ANTIDOTURI IN INTOXICATIILE MEDICAMENTOASE
►
Vârsta toxicologiei corelează cu vârsta medicinii;
►
Hipocrat, fondatorul medicinii practice (400 ani
p.e.n.) avea noţiuni concrete despre toxice, intoxicaţii, şi a formulat principii de bază de tratament al intoxicaţiilor; ►
Asistentul de farmacie are la îndemâna
instrumentele si cunostințele necesare recunoaşterii simptomelor intoxicațiilor; ► El este capabil să „vizualizeze" drumul parcurs de un xenobiotic în organism; ►
În funcţie de modul de producere, intoxicaţiile medicamentoase se clasifica în intoxicaţii accidentale (90 %) şi voluntare (10 %).
Intoxicaţia sau otrăvirea este o reacţie a organismului faţă de o substanţă, străină corpului (xenobiotic, substanţa exogenă) care generează o stare patologică diferită de aceea produsă de boală; ► Complexitatea şi intensitatea efectelor toxice, locale sau generale, adică gravitatea intoxicaţiei depinde de o însu şire a substanţei -diferita de proprietăţile ei fizice şi chimice - numită toxicitate; ► N.Deleanu a împărţit intoxicaţiile funcţie de natură (originea lor) în : * intoxicaţii „endogene” ; *intoxicaţii „exogene” ; ►
INTOXICAŢII MEDICAMENTOASE
Intoxicaţia cu opiacee Simptome datorate predominant acţiunii opiaceelor la nivelul sistemului nervos central. Opiaceele determină iniţial o perioadă de hiperexcitabilitate (agitaţie, prurit cutanat, determinat de fapt de eliberarea de histamină), euforie;
Intoxicaţia cu beta - blocante Toxidromul determinat de beta- blocante este caracterizat : - de manifestări cardiovasculare (bradicardie sinusala, asistolie, hipertensiune), -
nervos centrale (letargie, confuzie, halucinaţii, convulsii, comă),
-
respiratorii (edem pulmonar acut,depresie respiratori), metabolice (hipoglicemie, hiperpotasemie, acidoza
metabolică). Antidotul specific de elecţie în această intoxicaţie este
Intoxicaţia cu benzodiazepine În urma unui supradozaj acut cu o benzodiazepină, debutul simptomelor este pană în 4 ore; Primele semne și simptome includ intoxicare, somnolenţă, diplopie, tulburări de echilibru, alterarea funcţiei motorii, amnezie, ataxie. Intoxicaţia cu fier Intoxicaţia acută cu medicamente conţinând fier ionic are o frecvenţă crescută la copii; Toxidromul din intoxicaţia cu fier ionic evoluează în 4 stadii.
Intoxicaţia cu paracetamol ► Semnele intoxicaţiei cu paracetamol sunt şi ele numeroase şi uneori sunt specifice anumitor faze, astfel: ► Faza 1: paloare, maleza, voma, diaforeză; ► Faza 2: sensibilitate spontană şi la palparea cadranului abdominal superior, tahicardie, hipotensiune; ► Faza 3: margine hepatică palpabilă dureroasă, icter,
manifestări ale coagulopatiilor (inclusiv hemoragii
digestive), ► Primele masuri in intoxicatia cu paracetamol sunt decontaminarea gastrica si administrarea de antidot specific N-acetil cisteina.
Terapia antidot
Antidoturile sunt substanţe capabile să inactiveze toxicii prin fenomene fizice ori reacţii chimice, antidoturi chimice sau antidoturi propriu – zise, sau să antagonizeze efectele toxicelor, antidoturi fiziologice sau antagonişti. Antidoturile trebuie să posede următoarele calităţi: ► Să acţioneze specific asupra unui complex funcţional ►
celular;
Să aibă activitate ridicată; ► Să nu determine efecte adverse importante; ► Să nu elibereze prin biotransformare metaboliţi toxici; ► Să posede efect antidotic persistent pentru o perioadă de timp cunoscută. ►
N-ACETILCISTEINA Proprietăţi fizico-chimice: este derivatul N-acetil al L-cisteinei,
solubil în apă (soluţia are miros de hidrogen sulfurat şi este uşor oxidabila).
Farmcocinetica: după administrare orală este absorbită rapid gastrointestinal, metabolizata intensiv la primul pasaj hepatic;
Farmacoterapie: intoxicaţii cu paracetamol, tetraclorura de carbon
NALORFINA
Proprietăţi fizico – chimice: clorhidratul de nalorfina este o
pulbere albă, solubilă în apă. Farmacodinamiei: antagonist, ,,pur” al opiaceelor naturale şi sintetice, blochează competitiv receptorii µ(miu), κ(kappa), σ(sigma). Farmacoterapie: tratamentul şi diagnosticul diferenţial al intoxicaţiei acute cu opiacee naturale şi sintetice;
Proprietăţi fizico-chimice: este o pulbere neagră, puţin solubilă în apă, obţinută prin combustia materialelor. Farmacodinamie: are
capacitatea să adsoarbă anumite substanţe toxice;
Farmacoterapie: decontaminare
internă şi creşterea eliminării toxicului în intoxicaţii cu: salicilaţi,
barbiturice, antidepresive triciclice, paracetamol,.
Proprietăţi fizico – chimice: are formula chimică NAHCO3 şi este o pulbere cristalină, albă, cu gust sărat, leşietic, solubilă în apă şi practic insolubila în alcool. Farmacodinamie: prin
alcalinizare plasmatică şi urinarǎ este micşorată capacitatea de trecere prim membrane a toxicelor acide Farmacoterapie: indicat pentru
creşterea eliminării urinare a: salicilaţilor, barbituricelor, metotrexatului, clorpropamidei;
CONCLUZII
Profilaxia intoxicațiilor cu medicamente constă în consumarea preparatelor prescrise de medic numai
în strictă corespundere cu indicațiile lui. Primă măsură în tratamentul intoxicaţiilor este determinarea toxinelor neabsorbite şi grăbirea eliminării toxicelor deja absorbite: spălaturi gastrice, administrarea de diuretice, laxative.
Se administrează apoi diverse medicamente antagoniste competitive, care
acţionează ca antidoturi pentru substanţele inhalate/ingerate.
Intoxicatiile medicamentoase ca şi cele profesionale sunt în majoritate cronice.
