Ambalaje Si Design 4 Horatiu

4. PRINCIPALELE CRITERII DE CALITATE CALITATE UTILIZATE IN PROCESELE DE CREARE A AMBALAJELOR  IN INDUSTRIA ALIMENTARA, DESIGNUL SI TIPUL DE MATERIALE FOLOSITE . Ambalajul se defineşte ca un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să învelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura  protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic, în scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora în stare de livrare, în decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii până la consumator sau până la expirarea termenului de garanţie. Operaţia de ambalare este un procedeu sau o metodă prin care se asigură, cu ajut ajutor orul ul amba ambala laju julu lui,i, prot protec ecţi ţiaa temp tempor orar arăă a prod produs usul ului ui în ti timp mpul ul mani manipu pulă lări rii,i, transp transport ortulu ului,i, depozi depozităr tării, ii, vânzăr vânzării ii,, contri contribui buind nd la înl înlesn esnire ireaa acesto acestora, ra, până până la consumare sau până la expirarea termenului de garanţie. În prac practi tica ca cure curent ntăă se mai mai întâ întâln lneş eşte te şi term termen enul ul de preambalare, care reprezintă ambalarea parţială a produselor efectuată la locul de producţie sau de depozitare, în scopul prevenirii unor deteriorări pe fazele de producţie. De asemenea, unele produse sunt preambalate înaintea vânzării folosind ambalajele de desfacere. Ambalajul mărfurilor poate fi privit şi analizat din două puncte de vedere: tehnic şi economic. Din punct de vedere tehnic ambalajul mărfurilor constituie un ansamblu de materi materiale ale destin destinat at prote protecţi cţiei ei calită calităţii ţii şi int integr egrită ităţii ţii produs produsulu ului,i, destin destinat at facili facilităr tării ii tuturor operaţiilor ce urmează în circuitul economic după ambalarea produselor. Sub aspect economic ambalajul este privit ca un produs finit deoarece în el s-au investit cheltuieli materiale şi umane pentru obţinerea lui. În comerţul actual, practic nu se mai poate concepe marfa fără ambalajul ei.

1.1. Funcţiile ambalajelor Cons Consid ider erat at de mult multee ori ori fără fără im impo port rtan anţă ţă,, amba ambala laju jull este este însă însă un prod produs us indi indisp spen ensa sabi bill tran tranza zacţ cţii iilo lorr come comerc rcia iale le dato datori rită tă rolu rolulu luii şi func funcţi ţiil ilor or pe care care le îndeplineşte. În ţările cu tradiţie în domeniul ambalajelor, acesta este considerat ca fiind parte integrantă a produsului de înaltă calitate. Ponderea costului ambalajelor în costul total al produselor nu este de neglijat, fiind cuprinsă între 5 şi 15 %, % , iar în cazul produselor de lux, poate ajunge până la 30 –  50 %. Ambalajul a devenit indispensabil în circulaţia tehnică a mărfurilor. În prezent se apreciază că cca. 99 % din mărfuri sunt ambalate într-un mod sau altul. Principalele funcţii pe care trebuie să le îndeplinească ambalajele sunt: Funcţia de conservare şi protecţie a produselor – reprezintă funcţia de bază a amba ambala laje jelo lorr şi cons constă tă în capa capaci cita tate teaa amba ambala laju julu luii de a prot protej ejaa conţ conţin inut utul ul de influenţele mediului extern. Între ambalaj, produs şi metoda de ambalare trebuie să existe o corelaţie perfectă, astfel încât produsul să ajungă la client într-o stare cât mai   bună, care să permită consumul sau utilizarea conform parametrilor specificaţi în documentaţia tehnică a produsului. Ambalajele asigură protecţia produselor împotriva acţiunii următorilor tipuri de factori: - factori fizici – solicitări mecanice, lumină, temperatură, presiune, etc. - factori chimici – vapori de apă, gaze atmosferice (oxigen, dioxid de carbon, dioxid de sulf, oxizi de azot, etc.) - factori biologici – microorganisme, spori, mucegaiuri, insecte, rozătoare, etc. Această funcţie de bază a ambalajelor prezintă două aspecte particulare: conservarea calităţii prin ambalare înseamnă că ambalajul protejează   produsul din interior de influenţa factorilor externi, care îl pot deteriora, îi pot  provoca daune sau pot iniţia procese de degradare (umiditatea, radiaţiile solare, praful, microorganismele, temperatura, radiaţiile ultraviolete, etc.). Acţiunea acestor factori poate fi directă sau indirectă. Ambalajul fiind în contact direct cu produsul, acest contact nu trebuie să ducă la degradarea

mărfii prin reacţii chimice posibile. Din acest punct de vedere, alegerea materialului de ambalare va fi condiţionată de specificul produsului ambalat. ambalajul este un mijloc de protecţie a mediului şi a oamenilor împotriva efectelor negative ale unor produse toxice, inflamabile sau corozive. În acest caz trebuie avută o grijă deosebită în alegerea materialului de ambalare, care trebuie să satisfacă mai multe condiţii – să fie o barieră impermeabilă pentru  produsul din interior şi să nu interacţioneze chimic cu acesta pentru a nu da naştere altor produşi periculoşi. Funcţia de transport – manipulare - depozitare - se manifestă în cadrul circuitului economic ce urmează producerii mărfii, în drumul ei către beneficiar sau consumator. Pe acest circuit apar o serie de probleme legate de menţinerea calităţii  produsului. Din acest punct de vedere, cerinţele ambalajului sunt următoarele: - adap adapta tare reaa amba ambala laju julu luii la nor norme mele le şi şi mijl mijloa oace cele le de de tran transp spor ort; t; - opti optimi miza zare reaa rapor raportu tulu luii volum volum / masă (gre (greut utat ate) e);; de exem exempl plu, u, ambal ambalaj ajel elee cu volum standard beneficiază de un preţ mai avantajos faţă de ambalajele cu volume nestandardizate sau agabaritice (foarte mari), respectiv ambalajele cu mase proprii mai mici beneficiază de de taxe de transport mai mici; - posi posibi bili lita tattea ada adaptă ptării rii dim dimensi ensiuunilo nilorr amba amballajel ajelor or la mi mijl jloa oace celle de transport (ambalaje pliabile, sau cu volume variabile). Se apreciază că pe parcursul circuitului transport – manipulare – depozitare, mărfurile şi ambalajele ambalajele lor sunt supuse la cca. 30 – 40 de operaţii de manipulare, ceea ce înseamnă că, în loc de 1 tonă de produse se manipulează, de fapt, 30 – 40 de tone. Se impune, deci, o optimizare a acestor operaţii, lucru posibil şi prin intermediul amba ambala laje jelo lor. r. În acea aceast stăă dire direcţ cţie ie au apăr apărut ut două două conc concep epte te noi noi – pale paleti tiza zare reaa şi containerizarea. Paletizare Paletizareaa - este operaţia de manipulare manipulare şi transport transport a mărfuril mărfurilor or aşezate pe   paleţi, deplasaţi cu ajutorul electro-stivuitoarelor. Paletul este o suprafaţă plană de dimensiun dimensiunii standardiz standardizate, ate, folosită folosită la transport transportul ul mărfurilo mărfurilorr ambalate ambalate în ambalaje ambalaje  paralelipipedice, ce prezintă o stabilitate suficientă. Paletizarea este importantă pentru 

că permite transportul mai multor mărfuri în acelaşi timp, utilizând judicios spaţiul avut la dispoziţie. Există paleţi de uz general, paleţi – lăzi şi paleţi de uz special. Contai Container neriza izarea rea - folose foloseşte şte pentru pentru transp transport ortul, ul, manipu manipular larea ea şi depozi depozitar tarea ea mărfurilor unitatea numită container. Acesta este realizat din materiale rezistente, eventual flexibile, care să permită plierea atunci când nu este utilizat. Containerul oferă avantajul păstrării avansate a calităţii şi integrităţii mărfurilor, chiar şi în condiţiile eliminării ambalajelor individuale şi a manipulărilor repetate. La baza sistemelor sistemelor de paletizare paletizare şi containeri containerizare zare stă modularea ambalajului. Modularea constă în corelarea dimensiunilor ambalajului de desfacere cu cele ale ambalajului de transport, cu cele ale containerului, ale mijlocului de transport sau ale spaţiului de depozitare. Funcţia de promovare a produselor şi informare – este cea mai nouă funcţie a ambala ambalajel jelor. or. Creare Creareaa ambala ambalajel jelor or consti constitui tuiee unul unul din elemen elementel telee strate strategic gicee ale firme firmelor lor în politi politica ca de comerc comercial ializa izare re a produs produselo elor. r. Ambala Ambalajul jul înl înlocu ocuieş ieşte te arta arta vânzătorului prin forma, grafica şi estetica sa, contribuind la promovarea desfacerii. El trebuie să atragă atenţia cumpărătorului în mod spontan, să fie uşor de recunoscut şi să sugereze o idee precisă despre produs. Prin intermediul lui, cumpărătorul trebuie să afle informaţii despre caracteristicile principale ale produsului în limitele cadrului  juridic şi tehnic, să fie un agent de publicitate pentru produs şi în nici un caz să inducă în eroare consumatorul. Ambalajul trebuie să îndeplinească câteva condiţii de bază pentru a-şi putea îndeplini funcţia de promovare şi informare: - să pună pună în evid evidenţ enţăă marca marca comerc comercial ialăă a prod produsu usului lui - înscrisur înscrisurile ile să să fie clare, clare, uşor uşor de citit, citit, pentru pentru a nu nu da naştere naştere la confuzii confuzii - să pună pună în valo valoar aree cara caract cter eris isti tici cile le prin princi cipa pale le ale ale prod produs usul ului ui,, astf astfel el încâ încâtt cumpărătorul să-l deosebească cu uşurinţă de altele similare - să cree reeze im imag agin ineea cali calită tăţi ţiii produ rodussulu ului prin rin difer iferit itee mij ijlo loac acee (for formă, mă, soliditate, comoditate în utilizare). În cazul produselor vândute în sistemul de autoservire, ambalajul constituie singura legătură dintre client şi produs. De aceea el trebuie adaptat vânzării în masă şi

să aibă însuşiri care să-i permită promovarea vânzărilor. În condiţiile actuale, în care raportul calitate / preţ este aproximativ acelaşi pentru produse asemănătoare realizate la firme diferite, produsul care se diferenţiază prin stil, ambalaj ingenios, reuşesc să iasă în evidenţă faţă de produsele concurente. Din această cauză ambalajul este numit deseori „vânzătorul mut al produselor”.

1.2. Cerinţe de calitate impuse ambalajelor Ambala Ambalajel jelee sunt sunt elemen elemente te indisp indispens ensabi abile le în cadrul cadrul circui circuitul tului ui produc producţie ţie –  tran transp spor ortt – desf desfac acer eree – come comerc rcia iali liza zare re jucâ jucând nd un rol rol im impo port rtan antt în păst păstra rare reaa caracteristicilor de calitate ale mărfurilor. În afara funcţiilor pe care trebuie să le îndeplinească consumatorii mai cer de la ambalaj şi alte cerinţe ca de exemplu: •

să fie comod în utilizare, adică să aibă o formă care să-i permită o mânuire uşoară;

•

să poată fii închis şi deschis cu uşurinţă;

•

să conţină o cantitate de produs potrivită;

•

să aibă o masă proprie cât mai mică ;

•

să nu fie toxic ;

•

fără miros, gust propriu;

•

rezistenţă mecanică ridicată ;

•

impermeabilitate faţă de gaze, praf, grăsimi;

•

compatibilitate faţă de produsul ambalat ;

•

să permită sau nu ( după caz ) pătrunderea radiaţiilor luminoase luminoase ;

•

forma , grafică atractive . Din cele prezentate se poate trage concluzia că nu este uşor să se aleagă

ambalajul potrivit care să îndeplinească cât mai bine funcţiile şi celelalte cerinţe  precizate anterior. Alegerea ambalajelor este determinată de următorii  factori principali:

•

caracteristicile produsului care se ambalează ;

•

condiţiile de transport, manipulare şi toate solicitările la care poate fii supus ambalajul ;

•

caracteristicile de calitate ale materialului materialului de ambalare;

•

metoda de ambalare folosită;

•

cheltuielile ocazionale ocazionale de producerea ambalajului ambalajului şi de transportul transportul lui. Ca şi în cazu cazull mărfu rfurilo rilor, r, s-a s-a înce încerc rcat at şi s-a s-a reu reuşit şit în mare are măsu măsurră

standardizarea ambalajelor. Astfel, s-a putut raţionaliza producţia de ambalaje, s-a redus numărul tipurilor constructive, s-au putut corela dimensiunile ambalajelor cu cele ale paleţilor paleţilor .De asemenea, asemenea, există există tendinţa tendinţa pe plan mondial de a standardiza standardiza şi unifica ambalajele utilizate în comerţul internaţional cu multiple avantaje atât pentru ţările exportatoare, cât şi pentru cele importatoare. Dezvol Dezvoltar tarea ea econom economiei iei,, divers diversif ifica icarea rea mărfur mărfurilo ilor, r, existe existenţa nţa unei unei variet varietăţi ăţi sortimentale şi calitative din ce în ce mai mari, au impus apariţia unei industrii speciale pentru conceperea realizarea şi dezvoltarea ambalajelor. În multe ţări dezvoltate, standardul de viaţă al locuitorilor se apreciază şi cu ajutorul indicelui care arată producţia şi consumul de ambalaje.  Principalii factori

care au impulsionat şi continuă să impulsioneze dezvoltarea

ambalajelor şi modernizarea operaţiilor de ambalare sunt: •

realizarea unei reclame eficiente pentru noile produse apărute pe piaţă;

•

comercializarea uşoară şi rapidă a mărfurilor; mărfurilor;

•

transportul şi depozitarea economică economică a mărfurilor; mărfurilor;

•

diversificarea sortimentală a mărfurilor;

•

conservarea produselor perisabile;

•

asigur asigurare areaa unei unei igien igienee coresp corespunz unzăto ătoare are farmaceutice, chimice etc.

pentru pentru produsel produselee alimen alimentar tare, e,

În ceea ce priveşte dimensiunile ambalajelor, se recomandă ca acestea să fie standa standardi rdizat zatee pentru pentru a eficie eficienti ntiza za proces procesul ul de produc producere ere a lor şi pentru pentru uşurarea uşurarea activităţilor de transport – manipulare - depozitare. În normele de igienă privind alimentele şi protecţia sanitară a acestora aprobate  prin Ordinul Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 611/ 611/ 3.04 .1995 .1995 se menţionează următoarele cerinţe privitoare privitoare la ambalajele pentru alimente: alimente: - să fie avizate sanitar (ca de altfel utilajele, recipientele şi ustensilele utilizate în sectorul alimentar) ; - materialele din care se confecţionează să aibă grad ridicat de stabilitate fizico-chimică, care sa nu permită cedarea în timpul utilizării substanţelor străine  peste limitele admise ; - să nu influenţeze caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutr nutrit itiv ivăă a prod produs usul ului ui alim alimen enta tarr cu care care vine vine în cont contac actt în ti timp mpul ul prel preluc ucră rări rii,i, manipulării, transportului transportului sau păstrării acestuia ; - să nu confere toxicitate produsului alimentar cu care vine în contact ; - să asigure produsului alimentar o protecţie eficientă faţă de impurităţile accidentale pe toată perioada prelucrării, păstrării şi transportul produsului respectiv; - cernelurile şi coloranţii folosiţi la imprimarea şi colorarea materialelor de amba ambala lajj care care vin vin în cont contac actt cu prod produs usul ul alim alimen enta tarr să fie fie aviz avizat at de Mini Minist ster erul ul Sănătăţii; - este inadmisibil contactul direct al alimentelor cu partea colorată sau imprimată a ambalajului ; - nu este admisă folosirea la ambalarea ambalarea alimentelor alimentelor a hârtiei hârtiei provenite provenite din deşeuri.

2. MATERIALE PENTRU AMBALARE La fabricarea ambalajelor se foloseşte o gamă variată de materiale cu proprietăţi diferite, ce corespund corespund cerinţelor impuse ambalajelor ambalajelor şi care sunt potrivite potrivite uneia sau alteia dintre grupele de mărfuri ce necesită ambalare. Materialele pentru ambalaje se împart în 3 grupe în funcţie de tipul ambalajului ce se fabrică din ele, astfel: 1. materiale materiale pentru pentru ambalaj ambalajee exteri exterioare oare ; 2. materi materiale ale de protec protecţie ţie,, amplas amplasate ate între produ produsul sul ambala ambalatt şi ambala ambalajul jul exterior (materiale de umplutură ) ; 3. materiale materiale pentru pentru ambalaj ambalajee de prezentar prezentaree . Alegerea unui material de ambalare se face ţinând cont de gradul de protecţie  pe care îl asigură produsului, posibilităţile de transport, capacitatea de a îndeplini funcţia de promovare a vânzărilor şi ponderea costului ambalajului în cadrul costului total al produsului. Materi Materiale alele le pentru pentru ambala ambalarea rea alimen alimentel telor or pot fi clasif clasifica icate te în două două grupe grupe  principale, în funcţie de perioada de timp de când sunt utilizate: 

materiale clasice de ambalare



materiale moderne de ambalare

2.1. Materiale clasice de ambalare  Ambalaje din din materiale celulozice (hârtia si cartonul)

Hârtia şi cartonul se afla pe primul loc în ierarhia materialelor de ambalare, în sensul că înregistrează cel mai mare consum anual. Ambalajele din materiale celulozice pot fi de trei tipuri: 1. Hârtie Hârtie pentru pentru ambala ambalaje je ; 2. Cart Carton on plat plat ; 3. Carton ondulat .

Aceste materiale se pot asocia între ele sau cu alte materiale, în vederea realizării ambalajelor complexe. Printre avantajele folos folosiri iriii hârtie hârtieii şi cartoa cartoanel nelor or la fabric fabricare areaa ambala ambalajel jelor  or  amintim: •

au masă proprie mică ;

•

se pot modela la forma şi dimensiunile dorite ;

•

se pot pot insc inscri ripţ pţio iona na uşor uşor,, dire direct ct,, fără fără să mai mai fie fie nece necesa sară ră ataş ataşar area ea etichetei ;

•

au costuri reduse ;

•

sunt biodegradabile sau se pot recicla ;

•

unele pot fi rezistente la penetrarea uleiurilor şi grasimilor.

Dintre dezavantajele acestor materiale de ambalare se pot enumera: •

•

•

rezistenţă mecanică mică la sfâşiere, rupere ;  permeabilitate la apă şi la vapori de apă ; folosirea limitată doar la anumite mărfuri.

Printre preocupările recente din domeniul ambalajelor se înscrie îmbunătăţirea caracteristicilor de calitate ale hârtiei şi cartonului, s-au creat astfel, hârtia ECO-ECO fabr fabric icat atăă din din plan plante te anua anuale le,, perf perfec ectt comp compat atib ibil ilăă cu prod produs usel elee alim alimen enta tare re şi  biodegradabilă, hârtia obţinută din alge de mare rezistenţă la rupere, reciclabilă şi mai ieftină. Principalele tipuri de cartoane utilizate în ambalarea mărfurilor sunt: 1. Cart Carton onul ul dupl duplex ex ; 2. Cart Carton onul ul ondu ondula latt ; 3. Cart Carton onul ul trip triple lexx . Cartonul ondulat  este

format din unul până la patru straturi netede şi unul sau

trei straturi ondulate din hârtia inferioară sau superioară de ambalaj, unite între ele cu un adeziv. Cartonul ondulat ondulat poate fi combinat combinat cu diferite materiale materiale (lemn, materiale

 plastice) în scopul obţinerii unor tipuri constructive de ambalaje mai eficiente şi cu  proprietăţi îmbunătăţite. Cartonul ondulat este utilizat la: ambalarea produselor care necesită protecţie împotriva şocurilor şi presiunii exterioare; ambalajele secundare (cutii de prezentare); ambalaje terţiare (sub forma învelişurilor de protecţie în jurul paletelor de transport încărcate). Cartoanele pentru lichidele închise ermetic sunt cele mai răspândite şi utilizate în prezent, la ambalarea unei game largi de produse alimentare lichide.  Sticla ca material de ambalare Sticla este considerată materialul ideal pentru

ambalaje datorită caracteristicilor 

sale şi a avantajelor pe care le oferă ca ambalaj; fiind utilizată cu precădere la ambalarea produselor lichide sau vâscoase. Este Este util utiliz izat atăă pe scar scarăă larg largăă în dome domeni niul ul alim alimen enta tar, r, dar dar şi în indu indust stri riaa farmaceutică, la ambalarea produselor chimice etc.  Avantajele utilizării

sticlei ca material material de ambalare ambalare sunt următoarele următoarele :

•

Este impermeabilă impermeabilă la gaze, vapori, vapori, lichide lichide ;

•

Este inertă din punct de vedere chimic faţă de produsele alimentare şi nu pune probleme de compatibilitate cu produsul ambalat ;

•

•

Este un material igienic, uşor de spălat şi care suportă sterilizarea ;  Nu transmite şi nu modifică gustul alimentelor ;

•

Este transparentă, permiţând vizualizarea produselor ;

•

Poate fi colorată, aducând astfel o protecţie suplimentară a produsului împotriva radiaţiilor ultraviolete ;

•

Este un material rigid care poate fii realizat în forme variate ;

•

Are o bună rezistenţă la presiuni interne ridicate, fiind utilizată la ambalarea unor băuturi ca: şampanie, cidru etc. ;

•

Este reciclabilă, nu poluează mediul;

•

Se poate inscripţiona uşor prin ataşarea de etichete.

Reactivitatea chimică a sticlei este foarte scăzută ea fiind inertă faţă de cea mai mare parte parte a substanţelor substanţelor chimice chimice şi mărfurilo mărfurilorr cunoscute. cunoscute. Singura Singura substanţă substanţă care reacţionează cu sticla este acidul fluorhidric. Utilizarea sticlei ca material de ambalaj prezintă şi dezavantaje legate de : •

Rezi Rezist sten entă tă la şoc şoc meca mecani nic, c,

rezu rezult ltân ândd difi dificu cult ltăţ ăţii în tran transp spor ortt şi

depozitare ; •

Rezistenţă scăzută la şoc termic termic ;

•

Masă proprie mare.

Având în vedere faptul că sticla intră în contact direct cu mărfurile alimentare, ambalajele din sticlă fac subiectul unor prevederi obligatorii în vederea protecţiei sănătăţii consumatorilor. În urma cercetărilor efectuate s-a reuşit obţinerea sticlei incasabile, a celei rezistente rezistente la şoc termic, termic, precum şi a sticlei sticlei uşoare (cu masa de 2-4 ori mai uşoara decât sticla obişnuită).  Ambalaje din materiale metalice

Meta Metale lele le şi alia aliaje jele le sunt sunt folo folosi site te cu prec precăd ăder eree în indu indust stri riaa alim alimen enta tară ră la ambalarea conservelor de carne, peşte, fructe şi legume, la băuturilor alcoolice şi nealcooli nealcoolice. ce. Opinia Opinia consumator consumatorilor ilor este mai puţin puţin favorabilă favorabilă metalelor metalelor deoarece deoarece acestea pot influenţa gustul produselor ambalate. Ambalajele metalice se realizează din tabla de oţel cositorită, aluminiu si materiale combinate (materiale plastice, carton si metal). În ultima perioadă a crescut  ponderea ambalajelor din aluminiu şi aliaje din aluminiu datorită unor avantaje pe care le oferă aceste materiale. Cutiile metalice sunt lăcuite în interior pentru a preveni : •

schimbarea schimbarea gustului gustului sau pentru pentru a preveni preveni reacţii reacţii chimice datorate datorate metalelo metalelor  r  dizolvate in produs ;

•

decolorarea produsului ;

•

reacţiile chimice între metal şi produs produs care pot cauza coroziunea coroziunea sau formarea formarea de hidrogen în interiorul cutiei.

 Avantajele

utili uti lizăr zării ii ambală ambalări riii în material materialee metali metalice ce sunt sunt consid considera erate te a fi

următoarele: •

au proprietăţi de barieră foarte bune ;

•

nu sunt toxice şi pot veni în contact cu produse şi băuturi alimentare ;

•

se pot inscripţiona uşor ;

•

se pot utiliza în combinaţii combinaţii cu alte materiale materiale pentru pentru ambalare.  Lemnul  - utilizarea lemnului lemnului ca material material de ambalare ambalare este redusă redusă la ambalaje

exterioare de mari dimensiuni. Ponderea acestui material este din ce în ce mai mică în cadrul materialelor de ambalare, el fiind înlocuit treptat cu materiale plastice. Principalele avantaje ale folosiri folosiriii lemnului lemnului în acest acest domeniu domeniu sunt protecţi protecţiaa ridicată ridicată ce o asigură asigură produselo produselorr din interior interior şi faptul ca ambalajele ambalajele din lemn sunt refolosibile. Lemnul ca material de ambalare este puternic concurat de cartonul ondulat şi materiale plastice. plastice. Lemnul conţine conţine răşini, substanţe substanţe tanante, uleiuri uleiuri eterice, care pot influenţa caracteristicile organoleptice ale produselor ambalate. Datorită compoziţiei şi umidităţii, ambalajele din lemn constituie un mediu  prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor. Principalele caracteristici ale materialului lemnos sunt : •

rezistenţă bună la solicitări mecanice ;

•

rezistenţă bună la uzură uzură ;

•

conductibilitate electrică foarte mică ;

•

este ecologic. Lemnul este utilizat utilizat în special la confecţionarea confecţionarea ambalajului ambalajului de transport, transport, dar 

este utilizat mai eficient în alte domenii ca : mobilier, fabricarea hârtiei, etc. Printre dezavantaje enumerăm spaţiul mare ocupat de ambalaje atunci când nu sunt folosite, folosite, domeniul domeniul restrâns restrâns de utilizare utilizare şi cantităţile cantităţile tot mai reduse reduse de lemn disponibile pentru ambalaje.

 Ambalaje din materiale textile

Acestea au o utilizare restrânsă mai ales datorită unor  dezavantaje ca : •

constituie un mediu prielnic dezvoltării microorganismelor;

•

sunt atacate de rozătoare, insecte insecte si nu rezistă la foc.

2.2. Materiale moderne de ambalare Ambalaje din materiale plastice

Deşi sunt mai noi pe piaţa ambalajelor, materialele plastice oferă o serie de avantaje incontestabile faţă de alte materiale clasice : •

masă proprie mică ;

•

 prelucrare uşoară, ele putând fi modelate în orice formă ;

•

 prezintă rezistenţă la şocuri mecanice ;

•

 protejează bine produsele produsele ambalate în timpul timpul transportului transportului şi depozitării ;

•

•

sunt impermeabile la apă, vapori de apă, grăsimi, impurităţi etc.;  pot fi transparente sau opace, în funcţie de cerinţele de protecţie cerute de  produsul ambalat;

•

 prezintă rezistenţă rezistenţă la radiaţiile radiaţiile infraroşii şi şi ultraviolete ;

•

 prezintă sudabilitate şi posibilitate de lipire . Din materiale plastice se obţin următoarele tipuri de semifabricate destinate

realizării ambalajelor : -filme flexibile, folii şi materiale complexe ; -folii flexibile, din care se fac pungi şi saci pentru ambalare ; -folii rigide, pentru realizarea de tăviţe, pahare, platouri, etc. ; -materiale complexe obţinute din diferite tipuri de folii . Ambalajele din materiale plastice pot fi recuperate si reintroduse în circuitul industrial, evitându-se astfel poluarea mediului. Prin reciclarea ambalajelor din mase

 plastice se reduc costurile de fabricaţie ale ambalajelor, consumul de materii prime sau chiar se pot înlocui ambalajele clasice. Ambalajele flexibile din PE (polietilena) , PP (polipropilena), PVC (policrorura de vinil) , PET (polietilena (polietilena tereftalat ), PA (poliamida) (poliamida) sunt utilizate, în principal, principal, sub forma de de straturi straturi bariera sau lianţi lianţi materiale complexe de ambalare. ambalare. Materialele complexe permit permit ambalarea în vid vid gaz inert a produselor congelate. congelate. Materialele plastice sunt uşoare, uşoare, impermeabile, tind tind să devină un înlocuitor înlocuitor al sticlei. Apariţia lor a revoluţionat revoluţionat industria de ambalaje a produselor produselor alimentare, proces proces care continuă şi în prezent, obţinându-se noi astfel de materiale. Sunt destul de ieftine, iar  ca dezavantaje, unele materiale materiale plastice degajă, la ardere, ardere, vapori corozivi corozivi şi încă nu sa rezolvat problemele de sterilizare a acestora. Utilizarea unui singur tip de material tinde să devină ceva excepţional, deoarece  pare exclus ca acesta să poată îndeplini toate exigenţele de ordin tehnic, comercial şi mai ales psihologic, care se cer unui ambalaj corespunzător. În prezent prezent sunt sunt uti utiliz lizate ate tot mai multe multe material materialee obţin obţinute ute prin asocier asocierea ea materialelor uşoare în scopul obţinerii unor caracteristici superioare. Cara Caraccter teristi isticca ese esenţi nţială ală a unui unui mate materrial ial com complex plex de ambal mbalar aree este este

impermeabilitatea sa la vapori de apă şi la diferite gaze. Alte proprietăţi importante transpare arenţa, nţa, sudabil sudabilita itatea tea,, rezist rezistenţa enţa mecanică mecanică,, protec protecţia ţia împotr împotriva iva sunt transp luminii, luminii, rezistenţa rezistenţa la acţiunea acţiunea produselor produselor agresive, agresive, rezistenţa rezistenţa la temperaturi temperaturi ridicate, etanşeitate . În funcţie de natura materialelor suport, foliile complexe se pot clasifica in : 1. materiale materiale complexe complexe pe bază bază de de alumini aluminiu; u; 2. materiale materiale complexe complexe pe pe bază bază de hârtie hârtie şi carton carton ; 3. materiale materiale comple complexe xe pe bază bază de material materialee plastice. plastice.

Foliile complexe din aluminiu sunt formate din 3 straturi, din care aluminiul

reprezintă stratul median, iar ca strat intern, polietilena de joasă densitate şi ocazional  polipropilena. In alegerea stratului intern trebuie să se ţină seama de compatibilitatea dintre material şi produsul ambalat. Ca material de acoperire pentru startul exterior pot fi folosite următoarele următoarele materiale: celofan, celofan, folii de poliester poliester şi polipropilena.  Domeniile de utilizare •

ale acestui tip de materiale sunt :

ambala ambalarea rea produs produselo elorr sensib sensibile ile la umid umidita itate te (în acest acest caz caz se folose folosesc sc complexe de tipul celofan + aluminiu + polietilena)

•

ambalarea lichidelor şi a produselor vâscoase (stratul intern trebuie să aibă o rezistenţă mecanică bună ).

  Mater Material ialele ele comple complexe xe pe baz baza a de pelicu pelicule le celulo celulozic zicee răspund unor cerinţe

legate de: •

transparenţa ;

•

impermeabilitate la grasimi ;

•

 posibilităţi de termosudare .

Cart Cartoa oane nele le acop acoper erit itee cu mase mase plas plasti tice ce,

cum ar fi complexul carton – 

 polietilena, sunt utilizate pe scara largă la ambalarea produselor alimentare. Cartonul caşerat 

cu polietilena asociat cu folie de aluminiu este utilizat la

confecţio confecţionare nareaa formelor formelor tetraedr tetraedrice, ice, paralelip paralelipipedi ipedice ce pentru pentru lichidele lichidele alimentar alimentaree sterilizate UHT. Acest sistem de ambalare se numeşte Tetra-Pak. Ambalajul Tetra Pak  se prezin prezintă tă sub forma forma unui unui tetrae tetraedru dru cu capaci capacitat tatee de 1/4; 1/4; 1/2; 1/2; 1/1; 1/1; având având următoare următoareaa structura structura de la exterio exteriorul rul ambalaju ambalajului lui către către interior: interior: topitura topitura hot-melthot-meltcarton carton ( 134 -165 g/m².) – polietilena polietilena (15 g/m²) – folie folie de aluminiu aluminiu (de 9 microni) microni) –   polietilena (două straturi, gramaj total 50-70 g/m² ).  Materialele complexe având la bază materialele plastice sunt utilizate pentru

ambalarea produselor produselor în vid, a produselor lichide lichide şi congelate.

Proc Proced edee eele le mode modern rnee de ster steril iliz izar aree la temp temper erat atur uraa ridi ridica cată tă au cond condus us la necesitatea realizării unor materiale complexe rezistente la temperatura de 135°C. Astfel Astfel de materi materiale ale conţin: conţin: poliprop polipropile ilena na şi poliam poliamida ida sau polieste poliesterr cu sau fără inserţie inserţie de folie de aluminiu, aluminiu, ca de exemplu, Aluthen Aluthen HPC (polieste (poliesterr + aluminiu aluminiu +  polipropilena),  polipropilena), combithen HPA (poliamida/ polipropilena). Cerinţ Cerinţele ele pe care care trebui trebuiee să le îndepl îndepline ineasc ascăă materi materiale ale modern modernee destin destinate ate confecţionării ambalajelor pentru produse sterilizate sunt: termosudabilitate, barieră faţă de oxigen, permeabilitate la vapori de apă, care care se poate reduce prin asociere cu filme de aluminiu. Astfel de ambalaje sunt suficient de performante pentru a asigura alimentelor  ambalate o conservare conservare pe o perioada mai mare de un an. Mate Materi rial alel elee comp comple lexe xe ca şi cele cele “bar “barie ieră ră”” (faţ (faţăă de vapo vapori riii de apă, apă, gaze gaze,, substanţe volatile, radiaţii ultraviolete, microorganisme) prezintă dezavantaje în ceea ce priveşte reciclarea, iar consumatorii zilelor noastre sunt foarte sensibili faţă de mediu. De aceea, după 1990, pe piaţa ambalajelor s-au afirmat că o serie de materiale substitutive, cu proprietăţi de înaltă barieră faţă de apă, grăsimi, ceruri. Un asemen asemenea ea mater material ial este este Scotch Scotchban ban-ul -ul,, care care nu modif modifică ică recic reciclab labili ilitat tatea ea hârt hârtie ieii şi cart carton onul ului ui şi nici nici biod biodeg egra rada dabi bili lita tate tea. a. Impr Impreg egna nare reaa cu Scot Scotch chba bann se realizează pe o singură faţă a materialului suport (pentru îngheţată, biscuiţi) sau pe ambele feţe (material recomandat pentru produse alimentare cu concentraţie ridicata de uleiuri, grăsimi). În SUA, s-a pus la punct tehnologia depunerii sticlei pe materiale plastice, obţinându-se materiale cu proprietăţi barieră pentru gaze, arome, umiditate, capabile să suporte procesul de sterilizare. Numele comercial al materialului este “ceramis” şi are multe multe aplica aplicaţii ţii în domeni domeniuu alimen alimentar tar (îndeo (îndeoseb sebii pentru pentru produ produse se zaharo zaharoase ase). ). Substratul de material plastic este reciclabil complet şi chiar prin incinerare nu  poluează mediul.

S-au creat noi materiale celulozice care răspund celor mai severe cerinţe ale ecologistilor. Plecând exclusiv de la plante cu creştere anuală s-a creat hârtia de ambalaj ECO-ECO, care satisface exigenţele consumatorilor, prezentând o totală compatibilitate cu produsul produsul ce se ambalează şi, în acelaşi timp este biodegradabilă.

3. METODE DE REALIZARE A AMBALAJELOR  Tehnicile utilizate pentru ambalarea produselor se diferenţiază între ele în funcţie de specificul mărfii ce trebuie ambalată. Metodele de ambalare trebuie să răspundă favorabil la atingerea următoarelor obiective : •

să conducă la reducerea consumului consumului de material de ambalare ambalare ;

•

să favori favorizez zezee creşte creşterea rea perfor performan manţel ţelor or ambala ambalajul jului ui prin prin folosi folosirea rea unor materiale potrivite ;

•

să asigure concomitent protecţia produsului ambalat şi a mediului înconjurător.

Metodele de ambalare descrise descrise în continuare continuare se referă la ambalarea realizată la nivel industrial pentru diferite tipuri de mărfuri. 3.1. Ambalarea celulară sau tip „blister” 

Amba Ambala lare reaa celu celula lară ră cons constă tă în amba ambala lare reaa prod produs usul ului ui sub sub form formaa de caşe caşete te comprimate. Produsele se aşează între două pelicule de material plastic sau una din material plastic şi cealaltă din folie metalica, după care se presează din loc in loc cu scopul de ale lipi. În acest mod se obţin celule în jurul fiecărui produs ambalat. Metoda ambalării celulare se aplică în special produselor farmaceutice. Acest tip de ambalare prezintă atât o serie de avantaje: •

se real realiz izea ează ză pe li lini niii de amba ambala lare re auto automa mati tiza zate te,, rezu rezult ltân ândd o  productivitate ridicată;

•

 permite ambalarea produselor în condiţii igienice;

•

 permite transportul, depozitarea şi deplasarea produselor ambalate, în condiţii de protecţie şi igienă ridicate;

•

aceasta forma de ambalare conduce la o prezentare favorabilă a mărfurilor pe piaţă. 3.2. Ambalarea tip “ aerosol “ 

 Noţiunea de aerosol se referă la o dispersie de particule solide sau lichide foarte fine, susceptibile de a rămâne timp îndelungat în suspensie în atmosferă. În conformitate cu Directiva Europeană din mai 1975 “ prin generator de aerosol se înţelege un ansamblu constituit dintr-un recipient nereutilizabil, din metal, sticla, material plastic, care care sa conţină un gaz comprimat, comprimat, lichefiat şi prevăzut prevăzut cu un dispozitiv care permite ieşirea conţinutului sub forma de particule solide sau lichide aflate în suspensie suspensie într-un într-un gaz sub sub forma forma de de spumă, spumă, pastă, pudră sau în stare lichidă “. Această metodă de ambalare se foloseşte în domeniul alimentar, al produselor  farmaceutice, cosmetice (deodorante, (deodorante, spumă de ras, frişcă etc.) Materi Materiale alele le din care care se confec confecţio ţionea nează ză recip recipien ientel telee sunt: sunt: tablă tablă cosito cositorit rită, ă, aluminiu, sticlă şi materiale plastice. Faptul că gazul propulsor propulsor intră în contact direct direct cu produsul ambalat ambalat impune o serie de condiţii absolute obligatorii : •

gazu gazull prop propul ulso sorr util utiliz izat at treb trebui uiee să fie fie comp compat atib ibil il cu prod produs usul ul

(să (să nu

interacţioneze cu acesta şi să nu-i influenţeze caracteristicile psihosenzoriale); •

să nu corodeze materialele ambalajului;

•

să nu fie inflamabil;

•

să nu prezinte riscul unei explozii la presiunea la care se află în recipient; În cazul gazelor comprimate comprimate se utilizează :

•

azot azotul ul,, care care este este iner inertt faţă faţă de majo majori rita tate teaa subs substa tanţ nţel elor or farm farmac aceu euti tice ce şi alimentare, este incolor, netoxic, insolubil, neinflamabil şi indor;

•

dioxidul de carbon, care este mai bun agent propulsor, netoxic, neinflamabil,  protejează produsele contra oxidării şi nu permite dezvoltarea bacteriilor.

•

 butanul şi propanul, care sunt netoxice, se combină uşor cu hidrocarburile lichefiate, dar sunt inflamabile şi devin toxice. În prez prezen ent,t, în dome domeni niul ul amba ambală lări riii ti tipp aero aeroso soll se urmă urmăre reşt ştee ster steril iliz izar area ea

accesoriilor de ambalare înaintea operaţiei de umplere, care elimină astfel o posibilă recontaminare în timpul ambalării. 3.3. Ambalarea în vid 

Aceasta metodă constă în introducerea produsului într-un ambalaj dintr-un material impermeabil la gaze şi extragerea aerului din interior cu ajutorul unei pompe de vid. În felul acesta se evită contactul mărfii cu oxigenul care, mai ales în cazul duratelor mari de depozitare, poate declanşa reacţii ce duc la alterarea produsului.  Avantajele ambalării în vid sunt : •

asigură integritatea produselor sensibile

•

menţine o forma forma regulată, regulată, fixă pentru produsul ambalat. Ca mate materi rial alee de amba ambala lare re potr potriv ivit itee pent pentru ru meto metoda da de amba ambala lare re sub sub vid vid

enumerăm: materiale complexe de ambalare şi carton special impermeabil.  Dezavantajele utilizării metodei sunt următoarele: •

 produsele sensibile la presiune pot fi deteriorate sau distruse din cauza presiunii exercitate asupra lor ;

•

riscul de a face masa cu folia de ambalaj a produselor sensibile ;

•

deprecierea produselor care conţin grăsimi, dacă în timpul ambalării în vid acestea sunt supuse unor temperaturi mai mari decât temperatura de topire a grăsimilor. Pentru ambalarea în vid a brânzeturilor, cărnii, mezelurilor, se poate utiliza o

variantă îmbunătăţită îmbunătăţită a ambalarii sub vid numită numită „ambalarea tip Cryovac”. Cryovac”. Acestă

metodă foloseşte ca material de ambalare o folie de plastic specială, care are  proprietatea de a se contrage în contact cu apa caldă. Operaţia de ambalare Cryovac cuprinde următoarele etape: •

umplerea pungilor Cryovac cu produsul de ambalat ;

•

eliminarea aerului din ambalaj prin aspiraţie ;

•

răsucire şi închidere automată cu un clips de aluminiu ;

•

introducerea ambalajului şi produsului timp de o secundă într-un recipient cu apa la temperatura de 92-97°C. Mater ateria iale lele le uti utili liza zate te în ace această astă tehn ehnică ică de ambal mbalar aree sunt sunt mate aterial rialee

termos termosuda udabil bile, e, im imper permea meabil bile, e, din carton carton pentru pentru ambala ambalajul jul exteri exterior or şi folii folii din materiale complexe de ambalare. Aceste folii trebuie trebuie să răspundă următoarelor următoarelor cerinţe cerinţe : •

rezistenţă mecanică bună ;

•

 protecţie împotriva luminii ;

•

rezistenţă la acţiunea acţiunea produselor produselor agresive agresive ;

•

rezistenţă la temperatura ;

•

rezist rezistenţ enţăă bună bună la străpu străpunge ngere re şi îndoir îndoiree (de ex. combin combinaţi aţiile ile poliam poliamida ida- polietilena). Protecţia împotriva luminii este cerută în cazul în care produsele se alterează

rapid sub influenţa luminii (carne proaspătă, produse cu conţinut mare de grăsimi). Cea mai bună protec protecţie ţie o asigur asigurăă foliil foliilee comple complexe xe care conţin conţin un strat strat de aluminiu. Pentru produsele agresive (produse acide din fructe, preparate din peşte) este necesară o folie de ambalare la care să nu intervină fenomenul de coroziune în cazul unei depozitări de lungă durată. Rezistenţă la temperatura înaltă sau joasă este cerută în cazul în care produsele ambalate în vid trebuie conservate prin sterilizare sau congelare. Folia complexă  poliamida-polietilena  poliamida-polietilena suportă aceste temperaturi fără a-şi pierde pierde proprietăţile iniţiale.

3.4. Ambalarea aseptică

Ambala Ambalarea rea asepti aseptică că constă constă în int introd roduce ucerea rea unui unui produ produss steril steriliza izat,t, destin destinat at comerc comercial ializă izării rii într-un într-un vas steril steriliza izat,t, în condiţ condiţii ii asepti aseptice, ce, urmat urmatăă de închid închidere ereaa vasului, astfel încât să fie prevenită contaminarea produsului cu microorganisme. Termenul “aseptic” desemnează, prin urmare, absenţa microorganismelor, iar  termenul “ermetic” este folosit pentru a indica proprietatea mecanică a unui ambalaj sau sau mater ateria iall de a nu perm ermit itee pătru ătrund ndeerea rea gazel azelor or,, vapo aporilo rilorr de apă, apă,

a

microorganismelor microorganismelor de ambalaj. Ambal mbalar area ea asep asepti tică că este ste deci eci o meto etodă care care gara garant ntea ează ză secu ecurita ritate teaa microbiologică a alimentelor, alimentelor, fără ca acestea acestea să-şi piardă caracteristicile nutritive şi organoleptice. Operaţiile de sterilizare folosite în ambalarea aseptică sunt următoarele : •

sterilizare HTST ( high temperature short time )

•

sterilizare UHT ( ultra high temperature )

•

sterilizare LTLT ( low temperature low low time ) HTST este procedeul procedeul de sterilizare sterilizare ce constă în încălzirea rapidă a produsului produsului

în intervalul 90-120°C. Acest tip de tratament se aplică produselor puternic acide care se menţin sterile la temperaturi scăzute. Sterilizarea UHT UHT a produselor alimentare lichide lichide se realizează realizează prin încălzirea încălzirea  produselor în intervalul de temperatura 135-150°C, urmată de răcire bruscă. Limita superioară de temperatură este utilizată pentru produse cu vâscozitate mică (lapte), iar cea inferioară pentru produse cu vâscozitate mare. Cele mai utilizate

materiale sunt complexele pe baza de hârtie şi carton. Ambalajul Ambalajul aseptic aseptic constă dintr-o dintr-o folie mică, multistrat multistratifica ificată, tă, care combină cele mai bune caracteristici ale hârtiei, materialului plastic şi aluminiului pentru a alcătui un recipient cu performanţe ridicate. Cutiile pentru băuturi sunt alcătuite în  proporţie de 70% din hârtie care oferă rigiditate şi rezistenţă.

Polietilena deţine o pondere de 24% din cutie şi este utilizată în scopul etanşării ambalajului. O folie subţire de aluminiu reprezentând 6% din ambalaj, formează o  barieră împotriva aerului şi luminii care pot distruge substanţele nutritive şi aroma alimentelor. Straturile componente ale cutiei aseptice sunt : 1. polietilena ; 2. hârtie ; 3. polietilena ; 4. folie de aluminiu ; 5. polietilena ; 6. polietilena. Avantajul deosebit de important al ambalării aseptice îl constituie faptul că  produsul  produsul devine steril steril înainte înainte ca temperatu temperatură ră ridicată să-i modifice modifice caracteristic caracteristicile ile nutritive şi organoleptice. Tetra Rex, Tetra Pak sunt cele mai cunoscute ambalaje destinate produselor    pas paste teur uriz izat ate, e, care care sunt sunt ster steril iliz izat atee cu apă apă

oxig oxigen enat atăă în comb combin inaţ aţie ie cu radi radiaţ aţii ii

ultraviolete. Sistemul Tetra Rex prelungeşte durata de conservare a produselor lactate la 60 de zile şi între 60 şi 120 de zile pentru sucurile de fructe. Alte variante ale ambalajelor  Tetra-Pak sunt: Tetra Standard, Tetra Aseptic, Tetra Brik, Tetra Brik Aseptic, Tetra King (ambalajul mixt în combinaţie cu materialele plastice ) 3.5. Ambalarea cu pelicule aderente

Metoda foloseşte un material special numit material peliculogen. Acesta se aplică pe suprafaţa produsului produsului ce trebuie ambalat ambalat şi după uscare se transformă transformă într-un strat rezistent şi impermeabil ce oferă o protecţie ridicată. Pentru Pentru îndepărt îndepărtare areaa stratu stratului lui de materi material al pelicu peliculog logen en produs produsul ul ambala ambalatt se introduce în apa caldă. Metoda se aplică în special la produsele produsele alimentare.

3.6. Ambalarea în atmosferă modificată

Ambalarea în atmosferă atmosferă controlată “CAP” (Controlled (Controlled Atmosphere Packaging) Packaging)  poate fi definită ca reprezentând “ închiderea produsului într-un ambalaj impermeabil la gaz în care gazele de referinţă ca CO 2, O2, N2 şi vaporii de apă au suferit suferit modificări modificări şi sunt controlate selectiv “. Aceasta metodă de ambalare este mai puţin întâlnită în practica comercială. Modificar Modificarea ea atmosferei atmosferei din interioru interiorull ambalajului ambalajului este obţinută obţinută prin următoarele următoarele metode: •

ambalare în vid;

•

ambalare în atmosferă modificată. Ambalarea în atmosferă modificată MAP (modified atmosphere packaging)

constă în închiderea produsului într-un ambalaj în care atmosfera din interior este modificată (în raport cu CO 2, O2, N2, vaporii de apă). Aplicarea acestei metode permite controlul reacţiilor chimice, enzimatice sau microbiene în scopul reducerii sau eliminării proceselor de degradare ale mărfurilor. Principalul scop al introducerii azotului (N 2) care înlocuieşte oxigenul este de a reduce oxidarea grăsimilor. Azotul este inert, inodor şi puţin solubil în apă şi grăsimi. Dioxidul de carbon (CO 2) este un agent bacteriostatic şi fungistatic în anumite cond condiţ iţii ii poat poatee înce înceti tini ni faza faza de creş creşte tere re expo expone nenţ nţia ială lă şi poat poatee redu reduce ce vite viteza za de multiplicare a bacteriilor aerobe şi mucegaiurilor. Dioxidul de carbon este foarte solubil în apă şi grăsimi, de aceea este absorbit de aliment. Oxigenul este de obicei evitat în procesul ambalării, există cazuri în care este utilizat drept component în amestecul gazos. De exemplu, la ambalarea cărnii, în amestecul gazos se utilizează şi oxigen care are rolul de a menţine culoarea roşie a cărnii, peştelui, în scopul evitării apariţiei germenilor patogeni anaerobi.

Temperatura este cel mai important factor care influenţează calitatea produselor  ambalate în atmosferă modificată. Menţinerea calităţii mărfurilor este posibilă în condiţiile în care temperatura este menţinută şi controlată în timpul depozitării.

3.7. Ambalarea Ambalarea colectivă şi porţionată porţionată  Ambalarea colectivă 

este metoda care permite gruparea într-o singură unitate

de vânz vânzar aree a mai mai mult multor or prod produs use. e. Mate Materi rial alel elee util utiliz izat atee sunt sunt:: cart carton onul ul şi foli foliil ilee contra contracti ctibil bile. e. Ambal Ambalare areaa colect colectivă ivă se poate poate realiz realizaa şi prin prin grupar gruparea ea produ produsel selor  or    pre pream amba bala late te în hârt hârtie ie Kraft Kraft,, celo celofa fann

suda sudabi bill

etc. etc.,, obţi obţinâ nând nduu-se se pache pachete te

 paralelipipedice paletizate.  Ambalarea porţionată  este

procedeul de ambalare în care cantitatea de produs

care urmează să fie cuprins în ambalaj este stabilită astfel încât să fie consumată la o singura folosire. Pent Pentru ru amba ambala lare reaa porţ porţio iona nată tă pot pot fi folo folosi site te:: foli foliii cont contra ract ctib ibil ile, e, foli foliii termosudabile din aluminiu sau hârtii metalizate. 3.8 Ambalarea în folii contractibile

Ambalarea în folii contractibile este o metodă de ambalare a produselor în  porţii mici, uniforme, prin aşezarea lor pe o placa suport, având alveole termoformate, urmată de închidere prin acoperire cu folie şi termosudare. Prin folie contractibilă se înţelege o folie din material plastic, întinsă în momentul fabricării sale, cu tensiuni interne fixate prin răcire şi care în momentul încă încălz lzir irii ii revi revine ne la pozi poziţi ţiaa iniţ iniţia ială lă.. Materi Materiale alele le înt întreb rebuin uinţat ţatee sunt: sunt: poliet polietile ilena na termoconductibilă, termoconductibilă, policlorura de vinil, policlorura de viniliden, polipropilena etc.

Ambalarea de tip “skin” este un procedeu de ambalare sub vid al produselor,  prin aşezarea lor pe o placa suport plana, urmată de închidere prin acoperire cu folie transparentă şi termosudare. Prin acest tip de ambalare la produsele alimentare se urmăreşte obţinerea unei  permeabilitaţi ridicate faţă de oxigen, ceea ce permite de exemplu păstrarea aspectului cărnii prin formarea oximioglobinei.

Ambalarea în folii contractibile se utilizează pe scară largă în domeniu   pro produ duse selo lorr cosm cosmet etic ice, e, medi medica came ment ntel elor or,, obie obiect ctel elor or din din stic sticlă lă sau sau porţ porţel elan an.. Se caract caracteri erizea zează ză prin prin uşurin uşurinţa ţa în manipu manipular lare, e, având având un im impac pactt pozi pozitiv tiv asupra asupra consumatorului. 4. COSTURI DE REALIZARE A AMBALAJELOR  4.1. Costuri necesare realizării ambalajelor Valoarea creşterilor calitative ale mărfurilor prin folosirea ambalajului este  posibilă cu costuri suplimentare apreciabile. Produsul la vânzare este o sumă de activităţi înmagazinate şi reflectate prin preţ. Acestea sunt : •

valoarea achiziţiei ca materii prime sau subproduse ;

•

valoarea prelucrărilor necesare ;

•

valoarea ambalajului ;

•

valoarea valoarea transportul transportului ui de la producăto producătorr la consumator consumator sau /şi la piaţa pentru pentru desfacere;

•

valoarea impozitului pe profit revenit conform legislaţiei în vigoare ;

•

valoarea combustibililor şi energiei electrice ;

•

alte costuri. Real Realiz izar area ea unui unui amba ambala lajj pres presup upun unee efec efectu tuar area ea unor unor chel cheltu tuie ieli li dire direct ctee

(proiectare, crearea funcţiilor estetice, materiale, manoperă şi utilaje), cât şi cheltuieli

indirecte (transport, manipulare, depozitare). depozitare). Ca în orice altă activitate, şi în fabricarea ambalajelor se urmăreşte obţinerea unei eficienţe tehnice, economice şi sociale cât mai ridicate, mai ales în condiţiile în care ambalajul a devenit el însuşi un produs ca atare. Conform unor date publicate şi prelucrate s-a constatat că valoarea ambalajului reprezintă cca. 5-10 % din preţul de vânzare al unui produs. Există ambalaje, cum ar  fi produsele cosmetice de lux, la care valoarea ambalajului poate egala sau chiar  depăşi valoarea mărfii ambalate. Pond Po nder erea ea şi repa repart rtiz izar area ea valo valori riii pent pentru ru aces aceste te comp compon onen ente te ale ale preţ preţul ului ui  produsulu  produsuluii sunt ilustrate ilustrate în fig. 4.1. pentru produsele produsele alimentar alimentaree pe piaţa SUA, SUA, în anul 2001. V. achiz.

18 32

3 4

V. Prelucr. V. Amb. V. Transp.

5

V. Imp. prof. 8

V.energ. 30

Altele

Figura 4.1 Costul total al mărfurilor Mări Mărimi mile le care care apar apar în repr reprez ezen enta tare reaa graf grafic icăă ante anteri rioa oară ră au urmă următo toar area ea semnificaţie: V. achiz.

- valoarea achiziţiei de materii prime

V. prelucr. - valoarea prelucrărilor necesare V. Am Amb.

- va valoarea am ambalajului

V. tran transp sp..

- valo valoar area ea transp transpor ortu tulu luii de la prod produc ucăt ător or la cons consum umat ator or sau/şi sau/şi la

 piaţa de desfacere V. imp. prof.

- valoarea impozitului pe profit

V. ener energ. g.

- val valoa oare reaa ene energ rgie ieii şi şi a comb combus usti tibi bili lilo lor  r 

Altele

- alte costuri

4.2. Optimizarea ambalajelor Opti Optimi miza zare reaa amba ambala laju julu luii pent pentru ru un prod produs us dat dat se face face avân avândd în vede vedere re urmă următo toar arel ele: e: defi defini niti tiva vare reaa ceri cerinţ nţel elor or,, stab stabil ilir irea ea ti tipu pulu luii de amba ambala laj, j, stab stabil ilir irea ea ambala ambalajul jului ui optim, optim, stabil stabilire ireaa materi materialu alului lui pentru pentru ambala ambalaj,j, stabil stabilire ireaa metode metodeii de ambalare, stabilirea tehnologiei de fabricare, marcare. Ambalajul optim se recomandă a se alege din gama de ambalaje standardizate. Concomitent cu diversificarea gamei sortimentale a produselor şi ridicarea calităţii acestora, ambalajul de prezentare şi desfacere câştigă în importanţă devenind ghidul principal de orientare şi decizie a partenerilor de contract în alegerea calităţii şi competitivităţii produselor . Realit Realitate ateaa comerc comercial ialăă arată arată că numai numai în condiţ condiţii iile le în care între calita calitatea tea  produsului şi calitatea recomandată de ambalaj există concordanţă, produsul respectiv are succes pe piaţă întrunind aprecierea unanimă a consumatorilor. Pe parcursul procesului complex: producţie – circulaţie - consum, produsul alimentar poate fi supus acţiunii unor factori interni şi externi , a căror prezenţă generează uzura fizică şi morală.

“Uzura fizică” a mărfurilor se referă la degradarea ambalajelor ca urmare a acţiunii factorilor fizici, chimici, biologici etc. În ceea ce priveşte “uzura morală”, aceasta se referă la scăderea interesului consumatorilor, ceea ce duce la încetinirea procesului de vânzare. Sub acest aspect, ambalajul reprezintă unul dintre factorii care au menirea de a crea condiţii în ceea ce  priveşte frânarea uzurii fizice, dar şi a celei morale. Temeinicia acestei afirmaţii este  justificată şi de faptul că ponderea alimentelor care se ambalează a crescut continuu şi are tendinţa să se extindă din ce în ce mai mult pe măsura dezvoltării cercetărilor  tehnico-ştiinţifice în acest domeniu.

Preambalarea alimentelor a devenit o necesitate socială tot mai evidentă a societăţii moderne, alimentaţia oamenilor ajungând să depindă aproape exclusiv de hrană preparată parţial sau integral de o industrie consacrată acestui scop. Ambalajul trebuie să reducă minim posibil pagubele provenite din riscurile de manipulare, încărcare, descărcare, transport, depozitare, distribuţie sau cauzate de factori climatici, chimici, fizici, biologici etc. Alătur Alăturii de caract caracteri eristi sticil cilee funcţ funcţion ionale ale,, care care asigur asigurăă păstra păstrarea rea calitati calitativă vă

şi

cantitativă a produselor, ambalajul trebuie să corespundă şi din punct de vedere economic.

Un ambalaj optim trebuie trebuie să protejeze protejeze bine produsul, produsul, să fie uşor şi ieftin, ieftin, iar  caracteristicile sale tehnice trebuie să faciliteze operaţiile de manipulare, transport şi stocare şi totodată să reprezinte, prin modul în care este conceput, un instrument eficient de marketing. Tendinţe de dezvoltare a ambalajelor pentru produsele alimentare Conjun Conjunctu ctura ra actual actualăă a influe influenţa nţatt si tendin tendinţel ţelee in dezvol dezvoltar tarea ea ambala ambalajel jelor. or. Astfel, se tinde spre simplificarea acestora şi ameliorarea calităţii, determinate de criza de materii prime, energie şi materiale, de problemele ecologice şi exigenţele consumatorilor. In general, se apreciază că trebuie creat un astfel de ambalaj pentru  produsul alimentar, care să permită îndeplinirea in cele mai bune condiţii a tuturor  func funcţi ţiil ilor or sale sale.. Sp Spec ecia iali lişt ştii ii în dome domeni niuu comb combat at idee ideeaa unei unei econ econom omii ii pe seam seamaa ambalajelor, atunci când funcţiile de protecţie, de raţionalizare, de promovare şi estetice nu pot fi îndeplinite in mod corespunzător. În ţări ţările le dezv dezvol olta tate te,, cu trad tradiţ iţie ie înde îndelu lung ngat atăă în prod produc ucer erea ea amba ambala laje jelo lor, r, amba ambala laju jull este este cons consid ider erat at ca part partee inte integr gran antă tă

a prod produs usel elor or de înal înaltă tă cali calita tate te..

Consumatorii sunt dispuşi să plătească mai mult pentru a avea un produs mai bun,   pen pentr truu un asem asemen enea ea prod produs us , modu modull de amba ambala lare re,, amba ambala laju jull în sine sine,, avân avândd o importanţă deosebită. De altfel, în costul produsului ambalat, costul ambalajului

variază de la mai puţin de 5% din valoarea produsului până la 6-10% sau chiar 15 % din acesta. Preocupările evidente sunt îndreptate către crearea materialelor complexe de ambalaj, multiplicarea şi combinarea confecţiilor de ambalaje, de mare eficacitate şi cu consum specific tot mai mic de material de ambalaj, pe unitatea de masă a  produsului alimentar comercializat.

4.3. Reglementări U.E. referitoare la ambalajele pentru produsele p rodusele alimentare Ambalajele produselor alimentare care circulă în statele UE trebuie să satisfacă ceri cerinţ nţee refe referi rito toar aree la grad gradul ul de sati satisf sfac acer eree a ceri cerinţ nţel elor or cons consum umat ator oril ilor or priv privin indd calitatea, siguranţa, comoditatea şi costul ei şi în funcţie de efectul lor asupra mediului. În acest sens, statele membre ale UE au prevăzut: •

•

 promovarea ambalajelor ambalajelor standard standard care facilitează facilitează reutilizarea lor; lor; favorizarea producţiei de ambalaje reduse, volumul şi necesarul ambalajelor  fiind limitate.

•

eliminarea discriminărilor discriminărilor dintre ambalaje noi şi cele recuperate;

•

fabricarea de produse specifice care permit utilizarea de ambalaje obţinute din materiale reciclate. Stat Statel elee memb membre re UE vor vor excl exclud udee de pe piaţ piaţăă amba ambala laje jele le care care nu sunt sunt

recuperabile sau reciclabile. Instrumentele economice care promovează recuperarea amba ambala laje jelo lorr şi a deşe deşeur uril ilor or prov proven enit itee de la aces aceste teaa sunt sunt adop adopta tate te în func funcţi ţiee de specificul fiecărei ţări, iar gestionarea deşeurilor, îmbunătăţirea tehnicilor de reciclare şi utilizarea în acelaşi domeniu sau în altul a materialelor reciclabile sunt probleme comune tuturor statelor UE. Se impune, bineînţeles, educaţia riguroasă a consumatorilor, ca şi adoptarea unor legi, a unor norme sanitare clare care să asigure protecţia acestora, în condiţiile în care relaţia complexă produs – ambalaj – mediu - consumator a dobândit noi

valenţe în ultimii ani. Ambalajele nu trebuie să constituie surse de periclitare a sănătăţii consumatorilor, prin interacţiunea pe care o pot declanşa în contact cu  produsele  produsele,, în special special cu cele alimentare alimentare.. Drept pentru care, care, legislaţia legislaţia europeană europeană cu  privire  privire la materiale materialele le şi obiectele obiectele destinate destinate a veni în contact contact cu mărfuril mărfurilee alimenta alimentare re este cuprinzătoare. În ţara noastră în cadrul Normelor igienico-sanitare pentru alimente, aprobate  prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 975, aprilie 1998 se menţionează: - materialele din care se confecţionează ambalajele să aibă grad ridicat de stab stabil ilit itat atee fizi fizico co-c -chi himi mică că,, care care să nu perm permit ităă ceda cedare rea, a, în ti timp mpul ul util utiliz izăr ării ii,, a substanţelor străine peste limitele admise; - cernelurile şi coloranţii folosiţi la imprimarea şi colorarea materialelor de ambalaj care vin în contact cu produsul alimentar să fie avizate de Ministerul Sănătăţii; - nu este admis contactul direct al alimentelor cu partea colorată sau imprimată a ambalajului; - ambala ambalajul jul să nu confere confere toxici toxicitat tatee produs produsulu uluii alimen alimentar tar cu care vine în contact; - ambalajul să nu influenţeze caracteristicile organoleptice, fizico-chimice sau valoarea nutritivă a produsului alimentar cu care vine în contact în timpul prelucrării, manipulării, transportului sau păstrării acestuia.

4.4. Indicatori economici de apreciere ai ambalajelor Aşa cum se preciza anterior, ambalajele pot fi privite ca produse finite pentru care sau chel cheltu tuit it resu resurs rsee mate materi rial ale, e, fina financ ncia iare re şi econ econom omic ice. e. În prac practi tica ca come comerc rcia ială lă ambalajele au un regim special de circulaţie, de apreciere şi de recuperare, în vederea refolosirii lor.

Aprecierea economică a ambalajelor se face prin 5 categorii de indicatori tehnico – economici:  Indicatori spaţiali (de volum)

Aceştia reflectă gradul de utilizare a spaţiului de depozitare şi de transport. Sunt apreciate acele ambalaje care: 

are un volum util cât mai mare în raport cu volumul propriu;



ocupă un spaţiu cât mai redus când se află în stare pliată sau demontată, în raport cu volumul în stare montată;



foloseşte cât mai complet suprafaţa paletului de transport sau suprafaţa de depozitare

are o suprafaţă cât mai mică în raport cu volumul său interior, respectiv cu masa ambalată. În tabelul 4.1. sunt prezentate relaţiile de calcul pentru cei mai importanţi indicatori spaţiali ai ambalajelor: 

Tabel 4.1. Indicatori spaţiali ai ambalajelor Denumirea Relaţia de calcul indicatorului V  Volumul util (Vu) 100 V  u

Volu Volumu mull de depo depozi zita tare re (Vd) Supr Su praf afaţ aţaa exte exteri rioa oară ră în raport raport cu capacitat capacitatea ea de încărcare Supr Su praf afaţ aţaa exte exteri rioa oară ră în raport cu volumul interior  Supr Su praf afaţ aţaa exte exteri rioa oară ră în raport cu numărul de  produse conţinute

V d 

i

=

⋅

V  g 

=

V r  V  g 

S  =

S 

=

S  =

100

⋅

S e Qa S e V i S e n

Semnificaţia mărimilor care apar în relaţiile de calcul este: Vi - volumul interior interior al ambalajului (dm3)

Vg - volumul de gabarit gabarit (exterior) (exterior) al ambalajului ambalajului Vr  - volumul de gabarit al ambalajului, redus prin pliere sau demontare Se - suprafaţa exterioară exterioară a ambalajului (dm2) Qa - capacitatea de încărcare a ambalajului (masa ambalajului şi a produsului ambalat) (kg) n - numărul de produse produse conţinute în ambalaj  Indicatori de masă

Indicatorii de masă permit compararea ambalajelor din punct de vedere al mase maseii cu volu volumu mull inte interi rior or al amba ambala laju julu lui,i, cu masa masa conţ conţin inut utul ului ui şi cu numă număru rull unităţilor cuprinse în ambalaj. Este apreciat acel ambalaj care are masa proprie cât mai mică în raport cu celelalte elemente de referinţă precizate mai sus. Ca şi în cazul indicatorilor spaţiali, sunt precizaţi în tabelul 4.2. cei mai importanţi indicatori de masă ai ambalajelor:

Tabel 4.2. Indicatori de masă ai ambalajelor Denumirea Relaţia de calcul indicatorului M  Masa Masa util utilăă în rapo raport rt cu M  100 100 Q capacitatea de încărcare M  Masa Masa util utilăă în rapo raport rt cu M  V  volumul interior  M  Masa Masa util utilăă în rapo raport rt cu M  n numă număru rull de prod produs usee din din ambalaj M  Masa utilă netă M  100 100 u

a

=

⋅

a

a

u =

i

a

u =

n =

Ma - masa ambalajului ambalajului gol (kg) (kg)  Indicatori de consum

a

M a

+

Qa

⋅

Aceşti indicatori urmăresc compararea ambalajelor din punctul de vedere al consumului de materiale necesare fabricării ambalajului. Un ambalaj este cu atât mai economic cu cât necesită un consum mai mic de materiale în raport cu volumul interior al ambalajului, cu masa conţinutului şi cu numărul de unităţi cuprinse în ambalaj.  Indicatori de productivitate a muncii 

Indicatorii de productivitate a muncii caracterizează operaţia de ambalare şi dau  posibilitatea de a compara ambalajele din punctul de vedere al capacităţii acestora de a fi umplute cu produsul produsul ambalat. Pentru a determina indicatorii indicatorii de productivitate productivitate a muncii sunt necesare informaţii despre cantitatea (volumul sau numărul de produse) ambalată pe schimb, numărul de lucrători şi durata unui schimb.  Indicatori de apreciere a costurilor 

Oric Oricee acti activi vita tate te econ econom omic icăă se apre apreci ciaz azăă prin prin inte interm rmed ediu iull chel cheltu tuie ieli lilo lor  r  (costurilor) implicate. Indicatorii de apreciere a costurilor permit compararea ambalajelor din punct de vedere al cheltuielilor totale ale ambalajului şi ale operaţiei de ambalare, ţinând cont de numărul de circuite efectuate de ambalajele refolosibile. Un ambalaj este cu atât mai apreciat cu cât cheltuielile totale de ambalaj şi ambalare sunt mai reduse în raport cu preţul produsului ambalat, cu masa conţinutului sau cu volumul interior al ambalajului. În cazul ambalajelor refolosibile, principalul indicator de apreciere a costului se calculează cu relaţia: C a C  =

 N 

+

C m C  p

+

C 0 ⋅ 100 100

(4.1.)

în care: Ca - costul ambalajului propriu-zis Cm - costul materialelor auxiliare de ambalare C0 - costul operaţiilor de ambalare

 N respectiv C p

- numă număru rull mini minim m de circ circui uite te pre prevă văzu zute te a fi efec efectu tuat atee pentr pentruu amba ambala laju jull - costul produsului ambalat

5. MARCAREA ŞI ETICHETAREA AMBALAJELOR   Marca

reprezintă un semn distinctiv menită să diferenţieze produsele şi

serviciile prin garanţia unei calităţi superioare şi constante, semn susceptibil de a forma forma,, în condiţ condiţiil iilee legii, legii, obiect obiectul ul unui unui drept drept exclus exclusiv, iv, care care aparţi aparţine ne catego categorie rieii drepturilor de proprietate industrială. Prin urmare:

marca este un semn distinctiv , care permite unui personae fizice sau  juridice să distingă produsul sau serviciile de cele ale concurenţilor oferînd garanţia •

unei calităţi superioare, constante. •

marc marcaa repr reprez ezin intă tă o gara garanţ nţie ie priv privin indd cali calita tatea tea produ produsel selor or şi

serviciilor la care se referă: ea are scopul să dea încredere clientului în ceaa ce  priveşte calitatea produselor şi serviciilor în cauză.

marca poate forma obiectul unui drept exclusiv , adică poate fi  protejată, prin înregistrarea ei de cãtre organismul naţional de specialitate în condiţiile •

legii (în România acest organism este Oficiul de Stat pentru Investitii şi Mărci OSIM) În legislaţia românească marca este definită ca fiind „un semn ce poate fi reprez reprezent entat at grafic grafic,, care care serveş serveşte te la deoseb deosebire irea a produs produselo elorr sau servic serviciil iilor or unei unei  persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane”.

5.1. Elemente constitutive ale mărcilor

Pentru evidenţierea elementelor de definire ale mărcilor se pleacă de la definiţia clasică a mărcii, completată cu accepţiunea ei modernă; astfel, este clar că marca trebuie să cuprindă elemente distinctive, care să deosebească produsul de altele asemănătoare, dar şi elemente de garanţie a calităţii. Pentru ca o marcă să fie recunoscută şi protejată de legislaţiile naţionale şi internaţionale, ea trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe din punctul de vedere a elementelor din care este formată şi a modului cum acestea sunt combinate. a) Folosirea unui nume propriu poate constitui o marcă numai în măsura în care are un aspect exterior caracteristic, este combinat cu o emblemă sau alt semn figurativ, fie datorită graficii, culorii sau aşezării literelor. În unele ţări, mărcile care cuprind denumiri geografice sunt acceptate numai dacă această indicaţie corespunde locului de provenienţă a produsului.  b) Denumirile din vocabularul curent (substantive comune, adjective, verbe, adve adverb rbe) e) pot pot fi folo folosi site te ca marc marcăă dacă dacă înţe înţele lesu sull lor lor suge sugere reaz azăă o cara caract cter eris isti tică că importantă a produsului. c) Cuvintele inventate, care nu au o anumită semnificaţie pot constitui o marcă cu condiţia să fie uşor de pronunţat şi de memorat (exemplu Bona Prima, Coca Cola, Rolex, Sony, ş.a.). d) Reprezentările grafice plane sau în relief care pot constitui o marcă sunt de o mare varietate: embleme, blazoane, desene, sigilii, etc. Formele geometrice simple (pătrat, cerc) neînsoţite de alte elemente figurative (litere, cifre, cuvinte) nu pot constitui mărci, fiind considerate insuficient de distinctive. e) Design-ul se referă la forma, mărimile, culorile şi materialul din care sunt realizate produsele sau ambalajele acestora. Ele pot constitui o marcă, deşi folosirea lor este încă controversată, nu toate ţările acceptând să introducă în legislaţiile proprii  prevederi cu privire la acest tip de marcă. f) Marca sonoră este prevăzută în foarte puţine legislaţii naţionale, ţara noastră fiind una dintre puţinele ţări ce au acceptat o astfel de marcă. Se aplică cu precădere în domeniul serviciilor, dar s-a extins şi utilizarea ei pentru produse (de exemplu melodia specifică reclamei de la cafeaua Iacobs). Deşi, în prezent, tehnica ar putea

 permite răspândirea acestui tip de marcă, ea este puţin utilizată şi are încă multe  posibilităţi neexploatate. g) Combinaţii de elemente ca nume, denumiri, reprezentări grafice, cifre şi litere sunt utilizate foarte frecvent ca mărci, tocmai combinaţia fiind acea care dă unicitate mărcii. Pentru ca o marcă să fie competitivă, ea trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: •

să fie clară, expresivă şi eufonică;

•

să aibă un caracter distinctiv pentru a nu se confunda cu mărci similare;

•

să fie uşor de memorat;

•

să nu fie deceptivă, adică să nu inducă în eroare publicul asupra caracteristicilor  de calitate ale produselor la care se referă;

•

să transmită corect mesajul dorit;

•

să aibă, pe cât posibil, o semnificaţie legată de produsele sau activitatea întreprinderii la care se referă.

5.2. Funcţiile mărcilor Pentru orice firmă marca reprezintă o valoare deoarece este elementul esenţial al strategiei comerciale. Funcţiile mărcilor au evoluat odată cu dezvoltarea producţiei şi comerţului de bunuri şi servicii. Principalele funcţii ale mărcilor sunt:  funcţia de identificare a produselor unei firme faţă de cele similare ale firmelor concurente;  funcţia de garantare a unui nivel constant al calităţii; 

funcţia de concurenţă pe piaţă;

funcţia de reclamă. Primele două sunt considerate funcţiile clasice ale mărcilor deoarece au însoţit apariţia şi dezvoltarea mărcilor în întreg intervalul de timp de când acestea sunt 

cunoscute, iar ultimele două sunt considerate a fi caracteristice comerţului din zilele noastre. Funcţia de identificare este cea mai veche funcţie a mărcilor. Ea permite recunoaşterea rapidă a unui produs sau serviciu prin intermediul numelui, simbolului, ambalajului specific (de exemplu, Jacobs pentru cafea, forma sticlei de Coca-Cola, etc.). Funcţia de garantare a calităţii se referă cu precădere la firmele de prestigiu, care şi-au câştigat o reputaţie internaţională. Simpla denumire a mărcii unei astfel de firme este o garanţie că produsul achiziţionat va avea o calitate superioară. Funcţia de concurenţă este una din funcţiile noi ale mărcilor, apărute odată cu dezvoltarea fără precedent a producţiei de mărfuri specifică celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea şi perioadei în care ne aflăm în prezent. În cadrul comerţului sau a altor schimburi economice, concurenţa de pe piaţă se concretizează într-o concurenţă a mărcilor. Funcţia de concurenţă se accentuează în condiţiile diferenţierii continue a  produselor. Se poate ajunge până la manifestarea funcţiei de concurenţă în interiorul aceleaşi firme, între produse diferite fabricate de aceasta (de exemplu concurenţa între diferitele sortimente de sucuri naturale produse de firma Parmalat). Funcţia de reclamă a apărut ca urmare a dinamicii mărfurilor şi a susţinerii acestei dinamici de către publicitate. Prin forţa pe care o dobândeşte, marca devine un factor al succesului comercial, utilizat de o firmă ca instrument al strategiei sale  promoţionale.

5.3. Clasificarea mărcilor Pentru a putea sistematiza mărcile, aceste se clasifică după următoarele criterii: a) după destinaţie: - mărci de fabrică – sunt aplicate de producător pe produsele sale; - mărci de comerţ – sunt folosite de firmele care comercializează produse. Dacă o întreprindere îşi comercializează singură produsele, ea poate folosi atât marca de fabrică, cât şi marca de comerţ. În prezent sunt mai răspândite mărcile de

fabrică decât cele de comerţ, dar a început să crească şi importanţa acestora din urmă datorită perfecţionării sistemului de distribuţie a produselor.  b) după obiectul lor: - mărci de produse - mărci de servicii Atât mărcile de fabrică, cât şi cele de comerţ sunt mărci de produse. În ceea ce  priveşte relaţia dintre produs şi marcă, pot exista mai multe variante: mărcii indi indivi vidu dual alee de prod produs us – atunci  mărc atunci când când înt întrep reprin rinder derea ea produc producăto ătoare are înregistrează câte o marcă pentru fiecare din produsele sale;  o singură marcă pentru toate produsele întreprinderii ;  mai multe mărci, fiecare pentru o linie de produse ale întreprinderii ;  mărci structurate pe mai multe niveluri – atunci când marca se obţine din combinarea mărcii de fabrică cu mărcile individuale de produs. Mărcile de servicii protejează activitatea de prestări de servicii. La rândul lor, mărcile de servicii se subîmpart în: - mărci de servicii propriu-zise - mărci de servicii ataşate produselor  Mărcile de servicii propriu-zise se referă la activităţi ce nu au nici o legătură directă cu nici un produs. Mărcile de servicii ataşate produselor sunt acele mărci care se aplică pe obiectele, instrumentele, mijloacele ce servesc la prestarea unui anumit serviciu (de exemplu, marca unui hotel imprimată pe lenjerie, feţe de masă, farfurii, tacâmuri, marca unei firme de transport imprimată pe mijloacele cu care efectuează serviciul, ş.a.). c) după titularul dreptului de marcă - mărci individuale - mărci colective Mărcile individuale sunt cele mai întâlnite, ele aparţin unei persoane fizice sau unei persoane juridice.

Mărcile colective aparţin unor organizaţii naţionale, regionale, internaţionale de  producători, comercianţi sau prestatori de servicii şi se folosesc pentru a garanta calitatea sau originea produselor sau serviciilor respective. d) după obligativitate - mărci facultative - mărci obligatorii În general, folosirea unei mărci de către o firmă este facultativă, ea fiind adoptată ca o strategie comercială, concurenţială sau de publicitate. Există, însă, şi situaţii în care folosirea mărcii este obligatorie, atunci când interesul general al societăţii o cere (de exemplu marcarea armelor de foc şi a muniţiei, marcarea metalelor preţioase). e) după zona de răspândire - mărci locale – cunoscute într-o regiune restrânsă dintr-o ţară - mărci naţionale – răspândite la nivelul unei ţări - mărci notorii (internaţionale) – au o largă recunoaştere şi se bucură de renume în rândul clienţilor dintr-un număr mare de ţări datorită calităţii foarte bune şi constante a produselor sau serviciilor la care se referă (ex. Pepsi-Cola, Parmalat, Kraft Foods etc.). f) după modul de comunicare a informaţiei - mărci verbale – informaţia este comunicată sub formă de cuvinte, combinaţii de litere sau combinaţii de cuvinte; - mărci figurative – la care marca este o reprezentare grafică, însoţită sau nu de cuvinte; - mărci sonore – alcătuite din note muzicale. g) după compoziţia lor  - mărci simple – formate dintr-un singur element - mărci compuse – realizate dintr-o combinaţie de elemente. Este evident faptul că mărcile compuse sunt mult mai frecvent folosite decât cele simple deoarece asocierea de elemente figurative ajută la obţinerea caracterului

de unicitate al mărcii şi permite ca aceasta să fie suficient de distinctivă pentru a putea identifica fără echivoc produsul. Potriv Pot rivit it reglem reglement entăr ărilo ilorr în vigoa vigoare, re, tit titula ularul rul mărcii mărcii are drept drept de folosi folosire re exclusivă a acesteia pe o perioadă de 10 ani, numai pentru produsele şi serviciile  pentru care s-a efectuat înregistrarea mărcii. După 10 ani aceasta se poate reînnoi fără modificări şi fără a extinde lista de produse şi servicii pe care le marchează. Titularul mărcii are dreptul să aplice sau să ataşeze marca înregistrată pe fiecare  produs, pe ambalajul său, pe documentele care însoţesc produsele sau serviciile sau pe alte documente prin care se oferă acestea. De asemenea, mărcile pot fi aplicate pe cata catalo loag age, e, recl reclam ame, e, enun enunţu ţuri ri publ public icit itar are, e, insi insign gne, e, fact factur urii conf confor orm m inte intere rese selo lor  r  comerciale ale titularului, pot fi utilizate ca instrument de publicitate şi reclamă la expoziţii, târguri, etc. organizate în România.

5.4. Etichetarea ambalajelor pentru produse alimentare Eticheta Eticheta reprezintă reprezintă cel mai rapid şi cel mai simplu suport suport pentru pentru informarea informarea consumatorului. A apărut în paralel cu dezvoltarea producţiei de ambalaje de serie mare mare şi este este purt purtăt ătoa oare re de info inform rmaţ aţii ii nece necesa sare re pent pentru ru înle înlesn snir irea ea oper operaţ aţiu iuni nilo lor  r  comerciale cum ar fi : denumirea produsului, •

•

numele producătorului,

•

marca,

•

locul de origine al produsului,

•

data fabricaţiei şi termenul de valabilitate,

cantitatea Diversificarea sortimentului de mărfuri, creşterea gradului de prelucrare a produselor  •

au amplificat funcţiile etichetei. Dacă la început eticheta servea la identificarea simplă şi rapida a produselor alimentare şi la facilitarea operaţiunilor comerciale în prezent ea răspunde şi nevoii de promovare a produsului pe piaţă.

Conţinutul mesajului informaţional al etichetei s-a aflat pentru o foarte lungă perioadă de timp din istoria societăţii, la libera inspiraţie a producătorilor şi ulterior al comercianţilor, care în multe cazuri au folosit eticheta în mod abuziv, în  principal ca instrument de promovare a unei concurenţe neloiale sau fraudă. Pentru aceste motive treptat au început să apară reglementari privind eticheta şi etichetarea mărfurilor mărfurilor în coduri coduri comerciale, în standarde, standarde, iar mai recent recent în normele elaborate de organisme şi instituţii cu activitate internaţională.

Etichetarea reprezintă totalitatea fişelor, mărcilor, imaginilor sau altor materiale descriptive scrise, imprimate, ştanţate, gravate sau aplicate pe ambalajul unei mărfi alimentare sau alăturat acestuia. Etichetarea cuprinde eticheta şi toate materialele scrise sau imprimate având legătură cu produsul alimentar sau care îl însoţesc. Reglementari naţionale şi internaţionale privind etichetarea alimentelor Etiche Etichetar tarea ea produs produselo elorr alimen alimentar taree este este reglem reglement entată ată pe plan plan int intern ernaţi aţiona onal,l, deoarece are un rol esenţial în protejarea consumatorilor. Comitetul pentru etichetarea   bunurilo bunurilorr alimentare alimentare din cadrul cadrul Comisiei Comisiei Codex Codex Alimentari Alimentarius, us, care-şi care-şi desfăşoar desfăşoarăă activi activitat tatea ea sub egida egida FAO/OM FAO/OMS/P S/PUN UND, D, a elabor elaborat at o serie serie de reglem reglement entări ări,, cu

caracter de recomandare. În baza recomandărilor FAO/OMS/PUND, FAO/OMS/PUND, se cunosc drepturile consumatorilor: * dreptul la satisfacerea nevoilor fundamentale; * dreptul la protecţie prin sisteme legislative şi de securitate împotriva  produselor şi serviciilor care pun în pericol sănătatea sau viaţa; * dreptul la informarea corectă şi completă asupra caracteristicilor calitative şi condiţiilor de folosire a produselor alimentare şi serviciilor; * dreptul la despăgubire pentru prejudiciile aduse de alimente şi servicii necorespunzătoare; * dreptul la instruire şi educaţie.

Orice produs alimentar ambalat trebuie să fie etichetat.

În Româ Români niaa este este vala valabi bilă lă Hotă Hotărâ râre reaa Guve Guvern rnul ului ui nr. nr. 784/ 784/19 1996 96 - priv privin indd Apro Aproba bare reaa norm normel elor or meto metodo dolo logi gice ce pent pentru ru etic etiche heta tare reaa prod produs usel elor or alim alimen enta tare re,, completată cu H.G. 953/1999. Pentru mărfurile alimentare prelucrate, mesajul informaţional al etichetei trebuie să conţină următoarele menţiuni; - den denumir umireea prod produs usuului lui; - li list staa ingr ingreedie diente ntelor lor (mat (mateerii rii prim imee, auxi auxili liaare, re, incl incluusiv siv adit aditiv ivii ii încorporaţi); - conţinutul ne net; - nume numele le şi adre adresa sa prod produc ucăt ător orul ului ui,, dist distri ribu buit itor orul ului ui,, im impo port rtat ator orul ului ui sau sau exportatorului; - ţara de de or origine; - elem elemen ente te de de iden identi tifi fica care re a lotu lotulu lui; i; - declar declarare areaa valorii valorii nutriti nutritive ve (în special special pentru pentru produs produsele ele dietet dietetice ice,, pentru pentru alimentaţia sugarilor şi a copiilor de vârstă mică). La aceste precizări obligatorii se mai pot adăuga următoarele informaţii, în funcţie de tipul produsului alimentar: - condiţ condiţiil iilee speci speciale ale de depo depozit zitare are şi păst păstrar raree ; - modul modul de folosire, folosire, când utili utilizarea zarea necesită necesită indicaţii indicaţii speciale; speciale; - locul locul de origine origine sau sau de proveni provenienţ enţăă a produs produsulu ului,i, dacă dacă omitere omitereaa acestui acestuiaa ar fi de natură să creeze confuzii în gândirea consumatorilor; consumatorilor; - concen concentra traţia ţia alcoo alcoolic licăă – pentru pentru băutur băuturile ile la care care aceast aceastaa este mai mare mare de 1,20% vol; - numele numele şi adre adresa sa celu celuii care care amba ambalea lează ză prod produsu usul; l;

Eticheta nutriţională Declararea valorii valorii nutritive în etichetă marchează marchează evoluţia calitativă calitativă a acesteia şi reprezintă o tendinţă la care se aliniază tot mai mulţi producători.

În perioada anilor 70 consumatorul a descoperit un nou element, uneori chiar în cadrul etichetei, alteori constituind o etichetă separată pe produs, individualizată în ceea ce s-a denumit eticheta nutriţională. Perfecţionarea continuă a normelor de nutriţie pe plan naţional şi internaţional şi preocuparea pentru asigurarea unor alimente salubre, care să răspundă, în acelaşi timp, cât mai bine cerinţelor metabolice ale organismului uman (diferenţiate după specif specificu icull fiziol fiziologi ogicc al segmen segmentel telor or prest prestabi abilit litee de consum consumato atori ri ), au determ determina inatt apariţia unor standarde internaţionale de recomandare pentru o serie de produse alimentare elaborate de către Comisia Codex Alimentarius. Standardele internaţionale internaţionale recoma recomanda ndate te pentr pentruu alimen alimentel telee destin destinate ate sugari sugarilor lor şi copiil copiilor or de vârstă vârstă mică mică au reprezentat startul în soluţionarea acestor probleme. În cadrul acestor standarde, pentru prima dată, apare recomandarea ca pe etichetele alimentelor destinate segmentelor respective de copii să se declare valoarea nutritivă sub forma: 1. valo valori riii energ energet etic icee (expr (exprim imat atăă în kcal kcal sau sau kj şi prin prin numă număru rull de gram gramee de  protide, glucide şi lipide furnizate de 100g aliment sau per porţie sugerată) 2. cantităţii cantităţii totale totale pentru pentru fiecare substanţ substanţăă minerală minerală şi vitamină existent existentăă în 100g  produs sau într-o porţie sugerată. Valoarea nutritivă reprezintă o preocupare constantă nu numai a ştiinţelor  legate legate de nutriţia nutriţia omului, omului, ci şi a ştiinţelor ştiinţelor implicate implicate în producţia producţia şi comercializa comercializarea rea alimentelor. Meritul de a realiza şi de a patenta o etichetă nutriţională (în 1972) revine unei mari societăţi de comerţ cu alimente din Olanda (firma Albert Heijin) care,   pri print ntrr-oo rep repreze rezent ntar aree graf grafic icăă orig origin inal ală, ă, a reuş reuşit it să expr exprim imee şi să comu comuni nice ce consumatorilor gradul de satisfacere al necesarului zilnic în substanţe chimice cu valoare biologică. În evoluţia etichetei nutriţionale, conţinutul informaţional a fost în permanentă permanentă îmbogă îmbogăţir ţire, e, acest acest lucru lucru fiind fiind determ determina inatt de diver diverşi şi factor factorii educaţ educaţion ionali ali,, social sociali,i,

pornit de la cele cele trei elemente elemente energet energetice ice (protei (proteine, ne, glucide glucide,, economici. S-a pornit

lipide) şi valoarea energetică conferită de acestea produsului etichetat. Cei “4 mari CODEX”, aşa cum au fost denumite elemente menţionate mai sus , apăreau pe etichetele nutriţionale nutriţionale ale produselor alimentare alimentare comercializate în Republica Federală Federală Germană, Ţările de Jos şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, la sfârşitul anului 1989. În prezent sunt acceptate 6 modele de etichete nutriţionale care oferă o gamă largă de informaţii nutriţionale consumatorilor. Sistemul introdus de Directiva C.E.E. 496/90 are un caracter voluntar , în sensul că firmele producătoare şi de comercializare en-detail nu sunt obligate să raporteze raporteze toţi constituen constituenţii ţii nutriţionali, nutriţionali, dar dacă se decid să facă acest lucru, lucru, trebuie trebuie respectate prescripţiile comunitare. Dincolo de dispoziţiile legale obligatorii, eticheta nutriţională este acceptată ca o necesitate socială şi tinde să devină un instrument de marketing valoros aflat la îndemâna producătorilor producătorilor si comercianţilor comercianţilor de alimente. alimente. Etichetarea nutriţională nutriţională oferă întreprinderilor o oportunitate mărită de a vinde şi de a garanta consumatorilor un comportament alimentar corect. Tot mai multe persoane au devenit conştiente de importanţa actului alimentar, iar etichetarea nutriţională le poate oferi posibilitatea alegerii hranei şi asumarea propriilor decizii în acest sens. Ca mijloc de comunicare între industrie, comerţ si consum, etichetarea corectă şi cuprinzătoare a produselor alimentare reprezintă o bază utilă de date:  – 

pentru consumator: utilitatea rezultă nu numai în respectarea dreptului de opţiune pentru un produs sau altul, ci şi în educarea individului în calitate de cumpărător, inclusiv prin conştientizarea efectului pe care alimentul îl au pentru propria sa sănătate;

 – 

pentru pentru agenţii agenţii econom economici ici (firme firme care care produc produc,, import importăă sau export exportaa  bunuri alimentare) reprezintă o modalitate de măsurare a pulsului pieţei, de cunoaştere a reacţiilor consumatorilor, dar si un stimulant în realizarea unor produse superioare calitativ. Producătorii şi comercianţii de produse

alimentare sunt puşi în situaţia de a reconsidera şi modela strategia şi   politica politica privind privind etichetar etichetarea ea bunurilor bunurilor alimentare alimentare,, exigenţelo exigenţelorr privind privind   prote protecţi cţiaa consum consumato atorul rului, ui, criter criteriil iilor or şi normat normative ivelor lor de perfor performan manţă ţă intern int ernaţi aţiona onală. lă. Luar Luarea ea în consid considera erare re a acesto acestorr noi coor coordon donate ate cu cu vocaţie universală contribuie, în mod decisiv la creşterea competitivităţii  produselor lor şi la creşterea capacităţii lor concurenţiale, cu rezultate  pozitive din punct de vedere financiar.

Eticheta electronică (EEG) Este un afişaj afişaj electronic electronic al preţului, preţului, parte a unui sistem de preţuri preţuri electronice, electronice, folo folosi sitt în maga magazi zine nele le reta retail il (hyp (hyper erma marc rche het,t, supe superm rmar arke ket,t, maga magazi zine ne disc discou ount nt,, cash&carry). Termenii de identificare automată şi captură automată a datelor se referă la tehnologiile care realizează transferul direct al datelor de identificare de pe obiect întrun calculator sau într-un sistem controlat de un microprocesor fără a se utiliza în acest sens o tastatură sau un periferic similar. Multe din aceste tehnologii au redus la minim sau chiar nu necesită implicarea factorului uman în cadrul procesului de preluare a datelor.

Eticheta ecologică Aderarea la Uniunea Europeană a României a impus standarde stricte privind  protecţia mediului. Una din măsurile pe care ţara noastră a trebuit să le adopte a fost şi cea care se referă la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Scopul Scopul

acordă acordării rii etichet etichetei ei ecologic ecologicee este este acela acela de a promov promovaa produs produsele ele

ecologice, care nu pot afecta mediul pe parcursul întregului ciclu de viaţă, astfel încât de resursele mediului mediului înconjurător să se profite o perioadă perioadă cât mai îndelungată. îndelungată.

Eticheta Eticheta ecologică ecologică este este o acţi acţiun unee volu volunt ntar arăă de prom promov ovar area ea prod produs usel elor  or  ecologice ecologice ce contr contribuie ibuie la utiliz utilizarea area eficientă eficientă a resurs resurselor elor protejând protejând mediul, mediul, prin prin furnizarea către consumatori a unor informaţii corecte, exacte despre produse. Ecoeticheta este un simbol simbol grafic şi/sau şi/sau un text descripti descriptivv aplicat pe produs, produs, ambalaj, într-un într-un document document informativ care însoţeşte produsul şi care oferă informaţii informaţii despre cel puţin unul unul şi cel mult trei tipuri tipuri de impact asupra mediului.  Avantajele ecoetichetării

Ecoetichetarea aduce o serie de avantaje pentru producător:  – produc producăto ătorul rul are are posibili posibilitat tatea ea de a viza viza pieţe care care în alte condiţ condiţii ii sunt inaccesibile şi îşi creează şi o imagine bună atât în în rândul angajaţilor, cât şi al comunităţii locale şi naţionale.  – în ţările ţările europene, europene, consumator consumatorii ii vor deven devenii cei mai conşti conştienţi enţi de riscul riscul pe pe care îl reprezintă pentru sănătatea lor utilizarea de substanţe periculoase  prezente în produsele de consum curent.

6. ELEMENTE DE DESIGN ŞI ESTETICA AMBALAJELOR  6.1. Generalităţi privind estetica, estetica industrială, design-ul industrial Dezv Dezvol olta tare reaa şi mode modern rniz izar area ea come comerţ rţul ului ui,, dive divers rsif ific icar area ea forme ormelo lorr de comerc comercial ializa izare re au int intens ensifi ificat cat preocu preocupar parea ea produc producăto ătoril rilor or şi comerc comercian ianţil ţilor or de a exti extind ndee oper operaţ aţii iile le de prea preamb mbal alar are. e. Acea Aceast staa a fost fost posi posibi bilă lă dato datori rită tă “exploziei” înregi înregistr strate ate în indust industria ria ambala ambalajel jelor or (stati (statisti sticil cilee dovede dovedesc sc că în S.U.A. S.U.A. indust industria ria ambalajelor este comparabilă ca volum de activitate cu cea a automobilelor). automobilelor). Un ambala ambalajj de calita calitate te trebui trebuiee să îndep îndeplin lineas ească că o serie serie de cerinţ cerinţee tehnic tehnice, e, constructive, economice şi de durabilitate. La acestea s-a adăugat o nouă cerinţă, şi anume dimensiunea estetică a ambalajelor. Problema creării şi producerii ambalajelor nu mai ţine în mod exclusiv de domeni domeniul ul cercet cercetări ăriii şi dezvol dezvoltăr tării ii produc producţie ţiei,i, a unor unor noi tehnic tehnicii şi proced procedee ee de

fabricaţie. Ea devine din ce în ce mai mult legată de activităţile de stocare, expediere şi transport, comercializare şi publicitate. Elemen Elementel telee de psihol psihologi ogiee social socială, ă, dorinţ dorinţele ele consum consumato atoril rilor or şi import importanţ anţaa mesajului informaţional al ambalajului în asigurarea unei reale protecţii a acestora, relaţiile cu publicul şi reclama, ecologia şi, nu în ultimul rând, designul sunt factori ce determină complexitatea procesului de creare a ambalajelor. În tratarea estetică a ambalajului trebuie să se ţină seama de existenţa unui complex senzorial, care determină o manifestare de aprobare sau de respingere din  partea simţului estetic al fiecărui individ, de efectul emoţional declanşat de actul de cumpărare şi de consum. Realizarea unui ambalaje necesită cunoştinţe de design industrial, cunoştinţe de estetică şi cunoştinţe legate psihologia de cumpărare.

Estetica studiază: frumosul natural, armonia ambientului, aspectul obiectelor  în strânsă legătură cu utilitatea lor, formele de comunicare vizuală, dar mai ales creaţiile artistice. Prima personalitate care s-a ocupat de estetică a fost germanul Alexander  Baumgarten (1714 – 1762) care afirmă existenţa mai multor tipuri de frumos: frumos natural, frumos artistic, la care se adaugă în prezent  frumosul industrial.

Frumosul industrial – extinde noţiunea de frumos la obiectele rezultate în urma activităţilor de producţie; realizarea frumosului industrial se face cu ajutorul design-ului şi a esteticii industriale.

Estetica industrială este un proces de implicare a artei în realizarea produselor  industriale; ea cuprinde: elemente de proiectare, de teorie a formelor, de teorie a culorilor, de sociologie a gusturilor.

Design-ul are ca principală semnificaţie procesul de concepere şi proiectare a formelor produselor legate de utilitatea şi funcţionalitatea lor. Când noţiunea se referă  produsele industriale se utilizează termenul design industrial “termen contemporan

ce desemnează ansamblul de concepţii şi procedee vizând proiectarea estetică a obiectelor de uz practic”. (Dicţionarul de artă, 1995)

Cara Caracte cteri rist stic icil ilee obiec obiecte telo lorr real realiz izat atee în urma urma unui unui proc proces es de desi design gn industrial: Logica formei să corespundă întrebuinţării produsului •

•

Materialele şi structurile formei să fie alese având în vedere solicitările la care va fi supus produsul în timpul funcţionării lui normale

•

Realizarea obiectului să nu implice eforturi economice prea mari

•

Obiectul realizat prin design industrial să fie mai uşor de folosit, manipulat, manevrat

•

Obiectul să ofere maxim de confort

•

Obiectul să necesite un minim de cheltuieli pentru întreţinere sau funcţionare

6.2. Elementele esteticii ambalajelor Ambala Ambalajel jelee sunt sunt privi privite te ca produs produsee finite finite de sine sine stătăt stătătoar oare, e, int integr egrate ate în categoria categoria mărfuril mărfurilor or industria industriale. le. Pent Pentru ru mărf mărfur uril ilee indu indust stri rial alee au fost fost defi defini nite te urmă următo toar arel elee elem elemen ente te ale ale este esteti tici cii: i: func funcţi ţia, a, form forma, a, stru struct ctur ura, a, li lini nia, a, dese desenu nul,l, ornamentul, stilul, culoarea, simetria, proporţia, armonia şi contrastul. Deoarece proprietăţile estetice au un puternic caracter subiectiv, s-a căutat reducerea acestui subiectivism pentru a putea aprecia şi compara concret mărfuri similare produse de firme concurente. Acest lucru a fost posibil cu ajutorul relaţiilor  care se stabilesc între elementele esteticii şi celelalte categorii de proprietăţi ale mărfurilor industriale: - relaţii relaţii cu tectonica tectonica produsului produsului includ includ raportur raporturile ile formă formă – funcţie, funcţie, formă formă –  material, formă – mediu ambiant; - relaţii relaţii cu cu elemen elementele tele ergonomi ergonomice ce cupri cuprind nd relaţi relaţiile ile om – produs; produs; - rela relaţi ţiii într întree aspe aspect ctul ul şi fini finisa sare reaa supr supraf afeţ eţel elor or şi marc marcaa de fabr fabric icăă ce individualizează produsul şi îl deosebeşte de alte produse similare;

- relaţi relaţiii cu grafic graficaa ambalaj ambalajulu uluii de prezen prezentar taree a produsu produsului lui..

Pentru ambalaje ambalaje, elementele particulare ale esteticii sunt considerate: forma, desenul (grafica), culoarea, simetria, armonia şi contrastul. Forma Forma ambalajulu ambalajului  i  - se refer feră la figur gura spa spaţi ţial alăă care are are are o anum anumit ităă semnificaţie. Se constat constatăă că forma forma a evoluat evoluat în tim timp, p, în strâns strânsăă legătu legătură ră cu dezvol dezvoltar tarea ea tehnicii; astfel, s-a trecut de la forme greoaie, încărcate, la forme simple, elegante şi raţion raţionale ale.. În cadrul cadrul tendin tendinţei ţei actual actualee de simpli simplific ficare are a forme formelor lor ambala ambalajel jelor or se urmăreşte: Conceperea unor forme uşor perceptibile –

–

–

Conceperea unor forme logice, inteligibile Conceperea unor forme cu o maximă valoare informaţională

Forma ambalajelor a devenit astăzi un element de înnoire şi diversificare, de creştere a competitivităţii mărfurilor alimentare pe piaţă, în condiţiile unor diferenţe mici în ceea ce priveşte celelalte caracteristici tehnico-economice. Se remarcă, de exemplu, preocuparea modernă de a adapta forma ambalajelor  la întrebuinţări suplimentare: –

ambala ambalajel jelee unor unor produs produsee alimen alimentar taree pentr pentruu copii copii (zahar (zaharoas oase, e, băutur băuturii răcoritoare) se pot folosi şi ca jucării;

–

unele ambalaje din carton sau plastic îmbracă forma unor genţi care servesc la transportul sticlelor sau cutiilor metalice;

–

ambalajele din material plastic pentru lapte pot fi ulterior folosite drept căni.

  Desenul Desenul (grafica) (grafica) ambalajul ambalajului  ui  – este este un elem elemen entt este esteti ticc im impo port rtan antt pent pentru ru

ambalaje, care, alături de culoare, determină în mod semnificativ aspectul final. Grafica este esenţială în formarea imaginii estetice a ambalajului. Grafica cuprinde totalitatea fotografiilor, desenelor, sloganelor şi simbolurilor  ce contribuie la impactul iniţial pe care un produs prin ambalajul său îl are asupra

consumatorilor şi joacă un rol important în comunicarea de informaţii şi impresii despre produs. Stiluri de grafică: 

Graf Grafic icaa mode modern rnăă - urmă urmăre reşt ştee crea creare reaa unei unei expr exprim imăr ării simb simbol olic ice, e, schematizate, simplu de înţeles şi de reţinut;



Grafica Grafica comercial comercialăă - sugerează sugerează,, prin fotografii, fotografii, desene şi diferite diferite alte mijloace, caracteristicile produsului, utilitatea, destinaţia;



Grafica umoristică - la care în soluţia estetică se includ caricaturi sau alte elemente similare ce apropie produsul de consumator.

Caracteristicile graficii ambalajelor moderne pentru produsele alimentare: 

grafică simplă, dar expresivă



grafică ce prezintă produsul într-un mod atrăgător 



duce la remarcarea produsului



declanşează efectul de cumpărare



stimulează imaginaţia

Grafica ambalajului ajută la realizarea funcţiei de informare şi promovare a  produsului prin corelarea imaginii cu textul publicitar şi cu coloristica. Unii autori cons consid ider erăă că text textul ul publ public icit itar ar treb trebui uiee redu reduss la mi mini nimu mum, m, func funcţi ţiaa comu comuni nică cări riii info inform rmaţ aţii iilo lorr treb trebui uind nd să fie fie prel prelua uată tă de colo colori rist stic ică, ă, de simb simbol olur urii şi de form formaa ambalajelor. Efectul de reclamă al ambalajelor este completat de marca de fabricaţie, care trebuie să facă parte în mod obligatoriu din grafica ambalajului.