Atlas de Histologie

FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU” CLUJ NAPOCA NAPOCA UNIVERSITATEA DE MEDICIN Ă ŞI FARMACIE CATEDRA DE HISTOLOGIE UMAN Ă

Autori: Prof. Dr. Monica Toader Radu Prof. Dr. Maria Elena Gocan Conf. Dr. Mureşan Dorel Viorel Şef lucr . Dr.Mariana Dr.Mariana Mărginean Şef lucr . Dr. Maria Crişan Şef lucr . Dr. Carmen Mihu Şef lucr . Dr. Alina Pântea As. Univ. Dr. Carmen Melincovici As. Univ. Dr. Anne-Marie Anne-Marie Chindriş Grafică, design & coordonare technică: Akos Z. Szabo (MG II) EDITAT DE:

CATEDRA CA TEDRA DE HISTOLOGI HISTOLOGIE E UMANĂ UMANĂ FARMACIE “IULIU HAŢIEGANU” HAŢIEGANU” CLUJ NAPOCA NAPOCA UNIVERSITATEA DE MEDICIN Ă ŞI FARMACIE Copyright

Histologie Umana, UMF Cluj Napoca © 2003, Catedra de Histologie

Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin exclusiv Catedrei de Histologie, UMF Cluj Napoca Nici o parte din acest CD-Rom nu poate fi reprodusă sub nici o formă sau stocată într o bază

Acest atlas cuprinde imaginile de microscopie optică optică ale unor ţesuturi şi organe în coloraţiile coloraţiile uzuale folosite în laboratoarele de histologie şi histopatologie, precum şi imagini bi si tridimensionale, menite sa creeze o imagine clară clară asupra obiectului histologiei. Preparatele microscopice au fost fotografiate la obiective de diferite mărimi (6x, 10x, 16x, 20x, 40x), iar imaginile obţinute obţinute au au fost eşalonate eşalonate pe pe capitole, care reprezintă reprezintă obiectul Histologiei Generale. În felul acesta, microfotografiile cuprind atât imagini de ansamblu, cât şi şi de detaliu ale preparatelor. Imaginile sunt însoţite însoţite de un text explicativ, concis care uşurează înţelegerea înţelegerea structurilor prezentate. În acelaşi acelaşi timp atlasul oferă posibilitatea unui exerciţiu exerciţiu de de diagnostic prin faptul că, aceleaşi aceleaşi imagini imagini pot fi studiate şi fără legendă legendă existând şi şi posibilitatea de a etala cunoştinţele şi prin teste recapitulative. Acest atlas a fost realizat după după preparatele microscopice din colecţia didactică a Catedrei de Histologie, preparate care au fost realizate de didactică colectivul aceleiaşi aceleiaşi catedre utilizându-se tehnicile histologice obişnuite şi diferite coloraţii coloraţii:: hematoxilină hematoxilină--eozină, hematoxilină ferică, ferică, Sudan III, rezorcină fuxină fuxină Weigert, orceină, impregnări impregnări cu azotat de Ag, albastru de toluidină, acid toluidină, acid osmic, albastru de metil. Imaginile prezentate în acest atlas constituie un îndrumător îndrumător pentru pentru lucrările practice de Histologie destinat studenţilor studenţilor de la Medicină Generală, Stomatologie şi şi Colegii, precum şi cercetătorilor interesaţi interesaţi de aspecte de anatomie microscopică microscopică..

Ţesuturi epiteliale

Sistemul digestiv

Ţesuturi conjunctive

Sistemul respirator

Ţesutul sanguin

Sistemul excretor

Ţesuturile musculare

Glande endocrine

Sistemul vascular

Sistemul reproductiv feminin

Ţesutul nervos

Sistemul reproductiv masculin

Sistemul nervos

Organe de sim ţ

Organe limfoide


Ţesuturi epiteliale de suprafa ţă

Epitelii glandulare

Epitelii senzoriale

Ţesuturile epiteliale sunt alcătuite predominant din celule. Sunt structuri avasculare. Celulele se găsesc în raport de contact şi sunt solidarizate prin mijloace stabile de fixare şi/sau printr-o printr-o cantitate redusă de substanţă intercelulară, substanţa de ciment.

Ţesuturi epiteliale de suprafaţă

Epiteliu unistratificat Ţesuturi epiteliale

Epiteliu multistratificat

Epiteli de tip particular

Epiteliile de înveliş sunt formate din celule ordonat aranjate şi dispuse pe o membrană bazală. Caracterul Caracterul de epiteliu unistratificat (simplu) sau pluristratificat (multistratificat) se stabileşte după numărul rândurilor de celule.

Epiteliu unistratificat (simplu)

Pavimentos


Cilindric

Pseudostratificat

Epiteliul unistratificat sau simplu este reprezentat printrun singur rând de celule, iar după forma celulelor, acest epiteliu poate fi pavimentos, cubic, cilindric sau pseudostratificat.

Epiteliu unistratificat pavimentos Impregnat cu azotat de argint

Epiteliul simplu pavimentos este format dintr-un singur rând de celule turtite apico bazal, dispuse pe o membrană bazală, având aspectul de pietre de pavaj văzute de sus.


3D

+


3D

Ţesuturi epiteliale Epiteliu pavimentos simplu

Epiteliu pavimentos simplu

Endoteliul vascular

Epiteliu unistratificat cilindric H&E


1

3

3D

2

1. Enterocite 2. Axul vilozitatii cu ţesut conjunctiv 3. Celule mucipare

Epiteliul unistratificat este reprezentat printr-un singur rând de celule, iar după forma celulelor, acest epiteliu poate fi pavimentos, cubic sau cilindric (H&E, mucicarmin).

+


Epiteliu unistratificat cilindric


Epiteliu multistrat

if icat

Pavimentos cheratinizat


3D

Epiteliu pluristratificat se caracterizează prin prezenţa mai multor rânduri de celule. Nucleii din acelaşi rând sunt similari ca formă, mărime şi structură. Se disting diferenţe structurale între nucleii din diferitele rânduri: nucleii profunzi sunt de tip activ, eucromi, nucleolaţi, uneori în mitoză, în timp ce nucleii superficiali sunt mai mici, condensaţi, hipercromi, adesea picnotici. Între aceste două tipuri extreme , se găsesc aspecte nucleare intermediare. Forma celulelor din rândul superficial determină tipul epiteliului: cilindric sau pavimentos, acesta din urmă putând fi keratinizat sau nekeratinizat. Celulele keratinizate au citoplasma omogen eozinofilă, nucleul picnotic sau absent.

Epiteliu

pavimentos cheratinizat

H&E

4 Ţesuturi epiteliale

3

2

+

1. Strat bazal 2. Strat spinos 3. Nuclei

1

Este forma cea mai frecventă şi rezistentă de eptelii, fiind specializat pe funcţia de protecţie. Este format din trei straturi.



Epiteliu de tip particular

Epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat Ţesuturi epiteliale

Uroteliul

Epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat H&E 2

3


1

+

1. Nuclei aparent stratificaţi 2. Celule mucipare 3. Cili

Este un tip particular de epiteliu simplu cilindric, format din celule dispuse pe membrana bazală, dar inegale ca înălţime. Înălţimea diferită a celulelor, determină situarea nucleilor la înălţimi diferite, creind un fals aspect de stratificare


3D

Celule caliciforme


Epiteliu pseudostratificat cilindic ciliat




Uroteliul H&E


4 2 3

+

1. Membrana bazală 2. Celule bazale 3. Celule în rachetă 4. Celule turtite în umbrelă

1

Este un epiteliu stratificat de tip particular. Conţin trei straturi de celule: strat bazal, cu celule cubice, strat intermediar, cu mai multe rânduri de celule alungite, cu polul apical dilatat ”in rachetă” şi strat superficial format din celule aplatizate “în umbrelă”.


Ţesuturi epiteliale glandulare

Exocrine Epiteliile glandulare sunt alcătuite din celule foarte specializate, care au capacitatea de secreţie-excreţie.


Endocrine

Ţesuturi epiteliale glandulare exocrine

Glanda

Tubulară simplă Tubulara simpla


Glanda Alveolară simplă Glanda

Acinoas ă ă Tubulo-acinoas compusă -mixtă Glanda Tubulo-acinoas ă ă Mixt compusă-seroasă

Pentru epiteliile glandulare exocrine este caracteristică prezenţa canalului excretor, acestea vărsându-şi secreţiile la suprafata pielii sau in unele cavităţi.

Ţesuturi epiteliale endocrine

Epiteliu Glandular Endocrin disp. în cordoane Ţesuturi epiteliale

Corticosuprarenala

Epiteliu Glandular Dispus în foliculi Tiroida

Pentru epiteliile glandulare endocrine este caracteristică absenta unui canal excretor, acestea vărsându-şi secreţiile direct în sânge sau în alte lichide ale organismului.

Glandă tubulară simplă H&E


2

3D

1. Lumen 2. Epiteliu glandular

1

Celule epiteliale înalte, cilindrice, dispuse într-un singur rând pe membrana bazală, delimitând un lumen filiform, tubular (ex. glanda Lieberkuhn)..

+



Duct Unit. secretorie

Glandă alveolară H&E

1


2

Este formată din corpul şi gâtul glandei. Stratul bazal al glandei conţine celule active metabolic, dispuse întrun singur rând pe membrana bazală. Restul glandei conţine celule poliedrice, clare.

3 3D

1. Celule cu citoplasma vacuolara 2. Folicul pilos 3. Fibre musculare scheletale striate sectionate transversal

+


Glanda tubulo-acinoasă tubulo-acinoasă


Organe parenchimatoase, formate din celule dispuse sub formă de acini secretori şi şi canalicule excretoare. Acinii seroşi seroşi sunt mici, formaţi formaţi din din celule înalte, care delimitează delimitează un un lumen îngust. Nucleul sferic, este dispus central, iar citoplasma celulelor este bazofilă, având bazofilă, având un aspect granular (ex. glanda parotidă parotidă). ). Acinii mucoşi sunt mai mari decât cei seroşi, mucoşi seroşi, sunt formaţi formaţi din celule mai scunde, care delimitează delimitează un lumen mai larg. Nucleii hipercromi sunt dispuşi dispuşi bazal, iar citoplasma este clară, vacuolară (ex. glanda submandibulară vacuolară submandibulară). ). Acinii micşti micşti sunt cei mai mari, de formă sferică, alungită alungită sau sau neregulată neregulată.. Au lumenul delimitat de celule clare, vacuolare (mucoase). Între celulele mucoase şi şi membrana bazală se intercalează intercalează 1-3 celule seroase, cu citoplasma întunecată, întunecată, având formă semilunară (semilunele Gianuzzi) (ex. glanda submandibulară) submandibulară).. Canalele excretorii caracterizează glandele caracterizează exocrine. Dispuse intralobular, în plin parenchim, sau extralobular, în stromă, stromă, sunt sunt formate din celule epiteliale cubice sau cilindrice, formând un epiteliu unistratificat, pseudostratificat sau bistratificat, dispuse pe o membrană bazală bazală..

Glandă seroasă H&E

2


1

3D

1. Canal excretor 2. Canale excretorii intralobulare

Conţine acini seroşi cu dimensiuni mai mici în raport cu ceilalti cu un lumen îngust şi produs de secreţie fluid. Celule mari, citoplasma întunecată, granulară, nuclei mari eucromi nucleolaţi.

Glandă mixtă


3D

Submandibulară

Este caracteristică secreţia mixtă exoendocrină, realizată fie de aceeaşi celulă fie de două ţesutri distincte, unul exocrin şi unul endocrin.Prezintă acini numeroşi de forme diferite cu două feluri de celule mucoase şi seroase.

Ţesut epitelial glandular mixt H&E


1

1. Acini glandulari micşti

Ţesut epitelial glandular H&E

1 Ţesuturi epiteliale

3

1. Acini glandulari mucosi 2. Canale excretoare intralobulare 3. Acini micsti cu semiluna Gianuzzi

2

Organizarea histologică a glandelor exocrine


ACINI

Seromucos

Mucos

Seros

Ţesut glandular endocrin - corticosuprarenala H&E

1


2 3 4 3

+

1. Capsula 2. Zona glomerulara – celule dispuse în cordoane arcuate 3. Capilare


Zona fasciculată a CSR

Ţesut glandular endocrin - Tiroida H&E

5 2 4


1 3

+

1. Foliculi tiroidieni 2. Celule foliculare

4. Coloid 5. Capsula conjunctivă

5


4 3

1 2

1. Foliculi tiroidieni 2. Celule foliculare 3. Celule foliculare într-o secţiune tangenţială 4. Capilare perifoliculare



Ţesuturile conjunctive, denumite şi ţesuturi de legătură şi suport, reprezintă un grup heterogen de ţesuturi cu origine comună mezodermo-mezenchimală fiind alcătuite din 3 componente: celule, substanţă fundamentală şi fibre. După variaţiile cantitative şi calitative ale celor trei componente se disting din punct de vedere morfologic mai multe tipuri de ţesuturi conjunctive. Din punct de vedere histogenetic se împart în ţesuturi conjunctive de tranziţie şi embrionare şi ţesuturi conjunctive permanente sau adulte. După consistenţa substanţei fundamentale deosebim: ţesuturi conjunctive cu substanţa fundamentală moale sau semivâscoasă (ex. ţesutul conjunctiv lax); ţesuturi conjunctive cu substanţă fundamentală solidă dar elastică (ex. ţesuturile cartilaginoase) şi ţesuturi conjunctive cu substanţa fundamentală rigidă, dură, mineralizată (ţesuturile osoase). După componenta structurală care predomină ţesuturile conjunctive se împart în: ţesuturi conjunctive în care toate cele trei componente sunt în proporţii egale ( ţesutul conjunctiv lax); ţesuturi conjunctive în care predomină celulele (ţesutul reticular , adipos, pigmentar ) şi ţesuturi conjunctive în care predomină fibrele (ţesutul tendinos, aponevrotic, elastic).

Ţ e s u t u r i c o n j u n c t i v e


Ţesut conjunctiv mucos Ţesut conjunctiv lax Ţesut conjunctiv tendinos Ţesut conjunctiv aponevrotic Ţesut conjunctiv elastic Ţesut conjunctiv reticular Ţesut conjunctiv pigmentar Ţesut conjunctiv adipos Ţesut conjunctiv cartilaginos Ţesut conjunctiv osos

Ţesutul conjunctiv mucos H&E

2


1

+

1. Celule de tip fibroblastic 2. Substanţa fundamentala abundenta (bazofila)

Ţesutul mucos Ţesutul din cordonul ombilical este format din celule stelate cu prelungiri dispuse într-o substanţă fundamentală relativ abundentă şi bazofilă.. bazofilă


Ţesutul conjunctiv lax H&E

2 Ţesuturi conjunctive

1

+

1. Fibre colagene 2. Nucleii celulelor conjunctive

R eprezintă eprezintă prototipul de ţesut conjunctiv având o dispoziţie ubicvitară în organism. Substanţa fundamentală este abundentă, celulele sunt situate relativ distanţat, iar fibrele sunt dispuse izolat sau în fascicole care formează o reţea neregulată.


Ţesutul conjunctiv tendinos H&E

2


1

+

1. Fibre colagene 2. Sept conjunctivo-vas conjunctivo-vascular cular

R eprezintă eprezintă un ţesut conjunctiv dens, ordonat cu fibre colagene dispuse în fascicole. Între fascicole se dispun celulele conjunctive (tenocitele) vizibile prin nuclei. Este caracteristică dispoziţia nucleilor doi câte doi (nuclei gemeni).


Ţesutul conjunctiv aponevrotic


Ţesutul aponevrotic, reprezintă de asemenea un ţesut conjunctiv dens ordonat în care fibrele colagene sunt dispuse paralel între ele într-un plan, dar perpendicular pe fibrele planului supra sau subjacent. Celulele conjunctive sunt comprimate între cele două planuri fibroase.

Ţesutul conjunctiv elastic Coloraţie rezorcin ă fuxină Weigert


1

R eprezintă o varietate de ţesut conjunctiv în care predomină fibrele elastice. Fibrele elastice secţionate transversal se evidenţiază în albastru violet cu rezorcină fuxină Weigert sau cărămiziu cu orceină.

1. Fibre elastice sectionate transversal – ligamentul galben

MEDIA AORTEI color. cu orceină


1

Ţesutul conjunctiv reticular H&E

1


2

+

1. Zona medular ă a limfoganglionului 2. Celule reticulare 3. Vase

Este format din celule reticulare fixe cu nucleu mare nucleolat şi cu prelungiri citoplasmatice ce se anastomozează cu prelungirile celulelor învecinate care împreună cu fibrele de reticulină formează o reţea tridimensională. Ţesutul reticular formează stroma organelor limfo - şi hematopoetice.


1

1 - Celule reticulare din medulara limfoganglionului

Ţesutul conjunctiv pigmentar Se evidenţiază prin pigmentul melanic conţinut în celulele stelate cu un aspect caracteristic de fulg de nea.


1

1. Celule cu pigment în citoplasma


Ţesutul conjunctiv adipos alb H&E


3

+

1

1. Adipocite cu citoplasma univacuolar ă 2. Nucleu periferic 3. Septe conjunctive

Ţesutul adipos, este format din grupuri mari de celule rotunde clare (paniculi adipoşi) solidarizate prin ţesut conjunctiv. Celula adipoasă are un aspect de inel cu pecete în coloraţia H.E., nucleul şi citoplasma fiind împinsă la periferie de vacuola de grăsime (ţesut adipos univacuolar). Pentru a evidenţia grăsimea se face coloraţie cu Sudan III în care grăsimea apare colorată galben portocaliu.


Ţesut adipos alb col.H&E 1- Nucleu periferic


2

+

Ţesut adipos alb col.Sudan III + hematoxilină 1 – celulă univacuolară


Ţesutul cartilaginos Hialin


Elastic

Fibros

Sunt ţesturi conjunctive adulte. Sunt ţesuturi ordonate în care predomină substanţa fundamentală dură, dar elastică, ce conferă astfel ţesuturilor o rezistenţă elastică şi mecanică.

Ţesutul cartilaginos hialin H&E


2 3

+

1. Celule cartilaginoase 2. Matrice teritorială 3. Pericondru


Ţesutul cartilaginos elastic Rezorcină-Fuxină Weigert


1 2

+

1. Fibre elastice 2. Fibre elastice din pericondru


Ţesutul cartilaginos fibros H&E


2 1

+

1. Celule cartilaginoase 2. Fibre colagen



Ţesutul osos

Spongios

Ţesutul osos

Compact-şlefuit

Compact Osificare endocondrală

Ţesutul osos este un ţesut adaptat pentru funcţia de suport şi protecţie. Este un ţesut ordonat cu predominenţa substanţei fundamentale mineralizate conferindu-i duritate şi rigiditate

Ţesutul osos spongios H&E

1 Ţesutul osos

3

4

2

+

1. Travee osoase 2. Osteocite în osteoplaste 3. Osteoblaste 4. Măduvă hematogenă cu multe adipocite

Ţesutul osos

Ţesutul osos compact-şlefuit Montat in balsam de Canada

3

Ţesutul osos

1

2

1. Sistem Havers 2. Canal Havers 3. Osteoplaste si canalicule osoase

+

Ţesutul osos

Ţesutul osos compact H&E

1 4

Ţesutul osos

2 3

1. Canale Havers 2. Canal Volkman 3. Osteocite în osteoplaste

+

Ţesutul osos

Os compact

Sistem lamelar extern - subperiostic Ţesutul osos

Canale Sistem interhaversian Sistem lamelar intern - perimedular

Osteon

Lamelă osoasă

Ţesutul osos

Osteoplast

Osificarea endocondrală H&E

Ţesutul osos

I

III

II

IV

Ţesutul osos

1

I

1 Ţesutul osos

2 II 1 – Zona de cartilaj hipertrofic şi calcificat

1 2 Ţesutul osos

3 II - III 1. Cartilaj hipertrofic si calcificat 2. Zona de eroziune

2 Ţesutul osos

2 1 III Zona de osteoid 1 - travee de cartilaj calcificat - (bazofil) 2 - osteoid colorat (eozinofil)

1

2 4 2

Ţesutul osos

3

IV 1. Zona de ţesut osos Travee osoase 2 - osteocite în osteoplaste 3 - osteoblaste la periferie

1

Ţesutul osos

OSIFICAREA

Ţesutul sanguin şi hematopoieza

Ţesutul sanguin

Este principalul organ hematoformator situat în cavităţile osoase. Parenchimul medular este bogat în celule şi maschează stroma reticulinică. Populaţia celulară a parenchimului este reprezentată de celule tinere, bazofile în diferite stadii de evoluţie, reprezentând precursorii celulelor din seria eritroblastică, granulocitară, trombocitară, limfocitară şi monocitară. Celulele nu se pot identifica în hematoxilină-eozină, doar în coloraţia May-Grunwald Giemsa. În coloraţia H.E. megacariocitul, precursor al plăcuţelor sanguine, se poate recunoaşte datorită dimensiunilor mari şi aspectului caracteristic: citoplasmă acidofilă, nucleu voluminos, hipercrom, inelar, cu contur neregulat (nucleu înmugurit). Printre elementele parenchimului se evidenţiază celule adipoase izolate sau grupate şi vase sanguine. Seria granulocitară este reprezentată de: mieloblast, promielocit, mielocit, metamielocit, granulocitul nesegmentat, granulocitele segmentate (neutrofile, eozinofile, bazofile). Seria eritrocitară este reprezentată de: pronormoblast, normoblast bazofil, normoblast policromatofil, normoblast oxifil, reticulocit, hematie.

Ţesutul sanguin şi hematopoieza

Măduva roşie hematoformatoare Ţesutul sanguin

Sângele

Sângele reprezintă un tip particular de ţesut conjunctiv, caracterizat printr-o substanţă fundamentală lichidă, plasma sanguină (reprezintă 55% din volumul total al sângelui şi care îi conferă particularitatea de ţesut în fază fluidă) şi din elemente figurate (celulele sanguine) care reprezintă 45% din volumul sanguin, suspendate în acest lichid complex. Ţesutul sanguin prezintă trei compartimente: compartimentul central (organe hematoformatoare), compartimentul periferic (sângele circulant) şi compartimentul tisular (sângele din ţesuturi).

Măduva roşie hematoformatoare H&E

3 Ţesutul sanguin

1 2

1. Megacariocit 2. Celule adipoase 3. Nuclei ai celulelor seriei mieloide

Ţesutul sanguin

Sângele Hematii Monocite Neutrofile Ţesutul sanguin

Eozinofile

Reticulocite

Bazofile Trombocite Limfocite

Eritrocite Coloratie May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

Eritrocitele sunt răspândite uniform pe toată lama şi reprezintă populaţia celulară predominentă. Apar ca structuri rotunde, anucleate, de mărimi aproximativ egale colorate în rozportocaliu.

PMN Neutrofile Coloratie May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

Diametrul este cuprins între 10-14 microni. Nucleul este puternic segmentat fiind format din 3-5 lobi uniţi prin filamente fine de cromatină. Citoplasma conţine granulaţii fine egale ca fomă şi mărime, uniform repartizate şi colorate în rozviolet.

PMN Eozinofile Coloratie May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

Au diametrul cuprins între 12-17 microni. Nucleul este bilobat, cei doi lobi fiind uniţi printr-un filament fin ceea ce îi conferă aspectul de “desagă”. Citoplasma conţine granulaţii mari egale ca formă şi mărime, uniform repartizate, colorate în roşucărămiziu.

PMN Bazofile Coloratie May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

Au dimensiuni cuprinse între 8-10 microni. Aspectul nucleului este mai puţin lobat deoarece lobii, în număr de 2-4, nu sunt complet separaţi între ei; adeseori au formă caracteristică de “treflă”. Granulaţiile din citoplasmă sunt inegale ca formă şi mărime şi inegal repartizate mascând de multe ori nucleul. Sunt colorate în violet întunecat.

Limfocite Coloratie May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

Au dimensiuni cuprine între 7-15 microni. Nucleul este sferic, situat central sau excentric şi are un aspect intens cromatic. Citoplasma, puţin abundentă are un aspect palid bazofil. În ea se pot evidenţia granulaţii fine, azurofile.

Monocite Coloratie May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

+

Prezintă cele mai mari dimensiuni dintre elementele figurate ale sângelui: 15-25 microni. Nucleul poate fi situat central dar cel mai adesea este dispus excentric. Forma este ovoidă, reniformă, dar poate fi şi rotundă. Este mai palid colorat decât la limfocit, cromatina fiind dispusă în blocuri fine. Citoplasma, mai abundentă decât a limfocitului are o culoare albastră-cenuşie. Conţine granulaţii fine, azurofile, greu vizibile.

Ţesutul sanguin

Reticulocite Coloratie May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

Numit şi eritrocit imatur, de 7-10 microni, care prezintă deja lipsa nucleului. În sângele periferic se găseşte în proporţie de 0,05-2% de hematii. Numărul lor poate creşte foarte mult, până la 90% în anemii tratate corect, reticulocitoza confirmând eficacitatea tratamentului, anemie regenerativă.

Trombocite – Placute sanguine Coloratie May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

Pe frotiu sunt răspândite în grupuri printre celelalte elemente figurate. Au dimensiuni reduse, 24 microni. Prezintă o formă ovoidă, cu margini rotunjite. În structura lor se distinge o zonă centrală – cromomerul, colorat violet şi o zonă periferică – hialomerul, de aspect azurofil.

Ţesutul sanguin

TABLOU SANGUIN Coloraţie May-Grunwald-Giemsa May-Grunwald-Giemsa

Ţesutul sanguin

Ţesutul sanguin

Limfocit


Ţesut muscular striat scheletal Ţesuturile musculare

Ţesut muscular neted (miocite netede)

Ţesut muscular striat cardiac (miocite cardiace)

Ţesuturile musculare sunt formate din celule. Sunt ţesuturi specializate ţesuturi specializate pentru funcţia de contractilitate, astfel încât celulele suferă un proces de adaptare funcţională, în sensul alungirii lor şi ca urmare sunt denumite fibre musculare. De asemenea au organite specifice contracţiei, miofibrilele. Fibrele musculare sunt asociate cu ţesut conjunctiv, care le solidarizează şi le asigură vascularizaţia.

Ţesut muscular striat scheletal


+ Secţiune longitudinală

+ Secţiune transvers transversală ală

Extermităţile fibrei musculare striate scheletale sunt rotunjite. Nucleii sunt numeroşi, situaţi sub sarcolemă. Caracterul esenţial este dubla striaţie a acestor fibre: una longitudinală, determinată de prezenţa miofibrilelor,, orientate miofibrilelor longitudinal, alta transversală, determinată de alternanţa regulată de discuri clare şi intunecate.

Ţesut muscular striat scheletal Hematoxilină ferică Heidenheim


1 2

1. Fibre musculare cilindrice 2. Miofibrile striate: discuri întunecate şi


Ţesut muscular striat scheletal H&E

1 2

3


+

1. Septe conjunctivo-vasculare 2. Fibre musculare scheletale sectionate transversal





Ţesut muscular neted H&E

1


2 3

+

1. Fibre musculare netede în fascicole 2. Nucleii fibrelor musculare 3. Nucleii ţesutului conjunctiv

Are o formă alungită, fusiformă, nucleul este unic, situat central. Fibra musculară netedă prezintă un nucleu cu capetele drepte sau rotunjite (în formă de bastonaş), care este întotdeauna înconjurat de o citoplasmă bine vizibilă, intens eozinofilă.



Ţesut muscular cardiac

+ Ţesuturile musculare

+ + +

Prezintă o dublă striaţie, similară cu cea a fibrei musculare striate scheletale însă nucleul este unic, situat central. Extremităţile acestor fibre sunt ramificate şi legate în sens longitudinal prin discuri intercalare, reprezentate de asocieri de joncţiuni intercelulare. Interstiţiul conjunctivovascular dintre fibrele cardiace este abundent.

Ţesut muscular cardiac Hematoxilină ferică Heidenheim – secţ. longit.


2 1

1. Fibre musculare cu extremitati ramificate 2. Miofibrile striate

Ţesut muscular cardiac H&E –secţiune longitudinală-


3 2 1 1. Fibra muscular ă cardiacă 2. Interstiţiu conjunctivo-vascular 3. Nucleul fibrei musculare

Ţesut muscular cardiac H&E –secţiune transversală-


1 1 2 1. Capilare 2. Fibre musculare cardiace

ţ. transversală

Ţesut muscular cardiac Albastru de toluidină – secţ. longit.

1 2 Ţesuturile musculare

1 1. Capilare 2. Discuri intercalare

2

Sistemul vascular

Sistemul vascular

Sistemul vascular este un sistem tubular închis, alcătuit dintr-o serie de conducte: artere - care conduc sângele de la inimă spre organe, vene – care readuc sângele la inimă şi capilare – la nivelul cărora au loc schimburile dintre sânge şi ţesuturi şi formează reţele. Capilarele sunt conducte care au diametrul variabil, subţiri, lumenul fiind delimitat de endoteliu. Arterele sunt structuri tubulare cu perete gros, bine structuralizat în trei tunici: internă (intima), mijlocie (media) şi externă (adventiţia). După calibru şi structură se clasifică în artere mari sau elastice (aorta), artere medii sau musculare şi arteriole. Arteriolele reprezintă un tip particular de artere mici al căror perete are grosimea dublă faţă de diametrul lumenului. Venele sunt vase de calibru variabil – vene mari, mijlocii şi mici – cu perete subţire reprezentat în principal prin adventiţie groasă de natură conjunctivo-fibroasă. Media conjunctivă sau conjunctivo-musculară este subţire, iar limitanta elastică internă nu se evidenţiază. Vasele limfatice la fel ca şi cele sanguine au lumenul variabil, delimitat de endoteliu şi perete subţire asemănător ca structură venelor.

Sistemul vascular

Arterele mari sau de tip elastic

Sistemul vascular

Arterele de calibru mediu sau de tip muscular

Venele

Pachet vasculo-nervos

Arterele mari sau de tip elastic - Aorta H&E

3

Sistemul vascular

2 1 1. Intima: -Endoteliu - Strat subendotelial - Limitanta elastica interna 2. Media: fibre musculare netede, lamele elastice refringente 3. Adventitia: fibre colagene

In tunica medie predomină fibrele elastice grupate în lamele, dispuse concentric sub forma unor benzi ondulate, fenestrate care se colorează în violet cu rezorcinăfuxină, respectiv brun cu orceină. Ţesutul de legătură între lamelele elastice este format din elemente conjunctive şi musculare.

2

Sistemul vascular

1

1. Media: fibre musculare netede, lamele elastice refringente 2. Adventitia: fibre colagene

Sistemul vascular

1

Aorta - Coloratie Orceina 1. Lamele elastice

Sistemul vascular

Sistemul vascular

1

Aorta - Coloratie resorcina fuxina Weigert

Sistemul vascular

Artera musculară H&E

1 Sistemul vascular

2 3 1. Intima: -Endoteliu -Strat subendotelial -Limitanta elastica interna 2. Media: fibre muscularenetede, fibrocite

In tunica medie predomină fibrele musculare netede dispuse în fascicule concentrice, între care există ţesut conjunctiv de legătură. Caracteristic acestor artere este prezenţa între intimă şi medie a limitantei elastice interne bine reprezentată sub forma unei benzi ondulate, strălucitoare

2

Sistemul vascular

1 3 1. Intima: -Endoteliu -Strat subendotelial -Limitanta elastica interna 2. Media: fibre muscularenetede, fibrocite

Vena H&E

1 Sistemul vascular

2 4 3 1. Endoteliu 2. Media - fibre musculare netede - ţesut conjunctiv Adventiţia 3. Fibre colagene sectionate transversal

Vase de calibru variabil – vene mari, mijlocii şi mici – cu perete subţire reprezentat în principal prin adventiţie groasă de natură conjunctivofibroasă. Media conjunctivă sau conjunctivomusculară este subţire, iar limitanta elastică internă nu se evidenţiază.

2

Sistemul vascular

1

3 Vena-H&E 1. Nucleii endoteliului din intimă 2 Media

Sistemul vascular

Venă

Pachet vasculo-nervos H&E

2

4

Sistemul vascular

1 2 3 1. Arteriola 2. Venula 3. Vas limfatic

Ţesutul nervos

Tesutul nervos

Ţesutul nervos este format din celule nervoase dispuse distanţat şi din prelungirile acestora. Spaţiile dintre neuroni conţin celule gliale şi vase de sânge. Neuronii reprezintă celule înalt specializate în producerea şi transmiterea impulsului nervos. Neuronul este format din corpul celular sau pericarionul şi din două tipuri de prelungiri citoplasmatice: axonul şi dendritele. Corpul şi prelungirile neuronului alcătuiesc substanţa cenuşie iar fibrele nervoase constituie substanţa albă. Neuronul este o celulă polimorfă cu dimensiuni ce variază între 4-5 şi 150 microni. Nucleul neuronului este mare, veziculos, sărac în cromatină şi prezintă un nucleol bine vizibil. Citoplasma este bogată în neurofibrile evidenţiabilă prin impregnări argentice, corpusculi Nissl care se colorează cu violet crezil sau albastru de metilen. Prelungirile neuronale sau fibrele nervoase pot fi mielinice şi amielinice. Teaca de mielină se evidenţiază în coloraţia cu acid osmic sub forma a două linii negre întrerupte la nivelul strangulaţiilor Ranvier. Celulele gliale sunt vizibile numai prin nuclei în coloraţia H.E. Precizarea tipului de celulă glială se poate face numai pe impregnări speciale.

Ţesut nervos – fibre mielinice (secţiune transversală ) Tesutul nervos

Ţesut nervos – fibre mielinice (secţiune longitudinală)

Ţesut nervos-fibre mielinice (s. transv.) Acid Osmic

2

Tesutul nervos

1

1. Teaca de mielină

Tesutul nervos

Ţesut nervos-fibre mielinice (s. longit.) Acid Osmic

Tesutul nervos

2 1 1. Teaca de mielină 2. Strangulaţii Ranvier

Tesutul nervos

Sistemul nervos Nerv Ganglionii spinali Sistemul nervos

Măduva spinării (HE, crezil violet, impregnare cu azotat de argint) Scoarţa cerebrală Scoarţa cerebeloasă

Ţesutul nervos împreună cu vasele sanguine formează organele nervoase care alcătuiesc sistemul nervos. Sistemul nervos se împarte în sistem nervos periferic format din ganglioni nervoşi şi nervi şi sistem nervos central reprezentat den encefal şi măduva spinării.

Nerv (secţ. transv.) H&E

2 Sistemul nervos

1

1. Fibre nervoase 2. Ţesut conjunctiv din peritenoniu

Sistemul nervos

Ganglion spinal H&E

2 Sistemul nervos

1

1. Celule nervoase ganglionare 2. Celule satelite

3

Prezintă la periferie o capsulă conjunctivă; sub capsulă, în zona periferică, se dispun neuroni mari, rotunzi, pseudounipolari cu nucleu mare, veziculos nucleolat. Fiecare neuron este înconjurat de o capsulă fibroasă dublată de un rând de celule satelite ce reprezintă glia periferică. În porţiunea centrală a ganglionului se dispun fibre mielinice de provenienţă endogenă şi exogenă.

Sistemul nervos

Măduva spinării Crezil violet

Sistemul nervos

R eprezintă un organ parenchimatos format din ţesut nervos (celule şi fibre nervoase). Substanţa cenuşie este 3 dispusă la interior sub forma literei H cu neuroni mari, multipolari, motori în 2 cornul anterior şi neuroni mici, senzitivi în cel posterior. Substanţa albă e dispusă la exterior şi 1 este formată din fibre nervoase secţionate 1.Corpusculi Nissl în pericarionul neuronilortransversal. multipolari 2. Nucleii celulelor gliale

Sistemul nervos

2 1

1. Granulatii în pericarionul neuronilor multipolari 2. Nucleu cu nucleol

Sistemul nervos

1

2

1.Granulaţii în pericarionul neuronilor multipolari 2. Neuronul multipolar

3

2

Sistemul nervos

4

1.Granulaţii în pericarionul neuronilor multipolari 2. Nucleii celulelor gliale 3. Capilar 4. Neuronul multipolar

1

Măduva spinării(s. transv.- corn anterior) Azotat de argint

Sistemul nervos

1

1. Neuroni stelaţi multipolari cu neurofibrile în pericarion

1

Sistemul nervos

2

1. Neuroni stelaţi multipolari cu neurofibrile în pericarion 2. Fibre amielinice

Sistemul nervos

Măduva spinării – cornul anterior H&E

Sistemul nervos

2 1

1. Neuroni stelaţi multipolari 2. Nucleii celulelor gliale

Măduva spinării – cornul anterior H&E

Sistemul nervos

1

3 2 2

1. Neuroni stelaţi multipolari 2. Nucleii celulelor gliale

Măduva spinării cornul anterior H&E

3

Sistemul nervos

2

4

1 2

3D

1. Neuroni stelaţi multipolari 2. Nucleii celulelor gliale 3. Capilare

Sistemul nervos

Sistemul nervos

Scoarţă cerebrală H&E

Sistemul nervos

1 2

1. Neuroni piramidali mari 2. Celule gliale 3. Capilare

3

Este un organ parenchimatos, slab bazofil alcătuit din ţesut nervos, reprezentat prin neuroni mari, piramidali, neuroni rotunzi, granulari şi celule gliale.

Sistemul nervos

Scoarţa cerebeloasă H&E

Sistemul nervos

1

2 1. Substanţă albă 2. Substanţă cenuşie

Organ parenchimatos format din ţesut nervos. Scoarţa cerebeloasă prezintă trei straturi celulare: puţini neuroni în stratul superficial (neuroni stelaţi de asociaţie); neuroni mici, numeroşi în stratul profund şi neuroni mari piriformi (Punkinje) dispuşi pe un singur rând în stratul mijlociu (reprezintă elementul de diagnostic). Lamela cerebeloasă prezintă în ax substanţa albă formată din fibre nervoase cu aspect eozinofil şi din nucleii

1 Sistemul nervos

2 3

1. Strat molecular 2. Neuroni Purkinje 3. Strat granular

Organele limfoide

Limfoganglionul

Organe limfoide

Splina

Timusul

Organele limfopoetice periferice şi centrale fac parte din sistemul imun şi se caracterizează printr-o populaţie celulară foarte abundentă la nivelul parenchimului, care maschează elementele componente ale stromei. În acelaşi sistem, se includ şi structurile limfoide anexate mucoasei digestive şi respiratorii (ţesutul limfoid mucosal).

Limfoganglionul

Organe limfoide

Limfoganglionii sunt organe mici situate de-a lungul vaselor limfatice, având în principal rol limfopoetic şi de filtrare a limfei. Delimitat de o capsulă conjunctivă sub care se găseşte sinusul subcapsular sau marginal, limfoganglionul este format dintr-o zonă periferică sau corticala şi o zonă centrală sau medulara. Corticala are două zone – superficială şi profundă sau paracorticala. În corticala superficială, parenchimul este un ţesut limfoid dens nodular format din foliculi primari (rar) sub formă de insule rotunde de celule mici, bazofile alcătuite din limfocite dar mai ales secundari, cu centru clar. Paracorticala reprezentată de limfocite grupate sub formă de ţesut limfoid dens difuz în care se pot observa venule postcapilare. Zona medulară este formată din cordoane limfocitare intens bazofile, separate prin spaţii largi, clare reprezentate de sinusurile limfatice care alcătuiesc ţesutul limfoid lax cu rol în filtrarea limfei. În această zonă se pot observa celulele reticulare din stromă, de formă stelată cu prelungiri citoplasmatice şi nucleu rotund, hipocrom.

Ganglion limfatic H&E

1 2 Organe limfoide

4 3

1. Capsula 2. Corticală 3. Sinus marginal 4. Foliculi limfoizi


3

1

Organe limfoide

2

1. Zona medular ă a limfoganglionului 2. Celule reticulare 3. Vase


2 Organe Organe limfoide limfoide

3 1

1. Corticală 2. Sinus marginal

Splina coloraţie H&E

3 Organe limfoide

1 2 1. Folicul splenic 2. Arteriola centrofoliculara

Splina – pulpa roşie Coloraţie H&E

Organe Organe limfoide limfoide

3 2

4

1 1. Mezoteliu peritoneal 2. Capsula conjunctivo-muscular ă 3. Sept

Timus Coloraţie H&E

2 3

Organe Organe limfoide limfoide

4 5

Lobuli timici 1. Capsula 2. Sept interlobular 3. Corticală

1

4. Medular ă 5. Corpuscul Hassal

Timus Coloraţie H&E

2 Organe Organe limfoide limfoide

2

Zona medular ă din lobulul timic 1. Limfocite timice 2. Corpuscul Hassal

1

Sistemul digestiv

este format din tubul digestiv şi glandele anexe.Tubul digestiv, cu excepţia cavităţii bucale, are un plan de organizare comun; peretele său fiind alcătuit din interior spre exterior prin suprapunerea a patru tunici: - mucoasa - submucoasa - musculara - adventiţia sau seroasa (tunica externă) Mucoasa este alcătuită din: - epiteliu – de suprafaţă ce tapetează întregul tub digestiv şi prezintă modificări în funcţie de situaţia lui topografică. - glandular ce participă la formarea glandelor şi prezintă caractere morfo-funcţionale corespunzătoare fiecărui segment în parte. - corion de natură conjunctivă cu numeroase vase sangvine şi uneori glande. - musculara mucoasei Submucoasa este alcătuită din ţesut conjunctivo-vascular. M u s c u l a r a este formată din fibre musculare netede, cu excepţia esofagului în care sunt prezente şi fibre musculare striate. T u n i c a externă r e prezentată de adventiţie sau seroasă.

În raport cu diafragmul, tubul digestiv prezintă două segmente: A – segmentul supradiafragmatic (buco-faringoesofagian), care cuprinde: - cavitatea bucală cu: Sistemul digestiv

B – segmentul subdiafragmatic (gastro-intestinal), care cuprinde:

Buzele (faţa externă tegumentară) H&E

1 Sistemul digestiv

2

1 – Folicul pilos 2 – Glande sebacee 3 – Glande sudoripare

Sunt două cute musculomembranoase ce delimitează orificiul extern al cavităţii bucale. Sunt constituite dintrun schelet musculoconjunctiv şi prezintă o faţă 3 anterioară (cutanată), posterioară(muco asă), o faţa margine liberă.

Buzele (faţa externă tegumentară) H&E

Sistemul digestiv

Buzele (faţa internă mucoasă) H&E

1 2 Sistemul digestiv

1 – epiteliu pavimentos stratificat cheratinizat

Buzele ( Sect. Sagitala) H&E

Sistemul digestiv

Limba H&E

Sistemul digestiv

1

2 1 – Acini ai glandelor salivare minore 2 – Fibre musculare striate

Organ musculoepitelial cu rol în supt, deglutiţie, vorbire articulată şi cu rol important în sensibilitatea gustativă. Se caracterizează prin lipsa submucoasei, mucoasa linguală fiind puternic aderentă de axul musculoconjunctiv.

Limba H&E

Sistemul digestiv

Limba (Faţa Inferioară) H&E

1

Sistemul digestiv

2 3

1 – Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat 2 – Corion

Limba (Faţa Inferioară) H&E

Sistemul digestiv

Limba (Papile gustative cu muguri gustativi) H&E

1 Sistemul digestiv

1 Papile caliciform

uguri gustativi

Limba (Faţa superioară) H&E

1 a

2

Sistemul digestiv

3 4

4

1 – Fata papilara cu papile gustative cu ax conjunctivo-vascular (a) 2 – Corion 3 – Fibre musculare striate

Limba (Faţa superioară) H&E

Sistemul digestiv

Dezvoltare

Sistemul digestiv

Parodonţiu

Pulpa dentară

Reprezintă organele dure ale masticaţiei şi au rol în vorbirea articulată Împreună cu aparatul de susţinere formează odontul sau organul dentar.

Dezvoltarea dintelui H&E

1

Sistemul digestiv

5

2 3 4 6

1. Odontoblaste 2. Dentina

4. Adamantoblaste 5. Reticul stelat

Are loc în săptămânile 6-7 de gestaţie. La acest proces participă două primordii: epitelial şi conjunctivomezenchimal. Dezvoltarea dintelui decurge în două stadii: -mugure dentar -folicul dentar


2

Sistemul digestiv

Dinte dezvoltare 1. Primordiu conjunctiv

1


1 Sistemul digestiv

3

1. Odontoblaste 2. Papilă conjunctivă 3. Adamantoblaste

2

Parodonţiu H&E

1

2 3

Sistemul digestiv

4

1. Dentină 2. Cement 3. Ligament Dentar

Parodonţiu

Sistemul digestiv

Pulpa dentară H&E

1 2

Sistemul digestiv

3

Pulpa Dentară 1. Structuri Vasculare 2. Odontoblaste

Pulpa dentară H&E

1 4

3

Sistemul digestiv

1. Odontoblaste 2. Structuri vasculare 3. Substanţă fundamentală

2

Pulpa dentară H&E

Sistemul digestiv

T u b u l d i g e s t i v , cu excepţia cavităţii bucale, are un plan de

organizare comun; peretele său fiind alcătuit din interior spre exterior prin suprapunerea a patru tunici: - mucoasa - submucoasa - musculara - adventiţia sau seroasa (tunica externă) M u c o a s a este alcătuită din: - epiteliu – de suprafaţă ce tapetează întregul tub digestiv şi Sistemul digestiv prezintă modificări în funcţie de situaţia lui topografică. - glandular ce participă la formarea glandelor şi prezintă caractere morfo-funcţionale corespunzătoare fiecărui segment în parte. - corion de natură conjunctivă cu numeroase vase sangvine şi uneori glande. - musculara mucoasei S u b m u c o a s a este alcătuită din ţesut conjunctivo-vascular. M u s c u l a r a este formată din fibre musculare netede, cu excepţia esofagului în care sunt prezente şi fibre musculare striate. T u n i c a externă prezentată de adventiţie sau seroasă.

Esofagul H&E

1

Sistemul digestiv

2

3

1. Mucoasa (Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat şi corion) 2. Submucoasa

Segmentul esofagogastro-intestinal este organizat după un plan unic, în alcătuirea lui intrând următoarele patru tunici, de la exterior spre lumen: -externă -musculară -submucoasă -mucoasă

Esofagul Color. Van Gieson


5

4

3

1 - Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat 2. Corion 3. Musculara mucoasei 4. Submucoasa cu glande esofagiene

Esofagul Color. Van Gieson

Sistemul digestiv

1

Esofagul (Mucoasa) H&E

1

3

Sistemul digestiv

2

1 - Epiteliu stratificat pavimentos necheratinizat 2 – Mucoasa 3 – Corion

4

Esofagul (Submucoasa, Musculara) H&E

Sistemul digestiv

Stomacul H&E

1 2 3 Sistemul digestiv

4

Stomac 1 – Epiteliu de suprafata 2 – Cripte 3 – Corion 4 Glande gastrice

Este un organ musculo-glandular cavitar cu funtie de rezervor pentru alimente şi digestie, asigurata de sucul gastric.

Stomacul H&E

b

1

Sistemul digestiv

2 a

1 – Glanda fundice, cu *celule acidofile intens colorate (a) *si celule bazofile palide (b)

Stomacul H&E

2 1

Sistemul digestiv

1 – Tunica musculara

Stomacul H&E

1 2 3

Sistemul digestiv

1 – Submucoasa 2 – Corion

Stomacul H&E

1

Sistemul digestiv

2 3 1 – Epiteliu de suprafata monomorf (celule cubocilindrice, vacuolate, palide) 2 – Cripta gastrica

Intestinul subţire H&E


4

1 1 – Vilozitati intestinale 2 – Corion cu glande Lieberkuhn 3 – Musculara mucoasei 4 – Submucoasa

5

Se întinde de la pilor la valvula ileo-cecală. La om are o lungime de 6-9m şi are rol în funcţia de digestie şi absorbţie. Pentru o mai buna definire a funcţiei respectiv a maririi suprafeţei de absorbţie s-au diferenţiat structuri de tip particular: -valvule conivent -vilozităţi intestinale -microvilozităţi

Intestin subţire H&E

1 Sistemul digestiv

2 3

1 – Corionul mucoasei cu glande Lieberkuhn 2 – Musculara mucoasei

Intestin subţire - duoden H&E


3

1 – Glande Brünner 2 – Musculara mucoasei


3

Sistemul digestiv

1

2 4 5

1 – Glande Lieberkuhn in corion 2 – Epiteliu glandular 3 – Celule conjunctive, limfocite 4 – Celule caliciforme


1 Sistemul digestiv

2

Musculara cu strat: 1 – circular, intern


1 2 3

Sistemul digestiv

1 – Vilozitate intestinala 2 – Epiteliu de acoperire cu enterocite si caliciforme

Intestinul gros (colon)

Sistemul digestiv

Se întinde de la valvula ileo-cecală, incluzând cecul cu apendicele, colonul ascendent, transvers, descendent şi sigmoid, rectul, canalul anal terminându-se prin orificiul anal. Are o structură uşor modificată faţa de cea a intestinului subţire raportat şi la funcţiile acestui segment, cea de absorbţie se reduce în mare parte ceea ce explică dispariţia vilozităţilor cu persistenţa însă a unor structuri cuticulare la polul apical al enterocitelor. De asemenea colonul nu mai prezintă plicaturi, alte mijloace de mărire a suprafeţei, cu excepţie în porţiunea rectală. Alte funcţii sunt cea de lubrefiere a bolului fecal ceea ce explică existenta într-un număr mai mare a glandelor secretoare de mucus. Chiar dacă la acest nivel nu se mai secretă enzime digestia bolului alimentar continuă prin acţiunea enzimelor provenite din intestinul subţire, în parte iar pe de altă parte prin fermentaţie şi putrefacţie sub acţiunea florei bacteriene abundente existente la acest nivel. Aceste bacterii secreta vitamina B12 si K.

Intestin gros (colon) Color. Mucicarmin


3

1 – Mucoasa, corion cu glande Lieberkuhn 2 – Submucoasa

Intestin gros (colon) H&E

Sistemul digestiv

2

1

Musculara cu strat: 1 – longitudinal, extern


1

Sistemul digestiv

2 Musculara cu strat: 1 – Circular, intern


Sistemul digestiv

1


Sistemul digestiv

1

2 3

1 – Corion 2 – Glande Lieberkhun (s.trvs)

Intestin gros – apendice ileo-cecal H&E

1

3 Sistemul digestiv

2

1 – Mucoasa 2 – Glanda Lieberkuhn 3 Infiltrat limfocitar


b a 1 Sistemul digestiv

1 – Glande din mucoasa apendicelui cu celule caliciforme(a) si enterocite(b)

2


1 2 3

Sistemul digestiv

1 – Mucoasa 2 – Musculara

Glande anexe ale tubului digestiv

Sistemul digestiv

Reprezintă glandele ce intervin în procesul de digestie, respectiv absorbţie a alimetelor. Organe cu funcţie secretorie ce sunt in legatură cu tractul digestiv si dierct sau implicit intervin in procesul de digestie respectiv absorbţie al alimentelor. Astfel de formaţiuni sunt: - glandele salivare - ficatul - pancreasul

Glande salivare - mixtă H&E

Sistemul digestiv

1

1 – Acini micsti ai glandei salivare 2 canaliculi intralobulari

2

Glande salivare H&E

3

1 Sistemul digestiv

2

1 – Acini micsti 2 – Acini serosi 3 – Canalicul intralobular

4

Glande salivare H&E

1 Sistemul digestiv

2 4

3 5

1 – Canal interlobular 2 – Epiteliu bistratificat 3 – Sept conjunctiv 4 – Arteriole

Glande salivare H&E

Sistemul digestiv

1

2 1 – Acini ai glandelor salivare 2 – Fibre musculare sectionate

Glande salivare H&E

1

Sistemul digestiv

2

1 – Acini ai glandelor salivare 2 Fibre musculare striate (sect.obl./trvs.)

Ficat – spaţiul port H&E

2

Sistemul digestiv

3 1

1 – artera 2 – vena

Ficat H&E

Sistemul digestiv

2

1

3 1 – Canaliculi biliari 2 – Artera

1

Ficat H&E

2 Sistemul digestiv

1

1 – cordoane de hepatocite

Ficat H&E

1 Sistemul digestiv

2

3

1 – Lobul 2 – Vena centrolobulara

Ficat

Lobul hepatic Sistemul digestiv

Vena centrolobulară Spaţiu port

Acin hepatic

Pancreas H&E

1

Sistemul digestiv

1 – Acini pancreatici serosi

Este o glandă mixtă formată dintr-o componentă exocrină şi o alta endocrină, insulară dispersată in marea masă a ţesutului exocrin, organizat in acini. E invelit de o capsula subţire ce nu asigura o protecţie eficientă organului. Stroma formează septe conjunctivo-vasculare care delimitează incomplet lobi şi lobuli.

Pancreas H&E

1 Sistemul digestiv

3

2

1 – Acini pancreatici 2 – Insule Langerhans 3 – Adipocite

4

Pancreas H&E

2 Sistemul digestiv

1

2

1 – Celule endocrine dispuse in cordoane 2 – Nuclei ai celulelor endoteliale capilare 3 – Adipocite

3

4

Sistemul respirator este constituit din: Plămâni la nivelul cărora au loc schimburile gazoase propriu-zise Căi respiratorii cu rol în transportul aerului:

- extrapulmonare reprezentate de: - fose nazale Sistemul respirator - faringe - laringe - trahee - bronhii mari. - intrapulmonare reprezentate de: - bronhii lobare - bronhii segmentare - bronhiola intralobulară primară -bronhiola terminală -bronhiola respiratorie -ducte alveolare -saci alveolari -alveole pulmonare.

Plămân H&E

Diagnosticul histologic se pune pe aspectul dantelat al parenchimului pulmonar datorită alveolelor pulmonare şi pe prezenţa pachetului bronho-vascular format dintr-o bronhie sau bronhiolă şi un vas arterial.

2 Sistemul respirator

1 3

1. Alveole pulmonare 2. Saci alveolari

Plămân H&E

1 2

Sistemul respirator

3 5 4

Plămân 1. Alveole pulmonare 2. Vase sanguine

4. Bronhiole terminale 5. Bronhiole respiratorii

Plămân H&E

1 3

2

Sistemul respirator

4

5

1. Fibre musculare netede 2. Corion

4. Bronhiolă 5. Infiltrat limfocitar

Plămân H&E

Sistemul respirator

Plămân H&E

1

4 3

2

Sistemul respirator

7 3 7 4 6 5 1. Bronhiolă intralobulară 5. Saci alveolari 2. Bronhiolă terminală 6. Alveole 3. Bronhiolă respiratorie 7. Vas de sânge

Plămân H&E

6

7

1

Sistemul respirator

2 4 3 5 Pachet bronhovascular 1. Bronhie 5. Vas de sânge 2. Mucoasa bronhiei(epit.+corion) 6. Saci alveolari 3. Fibre musculare netede 7. Alveole

Căi respiratorii - Trahee H&E

4 3

Sistemul respirator

2 1

1. Adventiţia 2. Cartilaj hialin

3. Corion 4. Epiteliu pseudostratificat cilindric ciliat

Mucoasa

Sistemul urinar este format din: R i n i c h i care Sistemul urinar

conţine: - sistemul de filtrare al sângelui (corpusculul renal Malpighi) - sistemul de secreţie şi excreţie al urinei (tubul urinifer) - căile excretoare intrarenale (tubul colector) Căile excretoare extrarenale, reprezentate prin: - calice - bazinet - ureter - vezica urinară.

Rinichi H&E

Sistemul urinar

C

M

Diagnostic :

Organ parenchimatos tubulo-vascular format din capsulă, stromă şi parenchim Capsula este conjunctivo-fibroasă. Stroma conjunctivă, este mai bine reprezentată în zona medularei renale. Parenchimul este structuralizat în două zone: corticla şi medulara. Corticala este caracterizată prin prezenţa corpusculilor renali Malpighi, formaţiuni sferice, de aproximativ 200 diametru, cu o componentă epitelială, capsula Bowman şi o componentă vasculară, glomerulul renal. Corpusculul renal apare pe secţiune alcătuit dintr-o masă centrală de nuclei înconjurată de un spaţiu optic vid, spaţiul urinar.Spaţiul urinar reprezintă spaţiul dintre foiţele capsulei Bowman – componenta epitelială a corpusculului renal Malpighi. Nucleii din centrul formaţiunii aparţin elementelor vasculare, care formează glomerulul renal: celule endoteliale din peretele capilar, celule sangvine, podocite, celule mesangiale. Medulara situată profund, caracterizată printr-un aspect striat longitudinal, determinat de prezenţa tubilor colectori şi a structurilor

Rinichi - corticala H&E

Sistemul urinar

Rinichi - medulara H&E

Sistemul urinar

Rinichi – glomerulul renal H&E

1 Sistemul urinar

2

3

4

3 3D

1. Spaţiu urinar 2. Glomerul vascular 3. Secţiune prin tub contort distal

Sistemul urinar

Rinichi H&E

1

2

Sistemul urinar

3

1

1. Tub contort proximal 2. Tub contort distal

Rinichi H&E

Sistemul urinar

1

1. Stromă conjunctivo-vasculară

2

Rinichi H&E

Sistemul urinar

1

Căi excretoare - Ureterul H&E

: Diagnostic

1 2

Sistemul urinar

3 4

1. Uroteliu 2. Corion 3. Musculara

Organ tubular, cu peretele format din trei tunici: mucoasa, musculara şi adventiţia. Tunica mucoasei este formată din uroteliu şi corion. Tunica musculară este formată din fibre musculare netede, dispuse în două straturi: intern longitudinal şi extern circular.

Căi excretoare - Ureterul H&E

1 2 Sistemul urinar

3

1. Uroteliu 2. Corion

Sistemul endocrin cuprinde sistemul endocrin difuz (SED) şi glandele endocrine. G l a n d e l e e n d o c r i n e sunt

organe parenchimatoase, formate din punct de vedere morfologic, din capsulă, stromă şi parenchim.

Sistemul endocrin

Capsula

Stroma

este de natură conjunctivo-vasculară, înveleşte glanda la periferie.

este reprezentată de o bogată reţea de fibre de reticulină şi capilare. este format din celule secretorii dispuse fie sub formă de cordoane, fie sub formă de foliculi.

Parenchimul

Epifiza

Hipofiza

Tiroida

Suprarenala

Epifiza H&E

1 3 Sistemul endocrin

4

2

1. Nuclei de celule gliale 2. Cordoane celulare 3. Nuclei ai celulelor principale

Organ parenchimatos format din capsula, stromă şi parenchim. Parenchimul glandular este format din două tipuri celulare: celule mari, palide şi celule mici, întunecate dispuse în cordoane şi separate prin capilare de tip fenestrat. Prezenţa unor formaţiuni rotunde, eozinofile, extracelulare, reprezentând nisipul epifizar (calcosferit).

Hipofiza - adenohipofiza : Organ parenchimatos format din capsulă, stromă şi parenchim. Cuprinde trei lobi: - adenohipofiza, hipofiza posterioară (neurohipofiza) şi lobul intermediar (rudimentar la om). Diagnostic

H&E

1 Sistemul endocrin

3

4 1. Cordoane celulare scurte (aspect de cuiburi) 2. Capilar 3. Celule cromofile acidofile

Parenchimul adenohipofizei este format din cordoane celulare scurte, arcuate, neregulate, separate 2 de capilare sangvine de tip sinusoid. În structura cordoanelor, celulele glandulare au aspect polimorf şi policrom (cromofobe şi cromofile acidofile şi bazofile).

Hipofiza – lob intermediar H&E

1 Sistemul endocrin

3

1. Celule bazofile 2. Vas de sânge

2

Hipofiza – lob intermediar/neurohipofiza H&E

2

Sistemul endocrin

1

1. Neurohipofiza

Hipofiza - neurohipofiza H&E

1 2 Sistemul endocrin

1. Nuclei de pituicit

În neurohipofiză predomină structura nervoasă: fibre nervoase şi celule nevroglice modificate (pituicite)

Tiroida H&E

5

Diagnostic

2 4

Sistemul endocrin

1 3

3D 1. Foliculi tiroidieni 2. Celule foliculare

Organ parenchimatos format din capsulă, stromă şi parenchim. Parenchimul glandular este format din foliculi, cu dimensiuni diferite, delimitaţi delimita ţi de de un epiteliu simplu cubo-cilindric – cubo-cilindric – epiteliu folicular şi conţinut omogen eozinofil – eozinofil – coloidul coloidul tiroidian.

4. Coloid 5. Capsulă Conjunctivă

Foliculi tioidieni

Sistemul endocrin

Suprarenala Diagnostic

Organ parenchimatos format din capsulă, stromă şi parenchim. Parenchimul glandular este format din cordoane celulare care se dispun diferit în î n corticosuprarenală şi medulosuprarenală. Sistemul endocrin

C o r t i c o s u p r a r e n a l a : :

- subcapsular subcapsular,, cordoanele celulare sunt scurte şi arcuate – zona glomerulară - intermediar intermediar,, cordoanele celulare sunt bine evidenţiate, paralele între ele şi cu orientare perpendiculară pe capsulă – zona – zona fasciculată - profund, cordoanele celulare sunt dispuse sub forma unor reţele cu ochiuri mici – zona reticulată. Medulosuprarenala:

- cordoane celulare dispuse sub forma unor reţele cu ochiuri largi. Între cordoanele celulare sunt prezente prezente capilare sangvine. Celulele glandulare au aspect polimorf şi policrom.

Corticosuprarenala H&E

1

Sistemul endocrin

2 3 4 3

1. Capsula 2. Zona glomerulara – glomerulara – celule celule dispuse în cordoane arcuate 3. Capilare

ă Aparatul genital masculin se compune din: G o n a d e l e masculine masculine

Sistemul reproducător

sau

Căile spermatice de excreţie:

a - intratesticulare reprezentate prin tubii drepţi şi rete testis. b - extratesticulare reprezentate prin epididim, canal canal deferent şi canal ejaculator ejaculator..

ă prin: - vezicule seminale - glandele bulbouretrale (Cowper). c o p u l at a t o r sau sau penisul

Gland ele anexe reprezentate reprezentate

Organul

Testiculul H&E


Diagnostic

Organ parenchimatos, cu structură tubulară multiplă (tubii seminiferi), lumenul acestor formaţiuni fiind delimitat de un epiteliu pluristratificat şi polimorf (epiteliul seminal); elementele celulare epiteliale sunt variate: celulele Sertoli (cu rol de nutriţie şi suport) şi celulele liniei seminale (spermatogonii, spermatocite primare şi secundare, spermatide şi spermatozoizi); dispersate printre tubii seminiferi se găsesc celulele interstiţiale Leydig, structuri glandulare endocrine dispuse sub forme de grămezi triunghiulare alcătuite din cordoane celulare scurte.

Testiculul H&E

1


2

1. Tubi seminiferi

Testiculul H&E

4 1 Sistemul reproducător

9

2 3 5 7

6

8 1. Epiteliu pluristratificat şi polimorf 7. Nuclei de spermatozoizi din tubii seminiferi 8. Cozi de spermatozoizi 2. Insule de celule interstiţiale Leydig 9. Tunica conj. propr. a tb. 3. Spermatogonii seminifer 4. Nucleu de celula Sertoli 5. Spermatocite de ord I.

Prostata Diagnostic

H&E

1 Sistemul reproducător

2

1. Glande prostatice

Organ parenchimatos musculo-glandular, având o stromă bine reprezentată, hipercelulară; porţiunea secretorie glandulară (glande de tip tubulo-alveolar) se evidenţiază printr-un lumen larg, festonat (în care sunt prezente frecvent formaţiuni rotunde lamelar concentrice intens eozinofile – simpexioni) delimitat de un epiteliu pseudostratificat; canalele excretorii sunt tapetate de un epiteliu simplu cilindric; există o componentă semnificativă de musculatură netedă, atât în structura capsulei şi a traveelor, cât şi în stroma

Prostata H&E


3

1. Glande prostatice 2. Simpexion

2

Prostata H&E

1

2

3


4

1. Stromă conjunctivă 2. Fibre musculare 3. Epiteliu pseudostratificat al glandelor prostatice 4. Celule epiteliale descuamate

Prostata H&E


2

1 3

1. Glande prostatice 2. Simpexion


ă


Aparatul genital sau de reproducere al femeii este mult mai complex decât al bărbatului, atât datorită corelaţiei hipotalamo-hipofizare, cât şi a modificărilor ciclice ale mucoasei uterine. Aparatul genital al femeii este format din: -Gonada feminină – -Organele genitale interne ( uter , col uterin, vagin) -Organele genitale externe Glanda mamară şi p l a c e n t a , datorită strânselor corelaţii

morfofuncţionale cu apartul genital feminin vor fi prezentate odată cu acesta.

Glanda mamară în repaus H&E

3


4 1

2

1. Muguri de aşteptare 2. Stromă funcţională 3. Stromă nefuncţională

Glanda mamară H&E

5


2

4 3

1

1. Ducte intralobulare 2. Epiteliu simplu cubic – stromă nefuncţională 3. Lobul mamar

Glanda mamară în lactaţie H&E

3


1

2

1. Secreţie lactata 2. Alveole secretorii (delimitate de epiteliu cilindric simplu)

Glanda mamară H&E

2


1

1. Secreţie lactata 2. Alveole secretorii

Glanda mamara in lactatie H&E


2

1 1. Secreţie lactata

Ovar H&E


1

1. 2. 3. 4.

Corticala Foliculi ovarieni primordiali Albugineea Epiteliu germinativ

5

3 4

Ovar H&E

1

3

2


5 4

1. 2. 3. 4.

Epiteliu de suprafaţă Stromă Folicul primordial Vas de sânge

Ovar H&E


1

Ovar H&E

3 1


2 5 4 1. 2. 3. 4.

Folicul secundar activat Ovocit I. Zona pellucida Membrana granulosa

Ovar – folicul primar H&E


3 4 5

1 2

1. 2. 3. 4. 5.

Disc proliger Folicul matur Zona pellucida Ovocit Coroana radiată

Ovar – folicul secundar H&E

2 3 1 Sistemul reproducător

4 5

1. Folicul primar activat 5. Antru 2. Folicul secundar cavitar 6. Epiteliu de spf. 3. Corona radiata 7. Albuginee

6 7

Ovar – folicul terţiar H&E

1

6


3

4 5

1. Teaca interna 2. Disc proliger

4. Zona pellucida 5. Antru cu lichid folicular

Ovar – folicul terţiar H&E


Ovar - medulara H&E


1

1. Vase dilatate

Placenta la 3 luni H&E


3 2 1

1. Citotrofoblast (palid) 2. Sincitiotrofoblast

Placenta la 3 luni H&E


1

3

2 1

1. Citotrofoblast 2. Sincitiotrofoblast

Placenta la termen H&E

3

1


3 3

1. Sinciţio-trofoblast 2. Ax conjunctivo-vascular

2

Uter H&E

1


2

3 1. Miometru 2. Vas de sânge

Uter H&E


1 3 4

1. Miometru 2. Seroasa 3. Vas de sânge

Uter H&E


3 2

1. Cavitatea uterină 2. Endomtru cu glande uterine

ţ Organele de simţ sunt sisteme funcţionale constituite din trei segmente:

Organe de simţ

- periferic - receptorul - intermediar – de conducere - central - scoarţa cerebrală Segmentul periferic numit şi exteroceptor se găseşte situat în formaţiuni anatomice complexe care constituie organele de simţ. Se individualizează următoarele organe de simţ: - tegumentul - mucoasa olfactivă - mugurele gustativ -ochiul şi urechea.

Corneea H&E

1 2 3

Organe de simţ

4

5

1.Epiteliul anterior 2.Membrana bazala anter. Bowman 3.Substanta proprie a corneei 4.Epiteliul posterior

Corneea H&E

Organe de simţ

1

Retina H&E

8 Organe de simţ

1

2

3

4

5

6

7 9

3D

1.Stratul cu conuri si bastonase 6. Strat plexiform intern 2.Membrana limitanta externa 7. Stratul celulelor multipolare 3.Strat nuclear extern 8. Stratul fibrelor nervului optic 4.Strat plexiform extern 9. Mb. limitantă poster ioară 5.Strat nuclear intern al neuronilor

Organe de simţ

Celule cu bastonaşe şi conuri

Organe de simţ

Tegument H&E

3

1 2 3

Organe de simţ

7

4 5

6

1. Derm profund 2. Derm papilar 3. Strat bazal

5. Strat granulos 6. Strat cheratinizat cu traiectul glandei sudoripare

Tegument H&E

Organe de simţ

Tegument H&E

1 3 3 2 Organe de simţ

4 7 5

6 1. Derm profund 2. Derm papilar 3. Strat bazal

5. Strat granulos 6. Strat cornos cu traiectul glandei sudoripare

Tegument – receptori – Vater Pacini H&E

Organe de simţ

1

1. Corpuscul Vater Pacini

Tegument – receptori – Vater Pacini H&E

Organe de simţ

1 3

1. Capsula conjunctivă 2. Lamele concentrice de fibre 3. Nuclei alungiti de fibrocite

2

4

INDEX

Adenohipofiza Anexe ale tb. Digestiv Aorta Apendice Arteră elastică Arteră musculară Bazofil Buza Cartilaj elastic Cartilaj fibros Cartilaj hialin Căi respiratorii Conjunctiv aponevrotic Conjunctiv elastic Conjunctiv lax Conjunctiv mucos

Conjunctiv pigmentar Conjunctiv reticular Conjunctiv tendinos Corneea Corticosuprarenala Dezvoltarea dintelui Dinte Duoden Endocrin Eozinofil Epifiza Epiteliu cilindric Epiteliu de suprafaţa Epiteliu glandular Epiteliu multistratificat Epiteliu pavimentos

INDEX

Epiteliu special Epiteliu unistratificat Epitleiu pseudostratificat Eritocit Esofag Exocrin Fibre mielinice Ficat Ganglion spinal Glanda mamară Glanda salivară Glomerul renal Hipofiza L.I. Intestin gros Intestin subţire Limba

Limfocit Limfoganglion Măduva spinării Măduva hematoformatoare Monocit Muschi cardiac Muschi neted Muschi striat Nerv Neurohipofiza Neutrofil Organe de simţ Organe limfoide Os compact Os spongios Osificare endocondrală

INDEX

Sistem reprod. Feminin Ovar Pachet vasculo-nervos Sistem respirator Sistem ur inar Pancreas Sistemul digestiv Papile gustative Sistemul reprod. Mascuin Parodonţiu Sistemul vascular Placenta Splina Plămân Stomac Prostata Supr arenala Pulpa dentară Tegument Reticulocit Testicul Retina Timus Rinichi Tiroida Sângele Scoarţa cerebeloasă Trahee Trombocit Scoarţa cerebrală Tubul digestiv Sistem endocrin

Atlas de Histologie

Recommend Documents