. Sfl revolta când GiovanW M* prea mult vin şi lopata rău, pleoecAind cu lopata '" apă. Era un bărbat, asemenea lui Mellors. întreg. ^<".1" stanţa deplângea pe soţia lui Giovanni care cn> » * de guraliv, Dar soţia lui Daniele trebuia să fie una din acele încântătoare venetiene din popor, cum so l , i a ' vad încă. modeste şi semănând CU florile, în cartiere» îndepărtate ale acestui oraş-labirint. Bărbatul prostituiază întâi ,„- femee; pe urm,, feme*" •I prostituiaiâ şi pe el. Ce lucru trist! Giovanni ardea de dorinţă de a se prostitua, dorea .1 W ' I " ' *** temei. Şi pentru bani. Constanta se uita la Veneţia aşezată pe apă. * £ W a t e o'" i1 *• r ° Z ă - C , ă d i h l » - »»•«• a i u n s ă l a "! 8 a m cari » r l P n n V U c l 8 ă d c b a n i - Ah! Unii ace»tl« m artCaI B a n i i ! V Sroatifel ° * ^ banii! Moarte H a - a P S D n l e l c C r a î n c ă u " °m li era capabil * ci n u m a f i , b C r t a l e a - . N u P u r , a " « * * *> V**** mândTs f n C . ° U , m , c - a l b a s l ™ - Era cam sălbatic »•

S stbf e e a e

,

V 1 U J b a lui G i ° V a " n i - 1 — m "*" t

A?a sc în lume Când I *£* Pc,rec ^ T a efuzal banii I - d S o l Un* ^«voiului. 1-a l ' f Pa p e lntrca evreu. " g a situaţie, cu un bancher C" rl r W W St8rCălUcho ara d1e° " * ' , p c f ă t a t e hipnotizată & ll are ° P° lagună, Constanţa găsea U«

DOAMNEI CHATTERLEY

319

« o r i ,c™„,i din ^ J f f l ţ j f r B t t şi îi scria frumos scrisori ce s ar TI puiu ^ aceea Constan* nu le * * * £ « £ % l u m i n a de pe Ea trăia pe jumătate hipnoluatat ncantul; lagună, învăluirea sărata a mani. spaţiul v.a . si încerca senzaţia aceia de «nor» re care^ ^ sănătatea. Era binefăcător, Şi ca se lasă g această stare sufletească, fără a se mai g " d i la ceva. Astfel că somnul ei de lumina, de sa ea d lagună, de băile dela mare. de cea surde pel ecute £ nisip în căutare de scoici, hoinăreli leneşe in gondola^de parte, departe, visul acesta era întregit de> j a n » pe care o simţia ca o nouă plenitudine de sănătate, sat.s făcătoare şi adormitoare. . . . Lu:a Se afla de cincisprezece n e la Veneţia ş> Ujbu a să n,ai rămână încă zece sau «ncieprejeceal e. b o . r e * încurca notiunea sa de timp . ». plenitudinea ei de aa nătate fizică făcea uitarea mai. comp ec ta E r a m soninu, pe jumătate al bunei dispoziţii. Şi fu trezita de o soare a lui Clifford. evenimente locale. „Am avut şi noi micile noasire adurarul, Se parc că soţia vagabonda a lui «jeliors y a apărut la casa lui din pădure, dar se p re c t j ^ fost prea bine primită. El a da -o atara ,, uşa cu cheie. Dar se spune f * * * Z £ t t î p « k şi-a găsit nevasta bine • * * * » > £ T A £ r * * • n«/Ura/io«S. sau. ca să spunem mm bine. £ ™ P N Gate •'• stabilit în casa padurn . P J « " ^ l a T a căminul ei. şi Apollon ^ ^ ^ ^ Z » t să-mi vershall. Aşa se vorbeşte. Mcll°rs Bolton, cea spună nimic. Am aflat acestea d e a doam ^ care află toate. Nu ţ.-as fi spus nun*** fi exclamat: ..Doamna nu se va mai duce dacă femeea aceea se afla acoloi ^ Sir „îmi place tabloul pe care mi-1 descrii

AMANTUL

320

Melcolm, intrând în apă. cu părul lui alb flatur^ ^ vânt, cu pielea lui roză strălucind în soare. I W ţ . j0 rele acela. Aici plouă! Cccacc nu invidiez de °^a Sir Melcolm e ncobosita-i pasiune a cărnii. Dar a ^ tine de vârsta lui: cu cât îmbătrânim, cu atât " * n e . mai carnali şi mai muritori. Numai tinereţea g" s a murirea 1"... . . ^ Noutăţile acestea pricinuiră Constantei pe I UI11 j c somnolenta in beatitudinea ci, o nelinişte aprOPlB A a exasperare. Trebuia să se preocupe ca acum t * e - j n . femec oribilă? Nu primise nimic dela Mcllors. ~® jţ tclcseseră l i nu-şi scrie deloc; dar acum ar « . să afle noutăţi directe. Mai întâi, el era tatăl c ^ lului pe care îl purta în sân. Trebuia deci sâ-l s(r • Dar ce grozăvie! Ce zăpăcealăI CAI de î n 8 r o Z I o a . sunt oamenii aceştia din popor! Si cât de bun c rele de aici şi aceasta Indolentă faţă de posonio confuzie a acelor Midlands engleze! Un cer l"" 1 1 e cel mai important lucru din viaţă! H'ldciNu vorbi de sarcina ci nimănui, nici chiar^ H » j c a Scrise însă o scrisoare pentru doamna Bolton, în cerea amănunte. • 1 Duncan Forbes, un artist, prieten dc-al lor, sos »* la Villa Esmeralda, venind dela Roma. El Ie >»*°V acum în gondolă, se scălda cu ele de cealaltă P»J? a lagunei, le slujia de tovarăş. Era un om li"'" 1 1 1 ' taciturn aproape, săvârşind o artă foarte- înaintată. Primi o scrisoare dela doamna Bolton. . ,; ..Vcti fi mulţumită, sunt sigură. Doamnă, când vet vedea pe Sir Clifford. Are acrul înfloritor, lucre»** ar mult şi c plin de speranţe. Natural, aşteaptă î n ' ° ' cerea dumneavoastră cu nerăbdare. c c ca rivc tc c"p,. t f T P ? Pe Mcllors. nu ştiu ce v'a »PJJJ Sir Uifford. Se parc că nevasta lui a venit într o dup» amiază, că el a găsit-o stând pe pragul uşii. pe ^ se întorcea din pădure. I-a spus că i a întors că VCţe?* 13 sa-şi r e a viata în comun cu el fiindu-i sojia legi"" ; u

d w t u i Ndivorţul. N a

d,vo

la

C ă c i

s e

a r c

c a

M t l l

r 9

a

ccru

- p ° . voit să asculte cccace-i spunea ea, ?'

DOAMNEI CHATTERLEY

321

nu i-a dat voie să intre în casă, n'a intrat nici el, şi s'a întors în pădure, fără a fi deschis uşa. „Dar când s'a înapoiat noaptea, a văzut că-i fu­ sese spartă casa. Urcându-se sus a găsit-o în pat, goală în întregime. I-a oferit bani, dar ca a spus că e sofia lui şi că trebuie s'o primească. Nu ştiu ceeace s a mai petrecut între ei. Acestea mi Ic-a povestit mama lui; ea este foarte desgustată de întâmplare. Insfârşit, Mellors i-a spus că preferă să moară decât să înceapă viafa cu ea, şi-a luat lucrurile şi s'a dus drept la mama lui. la Tavershall. „Acolo a stat noaptea, iar dimineaţa s'a dus la pă­ dure, prin parc, fără a se apropia de casă. Se pare că n'a mai văzul-o pe ncvastă-sa, în ziua aceea. Dar a doua zi de dimineaţă ea s'a dus la fratele ei Dan, la Bcggarbe, jurând şi ţipând şi spunând că e sofia legi­ timă şi că Mellors a adus femei în casă, că ea a găsit o sticluţă de parfum în cutia lui şi capete de jigări de lux în cenuşa din sobă; şi nu mai ştiu ce încă. Şi se mai pare că factorul Fred Kirk, a povestit ca 1-a auzit vorbind în cameră, pe Mellors, cu cineva, într'o zi. de dimineaţă tare, şi că a observat urme de auto­ mobil pe drumul cel mic. „Mellors a rămas acasă, la mamă-sa; el se duce în pădure prin parc, iar ea, se pare, stă mereu în casa Pădurii. Ca să sfârşească cu aceasta Mellors şi cu Tom Pliilipps s'au dus acolo şi au luat aproape tot mobi­ lierul şi aşternuturile şi au desşurubat mânerul dela cişmea, astfel ca ea să fie silită să plece. Dar ea în loc să se întoarcă la Stacks-Gate, s'a dus să locuiască la Doamna Swain, la Beggarlce, fiindcă nevasta lui Dan nu vrea să ştie de ca. Şi-a urmat mai departe să se ducă la mama lui Mellors ca să încerce să-1 atragă Pe el; a jurat apoi că s'a culcat cu el în casa din pă­ dure, iar după aceea s'a dus la un notar ca să ceară pensiune. E grasă, mai vulgară ca niciodată şi puter­ nică asemenea unui taur. Repetă peste tot cele mai în­ grozitoare lucruri despre el, spunând că a adus femei în casă, şi povesteşte cum se purta cu ea când trăiau 22

S W

AMANTUL

împreună şi toate josniciile ce le-a îndurat, însfârşit. nici eu nu mai ştiu ce. Cât rău poate face o fcmee, odată ce-a început să vorbească! Şi oricât de josnică VA îî' g ă s e ? t e o a m e n i c a r i s o creadă! Ea te asigură că Mellors c un bărbat josnic şi brutal cu femeile; şi oa­ menii sunt gata să creadă cecacc li se povesteşte, mai ales când e vorba de lucruri de felul acesta. Mai spur­ ca nu-1 va lăsa niciodată in pace. atât cât va trăi. Dar eu mă întreb: dacă a fost atât de îngrozitor, dece mai doreşte ea să-1 I a iarăşi? Dar. desigur, ea se apropie de vârsta critica, căci este cu mult mai mare decât e l $>i temelie acestea comune şi violente ajung să fie tot­ deauna pe jumătate nebune când ajung la vârsta critici • Hentru Constanta veştile acestea au însemnat o mare lovitura. £1 se arunca şi asupra ei puţină murdărie C f a s u R n .L r 0 1 'r. P ă r a t ă P c Mellors că nu scăpase de Dertna Loutts şi că o luase în căsătorie. Ponte că el avea o oarecare tendinţă spre vulgaritate. Constanţa îşi aminti de ultima noapte petrecuţi la al; fi se înfiora. I oata această senzualitate el o împărtăşea cu Bcrtha Umttsl b r a cam desgustător. Ar fi fost mai prudent sa se f, scăpat de el. să se fi p U 3 l a adăpost. Poate ca intr adevăr era comun şi cu adevărat vulgar. încerca o reacţie de sentimente; se revoltă împotriva intrcgci c l aventuri, nvidia, aproape, pe nucile Gulhr.e. pentru n e r o a d a o r , d e rj sliy, V l r

m i

cecal ? ^ C pCt c CUSe f S P r , oată ^ r a - S C a r b l t ^

*

acum se temea să nu se afle ea şi pădurar. Ce marc «««'cr * « * aspira la o vi..|.. «f*

I n l r c îl

ceca^TEr—^11

mu S că t u ra ni ^ f T e în t i

In p

,m

â

nt

CHff0rd

a ă

în

• ™

umili

"*:i

Va

5"

' ! , . . ' . K"i°rată de lume a. ţ° r a V o i a a roa c 9 ă T ', P P « a p e de COpJ-

«nr^" f l e ft

C â t de81)rc

»*<**• de parfum, gre-

uma c a t l v a ^ 6 , t F a C U S e " * • * * « U » de Ş 1 m; si tlin C 5 „ , f ' W i iubitului d7 Coîy îsi ami T*T ™*** & l - f u m de a P a r f u m C â t d ale H i d e i ^ ««pre {igări

a f*. ei, f vid* er»o

DOAMNEI CHATTERLEY

323

Nu ,e putu împiedica de a face câteva mărturisiri lui Duncan Forbes. Nu-i spuse că a fost metresa pă­ durarului; dar îi povesti viata lui şi-i spuse ca-1 iubea ^ O h ! spuse Forbes, o să vezi dumneata: f u n d e * , refuzat să se ridice până la burghezie când a avut ocazie, nu i se va ierta niciodată; şi daca e un om care se face şampionul sexului lui, atunci e Pierdut Singurul lucru ce nu se îngăduie este drumul drept şi lupta pe fată în asemenea chestiuni. Poţi fi oricât de murdar, cu atât mai mult câştigi în iubirea fizica şi a mai multe şanse de a place. Dar dacă te încrezi in sexul tău, dacă vrei ca el să nu fie întinat, atunci eşti pierdut E ultimul tabu care ne rămâne. Nu e îngăduit sa se vorbească despre sex ca despre o funcţie naturala şi vitală. Aşa că vezi. îl vor duce pe bietul om la disperare. Şi care-i vina lui mai întâi? Dacă dragostea lui pentru nevastă a fost făcută prin toate mijloacele, nu avea e drept la această? Iar ea trebuia să fie mandra! Dar auzi dumneata, chiar o fiinţă de cea mai josnica speţă, ca nevasta lui. se ridică împotriva lui şf se slujeşte: de instinctcle-i de hienă, spre a incita furia mulţimii împo­ triva lui. Trebuie să te tângui şi să ţe caeşti in iu­ birea fizică, înainte de a ţi se îngădui s o practici. Uhl pe bietul om îl vor duce la disperare. Constanta încerca acum o rcacţiunc în alt sens. Ce făcuse el oare/ Ue-i făcuse oare ei. Constantei? Ii oferise o plăcere vio­ lentă şi un sentiment de libertate şi de viaţa; el deschi­ sese digurile acelui val sexual, natural 81 lierbinte. care fusese închis în ea. Şi pentru asta să fie adus la d.sPC

N u ! 'aceasta nu se va întâmpla! Ea-1 revăzu. gol şi alb. cu fata şi mâinile încordate, uitandu-se in jos şi vorbind penisului sculat, ca şi cum ar fi, .foit o fontă. şi râzând cu ciudatul său rânjet. Ş w auzi glasul. u a, cel mai frumos cur de femee &4 " g L " » duios, cum îi mângâia pulpele şi locurile _tain.ee şi o atingea ca o binecuvântare. Şi o căldura U trecu prm trup flăcări îi străbătură genunchii iar ea-şi spuse.

324

AMANTUL

„Oh! nu trebuie să mă dau înapoi! Nu trebuie sâ-1 P ^ răsese! Trebuie să-1 păstrez şi să păstrez c c c a c C rj e r . dela el. cu orice preţ! Nu cunoscusem viaţa aceasta „ binte. înflăcărată; lui i-o datoresc. Nu vreau sa- Pw ^ încercă un demers imprudent. Adăugă un bilet .j el în scrisoarea pentru doamna Bolton, rugând-o Ş ^ dea. Ea spunea pădurarului: „Sunt trista ai lanţ toate necazurile pe care soţia ta ţi le-a pricinui , ^ nu-ţi face sânge rău; c un fel de isteric, un foc de y^ ce se va stinge tot aşa cum s'a aprins. Dar sunt şi nădăjduesc că nu vei pune la inimă toate a C . e s a r C Şi nu merită. E o femee care suferă de isteric Şi ^ voeşte să-ţi facă rău. Am să mă întorc peste zece şi sper că toate se vor aranja bine . pi-{. Câteva zile după aceea primi o scrisoare dela ford. Desigur, el era foarte supărat: _ . •[ „Sunt încântat de ştirea că te gândeşti să P " r a S V.^ Veneţia la şasesprezece ale lunii, dar dacă te clisir nu te grăbi. E drept că se simte lipsa ta la ^ r a 8 Dar esenţialul e că tu ai porţia ta de soare, de 9 şi pijamale, cum spun reclamele dela Lido. ' * s * să mai rămâi puţin dacă te simţi bine; ai să te P r teşti pentru iarna noMtri destul de grea. Chiar. tă/i, plouă. „Sunt admirabil îngrijit de doamna Bolton. E ° .^ dată fiinţă omenească. Cu cât trăcsc mai mult. cu îmi dau scama că fiinţele omeneşti sunt nişte animale rioase. Sunt unele care ar putea sa aibă o suta labe ca nuriapodclc, sau şase, ca homarii. Urmare*1 acţiunile şi logica ce te ai aştepta să urmeze la ap r pclc tău, pare că în realitate n'ar exista deloc. A j " n 8 să te întrebi dacă ele există în tine însuţi. ,c „Scandalul cu pădurarul se măreşte din ce *11 Doamna Bolton mă ţine în curent. Ea mă face s o a măn cu un peşte care atât cât e în viaţa. l ' l ' v ' . , mut, răspândeşte prin branchiile sale o flecăreala tâcU 1 otul trece prin ciurul branchiilor ei. şi nimic "
DOAMNEI CHATTERLEY

325

,.E foarte preocupată de scandalul Mellors; şi, dacă o las să înceapă, mă cufundă până în adâncime. Ea se indignează, — o indignare ce o aseamănă cu o actriţă ce-şi joacă rolul împotriva nevestei lui Mellors, pe care se încăpăţincază s o numească Bertha Coutts. M'am cufundat în mocirla vieţii acestor Berthe Coutts din lumea aceasta; şi, când scăpat de valul acela de vorbărie, mă urc încet Ia suprafaţă, privesc lumina zilei şi mă minunează faptul că mai poate exista. ,,E absolut adevărat că lumea aceasta care ne pare suprafaţa tuturor lucrurilor, este în realitate fundul unui adânc ocean: copacii noştri sunt vegetaţii submarine, iar noi înşine suntem o curioasă faună submarină, aco­ perită de solzi, şi care se hrăneşte cu resturi, asemenea racilor. In rare clipe sufletul ce se înăbuşă, se redică prin miile de leghe sub care trăim şi se urcă până la suprafaţa eterului unde tronează un aier veritabil. Sunt convins că aerul ce respirăm deobicei este un fel de apă iar oamenii sunt o varietate de peşti. „Dar e drept că uneori sufletul se înalţă printr'un fâlfâit de aripi asemenea unui goeland, către lumină, cu extaz, dupăce s'a hrănit în profunzimile submarine. Ne este cred sorlit să mistuim vieţile aquatice ale aproapelui nostru din jungla submarină a omenirii. Dar soarta noastră nemuritoare ne face să scăpăm; şi dupăce am înghiţit prada noastră vâscoasă, ieşim din bătrânul ocean, pî M întoarcem Ia eterul strălucitor şi la adevărata lu­ mină. Şi atunci înţelegem că avem o natură eternă. Când o aud vorbind pe doamna Bolton, simt că mă cufund în adâncimile unde înoată şi se svârcolesc peştii tainelor omeneşti. Ai prins, silit de pofta de carne, o bucată de pradă, şi apoi te ridici sus. foarte sus, din negură la eter. din umezeală la loc uscat. Ţiei pot să-ţi lămuresc tot acest proces. Dar, cu doamna Boltan nu simt decât cufundarea în adânc, oribilă, printre algele şi monştrii livizi ai fundului de ocean. „Mi-c teamă că vom pierde pe pădurar. Scandalul stârnit de soţia lui vagabondă, în loc să se domolească. ia proporţii din ce în ce mai vaste. Soţul este acuzat

326

AMANTUL

de fapte ce nu se pot spune, si. lucru curios. ^ iw> a aflat mijlocul de a atrage de P a r l c a . c l . ^atu] populaţie femenina. oribila r w l <1'' I"'>''• , a * S t a este plin de poveşti despre ei. M i s'a spus că acea Berthc Coutts 1-a expediat pe M c l l o r s acasă la mânu­ şi a prădat casă şi colii- i. - m ă „Fcmcca aceasta a răspândit in jurul ei o c n 0 . r t a . cantitate de gaz asfixiant. A dat în vileag loate O liile vieţii conjugale care. între bărbat şi femeo r<> în general îngropate în cel mai adânc mormânt o . cerii matrimoniale. E a a desijropal mortul de zece c de zile. C e profanare 1 Aflu aceste amănunte Linley şi dela doctor, care se distn-a/a CU aceas N a t u r a l , toate astea nu înseamnă marc lucru. *-" . nirea a căutat totdeauna, cu lăcomii- alilutidinilc S j X U » extraordinare, şi dacă un b.irbat ţine să-şi posede _, ine Bcnvcnuto Cellini, „în felul italian • meca, cum

spune

DCIIVCHUUJ \J*-H»»

--

r e

.

de ce să n'o facă? E o chestie de gust D a r nu ^ dcam că pădurarul nostru să fie cap aiul de ast ^ isprăvi. F ă r ă îndoială. Bertha Coutts 1-a î n v " l a Y a m ceput. Oricum, aceasta-i priveşte, şi nu-i trea mănui să se amestece. eCe „Totuşi fiecare ascultă, cum ascult şi cu. Acum ani pudoarea socială ar fi înăbuşit afacerea. L>a t doarca curentă nu mai există şi femeile minerilor înarmate din cap până'n picioare şi nimic nu l c _ a r P ^ face să tacă. Ai zice că de cincizeci de am mc Imaculata Concepţie a prezidat la toate ""iştcruc Tavershall şi că toate femeile noastre sunt tot a a n 9 strălucitoare Janc d'Arc. Faptul că stimabilul ° jj pădurar poate avea oarecare tendinţe rabelaisicne. c face în ochii satului mai scandalos, mai monstruos d un asasin ca Crippcn. Şi to'uşi aceşti oameni din 1 &^e • hali sunt mai curând de o virtute uşoară, daca crede poveştile lori . „Ceea ce-i mai rău, e că această neruşinată B c Coutts nu s'a ţinut numai de propria-i aventură Şi s a suferinţele personale. Pretutindeni ţipă că soţul # ..întreţine" femei în casa pădurii şi a încercat apoi »

DOAMNEI CHATTEW EY

3 2 7

spună pe nume ce femei au fost. Câteva nume respec­ tabile au fost astfel târâte în noroi; şi lucrul a mers atât de departe încât a trebuit să se emită mandat de arestare împotriva ei. , » ..Cum era imposibil de a împiedica pe femeia sa sa se ducă în pădure, am fost silit să am o întrevedere cu Mcllors. pentru toată afacerea aceasta. Uar el. Părea a spune ca de obicei: „nu vă ocupaţi de aface­ rile melc. cum eu nu mă ocup de ale dumneavoastră . Şi totuşi, cred, că se cam simte puţin ca un câine cu o tinichea legată de coadă. Se face că n o vede. Uar, mi se spune că în sat. femeile îl arată copiilor când trece, ca şi cum ar fi marchizul de bade in per­ soană. Persistă în neruşinare. Dar mi-e teama ca va repeta şi el cuvintele lui Don Rodriguc din balada spa­ niolă: „Ah. am fost muşcat acum acolo pe unde am păcătuit mai mult". . . i: m u„ „l-am spus că c neplăcut ca femeea lui sa se pi mbe ca la ea acasă prin pădurea mea; mi-a replicat ca n'are nici-o putere s o oprească. Apoi i-am făcut aluzie la scaudalul şi la turnura pe care au luat-o lucrurile. ..Da. a spus el, oamenii ar trebui să se ocupe de pro­ priul lor pat. şi atunci ar asculta mai puţin ceea ce se vorbeşte despre ceilalţi . . . .1 ..Mi-a spus aceasta cu oarecare amărăciune, »»."«"» să mărturisesc că e oarecum adevărat. Dar telul in care spune nu c nici cuviincios, nici respectuos. „L-am întrebat dacă era adevărat că primea femei acasă, şi mi-a răspuns: „Ce rău ar fi in asta. Sir 0l

!, f I f am ? spus că aş dori să fie respectate convenien­ ţele sociale pe moşia mea, la care el a răspuns „Atunci trebue să închidem gura femeilor! J > i cum 11 întrebam despre felul său de viaţă in pădure mi-a spus: „S'ar putea inventa istorii despre mine şi ca eaua mea Flossie. Iată un subiect frumoşi In realitate nu-şi găseşte seamăn în ce priveşte obrasnicia. „L-am întrebat dacă i-ar fi uşor sa găsească un alt loc. Mi-a răspuns: „Nimic mai uşor. daca vreţi să

328

AMANTUL

1 mă concediaţi". N u s'a opus să plece la sfârşitul săp­ tămânii viitoare, şi parc Rata a ini|ia pe un tânăr Joe Chambers în toate misterele ce comportă postul l m l-am spus câ-i Hau plata pe o lună înainte, la plecare. Mi-a răspuns că preferă ca eu să-mi păstrez banii Ş să-1 la9 să plece aşa. Nu-mi datoraţi nimic în P' U 9 J Sir Clifford; să nu-mi daţi nimic mai mult. D a c aveţi ceva să-mi mai spuneţi, spuneţi-mi! „ E i bine, afacerea s'a sfârşit pentru moment, femee a plecat nu ştiu unde. D a r c ameninţat! să fie ares­ tată dacă se mai arată prin Tavershall. Şi se spune că îi c frică grozav să nu fie închisă. Mellors v a pleca sâmbătă, în opt; şi lucrurile îşi vor lua în curând mersul lor obişnuit. „In acest timp, scumpa mea Constanţa, dacă te amuză, rămâi la Veneţia sau în Elveţia, până la sfâr­ şitul lui August; aşi fi fericit dacă tc-aş şti departe de toată această agitaţie n e p l i c u t i ; la sfârşitul lunii nu va mai fi nici-o urmă din toate acestea. „Vezi. suntem nişte monştrii submarini; şi când ho­ marul a mers prin noroi tulbură apa pentru toată lumea. Trebuie să ne adaptăm la toate cu filozofic. Supărarea, lipsa oricărei simpatii pentru orice, cum arăta scrisoarea Iui Clifford, avură un efect rău asupra Constanţei. D a r ca înţelese mai bine când primi dela Mellors scrisoarea următoare: „Taina noastră a fost descoperită. Ai aflat că soţia mea Bertha s'a întors şi şi-a făcut domiciliu din casa mea, unde a adulmecat ceva sub forma unui flacon

•1

iy' • ^'a

gilsit

n i m i c

altccva

'

cel P u t i n

câte

.Y a

zile. Apoi s'a jeluit multă vreme pentru fotografia arsă. A găsit geamul şi dosul tabloului în odaie. D i " nefericire cineva sgâriase în dosul cadrei desene mici Şi iniţiale de mai multe ori repetate: C. S. R. P> s t . a aceasta n'a dus-o la început la nimic. D a r , în curând, Bertha a pătruns în colibă. Acolo, a descoperit una din cărţile tale o autobiografie a artistei Judith, cu nu­ mele tau. Constanţa Steward Rcid. pe prima pagină. L>upa aceea, câteva zile a strigat pe la răspântii că

DOAMNEI CHATTERLEY

32

°

metresa mea nu-i nici mai mult nici mai puţin decât însăşi Lady Chattcrlcy. Scandalul a ajuns curând pana la urechile preotului Bourrough şi chiar la bir Ulitford. Ei au luat atunci măsurile legale împotriva sofiei mele, care, la rândul ci. a dispărut, deoarece totdeauna a avut o frică de moarte de politie. , . . ... „Sir Clifford a cerut să mă vadă. El s a învârtit în jurul acestei afaceri necurate, supărat pe mim. Atunci m'a întrebat dacă ştiu că numele de Lady Lnatterley a circulat în acest scandal. I-am răspuns ca n'am ascultat niciodată cancanurile şi că sunt sur­ prins că aud aceasta chiar din gura lui Sir Llittord. A spus că aceasta este, fireşte, o mare insultă, şi eu i-am răspuns că în sală se află o imagine a reginei Maria pe un calendar şi că aceasta nu înseamnă ca Majcstatca Sa face parte din haremul meu.^ Dar el nu părea că gustă gluma mea. M a acuzat în tel şi chipuri, dar eu am negat totul. La urmă m a conce­ diat. Plec sâmbătă. în opt. şi locul unde am tost nu mă va mai vedea. „Mă voi duce la Londra, la vechea mea pensiune. Doamna înger. 17. Coburg Square, care-mi va da iarăşi o cameră! . . » j „Fii sigur că păcatele te vor regăsi, mai ales cano eşti căsătorit şi soţia se numeşte Bertha . Nu se afla un cuvânt despre ea. Constanta fu mâhnită. El ar fi putut să-i spună ceva care s'o mângâie şi s'o asigure. Dar înţelese ca voia s'o lase liberă, liberă, să se întoarcă la Wragby şi la Clifford. Şi aceasta o mâhnea. Ar fi voit ca el sa ti spus lui Clifford: „Da. mă iubeşte şi e metreasa mea, şi sunt mândru de aceasta". Dar curajul lui nu mergea până acolo. . . • • , „,, Astfel, la Tavershall. numele ei era imperechiat cu al pădurarului. Ce amestec! Dar totul se va uita in curând! . r „; m ;„ Constanţa era supărată şi nu mai putea tace nimic. Nu ştia nici ce să facă .nici ce să spună, aşa ca nu spunea şi nu făcea nimic.

.130

AMANTUL

îşi continua viaţa la Veneţia ca şi când nu s ar » întâmplat nimic. Se plimba în gondolă cu Duncan Forbes, făcea băi şi lăsa zilele să se scurgă. Duncan, care cu zece ani în urmă, avusese pentru ea o iubire melancolică, era din nou îndrăgostit de Lady CnattcrleyDar ca-i spusese: „Nu cer decât un singur lucru bărba­ ţilor: să mă lase în pace! Aşa că Duncan trebui s'o lase in pace şi nu fu deloc supărat. El răspândea o iubire ciudată. învertită; dorc să fie aproape de ea. — Te-ai gândit dumneata vreodată, îi spuse într o zi, cât de puţine raporturi sunt între fiinţele omeneşti Uită-tc Ia Daniele, e frumos ca un fiu al soarelui' Dar câtă singurătate se află în frumuseţea lui! >?' * 0 ' tuşi aş jura că are o soţie şi o familie pe care nu le-&r putea părăsi cu nici un preţ. — Intrcabă-1, spuse Constanţa. Duncan îl întrebă. Daniele răspunse că era căsători şi că avea doi copii, doi băcţi, de nouă şi de şap* e ani. Dar nu se vedea nici-o emoţie la el. — Oamenii capabili de o unire continuă cu cei­ lalţi, sunt singurii care par astfel singuri în univers spuse Constanţa. Ceilalţi sunt cam lipicioşi; ei se con­ fundă cu massa, ca Giovannio. ,ne Şi adăugă, fără să fio însă auzită: Şi ca şi ' ' Duncan 1

C A P I T O L U L XVIII. Trebui să ia o hotărâre Să plece del. Veneţia într'o sâmbătă, ca atunci când părăsise Wragby. ^Va sos la Londra lunea viitoare si-l.va întâlni, I« « e p e dresa dela Londra ca sâ-i trimită o scrisoare la Hotel Hartland. şi să vină s o vadă luni seara, J a o r y a p ^ Era suplrată şi toate r e z i d e ei erau înăbuşite Nu voia să-i mărturisească nimic Hddei, iar H Ida .nta gata de această încăpăţânată tăcere se g j g » ^ cu o olandeză. Constantei nu-i .plăceau l " « i l e aces tea între femei; Hilda, dimpotrivă le cultiva_ cu pasiune^ Sir Malcolm se hotărî să călătorească împreuna cu Constanta. Duncân se va întoarce cu H |da Ba ranu artist nu se lipsea niciodată de nimic: lua doua «cur pentru vagonul de dormit în Orient-Express cu tot des gustul Constantei P ^ . ^ f ^ ^ • J E S lor de desfrau vulgar. Dar, in Teiui până la Paris era mai scurtă. , Sir Malcolm era totdeauna ^ ^ e s e şi cu cea torcea la sofia lui de a doua; la fel fusese £ dintâi. Dar- trebuia să se întoarcă acasă Constant copleşită de gânduri, nici nu observa• P ^ | » £ î ; - Nu prea-ti place să te întorci la Wragoy, tatăl, văzând-o mâhnită. . Wragby, spuse - Nu m'am hotărât să ma întorc Ia wrag y.. v ea, uitându-se la tatâ-său. c u . f f ^ ^ ^ i a înspăiIar ochii albaştrii şi man ai u ^ ^ ă nu e prea mântată a unui om a cărui consens» curată.

332

AMANTUL

— Vrei să spui că vei rămâne pentru câtva timp la Paris? — N u ! Vreau să spun că nu mă voi reîntoarce nici­ odată Ia Wragby! El î^i avu;» necazurile Iui personale, şi nădăjduia ca nu va mai trebui să se ocupe şi de ale fiicei sale. — Cum asta? Aşa. dintr'odată? — Voi avea un copil. Era întâia oară când spunea altcuiva aceste cu­ vinte, şi i se părea că-şi despică viaja în două. De unde ştii tu? întrebă tatăl. — De unde o ştiu? — Nu e copilul lui Clifford, desigur? Nu, e copilul altui bărbat. Şi se amuză să-1 încurce puţin. — II cunosc? întrebă Sir Malcolm. — Nu, nu l-ai văzut niciodată. Urmă o tăcere lungă. — Şi care sunt proectcle tale? Nu ştiu zău, nimic. — Nu c nici un mijloc de a aranja cu Clifford? — Cred că va accepta copilul, spuse Constanţa. Mi-a spus după discuţia cc-am avut-o cu el, că-i este egal cu cine aş avea un copil numai ca totul să se petreacă discret. — Era singurul lucru sănătos pe care l-ar fi P u t u * spune, date fiind împrejurările. Aşa că cu cred câ totul se va aranja bine. ~ £ u m ? S P U S C Constanta privindu-şi tatăl drept î" ochi. El avea ochii mari, albaştri, foarte asemănători cu ai ei, dar bântuiţi de o anumită tristeţe, ca ai unui băeţaş rău dispus, câteodată aveau un aer de egoism posac, altădată de bună dispoziţie şi bun simţ. Poţi da un moştenitor familiei Chatterley şi in­ stalam alt baronet la Wragby Hali. Pe chipul lui Sir Malcolm înflorea un zâmbet pe jumătate sensual. - Dece nu? Te simfi legată de altul? Ei bine. COP»a mea, dacă vrei să-ţi spun adevărul, iată-1: Lumea

DOAMNEI CHATTEIU.I.N

â 9 3

continuă. Wragby există şi va exista. Lumea e mai mult sau mai pujin fixă, şi noi suntem sihfi a ne adapta în aparentă. In ce ne priveşte personal putem face ceeace ne place. Emoţiile se schimbă. 1 oii iubi un bărbat anul acesta, pe un altul la anul viitor. Dar Wragby va continua să existe. Fii credincioasă satului Wragby atât cât el Iţi va fi credincios. Cât despre rest. fă cum î{i convine. Dar la ce ti-ar servi să iei o ase­ menea hotărâre? Poji s'o faci dacă vrei! Ai cu ce trai. E singurul lucru de care trebuie să tii seama intai. Dar la ce ti-ar servi oare despărţirea? Şi Sir Malcolm mai zâmbi odată. Constanta nu răs­ punse. — Sper că ai avut de a face cu un bărbat bine. n spuse el după un răstimp, cu senzualitatea trezită. — Da. Aici e buba. Nu sunt atâfia adevăraţi băr­ baţi în jurul nostru ca să popi alege. _ — Ei, Doamne! spuse el, dus pe gânduri. Aşa/ De­ sigur că nu! draga mea, îmi închipui, văzându-te, ca el nare drept să se plângă. Nu vrea, desigur, sa-{i producă neplăceri? — Oh, nu! Mâ lasă liberă. Să fac ce vreau eu. — Natural. Orice bărbat adevărat ar face la fel. Sir Malcolm era mulţumit. Constanta era fnca lui favorită. Ii plăcuse totdeauna femeea din ea; şi era legată mai pufin de mamă-sa decât Hilda. Mai mult încă, el nu-1 iubise niciodată pe Clifford. Era mulţumit şi se arăta iubitor fată de fiică-sa, ca şi cum copilul care urma să se nască ar fi fost al său. O însoţi în trăsură până la Hotel Hartland; apoi. după ce se instala, se duse la club; ea îi refuzase tovărăşia pentru scară. Găsise o scrisoare dela Mellors: „Nu pot veni la hotelul tău, dar te voi aştepta la Adam Street, în fafa Cocoşului de Aur, la ora şapte. Şi el se afla acolo, însfârşit, mare şi svelt, şi atât de deosebit la înfăţişare. în costum negru, conventional. Avea distincţia naturală, dar îi hpsia înfăţişarea oame­ nilor de lume. Totuşi, ea observă pe dată că el putea

334

AMANTUL

merge oriunde. Avea înfăţişarea frumoasă, ceeace lora mai mult decât croiala mondenă şi pe măsura. — Bine ai venit! Ce bine arăţi! — Da, dar tu nu. . . • Ea-i scruta faţa neliniştită. Slăbise şi pomcţu " . *• seră în relief. Dar îi zâmbia cu ochii şi ea se s ' m ' a bine dispusă cu el. Apoi, sforţarea de a menfinc ap rentele se irosi. Ceva fizic emana din el, ceva c dădea sentimentul intim de a se simţi bine. de a la largul ei, fericită. Instinctul ei de femee ce a * t c ? , e fericirea, o înştiinţase pe dată: iată, eu sunt când el e aici! Tot soarele Veneţiei nu-i dăduse acea expansiune, aceasta căldură intim,L ^ .. — Ai fost cam supărat de toate întâmplând ^ celca? întrebă ea, dupâce se aşezară confortabil masă, faţă în faţă. •. Era slăbit. Şi ea băgă de scam.i ind.ilâ. I' r c ' v C • mâna aşa cum i-o cunoscuse, pierdută într un fel de tare de animal adormit. Cât de mult ar fi voit sa ia şi s o sărute. Dar nu îndrăsnea să ajungă până a c 0 — Oamenii sunt totdeauna teribili, spuse el. — Şi ai suferit mult? — Da, cum voi suferi totdeauna. Şi ştiam că era un prost dacă sufeream. . ,.o — Te simţi ca un câine c'o tinichea legată de coada Clifford mi-a scris că ai această înfăţişare. Era dureros să-i vorbească aşa, acum. căci în m a ' dria lui suferea mult. — Cred că da, rosti el. Ea nu cunoştea amara şi sălbatica ură pe caro l inspira orice insultă. Tăcură mult timp. — îmi simţeai lipsa? întrebă ea. , — Eram mulţumit că eşti departe de toate întâmpla* rile acelea. Tăcură iarăşi. s — - Dar lumea a crezut într'adevăr ceeace s'a sp" despre noi? Nu. Cred că nu.

DOAMNEI CHATTERLEY — Şi Clifford a crezut? , — Nu cred. S a silit să nu şe mai &****"» '» aceasta. Dar. natural, de aci l «a iscat dorinţa de a nu mă mai vedea niciodată. — Voi avea un copil. . • • El îndreptă spre ea ochii adumbriţi, a căror privire ea n o putea pricepe. întreaga expresie dispăruse de pe faţa lui. din tot corpul lui; era ca şi cum o flacăra întunecată o privise. , , „ i 1 — Spune-mi dacă eşti mulţumiţi îl ruga ea luandu-I de mână. Din el se răspândi un aer de triumf. Dar acest triumf era pentru ea. — E viitorul, spuse el. — Dar nu eşti mulţumit? persistă ea. — Eu mă îndoesc atât de viitor! — Dar n'ai nevoie să te ocupi de responsabilitate Clifford doreşte să ia copilul pe seama lui. Va h fericit s o facă. . . . î-j o; Ea îl văzu cum la aceste cuvinte devine palid. ţ>i nu răspunse nimic. . . . . . . i i -„„o» — Să mă întorc la Clifford şi să instalez un baronet la Wragby? întrebă ea. , ţ. El o privi palid şi distrat. Rânjetul de batjocura .1 trecu pe faţă. . .,« — N'ai să fii silită să-i spui cine e tatăl r, - O h ! Ar lua copilul să fie al lui chiar daca i-aş spune aceasta. El se gândi o clipă. — Da, se poate. î'ăceau acum. O prăpastie îi despărţea. — Dar tu nu vrei să mă întorc la Clifford, nu-i aşa? îl întrebă ea. — Tu cum ai vrea? . , — Eu vreau să trăiesc cu tine, spuse ea simplu. Fără voia sa, el simţi cum flăcări îi străbat pân­ tecul, auzind aceste cuvinte; şi plecă fruntea. Apoi o privi cu ochi cercetători. , p — N'ai avea prea multe de pierdut? spuse el. t u n'am nimic să-ţi dau.

336

AMANTUL

d în

băr-

baţi. Ştii doar! — D a , da, oarecum, ştiu. , T ă c u o clipă cufundat în gânduri. Apoi reluă vorba. Mi se spunea altădată că în mine e ceva te nin. D a r nu e aşa. N u înseamnă că eşti femee, o nu-ţi place să câştigi bani şi să-ti faci un loc în ' u Mi-aş fi putut face un drum in armată, foarte uş • D a r nu-mi plăcea armata. Ştiam s o scot la c a p * ' _^ oamenii; mă iubeau şi aveau o sfântă groază de sup rarile mele. N u ; autoritatea superioară, stupida Şi " ) L canică era cea care făcea din anuala un lucru mo în întregime stupid şi mort. Iubesc pe oameni, i a r ° menii mă iubesc mult, dar nu pot suferi obrâsnicia p tentioasă şi flecăreala oamenilor ce conduc lumea, de ce nu-mi pot face drumul meu. U r ă s c obrazul banului, şi dispreţuesc obrâsnicia de castă. Astfel. lumea aceasta, aşa cum este. cc-aş putea să ofer u femei? . — D a r ce să-i oferi? N u c un târg pe care » cern. N e iubim, iala totul, spuse W. — N u , nu, e ceva mai mult decât aceasta. A ţ r * înseamnă să înaintezi. Via(a ima nu vrea să curgă l făgaşul bunelor purtări; se îiieâpatinează în refuz- A Ş 8 dar, cu nu slujesc la cine ştie ce în viaţă. Ş» n aItt11 dreptul t i amestec o femee în viată mea, dacă viata-" nu realizea/â nimic, nu duce la nici un scop marc. ^ n bărbat trebue să ofere unei femei o viajă care să aib» un sens oarecare, dat .1 « ista trebue să fie o viat 3 izolată, şi dacă ca este o femee adevărată! N u m aŞ putea mărgini Ia a fi concubinul tău masculin. — D a r de ce? întrebă ca. tu# Fiindcă n a ş putea. D e altfel, iute te-ai scârbi şi a c u m n a |T" 9 ?' . * putea conta pe mine, spuse ea. Rânjetul îi trecu pe fată. — Banul este al tău, spuse el, situaţia socială »t' aparţine; numai tu poji decide. Şi apoi eu nu sunt nu­ mai peştele doamnei. - Ce eşti altceva?

DOAMNEI CHATTERLEY

337

— Puteai să mă întrebi 1 E desigur nevăzut. D a r . » ce mă priveşte, eu sunt ceva. înţeleg sensul exis­ tenţii melc proprii, şi-mi dau scama că nimeni altul nu mă înţelege. — Şi existenta ta va avea mai puţin sens, dacă vei trăi cu mine I T ă c u un răstimp, înainte de a răspunde: — P o a t e că da. E a se gândi la rându-i. — Şi care-i sensul existenţi talc? 7 " Ţi-am spus că e nevăzut. N u cred nici în lume, nici în bani, nici în progres, nici în viitorul civilizaţiei noastre. D a c ă omenirea trebue să aibă un viitor, trebue ca o mare sebimbarc sâ-1 producă. — Şi cum va fi adevăratul viitor? — Dumnezeu ştie! Simt ceva în mine, totul amestecat CU mânie. D a r ce-i asta, nu ţi-aşi putea spune. — V r e i să-fi spun, spuse ea privindu-1, vrei să-ţi spun ce ai tu şi ceeace bărbaţii ceilalţi nu au, şi care va alcătui viitorul? — Spune, zise el. — E curajul propriei tale iubiri; e ceeace te face să pui mâna pe şoldul meu şi să spui că am un şold frumos. Rânjetul lui îi trecu iar pe fa{ă. — A ş a ! spuse el. Apoi tăcu şi se gândi mult. — D a ! reluă el. Ai dreptate. A s t a este. Asta e în toate. O simţeam în toate legăturile mele cu oamenii. Trebuia să rămân în contact cu ei, din punct de ve­ dere fizic, şi să nu dau înnapoi. Trebuia să-i tratez ca pe nişte fiinţe fizice, şi să le arăt putină dragoste, chiar dacă-i făceam să sufere moartea şi pasiunea. E o chestiune de cunoaştere intimă, cum a spus Budha. D a r , chiar Budha a dat înnapoi în faţa cunoaşterii tru­ peşti şi a acestei iubiri fizice, care este lucrul cel mai bun, chiar între bărbaţi, în toată sănătoasa-i vi­ rilitate. E ceeace face din noi oameni, şi nu numai maimuţe. D a , e dragostea; e cunoaşterea sexuală. Sexul lr

22

AMAN":|

338

nu e în realitate decât un contact; cel mai intim din toate contactele. Şi c un contact de care noi avem teamă. N u suntem decât pe jumătate conştienţi, Şl, P c jumătate vii. Treime sa fim vii şi să avem put'"» cunoaşterii. M a i ales noi, Englejii, trebuc să lua contact unii cu alţii, cu puţină delicateţa şi dragos E nevoia noastră cea mai aprigă. Ea-1 privi şi-i spuse: — Atunci de ce ţi-e teama de mine? S e uită la ea mult. înainte de-ai răspunde. —- Banul m i face să am teamă; şi situaţia, asta lumea din tine. — D a r in mine nu se află dragoste? 9puse ca i ' c r ' binte. E l o privi, întunecat, preocupat, preocupat. D a ! printr'un intermediu, ca şi mine. .«i D a r nu po{i să crezi că dragostea va dăinui în noi E l se calmase şi pierduse din înfăţişarea-! de a " parare. — Se poate. — D o r e s c să mă ţii în braţe, spuse ca. Vreau să-m» spui că eşti fericit că vom avea un copil. E r a atât de drăgălaşă, atât de caldă, încât simţea maruntaele mişcându-sc în el. - C r e d că putem merge în camere mea. Deşi * un act scandalos. Şi ea îl vedea cum se lăsa iar invadat de uitarea lumii, ,ar faţa luă aspectul blând şi strălucitor al P a ' siunu şi al dragostei. Merscră pe străzi îndepărtate, până în Coburg Squarec a m e r a lui era în partea de sus a casei; într'o B U * 8 mansardă decentă şi în bună orânduială. îşi p r e P ' * singur mâncarea pe o maşină cu gaz. ţ a se desbrăcă. E r a drăgălaşă în sarcina ei P " " 1 3 JN ar trebui să mă ating de tine. .. ' " k ' f c - m ă l Iubeşte-mă şi spune-mi că mş wvei păstra bpune-nii că mă vei p ă s t r a ! Spune-mi ca 6au m o U r V C cl !

n l 0

'Oclată

s ă

Plcc

s ă

mă întorc în 1«"*

D O A M N E I

C H A T T E R L E Y

339

Se apropie de el, se lipi de trupul lui subţire, vi­ guros şi gol, singurul liman pe care-1 cunoscuse ea vreodată. — Ei bine, te voi păstra, spuse el. Dacă tu doreşti, te voi păstra. O strângea în braţe. —• Şi spune-mi dacă te simţi fericit că vom avea un copil, repetă ea. Sărută-mă. Sărută locul unde se află el, şi spune-mi că eşti fericit că e acolo. El şovăia încă. — Mi-e teamă să dau drumul în lume la copii; mi-e teamă de viitorul lor! — Dar tu mi l-ai dat. Iubeşte-1! Sărută-1! El se înfiora, căci ceeace spunea ea era ade­ vărat. „Iube'şte-1; şi acesta va fi viitorul său. In acea clipă nu simţea decât iubire pentru ca. Ii săruta pântecele şi muntele lui Venus, spre a fi mai aproape de pruncul pe care-1 purta. — O h ! mă iubeşti, mă iubeşti! spuse ca cu un ţipăt scurt, asemenea ţipetelor de dragoste, oarbe şi near­ ticulate. O luă de mână blând şi ca simţi atunci un val de iu­ bire eliberată, curgând dintr'ânsul spre ea, val de pa­ timă înflăcărat de dubla lor dragoste. Şi luând-o de mână, înţelese că acesta era datoria lui: un contact pornit din iubire, fără ca nimic din mân­ dria şi demnitatea sau integritatea sa de om să fie pierdute. Insfârşit, dacă ea avea bani şi el nu avea, mândria şi onoarea trebuiau să-1 împiedice a-i retrage dragostea sa. „Ceeace eu reprezint, este intima cu­ noaştere fizică a fiinţelor între ele, îşi spuse el, şi atingerea intimă a dragostei. Şi ea este tovarăşa mea. Ce luptă mare împotriva banului, şi a maşinei şi-a idea­ lului nedemn, insensibil şi bestial al lumii! Şi ea mă va ajuta în această luptă. Mulţumesc lui Dumnezeu, am şi cu o femeie! Am o femee, mulţumesc lui Dum­ nezeu, care este cu mine mereu, iubitoare şi mă înţe­ lege, fără a fi nici tiranică, nici proastă. Mulţumesc lui

340

AMANTU1-

Dumnezeu; este iubitoare şi mă înţelege pe mine, « s cum sunt." l 1 ' se Şi pe când sperma lui ţâşnea în ca, sufletul im strecura la fel spre ea, în actul acesta de creaţie, este mai mult decât proercaţia. Ea era acum hoţirăţi definitiv c i nu-1 va mai P răsi şi nimic nu-i va despărţi. Dar trebuiau găsite loaccle, să ia anumite dispoziţii. — Ţi-e frică de Bertha Coutts? îl întrebă ea. — Nu-mi mai vorbi de aceasta. _ ... — Da. Trebue să-mi îngădui a vorbi, pentru că ai dată tu ai iubit-o; şi altădată ai fost tot atât de im» . cu ea. cum eşti cu mine acum.. De aceea trebue sapui. Nu c oare rău ca tu s'o urăşti după tot cccace ost odinioară între voi. Cum e posibil oare? — Nu ştiu. Ea părea mereu gata de a se reîntoarc la mine, merea. mereu, ah 1 taoipiţânarrea-i de ,e ' furia aceea după libertate! Această libertate grozava femeilor care sfârşeşte printr'o atroce tiranici Ani « totdeauna-mi arunca în faţă libertatea, ca un vitn»; Dar nici acum nu este eliberată de tine. Te m iubeşte încă? Nu, nul Dacă mai este preocupată de mine- . ceasta o face fiindcă este pornită împotriva mea 9 încearcă să-mi facă un rău.

Î

a

B1

cra

un

timp

C n<

* '

,c

'"bea?

c:

— N u ! Da, poate, în unele clipe. O atrăgeam. •?* kă a c e a s f a e r a ""a din cauzele pentru care m* ura. Mă iubea în unele clipe. Dorinţa ei cea mai m? r c era să-nu facă un rău. Voinţa ei se ridicase împot r , v 3 mea dela început. ~ Dar poate, că simţea că tu n'o iubeai cu adevărat si voia să te pedepsească. - O, Doamne, cum să fie aşa? — Dar tu n o iubeai în totul, nu-i aşa? Ea se va « Plans mereu de aceasta. C f L U t ! a m S ă fa( T? I n c epusem prin a o iubi. D»* ea... ea. Nu iNu, si nu mai vorbim de asta. A fost o o nem nenorocireh l a r e a e r a f * ° »nlâ destinată a nenorocirii. nenorocirii. De De aceasta

DOAMNEI CHATTERLEY

341

dată, aş fi ucis-o ca pe o vită, dacă aş -fi avut curai: Ş fi ucis-o pe fiinţa aceasta furioasă şi nebună, deghi­ zată în fcmee. Dacă aş fi putut numai s'o ucid şi să Pun sfârşit acestei mizerii! Asta ar trebui să ne fie îngăduit. Când o femec e posedată de beţia acestei încăpăţânări, de o voinţă încăpăţânată, ridicată împo­ triva a toate, atunci devine o fiinţă nefastă pe care nr trebui să sfârşim prin a o ucide. — Şi pe bărbaţii n'ar trebui să-i omoram când ajung posedaţi de încăpăţânare? "Ţ- Da, şi pe cil Dar trebue mai întâi să scap de ea definitiv, altfel mă va urmări mereu I Voiam să ţi-o spun. Trebue să obţin negreşit divorţul. Să fim prudenţi. Nu trebue să fim văzuţi împreună. N'aş putea îngădui ca ea să-ţi cadă în cap într'o zi. Constanţa se gândi un răstimp. — Atunci, noi nu putem trăi împreună? — Nu, dar peste şcasc luni da. Cred că divorţul se va pronunţa în Septembrie. Vom trebui să aşteptăm până în Martie. — Dar copilul se va naşte poate la sfârşitul lui Februarie. — Ah! pe Clifford, pe Bertha, aş voi să-i văd morţi! spuse el. — Nu ţii deloc la ei. — Să ţin la eil Dar poate că cceace e mai bun să le urăm, este moartea! Ei nu pot trăi! Nu fac altceva decât să fure viaţa. Sufletele lor, în afară de eî, sunt înfri­ coşătoare. Moartea ar trebui să le fie dulce. Şi ar trebui să-mi fie îngăduit a-i ucide. — Dar n'ai s'o faci, spuse ea. — Ba da, şi cu mai puţină remuşcare decât pentru o nevăstuică. Ncvăstuicile sunt cel puţin frumoase şi singuratece. Ca ei, sunt legiuni... O h ! desigur, i-aş omorî! — Atunci mai bine să nu mai pomenim de asta. — Poate că aşa o bine. Ar fi trebuit să se ocupe alte lucruri. Constanţa înţe­ legea că el voia să scape în totul de Bertha Coutts; îi a

342

AMANTUL

da dreptate. Va trăi singură până la primăvară. P ° a e că va putea să divorţeze de Clifford. Dar cum? U a C j numele lui Mellors era pronunţat, divorţul îi va deven imposibil. Ce neruşinare! Nu sar putea oare pleca marginea pământului unde să fie liberă? .. , Nu se putea. Marginea pământului este î" z " noastre la cinci minute de Charing Cross. Atâta vrem cât există Radio-ul, nu există o margine a pământulu • Regii din Dahomci şi Lames din Tibet ascultă emi­ siunea Londra şi New-York. , , . Răbdare, răbdare! lumea este o vastă şi sinistr reţea de maşini, şi trebuc să fii foarte prudent ca nu cazi prins în ea. Constanta făcu mărturisiri tatălui ei. , — înţelegi tu, tată; a fost pădurrul lui Clifford: d a . el a mai fost şi ofiţer în armatele din Indii. Numa că a făcut la fel cu colonelul C. E. Florence, care "» preferat să se retragă. , Dar Sir Malcolm n'avca nicio simpatie pentru z a d a r j nicul misticism al vestitului C. E. Florence; în dosu umilinţii lui se afla atâta reclamă. Era felul de i"e' clamă pe care bătrânul pictor îl ura mai mult: vanitate coborârii voluntare. — Cine-i pădurarul tău? întrebă Sir Malcolm supărat— E fiul unui miner din Taversball. Dar este foarte prezentabil. . — Un miner care a găsit filonul de aur, spuse ci$i tu eşti, după cum se vede, o mină de aur uşor oo exploatat. e — Nu, tată. Te înşeli. Dacă l'ai vedea, ai înt ' lege. Clifford 1-a urât totdeauna, tocmai fiindcă nu se umileşte. — Instinctul lui nu I-a înşelat. , Ceeacc Sir Malcolm nu putea îngădui era f a P p ! că se cunoştea legătura fiicei sale cu un pădurar. L* nu se ridica împotriva legăturii în sine: ci suferea dm din pricina scandalului. • ~~ | ^ u " m i P a sâ de om în sine. Evident, a ştiut sâ !'-se facă plăcut. Dar, Doamne, ce va spune lumea!

DOAMNEI CHATTERLEY

343

Gândeşte^te la soacra ta, la efectul ce-1 va făcea asupra ei. — Ştiu, spuse Constanta. Flecăreala e un lucru în­ grozitor, mai ales în lumea bună. Şi apoi, el doreşte atâta să obţină divorţul! M'am gândit că am putea să spunem că tatăl copilului este un altul, şi să nu ros­ tim numele lui Mcllors. — Un altul? Cine? — Poate pe Duncan Forbes. A fost prietenul nostru totdeauna. Şi c un artist destul de cunoscut. Şi tine mult la mine. — Pe bietul Duncan Forbes! Şi ce va câştiga el din toate acestea? — Nu ştiu. Ii va face poate plăcere. — Ah! da! Iată un caraghios! Şi cum tu n'ai fost iubita lui niciodată? — Nu. Dealtfel nu m'a dorit niciodată. Ii place numai să stau lângă el, fără a-1 atinge. — Dumnezeule, ce generaţie! — Ar voi să-i servesc de model. Dar eu n'am primit. — Dumnezeu să-1 înţeleagă! Dela omul acesta te popi aştepta la orice. — Totuşi, ai prefera să se vorbească despre el în această afacere? Constanta, ce de combinaţii? — Ştiu! E urât. Dar ce putem face? — Combinaţii peste combinaţii! Mi se pare cam trăit prea mult. — Haide, papa! Dumneata n'ai făcut combinaţii de felul acesta, pe vremea dumitale? — Dar e cu totul altceva, te asigur! Totdeauna e altceva. 'Veni Hilda, supărată şi ea de întorsătura pe care o luaseră evenimentele. Nici ea nu putea suporta ideea că toată lumea să ştie de legătura surorii ei cu un pădurar. Ce umilinţă! — De ce oare n'am putea să dispărem, fiecare, în Columbia britanică, fără nici un scandal? spuse Constanta. Dar aceasta n'ar servi la nimic. Scandalul ar isbucni

344

AMANŢII

şi aţa. Şi dacă trebuia să plece cu acest om, Constant* se cuvenea să-1 ia în căsătorie. Aceasta era P a r f r Hildei. Sir Malcolm ezita. S'ar putea ca totul sa aranjeze. — Vrei să-1 vezi. tată? .1 Bietul Sir Malcolm! N'avca deloc gust. Şi sărmanul Mcllorsl N'o dorea nici ci. Totuşi, întâlnirea avu loc. La o masă, într'o cameră separată dela club. Cei bărbaţi erau singuri. i Sir Malcolm bin ceva whisky; Mcllors bău Şi e • Vorbiră tot timpul despre Indii, pe care tânărul le c noştea bine. . . . . i rV Conversaţia dură tot timpul mesii. Când se sc^ cafeaua însă, şi chelnerul ieşi. Sir Malcolm, aprinzandu-şi ţigara, spuse pe un ton cordial: — Ei, tinere, ce zici de fiica mea? Rânjetul se ivi pe faţa lui Mcllors. I ).i. Domnule, fiica dumneavoastră... l a i făcut un copil... Am avut onoarea, rânji Mcllors. Onoare! O, Doamne! Sir Malcolm râse, ca un Scoţian lubric. « — Onoare! repeta el. Cum a mers dragostea Bine, nu? — Foarte bine. , îmi pun mâna în foc! H a ! ha! Fiica mea e oe rasă. Nici eu nu mă căiesc de fornicaţiune... Deşi mama ei... O, Doamne!... Se uită în sus, spre tavan; apoi continui: Dar ai încălzit-o bine, nu? Văd sângele meu. care curge prin vinele ei! Ai ştiut să-i dai foci ha, ha, ha! Am fost foarte foarte mulţumit, te asigur! Avea nevoe fata! O h ! c o bună fetiţă, foarte bună. Ş*»am bine că totul va merge de minune. Dacă va găsi numai un bărbat care să ştie s'o înfierbânte. Ha, ha, ha! Ce ştrengar de pădurar eşti! Ha, hal Dar acuma, •* lăsăm gluma; cum ai să aranjezi lucrurile? Nu ajunseră însă la nici un rezultat bun. Mcllors se menţinu în marginile bunei cuviinţ».

DOAMNEI CHATTERLEY

345

— - Aşa, dumneata eşti pădurar! Oh, ai dreptate. Piatra de încercare a unei femei, e atunci când i-ai pişcat fesele. Când i-ai atins dosul, ai şi aflat cceace voia ea. Ha, hal Te invidiez, băiete! Câţi ani ai? — Treizeci şi nouă. Sir Malcolm încruntă sprânconilc. — Numai atât? Şi s a r spune că mai ai încă două­ zeci de ani înaintea d-talc, judecând după înfăţişare. Pădurar sau orice ai fi, eşti un mare ştrengar. Aceasta se vede îndată. Nu eşti ca bietul Clifford: un neno­ rocit, care n'a avut niciodată o picătură de energie în el. Pădurare, pe legea mea, nu ţi-aşi încredinţa Şi vânatul meu! Nu, zău, dar cum ieşim noi din în­ curcătura asta? Lumea e plină de babe blestemate. Şi în realitate, ei nu făcură nimic, afară de stabilirea între ci a vechei francmasonerii de sensualitate mas­ culină. — Aşa, dragă, când vei avea nevoe de mine. am să fac totul pentru dumneata. Pădurar. E admirabil! Sunt încântat, încântat! Aceasta înseamnă că fiica mea are gust. Cum oare? Şi apoi ştii: ea arc rentele sale, mo­ deste, dar îndeajuns ca să nu moară de foame şi am să-i las ce am şi eu. O merită fiindcă a arătat atâta nerv în mijlocul unei lumi de babe. De şaptezeci de ani mă lupt ca să scap de fustele babelor; şi nam reuşit încă. Dar dumneata eşti un om care poţi să faci aşa ceva. — Sun fericit că aveţi o părere atât de bună despre mine. Lumea mă face să cred, că sunt o maimuţă. — O h ! natural. Dragul meu, cum oare ai putea să nu pari o maimuţă înaintea babelor. Se despărţiră cei mai buni prieteni. Mcllors îşi trecu ziua râzând în sine.. A doua zi, luă masa cu Constanţa şi Hilda, întrun restaurant discret. — Păcat că situaţia este atât de neplăcută, din orice parte ai privi-o, spuse Hilda. — Mi-ai făcut multă plăcere, spuse el. — Mi se pare că ar fi fost mai bine să fi evitat

346

AMANTA.

de a avea copii, înainte de a fi fost liberi amândoi ş> căsătoriţi. . • — Dumnezeu a suflat prea repede în scante spuse el. • • vi 1 C ui— Dumnezeu n"arc dc-a face aici. Natural,. j stanţa arc destui bani, ca să puteţi trăi amândoi; situaţia este «rea totuşi. Dacă ai fi din acecaş CI* socială cu ea... — Sau dacă aş fi fost într'o colivie la Zoo. Conversaţia încetă. . — Ar fi bine ca numele dumitalc să nu apar» toată afacerea aceasta. — Dar, eu credeam... — Vorbesc de procedura divorţului. ,j El o privi mirat. Constanţa nu îndrăsnise a-i vor de proectul cu Duncan. — Nu înţeleg, spuse el. r v — Avem un prieten, care ar consimţi poate sa citat în divorţ, ca numele dumitale să nu apară, sp

Hilda.

— Vorbiţi de un bărbat? — Naturali — Dar ca nu are pe un altul?... Se uită la Constanţa, mirat. — Nu, nul spuse ea repede. E doar o prieten veche, simplu de tot, fără iubire.
hotel.

DOAMNEI CHATTERLEY

347

— Mi se pare prea mult sgomot, pentru nimic, spuse el. — Şi ce părere alta ai? zise Hilda. Dacă apare numele dumitalc, nu-ţi vei obţine divorţul; soţia dumitale mi se pare o femee cu care e imposibil de tăcut ceva. — A da! spuse el încruntat. Tăcură mult timp. — Am putea foarte simplu să dispărem. — Pentru Constanta dispariţia nu e posibilă, spuse Hilda. Clifford e prea cunoscut. O nouă tăcere, apăsătoare. — Lumea e aşa cum este. Dacă vrei să trăeşti îm­ preună cu ca, fără a fi persecutat, trebue s o iei în căsătorie. Ca să vă cununaţi, trebue să fiţi amândoi divorţaţi. Ai ceva de zis? Iarăşi, tăcerea se sălăşlui între ei. — Şi dumneata, ce crezi că este de făcut? spuse el. — Vom vedea dacă Duncan consimte a-şi împru­ muta numele: vom convinge pe Clifford ca el să ceară divorţul. Iar divorţul dumitalc îşi va urma cursul, veţi fi amândoi separaţi, până ce veţi fi liberi. — O casă de nebuni. — Poate! Pe dumneata însă lumea te va socoti nebun — sau mai rău încă. — Cum mai rău? — Criminal, cred. — Ei bine, sper să mă mai servesc odată de pum­ nalul meu, zise el, rânjind. Şi tăcu, supărat. — Bine! Primesc tot ceeace voiţi să faceţi. Lumea este nebună şi e mai bine să stau liniştit. Da, ave{i dreptate. Să facem aşa, ca să ieşim din încurcătură. Se uită la Constanţa, cu umilinţă, supărare, plicti­ seală şi mâhnire. — Draga mea! rosti el, lumea îţi va pune sare pe coadă. — Vom şti s'o împiedicăm! spuse ea.

3 4 8

AMANTUL

Toate aceste planuri o impresionau mai puţin decât pe el. Duncan fu întrebat. Ceru să vadă pe pădurar. Se aranja deci un alt dejun pentru ei, în apartamentul lui. Duncan era un Ici de Hamlet, cam scund, brun, ta­ citurn, cu părul n-^ru şi o curioasă vanitate de Celt. Arta lui sta în tuburile şi spiralele de colori. Era ultra-modern, dar nu fără o putere oarecare de creaţie şi chiar cu o puritate în formă şi în ton. Mellors so­ coti arta lui crudă şi respingătoare. Nu îndrăsni să i-o spună, căci Duncan era, în ce priveşte arta sa, de o susceptibilitate aproape bolnăvicioasă. Pentru el arta era un cult personal, o adevărată religie. Priviră amândoi tablourile, în atelier. Duncan îl cer­ ceta necontenit. Voia să vadă ce gândeşte pădurarul. Cunoştea părerea Constanţei şi a Hildei. — E o adevărată crimă, spuse Mellors. Duncan nu se aştepta la o asemenea apreciere din partea unui pădurar. — Şi cine este asasinat? întrebă Hilda, cu o oare­ care răceală sarcastică. — Eul Toată mila din mine se simte asasinată. Un val de ură porni dela artist. Simţea, în glasul aceluia o notă de antipatie şi de dispreţ. Şi el nu putea suferi să se vorbească de „milă". Sentimentalitate morbidă! Me'lors sta în picioare. înalt şi subţire, cu înfăţi­ şarea obosită, uitându-se la tablouri cu o uşoară ne­ păsare. — Poate că prostia a fost asasinată, prostia senti­ mentală, rânji artistul. — Aşa crezi dumneata? Mie mi se pare că toate tuburile şi vibraţiile de pânză ondulată sunt mai do­ bitoace decât orice, şi destul de sentimentale. îmi pare că am multă dulcegărie şi vanitate nervoasă. Faţa artistului deveni palidă; era mâniat. Fără să spună nimic, întoarse tablourile cu faţa spre perete. — Cred că putem trece în sufragerie. Părăsiră atelierul într'o linişte posomorită.

D O A M N E I

C H A T T E R L E Y

549

După cafea, Duncan zise: — Nu mă dau în lături de a trece drept tatăl co­ pilului. Dar numai cu condiţia ca şi Constanţa să vină să-nu pozeze. De ani de zile doresc aceasta; dar ea a refuzat totdeauna. Vorbise cu o hotărjre aspră, ca un inchizitor ce anunţă arderea pe rug. — Ah! spuse Mellors, nu primiţi decât cu această condiţie? — Desigur! Nu primesc decât aşa! Artistul încercă să arate în cccacc spunea cel mai mare dispreţ posibil faţă de Mellors. Dar exagerase. — Ar fi mai bine să mă iei şi pe mine de model în acelaş timp. Ai putea să creezi un nou grup: Vulcan şi Venus în plasa Artei. Am fost fierar înainte de a fi pădurar. — Mulţumesc, zise pictorul, nu cred că m'ar interesa academia lui Vulcan. Nu-i mai spuse nimic, tot timpul. Seara se prelungi, posacă. Duncan se prefăcea că ignorează prezenta lui Mellors şi nu vorbi decât cu cele două doamne; vorbea totuşi puţin, ca şi cum ar fi scos cuvintele din adâncimile melancoliei sale. — Nu ţi-a plăcut; dar mai bine că a fost aşa. In fond, el e bun, observă Constanţa pe când ieşeau. — E un căţeluş negru care are boala pânzei ondu­ late, închee Mellors. — Aşa este. N'a fost plăcut azi. — Şi te vei duce să-i pozezi? — O h ! Acum mi-e egal! Nu se va apropia de mine. Mi-e egal pentrucă putem de acum încolo să trăim împreună. — T e va acoperi de caca pe o pânză. — Nu-mi pasă. Va picta propriile sale sentimente faţă de mine, ceeace mi-este egal. N'aş voi să se apropie de mine pentru nimica în lume. Dar dacă el crede că face ceva privindu-mă cu ochiul lui de buf­ niţă artistică, ei bine, n'are decât să mă privească.

350

AMANTUL

N a r e decât să întrebuinţeze pentru mine atâtea tu­ buri şi pânză ondulată câtă va voi. Cu atât mai rău pentru el. Te urăşte, fiindcă i-ai spus că arta lui tubulară este sentimentală şi vanitoasă. Dar, natural, ai avut dreptate.

CAPITOLUL XIX. Dragă

Clifford,

„Mă tem că ceace ai prevăzut, n'o să se realizeze. Iubesc pe un altul. Nădăjduesc că vei consimţi la divorţ. Pentru un moment, locuiesc la Duncan. Ţi-am spus că a fost cu noi la Veneţia. îmi pare rău de tine, dar în­ cearcă să priveşti lucrurile cu calm. In fond tu n ai nevoe de mine şi eu naş mai voi să mă întorc la Wragby. Sunt mâhnită. încearcă însă să mă ierţi, cere divorţul şi caută o so{ie mai bună decât mine. Eu nu sunt femeea care-ţi trebuie; sunt prea nerăbdătoare şi prea egoistă. N'aş putea niciodată să mă reîntorc şi să trăiesc iarăşi cu tine. Crede-mă că sunt mâhnită gândindu-mă la efectul asupra ta, a toate acestea. Dar dacă vei lua lucrurile încet, vei vedea că ceeace am făcut nu este chiar atât de teribil. Tu nai ţinut la mine niciodată. Iartă-mă deci. te rog, şi caută să mă uiţi". Clifford nu fu mirat când primi această scrisoare. In sufletul lui, ştia de multă vreme că ea-1 va părăsi. Dar îşi interzise, în mod absolut, o manifestare exte­ rioară a acestei siguranţe. In aparenţă, vestea a fost o lovitură teribilă, căci suprafaţa încrederii sale în ea nu fusese niciodată atinsă. Nu suntem noi toţi astfel? Printr'un efort de voinţă, ne împiedecăm conştiinţa noastră intuitivă şi profundă de a ieşi din inconştient. De unde această stare de teamă, de sfială, care face lovitura de zece ori mai violentă, când însfârşit ne loveşte? Clifford se purtă ca un copil isteric. O îngrozi pe doamna Bolton, când

352

AMANTUL

se îndreptă în pat cu un aer sinistru şi cu privirea pierdută. — Dar ce s'a întâmplat Sir Clifford? Nici un răspuns! Ei îi fu teamă de un atac. Se apropie repede de el, îi pipăi faţa, îi cercetă pulsul. — Vă doare ceva? Spuneţi-mi, unde vă doare? Vă rog, spuneti-mi! Nici un răspuns. — Dumnezeule, Dumnezeule! Ei bine, mă duc să telefonez la Sheffield, să vină doctorul Carrington 91 voi ruga şi pe Doctorul Lecky să vină imediat. Ajunse la uşă, dar el o opri cu o voce cavernoasă:

— Nu!

Se opri şi-1 privi. Faţa-i era galbenă, fără expresie, părând o faţă de idiot. • — Nu doriţi să chem doctorul? — Dar nam ncvoe de el, spuse cu un glas ca din mormânt. — Sir Clifford, sunteţi bolnav şi eu sunt datoare să chem doctorul. Eu am să ies la urmă vinovată. Urmă o tăcere. Apoi glasul ca din mormânt rosti: — Nu sunt bolnav. Soţia mea nu se va mai întoarce. S'ar fi crezut câ vorbeşte o statue. — Nu se va mai întoarce! Doamna? ţipă doamna Bolton, apropiindu-se de pat. N'aveţi teamă. Puteţi fi sigur că Doamna se va întoarce. Aveţi încredere în ea. Statuia aşezată în pat, nu se mişcă. împinse numai o scrisoare pe pledul ce-o acoperea. — Citeşte, spuse glasul sepulcral. — Dar e o scrisoare dela doamna şi sunt sigură că doamna n'ar voi să citesc eu ce vă scrie. Sir Clifford. Spuneţi-mi dumneavoastră ceeace scrie, dacă e permis. Dar faţa cu ochii ficşi şi albaştri nu se mişcă. — Citeşte! repetă glasul acela. •— Bine, atunci vă ascult, Sir Clifford 1... Şi ea ceti scrisoarea. — Sunt surprinsă de purtarea doamnei. Făgăduise atâta că se va întoarce 1 Expresia de sălbatecă şi nemişcată rătăcire păru că

DOAMNEI CHATTERLEY

353

se intensifică pe faţa doamnei Bolton; îl privia neli­ niştită. Ştia împotriva cui avea de luptat: isteria mas­ culină, îngrijise atâţia soldaţi, ca să ajungă a cunoaşte acest rău foarte displăcut. Era puţin supărată pe Clif­ ford. Orice om cu bunul simţ, ar fi aflat că Constanţa iubia pe un altul, şi că nu se va mai întoarce. Oare Clifford nu simţia perfect aceasta? Numai că nu voia să şi-o mărturisească. Dacă şi-ar fi mărturisit-o ar fi fost pregătit; sau dacă şi-o mărturisise şi luptase cu femeea sa pentru a împiedica lovitura, ar fi procedat ca un adevărat bărbat. Dar nu. El o ştia, dar încerca să se convingă că nu era adevărat. Diavolul îşi răsucia coada în faţa lui, şi se prefăcea că vede surâsul îngerilor. Situaţia falsă în care se pusese, aducea acum această criză de falsitate de scrântire: isteria, care este o formă a nebuniei. Asta trebuia să se întâmple, îşi zicea doamna Bolton u«•ând puţin pe Clifford pentrucă se gândea totdeauna numai la sine. E atât de ocupat de eul său nemuritor încât atunci când i se întâmplă ceva, rămâne ca o mumie încurcată în propriile-i fâşii. Priviji-l! Numai că isteria este primejdioasă. Şi ca o infir­ mieră ce era, avea datoria să-1 scoată pe Clifford din acest impas. Orice sforţare de a reînsufleţi virilitatea şi orgoliul lui, nu făcea decât să agraveze starea pre­ zentă, căci virilitatea lui era moartă pentru un moment, dacă nu pentru totdeauna. Se svârcolia tot mai încet, ca un vierme, şi se disloca din ce în ce. Singurul lucru ce-i mai rămânea de făcut, era să-1 facă a se înduioşa de el însuşi. Asemenea doamnei din Tennyson, trebuia să plângă sau să moară. începu să plângă întâi doamna Bolton. îşi ascunse faţa în mâini şi isbucni în mic suspine dezordonate. — N a ş fi crezut niciodată aceasta despre doamna, n'aş fi crezut-o 1 plânse ea, evocând deodată toată ve­ chea sa durere, toată nenorocirea ei, căci îşi plângea cu lacrimi amare, propria-i durere. Ajungând să plângă, plângea sincer, căci avea de ce să plângă. Clifford se gândea la felul cum îl înşelase Constanţa 23

354

AMANTUL

şi lovit de durere, ochii i se umplură de lacrimi, care începură să-i curgă pe obraji. Când doamna Bolton văzu lacrimile curgând pe obrazul acela uscat, îşi şterse rerepede lacrimile sale şi se plecă spre Clifford: — Liniştiţi-vă, Sir Clifford, spuse ea în culmea emo(iei. Liniştiţi-vă! Vă face rău! E l se sgudui deodată, scoţând un suspin liniştit; iar lacrămilc îi curgeau repezi pe obraz. Ea îl apuca de 6raţ şi plânse mai departe. Se înfiora din nou, ca şi cum ar fi fost cuprins de o convulsiune; ea îşi petrecu braţul după gâtul lui. — Hai, liniştiţi-vă, linişli[i-vă, gemea ca printre la­ crimi. II trase spre ea şi-1 luă de gât; iar el îşi odihni capul pe sânul ci, suspinând şi tremurând, în timp ce ea îi mân­ gâia părul blond, spunându-i: — Hai, calmaţi-vă, nu vă mai faceţi sânge rău! Iar el o luă de gât şi se strânse lângă ea, ca un copil, udând cu lacrimi şorţul alb, scrobit, şi rochia albastră de bumbac. Apoi ea îl îmbrăţişa şi-1 legăna la piept, iar în sine îşi spunea: O, Sir Clifford! O, mari şi puternici Chatterleyl Iată unde aţi ajuns! Şi el sfârşi prin a adormi ca un copil. Atunci, istovită, se duse în camera ci şi în­ cepu să râdă şi să plângă în acelaş timp, fiind şi ca în prada isteriei. Era atât de ridicol! Era atât de neplăcut! Ce cădere! Ce ruşine! Şi cât era chiar de turburător. De aci înainte purtarea Iui Sir Clifford faţă de doamna Bolton, fu aceea a unui copil. O lua de mină, îşi rezema capul de pieptul ci. Odată, pe când ca-1 îmbrăţişa uşor, el exclamă: ,,Da! îmbrăţişcază-mă! îmbrăţişcază-mă!" Iar când ea îi freca cu buretele corpul lui mare şi blond, el repetă: Imbrăţişează-mă! Iar ca îl îmbrăţişa uşor, la întâmplare şi pe jumătate în glumă. El sta întins, cu o înfăţişare curioasă, minunându-s© ca un copil. O privia cu ochi mari de copil, pierdut în cultul Madonei. Era o totală părăsire din partea sa, o părăsire a întregei sale virilităţi, o întoarcere a-

DOAMNEI CHATTERLEY

3 5 5

proapc perversă la starea copilăriei. îşi trecea mâinile pe pieptul ei, îi atingea sânii, o îmbrăţişa exaltat, eg exaltarea perversă a unui om ce se sileşte a crede că este copil. . • .- r ~1S Doamna Bolton era şi încântată şi ruşinata, li plă­ cea şi ura în acelaş timp purtarea lui CWtord. (Nicio­ dată nu-1 respingea; o mai strânsă intimitate fizica se stabilea între ei, o intimitate de perversiune, care tăcea din el un copil nevinovat, pierdut întrun iei de visare ce se cam asemăna cu exaltarea religioasa: era expli­ carea literală şi perversă a dictonului. ,,Daca nu veţi fi asemenea copiilor..." Ea, totuşi, era Magna Mater, plină de tărie şi putere, ţinând pe acest barbat-copil. blond, la bunul plac şi sub puterea ei. • Lucru curios, că acest bărbat-copil care era Uittord, şi care devenise astfel puţin câte puţin după ani de zile. acum când mergea în lume. se arata mai viu mai îndemânatic decât adevăratul om care fusese. Acest bărbat-copil pervertit, era acum un adevărat om de afaceri, când era vorba de interesele sale devenia iar un adevărat bărbat, pătrunzător ca un sfrcdel. impe­ netrabil ca o bucată de oţel. Când se afla cu alţi oa­ meni, şi căuta să-şi ajungă scopurile şi sa tragă tot câştigul posibil din lucrul minelor sale, arăta o viclenie fi o tărie turburătoare şi aproape sinistra, o siguranţa minunată în atac şi în apărare 1 Se părea că însăşi pasivitatea şi prostituarea sa cu Magna Mater îi dădeau o viziune mai profundă asupra chestiunilor materiale, împrumutându-i un fel de forţa supra-omenească. Din această clocire în emoţii intime, din această întreagă coborîre a virilităţii sale, părea ca scoate o a două natură, rece, aproape vizionară, per­ fect adaptată afacerilor practice. In afaceri era cu totul neomenos. Acestea toate făceau să triumfe pe doamna Bolton. Cum îi reuşesc toate! îşi zicea ea cu mândrie. Şi mie îmi datorează acestea! Pe cuvântul meu, n ar ti reuşit atât de bine pe vremea Lady-ci Chatterleyl t a nu era femeea care să ştie să îndrumeze un bărbat. Ura prea exigentă cu ca însăşi.

356

AMANTUL

In acelaş timp, în vreun colţ al ciudatului ei suflet de femee, cât de mult îl dispreţuia şi-1 ura! Pentru ea. el era animalul căzut, monstrul doborât. Şi ajutându-1 şi încurajându-1 din toată puterea, foarte departe, în fundul cel mai ascuns al sfintei sale feminităţi de altă­ dată, îl dispreţuia cu un dispreţ sălbatec, fără limită. Ultimul vagabond valora mai mult decât el. Clifford urmă acum faţă de Constanţa o curioasă linie de conduită. Ceru cu insistenţă s'o vadâ. Ceva mai mult, ceru să vină la Wragby. Asupra acestui punct nimic nu-1 putea face să-şi schimbe hotărârea. — La ce ţi-ar sluji asta? spunea doamna Bolton. Nu puteţi s'o lăsaţi să plece şi să vă desbăraţi de ea? — N u ! a spus că se va reîntoarce şi trebue să vie. Doamna Bolton nu mai obiectă. Ştia cu cine are deaface. „Nu-ţi pot spune starea în care m'a adus scrisoarea ta," scrise el Constanţei: „Poate că vei putea să ţi-o imaginezi, dacă vrei să-ţi dai puţină osteneală. Dar, fără îndoială că nu-ţi vei da osteneala să-ţi exersezi ima­ ginaţia pe socoteala mea. „ N a m să-ţi dau decât un răspuns: Trebuie să te văd personal, aici, la Wragby, înainte de a hotărî ceva. Ai făgăduit solemn că te vei întoarce la Wragby, şi nu te iert de această promisiune. Nu pot crede nimic şi nu pot înţelege nimic, înainte de a te vedea în per­ soană, în împrejurări normale. Nu mai e nevoe să-ţi spun că aci nimeni nu bănuie nimic, aşa că întoarcerea ta ar fi cu totul naturală. Pe urmă, după ce vom sta de vorbă asupra situaţiei, dacă nu-ţi vei schimba pă­ rerea, vom putea fără îndoială să ajungem la un aranjament. Constanţa arătă această scrisoare lui Mcllors. începe să se răsbune, spuse el întinzându-i scri­ soarea. Constanţa tăcu. Se miră, simţind că-i era teamă de Clifford. Ii era frică să se apropie de el. Ii era frică ca de un rău făcător şi ca de un periculos. Ce să fac? zise ea.

3 5 7

DOAMNEI CHATTERLEY

— Nimic, dacă preferi a nu face nimic. ^ E a îi scrise lui Clifford, încercând sa amâne intrevederea. El îi răspunse: . _i .1 „Dacă nu vii la Wragby, acum, totuşi eu am nădejdea că te vei întoarce într'o zi, iar eu voiu acţiona in con­ secinţă. Voiu continua să te aştept aici, chiar de va trebui să te aştept cincizeci de am . ^ Ei îi fu frică. Era un mod şiret de a profita de situaţie. Şi ea nu se îndoia că el va face aşa cum spu­ nea. Nu va cere divorţul, iar copilul va h al sau, numai dacă ea nu va găsi un mijloc spre a dovedi ca nu-i este legitim. După o bucată de vreme, după un timp de turburare şi de chin, se hotărî sa meargă la Wragby. Hilda trebuia s'o însoţească. înştiinţa, mai întâiu pe Clifford. El îi răspunse: _ . '• „Sora ta nu va fi binevenită, dar eu nu-i voiu în­ chide uşa. Nu mă îndoiesc deloc că ea este aceea care te-a făcut să uiţi de datoria şi de responsabilităţile tale; să nu te aştepţi deci, că-mi va face plăcere când voi vedea-o . „pr /«.»# 1 Totuşi se duseră împreună la Wragby. Clifford nu era acasă când sosiră ele. Le primi doamna Bolton. - O l doamnă, nu e fericita întoarcerea pe care o nădăjduisem noi, zise ea. — Adevărat? zise Constanţa. . Deci femeea aceasta ştia. Ce ştiau însă. şi ce bănuiau ceilalţi servitori? . ,. Pătrunse în casa pe care o ura, acum, prin toate tifibrcle corpului ei. Marea baracă îi păru răufăcătoare, stând ca o ameninţare deasupra capului ei. Nu mai era stăpâna, ci victima ei. . „ — Nu pot rămâne aici mult timp. şopti ea cu spaima.

Hildei.

,

,

Ce dureros era pentru ea să se ducă in camera sa s'o ia în primire, ca şi când nimic nu se întâmplase! Ura fiecare minut petrecut între zidurile dela Wragby. Ele nu întâlniră pe Clifford înainte de a se cobori la masă. El era îmbrăcat. Purta o cravată neagra.

358

AMANTUL

Se arătă destul de rezervat şi foarte cavaler. Fu foarte curtenitor la masă şi încercă amabile eforturi de con­ versaţie. Insă totul părea marcat de nebunie. — Ce ştiu servitorii, întrebă Constanţa, după ce femeca de serviciu părăsi sufrageria. — De intenţiile tale? Nimic, absolut nimic. — Doamna Bolton ştie!... El se schimbă la faţă. Doamna Bolton nu c tocmai o servitoare. — O, puţin îmi pasăl Urmă o încordare. Până la cafea. Hilda spuse că se duce în camera ei. Clifford şi Constanţa, rămaseră tăcuţi câtva timp după plecarea ei. Niciunul, nici celălalt, nu voia să înceapă. Constanţa era foarte mulţumită că el nu-şi manifestase anumite sentimente dramatice. Căuta, pe pe cât era posibil, să-şi păstreze marile sale aicre. — Cred că nu-ţi pare rău deloc că ai revenit? zise el, însfârşit. — Deloc, murmură ea. O privi supărat. Era obişnuit cu ea. Făcea parte din viaţa şi voinţa sa, ca să spunem aşa, şi voia s o păs­ treze. Cum ar fi putut oare să-i distrugă personalitatea, să-i năruiască întregul edificiu al vieţii ei de toate

zilele?

— Şi ce te face să părăseşti totul? — Iubirea! rosti ea. Era mai bine să spună ba­ nalităţi. — Iubirea ta pentru Duncan Forbes? Dar omul acesta nu-ţi părea demn de tine când m'ai cunoscut pe mine. N ai să mă faci doar să cred că acum îl iubeşti mai mult ca pe orice în lume? — Ne schimbăm, spuse ea. — Se poate! Probabil că e un capriciu. Trebue să mă conving încă odată de importanţa schimbărilor m atitudine. Totuşi, nu-mi vine să cred că tu-1 iubeşti pe Forbes Duncan! - Dar de ce să crezi aceasta? Ceeace ai de făcut

DOAMNEI CHATTERLEY

359

este acum să ceri divorţul, nu să crezi în sentimentele mele. — Şi de ce să cer divorţul? — Fiindcă eu nu mai vreau să trăesc aici. Şi nici tu, cred. că nu voeşti altceva. — Pardon! Eu nu mă schimb. In ceeace mă pri­ veşte, fiindcă eşti acum sofia mea, aş voi să rămâi în casa mea, pur şi simplu. Lăsând chestiunea senti­ mentului la o parte, îţi mărturisesc că-mi pare rău că vei rupe cu această viaţă la Wragby, cu viaţa aceasta respectabilă, numai şi numai să-ţi satisfaci un capriciu. Tăcură o clipă; pe urmă ca spuse: — Nu pot face nimic. Trebue să plec. Voiu avea fără doar şi poate un copil. Tăcu şi el, la rândul său. — Şi din cauza copilului vrei să pleci? E a dădu din cap, afirmativ. — Şi de ce oare? Duncan Forbes ţine Ia odrasla Iui? — Desigur că mai mult decât tine, spuse ea. — Dar să fim sinceri! Eu am nevoe de soţia mea şi n'am nici un motiv s'o las să plece. Dacă-i place să nască sub acoperişul meu, nu văd nicio greutate în aceasta; copilul va fi binevenit. Numai ca manierele şi bunul mers al vieţii să fie respectate. Socoteşti oare că Duncan Forbes are mai multă influenţă asupra ta? Nu cred. Tăcură iarăşi o clipă. — Dar tu nu înţelegi, spuse Constanţa. Trebue să te părăsesc; trebue să trăesc cu bărbatul pe care-1 iubesc. — Nu, nu înţeleg nimic. Nu dau două parale pe dragostea ta, nici pe bărbatul pe care-1 iubeşti. Nu cred în jargonul acesta sentimental. — Se poate; dar în ce mă priveşte, eu cred. — Aşa? Dragă doamnă, eşti prea inteligentă ca să mai crezi în iubirea pentru Duncan Forbes. Crede-mă, cel puţin acum, mă preferi lui. De ce aş ceda acestei absurdităţi?

3G0

AMANTUL

Nu se putu împiedica de a nu-i da dreptate; şi să spună, în fine, adevărul. — De ce? Pentrucă nu e Duncan Forbes cel pe care-1 iubesc, zise ea privindu-1 drept în ochi. Am spus că este Duncan ca să cruţ sentimentele tale. — Să cruţi sentimentele mele. — D a ! Fiindcă bărbatul pe care-1 iubesc eu — an! tu ai să mă dispreţueşti — este domnul Mcllors, cel care a fost pădurarul nostru. Dacă ar fi putut, ar fi sărit din scaunul său. Chipul i se îngălbeni şi pe când o privea înfuriat, ochii lui, ca în faja unei catastrofe, îi ieşeau din cap. Pe urmă căzu pe scaunul lui, gemând, cu privirilo în tavan. Se înălfă pu(in, însfârşit. — E adevărat cc-mi spui? zise el cu un aer de cioclu. — Da, tu ştii doar bine. — Şi de când a început asta? — Din primăvară! El tăcu, asemenea unui animal prins în cursă. — Aşa dar tu erai cea care se ducea în casa pădurii? De altfel, în sufletul lui, ştiuse aceasta.

— Da!

Sta plecat pe scaunul lui, privind-o ca o fiară încolţită. — O, Doamne! fiinţe ca tine ar trebui ucise! — De ce? murmură ea. Dar el părea că n'o aude. — Drojdia aceea! Bădăranul acela cu pretenţii! Pun­ gaşul acela mizerabil! Şi mă gândesc că ai avut legă­ turi cu el aici, când era încă unul din servitorii mei! Dumnezeule, Dumnezeule! există oare vreo margine pen­ tru vulgaritatea şi obrăsnicia femeilor? îşi ieşise din fire, precum ea prevăzuse. Şi spui că vrei să ai un copil dela pungaşul acesta? Da! îl aştept chiar. II aştepţi! Eşti sigură? De când eşti sigură? — Din Iunie.

DOAMNEI CHATTERLEY

3 6 1

El nu mai putea vorbi. îşi reluă ciudata şi vaga ex­ presie de copil. ... . — Te miri că s-au putut naşte asemenea tnnţel — Ce fiinţe? întrebă ea. _ El o privi rătăcit, fără a răspunde. Era evident ca el nu admitea că existenţa lui Mellors să fie amestecata cu a sa. Nu mai cuprindea în sufletul său dccat ura, ura puternică, ce nici nu se putea închipui. —- Şi ai pretenţia să te căsătoreşti cu el / şi sa-i porţi numele nedemn? — Da. E tot ceeace doresc! El păru din nou că se prăbuşeşte. — Da, spuse apoi. Aceasta dovedeşte că e adevărat tot ceeace am crezut eu despre tine: nu eşti normală; nu eşti în toate minţile. Eşti una din femeile acelea per­ vertite care nu se pot opri de a nu alerga după de­ pravare; una din acele femei care au nostalgia noroiului. Deveni deodată foarte moral; pe sine se vedea ca o încarnare a binelui, iar pe Constanţa şi pe Mellors, ca o încarnare a vulgarităţii şi a răului. I se părea ca se ascunde pe jumătate într'un fel de nimb. — Ei bine, nu crezi că ar fi mai bine să divorţăm, ca să sfârşim odată? ,. — Nul Du-te unde vrei! N'am nici o poftă să di­ vorţez, zise el idioţit. — De ce? Tăcu, în încăpăţânarea-i de îndobitocire. — Ai consimţi ca noul născut să fie moştenitorul tău

legal?

— Nu-mi pasă de copil. . , — Dar dacă este un băiat? Atunci îl recunoşti do moştenitor; va moşteni titlul tău _şi Wragby. — Nu mă interesează toate astea, vorbi el. — Dar ar trebui să te intereseze! Voi face tot po­ sibilul ca viitorul copil să nu-ţi aparţină. Mi-ar plăcea să fie neligitim, şi al meu, dacă nu poate fi al lui Mellors. — Fă cum vrei! Nimic nu l-ar fi putut face să-şi schimbe părerea.

3G2

AMANTUL

— Dar de ce să nu divorţezi? Duncan poate sluji drept pretext, nu e deloc nevoe să se rostească numele lui Mellors. Duncan a primit. — Eu nu voi cere deloc divorţul, spuse el, cu acecaş încâpăjânare. — Dar de ce nu vrei? Fiindcă doresc au această f — Pentrucă vreau să mă conduc după propriul meu gust; şi gustul msu e să nu divorţez. Totul era inutil. Ea se urcă sus şi povesti Hildci rezultatul întrevederii. — E mai bine să plecăm mâine şi să-1 lăsăm să-şi schimbe părerea. Constanţa petrecu jumătate din noapte împachetându-şi lucrurile ei. A doua zi dimineaţa, îşi trimise cufcrcle la gară, fără ca să ştie Clifford. Se hotărâse să nu-1 mai revadă decât spre a-i spune adio, înainte de masă. Dar vorbi cu doamna Bolton. — Trebue să-ţi spun adio, doamnă Bolton. Ştii de ce. Dar cred că nu vei spune nimănui nimic. — Oh, puteţi avea încredere în mine, doamnă! Dar ce lovitură ne daţii Dar sper că sunteţi fericită cu noul domn. — Cellalt domn! E chiar domnul Mcllors şi pe ci îl iubesc. Sir Clifford ştie totul. Dar nu spuneţi nimănui. Iar dacă într'o zi vei crede că Sir Clifford consimte să divorţeze mă vei înştiinţa, nu-i aşa? Aş voi să mă căsătoresc în mod onorabil cu bărbatul pe care-1 iubesc. — Sunt foarte sigură, doamnă. O h ! puteţi avea în­ credere în mine. Voi fi credincioasă lui Sir Clifford, Şi dumneavoastră Ia fel; căci eu văd bine; amândoi aveţi dreptate, fiecare în felul său. — Mulţumesc. Poftim! Primeşte te rogi Astfel Constanţa părăsi iarăşi Wragby şi se duse în Scoţia cu Hilda. Mcllors găsi de lucru într'o fermă. Proectul lui era să obţină divorţul, dacă era posibil. Timp de şase luni de zile, va lucra la câmp, astfel că mai târziu să poată avea împreună cu Constanţa o termă care ar fi fost bună, spre a satisface nevoia lui

DOAMNEI CHATTERLEY

363

de a munci. Căci trebuia să-şi câştige pâinea chiar dacă banii Constantei Tar fi ajutat la început. Astfel, mai trebuia să aştepte primăvara, naşterea co­ pilului şi întoarcerea primelor zile de vară. Ferma Grange, 29 Septembrie. „Am putut găsi de lucru aici, după pufină stăruinţă, fiindcă cunoscusem în armată pe Richards, inginerul Societăţii. Este o fermă ce aparjine Societăţii miniere Butler şi Smitham, şi unde se cultivă fân şi ovăz pentru caii întrebuinţaţi în mine. Dar aici se mai afla şi vaci, porci şi tot felul de vite; câştig treizeci de şilingi pe săptămână ca muncitor de câmp. Rowley, fer­ mierul, mă pune să fac tot felul de munci, ca să învăţ totul de aici, până la Paşti. Nu ştiu nimic despre Bertha. Nu-mi explic de ce nu s a prezentat la divorţ; şi nu ştiu unde se află, şl nici cccace unelteşte. Dar daca voi rămâne liniştit până 'n Martie, cred că-mivci ob­ ţine libertatea. Iar tu să nu te mai ocupi de Sir Clif­ ford. Intro bună zi va dori şi el să se descotorosească de noi. E doar atâta timp de când te lasă în pace. „Locucsc într'o casă veche, foarte convenabilă. Gazda mea este un mecanic din High Park, înalt, cu o barbă mare şi sectar în ce priveşte religia._ Are o femec ca o pasăre, căreia îi place „rafinamentul" şi cuvintele alese: tot timpul spune: „Dati-mi voie!" Dar şi-au pierdut pe unicul lor fiu în războiu, ceeace a făcut să se adâncească o prăpastie între ei. Mai au o neroadă de fată, care-şi face studiile la o şcoală normală; iar eu o ajut câte­ odată la pregătirea lecţiilor, astfel că mă simt ca din familie. Dar sunt oameni foarte buni; şi nu-s decât prea gentili cu mine. Sunt desigur mai răsgăiat decât tine. , „Munca mea nu-mi displace. Nu este palpitant; dar nici eu nu caut să palpit. Cunosc creşterea cailor; iar vacile, deşi-s forte femeninc, au avut un efect linişttor asupra mea. Când stau pe un scăunel, cu capul rezemat de coastele vacilor, gata de-a o smulge, mă

3C4

AMANTUL

simt foarte mângâiat. Avem şase vaci de Hereford, de foarte bună rasă. Am recoltat acum ovăzul; mi-a plăcut, cu toată ploaia şi rănile dela mâini. Nu mă ocup mult de oameni, dar mă înţeleg bine cu ei. „Minele merg prost. Aici este un ţinut plin de căr­ buni, ca şi Tavershall, dar mai plăcut. Câteodată stau de vorbă Ia cârciumă cu lucrătorii. Ei cârtesc multe dar sunt hotărâţi să nu schimbe nimic. Toată lumea o recunoaşte: minerii din Notts-Derby au inima la locul ci. Atâta doar că nu Ie prea merge bine, într'o lume ce nu mai are nevoe de ei. Ii iubesc, dar ei nu promit mult: au prea puţin spirit combativ. Vorbesc mult de naţionalizare, de naţionalizarea câştigurilor, de naţio­ nalizarea întregei industrii. Dar cărbunele nu poate fi naţionalizat, fără a face acelaş lucru cu toate cele­ lalte industrii. Vorbesc de darea unei noi întrebuinţări cărbunelui, precum încearcă să facă şi Sir Clifford. Aceasta ar putea reuşi într'un anumit caz, dar mă îndoesc că se va putea face peste tot. Cecacc se pro­ duce trebue vândut. Lucrătorii sunt foarte apatici. Ei au impresia că totul merge rău, şi cred că au dreptate* Unii dintre cei tineri, fac sgomot şi cu un Soviet, dar nu cu prea multă convingere. Nu-s prea convinşi de ni­ mic, doar atâta că treburile merg prost. Şi sub un So­ viet, cărbunele trebue vândut; şi aici stă întreaga difi­ cultate. Avem o vastă populaţie industrială, şi trebue s'o hră­ nim; de aceea blestemata de maşină trebue să continue a merge, cu orice preţ. Femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii din zilele noastre, şi cu multă siguranţă. Băr­ baţii au un sentiment al blestemului şi muncesc, ca şi cum n ar fi nimic de făcut. Şi, în toate chipurile, ni­ meni nu ştie ceeace e de făcut, cu toate discuţiile inutiile. Tinerii sunt înverşunaţi, fiindcă n'au bani de cheltuit. Viaţa lor întreaga îşi află scopul doar în ri­ sipă; şi acum n'au nimic de risipit. Minele lucrează două zile sau două şi jumătate pe săptămână; şi nu e nici un semn de ameliorare, nici pentru iarna viitoare. Cum să întreţii o familie cu un salariu de douăzeci şi cinci până

DOAMNEI CIIATTERLEY

3<

55

la treizeci de şillingi? Femeile sunt şi mai înverşunate: dar sunt şi cele mai pornite pe risipă din zilele noastre. „De le-ai putea spune că a trăi şi a risipi nu c acelaş lucru! Dar aceasta nu serveşte la nimic! Daca ar ti fost deprinşi a simţi. în loc de a câştiga şi d e a cheltui ar şti să trăiască din cei douăzeci şi cinci de şilingi. Dacă bărbaţii ar purta pantalonii roşu, nu s ar gândi atâta la bani, cum le-am spus eu; dacă ar putea sa danseze şi să ţopăc. să cânte, să se laude şi sa tio frumoşi, s'ar mulţumi cu foarte puţini bani; şi daca ar şti să se distreze între ci, şi să se lase distraţi de temei I Ar trebui să înveţe a fi goi şi frumoşi, a cânta in cor şi a dansa vechile dansuri de caracter, a sculpta taburete şi a broda emblemele. Atunci n ar mai avea nevoe de bani! Iată singurul mijloc de a rezolva pro­ blema industrială: să învăţăm poporul să trăiască, şi sa trăiască în frumuseţe, fără a simţi nevoia de a cheltui bani. Dar nu e cu putinţă. Astăzi nu există decât inte­ ligenţe mărginite. In timp ce massa poporului nici n ar trebui nici să încerce a gândi, fiindcă nu este in stare. Ar trebui să fie vie şi sprintenă şi să n adore decât pe Marele Pan. Numai acesta va fi totdeauna zeu masselor. Elita se poate dedica, dacă-i place, unor culturi supe­ rioare. Dar massa să rămâe mereu păgâna. „Minerii nu sunt păgâni. Ei alcătussc o turma pe ju­ mătate moartă, morţi pentru femeile lor, morji pentru viaţă. Tinerii aleargă cu motocicletele. împreuna cu te­ tele şi dansează după jazz, când au prilejul. Dar şi ei sunt morţi. Şi le trebue bani. Banul otrăveşte pe cel care-1 are şi hămeseşte pe cei care nu-1 poseda. „Toate acestea trebue să te plictisească. Dar eu nu vreau să vorbesc mereu numai de mine; şi n am nici un eveniment de povestit. Nu-mi place să mă gândesc mereu la tine: această nu face decât să ne încurce pe amândoi. Dar rămânem bineînţelcşi că scopul vieţii mele, în clipa asta, este să putem trăi împreună. In tond, mi-e teamă. Simt diavolul în aer; şi el încearcă a ne prinde în ghiare. Sau poate el este Mammon, singurul lucru, cred, care înfăţişează voinţa colectiva a oame-

3G6

AMANTUL

nilor ce doresc banul şi urăsc viaţa. Oricum ar fi, cu simt în aer mâini mari, albe, care încearcă să gâtue şi să ia via{a celor ce voesc să trăească, să trăească din­ colo de bani. Zilele cele rele sunt aproape, prictenu mei, zilele rele sunt aproape 1 Dacă lucrurile vor con­ tinua să fie aşa cum sunt, viitorul nu rezervă decât moartea şi distrugerea acestor masse industriale. Câteo­ dată mi se pare că măruntaele mele se topesc în apă; şi tu aştepţi un copil dela mine! Cu atât mai rău. Toate nenorocirile din lumea aceasta n au fost în stare nici­ odată să stingă inimile; şi nici iubirea femeilor; astfel că nenorocirile nu vor reuşi a stinge dorul meu de tine, nici luminiţa ce se află între noi. Vom fi împreună anul viitor. Şi deşi mi-e teamă pujin, totuşi am credinţă în unirea noastră. Omul trebue să lupte şi să se agite cât mai mult, şi pe urmă să se dedice la ceva care este dincolo de fiinţa sa. Singura asigurare pe care o putem avea de viitor, este aceea ds a crede în ceeace c mai bun în noi, şi în puterea de dincolo de noi. Eu cred în flacăra ce arde între noi. Pentru mine, acum, e sin­ gurul lucru de care ţin seamă. N'am prieteni, n am prieteni buni. Numai pe tine, şi acum flăcăruia este sin­ gurul lucru la care ţin în viaţă. E şi copilul, dar ci rămâne în afară de noi. Este Pogorârea Sfântului Duh, mica flacăre ce arde între tine şi mine. Vechea Po­ gorâre a Sfântului Duh nu e ceeace trebuia să fie. Eu şi Dumnezeu, este un dualism cam pretenţios, mai întâi. Dar flăcăruia ce arde între tine şi mine, c singurul lucru bun. Iată ceeace mă preocupă, cu toţi Clifforzii şi Berthele, Societăţile miniere, guvernele şi massclo lacome după bani. „Iată dece nu-mi place a mă gândi prea mult la tine acum. Asta nu m'ar face decât să sufăr şi n'ar servi la nimic. Nu pot suferi şi faptul că tu eşti de­ parte de mine. Dar când încep a mă turbura, ceva se iroseşte şi se pierde. Avem nevoe de răbdare, mereu de răbdare. Sunt într'a patruzecea iarnă a vieţii mele. î?i nu pot face nimic împotriva tuturor acestor ierni ce au trecut. Dar, în iarna aceasta, voi sta aproape de fia-

DOAMNEI CHATTERLEY

3C7

căra mea cea mică şi voi cunoaşte puţin liniştea. Şi nu voi îngădui lumii să sufle, spre a o stinge. Cred intr un mister mai înalt, care nu îngădue nici a stinge un titii. Şi dacă tu eşti în Scotia, iar eu în Midlands, şi daca nu te pot ţine în braţe, păstrez ceva din tine. butlctul meu palpită duios, împreună cu tine, în flacăra cea mica a Sfântului Duh; şi se aseamănă cu pacea pe care-o capeji în iubire. Iubindu-ne am dat naştere unei flă­ cări. Chiar şi florile sunt create prin împerecherea soarelui şi a pământului. Dar este ceva delicat şi cere răbdare şi o lungă aşteptare. „Şi astfel, tin la castitatea mea de azi, fiindcă aecasta e pacea ivită din iubirea noastră. îmi place sa fiu cast în prezent. Iubesc castitatea, cum iubesc ghioceii zăpada. Iubesc această castitate, care este un fel de pace în iubirea noastră, iar între noi e ca un ghiocel răsărit din flacăra cea albă. Şi când va sosi adevă­ rata primăvară, când va veni unirea noastră, atunci vom putea prin iubire să facem ca flăcăruia să fie mai strălucitoare, mai galbenă şi mai strălucitoare! „Dar acum nu, nu încă! Acum e vremea să fim căşti: şi e bine să fim căşti; e ca un râu cu apă rece în inima mea. Iubesc castitatea, acum când ea curge printre noi. E ca o apă proaspătă şi ca o ploae răcoroasă. Cum ne-am mai putea gândi la plicticoase a v e n t u n ' G c rău e să fii ca Don Juan, neputincios, incapabil de a extrage cea mai mică pace din dragoste, acum când flacăra cea mică străluceşte, incapabil de a fi cast în frageda intimitate, ca în preajma unui râu. „Ei bine, iată câte cuvinte îfi spun, fiindcă nu to pot avea aproape! Dacă aş putea să adorm, tinându-te în braţe, cum ar seca cerneala în sticlă! Putem fi amândoi căşti, tot aşa cum ne putem iubi. Dar trebue să fim des­ părţiţi câtăva vreme şi, fără îndoială, e cel mai înţelept lucru pe care-1 putem face. Numai dacă am fi siguri. „Dar să nu ne facem sânge rău. Noi credem în fla­ căra cea mică şi în Dumnezeul fără nume care o îm­ piedică de a se stinge. E atât de mult, din fiinţa ta, aici, încât e rău că nu eşti toată cu mine.

3G8

AMANTUL

„Nu te teme de Sir Clifford. Dacă nu primeşti nimic dcla el, n'ai nici o teamă. De altfel, el nu-ţi poate face niciun rău. Aşteaptă: la urmă va căuta şi el să scape de tine. Şi dacă nu va voi, vom găsi noi mijlocul de a nu ne încrucişa drumul cu al lui. Dar va trebui să primească. La urmă, el va dori să te asvârle, departe de el, ca un lucru de care ti—i silă. „Şi acum, nu mă pot opri de a nu-ţi scrie. „Dar noi suntem legaţi unul de altul, prin ceva din noi. Trcbus să ne susţinem şi să ne pregătim pentru vii­ toarea noastră întâlnire. John Thomas spune bunăscară Lady-ci Jane, cu capul plecat puţin, dar cu inima plină de speranţă."

Tip. „Cartea de Aur", Smărdan, 4.

m