Boli şi dăunătoare la viţa de vie
Moldovanu Georgiana Ionela
Huşi 2010
Bolile şi dăunătorii viţei de vie
O problema dificila a viticulturii contemporane, cu tendinta de crestere in viitor, o reprezinta sensibilitatea soiurilor existente, in cultura, la atacul de boli si daunatori specifici. Prevenirea daunelor, care pot sa ajunga pana la compromiterea totala a recoltei de struguri, impune aplicarea de tratamente costisitoare, care pot reprezenta pana la 3035% din cheltuielile de productie. Pesticidele folosite in combaterea bolilor si daunatorilor vitei de vie, pe langa efectul lor favorabil, sporesc gradul de agresivitate al acestora si contribuie la poluarea medi mediul ului ui si a reco recolt ltei ei de stru strugur guri, i, atun atunci ci cand cand nu sunt sunt folo folosi site te rati rationa onal. l. Cu toat toatee neajunsurile pe care le prezinta pesticidele, pana la obtinerea si promovarea in practica a unor soiuri de vita roditoare, rezistente sau macar tolerante, fara masuri de prevenire si combat combater eree a bolilo bolilorr si daunat daunatori orilor lor,, produc productia tia de strugu struguri ri raman ramanee incer incerta ta si in mod asemanator calitatea acesteia.
Bolile vitei de vie Bolile parazitare specifice vitei de vie se impart in trei grupe: boli criptogamice produse de ciuperci, boli virotice produse de virusuri si micoplasme si boli bacteriene (bacterioze) produse de bacterii. Bolile criptogamice cuprind o prima grupa de prezenta relativ regulata in tara noastra noastra si pentru pentru care care se intreprind intreprind an de an masuri masuri de prevenire prevenire si combater combatere. e. Acestea Acestea Plasmopara viticola viticola ), fainarea (Uncinula sunt: mana ( Plasmopara (Uncinula necator ) si putregaiul cenusiu al strugurilor ( Botrytis cinerea Pers.). Pers.). A doua grupa de boli criptogamice, pentru care se intreprind masuri de combatere, numai atunci cand acestea devin necesare, cuprinde: antracnoza (Gleosporium (Gleosporium ampelofagum) ampelofagum ) si escorioza ( Pomopsis viticola Sacc.). Sacc.).
degenerarile infectioase infectioase ( Arabis mosaic scurtnodarea, Bolile Bolile virotice virotice includ degenerarile mazaicul galben), mozaicul nervurian, marmorarea (Flech, Marbrure), boala lemnului striat (Legno-ri (Legno-ricei ceia, a,
Stempitt Stempitting), ing),
rasucirea
(Flavescence dore) s.a. ingalbenirea aurie (Flavescence
frunze frunzelor lor
(Leaf (Leafrol roll, l,
Enroul Enrouleme ement) nt),,
Bolile bacteriene (bacteriozele) au ca reprezentant de temut cancerul cancerul bacterian bacterian Agrobacterium tumefaciens Smith şi Town/conn). ( Agrobacterium
Daunatorii vitei de vie Daunatorii vitei de vie cuprind o prima grupa cu frecventa relativ relativ regulata in tara noastra si pentru care se intreprind an de an masuri de prevenire si combatere: acarienii aparţinând aparţinând familiei Tetranychidae Tetranychidae şi Eriophydae Eriophydae si moliile strugurilor reprezentate prin eudemis ( Lobesia Lobesia botrana Denet Schiff) şi Cochilis (Colysia ambigualla Hb).
Daunatorii vitei de vie mai cuprind o alta grupa formata din omida paroasa a dudului ( Hyphantria Hyphantria cunea Drury), tripsu tripsull vitei vitei de vie vie ( Anaphotripsnetis Anaphotripsnetis priesner priesner ), ), Torg), forfecarul paduchele testos ( Eulecanium Eulecanium corni), corni), paduchele paduchele lanos ( Pulvinaria vitis Torg), forfecarul vtţei de vie ( Lethrus Lethrus apterus Loxm) si tigararul Byctiscus betulae L) pentru care se tigararul ( Byctiscus intr intrep epri rind nd
masu masuri ri de comb combat ater eree
numa numaii
atun atunci ci cand cand aces aceste teaa
devi devin n
nece necesa sare re..
Protectia plantatiilor viticole In tara noastra protectia plantatiilor viticole roditoare este inglobata in actiunea mai larga de protectie fitosanitara organizata si coordonata la nivel national in cadrul retele reteleii de progno prognoza za si averti avertiza zare re a bolilo bolilorr si daunat daunatori orilor lor plante plantelor lor.. Astfel Astfel,, în baza baza studiilor repetate an de an asupra evolutiei bolilor si daunatorilor, in stransa legatura cu conditiile climatice, climatice, statiunile de prognoza fitosanitara indica, prin buletinul de avertizare avertizare pe care il emit, data aplicarii tratamentelor pentru fiecare boala si daunator in parte, substantele care trebuiesc folosite, concentratia si eventualele posibilitati de complexare a acestora pentru mai multe boli si daunatori la un singur tratament. Combaterea chimica a principalelor boli si daunatori se realizează cu produsele avizate si concentratiile concentratiile recomandate. recomandate.
Dintre daunatorii vitei de vie, deosebit de periculosi sunt: moliile strugurilor si paianjenii vitei de vie.
Moliile strugurilor: Sunt fluturii mici a doua insecte: Cochilis si Eudemis. Mai respandit este Eudemisul, in special in sudul tarii. Atat la Eudemis, cat si la Cochilis, insectele adulte sunt niste fluturasi care depun oua pe diferite organe ale vitei. Omizile acestor daunatori sunt verzui la Eudemis si brun-roscate la Cochilis. Ele apar primavara si ataca bobocii florali. O singura omida poate distruge pana la 100 de boboci florali. Bobocii atacati sunt infasurati in niste fire paienjenoase si de regula se usuca si cad. In timpul verii, cam prin luna iulie, apare din omizi a doua generatie de fluturi, care, dupa imperechere depun iarasi oua. Din ele vor aparea noi omizi,care ataca din nou boabele trugurilor, hranindu-se cu miezul lor. In urma acestui atac, boabele se usuca, se zbarcesc, sau crapa. O parte din ele cad. In anii ploiosi, boabele atacate se imbolnavesc de putregai si recolta este compromisa. Moliile strugurilor pot fi combatute cu ajutorul tratamentelor traditionale.
Paianjenul rosu sau clestarul vitei de vie.
Este un daunator din ce in ce mai raspandit in tara noastra, care ataca mai ales soiurile cu frunze pufoase. Daunatorul se vede greu cu ochiul liber, mai usor cu o lupa, si are
culoarea galben-rosiatica. galben-rosiatica. El se localizeaza in colonii de pe partea inferioara a frunzelro, pe care le ataca, acestea devenind patate in castaniu-rosiatic. Paianjenul rosu are 6-8 generatii pe an.
Acarienii reprezintă un ordin de artropode din clasa arahnidelor . Sunt organisme mici, uneori microscopice, cu capul, toracele şi abdomenul în general nediferenţiate, cu aparatul bucal (o trompă alungită) adaptat pentru ros, înţepat sau supt. Trăiesc pe plante, în sol, în apă, pe animale moarte sau vii. Un număr mare de specii sunt dăunătoare agriculturii, altele sunt paraziţi ai omului şi ai animalelor (de exemplu, Sarcoptes scabiei, scabiei , căpuşele , sunt transmiţători ai unor maladii Sarcoptes equi). equi ). Numeroşi acarieni, precum căpuşele, grave, ca febra recurentă, encefalita la om, piroplasmozele la animale etc. Acest articol conţine text din Dicţionarul Enciclopedic Român 1962, aflat acum în domeniul public. Dupa modul de hrană, acarienii sunt fitofagi şi zoofagi. zoofagi. Dintre aceştia din urmă, unele specii sunt prădătoare. Mulţi acarienii pot fi paraziţi vegetali şi animali sau gazde intermediare (ex. pentru tenii). Acarienii fitofagi pot produce gale la plante, de exemplu gen. Eriophyes are câteva sute de specii galicole care atacă părul, viţa de vie, arţarul, etc. Alţi acarieni se hrănesc în sol cu ciuperci şi resturi vegetale în stare de putrefactie, având rol în procesele de humificare, în circuitul materiei materiei în natura. Foarte multe specii sunt parazite la animale (ex.: Psoroptes equi - produce râia calului, Ixodes sp. - căpuşa, parazită şi la om). Ordinul cuprinde familia Demodecidae, familia Thrombididae, familia Pyrogliphidae, familia Sarcoptidae, familia Ixodidae, etc. Din familia Ixodidae (cunoscute popular sub numele de căpuşe), speciile mai importante sunt:
Ixodes ricinus (genul Ixodes) - căpuşa - are formă globuloasă, măsoară pâna la 4mm, are culoare brun-neagră şi seamănă cu bobul de ricin, se hrăneşte pe animale şi om. Poate Poate transm transmite ite boli boli ca: ca: febra febra pătat pătatăă a Muntilo Muntilorr Stânco Stâncoşi, şi, tifos tifosul ul Sao Paolo, Paolo, febra febra Colorado, etc. Ripicephalus sanguineus (genul Ripicephalus), asemănătoare cu Ixodes ricinus, dar gazda preferată preferată este câinele câinele (căpuşa (căpuşa câinelui câinelui). ). Transmite Transmite febra botunoasă, botunoasă, ultima epidemie în România fiind în Bucureşti în 1957. Dermacent Dermacentor or andersoni andersoni (genul (genul Dermace Dermacentor) ntor),, parazită parazită pe bovine, bovine, cabaline cabaline,, diferite mamifere şi om. Transmite tuleremia şi febra Q. Acarienii prădători sunt utilizaţi uneori şi în combaterea biologică a unor insecte dăunatoare (ex. Phytoseiulus persimilis, împotriva paianjenului rosu al legumelor). Acarienii de apă (hidracarieni) (hidracarieni) pot parazita în stare larvară animalele acvatice. acvatice.
Răspândire. Filoxera este originară din America de Nord (reguine Alegani), unde şi astăzi trăieşte pe numeroase specii de viţă sălbatică. în Europa, filoxera a fost semnalată pentru prima dată în anul 1863, în serele din jurul Londrei (Anglia) şi în Franţa (Pujault şi Bordeaux). Treptat filoxera s-a răspândit şi în alte ţări din Europa. în România filoxera a fost observată în anul 1884, în podgoria Dealul Mare, de unde s-a răspândit în toate podgoriile.
Descriere:Filoxera prezintă 4 forme şi anume: 1. -forma galicolă; 2. -forma radicicolă; 3. -forma sexupară; 4. -forma sexuată.
Forma galicolă are două tipuri: a.) fundafrixul fundafrixul are corpul corpul piriform piriform,, de 1,5-2,0 1,5-2,0 mm lungime lungime,, de culoare culoare brună, uşor bombat dorsal şi cu abdomenul subţiat posterior.(Fig. 88). b) fundat fundatrig rigene enele le au corpul corpul globul globulos, os, de 1,5-1, 1,5-1,8 8 mm lungim lungimee şi 1,0-1, 1,0-1,2 2 mm l . ii ii n e, de culoare culoare galbenă-por galbenă-portoca tocalie lie.. Abdomenul este este îngustat îngustat posterior. posterior. Rostrul Rostrul Bite lung iar antenele sunt formate din 3 articole, dintre care ultimul este cel mai dezvoltat.
Forma radicicolă are corpul oval, de 0,8-1,0 mm lungime, de culoare Variabilă, după anotimp: vara galben-roşcat, iar iarna castaniu-închis. Pe partea dorsală dorsală se găsesc găsesc 70 de tuberculi mici, dispuşi în rânduri simetrice. simetrice. Forma sexupară are corpul alungit, de 1,0-1,3 mm lungime, de culoare gilbenâ portocalie, în afară de mezotorace care este brun-închis. Este singura forma cu aripi, care sunt mai lungi decât corpul. în afară de ochii compuşi, mai are si 3 ocoli. Forma sexuată (femele şi masculi) au corpul alungit, de culoare galbenă, lipsita de aripi şi aparat bucal. Femela are corpul de 0,45-0,50 mm lungime, iar masculul de 0.21-0.30mm. Oul de iarna este eliptic, având chorionul gros, reticulat, de culoare galbenă la depunere iar mai tarziu devine brun-deschis. Lungimea oului este de 0, 27-0,38 mm. Oul de vara este elepitic,galben,de 0.18-0.22 mm lungime.
Fig. 88 Filoxera viţei de vie - Phylloxera vastatrix a.
- femei femeiaa galic galicolă olă;; b. - gală gală pe frunză frunză,, în secţiu secţiune ne cu cu oua; oua; c. - lăsta lăstarr de viţăviţă-
de-vie cu frunze dăunate; d. - femelă radicicolă; e. - rădăcini atacate (după Bognar şi Huzsian)
Biologie. Filoxera prezintă două cicluri bine distincte: a.) un ciclu complet pe viţele americane americane (Vitis riparia, Vitis rupestris etc.) sau pe hibrizi, prezentând cele 4 forme morfologice: galicolă, radicolă, sexupară şi sexuată. In acest caz iernează ca ou de rezistenţă depus pe părţile aeriene ale viţei şi ca larve pe părţile subterane ale viţei de vie.
b.)un ciclu ciclu incomplet pe viţele europene (Vitis vinifera) fiind reprezentată în principa principall prin foma radici radicicolă colă,, care care se dezvolt dezvoltăă pe părţile părţile subterane subterane ale viţei de vie (rădăc (rădăcini ini,, radic radicel ele) e) şi mai puţin puţin prin prin forma forma galic galicolă olă,, care care nu prezin prezintă tă import importanţ anţăă economică. Plante Plante atac atacate ate şi mod de dăunar dăunare. e. Filoxe Filoxera ra este este un dăunăt dăunător or specif specific ic genulu genuluii Vitis, trăind pe diferite specii sălbatice şi cultivate: Vitis riparia, Vitis rotundifolia, Vitis califoraica etc. Toate aceste specii nu sunt atacate în aceeaşi măsură. Millardet emite ideea că rezistenţa la atacul filoxerei este o însuşire ereditară a unor unor spec specii ii şi soiu soiuri ri de viţă viţă-de -de-v -vie ie;; sing singur uraa spec specie ie imună imună la filo filoxe xeră ră este este Viti Vitiss rotundifolia. Viala şi Ravaz au stabilit o scară în 20 puncte, notând cu zero Vitis vinifera (cea mai sensibilă) şi cu 20 pe Vitis rotundifolia (imună). Cel mai periculos este atacul de pe rădăcini produs de forma radicicolă care înţea înţeapă pă şi suge suge seva seva din ţesut ţesuturi uri.. In locuri locurile le atac atacate ate,, ţesutu ţesuturil rilee se deform deformeaz eazăă şi se hipertrofiază apărând umflături denumite „nodozităţi" şi „tuberozităţi". Nodozităţile apar pe rădăcinile subţiri (radicele) şi au o formă caracteristică de cioc, iar tuberozităţile apar pe rădăcini rădăcinile le mai groase, groase, având având 4-10 mm lungime lungime şi 1-3 1-3 mm grosime. grosime. Rădăcinile Rădăcinile cu cu nodozităţile se usucă total, iar în cele cu tuberozităţi. ţesuturile se necrozează şi se rup, formându-se formându-se porţi pentru pentru pătrunder pătrunderea ea diferite diferitelor lor microorga microorganisme nisme.. Viţele Viţele atacate atacate se debilitează, debilitează, au frunzele vestejite, vestejite, dau producţii din ce în ce mai mici şi în decurs de câţiva ani se usucă. Atacuri mai puternice se constată la viţele europene cultivate pe soluri grele, pagubele pot ajunge la 70-90%. Forma galicolă atacă frunzele de la vârful lăstarilor. In urma înţepării şi sugerii sucului celular, pe partea inferioară a frunzelor apar gale sub forma unor urne neregulate, de mărimea unui bob de măzăriche sau de mazăre. La început, galele au o culoare galbenă-verzuie, iar apoi cafeniu-brunii. Pe o frunză se pot forma 15-30 gale. In urma atacului metabolismul frunzelor este redus, ceea ce determină ca lemnul lăstarilor lăstarilor să nu se maturez matureze. e. Atacul Atacul formei formei galicole galicole prezint prezintăă importanţ importanţăă pentru pentru plantaţii plantaţiile le de portaltoi portaltoi,, obţinându-se un material de slabă calitate.
Măsuri de prevenire şi combatere. Cea mai importantă măsură de combatere a filoxerei este altoirea soiurilor de viţă-de-vie europeană pe portaltoi americane (Vitis riparia, Vitis rupestruis, Vitis berlandieri) sau hibrizii lor. Infiinţarea plantaţiilor de viţă-de-vie pe rădăcini proprii este posibilă numai în terenuri nisipoase (cu peste 60% bioxid de siliciu), unde filoxera nu se poate dezvolta. Fiind un dăunător de carantină externă, se recomandă ca tot materialul săditor viticol să fie controlat şi liber de filoxeră, mai ales asupra butaşilor de import-export. In focare izolate, butucii atacaţi se scot, iar solul se tratează cu diferite substanţe care acţionează sub formă gazoasă: dicloretan, bromură de metil etc. In ultim ultimul ul timp timp pentr pentru u comba combate tere reaa forme formeii radic radicol olee se folose foloseşt ştee prepa prepara ratul tul Phyllodin R. aplicat în două etape: primăvara, înainte de dezmugurit; în prima jumătate a lunii iunie.Pentru fiecare tratament se aplică câte 180-200 kg/ha. La infestăr infestării puternic puternicee cu forma forma galicol galicolăă se execută execută tratam tratamente ente chimice chimice cu: Carbetox 3 7 CE -0,4%, Sinoratox 35 CE -0,15%, Decis 2,5 CE -0,02%, etc. 5.1.6. Cărăbuşelul verde al viţei de vie - Anomala vitis Este răspâ răspândi nditt în ţări ţările le din din centr centrul ul şi sudul sudul Europe Europei, i, în nordul nordul Răspândire. Este Africii. în România este frecvent în plantaţiile de viţă-de-vie situate pe nisipurile din Oltenia, Muntenia şi Moldova.
