Caietul Elevului Geografie XI

prof. dr. DUMITRU RUS

Caietul elevului GEOGRAFIE clasa a XI-a Probleme fundamentale ale lumii contemporane Avizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin decizia nr. 54426 din 30.10.2012

Acest caiet este realizat în conformitate cu programa școlară pentru liceu, Geografie (Probleme fundamentale ale lumii contemporane), clasa a XI-a, aprobată prin ordinul ministrului nr. 3252/ 13.02.2006

Editor: Costin DIACONESCU Redactor: Ionuţ POPA Tehnoredactor: Banu GHEORGHE Corectură: Aura GÎGĂ, Gabriela NIŢĂ Copertă: Valeriu STIHI

Editat şi distribuit de Editura CD PRESS Bucureşti, str. Logofătul Tăutu nr. 67, sector 3, cod 031212 Tel.: 021.337.37.17, 021.337.37.27, 021.337.37.37 Fax: 021.337.37.57 e-mail: [email protected] www.cdpress.ro

Comenzi: Editura CD PRESS @ [email protected]  021.337.37.37  www.cdpress.ro

Autor prof. Dumitru Rus tel.: 0745.026.878 [email protected]

©Copyright CD PRESS, 2012

Editura CD PRESS este recunoscută de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS). www.cncsis.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României RUS, DUMITRU Caietul elevului : Geografie clasa a XI-a : probleme fundamentale ale lumii contemporane / Dumitru Rus. – Bucureşti : CD PRESS, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-528-148-6 371.671:913(100):373.3

© Editura CD PRESS, 2012 Copierea sau reproducerea textelor şi a imaginilor din această lucrare este permisă numai cu acordul scris al autorului şi al editurii.

CUPRINS Notă introductivă Competenţe specifice și conţinuturi Test de evaluare iniţială

5 7 9

1. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – PROBLEMĂ FUNDAMENTALĂ A LUMII CONTEMPORANE 1.1. Mediul înconjurător – aspecte generale 1.2. Factorii geoecologici – aspecte generale 1.3. Geosistemul, ecosistemul și peisajul geografic 1.4. Tipurile de medii și peisaje geografice 1.5. Hazarduri naturale și antropice 1.6. Despăduririle, deșertificarea și poluarea – efecte ale activităţilor umane asupra mediului 1.7. Scenarii de evoluţie a mediului* 1.8. Protecţia, conservarea și ocrotirea mediului 1.9. Managementul mediului înconjurător 2. REGIONALIZAREA ȘI GLOBALIZAREA LUMII CONTEMPORANE 2.1. Dimensiunile și domeniile regionalizării și globalizării 2.2. Spaţiul geografic şi globalizarea* 2.3. Identitatea, uniformizarea şi diversitatea lumii contemporane 3. POPULAŢIA, RESURSELE NATURALE ŞI DEZVOLTAREA LUMII CONTEMPORANE 3.1. Evoluţii geodemografice contemporane. Diferenţieri regionale 3.2. Populaţia, resursele umane şi dezvoltarea economică 3.3. Raportul dintre aşezări şi dezvoltare. Tendinţe de evoluţie a aşezărilor umane 3.4. Resursele naturale şi agricole. Impactul exploatării şi valorificării resurselor asupra mediului 3.5. Gestionarea resurselor, dezvoltarea economică şi dezvoltarea durabilă 4. SISTEMUL ECONOMIC ŞI SISTEMUL GEOPOLITIC 4.1. Evoluţia economiei mondiale şi sistemul economic mondial 4.2. Sistemul geopolitic mondial actual 4.3. Ansambluri economice şi geopolitice mondiale actuale 4.4. Rolul unor state în sistemul mondial actual: SUA, Federaţia Rusă, Japonia. Rolul unor state în sistemul mondial actual: China, India, Brazilia, Israel 4.5. Organizarea spaţiului mondial (ţări în dezvoltare, ţări dezvoltate, alte categorii de ţări). Raportul Nord – Sud 4.6. Spaţiul mediteraneean la interfaţa Nord – Sud* 4.7. De la lumea unipolară la lumea multipolară 5. ELEMENTE DE GEOGRAFIE SOCIALĂ ŞI CULTURALĂ* 5.1. Viaţa socială şi organizarea spaţiului umanizat*. Spaţiul geografic şi civilizaţia*. Structuri de bază ale vieţii sociale* 5.2. Mobilitatea geografică a populaţiei şi spaţiul social* 5.3. Raportul dintre rasă, etnie, religie, cultură şi viaţa socială* 5.4. Elemente de geografie culturală: originea, geneza şi evoluţia ariilor culturale* 5.5. Mondializarea, occidentalizarea şi impactul lor asupra vieţii sociale*

10 10 12 14 16 20 24 26 28 28 30 30 30 32 34 34 36 38 40 42 44 44 44 46 50 52

Test de evaluare finală Teste interdisciplinare – pentru Olimpiada „Știinţele Pământului“

67 68

Notă: Conţinuturile marcate prin litere cursive şi asterisc (*) reprezintă elemente ale curriculumului diferenţiat (CD).

54 56 56 58 58 60 62 64 64

NOTĂ INTRODUCTIVĂ

Caietul elevului – GEOGRAFIE – clasa a XI-a, Probleme fundamentale ale lumii contemporane, semnat de prof. dr. Dumitru Rus, reprezintă un auxiliar didactic, un suport de instruire menit să ofere un real sprijin parcurgerii conţinuturilor prevăzute de programa școlară în vigoare. În realizarea acestui suport de instruire, autorul a avut în vedere curriculumul școlar de geografie pentru clasa a XI-a în ansamblul său (competenţe generale, valori și atitudini, competenţe specifice, conţinuturi ofertate, sugestii metodologice), iar structura și conţinutul respectă sugestiile metodologice din programa de geografie – clasa a XI-a. În acest context, caietul poate fi utilizat împreună cu oricare dintre manualele aprobate aflate în circulaţie. Prin complexitatea problemelor prezentate, oportunitatea acestora şi modul de formulare a itemilor, lucrarea de faţă constituie un veritabil instrument de lucru pentru elevi, care, în condiţiile utilizării acestuia şi în funcţie, bineînţeles, de nivelul de pregătire, de interesul pentru geografie, se vor apropia mai mult de exigenţele examinării curente şi performanţei. Temele, aplicaţiile și testele elaborate asigură o evaluare și autoevaluare obiectivă a performanţelor fiecărui elev și o pregătire adecvată pentru evaluarea ce urmează să aibă loc pe parcursul întregului an școlar sau în condiţiile concursurilor școlare (Olimpiada Naţională de Geografie, Olimpiada interdisciplinară „Știinţele Pământului”). Utilizarea caietului va permite o învăţare activă, elevul urmând a fi permanent antrenat în desfășurarea lecţiei, asigurându-se astfel realizarea instruirii în mod predominant (sau în mod exclusiv) în clasă. Considerăm acest caiet nu un scop în sine, ci o metodă de a învăţa mai bine, mai ușor și mai eficient, de a demonstra elevului importanţa studiului geografiei în general și a problemelor fundamentale ale lumii contemporane, în mod special. Lucrarea, o noutate pentru studiul geografiei la nivel liceal, este binevenită și de un real folos pentru profesori și elevi. Cu siguranţă, va contribui la sporirea calităţii procesului educaţional, la învăţarea geografiei. Prof. dr. Steluţa Dan, Inspector General de specialitate MECTS

5

COMPETENŢE SPECIFICE ȘI CONŢINUTURI Aprobate prin Ordinul Ministrului – nr. 3252/ 13.02.2006 Competenţe specifice

Conţinuturi

1.1. Prezentarea în scris şi orală a aspectelor definitorii ale mediului înconjurător, utilizând corect şi coerent terminologia specifică domeniului 1.2. Prezentarea rezultatelor investigaţiilor realizate asupra mediului înconjurător, cu ajutorul terminologiei specifice geografiei 1.3. Explicarea unei realităţi investigate (direct sau indirect), prin utilizarea limbajului ştiinţific specific domeniului 1.4. Documentarea asupra problematicii domeniului, valorificând adecvat semnificaţiile termenilor-cheie de specialitate 2.1. Explicarea proceselor naturale din mediul înconjurător (geografic) ca reflectare a fenomenelor şi a proceselor studiate în cadrul ştiinţelor naturii (Fizică, Biologie, Geologie, Chimie) 2.2. Aplicarea elementelor semnificative, conceptuale şi metodologice, specifice ştiinţelor naturii şi ştiinţelor sociale, pentru studierea mediului înconjurător 2.3. Explicarea relaţiilor observabile dintre ştiinţe, tehnologie şi mediul înconjurător, prin analiza unor sisteme şi structuri (teritoriale şi funcţionale) 2.4. Explicarea relaţiilor observabile dintre sistemele naturale şi umane ale mediului *2.5. Explicarea unor sisteme şi structuri naturale şi umane, pe baza unor informaţii obţinute prin diferite mijloace de documentare *2.6. Elaborarea de proiecte de dezvoltare teritorială 3.1. Utilizarea unor reprezentări grafice şi cartografice, pentru interpretarea şi prezentarea realităţii observate

I. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – PROBLEMĂ FUNDAMENTALĂ A LUMII CONTEMPORANE

1.5. Formularea de probleme referitoare la regionalizare şi globalizare, utilizând corect şi coerent terminologia specifică domeniului 2.7. Aplicarea de elemente explicative semnificative, specifice ştiinţelor sociale, în interpretarea proceselor referitoare la globalizare 3.2. Utilizarea informaţiei cartografice, pentru explicarea problemelor legate de regionalizare şi globalizare

Mediul înconjurător – aspecte generale *Modificări recente ale mediului terestru Factorii geoecologici – aspecte generale Geosistemul, ecosistemul şi peisajul geografic *Factori geoecologici – caracteristici şi funcţionalitate Tipurile de medii geografice Tipurile de peisaje geografice *Mediile zonei temperate Hazarduri naturale şi antropice Despăduririle, deşertificarea şi poluarea – efecte ale activităţilor umane asupra mediului *Scenarii despre evoluţia mediului Protecţia, conservarea şi ocrotirea mediului Managementul mediului înconjurător

II. REGIONALIZAREA ŞI GLOBALIZAREA LUMII CONTEMPORANE Dimensiunile şi domeniile regionalizării şi globalizării *Spaţiul geografic şi globalizarea Identitatea, uniformizarea şi diversitatea lumii contemporane

7

Competenţe specifice

Conţinuturi

1.1. Prezentarea în scris şi orală a aspectelor definitorii referitoare la populaţie, la resurse şi la dezvoltarea lumii contemporane, utilizând corect şi coerent terminologia specifică domeniului 1.4. Documentarea asupra problematicii domeniului, valorificând adecvat semnificaţiile termenilor-cheie de specialitate 2.3. Explicarea relaţiilor observabile dintre ştiinţe, tehnologie, populaţie, resurse şi dezvoltare, prin analiza unor sisteme şi structuri (teritoriale şi funcţionale) 2.4. Explicarea relaţiilor observabile dintre sistemele naturale şi umane (integrate) *2.6. Elaborarea de proiecte de dezvoltare teritorială 3.3. Utilizarea unor reprezentări grafice şi cartografice minime, pentru interpretarea şi exprimarea realităţii analizate mediat

III. POPULAŢIA, RESURSELE NATURALE ŞI DEZVOLTAREA LUMII CONTEMPORANE Evoluţii geodemografice contemporane. Diferenţieri regionale Resursele umane şi dezvoltarea Raportul dintre aşezări şi dezvoltare. Tendinţe ale evoluţiei aşezărilor umane Resursele naturale şi agricole. Impactul exploatării şi valorificării resurselor asupra mediului Gestionarea resurselor, dezvoltarea economică şi dezvoltarea durabilă

1.1. Prezentarea în scris şi orală a aspectelor definitorii referitoare la sistemul economic şi geopolitic mondial, utilizând corect şi coerent terminologia specifică domeniului 2.4. Explicarea relaţiilor observabile între sistemele lumii contemporane *2.5. Explicarea unor sisteme şi structuri naturale şi umane, pe baza unor informaţii obţinute prin diferite mijloace de documentare 3.4. Utilizarea informaţiei cartografice, pentru explicarea sistemului economic şi geopolitic mondial

IV. SISTEMUL ECONOMIC ŞI SISTEMUL GEOPOLITIC Evoluţia economiei mondiale şi sistemul economic mondial Sistemul geopolitic mondial actual Ansambluri economice şi geopolitice mondiale actuale (Uniunea Europeană, APEC etc.) – aspecte generale Rolul unor state în sistemul mondial actual: Statele Unite ale Americii, Federaţia Rusă, Japonia, China, India, Brazilia. *Alte state: Republica Africa de Sud, Israel, Australia Organizarea spaţiului mondial (ţări în dezvoltare, ţări dezvoltate, alte categorii de ţări). Raportul Nord – Sud *Spaţiul mediteraneean la interfaţa Nord – Sud De la lumea unipolară la lumea multipolară

*2.5. Explicarea unor sisteme şi structuri umane *V. ELEMENTE DE GEOGRAFIE SOCIALĂ ŞI referitoare la elementele sociale şi culturale, CULTURALĂ pe baza informaţiilor obţinute prin diferite *Viaţa socială şi organizarea spaţiului umanizat mijloace de documentare *Spaţiul geografic şi civilizaţia *2.6. Elaborarea unor proiecte de dezvoltare *Mobilitatea geografică a populaţiei şi spaţiul social teritorială care au elemente de geografie socială *Structuri de bază ale vieţii sociale şi culturală *Raportul dintre rasă, etnie, religie, cultură şi viaţa socială 2.7. Explicarea raportului dintre componenta socială *Elemente de geografie culturală: originea, geneza şi a lumii contemporane şi suportul ei teritorial evoluţia ariilor culturale *2.8. Utilizarea mijloacelor de reprezentare grafică şi *Mondializarea, occidentalizarea şi impactul acestora cartografică a spaţiului social şi cultural asupra vieţii sociale Competenţele specifice şi conţinuturile marcate prin litere cursive şi asterisc (*) reprezintă elemente ale curriculumului diferenţiat (CD).

8

TEST DE EVALUARE INIŢIALĂ Subiectul I (1,5 puncte) În coloana A sunt redate denumiri de ţări, iar în coloana B, denumiri de regiuni geografice. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre fiecare stat din coloana A şi regiunea geografică în care este situat, din coloana B. Notă: Fiecărui element din coloana A îi corespunde un singur element din coloana B. A B San Marino Asia de Est Bangladesh Peninsula Balcanică China Europa central-vestică Germania Peninsula Iberică Portugalia Asia de Sud Peninsula Italică Subiectul II Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect pentru fiecare dintre enunţurile de mai jos: 1. Când natalitatea este mai mică decât mortalitatea, numărul de locuitori: a. scade; b. creşte lent; c. creşte rapid; d. stagnează. 2. Rasa predominantă în cadrul populaţiei Asiei este: a. mongoloidă; b. ecuatorială; c. mulatră; d. caucaziană. 3. În regiunile deluroase din România, așezările rurale cel mai frecvent întâlnite aparţin tipului: a. risipit; b. adunat; c. răsfirat; d. liniar.

(1,5 puncte)

Subiectul III (2 puncte) Un oraş cu populaţia de 20.000 de locuitori are o natalitate de 8‰ şi o mortalitate de 6‰. Calculaţi cu ce valoare creşte populaţia localităţii într-un an. Subiectul IV (1 punct) Elaboraţi un text coerent (cel mult 4-5 fraze) cu conţinut ştiinţific, în care să folosiţi în mod adecvat termenii: industrie siderurgică, minereuri de fier, metalurgie neferoasă, termocentrale, hidrocentrale. Subiectul V Observaţi harta de mai jos şi precizaţi: – denumirea statelor marcate cu cifre de la 1 la 5; – forma de guvernământ specifică statelor marcate cu cifre de la 1 la 5.

Notă: Se acordă 1 punct din oficiu. Timpul de lucru = 50 min.

9

(3 puncte) (1,5 puncte) (1,5 puncte)

Caietul elevului – GEOGRAFIE clasa a XI-a

1. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – PROBLEMĂ FUNDAMENTALĂ A LUMII CONTEMPORANE 1.1. MEDIUL ÎNCONJURĂTOR – ASPECTE GENERALE

APĂ

10

AER

Geografie (din l. greacă: Ge = Pământ + grapheia = a scrie) = știinţă care studiază învelișurile (geosferele) Pământului (litosfera, atmosfera, hidrosfera, biosfera, pedosfera, antroposfera) și relaţile dintre ele la nivel local, regional și planetar. Geografia mediului înconjurător = ştiinţă care are ca obiect de studiu mediul înconjurător, un spaţiu geografic în care omul este componenta principală a sistemului, ce se întrepătrunde cu elementele cadrului natural. Geoecologie (Ecogeografie) = ştiinţă rezultată din întrepătrunderea geografiei şi ecologiei, care studiază relaţiile dintre organisme, dintre acestea şi mediu şi modul lor de adaptare la mediu. Ecologie (din l. greacă: oikos = casă și logos = știinţă) = știinţă ce se ocupă cu influența factorilor de mediu asupra dezvoltării şi răspândirii atât a organismelor, cât şi a biocenozelor. Ecosistem = sistem (comunitate) de organisme (plante şi animale) legate de un spaţiu geografic, care se dezvoltă într-un mediu fizic şi care ce asigură înfăptuirea lanţurilor trofice (circuite de materie şi energie). Mediu geografic = macrosistem alcătuit din relief, apă, aer, sol, vieţuitoare, inclusiv omul cu activităţile sale, între care s-au statornicit relaţii structurale, funcționale şi evolutive care se oferă observaţiei prin peisaje specifice. Mediu înconjurător = spaţiu geografic în care, în sistemul celor şase geosfere, omul este principala componentă, RELIEF elementele naturale întrepătrunzându-se cu cele construite şi modificate de om. Mediul înconjurător este o parte a mediului geografic care se raportează la prezenţa omului. Mediu natural = mediu neafectat de intervenţia umană, SOCIETATEA care implică primele cinci elemente (relief, apă, aer, sol, UMANĂ vieţuitoare), cu tot ansamblul lor de legături. Mediile naturale tipice şi-au redus tot mai mult arealul odată cu creşterea RE SO OA numărului populaţiei şi dezvoltarea societăţii umane care a IT LU U RI EŢ VI intervenit asupra ansamblului de relații, procese şi mecanisme naturale. Raportul dintre mediul geografic şi mediul Mediu antropizat = spaţiu geografic natural care suferă înconjurător unele modificări în urma activităţilor antropice, fără a se modifica structura mediului natural; omul şi activităţile sale sunt încorporate, raportul menţinându-se în favoarea mediului natural (sate de munte, aşezări din delte, zăvoaie etc.). Mediu antropic = mediu natural schimbat în raport cu necesităţile societăţii în care se includ, cu ranguri diferite, mediul urban, mediul rural, medii de culturi agricole, mediul industrial (rezultă sisteme noi). Tehnosferă = domeniu al vieţii umane care cuprinde cultura şi civilizaţia. Mediu biotic = mediu (format din sol, aer, apă, rocă) care care asigură existenţa vieţuitoarelor. Mediu abiotic = mediu care include elemente fizice, fără viaţă. Mediu ambiant = mediu care se găsește în apropierea unei ființe şi care îi influențează evoluția; are semnificaţii largi, psihologice, artistice, sociale, sportive etc. Peisaj geografic = partea vizibilă a mediului geografic; este rezultatul relaţiilor dintre componentele acestuia, ca urmare a evoluţiei geosistemului dintr-o anumită etapă. Geosistem = mediu geografic (obiectul de studiu al geografiei); sistem geografic complex, corespunzător unei unități teritoriale funcționale care a rezultat prin evoluţia relaţiilor dintre cele şase componente ale mediului (relief, apă, aer, sol, vieţuitoare, omul și activităţile sale) structurate sistemic (subsisteme), interacționând reciproc (prin schimburi de materie şi energie) şi ca un întreg cu geosistemele vecine. Environnement (din l. franceză) şi Environ (din l. engleză) = vecinătate, împrejmuire, tot ceea ce ne înconjoară. Landşaft (din l. germană) = porţiune teritorială cu trăsături proprii (ex.: munte, câmpie, deal, pădure, pajişte etc.).

Probleme fundamentale ale lumii contemporane

EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos și răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă: 1. Mediul înconjurător se subordonează mediului geografic. 2. Antroposfera este un înveliș geografic discontinuu. 3. Geosistemul reprezintă partea funcţională a mediului înconjurător. 4. Noţiunile de mediu antropic și mediu antropizat sunt sinonime.

A. F. A. F. A. F. A. F.

II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos: 1. Biogeografia este o disciplină: a. biologică; b. geografică; c. socială; d. ambientală. 2. Denumirile de geografie și ecologie provin din limba: a. latină; b. greacă; c. engleză; d. franceză. 3. Noţiunile de environnement și environ au în comun termenul de: a. litosferă; b. tehnosferă; c. vecinătate; d. noosferă. 4. Pot avea același înţeles noţiunile de: a. landşaft şi peisaj geografic; b. geografie şi ecologie; c. mediu ambiant și mediu geografic; d. antroposferă și atmosferă. III. Precizaţi şase elemente invizibile din cadrul mediului înconjurător. ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ IV. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre noţiunile redate în cele două coloane. A (învelişurile Pământului) B (elementele componente ale mediului) litosferă aer atmosferă apă hidrosferă sol biosferă scoarţa şi formele de relief pedosferă plantele şi animalele antroposferă VI. Citiţi şi interpretaţi, în spaţiul de mai jos, următoarea afirmaţie: „Natura nu este un templu, ci un atelier în care omul trebuie să rămână un simplu muncitor.” (după I. S. Turgheniev) _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

11


1.2. FACTORII GEOECOLOGICI – ASPECTE GENERALE 1.2.1. FACTORII GEOECOLOGICI Factori geoecologici = totalitatea elementelor din cadrul mediului înconjurător, purtătoare de energie, care, prin acţiunea lor, influenţează, modifică şi generează caracteristici specifice mediului. Se diferenţiază factori abiotici, biotici şi antropici. Factori abiotici = elemente ale mediului lipsite de viață (rocă, forme de relief, temperatură, substanțe minerale, aer, apă, sol). Pot fi încadrați în câteva categorii, precum: factori cosmici, climatici, hidrologici, pedogenetici, geomorfologici. – Factorii cosmici sunt legaţi de radiațiile solare ce determină perioada de lumină diurnă, de încălzirea suprafeței terestre şi de o serie de procese care se produc în cadrul geosferelor: stratul de ozon (O3) situat în stratosferă are rolul de ecran protector împotriva radiaţiilor ultraviolete, dăunătoare vieţii. – Factorii climatici sunt reprezentaţi de albedou, temperatură, umiditate, precipitaţii, vânturi. Albedoul este o mărime care indică fracțiunea din energia luminoasă incidentă reflectată de un corp; exprimă raportul dintre radiația reflectată şi cea incidentă; depinde de mărimea unghiului de incidență și de natura suprafeței care o reflectă. Valorile albedoului sunt reduse pe suprafeţele închise la culoare şi acoperite de vegetaţie, şi mari, pe suprafeţele deschise la culoare, acvatice şi fără vegetaţie. În troposferă valoarea temperaturii (gradientul termic vertical) scade cu 6,5°C/1.000 m. – Factorii hidrologici sunt legaţi de prezenţa și acţiunea apei din atmosferă, subteran, râuri, lacuri, mări și oceane. Un rol deosebit revine circuitului apei în natură, care se produce sub acţiunea conjugată a energiei solare, schimbărilor de fază ale apei (lichidă, solidă, gazoasă) în urma proceselor de evaporare-condensare-precipitare, mişcării maselor de aer şi gravitaţiei. Concomitent, pe Terra se produc fenomenele de evaporare, condensare, precipitare, scurgere şi infiltrare. Organismele adaptate la condiţii de secetă se numesc xerofile, iar cele care trăiesc în apă se numesc hidrofile. – Factorii pedogenetici sunt cei care imprimă caracteristici proprii tipurilor de sol, pe parcursul evoluţiei (rocă, climă, relief, organisme, apă, timp, om etc.). – Factorii geomorfologici reprezintă un anasamblu de elemente care condiționează geneza și dezvoltarea proceselor și a formelor de relief; sunt de natură internă și externă, activi (determină procese și forme de relief) și pasivi, precum structura și roca (influențează dinamica agenților și tipul de forme rezultate; prin caracteristicile lor (altitudine, orientarea versanţilor, gradul de înclinare, fragmentare, expunere a versanţilor), formele de relief influențează celelalte componente ale mediului (ex.: versanţii însoriţi sunt favorabili culturii plantelor, pomiculturii şi viticulturii, iar cei nordici, zonelor forestiere, pajiştilor, sporturilor de iarnă etc). Factorii biotici sunt legaţi de relaţiile dintre plante (fitogene), dintre animale (zoogene) şi dintre plante şi animale (biocenotice). Organismele acționează asupra elementelor abiotice influențând relațiile dintre specii, precum şi dinamica populațiilor şi a biocenozelor. Între organisme pot exista relaţii de parazitism, simbioză (colaborare, cu avantaje reciproce), concurenţă, cooperare (ex.: la albine), comensualism (două specii care convieţuiesc pe acelaşi teritoriu, împart aceeaşi hrană şi una oferă adăpost celeilalte), indiferenţă. Factorii antropici sunt definiţi prin acţiunile omului în cadrul mediului înconjurător: agricultură, vânătoare, pescuit, minerit, industrie, transporturi, comerţ, edificarea aşezărilor, a căilor de comunicaţie, poluare etc. 1.2.2. COMPONENTELE MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Componentele mediului înconjurător sunt clasificate în trei categorii: – Componente primare (fizice, abiotice): rocă/relief, aer și apă; – Componente derivate (biotice): vieţuitoare și sol; – Componente derivate (antropice): așezările și activităţile omenești (agricole, industriale, de transport şi alte servicii).

12


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos: 1. În categoria factorilor cosmici se include: a. vântul; b. lumina; c. precipitaţiile; 2. Stratul de ozon este situat în: a. ionosferă; b. troposferă; c. stratosferă; 3. Valoarea albedoului este mai mare în zonele: a. acvatice; b. forestiere; c. cu zăpadă; 4. Din categoria componentelor primare fac parte: a. vieţuitoarele; b. apa; c. activităţile agricole;

d. solul. d. pedosferă. d. agricole. d. activităţile industriale.

II. Completaţi spaţiile libere din enunţul de mai jos cu noţiunile corecte. Între organisme pot exista relaţii de colaborare, cu avantaje reciproce, denumite ......................................., relaţii de convieţuire pe acelaşi teritoriu, cu împărţirea hranei, denumite .........................................., relaţii în cadrul cărora un organism foloseşte alt organism, parţial sau în totalitate, ca mediu de viaţă, denumite ....................................., relaţii de impasibilitate, denumite .......................................... etc. III. Se dau următorii factori geoecologici: fotosinteza, urbanizarea, resursele litosferei, magnetismul terestru, transporturile, mişcarea de revoluţie, gheţarii, poluarea fonică, PH-ul solului, radiaţia solară, defrişările, mineritul. Selectaţi patru factori geoecologici naturali şi patru factori geoecologici antropici. Factori geoecologici naturali

Factori geoecologici antropici

IV. Precizaţi trei deosebiri între păstoritul nomad şi păstoritul transhumant. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Utilizând indicele gradientului termic vertical, calculaţi valoarea temperaturii aerului la altitudinea de 3.500 m ştiind că valoarea temperaturii aerului la nivelul mării este de 20°C. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Explicaţi de ce relieful, aerul şi apa sunt denumite componente primare, iar vieţuitoarele şi solul, componente derivate. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

13


1.3. GEOSISTEMUL, ECOSISTEMUL ȘI PEISAJUL GEOGRAFIC 1.3.1. GEOSISTEMUL, ECOSISTEMUL ȘI PEISAJUL GEOGRAFIC Geosistem = mediu geografic (obiectul de studiu al geografiei); sistem geografic complex, corespunzător unei unități teritoriale funcționale care a rezultat prin evoluţia relaţiilor dintre cele şase componente ale mediului (relief, apă, aer, sol, vieţuitoare, omul și activităţile sale) structurate sistemic (subsisteme), interacționând reciproc (prin schimburi de materie şi energie) şi ca un întreg cu geosistemele vecine. Ecosistem = sistem de organisme (plante şi animale) legate de un spaţiu geografic, care se constuie în mediu fizic ce asigură înfăptuirea lanţurilor trofice (circuite de materie şi energie). Ecosistemul este o biostructură alcătuită din biotop şi biocenoză, în care primează elementele din biotop, în care ierarhizarea se realizează pe baza deosebirilor în organizarea biocenozelor şi care reflectă situaţia de moment a relaţiei organisme – condiţii de viaţă. Biotop = mediu de viaţă cu caracteristici specifice relativ omogene, care asigură existenţa vieţuitoarelor (plante şi animale). Biocenoză = totalitatea organismelor vii, vegetale (fitocenoză) şi animale (zoocenoză) care interacţionează între ele şi care convieţuiesc într-un biotop. Biom = complex de ecosisteme (ex.: de pădure, de pajişte, de deşert, acvatice etc.). Peisaj geografic = partea vizibilă a mediului geografic; este rezultatul relaţiilor dintre componentele acestuia, ca urmare a evoluţiei geosistemului într-o anumită etapă. Peisajul geografic se caracterizează prin: mărimea variabilă a suprafeţei, unicitate, omogenitate, dinamică şi fizionomie (imaginea prin care se exprimă). 1.3.2. RELAŢII ÎNTRE COMPONENTELE MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Între componentele mediului înconjurător există legături de interdependenţă, care conferă mediului statutul de sistem geografic (geosistem). Relaţii aparent statice – o alăturare de componente care nu sunt în mişcare, între care există legături. Ex.: relaţia dintre un arbore şi solul în care acesta se dezvoltă. Relaţii dinamice – definite de interacţiunea dintre componentele mediului, în care cel puţin o componentă determină acţiunea, iar cealaltă componentă (celelalte componente) suportă acţiunea. Ex.: fluxul şi refluxul modelează gura de vărsare a unui fluviu, formând un estuar; avalanşa distruge arborii unei păduri. Relaţii spaţiale – marchează interacţiuni între componente ale mediului înconjurător care se produc pe suprafeţe variabile. Ex.: vântul numit simun transportă pe distanţe de mii de km nori de praf din Sahara până în Europa; forma şi dimensiunile unui sat de tip liniar sunt condiţionate de caracteristicile limitate ale spaţiului unei văi. Relaţii temporale – definite de interacţiuni produse în intervale variabile de timp, de la câteva secunde (producerea unui cutremur) până la milioane de ani (formarea unui lanţ montan, ca urmare a dinamicii plăcilor tectonice). Relaţii cauzale (cauză-efect) – marcate de existenţa unei cauze care produce un efect şi care determină transformări esenţiale în alcătuirea şi în modul de reflectare a unităţii de mediu în peisaj. Ex.: defrişarea pădurii; reducera evapotranspiraţiei; scăderea cantităţii de precipitaţii; reducerea rezervelor de apă subterană etc. Relaţii de funcţionalitate – care determină sensul evoluţiei unei porţiuni teritoriale prin legăturile pe care le impune una dintre componente. Ex.: un platou calcaros determină evoluţia spre un mediu carstic.

14


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă: 1. Geosistemul este un sistem închis care include două componente. 2. Relaţiile dinamice au și un caracter temporal. 3. Peisajul geografic reprezintă partea vizibilă a mediului înconjurător. 4. Relaţiile dintre componentele mediului determină funcţionalitatea acestuia. II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos: 1. Peisajului geografic îi este specifică: a. unicitatea; b. lipsa dinamicii; c. dualitatea; 2. Biocenoza este o biostructură specifică: a. geosistemului; b. mediului antropic; c. ecosistemului; 3. Organismele vii vegetale specifice unei biocenoze se numesc: a. zoocenoze; b. geosfere; c. fitocenoze; 4. Pădurea reprezintă: a. un biom; b. un mediu abiotic; c. un mediu antropizat;

A. F. A. F. A. F. A. F.

d. neomogenitatea. d. peisajului geografic. d. biomuri. d. un mediu afotic.

III. Descrieţi câte un fenomen/proces geografic, din zona localităţii voastre, care poate fi încadrat în categoria relaţiilor dinamice şi cauză-efect. Relaţie dinamică

Relaţie cauză-efect

IV. Analizaţi imaginea alăturată și precizaţi: denumirea fenomenului redat, cauzele, etapele producerii și tipurile de relaţii în care poate fi încadrat fenomenul respectiv. Denumire: _____________________________________ Cauze: ________________________________________ _____________________________________________ Etape: ________________________________________ _____________________________________________ Tipuri de relaţii ________________________________ _____________________________________________ V. Observaţi imaginea alăturată și precizaţi biostructurile care alcătuiesc un ecosistem și factorii care influenţează dinamica ecosistemelor. 1. Biostructuri: _________________________________ 2. Factori: _____________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________

15

Alexandru Ionuț Petrișor, „Mediul • o abordare sistemică”, http://www.urbanistique.ro/mediul-urban-o-abordare-ecologicadr-alexandru-ionut-petrisor/


1.4. TIPURILE DE MEDII ȘI PEISAJE GEOGRAFICE Mediile geografice se diferenţiază în raport cu un element dominant, care poate fi clima, vegetaţia, relieful, apa sau activitatea umană. Mediile de pe uscat se desfăşoară pe 29% din suprafaţa Terrei, fiind prezente la toate latitudinile, având însă o dezvoltare mai mare în emisfera nordică, unde ponderea uscatului este mai mare. MEDIILE INTERTROPICALE 1. Mediul tropical umed

2. Mediul tropical cu două anotimpuri

3. Mediul tropical arid şi semiarid

– Între 5 ° lat. N - 5° lat. S. – Climat cald (20-25° C) și umed (2.000-3.000 mm/an, marcat de lipsa anotimpurilor). – Păduri veșnic verzi, etajate, luxuriante, cu denumiri specifice: selvas, în Brazilia, hylaea, în Africa, bosanes, în America Centrală. – Fluvii cu debite mari: Amazon, Zair (Congo). – Soluri cu fertilitate redusă, roșcate, de tip laterit. – Defrișări tot mai intense. – Concentrare redusă a populaţiei.

– Între 5° - 12° lat. N și S – Climat cald (20-25°C) cu două anotimpuri: ploios și secetos. – Precipitaţii bogate (2.000-11.000 mm/an). – Păduri musonice şi savane în Asia de S-E, nordul Americii de Sud, savane şi păduri galerii în Africa. – Savana este denumită campos în Brazilia și llanos în Venezuela. – Soluri cu fertilitate redusă, de tip laterit, şi soluri roşii de savană. – Concentrări sporite de populaţie în Asia de S-E şi reduse în Africa.

– Între 12° - 30° lat. N și S. – Climat cald, secetos tot timpul anului (sub 200 mm/an). – Temperaturi ridicate, de peste 40-50°C ziua (maxima 58,5°C în Libia, la Al Aziziah). Văi seci, numite ueduri. – Mari deşerturi: Sahara, Kalahari (în Africa), Arabiei, Iran, Thar (în Asia), Marele Deşert de Nisip, Victoria (în Australia), Atacama (în America de Sud). – La sud de Sahara se dezvoltă o zonă semiaridă, denumită Sahel. – Soluri slab dezvoltate, păstorit nomad și agricultură practicată în oaze. – Concentrări reduse de populaţie.

1. Mediul subtropical (mediteraneean) – Între 30-40° lat. N şi S, Bazinul Mării Mediterane, California, sud-estul Australiei, Chile. – Veri calde secetoase, ierni blânde cu ploi. – Păduri defrişate în timp. – Domină tufărişurile de tip macquis, gariga (Franţa), frigana (Grecia), chiapar (California), mattora (Chile), scrub (Australia). – Culturi de viţă-devie, măslin, citrice, cereale. – Soluri roşcate – castanii, fertile, de tip Terra Rossa. – Concentrări mari de populaţie. – Civilizaţii milenare.

MEDIILE TEMPERATE 2. Mediul temperat 3. Mediul temperat 4. Mediul temperat arid continental oceanic – Între 40° - 50° lat. N, în interiorul continentelor. – Climat secetos cu veri calde şi ierni geroase. – Deşerturi şi semideşerturi în zona temperată: Gobi, Kîzîlkum, Karakum, TaklaMakan în Asia, Precaspic în Europa, Utah, Nevada în America de N etc. – Nomadism în Asia. – Soluri slab fertile, frecvent sărăturate. – Concentrări reduse de populaţie.

– Între 40° - 55° lat. N şi S în estul Europei, în Asia Centrală, Argentina (pampas), America de N (preerie), sudul Africii (veld). – Veri calde şi ierni reci. – Vegetaţie de stepă (ierburi) și silvostepă (ierburi și pâlcuri de pădure). – Soluri fertile de tip cernoziom. – Terenuri transformate agricol. – Cultura plantelor cerealiere. – Importante zone de pășunat. – Concentrări medii de populaţie.

16

– Între 40° - 60° lat. N şi S pe faţadele oceanice ale Europei, Asiei, Americii şi în Noua Zeelandă. – Climat moderat termic, cu precipitaţii bogate tot anul, mai intense iarna. – Păduri de foioase, în mare parte defrişate pentru terenuri agricole. – Soluri de tip argiloiluvial, cu fertilitate medie. – Concentrări ridicate de populaţie în zonele litorale. – Peisaj puternic antropizat.

5. Mediul forestier boreal – La 50° - 60° lat. N. – Climat răcoros, cu veri scurte şi ierni geroase (minima absolută – 71,2 °C la Oimeakon). – Păduri de conifere (taiga în Siberia). – Soluri îngheţate în adâncime (permafrost). – În America de Nord apare cel mai mare copac din lume: Sequoia gigantea (Arborele mamut). – Se practică creşterea animalelor, vânătoarea şi pescuitul. – Populaţie rară, cu concentrare în zonele de exploatare a resurselor de subsol.


EVALUARE I. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţiile corecte. 1. Temperatura maximă absolută pe Glob a fost de .............. grade Celsius și s-a înregistrat în statul numit .............................., în cadrul mediului ................................................................................. . 2. Maquis, garriga și frigana sunt asociaţii vegetale specifice mediului ........................................... . 3. Regiunea de stepă tropicală situată în sudul deşertului Sahara se numeşte ................................. . 4. Cel mai mare arbore din lume se numeşte .................................................................................... şi se dezvoltă în continentul ..............................................., în mediul ............................................... . II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos: 1. Pădurea ecuatorială din Brazilia se numește: a. selvas; b. bosanes; c. hylaea; 2. Pampasul este stepa care se dezvoltă în: a. America de Nord; b. Europa; c. America de Sud; 3. Cea mai întinsă pădure din lume este situată în: a. Siberia; b. Amazonia; c. Bazinul fluviului Congo; 4. Solurile fertile din stepa temperată se numesc: a. cernoziomuri; b. laterite; c. terra rossa;

d. junglă. d. Australia. d. Arhipelagul Indonezian. d. argiloiluviale.

III. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre tipul de peisaj, coloana A, şi spaţiul geografic căruia îi este specific, coloana B. A B deşert tropical Centrul Americii de Nord llanos Kalahari tundră Venezuela preerie Gobi deşert temperat IV. Comparaţi mediul deşerturilor tropicale cu mediul deşerturilor temperate, precizând trei asemănări şi trei deosebiri. Asemănări Deosebiri

V. Scrieţi denumirea tipurilor de medii geografice marcate pe harta alăturată cu cifre de la 1 la 8. 1. _______________________________________ 2. _______________________________________ 3. _______________________________________ 4. _______________________________________ 5. _______________________________________ 6. _______________________________________ 7. _______________________________________ 8. _______________________________________ Mediile geografice ale Asiei de Sud, http://www.scrigroup.com/files/geografie/

17


MEDIILE RECI 1. Mediul subpolar

2. Mediul glaciar

– În nordul Europei, Asiei și Americii de Nord; la 60°-70° lat. N și S. – Climat subpolar cu veri răcoroase. – Precipitaţii reduse. Vegetaţie de tundră. Solul îngheţat în adâncime. – Populaţie rară. Vara se practică vânătoarea şi pescuitul. În nordul Eurasiei se cresc reni.

– La Nord de Cercul Polar de Nord; în Groenlanda; în Antarctida, între 70 - 90 ° lat. N şi S. – Acoperit de calota glaciară (Antarctida, Groenlanda) sau banchiză (Arctica, Antarctica). – Temperatură minimă absolută –89,2°C în Antarctida, la staţia Vostok. – Nu este favorabil activităţilor umane permanente.

MEDIILE AZONALE 1. Mediile montane

2. Mediile din bazinele oceanice

– Sunt caracteristice munţilor înalţi, indiferent de zona climatică. – La fiecare 1.000 m, temperatura scade cu 6,5°C. – Munţii înalţi constituie zone de acumulare a zăpezii care contribuie la formarea gheţarilor montani și la asigurarea unui debit constant pentru râuri. – Vegetaţia și solurile sunt etajate pe verticală, pornind de la bază, unde caracteristicile biopedoclimatice sunt similare cu cele ale zonei în care se află. – Factorul antropic și-a făcut simţită prezenţa îndeosebi în depresiuni și pe versanţii însoriţi. – Activităţile economice specifice sunt legate de creșterea animalelor, minerit, hidroenergie, exploatarea lemnului și turism.

– Mediul litoral Se dezvoltă în vecinătatea ţărmurilor, pe platformele continentale, până la 200 m adâncime. Este bine luminat şi aerisit, având o mare varietate de plante şi animale. Activităţi economice intense. Poluare cu produse industriale (ex. petrol) şi menajere. – Mediul pelagic Se dezvoltă în stratul de apă de la suprafaţă, în care pătrunde lumina. Este bine oxigenat, fiind bogat în fitoplancton, zooplancton şi necton. – Mediul abisal Se dezvoltă mai jos de limita până la care pătrunde lumina. Deţine cea mai mare parte din Oceanul Planetar. Este un mediu afotic, cu salinitate şi presiune mari. Există puţine specii de vieţuitoare, cu adaptări specifice.

18


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă: 1. În troposferă, la fiecare 1.000 m, temperatura aerului scade cu 4°C. 2. Cea mai scăzută temperatură de pe Glob s-a înregistrat în Groenlanda. 3. Mediul abisal este un mediu afotic. 4. Creșterea renilor este o activitate antropică specifică mediului subpolar.

A. F. A. F. A. F. A. F.

II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Temperatura minimă absolută pe Glob, înregistrată în Antarctica, a fost de: a. –89,2° C; b. –71,2° C; c. –100° C; d. –69° C. 2. Planctonul este specific mediului: a. abisal; b. reofil; c. pelagic; d. litoral. 3. Cea mai întinsă banchiză se dezvoltă în: a. Groenlanda; b. Antarctida; c. Antarctica; d. Arctica. 4. Văile seci din zonele deșertice cu regim de scurgere intermitent se numesc: a. sohodoluri; b. ueduri; c. ravene; d. shoturi. III. Scrieţi denumirea tipurilor de medii marcate pe harta alăturată cu litere de la A la G. A._______________________________________ B. _______________________________________ C. _______________________________________ D._______________________________________ E. _______________________________________ F. _______________________________________ G._______________________________________ IV. Explicaţi valorile diferite ale productivităţii de biomasă de 2.200 gr/m2/an în pădurile ecuatoriale şi de 1.200 gr/m2/an în pădurile temperate cu frunze căzătoare. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Precizaţi două asemănări şi două deosebiri între mediile temperat oceanic şi temperat continental. Asemănări Deosebiri

VI. Caracterizaţi pe scurt mediul geografic din zona localităţii în care trăiţi, având în vedere componentele naturale şi antropice definitorii. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

19


1.5. HAZARDURI NATURALE ȘI ANTROPICE Hazarduri = fenomene extreme, naturale sau antropice, care afectează viața oamenilor, societatea şi mediul înconjurător. Vulnerabilitate = grad de expunere a omului şi a bunurilor sale la diferite hazarduri (pericole potențiale), indicând nivelul pagubelor pe care le poate produce un anumit fenomen. Risc = nivel probabil al pierderilor de vieţi omeneşti, al numărului de răniţi, al pagubelor aduse proprietăţilor şi activităţilor economice de către un anumit fenomen natural sau antropic. Catastrofă (dezastru) = suprapunere a unui fenomen extrem peste un spațiu antropizat, determinând distrugeri de amploare, efectele lor depășind capacitatea societății de a reacționa numai prin folosirea resurselor locale (pagube materiale de peste un milion de dolari, peste 50 de răniți şi cel puțin 10 decese). Hazardurile se împart în două categorii: naturale şi antropice. endogene

geologice

geografice Hazarduri naturale

exogene

ecologice biologice cosmice

tehnologice

Hazarduri antropice sociale comerciale incidența unor maladii

– seisme (cutremure) – erupţii vulcanice – cicloni tropicali (taifunuri – Asia de E şi S-E, uragane – America de Nord, hurricane – Australia), willy willy – Oceania) – tornade – furtuni extratropicale climatice – viscolul – valuri de frig – valuri de căldură – secete – valuri – tsunami (valuri seismice) oceanografice – trombe de apă – El Niño (Oscilaţia Sudică), La Niña – Icebergurile şi banchizele – inundaţii hidrologice – procese de albie (eroziune, acumulare) – deplasări în masă (alunecări de teren, curgeri noroioase şi de grohotişuri etc.) geomorfologice – prăbuşiri – avalanşe – eroziune – deșertificare – reducerea biodiversităţii – epidemii – invazii de microbi şi virusuri – incendii naturale – invazii de insecte (de exemplu, lăcuste) – ploi neobișnuite de meteoriți, coliziunea cu unele corpuri cosmice, reducerea/intensificarea activității solare – industriale – legate de transporturi – nucleare – agricole (degradarea solurilor, reducerea biodiversității, suprapășunatul, chimizarea excesivă) – creștere a populaţiei – urbanizare – conflicte militare, terorism, manifestări antropice violente – șomaj – comerțul cu produse/deșeuri toxice şi radioactive, cu droguri tectonice

– cancer, sida

20


EVALUARE I. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţiile corecte. 1. În categoria hazardurilor naturale oceanografice se includ ..........................................................., ........................... ..............., ............................................... și ............................................................. . 2. Locul de producere a unui cutremur, în adâncime, se numește ...................... sau ...................... . 3. Tornadele sunt hazarduri .................................... generate de ............................................................ . 4. Pericolele potenţiale care pot afecta societatea umană se referă la noţiunile de ....................................................... și ............................................................. . II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Ciclonii tropicali din Oceania se numesc: a. uragane; b. taifunuri; c. willy willy; d. hurricane. 2. Magnitudinea unui cutremur se măsoară pe scara: a. Mercalli; b. Mendeleev; c. Richter; d. Reuters. 3. Cele mai numeroase cutremure se produc în: a. Japonia; b. România; c. SUA; d. Egipt. 4. Punctul de la suprafaţa scoarţei, deasupra locului de producere a unui cutremur, se numește: a. focar; b. hipocentru; c. centru; d. epicentru. III. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre denumirea hazardului, coloana A, şi tipul genetic în care se include, coloana B. A B avalanşă hazard climatic El Niño hazard social secetă hazard oceanografic epidemii hazard tectonic seism IV. Explicaţi modul de producere a cutremurelor din România. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Menţionaţi două hazarduri naturale şi două hazarduri antropice care se pot produce în zona localităţii în care trăiţi şi descrieţi câte două posibile consecinţe ale acestora. Denumirea hazardului Consecinţe

VI. Explicați, în spațiul de mai jos, consecințele unui hazard antropic din domeniul transporturilor marine. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

21

Caietul elevului – GEOGRAFIE clasa a XI-a Cutremurele de pământ reprezintă mişcări bruşte ale scoarţei terestre generate de: mişcarea plăcilor tectonice, erupţii vulcanice, prăbuşiri, activităţi umane etc. Locul de producere în adâncime este denumit focar sau hipocentru, iar punctul corespunzător la suprafaţă, pe verticala acestuia, se numeşte epicentru. Pentru măsurarea mărimii şi pentru compararea cutremurelor, se folosesc scara intensităţii (Mercalli, cu 12 grade) şi scara magnitudinii (Richter, cu 9 grade). În România, cutremurele se produc îndeosebi în zonele Vrancea (datorită subducţiei Plăcii Mării Negre sub Placa Transilvană) şi Banat (pe un aliniament de falii care vin dinspre Munţii Dinarici). Pe Glob, cele mai multe cutremure se produc la limitele dintre plăcile tectonice (rifturi şi areale de subducţie). Erupţiile vulcanice sunt legate de apariţia lavei la suprafaţă. Pe Glob există circa 640 de vulcani activi, situaţi în zonele de subducţie, de rift și în așa-numitele „puncte fierbinţi” din interiorul plăcilor tectonice. Cei mai mulţi vulcani sunt în zona denumită „Cercul de Foc al Pacificului”. Cea mai puternică manifestare vulcanică cunoscută în vremurile istorice este cea a vulcanului Krakatau, din arhipelagul Indonezian, din anul 1883. În România nu există vulcani activi, ci doar stinşi (în Carpaţii Orientali şi Occidentali). Tsunami (din limba japoneză tsu = port și nami = val) sunt valuri generate de cutremure, de erupţii vulcanice sau de alunecări submarine de mare amploare sau din zonele de ţărm. Un tsunami nu depășește 1 m înălţime în largul oceanului, însă, în apropierea ţărmului poate depăși 35 m, având uneori forma unui perete vertical de apă cu o forţă de distrugere imensă. Aproximativ 90% din valurile tsunami se produc în Oceanul Pacific. Ciclonii tropicali sunt fenomene meteorologice circulare, cu lăţimi între 500 și 1.000 km, formate în zona tropicală, deasupra oceanelor, caracterizate prin vânturi puternice, ploi torenţiale și valuri uriașe. Se formează din august până în octombrie, când în zonele respective temperatura apei oceanului depășește la suprafaţă 26°C. Ţara cel mai puternic afectată de cicloni este Bangladesh. Tornadele sunt fenomene atmosferice violente, cu caracter turbionar, care se produc în interiorul continentelor, între 20 şi 60° lat. N şi S. Fenomene asemănătoare se produc şi deasupra mării, purtând denumirea de trombe marine. Formarea tornadelor este legată de supraîncălzirea şi ascensiunea forţată a aerului în straturile mai înalte şi reci ale atmosferei. Cele mai numeroase tornade se formează în partea centrală a SUA şi în Australia. În România, cea mai puternică tornadă a avut loc pe 12 august 2002, în partea estică a Câmpiei Române, afectând teritoriul localităţii Făcăeni. Viscolul reprezintă fenomenul de spulberare a zăpezii și troienirea ei datorită unor vânturi puternice. În România, cel mai mare număr mediu anual de zile cu viscol se înregistrează în Bărăgan (peste 6 zile) și în Podișul Moldovei (3-4 zile). Seceta este caracterizată prin apariţia unui deficit de umezeală în aer și în sol. Pentru România, o perioadă secetoasă este atunci când nu au căzut cel puţin 0,1 mm precipitaţii timp de 14 zile consecutive în intervalul octombriemartie și 10 zile consecutive în intervalul aprilie-septembrie. Deșertificarea reprezintă fenomenul de degradare a terenurilor din zonele aride și semiaride datorită schimbărilor climatice și activităţilor umane. Deșertificarea afectează circa 25% din suprafaţa uscatului terestru și 110 ţări. El Niño (Copilul Domnului) se produce în zona tropicală, sudică, a Oceanului Pacific, din cauza încălzirii la suprafaţă a apelor oceanului și a deplasării acestora dinspre partea vestică spre partea estică (spre vestul Americii de Sud), generând pe litoral secete, furtuni și inundaţii. Concomitent, acest fenomen generează anomalii climatice pe întreaga planetă, îndeosebi în zonele tropicale. Revenirea la normalitate este cunoscută sub denumirea La Niña. Epidemiile sunt fenomene de îmbolnăvire în masă a populaţiei. Unele maladii sunt transmise de agenţi purtători, cum sunt ţânţarii (malaria, febra galbenă), musca ţeţe (boala somnului), puricii, păduchii (tifosul exantematic). Alte maladii sunt SIDA (Sindromul Imunodeficienţei Dobândite), produsă de virusul HIV, holera, bilharzioza, poliomielita, meningita, Ebola etc. Epidemiile de mari proporţii sunt numite pandemii. Hazardurile legate de transporturi au o frecvenţă ridicată în cadrul celor rutiere. Cele mai sigure sunt transporturile aeriene. În cazul transporturilor navale, mai grave prin consecinţele lor sunt accidentele tancurilor petroliere gigantice, care generează fenomenul de poluare denumit „mareea neagră” (ex.: petrolierul Exon Valdez, în Alaska, 1989, care a poluat o suprafaţă de 1.500 km2). Hazardurile nucleare sunt legate de accidentele survenite la centralele nucleare (ex.: Three Mile Island, SUA, 1979, Cernobâl, Ucraina, 1986, Fukushima, Japonia, 2011). Terorismul vizează în mod prioritar transporturile în comun, edificiile simbolice și spaţiile cu mare frecventare de către public. Cele mai grave atentate teroriste au fost la World Trade Center, New York, în septembrie 2001, în gara Atocha din Madrid, în martie 2004, în metroul din Londra, în iulie 2005, și în aeroportul din Madrid, în 2007.

22


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă. 1. În România există vulcani activi. 2. Deșertificarea afectează un sfert din suprafaţa uscatului. 3. Cele mai sigure transporturi pentru pasageri sunt cele rutiere. 4. El Niño se produce în emisfera nordică.

A. F. A. F. A. F. A. F.

II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Cea mai puternică erupţie cunoscută a avut-o vulcanul: a. Etna; b. Krakatau; c. St. Helens; d. Eyjafjallajokull. 2. Tsunami sunt valuri provocate de: a. seisme; b. vânturi; c. gravitaţie; d. presiunea atmosferică. 3. Tornadele sunt mai frecvente în: a. Rusia; b. Australia; c. Mexic; d. India. 4. Cea mai puternică tornadă din România a afectat în anul 2002 localitatea: a. Feteşti; b. Făcăeni; c. Fălticeni; d. Feldioara. III. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre epidemii, coloana A şi agentul patogen, coloana B. A B Malaria ţânţari SIDA virusul gripal Tifosul virusul HIV Gripa păduchi

IV. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă. 1. Denumirea de tsunami provine din limba ............................., din cuvintele „tsu”, care înseamnă ....................... , și „nami”, care înseamnă ....................... . 2. Hazardurile naturale, asemănătoare tornadelor, care se produc deasupra mărilor și oceanelor se numesc ...................... . 3. Fenomenul de poluare cu petrol a apelor oceanice este cunoscut sub denumirea de ........................ . 4. Cel mai grav accident la o centrală nucleară s-a produs în anul ................., în localitatea ..................................., din statul ................................. . 5. Fenomenul El Niño generează anomalii climatice în partea .......................................... a continentului ............... ............................ . V. Explicaţi: 1. Faptul că în România cel mai mare număr anual de zile cu viscol se înregistrează în Bărăgan. 2. De ce Bangladeshul este ţara care are de suferit cel mai mult din cauza ciclonilor tropicali. 1. ______________________________________________________________________________________ 2. ______________________________________________________________________________________ VI. Precizaţi două cauze care generează fenomenul El Niño şi două consecinţe ale acestuia. Cauze Consecinţe

23


1.6. DESPĂDURIRILE, DEȘERTIFICAREA ȘI POLUAREA – EFECTE ALE ACTIVITĂŢILOR UMANE ASUPRA MEDIULUI Despădurire = acţiunea prin care arborii sau arbuştii sunt tăiaţi sau arşi în mod neraţional de către om. Dacă în urmă cu 2000 de ani suprafaţa forestieră deţinea 55% din suprafaţa uscatului, în prezent mai deţine doar 26%. Motivele despăduririlor sunt: utilizarea lemnului pentru foc, construcţii sau materie primă în industrie şi extinderea terenurilor agricole şi a aşezărilor umane. Principalele consecinţe ale despăduririlor sunt: reducerea cantităţii de O2 degajat în atmosferă, a evaporaţiei, a umidităţii aerului şi a resurselor de apă, reducerea biodiversităţii, accelerarea eroziunii terenurilor defrişate, pierderea unor arbori cu lemn preţios (teck, palisandru, acaju, mahon, santal etc.), creşterea frecvenţei inundaţiilor etc. Deşertificare = fenomen de extindere a arealelor deşertice, de degradare a terenurilor din zonele aride şi semiaride, rezultat din îmbinarea reducerii cantităţii de precipitaţii cu unele activităţi umane. Consecinţele deşertificării: intensificarea evaporaţiei, creşterea intensităţii radiaţiei solare, apariţia unor areale cu presiune atmosferică ridicată, accelerarea eroziunii eoliene, eroziunea rocilor şi a solului. Procesul de deşertificare poate fi ţinut sub control dacă sunt irigate terenurile predispuse deşertificării sau dacă se amenajează perdele forestiere. Teritoriile cele mai afectate de deşertificare sunt situate în Africa, sudul Asiei, America de Nord, Australia şi Europa. În Africa, deşertul Sahara s-a extins considerabil, ajungând în nord până la Marea Mediterană, în vest până la ţărmul Oceanului Atlantic, iar spre est până în Somalia. Înspre sud, deşertificarea avansează, afectând o zonă de stepă numită Sahel. În România, procese de aridizare climatică apar în sudul Olteniei, Bărăgan şi Dobrogea. Poluare = proces de alterare a mediilor de viaţă biotice şi abiotice şi a bunurilor create de om, sub influenţa actvităţilor umane sau a unor fenomene naturale. Tipuri de poluare După elementele componente: – poluare fizică (sonoră, termică, radioactivă); – poluare chimică; – poluare microbiologică; – poluare estetică; – poluare electromagnetică. După domeniul în care se exercită: – poluarea aerului; – poluarea apei; – poluarea terenurilor, a solurilor și a subsolului; – poluarea și modificarea învelișului biotic; – poluarea și modificarea peisajului. Poluanţii sunt substanţe solide, lichide sau gazoase care au o acţiune nocivă asupra sănătăţii omului, generatoare de disconfort şi alterare a mediului înconjurător. Principalii poluanţi sunt oxizii sulfului, acizii şi compuşii sulfului, hidrogenul sulfurat, oxizii azotului, oxizii carbonului, compuşii plumbului, pulberile, cenuşile, apele reziduale, hidrocarburile etc. Smogul (din l. engleză: smoke = fum şi fog = ceaţă) este un tip de poluare a aerului din zonele puternic industrializate. Principalele surse de poluare sunt: activităţile industriale şi cele agricole, activităţile menajere, accidentele tehnologice, deversările accidentale sau sistematice ale hidrocarburilor în apele oceanice etc.

24


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă. 1. Teritoriile cele mai afectate de deșertificare sunt în Europa. 2. Despăduririle conduc la subţierea stratului de ozon din stratosferă. 3. Poluarea sonoră este un tip de poluare electromagnetică. 4. Pădurea deţine în prezent circa un sfert din suprafaţa uscatului.

A. F. A. F. A. F. A. F.

II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Deșertul Sahara s-a extins spre sud până în: a. Sahel; b. podişurile înalte din Africa de Est; c. Munţii Camerun; d. Depresiunea Congo. 2. O zonă africană afectată de deșertificare este: a. Sahelul; b. Sahara; c. Namib; d. Kalahari. 3. Poluarea termică este de natură: a. fizică; b. electromagnetică; c. microbiologică; d. chimică. 4. În România, procese de aridizare climatică apar în: a. Transilvania; b. nordul Moldovei; c. sudul Olteniei; d. vestul Banatului. III. Explicaţi modul de formare a smogului. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ IV. Menţionaţi trei consecinţe ale poluării aerului asupra organismului uman. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Prezentaţi trei măsuri care pot contribui la combaterea deşertificării. _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ VI. Pe harta alăturată este marcată o zonă afectată de deşertificare. Precizaţi denumirea: continentului, a zonei respective, a oceanului şi a mării care delimitează zona, a deşertului situat la nord şi a statelor incluse în această zonă (de la vest spre est). _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________

25


1.7. SCENARII DE EVOLUŢIE A MEDIULUI* Oamenii de ştiinţă au împărţit istoria Pământului în patru mari etape, denumite ere: Precambrian (4,6 miliarde - 540 de milioane de ani), Paleozoic (540-245 de milioane de ani), Mezozoic (250-65 de milioane de ani) şi Neozoic (65 de milioane de ani – prezent). Precambrianul este, de fapt, o eră, cu perioadele arhaic şi proterozoic. În Precambrian s-a format scoarţa primară, oceanul primordial, atmosfera primară (care era diferită de cea actuală) şi au apărut primele forme de viaţă în oceane. În prima parte a erei paleozoice, în oceane au apărut algele, nevertebratele marine şi gimnospermele. La mijlocul erei paleozoice, în perioada silurian, s-a format stratul de ozon (O3) care a favorizat apariţia vieţii pe uscat. În a doua parte a Paleozoicului au apărut peştii, amfibienii, reptilele, insectele şi s-a dezvoltat flora continentală. În această eră s-au produs orogenezele caledoniană şi hercinică. În era mezozoică s-au dezvoltat algele calcaroase, angiospermele, reptilele uriaşe (dinozaurii) şi păsările. La mijlocul acestei ere, în perioada jurasic, a început orogeneza alpină şi separarea din supercontinentul Pangaea, prin deschiderea Mării Tethis, a continentelor Gondwana şi Laurasia. La sfârşitul acestei ere, în perioada cretacică, au dispărut dinozaurii şi au apărut primele mamifere. În era neozoică s-au dezvoltat mamiferele, au apărut oceanele Atlantic şi Indian şi s-au definitivat continentele şi sistemele montane actuale. În ultima perioadă a erei neozoice, numită cuaternar, a apărut omul. Prima parte a cuaternarului, numită pleistocen, a fost caracterizată de existenţa mai multor perioade glaciare. După glaciaţiile pleistocene, în holocen clima s-a încălzit, ajungându-se la fizionomia actuală a mediul înconjurător. Evoluţia societăţii umane a impus o serie de schimbări în aspectul mediului înconjurător. Prima transformare majoră s-a realizat prin defrişări pentru amenajarea aşezărilor şi a terenurilor agricole, ceea ce a redus suprafaţa forestieră. Nevoile de alimentare cu apă a aşezărilor au determinat modificarea structurilor bazinelor hidrografice (prin îndiguiri, asanări, modificări ale cursurilor de apă) şi un consum neregenerabil al resurselor de apă dulce. Activităţile industriale, bazate în întregime pe procesele de ardere a combustibililor fosili şi a lemnului pădurilor, au determinat extracţia anuală a peste 9 × 109 tone de combustibil convenţional, strămutarea a peste 1,6 × 1012 m3 de roci şi un mare consum de oxigen. Emisia substanţelor poluante a determinat producerea unor fenomene negative cu caracter regional sau global: ploi acide, efectul de seră (prin creşterea concentraţiei de CO2 din procesele de ardere), subţierea stratului de ozon (datorită prezenţei în aer a clorofluorcarburilor), periclitarea condiţiilor de viaţă acvatice, ca urmare a scăderii concentraţiei de oxigen, poluarea apelor, aerului şi solului etc. Concomitent, prin activitatea desfăşurată, omul a contribuit la eroziunea solului, modificări ale subsolului, ale reţelei hidrografice, ale reliefului local şi la reducerea biodiversităţii. Dintre scenariile posibile de evoluţie a mediului la nivel global, ca urmare a influenţei antropice pentru viitorul apropiat, amintim: – diminuarea grosimii stratului de ozon; – încălzirea climatică, generată de factori antropici, planetari și cosmici (se apreciază că, în intervalul 1860 – 2000, temperatura medie globală a crescut cu 0,6°C); – topirea unei părţi din calotele glaciare și din gheţarii montani (ex.: circa 50% din volumul gheţii, în ultimii 50 de ani, în Oceanul Arctic și Munţii Alpi); – ridicarea nivelului Oceanului Planetar, cu o rată medie de 1-3 mm/an în ultimii 200 de ani; – accentuarea activităţii ciclonilor tropicali, cu creșterea frecvenţei catastrofelor naturale; – reducerea diversităţii vegetale și faunistice, prin diminuarea numărului de specii și indivizi. Ca urmare a tectonicii globale, în viitorul îndepărtat va avea loc extinderea suprafeţei oceanelor Atlantic şi Indian, reducerea suprafeţei Mării Mediterane şi a Oceanului Pacific, extinderea riftului african, cu divizarea continentului prin apariţia unei noi mări etc.

26


EVALUARE I. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţiile corecte. 1. Primele forme de viaţă au apărut în era .............................., în mediul ......................................... . 2. În era Paleozoică s-au produs orogenezele ..................................... și ......................................... . 3. Efectul de seră este generat de creșterea cantităţii unor gaze precum .......................... , rezultat din procesele de ..................................., îndeosebi din domeniul ........................................................... . 4. Privit prin prisma teoriei tectonicii globale, se apreciază că, pe viitor, oceanul .................................... se va extinde, iar oceanul ................................... se va micșora ca suprafaţă. 5. Distrugerea stratului de ozon este cauzată de eliminarea substanţelor care conţin ..................... . II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Orogeneza alpină a început în perioada denumită: a. cuaternar; b. cretacic; c. silurian; d. carbonifer. 2. Continentul sudic existent în a doua parte a Mezozoicului a fost denumit: a. Pangaea; b. Gondwana; c. Laurasia; d. Eurasia. 3. Continentele Laurasia şi Gondwana erau separate de: a. Marea Mediterană; b. Marea Tethis; c. Oceanul Panthalassa; d. Marea Sargaselor. 4. Datorită defrişărilor, suprafaţa forestieră la nivel mondial s-a redus cu: a. 1/2; b.1/3; c. 2/3; d. 1/4. III. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre evenimentele paleogeografice, coloana A, şi perioada sau era în care s-au produs, coloana B. A B apariţia omului silurian formarea stratului de ozon cuaternar dispariţia dinozaurilor jurasic divizarea continentului Pangaea cretacic apariţia vieţii precambrian (proterozoic) precambrian (arhaic) IV. Menţionaţi: 1. trei cauze care determină încălzirea globală; 2. trei consecinţe ale încălzirii globale asupra societăţii umane. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Explicaţi de ce creşterea cantităţii de dioxid de carbon din atmosferă generează efectul de seră. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Precizaţi trei posibile direcţii de evoluţie a mediului înconjurător în viitorul apropiat. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

27


1.8. PROTECŢIA, CONSERVAREA ȘI OCROTIREA MEDIULUI Protecţia mediului = ansamblul reglementărilor, măsurilor şi acţiunilor care au ca scop menţinerea, protejarea şi îmbunătăţirea condiţiilor naturale de mediu. Conservare = acţiune vizând totalitatea măsurilor pentru menţinerea şi restaurarea resurselor naturale, în care se include şi mediul, ca sistem global sau local, şi elementele acestuia. Ocrotirea mediului = legi şi măsuri impuse de stat sau de alte instituţii pentru scoaterea unor locuri, peisaje şi elemente rare sau pe cale de dispariţie de sub orice fel de utilizare economică. Prima conferinţă mondială în domeniul protecţiei mediului a avut loc între 5 şi 16 iunie 1972, la Stockholm. Atunci, ziua de 5 iunie a fost proclamată „Ziua Mondială a Mediului Înconjurător”. Dintre organizaţiile care militează pentru protecţia şi ocrotirea mediului, pe plan mondial, amintim: Greenpeace (Pacea verde), WWF (World Wide Fund for Nature), EPA (Agenţia de Protecţie a Mediului din Statele Unite), Coaliţia ONG Natura 2000 etc. În cadrul ONU există instituţii specializate pentru protecţia mediului, precum UNEP (Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, cu sediul la Nairobi, Kenya), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (U.N.E.S.C.O), Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (F.A.O.) etc. În România există organizaţii şi instituţii precum: Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Asociaţia Atitudine, Fundaţia Adept, Fundaţia Strawberrynet, Asociaţia Iubim Natura, Asociaţia Biosilva etc. Pe plan mondial, Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii (IUCN – The World Conservation Union, cu sediul la Morges, Elveţia) asistă organizaţiile de profil din lume în vederea conservării integrităţii şi diversităţii naturii. Categoriile de protecţie IUCN sunt: rezervaţie naturală strictă, arie naturală sălbatică, parc naţional, monument natural, arie de gestionare a habitatelor/speciilor, peisaj terestru/marin protejat, arie protejată cu resurse gestionate. În anul 1861, s-a înfiinţat primul parc natural din lume (Pădurea Fontainbleu – Franţa), iar în 1872 s-au pus bazele primului parc naţional (Yellowstone – SUA). În România, după crearea primului parc naţional, din Munţii Retezat (în 1935), şi a Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării (în 1990), prin HG 230/4.03.2003 au fost delimitate alte 12 parcuri naţionale: Buila – Vânturariţa, Călimani, Ceahlău, Cheile Bicazului – Hăşmaş, Cheile Nerei – Beuşniţa, Cozia, Defileul Jiului, Domogled – Valea Cernei, Piatra Craiului, Munţii Rodnei, Munţii Măcinului şi Semenic – Cheile Caraşului.

1.9. MANAGEMENTUL MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR Managementul mediului = modalităţi de organizare a activităţilor umane care afectează mediul în vederea maximizării bunăstării sociale şi pentru prevenirea şi micşorarea posibilelor efecte generate asupra mediului, prin tratarea cauzelor generatoare. Politică de mediu = ansamblul scopurilor şi principiilor de acţiune prin care se încearcă ameliorarea unor elemente ale mediului natural, realizarea unor transformări antropice şi crearea unor situaţii noi, cu o funcţionalitate mai bună din punct de vedere natural şi economic. Date importante în managementul mediului înconjurător:  22 martie – Ziua mondială a protecţiei apelor;  27 martie – Ziua internaţională a apei;  1 aprilie – Ziua internaţională a păsărilor;  15 aprilie – Ziua pădurii;  22 aprilie – Ziua Pământului;  5 iunie – Ziua mondială a mediului;  8 iunie – Ziua mondială a oceanelor;  16 septembrie – Ziua internaţională a ozonului;  4 octombrie – Ziua internaţională a protecţiei animalelor;  6 octombrie – Ziua mondială a habitatului.

28


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Cel mai întins parc naţional din lume este: a. Plitvice; b. Serengeti; c. Groenlanda; 2. Bazele Parcului Naţional Retezat au fost puse în anul: a. 1935; b. 1835; c. 1990; 3. Sediul IUCN este la: a. Nairobi; b. Morges; c. Viena; 4. În România, numărul parcurilor naţionale este de: a. 10; b. 5; c. 12;

d. Albert. d. 1861. d. Madrid. d. 24.

II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă. 1. Primul parc natural din lume a fost înfiinţat în pădurea ........................, din statul ......................... . 2. Primul parc naţional din lume se numește ................................. și a fost creat în anul ................. . 3. Sediul UNEP este situat în orașul ................................................ din statul .................................. . 4. Prima conferinţă mondială pentru protecţia mediului a avut loc în anul .............. în orașul ..................... . III. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre datele importante pentru managementul mediului înconjurător, coloana A, şi semnificaţia zilei respective, coloana B. A B 27 martie Ziua Pământului 15 aprilie Ziua mondială a mediului 22 aprilie Ziua internaţională a apei 5 iunie Ziua mondială a oceanelor 8 iunie Ziua pădurii 4 octombrie IV. Precizaţi câte o caracteristică specifică pentru fiecare categorie de protecţie IUCN redată în tabelul de mai jos. Rezervaţie naturală strictă Parc naţional Arie de gestionare a Monument natural habitatelor/speciilor

V. Redactaţi cinci norme de comportament pentru turişti, într-un parc naţional. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Caracterizaţi, pe scurt, o rezervaţie naturală şi daţi un exemplu de o astfel de formă de protecţie din judeţul în care locuiţi. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

29


2. REGIONALIZAREA ȘI GLOBALIZAREA LUMII CONTEMPORANE 2.1. DIMENSIUNILE ȘI DOMENIILE REGIONALIZĂRII ȘI GLOBALIZĂRII Globalizare = proces de lărgire, adâncire şi accelerare a interconectărilor la scară mondială, sub toate aspectele vieţii social-economice contemporane. Domeniile majore ale globalizării: – globalizarea informaţiilor (prin televiziune, radio, Internet, presă, telefonie); – globalizarea schimbului de produse și servicii; – globalizarea circulaţiei oamenilor și a mărfurilor; – globalizarea valorilor culturale; – globalizarea unor caracteristici ale societăţii (ideologii, concepţii). Consecinţe pozitive ale globalizării – Accesul rapid al comunităţilor umane la progresele știinţei și ale tehnologiei realizate în orice parte a planetei. – Perceperea aproape instantanee a oricărui fenomen petrecut pe planetă. – Schimbul mondial de valori și bunuri. – Accentuarea relaţiilor economice internaţionale. – Reducerea diferenţelor economice și sociale dintre ţările lumii.

Consecinţe negative ale globalizării – – – – –

Generalizarea unor modele. Reducerea diversității din societatea umană. Pierderea identităţii culturale a unui popor. Creşterea şomajului. Falimentarea firmelor mici şi mijlocii datorită expansiunii societăţilor transnaţionale. – Accentuarea traficului cu droguri şi arme.

Societăţi transnaţionale (STN) = companii economice formate din unități legate între ele, care operează de regulă pe spații mari, având un sediu central într-o ţară şi numeroase filiale răspândite în alte ţări. Ex.: General Motors (SUA), Daimler/Chrysler (Germania), Exxon Mobil (SUA), Wal Mart Stores (SUA), Ford Motors (SUA), Royal Dutch/ Shell (Olanda – Marea Britanie) etc. Cele mai importante societăţi transnaţionale din România sunt Petrom, Dacia– Renault și BCR. Regionalizare = proces de delimitare a unor unităţi teritoriale extinse pe suprafeţe mici și mijlocii, care au anumite elemente de coerenţă și identitate. Regionalizarea este o formă de asociere între două sau mai multe state care își propun unul sau mai multe obiective comune (economice, politice, militare, culturale etc.). Un exemplu de regionalizare îl reprezintă procesul de delimitare a euroregiunilor transfrontaliere, legat de procesul integrării europene. Cea mai veche euroregiune transfrontalieră este „TriRhena”, numită iniţial „Reggio Basiliensis”, situată la graniţa dintre Franţa, Germania și Elveţia. Regionalizarea poate avea o finalitate favorabilă prin: – creșterea activităţilor de schimburi economice și comerciale între statele implicate; – încurajarea schimburilor culturale, artistice și știinţifice prin programe comune; – liberalizarea circulaţiei persoanelor și mărfurilor prin desfiinţarea barierelor vamale; – adoptarea și aplicarea unor politici de mediu comune; – crearea unor structuri proprii în domeniul transporturilor și al comunicaţiilor.

2.2. SPAŢIUL GEOGRAFIC ȘI GLOBALIZAREA* Procesul de globalizare transformă dezvoltarea economică într-un proces de reconfigurare a spaţiului planetar într-un spaţiu geoeconomic. Spaţiul naţional tinde să devină un spaţiu global, cu delocalizarea principalelor activităţi economice.

30


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Globalizarea rapidă a informaţiilor se poate realiza îndeosebi prin: a. Internet; b. comerţ; c. ideologii; d. migraţie. 2. O societate transnaţională finlandeză care a activat şi în România este: a. Exxon Mobil; b. Nokia; c. Royal Dutch; d. Ford. 3. Cea mai importantă societate transnaţională românească este: a. Petrom; b. BCR; c. Dacia - Renault; d. Rompetrol. 4. Cea mai veche regiune transfrontalieră este: a. Eurazur; b. Dunărea de Jos; c. Giurgiu-Ruse; d. TriRhena. II. Utilizând noţiunile: globalizare, societăţi transnaţionale, piaţă mondială, programe transfrontaliere, regionalizare şi dezvoltare economică, elaboraţi un text logic şi corect din punct de vedere ştiinţific. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ III. Menţionaţi trei direcţii majore prin care globalizarea vă influenţează ca individ. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ IV. Comentaţi pe scurt fiecare dintre cele cinci consecinţe negative ale globalizării redate în imaginea alăturată. 1. __________________________________________ 2. __________________________________________ 3. __________________________________________ 4. __________________________________________ 5. __________________________________________ V. Precizaţi două diferenţe care există între globalizare şi regionalizare. ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ VI. Analizaţi harta alăturată şi menţionaţi, pe scurt, în spaţiul de mai jos, consecinţele rezultate în urma asocierii transfrontaliere în cadrul celor 3 euroregiuni. ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________

31

Veaceslav Bulat, http://veaceslavbulat.wordpress.com/tag/uniunea-europeana/


2.3. IDENTITATEA, UNIFORMIZAREA ȘI DIVERSITATEA LUMII CONTEMPORANE Identitate = ansamblul fenomenelor sociale, morale, religioase, artistice, ştiinţifice şi tehnice proprii unui popor şi transmise prin educaţie (tot ceea ce a dobândit, în timp, din punct de vedere material şi spiritual o populație). Identitatea concentrează trăirea, viaţa sufletească şi trimite la tradiţie. Identitatea umană este rezultatul unei evoluţii complexe, desfăşurate în timp şi spaţiu. Condiţiile de mediu şi istoria diferită au dus la construirea unor identităţi zonale, regionale şi naţionale, care au diferenţiat grupurile umane dintr-un anumit spaţiu de comunităţile învecinate. Din punct de vedere politic, se poate vorbi de o identitate naţională, care are la bază diferenţierea etnică a grupurilor umane. În contextul noţiunii de identitate naţională, se poate vorbi şi de sentiment naţional sau de conştiinţă naţională atunci când este vorba despre sentimentul de apartenenţă a unei persoane la o naţionalitate. Identitatea naţională, care este un sentiment, nu trebuie confundată cu naţionalitatea, care desemnează o apartenenţă politică, juridică sau etnică. Lumea contemporană, la începutul mileniului al III-lea, este un mozaic de culturi şi tipologii umane. Astfel, societatea occidentală (Europa de Vest, America de Nord şi Australia) este diferită de societatea orientală, de cea musulmană, africană sau sud-americană. Uniformizare = proces de reducere a diversității lumii contemporane prin adoptarea unor concepte, comportamente şi norme de viaţă pornind de la modelul occidental, sub influenţa globalizării. Sociologul american Wrighth Mills a elaborat un model al omului global (robotul jovial), care poartă jeanşi Levis şi bluze Lacoste, poartă Adidas, foloseşte ceasuri Swatch, umăreşte CNN la un televizor Samsung, mănâncă la McDonald’s, bea Coca Cola sau bere Haineken şi se distrează într-un bar karaoke. În prezent, există un proces de uniformizare treptată a modului de viaţă, de adaptare a unor principii occidentale, care se extind în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Influenţele occidentale contribuie la uniformizarea vieţii sociale, culturale, dar mai ales economice. Un exemplu al uniformizării modului de viaţă îl reprezintă extinderea şi generalizarea fenomenului urbanizării. După anii 1950–1960, se observă şi o copiere a tiparelor demografice specifice ţărilor dezvoltate economic, care se reflectă în reducerea natalităţii. Diversitate = ansamblu de însuşiri care definesc complexitatea, varietatea, unicitatea, multipluralitatea comunităţilor umane. Datorită amestecului dintre populaţii, în lume există o mare diversitate rasială, metisajul fiind tot mai intens, îndeosebi în continentul american. Concomitent, există şi o mare diversitate lingvistică, în prezent vorbindu-se peste 2.000 de limbi şi dialecte majore. Chiar dacă numărul religiilor majore este relativ redus, multitudinea de culte, secte, credinţe şi concepte spirituale este extrem de mare. O mare diversitate este specifică şi formelor de guvernare şi conducere politică la nivelul statelor lumii. Pe Glob există 144 de republici, din care 18 de un tip special: republici islamice (Iran), republici islamice federale (Pakistan, Comore), republici federale (Rusia, SUA, Brazilia, India, Austria, Elveţia, Germania etc.), republici socialiste (Cuba, R.P.D. Coreeană), republici populare (China), 43 de monarhii, din care 36 de monarhii constituţionale (Spania, Marea Britanie, Olanda, Belgia, Japonia etc.), monarhii islamice absolute (Arabia Saudită, Bahrain, Oman, Brunei, Qatar etc.) monarhii islamice federale (Emiratele Arabe Unite), monarhii islamice constituţionale (Kuwait) şi principate parlamentare (Andorra).

32


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă. 1. Identitatea se referă la elemente comune transmise prin globalizare. 2. Naţionalitatea se confundă cu identitatea naţională. 3. Uniformizarea determină depărtarea de tradiţie. 4. Diversitatea se referă la complexitate și varietate.

A. F. A. F. A. F. A. F.

II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos: 1. Numărul limbilor vorbite pe Glob este de circa: a. 1.000; b. 2.000; c. 1.500; d. 400. 2. Tendinţa actuală de uniformizare a vieţii sociale, culturale şi economice se realizează datorită influenţelor: a. occidentale; b. orientale; c. arhaice; d. australe. 3. O republică islamică este: a. Mongolia; b. Kenya; c. Iran; d. Coreea de Nord. 4. Fenomenul de urbanizare favorizează: a. identitatea; b. diversitatea; c. uniformizarea; d. naţionalismul. III. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre statele menţionate în coloana A şi forma de guvernământ şi conducere politică specifică, din coloana B. A B Spania republică populară Cuba monarhie constituţională SUA monarhie absolută Arabia Saudită republică federală China republică socialistă Kuweit IV. Precizaţi patru aspecte negative ale uniformizării. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Utilizând noţiunile: lume contemporană, uniformizare, cultură, tipologie umană, metisaj, diversitate rasială şi identitate, elaboraţi, în spaţiul de mai jos, un text coerent şi corect din punct de vedere ştiinţific. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Precizaţi câte trei elemente de diversitate şi uniformizare specifice colectivului clasei din care faceţi parte. Diversitate

Uniformizare

33


3. POPULAŢIA, RESURSELE NATURALE ȘI DEZVOLTAREA LUMII CONTEMPORANE 3.1. EVOLUŢII GEODEMOGRAFICE CONTEMPORANE. DIFERENŢIERI REGIONALE O problemă majoră a societăţii actuale este creşterea rapidă a populaţiei Terrei. Explozie demografică (revoluţia demografică, explozia populaţiei) = proces de creştere rapidă a populaţiei miliarde locuitori 9 Terrei, declanşat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Evoluţia numerică a populaţiei Africa În prezent este specifică ţărilor în curs de dezvoltare. 8 1,766 mondiale şi a populaţiei pe continente Până la începutul secolului al XIX-lea, creşterea 7 numerică a populaţiei s-a făcut lent. Ulterior, ritmul de 6 creştere a fost intens. De exemplu, pentru a se atinge al şaselea Asia 5,268 şi al şaptelea miliard, au fost necesari doar câte 12 ani. 5 Evoluţia numerică a populaţiei Terrei este redată în 4 graficul alăturat. Tranziţie demografică = model al evoluţiei 3 demografice mondiale în timp, elaborat de sociologul 2 Europa 0,628 american Warren Thompson, în strânsă legătură cu America Latină 1 şi Caraibe 0,890 dezvoltarea economică. În cadrul tranziţiei demografice America de Nord 0,329 se diferenţiază 5 faze de evoluţie: 0 Oceania 1800 1850 1900 1950 2000 2050 0,046 – Echilibru relativ – corespunzător societăţilor 1750 agricole, cu valori mari ale natalităţii și mortalităţii (35-40‰), etapa fiind marcată de o relativă stagnare a numărului de locuitori; – Explozia demografică – specifică secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea, pe fondul revoluţiei industriale, tehnologice şi științifice, marcată de o natalitate ridicată, de 30-35‰ (baby boom), o mortalitate în scădere (15-20‰) și un ritm ridicat de creștere numerică a populaţiei. Corespunde societăților industriale; – Tranziţia demografică – corespunzătoare societăţii postindustriale (axată pe servicii), din a doua jumătate a secolului XX, cu o scădere puternică a natalităţii (de la 30‰ spre 10‰), o mortalitate redusă (în jur de 10‰), cu o stagnare sau un ritm tot mai redus de creștere a numărului de locuitori; – Echilibru relativ – prognozat a fi atins la nivel mondial în jurul anului 2050, la trecerea de la societatea postindustrială la societatea informaţională, cu o natalitate și mortalitate reduse, în jur de 10‰, și o stagnare numerică a populaţiei. Unele state dezvoltate au atins deja acest stadiu de evoluţie; – Declin demografic – caracteristic societăţilor informaţionale de la începutul mileniului III (Germania, Japonia, Suedia etc.), unde natalitatea (sub 10‰) este mai mică decât mortalitatea, rezultând un deficit de populaţie. Particularităţi regionale. Consecințele evoluției geodemografice contemporane În prezent, peste 60% din populaţia Terrei se află concentrată pe o întindere care reprezintă doar 9% din suprafaţa uscatului. Cele mai mari concentrări de populaţie sunt în estul și sud-estul Asiei (China – 1,3 miliarde de loc., India – 1,1 miliarde de loc., Indonezia – 245 de milioane de loc.), în vestul și centrul Europei, în estul Americii de Nord etc. Caracteristica cea mai evidentă care se detaşează la nivel mondial este asimetria demografică Nord – Sud, legată de inegalitatea dezvoltării social-economice şi emanciparea populaţiei. Ritmurile de creştere sunt reduse în Nord (ţările dezvoltate) şi ridicate în Sud (statele în curs de dezvoltare şi subdezvoltate) în Africa, Asia de S şi S-E, America Latină. Sudul se găseşte în expansiune demografică, cu o pondere ridicată a populaţiei tinere, în timp ce Nordul este în declin demografic, suferind de o îmbătrânire a populaţiei. Ţările Sudului se află în situaţia Europei din secolul al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, având o creştere accentuată a populaţiei. Asimetria demografică NORD – SUD se reflectă în: – orientarea migraţiilor prezentului dinspre Sud spre Nord; – asimetria forţei de muncă (surplus în Sud, deficit în Nord); – asimetria pieţei mondiale (care este în favoarea Nordului); – mutaţii sociale profunde (statutul imigranţilor, conflicte rasiale și etnice, respectarea drepturilor omului, politici antinataliste – ex.: în China „Familia cu un singur copil”).

34


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Ţara cu cel mai mare număr de locuitori este: a. India; b. Indonezia; c. SUA; d. China. 2. Cea mai mare parte din populaţia Terrei este concentrată în continentul: a. Africa; b. Asia; c. America de Nord; d. America de Sud. 3. O politică antinatalistă este specifică pentru: a. Irak; b. China; c. Coreea de Nord; d. România. 4. Ritmul de creştere a populaţiei este mai ridicat în continentul: a. America de Sud; b. Europa; c. Australia; d. America de Nord. II. Utilizând datele din tabelul de mai jos, elaboraţi graficul evoluţiei numerice a populaţiei Terrei. Anul

1802

1927

1961

1974

1987

1999

2011

Numărul populaţiei

1 miliard

2 miliarde

3 miliarde

4 miliarde

5 miliarde

6 miliarde

7 miliarde

Numărul populaţiei

Anul III. Realizaţi o comparaţie între evoluţia natalităţii şi a mortalităţii pentru cele cinci faze ale tranziţiei demografice. Faza Natalitate Mortalitate IV. Precizaţi două consecinţe majore ale asimetriei demografice Nord – Sud. ______________________________________ ______________________________________ V. Interpretaţi datele redate în graficul alăturat privind dinamica populaţiei pe continente pentru perioada anilor 2000-2050. ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________

35


3.2. POPULAŢIA, RESURSELE UMANE ȘI DEZVOLTAREA ECONOMICĂ Resurse umane = totalitatea elementelor umane implicate în procesele social-economice, sub aspectul cantităţii şi al calificării celor care desfăşoară aceste activităţi. Resursele umane se referă la numărul şi posibilităţile mentale şi fizice ale oamenilor de pe Glob sau dintr-un anumit teritoriu. Ele sunt definite prin elemente cantitative, elemente calitative (structura şi pregătirea profesională), gradul de înnoire şi elemente psihologice şi sociale. În multe situaţii, un număr mare de locuitori nu determină de la sine o dezvoltare corespunzătoare a statului respectiv. Dezvoltare = ansamblul transformărilor cantitative şi calitative ce survin într-un domeniu (economico-social, științifico-tehnic, cultural etc.) şi care determină un progres. Nivelul de dezvoltare este unul dintre criteriile utilizate pentru evidenţierea diferenţelor teritoriale între aşezări, regiuni, ţări şi continente. O.N.U. clasifică statele lumii în ţări dezvoltate (Lumea nordică) şi ţări în curs de dezvoltare (Lumea sudică). Lumea sudică cuprinde America Latină, Africa şi sudul Asiei. Lumea nordică include Europa, America de Nord, nordul Asiei, Australia, Coreea de Sud, Japonia, Singapore, Noua Zeelandă, Hong Kong şi Taiwan. Această împărţire nu este însă realistă în toate cazurile şi întâmpină anumite îmbunătăţiri. Nivelul de dezvoltare a fost cuantificat sub forma unui indicator complex numit Indicele Dezvoltării Umane (IDU), care este apreciat pe o scară de la 0 la 1. Indicele Dezvoltării Umane (IDU) = indice agregat rezultat din interferenţa mai multor indicatori economici, demografici şi sociali. Cei mai importanţi indicatori luaţi în calcul pentru exprimarea IDU sunt PIB (Produsul intern brut, exprimat în $/loc), speranţa de viaţă şi gradul de alfabetizare. Pentru definirea IDU se mai folosesc şi indicatori legaţi de accesul la cultură, potenţialul educaţional (număr de şcoli, săli de clasă, profesori, studenţi) şi medical (număr de medici, spitale, paturi etc.). În 2011, Norvegia, Australia şi Olanda erau liderii dezvoltării umane, în timp ce Republica Democrată Congo, Niger şi Burundi erau la polul opus. România s-a plasat, în 2011, pe poziţia 50 în lume, fiind încadrată în clasament de statele Palau şi Cuba. Produs intern brut (PIB) = indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei ţări în decurs de un an. PIB = cheltuieli consum + cheltuieli investiţii + cheltuieli exporturi − cheltuieli importuri. În 2010, primele 5 state ale lumii după valoarea PIB $/loc. erau Luxemburg (109.000 $/loc.), Norvegia (84.400 $/ loc.), Qatar (76.200 $/loc.), Elveţia (67.200 $/loc.) şi Emiratele Arabe Unite (59.700 $/loc.). România s-a situat în 2010 pe locul 70, cu un PIB de 7.540 $/loc. Speranţă de viaţă = numărul mediu de ani pe care îi are de trăit un nou-născut, dacă ar trăi tot restul vieţii în condiţiile mortalităţii pe vârste din perioada de referinţă. Cea mai ridicată speranţă de viaţă se înregistrează în Andorra (83,5 ani), iar cea mai scăzută în Mozambic (31,3 ani). În 2010, speranţa medie de viaţă în România a fost de 70 de ani la bărbaţi şi 77,1 ani la femei, până în 2030 putând urca cu 5,9 ani la bărbaţi şi cu 4,4 ani la femei. Grad de alfabetizare = ponderea persoanelor de 15 ani şi peste care au frecventat sau absolvit o şcoală sau care ştiu să scrie şi să citească fără a avea şcoala absolvită. Gradul de alfabetizare are valori apropiate de 100% în Australia, Finlanda, Norvegia, Luxemburg, Liechtenstein şi Danemarca, în timp ce în Niger este de doar 17,6%. În România, gradul de alfabetizare este de 98,4%.

36


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă. 1. Resursele umane nu se definesc prin pregătirea profesională. 2. Lumea nordică include statele dezvoltate. 3. IDU este apreciat pe o scară de la 0 la 100. 4. Gradul de alfabetizare este redus în Africa. II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Ţara cu cel mai mare PIB pe locuitor în 2010 a fost: a. SUA; b. Luxemburg; c. Norvegia; 2. Speranţa de viaţă la naştere, pentru femei, în România este de: a. 80,3 ani; b. 65,6 ani; c. 77,1 ani; 3. Un grad de alfabetizare de 100% este specific pentru: a. Australia; b. România; c. SUA; 4. Valorile cele mai ridicate ale IDU în 2011 s-au înregistrat în: a. Qatar; b. Norvegia; c. Liechtenstein;

d. Emiratele Arabe Unite. d. 70 ani. d. Argentina. d. Canada.

III. Utilizând harta alăturată, scrieţi denumirea a câte trei state specifice fiecărei categorii IDU redate la legendă. ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ IV. Pe baza imaginii alăturate realizaţi o comparaţie privind schimbările în clasamentul Top 10, elaborat după valoarea totală a PIB-ului, la nivelul economiilor statelor lumii, pentru anii 1990 şi 2011. ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ V. Precizaţi trei factori naturali şi trei factori antropici care influenţează durata medie a vieţii (speranţa de viaţă) într-o ţară. Factori naturali

Factori antropici

37

A. F. A. F. A. F. A. F.


3.3. RAPORTUL DINTRE AȘEZĂRI ȘI DEZVOLTARE. TENDINŢE DE EVOLUŢIE A AȘEZĂRILOR UMANE Raportul dintre aşezări şi dezvoltare este într-o strânsă interdependenţă. Cu cât dezvoltarea este mai accentuată, cu atât aşezările umane înregistrează progrese. Dezvoltarea presupune creșterea nivelului de trai, iar calitatea habitatului urban oferă o mai bună valorificare a resurselor, o productivitate mai mare, o cantitate mai mare de bani care intră în sistem şi pot fi redistribuiți în alte sectoare (sănătate, educație şi alte servicii). Sedentarizarea populației nomade a impus un mod de organizare (statul), a dus la un surplus de hrană şi alte produse, aceştia reprezentând factorii generatori ai unor forme superioare de așezări umane, orașele. Cele mai vechi oraşe din lume sunt: Ierihon, Palestina (9000 î.H.), Byblos, Liban (5000 î.H.), Alep, Syria (4300 î.H.), Damasc, Siria (4300 î.H.), Susa, Iran (4200 î.H.), Faiyum, Egipt (4000 î.H.) şi Sidon, Liban (4000 î.H.). În România, cele mai vechi oraşe sunt Histria (sec. VII î.H.), Callatis – Mangalia (sec. VI î.H.) şi Tomis – Constanţa (sec. V î.H.). Explozie urbană = creşterea numerică a populaţiei urbane într-o perioadă scurtă de timp, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Există mai multe etape în evoluția orașelor (orașele civilizației agricole, orașele civilizației industriale, așezările urbane moderne). Ponderea populaţiei urbane a crescut de la 4%, la începutul secolului al XIX-lea, la 50% în prezent. Dacă în anul 1800 nu exista niciun oraş cu peste 1 milion de locuitori, în prezent numărul acestora este de peste 400. Explozia urbană este mai accentuată în ţările în curs de dezvoltare, datorită bilanţului natural ridicat, exodului rural şi creşterii economice. Pentru ţările dezvoltate, ritmul de dezvoltare a oraşelor este mai lent, făcându-se în general controlat. În ţările subdezvoltate, oraşele se dezvoltă în teritoriu în mod spontan, adesea haotic, apărând în împrejurimile acestora întinse cartiere nesistematizate, ale sărăciei (shanty towns – Asia, barradas – Peru, favelas – Brazilia, bidonvilles – Africa). Ghetoul este un cartier în care erau forţaţi să trăiască evreii sau un grup al populaţiei de o anumită rasă, naţionalitate sau religie, ca urmare a discriminării. După fizionomie şi caracteristicile vieţii social-economice, se diferenţiază trei categorii de oraşe: europene (polinucleare, cu un nucleu vechi), nord-americane (geometrizate, cu zgârie-nori) şi asiatice (neregulate). Concomitent cu dezvoltarea, oraşele au cunoscut o specializare deosebită, conturându-se spaţii funcţionale specifice (rezidenţiale, comerciale, industriale, de agrement, turistice, de comunicaţie etc.). Cele mai mari oraşe din lume sunt Tokyo (Japonia) şi Mexico City (Mexic), care, cu întreaga arie metropolitană, depăşesc fiecare 20 de milioane de locuitori. Prin evoluţia aglomerărilor urbane, în anumite state s-a ajuns la formaţiuni urbane extinse, denumite megalopolisuri (ex.: în Japonia „Tōkaidō”, între oraşele Tokio – Osaka – Kobe, în SUA „BosWash” între Boston – New York – Philadelphia – Baltimore – Washington, „ChiPitt” sau megalopolisul Marilor Lacuri, între Chicago – Cleveland – Detroit – Pittsburg, „San-San”, între San Francisco – Los Angeles – San Diego, în Brazilia, între Rio de Janeiro – São Paulo – Belo Horizonte etc.). Pentru viitor, se vorbeşte de apariţia unor oraşe planetare (Europolis), acvatice (Aquapolis – în golful Tokio). Pentru dezvoltarea aşezărilor s-au conturat două curente: crearea de ecosate şi de ecooraşe (oraşe verzi), în care activităţile umane sunt integrate armonios în mediul natural sau au un impact extrem de redus. Primul oraş al viitorului va fi finalizat în jurul anului 2020. Este vorba despre Tianjin, situat la 160 Km de Beijing, în China. Acest oraş va fi total independent de combustibilii clasici şi se va susţine singur prin energii regenerabile şi nepoluante. Principalele acţiuni de dezvoltare durabilă a aşezărilor umane sunt: accesul egal la locuinţă, managementul îmbunătăţit al aşezărilor, utilizarea durabilă a terenurilor, dezvoltarea infrastructurii integrate cu mediul, axarea pe surse de energie durabilă, rezistenţa la fenomene de risc, promovarea activităţilor ecoindustriale şi crearea de instituţii viabile.

38


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Cel mai vechi oraş din lume este considerat: a. Babilon; b. Susa; c. Sidon; 2. Cel mai vechi oraş din România este: a. Cluj-Napoca; b. Mangalia; c. Constanţa; 3. În sudul Marilor Lacuri americane se dezvoltă megalopolisul: a. ChiPitt; b. San-San; c. BosWash; 4. Un „oraş al viitorului” aflat în construcţie este: a. Aquapolis; b. Europolis; c. Tianjin;

d. Ierihon. d. Turda. d. Tōkaidō. d. Osaka.

II. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa dintre denumirea cartierelor sărăciei, coloana A, şi ţara sau continentul pentru care sunt specifice, din coloana B. A B bidonvilles Peru favelas Brazilia barradas Asia shanty towns Africa America de Nord III. Pe baza datelor din tabelul de mai jos, redat mai jos, realizaţi o comparaţie privind ritmul de creştere demografică a unor oraşe în perioada revoluţiei industriale şi perioada contemporană. Perioada revoluţiei industriale 1875-1900

Perioada contemporană 1975-2000

Oraşe din state dezvoltate Chicago New York Tokyo Londra Paris Oraşe din state în curs de dezvoltare Lagos Mumbay São Paulo Mexico City Shanghai

Creşterea anuală a populaţiei 6,0 % 3,3 % 2,6 % 1,7 % 1,6 %

Sporul demografic (mil. loc.) 1,3 2,3 0,7 2,2 1,1

Creşterea anuală a populaţiei

Sporul demografic (mil. loc.)

5,8 % 4,0 % 2,3 % 1,9 % 0,9 %

10,2 11,2 7,7 6,9 2,7

IV. Precizaţi trei deosebiri între oraşele europene şi oraşele americane privitor la structură, textură şi fizionomie urbană. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Enumeraţi patru factori care contribuie la dezvoltarea unui oraş. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Explicaţi cauzele care au determinat apariţia cartierelor sărace în preajma marilor oraşe. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

39


3.4. RESURSELE NATURALE ȘI AGRICOLE. IMPACTUL EXPLOATĂRII ŞI VALORIFICĂRII RESURSELOR ASUPRA MEDIULUI Resurse naturale = totalitatea zăcămintelor de combustibili şi de minereuri, a terenurilor agricole sau cu potențial agricol, a apelor şi a pădurilor, ce pot fi valorificate de către om cu mijloacele de care dispune la un moment dat. Situaţia rezervelor, consumului şi asigurării în timp pentru anumite resurse naturale (2005) este dată în tabelul de mai jos. Resurse

Rezerve

Consum anual

Asigurare în timp

Cărbuni Petrol Gaze naturale

1.000 mld. t. 160 mld. t. 141.000 mld. tm³

4,5 mld. t. 3,0 mld. t. 2.000 mld. tm³

230 ani 50 ani 70 ani

Minereu de fier Bauxită Cupru Plumb Zinc Magneziu

150-200 mld. t. 20 mld. t. 300-500 mld. t. 60-100 mld. t. 140 mld. t. 2,5 mld. t.

850 mil. t. 110 mil. t. 10 mil. t. 6 mil. t. 8 mil. t. 0,3 mil. t.

150-200 ani 180-200 ani 30-50 ani 10-15 ani 15-20 ani 10 ani

Criza petrolului (de la sfârşitul secolului al XX-lea) a condus la o diminuare a consumului de la 3 mld. tone la 3,2 mld. tone anual. Deşi producţia mondială de cărbuni s-a diminuat în ultimii ani, aceştia rămân o resursă care va putea înlocui petrolul şi gazele naturale după epuizare. Un rol important îl are atomoenergia, care deţine 18% din totalul energiei electrice şi 6% din balanţa energică mondială. Utilizarea materialelor radioactive reprezintă o soluţie pentru energia post-petrolieră. Cea mai mare pondere a energiei produse în centrale nucleare o au Lituania şi Franţa (75% din totalul energiei în statele respective). Dintre resursele de minereuri neferoase, se pune în evidenţă epuizarea rapidă a celor de cupru. O asigurare redusă în timp o au şi resursele de plumb, staniu şi zinc, minereuri cu o importanţă deosebită în metalurgie şi în construcţiile de maşini. Epuizarea rapidă a resurselor de bază şi poluarea intensă a aerului impune treptat trecerea la alte resurse (regenerabile), care necesită tehnologii, dar diminuează poluarea mediului. Astfel, un rol tot mai important revine resurselor atmosferice (energiei solare, energiei eoliene), hidrosferei (energiei mareelor, hidroenergiei), apelor termale (energiei geotermice) etc. Resursele agricole sunt resurse naturale legate de pedosferă, biosferă şi hidrosferă, care sunt indispensabile omenirii pentru obţinerea hranei. Ponderea terenurilor agricole pe glob este de circa 1/3. Terenurile apte pentru agricultură care nu necesită amendamente deţin circa 11% din suprafaţa terestră. În secolul al XX-lea (deceniile 8-9), creşterea populaţiei Terrei a fost superioară creşterii producţiei agroalimentare. În ultima perioadă, situaţia s-a echilibrat, dar s-au adâncit decalajele între regiuni şi ţări, existând circa 800 de milioane de oameni care suferă de foamete şi subnutriţie. Pe Glob se diferenţiază: ţări cu agricultură comercială şi producţie ridicată, care şi-au sporit producţia agroalimentară mai mult decât creşterea populaţiei, dar mai puţin faţă de posibilităţile proprii, şi ţări cu agricultură de subzistenţă, care au avut creşteri ale producţiei agroalimentare nesemnificative faţă de populaţie. Ţările din Africa, America Latină şi Asia de Sud-Est sunt confruntate cu un deficit permanent de produse agroalimentare. China şi India acordă o mai mare atenţie dezvoltării producţiei agroalimentare decât creşterii populaţiei. Impactul exploatării şi valorificării resurselor asupra mediului se manifestă în reducerea sau epuizarea unor resurse, degradarea naturii şi apariţia unor crize economice şi financiare. În prezent, la nivel mondial, resursele naturale sunt limitate, iar numărul consumatorilor este în creştere. Pentru viitor se discută de o eco-economie care să fie realizată în consens cu factorii de mediu.

40


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Rezervele mondiale de petrol cunoscute sunt epuizabile în circa: a. 50 de ani; b. 75 de ani; c. 100 de ani; 2. O pondere de peste 70% a energiei nucleare se înregistrează în: a. Rusia; b. Germania; c. Canada; 3. Agricultura de subzistenţă este caracteristică pentru: a. Europa de Vest; b. Australia; c. America de Sud; 3. Ponderea terenurilor agricole pe Glob este de: a. 50%; b. 33%; c. 75%;

d. 220 de ani. d. Lituania. d. America de Nord. d. 40%.

II. Interpretaţi datele din tabelul nr. 4, având în vedere raportul dintre producţia şi consumul de gaze naturale. Tabelul nr. 4

Regiunea

Producţia de petrol (miliarde m3)

Consumul de petrol (miliarde m3 )

Europa de Vest Europa de Est şi ex-URSS America de Nord America Latină Orientul Mijlociu Africa Asia şi Oceania

215 685 684 107 138 84 206

307 582 695 109 131 42 215

III. Analizaţi harta alăturată şi scrieţi denumirea a cinci state care au rezerve de petrol de peste 110 miliarde de barili. __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ __________________________________ IV. Menţionaţi patru energii alternative care pot înlocui energia clasică obţinută pe baza petrolului, gazelor naturale şi cărbunelui. ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ ___________________________________ V. Explicaţi de ce unele state îşi reduc producţia de energie nucleară. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Precizaţi trei măsuri de asigurare a necesarului de produse agroalimentare în statele sărace ale lumii sau afectate de secetă. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

41


3.5. GESTIONAREA RESURSELOR, DEZVOLTAREA ECONOMICĂ ȘI DEZVOLTAREA DURABILĂ Dezvoltare economică = ansamblu de transformări structurale, cantitative, dar şi calitative, atât în sistemul economic, cât şi în cel tehnologic sau în cercetarea ştiinţifică. Dezvoltare durabilă = concept relativ nou care se referă la capacitatea omenirii de a asigura satisfacerea cerințelor generației actuale, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități, cu respectarea restricțiilor legate de mediul înconjurător. Din punct de vedere economic, dezvoltarea durabilă favorizează identificarea şi punerea în valoare a tuturor elementelor care permit o dezvoltare pentru un timp îndelungat, care să ducă la ridicarea calităţii vieţii comunităţilor umane. Din punctul de vedere al mediului înconjurător, dezvoltarea durabilă implică crearea unor scenarii de creştere economică pentru a reduce distrugerea mediului, asigurând un mediu de viaţă favorabil generaţiilor viitoare. În ambele situaţii se are în vedere ridicarea nivelului de performanţe economice şi creşterea calităţii vieţii. Caracteristicile dezvoltării durabile sunt: durabilitatea, dimensiunea economică, dimensiunea socială şi dimensiunea ecologică. Principalele probleme impuse de dezvoltarea durabilă sunt: – utilizarea raţională a resurselor naturale; – utilizarea optimă a resurselor umane și mărirea gradului de pregătire al acestora pentru a face faţă modificărilor care vor surveni în societatea viitorului; – asumarea, de către diferite ţări, regiuni, comunităţi, a unui rol activ și bine precizat în diviziunea internaţională a muncii; – dezvoltarea unor tehnologii nepoluante necesare înlocuirii celor actuale, care degradează mediul; – realizarea unui consens privind exploatarea resurselor mediului înconjurător; – realizarea unor negocieri și acorduri care să permită identificarea unor direcţii de acţiune în domeniul economic și al mediului, în prima parte a secolului al XXI-lea. Gestionarea resurselor = modul în care resursele naturale trebuie administrate şi utilizate în contextul dezvoltării durabile. Gestionarea resurselor implică respectarea capacităţii de suport a mediului înconjurător şi a puterii de regenerare a resurselor, utilizarea resurselor de energie regenerabile şi reciclarea materialelor şi asigurarea progresului societăţii. Amprentă ecologică = indicator care cuantifică suprafaţa de teren şi apă necesară unui individ pentru a susţine propriul său stil de viaţă, în condiţiile tehnologiei actuale. Acest indicator exprimă şi gradul de agresivitate asupra mediului. Cea mai mare amprentă ecologică pe cap de locuitor este în Qatar (16 ha/loc.), Kuwait, Emiratele Arabe Unite, Danemarca, SUA, Belgia, Australia, Canada, Olanda şi Irlanda (peste 10 ha/loc.). La polul opus se află teritoriul Palestinei, Timorul de Est, Afghanistan, Haiti, Eritrea, Bangladesh, Rwanda, Pakistan, Republica Democratică Congo şi Nepal (sub 1 ha/loc.). România are o amprentă ecologică medie de 2,7 ha/loc. Conform Raportului „Planeta Vie 2012“, consumul de resurse naturale depăşeşte cu 50% capacitatea de susţinere a Pământului. Dacă cererile vor creşte în acelaşi ritm ca şi până acum, până în 2025 omenirea va ajunge să consume resursele naturale a două planete. În viitor trebuie instaurată o ordine economică mondială care să asigure condiţii de viaţă decente pentru toţi locuitorii Terrei.

42


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă. 1. Dezvoltarea durabilă are o latură ecologică. 2. Noţiunile de dezvoltare economică și dezvoltare durabilă sunt sinonime. 3. Amprenta ecologică redă gradul de agresivitate asupra mediului. 4. Gestionarea resurselor nu implică reciclarea materialelor.

A. F. A. F. A. F. A. F.

II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă. 1. Cea mai mare amprentă ecologică este în statul ..............., iar cea mai redusă în ................... . 2. România are o amprentă ecologică .............................. care are valoarea de .......................... . 3. Consumul de resurse naturale depășește cu ............% capacitatea de susţinere a Pământului. 4. Până în 2025, omenirea va ajunge să consume resursele naturale a ............................ planete. III. Pe baza diagramei alăturate, evidenţiaţi aspectele care rezultă din întrepătrunderea celor trei domenii ce definesc dezvoltarea durabilă. _________________________________________ _________________________________________ _________________________________________ _________________________________________ _________________________________________ _________________________________________ _________________________________________ _________________________________________ _________________________________________ IV. Menţionaţi cinci probleme principale impuse de dezvoltarea durabilă. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Având în vedere suprafaţa localităţii în care trăiţi (exprimată în ha) şi numărul populaţiei, calculaţi amprenta ecologică a acesteia şi apoi comparaţi valoarea obţinută cu cea existentă în România. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Precizaţi cinci modalităţi concrete de gestionare a deşeurilor în zona localităţii voastre, care să asigure menţinerea calităţii mediului înconjurător. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

43


4. SISTEMUL ECONOMIC ȘI SISTEMUL GEOPOLITIC 4.1. EVOLUŢIA ECONOMIEI MONDIALE ȘI SISTEMUL ECONOMIC MONDIAL Economia mondială = ansamblul economiilor naţionale ale statelor lumii, privite în interdependenţa complexă a legăturilor pe piaţa mondială. A început să se contureze concomitent cu marile descoperiri geografice din secolele XV–XVI şi s-a diversificat după revoluţia industrială. Sistem economic mondial = sistem dinamic rezultat în urma legăturilor economice dintre statele lumii. Componentele sistemului economic mondial: Elementele materiale, vizibile: resursele naturale, resursele umane (forţa de muncă), concentrările industriale, tipurile de agricultură, sistemul de transporturi, comerţul şi serviciile. Elementele dinamice, mai puţin vizibile: resursele financiare, interesul personal sau colectiv, sistemul tranzacţional şi de negociere, informaţiile. Sistemul economic mondial cuprinde regiuni cu o concentrare mare a activităţilor economice şi spaţii cu activităţi dispersate sau chiar lipsite de activităţi economice. De-a lungul timpului, s-au diferenţiat două mari modele economice: capitalist (bazat pe proprietatea privată şi libertate de acţiune) şi socialist sau comunist (axat pe proprietatea colectivă şi de stat cu planificare centralizată).

4.2. SISTEMUL GEOPOLITIC MONDIAL ACTUAL Geopolitică = ştiinţă care studiază impactul aşezării şi al poziţionării geografice a unui stat asupra politicii sale externe şi interne, precum şi impactul factorului spaţial asupra politicii internaţionale în ansamblu. Sistem geopolitic mondial = sistem social, economic, militar şi politic, dinamic, rezultat în urma evoluţiei dintre statele lumii, pe baza unor interese politice, militare, strategice şi economice. Factorii generatori ai noului sistem geopolitic mondial: – încheierea Războiului Rece (lumea occidentală – blocul comunist); – generalizarea sistemului economic capitalist; – tendinţa de multipolarizare socio-economică și politică la nivel zonal și regional; – reașezarea sferelor de influenţă; – procesul de globalizare; – construirea de structuri regionale sau zonale. Tendinţe în cadrul sistemului geopolitic mondial: – unificarea regională sau zonală; – destrămarea unor structuri multinaţionale (URSS, Cehoslovacia, R.F. Iugoslavia); – dispariţia antagonismelor ideologice (capitalism – comunism); – trasarea unei noi ordini mondiale, în care SUA sunt superputere unică; – ridicarea unor noi poli de putere (China, India, Germania etc.); – încercarea de revitalizare a fostei URSS prin intermediul structurilor de tip CSI; – apariţia și dezvoltarea explozivă a agenţilor nonstatali (societăţi transnaţionale) drept centre de putere.

44


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Economia mondială a început să se contureze după: a. Marile descoperiri geografice; b. Revoluţia franceză; c. Revoluţia industrială; d. Primul Război Mondial. 2. Un element mai puţin vizibil al sistemului economic mondial îl reprezintă: a. informaţiile; b. resursele naturale; c. comerţul; d. serviciile. 3. După încheierea războiului rece s-a generalizat sistemul economic: a. socialist; b. comunist; c. capitalist; d. mixt. 4. Republica Moldova este un stat desprins, în anul 1991, din: a. R.S.F. Iugoslavia; b. URSS; c. Ţările Baltice; d. România. II. Realizaţi o comparaţie între sistemul economic european şi cel nipon. Asemănări

Deosebiri

III. Interpretaţi cele două imagini de mai jos din perspectiva evoluţiei geopolitice. ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ IV. Explicaţi, în spaţiul de mai jos, evoluţia intereselor politice, militare, strategice şi http://news.bbc.co.uk/hi/english/static/map/yugoslavia/ economice între statele lumii, în condiţiile procesului de globalizare actual. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Enumeraţi statele europene şi caucaziene desprinse din URSS după căderea sistemului comunist. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

45


4.3. ANSAMBLURI ECONOMICE ȘI GEOPOLITICE MONDIALE ACTUALE 4.3.1. ORGANIZAŢII, ASOCIAŢII ȘI BLOCURI REGIONALE Pe Glob, pe lângă diferite state puternice, există și o serie de organizaţii, asociaţii și blocuri regionale interguvernamentale care joacă un rol important în sistemul geopolitic mondial. De aceea, în prezent nu se vorbește de state, ca în trecut, ci „de actori” și „centre de putere”. Pe Glob există o singură organizaţie interguvernamentală mondială, care este Organizaţia Naţiunilor Unite, și un singur bloc militar complex, respectiv NATO. ONU (Organizaţia Naţiunilor Unite) = cea mai importantă organizaţie internaţională, din care fac parte 193 de state independente (inclusiv Republica Sudanului de Sud). Derivă din Liga Naţiunilor, înfiinţată în 1919 în urma Tratatului de la Versailles, care a avut ca principal obiectiv garantarea păcii internaţionale, ceea ce nu a reușit, destrămându-se, în 1939, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Bazele ONU au fost puse la 26 iunie 1945, prin semnarea Cartei de la San Francisco, de către 51 de state. Sediul principal al ONU este la New York. Alte sedii sunt la Viena, Geneva, Roma şi Nairobi (în Kenya). ONU utilizează şase limbi oficiale: engleza, araba, chineza, franceza, rusa şi spaniola. Obiectivele fundamentale ale ONU sunt menţinerea păcii și securităţii internaţionale și realizarea cooperării internaţionale în domeniile economic, social, cultural și umanitar. Organele principale de conducere sunt Adunarea Generală, alcătuită din toţi membrii ONU, și Consiliul de Securitate, format din 15 membri, din care 5 permanenţi: SUA, Rusia, China, Marea Britanie și Franţa. ONU are în componenţă peste 20 de instituţii specializate, dintre care amintim: FAO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie și Agricultură, cu sediul la Roma), OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cu sediul la Geneva), OMC (Organizaţia Mondială a Comerţului), UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Știinţă și Cultură), OMT (Organizaţia Mondială a Turismului), OCDE (Organizaţia pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), FMI (Fondul Monetar Internaţional, cu sediul la Washington), UNEP (Programul Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător, cu sediul la Nairobi, Kenya). România este membră ONU din anul 1955. NATO (Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord) = bloc militar apărut în urma Războiului Rece dintre SUA şi Uniunea Sovietică, în 1949, cu sediul la Bruxelles. Bazele NATO au fost puse de 12 state: SUA, Belgia, Canada, Danemarca, Franţa, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda şi Portugalia. NATO include, în prezent, 26 de state: SUA, Canada, statele Europei de Vest şi Centrale şi Turcia. Are ca obiectiv principal menţinerea şi dezvoltarea capacităţii individuale şi colective de rezistenţă împotriva unui atac armat. Trupele NATO au intervenit pentru restabilirea ordinii în mai multe zone de conflict pe Glob, în Orientul Mijlociu, în fosta Iugoslavie şi în alte regiuni. România a aderat la NATO în 29 martie 2004. Alte blocuri militare existente în trecut: Tratatul de la Varşovia (alianţă militară a ţărilor socialiste din Europa de Est, inclusiv România, înfiinţată în 1955 ca o replică la existenţa NATO; a fost dizolvată în 1991), CENTO (Organizaţia Tratatului Central, cu Turcia – Irak – Marea Britanie – Iran – Pakistan, între 1955-1979) şi SEATO (Organizaţia Tratatului Asiei de Sud-Est, 1954-1975). Blocuri economice regionale = asociaţii economice interstatale cu nivel mai ridicat (Uniunea Europeană) sau mai scăzut de integrare: APEC (Cooperarea Economică Asia-Pacific), MERCOSUR (Piaţa Sudului), NAFTA (Acordul Nord American de Comerţ Liber), ASEAN (Acociaţia naţiunilor din sud-estul Asiei), OPEC (Organizaţia ţărilor exportatoare de petrol etc.) care încearcă să deţină un rol tot mai important în lume.

46


EVALUARE I. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă. 1. Organizaţia premergătoare ONU s-a numit ................................, fiind înfiinţată în anul ......... . 2. Sediul principal al ONU este la ........................................, în ţara............................................. . 3. Prin NATO sau OTAN se înţelege ........................................................................................... . 4. Tratatul de la Varșovia a fost un bloc ........................ al statelor .............................. din continentul ......................., care a avut sediul la ............................., în statul numit ............................. . II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos: 1. Unul dintre sediile ONU se găsește în Africa, la: a. Cairo; b. Rabat; c. Nairobi; 2. România a aderat la NATO în anul: a. 1989; b. 1990; c. 2004; 3. Fondul Monetar Internaţional (FMI) are sediul la: a. Londra; b. Washington; c. Paris; 4. Un bloc militar din Asia de Sud-Est a fost: a. SEATO; b. CENTO; c. CAER;

d. N’Djamena. d. 2007. d. Khartum. d. OPEC.

III. Enumeraţi trei dintre obiectivele principale ale ONU. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ IV. Menţionaţi denumirea a patru instituţii ONU şi precizaţi importanţa fiecăreia. Denumirea instituţiei Importanţa

V. Analizaţi harta alăturată și menţionaţi ţările membre NATO din Europa și ţările care derulează parteneriate cu NATO. _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________

47

Caietul elevului – GEOGRAFIE clasa a XI-a 4.3.2. ANSAMBLURI ECONOMICE REGIONALE După al Doilea Război Mondial, lumea a fost polarizată între Est (ţările comuniste, cu economie centralizată, planificată) şi Vest (ţările capitaliste, cu economie de piaţă). După căderea regimurilor comuniste şi a Zidului Berlinului, în 1989, şi apoi destrămarea URSS, în 1991, opoziţia Est – Vest a dispărut treptat. La nivel mondial s-au conturat noi centre de putere prin apariţia unor ansambluri economice regionale de tip supranaţional (UE, NAFTA, MERCOSUR, ASEAN, APEC). Uniunea Europeană (UE) este o asociere între state, cu rol integrator, care urmăreşte obiective complexe (economice, politice, militare). Se tinde spre realizarea unui stat federal european, conform Tratatului de la Lisabona. Are sediul principal în Bruxelles, Belgia. Alte sedii sunt la Strasbourg şi Luxemburg. UE a început în anii ʹ50, ca o zonă de liber schimb, cu obiective economice. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO), din 1951, a devenit Comunitatea Economică Europeană (CEE), prin Tratatul de la Roma (1957). În urma Tratatului de la Maastricht, semnat la 1 noiembrie 1993, prin adăugarea de noi obiective, a luat fiinţă Uniunea Europeană. Astăzi în UE sunt 27 de state membre, care au aderat la momente diferite. România şi Bulgaria au aderat în 2007. Cele mai importante instituţii ale UE sunt: Comisia Europeană, Consiliul European, Consiliul Uniunii Europene, Curtea Europeană de Justiţie şi Banca Centrală Europeană. Parlamentul European este ales, la fiecare cinci ani, de cetăţenii europeni. În cadrul Spaţiului Schengen (care include state membre UE şi state non-UE), controalele vamale au fost desfiinţate. Politicile UE garantează libera mişcare a persoanelor, bunurilor, serviciilor şi a capitalului. Începând cu 1999, a fost înfiinţată Zona Euro, formată în prezent din 17 state. Cu o populaţie de peste 500 de milioane de locuitori (7,3%) din populaţia lumii, UE a generat în 2011 un PIB de 17,6 trilioane $ (mai mare decât orice ţară din lume), care reprezintă 20% din PIB-ul mondial. UE poate fi considerată o confederaţie care, începând cu 1 decembrie 2009, are personalitate juridică internaţională şi poate încheia tratate. NAFTA (Acordul Nord American de Comerţ Liber) a fost semnat, la 17 decembrie 1992, între SUA, Canada şi Mexic. NAFTA acoperă o suprafaţă de 21,3 milioane de km, având 375 de milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii spre America de Sud. Principalul obiectiv este liberalizarea comerţului cu produse şi servicii, prin eliminarea barierelor tarifare şi netarifare între părţi şi prin liberalizarea investiţiilor. Este un model de cooperare de tip interguvernamental, fără a avea organisme supranaţionale, ca în Uniunea Europeană. Valoarea PIB-ului NAFTA este apropiată de cea a UE. MERCOSUR (Piaţa Comună a Sudului) a fost fondată, la 26 martie 1991, de Brazilia, Argentina, Uruguay şi Paraguay, în urma semnării Tratatului de la Asunción. În 2005 a devenit membru şi Venezuela. Bolivia, Chile, Columbia, Ecuador şi Peru au statut de membri asociaţi. Obiectivele generale sunt creşterea randamentului şi a productivităţii, cu deschiderea pieţelor, accelerarea dezvoltării economice şi protecţia mediului înconjurător. Valoarea PIB-ului MERCOSUR este încă redusă (peste 2.700 miliarde $, în 2011). ASEAN (Acociaţia Naţiunilor din Sud-Estul Asiei) este o organizaţie politică şi economică formată de 10 ţări din Asia de Sud-Est, constituită la 8 august 1967 de Indonezia, Malaysia, Filipine, Singapore și Thailanda. Cunoaşte un ritm de creştere economică superior multor regiuni de pe Glob. Are un însemnat potenţial agricol, reflectat în ponderea producţiei de orez, cauciuc natural, cacao, fructe, forestiere şi miniere. APEC (Forumul de Cooperare Economică Asia-Pacific) a fost înfiinţat în 1989, la Canberra. Are sediul la Singapore şi 21 de membri din zona Asia-Pacific, printre care China, toţi membrii ASEAN, SUA, Canada etc.

48


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos și răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă. 1. Prin Tratatul de la Roma s-au pus bazele CEE. 2. UE poate fi considerată o structură de tip federal. 3. Ziua UE este 1 mai. 4. Printre statele membre ale ASEAN se numără și Canada.

A. F. A. F. A. F A. F

II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă. 1. UE a fost înfiinţată oficial prin Tratatul ................................., la data de ............................... . 2. Sedii ale UE se găsesc în oraşele ........................... , .............................. şi ............................ . 3. Numărul statelor membre ale UE a crescut de la .................., în 1993, la .................., în 2007. 4. Statele membre ale NAFTA sunt ........................ , ............................. şi .................................. . III. Scrieţi denumirea statelor membre APEC redate pe harta de mai jos cu cifre de la 1 la 8. 1________________ 2 _________________ 3 ________________ 4 _________________ 5________________ 6 _________________ 7 ________________ 8 _________________

IV. Menţionaţi două aspecte pozitive care rezultă din adoptarea monedei euro de către unele state ale UE. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Explicaţi de ce UE are atributele unei puteri mondiale. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Menţionaţi patru avantaje ale integrării României în UE. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

49


4.4. ROLUL UNOR STATE ÎN SISTEMUL MONDIAL ACTUAL Statele Unite ale Americii (SUA) Acoperă o suprafaţă de 9,55 mil. km2 (locul 4 pe Glob) şi o populaţie de aproape 300 de milioane de locuitori (locul 3 pe Glob). Este un stat tânăr, care şi-a proclamat independenţa la 4 iulie 1776. Extinderea teritorială a SUA s-a făcut prin colonizarea Vestului Sălbatic, cumpărarea de teritorii, Louisiana (de la Franţa), Florida (de la Spania), Alaska (de la Rusia), şi în urma unor războaie: Texas, New Mexico, California (de la Mexic), Hawaii (de la Spania) etc. Resursele naturale sunt bogate şi variate, SUA având cel mai mare fond funciar din lume, al treilea fond forestier de pe Glob şi rezerve variate şi mari de materii prime. SUA sunt cea mai mare putere economică mondială. Acest rang este dat de: cel mai mare PIB (circa 12.500 de miliarde de $, peste 25% din totalul mondial), cea mai mare producţie industrială, cea mai mare producţie agricolă, cel mai mare export agricol mondial, cea mai diversificată reţea de transport, cel mai mare parc de autovehicule, cel mai mare număr de aeroporturi din lume, cele mai mari venituri din turism (peste 1/10 din totalul mondial) etc. Rangul de superputere mondială este dat de faptul că SUA: au cel mai mare număr de voturi la FMI şi Banca Mondială, reprezintă cea mai mare putere militară a lumii (jandarmul lumii), sunt unul dintre cei 5 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU, reprezintă o putere nucleară (prima ţară care a produs şi utilizat arma nucleară, în august 1945), şi care deţine cea mai mare putere instalată în centralele nucleare), sunt o putere cosmică (primul om pe Lună, Neil Armstrong, în 20 iulie 1969, navetele spaţiale – începând cu Columbia în 1981, programul strategic Războiul Stelelor) etc. Federaţia Rusă Se întinde pe două continente (Europa şi Asia), fiind cel mai întins stat din lume (17 mil. km2). Are o populaţie de 144 de milioane de locuitori (locul 7 pe Glob), însă densitatea populaţiei este redusă. Se confruntă cu un declin demografic şi o migraţie „inversă”, din partea asiatică spre partea europeană. Capitala ţării, Moscova, cu 8,4 mil. de locuitori, este cel mai mare oraş european. Are resurse naturale variate şi în cantităţi mari (gaz metan – locul 1 în lume, petrol, cărbuni, minereuri feroase şi neferoase), un imens fond funciar şi forestier (taigaua siberiană, locul 1 pe Glob), o puternică industrie minieră şi prelucrătoare şi un potenţial agricol ridicat. A fost primul stat comunist din lume care, după al Doilea Război Mondial, în perioada URSS, a devenit superputere mondială egală cu SUA. După dezmembrarea URSS, Rusia s-a confruntat cu dificultăţi economice care au diminuat poziţia ţării în economia mondială. Rusia este o putere mondială în revenire, care are toate atributele de a redeveni o superputere: este cel mai întins stat, are un potenţial economic uriaş datorită resurselor imense, rămâne a doua putere militară şi cosmică a lumii (primul satelit al Pământului – Sputnik, 1957, primul om în spaţiu – Iuri Gagarin, 1961) şi este unul dintre cei 5 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU. Japonia Este o ţară de mărime mijlocie, cu 127 mil. locuitori (locul 10 pe Glob), având una dintre cele mai ridicate densităţi din lume (340 loc./km²). Până în secolul al XIX-lea, a fost o ţară închisă străinilor. În timpul celui de al Doilea Război Mondial a dus o politică externă expansionistă. Deşi importă masiv materii prime, este a doua mare putere economică a lumii, cu un PIB care reprezintă peste 1/10 din PIB-ul mondial. Industria are un înalt nivel tehnologic, deţinând circa 60% din roboţii industriali din lume. Japonia concentrează 9% din comerţul mondial şi ocupă primele locuri la o serie de produse industriale (autoturisme, nave maritime, produse electronice). Deşi are putere economică, nu are atributele unei puteri mondiale, deoarece a fost ţară agresoare în al Doilea Război Mondial, nu deţine arme nucleare, nu este unul dintre cei 5 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU şi nu este putere cosmică.

50


EVALUARE I. Citiţi afirmaţiile de mai jos şi răspundeţi cu Adevărat (A) sau Fals (F) încercuind varianta corectă. 1. Primul satelit al Pământului a fost Apollo. 2. Ţara care a trimis primul om în cosmos a fost URSS. 3. Primul om care a pășit pe Lună a fost Neil Armstrong. 4. Prima navetă spaţială americană a fost Challenger. II. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Cel mai mare număr de voturi la FMI şi Banca Mondială le are: a. Rusia; b. SUA; c. Japonia; 2. Nu este membră a consiliului de securitate ONU: a. Japonia; b. China; c. Marea Britanie; 3. Programul strategic de apărare al SUA se numeşte: a. Războiul lumilor; b. Războiul Stelelor; c. Războiul Rece; 4. Primul stat comunist din lume a fost: a. Cuba; b. URSS; c. R.P. Chineză;

A. F. A. F. A. F. A. F.

d. ONU. d. Franţa. d. Războiul sfânt. d. R.P.D. Coreeană.

III. Precizaţi câte două elemente care conferă statutul de puteri mondiale pentru SUA şi Rusia. SUA Rusia

IV. Menţionaţi patru cauze care au determinat pierderea statutului de superputere de către Federaţia Rusă. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Explicaţi de ce Japonia nu are atributele unei puteri mondiale. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Scrieţi denumirea statelor federale din cadrul SUA, marcate pe harta alăturată cu cifre de la 1 la 6. ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________ ___________________________________________

51

Caietul elevului – GEOGRAFIE clasa a XI-a China Ocupă un spaţiu întins, între centrul Asiei şi Oceanul Pacific, fiind a 3-a ţară ca întindere din lume (9, 57 mil km2) şi cea mai populată ţară a Terrei (1,3 mld. locuitori). Este purtătoarea unei vechi civilizaţii, timp de milenii fiind un mare imperiu. Are tradiţii de utilizare a cărbunilor şi de prelucrare a metalelor, ceramicii, mătăsii, prafului de puşcă etc. După al Doilea Război Mondial, a devenit stat socialist (1949). Cu toate acestea, în ultimii 30 de ani a reuşit reforme de excepţie în domeniile economic şi social. China este unul dintre cei mai mari producători mondiali în domeniul resurselor minerale (locul 1 la fier), dar şi în industria prelucrătoare. Împarte cu SUA primul loc în privinţa producţiei agricole, deţinând supremaţia la orez, grâu, cartofi, arahide, creşterea animalelor şi pescuit. China va deveni o superputere mondială deoarece are un potenţial demografic uriaş, este cea mai dinamică economie din lume, este unul dintre cei 5 membri permanenţi ai Consiliului de Securitate ONU, fiind o putere militară, nucleară (din 1964) şi, mai recent, o putere cosmică. India Este situată în Asia de Sud, având o suprafaţă de 3,1 mil. de km2 (locul 7 pe Glob), o populaţie de peste 1,1 mld. de locuitori (locul 2 mondial) şi o densitate mare a populaţiei (peste 340 loc./km²). India va deveni în următorii 20 de ani cea mai populată ţară din lume. Economia este în curs de dezvoltare, sectorul agricol, în mare parte rudimentar, fiind dominant. India este primul producător mondial de ceai, iută, banane şi leguminoase şi al treilea producător de cereale. Resursele naturale sunt variate, dar relativ modeste. În cadrul industriei există atât ramuri de vârf, cât şi sectoare neperformante, poluante. Importul materiilor prime energetice este restricţionat de posibilităţile financiare limitate. Şi-a dezvoltat o flotă militară însemnată, pentru a deveni o putere a spaţiului centrat pe Oceanul Indian. India este, în prezent, o putere cu vocaţie regională şi este putere nucleară. Este concurată de cei doi vecini importanţi, China şi Pakistan, ambii aliaţi ai SUA. Principalul aliat al Indiei este Rusia. Brazilia Atât ca populaţie (peste 185 mil. de locuitori), cât şi ca suprafaţă (8,5 mil. km²), Brazilia ocupă locul 5 pe Glob. Este cea mai mare putere economică latino-americană, fiind o ţară bogată în resurse naturale. Are un fond arabil însemnat, al doilea fond forestier de pe Glob (în Amazonia) şi este al doilea exportator mondial de produse agricole. Brazilia deţine locul 1 în lume la producţia de cafea și trestie-de-zahăr, locul 2 la producţia de minereuri feroase, și locul 3 la producţia de bauxită. Are importante efective de bovine (locul 2 pe Glob) și porcine (locul 3). La iniţiativa ei a luat naștere MERCOSUR (Piaţa Sudului). Deși are o suprafaţă însemnată, populaţie numeroasă, potenţial economic și vocaţie de lider, Brazilia nu este o putere mondială, ci doar o putere regională. Israel Israelul este un stat tânăr din Asia de Sud-Vest, creat în anul 1948, în urma adoptării planului de împărţire a Palestinei. Israelul şi-a extins suprafaţa prin ocuparea unei părţi din teritoriul palestinian în urma războaielor arabo-israeliene din 1948-1949 şi 1967. Are o suprafaţă de 20.425 km2 şi o populaţie de 7,7 milioane de locuitori, dintre care 5,8 milioane sunt evrei. Capitala ţării a fost transferată de la Tel Aviv la Ierusalim. Economia, deşi lipsită de resurse naturale, este dezvoltată. După valoarea PIB-ului, Israelul s-a situat, în 2010, pe locul 42 în lume. De asemenea, are o poziţie fruntaşă în clasamentul IDU. Nu este o putere mondială, însă, având o poziţie geopolitică nefavorabilă, este sprijinită de SUA şi alte ţări occidentale, fiind un avanpost în lumea arabă. Este o putere militară în creştere. Principala problemă a Israelului este legată, în prezent, de rezolvarea problemei palestiniene.

52


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. După întinderea teritoriului, China ocupă în lume locul: a. II; b. III; c. V; 2. După numărul de locuitori, Brazilia deţine pe Glob locul: a. III; b. IV; c. V; 3. Israelul s-a format ca stat după împărţirea teritoriului denumit: a. Palestina; b. Sinai; c. Iordania; 4. Din iniţiativa Braziliei s-a format organizaţia economică: a. OPEC; b. NAFTA; c. ASEAN;

d. VI. d. X. d. Gaza. d. MERCOSUR.

II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă. 1. Dacă în prezent cel mai mare număr de locuitori există în ...................................., în viitor ţara cea mai populată va fi ................................ . 2. India deţine primul loc în lume la producţiile de ..................... , .................... și ......................... . 3. Brazilia deţine locul 1 în lume la producţia de ....................... și ............................................... . 4. Capitala Israelului a fost mutată de la ..................................... la ............................................... . III. Explicaţi de ce China va avea în viitor atributele unei superputeri mondiale. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ IV. Precizaţi câte două elemente care conferă Indiei şi Braziliei statutul de puteri regionale. India Brazilia

V. Pe baza analizei hărţii alăturate precizaţi: 1. denumirea statelor marcate cu cifre de la 1 la 9; 2. rolul statelor respective în sistemul mondial actual. 1. _____________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ 2. _____________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________ ______________________________________

53


4.5. ORGANIZAREA SPAŢIULUI MONDIAL (ŢĂRI ÎN DEZVOLTARE, ŢĂRI DEZVOLTATE, ALTE CATEGORII DE ŢĂRI). RAPORTUL NORD–SUD În prezent, la nivel mondial se vorbeşte de ţări dezvoltate (puternic dezvoltate şi mediu dezvoltate) şi ţări în curs de dezvoltare. Organizarea spaţiului mondial pe categorii de ţări dezvoltate sau în curs de dezvoltare are conotaţii sociale, economice şi demografice. Categorii de ţări după gradul de dezvoltare şi caracteristicile lor Ţări în dezvoltare

După gradul de dezvoltare

Ţări dezvoltate (puternic dezvoltate şi mediu dezvoltate)

După caracteristici

– reprezintă o „mixtură” PIB/loc. foarte mare şi între ţările mare; dezvoltate și nivel de trai ridicat, aflate ţările în curs de în faza postindustrială sau dezvoltare; la finalul fazei industriale; – PIB/loc. relativ predomină sectorul terţiar; mare; valoarea IDU şi rata – creştere alfabetizării ridicate. economică rapidă.

– –

– –

Exemple de ţări

Puternic dezvoltate S.U.A., Norvegia, Australia, Luxemburg, Irlanda, Elveţia, Marea Britanie, Germania, Canada, Franţa etc. Mediu dezvoltate Statele Europei Centrale și de Est ( ex.: România, Cehia, Ungaria, Bulgaria, Rusia etc.).

Ţări nou industrializate

Ex. China, Brazilia, Mexic, India, Africa de Sud, Filipine, Malaysia.

Ţări în dezvoltare

Ţări subdezvoltate

– PIB/loc. și nivel de trai în creștere; – tendinţă spre echilibrarea sectoarelor economice; – rămăşiţe feudale; – tehnologii deficitare; – valoarea IDU şi rata alfabetizării medii.

– standarde de viaţă foarte scăzute; – IDU apropiat de zero; – predomină sectorul agricol; – instabilitate socială; – grad ridicat de analfabetism; – speranţă de viaţă redusă; – PIB/loc. foarte scăzut.

Ţări din estul Europei, nordul Africii, America Latină, Asia, Oceania (ex.: R. Moldova, Ucraina, Egipt, Maroc, Arabia Saudită, Cuba, Argentina etc.).

Peste 30 de ţări din Africa (Angola, Benin, Senegal, Zambia, Uganda, Ciad, Somalia etc.).

Raportul Nord–Sud = concept geografic nou, care delimitează teoretic ţările bogate de cele sărace. Această divizare a fost propusă de Willy Brandt, în 1980, care a trasat o linie de separaţie (care îi poartă numele) între cele două zone. Aceasta nu este rectilinie, ci prezintă o serie de sinuozităţi, corespunzătoare graniţelor dintre ţările dezvoltate şi subdezvoltate. Unei ţări din Nord îi corespund cinci ţări din Sud. Raportul Nord–Sud a crescut de la 1 la 2 (în 1950) la 1 la 5 (în prezent) datorită ritmului diferit de creştere a populaţiei, în ţările în curs de dezvoltare înregistrându-se o creştere explozivă, iar în cele dezvoltate, o creştere lentă. Dialogul Nord–Sud = programe lansate de ONU şi alte organisme pentru reducerea decalajelor de dezvoltare între Nord şi Sud. Rezultatele nu sunt însă concludente. Dialogul Sud–Sud = acţiuni legate de apariţia forumurilor internaţionale „Grupul celor 77” (după numărul ţărilor participante la Conferinţa de la Geneva, din 1964, la Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare) şi „Mişcarea de nealiniere” (care ajunsese la 150 de state membre), cu scopul extinderii în lume. În prezent, aceste forumuri nu îşi mai fac simţită prezenţa la nivel mondial.

54


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Conceptele de Nord şi Sud au fost propuse de către: a. Willy Adams; b. Jean Bart; c. Thomas Malthus; 2. În cadrul dialogului Sud–Sud a activat forumul: a. Mişcarea de nealiniere; b. Mişcarea de aliniere; c. Noua dreaptă; 3. Raportul între statele Nord–Sud este în prezent de: a. 1 la 2; b. 1 la 3; c. 1 la 5; 4. O ţară puternic dezvoltată este: a. România; b. India; c. Franţa;

d. Willy Brandt. d. Noua stângă. d. 1 la 8. d. Angola.

II. Pe baza hărţii de mai jos, precizaţi patru state din continentul Asia care aparţin Nordului şi patru state care aparţin Sudului.

ASIA

Nord

Sud

III. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa între statele din coloana A, şi categoria de dezvoltare în care se includ, din coloana B. A B Brazilia ţară dezvoltată Ciad ţară mediu dezvoltată R. Moldova ţară subdezvoltată Cehia ţară în dezvoltare ţară nou industrializată IV. Menţionaţi două cauze care determină slaba eficienţă a dialogului Nord–Sud. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Explicaţi de ce forumurile care au promovat raportul Sud–Sud nu îşi mai fac simţită prezenţa. ___________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

55


4.6. SPAŢIUL MEDITERANEEAN LA INTERFAŢA NORD–SUD* Lumea mediteraneeană, cu o vechime a locuirii de peste 4.000 de ani, a reprezentat unul dintre focarele civilizaţiei, aici dezvoltându-se civilizaţiile feniciană, egipteană, elenă, romană, bizantină etc. Spaţiul mediteraneean este o zonă a contrastelor, în care se îmbină elemente tradiţionale specifice Africii şi Asiei, care aparţin Sudului, cu elemente moderne, dinamice, specifice Europei, care aparţin Nordului. Este o zonă cu diversitate etnică, religioasă şi culturală foarte mare, într-un spaţiu râvnit şi disputat în timp datorită bogăţiilor specifice. Această zonă a reprezentat un areal de convergenţă a intereselor economice şi politice, în care s-au întrepătruns creştinismul, islamismul şi mozaismul şi o serie de civilizaţii care s-au influenţat şi au manifestat tendinţe expansioniste de o parte şi de alta a Mării Mediterane. Cartaginezii, arabii şi otomanii au stăpânit temporar spaţii din nordul Mării Mediterane, în timp ce Imperiul Roman, Franţa, Italia şi Spania au administrat teritorii din sudul acestei mări. Spania deţine şi în prezent două teritorii în nordul Africii (Ceuta şi Melilla). Gibraltarul, un teritoriu cu rol strategic la strâmtoarea Gibraltar, administrat de Marea Britanie, este revendicat de Spania, fapt care constituie o cauză majoră a disensiunilor diplomatice hispano-britanice. Unele ţări islamice din estul şi sudul Mării Mediterane (Turcia, Maroc) doresc integrarea în Uniunea Europeană (chiar dacă statele europene nu agreează acest fapt), Malta şi Cipru (care are o structură religioasă complexă) au devenit membre ale UE, Turcia este membră NATO, iar Israelul gravitează socio-economic spre Europa.

4.7. DE LA LUMEA UNIPOLARĂ LA LUMEA MULTIPOLARĂ Evenimentele survenite după destrămarea blocului comunist între 1989 şi 1991 au dus la transformarea lumii bipolare (SUA–URSS) într-o lume unipolară, cu o singură superputere (SUA), denumită în prezent şi „jandarmul lumii” datorită potenţialului militar şi economic ridicat, care îi permite să intervină oriunde în lume. Pentru viitor sunt preconizate mai multe modele geopolitice: – Bipolar – cu două superputeri, SUA și Rusia; – Tripolar – la modelul anterior adăugându-se China; – Pentapolar – celor trei adăugându-li-se Japonia și Germania; – Multipolar (cu și mai mulţi actori) – statelor menţionate anterior adăugându-li-se, după caz, Australia, Brazilia, Mexic, India, Indonezia, Africa de Sud, Arabia Saudită. Au fost elaborate şi modele care includ state şi blocuri regionale de tipul: SUA – RUSIA – UE şi SUA – CHINA – RUSIA – UE, sau numai blocuri regionale de tipul NAFTA (cu „pionul” SUA) – UE (cu axa Germania – Franţa – Marea Britanie) – OCS (Organizaţia de Cooperare Shanghai), cu „actorii” Rusia şi China. În prezent, din punctul de vedere al deciziilor geopolitice pe Glob, se diferenţiază: – Spaţiul central, denumit „megapolul mondial”, care cuprinde SUA, Uniunea Europeană și Japonia; – Periferia integrată centrului, care include statele exsovietice din Europa estică, Rusia europeană și ţările dezvoltate din S-E Asiei. – Periferia exploatată, care cuprinde America de Sud, Asia de S-V, Africa Nordică (ţările cu resurse bogate de petrol). – Periferia subdezvoltată și spaţiile semiizolate (estul și centrul Chinei, Afganistan, India, Iran, Irak, Libia).

56


EVALUARE I. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă. 1. Spania deţine în nordul Africii teritoriile .............................. și .............................................. . 2. Cel mai întins imperiu dezvoltat în bazinul mediteraneean a fost .......................................... . 3. Gibraltarul este un teritoriu administrat de ......................., în sudul statului ........................... . 4. Două state insulare din Marea Mediterană membre ale UE sunt ................. și ..................... . II. Explicaţi faptul că spaţiul mediteraneean reprezintă interfaţa Nord-Sud. III. Utilizând harta de mai jos, menţionaţi denumirea statelor europene, asiatice şi africane care au ieşire directă la Marea Mediterană.

State europene State asiatice State africane IV. Care este modelul geopolitic pe care îl consideraţi ideal pentru asigurarea ehilibrului mondial în domeniile economic şi strategic? Argumentaţi alegerea făcută. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Precizaţi poziţia geopolitică a României prin prisma faptului că este membră a UE şi NATO. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

57


5. ELEMENTE DE GEOGRAFIE SOCIALĂ ȘI CULTURALĂ* 5.1. VIAŢA SOCIALĂ ȘI ORGANIZAREA SPAŢIULUI UMANIZAT*. SPAŢIUL GEOGRAFIC ȘI CIVILIZAŢIA*. STRUCTURI DE BAZĂ ALE VIEŢII SOCIALE*. Geografie socială = ramură a geografiei care studiază relaţiile dintre societate și spaţiul geografic, disparităţile socio-economice, ca rezultat al nivelelor de dezvoltare și al structurii sociale pe clase și categorii sociale. Geografie culturală = ramură a geografiei care se ocupă cu studiul sistemului de credinţe, valori, obiceiuri care diferenţiază grupurile sociale (limbă, etnie, religie) și al elementelor materiale care definesc un anumit standard de viaţă. Mediu antropizat = spaţiu geografic natural care suferă unele modificări în urma activităţilor antropice, fără a se modifica structura mediului natural; omul şi activităţile sale sunt încorporate, raportul menţinându-se în favoarea mediului natural (sate de munte, aşezări din delte, zăvoaie etc.). Mediu antropic = mediu natural schimbat în raport cu necesităţile societăţii în care se includ, cu ranguri diferite, mediul urban, mediul rural, medii de culturi agricole, mediul industrial (rezultă sisteme noi). Spaţiu social = areale caracterizate prin diverse relaţii interumane, fiecare areal fiind omogen din punctul de vedere al locuitorilor săi. Spaţiu cultural = ansamblu teritorial cu caracteristici culturale distincte. Scopul organizării spaţiului este valorificarea cât mai optimă a unei regiuni, obţinerea eficienţei maxime, din punct de vedere economic și social, pentru asigurarea dezvoltării durabile. Teritoriu = porţiune a suprafeţei terestre apropriată de un grup social pentru a-și asigura satisfacerea nevoilor vitale. Poate fi analizat din punct de vedere existenţial, fizic și organizaţional. Amenajarea teritoriului = totalitatea acţiunilor concrete, a măsurilor tehnice și a lucrărilor întreprinse în vederea realizării modelelor proiectate de om. Cu privire la conceptul de cultură şi civilizație nu există încă o unitate de păreri, evidențiindu-se mai multe puncte de vedere Civilizaţie (din l. latină civis = cetăţean) = ansamblul cunoştinţelor, experienţelor umane şi totalitatea achiziţiilor spiritului uman care se reflectă în nivelul înalt de dezvoltare al unei societăţi. Conceptul de civilizaţie este folosit pentru a compara societăţile umane. Cultură (din l. latină colere = a cultiva/a onora) = o serie de caracteristici distincte ale unei societăţi sau ale unui grup social în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoţionali. Cultura de tip occidental este expansivă, cu tendinţă de globalizare și comercializare a valorilor tradiţionale, orientată spre materialism și cultură de masă, egocentrică, având în prim plan individul, familia având rol secundar. Cultura de tip oriental pune accentul pe tradiţie, cu respect pentru ancestral, fiind orientată spre valorile spirituale şi conservarea modului tradiţional de viaţă, nerefuzând modernul, pe care îl supune însă propriilor aspiraţii. În cadrul vieţii sociale se diferenţiază structuri politice (state, partide politice), economice, culturale (teatre, muzee, mass-media), religioase (biserica) sau private (familia, grupul social). Familie = grup de oameni între care există relaţii naturale pe baza unor legături de sânge, mariaj, adopţie etc. Este structura de bază a societăţii. Familia de tip occidental este de tip nuclear, alcătuită din cel mult două generaţii (părinţi şi copii). Rolul esenţial îl are individul, copiii beneficiind de independenţă. Relaţiile economice şi sociale sunt mai puternice decât cele tradiţionale, familia fiind privită ca un parteneriat stipulat uneori prin contracte juridice. Rata divorţialităţii este ridicată, femeia având o carieră proprie. Familia de tip oriental este axată pe relaţii tradiţionale, având în componenţă mai multe generaţii, cu accent pe cultul strămoşilor. Căsătoria este privită adesea ca o relaţie socio-economică între familii şi clanuri, femeia având o poziţie socială inferioară bărbatului. Rata de divorţialitate este redusă, existând state în care divorţul este interzis (Filipine și Vatican). În ultima perioadă, pe fondul globalizării, este deschisă unor elemente de modernitate. Clan = grup de familii înrudite, format din indivizi uniţi prin legături de rudenie, limbă sau interese economice.

58


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Termenul „civilizaţie“ provine din: a. civis; b. civica; c. cidade; d. civilisation. 2. Divorţul este interzis în: a. Malta; b. Indonezia; c. Mongolia; d. Noua Zeelandă. 3. Familia de tip occidental se caracterizează prin: a. relaţii tradiţionale; b. alcătuire din cel mult două generaţii; c. rolul esenţial al copiilor; d. poziţia socială inferioară a femeii. 4. Un grup de familii legate prin rudenie, limbă sau interese economice se numeşte: a. naţiune; b. ceată; c. popor; d. clan. II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă: 1. Geografia socială este o ramură a ........................ care studiază relaţiile dintre ............................ . 2. Teritoriul poate fi analizat din trei puncte de vedere ................... , ....................... și ....................... . 3. Evoluţia culturală a societăţii omenești a impus pe plan mondial familia de tip ............................, unde rolul esenţial îl are individul, și de tip ..................................., care păstrează relaţii tradiţionale. 4. Termenul de „cultură” derivă din cuvântul ..............................., care înseamnă ............................ . III. Precizaţi trei deosebiri între cultura de tip occidental, şi cultura de tip oriental. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ IV. Realizaţi o comparaţie între familia de tip oriental şi famiia de tip occidental, precizând trei deosebiri şi o asemănare. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ V. Citiţi cu atenţie textul următor: Conform unor statistici, Federaţia Rusă ocupă primul loc în lume în ceea ce priveşte rata divorţurilor. În primele cinci ţări ale lumii se află şi Moldova, care, conform studiului, ocupă poziţia a patra. Suntem întrecuţi la acest capitol de Ukraina, Belarus şi Federaţia Rusă. Aceste date sunt extrem de alarmante în condiţiile în care instituţia familiei este tot mai mult atacată de grupări imorale.(...) Mă întreb cine se face vinovat că am ajuns într-o asemenea situaţie deplorabilă? Guvernele care au trecut şi care au înregistrat organizaţii care promovează imoralitatea şi distrug familia? Biserica, pentru că nu s-a implicat în procesul de educare a tinerei generaţii? Şcoala? Cine? (Sursa: blendarencu.wordpress.com – ian. 2011). 1. Explicaţi de ce rata cea mai mare a divorţialităţii se înregistrează în state exsovietice. 2. Precizaţi trei cauze care determină rata ridicată a divorţurilor în statele respective. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ VI. Propuneţi două acţiuni de amenajare a spaţiului din curtea şcolii în care învăţaţi. _______________________________________________________________________________________

59


5.2. MOBILITATEA GEOGRAFICĂ A POPULAŢIEI ȘI SPAŢIUL SOCIAL* Migraţie = deplasare individuală sau în masă a populaţiei dintr-un teritoriu în altul, determinată de factori economici, sociali, culturali, politici sau naturali. Emigrare = părăsire a ţării sau a regiunii natale de către un individ sau grup de indivizi (emigranţi) pentru a se stabili în alta. Imigrare = intrarea/sosirea unei persoane sau grup de persoane (imigranţi) pe teritoriul altor regiuni sau state, cu scopul de a găsi adăpost, rezidenţă sau loc de muncă permanent sau temporar. Factorul economic reprezintă principala cauză a migraţiilor. La nivel mondial, migraţia forţei de muncă este orientată dinspre statele în curs de dezvoltare spre cele dezvoltate. Cele mai importante fluxuri migratorii sunt orientate Sud–Nord, dar există şi fluxuri orientate Sud–Sud sau Nord–Nord. Principalele regiuni receptoare de imigranţi sunt SUA, Canada, Uniunea Europeană şi Australia. După nivelul de pregătire profesională a imigranţilor, se diferenţiază: – populaţia tânără necalificată, care ocupă segmentul inferior al pieţei forţei de muncă (construcţii, alimentaţie publică, taximetrie, salubritate etc.). Ex.: mexicanii (maquilladores) în SUA, românii, polonezii, moldovenii în statele Europei Occidentale, algerienii, marocanii, tunisienii în Franţa (unde sunt numiţi beur sau beurette), indienii, pakistanezii în Marea Britanie etc. – brain-drain (exodul creierelor), care reprezintă fluxuri de specialiști (oameni cu pregătire superioară) dinspre ţările în curs de dezvoltare spre cele dezvoltate, ca urmare a activităţii desfășurate de companiile transnaţionale sau cea a agenţiilor străine de recrutare a forţei de muncă înalt calificate. Factorii politici şi războaiele pot genera mişcări forţate de populaţie, imigranţii din această categorie fiind numiţi refugiaţi (ex.: afganii de pe teritoriul Pakistanului, populaţia hutu din Rwanda venită din republica vecină Burundi). O altă categorie de imigranţi sunt azilanţii, persoane care cer azil, datorită unor probleme politice sau legate de nerespectarea drepturilor omului, ei fiind luaţi în evidenţele unui stat înainte de a obţine statutul de refugiat. Cele mai solicitate ţări pentru azil politic sunt Germania, SUA, Marea Britanie, Franţa, Elveţia, Canada şi Suedia. Imigranţii reprezintă, în general, persoane care nu sunt dorite în ţările primitoare, dar sunt necesare economic, deoarece acceptă locuri de muncă refuzate de populaţia autohtonă. De obicei, imigranţii aduc cu ei o anumită cultură care se alătură celei pe care o are populaţia autohtonă. În ţările receptoare de imigranţi apar uneori conflicte sociale şi rasiale. Ţările emitente reclamă pierderea mâinii de lucru calificate şi problema dezrădăcinării de familie şi a înstrăinării. Emigraţia din România este îndreptată spre Italia, Spania şi Ungaria. Un fenomen negativ este emigrarea ilegală, în care imigrantul este lipsit de drepturile cele mai elementare, fiind supus frecvent exploatării şi delincvenţei. Există persoane care îşi riscă sau îşi pierd viaţa în trecerea ilegală a frontierelor. Organizaţia Internaţională a Migraţiei (IOM) este o organizaţie voluntară, cu activitate în domeniul migraţiei la nivel mondial, creată în 1951 la iniţiativa Belgiei şi SUA. Există patru mari domenii în care IOM acţionează: migraţia umanitară (prin care oferă ajutor refugiaţilor şi persoanelor în căutare de azil), migraţia pentru dezvoltare (prin programe de transfer al resurselor umane calificate, programe de migraţie selectivă, programe integrate ale experţilor şi programe de cooperare intra-regională), cooperarea tehnică (prin care se oferă consultanţă diferitelor instituţii pentru dezvoltarea şi implementarea politicilor de migraţie) şi realizarea unei baze de date ale migraţiei.

60


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Cele mai importante fluxuri migraţioniste sunt orientate: a Sud-Sud; b. Sud-Nord; c. Nord-Sud; d. Nord-Nord. 2. Imigranţii mexicani din SUA sunt numiţi: a. maquilladores; b. yankei; c. gringos; d. conquistadori. 3. Fenomenul emigraţiei oamenilor cu o înaltă pregătire ştiinţifică se numeşte: a. rain brain; b. brain training; c. brain games; d. brain drain. 4. Cea mai solicitată ţară pentru azil politic este: a. Surinam; b. Canada; c. Egipt; d. Rusia. II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă: 1. Imigranţii magrebieni din Franţa sunt numiţi ................................... sau ........................................ . 2. Organizaţia Internaţională a Migraţiei a fost fondată din iniţiativa statelor ................... și ............. . 3. Statut de refugiaţi au afganii din ....................... și populaţia hutu din ......................................... . 4. Cel mai mare număr de imigranţi români sunt în statele ............................. și ................................ . III. Identificaţi pe harta alăturată: – două state din Europa de Vest cu flux de imigranţi; – statul din America de Nord cu cel mai mare flux de imigranţi; – două state din zona Golfului Persic cu flux mare de emigranţi. _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ IV. Explicaţi faptul că Europa de Vest a atras, în perioada anilor 1990–2000, foarte mulţi emigranţi, mai ales din Europa de Est. _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ _____________________________________________ V. Analizaţi imaginea alăturată şi precizaţi: 1. denumirea fenomenului la care se face referire; 2. trei cauze care determină fenomenul; 3. două mutaţii produse în statele respective ca urmare a fenomenului respectiv. 1. ____________________________________________ _____________________________________________ 2. ____________________________________________ _____________________________________________ 3. ____________________________________________ _____________________________________________

61

http://blog.limkitsiang.com/2007/03/21/million-malaysian-braindrain-a-national-disaster/


5.3. RAPORTUL DINTRE RASĂ, ETNIE, RELIGIE, CULTURĂ ȘI VIAŢA SOCIALĂ* Rasa, etnia, religia şi limba reprezintă elemente de identificare a unei comunităţi umane. Rasă = grup biologic de oameni care s-a format, din cele mai vechi timpuri, prin adaptarea îndelungată la mediul geografic şi la condiţiile istorice de viaţă economico-sociale, având caractere distinctive. Xenofobie = aversiune, teamă, ură, frică de elementul străin de specificul naţional, pentru că se presupune că ameninţă un echilibru, o armonie locală, autohtonă. Rasism = curent ideologic axat pe credinţa că unele rase sau grupuri etnice sunt superioare altora. Principiile rasismului încearcă să justifice acţiunile generatoare de inegalitate. Tipuri de rasism: – afrocentrismul – afirmă supremaţia Egiptului Antic și a altor civilizaţii africane din trecut; – antiarabismul (Islamofobia) – ura faţă de arabi și Islam; – apartheidul – politică de separare a comunităţilor etnice sau rasiale diferite, pornind de la modelul impus negrilor în Republica Africa de Sud, în secolul al XX-lea; – antisemitismul – atitudinea ostilă și ura faţă de evrei; – eurocentrismul – incapacitatea de a respecta alte culturi, cu tendinţa de a vedea lumea doar din perspectivă europeană; – nazismul (naţional-socialismul german) – ideologia totalitară naţionalistă, rasistă, antisemită și anticomunistă a Germaniei în timpul dictaturii lui Adolf Hitler; – sionism – doctrină ideologico-politică şi mișcare naționalistă apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea, fundamentată pe ideea statului național evreiesc; – antisionismul – curent aflat în contradicţie cu mișcarea naţională a evreilor (sionismul). Etnie = grup uman cu aceeaşi origine, limbă şi tradiţii culturale. Dacă etnia este un grup cu un fond cultural și lingvistic comun, rasa se referă la grupe mari etnice. Există însă cazuri când într-un grup etnic trăiesc mai multe rase. Astfel, în SUA se regăsesc toate rasele, pe lângă populaţia europoidă majoritară existând 4 grupări etnorasiale: afroamericanii, hispanicii (latinoamericanii), asiaticii și amerindienii. În alte cazuri, anumite grupuri etnice figurează în cadrul statelor respective ca minorităţi naţionale sau ca grupări etnice distincte: scoţienii, galezii și nord irlandezii în Marea Britanie, andaluzii, catalanii și bascii în Spania, bretonii și corsicanii în Franţa, tătarii în Rusia (Crimeea), maghiarii din România etc. În alte state coabitează două etnii comparabile ca mărime (ex.: valonii și flamanzii în Belgia). Naţiune = comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unităţii de limbă, de teritoriu, de viaţă economică și conștiinţa originii și a sorţii comune. Religie = credinţa în supranatural, sacru sau divin, însoţită de codul moral, practicile de ordin ritual, dogmele, valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă. Există religii universale şi religii etnice. Religiile lumii actuale sunt: Creştinismul – cu peste 2 miliarde de adepţi (include cultele ortodox, catolic, romanocatolic, greco-catolic, protestant, reformat, neoprotestant, adventist de ziua a şaptea, baptist, penticostal), Islamismul – cu 1,2 miliarde de adepţi (include cultele sunnit şi şiit), Budismul – cu 350 de milioane de adepţi, Hinduismul – o religie etnică cu 900 de miloane de adepţi, Confucianismul şi Şintoismul (specifice Chinei), Taoismul (Japonia), Sikhismul (originar din Pakistan), Iudaismul (religia mozaică – Israel), Bahá’í Jainismul, Zoroastrismul (originar din Iran), Animismul, Spiritismul, Asatru, Wicca, Satanismul şi Druidismul. Limbă = sistem abstract, complex, de comunicare verbală între oameni. Pe Glob se vorbesc peste 2.000 de limbi, din care cele mai utilizate sunt: mandarina (peste 1 miliard de oameni), engleza (508 milioane), hindustani (497 milioane), spaniola (392 milioane), rusa (277 de milioane), araba (246 de milioane), bengaleza (211 milioane), portugheza (191 de milioane), indoneziana (159 de milioane) şi franceza (129 de milioane). Jumătate din populaţia Terrei vorbeşte o limbă care face parte din familia limbilor indo-europene, răspândite în spaţiile latin, slav, germanic şi indo-iranian.

62


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Teama, ura, frica de elementul străin se numeşte: a. xenofobie; b. rasism; c. nelofobie; 2. O religie ce corespunde unei singure etnii este: a. religia mozaică; b. hinduismul; c. animismul; 3. Bretonii trăiesc în: a. Elveţia; b. Lichtenstein; c. Franţa; 4. Cea mai vorbită limbă de pe Glob este: a. engleza; b. araba; c. hindi;

d. arahnofobie. d. budismul. d. Olanda. d. mandarina.

II. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţia corectă. 1. Grupările etnice minoritare din Spania sunt ......................, în sudul ţării, ............................ în nord-vest și ........................, în nord-est. 2. Pe suprafaţa Globului se disting religii: ........................, la care poate adera oricine, indiferent de ......................... .............. și religii .................................. specifice doar anumitor grupuri de populaţie. 3. Limba română alături de limbile ................................., ................................, ............................. și ........................... face parte din spaţiul ......................... aferent familiei limbilor ................................. . 4. Religiile cu cel mai mare număr de adepţi pe Glob sunt ........................... și .................................. . III. Subliniaţi, în textul de mai jos, statele cu populaţie de confesiune budistă din Peninsula Indochina. Budismul, a treia religie universală a lumii (peste 350 de milioane de adepţi), este concentrată în Tibet şi în Peninsula Indochina, în state precum: India, Myanmar, Indonezia, Thailanda, Mongolia, Laos, Vietnam, Coreea de Nord. IV. Imaginea alăturată se referă la un tip de rasism. Precizaţi: 1. denumirea curentului rasial la care se face referire; 2. denumirea ţării în care s-a practicat la rang de politică statală; 3. două caracteristici ale politicii rasiale respective. __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________

http://micknailspoetry.wordpress.com/2012/05/16/ theres-something-adam-small/apartheid-signs/

V. Imaginea alăturată se referă la un stat federal european. Precizaţi: 1. denumirea statului respectiv; 2. denumirile etniilor care trăiesc în această ţară; 3. denumirea religiei specifice. __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________ __________________________________________________ VI. Precizaţi diferenţele dintre antisemitism, sionism şi antisionism. _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________ _______________________________________________________________________________________

63


5.4. ELEMENTE DE GEOGRAFIE CULTURALĂ. ORIGINEA, GENEZA ȘI EVOLUŢIA ARIILOR CULTURALE* Areal cultural (spaţiu cultural) = regiune de întindere variabilă, populată de grupuri etnice înrudite care vorbesc aceeaşi limbă, fac parte din aceeaşi familie lingvistică, împărtăşesc acelaşi sistem de valori, convingeri, credinţe religioase, obiceiuri şi tradiţii, cu un mod similar de viaţă şi comportament social şi care regăsesc aceleaşi semnificaţii în valorile spirituale şi materiale. Pe fondul societăţii informaţionale şi al globalizării, există o tendinţă de uniformizare a arealelor culturale întrun spaţiu cultural global (cultura globală). În prezent, pe Glob se pot diferenţia următoarele areale culturale: – european – cu o diversitate de etnii (de origine indo-europeană), obiceiuri și tradiţii, o unitate religioasă creștină (catolici, protestanţi, ortodocși), curente progresiste (renaștere, iluminism, umanism, reformă), dar și o tendinţă de americanizare; – nord-american (SUA și Canada) – cu origini europene legate de protestantism (White Anglo-Saxons Protestants), având o istorie tânără, legată de idealurile de libertate, democraţie, proprietate individuală și un mod nou de viaţă (visul american); – latino-american – rezultat prin întrepătrunderea elementelor catolicismului spaniol şi portughez (conquistadorii) cu cele amerindiene (precolumbiene), având un prezent contradictoriu în care se mai păstrează elemente feudale; – islamic – axat pe valorile islamice impuse de Coran, respectarea strictă a tradiţiilor, contraste social-economice influenţate de petrol şi explozia demografică şi expansiunea terorismului; – african (sub-saharian) – cu o fragmentare şi o diversitate etnică mari, un creştinism alterat de tradiţi şi obiceiuri animiste, conflicte civile şi sărăcie; – slav (Europa estică şi balcanică) – axat pe ortodoxie şi cultura bizantină, oscilând între Orient şi Occident; – sino-japonez (Extremul Orient) – cu omogenitate etnică şi religioasă (confucianism, taoism, şintoism), valori culturale milenare şi gigantism demografic; – hindus (indian) – axat pe religia hindusă, având o mare diversitate etnică şi lingvistică, o fragmentare socială organizată pe caste şi gigantism demografic; – sud-est asiatic – cu religie budistă şi diversitate etnică; – australian – derivat din cultura europeană, cu elemente anglo-saxone şi aborigene; – iudaic – identificat prin religia mozaică şi învăţăturile Torei (Legile lui Moise).

5.5. MONDIALIZAREA, OCCIDENTALIZAREA ŞI IMPACTUL LOR ASUPRA VIEŢII SOCIALE* Începând cu secolul al XX-lea, la nivel mondial se constată apariţia unor procese de uniformizare şi modernizare a societăţii care implică: Ocidentalizarea = procesul de difuzie a influenţei Vestului (Europa şi America de Nord) asupra întregii lumi, prin exportul de valori şi produse culturale şi tehnologice (know-how); Americanizarea = procesul de răspândire a valorilor şi mentalităţilor de tip nord-american (libertate de acţiune, casă mare, maşină mare, carieră şi familie numeroasă = American Dream); Mondializarea = proces din sfera globalizării care se referă la uniformizarea valorilor, comportamentelor şi elementelor sociale care definesc indivizii şi grupurile sociale şi culturale. Este stadiul superior al modernizării şi occidentalizării societăţilor tradiţionale. Pe Glob există şi curente opuse mondializării şi occidentalizării, cum sunt: fundamentalismul (Iran, state islamice), protecţionalismul şi normal, izolaţionismul (în trecut – China, Japonia, în prezent – RPD Coreeană).

64


EVALUARE I. Încercuiţi răspunsurile corecte din enunţurile de mai jos. 1. Un curent antioccidentalizare este: a. şintoismul; b. fundamentalismul; c. americanizarea; d. confucianismul. 2. Un proces din sfera globalizării este: a. mondializarea; b. mişcarea de nealiniere; c. protecţionalismul; d. izolaţionismul. 3. Fundamentalismul religios este prezent în: a. SUA; b. R.D. Congo; c. Iran; d. Peru. 4. Exportul de valori şi produse culturale şi tehnologice este cunoscut sub denumirea de: a. How how; b. Knowing; c. Show how; d. Know-how. II. Subliniaţi, în textul de mai jos, statele care fac parte din spaţiul cultural latino-american. Cultura latino-americană reprezintă un amestec între culturile indigene precolumbiene, spaniolă şi portugheză şi grupează statele: Mexic, Spania, Brazilia, Venezuela, Portugalia, Peru, Argentina etc. III. Completaţi spaţiile libere din enunţurile de mai jos cu informaţiile corecte. 1. America Centrală se include în arealul cultural ................., Africa de Nord în arealul ...................., Peninsula Coreea în arealul ............................., iar Peninsula India în arealul .............................. . 2. Izolaţionismul, ca proces antioccidentalizare, a fost adoptat în trecut de statele .......................... și ...................... .........................................., iar în prezent de către .................................................. . 3. Arealul cultural iudaic se identificată prin religia ...................... și învăţăturile ........................... . IV. Scrieţi denumirea arealelor culturale marcate pe harta alăturată cu cifre de la 1 la 10. 1. __________________________________ 2. __________________________________ 3. __________________________________ 4. __________________________________ 5. __________________________________ 6. __________________________________ 7. __________________________________ 8. __________________________________ 9. __________________________________ 10. _________________________________ V. Pornind de la imaginea alăturată, care prezintă o acţiune de protest faţă de o reuniune G 20, precizaţi patru forme de protest antioccidentalizare. ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ VI. Explicaţi faptul că influenţele occidentale pot uniformiza viaţa socială, culturală și economică. ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________ ___________________________________________________________

65

http://nobasestorieskorea.blogspot. ro/2010/11/photos-fwd-benjamin-hillerg20-protest.html


TEST DE EVALUARE FINALĂ Subiectul I (2,5 p.) În coloana A sunt redate regiuni geografice, iar in coloana B, medii/peisaje geografice caracteristice acestora. Cu ajutorul săgeţilor, realizaţi corespondenţa între fiecare regiune din coloana A şi tipul de mediu/peisaj geografic specific, din coloana B. A

B deşert tropical păduri de conifere (taiga) peisaj mediteraneean stepă pădure ecuatorială savană

Podișul Guyanei. Bazinul fluviului Zair Atacama Africa de Sud Podișul Preriilor

Subiectul II (1 p.) Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect pentru fiecare dintre afirmaţiile de mai jos: 1. Procesul de impurificare a aerului, apei şi solului cu substanţe dăunătoare vieţii se numeşte: a. poluare; b. hazard natural; c. epurare; d. alunecări de teren. 2. Primul parc naţional din lume a fost: a. Yellowstone; b. Albert; c. Grand Canyon; d. Retezat. 3. Momentul trecerii statelor de la subdezvoltare la dezvoltare economică se caracterizează, din punct de vedere demografic, prin: a. natalitate şi mortalitate ridicate; b. natalitate şi mortalitate scăzute; c. natalitate ridicată şi mortalitate scăzută; d. natalitate scăzută şi mortalitate ridicată. Subiectul III (2 p.) Argumentaţi următoarea afirmaţie: „Spaţiul mediteraneean reprezintă interfaţa Nord-Sud”, precizând: a. definiţia spaţiului mediteraneean; b. istoricul acestui spaţiu; c. cinci state din acest spaţiu și care aparţin UE; d. trei caracteristici ce definesc diferenţele de civilizaţie și de nivel de trai dintre ţările situate la nord și cele situate la sud de Marea Mediterană. Subiectul IV (1,5 p.) Elaboraţi un text cu conţinut ştiinţific asupra problematicii utilizării resurselor regenerabile, folosind în mod adecvat termenii: poluare, energie eoliană, resurse alternative, hidrocentrale, conversie fotovoltaică. Subiectul V Observaţi harta alăturată şi scrieţi: 1. denumirea tipurilor de peisaje geografice marcate cu litere de la A la E; 2. denumirea metropolelor marcate cu cifre de la 1 la 10; 3. categoria de dezvoltare în care se includ statele marcate cu cifre de la 11 la 18. Notă: Se acordă 1 punct din oficiu. Timpul de lucru = 50 min.

67

(2 p.)


TESTE INTERDISCIPLINARE PENTRU OLIMPIADA „ȘTIINŢELE PĂMÂNTULUI” NIVEL UȘOR 1. Cunoscând faptul că distanţa dintre București și Londra este de 2.590 km, precizaţi care este distanţa între cele două orașe, exprimată în: – mile terestre; (3 p.) – iarzi; (2 p.) – fathomi englezi; (2 p.) – picioare. (2 p.) 2. Cu privire la nucleul terestru precizaţi: – compoziţia chimică; – variaţia temperaturii; – denumirea unui fenomen fizic cu originea în acest înveliș; – cauza producerii fenomenului fizic respectiv.

(2 p.) (2 p.) (2 p.) (3 p.)

3. Cu privire la atmosfera terestră precizaţi: – cauza bombării la ecuator; – compoziţia chimică; – denumirea forţei care deviază masele de aer spre est, în emisfera sudică.

(2 p.) (5 p.) (2 p.)

4. Cu privire la circuitul apei în natură precizaţi: – factorii genetici; – etapele specifice; – stările de agregare prin care trece apa în cadrul circuitului.

(1 p.) (5 p.) (3 p.)

5. Cu privire la pădurile de conifere din nordul Asiei precizaţi: – coordonatele latitudinale; – denumirea specifică a formaţiunii vegetale; – caracteristicile vegetaţiei; – două specii de arbori; – două specii de animale.

(1 p.) (1 p.) (3 p.) (2 p.) (2 p.)

NIVEL MEDIU 1. În legătură cu petele solare precizaţi: – denumirea învelișului solar în care se formează; – periodicitatea; – durata; – dimensiunile; – caracteristicile termice; – influenţa asupra Terrei.

(1 p.) (1 p.) (1 p.) (1 p.) (3 p.) (2 p.)

2. Pentru o hartă cu scara 1: 500.000 precizaţi: – lungimea în cm a unei autostrăzi care măsoară în teren 250 km; – suprafaţa reală, în teren, a unei păduri care măsoară pe hartă 29 cm; – numărul total al arborilor ce pot fi tăiaţi anual din pădurea respectivă știind că pot fi exploataţi anual 20 de arbori bătrâni la 1 ha.

68

(3 p.) (3 p.) (3 p.)


3. Cu privire la minerale precizaţi: – modul de clasificare, după compoziţia chimică; – trei proprietăţi fizice specifice; – poziţia a două minerale pe scara durităţii; – importanţa economică.

(4,5 p.) (1,5 p.) (2 p.) (1 p.)

4. Referitor la carst precizaţi: – tipul genetic de relief în care se încadrează; – o rocă pe care se dezvoltă; – proprietăţile chimice și fizice ale rocii în care se dezvoltă; – procesele caracteristice; – patru forme de relief specifice.

(1 p.) (1 p.) (2 p.) (3 p.) (2 p.)

5. Referitor la presiunea atmosferică precizaţi: – variaţia altitudinală; – distribuţia latitudinală; – variaţia diurnă; – unităţile de măsură utilizate; – modalităţile de măsurare.

(2 p.) (2 p.) (2 p.) (2 p.) (1 p.)

6. Cu privire la masele de aer precizaţi: – factorii genetici; – tipurile existente; – particularităţile meteorologice.

(2 p.) (4 p.) (3 p.)

7. Referitor la apa Oceanului Planetar precizaţi: – compoziţia chimică; – salinitatea; – caracteristicile fizice.

(2 p.) (2 p.) (5 p.)

8. Cu privire la apa izvoarelor precizaţi: – regimul de scurgere; – caracteristicile termice; – particularităţile mineralogice.

(2 p.) (2 p.) (5 p.)

9. Referitor la mediul ecuatorial precizaţi: – procesele biochimice specifice; – caracteristicile vegetaţiei; – caracteristicile solului.

(3 p.) (3 p.) (3 p.)

10. Referitor la interacţiunile om – mediu precizaţi: – principalele cauze ale degradării mediului înconjurător; – formele de degradare a mediului înconjurător; – principalele forme de ocrotire a mediului înconjurător.

(3 p.) (3 p.) (3 p.)

69

Caietul elevului – GEOGRAFIE clasa a XI-a NIVEL DIFICIL 1. Referitor la coroana solară precizaţi: – poziţia în cadrul învelișurilor solare; – dimensiunile; – vizibilitatea de pe Terra și aspectul; – particularităţile chimice și termice; – caracteristicile unui fenomen fizic cu origine în acest înveliș; – două influenţe ale fenomenului fizic respectiv asupra Terrei; – denumirea a două aparate utilizate pentru observarea coroanei solare.

(1 p.) (1 p.) (1 p.) (1 p.) (2 p.) (2 p.) (1 p.)

2. În cadrul unui parc, reprezentat pe o hartă, spaţiul cu flori are forma unui cerc cu raza de 3 mm. Lungimea cercului, în teren, este de 75,36 m. – calculaţi aria spaţiului cu flori; – determinaţi scara numerică a hărţii pe care este reprezentat spaţiul cu flori.

(6 p.) (3 p.)

3. Pe o hartă cu scara 1: 5000 precizaţi: – distanţa în km a unui segment de dreaptă cu o lungime de 6,5 cm; – suprafaţa în m2 a unui triunghi echilateral cu latura de 1 cm; – perimetrul unui pătrat cu latura de 2 cm.

(3 p.) (3 p.) (3 p.)

4. Cu privire la erupţiile vulcanice precizaţi: – tipurile de erupţii; – factorii care determină diferenţierea erupţiilor; – proprietăţile chimice ale lavei; – tipurile de lavă; – efectele asupra mediului înconjurător.

(2 p.) (2,5 p.) (1 p.) (1,5 p.) (2 p.)

5. Referitor la seisme precizaţi: – zonele specifice de formare; – tipurile de unde seismice; – denumirea locului din adâncime unde se produc; – denumirea locului, la suprafaţă, situat pe verticală, deasupra focarului; – denumirea și caracteristicile scării pentru măsurarea magnitudinii; – denumirea și caracteristicile scării pentru măsurarea intensităţii; – denumirea aparatului utilizat pentru măsurarea magnitudinii.

(1 p.) (2 p.) (1 p.) (1 p.) (1,5 p.) (1,5 p.) (1 p.)

6. Referitor la ionosferă precizaţi: – poziţia și limitele în cadrul atmosferei; – caracteristicile fizico-chimice; – straturile componente; – fenomenele magnetice specifice; – influenţa asupra vieţii pe Terra.

(1 p.) (2 p.) (2 p.) (2 p.) (2 p.)

7. Cu privire la modificările paleoclimatice la nivel planetar precizaţi: – factorii climatogeni cosmici și periodicitatea acestora; – factorii climatogeni geografici; – posibilităţile de reconstituire a paleoclimei.

(4 p.) (3 p.) (2 p.)

70

Probleme fundamentale ale lumii contemporane 8. Referitor la apele lacustre precizaţi: – sursele de provenienţă; – chimismul; – regimul termic.

(1 p.) (4 p.) (4 p.)

9. Cu privire la solurile Terrei precizaţi: – factorii pedogenetici; – caracteristicile PH-ului; – variaţia culorii în latitudine; – influenţa elementelor componente asupra culorii.

(2 p.) (3 p.) (2 p.) (2 p.)

10. Referitor la pădurile Globului precizaţi: – tipurile de ecosisteme forestiere; – funcţiile pădurii în cadrul mediului înconjurător; – importanţa; – consecinţele despăduririlor.

(2 p.) (3 p.) (2 p.) (2 p.)

11. Referitor la mediul geografic precizaţi: – componentele naturale; – elementele invizibile; – tipurile de medii naturale; – tipurile de medii antropizate; – tipurile de medii (ambianţe) sociale; – tipurile de peisaje antropizate; – rolul mediului geografic în evoluţia societăţii umane.

(1 p.) (1 p.) (2 p.) (1 p.) (1 p.) (2 p.) (1 p.)

71

Caietul Elevului Geografie XI

Recommend Documents