DIN 18800-7:2002-09 NORMĂ GERMANĂ
Septembrie 2002
CONSTRUCŢII METALICE PARTEA A-7-A: EXECUŢIA ŞI CALIFICAREA PRODUCĂTORILOR ICS 91.010.30;91.080.10
18800-7
Înlocuieşte DIN V 18800-7:2000-10
Stahlbauten – Teil 7 : Ausführung und Herstellerqualifikation Steel structures – Part 7 : Execution and constructor`s qualification Structures en acier – Partie 7 : Execution et qualification des constructeurs
Conţinut total : 49 pagini Mărime : 456 (466) kB Traducere (lb germana) : Zorilă Ion Redactare : Andreea Crăciun Co-redactare, desen, actualizare (standarde pentru sudare) : IWE/EWE Tănase Gheorghe
Comitetul de standardizare Tehnica Sudării (NAS) din cadrul DIN
1
DIN 18800-7:2002-09
Cuprins:
2
Cuvânt înainte
pag 5
1.
Domeniu de aplicare
pag 6
2.
Referinţe normative
pag 6
3.
Terminologie
pag 14
4. 4.1. 4.2.
Documentaţii Documentaţia de execuţie Documentaţia de atestare
pag 14
5. 5.1. 5.1.1. 5.1.2. 5.1.3. 5.1.4. 5.1.5. 5.2. 5.3. 5.3.1. 5.3.2. 5.3.3.
Materiale Oţeluri laminate, forjate şi turnate Sorturi Dimensiuni Grupe de calitate Cerinţe Suplimentare Certificări Materiale de adaos pentru sudare (MA) Organe de asamblare mecanică Şuruburi, piuliţe şi şaibe Alte îmbinări mecanice Marcare şi certificări
pag 16
6. 6.1. 6.2. 6.3. 6.4. 6.5.
Execuţie Identificarea materialelor şi a elementelor de construcţie Debitare Forjare, tratament termic şi îndreptare cu flacără Găurirea Decuparea
pag 19
7. 7.1. 7.1.1. 7.1.2. 7.3. 7.3.1. 7.3.2. 7.3.3. 7.4. 7.4.1. 7.4.2. 7.4.3. 7.4.4. 7.4.5. 7.4.6.1
Sudare Condiţii de bază pentru sudare Specificaţia procedurii de sudare (WPS) Probe la procedeele de sudare , proba de lucru Pregătirea operaţiilor de sudare Generalităţi Depozitarea şi manipularea materialelor de adaos (MA) Protecţia împotriva intemperiilor Executarea operaţiilor de sudare Generalităţi Preîncălzirea Îmbinări ajutătoare pentru asamblare Sudarea bolţurilor Sudarea oţelului beton Cerinţe suplimentare
pag 21
DIN 18800-7:2002-09
8. 8.1. 8.2. 8.3. 8.4. 8.5. 8.6. 8.6.1. 8.6.2. 8.6.3. 8.6.4. 8.6.5. 8.7
Îmbinări cu şuruburi şi nituri pag 23 Generalităţi Dimensiunea găurilor Utilizarea îmbinărilor cu şuruburi Pregătirea suprafeţelor de contact pentru îmbinările cu şuruburi Strângerea îmbinărilor cu şuruburi fără pretensionare Strângerea îmbinărilor cu şuruburi cu pretensionare Generalităţi Procedeul de pretensionare cu moment de strângere Procedeul de pretensionare cu impuls de strângere Procedeul de pretensionare cu unghi de strângere Procedeu de pretensionare combinat Montarea niturilor
9. 9.1. 9.2. 9.3.1. 9.3.2. 9.3.3. 9.3.4.
Montaj
10. 10.1. 10.2. 10.3. 10.4. 10.5.
Protecţia anticorozivă Generalităţi Pregătirea suprafeţelor Aplicarea straturilor de acoperire în fabricaţie Aplicarea straturilor de acoperire şi protecţie Protecţia anticorozivă a pieselor înainte de îmbinare
pag 32
11. 11.1. 11.2. 11.3.
Toleranţe geometrice Generalităţi Toleranţe de execuţie Toleranţe de montaj
pag 34
12. 12.1. 12.2. 12.2.1. 12.2.2. 12.2.3. 12.2.4.
Verificari Generalităţi Execuţie şi montaj Sudarea Îmbinări cu şuruburi pretensionate conform proiectului Îmbinări cu nituri Protecţia anticoresivă
pag 36
13. 13.1 13.2. 13.3. 13.4. 13.4.1. 13.4.2. 13.4.3. 13.4.4. 13.5.
Calificarea producătorului pag 40 Generalităţi Controlul tehnic de calitate propriu (intern) al producţiei Măsuri proprii de control tehnic de calitate a producţiei Cerinţe pentru intreprinderile care folosesc procedee de sudare Generalităţi Sudori şi operatori sudori Supervizarea sudării Certificate Clasificarea elementelor de construcţie sudate
pag 31 Instrucţiuni de montaj Reazeme Generalităţi Marcarea Transportul şi depozitarea pe şantier Alinierea
3
DIN 18800-7:2002-09
Figura 1 – Abateri admisibile pentru bolţurile de ancorare cu posibilitate de reglare Tabelul 1 – Şuruburi, piuliţe şi şaibe; modalitati de execuţie conform DIN 18800-1 Tabelul 2 – Execuţia găurilor Tabelul 3 – Metode de apreciere a instrucţiunilor provizorii de sudură pentru sudarea cu arc electric Tabelul 4 – Indicaţii pentru aplicarea straturilor / sisteme de aplicarea straturilor de acoperire pe suprafeţele de contact ale îmbinărilor pretensionate, cu forfecarea şi ovalizarea găurilor Tabelul 5 – Forţe de pretensionare şi momente de strângere pentru procedeele de pretensionare cu moment de torsiune şi impuls de torsiune pentru garniturile clasei de rezistenţă „8.8” Tabelul 6 – Forţele de pretensionare şi momentele de strângere pentru procedeele de pretensionare cu moment de torsiune, impuls de torsiune, unghi de torsiune şi combinat pentru garniturile clasei de rezistenţă „10.9” Tabelul 7 – Unghiul de torsiune necesar respectând cotele de răsucire V la procedeul combinat de pretesionate la suruburile din clasa de rezistenţă „10.9” Tabelul 8 – Verificarea pretensionării la forţele de pretensionare obişnuite Tabelul 9 – Clasa A Tabelul 10 – Clasa B Tabelul 11 – Clasa C Tabelul 12 – Clasa D Tabelul 13 – Clasa E Tabelul 14 – Dovada calificării producătorului (capabilitatea) pentru sudare
4
DIN 18800-7:2002-09
Cuvânt înainte Acestă normă conţine prescripţii şi recomandări pentru execuţia construcţiilor metalice. Ca model a servit DIN V ENV 1090-1 „Execuţia structurilor portante din oţel – Partea 1 : Reguli generale şi reguli pentru construcţiile civile şi industriale; versiunea germană ENV 1090-1:1996” această normă este o replică la proiectul de normă europenă ENV 1090-1. Pe de altă parte scopul a fost adaptarea vechii norme DIN 18800-7 la conceptul normelor de referinţă editate în 1990, DIN 18800 până la DIN 18800-4 şi norma E DIN 18800-5.
Modificări Fată de proiectul de normă DIN 18800-7:2000-10 s-au făcut următoarele modificări: a) caracterul proiectului de normă a fost anulat, b) au fost admise sortimentele de oţel S355 şi S460 laminate termomecanic şi pentru constructii sudate, c) au fost admise reglementările pentru sudarea cu laser, d) anexele au fost anulate dar conţinutul lor a fost preluat în măsura în care a fost considerat necesar, în textul actualei norme. Ediţii anterioare: DIN V 18800-7:2000-10 DIN 18800-7:1983-05 DIN 1000:1921-03, 1923-10, 1930-07, 1956x-03, 1973-12 DIN 4100:1931-05, 1933-07, 1934xxxx-08, 1956-12, 1968-12 DIN 4100 Bbl. 1: 1956x-12, 1968-12 DIN 4100 Bbl. 2: 1956x-12, 1968-12
5
DIN 18800-7:2002-09
1. Domeniu de aplicare (101) Acestă normă este valabilă pentru execuţia elementelor de construcţie portante din oţel solicitate cu/fără precădere static. Dimensionarea se face conform DIN 18800-1 până la 5 respectiv DINV ENV 1993-1-1 şi DINV env 1994-1-1 precum şi normelor specifice şi „ Directivei de adaptare pentru construcţii metalice” documentelor naţionale de utilizare la DINV ENV 1993 – 1-1 „Directiva DASt 103” şi DINV ENV 1994-1-1 „Directiva DASt 104” Acestă normă conţine reglementări pentru calificarea producătorului şi pentru clasificarea elementelor de construcţiilor metalice sudate.
2. Referinţe normative Acestă normă conţine printre referinţe datate şi nedatate prescripţiile din alte publicaţii. Aceste referinţe sunt citate în text iar normele sunt indicate în continuare. În cazul referinţelor datate, modificările ulterioare sau reviziile acestor publicaţii fac parte din acestă normă numai, dacă prin modificări sau revizii au fost au fost introduse (adoptate). În cazul referinţelor nedatate se aplică întotdeauna ultima ediţie a publicaţiei respective (inclusiv modificările). NOTA : S-a înlocuit DIN (norma germana) cu SR (standard romanesc), mai ales pentru sudare. [TG] DIN 101, Nituri. Condiţii tehnice de livrare DIN 267-10, Elemente mecanice de legătură; Condiţii tehnice de livrare; Piese zincate la cald DIN 434, Şaibe pătrate în formă de pană pentru grinzi – U DIN 435, Şaibe pătrate în formă de pană pentru grinzi – I DIN 929, Piuliţe hexagonale sudate DIN 976-1, Bolţuri filetate –Partea 1 : Filete metrice DIN 977, Piuliţe hexagonale sudate cu flanşă DIN 1055-3,Ipoteze de încărcare pentru clădiri şi încpărcări din trafic DIN 4099, Sudarea oţelului beton – Execuţie şi verificare DIN 4122, Clătiri flotate – Directive pentriu dimensionare şi execuţie DIN 4131, Structuri portante metalice pentru antene DIN 4132, Căi de rulare pentru macarele – Structuri metalice portante- Principii de calcul, alcătuire constructivă şi execuţie DIN 4133, Coşuri de fum din oţel DIN 4141-1, Lagăre în domeniul construcţiilor; reguli generale DIN 4141-2, Lagăre în domeniul construcţiilor; sprijinire construcţiilor inginereşti monumentale care au căi de circulaţie (poduri)
6
DIN 18800-7:2002-09
DIN 4141-3, Lagăre în domeniul construcţiilor. Sprijinirea construcţilor civile şi industriale DIN 4141-12, Lagăre în domeniul construcţiilor. Lagăre de alunecare / atenţie : această normă este valabilă numai în legătură cu DIN 4141-1,DIN 4141-2, DIN 4141-4 DIN 4141-13, Lagăre în domeniul construcţiilor;-Construcţii de fixare şi lagăre pentru forţe orizontale – Alcătuire constructivă şi dimensioare / atenţie : această normă este valabilă numai în legătură cu DIN 4141-1,DIN 4141-4, DIN 4141-12 şi DIN 4141-14 DIN 4141-14, Lagăre în domeniul construcţiilor; Lagăre armate din elastomer; alcătuire constructivă şi dimensionare DIN 4141-15, Lagăre în domeniul construcţiilor; Lagăre nearmate din elastomer; alcătuire constructivă şi dimensionare DIN 4141-140, Lagăre în domeniul construcţiilor; Lagăre armate din elastomer; materiale de construcţie, cerinţe verificări şi supraveghere DIN 4141-150, Lagăre în domeniul construcţiilor; Lagăre nearmate din elastomer; materiale de construcţie, cerinţe verificări şi supraveghere DIN 4420-1, Schele de lucru şi protecţie; reglementări generale; cerinţe tehnice de siguranţă verificări DIN 4420-2, Schele de lucru şi protecţie; schele tip scară; cerinţe tehnice de siguranţă DIN 4420-3, Schele de lucru şi protecţie; cu excepţia celor de tip scară şi cele de sistem; cerinţe tehnice de siguranţă şi reguli de execuţie DIN 4420-4, Schele de lucru şi protecţie din elemente de construcţie prefabricate (schele de sistem); materiale, componente de schelă, dimensiun, încăcări şi cerinţe tehnice de siguranţă; redactare germană HD 1000:1988 DIN 4421, Schele portante. Calcul, construcţie şi execuţie. DIN 6914, Şuruburi hexagonale cu deschidere mare a cheii fixe. Şuruburi HV în construcţii metalice. DIN 6916, Şaibe rotunde pentru şuruburi HV în construcţii metalice DIN 6917, Şaibe pătrate în formă de pană pentru şuruburile HV de profile I în costrucţii metalice DIN 6918, Şaibe pătrate în formă de pană pentru şuruburile HV de profile U în construcţii metalice DIN 7968, Şuruburi cu piuliţe hexagonale de păsuire pentru construcţii metalice DIN 7969, Şuruburi cu cap înecat cu crestătură şi piuliţă hexagonale pentru construcţii metalice. DIN 7989-1, Şaibe pentru construcţii metalice –partea 1: clasa C de produse. 7
DIN 18800-7:2002-09
DIN 7989-2, Şaibe pentru construcţii metalice –partea 2: clasa A de produse. DIN 7990, Şuruburi hexagonale cu piuliţe hexagonale pentru construcţii metalice DIN 7999, Şuruburi hexagonale de păsuire, de înaltă rezistenţă, cu deschidere mare a cheii fixe pentru construcţii metalice DIN 17111, Oţeluri nealiate cu conţinut redus de carbon pentru şuruburi, piuliţe şi nituri. Condiţii tehnice de livrare. DIN 18202:2005-10, Construcţii civile şi industriale. Toleranţe. DIN 18800-1:1990-11, Construcţii metalice. Dimensionare şi construcţie. DIN 18800-2, Construcţii metalice. Cazuri de stabilitate: flambajul barelor şi construcţiilor din bare DIN 18800-3, Construcţii metalice. Cazuri de stabilitate: deformarea plăcilor DIN 18800-4, Construcţii metalice, Cazuri de stabilitate: valoarea cofrajelor E DIN 18800-5, Construcţii metalice; partea a 5-a: structuri portante de legătură din oţel şi beton- dimensionare şi construcţie. DIN 18808, Construcţii metalice- structuri portante din profile tubulare supuse la solicitări preponderent statice. DIN 18809, Poduri rutiere şi podeţe din oţel- dimensionare, construcţie, execuţie DIN 55928-8, Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin aplicarea de straturi şi acoperiri de suprafaţă; partea a 8-a: protecţia anticorosivă a suprafeţelor portante subţiri DIN 55928-9, Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin aplicarea de straturi şi acoperiri de suprafaţă. Materiale de protecţie a suprafeţelor: compoziţia a lianţilor şi pigmenţilor. SR EN 287-1:2004, Verificarea sudorilor. Sudarea prin topire. Partea 1: Oţeluri SR EN 288-2+A1:1999, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi atestarea acestora – Partea 2: -Instrucţiuni de sudare pentru sudura cu arc electric SR EN 288-3+A1:1999, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi atestarea acestora. Partea a 3-a : Verificări ale procedeului de sudare pentru sudarea cu arc electric a oţelurilor SR EN 288-5:1996, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi atestarea acestora. Partea a 5-a: Atestarea prin utilizarea de materiale de adaos atestate pentru sudarea cu arc electric SR EN 288-6:1996, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi atestarea acestora. Partea a 6-a : Atestarea pe baza experienţei existente 8
DIN 18800-7:2002-09
SR EN 288-7:1997 *, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi atestarea acestora – Partea a 7-a: Atestarea procedeelor de sudare normate pentru sudarea cu arc electric SR EN 288-8:1997, Cerinţe privind procedeele de sudare ale materialelor metalice şi atestarea acestora. - Partea a 8-a : Atestarea printr-o probă de sudare înainte de începerea fabricaţiei SR EN 473 :1994 *, Încercări nedistructive. Calificarea şi certificarea personalului pentru încercări nedistructive – Principii de bază generale SR EN 719:1995, Supravegherea sudurii. Atribuţii şi responsabilităţi SR EN 729-2:1996 *, Cerinţe de calitate în tehnica sudurii – Sudarea prin topire a materialelor metalice – Partea 2: Cerinţe complete de calitate SR EN 729-3:1996 *, Cerinţe de calitate în tehnica sudurii – Sudarea prin topire a materialelor metalice – Partea 3: Cerinţe standard de calitate SR EN 729-4:1996 *, Cerinţe de calitate în tehnica sudurii – Sudarea prin topire a materialelor metalice – Partea 4: Cerinţe elementare de calitate SR EN 970:1999, Controlul nedistructiv al îmbinărilor sudate prin topire. Inspecţia vizuală SR EN 1011-1:2002, Sudare. Recomandări pentru sudarea materialelor metalice - Partea 1 : Îndrumari generale pentru sudarea cu arc electric SR EN 1011-2:2002, Sudare. Recomandări pentru sudarea materialelor metalice - Partea a 2-a : Sudarea cu arc electric a otelurilor feritice SR EN 1289:2002, Examinari nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu lichide penetrante a imbinarilor sudate: niveluri de acceptare SR EN 1290:2000, Examinari nedistructive ale îmbinarilor sudate. Examinarea cu pulberi magnetice a îmbinarilor sudate SR EN 1291:2002, Examinari nedistrucive ale sudurilor. Examinarea cu pulberi magnetice a imbinarilor sudate. Niveluri de acceptare SR EN 1435:2001, Examinari nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu radiaţii penetrante a imbinarilor sudate DIN EN 1337-11, Depozite în domeniul construcţiilor – Parte a 11-a: Transport, depozitare intermediară şi montaj SR EN 1418:2000, Personal sudura. Verificarea aprobarii operatorilor de sudura pentru sudare prin fuziune si rezistenta pentru sudare complet mecanizata si automata a materialelor metalice SR EN 1712:2002, Examinari nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete a imbinarilor sudate. Niveluri de acceptare 9
DIN 18800-7:2002-09
SR EN 1713:2000, Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete. Caracterizarea indicaţiilor din suduri SR EN 1714:2000, Examinări nedistructive ale sudurilor. Examinarea cu ultrasunete a îmbinarilor sudate DIN EN 10025:1994-03, Produse laminate la cald din oţeluri de construcţie Nealiate. Condiţii tehnice de livrare DIN EN 10113-2:1993-04, Produse laminate la cald din oţeluri de construcţie nealiate cu granulaţie fină, adecvate sudării – Partea a 2-a : Condiţii de livrare pentru oţeluri laminate normalizate DIN EN 10113-3:1993-04, Produse laminate la cald din oţeluri de construcţie nealiate cu granulaţie fină, adecvate sudării – Partea a 3-a : Condiţii de livrare pentru oţeluri laminate termomecanic DIN EN 10155:1993-08, Oţeluri de construcţie rezistente la coroziune atmosferica. Condiţii tehnice de livrare SR EN 10160 :2001, Examinarea ultrasonică a produselor plate de oţel cu grosime egală sau mai mare de 6 mm (metoda prin reflexie) DIN EN 10164:2005, Oţeluri de construcţii cu caracteristici de deformare îmbunătăţite pe direcţie perpendiculară pe suprafaţa produsului. Condiţii tehnice de livrare DIN EN 10204:1995-08, Produse metalice. Tipuri de certificări a probelor DIN EN 20898-2:1997, Caracteristici mecanice ale elementelor de asamblare. Partea 2: Piulite cu sarcini de proba indicate. Filete cu pas normal (ISO 898-2 :1992) DIN EN 22063:1995, Acoperiri metalice şi anorganice. Pulverizare termică cu zinc, aluminiu şi aliajele lor (ISO 2063:1991) SR EN 25817:1993, Îmbinari sudate cu arc electric din otel. Ghid pentru nivelurile de acceptare a defectelor. (ISO 5817:1992) DIN EN ISO 898-1, Proprietăţile mecanice ale elementelor de legătură din oţel carbon. Partea 1 : Şuruburi (ISO 898-1:1999) DIN EN ISO 1461:1999, Acoperiri superficiale prin zincare la cald (zincare la bucată). Cerinţe şi verificări (ISO 1461:1999) DIN EN ISO 4014, Şuruburi hexagonale cu mâner –Clasele de produs A şi B ( ISO 4014:1999) DIN EN ISO 4017, Şuruburi hexagonale cu filet până sub cap –Clasele de produs A şi B ( ISO 4017:1999) DIN EN ISO 4032, Piuliţe hexagonale –Tip 1 –Clasele de produs A şi B ( ISO 4032:1999) 10
DIN 18800-7:2002-09
DIN EN ISO 4034, Piuliţe hexagonale –Clasa de produs C ( ISO 4034:1999) DIN EN ISO 7089, Şaibe plate – Serie normală –Clasa de produs A ( ISO 7089:2000) DIN EN ISO 7090, Şaibe plate cu teşitură – Serie normală –Clasa de produs A ( ISO 7090:2000) DIN EN ISO 7091, Şaibe plate – Serie normală –Clasa de produs C ( ISO 7091:2000) DIN EN ISO 9013:2003/A1:2004, Tăiere termică. Clasificarea tăieturilor termice. Specificaţii geometrice ale produselor şi toleranţe referitor la calitate. (ISO 9013:1992) DIN EN ISO 12944-1, Materiale pentru acoperiri superficială protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea 1 : Introducere generală (ISO 12944-1:1998) DIN EN ISO 12944-2:2002, Materiale pentru acoperiri superficială protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 2 -a: Calasificarea condiţiilor de mediu (ISO 12944-2:1998) DIN EN ISO 12944-3:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 3 - a : Reguli de bază pentru configurare (ISO 12944-3:1998) DIN EN ISO 12944-4:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 4-a : Tipuri de suprafeţe şi pregătirea suprafeţelor (ISO 12944-4:1998) DIN EN ISO 12944-5:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a nstrucţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 5 - a : Sisteme de acoperire (ISO 12944-5:1998) DIN EN ISO 12944-6:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 6 - a : Verificări de laborator pentru aprecierea sistemelor de acoperire (ISO 12944-6:1998) DIN EN ISO 12944-7:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire. Partea a 7 - a : Execuţia şi supravegherea operaţiilor de acoperire suprficială (ISO 12944-7:1998) DIN EN ISO 12944-8:2002, Materiale pentru acoperiri superficiale. Protecţia anticorozivă a construcţiilor metalice prin sisteme de acoperire – Partea a 8 - a : Elaborarea specificaţiilor pentru prima protecţie şi remedieri (ISO 12944-8:1998) SR EN ISO 13916:1998, Sudare. Ghid pentru măsurarea temperaturii de preîncălzire, a temperaturii între treceri si a temperaturii de mentinere a preincalzirii. (ISO 13916:1996) SR EN ISO 13918:2001, Sudare. Bolţuri şi inele ceramice pentru sudarea cu arc electric a bolturilor (ISO 13918:1998) SR EN ISO 13919-1:1996, Sudare – Înbinări sudate cu fascicul electronic şi cu raze laser, Îndreptar pentru grupele de apreciere pentru neregularităţi – Partea 1 – Oţel (ISO 139191:1996) 11
DIN 18800-7:2002-09
SR EN ISO 13920 :1998, Sudare. Toleranţe generale pentru construcţii sudate. Dimensiuni pentru lungimi şi unghiuri. Forme şi poziţii (ISO 13920:1996) SR EN ISO 14555:2007, Sudare. Sudarea pe materiale metalice. ( ISO 14555:1998) DIN EN ISO 14713, Protecţia anticorozivă a constructiilor metalice – Acoperiri superficiale cu zinc şi aluminiu – Ghiduri (ISO / DIS 14713:1999) SR EN ISO 15609 – 4:2005, Specificaţia şi calificarea procedurilor de sudare pentru materiale metalice. Specificaţia procedurii de sudare. Partea 4: Sudare cu laser SR EN ISO 15614 – 11:2002, Specificaţia şi calificarea procedurilor de sudare pentru materiale metalice –. Verificarea procedurii de sudare – Partea 11 : Sudarea cu fascicul de electroni si laser (ISO / DIS 15614-11:2000) DINV ENV 1993-1-1, Eurocod 3: Dimensionarea şi execuţia construcţiilor metalice – Partea 1-1: Reguli generale pentru dimensionare, Reguri de dimensionare pentru construcţiile civile şi industriale DINV ENV 1994-1-1, Eurocod 4: Dimensionarea şi execuţia structurilor portante îmbinate din oţel şi beton – Partea 1-1: Reguli generale pentru dimensionare, Reguri de dimensionare pentru construcţiile civile şi industriale DIRECTIVA 1) pentru adaptarea construcţiilor metalice (comunicările Institutului German pentru Tehnica Construcţiilor) DIRECTIVA DAS + 006 2), Sudarea componentelor acoperite superficial în construcţiile metalice DIRECTIVA DAS + 007 rezistente la intemperii
2)
, Livrarea, prelucrarea şi utilizarea oţelurilor de construcţii
DIRECTIVA DAS + 009 2), Recomandări pentru alegerea grupelor de calitate a oţelurilor pentru construcţiile metalice sudate DIRECTIVA DAS + 014 2), Recomandări pentru evitatrea destrămării lamelare în construcţiile metalice sudate DIRECTIVA DAS + 0162), Dimensionarea şi configuraţia constructivă a structurilor portante din elementele de construcţie subţire deformate la rece DIRECTIVA DAS + 103 2), Directivă pentru utilizarea normei DINV ENV 1993-1-1 DIRECTIVA DAS + 104 2), Directivă pentru utilizarea normei DINV ENV 1994-1-1 DIRECTIVA DVS 1702 3), Probe tehnologice pentru îmbinările sudate din oţeluri cu granulaţie fină şi de inaltă rezistenţă pentru construcţii metalice DIRECTIVA DVS 1704 3), Directivă pentru sudarea construcţiilor metalice (proiect) DIRECTIVA DVS 0501 3), Directivă pentru verificarea tendinţei de formare a porilor la sudarea elementelor din oţel cu acoperiri superficiale. 12
DIN 18800-7:2002-09
DIRECTIVA DVS–EWF 11713), Directivă DVS-EWF-pentru curs pentru specialist sudor DIRECTIVA DVS–EWF 1172 3), Directivă DVS-EWF-pentru curs pentru tehnolog sudor DIRECTIVA DVS–EWF 11733) 3), Directivă DVS-EWF-pentru curs pentru inginer specialist în sudură DIRECTIVA DVS–EWF 11783), Directivă DVS-EWF-pentru curs pentru personalul de control al calităţii sudurii,nivelul I până la IV DIRECTIVA DSV/GAV, Execuţia şuruburilor zincate la cald 4) SEP 1390:1996-075), Fişă tehnică 1390 pentru proba de încovoiere a sudării pentru oţelfontă SEW 0886), Fişă tehnică 088 oţel-fontă pentru oţeluri de construcţie cu granulaţie fină adecvate pentru sudare; directivă pentru pregătire, în special pentru sudare prin topire (conţine fişa anexă 1 şi 2) Condiţii tehnice de livrare (BN) 918002 6) Condiţii tehnice de livrare (BN) 918300 6) DS 804, Prescripţii pentru poduri metalice de cale ferată şi alte construcţii inginereşti (VEI) 1) 2) 3) 4) 5) 6)
* - standarde anulate şi/sau înlocuite
3. Terminologie 13
DIN 18800-7:2002-09
Pentru utilizarea prezentului document, sunt valabile următoarele noţiuni. 3.1. Execuţie (301) Execuţia construcţiilor metalice cuprinde aprovizionarea, fabricaţia, transportul, montajul, măsurile de protecţie, verificările şi documentarea tuturor etapelor. 3.2. Verificarea întreprinderii (audit) (302) Verificarea unei întreprinderi de către un serviciu recunoscut, pentru stabilirea, dacă, califcarea producătorului este îndeplinită conform acestei norme. 3.3. Autorul proiectului (303) Persoană sau instituţie care construieşte şi dimensionează structuri portante, asumându-şi răspunderea pentru aceasta. 3.4. Autorizare de execuţie şi montaj (304) Emiterea documentaţiei tehnice de construcţie, necesară pentru execuţie şi montaj de către o persoană autorizată. 3.5. Producător (305) Întreprinzătorul (firma) care execută construcţii metalice sudate. 3.6. Instanţă de verificare (306) Persoană sau instituţie care la cererea clientului sau în baza prescripţiilor legale verifică documentaţia tehnică de construcţie şi/sau execuţia (cu răspundere) şi confirmă utilizabilitatea acestora. 3.7. Întreprindere de sudură (307) Intreprinderea (firma), care cu personal profesional specializat şi instalaţiile corespunzătoare execută operaţii de sudură. 3.8. Încercări tehnologice (308) Verificări care confirmă că datele (parametrii) procesului sunt adecvate pentru îndeplinrea cerinţelor stabilite conform prezentei norme şi a normelor (regulilor) conexe valabile.
4. Documentaţii 4.1. Documentaţia de execuţie (401) Toate informaţiile şi cerinţele tehnice necesare realizării unei structuri portante din oţel şi a elementelor de construcţie necesare (adiţionale) care rezultă din proiect, calculate şi dimensionate conform regulilor respective precum şi reglemetărilor acestei norme, trebuie să fie indicate clar în documentaţia de execuţie.
14
DIN 18800-7:2002-09
Acestea sunt desenele de execuţie şi montaj întocmite conform DIN 18800-1:1990-11, Cap. 2 - (208) (402) În completare la cerinţele stabilite mai sus, trebuie incluse şi următoarele, pentru indicaţiile necesare în desenele sau în listele cu piesele aferente: e) norme de produs ale laminatelor din oţel şi mijloacelor de asamblare f) grupele de calităţi ale sorturilor de oţel şi dacă este necesar, date ale opţiunilor (cerinţe suplimentare), norme relevante pentru materiale g) pentru elementele de construcţie care sunt executate din produse din oţel cu proprietăţi de deformare plastică îmbunătăţite, perpendicular pe suprafaţa produsului, se va indica în plus clasa de calitate conform DIN EN 10164 h) dacă este necesar pentru clarificare, se va măsura şi se va reprezenta simbolic pe desene, tipul cordonului de sudură cu detalii i) grupe de defecte conform ghidului de evaluare pentru nivelurile de acceptare a defectelor din de cordoanele de sudură (SR EN 25817:1993) j) tipul şi volumul încercărilor nedistructive pentru material şi cordonul de sudură k) tipul certificărilor conform DIN EN 10204:1995-08, care trebuie să existe pentru produsele şi mijloacele de îmbinare din oţel prevăzute pentru execuţie l) toleranţele m) măsuri care se iau pentru tratamentele termice prealabile ale materialelor n) clase de calitate pentru produsele turnate (403) Indicaţiile care s-au omis trebuie introduse în documentaţia de execuţie fiind stabilite împreună cu elaboratorul (responsabilul de proiect) În desene trebuie deasemenea ţinut cont de îmbinările provizorii cu elemente de construcţie portante, care servesc numai în scop de montaj, chiar dacă ele vor fi îndepărtate după asamblarea finală. Dacă la producător sunt necesare modificări faţă de documentaţia de execuţie, atunci aceste modificări trebuie corectate după indicaţiile elaboratorului proiectului şi eventual ale instanţei de control 4.2. Documentaţia de atestare (404) Pentru confirmarea respectării cerinţelor la execuţia elementelor construcţiilor metalice trebuie să existe sau să fie întocmită următoarea documentaţie de atestare: a) certificate conform DIN EN 10204: 1995-08 b) notaţii despre utilizarea respectivă a diferitelor produse de bază c) indicaţii de abateri aprobate şi reprezentarea acestora în desenele cu situaţia existentă respectiv indicaţiile suficiente pentru executarea acestor desene. d) rapoartele despre verificări
15
DIN 18800-7:2002-09
5. Materiale 5.1. Oţeluri laminate, forjate şi materiale turnate 5.1.1. Sorturi (501) Materialele utilizate trebuie să corespundă cu cele menţionate în colecţia de standarde şi norme de produs. 5.1.2. Dimensiuni (502) Pentru dimensiuni, abateri limită şi toleranţele de la formă sunt valabile cu normele corespunzatoare. 5.1.3. Grupe de calitate (503) Sorturile de oţel trebuie alese referitor la grupele de calitate corespunzătoare scopului de utilizare prevăzut şi sudabilităţii lor. Se aplică directiva DASt-009 în combinaţie cu „Directiva de adaptare pentru construcţii metalice”. 5.1.4. Cerinţe suplimentare (504) În cazul solicitării pe direcţia grosimii se vor utiliza după caz produse de oţel cu caracteristici îmbunătăţite de deformare perpendiculare pe suprafaţă, conform DIN EN 10164:2005-03 Se va respecta directiva DASt – 014. (505) Tablele şi platbandele din oţel folosite în componentele portante principale din clasa „E” (vezi Tabelul 13), care sunt solicitate la tracţiune perpendicular pe direcţia grosimii - de la o grosime minimă de 10 mm - trebuiesc controlate ultrasonic (UT) Controlul trebuie efectuat conform DIN EN 10161:1997. Pentru starea suprafetei se cere clasa de calitate „S1”, iar pentru zona marginală clasa „E1” NOTĂ: Pentru construcţia podurilor de cale ferată vezi BN 918002:2000-05 (506) Pentru produsele din oţeluri de construcţie nealiate conform DIN EN 10025:199403 cu lăţimi ≥ 200 mm din oţeluri de construcţie rezistente la intemperii, conform DIN EN 10155:1993-08 şi din oţeluri de construcţie cu granulaţie fină cu marcarea calităţii N sau M conform DIN EN 10113-2:1993-04 şi DIN EN 10113-3: 1993-04 până la o limită nominală de elasticitate de 355 N/mm2 cu grosimi de peste 30 mm, care sunt sudabile şi la care cordoanele de sudură se situează în zonele solicitate la tracţiune/întindere, la încovoiere, trebuie executată o proba de încercare la încovoiere pentru încărcarea cu sudură, conform SEP 1390:1996-07, dacă adecvarea oţelului nu a fost dovedită prin alte procedee de verificare. (507) Pentru produsele din oţel de tip „S355” conform DIN EN 10025:1994-03 pentru construcţii sudate la comandă trebuiesc cerute in plus informaţii referitoare la analiza următoarelor 14 elemente chimice şi trecute în certificatul de verificare: C, Si, Mn, P, S, Al, N, Cr, Cu, Mo, Ni, Nb, Ti, V. La aceasta , dacă în compoziţie există Ti, Nb sau V > 0,03%, la grosimi ale produsului ≤ 30 mm la analiza şarjei trebuie respectată o valoare maximă a carbonului de 0,18%.
16
DIN 18800-7:2002-09
(508) În cazul produselor pentru construcţii sudate, trebuie stabilită şi indicată în certificatul de verificare valoarea maxima a carbonului echivalent (Cech) la aprovizionarea următoarelor tipuri de oţel: „S355” conform Tabel 4 DIN EN 10025:1994-03, „S355 N” şi „S355 NL” conform Tabel 2 DIN EN 10113-2:1993-04 precum şi „S355 M” şi „S355 ML” conform Tabel 2 DIN EN 10113-3:1993-04. (509) Starea la livrare a produselor din oţel trebuie indicata în certificatul de verificare. La produsele pentru construcţiile sudate din sortimentele de oţel conform DIN EN 10025: 1994-03 este admisă o stare de livrare tip „M” numai dacă aceasta este convenita (stabilită) (510) Dacă sunt prevăzute a se prelucra prin deformarei la cald/rece sau se vor face teşiri, atunci se vor alege sortimente adecvate din oţel. (511) Pentru piesele turnate din oţel şi fontă cu grafit sferoidal trebuie prezentate (documentate) dovezi despre structura exterioară şi interioară prin încercări nedistructive. Trebuiesc respectate clasele de calitate cerute de către proiectanti şi aprobate de către instanţa de verificare. 5.1.5. Certificări (512) Pentru toate produsele laminate, forjate şi turnate trebuie să existe certificarea verificărilor conform DIN EN 10204:1995-08 (513) Pentru produsele din otel „S235” este suficient un certificat de calitate eliberat de producător, cu referire la compoziţia chimică conform analizei şarjei şi la valorile caracteristicilor mecanice din controlul producţiei interne a întreprinderii. Pentru toate celelalte produse trebuie dovedite proprietăţile materialului printr-un certificat de recepţie tip „3.1.B” referitor la compoziţia chimică conform analizei şarjei la valoarea CEV şi valorile caracteristice ale proprietăţilor mecanice. Vezi (507) - (508). (514) Pentru produsele cu proprietăţi speciale – vezi (504), (505), (506) şi (511) - trebuie prezentate certificate de recepţie cu rezultatele incercarilor si verificarilor. 5.2. Materialele de adaos pentru sudare (MA) (515) Materialele de adaos la sudare (MA) trebuie să fie în concordanţă cu materialul de bază (MB) şi cu procedeul de sudare. Fişele de identificare a acestor materiale trebuie să fie păstrate la firma prelucrătoare (trasabilitatea).
5.3. Organe de asamblare mecanică 5.3.1. Şuruburi, piuliţe şi şaibe (516) Se utilizează organe de asamblare standardizate conform Tabelului 1. Acolo sunt suficiente norme de produs în legătură cu clase de rezistenţă în concordanţă cu DIN 18800-1 respectiv DIN V ENV 1993-1-1. Pentru îmbinările cu şuruburi ale elementelor de construcţie din „S460” trebuie utilizate numai şuruburi din clasele de rezistenţă „8.8”. şi „10.9” (517) Pentru construcţii portante nu se admit şuruburi, piuliţe şi şaibe mai mici de „M6”. Şuruburile, piuliţele şi şaibele mai mici de „M12” se pot utiliza numai pentru îmbinări „SL” sau „SLP” care nu sunt solicitate la tracţiune.
17
DIN 18800-7:2002-09
(518) Şuruburile, piuliţele şi şaibele potrivite unele cu altele conform Tabelului 1 pot fi utilizate numai cu protecţie anticorozivă unitară. Şuruburile şi piuliţele zincate la cald (rândurile 1 până la 7 din Tabelul 1) independent de forma lor de execuţie, trebuie procurate de la unul şi acelaşi producător de şuruburi, pentru a se asigura corespondenţa dintre filetul şurubului şi a piuliţei. Zincarea la cald a garniturilor de mare rezistenţă (rândurile 5 - 7, Tabelul 1 ) poate fi executată numai de către producătorul de şuruburi sau de către altă întreprindere (subcontractant) - vezi Directiva DSV/GAV pentru fabricarea şuruburilor zincate la cald. (519) Pentru îmbinările planificate pentru pretensionare (formele de execuţie „SLV”, „SLVP”, „GV”, „GVP” conform DIN 18800-1 ) pot fi utilizate numai garniturile prevăzute şi potrivite între ele, conform rând 5 până la 7 din Tabelul 1 , produse de acelaşi producător de şuruburi. Producătorul de şuruburi trebuie să asigure la starea de livrare o comportare uniformă la strângere prin ungerea potrivită a piuliţelor conform Tabelului 5 şi Tabelului 6. OBSERVAŢIE: O garnitură este un ansamblu combinabil oarecare între un şurub şi o piuliţă precum şi un număr de şaibe prescrise pentru scopul utilizării de către unul şi acelaşi producător de şuruburi. Tabelul 1 - Şuruburi, piuliţe şi şaibe pentru formele de execuţie conform DIN 18800-1 Nr. rand
1
Forma de execuţie a îmbinării conf DIN 18800 - 1a
SL
Şuruburi
Piuliţe
Standard de produs
FKb
DIN 7990
4.6
DIN 7969
4.6
2
SL
DIN 7990
3
SLPh
DIN 7968
5.6 5.6
8.8
Standard de produs DIN EN ISO 4034 DIN EN ISO 4032
Şaibe FKc >M 16:4e sau ≤M 16:5e 5e 5e
SL
DIN EN ISO 4014 8
DIN EN ISO 4017
5
SLVf
6
SL, SLVf, GVf,h SLPh,SLVPf,h, GVPf,h
7 a
DIN 6914 DIN 7999
DIN 6915
în principiu este admisă solicitarea de tracţiune preponderent statică FK = clasa de rezistenţă conform DIN EN ISO 898-1 c FK = clasa de rezistenţă conform DIN EN ISO 20898-2 d HK = clasa de duritate conform standardului de produs e sunt admise şi piuliţele clasei de rezistenţă „8” b
18
DIN 1989-2 100 DIN 434 DIN 435
DIN EN ISO 7090 DIN EN ISO 7091 DIN 434
10.9
10
HKd
DIN 7989-1
DIN EN ISO 7089
DIN EN ISO 4032
8.8 4
Standard de produs
DIN 435 DIN EN ISO 7089 cu Innenfaseg DIN 6916 DIN 6917 DIN 6918
200 300 200 300 100 100 100 300 300
DIN 18800-7:2002-09 f
este admisă şi solicitarea de tracţiune nepreponderent statică marcat suplimentar cu marca producătorului pe muchia laturii opuse (normă specială in pregătire) h este admisă şi solicitarea de forfecare nepreponderent statică g
5.3.2. Alte îmbinări mecanice (520) Bolţurile filetate trebuie să corespundă DIN 976-1. La zincarea la cald pentru bolţuri şi piuliţe este valabil (518) (521) Şuruburile de ancorare şi alte piese filetate trebuie executate corespunzător claselor de rezistenţă din Tabelul 1 sau din oţel laminat la cald sub formă de bară. La zincarea la cald este valabil (518) (522) Bolţurile cu cap trebuie să corespundă SR EN ISO 13918:2001 : “Sudare. Bolţuri şi inele ceramice pentru sudarea cu arc electric a bolţurilor” (523) Pentru îmbinările portante sunt admise numai nituri standard cu φ nominal) ≥ 6 mm
(diametrul
(524) Alte îmbinări cu şuruburi ca cele cu garniturile de şuruburi indicate în rândurile 5 până la 7 din Tabelul 1 (de ex. cu şurburile cu cap înecat, cu găuri filetate ( îmbinări cu găuri înfundate sau cu bolţuri filetate) pot fi pretensionate planificat numai atunci când adecvarea lor pentru aceasta a fost dovedită (documentată) cu ajutorul verificării procedeului. 5.3.3. Marcare şi certificări (525) Şaibele pentru îmbinările pretensionate cu planificare precum şi toate şuruburile şi piuliţele trebuie să prezinte un marcaj de producător şi o marcare a clasei de rezistenţă. (526) În măsura în care pentru o îmbinare se utilizează numai un singur organ de asamblare a cărui cedare poate afecta rezistenţa întregii construcţii portante, caracteristicile de rezistenţă trebuie documentate printr-un certificat de verificare în vederea recepţiei tip „3.1.B” conform DIN EN 10204: 1995-08. Pentru şuruburile din clasele de rezistentă „8.8” şi „10.9” caracteristicile de rezistenţă trebuie documentate în permanenţă prin certificate de recepţie tip „3.1.B” conform DIN EN 10204:1995-08 (527) Dacă şuruburile din clasele de rezistenţă „8.8” şi „10.9” poartă un marcaj de şarjă astfel încât producătorul poate reveni oricând la valorile caracteristice stabilite pe baza controlului de produs propriu, se poate renunţa la certificatul de verificare pentru recepţie “3.1.B” conform DIN EN 10204:1995-08
6. Execuţie 6.1. Identificarea materialelor şi a elementelor de construcţie (601) În timpul întregii execuţii toate componentele construcţiei metalice trebuie să fie identificabile cu claritate (trasabilitatea) 6.2. Debitare (602) Separarea prin tăiere trebuie executată cu metode de tăiere adecvate. 19
DIN 18800-7:2002-09
Suprafeţele rezultate prin tăierea cu flacără autogenă trebuie să corespundă cel puţin clasei de calitate „II” conform DIN EN ISO 9013:1995-05 În ceea ce priveşte crestăturil aparute in urma debitarii, trebuie respectate valori cel puţin comparabile cu alte metode de tăiere. Sunt admise abaterile condiţionate de metoda de tăiere, de la alte clase de calitate dacă ele nu influenţează negativ efectul de crestătură al marginilor arse. În cazul debitării prin forfecare şi ştanţare suprafeţele de tăiere trebuie executate fără crestături şi fisuri, altfel suprafeţele respective trebuind sa fie prelucrate ulterior. (603) Cerinţe suplimentare pentru elementele de construcţie solicitate preponderent static : - Suprafeţele de tăiere rezultate prin tăiere cu flacără autogenă trebuie să corespundă cel puţin clasei de calitate “1” conform DIN EN ISO 9013:1995-05. Pentru alte metode de tăiere trebuie respectate un minim de valori comparabile referitor la lipsa crestăturilor. - Suprafeţele tăiate (mecanic) prin forfecare şi ştanţare la elementele de construcţie solicitate la tracţiune trebuie prelucrate în zonele deteriorate şi ecruisate din vecinătatea tăierii, chiar dacă aceste zone se vor topi mai apoi la sudare. 6.3 Forjare, tratament termic (TT) şi îndreptare cu flacără (604) Prin forjare, tratament termic si indreptare cu flacară nu trebuie să se modifice inadmisibil caracteristicile materialului. Trebuie respectate recomandarile prescriptiilor, normelor de material si a directivelor, de ex. SEW-088. Nu sunt permise modelarile in zona de temperaturii de revenire la albastru (250°C - 380°C) si călirile. Deformarea la cald a oţelurilor în starea de livrare “M” nu este admisă. 6.4 Găurirea (605) Metodele admise pentru realizarea gaurilor precum si masurile suplimentare pentru aceasta sunt redate in Tabelul 2 Tabelul 2 - Executarea găurilor Solicitarea elementului de constructie Grosimea tablei sau profilului t [mm]
<=16 >16
Solicitarea preponderent statica la compresiune resp. compresiune din incovoiere
Solicitare preponderent statica la tractiune resp.tractiune din incovoiere
stantare(diametrul gaurii d>=t), gaurire sau ardere mecanica ( calitatea 2ª ) ca mai sus pt.<=16mm
Solicitare nepreponderent statica la tractiune, compresiune sau incovoiere ca mai jos pt. > 16mm
stantare si alezare cu cel putin 2 mm, gaurire sau ardere mecanica ( calitatea1ª )
ª conf. DIN EN ISO 9013:2003 (Thermal cutting - Classification of thermal cuts - Geometrical product specification and quality tolerances (ISO 9013:2002); German version DIN EN ISO 9013:2002)
(606) Cerinţe suplimentare pentru elementele de constructie nepreponderent solicitate static. Marginile exterioare ale găurilor trebuiesc teşite. 20
DIN 18800-7:2002-09
Găurile pentru şuruburi şi nituri trebuie sa fie fără bavuri. 6.5 Decuparea (607) Colţurile intrânde şi decupajele trebuie racordate cu o rază de minim 5 mm. (608) Cerintele suplimentare pentru elementele de constructie solicitate nepreponderent static: colturile (interioare) si decupajele trebuie racordate cu o raza de minim 8 mm.
7. Sudare 7.1 Condiţii de bază pentru sudare 7.1.1 Specificaţiile procedurilor de sudare (WPS) Operatiile de sudare trebuie executate conform indicatiilor de sudare. Metodele de apreciere a indicatiilor provizorii de sudare se vor ghida după materialele utilizate şi gradul de mecanizare prevazut a fi necesar. ( vezi Tabelul 3 ). Tabelul 3 - Metodele de apreciere a indicatiilor provizorii pentru sudarea cu arc electric Material
Grad de mecanizare Normal si partial mecanizat
Oteluri laminate, oteluri forjabile si materiale din hotel turnat cu Re<=355 N/mm²
Complet mecanizat si automat
Oteluri laminate,oteluri forjabile si materiale din otel turnat cu Re>335 N/mm²
Toate
Metoda de apreciere SR EN 288-3+A1:1999 SR EN 288-5:1996 * SR EN 288-6:1996 * SR EN 288-7:1997 * SR EN 288-8:1997 * SR EN 288-3+A1:1999 SR EN 288-8:1997 cu respectarea conditiilor suplimentare ale directivei DVS 1702
* - anulate de la data de 30.04.2005 (702) Indicatiile de sudare pentru procesul de sudare cu laser sunt intocmite conform SR EN ISO 15609-4:2004. Indicaţiile provizorii de sudare pentru acest proces se apreciază prin verificarea metodelor conform cu Tabelul 1 - SR EN ISO 15614-11:2003 7.1.2 Verificarea preliminară a procedurilor de sudare (703) Dacă înainte de începerea fabricaţiei sunt necesare verificări pentru metoda de sudare sau verificări la sudare prin probe de lucru, atunci trebuie să existe documentaţia
corespunzatoare: WPAR (Welding Procedure Approval Record) respectiv WPQR (Welding Procedure Qualification Record) inainte de începerea fabricaţiei.
21
DIN 18800-7:2002-09
7.2 Planul de sudare (704) La construcţiile nesolicitate preponderent static trebuie să fie întocmit un plan pentru sudare.
7.3 Pregătirea operaţiilor de sudare 7.3.1 Generalitati (705) Suprafeţele care urmează a fi sudate, trebuiesc să fie uscate si fara urme de rugină, protejate anticoroziv (exceptie, conform DASt-006) si apoi păstrate curate. Pregatirea cordonului de sudura trebuie efectuată conform documentatiei tehnice de execuţie. Suplimentar, vor fi luate în consideraţie şi recomandările SR EN 1011-1:2001 si SR EN 1011-2:2002. 7.3.2 Depozitarea şi manipularea materialelor de adaos la sudare (MA) (706) Materialele de adaos pentru sudare (MA) trebuie in asa fel depozitate, incat sa se pastreze caracteristicile garantate de catre producator. In locurile de fabricatie (sectie) trebuie sa existe (afisate) certificatul de conformitate si fisele tehnice ale materialelor de adaos pentru sudare. Acele materiale care prezintă deteriorari sau o diminuare vizibilă a calităţii, nu se vor utiliza. 7.3.3 Protectia impotriva intemperiilor. (707) Sudorul si piesa de sudat trebuiesc protejati contra influentei directe a intemperiilor atmosferice cum ar fi: frig, vant, ploaie, zăpadă. La temperaturi scazute ale mediului, în general sub 0°C, trebuie luate măsuri adecvate.
7.4 Executia operatiilor de sudare 7.4.1 Generalităţi (708) Suplimentar, pentru 7.3.1 sunt valabile si regulile de la 7.4.2 până la 7.4.6 7.4.2 Preincălzirea (709) In cazul unui aport de caldura prea scazuta si a unei disipari prea rapide a caldurii precum si la temperaturi scazute ale pieselor, zona de îmbinare prin sudare trebuie preincalzită (funcţie de material).
Observatie. Preincalzirea poate fi necesara si la piesele cu grosime mai mare sau in cazul unei acumulari de cordoane de sudura precum si la imbinari in forma de T, in vederea evitarii tensiunilor interne sau a destramarii lamelare (vezi şi DAS+014) 22
DIN 18800-7:2002-09
Temperaturile minime de preincalzire necesare se pot stabili conform SEW 088. Măsurarea temperaturii de preîncalzire se face conform SR EN ISO 13916 : 1998 (710) Pentru evitarea fisurilor datorate hidrogenului se vor respecta recomandările conform cu SR EN 1011-2:2002, Anexa C3, Metoda B. 7.4.3 Îmbinări ajutatoare pentru asamblare (711) Îmbinari ajutatoare pentru asamblare realizate prin suduri provizorii (hafturi) sau prin asamblare cu suruburi trebuie in asa fel indepartate, incat sa fie indeplinite cerintele de calitate impuse elementului de constructie principal. In cazul solicitarii nepreponderent statice trebuie ca prin verificari adecvate sa se asigure, ca materialul de baza (MB) este fara fisuri in zona suprafetei. 7.4.4 Sudarea bolţurilor (712) Sudarea si verificarea bolturilor se face conform SR EN ISO 14555:2002. În clasele “C” si „D” sunt admise 10% defecte de suprafaţă şi numai 5% in clasa “E” ( vezi Tabelul 11, Tabelul 12 şi Tabelul 13 ). 7.4.5 Sudarea oţelului beton (713) Executia si verificarea operatiilor de sudare a otelului beton se face conf DIN 4099 7.4.6 Cerinţe suplimentare (714) Cerintele suplimentare cum ar fi polizarea si finisarea cordoanelor de sudură fianlizate trebuie stabilite în documentatia de executie. Daca forţele de contracţie acţionează perpendicular pe grosimea elementului de constructie, trebuie respectate recomandarile pentru evitarea destramarii lamelare (vezi directiva DAS+ 014 si DIN EN 1011-2, Anexa F)
8. Îmbinări cu şuruburi şi nituri 8.1 Generalităţi (801) La executia imbinarilor cu suruburi si cu nituri trebuie respectate reglementari conf. DIN 18800-1:1990-11, alemente (506)pana la (513). (802) În cazul unei încărcări preponderent statice la îmbinarile solicitate la forfecare, diferenţa de grosime tolerată la fabricaţie nu trebuie sa fie mai mare de 2 mm, iar la încărcările preponderent dinamice, nu mai mare de 1 mm. Pentru reglaje trebuie folosite table de compresare din oţel cu grosimea minimă de 1mm. În cazul folosirii unui număr de peste trei table de compensare acestea trebuie îmbinate în prealabil. (803) Tablele suport din otel de sub saibe sau (numai la saibe pt. piulite) direct sub capul suruburilor nu trebuie sa fie mai subtiri de 4mm si trebuie sa aiba cel putin aceeasi rezistenta nominala ca elementul de constructie. Asemenea table suport nu 23
DIN 18800-7:2002-09
trebuie sa fie folosite fara dovada statica pentru continuizarea unei gauri cu lungime mare sau a unei gauri cu dimensiuni prea mari - vezi si (807). (804) Daca îmbinarile SLP sunt solicitate nepreponderent static la forfecare, piulitele trebuie asigurate impotriva desfacerii faţă de şurub prin luare de măsuri constructive suplimentare. OBSERVATIE: Îmbinarile pretensionate nu necesită nici o masură suplimentară de siguranţă, chiar în cazul unei solicitări nepreponderent statice. 8.2 Dimensiunea găurilor (805) Diametrele nominale al găurilor rotunde pentru şuruburi trebuie sa fie mai mari cu maxim 2 mm pentru suruburile de tip “M27” sau mai mici şi cu maxim 3 mm pentru şuruburile mai mari, în măsura în care în normele de dimensionare nu sunt indicate valori mai scăzute. Diametrul nominal al găurii pentru un nit poate fi cu maxim 2 mm mai mare decât diametrul nitului brut, în măsura în care la normele de dimensionare/de produs nu sunt indicate valori mai scăzute. (806) Găurile pentru şuruburile păsuite trebuie să fie găurite mai mici decât diametrul tijei şi alezarea sa se faca impreuna cu elementele de constructie aferente - fixate dupa gaurire - fie sa fie gaurite impreuna dupa fixarea elementelor de constructie. In ambele cazuri gaura definitiva nu trebuie sa fie larga cu 0,3 mm decat diametrul tijei. (807) Gaurile lungi si cele supradimensionate precum si tablele suport eventual necesare (vezi elementul(803))pentru (suplimentar pt. saibe) pot fi executate numai dupa indicatiile autorului proiectului. Ele necesita de regula un aviz special. (808) Adânciturile pentru şuruburile şi niturile cu cap înecat trebuie executate în aşa fel, încat capul şuruburilor, respectiv al niturilor, să nu fie ieşit peste suprafaţa exterioară a componentelor de constructie. 8.3 Utilizarea îmbinărilor cu şuruburi (809) În cazul îmbinărilor pretensionate si a îmbinărilor SL şi SLP după strângere, filetul şurubului trebuie să iasă in afara piuliţei cel puţin cu un pas de filet. La îmbinările pretensionate fără solicitare suplimentară la tracţiune este suficient, dacă şurubul ajunge până la suprafaţa exterioară a piuliţei. (810) Piuliţele trebuie să permită răsucirea lor manuala pe şuruburile aferente.Dacă în cazuri individuale la prima înşurubare este nevoie de o sculă de montaj, la a doua înşurubare piuliţa trebuie să permită răsucirea manuala a ei. (811) În îmbinările cu şuruburi din clasele de rezistentă 4.6 şi 5.6 (tabelul 1, rândurile 1 până la 3) sunt necesare şaibe sub piuliţe.
(812) În îmbinările cu şuruburi din clasele de rezisţentă 8.8 şi 10.9 (tabelul 1, rândurile 4 până la 7) trebuie dispuse şaibe pentru cap şi piuliţa astfel ca teşitura să fie spre exterior. La şaiba suport de la cap pentru şuruburile nepretensionate ale acestor clase de rezistenţă se poate renunţa, dacă există jocul maximal nominal al găurii conform elementului (805). 24
DIN 18800-7:2002-09
(813) Pentru compensarea lungimii de strângere a unei îmbinari cu şuruburi, pe partea pe care nu se răsuceşte, sunt permise până la trei şaibe cu o grosime totală de maxim 12 mm. În cazul îmbinărilor HVP trebuie respectat DIN 7999. (814) Pentru îmbinarea cu şuruburi a profilelor U sau I trebuie utilizate şaibe corespunzătoare tip „pană” conform Tabelului 1. În alte cazuri, ca urmare a preciziei de fabricaţie, inclinaţia suprafeţei de rezemare la elementul de construcţie faţă de cea a capului şurubului şi/sau a piuliţei poate depăşi până la de două ori inclinaţia efectivă, dar să nu depăşească 4%. Valoarea admisibilă de 2% pentru solicitarea preponderent statică, conform DIN 18800-1, elementul (507), atat timp cat strângerea se face dinspre partea piuliţei. În cazul solicitării nepreponderent statice, suma dată de inclinaţia planificată şi cea conditionată de fabricaţie nu trebuie să depăşească 2%. Dacă limitele pentru înclinaţia amintită mai sus, se depăşesc la execuţie, atunci trebuie montate şaibe pentru compensare “tip pană” având duritate suficientă. (815) Garniturile pentru şuruburi la îmbinările pretensionate trebuie supuse unui control vizual. Ele nu trebuie să prezinte la montaj nici o modificare semnificativă a suprafeţelor (de exemplu murdărire sau urme clare, voluminoase de coroziune). (816) Nu vor fi utilizaţi lubrifianţi conţinând acizi. (817) În cazul îmbinarilor demontabile, filetul poate intra în planul de forfecare, dacă aceasta a fost luata în consideraţie la amplasarea îmbinării. (818) Sudarea pe şuruburi se poate face numai cu continuitate specifică. La acestea se pot suda numai piuliţe adecvate (de exemplu conform DIN 929, DIN 977). (819) Cu privire la stabilirea dimensiunilor a filetului şi comportarea la strângere, folosirea şuruburilor cu suprafaţa ziucată la cald la elemente de construcţie cu filete interioare trebuie discutată cu furnizorul sau producătorul şuruburilor. (820) La iîmbinările cu şuruburi şi găuri iînfundate în elementele de construcţie din materiale turnate, pentru zona filetului trebuie dovedită cu probe nedistructive, că există omogenitatea necesară a materialului pentru transmiterea solicitării respective. (821) Piuliţele trebuie montate in asa fel, incât după montaj să fie vizibil marcajul producătorului. 8.4 Pregătirea suprafeţelor de contact pentru îmbinările cu şuruburi (822) Suprafeţele de contact ale îmbinărilor solicitate la forfecare şi ovalizare a găurilor (SL, SLP, SLV, SLVP) trebuie acoperite cel puţin cu un strat de baza (grund) conform DIN EN ISO 12944-5. La acesta se poate renunţa, dacă suprafeţele de contact prezintă acoperire din fabricaţie nedeteriorată. OBSERVAŢIE Conform urmatoarelor elemente de contact se va va citi că de suprafeţele de contact aparţin si suprafetele tablelor de completare aşa cum s−a arătat la (802). 25
DIN 18800-7:2002-09
(823) Pentru suprafeţele de contact ale îmbinărilor solicitate la forfecare şi ovalizare a găurilor, planificate pentru pretensionare (SLV, SLVP) trebuie respectate valorile maximale admisibile pentru grosimea stratului de acoperire, conform condiţiilor tehnice de livrare din Tabelul 4. În măsura în care se folosesc alte materiale adecvate de acoperire decât cele conform Tabelului 4 sau se tensionează împreuna mai mult decât două suprafeţe acoperite, trebuie să ne asigurăm printr-o metodă de verificare, că pierderea forţei de pretensionare să rămână în limitele prescrise, sau ca acestea să fie compensate prin strângere în completare (suplimentară). Indiferent de numărul de suprafeţe acoperite care sunt tensionate împreună în pachetul de strângere, în îmbinările SLV si SLVP nu se vor combina: - combinaţia de acoperiri PVC/PVC, - acoperirile AK cu grosimea stratului >120 µm - acoperirile AY-Hidro cu grosimea stratului >120 µm Tabelul 4 - Indicaţii de potrivire pentru acoperiri / sisteme de acoperire pe suprafeţele de contact ale îmbinărilor pretensionate planificate solicitate la forfecare şi ovalizare a găurilor (SLV / SLVP)
Potriviri Pierdere a forţei de pretensionare la două suprafeţe de contact de acoperire <=10%: Potrivit pentru solicitare la tracţiune si forfecare / ovalizare a găurilor, în SLV / SLVP Pierdere a forţei de pretensionare la doua suprafeţe de contact acoperite, tensionate împreună ≤30% Potrivit pentru solicitare la forfecare /ovalizare a găurilor în SLV / SLVP
Acoperiri / Sisteme de acoperire ASI
BN 918300 Fila 85
Praf de zinc - EP
BN 918300 Fila 87
Sistemul EP /PUR Norma de material 689.04 / 1K-PUR-GB Sistemul 1K-PUR Acoperire EP-high-solid 1K si 2K-ESI AK-fosfat de zinc grosime nominala a stratului <=120µm AY-Hidro fosfat de zinc EPE-Praf de zinc
BN 918300 Fila 87 BN 918300 Fila 89 BN 918300 Fila 89 Încercare per bucata BN 918300 Fila 86 BN 918300 Fila 72 Încercare per bucata BN 918300 Fila 77
(824) Bavurile de pe suprafeţele de contact ale îmbinărilor GV şi BVP, care ar putea împiedica aşezarea prin suprapunere a elementelor de îmbinat, trebuie îndepărtate. La asamblare suprafeţele de contact trebuie să fie fără nici o murdărie (de exemplu ulei, grăsimi, etc)
(825) Pentru obţinerea unui coeficient de frecare µ≥0,5 suprafeţele de contact ale îmbinărilor GV şi GVP trebuie sablate cu materiale de sablare şi mărime a granulaţiei obişnuite în construcţiile metalice (Sa 2½). 26
DIN 18800-7:2002-09
Dacă suprafeţele de contact sablate ale îmbinărilor GV şi GVP nu sunt imediat asamblate sau acoperite(protejate), ele trebuie ca înainte de asamblare sau operaţia de acoperire să fie curătate cu o perie de sârmă, de rugină sau de alte materiale aşezate liber pe aceste suprafeţe cu o perie de sârmă. La această operaţie trebuie avut grijă ca suprafaţa să nu fie nici deteriorată (zgâriată). (826) Suprafeţele de contact sablate ale îmbinărilor GV şi GVP pot fi acoperite cu un compus de silicat de zinc, dacă producătorul materialului de acoperire poate dovedi printrun certificat de verificare pentru recepţie coeficientul de frecare necesar µ≥0,5 conform BN 918 300, fila 85. Trebuie dată atenţie respectării timpilor de uscare indicaţi de către furnizor. Alte acoperiri pot fi utilizate la îmbinările GV şi GVP numai atunci, când print-o metoda de verificare a fost dovedită obţinerea coeficientului de frecare necesar µ>=0,5. 8.5 Strângerea îmbinărilor cu şuruburi neplanificate a fi pretensionate (827) Îmbinările se consideră ca nefiind planificate la pretensionare, dacă ele se strâng corespunzător practicii uzuale de montaj adică numai ,,cu forţă”. Strângerea “cu forta” poate fi făcută şi prin reglarea corespunzătoare cu tipul şurubului. Pentru aceasta, se poate strânge cu moment de strângere recomandat de către fabricantul de şuruburi sau independent de clasa de rezistenţă, cu un momentul prealabil ales corespunzator Coloanei 6 din Tabelul 6. (828) Elementele de îmbinare trebuie strânse până când în zona de prindere se obţine o instalaţie foarte plată. Şuruburile însă nu trebuie supraîncărcate. În special la şuruburile cu rezistenţă superioară nu trebuie să se depăsească forţele normale de pretensionare conform coloanei 2 din tabelele 5 si 6. La rosturile prea mari în îmbinările cu eclipse trebuie introduse eventual table de compensare, pentru obţinerea unei potriviri conform elementului (802). În legăturile cu mai mult de 3 şuruburi strângerea trebuie efectuată avansând de la mijloc spre exterior 8.6 Strângerea îmbinărilor cu şuruburi planificate pentru pretensionare 8.6.1 Generalităţi (829) Înainte de a începe operaţiile de îmbinare cu şuruburi trebuie făcută o indicaţie de execuţie. Respectarea acesteia trebuie documentată. (830) Dacă în documentaţia de execuţie nu se face nici o altă referire, de regulă pretensionarea trebuie făcută cu o forţă de pretensionare –Ev-conform coloanei 2 din tabelul 5 respecti tabelul 6. Forţa normală de pretensionare rezultă din produsul tensiunii nominale transversale a şurubului x0,7…şi pentru dimensiunile din afara domeniului de măsurare de tabelele 5 şi 6. Sunt admise forţe de pretensionare mai mici, planificate, mai mari cu 50% din forţa normală de pretensionare, în măsura în care s-a ţinut cont în documentaţia de execuţie. La dimensionare nu trebuie presupuse forţe mai mari de pretensionare decât cele normale. (831) Înainte de a începe pretensionarea toate îmbinările cu şuruburi ale unei legături trebuie strânse în prealabil corespunzător 8.5. Înainte de continuarea pretensionării ele 27
DIN 18800-7:2002-09
nu trebuie expuse…pentru timp mai îndelungat. Pretensionarea în continuare trebuie executată progresiv de la centrul fiecărei legături spre exterior. (832) Dacă pretensionarea se face prin răsucire, atunci pretensionarea îmbinărilor trebuie făcută prin utilizarea uneia dintre metodele descrise în (8.6.2 până la 8.6.5). Dacă se folosesc alte procedee sau dimensiuni decât cele din tabelele 5 şi 6, atunci trebuie stabilite valorile de ajustare cu metodele de verificare. (833) Dacă pretensionarea se face prin răsucire şi la aceasta se utilizează indicatiile din tabelele 5 şi 6, atunci pretensionarea unei îmbinări trebuie făcută prin răsucirea piuliţelor. Numai în acest caz sunt valabile indicaţiile din tabelele 5 şi 6 pentru garniturile planificate pentru pretensionare. La pretensionarea prin răsucirea capului şurubului trebuie asigurată forţa de pretensionare planificată (de exemplu printr-o metodă de verificare cu ungerea potrivită a şaibei de la capul şurubului). (834) Dacă se desface mai târziu o garnitură pretensionată la forţa de pretensionare planificată, atunci ea trebuie demontată şi înlocuită cu alta nouă. Dacă pentru garniturile desfăcute, care au fost pretensionate dupa unul din procedeele descrise la 8.6.2 sau 8.6.3, s-a dovedit, că şurubul a rămas nedeteriorat la prima pretensionare, este permisă o noua pretensionare a acestui şurub cu o piuliţa unsă din nou, fiind de la acelaşi fabricant de şuruburi. Tabelul 6 – Forţele de pretensionare si momentele de strângere pentru metodele de pretensionare cu moment de răsucire şi combinate, pentru garniturile din clasa de rezistentă 10.9 1
2 Pre tensionare normala
Dimensiuni Fv [ kN ]
1 2 3 4 5 6 7 8
M 12 M 16 M 20 M 22 M 24 M 27 M 30 M 36
50 100 160 190 220 290 350 510
3
4
5 Metoda cu „Impuls de răsucire” Forţa de Momentul de strângere pretensionare de aplicat -Ma- pentru de reglat Fv,obţinerea forţei normale Di6 pt obţinerea de pretensionare forţei normale de [ Nm ] [ Nm ] Fv [ kN] Starea suprafetei Din Zincat la fabricaţie, idem col. 3 şi 4 cald si uns şi uns fin cu ulei 100 120 60 250 350 110 450 600 175 650 900 210 800 1100 240 1250 1650 320 1650 2200 390 2800 3800 560 Metoda cu “Moment de răsucire”
6 Metoda cu „Unghi de răsucire” Momentul de strângere preliminat
Momentul de strângere preliminar
Mva, DW6
Mva, KV
[ Nm ]
[ Nm ]
8
Metoda „Combinată”
idem col. 3 şi 4
Ca iîn coloana 3ª
Ca în coloana 4
10 50 50 100 100 200 200 200
75 190 340 490 600 940 1240 2100
90 260 450 680 825 1240 1650 2850
a - piuliţe tratate cu bisulfura de molibden sau un material identic. b - independent de ungerea filetului şi suprafeţei de aşezare a piuliţei şi şurubului. 28
7
DIN 18800-7:2002-09
8.6.2 Metoda de pretensionare cu moment de răsucire (835) Îmbinările trebuie pretensionate cu ajutorul unui dispozitiv de strângere cu moment de răsucire cu o nesigurantă de mai putin decât 5%. Cu privire la precizia sa de măsurare fiecare dispozitiv trebuie verificat regulat conform indicaţiilor producătorului dispozitivului. Dac[ pretensiunea se face la forţa normală de pretensionare conform coloanei 2 din tabelul 5 respectiv 6, atunci în funcţie de starea suprafeţei trebuie aplicate momentele de strângere indicate în coloanele 3 şi 4 din tabelul 5 respectiv 6. La forţa de pretensionare planificată mai mică decât forţa normală de pretensionare (vezi elementul (829)) trebuie reduse proportional momentele de strângere. OBSERVAŢIE. Această metodă face posibilă o pretensionare în trepte în legăturile cu multe şuruburi precum şi o completare a strângerii pentru control sau pentru compensarea pierderii după câteva zile a forţei de pretensionare. 8.6.3 Metoda de pretensionare cu impuls de răsucire (836) Îmbinările trebuie strânse cu ajutorul unui dispozitiv de înşurubat cu impuls sau percuţie reglat în prealabil în mod adecvat cu o nesigurantă mai mică de 5%. Referitor la precizia de măsurare a dispozitivului de reglare folosit aici el trebuie reglat conform indicaţiilor producătorului dispozitivului. Dacă pretensionarea se face la forţa normală de pretensionare conform coloanei 2 din tabelul 5 respectiv 6, atunci dispozitivul de înşurubat trebuie reglat la o valoare a forţei de pretensionare mai mare ca cea 10% conform coloanei 5 din tabelul 5 respectiv 6. La o forţă de pretensionare planificată mai mică decât forţa normală de pretensionare trebuie reduse în mod proporţional valorile de pretensionare reglate. 8.6.4 Metoda de pretensionare cu unghi de răsucire (837) Utlizarea metodei de pretensionare cu unghi de răsucire presupune,că în zona îmbinării cu şuruburi exista deja înainte de pretensionare o amplasare plată a elementelor de construcţie de îmbinat: (838) Înainte de strângerea definitivă a fiecărei garnituri de şurub trebuie aplicat momentul de pretensionare Mva,DW conform coloanei 6 din tabelul 6 cu una din metodele descrise în 8.6.2 sau 8.6.3 şi marcată clar si durabil poziţia piuliţelor în raport cu tija şurubului şi elementul de construcţie (până la momentul controlului îmbinării conform 12.2.2), astfel încât unghiul de răsucire aplicat în continuare piuliţei în raport cu şurubul să se poată stabili usor. Trebuie evitată rotirea şurubului faţă de elementul de construcţie(care se poate strange). (839) Pretensionarea îmbinării se face prin răsucirea în continuare a piuliţei cu un unghi de răsucire necesar. Pentru aceasta trebuie asigurat, ca să fie obţinută cel putin forţa normală de pretensionare indicată în coloana 2 din tabelul 6. Forţe mai mici de pretensionare planificate, decât forţa normală de pretensionare nu sunt admise la utilizarea metodei cu unghi de răsucire.
29
DIN 18800-7:2002-09
(840) Unghiul de răsucire în continuare necesar trebuie stabilit printr-o metodă de verificare la fiecare îmbinare originală cu şuruburi (de exemplu cu ajutorul măsurării alungirii şurubului). OBSERVAŢIE: ca valori de pornire pentru metoda de verificare pot servi unghiurile duble de răsucire din Tabelul 7. (841) Dacă cu ajutorul momentelor de prestrângere conform coloanei 6 din tabelul 6 nu se obtine un amplasament suficient de plat al elementelor de constructie de îmbinat, însa pretensionarea se face totuşi cu ajutorul unghiului de răsucire în continuare, trebuie folosită metoda combinată de pretensionare. 8.6.5 Metoda de pretensionare combinată (842) Înainte de strângerea definitivă a fiecărei garnituri de şurub trebuie aplicat momentul mărit de pretensionare Mva,KV conform coloanei 7 şi 8 din tabelul 6 cu o metoda care este descrisă în 8.6.2 sau 8.6.3 şi marcată clar şi durabil (până la momentul controlului îmbinării conform 12.2.2) poziţia piuliţelor în raport cu tija şurubului şi elementul de construcţie, astfel încât unghiul de răsucire aplicat în continuare piuliţei în raport cu şurubul să se poată stabili uşor. Trebuie evitată răsucirea şurubului faţă de elementul de construcţie. (843) Dacă, cu ajutorul momentului mărit de pretensionare se obţine o amplasare suficient de plată a elementului de construcţie de îmbinat, atunci pretensionarea definitivă a îmbinării la firta normală de pretensionare conform coloanei 2 din tabelul 6 se poate face prin răsucirea în continuare a piuliţei cu unghiul de răsucire v respectiv rotirii în continuarea –V- conform tabelului 7. Forţe mai mici de pretensionare decât forţa normală de pretensionare nu sunt admise la utilizarea metodei combinate de pretensionare. (844) Dacă, cu ajutorul momentului mărit de pretensionare nu se obţine o amplasare suficient de plată a elementelor de construcţie de îmbinat şi obţinerea forţei de pretensionare este nesigură, atunci unghiul de răsucire în continuare necesar, se stabileşte printr-o metodă de verificare corespunzătoare îmbinării originale cu şuruburi (de exemplu cu ajutorul măsurării alungirii şurubului). Tabelul 7 - Unghiul de răsucire “v” respectiv măsura rotirii în continuare „V” necesare pentru metoda combinată de pretensionare la şuruburile din Clasa de rezistenţă „10.9” 1 Grosimea totală nominală –lk- a pieselor de îmbinat (inclusiv a tuturor tablelor de completare şi şaibelor suport)
1 2 3 4
lk < 2d 2d ≤ lk <6d 6d ≤ lk < 10d 10 < lk
8.7 Montarea niturilor 30
2 Unghiul de răsucire în continuare v
450 600 900 Nici o recomandare
3 Măsura rotirii în continuare V
1/8 1/6 ¼ Nici o recomandare
DIN 18800-7:2002-09
(845) Piesele de îmbinat trebuie în aşa fel comprimate, încât ele să obţină o construcţie foarte plată, şi să fie ţinute laolaltă în timpul nituirii. OBSERVAŢII La îmbinarea cu mai multe nituri ţinerea laolaltă se poate face cu ajutorul şuruburilor de montaj în cel puţin fiecare a patra gaură. (846) Niturile trebuie încălzite uniform pe toată lungimea. Ele trebuie să fie fără tunder şi prelucrate în stare de încălzire la roşu înainte de introducerea în gaura nitului. La acesta ele trebuie turtite pe întreaga lungime astfel, ca ele să umple complet gaura. Atenţie deosebită este necesară la incălzirea şi baterea niturilor mai lungi. OBSERVAŢIE: Eliberarea de tunder se face, în timp ce nitul fierbinte este bătut pe o suprafaţă dură, înainte de introducerea lui in gaură. (847) Nituirea trebuie executată cu maşini de tipul cu presiune continuă. La acesta, presiunea de lucru după turtirea completă trebuie pastrată încă pentru scurt timp.
9. Montajul 9.1 Instrucţiuni de montaj (901) Cerinţele de la montaj trebuie documentate în instrucţiuni de montaj în concordanţă cu documentaţia de execuţie şi în acord cu reglementările legale pentru protecţia şi siguranţa muncii. 9.2 Reazeme (902) Dacă se utilizează reazeme conform DIN 4141, atunci trebuie respectat şi DIN EN 1337-11. (903) Se poate începe cu montajul abia atunci, când poziţia şi înălţimea reazemelor, sunt documentate într-o măsurătoare de recepţie sau există o recepţie conform documentaţiei de execuţie aprobate. 9.3 Lucrări de montaj 9.3.1 Generalităţi (904) Pentru alinierea şi măsurarea construcţiei metalice este hotărâtoare documentaţia de montaj eliberată (vezi 3.4). Lucrările de măsurare pe şantier trebuie să se refere la un sistem, care a fost stabilit pentru măsurarea şi alinierea construcţiei metalice. Trebuie indicată temperatura de referinţă. 9.3.2 Marcare (905) Elementele de construcţie trebuie livrate în şantier cu o marcare clară. Trebuie să fie marcată şi poziţia de montaj a unui element de construcţie, dacă aceasta nu reiese clar din forma sa.
9.3.3 Transportul şi depozitarea pe şantier 31
DIN 18800-7:2002-09
(906) Elementele metalice de construcţie, piesele de îmbinare şi piesele mărunte trebuie astfel transportate şi depozitate pe şantier, ca să-si păstreze propietăţile garantate de către producător. 9.3.4 Alinierea (907) Tablele de compensare şi alte piese auxiliare, care se folosesc drept completare sub placa de bază, trebuie să fie plane, cu mărime, rezistentă şi duritate suficientă. Pentru alinierea construcţiei şi nivelarea rosturilor de montaj se pot utiliza table de compensare . Dacă există pericolul, ca tablele de bază şi compensare să se poată desprinde, acestea trebuie asigurate. Dacă tablele de bază rămân după turnarea betonului, ele trebuie executate din materiale, care să aibă cel putin aceeaşi rezistenţă ca şi structură importantă. Ele trebuie dispuse în aşa fel, ca să fie acoperite complet cu un strat de beton de minim 25 mm grosime, doar dacă, în documentaţia de execuţie nu se dau alte indicaţii. (908) Lucrările de turnare trebuie executate conform prescripţiilor valabile pentru mortar şi beton.
10. Protecţia anticorozivă 10.1 Generalităţi (1001) Trebuie luate în consideraţie cerinţele stabilite în DIN 18800-1 şi normele de specialitate. Pentru măsurile de protecţie anticorozivă sunt valabile : a) oţelurile rezistente la intemperii : Directiva 007-DASt; b) aplicarea straturilor :DIN EN ISO 12944-1 până la DIN EN ISO 12944-8 şi DIN 55928-8 şi DIN 55928-9; Pentru elementele de construcţie cu pereţi subţiri (vezi directiva 016 pentru DASt trebuie prevăzută o protecţie anticorozivă conform DIN 55928-8. c ) zincarea la cald a elementelor de construcţie şi a construcţiilor DIN EN ISO 1461 şi DIN EN ISO 14713; d) zincarea la cald a pieselor care se îmbină : DIN 267-10 e) pulverizare termică : SR EN 22063:1995 “Acoperiri metalice. Acoperiri electrochimice de zinc sau cadmiu. Conditii tehnice de calitate” Măsurile de protecţie anticorozivă trebuie stabilte clar in documentaţia de execuţie în funcţie de durata protecţiei şi de solicitarea la coroziune. Indicaţiile pentru specificaţia sistemelor de acoperire şi acoperiri sunt conţinute în DIN EN ISO 12944-5 şi DIN EN ISO 12944-8.
32
DIN 18800-7:2002-09
Pentru configuraţia protecţiei anticorozive este valabil DIN EN ISO 12944-3 respectiv DIN EN ISO 1461 şi DIN EN ISO 14713. 10.2 Pregătirea suprafeţelor (1002) Suprafeţele trebuie pregătite corespunzător lui DIN EN ISO 12944-4 luând în consideraţie acoperirea/sistemul de acoperire ales pentru protecţie conform DIN EN ISO 1244-5 cu respectarea indicaţiilor din fisele tehnice ale producătorului de materiale de acoperire pentru protecţie. Pentru ziucarea la cald sunt valabile normele DIN EN ISO 1461 şi DIN EN ISO 14713. Pentru pulverizare tehnică este valabil DIN EN ISO 22063. (1003) Dacă la executia construcţiei metalice se utilizează materiale auxiliare continând ulei, grăsime sau silicon, rezidurile acestora trebuie îndepărtate. OBSERVAŢIE Modificările suprafeţei metalice care sunt inevitabile la tăieturile cu arzătorul (durificare,compozitie chimică, muchii) pot să conducă în cazul acoperirilor şi metalizării prin pulverizare la fixare defectuoasă, iar în cazul ziucării la cald la acoperiri neomogene cu zinc. 10.3 Aplicarea straturilor de acoperire in fabricaţie (1004) Rapoartele de verificare pentru tendinţa de formare a porilor conform directivei DVS 0501 şi asupra încercării pentru irme de gaz la suprasudare (valorile NAK) cu declaraţia că sunt îndeplinite condiţiile de admitere conform directivei comisiei germane pentru construcţii metalice (directiva 006 –DASt), trebuie să existe la producător. OBSERVAŢIE: Indicaţiile pentru aplicarea straturilor de acoperire în fabricaţie sunt date în DIN EN ISO 12944-5, Tabelele B.1 si B.2 10.4 Aplicarea straturilor de acoperire şi protecţie (1005) Pentru aplicarea straturilor de acoperire sunt valabile DIN EN ISO 12944-5 şi DIN EN ISO 12944-7 în acord cu cerinţele indicate de producător în fişele tehnice pentru materialele de acoperire. (1006) Diferitele sisteme de acoperire trebuie să fie corelate între ele. Aceasta trebuie respectată şi pentru aplicarea acoperirilor în fabricaţie. (1007) Pentru pulverizarea termică sunt valabile DIN EN ISO 22063 şi DIN EN ISO 14713. Pentru aplicarea directă a straturilor de acoperire pe suprafeţele metalizate trebuie utilizate numai materialele adecvate de acoperire, vezi de asemenea DIN EN ISO 12944-5, tabelul A.10 şi fişele tehnice ale producătorului de materiale de acoperire. (1008) Pentru acoperirea suprafeţelor ziucate la cald trebuie asigurată adezivitatea materialului de acoperire aplicat. OBSERVAŢIE Aceasta se poate realiza prin utilizarea de materiale de acoperire cu adeziune dovedită pe suprafeţe ziucate curate sau cu o uşoara iradiere (sweepen). (1009) Zonele cu fanta de trecerea pentru hotel / beton trebuie suficient protejate.
33
DIN 18800-7:2002-09
OBSERVAŢIE: În timp ce o mare parte din suprafaţa construcţiei metalice este suficient protejată contra coroziunii datorită îmbinării cu beton şi nu necesită nici o protecţie anticorozivă, zona cu fanta este întotdeauna expusă unei solicitări înalte la coroziune datorită mecanismului special de coroziune ce decurge în fante – în cazul umidităţii concentraţia diferită de oxigen conduce la o coroziune mai mare prin formarea de elemente de ventilaţie. Zona cu fante poate fi protejata contra coroziunii de exemplu pe baza de răşina epoxidica – în strat de 5 cm care să intre în suprafaţa de contact. (1010) Zonele şi suprafeţele, care nu pot fi atinse supa asmblare, trebuie prevăzute cu un sistem de protecţie anticoroziv înainte de asamblare. Dacă elementele metalice rămân între ele precum şi cu alte materiale de construcţie neprotejate, atunci fantele trebuie asigurate contra pătrunderii umezelii. (1011) Elementele de construcţie tubulare închise ermetic, (ţevile) pot râmâne fără o protecţie la interior OBSERVAŢIA 1: Locaşurile cele mai adânci trebuie să fie prevăzute cu găuri de control cu şurub de etanşare (pericol de formare a apei condensate). OBSERVAŢIA 2: Secţiunile casetate închise etanş, accesibile prin uşi respectiv capace etanşate necesită numai o protecţie anticorozivă simplificată. 10.5 Protecţia anticorozivă a pieselor înainte de îmbinare (1012) Protejarea anticorozivă a pieselor de îmbinat trebuie să aibă acelaşi nivel cu protejarea elementelor îmbinate. (1013) Pentru construcţiile ziucate la cald trebuie utilizate piese de îmbinare ziucate la cald conform DIN 267-10 OBSERVAŢIE Utilizarea pieselor de îmbinare ziucate la cald prezintă avantaj şi pentru construcţiile metalice pe care se fac acoperiri. (1014) Nituirea la cald trebuie realizată înainte de aplicarea protecţiei anticorozive.
11. Toleranţe geometrice 11.1 Generalităţi (1101) Toleranţele pentru construcţiile metalice montate trebuie astfel alese, încât funcţionalitatea şi/sau utilizabilitatea să nu fie prejudiciate. În măsura în care din motive speciale toleranţele trebuie limitate, aceasta trebuie menţionată clar în documentaţia de execuţie. Toleranţele trebuie să îndeplinească cerinţele DIN 18800-1 până la DIN 18800-4, E DIN 18800-5,DIN ENV 1993-1-1 şi DIN ENV 1994-1-1 precum şi ale normelor de specialitate. Valorile corespunzătoare trebuie luate din documentaţia de execuţie. Pentru cazurile în care nu există nici o indicaţie pentru toleranţe, este valabilă prescripţia DIN 18202.
34
DIN 18800-7:2002-09
(1102) Dacă este prevazută o verificare la recepţie, atunci aceasta trebuie făcută la structura portantă executată. Pentru verificarea la receptie trebuie întocmit un protocol de recepţie. 11.2 Toleranţe de execuţie (1103) Dacă în documentaţia de execuţie pentru elementele de construcţie sudate nu este denumită clasa de toleranţă, atunci conform DIN EN ISO 13920 este valabilă cel putin: a) clasa de toleranţe - C - pentru dimensiunile de lungimi şi paralelism (1104) Excentricitatea neplanificată a axei principale a secţiunii finale de la reazeme trebuie limitată la maxima 1% din valoarea mai mare a ambelor reazeme, masurate de profil. În cazul masurătorilor de profil mai scurt de 500 mm excentricitatea poate să aibă valoarea maximală de 5 mm. (1105) Fanta dintre suprafeţele de contact din reazeme nu trebuie să depăşească nicăieri 1mm şi trebuie să fie sub 0,5mm la cel puţin 2 / 3 din suprafaţa nominală de contact. 11.3 Toleranţe de montaj (1106) Poziţia definitivă a axelor sistemului şi nivelul bazei la talpa unui reazem metalic trebuie indicată în documentaţia de execuţie. (1107) Poziţia centrului unui grup de şuruburi de ancorare nu trebuie să aibă abaterea de la poziţia prescrisă, mai mare decât ±6 mm. (1108) Abaterile admisibile pentru poziţia şuruburilor de ancorare şi alte reazeme sunt indicate in Figura 1. Abaterile admisibile ale poziţiei prescrise pentru gaura de ancorare sunt următoarele : ∆x, ∆y = ± 10 mm şi ∆z = + 25 mm (spre exterior) şi – 5 mm (spre interior). Partea care iese în afara suprafeţei de ancorare a şurubului de ancorare poate devia de la direcţia stabilită, cel mult cu 3°.
35
DIN 18800-7:2002-09
12. Verificări 12.1 Generalităţi (1201) Prin verificări adecvate trebuie asigurat ca să corespundă execuţia construcţiei metalice cu cerinţele impuse de prezenta normă. Verificările prezentate în 12.2 precum şi în documentaţia de execuţie trebuie executate şi documentate. 12.2 Execuţie şi montaj 12.2.1 Sudarea (1202) Cu privire la proporţia şi metodele de verificare cordoanele de sudură trebuie verificate corespunzător indicaţiilor din documentaţia de execuţie. În cazul sudurilor, care conform planului nu sunt prevăzute pentru execuţie. În cazul sudurilor, care conform planului nu sunt prevăzute pentru verificarea nedistructivă, este suficientă verificarea caracteristicilor exterioare. (1203) După terminarea operaţiei de sudare fiecare cordon de sudură trebuie supus unei examinări vizuale. Examinarea vizuală şi măsurile de luat în baza acestei examinări vizuale trebuie să fie incheiate, înainte ca o sudare să devină inaccesibilă datorită lucrărilor următoare sau supusă unei verificări nedistructive suplimentare. (1204) În măsura în care desenele nu conţin deloc alte indicaţii pentru neregularităţile admisibile, la elementele de construcţie cu solicitare preponderent statică, când folosim procedeele de sudare cu arc electric trebuie respectate valorile limită admisibile pentru neregularităţile grupei de evaluare -C- conform SR EN 25817:1993. Excepţie face pentru sudurile cap la cap este defectul numărul 9 «topire insuficientă prin sudare», pentru care este valabilă grupa de evaluare "-B", când în desen neconform planului este admisă o topire insuficientă prin sudare. În cazul utilizării procesului de sudare cu laser în general, trebuie respectate valorile limită admisibile pentru neregularităţile grupei de evaluare -B- conform SR EN ISO 13919-1, dacă desenele nu conţin nici o altă indicaţie. (1205) În cazul elementelor de construcţie cu solicitare nepreponderent statică la utilizarea proceselor de sudare cu arc electric trebuie respectate valorile limită admisibile ale grupei de evaluare -B conform SR EN 25817. Excepţie de la aceasta este defectul numărul 21 «Retasură şi crestătura la rădăcină», care nu se admite. Trecerile bruşte în cazul defectului de aliniere admisibil existent, defectul numărul 18, trebuie îndepărtate prin prelucrare (polizare). Stropii de sudură şi arsurile trebuiesc întotdeauna îndepartate. În cazul suflurilor admisibile nu trebuie să existe nici o legătură a acestora cu suprafaţa unde s-a sudat (atât la stratul de rădăcină şi cât şi la ultimele rânduri sudate). 36
DIN 18800-7:2002-09
(1206) Pe lângă verificarea caracteristicilor exterioare ale neregularităţilor conform SR EN 25817 trebuie făcuti următorii paşi de verificare : a) verificarea existenţei şi a poziţiei corecte a amplasării tuturor sudurilor; b) verificarea structurii şi a formei geometrice a sudurilor; c) verificarea dimensiunilor cordonului de sudură (grosime / lungime cordon) (1207) Certificarea calităţii sudurii conform DIN 18800-1:1990-11, tabelul 21 se considera ca fiind valabilă, dacă la o verificare în proportie de 10% din suduri, la verificarea prin iradiere sau cu ultrasunete există o constatare conform elementului (1204) sau (1205). La aceasta trebuie cuprinsă în egală măsură şi munca tuturor sudorilor participanţi. (1208) Dacă la o verificare prin sondaj se constată neregularităţi de sudură, care nu îndeplinesc valorile limită admisibile pentru neregularităţi, trebuie mărit volumul de verificări. OBSERVAŢIE În general pentru fiecare lungime verificată, la care nu se obţin cerinţele stabilite, se verifică suplimentar dublul lungimii de verificare. La fabricaţia de serie sunt admise metodele statice. (1209) În cazul constatării exterioare negative este necesară o retuşare şi tinând seama de tensiunea din cordonul de sudură – eventual o verificare suplimentară nedistructivă. OBSERVAŢIE 1: Suplimentar la controlul vizual (VT) conform DIN EN 970 se pot folosi următoarele metode de verificare a fisurilor de suprafaţă : - controlul cu lichide penetrante (PT) conform DIN EN 1289; - verificarea cu pulberi magnetice (MT) conform DIN EN 1290 şi DIN EN 1291. OBSERVAŢIE 2: În măsura în care persistă îndoieli privitoare la execuţia sudurilor sau în dimensionarea tensiunilor limită din cordonul de sudură trebuie certificată calitatea sudurii vezi elementul (1207) - se pot folosi următoarele metode de verificare : - controlul cu radiatii penetrante (PT) conform SR EN 1435:2001 - controlul cu ultrasunete (UT) conform SR EN 1712:2002, SR EN 1713:2000 şi SR EN 1714:2000 (1210) În cazul controlului cu radiaţii (RT) trebuie obţinută clasa de verificare „B” conform SR EN 1435. În măsura în care din cauza grosimii tablelor sau a lipsei de accesibilitate la suduri, trebuie făcut un control cu raze gamma ( γ ) şi nu pot fi realizate cerinţele clasei de verificare “B” cerute, trebuiesc utilizate metode alternative de verificare, de exemplu controlul cu ultrasunete (UT). (1211) În cazul controlului cu ultrasunete (UT) este necesară clasa de verificare „B” conform SR EN 1714. (1212) În cazul controlului elementelor de construcţie cu pulberi magnetice (MT) trebuie atinsă limita admisibilă „1” conform SR EN 1291:2002/A²:2004.
37
DIN 18800-7:2002-09
(1213) În cazul unui control cu lichide penetrante (PT) a elementelor de construcţie trebuie atinsă limita admisibilă „1” conform SR EN 1289:2002. (1214) În cazul defectelor constatate la controalele intermediare (pe flux), ca fisuri sau alte neregularităţi inadmisibile, nu trebuie sudat peste ele şi trebuie întotdeauna îndepărtate, înainte de a o aplica următorul strat. (1215) Abaterile sistematice de calitate la sudare (repetarea unor neregularităţi la intervale regulate de timp) trebuiesc tratate şi evaluate separat. Trebuie luate măsuri pentru evitarea acestor neregularităţi la sudură. (1216) Elementele de construcţie supuse remedierilor trebuiesc să îndeplineasca toate cerinţele prescrise, ca şi construcţia iniţială. (1217) La îmbinările cu bolţuri sudate, pentru neregularităţile interne şi exterioare sunt valabile cerinţele SR EN ISO 14555:2002. (1218) Verificările finale, care au importanţă revelatoare pentru calitate, trebuie executate de către un personal de inspecţie care să îndeplinească cerinţele corespunzătoare SR EN 473:2003. OBSERVAŢIE: Supravegherea verificării poate fi făcută la alegerea controlului sudurii sau a unei supravegheri separate (interne sau externe) Cerinţele profesionale referitoare la personalul de inspecţie sunt conţinute în: - Directiva DVS-EWF 1178, nivel 3 (specialist în controlul calităţii sudurii), - Directiva DVS-EWF 1178, nivel 2 (tehnician controlor a calitatii sudurii), - Directiva DVS-EWF 1178, nivel 1 (inginer verificator a calităţii sudurii) (1219) Verificările trebuiesc documentate cu menţionarea metodelor de verificare nedistructive utilizate şi a tuturor sudurilor examinate. 12.2.2 Îmbinări cu şuruburi pretensionate conform planului (1220) Suprafeţele de contact ale îmbinărilor GV şi GVP trebuie verificate neconditionat înainte de asamblare , conform 8.4. (1221) „În cazul îmbinărilor nesolicitate preponderent static trebuie verificate garniturile legăturii executate, în proporţie de cel putin 10%, iar la îmbinările solicitate preponderent static în proporţie de cel puţin 5% (la legăturile cu mai puţin de 20 şuruburi cel puţin două îmbinării, respectiv o îmbinare). (1222) După marcare (poziţia relativă a piuliţei faţă de tija şurubului) garnitura trebuie verificată de pe partea, unde a fost strânsă. Dispozitivul de verificat trebuie să corespundă dispozitivului de strângere. Şuruburile, care au fost strânse cu o şurubelniţă acţionează manual sau mecanic, trebuie verificate cu o dinamometrică eventual cu moment iniţial controlat. Şuruburile, care au fost strânse cu o dinamometrică cu impuls sau percuţie, trebuie verificate cu o şurubelniţă cu impuls sau percuţie. Dacă este necesar, elementul, care nu este rotit, trebuie ţinut, pentru a evita rotirea lor.
38
DIN 18800-7:2002-09
Tabelul 8 – Verificarea pretensionării în cazul forţelor normale de pretensionare. Unghiul de răsucire în continuare < 30˚ 30˚ până la 60˚ > 60˚
Evaluare
Măsuri
Pretensionarea a fost suficientă
Niciuna
Pretensionarea a fost conditionat suficientă Pretensionarea nu a fost suficientă
Se lasa garnitura şi se verifică două îmbinări învecinate în aceeaşi legătură Se inlocuieşte o garnitură şi se verifică două îmbinări învecinate în aceeaşi legătură
ª aceste piese de îmbinare verificate pot fi lăsate în construcţie fără solicitare suplimentară la tracţiune numai la îmbinările solicitate preponderent static.
(1223) Dacă trebuie folosită o cheie dinamometrică ca dispozitiv de verificare, aceasta trebuie reglată la un moment de strângere conform 8.6.2 cu o majorare de 10%. Dacă trebuie folosită o surubelnita cu impuls sau cu percutie, aceasta trebuie reglata la forta de pretensionare Fv,Di conform coloanei 5 din Tabelul 5 respectiv Tabelul 6. În funcţie de ce unghi de răsucire în completare apare la verificare până la deblocarea cheii dinamometrice acţionate manual sau până la deconectarea automată acesteia, trebuie procedat conform Tabelului 8. ( 1224) În cazul când nu este posibilă o verificare fără îndoială a îmbinărilor executate (de exemplu la folosirea altor metode de pretensionare decât cele descrise la 8.6.2 până la 8.6.5), trebuie supravegheat modul de lucru în timpu execuţiei la cel puţin 10% din îmbinări. Dacă la aceasta se constantă abateri de la indicaţiile stabilite în metoda respectivă de verificare, după corectură trebuie supravegheată execuţia întregii legături. 12.2.3 Îmbinări cu nituri (1225) Niturile puse trebuie verificate vizual la fisuri, ruperi, la aşezare fixă precum şi la capul format excentric şi cu formă nepotrivită. Ele pot prezenta numai astfel de fisuri, care sunt admise conform DIN 101. OBSERVAŢIE Aşezarea fixă se verifică, prin lovirea capului cu un ciocan de testare; în acest caz nitul nu trebuie să se mişte. (1226) Toate niturile slăbite, prevăzute cu cap excentric, prost formate sau cu defecte trebuie tăiate şi înlocuite. 12.2.4 Măsuri de protecţie anticorozivă Aprecierea asupra stării suprafeţelor protejate se va face conform standardelor : - pentru acoperiri în straturi conform DIN EN ISO 12944-4; - pentru zincări la cald (cerinţele de suprafeţe metalice) la livrarea către galvanizatori conform DIN EN ISO 1461; 39
DIN 18800-7:2002-09
-
pentru metalizare prin pulverizare de asemenea conform DIN EN ISO 12944-4 în combinaţie cu DIN EN 12944-8.
Execuţia şi calitatea acoperirii, respectiv a sistemului de protecţie prin acoperire trebuie verificată şi doumentată conform DIN EN ISO 12944-8. Verificarea grosimii stratului la metalizarea prin pulverizare este în acord cu DIN EN ISO 12944-5 şi corespunzătore cu DIN EN ISO 12944-7.
13 Calificarea producătorului 13.1 Generalităţi (1301) Producătorul construcţiilor metalice trebuie să dispună de personal propriu de specialitate, şi de instalaţii şi dispozitive proprii. 13.2 Controlul tehnic de calitate propriu (intern) al producţiei (1302) La execuţia construcţii metalice, prevazute sau montate cu protecţie anticorozivă, trebuie să dispună de un control uzinal propriu al producţiei, care asigură, ca execuţia de construcţie metailce corespunde cerinţelor acestei norme. 13.3 Măsuri proprii de control tehnic de calitate a producţiei (1303) La execuţia şi montarea construcţiiei metalice în cadrul controlului uzinal propriu sunt necesare să se ia următoarele măsuri : a) verificarea construcţiei la fezabilitate şi concordanţă cu prescripţiile de execuţie; b) la subcontractarea execuţiei, verificarea, dacă producătorul prevăzut dispune de calificarea necesară; c) verificarea, dacă există metodele de verificare, descrierea metodelor, indicaţiile de lucru necesare; d) verificarea calificării personalului necesar (de execuţie şi de supraveghere) e) verificarea, dacă instalaţiile de execuţie existente îndeplinesc cerinţele şi dacă elementele de construcţie prevăzute pot fi executate şi montate cu acestea; e) în cazul calibrării instalaţiilor, verificarea respectării intervalelor de timp cerute pentru calibrare; g) în cazul dovezii necesare pentru stabilirea trasabilităţii sau a marcării prescrise, verificarea respectării indicaţiilor; h) asigurarea, ca rapoartele necesare se întocmesc şi sunt păstrate corespunzător indicaţiilor; i) verificarea, dacă se face întreţinerea instalaţiilor conform planificărilor; j) verificarea, dacă produsele de construcţie folosite posedă certificatele necesare; 40
DIN 18800-7:2002-09
k) verificarea, dacă depozitarea produselor de construcţie corespunde cerinţelor şi dacă este asigurată o corespondenţa cu certificatele de calitate ale materialelor; l) verificarea, dacă a fost realizată calificarea execuţiei prescrise. La nevoie, se documentează rezultatele verificării; m) în cazul nerealizării calităţii solicitate se iau măsurile necesare pentru corectări. În cazul unor defecte sistematice se vor lua măsuri pentru înlăturarea cauzelor acestor defecte. În cazul tratamentelor, care se fac la finalul execuţiei planificate, se va asigura că nivelul calitativ să nu fie afectat negativ; n) asigurarea, că instrucţiunile de execuţie pentru strângerea îmbinăriilor cu şuruburi planificate a fi pretensionate sunt întocmite şi ca respectarea lor se realizează şi se documentează; o) asigurarea, că măsurile necesare se va lua în cazul execuţiei acoperirilor anticorozive conform DIN EN ISO 12944-1 până la DIN EN ISO 12944-8 se respectă şi se documentează. 13.4 Cerinţele pentru întreprinderile de sudură 13.4.1 Generalităţi (1304) În cadrul certificatului de eficienţă a funcţionării, întreprinderea producătoare respectiv de montaj trebuie să aducă prin verificarea funcţionării dovada, că ea indeplineşte cerinţele corespunzătoare conform DIN EN 792-2 până la DIN EN 792-4 şi că dispune de personalul tehnic necesar pentru sudare. 13.4.2 Sudori şi operatori sudori (1305) Sudorii sau operatorii sudori trebuie să fie în posesia unui certificat de calificare valabil conform DIN EN 287-1 respectiv DIN EN 1418. Calificarea trebuie să acopere activităţile desfaşurate de aceşti sudori şi operatori sudori, în timpul fabricaţiei. Aceştia trebuie să deţină şi o calificare de specialitate (sudare). Sudorii care în timpul fabricaţiei execută sudori de colţ (FW), la calificare trebuie să sudeze şi o piesă de probă cu o sudură de colţ conform SR EN 287-1:2004 şi să dispună de un certificat de calitate corespunzător. 13.4.3 Supervizarea sudării (1306) Personalul de supraveghere a sudării trebuie să fie angajat cu contract permanent, să fie suficient de calificat, să posede experienţă în domeniul construcţiilor metalice şi să aibă cunostinţe despre operaăţiile de sudare şi supravegherea lor. Nivelul necesar al cunoştinţelor tehnice ale personalului de supraveghere a sudării este în funcţie de materialele prelucrate, grosimea lor şi clasificarea elementelor de construcţie (vezi Tabelul 14). (1307) În cazul în care într-o întreprindere există mai mulţi supervizori ai sudării, sarcinile şi responsabilităţile fiecăruia trebuiesc stabilite într-o organigramă conform cu SR EN ISO 14731:2007 41
DIN 18800-7:2002-09
(1308) Pentru reprezentarea deplină a unei persoane desemnate cu supravegherea sudării pot fi numite deasemenea numai persoane de supraveghere a sudării, care posedă calificarea necesară la executia elementelor de construcţie (vezi Tabelul 14). (1309) Pentru a asigura, că operaţiile de sudare sunt supravegheate în mod corespunzător, în timpul desfăsurării sudărilor trebuie să fie prezentă o persoană de supraveghere a sudării. La supravegherea curentă a operaţiilor de sudare personalul numit pentru supravegherea sudării poate fi sprijinit prin alte persoane ale întreprinderii, care sunt potrivite şi formate special pentru tehnica sudării. Personalul de supraveghere a sudării este răspunzător pentru alegerea corectă a acestor persoane. (1310) Supervizorul sudării trebuie cu ocazia evaluării întreprinderii, să facă dovada, că este în stare să îşi îndeplinească sarcinile corect şi să recunoască şi să aprecieze neconformităţile legate de sudure. Persoanele de inspecţie a sudării, care vor să examineze sudorii sau operatorii din întreprinde, trebuie să facă dovada, că ei sunt în stare de aceasta. Dreptul de efectuare a examinării sudorilor sau operatorilor sudori trebuie notat într-o anexă la certificatul emis cu această ocazie. O persoană de supraveghere a sudării, care a fost verificată în cadrul calificării producătorului şi la aceasta a dovedit, că poate face examinarea sudorilor conform cu DIN EN 287-1 şi a operatorilor sudori conform cu DIN EN 1418, este îndreptăţită să examineze sudorii şi operatorii de sudură din propria întreprindere. Continuarea folosirii conform reglementărilor a sudorilor / operatorilor în clasele “B” şi „E” trebuie făcută printr-o persoană de supervizare a sudării. 13.4.4 Utilaje de fabricaţie (1311) Întreprinderea de sudare trebuie sa dispună pentru fabricaţia prevazută, de utiliaje pentru pregătirea cordoanelor de sudură, pentru sudare, încercare şi transport. Aceste utilaje trebuie să fie potrivite, ca să realizeze condiţiile tehnice de fabricaţie pentru sudare conţinute în instrucţiunile de sudare (vezi Tabelul 3). Utilajele esenţiale trebuie cuprinse în forma unei descrieri conform SR EN 729-2:1996 * şi SR EN 7293:1996 * 13.4.5 Certificate (1312) Un serviciu recunoscut conform regulamentului de construcţie - în măsura în care condiţiile acestei norme sunt îndeplinite - întocmeşte un certificat pentru sudare conform directivei DVS 1704. În acest certificat se confirmă capabilitatea înteprinderii pentru sudarea de structuri metalice de construcţie din clasa corespunzatoare conform pct. 13.5 şi enumerate materialele şi procedeele pentru care este valabil certificatul de primit de către firmă. Certificatele pentru clasa “E” pentru sudarea elementelor de construcţie solicitate dinamic se întocmesc pentru anumite domenii de utilizare, care sunt definite prin regulile tehnice corespunzătoare. Autorizarea înteprinderii pentru execuţia de acoperiri prin sudare în faza de fabricaţie conform 10.3 se specifică separat în certificate. 42
DIN 18800-7:2002-09
Valabilitatea acestui certificat este limitata la o durată de maxim 3 ani. În măsura în care condiţiile din Tabelul 14 nu sunt complet îndeplinite, însa nu s-a constatat nici un fel de deficienta gravă, serviciul de inspecţie recunoscut poate să prescrie şi o durată mai scurtă a valabilităţii, pentru a da ocazia întreprinderii, să depună reclamaţiile într-un termen mai scurt. Pentru prelungirea duratei de valabilitate a certificatului este necesară o nouă examinare a firmei (reexaminare). În cazul când condiţiile care au existat la examinarea iniţială a întreprinderii nu mai sunt îndeplinite - parţial sau total - (de exemplu plecarea personalului de supervizare a sudării sau o modificare care să agraveze starea utilajelor), aceasta trebuie comunicată serviciului care a efectuat autorizarea. Serviciul autorizat verifică, dacă mai există condiţii de bază pentru acordarea certificatului. Dacă întreprinderii i se va retrage (anula) certificatul, ea nu mai are dreptul de a executa elemente de construcţii în domeniul de utilizare pentru care a fost solicitat acest certificat. 13.5 Clasificarea elementelor de construcţie (1313) Construcţiile metalice sudate se împart corespunzator condiţiilor tehnice diferite de la sudare si domeniilor de utilizare, în clasele “A” pana la „E”. În urmatoarele tabele (de la Tabelul 9 până la Tabelul 13 plus Tabelul 14 pentru fiecare clasă sunt alcătuite domeniile şi condiţiile de valabilitate.
* - anulate prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-2:2006, respectiv SR EN ISO 3834-3:2006
[ TG ]
43
DIN 18800-7:2002-09
Tabelul 9 - Clasa A Domeniul de valabilitate Materiale : oţeluri nealiate de constructie in domeniul de rezistenta până la S275 Grosimea produsului ≤ 16 mm (la plăcile de capăt şi cele de bază) pentru sudare ≤ 30 mm Operaţiile de sudare : manuală şi parţial mecanizată, cu excepţia acoperirilor în straturi în faza de fabricaţie
Condiţii Trebuie folositi sudori examinaţi conform SR EN 287-1:2004/AC:2005 Domeniul de valabilitate al examenului trebuie sa acopere complet domeniul de utilizare al sudorului. Condiţii elementare de calitate conform SR EN 729-4:1996 *
Elemente de construcţie (solicitate preponderent static) cu cordoane de sudură simple sau subordonate precum: - reazeme cu plăci de capăt şi de bază din profile laminate fîrî rosturi la îmbinare şi încasări - scări în clădiri de locuit având lungimea până la 5 mm (măsurata în linia de mers) - balustrade cu încărcare orizontală la înalţimea mâinii curente ≤ 0,5 KN/m (vezi DIN 1055-3)
*
44
- anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-4:2006 [ TG ]
DIN 18800-7:2002-09
Tabelul 10 - Clasa B Domeniul de valabilitate Materiale : oţeluri nealiate de construcţie în domeniul de rezisteţtă până la S275 Grosimea produsului ≤ 22 mm, (la plăcile de sudat frontale, de capăt şi de bază) ≤ 30 mm Operaţii de sudare : manuală şi parţial mecanică, cu excepţia sudării acoperirilor în straturi în faza de fabricaţie Toate elementele clasei A şi solicitate preponderent static: - grinzi cu inimă plină şi cu zăbrele cu până la 20 mm deschidere şi sprijin în construcţii cu articulaţii sau tip cadru pentru clădirile cu un etaj - piloni şi construcţii de susţinere cu înalţimea până la 20 m
Conditii Trebuie folosiţi sudori examinati conform SR EN 287-1:2004/AC:2005 Domeniul de valabilitate al examenului trebuie să acopere complet domeniul de utilizare al sudorilor. Pentru îmbinările cu ţevi (ţeavă rotundă cu ţeavă rotundă) este necesar un examen suplimentar conform DIN 18808. Întreprinderea trebuie sa aibă ca supervizor pentru sudare, cel puţin o persoană care să posede cunoştiinţe tehnice de sudare, angajat permanent al întreprinderii, conform directivei DVS-EWF 1171 sau cu o pregătire echivalentă. Conditiile de calitate standard sunt conform SR EN 729-3:1996 *
- coşuri de fum din oţel în domeniul de dimensiuni II conform DIN 4133 - recipienţi rezervoare (silozuri) din tablă cu grosime ≤ 8mm - scări, pasarele, platforme cu sarcină din trafic ≤ 5KN / m² (vezi DIN 1055) - balustrade cu încărcare orizontală la înalţimea mâinii curente > 0,5 KN / m (vezi DIN 1055-3) - schele conform DIN 4420 si DIN 4421 - alte elemente de construcţie comparabile ca tip şi ordin de mărime
*
- anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-3:2006 [ TG ]
45
DIN 18800-7:2002-09
Tabelul 11 - Clasa C Domeniul de valabilitate Materiale ca cele din clasa “B” precum şi oţeluri inoxidabile ¹) şi rezistente la condiţii climatice diferite şi calităti de oţel turnat în piese de rezistenţă până la S275, la solicitarea cureată de compresiune până la S355. Grosimea produsului in sectiunea portanta ≤ 30mm, la placile de sudat frontale, de capat si de baza ≤ 40mm.
Condiţii Trebuie folositi sudori si/sau operatori sudori examinaţi conform SR EN 287-1: 2004/AC:2005 sau SR EN 1418:2000. Domeniul de valabilitate al examenului trebuie sa acopere complet domeniul de utilizare al sudorului / poeratorului sudor. Întreprinderea trebuie sa aibă ca supervizor pentru sudare, cel puţin o persoană care să posede cunoştiinţe tehnice de sudare, angajat permanent al întreprinderii, conform directivei DVS-EWF 1172 sau cu o pregătire echivalentă. La productia de serie ²) si sudurile din fabricatie a pieselor turnate din otel supravegherea sudarii o poate efectua un supraveghetor cu experienta dovedita in acest sens, avand cunostintele tehnice de baza conform directivei DVS-EWF 1171sau o pregatire echivalenta. Conditiile de calitate standard conform SR EN 729-3:1996 **
Operaţiile de sudare : manuale, parţial mecanizate, complet mecanizate şi automate (sudarea bolţurilor conform SR EN ISO 14555:2002 * Toate elementele de constructie ale clasei B cu urmatoarea dezvoltare : - deschiderea intre reazeme şi înalţimi la 30 m - vane de intercepţie - sudările de piese turnate din otel şi în toate sorturile folosite dupa aceasta normă. 1) Numai pentru cosuri de fum metalice, pentru toate celelalte elemente de constructie numai in combinatie cu aprobare generala de supraveghere a constructiei. 2) Productie de serie este, cand producatorul executa o fabricatie repetata de elemente de constructie comparabile cu stabilirea clara a formei structurii portante, a calitatii de otel, a operatiei de sudare si a telului de imbinare prin sudare.
* **
46
- anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 14555:2007 [ TG ] - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-3:2006 [ TG ]
DIN 18800-7:2002-09
Tabelul 12 - Clasa D Domeniul de valabilitate Solicitare preponderent statica Toate materialele utilizabile vor fi conform acestei norme Grosimea produselor conform regulilor de utilizare hotărâte Operaţii de sudare : manuale, parţial mecanice, complet mecanizate si automata ( sudarea bolturilor conform SR EN ISO 14555:2002 * ) Toate elementele de constructie solicitate static, care sunt dimensionate conform normelor de bază pentru construcţiile metalice şi normele respective de specialitate pentru construcţiile metalice.
Conditii Trebuie folositi sudori / operatori calificati conform SR EN 287-1: 2004/AC:2005 / SR EN 1418:2000. Domeniul de valabilitate a examenului de calificare trebuie sa acopere complet domeniul de folosire a sudorului / operatorului sudor. Pentru îmbinările cu ţevi (ţeavă rotundă cu ţeavă rotundă) este necesar un examen suplimentar conform DIN 18808. Întreprinderea trebuie sa aibă ca supervizor pentru sudare, cel puţin o persoană care să posede cunoştiinţe tehnice de sudare, angajat permanent al întreprinderii, conform directivei DVS-EWF 1173 sau cu o pregătire echivalentă. La o productie de serie ¹) supravegherea sudarii o poate face o persoana cu experienta dovedita cu cunostinte tehnice speciale conform directivei DVS-EWF 1172 sau cu pregatire echivalenta. Conditiile de calitate standard conform SR EN 729-3:1996 **
¹) Productie de serie este, cand producatorul executa o fabricatie repetata de elemente de constructie comparabile cu stabilirea clara a formei structurii portante, a calitatii otelului, a operatiei de sudare si a felului de imbinare prin sudare.
*
- anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 14555:2007 [ TG ]
**
- anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-3:2006 [ TG ]
47
DIN 18800-7:2002-09
Tabelul 13 - Clasa E Domeniul de valabilitate
Toate materialele utilizate conform acestei norme Grosimea produselor conform regulilor de utilizare hotărâte Operatii de sudare : manuale, partial mecanizate, complet mecanizate şi automate (sudarea bolturilor conform SR EN ISO 14555:2002 *) Toate elementele de constructie ale clasei D si elementele de constructie solicitate nepreponderent static pentru constructii conform urmatoarelor reguli tehnice : -DS 804 Poduri de cale ferata -DIN 18809 Poduri rutiere -DIN 4131 Structuri portante pentru antene cu cerinta unei dovezi de rezistenta in exploatare -DIN 4132 Cai de rulare, structuri portante din oţel -DIN 4133 Coşuri de fum metalice ale domeniului de dimensionare I -DIN 4112 Constructii aeriene cu cerinta unei dovezi de rezistenta in exploatoare -alte constructii comparabile soliciate dinamic
48
Conditii
Trebuie folositi sudori / operatori sudori calificati conform SR EN 287-1: 2004/AC:2005 / SR EN 1418:2000. Domeniul de valabilitate a examenului de calificare trebuie sa acopere compet domeniul de utilizare a sudorilor / operatorului sudor. Pentru imbinarile cu tevi (ţeavă rotundă cu ţeavă rotundă) este necesar un examen suplimentar conform DIN 18808. Întreprinderea trebuie sa aibă ca supervizor pentru sudare, cel puţin o persoană care să posede cunoştiinţe tehnice de sudare, angajat permanent al întreprinderii, conform directivei DVS-EWF 1173 sau cu o pregătire echivalentă. Conditiile de calitate standard conform SR EN 729-2:1996 **
*
- anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 14555:2007 [ TG ]
**
- anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 3834-2:2006 [ TG ]
DIN 18800-7:2002-09
Tabelul 14 – Dovada calificării producătorului (capabilitatea) pentru sudare 1
Clasa
2
Dovada capabilităţii firmei
3
Felul încărcării (aplicării forţei)
4 5 6
Domeniul de valabilitate conform tabelului Controlul producţiei în uzină Condiţii pentru întreprindere
A
Nu necesită o dovadă aptitudinilor
B
C
Dovadă de aptitudini reduse
Dovadă de mici aptitudini cu dezvoltare
D
Dovadă de mari aptitudini
Structuri portante solicitate preponderent static
9
10
11
E Dovadă de mari aptitudini cu dezvoltare la zona dinamica Structuri portante solicitate dinamic
12
13
Se efectueaza pe raspunderea producătorului Nu sunt
7
Gradul cerintei conform SR EN 7292, 3 şi 4:1996 *
Elementar conform SR EN 7294:1996 *
8
Gradul cunostintelor tehnice ale spraveghetorilor sudarii conform SR EN 719:1995 **
Nu sunt cerinte speciale
Este necesară atestarea aptitudinilor de către un serviciu recunoscut Cuprinzator conform SR Standard conform SR EN 729-3:1996 * EN 7292:1996 * Cunoştinţe Cunoştinţe Cunoştinţe Cunoştinţe tehnice de tehnice de tehnice de tehnice de bază bază bază bază conform conform conform conform DVS-EWF DVS-EWF DVS-EWF DVS-EWF 1171 1172 1173 1173
a - necesită sudori calificaţi conform SR EN 287-1:1996 * b - directiva DVS-EWF: European Welding Specialist (specialist sudor) sau pregătire echivalenta c - sunt suficiente cunostinte tehnice de baza pentru productia de serie si a experientei dovedite d - directiva DVS-EWF 1172: European Welding Technologist (tehnician sudor) sau pregătire echivalenta e - sunt suficiente cunostinte tehnice speciale pentru producţia de serie şi a experientei dovedite f - directiva DVS-EWF 1173: European Welding Engineer (inginer specialist in sudare) sau pregătire echivalentă.
* **
- anulate prin înlocuire cu SR EN ISO 3834–2:2006, SR EN ISO 3834–3:2006 , SR EN ISO 3834–4:2006 [ TG ] - anulat prin înlocuire cu SR EN ISO 14731 : 2007 [ TG ]
49
