Centrul de Excelenţă în Medicină şi Farmacie „Raisa Pacalo„
Catedra Discipline farmaceutice
Disciplina Chimie Chimie farmaceutică
Substanţe medicamentoase, derivați ai chinolinei și chinuclidinei. chinuclidinei.
Chişinău 2016
Planul lecției:
de structură a chinolinei şi chinuclidinei. Clasificarea substanțelor medicamentoase, derivați ai chininei și chinuclidinei. 2. Alcaloizi cu nucleu nucleu chinolinic, chinolinic, derivaţi ai cinconanului – sărurile sărurile de chinină. 3. Derivaţi ai 8-oxichinolinei – nitroxolină. 4. Derivaţi ai 4-aminochinolinei - hingamina. 5. Derivaţi ai 4-chinolonei (fluorchinolone) - ciprofloxacina. 6. Derivaţi de chinuclidină - fencarol. Formula de structură, denumirea latină. Proprietăţi fizice şi chimice, reacţii de identificare, metode de determinare cantitativă. Întrebuinţări în practica medicală, forme medicamentoase, condiţii de păstrare. 1. Formula
BLOC INFORMATIV INFORMATIV 1. Formula de structură a chinolinei şi chinuclidinei. Clasificarea substanțelor medicamentoase, derivați ai chininei și chinuclidinei.
6 7
Chinolina reprezintă o sistemă condensată, formată din nucleul aromatic de benzen şi
4
5
ciclul piridinic.
3 2
1
8
N
Chinuclidina – compus heterociclic condensate, condensate,
nucleul căruia este alcătuit din două două cicluri
piperidinice cu atomul atomul de azot comun. comun. Sursa naturală de obținere a derivaților chinolinei se consideră scoarța de china (diferite specii de Cinhona, familia Rubiacee, originare din America de Sud) care conține mai mult de 25 N de alcaloizi cu structure apropiate (2-15%), dintre care în medicină se întrebuințază chinina și chinidina. Substanțele medicamentoase, derivați de chinolină pot fi divizate în următoarele grupe: 1. Derivați ai cinconanului: sărurile chininei și sulfatul de chinidină; 2. Derivați ai 4-aminochinolinei: clorochina (chingamina), tricomonacida, sovcaina; 3. Derivați ai 8-oxichinolinei: nitroxolina, clorchinaldol, chinozol, enteroseptol; 4. Derivați ai 4-chinolonei: ofloxacina, ciptofloxacina, enoxacina, lomefloxacina, ș.a. 5. Derivați ai chinuclidinei: fencarol (quifenandin), aceclidina, oxilidina, temehină, ș.a.
2. Alcaloizi cu nucleu chinolinic, derivaţi ai cinconanului – cinconanului – sărurile sărurile de chinină. Sistema heterociclică a cinconanului stă la baza structurii chimice a chininei și izomerului său optic –
chinidina. Cinconanul este alcătuit din nucleu de chinolină, legat prin punte de metil cu nucleul de chinuclidină, care are grupa vinil: 5
CH2 = CH
6
* 2
3
4
*
N 1
9 5'
8 7
CH2 4'
6'
3'
7' 8
'
Cinconan
*
N 1'
2'
N
Chinuclidina
Fragmentul de chinuclidină chinuclidi nă conține trei atomi asimetrici asi metrici de carbon în pozițiile poziți ile 2,4,5. 2
Substanțe medicamentoase, medicamentoase, derivați ai cinconanului – sărurile – sărurile de chinină Denumirea latină, română şi şi chimică Descrierea şi solubilitatea Formula de structură Quinini hydrochloridum / Chinini Pulbere albă, microcristalină, fără miros, foarte amar, eforescentă la aer uscat. hydrochlorid
Solubilă în apă, alcool și cloroform, greu solubilă în eter. pH-ul soluției apoase 6-7. Puterea rotatorie specifică – 2450 (soluție de 3%
CH2 = CH +
N
HO C
H
cu gust
H
.
Cl
-
.
în acid clorhidric 0,1mol/l).
2 H 2O
CH3O N
Pulbere albă, microcristalină, fără miros, cu gust
Quinini sulfas / Chinini sulfas Su S u l f a t d e c h i n i n ă
foarte amar.
Puțin solubilă în apă (se dizolvă la 40 0C) și alcool, foarte greu – în – în cloroform și eter.
CH2 = CH
pH-ul suspensiei 5,7 -6,6. Puterea rotatorie specifică – 2400 (soluție în acid clorhidric 0,1mol/l).
+
N
HO C
H
H
. SO 2 - . 4
2H O 2
de 3%
CH3O N 2
Proprietățile chmice și analiza calitativă acido-bazice. Chinina reprezintă bază bisterțiară, fapt dovedit de prezența atomului de azot Proprietățile acido-bazice. în nucleul de chinolină și chinuclidină. Azotul chinuclidinei posedă proprietăți bazice mai puternice, deaceea în primul rind el formează săruri. Ca și sărurile bazelor azotoase, preparatele chininei și chinidinei reacționează cu reactivii comuni de precipitare a alcaloizilor (acid picric, tanină, diclorură de mercur, acid mînd săruri complexe insolubile fosforwolframic), for mînd Proprietățile oxidooxido-reducătoare. Reacția specifică pentru identificarea sărurilor de chinină este proba taleochininei, bazată pe oxidarea grupei metoxi-, cu obținerea produselor de oxidare, care la interacțiune cu ammoniac are loc condensarea cu formarea taleochininei, colorată în verde ca smaraldul:
R CH3O
Br O
Br 2 N
Br R
HO H 2O
H 2O
OH R
O
N
N
R- fragmentul chinuclidinic al chininei
O
R
H
OH
O
O
N
5,6-dioxichinolina
HO
OH
R
R
HO
N
HO
N
5,6,7 - trioxichinolina 3
O
OH
R
OH +
H
H
N
+
H
OH
N
R
O
N
O
OH
R
R
N
- 2H O 2
OH
N
N
Taleochinina Pe proprietatea de a se oxida se bazează și reacția de formare a eritrochininei. Mecanismul reacției e legat de oxidarea chininei pînă la derivatul 5,8 - chinolinchinonă, care mai departe interacționează cu chinina nereacționată cu formare de eritrochinină, colorată în roșu. Această reacție este de 10ori mai sensibilă decît proba taleochinine i, însă culoarea se menține puțin timp : R
O
R CH3O
Br 2 ; OH
5 7
H
N
R
CH3O
7
N
H
N
-H 2
N
R
CH3O
- CH O 3
K3[Fe(CN)6]
O
O R
O CH3O
5
H
N
5,8-chinolinchinon
Eritrochinina
Pentru determinarea identității chininei și chinidei se folosește fluorescența lor în soluțiile acizilor oxigenați (H2SO4, CH 3COOH, ș.a.). Această reacție este negativă pentru alcaloizii scoarței de chinină, care nu conțin metoxi -grupa în poziția 6 /. Obținerea herepatitei. Soluțiile alcoolice a sărurilor de chinină, acidulate cu acid sulfuric, la interacțiunea cu soluția alcoolică de iod formează sărurile de herepatită caraceristice (în formă de frunză) de Fluorescența.
culoare verde-închis: [C20H24O2N2]4 · ( H2SO4)(HI)2 · I4 · 6H2O Reacția pentru identificarea anionilor -acizilor. -acizilor. Preparatele chininei chininei dau
reacții reacții caracteristice caracteristice pentru pentru
sulfați și cloruri. Determinarea puterii rotatorii [ α ] D 20. DAN prevede pentru sărurile de chinină rotatorii în soluție de acid clorhidric 0,1mol/l.
determinarea puterii
Determinarea Determinarea cantitativă 1. Metoda gravimetrică Metoda gravimetrică după baza obținută din soluția de sare la adăuga rea hidroxidului de sodiu. Baza obținută se extrage cu cloroform (care apoi se evaporă), reziduul se usucă și se cîntărește. 2. Metoda alcalimetrică – după restul de acizi minerali. acid o-bazice în mediu anhidru. 3. Metoda titrării acido
Determinarea cantitativă a clorhidratului de chinină se efectuează în mediu anhidru la adăugarea acidulului acetic glacial, anhidridei acetice și a acetatului de mercur (II). Prin această metodă se efectuează și dozarea sulfatului de chinină, însă fără adăugarea acetatului de mercur: CH2 = CH
CH2 = CH +
+
HO H
N
C
CH2 = CH
H
. SO42 -
CH3O
HO H
CH3COOH conc. + 3 HClO4
(CH3CO)2O
C
H
CH3O N
2
HSO4
HO H
+
N
C
H
ClO4
CH3O +
N
+
N
H
ClO4
+
N H
ClO4
4
2 [chinină]Сl- + 4 HClO4 + Hg(CH3COO)2 → 2 [chinină]·4 СlO4- + HgСl2 + 2 CH3COOH 4. Metoda bromatometrică (gruparea vinil).
Determinarea bromatometrică a chininei se bazează pe bromurarea radicalului vinil în fragmentul chinuclidinei: CH = CH 2 HO H
Br 2
CH - CH2
N
C
HO H
R
C
N
Br
Br
R
R – fragmentul – fragmentul de chinolină al chininei
Farmacopeea Internațională reglementează determinarea concomitentă a preparatelor de chinină prin două metode: titrarea acido- bazică în mediu anhidru și bromatometrică. Prin prima metodă se determină chinina împreună cu posibila impuritate – dihidrochinina (posedă în fragmentul de chinuclidină radical de etil), iar prin a doua metodă numai chinina. Diferența între rezultatele obținute prin aceste două metode arată arată conținutul de impurități de dihidrochinină în preparate. preparate. 5. Metoda spectrofotometrică. Proprietăți Proprietăți farmacologice: chinina exerxită o acțiune multilaterală
asupra organismului uman. Ea inhibă centrele termoregulatorii și micșorează temperatura corpului în maladiile febrile, scade excitația mușchiului cardiac; excită musculatura uterului și intensifică contracțiile lui (sensibilizează uterul gravid), contractă splina. Particularitatea de bază a preparatului este acțiunea lui antimalarică. În terapeutică se folosește sub formă de săruri: sulfat, hidroclorid, dihidroclorid. Indicații: malarie, stări febrile persistente, migrenă. Forme medicamentoase: comprimate cîte 0,25 și 0,5g de chinină hidroclorid; soluție de 50% de chinină dihidroclorid în fiole cîte 1ml. Condiții de păstrare: preparatele Tabelul B.
4.
chininei se conservă în recipiente colorate, fiind sensibile la lumină, Derivaţi ai 8-oxichinolinei – nitroxolină. – nitroxolină. 5
4 3
6
7
2
N
8
1
OH
8-hidroxichinolină
Denumirea latină, română şi şi chimică Formula de structură Nitroxolinum / Nitroxolină 5
NO2
N
8
OH
Descrierea şi solubilitatea
măruntcristalină galbenă sau galben -verzuie, fără miros, cu gust amar, practic insolubilă în apă, puțin solubilă în alcool, benzen, acetonă, cloroform; solubilă în dimetilformamidă, acizi și baze diluate, p.t. 177 1820C, cu sărurile metalelor formează compuși chelați insolubili în apă. Pulbere
I dentifi ntif i car car ea:
1. La interacțiunea nitroxolinei cusoluția de clorură de fier (III), apare o culoare verde -întunecată (grupa – OH fenolică). 2. Metoda spectrofotometrică în UV. 5
Determinarea cantitativă cantitativă Metoda acido-bazică acido-bazică în mediu anhidru: proba de nitroxolină pulbere pulbere se dizolvă dizolvă în acid formic, se adaugă
anhidridă acetică și soluția se titrează cu acid percloric pînă la culoare galbenă (indicator – soluția verde de malahit).
NO2
NO2 (CH3CO)2O + HClO4 N
+
HCOOH
. ClO4-
N
OH
OH
H
În comprimate, proba de comprimate se dizolvă în dimetilformamidă, se filtrează și se titrează cu metilat de sodiu 0,1mol/l pînă la virajul culorii de la galben la verde-închis (indicator soluția 1% albastru de timol în O dimetilformamidă. CH NO2
3
HC - N
NO2
CH3 + CH3ONa
+ CH3OH
N
N
OH
ONa
Proprietăți farmacologice: remediu antibacterian cu spectrul larg de acțiune care cuprinde Staphylococcus spp., inclusiv S. aureus, Streptococcus spp., inclusiv Streptococcus pneumoniae și Enterococcus faecalis, fae calis, Corynebacterium diphtheriae, Bacillus subtilis, Neisseria gonorrhoeae, Escherichia coli, Proteus spp., Klebsiella spp., Salmonella spp., Shigella spp., Enterobacter spp. Activ și față de Mycobacterium tuberculosis, tubercul osis, Trichomonas vaginalis, vagin alis, Candida spp., dermatofiți. dermatofiț i. Indicații: infecțiile tractului uro-genital (pielite, cistite, uretrite, prostatite, adenomul infectat de prostată), profilaxia complicațiilor postoperatorii și după cercetările urologice (cateterizar e, cistoscopie). Forme medicamentoase: comprimate medicamentoase: comprimate filmate 50mg. Sinonime: Nitroxolin, Sinonime: Nitroxolin, 5-Nok, 5-Nitrox. Condiții de păstrare: se conservă la loc ferit de lumină, tabelul B.
-ami nochi nochino noliline neii - hing hi nga ami na. na. 4. Derivaţi ai 4 -ami 5
NH2 4
6
3
7
2
N 8
1
4-aminochinolina
Denumirea latină, română şi şi chimică Formula de structură Chloroquini diphosphas / Dihidrogenofosfat hi ngamii num de chlorochină / C hingam CH3 NH - CH - (CH2)3 - N 1' 4 7
Cl
4'
.
C2H5
Descrierea şi solubilitatea
Produs cristalin alb, sau alb cu nuanță gălbuie, fără miros, cu gust amar. Ușor solubil în apă, foarte puțin solubil în alcool, alcool, cloroform, benzen. benzen. P.t. 214,5-218 0C (cu descompunere).
C2H5
2 H3PO4
N
I denti nti fica fi carr ea 6
1. Reacția de precipitare a bazei preparatului la interacțiunea interacțiunea cu soluții soluții de hidroxizi. 2. Reacția de formare a picratului, picrat ului, care are culoare galbenă cu punctul de topire
204,5 -2070C.
3. Fosfat-ionul Fosfat-ionul se identifică cu molibdat de amoniu – precipitat precipitat galben, cristalin, solubil în amoniac: H3PO4 + 21HNO3 + 12(NH4)2MoO4 → (NH4)2PO4 . 12MoO3
+ 21NH4NO3 + 12 H2O
4. Metoda 4. Metoda spectrofotometrică spectrofotometrică în î n UV.
Determinarea cantitativă cantitativă Metoda acido-bazică acido-bazică în mediu neapos: proba de hingamină hingamină se dizolvă în acid acetic glacial glacial și se titrează cristalinul violet: cu soluție 0,1mol/l acid percloricx pînă la culoare verde, indicator – cristalinul CH3 C2H5
NH - CH - (CH2)3 - N
. Cl
C2H5
2 H3PO4
+
2 HClO4
CH3COOH
N
CH3
+
NH - CH - (CH2)3 - N H +
Cl
C2H5 C2H5
.
2 ClO42
-
+ 2 H3PO4
N
H
Proprietăți farmacologice: farmacologice: remediu antimalaric, antireumatic. Ca antimalaric este foarte eficient împotriva formelor eritrocitare de Plasmodium de Plasmodium vivax, Plasmodium ovale, Plasmodium malariae, cît și asupra anumitor forme de Plasmodium de Plasmodium falciparium (frînează sinteza ADN). ADN). Indicații: profilaxia și tratamentul malariei, dizinteria ameobiană, ameobiană, lupusul eritematos sistemic, sclerodermia și în special artrita reumatoidă (în ultimul caz ea este văzută ca unul dintre pr eparatele de bază). Forme medicamentoase: comprimate medicamentoase: comprimate 250mg, soluție injectabilă de 5% în fiole cîte 5ml. Sinonime: Delagil, Aralen, Malarex, Nivachine, Quinachlor, Trochin, ș.a. Condiții de păstrare: se conservă în recipiente bine închise, la loc ferit de lumină, l umină, tabelul B. 5. Derivaţi ai 4-chino -chi nolo lone neii ( fluorchino fluorchi nolo lone ne)) : ciprofloxac ciprofloxacii na. na. Substanțele medicamentoase, medicamentoase, derivați ai 4-chinolonei și anume fluorochinolonele prezintă substanțe medicamentoase sintetice, cu acțiune bactericidă sau bacteriostatică asupra florei grampozitive și
gramnegative, unor protozoare și fungi. Fluorochinolone: I generație – ciprofloxacina, ciprofloxacina, ofloxacina, norfloxacina, pefloxacina, enoxacina. II generație – gatifloxacina, gatifloxacina, moxifloxacina, levofloxacina.
Formula generală de structură a fluorchinolonelor f luorchinolonelor O
O
7
F
4
5
5
1
8
7
2
R
N
F
3
8
1
R
R = COOH
2
Gruparea farmacoforă a chinolonelor care determină efectul antibacterian.
N
2
4-chinolonă O
COOH
4
6
3
6
1
1
C2H5
=
R
N
N
C6H4F
N
N
NHCH3
H
CH3
2
C2H4F N
N R
N
7
Legătura dintre structura chimică chimică și activitatea farmacologică farmacologică a fluorchinolonelor: 1. Prezența grupării farmacofore determină O F
2.
COOH
3.
N
N O
CH3
N
4.
CH3
5.
activitatea
antibacteriană; Includerea în moleculă a atomului de fluor permite lărgirea spectrului de acțiune antibacterian; Ciclul piperazinic sau N-metilpiperazinic intensifică activitatea antibacteriană în raport cu bacteriile grampozitive și conferă compusului proprietăți lipofile; Inelul oxazinic mărește rezistența la met abolism, scade toxicitatea, conferă compusului proprietăți hidrofile; Combinarea oxazinei cu N-metilpirazina determină proprietățile amfotere, îmbunătățește absorbția și distribuția în țesuturi și focarele de infecții
Oflo Of loxacin xacinum um / Ofloxa Of loxaci cinum num Denumirea latină, română şi şi chimică Formula de structură Ciprofloxacin Hydrochloride Hydrochloride Ciprofloxacinum
Descrierea şi solubilitatea
Pulbere cristalină de culoare galben-deschids, insolubilă în apă, solubilă în solvenți organici, ușor solubilă în acizi minerali și hidroxizi cu formare de săruri . În practica medicală se utilizează sub formă de hidroclorid și lactat. Sărurile de ciprofloxacină sunt ușor solubile în apă, solubile în etanol și insolubil în chloroform.
I denti nti fica fi carr ea 1. 2.
3. 4. 5.
Prezența grupării carboxile și a atomului de azot heterociclic, preparatul posedă proprietăți amfotere, se dizolvă în acizi și baze cu formare de săruri. Fluorul poate fi identificat dup ă trecerea lui în stare ionogenă cu ajutorul: a) soluției de clorură de calciu – fluorura fluorura de calciu, sediment alb; Ca2+ + 2F ‾ CaF2↓ b) alizarinatul de circoniu – decolorarea – decolorarea soluției. Reacția cu reactivii generali de precipitare ai alcaloizilor (Draghendorf, Șeibler, ș.a.). Reacția cu 2,4 -dinitrofenilhidrazină – culoare – culoare galbenă (gruparea cetonică_. Reacția cu CaCl2, MgSO4 și Pb(CH3COO)2, după dizolvarea preparatului în soluție de amoniac – sedimente albe (fruparea carboxil);
6.
Reacția de formare a compusului complex cu ionii i onii de Fe3+ de culoare roșie -închis: O F
Fe
O
3+
C R
2
O
N R
3 1
azotat de argint (precipitat alb); lactata anionului – Reacția de identificare a clor anionului – azotat decolorarea soluției de permanganat de potasiu, care în prezența pr ezența acidului sulfuric la încălzire formează acetaldehidă. 8. Metoda spectrofotometrică în UV; 7.
8
9. Metoda cromatografică pe strat subțire.
Determinarea cantitativă cantitativă 1. Metoda acido- bazică hidroxid de sodiu 0,1mol/l, indicator indicator bazică în mediu de dimetilformamidă (titrant – hidroxid albastru de timol). – albastru 2. Metoda cromatografică. 3. Metoda spectrofotometrică în UV. Proprietăți farmacologice: farmacolog ice: remediu remediu antimalaric.
Fluorochinolonă cu spectru antibacterian larg, influențează bacilul piocianic, hemofilic și colic, shigelele, salmonelele, gonococii, meningococii, meningococii, bacteriile bacteriile anaerobe și stafilococii, chlamidiile, microbacteriile, ș.a. Indicații:
Infecțiile severe ale organelor respiratorii, organelor ORL, infecțiile intestinale (salmoneloză, shigeloză, holeră), infecțiile căilor biliare, ale pielii și țesuturilor moi, oaselor și articulațiilor, gonoree, prostatită, meningită, endocardită, complicații infecțioase postoperatorii, septicemie și alte procese purulent inflamatorii. Forme medicamentoase: medicamentoase: comprimate
cîte 0,1; 0,25; 0,75 și 1g; soluție infuzabilă de 0,2% în flavoane cîte 50 și 100ml; concentrat de 1% (pentru diluare) în fiole cîte soluție de 0,1% (picături oftalmice și otice) în flacoane picurătoare cîte 5 și 10ml; unguent oftalmic de 0,3% în tuburi cîte cît e 3 și 5g. Sinonime: Sinonime: Ceflox-250, Ceflox-500, Cifloxinal, Cifran OD, Ciprinol, Ciprofloxacin, Ciprol, Ciprox,
Floximed, Hecipro, Indpro, Microflox, Siprobel, Siprogut 0,3%, Flaprox, Ciprolet, Ciprolex, ș.a. Condiții de păstrare: se conservă în recipiente bine închise, la loc ferit de lumină, tabelul B. 6. Derivaţi de chinuclidină - fencarol. Chinuclidina reprezintă o sistemă heterociclică, care include două cicluri piperidinice piperidinice condensate, avînd comun atomul de azot. 4
7
8
N H
5 6
3
2
N 1
Piperidina
Chinuclidina
Substanțe medicamentoase, medicamentoase, derivați ai chinuclidinei: aceclidina, oxilidina, fencarolul, temechina, imechina, ș.a. Denumirea latină, română şi şi chimică Formula de structură Quifenadinum Quifenadinum / Quifenandin Fencarol C6H5 C
C6H5
.
Descrierea şi solubilitatea
alba, fără miros, cu gust amar, puțin solubilă în apă (1:500), alcool etilic și alcool metilic (1:350), practice insolubuilă insolubuilă în cloroform. Pulbere
HCl
OH N
Identificarea 1. Identificarea cu ajutorul reactivilor de precipitare ai alcaloizilor: Draghendorf, Mayer,
ș.a. 9
Fencarolul se identifică cu soluția de reînecat de amoniu – precipitat precipitat cazeos de culoare roză, solubilă în acetonă: 2.
C6H5 C
C6H5
. HCl
OH
N
+ NH4[Cr(NH3)2(SCN)4]
C6H5 C
C6H5 OH
+
N
. [Cr(NH3)2(SCN)4] -
+ NH4Cl
H
3. Prezența radicalului fenilic în fencarol se identificăprin i dentificăprin reacția de culoare cu formaldehidă în acid sulfuric – culoare – culoare roșie. 4. Clor-ionul se Identificarea anionului de clor cu azotatul de argint – pre precipitat de culoare albă.
Determinarea cantitativă 1. Metoda acido-bazică acido- bazică în mediu neapos: preparatul se dizolvă în amestec de acid formic șii se titrează cu acid percloric 0,1mol/l, indicator cristalin violet (fără adăugare de acetat de mercur). C6H5 C N
C6H5 OH
.
HCl
+ HClO4
(CH3CO)2O HCOOH
C6H5 C +
N
C6H5 OH
. ClO4-
+ HCl
H
A 1cm1% - 465,5) 2. Metoda spectrofotometrică (la 265nm – A Proprietăți farmacologice: farmacolog ice: antihistaminic. antihistaminic. Acțiune antihidtaminică, colino- și serotoninoblocantă. Spre deosebire de alte substanțe antihistaminice,
fencarolul activează histaminaza și favorizează inactivarea histaminei. Reduce spasmul bronhiilor, înlătură vasodilatarea produsă de histamină, micșorează permeabilitatea capilarelor. Indicații:
Polinozele, urticaria acută și cronică, rinita alergică, dermatozele, reacții alergice la medicamente sau alimente. Forme medicamentoase: comprimate medicamentoase: comprimate 25mg, pulbere pentru prepararea soluției orale 10mg în Condiții de păstrare: se conservă în recipiente bine închise, la loc ferit de lumină, tabelul B.
plicuri.
Substanţe medicamentoase, medicamentoase, derivaţi derivaţi ai izochinolinei / Studiu independent independent
Formula de structură a izochinolinei. Clasificarea preparatelor medicamentoase derivaţi de izochinolină. Substanţe medicamentoase: clorhidratul de papaverină, clorhidratul de drotaverină, clorhidratul de morfină, codeina. Formula de structură, denumirea latină. Proprietăţi fizice şi chimice, reacţii de identificare, metode de determinare cantitativă. Întrebuinţări în practica medicală, forme medicamentoase, condiţii de păstrare. 3. a) Analogi de sinteză ai morfinei: promedol. b) Antagonişti opioizi: loperamid (imodium). Întrebuinţări în practica medicală, forme medicamentoase, condiţii de păstrare 1. 2.
10
1. 2.
SURSE BIBLIOGRAFICE BIBLIOGRAFICE RECOMANDATE RECOMANDATE Babilev Filip, Chimie farmaceutică, Chişinău, Editura Universitas, 1994. 1994. Bojiţă Marius, Robert Săndulescu, Analiza şi controlul medicamentelor, Cluj -Napoca,
Editura
Intelcredo, 2003. 3. Hațieganu E., Stecoza C., Chimie terapeutică, Vol. II., Bucure ̧sti, Editura Medicală, 2008. 4. Арзамасцева А.П., Руководство к лабораторным занятиям по фармацевтической химии , Москва, Медицина, 2004. 5. Арзамасцева А.П., Фармацевтичесая химия, Москва, ГЭОТАР - Медиа, 2006. 6. Uncu L., Trapiţina T., Valica V., Indicaţii metodice pentru studenţii anului III şi IV, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, facultatea Farmacie, catedra Chimia farmaceutică şi toxiocologică. 7. Agenda lucrărilor de laborator la chimia farmaceutică. 8. Farmacopea Română, Ediţia X-a –Bucureşti, Editura medicală, 1993 9. А.П. Арзамасцева, Фармацевтичесая химия, Москва, ГЭОТАР - Медиа, 2006. 10. Constantin Matcovschi, Vladimir Safta, G hid farmacoterapeutic, Chişinău, Vector, 2010. 11. Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, Ghid de farmacologie pentru asistenți medicali și asistenți de farmacie, București, edidura ALL, 2012. 12. Victor GHICAVÎI, MEDICAMENTELE - baza farmacoterapiei raționale, Chișinău, Tipografia centrală,
2013.
11
