ISTORIA ROMANILOR
www.dacoromanica.ro
CONSTANTIN C. GIURESCU Profesor la Universitatea din Bucuresti
ISTORIA ROMANILOR II PARTEA INTAI
DELA MIRCEA GEL BATRAN
ALEXANDRU GEL BUN PANA LA MIHAI VITEAZUL Cu 177 de figuri In text si 4 hArti afarl din text
EDITIA A PATRA; REVAZUTA SI ADAOGITA
FUNDATIA REGALA PENTRU LITERATURA $1 ARTA
BUCURESTI 1943
www.dacoromanica.ro
PREFATA. LA EDITIA A PATRA Edi(ia de lap a patra In cinci ani dela aparitia volumului -cuprinde, PP de cele precedente, o serie intreagei de addogiri,. determinate de cercetarile Intreprinse fi de monografiile apeirute Intre timp. Cuprinde, deasemenea, cciteva modifidiri de detaliu. Mulpimesc i cu acest prilej specialiftilor fi marelui public pentru prefuirea areitatii prin recenzii fi prin Insemnatul numeir
de cititori. Bucuresti, Septentvrie 1942.
CONSTAN TIN C. GIURESCU
www.dacoromanica.ro
4
PREFAT V umul de fatei urma sei dual povestirea trecutului nostru pan& domniei lui Constantin Brcincoveanu (1714). Din cauza desvolteirii date peirtii privind vechile institutii i vechea culturei, a trebuit sei renunt in,sei la veacul al XVII-lea, oprind expunerea la rnoartea lui Mihai Viteazul, pentru Tara Rorneineascli, la aceea a lui Ieremia Movild, pentru Moldova. Altfel, cu toatel condensarea pe care mi-am impus-o, proportiile volumului de fatei ar fi intrecut ea mult pe cele obifnuite in asemenea lucreiri. i afa, el a ajuns la aproape opt sute de pagine; de aceea, am socotit cei e preferabit set-4 impart in cloud pdrti. Numerotatia este Inset- in continuare, iar indicele la sfeirfit, astfel Mx& consultarea fi citarea lui se poateface cu ufurintei.
Am ceiutat, cum era fi firesc, sci insist asupra figurilor celor trei strdluciti lupteitori pentru creftineitate, pe care i-a dat in reisiimpul acesta, neamul nostru: Iancu de Huniedoara, te fan cel Mare. fi Mihai Viteazul. Am ceiutat, de asemenea, sei fac o parte cdt mai, lared Ardealului: in afard de cele trei capitole ce-i sunt consacrateexclusiv, el ocupd un loe apreciabil f i în expunerea vechilor institutii fi a vechii noastre culturi. Singur imi sau deamei de lacunele. pe care le are, mai ales In ce privefte formele de organizare, expunerea
mea asupra stiirilor de peste munti; sper bud cei se va tine seamei de faptul cei e cea dintdi opera de sintezei conceputd în felul acesta. 0 parte insemnatei din ilustratiile ce insofesc volumul de fafei mi-a fost pusei la dispozitie, in mod gratios, de urrneitoarele institutii ci persoane: Academia Românä", Secida Stampelor (fig. 26, 73, 77, 86-88, 153-456, 159, 163, 174, 176); Ministerul Afacerilor Strbline, Serviciul Presei i Propagandei (fig. 9, 11, 12, 15, 27, 28,
31, 34, 41-43, 45, 47, 48, 52, 54, 58, 65, 66, 68, 71, 72, 80, 82-85, 94, 103-105, 107-111, 113-116, 123, 124, 126-129. 133, 140, 147, 148, 157, 158, 160, 161, 164, 165, 173); Comisia.
www.dacoromanica.ro
VIII
ISTORIA ROMANILOR
Monumentelor Istorice (fig. 5, 13, 16, 17, 20, 23-25, 29, 30,
38, 40, 46, 53, 67, 89, 90, 112, 120, 125, 130-132, 134-139, 141-146, 162, 170, 175); Muzeid de Artd religioas6 (fig. 35-37, 36, 169, 171); Muzeul Militar (fig. 63); Muzeul Municipiului Bucure§ti (fig. 1, 75, 76, 81, 150-152, 166-168); Muzeul Regional Oltean, din Craiova (fig. 172); Muzeul National din Budapesta (fig. 8); profesor unversitar Al. Tzigara-Samurca§, Directorul Fundatiei Regele Carol I (fig. 69); profesor C. Moisil, Directorul General al Arhivelor Statului (fig. 6, 7, 59-62, 64, 91, 92); profesor Gr. Avakian (fig. 95-102, 106, 117-119). Acestea din urmd, infdliyand fragmente de ceramicd yi, un fragment de za, descoperite toate in sdpdturile dela Cetatea-Albd, precum yi o vedere a cetiltii de acolo, sunt inedite ; ele insofrsc rapoartele oficiale prezentate de prof. Gr. Avakian Muzeului Militar din Bucure.yti, asupra sdpdturilor efectuate la Cetatea-Albei, In campaniile din
1930 fi 1931. Rog pe conduciltorii tuturor institu(iilor de mai sus, pe colaboratorii acestora, precum §.i persoanele amintite, sa- primeascd incii odatei dilduroasele mele mul(untiri. Schifele de heir(i reprezentdnd campania din 1467 (fig. 14),
campania din 1498 (fig. 18), lupta dela Tili0e (fig. 57), lupta dela , elimbeir (fig. 78), precum 0 drumul urmat de oastea lui Mihai Viteazul in 1599, 'And la Sibiiu fi apoi, in 1600, 'And la Suceava
(in harta nr. 4), sunt reproduse din lucrarea d-lui General Radu Rosetti, Essais sur l'art militaire des Roumains, Bucureyti, 1935; schifele privind lupta dela Cdlugdreni (fig. 74), din aceea a d-lui General Al. Ana.stasiu, Bätdlia dela alugäreni, 1595, ed. 2-a, Bucu-
reyti, 1928. Harta judetului Seicueni am luat-o din lucrarea d-rei Ecaterina Zaharescu, Vechiul judet al Saacului In lumina istoria §i antropogeografic6, in Bul. Soc. Geogr., t. XII (1922), iar chipul lui Iancu de Huniedoara, din lucrarea d-lui Const. Karadja, Despre editiile din 1488 ale cronicei lui Iohannes de Thurocz, in Mem. Sect. Ist. Acad. Rom. t. XVI (1934). D, Constant Grecescu, asistent universitar, yi, d-1 profesor Mihai Sdnzianu au alciituit indicele acestei lacreiri, iar d. profesor D. Bodin a citit odatd intreaga corecturd. Le exprim la cdte fi trei deosebitele nzele multumiri. Bucuresti, 23 Aprilie 1937.
CONSTANTIN C. GIURESCU
www.dacoromanica.ro
URMASII LUI MIRCEA CEL BATRAN PANA LA VLAD TEPES Vlad Dracut mutt vestit prin vilejie fi infelepciunes.
(Walerand de Wavrin, participant la campania din 1445).
Dupd moartea lui Mircea cel Bdtran, urmeazd o epocd de scddere in istoria Tdrii Românesti. Este epoca luptelor pentru tron, cu tot siragul nenorocirilor si umilintelor care se leagd de o asemenea ispravd; este epoca desbindrii in partide potrivnice, bucuroase pentru reusita planurilor lor, de ajutorul, ce trebue apoi plätit asa de scump, al strdinului. Tocmai in vremea chid, stransi dinspre miazdzi de puterea in plind expansiune a Turcilor, ar fi trebuit sd facem front cu toate forOle noastre in aceastei diregie, tocmai atunci survin luptele intre urmasii marelui Mircea, asa zisii Drilculefti, dupd numele. lui Vlad Dracul, si intre Detnefti, urmasii lui Dan I. Ar fi insd o greseald sd se creada cd membrii uneia din aceste cloud ramuri eau luptat exclusiv cu membrii celeilalte: in realitate, s'au luptat intre ei Si membrii aceleia,si familii.
Fiind Tara Româneascä vecina cu Turcii si cu Ungurii, e user de bdnuit cd pretendentii la tron au apelat &And la unii, când la ceilalti. Dar ar fi o noud greseald sh se creadd cd aldturarea la unul din acesti puternici vecini insemna o atitudine permanent ostild celuilalt. Indatd ce imprejurdrile se schimbau, fostii dusmani deveneau aliati si viceversa. De altfel chiar dacd, in fundul sufletului lor, unii dintre urmasii lui Mircea de pildd Alexandru Aldea ar fi fost constant de partea crestinilor si ar fi voit sd facd o politicd consecventA in acest Bens, erau impiedecati de faptul, determinant, al vecindtdtii, pe intreaga linie a Dundrii, cu Turcii. In cAteva ceasuri, cetele prddalnice de pe i
www.dacoromanica.ro
2
URMA$II LUI MIRCEA CEL BATRAN PANA LA VLAD TEPE
14rmul drept §i, in douä puncte Giurgiu i Turnu §i de pe eel stäng, se puteau arunca asupra tàrii, desläntuind prdpädul Insu§i Mircea trebuise, In cele din urm6, sà recunoasa aceastä fatalitate a a§ez6rii noastre; cu atät mai mult aveau s'o fac6 urma§ii. Dintre ace§tia, Vlad Dracul ocupä un loe mai insemnat; ceilalti n'au cine §tie ce importantä, de aceea nici nu vom insista asupra stäpAnirii lor. Mihail I, fiul lui Mircea cel Batran, fusese asociat la domnie de tata-sdu; 11 gäsim In aceastg situatie In 1413; poate c'ä o avea chiar din 1409. In primul an de stäpânire e lini§te; In 1419 lug, ca o consecintä a luptelor dintre Turci i Unguri, Mihail pierde cetatea Severinului, ocupatä de ace§tia din urmä (dupä 28 Octomvrie). Curänd dupd aceea, pe la inceputul anului 1420, se ridia Impotriva lui un pretendent, anume Dan al II-lea, fiul lui Dan I;
rivalii eran a§a dar veri primari. Dan avea legäturi ca Turcii, cuno§tea §i pe Bizantini, care-i puseserä la dispozitie o corabie spre a se intoarce In tarà. O primä luptà Intre Mihail i Dan e defavorabilä acestuia din urma. 0 a doua luptä lug, In care a avut §i ajutor turcesc, Ii aduce biruinta. Mihail cere acum sprijin dela Sigismund, regele Ungariei; acesta Ii trimite Inteadevär un corp de oaste, pe la sfär§itul lunii August. In noua luptä, foarte cancen4, care urmeazà, Dan Invinge pentru a doua oarà. Mihail cade pe ampul de bätälie; aceea§i soarta a avut §i comandantul corpului de ajutor. unguresc, banul Stefan de Losoncz. Dintre documentele emise de Mihail, meritä 66 fie mentionat acela din 1418 prin care el acordä « oaspetilor », adic6 SaOlor din Cisnliclie (Heltau) « §i oamenilor lor anume Românii », dreptul de pa§te turmele lor « In muntii no§tri ». A avut doi fii, pe Radu i pe Mihail: niciunul n'a ajuns sd domneasc6. Turcii cari insotiserä pe Dan, drept rdzbunare pentru ajutorul dat de Unguri lui Mihail, trec In Ardeal i pradd in regiunea Orä,§tiei precum i In Banat, In pàrtile Lugojului; un alt corp de oaste ataa Cetatea Alb6, In Moldova, f6r6 succes Dan al II-lea 10 Incepe a§a dar domnia In 1420; ea va dura, Cu mai multe intreruperi Insà, p5.116 in 1431. Prima lntrerupere
e In 1421, and constatäm pe tronul Tärii Române§ti pe un alt fin al lui Mircea cel B6tran, anume pe Radu zis Praznaglam (« chelul »). Acesta vine ea ajutorul Turcilor pe care, se vede, www.dacoromanica.ro
DAN AL II-LEA
3
nemultumise Dan. La 17 Mai 1421, Radu intdre§te Bra§ovenilor privilegiul lor de comert; alte documente emise de acest voevod poartà data 1 Iunie i 21 Noemvrie 1421. In anul urmdtor lusa', Dan izbute§te, cu ajutor unguresc, sà-§i reja tronul. Il vedem, intärind, la rändul lui, Brasovenilor acela§i privilegiu, la 23 Octomvrie 1422. Impreunä cu generalul Pippo Spano, Florentin de
origina, dar in serviciul lui Sigismund al Ungariei, Dan ataca cetatea Silistrei §i bate pe Turci. Probabil cu acest prilej, s'au reluat §i cetätile de pe tärmul stäng, Giurgiul §i Turnul. O asemenea ofensiva' ing nu putea rdmâne färä räspuns din partea Turcilor. De aceea sultanul hotári sd ajute pe Radu Praznaglava spre a-§i rená§tiga tronul. Inteadevär, la inceputul lui 1423, acesta
trece Dunärea cu o puterninä armatà, este insä bltut de cdtre Dan (26 Fevruarie 1423). Urmeaz6 un nou atac al lui Radu, se pare incununat de succes, pentru ca in toamna aceluia§i an Dan sä se reintoarcd, bine inteles tot cu ajutor unguresc, §i sä-§i reia tronul. Biruinta e insä de scurtá duratà, deoarece in anul urmätor (1424) Radu e din nou domn, cu sprijinul unei armate turce§ti. *i de data aceasta, Sigismund trimite ajutor protejatului säu; Dan este insá cumplit bä'tut §i abia scapä cu vieatà trebuind sä se refugieze in Ardeal. Cu treizeci de am mai inainte §.1 Mircea cel Báträn trebuise sá se retragä peste munti, la Bra§ov,
dar ce deosebire de situatie! In timp ce Mircea discuta dela egal la egal cu regele Ungariei, Dan este un vasal, cäruia Sigismund Ii acordase ca o favoare dreptul a avea monetárie sau haraghie proprie. « Ciici s'a indurat domnul meu craiul asupra domniei mele spune Dan inteo confirmare din 1424 a privilegiului comercial bra§ovenesc §i m'a primit drept slugä credincioas'ä a sa §i mi-a däruit haraghie de bani ca sä fie §i in tara dominei mele, precum este in tara lui ». Reinstalat in toamnä cu ajutor unguresc, Dan intäre§te Bra§ovenilor la 10 Noemvrie privilegiul lor comercial. In cursul celor doi ani urmatori, au loo iard§i ciocniri cu Turcii. La inceputul lui 1427, in Ianuarie, Dan e izgonit din. nou de cätre rivalul sä.u. De data aceasta, Sigismund se hotä'rà§te « sä" porneascä In persoanä* in ajutorul voevodului muntean;
expeditia se termina in chip fericit, deoarece Radu e izgonit pentru totdeauna iar Dan reinstalat in domnie (primdvara anului 1427). Giurgiu este reluat; se face chiar §i o tentativa' I*
www.dacoromanica.ro
4
URMASII LUI MIRCEA CEL BATRA.N PANA LA VLAD TEPES
lmpotriva Silistrei. Nici ultimii ani ai stapanirii lui Dan nu sunt insa-ani de liniste. Dacd nu mai are de luptat pentru mentinerea sau reastigarea tronului, In schimb fug face cateva expeditii In afara hotarelor. In 1428, el Insoteste pe Sigismund in campania impotriva Turcilor si e infrant, aldturi de suzeranul sau, In lupta dela Golubac, (citeste : Golubat) in Serbia (3 Iunie 1428). Rezultatul este eh'
Tara Romaneascä trebue sà pläteasca Sultanului « tributul intreg
(integrum censum) nu se spune cat anume
« oile »: se stia, se vede, numarul. Despotul sarb George Brancovici, pe langa raga-
duiala unui tribut de 50.000 de galbeni, va da, mai tarziu, si pe fiica-sa Mara, in haremul lui Murad. In anul urmator, 1429, inainte de luna Iunie, Dan Intreprinde un atac impotriva Chiliei pe care n'o poate lua rasa ; la intoarcere armata ii este batuta de Alexandru cel
Bun. Un al doilea atac, in 1430, inainte de 11 Noeravrie, n'are mai mult succes: Chilia rarnane Moldovenilor (vezi si vol. I, p. 507). Pe langa faptul cd nu putuse relua aceasta veche posesiune a Basarabilor, Dan nu are nici Severinul (vezi fig. 1), unde Sigismund repetand experienta lui Bela al IV-lea cu Ioanitii, aseaza de data aceasta, pe Cavalerii Teutoni (1429). Acestia mai ocupa ceatile Orsova, Mehadia, Almasul, San Petru, Gureni, Iladia, Crasova, etc. ; li se mai da pe deasupra i monetariile din Sibiu si Brasov, precum i ocnele din Ardeal. Cu toate acestea, Teutonii n'au corespuns asteptärilor, ca i Ioanitii altadat'd ; In 1435, ei parasesc regiunea, lasand ca lupta impotriva Turcilor sä fie purtata de un Roman, om al locului, de Iancu de Huniedoara. Nici cetatea dela Bran, unde Mircea si Mihail îi inuserd vamesii i ostasii lor, n'a putut fi pastratä de Dan ; in 1427 ea e luatd in stapanire de Sigismund i rdmane de aici incolo statornica a Ungurilor.
Alexandru Aldea. Ultimul document dela Dan este din 30 Ianuarie 1431, cand el confirmd Brasovenilor privilegiul comercial eliberat lor de Mircea cel Bätran. Ce s'a mai petrecut dupil aceea, nu se stie sigur, constatam numai ca In vara aceluiasi an, domn In Tara Romaneascä era Alexandru-Aldea ; acesta venise cu ajutor dela
Alexandru cel Bun, domnul Moldovei. Se pare ea Dan a fost nevoit sa se retraga. peste Dui-16re. Schimbarea are loc inainte de 14 Iunie 1431; la aceasta data, Aldea serie autoritatilor din www.dacoromanica.ro
ALE XAND RU ALDEA
a
..73 , ,,,,, .efia..,. ."."'fl,/ IT flAn,S14 " ' at "" xi-trig-Arof... "e6.10 C--- C..". e q'
,f-ge MARV, -1,,, . Ai x,.../.../..., g; Vi.uist.iVe.+4 rf4 .44/x e VP:. 04,/,,(064 nw6i". .
talc. 4i mo6ti. v..1 4
.1.,
,
4
4.
4- -Aw .--..-itz..,,.. «tiA r; , ...if .: ..,s4,, i -
...-
-
..,..,:
1 daaAirt:
C
.;-i:-1.1 ACI ca. es b''..k A f4
N
"E-4 A... -t
eitc. es vireri-,-;¡"H.
'
ry
4 .÷.cf"..v:'-'';'7. li ' at - ...,:rTi
f 'A.'.. -..
q d3,..-i, , i.
.
..i./i ...... 6 ((V -qi a.e -.'
rrao e .1-'6,
7., .
.:',-- 8:-P ,
%
cic WE- irt"1"41,:24f-f4 I 4...,Fitirrif Tajo ...,f tie E elitn* .,..,caq
a tr. .a.
V
,
.
.il r.,,fAki
,t e.
f.a. nc...., 7 d fl, 6
% 0.4 rc.
4'-*(4..
a2,,,,..,,,... r c
in--7e,..41.i-,,-44,41,;;-:-.4i;:,,I. ,,, ,g,
t ' ;,,x4'..... 41.
,..7 -
FikA -,51.-,. ,,4,1
.
.
...,<
CE .,-,(et '.,*,k.-e,:.: i-tak00-i ti y7,04t... c- ,
4.-
.
X
5
Ili. i'.'t a. 74
,..,
*A-4 il
. Ay-0...7o i 4. e (...2. t4H.L-Hr 4.!es -i ons.. ,cle i c pere 4 Ai ttil (-no Edit ciir'ecf.rx
jb.k-ti E li. 0.4 ff Ho cti/ C ti 4 di H 44 tr. 44 GA ',. ti 34,14.4,63 -., A rie1,4., rn H riy-,-;:t.,:a a., kt ...k.. N i, "7--- .1 .7-- 4-- : , ;. ,E.-, ft cr,Hicai....' 4, E H. rvictiT Q tr,,,:?..( r ;,-..., - cr. -.÷ t -g , ...., r it I- e I. 131,14...lt Ca it .i
ra.
;;/.
,
`4i.c..1:4 1(4. Y lad AN v N. r- r. u"...., , c's
. :
,
: 2.7e. MAk
(---, 1...,,,,, ,i ,,,,
kl'''-
...i
4 ,.... vr. 4... ....,, c 6 How, c -1.e .. 6 utH - di _i
-, r,...dlv, ,qtrce ,alraft e r , , 41,t (A.' e, . 0 if/ ......d e 11 cc:: ri. Trr rd (-re. ter
1,6 C f imp( W e
1:i , ... ,,, r.a. 1 .1.ti ,r, 01 V 1.* I E 7.46 -.4.,E. rr, ii
...::...
...,,
.:. 7 A a erG.2% foh,,.....) 14
44/-( `.7.Ae c2 P:1»t) ni
s
u17,,,
it r.-/ A.k ; .4!
It
4 ,..A-H Hi- a ce...4.Fr,, cm E pi=. Ve, i AA s v
ea 4 girt.E.T..7.1..,....+,' ..,4,,,,,4_,.....r..,:.,.. -*-4.4/.4 .,., *v., .at Iriri.,;:,r1i4,,,, IC 6 Pi ,i. - .E., (,---4.;.{..,. V.rt4 al ..4;t, (46 A.1 ,, -
t_c
.
, ' do . L-0,...;,1 ,-.4 ,. tis ' MHAEA17.02{4 C Al e I 'Is-AA-1;4,e(77" e,... , ,. ' . .
.
1
,
: r, ii!4.,1.
Fig. 1.
1.i... q fit( cl c A1/4 tiri rig .,,, .7*. .
' ..
:
0E
Ak
-
Hrisov dela Dan al II-lea, seria In Arges, Decheinvrie t; anul lipseSte. (Muzeul Municipiului Hucuresti).
www.dacoromanica.ro
6
URMASII LUI MIRCEA CEL BATRAN PANA LA YLAD TEPES
Ardeal i Ungaria, rugandu-le sá dea ajutor la prinderea unui
fugar din Tara Romaneasca. Faptul ca Aldea luase domnia numai Cu ajutor moldovean, fära ca sa se adreseze Turcilor, apoi apro-
pierea care survenise In ultimul timp intre Alexandru cel Bun Sigismund al Ungariei, ceea ce Insemna constituirea unui grup important si solidar de forte crestine, Mew% pe Sultanul Murad sa ordone In vara anului 1431 o expeditie impotriva TarilorRomanesti. Aldea ar fi vrut sa reziste: dovada sunt scrisorile succesive aproape disparate pe care le trimite Brasovenilor. Intr'una din ele le spune: «Asa sa stiti cà Turcii au napadit la Dundre prin toate vadurile i vin impotriva tarii sà prade i sà jefuiasca; gräbiti-va cat mai iute, ziva i noaptea, sa-mi veniti In ajutor; caci daca noua ne va fi rau, -you'd are A.' Ira fie si mai rau. i cat
puteti, grabiti-va; cad oaste puteli ridica In grabh, sa vie, iar cad nu este gata, o veti trimite In urma. Sà soseasca iute. Altfel sa nu faceti... ». Intealta scrisoare, le spune: « Daca" e sd ma ajutati, veniti mai iute, caci Turcii sunt pe drum de Sambata; grabiti-va la drum, caci hrana va va veni si mai pe urma. Iar daca nu vreti sa veniti, spuneti-mi, ca sa stiu ce sa. fac ». Brasovenii trimiserd Inteadevar un corp de oaste; sosirá i patru steaguri de Moldoveni dela Alexandru cel Bun care avu el insusi
o ciocnire victorioasa, cu Turcii, la 22 Iunie; Aldea nu-i putu respinge insd, nici nu-i putu impiedeca sà prade. Mai mult chiar:
fu nevoit 86 recunoasca suzeranitatea Sultanului, sä plateasca tribut i sá dea lucru nemai Intamplat pana atunci un numar de vreo 20 de fii de boieri ca ostateci. In schimb, elibera ca la 3.000 de robi ce fusesera luati de Turci. Anuntand acest ultim fapt Sibienilor cari Ii scosesera « vorbe rele » ca s'a dat de partea Turcilor, Aldea se justifica: « Eu si de m'am dus la Turci, m'am dus pentru nevoia mea si am facut pace %aril, cata a ramas, si voila tuturor ». Cu sufletul frig, el e pentru crestini: « Noi slujim domnului craiu i sfintei coroane i sà dea Dumnezeu sa se apropie domnul crai (sub Inteles: cu armata!) sa stain dinaintea lui ». De acee-a, atunci and In 1432, Sultanul trimite o armata Impotriva Ungariei, vizand Ardealul, expeditie la care e si el obligat
sa ja parte, Aldea previne totusi pe comandantii unguri, le da indicatiuni asupra marimii i calit4ii armatei turcesti, ha mai mult, Ii anunta ca, In momentul In care va sosi armata ungark www.dacoromanica.ro
VLAD DRACUL
odatá cu ea §i pretendentul turc Celebi, el va pärási pe Sultan §i va face chiar ca o parte din oastea acestuia sá treacá aláturi de pretendentul amintit. « De multe ori m'au in§elat Turcii pe
mine scrie cu náduf Aldea acuma vreau sa le fac §i eu tot a§a ; pe Dumnezeul meu, cá nu va rámânea nici sámântd de ei ». Planul voevodului muntean n'a reu§it insá ; Turcii au intrat in Ardeal i au pustiit cumplit Tara Bârsei, iar Celebi a rámas mai
departe pretendent la scaunul Sultanilor Aldea a trebuit sá se resemneze sá asculte páná la sfär§itul domniei sale de Turci. CAnd
anume cade acest sfár§it nu se poate stabili cu precizie. Ultimul sáu document intern poartá data de 25 Iunie 1436. La inceputul lui Septemvrie acela§i an are apoi loo expeditia lui Vlad Dracul care-i era irate. Ajutat de o armatá ungureasa. i având §i o sumd de
partizani printre boieri, acesta trece muntii §i se ciocne0e cu Aldea §i cu Turcii. Nu §tim care a fost rezultatul luptei ; un din 17 Noemvrie vorbe§te numai de document contemporan « multimea nenumáratá » de robi pe care au luat-o Turcii. Un fapt Ins6 e sigur: la inceputul anului 1437, domn in Tara Románeascá era Vlad Dracul; la 20 Ianuarie el confirmá, din Tärgovi§te, ni§te mo§ii iar la 8 Aprilie intáre§te Bra§ovenilor vechiul lor privilegiu de comerI. Dacá n'a fost o personalitate politic'd i militará, Aldea a arátat In schimb, in scurta lui domnie, o atentie deosebità bisericii. La 17 Noemvrie 1432, el däruia mánästirii Dealului cloud sate, Alexenii i Rázvadul, scutindu-le de toate dájdiile i slujbele. Peste putin timp, la 15 Ianbarie 1432, däruia Coziei satul Gole§tii, scutindu-1 de asemenea, de dári §i slujbe, iar la 25 Iunie 1434, intárea, printr'un hrisov solemn, toate posesiunile acestei mánástiri. Alte douà hrisoave privesc mándstirile Bolintinul i Sf. Niculae din Bucurefti (numità mai taziu Mihai \Todd!). Cea dintäi e scutità de vináriciu; pentru cea de a doua nu §tim ce s'a hotárit, documentul pästrändu-se numai sub forma unui regest incomplet. Si Muntele Athos a beneficiat de milosteniile lui Aldea: astfel, mánástirea Zogralu a primit, la 9 Fevruarie 1433, un ajutor -anual de 3.000 de aspri, spre ve§nica pomenire a domnului §i a párintelui kau Mircea, iar mánástirea Xeropotam, in aceea§i zi, o sumd identicá.
Dintre boierii sái, trebue mentionat Albul, a cdrui putere influentá era a§a de mare Inca in scrisorile trimise de pretenwww.dacoromanica.ro
S
URMA*II. LUI NIIRCEA CEL BATRAN PANA LA VLAD TEPES
dentul pe atunci Vlad Dracul, el e trecut pe acela0 plan cu Aldea. « Duceti arama lui Aldea §i lui Albul », repro§eaa Vlad Bra§ovenilor, apoi «1-au dat pe mana lui Aldea §i lui Albul » §i « am vrut sa rascurnpa'r pe sluga mea dela Aldea §i dela Albul », serie el acelora§i. Acest boier, ocupand dregatoria de mare vornic, e citat
intotdeauna in fruntea listei de martori din hrisoavele domne§ti. Ylad Dracul, fiul lui Mircea ce! Baran, a luat domnia la sfar§itul anului 1436 sau inceputul lui 1.437. Ina. din 1430, a§tepta el in Ardeal prilejul nemerit ca sa ocupe, cu ajutorul lui Sigismund, tronul pärintesc. La 8 Fevruarie 1431,11 gAsim la Nurnberg,
pe langa protectorul sau; el se intituleaza chiar, intr'un document latinesc dat in aceasta zi, « Io Vlad, cu mila lui Dumnezeu, domn al Valahiei Transalpine §i duce al Amla§ului §i Fagaraplui ». Sigismund ii recunoscuse aceasta calitate §i ii daduse §i insemnele, inteun grad inalt, ale ordinului Draconului. Dela acest ordin cred unii istorici a i-ar veni numele de Dracul ; altii 11 atribue lug cruzimii sale, cruzime pe care a mo§tenit-o Vlad Tepe. Ca raspuns la ajutorul dat de Sigismund, Turcii intra in tara, In toamna lui 1436 §i o pustiesc cumplit. In primavara anului urmator, in Aprilie, Vlad Dracul domnea ; se punea lug §i pentru el aceea§i problema care se pusese §i pentru Alexandru Aldea ; sau sa recunoasca suzeranitatea turceasa sau sa expuie tara unor continue pradaciuni. Ca §i predecesorul ski §i asteptand vremuri mai bune cara sa-i ingadue politica ce se potrivea cu aspiratiile
sale, Vlad a optat pentru prima solutie: s'a lnchinat Turcilor. Cronicarul bizantin Dukas poveste§te a domnul muntean a venit, Insotit de 300 de persoane, la Brusa, unde se afla Sultanul, i s'a supus §i a fagaduit drum liber prin tara sa trupelor turce§ti care se vor indrepta impotriva Ungariei. Sultanul, foarte bucuros,
ar fi imbilti§at pe domn, 1-ar fi oprit la masa §i 1-ar fi ddruit bogat, pe el §i pe insotitori. Alte izvoare afirmä" a Vlad ar fi fost prins in expeditia din 1436, inchis la Galipoli §.1 ca, dupa aceasta, a urmat inchinarea. Oricum s'ar fi petrecut faptele noi dam mai multä crezare povestirii lui Dukas, coroborate de o scrisoare raguzana din 3 Iulie
1437 un lucru e sigur: voevodul muntean insote§te pe Turci In Ardeal, in expeditia lor din 1438. Au fost pradate atunci valea Mureplui, Media§ul, Sighipara, suburbiile Bra§ovului, Sebe§ul.
www.dacoromanica.ro
VLAD DRACUL
9
In timpul asediului acestui din urrna oras, Vlad, care, in fundul sufletului säu, tinea totusi cu crestinii si evenimentele din anii
urmätori vor dovedi-o a sfätuit pe cetäteni sà se predea, de. oarece el va face ca fruntasii sä fie dusi in Tara Româneascä, de unde se vor putea reintoarce acasä, iar säräcimea in Turcia, de unde iaräsi va putea reveni. Asa s'a si intämplat. Sibiul si Cetatea de Baltä au fost si ele asediate, dar au putut rezista. Armata turc6 s'a intors nestingheritä prin pasul Branului, incärcatä de präzi;
Sultanul se temea totusi ca Vlad sä nu fie inteles cu Ungurii. In anii urmätori, situatia a rämas neschimbatd, voevodul muntean pästränd aceeasi atitudine fatä de Turci, a cäror suzeranitate o recunostea, ca si fatä de crestini, cu cari pästra raporturi de build vecinätate. In primävara anului 1442, Sultanul trimite impotriva Ungurilor o armatà de vreo 16.000 ostasi, sub comanda lui Mezed beg; aceasta trece prin Tara Româneasck pätrunde in Ardeal si incepe sä prade. 0 primä ciocnire la Sdntimbru, in ziva de 18 Martie, cu trupele ardelene conduse de Iancu de Huniedoara, e favorabilA Turcilor ; cea de a doua Insä, la 23 Martie, se terminä printr'un adevärat dezastru pentru aoestia din urmä; insusi 1VIezed si fiul säu cad pe câmpul de luptä. Intre timp, Sultanul ale cärui bärmeli se mentineau, chemase pe Vlad la Poartà. Voevodul, cu tot sfatul contrar al boerilor, se dusese la Adrianopol si fusese inchis, aceeasi soartä avänd-o si cei doi fii ai säi, Vlad §i. Radu. In tarà rämäsese un alt fiu, mai tänär, anume Mircea. Dupà victoria impotriva Turcilor, Iancu a trecut in Tara RomâneascA, a iirins pe nevärstnicul Mircea si 1-a decapitat, iar tronul a fost ocupat de « Basarab, fiul räposatului Dan Vodà » (Basarab, filius condam Daan wa-yvode), dupà cum ne spune un document ulterior, din 17 Aprilie 1443. Pentru restabilirea situatiei, vine, in toamna aceluiasi an, 1442, o puternic6 armatä turceasa. izvoarele dau cifra de 80.000 de ostasi sub comanda beglerbegului Rumeliei *ehabeddin. Un detasament, trimis inainte In Ardeal, e distrus la Poarta de Fier, vestita trecätoare spre Banat. Grosul armatei e atacat, längä räul Ialomita de Iancu, in zorii zilei de 2 Septemvrie, inteo DuminecA, si dupà o luptä care a tinut pänä seara, sfärâmat. 0 pradà uriase
intre altele si vreo 5.000 de cai si cämile a cdzut in mäinile invingAtorilor. Sultanul a fost asa de afectat de infrängere ne-o www.dacoromanica.ro
lo
URMA$II Lill MIRCEA GEL BATRAN PANA LA VLAD TEPES
apune un document contemporan Inca imbrAcat in negru, trei zile n'a vrut s. mänânce i sä bea nimic. Aceste succese consecutive produc mare impresie in toatä lumea crevtinä vi determinil vi schimbarea atitudinei politice a lui Vlad Dracul. Nu cunoavtem
imprejuraile in care voevodul muntean, intors din inchisoarea turceascä, vi-a reluat tronul. La 9 Ianuarie 1443 domnea inc6
Basarab; dar tot in acest an Vlad era din nou in scaun trecea hotärit de partea crevtinilor, participand la marea expe-
ditie care a dus armata condusä de Iancu de Huniedoara -de tänärul rege Vladislav Odd dincolo de Sofia, in mima Balcanilor (vezi vi mai jos, p. 40). De asemenea, Vlad Dracul a participat i la cruciata din toamna anului urmdtor, 1444, cru-ciatà care cuprindea pe Unguri, pe Poloni, o flotd burgundà, echipatà la Venetia vi caeva coraii trimise de Papa vi care s'a isprävit printr'un mare dezastru la Varna. Armata crevtinä a trecut Dunärea la 20 Septemvrie, a ocupat Cladova i apoi Vidinul. Aci s'a aläturat Vlad cu 7.000 de ostavi. Oravul Nicopoli, nu vi cetatea, a caut vi el, a urmat apoi umla i, la 9 Noemvrie,
aliatii erau la Vara. A doua zi, a avut loc lupta. Cu toatà vitejia lui Iancu de Huniedoara, crevtinii au fost invinvi; regele Vladislav,
In loc säi urmeze planul lui Iancu, s'a aventurat ca i cavalerii francezi odinioarà la Nicopole in mijlocul armatei turcevti a fost ucis. De aici apoi s'a ngscut panica i retragerea dezordonatà. Vlad Dracul i ostavii lui au cäläuzit pe fugan i spre Dunäre ; la 20 Noemvrie (1444) Iancu era indärät la Orvova, unde klädea un document pentru mänästirile Tismana i Vodita. In
anul urmaor a avut loo expeditia pe Dunäre a flotei burgunde .care, neputând opri, inainte de lupta dela Vara, trecerea armatei turcevti din Asia Mic6 in Tracia, peste Bosfor, cauta acum descopere pe regele Vladislav despre care se auzise cä ar fi träind incà,vi mai mult chiar, sä determine o nou5 expeditie crevtinä. Dupà ce Men o scurtà escalä la Mangalia (« Panguala »), flota ajunse la Chilia i apoi la Bräila. Vlad Dracul cu armata lui se aläturd de indatä; Iancu fagalui c6 va fi in Septemvrie la Nicopole. Silistra i Turnu n'au putut fi cucerite, Turtucaia insä Giurgiu au cäzut in mAinile crevtinilor. La Rahova, sub protectia flotei, armata rnunteand i aceea a lui Iancu, sosit intre timp, a trecut pe tärmul drept al Dunärii spre a da lupta Cu Turcii. www.dacoromanica.ro
VLAD DRACUL
11
Acestia lug se retrasesera In interiorul tarii, i aliatii, cari n'aveau provizii suficiente, nu-i urmArird. Expeditia se incheie deci; flota se reintoarse la Constantinopol; singurul rezultat pozitiv fu recastigarea Giurgiului despre care Vlad, scriind Brasovenilor sa-i trimitä cele necesare unei fortificari temeinice, spunea
c5. este « taria si a voastrà si a noastra si a tuturor crestinilor ». Evenimentele care au loc la sfArsitul anului urmator 1446 arata ca, ulterior expeditiei de pe Dunare, s'a produs ruperea raporturilor dintre Vlad Dracul i Iancu de Huniedoara. Gauzele acestei rupturi nu ne sunt bine cunoscute; va fi fost, poate, dorinta celui de al doilea de a avea pe scaunul TArii RomAnesti, un voevod complet infeodat lui i Vlad nu era omul corespunzätor ? Sa fi fAcut voevodul muntean pace cu Turcii, recunoscAn-du-le din nou suzeranitatea i predandu-le o parte din cei dougsprezece mii de Bulgari cari se refugiasera la el in timpul expeditiei de pe Dunare? Sigur nu stim; se poate ins6 sà fi fost una si cealalta. Cert este numai cal in Dechemvrie, arnriata ungureasca, in frunte cu Iancu, i aducand pe pretendentul Dan, fiul lui Dan al II-lea, intra in arà. Vlad fu prins i decapitat la satul Beilteni », dupa cum aflam dinteun document ulterior. E vorba, probabil, de Bältenii din Ilfov. Dintre hrisoavele pe care le &A Vlad Dracul manAstirilor, relevam pe acela din 1436-7 (6945) al mänästirii Sáräcinecti (VAlcea), careia i se confirma mosia pe care era situatd. Aceasta Inseamna ea' lacasul data, dupa toate probabilitatile, din vremea lui Mircea ce! Batean. Vlad Dracul a fost casatorit cu sora lui Dias Voevod al Moldeci fiica lui Alexandru cel Bun; numele ei nu-1 cunoastem;
In calugärie, dupa moartea sotului, s'a numit Eupraxia. A avut mai multi fii: pe Vlad, viitorul Vlad Tepes, pe Rada, caruia i s'a zis o ce! Frumos », pe un alt Vlad, supranumit i « Calugarul », acesta din urma insa era nelegitim. CAtesi trei au domnit in Tara RomAneasca. Un alt fiu a fost ucis la BAlteni, odata cu tata-sau, iar Mircea piense mai inainte, in 1442. Tot Mircea s'a numit si un fiu natural al lui Vlad Dracul, avut, se pare, cu o braileanca; intAlnim in 1481, ocupand pentru un moment scaunul Tarii Românesti.
Vlad Dracul, desi n'a fost o personalitate exceptionala, ca parintele sau, Mircea cel Batran, a avut totusi insusiri care i-au www.dacoromanica.ro
12
URMASII LUI MIRCEA CEL BATRAN PANA LA 'VLAD TEPES
atras stima i prquirea contemporanilor. Walerand de Wavrin, participant la expeditia de pe Dunäre, din 1445, spune despre el ch* era « mult vestit prin vitejie i intelepciune »: (« moult fame de vaillance et de sagesse »). Aceleasi calificative le gäsim mai tärziu la cronicarul oficial unguresc Bonfinius. Iar despre armata lui Vlad, sambelanul impäratului bizantin spune c4 reprezintà_ peste 15.000 de cäTäreti « dintre cei mai redutabili soldati cari sunt pe lume ». Dan al ¡II-lea i Yladislav al II-lea. Dan al III-lea, venit pe tron cu ajutorul lui Iancu de Huniedoara, a avut o domnie scurtà. nici mäcar un an. Inteadevdr, in 1447, constatäm in locul lui peVladislav al II-lea care era fiul lui Dan al II-lea, deci nepot al lui Dan I. In ce imprejurdri s'a produs schimbarea din 1447 nu se stie..
E probabil ins5. c5. Dan al III-lea a fost inläturat, ca unul ce venise cu sprijin unguresc, de Turci cari au asezat in locul lui pe Vladislav. Inteadevär, constatäm pe acesta in bune raporturi cu Sultanul. In 1448, la 31 Octomvrie, el seria Brasovenilor c6" a venit la dänsul « fratele » naipul adic6 guvernatorul civil din Nicopole, care i-a povestit cum a decurs lupta dela Kossovo intre. Turci i Unguri si cum Iancu de Huniedoara a fost invins ; nu
se stie chiar daca mai träieste. Aceastä luptä, In care armata crestinä spera sà räzbune dezastrul dela Varma, a avut loc in zilele de 17-19 Octomvrie 1448, in aceeasi câmpie in care fusese invins, pe vremea lui Mircea cel Bäträn, cneazul Lazär al Särbilor.
Nici de data aceasta soarta armelor nu favoriz6 pe crestini. Sultanul Murat repurtà o victorie strälucitä. i ca si cum atata n'ar fi fost de ajuns, Iancu, in retragere, fu prins i inchis de despotul Serbiei, Gheorghe Brancovici, dela care trebui sä se räscumpere.
Vladislav, domnul Tdrii Românesti, fusese el oare invitat
ja parte sau trimitä contingentul säu in armata crestinä ? Cert este cä n'a fäcut nici una nici cealaltà. Asa s'ar explica de ce Iancu, in 1452, dupà 23 Aprilie, Ii retrage posesiunile ardelene adic6 Fägärasul i Amlasul. Ni s'a pästrat scrisoarea nedatatä prin care Vladislav protesteaz6 impotriva acestui lucru: CAt m'am jurat eu spune domnul cu pärintele meu Ionäs voevodul, el
tot n'a tinut seamä de asta, nici slujba mea nu i-a fost drag6 ; cáci nu-i ajunge gubernatoria Tärii Unguresti, ci trimite www.dacoromanica.ro
DAN AL 111-LEA *I VLADISLAV AL II-LEA
Fig. 2. Usa de lemn, flcuta din porunca lui Vladislav Voevod, in 1453, pentru una din cele trei bisericl dela Snagov. Se allá astazi la Muzeul de Artà religioas5. din Bucurestl.
www.dacoromanica.ro
13
4
URMASII LUI MIRCEA CEL BATRAN PANA LA VLAD TEPES
rdpeascd ocina mea adeväratd
§i
tdripara mea Fdgdra§ul
Amla§ul §i umbra Cu gAnd ràu asupra mea. Dar dacd §i-a cdlcat el
fdgdduinta §i jurdmintele ce a fdcut cu mine §i dacd a cdlcat peste slujba mea, Dumnezeu sd se rdzbune asupra celui ce nu a pdzit dreptatea. lar domnia mea, cu toad nevoia mea, nu voi pdrdsi ce este al meu odatà cu capul
». Deocamdatd, Vladislav
recurge la represalii, oprind mdrfuri de ale Bra§ovenilor §i fdandu-le pagube, mai ales cd ei addposteau §i boieri pribegi, cum era, de pildd, Cernica din Fdgdra§ Care fugise §i cu ni§te turme de ale voevodului. Urmeazd tratative, se ajunge chiar la o intelegere ; a§a cel putin ni se spune in scrisoarea din 1.5 Noemvrie 1.455 adresatd de Iancu de Huniedoara Bra§ovenilor. Vladislav, vdzAnd insà cä, nu i se restitue posesiunile ardelene, se hotArd§te sa' pd§eascd pe fatd /a ofensivd §i in consecintä atacá atat, cetatea F'dgdra§ului, pe care n'o poate lua, cAt §i mai multe sate sdse§ti, dintre care unele sunt arse. Acest fapt provoacd reactiunea lui Iancu de Huniedoara. El dd lui Vlad (viitorul Vlad Tepe) care
satea In Ardeal a§teptând momentul prielnic spre a inlätura pe Vladislav, un corp de oaste. Expeditia a avut loe dud 6 Aprilie, cand Ladislau regele Ungariei porunce§te Sibienilor sd lupte impotriva domnului muntean care prddase §i arsese mai multe sate sdse§ti. La 15 Aprilie e ultimul hrisov cunoscut al lui Vladislav ; la 3 Iulie, constatäm cd Tepe § ocupase tronul
§i urma sd protejeze pe Bra§oveni impotriva unui eventual atac turcesc. E posibil ca in timpul rdzboiului, Vladislav sà fi cdzut ; cronica afirmd cd ar fi murit de sabie in mijlocul « Thr-
§orului », mormantul lui se gdse§te nu in ctitoria sa dela Snagov, unde in 1.453 zide§te o bisericd a cdrei u§d de lemn, admirabil sculptatd, s'a pdstrat 'And in zilele noastre (vezi fig. 2), ci la mdnästirea Dealului; mai tarziu, in vremea lui Neagoe Basarab, fratii Craiove§ti ii a§ezd aci o lespede, pe care insà data mortii,
20 August 1455 (6963), este gre§ità. La muntele Athos, Vladislav a dat un hrisov, in 1450, mAndstirii Cutlanzuz §i a fdcut un dar de 10.000 de aspri chiliei 8f. Me.
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
15
BIBLIOGRAFIE I. Mihail I; Radu al II-lea Praznaglava; Dan al II-lea si Dan al M-lea:1. GR. C. CONDURATTJ, Incercdri istorice. Relatiunile Tdrii Ronuinesti gi Mol-
dovei cu Ungaria pcind la anul 1526, Bucuresti, 1898, 534 p. in 40. 2. N. IORGA, O noud miírturie asupra luptelor dintre Dan II si Radu Prasnaglava, In Conv. Lit., XXXV (1901), p. 383-384; 3. ALExANDRU A. VASILESCU, Urmasii lui Mircea cel Bdtrdn 'And la Vlad Tepes 1418-1456. I.. Dela moartea lui Mircea cel Beard,' pdnli la Vlad Dracul 1418-1437, Bucuresti, 1915, 55 p. in 4°. )Extras din Rev. Ist. Arh. Fil., XV); 4. AL. XENOPOL, Lupia mire Draculesti ci Deinesti, in An. Acad. Rom. Mem. Sect. Isl., L. XXX (1907), p. 183-272; 5. I. C. FILITTI, Banatul Olteniei si Craiovestii. (IV. Pretinsa luptá dintre Deinesti i Drelculesti), Craiova, f. a., 123 p. in 8°. Alexandru Aldea: 6. ST. NICOLAESCU, Domnia lui Alexandra Voclet Aldea, fiul lui Mircea Vodd cel Bdtrdn, 1431-1435. Hrisoave si cdrti domnesti, insotite de traducen, adnotatiuni istorice f i sari noucl relative la Biserica Domneascli Sf. Nicolae din Curtea de Arges, Bucuresti, 1922, 48 p. in 4°. (Extras
din Rey. Ist. Ark. Fil., XVI). V. i nr. 1 si 3. IIL Vlad Draeul: 7. ILIE MINEA, Mad Dracul f i vrenzea sa, Iasi, 1928, 219 p. in 8°. (Extras din Cercet. 1st., IV). V. si p. 43, nr. 3. IV. Vladislav al II-lea: 8. N. IORGA, Notele vol. XV din colectia Hurmuzaki (Acte si scrisori din arhivele ardelene Bistrita, Brasov, Sibiiu), Partea I,
1358-1600, Bucuresti, 1911, LXXVIII + 775 p. in 8°; 9. I. MINEA, Din trecutul stdpdnirii romdnesti a,supra Ardealului. Pierderea Amlasului f i Fdgetrasului, Bucuresti, 1914, 79 p. in 8°. (Extras din Cony. Lit., XLVIII); 10. ST. NICOLAESCU, Liimurirea unei enigme istorice. Vladislav Voevod Fi Doamna Neacsa, 1488, Bucuresti, 1935, 8 p. in 8°.
www.dacoromanica.ro
DECADEREA MOLDOVEI iN TIMPUL URMMILOR LUI ALEXANDRU CEL BUN tefan Voevod prinse pe fratele so' u Bias Voevod si-t orbi i domni singur
5 ani, pflnd ce-i tdie capul Roman Voevod, fiul lui ¡tia e Voevod... Bogdan Voevod... domni doi ani fi-i tdie capul Petru Voevod, numit Aron, la Rauseni b.
(Letopisetul zis dela Putna)
In Moldova, dui:4 moartea lui Alexandru cel Bun, constatdm aceea§i stare nenorocità ca §i in Tara Româneased dupà Mircea cel
Bätran. Fiji, legitimi §i nelegitimi, se luptd pentru mo§tenirea pArinteasc4; in dorinta lor de a ocupa scaunul domnesc, fac apel la strdini §i li se inchink cateodatä chiar la mai multi in acela§i timp. Luptele interne stricd tara, impiedecd negotul: säräcia se adaugä umilintei. Cei douäzeci §i cinci de ani cari despart sfär§itul lui Alexandru de inceputul domniei lui stefan, sunt färä printre cei mai rdi din intreaga istorie a Moldovei. I-am fi putut evita, ca i anii corespunzätori din Muntenia, numai dacä am fi avut i noi, cum au avut alte popoare, un sistem precis §i riguros de succesiune la tron, dacä" am fi recunoscut de pildà, dreptul de primogeniturk din tatä in fiu. Din nefericire insä, nu numai cä
n'am avut un asemenea sistem, dar n'am märginit dreptul de succesiune nici mdcar la fiii celui care domnea. Fratdi, nepotdi, verii acestuia puteau §i ei sä aspire la domnie, din moment ce eran « sämäntä de domn ». Mai mult chiar, se recuno§teau acelea§i drepturi §i f iilor nelegitimi care-0 putean dovedi Malta lor origine.
Lesne de inteles ce a urmat dinteun astfel de sistem: s'a deschis drum tuturor ambitiilor i tuturor compromisurilor. 0 mare
parte din fortele vii ale neamului nostru s'au irosit in luptele
www.dacoromanica.ro
ILIA* VOEVOD
17
nenorocite pentru domnie ; aceste lupte ne-au facut mai mult
räu decat told dusmanii externi laolalta. De aceea, nu se va putea niciodata pretui prea mult sistemul actual care prevede o modalitate precisä si riguroasii in ce priveste succesiunea la tron. IIia voevod, fiul cel mai mare al lui Alexandru, fusese asociat la domnie de catre tata-sdu. Primul document pe care-1 cunoastem
astazi dela el poarta data 4 Ianuarie 1432; cel de al doilea e din 13 Ianuarie (vezi si fig. 3 si 4). Dias a continuat, alaturi de Lituani si de Cavalerii Teutoni, razboiul impotriva Polonilor (vezi vol. I, p. 508). In urma luptei dela Kopostrzin (30 Noemvrie 1432), unde trupele aliatilor au fost batute, a socotit insä cd e preferabil sa ajung6 la o intelegere cu Vladislav Iagello, revenind deci la politica tradi-
tdonala a predecesorilor sal. In consecintd, la 3 Iunie 1433, re-
Fig. 3. Moneta de argint dela Dias Voevod, fiul luí Alexandru
Fie. 4. MonetA dela Ilia* Voevod,
cel Bun. (Colectia Academiet Romlne).
(MI lui Alexandru cel Bun. (Colectia Academiei RomAne).
dactiunea slavä poarta data de 5 Iunie, se incheie, la Suceava un ,act prin care domnul, impreuna cu fiii i cu fratele sOu, promite sa fie credincios regelui polon i sa-1 ajute « contra tuturor dusmanilor », neexceptand pe nimenea. Acelasi angajament iau si boierii
lui Ilia. IndatO dui:4 aceasta, incepe lupta pentru domnie. Cum s'a produs conf/ictul nu stim precis, dar banuim. Stefan, pe care izvoarele II arata a fi fost indriíznet i hotOrit, in once caz superior fratelui &au, era desigur nemultumit de situatia subaltern& pe care o avea. Va fi inceput deci uneltirile printre boieri spre a-si asigura partizani. De care lucru afland Ilia, a reactionat cu violentä. A prins pe mama lui. Stefan erau frati numai de tata si a pus s'o ucidd prin innecare ; aceeasi soartOil astepta si pe Stefan
insusi, daca n'ar fi izbutit sà scape cu fuga in Tara Romaneascii. Aci, el Ii intocmi o oaste, desigur cu ajutorul lui Aldea, si intor-
candu-se in Moldova, birui, in lupta dela
« Loloni » (8 A0A01411) 2
www.dacoromanica.ro
18
DECADEREA MOLDOVEI
pe frate-sdu i lud domnia (toamna Iui 1433, inainte de 3 Noemvrie). Ilia trebui sd se retragd in Polonia cu al cdrui rege era de altfel i inrudit sotia sa, Marinca, fiind sofa' cu sotia lui Vladislav Iagello. tef an care stia ca Ilias nu se va resemna, se grdbi sa trimitd o solie in Polonia spre a asigura pe rege de intreaga sa credintd. Ni s'a pdstrat räspunsul lui Vladislav: primeste credinta noului domn, trece cu vederea pagubele i prdddciunile f Acute de tatAl acestuia Alexandru, in timpul rdzboiului din urmd i recunoaste stdpanirea asupra cetälilor Tefina §i Hmielovul. Hotarul intre Polonia si Moldova va fi format de Ilia Colacin, apoi de G. linie conventionald « drept peste câmpia Bolohovului » pand la Nistru, mai sus de satul Potoc, care sat rämane Moldovei, i in
starsit de Nistru insusi pang la vdrsarea lui in mare. « Iar -tara Pocutiei precum de demult a fost supusd noud
asa i rämane >>;
satul Vascoutii insd va apartine lui stefan voevod. « Iar prin codrul Tärii Moldovei cum au umblat hotarele de demult, tot asa vor umbla i acuma i in vecii vecilor ». Pe temeiul acestui rdspuns, prestd stefan, la 13 Ianuarie 1434, in Suceava, jurdmäntul de credintä. lui Vladislav Iagello i rägddui sä" vie si personal sd se inchine. El renuntd prin urmare la Tara Pocutiei, obtinea in scbimb
asigurarea cd Ilias nu va fi ajutat. Intr'adevdr, trecand peste legäturile de rudenie, Vladislav dddu acestuia din urrnd un domi-
ciliu fortat in cetatea Sieradz. Dupd moartea bdtränului rege (31 Mai 1434), and tronul fu ocupat de nevärstnicul Vladislav al III-lea, Iliac socoti cd poate sd calce dispozitia ce se luase faVd de el si sd-si incerce norocul. Stranse deci un corp de oaste i ndvdli in Moldova, in vara anului 1435. Luptele cu stefan cronicile vechi mentioneazd trei: la DarmAnesti, la Podagra, la Piperesti
au avut loe dupd 8 Mai cand Bias era inch' la Sieradz ci inainte de 26 August, &and cei doi frati se impdcaserä. Desi tefan biruise in cate si trele ciocniri, totusi, dandu-si seama, se vede, cà lucrul nu e incheiat, cd va trebui sd continue räzboiul çi cd pänd la urmd s'ar putea s6-1 si piardä, dacd Ilias va fi sprijinit de Poloni, ajunse la o intelegere cu frate-sdu. Hotärird anume ca sä" domneascd amandoi in acelasi timp, fiecare inteo parte a tdrii. partea de miazdnoapte, cu Suceava c lacii, iar stefan pe cea de miazdzi, cu Chilia ci Cetatea Albd. Linia de despärtire trecea pe la Nord de Vaslui care rdmänea lui stefan. Moldova se www.dacoromanica.ro
ILIA$ VOEVOD $1 $TEFAN VOEVOD
19
impdrti deci In douä, ca si o mosie oarecare ; fiecare domn avu caneelaria lui, dregätorii lui, veniturile lui (vezi si fig. 5). Brasovenii,
dorind In 1437 o noud intärire a privilegiului lor comercial, trebuirä sà se adreseze amändurora i obtinurd inteadevdr douä hrisoave: unul, la 23 Aprilie, dela stefan, altul la 29 Aprilie, dela fratesäu. Indatä dupd impäcare, Ilia fälcu un nou jurdmänt de eredintd regelui Vladislav (1. Septemvrie). In cursul aceluias an trig, el dddu un act si lui Sigismund al Ungariei « pdrintele » sdu, fälgAduind sà aibd aceiasi dusmani i aceiasi prieteni. Exceptie face numai Craiul Poloniei: « Impotriva lui ... nu vom sta niciodatd ». In anul urmdtor, in Septemvrie,
Ilias veni In persoanä la Liov sä presteze jurdmäntul
de
credintä
regelui Poloniei. La 18 ale lunii, avu loe solemnitatea ; a doua zi se
Fig. 5. Monetl de argint din timpul domniei comune a lui Ilia§ §1 Stefan. (Colectia Academiei Romlne).
redactà doeumentul oficial consta-
tänd faptul, iar peste alte patru zile, domnul dädu un nou act prin care fdgäduia drept despdgubire pentru prada i paguba fdeutd de- tatä-sdu Alexandru, sä intoarcä lui Vladislav « Tara epenitmlui pe care Tara Moldovei a avut-o dela Coroand, cu anume Hotinul, Tetina si Hmielovul si cu toate tinueetdtile turile, locurile, satele ». Fdgkluiala n'a fost tinutd, dovadd cd In 1444 cetiitile se aflau filed In mftinile sotiei lui ; nu-i mai putin adevdrat Insä eä aceastd renuntare e unul din gesturile care apasd mai mult memoria nevolnicului fiu al lui Alexandru ce! Bun.
doar frate-sdu *fan ldmurise chestiunea, obtinând, numai cu un an mai inainte, recunoasterea, fàrà niciun fel de rezerve, din partea Polonilor, a stdpAnirii asupra acestor trei cetdti. O intdrire a jurämäntului dela Liov are loe in 1439, la 8 Septemvrie, printr'un act dat in Suceava. La 25 ale aceleiasi luni dddea i stefan un act asemandtor, numai cA tonul e deosebit.
In timp ce fratele sdu mai mare vorbeste numai de obligaare el fatä de regele Poloniei, lard reciprocitate, stefan specified Idmurit ca « Maria Sa Craiul ne va apdra si va sta pe längä noi, Impotriva oriedrui dusman al nostru, neexceptand pe nimeni i nici soldati din Coroana Crdiei impotriva noastrd %Hie ce
www.dacoromanica.ro
DECADEREA MOLDOVEI
20
nu va trimite dusmanilor nostri ». Se vede imediat cA* e altd fire, xnai clArzà, mai mAndrä.
Domnia comunä a celor doi frati a durat pânà la sfArsitul anului 1442. Ultimul document intern care-i mentioneaa impreunä este din 8 Septemvrie 1442. IncepAnd dela 21 Septemvrie çi in tot cursul anului 1443, documentele (17 la nurrar) sunt date numai de Stefan voevod. Ce devenise intre timp Ilias despre care cronica ne spune c6 a fost orbit de frate-säu? Se pot face doug ipoteze: sau Stefan, profitAnd de un concurs de imprejurgri favorabile si vrAnd sä fäzbune moartea mamei sale, 1-a prins i 1-a orbit acum, in Septemvrie 1442, iar nu la 29 Mai 1444 cum spune
letopisetul zis dela Bistrita, sau a doua ipotezA 1-a obligat prin puterea armelor sà se retragd spre miazänoapte in cetätile rägkluite Polonilor i numai dupà aceea, la o noud incercare a lui Ilias de a cApAta domnia, 1-a prins si i-a -scos ochii. In sprijinul
primei ipoteze pe care o preferim vine faptul cà la 28 Fevruarie 1444, Marinca, doamna lui Ilias, care e ardtat totusi ca fiind in via(ci, incredinteazä ea, fi nu so(ul ei, cum ar fi fost normal cetAtile Hotin, Tetina i Hmielov lui loan, castelanul de Czyszow
lui Petru Odrow# (se citeste: Odrovanj), palatinul de Liov, pentru ca acestia s'A interviná pe lAngi rege ca sA le pun6 la dispozitie « mosiile ce se cuvin aici in regatul Poloniei domnului Ilie i nouä i copiilor nostri ». Oricum s'ar fi petrecut faptele, un lucru e sigur i anume cg, cel mai tArziu in Mai 1444, Stefan s'a räzbunat, in chipul acesta crud. asupra fratelui sAu i eh' a deter-
minat astfel o nota crimä a cdrei victimä avea sä fie el insusi. Intr'adevär, unul din fiii lui IIia, anume Roman, 11 va ucide in anul 1447.
Dupà inlAturarea lui Ilia, Stefan n'A avut totusi linite. Impotriva lui s'a ridicat un alt frate, Petru, pe care-1 gäsim cu titlul de « voevod » in lista de martori a hrisovului din 6 Martie 1443 si in cele urmätoare. Era, probabil, asociat la dom-nie. Nemultumit insá cu situatia pe care o avea, acest Petru se gAndeste sà inläture cu armele pe frate-sAu. Vine deci cu ajutor unguresc la 26 Aprilie 1444, se afla in orasul Roman de unde intäreste mänästirii Probata patru sdlase de tigani poart5 räzboiu cu Stefan, ajungAnd insá, in cele din urmä, tot la un condominium. Impäcarea se produsese inainte de 28 Mai, and stefan scrie Brasovenilor, pe www.dacoromanica.ro
TLIA VOEVOD $1 O'EFAN VOEVOD
21
cari li prigonise in timpul conflictului, sà vie fara teama. In Moldova ; cine a avut sä sufere, va primi despagubiri. La 18 Iunie, cei doi frati domneau impreuna, Petru insä avand o situatie subalterna, deoarece hrisoavele se emit in nurnele lui stefan. La sfarsit, In lista de martori e mentionata. si « credinta iubitului meu frate Petru voevod ». Tot impreuna Ii constatära la 5 Aprilie 1445; in hrisovul urmator insd, din 15 Iulie, Petru nu mai este pomenit nici nu va mai aparea pana la sfarsitul domniei lui 5tef an. Probabil cA izbucnise iaräs un conflict intre cei doi frail domniile duble n'au reusit niciodata pand la urmä la noi i Petru parasise tara. Pentru a nu fi expu,s la vreo neplacere din partea urmasilor lui tefan reinnoeste in 1445, la 26 Noemvrie, in fata unei numeroase solii polone care sosise in acest scop la Siret, juramântul de credintä fat:a de regele Vladislav. Cu câteva luni mai inainte, la 25 Iunie, Meuse o intelegere i cu marele cneaz Cazimir al Lituaniei, duindu-si unul altuia prietenie i ajutor, in caz de nevoie. Toate aceste masuri 'Mgt nu putura impiedeca pe fiul lui Ilia, pe Roman, ca sa pregateasca o expeditie de razbunare impotriva celui ce-i orbise parintele. Cu ajutorul nobililor poloni dela hotar, in special cu acela al lui Ditrih Buczacki (se citeste: Buceatchi), staroste/e Podoliei i castelanul Camenitei, el patrunse in Moldova, si biruind In lupta pe 5tefan, 11 prinse si-i taie capul (13 Iulie 1447). Trupul celui ucis fu dus i inmormantat in mänastirea Neamtmlui unde se vede si astazi piatra funerara asezatä de stefan ce! Mare (vezi fig. 6). In timpul domniei comune, a lui Ilia i 5tefan, pradard Tatarii
tara Moldovei in douà randuri: °data in 1439 « Noemvrie in 28»,
când au ajuns « pana la Botosani »; a doua oara In
« 1440,
Dechemvrie in 12» cand « au ars Vasluiul i Barladul »: asa citim In letopisetul zis dela Bistrita.
Vreo biserica sau manastire nu se stie sa fi ridicat acesti doi fii ai lui Alexandru ce! Bun. In schimb, au facut danii si au dat intariri mänästirilor existente. Bias a aratat o grija deosebitä manastirii Neamtului ; stefan si-a Impartit atentia intre manastirile Moldovita, Pobrata i Neamtul. Semnificativ e faptul marea majoritate a hrisoavelor (16 din 20) pe care le da acesta din urrna lacasurilor sfinte sunt din anii cari au urmat orbirii lui Bias: vinovatul a cäutat, se vede, In felul acesta, sa-si ra&cumpere grozava crima. www.dacoromanica.ro
DECADEREA MOLDOVEI
22
Ilia§ s'a cäsatorit, la 23 Octomvrie 1425, Cu Marinca, fiica nobilului Andrei Oligmondovici §i soil cu Sonca sau Sofia, regina Poloniei, satia lui Vladislav lagello. Copii, au avut pe Roman §i pe Alexandre/ care au domnit amandoi in Moldova, §i pe domnita Anastasia. tef an a fost cdsiitorit cu doamna Maria qi
a avut potrivit pomelnicului dela Bistrita doi copii:
un
bdiat, Alexandra §i o lath', Alexandria. --"Nr...:--,-, ., p
1r
-.
o
c
0.
.:,
, .v.
1....',
'tsi"
441.
.
o
3--.
..-
,i,.......,
V o
o, '
'', '.......
I
.....
$4:
_.'
7
r
o
-
,h
tA rat,. ,''
'
'.
e. .
' - ".
V-
e
l'
,
'...
'
'
.,,
)....
1.74.
''' ., .:*13 1
I, i
...,-,
1 4-' 1 Y
1:
-t
,... "
T.,
.. -i s
o
o
rig e
-,-. ,
,
'I'- .
-
-'-r.c'ss
' -- . '
,..:., -.'' :- *- Q7. '--,,..°_ ,-;'. -
.
4::, 4,,
,
, N t.
i
17
A
6
1
Fig. 6. Piatra de mormant a lui $tefan voevod, fiul lul Alexandru eel Bun, la minIstirea Neamt.
Petru al II-lea i Roman al II-lea. « Ciubár » Vochi. Dupd moartea lui stefan, domnia Moldovei fu impàrtità intre cei doi invingAtori: Roman, fiul lui Ilia, i Petru, fostul asociat la domnie, in 1443-1445, al celui ucis. Primul st6pAne§te in tara de jos; el trimite, la 4 August 1447, din Bacäu, o scrisoare Bra§ovenilor, anuntAndu-i cà « ne-a ajutat Dumnezeu §i am dobAndit ocina noastrà adeväratà ». Sd vie deci cu màrfurile « tara noastrd vä.' este
deschig ». Cel de al doilea are tara de sus §i stä. in Su-
ceava. Din acest ora, da el hrisovul din 22 August 1447, intà-
rind maniistirii Neamtului mai multe sate; probabil tot din www.dacoromanica.ro
PETRU AL H-LEA $1 ROMAN AL II-LEA
2'3
Suceava e §i. celälalt hrisov al Neamtului, cu data 15 Septemvrie, acela an.
Dar, in curand, se repetä. vechea poveste: Moldova nu putea cuprinde doi domni deodata. Incepe deci lupta intre ei. La inceput,
se pare c6 Roman a avut superioritatea: la 18 Fevruarie 1448 el era la Suceava, däruind slugei sale credincioase « pan Petrea, fiul lui Toma >>, satul « Storojinet, pe Siret, mai sus de Rubcea ». CAteva zile numai dupä aceea, la 23 Fevruarie, 11 gäsim insä ca
pribeag la Kolomea, aproape de hotarul Moldovei; trebuise sä fugä §i repede in fata lui Petru. Acesta venise cu ajutor dela cumnatu-säu, Iancu de Huniedoara, pe a cärui bätrAnä soil
trecuse de 50 ani o luase in cäsätorie, numai spre ali asigura sprijinul de care avea nevoie. Roman n'a mai izbutit sä reja domnia, cu tot ajutorul lui Buczacki, care il insotise §i. prima (lath', in 1447 §i gruia pribeagul ii däruia acum §apte sate in Moldova cea stäpánità de altcineva. El moare la 2 Iulie 1448, oträvit
de boieri, läsAnd in locul lui ca pretendent, pe fratele mai rnic Alerrändrel, cäruia i se mai zicea, dupä moda le§easa., §i Olehno.
Petru, lamas singur domn, stäpâne§te Moldova in cursul anului 1448 (vezi fig. 7). Ultimul document intern, cunoscut astazi dela el, este din 10 Octomvrie. La inceputul anului urmätor
.constatäm insä cà scaunul e ocupat de Alerrändrel. Polonii se temeau ca Moldova sä nu ajungä, prin Petru, complet infeodatà politicii ungare. Inteadevär, acesta cedase cumnatului säu Iancu de Huniedoara cetatea Chiliei ,§i-i urma in totul directivele. De aceea, ei se hotäräsc sä ajute pe fratele lui Roman, pe Alexdnklrel. Petru, simtind intentiile Polonilor, incercd sä le dejoace. El face pe Iancu de Huniedoara sä scrie regelui Cazimir, la 2 August 1448, in sensul ca acesta sä recunoasc6 deocamdatd pe Petru ca domn al Moldovei §i sä nu facä vreo expeditie impotriva lui. Mai mult chiar, la 22 August, presteazä, impreura cu boierii
säi, jurAmant de credinla regelui polon, vi-i fägklue§te sä' vie sä se inchine §i personal. Dar toate aceste gesturi nu risipesc neinorederea Polonilor §i nu-i abat dela hotdrirea luata de a ajuta pe
Alerandrel. Nu §tim cum s'a desfä§urat conflictul, dacd a fost vreo luptd; constatam numai cä la 21 Fevruarie 1449, tronul era ocupat de tânärul fiu al lui Ilia§. Petru trebuise sä se retragä §i (le aici inainte nu-1 mai vedem jucAnd vreun rol; cronica lui www.dacoromanica.ro
DECkDEREA NIOLDOVEI
2t,
f , .
,,.
,-,;.4...A.. I ?I * in../1,,, f ..,',.. vIr2L....tke,..:,,lit, ,:, .,,:::/....,.,,i,,,,,L,ar '........1yr, mi,i fr....1,,I; 1,7 j-,..
M.
'I;
cZtul/nMern.r..40...i.:
, r9,...c.;,,,,,, to kt ,I46;. AI
0,......,, C
' .'' .r.-0,--,......-4,41.4, f4 ,....4 t A rtivotA le .....1.1.1,..ft-,.,...:1 NI71,4 1,:.14uInr.t. I,.
Anr..4......4.9.,".01 T44,1107.-...
.....A9,..- 14%.1,1..fire: . ,,c1/,'.:,71,....... el.,.9 ...-w. (I, , oc,,rr, .10r. ,0,1c it b t n r e Irer..,/,, .7 pl. .1 x-ttet-,...., Me, ,r;.Q.,...,...,, n,.... ', ''... ' ,.. !.i. ,I, I.' .'''..'". rr, ,I .00,11A;(40 ,4rvorryr,.../ ..t..,.., ,..ir Ifr 1.1.. r.,,,, ..147,.,,r,,...,17, a
66...
.
.1
I
r
.
,
,
c
..
i "'
.f... A.... t 4' A I, ,i, , CIO, Tr.. .4.,... ,.; it eAst r,t ,,loo Nei,q-.,,... ,(44,..., 0 ,,,........ ...13, ,,,,,3,...
, T, r.' emir -,-..9,i, .4..r. ."" gei i"c.,.i..r.,-;. F Tr erwire:A. i,,,, ,r, ,.....1"...,9,......../,
,,z-,,
erninn T....,:::::::::4::::::ici.,:::;.,,,:::....,7.1,.r.
Cl
,
,
,t 6,611.110 1' F.," 1,111{,110 ;Iv. TreCt/4191."4 ....".. --MCC," At ..n.n...,,,.....,,,1 rn, r 2
C Fe,.
0.0-ve. Mt. lye f V.livot) .4,4," ,,,N,Irri -. -.1:.,,,,,,,I,:,-,,,( f . - , , ,. 4 I .0. ',Turf MIN re. nmrt ...9,,,..4rovu...,,,i i.,;,,,,,,,,, u yiu Ad: ,,,,...., 1,-ele.erf.
.....1,,,,.m.....
¡ire Vio,N1 ../4,-, -,.... 1 re,-,-7,-c." 1.,,,I,^-r,.....,,,, k,,,/. I tt-; ,-.:*, 71 t .4,,, ........ 411, 1 :i....... eept.rcif,..... (If nor, rire,e, Alt, lr i...,,fir v ..,,,,,If.91,..7; ,
1 e . .,-,1 0 1 1
IbA , ,,,,,,42,11,,,,,,,,,t I I
...
_
_
I , ,e4,1V:#,..471,6,,
...1.-..tti, 1 .
'
t,
rs7t-,-
.Cs
1
i
t_
.,-
Alf
'7(,....;7-.-. f! s, :.,
4.
Fig. 7. Hrisov dela Petru al 1I-lea, cu data 6956 (1448), Septemvrie ti, prin care Intare0e Bra.sovenilor privilegiul comercial pecare-1 aveau dela Alexandru cel Bun.
www.dacoromanica.ro
,
BOGDAN AL II-LEA
25
Grigore Ureche 0 Simion Daschlul ne spune laconic 0' « au domnit un an 0 au murit ». Se pare cä. Intre sfAr0tul domniei lui Petru §i inceputul aceleia a lui Alex6ndrel, deci in toamna lui 1448 sau In primele luni
ale iernii, a st6panit in Moldóva un « Ciubeir Vodd » (nosawk amom). Letopisetele vechi ii dau cloud luni de domnie, nu ne spun ing In ce legnurd de rudenie era acest voevod cu predecesorii säi. Unii istorici din vremea noastrà au välzut in « Ciubar » numele generalului ungur Csupor care ar fi comandat
corpul de oaste trimis de Iancu de Huniedoara lui Petru: altii gre0t, credem noi tot una cu numele postelnicului Ciope din 1.451. Domnia ins5.0 cat 0 numele lui Ciubar Vod6
11 socotesc
constitue Incä." o problem6 pentru istoriografia romaneascà. Bogdan al II-lea. Alexandrel tine scaunul 0116 In toamna lui1449.
Fiind foarte tânAr, conducerea treburilor o avea de fapt mamá-sa, Marinca, 0 pArc6labul de Hotin, Manoil. Ultimul document din aceastd domnie are data 27 August: AlexäIndrel acordà boierului loan
Armenciocul scutire de däri pentru casa din Suceava §i de vamd pentru once cumpäraurä a sa. Peste o lunA 0 jumdtate, tan'a"rul domn trebuia sA päräseasc6 %ara. Impotriva lui se ridicase un alt fiu
nelegitim
al lui Alexandru cel Bun, anume Bogdan. Acesta
izbutise s4-0 steal-10 o oaste, cäpnase ajutor §i dela Iancu de Huniedoara 0 venea acum s'à ocupe tronul. Lupta a avut loc la Tändt4eni, pe Siret, spre miazAnoapte de tArgul Romanului, In ziva de 12 Octomvrie 1449. Boierii lui Alexàndrel au rezistat Cu indarjire; o sumb." dintre ei a§a, de pildà Oancea logofAtul 0 Costea Andronic au cAzut, facânduli datoria ; In cele din urmA, insa au trebuit s6 se retrag4 §i au trecut, impreund cu domnul lor, Indàräit in Polonia, de unde veniserà cu vreun an inainte.
Bogdan intrà In Suceava 0 Mitropolitul il unse domn al Moldovei. StäpAnirea lui a durat doi ani de zile, pAn5. in Octomvrie 1451 and a fost ucis de Petru Aron, in sat la Rauseni. Indatà ce ocupà tronul, Bogdan cautà &A evite o intoarcere a lui AlexAndrel. De aceea incheie, la 2 Dechemvrie 1449, o latelegere cu Ditrih Buczacki starostele Podoliei 0 castelanul Camenitei, pentru ca acesta sd intervie pe langh Regele Cazimir 0 sfetnicii poloni In vederea indepArtarii dela granità a fostului domn 0 a mamei sale. De asemenea, sd-1 incuno§tinteze pe Bogdan www.dacoromanica.ro
26
DECADEREA MOLDOVEI
de primejdia ce 1-ar ameninta « ori dela cine si din once parte *. lar la nevoie, daea ar trebui sa paraseasca tara, sa-1 primeasca, pe el si pe boierii lui si sa-i dea adapost. Pentru toate aceste servicii, ii va da lui Buczacki In dar «In fiecare an cate 400 de zloti turcesti si cate zece vase de vin de Malvazia si cate zece bucati de camha si cinci de cufterie si cate cinci de panza ». Dar cu toata aceastä Intelegere, Bogdan Isi da seama ca Polonii vor continua sa sprijine pe Alexandrel si vor lncerca sa-1 readuca pe tronul
Moldovei. De aceea se indreapta cum era natural spre acela care-1 ajutase si 'Ana acum, spre acela la care recurgeau de altfel
toti cei dusmaniti de Poloni, adica spre Iancu de Huniedoara. La 11 Fevruarie 1450, printeun act emis In « targul'de jos », adica al Romanului, Bogdan declara ca-1 considera pe acesta ca « parinte » al sau si-i fagadueste sprijin si ajutor, cu °stile si cu sfatul, In once Imprejurare. In schimb « iubitul nostru parinte sa ne ocroteasca sub mana sa si 86 ne apere de once dusmani ai nostri ». La sfarsitul actului, acolo unde se InSira martorii, gasim indata dupa domn « credinta iubitului meu fiu, Stefan Voevod »: e cea dintai mentiune despre acela care va deveni Stefan cel Mare.
0 lnnoire a actului din 11 Fevruarie are loc la 5 Iulie (vezi fig.8); Bogdan adaoga: « Si de asemenea noi sa nu avem nicidecum
86 dobandim cu sabia Chilia, fail voia parintelui nostru », &lied a lui Iancu. Aceasta relnnoire, la un interval atat de scurt, fusese determinata de sigur, si de faptul ca Alexandrel Incepuse Inc'ä din Martie, preparativele de campanie. In August, armata lui, alcatuita din « gloate mari » de Moldoveni si din doua « polcuri » de Poloni, comandate de Buczacki cel cu lntelegerea si de Koniecpolski (se citeste: Conietpolschi), era dincoace de Nistru. Bogdan se retrásese Cu ai lui in codrii Vasluiului si evita sä
dea lupta, « socotind cum spune cronica sä-i bage » pe Levi o la stramtoare si zabovind, sa-i flamanzeasca ». Asa s'a si Intam-
plat. Langa satul Crasna, drumul intra inteo padure Intinsä, obliga deci oastea dusmana sa se Insirue, neputandu-se desfasura
Inteo formatie de lupta. Aci i-a asteptat Bogdan pe Poloni si i-a ataoat In ziva de 6 Septemvrie 1450. « Deci cand au fost la mijlocul padurii, fäcut-au navala oastea lui Bogdan Vodä" la carele
Lesilor, ci aparandu-se Lesii, abia au scäpat cu multa paguba si peire. Deci vrand sa intre si ceilalta oaste lesasca, atuncea s'au www.dacoromanica.ro
BOGDAN AL II-LEA
27
ivit toatd oastea lui Bogdan Voda, cu multe steaguri i buciume si fled calArime, multà pedestrime. Vazand acestea Leii, s'au tocmit de räzboiu si au bagat In mijloc pe Alexandru Vodà s'au bdtut mai nainte de apusul soarelui pAnd au inoptat, perind de amAndouil päri1e, panä au ndvAlit i gloatele de pedestri,
P:
- .t.........;.. .y....
...
It:-
a
..y......7` -,'-:, *%1-- ' -')
`s"t")--4-1.1ii""'-'-':-.4.."--r-4 ...,- ,:./1..1, - ....r4) - 1731;1,.. ' 14.".' 4. ....V-2:+:;.::f.1"1 ....--...z.ti,ilfr:-. :'-...,-,4",?..%v r rcv . 1,. .7r
ti--
-,t
'.&
V
-,
.....
.r.j":4:72,....1.1 -.---,"";-:)-''Icr -,,-....----,-7.-1-i ., . .,,,,,.....,... Jir:2--;---...v...t.:-:'"i'7,i1,-;,:-. s-- .-.7-:--'. -,''xv-7.' - "; 4. -,_.,....y.,..:),......,"..,_...i 711.-1. r, 7 q '- --7--A' ...r.4 )...- :-,.. ,:,2:17,..,.. .--0 -y.., ....z.:v.i..,f,,,-, ...ctr-1.-n,!: 4" .., )-v,4.1_,. 1 .-nr, ---evo--:47. .1."-i7,--1-t-t---/".1'"" .;1-'''.1.4f,,..k.:-.,:-..4.1f.si kq .%-n-, ./:'1.--1":;1--A ',.-1----"' L.:-:1717"" ----I-171"P 1 7 a--rii...,-,1:-'0,'-'1.r,''s .."--"%ri "7-"-"r;._ 71TI.T1'...,- ,.....:22, , ,;-5`-/
.-47----1-
--.
r i-c,t;
:It* :..2
:::::?:.,..':/,,,...
.cnr .i.-7r,-,2': v Jo;
.N.S,,v .-.....
, -- ,
,...., ..
-
"`
7:---,"`--)÷21,7._,.'-'-r:
.
- _ -1...e.!..4.,..... ,,-_,..,,,,..),:.-....,,....7.4....-"--,-,.....;-.4%',.."-1-1 ---g"-.... 1 ''.7' -.--t,-,;---,,,-----.1-:-Jr.444-
7-)7f,7e....--.1 r ik..
'
.:.-
...
.-i-F-'zjiy7-11-,-,_;-.- -4, ..,..-,:-.?,41.--"'-:-,..3;:,
.
'v.': .:,..;.,r.r.,171''..--.1;:ilai;;1-,;:-'-.1c's
.,
rt-,-,--- ,,'4-,...
,
..... .i.... -A-2:.--_-_19-1.2.'4. --,--",..4..z.F;IT''Fifst:112.10 ,, \II..:,, Jo. s ' ... ;... (1;_. ?........-ai --
-
f" .. - --, - ,-__.
.6ri:"P' -.L... ..,
1
-
°
e
II.C.- r-"-. \ 11. %
-, - , ..,,a _-....m.-,_ ...-Fig. 8. Hrlsov dela Bogdan al II-lea, cu data 6958 (1450), Iulle 5, prin care fAgadueste credintà si prietenie lui Iancu de Huniedoara.
carii au Meld la strâmtoare mare moarte In Levi, täind cu coasele vinele cailor; unde hatmanii lesesti, vr"and s6 Imbärbdteze pre ai si-au pus si ei capetele, ales Piotru Odrivoz i Nicolae Porava §i Buciatskii ». InfrAngerea ar fi fost totalä, dacd nu le-ar fi venit In ajutor Lesilor un corp de Moldoveni de ai lui Alexàndrel, In frunte cu pArcglabul de Hotin; acestia, contraataciind, Indäguir5 restului armatei polone sa se retragri. Bogdan nu-i urmari, mullumindu-se cu izbanda castigata. E foarte probabil cà la aceastd www.dacoromanica.ro
DECADEREA MOLDOVEI
28
lupta dela Crasna o anticipare a luptei din Codrul Cosminului sa fi participat i tanarul Stefan care avea in acel moment intre 15 si 20 de ani. Biruitorul ar fi putut sà aiba o domnie rodnica indelungatd: dovedise vitejie i, judecand dupd fiul sail, de sigur ca avea i alte insusiri. Din nenorocire insa, Bogdan ca i Vlad
Tepes cazu victima unui atac produs pe neasteptate. kite& noapte din Octomvrie 1451, pe cand domnul se afla la un °spat
in satul Rauseni, apäru deodatä o ceata de cdlareti, in frunte cu un frate al sau, Petru, caruia i se mai zicea si Aron. Neavand putinta unei impotriviri, Bogdan fu prins i decapitat. Letopisetele vechi dau ca data' a mortii Vineri 16 Octomvrie « in zori de zi »; ea este insa gresità, deoarece ni s'a pastrat un document, al celui ucis, din 17 Octomvrie; pe de alta parte, in 1451, 16 Octomvrie a cäzut inteo Sambdtä, nu Vineri, Bogdan a fost inmormantat, se pare, chiar in sat, la Rauseni; sotia sa, Doamna Maria . tânsárul Stefan trebuird sa ja calea pribegiei.
Petru Aron n'a putut lug sa se bucure de tronul capatat printeun asasinat odios. Alexandrel, care pandea din Polonia prilejul de a relua domnia, 11 gasi acum. Boierii trecura de partea lui si astfel ucigasul lui Bogdan trebui sa plece. La 24 Fevruarie 1452, noul voevod intarea manästirii Bistrita stäpanirea asupra Botnei cu ezerele ei i cu vechiul hotar, scutind-o de once (166_
Domnia tea dintai aratase lui Alexandrel ce insemna sa aibä impotriva-i pe lancu de Huniedoara; de aceea, se grain acum sa-1 castige de partea lui, incheind, la 16 Fevruarie 1453, un act
prin care-I recunostea imitand pe Bogdan ca « parinte » al sau. Il va asculta si-1 va ajuta, in toate, iar pe nepoata lui Iancu o va lua in casatorie « sa-mi fie Doamna Oda la moartea mea ». In schimb, acesta II va « milui » si-1 va apara « de toti dusmanii
in toate partile
ca oricare parinte 'pe fiul sdu ». Fata de un
asemenea gest, Polonii se puteau supära ; Alexandrel se grabi sa-i linisteascä, scriind, la 23 Septemvrie 1453, regelui Cazimir, ca va veni sa i se inchine inteunul din orasele dela granita, la Sneatin sau la Camenita, sau chiar si mai departe, la Kolomea i ca-i va pastra credinta deplina, ca i inaintasii sài. Sä-1 apere insa Craiul impotriva dusmanilor, sä-1 « miluiasca » i sa-1 « ocroteasca ».
Supus la toata lumea, bietul Alexandrel nu izbuti totusi inlature primejdia. La 1 Ianuarie 1454, el daruia manastirii Neamwww.dacoromanica.ro
PETRU ARON
29
-tului o parte din branistea domneasa. dela Bohotin; la 25 August stapanea in locul lui, Petru Aron. Cum s'a produs schimbarea, nu stim precis, dupa cum nu stim nici In ce imprejurari, Alexandre' a izbutit, Intre 8 Dechemvrie 1454 si 3 Fevruarie 1455, sa indeparteze din nou pe rivalul säu i sa reia pentru a treia si ultima oara domnia. Cert este numai atat ca avem documente i numai dela el in intervalul 25 August interne dela Petru 8 Dechemvrie 1454, iar dela Alexandrel, i iarasi numai dela el
in intervalul 3 Fevruarie 12 Mai 1455. 0 domnie comund a acestor doi, in intervalul 1451-1455, cum au admis unii istorici ai nostri, nu ni se pare cu putinta. Hrisoavele interne nu coincid niciodatä in acest interval, ci alterneaza, fiind sau ale unuia, sau ale celuilalt. In Mai 1455, Petru Aron veni din nou cu oaste impotriva lui Alexandre' ; lupta avu loc, in ziva de 25, « la Movile », si se termina prin infrangerea acestuia din urmä ; silit sa se retraga la Cetatea Alba, tanarul fiu al lui Ilia îi ispravi acolo peste trei luni, la 26 August dupa cat se pare, scurta i sbuciumata sa vieata. Ucigasul lui Bogdan apuca din nou scaunul domnesc i, umilindu-se Inca si mai mult cleat Alexandrel, 11 pastra doi ani de zile, 'Ana in Aprilie 1457. In luna In care se dadea lupta dela Movire, in Mai 1455, avea loe un episod interesant pe tärmul de miazanoapte al Marii Negre. Un grup de 1.4 Moldoveni din castelul Lerici, la gura Niprului, acolo unde mai tarziu va fi cetatea Oceakov, se inteleg cu un alt grup, aproape de patru ori rnai numeros, venit din Cetatea Alba sub pretextul pescuitului, si pun mana prin surprindere, pe castel, care apartinea fratilor genovezi Senarega. Incercarile acestora din urma de a relua, pe cale diplomatica, fosta lor posealune, nu reusesc: Lerici rämane in stapanirea Moldovei sub Petru Aron i, se pare, si dupa aceea. Un document din 1465, Mai 18, arata cà fratii Senarega faceau noi reclamatduni, MI% succes insa.
Framântarile ce au avut loc in Moldova dupä moartea lui tefan, n'au favorizat ridicarea de noi läcasuri bisericesti. Nu cunoastem nicio ctitorie dela Roman, Petru, Bogdan si Alexandrel, acestia multamindu-se sà facà doar danii manastirilor intemeiate de inaintasii lor. Cele mai numeroase sunt acelea ale lui Alexandre' care a si domnit de altfel mai mult; dela el avem cate patru hrisoave pentru manastirile Nearritail, www.dacoromanica.ro
30
DECADEREA MOLDOVEI
i Pobrata i cate unul pentru mandstirile Bistrita, Horodnic, a lui Iatco i pentru Mitropolia Sucevei. Bogdan si Petru au facut danii mängstirilor Neamtul i Moldovita ; cel din urmä da douà hrisoave i manastirii Probata. Pentru a Indeparta primejdia din partea Polonilor, pentru a-i impiedeca sa sprijine pe vreun pretendent la tronul pe care-1
Moldovita
dobAndise In felul aratat, Petru Aron se hotaraste sa li se inchine.
La 1 Octomvrie 1455, el se intalneste la Hotin cu dregatorii regelui Cazimir i da un act prin care fagadueste « sä slujeasca. credincios » acestuia «'Ana la moarte » i sä-1 ajute cu oastea la nevoie. In acelasi timp, daruieste sotiei lui Ilia, Doamnei Marinca
dupä cum am arätat, ea era ruda cu Craiul targul Siretului, Cu vama, cu morile i cu toate veniturile, apoi Olhovätul cu morile,
cu Tatarii, Cu lovistele i iarasi cu toate veniturile. In schimb, Petru va avea cetatea Hotinului care pana acum fusese in stapanirea Marincai, deci a Polonilor. Acest act este confirmat hate° forma solemna, la 29 Iunie 1456, la Suceava. Se fac precizari:
corpul de oaste pe care va trebui sa-1 trimita Petru, In cazul unei expeditii hnpotriva Prusilor sau altora, va fi de « 400 de calareti cu sulite cu armuri ». Daca nu se face expeditie, atunci Craiul va primi, sub forma de ajutor, 400 de boi. Pe langä apanajul hotarit Marincai, domnul Moldovei va inzestra si pe fiica acesteia, pe domnita Anastasia. Se vor extrada fiii lui Sidachmet, fostul han tataresc, cari se refugiasera sau vroiau sa se refugieze In Moldova. Deci o suma de obligatii pre-
cise, cea din urma de-a-dreptul jignitoare; in schimb, cand e vorba de avantagii, nimio deslusit. Chestia Hotinului si a Tetinei
se wand 'Ana la intAlnirea cu Regele Cazimir care va hotarl atunci ce e de facut. Cat despre Chilia, o aluzie vaga, de caracter general: daca « unele pamânturi sau mosii din tinuturile Moldovei ... au fost instr6inate, trebue i voim sä le dobandim din nou ». Cu ce va contribui regele la aceasta, nu se spune. Numai pentru hanul Sidachmet se precizeaza cà regele nu-1 va « trimite » adica extrada, fara sfatul i vointa lui Petru si a dregatorilor lui: o usoara atenuare a calcarii dreptului de azil la care consimt,ise nevolnicul domn.
Din partea Polonilor, dupa atatea concesii, Petru se putea socoti asigurat. In ce priveste pe Turci, el se grdbise sa li se Inwww.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
31
chine inch' din Septemvrie 1455. Cu putin mai inainte, Mohamed al II-lea cucerise Constantinopolul (1453); puterea turceasca era in plinä i continua expansiune. Spre sfär0tu1 toamnei, In 1455, sose§te In Moldova trimisul Sultanului, cerAnd un haraciu anual de cloud' mii de zloti ungure§ti. Era pentru intäla data cand se facea o asemenea cerere. Un alt domn ar fi respins-o ; Petru Insa, care n'avea in el nimio eroic, hotara§te sa se piece. Trimite deci raspuns lui Mohamed ca va expedia prin Mihail logorätul, suma ceruta. Caracteristic e actul pe care domnul i intreg sfatul boie-
resc Il dau acestuia din urma, spre a nu fi acuzat vràodata ca a fâcut inchinarea la Turci din proprie initiativa. Se vede imediat teama i neputinta. « Nu suntem In stare ... sà ne aparam nici-
decum spune Petru Aron pentruca nu avem nicio putere niciun sprijin de nicaieri Pentru aceea ne-am srätuit cu totii impreuna s5. ne plecam capuI acestui pagan... sa gäsim i sä le dam... ace0i douä mii de zloti ungure0i, ca sà ne fie pace. sa nu piarä tara noastra ». Tara n'ar fi pierit ; osta0 erau destui i dovediserä vitejie,
nu era Insa conduceitorul care trebuia. and el se va ivi, un an numai dupei aceasta, Moldova se va ridica toata, ca un singur om, i va arata intregii cre0inatati puterea ei. Acela0 a fost poporul,
acelea0 posibilitatile lui, §i sub Petru Aron, ca 0 sub stefan cel Mare; a trebuit sä vie Irma puternica personalitate a acestuia din urma pentru ca sa facä suma virtutilor. Caci In fiecare dintre oameni sunt laolalta i binele i räul i puterea i teama i virtutea i viciul; iar In aceasta sta meritul marilor personalitäti, a marilor cArmuitori de noroade ca §tiu sa faca apel la partea nobila a fiintei omene§ti, la sentimentele de abneggie, de altruism,
de curaj, de dreptate, spre a obline, prin ele, realizäri epocale.
BIBLIOGRAFIE Iliav vi tetan: 1. I. MINEA, Informatiile romtine.,sti ale cronicii lui 'Jan Dlugosz, Ia§i, 1926, 68 p. in 80; 2. N. IORGA, La cronologia vechilor Domni moldoveni, in Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., t. XII (1932), p. 35-40. V. §i p. 15, nr. 7. Petro al BE-lea vi Roman al II-lea. « Ciubiir Vodil »: 3. I. URSU, Relatiile Moldovei cu Polonia, Piatra, 1900, 200 p. in 80; 4. N. IoRGA. Ciubcir Y odd », in Rev. Ist., (1915), p. 125-129. V. §i p. 15, nr. 7.
www.dacoromanica.ro
32
DECADEREA MOLDOVEI
Ill. AlexAndrei 0 Bogdan al II-lea: 5. V. PARVAN, Alexündrel Vodei Si Bogdan Vodcl, Bucuresti, 1904, 128 p. in 8°; 6. I. BOGDAN, Contributii la istoria Moldovei mire anii. 1448-1458, In An. Acad. Rom. Mem. Seq. Ist. t. XXIX (1906-1907), p. 629-643; 7. I. MINEA, Sfärsitul lui Bogdan II Vodei. In legeiturei Cu o inscriprie recent descoperia, In Insemnclri Iesene, V (1942) vol. XVI, nr. 10, p. 114-119. IV. Petru Aron: 8. FRANZ BABINGER, Gel dintcti bir al Moldovei catre Sultan, Bucuresti, 1936, 11 p. in 8°. (Extras din Volumul Omagial pentru fratii Alexandru si Ion I. Lapedatu; cf. recenzia lui Damian Bogdan In Rev. 1st. Rom., VII (1937), p. 414-416).
www.dacoromanica.ro
IANCU DE HUNIEDOARA Attetul cel mai puf ernic al /u( Hristos
(Scrisoarea din 1456 a Papel Calist al 111-lea).
Românii din Ardeal n'au avut parte de o desvoltare liberä, in forme proprii, natiionale, ca dincoace de Carpati. Statul in cuprinsul cdruia au trdit a fost un stat sträin, cu o bisericd dominantà sträinä, cu o pálturà conducAtoare sträinál. Cine voia sä ia
parte la viga de stat, sä intre in pätura conducdtoare, fatal trebuia sà se asimileze ei. In aceasta a constat tragedia elemen-
tului românesc din Ardeal. El a dat, in decursul vremurilor, demente superioare, de o valoare deosebitii, ata in domeniul politic, cAt i in cel militar si religios. Aceste elemente an fost pierdute pentru neamul nostru, ele s'au integrat in viala de stat maghiard. °data mai mult se dovedeste ce covarsitoare insemnätate are pentru popor faptul de a-si fi putut crea o forma de stat proprie. Càci numai ea poate asigura o desvoltare liberä, o manifestare completa a insusirilor etnice caracteristice. Cazul cel mai tipic in ce priveste procesul de asimilare al elementelor superioare romAnesti din Ardeal Il formeazä familia
Corvinestilor. Ea a dat statului ungar pe cel mai n'are general al lui, Iancu de Huniedoara (vezi fig. 9), pe unul din cei mai stràlucii Mateia.5, §i pe un ilustru arhiepiscop si diplomat: Nieolae Olahul.
Asupra originii acestei familii nu poate incApea niciun f el de indoialà: ea este romaneascii, dintr'o regiune specific româneasca: Huniedoara j dintr'un mediu iaräsi specific românesc: acei tori ai granitei cari, din Banat pAnd in Maramures, s'au recrutat in primul rAnd din neamul nostru. Tata' lui Iancu se numea Voicu ; 3
www.dacoromanica.ro
IANCU-DE HUNIEDOARA
34
el era, la randul sau, fiul lui serb («Noyk filii Serbe »). In 1409, Regele Sigismund, drept riisplatd pentru « strälucitele sale merite » (« praeclaris meritis »), dovedite In diferite Imprejurari ca
Fig.
9.
XIlografle adicA gravurA In lemn InfAtIOnd pe Iancu de Iluniedoara.
(Dupa edilia din 1488 a cronicei lut loan de Thurocz).
otean al Curtii » (aulae miles), li ddrueste domeniul regal al Huniedoarei (« possessionem nostram Regalem Hunyadvar vocatam »), cu toate locurile sale de aräturg, fanetele, pä§unile, pädurile, www.dacoromanica.ro
Iareopalunki fE regal inpiamop llOP i un 1 1flPU'toltoyi !vs Joirirai 'earopaiunH ap noun pm TA oitanmPeEfuri re punwslills aja2ai aan mid 'CutlulEqw ul vspos vuuuldia - o
Itnsui mire' inl It InPull IV21 'n310A in' 6O
.
.
A4'
41`.4.41 op.11,9
.
i'anotth
trys.
Q9,6 dt
' rrp. OVVV,14,..
140,
till V
9)0N
v
Av. 4
1
v.
.;\ o91 oct if.Q.) ._, i.
(..,
.v1
vwv<7... sl .is , ,..
N"
I. ..
4114
dIN19.) 3, 9"9
-.....
pIS v 9,9 A w 1,e :
.
4/t/ VI,pylaIA./ ii....t, ikat) ,,
.k .....T....t, 006,
trj
tun..
9.5
inn*,
0.5.JfjS.4.1j
I
,Irv '
V);
T,i/V1,,,
v*"..J 4 vio M t.^.....,tu asW A 4 .,-Di uk, l, v V
oi..b..c.,,,di.)
Y'
,,,Rtk, 100,14',41.1
0.034
it4D,
A'444",Z.j"1,101St
..110,
,
h
21.1
.I.4 N:17/ pútor54 Sit.) 1/..91.v";k4
101.4%..;61110. 614 Vh..../,
4411...4kurrs 40.414:_yrue )1014
113,
iwr.xut-pd..5t u,y00,11NY
6.160 Las4;721.1.4 .10.944
\-/ 1.17/41. St,t, 174t1r
I
www.dacoromanica.ro .
,
lANCU DE HUNIEDOARA
36
0,91
o.
°
Fig. it. - Interior al Castelulul dela Huniedoara.
www.dacoromanica.ro
FAMILIA LUI IANCU
37
apele, helesteele, dupà vechile i adeväratele hotare (vezi fig. 10 si 11). Donalia nu se face frig numai lui Voicu, ci i fratilor sài buni,
_
°,
t
9.
*If 0,0.#
Fig. 12. Catedrala catolica din Alba-Iulia, In care se aria mormintul luí Iancu de Huniedoara si acela al fratelui sau.
Mogo § §i Radul, fratelui situ dui:4 tatà, iarasi Radul, i fiului sdu
loan care nu e altul decdt vestitul ¡anca de Huniedoara. Acesta www.dacoromanica.ro
38
IANCTI DE HUNIEDOARA
din urma a mai avut un frate care a purtat tot numele de loan §i care a murit In 1442, fiind inmormantat In catedrala catolicä din Alba-Julia (vezi fig. 12).
Iancu s'a ndscut, dupa toate probabilitatile, in 1386, in anul cAnd Mircea incepea sa domneasca In Tara Româneasca. Data o deducem pe temeiul unei scrisori din 1448 In care, comunicand Papei Nicolae al V-lea, ea pleaca la rdzboiu impotriva Turcilor §i cerandu-i ajutorul, el ii spune cd numära « peste §asezeci de ani » (« jam supra sexaginta numeramus annos »). Pe de alta parte, cercetdtorii unguri afirma cd In 1409 avea 23 de ani §i ca a intrat atunci impreund cu tatd1 sau In serviciul voevodului Transilvaniei, Nicolae Csák. Prin urmare, data naqterii ar fi 1386, in ori§ice caz, ea nu poate trece de 1388. Am insistat asupra acestui fapt, deoarece in istoriografia noastra exista parerea ca Iancu ar
fi murit « Inca tandr », pe cand in realitate el a inchis ochii in varstd de 70 de ani sau, In cazul cand admitem ea térmenul « peste »
din scrisoarea adresata Papei, Inseamna numai cdteva luni, 68 de ani. In 1431-32,11 Intalnim in solda episcopului de Zagreb, coman-
and o trupä de 12 cdldreld. Apoi pleaca In Italia unde serve§te doi ani de zile lui Filip, ducele Milanului, desavar§indu-§i in acela§i timp cuno§tintele tehnice militare. Reintors in tard, 11 gasim in 1435, pe el §i pe frate-sau Ioan, primind din partea regelui Sigismund, ora§ul §i districtul Comiat din Banat, ca zdlog pentru suma de 1.500 de florini de aur pe care o daduse cu imprumut tezaurului. In 1437, Iancu, tot impreuna cu frate-säu, se obliga a servi cu un deta§ament de 50 de « lanci » timp de trei luni (Oct.
Dec.) ; solda acestora, In slang de 1.250 florini de aur, o va 066 tot el ; in schimb Sigismund li zdloge§te din nou districtul Comiat. In 1438, Iancu e ban de Severin ; in 1439, constatam CO noul
rege Albert datore§te celor doi frati 2.757 de florini, cheltueli fdcute de ei cu apdrarea cetatilor Severin, Gureni, Or§ova §i Mehadia. Drept garantie primesc, de data aceasta, patru targuri §i o jumdtate de sat din comitatul Bodrog. In acela§i an, Iancu §i cu frate-säu se obliga a Intretine un deta§ament de 200 de calareti timp de trei luni, pentru suma de 6.000 de florini. Fiindca regele nu le-a putut numära decAt 2.000, pentru rest le zaloge§te districtul lcus din comitatul Timi§oarei, impreuna
www.dacoromanica.ro
LUPTELE CU TURCII
39
cu targul Marginea. In 1440, cei doi frati primesc o donatie importanta: comunele oimu, Barsau, Nevoiesi i Burueni din comitatul Huniedoarei precum i domeniul Bosar din Banat cu toate satele i veniturile lui, drept räsplata pentru vitejia aratatä de Ioan cel Tamar in lupta cu Turcii, in Muntenia, cand el a fost ranit de moarte, precum i pentru apararea cetatilor Severin, Orsova, Mehadia, Gureni. In 1441, o nouà donatie numai lui Iancu, anume targul Dobra din comitatul Huniedoarei, care pana atunci tinuse de castelanii din Deva. In acest an, Iancu e voevod al Transilvaniei i comite de Timisoara. Cea mai inaltä treapta a ierarhiei civile si militare o atinge el insa. in 1446, cand In urma mortii Regelui Vladislav, intamplata la Varna, prelatii, baronii i nobilii li aleg in ziva de 5 Iunie guvernator al Ungariei (« Regni Hungariae Gubernator generalis »). Devine aceasta demnitate 0115 in 1452 cand îi da demisia din cauza intrigilor acelorasi nobili. Regele Ladislau Postumul, apreciind insä marile servicii pe care le adusese statului, Ii darueste in 1453, orasul i dis-
trictul Bistritei, cu dougzeci de sate, precum si demnitatea de comite perpetuu al Bistritei. In acelasi timp, hotaraste ca in stema acestui mare ostas, pe lânga emblema de 'Ana atunci: corbul cu inelul in cioc (de aci numele de Corvin!), &A fie reprezentat pe viitor si un leu in picioare, de culoare rosie pe camp alb, tinand o coroana de aur: simbol al vitejiei lui Iancu si al serviciilor pe care le-a adus el dinastiei i statului. In 1453, i se intareste posesiunea a cetatilor Gurghiu i Deva, de ultima -tineau 55 de sate districtelor românesti: Sudia, Manästur, Bofar i Jupan din Banat; in acelasi an, el poarta fitful de « cäpitan suprem » al armatei unguresti. i inteadevar, nimenea nu putea fi mai indicat
e comanda armata care trebuia sà infrunte pe cuceritorul Constantinopolului, pe Mohamet al II-lea. Luptele cu Turcii. De altfel, de douà decenii, Iancu nu facea cleat sà poarte razboiu contra Turcilor. Luase parte la lupta dela Semendria din 1437; la luptele dela Dunäre, din 1441, cu pap Isak, in jurul Belgradului. Se ciocnise cu Mezed pasa la Santimbru (18 Martie 1442) si repurtase peste cateva zile (23 Martie) o stra-
lucita biruinta asupra lui. In toamna aceluiasi an, distrusese la Poarta de fier un detasament turcesc, comandat de beglerbegul Rumeliei ehabeddin i sfaramase, pe Ialomita, grosul armatei www.dacoromanica.ro
40
IANOU DE HUNIEDOARA
dusmane, luandu-i o pradä uriag (2 Septemvrie). Incurajat de aceste succese, intreprinsese marea expeditie din 1443 care a dus armatele crestine pänd dincolo de Sofia, In inima Balcanilor. In cursul ei, avusese mai multe biruinte, luand mii de prizonieri si o suing de steaguri. 0 mentiune deosebitä meritä, in aceastä expeditie,
luptele din jurul Nisului (1-3 Noemvrie) precum si cele dela trecätoarea Kunovita, in timpul retragerii, Intre Sofia si Ni (5 Ianuarie 1444). Din nefericire, a doua mare expeditie, din toamna anului 1444, care trebuia sä ducä la izgonirea Turcilor din Europa si la ocuparea Constantinopolului, se isprävi in chip tragic, in vecinaatea orasului Vara. Din cauza unei imprudente a regelui Vladislav care plati cu viata faptul de a nu fi tinut seamii de sfatul lui Iancu si cu tot eroismul arätat de acesta din urmä, Turcii repurtarà o victorie hotäritoare. Nici In 1445, cu prilejul expeditiei pe Dunäre (vezi mai sus, p. lb), nu se putu ajunge la un rezultat general apreciabil. Peste trei ani, In 1448, avu loa o nouäl campanie care duse armatele lui Iancu panä la Kossovopolje
(CAmpia Mierlei), aproape de izvoarele Moravei. Aci se reedit& lupta din 1389 si cu acelasi rezultat: dupà o primä fazà, in care balanta victoriei pdrea sä se Incline spre ei, crestinii furà invinsi si obligati sä." se retragä ; 17.000 rämaserä pe câmpul de luptä. i ca si cum n'ar fi fost de ajuns atata, la intoarcere, Iancu fu prins de cätre Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei, si Inchis In cetatea Semendriei, de unde i se dete drumul in Dechemvrie, dupä ce, mai intAi, iscälise conditiile, grele, de eliberare.
Brancovici pläti big aceastä indräzneald a sa, deoarece Iancu Ii confiscA intinsele propriet4i pe care le avea in Ungaria si intreprinse chiar, in 1450, o expeditie de pedepsire. In cele din urmä, se ajunse la o intelegere, In 1451; nepoata luí Brancovici, Elisabeta, fiica lui Ulrich de Cilly, trebuia sà devinä peste doi ani, sotia lui
Mateias, fiul lui Iancu ; in cazul and nu se va respecta aceastä intelegere, atunci toate proprietätile pe care le are despotul in comitatele Bereg, Sätmar, Bihor, Zarand si in Banat vor intra In stäpânirea lui Iancu si a fiilor sä.i. In 1454 un an dupà cäderea Constantinopolului are loe o nouà campanie in Serbia, impotriva Turcilor ; se cucereste cetatea Krugevac (se citeste: Crusevat); printre miile de prizonieri luati, se af1á insusi comandantul, Firuz beg. Ultimul räzboiu pe care 1-a purtat Iancu de www.dacoromanica.ro
LUPTELE CU TURCII
41
Huniedoara cu Turcii a fost la Belgrad, In 1456. Stdp&Ikea acestei
cetäti insemna, de fapt, drum liber spre §esul din fatd ; nu degeaba i se spunea doar « cheia regatului Ungariei » (clavis regni Hungariae), aa dupd cum Chilia i Cetatea Albd erau « cheile Moldovei. De aceea Mohamed al II-lea se hotdri sd o cuprindä. unele izvoare vorbesc de 200.000 In fruntea unei armate uria§e de oameni, 300 de tunuri §i 200 de vase el sosi la inceputul lunei Iulie in fata cetdtii. Iancu, la rändul sdu, luase mdsurile cuvenite de apdrare. Intdrise garnizoana Belgradului 0 o pusese sub comanda cumnatului säu Mihail Szildgyi, o aprovizionase cu
cele necesare muniii i alimente 0 concentrase o flotd de 200 de vase la Petrovaradin. Asediul incepu in ziva de 5; in ziva de 14, avu loo lupta navalä dela Salankemen in care Turcii turd invin0 ; indatd dupd aceea sosi la Belgrad §i Iancu, a cdrui armatd cuprindea
0 un corp de cruciati, organizat de cdlugdrul loan de Capistrano. Asaltul general se produse in dupd amiaza zilei de 21 Iulie. Turcii reu§esc in cele din urrnd sd pdtrundd in ora; cetatea insd reziständ Cu Indärjire, un contra atac viguros Ii sile§te sd se retragd. A doua zi, are loe o noud luptd la marginea oraului. Izbiti in plin de artileria lui Iancu la care se addogaserd i câteva piese luate dela du0nan, atacati cu funie de cavalerie precum §i de cruciatii lui Capistrano, Turcii Bunt cuprimi de panic5. 0 se retrag in desordine. O pradd
uria§e rdmäne in mâinile biruitorilor. Vestea cd Belgradul nu putuse fi luat §i eh' Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, a trebuit sd fugä, rdnit, produse o extraordinard bucurie in toatd Europa. Papa trimise o scrisoare entusiastd, numind pe Iancu « atletul cel mai puternic unic al lui Christos ». Indatd insd dupd vestea cea bunà, sosi alta, dureroasd: a mortii celui ce fdurise victoria. Armatele turce§ti aduseserd cu ele 0 molima grozavä a ciumei. Incdrcat de ani, obosit de rdzboaie, viteazul nu putu rezista boalei §i la 11 August 1456, inchise ochii la Zemun, in fata Belgradului eliberat. L'au plAns cu lacrimi fierbinti tovar4ii de luptä ; i-au dus apoi trupul i l-au ingropat, a§a cum dorise, In biserica din Alba-Iulia, aldturi de fratele sdu. In epitaful scris de Ioan de Capistrano, cälugdrul-ostaq, citim: « a cdzut coroana regatului ; s'a stins lumina lumei ». Nu e de mirare cd aceastd uriw personalitate a avut o mare influent:6 asupra tdrilor de dincoace de CarpaIi. Timp de aproape www.dacoromanica.ro
42
IANCU DE HUNIEDOARA
cincisprezece ani, atAt Muntenia at si Moldova au stat sub directa lui InrAurire. Vlad Dracul a pldtit cu viata faptul ca 0-1 Mouse dusman ; Dan al 111-lea si Vlad Tepes au ocupat tronul cu aju-
torul lui. Petru al II-lea, In Moldova, i-a fost cumnat; Bogdan, tat61 lui Stefan cel Mare si Alexàndrel il considerau ca pe « Orintele » lor. Stäpanind Severinul si Chilia, dispunand, ca « guvernator al regatului » de marile resurse ale statului unguresc, fiind si conducdtorul luptei Impotriva Turcilor, era natural ca influenta
lui sa se exercite asupra unei arii asa de Intinse. Dupä Mircea cel BAtrAn, Iancu de Huniedoara a fost a doua personalitate de caracter european, pe care a dat-o neamul nostru; Stefan cel Mare va fi a treia. Ladislau si Mateias Corvinul. Cds6torit cu Elisabeta de Szilágyi,
Iancu a avut doi copii: pe Ladislau ndscut In 1432 si pe Mateiff, näscut la 23 Fevruarie 1443, In casa lui Jacob Méliffi din Cluj. Cel dintAi este, in 1453, ban al Croatdei si Dalmaidei, In 1456, apgrà al6turi de unchiul s6u, Belgradul; având Insusirile Orintelui el, era destinat unui viitor stràlucit ; cdzu lug victim6 urei si invidiei magnatilor cari nu puteau admite un nou Huniade. Regele, sl6b6nog, fu usor convins a Ladislau ar umbla dupà con:mild; Incuviint'ä prin urmare ca cei doi copii ai lui Iancu sa fie omoriti. Chemati la curte sub un motiv minemos, Ladislau fu arestat si dupà un simulacru de judecatà, condamnat la moarte. In seara zilei de 16 Martie 1457, cdlgul Ii tblia, dupà a patra loviturd, capul. Multimea, aflând de nelegiuirea petrecutä, se raised, ceea ce Melt pe rege sd fugA la Praha, hand cu el si pe Mateias. Curand dupd aceea muri, otrdvit sustin unii, mai probabil 'Mg de ciuma care bantuia pe atunci In Boemia (23 Noemvrie 1457). Pentru tronul vacant erau mai multi candidati: regele Poloniei, Cazimir, cumnatul rdposatului, Imp6ratul Frederic, de asemenea rudd si avand In Ostrarea sa si coroana regalà, apoi doi nobili, anume palatinul Ladislau Garay si Nicolae Ujlaky. Cumnatul lui Iancu, Mihail Szilágyi, hotàrì lug sá prezinte candidatura nepotului säu Mateias si, In consecintà, In fruntea unei armate de 20.000 de oameni, veni la Buda unde trebuia sä fie ales noul rege. Dupà oarecare
(liscutie, vointa soldatilor era de altfel si a unei mari Orti a poporului se impuse: partidele lui Garay si Ujlaky consimtird 0 ele s'a fie ales rege Mateias (1458). Acesta In varstà de numai www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAFIE
43
15 ani se afla la Praha, In paza regentului Podjebrad: spre a-vi recäpg.ta libertatea trebui s6 fägAduiascà p6zitorului ski c6-i va da 60.000 de ducati §i. eä-i va lua In c6satorie pe fiicä-sa, bolnävicioasa Caterina, ceea ce se §i indeplini. Mateia§, unul din cei mai strälluciti regi ai Ungariei, sub raportul
cultural cel mai stfälucit chiar, a domnit Ora in 1490. A fost contemporanul lui stefan cel Mare §i a sinAit la Baia puterea Moldovei. Dupà aceea a träit ing in bune raporturi cu fostul sàu adversar: dovad6 Ciceiul §i Cetatea de Baltà pe care i le-a d6ruit (vezi mai departe, p. 75). Raporturile lui cu Vlad Tepe le Infilti§am la domnia acestuia din urniä. Din mAsurile sale administrative vom aminti la capitolul despre starea socialà a Românilor din Ardeal numai ce ne prive§te pe noi. Celelalte fapte ale sale,
luptele pe care le-a purtat prin alte pärti, sprijinul pe care l-a acordat literatilor §i arti§tilor vremei sale, precum §i politica sa internà ies din cadrul istoriei Românilor, nu-§i au locul deci In expunerea de fatà.
BIBLIOGRAFIE Ianeu de Huniedoara: I. G. FEAR, Genus, incunabula et virtus Ioannis Corvini de Hunyad, regni Hungariae gubernatoris, Buda, 1844, 340 p. in 8°; 2. DR. EUGEN CSUDAY, Die Geschichte der Ungarn, ed. 2-a, vol. I, a Pressburg », 1900, 506 p. in 8°; 3. COLONEL T. NICOLAU, loan Huniade Corvin, Bucure§Ii, 1925, 251 p. 8°; 4. T. G. BULAT, Contributia romcineascd la opera de cruciat a luí Ion Hunyadi, in Rev. 1st., XII (1926), p. 57-68;
5. TEODOR POPA, lancu Corvin de Hunedoara (loan Hunyadi), Hunedoara, 1928, 184 p. in 8°; 6. IAN DABROWSKY, La Pologne et l'expédition de Varna en 1444, in Rev. d. Et. SI., X (1930), 57-75; 7. MARTIN DE ROSKA, Casa de nasyere a lui Matei Corvinul, in Boabe de grciu, II (1931), p. 199-203; 8. ASZTALOS N., Les deux Hunyadi, in Nouvelle Revue de Hongrie, XXVII
(III), (1934), p. 256-265; 9, 0. HALECKI, La croisade de Varna, in Bulletin of the International Committee of Historical Sciences, nr. 45, vol. XI, 1939), p. 485-495. V. §i p. 15, nr. 5; 1.). 32, nr. 5.
www.dacoromanica.ro
VLAD TEPES Se speriaserd intru atdta (Turcilor) inc.& se socotea f ericit
ce putea trece dinco/o, In Anatolia (Marturie contemporanl).
Felul in care a fost privit Vlad Tepe § de istoricii vremurilor
noastre a provocat discuií. Unii au vazut intr'insul un erou, luptând pentru independenta tarii sale §i pentru cre§tinatate, un aparator al celor slabi §i saraci, altii au afirmat cá suntem In f ata unui caz patologic, a unui om bolnav care chinuia §i ucidea dinteo placere sal:lied. De partea cui este dreptatea, cine a vazut exact? Vlad Tepe § a fost intr'adevar un voevod crud, care-§i justifica' pe deplin porecla; schingiuirile §i executiile pe care le-a ordonat frig, nu erau pornite dintr'un capriciu, ci aveau intotdeauna o ratiune §i anume, foarte adesea, o raOune de stat. Ele serveau
drept exemplu: pentru pretendentii la tron care ar fi vrut turbure ordinea instituita §i pentru sustinatorii lor, apoi pentru facätorii de rele, atá't de numero§i in urma necontenitelor lupte interne, in sfar§it chiar pentru du§manii din afara care simteau astfel ca e in tara o vointa puternica. Sa. nu uitam dealtfel ca in intreaga Europei, exista In vremea aceea o atmosfera de cruzime,
ca Vlad Tepe, n'a intrecut In privinta aceasta pe atati alti monarhi ai veacurilor XV §i XVI. Sub raportul politic, a pastrat linia de conduita a tatalui sAu, fiind de partea crestinilor, dar neezitand, atunci ceind nu putea face altminteri, Ea se Inteleaga
cu Turcii. Aceasta a fost de altfel politica a foarte multi dintre domnii no§tri; Insu§i marele Stefan a aplicat-o §i nu i se poate face o vina ; fiindca, §.1 pentru el §i pentru ceilalti, gandul de capetenie a fost peistrarea fiinei statului amenintat de atatea primejdii, §1 aceasta justifica once modificare a politicei externe.
www.dacoromanica.ro
RELATIILE CU ARDEALUL
45
Relatiile cu Ardealul. Ocupand tronul cu ajutorul unguresc, Vlad Tepe§dà Bra§ovenilor, in toamna aceluia§i an (6 Septemvrie 1456) un act, prin care recunoscAnd sprijinul ce a avut, le fägd-
cluie§te c6-i va ap6ra impotriva Turcilor cu toate puterile sale, la eandul lor, fiind obligati sä-1 adAposteascà in cazul nand va fi nevoit sà se retrag6 din tar4. Bra§ovenii vor putea de asemenea
continua nestingheriti negolml lor, dincoace de munti. Scurtà vreme dupd aceasta, peste trei luni numai, constatdm insä o modificare In atitudinea ungure§ti §i a Sa§ilor fat:6 de Tepe. Ladislau Huniade serie Bra§ovenilor, la 1.7 Dechemvrie, sà" ajute pe pretendentul muntean « Dan voevod ». Pe de and parte, un al doilea pretendent, Vlad CAlugdrul, e ad'apostit In tara Amla§ului, ceea ce aduce protestul categoric al lui Tepe § care amin-
te§te Sa§ilor, la 14 Fevruarie 1457, ea deci nu din partea lui s'a inceput vrAjm6§ia §i le cere sä* izgoneasc6 din Amla§ pe acel care
unelte§te impotriva lui. Se vede nä protestul lui Tepe, Insotit de unele represalii pe care le aminte§te o scrisoare a regelui Mateia§ din 3 Martie 1458, a avut pentru moment efect, deoarece In cursul anului 1458, constata'm raporturi normale. Astf el la 25 Mai, Tepe § cere Bra§ovenilor ni§te me§teri, iar la 13 Iunie le recomandh pe un trimis al sälu. La Inceputul anului urm'alor gäsim ing In Ardeal Iâng4 Sighi§oara, pe un al treilea pretendent, pe « Basarab Voevod »; acest continuu sprijin. acordat de Sa§i tuturor celor care-i vânau tronul, era de ajuns ca sä justifice sange-
roasele represalii ale lui Tepe. Patruzeci §i unu de negustori bra§oveni, aflati in Tara Româneasck sunt tra§i in teapä ; alti trei sute, intre cari multi tineri, cari serveau §i ca informatori ai Saqilor, sunt ar§i de vii. In acela§i timp e atacat tinutul Si; cateva sate intre ele se pare Noul S6sesc, Hosmanul Bendorful sunt arse §i prklate. Un alt corp de oaste näväle§te in tara Barsei; Bra§ovul e atacat, suburbiile §i biserica Sf. Vartolomeiu cad pradä focului. Toate acestea au avut loc In primele luni ale anului 1459, inainte de 2 Aprilie. Negustorii munteni cari se aflau In mod obi§nuit in Bra§ov n'au suferit nimic, deoarece Vlad Tepe § avusese grijä" sà-i cheme In tain6 mai
clinainte inddilt in lard. In urma acestor fapte, Dan pretendentul al/rid se pare §i sprijinul Bra§ovenilor, trece cu un corp de oaste dincoace, peste muntd, ca sä-§i incerce norocul (Martie 1460). www.dacoromanica.ro
VLAD TEPES
46
In lupta care are loe Insa, el este Invins i Malt prizonier. da porunca sà i se sape groapa, ii face de viu slujba Inmormantarii
apoi Ii taie capul: Odd i pentru cei1ali pretendenti cari rayneau tronul. Apoi fiindca Dan venise i cu sprijinul Romanilor din Fagaras si Amlas, trimite lmpotriva acestor 1,inuturi o oaste care le jefueste si le arde cumplit (August 1460). Unele sate, ca de pildä ercaia si Mica, au fost nimicite In lntregime hick, doi ani dupa aceia, trebuiau &A fie colonizate din nou. Amlasul a fost luat la 24 August ; sätenii, in frunte cu popa, au suferit pedeapsa pe care o aplica obisnuit voevodul: tragerea In teapa. Brasovenilor nu le-a facut nimic, se pare, de data aceasta; mai mult chiar, le-a trimis, la 26 Iulie, o scrisoare, invitandu-i sa stea deoarece el tot ce are de socotit, e numai cu 1,inutu1 Fägarasului, posesiunea noasträ ».
Luptele Cu Turcii. Dupa ce Isi consolideaza In felul acesta stapanirea, decapitand pe unul din pretendenti §i ingrozind pe cei1aIi§i eventualii lor suqinatori, Tepe § pä§e§te impotriva Tur-
cilor. Tributul in bani, nu-1 mai platise de trei ani de zile, cu atat, mai putin se gandise sä dea copiii care i se cereau pentru corpul de ieniceri. Sultanul Mohamed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, cunoscand se vede ce putea domnul muntean, voi mai intai sä-1 inläture prin vicle§ug, nu prin forta armelor. Ii trimise deci vorba printr'un grec, Catavolinos, sä vie la Giurgiu, pentru ca, de comun acord cu demnitarii turci, sà reguleze o chestie de hotar. Tepe § veni, aducand, spre a amagi la randu-i pe du§man, tributul §i chiar un numar de cincizeci de copii; avea insa, in acela§i timp, pregätita i o oaste care, la semnul voevodului, inconjura pe nea§teptate deta§amentul otoman, luand prizonier §i pe comandantul lui, pe Hamza, begul de Nicopol, impreund cu grecul Catavolinos. Prin§ii fura du§i la Targovi§te §i acolo in marginea oraplui, se ridica pentru fiecare soldat turG cate o teal* aceea a lui Hamza §i ceilalta a Grecului fiind mai inalte. Giurgiu cazu in maim lui Tepe, malul drept al Dunarii, dela guri §i 'Ana la Zimnicea, fu ars §i pradat; un alt comandant
turc, Mehmed-Pa§a, scapa cu fuga. Intr'o scrisoare pe care o trimite, la 11 Ianuarie 1462, lui Mateia§, regele Ungariei, Tepe, povestind aceastä campanie, aratä ca au fost uci§i 23.809 oameni
precizia cifrei se explica prin aceea ca se strangeau cu grija www.dacoromanica.ro
LUPTELE CU TURCII
47
« afarà de 884 cari au fost ar§i in casele lor ale Carol' capete n'au putut fi infali§ate ». In total deci 24.693 de du§mani. Cat erau de ingroziti Turcii, se vede §i din imprejurarea cd in§i§i locuitorii Constantinopolului se pregäteau sO pdoapetele tdiate
rOseasc6 ora§ul, temandu-se cO Tepe § ar putea ajunge panä acolo.
«Se speriaserà intru atata multimile (Turcilor) spune o mOrturie contemporan6 !neat se socotea fericit cel ce putea trece dincolo, in Anatolia ». Evident, o asemenea indräznea0 provocare nu putea ramane-
fOrd rdspuns din partea lui Mohamed al II-lea. In primOvara anului 1462, o armatà insemnatà cronicarul grec Halcocondil d'd cifra, mult exageratà insà, de 250.000 porni spre Duddre. FaVd de puhoiul turcesc, Tepe § nu avea decat oastea de tark cAlAreti in cea mai mare parte, vreo zece mii de oameni in totul.
O luptà pe camp deschis nu era deci cu putintà. Trecerea pe tdrmul stang s'a rácut in dreptul Nicopolei, ai no§tri neputand-oimpiedica. Urmarä apoi o serie de ciocniri, in locuri alese de Tepe,.
unde multimea Turcilor n'avea cum sà se desfd§oare tactica clasic6 a domnilor no§tri unde repeziciunea de mi§cAri, ini vitejia voevodului pricinuird du§manului pagube
drOzneala
lnsemnate. Inteo noapte, Tepe § atacä insu0 tabOra turceascà. vrand sà pdtrundd pan6 la cortul Sultanului spre a-1 ucide. Ajutali de intuneric 0 de zàpdceala produsä de o asemenea extraordinarà tentativk ai no§tri mOcelarirà un numdr considerabil de Turci un participant, ienicerul de origin6 sarbd Constantin Mihailovici, dd cifra iarO§i muli exageratd de 100.000 §i se retraserd färä mari pierderi, O hotOrire pe calea armelor era vddit cä* nu se va putea obtine. Mai ales eh' oastea sultanului ducea lipsd
de alimente se Mouse pustiul in fala nOvOlitorilor, dupä metoda strOveche §i pe deasupra se ivise i ciuma. Pe de alt'd_ parte, nici flota trimis6 sà cucereascd eetatea Chiliei unde era garnizoand pug de Iancu de Huniedoara nu putuse ispravi nimic §i fusese nevoitd sd se retragO. A§a !neat, campania s'ar fi terminat lamentabil dacA Sultanul n'ar fi gAsit in persoana lui Radu cel Frumos porecla vi-o cdpdtase in haremul impOrätesc omul care-i trebuia. Acest frate bun al lui Vlad Tepe § se grAbi fägdduiascd supunere i tribut ; el izbuti s4 atragd de partea lui o sum6 dintre boieri, mai ales dui:4 ce pusese mana pe locul www.dacoromanica.ro
VLAD TEPES
48
pare-se mandstirea Snagovul unde ace§tia 1§i addpostiserd familiile §.1 averea. Mohamed il investi deci ca domn al Tdrii Romane§ti §i trecu IndAra Dundrea. Vlad, pArdsit de cei mai multi dintre ai sài, cdrora le convenea, se vede, un domn §ters, fard personalitate, trebui sa se retragd peste munti, In Ardeal, a§teptând acolo sprijinul lui Mateia§ (August 1462). Acesta porni ln-
teadevdr o armatä spre a-I restabili pe trón; o intrigd insd a du§manilor lui Tepe, probabil a Sa§ilor din Bra§ov care nu puteau
uita represaliile din 1459, zdddrnici totul. I se prezentard lui Mateia§ trei scrisori, ca din partea voevodului, dintre care una adresatd lui Mohamed al II-lea, prin care el se ruga de iertare qi fdgAduia sd-i inlesneascd Sultanului cucerirea Ardealului, dupd care ar putea u§or urma supunerea intregei Ungarii. Aceste scrisori noi le considerdm ca un fals, asemenea falsului care se va produce mai tarziu, spre a se justifica asasinarea lui Mihai Viteazul. Nu era nicio ratiune ca epe sA scrie un asemenea text, dupd toate cele ce se intamplaserd; apoi localitatea de unde au fost trimise scrisorile « Rothel » nu existd. Destul insd cal Mateia§
le-a dat crezare, a intrerupt expeditia §i a pus pe Vlad la inchisoare,
in Buda, unde a stat mai bine de zece ani. Abia in
1476 el i§i va putea reocupa, pentru foarte scurt timp insd, tronul. Unii istorici ai vremurilor noastre Xenopol in special fac mare caz de « nerecuno§tinta lui stefan cel Mare care a atacat
in Iunie 1462 cetatea Chiliei, pe cand Tepe, cu al cärui ajutor ocupase tronul Moldovei, trebuia sd lnfrunte armata Sultanului. Cred cd. stefan nu putea face altfel. Sd fi läsat pe Turci sd ocupe Chilia, portul atat de Insemnat prin care se Men o bund parte a comertmlui moldovenesc, cetatea care domina toatd Tara
de jos, ar fi insemnat ca din capul locului sd renunte la independenta sa militard §i economicd. De aceea, cand a aflat de expeditia Turcilor fi de flota care se indrepta spre gurile Dundrii,
a trebuit s'o ia inainte §i sä asedieze cetatea, care de fapt era in mana Ungurilor, nu a lui Tepe. Interese superioare de stat i-au impus a§a dar lui stefan atitudinea pe care a luat-o. Iar dacd
e vorba de ales intre aceste interese §i un sentiment de recuno§tintd personald, indoiald nu poate incdpea: primele trebuie sA biruie.
www.dacoromanica.ro
LUPTELE CU TURCII
49
-
V.
Fig. 13.
Vlad Tepe$.
www.dacoromanica.ro
VLAD TEPES
50
Vlad Tepe a fost casatorit cu o catolica, rudä a lui Mateia§ a avut mai multi fii; unul dintre ei, Mihnea, zis cel
Corvinul ;
Rau, a domnit in Tara Romaneasca intre 1508-1510, dupa. Radu cel Mare; un altul, Vlad, e constatat ca pretendent la tron, In 1495, pe timpul lui Vlad Calugarul; despre un al treilea ne vorbeste naratiunea ruseasca in care se povestesc « cruzimile » lui Tepes. Atat de mult au impresionat pe contemporani execuVile, justificate de altfel, dupa cum am vazut, ale acestui voevod,
incat s'au tipiírit in acea vreme de inceputuri si de scumpete a tiparului mai multe brosuri asupra lor. Una a aparut la Augsburg, alta la Strassburg, o a treia la Bamberg; alte douà la Niirnberg; cea mai veche n'are indicat locul si data aparitiei; cate §i sase sunt in nemt,este. Multe din faptele pe care le relateaza aceste
cartulii par a fi adevarate; altele au mai fost inflorite, cum se intampla de obiceiu. Naratiunea ruseasca de care am amintit mai sus, alcatuita probabil pe la 1482-1484,, s'a bucurat de o larga raspâ.ndire; ea se Oa intr'o suma de manuscrise. In afara de daniile facute manästirilor Rossikon §i a lui Filoteiu dela Muntele Athos documentele au amandouà data 12 Iunie 1457 Vlad Tepe § a ridicat o biserica in Targsor ; inscriptia descoperitä dupa razboiu, da ca an al zidirii 1461; tot lui i se datoreste, foarte probabil, §i manastirea Comana, pe care o inzestreaza in 1462 cu mosia Cälugareni. Traditia ii atribue si
biseriva manastirii Snagov, unde ar fi fost inmormântat. Sub lespedea care, se spunea, ar acopen i rama§itele pämantesti ale acestui viteaz voevod, nu s'a gasit insa un mormant domnesc, ci o simpla groapa preistorica cu ceramica si oseminte de cal. Pe de alta parte, stim ca manastirea e mult mai veche, ea existand de pe vreme lui Mircea cel Baran (vezi vol. I, editia 4-a, p. 486). Dar daca nu cunoastem in mod sigur mormantul lui Tepes, In schimb ni s'a pastrat un frumos portret al lui, aflator actualmente la castelul din Ambras (Tirol). Voevodul are fata smeada, ochii mari cu sprancene bine arcuite, nasul subtire, barbia ascu-
OM Poarta plete lungi, revarsate pe umeri, si mustata. Pe cap o caciulita, impodobita in partea inferioara, de jur-imprejur, cu siruri de margaritare si avand in fatä un surguciu, batut in pietre pretioase (vezi fig. 13). Alte patru portrete, dintre care douà mai putin
reusite, se afla in brosurile care i-au dus faima in toata Europa. www.dacoromanica.ro
B1BLIOGRAFIE
51
BIBLIOGRAFIE Vlad Tepe: 1. I. BOGDAN, Vlad Tepes f i naratiunile germane f i rusesti asupra lui, Bucuresti, 1896, XIX + 170 p. in 4°; 2. N. IORGA, Lucruri nouit despre Vlad Tepes, in Cony. Lit., XXXV (1901), p. 149-162; 3. AL. LAPEnATu, Mandstirea Comana, in Bul. Com. Mon. Ist., I (1908), p. 9-22; 4 CONSTANTIN C. GIURESCU, O bisericei a lui Vlad Tepes la Tdrsor, In Bul. Com.
Mon. IV., XVII (1924), p. 74-75; 4. N. IORGA, O episcopie de suprimat: cea de Galati (17igaras), in Rev. Ist., XI (1924), p. 178-179; 6. C. ICARADJA, Incunabulele povestind despre cruzimile lui Vlad Tepes, in Inchinare lui Nicolae Iorga, Cluj, 1931, p. 196-206; 6. DINU V. ROSETTI, Seipelturile arheologice dela Snagov, I, Bucuresti, 1935, 52 p. in 80; 7. I. IONASCU, Ma'nflstirea Tdrgsor, un fost metoh al spitalului Pantelimon, cu 4 ilustratiuni, Bucu-
resti, 1938, 73 p. (extras din Bis. Ort. Rom., LVI), in 8°.
4*
www.dacoromanica.ro
gEFAN CEL MARE Bdrbat glorios si victorios. care regii vecini... Om fericit, cdruia soarta i-a hdrdzit Cu multa ddrnicie bale darurile. Cad pe cdnd altora le-a dat numai unele Ineu,siri anume unora prudenta impreunata Cu ireteni e, altora virtuti eroice si spirit de dreptale, altora biru-
ai biruit pe toti
ruinp contra dusmanutui, numai tie
ti le-a hardzit la un lac pe toate. Tu esti drept, prevazator, istet, biruitor contra tuturor du,smanilor. Nu in zadar e.sti socotit printre eroii secolului nostru *.
(Cronicarul polon Miechowski).
D omnia lui stefan cel Mare
de aproape o jumdtate de veac
este cel mai frumos timp din istoria Moldovei. Niciodatd tara n'a f ost mai lilting, mai bogatd i mai respectatd ; niciodatd faima domnului ei n'a strdbAtut atAt de departe, deopotrivd In apusul cre§tin ca i In rds'dritul necredincios, provocând admiratia prietenilor i respectul du§manilor ; niciodatd nu s'au ridicat spre slava celui de sus, atat de multe ldca§uri i bite° found atat de
desdvdr§itd. Intocmai cum Grecii cei vechi au avut epoca lui acel maximum de strdlucire politicd i artisticd noi Pericle am avut epoca lui *tefan cel Mare. Depd§ind hotarele Moldovei, ea a f ost i va rdmâne reprezentativd pentru intreg neamul nostru c are vi-a &it in acest credincios, glorios i gospodar voevod c ea mai Intrupare a sa. Evident, n'a fost numai lumind In cei patruzeci §i §apte de ani de domnie. Inceputul a cerut unele concesiuni, a impus unele renuntdri. Rand sd-§i asigure tronul, cel atAt de rAvnit de atatia, tef an a trebuit sd accepte unele situatii care nu se potriveau mândriei sale. chiar mai tarziu, n'au lipsit ceasuri de amdrdciune §i de durere. FIcAnd insd suma, privind rezultatele, nu se poate sd nu rdmai &lane impresionat de frumusetea i puterea acestei strdlucite domnii. www.dacoromanica.ro
STEFAN GEL MARE
53
La inceputul lui Aprilie 1457, intra In Moldova pe valea Siretului, stefan, feciorul lui Bogdan cel ucis la Rauseni. Avea cu e/ o oaste de vreo 6.000 de oameni, parte Mun-
t
teni, parte Moldoveni
din tara de jos, de unde dupà traditie, ar fi fost de fellnsusi nea-
mul lui stefan. Petru Aron,
ucigasul
lui
Bogdan, n'avu timp sa se pregriteascd ; de
altfel, o parte dintre boieri 11 si uraserà erau bucurosi de domnie nouä. Cu oastea pe care o putu strange In pripd, 1ncerca el deci In zadar sA opreasca Inaintarea tadärului care venea s'a ja mos-
tenirea Orintelui säti sa-i rdzbune moartea ; in lupta dele Dol-
jefti, pe Siret, la 12 Aprilie i In cea urma-
toare dela O rb je, In
tinutui Neamtului, la 1.4 Aprilie Joia Mare armata lui
,64,,
t
tef an invinse, iar Petru Aron fu silit s'a" Fig. 14. Chipul tul $tefan cel Mare dupa o miniatura a Evangheliarului dela Homor, ficuta de eromonahul
ia calea pribegiei, In Nicodim (14731. Pare a fi portretul eel mal veridic marelui domn. Polonia. La locul ce se chiam6 Direptate, pe Siret, tara aclama' pe biruitor ca domn al Moldovei, iar mitropolitul Teoctist 11 unse cu mirul sfintit. Suceava primi cu bucurie pe fiul lui Bogdan (vezi fig. 14 si 15). www.dacoromanica.ro
$TEFAN CEL MARE
54
°
ç. 4, ,-,-,--..,..
r
;I
'.
.
'0
- ,..
r,
...1
.
:
^
,
.
.
7 .i. o .1,...,
.
...-.
,
i
Atir 14'
,
^ :
II
3 ?.
A
" r
." 2
I
4
L,L
E
.
d
.-
;-
"
Fig. 15.
Chlpul lul $tetan cel Mare pe tabloul ctltorlcesc al biserldl dela Patrautl.
www.dacoromanica.ro
N
CONSOLIDAREA DOMNIEI
55
Consolidarea domniei. Tronul castigat cu sabia trebuia insd Intärit. Intr'adevär, biruinta impotriva lui Petru Aron nu rezolvase definitiv situatia. Uciga§ul tatälui sail se putea oricánd intoarce cu ajutor dela Poloni; tef an, spre a Impiedeca o asemenea eventualitate, trebui sä. Incheie, la 4 Aprilie 1.459, un act cu trimisii regelui polon Cazimir, recunoscand suzeranitatea acestuia §i 1A-
sändu-i stäpAnirea asupra Hotinului. In schimb, Polonii se angajau sä nu permitä lui Petru Aron sä se apropie de hotarele Moldovei.
Ca o dovadä a sentimentelor sale de amicitie, stefan confirmä In anul urmätor data exactà e 3 Iulie 1.460 privilegiul comercial pe care 11 aveau dela predecesorii säi negustorii din Lwów pentru comertul cu Moldova. Din partea Polonilor prin urmare, primejdia era Indepärtatà. Petru Aron 1§i dädu seama c6." nu va mai fi ajutat ; de aceea, trecu In Ardeal, asezAndu-se probabil In tinutul Secuilor. Spre a Inlätura §i de aici pe dusmanul sàu, i spre a face sä Inteleagä pe cei care-1 adäposteau cà savarseau o mare gre§ealà, atacä stefan In Iunie 1461 pe Secui,
Ii jefui si se intoarse cu multà pradä, dar färä sä fi putut pune mAna pe Petru Aron. Acesta se afla In anul urmator la curtea voevodului Transilvaniei, iar dupä aceea, la curtea regelui Mateia§ care voia sä-1 aibä la Indemänä spre a putea impresiona mai u§or pe stefan si a-1 sili recunoascA astfel autoritatea. Domnul Moldovei nu se läsà însà intimidat; reinnoi legdturile cu Polonii, iscd/ind la 2 Martie 1462 atät el cAt si boierii in frunte cu mitro-
politul Teoctist, ate un act prin care fägäduiau, dupä pilda predecesorilor, credirrg regelui Cazimir, §i se pregAti 86 dea Ungurilor o nouà loviturd. De data aceasta insä, el nu se mai Indreptä Impotriva Secuilor, ci impotriva cetäü Chilia. Aceastä « poartà » a Moldovei era in mAna Ungurilor incä din vremea lui Petru al II-lea Care le-o cedase drept multumità cà Iancu de Huniedoara 11 ajutase sä ocupe tronul. Prin cucerirea acestei cetäti, stefan
urmärea nu numai un scop politic o loviturä datà protectorilor lui Petru Aron dar mai ales unul militar §i unul economic. Inteadevär Chilia era, Impreunä cu Cetatea AlbA, care se gäseste chiar dela 1nceput In stäpanirea Domnului Moldovei, cea
mai bunä apärare impotriva Turcilor; ea reprezenta In acelasi timp si un antrepozit comercial de prima 'flank unde se conwww.dacoromanica.ro
56
STEFAN cEL MARE
centrau deopotrivd mdrfuri polone, unguresti, romAnesti i rdsdritene. Vama ce se lua pentru aceste mdrfuri ar fi constituit un izvor important de venit al vistieriei moldovene. E usor de inteles deci pentru ce stefan s'a indreptat impotriva cetdtii dela Dundre. Unii istorici au vdzut In acest gest o lipsd de recunostintd a domnului Moldovei faVd de fostul sdu protector, Vlad Tepes, cu
al cdrui ajutor ocupase tronul, mai ales cd In momentul cAnd ostile lui stefan asediau Chilia, domnul muntean era atacat de armata mult mai numeroasd a lui Mohamet al II-lea i silit se retragd In Ardeal. Se uitd insà faptul, esential Chilia nu apartinea in acel moment Muntenilor, ci Ungurilor, cà prin urmare stefan nu lovea In acela care-i Meuse ()data' bine. Dar chiar dacd ar fi fost asa, incd fapta lui stefan era scuzabild, deoarece intre sentimentele sale personale §i interesul superior de Stat, interes care cerea, din multiple ratiuni, dobandirea Chiliei, trebuia sd prevaleze acesta din urrnd (vezi mai sus, p. 48). Cetatea fiind bine apdratd, atacul n'a izbutit insd. stefan Insusi fu rdnit la glesnd, rand care nu s'a mai inchis pand la sfarsitul vietii,
trebui s'd ridice asediul. Era numai o amânare, deoarece peste trei ani de zile, in 1465, domnul Moldovei tot va cuceri Chilia. Intre timp, el reja dela Poloni cetatea Hotinului. Imprejurdrile In care s'a produs aceastd completare a hotarului Moldovei spre miazänoapte, nu ne sunt bine cunoscute. tim numai at'at ea ea trebuie sd fi avut loc inainte de 28 Aprilie 1464, cAnd gdsim
pe boierul Goian, fost mai inainte mare dvornic, ca pardlab de Hotin. Politica lui stefan fatd de Poloni se dovedea deci fructuoasd. AvAnd experienta primei Incercdri, tefan Intrebuintd la al
doilea atac asupra Chiliei altd metodd. Expeditia, pregnità din vreme, s'a facut In toiul iernii, cu o mare repeziciune: In 8 zile ne spun izvoarele domnul a ajuns din Suceava in fata zidurilor cetdtii dundrene, astfel incdt garnizoana n'a mai avut timp sd primeascd intdriri; pe de altd parte, au fost castigati i unii dintre locuitorii orasului. Asa s'a facut cd la 23 Ianuarie 1465 la miezul noptdi: detaliu caracteristic armata moldoveand a putut pdtrunde In ora i cd fortdreata insdsi In care izbutise sd se retragd unul din cei doi comandanti celdlalt fusese prins la o nuntA unde petrecea a cdzut dupd un asediu de numai o zi. SAmbätä 25 Ianuarie, steagul Moldovei flutura deasupra zidurilor.
www.dacoromanica.ro
LUPTA DELA BAIA
57
Lupta dela Baia. Legatura cu regele Poloniei Cazimir pe de G parte, atacul impotriva Secuilor din 1461 §i cucerirea Chiliei pede altä. parte, §i mai ales amestecul domnului Moldovei in rascoala pe care au facut-o Ardelenii impotriva regelui Mateias, constituiau motive serioase pentru acesta din urma de a intreprinde o expeditie Impotriva lui tefan. Se mai adaogau de sigur §i instigatiile lui Petru Aron §i ale unui alt pretendent, Berindei, pe care regele Ungariei 1-a i luat cu el spre a-1 a§eza ca domn la Suceava. Mai intai, Mateia§ a potolit rascoala Ardelenilor (Septemvrie 1467), apoi a pornit impotriva lui stefan. La 11 Noemvrie, armata ungara, numarand 40.000 de osta§i, era la Bra§ov;. de aci, ea se indrepta spre pasul Oituzului spre a trece in Moldova.
-Lefan Intärise trecatoarea, a§a Inca Mateia§ n'a putut razbi prin munti decat cu lupte, « cu focul §i cu sabia », cum spune cronicarul Bonfinius. La 19 Noemvrie, targul Trotu§ului era ocupat §i ars ; dupä aceea armata ungara porni pe valea Siretului In sus, pradand §i ucigand totul In calea sa. Nu se cruta afirma cronicarul polon Dlugosz « nici varsta, nici conditia socialä, nici sexul ». stefan insu§i, in scrisoarea pe care o trimite imediat dupa luptd, la 1. Ianuarie, regelui polon, spune ea Ungurii o au inaintat, pradand tara, nimicind §i arzand cu cruzime, prefacand in cenu§e ora§ele §i satele, ucigand copii §i necinstind bisericile §i savar§ind multe nelegiuiri pe care nu se cuvine nu numai a le
spune, dar nici a le gandi §i pe care nu le-au faptuit niciodata nici.paganii Turci sau Tätari ». Rand pe rand au fost ocupate,Bacaul, Romanul, unde Mateia§ ramase dela 29 Noemvrie pand la 7 Dechemvrie, §i Baia. stefan, care pana acum se abtinuse sa dea lupta, marginindu-se numai la ciocniri cu deta§amentele trimise dupa provizii dupa obiceiul
pamântului se Meuse pustiul in fate. navdlitorului socoti sosise momentul atacului. Inteadevar dela Baia panä. la Suceava nu mai era distanta mare §i a lasa pe Mateia§ sa intre In capitala tärii §i sà proclame ca domn pe Berindei, ar fi Insemnat, cu urea lesne schimbatoare a boierilor, o serioasa primejdie. De
aceea, stefan hoar' sa izbeasca pe Unguri. In seara zilei de 15. Dechemvrie 1467, cei 12.000 de osta§i moldoveni atacara targul, dupa ce mai intai li dadusera foc din toate partile. Lupta a avut
un caracter extrem de violent §i a tinut toata noaptea. Pe la. www.dacoromanica.ro
$TEFAN GEL MARE
58
orele 5 dimineata, Ungurii, razbit,i, au inceput sa fuga. Regele Mateiav, rdnit in spate, linga vira spindrii, de o sageata cu trei vArfuri, a trebuit sa fie purtat pe targa indarät. i daca vornicul moldovean Isaia ar fi atacat acolo unde ii poruncise stefan, regele ungur ar fi cazut prizonier. Ava, el a putut ajunge, cu sfärknaturile armatei sale, in munti vi trece in Ardeal (vezi fig. 16).
Prada cazuta in
mAinile
biruitorilor a lost consideraSuceava0
bila:
tunuri mari i mici spune 5tefan in scrisoarea amintita pe toate le-am luat aducand Roman
giSirt0
13acek0
TgTro US
(t-7
Bre.lcu Legenda Moldovem
=.41. Unguri Sra OV
i carele i corturile
diferite bombarde, mavini
In
8a,
s.
«
1)4 Granite
Fig. 16. Drumul urmat de regale Mateia Corvinul ln eampania din Moldova (1467).
lauda lui Dumnezeu ». Trupu6le Ungurilor cazuti vapte mii la numar au fost stranse Intrio movild mare. « i pe
laiga acevtia adaoga domnul mai sunt multi ale chor n'au fost adunate ». Punand la socoteald vi pe robi, levuri
rezulta cà din armata Won& care coborlse pe la Oituz, o mare parte nu s'a mai tutors Indara. « i-au dat Dumnezeu in m'Oinile lui t,efan vi ale ovtirii sale vi foarte multi flied taiati, iar altii arvi In
casele ce se aflau pe ulitele targului. Insuvi Craiul Mateiav
fu sagetat i cu ruvine se intoarse in tara sa pe o alta cale, strAmta vi neparunsa ». Ava povestevte letopisetul zis dela Putna, infrAngerea dela Baia. lar cronicarul polon Dlugosz o califica drept «
uriav dezastru » (« clade ingenti »).
tefan a socotit trig cd atAta nu era de ajuns. 5 i de aceea a trecut dupä letopisetul zis dela Bistrita « in acelavi an », deci In 1468, caci pare putin probabil ca faptul sd fi avut loc in ultimele zile ale anului 1467 (lupta dela Baia s'a dat la 15 Dechemwww.dacoromanica.ro
INCEPUTUL ( ONFLICTULUI CU TURCII. LUPTELE CU MUNTENII
59
vriel), dupá cronicarul polon Dlugosz frig in Iunie 1469 ca o furtuná » in Ardeal, a fácut mari pr'ädáciuni §i s'a Intors nesuparat indárät. Indatä dupä aceastá « expeditie de pedeapsá », gáse§te *tefan prilejul sá pláteascá §i lui Petru Aron pentru ticáloasa fapt5. dela Ráuseni. Ii trimite anume o scrisoare ca din partea boierilor nemultzmiti, poftindu-1 sa vie sd ja domnia; pri-
beagul cade In cursá lesne crede omul ce dore§te §i vine la locul de Intalnire, unde bine Inteles, il a§teptau oamenii lui .*tefan. Cálául domnesc desävär§i restul. Fiul rázbunase crâncena moarte a tatálui §.1 in acela§i timp asigurase statornicia tronului Moldovei. Eliberat de aceasta continua grija, asigurat din partea Polonilor §.1 §tiind bine ea Mateia§ nu va Indrázni sä" repete un atac care avusese drept sfär§it Baia, stefan putu in sfär§it, dupà doisprezece ani de domnie, sá pà§eascá la Indeplinirea gändului
celui mare al vietii lui, lupta impotriva necredincio§ilor, scoaterea Moldovei din situatia de tributará a Turcilor. Inceputul conflictului cu Turcii. Luptele cu Muntenii. Inteade-vár, §i acest fapt se cunoa§te mai putin. stefan a trebuit In prima
parte a domniei sale sä pláteascá tribut lui Mohamet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Am vázut mai Inainte ch. Inceputul 11 Meuse Petru Aron in 1455, cAnd trimisese pe Mihail logo-
fältul cu 2.000 de galbeni. stefan nu putea face altfel. A refuza -tributul, ar fi insemnat sá aibá din capul locului du§mánia celei mai puternice forte militare §i politice din vremea aceea, a Turciei lui Mohamet al II-lea. A trebuit deci s6-§i serieze scopurile, in ,ordinea urgentei. Cel dint:di era consolidarea tronului §i acestui scop §i-a subordonat el toate acti'unile in prima parte a domniei. A§a se explicá §i tratatul cu Polonii din 1459, cu renuntarea mo-
mentang la Hotin, ala se explia §i politica sa fatá de Unguri, protectorii lui Petru Aron. In momentul frig cAnd, prin moartea acestuia din urmá, a dispärut competitorul principal §i deci tronul fost asigurat, stefan s'a putut gändi §i la o politic6 de rezistentá
144 de Turci. O asemenea politicá Insá, comporta mari primejdii. Cine in-
dráznea s'o fack trebuia 86-0 ja toate másurile, toate precauOunile. Intr'adevár, Turcii puteau ameninta Moldova nu numai direct, dar §i indirect, prin cei cari ascultau de dän§ii §i anume, pe de o parte prin Munteni, care erau cu totul in mAna lor (garwww.dacoromanica.ro
60
$TEFAN CEL MARE
nizoana turceascd din Giurgiu putea ajunge in Cateva ceasuri la Bucuresti!), pe de alta parte prin Tdtarii din Crimeia. 0 lupt-a impotriva Turcilor, insemna implicit o luptà cu acesti de voie,
de nevoie aliati ai lor. Cel dintai lucru care se impunea era, prin urmare, scoaterea. Nlunteniei din sfera de influenta turceascd, asigurarea, printr'un domn devotat lui Stefan, cà armata acestei Väri nu se mai aliazd armatei Sultanului. Asa dar, indepdrtarea din scaun a lui Radu cel Frumos, sluga prea plecatà a Turcilor. Este ceea ce va urmari Stefan timp de patru ani de zile din 1470 pana in 1474. Conflictul incepe prin prädarea si arderea Bräilei, cel mai insemnat port muntean, a Cetatii de Floci si a Ialomitei, de cdtre armatele moldovene (27 Fevruarie 1470 si zilele urm6toare). Rada n'a putut replica direct in acelasi an, dar a determinat, se pare prin plangerile sale la Turci, nävalirea 'Marilor care, spre starsitul verii, tree Nistrul si incep BA prade. Stefan, prevenit, isi pregatise Insa oastea si a putut räspunde dupd cum se cuvenea. La 20 August, la dumbrava dela Lipinti, aproape de Nistru, näväli-
torii au suferit o infrangere totalà. Multi dintre 'Mari au fost ucisi in luptà, altii s'au inecat in Nistru, o mare parte, impreund cu insusi fiul Hanului, au cazut prizonieri. Bine inteles, robii moldoveni au fost eliberati si toatà prada vite, haine, lucruri intoars6 celor pagubiti. Dlugosz, cronicarul polon, povesteste ca Hanul ar fi trimis la Stefan o solie de 100 de 'Mari sa ceard in&drat Ou ameninfäri, pe fiul sail. Domnul Moldovei, « barbat cu suflet mare », cum 11 numeste cronicarul amintit, nu numai ea nu s'a speriat, dar a poruncit ca, in fata solilor chiar, sà fie taiat in patru bucati acel fiu al Hanului; apoi a tras in teapa pe nou6zeci si nouà dintre soli, iar pe al o sualea l-a trimis indarat, cu. nasul Ojai, la stapânul s6u, sd-i spuie ceea ce a vgzut. Procedeul lui Stefan era singurul indicat fatà de acesti näivillitori pe care numai asprimea li putea impresiona. In anul urmAtor, 1471, Radu ce! Frumos, cu o puternic6 armatd, gandi sà." se räzbune pentru arderea Brailei. Ndvsáli deci in
Tara de Jos, dar nu putu inainta mult, deoarece la Soci, in judetul Backi, il iesi inainte, cu oastea pregaita, Stefan. Lupta a avut loe in ziva de 7 Martie, intr'o Joi. «. , . si-au biruit Stefan_ Voevod
.. povesteste letopisetul dela Bistrita si au omorit www.dacoromanica.ro
INCEPUTUL CONFLICTULUI CU TURCII. LUPTELE CU MUNTENII
61
mare mult,ime dintre ei. i toate steagurile lui au fost luate, chiar
marele schiptru al lui Radu a fost luat; i mu4i viteji au fost prinsi atunci, cari mai apoi fura taiati; lasat-au In vialà numai pe doi boieri mari, pe Mircea comisul si pe Stan logofatul ». In acest timp, Tatarii ca sa se razbune i ei, navalira din nou in partea de miazdnoapte a tarii i ajunsera, pradand i arzand, panä la Targul Siret. tefan era departe, nu-i putu deci impiedeca. Douà dintre izvoarele care relateaza batalia dela Soci i anume
Cronica In limba germana, descoperità nu de mult la Miinchen Cronica moldo-polona, afirma chiar ea ea s'ar fi dat In Tara Romeineasca. Dupa primul izvor, Socii ar fi fost « un targ » (« bey
.einem Margt genand dy Schotz »), iar stefan ar fi adus In Moldova 17.000 de tigani robi: o cifra enorma. Ori unde ar fi situatä
localitatea, cert este cd biruinta a ramas de partea domnului Moldovei.
Aceasta biruinta nu rezolva Insa problema; atata vreme cat Radu Isi pastra scaunul, incursiuni ca aceea dela Soci puteau BA'
se repete °Hand. Nici fata de Turci dupa' cum am spus nu se putea incerca o politica' de rezistenta, cu un asemenea vecin infeodat completamente lor. Prin urmare, stefan se hotaraste treaca la actul eser4ial, Inlocuirea lui Radu printr'un protejat al sau care sä-i serveasca drept avanpost fa6 de Turci. Ce! ales .era un fiu al lui Dan al II-lea, anume Basarab cel Beltran, zis si Laiota. Momentul expeditiei este in toamna anului 1473. La 8 Noemvrie, stefan imparte steaguri armatei sale, la Milcov, porneste hnpotriva lui Radu. Lupta s'a dat la locul numit Cursul Apei, In judetul Ramnicut-Sarat, si a durat trei zile, de Joi 18 Noemvrie pana Sambata 20 Noernvrie, ispravindu-se prin retragerea precipitata a domnului muntean. Nici In cetatea sa de scaun,
Bucuresti, Radu n'a putut rezista si a trebuit sa fuga, lasand tot ce avea, familie, averi, steaguri, In mainile Invingatorului. « In 24 ale aceleiasi luni, povesteste letopisetul dela Bistrita intr'o Miercuri, luà stefan Voevod cetatea i intra IntrInsa lua pe Doamna lui Radul Voevod si pe fiica lui, unica lui fiicä, si toate comorile lui si toate hainele lui i toate steagurile lui; ». petrecu acolo trei zile In veselie 0 incercare a Turcilor, in ziva de 28 Noemvrie, de a restabili situatia, se termina catastrofal: toata armata lor vreo 13.000 www.dacoromanica.ro
62
de oameni teapa.
*TEFAN GEL MARE
fu nimicità; 2.300 de prizonieri pierird tra§i in
LaiotA n'a fost in stare insä sä pAstreze scaunul. El trebui sa fugA in fata lui Radu care se intorsese o lund numai dupä." aceea cu ajutor dela Sultan. Cei 17.000 de Turci care goniser5_ pe protejatul lui stefan, intrark drept pedeapsà, In Moldova, 10 a§ezard, la 31 Dcehemvrie tabsára, la Barlad, prä'dar6 0 pustiirà tinuturile din jur 0 apoi se retraserk fdrà ca sà se mentioneze. vreo luptà cu oastea moldoveanä. In primgvarà !rig, Laiotk evident tot cu ajutorul lui stefan, era iarà§i domn in Tara RomâneascA, iar despre Radu aflgin ca. a trebuit sà se retrag6 in Ardeal In tinutul Fägàra§ului, unde se crede eh' a 0 murit, In cursul aceluia§i an. Prin urmare, se pärea ca politica domnului moldovean biruise. Se Orea numai, deoarece Laiotà s'a dovedit a nu corespunde nici pe departe sperantelor lui *tefan. Inteadevdr, dupä cetteva luni, 11 gAsim trecut de partea Turcilor. « M'am
dus la Turci, la marele Impgrat serie el Bra§ovenilor la 2 Iunie §i mi-am fäcut pace §i bine m'am nevoit §i pentru binelevostru. Deci sä" vä pax% bine §i you'd' ... ». Bra§ovenilor poate, lui tefan ins6 nu-i p6rea bine In niciun
caz. Trädarea lui Laiot5. explicabilà and tinem seama, cum argam 0. mai sus, de distanta ce separa Giurgiul turcesc de capitala tArii insemna anularea tuturor eforturilor de pan6 atunci. Insemna reinceperea experientei cu altà persoanA 0 cu teama in acela§i timp de a ajunge la o concluzie identicd. Un altul ar fi renuntat; tef an Ing nu. El se hotArl s6 dea sprijinul s'äu unui alt pretendent, anume Basarab cel Tânar, zis §i 7' epelu§., care petrecuse mula vreme ca pribeag prin Transilvania 0 era sprijinit de Unguri. Acesta p6trunde In Tara Romaneasa., trecand muntii, In timp ce stefan inainteazA dinspre r6s6rit. Soarta armelor nu l-a favorizat ing pe Tepelu§; el e Yd.-tut de c5.tre Laiotd, la 5 Octomvrie 1474 0 silit sä.' se Intoared In Ardeal. stefan insä dimpotrivä, dupà ce cucere§te mai Intai, In prima zi a lui Odom-
vrie, cetatea Teleajenului 0 o arde, infrange 0 pe Laiotà, la 20 Octomvrie.
Lupta dela Vaslui. Tocmai In vremea aceasta, se pregatea A intre frig In Muntenia o mare armatà turcä, In frunte cu Soliman Hadâmbul, care avea poruncd strasnica dela Sultan sä." supuie.
www.dacoromanica.ro
LUPTA DELA VASLUI
63
pe stefan si sa aducä Moldova din nou sub ascultarea Portii. Mohamet al II-lea avea inteadevar motive puternice sa se teamä de actiunea lui stefan. Acesta, odatà tronul consolidat, nu numai ea' refuzase sa mai pläteasca tributul, dar prin campaniile sale repetate in Tara Romaneascä, aräta cà vrea sä scoatä si aceasta tara de sub jugul turcesc. Apoi, nu se putea uita nici faptul ca domnul Moldovei cucerise Chilia, aceasta cetate pe care Mohamet al II-lea ar fi vrut-o pentru sine. Indràznetul ghiaur trebuia pedepsit. De aceea, se trimise poruncä pasei Soliman Hadambul care se afla in Albania, in scopul de a cuceri cetatea Scutari, sä lase totul la o parte si sä se indrepte « fara intarziere contra Domnului Moldovei ». In August 1474, Soliman era la Sofia; dupa ce isi stranse toatä oastea si räcu pregätirile necesare, porni inspre Dunke. Abia la sfarsitul lui Dechemvrie sau in primele zile ale lui Ianuarie 1475, pätrunse in Moldova. Era o campanie neobisnuitä, deoarece Turcii nu purtau räzbiou, in partile noastre, iarna. Singur acest fapt arata insemn6tatba pe care o dklea Mohamet al II-lea actiunii impotriva lui stefan si nevoia de a ispravi cat mai repede cu cel ce indraznise a infrunta pe cuceritorul Constantinopolului. Armata lui Soliman numära 120.000 de oameni,
In care intra si corpul muntean al lui Laiotä. Fatà de aceasta multime, tef an nu avea deck ce! mult 40.000 de ostasi, dintre cari 5.000 de Secui. Un izvor aminteste si de un detasament de 1.800 de Unguri, probabil dintre aceia care luptaserà alaturi de Tepelu§ in Muntenia. Dupà obiceiul cel vechiu, stefan a poruncit sä se fn.-a pustiul In fata dusmanului. Locuitorii satelor de pe drumul pe care inainta
Soliman si-au parasit locuintele, ascunzand vite, grane, nutret, tot ce aveau. « Ce nu s'a putut ascunde, a trebuit sci fie ars, fiecare $i-a ars propria sa casii », spune un izvor contemporan. In curand
foametea a inceput sä se simtà in armata turceasca. Pe de alta parte, stefan a cäutat un loo potrivit de luptä care sa nu permini desrásurarea tuturor fortelor lui Soliman, mult superioare ca numär, si in acelasi timp sa favorizeze miscärile proprii. Un asemenea loo era in fata orasului Vaslui, la confluenta Racovei Cu 11111 Barlad. Terenul mlastinos, mkginit de pkluri, corespun-
dea de minune intentiilor lui stefan. Aci s'a si dat lupta. In ziva de 10 Ianuarie 1475, intr'o Mari, se la'sase o negura deasà, care www.dacoromanica.ro
$TEFAN CEL MARE
64
favoriza In gradul cel mai 'Malt atacul pentru cei care §tiau locurile, §i, dimpotrivä, incurca pe sträinii necunoscdtori. Profifänd de acest fapt, Stefan a inceput lupta. Un deta§ament, In care intrau i Secuii, a atacat frontul armatei turce§ti, In timp ce un
al doilea a atacat prin flanc. In momentul horätitor, cAnd in urma pierderilor suferite de primul deta§ament, ai no§tri erau in primejdie, Stefan s'a aruncat el insu§i In mijlocul bdtäliei .cum va face la alugdreni Mihai Viteazul §i a determinat retragerea Turcilor. Totdeodatà s'a produs printr'un al treilea deta§ament, §i un atac din spate, care a transformat retragerea lui Soliman In panic.ä.
UrmArirea a durat aproape patru zile, « de Mari pän6 Vineri noaptea », « pe un mare noroi ». Unii dintre fugan i « s'au lnnecat In apa Siretului », altii In Dundre ; pe multi i-au luat prizonieri. « Si au biruit atunci Stefan Voevod poveste§te letopisel ul dela Bistrita §i au cAzut atunci nenumäratà multime de oameni §i multi i fdräi de numär au fost prin§i de vii, cari mai apoi au fost täiati; numai pe unul 11 Idsarä viu, pe fiul lui Sac-ba§a ; §i steagurile lor Impreund cu schiptrele cele mari au fost luate, mai mult de 40 de schiptre iar Stefan se Intoarse cu o§tenii s6i ca un biruitor In scaunul sàu din Suceava ». Rareori s'a vä'zut o infrängere mati completà. In§i§i cronicarii turci recunosc faptul. « A fost un grozav mäcel màrturise§te Seadedin §i putin a lipsit ca sà nu fie cu tofii täiati In bucàti, numai cu mare greutate Soliman Pava vi-a scgpat vieata prin
fugA ». «A fdcut acolo multi martiri spune Nesri §i foarte multi au Mmas prizonieri ». Iar o rudà a Sultanului conchide:
« Niciodatä armatele turce§ti n'au suferit un dezastru atät de mare ». Cronicarul polon Dlugosz nu e mai putin categoric: « Foarte
putini Turci vi-au putut gAsi mântuirea prin fugä spune el .cäci chiar §i aceia cari au fugit i au ajuns pang.' la Dunäre, au fost sau uci§i acolo de Moldoveni, cari aveau cai mai iuti, sau au fost
innecati de valuri. Aproape pe toti prizonierii turci, afarà de cei mai de frunte, i-a tras In teapà. Cadavrele celor uci§i le-a ars, iar cateva grämezi cu oasele lor se vä'd pädä astäzi §i sunt mdrturia eternäi a unei victorii atat de insemnate Toafà oastea lui s'a Imbogälit foarte tare din prada luatà dela Turci: aur, argint, purpurà, cai §i alte obiecte pretioase ». Impresionante sunt www.dacoromanica.ro
LUPTA DELA VASLUI
65
apoi accentele pe care le gäseste Dlugosz pentru a läuda pe Stefan:
« 0, bärbat demn de admirat
exclannä el intru nimio in-
ferior ducilor eroici, pe cari atat ii admirAm, care cel dintAi dintre principii lumii a repurtat in zilele noastre o victorie atät de strälucità In contra Turcilor. Dupà pärerea mea, el este cel mai vrednic sä i se incredinteze conducerea si stApAnirea lumii si mai ales functiunea de comandant si conducätor contra Turcilor, cu sfatul comun, intelegerea si hotdrirea crestinilor, pe când ceilalti
regi si principi crestini trandävesc in lene, In desfätäri si lupte civile ».
Dlugosz vedea limpede: Stefan era, in momentul acela, singurul care putea duce cu succes lupta impotriva necredinciosilor. Avea toate Insusirile necesare unui mare comandant: stia sä intocmeascd un bun plan de räzboiu si sà-1 clued cu tenacitate la indeplinire. Stia sä impunä jertfe alor säi, plätind el cel dintAi en persoana lui, avea autoritate si prestigiu. Era singurul care ar fi putut duce la izbändä o cruciatä pentru gonirea Turcilor din Europa si cucerirea Constantinopolului. Din nefericire, suveranii crestini n'au inteles-o. S'au märginit sä laude pe Domnul Moldovei pentru marea lui faptà si si-au väzut mai departe de micile 'or treburi. Nici chiar vecinul sdu direct interesat, regele Poloniei, care avea de altfel si obligatii precise, potrivit actului din 1462, n'a dat lui Stefan ajutorul necesar, ajutor pe care biruitorul dela Vaslui, preväzänd ceea ce avea sä urmeze, 1-a cerut a doua zi dupà victorie. Inteadevär, se putea lesne presupune c.d. Mohamet
al II-lea nu era sä lase neräzbunatà infrangerea si cä avea sä vie cu toath puterea impotrivá cutezätorului. Stefan a inteles-o din primul moment si de aceea a si trimis, la 25 Ianuarie 1457, o scrisoare-circulara cätre toti monarhii crestini din Eurpoa, prin care, aducandu-le la cunostintä biruinta sa, le cerea in acelasi timp sä se ridice cu totii impotriva dusmanului comun. Pentru frumusetea si insemnätatea ei noi credem cd insusi Voevodul a dictat-o reproducem aceastä scrisoare, care ar trebui &A figureze la locul de cinste In toate cärtile de cetire si de istorie ale tineretului nostru: « Prea luminatilor, prea puternicilor si alesilor
domni a toatd crestinätatea, cärora aceastä scrisoare a noastrà va fi aratatá sau de cari ea va fi auzità. Noi Stefan Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al färii Moldovei, mä inchin cu prietenie 5
www.dacoromanica.ro
66
$TEFAN GEL MARE
you'd tuturor cdrora vä. scriu §i vd doresc tot binele
§i vä spun domniilor voastre cd necredinciosul impdrat al Turcilor a fost de multd vreme §i este Incd pierzdtorul intregii cre§tindtäti, §i in fiece zi se gAnde§te cum ar putea sa supue §i sà nimiceasca toatd cre§tindtatea. De aceea facem cunoscut domiilor voastre eh' pe la Boboteaza trecutd, mai sus numitul Turc a trimes in tara noastrd §i impotriva noastrd o mare Wire in numdr de 120.000 de oameni, al cdrei cdpitan de frunte era Soliman pa§a beglerbegul ; Impreund cu acesta se aflau told curtenii susnumitului Turc §i toate popoarele din Romania §i Domnul Tdrii Muntene§ti cu toatd puterea lui §i Assan-beg §i Ali-beg §i Schender-beg §i
Grana-beg §i 0§u-beg §i Valtival-beg §i Serefaga-beg, domnul din Sofia, §i Cusenra-beg i Piri-beg, fiul lui Isac-pa§a, cu toatd puterea lui de ieniceri. Ace§ti mai sus numiti erau toti cdpitanii
cei mari, cu oti1e lor. Auzind §i vdzAnd noi acestea, am luat sabia In mand §i cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru atot puternic, am mers impotriva du§manilor cre§tindtätii, i-am biruit §i i-am Cake, in picioare, §i pe toti i-am trecut sub ascuti§ul sdbiei noastre; pentru care lucru ldudat BA' fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre aceasta, pAgAnul Impdrat al Turcilor 1§i puse In gand rdzbune §i sd vie, In luna lui Mai, cu capul
ski §i cu toatd puterea sa impotriva noastrd §i sd supue tara noastrd, care e poarta cre§tindtdtii §i pe care Dumnezeu a ferit-o pând acum. Dar dacd aceastd poartd, care e tara noastrd, va fi pierdutd Dumnezeu sd ne fereascd de a§a ceva atunci toatd cre§tindtatea va fi in mare primejdie. De aceea, ne rugdm de domniile voastre sá ne trimeti pe cdpitanii vo§tri introajutor impotriva du§manilor cre§tindtAtii, pand mai este vreme, fiindcd
Turcul are acum multi protivnici §i din toate pdrtile are de lucru cu oameni ce-i stau impotrivd cu sabia In mAnd. Iar noi, din partea noastrd, fägdduim, pe credinta noastrd cre§tineascd §i cu jurdmântul domniei noastre, cá vom sta in picioare §i ne vom
lupta pand la moarte pentru legea cre§tineascä, noi cu capul nostru. A§a trebue sä faceti qi voi, pe mare §i pe uscat, dupd ce cu ajutorul lui Dumnezeu cel atot puternic, noi i-am tdiat mâna dreaptd. Deci fili gata fdrd intArziere. Datd In Suceava, In ziva de Sfantul Pavel, luna Ianuarie in 25, anul Domnului 1475. stefan voevod, domnul tdrii Moldovei ».
www.dacoromanica.ro
CAMPANIA LTJI MOHAMET AL II-LEA
67
Puterile cre0ine ale Europei s'au bucurat aflAnd de victoria dela Vaslui. Papa Sixt al IV-lea scrie lui tefan: « Faptele tale Cu intelepciune §i vitejie contra Turcilor infideli, savar0te inamicii comuni, au adus atata celebritate numelui tau, luck, e§ti In gura tuturor i e0i In unanimitate foarte mult laudat ». Venetienii Ii trimit §i ei cuvinte frumoase de felicitare, dar numai atat. Ajutor efectiv, In osta0 sau bani, stefan n'a primit. Regele Cazimir al Poloniei a avut de-a-dreptul o atitudine vinovata: din scrisorile §i soliile schimbate lntre el 0 Sultan, In primävara lui 1476, reiese ea' a fost o Intelegere Intre cei doi monarhi, cà s'a stabilit o « prietenie fräteascd » intre ei, evident cu sacrificarea de &are Cazimir a lui stefan. Nu e de mirare deci daca acesta, cunoscand starea de spirit a regelui polon §i informat de planurile ce se pregateau, s'a Indreptat spre Mateia§ al Ungariei i i-a solicitat ln mod formal ajutor. Trecuserd aproape opt ani dela lupta dela Baia: amintirile nu mai erau a§a de vii; pe de altä parte Petru Aron disparuse; In sfar0t, Secuii §i chiar un deta§ament de Unguri dadusera ajutor In lupta dela Vaslui. Terenul era pregatit a§a dar. La 12 Iulie 1475, In Iai, unde a0epta desfa§urarea evenimentelor, iscale§te *tefan actul prin care fagaduqte, intocmai ca i predecesorii sai, credinta regelui 0 coroanei ungare 0 se obliga sà dea ajutor impotriva Turcilor 0 a oricarui du§man, « afara de regele Poloniei, cu care predecesorii sai au avut lntotdeauna pace ». La rândul sau, Mateia§, prin actul dat In Buda la 15 August, 10 ja angajamentul sa-i dea ajutor Impotriva du§manilor §i de va fi nevoie, adapost, Impreuna cu familia 0 boierii sai. E un moment important In politica externa a Moldovei, In relatiile dintre cele doua tarii. Campania lui Mohamet al II-lea. Lupta dela Rkboieni. stefan, evident, n'ar fi consimtit sa recunoasca autoritatea celui Infrânt la Baia, dacd n'ar fi fost constrans de imprejuilri. El vedea cum se apropie furtuna i, trecand peste once consideratie personalä, voia sà-0 punä" Ora in situatia cea mai but& de a se apdra. Cu o lurià mai inainte, la 6 Iunie, cazuse In mAna Turcilor puternica cetate genoveza din Crimeia, Caffa ; toti Moldovenii, In numar de 160, care se aflau acolo, fuseserä decapitati de catre cuceritori. Era un indiciu de ceea ce va Insemna razboiul contra lui stefan. Acest rkboiu n'a avut loc insä in vara anului 1475, dupä cklerea 5*
www.dacoromanica.ro
68
$TEFAN CEL MARE
Caffei, asa cum se asteptau toti s'i ce! dintái Insusi Stefan; pricina e CA. Sultanul se imboln6vise de gutá si nu mai putea conduce operatiunile; pe de altá parte, comandantul flotei turcesti constatase cá cetátile Chilia si Cetatea Alb6 erau bine intsárite s'i apàrate, asa Mat nu ar fi putut fi cuprinse usor. De aceea, campania a fost amânatä pentru anul urmátor. Intre timp, in Dechemvrie 1475, Turcii ocupa si cetatea Mangopului, unde stä'panea cumnatul lui Stefan, anume Alexandru, fratele Mariei de Mangop.. Cercul cuceririlor turcesti in jurul Moldovei se strAngea din ce in ce. In primävara anului 1476, la 13 Mai, Sultanul Insusi porni din Adrianopol, cu 150.000 de soldati, hotárit sà termine cu Indrälznetul care sfAramase oastea lui Soliman. In Muntenia, urma sä se adaoge armata lui Laiotà, de 12.000 de oameni, iar dinspre
rásárit trebuiau sá atace Tátarii. Soarta lui Stefan 'Area pecetluitg. Mohamet al II-lea aducea chiar Cu sine pe un pretendent, pe Alexandru, care se dádea drept frate cu Stefan si care urma s6 fie 1nscä'unat la Suceava. Dupà aceea, ar fi urmat asediul si cueerirea celor doug cetAti, Chilia si Cetatea Alba.' ; In felul acesta, Moldova trebuia sd ajungà cu totul sub stapânirea turceascä. Planul
lui Mohamet Orea bine intocmit, numai cá el nu s'a realizat. Stefan, a cArui oaste nu trecea de 40.000, trimisese cuvánt grabnic lui Mateias, regele Ungariei, sà-i viná in ajutor. Acesta Insä, preocupat de pregUirile nuntii cu Beatrice, fiica luí Ferdinand de Sicilia, a intárziat, asa bleat arrnata pe care a trimis-o spre Moldova, comandatá de Stefan Báthory, a ajuns la Bretc, aproape de pasul Oituzului, dupci ce campania se terminase, dupa ce Sultanul trecuse ind6rsát Dundrea. Prin urmare, in ceasul cel greu, Stefan a fost singur, cu desd-varsire síngur. Nici mäear cu oastea sa intreagà. Intr'adev6r, Tátarii, dupd ordinul primit, trecuserá Nistrul si incepuserá sá prade. Rdzesii au cerut atunci voie sà se ducá sà-si apere casele, ceea ce domnul a trebuit sá ingdduie. Tátarii, ce e drept, au fost bátuti, eliberandu-se ca la cinci mii de robi; dar cei care-i batuserà n'au mai putut ajunge la timp, ca s`d ia parte la lupta dela liázboieni. Aci Stefan a luptat numai cu boierii si curtenii sái. « Io con la mia corte », spune mai tarziu Domnul prin glasul ambasadorului shu Tamblac, relatand Senatului venetian felul cum s'a
dat lupta. www.dacoromanica.ro
CAMPANIA LIJI MOHAMET AL II-LEA
69
Pe la sfarsitul lui Iunie, Sultanul trecand neimpiedecat area, a ajuns in Moldova si a inceput sa inainteze pe valea Siretului. Totul In cale era ars, dupa ordinul lui *tef an. « Pretutindeni povesteste Angiolello, un insotitor al lui Mohamet, se ridica un praf din täciuni care umplea aerul i ori de cate ori
ajungeam in cuartire, eram cu totii negri pe fata si pe haine; chiar i caii sufereau, deoarece praful le intra prin nari ». Bine
inteles, provizii i nutre t nu se gaseau de loc, iar detasamentele trimise in locuri mai departate sa le caute erati necontenit atacate
batute. Totusi armata turceasca inainta i, avand ca tintä Suceava, ajunsese in tinutul Neamtului. *tefan se hotarl sá primeasca lupta. In camp deschis, nici vorba nu putea fi de o impotrivire. De aceea, el alege, nu departe de Cetatea Neamtului, o pozitie bine intärita dela natura. Era un platou impädurit, spre räsarit de Paraul Alb sau Valea Alba, pe care tefanil transforma inteun adevarat fort ; un insotitor al Sultanului spune cà Moldovenii dispuneau de « foarte multe tunuri mai mari si mai mici »,
iar cronicarul turc Seadedin afirma cal spre a ajunge la acel fort trebuia trecut « un sant foarte adânc, in dosul cäruia erau maracini bune baterii cu ostasi armati ». Toate masurile fusesera
prin urmare luate; disproportia de forte insa era zdrobitoare. Dupa marturia adversarilor care aveau tot interesul sä exagereze cifra celor Invini,*tef an a avut « circa 20.000 de oameni ». Totusi, el a fost cel care a atacat primul, in dupa amiaza zilei de 26 Iulie, izbutind, la un moment dat, sa respinga avangarda condusa de Soliman, infrantul dela Vaslui ; cum frig fortele turcesti se tot adaogau, Moldovenii au trebuit-sa se retraga in interiorul fortului. A urmat apoi atacul Turcilor, condus de insusi Moharnet; dupa o rezistenta crâncena, in care ai nostri au fost literalmente striviti « stropsiti » cum spune cronica de multimea dusmanilor,
acestia patrunserd in fort, pusera mana pe tunuri si pe care si silira pe stefan sä se retraga. Multi dintre boierii i curtenii Mol-
dovei au pierit atunci, aparand tara si pe Domn. Pomelnicul dela Bistrita înirá, inteun aliniat special, pe « panii » adica marii boieri care « au murit in räzboiu cu Turcii ». Ei sunt: «Toma stolnicul, Petre Margelat, Sima Hrana, Duma usarul, teful Corui, Petru Iachimovici, Roman Cosuleanul, Stanciul Neamisul,
arstea
Braevici,
Sarbul,
Petre
Iezereanul, Ivan
www.dacoromanica.ro
70
*TEFAN CEL MARE
Ciocarlie, Jurj Tudor ».
«
i biruira ... afurisitii de Turci
mar-
turiseste letopisetul dela Bistrita §i cazura acolo vitejii
cei
buni §i tineri §i oastea cea buna §i viteaza §i chiar feciorii husari se innecara ... §i mare scarba au fost atunci in tara Moldovei §i in toate tarile §i domniile de prin-prejur ». lar pisania bisericii ridicate de stefan in amintirea luptei, spune: « Sculatu-s'a puternicul Mahmet, Imparatul turcesc, cu toate ale sale rasaritene puteri, 'Inca §i Basarab Voevod cel numit Laiotd venit-a cu dansul cu toad tara sa cea basarabeasca ; au venit ca sd jefuiasca §i sa ia Tara Moldovei §i au ajuns 'Ana aci, la locul numit Paraul Alb ; §i noi *tefan Voevod §i cu fiul nostru Alexandru ie§it-am inaintea lor aici §i am facut cu dan§ii mare raboi in luna lui Iulie In 26 zile ; §i cu voia lui Dumnezeu furd biruiti cre§tinii de catre pagani §i cazu acolo mare multime din osta§ii moldoveni ».
Dupd biruinta, sultanul se indrepta spre Suceava. Ora§ul fu
ars, dar cetatea, bine intaritd §i apärata cu vitejie se pare de endrea, cumnatul lui stefan
a rezistat. Nici Hotinul, unde era
staroste Vlaicul, unchiul lui *tefan, nici Neamtul, aparat de Arbure, n'au putut fi luate. Cat despre Chilia §i Cetatea Alba, se pare ca Turcii nici n'au mai Indraznit un asediu, deoarece puternica flotà pregatita in acest scop a fost distrusa de o furtuna pe Marea Neagra. Prin urmare, nici una din cetatile insemnate ale Moldovei nu putusera fi cucerite. Pe de alta parte, in armata
turceascä slabita de nemancare izbucnise ciuma. Se auzea apoi ca Ungurii fac pregatiri §i ea armata lor se apropie de hotarele Moldovei. Sultanul, fail sa fi realizat unul macar din scopurile ce-§i fixase, adica inlaturarea lui *tefan, supunerea tarii §i anexarea Chiliei §i Cetätii Albe, fu nevoit sà dea semnalul retragerii. Care retragere a semanat mai mult cu o fuga, deoarece distanta pana la Dundre a fost parcursd In trei zile, iar o suma
de tunuri au fost abandonate, dupa cum ne arata o marturie contemporana. Noi lupte cu Muntenii §i cu. Turcii. Pierderea China
i Cetiitid
Albe. Dupa retragerea armatei turce§ti, stefan pe de o parte, oastea ungara care ajunsese prea tarziu spre a se mai lupta cu Mohamed, pe de alta, intrard In Muntenia §i izgonira pe Laiota, punand In locul lui pe Vlad repef (16 Noemvrie 1476). Dar aceasta
noud stare de lucruri nu dura. Peste o luna numai, Laiota se www.dacoromanica.ro
NOI LUPTE CU MUNTENII $1 CU TURCII
71
intoarse cu ajutor turcesc, surprinse pe Tepe § fdrd oaste stransa, si-1 ucise ; garda personald de 200 de oameni, lasatd de stefan,
avu mai toata numai 10 au scapat
aceeasi soartä. Nici incercarea urmatoare, din 1477, cu Tepelus, n'are mai mult succes ;
§i acest protejat repetd sub amenintarea garnizoanei din Giurgiu gestul lui Laiota si trece de partea Turcilor. El ii insoteste chiar cu o armata de 5.000 de oameni in expeditia din Ardeal si sufera impreunä cu ei grozava infrangere de pe Cdmpul Pdnei (13 Octomvrie 1479). Cu toate repetatele desamagiri, *tefan continua incercarile de a aduce Tara Romaneasca in sfera sa de influenta. O scrisoare a reginei Beatrice, sotia lui Mateias Corvin, vorbeste de expeditia pe care a fäcut-o domnul Moldovei, impreuna cu Ardelenii, pe la 1.
Iunie 1480, impotriva lui Tepelus. Acesta ar fi fost batut si
alungat peste Dunare, iar cloud' cetati turcesti de pe unja fluviului asediate si cucerite ; stirea nu e confirmatä Ina' de analele noastre. Sigur e numai ca la inceputul anului 1481, Tepelus domnea i avea intregul sprijin al Turci/or. De aceea stefan se gandea sa-1 lnlocuiasca si in acest scop adapostea la sine pe un pretendent Mircea pe care 11 recomanda in mod special, lute() proclamatie adresatd tuturor locuitorilor din judetele Braila, Ramnic si Buzau. Pentru a lmpiedeca planul domnului Moldovei, Tepelus, impreund cu o armata turceasca comandata de Mi-beg i Skender-beg, lavaleste in Moldova si o prada Oa la Lunca Mare». tef an porneste
Indata impotriva navälitorilor, care Intre timp incepusera sa se retraga, Ii ajunge la lidmnic zdrobeste (8 lulie 1481). « i au biruit iaras tefan voevod povesteste letopisetul dela Bistrita si mare si nenumarata multime de oameni fu batut5 cu totul si toate steagurile lor fura luate i nici unul nu le ramase si toti vitejii si boierii cazura atunci ; vor aduce aminte de acea lupta si de acea moarte 'Ana la sfarsitul lumei ». Din prada, stefan a trimis vreo treizeci de steaguri si lui Mateias, regele Ungariei,
care la randul sau a trimis eateva din ele Papei. In locul lui Tepelus, fu asezat domn in Tara Româneascd Vlad Cellugdrul, fiul lui Vlad Dracul. A urmat Inca o revenire a lui Tepelus, sprijinit de boierii Craiovesti, din Oltenia, si poate i cu ajutor turcesc ; ea a durat insa numai cateva luni. In Aprilie 1482, Vlad era din nou in scaun ; Tepelus care se refugiase in Oltenia, fusese ucis www.dacoromanica.ro
$TEFAN CEL 'MARE
72
la satul Glogova de boierii mehedinreni. Se parea prin urmare ea, In sfar§it, se realiza gandul lui stefan, de avea omul sau In
Tara Romaneasca. Realitatea a aratat 'Mg tocmai contrarul ; chiar dela inceput, Vlad a trebuit sa se plece Turcilor §i a§a a rämas pana la sfar§itul domniei, in 1495. Nu numai ca n'a putut servi planurile fostului sau protector, dar el a contribuit ca sä, i se dea lui tef an cea mai mare lovitura, prin participarea sa la campania din 1484 care a adus Turcilor Chilia §i Cetatea Alb& Era ciar prin urmare: once incercare s'ar fi facut de a se aduce Tara Romaneasca In sfera de influenr4 a Moldovei, ea era sortitä, mai curand sau mai tarziu, insuccesului, din pricina ameninfärii continue pe care o reprezenta pentru domnul din Bucure§ti garnizoana turceasca din Giurgiu §i. din celelalte cetari durarene. imZece ani incercase stefan, cu o admirabila tenacitate, pura voinra ; imprejurarile insä eran mai puternice; de aceea, dupa experienra Cu Vlad Calugarul, el n'a mai perseverat. S'a mulrumit cu Intarirea granirei sale spre Muntenia, prin ocuparea cetarii Crciciuna, fapt care a avut loe la sfar§itul domniei lui Tepeliq (10 Martie 1482) §i a renunrat sä mai intervie in treburile de peste Milcov.
De altf el, situatia generala nu era de natura sà incurajeze pe
tefan a continua lupta impotriva Turcilor. Polonii am vazut cum se purtasera In 1476; Venerienii fac pace In 1479; Ungaria la randul ei, prinsa de lupta Cu imparatul Frederic al Austriei, incheie cu Baiazid un tratat de neagresiune In 1483, pe timp de 5 ani. Prin urmare, in fara uria§ei puteri turce§ti, In plina expansiune, Moldova ramanea singura. Era de prevazut ea Sultanul se va folosi de aceasta conjunctura spre a incerca realizarea vechiului plan: cucerirea celor douà cetäri, Chilia i Cetatea Alba. Inteadevar, a§a s'a §i. intamplat. In vara anului 1484, Baiazid, in fruntea
unei puternice armate porni spre Moldova. Dupa trecerea Dunarii, pe la Isaccea (27 Iunie), se adaogara §i forrele lui Vlad Cdlugarul §i ale Tatarilor i toate impreunä. incepurä, In ziva de 6 Iulie, asediul Chiliei. Dupä o rezistenra de 8 zile, puternica cetate o cheie i poarta pentru toata rara Moldovei §.1 Ungariei §i a tarii dela Durare » cum o nume§te insuO Sultanul capitula;
tefan n'avusese timp sa soseasca dela Suceava, iar armata pe care o trimetea in ajutor Mateia§, n'ajunsese mergand 'fleet www.dacoromanica.ro
NOILE RELATII CU POLONII SI CU UNGURII
73
ca de obiceiu nici la Oradea mäcar! Dupä caderea Chiliei, fu asediatä Cetatea Albd; aci rezistenta a durat si mai putin: numai douà zile, desi, dupà insäsi märturia Turcilor, fortificatiile ar fi putut sustine prin importanta lor, si un asediu de treizeci de ani. Explicarea acestei repezi capituldri stim cat rezistaserä cetàin 1476 nu se poate gäsi decat in descurajarea tile ce va fi cuprins pe locuitori i garnizoana, väzand multimea nenumäratà a asediatorilor; se poate sä fi fost i vreun act de trädare. Oricura s'ar explica, cert este c6 pierderea acestor douà cetäti a insemnat cea mai mare loviturei care i se putea da lui ,,S'tefan. Loviturà politicä i militarà In primul rand: cu garnizoanele turcesti din Chilia i Cetatea Albä In coastd, putând deci oricand sä prade tara, era limpede cä Moldova avea O. fie tinutà sub o yes-
Mod amenintare, cd domnul trebuia sà renunte la politica sa de Oda' acum i sä recunoascä autoritatea Sultanului. Loviturà economic6 in acelas timp, deoarece prin pierderea celor cloud mad antrepozite comerciale, veniturile Moldovei aveau sä se micsoreze simtitor: visteria nu va mai lua v'ämile dela negustorii care importau i exportau märfurile lor prin aceste douà « porti » ale Rdsäritului. Se poate spune c'd odatä cu cäderea Chiliei si a Ce-Celli Albe, incepe o nouä faz6 In domnia lui tef an i chiar o nouà epoc6 in istoria Moldovei. Turcii se wag pe pärnantul tärii vor rdmane asa cum fäcuserà mai inainte dincoace de Milcov aci mai mult de trei veacuri, Wand sä se simtä din ce In ce m ai tare stäpanirea lor. Noile relatii cu Polonii §i cu Ungurii. Este lesne de inteles cä tefan. nu s'a putut Impäca la inceput cu gändul cd a pierdut
pentru totdeauna cele douä cetäti. El a Incercat sustine cronicarul turc Seadedin sä recucereasc6 prin surprindere Cetatea Albg, trimitänd acolo un corp de oaste care a fost insä respins de garnizoana ce prinsese de veste. A cäatat atunci sprijin la vecini. Mateias s'a multumit 'Mg sä protesteze numai pe langä Baiazid impotriva Incälcärii tratatului care prevedea pace timp de cinci ani, pand in 1488, iar cand acesta i-a replicat cà zisa pace nu cuprinde si Moldova cancelarul ungur care a si fost pedepsit de aceea, uitase inteadevär s'ä specifice faptul s'a gräbit incheie un nou acord, cuprinzänd de data aceasta si Moldova, dar www.dacoromanica.ro
74
$TEFAN CEL MAR E
fara cele cloud cetati. Ceea ce insemna recunoasterea formala a faptului implinit, dar in acelas timp i cälcarea obligatiilor pe -care Mateias le avea fatä de stefan. Nu-i nicio mirare prin urmare acesta, desamägit de atitudinea regelui ungar, s'a intors din nou spre Poloni, crezand ca mAcar ei, ca unii ce erau direct inte-
resati si sub raportul politic si sub cel economic la stapanirea celor douà porturi, aveau sa-i dea ajutorul necesar recuceririi
lor. Dorinta puternica de a se vedea din nou stapan pe Chilia Cetatea Alba, l-a fault pe stefan sa-si calce pe inima i sa accepte -a presta personal omagiu regelui Cazimir. Evitase, sub diferite pretexte, timp de un sfert de veac, sa facti acest lucru; acuma, imprejurarile 11 sileau. La 15 Septemvrie 1485, domnul Moldovei,
insotit de boierii säi, veni la Kolomea, unde astepta regele i i .se inchina, fagäduind credint,a. In schimb, Cazimir se obliga, prin actul iscalit in aceeasi zi, sa apere cu toate puterile sale Mol-dova « in ... granitele sale vechi; asa dupa cum erau in vechime ... din toate pärtile ». Ceea ce insemna, cu alte cuvinte, sä. recucereasca Chilia i Cetatea Alba. Totdeodata, se angaja ca nu in.cheie rucio pace care ar privi Moldova si granitele ei, « fära stirea
Domnului stefan ». Daca aceste fagadueli ar fi fost tinute, ele ar fi constituit o compensatie pentru umilirea pe care vi-o impusese tefan (scena inchinarii avusese loe in väzul tuturora ; asa dorise Mosul Cazimir I). Din nefericire insa, °data vanitatea satisfäcuta, -
regele polon a uitat sa-si onoreze angajamentul. i in loe de o .armatä puternicä, asa cum cerea un asediu al celor douä cetati, i-a dat lui stefan numai un corp de 3.000 de ostasi. Poate ea nu i-ar fi dat nici pe acestia, daca n'ar fi intrat, tocmai in timpul -ceremoniei dela Kolomea, Turcii in Moldova, pradand i arzand Ora, pang la Suceava inclusiv. Navsalitorii s'au retras, e adevarat, repede in fata armatei lui stefan care a inaintat pana aproape de Chilia, la Ceit/eibuga. Aci a avut loe lupta (16 Noemvrie 1485) si Turcii au fost învini. Chilia insä n'a putut fi luatä. In anul urmator, spre a impiedeca un atac impotriva cetatilor, Sultanul trimise un corp de oaste, comandat de Bali-beg si avand .cu el si pe un pretendent anume Petre Hronot sau Hroet, sa lavaleascä in Moldova si sa cuprinda Suceava. tef an le iesi inainte la Scheia, in judetul Roman, si in ziva de 6 Martie, dupä o luptä apriga, in care domnul era sa piard5 nu numai biruinta, dar chiar www.dacoromanica.ro
NOILE RELATII CU POLONII $1 CU UNGURII
75
cäzuse dupd cal §i a fost sdpat de boierul Purice a izbutit sd-i respingd, prinand §i. pe Hronot care a plait, bine 1geles, cu capul, indräzneala sa. Aceste repetate atacuri de§i neIncununate de succes dovedeau insä un lucru: a Moldova, §i viata
dacà nu se lntelegea cu Turcii, nu avea sä mai aibä lini§te. Cetàtile nu putuserà fi luate prin forta armelor. Prin tratative diplomatice, ga cum a lncercat Cazimir, avänd §i sprijinul Vengienilor, cu atät mai putin. De altfel, regele Poloniei, väzänd a Incerdrile sale sunt zadarnice, s'a gräbit §i el sä incheie pace cu Sultanul, pe timp de doi ani, Incepänd dela 21 Martie 1489. Chilia §i Cetatea Alb6 erau sacrificate, iar fägAduelile dela Kolomea, uitate. 5tef an
se umilise zadarnic §.1 nu era om sa n'o pläteasa. Apare prin urmare foarte explicabilä schimbarea atitudinii sale, modificarea politicei sale externe. Mateias, regele Ungariei, nu fusese multumit de actul dela Kolomea §i auta prilejul sd rea§tige pe 5-tef an. Acesta, la rändul s'äu, desamägit de atitudinea Polonilor, de lipsa lor de energie, de neIndeplinirea obligatiilor luate in 1485, dorea
o apropiere de Unguri. Ea este fapt indeplinit in vara anului 1489, prin urmare Indatà dupä incheierea tratatului de pace dintre Poloni §i Turci. Dup5 toate probabilitätile, acum are loo §i cedarea atre 5tefan a celor douà cetgi din Ardeal, Ciceiul Cu 60 de sate dimprejur, in tinutul Some§ului §i Cetatea de Baird, pe Tarnava
Mid. Ele li sunt date ca o compensatie pentru pierderea Chiliei
§i Cetätii Albe; in acela§i timp, ele constitue §i o garantie a domnul Moldovei va pästra leg5.turi stranse Cu coroana ungarà. Socoteala lui Mateia§ s'a dovedit justa: pänä la sfär§itul vietii
sale, stefan a träit in cele mai bune raporturi cu Ungurii. A doua modificare a politicei sale externe, de cea mai mare importantä, este reluarea raporturilor Cu Turcii. Dupä douäzeci de ani de lupte, in care rästimp avusese repetate prilejuri sä aprecieze pe de o parte puterea in plinä desvoltare a acestora, pe de altà parte, dezbinarea, lipsa de sinceritate §i de energie a monarhilor cre§tini din vecindtate, 5tefan trebui sa ajungä la concluzia a a duce mai departe, singur, politica de rezistentä fatä de Turci, Insemna a-§i expune Ora la cele mai mari primejdii, a o pierde chiar. Cu garnizoanele din Chilia §.1 Cetatea Albd in coastä, Moldova era sortità unor prädäciuni periodice, pustiitoare. Inceputul se Meuse doar §i el era concludent ; pe and se dusese la Kolomea, www.dacoromanica.ro
76
STEFAN GEL MARE
tefan primi veste ca Turcii inaintasera pradând pcinci la Suceava
§i ca daduserä foc orasului. Prin urmare, concluzia, oricat ar fi fost ea de dureroasa, se impunea: restabilirea raporturilor cu Sultanul. De altfel Insu§i. $tefan o preväzuse, inca din 1478, asa dar cu mult inainte de cäderea Chiliei §i Cetatii Albe. In acest an, solul trimis dupà ajutor la Venetia, spunea Dogelui, in numele domnului Moldovei, urmatoarele: « i daca Dumnezeu va vrea ca eu sà nu fiu ajutat, se vor lntAmpla douà lucruri: ori se va pierde aceasta tara, ori voi fi silit de necesitate sd md supun pdgelnilor ». Doisprezece ani mai thrziu, tefan era obligat s'o faca,
tocmai pentru a evita prima eventualitate. In 1492, se constata_ ca. Moldova platea tribut Sultanului; o §tire mai tarzie, din 1503, aratä &a acest tribut se urca la suma de 4.000 de ducati, In timp ce Tara Româneasca platea de doua ori mai mult, adica 8.000. Iblzboiul cu Polonii. Lupta din Codrul Cosminului. Problema Pocutiei. Asigurat din partea Ungurilor §i a Turcilor si dorind desigur, s'A' dea §i o replica pentru Kolomea, $tefan intra in vara anului 1490 In Pocutia, asupra cäreia avea drepturi mo§tenite dela lnaintasii sai, Petru al Mu§atei §i Alexandru cel Bun. Ocupa tinutul, pune osta§ii sai In cetati si se intoarce, cu robi §i cu multa prada, indarät. Cazimir, prins de problema succesiunii la tronul Ungariei (Mateias murise In 14901), unde ar fi vrut s'A vada rege pe fiul sau Ioan-Albert, nu poate intreprinde o expeditie militar`á impotriva lui Itefan. Moartea sa, survenita putin dupa aceea, la 7 Iunie 1492, lasa deci problema Pocutiei deschisa. Ea creeaza In acelas timp, o nouà situatie in ras'aritul Europei. Unul din fii lui Cazimir, Yladislav, era rege al Boemiei si dup.& moartea lui Mateias, ajunge §i rege al Ungariei. Un alt fiu, loanAlbert, ia mostenirea parintelui, Polonia. Un al treilea, Alexandru, era mare duce al Lituaniei. Ramânea cel de al patrulea fiu, Si aismund, care n'avea o tara de cArmuit, ci primea numai o pensie anuala dela fratele ski. regele Poloniei. Acesta din urma, indemnat si de fostul säu preceptor, italianul Callimah Buonaccorsi, ar fi vrut sa-i dea Moldova; s'ar fi constituit astf el In rasaritul Europei un bloc impresionant de state conduse de aceeasi familie, putand prin urmare actiona unitar impotriva Turcilor si eventual a altor du§mani. Pentru realizarea acestui plan lndraznet, trebuia insa scos stefan din scaun. Ioan-Albert isi (Idea, se vede, seama
www.dacoromanica.ro
RAZBOIUL CU POLONII. LUPTA DIN CODRUL COSMINULUI
77
cd lucrul nu va putea fi realizat cu usurintd, de aceea a tinut gAndul sàu ascuns. In consfdtuirea dela Leutschau (primdvara anului 1.494) la care au participat told fiii lui Cazimir, s'a hot:a-At
ca stefan sd fie obligat a recunoaste suzeranitatea regelui loanAlbert; dacd ar refuza s'o fug, atunci ei, fratii Iageloni, « s5.-1 alunge cu puterea i cu armele din lard- i sà aseze In locul sdu In Moldova, pe Sigismund, care ar apdra cu mai multd atentiune Vármul Dundrii in contra Turcilor barbari >>. E probabil ca
§tefan sd fi aflat ceva de aceastd hotdrire dei ea se luase In mod secret, la discutie neparticipand decat fiii lui Cazimir sau cel putin s'o fi bdnuit. Asa se explicd atitudinea sa prudentd fafd de planul de recucerire a celor doud cetài, trâmbitat pretutindeni de Ioan-Albert. Intr'adevdr, regele polon voia sA ascundd sub acest pretext, eliberarea Chiliei i Cetdtii Albe, adevdratele
sale intentiuni fatd de domnul Moldovei. and solii lui loanAlbert, In 1497, vin sd-i anunte lui *tefan expeditia Impotriva Turcilor cer sà participe si el, primesc rdspunsul semnificativ cd armatele moldovene se vor al.-Aura celor polone numai nd acestea vor fi ajuns inaintea ceteitilor amintite. In ce priveste
aprovizionarea, ea va fi asiguratd. Prin urmare, stefan bdnuia planurile vecinului dela miazdnoapte. Dupd. minutioase pregdtiri si dupd ce unii dintre sfetnici
simtind adevdratul scop al expeditiei sfdtuiserä In zadar pe rege sd renuate la planul sdu, armata polond ia drumul spre Moldova. La 9 August 1497, ea se 4propia de Nistru. stefan Ii trimite In Intampinare o solie In frunte cu vistiernicul Isac ; Ioan-Albert o primeste bine si la rAndul sdu vesteste din nou pe Domnul Moldovei, tot printr'o solie, cd merge sä cucereasa cele cloud cetdti. Directia pe care o luase armata polond nu corespundea ÎiSA cu aceastd intentie; ea aräta mai degrabd cä punctul vizat era Suceava. Ceea ce determind pe tef an sd trimeatd o a doua solie, alcdtuità din logofdtul Tdut i vistiernicul Isac, cu scopul de a afla exact ce dorea regele. Acesta, 1ncetand acum cu prefäcdtoria
trecuse Nistrul
i
ajunsese la Cotmani aresteaz6 pe solii
moldoveni si-i trimite la Lw6w, la inchisoare. Intentia lui loanAlbert apdrea deci limpede. Ca räspuns, stefan vesteste pe Turci si pe Ardeleni si le cere ajutor. In acelasi timp, îi concentreazd oastea la Roman, dupä www.dacoromanica.ro
$TEFAN GEL MARE
78
ce mai Intdi läsase o garnizoan6 puternicá" in Suceava (vezi fig. 17). Armata moldoveneasca numgra cu totul vreo 40.000 de ostasi, In timp ce Polonii aveau vreo 100.000. La 28 August, acestia erau la Prut, la 24 Septemvrie ajunseserä In fala Sucevei. Peste Legenda Polonezi ilfoldoveni
Snyatin
Cotmani
Lentesfi
Cernitdi Codru/Cozminului
Suos
eava
do
Roman
Fig. 17. Campania Polonilor In Moldova In 1497.
dota zile, incepe asediul; cetatea e bombardatà cu tunuri grele, dintre care douà de o milrime deosebità. Pagubele Irisa nu sunt insemnate. « Cetatea ... se apara cu vitejie spune cronicarul polon Wapowski; zidul care se &drama In timpul zilei, era
reparat peste noapte de ostasii din garnizoang. ()data s'a 15.cut In zid o mare spartur'a', pe care Moldovenii au reparat-o cu lemne
www.dacoromanica.ro
RAZBOIUL CU POLONII. LUPTA DIN CODRUL COSMINULUI
7q
tari de stejar, Cu parnant i Cu alte materiale, caci i ei aveau tunuri i... multe instrumente de rázboi ». In acelasi timp, detasamentele trimise de asediatori dupa alimente fiindcá, potrivit obiceiului, täranii ascunsesera granele si furajul erau necontenit atacate i distruse de ostasii lui Stefan care inchiseseprunteun puternic corp de cavalerie i drumul spre Polonia. Asa incat, in curand, armata lui Albert incepu sa sufere de foame
ajunse inteo situatie din cele mai critice, pring intre cetate °stile lui Stefan care strangeau din ce In ce mai mult cercul in jurul asediatorilor. Turcii trimiseserd un ajutor de 2.000 de oameni ; Radu cel Mare, domnul muntean, adaogase si el contingentul sau ; voevodul Ardealului, Bartholomeu Drágffy, caruia ai nostri Ii mai spuneau i Birtoc, sosise, prin pasul Oituzului, cu
12.000 de soldati. Stefan putea prin urmare sa dea lovitura deDaca n'a facut-o, aceasta se datoreste lui Drágffy care, In urma instructiunilor ce primise dela regele Ungariei, Vladislav al II-lea, fratele lui loan-Albert, intervine pe langa domnul Moldovei sa faca pace. « i l-au rugat Birtoc pe Stefan Voevod pentru pace povesteste letopisetul lui Azarie Domnul Stefan . . abia i-au facut voia ». Polonii trebuiau sa se intoarca pe acelasi drum, pe care venisera, nu prin alta parte « pe unde era tara intreaga ». Dar aceasta insemna, de fapt, imposibilitatea pentru Poloni de a se aproviziona, deoarece ei ridicasera, la venire, ceea ce se mai putuse gasi in drumul lor. Prin urmare, IoanAlbert a trebuit sà ja alta cale si anume aceea care trecea prin orasul Siret, prin marele codru. al Cosminului i raspundea la Cerncluti. La 19 Octomvrie (asediul Sucevei incetase cu trei zile mai inainte, la 16) armata polona, demoralizata, porneste indarat pe drumul aratat. stefan care banuise ch. Albert nu va respecta conditia cu privire la itinerariu, are acum prilejul sa plateasa pentru toate pagubele recente i pentru umilinta, mai veche, dela Kolomea. El porneste in grabá cu ostile sale dupa Poloni si-i arunge « in marginea fágetului dela Cosmin », unde-si ayezasera tabära. Domnul pune sà se ocupe iesirea din codru dinspremiazánoapte, aseza apoi ostasi ai s51 chiar in codru, poruncindu-le sa taie copacii pe ambele laturi ale drumului, lasandu-i numai intinati i, in momentul cand armata polond se angaj ase mai
toatà In 'Adore 26 Octomvrie 1497, Intr'o www.dacoromanica.ro
Joi, el ataa
80
STEFAN CEL MARE
puternic ariergarda. In acela§i timp, pedestra§ii prävälesc asupr a §irurilor de näläreti poloni cari nu se puteau mira u§or din cauz a
locWui strämt ca odinioarä. Ungurii la Posada copacii intinati §i provoacá o desordine cumplità. Oastea regelui loanAlbert a fost prinsä ca inteo capcanä §i strività. « Fost-au atunci mare moarte intre Le§i din partea armelor moldovene pove-
ste§te letopisetul dela Bistrita §i toate schiptrele cräie§ti au fost luate §i multi boieri §i voevozi mari de ai Le§ilor au cdzut acolo §i multi ostasi ... si toate pu§tile cele mari cu care bältuserh
cetatea Sucevei au fost prinse atunci §i multe altele mici §i mai mici, pe care nu este cu putintä a le in§ira ». Regele Ioan-Albert
izbuti cu mare greutate sà-§i facá drum si ajunse, urmärit §i atacat necontenit de Moldoveni, la Cernäuti. Intre timp, venea dinspre Sniatyn In ajutorul Polonilor, un deta§ament de näläreld mazuri. Stefan afländ de aceasta, trimite inaintea lor pe vornicul Boldur cu o parte din oaste. Lupta a avut loe la satul Lentefti, In ziva de 29 Octomvrie, inteo Duminec6 §i « cu mila lui Dumnezeu §i cu norocul Domnului Stefan Voevod --cum spune letopisetul dela Bistrita biruirä iar Moldovenii. « Fost-au si acolo multà moarte in ziva aceea printre Le§i ... §i cäzut-au si acolo multà oaste leseascd ». Insusi cronicarul polon Wapowski recunoa§te &A Mazurii « inconjurati In cele din urinä din toate pärtile, luptändu-se in modul cel mai vitejesc, au fost ucisi pâra la unul ». In sfânsit, chiar la Cernäuti, a mai avut loe o luptd in urma cdreia. Ioan-Albert « au fugit cu puldni ostasi §i de abia au segpat »,
cum pov.esteste letopisetul dela Bistrita. Din numeroasa §i falnica armatä care intrase in August In Moldova, s'au intors numai câteva fränturi. Cea mai mare parte a nobilimii ce insotise pe rege, a « sleathei », cum se spune In limba polonä, a rämas pe diferitele campuri de bätälie §i rnai ales In Codrul Cosminului. Insä§i izvoarele lor märturisesc « dezastrul ». Acest cuvant chiar e intrebuintat de cronicarul polon Cromer. Iar medicul Regelui loan-Albert spune: « Si mare si nernäsuratä jale a fost in Polonia din cauza unei atät de nenorocite intämpläri ». Vecinii Polonilor au rämas, pe drept cuvânt, impresionati de infrängerea lui loanAlbert. Astfel cronicarul prusian Nacker relateazà: « Oastea regelui a suferit o catastrofä; cea mai mare parte au fost omoriti si prinsi §i toate carele, cu tot ce aveau in ele, au fost pierdute.
www.dacoromanica.ro
RAZBOIUL CU POLONII. LUPTA DIN CODRUL COSMINULUI
81
Iar in «Analele Rutene » gisim: « Si i-a batut fara mila si i-a fu-
&it pana la granitä., bätandu-i si ucizandu-i. Si atat de mare a fost nenorocirea Polonilor, twat abia unul din zece s'a intors Cu Craiul, care s'a si imboldavit din aceastä. cauza ». Prada luatä. de Moldoveni a fost uriasa. In afara de steaguri, tunuri si ceea ce aveau cei prinsi sau ucisi asupra lor, un izvor prusian vorbeste si. de « 6.000 de care acoperite » care au cä'zut toate In mana ostasilor lui Stefan. Cronica lui Grigore Ureche si Simion Dascälul adaogä. ea' « nici acei putinei Levi ce iesisera din codru » n'ar fi scäpat, « de nu s'ar fi incurcat ai nostri in carele cräiesti si boieresti, de le-a indelungat vremea de au fugit ». In ce priveste pe prizonieri, traditia, consemnata de Neculce In « 0 mama de cuvinte », spune ca Stefan ar fi poruncit sà fie pusi sa are mai multe locuri intinse pe care le-a semanat apoi cu ghinda
si asa au crescut « dumbravi pentru pomenire ca sa nu se mai acoliseasca (sa se lege I) de Moldova: Dumbraya Ro§ie la Botosani,
0 Dumbraya Rofie la Cotnar 0 Dumbrava Rop:e mai gios de Roman ». Unii se indoiese de veracitatea acestei traditii; noi socotim insä, ca nimic nu ne impiedecà s'o admitem. Detaliile pe care ni le dä. Neculce asupra tratamentului la care erau supusi acei prizonieri nu par debe a fi inventate. Stefan nu s'a socotit insä räzbunat numai cu distrugerea ar-
matei lui Ioan-Albert, ci la navälirea, prin nimic justificatà, a acestuia, a tinut sa raspuncla si el tot printr'o nävälire. Pe deasupra, a asmutit impotriva lor si pe Turci. In Mai 1498, acestia nävalesc, sub comanda lui Bali-heg, comandantul Silistrei, in Polonia si o prada cumplit. Putin dupa aceea la 22 Iunie, spune letopisetul dela Bistrita inträ si Stefan pe urma lor.
Cetatile Trembowla, Buczacz 0 Podhajec, au fost luate si arse si
tot tinutul pana la Lw6w dupà alte izvoare, chiar pana la apa Wisloka, dincolo de Przemysl prddat (vezi fig. 18). 0 suta de mii de robi ar fi eazut atunci in mainile Moldovenilor; pe o parte din ei, Stefan i-a asezat In judetele din spre miazanoapte « din care pricinä. aratà letopisetul lui Grigore Ureche si Simion
Dascalul si Oa astazi träieste limba ruseascA in Moldova »; pe altii i-ar fi vandut Turcilor. Si ca si cum n'ar fi fost de ajuns atata, Tatarii navälesc si ei In cursul lunii Iulie si se intorc de asemenea cu o prada bogatä. 6
www.dacoromanica.ro
CO
fie/zo amosc
o
Przeworsk
Jaros/aw
Lancu
RadyInno
Czchow
LWOW\ (L,Ovl-
*Priemysl
(Cinov)
oPomorz any Tarnopo,
o wo/ocis,
stru Rohalyn
Sambor
,x,
oDrdhobicz
o
0 Stry,
Trernbow/a
PoOnajec
o
fidfiCI
Buc ac?
/esupol
" 0 Japeinica
Starnsia. u0 Tysmienic a o
P blunc doc,
o
Bereg
Satu Mare Sarmar
0 go.t3I, ON I A 07:40 snoialifónr enka
\41.-
Hust 6 Mst Pe n
Smerinka
f,
08ar .Cdmenec4Podolsky MOHILEW
oCoimanAHotin KiSCjUli
X..LentecL.:1/m
in I
Cr 1,nätiti
\i
7"' ov:/saut.
o
tonic
Podriga
-
"1, Soroca
00. airm,inesti 5'UCEAVA
Fig. 18. Expeditia de pedeapsi a lui tetan cel Mare In Polonia. Linia neap% Cu sageti aratä drum' urmat de armata moldoveana.
www.dacoromanica.ro
RAZBOITJL CU POLONII. LUPTA DIN CODRUL COSMINTJLUI
83
Tara lui Ioan-Albert plätea cu värf si indesat nesocotinta regelui &au de a fi provocat pe tef an care era, in momentul acela, figura reprezentativa din orientul crestin si dispunea, dupä cum se
vede, de multe mijloace pentru a razbuna nedreptatea ce i se Meuse. Aceste navaliri repetate obliga pe Ioan-Albert sa incheie
pace cu Domnul Moldovei. Conditiile pacii constitue cel mai mare succes diplomatic al lui stefan. Mai intai once pretentie de suzeranitate, mai mult, once aluzie chiar, e inlaturata. Partile sunt deplin egale; ceea ce se prevede pentru una din ele, se prevede si pentru cealalta. Toate « ofensele, pagubele si nedreptatile » se uita; de acum inainte va fi « de amandouà pärtile ... liniste si pace yes/lied ». Cei doi monarhi sunt datori sä se ajute reciproc « cu sabia si cu sfatul si ... tu toata puterea ... », impotriva tuturor vrajmasilor. Dacd Ioan-Albert si fratele sau Vladislav, regele Ungariei, vor porni in persoana impotriva Turcilor
locul de trecere peste Dunare al celui dint:di este prevazut precis: pe la Oblucip atunci va merge si *tefan; in caz and va fi impiedeeat, va trimite « pe fiul sail Bogdan sau pe altcineva » cu toate puterile sale. Donmul Moldovei se angajeazä sä comunice
celor doi regi once stire despre o eventuala navala a Turcilor si sa nu dea acestora « nici sí at ... nici ajutor »; dacäl insä va fi totusi obligat s'o faca, atunci aceasta sa nu se considere ca o
cälcare a tratatului. Clauza din urma lasa, de fapt, lui stefan putinta de a actiona cum va crede in cazul unui rdzbiou dintre Turci si cei doi regi iageloni. CA acestia au trebuit sä primeasca o asemenea clauza, arata mai bine deck, once alta consideratie,
pozitia eminentä pe care se afla stefan atat fala de Poloni c'at si fata de Unguri. Acestia isi dadeau in sfArsit seama ch. peste domnul Moldovei nu se mai putea trece, mai mult chiar, ca aveau neapArata nevoie de el si cä, de aceea, trebuiau sa convie la anu-
mite concesii. stefan n'a avut insä nevoie sä feed uz de clauza amintita mai sus. Dimpotrivä in legätura cu noua liga ce se formase impotriva Turcilor, liga In care intra, intre altdi si Vladislav, regele Ungariei a incercat In 1500 sa mph' legaturile cu Poarta, refuzänd tributul si trimitand chiar pe Boldur vornicul sä dea foc Chiliei si Cetatii Albe. i cu un an mai inainte, In Fevruarie 1499, atacase el o oaste turceasca ce se intorcea din Polonia unde fusese dupä pradä. Moldovenii, imbräcati In haine 6*
www.dacoromanica.ro
84
STEFAN CEL MARE
1eF;e0i, au lovit pe Turci intre Nistru §i Prut, in regiunea HotinBoian §i au ucis pe multi din ei. Dar, In genere, campania cre0inilor
n'a avut succesul dorit. Vladislav a incheiat pace cu Turcii la 20 August 1503; Moldova §i Tara Româneascd au fost cuprinse 0 ele In tratat ; se prevedea anume cá tributul lor nu va fi sporit: Stefan plätea 4.000 de ducati, iar Radu de douà ori mai mult, adicil 8.000.
Tratatul s'a incheiat in forma lui definitivä, la Htirliiu,
In
ziva de 12 Iulie 1499. El nu cuprindea nimio cu privire la Pocutia ;
aceastä chestiune, dupä' märturisirea insa0 a lui Stefan, fusese nisatä la o parte spre a fi solutionatä ulterior. Se §tie a Moldova avea drepturi vechi, dela Petru al Mu§atei §i Alexandru ce! Bun, asupra acestui teritoriu ; Stefan ocupase chiar o parte a lui In 1490; avuseserd loo, inainte de expeditia lui Ioan-Albert din 1497, si unele ciocniri ; urma deci ca acum sä se ja o hotärire. Din actele
vremii rezult6. cä trebuia 86 se adune o comisie mixtà Moldoveni, Poloni i Unguri care sä" decia. Moartea regelui polon (17 Iunie 1501) produse Mg o amAnare. La cel de al doilea termen
29 Septemvrie 1502 delegatii poloni nu venird, Mcand pe aceia ai Moldovei §i pe cei trimisi de Vladislav regele Ungariei, sä a0epte degeaba mai bine de cinci sgptämäni. In consecintä, Stefan ocup6 intreg tinutul, punandu-0 pArcälabii In cetäti §i
vame0i In ora§e §i tärguri. Pocutia « e tara mea spune el solului polon care se prezentase mai pe urma pentru a scuza lipsa delegatilor cäci se tine de Moldova din vremuri depärtate §i am asupra ei drept sigur ». i « acum vreau s'o pästrez adaogA Stefan cu pretul pierderii capului meu ». Nici la cel de al treilea termen, fixat in urma stäruintelor regelui Ungariei, in ziva de 2 Noemvrie 1503, Polonii nu se infäli§eazà la locul hotärit ; Stefan era prin urmare in dreptul sàu sä considere chestia inchisä. De fapt, Pocutia i ràmâne sub stäpänirea dregätorilor Moldovei, iar incercärile Polonilor de a o relua cu armele nu izbutesc, cu toatà
afirmatia contrara a lui Wapowski. Abia sub Bogdan, fiul lui Stefan, ea va fi lnapoiatä, i atunci de bunä.' voie. Yiata economicil. Tratatul de comer t pe care-1 incheiase Alexandru ce! Bun cu Liovul (vezi vol. 1 al acestei lucräri, ed. IV, p. 521), tratat ce fusese confirmat de fiii säli Stefan i Petru Aron, a fost reinoit 0 de Stefan ce! Mare. La 3 Iulie 1460, pärgarii din
Liov, veniti special pentru aceasta la Suceava, capätä actul www.dacoromanica.ro
VIATA ECONOMICA
85
intarit Cu pecete domneasca, prin care li se confirma vechile pri-
vilegii, pentru once fel de comert, import, export, transit Cu Moldova. -Mae sunt in genere, acelea0. Li se face chiar un avantaj i anume: li se iarta « vama tatareasca » pe care trebuiau s'o plateasca la Cetatea Alba cei ce treceau marfuri peste Nistru. Liovenii « nu vor da niciun ban, nici macar pentru o miie de marci,
fie ca i-ar a0epta ori nu acolo insu0 fiul -tarului tataresc ». La trecerea Prutului, la Cernauti, se precizeaza cà suma de 4 gro0 pentru un car « nemtesc sau armenesc », se va plati « numai &and
carele vor trece pe poduri umblatoare; and apa va fi Inghetata sau and carele vor trece prin vaduri, atunci nu vor da niciun ban la trecatoare ». Se precizeaza de asemenea ce se intelege prin
« marunti§urile » pentru care se plate0e In Suceava o Irma de trei gro0 de grivna. Pe langa àpci, nadragi, gbh ungure0i palo§e care erau mentionate 0 in privilegiul dela Alexandru eel Bun, aflam ca sub aceasta de-numire generica se mai Intelegea panza litvana », cea zisa « de Krosno » un or4e1 In Galitia,
cea nemteasca, catifeaua, postavul taiat, harsul o stofa. de Lana',
apoi obiecte de fier 0 de cositor: fiare de plug, cutite,
coase, seceri, talere, tevi, In sfar0t « brânele ferecate », §ofranul « i alte lucruri marunte ». In ce prive0e punctele de \mina, se mai adoga, intre Prut i Nistru, « Lei puma târg in tinutul
Cu acela0 nume; pentru postavurile care vor trece in Tara Romaneasca se va plati vama nu numai la Suceava, trei gro0 de grivna, 0 la Back' cum sta scris In vechiul privilegiu, dar 0 la Roman, la Adjud i « la Putna
dacà drumul era pe valea
Siretului sau la Vaslui, la Barlad, la Tecuci daca veneau pe valea Berladului, i anume « de car cate doi z1oi ». i la Beau vor pia-Li tot atat, In timp ce pe vremea lui Alexandru, dadeau doi gro0 de grivna. Doi ani §i jumatate numai dupa ce le eliberase acest privilegiu comercial, 0 anume In 1463, la 25 Ianuarie, stefan da un salvconduct « burgmistrului i tuturor domnilor çi sfetnicilor de frunte i tuturor negutatorilor din orapil Liovului, mari i mici », pentru ca sa fie volnici i slobozi sa vie la noi, in tara noastra, cu toate negoatele i marfurile lor, sà cumpere i sä vanza fara nicio zAbava sau paguba ». Varna vor plati « dupe' privilegiul ce le-am scris i le-am dat ». Explicatia acestui nou act cuprinzand. www.dacoromanica.ro
86
$TEFAN CEL MARE
asigurarea domnului « pe cinstea §i pe credinta noastrd cre§tineascd, fárd In§eldciuni §i Meà nicio viclenie cd va respecta dispoziiile zisului privilegiu, pare a fi In legäturd Cu reca§tigarea Hotinului de care Stefan, fapt care turburase, se vede, raporturile dintre cele cloud' tdri. Negustorii din Liov voiau o noud garantie §i Stefan le-a dat-o. Aceea§i continuitate se observd §i In raporturile comerciale Cu
Bra§ovul. Chiar din primele luni ale domniei, din Octomvrie Noemvrie 1457, avem un act prin care Stefan anuntd pe negustorii de acolo cd a hotdrIt sd le trimeatd dupd sdrbdtoarea Sfintei Ecaterina (25 Noemvrie) o scrisoare, invitandu-i sd vie cu märfuri In tara sa. Dacd totu§i §i dupd aceasta le va fi teamd, atunci le va da o scrisoare deschisd, Intdrità Cu pecete, spre a putea vinde §i cumpdra oriunde, In targurile §i satele Moldovei. Nimeni nu va iiidrazni sd-i supere, fiindcd s'ar expune sä"-§i piardd capul. Se vede cd Bra§ovenii au avut totu§i oarecare Indoieli; de aceea, Stefan le relnoie§te, la 13 Martie 1458, In formd solemnd, ca martori figurand toti marii boieri In frunte cu mitropolitul Teoctist, privilegiul cel vechiu pe care-I obtinuserd dela Alexandru cel Bun §i care nu ni s'a pdstrat. Bra§ovenii « sunt volnici §i slobozi sà umble prin toatd tara §i prin cetdti §i prin targuri, ca sd-§i vânzd marfa lor: §i postavuri §i pAnzd qi bobou §i orice ar avea ». PAnza §i boboul se vor vinde CU COtUi »; postavul Cu bucata. Pentru o bucata de postav de Louvain, vor pläti vamd 18 gro§i ; dacä. e « de Colonia », 12 gro§i ; « de Buda » 8 gro§i, iar
« de Cehia » numai 4 gro§i. Pot cumpara in Ord §i boi §i vaci « §i tot ce au mai cumpdrat pe vremea mo§ului nostru Alexandru »;
trecând peste munti, in Ardeal, vor pldti de fiecare bou cate 2 gro§i. Dacd s'ar IntAmpla ca printre vitele cumpdYrate sd se gdseascd §i unele de furat, lucrul fiind dovedit « cu oameni buni » §i dac'd Bra§ovenii nu vor putea sd aducd cheza§i, atunci ei vor pierde acele vite, fàrà ca sd mai fie §i globiO adieä sà pldteased amendd, nici « mdcar un gro § ». Judeedtile vor avea loc In fata domnului. « Nimeni altcineva In tara noastrid spune Stefan -nici boier, nici vornic, nici §oltuz sd nu indrdzneascd a-i judeca; altfel, va päti mare pedeapsä §i urgie ». De§i acest privilegiu e categoric, negustorii din Bra§ov cer,
peste patrusprezece ani, In 1472, o noud asigurare. Nu §tim www.dacoromanica.ro
viATA RELIGioAsÀ.
87
in mod precis cdrei cauze se datoreste cererea lor ; poate sä" fi fost
teama, poate dorinta de a avea In sons garantia care se and Intr'adevdr in acest document cd nu vor fi obligati sà vändd mdrfurile lor domnului la pretairi arbitrare, fixate de acesta, ci numai prin blind invoialà. Fapt este insd ad la 3 Ianuarie., Stefan le dd un act prin
care garanteazd: 1) libertatea deplind a negotului in tot cuprinsul tärii sale, §i prin targuri §i prin ora§e ; 2) interzicerea confiscarilor ; 3) siguranta intoarcerii in ora§ul lor. Trei ani mai tarziu, §i anume la 10 Iulie 1475, urmeazd un act similar pentru to0 negustorii din Ungaria, nu numai cei din Bra§ov ; ei sunt slobozi sh facd negot in Moldova « fie pe vreme de pace, fie pe vreme de rdzmiriVä ». Mai avem incd o serie de documente din vremea aceasta, privind relatiile comerciale Cu Bra§ovul. In mai multe randuri ni se vorbe§te de cumpArdturi ilcute acolo. La 18 Fevruarie 1476, prin urmare la Inceputul anului In care a fost lupta dela Frázboieni, -tefan serie §oltuzului din Bra§ov sà dea voie lui Mihai me§terul de a se intoarce in Moldova ca sáb iile ci armele cumpdrate acolo. « cdci avem nevoie de ele . . . sä ne fie impotriva pdganilor ». La 17 Iunie 1482, o noud cumpdrdturd: de data aceasta e vorba trig de ulei i de posta y, in valoare de 25 de florini ungure§ti; Stefan roagd pe Bra§oveni ad nu-i ja vamd. Spre sfar§itul domniei, in anii 1500-1503, gdsim o cerere similard: sd nu se ja vamd. spatarului Totru§an care se dusese acolo, din porunca domnului, sä cumpere arme, funii i scari de §ea. Al doilea centru sdsesc din Ardeal care avea legituri comerciale ou Moldova era Bistrita. Nu §tim ca Stefan sä fi dat negustorilor de aci vreun privilegiu in felul celui acordat Bra§ovenilor. Cert este Irish' cd schimbul de m'drfuri a urmat neintrerupt §i in spre pdrtile acestea ; ne-o spune de altf el §i privilegiul Liovenilor, din 1460 care aminte§te de postavul ce se exporta « la Bistrita §i in Tara Ungureascd ». Ni s'a pdstrat o scrisoare din 7 Martie 1481, dela Stefan, care roagä. pe §oltuzul §i pargarii acestui ora§
sd-i trimeatd pe un argintar Antonie, refugiat din Moldova in timpul prAdaciunilor turce§ti, deoarece are sd-i dea ceva de lucru.
Il va pláti a§a inat sá rämdie multumit §i-i va da voie sa se intoarcd inddrdt cand va voi. Pentru nevoile comertului §i ale vietii economice In genere §i In acela§i timp §i ca un semn de suveranitate, a bdtut Stefan ce! www.dacoromanica.ro
$TEFAN CEL MARE
88
Mare bani. Ei sunt de argint ; au 13 milimetri in diametru; pe avers, intre douà cercuri de perle si ocolind stema Orii, capul de bour, stà scris: t MONETA MOLDAV; pe revers, de asemenea intre douà cercuri de perle si ocolind o cruce cu sase brate, citim: STEHANUS VOIEV (vezi fig. 19). In afarä de acestia, a bätut
si bani mai mici 10 mm. diametru tot de argint si f6r6 inscriptii (anepigrafi: vezi fig. 20). Fig. 19. Moneti de argint dela $tefan cel Mare. (Colectia Academiei Romine).
Tiata religioasii. Mitropoliti si episcopi. Biserica Moldovei si-a p6strat, sub stefan cel Mare, organizarea care se constatà in prima jum6tate a veacului al XV-lea.
Mitropolia era la Suceava ; in afarà de aceasta, mai existau cloud' episcopii, una la Roman, cealaltà la Rkiduti. Cel care a uns ca domn la Direptate pe fiul lui Bogdan a fost Mitropolitul Teoctist. Era, se pare, de neam insemnat, poate rudd cu familia domnitoare, ca si predecesorul sàu losif. Asa s'ar explica rolul important pe care-1 are, in viata
politicä a Moldovei, timp de un sfert de veac, acest ierarh. Era si un bun arturar: ni s'a p6strat tetraevanghelul scris de el si (Mina nfängstirii Neartrtului « pentru rug6-
ciunea sa si a celor ce vor citi pe el s'i vor asculta cu os'ardie ». Teoctist figureag adesea
Fig. 20. MonetA micl
de argint, anepigran dela $tefan cel Mare. (Colectia Acaderniel Romine.)
in fruntea martorilor din hrisoave, mai ales in acelea privind mAngstirile, precum si in unele acte de caracter politic. In 1462, el jurà Impreunà cu ceilalti demnitari bisericesti si laici ai Moldovei 06 va pästra credintà regelui Cazimir al Polo-
niei, cum Meuse, printeun act deosebit, si stefan. Teoctist a pAstorit Moldova Ora in anul 1477, luna lui Noemvrie in 18. A fost inmormântat in m'a'n'Astirea Putna. li urmeaz6 in scaun Gheorghe, care fusese mai inainte in m6n6stirea Neamtului. A avut una din cele mai lungi pAstoriri din &Ate cunoaste biserica Mol-
dovei: Ora' in anul 1511, sub Bogdan, fiul lui stefan. Ca episcop de Roman, g6sim intai pe Tarasie. El e mentionat pentru prima oarà inteun document din 12 Septemvrie 1464, unde domnul il numeste: o episcopal nostru chir Tarasie din Tdrgul
www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI *TEFAN
89
de jos ». Ultima oarà e pomenit in hrisovul din 14 Octomvrie 1473;
aci el are titlul de: « episcop al Mitropoliei de jos *, ceea ce nu
trebue insa interpretat In sensul a ar fi avut un rang erarhic egal cu mitropolitul din Suceava. Fiind numai episcop, el era inferior acestuia; fat6 de episcopul de Rgdduti ing, de§i aveau ambii acela§i grad erarhic, trecea inainte: aceastà ordine se 1)6-streazA §i In documentele cancelariei domne§ti. Dupg Tarasie, urmeazA ca episcop de Roman, Vasile, un ierarh invAtat care a redactat un tratat despre deosebirile dintre catolicism §i ortodoxism. E mentionat In actele vremii lntre anii 1488 (4 Aprilie) §i 1499 (12 Iulie). Are ca urma§ pe Teoctist, fost egumen la Neamt; acesta apare pentru intAia oarà in actul din 17 Noemvrie 1502,
privitor la mànàstirea Putnei, §i poartà, ca §i Tarasie, titlul de o episcop al mitropoliei de jos din targul Romanului ». La 116d6uti gsásim un singur episcop, pe loanichie care deasemenea are o pAstorie foarte lung6. Cea dintE mentiune e In documentul din 25 Aprilie 1472, unde e trecut dupà Tarasie, episcopul_
de Roman; cea din uring In 26 August 1503 and Stefan confirm6 acestei episcopii « ocina ei dreaptà » anume satele Ràdàutii cu morile §i Cotmanul mare cu cele noud cgtune care-i fuseser6 d4ruite de « stràmo§ii » s'Ai. Ctitoriile lid Stefan. Niciunul dintre domnii Moldovei n'a
InAltat atAtea 16ca§uri de rugAciune ca Stefan. Traditia spune a dupà fiecare luptà el ridica o biseric6 sau o mdnAstire §i ea se confirm6 aproape intocmai prin màrturiile documentare. A§a de numeroase sunt ctitoriile lui stefan, unele zidite din temelii, altele numai reparate sau adAogite, hick, poporul a ajuns s5.-i atribue acestui drept credincios voevod once läca§ mai vechiu, despre care nu se mai §tie de and dateaza. « Atletul lui Hristos », luptAtorul neInfricat impotriva Turcilor §i Tätarilor, a dovedit §i pe aceastà_
cale, prin ctitorii, at de puternia era credinta sa. Madästirile care pomenesc de ctitor pe $tefan pot fi Impàrtite In trei categorii. In prima categorie inted acelea care se datoresc exclusiy marelui domn. Astf el Bunt mängstirile Putna §i Volovdful.
A doua categorie cuprinde mànastirile existente de mai inainte sau din timpul domniei lui, la care $tefan a Mcut biserici noud sau diferite imbung.atiri. In aceast6 categorie inträ Neamod, Bistrip, Voronqui, Tazldul, Dobrovdful §i, In afara hotarelor tä'rii, www.dacoromanica.ro
Fig. 21.
Manitstirea Putna, ctitoria lui stefan cel Mare.
www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI 5TEFAN
91
mänäsiirea Zografu dela Sf Antul Munte. In sfar§it, a treia categorie prive§te mänästirile cärora stefan le-a fäcut numai danii, andu-le sate, vii, tigani §i mertice anuale de sare, vin, cearä, etc. Constructia Putnei a inceput In vara anului 1466 (4 Iunie, dupà unele izvoare, 10 sau 20 Tillie dup5. altele) §i a tinut trei ani incheiati (vezi fig. 21). La 3 Septemvrie 1469 avu loe sfintirea, In prezenta domnului §i a marilor boieri, slujba fiind fäcutà de mitropolitul Várii Teoctist, de episcopul de Roman Tarasie §i de 62 de preoti i diaconi. Staret fu numit Ioasaf, arhimandritul. Putna avea sä fie, potrivit hotärlrii lui tef an, locul säu de ve§nic6 odihnä. Daniile pe care le-a primit aceastà mänästire dela lnaltul säu ctitor sunt foarte numeroase..Documentul din 6 Fevruarie 1.503, care cuprinde Intärirea tuturor donatiilor anterioare ne face sä vedem imensa avutie de care dispunea Putna. Ea avea mai hitAi 29 de sate dintre care 24 däruite de tef an care le cumpärase dela diferiti proprietari sau le avusese el personal §i 5 dàruite de doi boieri; satele se aflau mai ales In partea de Nord a tarii, In tinuturile Sucevii, Cerdäutilor §i CArligAturii; apoi o se-
li§te la gura Frumu§itei §i o bucatà de pämänt la Prut; vii In dealul Harläului; o « brani§te » intinsà, adicä.' un loe rezervat pentru pescuit, vAnat §i fàcut Br', In jurul mänästirii; mai multe mori pe Siret, In apropiere de argul Siretului; o prisaca la Comarna ; cAte o sua cincizeci de drobi de sare In fiecare an din ocna
domneasc6 dela Trotu§; toatd dijma din cearä « pietrele de ceara» cum se spunea atunci din tärgul Siretului; vama cea micä. a Sucevii care se Incasa la Jicov; scutire de vamä pentru e§tele adus la mänästire; apoi dajdea §i veniturile popilor din satele care ascultau de mänästire; gloabele adicA amenzile ce se vor percepe In acelea§i sate ; un numär de säla§e de tigani. Traditia, consemnat6 de Ion Neculce In « O seamä de cuvinte », spune 61 la Voloo4 ar fi fost o bisericei de lemn, ridicatà de Bogdan intemeietorul. stefan pune sä se zideascä aci o mandstire. Pisania ne arata cä lucrul s'a Inceput In anul 1500 §i s'a isprävit in 1502, Septemvrie In 14. La Voronef unde a ridicat In 1488 stefan ctitoria sa (vezi fig.
22), exista de mai lnainte o mänästire de lemn; pe la 1471. se constata un egumen Misail; tot aci spune traditia cá ar fi trdit acel sihastru Daniil, cAruia domnul, Intr'un ceas de cumpänä , www.dacoromanica.ro
s.
.
"
.,
,'
1.17'
' .
:
t
.,.4
°,i
...,°
.: .
,
_
1,, s
'
'.11%)
1I
r
,.
' ' '.
'
,
,
A
ki.
'.,. ',1'..
. "`",
.
. ,,-; nP
S.-{M .
_
L
.,. %
,. .....V ,R
;.,,
..
,
-'
' 1----- -.-a---: - --a--il------
'
.
.."
c---_-
..'k
...e
www.dacoromanica.ro
.
Z°
C.,,
"
1
S., ,
, :.- -
Fig. 22. Iliserica dela Voronet rldican de *tefan eel Mare, In 1488. Peretl exterior' aunt acoperiti de picturl; acoperlaul e de eindr113..
' r.1
L
...
'
;
3". Z
,
1
A:': -.'
tr.".
.
.1
,'-
,.,.;
.:
'
' t. "-
-
.
. e ..; ... .
-
i
!..
\'
CTITORIILE LUI $TEFAN
93
i-ar fi cerut sfat i ajutor. Incä inainte de a ridica biserica sa de zid, stefan a flout mänästirii dela Voronet o mic5. danie. Chiar In timpul cand se ridica, in August 1488, el i-a däruit apoi un sat, tilbicaniisi tot basinul pAyaului Suha mare, cumpärate cu 160 de zloti tätäresti. Alte danii au urmat in 1489, cAnd mànästirea capätä satul Vlädenii de pe Siret cu morile de acolo, cumpärat iaräsi de domn, in 1490, când se adaog6 o seliste Poiana, la gura Homorului, in 1497, cAnd stefan ii därueste o prisacä in tinutul Cärlignurii si un loe aproape de acea prisacä si in 1499, mänästirea sporindu-si avutul de data aceasta cu inc6 un sat, Milcinestii, tot
in tinutul Carligäturii, i cu mai multe fMci de vie in dealul H ârlàului.
La Dobrovlif existau spre sfarsitul domniei lui stefan douä mändstiri: una cu hramul Schimbärii la fatà, cdreia domnul däruieste, la 26 Noemvrie 1499, trei sate pe paräul Dobrovätului; o a doua cu hramul Pogoririi Duhului Sfänt, care primeste, la 6 Octomvrie 1503, cinci sate, tot pe Dobrovät, cumpärate de stefan
cu 1.500 de zloti tätäresti. Pentru aceasta de a doua mànästire construeste evalaviosul domn o nouä biserick de zid ; lucrarea a inceput la 27 Aprilie 1503 si s'a terminat in 1504, asa dar chiar in anul mortii. La Bistrip, vechea ctitorie a lui Alexandru cel Bun, stefan a adaos clopotnita si un paraclis « in numele sfäntului martir Ion cel Nou dela Cetatea Albd ». Constructia a durat cAteva luni; ea era gata la 13 Septemvrie 1498. Mänästirea Tazhiului exista In 1481. In acest an, la 1 Fevruarie, stefan Ii därueste satele Borilestii i Drägotestii din Campul lui Drago. Cinsprezece ani mai tärziu, in 1496, si anume in ziva de 4 Iulie incepe, din porunca lui, constructia unei noi biserici, de zid, care se terminä la 8 Noemvrie 1497 (vezi fig. 23). O frumoasä bisericä, de proportii mai mari i avänd hramul InälVárii a ridicat stefan in vechea ctitorie a lui Petru al Musatei, Neampl. Constructia era gata la 14 Noemvrie 1.497, asa dar duph biruinta din Cosrul Cosminului (vezi fig. 24). Mänästirea Neam-
tului a primit i unele danii: astfel la 13 Iulie 1463, domnul o scuteste de desetina pe care trebuiau s'_o dea prisäcile ei din hotarul Zahornei, la Nistru, iar la 1 Aprilie 1470 ii acordä privilegiul .de a nu pläti vamil pentru trei care de pe§te; mai importantd www.dacoromanica.ro
94
*TEFAN CEL MARE
dania pe care o prime§te la 30 Septemvrie 1503: ea constä din satul Baicenii pe Siret §i cu morile din sus de Orze§ti §i din jos de Vornutariu, proprietatea personalil a lui stefan, apoi satul Mogo-
§e§tii, tot pe Siret, cumparat de domn cu 400 de zloti tatare§ti, o prisacd in brani§tea domneasca dela Bohotin §i un mertic anual de §ase pietre de ceará din pietrele domne§ti dela Targul Neamtului. Pentru aceste danii, stefan cere egumenului i calugärilor,
Fig. 23. Pisania bisericii Tazlau. In ultimele doua rAnduri se vede data cAnd s'a ineeput constructia: 7004 (1496) Iulle 4 si data eAnd ea s'a ispravit: 7005 (1497) Noemvrie 8.
o Esa ne cante noua i doamnei noastre Maria o liturghie la toate sfintele Duminici pana ce vom fi in viatd, iar dupd moartea noastrà sa ne cante in fiecare Miercuri sara un parastas, iar Joia o
liturghie pana in veac, cat va sta aceasta sfanta mangstire ». O deosebita grija a ardtat Itefan manastirii Zografu din Sfântul Munte, facandu-i multe imbunatatiri: in 1471, a « intarit » adica a
reparat bolnita sau spitalul de acolo §i i-a dat « pentru odihna sfant raposatilor parintilor no§tri i pentru sanatatea noastra www.dacoromanica.ro
r
47/
atom. 4neaaroloT
'a_ inuread
4.
,
,... .7
t
1
.,_
-
.."
-
....."'
_ .
' ;WO,. '
..:=301
.
t
A N
_,- ' 0..,t
K.
,........-.A,. ...,,.., ,..,-,-,;;'
47
_
o
Nu; )11'
7,0;
IT Al. 'VD
,
Ruttift:
°
m. ,
-
74.
o
Fig. 24. Plsanla biserleil marl deja manastlrea Neamtulul zidlta. de $tetan ; In ultlmul rand se eiteste data and s'a Ispravit eonstructia: Atrt x... MC1101 1101515 i (sin anul 7005 (1497)... luna /inertly* 14 t).
www.dacoromanica.ro
96
$TEFAN GEL MARE
0 a copiilor no0ri » un mertic anual de 500 de aspri; in 1475 a -construit un « turn de cornii »; mai tarziu, in 1495, a zidit.trape-
zäria; in sfar0t, in 1500-1501, a adus apá in mänästire, Mand un canal, o cristelnità 0 o fantanä. Deosebit de acestea, i-a acordat
Ina din primii ani ai domniei, din 1466, un mertic anual de 100 de galbeni ungure§ti, ceea ce era o sumä importantä. In schimb, alugärii trebuiau sä respecte urinktorul a§ezärnant, pe care-1 reproduc in intregime, deoarece e caracteristic pentru grija i minutiozitatea pe care o punea ina din tinerete evlaviosul voevod in raporturile sale cu biserica: « Inainte de toate spune Stefan sä mä scrie pe domnia mea la sfanta proscomidie, dupà obiceiul sfintilor pärinti §i dui:a a§ezärnantul sfintei biserici, i sä scrie langa domnia mea §i pe doamna mea 0 pe copiii no§tri de Dumnezeu däruiti Alexandru §i Elena ; i sà stea la sfantul pomelnic cum este scris. Si iar60, Oda' ce Dumnezeu atottiitorul se va indura cu noi i vom fi in viatä sfânta biseria sä ne cante Sambätä seara paraclis i Dumineca la pranz sä se dea bäuturä, Martea sä ni se cante sfanta liturghie, 0 la pranz sä se dea bäuturd. i sa mä mai pomeneascà in fiecare zi la vecernie 0 la pavecernitä §i la miezul noptii 0 la utrenie i la liturghie 0 la sfânta proscomidie unde mai este obiceiul sfintei i dumnezee0ii biserici, precum e invätät ura sfintilor pärinti; iar in pomelnic sä ne pomeneasa dupà a§ezamant. Acestea 84 ni se cante Odd ce vom fi in viatà. lar dupà trecerea anilor no0ri §i dupà sfalitul vietii noastre, In anul intai sä ni se faa i sa ni se cante sfântul prohod, de &Are sobor ; apoi slujbele de ziva a treia, a noua, a douäzecia 0 a patruzecia, de o jurnätate de an 0 de un an. lar dupà trecerea unui an,
sä ni se ante inteo zi din an, de atre sobor, pentru mantuirea sufletului; seara parastas cu colivä §i bäuturä, iar dimineata sfanta liturghie cu colivä; iar la pranz, bäuturä, spre mângaierea fratilor. Aceasta sä rämaie a§a, catä vreme va sta §i sfânta mänästire ».
In cea de a treia categorie, a mänästirilor care au primit numai inträ Moldovita, Pobrata i Homorul. La 12 August 1457, a§a dar la cateva luni numai dui:a suirea sa pe tron, Stefan scute§te celei dintai dou6 case pe care le avea in Suceava de once -däri i munci &Are domnie. O scutire similarä capätä Moldovita §i la 31 August 1458 pentru statul ei Borhine0ii ai arui locuitori www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI $TEFAN
97
Inu vor mai avea nicio indatorire talk' de domnie; nici chiar la r`ázboiu nu vor merge, decAt atunci când va merge Stefan In per-
soara. La 12 Martie 1488, o nouà donatie: junatate din satul ZvorA§te, pe Siret, cu morile; In schimb cälugArii sunt obligati sO-i fac6 slujbe In viata 0 pomeniri dupà moarte. Printr'o serie de acte deosebite, Moldovita capOtà 0 confirmarea vechilor ei proprietali. La Pobrata a fost Inmormantatà mama lui Stefan, doamna Maria-Oltea; cu atAt mai natural era deci ca sa se bucure aceastä mOnOstire de mila domneascsá. Chiar Ing dela Inceputul a-COO-
nirii sale documentul e datat 16 Fevruarie 1459 Pobrata capOtà dela Stefan dreptul ca locuitorii din satele ei Poiana 0 Onicenii pe Jijia sà." nu fie judecati de judecAtorii din Dorohoi, cum ar fi fost normal, ci numai de egumen sau de oamenii acestuia. De asemenea fa nu facd podvoade, adic6 transporturi cu carele. La cAteva luni dupg moartea doamnei Maria-Oltea (9 Noemvrie 1465) 0 anume In vara anului urmOtor, natastirea prime§te tocmai o pentru sufletul 0 mântuirea sfAnt rOposatilor. . .. mop' nostru latranul Alexandru Voevod ... 0 .. . tat51 nostru Bogdan Voevod i... mama noastrà Maria » confirmarea unui mertic anual bogat, de zece buti de vin, douä maji de pe§te, una de morun 0 alta de crap, o junatate de piatrA de cearä din Thrgul
Frumos 0 toate berbintele adiai butoia§ele de miere ce se vor strAnge din dijma satelor mOngstire§ti 0 a oamenilor ei dela Botna. I se IntOre§te de asemenea iezerul dela gura Bâcului cu
toate gArlele, o prisac6 0 dreptut de ali face dota navoade de pe§te pe Nistru, In gura BAcului. Prime§te apoi ca danie dela Stefan pe unul din Tätarii domne§ti dela Neamt, cu tot neamul lui. Cativa ani dupà aceea, In 1471, mAnOstirea obtine scutire de Tana atAt pentru grOul 0 mierea pe care egumenul le va trimite spre vânzare la Chilia cAt §i pentru pe0ele ce se va aduce de acolo, prin vadul dela Tutora. AdOogam &A Intocmai ca 0 Moldovitei, i se confirmd 0 Pobratei, prin acte deosebite, vechile proprietäti
pe care le stdpanea din vremea lui Alexandru cel Bun sau mai de curand. MAdästirea Homorului prime§te dela Stefan, la 30 August 1459, un mertic anual de cinci buti de vin. Mai tarziu, spre War0tul domniei, ea face un schinfb cu domnul care echivaleaz6 de 7
www.dacoromanica.ro
98
$TEFAN CEL MARE
fapt tot cu o danie; ii d'O' o seliste Poiana « la gura Homorului » deci un loo unde fusese odata. sat primeste in schimb un sat
In fling Glodenii, cump6rat de Stefan cu 150 de zloti tàtáresti. Ni s'au pAstrat i actele prin care i se confirmg acestei msänästiri celelalte posesiuni ale ei, i anume mai multe sate, un munte, prisacg, etc. Tot asa ni s'a Ostrat i hrisovul prin care Stefan Intareste mgrfästirii de a1ug6rite dela Horodnic cele douà sate d6ruite ei de Alexandru cel Bun si scuteste pe locuitorii acestor sate de toate dàrile, muncile si de slujba osfäseaseg, ei având numai sà pàzeasc6 inkiàstirea si sà lucreze. La 16 Martie 1490, aceastà mängstire de càlugàrite Horodnic imprema cu un sat al ei,
Balasinestii, pe Suceava, se Inchin6 de bunà voie nangstirii Putna. Mult mai numeroase decat ingnästirile, sunt bisericile ridicate de Stefan. Ele se intálnesc pe tot cuprinsul Moldovei, dela o margine pArià la cealalfä a tàrii. Merità a fie relevat faptul cà aproape toate au fost construite in a doua fumiitate a domniei, dui:4 luptele cele mari cu Turcii. Unele amintesc o biruintà, altele vreun fapt lnsemnat din viata voevodului. La 13 Iunie 1.487 incepe zidirea bisericii dela Päträu0 (vezi fig. 25). In acelasi an, intre 8 Iunie si 13 Noemvrie, ridica Stefan i bi-
serica din Beidauti (azi MileOut* drept multämità" pentru biruinta dela lUmnic impotriva lui Tepelus. Ne-o spune ränituit pisania bisericii, scria, dupäi obiceiul timpului, In lirnba slavg: « In anul 6989 (1481) luna Iulie 8, In ziva sfAntului marelui mucenic Procopie, Io Stefan Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Moldovei, fiul al lui Bogdan Voevod, impreun6 cu prea iubitul
su fiu Alexandru, fkut-a fázboiu la Ramnic cu Basaraba cel TAdár, Domnul Tàrií Romanesti, numit Ppälus. Si a ajutat Dumnezeu lui Stefan Voevod si a biruit pe Basaraba Voevod. a fost aci prApkl, un mare mgcel printre Basarabi (Munteni 1). Drept aceea, binevoit-a Stefan Voevod cu buna sa hoarire i cu
inteleapt6 prevedere si a zidit acest hram In numele sfântului marelui mucenic Procopie In anul 6995 (1487). Si s'a inceput In luna Iunie 8 si s'a terminat In acelasi an In luna Noemvrie 13 ». Dupà biserica dela Bkräuti urmeaz6 indatà aceea cu hramul Sf. Bic, de l'Ong6 Suceava. Inceputà la 1 Mai 1488, ea era gata la 15 Octomvrie al aceluiasi an (veii fig. 26). www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI $TEFAN
99
De§i nu se spune in pisanie, suntem ins6 in drept sa credem
:,
Fig. 25.
Biserica dela Pltauti, ctitoria lui Stefan cel Mare, Inceputi In ziva de 13 Iunle 1487.
cà biserica din Vaslui, ridicatà in 1490, aminte§te vestita biruintà
7 www.dacoromanica.ro
$TEFAN CEL MARE
1 an
impotriva lui Soliman Hadambul. i aceastà construe* a durat numai cateva luni, dela 27 Aprilie Odd la 20 Septemvrie. Doi
tr.
..
°
°'
.*;,`
,
.
o
Th
A. -
4
.
dr
.,
-
.h t-
°
°
p
-
.
t . 44 ,,t
tvi, , ..
'
..' --,
"..:
.
't,""
,,...., ,
.
.
.......
.,,,,,
,..
.54.1.
'
".
-0.
[
...NY' #1
1.. 'I .,)
H
.
41
r
....
' *-1
7,44" e
'.
-
1.
1
',V.:let....), la , .1.. sr 4 r,,- )", I I,
`.1'., 1
. *.'-]
'49
:
, r i'
'
.., ,
;
1.:...
.....
: .-..... rA
.
V
-1 . 2''
-,-..-1.. I
..... '
!,4
3.. 7,°,-..t,
'1; An:Lik.
Fig. 26.
Biserica St. Ilie, Mug& Suceava, restauratl.
ani incheiati sine in schimb zidirea bisericii Sfeintul Nicolae din la§i. Inceputd la 1 Iulie 1491, ea este gata in August 1493. Pisania www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI $TEFAN
101
ne arata ea domnul a inaltat-o « pentru sufletele raposatilor mosi parinti i frati i pentru sanatatea Domniei noastre si a copiilor nostri D. In acelasi timp, i anume Intre 1 Mai si 28 Octomvrie 1492, a fost ridicata biserica din Ririe1u, ca hramul Sfetntului Gheorghe. Traditia ne spune ca §tefan cel Mare s'ar fi nascut i ar fi copi-
larit la Borzefti, pe Trotus. In sprijinul acestei traditii s'a adus argumentul ca pisania bisericii zidite aci de gloriosul domn de fiul sau Alexandru, intre 9 Iulie 1493 si 12 Octomvrie 1494, spune cà lacasul a fost Inaltat « pentru rugkiunea sa si pentru pomenirea sfant raposatilor mosilor i parintilor lor ». Trebue BA
observam Insa ca o formula aproape identica chiar ceva mai completa, introducand i pomenirea « fratilor » se gaseste, dupa cum am aratat mai sus, si In pisania bisericii Si. Nicolae din Iasi. Asa Incat, argumentul nu are o valoare hotarItoare. Ceea ce nu
Inseamna Insa ca trebue sà respingem implicit traditia despre locul nasterii lui tefan. In 1495 s'a ridicat biserica SI. Nicolae din Dorohoi; ea era gata la 15 Octomvrie. Tot atunci s'a construit i biserica din HILO. « ce este pe Drislivat >>, avand hramul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Cladirea era terminata la 30 Noemvrie 1495. In amintirea crancenei lupte dela Rdzboeni, 111610 stefan In
anul 1496 se Implineau tocmai 20 de ani de and ostasii moldoveni cazusera « stropsiti » de multimea lui Mohamet al II-lea
anume chiar pe locul luptei, o biserica. Pisania arata pe scurt navalirea Turcilor, ajutati de Laiota Basarab i marturiseste Infrangerea: cu voia lui Dumnezau furà biruiti crestinii de catre pagani i cazura acolo mare multime din ostasii moldoveni
Pentru aceea continua pisania a binevoit Io
tef an Voe-
si a zidit acest hram in numele arhistratigului Mihail pentru rugaciunea sa si a doamnei sale Maria si a fiilor sai Alexandru si Bogdan fi pentru pomenirea fi pentru sufletul tuturor vod
binecredinciofilor creftini cari au pierit aici. In anul 7004 (1496), iar al domniei sale anul al 40-lea curgator, luna Noemvrie 8 ».
Constructia bisericii din Piatra a durat un an si patru luni, dela 15 Iulie 1497 si Ong la 11 Noemvrie 1498. Ea are hramul Nasterii Sfantului Ioan Boteatorul. Ultima biserica ridicatä de stefan este aceea dela Rd useni.
« In anul 7011 (1503), Septemvrie 8 glasuieste pisania Io www.dacoromanica.ro
$TEFAN GEL MARE
102
*tefan Voevod, din mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei, a binevoit 0 a Inceput sa cladeasca acest hram In numele Therii
capului Sfantului 0 slavitului prooroc, inainte mergatorului 0 botezatorului loan, in acest loc, unde a fost tdiat capul tateilui seiu Bogdan Voevod. .5i. pe *tefan Voevod l-a ajuns moartea. Ve§nica lui pomenire. Iarä fiul sail Bogdan Voevod a continuat ce fusese inceput de tatal sail 0 a terminat acest hram in anul 7012 (1504), Septemvrie 18 ». Daca pentru bisericile de mai sus 0im exact, gratie pisaniilor,
data construirii, sunt, in schimb, altele care nu permit o atare precizare cronologica. Astfel e Biserica Alba din Baia, atribuita lui stefan, dar a carei pisanie nu ni s'a pastrat (vezi fig. 27). La Rdmnicul Seirat, in Tara Romaneasca, exista Inca' 'Ana. in 1898, cand a fost däramata cei ce au facut aceasta neiertata gre§ealä,
nedanduli, se vede, seama de valoarea istorica a lacaplui o biserica ridicata de tef an §i reparatd pe vremea lui Brancoveanu.
Pisania, din 1704, p'ästratä inch' din fericire, spune: « Aceasta sfanta 0 dumnezeiasca biserica, a caria iaste hramul sfanta ... Paraschiva, fost-au facuta de stefan \Todd cel Bun dela Moldova.
trecand multi ani s'au stricat. In zilele lui Ion Costandin Ba-
sarab Brancoveanu Voevod s'au indemnat vecinatatea 0 au ajutat cine cu ce s'au indurat 0 o au refacut den ferestri In sus ... ». tim sigur ea stefan a ridicat o biserica In cetatea Chiliei; tot lui
se datore§te, dupa toate probabilitAile, 0 biserica Inalta, de piatra, a manastirii dela Vad, pe Some§, In apropierea cetatii i
Ciceiului.
Traditiile locale atribue marelui ctitor 0 bisericile din: Sceinteia, in judetul Vaslui; din Scheid, in judetul Roman; din Floreqti, (cu hramul Sf. lije), in judetul Tutova; din Ceipriana, in judetul Lapu§na 0 din Cotnari. Dovezi documentare nu exista Insa In sprijinul acestor traditii. Pentru a completa lista lacwrilor biserice§ti zidite in timpul lui tef an, trebue sa adaogam §i pe acelea ale rudelor sale 0 ale boierilor care i-au urmat pilda. Alexandru, fiul nascut din casatoria cu Evdochia din Chiev, sau, daca ne luam dupa pomelnicul
dela Bistrita, fiul Marumli, o legatura din tinerete a lui stefan, a ridicat in anul 1491 in Bacilu, o biserica avand hramul Adormirea Maicii Domnului. endrea, cumnatul lui stefan, a facut www.dacoromanica.ro
CTITORIILE LUI *TEFAN
103
1
-S.1 -
-
, : 41.;
...
,
i.
. . 4.. .
.Zit; Rt -
tr
lk?'
,
o
t' u
,°
.
Fig. 27. Biserica dela Baia, ctitoria lul teran ce! Mare. Data zidIrli nu se cunoaste precis; ea pare a nu tl WA. mult posterioara /Anne dela Bala (1467).
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro gnpul4 op a intriadoou :pm* no lipadoott luns liopoxa niaJad eaninav 'elan goposla
8z 11A
:1
'
y
.=
FAMILIA LUI $TEFAN
105
biserica din Dolhefti pe
Siret, unde a fost InmormAntatd i satia sa Maria sora domnului, moartd
la 27 Martie 1486 i el
1 LI
Insu0. Luca Arbure, parcdlabul Sucevei, « fiul bA-
trAnului Arbure, paredlabul Neamtului », 10 Pam'
0 el bisericd In satul sdu
de ba§tind, Arburea, in inutul Sucevei ; inceputd
la 2 Aprilie 1502, construclia era gata In aceMO an, la 29 August (vezi fig. 28 0 31). In sfdr0t, logofdtul nut,
care a slujit in aceastd dregdtorie pe stefan timp de doudzeci i noud de
1&
ani, continuAnd 0 sub urmaul &du Bogdan, a zidit In 1499 o bisericä
-
In satul sdu Beilinefti din
judet,u1 Dorohoi. Aci a fost el Inmormantat, in 1511.
Familia lui
Stefan.
tefan a fost cdsiitorit de trei ori. Prima data la 5 Iunie 1463 Cu Evdochia
sau cum Ii spune documentul pentru m6ndstirea Pobrata Ovdotia
din Chiev, sora cneazului Simion Olelkovici. Evdochia a murit In 1467. Cinci ani dupd
Fig. 29. Platra de mormint a Mallet de Mangop, sotia lui $tetan eel Mare (MlnIstirea Putna).
www.dacoromanica.ro
STEFAN GEL MARE
106
aceea, la 14 Septemvrie 1.472, Stefan se cagtorea cu Maria din Mango p, de neam impäir6tesc, inrudità au fostii stApanitori ai Bizantului. Familia ei carmuia in momen-
tul acela inutul Mangop, in Crimeia. Nici aceastà cgsätorie n'a durat mult, Maria incetând din via6 la 19
,a,4'.""
Dechemvrie 1477. Mor-
mantul ei se allá la mànästirea Putna (vezi
fig. 29). A treia sotie
a lui Stefan a fost r
Maria, fiica lui Radu cel Frumos (vezi fig. 33); copild fiind, ea fusese surprinsà, Impreun6 cu mama ei, in Bucuresti, in 1473, de armatele moldovene trebuise sà insoteasc6 pe biruitorul p Arintelui
s'äu la Iasi. CAgtoria
a avut loo In cursul anului 1478, deoarece la 9 Martie 1479, este
amintit pentru intAia data Intr'un document Bogdan Vlad, primul dintrel copiii Chipul lui Alexandru, flu! lui $tefan eel Mare, pe un patr4hir dela mArastirea Putna. Inseriptia In limba slava: flAtAtINAph CHI CTI4S4H ROHSOA. Fig. 30.
nàscuti dinl,aceasta cägtorie. Maria a supravietuit lui Stefan, anul mortii ei fiind
Este inmormantatà la inkastirea Putna. Din prima c6sAtorie Stefan a avut pe Olena, amintitä In hrisovul din 9 Iulie 1466, al rranastirii Pobrata, pe Petra sau 1511.
www.dacoromanica.ro
FAMILIA LUI $TEFAN
107
Petraru, citat in cateva acte din anii 1.471-1472 (moare la 21 Noemvrie 1480), poate §i pe Alexandru (vezi fig. 30). Acesta din urmä. a träit pänä in 1496 (26 Iulie), s'a cäsätorit in 1489 cu fiica lui Bartholomeu Drágffy de Belthewk, voevodul Ardealului, cäruia cronicile noastre I zic Birtoc §i a zidit biserica Adormirea Maicii Domnului din Bac6u; a fost inmormantat la mändstirea Bistrita, längä strämorl al cärui nume 11 purta. Olena s'a cäsätorit la Moscova, la 6 Ianuarie 1483, cu Ivan, fiul marelui
neaz Ivan al III-lea. A avut un fiu, pe Dimitrie, care trebuia urmeze in scaun parintelui säu, §i o fiicä, Evdochia. Dupà moartea
sotului, intämplatà inainte de vreme, in 1490, Olena ramase singur6, avänd de luptat cu multe intrigi §i mai ales cu invidia soacrei sale, Sofia, care ar fi vrut ca tronul sà revie fiului ei Vasile,
iar nu nepotului Dimitrie. De§i acesta din urmä este recunoscut §i proclamat in mod solemn in catedrala Uspeniei din Moscova
la 3 Septemvrie 1498 de atre marele cneaz Ivan al III-lea, ca urma§ al säu pe tron, totu§i in cele din urmà biruie intrigile Sofiei. In 1502, la 14 Aprilie, se anuleazä hotärirea anterioard, sucesor e proclamat Vasile, iar Dimitrie §i cu mama sa Olena sunt
Inchi§i trite° cetate. Dintr'o scrisoare din acest an, luna Septemvrie, afläm cà stefan intrebase in cloud ränduri pe hanul tätäresc din Crimeia de soarta a lor lui. « Wäspunde-mi scrie indureratul §i batränul pärinte fi-vor in vie*" fiicA-mea §i nepotu-meu? Räspunde-mi: Va fi despoiat marele cneaz pe nepotu-meu de marea cnejie a Moscovei §i va fi dat-o fiului marelui cneaz Vasile ? ». La dteva luni dupä moartea lui stefan, §i-a sfär§it §i Olena zilele in cetatea in care fusese inchisä (18 Ianuarie 1505). Fiul säu Dimitrie, eliberat pentru scurtà vreme {le Ivan al III-lea, care, pe patul de moarte, i§i recunoscuse gre§eala comisä lata de nora §i nepotul säu, n'a putut totu§i cäpäta tronul. Vasile este cel care reu§e§te 86-1 ocupe; Dimitrie, inchis {lin nou, moare la 14 Fevruarie 1509. Din a doua casätorie, stefan a avut pe Bogdan F,si pe
gemeni dupd cat se pare, pomeniti Impreunä, indatä dupà Alexandru i Petru, in actul din 3 Septemvrie 1473. Ilia§ a murit in cea mai fragedd värstd; nu-1 mai gäsim mentionat in niciun alt document. Bogdan i-a urmat in ziva de 26 Iulie 1479.
www.dacoromanica.ro
108
$TEFAN GEL MARE
Din a treia càsàtorie s'a ndscut Bogdan Vlad, urmasul la trort al lui Stefan (vezi fig. 35). E pomenit pentru intia (lath In lista
martorilor, In documentul din 9 Martie 1479. El insoteste pe tat61 säu In lupta din Codrul Cosminului si ja parte la toate evenimentele mai importante ce au urmat Odd' In 1504.
Nu se poate preciza din ce cägtorie s'au n6scut douä. fiicele lui Stefan anume Maria i Ana. Cea dintAi a murit In anul 1518; ni s'a Ostrat piatra ei de mormânt. Cea de a doua a Incetat din vieatà Incä din timpul domniei tatalui ei. Acesta ddrueste,
la 23 Noemvrie 1499, m6rastirii Bistrita, trei sate pe Siret §i cinci fAlci i douà fertale de vie la Harlä.0 pentru mântuirea sufletelor sfânt-räposatilor copii ai domniei mele, a lui Alexandru
Voevod fi a fiicei noastre Ana». Egumenul §i augArii Isi iau indatorirea sA facd o poman6 pe an, Inteaceeasi zi, pentru amandouà aceste odrasle ale Domnului; de asemenea sà le slujeasc6 o leturghie In fiecare sàpt6mand, SArnbata. Prin urmare si Ana a fost Inmormântatà tot la Bistrita, ca §i Alexandru. Stefan a avut si doi fii naturali, doi « copii » cum se spunea in vremea aceea, anume pe Petru, numit si Rare§ si pe sS'tefan, cäruia i s'a zis mai tarziu, &Mid a ajuns, ca si Rare§, la domnie, Liicustei. Mama lui Petru se numea Maria si locuia In HarlAu; numele mamei lui Stefan Läcustà nu-I cunoastern.
Hull dregatori ai lui $tefan. In toate vremurile §i In toate tärile, rezultatele si strglucirea marilor domnii se explicd nu numai
prin personalitatea monarhului, dar §i prin valoarea si numgrul sfetnicilor de seamg. °fiat de mari Insusiri ar avea un monarh, dac6 nu stie sd-si asigure si colaboratori priceputi si devotati, care sà-i dea sf at §i sprijin la nevoie sà-i execute boil-riffle, el nu va putea da toat6 m6sura sa. Domnia lui Stefan e tocmai unul din cazurile care ilustreaz6 mai bine aceastà constatare. Marele nostru voevod a stiut din capul locului s6-si apropie pe boierii de frunte ai Moldovei, sd-si asigure concursul competentelor si caracterelor. OcupAnd scaunul la Suceava, cu credinciosii cari biruiserà la Doljesti §i Orbic, Stefan n'a inceput prigonirea adversarilor cum se asteptau unii; dimpotriv5, a cgutat sr). atrag6 la el pe cei cari tinuserà pânä atunci cu Petru Aron, a f6g6duit iertare si restituirea mosiilor celor cari se vor Intoarce din pribegie i vor recunoaste domnia cea noug. Tactica s'a dovedit
www.dacoromanica.ro
MARII DREGA.TORI AI LUI *TEFAN
109
justa: unul cate unul, marii dregatori cari insotisera in Polonia pe fostul domn s'au lnapoiat la Suceava §i. au primit indarat nu numai averile, dar li s'au incredintat §i. dregatorii. Duma Braevici, Stanciul, Costea Danovici, *tibor, Lazea Pitio, care Iinusera
mai Intai cu Petru Aron, apar apoi in lista de martori a documentelor lui stefan. La 5 Dechemvrie 1460, Duma Braevici e eitat chiar in fruntea intregului divan §i. 1§i pastreaza acest loe eminent Ora in 1466, Septemvrie 15, daté.dupä care nu-1 mai intalnim de loo; documentul urmator, din 8 Dechemvrie, are in frunte pe Manoil; Duma probabil incetase din vieata intre timp. Numai Mihail logofatul n'a vrut sà se intoarca ; el ramâne in Po-
lonia, cu toate repetatele salv-conducte ce a primit §i cu toate asigurarile ca.' a fost iertat §i ca i se vor restitui mo§iile. 0 deosebita atentie a dat *tefan pdrccilabilor sau comandantilor de cetati. El incredinteaza aceste posturi de mare raspundere rudelor sale §i celor mai insemnati dintre boieri. In lista de mar-
tori a documentelor domne§ti, parcalabii sunt trecuti intotdeauna inaintea dregdtorilor de curte, Cu exceptia dvornicului care, in genere, ii precede. Vlaicul, unchiul domnului, e numit, chiar dela inceput (1457), parcalab de Cetatea-A1M; in 1467 11 gasim ca parcalab de Hotin pe care-1 apara cu vitejie impotriva atacurilor lui Mohamed al II-lea, in 1476; dupa aceea, trece, in 1481, la parcalabia Orheiului. Duma, fiul lui Vlaicul, var deci cu stefan ce! Mare, a fost mai intai parcalab sau staroste de Hotin, impreuna cu tata! sail (unele cet'ati mai insemnate precum: Chilia, Cetatea-Alba, Hotinul, Neamtul, aveau cate doi parcalabi!), apoi parcalab de Cetatea-Alba, impreuna cu Harman, dupa aceea par-
calab de Neamt. Stanciul Ponici, unul dintre boierii cei mai insemnati ai Moldovei, care ocupase dregatorii Inca. sub Ilia§, fiul lui Alexandru ce! Bun, e parcalab de Cetatea-Alba, alaturi de Vlaicul, In 1466. Bdtranul Arbure a fost parcalab de Nearnt din 1471 pana in 1476, el a aparat cu vitejie cetatea impotriva atacurilor turce§ti, dupa Raboieni (vezi fig. 31). Fiul sau, Luca, a ocupat dregatoria de « portar la Suceava », ceea ce e tot una cu 4 parcalabul » acestei cetäti; rezistenta lui indäratnica a silit in 1497 pe Regele loan-Albert al Poloniei sä intrerupa asediul cetätii §i sa primeasca armistitiul a cärui nerespectare a dus apoi la dezastrul din Codrul Cosminului. Mai inainte de Luca Arbure, www.dacoromanica.ro
STEFAN CEL MARE
110
'
1
t r
. '
r
-°1
nI
.°
g
J
'.
.
.
-
,
1
'
-;
n
t
L
..
.. "....
-
s».4.,tA.
.
...
,e ..
..
l
ran
1P7s1,.-
+).4t
,04
.
.
.
.
b
:
...!!
A.
:. , ' '.
'
.4.17) ,..:
Zi, .
-
1
,p
V
a ..
4.17.
31,,,,..
,.. -.,,,1 ,.14 .
-,1.
L'.
.
t,0 ,...
.
.
.1.
7
i-vtf'41,?'''
'
4
'
.
.
.,
A...,:f,
-
!C^,.. ,4,..0., ... -.
,
°
.
. ,-
-7.1V1 .
,'V'
IT
...s ..
'''
'Z..?
AZ
f
..` pip
''
t
Fig. 31.
Chlvotulp adicä mormintul lui Arbure cel Bitrin, In biserica dela Arbkrea. Se vede influenta stilului gotic'. In partea superioark inscriptia In limbs. slavi.
www.dacoromanica.ro
MARII DREGATORI AI LUI *TEFAN
111
a comandat in Suceava, iendrea, cumnatul Domnului, eroul dela Râmnic.ai in cetàtile celelalte, la Chilia, la Roman, la CrAciuna,. atefan a numit parcAlabi dintre boieri cei mai de credintg. §i mai destoinici. A§a se §i explic6 rezistenta pe care au opus-o in 1476 Iui Mohamed, rezistentà care a fost una din pricinile ce au determinat retragerea Sultanului. La multi dintre dregätorii de curte, incepAnd cu cel mai mare, logegul, i ispràvind cu cel mai mic, comisul, intAlnim o continuitate impresionantä. Logofeti mari, adicd §efi ai cancelariei §i prim-mini§tri, au fost numai trei timp de patruzeci cifapte de ani: Dobrul, care detine aceastà dregätorie pan'd in 1468; Toma, din 1468 0116 la sfAr§itul anului 1474 sau inceputul lui 1475 i Teiutul,
Odd la moartea lui atefan, pAstrandu-§i slujba i sub urma§ul acestuia, sub Bogdan. Dintre marii vornici, Goian a ocupat aceastä
dregAtorie §ase ani de zile (1457-1463), Bodea cinci ani (1471 1476), Hranci ease ani i jum6tate, poate §i mai mult (nu avem documente cu lista dreghtorilor tare. Mai 1476 §i Fevruarie 1478!), Drago f Boul timp de doisprezece ani (1479-1491) i Boldur tot
at'ata (1491-1502). Dintre marii vistiernici, insemngm pe luga: aproape douaeci i unu de ani a tinut acesta socotelile Moldovei (1458-1479); succesorul sàu Chiracol a ocupat dregatoria vreo cinci ani, iar cel care a venit dupà dânsul, Boldur, viitorul dvornic, cam tot atAta. Sac14 a fost spnar din 1458 i pAna in 1469, iar
anneal dela 1486 pan6 in 1504, deci optsprezece ani. In sfar§it, p6strat neintrerupt slujba din 1488 'Ada Fruntef stolnicul la sfAr§itul domniei. In asemenea conditiuni, cu dregätori sta-
bili, evident CA administratia tdrii se facea mai upr §i in conditii mai bune.
De altfel, atefan a §tiut ssá faspl6teasc6 intotdeauna meritul slujba cu pricepere i credintà, devotamentul. dreg6torii erau inaintati treptat pand la posturile cele mai inalte;. aceastà ascensiune ierarhic6 se poate observa in documente. In schimb era necruVätor fatà de cei cari ar fi incercat sà unelteasca
ceva impotrivd-i. Pentru vina aceasta a « vicleniei » au càzut de sigur la 16 Ianuarie 1471, in t&rg la Vaslui, capetele dvornicului Isaia, paharnicului Negrilà i stolnicului Alexa. i doar Isaia era chiar cumnatul domnului, deoarece tinea pe sor& acestuia, numità Sora. www.dacoromanica.ro
112
*TEFAN GEL MARE
Spiritul de dreptate al lui stefan, faptul ca rasplatea meritul §i pedepsea vina, ne face sa Intelegem §i mai bine devotamentul
statornic pe care 1-au aratat boierii altadata atat de schimbatori marelui lor Domn. Credinta lor 1-a Insotit In toate Imprejurarile grele, In toate luptele, la Baia ca §i la Vaslui, la Chilia c a §i la Cosmin. Pentru aceasta credinta au pierit la Raboieni, striviti de multimea du§manilor. Niciodata, In istoria tarilor noastre nu s'a vazut un exemplu mai puternic de solidaritate intre domn §i boieri. E unul din elementele care explica taria §i rezultatele acestei domnii.
Moartea lui $tefan. Personalitatea lui. Rana pe care o apatase stefan la picior cu prilejul primului asediu al Chiliei, In 1462, nu 1-a Impiedicat sa poarte Ina atatea razboaie §i sa-§i armuiasa
tara timp de peste patru decenii. Nefiind Ingrijita frig cum trebuia, ea nu s'a mai Inchis pana la sfar§itul vietii. In 1475, stefan ceruse un medic la Venetia ; nu §tim daa i s'a trimis vreunul §i, In cazul acesta, cat a stat In Moldova. In 1502 se constata Insa ca venise la Suceava un doctor venetian, Matei Mariano. *tefan suferea acuma §i de podagra sau guta. La 9 Dechemvrie 1502, pleca o scrisoare atre dogele Leonardo Loredano prin care acesta era rugat sa permitä venetianului Dimitrie Purcivi a se Intoarce at mai repede In Moldova cu doctoriile prescrise pentru domn. Muriano Insa moare In cursul anului 1503, Inainte de 24 Iulie, and stefan trimite o nouà scrisoare dogelui Loredano, prin postelnicul Teodor, solicitand un alt medic. Afräin cu acest prilej a din cauza podagrei domnul nu mai putea mica mainile §i picioarele. In urma acestei scrisori, e trimis medicul leronim da
Cesena; plecarea spre Moldova a avut loe la 2 Ianuarie 1504. Intre timp, boala se agravase. La 9 Noemvrie 1503, regele Vladislav al Ungariei scria dogelui: « Domnul Moldovei e chinuit de
o board lunga §i ajuns la grele batranete ». Odata cu Ieronim, vine dela Buda §.1 un alt doctor Leonard de Massari. La Suceava
se &eau deja un medic evreu, trimis de hanul Mares° §i un altul din Nuremberg, loan Klingensporn. Are loe un consult §i se hotära§te arderea ranilor dela picioare cu fierul ro§u. Operatia Insa n'a slujit la nimica; marele voevod a fost chinuit degeaba. Dandu-§i seama cd sfar§itul e aproape, stefan a tinut sA hotarasa el Insu§i succesiunea la tron. Boierii se Impartisera In cloud www.dacoromanica.ro
MOARTEA LUI STEFAN. PERSONALITATEA LUI
I j3
tabere: una sustinea pe Bogdan Vlad, pe care-1 voia si Stefan si care era agreat si de regele Ungariei ;
cealaltà ar fi vrut ca domn pe un alt fiu, se pare Stefan, care se afla la curtea
Sultanului. Pentru a curma once discutie i pentru a-vi impune voinIa, bätranul voevod dàdu porunc6 sd fie dus la locul unde se inea adunarea boierilor i aci puse sä se taie capetele sefilor celor
cloud
tabere. In urma acestui gest
care
aràta si In ultimul moment ce putere stiipanise Moldova timp de o jumdtate
de veac, once Impotrivire disparu ; Bogdan Vlad fu ales
domn. Indatà dupà aceea,
In ziva de
Mari 2 Iulie 1504,
° 7*.#
la ceasul al patrulea din zi, Stef an Inchise ochii. Din vreme, -
voevodul-erou pregUise mormân-
tul, In mänästirea
Fig. 32.
Piatra de mormint a lul Stefan eel Mare, la inan5stirea Putna. 8
www.dacoromanica.ro
114
$TEFAN CEL MARE
acopere trupul, Putna. Lespedea de marmorà care trebuia « Bine cinstitorul Domn Io stefan avea s'apatà gata inscriptia: Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn al Tärii Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, ctitorul i ziditorul acestui sfânt 1604, carele aici zace 0 s'a mutat In ve§nicele 14ca§uri in anul 7 ... luna ... 0 a domnit ani 47, 3 luni » (vezi fig. 32). Data mortii care, evident, lipsea, n'a fost completatà de urma§i; se ggse§te ¡Ma pe acoperAmântul de stof6 al mormântului, fäcut din porunca lui Bogdan; inscriptia acestui acoperdmânt ne aratà ea' « Io *tefan Voevod ... a domnit In tara Moldovei 47 ani trei luni i... s'a mutat la Mewl cel ve§nic In anul 7012, luna Iulie, ziva a doua, Marti, in ceasul al patrulea din zi ». Insotit de boieri, de toatà curtea 0 de mare multime de norod, care cunoscuse ea' a pierdut pe cel mai bun apärätor al ei, a fost purtat
trupul eroului spre m'änästirea unde i astälzi odihne§te. « Fost-au *tef an Vodä spune Grigore Ureche om nu mare de stat, mânios 0 de grab a vàrsa sânge nevinovat; de
multe ori la ospete omora färä judet. Amintrelea era om intreg la fire, nelene i lucrul sdu Il tia a-1 acopen, i unde nu Ondeai, acolo 11 aflai. La lucru de ràzboaie me§ter, unde era nevoe, insu§i se \Ira, ca vkAndu-1 ai sdi, s6 nu inddràpteze, i pentru aceia rar rAzboiu de nu biruia, §i unde-1 biruia altii, nu pierdea nklejdea, §tiindu-se ckut jos, se ridica deasupra biruitorilor ». Portretul
pe care-1 face cronicarul nostru nu cuprinde nicio exagerare in ce prive§te insu§irile; dimpotrivà, se poate spune eá el nu redä Inch' destul de pregnant covar§itoarea personalitate a lui *tefan. Contemporanii sunt unanimi In laudele lor ; multi 11 prezintà ca pe cea mai mare figurà a timpului. Am reprodus mai inainte (vezi p. 50 0 63) cuvintele lui Miechowski 0 ale lui Dlugosz, cei doi cronicari poloni. Un alt polon, Wapowski 11 calific6 drept « strälucitul lupteitor, foarte vestit prin victoriile contra Turcilor » §i spune cà « vitejia i succesul lui ,,S'tefan erau renumite la popoarele vecine pentru experienta in chestiunile militare fi faptele celebre saveirfite contra Turcilor, Tiltarilor qi Ungurilor ». Bonfinius, istoriograful
regelui ungar Mateia§, cel bàtut la Baia, nu poate s'd nu recunoaseä §i el insu§irile deosebite ale lui tefan: « Era insuflefit pentru lucruri frumoase fi mcindre, pe kingii acestea activ ci strapic la reizboi ». Un italian contemporan mArturise§te 0 el: « Om foarte
www.dacoromanica.ro
MOARTEA LUI $TEFAN. PERSONALITATEA LUI
115
rafinat ci foarte fin in me,stefugul reizboiului ». Iar medicul Matei Muriano care avusese prilejul sä" cunoasa' lucrurile la fata locului, la Suceava, i s5. audd ce spunea curtea i poporul despre .5tefan, 'scrie ca" acesta « este un om foarte infelept f i demn de mare laudei, foarte iubit de supufi, did e bland ci drept, foarte vigilent fi darnic ». Regele Sigismund al Poloniei, care fusese martor ocular al deza-
strului din Codrul Cosminului, scriind in 1531 lui Petru Rares, (16 lui *tefan titlul de « cel Mare » (« Stephanus ille magnus »). Cronicarul Macarie 11 numeste, in 1542, « stefan voevod cel viteaz ».
lar Grigore Ureche i Simion Dasalul, alcauind, in veacul al XVII, Letopisetul färii Moldovei, pun in fruntea capitolului in care incepe povestirea vietii marelui domn uringtorul titlu: «De domnia lui i tefan Vodei, ce-i zic cel bun, feciorul lui Bogdan Vodei, fi de multe reizboae minunate ce au feicut ».
Aceast6 unanimitate de elogii ne aratà at de puternia a fost personalitatea lui stefan, at de mult a impresionat ea pe contemporani si pe urmasi. i dusmanii au trebuit 86 recunoasa marile sale insusiri, s6 se incline in fata faptelor, care vorbesc mai
limpede deck, once laude: pe temeiul acestor fapte care nu s'au limitat la un singur domeniu, ci au imbfätisat intreaga viat6 a poporului, in toate manifestärile ei, socotim noi pe stefan cel mai mare dintre toti domnii nostri. Mihai Viteazul a strälucit prin vitejia sa i prin reunirea o clipà numai a tuturor celor « de un sange si de o lege » sub aceeasi armuire; Brancoveanu si-a astigat o etern6 glorie prin sprijinul ce a dat vietii culturale, prin admirabila inflorire artistia din vremea lui; alti domni, ca
Matei Basarab, au fost buni gospodari; nimeni lug ca stefan n'a izbutit s6 concentreze armonios in persoana sa insusiri atAt de variate i sà realizeze opere atat de insemnate. Gloria lui va strAluci vesnic in istoria patriei noastre.
BIBLIO GRAFIE tefan eel Mare: 1. AL. PAPADOPoL-CALImAH, Sofia Paleolog, nepoata impciratului Constantin XII Paleolog qi Domnita Oleana, fiica domnului Mol-
dovei yStefan cel Mare 1472-1509, In An. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., t. XVII (1894-1895), p. 1-157; 2. N. IORGA, Istoria lui S'tefan cel Mare, Bueurqti, 1904. 374 p. in 80; 3. N. IORGA, $tefan cel Mare, Mihai Viteazul i Mitropolia Ardealului, in An. Acad. Rom. Mem. Seq. Ist., t. XXVIII 8*
www.dacoromanica.ro
116
STEFAN CEL MARE
(1904-1905), p. 1-35; 4. V. PARVAN, Relaf jite lui S'tefan cel Mare cu Unsana, Bucuresti, 1905, 142 p. in 8°; 5. ANDREI RADULESCU, Luptele lui .,Stefan cel Mare cu Turcii in anii 1475 f i 1476, Bucuresti, 1908, 90 p. in 8°; 6. AL. LAPEDATU, O bisericá a lui .te fan cel Mare in Tara Roma' neasca, in Bul. Com. Mon. Ist., III (1910), p. 107.109; 7. GENERAL RADU ROSETTI, Incercari entice asupra razboaielor din anii 1475 si 1476 dintre te fan cel Mare qi Turci, Bucuresti, 1914, 44 p. in 80; 7. GH. I. BRATIANU, Lupta dela Baia, (dupa izvoare unguresti), in Rev. 1st., V (1919), p. 216-224; 9. I. URSU, yStefan eel Mare Domn al Moldovei dela 12 Aprilie 1457 pcind la 2 Iulie 1504, Bucuresti, 1925, 463 p. in 8°; 10. G. BALS, Bisericile lui tefart cel Mare, Bucuresti, 1926, 331 p. in I° (Bul. Com. Mon. 1st., XVIII, 1925) ; 11. N. IORGA, Cronicele turcesti
ca izvor pentru istoria Roniânilor, in Mem. Secy. 1st. Acad. Rom., t. IX (1928-1929), p. 1-22; 12. P. HENRY, Le règne et les constructions d'Etienne-le-
Grand, prince de Moldavie (1457-1504), in Mélanges Diehl, II, Paris, 1930, p. 34-58; 13. VIRGINIE VASILIU, Les Tatars et la Moldavie au temps d'Etienne-le-Grand, in Rev. Hist. Sud-Est., VII (1931), p. 188-191; 14. P. P. PANAITESCU, Contribuyiii la istoria lui ,,S'tefan cel Mare, in Ment. Secy. 1st. Acad. Rom., t. XV (1934), p. 61-80; 15. GENERAL RADU ROSETTI, Graniyele Moldovei pe vremea lui tefan-cel-Mare, in Mem. Secy. 1st. Acad. Rom., t. XV (1934), p. 81-91; 16. GENERAL RADU ROSETTI, Despre unele preci-
zdri recente ale locurilor batilliilor dela Doljesti, Vaslui si Scheia, in Mem. Secy. Isl. Acad. Rom., t. XV (1934), p. 107-115; 17. GENERAL RADU ROSETTI, 0 mica intregire la istoria lui yStefan-cel-Mare, in Mem. Secy. Ist. Acad.
Rom., t. XVI (1934-1935), p. 45-58; 18. I. MINEA, Un popas al regelui Mateias in Moldova, in Cercet. 1st., XXII (1934-1936), 2, p. 89-94; 19. D. URZICA, Batalia din dumbrava dela Lipinyi, Iasi, 1937, 36 p. in 8°; 20. DAMIAN BOGDAN, Pomelnicul Mânästirei Bistriya, Bucuresti, 1941, 166 p. in 8°; 21. N. I. ANTONOVICI, 0 cruce pe locul luptei dela Vaslui, In Rev. 1st. Rom., XI (1941), la Cronica; 22. CONSTANTIN C. GIURESCU, 7 cit gut Soci, In Rev. Ist. Rom., XIII (1943).
www.dacoromanica.ro
URMApI LUI VLAD TEPES PANA LA RADU CEL MARE Voevozii din acest rdstimp au cu totii o facturd subalternd, dominafi fiin.d de uriasa personatitate a lui
te fan cel Mare si de teama pe care le-o inspirau Turcii.
Printre domnii cari urmeaza pe tronul Tarii Românesti duph Vlad Tepes si 'Ana la Radu cel Mare, nu gdsim niciunul care sa prezinte un interes deosebit. Au told o factura subalterna, dominatl. fiind de uriasa personalitate a lui stefan cel Mare si de teama pe care le-o inspirau Turcii. Degeaba incearca, in atatea randuri, eroul Moldovei sa faca din domnul Tarii veeine, asezat de el, un aliat si un luptätor pentru cauza crestinilor; indata ce armatele care II adusesera pe tron se indepartau, voevodul din Bucuresti, indiferent care: Basarab Laiotd, Tepelus sau Vlad Calugroul, trecea de partea Turcilor, numai ca sa-si prelungeasca o stapanire fära stralucire si fail glorie. Radu cel Frumos ja domnia, dupd cum am vazut, cu ajutorul lui Mohamed al II-lea. La 15 August 1462, vice-comitele Secuilor seria Brasovenilor si castelanilor dela Bran sa respecte pacea incheiata cu # ilustrul principe Radu, acum voevod al partilor transalpine ». Prin urmare, la aceasta data el ocupase scaunul si era recunoscut de Unguri. Nici cu acestia din urmd, nici cu protectorii sai Turcii, n'a avut vreun conflict. Trimitea tributid
regulat la Poartil si informa din cand in cand pe cei din Ardeal despre miscarile militare ale pasilor dela Dundre. In schimb, a avut repetate conflicte cu stefan cel Mare, conflicte care s'au transformat in tot atatea infrangeri. Vrand sa se razbune pentru arderea Bräilei, a Flocilor si a tinutului Ialomita, el intreprinde www.dacoromanica.ro
118
URMASII LTJI 'VLAD TEPES PANA LA RADU GEL MARE
In 1471 o expeditie impotriva Moldovei. Rezultatul a fost deza-
strul dela Soci (vezi mai sus, p. 60-61). Al doilea razboiu cu *tefan, In toamna anului 1473, a avut un sfar§it §i mai räu, de-adreptul catastrofal: Radu pierde tronul, iar familia li este luata prizoniera; in locul lui, invingatorul wag ca domn pe Basarab cel Beitra'n, zis §i Laiota; acesta era fiul lui Dan al II-lea (24 Noem-
vrie 1473). Dupà o luna insä, Radu se intorcea cu ajutor dela Turci §i gonea pe Laiotä (23 Dechemvrie), pentru ca In primavara anului urmator, acesta sä revinä, tot cu sprijinul lui stefan, ì sa indeparteze, definitiv, pe rivalul &au. Radu trecu munOi in Ardeal §i se wed In -tinutul Fagaraplui, a§teptând momentul prielnic de a relua domnia. La Turci nu se mai putea duce, deoarece Laiota
se grabise, indata ce a ocupat tronul, sà se Inchine acestora. « M'am dus la Turci, la marele imparat scrie el Bra§ovenilor la 26 Iunie §i mi-am fdcut pace §i bine §i m'am nevoit §i pentru binele vostru. Deci sa và para bine §i you'd' ». Pribeag in 1,inutul Fagära§ului, Radu se pare a a murit acolo in cursul anului 1474. Ni s'a pästrat rezumatul unei scrisori din acest an prin care regele Mateia ii cere sä dea inapoi Bra§ovenilor satele ercaia §i
Mica pe care le ocupase. Cele douà posesiuni de peste munti, Amla§ul §i Fagara§ul, pe care Tepe § le stapanise, fusesera pier-
dute odatd cu inlaturarea acestuia de catre Radu cel Frumos. In 1464, Fagara§ul era dat de Mateia§ lui loan Gereb de Vingard,
iar Amla§ul Sibienilor. Peste trei ani, se hotari lug ca aceste posesiuni la care se addoga Rodna sä." nu se mai dea nimanui, pastrandu-se pentru viitorii pretendenti la tronul tarilor ronfane§ti. Totu§i, in 1469, atät Amla§ul at §i Fägara§ul, intrau In stapanirea « Universitatii » säse§ti, care obtine In 1472 o confirmare a donatiei. Cu Bra§ovenii §i Sibienii, raporturile lui Radu cel Frumos au fost mai mult reci. Avem o serie de scrisori care se referà la greut4i1e pe care le intampinau negustorii, §i de o parte §i de alta, qi la pribegii care-§i &eau adäpostul In ceatile sase§ti. Interesanta e scrisoarea din 8 Fevruarie 1470 prin care regele Mateia§ dä ordin sa se interzica exportul de grail, mei, ovaz §i orz spre Tara Romaneasca, deoarece aceasta provoaa scumpete §i chiar lipsa in Ardeal. Era foamete, se vede, in Muntenia; a§a se explica importul de cereale care altfel, In mod obi§nuit, nu se producea. www.dacoromanica.ro
BASARAB GEL BITRAN
119
Radu cel Frumos a fost cdatorit Cu Maria; a avut o flied tot Maria « unica sa flied », spune letopisetul zis dela Bistrita; ,stim a ea a azut in mainile lui stefan cel Mare, dupd biruinta dela Cursul Apei, si a devenit apoi sotia Invingältorului (vezi fig. 33). Mormantul lui Radu cel Frumos nu se cunoaste; probabil insà cd el a fost la Mändstirea ninganul (Ilfov), ctitoria acestui voevod. Basarab cel Biltran, zis si Laiotd, dupd ce izbuteste ture definitiv pe Radu (primdvara lui 1.474), domneste, cu o scurtd
intrerupere, pand in Noemvrie 1.477. Desi a fost Insaunat de ..5tef an, totusi a trecut indatd de partea Turcilor i impreund cu acestia a venit In cloud ränduri Impotriva celui ce-1 ajutase: prima dad, In 1475, and a suferit, aläturi de Soliman Hadâmbul, dezastrul dela Vaslui; a doua oard In 1476, and a ajutat lui Mohamed al II-lea sà birue, la Raboieni, pe viteazul domn al Moldovei.
Ina din toamna anului 1474, stefan indignat de purtarea lostului sdu protejat, hotdri sä" Intreprindd o expeditie Impotriva
lui. La 10 Octomvrie, armata moldoveneasa. cucerea Cetatea 'Teleajenului, ai arei parcdlabi pierird; Laiotd nu putu fi trig inlocuit, cu toatd expeditia simultand a Ungurilor cari aduceau .cu ei pe pretendentul Basarab ce! Tândr, zis Tepelus, deoarece, intre timp, sosise la Dundre marea armatd turceasa a lui Soliman Iladâmbul. In 1.476 frisk dupd retragerea lui Mohamed al II-lea cdrui victorie dela Rdzboieni rdmäsese fàrà urmdri, se ilcu o nouä" expeditie contra lui Laiotd.. tef an, de o parte, Cu 15.000
de ostasi, comitele stefan Bdthory impreund cu Tepes de altd parte, intrard in Tara Româneasa i sfdrämard pe omul Turcilor, .cu tot ajutorul important pe care acestia i-1 dklurä. La 8 Noem-
vrie Tärgovistea era ocupatd, la 16 adeau Bucurestii. Laiotd lugi spre Dundre, iar Tepes fu instalat domn. « Toti boierii, afard de doi, cari i ei In scurt vor veni », trecuserd de partea lui: asa ne informeazà o scrisoare din 11 Noemvrie a lui Báthory, scrisd « in apropierea Bucurestilor ». Din nefericire Insà, noua domnie a lui Tepes a fost loarte scurtd; Indatd dupd plecarea lui stefan, prin Dechemvrie, Laiotd se Inapoie, insotit de Turci, surprinse pe Vlad i, In lupta care avu loe, il ucise (vezi si mai sus p. 68). La 1.3 Fevruarie 1477, se stia la Buda a Sibienii se inteleseserd
deja cu noul domn muntean in ce priveste drumul liber al www.dacoromanica.ro
120
Fig. 33.
URMA$I1 LUI \ LAD TEPES PANA LA RADU CEL MARE
Chipul doamnei Maria, sotia lui $tefan cel Mare, pe o stafä bIserIceasci dela milnastirea Putna (1500. August 20).
www.dacoromanica.ro
BASARAB CEL TAN-AR ZIS $1 TEPELUS
121
negustorilor in Tara Româneasa. Brasovenilor, dupd ce mai intAi negociase cu ei, le scria Laiotà, la 9 August, sä nu sufere In Fá-
gáras pe un pretendent e vorba se pare de Vlad Cálugärul care vrea sà intre in tará spre a jefui. Spre sfarsitul anului, In urma unei noi expeditii a lui tef an, Laiotá este inlocuit, de data aceasta definitiv, prin Basarab ce! Tanár i silit s'd fugä, nu la Turci cum ne-am fi asteptat, ci In Ardeal. La 28 Ianuarie 1478, voevodul Ardealului seria Brasovenilor sá primeascá pe boierii munteni care-si insotiserá domnul in pribegie. Dui:Ca o nouà incursiune in Tara Româneascá, la inceputul anului 1480 (inainte de 24 Fevruarie), incursiune In care izbuteste ssa" rdpeascá visteria lui Tepelus si familia acestuia (bunica, sotia si o sorá vitreg6) nu insá çi domnia, Laiotá moare ca pribeag In Ardeal, spre sfársitul aceluiasi an. La 22 Dechemvrie, stefan Báthory seria Brasovenilor sä. Inroleze vreo sutá de cáláreti dintre Romanii ráposatului Basarab cel Bátran » (« condam Bozorab maioris »).
Laiotá a fost cásátorit in douà ránduri; a doua oará cu o fiicá a boierului Sinadin al apitanului; numele ei nu e cunoscut. A avut o fiicà pe care o inchide pentru scurt timp Tepelus, drept represalii fiindcd Laiotá Ii rápise familia si visteria
(vezi mai sus). Nu se stie locul unde a fost ingropat Basarab eel Waran. Basarab ce! Tâniir zis si Tepelus. Acest voevod se numeste, lute° scrisoare adresatá Brasovenilor, 4 fiul lui Basarab Voevod »; e vorba de Basarab, fiul lui Dan al II-lea; prin urmare Tepelus
era nepotul acestuia din urmá. I s'a zis Tepelus fiindcä imita, in ce priveste pedepsele, pe Vlad Tepes. Imitatia s'a oprit insá aici; in celelalte, nu i-a semánat aprigului säu predecesor. Instalat pe tronul Tärii Romanesti la sfarsitul anului 1477, Basarab ce! TarCár a trecut si el In curAnd de partea Turcilor. La 19 Iunie 1478, negocia pacea dintre acestia din urmá i Unguri, era deci in gratia Sultanului. De aceea, el si e obligat s'a insoteasä pe cei
doi begi dunkeni, Ali si Skender, in expeditia lor in Ardeal, expeditie terminatá dezastruos prin infrângerea dela CâmpulPeinei, la 13 Octomvrie 1479. Pe cand lipsea din %ark sau indata dupä aceea are loe incursiunea lui Laiotá care izbuteste s'a puie mána pe visteria í familia luí Tepelus, dar nu poate ocupa si tronul. www.dacoromanica.ro
122
URMASII LUI VLAD TEPES PARA. LA RADU GEL MARE
Prin Ianuarie 1481, Basarab ce! Tanär e chemat la Constantinopol ; la 14 Fevruarie era indärät, in Ord'. Cateva luni dupà aceea, insote§te din non pe Mi-beg §i Skender-beg, cari atacau de data aceasta Moldova. Trupele turce§ti §i muntene prädarä Tara de jos « panä sub Lunca cea Mare », a§a ne spune un document contemporan din 15 Octomvrie 1481. stefan porni Impotriva nävälitorilor §i, ace§tia reträgandu-se, Ii ajunse in judetul Ramnicul-Särat, la « Ramnic », afirmä cronicile moldovene. Lupta s'a isprävit printr'o infrängere totalà a Turcilor §i a lui Tepelu§, care fu nevoit sä se retragä' in Oltenia. Domnul Moldovei
se gandise la un moment dat §i se pare Ca' gandul a §i avut un inceput de infäptuire sä a§eze in locul lui Basarab cel Tanär pe un fin natural al lui Vlad Dracul, anume Mircea. Ni s'a pästrat dela acesta din urma o scrisoare, adresatà Bra§ovenilor, prin care-i veste§te cä. §i-a dobandit « ino§ia pärinteasc6 §i scaunuI tatälui meu Vlad Voevod » §i le fägklue§te &A, In ce prive§te a§e-
zämintele de negot, va fi « ca §i In zilele fratelui meu Radul Voevod §i chiar mai bine ». Pe acest Mircea insä, Munetnii nu-I voiau in ruptul capului; scrisorile de o rarà vehemeng §i grosolänie adresate lui stefan de locuitorii judetului Bräila, Buzau §i Ramnic, sunt concludente. Pe de altà parte, Mircea intrase In legäturi §i cu Turcii vechea poveste a pretendentilor sprijiniti de *tef an a§a Incat, el nu se putu mentine §i trebui sä se retragd in fata lui Vlad Clilagdral; acesta avea sprijinul atat al Domnului Moldovei cat §i al Ungurilor. Prin August Septemvrie 1481, Vlad scria la randul lui Bra§ovenilor, din Targovi§te, cà « Dumnezeu cel de sus mi-a ajutat cu vointa lui Impotriva vràjma§ului qi 1-am alungat ». De fapt, Tepelu§ nu päräsise
rara; el se gäsea, dupà cum am spus, In Oltenia; aci, ajutat de fratii Craiove§ti, probabil §i de Turci, izbuti sà sträng6 o nou'ä oaste §i sä alunge, Inainte de 16 Noemvrie, pe Vlad, indärät, in Ardeal. Ultimul document care se cunoa§te dela Tepelu§ este din 23 Martie 1482, dat In Gherghita; in fruntea divanului gäsim pe doi dintre Craiove§ti, pe Barbu §i pe Parvul, fiii lui Neagoe. Curand dupà aceea, prin Aprilie, Vlad Cälugärul ocupd iarä§i tronul.
« Boierii mi s'au inchinat scrie el din nou Bra§ovenilor §i Ali-beg imi este cu bunätate; §i a trimes Mi-beg la Poarta sä-mi facä pace §i sd-mi aducA steag ». Tepelu§ fuge pentru a doua www.dacoromanica.ro
VLAD CALUGARUL
123
oará In Oltenia §i cautá s5. se adáposteascá la cumnatul sáu Stan-
ciul dela Glogova, sotal surorii sale Anca; aci este insá mora, de boierii mehedinteni. In timpul acestui sfAr§it de domnie, la 10 Martie 1482, are loe §i ocuparea cetátii Cráciuna de cátre Stefan ce! Mare. Se pare
cá n'a fost lupa sau rezistentá deosebitá, atentia lui Tepelu§ fiind pring de preparativele pe care le fácea Vlad Cálugärul. Basarab cel l'Aliar a fost cAsátorit cu doamna Maria; a avut un fiu, pe Danciu, care apare ca pretendent la tron futre 15081.510. Neagoe Basarab i§i spune §i el, in inscriptia de pe un taler de argint dáruit mánástirii Tismana, « fiu al lui Mlad Basarab Voevod ». Din cercetarea celorlalte izvoare, contemporane, se pare ing cà Neagoe n'a fost fiu legitim, ci fiu natural; s'a sus-tinut chiar, In ultimul timp, cu argumente impresionante, cá In realitate, evlaviosul domn a fost fiul lui Pârvul Craiovescu, vel vornic, deci nepot banului Barbu Craiovescu, iar nu fiul lui Tepelu§.
Nu se §tie locul unde a fost inmormántat Basarab ce! In 1633, Intr'un hrisov acordat mán4stirii Bistrita, Matei Basarab afirmá cá In acest sfant Mea§ a ingropat Barbu Craiovescu pe tatál mo§ilor Domniei mele Io Basarab Voevod ». Admitând
cá e vorba de Basarab cel ránár, constatám ea' mormántul lui nu mai existá azi la mánástirea Bistrita. fiul nelegitim sau natural al lui Vlad Dracul, s'a näscut probabil, futre 1430-1435. Imbrácánd de tánár rasa, i s'a zis de °are contemporani Cálugárul; cu acest nume apare el adesea In scrisorile vremii. A stat mult timp In Ardeal, pándind prilejul de a pune mána pe scaunul domnesc. Vlad Tepe § se plângea de el Bra§ovenilor in 1457; abia peste dougzeci §i cinci de ani izbuti pribeagul sà-§i vadii visul Implinit.
In ce prive§te relatiile politice, Vlad Cálugárul a fost supus In totul Turcilor. Devi instalat cu ajutorul cre§tinilor, urmeaz5 totu§i §i el pilda predecesorilor; begii dela Dunáre erau mult mai aproape decát oastea lui Stefan sau aceea a regelui ungur. Insote§te deci armata Sultanului Baiazid In 1484 §i asistá la cáderea Chiliei §i Cetátii-Albe; insote§te de asemenea pe Ali beglerbegul Rumeliei, In expeditia de pradá din 1485, cánd, In lipsa lui *tefan, dus la Kolomea, a fost arsá insd§i Suceava (19 Septemvrie). CAtiva ani mai tárziu (1492), scriind Sultanului, www.dacoromanica.ro
124
URMAS/I LUI VLAD TEPES PANA LA RADU CEL MARE
Vlad Calugdrul Il asigura de devotamentul i supunerea sa. $i inteadevar, Oda la sfar§itul domniei, a pastrat aceea§i atitudine.. Cu Ardealul, raporturile au fost cordiale pana la inceputul
anului 1493. Cu Maya luni mai inainte, la 23 Iunie, ginerela domnului, logofatul Staico, prevenea pe Bra§oveni ca s'ar putea sa fie pradati de Ali, begul dela Nicopole. Tar la 30 Dechemvrie 1492, voevodul insu§i anunta pe Sibieni de schimbarile dela DuTare §i de intentia Turcilor de a cake pacea, atacand Ardealul.
Prin urmare, raporturile eran amicale. Incepand fug din primavara urmatoare, tonul scrisorilor se schimbä. Voevodul e suparat de toate relele pe care i le fac « hotii » de castelani dela Bran. De aceea i inchide drumurile prin munti. Mai mult chiar, ingaduie unor cete de Turci sà treaca prin tara i sa atace tinutul Barsei (15 Octomvrie); nu e exclus ca la aceasta operatiune fi participat i osta§i munteni. Se va mai ad'hoga, in anul urmätor, §i un alt motiv de supärare: prezenta pretendentului Mihnea, fiul lui Tepe, in partile Sibiului. Un emisar al acestuia aducand scrisori boierilor e prins de Vlad Calugärul i insemnat la nas (inainte de 1 Iulie). Un alt pretendent, Vlad, tot fin de al lui Tepe, apare In 1495 §i face mai multe incursiuni in Tara Româneasca, vreun rezultat apreciabil insà. Chiar emisarul lui Mihnea se dadea, el insu§i, drept fin de domn, ceea ce a justificat pedeapsa primita. Despre un ultim pretendent, anume Vlad vornicul, fost dregator al lui Tepelu§, ne vorbe§te un document din 1502, dela Radu cel Mare, prin care se intare§te manastirii Nucet (Cozia), intre altele, satul Bade§tii. « Pentruca acest sat fost-au batrâna dreapta ()Gina* a Vladului dvornic ; iar Vladul dvornicul el au perit
cu cumplita rnunca de catra raposatul pdrintele domniei mele Vladul Voevod Calugarul, pentruca s'au radicat domn peste capul lui; iar dupa aceea an cazut Vladul dvornicul supt mana. parintelui Domniei mele i i-au taiat capul §i au ramas bucatele domne§ti ». Nu se §tie precis cand a avut loe aceasta lncercare a lui Vlad dvornicul, se banue§te lush' a la inceputul domniei san in primii ei ani, pana in 1487. Sub raportul intern, merita A. fie mentionata ridicarea a doua lacapri biserice§ti: manastirea Glavaciocul i schitul Babele, aman-
douà in judetul Vlara. De fapt, mänastirea Glavaciocul exista Inca din vremea lui Mircea cel Batran care Ii darue§te satul www.dacoromanica.ro
VLAD CALUGARuL
125
alugärenii de pe Neajlov i jumatate din satul alugArenii dela Teleorman. Vlad alugàrul a fdcut lug biserica de zid ; constructia s'a isprdvit in 1496, pe cand domnea fiul sàu, Radu cel Mare. Pisania cea veche nu ni s'a p5.strat; cunoastem frig dou6 hriEoave din 16 Iunie 1493 si 4 Septemvrie 1495 prin care Vlad alugArul Ii face diferite danii. Tot acest voevod Ii darueste in 1492
un clopot. Schitul Babele, pe Neajlov, a fost intemeiat in 1493; astàzi el nu mai existA. Pisania, copiat5. de Mitropolitul Neofit In 1774, aräta drept ctitori pe « Vladul Voevod i fiii sài Radul si Mircea Voevod », iar ca prim egumen pe Visarion. Milostenia domnului nu s'a revarsat sing numai asupra ctitoriilor sale ; de ea s'au impärtdsit bogat i alte mänästiri din Iarà si dela Sfântul Munte. Tismana are nu mai putin de 8 hrisoave dela Vlad prin care i se intkesc posesiunile i i se däruiesc altele noi. Vine apoi mànästirea Govora, cu 5 hrisoave, BistriO, Cozia, Cotmeana, Snagovul, RâncAciovul i Sf. Arhangheli având numai ate unul. Datele intemeierii acestor ultime douà mädástiri nu se -cunosc; ele par a fi pe la junaRatea secolului al XV-lea, dac4 nu mai vechi. La Muntele Athos a dàruit: mànästirii Sfântului Ilie zece mii de aspri, mänästirii SI. Pantelimon nouà mii de aspri, mängstirii Sfanta Filofteia patru mii. Vlad Gáluggrul a fost cságtorit de douà ori: prima (lath', se pare, cu sora boierului Gherghina, pâraabul de Poenari. Cunoa-stem numele ei de càlugarie, Samonida. A doua oard, cu Maria, care s'a cdlugä'rit si ea, numindu-se Eapraxia. Printr'un document din 11 Iunie 1520, Neagoe Voclà Basarab int6reste män'ästirii Snagov tot ce-i ddduse « monahia Eupraxia ce au fost muma lui Vládutà Vodà ». In afaril de acesta din urrnk Vlad aluggrul a mai avut, cu prima sa sotie, urmdtorii copii: pe Radul, cel mai mare, care a urmat tatAlui sàu in domnie; pe Mireea, al cArui nume figureazd in pisania schitului Babele; pe Vlad care a murit de tânàr, deoarece in 1488, inteun document din 4 Fevruarie, el e ardtat ca « r6posat »; pe Caplea, càsbitorita intAia oarà cu Staicu logofAtul, apoi cu Bogdan vornicul.
Vlad alugàrul a murit in toamna anului 1495. In « Soc otelile » orasului Sibiu se inseamra, intre 15 Septemvrie si 16 Octomvrie, di s'a trimis un om la Buda in legAturà cu o moar tea voevodului transalpin » si un altul in Tara Româneasch" « pe ntru www.dacoromanica.ro
BIBLI 0 GRAFIE
126
noul voevod ». Prin urmare, documentul din Condica mänästirii Tismana, din care rezultä c6 la 20 Aprilie 1496, Vlad Gälugärul era Inca In via0, are data gre§itä ; In schimb e exact:6 indicatia analelor sarbe§ti care pun moartea voevodului u In anul 7004 ». (. 1495), dat fiind di luna e Septemvrie sau Octomvrie); Vlad Cälugärul a fost 1nmormäntat In mänästirea Glavaciocul, al cärei ctitor era. In vremea lui Constantin Brâncoveanu, facandu-serestaurarea acestui 16ca§, s'a pus deasupra locului unde odihneau
141-n5001e pgmAntesti, o lespede care big nu ni s'a p6strat.
BIBLIOGRAFIE L Rada eel Frumos: 1. AL. LAPEDATU, Radul cel Frumos (lunie 1462 Ian_
1474), In Transilvania, XXXIII (1902), p. 13-39. H. Basarab cel Bfitran si Basarab eel Mite: 2. D. ONCIUL, ComunicareEn chestiunea filiafiunii lui Basarab cel Tdndr, In Cony. Lit., XXXII (1903).
p. 710-711. V. si p. 126, nr. 3; p. 15, nr. 5. IIL Tlad Ctdugiirul: 3. AL. LAPEDATU, Vlad-Vodd Cdlugdrul 1482-1496.
Monografie istoria, Bucuresti, 1903, 79 p. in 8°. (Extras din Cont'. Lit.,, X X XVI ) ;
4. PREOTUL IOAN MUSETEANU, Mandstirea Glavacioc. Mono-
grafie istoricd, Bucuresti, 1933, 96 p. in 80; 5. CONST. I. POPE SCU , Mel neistirecr
Rdriceicioo, In Bis. Ort. Rom., LV (1937), p. 311-328; 6. I. DONAT , Funda-
fiunile religioase ale Olteniei I Mändstiri f i Schituri, Craiova, 1937, 96. p. in i.,°. V. si p. 15 nr. 5; p. 133, nr. 3.
www.dacoromanica.ro
RADU CEL MARE A cdrmuit jara Romdnilor spre deosebita multumire a supusitor..... A fost bun, drept, inkier( (Sultanul Balazid al II-lea dire Ieniceri, in 1511).
Calificativul de « cel Mare » care s'a dat lui Radu, mai intai de scriitorii cancelariei domne0i §i de cronicari, apoi de istoricii vremurilor noastre, nu e determinat de cine §tie ce biruinte sau fapte viteje§ti; dimpotriva, sub raportul politic §i militar, acest voevod n'a strälucit de loo; supus ascultator al Sultanului, mergaud mai In fiecare an la Stambul spre a i se infäti§a i a-i aduce tributul, Radu a prestat, spre sfar§itul domniei §i un jurämant de credintil regelui Ungariei. S'a ferit prin urmare de du§mänia celor puternici §i. a vrut, mai presus de once, pacea. Era i un om bolnavicios; podagra 1-a flout sä sufere mult; In ultimii ani, 11 duceau cu radvanu1 din loo In loc. Insemnatatea lui Radu eta in activitatea de ordin bisericesc §i cultural pe care a desfa§urat-o ;
In organizarea pe care a dat-o ierarhiei muntene, In ctitoriile milosteniile sale, In introducerea tiparului.
§i.
Asociat la domnie de. &are tata-sau un hrisov din anul 1494 o dovede§te Radu a continuat politica de supunere fatä. de Turci a acestuia. In 1503, trimisul venetian la Constantinopol,
vorbind de tributul pe care-1 plateau tärile noastre 4.000 de ducati Moldova §i. 8.000 Muntenia, spune ca Radu « vine in fiecare an sa sarute mana Sultanului ». Eran departe timpuriIe lui Mircea cel Baran i Vlad Tepe! Evident, in asemenea conditii, nu avem de inregistrat niciun räzboiu cu Turcii. Singura data cand ace§tia tree Dunarea in 1497 o fac pentru a merge In Moldova sa ajute pe stefan contra Polonilor. Dar supunerea www.dacoromanica.ro
128
RADU GEL MARE
completa a lui Radu, nu a impiedicat pe Baiazid al II-lea poate chiar 1-a Indemnat sa-i ceara vi Ed obtina, in 1505, vadurile dela Dunare cu vamile respective. Ba mai pretindea Sultanul Inca vi 4-5.000 de pribegi cari ar fi trecut la noi, pagubind astfel visteria turceasca. A trebuit ca Domnul sa se dual iaravi In persoana la Constantinopol spre a regula aceste pretentii. Cu Ungurii de asemenea, raporturile au fost bune. In August 1497, o solie in frunte cu Albu vistierul, ducea la Buda regelui Vladislav asigurarea de pace, concordie vi credinta din partea lui Radu, obtinand, In schimb, Indepartarea lui Mihnea, fiul lui Tepe, dela hotarele Tarii Romanevti precum vi a oricaror alti pretendenti cari ar veni In Ardeal. Inteadevar, pana In 1508, cateva luni inainte de moarte, Radu n'a fost tulburat in privinta aceasta. 0 incercare pe care o face Mihnea, in Ianuarie 1508, de a-vi asigura sprijinul Ardelenilor nu reuvevte, ava Inca el e nevoit sa recurga la ajutorul Turcilor ; acevtia, Inteadevar, dupa moartea
lui Radu, il inscauneaza. 0 reinnoire a actului din 1497 are loc in 1507. E trimisa iaravi o solie numeroasa la Buda; ea infatdveaza regelui daruii bogate intre altele « cai de oaste inveuati imparatevte . . ., BAH poleite cu aur vi batute cu pietre scumpe » vi-1 asigura din nou de credinta domnului v'i de « pacea perpetua » pe care vrea s'o pastreze. Aceeavi asigurare de pace dä Radu la 3 Dechemvrie 1507 vi Sibienilor vi tuturor Savilor din Ardeal. Ii va apara impotriva atacurilor duvmane ale Turcilor In primul rand, iar dacä cumva n'ar putea s'o faca, atunci ii va anunta cel putin din vreme spre a putea lua masurile cuvenite. Daca « fereasca Dumnezeu », ar fi obligat sa paraseasca tara, atunci, la randul lor, Savii se obliga sa-1 primeasca, pe el, familia, bunurile vi boierii sai, sd-1 gazduiasca vi sa-i ingadue apoi sa plece unde va vrea. De asemenea, ei
nu vor ajuta pe niciun vràjmav al domnului, nici nu-1 vor primi sau li vor da macar « o bucatica de pane ». Dregätorii lui' Radu, in frunte cu Gherghina, parcalabul de Poenari, Intäresc vi ei acest act vi jura « pe unul Dumnezeu care a facut cerul vi parnantul, vi pe Fericita Fecioara Maria vi pe sí 'Arita cruce », ca-1 vor respecta,
ava cum se angaj ase vi domnul. Ca urmare a acestui repetat act de credinta, Regele Vladislav ii daruevte lui Radu, fratelui sau Vlad vi tuturor urmavilor lor, domeniul Geoagiului, in Ardeal; el
www.dacoromanica.ro
ORGANIZARE
BISERICII MUNTENE. PATRIARHUL NIFON
129
cuprinde, In afara de tärgul cu acela§i nume, nou6sprezece sate, ocupänd intreaga vale a Bor§ei, dela izvoare pänä la värsarea in Mure§, a§a dar un teritoriu de circa 25 de kilometri hingime pe 15 lätime. La 2 Fevruarie 1508, se dädea Capitolului din AlbaJulia ordinul de a introduce pe reprezentantul domnului muntean in posesiunea domeniului ; lucrul se indeplini la 14 Aprilie. Cu Moldovenii, cad vreme a träit marele tef an, raporturile au fost pa§nice. Dupà moartea acestuia, In timpul domniei lui Bogdan, a izbucnit Insä un conflict. Pricina a stat In Incercarea pe care a facut-o un pretendent anume Roman, de a pune mäna pe tronul Moldovei, nävälind din spre Tara Romäneasca §i cu ceva osta§i munteni. Probabil c'ä el fagäduise lui Radu retroce-
darea cetälii Cräciuna, In caz de izbändà, Aqa s'ar explica pe de o parte, §tirea din cronica lui Radu Popescu, cum c'ä Roman « cerfind oaste deltt Rada Vodd, s'au dus de-au prädat toatà Putna, locul Moldovei », pe de altà parte pasajul din cronica lui Ureche Sirnion Dascälul, In care se spune c'ä la Incheierea pdcii « hotarul
pre unde au fost cel baträn, au läsat ». Bogdan, väzänd paguba fAcutd, f§i stransese, la rändul lui, armata §i « au Intrat la locul ce s'ä chiamä Rätezatii, la Movila Calatii, de aceea parte de Rämnic ... §i au §ezut cu oastea de ceia parte de RAmnic 10 zile de au prädat §i au ars dela Milcov Ong la Rämnic §i in jos pre de Imbe par*, pänä la Siret ». Ciocnirea Cu oastea lui Radu care venea §i el spre hotar a fost Insä evitata, multämitä interventiei cOugärului Maxim, din neamul despotilor Serbiei. Acesta, trimis ca sol de Radu care, bäträn §i bolnav,
.era bucuros sä nu se batä izbuti s'a convingd pe Bogdan sä renuate la campanie: « i s'au rugat lui Bogdan Vodà sä facfi pace cu Radu Vodà pentrucä sunt cre§tini §i de o semin-tie. Deci Bogdan Vodà, vazand atäta rugäminte dela acel cälugar, au facut pace pentru voia lui §i au trimis soli la Radu Voda §i atunci Radu Vodà cu boierii säi au jurat pe Sfänta Evanghelie ca 86 fie pace neclintitä ». Hotarele au rämas cele vechi, iar domnul muntean a intors « toata prada §i arderea » WA se Meuse « In Tara Moldovei, la linutul Putnii ». Acestea s'au petrecut In Octomvrie 1507. Organizarea bisericii muntene. Patriarhul Nifon. Dar dae6 Radu
n'a iubit rdzboiul, In schimb Insä a tinut la cele dumnezee§ti. Biserica n'a avut multi apäratori §i sprijinitori ca el. Mai Intai 9
www.dacoromanica.ro
RADU GEL MARE
130
a cautat sa dea o nouä oranduiala, mai temeinica, ierarhiei mun-
tene. A facut, In acest scop, apel la un patriarh de Constantinopol, cu numele Nifon, pe care Turcii 11 indepartasera din scaun, invinovatindu-1 cà ar fi vrut &a-0 insu§easca averea predeceso-
rului sau. L-a adus in tara (anul 1504), 1-a facut pastorul ei sufletesc i i-a urmat planul de reorganizare bisericeasca. Re§edinta mitropolitului, care pana atunci fusese la Arge§, a fost fixata la Targovi§te, lânga scaunul domnesc. In Oltenia, era de mult, Inca din vremea lui Vlaicu, o « mitropolie deosebita, de fapt o episcopie (vezi §i vol. I, p. 412-413). Titularul ei stätuse, pe cat se pare, mai intai la Severin, apoi, dupa caderea cetälii in mainile Ungurilor, prin manastirile oltene i la Ramnicul Nifon hotara§te ca acest episcop sa fie supus mitropolitului din Targovi§te. Apoi, fiindca populatia Várii se inmultise, pentru mai bung priveghere, infiintà o noua episcopie In partea de rdgrit, anume episcopia de Buzau, avanduli re§edinta in ora§ul Cu acela§i nume. Astfel, teritoriul muntean fu impala In trei eparhii, in loo de douà ate fusesera Oda atunci, iar raporturile ierarhice precizate. Cu toata situatia eminenta pe care o avea, Nif on n'a ramas pana la sfar§it in Tara Româneasca. Impotri-
vindu-se unei casatorii pe care o dorea Domnul e vorba de casatoria surorii sale Caplea cu Bogdan dvornicul, care se despär-
tise in acest scop, de prima sotie §i, mergand chiar pânà In a mustra pe Radu pentru fapta sa, el fu nevoit sà traga consecintele. Parasi deci Targovi§tea traditia spune ea vi-ar fi scuturat papucii ca sa nu ia niciun fir de praf din pamantul pe care se comisese o astfel de nelegiuire §i afurisind pe domn i norodul
sau, se retrase la Muntele Athos unde i muri, curand dupa aceea, in 1508.
Un alt titlu de merit al lui Radu, pe taramul bisericesc, este ctitoria sa dela Dealul. Manastirea exista Inca din vremea lui Mircea cel Baran; acuma se facu spelndida biserica, cea mai frumoasa din cate se inaltasera 'Ana atunci pe pamantul RomAne§ti. Materialul intrebuintat a fost de cea mai bung' calitate: blocuri de piatra legate intre ele cu scoabe de fier, i mar-
mura. Me§teri proceputi poate tot In frunte cu Manole, cel dela Curtea de Arge§, sapara cu migalä podoabele (vezi fig. 34)
ridicara Mewl care constitue o capo-d'opera a arhitecturii
www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA BISERICII MUNTENE. PATRIARHUL NIFON
.1.,,
-
---,,- -1
e
a
:41 -.
-:--
.
,o
,-...,-;, :.......:.:' -47
:-..-' .77 it ,..,.......,,,Ino.,,,,..,,,,,,,,,,,,..-,A.,..,-
131
4-.!.. ' .4.-k ...., L..
..... ..--.:,,,,,-.....-........,. MIIII
'
..A5gk,...
r
.0
:' LV. It.-- -'s..,:... ..-
,''
.,14¡,,,,Z,;.,'-;t.'ti::
I 4 .t. . "
:. ': G-3-4:,---- , ,,-,,--Ar -Ne,0 $,.-'
W1%tfa; AR, ..,
'"--
e.
''.7, A , 4','
.4,,, "I.
,4:.^, :
14:44140"..101 .-
,
117:."'...' 1-
:
--
.......1, .
"
,,, ri',1
''
/'-',,..»- ' ' -
1
.411 4,41
_
-
4 tip,
, r
-
-
,
'at, _
ft,
...
,,fewsmrs,i08.01.8. ...-..,..L.
g
tka, '
"i ,. '
.
,
..
.,
r
-
-'-',. NE - ..i? ,7"(
.. - -2 --lit
- C:i ' ...':,
,,,,'
' ''.
........ -.......i.., ...:
'
--
=
.
,. - i. ,,
Fig. 34.
.., ...
.
,
,
.
,.
....7.-
, , ..7 ,-, : : 'S ,.... ,,.:,,,,,,, ft. .1, .
:tr.'''. .,... :-.Z`t=
I
-,
a 6,
-
. ..
'se 411..i
.- L t .
.
-
it s -r-4.7.--.
c F.
Z.". .
'
O-
1'4, cr -4,...: 4,,,.... ......
-.."--VV, '---rjZ--' ' - i'..L .
L-- ,
.....
,,
- i.C.... .
- '11 -4.,,:
..,,
1.: -
-
i
.
Biserica manastiril Dealului. 0 parte din catada.
9.
www.dacoromanica.ro
'132
RADU GEL MARE
religioase muntene (vezi si cap. despre Arta). i alte mAnastiri cunoscurä mila voevodului. Ni s'a pa'strat astfel hrisovuI scris < In mànästirea Glavaciocului » prin care el darueste Govorei o bucata de mosie langa Poiana. Cu alt prilej ea capata jumatate din satul Hinta; lmpreuna cu mama sa, voevodul Ii da apoi satul Stoicenii, pe Olt, pentru care plaise 11.000 de aspri. Mànàstirii 1i Infäreste vama dela Genune, ceea ce In semna 3 la Rita din valoarea tuturor mArfurilor ce treceau pe acolo, nefiind scutite nici mAcar acelea ale domniei. La Sfântul Munte, el darueste mAnastirii Rossikon, In 1496, o sunia" de 3.000 de aspri
anual. Aceeasi suma o capata in 1499-1500 o alta mä'n'astire; läcasul cu hramul SI. Pantelinom primeste si el, la 21 Fevruarie 1502, 4.000 de aspri. In Craina sarbeasa la Lopufnia, a ridicat evlaviosul domn muntean, Impreund cu ruda sa « marele parcàlab jupan Gherghina (KEAHKII 11[14]IMAACIr )ftSflitilk reprssa), o biserica de piatr6 de proportii modeste, dar ingrijit lucrata. Pisania dä. data 7009 adica 1501 sau daca luna a fost Septemvrie-Dedhemvrie 1500. Pe taramul cultural, Radu are de asemenea merit. El primi pe Macarie tipograful, care lucrase mai 1nainte In Balcani, la m'elnAstirea Obod, langa Cetinie, si-i ,comancrá cea dintai carte tiparità In tara noastrà, un Liturghier slavonesc. N'avu Ing parte s'o vada iesind de sub teascuri, tiparul isprgvindu-se abia sub urmapl sdu Mihnea (vezi si mai jos, cap. despre Cultura). Radu a fost casatorit cu doamna Catalina; numele ei 11 InMinim atat In pomelnicul m6n6stirii Govora, cat si In documentul din 1496 dat man'astirii Rossikon din Sfantul Munte. Au avut trei Mieti: pe Vlad-Vintila, pe Rada Paisie, pe Mircea (Ciobanul), care au domnit pe rand In Tara Romaneasa, i douä" fete: pe Boba §i pe Crastina. Nelegitimi au fost Rada dela Afuma0 i Betdica; i acestia au ocupat tronul. In Fevruarie 1508, boala de care suferea Radu se agravase. La 29 ale acestei luni, el seria Sibienilor In legaturá cu medicul sAiu Francisc; la 12 Martie, regele Vladislav al Ungariei informa pe Sasi ea e Ingrijat de boala grea a voevodului transalpin si le arata ce masuri trebuesc luate In caz de moarte. In cursul lunii Aprilie, dupg 23, daca este sa." credem relatia cronicei lui Grigore
Ureche Simion Dascalul, i n'avem motiv sa n'o facem, sau
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
133
fnainte de 6, dacsá ne luä'm dupà o stire din Buda, Radu inceteazà din viatä, jelit nu numai de ai säi, dar si de popor care avusese parte, mai bine de 12 ani, de liniste. armuirea fusese blajinä, färä ucideri, fàrà räsmerite, judecdtile drepte. Prin firea sa blandà, prin aplecarea sa spre cele spirituale, voevodul stiuse sä-si
atrag6 stima tuturora. and trei ani.dupà aceea, In 1511, Ienicerii se revoltarà impotriva lui Baiazid, aruncandu-i vinà c'à e prea pasnic si slab, ceea ce aduce pagub6 i lor i impärätiei, Sultanul le dAdu drept pildà tocmai pe Radu « care cu toate cà era in cea mai mare sl'äbiciune a puterilor sale, s'a purtat cu cea mai mare desteptäciune i cu toate cà apte ani fntregi a fost pus In rädvan i dus din loe In loe, totusi a cArmuit Tara Românilor spre deosebita multumire a supusilor. Acestia, cu toatà firea lor schimbätoare, nestatornicä, nu s'au insträinat, din cauza släbiciunii si a podagrei, de Domnul lor bun, drept, Intelept destul de potrivit pentru carmuire prin superioritatea sufletului säu ». Aceste aprecien i au fost inregistrate de un sträin: istoriograful Leunclavius:, care a serfs, in veacul al 16-lea, o istorie a Turcilor. El nu poate fi bänuit de p'ärtinire pentru Radu; putem deci privi elogiul pe care fl reproduce ca pe o sentintä a istoriei
Radu cel Mare a fost ingropat la Dealul, in frumoasa sa ctitorie. « Vieata Patriarhului Nifon », ne spune cà mormäntul se afla « in tinda bisericii », iar Cronica lui Radu Popescu adaog6 c'ä era « cioplit in piaträ » çi c'ä voevodul « si-1 gätise singur ».
BIBLIOGRAFIE Radu eel Mare: 1. ST. NICOLAESCU, Notitele volumului de Documente slavo-romdne Cu privire la relagile retrii Romilnegti si Moldovei cu Ardealul
la sec. XV gi XVI, Bucurqti, 1905, VII + 367 p. in 80;
2. G. BAL$,
bisericd a lui Radu-cel-Mare En Serbia la Lopugnia, In Bul. Com. Mon. 1st., IV (1911), p. 194-199; 3. DIACONUL DR. NIC. M. POPESCTJ, Nifon Patriarhul Constantinopolului, In An. Acad. Rom. Mem. Secy. Ise., t. XXXVI (1913-1914),.p. 731-798; 4. ALEX. LAPEDATU, Politica lui Radu cel Mare,
1495-1508, In Lui Ion Bianu amintire, Bucure0i, 1916, p. 191-223; 5. I. IONA$CU, Biserici, chipuri f i documente din Olt, Vol. I, Craiova, 1934, 272 p. in 8°.
www.dacoromanica.ro
BOGDAN AL 111-LEA
1
TEFANITÀ
i singur Bpgdan Cu capu/ sdu au Inuit Cu sulila In poarta Liortaui,
care tucrei si astdzi se cunoaste semnu/ si nici Lesii nu tdgetduesc de aceasta, ci tried ei mai tare mdrturisesc cd au fost adeudrat asa o. (Letopise/u1 TIrii Moldovei pana. la Aron Vodi).
Cu un an inainte de moartea lui stefan, in 1503, doctorul Matei Muriano spunea despre Bogdan urmRoarele: « Fiul ... calcé. pe urmele tafälui; modest ca o fatà 0 puternic, e amic al curajului §i al oamenilor curagio§i. Are vreo 25 de ani ». Intr'adevgr, Bogdan a mo§tenit unele insu§iri ale genialului s'Au p6rinte,
n'a avut ins6 discernàmântul §i simtul politic al acestuia, n'a §tiut nici &Ali fixeze scopuri care sà merite sacrificiile impuse tärii. i sub raportul fizicului, era mai prejos de tat5.1 gu: in locul chipului luminos qi impudätor al acestuia, Bogdan, care pierduse In lupt6 sau In vreo alta imprejurare un ochiu, aräta lumii o fatà putin atràgäloare (vezi fig. 35). De aceea, cronicarul, povestindu-i faptele, 1§i intituleaz6 capitolul: « De domnia lui Bogdan Vodà cel orb O. grozav », calificativul ultim referindu-se la infgti§are,
nu la fire. Nu se isprä'vise anul dela moartea lui stefan, cA Bogdan se gandi sà se asàtoreasc6 §i trimise, in acest scop, in Iunie 1505, o solie la Alexandru, regele Poloniei, spre a-i cere pe sora sa Elisabeta de sotie. Pentru ali face atmosferà favorabilà, el restitui totdeodatà Pocutia, cu cet`átile: Kolomea, Tysmienica §i. Czeszybiesy. Craiul multumi pentru dar, in ce prive§te ins5 c'ágtoria, annanA ràspunsul. Mama Elisabetei se opunea, din pricina deose-
birii de confesiune, iar Elisabeta ing§i, din pricina InfAirrii
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro t.:;,,,.; i. '1 t ,.T -
e Ad
.. if
.1
J $ IN , V . i
A
0 ot,
.
%
'':.
s , ...., fit'f % ,... 11,
',.,...
1
,.
P.-',
t
.,1
.i
'
'
'1
0 s'l
1
' 1
r
T.' ',*eF7'1'`'.'',.
,,...
'''..;
. dle.',1 :Itv....f.:4:::,L.' ";11/
ir,,
..t0
`,...,'...Y.Ittlett,::
1.
n
k
i
t:rtr.
k...
, ,.....,
'f,
.
*,
-.4 1
)1 IL?
% hi?
/...1'
136
BOGDAN' AL 111-LEA $1 STEFANITA
pretendentului, care era, cum spune cronica: grozav la lata orb de un ochiu ». Murind intre timp mama Elisabetei, Bogdan trimise o a doua solie ; de data aceasta, se ajunse la incheierea unui contract de casätorie (17 Fevruarie 1506), care insa nu fu respectat de catre Poloni. Ca raspuns, Bogdan intra cu oastea in Pocutia, ocupa cetatile, i pradand tinuturile inconjurätoare, se lntoarse apoi neturburat indarat. Garnizoanele pe care le lasase In cetati erau insa prea slabe; ele fura biruite de oastea leseasca sositä dupa plecarea Moldovenilor i suite sà se retragä ; urmarindu-le, Polonii ajunsera, pradand la rändul lor, pana la Botofani (Septemvrie Octomvrie 1506). Nici dupg aceasta, Bogdan nu renunta la planurile sale. In 1509 el trimise, la Roma, Papei Iuliu al II-lea, contractul de cäsätorie din 1506, pentru ca seful Bisericii sa oblige pe noul rege polon, Sigismund, frate Alexandru i cu Elisabeta, sà respecte cuvantul dat. Cu toata
interventia Papei, nu se obtinu nici de data aceasta un rezultat pozitiv. Bogdan, exasperat se vede cà nu semana lui tatàsa se räzbune. In Iunie 1509, armata Moldovei sàu trecea Nistrul si ataca, färä succes Insà, Camenita i Haliciul. Apoi povesteste cronica « arzand i prädänd tara au tras la Liov de au bätut targul, de putin nu 1-au luat. i singur Bogdan cu capul sail a lovit cu sulita In poarta Liovului care lucru i astazi se cunoaste semnul i nici Lesii nu tagaduesc de aceasta, ci Inca ei mai tare marturisesc ca au fost adevarat asa. Si au pradat imprejur pretutindenea si au ars Rohatinul, oras mare vestit, i multa avutie i bunatate dinteinsul au luat. Luat-au din Rohatin i clopotul cel mare, ce-i la mitropolia din Suceava, si multi oameni i boieri au robit cu mare izbandà s'au intors la scaunul sau, la Suceava, fail de nicio sminteala, i robilor ce-i adusese din tara leseasca, le-au impartit hotare 1n tara sa ». Polonii, greoi la sträns oastea, au sosit dupa ce Bogdan trecuse In-
darat Nistrul Intarzierea, dintr'un punct de vedere, le-a folosit Insa, deoarece domnul vazand ca nu e urmarit, daduse drumul ostasilor, la casele lor. Asa incat, atunci and fäcut aparitia armata Craiului, n'a avut cine-i sta inainte. Cernä'utii, Dorohoiul, Botosanii iStefanestii au fost arsi i pradati; cavaleria usoarä a ajuns Oda la Cotnari. Se daduse porunca sa fie ucisi ca räiz-
bunare nu numai bdrbatii, dar si femeile, batranii, copiii www.dacoromanica.ro
BOGDAN AL 111-LEA
1 37
turmele, « lucru care nu se obisnueste », cum recunosc stingheriti cronicarii poloni. O oaste mic6 moldoveneasca, strting in
grabä, fu b4tutà la Nistru, in ziva de 4 Qctomvrie 1509; Lesii cari nu puteau uita Codrul Cosminului, se bucurarà intr'atata de izbandà, inat fäcurà din aceast6 zi sàrbkoare. Conflictul dura de cinci ani de zile; ambele p6rti erau obosite, asa inat mediatiunea ()feria de regele Ungariei, Vladislav, fu primitä. Pacea se incheie la 23 Ianuarie 1510 (exemplarul moldovenesc poartà data 7 Fevruarie), in urrn6toarele conditiuni: Bogdan renunta la casältorie, lucrurile rApite de o parte si de alta se restituiau, in privinta Pocutiei avea s'd se supunii hotäririi regelui ungar. De fapt, in ce priveste ultimul punct, cu toate termenele repetate cu toate convoarile de comisii mixte, ungaro-polono-moldovene,
nu s'a ajuns la o incheiere definitiv6; i la moartea lui Bogdan, chestiunea stApAnirii Pocutiei tot nu fusese solutionatà. De abia se ispilvise ràzboiul cu Polonii, cAnd asupra Moldovei
se abAtu o alt6 nenorocire, anume rAzboiul cu Tätarii. In anul 1510, acestia nAvAlira, se pare, in cloud randuri: odatà, in Aprilie
Mai, altadatd in August Septemvrie. In prima nàvälire, cetele sau ciambulurile tätäresti au intrat pe neasteptate in tar5 prin trei locuri si au prAdat « dela Orhei p'an6 la Dorohoi si pre Prut in sus », f6cAnd « multà robie de oameni si de dobitoace ». In cursul ciocnirilor cu b6stinasii, conducatorul ralarilor, Sultanul Beti Ghirei, fecior al hanului, a fost « sAgetat loarte rgu din care apoi i s'a tras si moartea. A doua nAvAlire, la inceputul toamnei, a avut un caracter si mai distrugUor. Tàtarii, in numAr de vreo 60.000, se intorceau din Lituania unde pràdaser6 cumplit Odd la Wilna. Intrand in tard, Bogdan n'a putut [56 li se impotriveasc6, asa luck, ei au ajuns Ong la Iasi pe care 1-au ars, si Oda' la tefariesti i Dorohoi. Alte cete au prat:tat « in jos de Làpusna si la Chigheciu ». O ciocnire cu o mic6 oaste moldoveneasc6, de vreo 1.000 de oameni, comandat6 de boierul Corpaciu, le-a dat
prilejul unei victorii, c6and dintre ai nostri 700, iar ceilalti trebuind &a' se retrag6. N6v6litorii au putut deci trece Nistrul ind6r6t cu « pleanul » adica prada i robii, pe care un cronicar polon Ii evaluiaz6 se pare in mod exagerat la 74.000 de suflete. Succesul avut in 1510, i-a indemnat pe 'Mari sà repete
operatia In 1513. Pe la sfarsitul lunii August cronica moldowww.dacoromanica.ro
138
BOGDAN AL 111-LEA 51 5TEFINITI
polond da' §i ziva: 22 cetele lor pdtrunserd din nou in Moldova §i arzand §i prkland, ajunserd iard§i pând la Ia§i. Nici de data aceasta, Bogdan nu putu sd-i Impiedice a ie§i cu prada din Ord. In ce prive§te raporturile cu Ungurii, ele au fost pa§nice. N'a purtat cu dan§ii niciun rdzboiu ; In 1507 avu numai un proces pentru Cetatea de Baltd pe care o revendica Ecaterina Pongracz ; neprezentându-se, domnul Moldovei fu condamnat sà restitue zisa cetate, sà pldteascä o amendä de 400 de florini §i sd piardd toate posesiunile din Transilvania. Sentinta Insd nu s'a aplicat,
deoarece In 1509, Bogdan stdpânea Ciceiul; pâralabul lui se numea Vlad. Cu Tara Romaneascd a avut un conflict In 1507, provocat de
incursiunea unui pretendent Roman, care, ajutat de o seamd de osta§i munteni, pdtrunsese In Tara de jos, fkand « multd. pradd §i peire ». Ca sd se rkbune, Bogdan trecu qi el cu armata peste Milcov, In tinutul RAmnicului ; nu se ajunse insd la räzboiu, deoarece interveni, multumità cdlugdrului Maxim, o Impdcare intre cei doi domni (vezi §i mai sus, p. 129). Tot din Tara Româneased veni, In 1514, un alt pretendent numit Trifaild; el ajunse pând aproape de Vaslui. Aci 11 int'ampinard otile domne§ti, la 27 Fevruarie ; in lupta care avu loe, Trifdild fu prins §i decapitat.
S'a crezut multd vreme cd, dupd sfatul lui stefan, Bogdan ar fi inchinat, in 1513, tara Turcilor, obligAndu-se sd le plateascd un tribut anual. Se cita chiar §i actul de Inchinare care ar fi fost distrus de &Are Sobieski, regele Poloniei, In 1686 §i care cuprindea
o serie de clauze at'at in ce prive§te drepturile Moldovei Cat §i obligaiiIe ei. In ultimul timp, s'a dovedit Insd cà a§a zisul act de
inchinare n'a existat niciodatd §i cd Bogdan n'a inovat in ce prive§te raporturile cu Turcii ; el le-a pldtit tribut intocmai cum le
pldtise §i tatd-sdu, la inceputul §i la sfar§itul domniei. In anul 1508, acest tribut se ridica la cifra de 8.000 de ducati de aur: tefan in 1503, platise numai 4.000. Neputand avea de sotie pe sora regelui polon, Bogdan « §i-au luat doamnd din tard »: a§a ne spune. cronica §i. faptul se adevere§te. Numele ei era Nastasia; a murit In 1512, la 14 Octomvrie §i a fost ingropatd in mändstirea Dobrovdt, unde i se vede Mod piatra de mormânt. A doua oard, Bogdan s'a cdsdtorit ca Ruxandra, fiica lui Mihnea cel Rdu. Nunta a avut loe la 21 Iulie
www.dacoromanica.ro
STEKANITI
139
1513; regele Poloniei i-a trimis daruri: bläni de sobol §i de zibelinà. a fost fiu nelegitim; mama sa se numea Stana. La"
moartea lui Bogdan, el avea unsprezece ani, se nascuse deci in 1.506; alte izvoare dau varsta de nouà ani. Potrivit pomelnicului dela Bistrita, -tot cu Stana a avut Bogdan Inca §ase trei baieti: Petraou §i Petra mort la 20 Sep-
temvrie 1527 §i trei fete: Maria, Ana §i iar Ana. Stana a fost inmormantata la Radauti; piatra de deasupra gropii,
a§ezata de fiul ei Stefanita, poarta data 28 Ianuarie 1518. Un alt fiu al lui Bogdan, Ilie, apare intr'un document din 21 Dechemvrie 1515, alaturi de stefan §i Petru. La 10 Dechemvrie 1516, sunt citati numai ace§tia doi; Ilie murise deci tare timp. Tot nelegitim a fost Alexandru Leipufneanu cu o « Anastasia Doamna (illiacTacm rcnacAa), moarta in. 1558, Mai 2 precum Alexandru Cornea, domnul de scurta durata, de dinaintea celei de a doua domnii a lui Petru Rare§. Sub raportul ctitoriilor, Bogdan a ispravit, la 8 Septemvrie 1.504, biserica dela Rauseni, inceputa de fatal sau §i a pornit, In 1514, constructia bisericii mitropolitane din Suceava, cu hramul Sfantul Gheorghe (vezi fig. 36 §i. 37). N'a putut s'o termine insa;
in momentul mortii sale, intamplate in Hui, la 20 Aprilie 1517, biserica era ridicata numai pang la ferestre. A facut §i diferite danii manastirilor mai insemnate. Moldovitei, Putnei, manastirii dela Dobrovat §i mitropoliei » din Roman le-a daruit cate 800 de zloti tatare§ti; manastirii Voronet un sat anume Bucure§tii, pe Moldova.
Bogdan a fost ingropat la manastirea Putna. Inscriptia de pe piatra sa de mormant are urmatorul cuprins: « Acest mormant este al binecinstitorului domn Io Bogdan voevod, domnul tarii Moldovei, fiul lui Voevod, ctitorul acestui sf ant laca, carele s'a mutat la ve§nicele laca§uri in anul 7025 (1517), Aprilie 20, la miezul noptii ». Stefanita, nevarstnic fiind la moartea tatalui &au, treburile tarii au fost purtate de divanul boieresc, in frunte cu Arbure,
portarul de Suceava. Acesta socotea
ea'
interesele Moldovei
reclamau o colaborare cu Polonii, de aceea incheie, in 1517, cu dan§ii un tratat prin care cele doua pärti se angajeaza sa se ajute reciproc impotriva du§manilor, sa aiba aceiaì adversari §i aceia§i www.dacoromanica.ro
BOGDAN AL 111-LEA SI $TEFANITÀ
140
prieteni, ssä nu dea azil pretendenti/or la tron. In cazul and Steränità ar fi silit sá p6r6seasa tara, el sa g6seasa acläpost In PoIonia, iar in cazul and s'ar face o expeditie generará impotriva Turcilor, atunci s6 participe in persoand, cu intreaga oaste moldoveneasa. Nu e un tratat de recunoa§tere a suzeranitátii polone, ci o conventie intre parti egale; Moldova 1§i p6streazá situatia pe care o dobandise in timpul lui Stefan §i care fusese consacratä
_111$14110116
pig t
lliftWilijailk
TM_
MikitititifiERDEGIVEDItt
itialfiliilitgiNkffillgit ,iiisfoorr
-
Fig. 36. Pisania bisericii St. Gheorghe din Suceava, arAtInd el s'a 1nceput de catre Bogdan voevod In anul 1514 §i s'a savagit de cl.tre Stetanit5. In 1522.
prin pacea din 1499. In anul urm6tor, la inceputul lunii August, Tatarii, in frunte cu Sultanul Albu, nàvàlesc in tail; primiserà probabil ordin dela Turci cari eran nemultumiti de incheierea tratatului cu Polonia. Oastea lui Steränitä, comandatà de vornicul Petrea Gáràbát, le ie§i inainte, peste Prut. « i luand aju-
toriu dela Dumnezeu poveste§te cronica Luni dimineata (9 August 1518), In revàrsatul zorilor, i-au lovit fárà veste, and ei nicio grije nu avea i cu norocul lui stefan Vodá i-au rkbit, www.dacoromanica.ro
STEFANITA.
141
multi din Tiitari au per, multi in Prut s'au inecat i s'au fost '
Mr
,
.
r
,,,,,..
.
... I.
.
.
..°-
..
' ....
t., .
,
1 .'''' '
'
..
,-
.
. A
. c
.
-.1.
,1
,
'
. Eu '
4
01
' 11
ei
,..
i
.
a .
.,
. 4,
=
.
:1
, lo
'
a ...°
'
'
'.
,
.. ,
0
0
'.
.
,.. ,j. .
'.1 ' .r.
t'
.
c
1
ie.,1 -.- r,-,,l,e,
'. 6.1. . . %. ,.. ,.. .., .. / r, S ' .0 fl :
\
..
,
.
: I. .1
''') :74
.
W
J111
V
..:;-.
. 0
'
s,
'
7
,'
. n r
,. 11
,
t
s
o.
.
e
'
t. 41.A-4
0
A ,,
,
,,o, 4.,
.
n
,.
:: .'
'
.,
AO 1 ....I^, ,in.1;.r
j
,a,
,
°
'
.i...
:
,
t: Tir
.
t
.,,'
"
.
:ie
a.
''.:0 °
1
''
oi.
.
i .0
I
0.
' °
o
7,
V ,..'?
rr-It1
1
r'..61.
t
i A .. , _, 4i.1s . .0,. :'4 4. .r'
o. 4 ce
.
1
0
I --.
...74
dr'
.4 1k
4. ,
'
ilP ' '
-1
..
AV,
A' -J..'
,e
4
',
.1
.. r
3"
t*,
C
-.
off' ' ,
S.
F-
.,
li
!
.
D,,- ,`
rAt
'i .1
?
9...
-
P. , A &i.
.,
r.
...,-
' , tM
.
,...,...
,.
-
!I'''.
,
'
41 i
O. s
.',43,,. ^44 ,
r. 2
..,..f;
,
-.1.
,
...
.%
, . (= - .4" _1.1
.0. . 0 ,o,
-
.
,' ,,j
;
i
.
'. I:.
a
.4
V .,
._,,..;
,
r
,-7. '-''...
,...,\ - ' Sk", IS p 0..,,¡ .. IV:, 1 4i. ,...?
.
,
,,-
.
A
ti 4L---,
7',
i
,);rhii ,
......;::.7%7
' i,......, -,...
.
;,,..
r
,
..
...
"-Li)
' 's......, ';,ti
(....
'
=
1 ... '
'
.
"..
'T)
"
' r r :-
.
.
.
r
'
,
.....
,
-
a
ti 4
-- - ,............,,, ...,... ., . , ;-
.
.V
.
f.
.1
,r-ft'
.,2,-,
,
o
I.
.
,.
..
'
'''' . , 7
Fig. 37. Chipul lui Bogdan, Hui lui $tefan cel Blare, pe tabloul ctitoriceac al bisericii Sf. Gheorghe din Suceava
inglod&nd in Ciuhru, si pre multi i-au prins vii, asijderea si pre doi mArzaci mari, anume Timis çi Bicaz, iar cbt,i au ramas, i-au www.dacoromanica.ro
1 42
BOGDAN AL 111-LEA $1 $TEFANITA
gonit preste ampi, täindu-i §i ggetându-i, pang la Nistru_ Acolo fiind obositi caii de fugä multä intränd In Nistru s'au Inecat, numai Sultanul cu putini au sapat, Ina §i el fänit räu In cap, de s'au Intors cu multä. pegub'ä §i perire si ru§ine, si
au scäpat, aceia Ina färä cai §i fäiä arme Legaurile cu Polonii erau bune §i la sfär§itul anului 1522_ In Decemvrie acest an, boierul Luca Cade tot prin el se Incheiase tratatul din 1517 a rostit in fata regelui §i consilierilor lui un stfälucit discurs, al arui cuprins ni s'a pàstrat. Trimisul Moldovei atrage atentia asupra primejdiei tot mai amenintatoare a Turcilor, aratä felul dibaci In care *tefänith a respins pära acum cererile lor si insistä asupra nevoii de a se alatui o lig6 puternicä Impotriva acestor dusmani ai crestingtatii. Misiunea lui arje a fost ultimul act politic fAcut cu sfatul lui Arbure. Curänd dupä aceasta, bsátränul boier cade In disgratie. *tefänità, jignit de faptul cà regele Poloniei refuzase sä-i dea tn agtorie pe o fiia a sa, se indepästeaa dela politica urmatà In timpul rainoriatii sale §i Incepe a suspecta pe aceia cari credeau a ea trebue continuatä. Resentimentul domnului creste and vede cá unii dintre boieri, nemultamiti de urea sa autoritara §i violentä, pribegesc in Polonia_ and trece peste Nistru, In Martie 1523, §i postelnicul Cosma arpe, fruntasul opozitiei, atunci tefanità Invinue§te de trader& pe Arbure, exponentul politicii polonofile desi, dupà at se parer acesta nu era vinovat. In Aprilie, capul bätränului boier cAdea sub securea cAläului; nu mult dupà aceea, piereau In acelasi fe! §i feciorii säi, Toader §i Nichita. Aceste executii Inspäimantara pe sfetnicii lui ,5 tefàthà §i fäcurà pe o parte dintre ei sà se ràscoale. Dar In lupta care avu loe, la 7 Septemvrie, oastea dom-
neasa birui; multi boieri Intre altii Costea paralabul, Ivasco logoatul, Sima vistiernicul fura prinsi §i plätirà cu capul Indrazneala de a se fi ridicat Impotriva stApanului lor. Cei sapati
cu vieatà, pribegirà in Ardeal, la Brasov §i la Sighipara, sau In Polonia.
Daa raporturile cu Polonii suferirà o modificare, acelea ca Ungurii rgrnasera bune In tot timpul domniei. In 1519, voevodul
Ardealului, pornind dela faptul a sub Bogdan, pAralabul Ciceiului refuzase sa se judece pentru satul Sänmärghita pe care-I.
www.dacoromanica.ro
STEFINI TA
143
revendica neme§ul loan Desewffy, ba mai mult chiar, amenintase pe acesta cu sabia, deschide proces. tefanita, bine Inteles, nu se prezinta §i e condamnat, In lipsa, la amenda §i ca odi-
nioara tata-sau la pierderea tuturor posesiunilor din Ardeal. Dar, tot ca odinioara, sentinta nu se aplica. Insu§i regele Ludovic al II-lea opre§te executarea ei, sub motiv ca neprezentarea domnului Moldovei la judecata se datore§te numai necunoa§terii legi/or din Ungaria. Mai tarziu, in 1525, cand Turcii cari cucerisera Cu patru ani Inainte Belgradul, amenintau tot mai mult regatul, acela§i Ludovic acorda lui Stefanitä un « subsidiu » de o mie de florini de aur, platibili din censul datorit de ora§ul Bistrita. Scrisoarea prin care domnul reclamä aceasta suma e datata.: Bahlui
(adica Harlau!), 28 August. In sfar§it, la 8 Septemvriel, 1526, tefanita da solilor lui Ludovic un act omagial, fagaduind oredinta. Cu 11 zile mai lnainte avusese insa loe lupta dela Mohacs, prin care regatul Ungariei era sfaramat. In anul 1524, la 11 Iunie, tefaniVal surprinse la satul Tara844, pe Prut, o ceata de Turci cari se hitorceau cu prada din %am le§easca §i o at-drama aproape cu totul. « Din 4.000 de oameni
putini au haladuit la locurile sale », spune cronica. Urma un rastimp de lini§te, Oda la Inceputul anului 1526 °and *tefanita Intreprinse o expedilie 1mpotrivaTarii Romane§ti. Pricina a fost o noua jignire tot In legating cu proiectele sale matrimoniale. Neagoe Voda Basarab fagaduise tânarului domn al Moldovei sa-i dea de sqie pe una din cele doua ffice ale sale §i anume pe aceea pe care va voi s'o aleaga. Dar atunci cand fu sa' se Indeplineasca aceasta fagaduiala, tefänita se vazu pus In fala unui fapt Implinit: fiica
cea mai mica §i cea mai frumoasa devenise, cu foarte pi4in timp Inainte, sotia lui Radu dela Afumati, a§a Moat el nu mai avu putinta sa aleaga. Pentru a se razbuna, intra tefanifä, la 4 Fevruarie 1526, in Tara Româneasca §i prada, fara vreo Impotrivire, pang la Tarpon Dupa aceea se facu totu§i, in Iunie, nunta cu Stana, cea mai mare din fetele raposatului Neagoe. Curand
dupa nunta intra §i Radu cu oastea lui In Moldova ca Ali intoarca dela noul sáu cumnat paguba pe care acesta i-o Meuse In lama. La 4 Noemvrie se §tia la Sibiu ca domnul muntean s'a Intors biruitor §i cu multa prada din Moldova )). Dar StefaniVá nu era om sa lase fara raspuns un asemenea gest. 0 noua expe-
www.dacoromanica.ro
144
BOGDAN AL III-LEA SI STEFANITA.
ditie avu loe, in cursul c'äreia oastea sa trecu « pe unde i-a pläcut » sunt cuvintele cronicarului Macarie. Intors in Moldova, teidnitd, care se imboldävise Intre timp, muri Indatä dup5 aceea, la 14 Ianuarie, In cetatea Hotinului.Letopise-tml lui Grigore Ureche
si al lui Simion Dascälul a inregistrat si o altà explicare a mortii ata de premature a voevodului, anume cà « l-au otràvit doamn6-sa ». Lucrul nu e exclus, mai ales a i dintr'o altà stire rezultä °A Stana era o fire aprig6. Jignirea pe care o suferise Inainte de nunta se vede cd n'o putuse uita; se vor mai fi adàogat i unele indemnuri din partea boierilor nemultumiti. Dupà moartea sotului sàu, doamna veni indärät In Tara Romaneascg, unde mai
tr4i patru ani. A fost inmormantata la mAngstirea Curtea de Arges; pe lespedea care-i acoperä groapa se citeste urm'ätoarea inscriptie: Rdposat-au roaba lui Dumnezeu doamna Stana, fiica lui Ion Basarab voevod si a doamnei lui Despina i fostä doamnä lui Io stefan Voevod ; iar la moarte a primit chip ingeresc si s'a numit monahia Sofronia, In anul 7039 (= 1531), luna Fevruarie, 8 zile ». teränitä a fost inmormântat nu In ctitoria sa din Suceava, In biserica Sf. Gheorghe isprAvità de el la 1522 (vezi si mai sus, p. 139), ci in mänästirea Putna, aläturi de tatäl bunicul sau. « Acest stefan Vodà Incheie cronica pove-
stirea intru tot semäna cu urea mosu-säu lui -tef an Vodä cel Bun, c'ä la räzboaie Ii mergea cu noroc, cd tot izbaidea i lucrul sAu 11 stia purta, mdcar cä era tan'är de zile ; amintrelea era om mânios si pre lesne värsa sAnge ». De pe urma lui a ranas un fiu nelegitim loan, caruia istoricii i-au zis « cel Cumplit », dar care merità mai degrabd numele de « cel Viteaz ». Tot din vremea lui, avem si un ideas dumnezeesc, ridicat in 1519, de care postelnicul Cozma arpe « la curtea sa din chiai » (judqul Roman).
BIBLIOGRAFIE I. Bogdan al la-lea: 1. CONST. GIURESCU, Capitulagile Moldovei Cu Poarta Otomand, Bucure§ti, 1908, 65 p. in 80; 2. IULIAN MARINESCU, Bogdan
III cel Orb 1504-1617, Bucurqti, 1910, 117 p. in 8°; 3. GR. ZAGORITZ, Stabilirea suzeranitiitii turceqti in Moldova, In Cony. Lit., XLVIII (1914), p. 710-728.
www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAFIE
145
LI.*teffinita: 4. I. NISTOR, Luca Arbore Hatmanul, CernAuti, 1921, 15 p. in 80; 5. VICToR MoToGNA, Cetatea Ciceiului sub stiipdnirea Moldovei. Schitei istoricei, Dej, (1927), 64 p. in 80; 6. HORIA URSU, Domnia lui Voievod. Zece ani din istoria politicd a Moldovei 1517-1527, Cluj, 1940, 151 p. in 8°; vezi i recenzia lui Florea Stanculescu in Rev. 1st. Rom., X (1940), p. 401-404; 7. I. MINEA, Data de zi a luptei dela Ciuhur, in Cercet.
1st., XIIIXVI (1940), p. 694-5.
10
www.dacoromanica.ro
VREMEA LUI NEAGOEVODA. BASARAB Neagoe Vodd i toate sfintele biserici le hrdnea i multd mild pretutindenea
da... Si mai vdrtos in Tara Munteneascd mari i minunate mdndstiri a
fdcut... Si fu ctitor mare a toatá Sfelagora
(Viata patriarhului Nifon, scriere contemporana).
Mihnea « cel Báii ». La moartea lui Radu ce! Mare erau doi
pretendenti la tron: unul Danciul, fiul lui Basarab cel rángr, avand sprijinul Ungurilor, i celdlalt Mihnea, pe care-1 sustineau Turcii. IzbAndi acesta din urinà. La 5 Iunie 1508, el seria Sibie-
nilor cà toti boierii sunt cu el 0 csá a ocupat toate ceatile Danciu rámase mai departe In Ardeal, fäcand planuri de t'Ubunare impotriva fericitului sàu rival. Cronica tárii 11 d6 pe Mihnea
ca « feciorul Dracii arma§ul den Màne§ti »; pe de altä parte, in actele oficiale, el 10 zice fiu al lui Vlad Voevod (Tepe). Aceste
douà mArturii In aparentá contrarii se pot impha admitând ch. era intocmai ca i Rare§, Läpu§neanu, Iancu Sasul atátia a4ii fiu nelegitim al voevodului arnintit. In cazul cAnd informatia cronicii e inexactá insá, atunci el rárnâne fiu legitim, mama sa fiind acea rudd a lui Iancu de Huniedoara pe care Tepe§ a luat-o de sotie. Mihnea ii datore§te porecla de « cel ràu » faptului c'á a táiat o serie de boieri. La inceputul domniei, a fost pace ; dupd cum serie el Insu§i Sibienilor, toti trecuserà de partea lui ; avea i sprijinul puternicei familii a Craiove§tilor. Acest mAndru neam de boieri olteni 10 are Inceputul ascensiunii cu Neagoe dela Craiova, in timpul lui Vladislav Voevod (1447-1456).
Neagoe a avut patru feciori: pe Barbu, vel ban, In timpul lui Vlad Cdlugärul i Radu cel Mare, pe Pdrvu, vel vornic, Incá sub
www.dacoromanica.ro
MIHNEA .CEL RAU
147
Basarab ce! Tan6r (1482), pe Danciu, ve! ,comis, IncepAnd din 1489, apoi armas si la urm6 vel spáltar si pe Radu care a ocupat dregnoria de postelnic. Acesti patru frati sunt ctitorii a o suma' de 16casuri bisericesti oltene; unul dintre ele, schitul Zdreala avAnd un hrisov din 1520, dela Barbu banul, si-a schimbat mai tarziu numele in Roaba. Cea mai insemnatà fundatie a lor e insi mandstirea Bi,strita, din judetul Válcea; acesteia i-au d6ruit ei
c-'t4 ,. . ,,
r
..
'
-
''-
°
'
".'
,..''
.
J_ -.
'
-, --
'
,
% ' . r..
I.,,
'
.
....,,
,"r A
E=7
-.. ,,
'.
E
-.°
-,'.
lit
.. -' i 14:7,
..,
,........,
'1111Y,,,,
,
.
.,1
, t.
...:-.
.,
,,filii.
.7---
''
-, ...r:-'.
. .:,,,,-
.4.-x
-- ,
.....1,-LX.-r°
.r
;.?,;
,p.5,.;t:
t....;.-
.---J
,ej,....,..,,..t, ,',,,":. 1
, ,'
4.1....t.:',G.---,--
4
'
.--.
,-
.
,..., .,' '.;
'1:".1.1.
9
-
vi .1.V.-
;
'T
-..
,i. -, w.--.-- --, -,... ...ge,- ,..-r -.. ..
,..)2,.t
'F ....
,..,
.
_4
..
._
..
.
-,
,....4.4, .,
i
-
-
-
-,
.1...,e76,-.....
Lt.,
4.- - "M- 1.4
, '0,,,,r." 7 .`
.!
O
rA
'
,
v
n1 -'-:- .- . 4.14, . , .
,-'ut
,.
' :,
,
1
.t
'
..
'o
El'
,.
,,,,
3..-A.
-
-t-g.ttl.
t
°
., : r
..,T,T.4.. ..
P
.' -''
.
is,-,
'
....s....z.,A.,.
v.......
' '`iiit _.,
..
,..:
Fig. 38.
.....-445.-.%
.- ....
ii
Ministirea Bistrita din Judetul VAlcea, ctitoria bolerilor Craiove§ti.
mai multe mosii, intre altele, Briincovenii §i. Plavicenii (vezi fig. 38). Foarte bogati, detinând functiunile cele mai insemnate, avand
o mare influent:6 si multe legauri in Oltenia, comandând prin Barbu, marele ban, armata acestei parti din tara, Craiovestii eran cea dintai familie boiereasc6 si un factor politic de primul ordin.
Domnii care i-au cAstigat de partea lor, si-au avut st6panirea asigurat6; cei care si i-au facut vràjmasi, au pierdut domnia intr'un caz, acela al lui V16dut vieata. Asa dar, la inceput Mihnea s'a bucurat de sprijinul Craiovestilor. De aceea
§i
10e
www.dacoromanica.ro
148
VREMEA LEI NEAGOE VOW. BASARAB
el 0 (14, In 1508, douà hrisoave ctitoriei lor dela Bistrita. In 1509 frig, se produce conflictul. Cauzele lui nu le cunoaqtem precis ;
bänuim ea ciocnirea hare urea autoritarà a domnului mo§te-
nire dela tatd-säu 0 pretentiile celor 4 frati invätati sä fie intotdeauna In frunte a fost cea mai de seam'ä dintre ele. La 1 Ianuarie 1509, Bra§ovenii scriau Sibienilor despre ornofirea Catorva boieri de &are Mihnea 0 despre. unele cruzimi ale
acestuia. 0 notitä pe un Mineiu aflätor actualmente la Sofia, aminte§te de asemenea de 4 anul 7017 (1.509), cand a ucis Mihnea Voevod pe boierii munteni ». Pe de altà parte, in « Viata patriarhului Nifon», lucrare aproape contemporanä, se spune c'ä domnul
pe unii dintre boieri i-a « muncit », adic6 i-a chinuit, pe altii i-a omorlt, iar « preotilor de prin sate, tuturor le-a täiat nasurile .. . 0 se ispitea 0 se sfätuia sä ardä pe toti egumenii dela toate mänästirile ».
Läs'and la o parte exagerärile ultime explicabile
prin faptul ca Mihnea trecuse, se pare, la catolicism, favoriza In
once caz pe catolici este evident c'ä au avut loe executiuni §i mutiläri. Foarte probabil boierimea incepuse iar cu intrigile 0
comploturile: Danciul din Ardeal i0. Meuse se vede iar partizani. Väand represiunea, Craiove§tii se tem ca sä nu le vinä 0 lor rândul, päräsesc deci pe domn 0 piibegesc peste Dunäre. « Iar Mihnea Vodd poveste0e cronica dacä pribegirà boierii, au trimis de le-au prädat casele ; §i le-au sfärâmat Oda in pärnânt,
0.nu numai casele, ci 0 bisericile 0 mänästirile lor, §i slugile §i egumenii era slutiti de dansul §i cazniti ».. Inteadevär, asupra ctitoriei CraioveOilor, Bistrita, s'a tras cu tunul: Onà acolo mergea patima politicA. Pribegii stäruiesc sä fie Indepärtat Mihnea
§i obtin sprijinul unuia din puternicii begi ai Turcilor, anume al lui Mehmet, fiul lui Ali-beg Mihaloglu. Neamul acesta al Mihaloglilor se va amesteca de aci inainte In mai multe randuri In treburile muntene§ti ; prin puterea 0 legaurile pe care le avea, el formeazä un adevärat « pendant » pägan al Craiove§tilor. Armata pribegilor porne§te impotriva lui Mihnea ; un deta§ament,
condus de vätaful de vânätori Neagoe viitorul domn surprinde la mänästirea Cotmeana pe Mircea feciorul §i asociatul la domnie al lui Mihnea ; « 0 lovindu-1 UM% veste, noaptea, au scApat numai el cu o slugä a lui, Stoican, pre o fereasträ, iar Wile s'au räsipit ». Faptul s'a petrecut la Inceputul anului 1510, in cursul
www.dacoromanica.ro
VLAD AL V-lea CEL TANAR SAU VLADUT
149
lunei Fevruarie. Mircea trece In Ardeal; tata-sau il precedase, stabilindu-se, impreuna cu told ai sai, la Sibiu. Aci lug Mihnea cade victima unui asasinat. Danciul, rivalul nenorocos, impreund cu sarbul Dimitrie Iacsici, a arui sord era casätorita cu un nepot al lui Radu cel Mare, si Cu vistiernicul Albul, 11 pandesc, in ziva de 12 Martie 1510, §i, pe arid fostul domn se Intorcea dela biseria, 11 ucid in plind stradä. Asasinii isi primesc ins& imediat
pedeapsa, fiind omoriti la randul lor de care Mircea, fiul celui ucis, si de orasenii revolt.* de crima comisa. Trupul lui Mihnea a fost ingropat in biserica cea mare a Predicatorilor din Sibiu, sub o lespede de marmura cu inscriptie latineasa. Sosia sa, doamna Voica, §i
copiii un document contemporan are:
fiii (filios)
desi era si o flea: Ruxandra, viitoarea soSie a lui Bogdan ce! Chior
Fig. 39. Moneta. de argint dela Vladislav cel Tamar eau Vladut. (Colectia Academiel Romane).
Moneta mica de argint, anepigrafa, dela VIAdut. (Colectia Academid Romine). Fig. 40.
--mai stau In oras pand in August 1511 and se mute.' la Brasov. Mircea, fiul din prima casatorie a lui Mihnea, cu Smaranda ramane, ca pretendent, in Ardeal, apoi trece in Turcia. Insurat cu Despina el are, la randul &Au, mai mulSi fii: pe Alexandra, viitorul domn al Tarii Romane§ti (1568-1577), pe Petra ,,Schiopul, domnul Moldovei, pe Milof, pe Mircea, pe Vlad §i pe Mihnea, precum §i sase fiice. Vlad al V-lea eel Tanar sau VladuS ocupa tronul cu ajutorul lui Mehmet, begul dunarean §i cu sprijinul Craiovestilor (vezi fig. 39 si 40). Are loc chiar un legämant, in f ata lui Mehmet, puternica familie boiereasa fägaduind domnului ca-i va fi cu credinta, iar acesta, la andul sàu, obligandu-se sa nu faca niciun rau celor patru frati §i neamului lor. Inteadevar, in 1510, Craiovestii sunt in fruntea divanului. Dar chiar in cursul acestui an, Parvu Craiovescu este inlocuit in dregatoria de mare dvornic prin Danciu, cdruia-i urmeaza, in 1511, Bogdan, cumnatul domnului, solul de
www.dacoromanica.ro
VREMEA LUI NEAGOE VODA BASARAB
150
al doilea al Caplei (vezi mai sus, p. 128). In tratatul pe care-1 lncheie Vladut, la 17 August 1511, cu regele Ungariei, fagaduindu-i credintä i ajutor la vreme de nevoie, Bogdan e cel dintai dintre
dregatori, inaintea Craiovestilor. Acestia continua totusi a sprijini pe Vladut, aldturi de care sunt si la 28 Noemvrie. Credinla lor o dovedisera si pe cdmpul de lupta, respingdnd in cursul aceluiasi an, la Gherghip, pe Mircea ptetendentul, fiul lui Mihnea, venit cu oaste ungureasca sa ocupe tronul. Dupd Noemvrie 'se produce conflictul dintre domn i Craiovesti. Acestia, invatati sa ocupe lntotdeauna primul loe, priveau cu ochi räi autoritatea de care se bucura Bogdan. Se addugase apoi i faptul cá Vladut
Incepuse sá banuiasca pe Neagoe, fiul pare-se al lui Pârvu Craiovescu, ea ar umbla dupa domnie Rezultatul a fost cá puternicii boieri au parasit pe domn si au trecut peste Dunare, la Mehmet-beg, In fata caruia avusese loe legdmântul. Armata turceasca, impreuna cu contingentul Craiovestilor porneste asupra Bucurestilor. In marginea orasului, « la Vacaresti », are loe lupta. Vladut, invins i facut prizonier, este decapitat « supt un par in Bucuresti asa ne spune cronica. Mormântul lui se allá la manastirea Dealului, inscriptia de pe lespedea care-i acopera sitele pdmântesti ne arata ca « in anul 7020 (1512), luna Ghenarie 23, a raposat robul lui Dumnezeu Io Vlad Voevod, fratele lui Io Radul Voevod, fiul prea bunului i marelui Io Vlad Voevod ; inteal 16-lea an al varstei sezu pe scaunul domnesc i domni un an si 9 luni i jumdtate. Si a venit domn Io Basarab Voevod fiind lupta, au tdiat capul lui Io Vlad Voevod In cetatea Bucuresti ».
Vladut a fost casatorit cu doamna Anca. Au avut un fin, pe Vlad Innecatul, care a domnit intre 1530-1532 In Tara Roma,
fleas* Neagoe Basarab. In privinta originei lui Neagoe Basarab, isto-
ricii nostri nu sunt de acord: In timp ce unii 11 considera ca fiu legitim al lui Basarab cel Tandy (Tepelus), cu o soil a Craiovestilor, Neaga, alii 11 socotesc ca fiu nelegitim al acestuia, Neaga fiind nu sora, ci sotia lui Pârvu Craiovescu ; pe temeiul unui izvor contemporan, « Vieata patriarhului Nifon », s'a mers chiar mai departe, Inlaturandu-se cu totul paternitatea lui Tepelus ; oricare ar fi adevarul, un fapt rämâne precis stabilit: Neagoe era inrudit de aproape cu Craiovestii, fiind nepot drept lui Barbu, banul www.dacoromanica.ro
NEAGOE BASARAB
151
Olteniei, lui Radu §i lui Danciu. Cu ajutorul acestora §i a lui Mehmet,
begul dunarean, ocupa el tronul, dupa decapitarea lui Vladut. Domnia lui Neagoe nu se deosebe§te sub raportul militar §i politic ; nu avem de Inregistrat nici razboaie, nici vreo activitate diplomatia deosebita.. « Cu toti vecinii au fost impacat », spune
cronica, omitând sà aminteasca insä cà in prima parte a stapanirii au existati raporturi Incordate cu Moldova. Bogdan cel Chior, urma§ul lui Stefan, dadea sprijin cumnatului &Au Mircea, fiul lui Mihnea cel Rau, spre a ocupa tronul Tarii Române§ti. Ca raspuns
Neagoe trimite In 1.514 pe pretendentul Trifclild care este lug batut §i ucis aproape de Vaslui. Tot in Moldova se refugiasera si unii dintre boierii lui Vladut, dupa moartea domnului lor. In 1516, inainte de 27 Mai, Incearca un « domni§or » din Ardeal sa apuce scaunul; Neagoe Insa 11 prinde §i-1 inseamnä la nas. aceea§i vreme a§tepta peste munti §i Mircea numit §i Milo§ fiul lui Mihnea, un prilej ca sà naväleasca. Prilejul nu s'a ivit; de altfel Neagoe arata Bra§ovenilor, la 17 Martie 1517, ca.' regele Ludovic al Ungariei l-a Intarit In domnie §i &A, prin urmare, vor avea pe viitor aceia§i prieteni i aceia§i du§mani. Adaoga apoi ea' el insu§i a jurat credinta regelui §i s'a obligat, daca va putea,
sa respinga pe Turci, daca nu, cel putin sa trimita ve§ti despre mi§carile acestora. Tot In timpul lui Neagoe, are loc §i o precizare a hotarului dintre Oltenia §i Ardeal. O comisie mixta a§eaza din
nou semnele Incepand dela Olt spre apus §i pe temeiul acestei lucrari se da hrisovul din 9 Iulie 1520: e prima hotarnica pastrata astazi cu privire la marginile àrii. Aceea mai veche, din timpul lui Mircea cel Batran, In care se arata hotarul spre Moldova, s'a pierdut sau n'a ie§it Inca la iveala. Insemnatatea domniei lui Neagoe sta In fapte de ordin bisericesc. Sub acest voevod s'a cladit cea mai frumoasa dintre bisericile pämantului romanesc: biserica manastirii dela Curtea de Arge§. Elegant proportionata, lucrata din materiale de cea mai buna calitate, impodobitä bogat, ea a starnit admiratia contemporanilor §i poate fi considerata, pe drept cuvant, printre capod'operele arhitecturii din intreaga lume (vezi fig. 41). Ani de zile au lucrat me§terii, sub conducerea vestitului Manole, Ora au desävar§it acest minunat làca. Sfintirea a avut loc la 17 August 1517, In prezenta patriarhului din Constantinopol, a mitropoliwww.dacoromanica.ro
152
VREMEA LUI NEAGOE VODA BASARAB
tului §i episcopilor Vdrii, a patru mitropoliti din rAsarit, a douàzeci de egumeni dela Muntele Athos, a tuturor egumenilor din
lki.i.*X'Ar
Fig. 41. Biserica episcopad din Curtea de Arges, ctitoria lui Neagoe Basarab; reconstruid de Regele Carol I.
tail §i a unui mare numAr de preqi. Descriind evenimentul, Gavril Protul adicd cel dintli dintre egumenii dela Athos, are www.dacoromanica.ro
NEA G OE BASARAB
153
despre noua clàdire urilatoarele cuvinte entuziaste: «i a§a vom
putea spune cu adevärat c'd nu este a§a mare §i sobornia ca Sionul, carele ii Meuse Solomon, nici ca Sfanta Sofia, care o Mcu Justinian Impäratul, iar cu frumusete este mai predeasupra cleat,
acelea ». Peste mai bine de un veac §i lumätate, un cronicar al färii Române§ti repetà judecata inainta§ului: «In scurte cuvinte, in lume nu sä va afla alta ca aceasta ; fericit cel ce au ilcut-o fericiti cei ce au lucrat-o ; vrednici sAnt de laudä ». In afarà de biserica mängstirii dela Arge§, Neagoe a zidit i biserica mitropoliei din Tdrgovive «mare §i frumoasä cu opt turle, §i tot rotunde,
cum se satur6 ochii tuturor de vederea ei ». Lui i se datore§te §i schitul Ostro v din insula de pe Olt, In judetul Arge§. A fäcut apoi diferite imbunätätiri §i adaose la mänästirile Tismana §i Cozia, a däruit män'Astirii Comana mo§ia Thtärg§ti §i a mai ridicat o a doua biseria. In Thrgovi§te, cu hramul Srantului Gheorghe. La Muntele Athos, mila voevodului s'a revärsat asupra mai tuturor. mänästirilor. O atentie deosebità a dat nfänästiriiCutlumuz, «lavra cea mare a fárii Romane§ti », ctitoria strämo§ului sdu Vladislav I, unde a zidit o nouä bisericA, cu hramul Sf. Niculae, apoi o aerieintreag6 de ecarete, un adapost pentru coräbii §i « o curd cu arme §i cu tunuri . . . de pazd ». La män6stirea Sfeintului Atanctsie, a refAcut biserica ; la Iviron 0 la Hilandar a adus ap5. pe « urloaie dela depàrtare ; la Pantocrator, la Vatoped, la Dionisiu, la Xeropotam i la Sfdntul Pagel a fàcut diferite constructii §i imbunä-
tätiri. « Ce vom mai inmulti cuvintele sfar§e§te Gavril Protul
spuind de toate mànästirile pe rând? Cà toate mkastirile din imboOtit cu toate trebuintele Sfá.'nt Muntele Atonului §i multe ziduri a fäcut. *i fu ctitor mare a toatä. Sfetagora ». La Constantinopol, a acoperit din nou eu plumb biserica Patriarhiei a innoit chiliile §i a fäcut numeroase daruri; la Muntele Sinai §i la lerusalim, de asemenea a däruit bani §i odoare biserice§ti; la idänästirea Meteore, in Tesalia, a sporit constructiile §i « o a imbogsátit cu multe daruri ». Peste tot, In intreg orientul cre§tin fixat Inzestrat, Neagoe a ajutat läca§urile dumnezee§ti, « mertice » anua'le In bani. Ni s'a Ostrat astfel documentul prin care d6rue§te mänästirii Hilandar dela Muntele Athos un ajutor de 7.000 de aspri, plätibil « In fiecare an, de Boboteaz6 »; märastirea Sf. Ilia de lâng'á Podgoriana, In Epir, capätà 300 lei anual ;. www.dacoromanica.ro
VREMEA LUI NEAGOE VODA BASARAB
154
alte daruri a fdcut mänastirii Xenofon. Fára niciun fel de exagerare, se poate spune ca Neagoe a fost sus%inatorul intregei orto-
doxii, din Carpa/i pana in Siria §i dela Marea Ionicä pana In Egipt ; numele voevodului roman se pome-
tio
F'ESJit"4
nea atunci In nenu-
eri m'arate manastiri, in Balcani, In Grecia, In Asia Mica.
Pe timpul lui Radu Patriarhul Nifon fusese nevoit s'a paraseasca rara, din cauza ca se opunea unei hotariri domne§ti (vezi mai sus, p. 130). ce! Mare,
.71
e
,
RI
Neagoe, pe atunci
gil
.
-
_d.
Lizufiroatu-,. F3464E0(712' 4.,
,-oètr'
tallar boier, ramasese adanc impresionat de aceasta plecare §i de
afurisania pe care o
,
aruncase
ce!
plecat.
Ajuns domn, el se ...-_, .1
gandi sa repare gre§eala predecesorului sdu.
Dar cum, intre timp, Nifon murise, botar'
s'a aduca cel putin s
'
J
Fig. 42.
.!,
moa§tele acestuia in
igt
tara. Cu deosebitá
Neagoe Basarab, doamna Despina si copifi
lor, pe tabloul ctitoric,esc al blsericil dela Curtea de Argq. Astazi fresca se allá. la Muzeul de ArtA religioasa din Bucuresti.
pompa au fost primite ele de evlaviosul voevod i a§ezate la minastirea Dealului, deasupra mormantului lui
Radu. Se facuta rugaciuni si o minune arata cá iertarea se obtinuse. Apoi moa§tele fura trimise indardt, la manastirea Dionisiu din Sfantul Munte, a§ezate irisa Inteun chivot de argint
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
155
aurit, impodobit cu pietre pretioase i Cu email, un dar prea frumos al lui Neagoe.
Tot in timpul acestei domnii, logofatul Harvat zideste din temelie o manastire la gura Motrului i o Inzestreaza cu venituri.
Hrisovul de intarire poarta data 13 Ianuarie 1515. Sub raportul cultural, trebuie Insemnatd aparitia Evangheliarului In limba slava, iesit de sub teascurile tipografiei muntene In 1512, in douà editii: una pe hartie obi§nuita, alta de lux, pe pergament. E cea de a treia tiparitura din Tara Romaneasca ; mai lnainte aparuse, tot In limba slava, un Liturghier, sub Mihnea (1508) si un Octoih, sub Vladut (1510). In ce priveste « Invata-
turile » lui Neagoe, invataturi a caror paternitate s'a contestat in ultimul timp, vezi mai jos, la capitolul despre Culturcl.
Neagoe a fost casatorit cu Elena, fiica din flori a despotului lovan Brancovici din Serbia ; ea flied de despot i se da In acte i In inscriptii titlul de Despina. Au avut mai multi copii, dintre cari unii au murit In frageda varsta. Tabloul ctitorilor, la
biserica manastirii Curtea de Argq, ne hatiseaza trei Teodosie, Petra §i loan §i trei fete: Stana, Ruxandra §i Anghelina (vezi fig. 42). Teodosie a urmat pentru scurta vreme tatälui sau la tron i a murit la Constantinopol ; Ruxandra a devenit
sotia lui Radu dela Afumati, iar St ana, sutia lui Stefanita al Moldovei.
Neagoe Basarab a murit In ziu a de 15 Septemvrie 1521 §i a fost Inmormantat In biserica dela Argeg. Doamna Elena
in calugarid i s'a zis monahia Platonida a mai trait treizeci i ceva de ani; rapusa de eiuma, la Sibiu, la 30 Ianuarie 1554,
trupul i-a f.ost adus dupa doi a ni » In tara spre a fi ingropat langa acela a lui Neagoe. Alaturi, sunt mormintele a patru dintre copiii lor, anume: al lui Petru, al lui loan, al Anghelinei §i al Stanei.
BIBLIOGRAFIE L Mihnea col Rau: 1. AL. LAPEDATU, Moartea lui Mihnea cel Rdu, In Cony.
Lit., L (1916), p. 314-325; 2. AL. LAPEDATU, Mihnea cel Rdu fi Ungurii, In Anuar. 1st. Cluj, I (1921-22), p. 46-76; 3. STOICA NICOLAESCU, Date domnul rd. rii Moldovei, noui despre filiatiunea lui Petru Vodd 1574-1579; 1582-1591, In Adevdrul cu data 22 Noemvrie 1936.
www.dacoromanica.ro
156
VREIIEA LUI NEAGOE VODA BASARAB
Neagoe Basarab: 4. GR. G. TOCILESCU, Biserica episcopald a
mánãstirii Curtea de Arges restauratd in zilele M. S. Regelui Carol I si sfinlitd din nou in ziva de 12 Octomvrie 1886, Bucuresti, f. a., 102 p. in P; 5. N. IORGA, Fundatiunile Domnilor romdni in Epir, In An. Acad. Rom. Mem., Sect. ¡se., t. XXXVI (1913-1914), p. 881-915; 6. AL. LAPEDATU, Mormtintul Doamnei Despina, in Rev. 1st., VII (1921), p. 23-26; 7. ST. NIC0LAESCU, Domnia lui Neagoe Basarab voevod, 1512-1521. 0 danie la meineistirea
Hilandarul din Sfintul Munte Athos, Bucuresti, 1924, 15 p. in 80; 8. I. C. FILITTI, Des pina princese de Valachie, fille présumée de Jean Brankovitch, in
Re'. Ist. Rom., I (1931), p. 241-250; 9. T. G. BULAT, Din domnia Qomdului Neagoe IV Basa,rab. Relatiunile cu Ungurii f i Sasii Ardeleni, in Inchinarelui Nicolae Iorga, Cluj, 1931, p. 73-83; 10. ST. NICOLAESCU, Un pretioschivot dela Neagoe Basarab voevod 1512-1521 in meiniístirea Dionisiu din Sfcintul Munte Athos, Bucuresti, 1923, 8 p. in 80; 11. EmIL VARTOSU, Odoare
rorredne.,sti la Stambul, in Bul. Com. Mon. 1st., XXVIII (1935), p. 1-19; 12. ION DONAT, Fundatiunile religioase ale Olteniei. Partea I-a: Mciniístiri i schituri, Craiova, 1937, 96 p. (Extras din Arh. Olteniei, nr. 86-88); 13. MARCEL ROMANESCU, Neamurile Doamnei lui Neagoe Vodá, Craiova, 1940, 23 p. in 8°; 14. V. BRATIMESCU, Frescele din biserica lui Neagoe dela Arges Bucuresti, 1942, r.,6 p. si XXX planse in f°.
V. si p. 15, nr. 5; p. 51, nr. 3; p. 133, nr. 1; p. 249, nr.
www.dacoromanica.ro
7.
LUPTELE PENTRU DOMNIA TIM ROMANEM BUPA. MOARTEA LUI NEAGOE BASARAB Sd vd fie tiu t e rdzboaiele... pe care le-am fdcut eu: cel dintdi rdzboiu cu Agarenii, at doilea la Gubavi, al treilea la satul Steferti, ldngd IVeajlov, al patrulea liz Clejani, al cincilea Ciocdnesti..., at noudsprezecelea la satul Rucdr, al doudzecelea la Didrihi.
(Inseriptia de pe piatra mormantala a lui Radu dela Atumati).
Radu dela Afumati. Moartea lui Neagoe Basarab a fost semnalul unor lupte Indärjite pentru domnia Tärii Românesti. Urmasul i fiul säu, Teodosie, era nevarstnic i bolnilvicios; regenta
o aveau doamna Elena §i cumnatul ei, banul Preda Craiovescu, fiul lui Barbu. De aceasta situatie s'au folosit pretendentii la tron. Pribegii din Moldova, impreunä cu locuitorii din pärtile Buzäului ridicarà pe Dragomir Ceilugarul ascendenta lui n'o cunoastem
punandu-i numele de Vlad Voevod, pornird impo-
triva lui Teodosie. Lupta s'a dat la Thrgoviste, panà a nu sosi Mehmet, begul dunärean care fusese chemat In ajutor. Biruinta rämase de partea pretendentului; Preda azu pe campul de 136taie. Indata Insä li fäcu aparitia i Mehmet si de data aceasta soarta armelor se schimbä. Invins i fdcut prizonier, Vlad Voevod fu trecut peste Dunäre; aci, In urma stäruintii comisului Beidica, unchiul lui Teodosie, din neamul Craiovestilor, i se tale capul. Buzoienii fura i ei prädati de armata turceascä, pentru sprijinul pe care-1 dkluserà celui ucis. Cu aceasta insä, lucrurile nu se linistird. In Ianuarie 1522, se ridic6 un nou pretendent, Radu, fin
nelegitim al lui Radu ce! Mare. El ii avea asezarea in satul www.dacoromanica.ro
158
LUPTELE PENTRU DOMNIA Vi.RII ROMANESTI
A/ umatii din Ilfov, de aceea
i s'a si zis Radu dela Afumatá (vezi fig. 43). Mehmet
veni din nou In ajutorul lui Teodosie si se dàdurà o
serie intreag6 de lupte cu rezultat
schimbacios. La Gubavi si la Stefeni pe
Neajlov birui Radu avem acte interne date de el In Fevruarie 1522 la Clejani ins6 fu invins i, dupà alte cateva ciocniri, silit sa treaca, In Aprilie, peste
munti, la Brasov. Mehmet
ar fi trebuit acum, °data' ordinea restabilità,
sd se
retragà; el lusa se endi, In calitatea sa reald sau atribuita de descendent din Basarabi, sg. Ostreze pentru sine tronul. Trimise
deci la Constantinopol pe slábànogul Teodosie, si el
îiasez6
subalterni,
subasi »,
adia
administratori
« pen toate (medie si pen toate satele ». Primejdia era mare: tara putea deveni
pasalâc turcesc, ca si Bulgaria, Serbia i Grecia_ Cronica adaogà chiar cd dela
Constantinopol i se dkluse domnia, In urna unei cereri pe Fig. 43. Radu dela Afumati dupa tabloul ctitorlcesc al Bisericii Episcopale din Curtea de Arges. Astazi fresca se afla la Muzeul de Arta religioasa din Bucuresti.
care o Mcuse.
Daca
planul lui Mehmet n'a izbutit, aceasta se datoreste perseverentii i vitejiei lui
www.dacoromanica.ro
RADTJ PELA AFUMATI
159
Radu dela Afumati. Stranganduli din nou oaste in Ardeal §i ajutat ci de voevodul loan Szapolyay, el cohort, in Iunie, in tara §i infranse armata turceasca la satul Grumazi, intr'o lupta care a tinut ziva intreaga. Urmärind pe cei batuti, ajunse pana la Nicopole §i sSiftov, unde avu de asemenea ciocniri. Peste o lunä numai,
in Iulie, Mehmet trecea frig iara§i pe tarmul stang §i, de data aceasta fiind victorios, obliga, pentru a doua oar'ä, pe Radu sa se retraga in Ardeal (August 1522). Acum se pare cà a avut loe lupta dela Cetatea Poenarilor, Cu «tdranii » Szapolyay interveni din
nou, coborind chiar el cu armata in Tara Romaneasca ci tronul fu redobandit (Octomvrie). Urmeazä apoi cateva luni de lini§te, Ora in Fevruarie 1523 nand Radu trebui sa se räzboiasca iar cu Turcii, alaturi de care se aflau ci Craiove§tii, in frunte cu comisul Badica. Invins pentru moment, domnul se intoarce ci izbute§te sal respinga pe vrajma§i: in Aprilie 1523 &inn acte interne de ale lui.
Un lucru insa aparea evident, anume ca domnia nu se putea pästra denat cu asentimentul Turcilor ci avand concursul puternicei familii boiere§ti de peste Olt. Radu se hotari deci saii toemeascä mai intai treburile la Poarta. Se incepura tratative ; ele
pareau Ca vor avea un sfar§it fericit la un moment dat succesul fusese chiar anuntat la Brasov nand, in urma opozitiei lui Mehmet, tronul fu dat unui al treilea, lui Vladislav, nepotul lui Vladislav al II-lea (1447-1456). Noul domn avu la inceput sprijinul Craiove§tilor (Tillie 1523); putin timp insa dui:4 aceea, se ajunge la conflict. In Septemvrie, Parvul banul nu mai e in divan; in Noemvrie, spre sfar§itul lunei, rasculatii izbutesc sa inlature pe Vladislav ci sa a§eze pe ruda lor, comisul Baclica.
La 30 Noemvrie acesta era in scaun; la 19 Ianuarie 1524, serie Bra§ovenilor, aratandu-le imprejnrärile in care izbutise sä domnia: Vladislav spune el « incepand sa omoare pe boierii de frunte ci batrâni ai Tarii Romane§ti », ace§tia « prea bine au cunoscut cà le este vrajma§ tuturor ci ca are de gand sä ja
le piarza capetele ». De aceea « ei n'au voit nicidecum sä se base
...
O. primindu-mä pe mine sä le fiu lor domn .. . m'am a§ezat in scaunul pärintelui meu ». Bädica era, intr'adevar, fiu nelegitim al lui Radu cel Mare ci var primar cu Neagoe Basarab. Dornnia lui insa a tinut foarte putin. Turcii se prefacura nä-1 confirma ci trimisera steagul, printr'un deta§ament de vreo 300 de oameni. www.dacoromanica.ro
160
LUPTELE PENTRU DOMNIA
ROMANESTI
and addica le ie§i lnainte, bucuros, ca
primeascd, ei ii tdiard capul ; aceia§i soartd avurd §i boierii care-1 intovärd§eau (Ianuarie
1524). Radu dela Afumati care tocmai pornise impotriva noului domn, se folosi de aceasta Imprejurare §i ocupd scaunul. Anun%and Bra§ovenilor printeo scrisoare cele petrecute, el adaogd: « Iar Turcii de indatd ce au taiat pe Bddica §i pe boieri, s'au Intors IndAra la Giurgiu §i au trimis capul lui i alte cloud capete la Poarta ; iar trupul lui Bddica 1-am luat domnia mea insumi §i m'am dus domnia mea la mAndstirea Dea/ului §i 1-am Ingropat acolo ». Vladislav insd nu intelegea sd renunte la tronul pe care-1 avusese. De aceea, ajutat de Turci §i addogandu-se §i sprijinul Craiove§tilor pe care si-i apropiase din nou, porne§te impotriva lui Radu. In Mai 1524, acesta stäpanea Inch' ; In Iunie, el trebue sà se retragd In fata adversarului sau. Se vede insä cd Vladislav nu putuse uita rolul jucat de Craiove§ti in rdscoala lui Bddica; de aceea, Cu tot sprijinul pe care i-1 ddduserä acum In urrnd, el lnlocuie§te In dregätoria de mare ban pe Parvu printr'un anume Tatul. Puternicii §i ambitio§ii boieri de peste Olt nu acceptarä insd o asemenea umilire §i drept rdspuns, trecurä de partea lui Radu dela Afumati. Avandu-i aldturi, acesta izbuti sà InlAture pe Vladislav, prin lupta de la Didrik (Septemvrie 1524). Noile
tratative cu Turcii furd incununate de succes. E adevdrat cd, pentru a ajunge aci, Radu trebui sd se clued el Insu§i la Poarta §i cà avu si sprijinul preldos al sangeacului din Belgrad. La I Fe-
vruarie 1525, reintors In Ord, domnul putea anunta Bra§ovenilor cd-§i intocmise treburile la Constantinopol. Era, In fond, o Infrangere pentru acela care timp de ani de ziJe luptase contra Turcilor. Experienta Ii ardtase Insd cd nu se putea altfel ; boierii ne spune cronica ajunseserä la aceia§i concluzie: « hind putini §i tara mica'... nu vor putea sà sd tot batà cu un Impdrat ce au luat §i au cuprins atatea tdri §i are multime de oameni ». Cà aveau dreptate In acest rationament, o va dovedi, un an numai dupd aceea, lupta dela Mohacs (29 August 1526). Ungurii de altfel nu fuseserd In stare sd pdstreze nici cetatea Severinului, care In 1524 cade In mana Turcilor. Iar dacd ocupaserd, In schimbul
posesiunilor ardelene Vintul de Jos §i Vurparul, donate lui Radu, .cetatea dela Poenari, unde, In 1524 §i 1526, constatam un parcdlab de al ion, fdcuserd aceasta nu pentru a apdra Tara Romawww.dacoromanica.ro
RADU DELA AFUMATI
161
neasca, ci pentru a se apara pe ei Insisi, pentru a priveghia mai bine drumurile care duceau peste munti. Asa dar, Radu trebui sa se supuie fatalitatii: primi dela Sultan steagul de domnie In lelul acesta Insa, tara seal:4 de primejdia de a fi transformata In pasalac, asa cum se va Intampla, ceva mai tarziu, cu mult mai puternica Ungarie. Cu toga intärirea turceasca, anul 1525 nu fu Ina un an lini.stit pentru Radu. Vladislav izbuti sa reocupe tronul timp de .cateva luni: avem hrisoave interne dela el, din Mai si Iunie; acel din 10 Iunie este dat din Bucuresti. Apoi un raport ardelean, .din 1 Septemvrie, vorbeste de un domnisor care a venit din Mol,dova cu vreo 2.000 de oameni, dar care a fost batut la Braila, pierind innecat. Nu stim din ce an este scrisoarea, datata 7 De.chemvrie, prin care Radu comunica Brasovenilor cá s'a ridicat asupra lui un vrajmas In Mehedinti, vrajmas batut Insä si ucis de care banul Parvu Craiovescu. S'ar putea s'A fie tot din 1525. In anii urmatori, nu se mai constata alte Incercari de ale domniorilor. Dupa atatea framântari, Radu are parte sub acest raport si de un rastimp mai linistit. Se produce insa, In curand, un conflict de alta natura. Murindu-i, spre finele anului 1525, sotia, fiica vornicului Vlaicul, el se casatoreste a doua oara, la sfarsitul lunii Ianuarie 1526, cu Ruxandra, fiica cea mai mica a lui Neagoe Basarab (vezi fig. 44). Devine astf el ruda' cu puternica familie a Craiovestilor care va fi de acum In mod constant alaturi de domn. In acelasi timp Insa, isi atrage dusmania lui ,,Stefänifei,
domnul Moldovei, care voia si el de sotie pe temeiul unei vechi
lagadueli a lui Neagoe tot pe Ruxandra. Urmeaza de aci o prima expeditie de rdzbunare a lui tefänita, o a doua, raspunsul lui Radu, si o a treia, replica celui dintai, toate In cursul anului 1526 (vezi si mai sus, p. 143). In aceeasi vreme, Sultanul Soliman Magnificul, sfarama la Mohacs nu numai armata, dar insusi statul ungar. La aceasta lupta, cu consecinte hotarItoare pentru istoria
Europei centrale si räsaritene, domnii nostri n'au participat. Recunoscut de Turci si sprijinit de Craiovesti, Radu ar fi putut domni vreme indelungata, daca nu cadea victima unui complot ticalos. Spre sfarsitul anul 1528, o suma de boieri, In frunte ,cu Neagoe vornicul si Dragan postelnicul, nemultumiti probabil de influenta puternicei familii de peste Olt, se ridica lmpotriva 11
www.dacoromanica.ro
162
LUPTELE PENTRU DOMNIA TARII ROMANESTI
domnului. Acesta surprins, neavand la indemttna oastea spre a li se opune, e nevoit sa fuga. Se indreapta In spre partea de apus a tärii, unde stia ca va gdsi ajutorul Craiovestilor. Pe drum insä, boierii 11 ajung la Rtinznicul Valcei i, nerespectiind nici läcasul dumnezeesc in care Radu
se refugiase, il ucid, in bise-
ricu%a de pe dealul Cetaimii, sub ochii ingroziti ai preotului. Ace-
easi soarta are si fiul sau Vlad. S'a Intamplat aceasta mizerabila unica prin imprejurarile
crimä
ei in istoria noastra In ziva de 2 Ianuarie 1529; ea pune in lumina cea mai urità boierimea munteana din acea vreme. Trupul
lui Radu a fost dus apoi la manastirea din Curtea de Arges ; dea-
supra mormantului sail s'a asezat o lespede frumoasa de marmura
pe care viteazul voevod e inf a-
Vsat calare, cu buzduganul in mana
Fig. 44.
Chipul Doamnel Ruxandra,
Diaz lui Neagoe Basarab si
sola Jut Radu
dela Atumati, pe tabloul ctitoricesc dela biserica episcopaia din Curtea de Arges. Astazi la Muzeul de Arta religioasa din Bucuresti.
Cu mantia fluturand. lunga inscriplie pomeneste toate « razboaiele » pe care le-a purtat: primul f Ara indicarea localitatii, apoi « la Gubavi ; la satul tefeni pe Neajlov ; la Clejani ; la Ciocanesti; la cetatea Bucuresti ; la cetatea rargovistei ; la raul Argesel ; la satul Plata ; la Alimanesti, pe Teleorman ; cel mai iute i cel mai vartos din toate razboaiele, la Grumazi, cu 7 san-
geacuri ; la Nicopoli; la istov ; la cetatea Poenari, Cu Váranii ; la Gherghiia; iar la Bucuresti ; la oras, la Slatina ; la cetatea Bucuresti, cu Vladislav Voevod;
www.dacoromanica.ro
MOISE VORA
163
la satul Rucar ; la Didrih ». Nu mai putin de doukeci de lupte in trei ani i ceva, dintre care multe victorioase. De aceea, un document dela Mihnea, din 4 Iunie 1588, 11 si numeste « cel Viteaz ».
Dintre « copiii lui » pomeniti in felul acesta inteun act din cunoastem sigur numai pe Vlad, care a avut 17 Aprilie 1523 acelasi srarsit napraznic, la Ramnicul \PAUL S'ar putea ca o soli-
scare datata numai 17 Dechemvrie, fara an, dela Radu Voevod, prin care acesta invita pe judetul i pargarii Brasovului la nunta « prea iubitei sale fiice », &A se refere tot la Radu dela Afumati: stim doard din documentul dela Mihnea citat mai sus, cd a avut si « douà fete » (Au rvhipspe pawa KontoAa). Siguranta deplina insä n'avem in ce priveste datarea scrisorii. Cunoastem in schimb numele a doi frati ai sai, Ceirstea, care a ocupat deegatoria de vistier si Maican, pe aceea de spatar. In tinapul lui Radu, a ridicat « jupan Manea marele vornic si jupanita Vilae », biserica Sf. Nicolae din Targoviste, in anul 7036 (1527-1528). Noise Toda, care urmeaza la tron, era fiul lui Vladislav, domnul din 1523 si 1524, adversarul lui Radu dela Afumati. El domneste putin, un an si jumatate, pang in August 1530. Numit de Turci,
e instalat in a doua jumatate a lui Martie 1529; peste o lunä murea cel mai puternic dintre boierii munteni mai puternic cleat unii dintre domnii pe care-i vazuse schimbandu-se Parvu Craiovescu. Cat de tari se simteau membrii acestei familii se vede si din faptul c'a fiul au, Barbu, and la 25 Septemvrie 1529, In calitate de ban al Olteniei, un act manastirii Bistrita, 1ntrebuinteag, pentru a lega pe urmasii sâi in dregAtorie, formula domneasca: « pe care-1 va alege Dumnezeu a fi obladuitor acestui loe, din fralii noftri ori din rudele noastre sau, pentru pacatele noastre, din alt neam strain ». Considerau deci demnitatea de ban ereditarci in familia lor, intocnaai ca i domnia In familia Basa-
rabilor, numirea unui strain fiind socotita ca o pedeapa « p entru pacatele noastre ». Supus ascultator al Sultanului, Moise \Todd trimite, la porunca_ acestuia, armata in Ardeal spre a da ajutor lui loan Szapolyay, pe care Sasii nu voiau sa-1 recunoasca. Pentru acest serviciu, el pretindea cele &ma Vintul de Jos §i Vurptirul, pe care predecesorul sàu Radu dela Afumati, le stapanise pana la sfarsitul domniei 11
www.dacoromanica.ro
164
LUPTELE PENTRU DOMNIA TA.RII ROMANESTI
In Noemvrie 1529, e asediat Branul, dar nu poate fi luat ; boierul care indemnase pe domn la aceasta expeditie si care co-
mandase personal oastea, e taiat. In acelasi an, Petru Rares repurta prin, vornicul sä'u Grozav, stralucita biruinta dela Feldioara; situatia politica a Ardealului era determinata deci, de fapt, de armatele domnilor nostri. Pentru a-si apropia mai mult pe Craiovesti, Moise Voda &A pe sora-sa de sotie lui Barbu, banul. Nunta are loc la 13 Fevruarie 1530
si, chiar cu acest prilej, sunt taiall unii boieri din partida adversa. Ceilalti pribegesc si in curand se intorc cu oaste turceasca si cu un domn nou, Vlad, fiul lui Vladut. Au loc cateva ciocniri in Mai, favorabile lui Moise; la sfarsitul lunei insä sau in primele zile ale lunei urmätoare, inainte de 4, el e nevoit &A paraseasca scaunul s'i &A fuga in Ardeal. Capatand ajutor unguresc, reintra in tard pe la Bran si, impreuna cu Barbu Craiovescu, intampina pe Vlad la Vii,soara, in apropiere de Slatina. Lupta a avut loo in ziva de 29 August 1530 Analele Secuiesti dau data de 28 August si s'a sfarsit printeo infrângere totala: intre cei cäzuld au fost insusi Moise si cumnatu-sau; comandantul corpului de ajutor unguresc, ,Ftefan Mailath, a fost facut prizonier. Mormantul lui Moise se gaseste In mängstirea Bistrip, ctitoria Craiovestilor ; anul morlii, 7040 (= 1532), este insa dat gresit in inscriptia de pe lespedea funerara.
Sotia lui Moise se numea Anca; fiica lor Zamfira se pare singurul lor copil s'a casätorit mai intAi cu un ungur, stefan Keserti, apoi cu polonul Stanislaw Nisowski. Ea este ctitord la biserica Densuf §i la mängstirea Prislopului din Tara Hategului ; In aceasta manastire a si fost ingropata, in Martie 1580. Vlad Innecatul. Invingatorul dela Viisoara si urmasul lui Moise la tron era fiul lui Vladut, cel decapitat in 1512. A domnit putin, doi ani de zi/e, fara vreo fapta mai deosebitä. A fost dusman al Craiovestilor, carora le confisca mai multe mosii intre ele insasi Craiova, mosia de bastind.
In Septemvrie 1532, mergand sä se plimbe la un sat Popegi « den jos de Bucuresti », s'a inecat in Dâmbovita, cu cal cu tot.
Accidentul se explicä prin faptul Ca domnul era asa cum ne asigura un izvor de peste munti dupa un chef prelungit. A fost inrnormantat, prin grija mamei sale, doamna Anca, la manästirea Dealului, alaturi de tata-sau. Vlad Innecatul a avut de sotie pe www.dacoromanica.ro
VIrAD VINTILA DELA SLATINA
165
o fiica a lui Petru Rare i anume, se pare, nu pe Chiajna, cum s'a crezut de unii cercetatori, ci pe Ana, din prima casatorie a voevodului moldovean. Ylad TintilA dela Slatina a fost ales de boieri ca urmas al lui
Vlad Innecatul. Era fiul lui Radu cel Mare; una din cronicile Tarii Romanesti 11 area, Inainte de a ajunge la domnie, ca « judet, »,
adica primar al orasului Slatina, iar o insemnare contemporanä" numele de « Io Braga Voevod ». Nici stapanirea lui n'a avut vreo insemnatate deosebita. Craiovestii 1-au sprijinit ; o parte din ceilalti bojen insà erau Impotriva lui si au cautat sa-1 inlature, In vara anul 1534, parindu-1 lui Aloisio Gritti, un favorit al Sul-
tanului, favorit care trecea tocmai cu o oaste pe la noi inspre Ardeal (vezi i mai jos, p. 177). Prinzand de veste, Vlad Vintirá se duce In tabara lui Gritti, la Pitesti, i Oseste acolo pe räzvràtiti, In numar de 75. La cei mai multi le taie buzele i nasul ; unii, se pare, sunt decapitati; cativa fruntasi cinci dupà o marturie
din Sibiu sunt Inchisi In cetatea Poenarilor. Dar ceea ce nu izbutise acum, se va realiza peste mai putin de un an. In primele zile ale lui Iunie 1535, domnul se afla pe malul Jiului, In apropierea Craiovei « la vanätoare de cerbi i alte vanaturi mai mari ». Avea de gand, cu acest prilej, sa se scape i de cativa dintre boierii pe care-i considera dusmani. Acestia afla insa de cele planuite si-i iau inainte ; insusi cumnatul lui Vlad-Vintila, Momce logoinvata douä slugi ale sale « unul arvat (croat) i altul ungurean », cum sa procedeze i intr'adevär acestia trecand in fuga calului pe lAnga domn, 11 strapung cu sulitele. La 12 Iunie, se stia de isprava la Brasov. Vlad-Vintild este, Impreund cu sotia sa Rada, fiica vistierului Viajen, ctitorul manastirii dela Menedic, din judetul Buzau, pe apa Slanicului. Läcasul ridicat In 1532 nu ni s'a pastrat ; cel de astàzi, numit in amintirea intemeietorului, Vintilà Vodli, se datorete de fapt episcopului de Buzau Chesarie si a fost terminat In 1846, Octomvrie 26; el se allá ceva mai jos de vechea m'an4stire. La Muntele Athos, Vlad-Vintila a facut o serie de daniia dat Hilandarului un mertic anual de 10.000 de aspri iar bol-
nitei de acolo, 800 de aspri; tot 10.000 de aspri plus 1.000 pentru cheltuiala drumului au cal:A-tat calugarii dela Marea Lavrii a Sleintului Atanasie; manastirile Zograf, Xeropotam, Vatoped
www.dacoromanica.ro
'166
.§i
LUPTELE PENTRU DOMNIA TA.RII ROMANE*TI
Cutlumuz s'au impärt4it 0 ele din mila acestui voevod.
Vlad-Vintilà a fost ingropat in ctitoria sa dela Menedic.
Radu Paisie. Dupä el urmeaz6 la tron Radu Paisie, un fiu nelegitim al lui Radu ce! Mare. Numele lui de botez era Petru; fäcandu-se cälugär a fost 0 egumen la mänästirea Arge§, i s'a spus Paisie. Inca' din toamna anului 1534, el Incearck sprijinit de boierii nemultumiti, s'a puje mana pe domnie. Incercarea reu§e0e: la 1 Septemvrie, Paisie, care in noua ipostazà, de domn, 10 schimbA pentru a doua ciará numele, zicandu-0 Rada, ca 0 tatá-sáu, dá, in Tárgovi0e, un hrisov. Dar succesul nu Sine mult. Pe la sfar0tul lui Noemvrie, Vlad-Vintild reocupä tronul 0 Radu Paisie e nevoit sä se refugieze in Ardeal ; unul din boierii care-1 susSinuseral, logofAtul Vcilsan, pläte0e cu capul « vicle§ugul » säu.
In Iunie 1535, dupà « vanätoarea » de ranga' Craiova, izbute0e din nou s'a.' ia domnia 0 de data aceasta, in chip temeinic. Turcii il recunosc §i aflä inteadevar in Radu Paisie un voevod ascul-
Mor. A§a de ascultátor, incat el consimte s'a le cedeze, drept räsplatd pentru ajutorul pe care i-I daseral spre a goni pe un pretendent, orapl BrAila 0 regiunea inconjurätoare. Prima incercare de a i se lua domnia de cdtre un atare pretendent are loe intre anii 1535-1539, mai probabil in 1536. Un boier Dreíghici, fiul lui Danciul Gogoa§d, dandu-se drept fecior de domn, izbute0e sä °latina sprijinul PorSii 0 ocupa', se pare, chiar tronul. Este !m'a dovedit ca impostor indatà dupà aceea §i piere spanzurat la Constantinopol. Din unele izvoare ar rezulta 4 descoperirea in§elaciunii s'a fäcut inainte ca el sà fi fost instalat. Oricum s'au petrecut faptele, cert este ea' tentativa lui Dräghici a avut loe §i cál ea s'a produs In primii ani de stäpanire ai lui Radu Paisie, inainte de Iunie 1539, cand apare un nou turburAtor, banul sS'erban, inrudit cu Craiove0ii. De data aceasta, §tim sigur cá domnul päräse0e scaunul, trecand peste Dudare 0 cá are nevoie de ajutorul turcesc spre a-1 putea relua. Serban fuge in Ardeal; un document din 1543 11 aratà stand acolo, impreunä cu un anume
Carlig Orbul. Rezultatul acestei de a doua revolte a fost pierderea Biailei, pe care Turcii o obSin in schimbul ajutorului dat gi o transforma in raja. E un nou punct de observaSie 0 de control pe malul stang al Dunärii, o nouä ameninlare in caz de neexecutare a poruncilor Sultanului. www.dacoromanica.ro
RADU PAISIE
167
Al treilea asalt impotriva domniei lui Radu Paisie are loe in anul 1544. Pentru motive care nu ne sunt bine cunoscute, dar care se pot u§or bdnui: puticiparea la incercarile anterioare de rdsturnare, t o seamA de bojari » in frupte cu Stroie, Manole §i Mihalco, pribegiser6 in Ardeal. Aci ei se strang in jurul pretendentului Laiotcl Basarab i pornesc impotriva lui Radu. In lupta
W
;44
.
.._7 ; -21
.
.,
.r2.iiii".'"=.= III! lllllllllllllllllllllllllllllll L=TY'r1.1 r--,t-ra i=e!."- -II.
1iii -
ImalitLilitirit~144:,2-L1,!4.111-31FS_Fi¡Türiitieirl¡Rairt,. 1,,,,,,,, ,7 1-t:z-J:p ,__,__RALI, . .. lii ,, ¡fiii-.71-11,-1''''''''-,=7,-17. - ,17,, ,....:.-..-.F.,-..--.. 120iu ¡j ial _7= _-_,,..-.
--"" - -_,-.E.,A
.
'''-'41-_,,,,,,-r- 1
1
'111.1.Mai
1
b131
°
Fig. 45.
BlserIca manAstIrIl \ralea, In Judetul Muscel, ctItorIa lul Radu Palate.
care are loe, domnul e invins §i silit sA se retraga la Turna, in raiaua turceasca §i apoi peste Dun6re la Nicopole (Mai 1544). Se
intoarce insá in curtind cu ajutor dela paya de acolo
la Rin-
tibia riganului, in Prahova, bate §i ucide atAt pe pretendent
cit §i pe insolitorii lui. RasplAtind, dupà biruinta, pe unul din boierii sai credincio§i, Radu Paisie ne dà el insu§i Meya amänunte interesante: t ... in batrilia dintai cu Stroe pribeagul ne biruise Stroe §i Invinsese o§tirile noastre §i imprà§tiindu-se ai no§tri, deterä dosul, lästind visteria domniei mele, de incepuseri www.dacoromanica.ro
LUPTELE PENTAD DOMNIA TARII ROMANE$TI
168
du§manii a prdda visteria . . stricand carutele ; iar vistierul Radu nu läsa atunci visteria domniei mele §i o scapti prin b6rbgtia sa si drese ciirutele §i aduse toata" visteria la .
domnia mea, la Turnul atunci domnia mea mult m'am bucurat §i Nicopolii ;
m'am veselit pentru dreapta slujb4 ce mi-a slujit vistierul Radu... ». Dupd un izvor säsesc,
Laiotà Basarab a
ocupat scaunul numai trei zile. Sub raportul politicei ex-
terne, Radu Paisie n'a avut panä In 1543 nicio initiativd, multbmindu-se sd exe-
cute dispozitiile ce primea dela Poartä. Astf el in
1541,
el merge cu armata sa in Ardeal asupra lui Mailath care se revoltase inch' din Octomvrie 1539 Impotriva
.
t
1
lt
lui loan Szapolyay §i contribue la prinderea lui (vezi
f,
..-.
fill
- iC ;AI:' '
-/
§i mai jos, p. 181). In aceastà expeditie, Radu avea de altf el §i un interes personal:.
el primise dela Szapolyay :
tr:
domeniile Vintul de Jos §i Vurpdrul, care apartinuserA,
inainte de revoltà, lui Mailath. Prinandu-1 deci pe acesta din urma, el 1§i consolida stAptinirea asupra celor cloud domenii. Dupa ocuparea Budei I nsá (1541), vazând marea mi§care produsa in Germania §i poate §i sub sugestiile lui Petru Rare§, Radu incepe sà Incline In spre Imperiali. La 7 Ianuarie Fig. 46. Radu Paisie st Dui sau Marco, dupa
tabloul ctitoricesc dela Biserica Episcopall din Curtea de Arges. Actualmente, fresca se allá la Muzeul de Arta religioasa din Bucuresti.
www.dacoromanica.ro
BIBLI 0 GRAFIE
169
1543, el fagadue§te regelui Ferdinand credinta §i ajutor cu armele Impotriva « necredincio§ilor Turci » pe care va cAuta sa-i Impiedice
« cat ii va fi cu putinta » a trece prin Iara sa. La 3 Aprilie, Ferdinand raspunde, fagaduindu-i, la randul säu, ajutor §i cerandu4 §tiri despre mi§carile « du§manului comun ». Din aceste relatii cu Imperialii i se trage insa lui Radu Paisie sfar§itul domniei. Turcii, simtindu-1, II chiama In Martie 1545 la Constantinopol §i 11 trimit
In surghiun « la Eghipet », unde a §i murit. Mormantul sau cred sa fie, probabil, in Alexandria. Radu Paisie a dat un hrisov, la 17 Septemvrie 1544, pentru delimitarea teritoriului eparhiei Buzaului; unii istorici cred chiar ca. el §i nu Radu cel Mare este intemeietorul acestei eparhii. Tot Radu a zidit manastirile Mislea (Prahova), Valea (Muscel) (vezi fig. 45), ambele in 1537, apoi Bolnita Coziei in 1538 §i a ispravit Mitro polia din Tcirgovifte, acoperind-o cu plumb §i zugravind-o ; din vremea lui este de asemenea schitul Verbila din Prahova, ctitoria banului Toma care a §i fost ingropat acolo, In 1539, §i biserica din Stcinefti (Valcea), ridicata in 1536 de Giura logorátul §i sol,ia sa, jupanita Vilaia, In locul unui mai vechiu laca al lui Mogo § banul §i al fiului sau Mogo § spatarul. La Muntele Athos, a dat ajutoare manastirilor Xenofon, Simopetra, Dohiariu, Ivir §i Esfigmenu; manastirile Caracallu §i Stavronichita au fost rezidite; a ajutat deasemenea manastirea cu hramul Sf. Gheorghe, dela Meteore, In Tesalia. Radu Paisie a fost casatorit de douà ori: prima data cu Stana, a doua oara, In 1541, cu Ruxandra. A avut mai mu4i copii: pe Marco, Vlad §i Peitraou (viitorul domn) §i pe Maria, Voica §i Carstina (vezi fig. 46).
BIBLIOGRAFIE Radu dela Alum* 1. AL. LAPEDATU, Din posesiunile domnilor nostri In Ardeal. Vinful f i Vurperul, in Bul. Com. Mon. Ist., 11 (1909), p. 40-44; 2. ST. NICOLAESCU, Documente istorice Cu prioire la Radul Vodei dela Afu-
maii, 1522-1529, Bucure§ti, 1909, 12 p. in 40; 3. T. PALADE, Radu dela Afumati, Bucure§ti, 1939, p. 96 + 7 pl., in 8°.
V. §i p. 15, nr. 5; p. 133, nr. 1. Maim Vodli: 4. I. URSU, Din influeniele politicei europene asupra istoriei noastre. (Moise Yodel, 1529 Martie 1530 August), in An. Acad. Rom.,
www.dacoromanica.ro
170
LUPTELE PENTRU DOMNIA TARII ROMANE$TI
Mem. Sed, Ist., t. XXXVI (1913-1914). p. 517-528; 5. Em. GR. NICOLAESCU, Moise Voclii, In Arh. Olt., XVIII (1939), p. 406-429. Vlad Innecatul: 6. D. CIUREA, Domnia lui Vlad Yodel Inecatul (Iunie 1530Oct. 1532), Ia0,1940, 17 p. in 8°. (Extras din Cercet. 1st., XVI, vol.
2-4).
Vintilli deis Slatina: 7. N. IORGA, Braga voevod, In Cony. Lit., XXXVII
(1903), p. 1042-1045; 8. ST. NICOLAESCU, Domnia lui Vlad Venal Vodd dela Slatina in lumina unor documente istorice inedite 1532-1535, Craiova, 1936, 27 p. in 80. (Extras din Arh. Olt.); 9. DAMIAN BoGDAN, 0 danie a Domnului muntean Vlad Vintila catre mcincistirea moldoveneasca Homor, In Raze
de lumina, X, p. 263-269. §i p. 15, nr. 5; p. 236, nr. 19. V. Radu Paisle: 10 ELIE NICOLESCU, In jurul lui Basarab Laiot din prima jumatate a sec. XVI, In Arta fi literatura Romdna, VII (1903), p. 641-663; 11. IoN D. TRAIANEScu, Schitul Stianevi (Vcilcea), in Bul. Com.
Mon. Ist., IV (1911), p. 13-23; 12. N. IoRGA, Inceputurile episcopiei de Buzau, In Rey. 1st., XI (1923), p. 173-177; 13. V. BRILTULEScu, Manastirea
Valea din judqul Muscel. 0 ctitorie necunoscuta a lui Radu Paisie, In Bul. Com. Mon. Ist., XXIV (1931), p. 11-19; 14. ST. NICOLAESCU, Domnia lui Radul Vocla Paisie fi a fiului sciu Marcu Voevod, 13 Iunie 1535-17 Martie
1545, Craiova, 1938, 30 p. (Extras din Arh. Olt., nr. 97-100).
www.dacoromanica.ro
PETRU RARE$ $1 NEVREDNICII sAI FII .
carele, apucdndu-se de domnie...
ca un pdstor bun ce strdjuiaste turma sa, ctea in bate pdrtile strdjuia priveghia i nevoia sd ldleascd ce au
apucat, cd rtimica dupd ce s'au asezat
la domnie n'au zdbovit, ci de rdzboaie s'au apucat, si la toate-i mergea cu noroc... s. (Letopisetul Tarit Moldovei pana la Aron Vocla.).
Petru Rare§ a fost fiu nelegitim al lui Stefan cel Mare. Pe mam6-sa o cherna Maria cu acest nume o &inn in pomelnicul
dela Bistrita §i era de fel din Hdrldu. Despre tineretea lui n'avem §tiri lämurite. Unii istorici cred c'ä ar fi fost trimis cheza§
la Turci de tatà-säu, altii socotesc cà ar fi stat in Polonia. lar pärerea noastrà este c'ä mai curând are dreptate traditia consemnatà de Neculce, in a sa vestità O seamd de euvinte: inainte de domnie, Petru a fost negustor §i anume negustor de pe§te sau mäjar, intocmai dupà cum, inainte de a ajunge la dregRorii, tot negustor a fost §i Mihai Viteazul. In sprijinul acestei Oreri vine
m'ärturia letopisetului Prii Moldovei care spune c'd « dupà moartea lui Stefan \Todd cel Tänär, stränsu-s'au boierii §i tara, de s'au sfatuit pre cine vor alege sä puje domn, c'ä pre obiceiul tärii nu se cadea sä dea altuia domnia, färä carele nu vrea fi sämanta de domn. i iscodind unul dela altul » au aflat « pre Petru
. .
adeverindu-1 c4-i din osul lui Stefan Voclà ». De-ar fi fost Rare§ bine cunoscut, ca pretendent pribeag prin vecini sau la Turci, n'ar mai fi stat boierii sä cerceteze §i sä « iscodeasc6 ». Interesant de§i nu concludent e §i faptul ca putin timp suirea sa pe tron, §i anume la 1 Aprilie 1527, Petru serie Bistritenilor sä facä dreptate lui Toma din Suceava §i tovarä§ului s'äu, www.dacoromanica.ro
172
PETRU RARE* SI NEVREDNICII SAT FII
negustori de pe§te sarat, care aveau de luat, pentru maría lasatd acolo, 14 florini ungure§ti. Suma e mica, a§a cal scrisoarea are poate ca explicare §i legdturi mai vechi cu cei din aceea§i breasla. Petra Rare§ §i Ardealul. In momentul cand a fost ales domn al Moldovei (20 Ianuarie 1527), situatia In Ungaria era din cele mai grele. Cu cateva luni mai inainte avusese loo lupta dela Mohcics, In care statul vecin i§i pierduse nu numai regele innecat lute° mla§tina In timpul retragerii dar §i independenta §i unitatea. Mo§tenirea lui Ludovic o revendicaserd dela inceput doi pretendenti: unul Ferdinand, cumnatul raposatului rege §i irate cu Carol Quintul, impdratul Germaniei, celälalt loan Szapolyay, voevodul Ardealului. Primul era sprijinit de frate-sau, Impdratul, §i de Sa§i, cel de al doilea de marea majoritate a Ungurilor §i de Turci. Szapolyay fusese ales rege la 10 Noemvrie, Ferdinand la 17 Dechemvrie 1526. Ramanea acum ca armele BA decida cine e mai puternic. Petru Rare§ a vazut numaidecat ca§tigul pe care-1 putea avea, amestecandu-se In luptele de peste murrti: ajutorul dat uneia din parti, insemna sporirea posesiunilor sale ardelene. Dinspre Poloni era asigurat, deoarece Incheiase cu ei, In Octomvrie 1527 un tratat de alianta §i prietenie, asemenea celui Incheiat de -tefanita. Toata greutatea era deci sa aleaga partea care va birui_ La inceput, orientandu-se dupd succesele militare §i indemnat §i de gandul ski ascuns de a scapa de suzeranitatea turceascd, Petru IncEnd pentru Ferdinand. Cand insä I§i dadu seama c.a. Sultanul sprijina efectiv pe Szapolyay §i aceasta Insemna enorm cand vazu In aceea§i tabard §i pe regele Poloniei, i§i schimba atitudinea. In Mai 1529, trimisul domnului Moldovei incheia cu Szapolyay o Invoiala prin care Rare§ se obliga sa-i aduca la ascultare pe Sa§i,
primind in schimb Bistrita §i Rodna, cu toate veniturile §i tot tinutul Inconjurätor §i, bine inteles, confirmarea stäpanirii asupra Ciceiului §i Cetc4ii de Balui. Secuii fuseserd supu§i cu cateva luni
mai Inainte, tot de Rare§, printr'o expeditie care durase doud saptamani (dela 29 Ianuarie la 15 Fevruarie). De data aceasta, se Intocmira douà armate: una, sub comanda vornicului Grozav, avea sá trend muntii pe la Oituz §i sä se indrepte spre Bra§ov; cealaltd, cu Barbovski, portarul Sucevii §i cu Danciul, pascalabul
de Roman, trebuia sa patrundä in Ardeal pe la Bistrita §i a www.dacoromanica.ro
PETRU RARE$ $1 ARDEALUL
173
cuprindà cetatea Ciceiului. Rare§ nu participà personal, poate §i din cauz6 ca sosia ii era greu bolnav'ä (a §i murit la 28 Iunie 1529).
Sa§ii §i Ungurii partizani ai lui Ferdinand, se pregätirà §i ei, formând un corp puternic de oaste, preväzut cu artilerie numeroasà. La 20 Iunie, vornicul Grozav ajunse längä Bra§ov, la 22 avu loe lupta, la Feldioara, pe apa Warsei (vezi fig. 47). Inver§unarea §i de o parte §i de alta era mare ; In cele din urrra, insd, biruinla rämase Moldovenilor. Sa§ii §i Ungurii avurà pierdeni foarte grele. « In acea luptà nenorocitä, ca sä nu zicem ru§inoasd, recunosc In§i§i Bra§ovenii am pierdut toate tunurile noastre .. . Niciodatä Tara Barsei n'a suferit un dezastru atät de mare ». In acest timp, armata cea de a doua, sub comanda lui Barbovski §i Danciul, §i-a atins §i ea obiectivul, cetatea Ciceiului,
pe care a ocupat-o. Ioan Szapolyay, ca sà-§i arate mulSumirea pentru serviciile aduse de Rare§, i-a rnai ddruit §i cetatea Ungurayul; la 15 Iulie 1529, domnul Moldovei comunica aceastä veste BistriSenilor. Indatä lnsä ce Wile trecurà Indärät munSii, Sa§ii se arAtarà din nou ostili. Bistrila refuza sä accepte pe pArcglabii moldoveni, cu toate somaSiile pe care le primise. Sibiul,Bra§ovul §i Sighipara persistau in a nu recunoa§te stäpänirea lui Szapolyay. Fu nevoie, prin urmare de o nota expediSie a lui Rare§. De data
aceasta veni domnul In persoanä. La 25 Octomvrie, el se gäsea la Prejmer, la 27 satul era ars, la 29 Incepea asediul Bragovului. Un turn fu cucerit iar garnizoana lui fäcutà prizonierä. Sa§ii, väzând c'd nu vor putea rezista land la urmä, se rugarä de pace, care se §i incheie la 3 Noemvrie. Rare§ primi 5.600 de florini, iar Brasovenii recunoscurà pe Szapolyay ca rege. Sighipara nici nu a§teptä sa fie asediatä, ci trimise inainte o surnä Insemnatà de bani §i fägädui de asernenea supunere lui Szapolyay. Bistrifenii, mai recalcitranSi, sfAr§irà §i ei totu§i, In vara anului 1530, prin a recunoa§te autoritatea lui Rare§, plätindu-i un cens sau tribut anual §i furnizAndu-i proviantul de care avea nevoie. In acest moment, o mare parte a Ardealului asculta de domnul Moldovei. Ciceiul, Cetatea de Baltà, Bistrita, Rodna §i Ungura§ul erau posesiunile sale ; Secuii li erau supu§i, Sa§ii trebuiserà sä i se Inchine.
« Am cucerit Ardealul cu sabia scria Rare§ Bra§ovenilor §i n'am de gänd sd-1 dau nimänui, nici regelui Ferdinand, nici altuia, ci numai regelui Ion (Szapolyay !) care Imi este bun
www.dacoromanica.ro
-
'
.
% 16.1
,.
...Kr
t
Fig. 47, 11minele cent!' dela Feldloara, Ij vecinitatea arela s'a dat lupta Intre Moldoveni si Imperial!, la 22 Iunie 1529.
www.dacoromanica.ro
RELATIILE CU POLONII SI CU TURCII
175
prieten si Irate ». In realitate, ar fi vrut grozav sa-1 pastreze pentru el, sa nu-1 mai dea nici lui Szapolyay; contemporanii o vedeau bine si Rares Insusi o lasa adesea sa se Inteleaga. Adresandu-se Sasilor din Sibiu, el le spune: « V'am cucerit cu sabia v'am facut supusi mie. Am crezut ca irni yeti fi supusii mei ore-
Cunoasteti ori cumva alt stapan ? ». Un partizan al lui Ferdinand serie: « Tradatorul de moldovean afirma cá tara este a lui », iar Sibienii comunica o stire asernanatoare: « El (flares!) spune peste tot ca. Ardealul este al lui, caci cucerit cu sabia ». Dar cu toad' dorinta lui, cu toate succesele militare, Rares a trebuit In cele din urma sa respecte conventia pe care o Mouse cu Szapolyay i sa lase acestuia stapanirea asupra Ardealului. Nu e mai putin adevarat ea' de pe urma interventiilor sale, el a realizat un castig apreciabil: teritorial, prin sporirea posesiunilor, §i moral,
prin autoritatea pe care a dobandit-o in fata tuturor locuitorilor de peste munti. Relatille ea Polonii i cu Turcii. °data incheiata putinta de expansiune in Ardeal, Rare îi indrepta privirile in alta parte, anume spre Pocufia. Stapanirea acestei provincii nu capatase, din punct de vedere legal, o solutiune definitiva. Bogdan murise fara ca ea sä" se fi produs, iar sub Stefanit4 lucrurile ramaseserä In aceeasi stare. Se putea deci redeschide problema. E ceea ce face Rares, la inceputul lunii Dechemvrie 1530, intrand cu oastea ocupand cetatile i targurile mai insemnate. Un numar apreciabil de nobili ruteni, ortodocsi, trec de partea lui: ne-o spune diploma In limba latina din 3 Ianuarie 1531, prin care se confisca bunurile tuturor acestor « tradatori ». « Pocutia ne este noua indispensabila scrie domnul dupei ocupare regelui Poloniei am pus stapanire pe ea pentru ca este Ora noastra adevarata si proprietatea noastra legala ». In acest moment, Rares atinge punctul culminant al domniei sale. Suprafata Moldovei era maxima.; In Muntenia stapanea ginerele sau Vlad, casatorit cu domnita Ana (vezi mai sus, p. 164-165); In Ardeal, cuvantul domnului era lege in cele cinci posesiuni si inspira tearra restului %àrii. Pareau ca reinvie vremurile lui Stefan ce! Mare. Dar stralucirea n'a durat deck, vreo jumatate de an. La inceputul luí August 1531, Polonii, sub conducerea unui vestit general, Jan Tarnowski, intra In Pocutia i silesc micile
www.dacoromanica.ro
176
PETRU RARE* I NEVREDNICII SAI FII
garnizoane moldovene§ti in totul 1.400 de oameni sä se retraga. Rare§, furios, ti strange armata §i porne§te lmpotriva lor, hotarit sa-i nimiceasca. Era a§a de sigur de izbandä, Incat luase Cu el §i un car de funii ca sä lege pe viitorii prizonieri. Soarta armelor a voit insa altf el. De§i Polonii erau cam de trei ori mai putini, totu§i, prin superioritatea tacticei comandantului lor §i trebue sa addogam prin slabiciunea boierilor moldoveni, sld-
biciune care pare sa fi mers la Obertyn chiar pana la tradare, ei au invins totu§i. S'au dat cloud batalii: una de proportii, mai reduse, In ziva de 19 August, la Gwozdziec, unde avangarda lui Harm comandatä de Toma Barnowski, parcalabul de Cernauti §i de Vlad, parcalabul de Hotin, a fost respinsa, de§i a dat trei atacuri consecutive; a doua, hotarItoare, in ziva de 22 August, la Obertyn, unde invinsul a fost chiar Rare§. Polonii erau Incon-
jurati si inteo situatie critica; printeun atac Insa viguros de cavalerie, dat In locul unde frontul moldovenesc se subtiase, ei izbutesc sa faca o spartura §i sa provoace panica in randurile osta§ilor no§tri; artileria, care intentionat ràu dirijata de coman-
dantul ei, un popa catolic, nu fusese de mare autor in lupta, cade toatà in mainile Polonilor. Carele cu bagaje Intre ele §i cel cu funii sunt parasite; steagul cel mare e pierdut. Rare§ ranit In cloud locuri §i neizbutind sä opreasca pe ai sai, trebue sa se retragä, läsand pe câmpul de lupta peste 2.700 de morti. Alti douä mii de soldati au pierit in cursul retragerii. A fost o Infrangere dureroasa, cu atat mai dureroasa cu cat, la inceput, sortii victoriei erau de partea noastra. Polonii in§i§i recunosc prin
cronicarul lor Bielski, care a luat parte la razboiu, ea au biruit « ca prin minune ».
Curand dupa aceasta, oastea fiind refäcuta, Rare§ trimise ocupe din nou Pocutia §i sa prade tinuturile invecinate. Raspunsul fu o navala a Polonilor, In timpul iernii, arza.nd 105 sate moldovene§ti, un targ §i rapind un mare numar de vite. Dar la Teirdsdufi, pe Prut, oastea domnului le ie§i Inainte in ziva de 4 Fevruarie 1532 §i Ii batu, provocându-le pierden i simtitoare. Interventiile lui Szapolyay pentru curmarea conflictului dusera acum la un armistitiu; el fu Insa rupt tot de Poloni cari atacara din nou tinuturile dela margine. In cursul pradaciunilor §i navalrilor care au urmat cativa ani §i dintr'o parte §i din alta, www.dacoromanica.ro
RELATIILE CU POLONII $1 CU TURCII
177
Moldovenii I mai ca§tigarä o biruintà, « la apa Siretului », unde pierderile du0nanului trecura de 2.000 « fall robiti 0 raniti » (1 Fevruarie 1538). Chestia Pocutiei ramase Insa tot nesolutionata. Polonii, In urma atacurilor lui Rare§, facusera o plangere la Constantinopol Impotriva lui. Sultanul trimise pe un favorit, Aloisio Gritti, venetian de origine, sa cerceteze pricina. Acesta
veni In Tara Romaneascä, unde fu bine primit, patrunse 0 In Moldova, cale de cloud zile, dar apoi, fiindca cei din jur ii spuneau ca i se va Intinde o cursä, renunta la cercetare 0 trecu in Ardeal ; aci el obtinu titlul de locotenent general al regelui ungar. Se spunea 61 acest Gritti ar fi avand planuri mari, Ca ar umbla
sa Inldture pe Szapolyay, spre a-i lua bou!, ca In Tara Romaneasca vrea sa a§eze pe un fiu al sau, iar In Moldova, pe un prieten,
anume pe qtefan, caruia i se va zice mai tarziu, §i Leicustd. Zvo-
nurile capatara 0 mai multd consistent& atunci &And in vara anului 1534, favoritul Sultanului veni din nou cu o mica oaste pentru a trece In Ardeal. La 4 August, el se afta In Tara Barsei 0 cerea nobililor a' vie la dansul. Vicevoevodul, Emeric Czibdk, refuzand, Gritti puse sa-1 omoare. Aceasta lnsa provoaca o ea'scoala generala in Ardeal ; neavand trupe numeroase, Gritti fu silit sa se Inchidd In cetatea Medias, unde rasculatii, sub conducerea lui stefan Mailath, roman de origina, 11 asediara. Petru expediase chiar dela inceput o oaste, cu logofatul Toader, chipurile pentru a da concurs celui trimis de Sultan, in realitate frig pentru a-I Impiedica fa-0 aducd la indeplinire planurile. Cand sosi 0 a doua oaste moldoveneasca, in frunte cu vornicul .Huru, Ardelenii atacará cetatea 0 Gritti fu nevoit sa se predea. Nu 0im daca scrisoarea prin care i se garanta vieata este sau nu autentica; un fapt e sigur Insa ea ambitiosul favorit ajunse In mana Ungurilor care il decapitara (28 Septemvrie 1534); cei doi copii ai lui, trimi0 lui Petru Rare§, fura uci0 0 ei, platind astfel cu vieata intrigile parintelui. In urma acestui f apt, domnul Moldovei se putea mtepta, pe drept cuvant, la o fazbunare din partea Sultanului. Pe langd plangerile Polonilor, se adaogise acum 0 isprava dela Media. Trebuiau deci luate másuri. In consecinta, Rareg se apropie din nou de Ferdinand Szapolyay era omul Turcilor 0 Incheie chiar cu dansul, la 4 Aprilie 1535, in Ia0, un tratat de alianta, 12
www.dacoromanica.ro
178
PETRU RARES 51 NEVREDNICII SAI FII
prin care se obliga, Intre altele, sä nu permità Sultanului trecerea prin Moldova. « Dacd bunul Dumnezeu ne va scdpa de domi-
natia tiranic6 a Turcilor addoga Rare§ atunci vom aduce ...
prin trimi§ii no§tri omagiile cuvenite Majestätii Sale ». La rândul sgu, Ferdinand se obliga « sä." ajute In persoand §i cu toate puterile » pe Moldoveni, la nevoie, §i sà-i dea suma de 6.000 de dup4i
anual pentru serviciile pe care i le va presta In Ardeal. Ii asigura de asemenea, adgpostul, In Orile sale, In caz eh' ar fi trebuit sà" p5räseasc6 Moldova.
Campania din 1538. Wfan Lacustil. Alexandru Cornea. Dar Cu tot tratatul Incheiat, ha foarte probabil, §i de aceea, Rare§ nu
mai putu evita reactiunea Sultanului. E adev6rat c6 ea nu se produse imediat, deoarece Soliman nu ispilvise Inca' ràzboiul
greu §i relativ lung cu Per§ii, iar pe de altà parte tributul se trimetea la Poartà cu regularitate. and Insä Rare§, bizuindu-se pe legAturile cu Ferdinand care se oferise, In 1537, sd-i cedeze chiar feudele Munkács §i Bust, refuz6 sA trimit6 contingentul de 1.000 de cglAreti cerut de Sultan §i &and Polonii propuserà la Constantinopol scoaterea domnului Moldovei din scaun, expeditia fu hotarità. In August 1538, Sultanul Soliman intra cu o armatä uria§5. In Moldova; In acela§i timp, TAtarii atacau dinspre fäsdrit, iar Polonii, sub conducerea lui Tarnowski, asediau Hotinul. Situatia lui Rare§ era Inteadev6r tragic6. *i cel putin dac51 s'ar fi putut bizui, ca stefan cel Mare, In 1476, la R5zboieni, pe credinta boierilor I Dar ace§tia, nemultumiti cu firea autoritarà §i aprigg a domnului, abia a§teptau prilejul potrivit sà-1 tfädeze. La Inceput, norocul pAru a surade lui Rare§; la teráne§ti, Tátarii furd bAtuti §i sili0 sd ia drumul Ind6r5t, iar cu Polonii se ajunse la o Ir4elegere, ceandu-li-se Pocutia §it Inapoindu-se prizonierii. Soliman Ins6 nu putu fi oprit. La 9 Septemvrie, el intra In Ia§i, la 1.5 in Suceava, Insotit de pretendentul tef an, fiul lui itef an cel Mare. Boierii refuzard BA lupte §i p5r6sirà pe Rare§. Acesta Incerc5 mai
Intii sa se addposteasc5 la Hotin; nefiind primit, apuca spre munli ca sa treaca in Ardeal. In drum se opri, in ziva de 18 Septemvrie, la mänastirea Bistrita, sa se odihneasca putin. UrmAritorii nu-i dklura ragaz insa, aga 'neat trebui A fuga, « i intrand
In munte intr'adanc ... povestegte cronica au dat la strâmwww.dacoromanica.ro
179
CAMPANIA DIN 1538. $TEFAN L ACC STA.. ALE X AND RU CORNEA
tori ca acelea de nu era nici de cal nici de pedestru, ci i-au cautat
a lasa calul. i asa sase zile invaluindu-se adica ratacind prin munte, flämand i trudit, au nemerit la un pa.r'au ce cura spre Sacui, i mergand pre parau In jos, au dat peste niste pascari
carii, daca i-au luat seama, cu dragoste 1-au priimit. Iara Petru Vodä infricosandu-se de dansii, s'au speriat, iar ei cu jurämânt s'au jurat inaintea lui, cumu-i vor fi cu dreptate i nimica sd nu se teama; iara el le-au dat lor 70 de galbeni. i daca au vazut ei galbenii, cu bucurie 1-au primit, i 1-au dus la otacul lor, de 1-au ospatat cu paine i cu peste fript, °spat pescaresc, de ce-au avut i ei, i daca au inserat, 1-au imbracat cu haine proaste de a lor i cu comanac in cap, si de aci 1-au scos la Ardeal. i fiind oastea ungureasca tocmità de straja la margine, i-au intrebat pe dansii: ce oameni santeti? Ei au zis: gil santem pascari, i asa au trecut prin straja ungureasca i nimenea nu 1-au cunoscut ». La 28 Septemvrie, dimineala <( in rasarita soarelui », Flares ajungea In cetatea Ciceiului; sotia Monetil de argint Fig. 48. dela Stefan Licusti. (Colectia copiii II precedaserd, Inca dela inceAcademiei Romine). putul ostilitatilor. In acest timp, Soliman primea Inchinarea boierilor i aseza ea domn In Moldova pe Stefan (vezi fig. 48). Tighina deveni raia turceasca i intreg Bugeacul fu anexat: pierderea teritoriala era considerabila. Noul domn ajunse lush' in foarte scurta vreme antipatic: inconjurat de o garda de 500 de Ieniceri, având nenorocul ca In timpul scurtei lui stapaniri, lacustele sä pustiasea tara (de aceea i s'a zis si Lacusta), el nemultumi pe boieri cari se hotarirà" sa-1 suprime. In Dechemvrie 1540, ceata conjuratilor, in fruntea carora era hatmanul Mihu i logofatul Trotusanu, patrunse intr'o noapte in foisorul unde dormea Stefan si-1 ucise. In locul lui, fu ridicat domn un fiu nelegitim al lui Bogdan al III-lea, anume Cornea, portarul de Suceava; el Ilia numele de Alexandra Voeuod. Polonii 11 recunoscura indata si-1 indemnara sa porneasca impotriva cetatilor turcesti dela granita. Chilia, Cetatea Alba, Tighina careia acum noii stapani ii spuneau Bender, adiea port si Oceacovul fura luate.
atacate, nu putura
lush' fi 14.
www.dacoromanica.ro
180
PETRU RARE$ $1 NEVREDNICII SkI
Nici dupg ce ajunse in Ciceiu, Petru Rare§ nu avu lini§te. Trebui s'd dejoace mai intäi complotul urzit chiar de pärcälabul säu §i de episcopul de Vad Anastasie, care puseserà gänd räu asuprd-i, apoi sä predea cetatea Ungurilor trimi§i de Ioan Szapolyay ; situada lui era de f apt aceea a unui prizonier politic. Dupä un an §i §ase luni, Rare§ se gändi sä Incerce a redobändi gratia Sultanului; trimise deci, printr'o slugä credincioask o scrisoare la Constantinopol, ceränd lui Soliman iertare §i voie de a veni sä i se infäli§eze. Cum in 1538 nu avusese loo o lama- 0 cum pe de altä parte, treburile in Moldova nu mergeau a§a cum trebuia, i se Ingklui pribeagului sä vie spre a se Inchina. Szapolyay
insä nu voia sà-1 libereze; trebuirä ordine repetite din partea lui Soliman, pentru, ca in sfär§it, sà i se dea drumul. In Iunie 1540, era In Constantinopol, uncle §tiu in scurtd vreme, mult,umità insu§irilor sale personale dar §i darurilor räspändite cu mare profuziune, sà-§i ca§tige sustinätori. Chiar fiica Sultanului 11 sprijinea: primise cloud' märgäritare enorme, In formä de park spre a-§i face din ele cercei. Când sosi vestea atacului cetäl,ilor turee§ti de cnre Alexandru, Soliman dädu din nou domnia lui Rare§. Insotit de 3.000 de spahii §i ieniceri, acesta ajunse la
23 Ianuarie 1541 la Dun'dre. La Bräila, ii ie§ird inainte multi dintre boieri, cerändu-i iertare. « Fiti In pace §i iertati de gre§alele
voastre ate mi-ati fäcut oarecând », ar fi räspuns atunci Rare§. lar boierii « cu totii strigarà: In multi ani sä' domne§ti cu pace! iarà§i ziserä: Bine ai venit la scaunul täu, domnul nostru ce! dintai ! ». Se bucurau boierii, dar mai mult se bucurau táranii, cari fuseserà ocrotiti In timpul primei domnii de Impilärile celor puternici. Alexandru Cornea voia sä se impotriveasc6; la Galati, el fu frig päräsit de mai toti ai lui a§a Indt cdzu In mäinile lui Rare§ care porunci sä i se taie capul (Fevruarie 1541). Aceea§i south' avurà §i cAtiva dintre marii dregätori care trädaserd in 1538 §i apoi uciseserä pe stefan Läcustä. A doua domnie a lui Petru Rarq. Inconjurat de o gardà de 500 de spahii, märind tributul la 12.000 de ducati anual §i fiind
obligat sa-§i trimitä unul din fii pe Ilia§ la Constantinopol, astfel Incepu Rare§ cea de a doua domnie. Se spune c'ä Soliman i-ar fi Ingkluit s'ä fäscumpere Tighina, dar c'd noul domn n'ar fi gisit nicàieni sumele trebuitoare. Pierduse §i posesiunile din www.dacoromanica.ro
A DOUA DOMNIE A LUI PETRU RARE$
181
Ardeal; cuvantul pe care 11 rostise, inainte de a ocupa pentru a doua card tronul, cd « voi fi ce am fost, ba Ina' §i mai mult cleat atAta », nu se adeverea deci. Cu toate cd n'a pdrdsit gandul de a scutura, cu ajutorul cre§tinilor, suzeranitatea turceascd, totu§i el
a fost nevoit ad execute intocmai dispozitiile ce primea dela Poartä. Astfel, in vara anului 1541, Wu o expeditie in Ardeal impotriva lui tef an Mailath care trecuse de partea lui Ferdinand §i stdpAnea cea mai mare parte din tard. Din Muntenia sosea in acela§i scop Radu Paisie §i un corp de oaste turceascd. Asediat In cetatei Fdgdra§ului, Mailath fu ademenit printeun §iretlic ad vie In persoand spre a discuta conditiile pAcii; cdzu astfel in mana
Turcilor care 11 inchiserd pentru tot restul vielii ln lnchisoarea celor apte Turnuri din Constantinopol. Indatd dupd aceea, In Septemvrie 1541, Soliman intra In Buda, care devenea re§edinIa unui pa§d, regina Isabella, vdduva rdposatului Ioan Szapolyay, trebuind sä se mute, cu nevArstnicul ei fiu, in Ardeal. In fata pericolului tot mai amenintdtor, principii germani hotdrird sd intreprindd o expedilie; ea trebuia mai Mai ad elibereze Buda. Petru Rare§ crezu cd a sosit acum momentul pentru a incerca sd scape de Turci; Incheie deci, la 1 Martie 1542, un act secret cu conducdtorul expeditiei, PrinW1 Ioachim al II-lea, Electorul de Brandenburg, indatorindu-se ad sprijine cauza cre§tind, ad dea inform4ii despre puterea §i mirärile du§manului §i, In momentul hotdritor, ad se intoarcd chiar, cu intreaga sa armatd, impotriva
acestuia, incercand a prinde pe insu§i Sultanul. Pe deasupra, imprumutd pe Ioachim cu 200.000 de florini ungure§ti, dintre tare jumdtate in numerar, iar restul In cirezi de vite. Din nef ericire insd, expeditia nu corespunse de loe a§teptdrilor; Buda nu putu fi cuceritä §i la 9 Octomvrie 1542, armata cre§tinilor incepu retragerea; aceasta insemna §i definitiva renuntare, din partea lui Rare§, la visul adu de independentd. El se gdndi atunci sd se foloseascd de ordinul de a pdtrunde din nou in Ardeal pe care i-1 trimisese tocmai Sultanul spre a incerca totdeaodatd ad-§i reja ceatile. La 21 Octomvrie, Rare§ intra In Secuime, la 26 era in Tara Barsei. Bra§ovenii ii pldtird 1.500 de florini «ea ad nu facd pagubd ». Cetatea de Baltd fu bombardatä, ca §i Bistr4a. Inarcat de prdzi §i Mil sd fi fost atacat, Rare§ se reintoarse la Suceava.
0 noud incercare de a lua Ciceiul avu loe in 1543; In anul www.dacoromanica.ro
'182
PETRU RARES 51 NEVREDNICII SAI FII
urmAtor, In varà, regina Isabella, pentru a pune capn conflictului, dgdu porunc6 Fa fie d'aramatà cetatea i dupei aceea restitui do-
meniu/ Inconjuraor domnului Moldovei. Acesta avea, Inc4 din Septemvrie 1543, §i Rodna, uncle tinea o garnizoanä ; cerea de asemenea Bistritenilor sà-i pldteasca' lui censul.
Urmard doi ani de liniste. La Pocutia trebuise sà renunte, in Ardeal rec6p6tase numai o parte din ceea ce stApanise odinioarà; era frig prea obosit i deceptionat pentru a se gandi la noi incercdri ràzboinice. In 1546, la sfarsitul verii, Rams z6cea greu bolnav; la 3 Septemvrie, inchise ochii. A fost ingropat In mänästirea Pobrata, ctitoria sa, « cu multà jale si plangere ca dupà un pArinte ». Acolo i se vede si astAzi piatra de mormant, pe care urmasii insà, intocmai ca si la aceea a lui Stefan, la Putna, n'au mai sapat data mortii. Ctitoriile. In afar4 de Pobrata, isprsávita in Octomvrie 1530, Rares a mai zidit si o biseric6 la Baia, In 1532. Tot In acest an, a reclàdit biserica mändstirii Moldovila (vezi fig. 49 si 50). Cealaltà ctitorie a lui Alexandru ce! Bun, Bistrip, a fost refkutà in 1542,
ca urmare a fàgäcluelii date atunci &and, alungat de dusmani, se oprise o clipà In acest Meas. Intrand atunci « in sfanta biserica
spune Rams inteun hrisov din 1546 am cdzut la p6mant inaintea sfintelor icoane i mult am plans, asisderea i egurnenul
si tot soborul plangea impreun6 cu mine cu fierbinti lacrami am dat fägaduintà lui Dumnezeu i prea curatei Maicei lui de mä" voi intoarce iarAsi la scaonul meu cu bine si biruitor, atunce
din temelie voi inoi sfanta màrfästire Iar prinii Ina. au Infacand denie pentru mine. multit ruga &are Dumnezeu dandu-le grutare, am zis: pArinti sfinti, rugati pe Dumnezeu in4 iertati. i m'arn despgrtit de dansii i m'am dus prin locuri pustii si biruind, am luat iarAsi scaonul meu i mi-am adus aminte de fdgkluinta mea Rams e ctitor i la ma'ngstirea Dobroviif; tot el a inceput sä refac5. in 1542, biserica episcopiei din Roman (vezi fig. 51), ale cArei picturi sunt printre cele mai frumoase ale epocei. Märiàstirea Reifca s'a Inceput in ziva de 10 Mai 1542 si s'a ispravit In cursul aceluiasi an, cheltuiala Meandu-se « prin mana smeritului episcop Macarie al Romanului prin mana lui loan si a lui Teodor Bale, logofetii lui Petru Voevod Biserica Sf. Dumitru din Suceava a fost ridicatà In interwww.dacoromanica.ro
o
e
r. ' o :
P' '
-1-'
-
,
..
E4f.
,
7
.
t ort
.- ..,,,T
,.,-
:4
..
.
I:1..-
o .,,, ? "
,.
-
.' ''-
.
' .'. 6 L 'i '
...
,
I,
-
-w,0 plr ,
.:(
:
, .. V
,_
;::' ,.,,*
-.
.
.,....
.
?I
;
,-..
I,
P
'
,1 ,'
°
.
r.,,
.i' .4'4
1
'..
...,
it,
5'--
''
o
...,,,,
r
'
.
'
-
e
,
:,
,
m.
.
R
.
'
!ha.)
Fig. 49. Blserica mandstirll MoldovItel (Vatra Moldovitel), etItoria lul Petru Rares, terminati de zldit In 1532 al zugravIta In 1537.
www.dacoromanica.ro
PETRII RARE$ $1 NEVREDNICII SAI FU
184
1
fi
t
Ot4b;:k1.04.
\ ,
¡Ns'
; _
-, -
Ire -1--,
f
i 11, ' I.
:
'
1
1
fi'
I ,.
'
:,
tg
'i
'N
'
I:'
''' ' -
' ."..".:t --
''.
Fig. 50.
ce____--1,114 .d91
:
:,
ilr,..-'
' ,
tifr
_,
,
1
_..ri..A ..4.7..'--..
.
r. .
.-',7
BiserIca nanAstirli Vatra Moldovitel ; vedere dinspre altar.
www.dacoromanica.ro
;,,
,
,
r
CTITORIILE
Fig. 51.
BiserIca episcopall din Roman, ineeputi de Petru Raree.
www.dacoromanica.ro
185
PETRU RARE$ $1 NEVREDNICII SAI FII
186
valul 10 August 1534-30 August
1535
(vezi fig.
52);
ea cuprinde
piatra de mormant a unuia din fiji 1ui Rare§, anume
e
"E.
+."
Bogdan,
.
r
li*INEattagHttgnitaViliiir Ig11004:110%KipiaitAgt)111..(1.501.
,:.,%iv6vitqksitanstiv AirocittionfiRANHO.40 wrologolgimitiQN ti4 Fig. 52. Pisanta bisericli Sf. Dumttru din Suceava, ctitoria tut Petru Rares; In ranaui penultim, se vede data and s'a lnceput constructia: 7042 (1534) st data cftnd s'a isprAvit ea: 7043 (1535).
mort in 1540. La biserica Sf. Dumitru din Härldu nu s'a pastrat pisania; ea este hug tot din aceasta epoca ; letopisetul Tarii www.dacoromanica.ro
CTIT 0 RIILE
187
Moldovei §tie c.a. Rare§ a ridicat « biserici de piatra in Hirlau §i in Bae ». Lipse§te pisania §i la biserica domneascii din Tcirgul Frumos;
in fruntea pomelnicului este pomenit frig « lo Petru Voevod §i Doamna lui Elena §i fiii lui Ilia§ Voevod §i fratele lui Stefan Tot lui Rare§ i se datore§te, dupa toate probabilitatile, §i restaurarea, marirea §i zugravirea paraclisului din cet atea Hotinului, astazi in ruine.
Fig. 53.
Biserica Homorului, etitoria lui Teodor logaltul (1530).
0 deosebita insemnatate prezinta dania pe care o face el la 13 Martie 1533 manastirii Hilandar dela Muntele Athos. Acoralandu-i un mertic anual de 3.000 de aspri, plus 300 de aspri chel-
tuiala drumului pentru alugärul care va veni sd-i ridice, Rare§ spune: « lar daca va binevoi Domnul Dumnezeul nostru in Troita slavit §i prea cinstita Maica Domnului sä-§i faca mila cu noi f i ..sä ne miintuiascli din mílinile celor de alt neam, nu numai acestea mai sus scrise vom da, ci §i mai multe ». Se vede bine gandul pe care-1 avea Rare§ de a scapa de sub suzeranitatea turceasca. 0 a www.dacoromanica.ro
PETRU RARE$ SI NEVREDNICII SAI FII
188
doua danie la Muntele Athos este &are manlistirea Castamonitu: ea capAtà suma de 5.000 de aspri.
.Il i
rt-,
r,._
1
...,
e
;
La multele läca§uri §i milostenii
11 rr,
rr i l' ';.'il ,.- r
rf
-,.i
',
i
1,.. NA -
4
,,
\ 1,, . Too e
I n . .,..,
. t,
),11,
,
1J r
I.:'
Adormirea Maicii Domnului, isprà-
vita' in August 1552. In Suceava,
-,
a ridicat de asemenea biserica Veiscrisenia sau Invierea Domnului; pisania aratà ca lucrgrile s'au srar§it la 15 Ianuarie 1551.
,
e-t
14
b
'3,
,r,:a c
i
_
tii,
1`,
-:.
4
'N
il - i
'
;1
'.-.
i
14 If
t
,
..
unii dintre boieri au urmat
'I)
-
l0'
'''
'
-'i6 '
§i pe acelea ale invatatei §i evlavioasei sale sotii doamna Elena. Ea a ridicat cloud biserici « in targul Boto§anilor »: Sf.Gheorghe, ispravità In Octomvrie 1551 §i Uspenia, adicA
1
....
,,
A 1,,,
V r .6\./
tefan ce! Mare, trebue sa" adàogiim
i
,'''
I
ale acestui vrednic urma§ al lui
r
pilda voevodului. Astfel Teodor
logofiitul §i cu sosia sa Anastasia -.1' ---l 'it 11'2 '' 4 ridic6 actuala biseric6 a män6stirii , ,. - /1 ,,' 1 Homorului (vezi fig. 53); pisania i I- : 1 '4 I/ poartà data 15 August 1530. Vis;., , tiernicul Mateia§ e ctitorul a (loud . `, U' "
,
4
.
,
-
.
;
./
.
.
i
7_. ),...;
.1.
il '
1
1
H
'L
1)
9 ..!!
,t
Horodniceni, isprdvità la 8 Noemvrie
fr,t,
I i
a
.
>,,MIP-4--
5".
'
-
1
-
'
,,--.
Jr/
"
/
Ir ,..,
-
it
e o
1539, pe cAnd domnea stefan Lacusta. Parcalabul de Hotin Nicoard HAsovici fiul lui HAra chelarul, unul din putinii boieri rdma§i credincio§i lui Rare§ in anul rAzbo-
iului cu Soliman a idea biserica
I)
-
biserici: una la Cofula «la mandstirea
4 sa pe Miletin », in 1535; alta la
..
dela Ziihdrefti, lâng5. Suceava,
,
.;" 44
Fig. 54. -Platra de mormint a Mattel, solfa Jul Petru Rare§, la manasUrea Putna. Se di data decesului: t529, Junte 28.
1542 sau putin mai inainte. In sfar§it, la Ia§i, se pAstra Oat in 1903, biserica Dancu, numitá astfel fiindcd fusese ridicatá
www.dacoromanica.ro
« in zilele
ILIA5 VOEVOD
189
bine cinstitorului Io Petru Voevod, In anul 7049 (1541), luna Iulie 30 de zile », de catre doi credincio§i, « Iurie §i Danco ». Rare§ a fost casatorit In cloud' randuri. Prima data cu Maria,
a carei familie n'o cunoa§tem; cu ea a avut un fiu, pe Bogdan, mort de tanar, In 1540, Septemvrie 3, §i o fiica Ana, maritatä cu Vlad zis ce! Innecat, voevodul Tarii Romane§ti (1530-1532). Maria a murit la 28 Iunie 1529 §i a fost Inmormantatä la manastirea Putna (vezi fig. 54). A doua solie a lui Rare§ a fost Caterina-Elena, fiica lui Iovan Brancovici, despotul sarb, o femeie In-
vaIata, dar, dupa cat se pare, apriga (vezi fig. 55). Ea s'a amestecat in treburile domniei sub fiul ei Ilia§ §i a ispravit in 1552, sugrumata din ordinul lui Lapu§neanu. Mormantul ei se afla, Impreuna cu al sqului, la manastirea Pobrata. Din a doua casatorie, Rare§ a avut mai mul# copii: trei baieli, Iliaf, . 'tefan §i Constantin, dintre care primii doi au domnit, iar ultimul a murit tartar la Constantinopol, §i doua fete: Chiajna, casatoritä cu Mircea Ciobanul, domnul Tarii Române§ti, §i. Ruxandra, sotia lui Lapu§neanu. Nelegitim a fost Iancu Sasul, avut cu o Sasoaica, Ecaterina din Bra§ov, pe timpul expediliilor In Ardeal. Cunoa§tem
§i un frate dupä mama al lui Rare§, pe Theodor, care a ocupat .dregatoria de parcälab al Hotinului, precum §i o sora din care se trage Dumitru Wiszniewiecki, pretendent la tronul Moldovei In 1563.
Ilia§ Toevod, fiul §1 urma§ul la domnie al lui Rare§, n'a semänat de loo parintelui Eau; mai mult chiar, prin lepädarea de .crediqa stramo§easca f apt unic In analele stapanitorilor Mol-
dovei i-a pangarit numele §i a lasat o amintire blestemata. Indata dui:a suirea sa pe tron, el hicheie cu Polonii un tratat, fagaduindu-le ajutor lmpotriva du§manilor §i renunVand la once drept asupra Pocutiei. Un 1550, spre sfar§itul anului, trimite apoi,
potrivit ordinului Sultanului, oastea sa In Ardeal, pentru ca, lmpreuna cu domnul muntean Mircea Ciobanul, sa combata pp regentul Martinuzzi, care trecuse de partea lui Ferdinand, §i sa ajute pe regina Isabella, vaduva lui Ion Szapolyay. Expeditia n'avu sumes §i niel nu putea sa aiba deoarece domnii, Intele§i, se pare, cu Martinuzzi, n'au luptat In mod sincer. Slabiciunea sa politica nu 1-ar fi impiedicat lug pe Ilia§ sa- domneasca mai departe, daca n'ar fi facut gestul, extraodinar, al trecerii la mohawww.dacoromanica.ro
PETRU RARE* SI NEVREDNICII SAI FII
190
°
,
;
cr. il !IT
5.1
ItA11/14:111-
04e4t1,1,,it-
ft
"."..
, -
r,
a
:1a
°
,00
1
Oil M.,
,
f* :
r =,
4.
'
4'.. .,,,.F.A. .., I,
-.:
1:
.
-...4...,,n--,.....,
.,
. :
°
.. 7--.._,..ziAk;
'
-,.....,...!
.7_ ........_
.
,
,..,,..
,
0 '.
.
,,
'i ,.
.1: : -'---., :
_
2.:....-a-_-_,......,...
.-.--,--, ---. -A,::_--¡,-, - , -,....7--,--
-- \ .
-,,,
,
Fig. 55.
Petru Rares, Doamna Elena si fill lor Dias si Stefan, dupd tabloul ctitorIcesc dela MoldovIta ; Rare§ Inchlnd Mantuitorulul ctitorla sa. Doamna poart ti, sub coroanä. un vAl alb. Plctura este dintre cele mal/de seamd.
www.dacoromanica.ro
$TEFAN RARE$
191
medanism. Tráit la Constantinopol, ca z6log al taalui sáu, c4tigat de luxul i stralucirea de acolo, Inconjurat i ca domn al Moldovei de prieteni i iitoare turce§ti, avand In sfAr§it, exemplul unei rude dupg mamá, rucrá care, turcindu-se, ajunsese la o
situatie stillucità In Constantinopol, nenorocitul I§i lnchipui 0'6 va Insemna §i. el mai mult, pärásind credinta p'ärintilor §.1 Imbrdti§And-o pe aceea a suzeranilor sài. Plec'á deci la 1 Mai 1551 din tará, dupà ce, In cursul lunei precedente, pusese un impozit extraordinar pe mängstiri, obligAndu-le sä." dea, unele Cate 1.00 zloti ungure§ti, altele numai 40. Boierilor le spuse cá se duce la PoarM # sà upreze i sá mic§oreze haraciul tárii §i al sáracilor » bine i-a zis mai tarziu cronicarul csá « din afarà se vedea pom Inflorit,
iará dinläuntru lac Imputit » dar nu se mai Intoarse. ImbratiOnd legea lui Allah §i schimbanduli numele spuneau acuma Mohamet el cápdtà pa§alacul Silistrei; aci statu doi ani. Apoi, pArIt de du§mani, fu mazilit la Brusa, In Asia Mick" §i de aci la Alep, unde muri la Inceputul lui Ianuarie 1562, « de inima rea », zic ai no§tri, poate Ins6 i « otrávit », daa e sà" credem un raport francez din Constantinopol. Numele lui a fost ras In inscriptia dela proscomidie a Bisericii Domne§ti din TArgulFrumos, ctitoria párintelui sàu, precum §i In Evangheliarul dela Voronet, scris In aceastà vreme. Iunie Stefan. Dupá Ilia§, veni la tron ,. 'tef an, frate-gu 1551). Domnia acestuia confirmatà de Sultan dup5 o sporire a haraciului cu 5.000 de galbeni, a fost scurtá si a avut un sfar§it sAngeros. In chestiile ardelene, el Incercá manevra pe care o Meuse §i tatá-sdu ; la Inceput páru a se apropia de Ferdinand, cerand acestuia un subsidiu pentru plata oastei de mercenari i st60nirea Ciceiului i Cetátii de Bala. Neobtinând ceea ce dorea, intra aláturi de Turci, In Ardeal, prádá In Sácuime §i mai departe,
spre apus ; nu ajunse Insá la luptà cu trupele, de altfel foarte pntin numeroase, trimise Impotriva lui de generalii lui Ferdinand italianul Castaldo i ungurul Báthory. Inainte de 20 Iulie 1552. el se intorsese Indär6t, In Moldova. In ce prive§te activitatea interná, Stefan vrand sa feed s'á se
uite fapta fratelui säu, cázu In extrema cealaltà: a persecutiei religioase. Prigoni pe cei cari erau de and confesiune, In special pe Armeni, din care cauzä, multi párásir'á' tare. E singura www.dacoromanica.ro
192
PETRU RARE$ $1 NEVREDNICH SAI EH
persecutie religioasä pe care o inregistreaz6 istoria noastrái. Din fire,
RomAnul e tolerant, având chiar, in ce prive§te credinta In Dumnezeu, o vorbA caracteristicä: « sá trdiasca fiecare in legea lui *.
Dar In afark de aceastà träsäturà, neobi§nuità la noi, a intolerantei religioase, Stefan mai avea §i un alt cusur: desfränarea. Familiile boiere§ti, continuu lovite §i amenintate in onoarea lor, se hotärirà sá reactioneze. Se formä deci cu §tirea §i, mai mult, Cu sprijinul lui Castaldo, un complot. In noaptea de I. Septemvrie 1552, pe cänd domnul se odihnea inteun cort, pe malul Prutului, la Tutora, conjuratii printre cari se gäseäu §i oamenii generalului impärätesc, nävälirà asupra lui vi-1 uciserà. Trupul acestui de al doilea fiu nevrednic al lui Rare§, fu dus §i inmormäntat in mänästirea Pobrata, unde se vede §i astäzi piatra funerarä a§ezatd de doamna Ruxandra, sora celui ucis.
BIBLIOGRAFIE L Petrn Rare§: 1. I. URSU, Grozav vornicul, In Cono. Lit., XLI (1907), p. 105-109; 2. I. URSU, Die ausvpiirtige Politik des Peter Rareg, Fiirst von Moldau, Viena, 1908, 180 p. in 80; 3. I. URSU, La politique orientale de Franfois I, Paris, 1908, 204 p. in 8°; 4. G. CORIOLAN, Petru Rareg Enainte de urcarea sa pe tron f i Petru Pribeagul, Bucuresti, 1909, 44 p. in 8°; 5. N. GHICABUDESTI i GH. BAL$, Mänästirea Probota, Bucuresti, 1909, 56 p. in 40; 6. C. GIURESCU, O carte despre politica externd a lui Petru Rareg, Bucuresti, 1910, 15 p. in 80; 7. I. NISTOR, Die moldauischen Anspriiche auf Pokutien, Viena, 1910, 182 p. in 80; 8. I. URSU, Bátália dela Gcvozdziec gi Obertyn (1531), in
An. Acad. Rom. Mem. Seg. Ist., t. XXXV (1912-1913), p. 429-465; 9. I. URSU, Petru Rareg, Bucuresti, 1923, 144 p. in 8°; 10. I. MINEA, Despre Teodor,
fratele lui Petru Voda- Rareg, in Cercet. 1st., VIIIIX, nr. 3, p. 349-351; 11. G. BAL$, Bisericile moldovenegti din veacul al XVI-lea, Bucuresti, 1928, 397 p. in f°. (Bul. Com. Mon. 1st. XXI); 12. DR. ANDREI ANTALFFY, Miinga'at al-Salatin al lui Rukhsanzade Ahmed Feridun, Et-Tevkii (pomenit f i supt numele de Ahmed Feridun Bei Nisangi) ca izvor pentru istoria Ro-
mdnilor, In Bul. Com. Ist., XIII (1934), p. 3-23; 13. P. P. PANAITESCU, Petru Rareg gi Moscova, In In memoria lui Vasile Riman, Bucuresti, 1934, p. 265-278; 14. T. HOTNOG, Nurnele topic Bender, In Rep. 1st. Rom., VIII (1938), p. 241-242. II. Illa I $tefan Rarep 15. IoAN BOGDAN, Evangheliile dela Homor g i Voronel, din 1473 si 1550, In An. Acad. Rom. Mem. Seci. Ist., ti XXIX, (1906-1907), p. 645-656; 15. N. IORGA, Renegaji En trecutul ferilor noastre f i al neamului romdnesc, In An. Acta. Rom. Mem. Secf. 1st., t. XXXVI
www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAFIE
193
(1913-1914), p. 799-806; 16. VICTOR MOTOGNA, Contribufii la relafille dintre
urmagii lui Petru Rareg gi Ungaria. (Ilie 1546-1551, yStef an 1551-1552), In Rev. Ist. X (1924), p. 8-26; 17. N. C. BEJENARU, Turcirea lui Iliag Rareg qi planurile Sultanului de a transforma Moldova in pagaldc, in Anuarul liceului f i f coalelor comerciale M. Ifogeilniceanu » pe anii 1922-1923, Ia0, < 1932 >, p. 47-52; 18. N. C. BEIENARIU, Castaldo, Polonii gi omorlrea lui S'tefcinifd .Rareg, in Revista Critic& 8 (193(i), p. 102-110; 19. I. MINEA, Disculii istorice mdrunte 1). Despre sfa'rgitul lui qtefeinigi Yodel Rareg gi ceva despre Alexandru Lei pugneanu, Ia§i, 1936 , 13 p. in 8°.
13
www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU LAPqNEANU. DESPOT VODA Alexandru Ldpupneanu a au adunat pe vrdjmapii cari puseserd la cale imeldciunile de mai nainte fi pe boierii necredinciopi pi pe 00 i-au dat mortii nerniloase a.
(Letopisetul lui Azarie).
Felul in care au InfAi§at cei mai multi dintre istorici pe Alexandru L'Apu§neanu este inexact: exagerat, In unele privinti, incomplet In altele. Atmosfera creatà de povestirea cronicei lui Grigore Ureche §i Simion Dasaul pe de o parte, de nuvela lui Negruzzi, pe de alt6 parte, i-a fost cu totul defavorabild: acest domn ajunsese prototipul stApanitorului crud, tälind cu o pläcere sadicd boierii, aproape egalul lui Vlad Tepe, celälalt nedreptAit al istoriei. Uti nu repet5. §i astAzi: « capul lui Moto° cerem », MA. BA' §tie, c6 In ce prive§te acest episod, povestirea talentatului Negruzzi e inventat6 pe de-a'ntregul §i cd, In realitate, celebrul vornic a pierit la Liov de mâna c416ului polon, iar nu sfA§iat de multimea Infuriatd a targoveOlor din Ia§i. Cercetarea obiectivA a mdrturiilor contemporane ne aratà c.6 Läpu§neanu, dac4 a
täiat un numAr de boieri ceva mai multi deck, Rare§ n'a fAcut-o fàrà motiv; ea ne mai aratä Ing §i deosebita atentie pe care a dat-o vietii economice a grii §i numdrul Insemnat de ca§uri biserice§ti pe care le-a ridicat, fiind In privinta aceasta demnul urma§ al lui Petru Rare§ §i stefan cel Mare. Raporturile cu Polonii, cu Turd i cu Ardealul. Fiu nelegitim
al lui Bogdan al III-lea Cu « doamna » Anastasia (din tinutul Làpu§nei, se pare), moartd in 1558, Mai 2 §i ingropatà la mgdastirea Ita§ca Alexandru Làpu§neanu se numea, inainte de domnie, Petrea Stolnicul. Pribeag In Polonia impreunäi cu boieri, el a fost ales de ace§tia domn, dupà moartea lui tefan www.dacoromanica.ro
RAPORTURILE CIJ POLONII, TURCII
I ARDEALUL
195
Cu ajutor polon, a gäsit lug aci pe un alt candidat, pe Joldea, susIinut de Elena, väduva lui Petru Rare§, care voia sà-1 faa ginere, precum §i de ativa dintre uciga§ii lui tefan. La satul i ipote, pe Jijia, osta§ii lui Alexandru, prind pe Joldea care e insemnat la nas §i trimis la mänästire (Septemvrie 1552); apriga Elena pliäte§te cu viata amestecul ei In aceastä
Rare§. Venind In tarà
chestie ;
in schimb fug, in anul urmätor, Ruxandra, fiica lui
Rare§, devine sotia noului domn. Venit pe tron cu ajutorul Polonilor, era normal ca Läpu§neanu sd le fie recunosator §i sà aibà cu ei raporturi prietene§ti. Indatä dupà proclamarea sa de cätre pribegi, pe cand se gäsea Ina. In Galitia, In ora§ul Trembowla, el jurase creding regelui Sigismund §i se indatorise sä-i vie In ajutor, ln caz de räzboiu, cu 7.000 de cäläreti. Instalat la Suceava, Läpu§neanu relnoie§te jurämäntul. Ca o urmare a acestui act, dd el ajutor Polonilor in Ianuarie 1553, impotriva Tätarilor, trimitändu-le o oaste de ateva mii de oameni.
Cu Turcii, raporturile au fost cele normale. Le-a plätit tributul regulat §i n'a Incercat sä se ridice Impotriva lor. Le-a ajutat, In primävara anului 1553, sä reinstaleze In Tara Romaneasa pe Mircea Ciobanul care fusese alungat de pretendentul Radu Ilie ; a contribuit de asemenea, prin corpul de oaste trimis sub comanda vornicului INAddbaico, la lnlocuirea aceluia§i Mircea Ciobanul, azut
acum In disgratia Portii, prin Pätra§cu ce! Bun (Fevruarie 1554). Fiind In bune raporturi cu Polonii i cu Turcii, Läpu§neanu
nu putea sä albà fatä de problema ardeleanä deat o singurä atitudine: aceea favorabilà dinastiei Szapolyay. Inteadevär, loanSigismund, fiul nevarstnic al lui loan Szapolyay, era nepotui regelui Poloniei §i avea §i sprijinul Sultanului Soliman. Dar domnul Moldovei, ajutându-i lui §i mamei sale, Isabella, s5.-§i recapete stäpanirea asupra Ardealului, urmärea §i un scop personal: redobandirea Ciceiului i a Cetätii de Baltà. Campania pentru instalarea lui loan-Sigismund a avut loe abia in 156, fiind Impiedicata Odd' atunci de diferite pricini. Läpu§neanu trece cu cloud
armate ca odinioard Rare§ peste munt,i §i nu intämpinä rezistentä; de altfel, Ina la inceputul anului, dieta din Sebe§ulSäsesc proclamase ca principe pe fiul lui loan Szapolyay. Se adevereau deci cuvintele semnificative pe care domnul le adreBase In 1554 delegatiei din Ardeal, venite sä-i transmità unele 13°
www.dacoromanica.ro
196
ALE XANDRU LIPUSNEANU. DESPOT VODI
propuneri din partea lui Ferdinand: Va trece muntii spunea atunci Läpu§neanu « nu noaptea, ci ziva, in sunetul trAmbitelor si al tunurilor » §i le « va dovedi cä. nu Bunt In stare sà." i se opunä ». Cu tot serviciul important pe care li-1 adusese, Isabella §i fiul ei nu se gräbird hash' sd dea domnului Moldovei cele douà -posesiuni. Fu nevoie de o incursiune a lui Läpu§neanu (sfär§itul lui Mai 1558) in care Tara Bärsei avu serios de suferit precum .0 de un ordin formal al Sultanului Soliman (Iunie 1.558), pentru
ca dieta din Alba-Julia, inchisä la 4 Octomvrie acela§i an, sä hotärasc6 restituirea Ciceiului si a Ceatii de Bala. Parcälabul moldovean al acesteia din urmd duce Bistritenilor o scrisoare la 7 Fevruarie 1559; tot Bistritenilor li se adreseazà, la 27 Aprilie, si dregätorul pus de Läpu§neanu peste domeniul « cetätii pustii » (« castri deserti ») dela Ciceiu. Despot Vodil. Räscoala lui Tom§a. Cam in aceeasi vreme In care se retrocedau posesiunile de peste munti, apärea la curtea din Suceava un personaj extrem de interesant: Iacob Heraclid Des potul. Era un om de vreo treizeci si cinci de ani, nu prea limit de staturà, cu pärul negru, cu privirea agerà, remarcabil cuväntätor, cunoscând bine limba greack latink italiank spaniolà ci francezà. Se dädea drept scoboritor din legendarul Hercules, din Heracle, impäiratul bizantin, din cneazul Lazär al Serbiei; rudd a§a dar prin acesta din urna cu Ruxandra, sotia lui Läpusneanu. Aräla tuturor o diplomà eliberatä." de Carol Quintul la 22 Octomvrie 1555, prin care, recunoscandu-i-se titlul de Despot ci acela de comite palatin, i se &di:lea dreptul de a numi notan i imperiali, doctori, licentiati, magistrati §i poeti laureati. Avusese o viata
foarte amestecatä ci aventuroasà; näscut in Samos, zäbovind catäva vreme prin Chios ci Creta, ajunsese student in Franta, la Facultatea de Medicin6 dela Montpellier, trecuse la Saint-Germain, langd Paris, de unde trebuise sä fugä in urma unui omor, luptase apoi In armata impäratului Germaniei, luAnd parte la bätälia dela Renty (1554) ci la asediul cetätilor Thérouanne ci Hesdin, fapte pe care le-a deschis, in latine§te, inteo lucrare tradug ci in limba franceza. TrecAnd la luteranism, i§i Mouse relatii printre adeptii acestei confesiuni; cuno§tea pe vestitul Melanchton, pe invätatul Sommer, pe o surnä dintre principii protestanti. Colindase prin intreaga Germanie, prin Danemarca, Suedia,
www.dacoromanica.ro
DESPOT VODA. RASCOALA LUI TOMA
197
Prusia §i ajunsese In cele din urma In Polonia, unde devenise prieten bun cu nobilul Albert Laski, protestant §i el, §i cu Niculae Radziwill, cancelarul Lituaniei. Din Polonia trecuse apoi In Moldova, cu gandul ascuns de a pune m'ana pe scaunul domnesc, la care li da dreptul sa aspire pretinsa lnrudire cu doamna Ruxandra. Ambitios peste rnasur5, /Ira' scrupule, Indráznet, läudandu-se cu o ascendentá imaginará, iubind pompa, decorul §i fäcand planuri extraordinare, irealizabile, Iacob Heraclid Desp otul era tipul aventurierului; al av'enturierului Insa de o clasä. Malta, dispunand de cunoOinIe numeroase §i variate, de farmec personal, de relatii intinse. Intrand In legáturi cu boierii moldoveni, li fu u§or &Ali faca prieteni, mai ales ca. Lápu§neanu, In urma staruintelor doamnei Ruxandra, Il primi la inceput bine. Cand incerca Irish', prin medicul Blandrata, sa suprime, printea otravd lentá, pe domn, acesta, banuind ceva, '11 facu sd fuga din Moldova. Despot se duse la Kesmark, In Ungaria de Sus, proprietatea lui Albert Laski, unde Incepu sa strangd oaste (Martie 1560).
Era sprijinit de Imperiali; Ferdinand, care du§manea pe Lápu§neanu din pricind ca ajutase pe Isabella sd reia Ardealu1,1i. dadu 8.000 de florini pentru plata mercenarilor §i un salvconduct. Dar prima lncercare pe care o facu acest aventurier de a ca§tiga cu puterea armelor tronul Moldovei &kW gre§; armata lui Despot, In care esentialul era contingentul lui Albert Laski, fu impraOiatä, din ordinul regelui polon, de palatinul Podoliei, Dimitrie Wiszniewiecki, descendent dupa mama', din *tefan cel Mare. Läpu§neanu, prevenit, 1§i stransese de altfel oastea §i. era gata sa IntAmpine pe pretendent, dacä acesta ar fi trecut hotarul. Silit sä re1nceapä experiel4a, Despot recurse acum la o stratagemd. Facu anume FA se raspandeasca svonul ca a murit §i. pe ascuns recrutä o nouà armatä. Läpu§neanu, indus In eroare, fu surprins cand i se anuntä, In Noemvrie 1561, ea du§manul sail, impreuna
cu Laiki, au intrat In lug. Stranganduli In grabá oastea,
el
Intampiná totu§i pe Despot la satul Verbia, pe apa Jijiei. Lupta tinu cloud zile (17-18 Noemvrie) §i se terminä prin Infrangerea
lui Lapu§neanu care fu silit sa se retraga spre Hui; invins pentru a doua oar% aci, el fugi la Chilia, unde 11 precedase doamna Ruxandra, aducand cu ea §i visteria; dela Chilia porni spre Constantinopol. Intre timp, biruitorul intrase In Suceava, www.dacoromanica.ro
198
ALEXANDRU LAPUSNEANU. DESPOT VODA
fusese uns domn, sub numele de « loan Voevod » i Cu toate planurile sale de räscoald lmpotriva Turcilor triraisese la Poartd sd capete confirmarea. Aceasta-i sosi, iar Ldpusneanu fu exilat In insula Rhodos (Martie 1562).
Fig. 56. Moneta cea mare de argint a lui Despot Voda, batutA In 1563
Planurile noului domn erau mdrete: el visa recucerirea Chiliei si Cetatii-Albe, mutarea din nou a hotarului la Duni-tre i rtaboi « zi i noapte cu necredinciosii i blestematii de Turci ». Voia apoi sá reia posesiunile din Ardeal i Sdcuimea, ba chiar sd ocupe si Tara Romdneascd, pentru ca, dupd aceea, avAnd o asemenea
Fig. 57
Moneta de aur a lui Despot Voda, batuta in 1563.
Fig. 58. Moneta micA de argint dela Despot Voda, batuta In 1562.
baza, sd porneascd la cucerirea Constantinopolului i sd se incoroneze Impdrat. Boierilor le vorbea de originea lor, din « vitejii Romani cari fdceau sà tremure lumea intreagd », el lnsusi se intitula, pe monete: « Heraclid Despotul, p6rintele patriei, rdzbuniitorul i apardtorul patriei », precum i « loan Voevodul, patronui Moldovei » (vezi fig. 56, 57, 58). Sub raportul religios, voia www.dacoromanica.ro
DESPOT VODA. RASCOALA LUI TOMSA
199
sà introducä protestantismul ; chemà chiar un preot, pe polonul loan Lusinski, fäcu episcop, spre marele scandal al drept oredinciosilor Moldoveni cari nu mai väzuserä episcop insurat. Fatà de religia tärii, n'avea consideratie; altfel n'ar fi indräznit sä topeasc6 odoarele de aur si de argint ale mänästirile spre a face din ele bani. Realiz6 si un lucru bun: o scoald superioard la Cotnari
aci erau multi Sasi trecuti de putinh vreme la protestantism, sub conducerea Invä-tatului Ioan Sommer ; avea de gänd sà aducä
si o tipografie. Din toate planurile lui Despot Insä nu se alese nimio, cum se intamplä de obiceiu cu aceia cari nu stiu sä-si ma-
soare puterile, n'au simtul realitätilor. In foarte scurtà vreme, aventurierul izbuti sä ridice lmpotriva sa pe toata lumea: pe boieri
cari vedeau batjocorite datinele strävechi, pe tdrani, iritati de noul bir de un galben de casä, pe care-1 pusese pentru oaste, pe Laski, cäruia nu-i plätise datoria fdcutà cu strängerea mercenarilor In 1.560 si 1561. si Ii reluase cetatea Hotinului, datá drept gaj.
Se forma deci un complot, In frunte cu hatmanul Toma. Pentru a nu destepta bänuielile, acesta pretext:6 o expeditie
impotriva Tätarilor cari ar fi nsävälit din nou in tail näväliserà, de fapt cu un an mai inainte convinse pe Despot sä-i dea o parte din mercenarii unguri i nerati, de cari era 'neonjurat. Pe drum, la satul Seipoteni, dincolo de Prut, acestia ueisi si Toma se intoarse Impotriva domnu/ui sau. Inchis In cetatea Sucevei cu vreo 700 de sold* dintre cari 400 de Unguri iar ceila1i amestecatd, Despot ar fi putut rezista multä vreme, mai ales eh' izbutise sä se impace cu Laski si astepta sä-i vie acesta
in ajutor. Fu insä trädat de proprii sài ostasi, infuriati de asasinarea Cápitanului lor o nouà gresealä a lui Despot care acoperise pe ucigas
silit sä se predea. Gálare i imbrAcat in haine
domnesti, se infätisä el lui Toma, crezänd cä aceastä aparitie teatrald va avea darul sä impresioneze pe hatman i sä.-1 fac4 däruiascA vieata. Se Inselä Insä, deoarece chiar buzduganul
lui Toma 11 lovi cel dinti, drept pedeapsä pentru
« multele
lucruri Mil de lege » ce Meuse (6 Noemvrie 1563). « i asa au fost sfärsitul lui Despot Vodd », incheie cronica. Laski, auzind de cele intamplate se Intoarse din drum, cu mare teamä sä nu fie atacat de tärani, i avu norocul sä ajungà cu armata neatinsä, Indärät in Polonia. Mult mai räu Otise un alt nobil polon, pala-
www.dacoromanica.ro
200
ALEXANDRU LAPUSNEANU. DESPOT VODA
tí nul Dimitrie Wiszniewiecki, cel care rgspAndise In 1560 prima oaste de mercenari a lui Despot. CrezAnd, In calitatea sa de des-
cendent al lui stefan cel Mare, cg ar putea ocupa tronul Moldovei, trecuse Nistrul in timpul and Despot era asediat In Suceava. Boierii, prefIcandu-se, Ii trimiserg vorbg cg 11 asteaptä cu mare bucurie ; la satul Vercicani Ina', pe apa Siretului, 11 lovirg.
pe neasteptate i II luarg prizonier impreung cu o sumg dintre ai sgi. Expediat la Constantinopol, Wiszniewiecki a avut acolo o moarte ngpraznicg, fiind aggtat «In earlige, despre Galata », chinuindu-se trei zile, inainte de a-si da sufletul. A doua domnie a lui Litpu§neanu. Toma fusese proclamat domn lncg din 8 sau 10 August 1563 de &are boierii rgsculati. Odatà inlgturat Despot, el trimite la Constantinopol sd fie inalit. Dar Turcii, väzând frgmântärile din Moldova, numiserg deja, la sfarsitul lui Octomvrie, din nou pe Alexandru Lgpusneanu. Peste o lung acesta se afla la Brgila, iar la 11 Decheravrie, lncerca,
ajutat de Munteni, sg intre in targ. Toma Insg. 11 respinge. In acelasi timp, trimite cloud delegatii, una la Lgpusneanu,
spuie
cg tara nu-1 voieste, alta la Poartg sg incerce o revenire asupra numirii Monte. Sfortgrile luí sunt insg zadarnice. Povesteste cronicarul cg Lgpusneanu ar fi rdspuns: « de nu mg. va (vrea!) tara, eu li voiu pre d'ansii si de nu mg iubesc, eu ii iubesc pre dânsii tot voiu merge, ori cu voe, ori fàrà voe ». Pe de Ma parte, sosisera ordine dela Constantinopol cgtre beglerbegul Rumeliei
cgtre Mari sà ajute la Inlgturarea lui Toma. Acesta, ne mai putandu-se opune, se retrase In Polonia, Insotit de vornicul Motoc, de Veveritg postelnicul si de Spanciog spAtarul (Martie 1564); aci insg, i se ceru socotealg de moartea lui Dimitrie Wiszniewiecki.
Inchis impreung cu insotitorii &di in Liov, el fu condamnat la moarte ; In primele zile ale lui Mai, cgläul ii retezg capul; aceiasi soartä avurg i cei trei boieri. Ni s'a pgstrat testamentul fäcut
de Toma, de Motoc si de Spanciog, in inchisoare, avand data 5 Mai 1564.
De unde prima domnie a lui Lapusneanu incepuse, fatä de boierí, printeo amnistie generalg stirea o lugm din letopisetul
lui Eftimie cea de a doua Incepe printeun act sAngeros de represiune. Dupg o informatie polong, din Noemvrie 1564, domnul
ar fi täiat la Suceava doisprezece boieri. Cronica mo1do-polon6 www.dacoromanica.ro
A DOUA DOMNIE A LUI LAPU*NEANU
201
ridic6 numilrul acestora la §aizeci, iar letopisetul lui Grigore Ureche §i Simion Dascàlul la patruzeci §i §apte. Cati anume au fost uci§i,
e greu de precizat; mai verosimilä pare prima cifrà, de doisprezece. In ce prive§te motivul, el e identic, credem, aceluia care a determinat pe Rare§ la un act similar, in imprejurdri similare: trklarea sau « viclenia » boierilor cari, doritori de schimbare, pärAsiser'ä pe L'Apu§neanu §i se al6turaserd lui Despot. Dupà at se pare, la lupta dela Verbia a fost tràdare ; f apt este c6 multi dintre dregdtorii lui LApu§neanu ocupà slujbe §i sub « Ioan Vodà ».
De altf el Azarie, in letopisetul gu, o spune explicit: o Au adunat pe QM' jmaisii cari puseserd la cale En.§elaciunile de mai nainte fi pe
boierii necredincioqi §i pe toti i-au dat mortii nemiloase ».
Nici raporturile cu Ardealul n'au fost ca in prima domnie. In timpul asediului Sucevei, Toma fusese ajutat de Ioan-Sigismund care ii trimisese un deta§ament de cAteva sute de soldati. Pe de altà parte, posesiunile ardelene, pierdute odatà cu alungarea lui Làpu§neanu, nu mai fuseserà date ind6rat, la restabilirea acestuia In scaun. Erau deci motive serioase de nemultumire. S'a addogat la acestea §i ad6postul pe care 11 &eau diferiti pretendenti dincolo de munti. Unul dintre ei, Saga Mdzgd, fusese chiar proclamat la BArg5u, in 1566, domn al Moldovei, sub numele de tefan §i cu o oaste de strAnsurà, « pästori §i alta adunältura »,
intrase in Iunie, in tarà. A fost ins6 bätut, mai sus de Cetatea Neamtului §i abia a sc6pat cu fuga. i Laski avea pretentii asupra
tronului, ca urmare a unei fàgkluieli a lui Despot ; n'a indràznit totu§i sà facg o incercare Cu armele. Pe un alt pretendent, Bogdan,
11 opriserd cu forta Imperialii de a porni spre Moldova, ha li §i rdniserà chiar, intr'o ciocnire, mai multi oameni (1565). Fatà de Turci se pare c'd Alexandru Làpu§neanu se obligase, la restabilirea lui in scaun, sa « risipeasc6 » adic6 s'a" da'rtime ceatile
tgrii; retopisetul lui Grigore Ureche §i Simion Dascàlul sustine Ca', in acest scop, ele au fost umplute cu lemne §i arse, «numai Hotinul 1-au 16sat sà fie ap6r6turà despre Levi ». 0 §tire polonä contemporanei, ne aratà lug dimpotrivA Ca tocmai Hotinul a lost ars ; pe de altà parte, constatäm &A celelalte cefäti servesc §i ulterior sub raportul militar. Deci sau §tirea letopisetului e inexactà, a§a zisa « risipire » a cetAtilor fiind numai un simulacru, sau ea a privit numai pe cele mai putin importante cum erau CrAciuna,
www.dacoromanica.ro
ALE XANDRU LAPUSNEANU. DESPOT VODA
202
Romanul, Orheiul. De altf el, cronica lui Neculce si aceea a lui
'
Fig. 59. Blserica manAstirii Slatina, ctitoria lui Alexandra LIpusneanu.
Neculae Costin spun c. Dumitra§co Vodà Cantacuzino e cel care a stricat cetAile; faptul ar fi avut deci loo In 1674-1675. www.dacoromanica.ro
A DOUA DOMNIE A LUI LAPU$NEANU
203
Alexandru Ldpu§neanu poate fi pus printre marii ctitori de Idcapri dumnezee§ti. A facut mdnastirea Slatina, a cdrei bisericA, terminatd In 1558 §i sfintitä la 27 Septemvrie 1559, e una din cele mai impunätoare ale Moldovei (vezi fig. 59). A zidit biserica, tot de mari proportii, a mänästirii Bistrip; pisania poartd data 26 Mai 1554 (vezi fig. 60 §i 61). E primul ctitor al mandstirii
/
.
'14 1t
_
,
.
,
Fig. 60.
Biserica mariastirii Bistrlya, In judetul NeamI, anoria lui Alexandru Lapu5neanu; constructia s'a ispravit la 26 Mal 1554.
Peingeirafi, biserica de astazi datorindu-se lui Vasile Lupu. A fdcut pridvorul vechei biserici din Retcleiuti (30 Iunie 1559), apoi turnulclopotniVd dela biserica Sf. Dumitru din Suceava (1560 sau 1561), precum si un adaos la mänlistirea Fuina (Mai 1559). Peste hotare,
Läpu§neanu a refdcut In piatrà biserica ortodoxä din Liov, cu bramul Adormirea Maicei Domnului 5i a inzestrat-o bogat cu vase, oddjdii, icoane i clopote. Pisania, amintind numele säu, al Doamnei si a patru dintre copiii lor, poartd data 7067 adich
www.dacoromanica.ro
204
ALE X ANDRU LAPUSNEANU
1559. La Muntele Athos, a impodobit, in 1553, iconostasul nang-
stirii Dionisiu, iar In 1564 a ferecat o icoansá a sfântului loan
BIT NM IMINIMS11111110 titiffaiit Fig. 61. Pisanla bisericil minastirii Bistrita, zidite de Alexandru Ldpusneanu. In randul ultim se clteste data 7062 (1554), Mai 26.
Inainte mergAtorul. In sfarsit, la mAnAstirea Milefevo din Serbia, a dAruit un aer lucrat cu fir, avAnd data 6 August 1567. LApusneanu a dat o deosebità atentie i vieldi economice. El insusi mare negustor, trimitând peste granitd, mai ales In Ardeal
www.dacoromanica.ro
FAMILIA LUI LAPUSNEANU
205
porci §i boj Ingra§ati, apoi vase de vin, a cdutat sá favorizeze desvoltarea negotului. A fäcut un han in muntii Qmpulungului pentru cei cari se duceau sau veneau dela Bistrita, a stabilit iarmaroace la anumite s6rbAtori ale anului, s'a interesat de schimburile de bani (vezi fig. 62). Avea spdlatori de aur In raurile dela munte ; comanda tot felul de articole §i miirfuri intre altele per-gament In ora§ele ardelene §i la Liov; 1§i aducea me§teri zidari, pietrari, %iglari, fierari dela Bistrita; pAnd §i marmurà din Hateg a adus, cu care special comandate, spre a-§i infrumuseta
ctitoriile. In Ia§i, re§edinta sa preferatd In a doua domnie, a construit o' baie, In 1564. Pentru lngrijirea sdnatAtii sale era bolnav de ochi a facut adeseori apel la medicul Andrei din Bistrita; tot de acolo 1§i procura §i vatà §i apa" distilatà.
A/exandru Lapu§neanu a fost cdsatorit cu Ruxandra, fiica lui Petru Rare§ §i a avut o multime de copii.
Pe aerul dela màngstirea Mife§evo sunt pomenite numele voevodului §i Fig. 62. Monet& de argint dela acela al doamnei sale, apoi ale «prea Alexandru LApupeanu, din anul iubitilor feciori Bogdan i Petru 1558. Legenda e In latine.5te. Constantin §i fiicele lor Anghelina §i T udora i Cneajna i Teof ana i M artina i Trof ana §i N astasia ». Un alt fiu a fost sS'tef an, care s'a stabilit in Rusia, aviind proprietati in tinutul Moscovei §i al Rostovului. Intr'un document din Aprilie 1559 apar §i alti doi fii: Iona§ co i M ihail. Cunoa§tem de asemenea doi fii nelegitimi: Aron <4 cel Cumplit » §i Petra Cazacul ; ambii au domnit In Moldova, la sftir§itul secolului al XVI-lea.
Doamna Ruxandra a zidit biserica Precista din Roman; construc.tia a durat dela 23 Mai 1568 pand la 15 Septemvrie 1569. Tot ea a reinoit fereatura unui evangheliar al mAndstirii Putna, intrebuintand, a§a cum aflilm din inscriptie « argintul cel vechiu dela batrfinul Stefan Voevod ». A däruit §i 52.000 de aspri manästirii Zograf din Sfrintul Munte, In 1568, spre a se räscumpara metohul pe care-1 avea zisa manastire pe rAul Struma. O altà donatie a Wilt m4ndstirii Dohiariu, tot din Sfantul-Munte. Chinuit de boala lui de ochi, Liipu§neanu cere Bistritenilor, pentru ultima datà, la 5 Martie 1568, pe medicul Andrei. Acesta www.dacoromanica.ro
ALE XANDRU LAPUSNEANU
206
soseste Ing dupà ce voevodul incetase din viatà, asa c'ä se Intoarce Indärät, ducand cu el o scrisoare a noului domn, Bogdan, din 16 Martie. Traditia consemnata In letopisetul lui Grigore Ureche si Simion Dasalul, cum c'd Läpusneanu ar fi murit oträvit si anume chiar de doamna Ruxandra, ni se pare lipsità de temei. E foarte putin probabil sä fi ucis evlavioasa doamnä pe sotul ei, cu care träise mai bine de cincisprezece ani si avusese at:Aida copii. Adevärat e numai faptul c'ä simVndu-si sfârsitul aproape, Läpusneanu a cerut sà fie cälugärit si ea dorinla i s'a lmplinit, dându-i-se numele de monahul Pahomie. Trupul säu odihneste In mänästirea Slatina.
BIBLIOGRAFIE I. Alexandru Lipupeanu: 1. PAUL GORE, te fan Alexandrovici, Voevodici volaychii* Schitù istorico-geneologicii, in Reo.
1st., VI (1920), p. 212-220;
2. I. MINEA, Inceputul domniei lui Alexandru Lcipufneanu, Iasi, 1925, 16 p. in 8°. (Extras din Cercet. Ist., I); 3. DR. G. Z. PETRESCU, In jurul unei presupuse otreiviri a lui Alexandru Läpusneanu. Un medic ref ormator. . . aventurier, Bucuresti, 1928, 16 p. in 80; 4. P. P. PANAITESCU, Fundatiuni religioase romcinevi in Galitia, in Bul. Com. Mon. 1st., XXII (1929), p. 1-19; 5. N. C. BETENARU, Cine este pretendentul ,sS'tefan din 1560?, Iasi, 1933, 12 p.
in 80; 6. N. C. BEJENARU, Politica externd a lui Alexandru Lapusneanu, Iasi, 1935, 131 p. in 8°.
V. si p. 133, nr. 1. H. Despot Vodil: 7. M. N. BURGHELE, Despot Vodà Ereticul, domnul
Moldovei, 1561-1563, In Cony. Lit., XXX (1897), p. 471.495, 612-628, 717-732 si 795-806; 8. N. IORGA, Nouveaux materiaux pour servir it Phistoire de Jacques Basilicos, Bueuresti, 1900, XXVI + 93 p. in 16°. 9. T. G. BULAT, Incá ceva asupra lui Iacob Heraclide Despotul, In Rea. 1st., II (1916), p. 45-51; 10. N. IoRGA, Iaretfi ftiri nouil despre Despot, In Rev. Ist. II (1916), p. 125-136; 11. HANs PETRI, Relatiunile lui Jakobus Basilikus Heraclidis zis Despot Voclei cu capii reformatiunii atcit in Germania ccit f i in Polonia precum i propria sa activitate reformatoare in Principatul Mol-
dovei, In Mem. Sect. 1st. Acad. Rom., t. VIII (1927-1928), p. 1-62; 12. N. IORGA, Un # Heraclide » et Montpellier et un courtisan valaque de Henri
HI, In Bull. Sect. Hist. Acad. Roum., XVII (1930), p. 23-48; 13. MARIE KASTERSKA SERGE SCU , Albert Las/ti et ses relations avec les Roumains, In Rey. Hist. Sud-Est, VIII (1931), p. 253-276. V. si p. 206, nr. 4.
www.dacoromanica.ro
IOAN VODA VITEAZUL A$a Ion Vodd umpldnd pre toji cu nddejde, cu glas mare siripard cd ldngd
ddrisul vor peri toji, cum s'au pi tdmplat s.
(Letopisetul Tarn Moldovei
p1nk la Aron Vona).
Bogdan Litpugneanu. Dupa moartea lui Alexandru L4puv neanu, ocupà tronul fiul &Au Bogdan. Era un tandr de 15 ani, <4inv4at la carte, viteaz, cu cugetul indràznel,, meter in a mica sulita §i a Intinde coarda arcului ». La inceput, guvern6 sub epitropia mamei sale Ruxandra si a doi boieri mari, Gavril logofältul Dumitru portarul de Suceava. Dupà sfatul acestora, se incheie,
la 2 Octomvrie 1569, un tratat cu Polonii prin care Bogdan f604:lui, sub jur6m'Ant, credintà regelui i ajutor, in toate imprejuchiar and va fi chemat de hatmanii regali; se obligä de asemenea sá nu intreprindä nimic fdrä aprobarea suzeranului Era o infeodare completà, aqa cum nu se mai intamplase 0116 acum. Se adàogarä i relaVile de rudenie: pe una din surorile sale o càsätori dupà nobilul Gaspar Paniewski, pe o a doua o fàgádui lui Cristofor Zborovski; el insuO voia BA ia de sotie o
polonezà: la inceput pe fiica lui loan Tarlo, stegarul oraplui Liov, apoi pe o fiicA a lui Constantin de Ostrog, in cele din urm6 pe o flied a cancelarului Dembinski. Dup6 moartea mamei sale, intAmplate la 12 Noemvrie 1570, Bogdan se inconjur5 de tineri poloni, tovarg§i de petreceri; Ii plgcea in special jocul la halca: acesta consta In a arunca, din fuga calului, o sulità printr'un cerc de fier. In acela§i timp, incepu ssá nu mai -1,ie searnd de Orerile sfetnicilor in varstà. Treptat, treptat, boierii se Indepärtarä de tândrul domn i incepurd a se gAndi la o schimbare. www.dacoromanica.ro
208
IOAN VODA. VITEAZUL
supara vi risipa vi luxul nechibzuit a lui Bogdan care asvarlea banii vistieriei, punând, de Facia, sà se faca vine de argint aurit la ro%ile rädvanului &au. Ava se explica de ce mai multi dregatori,
vi lntre ei vi fostul epitrop Gavril logorátul, trimiserä o Ora la Constantinopol vi de ce Turcii, bucurovi ca-vi pot umple din nou buzunarele, o ascultara. Fiul lui Lapuvneanu fu mazilit iar domnia
data lui loan Voda care statuse catdva vreme In surghiun la Rhodos vi care izbutise a-vi face puternice legaturi la Poarta. Lui Bogdan i se 1ntamplase tocmai In acest timp un lucru nepläcut: pe cand trecuse ln vizita peste hotar, sa-vi vaza logodnica, fusese atacat, ranit vi prins de Cristofor Zborovski, nobilul polon cäruia Ii fagaduise la Inceput pe sora sa de sotie dar pe care apoi 11 Indepartase. Numai dupa ce se obliga sa pläteasca drept rascumpärare 6.000 de galbeni, garantati vi de cumnatu-sau Paniewski, Ivi
recapata libertatea. Intre timp lug, loan Voda caruia istoricii novtri influentati de povestirea partinitoare a cronicii, Ii spun « cel Cumplit », dar caruia noi li zicem, pentru faptele sale, cel
Viteaz Intrase In Ora vi ocupase atat Iavii cat vi Suceava. Bogdan, ajutat de o oaste polona de vreo 2.000 de oameni,Incerca
In zadar Bali recapete tronul. El Inainta de-a-lungul Prutului liana aproape de Iavi; fag de superioritatea numerica a adversarului Insä, fu obligat sä se 1ntoarca vi trecu Nistrul Indarat, pe la Hotin. Nereuvind cu Polonii, Bogdan se duse la Moscova ca sa °ma ajutor de acolo. Nu-1 putu &Aim vi ramase, bolnav de ochi ca vi tata-säu, In acele locuri departate unde vi muri. Sotia lui Bogdan a fost o principesa rusà. Ioan Veda' Viteazul era fiu nelegitim al lui Stefanita, deci stranepot lui stefan cel Mare. Fiindca mama-sa fusese armeanca,
i se mai spunea vi Armeanul, dupa cum lui Petru i se spusese Rarev, iar lui Alexandru, Lapuvneanu. De o statura uriavd,
foarte puternic In bat:5.1a dela Cahul a tras singur un tun dupa el a-valid darul vorbirii convingatoare, era iubit nu numai de soldati care-i admirau Indrazneala vi vitejia, dar vi de popor care vedea In el un aparator. Boierii insa v'i clerul nu 1-au 1nteles v'i nu 1-au sprijinit; de aceea vi portretul pe care i-1 fac In cronica tarii, unde e Infativat, In chip vädit exagerat, ca un « calcator de lege » vi un tiran, de aceea vi scuzarea celor cari 1-au trädat In chip marvav. In tinerete, loan Voda statuse &Cava www.dacoromanica.ro
IOAN VOIDA VITEAZUL
209
vreme prin Polonia, apoi In Crimeia, la hanul tätäresc, dupä aceea trecuse pe la curtea impäratului german ci, in cele din urn* ajunsese acolo unde se putea obtine tronul tärilor noastre, adic6 la Constantinopol. In timpul celei de a doua domnii a lui Läpus-
neanu, fusese exilat in insula Rhodos. Fäcând negot cu pietre scumpe, izbuti sä strangd o avere considerabilà ci sh-si fug si legäturi printre puternicii Porti çi In haremuri: Cu ajutorul banilor a cheltuit 220.000 de galbeni prin sustindtorii pe care-i avea, reusi loan Vodä sá fie numit domn al Moldovei, dupä
mazilirea lui Bogdan. and acesta din urrnä, nelndräznind sh se mdsoare cu °stile adversarului säu, trecu Nistrul indärät, Hotinul rämase in stdpAnirea Polonilor. O pradà in Pocutia, pe care Ioan Voclà o revendica impreunä cii averile lui Tomsa, cel täiat la Liov, socotind-o drept « ocina » sa, flcu pe nobilii sleahtici vadd cd in Moldova era acum un altfel de stäpanitor. Urrnä deci o intelegere ci Hotinul fu restituit (1572, inainte de 14 August). S'a facut mult caz de faptul cà boierului Ionasco Zbierea, mare vornic al tärii de jos, i s'a täiat capul, din porunca domnului, chiar in ziva de Pasti. Dar cronica a omis sä. spunä cà Ionasco era « hiclean », càtinea cu fostul domn,'In timp ce armata polond a acestuia intrase In targ. Se putea täia capul, dupä nomocanoane, chiar In aceasta zi de mare särbdtoare, celor cari profanau mormintele sau rApeau fetele; de ce ar fi constituit un fapt extraordinar, aceeasi pedeapsà, inteo asemenea zi, pentru crima de inaltà trädare? i celelalte executii ordonate de loan Vodä trebue sä aibd o justificare; din sadism nu erau fäcute ci domnul nu avea interes sd-si ridice boierimea ci clerul impotrivä. Foarte probabil cd unii din cei ucisi fuseserà tovaräsii lui Ionasco Zbieea;
restul se vor fi fäcut vinovati de alte crime. Despre Veverità, (le pildà, stim precis, dintr'o scrisoare adresatà Bistritenilor la 30 Iulie 1527, cà fiind copil de casä », fugise dela curte, impreunä cu mai multi tovardsi, fäcand domnului «o mare pagub6 ». 11u-i de mirare c.a., odatà prins, a trebuit sä pläteascä cu vieata
cum plateau obisnuit furii sau hiclenii In vremea aceea vina sa. Despre Tofan, fostul mitropolit, stim dinteo scrisoare datatä anul lipseste 61 el fugise, Impreunä cu trei cälugäri, 24 Mai luänd cu sine « multà avutie, ughi de aur c alti bani multi ». In genere, s'a exagerat « cruzimea » domnilor nostri din veacul 14
www.dacoromanica.ro
210
IOAN VOIDA VITEAZUL
al XVI-lea, atat in Moldova cat si In Tara Romaneasca. De multe
ori, nu se putea altfel: boierimea, bogata, numeroasa i puternica ajunsese, de fapt, neguvernabila; vesnic intrigand sau chiar ridicandu-se cu armele impotriva stdpanului legiuit, erau necesare actele de represiune. i chiar asa, tot nu se invata minte. Nu-i de mirare deci ca atatia domni au fost obligati sà taie boieri.
Dar dad a fost aspru cu patura de sus, loan Voda a aratat In schimb o deosebita atentie celei de jos, multimii nedjite. Pentru ea, pentru negotul ei marunt, a bdtut in 1573 moneta de aramä care poarta pe avers chipul voevodului, iar pe revers stema tärii (vezi fig. 63). Poporul sirritea ca are in domn un aparätor ; de aceea, In lupta hotäritoare cu Turcii, « langd iezerul Cahulului », el Ii rämase credincios, In timp ce boierii tradara. Luptele cu Turcii. In Fevruarie 1574, Turcii trimit lui Ioan Voda ordin sal dubleze cifra haraciului, dad
vrea sä-si pastreze tronul. Se ivise la Constantinopol Fig. 63. Banul de arama bltut de loan Veda Viteazul la 1573. un pretendent, Petru, fiu al lui Mircea pretendentul din 1511, i frate cu domnul din Tara Romaneascd, Alexandru: el oferea 80.000 de galbeni in loe de 40.000 cat fusese pand atunci §i
Sultanul gasea cà e logic sa-i cearà i lui loan tot a:data.
Acesta ins& refuzä. Scriitorul polon Gorecki povesteste cà inainte de a lua o hotarire, domnul convocase pe told membrii divanului
i le aratase situatia. Le spusese sa aleagä intre plata haraciului
-ndoit dupa care ar fi urmat cu sigurantä
alte cereri
§i
lupta lmpotriva päganului ; adaogase ca, personal, n'are interes, deoarece el nu plateste swim cerutd, dar ca. 11 doare inima
de tara. Le fagaduise apoi sa lupte, cu pretul vietii si-i asigurase d Impreuna fiind vor izbAndi. « Asa Ion Vodà umpland pre toti cu nadejde, cu glas mare strigara ca Mug& dânsul vor peri told » i jurara credinta pe Sfanta Evanghelie. In acest ceas greu, domnul Moldovei nu se putea bizui pe vreun ajutor nici din partea Polonilor, nici din partea Ardelenilor, deoarece i unii si ceilalti erau In bune raporturi cu Turcii. Numai la www.dacoromanica.ro
LUPTELE Cu TURCII
211
Cazacii Zaporojeni la acea populaVe amestecatä, de dincolo de « pragurile » sau cataractele Niprului (za porojie), dornicd de pradd, gdsi chemarea lui loan Vodd rdsunet. O ceatd de 1.200 de Cazaci, sub comanda hatmanului Sviercevski, se infälisd la Iasi; sosirea lor fu sdrbdtoritá printr'un mare ospdt in ziva de
M
Legends Munteni st. TUPC/. M/scarea Mo/cloven/-
o
Jilis les
/or si Cazan/Ion
Fig. 64. Lupta dela JilWe (1574).
21 Martie. Leafa li se plätea nu lunar, ci la intervale mai niki, uneori zilnic. Rdzboiul incepu indatd dupd aceea; pretendentul Petru, impreund Cu frate-sdu Alexandru i cu o oaste turceascd munteneascd, se indreptd spre Moldova (Aprilie 1574). Aproape cRunul Ziliste de astdzi, dependent de comuna
- de satul Jili.te
Slobozia-Ciordsti
pe liânina, la Sud-Est de Focsani, furd sur14.
www.dacoromanica.ro
212
IOAN VODA. VITEAZUL
prin§i insd de un atac fulgerdtor al lui Ioan \Todd care izbutise prin avantgarda sa, comandad de vornicul Dumbravd, sd ucidd sau sä. prindà intreaga strajd a adversarului (vezi fig. 64). Lupta, inceputä In zorii zilei, se sfarsi printr'o cumplità infrangere a celor doi frai:
Petru abia scdpd cu fuga la Bräila; iar Alexandru la orasul de Floci, la gura Ialomi0i. Ultimul a fost chiar in primejdie de moarte.
Si de nu 1-ar fi apärat cu sulitele fraii Golesti, dintre cari unul, clucerul Albu, i§i dddu vieala pe campul de luptá ou acest prilej, iar celälalt, vornicul Ivaru, fu 'quit, « apoi capul domniei melear fi caut ». Dupd biruintd, cum recunoa§te insusi Alexandru loan Vodä trimise pe un pretendent, pe V intilei fiul lui Pätraru cel Bun, sä ocupe Bucurestii i sd se facd domn. Incercarea reu§i, dar numai pentru foarte scurt timp. Cáci patru zile dupd aceea, o sumä dintre boierii lui Alexandru se intoarserd cu oaste i surprinand, la rändul lor, pe noul domn, 11 uciserd. Capul lui fu
Iintuit de poarta curtii domne§ti. Intre timp, loan pornise impotriva Brdilei §i o asediase. ()rap' cdzu §i fu dat pradd solda; cetatea putu insd rezista. Si aci Turcii avura mari pierden; un izvor contemporan ne spune cd se rdcu « mdcel infrico§at » si ca. sangele « curgea parau in Dundre din grdmezile de morti ». Dela Braila, o parte din armata moldoveneasca. §i Cazacii pornesc impotriva Turcilor dela Chilia §i Cetatea-Albä ; are loe o luptä in Bugeac in care pdganii sunt iarài invin§i, sea.pand cu vieatä, se pare, numai vreo, mie dintre dan§ii. Urmeazd, impreund cu loan Vodà, atacul Tighinei. Ora§ul e cucerit §i ars, cetatea insd nu poate fi luatd. O noud luptá cu o armatd turco-
tdtard care venea sà ajute pe asediai se isprdvi de asemenea prin victoria alor nostri. Insusi comandantul du§man cdzu prizonier. In acela§i timp, un nou corp de 600 de Cazaci, care se addogaserd la cei 1.200 dela inceput, scoborirä in §dicile lor iuti Nistrul §i atacará Cetatea Alba. Ca §i la Tighina, ora§ul fu ars prddat, citadela insd rezistd. Victoriile lui loan Vodd Viteazul avurd un mare räsunet la
Constantinopol. Sultanul Selim, inspdimantat la gandul cá ar putea sà piardd nu numai Tärile Romane§ti dar §i tinuturile din dreapta Dunärii, dddu poruncd sd se trimità impotriva indräznqului ghiaur o mare armatd. La corpurile sangeacildr dundreni se addogirà osta0i domnului muntean i raarii lui Adel-Ghirai. www.dacoromanica.ro
LUPTELE CU TURCII
213
Cat insurnau toate aceste forte la un loo nu se poate preciza; In once caz, ele erau mult superioare celor moldovene§ti care nu depa§eau 30.000 de oameni, « fara prostime 0 adunatura », cum spune cronica. Dupa luptele din Bugeac 0 dela Tighina, Joan Vodä i0 avezase tabara la Hui, de unde putea u§or sal se indrepte fie impotriva Tatarilor, la Nistru, fie lmpotriva Turcilor, la cetatile din miazäzi sau la vadul dela Oblucita. Raze0i 10 cerura 0 capatara voie sa-0 vaza gospodariile, pe care le parasisera de douà luni de zile. Tot a§a se Intamplase, cu aproape o suta de ani mai inainte, pe vremea lui Stefan ce! Mare. Pentru a impiedica pe Turci sa treaca Dunarea, loan Voda trimise lnainte pe Ieremia, parcalabul 0 portarul de Suceava;
acesta Mg, cumparat se pare cu 30.000 de galbeni, nuli indeplini misiunea 0 se Intoarse, spunand domnului ca ar fi ajuns prea tarziu. Mai mult chiar, dadu 0 informatii false, evaluand armeta du§mana la numai 30.000 de oameni 0 ace§tia osta0 pro0i.
Ioan porni, in sunet de trambite 0 tobe, in intampinarea lor. « Langa iezerul Cahulului », aproape de Oblucita, avu loo lupta, . In ziva de 10 Iunie 1574. 0 incercare pe care o Meuse domnul In prealabil de a se informa e4act asupra numarului §i dispoziliei
armatei turce§ti nu reu0se; dei avangarda acesteia fu invinsa, nu se putu Irma « prinde limba » adica nu se putura lua prizonieri
spre a fi interoga0. Cand Moldovenii, ingrijati de svonurile ce umblau, intrebara cali sunt de multi du0nanii, loan Voda le raspunse printr'un cuvant care merita sä rarnana in istoria militara a lumii, aläturi de alte cuvinte celebre ale marilor capitani: « li vom socoti in lupta ». Si cu toata inferioritatea numerieä a armatei sale, eroul poate tot ar fi biruit, deed' nu se producea o a doua tradare, rnult mai grava deck, cea dintai. In ajunul luptei, G parte dintre boieri, In frunte cu cei doi vornici mari, Murgul 0_ Bilai, trecura In tabara turceasca 0 se inchinara lui Petru, cel care cu putin mai inainte abia scapase cu fuga la Braila. Ace§ti tica-
lo0 nu erau lug decat avangarda trädatorilor. A doua zi, in momentul °and se dete semnalul atacului, boierimea moldoveneasca in frunte cu Erernia parcalabul, plecä steagurile 0 punand
cumele In varfuI sulitelor
§i
sabiilor, trecu 0 ea de partea
du§manului. Turcii o pusera insa in prima linie de bataie, a§a !neat
Ra primi in plin incarcatura numeroaselor tunuri ale lui loan www.dacoromanica.ro
214
IOAN VODA VITEAZUL
Vodà (erau 140 de toate!) §i suferi pierden i Insemnate. Primul atac al du§manului nu reu§i. Un al doilea avu sacela§i rezultat. it Si multà moarte s'au fäcut intre Ambe pärtile, c6 nu era a cälca pre pämänt, ci pre trupuri de om. i a§a mai apoi de aproape se Urmä un bätea, c6 §i mânule le obosise, §i armele-§i scäpa scurt rägaz, in care §i Moldovenii §i Turcii se trasera dinapoia pu§cilor » adicA a tunurilor « sä se odihneasc5. putintel ». Atunci Insä se porni o ploaie mare care fu nenorocirea alor no§tri, cäci le udà praful de pu§c6. Lipsiti de sprijinul atät de eficace pâra in acel moment al artileriei, atacati pentru a treia oard de Turci, loviti In coastä de oastea odihnità a Tätarilor, Moldovenii se puturd totu§i retrage In ordine, dupà ce, In frunte cu loan Vodà insu§i, dädurà
mai hit& un contra-atac fulgerätor, In care prinserä pentru a le face indatà inutilizabile 60 de tunuri ale du§manului. La satul Rofcani, pe varful unui deal, 1§i a§ezà voevodul tabära, Intärind-o bine din toate pärtile cu §anturi i cu care. Fu Ina inconjurat de marea multime a Turcilor care cdutarä la lnceput 86 ia pozitia cu asalt. Toate incercärile dädurà gre§; un alt du§man
lug mult mai grozav: setea nu putu fi Invins. Doar roua, culeasä pe bucäti de Oiled, umezea buzele soldatilor. Väzänd sfar§itul care-i-a§tepta, loan Vodà se hotärl sä se predea. AhmedPa§a, comandantul turc, jurä de §apte ori pe Coran iar Petru de
§apte ori pe Evanghelie c'ä vor läsa pe cei asediati Moldoveni §i Cazaci s'ä plece liberi la casele lor §i cà vor duce pe loan, viu nevdtdmat, In fata Sultanului. Dupà ce därui Cazacilor lucrurile de pre% ce avea §i-§i luä rämas bun dela ai säi, voevodul se duse In cortul cäpeteniei turce§ti ; aci insä, cu toatà garantia jurämintelor, fu sträpuns cu sabia in mod mi§elesc de capigiul sau marele u§er impdr'átesc Cigalazade, un italian renegat ; i se täie apoi capul, iar trupul, legat de cozile a cloud cämile, fu rupt In bucäti. Veni dupä aceea rändul osta§ilor säi ; Cazacii pierirà pänä la unul, nu frig MIA sà-§i fi vändut scump vieata. Pe deasupra, se ingklui Tatarilor sä prade de n'au fost niciodatà mai mare pustietate in tail cleat atuncea »; dupa capte decenii, erau inc4 multe sate pustii intre Prut §i Nistru. A§a I§i isprävi loan Vodä ce! Viteaz scurta sa domnie ; el a cäzut victimä trädärii a lor säi, a§a cum vor cädea mai tärziu Horia, Clo§ca §i Crian.
Frumosul säu cap a fost ¡intuit de poarta Curtii domne§ti din www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAFIE
215
Bucuresti, alAturi de acela al lui Vintilà; bucatile trupului säu nu stim unde au fost 1ngropate. Lui loan Vodá i se datoreste prima secularizare a averilor mànästiresti; un document din 1599, Martie 30, ne spune limpede: « ccind a luat loan voevod toate satele meindstirilor ». Alte detalii nu cunoastem Ora acum asupra acestei mäsuri cu adevärat revolutionare si care i-a adus nu putinà dusinànie din partea clerului. Casätorit c'ä Meirica, fiica parcalabului Lupea Hurul, eroul a
avut un fiu cu numele Petru, care apare in ateva documente, la inceputul listei de martori. O scrisoare din 13 Iunie 1574 a trimisului venetian Girolamo Lippomano, ne dà tirea cà sotia lui Ion Vodà era « rudà de aproape » (« stretto parente ») cu Tarul
din Moscova; nu stim Ing ce temei se poate pune pe aceastä informatie. Un alt fiu, nelegitim cu o Sasoaicd va ajunge, in 1591-1592,
domn al Tärii Românesti: e ,Pefan Vodci Surdul.
BIBLIOGRAFIE Bogdan LAputpeanu : 1. TH . HOLBAN, Bogdan Vodd Ldpusneanu, in
Viata Basarabiei, XI (1942), p. 809-814. Ion Vodd Viteazin: 2. B. PETRICEICU- HA SDEU, Ion Yodel' cel Cumplit
(1572-1574), ed. 2-a, Bucure0i, 1894, XVIII + 256 p. in 80; 3. N. IORGA,
Istoria armatei romiinesti, vol. III, ed. 2-a, Bucure0i, 1929-1930, 383 -I- 255 p. in 80; 4. SEVER ZOTTA, 0 mistificare genealogicd: leremia Golia, In Inchinare lui Nicolae Iorga, Cluj, 1931, p. 431-438; 5. MIHM COSTA.: CHESCU, Neamul lui Oand, dvornic de Suceam, Si satele lui, in Cercet. Ist., noi din domnia VVII (1929-1931), p. 41-79; 6. AL. CIORANESCU, lui Ion Vocla' cel Cumplit, In Rev. Ise. XX (1934), p. 166-175; 7. C. GRECESCU , unde a fost Jiliftea? In Rev. Ist. Rom., VIII (1938), p. 239-240.
www.dacoromanica.ro
DECADEREA POLITICA A TAXI' ROMANEOPI PANA LA MIHAI VITEAZUL Azi suntem si incline nu mitem dupd voia lui Dumnezeu r1 ne aftdm In mdna Turcului f i nici noi nu stim unde 7)0M fi ptind la capdt s. (Scrlsoarea din 24 Fevruarie 1578
a doanmei Ecaterina, mama lui Milmea al II-lea, catre sora ei Marioara Vallarga).
Rästimpul de aproape cincizeci de ani care desparte suirea pe tron a lui Mircea Ciobanul de aceea a lui Mihai Viteazul, con-
stitue sub raportul politic una din epocele intunecate ale istoriei Tärii Romane§ti. In relatiile cu sträinatatea, domnii nu mai au nicio initiativä, multumindu-se sà execute ordinele ce primesc dela Poartä. In cea internä, ambitiile §i patimile boiere§ti determinä o stare de turburare aproape permanentä. Intrigile §i comploturile nu mai inceteazà; de aceea §i pribegiile §i execuliile se tin lant. Fiscalitatea se accentuiazd; biruri noi se pun asupra tiírii provocAnd särkirea päturii de mici proprietari; tot mai multi dintre ace§tia 1§i vând pämäntul, sporind astfel numärul rumânilor. E o vreme de progresivä scädere; in Moldova intälnim mäcar episodul glorios al lui loan Vodà Viteazul ; dincoace in Tara Româneascd, nimic. 0 singuräl domnie lini§tità: a lui Patra§cu cel Bun; un scurt rAgaz, de patru ani, inteo jumätate de secol de främantdri. Mircea Ciobanul, fiu al lui Radu cel Mare, se numea astf el fiindca, lnainte de a ajunge la domnie, fusese negustor de oi (gelep) §i avea el Insu§i turme. Numit In lanuarie 1545, el intrd In Bucure§ti abia la 17 Martie, In timp ce predecesorul ski ja drumul Mrà de tutors al surghiunului. 0 bunä parte dintre boieri privesc,
www.dacoromanica.ro
MIRCEA CIOBANUL
217
insa Cu ochi rai pe noul domn. Chiar dela inceput cronica ne spune (loud seiptametni dupa ce se instalase Mircea loveste greu pe intriganti: cinci boieri mari i altii mai mici sunt decapitati,
iar averile lor confiscate. 0 seeing fug la Brasov, ceea ce face pe domn sà navaleasca, in Iulie, in Tara Barsei. In Noemirrie 1547, o.alta räzmerita provocata de Vintilá, marele vornic ; nici aceasta nu izbuteste. Ginerele lui Mircea, Barbu Yornicul, care fusese, se vede, amestecat si el in complot, fuge peste munti. In urma reclamatiei facute la Poarta de care domn, e insa extradat si plateste si el cu capul marea villa a « hicleniei » (Aprilie 1548). Peste cateva luni numai, in August, pribegii din Ardeal, la care se adaogasera i ceva Secui i Sasi, nävalesc « pre gura Praovei » (Prahova!), aducand cu ei un domnisor, un « novus erectus Wayvoda ». Lupta are Ice la Periq §i se termina prin biruinta lui Mircea. In urma acestei infrangeri, piere Teodosie, marele ban, si marele vistier. O nouä incercare cu un nou pretendent, « Radu Voda, ce i-au zis Ilie », se face de pribegi in 1552; de data aceasta ei sunt invingatori. Batut la Milnefti (16 Noemvrie), Mircea trebue sa se retraga; in ajunul luptei, el talase pe boierii cari aveau legaturi cu nàvàlitorii. Tronul rämane lui Radu care-1
pastreaza pänd in primavara anului urmdtor. La 11 Mai 1553, acest efemer voevod era din nou in Tara Barsei; desi repurtase o biruinta impotriva armatei turco-tätare care aducea pe Mircea spre a-I reinstala, nu putuse totusi sd se mentie i trecuse indarat muntii.
In ce priveste relatiile cu vecinii, trebue sà insemnam expeditia din 1550, facuta in urma unui ordin al Sultanului, in Ardeal,
impotriva lui George Martinuzzi, care dei ministru al reginii Isabella, urmärea totusi indepartarea dinastiei Szapolyay i supunerea tarii fata de Austriaci. Se pare ca trupele lui Mircea ca acelea ale domnului Moldovei, care fusese si el obligat trimitä ostile peste munti, n'au -1uptat cum trebue ; unii spun cà ar fi fost chiar o intelegere cu Martinuzzi ; acesta din lima se laudà ca a luat Muntenilor cinci mii de cai i trei steaguri. Probabil ca Turcii n'au fost multumiti de aceasta expeditie ; se addogau apoi continuele turburari provocate de pretendenti si de boieri ; Radu Ilie mai Meuse o incercare, neizbutita, in August
1553; vor mai fi fost i alte pricini, destul ca, la 28 Fevruarie www.dacoromanica.ro
218
DECADEREA POLITICA A TARII ROMANE$TI
1554, Sultanul semna ordinul de mazilire al lui Mircea; In Martie acesta e scos din scaun, trimis la Constantinopol §i de acolo surghiunit « tocmai In Etiopia », averea fiindu-i, In prealabil, confiscatä.
Paltra§cu eel Bun. In locul lui, vine domn un fiu al lui Radu Paisie, anume Piitraou. Era o fire blândà, IngAduitoare. « Au
domnit bine tara spune cronica §i boierii fàrà vräjbi, fled morti, fgra prdzi, precum tuturor place; pentru aceaia §i Bun l-au numit, pentru bunAt`átile lui ce avea ».
El face In 1556, tot in urma unui ordin turcesc, o expeditie In Ardeal pentru a restabili In scaun pe loan-Sigismund care trebuise sä" se retragà, impreunä cu mama sa, regina Isabella, In Polonia. Trupele muntene, In numAr de 14.000 tree muntii, In douà ra'nduri: o parte In Mai, alta In Iulie, iar vornicul Socol, omul de Incredere al voevodului, merge la Liov §i aduce pe reginà. La 28 Octomvrie, Pätra§cu Insu§i era In Cluj, bucuros 0 Indeplinise ingrcinarea primità. La aceastd expeditie a cooperat §i domnul Moldovei, Alexandru Läpu§neanu. In anul urmAtor, cum treburile In Ardeal nu se lini§tiserä Ina.", fu nevoie de o nouà expeditie. De data aceasta, Pdtra§cu nu mai
putu Insoti osatea: el era bolnav se dusese Inca din Mai la Râmnic, pentru aer §i se càuta Cu un medic trimis de Sibieni. La 26 Dechemvrie 1557, se produse decesul. Spun unii ea moartea lui Pätra§cu n'ar fi fost naturalà §i cd voevodul ar fi pierit otràvit de &are vornicul Socol care avea el insu§i gAnduri de domnie. Lucrul nu e dovedit; cert este numai c'd Socol, v6zAnd cd nu se poate impotrivi lui Mircea Ciobanul, càruia Turcii ii dkluserd din
nou domnia, trece in Ardeal luAnd cu el visteria defunctului: 400.000 de ducati. Fátra§cu a fost cAsàtorit Cu Voica, din neamul boierilor dela
SI6tioare. A avut o flied Maria, c6sAtorità In Fevruarie 1555, §i trei fii: Petra, cgruia i s'a zis mai tArziu Cercel, viitorul domn, Vintilei, care a ocupat, numai pentru patru zile, tronul, In 1574, §i Petraou zis din Cipru, care n'a domnit. Duph moartea sotului ei, Voica trece In Ardeal; In 1558 o Osim la Sebe. In ce prive§te ascendenta lui Mihai Viteazul, vezi mai departe, p. 259. Pätra§cu a fost Ingropat la màdästirea Dealul. Pe piatra sa de mormânt se cite§te urmAtoarea inscriptie: «A eáposat Intru www.dacoromanica.ro
MIRCEA CIOBANUL A DOUA OARA
219
Christos Dumnezeu, credinciosul loan Petra§cu, Voevod §i Domn
a toatd Tara Ungrovlahiei, fiul lui Io Radul Voevod, §i a murit In luna lui Dechemvrie a 26-a zi, In anul 7066 (1557) ». E ctitorul
bisericii Sf. Paraschiva din Wamnicul Valcei, pe care a zidit-o « din temelie Mircea Ciobanul a doua oarì. Cea de a doua domnie a lui Mircea
Ciobanul Incepe printr'un act s'angeros. O sumä dintre boieri, auzind de venirea lui, pribegiserd la Bra§ov; altii Insd. 11 recunos-
cuserd. Domnul convocd la curte, In Fevruarie 1558, o adunare la care luard parte, In afard de boieri, §i inaltii ierarhi §i mai multi klintre egumenii mändstirilor. La un semnal al lui Mircea, garda turceascd intrd cu sàbiile In adunare §i ucise pe toti participantii, vreo 200. Motivul acestei executii in mash' nu ne e cunoscut.
Cd ea s'ar datori exclusiv cruzimii domnului pentru care a§a « tdierea inutild a capetelor era ... o distractie .cum s'a afirmat de o ordine superioard », ni se pare greu de admis. Bdnuim mai de grabd cd este In legdturd cu imprejurdrile in care Mircea fusese mazilit, cu vreo « viclenie * a boierilor sau cu vreo plAngere a pedepseascä atunci, domnul se rdzlor la Nartd. Neput'and buna acum, fiind sigur cà Turcii cari tocmai Ii reinoiserd lucre-
derea, n'au sä i-o ja In nume de räu. i pe unii dintre pribegii din Ardeal ii ajunse rdsbunarea lui Mircea. Socol, fostul vornic al lui Pdtra§cu, Impreund cu Radu Vocld Ilia, cel care domnise câteva luni, in iarna 1552-1553, se duseserd la Constantinopol. Aci insd, nu numai cd nu izbutird nimic dar, in urma strdruin-telor venite dela Bucure§ti, furd exilati la Rhodos, unde fug nu mai ajunserd, pierind Inecati, pe drum (Iulie 1558). In anul urmdtor, pribegii din Ardeal, In legAturd cu unii boieri din arà, voird sà ndväleascd pentru a Inlatura pe Mircea; Meercarea hag fu indbu§ità dela inceput ; nici nu se ajunse la trecerea muntilor. Indatd dupd aceea, pe la sfdr§itul lui Septemvrie, sosi la Bra§ov
vestea nea§teptath cd domnul a murit ; faptul era exact: decesul se produsese la 21 ale lunii, iar inmormantarea se fdcuse la « biserica domneascd » dela Curtea Veche, actuala bisericä studen-teased, ctitoria sa (vezi fig. 65). Mircea Ciobanul a fost cdsdtorit cu doamna Chiajna, fiica lui Petru Rare§; la 23 Iunie 1546, Sibienii trimiteau daruri de nuntä. www.dacoromanica.ro
220
DECADEREA POLITICA A TARII ROMANESTI
, 41P*
in./11CA.*
I.
ma-
.
...Po Ws min Aik.
mu, pm Ir.
woo :or.'
' ..i.-.-,,_ --
asp L
.
r
owl -
*it 011"..10,01
Fig. 65. Biserica domneasca dela Curtea Veche avAnd hramul St. Anton (azI biserica studenteasca), ctitoria lui Mircea Clobanul. E cea mal veche
biseria din Bucuresti.
www.dacoromanica.ro
PETRU VODA CEL TANAR
221
Au avut mai multi copii ; cunoastem pe Petra, zis cel -care a urmat tatälui säu in domnie, pe Rada §i pe Mircea; apoi pe Maria sau Marina, a cärei casätorie cu fratele lui Mihail Cantacuzino eitanoglu a alimentat bogat cronica scandaloasä a timpului, .pe Stana, pe Anca §i pe Dobra. Una din aceste trei din urmä s'a märitat pe la 1552 cu Radu Socol, fiul vornicului Soco], alta a luat pe Stamatie, nepotul patriarhului Ioasaf din Constan-tinopol, a treia pe un boier, Barbu. O alth fiicá era in 1574 in haremul sangeacului de Magnezia, Murad, viitorul Sultan. In dará.' de zidirea bisericii dela Curtea Veche, mai insemnäm darul pe care Mircea 11 face, la 30 Aprilie 1551, mänästirii Arges.
Impreunä cu doamna Chiajna, el däruieste de asemenea mänästirii Dionisiu dela Sf. Munte un frumos tetraevanghel, ferecat in argint i anr, având pe una din scoar%e chipul säu, al sotiei a doi dintre copii. Petru i Stana. In timpul säu, sunt amintite in documente mängstirile Tisdu §i Cdrnu, prin pärtile Buzdului. Petra Toda ce! Tâniir avea, la moartea tatálui säu, numai doisprezece ani. A domnit deci sub tutela mamei sale Chiajna, cäreia contemporanii fi mai spuneau i « Mirceoaia », adicá sotia lui Mircea (Ciobanul). Era o femeie energica, de mare vointa, aprigà fatä de dusmani, culta, dar färä scrupule i lipsità com.plet de moralitate si de pudoare. Un fel de Caterina a noasträ. §tia turceste ; in exil la Alep a invälat i limba arabä. Auzind de moartea sotalui ei, boierii pribegi in Ardeal trecurä. muntii « cu puiná oaste », la inceputul lui Octomvrie 1559. Ciocnirea avu loe la.satul Roma'nefti: Mirceoaia impreunä cu Petru furà nevoiti sä se retrag6 peste Dunäre. Boierii tänärului domn, rämasi in Giurgiu, se intoarserä insä indatá dupä aceea, cu ajutor turcese, si izbutirà sà infrang6 pe pribegi la , erptIteqti. Inainte de 5 Noemvrie, situalia era restabilitä. Un nou atac peste o säp-
tämänä numai al altor nemultumiti, veniti, de data aceasta, din Oltenia, este si el respins: in luptä, la satul Boian, cade, printre altii, banul Matei din Caracal.
Sub carmuirea efectivä a mamei sale, Petru s'a putut mensine aproape nouà ani de zile, pänä in Iunie 1568. Pribegii, cari in urma infrangerii dela erpätesti, trecuserd indärät in Ardeal, n'au mai indranit sá facä o nouà incercare. Din pricina lor insä, In Aprilie 1564, drumurile spre Brasov erau inchise ; in Septemvrie
www.dacoromanica.ro
222
DECADEREA POLITICA A TARII ROMANESTI
acela§i an, constatam ca raporturile se restabilesc i negustorii pot veni iarg§i cu marfurile lor In Tara RomAneasca. In 1566, intalnim pe un pretendent care-§i zicea Nicolae Basarab, fiul lui Barbu « Nagorae » (Neagoe?). Era poate vreun fiu al lui Barbu al treilea Craiovescu; deci nepot lui Neagoe Basarab; poate sä fi fost lug i vreun simplu aventurier, cu o filiatie plasmuita_ Oricum ar fi, planurile lui nu reu§esc: Petru I§i continua domnia Mirceoaia avea legäturi foarte puternice la Constantinopol, atat printre dregatori sau « meghistani » cat §i in haremul Imparätesc, fiind sustinuta de mama .§i de favoritele Sultanului. Bine Inteles, toate aceste relaii costau bani grei; de aceea ne spune cronica « adaus-au Petru Vodd cu muma-sa la bir cinci aspri », a§a dar o nouà sporire a fiscalitätii, destul de apäsatoare i fàrà acest supliment. Tot pentru intari situatia la Constantinopol, hotari Mirceoaia sá intre In legaturi de rudenie cu puternica f amilie a Cantacuzinilor. Conducatorul acestei familii era pe atunci
Mihail Cantacuzino, un om de o bogatie fabuloasa izbutise asigure monopolul desfacerii sarii §i de o dibacie care, stärnind admiratia Turcilor, Ii Meuse pe ace§tia sä-1 porecleasca «,Feitanoglu», adica « fiul dracului ». Fratele lui Mihail ceruse
pe una din fiicele Chiajnei in casatorie i räspunsul fusese f avorabil. Nunta avu loe la Bucure§ti; dupa aceea perechea porni, urmata de multe care, cuprinand zestrea i darurile primite, spre Anhial, pe tarmul Marii Negre, unde Ora un palat al lui $eitanoglu. Pe drum, izbucni lug un conflict intre so't, are trecuse de cincizeci de ani, i sotie care avea numai cincisprezece. -"Rezul-
tatul fu ea Mirceoaia 1§i aduse fata indarat acasä, impreuna cu toad zestrea, ha i cu o parte din lucrurile mirelui. De aci urma scandal, reclamatie la Sultan care obliga pe doamna sa restitue lucrurile ce nu-i apartineau §i o du§mänie pe vie* §i pe moarte cu Cantacuzinii. Se adeverea °data mai mult dreptatea proverbului care spune cà « mai binele e du§manul binelui ». Vränd ca§tige de partea ei 'pe $eitanoglu, Chiajna Meuse acum cel mai aprig adversar. Intrigile au durat vreo doi ani de zile; in cele din urma, Petru fu chemat la Poartä sà aduca tributul. asemenea chemare era lntotdeauna cu primej die, fiind urmata adeseori de exil i chiar de pierderea vietii. Tânarul domn pleca insolit de 1.000 de boieri §i slujitori ; lua la el §i 100.000 de www.dacoromanica.ro
ALEXANDRU AL II-LEA
223
galbeni. La 31 Mai 1568 i§i fdcu intrarea in.Constantinopol; la 1 Iunie tributul era predat, a doua zi, la 2 Iunie, Petru era arestat §i se trimeteau ceau§i sd fie adusd i Mirceoaia. Banii nu-i puturd scäpa; domnul mazil, impreund cut mama sa, trebuird sà ja lungul drum al surghiunului, tocmai la Alep, in Siria, apoi la Konieh, In Asia Micd. In acest din urrnd ora surprinse moartea, la 19 August 1569, pe tandrul i bolndviciosul Petru; nu e exclus fi fost otrdvit. Piatra sa de mormânt se pdstreazd i astdzi in biserica greceascd, cu hramul Schimbdrii la Fatd, din Konieh. Mirceoaia rdmase Inca multi ani in depdrtatul Alep ; un cdldtor german povestWe cd a välzut-o acolo in 1579, impreund cu copiii ei. eitanoglu triumfase; dar peste câtiva ani, numero§ii du§mani pe cari §i-i fdcuse, prin intrigile §i mai ales prin exactiunile sale, 11 invinserd la rändul lor. La inceputul lui Martie 1578, Sultanul iritat de continuile reclamatii intre ele erau i acelea ale ha-
nului täTäresc, dddu poruncd sd fie spänzurat; i inteadevär, Mihail Cantacuzino pieri de aceastd moarte ru§inoasd, iar averea i se vändu la mezat. Chiajna era rdzbunatd; tronul Tdrii Romane§ti rdmase insd pierdut pentru totdeauna. Petru cel ranär s'a cdsdtorit la 22 August 1563 cu Elena Cherepovici, fiica dregätorului cdpitanului Nicolae Cherepovici din Ardeal, särb de origine. Cdsnicia nu durd Insà, probabil i din cauza aprigei soacre care era Chiajna. La 22 Ianuarie 1564, a§adar numai dupd cinci luni, tândra doamnä se intorcea inddrät, trecand prin Bra§ov; in Mai 1566, ea pärdsea definitiv Tara Roma-
avea la aceastä dad §i o flied, pe Tudorifa. Petru cel Mar a fdcut mänästirea « dela podul Colentinei »
neascd ;
längd Bucure§ti, numitd mai tärziu Plurnbuita, a zugrdvit biserica
dela Curtea Veche, unde era ingropat tatd1 sdu i biserica cea mare a mAndstirii Snagovul. S'd interesat §i de mdndstirea Arge§,
däruindu-i satul Flämänze§tii. In timpul lui, in 1563, e amintitä in documente mAndstirea Poduri (poate Podeni, in judetul Prahova).
Alexandru al II-lea, numit de Turci domn, dupd mazilirea lui Petru, era fiul lui Mircea, pretendentul din 1511, deci nepot lui Mihnea ce! Rau (1508-1510) i frate cu Petru chiopul. Cu privire la felul cum vi-a petrecut timpul inainte de a ajunge in scaun,
afldm date interesante din inscriplia unei fantani ridicate in 1571. « Io Alexandru Voevod spune el in acea inscriptie
www.dacoromanica.ro
224
DECNDEREA POLITICA. A TARII ROMANE$TI
eare am fost din tinerete in pribegie in Tara ArApeasa 20 de ani si In Halep 14 ani in surgun, cu multe lacrimi i suspine, pänä ce mi-a dat Domnul Dumnezeu scaunul Domniei Mele ». Primit In audientä de Sultan la 14 Iunie 1568, el irxtrà in Bucuresti In ziva de 3 Iulie. La vreo dot& luni dupà aceea, se formeaz6 o conspiratie a boierilor, pusi la cale probabil de emisarii Chiajnei; Alexandru prinde de veste insä i dä pe o searnä dintre ei pe mâna aläului. Au pierit atunci « Radul logorätui den Drägoesti Mihnia din Badeni, feciorul lui Udriste vistier si Tudor dela Bucov Vladul Caplii i PAtrasco i Calotä si Stan fecior Dräguletului si Radul stolnic den Boldesti i Radul lui Socol Vornicul
alii ». A urmat un rästimp de liniste, Odd in 1574 and Ioan \Todd cel Viteaz din Moldova, räsculându-se impotriva Turcilor, Sultanul nume§te domn in locul lui pe Petru chiopul, fratele lui Alexandru, acesta din urmä primind ordin sà-1 Inscäuneze. Cei doi frati sunt insä bätuti magistral la Jilifte, 14110 Focsani
abia pot scäpa cu fuga (vezi mai sus, p. 212). Domnul Tarii Românesti era sä-si piardà chiar vieata dacä n'ar fi fost apärat de fratii Golesti, dintre care unul, Albu clucerul, este ucis in luptä, iar cerálalt, Ivascu vornicul, e rä'nit. InvingAtorul trimite pe Vintilá, unul din fiii lui Pätrascu cel Bun, sa ocupe Bucurestii i 86 fie domn In locul lui Alexandru. Incercarea izbuteste, dar patru zile numai dupä aceea, boierii lui Alexandru se intorc pe neasteptate i ucid pe noul voevod. In afarà de räzboiul din 1574, domnia lui Alexandru a mai inregistrat si o altà incercare, de altä naturg, a unui pretendent numit Oprea Gäiná Voevod. Mind la Constantinopol, acesta Meuse pe Turci, prin ce mijloace si in ce imprejurdri nu stim, sä-1 numeasa domn al Tärii Romanesti. Alexandru, informat la timp, izbuteste Irma sä obtinä anularea numirii i confisa toate bunurile indräznetului pretendent. Dac4 acest curios Oprea GAind Voevod a plätit i cu capul Incer-
carea sa, nu stim, dupà cum nu stim nici anul and ea a avut loc. S'ar putea insä ea sä fie In legAturà cu reclamatiile sau pArile
fkute de boieri la Poarta Impotriva lui Alexandru, in douä ränduri. Prima. datä, In Iulie 1576, vin la Constantinopol 70-80 de boieri, dar nu li se da crezare, dimpotrivä, sunt « bastonati *; a deua oarä, in Septemvrie, n'au mai mult succes; ba Incà, in urma interventei i darurilor trimise de domn, unii dintre ei stint www.dacoromanica.ro
ALE XANDRU AL II-LEA
225
trimisi la galere, o pedeapsd din cele mai grele. Ancheta, facial de formA, dAdu dreptate lui Alexandru. Sub raportul intern se constatä o nouà sporire a fiscalitAii. Dupd razboiul din 1574, dupd ce Vintilà e ucis, Alexandru introduce un nou impozit « ce i-au zis oae seacA ». El se lua potrivit
numelui pentru oile sterpe, celelalte fijad supuse oieritului. "
A cl
dff.
t
.
".*. -
I
.1
4
a° 4"-e -
e .
: _
Fig. 68. Pecete de aur (s hrisovul o) dela s 1ú Petru Voevod s, atIrnata de un document dat manastlrli Cu hramul Schlmblrlt la Fatä de la Muntele
Sinal. Se pare el Voevodul e Petru cel Tanar.
O deosebità atentie a acordat acest voevod vietii bisericesti. A zidit mAndstirea cu hramul Sf. Troifei « din jos de Bucuresti »,
pe care mai arziu nepotul ski Radu Mihnea a refAcut-o din temelie si care astAzi, aflAndu-se in insusi cuprinsul orasului, se nu-
megte dupg acest al doilea ctitor: man6stirea Radu-Voda. A ajutat lhcasurile dela SfAntul Munte: mànàstirii Simopetra i-a 15
www.dacoromanica.ro
226
DECADEREA POLITICA A TARII ROMANESTI
d5ruit douà moii, Scurte§tii i Dragomire§tii; ingnästirii Xeno ton i-a dat ajutoare In bani, in dou5. randuri; mánàstirä Dohiariu, i-a r6scumparat mai multe lucruri ce fisesera Instrdinate; In srar0t, mändstirii Xeropotam, i-a Inchinat ca metoh m6n6stirea dela podul Colentinei, cu toate averile ei. A ajutat de asemenea manàstirea Cu hramul Schimbeirii la Fatd dela Muntele Sinai (vezi fig. 66
r t
, I
/.\*
"
br ."
.
'
"-
,
,
Fig. 67.
Verso pecetii de aur a lui Petru Voevod.
§i 67). Alexandru avea o reputatie bine stabilità de stApanitor
purta Intotdeauna ne spune jesuitul Antonio Possevino un ve§mânt calugáresc ; Cu el a i murit. In timpul lui evlavios ;
sunt pomenite In documente män6stirile Alunif (c. 1570) §i Ciolanu (1577), In pärtile Buzàului. Alexandru s'a chätorit, Inainte de a ajunge la domnie, Cu' o levantina, o greco-italian6, anume Ecaterina Salvaresso din Pera. www.dacoromanica.ro
MIHNEA AL II-LEA TURCITUL
227
Era o ferneie cultä: ni s'a pAstrat coresponderrta ei Cu soru-sa Marioara Vallarga care locuia In Venetia. Au avut un bgiat, Mihnea, care a urmat la domnie i dou5 fete Elena i Despina. In
1590, Ecaterina murise; fiul ei Mihnea, intgrind m5n6stirii cu bramul SI. Dimitrie din Bucure0ii de sus, nitre pràvàlii, spune ea' ele « au fost cump4rate de räposata rnaica domniei male doamna
Ecaterina ». E ctitora bisericii din Sliltioara (Valcea), refäcut6 apoi de doamna Elina a lui Matei Basarab. Alexandru a murit la 25 Iulie 1.577, de boa15., §i a fost Ingropat
ln ctitoria sa de « din jos de Bucure§ti ». Cu cAteva luni mai inainte, anume la 20 Fevruarie, incetase din vieafá. la Constantinopol i frate-sdu Milo$ Vodci. O fiic5 a acestuia din urm5, Erina, a fost sutia viteazului clucer Albu Golescu; astfel intelegem mai bine devotamentul acestei familii boiere§ti fatà de Alexandru. Mormântul Erinei se 0'5 la m5nästirea Vierof (aproape de Pite0i, dar In judetul Mural), Iâng5 acela al sotului ei. M5n6stirea e ctitoria, din 1573, a lui Ivaru Golescu. Un an nurnai dupd ce fusese ridicatà, ea primea färnd§itele p6mante0i ale lui Albu; pe piatra de mormânt, acest viteaz boier e Infäli§at &Mare, cu mantia fluturAnd In vânt i cu buzduganul In m'an5, intocmai ca Radu dela Afumati. Iar inscriptia spune: « R5posat-a jup5n Albul vel asupra clucer, sa se tie, cAnd a venit Ion Voevod cu o§tirea capului domnului nostru Io Alexandru Voevod, and a vrut Ira-
tele domniei sale Io Petru Voevod (Petru chiopul 1) sà intre domn al Tärii Moldovei cu sceptrul Imparatului; atunci to0 credinciofii boieri. ai domniei sale l-au leisat pre el a pierde cap al lui. Altfel n'a lost, precum singur Dumnezeu este martor, dar eu n'artz aitat pdinea domniei sale, ci m'am intors f aá la vreijmasii domniei sale i m'am feicut paverzei cap ului domniei sale fi astfel m'am set"-
veirfit, In luna Aprilie a 24-a zi, in sfanta Miercuri i In cursul anului 7082 (1574) ci am avut atunci 23 de ani». In timpul lui Alexandru al II-lea, s'a ridicat de care Badea, marele stolnic, mAn6-
stirea Cobia, In judetul Dâmbovita (Iunie Septemvrie 1571). Mihnea al II-lea Turcitul. La moartea tatAlui eau, Mihnea avea vreo 13 ani, a§a bleat a domnit sub tutela mamei sale Ecaterina. Din punct de vedere politic, e de insemnat o fásmirita a boierilor din Mehedinti care se ridicA având In fruntea lor pe un pretendent « ce i-au zis Rada Popa ». Lupta are loe la Craiova i izbAnda 15*
www.dacoromanica.ro
228
DECADEREA POLITICA A TARII ROMANESTI
rämäne de partea lui Mihnea. Cronica lui Stoica Ludescu spune
a s'a intAinplat aceasta in « al patrulea an » al domniei, deci Itn 1580-81. Pe de altà parte, un raport din Constantinopol, din 19 Fevruarie 1579, vorbe§te de o conspiratie a boierilor in favoarea unui fiu de domn, aflätor atunci la Rhodos. Se pare deci .c6 au fost cloud* miFäri, nu una singurà a§a cum s'a crezut pänä. acurn.
Sub raportul fiscal, o noud greutate: « au adaus in tarä gäleata », spune cronica amintitä mai sus. Sub cel bisericesc, refacerea bisericii mänästirii dela Podul Colentinei. Intr'un hrisov din 21 Octomvrie 1585, dela inceputul domniei de a doua, Mihnea
Vodà aratà cä." « dupä moartea räposatului pärintelui domniei mele Alexandru Voevod, domnia mea §i maica domniei mele, doamna Ecaterina . . am Intocmit §i am intärit acest ... metoh dela podul Colentinei. i am zidit ... biserica mare, prea frumoasä §i am dat §i am intärit-o domniea mea §i maica domniei mele ... Cu toate mo§iile §i nodoabele din bisericä, cu feloane §i Cu multe scule ca la o mänästire laved', cu vii §i baie noud §i cu prävälii in ora§ul domniei mele Bucure§tii §i cu mo§ii §i mori ».
Incepänd din 1579, doamna Ecaterina §i Mihnea avura de luptat nu eu armele, ci pe teren diplomatic cu Petra Cercel, fiul lui Pdtra§cu cel Bun, care voia sä dobandeasc6 tronul pe care stätuse pärintele säu. Tânär, frumos, cult, talentat, cunoscAnd §i scriind mai multe limbi, a fäcut §i versuri in italiene§te Petru ajunse In 1579 In Franta uncle domnea Henric al III-lea §i ceru acestuia sprijin pentru realizarea planului säu. Cästigat de insu§irile fermecätorului pribeag, regele Frantei dädu Intr'adevär ordin ambasadorului säu dela Constantinopol, ca s'ä-i sprijine cauza pe läng6 Sultan. Rezultatul fu chemarea lui Petru la Poartà. Acesta se gräbi sä se prezinte: trecu prin Venetia unde, foarte bine primit §i dus sä viziteze Arsenalul, i se fäcu un dar de o mie de ducati; scobori pe tärmul celälalt al Adriaticei la Raguza §i ajunse la 8 Mai 1581. la Stambul. Dar puternicul sprijin diplomatic pe care-1 avea §i darurile pe care le impärtea eran com-
Mtute de repetatele argumente sunAtoare ale doamnei Ecaterina §i de darurile ei §i mai numeroase. A§a incat, Petru trebui 136 a§tepte mai bine de doi ani pänä Sg.-§1 vaza visul indeplinit. In Iunie 1.583, soseau carele cu tributul färii Romäne§ti; indatä www.dacoromanica.ro
PETRU CERCEL
229
dupà aceea iei numirea protejatului lui Henric. In acelasi timp, porneau ceausii sä aduca' pe Mihnea si pe mama sa la Poartà, de unde aveau sa plece apoi In surghiun pentru putinä vreme, e adevgrat In « Barbaria », la Tripoli, pe coasta Africei.
-
' '
,...i,
.
2 1,,t.-
Fig. 68.
Pecete de aur dela Alexandru voevod al TAM RomAneW (1568-1577),
atarnata de un document dat, dupä bate probabilitatile. mInastirii Cu hramul Schimbarii la Fag dela Muntele Sinai.
Petru Cercel ii fAcu intrarea In Bucuresti In ziva de 29 August stil vechiu, dupg ce stause mai multe zile la Adrianopol. Prima impresie fu excelentà: boierii, cdrora noul domn le dklu ospete, 11 primirä cu simpatie; gfäcimea, ocrotità, era pentru el. Petru avea planuri mari, din care nu se realiz'à cleat o mica www.dacoromanica.ro
DECADEREA POLITICA. A TARII ROMANESTI
230
parte. Isprtivi Mitropolia din Targovi§te, ridicil un frumos palat domnesc, aduse apd In ora § pe olane dela departare, puse In sfAr§it sà se toarne tunuri de bronz, a§a cum vOzuse probabil, In Arsenalul din Venetia. Unul din aceste tunuri, deteriorat, a '
ima
JI /
......,... ,
,
_
* e
.
..
';
tf...
-
L
,i
.U
r
/ete"E '
,J f-
"
.
,
. 1..
,±Ite'f:ftp. ri .A
, ....4
1 "---0
1
,ft ,,,k.E.1 osolfile-.... .2.0..-' '''', : 4.,-.0., , . , "
'"
...... 1
i'
.), ..A L__,2 V e)
... ..", N.,
a, 14 ...
*-
..7;
,f,
is1.'
al.
,,
r
51,
,....-4104...,-,--...,,
-\,
rP ,,r.,i
N.,\:8
'
C''
.
_.:;1
.-1A6-'---.-.
,
%.) rs.
-
Ah ')
\. -,
I j, :
a
-1
(-A
.-._
.,,
41'
t
i
'
f.2A` fi jk '
,
"
.
v aun 317. i
I
41 t.
,
4,0
04/A1
.0,
. ....'
....
4
Fig. 69. Verso peeetii de aur a lut Alexandru Voevod
ajuns 0316 la noi gi se pAstreaz4 In Muzeul Militar din Bucure§ti; are pe el eterna %dril, vulturul 'cu crucea In cioc gi, de jurimprejur, urmOtoarea inscriptie: « 4: A fálcut (sub inteles: acest tun) Io Petru voevod, fiul lui Petra§co voevod, nepotul lui Radul voevod (1- CkTISOPH TIV Binar HOHIOA CHk 11/11/AWKO ROFKOA, KHOIrKk 194,4yAr. goeKoA...) (vezi fig. 70). Petru Cercel era un spirit larg,
www.dacoromanica.ro
PETRU CERCEL
231
voia sa introducä o sumä de inovatii; avea in jurul lui FranItalieni, cum era de pildä secretarul Berthier, care II Insotise chiar din ordinul regelui Henric al III-lea. Boierii no§tri Insä, spirite traditionaliste, incepurà s'a' murmure ; nu voiau sä fie atinse vechile obiceiuri. Se ajunse astfel la un conflict cu domnul, in urma cäruia trei mari dregätori, Mihäilä vornicul, Dobromir Banul §i. Gontea paharnicul, pierird de mana cäläului cezi §i.
Fig. 70. Teava unuia din tunurile turnate de Petru Cercel. Se distinge bine marca tàrii cu inscriptia slava de jur imprejur ; deasupra marcli, un soldat cu un picior de lema. (Muzeul Militar, Bucuresti).
Se addugarà apoi greutätile financiare: Petru Cercel fäcuse mari Imprumuturi la Constantinopol §i luase asupra sa §i datoria predecesorului Mihnea, din care i se iertase numai 140.000 de scuzi;
creditorii, veniti In tara, !si cereau acum banii cu insistentä. El trebui deci sä sporeased impozitele: « §i au pus birul curtii foarte mare ne spune cronica §i au scos In tarä go§tina de oi ». Toate acestea Ii Säcurà o atmosferà defavorabilà la Poartà; Mihnea, din partea lui, nu inceta cu intrigile §i cu dururile masive
catre cei mari spre a putea obtine mazilirea rivalului. In cele www.dacoromanica.ro
232
DECA.DEREA POLITICA. A TARII ROMANESTI
din urn* acest rezultat fu atins: Petru primi ordinul sa se prezinte in fata Sultanului. tiind ce insemna un asemenea ordin, el 1§i stranse bogatiile, patruzeci §i trei de care pline, gi lnsotit de o mica oaste, porni, In ziva de 16 Aprilie 1585, spre Ardeal. Dar de abia trecuse muntii, in Tara Barsei, cand osta§ii cari mai
ramaseserd pe langa el celorlalti le ddduse drumul ii pradara averile, restul peste 125.000 de galbeni fiind confiscat de guvernatorul Ardealului. Cereel insu§i este arestat langa Media § §i inchis in cetatea dela Hust, in Maramure§. Aci a ramas nenorocosul voevod pana In 1.587, °and izbuti sa evadeze, scoborindu-se pe o funie, §i sa se ducal la Roma, unde cäpata sprijinul Papei. Tabovi apoi catava vreme in Nordul Italiei, la Venetia, la Mantova §i Ferrara, §i reca§tigand bunavointa regelui Frantei, se hotari &Ali incerce din non norocul acolo unde se puteau capdta tronurile tarilor noastre, adica la Stambul Sosi aici la 25 Iulie 1589, inteun moment in care domnia Munteniei era pusa tocmai in discutie. Mihnea al II-lea a doua oar& Inteadevar, dupà mazilirea lui Petru, Turcii restabilira in scaun pe Mihnea care izbutise prin uria§ele sale daruri a-0 ca§tige bunavointa Sultanului §i a beglerbegului Greciei, demnitar cu mare influenta. Spre a-0 putea plati datoriile insa, Mihnea fusese nevoit sd sporeasca §i el pre-
siunea fiscald:
adaus in Ora poveste§te cronica un
bir ce i-au zis napaste (numele insu§i e elocvent 1) §i pe megie§i galeata de paine §i. dijma din cinci stupi un stup ». Acest fapt, apoi, probabil, executarea unui mare boier, Stanciul logofatul, §i cu siguranta, necontenitele intrigi constantinopolitane ca §.1 nesfar§ita lacomie a meghistanilor, provoacä, in Iulie 1589, mazilirea lui Mihnea. In locul lui, e numit un nepot de al sau, Vlad, fiul lui Milo§, In varsta de douazeci de ani, care frig n'avu parte sd se bucure de norocul ce cazuse asupra-i, deoarece cateva zile numai dupa numire imbolnavindu-se, san zice-se otravit muri (6 August 1589). Mihnea sosi indata dupä aceea la Poarta, se gasi in prezenta lui Petru Cercel care cauta §i el sà obtina tronul. Dar argumentele, adica, in primul rand, sumele de bani ale ace-
stuia din urrna, fura mai mici decdt ale rivalului eau. Birui prin urmare tot Mihnea §i de uncl& venise ca mazil, porni indarät
spre Ora iara§i ca domn. Petru, pe care norocul nu-1 mai ajuta, www.dacoromanica.ro
MIHNEA AL II-LEA A DOUA OARN
233
fu Inchis la Edicule, adia la inchisoarea celor §apte turnuri. Meya luni dupá aceea, in Martie 1590, plátind Mihnea o nou6 sumá de 60.000 de scuzi, urma un ordin de executare. Imbarcat pe o corabie, sub pretextul &A e surghiunit in insula Rhodos,
frumosul §i tanárul Incá fiu al lui Pätra§cu fu sugrumat un alt izvor spune decapitat §i zvárlit in mare. In urma lui mâneau patru copii: Dimitrie, cel mai mare, Marcu, loan qi Peitralcu. Acesta din urmá, aflátor in tará dupá 1620, se cálugäri sub numele de Parthenie §i. serse un manual de gramaticá greceascä, pástrat la Dresda. Lui Petru Cercel i se datore§te biserica de zid numità Caprefti Cu hramul Intrarea in Bisericá, din Curtea de Arge§. Mihnea i§i continuà domnia páná in 1591. In acest an, in luna
Fevruarie, el e mazilit fiinda zic unii ar fi refuzat sá teascá suma de 1.000.000 de aspri <4din datoriile vechi ». Dus la
Constantinopol §i anuntat cà va fi surghiunit la Alep, mazilul de fric6 sá nu i se aplice §i lui pe drum procedeul care fusese aplicat lui Petru Cercel, spuse Sultanului cá." e gata s'a' treacá la mohamedanism. Ceremonia convertirii avu loe In seara zilei de 9 Aprilie; Mihnea cápátá numele de Mehemet-bei §i sangiacatul de Nicopole.
Incá din prima domnie, in Iunie 1582, el se cásátorise cu doamna Neaga, fiica lui Vlaicu clucerul din Cisláu. Avusese cu aceasta trei bleti: pe Rada, náscut in 1584, pe Alexandru cel Uncir, ráposat inainte de 8 Fevruarie 1589, pe Vlad, amintit in documentul din 5 Mai 1591 §i o fatá, pe Erina. Dar putiná. vreme dupá cásátorie, constatám cä Mihnea are legáturi §i cu o alfa' femeie, Cu Visca, sora comisului Bratu. Si dela aceasta a avut mai multi copii, Intre altii, pe Rada, viitorul domn Radu Mihnea. Cand se produce trecerea la mohamedanism, Neaga páráse§te pe sotul sä'u §i I§i cautá In cele biserice§ti alinarea pentru nenoro-
cirea ce cázuse asuprá-i. Incá in cursul anului 1588, ea ridicase, impreund cu Mihnea, o biseric6 de piatrá la mánástirea Aninoasa (astäzi. Buda, In judetal Buzáu), In locul celei de lemn fácute de inainta§ii ei. Probabil, tot dupá indemnul ei, dáruise Mihnea la 15 Fevruarie 1.587 mánästirii Vlatadon dela Salonic, 2.500 de aspri, iar la 8 Fevruarie 1.589 mánástirii Hilandar din Sfântul Munte, un mertic anual de 15.000 de aspri, plus 400 de aspri www.dacoromanica.ro
234
DECA.DEREA POLITICA A TAM' ROANE$TI
pentru cheltueli de drum (vezi fig. 71). Mandstirea Tutana din judetul Argev a fost fdcutà In 1583; constructia a durat dela 9 Iulie pArià la 10 Septemvrie. In 1600, doamna pune sa se lucreze la Sf. Munte o cruce de lemn frumos sculptatà, impodobitä cu aur, cu argint i cu pietre scumpe vi o däruevte mitropolitului Teofan,
viitorul patriarh al Ierusalimului. Ni s'a pästrat testamentul Neag6i, din 12 Septemvrie 1614, prin care inchinà ctitoriei dela Aninoasa toate moviile sale. In 1622 e arätatà ca rAposata ; a fost
ingropatà In biserica dela Aninoasa; sapäturi fdcute acolo in vremea voastrà de atre d-1 Virgil DrAghiceanu, au dat la ivealà podoabe (cercei, inele, brove, ace de cap), de o deosebità frumu.sete (vezi cap. despre And). Viva a stat, impreun6 cu copiii ei, multà vreme In Venetia. Aci a invsátat viitorul Radu Mihnea carte :
o §tim dintr'o scri-
soare pe care
i-o
trimite, la 4 August 1595, tatä-s6u vi In care li spune: « am primit scrisoarea ta, Fig. 71. Cele doul fete ale pecetii de aur aplicate de Mihnea Voevod pe un document acordat mAnastirii Hilandar de la Muntele Athos, in ziva de 8 Fevruarie 1589.
scrisà cu mana ta, vi mult m'am bu-
curat de gnatatea
Domniei Tale vi de s'arguinta cu care inveti literile ». Mihnea Turcitul a murit In Octomvrie 1601. Urmavii lui Mihnea pânä la Mihai Yiteazul. Din Fevruarie
1591, and a fost mazilit Mihnea vi pânà In Septemvrie 1593 and a fost numit Mihai Viteazul, ava dar In interval de doi ani jumdtate, Tara Româneasa a avut patru domni. Primul May, Iiu al lui Alexandru Upuvneanu, nici n'a apucat sa vie in Bucurevti ; investit in Martie 1591, vi-a väzut locul luat, in cursul aceluni, de Radu, fiul lui Mircea Ciobanul. Nici acesta insä n'a ocupat efectiv scaunul, deoarece a fost Inlocuit de 'Pekin Surdul, fiul lui loan Voda ce! Viteaz, care domnevte din Mai 1591 pAnä in Iunie 1592. Pe at fusese lug de puternia personalitatea lui tatà-sdu, pe atat e de vtearg aceea a lui. N'avem de relevat nici un fapt deosebit. Turcii Inii, väz'andu-i slàbi-
www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
235
ciunea, 11 inlocuiesc Cu Alexandru zis cel Ráu, fiul lui Bogdan L'alpu§neanu, fostul voevod al Moldovei. Acesta obtine domnia, indatorindu-se cu sume mari de bani, sume pe care creditorii vin .86 §i le scoatà apoi din tarà. Cronica oficialä a lui Mihai Viteazul descrie spoliatiunile i Mr5delegile la care se dAdeau ace§ti credifori §i ele au fost, mgcar In parte, reale. Inteadevar, chiar dac4 am admite o oarecare exagerare, s6 nu se uite du§mAnia dintre Mihai
i Alexandru avem Irish' un alt izvor, o cronic6 de a
SaOlor, care spune cà acest voevod a tdiat pe boieri ca pe vite §i a domnit ca un tiran §i un p'ägAn Singurul fapt pozitiv din timpul stäpanirii lui este zidirea mànästirii Prodromul la Muntele Sinai §i inzestrarea ei cu « averi §i venituri ».
BIBLIOGRAFIE Mireea Ciobanul: 1. N. loRGA, Prefata, vol. XI din colectia de documente Hurmuzachi, Bucureti, 1900, XCVIII p. in 4°. V.
i p. 15, nr. 5; p. 235, nr. 4.
H. Pritrwu ce! Bun: 2. I. C. FILLITTI, Mama i solía lui Mihai
iteazul,
Craiova, 1934, 32 p. in 8°. V. §i p. 235, nr. 1; p. 235, nr. 8. EEL Petru ce! Mar: 3. A. KURZ, Elena Cherepovith, sotia lui Petru Domnul Tdrii Române.sti, si mai In urnul al Moldaviei (sic!), In Magazinu istoricu pentru Dacia, t. V., Bucure0i, 1847, p. 377-383; 4. ST. NICOLAESCU, Petru Voclif cel Pinar f i Petru Vodit Schiopul. O chestiune controversatà din Istoria Romcinilor, BucurWi, 1915, 34 p. in 8°; 5. N. IoRGA,
Mormcintul lui Petru Vodii Mircea, In Rev. 1st., X (1924), p. 180-181; 6. N. IORGA, Elena Cherepovici, Doamna lui Petru Voclit Mircea al Tetra Romdnefti, In Rev. Ist., XVI (1930), p. 154-157. 7. ION SACHELARESCU, Din istoria Bucurestilor, Plumbuita, BucurWi, 1940, 224 p. in 8°; 8. GEORGE D. FLORESCU, Un inel domnesc din veacul al XVI-lea, f i cciteva consideralii noui cu privire la neamul Basarabilor din acel veac, Bucurqti, 1940, 36 p. in 80; IV. Alexandru al II-lea: 9. N. IORGA, Contribuliuni la istoria Munteniei, In An. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., t. XVIII (1895-1896), p. 1-112; 10. C. Moism, Bule de aur sigilare dela Domnii Ronulnevi f i ai Moldovei,
In Revista Arhivelor, I (1925), p. 249-265; 11. N. IoRGA, Piatra de mormint a lui Alexandru Vodif Mircea, In Bul. Com. Mon. 1st., XXII (1929), p. 161; 12. N. IORGA, Biserica Doamnei Ecaterina in Bul. Com. Mon. 1st., XXIV (1931), p. 38-39; 13. ST. NICOLAESCU, McinCistirea VieroF din judetul Muscel, ctitoria marilor f i vitejilor boieri din Golesti, Bucurqti, 1926, 15 p. in 80; 14. N. IOR GA, Fcinteina lui Alexandru Vodif Mircea In Bul. Com. Mon.
www.dacoromanica.ro
236
DECA.DEREA POLITICA. A TARII ROMANESTI
1st., XXVI (1933), p. 32 (cu data dela Hristos a inscriptiei gre0t4); 15. G. POTRA, Mdruistirea Cobia (Ddmbovita). Studiu f i Documente, Bucure0i, 1937, 64 p. in 8°.
V. 0 p. 235, nr. 4. V. Mihnea Tureltul: 16. GR. G. TOCILESCU, Raporturi asupra cdtorva mantistiri, schituri fi biserici din lard prezentate Ministerului Cultelor fi Invdttitruintului public, in An. Acad. Rom. Mem. Seq. Ist., t. VIII (1888), p. 151-238; 17. N. IORGA, Morraintul Doamnei Neaga .,9i neamul ei, in An. Acad. Rom. Mem. Sect. 1st., s. 3, t. XII (1923), p. 189-193; 18. V. DRA.GHICEANU, Sit peiturile dela Buda, Lapo f fi Tisilu, in Bul. Com. Mom. Ist., XXIV (1931), p. 159-176; 19. I. C. FILITTI, Neamul Doamnei Neaga metniistirea Aninoasa (azi Buda) din Buzau, Bucure§ti, f. a., 19 p. in 80; 20. N. IORGA, Un pact de familie f i o nuntd domneascd in 1587, in Mem. Seq.
Ise. Acad. Rom., t. XII (1932), p. 27-33. qi p. 156, nr. 5; p. 235, nr. 4 §i 8. Petru Cercel: 21. HORTENSIA SCHACHMANN, Petru Cercel, dupàisvoare de curdnd publicate sau inedite, in Cony. Lit., XXXVI (1902), p. 906-932 i 1015-1035; 22. AL. CIORANEscu, Nou despre Petru Cercel, Válenii de Munte, 1935, 32 p. in 8°. (Extras din Rey. 1st. XXI); 23. P. P. PANAITESCU, Origina lui Petre Cercel, in Arhiva pentru tiiro fi reforma socialti, XIV (1936), II, p. 1042-1045; 24. C. GRECESCU, Pcitrafcu, fiul lui: Petru Cercel, in Reo. Ist. Rom., IX (1939); 25. I. IONASCU, Catagrafia
eparhiei Argef la 1824, Bucurqti. 1942, XVI + 120 p. in
to.
V. 0 p. 206, nr. 12; p. 235, nr. 8. Urma01 lui Milmea plini la Mihal Titeazul: 26. N. IORGA, Pretendenti domnesti in secolul al XVI-lea, in An. Acad. Rom. Mem. Sect. Ist., t. XIX (1896-1897), p. 193-275.
V. 0 p. 235, nr. 9.
www.dacoromanica.ro
PETRU CHIOPUL Boierilor le era pdrinte, pre carii la cinste mare ti !Mai pi din stain' lor nu epia e, (Letopisetul Tart' Moldovei
pana la Aron Von).
Daca ar fi sa ne luam dupà marturia interesata a letopisetului Tarii Moldovei al lui Grigore Ureche §i Simeon Dascalul, atunci Petru Schiopul a fost domnul ideal. « Bland, ca o matca farg ac,
la giud4 dirept, nebetiv, necurvar, nelacom, nerasipitoriu », inteun cuvânt cu spre grad milostiv, %aril aparatoriu ». In reade toate podoabele cate trebue unui domn de cinste litate, n'a avut de loe « toate podoabele », ci numai unele din ele vi nu pe cele esentiale. Laudele hiperbolice aduse de cronicar se explica insa atunci cand citim, in acela§i loc, cà « boierilor le era
parinte, pre carii la cinste mare ti Onea nu eqia ».
i
din *tut lor
Pe cat au fost de aprigi inainta§ii säi, Mihnea cel Rau i Vlad
Tepe, pe atat de slab §i de temator s'a aratat Petru Fire bolnävicioasa, avand i infirmitatea ce i-a pricinuit porecla sub care e cunoscut in istorie, acest voevod a domnit mai mult deck predecesorii sai, insa fara strälucire i mereu turburat de diferiti pretendenti la tron. O prima intrerupere a fost la sfar§itul anului 1577 cand nevoia§ul domn a trebuit sà se retragà in fata lui Nicoard zis Potcoavd ; a doua intrerupere a avut loc la !nee-
putul anului urmator; a treia i cea mai lunga aproape trei ani (1579-1582) s'a datorit Turcilor cari l-au mazilit, punand In locul lui pe Iancu Sasul. De aceea se i vorbe§te, in mod obi§nuit, de cloud domnii ale lui Petru chiopul, una intre 1574-79,
lar cealalta de la 1528 la 1591. www.dacoromanica.ro
238
PETRU $CHIOPUL
Luptele cu pretendentii la tron. A ocupat tronul In conditii foarte grele. Adus de armatele sträine, trebuind sd ingkluie jefuirea
tärii pand la Roman au ars si au prädat detasamentele cum se spunea atunci, ciambulurile tdtdresti el si-a Inceput. domnia i Inteun an de foamete. Lipsa era asa de mare, luck, tef an Báthory, ales rege al Poloniei, trecänd pe atunci prin Moldova, Petru chiopul abia i-a putut trimite In dar o päine de secard. Poporul regreta pe Ioan Vodd Viteazul; boierii eran Insd foarte multumiti de acest succesor atät de docil care nu le iesea din cuvânt. Fold de Turci, a fost Intotdeauna ascultAtor, trimitändu-le regulat haraciul i procurändu-le salahori pentru repararea cetAtilor dela Nistru i chiar de dincolo de Nistru. Cu Polonii i cu Ungurii a pdstrat raporturi de blind vecindtate,, pasnice. Domnia lui Petru chiopul s'ar fi putut scurge deci liniOita, dacd n'ar fi intervenit atacurile pretendentilor sau «domnisorilor », sprijiniti de Cazacii cari invätaserd drumul spre Moldova. Cel dintäi dintre acesti donanisori a fost un anume « Creful»;
Incercarea lui cu tot ajutorul dat de logofdtul Bdltatul, cumnatul lui Bogdan Ldpusneanu nu izbuteste hash% Vine apoi un Nicoarcl; cronica 11 cunoaste sub numele de « ¡can, fratele Crefului»; i se mai spunea i Potcoavd din pricind cA putea fránge o potcoavd In mâni. Nici aceastd incercare nu reuseste: o stim dinteun document cu data 7 Aprilie 1575. 0 altd tentativa a lui Potcoavd, In toamna lui 1577, e incununatd insä de succes. Ajutat de un detasament nu prea numeros de Cazaci, el izbuteste sä batd pe Petru chiopul care e nevoit sä fugd In Tara Romäneascd. 0 a doua ciocnire, la Dorolina, se termind tot In favoarea lui Potcoavd. Acesta Insà, dei se Infdtisase In Iai ca domn (23 Noemvrie 1577) si luase i numele evocAnd vremuri recente de vitejie
de Ioan Vodd, ii cld seama cd nu se putea mentine multh vreme si de aceea pdräseste de blind voie tronul, trecând peste Nistru, In Polonia. Aci, gresit sfatuit, el ajunge prizonierul regelui tefan Báthory i, dupà cAteva luni de inchisoare, este decapitat, In piata publicd a orasului Liov, In f ata unei mari multimi revoltate de o asemenea rusinoasd cdlcare a dreptului de azil. « Oameni buni, stiti voi de ce mi se taie mie capul? s'a adresat
Potcoavd celor cari veniserd sd asiste la executie. Fiindcä mi-am adäpat sabia cu sAnge turcesc si mi-am pus de atätea ori www.dacoromanica.ro
IANCU SASUL
239
vieata in primejdie, luptindu-mi cu dusmanii vostri si ai tuturor crestinilor » (16 Aprilie 1578). Frumusetea bArbiteasci, statura impunitoare si curajul admirabil aritat in fata mortii de acest nou loan Vodi, au impresionat adânc pe cei de fal4 si putin a
lipsit si nu izbucneasci o rismiriti. Trupul a fost ingropat in biserica moldoveneasci ctitoria lui Lqusneanu iar amintirea acestui viteaz Ma noroc s'a pästrat nu numai in cronici, dar si In cantecele Cazacilor.
Petru Schiopul revenise in Iasi la 1. Ianuarie 1.578; peste o lund si ceva, trebuia FA plece insi din nou in fata unui alt « domnisor » Alexandru, frate cu Potcoavi, care trecuse Nistrul iaräsi
o ceati de Cazaci. Plecarea a fost chiar asa de precipitati, incit doamna Maria n'avu timp si-s'i urmeze sotul si cizu prizonieri. Nici Alexandru nu izbuteste insi si se mentie ; asediat in Iasi de Petru care se intorsese cu ajutor dela Munteni, dela Cu
Turci si dela Ardeleni, el face o iesire in noaptea de 11-12 Martie si cade rinit, in mail-die adversarilor sii, «la iazerul Ciurbestilor », MO satul Miroslava. Trimis la Constantinopol. Alexandru moare pe drum din pricina rinilor primite. In cursul aceluiasi an, 1578,,
au mai avut loe inci trei incerciri de ale domnisorilor. Una, la sfarsitul lui Iulie, a lui Petra, fiul lui Lipusneanu; domnul care
prinsese de veste, ateta insä, pregitit, la Soroca, asa inat turbursatorii « si-au pus capetele » Cu totii. A doua incercare a
fost Mouth' de un Constantin, fiul lui loan Potcoavi; nu se ajunge la lupti, deoarece acest pretendent se predi begului de Bender, socotind ci va putea obline mai usor domnia prin Constantinopol decAt cu armele. In sfarsit, la 12 Octomvrie, are loo ciocnirea cu al treilea « domnisor », tot Constantin, fiul lui tef an Licusti; el e Infrant, iar tovarisii gi, Cazacii, « s'au topit told in Nistru »..
Aceste continue turburiri ficuseri impresie rea la Poarti. Petru chiopul se dovedea un stipinitor slab si atrigand, tocmai.
prin slibiciunea sa, nivglirile pretendentilor. Turcii se hotirir6 deci si-1 inlocuiasci. La 21 Noemvrie 1579, ordinul de mazilire era dat; la 2 Dechemvrie, slibgnogul domn pornea din Iasi spre Constantinopol.
Iancu Sasul. In locul lui era numit lancu Sasul, o figurd aseminitoare, in unele privinte, cu Despot Vodà. Protestant, ca si acesta din urnag, deci pentru bästinasi, « eretic >>, el a oblinut. www.dacoromanica.ro
240
PETRU SCHIOPUL
tronul, dänd se spune o suma. consuderabila: 120.000 de galbeni. Unul dintre creditorii principali, albanezul Bartolomeu Brutti, vine chiar In tara si e facut mare postelnic, dregatorie insemnatà.
Iancu Voda avea gusturi ciudate; cronica inseamna c'ä umbla vara « Cu sanie de os ». Mai grave erau insa alte cusururi: desfränarea §i läcomia de bani. Un nou impozit pe care-1 pune: zeciuiala din boj provoacä o rascoala a Lapu§nenilor; ace§tia 1§i aleg ca
domn pe un anume Lungul, punAndu-i numele de Ion Vodä, si pornesc asupra Iasilor. Lupta a avut loe la BoIota i s'a sfar§it prin infrängerea rebelilor, capetenia lor, noul Ion Voda, Innecandu-se in Prut (1581). Dar ceea ce n'au izbutit sa faca razesii läpusneni, le-a reusit, pe alta cale, boierilor. Loviti, din cauza desfrânarii domnesti, In onoarea, lar din cauza ldcomiei, in averea lor, ei se hotarasc sà pribegeasca si Fa reclame la Poarta pe Iancu, ceränd mazilirea. Puternica familie a Movileftilor trece In Polonia, altii se due la Munteni, unii de-a-dreptul la Constantinopol.
Rezultatul e ea Turcii Ii iau domnia si o dau iara§i lui Petru Iancu, dändu-§i seama ca nu se poate Impotrivi tara 11 ura 1§i ia avutiile §i incearca sa ajunga, prin Polonia, in Ungaria Superioarä, la Kesmark, unde isi cumpärase un castel. Pe drum e oprit insa din ordin, de starostele Nicolae Iazlowiecki, pus la inchisoare si la 28 Septemvrie 1582, decapitat, intocmai ca si Potcoava, In piata publica a orasului Liov. Pentru a treia oara, un rege polon calca legile Iancu a fost cäsätorit cu Maria, o greaca din insule, care mai fusese °data maritata si avea dela primul ei so t trei copii, anume: un Miat, Filip i doua fete: Enziliana i Chrisafina. Cu cel de al doilea sot a avut pe Alexandru, care a trait la Constantinopol, pe Bogdan i patru fete: Elena, Chiajna, Voica fi Despina. Rama§itele lui Iancu Sasul au fost ingropate in marea biserica
a augarilor bernardini din Liov: in ajunul executiei, domnul trecuse de/a protestantism la catolicism. In 1817, ele au fost stramutate insa intr'unul din cimitirile dela marginea orasului. A doua domnie a lui Petru chiopul. La 17/27 Octomvrie 1582, Petru chiopul intra in Ia§i, primit cu bucurie, se intelege, de boieri. Pribegii se intoarserà acasa §i capatara iar dregätorii.
Brutti, fostul sprijinitor al lui Iancu, este pastrat §i el de noul domn si ajunge sä aiba, de pe urma slujbelor sale, un venit de www.dacoromanica.ro
A DOUA DOMNIE A LUI PETRU $CHIOPUL
241
12.000 de galbeni anual. Nici de data aceasta, Petru n'are liniste. Abia apucase sd se instaleze Si la 27 Octomvrie navalesc din nou Cazacii. Ei sunt Intämpinati Irish' la satul BogelaneVi, pe Prut, In judetul sO se predea. In loc sä-i pedepseascO, i vränd sá evite poate i noi incursiuni, opreste clomnul milostiv pe o parte din cei prini, « carii i-au pOrut oameni de treabA », ca sO-i slujeascd, iar celor/alti le da drumul, sub juramant. Si In anii urmätori, Petru e mereu cu grija, deoarece Cazacii continu6 turburOrile pe unja Nistrului, la Bender si la Cetatea A1134. La Inceputul lui Ianuarie 1587, ei nOvalesc 'pe la Soroca, sunt InsO
cumplit bätuti de Pärvul paralabul cetätii. Un alt atac are loe In toamna aceluiasi an, de data aceasta venind si un « domnisor » cu numele Ivan. Lupta are loe « din sus de Tutora » i se termin6 la 26 Noemvrie, prin biruinta lui Petru chiopul. Pretendentului i se taie nasul si e trimis la cOlugOrie; Cazacii « mai toti rOniti pedestri » de abia izbutesc sà se retragà prin päduri, cu un mare ocol i sä treacO, tocmai pe la Ceremus, hotarul. Tot in cursul anului 1587 tronul Poloniei devine vacant, prin
rnoartea regelui stefan Báthory. Probabil dupg indemnul lui Brutti, Petru face demersuri ca s4-1 ocupe el. Fägadueste la Con-
stantinopol 100 de poveri de bani i tribut, nu izbuteste ins6, dupä cum era de asteptat. Influenta lui Brutti se manifesta In alt domeniu, anume cel religios. El cautà sà atrag6 pe domn spre catolicism i obtine dela acesta o serie de mAsuri i ordine In favoarea propagandei catolice. Papa trimite un numgr de Iezuiti in Moldova; inteo scrisoare anterioará el felicitase pe Petru chiopul pentru sprijinul acordat. Nici de data aceasta ins6 nu se ajunse la un rezultat apreciabil; convertiri nu se fOcurO, atät poporul cat i boierii i domnul rOmänând tot la vechea lege » pravoslavnic6. La 24 Iunie 1577, In al treilea an al stäpäniirii sale, Petru ceru Bistritenilor sä-i trimità rnai multi mesteri, 15 sau 16 sau cati vor putea, pentru construirea unei mOnästiri. E vorba de mängstirea Galata, care a fost fäcutà mai intäi In vale i, därämändu-se aci, nu se stie din ce pricin4: probabil cutremur, s'a zidit din nou pe deal, unde se aflà i astOzi. Aceastà ctitorie fu bogat Inzestrata cu odoare i mosii de Petru; intre altele primi satul Väcárectii, confirmat la 9 Fevruarie 1591. Unele adaose i reparatii a facut voevodul i la biserica S f. Gheorghe 16
www.dacoromanica.ro
'AAA
F
."
rt_
4 .
'
.---.,..g,-c-, f
Fig. 72.
46.0: --'. -
... :
4. itII.
I... rm..,
n
..,.. -. 4.'
.
'
-
to , i
i i
, ,
x:
:.-_-#4,S -"74
-
.------7-7,7-7---
II i
44 ilf
I
-.
lanIstirea SucevIta, vedere de ansamblu. In tImp de rizbol, Cu zidurile el puternIce, minastirea putea servi si ca cetate.
www.dacoromanica.ro
A DOUA DOMNIE A LUI PETRU $GIIIOPUL
263
din Suceava: o inscriptie ne spune eh" « in anul 7097 (1589), Iunie 24, a acoperit .biserica Mitropoliei 0 a fAcut clopotnita .0 a adus pe SfAntul Ioan in Mitropolie ». Tot in timpul domniei lui, mitropolitul Teofan addogä aceleia0 biserici un pridvor sau, cel putin, picturile interioare. In 1582, incepu bogata i puternica familie a Movilevilor sA clAdeascA biserica mängstirii Sucev4a,
una din cele mai elegante 0 mai bine proportionate biserici din cate exista pe intreg pArnAntul romanesc (vezi fig. 72-74); inainte
de 1584, constructia era gata. Pictura s'a fAcut ceva mai tarziu, tabloul votiv dateazA din anii 1595-96 (vezi fig. 148). ContinuAnd traditia, Petru chiopul dAdu ajutoare bogate la Muntele Athos: mAnastirea Zograf u cäpätä un mertic anual de 100 de galbeni ungure0i, in afarA de 500 de aspri pentru bolnità; mAndstirea Dionisiu, un mertic de 6.000 de aspri 0 un metoh langä Ia0, la Hlincea, zidit i inzestrat de fiica lui Petru Maria 0 de siftul ei; mAnAstirea Laura, tot 6.000 de aspri, iar mAnAstirea Hilandar, 3.000 de aspri. Patriarhia din Constantinopol
primi de asemenea daruri, constAnd in diferite obiecte, vase §i tipsii, avand gravat pe ele numele voevodului i sterna Moldovei. In sfAllit, mAnAstirii SI. loan Teologul din insula Patmos intAri vechiul ajutor de 5.000 de aspri, plus 1000 de aspri cheltueli de drum.
Lui Petru Schiopul i se datore0e 0 prima fabrica de hartie din Moldova; ea exista In 1583, deoarece un document din acest
an, August 4, e scris pe o hArtie produs6 de fabrica amintità: filigranul reprezintà un cap de bour. Toamna anului 1589 aduse lui Petru chiopul o veste nep1Acutà: era mazilit si chemat la PoartA. Nu avea nicio vind, nu f Acuse niciun gest du0nAnos fatä de Turci, dar se schimbase la 3 Aprilie Vizirul i cel nou numit, Sinan, avea nevoie de parale. Domnul Moldovei intelese; stArui deci cu argumente convingätoare: 200.000 de galbeni Sultanului 0 60.000 Vizirului, ca s'A fie scutit a face drumul la Constantinopol i inteadevAr izbuti. Se facu totu0 o schimbare: domnia fu data nevArstnicului &Au
fiu lui stefan care avea numai 5 ani. La 18 Dechemvrie, trimisul ImpArAtesc, Emir-Alem, pornea cu steagul de domnie; la 2 Ianuarie 1590, stefan era uns de &Are Mitropolitul Gheorghe In Suceava ca stApanitor al Moldovei. De fapt continuà sil dom16*
www.dacoromanica.ro
o
I
-
1.%
4 ,i'F'417 471,
or.
/-
Ill
I
r
14-3
o
Fig. 73.
Biserica manIstirli Sucevita, mlnunata ctitorle a MovileVilor.
www.dacoromanica.ro
A DOUA DOMNIE A LUI PETRU *CHIOPUL
245
neascd tot Petru, fiul ski väzându-si mai departe de joacd §i figu*VA i
;
,,
f a.'''Z','")*--`';% 41:l.. .06 .,..
-pi
,
c
id
,1
r
, 'J., t4,4,,,'
l'''. ,'
.'
.
' k....or
.-
,,,,..._-,,,,..
,i.
.
N..
,
" 'V.,-iti:,).. .-..:-.1..... -^ ,,,,
..,"""a
L
a-
u'E, 5 ,
rt
4-
.
0 Vi
,
.
.
-r-'
04
4,
41:
-
.
E
,--
/ IVIL14 ' ",
.
.
.4 ".
,.È.
, : r . i . 4.1.
8
i
e.
o
-
-
, ,
,
A
f
,
,
e
i;',... . -
,
P :- 410,,... 1.: -
,:-.;:
-
°
.
11...-o''''
'
,,,, %::
.1."
,,,
;
,'''
I
:' '''..."1.'
- i.
,,
°F
^
I
I
1,
.
.?
- ,i1 itr
z
f'firigi"11
Fig. 74.
Detaliu de interior la biserlea manistirli Sueevita
rAnd numai, potrivit traditiei, ca primul In lista de martori a documentelor.
www.dacoromanica.ro
PETRU $CHIOPUL
246
Pribegia lui Petra Schiopul. Familia sa. LAcomia turceasch gAsi, putin timp dupd aceea, un nou mijloc de a stoarce bani: In 1591, domnul fu incuno§tiintat sa sporeascA tributul. De data aceasta Insà, Petru nu mai ceda. Dar fiinda nu era o fire rtaboinicii, spre a alege calea Impotrivirii cu armele, el se hoar' sA pfirdseascA domnia. StrAnse deci pe boieri, le arAta ca dacA ar fi
consinnit la noua cerere a Portii, ar fi urmat cu siguranld alta, mai grea, i, Cu toate stAruintele dregAto-
rilor care 11 lndemnau plAteascA §i sa rAmAna mai 1-1/-77
rrie u-I
rn
rn vt, C
4 14`
770, N7fri..7,7) ,
¡L.(
Fig. 75. Ordin de plata, In 11mba romana, dela Petru $ehlopul, avail," data 7098 (1590), alai 15.
departe In scaun, le fäcu cunoscutA hotArirea sa de a pleca. Anul financiar se Incheia pe atunci la 15 August.
Cum era tocmai in aceastd vreme a anului, Petru regulA toate socotelile (vezi fig. 75) luAnduli familia 0 ave-
rile, porni 1nsat,it de ativa mari boieri, pe drumul pribegiei (19 August 1591). Trecu mai intAi prin Poculia, apoi strAbAtAnd Maramurepil i Nordul Ungariei ajunse prin Ca§ovia la Viena. I mp äratul Austriei li ingAdui sA se a§eze inteuna din provincii si anume In Tirol;
Petru care, la un moment dat, se Oxidise sä se clued la Roma o care, in timpul càlátoriei, vizitA, la Miincben 0 pe ducele Bavariei, ajunse, In Iulie 1592, la capritul cAlatoriei sale. I se fixd ca re§eding ora§ul Bolzano; aci Ii petrecu domnul pribeag mai tot restul zilelor, cuprins adeseori de nostalgia indepArtatei Moldove 0 incerand chiar, la un moment dat, prin oameni de ai sa pregAteascA o reintoarcere. Supraveghiat de aproape de Imperiali, bietul bAtrAn, bolnav de podagrA, muri la 1 Iulie 1594, www.dacoromanica.ro
FAMILIA LUI PETRU $CHIOPUL
Fig. 76.
Zotu Tzigara, ginerele lui Petru $chiopul, dupa o gravura contemporana a lui Antonio Bosio.
www.dacoromanica.ro
247
PETRIJ $CHIOPUL
248
In castelul Zimmerlehen, unde venise s6 stea, pe timpul verii. Mormantul j se vede §i astàzi intr'o capelà de langa biserica Franciscanilor din Bolzano ; inscriptia funerarg, In latine§te, nume§te
pe domn « bärbat prea strdlucit, in vremuri potrivnice ca §i In vremuri prospere, In räzboiu ca §i In pace ». Petru Schiopul s'a cAgtorit, inainte de a lua domnia, cu Maria
Amirali din Rhodos. A avut un fiu, Vlad, care meare tânàr e ingropat la mAnAstirea Galata §i o fiicA Maria. Aceasta s'a cagtorit cu Zotu Tzigara din Ianina (vezi fig. 76), care a ocupat mai intai dregaoria de parc6lab de Hotin §i apoi aceea de sp6tar ; devenind vkluvd In 1599, se cas6tori a doua oarà cu un italian,
Polo Minio. Inca inainte de moartea doamnei Maria, ale cärei rAmg§ite odihnesc tot In rnAn5stirea Galata, Petru a avut o cu roabg, Irina Botezata, un fiu nelegitim, pe 'tejan, cel care a fost uns domn al Moldovei la vArsta de 5 ani. Cu cateva luni inainte de a pleca In pribegie, la 17/27 Ianuarie 1591, se incheie, in prezenta Mitropolitului §i a catorva boieri de frunte, un act secret de cäsAtorie, prin care roaba Irina deveni sotie legiuità. Actul nu trebuia s4 devie public ing cleat, dupà ce domnul a ie§i altà sarà », ceea ce inseamnA Ca' de pe atunci Petru Schiopul se gandea la o asemenea eventualitate. Doamna Irina a mers impreunä cu sotul ei in pribegie §i a murit la Bolzano, la 3 Noemvrie
1592;
mormântul ei se aflà acolo. Stefan a rämas, dupà moartea
tatglui s4u, mai departe In Austria, mai intAi la Bolzano, apoi la Innsbruck. La un moment dat, In 1600, fu vorba sá ja de so0e pe Florica, fiica lui Mihai Viteazul §i sà fie numit domn al Moldovei. Proiectul InsA nu avu nicio urmare intre timp se dkluse lupta dela MiràslAu §i boln6viciosul Stefan care suferea de piept muri, in vArsta de 18 ani, la 21 Martie 1602. Sora sa Despina, nascutà In 1.588 al doilea copil al lui Petru Schiopul cu Irina murise la o varsta §i mai fragedä §i fusese Ingropat4 In mAnAstirea Galata: stränepotii rnarelui .Stetan nu mai aveau nimio din vlaga vechii familii domne§ti.
B/BLIOGRAFIE I. Petru $chlopul: 1. N. IonGA, Prefata vol. XI din colectia de documente Hurmuzachi, Bucure0i, 1900, XCVII p. in 40; 2. AL. PAPADOPOL-CALIMAH, Ccintecul Hatmanului Ivan Serpeaga, In Cent). Lit., XXI (1887), p. 999-1009;
www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAEIE
249
3. B. JANUSZ, Zabytji moldawskie we Lwowie, in Wiadomosci Konserwatorskie, Lwow, I (1924), nr. 2, p. 52-64; 4. V. MOTOGNA, Ceva nou despre Alexandru Votlti fratele lui loan Potcoavit (1578), in Rev. 1st., XII (1926), p. 1-4; 5. N. IORGA, Intoarcerea unei pribege: Doamna Maria Minio, In Mem. Seq. Ist. Acad. Rom., t. XII (1932). p. 225-229; 6. N. IoRGA, noud privitoare la familia lui Petru iSchiopul, in Mem.. Sect. 1st. Acad. Rom., t. XII (1932), p. 285-290; 7. ST. NicOLAESCU, Date noi despre filiatiunea lui Petru Vodd yS'chiopul, dornnul Tara Moldovei, 1574-1579; 1582-1591 f i tratatul comercial din 27 August 1588, incheiat cu Elisabeta, regina Angliei, Bucuresti, 1937, 12 p. in 40; 8. MIHAI POPESCU, Fabricile de hdrtie ale luí. Matei Basarab, In Rev. 1st. Rom., VII (1937), p. 384-388.
V. si p. 192, nr. 11; p. 133, nr. 1; p. 155, nr. 4; p. 215, nr. 3; p. 235, nr. 4. Iancu Sasul: 9. P. P. PANAITESCU, Sldrsitul lui lancu-Vodd Sasul, Rev. 1st., X (1924), p. 169-178.
V. si p. 248, nr. 1.
www.dacoromanica.ro
URMA§II LUI PETRU §CHIOPUL. MOVILE§TH Tara e a Polcmilor, cetdttle ale pdgdni/or i ¡rebus sd ddm bir Turci/or ca mai inainte (Scrisoarea din 28 Octomvrie 1595, a lui Nicoiae Kirschner din Baia catre biräul Bistritei).
Aron Vodá « cel Cumplit ». stefan Riizvan. AflAnd de plecarea lui Petru chiopul, Turcii dádurá domnia Moldovei lui Aron V odd ,
un fiu nelegitim al lui Alexandru Lápu§neanu. Numirea costase o suna enormá, nemai ating Odd acum: un milion de galbeni, socotind §i dobànzile. Pentru a o putea pláti cámátarilor constantinopolitani dela care se imprumutase, noul domn puse däri grele peste %al% ; incasarea se fácea In prezenta Turcilor care intovárá§eau pe slujitorii vistieriei. Nefiind de ajuns, se fix6 un impozit extraordinar: fiecare birnic trebuia sá dea cAte un bou; a§adar, o anticipare a vácáritului. Rezultatul fu o ráscoalá a Orheienilor §i a Sorocenilor care proclamará pe unul dintre ei I ona,scu, domn, sub numele de Bogdan Vodá. Aron, dupd ce mai intAi tgie trei boieri mari, acuzati de complicitate, porni Impotriva rázvrátitilor. Lupta a avut loc la räul Ráut. Iona§cu fu Invins, insemnat la nas §i cálugärit; partizanii lui cunoscurd urgia domneascá. Dar executiile §i confiscárile de averi ce urmarä Intre cei uci§i era §i influentul Bartolomeu Brutti Mom% lui Aron o atmosferd defavorabilá la Constantinopol §i determinará mazilirea lui. Ca urma§, Poarta hotärise pe Alexandru V odd ; acesta insá nu
ajunse sá se insckineze, deoarece creditorii fostului domn intre ei §i multi Turci cu vazá obtinurá numirea din nou a niazilitului (18 Iulie 1592); altf el pierdeau banii. Lui Alexandru i se dädu in schimb Tara Romäneascá. In timpul fug când se fäceau la Constantinopol aceste aranjamente, tronul Moldovei fu ocupat www.dacoromanica.ro
ARON VODA I GEL CUMPLIT o
251
de « Petra Cazacul», un alt fiu nelegitim al lui Läpusneanu; el veni de pe Nistru cu un corp de Cazaci si se putu mentine mai bine de dou`á luni de zile. Era un bárbat « foarte frumos, lnalt si vânjos, Cu párul negru; stia multe limbi ». Avusese o tinerete aventuroasà; fusese prin Spania, prin Austria si isi incerca si el acuma, ea atâti alti « domnisori » norocul. La inceputul lui Octomyrie 1592, o armatà ardeleneasc6 pAtrundea, din ordinul Sultanului In Moldova, In timp ce Aron Insusi, insotit de ajutoare turcesti, inainta spre Iasi. Petru Cazacul fu prins si trimis la Poartà unde pieri, atárnat In arlige. Ina din prima domnie, o sum6 de boieri pribegiserà In Polonia. Afând de revenirea « tiranului » asa i-au spus istoricii vremurilor noastre, cronicarii lug, Ureche si Miron Costin, ii spun « ce! Cumplit » fugi si logorátul Nestor Ureche, cel dintAi dintre dregátori, tot inteacolo. Aron reincepu cu apäsarea sa fiscalà, izbutind sà-si strâng6 o avere onsiderabilà. Dandu-si seana lug de situatia sa subredd, de imposibilitatea de a &Aura lkomia tot mai mare a Turcilor, din pricina csárora fusese silit sá puie dári mari, el 1u6 hotärirea Indrázneatä de a se ridica impotriva sfäpAnilor si de Ora atunci si de a se alipi coalitiei crestine
tare tocmai se punea la cale. Trimise deci un sol la Impáratul Rudolf al Austriei, intrá In legáturi Cu Sigismund Báthory, principele Ardealului si In cele din urm6, ajunse, la 16 August 1.594,
la un tratat formal cu Imperialii. Acestia primeau Moldova In confederatia germana, se indatorau s'o apere contra Turcilor si asigurau domnului ei adäpost In cazul and ar fi fost gonit din tarä. In schimb, Aron se obliga sá ajute pe impárat In lupta contra pAgani/or si sà-1 informeze de misarile lor. Cu Sigismund
Báthory se incheie de asemenea un tratat: Mosul principe al Ardealului fu recunoscut ca suzeran si ambele pdrti se obligarg sä se sprijine In rázboiul care avea sä. inceapà. De comun acord cu Mihai Viteazul care se aláturase si el coalitiei crestine, se fix6 yiva de 13 Noemvrie 1594 pentru inceperea revoltei. La aceastä
data, creditorii ateva mii furd chemati atAt In Bucuresti c At si in Iasi, la Curte, chipurile spre a fi platiti, si ucisi cu totii. Urma apoi atacul cetätilor turcesti: Tighina s'i Chilia full asediate f Ara s.4 poatà fi luate; in Martie 1595 càzu, In schimb, Ismailul, Cu mare mgcel. Trupele luí Aron Tiranul, cuprinzAnd www.dacoromanica.ro
252
URMA$II LUI PETRU SCHIOP-UL, 110VILE$TII
Cazaci cu plata, patrunsesera chiar in timpul iernii peste Dunare, in Dobrogea, luasera Mdcinul i pustiiserd grozav intreaga regiune. O armara turceasca, venind sa instaleze In Moldova, in locul hainului, pe , telan Surdul, fostul domn al Prii Romane§ti, e batuta langa Silistra de &are banul Mihalcea al lui Mihai Vi-. teazul. Dar ceea ce nu putuse face du§manul, facu « prietenul
§i suzeranul: banuind Para temeiu, socotim noi pe Aron de necredinta, Sigismund Báthory puse pe Razvan, capitanul gärzii ungure§ti ce se afla pe lânga domn, sa-1 prinda §i sa-1 aduca in Ardeal. Aci « vasalul » fu mai intai inchis in castelul dela Vint (19 Mai 1595) §i apoi otravit (siar§itul lui Iunie 1597). Mormantul sa se afla nu in ctitoria ce-§i !maltase, In frumoasa biserica din « tarina Ia§ilor », ci in Alba-Iulia.
Aron a fost crisatorit cu doamna Stanca; au avut mai multi copii, dintre
care cunoa§tem pe Bogdan, pomenit In hrisovul de ctitorie al manastirii de langä Ia§i, §i pe Marcu, amintit la 23 Octomvrie 1619. La aceastä din urma data, Stanca era Inca in viata, o gasim in Ardeal, unde stapanea
Ban bAtut de $tefan Fig. 77. RAzvan, In 1595. Legenda e In latIne§te.
o mo§ioara In comitatul Albei.
Pe tronul ramas vacant, principele Ardealului i§i ingadui numeasca el pe un boier, hatmanul Nizvan, care lua numele de tefan Vodd (vezi fig. 77). Acesta servise la inceput in armata polo* ca§tigandu-§i gradele multumita vitejiei sale deosebite. Intrand in serviciul lui Aron, fu numit hatman §i comandant al garzii domne§ti, alcatuite din Unguri. Nu cunoa§tem numele tatalui sail; cat despre mama, contemporanii, intre cari Insu§i
Mihai Viteazul, spuneau §i aveau, se pare, dreptate Ca era Tiganca §i anume din Tara Romaneasca. Indata ce ocupd tronul,
Räzvan incheie la 3 Iunie
1595
un tratat cu protectorul
Sigismund Báthory, recunoscandu-1 de suzeran §i admitand
sub raportul politic conditii mult mai grele decat cerusera Turcii vreodata. Acest fapt cat §i numirea insa§i a donmului de catre principele Ardealului provoaca o reactie din partea P61onilor
cari nu puteau admite, dupa toate legaturile ce existasera liana atunci, ca Moldova sa iasa complet din sfera lor de influenta. www.dacoromanica.ro
IEREMIA MOVILA
953
Ieremia Movilil. lntre boierii cari pribegiserà peste Nistru se reprezentant al unei puternice afla i leremia Movila familii, cu multe legaturi. Traditia, consemnatä de Neculce. ca stramo§ al MovilWilor pe aprodul Parice, acela care in lupta Cu Hroet a dat calul sdu lui stefan cel Mare §i, fdandu-se « » la pdmant, i-a ajutat sä Incalece. Cronica In limba germanä, descoperità de curând la Miinchen (vezi cap. despre Culturd), aratä Intr'adevär rolul foarte important pe care 1-a jucat boierul Purice in zisa luptä, e probabil deci ca i traditia schimbärii numelui sä corespunda realitätii. Bun prieten al Polonilor, agreat §i de ceilalti boieri pribegi, Ieremia Movilà este ales domn §i inträ In /a§i, la adäpostul Wirii regale, comandate de cancelarul Zamoyski. Räzvan, In timpul acesta, se afla in drum ske Tara Româneascä, urmänd sá dea ajutor, impreunä cu Sigismund Báthory, lui Mihai Viteazul in räzboiul cu Sinan Pava. Dupä respingerea Turcilor peste Dunäre, el se intoarse In Moldova §"i incerca sä-§i reja cu armele tronul. Lupta avu loe la satul Areni, lang6 Suceava, In ziva de DuminicA, 13 Dechemvrie stil nou 1595 §i se isprävi
In chip dezastruos pentru Räzvan. Infränt i prins, acesta e tras in A, eapà, in timp ce fratelui säu i se taie capul. Unii dintre boierii care-1 sustineau pierirà, altii fugirà in Ardeal ; dintre osta§i ar fi cazut spune o scrisoare contemporana vreo 2.500. Ieremia Movilä rämase domn, sprijinit de Polon i plätind regulat tribut Turcilor. Celor dintai le däduse un act, la 27 August 1595, in Ia§i, prin care Moldova era considerata ca « unità pe vecie » cu Polonia, fiind un « membru credincios i inseparabil al Coroanei, ca §i toate celelalte tä.ri i palatinate ale ei ». FaVä de Sultan, pe de altd parte, 4i indeplini obligatiile atät de scrupulos, *Meat acesta 11
ajutà lucru extraordinar chiar i cu bani, trimitändu-i,
in primAvara anului 1597, o sumä importantä: dotal poveri, iar In 1600, patrazeei de mii de galheni! Situatia politick' a Moldovei In vremea aceasta e caracterizatä foarte exact inteo scrisoare a lui Nicolae Kirschner din Baia, adresatà biräului Bistritei: « tara e a Polonilor, cetätile ale pägänilor i trebue sä därn bir Turcilor ca mai inainte ». Astfel stánd lucrurile, era firesc ca Mihai Viteazul sà vadä In /eremia Movilà un adversar. De aceea are loo campania din 1600, In care Wile muntene ajung aproape färä impotrivire Oda' la www.dacoromanica.ro
254
URMASII LUI PETRU *CHIOPUL. MOVILESTII
www.dacoromanica.ro
IEREMIA MOVILA
255
portile Hotinului (vezi mai jos, p. 286). Reinstalat In scaun de Zamo3 ski, Ieremia ajunge In §i mai mare dependentà fatd de Poloni ; se obligh chiar sà le pläteascà o suma anualà. In 1601, aceasta suing se ridica la 28.000 de zloti ; domnul serie la 30 Iunie
regelui sà-1 ierte c6 a intarziat s'o trime.atg, deoarece a trebuit sä plateasca din ace§ti bani lefile In restanta ale mercenarilor. Se adàogau apoi pràdaciunile i violentele pe care le fAceau ostasii poloni läsati In tarà spre a apara pe domn. In 1601, nemultumirea
era a§a de mare §i a§a de genera15, Incat insu§i Ieremia se vede silit sä" trimitä o scrisoare regelui. « Tara Intreapà apune el e atAt de turburatà §i de IntAratatà prin toate aceste suferinte, inat acei cari 'And deun'azi de abia murmurau, avand In vedere porunca mea, sub pedeapsd de moarte, de a sta lini§titi §i de a nu unelti nimic contra armatei polone, au inceput acum a staiga In gura mare, infruntand ordinele noastre i declarând ch" nici inteun chip nu mai pot rada ,§i suferi o nevoie ata de mare ». De aceea, la un moment dat, boierii se adreseazà chiar lui Basta. ca ja sub protectia lui; generalul Insä nu dà curs cererii. In genere, raporturile lui Ieremia cu Imperialii au fost papice ; in 1605, and Turcii li dAdusera ordin ca sà p6trundä in Ardeal, el Incuno§tiinteaz6 de acest f apt pe comisarii lui Rudolf. Dupäl cum se vede, sub raportul politic i militar, epoca aceasta e o epoca." de sc6dere In istoria Moldovei ; Ieremia nu e niciun con-
ducàtor de oaste, niciun spirit dArz, iubitor de independentà. Supus celor puternici, el poate prelungeascà domnia pan& in 1606, Iunie In 30 de zile, murind In scaun, de moarte budä, iar nu In pribegie, mazilit, sau §i mai rgu, decapitat in piala publica. Sub raportul religios §i artistic, stapânirea sa are lnsä" insemnhtate. Ieremia Intemeiaza', Inainte de 1599, episeopia Hu§ilor §i-i dsárue§te spre sfar§itul domniei (1604-1606) mai multe sate. Pe de altk parte, ctitoria Moviletilor, Sucev4a, este una din cele mai reu§ite ale Moldovei ; picturile ei, terminate In timpul lui Ieremia, fac i astazi admiratia tuturora (vezi fig. 72-74 §i 145-448). Tot Ieremia Movila. este, se pare, i ctitorul mAngstirii Vizantea, din judetul Putna: impreuna cu doamna Elisaveta, el figureaz6 in fruntea pomelnicului. i In domeniul Impodobirii manuscriselor, al miniaturilor, anii ace§tia au o deosebità insemnätate. Acum miggle§te vestitul Anastasie Crimea desenurile sale www.dacoromanica.ro
URMASII LUI PETRU SCRIOPUL. MOVILESTII
256
i'zi:Pgiriflit,419itAl0611619/1t81111/1/110F11i110M-kihilOhl',./j) ---
=
-
.)
;
I.
44"
N
li
Fig. 79.
Acoperamintul de fmormAnt al lui Ieremia Movilli la mAnastirea Sucevita.
www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAFIE
25.7
tare pot fi socotite va formand o scoalà sau o directie nouà in acestä veche si stfälucità artä. Ieremia Movilà, scoboritor prin marnä-sa Maria din neamul Läpusnenilor, a fost cäsätorit cu o Ardeleana Elisaveta Csomorldny, una din femeile cele mai aprige ale trecutului nostru. Au avut mai multi copii: trei bäleti, Con,stantin, Alexandru §i. Bogdan si cinci fete, Chiafna (Regina), Ecaterina, Maria, Ana §i. Samfira. Primele patru s'au cägtorit dui:a nobili poloni; ultima a murit de tânärä, la 7 Martie 1596 si a fost Inmormantatà la mänästirea Sucevita. Tot acolo se aflä si mormantul, frumos lucrat, al lui Ieremia, purtând urmätoarea inscriptie: « Aceastä piatrà de mor-
mänt a facut-o si a Impodobit-o pan Gavril, fost stolnic, mai Inainte räposatului, binecinstitorului si de Hristos iubitorului domnului nostru Io Eremia Moghila voevod, cu mila lui Dumnezeu, domn al tärii moldovenesti. Vesnica lui pomenire, odihnä fericità. In anul 7114 (1606), luna Iunie 30 » (vezi fig. 78 si 79).
BIBLIOGRAFIE L Aron Tiranul: 1. I. MINEA, Aron Vodet fi vremea sa, in Cercet. 1st., VIIIIX (1932-1933), nr. 1, p. 104-436; 2. I. MINEA, Doamna lui Aron Vodd gi fiul lor Marcu Vodd, In Comunicdri (Buletinul Institutului de Istoria Romdnilor 4 A. D. Xenopor»), nr. 2, Ia§i, 1942, p. 5-13. II. $t et an Rfizvan: 3. N. IORGA, Originea lui S'tef an Reizvan, in Mem. Secy. 1st., Acad. Rom., t. XI (1930), p. 157-160; 4. I. MINEA, Data de zi a luptei dela Areni ( 13 Dec. st. n. 1595 ) In Comuniceiri, nr. 1, Ia.i, 1941, p. 3-8. V.
i
p. 308, nr. 23 §i 24.
HL Ieremia Morn: 5. EPISCOPUL MELHISEDEC, Notiye istorice gi arclzeo-
logice. Adunate de pe la 48 mdrzeistiri gi biserici antice din Moldova, Bucure§ti, 1885, 318 p. in 8°. 6. N. IORGA, o Doamna lui Ieremia Yodel )), In An.
Acad. Rom. Mem. Secy. Ist., t. XXXII (1909-1910), p. 1019-1077. V. §i p. 335, nr. 8.
17
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL In tara mea ali fi putut sd rdmdn linistit i sigur, fdrd nicio teamd, dacd
nu m'ar fi chemat credinfa mea fald de erestindtate lo Mihait Voevod al Ungrovlahiei,
al Ardealului, al Tdrii Moldcrvei s. (Memoriul luí Mihai Viteazul catre lmparat, din anul 1601 $i legenda pecetii lui ca stapanitor al celor trei taxi romane$ti).
Tot mai puternic straluce§te chipul lui Mihai Viteazul, tot mai vie §i mai luminoasa este amintirea faptei lui. Cu cat se adaoga
informatia documentara, cu cat cunoa§tem mai bine lupta, biruinta i &Adema acestui mare capitan, neInfricat luptator pentru credinta i ctitor ve§nic altsárii de astäzi, cu atAt spore§te In sufletul nostru admiratia. Alaturi de tefan cel Mare, Mihai Viteazul este lntruchiparea eroismului, este izvor de putere, de Incredere ì de mandrie pentru poporul românesc. Vieata lui e una din cele mai impresionante din cate s'au desfavrat pe pamantul stramo§ilor. Mihai iteazul a cunoscut din plin §.1 durerile i bucuriile vietii; a cunoscut dulceata biruintei §.1 amäraciunea Infrangerii; a stapanit cat niciunul dintre voevozii
no§tri, pentru ca inteo clipa s'a piarda totul; a vazut pe cei trufa§i Inchinandu-i-se §i a cazut prin tradarea lor. Nimic din ce e omenesc nu i-a fost strain i faptul acesta ni-1 face §i mai apropiat, 11 aduce la Intelegerea tuturora. Contemporanii, prieteni sau
du§mani, au simtit ea au In fata o personalitate exceptionala ; unii 1-au ridicat In slavi, altii 1-au urIt cu patima, cu totii lusa au ramas inipresionati de aceasta aparitie unica". www.dacoromanica.ro
ORIGINEA LIJI MIHAI. CARIERA SA CA BOIER
259
Originea lui Mihai. Cariera sa ea boier. Originea lui Mihai Viteazul e o problema nedeslegatd Inca', e un semn de intrebare al istoriografiei române§ti.- Unii dintre cercetdtori 1-au considerat drept fiu legitim al lui Pdtra§cu cel Bun, ceea ce s'a dovedit gre§it,
altii au spus cd e fiul nelegitim al acestuia, iar acum in urmd s'a afirmat cà el n'are nicio legeiturd cu acest voevod. Sigur este numai
eh pe mamd-sa femeie frumoasd o cherna Tudora §i cd a locuit multd vreme in targul dela gura Ialomitii. Ea era soil cu lane Epirotul, care a ajuns, gratie Insu§irilor lui, la cea mai inaltd dregdtorie din Tara Româneascd, la bdnia Olteniei, fiind in acela§i timp §i cap uchihaia sau reprezentant al domnului la Constantinopol. tim cd Mihai s'a ndscut in 1558, deoarece In 1601 avea,
a§a cum ne spune pictorul Sadeler care i-a fdcut portretul, 43 de ani. Pdtra§cu cel bun a murit frig In Dechemvrie 1557, in urma unei lungi boli, pentru care se dusese, Inca' din luna Mai, la aer, la Ramnicul-Valcei. A§adar, sau Mihai este fiu postum al lui PAtra§cu, sau e opinia ultimului cercetdtor, d-1 P. P. Panaitescu Mihai a avut un alt tatd, pe care nu-1 cunoa§tem. Mai stint o serie
de argumente cari vin In sprijinul acestei ultime pdreri, a§a de pildd, povestirea cronicei lui Radu Popescu din care afldra cd « Mihai-Vodd, dupd ce au luat domnia, s'au numit cd iaste fecior lui Pdtra§co-Vodd, iar cu adevdrat nu sd §tie; a niciun istoric de ai no§trii (sau striin) nu adevereazd cine iaste ... fdrd cat den auz unul dela altul a§a dovedim cd murnd-sa au fost dela ora, dela Floci ... vdduvd §i frumoasä ». In cazul cand paternitatea lui Pdtra§cu se dovede§te a fi o iluzie, Mihai Viteazul nu-vi pierde
din Insemndtate pentru aceasta. In definitiv, valoarea lui nu std In faptul cä a fost feciorul nelegitim al unui voevod, ci In activitatea pe care a desfd§urat-o, In realizdrile lui, In personalitatea lui care s'o recunoa§tem nu seamdnd cu aceea a lui Pdtragcu. Mihai e In primul Hind fiul faptelor sale. i alti mari stdpanitori
ai lumii de ieri §i de azi nu au fost §.1 nu sunt de vita domneasca ; aceasta nu i-a lmpiedicat totu§i sd se ridice peste cei-care se bizuie pe nobletea din hrisoave.
In finer*, Mihai s'a indeletnicit cu negustoria: ne-o spun mai multe märturii contemporane, intre altele un document intern
descoperit in ultimul timp. 0 märturie polonä il aratd ca negustor de vite; o alta, spaniold, afirmd cd ar fi fost negustor de 17*
www.dacoromanica.ro
260
MIHAI VITEAZUL
giuvaericale. 5tia turce§te i grece§te; avea un scris frumos, energic ; iscalitura lui se recunoa§te dinteo mie. Cariera boiereascä vi-a Inceput-o pe langà unchi-säu lane. Cand acesta ajunge mare ban al Olteniei, Mihai e numit ban mic sau beini4or In judetul Mehedinti. Il gäsim In aceasta dregatorie in anul 1588; ni s'a pastrat §i un ordin al lui Mihnea voevod adresat o slugei domniei mele lui Mihai banul din judetul Mehedinti », In 1590, este mare stolnic; In 1591-92, sub stefan Surdul, devine mare postelnic i, dui:4 cateva luni, mare agá. Iar fiindca in tot acest timp, lane, banul Olteniei, locuia de fapt la Constantinopol, se pare ea Mihai a fost i ispravnic In locul sau, la Craiova. Cu aceasta ultima dregatorie 11 cunoa§te cronica lui Radu Popescu.
In timpul domniei lui Alexandru cel Rau (1592-1593), a ajuns chiar ban al Olteniei. Intr'un document din 27 Septemvrie 1597, daruind mamei sale, doamnei Teodora, satele Studina Mesteacai, Studinita Barbului, Cru§ovul, Frasinetul din camp §i Studinita lui Hamei, cu toate hotarele lor, Mihai spune ea « aceste sate
le-am cumpaiat domnia mea cand am fost ban al Craiovei » (ci
CM4 IlOKSHH)C reAg0 Mi 'ChM CritA1 RNA GAN KIMAIRCICH). Tot din
timpul carierei sale, « din trudä, din slujba ce am slujit » cum o declarà". Insu§i In hrisovul din 6 Septemvrie 1598, avea .el 23 de sate numai In judetul Romanati, cumparate dela megie§i adica
dela mo§neni. Un altul, Cräicanii, il cumparase pe cand era bani§or in Mehedinti. Se adäogau apoi satele pe care i le adusese ca zestre sotia sa, Stanca, nepoata lui Dobromir, banul Olteniei. Mihai era deci, In 1593, nu numai cel dintâi dintre dregatori, dar i unul dintre cei mai bogati. Birurile grele puse de Alexandru cel Rau provoaca un complot boieresc. Domnul e pain la Poarta, In Iunie 1593, dar fara succes pentru moment. Unii dintre comploti§ti sunt prin§i täiati; Mihai, amestecat i el, afla cà i s'a hotarit pieirea i fuge In Ardeal. Traditia, consemnata In cronica lui Radu Popescu, ne prezinta lug lucrurile altfel, anume ca Alexandru ar fi vrut sa-1 omoare, deoarece Ii ie§ise nume « cum ca iaste fecior de domn ». Deci « au trimis cu urgie i 1-au adus la Bucure§ti. i trecand
pe langa Biserica Alba pe vremea liturghiei, s'au rugat arma§ilor sa-1 lase sä asculte svanta liturghie §i, lasandu-1, au intrat in biserica §i, rugandu-sd, s'au fägäduit lui Sfeti Nicolae, fiind www.dacoromanica.ro
INCEPUTUL DOMNIEI. PASCOALA IMPOTRIVA TURCILOR
261
hramul, cd, de-1 va mantui, sà-i fac6 msángstire in numele lui, precum au §i fAcut. CA, ducandu-1 la domn, §i tágkluind de 1:16paste, au jurat cu 12 bojari ca nu iaste fecior de domn §i au scápat. Pentru care nevoe scápAnd §i speriindu-sà, au fugit la Poartà... ».
0 narturie contemporand ungureasc6 insemnArile lui Szamosközy afirmá c6 s'ar fi ajuns chiar la condamnárea la moarte §i c'ä Mihai a fost salvat numai gratie faptului 06 tiganul c'616u s'a inspáimAntat §i a zyMit spada. Cat'á valoare prezintà aceste §tiri, nu se poate spune in mod precis. Impresia noasta este, a§a cum am afirmat §i mai sus, c6 Mihai, afrand de soarta ce i se pregáte§te, a fugit din Oltenia in Ardeal. Intr'un hrisov din 1594, el spune de altf el limpede: 4 Ctind s'au inta'mplat domniei mele pribegie dela Craiova, am trimis domnia mea de am chemat cAlugArii
dela acea mánástire e vorba de Cofuna (azi Bucov4) de am ad6ogat aceste vii ... ca EA' stàpâneasc6 aceste vii pand voi veni domnia mea din pribegie ... ». In Ardeal, Mihai a stat douà sAptAmani, apoi s'a dus la Constantinopol unde, ajutat de unchiul sdu Iane §i de Andronic Cantacuzino, fiul lui eitanoglu, pe de o parte, de Sigismund Báthory §i de agentul englez Barton pe de altà parte, a izbutit sä" ja domnia. Au contribuit la acest succes §i sumele mari de bani §i bogatele daruri pe care, potrivit obiceiului, le Mouse la toate márimile din Constantinopol. Datoriile noii domnii se urcau la o cifrà fabuloasà; creditorii insoteau acum pe Mihai in tara, ea sà-§i scoatà banii §i dobAnzile respective. Ineeputul domniei. lfa'scoala fmpotriva Tureilor. Numirea se facuse in Septemvrie 1593; la 11 Octomvrie, in drum spre tara, Mihai trecuse de Adrianopol; in cursul aceleia§i luni, el intra in Bucure§ti. Aci Osi pe creditorii mai vechi, ai predecesorului s'äu, care-§i reclamau §i ei banii. Intelegem prin urmare cum in primul an de domnie a trebuit ca nenorocitii de contribuabili, in afarà de birul obi§nuit, sä" pineasc6 §i birul pentru « poclon §i curama » (aA noK(Iomi H sa Kopama) cuvântul ultim inseam-16 cotizatie, contributie precum §i un impozit extraordinar « corn6ritul oilor §i al boilor ». Se adaoga apoi un bir « pentru cAble §i chile » Oa ichErm H att IC HAE) adicd pentru proviziile de grttu §i orz ce tre-
buiau trimise armatei turce§ti, in campania impotriva Imperialilor. In afará de acestea, se mai cerea, pentru aceea§i armatà, cantitAti insemnate de miere, unt §i sare. Ap6.sarea fisealà devenise
www.dacoromanica.ro
262
MIHAI VITEAZUL
insuportabila: unele sate se «risipeau », multe i§i vindeau mo§ia,
sporind numä'rul rumanilor sau vecinilor. Dar nu era numai atat: Turcii prinserä a se aceza In Tara Romaneasca, a-§i face laca§uri §i meceturi §i Incepura a tipa cre§tinii de nevoia Turcilor » cari le calcau « tara §i legea n. Mihai, vazand primejdia, fäcu sfat cu oboierii « mari §i mici » §i toti spusera cà « intealt numai cu barbatia sa ridice sabie chip nu se vor putea izbavi asupra vrajma§ilor ». Momentul era prielnic: se forma tocmai atunci in Europa o liga' sfanta pentru a duce razboiul Cu Turcii. Papa Clement al VIII-lea (1592-1605) Indemna staruitor pe toti monarhii cre§tini sa-§i uneasca fortele imp otriva necredincio§ilor. Concentrarea urma sa se fand In jurul imparatului Rudolf al II-lea
(1576-1612), la a carui curte Jezuitii comandau. Apelul gäsi rasunet In Spania, unde domnea batranul Filip al II-lea, In cá'teva ducate italiene (Toscana, Mantova, Ferrara); statele germane fagaduira §i ele sa dea ajutor In oaste §i bani. O deosebita importantä prezentau cele trei Vári románe§ti, deoarece ele erau in vecinatatea nemijlocita a du§manului §i forman o baza de operntiuni indicata. De aceea, se depusera sfortdri pentru a fi atrase in HO. Sigismund
Báthory, principele Ardealului, dupa tratative laborioase, prin care cauta sa-§i asigure maximum de avantaje, ajunse In sfar§it, In Fevruarie 1594, la o intelegere cu Rudolf ; Aron Voda al Moldovei incheie §i el, la 16 August 1594, un tratat cu Imperialii, declarandu-se aliatul lor, obligandu-se sa colaboreze sub raportul militar §i obtinand dreptul de azil in cazul °and ar trebui sa-§i paraseasca tara. In ce prive§te pe Mihai, el abia fusese nurnit ca domn, a§a Inca emisarul Papei, calugarul croat Alexandru Cumulovici, ne§tiindu-i gAndurile §i banuind ca are legaturi prea stranse cu Turcii, nu-i vorbise Inca. In tara, exista totu§i un pu-
ternic curent pentru cauza cre§tinä. Atat boierii, cat §i domnul, afland de pregatirile ce se faceau In vecini, se simteau atra§i participe §i ei la lupta impotriva necredincio§ilor. Mihai nu a§teptä deci sa i se faca propuneri, ci, fapt esential care-1 caracterizeazei dela inceput, o hid el inainte. Trimise soli at& la Sigismund Bá-
thory cat §i la Aron \Todd: la cel dint'ai pe Radu clucerul Buzescu, la cel de al doilea pe fratele acestuia, pe Preda stolnicul. Rezultatul fu o intelegere deplina. Cei trei stäpanitori hotarlra « ca 66 fie nedespartiti unii cu altii *. Cu drept cuvânt a§adar, www.dacoromanica.ro
INCEPUTUL DOMNIET. RASCOALA IMPOTRIVA TURCILOR
263
avea s. serie mai tärziu Mihai ImpAratului Rudolf: « In tara mea ai fi putut s rämän lini0it i sigur, fàrà nicio teamä, daa nu m'ar fi. chemat credinta mea fatà de cre0inatate ». Aceastä credintä pe de o parte, presiunea fiscalà pe de altä parte, explia rAscoala voevodului. Ca' urmare a Intelegerii cu Sigismund Báthory, sosir5. la Bucure0i vreo douà mii de osta0-ardeleni, sub
comanda apitanului de Flgära§. In ora, era insä 0 un corp turcesc, tot de vreo douä mii de oameni, sub comanda unui emir,
care supraveghea pe domn. Mai era 0 multimea de creditori; ace§tia merseserà cu Indräzneala pän6 acolo 'neat atacaserà Insu0 palatul domnesc. Mihai, care-vi avea acum stränse trupele sosiser5. i Buze0ii din Oltenia chem6 pe creditori la vistierie, In ziva de 13 Noemvrie 1594, pentru a-i socoti. Cfind toatä lumea fu adunatà, incepu Inteadev6r socoteala, dar o socotealá sängeroasd. Tunurile izbird In multime, casa 111à foc, osta0i domne0i desävär0r6 pràpädul. Dup5 creditori, veni rändul celor douà mii de Turci ai Emirului; apoi fu atacatà cetatea Giurgiului. Mihai neavänd Insà mijloace suficiente de asediu, ea putu rezista, mai ales ca-i soseau ajutoare dela Rusciuk. In acela0 timp, erau mäceráriti Turcii din Ia0 de atre Aron \Todd. Räscoala devenea a§adar generald. i alte cetäti dela Dunäre furà izbite ; o luptä avu loe läng6 Cetatea de
Floci, la värsarea Ialomitei, o a doua la Hdrova, la 1 Ianuarie 1595; o a treia la Silistra, la 8 Ianuarie ; pretutindeni Tureii furä Intre timp, la Constantinopol se hotArlse Inlocuirea hainilor ; In Tara Româneascà urma sá fie instalat Bogdan, fiul lui Iancu Sasul, iar In Moldova, L'tefan Surdul, fostul domn muntean. Douà armate turce0i pornirä In acest scop la Dunäre: una comandatä de Hasan Pap 0 Mustafa Pava, se Indrept5 spre Rusciuk, cealaltà spre Silistra. Mihai porni Impotriva celei dintg. Pe and ii supraveghea mi§chrile, din tab6ra dela satul Pietrile,
veni lug §tirea a va fi atacat din coastà, din spre apus, de o oaste tAtäreasa. Erau Tätarii cari luptaserà panä atunci In Banat 0 care, primind ordinul Sultanului, veneau acuma asupra hainului. Mihai 10 retrase atunci trupele putin spre miazAnoapte, la satul Hulubegti, la eonfluenta CA1n4tei cu Neajlovul, 15.ng6 gäreni, i trimise pe fratii Buze0i ca s6 Impiedice unirea corpurilor
du§mane. Tätarii sunt inteadevar 13414, intäi la satul Putineiu, www.dacoromanica.ro
264
MIHAI VITEAZUL
In ziva de 14 Ianuarie 1595, a doua ail la Steinefti, In ziva de 16 I anuarie ; unirea frig nu poate fi impiedicatà. Adversarul inainteaza pkià la satul . 'erpeitegi; aci el e atacat trite° noapte de
paharnicul Manta care pune pe fugä pe Mari. In retragere, oastea turceasa se opreste la Ruscia. Mihai care sosise intre timp 4 cu gloatele » trece Dun6rea pe ghiatà, pe la Marotin, si o bate cumplit; arnandoi pasii Bunt ucisi, orasul e ars si prädat, iar bietul Bogdan abia isi scapà vieata prin fug6 (25 Ianuarie).
Cealalth armata turceasa", insqind pe stefan Surdul, se afla l'Angà Silistra ; ea e atacatà de Banul Mihalcea si imprästiatg. Orasul are aceeasi soartà ca si Rusciukul; pretendentul cade In luptà sau fyge ; de aici incolo i se pierde urma. Armatele victorioase ale lui Mihai fac incursiuni pe tot tärmul drept al Dunkii; ele ajung pan6 la muntele Haemus (Balean); bàstinasii, incurajati de aceste succese, se rälscoalà si ei, astfel vreo « 2000 de haiduci
si ckiva skbi » ataa Sofia. Turtucaia e arsd; Babadagul jefuit cumplit de ostile lui Aron al Moldovei. Brdila intkità cu ziduri si apkat6 de o mie de Turci, cade in Martie 1595, dupà un atae repetat, condus de paharnicul Manta si de Albert Király, noul comandant al corpului de ajutor unguresc. Campania din 1595. Lupta dela Calugiireni. Era evident a Turcii nu puteau tolera o asemenea situaVe ; fäscoala tkilor romanesti insemna o intreità lovitur6: de ordin politic, militar §i economic. Ea constituia mai intai un exemplu si un indemn pentru toti crestinii din Balcani, apoi o importantä extindere a frontului de luptà, In sfksit o perturbare .serioasà in aprovizionarea Cu materii prime a imperiului In general si a Constantinopolului In special. Prada, mai ales In vite, luatä de ràscula%i, era asa de mare inck un or6sean din Brasov a putut cumpka « 50 de boi, 47 de vaci si 44 de vitei de un an » numai cu 100 de leil Sultanul hotki asadar o mare expeditie de represiune, de nimicire a hai-
nului care produsese o tulburare atat de adkia. Se strkise o armatä Insemnata, sub comanda lui Ferhat pasa, marele vizir ; inainte ing de a trece Dunkea, pe and se afla Ina la Rusciuk, acesta se vàzu inlocuit prin adversarul ski, Sinan-Pasa (vezi fig. 79). Asupra numkului armatei turcesti, nu existà potrivire intre indicatiile diferitelor izvoare. Unele vorbesc de 40.000 de oameni, altele de 80.000 si de 100.000, ba chiar o mkturie dä cifra enorra. www.dacoromanica.ro
CAMPANIA DIN 1595. LUPTA DELA CALUGARENI
265
de 300.000 din cari ar fi rdmas apoi numai jumatate, &Hod 150.000. -
.
'%,
;)
-
_
L
to ne
%
-441
-
D.
Creorgiut tOck'r a. Sy, r otur
lele.ter
dt, -rLt, CLff.4
...fref,
Fig. 80. Portret contemporan al lui Sinan Pasa, de George Wickgram din Spin..
Mai probabild pare cifra dintai sau una apropiatd ei ; nu cred ca
armata lui Sinan sd fi trecut de 40.000-50.000 de oameni www.dacoromanica.ro
266
DIIHAI VITEAZUL
inch' din acestia nu toti erau adevarati luptatori. In once caz, fortele sale depdfeau cu mult pe acelea ale lui Mihai Viteazul, care
n'ar fi avut dupa marturisirea cronicei oficiale muntene decât vreo 8.000 de oameni, la care se adaogau cei 2.000 de Unguri ai lui Király. Chiar dacà admitem cà intentionat s'a trecut un numar mai mic de ostasi, pentru a se scoate si mai mult In re-
lief meritele domnului e o cronica oficiala I totu§i, In
cel
mai bun caz, socotind oastea de tara, lefegii, cetele de haiduci ajutorul unguresc, Incà n'au putut fi mai mult de 20.000 de osta§i. Prin urmare raportul era de unu la doi, Turcii erau de cloud ori mai multi cleat Romanii. Mihai Isi dadea perfect seama, inch' din primavara, ca Sultanul
11 va ataca. De aceea cautase asigure un sprijin puternic din partea lui Sigismund ; acesta frig nu era un cap politic realist ; infumurat si nestatornic, usor influentabil, el se &idea In primul rand sa-si satisfaca vanitatea; In randul al doilea, veneau interesele Statului i lupta Impotriva Turcilor; de aceea 1si va si pierde, mai tarziu, domnia. Delegatia de mari boieri si de Inalti ierarhi, trimisa de Mihai sá cearä sprijinul lui Sigismund, ajunse in Alba-Iulia la 2 Mai 1595. In cursul tratativelor ce urmara, ea nu apara Irisà asa cum trebuia drepturile Tárii Romanesti si ale voevodului ei. Recunoastem ea Imprejurarile erau grele si primejdia iminenta ; daca boierii hag ar fi fost solidan i si nu ar fi avut at:Ma In vedere interesullor pro priu, de siglar cà s'ar fi obtinut alte conditii. Asa se ajunse, la 20 Mai 1.595, la un act care Insemna In realitate desfiintarea Statului muntean. Inteadevar se prevedea
cà domnul e numai loctiitorul principelui Ardealului, acesta din urma avand sa controleze veniturile tarii, cà darile se vor fixa de catre dieta, la care vor participa §i 12 boieri munteni, cà actele vor fi date de domn In numele principelui, sigiliul acestuia din urma fiind sigiliul Statului. Sigismund va fi numit: « Prea luminatul domn Sigisnaund din mila lui Dumnezeu, principele Transilvaniei, Moldovei si Valahiei transalpine si al sacrului imperiu roman, domnul partilor regatului unguresc si conaitele Sacuilor, domnul nostru prea milostiv », In timp ce lui Mihai i se va spune numai: « Respectabilul i magnificul domn Mihai, voevodul Ora noastre transalpine, crediriciosul nostru iubit ». Nu se va putea Incheia niciun tratat fara Invoirea lui.Sigismund, nu se va putea
www.dacoromanica.ro
LIIPTA CIJ TURCII
267
pronunta nicio pedeapsa capitala impotriva boierilor farä §tirea aceluia§i. Tot In folosul boierilor se prevede §i clauza cà domnul nu-i va putea demite din dregatorii, ca, in schimb, Grecii nu vor avea acces la ele, apoi ca sträinii nu vor putea dobandi proprietati n tara, in sfär§it ceea ce fusese i pana" atunci rumanii sau vecinii care ar fugi pe ascuns de pe mo§iile proprietarilor, vor fi adu§i inapoi. Pentru toate acestea, un singur ca§tig anume:
*toate bisericile din stapanirile seninätatii sale (Sigismund Báthory 1) vor fi sub jurisdictia mitropolitului dela Targovi§te » cloud asigurari: ea se va da ajutor in lupta impotriva Turcilor cd se vor restabili vechile hotare ale Tarii Romane§ti, atat in spre Moldova cat 0 la Dunare, urmandu-se « mijlocul » albiei acesteia, « dela Braila pana la Ru§ava (Or§ova). Putem lesne banui ce a fost In sufletul lui Mihai, cand a luat cuno§tint4 de condiliile la care consimtiserä « lealii » i « desinteresatii » &Ai boieri, con-
ditii pe care Turcii nu indraznisera sa le ceara niciodata. N'avea 1ncotro Ins5.; Cu Imparatul Rudolf, la care trimisese un sol de mare taina, in Aprilie, nu incheiase Inca legaturi puternice; Aron Voda din Moldova fusese Inlocuit tocmai atunci de Sigismund prin Stefan Razvan; trebuia deci sá accepte umilinta, pentru moment, spre a putea face fata primejdiei. Apoi se vor lamuri ele lucrurile. Cu o suta i zece am mai lnainte, marele Stefan cunoscuse de asemenea o adanca jignire, la Kolomea; rdspunsul a fost Codrul Cosminului. Tot a§a i acum, raspunsul va fi Selimbar 0, a doua oara, Goraslau. In acest timp, armata turceasca 10 termina preparativele la Rusciuk 0 se pregatea sà treaca Dunarea. Mihai a izbutit sä tie vadul catva timp, In cele din urma lnsa, fiindcà era amenintat cu Inváluirea, pe la Oltenita, a trebuit sá se traga Indarat. Trecerea Turcilor a inceput in ziva de 4/14 August 1595, pe un pod de vase 0 a durat trei zile. Cu ei era 0 renegatul Mihnea, fostul domn al Tarii Române§ti. Fata de superioritatea numerica a armatei lui Sinan, Mihai nu avea interes sa dea lupta in ctimp deschis; de aceea, intocmai ca iStefan ce! Mare la Vaslui, a ales o pozitie care sà nu permitä o desfa§urare largá de trupe §i in acela§i timp sa-1 fereasca de o eventuala 1nconjurare. Experienta luptelor din ivna Ii aratase ea o asemenea pozitie era tocmai pe drumul care duce dela Giurgiu la Bucure§ti i anume la satul www.dacoromanica.ro
268
MIHAI VITEAZUL
Caugäreni. Aci s'a oprit Mihai. In spate erau dealuri acoperite de paduri, formând un adäpost natural, In fatä valea mlà§tinoas5. a Neajlovului §i a Càlni§tei. Drumul ducea peste rail, pe un pod de lemn, §i continua apoi Intre dealuri, pe valea Tântároasa, a§a,
Inat armata turceasa nu putea inainta deat sub form6 de coloank cu un front redus. Lupta avu loe in ziva de 13/23 August. Ina inainte de rev6rsatul zorilor, avangarda lui Mihai atacg, ajungand Ora la corturile du§manilor. Peste ateva ceasuri, pe la 11 dimineata, are ice un atac puternic al Ienicerilor ; ace§tia izbutesc sà." resping6 pe ai no§tri, tree peste Neajlov §i captureazä unsprezece tunuri.. Mihai se retrage putin, In perfectà ordine, Cu armata dispus6 in form6 de unghiu, cu varful spre du§man; apoi, in momentul and ajunge In dreptul unde se afla deta§amentul lui Király care pAna atunci nu intervenise In luptä se pare a. nu Poise s6 intervin6 (16 un contra atac fulgersätor care determin6 soarta bàfäliei.
Pentru a incuraja pe ai gi, voevodul Insu§i, invoand numele lui Isus, se asvarle cu securea In mAn6 asupra duvnanului. Unul dintre pa§ii turce§ti, ie§indu-i lnainte, are capul despicat dintr'o loviturà, un altul e izbit In piept. Boierii, väzând pilda domnului,, se asvarlä §i ei « pre capete asupra Turcilor », li taie vi-i inneaa
In mla§ting. Pe de altà parte, tunurile lui Király li izbesc din flanc, iar un deta§ament de douà sute de Cazaci, sub comanda cApitanului Cocea, §i. douà sute de .Ardeleni, din spate. Turcii sunt
cuprin§i de pania §i. Incep o retragere desordonatä. La podul de
peste Neajlov, Imbulzeala era a§a de mare, inat Insu§i Sinan este asvArlit In nrila§tinA §i cu sigurantä ar fi pierit acolo, daa un veteran din Rumelia, recunosandu-1, nu 1-ar fi luat In spate §i 1-ar fi sapat. Sunt uci§i patru pa§i, apte sangeaci §i trei mii de osta§i. « Si am cktigat poveste§te Insu§i Mihai.cinci tunuri §i. un steag verde al Proorocului lui Mohamed, foarte prquit. de dAnqii §i foarte respectat ». Bine inteles, cele 11 tunuri fuseserä reluate. t Noaptea care se läsa aduse incetarea bàtáliei. Biruinta rämàsese de partea noastrà. Dar pentru ca s'ä se bucure de toate roadele ei, ar fi trebuit ca Mihai sà." poat6 continua urnfärirea, ca odinioara Stefan dupg lupta dela Vaslui, sà poath svarli pe du§man In Dungre. Din nefericire, aceasta nu era cu putintä. Turcii fuseserà,
www.dacoromanica.ro
CAMPANIA DIN 1595
269
bätuti, dar nu distruyi; superioritatea lor numeric6 era incä sdrobitoare. Pe de altà parte, armata Insälyi a lui Mihai era obosità,
dupà o luptä care durase mai bine de 16 ceasuri. Iar unii dintre boieri izvoarele vorbesc de Dan vistierul yi de Miräsläu logof ätul erau nemultamiti i, dupà un päcältos obiceiu, gata sä trädeze. Tinand searnä de toate aceste elemente, hotäri domnul retragerea la munte, spre a aytepta acolo ajutorul .znavnicului Sigismund. Se repetà deci povestea dela Rovine a lui Mircea cel Bäträn care, deyi biruitor, trebuise sä se trag5. spre Argey. In cursul noptii de 13 spre 14 August, pornirà ostayii lui Mihai spre Bucureyti. Dupä un scurt popas la Copkeni, pe Argey, si un al doilea la Väcäreyti, in timpul cäruia Ungurii lui Kiräly ostayi jefuirà orayul, retragerea continuà spre Tärgoviyte; de aci se merse pe Dâmbovita in sus, Oda' la Stoenefti, in munte, unde fu ayezata tabära. In acest timp, Turcii intrau in Bucuresti, unde construiau o fortificatie de pämänt, o « palanc6», in jurul mänästirii numite astäzi « Radu-Vodà », a cärei biseric6 fu transformatà In moscheie. Dupà aceea, ajungeau la Tärgoviyte (26 August) si construiau yi acolo o fortificatie, in care ayezau 40 de tunuri yi o garnizoaná de trei mii cinci sute de oameni, sub comanda lui Ali
Paya. Zidurile Bràilei erau refacute yi ele: prin sate se ayezau subayi, adia primari; se 'Area c6 Tara Româneaseä va fi prefäcut'ä In prpvincie turceascd. Täranii fugeau care incotro ; multi
ftuq luati robi; altii atacau de capul lor cetele räslete ale duymanului ; aya au fäcut feiranii din Buzdu, cari nimicird cu coasele un detayament de 400 de Turci, trimis dup5. provizii.
La inceputul lui Octomvrie, scobora muntii, pe la Bran, yi Sigismund Bäthory, care pänä atunci fusese foarte ocupat cu nunta sa, yi a cArui armatà se strängea pe Incetul. Aducea cu el 22.000 de Secui yi 15.200 de ostayi dati de orayele yi de nobilimea ardeleanä cu 63 de tunuri. In acelayi timp, sosea si Stefan Räzvan din Moldova cu 3.000 de oameni i cu 22 de tunuri. La 6 OctomTrie, Tärgoviytea e asediata; la 8 Octomvrie, dupà masä, cetätuia construità de Sinan cade in mâinile creytinilor ; Turcii aunt täiati, iar comandantul lor fäcut prizonier ; cu proviziile pe care le strän-
sese, garnizoana ar fi putut rezista mai bine de trei ani (vezi fig. 81). Urmärind grosul armatei tmceyti care se reträgea erecoboarä spre Bucureyti; orayul fu ocupat la 12 Octomvrie www.dacoromanica.ro
!-
'
.
-
417.:
A
AA,: :
.
.7-_____..ortyx
_
.3t
.......*. -
48,0\VIYA..
\
.
!
'
F
41.
1
'
&
.,'IVe= - i.tLlAne%11,1 ° -=-,,,,e- -.- --z.
-,. _,, 't4'.._ =
/.3i AP,, slt-j, , odp;'''r
,
1.; '.D.s. -VI,..¡If, s
E !Al- lr'súcisn
.4m
Li
F.D.-IL.; . i
D
It 9c1.71 dort.,1 Gar A clier,fi ,. titi
51,Tryt.j. if,
i
L ABRIS.DER BELEGRvNG TEFLGovIsT vND DLR. SCHLAq-rr sovom ye, VON SIBENiVKGN GESCHEttEN.ANO. t$9s l: -
--
Fig. 81.
1
.. _
ei
Stampl contemporani IntItisind asediul TArgovistel In Octomvrie 1595. In partea de sus e Intitisatl Intrangerea si ruga Turellor; se vede si podul de peste Dunire, rupt de ghiulelele erestInllor,
www.dacoromanica.ro
CAMPANIA DIN 1595
271
de cátre Itefan Rázvan Cu un detasament, In timp ce Mihai si Sigismund grábeau spre Giurgiu. Cand ajunserá aci, Sinan si cu o mare parte din oastea sa trecuse deja peste Dunáre; mai rámánea numai ariergarda, robii si o parte din pradd. Atacul se deslántui imediat: podul, bombardat puternic de tunuri, se rupse si o sumá dintre Turci pierirä Innecati sau de sabie (vezi fig. 82). Mai bine de 8.000 de robi furá eliberati. Urmá dupä aceea asediul
Fig. 82. Inceputul luptei dela Giurgiu 0 retragerea Turcilor pe malul drept al Dunarli. Cre$tinii n'au rupt Inca podul. Gravurà contemporanl.
ceatii. In oastea crestiná se afla si un corp de 300 de Italieni, cu artilerie, trimisi de ducele de Toscana; acestia se pricepeau In deosebi la astfel de operatiuni. Dupá un bombardament violent care dgramá o parte a zidului, cetatea fu cucerità in ziva de 20 Octomvrie. Prada luatá de crestini era enorna: ea se evalua la mai bine de 2 milioane aur; o márturie contemporaná apune: « nu numai comandantii ostirii ardelene au devenit bogati, dar si ostasul cel mai mic avea mácar patru cai, afará de alte spolii ».
Expeditia de pedepsire ordonatá de Sultan se isprávise asadar In chip rusinos; Sinan Pasa fu destituit din functia de mare vizir; www.dacoromanica.ro
272
MIHAI VITEAZUL
cronicarul turc Naima, povestind evenimentele, sfAr§e§te prin urm5toarele elocvente cuvinte: « 0 asemenea retragere deza§troasa §i infrângere n'a mai fost pomenit5. In istorie ». Indat5 dup5 biruintà, Sigismund se intoarse in Ardeal; clandu-§i, in sfAr§it, seama de realiati, el renung la clanza prin care controla veniturile Tgrii Române§ti, 15sAndu-le In intregime la dispozitia lui Mihai. Ràzvan se intoarse In Moldova unde intraserá Polonii 0 instalaserà pe Ieremia Movilà; Mihai incepu 8'5 repare strickiunile neobi§nuit de mari pe care le provocase expeditia lui Sinan: Bucure§tii erau o ruin5. de aceea domnul 10 mutà re§edinta la Thrgovi§te multe sate se risipiserA, rumânii fugiserä care incotro. Incetul cu Incetul frig, tara incepu sa se a§eze iar50, lumea BA revie la lndeletnicirile obi§nuite. A ajutat 0 Imprejurarea cà, In anul 1596, Turcii §i-au trimis armatele in altä directie 0 anume impotriva Inaperialilor cari, uniti cu Sigismund, au 0 suferit o infrângere grav5. la Kerestes, In ziva de 26 Octomvrie. Luptele din 1590. Dar cu toata preocuparea de a t5.m6dui relele
räzboiului, Mihai nu ràmase inactiv nici in acest an: cetele sale trecw1 pe tàrmul drept al Dunärii 0 prAdará in diferite locuri: la Babadag, in apropierea càruia a pierit ins5. indrAznetul Vel4co, pentru care lucru, spune cronica, « Mihai Vodä foarte se Intrista », la Vidin sau cum ziceau ai no§tri, «la Diiu », deta§amentul fiind
sub comanda lui Farea,s Aga; un alt c5pitan, foarte indràznet,
Baba Novae, sarb de origine, arse Plevna 0 parunse Ora la Sofia, prinzAnd In treatorile Balcanilor convoaiele de merinde ale lui Hasan Pava. Brdila fusese reluatà Inca de a doua zi dupà retragerea lui Sinan. In toamna anului 1596, in Octomvrie, se produse pe nea§teptate un atac al Tgarilor. Buz6u1, Gherghita 0 Bucure§tii furà arse. Când Irma Mihai, careli strAnsese intre timp oastea, porni Impotriva nä."Välitorilor, ace§tia nu indràznira 86 dea lupta 0 se retraserd In grabg. Dac5 n'ar fi fost intor§i din cale, ei treceau In Banat §i dat fiind cä armatele cre§tine fusesera sfdramate la Kerestes, ar fi putut pr5da toatà Austria. Dupà plecarea Tátarilor, Mihai 10 indreptd oastea lmpotriva Turnului §i a cetälii din fatà, de pe malul drept, Nicopolea, repurtAnd 0 aci o biruintä ; comandantul turc se rug5 de pace prin daruri stràlucite www.dacoromanica.ro
LUPTELE DIN 1596
273
0 prin fagaduiala de a mijloci pe langa Sultan o impacare. Mihai ,ar fi preferat sä continue lupta Impotriva necredincio0lor; a§a 11
Indemna sufletul, a§a il rugau 0 cre0inii din Balcani; situatia sing era foarte grea. Armatele cre0ine fusesera infrante la Kerestes ; Sigismund era un om nehotarft, schimbäcios, care, a§a cum s'a exprimat Mihai Insu0, « nu §tia nici ce face, nici ce vrea ». Vi-
stieria secase 0 fall bani nu se putea sine armata de mercenari neaparat necesara pe atunci unui razboiu de lunga durata. Imparatul Rudolf era departe §i nu exista Inca un tratat formal, care sa garanteze subsidiile qi ajutorul armat de care avea nevoie Tara Romaneasca. Intelegerea cu Turcii era a§adar o fatala necesitate. Mihai n'o concepea lug decal ca un mijloc de a-0 pregati mai bine actiunea viitoare, ca un ragaz pentru ali intari legaturile
cu Imperiul 0 pentru a ingadui nenorocitilor sai supu0 sa se refaca. Totu0, Inainte ca pacea cu Turcii sa fie fapt Indeplinit, Mihai a tinut sä aibà o ultima convorbire direct:a cu Sigismund spre a vedea daca nu mai exista 0 vreun alt mijloc de fncercat. De aceea, Insotit de Banul Mihalcea, de Radu Buzescu 0 alti
tire temeinicä, sau daca nu, atunci sa se faca. pace. Sigismund,
care, vepic nehotarit, se gandea acum sali paräseasca tara, predand-o Imperialilor 0 care Indata dupä aceea la Inceputul anului 1597 va serie Turcilor spunand ca nu el e vinovat de
luptele anterioare, ci ... Sinan Pava care necontenit 11 prigonise, dadu un raspuns echivoc: « va incerca sa ridice cre0inatatea, dar daca nu va putea, va Incheia pace », neuitand, in niciun caz, Tara Romaneasca. Mihai Intelese. Un rezultat pozitiv avu totu0 aceasta vizita la Alba-Iulia, dar nu In ordinea politica', ci In aceea religioasa: se lngadui ridicarea, In marginea ora§ului, pe o colina situata la circa 100 de stanjeni (= 188 metri) de coltul sud-vestic al cetatii, a unei biserici pentru vlädica ortodox Ioan, care avea sub ascultarea sa potrivit unui act al lui Sigismund, 18
www.dacoromanica.ro
IiIIHAI VITEAZUL
274
din 1595
« toate bisericile romanesti din Ardeal si partile ungu-
resti, af ail de acele biserici peste care, cu Invoirea noastrà, pastoreste Vladica Spiridon, care e si dansul Roman ». La 7 Ianuarie 1.597, Hasan Pasa din Belgrad dadea de stire ca. Sultanul a trimes steag de domnie lui Mihai Viteazul « asa a atat acesta cat si Intreaga Tara Romaneasca se gaseste in pace bung ». In Mai, domnul insusi seria cancelarului Poloniei, lui loan Zamoyski, in legatura cu un negustor de blanuri din Liov: o pentruca trebue sa platesc tributul si A' trimet cateva zibeline imparatului Turciei ».
Mihai Titeazul §i Imperialii. Ca intelegerea cu Turcii nu era deck, un ragaz pentru a se pregati mai bine, ne-o arata tratativele ce au loe intre timp cu Imperialii. Inca' din Aprilie 1597, incercase Mihai, printr'un sol de -Laing, o apropiere de Rudolf al II-lea; dupa lupta dela Calugareni, el ii trimisese, in semn de deosebita atentie, unul din steagurile cucerite dela dusman si anume, pe cel mai insemnat, steagul verde 'al profetului. Cu prilejul vizitei la Alba Julia, in Dechemvrie 1596, dandu-si seama de slabiciunea lui Sigismund Balhory, hotäri Mihai sa stranga mai mult legaturile si, In consecintA, expedie o solie alcatuita din Banul Mihalcea si Sasul Marcu Schonkebonk. Audienta avu loe la Praga, la 12 Februarie 1597. Schonkebonk ceru ca imparatul sa ja sub protectia sa Tara Romaneasca si sa-i asigure mijloacele materiale pentru intretinerea unei armate. Rudolf, dandu-si seama de folosul pe care i-1 aducea o asemenea propunere, accepta si hotari sa acorde subsidiile necesare pentru 4000 de ostasi. In Iulie 1597, banii soseau intr'adevar la Targoviste. Urmarä Inca' doua solii una din partea lui Mihai, in Octomvrie, alta din partea imparatului In Ianuarie urmätor, 'Ana cand, In afarsit, se ajunse la un tratat formal, incheiat la 9 Iunie 1598, la manastirea Dealului. Rudolf se obliga sa-i dea lui Mihai plata pentru 5000 de soldati, si eventual, Inca pentru atatia, precum si armament: « tunuri, praf, gloante si alte unelte de razboiu ». Domnul Tarii Romanesti, recunoscand suzeranitatea imparatului, Insa « fall plata vreunui tribut sau a vreunei dari », se obliga In schimb BA lupte « pentru departarea Turcilor si a altor dusmani dela Transilvania, Tara Romaneasca s'i partile Ungariei ». Fugarii si dezertorii vor fi urmariti si extradati, libertatea www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL
I IMPERIALII
275
eredintei e asigurata, aceea a comertului de asemenea. Mihai va primi un castel In Ungaria sau in Transilvania, cu venituri sufi-
ciente pentru a träi, potrivit rangului, in cazul nand ar trebui sd-si pdraseasca tare. Dui:a cum se vede, e o mare deosebire intre acest tratat i acela din 1595, incheiat cu infumuratul i nestator-
nicul Sigismund Báthory. La curtea impdrateasca se pretniau acum in mod deosebit meritele lui Mihai; arhiducele Maximilian, fratele lui Rudolf, Ii aduce laude, spunAnd ca el « a fost zidul apararea acestor tari ». Scurta vreme dupa incheierea tratatului, reincepu razboiul cu Turcii. Acestia aflasera de sigur cele petrecute i deschisera ei
ostilitatile. Pap de Silistra, dupa sfatul i indemnul Pasei de Vidin, intrd cu osti in tara sa apuce scaunul lui Mihai Voda *; este lug batut de &are Dumitru Vornicul, care-i ja i cloud. steaguri. Mihai insusi trece Dundrea, asediazd Nicopole (10 Septemvrie 1598), pradd pAna in Balcani, arzAnd « peste 2000 de sate » si bate in cloud* rAnduri pe Turcii din Vidin. In cea de a doua lupta, domnul era cAt pe aci BA' fie ucis. lata ce povesteste cronica tarn: « Gonind Turcii i risipindu-i in toate partile, ear Turcii, frig o
ceata, deed vazura peirea, ei se intoarsera cu mare kárborie asupra lui Mihai Voda. i atuncea se alese unul den Turci cu sulita si o imponcisa asupra pAntecelui lui Mihai Voda si o infipse in pAntece, iar Mihai Vodà daca vazu ea piere, el apucä sulita cu amAndouà mAinile de fier i cauta in toate partile, ca sa-i vie cineva den bojari ajutoriu sa-1 izbaveascà den peire. Si Mtn mai aproape nu se aflara far 2 boiari anume Preda Buzescul i cu frate-sau Stroe Stolnicul, ci grabira i tajara capul Turcului si pre celelalte sotii ale lui i izbävira pe Mihai Voda din mAinile Turcilor ». Dela Vidin, inaintard °stile muntene, pradAnd, pana la Cladova unde cAstigara o nouà
çi multa barbälie aratara Buzestii
biruinta; abia la 5/15 Noemvrie se trecu Dundrea indarat. suma de tarani sArbi i bulgari, flied strdmutati .cu acest prilej in la* cronica lui Szamosközy &A cifra de 12.000; Mihai nisi* spune ca au fost 16.000. In aceeasi vreme, avea loo o mare luptd in jurul cetAii Oradea
Mare. In Ardeal se petrecuserä in ultimele luni evenimente Insemnate. Sigismund Bá'thory, ne mai putAnd suporta, se vede, permanenta incordare pe care o impuneau imprejurarile, se 18*
www.dacoromanica.ro
276
MIHAI VITEAZUL
hotárise, la inceputul lui Aprilie 1598, sä páráseascá tara, cedând-o
Imperialilor §i retrágandu-se In ducatele de Oppeln §i Ratibor din Silezia pe care ace§tia i le oferiserá in schimb. Dupá cateva luni numai, clAnduli seamá de marea gre§ealá pe care o fácuse, ce se comparau sárácácioasele ducate sileziene cu frumosul §i bogatul Ardeal Sigismund se intoarse Insá, pe furi§. La 20 August era In Cluj ; dieta 11 proclamá din nou principe, comisarii cari
guvernau tara In numele lui Rudolf furá arestati. Aceastá vEste nea§teptatä provocá turburare la Praga; imperialii credeau cá au Ardealul asigurat i acum totul se punea din nou In discutie ; se exprimä chiar fáti§ pärerea ca Mihai, ajutat de Sa§i §i de Secui, sä izgoneascá pe Sigismund. Scäparea pentru moment a acestuia din urmá se datord faptului ed Turcii Impreuná cu Tàtarii atacará Oradia Mare (vezi fig. 83). Mihai, dei avea de luptat la el In tará cu pava de Silistra, §i de§i fusese umilit de Sigismund, nu pregetá sà trimeatá un ajutor de 1500 de oameni sub comanda agái Leca. Mai presus de resentimentele personale, marele domn punea datoria de a apära cauza cre§tinátátii; aceasta 11 face ca, inainte de a fi atacatä Oradea, sa-1 ameninte pe Sigismund cá dacá se impacá cumva cu Turcii dela un asemenea creier te puteai a§tepta la once atunci ii va fi el « in loo págán §i Turc destul *. Tot aceastá con§tiintá a datoriei sale 11 face pe Mihai dupd ce se produsese atacul Orázii, sä" interviná la 1mpárat ca nu-1 izgoneascá pe Sigismund, deoarece n'ar fi spre folosul ore§tinátátii. Sfar§itul anului 1598 gási prin urmare pe Mihai din nou In luptá cu Turcii. Replica acestora nu IntArzie de altfel; indatá ce se desprimávárá, In Martie 1599, ei fácurá o expeditie de pradà pe tármul stang al Dunárii; un document intern din acea vreme e datat: 17 Iunie, dup6 prada Agarenilor, &And au prádat §i robit Tara Româneased »: Dupá toate probabilitátile, a fost o expeditie rapidá, ca aceea a Tátarilor din toamna lui 1596; cetele prádalnice nu stäturá sá dea fate' cu domnul. Drept räzbunare, acesta 1§i trimise din nou o§tii peste Dunáre. Oblucifa, unde era vechiul vad de trecere al negustorilor §i al o§tilor, fu erg §i pradatá, locuitorii cázurá In robie; o mare caravaná de negustori moldoveni, poloni, spanioli, ba unul §i din Anglia, 1§i pierdu toate márfurile.
www.dacoromanica.ro
.,
,;. r G
N -1"..act..
,
1
t. Za:134,.
ot, - ..SirMI.,
. 04. 4
AN, , .,
--,14:-''
t...,..fro.,4:91te
`o .11111-
....
.A.
'
_
kk
-Li.
1, ..f
' 1
...k
-411111411.
Li,
IL
= ,.- ..iwo..
,.........____--
AL.,' TF k CoNTM1ACTVR.
-ii...
/ ...,__________,......_.,_..,- -
.4" ell- AM'''. . et...4 ;
.....
!
',..
41111'5.717-4 ,oak,./- _oft,
.L1k. 4'
2......e.
,,
---.---40rfk>4.11 i'
'
3.
.,-ih.... 14
.6"W tl' -4-
i:Nbo.
112:111V4-4
;11"-: o tiall
t .......
..
.
offj
.
4.',444--t-'
1..44
- - -mow
IN viLfTkrt:<, c,uos N,WeAni 0...0: uBfR vstGriE wit' off Vor,i Tv1,(C10, BELEGRT.T CEVST.S1._A17_9
F1g. 83, Ased1u1 OrAz11 Marl de eltre Turel, In 1598. Stampl contemporana,
www.dacoromanica.ro
I
, r5
278
MIHAI VITEAZUL
Pe and se petreceau aceste lucruri, In Ardeal avea loc o nouà schimbare. Sigismund Báthory, eland Inca o dovada de seriozitate §i consecventa, parasi pentru a doua oará carmuirea §i facu sa fie ales ca principe varul sau, cardinalul Andrei Báthory, pe care pana atunci 11 du§m6nise (29 Martie 1599). Acest fapt modifica Irish' In chip esential situatia politica. Inteadevar, noul principe era prietenul devotat §i. protejatul Polonilor, in a caror tara traise mult timp pe langa cancelarul Zamoyski §i care 11 ajutasera cu bani; era, prin urmare, qi prietenul lui Ieremia Movirg, care obtinuse scaunul Moldovei tot multumita cancelarului Zamoyski. Cum lrisa atat Polonia cat §i Moldova erau In bune raporturi cu Turcii, chiar In legaturi stranse, rezulta cu necesitate §i pentru Andrei Báthory aceea§i atitudine. Nu-i de mirare deci cà el trimite agentului sau la Poarta instructiuni precise In vederea Incheierii pacii, ihstrucliuni In al caror preambul se spune lamurit: « voim sa ne intoarcem la buna pace de mai Inainte §i ea recurgem la puternicul Imparat (Sultanul I) §i sa ne punem sub fidelitatea Puterniciei sale ». Mihai se vedea prin urmare Inconjurat din toate pärtile de du§mani, risca, la un moment dat, sa fie atacat de pretutindeni. E adevärat ea, la Inceput, Andrei Báthory rasa 86 se creada ca nu du§mäne§te pe domnul muntean; In instructiunile pentru Incheierea pacii, trimise la Constantinopol, specifica,
privitor la Tara Romaneasca, mentinerea lui Mihai « dimpreuna cu fiul sau §i urma§ii sal. ». De aceea, el se §i crede In drept de a cere acestuia relnoirea tratatului Incheiat cu Sigismund Báthory In 1595. Neavand lncotro, simtind de jur Imprejur nurnai du§mani, Mihai consimti §i la acest dureros sacrificiu; In actul pe care-1 da, la Targovi§te, la 26 Iunie 1599, nu se mai In§ira Irma, conditiile una cate una, ci se pune numai o formula generala, prevaand 4 credinta, dreptate §i ascultare ». Realitatea era Insa alta. Andrei Báthory ar fi fost bucuros sa-1 vada pe Mihai scos.
din domnie Inca inainte de a se Incheia actul din 26 Iunie, el trimisese la Targovi§te un sol anume Tama§ Ciomortan spre a spune voevodului cà trebue sa paraseasca tara. Socofeala era ca In locul au sa fie pus fratele lui Ieremia Movila, anume Simeon pe care-1 sprijineau §i Turcii §i Polonii. Fag de protestul indignat al lui Mihai, care aminti toate sacrificiile pe care le Mouse In lupta www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL
I IMPERIALII
279
impotriva necredincio§ilor, precum i «jurdmintele ce le-am jurat
intre noi s5. nu ne päräsim unul pe altul pAra la moarte », lucrul nu avu nicio urmare imediatà, dimpotrivä se ajunsese la recon-
firmarea dela 26 Iunie. Mihai era lug acum prevenit. Väzändu-se amenintat sä fie scos din propria sa tar'ä, se hotär4te s'o ja inainte i sà atace el pe adversar. Boierii erau de acord; impäratul Rudolf, sezisat In Iulie 1599 printr'o solie alcgtuitä. din Stoichitä vistierul i Petre Grigorovici, 1§i dkluse asentimentul. Cand ii sosi, In August, räspunsul dela Praga, Mihai era in tabärä, la Ploie§ti. Expeditia intArzie totu§i mai bine de o lunä, din
cauza ezitärilor lui George Basta, generalul imperial, care trebuia sä atace la rändul lui Ardealul din spre apus. Vázand lucrul se lunge§te i Ca' Rudolf nu trimite lui Basta un nou ordin
expres, temändu-se, pe de altà parte, ca Intre timp sä nu se producA vreo altà complica%ie, Mihai se hotäri sä actioneze singur. Dupä' cum ideea cuceririi Ardealului fusese a lui, iar nu sugeratà de Imperiali, tot a§a i infdptuirea acestei ideiîi aparlinu exclusiv. Ea formeazà unul din marile titluri de glorie ale
eroului, putänd servi ca model de actiune militara i politicA. Mivärile de trupe furà calculate dinainte §i se efectuarà cu atáta precizie inat, in ziva i ceasul hotärit, ele ingaduira lupta In conditiile pe care le dorise Mihai. Un prim corp de oaste, mai mare, prin pasul Buzäului, comandat de domnul insu§i trecu la 5 Octomvrie 1599. Planul era ca, In drum, sä ridice §i pe Secui,
du§manii Báthore§tilor ace§tia le räpiserä vechile lor privilegii §i inteadevär el izbuti: Secuii alergarà In mare numär sub steagurile muntene. Sa§ii din Bra§ov trimiserà daruri §i asi-
gurarà pe domn de neutralitatea lor. Cateva sate din tinutul Bärsei furà aprinse de lefegii, apoi oastea, sporità acum cu contingentul secuiesc, I§i continuä' drumul prin Fagära§ spre Sibiu. In acest timp, venea pe Olt, pe la Turnu-Ro§u, cea de a doua armata munteand, comandata de fratii Buze§ti, de Udrea i de Baba Novac. Jonctiunea se fAcu la satul Tälmaciu, In ziva de
16/26 Octomvrie; a doua zi, oastea se gäsea In fata Sibiului, ocupänd satul elimbár i inältimea « movila Turcilor » (Turkenhiigel); vezi fig. 84). Fälosul Andrei Báthory, care la inceputul campaniei se läudase cä' « va distruge » pe Mihai, dändu-§i acum searna de realitate, incerci un demers « in extremis trimise pe www.dacoromanica.ro
280
MIHAI VITEAZUL
nuntiul papal Malaspina In tabara voevodului spre a-1 Indupleca sa renunte la luptd i sd se retragd. Raspunsul acestuia e categoric: n'a venit din dorinia lui, ci obligat de atitudinea lui Báthory care s'a aliat cu Turcul §i a vrut sa-1 scoata din propria sa tara. Nu e vina lui deci,Idaca In Ice de ange turcesc, va curge sange de al cre§tinilor. Malaspina n'are de altfel cum sa mai comunice acest, rasnuns, deoarece e oprit in tabard §i. lupta incepe de Indata (18/28. Octomvrie 1599). Izvoarele nu concordä In ce priveqte numdrul
osta§ilor lui Mihai; dupd tog& probabilitälile insä, ei nu depä-§eau cu mult cifra de 20.000..
Se/Imberg
Andrei Báthory avea o oast& aproape egald; nuntiul Malaspina spune: 15-16.000 de oameni, Mihai afirmd cà erau 25.000. Primul atac fu dat la orele
9 diminea0 de care
Baba Novae ; urmä un contraatac unguresc, dupa aceea un nou atac al alor no§tri i iara§i
unul din partea lui Báthory, Fig. 84.
Lupta dela $elimbir (Selimberg).
1 Tabara 1u1 Andrei Bithory. 2 Locul de unde a asistat Andrei Bathory la desasurarea luptel. 3-7 Corpurile de trupi ale lui Andrei Bithory (4 Moise Széleky). 8-11 Corpurile de trupl ale lui Mihai Viteazul (8 Baba Novae, 10 Aga Leca, 11 Mihai Viteazul).
Dupa acesta din urind, se pare& cà biruinta va ramane de partea cardinalului: aripa noastra_ stanga se retragea ; osta§ii !neepuserd sä se risipeascd. Atunci
interveni, Intocmai ca la Ulu; Imbarbdtanduli trupele, cerandu-le sd-§i fug gäreni, Mihai insuO datoria, el se aruncd la atac « cu cea mai mare vitejie i Indraznealà » (con grandissimo valore e temerità), izbutind astfel nu_ numai sa respinga pe Unguri, dar sa boà prizonier pe 11160 comandantul armatei adverse, pe generalul Gaspar Kornis. Laudarosul Báthory care, prudent, urradrea de pe o Inaltime, mersul_ bataliei, nu mai a§tepta sfar§itul §i, Wand tocmai invers de cum.
Meuse Mihai, fugi Insoit numai de cativa neme§i, spre muntii din rasaritul Ardealului, cu gand sá treaca In Moldova. Biruitorul ar fi putut distruge lntreaga armata ungureascii; dupa interventia. www.dacoromanica.ro
MIHAI/VITEAZUL $1 IMPERIALII
281'
lui Malaspina, el o cruth totu§i. Cdzuserd pe ampul de lupa 2027 de osta§i, 1000 fuseserd luati prizonieri, de asemenea 45 detunuri i mai multe steaguri. Sibiul se supuse numai d ecat ;. pestre trei zile, la 21 Octomvrie (1 Nov. stil nou), Mihai intra In Alba-Julia. Descrierea alaiului, strälucit, e Pácutd de un o ontemporan: Voevodul cálare, pe un cal roib, purta o tunic6 albá i pe
deasupra o manta de aceea0 coloare, avAnd brodati cu fir, mai multi §ohni. Pe cap avea bine cunoscuta cu§má, al cárei su rguciu,
pene de cocor, era prins printr'o copeä de aur; sabia, bátutá In rubine i Impodobitá cu aur, atárna In stânga; ciorapii erau de mätase albà, cismele de sliftian galben. Opt slujitori, f rumos. Imbrdc4i, duceau de friu opt cai minunai, cu §eile bogat trapoCu
110111A0.
TeZA.vaav. ff:STC ° 6:Tilafe ORE HA©
° aLLI: Fig. 85.
Medalla de aur batuta de M thai Viteazul tn anul 160.0, ea stapanitor al Ardealulut 81 al 'l'AM Romane4tl.
dobite, veneau apoi trámb4a§ii §i dupá ace§tia láutarii zicânci din vioare. Urmau boierii i cdpitanii, ImbrAcald i ei somptuos, apoi lungile §iruri de osta§i. De o parte §i de alta a voevodului, plecate spre pämânt, erau purtate steagurile luate dela Andrei Báthory. La poqile ora§ului, Mihai primi cheile trimise de episcopul Naprágy; curAnd dupd aceea i se aduse, In 22 de care, vistieria cardinalului, prelmind peste 200.000 de florini. S'au gásit, intre altele, vase de argint masiv, a§a de grele, ca unul nu puteo.. fi ridicat de doi oameni. Nobilii unguri i se inchinard; ora§ele ceta/He, dará de cAteva la granita de nord-vest a Ardealului, care apucaserä a intra osta§ii lui Basta, facuril la fe!: -tara era la picioarele Invingátorului (vezi
i
fig. 85).
www.dacoromanica.ro
282
MIHAI VITEAZUL
Intre timp, Andrei Báthory pierea de o moarte nOpraznia. UrmOrit de aproape de cete de Secui, ramas In cele din urmA numai cu 2 insotitori, el fu ucis cu lovituri de topor In coliba unui pästor din munti. Capul säu, purtand dot& rAni, una la frunte, alta la ceard, fu adus la Alba-Iulia i infOtisat lui Mihai; doamna Stanca, plängänd, ar fi spus atunci: « gracul popà, sáracul popg ». Domnul porunci sä i se aducd i trupul si-i fdcu o inmormântare frumoasà, mergänd el insusi, cu lumánarea aprinsä in mánO, dupd cosciug.
Ardealul sub Mihai Titeazul. Carmuirea Ardealului a pus lui Mihai Viteazul o serie de probleme noi i grele, deoarece tara cucerità prin lupta dela 8elimbAr avea altä structura socialà i administrativ6 deal Muntenia. Trebuia o vastä opera
de adaptare, de transformare treptatà; o schimbare brusa, o rupere completä cu trecutul era cu neputinta. In scurtul rOstimp
aproape 11 luni at a durat stápanirea lui Mihai peste munti, gAsim inceputul acestei transformOri.
Trebuia mai Mt& precizatä latura juridicg, de legitimitate, a stápánirii. Fatd de ai sdi, in hrisoavele slave, biruitorul dela zicea, e adevOrat, « Domn din mila lui Dumnezeu al reirii Românefti i al Ardealului »; pe de altä parte, dieta 11 numeste « principele nostru milostiv » sau « milostivul nostru domn ». ROmânea Insà recunoasterea faptului de atre cei doi suverani cari aveau un cuvânt de spus in aceastä privintä: ImpAratuI dela Praga si Sultanul. Acesta din urrnA, fag de asigurdrile lui Mihai, nu formurá obiectiuni
trimise steag de domnie
atät pentru el, ca stápánitor al Ardealului, at i pentru fiul sOu Nicolae-Pdtrascu pe care Mihai 11 räsase in locul sOu, in Muntenia. Rudolf se arOtO Insà mult mai greoi, mai bOnuitor. Necontenit avura loe schimburi de solii i tratative, se urmA o intreagA
corespondentà, se fäcurà rapoarte peste rapoarte, Ora and bolraviciosul impOrat sá se decid6 in sfärsit a recunoaste pe Mihai nu ca principe cum voia acesta, ci ca guvernator al Ardealului; i incà, hotärirea se luà prea tärziu (22 Septemvrie 1600), intre timp avänd loe lupta dela Miräsrdu (18 Septemvrie 1600).
In sfatul princiar corespunand divanului dela noi Mihai numi pe episcopul Naprágyi, pe Gaspar Kornis, pe stefan Csáki si pe Moise Székely, Unguri cu totii. Primul era cancelar, ultimul
www.dacoromanica.ro
ARDEALUL SUB MIHAI VITEAZUL
283
comandantul armatei. Dintre boierii munteni, i se dadu lui Stoica
din Stramba dregätoria de postelnic, iar lui Raman, aceea de -vistiernic. Mai tarziu, dupd cucerirea Moldovei, gasim in sfat pe banul Mihalcea, pe logofatul Teodosie i pe comisul Leca. In ce prive§te carmuirea comitatelor i districtelor corespun-
zand judetelor sau -tinuturilor noastre se lasara mai peste tot vechii §pani; in cetati furá a§ezati insa capitani de ai lui Mihai anume: la Fagara§, capitanul Farca, la Gherla i la Chioarul, aga Leca, la Gurghiu, Constantin stolnicul. Se dadura i insarcinari speciale, de caracter administrativ, fiscal i politienesc: cunoa§tem in privin-ta aceasta numele lui Saya arma§ul, al lui Damian postelnicul §i al lui Todor spatarul. O institutie proprie Ardealului ceva corespunzätor in Tara Romaneasca i in Moldova era dieta. Ea se alcatuia din reprezentantii celor trei « natiuni adicá a nobililor, SaOlor §i Secuilor §.1 se convoca de cate ori trebuiau luate hotariri 1nsemmate fie de ordin politic (alegerea principelui), fie de ordin fiscal, administrativ sau social. Mihai Viteazul a convocat in patru ran-
duri dieta « prima °ail la Alba-Julia intre 20 §i 28 Noemvrie 1599, a doua °era. la Bra§ov intre 12 §i 15 Martie 1600, a treia card' tot la Alba-Julia, intre 20 §i 27 Iulie 1600 ». Cea de a patra dieta, convocata pe ziva de 1. Septemvrie 1600 la Sebe, nu s'a
mai putut tine, neme§ii rasculati, intrunindu-se la Turda. In tustrele dietele tinute s'au votat impozitele de care avea nevoie
neaparata domnul; s'au confirmat in prima dieta vechile privilegii ale Secuilor; s'au luat In cea de a treia dupeí dorinfa expresei a lui Mihai meisuri pentru imbuneitatirea steirii ioba-
gilor qi a preotilor romdni din Ardeal. Membrfi dietei, lap.' de aceasta dorinta, consemnata astfel: *pofte§ti Maria Ta stapanul nostru milostiv ca satele lazuite, satele ungure§ti i sase§ti, ingaduie pa§unat liber in locurile i in hotarul necultivat, satelor romane§ti ce skit hotarnice cu ele hotarasc K din respect fatà de Maria Ta ca toate satele lazuite, atat cele ungure§ti cat f¡i cele sase§ti, sa dea satelor romane§ti precum i satele romane0i .altor sate romane§ti pa§unat liber pentru cai, boi, porci i junci, afara de oi ». De asemenea, fag de « a doua dorintri a Mariei Tale ca persoanele preotilor romani &a nu poata fi silite de nimeni la robot hotara§te «ca. preotii romani ail fie scutiti pretutindeni, www.dacoromanica.ro
284
MIHAI VITEAZUL
In persoana lor, de astfel de slujbe ». A§a dar spun membrii dietei
« am respectat §i in aceasta privintä. dorinta Mariei Tale ».
Interventia repetata a lui Mihai Viteazul e un fapt de cea mai mare insemnatate: el ne aratä ca marele domn a avut con§tiinta solidaritatii de rasa cu nenorocitii iobagi ai Ardealului §i ca a
cautat, atat cat li ingaduiau imprejurarile §i mijloacele, sa u§ureze soarta. Cu sigurantä, daca n'ar fi fost rapus mi§ele§te pe campia Turzii, el ar fi luat §i alte masuri in favoarea lor. Grija pe care a purtat-o Mihai elementului romanese din Ardeal se vede §i din solicitudinea pe care a aratat-o bisericei ortodoxe de acolo. Inca dui:4 vizita pe care o Meuse in Dechemvrie 1596 (vezi mai sus p. 273), el ridica o manastire in insa§i AlbaIulia, langa zidul cetatii. Ldca§ul era gata In cursul anului 1597; aci a fost inmormantat Aron Vodä, domnul Moldovei. Dupa ce birue pe Andrei Báthcfry, Mihai face din aceastd manastire refedinfa mitropolitului romitn din Ardeal; cel dintai ierarh al nostru instalat in Alba-Julia a fost « loan vladica ot Belgrad »;
mai Inainte, statuse in manastirea Prislopului, din Tara Hategului (v. §i mai jos p. 322). In partile de miaza-noapte, ale Maramureplui, era Inca mai de mult, o episcopie ortodoxa, cu re§edinta in ora§ul Munkács. In ultimul timp, pdstoriserd aci tenii ; In 1597 insa, Mihai trimite, cu voia lui Sigismund Báthory,. pe un Roman anume, pe Serghie, egumenul Tismenii. i in alte parti au fost adu§i clerici romani; izvoarele ne vorbesc astfel de calugdrii munteni §i moldoveni a§ezati in mänastirea din Alba-
Julia, de preotul Neagoslav, originar din Targul de Floci, locur copildriei ci tinerefii lui Mihai trimis ca ajutor al protopopului Bra§ovului, la biserica Sf. Nicolae din chei, in sfar§it de preotii pe care domnul i-a räspandit o in toate satele », la marginile Ardealului, ceea ce da de banuit, in Ianuarie 1600, lui Gheorghe Basta. Sunt tot atatea dovezi de interesul pe care l-a purtat Mihai, prin biserica, Romanilor din Ardeal. Ca n'a putut face mai mult, e explicabil nu numai prin timpul scurt cat a durat stapânirea lui, dar §i prin puterea pe care o. reprezentau corpurile constituite pe care le-a gasit el in Ardeal, adicd nobilii, cu intinsele lor proprietati, Secuii care de altfel l-au ajutat §i Safii, cu numeroasele §i bogatele lor ora§e. Fag de ace§tia, iobagii romani aveau numai superioritatea numarului; www.dacoromanica.ro
CUCERIREA MOLDOVEI
285
altfel, sub raportul economic, militar 0 politic, erau In inferioritate. A se sprijini pe cei dintai i a-§i ridica impotriva pe toti ar fi fost o Incercare extrem de riscata ; Mihai nu s'a simtit destul de tare ca s'o faca. Iobagii din sate s'au mi§cat, e adevarat, 1ndata ce s'a räspAndit vestea biruintei dela Selimbar 0 au inceput sà atace pe nobili. Cronicarul ungur Szamosközy ne spune chiar ca ei faceau aceasta « Intemeiati pe Increderea ,ce le-o da un principe din neamul lor. ». Totu§i mi§carea a fost Inabu§ita, iar prima dieta, adunatä. la Alba-Julia, obtine dela Mihai Intarirea vechilor privilegii; 11 roagä In acela§i timp « sa vesteasca ca toti iobagii sa asculte 0 de acum lnainte de omnii lor ... i sa le fie supu§i, a§a lncat darea Mariei Tale 0 aprovizionarea o§tirii s'o putem aduna ». Nici Indemnul marei majoritati a boierilor munteni cari ar fi vrut sà puna mana pe mo§iile neme§ilor din Ardeal, n'a putut determina pe Mihai la o masura radicala ; el s'a multurnit sà dea doar catorva dregatori unele proprietati: astfel banul Mihalcea a primit Uioara, arma§ul Saya, domeniul Jeciu, Stoica postelnicul o parte din fostele proprietati ale arhiducesei Maria-Christerna, sotia, pentru scurt -Limp, a lui Sigismund Báthory. Incolo, nobilii ardeleni §i-au vazut mo§iile Intärite, ha multi dintre ei au primit chiar i altele noi; tot a§a ormelor li s'au confirmat vechile privilegii. Ceea ce n'a impiedicat fug pe aceia0 nobili ca, la cateva luni doar, se ridice Impotriva celui care le lasase nu numai vieata, dar 0 averile 0, la multi, chiar dregatoriile. Cucerirea Moldovei. Fata de atitudinea ostila pe care o adoptase Ieremia Movila, Mihai se gandise, Inca din 1597, sä. ocupe Moldova i scrisese In acest sens lui Sigismund Báthory. Primind insa sfatul sa mai a§tepte, expeditia fusese atunci amanata. Dupa .cucerirea Ardealului Insa, el revine la vechiul sau plan. Pe langà.
motivele anterioare foarte serioase de du§manie, se adaogase acum §i faptul ca Ieremia care adapostea la curtea sa pe fostul principe al Ardealului, incercase sä omoare pe Mihai « ea otravei saa prin trcidare ». Indepartarea acestui Inver§unat adversar se impunea; o cerca nu numai siguranta personala a biruitorului dela Selimbar, nu numai lini§tea Tärii Romane§ti la al card tron ravnea Simion Movila, fratele lui Ieremia, dar §i ratdunea Insa'§i a luptei duse de coalitia cretina. Prin izgonirea domnului Moldovei,
www.dacoromanica.ro
286
MIHAI VITEAZUL
se slObeau fortele turce§ti, se impiedica un atac al Ardealului din
spre rdsärit, se revenea la situatia din 1594-1595, cand tustrele tarile romanesiti luptau solidare impotriva aceluia§ du§rnan.
Era ing §i o dificultate insemnatà: opozitia Poloniei care voia sà-§i pastreze Moldova in zona ei de influenti. De aceea, curtea dela Praga ezita sà autorize o expeditie de cucerire: se temea de conflictul ce ar fi urmat cu suzeranii cre§tini ai lui Ieremia. Se poate afirma prin urmare cà meritul ocupärii Moldovei
revine exclusiv lui Mihai Viteazul care, dupa cum am aratat, urmArea de altfel inca din 1597 acest plan. Armata care a trecut muntii, pela Oituz, in prirnävara anului 1600, numara 17.600 de oameni; pe langä lefegiii lui, unguri, cazaci §i din Balcani, Mihai mai avea §i un corp de 2000 de Moldoveni. La 4/14 Mai, osta§ii coborau valea Trotu§ului, in timp ce un deta§ament pätrundea prin Nord, pe la Ceimpulung, iar un al doilea trecea Milcovul, venind din Tara Romaneasca. La 10. Mai, se atinsese Baceiul, la 11. Romanul; Polonii, trimi§i inainte sä intampine pe nävälitor, furä batuti; Ieremia se retrase la Hotin. Cetatea Neamfului i Suceava ar fi putut rezista; ele nazurà insa
numai decat, mai mult de spaima decat de luptà, apäratorii infrico§ându-se ea au de infruntat pe Mihai. O a doua batOlie, chiar In fata cetatii Hotinului, se isprävi iard§i defavorabil lui Ieremia. Acesta se inchise in cetate i, putin dupà aceea, fugi peste Nistru,
la Camenita. Campania durase mai putin de trei sOptOmani:. invingätorul dela Selimbar stApanea acum §i cea de a treia tara rgmaneasca.
Dela Hotin, care nu putuse fi luat, cOci pentru aceasta ar fi trebuit un asediu indelungat, Mihai veni la Ia§i. Aci, el convoca
pe boieri care-i prestara jurOmant de credinta cronica mun. teanä
spune ca ace§tia i-ar fi cerut chiar pe fiul sau, pe NicolaePatra§cu, ca domn §i scuti de dari timp de §ase ani pe locuitorii ora§elor i satelor distruse in timpul rkboiului. In acela§i timp, deoarece tara ramdsese rara carmuitori biserice§ti mitropolitul
§i episcopii insoldsera in exil pe Ieremia Movild Mihai convoca la Ia§i §i un sinod, sub conducerea mitropolitului Dionisie Rally, care caterisi pe ierarhii fugiti §i numi pe altii noi in locul lor. Pre§edintele sinodului, Rally, deveni mitropolit al Moldovei, Anastasie fu uns ca episcop al Ridautilor, iar Filotei www.dacoromanica.ro
CUCERIREA MOLDOVEI
287
ca episcop al Romanului. Totdeodata domnul intari manastirilor mosiile lor ; ni s'au pastrat hrisoavele date Agapiei, Pangaratilor, Bistritei, Neamtului si manastirei Sf. Saya. Vara anului 1600 inseamna momentul culminant al puterii lui Mihai; el stapaneste acum cdte fi trele feirile rometnefti; cuvantul
lui e ascultat dela Nistru pana in Banat si din Maramure§ Ora la Dunare. In hrisoavele sale, el se intituleaza « lo Mihail Voevod, din mila lui Dumnezeu, domn al Tara Romeinefti, al Ardealului fi a toatti tara Moldovei » (41w IFIHVHA KOMOAd KONSTIO AiHAOCTTIO rocnomp-k RAJ:HMO
H
allA*ACKOE
H
KKCOE
3f MAN
MOA,I,OgeKOH
;
noua sa pecete are o legenda aproape identicä. Niciodatä un Voevod roman nu stapanise atata intindere de pamant, iar in. ce priveste faima, numai pe vremea lui Stefan cel Mare, se mai rostisera aprecien i atat de magulitoare. Dupa cucerirea Mol-
dovei, vestitul rege al Frantei, Henric al IV-lea, scria: « Se zice ca. Romanul e foarte tare §i ea planurile lui creso potrivit Cu izbanzile ». Iar o publicatie din Roma avea urmatoarele entusiaste cuvinte: « Daca a fost vreodata un principe in lume demn de glorie pentru actiuni eroice, acesta e signor Mihai principele Valahiei ». Viteazul nostru domn atrasese atentia intregei Europe: se tiparesc o suma de publicatii ocazionale cuprinzand stiri despre luptele lui; biruinta lui dela Calugareni i§i gaseste ecoul 'Ana si intr'o piesa de teatru italiana contemporana; crestinii din Balcani se uitau la el ca la un adevarat mantuitor, care avea scape din robia turceasca, Polonii se temeau ca nu cumva sa cuprinda si tara lor. Temerea era cu atat mai indreptatita, cu cat Mihai se bucura de numeroase §i puternice simpatii intre ortodocsii
din Polonia, in fruntea carora sta cneazul Con,stantin Vasile de Ostrog. El era, pe de alta parte, in legaturi i cu Tarul dela Moscova, eu Boris Gudunov; dela predecesorul acestuia, dela Fedor, fiul lui Ivan cel Groaznic, primise chiar, in 1597, o insemnata suma de bani, atat ca danie pentru bisericile din Ord' cat §i ca ajutor pentru plata lefegiilor. Temerile Polonilor Irma nu se adeverira; Mihai, preocupat de problema Ardealului, pentru a carui recunoastere ducea necontenit tratative cu imparatul Rudolf, se intoarse indarat, la Alba-Iulia,. si parasi planul unei navaliri peste Nistru. In locul lui, ramase la Iasi un consiliu alcatuit din patru boieri, toti munteni, anume Udrea banul, Andronie vistierul, www.dacoromanica.ro
288
MIHAI VITEAZUL
Saya arma§ul i Negrea spatarul. Ace§tia-trebuiau s administreze
tara pana ce Mihai va trimete un domn care s. stapaneasca in numele Eau i dupa indicatiile sale. La inceput, era vorba sa vie 4tefan, fiul lui Petru chiopul; apoi boierii moldoveni cerura, fara rezultat insa, pe Nicolae-Peitra,scu, In cele din urma fu trimis Marcu Vocid, fiul lui Petru Cercel, avand ca prim sfetnic pe Preda
Buzescu. Dar de abia sosit, acesta trebui sa paraseasck domnia din cauza evenimentelor care se precipitara i care avura drept rezultat final präbu§irea lntregei constructii a lui Mihai. Infrfiagerea. In istoria Romanilor nu cunoa§tem un alt caz In care prabu§irea sa fi urmat atat de repede momentului de glorie culminanta. In istoria universala, pastrand proportiile, e un singur caz asemanator, acela al lui Napoleon I. La amandouä aceste mari figuri ale istoriei gasim o actiune militara, purtand pecetea geniului, intinse cuceriri teritoriale, o infrangere hotari-
toare (Miraslau Leipzig), apoi o reluare a actiunii 0, in cele din urma, un sfar§it impresionant. Asemanarea merge §i mai departe, In ce prive§te temperamentul: aceea§i vointa, acelea§i izbucniri violente, aceea§i repeziciune in hotariri. Cauzele caderii lui Mihai au fost pe de o parte rascoala nobililor ardeleni i intelegerea lor cu generalul imperial Basta, pe de alta parte du§mania Polonilor. Cea dintai se explica la randul ei prin mai multe fapte, atat de ordin material cat i sufletesc. Neme§ii unguri se Impacau greu Cu gandul sa aiba drept stapanitor pe un « Valah », din neamul iobagilor lor. Li se parea aceasta o umilinta; ar fi admis-o totu§i, dacä nu s'ar fi adaugat presiunea fiscalà§i mai ales pradaciunile repetate, abuzurile i uciderile f acute de lefegii neplätiti ai lui Mihai. Acesta avea cele mai mari dificultati ca sa achite solda osta§ilor &di. Dela imparatul Rudolf nu mai primise In ultimul timp subsidiile convenite; Tara Romaneasca era secatuita de necontenitele razboaie i nàvàliri, a§a. -Meat Intreaga intretinere a armatei aproape 100.000 de taleni
pe Ina c6 zuse asupra Ardealului. Sumele votate de diete nu ajungeau totu§i; de aceea, soldatii recurgeau la pradaciuni. In cursul acestor pradaciuni, a fost distrus In intregime targul 1-luedin care se Mouse insa vinovat, deoarece locuitorii lui ucisesera mai inainte 50 de soldati de ai domnului. In a doua jum5.tate a lui August 1600, se §tia de conspiratia unora dintre neme§ii www.dacoromanica.ro
INFRANGEREA
289
unguri; Mihai insu0 o anunta la 23 ale lunii arhiducelui Maximilian, fratele lui Rudolf. La 1 Septemvrie, trebuia sà se strAngà dieta la Sebe§ul-S6sesc spre a hofäri sumele necesare unei noi expeditii militare, impotriva Timiparei; in loe BA' vie la locul fixat, neme0i se strAng ins4 la Turda, proclam4 rdscoala i aleg drept conducàtor pe . tefatz Csáki, unul din cei cari se bucuraserà totu0 de favoarea lui Mihai. Moise Székely, un alt favorit, fugise mai dinainte §i trecuse la Poloni. Clujul, Bistrita, Sibiul 0 In cele din urmä i Bra§ovul, se ridicarä 0 ele. Ostaii 1'100 ai domnului erau nesiguri, deoarece nu fusesera plätiti; unii din ei vreo trei sute de Unguri au trecut chiar de partea räsculatilor ; o parte din armatd se afla in Moldova, alta in Tara Româneascà: situatia lui Mihai era grea. Totu0, el ar fi putut Inc6 sà sfärkne s5, impr4tie pe neme0, dac6 acestora nu li s'ar fi adàogat generalul imperial Basta cu lntreaga sa armatk Pricina care a determinat pe Basta sà" acorde ajutorul &Au Asculatilor a fost atitudinea curtii imperiale fatA de domn. Dupä Infrângerea dela Selimbàr, s'a pus problema stApAnirii de lirept a Ardealului. Rudolf voia sà fac6 din aceastä tail o provincie austriack iar Ondul lui Mihai era s5. Ostreze cucerirea pentru sine. Pe dosul actului cuprinzand cererile Infäli§ate comisarilor
imperiali, voevodul scrie cu ulna sa:
hotaru Ardealului. Pohta ce-am pohtit, Moldova, Tara Rumdneascei ». Au trebuit zece luni de tratative, cu propuneri i contrapropuneri, Intr'o atmosferà de bànuieli 0 de intrigi, pentru ca, in cele din urmä, 8à se ajungd la o solutie intermediarà: Ardealul va rAmAne in stApAnirea lui Mihai, acesta purtând Insà titlul de guvernator, ca reprezentant al imp6ratului j färà recunoa0erea dreptului de succesiune. Din nefericire insk solutia s'a dat prea tarziu, la 22 Septemvrie 1600; cu ccIteva zile mai inainte, la 18 Septemvrie, avusese loc lupta hotärltoare dela Mir4s15.u. Basta, vAzAnd ezitdrile 0 bànuielile curtii imperiale, asistAnd apoi la prAd6ciunile neoranduielile Mcute de mercenari In Ardeal, fiind In sfAr0t, socilitat insistent de cdtre neme0i rAsculati, trecu de partea aces-
tora. Era o eroare politick care s'a intors apoi Impotriva lui Rudolf, a§a cum au atatat-o evenimentele ulterioare. Raportul de forte in lupta dela Mir6s1du a fost defavorabil lui Mihai. Acesta avea 10-12.000 de oameni, in blind parte oaste 19
www.dacoromanica.ro
290
MIHAI VITEAZUL
de stransurà, in timp ce Basta dispunea de 18.000 de oameni, dintre care 6000 soldati alesi, cäTäreti germani si flamanzi purtand cuirase, precum si muschetari valoni si francezi. Tocmai din cauza acestei inferioritäti, domnul isi alesese, intocmai ca la Calugäreni, o poziOe strategia, bine ap6ratà §i care nu permitea o invaluire. Pozitia se afla intre Turda si Alba-Julia, in fAa satului Miraslau, pe un loe ingust, cuprins intre Mure§ si dea-
luri, avand in fatà pârAul Lapad, iar la flancul drept o padure infärità cu santuri. Basta ocupase satul insu§i §i ti dadea seama de taria pozitiei adversarului. A o ataca insemna sa mearga la infrAngere; de aceea, in dimineala zilei de 18 Septemvrie, el crädu
ordin trupelor sale sa se retraga p'and acolo unde locul cuprins intre Mures si dealuri se largea mult, Ingdduind o desfasurare completa a forlelor. Mihai, crezAnd ca inteadevar dugmanul se retrage, neobservând &A era o simplà mi§care strategica, Mcu greseala sä-gi p6raseasca pozitia a§a de bine Intärita gi urmarind pe Basta, s'a iasa la loe larg (« in campagna libera »). Aici, oastea lui nu putu suporta puternicul asalt frontal al cuirasierilor germani; cavaleria se risipi, tunurile furd pierdute In urma unei miscari de Invaluire prin flancul stang, o parte din lefegii cazaci tradard chiar, trecând la dusman. Mihai, al cärui moral era sdrun-
cinat In tabara dugmanului se aflau nu numai nemesii rasculati, dar chiar i oamenii Impgratului Rudolf, comisarii pe care acesta Ii trimisese In Ardeal nu mai putu restabili, ca odinioara la Calugareni gi la elimbar, situatia. Väz'and lupta pierdutà si oastea in risipa, el trecu Mure§ul, cu calul, innot, de trei Cazaci si purtând asupra lui steagul cel mare al o§tirii. Patru mii de soldati pierirà in aceastä Mahe, unii de glonl, si de sabie, alii innecati. La 20 Septemvrie, invingätorii intrau In Alba-Iulia, ucideau pe toti Italienii, Grecii, Sârbii i Rom'anii din ora, cleirdmau biserica roma'neascei zidità cu trei ani mai inainte gi Orându-li-se
ca atAta nu era, se vede, de ajuns, desgropau oasele lui Aron Voda, inmormantat acolo, si le aruncau afarà. « ü asa neomenie spune Mihai in memoriul trimis peste cReva luni Ducelui de Toscana n'a fost facutà nici de pagani ». Pe când se petreceau aceste fapte In Ardeal, Moldova era ocupatà de Poloni. La 4 'Septemvrie, cancelarul Zamoyski trecea
www.dacoromanica.ro
INFRANGEREA
291
Nistrul cu o armatd de 24.000 de oameni, dintre care 9000 de Cazaci, la 6 Septemvrie erau la Cernduti, la 15 in f ata Sucevii. Oastea Fdsatd de Mihai nu putu opri inaintarea, de altfel o parte insemnatd a ei pornise spre Ardeal sd vie in ajutorul domnului. Ieremia Movild fu restabilit in scaun ; se incercd acela§i lucru, färd succes frisk §i cu Sigismund Báthory ; un corp de 7000 de oameni trecuse muntii spre Bistrita dar trebui in cele din urmd sd se intoarcd inapoi. La 6 Octomvrie, trupele polone erau la Foqani, gata BA' intre in Tara Româneascä. Mihai, dupd ce i§i ridicase tezaurul din Alba Iulia, se retr6sese spre miazd-zi ; laugh' Sibiiu ggsi o§ti sosite din Muntenia, trecu apoi la Fägdra§ unde se afla familia sa §i de aci in Tara Bársei. Avurd loe mai multe ciocniri Cu Bra§ovenii cari furd respin§i §i domnul putu, cu ajutoarele venite din Moldova §i cu trupele aduse de fiul sdu Nicolae Pdtra§cu, sd-§i constitue o noud armatd, de vreo 16.000 de oameni.
Cu aceastd armatd trecu Mihai muntii indärdt, tot pe valea Buzdului pe unde venise cu un an mai inainte: acuma nu mai era insd vorba de o cucerire, ci de apdrarea propriei sale täri, incAlcate de Poloni. Tabdra fu a§ezatd la Bucov, pe Teleajen, inteo pozitie bund ; Mihai spera sd-i vie ajutoare din Ardeal, dela Basta. care in f ata primejdiei infdti§ate de oastea lui Zamoyski, reluase
relatiile cu fostul säu adversar. Dar cu toate asigurArile pe care le dete domnul 1.vi trimise zdlog pe lângd 4 boieri insemnati, chiar §i familia cu toatd declaratia cà renuntd la Ardeal, mult,umin-
du-se numai cu trei cetäli Gurghiu, Jeciu §i Fdg'dra§ .ajutoarele nu sosird. Luptele de avangardd, la Näeni (12 Octomvrie), la Ceptura (14 Octomvrie), nu puturd impiedica inaintarea Polonilor: la 19 Oc-
tomvrie ace§tia erau in fata taberii lui Mihai. Lupta avu loe a doua zi §i se termind prin retragerea a lor no§tri. Ploe§tii furd ocupati de
Zamoyski §i Simion Movild proclamat domn, dupd ce mai inth depusese jurdmânt de credintd, rägdduise un tribut anual de 40.000 de galbeni §i se obligase sd tie o armatd de 3000 de lefegii poloni. Cetdtile tdrii urmau de asemenea sd primeascd garnizoane polone.
Inaintand cu greu pe drumuri desfundate, se ajunse la I-Argovi§te, unde Simion primi 0 din part,e'a Turcilor steagul de domnie.. In acest timp, Mihai se reträsese dincolo de Olt, la Craiova ; tot,.
Wepta sd-i vie ajutor dela imperiali. In asemenea imprejurdri 19*
www.dacoromanica.ro
292
MIHAI VITE AZUL
greley avu el o ultim'd luptä cu Turcii. Acestia inc'd in Septemvrie,
fAcusera' o prima incursiune pe malul stang, fortificand cetatea dàrâmatà a Giurgiului i inaintand pan6 la Bucuresti i Targoviste. Acuma, ei trecurd din nou Dundrea, sub comanda beilor dela Vidin i Nicopol, eu gandul &A ocupe Craiova. Nu izbutira' insà, deoarece Mihai li sfärâma prin Preda Buzescu, luandu-le §i trei steaguri. Aceastà biruinth nu modifica Cotusi situatia grea a domnului. Inconjurat din toate pOrtile de dusmani, era evident c'd nu se va putea men-tine multa vreme. De aceea, el se hotAri s'd facO o ultimg incercare. Ocolind pe la miazà-noapte, trecu ind'ar'ät Oltul la Ramnicul Valcei i cobori asupra Curtii de Arges. Lupta avu loo chiar lang6 acest oras, la 25 Noemvrie, se isprOvi insä t ot in defavoarea lui Mihai. Boierul Udrea trimis inainte, fu ata cat In tabOrà de atre Poloni i trebui sa' se retrag6 in cele din urm'd. Buzestii trecurà de partea lui Simion; exemplul lor fu urmat si de altii. POrAsit de boieri, pa'räsit de noroc, cu familia zOlog In Ardeal, viteazul domn lud calea pribegiei. Trecu, impreun6 cu putina ostire care-i mai rOmdsese, prin Deva
unde din cetate se trase cu tunul asupräl-i apoi pr'in Beius, prin Oradea (12 Dechemvrie), prin Debretin, Tokay, Casovia
unde dAdu drumul ultimilor ostasi prin Bratislava (7-11 Ianuarie) i ajunse In sfarsit la Viena, in ziva de 12 Ianuarie 1601.
Fu primit aci in chip onorabil de arhiducele Matei, un alt frate al lui Rudolf ; i se dAdu locuintä la hanul « Cerbul de Aur » si se interveni la curte, la Praga, pentru audientà. NIA.' a sosi rOspunsul,
Mihai redactO un memoriu c'dtre impOrat, in care expuse toatà activitatea sa ca domn i serviciile pe care le-a adus crestinOtOtii; un al doilea memoriu, foarte important, tot de caracter autobiografic, fu trimis ducelui Cosimo de Toscana, ai cOrui soldati contribuiser'd la cucerirea Giurgiului In 1595. Sosind ordinul dela Rudolf, Mihai porni spre Praga; la 23 Fevruarie intra In acest oras, la 1 Martie dui:a amiaz'd avea loo prima audientà In palatul Hrad'eany, iar peste cateva zile, la 5 Martie, cea de a doua, care dur6 cloud ceasuri. Ceea ce grabise lucrurile nu era atat memoriul trimis impdratului, cat precipitarea evenimentelor din Ardeal. Dupä ce, prin infrangerea dela Mirdsläu, Indepäs'rtaserà pe Mihai, nemesii unguri se ridicaserd acum si impcitriva Imperialilor. Basta fusese arestat prin surprindere la Cluj, inteo noapte,
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL LA PRAGA
293
Trt',7= z
,,
;.,
if,-
.`
,
;: -
!'t
?,_
,
Vfr
-
8, '
r
... .
.
,
7 '
,r
c
i
::
r'. . '
41
»
.
'
--..:t ...,
,4 , .' i...%4..." , .
-7.
'''
._ %IA
7.
'
.
: '.-.
, . ,
0
.
.
.
.
.
t -'4A, . -
', .
.
N
'
r
-
'
\N
C
curti phut. S Cx.Nr!
rQ Fig. 86.
Mlhai Viteazul, gravura In arana de Aegidiu Sadeler.
www.dacoromanica.ro
-
MIHAI VITEAZUL
294
la Inceputul lui Fevruarie i inchis. In cele din urniä, i se däduse
drumul, dar el trebui neavänd forl,e suficiente sä päräseascg. Ardealul, care ajunse iarägi In stdpánirea neispravitului Sigismund
Báthory. Aceasta insemna Insä anularea tuturor sfortärilor pe care le fAcuserà pariä atunci Imperialii. Singurul om care putea
restabili situalia era Mihai. Aga se explia atentia pe care i-o clädu Rudolf, fäcându-i daruri i confirmându-i domeniul Koenigsberg in Silesia, ce-i fusese donat Inca din 1599. Aga se explia hotarirea care se luà de a se face o nouà oaste de lefegii, sub comanda domnului, dändu;i-se in acest scop 100.000 de talen. Mihai era la curte obiectul interesului i curiozitälii generale. Figura energicä, bärbäteascä, a dommilui-otean impresiona atát, de mult, incät trei artigti Ii fäcurà portretul. Cel mai reugit este acelat gravat In aramä, al lui Aegidiu Sadeler, o adeväratä capod'operd (vezi fig. 86). Urmeaz6 apoi portretul pictorul Franz Franken, In binecunoscutul tablou « Cresus arätändu-gi comorile lui Solon », unde Mihai e infäligat in centru sub chipul unui curtean. Al treilea portret, de un pictor al cärui nume nu-1 cunoagtem, a fost reprodus de cätre Domenicus Custos in opera sa « Atrii Heroici », partea III, apärutä in 1601, intre lunile MartieAugust (vezi fig. 87). Dupà aceste trei portrete s'au fäcut apoi o sumd de reproducen i copii, in intreaga Europa', aga Inca chipul lui Mihai Viteazul a fost cel mai cunoscut chip de domn roman.
Gorilshiu. Moartea Jul Mihai. La 3 Aprilie, Mihai pleca din
Praga spre Viena unde stätea Oa al 29 ale lunei; la 11 Mai, intra in Cagovia primit cu toate onorurile de &Are comandantul trupelor de acolo. In acest ora, avu loo gi intrevederea cu Basta, care, potrivit instructiilor primite, trebuia sä colaboreze cu armata sa la recucerirea Ardealului. Mihai, inghitindu-si necazul, ii spuse ea* a uitat cele trecute; Basta se arätä mieros, degi In fond ura pe « Valah Armatele se inchegarà In douà locuri deosebite: aceea a domnului la Debretin, cealaltà la Satu-Mare; jonctiunea se fäcu la satul Moftin, la Inceputul lunii Iulie. Sigismund, având ì ceva ajutoare dela Ieremia Movild gi dela Turci, îi avezase tabära la satul Girot. Avurà loe mai intAi eateva mici cioeniri, de avangardà, In cursul cärora se luarà cloud steaguri moldovenesti
patru unguresti; urm6 apoi in dupà amiaza zilei de 3 August www.dacoromanica.ro
GORASLAU. MOARTEA LUI MIHAI
295
-I
Si DEvs a, uellef,Dacorum hít colla
ximaref Turca-' libera to
ICHAL
afifflo. ,
Fig. 87. Un alt portret contemporan a lui Mihai Viteazul. Gravur8 pe arami, reprodus5. de Domenicus Custos7in opera sa Atril Heroicii.
www.dacoromanica.ro
MIHAI VITEAZUL
29R
(st. n.) 1601 atacul principal. El se dete la satul Gorcislei a, pe valea
Some§ului, intre Satu-Mare §i Cluj (vezi fig. 88). Sigismund ocupa o pozitie avantajoasa, pe un deal Malt ; el
nu putu lug rezista asaltului impetuos, in care aripa dreapta, comandata de Mihai, avu rolul principal. Pieranduli intreaga
artilerie 45 de tunuri care de altfel nu-i fusese de mare folos, deoarece batea gre§it, el trebui deci sa se retraga, iar re1---7
04k. ! '::.
.7"
-:.
I#
D
Ell.
.,-
°
''
:d
.
sy.444,......;,...±:"Nr--",,,, *--2,
2,
-
.2
1
-411 ,;..,
4 111" -''
: --..71Altlity' .
...!
kr: 11
.
.
a nr
4
'
,V74
6,LAkT6,74.3
titst
Ay...I 9., 24.11, 7_4 :.,"2"7 .j.,t7.
.
-
-
Fig. 88. Gravura. contemporan3 InritiOnd, In partea superloarl, lupta dela Gorisllu lar In partea Inferloari, aducerea la Praga, Cu solemnitate, a steagurIlor cucerlte In aceasta lupta. In legenda., numele lul Mina' e pus Inaintea acelula al lul Basta.
tragerea se transforma in fuga, 'Ana la hotarul Moldovei. O sutd zece steaguri, multi prizonieri §i cateva care de munitii ramasera in mainile invingatorilor. Imparatul Rudolf felicita pe Mihai §i-i multumi pentru aceasta strillucita victorie; indata se tipari la NUrnberg §i apoi la Praga o descriere a luptei in care numele
voevodului nostru e trecut sistematic cum era de altf el natural inaintea aceluia al lui Basta. Pe verso foii de titlu al acestei descrieri e reprodus §i un portret al lui, in xilografie. www.dacoromanica.ro
REINSCAUNAREA LIJI MIHAI
297
Soarta suradea din nou lui Mihai. Biruise pe Sigismund, iar din Tara Romaneasca li sosise vestea buna a izgonirii lui Simion Movila. Fratele lui Ieremia nu §tiuse sa-§i apropie pe boieri, a§a incat dela inceput chiar, ace§tia se gAndeau la rascoalä. O mi§care se produse in Mai 1601, dar conducatorii, banul Udrea §i Negrea spataruli fiind prin§i, p1atir5 cu vieata incercarea lor. Mai mult noroc avura fratii Buze§ti. Auzind ch. Mihai vine cu armata asupra Ardealului, ei stransesera la Craiova pe credincio§ii lar din Oltenia « toate oti1e Mehedintilor » spune cronica §i pornira asupra lui Simion. Acesta, surprins §i lipsit de ajutor dela protectorii sài, fugi spre Foc§ani unde izbuti sa-§i inchege o oaste de Moldoveni, Poloni §i Tàtari. Buze§tii atacara
insa pe nea§teptate venisera pe un drum ocolit, prin murrti§i biruinta ramase a lor ; Simion abia putu sa-§i scape viata, trecand prin vad Milcovul (3 Iulie). Solia trimisä de boierii munteni la Mihai spre a-1 cherna, st'äpanitor, in Ord, intalni pe dorm la intrarea in Cluj (11 August).
Dupa biruinta dela Gorasläu, Wile se indreptasera spre acest ora § unde atat Mihai cat §i Basta aveau fiecare ceva de razbunat: cel dintaiu uciderea groaznica a credinciosului sat' cäpitan Baba Novae pe care neme§ii unguri, in ura lor cumplita, 11 torturasera mai intaiu, jupuindu-1 de piele, II arsesera apoi de viu, §i-i puse-
ser'ä in star§it cadavrul in teapa (5 Fevruarie 1601), cel de al doilea umilinta arestarii. Pe locul unde trupul credinciosului sau fusese tras in teap'ä, Mihai porunci sä se ridice un steag: acest gest se repeta astazi in fiecare an, la ziva eroilor. Ora§enii din Cluj trebuira sa plateasca o suma insemnata circa 100.000 de
florini apoi armatele coborira la Turda. Se punea acum din nou problema stapanirii de drept a Ardealului. Mihai intelegea sà-si pastreze vechea situatie, de aceea §i luà masuri in consecintä.
El trimise astfel inainte la Alba-Julia pe un capitan al säu ca sa-i pregateasca palatul domnesc.
Basta ar fi vrut frig ca puterea suprema sä-i rämaie lui; el se socotea ca adeväratul reprezentant al Impäratului era evident cd un conflict trebuia deci sä izbucneasca. La Turda, Mihai hotari sa-§i desparta armata sa de aceea a lui Basta; voia sa plece mai de graba la Fagara§ spre a-§i revedea sotia §i copiii. Aceasta
despartire insemna frig pentru domnul nostru libertatea de www.dacoromanica.ro
298
MIHAI VITEAZUL
initiativA. Basta care §tia cA imperialilor le convenea mai mult o stApAnire directä asupra Ardealului, iar nu prin intermediul unei personaliati atAt de puternice, deci greu de maniat, cum era aceia
a lui Mihai, se hotärt sá Impiedice prin once mijloace o asemenea libertate. In zorii zilei cAnd voevodul trebuia sà plece spre FAgAra§, la 9/19 August 1601, el trimise un deta§ament de trei sute de Germani §i de Valoni, ace§tia din urrnA comandati de ofiterii Jacques Beauri §i Mortagne. Aveau ordin sA-1 areucida% A§a se §i IntAmplä. steze pe Mihai, iar dacA se opune, IntrAnd In cortul domnului, Beauri ii spuse: e§ti prins ». Mihai rosti un singur cuvAnt « ba §i dAdu sA puie mAna pe sabie. In aceea§i clipd Insà, un valon 11 Impu§c6, un al doilea ii strdpunse pieptul, altii 11 lovirA cu halebardele. «i cAzu trupul lui cel fru-
mos ca un copaciu spune cronica TArii RomAne§ti pentru .cd nu §tiuse, nici se prilejise sabia lui cea iute In mana lui cea viteaza ». Bestiile Ii tdiard capul, apoi 1i batjocorirà trupul §i-1 aruncarA In tabArA. « rAmase trupul gol In pulbere aruncat. CA a§a au lucrat pisma inch' din Inceputul lumii adaug5 cronica pisma au pierdut pe multi bArbati Meà de vinA, ca acesta. Cad era ajutor creginilor si sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cat feicuse pre Turci de tremura de frica lui; iar diavolul .c el ce nu va binele neamului cre§tinesc, nu 1-au lAsat, ci eata u megte§ugurile lui au intrat prin inima celor rAi, hicleani, pAn6-1 deterà §i mortii. i rdmaserà cre§tinii §i mai vArtos Tara Romi». Duph trei zile, cAtiva SArbi IngroneascA saraci de dAnsul
parà pe furi§ trupul Viteazului; comisul Radu Florescu luà cu sine capul de a cArui privire tremuraserA atAtia §i-1 aduse la manästirea Dealului; aci, el fu InmormAntat sub o lespede de piatrá pe care credinciosul Radu Buzescu §i cu sotia sa puserà sá se sape urmAloarea inscriptie: « Aice zace cinstitul §i rdposatul capul cre§tinului Mihail, Marele Voevod, ce-au fost domn Tärei RumAne§ti §i Ardealului §i Moldovei; cinstitul trup zace In cAmpii
Tordei §i cAnd I-au ucis Neamti, ani au fost 7109 (1601), In luna Avg. 8 zile. AceastA piatrA o-u pus jupan Radu Buzescul i jupAneasa Preda *. Dupà unele mArturii posterioare, trupul Vovodului ar fi fost reinhumat mai tArziu In ctitoria sa din marginea oraplui AlbaJulia, In biserica ridicatA pentru VlAdica loan (vezi mai sus, p. 284).
www.dacoromanica.ro
FAMILIA LUI MIHAI
299
Cum ing aceastá biserick impreunä cu intreg complexul clàdirilor alcAtuind resedinta Vlädic4i §i mänästirea de acolo, au lost rase in 1714-1715, cu prilejul reconstruirii si märirii nu putem §ti intru cAt sunt adevdrate märturiile amintite. Familia lui Mihai. Boierii. Ctitoriile. La vArsta de 26 de ani, in 1584, Mihai s'a cdsätorit cu Stanca, vaduva luì Durnitru postelnicul din VAlcdnesti §i nepoata lui Dobromir, marele ban al Olteniei. Stanca avea doi frati, pe Dragomir, fost mare postelnic in timpul lui Alexandru Vodd si pe loan M onahul care in 1613, dAnd o märturie pentru niste mosii ale surorii sale, isi spune « cumnat al räposatului Mihail Voevod ».
Cu Stanca, Mihai a avut doi copii: pe N icolae, numit uneori In documentele vremii §i Nicolae-Pätrascu, si pe Florica. Nicolae, care a Sinut scaunul Tärii RomAnesti, pe cAnd tatäl Mu era In Ardeal, s'a cäsätorit cu Ancup, fata lui Radu erban, i a avut la rAndul lui o flick pe Ilinca, sosia lui Istratie Leurdeanu. Florica s'a mä.ritat in 1603 cu Preda postelnicul, a arui mana era din neamul Calomfirestilor. Dupà numele soSiei sale, i s'a zis lui Preda si « Floricoiul ». Dintr'o legäturä" nelegitimä, cu Tudora din TArgsor, a mai avut Mihai inch' o fiic'ä, pe Marula, cäsätorità cu Socol din CornäSeni. Doamna Stanca a murit in 1603, de ciumä, si a fost ingropatä In biserica episcopiei din RAmnicul Mama lui Mihai Viteazul, Tudora sau « Theodora » cum i se spune inteun hrisov din 1597, s'a retras spre sfArsitul domniei liului ei la mänästirea Cozia unde s'a si augärit, primind numele de Theo f ana. Impresionant este actul din 8 Noemvrie 1602 prin care ea därue§te mänästirii Cozia douà sate Frasinetul si Studenita: « Eu roaba domnului Isus Hristos augäriSa Teofana, muma räposatului Mihail Voevoda din Teara RumAneascäl viesi am pesi inselätoare Suit-am viiata ce§tii lumi desartä trecut lumeaste destul in tot chipul in viiata mea, pAna ajunsu {forma veche, in loc de ajunsei !) si la neputinta bätrAneaSelor meale si la släbiciunea mea, in sfAnta mänästire in Cozia, la 15.cuita sfintei TroiSe, si la räpausul roposatului Mirceil Voevoda. träiiu de ajunsu de luaiu si sfAntul cm n augäresc, derept plangerea päcatelor meale. Ac4 mA ajunse si vestea de avArsirea zilelor drag fiiului Inieu Mihail Voevod si de säracia doamna-sa si a www.dacoromanica.ro
300
MIHAI VITEAZUL
coconilor domniei lui prin täräle streine. Fuiu de plängere §i de suspine zua i noaptea. Dup'aceia, cu vrearea §i cu ajutoriul Domnului din ceriu §i Cu rugáciunea cinstitilor pärinti in zi §.1 In noapte §i plängerea mea §i suspinele sáraciei lor de tárale streine, doará sventia lui din naltul ceriului au auzit §.1 s'au milostivit de i-au scos din tárále streine in teara de mo§tenie. i mai vartoa au cugetat la svänta mánástire in Cozia pentru bátrana §i jalnica lor maicá. i deaca 86 adunar(d) unii cu alalti, mare plangere §i suspini fu intru ei de jalea fiiu säu Mihail Voevod §i pentru
patima lor ce-au pátimit prin täräle striine, doamna Stanca fiiu säu Ion Nicola Voevod §i fiiesa doamna Floriica. Fu dupä aceaia intrebare intru jale, cine cum au petrecut. Grái doamna Stanca: cum am pátit noi, maicá, sä nu path' nime de ruda noasträ. Dará molitva ta, maicá, cum ai petrecut ? Maica zise: Cu mult foc de moartea fiiu mieu §i de jalea domniilor voastre, iar de catrá svânta mánästire, am har dragului domn din cer, §i multemesc pärintilor din svänta mänástire, c'am avut pace, rápaus §i cäutare de molitvele lor la nevo(i)a mea. Ziserá domnia lor: multemim §i noi molitvelor lor pentru molitva ta, cáci ai avut cäutare de ei. Zise maica Teofana: pentru aceia, featele meale, am fágáduit sventei mánästiri doao sate din Romanati:. Fräsinetul i Studenita, pentru sufletul roposatului Mihail Voevod
§i pentru sänälatea fiiusäu Nicolei Voevod, i pentru pomeana noastrà §i a tot neamului nostru, sà fim pomeaniti la toate sventele pomeani, ci §i la dumnezeiasca liturgie, In vecie. Domnia lor ziserä: Noi bucuroase, cum ti le-au dat roposatul Mihail Voevod, volnic5 e§ti, fie date §i de noi §i de Nicola Voevod §i de tot neamul nostru, in vecie, pentru pomeana, ca sá aibi molitva ta §i de icea innainte milä §i cäutare Odd' la moarte de molitvele lor *.
Nu mult dupä aceastá danie, cälugárita Teofana inchidea ochii §i era inmormântata In biserica mánástirii Cozia. Piatra de mormánt, pusá de nepotii ei, doamna Florica §i Nicolae-Pátra§cu, pow-CA (fat:6 7114 adicä 1606 sau, in cazul cAnd luna, nementionatä, a fost Septemvrie-Dechemvrie, 1605. Un merit deosebit al lui Mihai Viteazul a fost faptul &A a §tiut,. pentru realizarea marilor lui planuri, s6 se inconjoare de un mänunchiu de dregätori §i cápitani destoinici. La inceput, gàsim In
divan, intocmai ca §i la stefan al Moldovei, o serie de boieri www.dacoromanica.ro
BOIERII
301
bätrani cari slujisera multa vreme sub predecesorii lui 0 care, obi§-
nuiti cu starea de apasare 0 umilintä a tarii, nu se mai gandeau la o reactiune. Dar in Octomvrie 1594, in ajunul rascoalei, constatam o mare prefacere: dregatoriile 0 posturile de comanda ale armatei aunt, aproape toate, in mana unui grup de boieri tineri, indrazneti 0 viteji; e falanga cu ajutorul careia Mihai realizeaza minunata epopee care este domnia lui. In fruntea acestui grup stau fratii Buze§ti: Stroe stolnicul, Preda postelnicul §i Radu ducerul. Erau fiii marelui arma § Radu Buzea 0 prin averea lor
pe care 0-au sporit-o in proportii uria§e in acest timp 0 prin legdturile lor de familie, conducatorii necontestati ai boierimii oltene. Lor le incredinteaza Mihai soliile de searnä; ei deschid seria luptelor cu Turcii; tot ei vor goni, in 1601, pe Simion Movila. Capitani viteji au fost 0 Radu Calomfirescu §i Udrea
hanul Billeanu. Acesta din urrna, boier de vita veche, a facut parte din locotenenta domneasca lasatä. In Moldova 0 a platit cu vieata incercarea sa de rascoala impotriva apasatoarei BOOniri a lui Simion Movilä. Cunoa§tem testamentul sau, alcatuit la 21 August 1598, in care arata « de voiu peri eu la räzboiu » cum sa se imparta. averea. Alti dei viteji au fost banul Mihalcea
Caragea, de origina greaca, din insula Chios, 0 spatarul, apoi banul, Caiota Bozianu. Cel dintai era ruda' prin aliantg. cu BuzeOh 0 intr'un grad indepartat, chiar cu Mihai Viteazul, alaturi de care
a 0 pierit, fiind spanzurat de Unguri. Cel de al doilea a cäzut viteje§te in lupta dela Targovi§te cu Turcii, din toamna lui 1600. Unul singur dintre capitanii lui Mihai n'a corespuns parka la sfar§it a§teparilor voevodului: e aga Leca, albanez de originä, care, in Septemvrie 1600, impresionat de sornatiile Imperialilor, le-a predat
cetatea Chioarului, mai tarziu 0 Uioara Inlesnind astfel inaintarea lui Basta 0 implicit biruinta acestuia la Miraslau. A murit ca pribeag, in tara sträina, in saracie. Dintre dregatorii de curte trebue pomenit in primul rand Teodosie Rudeanul care a fost mai tut:Ai vistiernic, apoi mare logo-fat. El a scris cronica oficiala a domniei lui Mihai, cronica _pastrata astazi numai in traducerea latina a lui Baltazar Walter. Sora lui Teodosie, Sima, era sotia lui Stroe Buzescu. Stoica sau Stoichild din Strdmba (Gorj) 0-a inceput cariera ca vtori logoilt, a ajuns apoi postelnic 0 la uring, vel vistiernic. A fost trimis ca www.dacoromanica.ro
302
sol
MIHAI VITEAZUL
i, inteun document, domnul pomeneste chiar «credincioasa
dreapta » lui slujba ce a slujit domniei mele in %era streina ». In starsit, amintim pe Ivan, marele vornic care s'a batut vitejeste in lupta dela Serpatesti, unde a si fost ranit. Una din fetele lui, Velica,
a inspirat un puternic sentiment lui Mihai ; o gasim alaturi de domn, in Alba-Iulia, daruind impreuna cu sora ei Zamfira, un sat din mostenirea parinteasca manastirii Golgota de langa Targoviste. Am aratat mai inainte atentia deosebita pe care a dat-o Mihai Viteazul bisericii, masurile pe care le-a luat, atat in Ardeal cat si in Moldova. Chiar in cel dintai an de domnie, in August 1594,
el isi trimite ierarhii pe mitropolitul Mihail, pe episcopul Partenie de Râmnic si pe episcopul Luca de Buzau sa ia parte sinodul ce s'a tinut la Iasi, sub presedintia lui Nichifor dascalul,
reprezentantul Patriarhiei din Constantinopol, spre a combate trecerea Rutenilor ortodocsi la catolicism. Curand dui:4 aceasta mitropolitul Mihail moare i in locul lui este ales Eftimie, care pastoreste Tara Romaneasca tot timpul domniei lui Mihai. In 1596, are loe un alt sinod, la Targoviste ; de data aceasta, se discuta masurile ce trebuesc luate pentru o mai bunà organizare a gospodariei mänastirilor si a vietii calugarilor. Hotarlrile se iau In ziva de 13 Aprilie: ele prevad cá boierii n'au dreptul sá primeagca daruri, cleat cu voia soborului; egumenii trebue sá pastreze, cu mare grija,' averea comunitatii; calugarii nu pot pärasi manastirea decat pentru a se duce la Sfantul Munte, la vreun schit sau « la pustie »; abaterile i greselile vor fi judecate de arhiereu. In acest domeniu al jurisdictiei inaltilor ierarhi, ni ea -pästrat un asezamant si mai vechiu, din vremea lui Petru Cercel, dat de episcopul Luca, pentru eparhia Buzaului. Se pre vad anume o suma de cazuri care « dupa pravila sfintei biserici » au a fi judecate de catre episcop,neamestecandu-se nici banii, nici parcalabii,nici dvornicii». In afara de aceasta lature de organizare, Mihai Viteazul si-a aratat interesul ce purta bisericii prin donatiile i intaririle de mosii pe care le-a Wilt atat mitropoliei i episcopiilor cat si di-
feritelor manastiri din tara si de peste hotare. Cea mai bogat inzestrata a fost ctitoria sa, manastirea cu hramul Sf. Nicolae « ce e din susul orasului Bucurestilor », numita astazi « Mihai Voda. », la Arhivele Statului (vezi fig. 89). In locul vechiului laces
care exista aci, si care fusese stricat pe vremea lui Petru Cercel, www.dacoromanica.ro
1 !"""..
-
_
6-
1%r .4 oN.2..u,..1
S.
44 ii
r
,1
N
-,,,,
L.;
A
c. ,
,-
1 .-..
. 11.1.
,
4
,
1
i
fi
wca .
4'4 7 ,
`..V*1.'.p
c
c
4; ..,,Itit.-
....,4,,% ...-
:....e.
.
,
,.,,s6
re
...._ ...,. ;_ . -'-T S,
..:
.---.1...i........
_
V-
-
a ,_
4.-
-.,,,_
_
"
..... u
--
,,........-
.
_
.
Fig. 89. Biserica Mihai Voda. din Bucure5t1, In cursul restauraril. Astazi, pridvorul Cu stalpl, din rata, nu mal exista; p'au adaogat In schimb doul turle mici In spatele turlel centrale; e o lntrebare Insa daca aceste turle micl existat Inteadevar la biserica ridicati de Blihal Viteaaul,
www.dacoromanica.ro
304
MIHAI VITEAZUL
Domnul a ridicat o nou6 constructie, inconjuratà de ziduri puternice, servind i ca loc de apkare; i-a dAruit apoi nu mai putin de patrusprezece sate dintre care treisprezece cumpdrate de el insu0 dela mo§neni cu suma de 472.000 de aspri §i unul d6ruit de sotia
sa, doamna Stanca. La 21 August 1599, aceastä bogat6 ctitorie este inchinat6 de Mihai Viteazul m6rastirii Simopetra dela Muntele Athos, areia Ii fusese inchinat i vechiul 16ca§. O altà ctitorie a voevodului din 1594 a fost rran6stirea Clococioc sau Clocociov, in ju. (14111 Olt, lang6 Slatina, « zidità i ridicat6 din temelie » de el, dupà cum ne spune hrisovul ulterior dela Matei Basarab, din 2 Aprilie 1646, 0 inzestrat6 cu dou6 sate. Intariri §i danii au mai primit i m6rastirile Golgota, Bistrita, Co§una, apoi biserica domneasa dela Curtea Veche (Sf. Anton) 0 biserica catolic6 din Targovi§te. Un hrisov a primit in 1594-1595 mändstirea Xenofon dela Muntele Athos. In Ardeal, in afar6 de Mewl dela Alba Julia (vezi mai sus, p. 284), el a ridicat, in timpul scurtei sale stapaniri, Ina trei biserici, una la Ocna Sibiului, alta In satul Lueirdea, in judetul Some§ului, cea de a treia in marginea de miaz6zi a cet6tii Feigeirafului; a facut de asemenea reparatii la biserica din ,5'cheii Brafovului unde a locuit i unde era zu-
gràvit chipul lui, 0 la m6rastirea din Rtimeti. Din toate aceste manifest6ri, se vede a Mihai Viteazul n'a fost numai un mare conducritor de o§ti, dar 0 un domn drept oredineios, puranduli sabia in slujba credintei, apdrAnd biserica 0 pe slujitorii ei i inzestrAnd 16ca§urile Domnului. Al6turi de Mircea ce! B6trân, de Iancu de Huniedoara 0 de stefan, el este
al patrulea mare lupt6tor pentru cre§tin6tate pe care 1-a dat neamul nostru. « Ceea ce am f6cut scrie Mihai In Iulie 1595 Polonilor toate le-am f6cut pentru credinta cre§tineascd, v6zAnd eu ce se intampl6 in fiecare zi cu bieii cre§tini. M'am apucat
sà ridic aceast6 mare greutate cu aceast6 arà grae6 a noastr6, ea set fac un scut al intregii lumi creftine». Sunt cuvinte simbolice, pornite din inimä i luminând puternic intreaga actiune a eroului. LegAtura lui Mihai Yiteazul. Documentele urma0lor lui Mihai
Viteazul vorbesc de o m6sur6 pe care a luat-o marele domn in ce prive0e pe rum4ni, adicd locuitorii neliberi ai satelor boiere§ti, mangstire§ti sau domne0d. Aceast6 rrasur6 e numità and « a§ez6nant » and « legáturà >>; o singtu.6 data i se spune « a§ez6m6nt www.dacoromanica.ro
LEGATURA LUI MIHAI VITEAZUL
305
legAturd ». Prima mentiune §.1 cea mai important6 se gAse0e Intr'un hrisov din 24 Aprilie 1613 dela Radu Mihnea prin care se infäre§te fratilor PArvu i Radu, boieri din SlAvite§ti, doi rumAni din BAlteni, ce le fuseserà contestati de un alt proprietar. HotAArea e motivatà de faptul « cg. ace§ti rumAni mai sus zii i-au fost apucat a§ezAmAntul lui Mihai voevod (T
IIHï 11HXtTh KOVIOM)
la ace0i boieri Deci Mihail voevod, domnia sa a§a au fost fAcut a§ezAmAnt atunci, cum care pe unde va fi, acela sä fie rumAn ve§nic unde se va afla ». Acest pasagiu a fAcut pe Nicolae 1361cescu sa atribue lui Mihai Viteazul introducerea rum5.niei sau erbiei In Tara RomAneascA, iar pe Xenopol sà sustie cA e vorba nu de introducere rumAniei ci de « consfintirea » sau «IntArirea » ei printeun « asezAmAnt formal ». O ce.rcetare am5.-
nuntitA insd, Intrepring In 1915 de pArintele meu, a dovedit ca mAsura luatä de Mihai n'a insemnat niciuna, nici cealaltà, deoarece rumAnia exista din cele mai vechi timpuri i nu ca o stare neobi§nuitä, ilegalà, care sA trebuiascA a fi « consfintità » sau « intArità », ci ca o institufie bine cunoscutd, legald , necontestatirt de nimeni. Ro. stul mAsurii a fost cu totul altul i anume a des-
fiintat dreptul pe care-1 aveau vechii proprietari de a urmäri §i a readuce pe mo§iile lor pe rumAnii fugiti. Expeditia lui Sinan
Pa§a a provocat o mare perturbare In Intreaga tarà; multi rumAni au fost robiti, altii au fugit, ascunzAndu-se prin locuri mai ferite; dup5. retragerea Turcilor, o surnA de sate au fAmas pustii, In timp ce altele vi-au vAzut sporità populatda prin fugarii In ele. Incasarea impozitelor pe temeiul vechiului recen-
sAmAnt nu se mai putea face; pe de altà parte proprietarii ai cAror rumAni fugiserk urmau s'd inceapà o serie intreagA de cercetAri §i procese spre a-vi recäpiita fugarii. Dar aceasta ar fi Insemnat o mare IntArziere In Incasarea impozitelor respective
Mihai Viteazul avca o nevoie extraordinara de bani spre putea plAti numero§ii lefegii. De aceea, la sfAr§itul anului 1595 sau Inceputul celui urmAtor, in iarnA, cAnd oamenii se strAnseserà la casele lor --a flout un nou recensamAnt fiscal, o nouà sam6 cum se spunea atunci §i, In acela§i timp, a hotArit ca fiecare rumAn
sà rAmAie acolo unde 1-a gAsit recensAmAntul, cu alte cuvinte,
vechii proprietari, dela care fugiserà, sà nu-i mai poatA aduce Inapoi a§a cum, pAnA atunci, avuseserA dreptul. M'Asura lui Mihai
www.dacoromanica.ro
20
MIHAI VITEAZUL
306
a fost deci o ingsurd de ordin administrativ-fiscal. In ultimul timp, d-1 I. C. Filitti a sustinut totu§i ch., pe temeiul acestei ingsuri, au devenit rumâni o serie de locuitori cari mai Inainte fuseserà liberi. Documentele aduse in sprijinul acestei pareri nu sunt hash' convingatoare.
Dar dacd Mihai Viteazul nici n'a introdus, nici n'a consfintit sau intärit rumânia, nu e mai putin adevArat a situatia tàfänimii §i in special aceea a micilor proprietari de p6mant, a mo§nenilor, a fost din cele mai grele In timpul domniei lui. Si mai inainte, in intreg veacul al XVI-lea, ace§ti mo§neni au dus-o rau. Birurile erau din ce in ce mai mari §i mai numeroase, in urma 16comiei celor dela Constantinopol. Din cauza acestor biruri, multi dintre mo§neni i§i vand mo§ia §i, odatà cu ea, §i libertatea, devenind vecini sau rumani. In timpul lui Mihai Viteazul, pr. ocesul de rumanizare se accentueazà: o sumedenie de sate ajung proprietatea boierilor, un mare numär sunt luate domne§ti, pe seama vistieriei, din cauza « dajdiilor » neplAtite. Acum se formeaz6 imensele latifundii ale fratilor Buze§ti ; Radu clucerul, de pildà, cumpàrà satele Curäte§tii, nureii, WäräpAnatii, Cioroiul, Otie§tii, Gotta, Coste§tii, Urluianii §i Rae§tii. Mihalcea banul devine proprietarul satelor Var4tii, Periatii, CdlugArenii lui Manea §i CAlugdrenii lui Stoica ; Teodosie logorátul Rudeanu cumpärä SlAtioara, Fole§tii, Pope§tii, Fumote§tii §i Negrenii. Toti boierii 1§i spores° averea; Mihai insu§i cumpdrà un nurnär foarte mare de sate. De multe ori se faceau §i abuzuri, luandu-se mo§ia cu sila; ni s'au Ostrat o serie de documente in care sAtenii spun cà au fost rumanild « färd voia lor » sau pe nedrept.
Din cauza presiunii fiscale, a necontenitelor biruri, uneori si a « näpä§tilor », s'au produs, in timpul domniei lui Mihai, chiar
unele mirdri 1,6räne§ti. 0 asemenea mirare a avut loe in judetul Dolj, la inceputul anului 1596. Täranii n'au putut plä.ti « dajdea grea » care se pusese de curänd §i atunci când au aflat cg, impreun6 cu agentii executori, sose§te §i un deta§ament de 300 de Cazaci, au hotArit sà" se opund. Au chemat deci opt sute de Turci dela Vidin; impreund cu ace§tia, au surprins noaptea pe Cazaci §i, luAndu-i prizonieri, i-au trecut peste Dun6re. Inteadevar grea trebue sä fi fost dajdea pentru ca Väranii s'ä recurgà La astfel de solutii ! www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAM
307
0 a doua mi§care, de alt caracter big, a avut loe pe cand Mihai se afla la Alba-Iulia, dupa cucerirea Ardealului. Foarte multe sate am vazut ea fusesera obligate sa se vanda boierilor sau fusesera luate domne§ti. Indata ce s'a aflat in tara de biruinta dela elimbar, s'a produs o mare framantare printre ace§ti nenorociti cari, odata cu pamântul, i§i pierdusera i libertatea. Au crezut, se vede, ca sosise momentul sa se rascumpere, sä se « giudeceasca » adica sà devina « judeci », oameni liberi. Au pornit
deci, in miezul iernii, peste muuti, la Alba-Julia. Stim acest fapt dintr'un hrisov al lui Radu erban privitor la satul Loloie§ti din
Romanati, sat care fusese cumparat de Stoichita, vistiernicui din Stramba. « Iar dupa aceea spune Radu erban cam'. a fost Mihai Voda domn in Ardeal ci cdnd s'a fost ridicat toate satele din lard sd se giudeceascd, iar satul Loloie§ti ei inca s'au sculat s'au dus la Beligrad, la Mihai Voda, §.1 s'au plans la picioarele lui, cum ea' le-a fäcut sluga domniei mete Stoica logofatul sila ». Din alte documente §tim ca s'au mai dus la Alba-Iulia i satenii din Corcova, Cordun, Sularul i Radovanul. Ace§tia din urma,
neputand obtine dreptate acolo, au mers dupa Mihai Viteazul pana la Ia§i, and a fost cucerita Moldova, dar tot in zadar. In Ianuarie 1600, Alba-Iulia era plina de satenii din Tara Romaneascä, veniti sa se rascumpere. Dacd n'au obtinut ceea ce doreau, pricina este ea Mihai nu putea intr'adevar s'o faca: ar fi insemnat sa-§i ridice impotriva-i intreaga boierime care, puternick numeroasa i bogata, reprezenta atunci un element hotaritor in vieata politica, militarä' i economica a OHL
BIBLIOGRAFIE Mibai Viteazul: 1. IOAN BOGDAN, Patru documente dela Mihai Viteazul ca domn al Tara Romeinayti, al Ardealului .,si al Moldovei, In Prinos lui D. A. Sturdza la implinirea celor .,s aptezeci de ani, Bucuresti, 1903, p. 149-170; 2. D. ONCIUL, ,Stefan cel Mare i Mihai Viteazul, Douit cuvdnairi comemorative, Bucuresti, 1904, X + 70 p. in 8°; 3. DR. ION SARBu, Istoria lui Mihai Vodei Viteazul Domnul Tetra Rom:Maya, vol. I I I , Bucuresti, 1904 si 1907, XVI + 596 si VIII + 344 p. in 80; 4. STOICA NICOLAEScU, Portrete istorice. Domnita Florica, fiica lui Mihai Vodei Viteazul Fi a Doamnei Stanca, Bucuresti 1912, 15 p. in 80; 5. $TEFAN D. GRECEANU, Genealogiile docunwntate ale familiilor boiereFti, vol. I (publicat de Paul St. Greceanu), Bucuresti,.1913, 432 p. in 40; 6. CONSTANTIN GIURESCU, Vechimea rumdniei In Tara Romdneasceí gi legatura lui Mihai Viteazul, In An. Acad. Rom. Mem.
www.dacoromanica.ro
20*
308
MIHAI VITEAZUL
Sect. 1st., t. XXXVII (1915), p. 479-543; 7. T. LONGINESCU, Asezeitruintul legatura lui Mihai Voclá, Bucuresti, 1919, 74 p. in 80; 8. CONST. C. GIURESCU, Recenzie asupra studiului lui St. Longinescu, in Cony. Lit., LI (1919), p. 744-749; 9. CONST. C. GIURESCU, Geneva cuvinte asupra Legilturii si asezeimeintului lui Mihai-Vocki », In Cons). Lit., LII (1920), p. 370-380; 10. G. OPRESCU, Un portret al lui Mihai Viteazul in Muzeul din Avignon, In Anuar.
1st. Cluj, I (1921-1922), p. 402-403; 11. DR. ANDREI VERESS, Campania crestinilor in contra lui Sinan Pasa din 1595 (eu 12 relatiuni inedite italiene), In Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., t. IV (1925), p. 65-148; 12. AL. BUSUIOCEANU, Ceiteva portrete noui ale lui Mihai Viteazul, In Mem. Sect. 1st. Acad-. .Roin., t. V (1926), p. 49-54; 13. I. C. BA.CILA. Portretele lui Mihai Viteazul,
Sibiu, 1926, 43 p. in 160; 14. N. IORGA, O istorie a lui Mihai Viteazul de
el insusi, In Merit. Sect. 1st. Acad. Rom., t. V (1926), R. 339-349; 15. N. IORGA, Inca un portret al lui Mihai Viteazul, In Mem. Sect. 1st. Acad. Rom., t.VII (1927), p. 371-372; 16. GENERAL ALEXE ANASTASIU, Beitália dela Cálugáreni 1595, ed. 2-a, Bucuresti, 1928, 160 p. in 80; 17. I. C. FILITTI, Despre o legátura » lui Mihai Viteazul, In Rev. 1st. Rom., II (1932), p. 221-231; 18. JOSEF MACUREK, Michal der Tapfere und die böhmischschlesischen Stiinde am Ende des 16. Jh., In Rev. Ist. Rom., II (1932), p. 346-353; 19. B. SLATINEANU, Contributiuni la studiul portretelor lui Mihai Viteazul insolite de un nou portret, In Rev. 1st. Rom., III (1933), p. 203-216; 20. IOAN C. FILITrI, Mama qi solia lui Mihai Viteazul, Craiova, 1934, 32 p. in 8°; 21. I. IONA$CU, Biserici, chipuri si documente din Olt, vol. I, Craiova, 1934, 272 p. in 8°; 22. I. CRACIUN, Scrisoarea lui Petru Pellérdi privitoare la ajutorul dat de Sigismund Báthory lui Mihai Viteazul in campania din 1595, Cluj, 1935, 11 p. in 8°; 23. N. IORGA, Istoria lui Mihai Viteazul, vol. III, Bucuresti, 1935, 299 -I- 226 p. in 80; 24. P. P. PANA1TESCU, Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936, 269 p. in 8°; 25. I. CRACIUN, Originea lui Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936, 14 p. in 8°; 26. I. CRACIuN, Baba Novac, generalul lui Mihai Viteazul, Cluj, 1936, 29 p. in 80;80; 27. CA.PITANUL EDUARD DRAGOMIRESCU BUZNE
i SuBLOCOTENENTUL IOAN
Con-
sideratiuni critice asupra principalelor operatiuni militare ale lui Mihai Viteazul, Timisoara, 1936, 55 p. in 80; 28. N. CARTOJAN, O dramá popularet
italianci a lui Giulio Cesare Croce despre Sinan Pasa çi vitejiile románesti, Bucuresti, 1936, 10 p. in 8°; 29. I. IONA$CU, McIniistirea Izvorani (Buzau) ctitoria Episcopului Luca (1583-1604), Buzdu, 1936, 67 p. in 8°; 30. CH. GÖLLNER, Quelques plaquettes franFaises contemporaines sur Michel le Brave,
In Cahiers franco-roumains, Décembre, 1938, p. 10-13; 31. T. METES, La vie menée par les Roumain,s de Transylvanie du XVI-e au XVIII-e siècle, Bucuresti, 1938, 78 p. in 8°; 32. SILVIU DRAGOMIR, Mormeintul lui Mihai Viteazul gi vechea catedralii dela Alba-Julia, In Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., t.
XXI (1939), p. 483-498; 33. I. CRACIUN, Dietele Transilvaniei tinute sub domnia lui Mihai Viteazul (1599-1600), Bucuresti, 1939, 23 p. in 80; 34. COLONELUL CONST. ZAGORITZ, Caluglirenii sub o noud în/äçifare, Ploesti
1940, 143 p. in 8°.
www.dacoromanica.ro
STAREA SOCIALI
I RELIGIOASA A ROMANILOR
DIN ARDEAL IN VEACURILE XV I XVI Romdnii din Ardeal au dat statului ungar pe cel mai tnare general al lui, lancu de Huniedoara, pe unta din csi mai strdlusifi regi, M ateiaa Corvinul fi pe ilustrul arhiepiscop diplomat Nicolae Olahul.
La inceputul veacului al XV-lea, Romänii din Ardeal erau impärtiti in trei mari categorii sociale: cerbii, constituind categoria cea mai numeroasä i träind pe mo§iile regelui, bisericii nobililor cärora erau obligati sä le pläteasc6 dijme, däri §i sä le munceascd; apoi cnezii i voevozii, avänd o situatie mai bunä, In calitatea lor de administratori §i de reprezentanti ai qerbilor fatá de proprietarii respectivi; In sfär§it, nobilii, bucurand u-se de toate drepturile i privilegiile rezervate prin legi, decrete §i obiceiuri. Evolutia, in linii mari, a acestor trei categorii, in veacurile XV §i XVI, a fost urmätoarea:
*erbii li se mai spunea §i iobagi, cuvant care la inceput, a avut totu§i un 1nteles de superioritate socialà, insemnänd « cei de frunte, cei distin0 » träiesc in conditii din ce in ce mai grele. Ei formeaiä elementul impozabil prin excelentä; asupra lor cad, In primul ränd, sarcinile fiscale. Ei plätesc censul sau darea pe
pämänt, dau di/me din produse decretul din 1351 stabile§te quantumul: a noua parte («nona »), in timp ce in Muntenia §i in
Moldova se dädea a zecea parte fac apoi diferite servicii sau munci. Desi au, in principiu, dreptul la libera stramutare constituVa din 1.298 11 prevede In articolul 70 totu§i prin faptul cä' se cere nu numai plätirea in prealabil a därii, dar §i voia pro-
prietarului, acest drept devine, in fapt, adeseori iluzoriu. De www.dacoromanica.ro
310
STAREA SOCIALA SI RELIGIOASA A ROMANILOR DIN ARDEAL
aceea, iobagii, in revendicdrile lor, insistä intotdeauna asupra acestui punct. Dar, obligatiile sporind, iar drepturile mic§orandu-se, era firesc sd se ajungd la miscdri populare. Miparea din 1437. Unio trium nationum. In decursul veacurilor XV si XVI, au avut loe mai multe asemenea miscdri: dousä
au fost lug mai insemnate: una in 1437, alta in 1514. Mi§carea din 1437 a izbucnit din cauza unui abuz al episcopului Gheorghe Lepe. Acesta nu stransese timp de trei ani dijmele care i se cuveneau; la urmd, le ceru in bloc pe toate si anume, nu in moneta obi§nuitd pand atunci, ci in moneta cea noud care valora mai mult decat cea anterioard. Abuzul era deci indoit. Tdranii unguri i romani din nordul Ardealului, sdtui de continuile vexatiuni suferite, se ridicard cu totii §i cerurä sd li se facd dreptate. Avu
loe o consfdtuire a rdsculatilor pe dealul Bobalna teritoriul comunei Olpret si se formd o delegatie care ceru nobililor sd revind la vechile libertdti. Acestia insä, avand de partea lor si pe voevodul Transilvaniei, pe Ladislau Csáky, in loe sh dea ascultare plangerilor, schingiuird §i uciserd pe trimisii tdranilor. Izbucni atunci o rdscoald infricosatd; multi cdzurd de o parte §i de alta pand cand nobilii, dandu-si seama de gravitatea situatiei, convenird, la 6 Iulie 1437, sd incheie urmdtoarea conventie: plata dijmelor bisericii sd se facd dupd cursul 1 florin de aur egal cu 100 de dinari; sd nu se mai pldteascd nobililor « none » adicd dijme, din grane si din -yin; sd se respecte dreptul de liberä strdmutare, dupä ce lug in prealabil se va fi plait o teragiul » adicd" darea pe pdmant si datoriile personale ; nobilii care vor incerca sd-i opreascd pe nedrept sä fie condamnati de care comitele tinutului la o amendd de trei mdrci. Väduva va avea dreptul la mostenirea sotului, pldtind numai o oaie la trei ani; In cazul cand n'au niciun
fel de urma§i, se prevede dreptul de testament. In ce prive§te censul si « darurile » ce trebuiau date anual, se va pldti zece dinari la sdrbdtoarea Sf. *tefan, apoi o cabld de ovdz, sase turte si un pui de gdind; se va face o zi de lucru, la coasd sou la secere si se vor drege morile. Nu se va mai pläti dijma din porci si din
albine, nici darea sau censul numit popular ako. In fiecare an, lnainte de särbdtoarea Inältdrii, se vor strange pe dealul Bobalnei reprezentantdi tärdnimei cate doi bdtrani de fiecare sat impreund cu cdpitanii lor si vor cerceta dacd nobilii n'au adus www.dacoromanica.ro
MI$CAREA DIN 1437. UNIO TRIUM NATIONUM
311
vreo atingere acestei conventii; cel care va fi aflat ea' n'a respectat-o, sa fie proscris. Pentru moment, neavând incotro, nobilii consimtirà la aceste conditiuni ; indatà Insd dupà aceea, Mcurd o legAturà cu cari avuseserà i ei de suferit de pe urma micàrii, i cu Secuii; actul incheiat la Clipdlnea, in ziva de 16 Septemvrie 1437, prevedea o « uniune fr6teasca », fiecare parte obligandu-se sà ajute
fdrà intarziere pe celelalte, Impotriva tuturor du§manilor, de once fel. Cine erau du§manii, in Imprejurdrile de atunci, se poate lesne
Rezultatele uniunii nu Intarziard sd se producd. Täranii, Infranti in luptele care avurd loe, furä siliti sà incheie la 6 Octomvrie, o mud intelegere, in conditdi mai grele deck, cele anterioare. Se prevedea acum cà iobagii trebue sà plateasca stdpanilor lor,
In fiecare an, o sumä proportionalà cu averea respectiva; un florin de aur cei mai avuti, cari aveau un plug cu opt boj, deci suprafata arabild corespunz6toare (pdm'ant era deajuns, iar popu-
latia rard !); o jumdtate de florin cei cu un plug cu patru boj; doudzeci i cinci de dinari cei cu doi boj sau doi cai. In cazul cand
n'aveau pàmant, darea se socotea dupà numärul oilor, caprelor, vacilor sau dupà cantitatea de yin; cine n'avea vite de loe, muncea cu palmele, plätea 12 dinari. « Daruri » se dAdeau de trei ori pe an. Stdpanul avea drept sà-§i judece iobagii §i sà execute pedepsele; se pdstreazA ins6 dreptul de apel la ora. Se va face o zi de muncd pe an, la once ar vrea stdpanul ; se vor repara intretine morile. Iobagii cari au päräsit mo§ia in aceste timpuri de tulburare fàrà sa-0 pläteasc6 « teragiul » i datoriile i farci sei obtind voia steipa'nului respectiv aceastà ultimd conditie insemna de fapt anularea dreptului de stilmutare vor fi adu§i indàrät. Aceea§i « voie » (« habita licentia ») se cere i pentru cei care ar voi s'a se stramute in viitor. Cand vor fi chematd la oaste de voevodul Transilvaniei sau de vice-voevod, vor trebui sa se prezinte. Cine va cdlca aceste dispozitii, va fi judecat condamnat ca sperjur. Mi§carea a continuat totu§i, In unele locuri, i in 1438. Ciocniri
au avut loe i lang6 Cluj. Aci a fost prins conducatorul tàranilor, ungurul Nagy Antal (« quidam Anta! Magnus videlicet Hungarus »)
taiat de &are nobili in bucdtele; nouà tovard§i de ai lui au fost www.dacoromanica.ro
312
STAREA SOCIALA. I RELIGIOASA A ROMANILOR DIN ARDEAL
tra§i In teapä pe dealul din fata ormului Turda. Dintre conducatorii Romanilor trebue mentionat Mihai din satul Vireag, c,ari In documentul din 6 Octomvrie 1437 poarta titlul de « capitaneus » (« Michael Volachus de Virágosberek, Capitaneus »). Rezultatul mi§carii a fost o inreiutiitire a starii iobagilor, o Ingreunare a conditiilor lor de vieatA. Ei ajung aproape cu totul In puterea stapá'nilor lor ; zilele de lucru se inmultesc; dreptul de stramutare este, in f apt, suprimat. In 1463, In « constitutiunile militare ale celor trei nátiuni transilvanene, adica ale nobililor, Secuilor §i Sa§ilor aprobate de regele Mateia§, se introduce o noua mäsura care ne arata a pe langa apasarea socialei, se adauga acum §i una de caracter national: se prevede anume, ea in caz
de razboiu, pentru paza cetatilor sa fie Intrebuintati
« iobagi
de sänge unguresc » (« jobbagiones hungarici angvinis »). Chiar intre iobagi a§adar, incepe sa se facä deosebire, dupa cum erau români sau unguri: ace§tia din urma trebuiesc crutati, In timp ce primii sunt obligati sa mearga la razboiu. Mi§carea din 1514. Legiuirea lui Terböczy. A doua mare mi§-
care, la care au participat Românii din Ardeal a fost rascoala din 1514. Ea a izbucnit in urmätoarele imprejurari: Papa Leon al X-lea proclamase cruciata Impotriva Turcilor care-§i continuau cuceririle In apusul Peninsulei Balcanice. La apelul sau raspunsera o multime de tarani, unguri §i români, care, parasind ogoa-
rele, se adunará In centrele de mobilizare, la Buda, la Oradea, la Alba, etc. Acasä ramaseserà batranii, femei/e, copiii. Nobilii, väzänd pierderile la care li expunea aceasta plecare In masa, incepura sa" opreascä pe iobagi §i sa pedepseasca pe rudele celor plecati. De aci, fierbere In taberile de concentrare. Täranii Marmati, In loo sà porneasca impotriva Turcilor, cum fusese vorba la Inceput, se intoarsera impotriva stapanilor lor. Conducatorul cruciatei, sacuiul Gheorghe Dosza, trecu de partea räsculatilor ; focul se Intinse repede- in intreaga campie a Tisei. Sute de nobili furä macelgriti, casele lor distruse. Nadlacul e ars, Cenadul,
Lipova sunt ocupate; armata conclusa de stefan Báthory §i de episcopul de Cenad Nicolae Csáky, e sfaramata. In acela§i timp, o alta ceatä de tarani, avand in frunte pe popa Laurentiu, cuprinde Oradea §i pustie§te comitatele Bihorului §i Sälajului. In Maramure§ se pare cä in§i§i nobilii au tinut cu
www.dacoromanica.ro
MI$CAREA DIN 1514. LEGIUIREA LUI VERBOCZY
31a
räsculatii i « au luat parte la toate faptele lor rele », pentru care
lucru se va ordona mai tarziu o ancheta. Nici partea de NordEst a Ardealului, regiunea Rodnii vi a Bistritei, nu e crutata, dei aci pagubele au fost mai mici. Un grup de rasculati patrunde, cu voia oravenilor insa, vi In Cluj, prädand averile catorva nobili de acolo. In cele din urma, Dosza asediaza Timivoara. Báthory, väzand ca regele nu-i poate trimite ajutor, se adresa atunci voevodului Transilvaniei, lui Ioan Szapolyay, rugandu-1 sa intervie cu armata sa pentru a inabuvi rascoala. Inteadevar, acesta sosevte In fata Timivoarei i, in lupta pe care o da cu taranii, Invingd i sal facà prizonieri pe Dosza insuvi, pe izbutevte fratele acestuia Grigore vi pe o suma dintre capetenii. Pedeapsa aplicata conducatorului a fost cumplitä, impresionand prin ferocitatea ei, vi pe cei mai cruzi: Dosza a fost avezat gol, pe un tron de fier incins, i s'a pus apoi pe cap o coroana tot de fier, incandescenta, i i s'a smuls cu clevtele inrovit in foc, carnea, bucata
cu bucata, tovarävii sai, tinuti flamanzi timp de 1.5 zile, fiind siliti s'o '1161-lance. Popa Laurentiu a fost tras in teapa la Cluj., apoi ars. Urmä executarea tuturor acelora cari comandaserd cetele de räsculati: capitani, sutavi sau fruntavi precum vi a acelora cari atá'tasera la omor sau la violuri. Taranii fura constranvi sä plateasca toate pagubele suferite de nobili i, In urma unui decret al regelui Vladislav, dat la Buda, In acelavi an, nu mai avurd dreptul de a se stramuta de pe o movie pe alta ; devenira, Cu alte cuvinte legati de glie sau « lipiti pamantului ». Ei fur& obligati apoi, prin acelavi decret, sà lucreze o zi pe sliptämeind stapAnilor lor, sa le dea, In fiecare an, un florin de aur sau o sutà
de dinari, a noua parte din toate produsele pamantului In afara de a zecea parte cuvenita Bisericii apoi doisprezece pui, douà gavte i, la zece case, cate un ramator ingravat. Casatoriile erau reglementate; numirea vreunui cleric de origine taräneasca, In demnitatea ,de episcop, interzisa i, In cazul cand
regele ar lace-o totuvi, unui asemenea ierarh nu i se vor plati dijme. Decretul din Buda, avand 71 de articole, este o reglementare draconica a obligatiilor iobagilor ; acevtia, drept pedeapsa pentruca indraznisera sa ceara o vieata mai omeneasca, ajungacuma « verbi perpetui », din tata In fiu (« perpetua rusticitate. sint subjecti »). www.dacoromanica.ro
314
STAREA SOCIALA SI RELIGIOASA A ROMANILOR DIN ARDEAL
O nenorocita coincidenta a facut ca in acela§i an, 1514, säli ispraveasca i juristul Verböczi culegerea sa de legi
i
obiceiuri
juridice, cu strangerea carora fusese insarcinat in mod oficial cu §apte ani mai inainte. Sub impresia gravelor desordini provocate de mi§carea tailneasca, Verböczi a redactat partea referitoare la iobagi pornind dela dispozitiile decretului din Buda, a dat prin urmare un temeiu juridic apas'arii exercitate de nobili. Fiindcd era impartita in trei pdrti, aceasta lucrare juridic6, tiparita la Viena in 1517, s'a numit §i « Tripartitum »: ea e consideratä, pe drept cuvant, ca un tip al legiuirii de cima, Mai tArziu, In 1556, s'a revenit asupra dispozitiei care oprea libera strdmutare ; conditiile care se cereau lusa iobagului spre a putea parasi mo§ia
erau de a§a natura', inat, de fapt, a ramas tot situatia creata prin decretul din 1514. O mi§care täraneasca, de proportii mai mici, a avut loe §i in 1526, in Banat. Aci iobagii s'au ridicat sub conducerea lui Iovan
Tarul, fiu de Roman; turburärile s'au intins pana la Ora§tie. In acela§i an, statul ungar era izbit de moarte, la Mohács, de armatele sultanului Soliman Magnificul.
Ultima mi§care a taranilor romani din Ardeal in veacul al XVI-lea a fost In toamna anului 1599, dupä batalla dela ,5 elimbär.
Afland ca tara are acuma un principe din neamul lor, ei pusera mana pe arme §i incepura sá atace pe nobili i s'a' le prade curtile ; pe unii fi i ucisera chiar. Mi§carea fu lusa inabu§itä, deoarece
Mihai avea nevoie de 'J'aura conducsátoare, de cei cari reprezentau statul i puteau asigura sumele i proviziile necesare intretinerii armatei sale. Daca stiäpanirea asupra Ardealului s'ar fi prelungit, cu sigurantä ea Mihai ar fi luat másuri pentru u§urarea starii iobagilor români; inceputul 11 si fäcuse, prin crearea de. islazuri i prin scutirile acordate preotilor (vezi mai sus, p. 283); din nefericire, desfa§urarea evenimentelor opri brusc acest inceput. Cnezii au continuat, In veacul al XV-lea §i. al XVI-lea sá administreze satele de iobagi, sá faca legnura intre ace§tia §i ata-pana mo§iilor (vezi vol. I, p. 270-2). S'a pastrat i deosebirea filtre cnezii obi§nuiti (« communis kenezus ») §.1 cnezii confirmati de rege, cari aveau dreptul cnezial ereditar (« knezus per nostras litteras regales in suo kenezatu roboratus »). In timpul luptelor necontenite cu Turcii, din veacul al XV-lea, in special din prima www.dacoromanica.ro
ROMANII DIN ARDEAL NOBILI
315
jum6tate, multi dintre ei au avut prilejul s6 se disting6 prin acte de vitejie i s6 fie confirmati §Pchiar innobilafi. In Banat, in Huniedoara, in Tara Hategului, g6sim o serie intreag6 de asemenea eazuri. In 1406, Sigismund confirm6 lui Dionisie Ciuca cnezatul comunei Milalent din Banat pentru serviciile aduse in diverse expeditii militare 0 mai ales in aceea din Bosnia, impotriva « notoriu » Hervoie. In 1420, castelanul cet6tilor Severin Or§ova, Mehadia, i Jidova (16 un act similar, confirmand lui Bogdan, fiul lui Nicolae, cnezatul comunelor Mägoaia, Rechita §i Strâmtura, din districtul Comiatului, pentru meritele sale militare, mai ales pentru vitejia argtatà sub Cetatea Severinului in lupta Cu Turcii. In anul urmätor, Nicolae Csáky, voevodul Transilvaniei, ddruie§te lui Costea, fiul lui Iaroslav, satul B6rigor din Tara Hategului, ca r6splatà pentru felul cum s'a purtat In lupta Cu Turcii sub cetatea Hategului, lupt6 in care au azut told fraldi sdi. In timpul regelui Sigismund (1386-1437), a urma§ului sau Albert (1438-1440), a lui Vladislav / (1440-1444) 0 a lui Iancu de Huniedoara, ca guvernator (1446-1452), confirmarea §i innobilarea cnezilor din Ortile Banatului 0 ale Huniedoarei
se face pe o scard intins6. O carierà deosebit6 a rácut Pavel Chinezul, inving6torul dela Câmpul Pâinii asupra Turcilor (1479);
el a ajuns comite de Severin 0 ban de Timi§oara. In loc s6 intareascà hag elementul românesc din aceste p6rti, innobilarea duce la un rezultat contrar: el rape§te neamului nostru elementele lui cele mai distinse. Inteadev6r, ace§ti nobili se, desnationalizeaz6: deprind limba maghiar6, intr6 in leghturi de rudenie cu nobilii unguri i, fapt important, inteo vreme and influenta bisericii era a§a de puternia, tree la catolicism. Multi au f6cut-o de nevoie, deoarece regii unguri, Ludovic mai int6i, Sigismund dup6 aceea, d6duser6 ordine categorice in privinta. aceasta. Astf el, de pild6, in 1428, Sigismund hot6r6§te ca notabilii §i cnejii din comitatele Severinului i Huniedoarei s6 nu mai tie preoti schimatici, adicà ortodoc§i, pe mo§iile lor i 86-0 boteze
copiii in confesiunea catolia.
Din aceast6 nobilime româneasa s'au ridicat multe figuri insemnate. Am amintit mai inainte pe Iancu de Huniedoara pe fiii lui, Ladislau i Mateia§. Din aceea§i familie a f6cut parte 0 N icolae Olahul, vestitul arhiepiscop de Strigoniu 0 cancelar al. www.dacoromanica.ro
316
STAREA SOCIALI SI RELIGIOASI A ROMANILOR DIN ARDEAL
Ungariei. El era fiul lui stefan Olahul a cárui mamá, Marina,. era sora lui Iancu ; prin urmare, Nicolae venea nepot de vár regelui Mateias. S'a náscut la Sibiiu in 1493, Ianuarie 10; a facut studii umanistice stralucite s'i se pregätea la inceput sh imbrátiseze cariera militará. ConstatAnd apoi cá nu are chemare in aceastä directie, a intrat in vieata religioasá, ajungAnd in 1553 arhiepiscop de Strigoniu, cea mai inaltá treaptá a ierarhiei biserice§ti ungare. In 1558, a fost flout baron al imperiului german de cátre Ferdinand I; in 1562, tot Ferdinand 11 numeste regent, adicá loctiitor al sáu la conducerea pártii din Ungaria care nu fusese ocupatä de Turci. A murit la 14 Ianuarie 1568, la Bratislava ; osemintele i-au fost transportate apoi la Tirnavia, in biserica Sf. Nicolae. Nicolae Olahul a scris mai multe lucrári de caracter istoric, geografic si religios. In « Hungaria sive de originibus gentis, regionissitu, divisione, habitu atque opportunitatibus » el descrie, intre altele, Transilvania, Banatul, ha chiar si Muntenia §i Moldova. Se ocupd de originea noastrá romaná, de asemánarea dintre limba noastrá si aceea a Romanilor, aratá identitatea de limbä, de obiceiuri, de religie, dintre Moldoveni §i Munteni si afirmä cá cei dint'ai « se considerá mai generosi si mai viteji » cleat acestia din urmá. A mai scris o lucrare despre Attila si o Cronicá incepâ.nd Cu incoronarea regelui Mateia§ §i terminand Cu incoronarea impáratului Ferdinand. 0 altá figurá insemnatá de origine româneascä, a fost Mihail Csdki, numit uneori si Mihail Valahul. S'a näscut pe la 1490; inaintasii sái, din pártile Bihorului, primiserá, la 1268, pentru meritele lor militare, titlul de cavaleri. A fácut studii la Cracovia §i a ajuns in 1.543 protopop de Crasna si canonic de Alba-Iulia. Era bine inteles, catolic, dupá cum catolic fusese §i Nicolae Olahul §i Iancu de Huniedoara. In 1550, Mihail Csáki e numit secretar al reginei Isabella, váduva lui loan Szapolyay, si educator al fiului acestuia, Ioan-Sigismund. Impártá§ind, si la bine si la rail, soarta faroiliei Szapolyay, adánc devotat ei, Csáki ajunge dupá moartea Isabellei (20 Septemvrie 1559) §i suirea pe tron a lui Ioan-Sigismund, la o mare influen14. In 1564 este numit chiar loctiitor (« locumtenens ») al Principelui Transilvaniei, dupä cum Nicolae Olahul ajunsese regent al Ungariei. Moare, sdrac,
in 1572, lásand in urma lui numai o casá in orasul Huszt www.dacoromanica.ro
BISERICI, MANISTIRI SI EPISCOPI
317
Olaramure§ul ungar) §i a treia parte din domeniul cetatii acestui
ora. Dei catolic, a avut simpatie totu§i pentru luteranism; a intervenit In favoarea propovaduitorilor noii confesiuni §.1 a ajutat
.cu bani pe Gaspar Heltai, cunoscutul tipograf, ca sa tipareasca biblia In limba maghiata. Dintre ceilalti oameni mai de seama pe care i-a dat neamul nostru in Ardeal, In veacurile XV-lea §i XVI-lea, insemnam pe .tefan Mailath . §i pe Gaspar Bekes. Cel dintai era de fe! din Tara Fagara§ului, din satul TinIari care-i apartinea. In 1531 i se .confisca satul de catre principele loan Szapolyay, deoarece trecuse de partea Imperialilor. Cu trei ani mai Inainte Insa, el ocupase
cetatea Fagara§ului. A asediat pe trimisul Sultanului, pe Aloisio Gritti, In cetatea Media§ului §i dupa ce l-a silit sä se predea, a poruncit sa fie decapitat. 0 soartä asemanatoare va avea el insu§i mai tärziu: fiind partizanul lui Ferdinand, ajunge In conflict cu Turcii §i este asediat, din ordinul acestora, de armatele domnilor milli-1i, In cetatea Fagara§ului (1541). Ademenit, printr'un iretlic, sa vie In persoana spre a discuta conditiile pacei, cade prizonier §.1 e inchis, pentru tot restul vie%ii, in inchisoarea celor §apte Turnuri din Constantinopol (vezi §i mai inainte, p. 178). « Gaspar Bekes era aunt cuvintele istoricului ungur A. Veress
Cromän neao§ din -t,inutul Cara§-Severinului ». Designat In
1567 Impreuna cu Mihail Csáki §i cu a4i 2 neme§i ca executor -testamentar de catre bolnaviciosul Ioan-Sigismund, trimis apoi In solie, in primavara anului 1.570, la imparatul Maximilian al II-lea, el Incearca sä devina principe al Transilvaniei dupa moartea
liului lui loan Szapolyay (14 Martie 1.574 Este Ina invins In Jolla lupte de &Are stefan Báthory; mai tarziu ajunge colaborator statornic §i devotat al acestuia, ajutandu-1 in razboaiele ,cu Muscalii.
Biserici, manastiri §i episcopi. Vieaa religioasa a poporului Iromânesc din Ardeal s'a desvoltat in conditii vitrege. Nu numai
.ca n'a avut sprijinul statului, toata puterea acestuia fiind in slujba catolicismului, §i dela o vreme, a diferitelor confesiuni protestante, dar n'a beneficiat nici macar de neutralitatea lui. .Spre deosebire de domnii no§tri a carol.. atitudine, In ce prive§te
toleraqa religioasa, a fost exemplara, regii ungurii §i-au facut am punct de program din combaterea « schismaticilor » adica a www.dacoromanica.ro
318
STAREA SOCIALA $1 RELIGIOASA A ROMANILOR DIN ARDEAL
ortodocsilor. In special Ludovic si, dupa el, Sigismund au luat serie de masuri In acest sens (vezi si mai sus, p. 315). In asemenea conditiuni, nu e de mirare ca n'am putut avea biserici mari, stralucite ca acelea ale Sasilor sau manastiri vechi, bogate cum intalnim dincoace de Carpati. lobagii cei saraci si asupriti
o
au trebuit sal se multumeasca, foarte adeseori, cu biserici modest& de lemn; cnejii si voevozii lor, precum si unii dintre nemesi, adica dintre boieri, au ridicat, e adevarat, si cladiri de zid, dar ele sunt
de proportii mici fata de acelea ale oraselor sasesti. In special impotriva ma neistirilor- s'a indreptat prigoana oficialitälii catolice, de aceea nu intalnim asemenea lacasuri cleat in locuri mai ferite, spre margini sau in legatura cu sprijinul acordat de domnii si boierii de dincoace de Carpati. Dacd numarul bisericilor din Ardeal e insemnat, in schimb acela al manastirilor e redus, mai ales cand facem comparatie cu Moldova si cu Tara Romaneasca.
Vechi, fail a putea preciza data Intemeierii, sunt bisericile din Streiu, (vezi fig. 90), din Seinta-Mdria Orlea, din Densuf, toate
In judetul Huniedoarei. Pictura celei dintai ar fi dupa cat afirma specialistii din anii 1200-1233; picture celei de a doua indica sfarsitul secolului al
XIII-lea inceputul celui de al
XIV-lea; cat despre biserica din Denali§ in zidurile careia se AA si blocuri mari de piatra Cu inscriptii latine (vezi fig. 91) epoca intemeierii ei constitue o problema nedeslegatä Inca a istoriografiei nationale. Vechi sunt si bisericile din Rdul Bärbat, Rd ul de Mori, Lefnic, Cincif, Ostrovul Mare si Gura-Sada (jud. Huniedoara); ultimele trei par a data din secolul al XV-lea. Cele dint:Ai mentiuni documentare precise despre bisericile
romanesti din Ardeal sunt din veacul al XIV-lea. E amintitä astfel in 1364 biserica Jeud, in Maramures; biserica din Reifinari, 15.nga. Sibiiu, se crede a fi fost ziditä de Radu, tata! lui Mircea cel Batran, in 1383. Tot cu bani daruiti din Tara Româneascà
s'a ridicat in 1384 biserica din Rdfnov: asa ne spune cel putin pomelnicul si o inscriptie de pe zidul din fata. In 1398 e amintad in documente biserica româneasca din satul Rediu (comitatul C ojocna). In Tara Hetegului si in Huniedoara in genere Bunt a serie de biserici vechi. Astfel in Sdngeorz-Streiu, biserica are a inscriptie in limba slavä care cuprinde data 20 Octomvrie 6917 (1408) si numele ctitorilor: jupan Chenderes si jupanita lui www.dacoromanica.ro
BISERICI, MANASTIRI $1 EPISCOPI
l'
r'
')
-:
Fig. 90.
,17.
Biserica din Streiu (Huniedoara), probabil cea mai veche biserica din Transilvania
www.dacoromanica.ro
319
320
STAREA SOCIALA I RELIGIOASA A ROMÁNILOR DIN ARDEAL
Nistora §i fiii lui. Biserica din Almagul Illare e pomenità In 1418. In tárgul Huniedoarei §tim cá exista in prima jraatate a secolului
al XV-lea o bisericA ortodox6, sau cel putin ruin ele ei ; inteadevAr Ladislau, fiul lui Iancu, dà un privilegiu In ziva de 30 Noemvrie 1456, ingAduind ca pe locul celei dinainte s6 se ridice « o capelä » de cálre Sarbii §i Roranii locuitori in acel tArg (« in loco pristino unam capellam edificare »). La Deva a fost de asemenea, paa acum câteva decenii, o veche bisericál, clàdità
pe cat se pare, intre 1370-1444. Láng6 Deva, se allá biserica din Barsau, refdcutd dua toate probabilitälile, de atre Margareta Cherepovici i de &are fiica ei, Elena, soliia lui Petru cel
;
ambele au fost Inmormantate aici. Mai spre miazá-noapte, in tinutul Zarandului, gAsim douà biserici vechi: una in Criscior, -ctitoria voevodului Bâlea, la srár§itul veacului al XIV-lea (c. 1385-1390), cealaltd In Rib4a, ctitoria jupanilor Vladislav §i Mielan isprbritá de zugrAvit la 15 Iulie 1417. In Maramure§ e amintitä, In afarà de biserica din Jeud, aceea din Ama de mijloc, la 1428 §i aceea din SArbi, la 1532. In sfAr§it mentioam cele trei biserici ridicate de Mihai Viteazul In timpul scurtei sale stapAniri -asupra Ardealului: una in Ocna-Sibiului, ispravnic fiind vistierul Vasile, cealaltà In satul Lufardea, In judetail Some§ului, a treia in marginea cetàtii Feigiírafulut.
In ce prive§te mdastirile, cea mai veche constatatá documentar e mä'astirea din Peri, In Maramure§. In August 1391, Antonie Patriarhul de Constantinopol dà un act din care aflä'm o sumä de detalii asupra acestui 16ca§. Ni se apune anume mä'n5stirea are bramul Sfantului Mihail, .c6 e proprietatea voevozilor Balità §i Drag, care o aveau « dela arinfii lor », deci dela Sas, fiul desc6lecátorului Moldovei §i a Drag a venit la Constan-tinopol spre a o pune sub « supravegherea §i apharea patriarhal6 ». De aceea, Antonie nume§te aceastà rn6astire « stavropighie » §i intäre§te pe egumenul ei Pahomie ca exarh « peste f sárile supuse mgastirii adicA Sâlagiul, Ardudul, Ugocea, Beregul, Ciceiul, Ungu-
ra§ul §i Bistrita (04
'set; úrcoxel.[Avocç .rc7.) ti.ovao-ruícp xd.)p ç 1o1.)v T Mekx-ríov rb 'Avroúv-nv Tó 'Oyyo-ch. -rò 'Ioprzpéxtv Te, IZt-roPtv
-rh Illa-rpocv). El va trebui sà supravegheze sfAtuiasc6 §i sà-i invete, « sà" pe preotii din aceste Väri »,
-rò
judece §i sá cerceteze judecàtile biserice§ti » §i s'A sfinteascà biserici.
www.dacoromanica.ro
BISERICI, MANASTIRI $1 EPISCOPI
..geo..7
321
ago ,
.
J.
.'
.
0
LA' "
e
)1
i.
r
1.1
^ 1
.
"4,
.4
-
V.-
'r
-.!!;:.,,
4
.,.
,
.
P
5
"v.
.Of js'
,,,-L'
Fig. 91. Biserica din Densus. Biocurile de piatri din care e alatuit zidul provin dela o veche constructie romanl. SI se observe In special blocul culcat de deasupra usel. 21
www.dacoromanica.ro
322
STAREA SOCIALA $1 RELIGIOASA A ROMANILOR DIN ARDEAL
Nu e amintit sing §i dreptul de a hirotonisi preqi, deoarece aceasta ar fi Mont din egumenul dela Peri un adevarat episcop. Astazi manastirea nu mai exista, iar locul unde ea se inalla odinioara apartine Ungariei. In acela§i an in care Antonie facea din manastirea maramure§an'a stavropighie patriarhiceasca, Domnul Tarii Romane§ti,
Mircea cel Batrân, daruia egumenului Stanciul §i fratelui sau Galin satul Seoreiu din Tara l'agara§ului. In acest sat se afla manastirea al carei egumen era Stanciul: av-em o dovada documentara signed' in acest sens, din 1748. Mänastirea Prislopului, din satul Silva§ul de sus, in Tara HaIegului, este ctitoria lui Nicodim, deci a fost ridicata in intervalul 1370-1407. In veacul al XVI-lea, manastirea a fost bogat inzestrata de fiica lui Moise Voda, Doamna Zamfira, care s'a §i inmormantat aci. In tinutul Alba, exista in veacul al XV-lea o manastire in satul Rdmq. Inscriptia, posterioara, de deasupra u§ii de intrare, ne spune ca « d'intli au fost zugravita aceasta sfanta biserica in zilele lui Mateia§ Crai, va leatu 6895 » (1487); la proscomidie sunt pomeniti ctitorii: « ErtImonah Gherasim, ermonah Petronie, er(monah) Mihail, Ianu, Avraamii, Savul, Maria, Zugrea, Lantea »; aci a fost ctitor §i Mihai Viteazul. In judetul Huniedoarei era de asemenea o manastire, la Gebagiul de sus. Nu se poate preciza data intemeierii, se pare Ina' cà ea cade la sfar§itul veacului al
XV-lea sau inceputul celui de al XVI-lea; in once caz, este anterioara anului 1557 din care avem un document vorbind de « dependentele, veniturile §i foloasele pe care le-a avut din vechime »-
(ab antiquo) episcopatul din acest loc. Vechi sunt §i manästirile din fostul comitat al Aradului: Gdvofdia, mentionata in 1426 §i Hodbf-Bodrog, de asemenea din veacul al XV-lea. In parti/e de miaza noapte ale Ardealului au existat trei manastiri. Doua din ele erau in regiunea Dejului §i anume la Vad unde stefan ce! Mare a zidit o frumoasa biserica de zid §i a intemeiat o episcopie §i la « Strilmba» Fizefului (circa 1470). Cea de
a treia manästire se afla in regiunea Nasaudului. In 1523, fiind ruinata, cälugarii Matei, andor §i Petru impreuna cu tqi cnejii din Valea Rodnei cer voie, la 29 Septemvrie, judetului §i pargarilor Bistr4ei sa zideasca in acela§i loe una noua. Cererea li se aproba ; aflam ea locul era situat intre satele Hardau §i Telciu, www.dacoromanica.ro
BISERICI. MkNASTIRI SI EPISCOPI
323
in partea stanga a drumului, pe o colink aproape de apa « Byrckes ». La 14 Fevruarie 1533, cand episcopul Ilarion obtine o nouà intiirire dinpartea sfatului org§enesc, mangstirea avea ceva avere: o moue, fdcutà chiar de Ilarion, Cateva curaturi, cump6rate de acela§i, o NO de Odure, donatà de Bistriteni §i ni§te pd§une.
Oricât ar fi fost de modeste bisericile, °fiat de rare §i grace menästirile, ele implicau totu§i, in mod necesar, prezenta unor ierarhi. A trebuit g existe in Ardeal, din cele mai vechi timpuri, fete biserice§ti mai inalte, arhierei §i episcopi care g sfinteasc6 laca§urile §i. g hirotoniseasc'd pe acei ce aveau g slujeasnä
In ele. Nu s'au putut compara evident, sub raportul material al organizgrii administrative, al averii, al veniturilor, cu impozantii episcopi catolici, sprijiniti de oficialitate §i imbogAtiti prin dijmele iobagilor. Sub raportul spiritual ing, al harului, n'au stat intru nimio mai pre jos ; putem spune chiar cä modestia conditiilor lor de traiu, simplicitatea vietii lor intre plugarii pAstorii bg§tina§i ai Ardealului, ii apropia mai mult decat pe ceilalti de esenta ing§i a inväTäturii lui Isus. In 1234, papa Grigore al IX-lea scrie luí Bela, principele de coroand al tingariei, despre « oarecari pseudo-episcopi ce in ritul Grecilor » §i cari se are' In episcopatul Cumanilor, adicd in tinuturile dela rAsärit §i miazà-zi de Carpati. Astfel de « pseudo-episcopi » in rea§.1
litate, pentru noi, episcopi adevArati trebue g se fi aflat In Ardeal. Nu le §tim numele, nu §tim unde au stet, dar a au §.1
existat, este in afarà de once indoialà. Cea dintei §tire despre un ierarh ortodox, In tinuturile de peste munti, dateaz6 abia din 1456. La inceputul acestui an, constatdm
ne" tràia in t'argul Huniedoarei un episcop loan, venit tocmai din Caffa, infloritorul ora § al Crimeii. El sfintea pe preotii din imprejurimi, din regiunea Devei, a *oimu§ului §i poate ar fi IAstorit mult timp, dacä nu intervenea prigoana bisericii catolice. In urma indemnului nelug6rului Ioan de Capistrano, care scria la 6 Ianuarie 1456 nobililor ardeleni, asmulindu-i asupra preotilor ortodoc§i, episcopul Ion fu prins in imprejurimile Lipovei, dus la Timi§oara §i apoi la Buda. Aci el trecu, de voie, de nevoie, la catolicism, §i porni dupe aceea la Roma. .In urma indepärtarii
lui, Iancu de Huniedoara dklu un ordin, la 7 Fevruarie 1456, ca toti preqii pe care-i sfintise Ioan g devie catolici sau g plece 21*
www.dacoromanica.ro
324
STAREA SOCIALA $1 RELIGIOASA A ROMANILOR DIN ARDEAL
de pe domeniile sale. Nu §tim exact ce succes a avut acest ordin; §tim 'Mg din scrisoarea Cu data 10 Fevruarie 1456 a cälugärului minorit Mihail Székely ea Rom&Ai tineau cu tärie la vechea lor « lege », incurajati §i de predicile unui protopop Petru, §i a redden expresia insg§i a cälugArului mai bucuro§i erau s6 sarà In foc decal s6 fie botezati catolici.
Dupä Ioan din Caffa, IntAlnim pe un alt ierarh, loanichie din Belgradul sdrbesc. Acesta avea sub pAstorirea sa pe RomAnii din Maramure§; in 1479, el obtinu dela regele Mateia§ ca preotii ortodocsi din acel tinut s6 nu mai plAteascd vistieriei, niciun fel de dare, ordinarä sau extraordinarA. I oanichie päistorea §i asupra Sarbilor cari se a§ezaserA In Ungaria, fugind din fata Turcilor ; foarte probabil tot de el ascultau §i RomAnii din « partile ungu-
re§ti » adieil din regiunea Cri§anei care se intinde spre vest de Muntii Apuseni.
Al treilea episcop ortodox, pe care-1 cunoa§tem, 0116 acum, in Ardeal, este Marca. El se avezase in satul Feleacului, lAngd Cluj, i§i cumpArase aci cas6 §i mo§ie dela preotul satului Vasile §i luase pe lAng6 sine pe unul din copiii acestuia, pe Danciu. In 1488, constatAm eh' Danciu devenit in alugdrie Daniil pAstore§te in locul lui Marcu, fie c4 acesta murise, fie eh' plecase in alta parte. In 1498, Isac vistiernicul moldovean dArue§te o frumoash
evanghelie, ferecatd in argint, « mitropoliei » de fapt episcopiei din Feleac. Nu §tim cAnd a murit Daniil, in once caz inainte de 1534. Dupà el gäsim in 1538 pe Petra; cu acesta se incheie §irul episcopilor de Feleac pe care-i cunoa§tem astdzi. Obtinând dela regele Mateia§ cetatea Ciceiului, de care depindeau zeci de sate, precum §i Cetatea de Baltd, stefan cel Mare se gAndi sà." dea acestor noi supu§i ai &Ai nu numai conducatori militari §i administrativi, adicA pArcAlabi, dar qi un conducator bisericesc. Intemeie deci m6nAstirea dela Vad §i f Acu pe egumenul ei episcop peste tinutul pe care-1 stApAnea in Ardeal. Nu §tim cum s'a numit acest prim episcop de Vad, nici Cat a pastorit el; cunoa§tem insA pe Varlaam, in 1527, apoi pe Anastasie,
din 1529 inainte. Pe vremea lui Rare§, Anastasie pUstorea nu numai cele 60 de sate ale Ciceiului, administrate de §apte voevozi,
§i acelea, mult mai putine, ale Cetatii de Bala, dar Ma. §i 24 de sate care depindeau de cetatea Unguraplui, precum §i 50 de www.dacoromanica.ro
BISERICI, MANASTIRI
I EPISCOPI
sate din comitatul Bistritei: un teritoriu deci considerabil. In 1546, e numit un nou episcop de Vad, Tarasie; ni s'a pästrat scrisoarea din 19 Iulie, prin care domnul anuntd faptul Bistritenilor. Dupd el vine Gheorghe; la 5 Ianuarie 1550, Ilia§ fiul lui Rare§, cere pentru el, tot dela Bistriteni, scrisori « cätre täranii din tinutul Bistritei care se in de credinta greceascä, spre a-i da acestui episcop venitul, a-1 asculta §i a-i fi credincio§i cu cinste ». Toti episcopii de Vad erau hirotonisiti la Suceava; ei ascultau de Domnul §.1 de mitropolitul Moldovei. Aveau venituri din satele peste care pästoreau; in afarä de aceasta, episcopia mai stäpänea, cu titlul de proprietate, *ase sate: Vad, Slatina, Bogata romaneascä, Bogata ungureasca, Soare§, Lunca §i o moarä in satul Cätcäu. Dupä Gheorghe, Ciceiul §i Cetatea de Baltä fiind pierdute de eátre domnii moldoveni, §irul episcopilor de Vad se intrerupse; el va fi reluat in 1574 cu Eftimie care, mai inainte episcop al Ardealului i apoi episcop de Roman, chemat de Ioan Vodà Viteazul, fusese nevoit sä se intoarc6 indärät peste munti, dupà moartea cumplità a protectorului säu. Lui Eftimie, care a pästorit pänd in 1576, cAnd moare, ii urmeazd Spiridon; acesta pastreazA scaunul episcopal pânä in 1599, cand gäsim in locul lui pe loan Cernea. In Septemvrie 1605 vlddicA e din nou Spiridon. In partea de miaza-zi a Ardealului, mänästirile dela Geoagiul de sus §i dela Silva, au fost §i ele catdva vreme re§edinta unor episcopi. In cea dintai constatAm la 1557 pe un Christofor, numit de Isabella, vkluva lui Ioan Szapolyay, « dupà rugäciunea unor credincio§i ai no§tri §i pentru rneritele, virtutile §i cunoftintele speciale de limbei ci literaturei greceascei, cu care am inteles cd este inzestrat *. Cu acest prilej, afläm §i de « dependentele, veniturile §i foloasele pe care le-a avut din vechime» epi-
scopatul de aici. Dupà Cristofor, vine Sava 11 constatärn in primävara anului 1559 dupä acesta Gheorghe din Ocna Sibiului
§i in curänd, la 10 Aprilie 1562, din nou Saya. De episcopul din Geoagiul de sus depindeau preotii din districtele Hateg §i Caransebe§.
Mai putin bine informati suntem asupra episcopilor dela Silva. Dintre alugärii de aici vine Than care ajunge, sub Mihai Viteazul, mitropolit la Alba-Julia. Nu cunoa§tem, e adefärat, www.dacoromanica.ro
326
STAREA SOCIAL/4. I RELIGIOASA. A ROMINILOR DIN ARDEAL
numele vreunui episcop de Silva; existenta unei resedinte episcopale In aceastä manastire se poate deduce Insa Cu siguranta din titlul pe care-1 poarta, In veacul al XVII-lea, mitropolitii de Alba-Julia: dupa « al Vadului » acestia isi spun « al Silvasului ». Si la Ineu, pe Crisul Alb, spre nord-est de Arad, gasim la sfar-
situl veacului al XVI-lea, dela 1595 inainte, un episcop roman. Se numea Teodor i avea sub autoritatea sa, dupd toate pe credinciosii din « partile unguresti ». Amintirea acestui scaun episcopal, al Ineului sau « al Ienopolei » s'a pastrat In titulatura actualilor episcopi de Arad. Nu se poate vorbi In genere, in veacul al XV-lea si al XVI-lea, In Ardeal, de o stabilitate §i de o continuitate riguroasa a scaunelor
episcopale, nici de o impar(ire precisa a teritoriului supus jurisdictiei fiecaruia, asa cum constatam dincoace de Carpati, In Tara Romaneasca si In Moldova. Uneori simpli egumeni implinesc atributii episcopale: e cazul egumenului din Perii Maramure-
resului, care, dupa cum am aratat, avea dreptul sa sfinteascä biserici. Alteori, acest rol revine unor protopopi: astf el sunt protopopii de i, 'eghi§te, ai Criprilor, un Dan (1503), un loan (1538),
un Petru (1554) sau protopopii de Huniedoara fi de Hateg, un Petru (1506-1526) si un Moise Pestisel (1582). Nu exista, 'Ana In a doua jumatate a veacului al XVI-lea, niciun arhiepiscop sau un mitropolit oficial recunoseut, de care sa asculte diferitii episcopi. Eftimie, sfintit de patriarhul Macarie din Pe-u1 sarbesc, este cel dintai ierarh cdruia i se recunoaste, in Septemvrie 1572,
intr'un ordin iscalit de Christofor Báthory, fratele principelui Stefan Báthory, dreptul de a pastori pe Romanii din intreaga Iara a Transilvaniei si din partile unguresti (« ubique in regno Transilvaniae ac partibus regni Hungariae »). Plecand In 1574 In Moldova, unde fusese chemat de loan Vodä Viteazul, In Jocul
lui e ales Christofor altul decat cel numit de Isabella care pastoreste Oda In toamna anului 1579, and Inchide ochii. Dieta din Turda hotaraste atunci, in ziva de 21 Octomvrie, ca « preotii romani sa-si aleaga episcop roman pe cine vor voi, de oarece episcopul lor de Oda' acum a murit, i principele sa Intäreasca pe acela, pe care-1 vor alege dintre ei ». Potrivit acestei hotarIri, este ales Ghenadie care-si ja titlul de « prea sfartitul mitropolit ohir Ghenadie al Ardealului »; Brasovenii Ii spuneau: « luminatul www.dacoromanica.ro
BISERICI, MA.NASTIRI
I EPISCOPI
327
mitropolit marele Ghenadie, de in tot tinutul Ardealului §i al Ordziei ». Hirotonisirea lui se face la TdrgoviVe; re§edinta Ii este
la Alba-Julia, unde ¡vea, in deplind proprietate, o cash', In afara zidurilor cetdtii. Ghenadie pdstore0e 'Add la sfár§itul lui Fevruarie 1585, cAnd, decedand, ii urmeazd loan dela Prislop « om erudit, cumpdtat, modest, cu vieatA curatd », cum 11 descrie un act contemporan. In actul de numire, din 20 Martie, principele Sigismund Báthory spune cà loan va avea In seama sa « toate bisericile române0i din Ardeal i pdrtile ungure0i, afard de acele biserici peste care, dui:a invoirea noastrd, pdstore0e Vlddica 0 el Román », 0 care se aflau in comitatele Cluj, Spiridon Turda, Crasna, DobAca, Solnocul de mijloc i Solnocul dinduntru. A§a dar, nici loan nu pdstorea la Inceput intreg Ardealul; aceasta se va intAmpla numai in timpul lui Mihai Viteazul. Prin tratatul din 20 Mai 1595 Incheiat la Alba-Julia se prevede cd « toate bisericile din stdpánirile senindtdtdi sale (Sigismund Báthory I) vor fi sub jurisdictia mitropolitului din Tárgovi0e *. Dupd aceea, cu prilejul vizitei pe care o face Mihai peste munti, in Dechemvrie 1596, el ridicd un frumos ldca§, o mdndstire, chiar In Alba-Julia, In afara zidului cetdtii, In sfar0t, dupa biruinta dela *elimbär, Mihai nume0e pe Ioan pdstor al tuturor Românilor din Ardeal hotard§te drept re§edintd indastirea pe care o ridicase cu mai putin de trei ani In urmd. Acuma pentru intaia oarà, existd un conducdtor spiritual al intregului Ardeal; Ioan se intituleazd, lute° scrisoare autografd, « mnrrTio veto (Cu mila lui Dumnezeu) loan vlddica ot Belgrad (Alba-Julia) »; mitropolia va fi, In actele urma0lor sdi, « Arhiepiscopia i Mitropolia Bälgradului, Vadului, Fdgdra§ului, Maramureplui i Terii Ungure0i iproci » (iproci = si celelalte). Actul lui Mihai Viteazul era nu numai Inceputul unei noi ere In organizarea ierarhicd a Românilor din Ardeal, dar 0 dovada categoricd a insuccesului incercdrilor anterioare de a abate pe
fratii no0ri de peste munti din drumul dreptei credinte. Sa0i c4tige pentru luteranism, tipdrind carti biserice0i voiserd In limba noasträ, cum este acel « catechism luteran » apdrut la Sibiiu, In 1544. Principii Transilvaniei Incercaserd sd-i cd0ige pentru calvinism; numiserd chiar i trei « superintendenti », adia episcopi calvini, anume pe Gheorghe de Seingeorz (Dechemvrie www.dacoromanica.ro
328
STAREA SOCIALA. SI RELIGIOASA A ROMANILOR DIN ARDEAL
1566-1569, inainte de 8 Fevruarie), apoi pe Pavel de Turdaf (1569-1577, Inainte de 21. Aprilie) §i, in sfár§it, pe o rudä a acestuia din urmá, poate fiul sáu, Mi/mil de Turdaf. Cu toate sf orOHle oficiale, Cu toatá osteneala pe care §i-o dAdurá ace§ti episcopi calvini, cari convocará §i mai multe sinoade (unul la Aiud, la 16 Octomvrie 1569, altul la Cluj, la 1. Ianuarie 1.571), rezul-
tatele furá, sub raportul convertirei, ca §i nule. Ramase frig un ca§tig insemnat, in altá. directie, §i anume traducerea, tipdrirea §.1 ráspandirea cártilor biserice§ti in limba ronzeind. 0 bun& parte din activitatea ardeleneascd a lui Coresi §i Paliia dela Ord-
§tie stint consecinta incercárilor de convertire fäcute de Sa§ii luterani §i Ungurii calvini.
www.dacoromanica.ro
PRINCIPATUL TRANSILVANIEI IN VEACUL AL XVI-LEA Infiintarea Principatului Transi/vaniei, In secolut al XVI-tea, se
explicd, in parte, prin situatia deosebitd pe care a avut-o intotdeauna tara de peste munji In cuprinsul statutui maghiar.
Transilvania sau Ardealul, adic5 tinutul mArginit de Carpati vi de Muntii Apuseni a avut intotdeauna o situatie deosebith in cuprinsul statului unguresc, a fost o individualitate aparte, cu caractere proprii, Cu un conductor special. Vor unii invAtati unguri, ca de pildA juristul i istoricul Akos de Timon, s'A prezinte Transilvania numai ca « un concept geografic » ca tinutul « de dincoace de pAduri sau de Muntii Apuseni », fArà ca
recunoasca Odd la lupta de la Mohacs o
individualitate proprie, juridic6 i administrativa. Este incontestabil o greveald. Transilvania vi-a avut o vieatä a ei deosebita inainte de 1526; aceasta explicä in parte, de ce s'a putut ajunge in veacurile XVI vi XVII chiar la o formatie politicd deosebità, la principatul Transilvaniei, in luptà adeseori cu partea cealaltà, ramassá sub dominatia habsburgicA. E caracteristic faptul tinuturile dela vest de muntii Apuseni, alipite la principatul Transilvaniei, se numeau « pktile ungurevti » (partes regni Hungariae) nu numai pentru noi, dar chiar pentru oficialitatea ardeleang. Conducdtorul administrativ vi militar al Transilvaniei poartä numele caracteristic de « voevod »: e o moftenire dela yoevoziti romOno-slavi supu,si de Unguri. Dad n'ar fi avut loc cucerirea strAinA, atunci in Cate i trele uírile romAnevti, in Muntenia, in Moldova, in Ardeal, cArmuitorul statului ar fi purtat acest titlu
www.dacoromanica.ro
R30
PRINCIPATUL TRANSILVANIEI IN VEACUL AL XVI-LEA
comun, de « voevod ». A§a, voevodul ardelean a fost scäzut la
rolul de reprezentant al regelui ungar; numele cel vechiu s'a pästrat totu§i, ca unul ce era intrat adânc in con§tiinta b4§tina§ilor àrii. Situatia inaltà, deosebitä, a voevodului Transilvaniei se vede chiar din cele dint:Ai mentiuni pe care le cunoa§tem despre acest dregätor, anume din trei diplome ale regelui Coloman, date In 1103, 1111 §i 1113: in ele apare un Mercurius princeps Ultrasylvanus. In actele urmätoare denumirea obi§nuità este aceea de o wayvoda»; traducandu-se acest termen In lati-
ne§te, i se mai spune rareori insd §i « dux ». Prin a§ezarea In mijlocul masei b4§tina§e, române§ti, a Secuilor, Cu organizarea
lor administrativä i juridic6 pe s scaune » (sedes, in ungure§te szék) diferitù de aceea ungureasca, pe comitate, apoi prin colonizarea Sa§ilor, se spore§te aspectul deosebit al Transilvaniei, se
adaugà notele care fac din ea o individualiatate distinctà. Nici impozitéle pe care le plätesc Romanii §i Secuii nu sunt la fel cu impozitele din restul Ungariei; mai mult Inca*, documentele amintesc chiar de un impozit special al voevodului, tot o urmäcredem
noi a vechii situatii nand acest conducätor era independent. Armata Transilvaniei are locul ei deosebit: ea formeag aripa stang6 a armatei ungure§ti, precum §i drapelul ei deosebit, cu semnul: un vultur. Secuii adaugä, ca semne speciale ale armatei lor, soarele fi luna. E semnificativ c'ä aceste trei elemente se regäsesc §i in stemele 1,dri1or de dincoace de Carpati: vulturul Lu crucea In cioc In Tara Româneascä, soarele §i luna, atat In Moldova Cat §i in Tara Rornaneascä. La lupta dela Mohacs, armata Transilvaniei n'a participat; In drum spre font, ea se afla la Szegedin, cánd i-a sosit vestea dezastrului. Comandantul, voevodul loan Szapo/yay, a dat atunci ordin de retragere spre miazà-noapte. La Tokay a avut loe o consf Atuire, In urma näreia partizanii säi 11 designeaz6 ca rege al Ungariei. Pretendent la tron era 1110." §i Ferdinand de Austria, fratele lui Carol Quintul §i indoitul cumnat al fostului rege: regina väduvä, Maria, era sera sa, iar el tinea In cäsätorie pe sora lui Ludovic. Pe Ferdinand 11 sustinea §i palatinul stefan Báthory; avea impotriva sa lima o hotärire care se luase in 1505 ca tronul
sä nu se mai incredinteze unui principe sträin. Deocamdata, amândoi candidatii sunt proclamati regi: Szapolyay la 11 Noemvrie
www.dacoromanica.ro
SZAPOLYAY
331
in istorica localitate Székesfehérvár, Ferdinand la 17 Dechemvrie la Bratislava (Pozsony). Croatia recumoa§te pe acesta 1526,
din urrnä", Slavonia pe cel dintAi. Conflictul armat izbucne§te In vara anului 1527. Szapolyay e invins In dou5. randuri §i silit 86 se retrag6 In Polonia. Dupà prima Infrangere, dandu-§i seama ca" singur nu va putea rezista lui Ferdinand, väzand §i opozitia pe care o intAmpina chiar In Transilvania, unde Sa§ii tineau cu regele din neamul lor, trimise un sol, pe Hieronim Laszko, la Sultanul Soliman spre a-i cere sprijin. Aceasta Insemna insà, implicit, recunoa§terea suzeranitAtii turce§ti. Soliman, foarte bueuros, ii räghlui ajutor. In toamna lui 1528, Szapolyay se intoarse din Polonia §i izbuti sà ca§tige o biruintà asupra adversarului sàu. In anul urmätor, avu loc o nouà campanie a Sultanului ;
in fruntea unei armate uria§e se zice 200.000 de oameni porni acesta Impotriva lui Ferdinand. Szapolyay trebui sá i se infäli§eze tocmai la Mohács unde, cu trei veri mai inainte, Ungurii suferiserà cea mai mare infrAngere din istoria lor. Soliman li rägàdui din nou tot sprijinul §i porni mai departe (20 Iulie 1529). Cu o lund mai Inainte, Petru Rare§ sdrobise la Feldioara Fe partizanii ardeleni ai lui Ferdinand (vezi mai sus, p. 173). La 3 Septemvrie, incepu asediul Budei ; intr'a §asea zi, mercenarii cari apArau cetatea, deschiserà, In urma unei rgsmerite, portile. La 27 Septemvrie Incepu asediul Vienei ; fiind Irish' cu vitejie apArata, ea nu putu fi luatà. Soliman se intoarse atunci indArdt, lAsAnd Buda in stdpanirea vasalului säu loan Szapolyay. Cu aceasta
insà rkboiul cu Ferdinand nu incetà. Ungaria se impArtise In douà tabere, una zisä" « turceasa », cealalt6 « germanA »; ele vor -continua ostilitAtile pánA In 1538 and, la 24 Fevruarie, se In-cheie, in sfAr§it, dupà unsprezece ani de lupte interne, o pace la Oradea Mare. Lui Szapolyay i se recunoscu titlul de rege §i stdpánirea asupra Transilvaniei, nu trig asupra Croatiei §i Slavoniei ; In ce prive§te Ungaria propriu zisà, fiecare ramase cu partea pe care o ocupase. Se consfinti, prin urmare, starea de f apt. Un an dupà Incheierea pkii, In Fevruarie 1539, avu loc nunta lui Szapolyay cu Isabella, fiica regelui Poloniei Sigismund. In 1540 i se ng§tea un fiu, loan-Sigismund ; indatà dupà aceea, la 22 Iulie, Szapolyay muri, de urmdrile unui atac de apoplexie ; www.dacoromanica.ro
332
PRINCIPATUL TRANSILVANIEI IN VEACUL AL XVI-LEA
Inainte de a Inchide ochii, trimise Ins6 la Soliman, rugándu-1 sä aibá grije de fiul sau. Conducerea treburilor in Transilvania rämase acum pe mane « fratelui » George Utieszevycs-Martinuzzi, un cAlugár náscut in
Croatia, dar legat de multá vreme, lna din 1504, de Szapolyay care fácuse din el omul säu de incredere. Martinuzzi hotári sd pástreze tare pentru nevarstnicul loan-Sigismund; acesta fu de altfel proclamat rege pe campul dela Rákos. Ferdinand care crezuse cá prin moartea fostului sáu rival, va deveni stäpan si al Transilvaniei, asedie, drept ráspuns Buda, in Mai 1541. Atacurile sale sunt ill-1g respinse de Martinuzzi ; intre timp soseste avan-
garda turceascá; aceasta ate* la rândul ei, pe asediatori si-i bate cumplit, fäcându-i sd piardá 16.000 de oameni. Cetatea sapase de a fi cucerità de Ferdinand, cázu Insá In mainile lui Soliman. Inteadevár, Sultanul ceru la 29 August sa i se infátiseze copilul lui Szapolyay ; cererea li fu satisfäcutá ; dar pe and micul loan-Sigismund, Insiftit de Martinuzzi si de comandanti unguri era In lagárul turcesc, Ienicerii intrarä In grupuri räzlete in ora§
si ocupará cetatea, Mil sá tragá un singur foc mácar. Ironic, Soliman spuse c.6 däruieste fiului lui Szapolyay Transilvania §i pártile de langá. Tisa, dar cá opreste Buda, pe care i-o va restitui &And va fi major.,Comandant al cetätii fu numit, cu titlul de beglerbeg, un renegat ungur, Mohamed; partea din Ungaria ocupatá de Turci deveni pasalac: se introduserä institutiile turcesti; teritoriul fu Impártit In 15 sangeacuri, corespunzánd judetelor noastre, se dádurá proprietáti spahiilor. Steagul verde avea sä fluture deasupra Budei nu liana la majoratul lui loan Sigismund, ci timp de o sutá patruzeci si cinci de ani, paná in ziva de 2 Septemvrie 1686. Reintors In Ardeal, Martinuzzi convocá In 1544 dieta de Turda care ILIA o serie de hotáriri importante: ,« Pártile unguresti o furá alipite Transilvaniei ; loan-Sigismund fu recunoscut ca rege al Várii astfel márite ; In timpul minoritátii se hotärl ca treburile publice sá fie conduse de Martinuzzi care avea si dregátoriile de
vistiernic si judecátor suprem. Acesta va fi ajutat insá in carmuire de un sí at de 22 de nemesi. Dieta urma sá se intruneascä anual pentru a fixa impozitele si a rezolva chestiunile referitoare la armatä si la apärarea tärii. Cu un an mai Inainte, In 1543, se www.dacoromanica.ro
IMPERIALII IN ARDEAL
333
religioase. Pe aceste baze, tara instabilise principiul cepu sá progreseze, finantele se Imbunàtälirà. Din punct de vedere politic ing, Transilvania r6mase sub suzeranitatea turceascd, intocmai ca §i Moldova §i Tara Româneascà. Tributul trimis la Constantinopol fu, la Inceput (1541) de 10.000 de florini de aur ; dela 1.575 insä i pâmI la 1601, el spori la 15.000. In anul 1551, situatia Imperialilor devenind bunä, Carol al V-lea fiind biruitor asupra tuturor vriijma§ilor säi, se paru cä a
sosit momentul pentru o actiune Impotriva Turcilor, pentru o incercare de a se reface vechea Ungarie. Spre a facilita acest plan,
Martinuzzi convinse pe Isabella ca sà renunte, In numele fiului ei, la tron, primind In schimb dela Ferdinand suma de 100.000 de florini §i ducatele de Oppeln §i Ratibor, iar Ioan-Sigismund ducatul Zips §i rägäduiala cässátoriei cu o principesd. Transilvania fu incredintatd comisarilor imperiali, lui Toma Nádasdy §i generalului loan Castaldo (21 Iulie 1551), iar Martinuzzi deveni arhiepiscop de Gran (Esztergom) §i cardinal. Sultanul, vAzAnd
intorgtura pe care o iau lucrurile, trimisese In 1550 o armata in Ardeal; comandantul ei insä fu cumpdrat ; cu Domnii din Moldin Tara Româneascä Mircea Ciolije Rare§ dova
banul se ajunse, se pare, la o Intelegere, a§a incat Turcii se retraserà, cu atat mai mult cu cat Martinuzzi, In fata primejdiei, se gràbi BA' trimità Sultanului tributul §i sä se desvinovAteasch", aruncand rAspunderea color Intamplate pe altii. Acest exces de abilitate ing Ii aduse pieirea: Ferdinand, ne mai având incredere In el, ingàdui generalului Castaldo sh-1 suprime: « Fratele George » fu ucis la 1.7 Dechemvrie 1551 la Virgul de ¡os. In anul urmAtor, Turcii cucerirä, Timi§oara (26 Iulie 1552) §i infiintarà aci un nou pa§alac, cu zece sangeacuri.
Stapanirea Austriacilor in Ardeal se aràtà însà foarte asprà. Soldatii lui Castaldo fäceau tot felul de neorAndueli; abuzurile se tineau lant, fiscalitatea era din ce In ce mai mare. A§a 'neat dieta din Sebe§ul SAsesc, la inceputul anului 1556, fu foare multumità sä." recheme pe Isabella §i pe Ioan-Sigismund. Ace§tia se Intoarserà cu ajutorul domnilor noqtri, al lui Para§cu cel Bun §i al lui I.Apu§neanu Alexandru (vezi mai sus, p. 192). In 1.559, dupd moartea mamei sale, loan-Sigismund, de§i n'avea cleat nouäsprezece ani, luà singur conducerea statului; domnia lui a www.dacoromanica.ro
334
PRINCIPATUL TRANSILVANIEI IN VEACUL AL XVI-LEA
tinut pána in 1571. Nici Ferdinand, nici urmasul acestuia, Maximilian (1564-1576), nu voira sa-i recunoascä titlul de rege. In timpul lui, avu loc, In 1.566, o nou'd expeditie a batrAnului Sultan Soliman, cand fu cucerita cetatea Szigetvdr, la nord de raul Drava; tot in acest timp, se tinura dietele prin care fu recunoscut i organizat In Ardeal calvinismul (1564 si 1567) si unitarismul (1571). Ultima confesiune, avand ca principiu esential negarea treimei, era sustinuta cu multa caldura de medicul George Blandrata.
Dupa moartea lui Ioan Sigismund (14 Martie 1571), fu ales. principe al Transilvaniei stefan Báthory. Impotriva acestuia se ridica insa Gaspar Bekes, roman de origine si stapan al cetatii Fagarasului: trebui sa se faca o expeditie pentru ca Bekes sa' fie obligat a pärasi tara, lasandu-si cetatea In mainile adversarului. Nici a doua incercare nu avu mai mult succes: biruit la lernut pe Mures, Bekes ii dadu seama ca nu va putea lua locul lui Báthory si de aceea pref era sa se impace cu fostul sàu dusman, devenindu-i,
apoi chiar un statornic i pretios sfetnic i comandant militar. La 14 Dechemvrie 1575, stefan Báthory fu ales si rege'al Poloniei; *ea deci In noua sa Ora, lasand In locu-i in Ardeal, pe fratele sau, Christofor. Acesta domni din 1576 pang.' In 1581 and, murind, li urma fiul nevarstnic Sigisrnund, sub regenta mamei sale. Daca stefan Báthory, Intemeietorul dinastiei, a fost un
carmuitor priceput, cu Insusiri deosebite, fapt care a si indemnat pe Poloni sa-1 aleaga ca rege, In schimb insà nepotu-sau n'a'avut nici pe departe darurile care se cer unui carmuitor de noroade. Nehotarit, lasandu-se condus de aI%ii, urrnarind planuri disproportionate faVä de mijloacele pe care le avea, Ingamfat i laudäros, Sigismund a fost o pricina de continua tulburare i si-a impuna autoispravit In chip lamentabil domnia. A vrut ritatea asupra Tarii Românesti si a Moldovei i, la un moment dat, a izbutit chiar s'o faca; desvoltarea ulterioara a evenimentelor i-a aratat insa &A nu era In stare sa joace un asemenea rol. Pentru relaiile lui cu Mihai Viteazul i cu Domnii contemporani din Moldova, vezi mai sus, p. 262-296).
www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAFIE
335
BIBLIOGRAFIE Romani' din Ardeal In veacul al XV-lea si al XVI-lea: I. Starea sociald:1. NIC. DENsUsIANu, Revolutiunea lui Horia In Transilvania si Ungaria, Bucuresti, 1884, 523 p. in 80; 2. IoAN BOGDAN, Despre cnejii romcini, in An.
Acad. Rom. 'em. Sect. 1st., t. XXVI (1903-1904), p. 13-44; 3. AKOS V. TIMON, Ungarische Verfassungs- und Rechtsgeschichte mit Bezug auf die Rechtsentwicklung der westlichen Staaten, ed. 2-a, Berlin, 1909, XVI -I- 836 p. in 8°; 4. N. IoRGA, Istoria Roma'nilor din Ardeal f i Ungaria, vol. I-iu. Rind la mifcarea lui Horia (1784), Bucuresti, 1915, 463 p. in 8°; 5. I. LUPAS, Doi umanifti romcini In secolul al XV-lea, in Mem. Sect. 1st. Acad. Rom., t, VII (1927-1928), p. 117-145; 6. S. 13EzDEcHi, Familia lui Nicolas. Olahus, in Anuar. 1st. Cluj, V (1928-1930), p. 63-85. Starea religioasil: 7. N. IORGA, ,5tefan cel Mare, Mihai Viteazul fi Mitropolia Ardealului, in An. Acad. Rom., Mem. Sect. 1st., t. XXVII (1904-905), p. 1-35; 8. N. IORGA, Istoria bis ericii romcinefti si a vietii religioase a Romdnilor, ed. 2-a, vol. III, Bucuresti, 1929, 1932, 432 + 493 p. in 8°; 9. VIRGIL VATASIANU, Vechile biserici de piatrcl ronuinefti din judetul Hunedoara, Cluj, 1930, VIII + 225 p. in 80. (Extras din Anuar. Com. Mon. Ist. Sect. p. Trans. re 1929); 10. S. DRAGOMIR, Vechile biserici din Zarand i ctitorii tor in sec.
XIV-lea fi XV-lea, Cluj, 1930, 40 p. in 8°. (Extras din Anuar. Com. Mon. 1st. Sect. p. Trans. pe 1929); 11. A. VERE SS , Prefata la Vol. II de Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei fi Tdrii Romtinefti, Bucuresti, 1930, XI p. in 8°; 12. SuNIU DRAGOMIR, Ctitorii bisericii din Beirstlu, In judetul Huniedoarei, in Anuar. Com. Mon. 1st. Sect. p. Trans., 1930-1931, Cluj, 1932, p. 139-148; 13. T. METES, Istoria bisericii romcinefti din Transilvania, ed. 2-a, vol. I (pálià la 1698), Sibiu, 1935,
XXXVI + 596 p. in
80.
Principatul Transilvaniei In veacul al XVI-lea: 14. EUGEN CSUDAY,
Die Geschichte der Ungarn, vol. II, Pressburg, 1900, 572 p. in 7°; 15. G. MOLLER, Die Tiirkenherrschaft in Siebenbiirgen. Vert assungsrechtliches Verhiilt-
nis Siebenbiirgens zur Pforte 1841-1688, Sibiu, 1923, 148 p. in 8°; 16. C. MoisIL, Stema Romdniei. Originea si evolutia ei istoriccl fi heraldica, Bucuresti, 1931, 24 p. in 40; 17. I. LUPAS, Voevodatul Transilvaniei in sec. XII-lea
fi XIII-lea, In Menz. Sect, Ist. Acad. Rom., t. XVIII (1936), p. 84-114; 18. I. LUPAS, Desfacerea Transilvaniei de Ungaria f i indltarea ei la treapta de Principat sub ocrotirea otomand, in Studii, conferinte fi comunicdri istorice, II, Cluj, 1940, p. 103-119; 19. V. PAPACOSTEA, Les deux Hongries, in Rev_
Hist. Sud-Est., XVIII (1941), p. 157-174. V. si p. 192, nr. 15; p. 335, Nr. 3.
www.dacoromanica.ro
R0111;iNII DIN PENINSULA BALCANICA.
IN VEACURILE XV $1 XVI .... Au venit in fata noastrd cinstitii si bunii bdrbati... toti Vlahi buni... rugdndu-se si cerdnd dela noi bunele si cinstitele /or legi... (de) cari s'au servit ei si bdtrdnii loro. (Hrisovul din 1435 prin care se confirma vechile privilegii ale Vlahilor din valea Cetinei, In Dalmatia).
Romanii din Peninsula Balcanica neizbutind Bali formeze un stat propriu acela mixt al Asanestilor, intemeiat In 1185, a devenit In foarte scurta vreme exclusiv bulgar nu poate fi vorba de o istorie politicli a lor, w cum e cazul cu Romanii din Muntenia si din Moldova. Neexistand Insa cadrul politic, au lipsit
si o suma dintre manifestarile, institutiile si realizarile care au Imbogatit fiinta neamului nostru la nord de Dunare. °datá mai mult, se vede importanta hotärItoare pe care o are In vieata unui popor statul, adica mijlocul cel mai perfect din cate cunoastem astazi care sa-i asigure desvoltarea libera si multilaterala. Romanii din Balcani, imprastiati sub forma de insule etnice pe o suprafata gonsiderabila, din Eubeea Ora la Ni s si din valea Ma-ritei pana In Istria, n'au putut intra, din cauza aceasta, in campul de lumina al istoriei europene, decal In mod incidental, lntr'o foarte mica masura. tirile asupra lor sunt extrem de reduse, daca le comparam cu acelea privind pe Romanii din Carpati; ele ne permit totusi a Infatisa, In linii mari, tabloul vietii duse de aceasta ramura, mai putin fericita, a neamului nostru. Indeletnieiri §i organizare. i In veacurile XV si XVI, si In cele anterioare, ocupatia principala a Romanilor din Balcani a www.dacoromanica.ro
INDELETNICIRI $1 ORGANIZARE
337
fost peistoritul. Ei au continuat, Cu turmele lor, stravechile mi§-
edri de transhumantii, suind primävara la munte 0 coborind toamna la ves, In lunci 0 in locuri mai ferite. Cei din Pind coborau fie spre Marea Egee, In Tesalia, fie spre Adriatick in pärtile Artei sau pe coastele Epirului ; cei din Alpii Dinarici aveau la
indemang coastele Dalmatiei. Ora§ele de pe tàrmul Adriaticei se plangeau adeseori de pagubele pe care li le fàceau ace§ti pästori cu turmele lor. Astfel, in 1406, Raguzanii scriau regelui Bosniei cä nu au mai permis Vlahilor sà ierneze pe teritoriul lor, deoarece
au avut de suferit mult din cauza aceasta, ba chiar li s'a omorit 0 un om. In statutele oraplui Segna se prevedea, la finele secolului al XIV-lea, timpul cat pot s6 stea pastorii români in mi§cärile lor de transhumantà, pe pà§unile ora§ului: 4 De asemenea and Morovlahii coboara din munte 0 se duc spre Gaccha, trebue sa stea douä zile 0 douä" nopti pe pà§unile din Segna 0 tot a-01a timp cand suie la munte ». Impozitele se präteau in oi 0 in bra'nzà;
numai cei graci de tot n'aveau turme. Din cauza specializeirii la care ajunseserà Romanii in pAstorit 0 din cauza caracterului general al acestei indeletniciri, termenul Vlah a c'äpatat chiar, dela o vreme, un inteles tehnic, acela de peistor. Putem spune, Mfg exagerare, ca in acest domeniu de activitate, noi am fost speciali§tii intreg sud-estului european, dovadd terminologia pastorale-I pe care am dat-o diferitelor neamuri cu care am venit in contact. In afarà de pastorit, Românii din Balcani, se mai ocupau 0
cu ceiraufia. Transportau in carele sau chervanele lor alteori numai pe cai diferite màrfuri, lanà, cear5, brAnzeturi, plumb, foarte adeseori sare 0 cuno§teau ca nimeni a4ii drumurile Peninsulei. Negustorii raguzani cand se duceau in Serbia aveau drept cdlduze pe Vlahi. In 1406, doi ambasadori ai oraplui roagA pe voievodul Sandalj din Bosnia s6 revie asupra ordinului pe care-1
aduse 0 care prevedea tocmai, pentru aceste caguze un drum special. Fáceau, bine inOles, §i agriculturei; In 1332, dominicanul Brocard vorbe§te de grAul din Vlahia Mare care se putea exporta prin portul Bodonita ( o le port de Roudonice par ou nous aurons largement les blez de toutes manières de Walaquie ». Aceastà indeletnicire n'a avut fug insemnätatea pe care o g'äsim la Nord de Dun6re, in mdnoasele campii ale färii Române§ti 0 ale Moldovei 22
www.dacoromanica.ro
338
ROMANII DIN PENINSULA BALCANICA TN VEACURILE XV $1 XVI
pe podi§urile ardelene. In schimb, Romanii din Balcani au aratat mai multa iiftelegere pentru viega ord. feneascei, pentru comer f pentru unele meftefuguri, cum a fost, de pilda, lucrul metalelor. Argintarii aromani s'au bucurat §i se bucura Inca de o binemeritata faima. Lipsa unui stat propriu n'a impiedicat diferitele grupuri de Romani dela sudul Dunärii sa-§i aiba forme de organizare specifice §i obiceiuri sau « legi ale lor stravechi pe care in genere stapanitorii politici le-au respectat §i le-au confirmat. Cunoa§tem hrisovul pe care Hang Frankapan, banul Dalmatiei §i al Croatilor, 11 da in 1.435 Vlahilor de pe valea Cetinei (hinterlandul oraplui Split sau Spalato), intarindu-le obi§nuitele lor legi cinstite §i bune §i drepte ... (de) care s'au servit si ei §i bätranii lor ». lath' cateva din dispozitiunile mai insemnate ale acestor legi: 1. « Mai intai sä nu fie peste ei vreun cneaz cu forta. Daca vreun cneaz le-ar fi urn, au sa se sfatuiasca cu noi, sà aiba voie a-1 schimba ». 2. « Vlahul care are sat, va sluji cu uncia, cel care n'are, va sluji &Mare, cu scut §i cu sabie ori cu sageti §i cu sabie ». 3. « Cine, poruncindu-i-se ( ?) nu merge la razboiu, are sa. pläteasca §ase §i
libre, din care a zecea parte se cuvine voevodului vlah ». 4. « Calul
osta§esc sa nu i se ja ca zälog pentru nicio vinà ». 5. «Sà nu se bata in rastimpul dela San-tefan pana la San-Martin ». 6. « sa nu fie peste ei voevod niciun Croat, ci unul dintre ei sa le fie voevod, care le va porunci §i se va sfatui cu cneazul nostru ». 7. s i judecata sa le fie sub Sinj (o localitate pe un afluent al Cetinei!) §i la judecata lor sa nu §ada. niciun Croat, ci cneazul §i juzii lor ». 8. « lar daca ar cadea asupra cuiva gloaba, sa i se ja o oaie pentru o libra §i o vaca pentru §ase libre. i sá i se dea termin pana in ziva a douazecea, iar daca n'o rascumpara pang atunci sa o piarda ». 9. « Fiecare cash' are sa dea la SI. Gheorghe
un berbec sau o oaie §i un tap §i un ca, iar cine-i aot de sclrac Col nu are ca.,s, o &a dea un veronez » (moneta intrebuintata In ora§ul
Verona in Italia !). 10. « Toamna, de ziva SI. Martin sa aiba a da, dupa legea lor, cate un dinar de fiecare cal, in afara de càtunan i dvornici ». 11. « i sa nu fie spanzurat nimeni dintre ei, pentru nicio vina ». 12. o i sà nu dea ierbarit la munte, nici in iernatice, nici aiurea, unde n'au dat nici pe vremea banului Ivani§ ». 13. « i Croatii sa nu Vida Vlahi in afara de un pastor ». www.dacoromanica.ro
ASIMILAREA DE CATRE POPULATIILE INCONJURATOARE
339
Asimilarea de eatre populatiile inconjuriltoare. Organizarea lor proprie, obiceiurile sau o legile » pe care le aveau din vechime
n'au putut impiedica totu§i, acolo unde Romanii erau in numar mai mic sau mai razlefiti, BA fie asimilati de populatia inconjuratoare. Chiar in actul din 1435 de care a fost vorba mai sus, mai toti Vlahii poarta nume croate sau sarbe§ti precum Ostojié, Hrela Go1day-id, Vukat Vojnovi6, Bilosav Dralevi6, etc. Incetul cu incetul, Românii din Croatia, Slovenia, Dalmatia 1§i pierd caracterele etnice specifice, i§i schimba numele, apoi limba. Acela§i fenomen incepe sa se produca in Serbia veche, in partile
Ni§ului, apoi in muntii Haemus (Balcani), In valea Marital, in Eubeea. Multi dintre ai no§tri s'au amestecat cu Särbii, altii cu Bulgarii, altii cu Grecii. S'a intämplat adica acela§i proces care a avut loe §i are Inca sub ochii no§tri cu Bulgarii colonizati in decursul veacurilor de domnii munteni in câmpia Tarii Romane§ti.
Numai in regiunile unde elementul românesc a fost numeros, unde a format mase etnice importante, el s'a putut rnentine. E cazul Romanilor din Pind, din Moglena §i a celor din Istria. In acest din urma loe, se constata' o puternicä imigrare §i o adevarata colonizare, in cursul veacului al XVI-lea. Retragandu-se din f ata Turcilor, o suma dintre Vlahii din Bosnia, Croatia §i Dalmatia li se mai spunea i Maurovlahi sau Morlaci, iar Austriacii
le ziceau Cici sunt a§ezati In Istria. Pe litoralul acestei peninsula §i In regiunea Carstului, Impäratul Ferdinand I distribuie Cicilor in 1539 intinse teritorii. In acelasi an, car voie sa se stabileased In Istria doua mii de familii de Morlaci. In imprejurimile ora§ului Pola au loe numeroase colonizari, In 1556, 1580-81, 1585-87. Se intemeiaza sate noi, se raimpopuleazd cele parasite.
Gratie acestui aflux de noi elemente, Romanii din Istria s'au putut pastra pana In zilele noastre, spre deosebire de aceia din Croatia, Slavonia, Dalmatia care au fost asimilati cu desavär§ire. Procesul de asimilare a fost ajutat, In multe parti ale Peninsulei Balcanice, §i de faptul identitätii religiei. Ortodoc§i eran §i Vlahii, ortodoc§i §i Grecii, Sarbii §i Bulgarii. Intr'o vreme cand nationalitatea cuiva avea mult mai putina insemnatate deck, religia lui §i cand prezenta stdpanitorului turc, de alta credinta, apropia §i mai mult pe supu§ii drept credincio§i, asimilarea era mai ward' ca astazi. 22*
www.dacoromanica.ro
340 ROMANII DIN PENINSULA. BALCANICA IN VEACURILE XV $1 XVI
Cucerirea turceasca, in afara de exodul unei parti a Morlacilor
spre Istria, n'a produs perturbäri intre Romanii din Balcani. N'au avut loe nici persecutiuni religioase e bine cunoscuta doar toleranta turceasca. nici vreo atingere a vechilor drepturi si obiceiuri. Dimpotriva, se poate spune ea ei s'au bucurat de mai
multa lin4te
§i.
libertate de mirare ea inainte. Se organizara
in Macedonia de sud, In Tesalia §i. in Epir, In vremea lui Soliman Magnificul (1519-1566), 15 capitanate. In fruntea fiecaruia statea un apitan, care impreuna cu soldatii sai, numiti armatoli, asigura
lini§tea linutului. Pentru acest serviciu, ei erau scutiti de impozite; demnitatea de capitan se putea lasa mo§tenire fiului. Familia Buia a dat dela 1495 pana la sfargitul veacului al XVI-lea
nu mai putin de 8 capitani, dintre cari Mercuriu Buia (1495 1562) a avut o deosebita insemnatate. Ca reprezentant al autoritatilor turce§ti era un cadiu; instanta suprema de judecata era episcopul. In dieceza Ohridei a existat chiar pe la inceputul veacului al XIII-lea §i apoi in 1335 un episcopat al Vlahilor. Rerdinta lui a fost se pare, la inceput, in Vranje, dupa aceea la Lerin sau Prilep. Mai mult decat Romanii dela nord de Dunare, cei din Peninsula Balcanica au avut inclinare pentru vieata orarneasca. Negustori §.1 meseria§i, carau§i §i calauze, ei s'au arzat in vechile orar §i. targuri §i au intemeiat altele noi. Bitolia, Ohrida, pe malul lacului cu acela§i nume, apoi lanina in Epir, Arta in apropierea marii Ionice, Kastoria, la sud-est de lacul Prespa, Verria spre apus de Salonic §i Salonicul insu§i Sarunä cum ii spu-.
neau ai no§tri au avut intotdeauna un important contingent de populatie vlaha, aromaneasca. Ea forma imensa majoritate In targurile Moscopole,
Ceileire0,
Siracu, Gramostea, Clisura §i
Metzova sau Aminciu, toate existente la finale veacului al XVI-lea. Cel dintai din aceste targuri va avea, dup5. 1600, o desvoltare extraordinara, ajungand, pe la jumatatea veacului al XVIII-lea o o adeviirata metropola a Peninsulei, cu cartiere numeroase §i frumoase, cu piete §i bazaruri bogate, in care un furnicar de oameni §i caravane, de costume §i colori impresionau pläcut ochiul WAtorului ».
Maurovlah sau Morlac de neam a fost Gaspar Gratiani; el a ocupat dregatoria de dragoman al Portii; era duce de Paros gi www.dacoromanica.ro
BIBLIO GRAFIE
341
Naxos, a ajuns In cele din urma chiar domn al Moldovei (1619 20); o frumoasä carierä, amintind In unele privinte pe aceea a lui
Despot si având un sfärsit asemänätor. Din Epir a venit frumosul ginere al lui Petru chiopu1, spätarul Zotu Tzigara; e o intrebare daeä n'a avut sänge vlah In vine; ea se pune ì pentru lane Epirotul, unchiul lui Mihai Viteazul. BIBLIO GRAFIE Romanii din Peninsula Baleaniel In veaeurile XV st XVI: 1.
IO
CARAGIANI, Studii istorice asupra Romeinilor din Peninsula Balcanied, < Bucure§ti, 1891 >, 272 p. in 8° (republicat de Pericle Papahagi la Academia Romana In 1929); 2. VICTOR LAZAR, Die Siidrumeinen der Tiirkei und der an-
grenzenden Liinder, Bucuresti, 1910, 344 p. in 8°; 3. T. G. DJUVARA, Cent projets de partage de la Turquie, Paris, 1914, X + 648 p. in 80; 4. N. IORGA, Histoire des Roumains de la Péninsule des Balkans (Albanie, Macédoine, Epire, Thessalie, etc.). Bucuresti, 1919, 67 p. in 8°; 5. SILVIU DRAGOMIR,
Vlahii din Serbia in sec. XIIXV, In Anuar. Ist. Cluj, I (1921-1922), p. 279-299; 6. SILVIU DRAGO MIR, Originea coloniilor romeine din Istria, In Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., t. II (1924), p. 201-220; 7. sErrIL PUSCARIU, Studii istro-romdne, II, Bucuresti, 1926, XVI + 370 p. in 8°; 8. V. PAPACOSTEA,Teodor Anastasie Cavallioti. Trei manuscries inedite, in Rev. 1St. Rom., I (1931), p. 383-402; 9. ANASTASE HAcIu, Aromdnii. Comer;, Industrie, Arte, Expansiune. Civilizatie, Focsani, 1936, IV + 616 p. in 8°; 10. TH. CAPIDAN, Macedoromeinii, Etnografie, Istorie, Limbá, Bucuresti, 1942, 274 p. in E.°.
www.dacoromanica.ro
VECHEA ORGANIZARE A TARILOR ROMANE
VECHEA NOASTRA CULTURA
www.dacoromanica.ro
NUMELE POPORULUI I AL TARII *Terra Blaeoram e.
(Documentul din 1222 al Papa. Honoriu al Hl-lea catre Cavalerii Teutoni).
Tot atat de insemnatà ca istoria politicd, sub unele raporturi chiar mai insemnatà, este istoria « institutiunilor » noastre. Inlelegem prin institutdi totalitatea formelor de organizare in care a trdit neamul nostru, incepand din cele mai vechi timpuri. In paginile urrnOtoare vom incerca BO infOti§dm aceste forme, uring-
rind pe fiecare din ele pe intreg plingintul romdnesc, adicd i in
Tara RomaneascA 0 in Moldova 0 in Ardeal. Aceastà tratare sincronic6 este cu putintà, deoarece institutiile noastre n'au def erit prea mult in ce prive0e Tara RomaneascO 0 Moldova. Cat despre Ardeal, unele dintre ele au putut s'd se desvolte mai departe sub stdponirea strAinA, in timp ce altele au fost diformate sau inlocuite. Numele poporului. Numele nostru generic 0 strdvechiu, acela pe care-1 intrebuinteaz6 poporul, este numele de Rumdn. Forma
Roma pare a fi mai nou6 o gOsim in veacul al XVI-lea in Palie dela Ord§tie 0 se datore0e influentei literare. RumAn este ins6 vechiul nunae al Romanilor, modificat dupd legile desvoltdrii limbii noastre. Suntem singurul popor romanic care am pdstrat numele vechilor stApânitori; fragmentul etnic al « Ruman0lor sau Retoromanilor din Alpi (sudul Elveldei ì nordul Italiei) e
prea putin numeros câteva zeci de mii spre a fi pus alOturi. Pe lang6 acest nume generic 0 strOvechiu, noi am mai avut alte nume locale, dupà formatiile politice sau individualitdtile geografice In care locuiam. Ni s'a spus i ne-am spus astfel Olteni, Munteni, Moldoveni, Ardeleni, Beineiteni i Maramurefeni. Chiar
www.dacoromanica.ro
346
NUMELE POPORULUI $1 ALARU
In cuprinsul regiunilor care au determinat aceste numiri, s'au format apoi alte denumiri, corespunzand unor Impartiri si mai mici, unor tinuturi caracteristice. Astf el s'au deosebit In Ardeal Beirsanii, Mdrginenii (In regiunea Sibiului) i Mofii; In Moldova,
Vrâncenii. O diferentiere a avut loo si In legatura cu opozitia dintre munte i campie. Locinitorii celui dintai, specializati pastorie, s'au numit i mocani, In timp ce aceia cari stateau la ses, indeletnicindu-se mai mult cu agricultura, au purtat numele de cojani. i astazi 'Inca se poate constata diferentierea aceasta si superioritatea pe care si-o arog5 cei dintai fa-VA de ultimii. Numele VIAL Ca si pentru popor, noi am avut i pentru lark un nume stravechiu si generic: acela de Tara Rumeineascli. Este numele care s'a pästrat i dupa Intemeierea statului, pentru tinutul dintre Carpati si Dunäre aci e Vlafca Slavilor navalitori cat i pentru o regiune Intreaga din Ardeal, pomenita In veacul al XIII-lea In douà documente latine sub numele de « Terra Blacorum » (« Valachorum »). Navalirea Ungurilor i intemeierea celor douà state romanesti, a dus la crearea unor noi numiri. Fiecare din cele trei formatii politice Muntenia, Moldova, Ardealul, a capätat cate un nume oficial ; pe langa acestea, s'au intrebuintat Insa i alte nume In legatura fie cu asezarea geografica, fie cu Intemeietorul statului si a dinastiei. Numele oficial al Tärii Rom' Anesti, acela Intrebuintat de cancelaria domneasca., este, In documentele slave si grecesti, Ungrovlahia (grrposnani, 06yypopaxtoc), In cele latinesti Transalpina. unul i celalalt au inteles geografic: Ungrovlahia, termen de origine greaca, Intrebuintat pentru prima data In 1359 In corespondenta Patriarhiei din Constantinopol cu Nicolae Alexandru (denumirea de « Ungrovlahi» apare si la cronicarul Ioan Cantacuzino, In legatura cu un eveniment din 1323 I) inseamna Vlahia de langa Ungaria », pentru a o deosebi de cealalta Vlahie, din Peninsula Balcanica sau de Rusovlahia afica Moldova; Transalpina e « tara de dincolo de munti » (Alpi e luat aci In intelesul generic de munte I). Uneori, chiar de &are cancelaria domneasca, i se mai spune tarii i Basarabia, adica tara lui Basaraba, Inte-
meietorul dinastiei, sau a Basarabilor. Acesta e numele care i se da, de pilda, In documental din 1396, dela Vlad; domnul se intituleag « Woyewoda Bessarabie necnon comes de Severinio ». www.dacoromanica.ro
NUMELE TARII
347
In alte acte din secolele XIV si XV gasim formele « Bozorabie, acapas #. Dela o vreme, numirea de Basarabia nu s'a mai intrebuintat pentru Tara Romaneasca, Basarath, llicapas-k, fiacapasi.,
ci a rdmas legatà numai de o parte, fostä °data a ei, anume de f Asia de teritoriu dela nord de Dundre, intre Prut i Nistru, unde stapetniserd mai inainte Basarabii (fAsie care poartA in tA
A A
re5A
Fig. 92. Hart& din 1584, Infati§and Tara Romaneasca si Moldova. Intre altele, citim numele localitatilor: Pitesti, (o Pitesd o), Poenari (a Ponjar s), Slatina, Floci, Mangalla (o Pangala o), Caliacra (Academia Romani).
titlul lui Mircea numirea de « pärtile ataresti »). Abia In 1812, numele de Basarabia a fost extins in mod arbitrar de &are Rusi care cAutau in felul acesta sá provoace o confuzie, vrând ad' dea impresia ea e vorba numai de teritoriul restrans dela nord de Dun6re, asupra intregului tinut dintre Prut i Nistru, pan4 la Noua Suli4 i Hotin. In actele latinesti, Munteniei i se mai spune Vlachia, Valachia i Valachia magna sau maior, rareori www.dacoromanica.ro
348
NUMELE POPORULUI $1 AL TARII
Ultralpina (vezi fig. 92). Corespunzand penultimului termen, gäsim in textele franceze Valachie la grande, iar in cele germane die grosse Walachey. Adjectivul de « mare » se explic6 prin faptul cä." mai era inc6 o Vlahie, Moldova, fatà de care Tara Rom'aneasa era i mai veche (teritoriu de ba§tinä al Rom'anilor 1) §i mai in-
tinsd. Ungurii o numesc in ntionumentele lor literare din secolul al XVI-lea, scrise in limba nationalà, Hams Alfiild care se traduce prin Muntenia de jos, iar Polonii Ii zic In aceea§i vreme Multany, care vine totu§i dela Moldovan (* Muldan); Turcii i Taarii au intrebuintat denumirea de Qara-lflaq, adic6 Vlahia neagrà, adjectivul de negru avand aci intelesul de supus. Poporul a zis intotdeauna tinutului dintre Carpati i Dudäre Tara Rumaneasa. Obi§nuia el oare, In epoca veche, i denumirea de Muntenia? In actele interne, n'am intAlnit-o niciodatà. Apare ing in tratatul comercial acordat de Alexandru ce! Bun In 1408 negustorilor din Liov: aci se vorbe§te de « cearà munteang » (MIrlfr4lilikaK11111 Kock%). E probabil ca acest termen sà
fi fost intrebuintat §i de popor, dar nu a§a de des ca celdlalt, obipuit, de Tara RumâneascA.
In ce prive§te numirile regiunilor maxi, naturale, ale Ord dintre Carpati i Dunäre, InsemnAm pe aceea a Olteniei, %ara 01tului i a Beireiganului (Intr'un document din 1579 forma Beiragan, li-kparmi) nume, se pare, de origine turcA veche. In limba giagatai §i in mongold « buragan » inseamnA « vârtej, furtun6 »; un topic baragan se intalne§te in Crimeia, un al doilea in Pamir. De aceea§i origine e §i numele celuilalt tinut de stepà muntean, Burnas-ul (in sudul judetului VlaFa). Moldovei i s'a spus in documentele slave ale cancelariei domne§ti din veacurile XIV §i XV in cloud feluri: « Moldova » in imensa
majoritate a cazurilor §.1 foarte rareori « Moldovlahia ». In actul din 1.8 Noemvrie 1.393, Roman se intituleaz6 « domn al tdrii Moldovei » (FOCI1OAHWIL . . agAllrh MOWILCK0-:) ; tot a§a i§i spune -tefan cel Mare in hrisoavele sale. Numele tärii (vezi fig. 93), vine dela acela al raului, iar numele rAului e de origine slaväl i ar deriva, zic filologii, dela molid (molift). In actele interne sau externe, scrise in limba greacà, intAlnim numirile Moldovlahia (Mo)o Accxbx), Rusovlahia (` Pcoco fnoczr.x)
i Maurovlahia (Mccupo-
Accxty). Ultimele douà apar in corespondenta i actele Patriarhiei
www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
CD
.0
,..y
c.
9
'e:r. 0'4
zz
--.
CD
crg
$:0(
CM1
M
P.'
g
CD
CD
0,
CL,
CD
F
c'z
g 0 te
eD
4°
- wM
Z. Ja.
'do
n
,
.......................%
...
."-
--..---,...'
VMQ, ReGla, 1 2,1'M TY !WS i
FINITIMA kt
"MOLDAVUE,1
4)
Ck,.. Alt
rOIWCZE.
Fig. 93.
-...,.,
10,1
.
,
Tina
_
j.j..
-'
?
.A.4- ..,,
,
'
AM,
,
1 .)
R
.
"
SYR it
.
.
rs
LI7TSE,.z.b A V I -A
,.
.1.1,;
_AL
._ - .
_ 4 - :Et::: - --er.,:...-1,c,:....--dr::.-%.Y.,k4.-
;
-.;V-r..7..47-itt ::..:.,:-.-:*:
biLq./fRi..£ PA RS .. .a.,,.........,a, Ti a ; .., -ii.,..,=......1=,....____,....... ' -,
, , 4 b.,.
-_,-;
__. ..____"2._
'
."
tiT.
1rD O L
/
..-
,
":4
,1
;11-Yi:
fi
Harta Moldovel, de Relcherstorf (1541). Intre altele, citim numele localitItilor: Putna, greipt pus tt gi pe BArlad, Galati, Rent, Schela, TArAsauti, Lipugna, Badeuti.
-.. - r .A.,-__...-,-G-' . it = s,_ --_-_-,....'-:
I
350
NTJMELE POPORULUI SI AL TARII
termen se gase§te °data §i inteun act slay, scris insa inteun mediu cultural grec ci anume In räspunsul pe care-1 trimite Mohamed al II-lea lui Petru Aron, In 1455, anuntandu-1 cà a§teapta
tributul fagaduit de 2000 de ducati de aur. In actele latine, Moldova e numita uneori Valachia, alteori, mai des, Valachia minor. In unele texte franceze cum e relatia cavalerului Guillebert de Lannoy, din 1421, gäsim « Vallackie la petite)). Polonii o numeau de obiceiu « Wolochy ; Turcii li spuneau Bogdan-ili sau Qara-Bogdan, dupa numele intemeietorului. Ca nume de regiuni, insemnäm pe acela al Vrancei. El apare documentar pentru intaia oara in 1431; e de origine slava §i Inseamna sau « tara corbilor » (dela vechiul slay g pant negru, corb)
sau « tara neagrä » poate din cauza padurilor de brad. Un sat Vrancea gasim §i in Oltenia, pe malul Dunarii ; nume topice avand
aceea§i radacina sunt foarte numeroase in intreaga Peninsula Balcanicä. Bucovina, ca nume propriu al tinutului de miazanoapte al Moldovei, este o creatie a Austriacilor, cu prilejul
acestui tinut, In 1775; mai inainte, nu a existat deck, numele comun bucovinä, de origine slava, avand intelesul de « padure de fag ». Cu acest Inteles 11 Intalnim In tratatul dela Lublin din 1412, care mentioneaza pädurea cea mare numita bucovina ». Ardeal este un nume de origine maghiara. Vine din cuvantul erdö care Inseamna pädure, plus sufixul -ely, a§adar « tara padurii, tara de padure » (Waldland). Istoricii unguri au cautat sà faca din acest cuvant un argument In sprijinul teoriei ca noi n'am fi fost In Ardeal In momentul venirii lor. Daca sunteti cei mai vechi in aceastä tara spun ei atunci cum se face ca intrebuintati, spre a o numi, un cuvant unguresc §i nu unul anterior, roman? Räspunsul e foarte u§or de dat. S'a intamplat ci la noi In Ardeal, acela§i lucru care s'a intamplat §i in Franta, in Lombardia, In Bulgaria. Cate §i trele aceste OH au luat numele navalitorilorcari au pus stapanire pe ele, adica a Francilor, a Longobarzilor, a Bulgarilor. Poate totu§i sustine cineva, In chip serios, ca la ve-
nirea acelor nävälitori nu era In Galia §i In campia Padului o populatie mai veche, romanica, sau In Moesia una slavica? Prin urmare, intrebuintarea cuvantului Ardeal de catre populatia romaneasca pe care au gasit-o Ungurii la venirea Ion In Transilvania,
nu are nimic surprinzator; ea se explica prin faptul ca acesta a_
www.dacoromanica.ro
NUMELE TARII
351
fost numele dat de elementul cuceritor §i nu poate constitui, In niciun caz, un argument In sprijinul teoriei care ne contestA continuitatea. Denumirea cealaltà Transilvania (mai rar (Jltrasilvania) este de origine cultd §i se datore§te cancelariei latine a regilor unguri
Fig. 94. Harta din 1559, Int4isand Ardealul. In coltul de nord-vest, lAngl Sorites, sunt mentionate, In mod special, Satele Romanilor s (s Ville Valachorum s) (Academia Roman1).
(vezi fig. 94). Cuvantul Inseamna « ¡ara de dincolo de paduri din cauzg ea' pentru Ungurii cari veneau din pustli, adicd din campia Dunárii §i a Tisei, Transilvania era Inteadev6r, « dincolo de lntinsele paduri ale Muntilor Apuseni. www.dacoromanica.ro
352
NUMELE POPORULUI $1 AL TARII
Numele tàrii Blirsei a fost mult discutat ; se pare c'ä e de ori-
gine slavà. Interesant de relevat e faptul cà locuitorii de aici nu se considerà ca fIcAnd parte din Ardeal; acesta Incepe numai la miazà-noapte de Olt. Nunele Fiigclrafului se crede oh' vine din cuvântul românesc fag, f4gar, prin adAugirea sufixului -aq.
dupd care s'a numit un intreg tinut, spre sud-vest de Sibiiu, tinut stäpanit o bucatà de vreme de domnii munteni, este ins6 de origine ungureasc6.
BIBLIO GRAFIE Numele poporului sl al trail: 1. N. DRAGAN, Din vechea noastrd toponiBdrsa, In Dacorom., I (1920-1921), p. 135-145; 2. P. CANCEL, mie. Despre Rumdn * i unele probleme lexicale slavo-roindne vechi, Bucure§ti, 1921, 97 p. in 8°; 3. V. BOGREA, Ungrovlahia, In Anuar. Ist. Cluj, 11 (1923),
p. 356-358; 4. N. DRAGAN, Toponimie qi istorie, I. Ardeal, In Anuar. Ist. Cluj, III (1923), p. 233-246; 5. V. BOGREA, Originea poi. multan, In Dacorom., III (1923), p. 814-815; 6. V. BOGREA, Note .,si observatii istorico-filologice III. Bogdan-ili» i altele, In Anuar. Ist. Clij, III (1924-1925), p. 508-509; 7. P. P. PANAITESCU, Cálátori poloni En rcirile Romdne, Bucuresti, 1930, '273 p. in 8° (Acad. Rom. Studii si CercetAri, XVII) ; 8. N. DRAGANU, Ro-
'Myth in veacurile IXXIV pe baza toponimiei gi a onomasticei, Bucure§ti 1933, 682 p. in 8°; 9. CONST. C. GIURESCu, Miscellanea. 1. Despre Vrancea, Bucuresti, 1935, 8 p. in 8° (Extras din Reo. Ist. Rom., IV 1934); 10. L. RA.sONYI, Contributions it l'histoire des prémieres cristallisations d'état des Rou-
mains. L'origine des Basarabas, In Archivum, I (1935), p. 221-253.
www.dacoromanica.ro
D OMNUL t Eu cel infra Hristos Dumnezeu binecredinciosul i binecinstitorul f i de Hristos iubitorul
fi singur stdpdnitorul Ion Mircea, mare voevod f i domn, cu mila lui Dumnezeu I cu darul /ui Dumnezeu stdpdnind i domnind toatd tara Ungrovlahiei ai pdrtile de peste munti, incd §i spre pdrtile tdtdresti, i Am/afului i Fdgdraeului herteg i Banatului de Severin domn f i de amdndoud pdrtile de peste toatd Dundrea pana la Marea cea mare ai ceidtii Ddrstorului stdpdnitor
(Titlul lui Mircea cel Batrin).
Conducdtorul tdrii, in Muntenia ca §i in Moldova, este domnul. El e capul statului, el cArmuie§te, el Imparte, in ultimä instantd, dreptatea, el e comandantul suprem al armatei. Nu are lug, a§a cum s'a crezut multà vreme, o putere « absolutä »; nu se poate vorbi prin urmare nici de « despotism asiatic » (Xenopol). Pentru a ne da seama de caracterul domniei in tärile noastre, sä cercetäm pe rând titlul domnului, atribuOunile lui, insistAnd asupra situaVei fat:6 de boierime i fatà de proprietatea pdmântului, apoi yeniturile lui, insemnele, costumul, felul cum se fäcea succesiunea la domnie i re$edinple domnqti. Titlul domnilor no§tri a variat, dupd epoc6 i dupä natura actelor in care apare. In Tara Romaneascd, primul titlu constatat documentar este acela care i se dà lui Basarab Intemeietorul in grafitul de pe zidul Bisericii Domne§ti din Curtea de Arge§. El e numit acolo numai « marele Basarab voevod », färà sä existe titlul de « domn ». In corespondenta urmatà cu Patriarhia din Constantinopol, fiului säu Niculae Alexandru i se spune tusk in Mai 1.359: « cel de foarte bun neam, marele voevod i domn a etiyevicrrovrog M&yç Bot436axç xoci. AOvtoatà Ungrovlahia -c-Ç TC&CriK OúyypoPX7xf.34) adaugandu-se lute° altä scrisoare 23
www.dacoromanica.ro
DOMNUL
354
calificativele de « prea nobil, prea intelept i prea vrednic ». Numai titlul de « mare voevod (Miyaq Bo4368ccq) apare in doug acte din 1370, in leggturg tot cu Patriarhia. Pe piatra de mornant a lui Niculae Alexandru, din biserica mgrastirii zise a lui Negru
Voda din Câmpulung, cetim pentru intgia oarg un titlu oficial, cuprinzand ideea de independentg: « marele i singur stgpânitorul domn Io Nicolae Alexandru voevod, fiul marelui Basarab voevod ». (MANKATO }I CAMOMONSAMITH l'Aph YW
1141111NAIM% KOEKOM,
lar in documentul Voditei, dat de Vlaicu-Vodd, gäsim iarg§i pentru intAia oarà ideea cà domnul ISMI1KAr0 EacAllasx gonroAm).
stdpane§te prin gratia diving, « cu mila lui Dumnezeu ». Titlul sung astfel: « Eu cel intru Hristos Dumnezeu binecredinciosul voevod Vladislav, cu mila lui Dumnezeu, domn a toata Ungrovlahia ». Impresionant, de o facturg quasi-imperialg, este titlul lui Mircea ce! Bgtrgn, in§irand toate posesiunile sale: « Eu cel intru Hristos Dumnezeu binecredinciosul i binecinstitorul §i de Hristos iubitorul §i singur stgpânitorul Ion Mircea, mare voevod domn, cu mila lui Dumnezeu i cu darul lui Dumnezeu, stgpanind §i domnind toatà tara Ungrovlahiei i pgrtile de peste munti, inch' i spre pgrtile tätgre§ti, i Amlaplui i Rigära§ului herteg, i Banatului de Severin domn §i de amandoug pgrtile de peste toatg Dungrea Ong la Marea cea mare §i cetgtii Darstorului stgpânitor ». Adjectivele dela inceput arätând adânca evlavie ca i titlul de « singur sr:di:Ignitor » (in slavone§te cAmomriorraginun) traducAnd pe ccú-coxpck-ccop-ul grec) dovedesc influenta cancela-
riei bizantine, ajunsg la noi, lug nu direct, ci prin intermediul curtilor slave dela sud de Durare, ale « tarilor » bulgari i tarbi. In ce prive§te particula aceea Tw care apare necontenit in titlul domnilor munteni, de unde a trecut, incg in veacul al XIV-lea, r;si in Moldova, pgrerile sunt impgrtite unii vgd in ea o influei4:6
a cancelariei bulgare, Io fiind prescurtarea numelui de loan, purtat de vestitul tar din familia Asane§tilor. Pentru marile merite ale acestui stgpânitor, numele lui, scris paleografic a§a Tîv- a devenit titlu --intocmai cum s'a intamplat cu numele lui Caesar sau al lui Carol ce! Mare (din care Slavii au fgcut kral, craiu),
s'a adaos la numele tuturor stgpAnitorilor bulgari ce au urmat dupg Ionitg. Din cancelaria bulgarg a trecut apoi la noi. Alti cercetAtori sunt lug de pgrere ca Tw este o influentg a cancelariei www.dacoromanica.ro
TITLUL
355
bizantine insemnand crucea care se punea la inceputul actelor imperiale §i o invocatie. Titlurile domnilor urmdtori, in documentele interne, nu sunt deca, variante ale celor arätate pänä aci. In ce prive§te actele externe, atät, cele in limba slavd cät §i cele in limba latinä, ele cuprind, in genere, aceea§i notiune de stapanire « din mila lui Dumnezeu » (« Dei gracia »). Mircea ce! Bäträn, incheind in 1391. un tratat de aliantä i autor reciproo ou regele Vladislav Iagello al Poloniei, se intituleazd: « Mircius Dei gracia woyuoda transalpinus, Ffogoras et Omlas dux, Severini comes, terrarum Dobrodicij despotus et Tristri dominus ». Numai in douà cazuri, in timpul lui Vlaicu Vodà, intälnim recunoa§terea in titlu a vasalitätii fatà de regele Ungariei. E vorba de documentul din 20 Ianuarie 1368 (tratatul comercial cu Bra§ovenii) i de acela din 1369, privitor la catolicii din Tara Romäneascd, in care titlul domnului are forma urmAtoare: « Ladislaus, Dei et Regie Maiestatis gracia Woyuoda Transalpinus et Banus de Zeurino ». Explicatia stä in faptul ca Vlaicu primise ca feude dela regele Ludovic Severinul, Amla§ul i Fägära§ul: péntru aceste posesiuni recunoa§te el suzeranitatea regelui ungar.
In Moldova, primul document intern cunoscut, din 1 Mai 1384, dà lui Petru al Mu§atei urmätorul titlu: « Nos Petrus waivoda, Dei gratia dux terre Moldavie ». A§adar, gäsim din capul locului, ideea c6 stäpanirea e « din mila lui Dumnezeu ». In loa de « dominus », redat in slavone§te prin gospodar sau gospodin, intAlnim lug pe dux, care de fapt e tot una cu waivoda. Dar dacg titlul lui Petru e mai simplu, in schimb acela al lui Roman, fratele &du, nu lasä nimic de dorit, amintind intru °Rya titlul contemporanului säu din Tara Româneascd, Mircea cel Bäträn. Inteadevär, in hrisovul slay din 30 Martie 1392, Roman se intituleazä: « Marele singur stäpAnitor, cu mila lui Dumnezeu, Io Roman Voevod, stälpänind Tara Moldovei dela muati pänä la mare » (in actul urmätor din 18 Noemvrie 1393 gäsim varianta: «... panà la malul märii »). Alexandru cel Bun poartà, in mod obi§nuit, in hrisoavele sale, titlul urmätor: « Cu mila lui Dumnezeu,
noi Alexandru voevod, domnul färii Moldovei »
(MACTTIO
CHSTFO.
MI11 ilAEKCMJApit 1306130AA ['OMAN% SEMH MOAMISCKOH). In ateva
acte (29 Iunie 1400, 1 Septemvrie 1429, 23 Dechemvrie 1430, 6 Fevruarie 1431), gäsim inainte de noi (Mk!) §i particula Iw. Cate www.dacoromanica.ro
23'
356
DOMNUL
odatà, §i anume in hrisoavele acordate m`ánAstirilor, serse pro-
babil de alugäri §i nu de diacii obi§nuili ai cancelariei domne§ti, titlul ja forme mai pompoase, mai incàrcate. Se adaug5. adjectivul « credincios » §i expresia « robul sfäpanului meu Iisus Hristos »; Iara e numia « Moldovlahia », iar nu simplu Moldova
ca in celelalte documente. In timpul lui Ilia§ §i Stefan, fiii lui Alexandru cel Bun, care-§i imp'ärtiserä tara ca pe o mo§ie pä.rin-
teas* sfäpanind fiecare &Ate o jumätate, titlul nu diferà de acela obi§nuit. A§a de pildd, In actul din 13 Iunie 1436, gAsim: « Cu mila lui Dumnezeu, noi Ilie voevod §i frat ele domniei mele Stefan voevod, donznii Tärii Moldovei ». Stefan cel Mare intre-
buinteaz6 In mod obi§nuit titlul cel simplu al lui Alexandru. El i§i zice: « Cu mila lui Dumnezeu noi, Stefan voevod, domnul Tärii. Moldovei ». Si in timpul lui, apare in cateva acte particula Iw, dar ca o exceptie. In actele externe, nu se gäse§te niciodatà in titla vreo men-
Vune care sä arate recunoa§terea suzeranit4ii cuiva, a§a cum a fost cazul cu Vlaicu In Tara Rombneasc5. In actul din 6 Mai 1387, prin care fagkluie§te credintä lui Vladislav Iagello, regele Poloniei, Petru I§i spune « woyeuoda muldauiensis »; Roman, In actul similar din 5 Ianuarie 1393, se intituleaz6 pompos, aproape
ca in hrisoavele interne, lipsind Irish', cum era de a§teptat, mentiunea « cu mila lui Dumnezeu ». Chiar urma§ul säu, Stefan, care e cel mai supus Polonilor §i are fatà de ei obligaiile cele mai mari, se intituleazà: « Noi Stefan voevod al Tärii Moldovei ». Cu a-La mai mult, titlurile lui Alexandru cel Bun §i Stefan cel Mare nu vor cuprinde vreun termen specificAnd recunoa§terea suzeraniVätii. Alexandru, in douà din actele pe care le dä lui Vladislav /age/lo, pune §i expresia « din mila lui Dumnezeu ». Ea revine §i in douà acte similare ale lui Ilia§, din 9 Aprilie §i 3 Iunie 1433.. Lipsa ei e singurul element din care se poate deduce, judecAnd numai dupd titlu, recunoa§terea suzeranitAii unui monarh vecin. Si Inca* aceastà regulä nu e consecvent aplicatà, deoarece Stefan ce! Mare in cele douä acte din 2 Martie 1462 prin care f6gädue§te credintà regelui Cazimir al Poloniei, are, intiounul din ele, in titlu, expresia amintità, §i nu o are in. celälalt.
In Ardeal n'a existat un domn, ca in sa'rile de dincoace de Carpai, deoarece el fdcea parte din regatul Ungariei. A existat .
www.dacoromanica.ro
ATRIBUTIME DOMNULIII
357
frig un « voevod al Transilvaniei », reprezentant al regelui conducdtor al provinciei. Trebue subliniat faptul cd titlul pe care-1 poartd acest conducdtor este o mostenire dela vechii voevozi
romano-slavi din Ardeal, fostii stdpâni ai tärii, iar nu o creatie mai noud, asa cum sustin o parte dintre istoricii unguri. Primul voevod al Transilvaniei, constatat documentar, este Mercurius; el apare In trei diplome din tirnpul regelui Coloman CArturarul (anii 1103, 1111, 1113).
Atributille Domnului. Separarea puterilor In stat este o idee modernd. Epoca de care ne ocupdrn noi n'a cunoscut-o. Nu se fAcea pe atunci o distinctie botArltd intre atributiile judecdtoresti si cele executive. Una si aceeasi persoand hotdra si execute. De aici, abuzuri. Nu trebue sd ne Inchipuim frig ca nu existau i In privinta aceasta anumite limite si IngrAdiri. Dacd nu erau serse, ele erau orale, transmise din generatie In generatie, formand, cum se spunea la noi, « obiceiul pdmantului ». lar peste acest obiceiu nu se putea trece Mr% primej die. Atributdile dornnului erau numeroase i variate. El era mai Mtai seful intregei administratii; el numea pe functionarii cei drega'tori, pentru a Intrebuinta termenul consacrat care corespundeau ministrilor de azi. Tot el numea si pe earmuitoriii judetelor sau tinuturilor, adicd pe parcdlabi.
lnalti
De obiceiu, functionarii inferiori erau numiti de superiorii lor, cari rdspundeau de ei; Domnul putea lug s'o facä i singur ; acesta era cazul, de obiceiu, cu subalternii imediati ai marilor dregdtori, In special cu aceia dela curte. Chiar din cel dintai act muntean cunoscut, tratatul comercial cu Brasovenii din 20 Ianuarie 1368, se vede cum domnul comandd tuturor slujbasilor tärii, Incepand cu cei mai Inalti, aceia din preajma sa ispravind cu cei mai märunti. Vladislav se adrepe latineste seazd «tuturor credinciosilor nostri, marilor dregätori, paredlabilor, judeatorilor, vamesilor, slujbasilor i oamenilor de once stare » din lard, poruncindu-le s'd nu Impiedice cumva pe Brasoveni la exercitarea negotului lor sau sd le ia vamd mai mare. Mai tarziu, Dan I, ddruind mändstirii Tismana cate 400 de g'äleti de grau pe an din judetul Jalesului, spune dregatorilor respectivi: « iar cine va fi gdletar, sil nu mai intrebe despre aceasta pe domnia mea, ci sd-1 trimità (graul !) de-a-dreptul la sfânta www.dacoromanica.ro
DOMNUL
'358
mändstire ». Tot asa porunceste Mircea cel Bäträn tuturor dregä-
torilor säi inclusiv comandantii cetätii Därstorului sä nu se ating6 cumva de balta mänästirii Cozia, din care ea n'are sä dea nimic, niciun fel de dijmä. Aceeasi situatie gäsim si in Moldova. Si aci, domnul este seful intregei administratiuni. In 1444, intaiu August, Stefan Voevod, fiul lui Alexandru cel Bun, scutind satul Balasinoutii al mänästirii Horodnic de toate därile i slujbele si de oaste, dà urmätoarea poruncä: « Pentru aceasta niciun boier, nici vornic, nici osluhar, nici joldunar, nici posadnic, nici globnic, nici nici altcineva din dregätorii nostri sà nu aiba nici ase opri mgcar la acest sat ». 0 serie de porunci similare avem dela Stefan cel Mare ;
vom cita numai pe aceea din 13 Martie 1466 prin care opreste « pe pâralabii de Nearnt sau pe starostii acelui tinut, pe globnici, pe pripdsari, pe osluhari si pe gonitorii de urm'ä »86 intre in satul Negoestii, proprietatea Episcopiei de Roman, locuitorii acelui sat fiind scutiti de once ddri i slujbe atre domnie i avänd dreptul sä fie judecati numai de episcop sau de imputernicitii acestuia.
In Ardeal, situatia e alta. Voevodul comandä, e adevärat, dregätorilor din acest tinut, dar si el depinde, la randul lui, de rege, care 11 numeste.
Domnul era si comandantul suprem al armatei. Chiar titlul säu de « voevod » indicä aceasta. El conducea oastea in luptä: in veacul al XIV-lea si al XV-lea, am väzut 0'6 mai toate s'au dat in prezenta domnilor cari luau parte efectivä la actiune.
Rareori, cum a fost cazul in Tara Romäneasa in 1369, and armata care a bgtut pe voevodul Ardealului era comandatä de pâralabul Dragomir atunci domnul lupta in altà parte, spre Severin sau ea la Lentesti, unde victoria se datoreste vornicului Boldur, oastea era incredintatà unei alte persoane. In lipsa voevodului, comanda revenea, de drept, in Tara Romäneasa, banului, in Moldova, marelui vornic. Domnul Ina era liber s'o incredinteze i altui dregätor, daa gäsea cu cale. In Ardeal, voevodul avea comanda armatei: constatam deci aceeasi situatie ca dincoace de munti. Cand Ludovic ataa in 1369, din douà pärti pe Vlaicu, cea de a doua armatà, aceea care a trecut Carpatii, se afla sub comanda lui « Nicolae, voevodul Transilvaniei »; tot asa, ajutorul trimes lui Stefan ce! Mare in www.dacoromanica.ro
ATRIBUTIILE DOMNULUI
359
1497 Impotriva Polonilor era comandat de voevodul de atunci, Bartolomeu Drágffy de Belthewk. Domnul are initiativa actelor politice: el declara razboiu Incheie pace; el lncheie de asemenea tratate de alianta precum acte prin care recunoaste autoritatea unui monarh puternic vecin, fagaduindu-i credintä. Toate aceste acte politice se fac lima cu sf atul sau cu asentimentul boierilor, lucru care se mentioneaza In documentele respective: uneori acesti boieri dau i ei un act deosebit, In acelasi seas. Cand Mircea Incheie In 1395 tratatul sau de alianta cu regele Sigismund al Ungariei, el declarä' ea face aceasta « pe credinta i juramantul nostru si al marilor nostri dregätori ». Tot asa, despre tratatul cu Vladislav Iagello, Mircea afirma cà a fost incheiat cu sfatul unanim al marilor nostri dregatori ». Pe langa actul din 6 Mai 1387 prin care Petru al Musatei fagadueste credinta regelui polon, exista i unul similar, dat In aceeasi zi, al marilor sài dregatori consilierii supremi » care atesta' ca Domnul Moldovei a facut aceasta « cu sfatul, cu consimtamantul Ç cu vointa lor ». In sfarsit, chiar In timpul lui Stefan cel Mare, actul acestuia, purtand data 2 Martie 1462, Suceava, i cuprinzand fagaduinta de credinta fata de regele Cazimir, este dublat de un altul, cu aceeasi datà, i cu acelasi cuprins din partea mitropolitului Teoctist si a tuturor demnitarilor bisericesti i civili ai Moldovei2 Se vede usor, prin urmare, importanta
pe care o aveau boierii In viqata politica' a statului. Faptul nu trebue sa mire, deoarece acesti boieri, mari i mici, Bunt garantia puterii i stabilitatii domniei. Tot domnul Incheie si tratatele comerciale. Chiar si la aceasta
categorie de acte, Inca se mentioneaza. uneori vezi de pilda confirmarea tratatului cu Liovul, data' de Stefan cel Mare la 3 Iulie 1460
« sfatul boierilor
In Ardeal, constatara cà voevodul poate confirma tratatele comerciale; e cazul lui Stibor care, la 21 Iulie 1412, confirma' Bistritenilor vechile lor vami pentru marfurile importate si exportate In Moldova. Cat despre actele celelalte politice, ele consti-
tue un drept al regelui Ungariei; voevodul nu le poate Indeplini deck In urma unui mandat special. Sub raportul judecatoresc, Domnul, atat In Muntenia cat si In Moldova, este ultima instanta. Cei nemultumiti cu judecata www.dacoromanica.ro
360
DOMNUL
vreunui dreg6tor sau a unui judec6tor special, pot face apel la Domn. Acesta judeca pricina In divan, In prezenta dreg6torilor 0 a fetelor biserice§ti i, dupà ce li consultà, d'a" hofärlrea. Ea este färà apel i fsárà recurs. Cel ce a pierdut poate redeschide insà procesul sub altei domnie. Cunoa§tem cazuri care, din domnie In domnie, s'au judecat timp de un secol, chiar un secol i jumiitate. seara6 IntotIn cercetarea pricinilor, domnul trebue deauna de o obiceiul pilmdntului», adia de complexul de reguli, transmise oral, prin traditie, din tatà In fiu, i privind proprie-
tatea, raporturile dintre stäpâni i supu0 i celelalte aspecte ale vietii sociale. Potrivit acestui obiceiu care, de drept 0 de fapt, avea putere de lege pentru o dispozitie a lui, anume proba cu jurAtori se Intrebuinteaa chiar termenii de « legea tàrii » lege peste lege » iar o incàlcare a obiceiului era o « färà de lege » se dAdeau hotàfirile. E necesar, In legaturà cu dreptul de judecatà al domnului, sä releväm douà dispozitii caracteristice din « obiceiul pknântului » care dovedesc cum nu se poate mai ciar de limitatà era In unele privinte puterea domneascä. Prima dispozitie este aceea a « jurdtorilor ». Ea prive§te dreptul pe care-1 avea
un impricinat de a se sustrage judecAtii domne§ti, cerand sà fie
judecat de megia0i sAi. Iatà care era procedura: partea care dorea sä fie judecatà de jur6tori, venea la domnie sau la dregàtorul Inaintea c6ruia ajunsese pricina i cerea sà." i se dea « lege » sau « legea tàrii ». I se fäcea atunci un « Ilya§ » care cuprindea numele megia0lor jueátori li se mai spunea i tocmelnici, adeveritori sau judecAtori pricina pe care trebuiau s'o cerceteze, ziva i locul de adunare, precum i numele dreg6torului Insärcinat cu supravegherea Intregei operatiuni. Iatà unul din cele mai vechi « rgva§e » de acest f el, scris In limba romAn6 (avem
0 din veacul al XVI-lea, din 1581 §i 1594, scrise Insä" In liraba slavA): « Zde (aici) meghia0i tocmelnici ai lui Stoian i ai Borcii ot Sàbiceu, poim (anume): ot (din) Chiojd Stroe i Dragomir Sersea ; ot Sniceu Dobrotà HrAnitul, i ot PAt'arlage Stan Bràditeanul i PAtru postelnic i ot Bd§ceni Vlasie, ca sà caute pentru ni§te ocin6 den Sibiceu, are Stoian parte, au n'are, 0 s'a.' le cate càrtile, de vor adevdra c'd are, sa tie ; iar de nu va avea, sä. rabde.
Ing cum vor afla cu sufletele lor. Zioa In Rusalii. I ispravnic... (alb) portar. Pis. (a scris) Dumitru logorát. Mai 4 dni (zile). U www.dacoromanica.ro
ATRIBTJTIILE DOMNULUI
361
(In) Targovi§te. Valeat (In anul) 7149 (1641). Io Matei Voevod
milostiiu bojiiu gospodar (cu mila lui Dumnezeu, domn). La ziva §i la locul hotärit, megia§ii se intruneau erau §i cazuri insà cand, de teama consecint,elor, refuzau aceastä insarcinare
depuneau mai intai juramantul cà vor judeca drept, luau apoi In cercetare pricina §i daca se convingeau, pe temeiul actelor §i a celorlalte dovezi prezentate, cA partea care-i ceruse avea dreptate, ii dadeau o carte de judecata in acest sens. Cu aceasta carte, impricinatul se infati§a la domnie care, vazand cA « legea a fost implinitä », Ii elibera hotarirea. Intotdeauna aceasta hotärire consfinfefte judecata megia§ilor juratori. N'am intalnit niciociatä
vreun caz In care domnul sa fi hotarit altfel, mai mult chiar, nu cunosc niciun caz In care domnul sa. fi suspendat macar aplicarea hotaririi juratorilor. El trebuia s'o confirme. De unde rezulta ea atunci and se lua « legea tarii » cei cari judecau de fapt erau juratorii iar nu domnul. Puterea acestuia din urind in asemenea cazuri, e departe, dupa cum se vede, de aceea a unui « monarh absolut », sau a unui « despot asiatic ». Partea care pierduse, putea, la randul ei, sA ceara dela domn « lege peste lege » adica un numar dublu de megie§i, 1.2 de pilda deed Intai fusesera 6, §i sA dovedeasca prin ace§tia, tot sub juramant §i cu cercetare la fata locului, cA dreptatea era In adevar a ei. Dac5 cei 12 jurau, atunci se dadea o noua carte domneasca In acest sens, anulandu-se cealalta, iar cei 6 megia§i cari jurasera Intai erau « pradati » adica amendati aspru de tot. Dintr'un document dela Alexandru Voda Ilia§, cu data 16 Mai 1628, aflarn, de pildä, ea dupa « obiceiul §i legea tarii », cei 12 megia§i cari jurasera stramb Intr'un proces al rumanilor din Balteni cu Hrizea, marele logofat, au fost « pradati », luandu-se dela fiecare cate
3 boi « pentru caci au jurat strâmb ». Tot a§a, cei 12 boieri ai satului Gro§ani din Muscel, a caror marturie fusese anulath de marturia celor 24 de boieri ai manastirii din Campulung, sunt globiti, luandu-se dela fiecare cate « 6 boi, precum este legea pentruca au jurat stramb ». Uneori, procesul nu se oprea nici la 24 de megie§i juratori
(UK° ECT &IKON)
ci ajungea pa.na la 48. Ultima cifra se Intalne§te rareori, deoarece
ea implica o cheltuiala foarte mare; adusul §i Intretinerea, timp de saptamani cateodata, a atator megie§i adica boieri, putea sa www.dacoromanica.ro
362
DOMNUL
depa§eascà insu§i valoarea bunului In litigiu. La Inceputul veacului al XVII-lea, sub domnia lui Alexandru Ilia§, se hotara§te -chiar sa nu se mai ajunga Oda la 48 de megia§i « pentru caci acea lege §i acel obiceiu au fost calcat §i parasit, §i au ramas jos de multa vreme, Inca din zilele Mihnei Voevod ». Hotarlrea Insa
nu s'a respectat; am intalnit In prima jumatate a veacului al XVIII-lea mi caz de acesta, cu 48 de megia§i, prezentand pe deasupra i particularitatea ca marturia a trei dintre dan§ii, fete inane, pretuia cat marturia a 18 megia§i obi§nuiti. A doua dispozitie din « obiceiul pamantului » care arata In-
gradirea la care era supus domnul In ce prive§te judecata este aceea a dreptului de preemptiune numit mai tarziu, printr'un termen grecesc, drept de « protimisis ». Dreptul acesta Insemna .ca o mo§ie sau un alt bun imobiliar nu putea fi vandut oricui; aveau dreptul sa cumpere mai Intai rudele, apoi megiaii, adica vecinii de mo§ie §i numai daca told ace§tia refuzau, abia atunci putea sa cumpere un strain. Masura avea de scop sa nu lase pamântul, mo§ia, din stapanirea neamului; satul se alcatuia de obiceiu din descendentii aceluia§i stramo§, a§a Meat prin aceasta masura se pastra solidaritatea §i puritatea celulei perfect Inchegate care era vechiul sat romanesc. Domnul nu putea obliga prin urmare pe un proprietar sà vanza mo§ia, trecand peste dreptul de protimisis. i chiar daca, prin intimidare sau alte mijloace, vanzarea se Vacea, totu§i cei Indreptatiti se puteau ridica dupa multi ani sä anuleze prima vanzare; n'aveau cleat sa intoarca -cumparatorului dintai banii §i luau ei mo§ia. Una din problemele cele mai interesante ale trecutului nostru §i care ne ajuta sà ne dam seama §i mai bine de caracterul domniei, este aceea a raporturilor dintre aceasta institutie §i proprietate. Avand domnul vreun drept asupra pamântului tärii §i, In -caz afirmativ, cat era de intins acest drept? Putea el dispune de proprietatea particulara? Putea el lua mo§iile dela unii proprietari spre a le da altora? Xenopol, In opera sa de sinteza, a raspuns In sens afirmativ: Domnul era « proprietarul suprem al persoanei §i averii tuturor »; el avea « proprietatea efectiva asupra partilor .celor mai lntinse a Värilor descalecate, mai "ales asupra campului*
« un fel de proprietate superioara chiar asupra satelor ra24§e§ti ». Cercetarile mai noud au aratat insà cà o asemenea §i
www.dacoromanica.ro
DOMNUL $1 PROPRIETATEA
363
concepIie este exageratä vi au redus la adeväratele sale propoqii drepturile domnului asupra pärnântului àrii. Documentele veacurilor XIV XVI ne aratà c'ä Domnul nu se putea atinge de
proprietatea boiereascä, nu vi-o putea insu§i, cleat In urmatoarele trei cazuri: 1) in caz de Inaltà trädare sau de « hiclenie »
cum se spunea atunci, and boierul se ridica adic6 impotriva Domnului säu; 2) In caz de desherentli, adicd dacä proprietarul murea fárá s'ä albà vreo rudà care sä-1 movteneascä. Aceasta se Intämpla mai ales cu cei veniti din alte täri; 3) pentru neplata
ardor; atunci movia era luatä ori de rudele sau megievii cari acopereau ei datoria, ori de domnie. In afarà de aceste trei cazuri,
Domnul nu se putea atinge de proprietatea cuiva. In privin0 aceasta, existä un act caracteristic dela Mihnea voevod, cu data 13 Iunie 1588. Domnul Intärevte lui Nica, fost arma § mare vi soldei sale Maria, satul Fântânelele pentru care se judecaserä timp Indelungat cu Ivan portarul, care pretindea cä-1 cumpàrase dela Mircea voevod cu 3000de aspri, vi apoi cu. fiul lui Ivan, u Stoica. Motivarea hotärkii domnevti e extrem de interesantä: satul nu poate fi al lui Stoica, al cärui pärinte suqinea c6 a dat cei 3000 de aspri, deoarece « nu e lege ca domnii sá vändä sate boiere§ti
asa ceva nu se cade » (MNI ICT &IKON npomTH rengui
'emote sorrkpocn,
Hf HAMEWETCE). In afarà de satele care-i re-
veneau prin cele trei cäi arätate mai sus, Domnul mai avea vi toate locurile « pustii » adic6 neocupate de alti proprietari. In Tara
Româneasc6 asemenea locuri sunt foarte putine; däruiri din « pustiu » se Intalnesc arareori In documentele muntene. In Moldova,
ele aunt mult mai numeroase, in special lntre Prut vi Nistru. Alexandru cel Bun, stefan cel Mare, Petru Rarev §i chiar Domnii urmätori fac danii « din pustiu ». In 1587, Petru *chiopul däruievte unui diac al s'äu, pentru serviciile ce-i adusese cAnd au nävälit Cazacii, un loe pustiu domnesc, chiar In ocolul Sucevii, ca sä-vi facä sat. BraniVile constituiau o categorie deosebitä de proprietäti clomnevti. Prin acest termen se Intelegeau terenurile rezervate pentru pg§unat, pentru facerea fänului, pentru vänat vi pescuit. O branivte domneascá a fost la Boh,otin, spre sud-est de Tavi; ea se constatà documentar In secolul al XV-lea. 0 a doua se gäsea In partea de miazazi a tärii, In regiunea « Oltenilor », Covurluiul www.dacoromanica.ro
364
DOMNUL
de astazi, Iânga satul Thpe§tii. Un hrisov dela Petru Rare§, din 15 Mai 1546, vorbe§te de o danie pe care o lace Domnul episcopiei de Roman, anume « un loo de oi Lozovita, langa hotarul TApe§tilor, ce a fost braniftea noastrd din (mac ». i astazi, un sat din
vecinatate se nume§te Braniftea. Un « Dragomir branktearul apare In documentul din 4 August 1400, dela Alexandru ce! Bun.
In Tara Romaneasca era branktea dela Slatina, pe care Vlacl Calugarul o darue§te manastirei Glavacioc, prin hrisovul din 4 Septemvrie 1495. Nimeni nu avea voie sà intre In acea brankte, fara §tirea egumenului, cei ce intra adauga Domnul vor plati manastirii « ce va fi legea Neagoe Basarab confirma, la 30 Iulie 1512, aceasta donatie. O alta brankte domneasca era In vecinatatea Ora,salui de Floci; la 15 Ianuarie 1467, Radu cel Frumos, confirmând mänastirii Tismana bàlile ei dela Dunke, hotara§te ca nimeni sa nu se amestece In venitul acestor balti « nici parcalabii Flocilor, nici branktari ». Dacà cineva era prins tàind, fara voie, un copac macar dintr'o brankte domneasca sau manastireasca, atunci i se luau « boii ca car ca tot » cum
ne arata un document din 18 Fevruarie 1612 dela Radu Mihnea care intare§te manastirii Arge§ului branktea ei « ce iaste mai su& de mänastire ». A treia brankte domneasca era, se pare, In apropierea oraplui Buzau, poate pe dealul Istritei unde e §i astazi padure mare. Prin documentul din 8 Septemvrie 1525, Radu dela Afumati daruie§te bisericii Episcopiei din Buzau cate patru care de lemne pe luna « din branktea domneasca ». 0 a patra se poate sà" fi fost in regiunea marilor pacluri dela Comana (V1a§ca) unde gàsim, la 1700, In harta stolnicului Constantin Cantacuzino
este §.1 astazi de altfel satul Brdni.,stari. Tot domne§ti erau §i hotarele targurilor §i orarlor. Targovetii propriu zki, negustorii §i meseria§ii, erau socotiti nu ca proprietari deplini ci ca uzufructuari; de aceea Domnii pot dispune de aceste botare. Neagoe Basarab clarue§te manastirii dela Curtea de Arge§ o parte din mo§ia acestui ora; Miron Voda Barnovschi clarue§te boierului sau Buhu§ mo§ie In hotarul Targul Frumos; Constantin Serban Basarab lace acela§i lucru In 1655 cu o parte din mo§ia ora§ului Thrgul-Jiu, pe care o da boierilor Buze§ti. Este dela sine Inteles Insa, ca domnii nu aveau totu§i interes sa_
faca prea multe danii din hotarele targurilor, de oarece aceasta www.dacoromanica.ro
VENITURILE DOMNULUI
365
Insemna sali reduca propriile lor venituri. Caci, spre deosebire de locurile pustii, care, evident, nu produceau nimio si pe care Domnii doreau sä le vada locuite spre a lua (Nina si munci din noile sate, targurile s'i orasele, Cu pravaliile, caciumile, scaunele lor de carne, etc. erau unul din izvoarele esenOale de venit ale vistieriei.
Pe langa acestea, Domnul mai avea, bine inteles, ca orisice boier, proprietaile sale personale, mostenite dela parinti sau cumparate. Astf el stefan ce! Mare poseda, cu acest titlu, satul Cosminul din tinutul CernauWor, despre care spune, in documentul din 3 Aprilie 1488, ca este « al nostru de bastina »; de asemenea morile din targul Siretului, care erau tot « de bastina ». Numeroase sunt apoi satele pe care le cumpard 5tefan dela dife-
r4i proprietari fie pentru a le darui apoi Putnei sau altor manastiri, fie pentru ali spori patrimoniul sal, constituinduli-le, ca in cazul satelor alipite de targul Vaslui, « uric cu tot venitul ». Acestea sunt si numai acestea diferitele categorii de proprietali care apartin domnier. Asupra celorlalte, domnul nu are drept de stapanire. Dacà proprietarii lor isi indeplinesc oblig4iile fiscale si daca nu incearca vreun act de « hiclenie », ei nu au a se teme de vreun amestec din partea domnului. Acesta nu le poate lua mosiile spre a le da altora, nu poate dispune prin urmare, asa cum s'a crezut, de averea lor.
Yeniturile domnului. 'Pine noastre de altfel ca mai toate -Wile Europei, n'au cunoscut, la Inceput, deosebirea intre veniturile statului si veniturile suveranului. Principiul sistemului roman, transmis apoi Bizantinilor, potrivit caruia se facea o separatie hotarità tare fisc §i. res privata, nu s'a aplicat la noi cleat tarziu. Asadar, In primele secole, tot ce se incasa, toate veniturile aveau o singura destinatie: vistieria domneasca. Aceste venituri se pot imparti in mai multe categorii. Erau in primul rand &wile. Sub acest nume se intelegeau dijmele, adica o parte din produsele pämantului, platite la inceput, in natura (de aici « gäletile » de grail, « berbantele » adica butoiasele de miere, « pietrele » de ceara, « botele » sau boloboacele de vin, « eosurile de poame », « casurile si cascavalurile », etc.) si birul, adica impozitul personal, plait in bani. Urmau apoi « muncile » sau « slujbele » prin care nume se inteleg diferitele servicii pe care locuitorii satelor erau obligati sà le fac6 domniei In aceast6 www.dacoromanica.ro
366
D OMNUL
categorie intrau caräturile sau transporturile (de buti de vin, de lemne, de fan, etc.), päscutul calor, cositul fanului, paza la cetati, tdiatul lemnelor In padure, precum §i anumite obligatii speciale pentru unele sate, precum era aceea a satelor dela Dunäre 4 de a pescui moruni trei zile pe an ». A treia categorie de venituri o constituiau arnenzile sau gloabele, a cäror frecventä pe atunci
era mai mare ca astäzi, deoarece ele inlocuiau, in foarte multe cazuri, inchisoarea. Urmau apoi veimile, un izvor insemnat de venit; trebuie avut in vedere faptul ca aceste vami se plateau nu numai la intrarea §i la ie§irea din lard, dar §i In ora§ele §i targurile mai insernnate. Ele se luau In bani; pentru unele produse, cum era pe§tele, §i In naturd. In sfar§it, ultima categorie de venituri o formau ocnele, a chror exploatare a fost §i atunci un monopol al statului. Si ele produceau venit bun, sarea trimitandu-se §i peste hotare, mai ales in Peninsula Balcanica. Veniturile Domnului erau prin urmare considerabile; §i obligatiile lui fug erau numeroase §i grele. Trebuia platit mai intai tributul catre Turci. Petru Aron se obligase sa le dea 2000 de ducati de aur (zloti ungure§ti); la sfar§itul domniei lui Stefan aceasta indatorire crescuse la 4000; Tara Romaneasca pldtea, in acela§i timp, 8000. 0 parte din venituri (dijme, amenzi) revenea apoi marilor dregatori §.1 subalternilor acestora, Insarcinati cu strangerea lor. Cladirea §i Intretinerea cetAilor §i a podurilor, precum §i. procurarea armamentului era de asemenea una din sarcinile domnului. Se adäuga apoi capitolul a§a de impor-
tant al Intretinerii curtii, unde se concentra vieata politica a statului §i unde luxul nu era de loe dispretuit. Daca adaugam §i cheltuelile necesitate de inaltarea §i inzestrarea bisericilor §i manastirilor, precum §i darurile pe care Domnul le facea boerilor §i. osta§ilor de seama, vom avea, in linii mari, tabloul obligatiilor. Dupa cum se vede, ele erau in proportie cu veniturile. Voevodul Transilvaniei avea ca venituri a treia parte din sumele ce se cuveneau regelui, apoi veniturile mai multor cetati §i domenii. In epoca arpadiana (adica 'Ana la 1.301) a existat 0 un impozit special, pe care-1 percepea voevodul, un rest, credem noi, al suveranitatii de odinioard, de dinainte de cucerirea ungureasca. Insemnele domniei, adica obiectele caracteristice sau partf-
culare, pe care nu avea voie sa le poarte altcineva, au fost:
www.dacoromanica.ro
INSEMNELE DOMNIEI
367
coroana §i buzduganul, poate sceptrul. Coroana are, atät In Moldova at §i. in Tara Româneasa, cinci vArfuri, uneori trilobate, cum este coroana lui 5tef an cel Mare din miniatura evangheliarului dela Homor, alteori simple, ca la coroana lui Mircea eel B.-Aran, in tabloul ctitoricesc dela Cozia. Pietre pretioase impodobesc coroana pe care o poartä 5tefan In portretele dela bisericile Päträuti §i. SI. Ilie §i dela mänästirile Voronet §i. Dobrovät. Forma coroanei noastre arat'd influentà apuseand, in timp ce diadema tarilor bulgari Indreaptä spre Bizant,. Buzduganul era purtat in mod obi§nuit de marele spätar care stätea la ceremonii in spatele Domnului; tot acest dregätor purta
spata domneascä atarnatä de um6rul stâng. Cu buzduganul bätea insu§i Domnul §.1 aceastà pedeapsä.' nu avea un caracter in-
famant. Buzduganul se fäcea de obiceiu din metal qi semäna ca o ghioag6 scura; asemenea acesteia, avea uneori protuberante care sporeau efectul loviturilor. Sceptrul este pomenit pentru Tara Româneascä. Letopisetul zis dela Bistrita, povestind lupta dela Soci, spune c'd tef an a luat toate steagurile lui Radu eel Frumos, « chiar i marele schiptru
al lui Radu voevod a fost luat ». In cazul and termenul e intrebuintat In intelesul lui obi§nuit, atunci avem dovedità existenta acestui insemn la domnii munteni. In cazul insà and el inseamnäl « steag » a§a cum a fost tradus de unii cercetätori, atunci e o intrebare dacà inteadevär sceptrul a existat la noi. Pe unele din monetele lui Mircea cel Baran, este inf4i§at Domnul, tinAnd intr'o mänäi spada, iar In cealaltä globul cruciger, care se §tie, constituia un insemn al Impäratilor bizantini §i germani. A avut inteadevär i Mircea acest insemn sau suntem, pur
simplu, in fata unei imitatii monetare? Mai probabilà ni se pare a doua ipotezä.
In ce prive§te costumul, e greu a preciza, in lipsd de studii speciale asupra acestui domeniu, daa au existat anumite elemente rezervate exclusiv Domnului, a§a cum se constatä, de cu incältämintea de purpurà a impäratilor bizantini sau cu hlamida numitä bagrenica a tarilor bulgari. Poate sä fi fost in aceastä categorie hlamida pe care o poartd Domnii no§tri: o gäsim
§i pe unele din monetele lui Mircea §i in ateva din tablourile, ctitorice§ti InfätiOnd pe stefan cel Mare.
www.dacoromanica.ro
368
DOMNUL
Altfel, costumul a variat in raport cu moda. In secolul al XIV-lea, constatam o puternica influentä apuseana. Costumul obi§nuit al Domnului §i al marilor boieri din aceasta vreme nu se deosebe§te de costumul purtat de nobilii din Ungaria §i Polonia. Descoperirile dela Curtea de Arge§ au aratat cà domnii no§tri pretuiau luxul, ea sub raportul vestmintelor §i giuvaerurilor n'aveau nimic de invidiat monarhilor apusului feudal. Paftaua de aur care impodobea centura lui Radu I este printre cele mai frumoase opere de arta ale vremii. Iar tunica Domnului, de mätase purpurie, brodatä bogat cu fir §i margaritare, §i avand nasturi
de aur, dovede§te rafinamentul la care ajunsese, la finele veacului al XIV-lea, curtea voevodului dela Arge§. Bine inteles, costumul militar, de razboiu, se deosebea de costumul obi§nuit, din vreme de pace. Am cunoscut §i noi armura medievala, de metal, carna§a de zale, coiful. La Biserica Domneasca din Curtea
de Arge§ este zugravit un cavaler purtand tunica de za/e, iar pe monetele lui Radu I apare un luptator medieval se pare insu§i Domnul in armura completa, cu coiful pe cap, I,inand in mana dreapta lancea, iar in stanga scutul. Succesiunea la tron. Una din cauzele care au contribuit la slabirea prilor noastre §i au favorizat lipsa de conOnuitate §i de disciplina a fost sistemul nenorocit de succesiune la tron. La noi, n'a existat principiul de succesiune In linie descendenta §i cu dreptul de primogenitura, a§a cum a fost in alte state, din apusul Europei. Ci oricare dintre fiii voevodului, §i legitimi fi neletigimi, putea pretinde mo§tenirea tronului. Mai mult inca, §i fratii voevodului §i copiii acestora se socoteau egal indreptaliti sä-1 ocupe. S'a respectat, In primele secole ale vietii noastre de stat, numai
o singura norma: ca pretendentul la tron sa apartina familiei domnitoare, sa fie, cum se spunea atunci, « din os domnesc ». 0 a doua norma « sei nu fie insemnat » adica infirm, s'a respectat Cu mai putina strictete: dovada Iuga Ologul §i Petru Schiopul. Insu§i fiul lui Stefan cl Mare poarta numele de cel Orb (In realitate pierduse numai un ochiu); unele manuscrise adaugä « §.1 cel grozav » adica urit. Poate insd cà infirmitatea o dobandise pe campul de lupta. Aceasta de a doua norma are o origine bi-, zantina ; ea explicä pedeapsa care se aplica la noi pretendentilor nenoroco§i, anume « taierea nasului » (de fapt a cartilagiuluii
www.dacoromanica.ro
SUCCESIUNEA LA TRON
369
dintre näri, vezi cazul lui Niculae Milescu I). Prin aceastä pedeapsà, respectivul pretendent era « insemnat » deci inapt pentru domnie.
Modul de succesiune atât in Muntenia cat, si in Moldova a fost asadar cel ereditar-electiv. Urmasul era ales dintre membrii familiei domnitoare. In teorie, acest principiu permitea sä fie ales cel mai
vrednic, in practicd lug, el a dus la cele mai mari nenorociri. Cumplita tragedie a dinastiei moldovenesti, dupäi moartea lui Alexandru cel Bun, ca §i luptele din Tara Romaneascä, dupà Mircea cel Bäträn, sunt consecinta tocmai a principiului de mai sus.
In veacul al XIV-lea, in Tara Româneasca, succesiunea s'a !Acid si in linie directà si in linie colateralà. La inceput, In linie directä: Basarab Intemeietorul este fiul lui Tihomir ; Nicolae Alexandru este fiul lui Basarab ; Vlaicu este fiul lui Nicolae Alexandru. Dupà aceea urmeazd mnsà Radu, fratele lui Vlaicu. Se reja linia descendentä cu Dan ; Mircea este ins6 iaräsi fratele acestuia din urmä. Despre Vlad cel care a domnit in 1396 nu stim In ce legAturà de rudenie era cu familia Basarabilor. Dupä Mircea urmeazà fiul säu Mihail, apoi Dan al II-lea, fiul lui Dan I, prin urmare yeirul lui Mihail, asadar succesiune in ordine colateralä.;
domnia acestuia e intreruptà de Radu Prasnaglava, (land sclu. Dupä Dan urmeazá un fiu al lui Mircea, anume Alexandru-Aldea,
iar dui:4 acesta un alt fiu anume Vlad Dracul. Succesiunea e edificatoare.
In Moldova acelasi lucru. Dupd Bogdan, urmeaza Latco, fiul sän. Cu acesta stingandu-se in linie bärbäteasc6 dinastia, sunt chemati la tron Musatinii ; in privinta lui Costea, nu avern date sigure ; el pare a fi fost cäsätorit cu Musata, mama lui Petru, viitorul domn. DUO Petru urmeaz4 Insä." Roman, fratele säu, iar dupd acesta Stefan I, care dupäi unii istorici era frate cu domnii precedenti, dupà altii, le era nepot. Si intr'un caz §i in celälalt, succesiunea se face in ordine colateralk nu descendentä. Urmasul lui Stefan I este Iuga asupra filiatiei cäruia existà de asemenea discutie. Ori de va fi fost insä fiu al lui Roman, cum vor unii, ori nepot acestuia, cum vor altii, succesiunea urmeazá iaräsi ordinea colateralä, nu pe cea descendentä. Dupà Iuga vine Alexandru, fiul lui Roman, iar dupà acesta cei doi fii ai säi, Ilia§ §i Stefan intai succesiv, apoi simultan, impàrtindu-si Ora in douä. Asadar, acela§i sistem nenorocit ca dincoace de Milcov. Pagubele pe care 24
www.dacoromanica.ro
370
DOMNUL
ni le-a adus acest sistern, atat in ordinea materialà cAt 0 in ordinea moralà, favorizand desbinarea, intriga, lipsa de continuitate 0 de credintà, surpand caracterele i Incurajand tildarea, au ardtat generatiilor trecute, dupà secole de suferintà, necesitatea de a avea o dinastie din afara hotarelor 0 un singur sister». de succesiune la tron, anume acela in linie directà, descendentà, Cu dreptul de primogenituil. Dupä multe lupte i invingénd mari acest ideal al inaintasilor no§tri s'a realizat. El ne-a i ne dà putinta unei desvoltéri normale, lini§tite, ferindu-ne dat de luptele interne. Simple trecere in revisté a realizeirilor, In ordinea politic'é, economicé, socialä i cultural, din cele §apte decenii de nand am asigurat stabilitatea i eontinuitatea institutiunii supreme a statului, e suficientä pentru a aréta i celor mai Indérétnici avantaj ele incontestabile ale noului sistem. i e u§or de inteles prin urmare, de ce once Incercare de a modifica sau de a inlétura acest sistem trebue consideratà de toti aceia care, cunosand trecutul, au grija viitorului árii, ca un act de inaltà tildare. Re§edintele domne§ti. .5i In Tara Romaneascé 0 in Moldova, capitala n'a rémas mereu aceea§i. Ea s'a schimbat, In legéturä cu desvoltarea teritorialà a tdrilor i cu interesele politice ale Dom-
nilor. Cea dintai re§edintà a Térii Române§ti pare a fi fost la Cdmpulung. Este ora§ul despre care avem cele mai vechi documente 0 pe care-I indicd drept primä re§ediatà a descéleatorului ambele cronici muntene. « Iar cAnd au fost cursul anilor 6798 (1290) poveste§te Istoria reirii Romhnefti scrisé de Stoica pogorându-se pe apa Ludescu Radu Negru voevod Démbovitei, Inceput-au a face tail noug. Intai au Witt ora§ul ce-i
zic Câmpulung: acolo au fácut 0 o bisericä mare, frumoasä inaltà ». « Ci dar Radu-Vodà s'au a§gzat In catAva vreame In CAmpulung, unde i ménéstire frumoas6 §i mare au fAcut » rela-
teaz4 de asemenea cronica lui Radu Popescu. Trebue relevat faptul c4 traditia, consemnatà In cronica acestuia din urrnA, aratä pe Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab « sa fie fost de feliul lui Campulungean ». El 0 este ingropat aici, in biserica ménastirii zise a lui Negru Vodé. Tot In acest We§ cred cé a fost ingropat tatél séu, Intemeietorul statului 0 a dinastiei. Gratitul descoperit pe zidul bisericii din Curtea de Arge§ ne spune lémUrit « la Câmpulung a murit rnarele Basarab voevod », In anul 1352; www.dacoromanica.ro
RESEDINTELE DOMNE$TI
371
e putin probabil ca trupul sa-i fi fost transportat la Curtea de Arge§ spre a fi inmormantat acolo. Campulungul era insa prea In calea du§manilor din spre miazanoapte. Dela Bran, in cateva ceasuri, un corp de cavalerie putea s'a ajungd panà in capitala. Faptul acesta a determinat probabil
mutarea rerdintei la Curtea de Argef. In 1330, cu prilejul razboiului cu Unguril, §tim ca exista un « castru » adicà o cetate numita Arge§; pana aci a inaintat oastea lui Carol Robert. Este fria o intrebare daca prin acest castru trebue sà intelegem chiar orarl unde se constata' apoi curtea dorrineasca, sau el se referä la ce-
tatea dela Captifineni, zisa a lui Negru Voda, de pe cursul superior al Arge§ului. Oricum va fi fost, un lucru e sigur: in timpul
lui Vlaicu Vocia, Curtea de Arge§ era rerdinta (vezi fig. 95). Documentul din 1369 privitor la catolicii din Tara Romaneasca. este « dat in Arge§ ». Iar despre documentul celalalt din 1372, prin care Vladislav face o donatie rudei sale magistrul Ladislau de Dobica, se spune §i mai l'amura ea este « dat in Arge§, in rerdinta noastra ». Aceea§i expresie gasim §i in actul din 1391 al lui Mircea ce! Batran: diacul adaoga la urrnä: « scriptum in sede nostra Argiesiensi ». Insa§i numele de « Curtea de Arge§», arata Jasa ca mai puteau fi §i alte « curti », in alte locuri. Inteadevar, constatara ca Domnul
nu ramanea in permanenta in aceea§i rerdinta, ci avea §i alte arzari, in diferite orar din tara. Mircea ce! Bätran statea adeseori in Giurgiu unde a §i zidit o cetate puternica de piatra. Din acest loe, da el scrisoarea bine cunoscuta adresata regelui Vladislav Iagello prin care-1 asigura de lealitatea sa. Curtea de Arge§ se dovedi Irisa a nu fi rerdinta cea mai potrivitd. Era mai intai prea departata de regiunile rasaritene ale tarii, care se intinsese, dupa cum am vazut, §i peste Dundre, atat in Dobrogea cat §i in spre Chilia. Era apoi prea departe §i de linia Dunarii, de unde venea primejdia cea mare. De aceea constatara, inca dela inceputul veacului al XV-lea, o deplasare a rerdintei domne§ti spre miazazi §i rasara. Domnii stau Mai mult acum in Tdrgovifte (vezi fig. 96). La 21 Noemvrie 1421, Radu Praznaglava d'a din acest ora § hrisovul prin care intare§te Brarvenilor arzamântul lor de negot cu Tara Româneasca. Tot-
in Targovi§te sunt scrise multe din actele lui Dan al II-lea ; 24*
www.dacoromanica.ro
372
;'.1 T E, ,
_
,
I
L
'., ,:t
,,,' r
1 i
..
,
'
L4
a
V.
-
"
.
'
.
, .,:
.
...
,,,,°
..
''. , tr,
I t;ki.
' ' Ili*
.
;-.
T,1
I-'"-
.4., 4.0, ;
r,
.kr
bfrA
r
,,,,I
4.4
.;
e
it+
11," '70
D 0 MNUL
r,
s
1, oI
i.,1
-
Jgd
'
-
1- '''/ . rii, i `' 'i, ei. '
,..,...,
,
.
'i ' ,
)(SE
.tss
1
.
d
''
3
,
www.dacoromanica.ro
Fig. 96.
Biserica §i ruinele Curiii Domnei}ti din Targovigte,
www.dacoromanica.ro
374
D OMNUL
Intr'unul din ele, purtând data 30 Ianuarie 1431, se aflä chiar mentiunea expresa: « In orasul de scaun Thrgoviste » (kt% HACTOMIEM won't; Tp-hroglittin). Tot asa se spune i In actul din 8 Aprilie 1437, dela Vlad Dracul. Domnii urmAtori dau i ei unele din hrisoavele lor in Tärgoviste ; mai ales Vlad Cälughrul i Radu cel Mare au
ardtat referintä acestei resedh4e. Vlad Tepes stälea cAnd la Tärgoviste, cand la BucureVi, care poartà, In unele din scrisorile sale, denumirea de « cetatea raului Dambovita » (« ex castro fluvii Dombovicha »). Tot la Bucuresti obisnuia sä sadä: si Radu cel Frumos, a cärui familie a fost surprinsa aci de Stefan cel Mare In 1473, si Basarab cel Tänär. Basarab cel Bä:tran a arältat dimpotrivà o preferintä accentuat6 Teirgforului, o noud resedinVä; acestui « tärg mic » i se spunea inc6 din vremea lui Mircea cel Baträn « argul cel nou » (« novum forum »), iar Vlad Tepes zidise aci o biseria. Aläturi de Tärgsor era Gherghita unde de asemenea z6bovea cateodatà Basarab cel Bäträn; i Vlad Tepes clä o scrisoare din acest oras. Se constatä. prin urmare cà resedintele domnesti au scoborit dela ni unte in spre yes; pe länga aceste resedinte In care-si pe-
treceau o mare parte a timpului, voevozii aveau lug popasuri prin alte orase si sate ale Orii, in legnurä: cu cercetArile sau expeditiile pe care le fAceau. Gäsim acte datate Giurgiu, In timpul
lui Mircea cel BAträn; Buzan, In timpul lui Alexandru Aldea si Radu cel Frumos ; Rucar, In timpul lui Vlad Tepes ; Poiana Jiului, in timpul lui Basarab cel Tänär ; Floresti, in timpul lui Basarab cel BätrAn; Dcilea, pe vremea lui Radu cel Mare, etc. In Moldova, prima resedintd se pare cä a fost la Baia. Orasul a c'ärui peeete din veacul al XV-lea unii Bustin din *al XIII-lea
ni s'a Ostrat, se datoreste colonistilor sasi ven4i de peste mun-td, din päilile Bistritei i Rodnei. Foarte curând fug, capi-
tala .s'a mutat la Suceava. De aici dä Petru actul säu omagial eátre regele Vladislav Iagello, la 10 Fevruarie 1388; tot de aci sunt i actele similare ale lui Roman si Stefan, din 5 Ianuarie 1.393 si 6 Ianuarie 1395. Suceava rämäne capitala Moldovei In tot cursul veacului al XV-lea si o bur& parte din al XVI-lea. Cele
mai multe din actele lui Alexandru cel Bun, ale fiilor s.i i ale lui Stefan cel Mare sunt date din acest oras. Ca si In Tara Romaneasc6 Insà, i In Moldova, In afarà de curtea din « cetatea de www.dacoromanica.ro
RWDINTELE DOMNE*TI
275
scaun » mai erau i alte « curti » domnesti, in diferite pärti ale färii unde Domnii obisnuiau sà poposeascä in drumurile lor de cercetare. Astf el stim &A. Musata, mama viitorilor domni, isi avea curtea ei la Heirldu. ,Aci dä Petru documentul din 1. Mai 1384,
primul document intern moldovean care se cunoaste prin tare ddrueste bisericii SfAntului Ioan Boteatorul din tArgul Siretului venitul cAntarului de acolo. Tot la HArläu obisnuia stea adeseaori Stefan cel Mare; o serie intreag6 din documentele sale, in a doua jumätate a domniei, incepAnd cu anul 1477, sunt date din acest tArg. Roman I a intemeiat orasul care-i poartà numele; era natural deci ca sà zäboveasc6 in noua asezare, in Cetatea Noaei » (Novograd) cum i se va spune in mod obisnuit pe vremea lui Stefan, care 0 el a stat deseori, mai ales in prima jumätate a domniei, pA.nä. in 1482, aici. CAnd Ilia i Stefan, feciorii lui Alexandru cel Bun, 40 impart tara, fiecare stäpAnind cAte o junatate, Vaslaial devine resedinta celui de al doilea; o
sumä de acte din anii 1436-42 sunt serse in acest oras. Nici domnii urmätori n'au ocolit Vasluiul; Stefan 10 clädeste aci case de piaträ; tot el innaltä si o bisericA, in 1490, de sigur in amintirea
strAlucitei biruinte asupra Turcilor. O atentie deosebità a arätat Stefan si la.cilor, unde zAboveste adeseori, mai ales spre sfAritul domniei. Cunoastem saptesprezece documente serse la curtea
din acest oras numai intre anii 1495-1502. Important, in ce priveste Iasul ca resedintä domneascä, este actul din 8 Octomvrie 1434, dela Stefan, fiul lui Alexandru ce! Bun, prin care däruieste lui Giurgiu Atoe un sat la obArsia Säratei, adäugAnd cä acest sat « alt judecätor sä nu aibä, ci sei ie namai de curtea noastril din lafi» (or Naingrk Agopa WT AC1t).
O altä curte domneasc6 a fost la Bactia; aci era resedinta lui Alexandru, fiul lui Stefan ce! Mare. 0 insemnare de pe o evanghelie ne aratd cA" si la « Bistrita» subinteles mänästirea avut gloriosul voevod « curtile sale ». De aci clä el actul din 8 Septemvrie 1457. Si Alexandru cel Bun obisnuia sá z4boveascA In acest loe, in preajma ctitoriei care avea sä-i primeascA apoi spre
vesnicä odihnä trupul. Documentele din 8 Iulie 1428 si 31 Iulie 1431 poartä mentiunea 06 au fost serse « la Bistrita ». 4 Neamful» este Incá unul din locurile de popas obisnuite ale domnilor, in Teacul al XV-lea, ca si Barladul. Rareori e amintit Hotinul; www.dacoromanica.ro
DOmNUL
376
Siretul, Hufii i Dorohoiul apar §i mai rar ca loc de oprire: pentru tot veacul al XV-lea avem numai cá.te douä documente date in fiecare din aceste arguri; din Cotnari i Cerniiuti numai câte unul.. Multimea « curtilor domne§ti atat in Moldova cAt i in Tara Romaneascá e explicabilä: Voevozii fáceau cálátorii lungi i dese;
eateodatá lipseau cu lunile din capitalä; trebuiau sà aib6 deci locuri de popas pretutindeni. In Ardeal, Alba-Julia pare a fi fost ora§ul preferit de re§edinta
al voevodului, in epoca arpadiang. Tot aci va sta §i. « regele )>. Ioan Szapolyay §i va fi i curtea principilor dela sfâr§itul veacului al XVI-lea. Dar i celelalte orne ale Transilvaniei se bucurau, din timp in timp, de prezenta cármuitorilor. Gásim asad_ acte emise de voevozi la Deva (1385; in veacul al XVI-lea cetatea era un apanaj al lor), la Turda (1393), la Sibiu (1399), la Hateg (1409 §i 1435), la Bistrip (141.2), etc. loan Szapolyay emite acte la Oradea (1531 §i 1536), la Deva (1532), la Lipova (1532, 1534),. la Turda (1531), etc. Adeseori, judechlile prezidate de voevoci se tineau la Stintimbru (jud. Alba), iar dietele la Tarda.
BIBLIO GRAFIE Domnul: 1. I. BOGDAN,
10
din titlul domnilor romcini, in Conv. Lit.,.
XXIII (1889), p. 721-738; 2. D. ONCIuL, Titlul lui Mircea cel Blitrán posesiunile lui, in Conv. Lit., XXXV (1901), p. 1010-1035; XXXVI (1902),.
p. 27-53 si 716-753; XXXVII (1903), p. 16-30 si 209-231; 3. R. ROsETT1, Cronica Bohotinului, in An. Acad. Rom. Mem. Seg. Ist., t. XXVIII (1905-1906), p. 157-324; 4. CONST. GIURESCU, Despre boieri, Bucuresti, 1920, 129 p. in 8°; 6. CONST. C. GIURESCU, Organizarea financiará a T'ara Rorndnefti in epoca lui Mircea cel &Urda, in Mem. Sect. Ist. Acad. Rom., t. VII (1928), p. 1-157; 5. CONST. C. GIURESCU, O noucl sintezet a trecutului: nostru, Bucureyti, 1932, 163 p. in 70; 7. IOAN C. FILITTI, Despre vechea organizare administrativa a Principatelor Romeine, Bucuresti, 1935, 76 p. in 8°; 8. CONST. GRECESCU, Iw din titlul domnilor români, Inteun numdr viitor al Rea. 1st. Rom.; 9. I. IONA$CU, ,,Scoale la Buziiu pe lcingei episcopie inainte de 1836, Bucuresti, 1938, 20 p. in 8°; 10. ST. NICOLAESCU, Istoricul oro.sului. Bucurefti. Ccind au ajuns Bucureptii scaun de domnie al Tiírii .Ronuine,sti, Bucuresti, 1939, 21 p. in 80; 11. DAmIAN BOGDAN, Despre jurcitori f i ráyese din secolul XVI, Bucure§ti, 1939, 13 p. in 80; 12. CONST. C. GIURESCU,
Yechimea afeztirilor ronuinesti dintre Prut ;si Nistru, Bucuresti, 1941, 14 p.. in 8°. (Extras din Revista Fundatiilor Regale, VIII).
www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGATORII ilar pentru aceaga este credinla domniei noastre . . . , i credinfa tuturor boierilor nostri moldoveni, z mari mici (Formula obisnuità a hrisoa-
velor lui *team cel Mare).
Numele §i veehimea dregiltorilor. In administratia àrii, domnul
era ajutat de dregeitori. Sub acest nume generic se int,elegeau functionarii sau slujba§ii de toate gradele incepand cu cei mari, dela curtea domneasca, §i ispravind cu cei mici, din sate. Cuvintul dregeitor, se mai intalnesc §i formele deregeitor i dirigeitor, vine din latine§te (dirigo, derigo) §.1 inseamna cel care conduce, care carmuie§te. Este tot una, prin urmare, Cu « directorul » de astazi care are de altfel exact aceia§i etimologie. In documentele
scrise in limbo. slava, dregätor e redat prin termenii pravitet sau vlastelin (ItilaCTEirk, KilaCTIAHHIL), acesta mai mult in Tara Româneasca, i ureadnic (ovirkAumni), intrebuintat de diceiu in Moldova. In documentele latine, marilor dregatori li se spune barones si comites. In limba romana, se mai intrebuirqau, pentru a designa pe dregatori, §i numirile de boieri, acest termen privind in special pe cei mari, i slugi domnefti, dat de preferin0 micilor dregatori. Dregatorii stint tot a§a de vechi ca §i statul. Nu se poate concepe o formatie politica f Ara un aparat administrativ, pentru (HpattHTENK), Q1C1Stel
incasarea darilor
§i
executarea horaririlor luate, judecatoresc-
pentru impartirea dreptatii §i un aparat militar pentru asigurarea ordinei interne §i exterme. A§adar Basarab Intemeietorul, dacä nu Inca fatal sâu Tihomir, iar in Moldova Bogdan, daca nu Inca Drago § au trebuit sa aiba pe langa ei un numar de dregatori. Era www.dacoromanica.ro
378
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGATORII
necesar un logoi eit §i. cativa diaci pentru redactarea actelor ; un
vornic cu mai multi subalterni pentru supravegherea curtii si impàrtirea dreptAii; un vistiernic §i. ateva ajutoare pentru tinerea socotelilor. Erau de asemenea necesari dregAtorii personali, care aveau grijà de persoana voevodului, de masa lui, de odihna lui, de caii lui. In aceastä categorie intrau stolnicul care supraveghea mâncarea; paharnicul care dddea de Milt, dupà ce mai intai luase « credinta » adic6 gustase el, spre a nu fi vinul otrAvit ; postelnicul,
ingrcinat cu paza camerei de culcare a domnului si comisul ce purta grija cailor. Cel putin aceste mari dreg6torii au trebuit BA existe dela inceput. Ele corespundeau nevoilor elementare ale organizatdei de stat si ale Domnului, personificarea acestui stat. Sunt dreg6toriile sau functiile care se intalnesc si in apus, la originea statelor germanice, precum si in Ungaria. E posibil ins6 ca pe lAng6 aceste dreg6torii sä mai fi existat si altele pe care le cohstatAm documentar mai tArziu, in secolul al XV.lea. Un speitar
mentionat pentru intaia datà la 1394, sub Mircea cel BAtrAn, a putut exista 'Meg.' din prima jumaate a secolului al XVI-lea. Un climära4 pentru baterea banilor, de asemenea, pe vremea lui Vlaicu.
Cu timpul, num6rul acestor dreg6tori a sporit ; atributiile lor au fost delimitate din ce in ce mai precis ; s'a fixat si ierarhia; s'au stabilit costumele, insemnele, veniturile. Inform* bogate si precise in privinta aceasta avem, pentru ambele tgri, abia in veacul al XVII-lea; documentele din secolele XIV si XV ne permit totusi a inf5tisa, in linii mari, corpul dregnorilor nostri.
Din capul locului, trebue relevatà marea asemänare in ce priveste organizarea administrativà, dintre Tara Româneasc6 si Moldova. Aproape aceiasi dreg6tori, aceleasi nume, aceleasi atri-
butii. Faptul e normal: nu a fost numai substratul comun al poporului, al limbii, al credintei care, in chip fatal, trebuia sa' ducá la rezultate similare, dar s'a adàugat si imprejurarea c6 Moldova intemeiatà ceva mai tArziu, s'a putut inspira din organizarea in fiintà a statului muntean. De aceea, expunerea noastra
nu va privi fiecare tarà in parte ; ea se va face o singurà datà, arAtAnd numai acolo unde e cazul, deosebirile intre dregnorul de dincoace si de dincolo de Milcov. www.dacoromanica.ro
BANUL
379
Un alt fapt care trebue relevat este cumulul de atributiuni al marilor dregnori. Ace§tia aveau nu numai atributiuni administrative, dar §i judecatore§ti §i militare. Puterea lor era prin -urmare considerabila; ea ducea insä de multe ori la abuzuri.
La finele veacului al XV-lea, existau urmätorii dre-gátori: Banul care era reprezentantul Domnului In Oltenia, administränd-o In numele acestuia. El avea §i atributiuni judecatore§ti
intr'un document din veacul al XVII-lea i se spune chiar: « judecätor al Intregei täri a. Severinului » putând, dup'ä cat se pare, pedepsi §i cu moartea pe cei vinovati. Era §i comandantul armatei ce se strängea din judetele oltene, iar in lipsa Domnului, comandant al intregii armate. Steagul sail, deosebitl purta numele de grapd. Dregätoria de ban a fost Iniiintata de Domnii munteni atunci and au cuprins banatul de Severin; ea a inlocuit .a§a dar dregatoria similara ungureasca, al carei nume de altf el l-a §i luat. Prima re§edinta a banului nostru a fost la Se-
verin; dupa pierderea acestei cetati, ea s'a mutat, se pare, la Strehaia sau mai probabil la Tismana, §i numai tärziu, la sfär§itul secolului al XV-lea, la CraioQa, proprietatea vesti-tilpr frati Craiove§ti. Ca subalterni ai marelui ban gäsim pe bd. nifori sau banii de judef. Ace§tia executau poruncile pe care le da jeful lot sau, cateodata, chiar direct Domnul cunoa§tem astf el un ordin trimis viitorului domn Mihai Viteazul, pe °And acesta era sirnplu bani§or In judetul Mehedinti §i aveau §i drept de judecata in pricini marunte. La re§edin-ta sa, banul avea chiar o mica curte, o serie de dregatori asemenea dregatorilor domne§ti cum era, de pilda, « stolnicul », « arma§ii », apoi un logofät pentru redactarea hotäririlor §i scrisorilor §i altii. Veniturile banului erau considerabile: lui ii reveneau, In afara de amen7ile sau gloabele plätite de cei judecati §i condamnati de el §i de darurile subalternilor, §i o parte se pare din veniturile ce se strängeau in intreaga Oltenie. Ca ordine ierarhica, banul este, dela sfAr§itul secolului al XV-lea inainte, cel dintdi dintre dregatorii munteni. In epoca lui Mircea cel Baträn, el pare a fi egalat in iinportanta de vornic.
In Moldova n'a existat la inceput dregatoria de ban. Ea se introduce abia In veacul al XVII-lea §i nu are nici pe departe insemnätatea celei muntene. www.dacoromanica.ro
380
ORGANIZARA ADMINISTRATIVA. DREGATORII
Vornicul sau dvornicul este nurnit in redactia latina a tratatului de comer t acordat de Mircea Bra§ovenilor, « judex et pala-
tinus curie nostre » iar inteun document din 17 August 1511 gasim echivalenta « dvornic transalpiniensi sive iudice ». Aceste
titluri ne arata care erau atributiile vornicului: el supraveghea curtea domneasca cuvantul insu0 dvornic vine din slavul dvor (Agop-k) care inseamna curte avand drept de judecata. asupra intregului personal al ei. Nu numai atat insa: jurisdictia sa se 1ntindea asupra intregii feiri, Cu exceptia Olteniei, uncle judeca banul. Considerand cá domnul avea drepturile Curtii de Casatie de astazi, vornicul poate fi asemanat prin urmare Curtii de Apel din Bucure0i. El elibera càrti de judecatà, cum este aceea a vornicului Neagul din timpul lui Radu cel Frumos. Avea dreptul sa pronunte 0 sentinte capitale. In exercitarea atributiilor sale, vornicul era ajutat de o serie de subalterni. Un document din 23 Martie 1482 aminte0e pe « vornicul al doilea », iar un altul din 16 Martie 1494 citeaza, la sfar0tul listei de martori,
trei vornici « mici ». In afara de ace§tia, mai eran « vorniceii* din judete, cuprin0 in unele acte sub denumirea generica de « slugile vornicului ». Un document dintr'o epoc6 mai tarzie, a lui Constantin Brancoveanu (1 Ianuarie 1695), dar care credem ea se poate aplica 0 veacurilor anterioare, ne arata limped& atributdile acestor subalterni. E vorba de unul pe care o Vel Dvornic l-au pus vornicel in sud » (judetul ) « sa umble
sa caute slujba vornicii dintr'acest judet, pre unde s'ar face §i curvii, au sfazi 0 capete sparte 0 alte galcevi, sá aib6 a-i judecarea 0 a indrepta pe toti 0 sà-i globeasca ...
hotii
dupd cum iaste vechiu obiceaiu al Vornicii
. . . ».
0 parte din
aceste gloabe sau amenzi constituiau venitul vornicului 0 al subalternilor lui. In actul din 23 Martie 1482 prin care Basarab ce! Tanar acorda nAnastirii Snagovul, intre altele, dreptul de judecatà asupra satelor ei, se prevede ca perceperea gloabelor sA se faca de subalternii marelui vornic care le vor da manastirii. « Iar egumenul adaoga Domnul s5. dea vornicilor ce va fi cu dreptul dintr'aceale §ugubini 0 gloabe ». Se adaugau apoi darurile subalternilor. Vornicul nostru seardänä cu demnitarul
dela curtea ungara numit palatinus ,i se pare ea a fost creat dupä modelul lui. www.dacoromanica.ro
LO GOFATUL
381
In Moldova, vornicul are aceleasi atributiuni ca si in Tara RomAneasca. Pe deasupra, qi o atributie militará: In lipsa Dome nului, el comandà armata. E cazul lui Boldur la Lente§ti, a lui Carabat In lupta cu TAtarii, pe timpul lui tefänità, a lui Grozav in campania din Ardeal in vremea lui Petru Rare§, a lui NAddbaico, sub Liipu§neanu. In ce prive§te rangul ierarhic, se pare c5 la Inceput, In secolele XIV si XV, vornicul a fost cel dintre dreg6tori. Dupá aceea, logofdtul il intrece. Ca subalterni are pe vornicul de gloatei sau de poartei, constatat documentar inch' din timpurile lui Ilia§ si al lui Stefan, fiii lui Alexandru cel
Bun. In secolul al XVII-lea, pe vremea lui Miron Costin, existau doisprezece subalterni cu acest nume. Alai erau apoi, ca §i In Tara Romaneascà, dvorniceii. Logoffitul poartä In unele documente muntene, serse latineste, titlul de « summus cancellarius et secretarius » sau numai « summus secretarius ». El era apdar §eful cancelariei domne§ti, avea grija redact:6ra actelor §i a scrisorilor §i purta, la inceput, cea mare pentru actele i hriprobabil amândouà pecetile soavele solemne sau definitive (vezi fig. 97 si 98), si cea micA ,
pentru hrisoavele privizorii sau de putinä importan0 mai pe urm6 Insà, numai pecetea cea mare. In leg6turà de sigur cu laptul cà primii diaci sau pisan i au fost recrutati dintre clerici, sta si atributia, atestatà frig numai intr'o epoch' mai tArzie, de a reprezenta pe Domn In chestiile biserice§ti. Ca rang ierarhic,
logofätul venea dupà ban §i vornic. Avea sub ascultarea lui pe logofdtul al doilea sau vtori logorát --In latine§te : «vice cancellarius noster pe logofbitul, al treilea sau treti logofät, poate inc6 pe vremea lui Mircea, si mai multi greimeitici, numiti uneori
diaci sau pisan. Unul din ace§ti gràrratici redacta actele latine§ti, altul pe cele grece§ti, mai tarziu era si unul -pentru cele unguresti, cei1ali scriau hrisoavele, eärtile si poruncile in limba slavà. Se constatà la Inceputul veacului al XVI-lea existau deci §i In al XV-lea o serie de logofeti prin sate; ei nu au atribufii ca vorniceii sau bàni§orii, alatuesc o breaslei boiereascA, cu o situatie speciala fatà de fisc §i servind in caz de ilzboiu sub ordinele marelui logofdt. Veniturile acestuia constauf In primul rAnd, din taxele ce se luau pentru alc5tuirea hrisoavelor, eartilor sau poruncilor domne§ti cerute de interesati. www.dacoromanica.ro
3 82
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGATORII
Taxele variau in raport Cu natura actului i cu felul pecetii aplicate. Un document din 11. Septemvrie 1570 ne arata ca la acea data se platea pentru un hrisov de mosie 50 de aspri. Se adaugau apoi, ca la toti marii dregatori, darurile sau plocoanele subalternilor. Cuvantul logofät este de origina greaca (XoyoOk-tx); el ne-a venit impreuna cu dregatoria, prin intermediul Sarbilor sau al
Fig. 97.
Pecetea !ni *tetan cel Mare. Legenda e In limba slava.
Bulgarilor mai probabil a celor dintai
dela Bizant unde <4marele logofat » (6 phyag Xoyoaérqq) era seful cancelariei imperiale..
In Moldova logofatul are aceleasi atributii ca i in Tara Româneasca ; de el depind, in plus, hotarnicirile de mosii. In secolul al XVII-lea, avea si comanda asupra « curtenilor », o breasl& boiereasca alcatuita din proprietari de mosii, cu un regim fiscal' deosebit. Ca rang ierarhic, pe vremea lui Stefan cel Mare, logofatul pare a fi inferior vornicului; in a doua jumatate a secolului al XVI-lea i in secolul al XVII-lea insa, el este cel dintâi dintr& dregatori, corespunzand prin urmare prim-ministrului de astazi. Dintre dieci, unul era pentru limba polona, altul pentru cea turca. www.dacoromanica.ro
VISTIERIIL
383
Vistierul, numit ateodatá i protovistier, in actele latine§ti « thesaurarius », era administratorul financiar al tärii. El avea
grijd s'a se incaseze dárile, fiicea pläile necesare, tinea socotelile, repartiza impozitele. Tot in seama lui era qi aprovizionarea curldi domne§ti cu vestminte, stofe, blanuri scumpe, aceastà de a doua atributie apropiindu-se de intelesul etimologic al titlului de vistier
'Z_
4.,,,-N = ..,
3.
.7 .4-- ,..:
P
-
.3
,..,,
-
'
.fd*
i.";4 yarr.
41
ttt
.
-
,
-.._
,
/1 ar'"2/')., r It+
' ar-
,...
t 3 ye!
..
.r°
ri r
.,...--;-
cr:
1e., m
o !.:
Fig. 98.
,
r
'10 A
' `-°,'` -.....4.!...; -. , : - --; -...
41
2".
:,
.
li 3,
.,...,
..4, ,-,
Pecete de aur dela Petru *chiopul.
(din latinul ()esas, haing, prin forma intermediara greaca
6
Panca-
ptov). Ca rang ierarhic, venea In locul al patrulea, dupa ban, vornic i logofdt. Avea ca subalterni pe vistierul al doilea un
Caraci, vtori vistier, pomenit in 1539 In pisania schitului Verbila, pe al treilea §i, corespunzAnd grdmaticilor sau diacilor din cancelaria domneascd, pe logofefii de vistierie. Prin sate erau vistiernicei, grupati pe cete, alcatuind toti Impreuna o breas14, www.dacoromanica.ro
384
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. D RE GA.TORII
lntocmai ca §i logofetii, postelniceii, spatareii. Nu §tim daca aveau
§i atributii, in legaturá, de pilda, cu strängerea impozitelor. Ca venit, marele vistier trebue sa fi luat o cota din sumele incasate: documentele nu ne dau detalii In privinta aceasta. Numele acestui dregátor, ca §i acela al logoVátului, ne indreapta spre Bizant. La curtea imperialä de acolo gasim, In secolul al IX-lea, un dem, nitar numit protovistierul (6 TC p co 'r o (3 art Let p L o 0 care avea grija de
« vestiarul » particular al Imparatului, ceea ce Insemna garderoba vi probabil §i tezaurul acestuia. Dela Bizantini, titlul a fost imprumutat atat de Bulgari cat §i de Sarbi, iar dela ace§tia, mai probabil dela cei din Lima, 1-am luat noi. In Moldova, vistierul are acelea§i atributii ca §i In Tara Roimaneasca. Ca rang ierarhic insa, pe vremea lui stefan ce! Mare, vine In urma spátarului nu inaintea lui, cum e dincoace de Milcov. Logofetii de vistierie poarta aci numele de diaci de vistierie. Mai exista §i un « ceimaraf de vistierie », mentionat pentru prima ()al% In documente In 1.519, asupra atributiilor cäruia n'avem detalii.
Pe vremea lui stefan cel Mare, a lui Bogdan ce! Chior §i a lui Petru Rare§ &fin pe vistiernic avand §i dregatoria de mare vamef. Spiltarul numit uneori in documentele slave §i AU(10110Wit adica
purtátor de sabie (gladifer) era dregatorul care Iinea spata domneasca. Mai tarziu, in veacul al XVII-lea, el comanda §i oastea cálare; pe campul de rázboiu, vine indata dupa Domn, cu exceptia banului §i vornicului. Ca subalterni are pe vtori spätar §i pe treti spdtar; In sate erau spátareii, breasla boiereasca, avänd, ca §i vistierniceii, o organizare militara, pe cete, cu Mal i. in frunte. Venituri are dela calara§ii de sub comanda sa, care se impart In « cruci », fiecare cruce cuprinzand dela 1 papa la 4 oameni, dupa starea fienäruia. Dela fiecare cruce, spatarul primea anual, pe vremea lui erban Cantacuzino, cate « un leu, o banita (modium) de grAu §i una de orz, un car de fan §i un car de lemne ». Cat va fi primit mai Inainte, nu §tim. Numele spatarului poate sä vie §i din bizantinul np i.-rocurxWcptog, dregatorul care comanda cele trei corpuri de « spätari », « candidati » §i « mandatori » impe-
riali, dar poate fi §i un cuvant format in romane§te din spatcl,
aqa cum s'au format §i termenii similari tot de dregatori portar, §etrar, ploscar, pivnicer, etc. In cazul and am avea de a face cu un imprumut dela Bizant, atunci trebue sa admitem www.dacoromanica.ro
PAHARNICUL
385
o Herd sud-slava. ; izvoarele cunoscute pana acum nu ne aratä Irma un asemenea dregátor la curtea bulgará sau sarbd. In Moldova, spátarul are acelea0 atributii ca i in Tara Romaneascá, minus comanda asupra cavaleriei. La ceremonii §.1 in zilele de särbätoare, Imbrácat in hainä aurita, el pä§e§te indata dup'ä Domn, purtând sabia atarnata de umárul stang §i buzduganul In maná: a§a 11 descrie Miron Costin. Paharnicul numit In actele slave, in mod obi§nuit, peharnic (maw-1mi) iar In cele latine§ti pincerna sau nzagister pincernarunz, era dregátorul care avea grijá de bäutura Domnului. Corespunde a§adar demnitarului numit paharnic in Bosnia, pohárnok
mester In Ungaria, ntyxkpvlq la Bizant, Mundschenk In Germania, échanson In Franta, etc. Inainte de a oferi paharul Domnului, el trebuia sä ia « credinta », adicd sa guste cu un pahar mai mic spre a vedea deed vinul n'a fost cumva otravit. Paharnicul cel mare dela o vreme n'a mai servit el personal decat la sárbátori i in imprejuräri deosebite ; pentru mesele obi§nuite era vtori paharnic i treti paharnic. Prin sate erau pahärniceii, in seama carora ego:lea strángerea darii numite o bani de pahärnicie »
care se lua pentru vinul vandut. Ei aveau o organizare militara, pe cete, cu vátafi in frunte, i mergeau la rázboiu calári, sub comanda marelui paharnic. Asupra veniturilor paharnicului muntean, nu suntem informati pentru epoca veche; ele státeau Insá In legáturä, probabil, cu darea pe Ninul vandut. Subalternii dadeau de asemenea daruri. Ca rang ierarhic, paharnicul vine in looul al §aselea, impártind frig uneori acest loo cu stolnicul. Alter-
nanta e u§or explicabila: ambii au atributdi de acela§i caracter. Cu timpul Insä, se produce o diferentiere ; paharnicul ajunge superior stolnicului: e situatia pe care o constatám in secolul al
XVII-lea. Numele acestui dregátor ne indreapta spre sud de Durfäre. In Bosnia, dregatorul. similar se numea, la mijlocul secolului al XIII-lea, exact ca la noi: peharnik. In Ittoldova, se intrebuinteazá mai mult, in documente, titlul de ceamic; In epoca lui stefan ce! Mare intalnim insa i termenul de paharnic. Ca rang ierarhic aceea§i alternanta, la inceput, cu stolnicul, apoi, pe vremea lui stefan, aceea§i superioritate. Cea§nicul cel mare sau vel cea§nicul se pare ca avea In special grijd
de viile dala Cotnari; vtori cea§nicul de cele dela Hui. La 25
www.dacoromanica.ro
886
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGATORII
cristovul viilor, la 14 Septemvrie, nimenea nu putea incepe culesul
ODA' ce nu &Idea marelui paharnic o anumita sumä, ca dar ; tinând seamä cà erau multi podgoreni, totalul se ridica la cifre insemnate. Cuväntul cea§nic 1-am Imprumutat dela Slavii de nord ;
In mar'ele ducat al Lituaniei dregatorul similar poarta exact acela0 nume. Stolnieul, in latine0e « magister mensarum », are grijd de mäncarea Domnului; el este §eful bucätäriei ; el arazä bucatele pe masa, el le serve§te, dupa ce mai Intai s'a incredintat, asemenea paharnicului, cà nu sunt otravite sau coclite. La mesele obipuite, serviciul e fault de vtori 0 de treti stolnic. Erau apoi stolniceii:
unii la curte, alIii prin sate: ace§tia din urmä strängeau dijma din pe0e1e prins In Dundre 0 In baltile de längä Dunare. Constituiau, ca i pabarniceii, spatareii, etc., o breasla, fiind organizati
pe cete. Venitul stolnicului era in legatura cu atributiile lui; astf el, de pildà, pe vremea Fanariotilor, pescuitul In balta Grecii (Greaca) li era rezervat exclusiv. Cuvântul stolnic e de origine slavä: dela stol (cTon%) care inseamna. mesa. Noi l'am imprumutat delà Bulgari unde se constatä, la curtea Asane0i1or, un « stolnic al tarului ».
In Moldova, acest dregator e In totul asemarator celui din Tara Româneasca. Are acelea0 atributiuni i se spune Intr'un. document latin dapifer, deci, cel ce serve0e mäncarea aceia0 subalterni. Vtori stolnicul apare pe vremea lui Ilia§, feciorul lui Alexandru cel Bun; stolniceii sunt pomeniti trite° serie de documente din veacul al XVI-lea. De marele stolnic depind pesearii toate lacurile de länga Prut i Nistru. Comisul e numit, in documentele serse latine§te, « magister agazonum »; el avea grija prin urmare de caii Domnului; tot In seama lor era 0 aprovizionarea cu fan a grajdurilor curtii. Era ajutat de un vtori 0 un treti comis 0 de rnai multi comi§ei. In afara de cei dela curte, gasim, in veacul al XVII-lea, corni§ei prin sate organizati sub forma de breasla boiereasca. Veniturile comisului erau, ca 0 la stolnic, In legatura cu atributiile lui; se adaugau apoi darurile subalternilor. Numele acestui dregator ne indreaptä spre Bizant: se constatà acolo, incepand din veacul al VI-lea, un « COM18 al grajdurilor imperiale » (6 x6p.-t); Xoci:Sv crrccacav).
PocaL-
Dela Bizantini 1-au luat Bulgarii unde gasim www.dacoromanica.ro
STRATORNICUL SAU POSTELNICUL
dregatorul numit « komis s konmi Bulgari 1-am luat noi.
387
deci « comisul cu caii »; dela
Acelea0 atributii le are §i comisul moldovean, care a fost instituit, foarte probabil, dupä. modelul celui din Tara RomaneascA. El ingrije§te de « povodnici » adica de caii de cdlarie de « toti caii domne§ti ». « E mai mare peste Brani§te ne spune Dimitrie Cantemir §i are grija sa se coseasca acolo fanul pentru nevoile curtii ». Comi§eii sunt constatati documentar pe vremea lui stefan cel Mare. Stratornicul sau postelnicul. Acest dregator, caruia in documentele latine§ti, i se spune « magister lectorum » sau « cubicularius »,
poartg: douà nume, Intocmai dupa cum paharnicului
moldovean i se mai zice i cealnic. El avea grija" de patul §i de odaia de culcare a Domnului; introducea de asemenea la Domn pe cei cari doreau vorbeasca. Din aceastd atributie a rezultat apoi i aceea de talmaciu de limbi straine. Pada pe la 1530, gdsim de obiceiu, in lista de martori dela sfar*itul documentelor, cate doi postelnici sau stratornici: avem de a face prin urmare cu o dregeitorie dublá, a§a dupg cum in Moldova vor fi, dela Despot Vocla Inainte, cate doi vornici. Dublarea dregAtoriei s'ar putea explica prin natura atributiei principale: aceea de a face de pazà, noaptea, langa odaia Domnului. Când aceasta 1ndatorire a trecut asupra subalternilor imediati, unul din cei doi mari postelnici a fost suprimat. Ca rang ierarhic, In secolul al XV-lea, postelnicul ocupii ultimul loc. Mai tarziu Insà, importanta lui va cre§te. Sub
ordinele marelui postelnic stateau un vtori postelnic, un treti postelnic §i mai multi postelnicei. Ace.,tia din urma se intalnesc prin sate, constituind o breasla boiereasd. §i avand o organizare pe cete, cu vAtafi in frunte, ca i celelalte bresle amintite. Cuvantul postelnic este de origine slava: din postelia (nocrgilm)
care Inseamnä pat; el se intalne§te atat la Sarbi cat §i la BuIgari, cu acela§i inteles ca i la noi. Stratornic a fost derivat de unii
cercetatori din bizantinul strator (a-rpecaop ; constatat i la Butgari), caruia Slavii i-au adaugat apoi sufixul -nic. A1ii II derivà ing din cuvantul românesc strat care In vechea noastrà avea i Intelesul de pat. In Moldova, acest dregator poarta numai titlul de postelnic. Atributiile sunt la inceput acelea§i; cronicarul Macarie 11 defi25*
www.dacoromanica.ro
:388
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGATORII
ne§te ca « pazitorul patului domnesc ». Mai tdrziu insä el ajunge un fel de « mare§al al curtii având drept sa judece pe toti slujba0i ei, atributie care mai inainte fusese a vornicului. i ca rang ierarhic, constatam o ascensiune rapida: de unde In documentele
lui Alexandru cel Bun, postelnicul apare, In marea majoritate a cazurilor, ultimul din lista de dregatori martori, pe vremea lui Stefan cel Mare, el e mai intotdeauna inaintea paharnicului, stolnicului i comisului, venind indata dupa vistier. Subalternii sunt aceia0; in secolul al XVII-lea, postelnicul al doilea facea de pazd In iatacul domnului. E probabil ca postelnicul moldovban sd fi fost instituit dupd modelul celui muntean. Teniturile marilor dregaltori. Dreggtorii aratati mai sus erau cei mai insemnati, i inteo lard.' 0 in cealalta. Ei alcdtuiau Impreuna cu inaltii ierarhi sfatul sau divanul, corespunzand consiliului de mini§tri de astazi. Cu dan§ii se consulta Domnul In mod obilnuit atAt in chestiunile interne, de gospodarie, cat 0 In acelea
de politica externa. Atributiunile tuturor acestor mari dregatori erau 0 administrative 0 judecatore§ti 0 militare. Nu exista o separatiune de puteri. Ei puteau judeca nu numai In divan, dar 0 In cuprinsultärii; cele mai mari drepturi In privinta aceasta le avea in Muntenia banul i vornicul, In Moldova vornicul. La razboiu participau cu cetele lor de subalterni, dela curte 0 din satele tarii. Nu piimeau leafa, ca astazi, ci beneficiau de anumite venituri legate, duph cum am vazut, de atributiunile lor. Primeau §i daruri: mai intai dela subalterni, atät cAnd ti numeau In slujba cat 0 in cursul anului, la anumite epoci; dup.' aceea, dela diferitii particulari cari apelau la ei, fie pentru a-i sustine in judecati sau a-i scdpa de pedeapsa, fie pentru a le ()Mine o dregatorie, o scutire de dari sau o alta favoare domneased. « In zilele lui Bar-
novschi inseamnd Iiculaki stolnicul In izvodul sat' de cheltuieli cand m'am 'Yarn cu spatariul Dumitru, cheltuit-am 12 zloti i lui Gavrilaf vornicul un unel de aur de zeaci galbeni». Iar
mai departe, tot in acela0 izvod, adaugd: «1. sabie fermata cu argint dat-am lui Aslan vornicul candu am scos Corlate0ii Stejareani, pret 12 ughi s. Dintr'un document, cu data 24 Mai 1603, afldm ea Danciul din Brâncoveni, fost mare vornic, Muse lui Iane, banul Craiovei, satul Bài1eti, « ca sà aiba mild §i cinste cautare i sä-i scoata lui dregätorie dela 5tef an voevod » www.dacoromanica.ro
CEILALTI DREGATORI DE CURTE
389
(1591-1592). Cu tot darul insemnat, Danciul n'a cdpdtat « nici mild, nici cinste, nici cdutare nici dd cum, nici dregdtorie dela Stefan voevod », n'a avut prin urmare « nicio dobandd ». Din cauza aceasta, mo§tenitorii lui Danciu incep un proces indelungat, pe care-1 cd§tigd, reluAnd satul, deoarece conditia sub care fusese däruit, nu se indeplinise. In sfAr0t, cit'dm cazul unui anume Stefan
care däruie0e, printr'un document din 9 Mai 1637, partea sa de ocind din Pomarla lui Dumitrasco postelnicul. Fiind prins c'd furase
patru boi 0-i trecuse in Tara Le§eascd, Stefan ajunsese « la inchisoare la Dorohoiu, pre mAna postelnicului Dumitrasco », i ,
trebuia sd fie spanzurat. « Eu vä'z'and cd-mi vine vremea de peire, mdrturiseste vinovatul am cdzut dupä dumnealui postelnicul Dumitra§co sd-mi scoatà capul din aceastd nevoie ». Acesta 11 scapd si Stefan, drept multumitd, ii ddrue0e ocina. « Iar dumnealui postelnicul 0 de gloabd m'au iertat 0 mi-au ras §i doi potronici de dajdie din visterie ce au fost parte me in sat in PomArla ». Dar pe lang'd toate acestea, marii dregätori mai beneficiau si
de favoarea Domnului, care se putea manifesta in cloud feluri: prin deiruiri de sate, 01'0 de sate sau alte proprietdti, ca rdsplatii pentru « slujba dreaptd 0 credincioasd »; prin scutire de deiri. Sunt numeroase cazurile in veacul al XV-lea, atat in Muntenia
at si in Moldova, de mari dreg6tori r'dsprät4i astfel. Nu-i de mirare deci CA acestia ajung s'd strAngd averi considerabile. Mihail dela Dorohoiu, dupä ce slujise « Cu dreapt6 0 credincioag slujbd » lui Alexandru ce! Bun 0 fiilor acestuia, avea in 1.437 cincizeci 0., cloud de sate; logorátul Cupcici avea in 1431 peste doueizeci de sate §i proprietä-V, 0 ele fuseserd ea§tigate tot prin « slujbd »
(cAsmaae). Acelasi voevod intdre0e lui ()and vornicul la 25 Aprilie 1420, zece sate pentru slujba sa dreaptd 0 credincioasd. In Tara Româneascd, cit'dm cazul lui Radul comisul si Petre spdtarul cdrora li se confirm6 la 9 Martie 1502 stdpAnirea peste treizeci qi cloud de sate fi, peirfi de sate, peste unsprezece munO, 0 peste patruzeci si cinci de familii de -tigani.
Ceilalti dregAtori de curte. In afarä insd de acesti mari dregd-
tori cari apar in mod obisnuit in listele de martori, mai erau la curtea domneascg o serie incd de a4i slujbasi pe care documentele nu-i pomenesc cleat in mod incidental. Ei sunt inglobati, de reguld", in formula genericd din cuprinsul sau dela sfdr0tul www.dacoromanica.ro
390
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGITORII
mari hrisoavelor care atestd « credinta tuturor boierilor mici». Rand la sfIr§itul domniei lui Radu ce! Mare in Tara Româneascd (1508) §i a lui .5tefan cel Mare In Moldova (1504), se dan in ordinea cronologicd a primelor constatd documentar mentiuni urmdtorii dregAtori de acest f el: Pivnicerul apare pentru intáia datd inteun hrisov al lui Mircea ce! Baträn, din 8 Ianuarie 1394; in Moldova 11 tut/Muhl-1 sub Ilia§ §i stefan, la 16 Aprilie 1441. Dupd cum 11 arath numele, era dre-
gdtorul insärcinat cu tinerea pivnitei domne§ti, cu pdstrarea b'äuturilor.
Cämäraful e mentionat pentru prima °ail inteo scrisoare a lui Vlad Dracul, din 1431; In Moldova, sub *tefan, fiul lui Alexandru cel Bun, la 6 Martie 1443. El avea In grija sa cámara domneascd, adicd, tindnd seamd de intelesul pe care-1 are acest termen In evul mediu, monetdria. Dan al II-lea, In privilegiul de comert pe care-1.acordd Bra§ovenilor, aminte§te de dreptul pe care-1 obtinuse de a bate dinari mici « in &Amara noastrd » (« in kamera
nostra »). Putem prin urmare admite cd acest dregdtor a existat
in Tara Româneascd Ina din vremea lui Vlaicu Vodd, iar In Moldova din vremea lui Petru a Mu§atei, primii Domni despre cari §tim ca au bätut monetd. Prin cämdra§, mai de grabd decAt prin bdnar, trebue tradus §i acel Laurentiu « fusor monetarum nostrarum pentru care intervine la 15 Martie 1433 Ilia§ Vodd al Moldovei &Are Bra§oveni. Cdmdra§ul bdtea banii §i-i pästra In &Amara; tot el fdcea uneori §i pldti, cum e Gheorghe Lascdr, camdra§ul lui Vlad Dracul, care achità odatä o surnd de 11.000 de florini, iar altd datä. 7500. Pentru aceastd atributie de pdstrare a banilor, citäm §i un pasagiu caracteristic din Letopisetul Tdrii Moldovei (1661-1705) In care se aratd cum a ldsat Grigore Ghica scaunul Tdrii Romane§ti, trecAnd In Moldova §i de aci peste Nistru, la Movildu. « llar cAnd an e§it din Boto§ani poveste§te cronica s'au rásleçit un cámeira,s a lui cu o parechi de dilsagi de galbeni dimineata pe negurd §i cazänd pe mana Jorei, ce era vornic in Boto§ani, i-au luat banii §i i-au trimes la Dabija Vodä ». Camdra§ul avea mai multi subalterni: un logoilit de cámard, con-
statat documentar lug abia In secolul al XVII-lea, §i ameirtifei. Ace§tia din 'Irma' eran §i prin sate, alatuind o breaslà ca a sp.& tareilor, vistierniceilor, etc. www.dacoromanica.ro
CLUCERUL. PORTARUL. APRODUL
391
De unde la inceput toate veniturile erau ale Domnului, dela
o vreme Mil a putea preciza epoca s'a Mcut o separatie intre veniturile acestuia, si acelea ale Vdrii. Pe timpul lui Bilncoveanu, veniturile Domnului, provenind din ocne, vdmi, oierit, dijm5rit, vinilriciu, se strAng deosebit la camarä; toate celelalte venituri merg la vistierie. Clucerul constatat documentar in Moldova la 16 Noenivrie 1433, iar in Tara Româneascg la 2 Octomvrie 1468, era dreg5torul care tinea cheile (In limba slav5.: k1iu6 KAM%) magaziei §i cä-
mArilor unde se pAstrau proviziile. La inceput avand un rang ierarhic modest, clucerul ajunge, pe vremea lui Matei Basarab, 8'4 fie pus in mod obisnuit In lista de martori ai hrisoavelor domne§ti, trecand chiar inaintea paharnicului, stolnicului, comisului §i postelnicului. Avea ca subalterni pe un vtori clucer, constatat documentar la 8 Ianuarie 1579, probabil §i un treti clucer si mai
multi clucerei; In veacul al XVII-lea ggsim §i pe « clucerii de pimnità ». Clucereii de prin sate formau In secolul al XVII-lea, o breaslà boiereasck asemenea amàrà§eilor. In Moldova, acestia aveau §i unele atributiuni, strângând dijma din varz5 sau curechiu, si « alte màrunti§uri » printre care intra §i 4 s'ämanta de cânepà ».
Portarul apare pentru intaia datà In Moldova, la 20 August 1.436, iar in Tara Rom'aneasc6 la 1474. Dupà cum 11 aratd numele, el era paitorul portei domnesti. Avea sub el pe un vtori portar, mai tArziu §i un treti §i mai multi portdrei. Unul din ace§ti
subalterni, de obiceiu vtori portar, era trimis In mod obisnuit la hotarniciri ; tot un portar supraveghia, de cele mai multe ori, cercetarea jur6torilor (vezi mai sus, p. 360). Portdreii din sate alcdtuiau o breasld boiereascà. In Moldova, creAndu-se in timpul lui Stefan cel Mare dreg6toria
de rang Inalt a Portarului de Suceava, numele portarului de panä atunci a fost schimbat in uqar (Intr'un document latin « ostiarius ») spre a nu se produce confuzii. Prima mentiune in documente a portarului de Suceava este la 7 Mai 1479, iar a u§arului putin dupci aceea la 15 Aprilie 1482; portarul In schimb nu mai apare. Aprodul e mentdonat pentru intAia dat5. In Moldova, in actul din 17 Mai 1438 prin care Ilia§ si Stefan, fiii lui Alexandru cel Bun, intäresc lui Miclea Tavä §i fiului sä'u Stan aprodul satul lor www.dacoromanica.ro
392
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGATORII
pe Crasna, din sus de Dodesti si un loc « din pustie » cât va fi de ajuns pentru un sat. Cuvantul aprod e de origine ungureasc6 (aprod); el inseamnä: paj, satelit. Atributia aprodului era executarea sentintelor domnesti, afarà de acelea care comportau pedepse corporale precum si de executiile capitale: acestea cAdeau in sarcina armasului. Tot aprodul duce celor In drept càrtile domnesti; In divan, el aseazä pe fiecare la locul ce-i este hotArlt. In exercitarea acestor atributiuni, aprodul este ajutat de subalternii sAi ; ggsim In sate aprozi cari « scornesc » la lucru pe mesteri sau pe cei ce au de indeplinit o slujb6 pentru domnie. Din Moldova, dreg6toria a trecut §i In Tara Româneascä pastrAnd acelasi nume. sS'Iitrarul apare pentru intAia card In Moldova, inteun hrisov din 14 Mai 1443 prin care Stefan Voevod infäreste lui Mihul pisar si lui Luca setrarul 118Kolo wrrpapem) jumdtate din satul Coposesti pe Somuz. CuvAntul e de formatie româneascä, dela satrA,
intocmai ca si portar, morar, etc. Acest dregätor avea atributia de a Ingriji de corturile si de tot ce trebuia pentru campament. Mai tArziu setrarul a ajuns sà fie mai mare si peste tunuri. In Tara Româneasca, el apare mai tarzin, in secolul al XVII-lea;
se poate sd fi existat insà mai dinainte.
Ploscarul se constatd documentar In Moldova la 6 Martie 1443; numele, dela ploscA, ii aratà atributia ; In secolul al XVI-lea, se pare c4 ploscarul a fost desfiintat, locul lui fiind luat de cupar. Sulgerul (mai tarziu numit si sluger ; existau si formele suljer,
slujer), era dregAtorul care avea grijd de aprovizionarea curtii domnesti cu carne. Numele lui vine din sulgiu, cuvânt, probabil, tataresc, insemnand darea care se plätea pentru vitele tdiate ; la inceput se lua In natur6; apoi s'a luat In bani. Prima mentiune a sulgerului o gdsesc In Moldova, in documentul din 13 Iunie 1456, dela Petru Aron, pentru mànastirea Moldovita. In Tara Româneascd, el e amintit In scrisoarea, färà data, a lui Radu cel Mare, prin care acesta comunic6 « Bulgarilor din Brasov » cd a intervenit pentru ei « jupan Semca sulgerul ». Avea subalterni: pe Nori sulger (unul, Andrei, pomenit la 13 Mai 1634, sub Matei Basarab), pe treti sulger (existent In Moldova, in aceeasi vreme) i sulgerei. In Moldova, g6sesc la inceputul veacului al www.dacoromanica.ro
ARM A$1..TL
93
XVII-lea (1608-1617) si pe un « ceimdraf de sulgiu. (tatmkpaui c8nacS).
Armasul e pomenit pentru IntAia datä Intr'o scrisoare din anii 1456-1459, prin care Vlad Tepes comunicä Brasovenilor cä trimite la ei pe « jupAn Stoica armasul » sA le spuie ceva. In Moldova, gäsim pe vremea lui stefan ce! Mare pe « Lupe armasul », obtinând, la 13 Martie 1489, confirmare domneasa pentru niste cumpäräturi. Atributia armasului era de a aduce la Indeplinire executiile capitale i celelalte pedepse corporale hotärlte de Domn. Tot el punea la torturä pe acuzatii cari nu voiau
sä märturiseascd vina lor. Armasul Dincä Sarbul este cel care executd pe Preda Brâncoveanul « la Tärgoviste In casele domnesti ». In timpul lui Duca, Stroe vornicul i Radu Dudescul au fost pärili de dusmanii lor Cantacuzinii sau Postelnicestii ar fi « vicleni ». De aceea, domnul o au Inchis pe acei boieri nä-pästuiti i scotändu-i la divan si iesind märturia mincinoasä, s'au mania Domnul si multe pedepse le-au fäcut boierilor acestora, mai värtos GA pe Dudescul 1-au muncit cu hiara arsä pe pieptu, pänä läng4 moarte Ci la aceste cazne fi altele era Nica dela Gradifte arma,s. mare». Bine Inteles, armasul avea mai multi subalterni: pe vtori armaf (unul Stamate, sub Radu Vodä erban),
poate si un treti armaf §i un numär de armasi mici. In secolul al XVI, gäsim In Tara RomaneascA, prin sate, breasla boiereasc6 a armasilor, avänd o organizatie militará, pe cete, si una fiscalà. Dovadà e documentul din Octomvrie 1569 prin care Alexandru Voevod Intäreste lui Dumitru logofätul mosie In Balaci, cumpàratä dela mai multi mosneni, Intre care « feciorii Deagului « feciorii lui Dobrin » i « Ignat ». « Insä feciorii Deagului continua' documentul i feciorii lui Dobrin ce sunt mai sus zisi Ignat, ei au fost slugi domniei mele la ceata armasilor si au rämas
a da domniei mele bir de curte, unul ate 250 aspri turcesti, ci n'au avut de unde sá dea dela dänsii sä-si pläteascä birul lor nici cum, de säräcie i lipsà, ci si-au vandut toate ale lor mosii lui sä fie rumani Dragomir logofälul i s'au Inchinat ei singuri acei bani de birurile de Curte i-au lui Dragomir logordtul dat Dragomir logorátul In mAna lui 'vase° vel stolnic i Thum-
logofätul, care au fost birari de Curte, de au plätit pe mai sus numiii oameni de ale lor biruri de Curte ». Venitul principal al www.dacoromanica.ro
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGATORII
394
forma taxa numitä in Moldova « ciubote», in Muntenia « treapeid» pe care o plateau aceia cari, refuzand sa execute
dela inceput o sentina domneasca, erau ob1ig4i s'o faca ulterior, in prezenla armaplui venit la fala locului. A§adar era o taxä de deplasare pentru ruperea « ciubotelor » similara aceleia care exista in tarile din Apus. Medelnicerul apare in Moldova pe vremea lui tef an cel Mare.
Intaia data, intr'un act din 1.463, ca luand parte la o hotärnicie ; a doua oarä, la 20 Martie 1.497, dnd Domnul confirma « boierului nostru credincios Mihul medeniciarul
(mimiliqapie) un sat de cum-
paratoare. In Tara Romaneasca, 11 gases° ca penultimul dintre martori in actul din 12 Septemvrie 1523: Stan medinciar (Am41,aavap). Numele dregatoriei vine din vechiul cuvant medenirei sau medelnifii, de origine, dupa unii slava, dupä altii maghiara, care inseamna lighean, vas. In inventarul manastirii Galata din Noemvrie 1588, e trecuta, printre altele, §i o « medelnita de amnia. ».
Medenicerul, numit mai tärziu i medelnicerul, era prin urmare dregatorul care turna Domnului BA' se spele. Se pare ca din Mol.dova, dregatoria aceasta a trecut, Inca in veacul al XV-lea, §i In Tara Româneasca. Clucerul de arie apare in documente pentru intaia dat'ä tot in Moldova §i tot pe vremea lui stefan ce! Mare. In hrisovul din
5 Iunie 1469, utlimul din lista de martori e « Jurj gumenic *, adica « clucerul de arie », deoarece slavul roirminio (ruse§te
inseamna arie. El avea grija de magaziile
cu gridne dela curtea domneasca. In Tara Romaneasca apare, cu acest nume, tarziu in acte: in a
.doua jumatate a veacului al XVII-lea; mai inainte, i se spunea, se pare, jignicer. Pitarul era dregatorul insarcinat cu pregatirea i distribuirea pitei adica a painei la curted domneasca. Cuvantul pith' e de origina pitati, in bulgareste §i in sarbe§te, inseamna a hrani. Numele dregatorului s'a format insa la noi, ca i acela al portarului, al §etrarului, al pivnicerului. Pitarul e mentionat in Moldova pentru prima oara inteun act de vanzare din 22 Mai 1476; in Tara Romaneasca, el apare sub Radu cel Mare, in 1503: Domnul
trimite pe Albul vistierul i pe iFtefan pitarul inteo misiune la Sibiiu. Mai tarziu, in secolul al XVIII-lea, atributia pitarului www.dacoromanica.ro
DREGATORII DOAMNEI
95
muntean se schimba cu totul, el ajungänd o mai mare peste carele i cale§tile curtii ». Are ca subalterni pe vtori §i pe treti pitar §1 mai multi pitärei. Unui « Costea pitärelul fi intare§te stefan 'Gel Mare, prin actul din 17 Martie 1492. satul Tomice§tii, pe Crasna,
.cumpärätoare. Mai erau pithei §i. prin sate, alc6tuind o breaslä boiereasc6; Ii gäsim pomeniti inteo sumà de acte din veacurile XVI §i XVII. Dregatorii Doamnei. Sotia Domnului t§i avea dregátorii ei speciali. Pe vremea lui Alexandru cel Bun, gäsim In documentul din 17 Fevruarie 1423, pe « Biläu cealnic al Doamnei», ocupand ultimul loe In lista de martori. Mai tArziu, Inteun act din 6 Martie 1443, apare un « vistiernic al Doamnei». Constatäm de asemenea un « diac al Doamnei»: el serie hrisovul din 20 Dechemvrie 1431. Prin urmare, exista o curte deosebità, cu dregAtori deosebiti, pentru sotia Domnului. Ei nu erau, evident, a§a de numeroqi ca aceia cari serveau pe Domn: in afarà de cei trei, mentionati mai sus, »'am ghit In secolul al XV-lea §i al XVI-lea, pe altii. Dimitrie Cantemir ne apune cá, pe timpul lui, curtea Doamnei era alcätuitä din doi vornici, cari aveau totodatà administrarea inutului Vaslui, dinteun comis §i din doi cluceri. In Tara Romänease6 n'am intAlnit pomeniti In documente astfel de dregätori 41e ai Doamnei; cred Insà c6 au existat i aci. In a doua jumätate a veacului al XVI-lea, constatäm in Tara Româneasc6 un dregätor militar numit aga; astfel, Inteun document din 1567, dela Petru cel T'Amar, ggsim pe Oxotie vel agA.
Atributiunile acestui dregator sunt intru d.tva asemänätoare cu acelea ale Portarului de Suceava: in seama lui e paza ora§ului de re§edinta §i a curtii domne§ti. Comandà de asemenea oastea de mercenari adica pe Seimeni, precum §i pe Ddreibani, cari ti fac cu
totii « danii » anuale. Cuvântul aga este imprumutat dela Turci aga ») i inseamnsä, In limba acestora, intre altele, « ofiter, comandant ».
Din Tara Româneasca, dregAtoria a trecut i in Moldova unde, potrivit unui text din anii 1660-1667, aga era « ispravnic pre Ddräbani i pre tArg pre Ia§i giudet ». Pentru Portarul de Suceava §i Hatmanul moldovenesc, vezi mai departe, p. 422. www.dacoromanica.ro
396
ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA. DREGATORII
BIBLIOGRAFIE Organizarea administrativa. Dregatorii: 1. LAZAR *EINEANU, Influenia orientald asupra limbeisi culturei romdne, I-II, Bucuresti, 1900, CCC XXXV 407 p. + 279 p. in 80; 2. STEFAN D. GRECIANU, Genealogiile documentate ale familiilor boiere.,sti, vol. I, Bucuresti, 1913, p. 428 + 54; vol. II, Bucuresti, 1916, p. 444 + 26; 3. CONSTA.NTIN C. GIURESCU, Noi contribufiuni la-
studiul marilor dregeitorii in secolele XIV f i XV, Bucuresti, 1925, 75 p. in. 8°; 4. CONSTANTIN C. GIURESCU, Contribuguni la studiul marilor dregultorii in secolele XIV si XV, VAlenii-de-Munte, 1926, 176 p. in 8°; 5. M. LASCARIS. Recenzia celor doua lucrilri precedente, In Byzantinoslavica, I (1929), p.. 220-226; 6. I. C. FILITTI, Banatu101teniei f i Craiova, < 1932 >, 123 p. in 8°; 7. TEODOR BALAN, Vornicia in Moldova, in Codrul Cosminului,
VII (1931-1932), p. 61-204; 8. H. GRAmADA, Cancelaria domneascii in. Moldova pcind la dontnia lui Constantin Mavrocordat, in Codrul Cosminuluir IX (19351, p. 129-231.
V. si p. 15, nr. 8; p. 376, nr. 7.
www.dacoromanica.ro
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE Studiut vechnor judefe ne ajutlf sd infelegem mai bine viaja poporutui nostru in epoca intunecoasd a ndvdtirilor barbare.
Numele §i veehimea judetelor. ate si trele tärile noastre, Tara Româneascä, Moldova, Ardealul, apar, din cele mai vechi timpuri, dela primele märturii documentare, impärtite in judete. Numele acesta de judet este propriu Tärii Rorranesti; in documentele slave de aici, In secolele XIV XVI, el e redat prin sudstvo (C/RACTKO, cSAcriso) avänd exact acelasi inteles (din mai tärziu C8,1,11T11, a judeca). In Moldova s'a intrebuintat termenul finut, redat In actele slave prin ArlOilatt% (dela AplOKATIf CAMITH,
a tine) s'i mai tarziu si prin
110110CTIL
In Ardeal, administratia
regilor unguri a impus termenii comitat §i. district; pentru regiunea secuiascd si säseasc6 s'a pästrat numirea de scaune (sedes, in ungureste szék).
Judetele, ca subimpärtiri administrative, sunt contemporane
cu intemeierea statului. Primii domni au trebuit Ali aibä reprezentantii lor in diferitele regiuni ale tärii; altfel n'ar fi putut stäpAni efectiv teritoriul supus autoriVätii lor. Este complet lipsità de temeiu prin urmare afirmatia pe care o face autorul Cronologiei T abelare, alatuite in veacul al XVIII-lea, câ.nd sustine,
rezumänd un document din 6950, Martie 23, dela « Bdsärabä voevod sin Bäsäraba voevod », cä « acest dornn au Inceput a deosebi judete ». E de obser-vat de altf el eä nu numai faptul dar si indicatia domnului cäruia el i se atribuie e gresitä: la data amintitä, 1442, nu domnea BäsärabA voevod, ci Vlad Dracul.
In genere, In Tara RomâneascA, judetele s'au format de-alungul raurilor, care le-au dat si numele. Doljul (care inseamnä www.dacoromanica.ro
398
YUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
Jiul de jos), Gorjul (Jiul de sus), Oltul, Arge§ul, Dambovita, Pra-
hova, Buzaul, Ramnicul-Sarat, Ialomita intra In aceasta categorie. In Moldova §i in Ardeal, fära ca sa lipseasca modul de for-
matie din Tara Romaneasca (a§a de exemplu, judetele Putna, Trotu§, Covurlui, Suceava, Crasna, Tarnava), cele mai multe Mg
dintre judge s'au alcatuit in jurul unor centre, ora§e sau cetati, luand numele acestora. Astfel sunt judetele Bacäu, Roman, Neamt, Cernauti, Dorohoi, Boto§ani, Ia§i, Falciu, Hotin, Soroca, Chilia, Cetatea-Albäl iar in Ardeal, Alba, Clujul, Turda, Fagara§ul, Aradul, etc. Ca §i celelalte institutiuni, §i judetele n'au ramas neschimbate,
ci au avut o intreaga evolutie. Unele au disparut, creandu-se In locul lor altele, cu alte nume; hotarele s'au modificat, marindu-se sau mic§orandu-se; in ce prive§te pe administratorii sau conducatorii judetelor, §i ace§tia au primit, dela o vreme, alte nume, iar atributiile lor au variat. O suma dintre judetele care se constata in veacul al XV-lea in cate §i trele tarile, azi nu mai exista; numele unora s'a modificat; pentru multe altele, el nu mai are, in limba de astäzi, niciun inteles. Este a§adar necesar, ca inainte de a ne ocupa de carmuitorii vechilor judge, sa vedern mai intai ce anume judge au existat in primele veacuri ale vietii de stat, de o parte §i de alta a Carpgdlor, §i ce inseamra numele lor. Aceasta analiz6 va prilejui i unele constatari semnificative asupra vieii stramo§ilor no§tri in cursul intunecosului ev mediu.
Judetele Olteniei. In Oltenia constatam, pe vremea lui Dan I, judeful Jalefului. Prin documentul din 1385, acest voevod daruie§te manastirii Tismana, intre altele, un mertic anual de 400 de galgi de grAu « din judetul Jale§ului » (MT MIAEWKAr0 CAMTga).
Il gdsim amintit 0 In diploma acordata aceleimi manastiri la 28 Octomvrie 1429 de regele Sigismund al Ungariei. Ultima mentiune cunoscuta mie este in actul similar, din 20 Octomvrie 1444, dela Iancu de Huniedoara. Judgul Jale § §i-a luat numele dela paraul Jale care se varsa in Sohodol, care la rândul sau se varsa
In Bistrita, iar aceasta In Tismana. Era situat prin urmare regiunea muntoasa a actualului judg Gorj, f àrà a-i putea insa determina precis hotarele. In cuprinsul lui erau satele Plo§tina, Cere§, Turcine§tii, Leurda, Arcanii, Tama§e§tii, Bale§tii §i Rasova.
www.dacoromanica.ro
JUDETELE OLTENIEI
399
Un alt judet oltean disp5rut este acela al Motrului. Cunosc o singura mentiune despre el, In actul din 10 Iunie 1415, prin care Mircea ce! Baran intare§te mai multor boerna§i satul Beala « in judetul Motrului » (ua CAA,CTISO 11/10TP"ItC1C0). Numele §i l-a luat dela apa Motrului, in jurul careia se intindea. Al treilea judet oltean disparut este judetul de Baird. Si pentru acesta, avem tot numai o singura mentiune, In documentul amintit al lui Iancu de Huniedoara din 1444: se pomenesc « in judetul de Balta, (oy BAATI-11-14K0 coyAkcrgo) pe Dunare, satul Vadul Cumanilor §i la Blatnita Saghievatul §i celalalt Saghievat §i Pesticevo §i Toporna §i Sogoino §i In fata Tibrei balta numita. Bistretul ». Acest judet se intindea In partea de miazazi a jude-
telor Dolj §i Mehedinti de astazi; numele ii venea dela baltile intinse dela Dunäre care se aflau in cuprinsul lui.
La sfar§itul secolului al XV-lea §i la Inceputul celui de al XVI-lea, gisim, In locul acestor trei judete, alte trei §i anume: judetul Mehedinti §i judetele Jiului de sus §i. Jiului de ¡os. Intr'o scrisoare din 1482 a lui Vlad Calugarul se spune ca Basarab ce! 'Mar a fost ucis de « Mehedinti » (111EVA111411,H) adich
de locuitorii din acea regiuue; prima mentiune sigura despre judet e din 1483. La 29 Iulie 1497, Radu cel Mare da nanastirii Mismana un mertic anual de 300 de vedre de vin « din judetul Tehedinti sau din judetul Jiului de sus » (WT CAACTKO NIEVAHFIRIt
HAN WT exArrito ropumS Mimo). lar intr'un act din 12 Septemvrie 1534, aflärn ea pe vremea lui Vlad cel radar (1510-1512),.
un boier anume Radul « a fost ... strangator de bir In judetul Jiului de jos » (S cS,AsTito AOANII Min). Numele judetului Mehedinti pare a insemna « cei dela Mehadia, Mehedia », -inti fiind un sufix care arata locul: compara Cu Duncirinti, locuitori de la Durare §i cu numele satelor Hrisomuintii daruit de Radu I manastirii Tismana, Bahninti, pe raul Vodita, pomenit In actul amintit din 1444, Bintinti, din Ardeal, satul lui Vlaicu, Leurinti. pe Barlad, sat pomenit In hrisovul din 13 Iunie 1436 dela Ilia§ §i stefan, Brainti §i Vaculinti, sate moldovene§ti mentionate intr'un act din 29 Noemvrie 1443. Din numirile administrative Gor-Jiiu (Jiul de sus) §i Dol-Jiiu (Jiul de jos) s'a facut cu vremea numele judetelor de azi Gorj §i Dolj. E unul din putinele cazuri
and o numire slava data de administratie a intrat In limba. www.dacoromanica.ro
400
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
vorbitä, fiind insu§itä de popor. (Acela§i e cazul cu numele actual al comunei Star-Chiojd, star Insemnänd in limba slavä batran).
Tot la Inceputul secolului al XVI-lea, constatara judetul Cilortului; numele Ii vine dela apa Gilortului In jurul cäreia se Intindea. Prin documental din 3 Mai 1502, Radu cel Mare dä mänästirii Govora un mertic anual de 4 burdufe de branz6 §i 6 urdà « din judetul Gilortului » (« ot sud Gilort »). Printeun alt document, se dä. mänästirii Bistrita ate 500 de gäleti de grâu, pe fiecare an, tot « din judetul Gilortului ». Iar la 3 Noemvrie 1516, Neagoe Basarab, inthrind o danie fäcutä mänästirii dela Cornet, aminte§te §i. satul Poia « din Gilort ». Numele judetului Valcea este, dupà unii cercetätori, o veche
mo§tenire din vremea conlocuirii cu Slavii. In limba acestora, Válcea ar fi un adjectiv alcätuit din valk (itn-kk-h) lup, i ar Insemna deci, « tinutul sau tara lupilor ». Dupà alti cercetätori, insä, judetul ar purta numele vreunui vechi conducdtor, a vreunui .cneaz, cum a fost de pildä acel Farca§ (care in ungure§te Inseamnä la fe!: lup) pomenit In doploma Ioanitilor din 1247. Ca analogie,
se poate cita numele, de originä sari* a judetului Romanati, (comparà Cu Kraguevac: se cite§te Kraguevat, Alexinac, Pojarevac) care, insemnänd « urma§ii lui Roman », trimite la un vechiu stapAnitor cneaz sau voevod cu acest nume. Prima men-
-tiune despre judetul Välcea o gases° In hrisovul din 8 Ianuarie 1.394 prin care Mircea cel Waträn däruie§te mänästirii Cozia, intre altele, dijma din miere §i cearà a acestui judet, Judetele Tfirii Romfine§ti. In Tara Romaneascä, vechiul judet al Argefului 1§i ja numele dela apa care-1 strdbate In lung. Iar numele apei pare a fi o veche mo§tenire dacicd, dacä emendatia lui Vasile Pärvan: Argessos pentru Ordessos al lui Herodot, e exacta'. Spre räsärit de Arge§, exista la sfar§itul veacului al XV-lea
un judet, dispdrut apoi, care purta numele de Peidurq. La 19 Iulie 1498, Radu cel Mare confirmä mänästirii Wancaciovul, Intre altele « gäletile ohabnice din venitul domnesc dela gilt' §i dela orz din judetul Päduret ». Mai tarziu, Vladislav Voevod däruie§te prin hrisovul din 24 Iulie 1524, bolnitei adia spitalului dela mänästirea SAmidreni §i azilului de sdraci dela Arge§ institutii despre care putini bänuesc cà au existat in www.dacoromanica.ro
IUDETELE TARII ROMINESTI
401
vremea aceea In tara noasträ « toate brânzeturile care se vor alege din judetul Paduret, once s'ar alege venit, ca brânzeturi, sau branza de burduf, sau ea§ sau once alt venit ». Judetul a continuat sä existe in secolul al XVI-lea; la inceputul celui de al XVII-lea, in timpul domniei lui Radu Mihnea, el era 'Mg alipit la judetul Mu§cel. In cursul acestui secol s'a scris o bucata de vreme in actele cancelariei: « judetul Mu§cel §i Paduret » (sud. Mu§. i Pad.). Intinderea judetului, cu nume a§a de caracteristic, se pare ca a fost foarte mica: « dela dealurile ce despart afluentii Raului rargului de ai Raului Doamnei pâ.na in judetul Arge§». In once caz, existenta a inca unui judet in aceasta parte a tarii e un indiciu de desimea de populatie de aici. Exista §i azi satul Padureta in judetul Murel; un alt sat Padureti e in judetul Arge§. Numele Muscelului a fost pus in legatura de unii cercetatori cu « muncelele » sau colinele care acopera o parte a acestui judet, de alii cu vechiul cuvant romanesc « mufat» adica tramos, care prin adaogirea sufixului -elu, ar fi dat mu§atel > mu§etel > mu§cel. inteo ipoteza §i in cealalta, numele judetului este l'ornan/ese, spre
deosebire de acela al judetului vecin care are o origine slava. Inteadevar, Diimbovifa vine din vechiul slav damb (Axs-K) care inseamna copac §i stejar. In limba bulgara dambovo este locul unde creso stejari. Dambovita inseamna deci apa ce curge prin paduri de stejar. i inteadevar, acest nume corespunde situatiei
de fapt, §i mai ales corespundea in vremea cand o mare parte din c'ampia ci din dealurile Tarii Romane§ti erau acoperite de codrii uria§i de stejar. Dela apa §i-a luat numele judetul. Din aceea§i rklacina veche slava deriva ci numele Dcimbovnicului, un af/uent al Neajlovului, a/ Deimbului, un parau din Prahova, precum ci cuvantul dumbravd. Judetul Prahova are de asemenea un nume de origina slavä. Prak (npnrk) a dat In române§te praf ; Prahova, in bulgarà inseamna loc prafos, sau rail al carui maluri au pral, au nisip fin. i in latine§te gasim expresia echivalentä: pulverulentus amnis. Cursul de apä a dat apoi judetului numele
sau. Intre judetele Prahova ci Buzau, a existat, din cele mai vechi timpuri ci pana' la 1. lanuarie 1845 când a fost desfiintat, judetul Seicuieni; cancelaria domneasca 11 mai numea, prescurtat, §i judetul Saac. Numele i se trage dela populatia venita aci din linutul secuiesc, din Ardeal, populatie amestecata, Români §i 26
www.dacoromanica.ro
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
402
Secui; acestor coloni§ti li se mai spunea
« Ungureni »; a§a se
i
irtorsura o Busialui
4.
Varna Burdurai
LEGENDA
1
/ Limita vechiului judet tI
I 1
11.
1
ta,
/
I
,I
V R Bratocea
Asez5ri ardelene
CD
Limita noilor judete
e
A
Gura
S.17, PTatalta
regra.
1
1
r
.
1,-
8.isca Ras'
NeAdas
1
Alta; 5dsca
Sian, Star Chiojd
o
i. Maneciu Ungu
oCerasul '
a+
o
hamoraci Ung..
V.Anel Ungur
:'-otLipnogiaunrearli"
-Mierlei. SLANiC Teisarn-Ung. 1 '
serf%
Chi*
d.Sus
..)
t..
'-------.
Bughea
Bres erne, o
St........7,
Parnanteni
.N
..
'
L.Vechi 'Sr
arohra
P%
.
TáVaru
)d
C)
.
BUZ .,kil ...
i ,p,,ge.
,,Inug uren,
L f,e,,
Tohani .Tohaneanca
v a, , sdpa,0.-U ngu r eni 0,,himni
PLAVIA
Fiintanelele
1
"-
/rot n
Albepii ur o
oiduga
...,
1,,-,"".1,
/
M5rgineanú d.Sus
-*.)
Clare, %
Gàgen
Ungdrenit'
©uRLATI
Radda
e
,..-@ MIZIL
CoPror
BUCOV
PLOESTI
II
T5rourti °: ::Zcheilor
'Mocesti
AHOVA.
Páulesc;i
JUD.
I
opes%Ungureni
PODENI VECHI
'darde,s,
°
risJu
1
° Chraidearca
°Garner
i
Gra-idara
E
Soil.,
Tres,aara rip,ffre
Mdgura
Ungur:Faiier T'rleP
`01 VALENI
'...
JUD
..........
f
oducer
ous,..
d.Jas V.Viei Ung
PosesidUngurs Bodesti Calvini
V stà.ipuru,.-,9 Bughile d Sus
SI BICI
0
C
eo
....
I'
Barad,"
Clodeara Cirhg :
A...,
te
1., "1,
.
*,...o........7,.. s''..
0
5
10
15 2
0Km.
e
JUD. I ALOMITA Polaris
Fig. 99.
Fostul judet al Saculenilor sau Saaculu I.
explica' profuziunea de numiri de acest f el care se Intalne§te astazi pe teritoriul fostului jude% al SAcuienilor (ToUneancawww.dacoromanica.ro
JUDETELE TARII ROMANESTI
40a
Ungureni, Pope§ti-Ungureni, Homorici-Ungureni, Pose§ti-Ungu-
reni, Ungurelu, Ungurenii din Poiana Mierlii, Mâneci-Ungureni, Valea-Anii-Ungureni, Valea-Vii-Ungureni, etc.) (vezi fig. 99).
Colonizarea a inceput, se pare pe vremea Cavalerilor Teutoni (1211-1225) cari §i-au intins stapanirea §i asupra acestor pärti; ea a urmat apoi, cu intensitate variabila, pana in veacul al XIX-lea. Judetul Sacuieni a avut o suprafata mai mare §i decal, Prahova §i decat Bugul; el cuprindea tärgurile Seicueni, amintit in ordinul circular dat de Dan al II-lea in 1431, « tuturor targurilor §i vämilor domniei mele », apoi targul Teleajen, pomenit in 1503, poate tot una cu Bucovul, Villenii de Munte, mai inainte re§e-
dinta judetului, Mizilul dela menzil, po§ta: aci era o statie de §i Urlafii. La sfar§itul secolului al XVIII-lea, odata cu mutarea drumului de comer spre Bra§ov, de pe valea Teleaje-
po§ta
nului pe aceea a Prahovei, scade §i insemnatatea targurilor de pe vechiul drum, 'Ana cand judetul insu§i e desfiintat. Buzäul1§i trage numele dela apa care-1 stgbate de-a-lungul. In anul 372, predicatorul cre§tin Saya goticul a fost innecat, din ordinul lui Atanarich, regele Gotilor, in apa räului Mouakoq. Daca admitem cà scriitorul grec a insemnat gre§it numele acesta, omitänd litera 7C §i cà deci in realitate 14111 se numea 11/17cova6og (Um se pronunta b I), atunci numele lui este strävechiu, poate
dacic. Judetul e pomenit §i in scrisoarea din 1481 a lui Stefan cel Mare adresatà « tuturor boierilor §i mari §i mici §i tuturor judecilor §i tuturor judecätorilor §i tuturor gracilor.... din tot tinutul Bugului §i al Ramnicului » (WT kCA(YhMAISI WT WT P116111iK), prin care le face cunoscut a a luat sub ocrotirea
sa pe pretendentul Mircea. Judetul vecin al Ramnicului 1§i trage numele tot dela apa care-1 sträbate. Ramnic e cuvant slay: vine dela raba (phisa) care inseamna pe§te; deci rabnic §i apoi rämnic, rau cu pe§te, iaz, ele§teu. In scrisoarea amintitä a lui Stefan, judetal e numit simplu RAmnic (PINIEHHIM in actele cancelariei muntene gasim ing denumirea Siam-Rdmnic adica Rämnicul-Särat. Acest adaos
determinat de apa inteadevar grata a rAului a fost necesar pentru a deosebi oraful de aci de celälalt Ramnic, din Valcea. Dela ora § apoi a trecut §i asupra judetului; faptul s'a petrecut. credem, in veacul al XV-lea, daca nu chiar in al XIV-lea. 26*
www.dacoromanica.ro
404
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
Spre deosebire de Prahova, Buz6u, RAmnic §.1 celalalte judete numite dupà cursurile respective de apà, Bráila i§i trage numele dela ora§ul Brdilei. A§ezarea aceasta de pe malul Dun6rei dateaz6 dinainte de intemeierea Tàrii Rom'ane§ti ; ea se datore§te vreunui
Brdild (din Braie) dupà cum Chitila vine dela un Chitilä (cel care chite§te adicd oche§te). La 1481, stefan cel Mare trimite o scrisoare §i tuturor boierilor, judecilor, judecgorilor §i gracilor « din tot tinutu/ Brailei » (WT KI&Cfli Airk»CAK* EIMHA*).
Judetul Ialomip a fost numit astfel dupd ra'ul respectiv, pe ma-
lurile cdruia se constatà a§ezäri omene§ti Inca din epoca preistoric6. Jalo v (tanog-k) in slavone§te inseamng « neroditor, ne-
lucrat »; de aci s'a format numele lalovnifa, adic6 « apä ce strabate prin locuri neroditoare, nelucrate » (Bäritanul !). Sub aceastà formA, gAsim numele râului in hrisovul din 1387 al lui Mircea cel adtran pentru m6n6stirea Nucetul (Cozia !) prin care-i intàreste 1364i1e dela DunAre, dela Sapatul « parià la gura Ialovnitei », In acela din 17 Noemvrie 1431 dela Alexandru Aldea care dArue§te mànästirii Dealul satele « Alexeni pe Ialovnita » (11/1011111 HA MACKF1H111) i Räzvadul, in srar§it in acela din 1473, dela stefan cel Mare, in care se vorbe§te de arderea ora§ului Floci §i a tinutului Ialomitei
(2ISAOLM H MAOKHFIROIr). Mai tarziu, numele s'a preMcut in Ialomita.
Ilfovul poartd tot un nume slay. In actele slave ale canoelariei muntene i chiar in unele din cele scrise româneste, i se spune Elhovul i aceasta ne aratà etimologia. Elha (IGA914) In vechea slav6 inseamn6 arin; Elhov este deci « tinut cu arini » (arini§). Din Elhov s'a ajuns la forma Ilhov astf el e scris, de exemplu, numele judetului In actul din 20 Septemvrie 1602 prin care Nicolae Ntra§cu, doamna Stanca i domnita Florica, a§adar sotia i copiii luí Mihai Viteazul, dau bisericii din cheii Bra§ovului satul Miqunestii de in judetul Ilhovului » (I-InKoKSati)
iar din Ilhov s'a fdcut forma de astAzi Ilfov. (Comuna actuald llovita din Mehedinti se numea in secolul al XVI-lea Ilhovifa). Cea dintâi mentiune despre judetul Ilfov o Osesc in documentul din 23 Martie 1482 in care e vorba « de satele pe care le are m6ngstirea Snagovul in judetul Elhov » (KOAHKA cu HAUT CTH MCHACTHII ov CA,A,CTKO eAr0g8).
Vla,sca poartà un nume extrem de interesant §i de cea mai mare imp ortanta pentru istoria neamului nostru in evul mediu. www.dacoromanica.ro
JUDETELE SAU TINUTURILE MOLDOVEI
405
Intr'adevar Vla§ca Inseamna In limba slava « Tara Vlahilor » adica a Roma'nilor 0 ea ne arata cd la venirea navalitorilor slavi, acest tinut de ces, acoperit de paduri Intinse i strabatut de cursuri de apa, era a§a de bine locuit de stramo§ii no§tri 'neat acest f apt i-a determinat i numele. Pentru acei cari ne contesta continuitatea In stanga Dunarii cat i pentru acei cari considera §esul ca un loe ocupat mai tarziu de Romani, numele de Vla§ca este cel mai bun raspuns. Dupä Intemeierea statului, judetail a pastrat vechiul nume al regiunii. Ca mentiune documentara, citez actul din 19 Iulie 1498 prin care Radu ce! Mare confirma' manastirii Râncaciovul dania pe care i-o Meuse fatal &au Vlad Vodd, anume, fare altele, ohabnice din venitul domnesc dela grail 0 dela orz » al satelor Bane§ti, Dobrine§ti, Vaidee§ti, Gae§ti Strao§ti « din judetul Vla§ca Teleormanul este un judet cu nume vechiu turc, poate cuman sau peceneg. Pe teritoriul lui se gäsesc inteadevar o serie de numiri topice, terminate In -ui (balta Bercelui, raurile Ceilmd(ui, Urlui §i Vaslui) despre care se crede ca au fost date de ace§ti predecesori ai Tatarilor. Numele Insu§i de Teleorman Inseamna In vechea turca « padure mare » sau « padure nebuna » ( teli orman; compara cu Deliormanul din Dobrogea !), o dovada de codrii cei Intin§i cari acopereau odinioarä tinutul Teleormanului
cari astäzi au fost tàiai aproape In Intregime. Judetul Olt, §i-a luat numele dela I'M de-a-lungul cäruia se Intinde. Nu avem informatii mai bogate asupra stäpanirii lui Mircea
In dreapta Dunarii, In Dobrogea, a§a Incat nu putem preciza nimic cu privire la Imp'ärtirea administrativa a acestui tinut. E probabil ing ea' va fi fost un judet al Ddrstorului, cetatea unde vegheau parcalabii lui, numiti cu un termen grecesc, « chefalia ».
In partea de miazanoapte, e iara§i probabil sá fi existat un alt judet, avand ca centre mai importante Vicina, Isaccea, Har§ova Enisala, iar la mare Sulina i Sfantul Gheorghe. Judetele sau tinuturile Moldovei. Trecand In Moldova, constatam ca judetul Putna poarta nume slay. Put (n8Tk) Inseamnä In vechea slava « drum »; putna, ca adjectiv, are deci Intelesul de « cu drum », « unde este drum » 0 se refera In cazul acesta
la apa Putnei de-a-lungul careia adeseori §i prin vad a mers sute de ani §i merge 0 astazi drumul spre munte, In www.dacoromanica.ro
406
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
Vrancea. Judetul §i-a luat numele dup5. AAA care-1 sträbate dela
apus spre rgsdrit. Prima mentiune o g'äsim intr'un document latin din 2 Iulie 1.431 In care se spune °A' marele vornic moldovean
vine cu armatà « spre Putna » (« versus Puttnam »). Mai spre miazsánoapte, vecin cu Putna, era in veacul al XV-lea al XVI-lea, judetul sau tinutul Agiudului, numit astf el duph
târgul Agiud nu cel de azi, ci Agiudul vechiu situat spre nord de vàrsarea Trotu§ului In Siret. Il gäsim pomenit Intr'un document dela tefânità (1517-1527), intr'altul din tirnpul lui Petru Rare§ §i In lista de judete din 1566 a cronicii moldo-polone ; In 1591, judecând dupà douà Insemnäri fiscale din acest an, ar Orea ea' el se contopise cu Putna. Inteadevâr, In cea dintâi un catastih de contribuabili pe categorii §.1 pe tinuturi purtând data 20 Fevruarie 1591 Agiudul nu mai ligureazd ; In cea de a doua, posterioarà cu câteva luni: 12 Mai 1591, §i cuprinzând num6rul de oi cumpârate de « casapii §i gelepii din tarà », iarà§i pe tinuturi, g6sim: « tinutul Putna §i Agiudul » la un loe HouTva xat 'AoISTo). Ceea ce ar putea fi interpretat in sensul oh" se fdcuse contopirea lui cu tinutul mai mare dela miazAzi (de aceea nu figureaz6 In prima Insemnare 1)
dar numai de putina vreme, din moment ce el e amintit totu§i impreun6 cu Putna. Documente din prima jumbitate a veacului al XVII-lea ne aratà hag cà inutul Agiudului a continuat Iiinteze; II gäsim §i In 1647, pe vremea lui Vasile Lupu. Asemânâtor e cazul celorlalte douà tinuturi din spre miazànoapte, Trotuful i Baceiul. In secolele XV §i XVI, ele sunt mentionate separat. A§a apar, de pildg, in lista de tinuturi din 1566. In prima Insemnare fiscalà din 1591, catastihul de contribuabili, le gâsim tot separate; In cea de a doua Ing ele sunt trecute la un loe: 4 ' inutul Trotu§ §i Bacàu » (rlvoiyrog Te-cpoúxr,v xat Ilax6131v).
Asemenea §i Intr'un manuscris autograf al lui Petru Movild din 1619. S6 insemne aceasta &A se Incepuse a se considera aceste
douà tinuturi ca formând unul singur ? Intr'un document rom4nesc din 7 Martie 1621, se vorbe§te totu§i de satul Blidereni « ot -vlos Toutru§ » §i de o mo§ie pe « aiutul cel Mare, ce este In tânutul Thutrusului *. O mentdune similar6 gàsim la 5 August 1670 când e pomenit « locul ce sä. chiarra Sâcâtura, la tinutul Trotuplui », unde Mouse vel logofAtul Solomon Bârlkleanul o www.dacoromanica.ro
JUDETELE SAU TINUTURILE 11OLDOVEI
407
mànàstire. Cum pe de alt5. parte, in lista lui Miron Costin, Trotu§ul nu mai apare, rezultà cá desfiintarea acestui vechiu tinut moldovean ar fi avut loo intre 1670 §i 1684. Numele ar fi cred de origine ungarà: el a fost dat dupà. acela al unii filologi eaului respectiv. Astäzi, r'aul se nume§te Trotu§: asemenea modificsári de pronuntie am mai constatat i la alte nume de rauri §i judete. Spre rägrit de tinutul Putnei, este tinutul Tecuci; numele ar fi, dupà unii cercetaori, de origine slava §i anume ar veni dela verbul te§ti, tekon (TEUITH, TEKM) care inseamnd « a curge ». Forma « tecuci » (TEKStrIt) ar indrepta spre Slavii de nord ; pentru o
influentà sud-slavA, bu/garà, ar
fi
trebuit sà avem tekuo. In
cazul &and aceastà explicatie e justd, atunci dela numele pcirciului Tecuci s'a dat numele tinutului. Dupd alti cercetsátori, am fi lush in f ata unei denumiri pecenege sau cumane, tehek uciu, care
ar insemna capAtul sau marginea tgrii ». Mai probabild pare prima explicatie; In sprijinul ei vine §i existenta altor numiri
topice identice sau asemännoare, din alte regiuni: exista un sat Tecuciu, In judetul Teleorman, un altul Tekucza in Carpatii P6duro§i, spre sud-vest de Kolomea §i un al treilea Tekucita, in Bosnia, spre sud-est de ora§ul Doboj, de pe 11111 Bosna. Prima mentiune pe care o cunosc despre acest judet este in documentul din 20 Dechemvrie 1437, prin care Ilie §i stefan Voevozi d'aruiesc
boierului Ion Urecle p6hArnicel, pentru a lui dreaptà §i credincioas6 slujb6, satele Wargálani pe Rarlad « §i Stanigeanii §i la Tecuci (H GT'KEIHHCANH H GjVhali 114 TEIC84).
Judetul Covurlui poartà un nume peceneg sau cuman: a§a sustin speciali§tii cari atribue aceea§i origine numirilor topice terminate in -ui (Dasn'átui, Vaslui, Geamartalui, Bahlui, Suhului, CAlmälui, etc.). El ar proveni anume, dupà unii din ace§ti speciali§ti, din cuvAntul kuvar-ul-uj care Inseama « vale seac6 dupà altii din kurgi1 (prin metateza kugur14), a-valid lutelesul de tinut cu iarb6 uscat6, tinut secetos. E de observat acela§i nume (forma Cohurlui este dialectalà, cu schimbarea lui v In h: compara cu hulpe, hultan pentru vulpe, vultan1) poartà §i pArAul Covurlui care strdbate tinutul. La 15 Iulie 1448, Petra Voevod intAre§te lui Cernat ploscarul §i fratelui shu teful vreo patruzeei de sate, seli§ti, locuri, iezere, tare care §i jumAtate www.dacoromanica.ro
408
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
din morile noastre dela Covurlui, de pe Prut »: e prima merqiune sigura a tinutului.
In partea de miazazi a linuturilor Tecuci 0 Covurlui §i In extremitatea rasariteana a I,inutului Putna era in secolul al XV-lea o regiune, poate chiar un tinut documentele nu precizeaza
numita Oltenii. 0 gasesc pentru prima oara in scrisoarea din 1 Septemvrie 1435 prin care Ilia§ Voevod comunica regelui Vladislav al Poloniei ca s'a impacat cu frate-sau Stefan, 0 ea i-a dat acestuia din urma sa stapaneasca « cetatea Chilia §i. cu vama 0 cu ezerele ce asculta de acea cetate, 0 ora§ul Vaslui 0 ocolul ce asculta de acest ora § 0 Iinutul dela Tutova §i targul Barladului, cu tot ocolul, 0 morile Covurluiului 0 ora§ul Tecuciu, cu tot ocolul, fi. Oltenii » (H OATtH61). Numele revine In actul din 14 Noemvrie 1.499, prin care Stefan cel Mare inta(ropoKenTio)
re§te boierului sau Duma Brudur jurnatatea din jos a satului Tape§ti, pe BA/lad o la Olteni » (iit OATAHOK). Il intalnim apoi in
patru documente dela Petru Rare§. Regiunea Oltenilor 10 trage numele dela localitatea Olteni, infäli§ata ca targ sau oras in cele mai vechi harti ale Moldovei, cum e, de pilda, harta lui G. Reichersdorf (1550). Pe vremea lui Bogdan, fiul lui Stefan, targul Oltenilor nu mai exista insa: el se pustiise, devenise sili§te, 0 i§i schimbase 0 numele in Lungociul: faptul 11 aflam din docu-
mentul cu data 17 Dechemvrie 1514. Astazi 0 Lungociul 0 satele Ceilieni §i Nei nefti intre care a§a cum ne spune hrisovul din 17 Martie 1529 era situata sili§tea fostului targ, se
gasesc pe malul drept al Siretului; In secolul al XV-lea insa, ele erau pe malul drept al Bdrladului care curgea, varsandu-se direct In Dunare, prin actuala albie a Siretului, iar acesta din urma avea cursul sau mai spre miazazi. A§a dar, In aceasta regiune,
In sudul judetelor Tecuci 0 Covurlui 0 trecand 0 la miazazi de actualul curs al Siretului, cum trece 0 pana astazi hotarul judetului Putna, erau targul 0 regiunea Oltenii. Numele se explicä prin.
vechii locuitori ai acestei regiuni, ven4i sau adu§i de cei dintai Basarabi, din Oltenia sau de pe malurile Oltului. Mai aunt 0 alte sate in judetal Covurluiului 0 Tecuciului care arata aceea§i din Tara Romaneasca a locuitorilor lor. Astf el satul origine Putenii, care In veacul al XV-lea se numea Muntenii-Puteni, pe valea Gerului 0 Muntenii de langa Tigane§ti, pe Barlad.
www.dacoromanica.ro
JUDETELE SAU TINUTURILE MOLDOVEI
409
Spre miazdnoapte de tinutul Covurluiului, exista, In secolele-
XV §i XVI, un -tinut al Horincei. El apare Intr'un hrisov din 8 Aprilie 1528 prin care Petru Rare§ dä lui Fdtul, päreálab de Ciubärciu, §i surorilor lui « un sat in finutul Horincei, anume Stoboreani, ce a pierdut acest sat Säcuianul cea§nic, ginerele Thu-
tului logofdt, In viclenie, &and, cu alti necredincio§i, a ràdicat pe un lotru, ca Domn, in contra nepotului domniei mele, stefan KOAOCTH XOpHHHOH voevod §i in contra tgrii noastre » (EAHO cmo 114 HMt Grosop-kmi). Acest -tinut apare §i In lista din 1566, amin-
titä mai sus, sub forma de « Horinczowski » (al Horincei). Numele li vine dela apa Horincei §i este, dupà toate probabilitätile, de origine slavd. Re§edinta acestui Iinut pare sä fi fost la Oancea, astazi targu§or pe Prut in nordul judqului Covurlui, unde existä incä plasa Horincea; a§a s'ar explica merrtiunea inteun document din 26 Fevruarie 1588, a lui Gält staroste de Oancea »; acesta fusese mai inainte « staroste de Tecuci ». In cele douà liste din 1591, tinutul Horincea nu mai apare: el se contopise probabil cu Covurluiul.
Un alt judet dispärut a fost acela al Beirladului; el era situatin partea de miazäzi a actualului judet Tutova §i avea ca re§edinVä ora§ul Bärlad. Il gäsim trecut atät In lista din 1566, Cat §i in cele din 1591; el exista IncA pe vremea lui Vasile Lupu, de oarece e amintit inteun document din 1642. Dupà aceea insä dispare, contopindu-se cu -tinutul vecin al Tutovei. Miron Costin nu-1 mai mentioneazä in 1684. Numele de Bärlad intalnit nu numai In toponimie, dar §i in onomasticei ar fi, dupä unii cercetätori, de origine slavä, din rädäcina berlo care inseamnd nuia, creangä, de unde colectivul berlad, dupà altdi, de origine pecenega sau cumank din bilád « tärg sau ora § prin excelenta ». Mai probabilä pare prima explicatie. Tutova poartä un nume slay: tut (TSTrk) In limba rug inseamnä murei; tutova, prin urmare, e « tinutul murelor ». A§a cum fuseserà impresionati de multimea arinilor in Ilfov, a stejarilor in Dâmbovita, au fost impresionati nävälitorii slavi in
acest tinut de multimea rugilor de mure. Dela Slavi am luat noi numele; astäzi el nu mai are niciun In-01es in limba noasträ, dupà cum nu mai au atätea din nurnirile topice de pe intreaga fatà a pgmantului ronanesc. Prima mentiune despre acest tinut. www.dacoromanica.ro
JUDETE, TINUTURI, CO3IITATE, DISTRICTE
410
o Osesc in documentul din 1 Septemvrie
1435 prin care Ilia§ Voevod anuntà c'a. s'a impacat cu fratele su Stefan c6ruia i-a dat 1ntre altele «atinutul dela Tutova §i Vargul Bás.rladului cu ocolul
tot »
(AepactusS
W(T)
T8TOghl
H
T(Yhrh
fipdAtt AliCK61H
Crlt
Ira*
13.0AOCTH10).
Asupra numelui tinutului Fenciu existà discutie: in timp ce unii 11 deriva din falce, unitatea de m'asurà a suprafetelor egald cu trei pogoane, aducand ca argument chiar analogia cu numirea Pogoanele datà unui sat din Buzdu, altdi considerà acest nume ca peceneg-cuman, derivAndu-1 dintr'un fink& care inseamni barcagiu. Ni se pare putin probabila ultima explicatie. Tinutul Baca u a fost numit a§a dupà ora§ul de revedintà, iar .acesta se pare ch" redà cuvantul unguresc halo:5 care inseamnd « al'au ». Se poate ca intemeietorul a§ezgrii sau vreunul din sta.panitorii ei s4 se fi numit ava. E de observat cà in aceastà regiune int'alnim §i alte nume de origine ungureascà. Prima mentiune a judetului se aflà in documentul din 3 Ianuarie 1435 prin care Stefan Voevod dAruievte lui Micul Neagoe §i lui Raspop Opriv jum6tate din satul « Suhodolu, ce iaste la tinutul Bacdului ». Tot dela ora§ul de revedintà, 1ntemeiat de Roman Voevod (1391 1394), vi-a luat numele §i tinutul Romanului. Acelavi pare a fi cazul V asluiului, cu nume caracteristic, pecenego-cuman. Explicatia pe care o dau unii dintre filologi acestui nume este
vi
« tinut inalt, parte Inaltä. » ceea ce s'ar potrivi cu inf4i§area tinu-
tului care cuprinde tocmai dealurile inalte ce culmineaza la Barnova.
Tinutul Neamplui a fost numit a§a dupg tArgul sau cetatea Neamtului. Numele e de origine slav6 (II-kmu, ) §i inseamnd mut:
a§a numeau Slavii pe Germani, a c6ror limb& n'o intelegeau, clup4 cum Grecii spuneau barbari adicA 4 cei ce bolborosesc » acelora cari vorbeau altà limb6, necunoscutà. Dela Slavi, cuvântul
a fost luat de noi. De aceea, când coloni§tii germani, probabil dintre cei dela Bistrita, au trecut peste munti vi au intemeiat o avezare sau un t'arg in aceste p6rti, poate vi cetatea, noi le-am numit Thrgul §i Cetatea Neamtului. Chiar spre sfarvitul secolului al XVII-lea, se mai intalnesc Ina nume germane printre locuitorii de aici; « besearica 6a s'a'seasc6 » e pomenità vi ea inteun act
din 6 August 1672. Tinutul se constatà documentar .pentru www.dacoromanica.ro
JUDETELE SAU TINUTURILE MOLDOVEI
411
prima (lard' pe vremea lui Alexandru cel Bun, In hrisovul din 1. Septemvrie 1429, prin care Domnul dàrueste mànàstirii Neamtului un mertic anual de 4 12 poloboace de vin din desetina Neamtului ».
Spre miaz6noapte de tinutul Neamtului, se intindea tinutul Sucevei care ocupa o suprafatA mult mai mare decat cea de azi. Numele este de origine sraväl: sulava inseamn6 « sinuos, cu cotiluat apoi turi, incovoiat ». Asa s'a spus râulai, iar dela rail numele atAt orasul cât i inutul Sucevei. La 8 Septemvrie 1442, tef an 1ntàresc boierului Bade Mile satul Bavoevozii I1ia lomiresti «la tanutul Sucevii ». Tot dela o ap6 si-a luat numele itinutul Ca'rligeiturei, cuprins intre tinuturile Roman, HArrdu, Vaslui si Iai. N'avea o supra146 prea mare, era In schimb Ins6 bine populat: aproape o sutà de sate sunt pomenite 1=6' din vremea lui Alexandru cel Bun. Resedinta li era la Thrgul-Frumos. In locul tinutului Botosani exista In secolele XV si XVI si a existat Ora tarziu tinutul Hdraratà o influentà ungureasc6; uneori Ins6 el ldului. Sufixul se adaogd la r6d6cini de origine cu totul diferite, cum e de pilda, cazul Chiinàului. Numele tinutului vine dela acela al targului I-14r16u, resedinta lui. Tinutul Botofani a fost 1nfiintat abia pe la mijlocul secolului al XVIII-lea; el nu existà In lista lui Dimitrie Cantemir (1716). Apare frig In aceea a lui Dionisie Fotino, din 1819, aldturi de tinutul HArMului. Tinutul Ia,si poartà un nume strgvechiu: acela al Alanilor, cdrora Rusii le-au zis Asi sau Iai. Alanii au fost un popor de origine iranianA, ca Sciii i Sarmatii, si au locuit la nordul Märii Negre i in Moldova; Ii gdsim In aceste regiuni la sfarsitul veacului al XIII-lea si 1nceputul celui de al XIV-lea: Prutul poartä chiar, In unele hàrti din vremea aceea, numele de Alanus fluvius. Lor li se datoreste asezarea din care, pe urfra, s'a desvoltat orasul si resedinta domneasc6 a Iasilor. Tinutul Dorohoiului se numeste asa dupà targul Dorohoiului, constatat documentar de la 1nceputul domniei lui Alexandru ce! Bun. Numele e de origine slav6 i reprezintà forma ucraineanä a adjectivului drag. Probabil cä.' pe 1ntemeietorul asezärii sà-1 fi chemat asa. Tot de origine nord-slavA e si numele tinutului Cer.nduti, format dupà acela al targului, intemeiat de vreun Cerno www.dacoromanica.ro
JUDETE, TINITTURI, COMITATE, DISTRICTE
412
sau Cernea (ar insemna « Negrul » pe romanevte; comparä cu Cerna-Voda: apà neagrà). Prima mentiune sigurà a tinutului este In documentul din 1 Iunie 1476, prin care Iuga, marele vistiernic al lui stefan, däruevte mänästirii Putna, intre altele, csatul .1.-
räuti din tinutul Cernäutilor » (or Ileplookckoli Apiokakii).
Tot In aceastä regiune apare, In prima jumätate a veacului al XV-lea, tinutul Tetinei, numit astfel dupd cetatea Tetinei, care se afla la câtiva kilometri depärtare de Cernäuti. La 18 Octomvrie 1435, Iliav Voevod däruievte boierului Stan Babici intre altele « satul Sobraneti in tinutul Tetinei » (or It-kuonnickoit Aopmakti). Cu doi ani mai inainte, In 1433, stint mentionate « aceste cetäti Tetina vi Hmielovul cu aceste tinuturi (sau ocoale: In slavonevte este co [T]li1M1-1 KOAOCTMH I) vi sate care ascultä de ele ». Au existat oare In acelavi timp douei tinuturi deosebite, al Tetinei vi al Cernäutilor, sau numai unul singur, numit mai IntAi al Tetinei vi apoi, pe vremea lui stefan ce! Mare, al Cernäutilor ? Un
räspuns sigur nu se poate da, pe baza documentelor cunoscute astazi.
Tinutul Hotinului s'a numit astfel dupä cetatea vi tärgul Ho-
tinului care sunt anterioare desaecatului. Etimologia e, dupa toate probabilitätile, slavä; chotit In vechea slavä inseamnä «iubit,
drag »; de aci s'a format numeIe intemeietorului ; am avea prin urmare o analogie cu numele Dorohoiului, care Inseamnä acelavi lucru. Tot slay este vi numele tinutului, atät de caracteristic totuvi românesc, Soroca, format iarävi dupd acela al tärgului. Soroca (copoka) In rusevte inseamnä « cotof add »; explicatia cea-
laltà care derivä numele din soroc (copok-k) ached, pe rusevte « patruzeci » e neverosimilà. Orheiul apare ca tinut pentru prima data' in documentul din 26 Noemvrie 1470, pästrat Irma numai inteo traducere tärzie; el vi-a luat numele dupd tärgul respectiv ; cea mai mare parte a tinuturilor moldovene, mai ales intre Prut vi Nistru, urmeazA de altfel, dupä cum am amintit vi mai inainte, aceastä regulà. Originea numelui Orhei (cf. Orheiul Bistritei, In
judetul Näsäud) nu e inc6 lämurità: unii il derivä din slavicul op-krit ----- nuc, nucä.
In ce privevte numele tinutului Lei pupa, el poate sä vie sau dela acela al tärgului respectiv constatat documentar la 1454 ipotezd mai probabilä (o apà vi o avezare Läpupa, In Ardeal, www.dacoromanica.ro
JUDETELE SAU TINUTURILE MOLDOVEI
413
In judetul Mures ; o alta avezare Lei puma, In Bucovina) sau dela acela al apei. In limba bulgard, lopua, inseamna scaiu, observam ca in documentele scaete, brustur »; Lopusna
veacului al XV-lea aceasta forma alterneaza cu Lapusna e deci « tinut cu brusturi, cu scaieti » sau daca e vorba de apa cu acest nume, atunci apa care trece printr'un asemenea tinut. (Cf. Lopusnia, localitate In Jugoslavia). Si acest tinut se constatd a fi bine populat inca din vremea lui Alexandru ce! Bun. Tinutul Tighinei s'a numit astfel dupa targul Tighinei care pare a fi si el anterior descalecatului. Nu-mi pot explica bine originea numelui, mai ales In forma in care apare in cateva documente ale veacului al XV-lea: Tegheneacheciu, Tighineacheciu sau Tegheneachiciu (T/AFAH/AKM,110, TEPEWbC0110, THP1111*KM110y, TErflilAKFILIOV) ; am impresia rasa a unei mosteniri din vremea std.
panirii pecenege sau tätäresti (un sat Tighina e In judetal Valcea). In jurul Cetafii Albe a fost un tinut cu acelasi nume. El n'a stat cleat putina vreme sub stapanirea Moldovei, deoarece in 1484, Turcii, cucerind cetatea, ii anexeaza i teritoriul inconjurdtor, formand aci o raia. Aceeasi a fost i soarta tinutului Chiliei,
din jurul vestitei cetati. El a constituit raiaua acestei dupd cucerirea turceasca (1484). Numele Chiliei pare a fi grecesc,
lard insä ca
putem identifica, asa cum s'a propus, cu acela
al localitatii Hili (XV11) amintita in izvoarele bizantine i situata,
In realitate, In Bitinia, la intrarea in Bosfor. In scrisoarea din 1 Septemvrie 1435 prin care Ilias anunta pe regele Poloniei Vla-
dislav Iagello cá s'a impacat cu frate-sdu Stefan, se spune ea acesta din urma va stapani, pe lângd altele, i « inutul (mpacatta) cetcifii Chilia cu vama i cu ezerele ce tin de acea cetate ». Tinutul Ciubarciului, numit astfel dela localitatea Ciubdrciu, era situat spre miazazi de tinutul Tighina i avea ca hotar rasaritean Nistrul. Intemeiat, probabil, dupä ocuparea Cetdtii Albe de catre Turci (1484), el cuprindea partea de miazanoapte a fostului tinut dela "Mare ; aci erau situate si cele « sapte sate de tail o care devin in 1595 proprietatea Hanului tataresc. Prima mentiune cunoscuta mie despre tinutul Ciubarciu este din 8 Aprilie 1528 cand apare un Fatul parcalab de Ciubarciu. In 1592, Ianuarie 3, sub Aron Voda, sunt pomeniti « pArcalabi i hotnoghi de Ciubarciu », ceeace inseamnä, pe de o parte, cà existau i aci, www.dacoromanica.ro
414
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
ca §i in alte tinuturi de margine, cate doi parcalabi, iar pe de alta ea era §i o paz a armata, hotnogul fiind un comandant militar (Inseamnä, In ungure§te, locotenent). Tinutul Chigheciului sau Tigheciului 1§i trage numele dela
para.ul Chigheciu, un afluent al Prutului, care curge prin acest tinut. Prima mentiune a numelui o gasesc In actul din 13 Iunie 1436, prin care Ilia§ §i stefan daruiesc boierului Mihail Stangaciu Intre altele, doua sate « la Chegheaciu (He Rerimrk), la paraul Fantanilor, unde a fost Oana Albul §.1 mai In sus Mane§ti »; apoi, tot « la Cheigheaci (oa KW/MIA), locurile din pustie mai jos de,
Prun, la fantana peducelului §i mai In jos fantana cea mare ».. Intelesul numelui nu-1 átiu; pentru comparatie, citez insa numele satelor Mtineciu, din judetul Prahova §i Berheciu din Tecuci, adaog ca sufixul -eciu e de origine slava. In acest tinut a fost vestitul « codru al Chigheciului » care oferea cel mai bun adapost locuitorilor Impotriva navalirilor tatare§ti. Tinutul Tigheciului e amintit atat In lista din 1566 cat §i In cele douà insemnari din 1591, pomenite mai sus (vezi p. 406). Comitatele, distrietele i scaunele din Ardeal. In Ardeal, inainte de cucerirea ungureasca, Romanii au fost organizati In cnezate §i voevodate, intocmai ca §i cei de dincoace de Carpati. « Ducatele » de care vorbe§te notarul anonim al regelui Béla a§a trebuesc intelese. Dupa ce Insa Ungurii au luat in stapanire tara,. ei i-au dat o altà Impartire, In comitate i districte. Au ramas. insa urme §i din organizarea anterioara. E mai intai numele de voevod pe care-1 va purta conducatorul Ardealului; este apoi
marele numar de «districte romane§ti » (cincizeci §i patru de toate) raspandite pe intregul teritoriu dela apus de Carpati ; este, In fine,
impartirea In « scaune » care se constata eat pe teritoriul ocupat de Secui cat §i pe acela al Sa§ilor. Aceste Beaune (sedes, Stiihle, szék) par a corespunde « judetelor » noastre, teritoriilor asupra carora judele sau cneazul avea dreptul de judecata. Impartirea administrativa a intregii Väri ocupate de Unguri are loc In timpul dinastiei arpadiene ; In a doua jumatate a secolului al XII-lea se constata In intreaga Ungarie 72 de comitate. In Ardealul pro-
priu zis au fost In epoca arpadiana §apte comitate §i anume: Alba, Clujul, Dobtica, Solnocul din neiuntru, Turda, Tarnava Huniedoara.
www.dacoromanica.ro
COMITATELE, DISTRICTELE I SCALJNELE DIN ARDEAL
415
In afarà de acestea mai erau apoi doua districte: Fit'etra,sul Chioarul (Kövár) §i « scaunele » sase§ti §i sacuie§ti. Numarul scaunelor sacuie§ti a variat la Inceput; In 1562 el e stabilit la cinci i anume: Odorheiul (Udvarhely), Trei Scaune, alcatuit dupä
cum 11 arata §i numele, din reunirea a trei asemenea formatii (Sepsy, Kézdy §i Orba) la care s'a adaugat apoi o a patra: Miclosvar, Ciucul (Csik) cu Giurgeul §i Caqinul, Muref-Oforheiut (Maros-Vasarhely) i Arieful (Aranyos).
Scaunele sase§ti erau, in 1536, dupa marturia lui Nicolae Olahul, roman de origine, ajuns arhiepiscop de Strigoniu §i cancelar, in numar de §apte: &haul (Hermannstadt), Sebeful scisesc (Mühlbach), Sighifoara (Schassburg),Ore4tia (Broos), Vinul (Winz), Mediaful (Mediasch) i Biertanul (Birthalm). La acestea se mai adaogau insa §i douà « districte », al Bistrifet. §i al Coroanei, adica al Bra§ovului.
In partea de miazanoapte a Ardealului, era comitatul Maramurefului mentionat ca atare In secolul al XIV-lea. Spre apus, In spre Tisa sau, cum s'a spus mai tarziu, In partile « reaplicate* au fost trei comitate: Solnocul de mijloc, Crasna i Zarandul. Vecine cu acestea erau comitatele Bihor i Satmar. In sfar§it, In Banat §i In partea de miazazi a Tarii Cri§urilor au fost comitatele Arad, Cenad, Caraf, Haran, Cuvin i Banatul de Severin. dincolo de Carpati ca §i dincoace, constatäm, in decursul timpului, o suma de modificari In impartirea administrativa a tarii. Unele comitate sau Beaune au disparut, fiind Inlocuite cu altele, limitele lor au variat, atributiile conducatorilor s'au schimbat §i ele. Numele au fost date in genere dupa re§edintele respective; uneori linsa §i dupa raurile care le strabat. Maramureful pomenit In documente la sfar§itul veacului al XII-lea (1199), a avut in primele secole ale stapanirii ungure§ti,. un regim deosebit, aproape autonom, sub con ducerea voevozilor romani de aici. Abia la inceputul secolului al XIV-lea apar primii comiti: un Nicolae fiul lui Mauriciu, avand §i titlul de voevod, pe langa acela de comite de Maramure§ §i de Ugocea, la 1303; apoi un stefan, fiul precedentului Nicolae, la 1326. Numele vine dela apa Maramure§, ce se varsa in Iza §i pe care documentele veacului al XIV-lea o numesc « fluvium Maramorosii »..
Pare sa fie o straveche mo§tenire, daca ne gandim la numele www.dacoromanica.ro
416
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
Mureplui, dacicul Maria ; altdi 11 derivä dintr'un nume personal Mara; ar fi deci « Mure§ul Marei ».
Comitatul Satmarului cuprinde un tinut vechiu românesc, cu cnezi §i voevozi. Bale, fiul lui Sas, prin urmare nepotul lui Drago § interneietorul Moldovei, era in 1385 comite de Maramure§
§i de Satmar. Originea numelui nu e precis stabilitä: unii vAd in el românescul Satu Mare, altii Indina pentru un nume personal, {le origine .germanä: Satmar ; comparà cu Dietmar, Reinmar,
Siegmar, etc. Intr'un document din 29 Iunie 1604, dela Radu erban gäsim forma Sacmar (Ha CAKMAMO) ; aceea§i formä o gäsim §i trite() insemnare a fostului vlädicä Dosofteiu din Ardeal (0. 1630):
« in tinutul Sacmarului pänä la Dobritin ». In locul actualului judet al Sälajului, infiintat abia in 1876, au existat in vechime, depà§indu-i suprafata, douä comitate: al Solnocului de mijloc §i al Crasnei. Primul apare pe la Inceputul veacului al XV-lea. Mai inainte, era un singur comitat, mare, al Solnocului care se intindea dela Tisa Oda' la Dej. De comitatul Solnocului de mijloc a tinut pänä la 1566 cetatea Chioarului (Kövár), ale cArei sate .eran grupate In voevodate. Constatam 11 atari voevodate, unele -ca voevodatul lui Dan cuprinzAnd 13 sate, altele, ca acelea ale lui Damian Hossu sau Toma Hossu, numai 2 sate. Comitatul Crasnei, mentionat documentar inch' dela inceputul secolului al XIII-lea, 1§i trage numele dela räul Crasna, un afluent al Some§ului, care
inseamnä, in limba slavg: « frumoasa ». Un alt curs de apä cu -acela§i nume gäsim In Muntenia (jud. Buzäu), un al treilea In Moldova (judetele Fälciu §i Vaslui). Comitatul Dobdca (Dobuca, Doboca) se Intindea pe locul actualului judet al Some§ului. In cuprinsul lui era cetatea Ciceiului,
{le care depindeau, la 1553, cincizeci §i opt de sate, impärtite, ca §i la cetatea Chioarului, In voevodate. La data arätata eran §apte voevozi, ascultand Cu totii de paralabul de Ciceiu, reprezentantul domnului Moldovei. Numele acestui comitat vine dela cetatea DobAca, constatatà documentar la 1219, pe locul satului de astäzi Dobaca. In partea de nord-est a Ardealului, acolo unde se afla actualul judet al Näsäudului, e amintit, in secolul al XIII-lea, un « district » sau o vale a « Rodnei » (districtus sau vallis rodnensis), numità mai tarziu §i « vallis vallachalis ». In 1475, ea este alipità de
www.dacoromanica.ro
COMITATELE, DISTRICTELE *I SCAUNELE DIN ARDEAL
417
Bistrita cu conditia, foarte interesanta, ca locuitorii ei sa aibh aceleasi drepturi ca si orasenii din Bistrita; cam in acelasi timp (1474),
districtul Bistritei fusese incorporat, sub raportul administrativ, « Universitdtii Sasilor », adic6 organizatiei nationale care cuprindea pe toti locuitorii de acest neam din Ardeal. AVM, numele Rodnei cá't si al Bistritei sunt de origine slav6; cel dint:Ai inseamn4 « metalic »; cel de al doilea « (r4111) repede » (bystrica Aka).
Comitatul Clujului s'a format in jurul castrului sau cetätii Cluj, al cgrei nume e scris in documente la inceput cu s, nu cu j. Prima mentiune dateaz6 din 1173: « clusiensis »; in 1183 gäsim « culusiensis », in 1201 « de Culus », iar in veacul al XIII-lea, intre 1.213-1291 « castrum Clus ». In acest veac, si anume in anii 1263-1272, sunt adusi in Cluj colonisti germani ; in 1316 urmeaza
altii, toti având privilegii. Numele comitatului se crede a fi de origine slavo-româng, dela numele de persoan6 Cluf, un ipocoristic, adic6 o prescurtare familiarà, a lui Nicolae: compar6 cu Clofanii din Mehedinti. In secolul al XV-lea constat6m in comitatul Clujului cinci ceráti si 285 de sate; era deci bine populat. Comitatul Bihorului ocupa in veacul al XV-lea o suprafatd considerabilà: el cuprindea si orasul Debretin, iar spre miaz6zi se intindea Odd la Huedin. Avea, In vremea aceea, 10 ceati, 14 orase si tArguri si 518 sate ; era, prin urmare, foarte populat. RomAnii isi aveau si aici voevozii lor, unul Neagul (« Neagul woy-
woda ») e constatat in 1326; un altul Ivan, cu fratii sdi Bog si Bale, e pomenit ca « voevod de Beius » (« Ivan, woyvoda de Bulenus ») in 1363. Numele Bihorului este româno-slav, anterior venirii Ungurilor. Tot anterior Ungurilor este si numele comitatului Turda; dup6 unii cercetältori, am fi in fata unei vechi mosteniri dace sau latine (turu + dava, adic6 « locul zimbrului » sau turris +
dava deci Turnul, orasul Turnului); altii il deriv6 din slavA, si anume din ildsácina tvArd (TpAlt) insemnand tare, puternic, din care s'a f5.cut apoi tvardina (Ttnomma) infäriturg. Castrul Turda, dela care si-a luat numele comitatul, este foarte vechiu: 11 g6sim pomenit la 1075; comitatul 1118110 apare in 1282. Judetul Muref a fkut parte in vechime din tinutul secuiesc si purta
in consecint6 numele de « scaun ». Ca atare apare el in documente, incepAnd din anul 1409; mai inainte, tinea de scaunul 27
www.dacoromanica.ro
418
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
Ciucului. Numele este dacicul Maris (la Strabo Mc'eptcroq, la Constantin Porfirogenetul, in veacul al X-lea, Mop-11(34 ugor modifloat prin conviquirea cu Slavii. Un alt « scaun » a fost Odor-
heiul, constatat documentar in 1301, cand apare intr'un act regal « villa nostra olachilas in medio Siculorum nostrorum de Udvarhely » adica « satul nostru romanesc in mijlocul Secuilor nogtri dela Odorhei ». Din traducere se vede gi originea numelui acestui scaun: este ungurescul Udvarhely. Pe locul unde se an' astazi. judetul Ciucului erau in vechime trei scaune » deosebite secuiegti: scaunul Ciucului, scaunul Giurgeului (Giurgiului), constatate amandouà documentar in 1406 gi scaunul Caginului care apare ceva mai tarziu, in 1462. Pe urma, Cate i trele s'au unit formand o singura unitate administrativa. Acceagi a fost situatia judetului Trei-Scaune. i el s'a format, cum arata í numele, din reunirea a trei scaune: Sepsy, constatat documentar pe la mijlocul veacului al XIV-lea, Orba i Kézdy, la sfargitul lui. i aici gasim populatie romaneasca, Inca din cele mai vechi timpuri, cu cnezi i « villae olahalae ». Judetul Brafovului e numit in secolul al XIV-Iea i comitat si scaun gi district. In 1422, el intra in Universitatea Sagilor, unde constitue ca Bistrita, un « district », spre deosebire de celelalte gapte unitäti administrative numite « scaune ». Bragov, ca i Ragnov, aunt vechi nume romano-slave, anterioare venirii Ungurilor. Forma Bragau este mai noua, alcatuita, cum arata sufixul -au, dupa cea ungureasca (Brass6). Judetul mai inainte districtul Fiigaraf luat numele dela localitatea Fagarag, pomenitä
documentar pentru intaia data in 1291 sub forma: « Fogros Gasim, dui:4 aceea, formele « Ffogaras » in 1369 gi « Fugaras » in
1372. Numirea aceasta mai apare gi in alte pärti ale pamantului romanesc, in Botogani, data unei paduri, in Vaslui, unui deal, In Mehedinti unui parau, i, in afara hotarelor, in Bereg. Ar putea
fi un cuvant romanesc, format din fagar (dela fag; compara cu tufar, frunzar) i sufixul -ag. «Tara » Fagaragului a fost multa
Treme in stapanirea domnilor munteni, in veacul al XIV-lea gi al XV-lea. i mai tarziu, in secolele XVII gi XVIII, domnii boierii din Tara Romaneasca au avut mogii in acest tinut. In locul celor douà judete rarnava-Mare i Tarnava-Micä a fost in vechime unul singur, al Tdrnavei, numit in unguregte www.dacoromanica.ro
COMITATELE, DISTRICTELE $1 SCAUNELE DIN ARDEAL
419
prin traducere115. Numele este de origine slavä: tarn (Tpiark) lnseamnä in vechea slavä « spin »; Tarnava e prin urmare apa care curge printr'un tinut cu spini. Kiikiillö in ungure§te e tocmai traducerea cuvântului slay tarn. Dela apä si-a luat numele castrul
sau cetatea pomenità documentar pentru intäia datä In 1197 castrum Cuculiense »), iar dela aceasta comitatul (1217). In acest comitat al Tärnavei a fost Cetatea de Baltà, datà impreunä ell 8 sate, lui stefan cel Mare de regele Mateias. numele orasului si apoi, dela acesta, al comitatului Alba
este tot o traducere. In epoca romano-slavä a existat cetatea BAlgrad, pomenitä, chiar §i sub Unguri, cu numele ei vechiu: « Bellegrata ». Cancelaria latinä a cuceritorilor a tradus pe B61grad, care inseamnd in limba slavä: « Cetatea Alba' » prin Alba
gäsim aceastä numire intr'un document din 1206 si mai tärziu, au adaus §i numele legendarului Gyula (Iuliu) care ar fi stäpanit odinioarà aci, pe vremea lui stefan cel Milt. Asa s'a ajuns la forma Alba-Julia, care apare in acte incepand dela 1366. In ungureste i s'a spus Fejérvár sau Fehérvár, iar in nemteste Weissenburg. Inainte de colonizarea Sasilor, comitatul Albei a ocupat o suprafatä considerabilà, mult mai mare decat aceea a judetului cu acelasi nume de astäzi. Comitatul Huniedoaret men-
'tionat pentru prima oarà in 1276 §i-a luat numele dela cetatea Hunyad, pe ungureste « Hunyadvar », c.are apare sub forma « Hunod » in 1276 si « Huniad » in 1278. In veacul al XIV-lea, Tara Hategului forma un « district » (districtus Haczag)
deosebit de comitatul Huniedoarei; si mai inainte, ea avusese o situatie aparte: stim cà in 1247, diploma Joanitilor o aratà ca fäcand parte din cnezatul voevodului Litovoi, tinand deci de Oltenia. In veacul al XIV-lea, comitatul Huniedoarei se constatd a fi foarte bine populat: el avea sapte cetäti intre care Hat,egul, Hunedoara si Geoagiul, 12 orase si tärguri si 481 de sate.
comitatul Aradului si-a luat numele tot dela o cetate si anume dela cetatea « Orod », pomenità documentar in 1132. Mai
tärziu, dar tot in secolul al XII-lea, gäsim si forma « Arad »: poate sä fie un nume de persoanä. In secolul al XV-lea, comitatul Aradului se intindea si pe malul stâng al Muresului, cuprinzand partea de nord a actualului judet Severin si o bucatä din TimisTorontal. Era bine populat: se amintesc, in acelasi seco!, trei sute 27*
www.dacoromanica.ro
426
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
optzeci i cinci de localiati. Spre vest, se màrginea cu comitatul
Cenad ului, care trecea si el la sud de Mures, ingloband o parte din
judetul numit mai tArziu Torontal si al cgrui nume vine, ca in cazul Huniedoarei i Aradului, tot dela o cetate sau un castru, acela al Cenadului. i forma numelor e asemAn6toare: Huniad, Arad,
Cenad, avand toate sufixul topic unguresc -ad, -od, (Hunod, ()rod).
Spre miazAnoapte, comitatul Aradului se Invecina cu acela al Zarandului, al carui nume pare a fi iranian, poate sarmatic. InteadevAr, in limba ossetà, din Caucaz, limbd iranianà, cuvantul « zaranya » inseamn6: aur. S'ar potrivi deci, dac6 tinem seams& de minele de aur din aceastà regiune; certitudine ing nu existä.
Comitatul Zarandului, pur românesc, si care avea In secolul al XV-lea o suprafag considerabilä, a fost micsorat treptat i In cele din urrn4 desfiintat, prin legea administrativd ungureasa din 1876. Tree And In Banat, constatAm cá acest nume s'a dat mai intAi psárldi din spre rAgrit a lui, care a format « Banatul Severinului », cel dint/Ai ban cunoscut fiind Luca, In 1233. Aceastä formatie se intindea la Inceput si pe versantul de est al Carpatilor, in Oltenia, si a prilejuit o serie de conflicte intre regii unguri i domnii mun-
teni, cari ocupaserà partea rAgritean6 a lui, inclusiv resedinta, Severinul. In 1524, aceastà resedintà intrà in stkAnirea Turcilor ;
aeeeasi soartä o va avea, curAnd dupà aceea, aproape intreg Banatul. Numele de Severin vine nu dela impAratul Sever cura s'a crezut mai inainte ci, asa cum au arätat cercetdrile noi, dela cuvantul slay sdveril (rkseini) care inseamnA « dela miazdnoapte
A fost prin urmare un nume dat de Slavii dela sudul Spre apus de Banatul Severinului, a existat in secolul al XV-lea, un comitat al Caraplui, de o parte si de alta a rAului Caras. A
fost desfiintat prin cucerirea turceasa Numele pare a fi slay; altii inclind mai de graba pentru o origine turca veche; certitudine, nici in cazul acesta, nu putem avea. Vecin cu comitatul Carasului era acela al Timifului, care apare pentru prima oarà in documente in anul 1212; numele vine de la raul Timis iar numele acestuia este se pare, strdvechiu. La Herodot gdsim forma Tforpttreg, la Ptolomeu T3axo i localitatea Típt.cncov, la PrisG din Panion, care a cAlätorit la curtea lui Atila, In secolul al V-lea, Typ-haccq. Jordanes ne dä forma Tibisia, iar in inscriptii gAsiin www.dacoromanica.ro
PARCALABII *I COMITII
421
Tibissus. Identic cu cel de azi, apare numele in opera lui Constantin Porfirogenetul, din secolul al X-lea: Ty.lio-Lq si Tttdicr/g. Se poate deci admite o mostenire din epoca dacica; se mai poate face insA si o altà ipoteza si anume o mostenire dela Slavi (Timi5). AdAogAm cA acest nume topic se mai intAlneste si in alte parli ale pAmantului romanesc: in judetul Brasov, valea Timisului; In
judetul Bacäu, plaiul Timisului; apoi In formele derivate Timisesti, in judqele Neamt si Suceava. In once caz, numele nu derivä din ungarul Temes, care e ulterior. Spre apus de comitatul
Caras si lang4 acela al Timisului, a existat, panA in secolul al XVI-lea, comitatul Cuvinului sau Keve. Numele vine dela cetatea Keve, care a fost ocupatä si distrusA de Turci la 1551, iar numele cetAtii e unguresc. Köve sau Kiive in vechea maghiarà inseamnA pietros, stancos; din aceastd rAciAcinA derivA si numirile topice
romanesti: Chiojd si Cuejd. Dupà retragerea Turcilor, la inceputul veacului al XVIII-lea, comitatul n'a mai fost infiintat. Comitatul Torontal apare ceva mai tarziu, pe la inceputul veacului al XIV-lea, si a fost, panà la cucerirea turceascä, cel mai mic comitat din Banat. Numele pare a fi unguresc. Rezumand constatarile fAcute asupra vechilor judete din Ardeal, observAm ca." dacA multe din ele si-au luat numele dela cetAtile in jurul cArora s'au desvoltat, altele s'au numit dupb." cursurile de apA care le strAbAteau. 0 sumä dintre vechile numiri romano-slave sau chiar anterioare acestora au fost pAstrate (Maramures, Bistrita, Crasna, Timis, Brasov) sau traduse In limba cuceritorilor (TArnaya, Alba). Ele constitue 'Inca un
argument pentru continuitatea noastrà in Ardeal, aratand lipsa de temeiu a teoriei potrivit cAreia am fi venit in aceastà tail abia la sfarsitul secolului al XII-lea si Inceputul celui de al XI I I-lea. McMobil §i comitii. In fruntea judetelor, tinuturilor sau comitatelor, au fost pdrceilabii in Tara RomaneascA si in Moldova si comi(ii in Ardeal. Cuvantul parcAlab este de origine ungureascA:
el vine din porkoláb care, la randul lui, este o diformare a gerrnanului Burggraf. In unele judete de margine ale Moldovei si anume in Putna, Tecuci, Hotin, Neamt, CernAuti, Soroca, parcAlabii s'au mai numit §i starofti, dupà modelul dregAtorilor asemAnätori din Polonia. In actele latinesti, parcAlabilor li se spune www.dacoromanica.ro
422
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
« castellani » iar staro§tilor « capitanei »; In Ardeal, ei poartä titlul de « comites incepänd din domnia lui Stefan cel Mare, §i anume, dupà cAt se pare, din 1.479, pärcAlabul de Suceava poartà numele de
Portar de Suceava; el are grijä de ap'ärarea capitalei §i a curtii 1542 lnainte, acestui parcälab i se adaogä §i titlul de Hatman, imprumutat dela Poloni care, la rändul lor, il luaseed' dela Germani (Hauptmann). Hatmanul avea comanda asupra intregei armate moldovene§ti. Prima mentiune despre parcälabi in Tara Romaneasc5 este In domne§ti. Dela
privilegiul comercial acordat Bra§ovenilor in 1368 de cätre Vlaicu. Dupä ce stabile§te vämile pe care ace§tia vor avea sä le pläteascä,
domnul se adreseazà « tuturor credincio§ilor no§tri, mari dregälori, parchlabi (« castellanis »), judeattori, vame§i, slugi domne§ti... », poruncindu-le sà nu le ja mai mult, nici sä nu-i impiedice in exercitarea comertului lor. Termenul latin « castellani » inseamnd « parcAlabi ». Un an dupä aceea, cu prilejul räzboiului dintre Vlaicu §i Ludovic, regele Ungariei, afläm din cronica lui loan de Kiikiillö cà una din armatele muntene era sub comanda « comitelui Dragomir Valahul, castelanul de Dambovita » (« comes Dragmer Olachus, castellanus... de Domloyka »). In Moldova prima mentiune se gäse§te in actul din 1387 al boierilor lui Petru al Mu§atei care adeveresc cà domnul a prestat omagiu regelui Vladislav Iagello dupä sfatul §i vointa lor. Cel dintai dintre ace§ti boieri cari sunt numiti §i « consilieri supremi », este « Dzula capitaneus adicd starostele. In Ardeal, primul conducAtor de.comitat apare la Cluj, in 1173: e Toma castelanul.
Aceasta nu inseamnä c'd dregätorii insärcinati, In ate §i trele cu carmuirea judetelor, n'au existat §i mai inainte. Intocmai ca §i unii dintre dregätorii dela curte, §i ace§ti dregätori teritoriali au trebuit sä existe dela constituirea statului. A§a dar Basarab Intemeietorul in Tara Româneascä, Bogdan, dac4 nu chiar Drago § In Moldova, §i primul rege arpadian care a stäpAnit
Ardealul au trebuit sà aibà un numär de parcälabi §i castelani. Din punct de vedere ierarhic §i. al insemnätätii in stat, in frunte vin pärcälabii moldoveni; ace§tia aunt citati In mod regulat ca martori In hrisoavele domne§ti §i anume Inaintea celor mai multi dintre dregätorii curtii. Pe vremea lui Stefan cel Mare, www.dacoromanica.ro
PARCALABII SI COMITII
423
cand normele de cancelarie sunt pe deplin fixate, ordinea in§irarii parcalabilor este aceasta: In frunte yin parcalabii sau staro§tii de Hotin; dupä ei urmeaza aceia de Cetatea Alba §i cei de Chilia, apoi parcálabul de Neamt, parcálabul de Orhei i cel de
Roman. Portarul de Suceava apare rareori in lista de martori; parcálabul de Craciuna nu este citat niciodata. Spre sfar§itul domniei lui *tefan, parcálabul de Orhei nu mai este citat, iar ce! de Roman vine indata dupà cel de Neamt Se vede, prin mare, cd nu toti parcalabii moldoveni apar in lista de martori, ci numai aceia din tinuturile unde erau cetati insemnate, cari aveau, deci, i importanta militara. O alta particularitate este faptul cà In aceste tinuturi cu cetati insemnate sau dela margine gasim cate doi parcalabi: astfel la Hotin, Cetatea Alba, Chilia, Neamt, Orhei. Dedublarea se poate explica sau prin impartirea atributiilor unul dintre parcalabi avand pe cele militare, iar al doilea pe cele administrative §i judecatore§ti sau prin rotatie, functionand pe rand in intervale de timp egale. i in Tara Ro-
maneasca, In unele cetati, erau tot ate doi parcálabi: cand tefan cel Mare cucere§te, In 1474, cetatea Teleajen, letopisetul
zis dela Bistrita ne spune ca au fost taiate « capetele parcálabilor », iar « femeile lor » robite.
i la Darstor, sub Mircea, erau doi
parcalabi, numii, cu un termen grecesc, kef aliia (pe romane§te inseamna: capetenii). Domnul li se adreseaza la plural: o capeteniilor din Darstor » (KE4SttaftVi ApiimocKeie). Dincoace de Milcov,
parcalabii n'au insa insemnatatea pe care o constatam in Moldova; ei nu sunt trecuti in lista de martori dela sfaqitul documentelor domne§ti decit in mod incidental .7i atunci exista motive speciale. Acesta e, de pilda, cazul lui Gherghina, parcälabul ceValli dela Poienari, care apare in tratatul lui Radu cel Mare cu Ungurii, din 1507, ca primul dintre martori: era ruda cu domnul, unchiul acestuia dupä mama. Nici in Ardeal, comitii nu sunt trecuti in lista de martori a documentelor regale. Parcalabii aveau atributii administrative, judecatore§ti i militare. Ei reprezentau pe domn In teritoriul supus autoritatii lor §.1 erau, de fapt, in aceste teritorii, ni§te mici domni. Aveau sub ordinele lor mai multi subalterni: documentul moldovenesc din 13 Martie 1.466, aminte§te pe « globnicii » staro§tilor din tinutul Neamt, adica pe cei cari incasau amenzile sau gloabele. Tot de
www.dacoromanica.ro
424
JUDETE, TINUTURI, COMITATE, DISTRICTE
ei credem cä depindeau i pererubtii, dreg5torii mici care « scorneau » sau manau oamenii din sate la lucrul domnesc. « De ase-
menea slugi/e noastre pererubtii spune stefan In documentul din 30 August 1479 sä nu mäie pe oamenii din Cotmani nici la cetate, nici la mori, nici la curtile noastre, ou alti tärani la un loo ». Vor mai fi fost si alti subalterni ; asupra lor n'avem insä informatiuni precise. In Ardeal, comitele era ajutat, in primele timpuri, de un « judeator al cetei(ii >> (comes curialis castri) care
impärtea dreptatea si de un di pitan (maior sau dux exercitus, ungureste hadnagy) care avea atributiuni militare. Mai tärziu, spre sfärsitul epocei arpadiene, In locul acestor doi dregätori constatäm unul singur, vicecomitele (vicecomes, ungureste viczispan). Pe toti acesti subalterni ii numea comitele. Tot de el depindeau i vamefii (tributarii), birarii (exactores), cei ce schimbau banii (numularii) pristalzii corespunzand armasilor i vorniceilor
nostri, precum si alti slujbasi märunti. Veniturile pArcdlabilor constau din gloabele sau amenzile pe care aveau dreptul sä le pronunte, din darurile subalternilor, la numirea In slujbd cat si in cursul anului, i, probabil, dintr'o
cotä a veniturilor care se strängeau pentru domn din tinutul respectiv. Documentele nu ne dau relatii In privinta aceasta; stim insä a In Ardeal comitele beneficia de o treirne din toate veniturile ce se cuveneau regelui in cuprinsul comitatului säu. Subimpärtiri administrative ale judetelor nu se constatà panä* la 1500, nici in Tara Româneasck nici in Moldova. Ocoalele,
despre care s'a crezut c'ä ar reprezenta asemenea subdiviziuni in Moldova, apartineau, In realitate, targurilor sau oraselor. Cuvântul plasei a existat, e adevdrat, In Tara Romaneascä; el e intrebuintat Insà, In actele veacului al XVII-lea, cu intelesul de parte
care se cuvenea unuia sau mai multor proprietari intr'o mosie. Astfel, de pildà, In 1623, se pomeneste o mosie care cuprindea trei « plasa popii lui Sahat », « plasa Firascä* » i « plasa lui Staico ». La 1.652 sunt amintiti niste rumâni pe care i-a apucat legnura lui Mihai Vodà In satul TAmburesti « in plasa sfintei rran6stiri » Plumbuita. lar In 1692, mai multi proprietari d'äruiesc partea lor de mosie « din Piatra, din plasa lui Mihai Vodà. . ». Abia in secolul al XVIII-lea apar sublmpärtirile administrative ale judetelor. www.dacoromanica.ro
BIBLIOGRAFIE
425-
BIBLIO GRAFIE dndete, tinuturi, comitate, districte: 1. GHENADIE ENACEANU, Din istoria bisericeascd a Roma' nilor. Mesterul Manole i Petru Movild , Bucure0.i, 1884, p. 352 + III.; 2. AL. STEFULESCU, Gorjul istoric fi pitoresc, TArguJiului, 1904, LXIX + 423 p. in 80; 3. G. WEIGAND, Ursprung der siidkarpatischen Flussnamen in Rumiinien, in XXVIXXIX Jahresb.
Leipzig, 1921, p. 70-103; 4. ECATERINA ZAHARESCU, Vechiul judei al Saacului En lumina istoricei si antropogeograficei , in Bul. Soc. Geogr., t., XLI (1922), p. 147-173; 5. N. GR. DINCULESCU, Vechi Empeiriiri administra-
tive, in Arh. Olt., II (1923), p. 165-179; 6. IORGU IORDAN, Rumeinische Toponomastik, I-III, Bonn si Leipzig, 1924-1926, III + 298 p. in 8°; 7. D. NICHITA, Contrufii asupra pdrceildbiei En Moldova pdnei la sfdrsitul secolului al
XVI-lea, in Arhiva, XXXII (1925), p. 90-98 si 245-254; 8. D. NICHITA, Pârcálábia Moldova pdnd In veacul al XVII-lea, In Anuarul Liceului si .,Scoalelor ComerLale. M. Kogeilniceanu, pe anii 1922-1932, Iasi, p. 53-75; 9. N. DRAGAN, Toponimiesi istorie, Cluj, 1928, 178 p. in 8°; 10. G. WEIGAND, Die Namen der rumdnischen Judele im Altreich, In Balkan-Archiv, IV (1928), p. 168-177; G. WEIGAND, Bukarest, Satmar, In Balkan-Archiv, IV (1928, p. 478-180); AL. PHILIPPIDE, Originea Romdnilor, vol. II, Iasi, 1928, 829 p. in 8°1 V. MERUTIU, Judeiele din Ardeal f i din Maramures /And In Banat, Cluj 1929, 239 p. in 4°; 14. V. LUNGU, Tinuturile moldovenesti pdnd la 1611, in Cercet. Ise., IV (1928), partea a II-a, p. 97-109; 15. AL. ARBORE, Toponimie putneand , in Milcovia, I (1930), p. 5-39; 16. ST. EGYED, Das ungarische Komitat, In Ung. Jahrb., X (1930), p. 365-376; 17. N. DRAGANU, Romeinii In veacurile IX-XIV pe baza toponimiei si a onomasticei, Bucuresti, 1933, 684, p. in 80; 18. I. DONAT, Judelul de Baltd f i Banatul Severinului, in Arh. Olt., XIII (1934), p. 12-17; 19. CONSTANTIN C. GIURESCU, Vechimea satelor Star-Chiojd
si Chiojdul-mic din fostul judet al Sdcuenilor, in Reo. Ist. Rom., IV (1934), p. 283-285; 20. C. DUMITRIU, Doi dregeitori moldoveni: I. Portarul de Suceava. II. Hatmanuli Pdrcellabul de Suceava, Bucuresti, 1935, 136 p. in 80; 21. VICTOR ANDREI,Evo/utict teritorialti a vechiului tinut Neamf, Piatra-Neamt, 1936, 21 p. in 8°; (Extras din Anuarul liceului de bei iefi din Piatra-Neang pe anul 1934-1935); 22. CONSTANTIN C. GIURESCU, Judete dispdrute din Tara Romtineascd, Bucuresti,
1937, 8 p. in 80; (Extras din Omagiu Profesorului D. Gusti); 23. AUREL SAVA, Documente privitoare la tdrgul gi tinutul Ldpusnei, Bucuresti, 1927, 322 p. in 80; 24. CONST. C. GIURESCU, Din trecutul jucleiului Putna, Focsani, 1937, 26 p. in 80 (Extras din Tradiiiei actual itate ronuEneascd, vol. III); 25. CONST. C. GIURESCU, Oltenii si Basarabia. Colonial ri muntene En sudul Moldovei In veazurile XIV
fi XV, Bucuresti, 1941, 10 p. in 8° (Extras din Reo. 1st. Rom., X) ; 26. GH. NASTASE, Tinutul Sorocii, in Viata Basarabiei, XI (1941), p. 194-203; 27. ZENOVIE PACLI$ANU, Despre districtele romdnesti din Transilvania, comunicare
oran. la Ins titutul de IstorieNationald din Bucurestio, in ziva de 1 Aprilie 1943.
V. si p. 335, nr. 3; p. 335, nr. 4; p. 376, nr. 7; p. 467, nr. 5; p. 467, nr. 17 si 21; p. 539, nr. 21. SFAR*ITUL FIRTH INTAI
www.dacoromanica.ro
