Actul I
Chirita in provintie- actriţa Tamara Buciuceanu-Botez Buciuceanu-Botez Se afla cucoana Chirita in provintie. La moşia Bârzoieni, intrară în ograda casei boiereşti cucoana Chiriţa Bârzoi, călare, şi o ceată de ţărani. Aceştia îşi strigau supărarea împotriva fiului Chiriţei. Guliţă ori le aducea felurite pagube, ori le ţinea calea fiicelor lor. Chiriţa îi izgoni pe ţărani şi începu a striga pe Ion, feciorul boieresc, să vină să o dea jos de pe cal. Cum Ion nu venea, începu săsă-i strige la rând şi pe Guliţă, pe fiica răposatei văduve Afin, Luluţa, care acum stătea la ea, pe “monsiu Şarlă” (Charles) , profesorul francez al lui Guliţă, şi pe cumnata ei, Safta. Aceştia apărură cu toţii , Ion ţinu calul, iar profesorul Şarl o prinse când sări de pe cal. Guliţă ceru săsă-l lase şi pe el călare, dar Chiriţa îl trimise să înveţe franceza cu monsiu Şarlă şi îi promise că îi va cumpăra un cal când va ajunge tatătată -său ispravnic. Chiriţa se trase cu Safta la umbră şi îi spuse că abia aşteaptă să se facă isprăvniceasă. După ea, soţul ei avea toate drepturile să fie numit ispravnic. Trecuseră prin multe la ’48: le pieriseră vreo zece vite, Bârzoi avusese friguri şi îl apucase şi groaza, iar pe ea o duruse o măsea… Cucoana îi mărturisi apoi cumnatei că pusese ochii pe Luluţa şi pe zestrea ei, pentru Guliţă, cu toate că acesta era mai mic m ic cu un an decât fata. Ii făcu f ăcu apoi un fel de examen de limba franceză lui Guliţă şi află, spre disperarea profesorului, că furculiţa, învârtita şi trânta se spun “furculision”, “învârtision” şi respectiv ” trântision” ! Ion aduse un răvaş de la Iaşi, aşezându-l aşezându -l exact pe dos, sub un şervet deasupra căruia era şi o tavă. În răvaş, Grigori Bârzoi o anunţa că fusese numit ispravnic. Îi spunea să ia toată gospodăria şi tot neamul, fără a uita curcanul cel bătrân, şi să vină la târg, nu departe de Bârzoieni. Se bucură că acum poate pleca la Paris, căci se săturase cucoana Chirita in provintie. Profitând de zăpăceala iscată de veste, Guliţă porni călare pe calul furat din grajd, dar nu putu să îl stăpânească. Toată lumea alergă să îl salveze, iar acest timp Luluţa se întâlni cu Leonaş, un tânăr din Iaşi care o iubea şi pe care îl iubea. Când îl aduseră pe Guliţă, pe cei doi îi umflă râsul, cucoana Chiriţa se înfurie şi îl goni pe Leonaş de acolo. Leonaş promise pro mise că se va răzbuna pentru asta.
Chirița în provinție Actul II
Chirita in provintie – Chiriţa şi “ofiţerul” Leonaş Chirita in provintie se puse pe mari schimbări. În timp ce Ion nu mai prididea cu căratul peşcheşurilor, ea stătea toată ziua la oglindă şi se pregătea să plece în voiaj la Paris. Pe Bârzoi îl chinuia căci îl silise să treacă la hainele “nemţeşti” şi să facă cheltuieli pe mobilă nouă, haine noi şi altele. Înainte de plecarea la Paris, Chiriţa voia să îi logodească pe Luluţa şi Guliţă, chiar dacă Bârzoi spunea că fata e cam apucată. Chiar în ziua aceea urma să dea dea o masă în cinstea acestui eveniment, la care fusese poftit şi ofiţerul ce venise în gazdă la ei. Ofiţerul nu era altul decât Leonaş, care venise astfel deghizat ca să îi joace o festă Chiritei in provintie. Se prefăcu îndrăgostit de ea, iar cucoana, cucerită, îi dărui portretul ei şi fugi, ruşinată. Sosi Luluţa şi îi spuse lui Leonaş că vor să o logodească cu Guliţă. Acesta sosi chiar când Leonaş o mângîia pe Luluţa şi făcu un tărăboi de veni toată lumea. Chiriţa îl recunoscu recunoscu pe Leonaş şi înţelese că se dăduse pe mâna acestuia. Travestit în birjar, Leonaş reveni şi intră în vorbă cu Ion. Spuse că are să i se jeluiască ispravnicului într-o într- o pricină şi află astfel că fără peşcheş boierul nu îl primeşte. Trebuia să aducă fie păstrăvi, fie caş, fie căpăţâni de zahăr, ba chiar şi bani. Cu banii procedau aşa: împricinatul cumpăra curcanul cel bătrîn cu bani, apoi dădea curcanul drept plocon şi acesta revenea în ograda ispravnicului. Ion vânduse deja curcanul de 57 de ori până atunci ! Chiriţa îl recunoaşte iar pe Leonaş, iar cuconul ispravnic vrea să-l să -l dea pe mâna jandarmilor. Leonaş pleacă după ce îi aminteşte de felul în care împarte el dreptatea şi de curcanul isprăvnicesc… Sosiră musafirii, la masă. Sosi şi monsiu Şarlă cu paşaportul pentru Franţa al cucoanei Chiriţa. Pe când povestea ce mai văzuse prin Iaşi, apăru şi Leonaş. Era deghizat în actriţă şi spuse că are un frate, Leonaş, care e îndrăgostit de duduca Luluţa de la ei din casă. Făcându--se că o sărută ca să o felicite pentru logodnă, Leonaş îi şopti Luluţei să oprească Făcându logodna. Luluţa se prefăcu a face o criză de nebunie şi ceru să fie logodită cu madama actriţă. Monsiu Şarlă spuse că e bine să i se facă bolnavei pe plac, aşa că Leonaş şi Luluţa schimbară în faţa tuturor inelele de logodnă. După aceasta, Leonaş se dădu pe faţă. Cuconul Grigori începu să strige că nu e de acord cu logodna, dar Leonaş îi arătă documentul prin care era destituit. Îi mai spuse că va vorbi despre plocoane şi curcan, aşa că Bârzoi se dădu bătut. La gândul că pierde zestrea Luluţei, Chiriţa sări şi spuse că nu se poate, dar Leonaş o ameninţă că îi arată portretul lui Bârzoi, iar Chiriţa tăcu şi ea.
Până la urmă se împăcară cu toţii, Leonaş îi dădu portretul înapoi cucoanei şi se aşezară la masă, cei doi Bârzoi urmând a fi naşi la cununia celor doi tineri.
