COGNITROM
CERQ ”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.”
Descrierea scalelor Strategiile de coping se referă mai degrabă la stiluri stabile de a face față unei situații, dar nu într -o asemenea măsură încât să fie comparabile cu trăsăturile de personalitate. Există o relativă stabilitate a stilului de coping, însă acesta depinde foarte mult și de situația cu care se confrută o persoană, fiind astfel specific situației . Se ştie că, în anumite situaţii, oamenii folosesc strategii cognitive specifice, care se deosebesc de strategiile pe care le- ar folosi în alte situaţii. De asemenea, se presupune că potenţialele strategii de coping cognitiv pot fi influenţate, schimbate, învăţate sau uitate, de exemplu, prin intermediul psihoterapiei, al programelor de intervenţie sau prin experienţele fiecăruia. CERQ distinge nouă tipuri diferite de strategii de coping cognitiv. În cazul unora dintre acestea, luate independent una de alta, literatura de specialitate a identficat asocierea lor cu psihopatologia.
Cele nouă tipuri de strategii de coping cognitiv măsurate de CERQ: Autoculpabilizarea - se ceea ce s-a întâmplat;
referă la gândurile prin care dăm vina pe propria persoană pentru
Itemii: 1.
Simt că eu sunt de vină pentru ce s -a întâmplat.
10. Simt
că eu sunt cel/cea responsabil(ă) pentru ceea ce s -a întâmplat.
19. Mă gândesc la greşelile pe care le-am facut în această
situaţie.
28. Mă gândesc că de fapt eu sunt de vină pentru ceea ce s -a întâmplat.
Acceptarea Acceptarea -
se referă la gândurile prin care ne resemnăm în fața a ceea ce s-a întâmplat;
Itemii: 2. Mă gândesc că trebuie să accept ce s-a î nt ntâmplat. 11. Mă gândesc că trebuie s ă accept situaţ ia. ia. 20. Mă gândesc că nu pot schimba nimic legat de ceea ce s-a î nt ntâmplat. 29. Mă gândesc că trebuie s ă î nv nvăţ s să tr ăiesc cu asta. Ruminarea - ne gândim în continuu la sentimentele şi ideile asociate evenimentului evenimentului negativ; Itemii: 3. Mă gândesc la ceea ce simt fa ţă de ceea ce mi s-a î nt ntâmplat. 12. Mă preocupă ce gândesc şi ce simt legat de ceea ce mi s-a î nt ntâmplat.
CERQ ”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.” 21. Vreau să î nţ eleg de ce simt ceea ce simt î n legătur ă cu ceea ce mi s-a î ntâmplat. 30. Mă gândesc mult la sentimentele pe care mi le-a declan şat situaţ ia. Refocalizarea pozitivă - ne gândim la lucruri pl ăcute şi nu la evenimentul î n sine; Itemii: 4. Mă gândesc la lucruri mai frumoase dec ât ceea ce mi s-a î ntâmplat. 13. Mă gândesc la lucruri pl ăcute care nu au nicio leg ătur ă cu situaţ ia respectivă. 22. Mă gândesc la ceva frumos, î n loc să mă gândesc la ceea ce s-a î ntâmplat. 31. Mă gândesc la experien ţ e plăcute.
Refocalizarea pe planificare - ne gândim la pa şii pe care î i vom urma pentru a ne confrunta cu evenimentul; Itemii: 5. Mă gândesc la ce ar fi cel mai bine s ă fac 14. Mă gândesc la cum pot face fa ţă cel mai bine situaţ iei. 23. Mă gândesc cum să schimb situaţ ia. 32. Mă gândesc la un plan pentru ce ar fi cel mai bine s ă fac.
Reevaluarea pozitivă - prin care ne g ândim să atribuim o semnificaţ ie pozitivă evenimentului, î n termenii unei dezvolt ări personale; Itemii: 6. Mă gândesc că pot î nvăţ a ceva din situa ţ ia respectivă. 15. Mă gândesc că pot deveni un om mai puternic, ca urmare a ceea ce s-a î ntâmplat. 24. Mă gândesc că situaţ ia are şi păr ţ i bune. 33. Caut păr ţ ile bune ale situa ţ iei. Punerea î n perspectivă - gânduri prin care minimaliz ăm gravitatea evenimentului, atunci când î l compar ăm cu alte evenimente; Itemii: 7. Mă gândesc că totul putea fi mult mai r ău.
CERQ ”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.” 16. Mă gândesc că alţ i oameni trec prin experienţ e mult mai rele. 25. Mă gândesc că nu a fost chiar at ât de r ău, î n comparaţ ie cu alte lucruri. 34. Î mi spun că sunt şi lucruri mai rele î n viaţă.
Catastrofarea - accentuăm î n mod explicit teroarea provocat ă de eveniment; Itemii: 8. Mă gândesc că ceea ce mi s-a î ntâmplat este mult mai r ău decât ceea ce li s-a î ntâmplat altora. 17. Mă tot gândesc la cât de groaznic este ceea ce mi s-a î ntâmplat. 26. Mă gândesc că ceea ce mi s-a î ntâmplat este cel mai r ău lucru care i se poate î ntâmpla cuiva. 35. Mă tot gândesc la cât de groaznică a fost situaţ ia.
Culpabilizarea celorlalţi - ne gândim să dăm vina pe ceilal ţ i pentru cele î ntâmplate. Itemii: 9) Culpabilizarea celorlalţi 9. Cred că alţ ii sunt de vin ă pentru ceea ce s-a î ntâmplat. 18. Consider că alţ ii sunt responsabili pentru ceea ce s-a î ntâmplat. 27. Mă gândesc la greşelile f ăcute de ceilalţ i î n situaţ ia respectivă. 36. Consider că, de fapt, alţ ii sunt de vin ă pentru ceea ce s-a î ntâmplat.
Potrivit literaturii de specialitate unele dintre aceste strategii de coping cognitiv (ex. Catastrofarea, Auto- culpabilizarea)
ar fi mai frecvent asociate cu patologia sau cu stări emoționale negative. Relația dintre strategiile de coping și patologie/stări emoționale negative nu este una de cauza/efect. Nu se știe dacă anumite strategii de coping duc la patologie sau patologia duce la utilizarea anumitor strategii de coping , cert este că anumite strategii de coping apar mai frecvent împreună cu patologia. Se poate spune că utilizarea anumitor strategii de coping predispune la patologie, însă așa cum s-a mai spus strategiile de coping nu sunt bune sau rele în sine. Felul în care sunt utilizate și pentru cât timp face ca acestea să fie funcționale sau nu.
CERQ ”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.” La fel cum anumite strategii de coping sunt mai frecvent asociate patologiei, altele (de ex.
Punerea în perspectivă, Reevaluarea pozitivă) s -au dovedit a fi mai frecvent asociate sanogenezei sau unor stări emoționale pozitive/funcționale. CERQ permite evaluarea a nouă tipuri de strategii de coping cognitiv , fiind astfel
posibilă identificarea atât a vulnerabilităților (coping disfuncțional, asociat patologiei) cât și a punctelor tari (coping funcțional, asociat unei stări emoționale pozitive). Ș tiind care sunt resursele cognitive ale unei persoane care se confruntă cu o experiență negativă de viață se poate interveni. Strategiile de coping se pot învăța , în consecință o persoană care are/adoptă un stil de coping care -l predispune la patologie sau îl face vulnerabil în fața unor experiențe negative de viață poate să învețe noi strategii de coping. Dimensiunea cognitivă a coping -ului nu este singura existentă. Coping -ul este un proces care poate lua forma unor comportamente, emoții, cogniții, reacții fiziologice. Este un amestec de emoții, comportamente, cogniții, iar pentru a intervenii eficient avem nevoie de toate piesele puzzle- ului (cogniții, emoții, comportamente, reacții fiziologice ale organismului). Nu este suficient să cunoaștem dimensiunea cognitivă a coping -ului și să o ignorăm pe cea comportamentală sau emoțională. Mai rar se întâmplă ca o persoană să utilizeze un coping exclusiv cognitiv sau exclusiv
comportamental.
Strategiile
de
coping utilizate de o persoană într -o situație sunt mai degrabă complementare. Se amestecă în încercarea acelei persoane de a face față problemelor cu care se confruntă, iar pentru ca intervenția să fie cât mai eficientă trebuie investigate și celelate dimensiuni ale coping- ului, ținând cont mai ales de relația existentă între cogniții , comportamente și emoții.
CERQ ”Ce gândesc se reflectă în ceea ce fac.”
Cu CERQ:
avem acces la ceea ce gândește o persoană atunci când se confruntă cu o experiență negativă de viață, putem face diferența între ceea ce gândește și ceea ce face concret atunci când se confruntă cu o experiență negativă de viață , putem face legătura între ceea ce gândește și ceea ce simte o persoană atunci când se confruntă cu o experiență negativă de viață .
acestea sunt informații care pot fi exploatate în procesul de intervenție și de care se va ține cont în planificarea tratamentului sau în programe de prevenție și dezvoltare personală. Toate
Referințe: Garnefski, N., Kraaij, V. & Spinhoven (2001). Negative life events, cognitive emotion regulation and emotional problems. Personality and Individual Differences, 30, 1311-1327 Folkman, S. & Moskowitz, T. (2004). Coping: Pitfalls and Promise, Annu. Rev. Psychol ., 55 , 745-774 Lazarus, R.S. & Folkman, S. (1984). Stress Appraisal and Coping , New York: Springer.
