Bilantul hidric este raportul dintre ingestia de lichide si eliminarea lor din organism. Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata pacientilor. Asistenta medicala trebuie sa recunoasca manifestarile acestor dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua masurile de corectare necesare. Aportul (ingesta)
Eliminarea (excreta)
Bauturi- 1200 ml
Urina- 1300 ml
Apa din alimente - 1000 ml
Respirație (plămâni) - 750 ml
Apa metabolica - 300 ml
Prin transpiratie - 300 ml Prin fecale - 150 ml
Total = 2500 ml
Total = 2500 ml SOLUTII PERFUZABILE - tabel
Denumirea solutiei
Forma de prezentare
Indicatii. Mod de administrare
1 . Solutie de clorura deNa Concentratie izotonica 9% sau ser
- perfuzie I.V.
fiziologic - pungi PVC sau flacoane - solutie de transport PVC capacitate de 250, 500, 1000 cea mai folositaml -fiole 10 ml
solvent pentru
Concentrate hipertonica:
medicamente(antibi
- solutie de NaCI 10%, 20%, 30%
otice, etc)
fiole
- corectarea
- hipotonice 4,5g %o, 2,25g%o
dezechilibrului hiponatriemic
2. Solutie de glucoza
Concentratie izotonica 5%
- solutie de
Soluţiile de glucoză necesită
transport: perfuzie
tamponare cu insulină: 1 U la 5g
- alimentatie
pentru pacientul diabetic – 1 U la
parenterala
2g g glucoză. R
- in hipoglicemie IV
- pungi, flacoane PVC 250, 500ml - antiedematos Concentratii hipertonice:
- glucoza fiole 33%, 40% - pungi flacoane 10%, 20% - concentratie hipotonica 2.5g% 3. Solutie Ringer
Contine:
- reechilibrare
-
clorura de Na 8.5g;
hidroelectrolitica
-
clorura de K 0.3 g;
-
clorura de Ca 0.5g;
-
apa distilata 1000ml
I.V. perfuzie lenta
Flacoane, saci PVC 250, 500 ml 4.Solutia de clorura de K-
Flacoane de sticla de 100 ml
- perfuzii I.V. lente
Brauman
concentrate 7,4%;
se dilueaza 10
5. Solutie de Kalium
Contine: acid aspargic 1 I solutie
-20ml cu 500 ml cu
magneziu-asparagin at
hidroxid de K+ oxid de Mg2+
glucoza 5%, 10%; in urgente 20 ml solutie K diluat cu 20 ml solutie
6. Solutie de lactat deNa
Concentratie 110g% solutie
glucoza 10 % - solutie de
izotonica 50%
corectare-perfuzie lenta in acidoza hipotonica
7. Solutia Hartman
Solutie salina
- solutie de corectare - perfuzie lenta in
8. Solutia de bicarbonat
14%o solutiie izotonica
de Na
9. Solutii pentru diureza
acidoza hipotonica - solutie tampon in acidoza
Manitol 5%o pungi PVC 250 ml
- activeaza diureza
osmotica 10. Sorbitol
Sorbitol 50g%0 pungi PVC 500— - alimentatie 2000 ml
parenterala
11. Solutie dextroxa
5%, 10%, 20% 5% pungi saci
- perfuzie lenta -
fructoza
PVC 500, 1000 ml
alimentatia parenterala
12. Substituienti de
Dextran 40+glucoza in flacon din - perfuzie lenta
plasma
sticla Dextran 40 cu NaCI Dextran 70+NaCI in flacoane de sticla Gelufuzine solutie perfuzabila Flacoane sticla
Reglarea metabolismului apei si electrolitilor din organism Cei mai importanti centrii reglatori din organism sunt: sistemul nervos si sistemul endocrin. Centrul principal al senzatiei de sete se gaseste in creier, la nivelul hipotalamusului. Cand apare deshidratarea, hipotalamusul inregistreaza scaderea nivelului apei in sange, apoi stimuleaza activitatea glandei hipofize posterioare care secreta hormonul antidiuretic — (ADH), scazand astfel pierderile de apa de la nivelul rinichiului. Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult aldosteron, favorizand astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent retinerea apei la nivelul rinichilor. Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura uscata, reface rezervele de apa ale organismului. Necesarul de apa al organismului Nevoia de apa a adultului este 2500 ml/zi; aproximativ 35 ml/kg corp/zi. La copil cantitatea de apa in organism este mult mai mare decat a adultului: - intre 0 - 6 luni, copilul are nevoie de 180 ml/kg corp/zi; - intre 6 - 9 luni -150 ml/kg corp/zi; - intre 9-12 luni - 129ml/kg corp/zi; - intre 1 - 2 ani - 100 ml/kg corp/zi.
Lichidele totale ale organismului reprezinta aproximativ 45 - 70% din greutatea corporala. Barbatii au in medie 62% din greutatea corpului apa; femeile au 51% apa; nou nascutii si copiii au aproximativ 75 - 80% din greutatea corpului apa. Un aport insuficient de lichide sau o pierdere exagerata de lichide si saruri minerale duce la stari patologice de deshidratare care in functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza pot sa intereseze sectorul celular, extracelular sau ambele.
Starile de deshidratare Deshidratarile survin in urma unui aport insuficient de lichide sau secundar unor pierderi exagerate de lichide in stari patologice. Clasificarea deshidratarilor In functie de aportul de lichide: I. Deshidratari de origine digestiva: a) prin lipsa aportului de apa si electroliti apare la copiii mici, sugarii care nu stiu sa ceara, la bolnavii varstnici neputinciosi, paralizati, neingrijiti, la bolnavii gravi (neurologici, comatosi) nesupravegheati; b) prin imposibilitate de ingerare a lichidelor datorita unor afectiuni ale tubului digestiv: stenoza pilorica, stenoza de esofag, spasm la nivelul cardiei, stenoza la nivelul duodenului. c) prin pierderi exagerate in: diaree, varsaturi, peritonite, ascite, aspiratie gastrica prelungita, intoxicatii. II.Deshidratari de origine extradigestiva survin ca urmare a pierderilor de lichide pe alte cai: - cale renala in I.R.C., prin diureza exagerata in diabet, febra prelungita; - prin transpiratii puternice la cei care lucreaza in atmosfera supraincalzita: mineri, fochisti, otelari. Dupa modificarile de concentrate aparute in lichidul extracelular: 1. Deshidratarea izotona - se produce atunci cand pierderile de apa si electroliti sunt in aceeasi proportie. Apare in: varsaturi, diaree, aspiratie gastrica, paracenteza, hemoragii masive; se pot pierde pe aceste cai 2 - 3 I sau chiar mai mult. Se corecteaza prin administrare de solutii izotone.
2. Deshidratarea hipertona apare cand apa este eliminata in proportie mai mare decat electrolitii. Apare in: transpiratii exagerate, polipnee, D.Z., insolatie, febra, lipsa de aport de apa. Aceasta se corecteaza prin administrarea de solutii hipotonice. 3. Deshidratarea hipotona - se produce cand se elimina sarurile minerale in proportie mai mare decat apa. Poate aparea dupa: - administrarea de medicamente diuretice; - poliurii patologice, insuficienta cortico-suprarenala; - transpiratii abundente. Se corecteaza prin administrarea solutiilor hipertonice. III. Dupa cantitatea de lichide pierdute: 1. Deshidratare usoara sau de grad I - pierderile de lichide nu depasesc 5% din greutatea corporala, pacientul prezinta numai sete exagerata fara modificari clinice. 2. Deshidratare medie sau de gradul II - pierderile de lichide ajung la 8% din greutatea corporala. 3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la 10% din greutatea corporala. Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III; acestea sunt: -
turgor cutanat absent;
- hipotensiune arteriala - pacientul isi pastreaza cunostinta in deshidratarea de gradul II; -
puls accelerat si slab;
-
diureza scazuta;
- infundarea globilor oculari; -
uscaciunea limbii si cianoza extremitatilor.
-
in deshidratarea de gradul III apare starea de obnubilare, TA foarte scazuta, puls
filiform, oligoanurie, chiar coma. Semnele deshidratarii la copii mici si sugari: -
pliu cutanat persistent,
- fontanele infundate, -
globi oculari hipotoni.
!!! In tratamentul deshidratarilor se urmareste inlaturarea cauzelor care le-au generat si inlocuirea stricta a pierderilor de apa si electroliti. Bilantul hidric Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul lichidelor eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale. Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel: • bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare; • bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal) • bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare. Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea corporala a pacientului, bilantul hidric. Interventiile asistentului/asistentei pentru reechilibrarea hidro-electrolitica a pacientului: -
cantareste bolnavii pentru aflarea greutatii in fiecare zi;
-
masoara cantitatea de lichide ingerate;
- recolteaza sange prin punctie venoasa pentru analize de laborator: - Ht, Hb, globule rosii, - lonograma: Na+ = 137-147 mEq/l sau 135-144 mM/l ; K+ = 4,5 - 5,5 mEq/l sau 3,2 - 5,0 mM/l; Cr= 97-107 mEq/l sau 97 -107mM/l; Ca++ = 5 mEq/l (9-11 mg%) sau 2,25 -2,26 mM/l; Mg++= 1,6 - 2,3 mEq/l sau 0,75 -1,05mM/l - pH sanguin VN = 7,34 - 7,44 - Bicarbonatul standard VN = 22 - 26 mM/l; - Rezerva Alcalina VN=27mEq/l - Proteinemia VN = 65 - 85g/l - Ureea sanguina VN = 16,7 - 45,8mg/dl sau 18 - 35g/24h U. -
recolteaza urina pentru - examen sumar, pH-ul urinar, ionograma urinara;
-
masoara functiile vitale (T°, puls, TA, respiratie, diureza) si noteaza valorlle in foaia de temperatura;
-
determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de scaune, cat si prin pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta), lichide de aspiratie.
-
administreaza solutiile electrolitice indicate de medic prin perfuzie IV;
-
asigura igiena pielii si a cavitatii bucale;
-
administeaza regimul alimentar indicat. Criteriile clinice pentru stabilirea necesarului de lichide al bolnavului deshidratat:
-
senzatia de sete
-
turgor cutanat
-
frecventa pulsului
-
masurarea TA
- cianoza extremitatilor
' ;
- uscaciunea limbii Ratia de corectare reprezinta cantitatea de lichide pierdute de bolnav pana la inceperea reechilibrarii hidroelectrolitice. La sugar pentru orientarea rehidratarii se va cantari zilnic. Restabilirea echilibrului hidro-electrolitic este o urgenta medicala, Electrolitii se inlocuiesc la recomandarea medicului in raport cu valorile ce se obtin in urma efectuarii ionogramei din sange si in raport cu pierderile existente. Necesarul de lichide a bolnavului se calculeaza astfel: la nevoile bazale ale organismului se adauga o cantitate de lichide egala cu pierderile prin varsaturi, transpiratii, diaree, aspirate gastrica, febra si pansamente; -
pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37°C, bolnavul va priml 500 ml lichide.
Evaluarea interventiilor aplicate Reechilibrarea hidro-electrolitica a bolnavului se efectueaza sub supravegherea si indrumarea stricta a medicului. Deshidratarile de gradul II si III se trateaza de obicei la serviciul de terapie intensiva. Asistenta va urmari ameliorarea starii bolnavului dupa urmatoarele manifestari: •
disparitia senzaliei de sete;
• normalizarea pulsului bolnavului; • valorile T.A. cresc treptat; • dispar crampele musculare;
• se restabileste turgorul cutanat; • dispar infundarile fontanelelor la sugari; • diureza se normalizeaza; • se restabileste starea de constienta la copii. Evaluarea starii de hiperhidratare Hiperhidratarea se manifesta prin aparitia urmatoarelor simptome: - cefalee, greata, varsaturi, crampe musculare, oboseala; - somnolenta, convulsii; - coma cu H.T.A. ; - formare de edeme (revarsate pleurale, pericardice, peritoneale). Interventiile de urgenta: - restrictie de lichide pana la cura de sete; - restrictie de sare in deshidratarea hipertona; pacientul va primi un regim desodat; - perfuzii cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie diuretica pe cale I.V., punctii evacuatoare, dializa extrarenala; - controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului hidromineral accidentele de hiperhidratare. Tehnici de hidratare 1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala 2. Hidratare pe cai artificiale: a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo – duodenala b. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita.
SOLUTII PERFUZABILE Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre ele si medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in vederea restabilirii echilibrului initial al organismului. In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in: • solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fiziologica);
• solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica; • solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica. In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in: 1. solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii; 2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice; 3. solutii pentru alimentatia parenterala.
1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii corectoare, lichide. Exemple: -
Solutii izotonice de electroliti (contin ionii din plasma in concentratii fiziologice). Solutia de clorura de Na concentratie 0,9% in pungi P.V.C. de 250 ml, 500 ml, 1000 ml (cunoscuta sub denumirea de ser fiziologic) si solutia de glucoza 5% sunt cele mai folosite.
2. Solutiile de corectare se folosesc la corectarea perturbarilor metabolice (alcaloza, acidoza), la completarea unui deficit electrolitic si la reglarea insuficientelor functionale. Exemple: Solutii de electroliti concentrate: K, Na, Ca si Mg (hipertonice) se administreaza diluate in solutii izotonice deoarece introducerea directa I.V. poate produce reactii cu risc vital (de exemplu, flutter ventricular la administrarea de solutie de K nedizolvat). Solutii hipertonice: -
solutia de clorura de Na 10%, 20%
-
solutia de glucoza 10%, 20%, 33%, 40%
- solutia de lactat de Na 110g%o, lactat de K 50% Alte solutii de corectare: - solutie tampon de bicarbonat de Na in concentrate 1,4%, 4%, 8,4% se folosesc la corectarea acidozei metabolice. Solutii diuretice osmotice: - sorbitol 40%, manitol 10% si 20% se folosesc in tulburari de diureza, reducerea edemelor, fortarea diurezei in intoxicatii. Solutii hipotone se folosesc la corectarea deshidratarilor hipertonice: - Solutia clorura de Na 4,5g%o; 2,25g%0;
- Solutia de glucoza 2,5% (25%o). Solutiile izotonice se folosesc in corectarea deshidratarilor izotonice: - solutia de ser fiziologic 0,9%, solutia de glucoza 5%. 3. Solutii pentru alimentatie parenterala • Carbohidratii: solutii de glucoza, diferite concentratii, solutiile de fructoza, dextroza 5%, 10%, 20%; • Aminoacizii sunt indispensabili sintezei proteinelor, deoarece organismul nu-si poate sintetiza aminoacizii esentiali, acestia trebuie sa fie administrati in solutii perfuzabile. Exemple: Arginina, Aminosteril, Aminoplasmal L-10, Plasmasteril solutii in flacoane de sticla. Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu medicamente deoarece au capacitate de interactiune. Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofan, valina. De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul depozitarii si administrarii- de temperaturi ridicate si de lumina. Reactiile de incompatibilitate
ale
solutiilor perfuzabile cu
unele medicamente pot
provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor, embolii prin amestecarea unor emulsii, modificari farmacodinamice. Profilaxie Urmatoarele sfaturi pot fi de folos in prevenirea deshidratarii: - tratamentul promt la domiciliu in cazul diareei, varsaturilor sau febrei - pentru a preveni deshidratarea in timpul zilelor calduroase sau a efortului fizic, este bine sa se consume 8-10 pahare de lichid pe zi - se recomanda consumarea unei cantitati mai mari de apa in timpul si dupa exercitiile fizice - copii trebuie incurajati sa bea lichide. Copii intre 4 si 10 ani ar trebui sa bea cel putin 8 pahare de lichid pe zi pentru a inlocui lichidele consumate - nu se recomanda consumul de cafea, sucuri din cola sau alte bauturi care contin cofeina. Ele cresc eliminarile de urina si sporesc deshidratarea - evitarea regimurilor hiper-proteice. Daca o persoana se afla la un regim hiperproteic, aceasta trebuie sa consume cel putin 8-12 pahare de lichid zilnic - nu se recomanda consumul de alcool, inclusiv bere sau vin. Ele cresc deshidratarea si fac dificil de luat deciziile corecte - nu se recomanda administrarea tabletelor de sare. Majoritatea oamenilor au parte de destula sare in dietele lor - oprirea efortului fizic in cazul aparitiei ametelii sau a oboselii foarte mari - se recomanda purtarea unui singur rand de haine usoare, deschise la culoare in cazul efortului fizic in aer liber. Nu se recomanda efectuarea efortului fizic in haine de latex.
