1. Definiţi Definiţi conceptul conceptul de comunica comunicare re în ambele ambele sale sale dimensiuni dimensiuni.. In genera generall comun comunica icarea rea reprez reprezin inta ta un transf transfer er de inform informati atii.i. Dub Dubla la dimens dimensiun iunee a comunicarii provine de la cele doua cuvinte surori, anume comunicare si cuminecare. Acestea explica ambivalenta comunicarii evidentiind dubla dimensiune, comunitara si sacra. Axa orizon orizontal talaa are rolul rolul de liant liant socia sociall intre intre oameni oameni reprez reprezent entand and trans transmit mitere ereaa de informatii. Axa verticala(cuminecarea) se refera la dorinta crearii unui cod comun intre E si R, respectiv dorinta impartasirii codului.
2. Care este este etimol etimologi ogiaa cuvântul cuvântului ui comuni comunicar care? e? Se presupune că la temelia formării verbului latin communico,-are ar sta adjectivul munis,-e, al cărui înţeles era „care îşi face datoria, îndatoritor, serviabil”. Acest din urmă cuvâ cuvânt nt a dat dat naşt naşter eree unei unei fami famili liii lexi lexica cale le boga bogate te,, din din care care reţi reţine nem m adje adject ctiv ivel elee immunis=”scutit de sarcini, exceptat de îndeplinirea unei datorii”, communis=”care îşi împarte sarcinile cu altcineva”, iar mai tîrziu, în epoca clasică, „ce aparţine mai multora sau tuturora”. Acesta din urmă, prin mijlocirea derivatului său communicus îl poate explica pe communicare , termen însemnând la început punerea în comun a unor lucruri de indiferent ce natură.
***Sensul sacramental al cuvântului comunicare O dată cu răspândirea creştinismului s-a conturat sensul sacramental, cuvântul desemn desemnând ând împărt împărtăşi ăşirea rea credi credinci ncioşi oşilo lorr în cadrul cadrul agapel agapelor or ce s-au s-au aflat aflat la origin originea ea serviciului liturgic de mai târziu. Constantin Noica în „Cuvânt împreună despre rostirea române româneasc ască” ă” relief reliefeaz eazăă faptul faptul că român românii ii au păstra păstratt în limba limba lor înţele înţelesul sul cultua cultual,l, ecleziastic al latinescului communicare, moştenit sub forma cuminecare (a se împărtăşi de la, a se împărtăşi întru ceva). ceva). În acest sens, filosoful filosoful român scrie: „Comunicarea „Comunicarea nu e totul, totul, comunic comunicare areaa e de date, date, de semnale semnale sau chiar chiar de semnifi semnificaţ caţii ii şi înţel înţelesu esuri; ri; cuminecarea e de subînţelesuri”. 3. În ce constă constă dist distinc incţia ţia dint dintre re a auzi auzi şi a ascult asculta? a? Aşa cum există confuzia între semnal şi semnificaţie, există şi confuzia între a auzi şi a asculta. Cel ce aude nu e decât un receptacol pasiv de semnale sonore, pe când ascultătorul le traduce şi interpretează (proces de decodificare), trăgând şi un folos personal, în măsura în care integrează informaţiile informaţiile primite în structura personalităţii personalităţii proprii. Aşa cum învăţăm să citim şi să scriem când suntem mici, tot aşa trebuie să învăţăm să ascultăm şi de abia în acest moment putem afirma că poate avea loc comunicarea.
4. Enume Enumera raţi ţi elem element entel elee comp compone onent ntee ale ale proce procesul sului ui de comu comuni nica care re (mod (model elul ul lingvistic al lui Roman Jakobson sau alt model). E, R, cod, cotext, canal
5. Definiţi Definiţi codul ca parte a procesului procesului de comunic comunicare are şi precizaţi precizaţi de ce codificare codificareaa este considerată o condiţie indispensabilă în procesul de comunicare. Codul este un sistem de reguli după care semnele se organizează pentru a produce înţelesuri şi totodată, un sistem de înţelesuri comun membrilor unei culturi sau subculturi. Altfel formulat, este acea convenţie tacită sau explicită în virtutea căreia se recunoaşte existenţa unei relaţii de tip funcţional între semnificant şi semnificat. Într-un sens, ideea de cod cade exact pe ideea de semn lingvistic şi pe cea de limbaj. Codificarea este o condiţie indispensabilă procesului de comunicare eficientă, în sensul găsiri găsiriii acelu aceluii limbaj limbaj comun comun necesa necesarr evităr evitării ii entrop entropiei iei semant semantice ice.. Pentr Pentruu a asigu asigura ra reversibilitatea transformării mesaj – semnal, codul va trebuie să fie conceput (de către emiţător) astfel încât traducerile pe care el le mijloceşte să aibă un caracter univoc, lipsit de orice ambiguitate.
6. În ce const constăă distin distincţi cţiaa dintre dintre cod cod şi limb limbă? ă? Totuşi între cod şi limbă nu trebuie să punem semnul egal. Reţinem în acest sens afirmaţiile lui Pierre Guiraud: „Limba şi codul sunt, şi una şi celălalt, sisteme de convenţii care permit transformarea unui mesaj; astfel, limba e sistemul de echivalenţe lexicale şi de reguli sintactice cu ajutorul cărora ideile, gândirea sunt transformate în cuvinte cuvinte articulat articulate. e. Dar există între între limbă limbă şi cod o diferenţ diferenţăă fundamen fundamentală: tală: convenţiile convenţiile codului sunt explicite, prestabilite şi imperative; cele ale limbii sunt implicite, ele se instituie spontan chiar în cursul comunicării. Omul a creat un cod în vederea comunicării, în timp ce limba se creează chiar în comunicare. De aceea codul e închis şi încremenit, el nu se transformă decât în virtutea unui acord explicit al utilizatorilor, pe când limba e deschisă şi repusă în discuţie cu fiecare vorbă nouă.” Îngroşând liniile, putem vedea în dicţionar expresia unui cod (pact semantic minimal) şi în limbă , modalitatea practică de utilizare a acestuia în comunicarea interumană .
7. În ce constă constă caracterul caracterul arbitrar arbitrar al semnului semnului lingvisti lingvisticc şi care care sunt consecinţe consecinţele le negative ale acestuia în procesul de comunicare? Comunicarea se face cu ajutorul cuvintelor, iar oamenii presupun că aceste cuvinte „transportă” înţelesuri – imagine cu totul înşelătoare. Vorbele nu îşi conţin sensurile, acestea neexistând decât în mintea celor care le utilizează.
În „Curs de lingvistică generală”, publicat în 1916, Ferdinand de Saussure arată în mod expres că natura semnului este arbitrară. arbitrară. Între semnul lingvistic lingvistic (pe care semiotica îl numeşte semnificant) şi conceptul pe care îl reprezintă (semnificat), nu există relaţie intrinsecă. Nu există o legătură de cauzalitate internă între un anume semnificat –mamă, de exemplu, şi lanţul fonic care îl reprezintă. De pildă, secvenţa de sunete „c-o-r” înseamnă pentru român o formaţie vocală, pentru francez un instrument muzical, pentru latin –inimă ş. a. m d. De fapt, cuvintele nu sunt altceva decât simple semnale fizice (semnificanţi), menite să reactualizeze în mintea receptorului concepte preexistente, idei conturate şi fixate în trecut, pe baza generalizării experienţei personale, atât lingvistice cât şi extralingvistice. extralingvistice. Consecinta negativa negativa este aceea ca o dată ajuns la un receptor, cuvantul cuvantul poate sau nu să declanşeze în mintea acestuia un înţeles, strict condiţionat însă de cunoaşterea unui cod anume, în absenţa căruia că ruia comunicarea este imposibilă.
8. Explica Explicaţi ţi sintetic sintetic de ce dialogul dialogul dintre dintre doi interl interlocu ocutori tori se poate poate realiza realiza ca un „dialog al surzilor” în planul semanticii. Dialogul dintre doi interlocutori se poate realiza ca un „dialog al surzilor” în planul semanticii datorita faptului ca desi exista un vocabular comun, nu exista un limbaj comun. Comunicarea devine incompletă sau la limită, imposibilă sau este întreţinută iluzia comunicării, nefiind conştientizată diferenţa dintre limbaj şi vocabular. Prin urmare, dificultatea comunicării ţine de marea diversitate a limbajelor.
9. Enum Enumer eraţ aţii cara caract cter eriisti stici ale ale rece recept ptor orul ului ui im impo port rtan ante te în proc proces esul ul de comunicare. 1. Obiectivele, atitudinile, motivaţia de primire a mesajului. 2. Diferenţa de pregătire socială, educaţională, culturală între emiţător şi receptor. 3. Relaţia personală cu emiţătorul. 4. Atributele psihologice şi fiziologice fiziologice 5. Experienţa anterioară în situaţii similare. 6. Diferenţa în bogăţia de informaţii între emiţător şi receptor.
10. Precizaţi care sunt cele două bariere în comunicare, cel mai mai greu de combătut. Putem aprecia că există multe cauze ce duc la disoluţia axei verticale a comunicării, dar dintre acestea cele mai importante, în sensul de greu de combătut, considerăm că sunt două, şi anume: omniprezenţa zgomotului (termenul desemnează clasa, practic infinită, a fenomenelor susceptibile de a distorsiona mesajul prin alterarea calităţii semnalelor) şi necoincidenţa dintre codul emiţătorului şi cel al receptorului. receptorului.
11. Enumeraţi Enumeraţi mai multe forme ale comunicării precizând precizând criteriul de clasificare folosit. 1. dupa cod: cod: com verbal verbala, a, paraverb paraverbala, ala, nonver nonverbala bala si si mixta; mixta; 2. dupa statut statutul ul interloc interlocuto utorilo rilor: r: com orizont orizontala ala si verticala; verticala; 3. dupa numarul numarul parten parteneril erilor: or: com intraper intrapersona sonala, la, interperso interpersonala, nala, de grup grup mic, de tip public; 4. dup dupaa finali finalitat tatea ea actulu actuluii comuni comunicat cativ: iv: com accid accident entala ala;; com subiect subiectiva iva;; com instrumentala. 5. dupa mijloa mijloacele cele de comunicare: comunicare: com com directa, directa, indirecta, indirecta, colectiv colectivaa si multipla. multipla.
12. Enumeraţi Enumeraţi care sunt cele patru moduri de comunicare comunicare după Bernard Voyenne Voyenne şi precizaţi care sunt caracteristicile fundamentale ale comunicării directe. Dupa Bernard Bernard Voyenne exista exista 4 modu moduri ri de comunicar comunicare: e: directa, directa, indirecta, indirecta, multipla multipla si colectiva. Caracteristicile fundamentale ale comunicarii directe sunt: - comu comuni nicar carea ea are are loc loc imed imedia iatt si rec recip ipro roc; c; - comun comunica icare re interp interpers ersona onala la fara fara inter intermed mediar iari: i: - form formaa de com comun unic icar aree comp comple leta ta;; - e lim limit itat ataa in in spa spati tiuu si si tim timpp Transmiterea in lant duce la aparita zvonului (deformarea mesajului).
13. Enumeraţi Enumeraţi câteva căi prin care se realizează comunicarea comunicarea umană nonverbală nonverbală şi definiţi gestul în sens larg. Comunicarea Comunicarea umană non-verbală non-verbală se realizează pe următoarele căi: gesturi, mimică, limbajul trupului (kinetică), percepţia spaţiului (proxemică), percepţia timpului (kantiană sau fenomenologică), prin privire etc. Lucia Wald („Sisteme de comunicare umană”) ne oferă o definiţie a gestului în sens larg, şi anume: anume: „orice „orice mişca mişcare re corpo corporal rală, ă, invol involunt untară ară sau volu volunta ntară, ră, purtăt purtătoar oaree a unei unei semnificaţii de natură comunicativă sau afectivă”
14. 14. La ce se refe referă ră prox proxem emic icaa şi care care sunt sunt cel cele patr patruu zone zone de dist distan anţe ţe interpersonale după Allan Pease? Proxemica se referă la modul în care omul percepe şi îşi structurează spaţiul. Cercetătorii sunt de acord cu faptul că aceste distanţe (intimă, personală, socială, publică) sunt determinate în primul rând cultural. Allan Pease defineşte patru zone posibile de distanţe interpersonale:
-zona intimă (între 15 - 46 cm), cea dintre prieteni, soţ şi soţie, părinţi, copii, rude apropiate. Această zonă este considerată de către om un fel de proprietate a sa, şi o apără ca atare, numai celor apropiaţi emoţional le este permis să pătrundă în ea. - zona personală (între 46 cm şi 1,22 m) este distanţa pe care o păstrăm faţă de alţii la întâlniri oficiale, ceremonii sociale etc. -zona socială (între 1,22 m şi 3,60 m) – distanţa pe care o păstrăm faţă de cei mai puţin cunoscuţi. cunoscuţi. -zona publică (peste 3,60 m) –de exemplu, atunci când ne adresăm unui grup mare de oameni.
15. Preciz Precizaţi aţi caracte caracteris ristici ticile le import importante ante ale comuni comunicăr cării ii ind indire irecte, cte, conseci consecinţel nţelee pozitive ale scrierii pentru procesul de comunicare. Caracteristici ale comunicarii indirecte: - transmit transmiterea erea de de informa informatii tii nedefo nedeformate rmate,, autenti autentice, ce, obiectiv obiectivee in timp timp si si spatiu spatiu;; - lips lipsaa de de apr aprop opie iere re fizi fizica ca;; - trans transmit mitere ereaa in lant lant cu posib posibili ilitat tatea ea declan declansar sarii ii de ecou ecouri; ri; - rasp aspunsu nsul este este lent ent. Scrierea inaugurează un nou tip de comunicare, prin care se suprimă condiţionarea materi materială ală,, fizică fizică,, aprop apropier ierea ea dintr dintree parten parteneri eriii de dialo dialogg şi se creeaz creeazăă posib posibili ilitat tatea ea transmiterii unei informaţii nedeformate, autentice, obiective în timp şi spaţiu .
16. 16. Prec Preciz izaţi aţi câmp câmpul ul comu comuni nică cări riii inte interne rne întrîntr-oo organ organiz izaţi aţie; e; la ce se refer referăă comunicarea comunicarea funcţională şi ce anume urmăresc relaţiile relaţiile psihosocial psihosocialee în cadrul comunicării interne? Comunicarea internă se referă la un ansamblu de interacţiuni funcţionale şi psihosociale desfăşurate în interiorul unei organizaţii. Comuni Comunicar carea ea funcţi funcţion onală ală trebui trebuiee să asigu asigure re difuz difuzare areaa orient orientări ărilo lorr şi obiec obiecti tivel velor or organi organizaţ zaţiei iei,, coeren coerenţa ţa şi eficaci eficacitat tatea ea activ activită ităţil ţilor or mem membri brilor lor aceste acesteia, ia, contr controlu olull şi evaluarea rezultatelor. Relaţi Relaţiile ile psiho psihosoc social ialee urmăre urmăresc sc dezvo dezvolta ltarea rea şi menţi menţiner nerea ea unui unui climat climat pozit pozitiv iv,, a motivaţiei personalului şi coeziunii ansamblului. ansamblului.
17. Enumeraţi Enumeraţi cele trei căi urmate de fluxurile fluxurile informaţionale informaţionale într-o organizaţie organizaţie şi caracterizaţi comunicarea ascendentă. Fluxurile informaţionale informaţionale într-o organizaţie/instituţie organizaţie/instituţie urmează mai multe căi: Comunicarea descendentă sau ierarhică; Comunicarea ascendentă sau salarială: salarială : parcurge traseul invers, de la bază către vârfurile ierarhiei. Suporturile de informare în acest caz sunt limitate: sondaje, afişaj, rubrică rubrică permanent permanentăă în jurnalul jurnalul de întrepri întreprinder ndere, e, cutia cutia cu sugestii sugestii,, scrisori scrisori deschise. deschise.
Comuni Comunicar carea ea ascend ascendent entăă trebu trebuie ie să se bucur bucuree de o atenţ atenţie ie speci specială ală deoare deoarece ce prin prin intermediul ei sunt cunoscute aspiraţiile personalului, se asigură un bun climat social, sunt dezamorsate eventualele conflicte şi tensiuni. Din păcate acest tip de comunicare este fie neglijat, fie respins de către manageri. Comunicarea or orizontală sa sau laterală.
18. La ce se referă un audit al comunicării comunicării interne? interne? Precizaţi Precizaţi întrebările întrebările pe care trebuie să le cuprindă o grilă de analiză rapidă a comunicării interne. Investigarea internă furnizează în mod regulat un bilanţ moral al forţelor productive din orga organi niza zaţi ţie, e, mă măso soar arăă grad gradul ul de impl implic icar aree în mu munc ncăă al sala salari riaţ aţil ilor or,, dete detect cteaz eazăă neînţelegerile, cunoaşte dorinţele personalului, identifică schimbările de comportament. Este absolut necesară măsurarea periodică a adaptării personalului la valorile adoptate de organizaţie. Barometrul climatului intern va releva care sunt punctele de adeziune şi de conflict. O eventuală grilă de analiză rapidă a comunicării interne ar putea cuprinde următoarele întrebări: Cine Cine info inform rmea ează? ză? (dir (direcţ ecţia ia,, bir birou oull per perso sona nal, l, anum anumit itee cat categ egor orii ii de pers person onal al)) În ce ce conte context xt?? (info (inform rmar aree ofici oficial alăă şi contr control olat ată, ă, info inform rmar aree infor informa mală lă:: zvonu zvonuri ri,, comentari comentariii publice, publice, informar informaree ascendent ascendentăă sau descenden descendentă, tă, tipologi tipologiaa mijloacel mijloacelor or de informare utilizate: sunt facile sau greoaie?) Cân Când? (flu (fluxxuril rile de inf informaţ rmaţii ii sun sunt regul egulat ate, e, cu ce frec frecve vennţă, sau ocaz ocaziional nale, impuse de circumstanţe – crize, urgenţe, schimbări; în ce stadiu al procesului de decizie intervin – în faza de pregătire sau la final?; informarea internă precede informarea externă?) Rezultatele: Care sunt aşteptările personalului în materie de informare? Personalul îşi cunoaşte propria organizaţie? Ce imagine a organizaţiei propagă în exterior personalul?
19. Organizaţia Organizaţia are la dispoziţie dispoziţie trei modalităţi modalităţi de a-şi transmite transmite mesajele, care sunt acestea? O organizaţie are la dispoziţie trei modalităţi de a-şi transmite mesajele: în scris, oral şi audiovizual. Alegerea unui vector de comunicare depinde de trei elemente: de natura mesajului (ce?), de personalitatea emiţătorului (cine?), de calitatea receptorului (cui?). Cheia succesului oricărui proces de comunicare (şi a comunicării interne în particular) este adaptarea la specificul publicului. publicului. Criteriile după care putem evalua un mesaj în comunicarea internă se referă la: modul de inteligibilitate; gradul de distorsiune al mesajului; gradu adul de me memo morrizar izaree şi con conser servar vare (reţ reţiner nere); e); costul mesajului.
20. Enumera Enumeraţi ţi 4-5 suportur suporturii de comuni comunicar caree prin prin scris scris şi caracte caracteriz rizaţi aţi panoul panoul pentru afişaj. Suporturi de comunicare prin scris: Nota de serviciu / Raportul scris / Planul tip al unui raport / Fişa de informare / Panoul pentru afişaj / Cutia cu sugestii / Sondajele / Acţiunea „semne de întrebare” / Scrisoarea către angajaţi / Jurnalul intern / Buletinul de informare / Revista presei Panoul pentru afişaj este un instrument de comunicare unde pot apărea: informaţ informaţii ii legale: legale: drepturi drepturi ale salariaţi salariaţilor lor (îndator (îndatoriri iri fundament fundamentale, ale, informaţi informaţiii privind securitatea, securitatea, sănătatea etc. Informaţii ierarhice-profesionale: structurale (crearea de posturi, restructurări), economice (rezultate anuale, articole din presă), sociale (condiţii de muncă, avantaje salariale, salariale, sisteme sisteme de asigurare) asigurare),, practice practice (reparti (repartizarea zarea sălilor, sălilor, alocarea alocarea de materiale, materiale, vacanţă), regimul fiscalităţii. Informaţii salariale – panoul reprezintă şi un loc de exprimare a salariaţilor Recomandări: evitaţi ca panoul să fie supraîncărcat de informaţii; panoul trebuie să fie împărţit pe rubrici, în funcţie de temele abordate; trebuie să se acorde un spaţiu special pentru informaţiile informaţiile urgente sau de primă importanţă; informaţia să fie personalizată: fiecare material să fie datat şi semnat de autorul său; fiţi atenţi la maniera de prezentare a materialului, din punct de vedere grafic; studiaţi impactul vizual al panoului. •
•
•
21. Enumeraţi 3-4 suporturi de comunicare orală şi caracterizaţi reuniunea. Suporturi de comunicare orala: Telefonul / Şedinţa prin telefon / Audioconferinţa / Reuniunea / Cercurile de calitate / Întâlnirile dintre diferitele servicii Reuniunea: Într-o organizaţie, întâlnirile pot fi de mai multe tipuri: reuniuni plenare, adunări generale, şedinţe de serviciu, grup de reflecţie, conferinţă, cerc de calitate. Reguli pentru organizarea unei reuniuni: Înaintea reuniunii Aleg Aleger erea ea date datei; i; asig asigur urar area ea,, în prea preala labi bil, l, că part partic icip ipan anţi ţiii şi cei car caree au inte interv rven enţi ţiii sunt disponibili. Fixa Fixare reaa une uneii dur durat atee det deter ermi mina nate te (de (de exe exemp mplu lu:: de de la la ora ora 10 la ora ora 12) 12).. Selecţionarea pa participanţilor. Con Concep ceperea erea unei unei ord ordiini de zi conci concise se şi comu comunnicar carea ei în avan avanss perso ersoan anel eloor vizate; repartizarea eventual a rolurilor şi misiunilor misiunilor diverşilor participanţi. Numirea unui animator al dezbaterii. Asig Asiguurar rarea unei logisti istici ci per perfect fecte: e: sală, ală, primi imirea rea part articip cipanţi anţillor, punerea erea la dispoziţie a materialului necesar, pauza de cafea. În timpul reuniunii conduceţi reuniunea.
Evitaţi digresiunile; dacă ele exi există, să fie limitate ate în timp şi pondera erate; o dezbatere exagerat polemică este greu de stăpânit. După terminarea reuniunii Red Redact actaţi aţi un rap raport detal etaliiat asup asuprra reun euniun iunii. ii. Dist Distri ribu buiţ iţii-ll par parti tici cipa panţ nţil ilor or;; afi afişa şaţi ţi,, dac dacăă est estee nece necesa sar, r, o sin sinte teză ză a lui lui.. Supr Suprav aveg eghe heaţ aţii apli aplica care reaa deci decizi ziil ilor or şi şi ide ideil ilor or car caree au fost fost prop propus use. e. Fixa Fixaţţi o înt întâln âlnire viit iitoare, are, cu dată, ată, loc şi şi or ordine ine de de zi zi.
22. Precizaţi Precizaţi câteva suporturi de comunicare audio-video. audio-video. Filmele, Filmele, casetele, casetele, videotra videotransmi nsmisiil siilee sunt tot atâtea atâtea suportur suporturii de comunica comunicare re clasice. clasice. Alături de aceste mijloace clasice de comunicare, o organizaţie poate utiliza echipamentul informatic şi poate iniţia dialogul electronic, iar prin scrisori electronice angajaţii pot comunica între ei sau cu alte servicii.
23. Precizaţi modalităţile principale de construire a imaginii unei organizaţii. Imaginea Imaginea unei organizaţii organizaţii,, a unei întreprind întreprinderi, eri, a unei instituţii instituţii se construi construieşte eşte prin produsele sale, prin prin acţiunile sale şi prin prin comunicare.
24. Enumeraţi Enumeraţi cele 5 forme principale principale de lucru cu presa şi caracterizaţi caracterizaţi dosarul de presă, precizaţi conţinutul acestuia. Cele cinci forme principale de lucru cu presa sunt: comunicatul de presă, dosarul de presă, conferinţa conferinţa de presă, interviul şi articolul. articolul. Dosarul de presă pune la dispoziţia presei un ansamblu de documente care vor servi la redactarea materialelor de presă ulterioare. Informaţiile din dosarul de presă sunt concise, tonul neutru, rubricile clare. Dosarul de presă trebuie să fie atractiv, agreabil a greabil la citit, cu intertitluri şi culori. El poate fi actualizat periodic. De aceea, dosarul poate fi conceput pe două secţiuni: prima, care nu necesită revizuiri frecvente, va fi o prezentare a organizaţiei, cea de-a doua parte va conţine cifrele semnificative, iar paginile sale vor fi uşor de modificat şi inserate ca anexe la documentul principal. Conţinutul unui dosar de presă: un comu comuni nicat cat în desc deschi hide dere re car caree prez prezin intă tă,, pe scur scurt, t, obie obiect ctul ul dosa dosaru rulu lui, i, rea reali lizân zândd o sinteză; sumarul; o ser serie de rubri brici, ci, ordon donate ate după upă un plan logi ogic. Tema unui dosar de presă poate fi: lansarea unui produs, a unui serviciu, schimbarea logo-ului, modificarea unui statut etc. Prezentarea organizaţiei: istoric, fişe care conţin
cifre, cifre, date date semni semnific ficati ative, ve, poziţ poziţio ionar narea ea faţă faţă de concur concurenţ enţă, ă, strate strategi giaa organi organizaţ zaţiei iei,, organigrama etc. Informaţiile adiacente temei propun jurnaliştilor diferite unghiuri de abordare pentru viitoarele articole şi elementele necesare conţinuturilor. Calitatea vizuală a unui dosar de presă este o problemă de imagine de marcă. Fotografiile sau diapozitivele trebuie să fie executate de profesionişti profesionişti şi să aibă o calitate incontestabilă.
25. 25. Care Care sunt sunt cei cei doi poli poli de refer referin inţă ţă prin prin care care defin definiţ iţii perso persona nali litat tatea ea un unei ei organizaţii? Personalitatea unei instituţii/organizaţii se defineşte plecând de la doi poli de referinţă: cultura organizaţională şi imaginea publică.
26. La ce se referă imaginea publică publică şi care sunt faţetele ei? Imaginea publică – reprezentarea sau ideea pe care publicul şi-o face despre o instituţie sau o organizaţie. Imaginea se concretizează prin opinia pe care şi-o face consumatorul sau cetăţeanul despre caracterul şi personalitatea instituţiei sau organizaţiei. Imaginea publică este mai vizibilă decât cultura c ultura organizaţională, deoarece se exprimă într-un mod manifest şi se articulează pe scena publică. După M. Cohen şi P. Gschwind (L image de marque de l entreprise, 1971) în conceptul de imagi imagine ne pub public licăă se suprap suprapun un două două tipur tipurii de imagi imagine, ne, care care adesea adesea se confu confundă ndă:: imaginea materială şi imaginea imaterială.
27. Care este obiectul comunicării comunicării instituţionale? instituţionale? Obiectul Obiectul comunicăr comunicării ii instituţ instituţiona ionale le sau corporat corporative ive este construi construirea rea şi gestiona gestionarea rea imaginii organizaţiei, discursul fiind o expresie a identităţii şi a valorilor proprii: cine este, ce vrea să facă, ce ştie să facă şi ce face organizaţia.
28. În ce constă deosebirea dintre imaginea de marcă şi imaginea instituţională? Imagine de marcă/Imagine instituţională instituţională Marcaa de co Marc come merţ rţ sa sauu de fa fabr bric icăă dese desemn mnea ează ză oric oricee semn semn care care serv serveş eşte te la distingerea produselor unei întreprinderi sau ale unei organizaţii. Imaginea de marcă este complementară imaginii instituţionale. instituţionale. Imaginea de marcă se poate axa pe o caracteristică a produsului sau pe buna reputaţie a întreprinderii care îl fabrică, de pildă Adidas, Mercedes etc. Imaginea instituţională în forma sa pură, vizează crearea în conştiinţa consumatorului a unei imagini organizaţionale suficient de clare şi precise pentru a se distinge de imaginile de marcă comerciale. Este vorba de identitatea intreprinderii. intreprinderii. Imaginea de marcă a unui produs depinde de personalitatea pe care o va da acestuia organizaţia.
Imaginea instituţională în forma sa pură, vizează crearea în conştiinţa consumatorului a unei imagini organizaţionale suficient de clare şi precise pentru a se distinge de imaginile de marcă comerciale. Este vorba de identitatea intreprinderii. intreprinderii.
29. În ce constă distincţia dintre imaginea imaginea de marcă şi imaginea de produs? Marca unui produs poate proiecta o anumită imagine, iar produsele însele, la rândul lor, pot proiecta o imagine prin calităţile intrinseci pe care le prezintă. Imaginea de marcă şi imaginea de produs se suprapun uneori. Produsele însele pot proiecta o imagine care se suprap suprapune une peste peste alte alte tipuri tipuri de imagin imagine. e. Notor Notoriet ietate ateaa sau prest prestigi igiul ul sunt sunt rezul rezultan tanta ta diferitelor imagini ale unei organizaţii.
30. 30. Prec Preciz izaţ aţii etap etapel elee de dezv dezvol olta tare re a un unei ei stra strate tegi giii de comu comuni nica care re pent pentru ru o instituţie. După Martial Pasquier (2011, pp. 125 – 139), Thierry Libaert (2009, pp.141 – 167), precum şi Marie-Helene Westphalen, Thierry Libaert (2009, pp. 49-60) principalele etape de dezvoltare ale unei strategii de comunicare pentru o instituţie sunt: - faza preparatorie (bazele politice, legale şi financiare; analiza nevoilor şi condiţiilor cadru, stabilirea bugetului); bugetului); - planificarea detaliată (grupurile ţintă, obiectivele comunicării, conceperea mesajului, alegerea şi planificarea instrumentelor de comunicare, planul media, precizarea bugetului, evaluarea în detaliu a conceptului şi selectarea agenţiilor); - produ produce cere reaa şi real realiz izar area ea conce concept ptul ului ui (produ (producer cerea ea materi materialu alulu luii şi pretes pretestar tarea ea comunicării, urmată de realizarea acesteia); - controlul eficienţei lui; - comunicarea integrată.
31. 31. La ce într întreb ebăr ării treb trebui uiee să răsp răspun undă dă un mesa mesajj atun atunci ci când când aces acesta ta este este conceput? Un mesaj trebuie să răspundă la trei întrebări principale: Care Care vo vor fi ava avanntajel ajelee dest destin inat atar ariilor comu comunnicăr cării, ii, dup după ce vor vor lu lua cun cunoşti ştinţă nţă de mesaj (beneficiu)? În virt virtut utea ea căr căror or raţi raţiun unii acee aceeaş aşii des desti tina nata tari ri vor vor într într-u -unn fel fel sau sau altu altull săsă-şi şi mo modi difi fice ce percepţia, opinia sau comportamentul comportamentul (de ce)? Care est este to tonalitatea sau sau im impresia ge generală a com comunicării ( tonalitate)? Este vorba mai ales de o comunicare foarte oficială, austeră în alegerea cuvintelor şi a vizualului, sau, dimpotrivă, una foarte ludică cu desene, pictograme şi un mesaj foarte uşor şi agreabil de citit? 32. Defin Definiţ iţii relaţi relaţiil ilee pub publi lice ce.. Definiţii: a. din perspectiva activităţilor specifice relaţiilor publice „Practica relaţiilor publice este arta şi ştiinţa socială a analizării unor tendinţe, a anticipării consecinţelor lor, a sfătuirii liderilor unei organizaţii •
şi a implementării unor programe de acţiune care vor servi atât interesele organizaţiei, cât şi interesele publicului” – publicului” – definiţie definiţie propusă de Asociaţia Asociaţia Internaţională Internaţională a Relaţiilor Publice, cu ocazia Convenţiei anuale din 1978 ţinută la Mexic. „Relaţiile publice sunt funcţia de conducere care evaluează atitudinil atitudinilee publicului,i, apropie politicile publiculu politicile şi procedurile procedurile unui individ individ sau ale unei organizaţii de interesele publicului, planifică şi execută un program de acţiune pentru a câştiga înţelegerea şi acceptarea publicului” S. M. Cutlip şi colab., Efective Public Relations, 1994 b. definiţii bazate pe efectele relaţiilor publice „Relaţiile publice reprezintă o funcţie managerială, care stabileşte şi menţine legături reciproc benefice între o organizaţie şi publicul de care depinde succesul sau falimentul ei.”S. ei.” S. M. Cutlip şi colaboratorii săi, 1994 Relaţiile publice sunt „managementul comunicării dintre organizaţie şi publicurile publicuri le sale” sale ” J. E. Grunig şi T. Hunt, Managing Public Relations, 1984 •
•
•
33. În ce constă modelul modelul comunică comunicării rii bilater bilaterale ale simetric simetricee de la James James Grunig? Grunig? Relaţiile publice se bazează pe modelul comunicării bilaterale simetrice (teoretizat de către James Grunig); în cadrul acestui model comunicarea se desfăşoară în două sensuri (adică public – organizaţie şi organizaţie - public), deci se ţine seama de reacţiile publicului nu pentru a se identifica identifica modul în care aceste reacţii pot pot fi schimbate, schimbate, ci pentru a se adapta, schimba comportamentul comportamentul organizaţiei; acest model se bazează pe înţelegerea reciprocă şi conduce la rezolvarea eventualelor conflicte de comunicare;
34. Enumeraţi care sunt cele cele şase fundamente ale ale unei negocieri eficiente. 1. stilul de negociere; 2. scopurile si asteptarile; 3. standardele si normele legale; 4. relatiile; 5. interesele celeilalte parti; 6. parghiile de control.
35. Preciz Precizaţi aţi care sunt cele cele cinci cinci stilur stilurii de negocie negociere re după după criteri criteriul ul agresiv agresivită ităţii ţii umane sau modului de gestionare a conflictelor interpersonale? Cele cinci tipuri de oameni sunt, în ordinea descrescătoare a agresivităţii: agresivităţii: - comp compet etit itiv ivii ii,, cei car caree rezol rezolvă vă pro probl blem eme, e, - cei cei car caree fac fac comp compro romi misu suri ri,, - cei cei care care fac fac con conce cesi siii (con (conci cili lian anţi ţii) i),, - cei cei car caree se se es eschiv chivea ează ză.. Acest sistem de clasificare îl considerăm mai bun decât altele propuse de cercetători, pentru că ceea ce dă negocierii caracterul îngrijorător este tocmai posibilitatea izbucnirii unor conflicte interpersonale. interpersonale.
36. În ce constă stilul stilul rezolvării problemei ca stil de negociere? Cel mai preţios stil de negociere este stilul rezolvării problemei. În testul propus adeptul acestui stil va gândi în felul următor: „Haideţi să ne postăm fiecare în spatele scaunu scaunulu luii celui celuilal lalt.t. Astfel Astfel câştig câştigăm ăm amand amandoi oi câte câte 1000 1000 de dolari dolari.” .” Stilu Stilull rezol rezolvăr vării ii problemei este cel mai greu de pus în aplicare, fiindcă se străduieşte să descopere care e, de fapt, problema, printr-o dezvăluire sinceră a intereselor, să găsească soluţia cea mai elegantă printr-o examinare creativă a mai multor soluţii şi să soluţioneze aspectele dificile pe baza unor standarte corecte de împărţire a câştigului. El este util în special în negocierile complexe (de exemplu, negocierea tratatelor de pace).
37. Care sunt cele patru deprind deprinderi eri esenţial esenţialee pe care trebuie trebuie să le aibă aibă un bun negociator? Cei mai bun bunii negoci negociato atori ri demons demonstre trează ază patru patru deprin deprinder derii esenţ esenţial iale, e, pe care care oricin oricine, e, indiferent de stil şi de coeficientul de inteligenţă, le poate dobândi pentru a-şi îmbunătăţi rezultatele negocierii, şi anume: 1. anga angaja jame ment ntul ul faţă faţă de o bun bunăă pre pregă găti tire re 2. aşteptările în înalte 3. răbdarea de de a as asculta 4. anga angaja jame ment ntul ul faţă faţă de de propr propria ia int integ egri rita tate te..
38. În ce constă deosebirea dintre scopuri şi aşteptări în cadrul unei negocieri? Scopurile sunt lucruri către care tindem, de regulă au ceva provocator, sunt dincolo de realizările noastre precedente precedente (de pildă, obiectivele obiectivele unei investiţii, investiţii, intenţia de a slăbi în greutate etc). Aşteptările –spre deosebire de un scop- sunt aşteptări chibzuite despre ceea ce putem în mod rezonabil să realizăm. De exemplu, ne putem propune drept scop să ne trimitem copii la Universitatea din Paris –Sorbonna, dar ne aşteptăm cel puţin ca aceştia să frecventeze un colegiu undeva. Cu cât alocăm mai mult timp pregătirii unei negocieri şi cu cât strângem mai multe informaţii, cu atât ni se consolidează convingerea că scopurile noastre sunt legitime şi realizabile, iar aşteptările noastre cresc devenind tot mai ferme.
39. 39. Defin Definiţ iţii term termenu enull scop scop şi prec preciz izaţ aţii câte câteva va carac caracte teri risti stici ci ale ale lui lui în cadr cadrul ul negocierii. Scopurile sunt lucruri către care tindem, de regulă au ceva provocator, sunt dincolo de realizările noastre precedente precedente (de pildă, obiectivele obiectivele unei investiţii, investiţii, intenţia de a slăbi în
greutate etc). Cuvântul scop se referă la cele mai înalte aşteptări legitime pe care le-aţi putea avea. Caracteristici: concret, justificabil
40. Enumera Enumeraţi ţi cei cinci paşi presupuşi presupuşi de fixarea fixarea scopului scopului pentru pentru pregăti pregătirea rea eficientă a unei negocieri. Pentru o pregătire eficientă a negocierii, fixarea scopului presupune cinci paşi: 1. să chibzuim chibzuim cu grijă grijă la ceea ceea ce dorim într-ad într-adevăr evăr să obţin obţinem em şi să nu uităm uităm că banii sunt adesea adesea un mijloc, nu un scop. scop. 2. să ne fixăm o ţintă ţintă optimistă, optimistă, dar justifi justificabil cabilă. ă. Obiectivele Obiectivele optimis optimiste te sunt eficace eficace doar dacă sunt realizabile; adică doar dacă credem c redem în ele şi dacă por fi justificate pe baza unor standarde standarde sau norme. 3. să fim concreţi concreţi.. De exemplu, exemplu, atunci atunci când mergeţi mergeţi să discu discutaţi taţi prima prima oară despr despree noua dumneavoastră slujbă, nu vă fixaţi drept ţel doar să negociaţi un salariu concret, ci să obţineţi cu 10% mai mult decât în postul anterior. 4. să fim hotăr hotărâţ âţii şi să notă notăm m pe hârti hârtiee scop scopul ul propu propuss şi, şi, dacă dacă e posi posibi bil, l, să-l discutăm cu altcineva. Metoda vizualizării are efect şi în cazul scopului unei negocieri. 5. să veni venim m la ma masa sa nego negoci cier erii ii cu scop scopul ul pe care care ni l-am l-am prop propus us.. În focu focull negocierilor se întâmplă să pierdem din vedere ceea ce urmărim, de aceea specialiştii ne recomandă să venim la masa negocierii cu scopurile formulate pe hârtie.
41. 41. Care Care sunt sunt cele cele două două prin princi cipi piii psih psihol ologi ogice ce ce devi devinn pârgh pârghii ii norm normati ative ve în procesul de negociere? 1. principiul consecventei; 2. principiul psihologic, tendinta tendinta umana de a ceda in fata autoritatii. autoritatii.
42. Preciz Precizaţi aţi cei trei paşi (cod de condui conduită) tă) urmaţi urmaţi de regula regula reciproci reciprocităţi tăţiii în cadrul negocierii. Această regulă este un cod de conduită simplu, alcătuit din trei paşi: -fiţi întotdeauna loiali şi demni de încredere. -fiţi întotdeauna corecţi cu persoanele care sunt corecte cu dumneavoastră. -când oponentul vă tratează incorect, aduceţi-i la cunoştinţă acest lucru.
43. Preciz Precizaţi aţi paşii paşii ce trebuie trebuie parcurşi parcurşi pentru pentru găsirea găsirea unui unui limbaj limbaj comun între între dumneavoastră şi oponent la masa negocierii.
Dat fiind importanţa concentrării asupra intereselor oponentului pentru ducerea la bun sfârşit a unei tranzacţii, ne vom opri în continuare la paşii ce trebuie parcurşi în acest sens: 1. sa identificam decidentul; 2. sa cautam un teritoriu comun; 3. sa identificam interesele care ar impiedica acrodul; 4. sa cautam solutii care ar rezolva problema oponentului, dar in acelasi timp am realiza si scopul nostru.
44. Definiţi Definiţi pârghia pârghia de control control şi şi precizaţi precizaţi care sunt sunt cele cele trei tipuri de pârghii. pârghii. Pârghiile înseamnă forţa dumneavoastră nu doar de a încheia o înţelegere, ci şi de a o obţine în condiţiile impuse de dumneavoastră. Partea care posedă pârghii de control este mai sigură pe sine, iar partea care nu le are este de regulă nervoasă şi nesigură. Cecetătorii consideră că există trei tipuri de pârghii: pozitive, negative şi normative.
45. Enumera Enumeraţi ţi cele cele patru patru mari etape etape speci specific ficee unui proces proces de nego negocie ciere. re. 1. pregatirea strategiei; 2. analiza informatiilor; informatiilor; 3. deschiderea si acordarea concesiilor; 4. inchiderea negocierii si obtinerea angajamentului.
46. Care sunt sunt etapele etapele ce trebuie trebuie urmate în cadrul cadrul pregătirii pregătirii strategiei strategiei – primul pas în procesul de negociere? Etapele acestui prim pas sunt: 1. evaluarea situatie; 2. armonizarea situatiei cu strategia si cu stilul de negociere; 3. examinarea situatiei dpv al celeilalte parti; 4. construirea unui plan de negociere.
47. Care Care sunt sunt scopur scopuril ilee schi schimb mbul ului ui de info inform rmaţi aţiii – al doile doileaa pas pas în procesu procesull de negociere? 1. creearea unui raport de comunicare destins intre negociatori; 2. dezvaluirea intereselor, preocuparilor preocuparilor si perceptii; 3. semnalarea asteptarilor si parghiilor parghiilor de control.
48. 48. Prec Preciz izaţ aţii două două tipu tipuri ri de tact tactiici pe care care treb trebui uiee să le avem avem în vede vedere re în mome moment ntul ul desch deschid ider erii ii şi acord acordări ăriii conc concesi esiil ilor or (al treil treilea ea pas pas în proce procesul sul negocierii).
Procesul de negociere este caracterizat de o serie de tactici care trebuie alese şi adaptate în funcţie de stilul oponentului. oponentului. O tactică bună pentru o anumită situaţie poate să nu fie deloc potrivită pentru alta. Iată câteva tipuri de tactici (sub forma unor întrebări) pe care trebuie să le avem în vedere. -
treb trebui uiee să fiu fiu eu eu prim primul ul car caree desc deschi hide de?? ar trebu trebuii să fac fac o desch deschid idere ere opt optimi imist stăă sau una una rezon rezonabi abilă? lă? ce fel de strat strategi egiee a conces concesii iilor lor func funcţi ţione onează ază cel cel mai bine bine??
*1. strategia negocierii distributive; distributive; *2. strategia negocierii integraliste.
49. Enumera Enumeraţi ţi care sunt sunt tacticil tacticilee folosite folosite pentru pentru obţinere obţinereaa efectului efectului de deficit deficit întrîntro negociere. 1. Un negoci negociato atorr abil abil se strădu străduieş ieşte te să arate arate că lucru lucrull pe care care îl are el este foarte foarte căutat şi că va ajunge să fie pe terminate. În acel moment, oponenţii se vor simţi presaţi şi li se va declanşa declanşa butonul de de panică de a „acţiona chiar acum!” 2. O altă tactică tactică care poate poate declanş declanşaa senzaţia senzaţia de deficit deficit este cea cea a termenului termenului limită limită.. Acestea sunt eficiente atunci când se leagă de evenimente pe care părţile nu le controlează. 3. Părăsirea Părăsirea mesei negoci negocierii erii reprezint reprezintăă o altă tactică tactică folosită folosită de către negociato negociatori. ri. Funcţionează sub forma ultimatumului, iar semmnificaţia gestului depinde de personalitatea şi stilul stilul celui care recurge recurge la gest.
50. **Enunţaţi **Enunţaţi cele cinci baze ale influenţei influenţei sau de credibilitate credibilitate pe care trebuie să le deţină emiţătorul ca parte a procesului de comunicare. - puterea recompensatorie(abilitatea de a rasplati); - puterea coercitiva( R asteapta sa fie pedepsit de E daca nu se conformeaza + aspectul competentei); - puterea legitima( cineva are dreptul sa pretinda ascultare); - puterea referentiala( R se identifica cu E); - puterea expertului (cunostinte superioare care au impact asupra R). 51. 51. **Def **Defin iniţ iţii mesaj mesajul ul ca elem elemen entt comp compon onent ent al proce procesul sului ui de comu comuni nicar caree şi precizaţi clasificarea evolutivă a lui. Mesajul(continutul actului de comunicare) presupune un mozaic de informatii obiective, judecati de valoare care privesc informatiile(subiectiv) informatiile(subiectiv) si judecati de valoare si trairi personale in afara acestor acestor informatii etc. Clasificarea evolutiva a mesajelor include: a. mesajul mesajul din din mintea mintea E – regasit regasit in in ganduri gandurile le acestuia acestuia b. mesajul transmis transmis de E – modul in care E codeaza mesajul mesajul c. mesaju mesajull inter interpre pretat tat de de R – deco decodat dat de R
d. mesajul mesajul reamintit reamintit de R – afectat afectat de selectiv selectivitat itatea ea R; aici regasim regasim filtrar filtrarea ea in care R analizeaza/decodifica mesajul prin intermediul setului sau perceptiv – asteptari, credinte, experienta anterioara.
52. **Enumeraţi câteva funcţii importante ale comunicării vizuale. - stabileste fluxul informational; - exprima emotiile; - monitorizeaza feed-back-ul; - indica natura relatiilor interpersonale; - informarea altor persoane ca pot vorbi; - compensarea distantei fizice.
53. **Enunţa **Enunţaţi ţi din dintr-o tr-o perspec perspectiv tivăă sinteti sintetică că definiţ definiţia ia mass-me mass-media dia şi preciz precizaţi aţi elemente componente ale sistemului mass-media. Mass media se refera la institutiile sociale care se ocupa cu producerea si distributia cunostintelor cunostintelor si care se disting prin urmatoarele caracteristici: - folo folosi sire reaa unor unor tehn tehnic icii (rel (relat ativ iva) a) avas avasat atee pent pentru ru prod produc ucer erea ea si dist distri ribu buti tiaa informatiilor; - organ organiza izarea rea rigur riguroas oasaa si reglem reglement entare areaa activit activitati atiii lor; lor; - trimit trimitere ereaa mesaje mesajelor lor unor unor audiente audiente foarte foarte mare, necuno necunoscu scute te comunic comunicato atorul rului ui si care sunt libere sa preia sau sa refuze mesajul. Elemente componente: 1. dup dupaa continu continut: t: m. m. tipari tiparita ta si m elctron elctronica ica 2. dup dupaa modul de achiziti achizitie: e: prod cumparat cumparatee direct, prod prod pt care se platest platestee o taxa de acces, prod pentru care se plateste un pret direct, prod pt care se plateste numai pt unitatea aleasa dintr-un ansamblu. 3. dup dupaa continut: continut: m de plubli plublicitat citate, e, de divertism divertisment, ent, de inform informare are 4. dup dupaa marimea marimea grupului grupului:: m de masa, masa, m de grup, grup, m indivif indivifuala uala 5. dup dupaa caracterist caracteristicile icile tehni tehnice: ce: m de difuzare difuzare si m autonoma autonoma 6. dup dupaa functie: functie: m de infor informare, mare, de de reprezenta reprezentare, re, de distri distribut butie ie 7. dup dupaa modelul modelul de corelar corelare: e: m offli offline ne si m on online line..
54. **În ce constă constă deosebi deosebirea rea dintre relaţiil relaţiilee de lucru lucru şi amiciţ amiciţii iile le persona personale le în cadrul unei negocieri? Relatiile de lucru sunt mai formale decat amicitiile personale.
