ARGUMENT Alǎturi de celelalte elemente ale politicii de marketing , prețul exprimǎ gradul de adaptare a activitǎții societǎții comerciale la cerințele mediului , este mǎsura realizǎrii funcțiilor esențiale ale marketingului şi anume satisfacerea in conditii superioare a nevoilor de consum şi maximizarea eficientei economice. Prețul reprezintǎ o formǎ de mǎsurare economicǎ, de evaluare concretǎ a schimbului, cunoscutǎ odatǎ cu apariția schimbului de mǎrfuri. Evaluarea prin preț a schimbului este denumitǎ formǎ bǎneasca a acestuia; în sensul acesta, prețul exprimând cantitatea de bani plǎtitǎ pentru cumpǎrarea bunurilor şi serviciilor, în cadrul tranzactiilor bilaterale care au loc pe piațǎ;el este un raport între bunuri şi bani. Prețul reprezintǎ o variabila importantǎ a mixului de marketing, prin intermediul cǎreia pot fi realizate anumite obiective strategice ale întreprinderii. Prețul are un rol de o deosebitǎ importanțǎ în formarea şi manifestarea comportamentului de consum, fiind în acelaşi timp, un instrument complex aflat la dispoziția decidenților, a managementului întreprinderii. Preţul, reflectând ansamblul condiţiilor de producţie si de circulaţie a mărfii, poate deveni un instrument util de acţiune pentru firmă. Pentru a-i valorifica însă aceste valenţe, firma trebuie să manifeste capacitatea necesară de comunicare cu mediul ambiant. Deciziile firmei în materie de preturi trebuie să reprezinte, totodată, nu reacţii spontane, subordonate unor obiective clare, de perspective. Acest lucru nu poate fi înfăptuit decât prin raportarea preţului la strategia de piaţă a firmei, care prezintă nucleul întregii activităţi de marketing. Preţul poate suplini unele eforturi promoţionale sau, dimpotrivă, cere creşterea acestora în raport cu particularităţile pieţei. Toate aceste legături ale politicii de preţ cu celelalte componente ale mixului de marketing fac parte dintr-un angrenaj mai larg, subordonat strategiei de piaţă pentru care a optat firma. Lucrarea este structuratǎ in sapte capitole, fiind elaborata cu ajutorul cunostințelor dobândite în cei patru ani de liceu și a bibliografiei utilizate.
1
Capitolul I. Conceptul de preț Conceptul (noțiunea) de preț este strâns legat de conceptele (noțiunile) de tranzacție sau schimb,precum si de conceptul de utilitate. Prin intermediul schimbului, un agent economic ce acționeazǎ pe piațǎ comunicǎ,intrǎ în relație cu un alt agent economic,în scopul obținerii, de la acesta din urma a unui bun ce are valoare si este util, oferind în schimb „ceva” similar, valoros si util. În consecințǎ, observǎm ca tranzacția implicǎ o evaluare si o estimare subiectivǎ a utilitații sau a satisfacției obținute. Cuvantul „pret” este asa de larg folosit incat intelesul sau ar parea ca este complet clar. Astfel , pretul este o categorie economica specifica productiei de marfuri , expresie baneasca a valorii marfii. Pretul este ceea ce oamenii sau organizatiile platesc pentru unele servicii sau produse. Insotitor permanent al produsului , pretul nu este o reflectare exclusiva a acestuia. El intervine ca element de contact si de amortizare intre produs si mediul caruia i se adreseaza , inttre oferta si cererea de marfuri. Indiferent de natura lor, organizațiile constituite pe criterii de profitabilitate stabilesc prețuri pentru produsele/serviciile pe care le oferǎ. Chiar dacǎ au nume diferite, prin funcțiile îndeplinite,în esențǎ,multe concepte reprezintǎ,de fapt,prețuri. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt: • chiria – prețul ocupǎrii temporare a unui spațiu; • dobânda – prețul banilor împrumutați; • salariul – prețul muncii; • amenda – prețul încǎlcǎrii legii; • cauțiunea – prețul libertații temporare; • cotizația – prețul apartenenței la o organizație; • mita – prețul „bunǎvoinței”; • tariful – prețul unui serviciu; • impozitul pe venituri – prețul dreptului de a câstiga bani; • comisionul – prețul unei intermedieri; • onorariul – prețul unei consultatii etc.
2
În practicǎ sunt utilizate mai multe categorii de prețuri,unele dintre cele mai frecvente fiind urmǎtoarele: • prețul rotund (de exemplu 1000, 10000 lei etc.); • prețul magic (are ca terminație cifra 9: 999 lei, 10199 lei etc.); • prețul impar (de exemplu 995 lei ); • prețul minim - o barierǎ din punctul de vedere al consumatorului, asociat, de regula, unei calitǎți insuficiente a produsului; • prețul maxim - prețul pe care consumatorul este dispus sa-l plǎteascǎ; • prețul negociat - prețul acceptat atât de vânzǎtor, cât si de cumpǎrǎtor, pentru cǎ a fost stabilit în urma unei negocieri la care au participat ambele pǎrti ; • prețul recomandat de un anumit producǎtor distribuitorilor cu care acesta lucreazǎ etc. În marketing, prețul reprezintǎ un element al mixului de marketing, aflat într-o corespondențǎ permanentǎ cu celelalte: produsul, distribuția si promovarea, dar si un element acorporal al produsului. Prețul este, înainte de toate, variabila care justificǎ însǎsi existența schimbului si, în termeni monetari, variabila care genereazǎ venituri pentru vânzǎtor, toate celelalte variabile (produsul, distribuția si promovarea) generând cheltuieli. Responsabilitǎțile marketingului în ceea ce priveste prețurile sunt numeroase, dintre acestea remarcându-se: monitorizarea prețurilor concurenței; dezvoltarea unor strategii de prețuri distincte pentru fiecare linie de produse; asigurarea unor prețuri promoționale care sǎ contribuie la cresterea vânzarilor; stabilirea unui nivel al prețurilor care sǎ aducǎ profit întreprinderii; optimizarea raportului calitate - preț etc.
Capitolul II. Formarea prețurilor pe diferite tipuri de piețe Stabilirea pretului in unele firme este o problema destul de intamplatoare. Ea consta , fie in urmarirea pretului pe piata stabilit intr-un fel sau altul de concurenti , fie prin determinarea costului dupa fabricarea produsului , la care apoi se adauga un profit. Aceasta este deseori tot ceea ce numeroase firme pot face deoarece nu au puterea sa influenteze preturile sau pentru ca le lipsesc cunostintele cum sa faca acest lucru.
3
Inainte de a prezenta metodologia formarii preturilor intr-o economie de piata , trebuie subliniat faptul ca politica preturilor practiate de catre vanzator este influentata in mod direct de tipul dde piata(piata locala,nationala,internationala). In acest sens specialistii in domeniu disting patru tipuri de piata, ficare dintre acestea punand probleme in formarea preturilor.
2.1 Piața concurenței pure Aceasta constǎ din multitudinea vânzǎtorilor și a cumpǎrǎtorilor unui anumit fel de produs cum ar fi,de exemplu,cereale,oțel,hârtii de valoare etc. În aceastǎ situație nici unul dintre cei doi parteneri (vânzǎtorul și cumpǎrǎtorul) nu exercitǎ o influențǎ mai mare decât celǎlalt asupra nivelului prețurilor de piațǎ ale mǎrfii. În aceste condiții, vânzǎtorul nu va cere un preț mai mare decât prețul de piațǎ, deoarece cumpǎrǎtorul are posibilitatea sǎ obținǎ fǎrǎ greutate marfa doritǎ, necesarǎ lui, la prețul de piațǎ, dar nici un preț mai mic decât prețul pieței, întrucât el poate vinde cu ușurințǎ marfa sa la prețurile existente pe piațǎ. Vânzatorii de pe aceastǎ piațǎ nu cheltuiesc nici timp, nici bani prea mulți pentru elaborarea strategiei de marketing deoarece atâta timp cât piațǎ rǎmâne o piațǎ a concurenței pure, rolul cercetǎrilor de marketing, al activitǎții de promovare a produselor, al politicii prețurilor, a reclamei, a stimulǎrii desfacerilor și a altor mǎsuri este minim. Important este ca firma respectivǎ sa-și creeze o reputație solidǎ, sǎ-și vândǎ mǎrfurile la prețuri cât mai scǎzute și sǎ convingǎ un numǎr cât mai mare de intermediari si comercianți de a cumpǎra mǎrfuri de la ea.
2.2 Piaț a concurenț ei monopoliste Aceastǎ piațǎ este formatǎ din mulțimea vânzǎtorilor și a cumpǎrǎtorilor care încheie tranzacții, nu pe baza unui singur preț, ci a unui diapazon larg de prețuri, ca urmare a posibilitǎților pe care le au vânzǎtorii de a oferii diferite variante de mǎrfuri.Produsele se pot deosebi unele de altele prin nivelul calitǎții, prin forma de prezentare, prin proprietǎți, prin serviciile oferite de marfa respectivǎ.Cumpǎrǎtorii sunt singurii care vǎd deosebirea dintre mǎrfuri în cadrul ofertelor respective, motiv penru care sunt gata sǎ plǎteascǎ în mod diferit mǎrfurile oferite.Pentru a se deosebi de ceilalți vânzǎtori unii dintre acestia se strǎduiesc sǎ conceapǎ î n mod 4
diferit ofertele adresate unor diverse segmente de cumpǎrǎtori și se folosesc deseori de practica atribuirii mǎrfurilor lor denumirea de „marcǎ” folosind în acest sens o reclamǎ susținutǎ și utilizând metode de vânzare personalǎ. Datoritǎ numǎrului mare de firme concurente strategiile lor de marketing exercitǎ o influențǎ mai redusǎ comparativ cu situația pe care o întâlnim pe piețele oligopole. Controlul asupra prețului se bazeazǎ în mǎsura în care consumatorii doresc mǎrfurile respective ca unicate și nǎzuiesc spre a avea magazinele lor de desfacere.
2.3. Piaț a concurenț ei oligopole Caracteristica esențialǎ a acestui tip de piațǎ este aceea cǎ doar câteva firme mari dominǎ piața, iar prețurile se echilibreazǎ între ele într-o perioadǎ relativ îndelungatǎ de timp. Pe aceastǎ piațǎ se aflǎ un numǎr redus de vânzǎtori, destul de sensibili la politica formǎrii prețurilor și la strategiile de marketing cǎrora le revine principala masǎ a vânzǎtorilor. De regulǎ, firmele oligopole tind sǎ evite „rǎzboiul prețurilor” care îi costǎ destul de scump și este neproductiv, în schimb ele oferǎ prețuri similare se strǎduiesc sǎ-și punǎ în evidențǎ produsele lor prin prototipuri variate, condiții de livrare avantajoase, coloristicǎ adecvatǎ, servicii suplimentare,etc. și încearcǎ sǎ-și convingǎ cumpǎrǎtorii cǎ produsele lor sunt mai bune decât ale altor firme. Pe de altǎ parte, este posibil, ca în condițiile în care o firmǎ oligopolǎ î și va mǎri prețurile la produsele sale, firmele concurente sǎ nu adopte aceeași tacticǎ. În aceastǎ situație firma în cauzǎ va trebui sǎ revinǎ la vechile prețuri, sau sǎ riște pierderea clienților sǎi tradiționali în favoarea firmelor cu care se confruntǎ.
5
2.4. Piaț a monopolului pur În condițiile monopolului pur pe piațǎ existǎ un singur vânzǎtor care poate fi instituție publicǎ, o firmǎ privatǎ, reglementatǎ, sau o firmǎ privatǎ nereglementatǎ. În fiecare dintre aceste cazuri formarea prețurilor este diferitǎ. Monopolul de stat, prin intermediul politicii de prețuri poate urmǎri atingerea celor mai diferite obiective, țeluri, scopuri. Astfel, se pot stabili prețuri inferioare costului de producție, la acele mǎrfuri care prezintǎ o importanțǎ deosebitǎ pentru cumpǎrǎtori și pe care aceștia nu le pot cumpǎra la prețul integral. De asemenea, prețul poate fi stabilit cu luarea în considerație a necesitații acoperirii cheltuielilor de producție, sau a obținerii unor profituri semnificative, sau se poate stabili un preț foarte ridicat atunci când se mǎrește reducerea substanțialǎ a consumului din unele produse, sau când produsele sunt de o calitate deosebitǎ se adreseazǎ unui segment de cumpǎrǎtori foarte restrâns. În cazul monopolului reglementat, statul permite firmelor sǎ stabileascǎ prețuri care asigurǎ o ratǎ rezonabilǎ a profitului și care le dǎ posibilitatea acestora sǎ-și menținǎ activitatea, sau chiar sǎ și-o extindǎ și invers. În situația în care avem de-a face cu un monopol nereglementat, firma este liberǎ sǎ stabileascǎ pentru produsele sale orice preț dorește, dar care este acceptat pe piațǎ. Cu toate acestea, din foarte multe motive firma nu va cere întotdeauna un preț maxim posibil de obținut din mai multe motive, și anume, fie de teama cǎ statul va interveni și va introduce anumite reglementǎri în ceea ce privește prețul, sau de teama de a nu atrage concurenți, ori pentru a penetra mai rapid în întreaga adâncime a pieței ca urmare a fixarii unor prețuri nu prea ridicate.
6
Capitolul III. Prețul si strategia de marketing a întreprinderii În contextul existenței si manifestarii unei economii de tip concurențial si având în vedere faptul cǎ prețul reprezintǎ un element intrinsec al schimbului, stabilirea nivelului acestuia reprezintǎ, pentru întreprindere, o problemǎ esențialǎ. De fapt, la nivelul întreprinderii se pune problema definirii si conturǎrii unei strategii de preț care sǎ corespundǎ obiectivelor pe care aceasta si le-a propus. Procesul elaborarii unei strategii de preț eficiente trebuie sǎ parcurgǎ mai multe etape:
Prețul se subordoneazǎ obiectivelor concrete ale întreprinderii, iar în conditiile în care aceasta cunoaste piața pe care va acționa, respectiv poziția pe care o va ocupa pe piața respectivǎ, întreaga strategie de marketing a întreprinderii, incluzând aici, bineînțeles, componenta preț, se va dezvolta în concordanțǎ cu cerințele pieței. Obiectivele pe care întreprinderea le urmǎreste pot fi diverse, ele putând fi stabilite în functie de o multitudine de factori si de elemente concrete. Astfel, între principalele obiective ale întreprinderii se situeaza: • maximizarea profitului, care reprezintǎ, în cele mai multe cazuri, principalul obiectiv al întreprinderii; • maximizarea veniturilor, a vânzarilor sau a cotei de piațǎ; • îmbunǎtǎțirea imaginii produselor oferite pe piațǎ; • contracararea concurenței; • supraviețuirea etc.
7
Obiectivele enumerate anterior se pot constitui, de fapt, şi în obiective care pot fi realizate prin intermediul prețului. Obiectivele întreprinderii se realizeazǎ nu doar prin intermediul prețului, ci si cu ajutorul tuturor celorlalte elemente si instrumente ale marketingului. Însǎ, în multe situații concrete, stabilirea unei strategii de preț adecvate condițiilor de piațǎ în care întreprinderea acționeazǎ are o importanțǎ deosebitǎ în asigurarea succesului. Majoritatea firmelor în activitatea pe care o desfǎșoarǎ nu urmǎresc realizarea unui singur oviectiv, și anume cel ce vizeazǎ prețurile, ci alǎturi de un obiectiv principal vor avea in vedere unul sau mai multe obiective secundare. Astfel, unul dintre obiectivele secundare de importanțǎ majorǎ, este acela referitor la stabilirea prețurilor-obiectiv întâlnit mai ales la firmele cele mai mari in oligopol. Dacǎ este necesarǎ o ajustare a prețurilor (datoritǎ cererii de piațǎ, condițiilor economice, concurenței cu alte tipuri de produse similare, inflației,etc.), unul sau altul dintre liderii pieței, pe
8
o linie de produs specialǎ, vor stabili prețurile cu deosebitǎ atenție ținând seama de reacția probabilǎ pe care o vor avea concurenții cei mai importanți. Astfel, unele firme vor încerca sǎ cucereascǎ pe piațǎ poziția lider, dupǎ principalii indicatori privind ponderea pe care o au pe piațǎ, fiind convinse cǎ in aceste condiții vor avea și cele mai reduse cheltuieli de producție și cele mai mari profituri, pe termen lung. În asemenea situații, aceste firme vor incerca sǎ reducǎ la maximum posibil prețurile. O variantǎ a acestui obiectiv este tendința de a obține o anumitǎ creștere a ponderii pe care o dețin produsele lor pe piațǎ. De asemenea firma poate sǎ își propuna sǎ cucereascǎ pe piațǎ pozitia de lider dupǎ indicatorii calitativi, adicǎ marfa sǎ aibǎ cel mai înalt nivel calitativ. În aceste conditii este necesar sǎ stabileascǎ pentru marfa sa, un preț ridicat astfel încât sǎ- și acopere pe de o parte cheltuielile generate de atingerea acestui nivel calitativ,iar pe de altǎ parte sǎ asigure desfașurarea unor activitati de cercetare-proiectare care sǎ-și permitǎ sǎ-și menținǎ mereu stacheta ridicata. Stabilirea prețurilor este, de asemenea, marcatǎ și de marea diversitate a condițiilor de livrare a mǎrfurilor dintre partenerii tranzacțiilor de piațǎ, de uzantele comerciale locale, de incidenta unor reglementǎri legislative,etc. Însǎ, ultimul lucru pe care îl doresc liderii pieței este sǎ stabileascǎ un preț foarte înalt sau foarte scǎzut în scopul de a da o replicǎ altor firme mari cu care se confruntǎ pe piațǎ. Aceastǎ situație extreme adeseori conduce la un preț de „razboi” în care fiecare firmǎ se strǎduieste sǎ obținǎ avantaje temporare. Majoritatea firmelor doresc sǎ fixeze obiective care sǎ furnizeze un feed-back imediat pentru a le permite sǎ știe cât de bine procedeaza in politica lor de marketing. Între aceste obiective putem enumera și stabilirea acelui preț care sǎ-i permitǎ firmei sǎ deținǎ o anumitǎ cotǎ de piațǎ. Un asemenea obiectiv se poate realiza mai ales pentru bunurile de larg consum. În cadrul politicii de marketing a întreprinderii, prețul reprezintǎ o variabilǎ extrem de importantǎ, supusǎ nu doar unor influențe interne, cum ar fi restricțiile generate de costuri și de rentabilitate, ci și unor influențe externe, generate de puterea de cumpǎrare sau de prețurile produselor concurente; în consecințǎ, se apreciazǎ cǎ prețul este o variabilǎ complexǎ.
9
Prețul, în calitate de element al mixului de marketing, trebuie sǎ se coreleze cu celelalte trei elemente ale acestuia: cu produsul - prețul unui produs se stabilește în funcție de caracteristicile și nivelul de calitate al produsului; cu distribuția - prețurile practicate se aflǎ într-o relație strânsǎ cu modalitǎțile efective de distribuire a produselor; cu promovarea – existând numeroase interacțiuni între preț și activitatea promoționalǎ: prețurile mari pentru un nou produs pot furniza fondurile necesare programelor de informare a consumatorilor asupra produsului respectiv; publicitatea are un impact mai mare asupra vânzǎrilor la prețuri mici; promovarea continuǎ reduce sensibilitatea consumatorilor la preț. Rolul și importanța prețului în mixul de marketing variazǎ în funcție de situația concretǎ în care întreprinderea acționeazǎ, de specificul pieței pe care aceasta evolueazǎ. În unele cazuri, acesta poate avea un rol hotǎrâtor în realizarea obiectivelor întreprinderii, în altele însǎ are o contribuție mai putin importantǎ. Se constatǎ, în ultimul timp, o creștere a rolului prețului în politica de marketing a întreprinderilor. Este unanim acceptat faptul cǎ, în prezent, prețul nu mai reprezintǎ, pentru întreprinderi, o variabilǎ exclusiv exogenǎ, puțin controlabilǎ sau chiar necontrolabilǎ, el transformându-se în parte integrantǎ, în element component al instrumentarului obișnuit al acestora.
Capitolul IV. Modalitǎți de determinare a prețului În realitate, determinarea prețului este o operațiune extrem de delicatǎ, ce se realizeazǎ în funcție de trei elemente esențiale, si anume: • costuri; • cerere; • concurențǎ, fiecare dintre acestea acționând în mod diferit asupra procesului de stabilire efectivǎ a prețului, în funcție de obiectivele urmǎrite. Modalitatea concretǎ, efectivǎ de determinare a prețului se diferențiazǎ de la o întreprindere la alta: unele întreprinderi își fixeaza prețurile doar în funcție de concurențǎ, altele în funcție de suma costurilor etc.
10
Determinarea prețului în funcție de costuri Metodele de determinare a prețului în funcție de costuri sunt considerate ca reprezentând primele metode cu caracter științific ce au fost utilizate în acest scop. Se considerǎ cǎ ele au început sa fie utilizate la începutul secolului XX, perioada în care cererea și concurența ocupau un loc mai puțin important în determinarea prețului. Determinarea prețului în funcție de nivelul costurilor este consideratǎ a fi cea mai simplǎ modalitate, dintre cele trei, teoretic prețul trebuind sǎ acopere costurile și sǎ asigure obținerea unui profit. Costurile sunt încadrate, în principal, în douǎ categorii: costurile fixe și costurile variabile. Costurile fixe sunt cele generate de activitǎțile generale ale întreprinderii, ele neputând fi repartizate asupra unui produs sau altul; ele mai sunt cunoscute și sub denumirea de costuri indirecte sau de infrastructura. Costurile variabile se afla într-o relație directǎ cu volumul producției, de aceea ele se mai numesc si costuri directe. Nivelul lor total se determinǎ în funcție de cantitatea sau de numǎrul de unitǎți produse, costurile variabile unitare fiind relativ constante. Utilizarea pe scarǎ largǎ în activitatea practicǎ a metodelor de determinare a prețului pornind de la costurile de producție se bazeazǎ pe simplitatea si obiectivitatea acestora. Mulți producǎtori și vânzǎtori considerǎ cǎ pot aprecia costurile cu o precizie mult mai mare comparativ cu cererea; de asemenea, metodele sunt transparente, având în vedere faptul cǎ multe costuri sunt ușor de verificat. Cuantificarea adecvatǎ și într-o manierǎ operativǎ a costurilor ce urmeazǎ a fi utilizate în procesul de determinare a prețului necesitǎ, cel puțin din perspectiva teoreticǎ, calcularea unei funcții a costurilor medii, corespunzǎtoare diferitelor niveluri ale producției. De asemenea, trebuie sǎ nu omitem faptul cǎ existǎ numeroase costuri variabile și cǎ fiecare dintre acestea evolueazǎ în mod diferit. În acest context, se pot defini: costul fix total, ca sumǎ a tuturor costurilor fixe; costul variabil total, ce reprezintǎ suma tuturor costurilor variabile, corespunzǎtoare diferitelor niveluri ale producției; costul total, obținut prin însumarea celor douǎ tipuri enunțate anterior.
11
Fiecǎruia dintre cele trei tipuri de cost îi corespunde un cost mediu unitar, ce rezultǎ din din raportarea costului la volumul producției obținute, dupǎ cum urmeazǎ: costul fix mediu unitar, costul variabil mediu unitar și costul mediu unitar, volumul optim al producției corespunzând punctului în care costul mediu marginal este nul. Desigur, am putea adǎuga și faptul cǎ, dacǎ din perspectiva teoreticǎ este unanim acceptat faptul cǎ unul dintre principalele criterii de stabilire a nivelului prețurilor este reprezentat de costuri, în practicǎ, de multe ori, prețul nu are în comun cu costurile decât faptul cǎ trebuie sǎ fie mai mare decât suma acestora, prețul fiind stabilit pe piațǎ, ca rezultat al jocului liber al cererii și ofertei. Orientarea prețului dupǎ costuri se poate concretiza fie în practicarea unui nivel unic, fie a unor niveluri diferențiate de preț, în funcție de cantitatea produsǎ sau de piața pe care acționeazǎ întreprinderea. Aceastǎ modalitate de determinare a prețului presupune, de asemenea, garantarea unui anumit volum (minim) al vânzǎrilor (sub acest nivel prețul nu ar putea acoperi costurile); pe de altǎ parte, un volum de vânzǎri mai mare decât cel planificat inițial ar putea permite reducerea nivelului final al prețului, stimulând astfel cresterea vânzǎrilor. Determinarea prețului în funcție de cerere Indiferent de nivelul sǎu, prețul exercitǎ o influențǎ directǎ asupra cererii, și invers. Relația între preț și cerere se transpune în conceptul de funcție a cererii. Estimarea acestei funcții se poate realiza în doua forme posibile: într-o formǎ restrânsǎ, considerând cǎ prețul concurenței rǎmâne constant și într-o formǎ extinsǎ, care include o estimare, pentru fiecare nivel al prețului stabilit de cǎtre întreprindere, a diferitelor prețuri ale concurenței si ale altor agenți economici. Funcția cererii exprimǎ numǎrul de unitǎți vândute pe piațǎ, la niveluri de preț diferite, într-o anumitǎ perioadǎ de timp. În mod obișnuit, cererea și prețul se aflǎ într-o relație inversǎ: cu cât prețul este mai mare, cu atât cererea scade, și invers. Existǎ însǎ și excepții de la aceastǎ regulǎ, în cazul produselor de lux de exemplu, motivația fiind simplǎ: consumatorii asociazǎ cresterea prețului cu o îmbunǎtǎțire a calitǎții.
12
Un element de o deosebitǎ importanțǎ în procesul de determinare a prețului în funcție de cerere este reprezentat de elasticitatea cererii în raport cu prețul. Abordatǎ prin prisma consumatorului, elasticitatea cererii în raport cu prețul este influențatǎ de o serie de elemente, dintre care mai importante sunt: existența unei zone de preț de referințǎ; atracția exercitatǎ de anumite prețuri (prețurile psihologice); inegalitatea sensibilitatii consumatorilor la preț; utilizarea prețului ca un indicator de calitate. Existența unei zone de preț de referința În urma unor observari și analize repetate, s-a constat cǎ, de regulǎ, fiecǎrui produs i se asociazǎ o zonǎ de prețuri acceptabile, urmare a informarii și manifestarii experienței consumatorului. Sub un anumit prag (minim), produsul este respins pentru cǎ induce o calitate redusa, iar peste un anumit prag (maxim), produsul nu este cumpǎrat, fiind apreciat „prea scump”. Zona prețului de referințǎ este legatǎ de existența unui preț de referințǎ, stabilit, în numeroase cazuri, în funcție de prețul produselor similare. Atracția anumitor prețuri pentru consumatori Exercitǎ o atracție deosebitǎ asupra consumatorilor prețurile terminate în cifra 9. Inegalitatea sensibilitații consumatorilor la preț Consumatorii au un comportament, implicit o sensibilitate diferitǎ fațǎ de prețuri, respectiv nivelul acestora, ei putând fi încadrați în una din urmatoarele categorii: cei fideli prețurilor scǎzute, cei fideli prețurilor medii și cei fideli prețurilor ridicate. Diferențierile care se manifestǎ sunt datorate profilurilor socio-demografice, precum si factorului timp. Utilizarea prețului ca un indicator de calitate În urma studiilor efectuate, s-a constatat cǎ exista o relație pozitivǎ între preț și calitatea unui produs; mai mult decât atât, prețul joacǎ un rol mai important atunci când reprezintǎ singura informație disponibilǎ decât în cazul în care este asociat altor informații referitoare la produs. În realitate, sunt inventariate un numar însemant de situații concrete în care calitatea este dedusǎ din pret, dintre care prezentam, în continuare, doar câteva, considerate importante: numele marcii sau al fabricantului nu joacǎ un rol important; consumatorii au o experiențǎ redusǎ în procesul de cumpǎrare;
13
calitatea este dificil de evaluat; se percep diferențe de calitate considerabile; prețul reprezintǎ un atribut important al produsului; presiunea timpului asupra actului de cumpǎrare este mare; transparența prețurilor este mai scǎzutǎ; încrederea pe care consumatorul o are în informațiile referitoare la preț oferite de furnizor este mare etc. În realitate, exista și situații în care cumpǎrǎtorii/consumatorii (altfel spus cererea) sunt mai puțin sensibili la evoluția prețurilor. Aceste situații sunt urmǎtoarele:
valoarea unica – produsul se detaseazǎ prin originalitate, având calitați distinctive
unice;
notorietatea produselor de substituție – cumpǎrǎtorii nu au informații referitoare la
existența substituenților;
facilitatea de comparație – performanțele produselor sunt greu de comparat;
ponderea cheltuielii – prețul produsului reprezintǎ o pondere redusǎ în venitul total
al cumpǎrǎtorului;
avantajul final – avantajul final adus de produs este puțin important pentru
cumpǎrǎtor;
costul partajat – costul produsului este partajat cu costul altor produse;
efectul de investiție – produsul este utilizat ca un complement al unui produs
principal deja cumpǎrat si chiar amortizat;
calitatea perceputǎ – produsul este asociat imaginilor puternice de calitate,
prestigiu, exclusivitate;
stocarea – cumpǎrǎtorii nu au posibilitatea sǎ stocheze produsul.
Determinarea prețului în funcție de concurența Concurența poate avea un rol hotǎrâtor în determinarea prețului, având în vedere multitudinea, dimensiunea și forța concurenților. În economia de piațǎ concurențialǎ, orientarea
14
prețurilor în funcție de concurența este strategia la care întreprinderile apeleazǎ cel mai frecvent. Modalitatea concretǎ de raportare la concurența depinde de mai multi factori, între care se remarca: poziția întreprinderii pe piațǎ;obiectivele acesteia; cota de piațǎ deținutǎ și perspectivele evoluției acesteia. Pe piațǎ, în funcție de numǎrul de concurenți și de gradul de diferențiere a produselor, distingem urmatoarele situații: •
concurența purǎ, caracterizatǎ prin aceea ca un numǎr mare de ofertanți se adreseazǎ unui numǎr mare de cumparatori, nici unul dintre ei neputând influența nivelul prețurilor. În consecința, în aceasta situație, prețul nu poate fi controlat de întreprindere;
•
oligopolul, caz în care pe piața se înfruntǎ un numǎr redus de ofertanți, concurenții fiind dependenți unii de alții în stabilirea prețurilor;
•
monopolul, ce corespunde unei piețe pe care se înfruntǎ un ofertant și un numǎr mare de cumpǎrǎtori, ofertantul având un rol hotǎrâtor în formarea prețurilor.
Capitolul V. Preț ul si ciclul de viațǎ al produsului Conceptul de ciclu de viațǎ, reprezintǎ un efort de identificare a diferitelor faze în viața unui produs.Fiecarei faze îi corespund oportunitǎți și reclame, probleme distincte care privesc strategia de marketing si rentabilitatea. Numai identificând faza în care se aflǎ sau spre care se îndreaptǎ produsul vom putea ameliora procesul de elaborare a programului de marketing. În marketing, conceptul de ciclu de viațǎ servește în primul rând drept cadru de analiza pentru elborarea unor strategii care sǎ fie adaptate diferitelor faze ale evolutiei vânzǎrilor produsului. •
Faza de lansare
O intreprindere care inoveazǎ se aflǎ în situație de monopol și beneficiazǎ de “prima primului” ; ea poate practica o politicǎ de smantanire , adicǎ de preț ridicat. Marja astfel obținutǎ permite
15
amotizarea mai rapidǎ a cheltuielilor suplimentare cu cercetarea , elaborarea și promovarea , inerente lansǎrii unui produs nou. •
Faza de crestere
Prețul incepe de obicei sǎ scadǎ sub presiunea concurenței care apare , atrasǎ de reușita comercialǎ a produsului respestiv. Pentru a-și menține ritmul de creștere , întreprinderea se strǎduieste sǎ atragǎ cât mai mulți clienți , tactica adoptatǎ in acest caz fiind numitǎ “de penetrare”. •
Faza de maturitate
Obiectivul politicii de preț este , în acest caz , menținerea sau extinderea cotei de piațǎ. Prețul practicat va depinde în mare parte de atitudinea concurenților direcți. •
Faza de declin
În aceastǎ fazǎ se practicǎ în general o politicǎ de scǎdere a prețului , urmǎrindu-se fie relansarea vânzǎrilor pentru un produs fațǎ de care cererea diminueazǎ , fie lichidarea stocurilor , dacǎ se decide abandonarea produsului.
Capitolul VI. Factorii care influențeazǎ prețul Stabilirea prețurilor este deseori o operațiune foarte delicata întrucât asupra acestora exercitǎ influentǎ o multitudine de factori dintre câte unii din acestia nu numai cǎ sunt necontrolabili, dar uneori nu sunt nici cunoscuți în suficientǎ masurǎ. Așa cum am vǎzut în paragrafele anterioare, prețul exercitǎ o influențǎ deosebitǎ asupra diferitelor variabile de marketing ale întreprinderii (și nu numai), însǎ, la rândul sǎu, se aflǎ sub influența a numerosi factori, care sunt clasificați, în literatura de specialitate, dupǎ numeroase criterii. Factorii care își pun amprenta asupra stabilirii prețurilor, respectiv a deciziilor referitoare la preț au fost grupați de profesorul Kotler în douǎ categorii, și anume factori interni și externi întreprinderii: • din categoria factorilor interni fac parte: - obiective organizaționale si de marketing; 16
- obiective de preț; - strategia de marketing; - costurile; - alte variabile ale mixului de marketing. • din categoria factorilor externi fac parte: - cererea; - concurența; - percepția cumpǎrǎtorului; - membrii canalului de marketing; -alți factori ai mediului extern al întreprinderii.
Toți acești factori sunt luați în considerare la stabilirea prețului unui bun sau serviciu, având un rol determinant în desfǎșurarea etapelor planificǎrii strategiei de preț. O altǎ clasificare a factorilor ce își exercitǎ influența asupra prețurilor este urmǎtoarea, care ia în calcul un numǎr de trei categorii distincte, dupǎ cum urmeazǎ: • factori interni ai pieței: cererea, oferta, caracteristicile pieței; • factori externi ai pieței: conjunctura economicǎ, politicile de marketing practicate la un moment dat, conjunctura politicǎ etc.; • factori subiectivi: psihologia publicului, influențele exercitate de mediul social etc.
17
Factorii de mediu ce influențeazǎ prețul unui produs sunt, la rândul lor, extrem de numerosi: • factorii economici: inflația, fazele ciclului economic, efectul Griffen (în perioadele de crizǎ cumpǎrǎtorii se orienteazǎ spre bunurile de folosințǎ curentǎ, renunțând, mai ales, la bunurile de folosințǎ îndelungatǎ) și alții; • factorii politico-juridici: politica fiscalǎ, reglementǎrile legale referitoare la stabilirea prețurilor si a reducerilor de preț; • factorii tehnologici: sofisticarea modului de platǎ, variabilele de distribuție etc.; • factorii socio-culturali: sistemul de valori ce guverneazǎ societatea, efectul Veblen (un efect de snobism, conform cǎruia un produs cu preț ridicat poate sǎ certifice apartenența cumpǎrǎtorului / consumatorului acestuia la un anumit grup social). Asa cum produsul este definit ca un ansamblu de elemente corporale si acorporale, prețul, la rândul sǎu, se aflǎ sub influența a douǎ categorii de factori: tangibili (calitatea, de exemplu) si intangibili (marca, de exemplu). Unii specialiști considerǎ cǎ cei mai importanți factori ce influențeazǎ formarea prețurilor sunt factorii economici, între care se remarcǎ: cererea pentru produsul respectiv, costul acestuia, nivelul calitativ, etapa din ciclul de viațǎ în care se aflǎ produsul, concurența, strategia de distribuție și cea promoționalǎ,etc. Dintr-o altǎ perspectivǎ de abordare, factorii care-și exercitǎ influența asupra prețurilor pot fi grupați în urmatoarele categorii: • concurența; • intermediarii; • furnizorii; • restricțiile guvernamentale.
18
Capitolul VII. Strategii de preț Politica de stabilire a preturilor sunt un „ghid” care arata posibilitatile de actiune ale firmelor in ceea ce priveste influentarea factorilor de decizie in fixarea preturilor. Politica de preț a întreprinderii poate fi transpusǎ în practicǎ printr-o serie de strategii concrete, adecvate specificului pieței pe care întreprinderea acționeazǎ. Specialistii considerǎ cǎ întreprinderile pot face apel la una din urmatoarele strategii de preț: • strategia prețului de stratificare este o strategie care se bazeazǎ pe stabilirea unui preț inițial foarte mare si reducerea lui treptatǎ, în timp; este o strategie indicatǎ în cazurile în care se manifestǎ inelasticitate a cererii, prețul ridicat inițial preluând segmentul sau segmentele insensibile la preț, reducerile ulterioare contribuind la lǎrgirea pieței prin adǎugarea unor segmente mai sensibile. Principalul avantaj al unei astfel de strategii este cǎ genereazǎ profituri mari, iar principalul dezavantaj este acela cǎ rentabilitatea mare atrage si alți concurenți, din aceeasi ramurǎ; • strategia prețului de penetrare pe piațǎ Prețul de penetrare pe piațǎ este acel preț stabilit în momentul lansǎrii produsului, de regulǎ la un nivel scǎzut, în scopul cuceririi unor segmente cât mai largi. Aceastǎ strategie se recomandǎ îndeosebi în urmǎtoarele situații: când nu existǎ sanse de menținere a superioritații produsului; când existǎ puține bariere de intrare pe piața si se manifestǎ o mobilitate mare a concurenței; când cererea este foarte elasticǎ etc.; • strategia prețului de vârf de sarcinǎ este recomandatǎ în cazul în care existǎ o limitare a cantitǎții de produse pe care întreprinderea o poate aduce pe piațǎ, iar cererea este variabilǎ în timp. Avantajul strategiei rezultǎ din degrevarea intensitǎții utilizǎrii infrastructurii tehnice si tehnologice în perioadele de vârf si stimularea consumului în celelalte perioade; este o metodǎ mai puțin utilizatǎ;
19
• strategia prețului liniei de produse este un tip de strategie specific întreprinderilor care au mai multe produse în cadrul aceleiasi linii, iar prețul urmeaz ǎ a fi stabilit în scopul maximizarii vânzǎrilor sau profiturilor la nivelul întregii linii; • strategia prețului discriminatoriu Discriminarea prin preț se referǎ la oferirea aceluiasi produs unor cumpǎrǎtori diferiți, la prețuri diferite, iar în practicǎ pot fi întâlnite mai multe tipuri de discriminare: discriminarea de rangul întâi sau perfectǎ, constând în solicitarea unor prețuri diferite pe unitatea de produs, atât în funcție de cumpǎrǎtor, cât si de cantitatea achiziționatǎ; discriminarea de rangul doi, care constǎ în oferirea produsului la prețuri diferite în funcție de cantitatea cumpǎratǎ, dar nu si de cumpǎrǎtori si discriminarea de rangul trei, ce presupune diferențierea prețului doar în funcție de clienți; • strategia prețului final, ce presupune ca întreprinderea sǎ acționeze si dupǎ ce produsul a iesit de pe poarta sa,în acest fel ea având posibilitatea sǎ controleze prețul plǎtit de consumatorul final; • strategia prețului par-impar este o strategie specificǎ activitǎții de comerț cu amǎnuntul, prin intermediul cǎreia se încearcǎ influențarea consumatorului. Se considerǎ cǎ un preț de 995 sau 999 lei este mai atractiv decât cel de 1000 lei. Se considerǎ cǎ principalele criterii care intervin în adoptarea strategiilor de prețuri se referǎ la nivelul, diversitatea / diferențierea si stabilitatea acestora, din combinarea variantelor corespunzǎtoare fiecǎrui criteriu, rezultând strategii de prețuri distincte.
20
BIBLIOGRAFIE 1. 2.
Demetrescu , M.,C.,-“Marketing “,Editura Europa Nova ,Lugoj 1991. Florescu,C.- Marketing, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 1981.
3.
Florescu,C.- Strategii în conducerea activităţii întreprinderii, Editura ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1987. Ionescu G.Gh.,(coord.) - “Management organizational”-Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2001. 5. Negrut C., (s.a.),-“Initiere în Marketing”-Editura Augusta , Timisoara, 2000. 6. Nicolae Al. Pop, Marketing, Editura didactică şi pedagogică, R.A.-Bucureşti, 1994 7. Pacurariu Gh. ,-“Bazele marketingului “-Editura Mirton,Timisoara , 2000. 8. Pasarila O.I.,-”Marketing”-Editura Mirton, , Timisoara , 2004. . 4.
21
ANEXA:
Studiu de caz privind politica de preţ la Ferma zootehnică
Istoric Ferma zootehnica a fost înfiinţată in 1993, pornind cu un număr de 5 angajaţi şi cu capital integrat privat. Până în anul 1995, s-a ocupat cu vânzarea cărnii în stare proaspătă. Producţia preparatelor din carne a demarat în 1995, dupa achiziţia spaţiilor actuale şi al investiţiilor în tehnologie de producţie. A urmat în 1997 cumpărarea terenurilor aferente unităţii, iar în 2000 unitatea de producţie a fost dotată cu o linie tehnologică performantă din Austria. Odata cu dotarile a fost crescut si numarul de angajati la 50. Ferma Zootehnică este un brand cunoscut nu numai in Maramureş, ci şi in restul ţării. Societatea băimăreană distribuie preparate din carne in toate judeţele si procesează în prezent aproximativ 25 de tone de carne in fiecare zi, iar anul 2008 a reprezentat un vârf al activităţii sale. Ferma Zootehnică acordă o atenţie deosebită creşterii animalelor în condiţii şi după cerinţele Uniunii Europene. Fluxul de producţie începe chiar de la amenajarea unei moderne infrastructuri la ferma, de unde provine materia primă.
22
În ultimii ani Ferma Zootehnică a devenit o marcă, un nou brand pe piaţa de producţie alimentară din România. Produsele sub această marcă sunt la nivelul standardelor europene, este eticheta şi exemplul dezvoltării şi menţinerii pe piaţă a unui brand autentic românesc.
Ferma Zootehnică produce peste 200 de produse sub diferite forme crude, semicrude, afumate şi prospături din carne. Stă la dispoziţia clienţilor săi printr-o logistică performantă şi modernă, un serviciu complex şi promt în domeniul distribuţiei şi a reţelei de magazine. Calitatea produselor este principalul deziderat, iar consumatorii sunt pe primul plan .
Producţie Fluxul tehnologic al producţiei de preparate de carne din Ferma Zootehnică cuprinde următoarele etape: Creşterea animalelor
Transarea, abator
23
Tocare
Umplere tocături
Legare
Feliere
Termoformare
Tratare termică
24
Distribuţie Prin departamentul distribuţie, dotat cu o logistică modernă, ofera clienţilor şi colaboratorilor cele mai proaspete preparate din carne. Parcul auto alcătuit din 30 de autoutilitare frigorifice, precum şi o echipă de profesionişti stau la dispoziţia acestora pentru distribuirea produselor gratuit în orice zonă a ţării. Livrare produselor se desfăşoară cu promtitudine, eficacitate şi cu mare atenţie.
Magazine de desfacere a produselor ABA FLOR I B-dul Traian nr. 12 Tel. 0262 224.592 ABA FLOR II B-dul Decebal nr. 11 Tel. 0262 223.941 ABA FLOR III Str. Hortensiei nr. 2 Tel. 0262 224.615 ABA FLOR IV B-dul Traian nr. 25 Tel. 0262 224.263 ABA FLOR V Str. G. Coşbuc nr. 34 Tel. 0262 422.947 ABA FLOR VI Str. Al. Odobescu nr. 1
25
Tel. 0262 422.476 ABA FLOR VII B-dul Unirii nr. 12 Tel. 0262 430.448 ABA FLOR VIII Str. Garoafei nr. 21 Tel. 0262 211.090 ABA FLOR IX B-dul Republicii nr. 22 Tel. 0262 224.668
Informatii Economice Cifra de faceri: 96,466,421 Lei Profitul net: 2,586,348 Lei Pierdere net: 0 Lei Profit brut: 2,900,011 Lei Pierdere brut: 0 Lei Salariati: 215 angajati Nr asociati: 2 Nr administratori: 1 Tipul de activitate, conform clasificarii CAEN din : Fabricarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasare) Pierderea neta: 0 Lei Datorii Total: 20,171,418 Lei Cheltuieli totale: 94,123,502 Lei Venituri totale: 97,023,513 Lei Active imobilizate TOTAL: 28,699,734 Lei Active circulante TOTAL: 7,881,081 Lei Stocuri: 1,301,961 Lei 26
Disponibilitati banesti / Casa si conturi la banci: 0 Lei Creante: 5,616,055 Lei Cheltuieli in avans 26,447 Lei Venituri in avans 146,856 Lei Capitaluri: 16,288,988 Lei Patrimoniul regiei: 0 Lei Patrimoniul public: 0 Lei Provizioane pentru riscuri si cheltuieli: 0 Lei Capital social subscris si varsat: 1,000,000 Lei Nr sedii secundare: 2
• • •
Pozitia FERMA ZOOTEHNICA SRL in Topul Firmelor:
Locul 1 in Top Afaceri Romania Intreprinderi Mijlocii, judetul MARAMURES Locul 1 in Top Afaceri Romania, judetul MARAMURES, domeniul 10: Industria alimentara
27
La înfiinţare capitalul societăţii a fost de 30 milioane lei, iar la finalul anului 1996 acesta a fost majorat la 200 milioane lei. La inceputul anului 1999, capitalul social a fost majorat la 250 milioane lei, prin participarea Băncii Transilvania Baia Mare, care deţine în prezent 20% din capital, iar în iulie 2001 capitalul social a fost majorat la 500 milioane lei. Adunarea Generală a Acţionarilor din 14 februarie 2002 a aprobat majorarea capitalului social la 1 miliard lei până la 31 decembrie 2002. Conform Adunării Generale a Acţionarilor din data de 1 aprilie 2003, capitalul social a fost majorat la 10 miliarde lei în luna mai a anului 2003.
Lista de preţuri Salamuri Salam de vară
Salam de vară uscat
Salam şuncă ţărănesc
Preţ:11,49RON/kg Salam şuncă
Preţ:13,99RON Salam Caraiman
Preţ:14,59RON/kg Salam Victoria
28
Preţ:16,49RON/kg Salam porc
Preţ:16,99RON/kg Salam Bucureşti
Preţ:15,99RON/kg Salam italian
Preţ:13,99RON/kg
Preţ:14,99RON/kg Salam semicrud casă
Preţ:14,99RON/kg Salam semicrud Ferma
Salam semicrud picant
Preţ:14,59RON/kg Salam demisec
Preţ: 14,59RON/kg Salam Poiana
Preţ: 14,59RON/kg Specialitate turist cu caş
Preţ:14,99RON/kg Salam Gutin
Preţ:13,99RON/kg Salam Fermierul
Preţ:16,99RON/kg
Preţ:16,49RON/kg
Preţ:15,99RON/kg
Salam Arad
Preţ:12,69RON/kg
Parizer Parizer tradiţional
Parizer tradiţional baton
29
Parizer cu legume
Preţ:10,99RON/kg Parizer din piept de pui
Preţ:9,99RON/kg Parizer cu suncă
Preţ:11,50RON/kg Parizer pt copii
Preţ:12,59RON/kg
Preţ:11,59RON/kg
Preţ:10,99RON/kg
Cremvuşti Cremvuşti subţiri Cutisin
Cremvuşti piept pui
Cremvuşti groşi
Preţ:13,50RON/kg
Preţ:16,50RON/kg
Preţ:11,50RON/kg
Cârnaţi Cârnaţi Cabanos
Cârnaţi Olteneşti
Cârnaţi Trandafir
Preţ:14,50RON/kg Cârnaţi picanţi afumaţi
Preţ:12,50RON/kg Cârnaţi Rustic
Preţ:9,50RON/kg Cârnaţi de casă afumat
Preţ:15,50RON/kg Cârnaţi de casă proaspeţi
Preţ:13,20RON/kg Cârnăciori de bere
Preţ:15,90RON/kg Polonez
30
Preţ:13,50RON/kg
Preţ:16,60RON/kg
Preţ:13,00RON/kg
Carne tocată, pastă Carne tocată
Pastă mici
Mici formaţi caserolă
Preţ:10,00RON
Preţ:11,00RON/kg
Preţ:12,60RON/kg
Ciolan afumat cu os
Ciolan afumat dezosat
Costiţă afumată
Preţ:9,99RON/kg Guşă fiartă cu boia
Preţ:10,99RON/kg Slănină afumată
Preţ:11,50RON/kg Scăriţă afumată
Preţ:12,50RON/kg
Preţ:14RON/kg
Preţ:9,99RON/kg
Tobă Extra
Tobă cu limbă
Afrumături
Tobă,pate
31
Pate ficat
Preţ:7,50RON/kg Caltaboş
Preţ:9,60RON/kg Untură
Preţ:7,50RON/kg
Preţ:5,50RON/kg
Preţ:7,50RON/kg
Şuncă Şuncă Turist
Şuncă Mozaic
Şuncă Praga
Preţ:17,60RON/kg Şuncă piept de pui
Preţ:15,20RON/kg
Preţ:18,50RON/kg
Şuncă Junior
Şuncă cu ciuperci
Preţ:16,60RON/kg Şuncă cu verdeaţă
Preţ:15,90RON/kg Şuncă Turist feliată vid
Preţ:15,30RON/kg Şuncă Mozaic feliată vid
Preţ:14,50RON/kg
Preţ:19,20RON/kg
Preţ:18,50RON/kg
32
Specialităţi Kaizer
Caş de carne
Bacon
Preţ: 17,60RON/kg Şunculiţă Ţărănească
Preţ:16,50RON/kg Spate Bega
Preţ:15,50RON/kg Muşchi Azuga
Preţ: 17,50RON/kg Muşchi file afumat
Preţ: 18,50RON/kg Muşchi file afumat cârnaţi
Preţ:20RON/kg Muşchi Montana
Preţ:20RON/kg Muşchi Ţigănesc
Preţ: 21RON/kg Jambon afumat fără os
Preţ:20RON/kg Ruladă Maramureşană
Preţ:19,50RON/kg Piept umplut extra
Preţ:18,59RON/kg Ruladă piept porc
Preţ: 16,70RON/kg Kaizer feliat
Preţ: 17,99RON/kg
Preţ: 18,50RON/kg Cotlet cu verdeaţă
Preţ:18,50RON/kg Muşchi file afumat feliat
Meniu Turist
33
Preţ:20RON/kg
Preţ:18,50RON/kg
Preţ:22RON/kg
Concluzii cu privire la strategiile de preț folosite
Ferma zootehnicǎ a folosit pentru gama de produse specialitǎți strategia prețului de stratificare, o strategie care se bazeazǎ pe stabilirea unui preț inițial foarte mare si reducerea lui treptatǎ. Principalul avantaj al unei astfel de strategii este cǎ genereazǎ profituri mari, iar principalul dezavantaj este acela cǎ rentabilitatea mare atrage și alți concurenți, din aceeasi ramurǎ. In cadrul gamei de produse salamuri este folositǎ strategia prețului par-impar, strategie specificǎ activitǎții de comerț cu amǎnuntul, prin intermediul cǎreia se încearcǎ influențarea consumatorului. O altǎ strategie de pret folositǎ este strategia liniei de produse, specificǎ întreprinderilor care au mai multe produse în cadrul aceleiasi linii, iar prețul urmeazǎ a fi stabilit în scopul maximizarii vânzǎrilor sau profiturilor la nivelul întregii linii.
34
