Alex Mihai Stoenescu - Istoria Loviturilor de Stat Vol 3

Iubitorului de cultur\, SORIN V~NTU

ALEX MIHAI STOENESCU

ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA 1821-1999 vol. 3

Cele trei dictaturi

rao international publishing company

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO C.P. 2-124 Bucure[ti, ROMÂNIA

ALEX MIHAI STOENESCU Istoria loviturilor de stat `n România 1821-1999 vol. 3 Cele trei dictaturi © Editura RAO International Publishing Company, 2002 Tipar digital executat de EDITURA RAO Bucure[ti 2003 ISBN 973-576-457-1

Cuprins Introducere / 7

Capitolul I PERIOADA INTERBELIC|, PRELUDIU AL DICTATURII 1920-1938 / 10

Capitolul II CAMARILA, CENTRU DE PUTERE ~N STAT / 47

Capitolul III LOVITURA MARILOR TR|D|RI / 185

Capitolul IV NOAPTEA GENERALULUI / 258

Capitolul V TENTATIVA DE LOVITUR| DE STAT DIN 20-23 IANUARIE 1941 / 368

Capitolul VI CEA DIN URM| GAF| / 454

Capitolul VII INSTALAREA SISTEMULUI COMUNIST ~N ROMÂNIA / 575

BIBLIOGRAFIE / 696

Introducere

Nevoia de a ar\ta, cu probe aduse din istoria plin\ de adev\ruri crude a României, c\ destinul nefast al ]\rii noastre nu se poate schimba radical decît prin asumarea con[tient\ de c\tre na]iunea român\ a deciziei de a construi aici un stat democratic func]ional [i un capitalism modern, este scopul acestui studiu. România trebuie s\ ias\ din ciclul erorilor sale istorice, mereu repetate. Folosirea datelor istorice în scopuri politicianiste, pentru legitim\ri îndoielnice sau pentru demagogie, ascunderea în continuare a numeroaselor erori, din care tinerii n-au cum s\ înve]e ceva, precum [i proiectarea eroic\ a autorilor acestor erori ne împiedic\ s\ facem saltul obligatoriu din mentalitate. Cititorul a observat c\ în cursul acestor volume s-a întîlnit mereu cu cîteva teme fundamentale ale analizei, care, de[i face apel la informa]ii evocate [i în alte lucr\ri istoriografice sau la detalii mai pu]in cunoscute, surprinde mai ales prin unghiul diferit de abordare. Aceast\ op]iune nu vine neap\rat din orientarea politic\ a autorului – am c\utat în permanen]\ s\ ob]in o maxim\ obiectivitate – ci din faptul c\ alternativa a lipsit analizei din ultimele decenii, abia mije[te ast\zi, iar cet\]eanul român continu\ s\ nu aib\ acces la o alt\ viziune asupra cronologiei istorice a României moderne [i contemporane.

8

ALEX MIHAI STOENESCU STOENESCU

Pe de alt\ parte, o serie de am\nunte ignorate sau subevaluate se dovedesc acum – la o privire mai atent\ asupra repet\rii proceselor socio-politice, deja tipice statului român – mult mai importante pentru în]elegerea fenomenului de care ne ocup\m. De aceea, volumele surprind [i unele secven]e cunoscute ale istoriei noastre, dar individualizate altfel. Urm\rind evolu]ia statutului [i a regimurilor sale politice, este, în consecin]\, normal s\ grup\m cele trei dictaturi – carlist\, antonescian\ [i comunist\ – într-o singur\ etap\. Altfel spus, cartea de istorie a României moderne poate avea [i o alt\ cronologie, pe care o propunem spre reflec]ie: · Preliminariile constituirii na]iunii române moderne; apari]ia mi[c\rii na]ionaliste în sînul marii boierimi [i confruntarea sa cu interna]ionalismul revolu]ionar pa[optist (1821-1859). · Introducerea prin [oc a institu]iilor burgheze occidentale [i apari]ia conflictului stat-societate (1859-1871). · Inaugurarea sistemului democratic românesc, diferit de cel clasic occidental, continuat\ de efortul pentru gestionarea sl\biciunilor sale structurale, (1871-1918). · Criza sistemului democratic românesc [i pr\bu[irea sa structural\, (1920-1938). · Regimul dictaturilor (1938-1989). · Deceniul libert\]ii anarhice (1990-2000). Iat\, a[adar, de ce studiul asupra cauzei marilor [ocuri politice – pe care le-a cunoscut, altfel inexplicabil, România în toat\ aceast\ perioad\ – urm\re[te cîteva teme de profunzime. Dou\ sunt centrale: raportul stat-societate [i studiul imagologic al mentalit\]ii na]iunii române. Alte trei sunt secundare: evolu]ia curentului politic de Dreapta, de la apari]ie [i pîn\ ast\zi; chestiunea evreiasc\ [i influen]a francmasonic\, aspecte aparent marginale, dar care au intervenit direct în cursul istoriei na]ionale din ultimul veac [i jum\tate. Ca o coloan\ vertebral\ a întregii analize, Istoria loviturilor de stat în România încearc\ s\ demonstreze c\ a existat o decizie politic\ gre[it\ la originea statului modern român, c\ era posibil\ [i o alt\

ISTORIA ISTORIA LOVITURILOR DE STA STAT ÎN ROMÂNIA

9

cale, mult mai apropiat\ de sufletul poporului român [i pentru care Barbu Catargiu a pl\tit cu via]a, Eminescu [i Caragiale au fost ostraciza]i, iar Petre P. Carp sau Mircea Eliade sunt [i ast\zi prezenta]i ca ni[te tr\d\tori. Demersul [tiin]ific [i literar pe care îl încerc aici n-ar fi decît o simpl\ proiec]ie în erorile trecutului, dac\ nu ar exista [ansa ca ast\zi, con[tien]i de ciclul distructiv al vie]ii noastre statale din trecut, s\ producem modific\rile substan]iale care s\ stabileasc\ un raport firesc între na]iune [i ]ara ei. Înc\ mai este timp ca România s\ reprezinte o crea]ie natural\ [i organic\ a societ\]ii sale [i, crescînd nivelul de civiliza]ie al na]iunii, s\ emancipeze [i România, ca stat, cu un con]inut [i într-o form\ mult evoluate. Altfel, statul agresor al cet\]eanului, statul care î[i d\ o Constitu]ie inaplicabil\ [i îi oblig\ pe cet\]eni s-o respecte, statul care continu\ s\ copieze modele din str\in\tate [i le impune cet\]enilor s\i, nu va disp\rea [i toate fenomenele negative, violente sau umilitoare pe care le înf\]i[eaz\ acest studiu se vor repeta. Demersul principal al acestei c\r]i este – prin studiul lipsit de menajamente al experien]ei istorice – evitarea situa]iei ca ridicarea nivelului de civiliza]ie al na]iunii [i dezvoltarea statului s\ fie din nou o crea]ie a unor modele str\ine, impuse prin reguli care nu ni se potrivesc sau cu sacrificii care s\ ating\ viziunea înc\ ireductibil\ a na]iunii asupra unit\]ii statului.

*

Capitolul I

PERIOADA INTERBELIC|, PRELUDIU AL DICTATURII 1920-1938 Moto: Cu politicieni venali [i o ]\r\nime fl\mînd\ nu po]i sus]ine credin]a într-o idee. OCTAVIAN GOGA

Analiza perioadei interbelice porne[te cu un studiu imagologic concentrat asupra percep]iilor noastre despre acest interval celebru al istoriei noastre recente. Mai întîi, o precizare necesar\ în]elegerii unghiului din care este privit\ perioada de antecamer\ a regimului dictaturilor `n România. Pentru a îndep\rta orice confuzie, vom ar\ta c\, [i aici, demersul nostru nu urm\re[te distrugerea unor statui sau demitizarea unor personalit\]i istorice. Ceea ce subliniem noi – cu probe – este c\, pentru a legitima ac]iuni [i fenomene politice, istoriografia noastr\ a scos în relief personalit\]i [i evenimente, le-a mitizat [i oferit ca hran\ propagandistic\ cet\]eanului, în timp ce al]i eroi [i evenimente adev\rate au fost marginalizate, ascunse sau interzise cunoa[terii populare. Dovada tr\ie[te în manualele noastre de istorie: sunt hiperbolizate figurile lui Tudor Vladimirescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Antonescu, Iuliu Maniu, a c\ror biografie [i activitate politic\ sunt criticabile în foarte multe privin]e. Escamotarea subiectului eroic face ca erou s\ fie numai Tudor Vladimirescu [i s\ nu fie eroi marii boieri na]ionali[ti care au gîndit, finan]at [i condus emanciparea modern\ a Principatelor Române, pl\tindu-l, printre al]ii, [i pe Tudor Vladimirescu. Mai erou ar fi Nicolae B\lcescu, mare


11

patriot român, dar adept al scenariului francmasonic interna]ionalist, [i l\sat în umbr\ s\ fie Avram Iancu, singurul mare conduc\tor al românilor, pentru c\ era na]ionalist? Cuza este marele erou al Unirii Principatelor [i al reformelor (catastrofale, de altfel), [i nu Barbu Catargiu sau Lasc\r Catargiu, care au pus ]ara asta pe picioare din haos, printr-o guvernare exemplar\. Ministrul de finan]e Mavrogheni – un necunoscut. Eugeniu Carada – o figur\ stranie [i atît. Tot astfel, Cuza, autorul unei lovituri de stat prin care a introdus un regim politic personal, este eroizat pîn\ la satura]ie, în timp ce „monstruoasa coali]ie“, care a salvat sistemul democratic [i a inaugurat în România regimul parlamentar, este [i ast\zi blamat\, acuzat\, ridiculizat\. Cei doi mari Br\tieni sunt doar vag percepu]i de c\tre români ca întemeietori de stat na]ional unitar. Numai literatura, nu [i opera politic\ a lui Eminescu sau Caragiale, str\luce[te în orice bibliotec\, în timp ce românului de ast\zi continu\ s\ i se întîmple exact ce scriau Eminescu [i Caragiale în secolul al XIX-lea. Iuliu Maniu este marele lupt\tor pentru unire – caz de falsificare grosolan\ a informa]iei istorice – în timp ce Nicolae B\lan, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-Voevod sau chiar regina Maria apar ca personaje din decor. Nimeni nu [tie, de exemplu, c\ organizatorul Marii Adun\ri de la Alba Iulia din 1918, în cele mai mici detalii, cu ordine [i civilitate perfecte, producînd astfel un eveniment istoric autentic [i curat, a fost Ioan Suciu din Ineu. Unde sunt eroii ace[tia [i faptele lor adev\rate? Libertatea ob]inut\ dup\ 1989 a permis unor istorici de substan]\, unor cercet\tori cu oper\, s\ investigheze [i s\ publice informa]ii care modific\ substan]ial imaginea cet\]eanului român despre perioada interbelic\, în general, [i a felului cum a trecut România de la regimul democratic la dictaturi, în particular. Dar chiar [i ast\zi sau mîine pot ap\rea mari surprize, care s\ modifice profund în]elegerea cursului vie]ii politice române[ti din ultimii 70-80 de ani. Începem deja s\ avem o serie de informa]ii despre penetrarea spionajului

12


Marilor Puteri la vîrful clasei politice române[ti, precum [i la conducerea superioar\ a statului. De[i s-au adunat destul de multe informa]ii asupra activit\]ii de agent\ sovietic\ a Elenei Lupescu, nu avem înc\ proba, multe documente importante fiind distruse sau înc\ în arhivele Rusiei. Poate c\ peste ani vom intra în posesia dovezilor care ar atesta controlul statului român de c\tre URSS, începînd cu primii ani ai deceniului patru, prin intermediul unei femei pe cît de remarcabile, pe atît de devastatoare pentru ]ara noastr\.1 Rolul lui Nicolae Titulescu în presiunile exercitate de francmasoneria str\in\ asupra ]\rii noastre nu a fost elucidat, cu toate c\, în ciuda faimei de care s-a bucurat [i se bucur\ marele diplomat român, rezultatele finale ale activit\]ii sale sunt cît se poate de discutabile. Cînd Titulescu a fost demis din func]ia de ministru de externe, Gheorghe T\t\rescu i-a desf\[urat pe mas\ regelui Carol II harta Europei [i i-a ar\tat situa]ia real\ a politicii externe române[ti: „Iat\, sire, Titulescu ne-a certat cu toat\ lumea“, prezentîndu-i pe rînd conflictele la zi cu vecinii, înc\p\]înarea de a fi ostili cu orice pre] Germaniei, slug\rnicia fa]\ de Fran]a [i Anglia (care nu au întîrziat s\ profite de sl\biciunea aceasta), complicit\]ile cu Rusia sovietic\. Avea dreptate T\t\rescu? În sfîr[it, cu toate c\ avem unele dovezi concludente, nu [tim cît de timpuriu [i în ce propor]ie a fost infiltrat\ Mi[carea legionar\ de c\tre comuni[ti. Noi îns\ nu vom ezita s\ atac\m direct aceste subiecte. Ca o concluzie a observa]iilor de mai sus se contureaz\ ideea c\ posibilitatea apari]iei surprizelor, în special a marilor surprize care s\ r\stoarne întregi „istorii“, este strîns legat\ 1 Cunosc istorici de ]inut\ care nu mai au dubii asupra apartenen]ei Elenei Lupescu la serviciile secrete sovietice, dar le este jen\ s\ admit\ public c\ România s-a aflat sub controlul statului vecin [i c\ a fost dirijat\ timp de decenii spre ocupa]ia final\ din 1944. Curajul acestor istorici este alterat [i de teama de a nu intra în caruselul scenariilor, dintre care unele, chiar foarte adev\rate, nu mai sunt crezute ast\zi din cauza multitudinii de fabula]ii publice care ne-au parazitat luciditatea istoriografic\.


13

tocmai de felul incomplet sau politizat în care a fost prezentat\ sau comentat\ Istoria pîn\ acum.

Imaginea regimului democratic Analiza evolu]iei statului român între lovitura de stat din 1864 [i cea din 1930, din primele dou\ volume, ridic\ acum o problem\ de fond, pe care ne-am obi[nuit s\ o plas\m, încrez\tori, la anexa mitologiei noastre istoriografice: problema celebrului „instinct colectiv“ al poporului român. Am v\zut din primele volume cum au fost create statul na]ional (1859-1861) [i statul na]ional unitar (1918-1920) de personalit\]i de excep]ie, pe un fond de adeziune relativ\ a popula]iei, mai degrab\ condus decît conduc\toare. Peste timp, dincolo de activitatea politic\ a acestor personalit\]i, pare la fel de productiv\ [i infuzia de sentiment patriotic [i unionist dat\ genera]iilor de români. Sunt îns\ cîteva momente cruciale care infirm\ teza „instinctului colectiv“. În februarie 1859, cînd bucure[tenii, craiovenii [i ie[enii se îmbr\]i[au pe str\zi, iar proasp\tul domn se ghemuia paralizat de fric\, în fundul cupeului s\u, nu se [tia c\ va urma un regim autoritar, de camaril\, [i aducerea din str\in\tate a unor institu]ii ce vor transforma statul modern român într-un organism agresor la adresa propriilor cet\]eni. Entuziasmul românilor la momentul Marii Uniri n-a putut previziona marea destr\mare care a urmat [i incapacitatea guvernan]ilor de a conserva acest stat rotund [i firesc, precum [i infiltrarea periculoas\ a bol[evismului în rîndurile muncitorimii [i criza economic\ de care a profitat acesta. În 1928, ]\r\nismul a scos mase de oameni în strad\ [i le-a mi[cat `ntr-un iluzoriu mar[ spre Capital\, f\r\ ca oamenii s\ simt\ marile dezam\giri na]ionale pe care i le preg\teau liderii acestuia. Cînd a fost dat\ lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 [i a fost adus Carol II pe tron, entuziasmul popular [i al intelectualit\]ii a fost f\r\

14


precedent. To]i sperau într-o domnie benefic\ [i solid\, aduc\toare de bel[ug. A fost o catastrof\ f\r\ precedent, pe toate planurile. În august 1944, în timp ce România era livrat\ cu bra]ele ridicate Uniunii Sovietice, popula]ia s\rb\torea în strad\ terminarea r\zboiului [i pacea, cînd, în realitate, abia atunci începea cel mai cumplit r\zboi îndreptat chiar împotriva ei, a popula]iei. În 1968, românii s-au strîns în fa]a cl\dirii Comitetului Central al PCR cu un entuziasm spontan derutant, f\r\ s\ în]eleag\ c\, exact în acele clipe, tocmai legitimau dictatura paranoic\ a lui Nicolae Ceau[escu. Pentru revolu]ia din 1989 nici nu mai este nevoie de detalii – înc\ suferim la prezent naivitatea noastr\ de atunci, ca pe o gaf\ repetat\ zilnic, pe m\sur\ ce ne lovim de efectele atitudinii noastre din acele zile [i nop]i de abolire a statului. Ne întreb\m: cînd a ac]ionat „instinctul colectiv“? Conservatorismul proverbial al poporului român se refer\ la rezisten]a la modernitate, la scoaterea societ\]ii din tipare la care cu chiu cu vai s-a adaptat, la schimbarea ritmului s\u social. De aceea, în planul mecanismului paradoxal, la sfîr[itul fiec\rui proces declan[at printr-o schimbare de ritm, rezultatele au fost invers propor]ionale cu speran]ele. Adus\ la concretul rezultatului m\surabil, istoria dovede[te c\ revolu]ia din 1848 a fost un moment de r\scruce pentru poporul român, pentru c\ i-a schimbat brusc [i artificial direc]ia, iar asasinarea lui Barbu Catargiu – patriotul care a vrut s\ duc\ lucid poporul român pe drumul s\u firesc – un act mult mai criminal decît suprimarea unui om. În orice analiz\ asupra istoriei României moderne nu trebuie s\ se uite nici o clip\ c\ ne-am inaugurat democra]ia cu asasinarea celui dîntîi prim-ministru al ]\rii. O balt\ mare de sînge st\ sub picioarele noastre [i nu încet\m s\ c\lc\m cu bocancii în ea. În aceea[i balt\ s-a scurs [i sîngele lui I.G. Duca [i al lui Corneliu Z. Codreanu, al lui Iorga sau Madgearu, al lui Ion Antonescu, Iuliu Maniu sau Gheorghe Br\tianu. Trebuie s\ în]elegem o dat\ de ce. Respectul pentru trecut are nevoie de repere autentice [i de asumarea adev\rului istoric, astfel


15

încît eroii [i faptele lor excep]ionale s\ nu se mai piard\ într-un diluviu de legende mincinoase, diversioniste, politizate pîn\ la rizibil. Pentru început, s\ privim o scurt\ cronologie, s\ subliniem perioadele în care România a cunoscut regimul democratic [i s\ ne l\murim ce tradi]ie avem în acest sistem de valori: 1859-1864 – primii ani ai statului român modern; România era condus\ printr-un document numit Statutul dezvolt\tor al Conven]iei de la Paris din 1858, ca expresie a voin]ei Marilor Puteri Protectoare, nu a voin]ei na]iunii române. 1864-1866 – ca urmare a loviturii de stat date de Alexandru Ion Cuza, se instituie un regim cezarist, de autoritate personal\, sus]inut de o camaril\. 1866-1871 – dup\ lovitura de stat care l-a îndep\rtat pe Cuza, este introdus\ Constitu]ia democratic\, ale c\rei prevederi nu pot fi aplicate înc\; este o perioad\ predemocratic\, str\b\tut\ de conflicte antidinastice [i mari tulbur\ri publice. 1871-1906 – regim democratic; familia Br\tianu conduce îns\ ferm statul, din umbr\. 1907 – ca urmare a r\scoalei instigate din exterior, se introduce starea de asediu, care limiteaz\ libert\]ile democratice. 1908-1916 – regim democratic. 1916-1922 – perioad\ de r\zboi [i prelungire a st\rii de asediu, cu limitarea libert\]ilor democratice. 1922-1930 – regim democratic. 1930-1932 – lovitura de stat din 7-13 iunie 1930 love[te Constitu]ia democratic\ [i introduce sistemul politic dirijat de rege [i camaril\. 1933-1937 – reintroducerea st\rii de necesitate, cu restrîngerea libert\]ilor democratice. 1938-1940 – dictatur\ regal\. 1940-1944 – dictatur\ militar\, în regim de r\zboi.

16


1944-1947 – regim de ocupa]ie militar\ sovietic\, cu restrîngerea sau anularea libert\]ilor democratice. 1947-1990 – dictatur\ comunist\. Cele trei dictaturi din perioada 1938-1989 au ocupat 50 de ani din cei aproximativ 130, de cînd exist\ statul modern român consolidat. Din 1859 pîn\ în 1871 au fost 12 ani tulburi [i agita]i de c\ut\ri. Între 1871 [i 1930 am avut parte de 59 de ani de încerc\ri democratice, cu destule amendamente, suficient de aproximative, dar totu[i în drum spre democra]ie. Problema este c\, pe acela[i interval, în 1877 [i 1878, în 1913 [i apoi între 1916 [i 1919, precum [i între 1940 [i 1945 am avut parte, în total, de 13 ani de r\zboi, situa]ie în care unele libert\]i democratice se suspend\ sau se limiteaz\, iar democra]ia func]ioneaz\ condi]ionat. Numeroasele decret\ri ale st\rii de necesitate limitau principalele drepturi ale omului: la liber\ circula]ie, dreptul de întrunire, libertatea cuvîntului (cenzura) [i legiferau dreptul autorit\]ii de a folosi Armata împotriva cet\]enilor turbulen]i, dreptul de a aresta f\r\ mandat, de a viola proprietatea în scopul cercet\rii cauzelor. În anii 1920 [i 1921, sub ministeriatul generalului Alexandru Averescu, am avut un regim pseudomilitar, de urgen]\, cu toate libert\]ile democratice limitate în diferite grade. A[adar, România a cunoscut libert\]ile democratice doar ceva mai mult de 4 (patru) decenii, cu intermiten]e, din care cei mai mul]i ani au apar]inut secolului al XIX-lea. Cînd privim o astfel de statistic\ implacabil\, trebuie s\ în]elegem cu mintea limpede c\ mentalit\]ile cet\]eanului român de ast\zi au fost prea pu]in construite de o tradi]ie democratic\. Oricum, peste 86% din popula]ia actual\ a României este n\scut\ [i educat\ în comunism. Cu atît mai mult, este misiunea cea mai grea s\ îi modific\m mentalitatea acum, c\ci ]ara nu poate a[tepta pasiv maturizarea altor genera]ii. Deocamdat\, cronologia ne ofer\ o singur\ certitudine: înainte de 22 decembrie 1989 am avut o dictatur\ comunist\ de 45 de ani; înainte de aceasta a fost o dictatur\ militar\ de


17

4 ani [i înainte de ea o dictatur\ regal\ de aproape 3 ani. Înainte de oficializarea regimului dictatorial regal, au mai fost 8 ani de distrugere sistematic\ a regimului democratic. Numai între 1930 [i 1947, într-un interval de 17 ani, s-au dat în România 6 lovituri de stat (1930, 1938, 1940, 1944, 1945, 1947) [i au avut loc alte dou\ tentative (1934, 1941). Democra]ia este, a[adar, un moment prea îndep\rtat, ca s\ poat\ fi un model viu, r\mas în memoria colectiv\, [i de aceea r\mîne pentru România o imagine exclusiv istoric\, spre deosebire de alte state unde democra]ia este un eveniment apropiat, conservat în amintirea vie a multor oameni sau în memoria dinamic\ a unei rezisten]e politice împotriva dictaturii. Altfel spus, pentru alte state democra]ia este un mod de via]\ la care s-a revenit dup\ 1989, nu o noutate, ca la noi. Dac\ accept\m c\ un individ devine con[tient de procesele politico-sociale din jurul s\u în preajma vîrstei de 14 ani, vom constata c\ martorii democra]iei române func]ionale trebuie s\ aib\ ast\zi cam 85 de ani. Ce chip al democra]iei au v\zut ei între 1916 [i 1930, de la na[tere [i pîn\ la urcarea lui Carol II pe Tron? R\zboi, greve, regim pseudomilitar, Lege Mar]ial\, partide care apar, cî[tig\ alegerile [i dispar, campanii electorale sîngeroase, antisemitism, demonstra]ii de strad\, sterilitate [i b\[c\lie parlamentarist\, corup]ie la cel mai înalt nivel politic, dou\ partide majore în lupt\, folosind toate mijloacele denigr\rii. Ce democra]ie au v\zut ei sau cei n\scu]i dup\ 1930? Un rege corupt [i o camaril\ care manevra partide figurante, un Parlament [i un guvern f\r\ nici o autoritate. S\ facem apel la m\rturia unui contemporan, Nicolae Carandino, director al ziarului Dreptatea [i atent observator al lumii române[ti: „Cînd m\ uit înapoi, îmi v\d copil\ria sfî[iat\ de primul r\zboi mondial, de ocupa]ia german\, tinere]ea tr\ind repercusiunile economice ale crizei din Wall Street [i maturitatea suportînd succesiv ecourile fascismului, ale hitlerismului. Dar, prin 1930, eram departe de a b\nui toate

18


loviturile pe care mi le rezerva destinul. Sensibilitatea noastr\ juvenil\ era grav jignit\ de manifest\rile exterioare ale burgheziei posedante. Toate u[ile se închideau în fa]a solicit\rilor tinere. Noi trebuia s\ suport\m, direct [i indirect, consecin]ele crizei mondiale. Pentru cei boga]i se deschidea perspectiva dezagreabil\ a mic[or\rii dividentelor, a renun]\rii eventuale la o c\l\torie în str\in\tate sau la un Lincoln; pentru noi se punea îns\, zilnic, problema casei, a pîinii, a familiei întemeiate sub amenin]area lipsei [i a mizeriei“2. Dac\ a[a gîndea un om de Stînga, ce trebuie s\ fi fost în mintea lui Corneliu Z. Codreanu? Într-o alt\ parte a intelectualit\]ii, imaginea societ\]ii române[ti interbelice primea nuan]e radicale. Nichifor Crainic a fost unul din purt\torii de cuvînt: „Democra]ia consumatoare a bunurilor publice [i incapabil\ s\ creeze, socialismul parazitar, comunismul amenin]\tor, iudaismul exploatator, francmasoneria cu banditismul ei ocult [i tr\d\tor de neam, abuzul de autoritate [i mezalian]a de pe Tronul ]\rii – toate au ap\rut cu masca sfî[iat\ de viguroasele condeie ale redac]iei mele“3. Aceast\ op]iune radical\ avea s\ domine cel de-al doilea deceniu al perioadei interbelice, deceniul de criz\ structural\ profund\, deceniul pr\bu[irii politice, economice [i teritoriale. Din întreaga popula]ie matur\ a României de ast\zi, to]i cet\]enii care sunt mai tineri de 63 de ani s-au n\scut sub regim dictatorial. Altfel spus, imaginea autentic\ asupra sistemului democratic în România nu este de]inut\ decît de un num\r extrem de restrîns de pensionari. Lipsi]i de model autohton [i de o tradi]ie institu]ional\ vie, cu cine [i cu ce s\ reconstruie[ti sistemul democratic în România? Acesta este [i principalul motiv pentru care imaginea despre democra]ia românesc\ este ast\zi aproape exclusiv fic]ionar\, continuînd s\ slujeasc\ propagandistic cauze politice curente. Totodat\, 2 3

N. Carandino, Nop]i albe [i zile negre, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1992, p. 144. Nichifor Crainic, Germania [i Italia, Ed. Cugetarea, Bucure[ti, 1941, p. 9.


19

în lipsa unei tradi]ii democratice autohtone, actualele genera]ii politice caut\ din nou un model str\in. Este bine s\ [tim unde am gre[it. Iluzionîndu-ne în continuare cu legende, nu vom reu[i s\ schimb\m acest curs nefericit al istoriei. Faptul c\ sistemul democratic nu a ajuns niciodat\ la maturitate în România a permis interpretarea libert\]ilor sistemului drept o cale spre abuz, sistemul fiind mereu invocat drept model, iar defec]iunile sale mereu folosite pentru „amendamentele“ la uz. Un alt subiect de imagologie, cu consecin]e mai mici în mentalitate, dar cu efecte majore în administrarea statului, este problema liderului. Moartea lui Ionel I.C. Br\tianu, cum afirma cu regret Constantin Argetoianu, „a schimbat toat\ situa]ia politic\ în România. Ionel Br\tianu ajunsese un fel de dictator ocult, care, sub forme constitu]ionale, avea ]ara în mîn\“4. Într-adev\r, moartea marelui lider liberal l\sa un gol autentic, nu declarativ, în politica româneasc\. Se întîmpla în 1927 ceea ce se întîmplase în 1866, cînd a plecat domnitorul Cuza, [i criza politic\ a l\sat ]ara timp de trei luni f\r\ conducere. Dou\ cete de turci dac\ intrau atunci în ]ar\, în frunte cu un ba[-bulucba[, ar fi schimbat soarta Principatelor Române, atîta dezordine [i lips\ de autoritate se instalase. {ase decenii dup\ moartea lui Br\tianu, dispari]ia lui Nicolae Ceau[escu produce aceea[i debandad\. Ce r\spuns putem da unui astfel de colaps al autorit\]ii, prin dispari]ia unui om? O posibil\ explica]ie a fost oferit\ chiar în cazul Nicolae Ceau[escu. Liderii autoritari de tip Cuza, Br\tianu, Ceau[escu (cu toate marile deosebiri dintre ei), au reu[it s\ concentreze puterea în mîna lor de o manier\ care „a înghi]it autoritatea“, politicienii, birocra]ii [i popula]ia canalizîndu-[i speran]ele [i respectul spre ei, ca surs\ unic\ a puterii. Experien]ele zilnice ale cet\]eanului în contact cu aparatul birocratic, care au fost mereu o expresie cotidian\ a conflictului stat-societate, 4 Constantin Argetoianu, Memorii, vol. VIII, inedit, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1997, p. 169.

20


l-au f\cut pe individ s\ în]eleag\ faptul c\ la conducerea ]\rii se afl\ o personalitate paternal\, singura capabil\ s\ rezolve problemele [i de care se leag\ orice speran]\ social\. De altfel, a[a cum am dezvoltat prin analiz\ în volumele precedente, statul birocratic [i bugetar, pe care l-a avut [i înc\ îl mai are România, nu putea evolua decît prin voin]a [i opera luminat\ a unui conduc\tor sau prin proiec]ia fals\ în rîndurile popula]iei a imaginii lui de lider luminat. A fost [i cazul lui Carol II. În ciuda defectelor lui evidente [i a trecutului infamant, popula]ia l-a aclamat mult timp. Asta, pîn\ s-a trezit f\r\ ap\rare militar\ [i cu ]ara sfî[iat\ teritorial. Acela[i simptom s-a înregistrat [i în cazul arest\rii lui Ion Antonescu. }ara nu i-a acordat nici m\car un oftat. Iat\ de ce, caracterul improvizat [i nesigur al sistemului democratic în România a putut produce c\deri politice de o asemenea anvergur\ în urma dispari]iei liderului s\u autoritar [i de ce, în ultim\ instan]\, dup\ Carol II a urmat un general în rezerv\ cu mari probleme de s\n\tate [i de preg\tire politic\, considerat îns\ un „salvator al neamului“. În acela[i plan, s-a înscris [i performan]a politic\ a Partidului Na]ional }\r\nesc, deosebit de activ [i eficient în Opozi]ie, dar o catastrof\ cînd ajungea la guvernare. Dup\ dispari]ia sistemului bipolar de putere, atît de caracteristic democra]iei moderne autentice, prin ie[irea din scen\ a Partidului Conservator – adic\, odat\ cu apari]ia României Mari – [i pîn\ ast\zi, în anul 2002, Opozi]ia a fost în permanen]\ foarte slab\, iar Puterea foarte puternic\. Transferul de putere s-a produs exclusiv prin uzura la guvernare, nu prin meritele Opozi]iei. Aceast\ realitate încuraja regimul personal autoritar. Pe aceast\ sinusoid\, România este expus\ [i în viitor la c\deri politice grave [i, implicit, la fenomene de tip lovitur\ de stat sau revolt\ popular\. A r\mas în mentalitatea curent\ s\ consider\m intervalul 1920–1938 drept „perioada interbelic\“, cu toate c\, strict cronologic, ea s-a întins pîn\ în 1940. Anul 1923 este preferat ca jalon pentru c\ atunci a fost dat\ Constitu]ia democratic\.


21

Anul 1938 este ales pentru c\ ar fi reprezentat momentul de vîrf al dezvolt\rii economice. Chiar dac\ înf\]i[area simpl\ a primelor cifre arat\ c\ epoca este mai mic\ de dou\ decenii – oricum, infim în istoria unei ]\ri – acestei perioade i s-a atribuit o importan]\ sporit\ în istoria modern\ a României. Gloria ei vine din urm\ în contemporaneitatea primului deceniu al secolului XXI din dou\ surse: 1. Proiec]ia în mentalul colectiv a imaginii c\ în 1938 România ar fi atins un vîrf al dezvolt\rii sale economice [i 2. Concentrarea într-o perioad\ scurt\ de timp a unui boom cultural românesc f\r\ precedent. Realitatea frustr\ a României interbelice, ca stat, a fost îns\ aceea a unui sistem administrativ clientelar condus de un grup restrîns de indivizi, constitui]i în camaril\, în fruntea c\rora se afla un cap ilegitim al statului, Carol II. Regimul politic, la rîndul s\u, se îndep\rtase substan]ial de sistemul democratic, corpul partinic al ]\rii intrînd în etapa oligarhiei politice. Oligarhia politic\ apare atunci cînd institu]iile fundamentale ale statului – Parlamentul, Guvernul [i Justi]ia – sunt rezervate unui grup constant de oameni politici, mult timp aceia[i, care, în ciuda a[ez\rii lor în partide cu denumiri diverse, urm\resc doar ob]inerea [i de]inerea Puterii în scopurile proprii acelui grup. Pe acest e[afodaj limitat, ideologia, doctrina sau programele partidelor se fluidizeaz\, nu mai cunosc diferen]e de fond, sau devin doar sloganuri propagandistice, menite s\ ascund\ atingerea scopurilor [i finalizarea intereselor proprii prin exploatarea Puterii. În acela[i context, trecerea unor oameni politici de la un partid la altul, tr\d\rile, furtul programelor sau dizolvarea, fuziunile [i apari]ia unor noi partide, dar formate din aceia[i oameni, nu afecteaz\ mecanismele oligarhiei politice. În interiorul ei, în pofida aparentelor divergen]e publice, politicienii sunt solidari, [tiu s\-[i apere împreun\ statutul [i privilegiile, joac\ pîn\ la cap\t atît comedia confrunt\rii parlamentare, cît [i vodevilul respectului reciproc. Sub regimul tiraniilor, oligarhia politic\ este precis identificabil\ [i relativ u[or de îndep\rtat, de regul\ prin revolte populare sau revolu]ie.

22


Marea literatur\ sud-american\ î[i are sursele din aceast\ realitate, iar Gabriel García Márquez sau Mario Vargas Llosa sunt cronicarii inspira]i ai acestui fenomen. Mai greu este ca popula]ia s\ identifice cu claritate existen]a oligarhiei politice – [i s\ o r\stoarne – atunci cînd fenomenul apare în interiorul sistemului democratic. Mai precis – în perioada de criz\ a sistemului, în momentul configur\rii e[ecului s\u, ca solu]ie de administrarea a unui stat. Demagogia, a[adar, a fost instrumentul de adormire a reflexelor societ\]ii. În miezul ei s-a g\sit mereu problematica na]ional\ – diluat\, amestecat\ [i v\rsat\ propagandistic popula]iei. Cînd diferite grupuri sociale au protestat, li s-a ar\tat Constitu]ia, li s-au citit paragrafe de legi, li s-a pus în fa]\ for]a militar\, în numele democra]iei. Paradoxul vie]ii politice române[ti este c\, prin efectul desincroniz\rii Constitu]iilor cu realitatea social\, represiunile s-au f\cut în numele legii. De[i la suprafa]\ exista un Parlament, felul în care erau ale[i parlamentarii devenise de mult un proces viciat, ca sistem. S\ nu uit\m c\ România a cunoscut alegeri cu adev\rat libere abia în 1996! Ora[ele [i satele României interbelice erau, practic, devastate de valul electoral, b\t\ile, abuzurile de tot felul, falsificarea rezultatelor fiind nu numai mereu identificate [i reclamate, dar [i recunoscute. Acesta este un mare semnal de alarm\ pentru în]elegerea lucid\ a sl\biciunilor cu care a intrat România în epoca celui de-al doilea r\zboi mondial. Pentru exemplificare, s\ alegem un caz [i un om cu imagine credibil\: Grigore Gafencu. Iat\ cum descrie el campania electoral\ din 1931, în care a candidat pentru Camera Deputa]ilor la Caliacra: „S-au arestat delega]ii [i candida]ii, s-au furat urnele [i c\r]ile de aleg\tori, s-au b\tut mai ales, s-au schingiuit [i snopit sub lovituri de ciomege sute [i mii de aleg\tori. [...] Am fost respins de la sec]iile de votare cu baioneta în piept. Un colonel isteric – Bolintineanu – urla de diminea]\: «da]i-i înd\r\t, sparge]i capetele cu patul pu[tii». La o sec]ie – singura! – delega]ii au p\truns în urma judec\torului. Au fost da]i afar\ de judec\tor [i de un c\pitan


23

de infanterie. Pretutindeni, jandarmii [i armata, comanda]i de b\t\u[i, brutalizau, amenin]au [i împiedicau de la vot cet\]enii. Sub ochii mei se petreceau scene de barbarie, de vulgaritate, de la[itate abject\. P\rea o revolu]ie a uniformelor militare [i administrative, o revolu]ie a statului, prin organele sale con[tiente [i incon[tiente, împotriva cet\]eanului «civil». [...] La fiecare mi[care eram aresta]i [i trebuia s\ ne liber\m cu for]a. La Sec]ia de votare Ceamurlia suntem opri]i de solda]i din cavalerie. Se încarc\ în fa]a noastr\ carabinele. Doi b\t\u[i macedoneni, dintre care unul, un criminal cunoscut, comanda armata“5. El însu[i, Grigore Gafencu, a fost nevoit s\ se înarmeze [i s\-[i foloseasc\ revolverul pentru a sc\pa cu via]\ din jude]ul unde candida din partea PN}. De fapt, liberalii se r\zbunau pentru felul s\lbatic în care se comportase PN} la alegerile din 1929: „În timpul campaniei electorale s-a înregistrat un fenomen interesant: s\tenii, convin[i c\, în sfîr[it, aveau guvernul lor, na]ional-]\r\nesc, prezidat de Iuliu Maniu, nu au acceptat ca în localitatea lor s\ fac\ propagand\ partidele din opozi]ie. La marginea satelor se constituiser\ grupuri de ]\rani înarma]i cu ciomege, sape [i coase, care interziceau pur [i simplu reprezentan]ilor partidelor din opozi]ie s\ intre în sat“6. În campania din 1929, sub teroarea „comisarilor politici“ ai PN} s-au înregistrat cele mai grave incidente electorale din istoria României moderne. Imediat ce se întrunea Parlamentul, lucrurile se potoleau, intrau în faza de lupt\ surd\ pentru Putere, pîn\ ce un factor extern acestuia – o putere str\in\, guvernul sau regele – hot\ra s\ strice jocul. Sub imaginea de grandilocven]\ a Parlamentului, conservat\ în fantezia public\, în s\lile celor mai importante decizii se petreceau lucruri de mahala. Ziaristul Nicolae Carandino a asistat la 5

Grigore Gafencu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991, pp. 143-144. 6 Ioan Scurtu, Via]a cotidian\ a românilor în perioada interbelic\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2001, p. 272.

24


cîteva scene: „O amintire îmi st\ruie în minte despre acest Robu, prin]ul b\t\u[ilor gogo-cuzi[ti. Eram în incinta Camerei, martor la o agresiune. Robu frîngea ni[te scaune [i b\tea cu picioarele respective ceva deputa]i. Furlugean, chestor al Camerei liberale [i îns\rcinat în aceast\ calitate cu paza, s-a apropiat de grup [i, cu un aer de suprem\ indiferen]\, a prins între degete bicepsul «robului». Dintr-odat\ acesta s-a oprit [i, f\r\ s\ lase din mîn\ prada, a întors ochii cu mai mult respect decît spaim\. Î[i g\sise na[ul. Dup\ ce «b\taia» s-a potolit, chestorul [i cuzistul s-au plimbat alene pe culoar. Discutau [i î[i pip\iau mu[chii“7. Alt\dat\, la o interven]ie profesionist\ [i serioas\ pe probleme de buget a lui Virgil Madgearu, contraargumentul „parlamentar“ [i „responsabil“ al lui Constantin Argetoianu a fost acesta: „... s-a ridicat de pe banca ministerial\ [i a spus o fraz\: «S\ m\ pupi în c...»“8. {i, cu toate astea, inclusiv ast\zi, lumea plin\ de violen]e verbale [i fizice, de b\[c\lie [i la[it\]i a Parlamentului interbelic este prezentat\ drept model. Dup\ doi ani [i jum\tate de la prima sa experien]\ electoral\, în decembrie 1933, Gafencu va candida pentru Senat în acela[i loc unde fusese b\tut [i gonit. De data aceasta îns\ – tipic pentru rela]iile care se stabilesc în interiorul oligarhiei politice – Gafencu îl sun\ pe [eful partidului inamic, nimeni altul decît prim-ministrul I.G. Duca, [i îi cere s\-i permit\ victoria în Caliacra. Duca îi va transmite prin fratele s\u, Grigore Duca, cu superioar\ m\rinimie: „Fii lini[tit, am dat ordin ca prietenul t\u s\ fie l\sat în pace!“9. Ca prin farmec, b\t\u[ii dispar, primarul [i ofi]erii care îl maltrataser\ în 1931 devin acum extrem de politico[i. În mijlocul chefului de la cîrciuma „Paradis“ din Bazargic, organizat în cinstea alegerii lui Gafencu, la care participau [i 7

N. Carandino, Nop]i albe [i zile negre, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1992, p. 180. Ibidem, p. 181. 9 Grigore Gafencu, op. cit., p. 308. 8


25

adversarii, [eful poli]iei locale îl trage deoparte [i îl anun]\ cu voce stins\ asasinarea prim-ministrului I.G. Duca de c\tre legionari pe peronul g\rii din Sinaia. Închipui]i-v\ c\ în finalul Scrisorii pierdute, la mijlocul chefului, se anun]\ moartea lui Zaharia Trahanache. Întregul sens al piesei ar fi schimbat, toate evenimentele comice ducînd acum spre consecin]a tragic\ final\. A[adar: moartea lui Duca a fost destin, întîmplare nefericit\, nebunie sau consecin]\? Aceasta va fi [i de acum încolo marea întrebare a istoriografiei române[ti, de cîte ori va ajunge în punctul unde sunt judeca]i legionarii lui Codreanu. S-a scris îndelung despre marele salt economic f\cut de România sub domnia lui Carol II. A existat, f\r\ îndoial\, o cre[tere accelerat\ a produc]iei industriale, dar în mic, de la subdezvoltare la un nivel de dezvoltare mediu. Sentimentul saltului [i imaginea cotidian\ imediat\ a acestuia i-a ame]it pe mul]i. Apoi s-a trecut la fel de repede la risip\. Dispari]ia nefireasc\ a lui Ionel I.C. Br\tianu [i a lui Vintil\ Br\tianu, precum [i venirea la putere prin [antaj interna]ional a ]\r\ni[tilor, au compromis aplicarea principiului „prin noi în[ine“, destinat unui salt decisiv al economiei na]ionale. România a intrat în faza critic\ a capitalismului financiar, devenind dependent\ în totalitate de masive împrumuturi externe, necesare stabiliz\rii monedei, st\pînirii infla]iei, consumului intern. Acela[i Grigore Gafencu avea s\ recunoasc\ plin de am\r\ciune c\ ]ara se afla „pe pragul unei ru[inoase capitul\ri în fa]a capitalului interna]ional“. Banca Na]ional\ a României supravie]uia numai prin sus]inerea b\ncilor de emisiune europene, care, bineîn]eles, o ajutau, dar o [i controlau. A[a cum ar\ta Mihail Manoilescu, România birocratic\ [i bugetar\ f\cuse un salt imens în timp, prin etapele capitalismului, dar le [i consumase rapid, nemestecate. Reluînd, dar la dimensiuni uria[e, metoda camarilei corupte din jurul lui Alexandru Ioan Cuza, în materia raporturilor cu capitalul str\in, noua camaril\ regal\ din jurul lui Carol II „v\muia“ orice investi]ie major\ în România.

26


O parte din sumele pl\tite pentru exploatarea de c\tre str\ini a monopolurilor statului se ducea la consumul intern din acel domeniu, inclusiv la construc]ia de sedii, o alt\ parte intra în conturile personale ale camarilei [i ale regelui, iar alt\ parte era destinat\ propagandei, cultului personalit\]ii [i filantropiei culturale. Ca o acoperire a actelor de corup]ie, ca o transformare a afacerilor murdare în generoase sponsoriz\ri, procente ale fiec\rei tranzac]ii ilegale erau dirijate c\tre programele culturale. Spectaculoasa explozie a culturii române din perioada interbelic\, dincolo de aspectul s\u exuberant, a avut [i rolul propagandistic de a crea impresia c\ finan]area ei provine din mersul excelent al economiei române[ti. Funda]ia cultural\ a lui Carol II era, în realitate, o institu]ie de sp\larea a banilor murdari. Ea sprijinea marile valori, lansa [i mediocrit\]i pentru a le face foarte populare, dar, în acela[i timp, le cump\ra [i le exploata în scopuri propagandistice. Un singur exemplu: este adev\rat c\ Cezar Petrescu a scris Întunecare, dar a scris [i ru[inosul Cei trei regi, în care lingu[irea lui Carol II atinge marginile absurdului, dezertorul de pe front [i aventurierul ajungînd ba p\rintele solda]ilor din tran[ee, ba salvatorul satelor [i al plugarilor, ba domnitorul coborît din cer. În acest interval, [eful Ministerului Propagandei a fost Jean Pangal, Mare Maestru al Marii Loji Na]ionale din România [i Suveran General Comandor al Supremului Consiliu de 33 din România, o personalitate autentic\, în stare s\ transforme biografia catastrofal\ a lui Carol II într-o legend\ credibil\. Aceasta nu a putut ]ine îns\ loc de guvernare responsabil\. Cînd cineva vorbe[te despre vîrful economic din 1938, trebuie imediat s\ se întrebe dac\ o ]ar\ cu economie înfloritoare, cu democra]ie [i armat\ puternice se poate pr\bu[i în numai dou\ luni, a[a cum s-a pr\bu[it România în 1940. {i ce anume descopeream noi în 1940, cînd România Mare era sfîrtecat\ spiritual [i teritorial în numai dou\ luni: o economie ruinat\, care nu-[i putea sus]ine armata [i o armat\ care nu-[i putea ap\ra teritoriul, rezervele bancare [i masa


27

monetar\ aflate în suferin]\, Basarabia abandonat\ economic, social [i transformat\ în colonie de pedeaps\ pentru func]ionarii corup]i, 80% din zona locuit\ a ]\rii lipsit\ de cele mai elementare semne ale civiliza]iei – ap\ curent\, canalizare, curent electric, înc\lzire central\, drumuri moderne. În plan politic – o clas\ de politicieni închis\ în propria sa oligarhie [i o mi[care radical\ a tineretului na]ionalist, care o zdruncina din toate temeliile. Justi]ia f\cea figura]ie, aceasta fiind perioada celor mai stranii sentin]e. Monarhia, stimat\ la suprafa]\ [i preocupat\ de între]inerea imaginii ei, cu fast, î[i încheiase rolul. Dup\ un rege glorios, a urmat o regin\ str\lucit\, apoi un rege copil detronat de tat\l s\u, urcat ilegitim pe Tron, o anularea a domniei legitime a copilului [i a legitimit\]ii statului între 1927 [i 1930, inclusiv cu transformarea regelui în mo[tenitor al Tronului. Regele s-a înconjurat imediat de o camaril\ veroas\, cu care a condus statul, apoi a cedat provizoriu prerogativele sale fiului, f\r\ s\ abdice, în timp ce [eful neîncoronat al statului a devenit un general, Ion Antonescu. Cînd acesta a fost înl\turat, regele nelegitim revendic\ din nou Tronul, dar ocupantul sovietic hot\r\[te s\-l recunoasc\ drept rege pe Mihai I, pîn\ atunci rege neconstitu]ional, devenit din 30 august 1944 garant al unei Constitu]ii care nu se aplica. }ara era condus\ de Înaltul Comandament Aliat (sovietic). Într-un plan secundar, dar totu[i autentic, tîn\rul rege avea un frate mai mare în via]\ cu drepturi constitu]ionale la Tron. Cam aceasta este povestea real\ a legitimit\]ii Monarhiei române între 1927 [i 1947. Cele dou\ decenii de simulacru sunt cauza u[urin]ei cu care a fost îndep\rtat\ Monarhia, f\r\ nici o reac]ie din partea popula]iei [i f\r\ s\ lase alte urme decît cîteva grupuri r\zle]e de lupt\tori în mun]i, care ì r\m\seser\ loiali regelui lor [i democra]iei fictive, precum [i nostalgia cîtorva degringola]i contemporani. Numai aceast\ imagine poate explica pr\bu[irea statului român într-un timp atît de scurt. Alta nu avem. Paginile de

28


istorie care glorific\ perioada interbelic\ r\mîn complet inexplicabile, ca [i pentru alte situa]ii `n care legenda istoriografic\ [i dorin]a expres\ de eroizare a evenimentelor este urmat\ de explica]ii jenante pentru catastrofele care le-a urmat acestora. De cele mai multe ori, se bate moned\ pe r\ul venit din afar\. Ast\zi avem posibilitatea s\ privim lucid lucrurile în fa]\ – m\car pentru a nu repeta erorile – [i mai avem [i puterea exemplului tr\it de genera]ii contemporane. Imaginea de prosperitate [i libertate a perioadei interbelice, simultan\ unui regim autocratic, corupt [i neconstitu]ional, este perfect similar\ a[a-numitei „perioade de liberalizare“ din ultimii ani ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej [i din primii ani ai lui Nicolae Ceau[escu. Magazinele erau pline, se chefuia bine în familii [i prin restaurante, se f\cea sport cu mare succes interna]ional, se construia enorm [i repede, se publicau c\r]i fundamentale ale literaturii universale, se tip\reau c\r]i române[ti în tiraje ame]itoare, se f\cea muzic\ mult\ [i de calitate, la televiziunea na]ional\ se difuzau aproape toate filmele premiate cu Oscar. La un moment dat, rela]iile României cu Statele Unite au devenit privilegiate, pentru întregul lag\r comunist. Republica Socialist\ România era singurul stat comunist din Europa care avea un acord cu Pia]a Comun\. Cine ar putea spune îns\ c\ regimul politic era `nvestit de popor, c\ na]iunea se bucura de libert\]ile fundamentale, c\ economia socialist\ func]iona pe baze realiste, c\ în spatele exploziei culturale nu se aflau compromisuri, altfel de neacceptat? Iluzia avea la baz\ finan]area condi]ionat\ f\cut\ de URSS, furnizarea preferen]ial\ de petrol [i gaze naturale, precum [i împrumuturile externe occidentale în valoare de 11 miliarde de dolari. Se ad\uga la secretul „succesului“ [i o dependen]\ de institu]iile financiare interna]ionale, care, în momentul trezirii la realitate a lui Ceau[escu, au costat na]iunea român\ un efort epuizant pentru plata datoriei externe. Altfel spus, românilor le-a ie[it pe nas „perioada de liberalizare“ [i au pl\tit-o cu vîrf [i îndesat. În 1940, spre deosebire de 1989, în loc de revolu]ie


29

instigat\ [i organizat\ din exterior, am avut o agresiune militar\ direct\ a Uniunii Sovietice [i o cedare la amenin]area cu for]a militar\. Statul nu a avut for]a s\ se opun\, iar cet\]enii s\i au continuat s\ moar\ eroic în r\zboaie calde [i reci, ap\rînd, în realitate, doar patria ideal\ pe care o aveau în suflet. De aceea, istoria crizelor sistemului politic din România [i, în particular, a loviturilor de stat este atît de important s\ fie scris\ f\r\ menajamente.

Tabloul realist al nivelului de civiliza]ie Segmentat\ pe diferite intervale cronologice, imaginea perioadei interbelice s-a construit în principal pe propaganda multicolor\ la adresa domniei lui Carol II între 1930 [i 1938. Trebuia ar\tat cu perseveren]\ c\ aducerea lui Carol II pe tron prin lovitur\ de stat era o necesitate [i c\ a avut drept efect atît salvarea na]iunii, cît [i perspectiva dezvolt\rii economice. Pîn\ în 1930, România ridicase 172 de ora[e, dintre care numai [ase aveau (pu]in) peste 100 000 de locuitori, aspect al subdezvolt\rii urbanistice [i argument suplimentar pentru afirma]ia c\ func]ionam, de fapt, ca un stat rural. Opt ani mai tîrziu „ancheta sanitar\ din 1938 a stabilit c\, din 176 de ora[e, 74 erau lipsite de alimentare cu ap\ curent\, iar 123 nu aveau canalizare. În mahalale, apa se aducea de la fîntîni sau de la ci[mele amplasate în cap\tul str\zilor. Lumina electric\ nu ajungea în aceste zone. În Bucure[ti, din 670 str\zi, 371 erau luminate [i 299 nu aveau lumin\ electric\. Situa]ia era mult mai grav\ în ora[ele mici“10. S\ re]inem [i faptul c\, în timpul primilor opt ani de domnie ai lui Carol II, au ap\rut doar patru ora[e. Burghezia ]\rii, compus\ din mari industria[i, mari 10

Ioan Scurtu, op. cit., p. 30.

30


comercian]i, bancheri, mari proprietari agricoli, ingineri particulari, economi[ti particulari [i rentieri reprezenta doar 0,12% din popula]ia României, cifr\ simpl\ [i dezarmant\ care arat\ clar imaginea unui stat care nu este, cu adev\rat, capitalist. Din acest stupefiant 0,12%, aproape jum\tate era compus\ din marii proprietari de p\mînt.11 Din aproximativ 18 000 000 de cet\]eni, 13 000 000 lucrau în agricultur\, 600 000 erau func]ionari [i restul constituia o mas\ a bugetarilor, divers împ\r]it\ profesional. Chiar în rîndurile burgheziei [i ale pseudoburgheziei – membri ai meritocra]iei medii – peste 63% depindeau de bugetul statului12. S-au înregistrat rezultate spectaculoase în produc]ia industrial\, dar ele proveneau cu un procent zdrobitor din comercializarea rezervelor naturale [i din prelucrarea inferioar\ a acestora: „La petrolul [i lemnul din Vechiul Regat s-au ad\ugat bog\]iile Transilvaniei (mine de fier [i metalurgia V\ii Jiului, metale neferoase, huil\ [i sare). Sub impulsul liberalilor, reconstruc]ia postbelic\ a fost rapid\, iar nivelul de via]\, ridicat. Din 1923 pîn\ în 1938 produc]ia industrial\ s-a dublat, dar a r\mas în venitul na]ional inferioar\ agriculturii: 30% la 38%“13. În ciuda viziunilor sale partizane asupra vie]ii politice române[ti interbelice, Eugen Weber a observat cu precizie realit\]ile economice: „...politica economic\ a ]\rii în perioada interbelic\ a fost dominat\ de un mic grup de economi[ti apar]inînd clasei de mijloc, forma]i în universit\]ile din Germania. Indiferent de partidul în cadrul c\ruia au optat s\-[i realizeze cariera, to]i împ\rt\[eau idei similare cu privire la industrializare [i protec]ionism, ceea ce îi f\cea s\ aib\ tendin]a de a-l sacrifica pe ]\ran în favoarea intereselor industriale [i comerciale. Dar s\r\cia ]\ranului excludea posibilitatea dezvolt\rii unei pie]e interne; lipsa unor planuri 11

Ibidem, p. 63. Ibidem, p. 66. 13 Georges Castellan, Histoire des Balkans, XIV-XX siècle, Ed. Fayard, Paris, 1991, p. 420. 12


31

de perspectiv\ a împiedicat cre[terea ra]ional\ a resurselor na]ionale [i a l\sat industria s\ se dezvolte sau s\ stagneze la întîmplare [i nu corespunz\tor nevoilor. O dezvoltare exista, dar era vorba de una anarhic\, costisitoare, risipitoare, care se g\sea cu mult în urm\ fa]\ de alte economii comparabile. Între 1926 [i 1939 venitul per capita a sporit cu 35% în Bulgaria, cu 11% în Grecia [i doar cu 8% în România“14. Saltul economic al ]\rii a fost vizibil sub regimurile liberale. Mai întîi a existat scurta perioad\ postbelic\ în care a func]ionat principiul „prin noi în[ine“ [i care a scos statul din criza economic\. A urmat colapsul de sub guvernarea ]\r\nist\, accentuat de efectele crizei mondiale. Momentul de vîrf al cre[terii economice s-a produs sub guvernarea T\t\rescu, dar într-un mod nes\n\tos. Cifrele saltului f\cut de România în economie între 1932 [i 1938 sunt impresionante la prima vedere: „Valoarea produc]iei globale a industriei [i meseriilor a crescut în 1938 cu aproape 82%, iar a agriculturii [i p\durilor cu circa 70%“15. Mai ales în industria metalurgic\ valoarea produc]iei a crescut cu peste 260%, principalul client fiind Armata. Am ales doar cîteva cifre spectaculoase, îns\ realitatea lor consta în saltul de la nimic sau foarte pu]in la ceva, [i acela insuficient. În plus, dezvoltarea avea defecte structurale: „lipsa total\ de corela]ie între rentabilitatea privat\ [i productivitate, în sensul c\ realizarea interesului optim pentru capitalist nu coincidea [i cu interesul optim na]ional, între interesele individuale [i cele generale existînd o contradic]ie de neînl\turat în condi]iile sistemului economiei capitaliste [i a ac]iunii legilor obiective proprii modului de produc]ie capitalist“16. Tradus\ într-un limbaj actual, observa]ia pune în lumin\ fenomene tipice 14 Eugen Weber, „România“ în Dreapta european\. Profil istoric, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1995, p. 395. 15 Emilia Sonea, Gavril\ Sonea, Via]a economic\ [i politic\ a României (1933-1938), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1978, p. 83. 16 Ibidem, p. 85.

32


capitalismului s\lbatic, în care economia unui stat este exploatat\ mai mult pentru realizarea venitului rapid [i substan]ial al investitorului [i care ia apoi o alt\ direc]ie decît economia na]ional\, sarcina principal\ a investi]iei revenind aproape exclusiv Bugetului. De fapt, sub domnia lui Carol II dezvoltarea economic\ s-a desf\[urat printr-un circuit al valorilor economice care pornea de la Buget, de unde se d\deau marile comenzi dirijate spre firme legate de camaril\, firmele realizau venituri substan]iale, din care mare parte se ducea în conturi personale interne sau externe ale patronilor, alt\ parte se îndrepta spre camaril\ [i rege, iar produsul comandat de stat ajungea la client (cel mai important fiind Armata) unde se transforma în mijloc fix, nu producea nimic mai departe. Alt\ parte a produc]iei – de exemplu, locomotivele – se îndrepta spre servicii, iar alt\ parte spre consum. Dintr-un astfel de circuit, controlat strict de camaril\ [i de rege – adic\ centralizat – nu se putea na[te decît un sistem industrial monopolist, în care principalul motor al capitalismului, competi]ia, lipsea. „În industria metalurgic\, întreprinderile monopoliste de]ineau 98% din capitalul investit, foloseau 86% din for]a motrice [i controlau 44% din valoarea produc]iei.“17 Sistemul monopolist, în care un num\r restrîns de firme de]inea în mod artificial controlul produc]iei industriale, nu se putea men]ine decît printr-un sprijin decisiv din partea statului. De aceea, regimul lui Carol II aplica unul din cele mai restrictive mecanisme vamale [i de taxe, pentru a proteja rentabilitatea artificial\ a industriilor clientelare. Dac\ la acest tablou ad\ug\m faptul c\ majoritatea activit\]ii comerciale [i de industrie mic\ era dominat\ de evrei, vom avea o cu totul alt\ imagine despre saltul economic al României interbelice. „Românul se ocupa cu agricultura sau era slujba[ la stat. În schimb, mult mai nefast\ era activitatea partidelor politice pentru locuitorii 17

Ibidem, p. 91.


33

]\rii. Aceste partide, în special cel liberal, înfiin]au, la ad\postul unor bariere vamale prohibitive, industrii care fabricau articole de consum de calitate absolut inferioar\ [i la pre]uri astronomice. Statul avea mijloace fiscale pentru a lovi în plutocra]ia evreiasc\, îns\ aceste m\suri nu conveneau pentru c\ ar fi lovit [i în politicienii [i latifundiarii plutocra]i români.“18 Cu precizarea c\ referirea la partidul liberal acoper\ generic [i imperfect guvernarea T\t\rescu, trebuie subliniat c\ imaginea produs\ de aceste surse nu este alta decît a statului birocratic [i bugetar, nicidecum a unui stat capitalist în dezvoltare. Cifrele cele mai elocvente sunt îns\ acelea comparative. Decalajul mare dintre România interbelic\ – prezentat\ în legende drept o for]\ economic\ european\, a c\rei moned\ era la paritate cu valutele occidentale! – [i statele capitaliste dezvoltate se traducea într-o produc]ie industrial\ pe cap de locuitor de 7,3% mai mic\ decît a Fran]ei, de 8,5 ori mai mic\ decît a Germaniei pr\bu[ite [i de 12 ori mai mic\ decît a Marii Britanii. Prezentat\ ca mare produc\toare agricol\, România recolta în 1938 doar 12,6 chintale de grîu la hectar, în timp ce Danemarca, un stat f\r\ tradi]ie cerealier\ [i cu suprafe]e mult mai mici, recolta 35,1 chintale la hectar. Compara]iile cele mai [ocante nu sunt îns\ cele cu statele occidentale dezvoltate, ci acelea cu statele din zon\. „În jurul anilor 1933-1935, înzestrarea agriculturii cu tractoare era de peste 3 ori mai mic\ decît în Ungaria, Cehoslovacia [i Germania“19. În sfîr[it, în anul de vîrf 1938, „venitul na]ional al României era de aproape dou\ ori mai mic decît al Cehoslovaciei [i Ungariei“20. Aceast\ situa]ie nu a fost complet acoperit\ de propagand\. Cî]iva economi[ti valoro[i au atras aten]ia asupra dezvolt\rii nes\n\toase a capitalismului în România. Cei doi mari 18

Radu Lecca, op. cit., p. 87. Sonea, Gavril\ Sonea, op. cit., p.93. (Toate datele dup\ Enciclopedia României – 1938, vol. III.) 20 Ibidem, p. 94. 19 Emilia

34


economi[ti români ai acestei perioade au fost Virgil Madgearu [i Mihail Manoilescu. Virgil Madgearu accepta realitatea societ\]ii române[ti subdezvoltate [i propunea o viziune socialist-rural\ a ]\rii, astfel încît România s\ treac\ la o politic\ de dezvoltare economic\ cu bazele în cooperative agricole de produc]ie, aducînd statul la o bun\stare determinat\ organic nu numai de preponderen]a agriculturii, dar [i de nivelul ridicat de modernizare a exploat\rii agricole. Viziunea pornea de la realitate [i c\uta o solu]ie pentru ceea ce putea s\ fac\ statul român în perioada interbelic\, nu pentru ceea ce-[i dorea sau visa clasa politic\. Opera economic\ a lui Virgil Madgearu este, de fapt, un prim semnal de alarm\ profesionist la pericolul pr\bu[irii economiei române[ti sub greutatea structurii defectuoase a statului [i a incapacit\]ii ca acest stat slab s\ r\spund\ marilor agresiuni externe, c\utînd cu eforturi imense s\ dezvolte o industrie capitalist\ performant\ într-un loc unde momentul prielnic a fost pierdut în decenii de reforme aproximative. Ca mereu în doctrinele ]\r\niste, ce s-au tot enun]at în politica româneasc\, Madgearu ofer\ solu]ia statului agrarian: „Cînd ]es\tura fundamental\ a organiza]iei economice este format\ de milioane de economii familiare ]\r\ne[ti, care nu cunosc aproape deloc sistemul salariatului [i au o concep]ie deosebit\ despre profit [i rentabilitate, iar întreprinderile economice nu sunt elementul predominant în via]a social\, cînd, prin urmare, ordinea economic\ nu este capitalist\, ci social-agrar\, Statul aflat în aceast\ situa]ie trebuie s\-[i orînduiasc\ întrega sa politic\, în a[a fel încît s\ deschid\ drumul larg pentru dezvoltarea, în primul rînd, a celulelor fundamentale ale organismului social, a economiilor ]\r\ne[ti“21. Este reflexul în economie al constat\rii lui Nicolae Iorga, în politic\, [i anume c\, în urma loviturii de 21

V.N. Madgearu, Agrarianism, capitalism, imperialism, Ed. Inst. Arte Grafice „Bucovina“, Bucure[ti, 1936, p. 138.


35

stat din 1930, România a încetat s\ mai urmeze un plan de viitor [i a coborît doar la gestionarea unei realit\]i imediate, descurcîndu-se. Stat social-agrar înapoiat, din punct de vedere al capitalismului, România ar fi trebuit – în viziunea lui Madgearu – s\ aplice un socialism prudent, controlat de un sistem democratic aproximativ, dar care s\ împiedice alunecarea planului economic socialist spre comunism. Nu a reu[it. Unii colegi de partid cu Madgearu, ca Armand C\linescu, considerau c\ proiectul de „stat ]\r\nesc“ al acestuia este o „tîmpenie“. Grigore Gafencu, alt membru marcant al PN}, avea s\ scrie în jurnalul s\u, pe aceea[i tem\: „Acest salt de la un extrem la altul, de la ]\ranii de azi, lipsi]i de unelte [i de poft\ de munc\, ducînd o via]\ de mizerie în sate înc\ pe jum\tate s\lbatice, la p\tura ]\r\neasc\ st\pînitoare de mîine, izvor de lumin\, de [tiin]\ [i de civiliza]ie («universit\]ile» [i «academiile» la ]ar\ preg\tesc aceast\ oper\ de «culturalizare» rural\!) v\de[te o închipuire bogat\, în contrazicere, fire[te, cu legile istoriei, cu atît mai cuprinz\toare îns\ de devize politice, electorale [i demagogice“22. Mihail Manoilescu prezenta o viziune de Dreapta, na]ionalist\, dar cu interes pentru dezvoltarea industrial\, capitalist\ a statului. El considera c\ România nu trebuie s\ abandoneze planul dezvolt\rii economice, într-un raport echilibrat între industrie [i agricultur\, ]ara avînd poten]ial [i, în plus, o perspectiv\ favorabil\ prin evolu]ia industrial\ rapid\ demonstrat\ de Italia fascist\ [i de Germania nazist\ în Europa. Acest exemplu european avea la baz\ na]ionalismul antidemocratic [i aspectele incipiente ale totalitarismului de Dreapta. F\r\ îndoial\, economistul român pornea de la aceea[i idee fundamental\ a Dreptei conservatoare, conform c\reia saltul economic spectaculos nu se poate produce decît prin conducerea autoritar\ a statului de c\tre o elit\ 22

Grigore Gafencu, Însemn\ri politice. 1929-1939, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991, p. 326.

36


responsabil\ [i patriotic\. Teoretic, Manoilescu a constatat dou\ sl\biciuni majore ale statului român: o Românie Mare inconsistent\ [i o Românie Mare ieftin\. Mai întîi, aspectul „cultural“ al unirii: „A cere independen]a [i întregirea înseamn\ pentru un neam a nu cere nimic. C\ci acestea se confund\ cu dreptul la existen]\ colectiv\ a neamului. Numai de aici în sus încep n\zuin]ele într-adev\r superioare [i idealurile pozitive de afirmare a personalit\]ii [i geniului colectiv al unui neam. [...] Cît prive[te realizarea României întregite, ea reprezint\ numai o înf\ptuire pur formal\, c\reia urmeaz\ s\ i se dea de acum înainte con]inutul“23. Sec [i dur, ca un cristal: România Mare era o construc]ie politic\, diplomatic\, recunoscut\ interna]ional, ajuns\ la dimensiunile ei teritoriale fire[ti. Ea trebuia organizat\ economic [i administrativ ca un stat viabil. Scria atunci Mihail Manoilescu: „~nchizînd definitiv ciclul revolu]iilor pentru form\ [i al revolu]iilor pentru drepturi, neamul nostru va face saltul cel mai mare din istoria lui în ziua cînd î[i va încorda puterile ca s\ ating\ idealul calit\]ii“24. Nu l-a atins nici ast\zi. Din punct de vedere economic – scria atunci Manoilescu – „România este, în primul rînd, ]ara muncii ieftine“, „]ara materiilor prime ieftine“, „]ara combustibilului ieftin“, „]ara transportului ieftin“, pe scurt – România ieftin\, o ]ar\ care î[i vinde ieftin resursele naturale, consum\ mai mult decît produce [i, mai ales, consum\ aproape exclusiv din vinderea acestor resurse naturale. În plus, capitalul, care ar fi trebuit s\ produc\ dezvoltarea economic\ a statului, se afla în mîna str\inilor, ca urmare a politicii iresponsabile a guvern\rilor ]\r\niste: „Politica economic\ promovat\ de na]ional-]\r\ni[ti a avut rezultate dezastruoase. Pe fondul crizei economice mondiale, cînd statele dezvoltate au luat m\suri de 23

Mihail Manoilescu, Rostul [i destinul burgheziei române[ti, Ed. Cugetarea, Bucure[ti, 1942, p. 361. 24 Ibidem, p. 397.


37

protejare a economiei lor na]ionale, România a deschis por]ile în fa]a capitalului str\in, a contractat mari împrumuturi externe, cu dobînzi foarte ridicate. În 1932, circa 40% din bugetul ]\rii era rezervat pentru plata extern\“25. Ultima plat\ s-a f\cut în anul 2001, sub guvernul Adrian N\stase – trei sute de milioane de dolari – c\tre Suedia, pe fondul unui [antaj evident la cererile de finan]are prin FMI [i Banca Mondial\. În fa]a acelei realit\]i economice anormale, care marca dependen]a total\ a României interbelice de marile cercuri financiare, Mihail Manoilescu vedea solu]ia în na]ionalizarea capitalului din România. Pornind de la constatarea c\ „str\inii sunt cu profitul, iar românii cu impozitele“, el lansa o tez\ care va fi plasat\ curînd la baza legilor de românizare: „Na]ionalismul economic pe frontul intern, adic\ românizarea vie]ii economice, înseamn\ trecerea veniturilor capitaliste din mîinile str\inilor (a str\inilor din afar\ sau a evreilor din România) în mîinile românilor, adic\ o opera]ie folositoare na]iunei române[ti. În acest sens merit\ s\ observ\m c\, din punct de vedere al avantajelor economice directe, este mai mare pasul pe care-l face ]ara atunci cînd trece dela o industrie cu capital str\in la una cu capital românesc, decît atunci cînd trece dela o economie pur agrar\ la o industrie cu capital str\in“26. Manoilescu vedea, a[adar, o Românie cu mare poten]ial agricol, în care industria menit\ s\ modernizeze [i s\ sprijine agricultura, prin contribu]ia sa sporit\ la venitul na]ional, se afla în mîinile str\inilor. Ace[tia transferau în str\in\tate toate beneficiile ob]inute în România, astfel c\ investi]ia în economia româneasc\ r\mînea tot în obliga]ia bugetului. Economistul român ar\ta, de fapt, c\ industria de care are nevoie România exist\, dar nu este a ei. Proiectul lui Manoilescu, chiar în condi]iile existen]ei a dou\ dictaturi, între 1938 [i 1944, s-a dovedit nerealist [i nu a putut fi pus în aplicare. L-au pus comuni[tii sub Ana Pauker [i 25 26

Ioan Scurtu, op. cit., pp. 2-72. Mihail Manoilescu, op. cit., p. 260.

38


Gheorghiu-Dej, dar nu prin trecerea propriet\]ii private str\ine în mîinile propriet\]ii private române[ti, ci prin „na]ionalizare“, termen impropriu prin care se în]elegea distrugerea propriet\]ii private [i trecerea ei în proprietatea statului. Asta face analiza istoric\ mult mai dificil\ [i responsabilitatea celor care au preluat puterea în 1990 mult mai grea. Din perspectiv\ marxist\, Lucre]iu P\tr\[canu vedea perioada interbelic\ drept un timp al marilor dezvolt\ri industriale, mai ales în industria grea, deoarece ea aducea o cre[tere cantitativ\ a clasei muncitoare. Acest proces îi înt\rea convingerea în viitorul socialist al ]\rii, pentru c\ o m\rire substan]ial\ a num\rului muncitorilor d\dea posibilitatea unui con]inut numeric [i pentru Partidul Comunist, altfel o adun\tur\ de alogeni, de frustra]i români [i de agen]i sovietici. Activitatea Partidul Comunist, trimis în ilegalitate, depindea în totalitate de agentura sovietic\, legendele cunoscute ale suferin]elor îndurate de comuni[ti „în beciurile Siguran]ei“ fiind, în realitate, cîteva cazuri de spioni prin[i [i condamna]i. Dedesubtul adînc al mesajului dat de Lucre]iu P\tr\[canu în cartea sa Sub trei dictaturi era acela al constituirii unui partid comunist românesc, compus din muncitori români. Este cumva paradoxal, dar pîn\ la revolu]ia din 1989, industria româneasc\ s-a sprijinit substan]ial pe navetist, de cele mai multe ori ]\ran transformat diminea]a în muncitor industrial [i redevenit în fiecare sear\ din nou ]\ran. Dac\ ne amintim [i cine a populat masiv noile blocuri de locuin]e muncitore[ti, vom constata c\ tema lui Lucre]iu P\tr\[canu era cît se poate de autentic\. Astfel se explic\ [i de ce anul 1944 a g\sit Partidul Comunist cu un efectiv de sub o mie de membri, muncitorii fiind ata[a]i socialismului sindical [i legionarismului. Era o form\ de adaptare la agresiunile ora[ului. P\tr\[canu observase destul de exact configura]ia statului român bugetar [i birocratic: „Statul nu apare sub form\ de capitalist, ci de consumator. Nu face investi]ii menite s\ produc\ beneficii. Din bugetul


39

statului, sub form\ de masive avansuri, pl\]i anticipative de comenzi [i prime de încurajare, s-au defalcat, an de an, sume din ce în ce mai mari, puse apoi la dispozi]ia ini]iativei particulare. O ini]iativ\ care lua nu rareori forma de adev\rat jaf în banii contribuabililor“27. Pozi]ia liderului comunist devine, poate, exponen]ial\ pentru fund\tura în care ajunsese România în a[a-zisul an de vîrf 1938: aprig adversar al dictaturii regale, el vede solu]ia tot într-o dictatur\, dar a proletariatului. Un proces s\n\tos al dezvolt\rii economice capitaliste a României Mari nu putea fi condus decît cu o elit\ politic\ [i cu o elit\ intelectual\ de for]\. Care sunt marile nume politice ale perioadei interbelice? Ionel I.C.Br\tianu – mort în 1927; I.G. Duca – asasinat în 1933; Iuliu Maniu în etern\ opozi]ie, steril\ [i mai degrab\ distructiv\; Averescu – consumat; Iorga – compromis, Titulescu – numai în str\in\tate. Au mai r\mas ca amintire doi poli]i[ti, oameni de cas\ ai regelui corupt: Gheorghe T\t\rescu [i Armand C\linescu. Primul î[i datoreaz\ faima urii cu care a fost urm\rit de Iuliu Maniu – probabil, pentru c\ fusese martorul secret al tr\d\rii „Mar[ului asupra Bucure[tiului“ – cel de-al doilea, pentru c\ a murit asasinat de legionari. Doar intelectualitatea româneasc\ a reu[it performan]a remarcabil\ de a crea o elit\ cultural\. Am excelat în filozofie, art\, literatur\, [tiin]e exacte. Ea a fost aproape în întregime na]ionalist\. Îns\ sub acest\ elit\ se c\sca un h\u. Din aproximativ 300 000 de studen]i [colariza]i în perioada interbelic\, doar 9,5%, în medie, terminau studiile universitare cu diplom\. Absolven]i cu diplom\ la Drept erau doar 7,1% din cei înscri[i, la Teologie doar 5,9% (!), la {tiin]e doar 7,2%, la Litere doar 10,2%. O adev\rat\ boem\, dar s\ nu ne l\s\m am\gi]i de gravitatea cifrelor. Aceast\ intelectualitate minim\ era dominat\ de o uria[\ p\tur\ mijlocie de o mediocritate agresiv\, dedicat\ insistent 27 Lucre]iu P\tr\[canu, Sub trei dictaturi, Ed. Forum, Bucure[ti, 1945, p. 15.

40


dependen]ei bugetare. Mi[carea legionar\ [i-a extras partizanii din aceste dou\ straturi, f\r\ capacitatea de a le a[eza într-un sistem coerent, dincoace de extremism. Ne-a mai r\mas ca mo[tenire imaginea dezvolt\rii înv\]\m`ntului rural, scena copiilor de ]\rani care mergeau la [coal\, descul]i, dar cu dragoste de carte. F\cînd apel la statistica realizat\ de Iosif I. Gabrea pentru primul deceniu de dup\ Marea Unire, Constantin R\dulescu-Motru avea s\ arate: „Între anii 1921/1932 au fost înscri[i în medie anual\ în [colile rurale ([colile au fost 11 104 în 1921/1932 [i 13 777 în 1931/1932) un num\r de elevi între 1 245 914 [i 1 795 037. Am avut astfel în timpul acestor zece ani un num\r de aproximativ 16 000 000 de înscri[i. Dintre ace[tia, au absolvit aproximativ numai 730 000“28. Uluitor! Din 16 000 000 de copii de ]\rani trimi[i la [coala din sat, doar 4,5% o terminau! S\ vedem situa]ia de la ora[: „În [colile urbane, situa]ia este ceva mai bun\, dar f\r\ s\ se dep\rteze prea mult. Aci, în aceea[i ani, am avut 2 227 000 elevi înscri[i, dintre care au absolvit 174 000“29. Rezult\ un procent de 7,8%! În [coli medii, gimnazii, licee au fost înscri[i în aceea[i perioad\ 1 243 911 de elevi, din care au absolvit doar 95 000. A[adar, doar 7,6% au absolvit înv\]\mîntul mediu în primul deceniu de dup\ r\zboi. Ace[ti copii cu educa]ie incomplet\ vor avea, în 1940, cînd Mi[carea legionar\ va veni la putere, între 16 [i 26 de ani, adic\ vor fi exact stratul social cel mai dinamic al tineretului ]\rii. Putem în]elege acum de ce baza Mi[c\rii legionare a explodat dintr-o dat\ dup\ 1937, precum [i faptul c\ vinov\]ia pentru expunerea unei întregi genera]ii de tineri la experimentul extremist î[i are originea în erori politice [i administrative f\cute cu mult înainte: peste 90% din tineretul ]\rii nu-[i terminase [coala! Putem în]elege, de asemenea, [i de ce, dup\ instalarea dictaturii comuniste, a fost nevoie de 28

C. R\dulescu-Motru, Psihologia poporului român, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1999, p. 101. 29 Ibidem.


41

20 de ani de programe de alfabetizare a ]\rii. Aceast\ realitate se afl\ [i la baza în]elegerii unui anumit succes al comunismului, pornind de la fiul simplu de ]\ran care era obligat s\-[i urmeze [coala pîn\ la cap\t, iar aceasta era gratuit\, intra în facultate f\r\ examen [i ajungea, sub o form\ sau alta, activist al regimului, [i terminînd cu fiul de ]\ran racolat direct de Securitate sau de organiza]ia de partid [i crescut de ele în ura fa]\ de vechiul regim. Îndreptîndu-se vertiginos spre un colaps economic [i politic, România va cunoa[te prima dictatur\ în 1938. Originea ei politic\ se afl\ în lovitura de stat din 1930, nu atît prin aducerea lui Carol II pe Tron, cît prin lovitura dat\ sistemului democratic, vie]ii partidelor, Constitu]iei. Dup\ actul din 7-13 iunie 1930 ele [i-au pierdut complet credibilitatea [i, în scurt timp, cum am v\zut din memoriile lui Nicolae Iorga, s\ fi vrut, [i tot n-ar mai fi putut func]iona. Puterea se concentrase în mîna camarilei conduse de Elena Lupescu, guvernele f\cînd figura]ie, iar Parlamentul – o penibil\ scen\ de teatru comic. În 22 de ani de perioad\ interbelic\ (1919-1940), România a cunoscut 33 de guverne. Dintre acestea, doar dou\ au avut un mandat întreg de 4 ani – guvernul Ionel I.C. Br\tianu (19 ianuarie 1922-29 martie 1926) [i guvernele Gheorghe T\t\rescu (5 ianuarie 1934-28 decembrie 1937). Guvernele lui T\t\rescu au cunoscut nu mai pu]in de 24 de remanieri. Ref\cînd calculul, vom constata c\ în cei 14 ani ai perioadei interbelice am avut 31 de guverne. Tot între 1919 [i 1940 s-au organizat 11 alegeri generale, iar Parlamentul a cunoscut doar 2 legislaturi întregi! În nici un caz, nu este imaginea unei ]\ri cu sistem democratic autentic! Pentru a completa tabloul realist al perioadei interbelice, s\ amintim c\, dup\ primul r\zboi mondial, România Mare cunoscut reforma agrar\, reforma electoral\ [i o nou\ Constitu]ie. Reforma agrar\ a atins aspecte de ira]ional [i iresponsabilitate, c\utîndu-se rezolvarea promisiunilor f\cute ]\ranilor în r\zboi, mobilizarea [i cointeresarea acestora în

42


momentul greu al refugiului din Moldova. Pe de alt\ parte, reforma agrar\ a fost [i un r\spuns al statului la agresiunea bol[evic\, [tiut fiind c\ o clas\ muncitoare substan]ial\ nu aveam [i c\ bol[evismul ar fi avut succes doar dac\ reu[ea s\ r\scoale ]\ranii, a[a cum se întîmplase în 1907. Practic, atît putea face statul în fa]a pericolului bol[eviz\rii: reform\ agrar\, vot universal [i un guvern de for]\, cel al generalului Alexandru Averescu. Noua împropriet\rire a ]\ranilor venea din nou în contradic]ie cu gradul de preg\tire al societ\]ii: „Solu]iile preconizate se caracterizeaz\ printr-un anumit radicalism ce nu se potrivea – dincolo de bunele inten]ii din acei ani – cu realit\]ile din România, atît în ce prive[te raportul de for]e social-politic, cît [i dorin]a ]\r\nimii de a avea p\mînt în proprietatea proprie“30. Într-adev\r, o reform\ agrar\ era bun\ [i necesar\, dar la situa]ia real\ a ]\r\nimii [i agriculturii române, reforma agrar\ f\cut\ în grab\ imediat dup\ r\zboi nu a avut decît un singur efect: o grav\ lovitur\ dat\ regimului propriet\]ii. Practic, vechii [i noii genera]ii de ]\rani li s-a ar\tat înc\ o dat\ c\ proprietatea privat\ poate fi desfiin]at\ printr-o lege. A lua peste noapte mo[iile marilor proprietari [i a le împ\r]i ]\ranilor a reprezentat atunci, practic, ruinarea fundamentului regimului propriet\]ii în România. Totodat\, a lovit brutal [i iresponsabil tocmai în clasa cea mai puternic\, în stare s\ se opun\ pîn\ la moarte [i prin toate mijloacele comunismului. Temeliile economice ale aristocra]iei, ale elitei economice române[ti au fost aproape nimicite. Astfel, a fost distrus\ Dreapta economic\ [i politic\ a ]\rii, exact cînd statul era cel mai violent atacat de mesajul marxist. Este u[or s\ g\sim vinova]ii în suprastructura Puterii: regele Ferdinand era un figurant, iar Ionel I.C. Br\tianu avea mari probleme de credibilitate. Va trebui s\ accept\m c\, într-o total\ bun\ inten]ie din partea celor doi factori de putere, ]ara ie[ise atît de sl\bit\ din 30 Ion Agrigoroaiei, România interbelic\, vol. 1, Ed. Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza“, Ia[i, 2001, p. 78.


43

r\zboi, încît nu a avut alte solu]ii la dispozi]ie. Speran]a sa a stat înc\ o dat\ în clasa politic\. Cu sim]ul s\u na]ional atît de fin, Take Ionescu, el însu[i marea speran]\ pierdut\ tragic a curentului de Dreapta, avea s\ cread\ c\ genera]ia politic\ dinainte de r\zboi, epuizat\ în „luptele sterpe inerente unei ]\ri de arbitrar aziatic, de impostur\ [i de ieftin [i echivoc politicianism [i în stupidele compromisuri cotidiane cu o lume m\l\ia]\ [i umoristic\, cu o biat\ vermin\ de apelpisi]i [i de cabotini politici carnavale[ti“31, avea s\-[i r\scumpere toate p\catele prin înf\ptuirea Marii Uniri. S-a în[elat. Probabil incon[tient, avînd în vedere personalit\]ile implicate în acest proces, a fost cl\tinat\, în mentalitatea cet\]enilor români, credin]a în natura sfînt\ a propriet\]ii private, unul din aspectele secundare generate de erorile reformei agrare fiind exportul de capital. Cet\]enii României, [i foarte boga]i, [i îmbog\]i]i peste noapte, [i func]ionari care au dat un „tun“, vor plasa ilegal în b\ncile din str\in\tate sume imense [i valori greu de m\surat în toat\ perioada interbelic\, neîncrez\tori în stabilitatea legislativ\ a ]\rii. Cînd a fost dat\, în 1932, o lege a conversiunii datoriilor, pentru a u[ura din nou situa]ia ]\r\nimii, imaginea fixat\ în mentalitatea locuitorului de la sat a fost una [i foarte durabil\: putem s\ facem oricîte împrumuturi [i datorii, vine statul pîn\ la urm\ [i le [terge. Bazele capitalismului erau înc\ o dat\ c\lcate în picioare. Un exemplu de bun-sim] ar putea ]ine loc de sintez\ pentru modul în care a fost abordat\ problema agriculturii în România. Orice stat abia ie[it dintr-o conflagra]ie [tie c\ r\zboiul distruge exploatarea agricol\, las\ p\mînturi necultivate, compromite recolte, afecteaz\ calitatea îns\mîn]\rilor, pe de o parte, [i atac\ fondul genetic al zootehniei, pe de alt\ parte. Vitele sunt sacrificate masiv, iar cele care supravie]uiesc sunt sl\bite, subnutrite, expuse degener\rii. La sfîr[itul r\zboiului, un stat responsabil intervine în agricultur\ 31 Take Ionescu, Amintiri, Ed. Socec, Bucure[ti, 1922, p. III, (note N. Baboeanu).

44


cu m\suri specifice, etapizate pe cî]iva ani, astfel încît necesara reform\ agrar\ s\ se desf\[oare dup\ un plan de redresare rapid\ a fondului cerealier, forestier sau zootehnic. Numai anumite m\suri – cum sunt, de exemplu, m\rirea num\rului de p\[uni sau orientarea centralizat\ a culturilor – pot da rezultate. O reform\ agrar\ aplicat\ oamenilor, nu fondului agricol este doar o m\sur\ politic\, nu una [tiin]ific\. Noi am f\cut de fiecare dat\, din 1864 [i pîn\ în 2000, acela[i lucru: am împ\r]it p\mînt oamenilor, care au pus pe el ce-au vrut, p\[unile [i p\durile au fost un permanent subiect de tribunal – urmare a distrugerii sistemului juridic ancestral al satului românesc [i înlocuirii acestuia cu institu]ii franceze – iar echilibrul efectivelor de animale s-a reglat prin export. Constatarea erorilor de conducere din perioada interbelic\ este valabil\ [i din punctul de vedere al abord\rii postbelice a reformei electorale. S-a introdus votul universal într-o societate complet nepreg\tit\ pentru el. F\r\ a mai intra în detalii, este îns\ de subliniat c\ reforma electoral\ a avut, în substratul s\u, un alt fenomen periculos: în timp ce ]ara se m\rea, nucleul s\u politic se dilua. Astfel, în sistemul electoral din România s-a introdus principiul primei majoritare, simbol al inconsisten]ei regimului democratic: „Legea electoral\ din 27 martie 1926 prevedea c\ repartizarea mandatelor pentru Adunarea Deputa]ilor se f\cea, dup\ totalizarea voturilor [i calcularea ponderii partidelor la nivelul întregii ]\ri, astfel: partidul care ob]inea cel pu]in 40% din totalul voturilor beneficia de prima majoritar\, primind 50% din mandate; restul de 50% din mandate se repartizau între toate partidele (listele) participante, inclusiv cea majoritar\“32. Aceast\ improviza]ie electoral\, în care un partid ce nu atinge majoritatea prime[te voturi „din burt\“, ale unor aleg\tori care au votat altceva, poate chiar contra partidului beneficiar, a fost o oglind\ fidel\ a naturii 32

Ion Agrigoroaiei, op. cit., p. 121.


45

aproximative a sistemului democratic din România. Chiar [i principiul elementar al deciziei majorit\]ii era afectat. El punea în discu]ie foarte serios legitimitatea regimului politic din ]ara noastr\. În ultimul deceniu al secolului XX – numit al libert\]ii anarhice – tot mai mul]i istorici de ]inut\ au început s\ prezinte perioada interbelic\ în adev\rata sa lumin\, cu lacunele sale institu]ionale [i cu sl\biciunile ei sociale periculoase: „Aceste reforme au tulburat, cum era [i firesc, echilibrul social; pe temeiul votului universal s-a ridicat mult\ pleav\ politic\, de dreapta ca [i de stînga, la sate, la ora[e [i pîn\ pe treptele Palatului regal. Din nefericire pentru ]ar\, genera]ia ctitorilor a disp\rut nea[teptat de repede, iar cei cî]iva r\ma[i au fost repede dep\[i]i de valul nou-veni]ilor [i de cursul evenimentelor. Noua genera]ie politic\, cea n\scut\ din reforme, cea de dup\ 1930, nu mai seam\n\ cu genera]ia b\trînilor: corup]ia, violen]a, arivismul au înlocuit civilitatea vechii elite politice. Fenomenul era, desigur european, dar aceast\ generalitate nu-l face mai atractiv. Ca urmare, oamenii noi, care nu ar fi putut ap\rea f\r\ liberalizarea vie]ii politice de la începutul anilor ’20 [i care ar fi trebuit s\ consolideze România Mare, în fapt au distrus-o, cu mult înainte de dezmembrarea ei de c\tre puterile totalitare [i sateli]ii lor“33. În condi]iile unei astfel de improviza]ii statale, cu p\mîntul luat abuziv de la proprietari [i dat ]\ranilor lipsi]i de mijloace de a-l exploata, cu un Parlament compus artificial, din procente nerealiste, România nici nu avea cum s\ reziste agresiunilor externe care au urmat, fiind, efectiv, un stat înapoiat [i cu dezvoltare social\ întîrziat\. De altfel, dac\ privim cu al]i ochi evenimentele politice ale sfîr[itului celui de-al doilea r\zboi mondial, vom observa c\, la numai dou\ decenii dup\ o reform\ agrar\ radical\, b\t\lia electoral\ s-a dat tot pe subiectul împropriet\ririi, la 23 martie 1945 legiferîndu-se o nou\ 33 Cristian Troncot\, Istoria serviciilor secrete române[ti. De la Cuza la Ceau[escu, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999, p. 88.


46

reform\ agrar\. Altfel spus, ]\ranilor li se tot d\dea p\mînt, la intervale de cî]iva ani sau de decenii, [i problema agrar\ tot nu se rezolva. Nu se poate s\ nu ne ridic\m mari semne de întrebare asupra unei economii care produce astfel de modific\ri structurale [i face reforme agrare la intervale atît de scurte: 1864, 1879, 1882, 1889, 1893, 1907, 1912, 1921, 1932, 1945. Este, mai degrab\, o serie neagr\. Primul intelectual român care a atins, dup\ revolu]ia din 1989, esen]a fenomenului, sco]înd la suprafa]a analitic\ nocivit\]ile istorice ale reformei electorale de la sfîr[itul primului r\zboi mondial, a fost Horia Roman Patapievici34. Din p\cate, caracterul eufuistic al textului s\u a limitat accesul la sensurile sale profunde doar la un grup foarte restrîns de intelectuali de extrac]ie umanist\, impactul politic sau social fiind nul. Totu[i, adev\rul a fost spus, [i din rîndurile societ\]ii civile, [i din rîndurile istoricilor. Asumarea lui în practica politicii guvernelor postdecembriste continu\ s\ întîrzie, motiv pentru care principalele fenomene negative ale istoriei României moderne [i contemporane vor continua s\ se repete. Toate aceste fenomene negative ale perioadei interbelice sunt cel mai bine simbolizate prin rezultatul politic: distrugerea sistemului democratic parlamentar prin lovitura de stat condus\ de Iuliu Maniu în 1930 a permis concentrarea puterii la vîrf, favorizînd regimul autoritar al lui Carol II [i u[urînd activitatea ocult\ a camarilei.

*

34

H.R. Patapievici, Cerul v\zut prin lentil\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1995, p. 137 (v. în întregime articolul „Durata lung\ [i alegerile“).

Capitolul II

CAMARILA, CENTRU DE PUTERE ÎN STAT

Moto: Lupescu, regele, Malaxa, Aristid Blank [i Gavril\ Marinescu. Iat\ sovietul de solda]i [i [per]ari care hot\r\sc ast\zi soarta guvernelor noastre.

CONSTANTIN ARGETOIANU

Cuvîntul camaril\ provine din limba spaniol\ [i însemna, la origin\, o înc\pere mic\ (diminutiv de la camara = „camer\“), anex\ a dormitorului regal al regelui Spaniei, unde acesta se izola, împreun\ cu consilierii s\i intimi, pentru a nu fi auzit de slugi sau de oamenii Inchizi]iei. Faptul c\ în acel loc se luau decizii f\r\ controlul Bisericii sau al Cortesurilor a n\scut reac]ia public\ a acestor institui]ii, care au r\spîndit prin zvon no]iunile de „camaril\“, ca centru de putere nociv, [i de „om de camaril\“, ca persoan\ care influen]eaz\ ocult deciziile regelui. Cuvîntul a început s\ circule în Europa, cu sensurile sale mult deformate, dup\ secolul al XVII-lea, dar, p\strîndu-[i individualitatea spaniol\, fiind folosit doar cînd era vorba de obiceiurile acelei Cur]i. Termenul a f\cut îns\ marea sa carier\ în presa comunist-revolu]ionar\ a anilor 1848-1849, cînd a fost atribuit anturajului de represiune sîngeroas\ al lui Friedrich Wilhelm IV al Prusiei. Ideea de grup restrîns care îl controleaz\ pe lider a fost înt\rit\ de notorietatea faptului c\ regele Prusiei era lovit de o afec]iune mintal\, responsabilitatea ac]iunii politice fiind atribuit\ astfel camarilei. De[i nu este un am\nunt determinant pentru

48


cazul Carol II, el este totu[i un am\nunt prezent în cazul camarilei carliste, a[a cum vom ar\ta la analiza cazului medical Carol II. Folosit în Fran]a, termenul de camaril\ a fost asociat [i apoi identificat cu sensul peiorativ pe care îl luase acolo cuvîntul boudoir – înc\perea secret\ în care î[i primeau femeile aman]ii [i î[i exercitau prin ace[tia influen]a asupra treburilor statului. Sub aceast\ nuan]\ – de camaril\ de femei – a fost importat termenul [i la noi, fiind folosit pentru prima oar\ cu temei în cazul Alexandru Ioan Cuza. Ca defini]ie modern\, camarila este un grup restrîns de intimi ai puterii supreme care-[i exercit\ influen]a asupra unui [ef de stat, controlîndu-i deciziile. În presa [i memorialistica perioadei interbelice vom întîlni destul de des [i cuvîntul cabal\, pentru a descrie ac]iunile oculte ale camarilei în via]a politic\. Semnifica]ia sa autentic\ era aceea de „mistic\ evreiasc\“35, semnifica]ie pe care vocabularul european o pierduse o dat\ cu Reforma, dar a reg\sit-o odat\ cu apari]ia antisemitismului modern. Pentru România, termenul de cabal\ identifica nu numai intrigile camarilei, dar [i caracterul lor evreiesc, prin conducerea acesteia de c\tre Elena Lupescu. Sprijinul din rîndurile Armatei. El a ap\rut la aproximativ doi ani dup\ fuga lui Carol în str\in\tate din 1925. A[a cum am v\zut în volumul II al acestei lucr\ri, motivul principal al fugii sale a fost descoperirea scandalului Armstrong-Fokker, fapt confirmat ast\zi de surse care au avut acces la documente ale Ministerului de Externe al Germaniei36. Ancheta declan[at\ de guvern a dus la pedepsirea unor ofi]eri, dar a creat [i o asociere de imagine între ideea fals\ c\ prin]ul Carol a fost ostracizat de Ionel Br\tianu [i situa]ia de victime a ofi]erilor implica]i. În rîndurile Armatei a continuat s\ persiste un sentiment de ata[ament fa]\ de prin]ul Carol, nu numai pentru faptul c\ 35

Alexandru {afran, În]elepciunea Cabalei, Ed. Hasefer, Bucure[ti, 1997, p.17.

36 Paul D. Quinlan, Regele playboy. Carol al II-lea de România, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 2001, p. 109 (nota 2).


49

avea numeroase aventuri erotice – chestie la mod\ printre militari, dovad\ de b\rb\]ie etc. – dar, în primul rînd, pentru credin]a c\, din pozi]ia înalt\ pe care o de]inea, prin]ul Carol putea ob]ine direct, repede [i sigur fonduri suplimentare pentru înzestrare. Fie c\ priveau acest aspect din perspectiva intereselor na]ionale de ap\rare, fie c\ vedeau în el o surs\ de cî[tig ilicit, mul]i militari cu grade [i func]ii înalte au preferat orientarea simpatiilor c\tre Carol, decît subordonarea unei Regen]e compuse din oameni ce nu se puteau constitui omene[te în „Cap al O[tirei“. Se ad\uga faptul c\ aveam un rege în vîrst\ de cinci ani. În Armat\, aceste am\nunte, pe care societatea civil\ le ridiculizeaz\, sunt foarte sensibile. Cine nu le în]elege [i nu le gestioneaz\ risc\ s\ se trezeasc\ „peste noapte“ cu un puci. Iuliu Maniu a fost singurul om politic al momentului care a în]eles acest fenomen subteran, dezamorsîndu-l o dat\ în prima sa guvernare (1928-1930) [i c\utînd cu disperare s\-l controleze în a treia sa guvernare (1932-1933), cînd se temea de o lovitur\ de stat militar\. Pe toat\ durata activit\]ii sale politice din Opozi]ie, Iuliu Maniu va între]ine rela]ii informative în rîndurile Armatei, ac]iune care îl va duce, la un moment dat, la în]elegerile din 1940 cu generalul Ion Antonescu, rela]ii care îl vor costa în final libertatea, surprins de comuni[ti furnizînd anglo-americanilor informa]ii militare. Într-o ]ar\ unde la[it\]ile [i lipsa de preg\tire ale corpului ofi]eresc de grade mari a dus la dezastrul din primul r\zboi mondial, urmate de eroizarea artificial\ a acestuia dup\ r\zboi, la[it\]ile [i defectele personale ale prin]ului Carol se pierdeau în decor. Oricum, îns\, fenomenul nu poate fi generalizat. Observînd calitatea profesional\ [i moral\ a ofi]erilor care s-au ata[at de Carol dup\ întoarcerea sa în ]ar\, vom ajunge u[or la concluzia c\ a fost vorba de carieri[ti. Conducerea Marelui Stat-Major, precum [i ofi]erii de rînd îl dispre]uiau pe aventurierul autor al unor infrac]iuni condamnate de Codul Justi]iei Militare [i de Codul Penal. Dup\ moartea regelui Ferdinand [i retrezirea interesului lui Carol pentru ]ar\, francmasoneria îi va facilita accesul la informa]ii din interiorul

50


Armatei [i va lucra propagandistic pentru îmbun\t\]irea imaginii lui. În diminea]a de 7 iunie 1930, cînd Carol a început s\-[i formeze echipa personal\, numindu-l pe un aparent oarecare Buhman secretar particular [i pe un aparent oarecare Strassmann, [ef de cabinet, la Palatul Cotroceni, în înc\perea unde [i-a desf\[urat toate negocierile vizînd alegerea sa ca rege se afla acela[i comandor francmason Nicolae P\i[37. Principala calitate a prin]ului, care se punea atunci în lumin\, era autoritatea, valoare drag\ militarilor [i cu adev\rat necesar\ în acea perioad\. Calculul militarilor, ca [i al politicienilor, a fost gre[it, Carol II v\zînd în Armat\ doar principalul vehicul al unor afaceri foarte b\noase [i un corp c\ruia îi putea schimba foarte des uniformele [i decora]iile imaginate de el. Proiectul politic al lui Carol II. Ceea ce nu se spunea este faptul c\ modelul de autoritate ales de Carol se numea Benito Mussolini, dictatorul Italiei. Prin]ul român admira fascismul – reamintesc c\ aceasta este denumirea corect\ [i exclusiv\ a socialismului italian – [i, mai ales, realiz\rile sale sociale, legislative [i economice. Trebuie spus c\ regimul mussolinian, înainte s\ devin\ interven]ionist pe plan interna]ional, reu[ise s\ redreseze Italia, s\ o scoat\ din mizerie [i s\ o aduc\ la standardul de mare putere european\. Aceasta a fost o performan]\ remarcabil\, în primul rînd de natur\ economic\, care n-a putut fi contestat\ nici de cei mai aprigi du[mani, dar continu\ s\ fie ascuns\, pentru a p\stra regimului mussolinian natura criminal\ cu care a ie[it din istorie. Constatînd c\ în societatea italian\ a anului 1924 persist\ confruntarea între clase [i, în consecin]\, pericolul bol[eviz\rii, Mussolini a lansat un program vast de reforme politice, administrative [i economice vizînd controlul centralizat al statului asupra întregii societ\]i. Spre deosebire de na]ional-socialismul german, care fundamenta principiul partidului totalitar/rasei totalitare, socialismul italian urm\rea cooperarea între patronat 37

Paul D. Quinlan, op. cit., p. 152.


51

[i proletariat în condi]iile curentului corporatist, pe principiul statului totalitar. Statul controla toate procesele [i, mai ales, dirija investi]iile în folosul public, printr-un program politic luminat, astfel c\, pe de o parte, bazele produc]iei erau salvate, iar, pe de alt\ parte, toat\ lumea avea de lucru. Constituirea unui nucleu de elite administrative, precum [i adoptarea na]ionalismului de factur\ tradi]ional\ împingeau guvernarea lui Mussolini c\tre Dreapta. A[a se face c\, din pozi]ia de conduc\tor al statului totalitar, fostul comunist [i francmason Mussolini a pornit cu o reform\ legislativ\ care a cointeresat patronatul [i sindicatele la munc\ [i profit, sub auspiciile statului unitar italian. În celebrul Discurs al Ascensiunii din 26 mai 1927, Mussolini anun]a programul politic na]ionalist destinat dezvolt\rii economice a Italiei. Înconjurat de speciali[ti [i de tehnicieni remarcabili, cum a fost ministrul agriculturii, Giacomo Acerbo, sau celebrul ministru al instruc]iei publice, Giovanni Gentile, (care provenea din rîndul liberalilor), Mussolini a putut dezamorsa tensiunea ideologic\ a na]iunii f\r\ s\ fac\ apel la antisemitism, lag\re de exterminare sau teorii aberante ale rasei. Propaganda antifascist\ este cea care l-a prezentat ca pe un caraghios pe Benito Mussolini, pentru c\ nu-l putea acuza de crime rasiale. Se strîmba, lua pozi]ii teatrale, p\rea mai italian decît al]ii, dar r\mîne în istorie personalitatea care a condus saltul Italiei de la subdezvoltare la condi]ia de stat capitalist dezvoltat. O lege fascist\ anume îi pl\cea lui Carol Caraiman cel mai mult: reforma politic\ din 24 decembrie 1925 – în aceea[i zi Carol lua decizia de a renun]a la Tron [i venea la Milano! – reform\ prin care se legifera „reîntroarcerea la un guvern neparlamentar, dar constitu]ional, r\spunz\tor fa]\ de rege, nu fa]\ de Parlament“38. Este modelul cu care s-a întors Carol în cap [i pe care a încercat s\-l aplice României, reu[ind s\-l impun\ prin lovitura de stat din 38 Gioacchino Volpe, Istoria mi[c\rii fasciste, Ed. Novissima, Roma, 1940, p. 166.

52


1938, dar e[uînd tocmai în partea esen]ial\: baza sa economic\. El a înlocuit succesul economic cu propaganda despre succesul economic. Nucleul prim al camarilei. Pe vremea cît s-a aflat în Fran]a, în jurul lui Carol s-a constituit un cuplu de intimi, Elena Lupescu [i Constantin (Puiu) Dumitrescu, care reu[ise destul de u[or s\-l domine, atît prin controlul asupra gravelor sale probleme fizice [i psihice – pe care le vom analiza mai jos – dar [i în privin]a dirij\rii voin]ei acestuia de a se întoarce în ]ar\ [i a prelua conducerea autoritar\ a statului. Aflînd c\ ofi]erii români afla]i la studii în Fran]a sunt carli[ti [i c\ unul dintre ei, un anume Teodoru, a devenit secretar al lui Carol Caraiman, I.G. Duca a ordonat o anchet\ discret\ [i chemarea în ]ar\ a celui vinovat. Acesta l-a l\sat provizoriu în loc pe cumnatul s\u, Puiu Dumitrescu. „Zvelt de talie [i mai mult simpatic la prima vedere, familiar [i spurcat la gur\, devenea odios la a doua. Analfabet, dar inteligent, sau, mai bine zis, de[tept [i [iret, f\r\ nici un scrupul, gata s\ fac\ orice pentru parale, devenise indispensabil regelui, ca o g\leat\ pentru l\turi“39, Puiu Dumitrescu a intrat rapid într-o rela]ie intim\ cu Elena Lupescu, prin a c\rei interven]ie tîn\rul iubit a r\mas secretar particular al fostului prin] mo[tenitor. Victim\ a unor tulbur\ri de comportament, care se vor accentua în jurul vîrstei de 35-36 de ani, Carol va ceda ini]iativa în mîna celor doi. Dotat cu o inteligen]\ speculativ\, accelerat\ biologic de simptomele bolii sale, priapismul, Carol se va înscrie în acest triunghi cu o contribu]ie distinct\, [i anume partea de joc politic menit s\ distrug\ partidele din România [i s\ aduc\ statul la un regim de conducere autoritar\ dup\ modelul fascist. Elena Lupescu [i Puiu Dumitrescu aveau misiunea de a st\pîni informa]ional [i ocult centrele de putere ale statului [i de a asigura atît baza financiar\ a puterii centrale, cît [i rezerva financiar\ 39

Constantin Argetoianu, Memorii, vol. IX, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1997, p. 45.


53

personal\ a triunghiului. Doctrina politic\ a acestui nucleu nu avea nici o importan]\, chiar modelul fascist fiind doar un instrument cazuistic pentru un anumit tip de gestionare a puterii, motiv pentru care în ac]iunile viitoare ale nucleului de putere din jurul lui Carol (de fapt, al Elenei Lupescu) vom întîlni [i atitudini comuniste, [i ale capitalismului s\lbatic, [i semite, [i antisemite, [i progermane, [i prosovietice, filofranceze sau italofobe, func]ie de modul în care interpreta triunghiul impactul lor asupra intereselor proprii. Principalele ]inte ale grupului Carol – Elena Lupescu – Puiu Dumitrescu (ulterior Ernest Urd\reanu) au fost, pe rînd, individualizarea puterii prin constituirea unui suport politic pentru noul rege, apoi concentrarea puterii la vîrf prin formarea unei camarile unite [i eficiente [i, în final, gestionarea puterii. Gestionarea puterii, în viziunea de inspira]ie fascist\ a lui Carol II, urm\rea configurarea unui stat român condus autoritar [i luminat de rege, cu eliminarea Parlamentului [i cu subordonarea direct\ a guvernului de c\tre suveran, precum [i prin constituirea unei for]e politice unice (partid unic) al c\rei [ef neoficial, dar incontestabil, s\ fie chiar regele, dublat de un prim-ministru, „mîna dreapt\“. Sub acest plan general au func]ionat cîteva scenarii de maxim\ importan]\ pentru ]ar\, pe care noi avem obliga]ia s\ le cunoa[tem [i s\ le în]elegem, scenarii care, fie c\ s-au finalizat, fie c\ au e[uat, au influen]at subteran evolu]ia statului român, constituindu-se, pîn\ la urm\, în schelet discret al istoriei acestei perioade. A[adar, sub planul general al gestion\rii puterii în scopuri personale s-au aflat: Planul francmasonic extern, menit s\ conserve România ca platform\ pentru supravie]uirea sau afluxul evreilor dintr-un mediu european tot mai ostil.

54


Planul sovietic, urm\rind sl\birea capacit\]ii generale de ap\rare a ]\rii [i intrarea acesteia în sfera de influen]\ a Marii Puteri de la R\s\rit. Elena Lupescu a fost legat\ de ambele scenarii. De[i arhivele noastre sunt distruse în mare parte40, o serie de documente [i m\rturii importante confirm\ afirma]ia de mai sus. Nu avem pîn\ acum dovezi c\ regele Carol ar fi ac]ionat con[tient pe aceste planuri, fiind dispus s\ accepte doar pîn\ la un punct protejarea evreilor, [i afi[îndu-se aparent ostil Uniunii Sovietice. Chiar dac\ era poreclit „regele bol[evic“, din cauza viziunilor sale socialiste, Carol se orienta, cum am v\zut, c\tre socialismul italian (fascism), nu spre bol[evismul autentic din URSS. Dar trebuie s\ lu\m în calcul [i faptul c\, la punerea în aplicare a acelor scenarii, au intervenit amendamente personale (provenite din caracterul imoral al regelui), mentalit\]i balcanice, hazardul, transformarea vendettei personale a lui Iuliu Maniu în curent de opozi]ie viabil, precum [i reac]ia public\ a unor factori lega]i de interese strict na]ionale, cum au fost Partidul Na]ional Liberal sau Mi[carea legionar\. Actori ai loviturii de stat. În opinia lui Pamfil {eicaru, leg\turile din str\in\tate ale lui Carol cu partidele politice din ]ar\ nu erau atît de importante, pentru c\ „cea mai util\ nu-i putea fi decît leg\tura cu ofi]erii, [i aceasta i-a fost înlesnit\ de secretarul lui particular, C. Dumitrescu, prin mijlocirea tat\lui s\u, care era colonel“41. Afirma]ia este superficial\. În primul rînd, colonelul Dumitrescu, tat\l lui Puiu, era la vremea aceea [ef de comisariat militar în Constan]a, f\r\ nici o influen]\ asupra atitudinii Armatei. În al doilea rînd, [tim c\ propaganda carlist\ în Armat\ a fost desf\[urat\ de 40 V. Flac\ra lui Adrian P\unescu, nr. 1/6 septembrie 2001, Ion Cristoiu, Adev\rul pentru totdeauna pierdut, p. 8. 41 Pamfil {eicaru, Istoria Partidelor Na]ional, }\r\nist [i Na]ional }\r\nist, Ed. Victor Frunz\, Bucure[ti, 2000, p. 320.


55

francmasoneria na]ional\ [i, pe aceea[i platform\ logistic\, de prin]ul Nicolae. Putem presupune [i influen]a reginei Maria – care nu a încetat s\-[i doreasc\ revenirea fiului mai mare pe Tron – în rela]ia cu comandan]ii celor dou\ regimente de vîn\tori din Bucure[ti, de care era legat\ direct [i sentimental prin imaginea sa în Armat\. Într-adev\r, cei doi comandan]i, coloneii Paul Teodorescu [i Gabriel Marinescu, l-au luat sub protec]ia lor imediat dup\ sosirea clandestin\ de pe aeroportul B\neasa [i l-au dus cu fanfar\ la Palatul Cotroceni, fapt inexplicabil din punct de vedere militar, pentru c\ reprezenta un act de insubordonare [i r\zvr\tire pasibil de cele mai grave pedepse. Pe de alt\ parte, se invoc\ prezen]a mai multor militari de grade medii în anturajul conspirativ al lui Carol. Este vorba de locotenent-colonelul Victor Precup [i de maiorul Ion Nicoar\, care asigurau curieratul spre [i dinspre ]ar\, de colonelul Dahintean [i de c\pitanul Cristescu, atra[i în conspira]ie din pozi]iile lor de comand\ local\ în avia]ia militar\, cu sopul exclusiv de a asigura etapele c\l\toriei cu avionul spre ]ar\, [i de un anume Nicolae Gatoski, îns\rcinat cu preluarea mesajelor trimise din Fran]a. Rolul celor doi ofi]eri de avia]ie s-a dovedit important, deoarece prezen]a lui Carol pe teritoriul României fusese semnalat\ la Bucure[ti înc\ de la aterizarea pe aerodromul Some[eni, fiind posibil\ astfel o doborîre a avionului s\u pe traseul spre Bucure[ti. De aceea, angajarea unei escadrile în misiunea de înso]ire. Dar acest lucru nu se putea face decît printr-un ordin superior de sorginte guvernamental\. Se ad\ugau locotenent-colonelul Nicolae T\t\ranu, ata[atul militar al României la Paris, [i un oarecare Fericianu, fost angajat în Ministerul de Finan]e, care avea misiunea de a asigura o eventual\ aterizare for]at\ a avionului lui Carol pe teritoriul Ungariei. Felul în care s-a produs venirea clandestin\ în ]ar\, demonstreaz\ c\ to]i militarii implica]i au fost executan]i ai unui plan, nicidecum autori. Greutatea responsabilit\]ii pentru venirea clandestin\ a lui Carol Caraiman în ]ar\ st\ pe umerii prim-ministrului Iuliu Maniu,

56


aflat într-un permanent schimb de informa]ii cu ofi]erii conspiratori, pe care bineîn]eles c\ nu i-a îndep\rtat din Armat\ sau arestat, de[i duceau o activitate evident ilegal\. S\ nu uit\m c\, înaintea evenimentului, Maniu l-a numit ministru al Ap\r\rii Na]ionale pe generalul Condiescu, omul lui Carol. Cine s\-i aresteze? Este semnificativ\ pentru implicarea guvernului ]\r\nist în conspira]ia din 1930 întîmplarea povestit\ de Alexandru Vaida Voevod lui Grigore Gafencu. Exasperat de exager\rile [i de gafele propagandei carliste, interzise prin cenzur\, Vaida se hot\r\[te s\ scrie el o bro[ur\ procarlist\, pe care o intituleaz\ S\ vin\ Salvatorul. Vaida era ministru de Interne în exerci]iu al ]\rii! Bro[ura a fost tip\rit\ la tipografia subsecretarului de stat din Ministerul de Interne, care s-a ocupat [i cu difuzarea ei în ora[. Cîteva exemplare sunt aruncate [i prin ferestrele deschise ale Palatului Regal, probabil, mizîndu-se pe faptul c\ regele Mihai I, avînd 8 ani, înv\]ase deja s\ citeasc\. Siguran]a, alertat\ de apari]ia acelei bro[uri, îl informeaz\ pe ministrul de Interne, Vaida. Mimînd perfect inocen]a, autorul bro[urii convoac\ toate autorit\]ile de informa]ii [i anchet\ [i le cere capul autorului [i al tipografului. Raportul Siguran]ei îi d\dea ca presupu[i vinova]i pe Grigore Filipescu [i pe Radu Budi[teanu. Dincolo de incompeten]a Siguran]ei, incidentul îi demonstreaz\ lui Vaida [i cît de u[or îi va fi conspira]iei s\ reu[easc\. Scena este exponen]ial\ pentru încadrarea ac]iunii din iunie 1930 în categoria loviturilor de stat, care presupun ac]iunea conspirativ\ din interiorul structurilor de stat. Dar s\ privim [i altfel lucrurile: locotenent-colonelul Nicolae T\t\ranu, ata[atul militar în Fran]a, le furnizeaz\ lui Carol [i lui Puiu Dumitrescu pa[apoarte false; colonelul Dahintean, comandantul Grupului II de Avia]ie Cluj, preg\te[te aeroportul Some[eni pentru aterizarea, alimentarea [i decolarea spre Bucure[ti a avionului, gardat de o escadril\ menit\ s\-i asigure siguran]a zborului împotriva doborîrii ca urmare a unui ordin unilateral; comandan]ii unor regimente


57

din Bucure[ti scot subunit\]ile [i fanfara în strad\ [i defileaz\ cu ele prin tot ora[ul, pîn\ la palatul Cotroceni. Poate s\ cread\ cineva c\ astfel de ac]iuni ilegale se desf\[urau f\r\ a fi cunoscute de conducerea Armatei, cel pu]in prin intermediul serviciului de contrainforma]ii, [i, implicit, de conducerea statului? Ori aveam o armat\ dezorganizat\, în care ofi]erii î[i p\r\seau posturile [i se ocupau cu naveta pe traseul Paris – Budapesta – Bucure[ti, în timp ce al]i ofi]eri mi[cau escadrile [i regimente dup\ capul lor, ori trebuie s\ accept\m c\ folosirea militarilor [i a func]iilor acestora în Armat\ a fost aprobat\ de conducerea statului. Cel pu]in într-un caz, Carol a l\murit lucrurile în memoriile sale: „Am cerut [generalului Cihosky, n.a.] s\ se intervie în chestiunea ostracismului [i ca T\t\ranu s\ aibe dreptul de a veni continuu în leg\tur\ cu mine. Întrevederea a avut loc cu [tirea lui Maniu“42. A[adar, autorii loviturii de stat se afl\ în zona politic\. De altfel, marginalizarea ulterioar\ a majorit\]ii militarilor care au participat la aducerea lui Carol în ]ar\, fapt care va genera [i tentativa de asasinat a lui Victor Precup, arat\ c\ ei ac]ionaser\ din ordin. Doar Gavril\ Marinescu va r\mîne lîng\ rege, impresionîndu-l pe acesta prin brutalitate [i servilism. F\r\ îndoial\ c\, urm\rit de proiectul s\u de domnie autoritar\, Carol s-a aflat de la început în situa]ia unui conflict cu proiectul lui Iuliu Maniu. Fiecare vedea altceva în a[a-numita „restaura]ie“. Maniu în]elegea s\ restabileasc\ autoritatea monarhiei [i s\ o foloseasc\ într-un regim constitu]ional, în care via]a politic\ s\ fie condus\ de sistemul parlamentar democratic, dominat de PN}, cu o nuan]\ apropiat\ modelului domina]iei liberale de sub Br\tieni. Liderul ]\r\nist se deosebea fundamental de Br\tieni prin lipsa de dinamism, prin absen]a filonului na]ionalist [i prin fragilitatea controlului s\u asupra propriului partid. Avea îns\ 42

Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, vol. I, Ed. Silex, Bucure[ti, 1995, p. 145.

58


anumite calit\]i deosebite, cum ar fi tactul, ra]ionalizarea deciziilor, introducerea componentei morale în via]a politic\, anglofilia, ca orientare general\ s\n\toas\ a politicii externe. În mod fundamental, Iuliu Maniu c\uta instalarea unui regim democratic „a[ezat“, cu tendin]e sociale [i chiar socialiste controlate de economia pie]ei libere, actor al politicii europene din pozi]ia unui stat stabil, serios [i orientat spre civiliza]ia occidental\. A ajunge la acest scop printr-o lovitur\ de stat dat\ împotriva Constitu]iei democratice, prin miza pe un aventurier cunoscut în toat\ lumea pentru imoralitatea sa, prin credin]a în actualitatea unui sistem democratic clasic, de secolul al XIX-lea, cînd în toat\ Europa – [i în primul rînd în Anglia – se ridica ideologia na]ionalist\, prin declan[area acestei ac]iuni politice violente în plin\ criz\ economic\ mondial\ – adic\ în lipsa unui suport economic [i financiar din partea capitalismului românesc – a reprezentat o grav\ eroare politic\, care dovede[te cel pu]in neconcordan]a între actele politice ale lui Iuliu Maniu [i realitate. Aceast\ realitate s-a confirmat imediat, prin refuzul lui Carol de a se sprijini pe componenta politic\ a loviturii sale, în particular pe Partidul Na]ional }\r\nesc, [i prin înconjurarea rapid\ cu acoli]i. Primele sale m\suri au vizat scoaterea unor personalit\]i politice din dispozitivul partidelor lor, cum au fost Gheorghe Br\tianu, Constantin Argetoianu [i Ion Mihalache, înc\ din noaptea în care a sosit la Palatul Cotroceni. Proiectul lui con]inea [i ideea mussolinian\ a constituirii „Marelui Consiliu al Fascismului“ (Gran Consiglio del Fascismo), sub acoperirea unui Consiliu de Coroan\ permanent, format din personalit\]i politice provenite din partide diferite, a[ezat deasupra unui partid unic. El a reu[it înfiin]area ambelor institu]ii dup\ lovitura de stat din 1938. În toat\ perioada 1930-1940, Carol II a mai c\utat [i o „mîn\ dreapt\“, un prim-ministru dur [i devotat, pe care nu l-a indentificat decît în dou\ persoane: Gheorghe (Gu]\) T\t\rescu [i Armand (Monocles) C\linescu. Este îns\ interesant c\ primul om de mîn\ forte la care se gîndise era


59

un general incoruptibil, energic [i foarte hot\rît, pe nume Ion Antonescu, cunoscut de pe vremea cînd era ata[at militar la Londra, dar pentru faptul c\ nu-l putea controla, l-a abandonat [i a [i intrat în conflict cu el. Deocamdat\, abia instalat pe Tron, Carol a apelat la corpul tehnic al loviturii de stat. A înfiin]at func]ia de secretar particular al regelui [i l-a numit pe Puiu Dumitrescu, apoi i-a numit pe colonelul Gabriel (Gavril\) Marinescu prefect al Poli]iei Capitalei [i pe Victor C\dere [ef al Siguran]ei. Ei ocupau func]ii cheie, în tentativa de a controla [i suplini administrativ lipsa de adeziune a factorului politic, care nu putea fi înc\ subordonat. Pentru asisten]a pe probleme economice, Carol a apelat la C. Argetoianu [i la Aristide Blank, bancherul implicat în finan]area revenirii sale pe Tron. Pentru imagine, a beneficiat de sprijinul exuberant al lui Nae Ionescu. Un alt apropiat, Mihail Manoilescu, a fost impus de Carol în guvernul Maniu, format dup\ reu[ita loviturii de stat. Toate aceste persoane, la care se ad\uga [i colonelul Paul Theodorescu, folosit pentru leg\turile cu liberalii georgi[ti, aveau acces direct la rege [i exercitau actul de consiliere în regim de grup aderent [i intim. Cu toate c\ mi[c\rile lor, fie prin sfaturile pe care le d\deau regelui, fie prin executarea ordinelor confiden]iale ale acestuia, ocoleau traseele constitu]ionale ale ierarhiei de stat – [i, în primul rînd, guvernul – membrii grupului ini]ial nu se constituiser\ înc\ într-o camaril\, în sensul modern al cuvîntului, ci într-un anturaj. De altfel, perioada pe care am descris-o mai sus a durat doar dou\ luni, între 13 iunie [i 12 august 1930, data sosirii în ]ar\ a Elenei Lupescu. Secretele rela]iei Carol II-Elena Lupescu. Doar absen]a unui act oficial sau a unei recunoa[teri din partea Vaticanului în privin]a c\s\toriei catolice secrete dintre Carol [i Elena Lupescu ne împiedic\ s\ afirm\m cu certitudine c\ raporturile dintre cei doi se întemeiau pe o leg\tur\ de nedesf\cut în fa]a lui Dumnezeu, dar avem suficiente dovezi c\, independent de actul formal, cei doi se comportau ca so]

60


[i so]ie. În însemn\rile sale, la 1 ianuarie 1929, Carol nota: „Pîn\ în mai, de atunci m\ voi considera moralmente degajat, voi trebui s\-mi organizez astfel via]a, m\ voi însura cu Duduia, ce mi-o fi scris“43. Într-o convorbire cu regina Maria, consemnat\ la 25 martie 1929, la întrebarea mamei: „Vreau s\ m\-nsor cu dînsa?“(cu Elena Lupescu, n.a.), Carol va r\spunde: „M-am gîndit, dar e o chestiune despre care n-am vorbit“44. La 7 aprilie, atitudinea lui Carol devine foarte sigur\: „Hot\rîrea, dup\ conversa]ia cu Mama, de a m\ însura cu Duduia, e din ce în ce mai ferm\. E singurul hop ce mai trebuie trecut [i atuncea, situa]ia devine complet clar\“45. În august 1928, regina Maria i-a scris o scrisoare Elenei Lupescu, în care i-a cerut s\ se c\s\toreasc\ cu Carol, act care avea calitatea unei binecuvînt\ri p\rinte[ti. Dincolo de natura formal\ sau nu a leg\turii cu Elena Lupescu, mai important în acest caz este faptul c\ principala autoritate politic\ a ]\rii, Iuliu Maniu, î[i ducea b\t\lia pe un teren indestructibil [i c\ întregul efort de rupere a leg\turii Carol-Lupescu ni se pare nu numai inutil, dar [i ridicol. Practic, Maniu [i-a risipit întreaga energie politic\ pentru a-l desp\r]i pe rege de so]ie (?), pierzînd timp [i for]\ într-o vendett\ pe care numai o enorm\ naivitate o poate justifica. Dar era Iuliu Maniu un naiv? Altfel, cînd trecem la analiza pe baz\ de m\rturii, vom constata c\ Maniu f\cea un joc propriu cu Carol. R\mas în legend\ printr-o alt\ imagine fals\, aceea a luptei sale pentru anularea divor]ului regelui [i revenirea în ]ar\ a principesei Elena, Iuliu Maniu a sacrificat-o pe mama regelui Mihai atunci cînd Carol i-a oferit Guvernul în octombrie 1932. Nicolae Titulescu ne informeaz\ precis: în timpul dineului oferit de Carol II, Titulescu i-a „prezentat o telegram\ semnat\ de Iuliu Maniu [i adresat\ lui Caius Brediceanu ca s\ 43 Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, Ed. Silex, Bucure[ti, 1995, p.111. 44 45

Ibidem, p. 125. Ibidem, p. 129


61

se duc\ la Floren]a, Villa Borghesse 80 (aceasta era atunci adresa Prin]esei Elena), pentru a-i spune c\ înapoierea sa în România este nedorit\“46. Cunoscînd valoarea incontestabil\ a liderului ]\r\nist, ca analist [i om politic, precum [i leg\turile sale privilegiate cu Vaticanul, nu ar fi exagerat s\ credem c\ Iuliu Maniu aflase de c\s\toria secret\ a celor doi. A[adar, Maniu [tia s\ prezinte public o imagine [i s\ ac]ioneze în subteran invers. De aceea, lupta sa public\ de mai tîrziu împotriva lui Carol, dar mai ales împotriva Elenei Lupescu, con]inea în substrat o vendett\ personal\, politicianul ardelean v\zînd în capul camarilei regale pe autoarea e[ecului s\u politic. Nu [tim precis în ce m\sur\ Iuliu Maniu, legat cu fire nev\zute, dar indestructibile, de Vatican, a avut informa]ii asupra st\rii civile reale a lui Carol [i tocmai din acest motiv a for]at pe teren public, în stilul s\u caracteristic, desp\r]irea de Elena Lupescu. În lumea de ast\zi – o lume a sexului afi[at, a erotismului [i pornografiei publice, a homosexualit\]ii protejate prin lege [i a emancip\rii paradoxale spre animalic în rela]iile dintre parteneri – ideea c\ Elena Lupescu [i Carol II se iubeau romantic [i frumos nu mai este suficient\. Nimeni nu mai poate crede aceast\ versiune. Este greu de înl\turat argumentul c\ între cei doi exista un sentiment, dar m\rturiile tot mai transparente ap\rute în ultimii ani aduc informa]ii atît de puternice asupra felului în care Elena Lupescu îl domina pe Carol, încît existen]a real\ a unui sentiment al femeii pentru b\rbatul ei este complet în\bu[it\. A[a cum am ar\tat, fondul rela]iei acestui cuplu era cel dintre un bolnav [i sora lui medical\. Carol II suferea de priapism, dar acesta era un efect secundar al maladiei sale, un aspect accidental, eventual o consecin]\ specific\ al unei tulbur\ri genetice. Priapismul, 46

Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Editura Academiei Române, Bucure[ti, 1992, p. 101 (Memoriul-Raport trimis regelui Carol al II-lea la începutul anului 1940, referitor la istoricul raporturilor româno-sovietice).

62


de altfel, nu este o boal\ sexual\ sau veneric\, ci una a sîngelui. Carol, ca [i mama lui, regina Maria, ca [i alte rude apropiate, avea o dereglare genetic\ provenit\ din încruci[\rile seculare ale familiei nobile din care proveneau. Într-o convorbire cu Alexandru Averescu, medicul Mamulea al Casei Regale îi va declara: „Ca medic, i-a[ da diagnosticul de nevroz\. Nu uita]i c\ în venele sale pulseaz\ sînge nem]esc, portughez, fran]uzesc, englezesc [i rusesc. Un astfel de amestec nu poate fi judecat dup\ m\surile obi[nuite. Între noi fie vorba, acela[i lucru este valabil [i pentru p\rin]ii lui, care sunt amîndoi nevrotici“47. În realitate, „nevroza“ era [i ea un efect secundar, dar doctorul Mamulea voia s\ nu se ating\ de boala milenar\ a regilor europeni, declan[at\ în secolul IX la Roma, odat\ cu încruci[\rile degenerante ale familiei Colonna, în capul c\reia s-a aflat timp de cîteva decenii celebra curtezan\ Marosia, [i continuate apoi prin regulile stricte ale Bisericii Catolice asupra c\s\toriei capetelor încoronate. Carol I de Hohenzollern se mîndrea cu ascenden]a sa din vechea familie Colonna48. Dar, dincolo de vechime, mo[tenirea ei nu era foarte binecuvîntat\: la sfîr[itul secolului al IX-lea, pe fondul na[terii na]ionalismului medieval roman [i al inaugur\rii controlului papalit\]ii de c\tre familia senatorului Theofilact, so]ia [i fiicele acestuia ini]iaz\ un sistem al prostitu]iei de lux (o variant\ a hierogamiei), în care vor fi implicate [i descendentele acestora, precum [i o tentativ\ de încruci[are interfamilial\ cu scopul de a crea o nou\ ras\, de st\pîni. Încruci[îndu-se cu fra]ii [i fii s\i, Marosia di Colonna a reu[it, în cele din urm\, s\ aduc\ în scaunul papal pe fiul s\u Ioan XII, n\scut îns\, nu întîmpl\tor, cu numele p\gîn imperial Octavianus. Cardinalul Baronius îl considera pe papa Ioan XII, a[ezat de ambi]ioasa sa mam\ pe Tronul 47 Joachim von Kürenberg, Carol al II-lea [i Doamna Lupescu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 2000, p. 96. 48 Mihail Polihroniade [i Alexandru-Christian Tell, Domnia lui Carol I, Ed. Vremea, Bucure[ti, 1937, p. 26.


63

Sfîntului Petru la vîrsta de 12 ani, „un avorton“, copilul avînd grave deficien]e mintale, fizice, dar mai ales morale49. Conform marelui teolog cardinal Baronius, s\mîn]a acestei cosanguinit\]i s-a transmis în marile Case Regale europene, iar cercet\torii moderni germani au identificat-o pîn\ în secolul al XIX-lea, una dintre Case fiind cea de Hohenzollern50. La circula]ia acestei informa]ii, pe care unii istorici catolici o consider\ legendar\, au contribuit o serie de cronici contemporane, preocupate s\ suprapun\ imaginea desfrîului din familia domnitoare Colonna, imaginii Romei medievale. Tema politic\ a c\derii Romei în desfrîu [i a ridic\rii Germaniei prin moralitate [i prin sfin]enia irepro[abil\ a lui Otto cel Mare (912-973) a asigurat, de fapt, vitalitatea informa]iei despre degenerescen]a princiar\ în cauz\. De cîte ori era necesar\ compara]ia inegal\ între Roma [i Aachen, se f\cea apel la cazul Marosia di Colonna. Astfel, de fiecare dat\ cînd au ap\rut prin secole simptome de degenerescen]\ la unele Case Regale europene – [i este semnificativ c\ în evocare predomin\ Casele germane, franceze [i portugheze! – am\nuntele originii acestei anomalii patologice au circulat din nou, reactualizînd informa]ia pîn\ la stabilitate. În opera anonim\ Versus Romae, ap\rut\ la Napoli în 878, Ora[ul Etern era stigmatizat ca „str\mo[ul degenerat“ al Europei51. Teza s-a fixat pentru prima oar\ cu ocazia Sinodului de la Verzy (sud-est de Reims), din anul 991, cînd episcopul Arnulf de Orleans define[te deceniile de 49

Maurice de la Chatre, Histoire des Papes, Paris, 1898, p. 290. V. Maurice de la Chatre, Histoire des Papes, Paris, 1898, pp. 231-270; P. Brezzi, Roma e l’impero medievale, Roma, 1947, pp. 97-113; Fedor Schneider, Rom und Romgedanke im Mittelalter, Drei Masken Verlag, München, 1926, pp. 182-186; Harald Zimmermann, Parteiungen und Papstwahlen în Otto der Grosse, Wissenschaftliche Buchgesellschaft V., Darmstadt, 1976, p. 325, dar mai ales o excelent\ analiz\ asupra cazului la Josef Benzinger, Invectiva in Romam, Matthiesen Verlag, Lübeck [i Hamburg, 1968. 51 F. Dölger, Rom in der Gedankenwelt der Byzantiner, Ettal, 1953, p. 105. 50

64


domina]ie ale familiei Colonna drept „epoca pornocra]iei“ [i atrage aten]ia asupra pericolului „r\spîndirii“ sîngelui stricat atunci prin „mon[trii“52. F\r\ a dramatiza cazul, posibila descenden]\ din familia Colonna introduce [i posibila problem\ de sînge. Altfel, regulile stricte ale cuplajelor familiale princiare catolice pot fi un argument mult mai apropiat. Regina Maria semnaleaz\ consecin]ele acestei afec]iuni genetice în amintirile sale: „Cînd a fost vorba de o c\s\torie între fiul meu Carol [i Olga, fiica mai mare a ]arului, eu am fost împotriva acestei idei din pricina misterioasei hemofilii pe care o transmit copiilor lor – femeile din unele familii. {tiam c\ biata Alix trecuse mo[tenitorului ei aceast\ boal\ [i nu îndr\zneam s\ privesc în fa]\ o asemenea primejdie pentru familia noastr\“53. S\ amintim c\ finalul tragic al familiei ]arului este legat de influen]a pe care o avea Rasputin asupra ]arinei, de origine german\, al c\rei fiu, ]areviciul Aleksei (Alexis) Nicolaevici, suferea de aceea[i grav\ afec]iune a sîngelui: „Boala tragic\ a fiului lor [hemofilia] [i dependen]a crescînd\ a împ\r\tesei de Grigori Rasputin, «sfîntul» c\lug\r ale c\rui puteri miraculoase de vindecare îl salvaser\ pe Alexis deja de la multe suferin]e, î[i puneau tot mai mult amprenta asupra rela]iei lor afective“54. Cazul Rasputin este îns\ un alt exemplu de manipulare a capetelor încoronate prin specularea st\rii lor de s\n\tate. În ziua de 18 iulie 1938, Carol va descrie în jurnalul s\u moartea reginei Maria: „Diminea]\ mi se telefoneaz\ c\ în decursul nop]ii a avut din nou o puternic\ [h]emoragie. În total, în aceste dou\ zile a pierdut peste doi litri sînge. [...] De fapt, s-a sfîr[it din lipsa de 52 R. Holtzmann, Geschichte der sächsischen Kaizerzeit (900-1024), Darmstadt, 1961, p. 317. 53 Maria, Regina României, Povestea vie]ii mele, vol. II, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1991, p. 377. 54 William Clarke, Averea pierdut\ a ]arilor, Ed. Vivaldi, Bucure[ti, 1997, p. 31.


65

sînge, inima devenise o pomp\ care nu mai avea ce pompa“55. Sora reginei Maria, marea duces\ Kiril, a murit tot dintr-o puternic\ hemoragie. Str\mo[ul ei, regele George III, suferise de porphyrie, o dereglare genetic\ care afecta sistemul nervos [i cel circulator, fiind tratat de „nebunie“ între anii 1811 [i 1820. Efectul acestei maladii asupra lui Carol II a fost priapismul (de la Priapus, zeul fertilit\]ii în mitologia greac\)56, ce const\ într-o erec]ie prelungit\ [i foarte dureroas\, care poate dura de la cîteva ore la cîteva zile, independent de actul sexual, [i în care sîngele p\truns în penis ca urmare a excita]iei are tendin]a s\ se coaguleze acolo [i s\ nu mai dreneze organul sexual masculin, permi]îndu-i astfel s\ se relaxeze dup\ ejaculare. Tratamentul cunoscut în acea perioad\ era [i el extrem de dureros [i consta în înfigerea unor ace de sering\ în penis [i `n extragerea artificial\ a sîngelui. A[adar, Carol II avea o boal\ cumplit\. În plus, priapismul cunoa[te trei faze: recurent\, acut\ [i cronic\. În prima faz\, vasele penisului sunt intacte, elastice [i capabile totu[i s\ dreneze sîngele în timp de cîteva ore, b\rbatul avînd senza]ia unei virilit\]i deosebite, de cele mai multe ori fiind incon[tient c\ este vorba de o maladie a sistemului s\u circulator. În faza a doua, erec]ia prelungit\ devine dureroas\, producînd o indispozi]ie de lung\ durat\, cu manifest\ri de chin la primele ore ale dimine]ii [i cu influen]e asupra echilibrului energetic [i nervos. Cu ocazia unor întrevederi politice matinale, Argetoianu, care era [i medic, avea s\ constate c\ se întîlnea „diminea]a, cu regele istovit, cu ochii scur[i, cu privirea sticloas\ [i cu mintea închis\, înf\]i[are ce p\rea mai mult consecin]a unei epuiz\ri nervoase patologice, decît a unei oboseli naturale“. Carol se trezea din somn în dureri atroce, ca urmare a efectului stimulator al viselor 55

Carol al II-lea, op. cit., pp. 281-282. V. Anca Balaci, Mic dic]ionar mitologic greco-roman, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1966, p. 330.

56

66


asupra erec]iei. În aceast\ faz\ apar efecte secundare de natur\ psihic\, b\rbatul putînd ajunge [i la violen]\ asupra partenerei, cu scopul de a produce ejacularea rapid\ [i încetarea durerii. De regul\, prin neîn]elegerea secretelor acestei maladii, dar [i prin fenomenul de trivializare a situa]iei de c\tre partenerele ocazionale, care descriu în cercul lor social detaliile contactului sexual, producînd astfel o r\spîndire prin zvon a informa]iilor intime, bolnavul î[i domin\ greu instinctele [i atitudinile, avînd absolut\ nevoie de îngrijire [i afec]iune. În cazul regelui Carol II, escapadele sale nocturne printre prostituatele Bucure[tilor [i chiar contactele sexuale accidentale cu alte femei nu implicau sentimentul, ci un fel de „tratament“. De aici, rolul extrem de important al prefectului Poli]iei Capitalei, Gabriel Marinescu, membru de baz\ al camarilei, care se ocupa cu „acoperirea“ activit\]ilor nocturne de strad\ [i de alcov ale regelui. R\spîndirea zvonului despre starea suveranului [i comentariile acide ale protipendadei aveau un efect psihologic direct asupra bolnavului, principalul simptom fiind acela al dilat\rii sentimentului de aversiune [i ur\ fa]\ de „societate“, „lume“, „oameni“. Alimentat permanent cu informa]ii de salon de c\tre Gabriel Marinescu, Carol II vedea într-un om politic pe care îl primea în audien]\ pe individul care comentase ironic sau batjocoritor, cu o sear\ înainte, personalitatea sa deviant\. Cu Elena Lupescu era altceva: rela]ia implica în]elegerea [i grija fa]\ de bolnav a partenerei. În cea de-a treia faz\ a priapismului se produce o degradare accentuat\ a vaselor penisului, o inflamare progresiv\ [i ireversibil\, pe fondul unei semierec]ii permanente, boala devenind cronic\. Efectul imediat [i cel mai dramatic este impoten]a. În perioada 1933-1934 Carol II cuno[tea deja simptomele impoten]ei, efectele psihice asupra bolnavului fiind însemnate, întîlnirile sale erotice cu diferite femei de strad\ desf\[urîndu-se în zona exhibi]ionismului [i a perversiunilor de tip travesti. În cercurile intime ale camarilei se cuno[tea deja faptul c\, dup\ un episod erotic Carol-Lupescu, în care


67

partenerul î[i excita partenera f\r\ a ajunge la contactul sexual, Elena î[i chema unul din aman]i pentru a finaliza prin act starea de excita]ie produs\ de Carol. Rela]ia „curioas\“ a Elenei Lupescu cu aman]ii ei, chiar în prezen]a regelui Carol, este evocat\ delicat [i de regele Mihai I57. Aspectul cel mai important al acestei tragedii personale este – înc\ o dat\ subliniez – efectul psihologic. Un b\rbat de natura libertin\ a lui Carol II, înc\ tîn\r [i aflat în vîrful puterii este tentat, este condus de reac]iile psihicului c\tre suprasolicitarea problematicii Puterii. Analiza speciali[tilor în psihiatrie arat\ c\ impoten]a la o astfel de personalitate na[te în primul rînd dorin]a de a ascunde adev\rul, de a c\uta mijloace spre a dovedi contrariul – de aici legenda cu virilitatea sa excesiv\ – de a-[i dovedi virilitatea politic\ prin gestionarea autoritar\ [i violent\ – ca un viol sexual – a Puterii. R\zbunarea pe cel care î[i rîde în spate de situa]ia lui, dar, mai ales, pe cel care îi atac\, îi contest\ sau îi obstruc]ioneaz\ accesul la Putere este, în mintea lui, o chestiune de via]\ [i de moarte. Al doilea aspect important al cazului medical Carol II este legat de condi]ia partenerelor. În situa]ii extreme, unul, dou\ sau trei contacte la rînd se pot produce în limitele pl\cerii. Dar dincolo de un anumit prag fizic intervine durerea [i chiar r\nirea partenerei, actul sexual transformîndu-se în agresiune. Femeia poate fi serios traumatizat\ fizic [i psihic. Este ceea ce putem presupune c\ s-a întîmplat cu principesa Elena, o virgin\ retras\ [i însingurat\, educat\ într-un spirit foarte conservator. „Intimele prin]esei Elena l\sau s\ se în]eleag\ c\ motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei so] era brutalitatea cu care o supunea zi [i noapte, în pat sau la repezeal\ pe un col] de canapea, îndatoririlor ei conjugale“58. Conflictul dintre cei doi so]i începuse îns\ înc\ 57

Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 120. 58 Constantin Argetoianu, op. cit, vol. IX, p. 76.

68


din timpul sarcinii59 [i s-a acutizat dup\ na[terea prematur\ a regelui Mihai I, la 25 octombrie 1921, dac\ nu cumva a avut loc un contact prenup]ial, iar regele Mihai este, în realitate, n\scut la timp. Raportîndu-ne la cazuistica medical\ curent\, putem presupune c\ anumite gesturi sau „incidente“ din timpul actului sexual, precum [i teama, justificat\ sau nu, de hazardul unei înboln\viri venerice, au creat complexul de respingere al reginei Elena fa]\ de Carol. G\sind în Italia un b\rbat care a reu[it s\-i ofere sentiment [i confort intim, regina Elena a fost dominat\ de înstr\inare fa]\ de so]ul ei [i, natural, de aversiune. Acum, s\ ne imagin\m c\ I.G. Duca se amestec\ în aceast\ rela]ie anormal\ [i ia partea oficial, în calitate de avocat, reginei Elena! Ne putem imagina înc\ de pe acum sentimentele lui Carol II fa]\ de Duca, dincolo de povestea politic\? Elena Lupescu era o femeie foarte versat\, cu un lung episod de prostitu]ie înainte s\-l întîlneasc\ pe Carol, [i care a în]eles c\, gestionînd boala b\rbatului, va gestiona [i puterea politic\ pe care o avea acesta. A[a cum am ar\tat, Carol asocia sexul cu Puterea în mod con[tient. Este greu de [tiut în ce stadiu al bolii a avut loc întîlnirea Carol-Lupescu (14 ianuarie sau 14 februarie 1925), dar putem folosi aparatul logic pentru a în]elege c\ fuga în str\in\tate din perioada 1925-1930, a limitat posibilit\]ile practice [i condi]iile morale ale escapadelor lui Carol, accentuînd dependen]a de partenera Elena Lupescu. Astfel, exact în acea perioad\, cuplul s-a consolidat definitiv, presupusa c\s\torie catolic\ avînd doar rolul de a-i da un aspect formal, dar foarte intim, pentru c\ numai în intimitatea unei perfecte în]elegeri psihice, bolnavul Carol î[i putea g\si echilibrul. În aceast\ ecua]ie, aspectul fizic al partenerei este lipsit de importan]\. S-a comentat legendar în jurul frumuse]ii Elenei Lupescu, dar, cu excep]ia ochilor pu[i bine în contrast de culoarea violent\ 59

Arthur Gould Lee, Elena, regina-mam\ a României, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2000, p. 77.


69

a p\rului, restul nu putea pierde decît min]ile unui b\rbat cu handicap. Pentru oameni cu capul pe umeri, ca diplomatul german Rolf Pusch, [ocul era produs doar de confruntarea legendei cu realitatea: „La o serbare de var\ a unuia din cele dou\ cluburi am v\zut-o (de departe) pe doamna Lupescu, iubita regelui. De ce c\zuse monarhul în mrejele acestei femei, pe care aspectul exterior nu o avantaja? P\rul ro[u, o fa]\ t\iat\ ascu]it, dominat\ de un nas puternic, un ten alb [i o figur\ umflat\, plin\, nu o f\ceau chiar atr\g\toare“60. Analizînd acum fazele priapismului lui Carol II vom constata c\ rela]ia sexual\ propriu-zis\ nu a mai fost, de la un anumit moment, important\ [i c\ se întemeia fundamental pe unitatea unui cuplu legat medical, dar [i suflete[te. Intrarea bolii în faza sa cronic\, cu apari]ia impoten]ei, explic\ [i escapadele exibi]ioniste ale lui Carol [i „riturile masochistice“ din interiorul cuplului [i leg\turile sexuale ale Elenei Lupescu cu al]i b\rba]i, f\r\ ca ele s\ afecteze solidaritatea cuplului. De asemenea, acest tip de raport personal d\ o dependen]\ total\ a bolnavului de partenera sa [i ì asigur\ acesteia o domina]ie exclusiv\. De altfel, în metafizica sexual\ termenul de partener/partener\ dep\[e[te cu mult [i de mult simpla rela]ie sexual\ [i acoper\ un complex de atitudini intime, ale cuplului, care nu au leg\tur\ direct\ cu aceasta. Din acela[i motiv, expresia partener de via]\ con]ine o complexitate de evenimente conjugale sau de concubinaj nesexuale, de la sp\latul rufelor în familie pîn\ la lini[tea hormonal\ din perioada senectu]ii înaintate a cuplului. Nimeni nu o putea înlocui pe Elena Lupescu. N\scut\ la Ia[i în 1899 – dup\ toate probabilit\]ile, dar exist\ [i suspiciunea c\ se n\scuse în 1897 – Elena Lupescu era cunoscut\ ca o femeie de moravuri u[oare, cu clientel\ de nivelul clasei medii. În anul 1925, Elena Lupescu se cuplase cu cineastul Tudor Posmantir, evreu din Br\ila, care se ocupa 60 Rolf Pusch [i Gerhard Stelzer, Diploma]i germani la Bucure[ti, Ed. All, Bucure[ti, 2001, p. 52.

70


cu jurnale de [tiri [i documentare la comand\ de efect propagandistic, dar conducea [i o mic\ afacere cu filme porno [i albume de plasament. Elena Lupescu pozase pentru un astfel de album, fotografiile sale nud fiind mai tîrziu recuperate din str\in\tate cu sume importante. Unul dintre clien]ii lui Posmantir din anii ’20 era chiar prin]ul Carol, pe care îl înso]ise în c\l\toria în jurul lumii [i c\ruia îi plasa în mod curent femei. Este de presupus c\ tehnica sexual\ a femeii i-a atras aten]ia lui Carol, g\sindu-[i astfel o partener\ potrivit\ pentru excesele sale maladive. Dar mai important în evolu]ia rela]iei Carol-Lupescu din cursul anului 1925 a fost faptul c\ Elena Lupescu avea acces la presa socialist\, la anumite cercuri francmasonice [i la o serie de indivizi suspecta]i de leg\turi cu Uniunea Sovietic\. De altfel, Posmantir însu[i era suspectat de serviciile de informa]ii române[ti c\ folose[te re]eaua sa de prostituate pentru culegerea de informa]ii de la clien]ii din lumea politic\ [i financiar\. Carol se afla atunci într-un moment foarte greu al vie]ii sale, implicat în afaceri murdare de corup]ie – a[a cum am v\zut – izolat [i cu imagine foarte proast\. Elena Lupescu i-a facilitat accesul la presa socialist\ [i la re]elele de propagandi[ti ai acesteia, singura parte dispus\ la ap\rarea public\ a prin]ului-infractor împotriva guvernului liberal. Firele ipotezei unei Elena Lupescu agent\ sovietic\ se leag\ [i de acest domeniu, mai ales prin suspectele sale deplas\ri la Viena, unde femeia afirma c\ î[i viziteaz\ mama trecut\ la catolicism. Cum, în unele ocazii, s-a constatat c\ mama Elenei Lupescu era bine-merci la Bucure[ti, putem presupune c\ amanta regelui avea întîlniri conspirative cu [efii INO Numit\ mai întîi Osobîi Otdel, în cadrul CEKA, sec]ia special\ a GPU pentru activitatea de spionaj a URSS pe teritorii str\ine, INO î[i instalase sediul la Viena, beneficiind de sume imense [i de o banc\ de documente secrete, furate sau copiate din cancelariile statelor europene. {eful INO pentru Europa Central\ [i Peninsula Balcanic\ era un anume Goldenstein, implicat în sustragerea planurilor de mobilizare ale Ungariei [i


71

predarea acestora României, în schimbul unui presupus plan de alian]\ româno-portughez\61, fabricat de Biroul de dezinformare din cadrul aparatului informativ al Marelui Stat-Major al Armatei române. Subliniez c\ centrul de informa]ii interna]ionale al României era la Lisabona, preluat intact, f\r\ nici o c\dere a re]elei, de regimul comunist de la regimul Antonescu, dup\ 1944. Este [i locul unde s-a refugiat cuplul dup\ r\zboi [i unde se g\sesc ast\zi mormintele lor. Naveta Elenei Lupescu între Viena [i Lisabona devine astfel foarte suspect\ [i justific\ întrucîtva laudele pe care nu înceteaz\ s\ i le aduc\ regele Carol II în memoriile sale, pentru activit\]i de informa]ii. În februarie 1931, regina Maria avea s\-i dest\inuiasc\ lui Grigore Gafencu temerile sale în leg\tur\ cu existen]a unei dirij\ri oculte din partea francmasoneriei externe, de orientare comunist\: „Eu m\ tem îns\ de ceva mai grav. Am auzit vorbindu-se toat\ via]a mea de conjura]ii, de societ\]i secrete [i activit\]i oculte. Nu am crezut niciodat\ în ele. Acum am început s\ cred. Cred în mîna neagr\! Oricît de ridicol\ ar p\rea o asemenea m\rturisire, ea exprim\ totu[i sentimentul meu adev\rat: cred c\ regele e înconjurat de o influen]\ nefast\ [i c\ acei ce-i stau mai aproape, fie femeia aceea, fie al]ii, nu sunt decît instrumente în slujba unei puteri oculte care urm\re[te, prin rege, cine [tie ce plan. Am dovezi c\ în urma unor interven]ii misterioase [i-a schimbat adesea inten]iile, p\rerile, întreaga atitudine“62. Carol g\sise nu numai o partener\, ci [i o protectoare. Momentul psihologic a fost, probabil din întîmplare, foarte potrivit, deoarece tocmai atunci „dragostea oedipian\ a lui Carol fa]\ de mama lui se transformase în gelozie [i resentiment“63. Un portret prea bun al acestui moment face 61 Essad Bey, Histoire du Guépéou, la police secrète de L’ U.R.S.S (1917-1933),

Ed. Payot, Paris, 1934, p. 226. Grigore Gafencu, op. cit., p. 87. 63 Paul D. Quinlan, Regele playboy. Carol al II-lea de România, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2001, p. 104. 62

72


autorul Paul D. Quinlan, pentru a c\uta alte explica]ii: „O dat\ ce Lupescu s-a infiltrat în inima lui Carol, a f\cut toate eforturile ca s\ în]eleag\ caracterul iubitului ei [i s\ se comporte dup\ placul lui. A priceput curînd c\ sub fa]ada virilit\]ii sale princiare Carol era cumplit de vulnerabil: un b\iat slab, nehot\rît, imatur, care avea nevoie – chiar mai mult decît de sex – s\ fie consolat, reconfortat, alintat [i cople[it cu afec]iune. Mai ales, Carol sim]ea nevoia s\ tr\iasc\ într-o ambian]\ familiar\, printre lucruri simple care îi lipseau în c\minul oficial – mîncare neoa[\ româneasc\ (Lupescu era o adev\rat\ maestr\ în preg\tirea m\m\ligii), glume piperate, f\r\ perdea (pe care le înv\]ase la cluburile ofi]erilor), muzic\ popular\ [i de jazz, prieteni români din popor, f\r\ preten]ii, jocuri de c\r]i [i plimb\ri în ma[ini rapide. Dup\ ce fusese ridiculizat pentru lipsa lui de rafinament, prin]ul era flatat de aten]ia ei admirativ\ [i protectoare care îi t\m\duia orgoliul r\nit“64. T\v\lindu-se prin bordelurile [i cluburile deocheate ale Bucure[tilor, partener al grupului homosexual din jurul lui Alexandru Davila [i frecvent client al trotuarelor, prin]ul Carol coborîse de la în\l]imea Tronului în promiscuitate; o promiscuitate care nu l-a p\r\sit pîn\ la sfîr[itul vie]ii. Din arsenalul psihiatric folosit de Elena Lupescu nu lipseau nici fantomele, legenda „femeii în alb“ care bîntuie Castelul Pele[ fiind o specula]ie ignobil\ a naturii ultrapoetice, înc\rcate de misticism [i ciud\]enii a fostei regine Elisabeta, cu care ro[cata cu ochii verzi îl speria pe partenerul ei. Pentru a-l convinge c\ este mereu în pericol, Elena Lupescu s-a oferit s\ g\teasc\ personal mîncarea lui Carol [i s\ o guste prima, împotriva tentativelor de otr\vire65. Cuplul Elena Lupescu-Puiu Dumitrescu a [tiut mereu s\ apeleze la ideea unui pericol de atentat la via]a lui 64

Ibidem, p. 103. Pamfil {eicaru, Istoria Partidelor Na]ional, }\r\nist [i Na]ional }\r\nist, Ed. Victor Frunz\, Bucure[ti, 2000, p. 319. 65


73

Carol, folosindu-se de frica patologic\ a acestuia, [i ar\tîndu-i pe rînd du[mani, care erau de fapt inamici ai celor doi66. Prin aceea[i metod\ psihologic\ a fost determinat\ [i asasinarea, mai tîrziu, a lui Corneliu Z. Codreanu. Din punct de vedere al rela]iei sexuale, Elena Lupescu – pentru a nu ne îndep\rta de promiscuitatea descris\ – apela din bel[ug la o practic\ a caselor de toleran]\, prin „tratarea“ organului ei sexual cu piatr\ acr\, un astringent menit s\ atenueze efectul fizic deformant al unor contacte sexuale îndelungate [i excesive67. Am insistat pe toate aceste am\nunte indiscrete cu scopul precis de a în]elege cine a condus România între anii 1930 [i 1940 [i de ce camarila a fost atît de important\ în exercitarea puterii statului nostru. În calitate de [ef al statului, nu atît priapismul lui Carol a fost important, cît efectele sale psihiatrice. Cele ce aveau de suferit erau comportamentul, nevoia permanentei dedubl\ri, existen]a continu\ a unor cauze personale mai importante decît cele publice. Aici, acuza adus\ de istoriografia comunist\, cum c\ regele Carol era un afacerist, un individ a[ezat pe Tron printr-o eroare a clasei politice, [i care individ nu urm\rea decît acumularea de averi, atinge un fapt real, de[i colateral al cazului. Cazul în sine nici nu este neobi[nuit. Dac\ ne gîndim la traumele suferite de Carol în copil\rie, mai ales din partea preceptorului homosexual Moehlen, este u[or s\ apel\m la valoarea patogen\ a experien]ei de via]\ tr\ite de copil [i explicate de Freud, dar [i la constat\rile lui Alfred Adler: „Pentru el, temperamentul «nervos» ]ine de predominarea doctrinei de afirmare ([i a «voin]ei de putere») asupra sentimentelor sociale. A. Adler pune accentul pe 66

Tot prin metoda invent\rii unui pericol de asasinat [i a unor du[mani închipui]i, [i tot pe substrat sexual, l-a dominat Elena Ceau[escu pe Nicolae Ceau[escu în ultimii ani – a[a cum mi-a relatat în 2001 Silviu Brucan. 67 Paul D. Quinlan, op. cit., p. 178.

74


gre[elile de educa]ie [i pe experien]ele de via]\ ale copilului pre[colar [i [colar“68. O carte de propagand\ antimonarhic\ ap\rut\ dup\ r\zboi sugereaz\ c\ dezechilibrul sexual al lui Carol s-a declan[at în anii adolescen]ei, cînd, pentru a contracara influen]ele nefaste ale lui Moehlen, prin]ul a fost supus unei „terapii“ heterosexuale cu prostituatele de cas\ ale regelui Ferdinand, deja celebrele Mi]a Biciclista [i Lili Gheorghiade69. Odat\ cu revenirea Elenei Lupescu în ]ar\, camarila intr\ în faza sa de organizare func]ional\ în sistem concentric: în centru, Elena Lupescu; cercul intim: Puiu Dumitrescu, Felix Wieder, Nicolae Tabacovici, numit director la CFR, Alexandru Mavrodi, ziarist (to]i aman]i ai Elenei Lupescu [i implica]i în opera]iuni de culegere de informa]ii) [i colonelul Gabriel Marinescu, prefect al Capitalei; cercul de sprijin: Aristide Blank, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu; cercul de interese materiale: avocatul Dumbr\veanu, v\r, Nicolae Lupescu, tat\l Elenei Lupescu, generalul Constantin Dumitrescu, tat\l lui Puiu Dumitrescu, mai tîrziu Malaxa. Acest grup restrîns a condus România pîn\ la catastrofa din 1940, cu unele modific\ri de nume, dar nu de func]ii, [i existen]a unui nucleu de conducere de acest tip în locul Parlamentului, Guvernului sau Justi]iei explic\ [i lovitura de stat din 1938. Vina cea mai mare nu este îns\ a lui Carol sau a celor care i-au dirijat activitatea, ci a corpului politic al ]\rii care a dat lovitura de stat din 7-13 iunie 1930. Pamfil {eicaru, membru al PN} [i istoric al acestui partid, va da diagnosticul precis al acestei maladii: „Lucurile s-au desf\[urat a[a de u[or de la 6 iunie pîn\ la 13 iunie, încît, f\r\ s\-[i dea seama, personalul politic al României a creat psihologia tipic\ a regelui Carol: î[i poate permite orice, neexistînd voin]e capabile s\-i opun\ o rezisten]\ eficace, în 68 V.L. Bologa, Istoria medicinei universale, Ed. Medical\, Bucure[ti, 1970, p. 334. 69 Alexandru Gârnea]\, Adev\rata istorie a unei monarhii. Familia

Hohenzollern, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, f.a., p.100.


75

scopul de a ap\ra unele principii. Partidele i s-au ar\tat compuse din molu[te, oameni politici nevertebra]i. Între 6 iunie [i 13 iunie, frînele monarhiei au fost distruse, decizîndu-se soarta monarhiei în România“70. Primii trei ani de func]ionare a camarilei au produs un fenomen netipic genului, dar simptomatic pentru cazul românesc. Implica]i direct în politica ]\rii, membrii camarilei au ajuns, spre sfîr[itul anului 1933, la o situa]ie intern\ de criz\, care copia fenomenele critice ale vie]ii politice române[ti. Practic, asist\m la o împ\r]ire a camarilei în dou\ tabere, avînd într-o parte echipa Puiu Dumitrescu, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu [i nou-venitul Nicolae Malaxa, grup cu orientare politic\ na]ionalist\ – [i cu contacte semnificative în Mi[carea legionar\ – [i „camarila evreiasc\“ a Elenei Lupescu, la care se al\turau, în principal, Alex Wieder, Max Auschnit [i Aristide Blank. Aici se afl\ [i secretul asasin\rii lui I.G. Duca de c\tre trei legionari, instrumente ale unui joc politic mult mai adînc. Cunoscînd bine tainele raportului intim Carol-Duduia, gruparea na]ionalist\ considera c\ femeia nu mai este absolut necesar\, nici m\car pentru „tratamentul“ bolnavului, [i c\uta s\ o îndep\rteze, profitînd de ascensiunea popularit\]ii Mi[c\rii legionare [i de efectele „la sol“ ale comediei intransigen]ei jucate de Iuliu Maniu. Sub influen]a lui Mihail Manoilescu, economistul care în]elesese c\ singura salvare a economiei române[ti era un parteneriat cu Germania, a lui Nae Ionescu, filogerman cunoscut, [i a lui Puiu Dumitrescu, un afacerist aflat în a[teptarea p\trunderii capitalului german pe pia]a noastr\ pentru a-[i rotunji averea, Carol II înclina s\-[i orienteze politica spre tandemul fascisto-nazist european. În fa]a acestui proiect periculos pentru ea, Elena Lupescu avea nevoie absolut\ de un [oc devastator în lupta pentru putere. Duca fusese adus la Guvern din exteriorul ]\rii, prin 70

Pamfil {eicaru, op. cit., p. 327.


76

mijlocirea lui Titulescu, [i cu ordinul de a distruge Mi[carea legionar\. Dup\ impactul enorm la nivelul publicului, pe care l-a avut asasinarea prim-ministrului liberal, camarila î[i distruge configura]ia sa ini]ial\, Elena Lupescu reu[ind s\ cî[tige partida prin asocierea în ochii lui Carol a membrilor na]ionali[ti ai camarilei cu asasinii lui Duca. Elena Lupescu îl amenin]\ pe Carol cu sinuciderea – ca alternativ\ la ideea c\ legionarii se vor r\zbuna pe ea, o vor batjocori [i apoi ucide – imagine care trezea în rege instincte brutale; Puiu Dumitrescu este gonit din ]ar\, iar Nae Ionescu, îndep\rtat de la palat. Pentru a-[i salva afacerile oneroase, Malaxa î[i pl\te[te cu sume exorbitante r\mînerea în slujba Elenei Lupescu. Între aceste manevre imunde de alcov, r\mîne îns\ cu capul zdrobit un cadavru – cel al prim-ministrului I.G. Duca. În murd\ria asasinatului a fost amestecat, din p\cate, [i Nicolae Titulescu: „Camarila se scindase în dou\, de o parte, cre[tinii care cochetau prin Nae cu Garda de Fier, pe de alt\ parte, jidanii, gata s\ sprijine politica antigardist\ a d-lui Titulescu. Lupeasca ajunsese factor european, exponenta politicii antantiste în România, era aliata fireasc\ a lui Titulescu în lupta lui de «purificare». Ea a condamnat. El a gr\bit execu]ia“71.

Asasinarea prim-ministrului I.G. Duca Istoriografia noastr\ are [i aceast\ problem\, a raportului între performan]ele publice ale unui om politic [i felul în care a murit acesta. Sunt eroi I.G. Duca, Armand C\linescu, Ion Antonescu, Iuliu Maniu [.a., pentru c\ au murit violent. Dar a fost activitatea lor politic\ irepro[abil\? [i, mai ales, exist\ 71

Grigore Gafencu, op. cit., p. 318.


77

cumva posibilitatea ca moartea lor violent\ s\ fi fost provocat\ de erori personale? Este destinul omului politic determinat doar de calit\]i, nu [i de felul în care abordeaz\ responsabilit\]ile sale? Iat\ întreb\ri tulbur\toare la care avem obliga]ia s\ r\spundem. Dar, pentru a ajunge la detaliile asasin\rii lui I.G. Duca pe peronul g\rii din Sinaia, va trebui s\ parcurgem un scurt drum pe o cale înc\ neabordat\ de analiza noastr\: politica extern\. Dezechilibrul politicii externe române[ti interbelice. Este acum destul de evident c\ Marea Unire din 1918 a fost un ideal na]ional legitim al românilor [i c\ a fost împlinit prin efortul unor oameni politici, al Armatei, dar [i al cîtorva femei remarcabile, între care regina Maria [i Martha Bibescu ar trebui s\ aib\ statuie în fiecare ora[. Politica „prin noi în[ine“ a lui Ionel [i Vintil\ Br\tianu a încurcat socotelile Fran]ei, care vedea în noul mare stat înfiin]at între ea [i Rusia un aliat sigur, dar [i o colonie economic\, st\pînit\ prin controlul str\in asupra petrolului, c\ii dun\rene [i a neîngr\ditei evolu]ii a emigra]iei evreie[ti. Anglia dubla Fran]a prin interesul în exploat\rile petroliere, în timp ce interesul ei politic se oprea la grani]a noastr\ de vest. Pozi]ia oficial\ a Angliei fa]\ de România a fost sintetizat\ onest de fostul ambasador al SUA în România, David B. Funderburk: „De fapt, Marea Britanie p\rea s\ considere, în mod tipic, c\ România era virtual o colonie politic\ a Fran]ei“72. Important este s\ ne dezmeticim m\car acum [i s\ în]elegem c\, din punctul de vedere al marilor no[tri „alia]i“, România Mare era o crea]ie artificial\, a lor, hot\rît\ de ei într-un cabinet, [i nu un rezultat istoric natural, a[a cum îl vedeam noi. În consecin]\, garan]ia Puterilor antantiste pentru integritatea României Mari era condi]ionat\ de obliga]ia ]\rii noastre de a satisface 72

David Britton Funderburk, Politica Marii Britanii fa]\ de România (1938-1940), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983, p. 45.

78


nevoile stratergice, politico-economice ale „alia]ilor“. Orice form\ de na]ionalism, fie c\ era condus de un Br\tianu sau de un Corneliu Z. Codreanu, era considerat\ ostil\ acestui proiect. Dispari]ia liderilor principali ai ]\rii – regele Ferdinand, Ionel [i Vintil\ Br\tianu – a adus în prim-planul vie]ii politice asocia]ia de dragul Puterii între un partid regional, catolic [i filobritanic, [i un partid stîngist de clas\, de orientare prosovietic\, formînd împreun\ Partidul Na]ional }\r\nesc. C\derea Partidului Na]ional Liberal în criz\ de conducere [i de program, precum [i efectele loviturii de stat din 7-13 iunie 1930 asupra raporturilor dintre PNL [i conduc\torul statului, au f\cut din PN} principala for]\ politic\ a ]\rii. Suprema]ia lui nu a durat decît un an. Se cunoa[te faptul c\, în leg\tur\ cu lovitura de stat, I.G. Duca a f\cut o declara]ie fulminant\ [i „istoric\“ la [edin]a Comitetului Executiv din 7 iunie 1930: „Fapta de ast\-noapte este cea mai primejdioas\ aventur\ ce s-a putut face [i este tot ce poate aduce mai mult r\u consolid\rii noastre na]ionale [i situa]iunii ]\rii în toate privin]ele. La o primejdioas\ aventur\ nu pot s\ iau parte, refuz s\ m\ duc, chiar dac\ via]a mea politic\ ar lua sfîr[it azi“73. Citat\ de toate c\r]ile de istorie, declara]ia lui Duca a fost folosit\ drept argument atît pentru a caracteriza actul din 7-13 iunie 1930 – o aventur\, cît [i pentru a ar\ta demnitatea omului politic asasinat la Sinaia. În realitate, Duca a regretat imediat declara]ia sa [i a încercat s\ transmit\ regretul s\u prin mai multe canale la rege. A dat vina pe Vintil\ Br\tianu, care i-ar fi for]at mîna, apoi a folosit din plin argumentul c\ PNL nu se putea rupe de realitatea domniei lui Carol II, oricît de ilegitim\ era aceasta. Paradoxul face ca Duca s\ fi avut dreptate, cu precizie, în ambele situa]ii: lovitura de stat dat\ de Iuliu Maniu [i de Carol a f\cut numai 73

Viitorul, an XXII, Nr. 6698, 8 iunie 1930, p. 1.


79

r\u consolid\rii noastre na]ionale [i „situa]iunii ]\rii“ în toate privin]ele, iar, pe de alt\ parte, liberalii nu se puteau sustrage la infinit unei realit\]i intervenite brusc în destinul ]\rii, cu un rege urcat pe Tron [i recunoscut de na]iune. Deocamdat\, în primii doi ani de domnie, criza economic\ generat\ de gravele erori ale guvern\rii ]\r\niste lovise ]ara frontal, iar din 1931 începuser\ s\ se manifeste [i consecin]ele marii crize mondiale declan[ate în 1929. Succesiunea corect\ este aceasta – între 1929 [i 1931 criza economic\ a avut un caracter exclusiv intern, determinat\ de erorile de guvernare ale PN}, [i abia din 1931 au început s\ se simt\ efectele crizei mondiale, nu a[a cum a fost prezentat\ destul de frecvent ca o consecin]\ exclusiv\ a crahului din 1929. Problema împrumuturilor este cheia în]elegerii modului în care, dup\ o tentativ\ liberal\ de emancipare economic\, a urmat o pr\bu[ire a ]\rii în dependen]\ total\ fa]\ de marii s\i „alia]i“. Totodat\, putem g\si un r\spuns [i la „atîrnarea“ inexplicabil\ [i ilogic\ a ]\rii noastre de Fran]a, pîn\ la înfrîngerea ei ridicol\ din 1940. Subiectul „politic\ extern\“ are nevoie de tratate întregi pentru a fi explicat. Vom încerca o sintez\. Începînd cu 1928, odat\ cu leg\turile stabilite de Elena Lupescu pe linie francmasonic\ în sprijinul venirii lui Carol pe Tron, precum [i odat\ cu implicarea unor oameni de afaceri britanici [i americani în propaganda antiromâneasc\, Ungaria a declan[at o nou\ campanie de atacuri publice la adresa ]\rii noastre, cu o singur\ tem\ major\: Ungariei i s-a f\cut o nedreptate la Trianon [i i s-a luat pe nedrept Transilvania. Aceast\ campanie, sus]inut\ frenetic de concernul de pres\ al lordului Rothermere, în prelungirea în]elegerilor secrete cu Carol [i Maniu, a f\cut mult zgomot, dar f\r\ s\ sensibilizeze mult timp pe cineva. Asta, pîn\ ce ridicarea temei revizuirii tratatelor de c\tre Italia [i Germania a agitat serios politica european\. Ungaria a încercat s\ se ata[eze demersului celor dou\ state na]ional-socialiste, pentru a putea juca din plin cartea sa revizionist\. De la început trebuie ar\tat c\ demersul revizionist al Germaniei [i Italiei

80


avea un caracter limitat [i urm\rea scopuri care nu implicau în nici un fel integritatea teritorial\ a României. Documente ale Cancelariei [i ale Ministerului de Externe german, cercetate recent [i de autenticitate inatacabil\, arat\ c\, de la generalii germani [i pîn\ la Hitler, o revizuire a grani]elor României în favoarea Ungariei era exclus\. La întîlnirea din 17-21 iunie 1933 a prim-ministrului maghiar cu Hitler, cancelarul german a atras aten]ia c\ „revizionismul maghiar putea conta pe sprijinul german numai contra Cehoslovaciei, politica german\ a Mitteleuropei avînd la baz\ conceptul ca, prin p\trunderea economic\, România [i Iugoslavia s\ intre în sfera de interese german\“74. Ra]iunile politicii germane erau determinate de realit\]i geopolitice care o f\ceau s\ intre în competi]ie chiar cu Italia – un aliat aparent sigur. Neg\sind în]elegere la Hitler, Ungaria a accelerat leg\turile sale cu Italia, speculînd interesul acesteia pentru Austria. Ungaria oferea Italiei sprijinul pentru domina]ia acesteia asupra Austriei, sub formula refacerii Austro-Ungariei. Împotriva acestei ac]iuni, Hitler a ales Anschluss-ul, anexarea Austriei de c\tre Germania, fapt care împiedica pentru totdeauna refacerea pe vechile baze imperiale a dualismului austro-ungar. Lucrul \sta nu s-a v\zut la Bucure[ti [i nici nu avea cum s\ fie v\zut, deoarece ministrul de externe român, Nicolae Titulescu, nu transmitea în ]ar\ toate informa]iile pe care le ob]inea, nu informa asupra tuturor întîlnirilor diplomatice avute, uneori falsifica notele de convorbiri [i comunica în România numai opiniile, viziunile [i interpret\rile sale personale75. În plus, România avea în acea perioad\ un ministru de externe, acela[i Nicolae Titulescu, care tr\ia în str\in\tate. Toate comunica]iile sale secrete cu Ministerul, Guvernul [i regele s\u treceau prin Viena [i Budapesta, fiind interceptate de serviciile de informa]ii ungar [i german chiar în clipa cînd erau transmise. {i pentru ca dezastrul politicii externe 74 75

Ioan Chiper, România [i Germania nazist\, Ed. Elion, Bucure[ti, 2000, p. 63. Ibidem, p. 64.


81

române[ti, care ne-a dus la pr\bu[irea teritorial\ din 1940, s\ primeasc\ o imagine mai clar\, vom ar\ta c\ la 18 martie 1933, Titulescu i-a cerut lui Hitler o întrevedere secret\, c\ Adolf Hitler i-a acordat-o imediat, deplasîndu-se pentru asta la München, dar Nicolae Titulescu nu s-a mai dus, punîndu-l pe liderul Germaniei în cea mai penibil\ situa]ie76. Cu toate acestea, [i Hitler, [i Göring au declarat din timp [i de o manier\ tran[ant\ lui Gh. Br\tianu, ministrului de externe Comnen [i lui Carol II personal c\ Germania este preg\tit\ s\ garanteze frontierele României Mari în schimbul avantajelor economice. În plus, Germania se oferea s\ participe masiv la înarmarea României cu echipament militar modern, astfel încît amenin]area ungar\ [i chiar cea sovietic\ s\ fie anulate sau serios diminuate, cel pu]in prin descurajare. România a r\spuns public c\ r\mîne fidel\ alian]ei sale cu Fran]a. În aceste condi]ii, Berlinul a atras aten]ia României, înc\ din 1935, prin v\rul regelui Carol, prin]ul Friedrich V. Von Hohenzollern-Sigmaringen c\ „România va pierde toate simpatiile în Germania; rela]iile româno-polone vor primi o grea lovitur\; în consecin]\, România va deveni complet dependent\ de Uniunea Sovietic\ [i ar fi o iluzie s\ se cread\ în garan]iile ruse[ti pentru grani]ele României; pentru nici o ]ar\ comunismul nu ar prezenta o mai mare amenin]are decît pentru România învecinat\ cu Rusia Sovietic\“77. Tot atunci, din motive pe care acum înc\ nu ni le putem explica, Nicolae Titulescu era denun]at ca agent de influen]\ sovietic. Faptul cel mai important este c\ previziunea Germaniei din 1935 se va dovedi precis\ în 1940. Este inutil a[adar s\ mai ar\t\m c\ România a avut [i o alt\ solu]ie decît legarea sentimental\ de Fran]a, solu]ie care avea la baz\ p\trunderea capitalului german în ]ara noastr\, producerea unui salt tehnologic decisiv [i, mai ales, protejarea intereselor sale în 76 77

Ibidem, pp. 53-54. Ibidem, p. 115.

82


România pe orice cale. R\spunzînd la o interpelare a deputatului V. Demetrescu-Br\ila, f\cut\ în [edin]a Parlamentului din 12 decembrie 1931, prim-ministrului Nicolae Iorga avea s\ enun]e un principiu fundamental al politicii externe: „Fiecare na]ie, o spun cu toat\ hot\rîrea, are considera]ii de oportunitate al\turi de politica sa fundamental\“78. Acest principiu nu a fost aplicat [i tot Iorga a r\spuns [i de ce: din considerente de „datorii ereditare“ fa]\ de Fran]a. În aceea[i [edin]\ a luat cuvântul [i un filogerman, A.C. Cuza, iar opinia sa merit\ s\ fie cunoscut\: „(A.C. Cuza): [...] P\rerea mea este aceasta: nu ne atingem de rela]iunile noastre de prietenie cu Fran]a [i, prin urmare, cînd vin [i v\ vorbesc de revizuirea tratatelor, nu în]eleg s\ sacrific rela]iunile noastre de prietenie cu Fran]a. (Gen. M. Racovi]\): Nici teritoriul na]ional! (A.C. Cuza): Aceasta bineîn]eles! Nu trebuie îns\ s\-[i închipuie Fran]a c\ noi suntem ni[te copii nevîrstnici [i c\ trebuie s\ urm\rim ori[ice atitudine pe care ea o poate avea, [i care poate s\ convin\ intereselor noastre sau nu. Dac\ ar fi a[a, se în[eal\. Noi suntem oameni maturi [i voim s\ conducem politica noastr\ a[a cum o în]elegem noi, f\r\ ca s\ jignim pe nimeni... (d-l deputat Trifu discut\ cu d-l Ta[cu-Pucerea)... D-le Trifu, te rog, ascult\-m\ cel pu]in d-ta. (Dr. I. Costinescu): Nu te ascult\ nici ai d-tale. (A.C. Cuza): D-le doctor, vorbe[ti în limbaj de partid: «nu te ascult\ nici ai dumitale»?... Nu sunt ai mei, fiindc\ nu sunt robi de partid. (Dr. I. Costinescu): Dar nici prietenii dumitale nu te ascult\... (V. Trifu): E cu totul alt\ socoteal\; vin din alte grup\ri politice în jurul nostru [i nu ne las\ s\ ascult\m. (C. Xeni): Ca la [coala primar\. 78 Gheorghe Sbârn\, Parlamentul [i politica extern\ a României (1919-1940), Ed. Sylvi, Bucure[ti, 2000, p. 176.


83

(A.C. Cuza): Partidul Liberal are fa]\ de mine o anumit\ tactic\ [i politic\. Eu v\ previn pe d-voastre c\, dac\ continua]i cu aceast\ atitudine [i m\ împiedica]i s\ vorbesc, nu ve]i mai vorbi nici unul din d-voastre. V\ dau în scris“79. {i previziunile lui A.C. Cuza s-au împlinit: parlamentarii n-au mai vorbit timp de 60 de ani, pentru c\ n-au mai avut unde, Parlamentul fiind desfiin]at de dictaturile care au urmat. Pentru noi, cei de ast\zi, fascina]ia leg\turii ombilicale cu Fran]a este de neîn]eles. Garan]iile de securitate oferite de ea erau nule – nici n-au func]ionat – iar cele oferite de Anglia au venit tîrziu [i inutil. În plus, rela]ia Fran]a-România s-a sprijinit dup\ 1920 exclusiv pe factorul politic, în absen]a cvasitotal\ a factorului economic: Fran]a, marea prieten\ [i aliat\, nu cump\ra nici un produs din România. În aceste condi]ii, care erau interesele Fran]ei în ]ara noastr\? Într-o telegram\ cifrat\, trimis\ la sfîr[itul anului 1930 de ambasadorul Fran]ei la Bucure[ti, Gabriel Puaux, c\tre secretarul permanent al Ministerului de Externe francez, Philippe Berthelot, se propunea urm\torul program: „Se prezint\ o ocazie foarte favorabil\, acum cînd România trece printr-o grea criz\ financiar\ [i are nevoie de un împrumut. Pe pia]a Fran]ei se g\sesc capitaluri mari, din lumea întreag\, care au c\utat acolo refugiu din cauza crizei interna]ionale [i nu g\sesc plasament. România, aflat\ acum la strîmtoare, nu va refuza nici o garan]ie cerut\ de noi pentru acordarea împrumutului. Vom putea deci controla finan]ele ]\rii [i împiedica ca regele Carol II, c\lcînd pe urmele lui Carol I, s\ înregimenteze România în sistemul economic german, iar Partidul Na]ional }\r\nesc, încasînd un comision substan]ial, u[or de acoperit prin cursul sc\zut al titlurilor de emisiune, va r\mîne obligatul nostru. Avînd asigurate ambele partide de guvern\mînt din România – cel liberal [i cel na]ional-]\r\nesc – 79

Ibidem, p. 181.

84


nu ne vom mai teme de surprize dezagreabile din partea lui Carol II“80. Acest program a fost pus în practic\, PN} primind un comision ilegal de 5% din împrumutul de dou\ miliarde (franci francezi) f\cut de România, ca urmare a unui ordin expres al Ministerului de Externe al Fran]ei c\tre Banca „De Paris et des Pays Bas“ (director, un anume Finally, evreu ungur). Dup\ comisioanele importante ob]inute în afacerea Skoda, afacere care ne va costa înarmarea ]\rii [i dezv\luirea prin spionaj a întregului nostru sistem de ap\rare, afacere din care Iuliu Maniu a primit [apte milioane de lei sub numele de cod Palaelibus („S\p\lig\“, de la latinescul pala, palae = „sap\“), Partidul Na]ional }\r\nesc se înscria [i el ferm pe calea sentimentelor filofranceze [i pro Mica Antant\. Numai c\ ata[amentul României fa]\ de Mica Antant\ (Mica În]elegere) era v\zut de Ministerul de Externe al Fran]ei astfel: „Din punct de vedere politic, Mica În]elegere este de un pre]ios ajutor Fran]ei în sînul Ligii Na]iunilor. Din punct de vedere economic, alian]a Fran]ei cu Mica În]elegere împiedic\ sud-estul Europei s\ devin\ iar\[i un Hinterland economic german [i petrolul s\ fie la dispozi]ia militarismului prusac. Este drept c\, din punct de vedere militar, alian]a noastr\ cu Mica În]elegere are o valoare mai mic\, pentru c\ Cehoslovacia, astfel cum spunea [i Ferdinand Foch, are o constela]ie geografic\ extrem de vulnerabil\ [i aproape imposibil de ap\rat. În schimb, for]a militar\ a României este complet anulat\ de problema deschis\ a Basarabiei. S\ nu uit\m îns\ c\ multiplele litigii teritoriale care exist\ în toate ]\rile Micii În]elegeri pot servi în momente grele drept compensa]ie pentru salvarea altor pozi]ii mai importante“81. Acest document [ocant cere formularea unor concluzii: 80 Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, p. 62. 81 Ibidem, p. 68. (Telegram\ de r\spuns a secretarului permanent al M.A.E. francez c\tre ambasadorul Fran]ei la Bucure[ti, Gabriel Puaux.)


85

1. Sprijinul acordat României de Fran]a nu era determinat de o prietenie de sorginte latin\, ci de interese politice proprii. 2. Nefiind în stare s\ combat\ Germania în plan economic, Fran]a intervenea politic în statele membre ale Micii În]elegeri pentru a le împiedica s\ între]in\ rela]ii comerciale normale cu adversara sa; în timpul \sta, Germania c\lca Fran]a în picioare, intra în regiunea renan\ [i se înarma, trecînd peste aproape toate prevederile tratatului de pace. 3. Fran]a nu avea de gînd s\ intervin\ militar în ajutorul Cehoslovaciei [i României, fapt devenit realitate în 1939-1940, Cehoslovacia fiind prima vîndut\ prin Acordul de la München. 4. Pentru Fran]a, Basarabia era o „problem\ deschis\“, ceea ce demonstreaz\ c\ tocmai Fran]a nu recuno[tea integritatea teritorial\ absolut\ a României, dreptul istoric asupra acestei provincii române[ti [i rezultatul voin]ei na]iunii române, [i mar[a în continuare pe ideea c\ Basarabia a fost d\ruit\ de Marile Puteri înving\toare la sfîr[itul r\zboiului, motiv pentru care putea fi subiect de negociere. 5. În telegrama M.A.E. francez c\tre ambasadorul Puaux se preciza clar c\ existen]a litigiilor teritoriale între statele Micii În]elegeri este folosit\ de Fran]a în eventualitatea c\ va trebui s\ schimbe teritorii ale acestor state pentru alte interese majore ale Fran]ei. În 1939, Nicolae Titulescu intra în posesia unor documente ultrasecrete, care reproduceau stenogramele secretarului Mantoux luate la discu]ia Celor Patru (Wilson, Lloyd George, Orlando [i Clemenceau), care au decis pacea lumii la sfîr[itul primului r\zboi mondial. Transmi]înd în mod confiden]ial rezumatul acestor documente regelui Carol, Nicolae Titulescu se ar\ta zguduit s\ constate c\, la intrarea României în r\zboi, Fran]a ne în[elase cu bun\ [tiin]\: „Nu exist\ nici un inconvenient de a garanta României concesiuni imposibil

86


de realizat; nu ne vom ]ine angajamentele noastre f\r\ nici o remu[care, pentru c\ nu avem nici un mijloc de a le executa“82. Aceast\ politic\ francez\ duplicitar\ [i p\guboas\ pentru noi [i-a g\sit adep]i în lumea corupt\ a vie]ii politice române[ti. Cele dou\ împrumuturi ob]inute de România prin intermediul Fran]ei pîn\ în 1933 au reprezentat tot atîtea lan]uri de gîtul nostru. În 1933 venise rîndul lui I.G. Duca s\ negocieze un nou împrumut, deoarece, dup\ 1928, România ajunsese s\ supravie]uiasc\ economic [i financiar – ca [i ast\zi cu FMI [i Banca Mondial\ – numai prin bani împrumuta]i din str\in\tate. Acestea sunt adev\rurile crude ale perioadei interbelice [i singurele care pot explica cu claritate de ce s-a pr\bu[it teritorial, politic [i economic România în numai dou\ luni ale anului 1940. Aducerea liberalilor la guvernare, în frunte cu I.G. Duca, du[manul lui Carol din 1930, cu scopul de a ob]ine un nou împrumut din Fran]a, a fost condi]ionat\ de desfiin]area G\rzii de Fier. Mijlocitorul acestui [antaj a fost Nicolae Titulescu. În viziunea sa boln\vicioas\ – confirmat\ de to]i contemporanii s\i – Garda de Fier era exponenta Germaniei naziste în România. Documentele secrete ale arhivelor germane demonstreaz\ c\, pîn\ în 1938, Germania nu a mizat pe Mi[carea legionar\, nu a finan]at-o [i chiar a ignorat-o.83 Berlinul considera c\ este o mi[care mistic\, neserioas\ [i f\r\ ecou important în rîndurile popula]iei. În plus, toate marile companii germane care au p\truns pe pia]a româneasc\ [i sunt acuzate de finan]area Mi[c\rii legionare – I.G. Farbenindustrie, AEG, Krupp (sub acoperirea firmei Bofors) – erau conduse la Bucure[ti de directori, administratori [i contabili evrei. Germania a investit bani în partidule]e de buzunar înfiin]ate peste noapte de Goga, de fiul 82 Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1992, p. 77. 83 Ioan Chiper, op. cit., p. 84.


87

lui A.C. Cuza sau de fratele lui Constantin T\t\rescu [i probabil c\ l-a pl\tit ca agent de influen]\ pe Nae Ionescu. Pîn\ în 1936, Corneliu Z. Codreanu era v\zut de nazi[ti ca un fel de profet religios f\r\ nici un program politic. Adev\rul este c\ nici nu avea unul [i nici nu se putea miza pe idealismul lui nerealist. Într-un rezumat al interviului pe care îl acordase ziarului britanic News Chronicle, chiar regele Carol II î[i ar\ta p\rerea despre Mi[carea legionar\: „Am explicat originea mi[c\rii [i bunul ei fundament moral, am dezmin]it c\ sunt pl\tite de germani [i am ar\tat c\ aceast\ mi[care, ca [i celelalte de dreapta sunt rezultatul alian]ei na]ionaliste de pretutindeni. La noi, aceste mi[c\ri au totdeauna o not\ antisemit\, din cauza ovreiului specific de la noi“84. Întreaga germanofobie a politicii române[ti interbelice avea la baz\ amenin]area revizionismului maghiar, teama c\ cererea Germaniei de rediscutare a termenilor p\cii de la sfîr[itul primului r\zboi mondial înseamn\ [i revizuirea Tratatului de la Trianon, care „ne d\duse Transilvania“, [i spaima de o venire a G\rzii de Fier la putere, ca exponent\ a Germaniei naziste. Toate aceste temeri se dovedesc ast\zi neîntemeiate, iar în ce prive[te posibilitatea ca tocmai na]ionali[tii extremi[ti s\ accepte ruperea teritorial\, absurde. Trebuie s\ ne gîndim cu luciditate, simplu [i chiar f\r\ a apela la documente [i m\rturii, c\ este un nonsens a crede c\ na]ionali[tii cei mai duri puteau vinde ]ara cuiva. Deschiderea arhivelor arat\ cu atît mai dureros erorile f\cute de noi atunci [i, dac\ oamenii de rînd nu cuno[teau realit\]ile ofertelor economice germane [i garan]iile de securitate pentru România Mare, cercurile camarilei [i ale vîrfului Ministerului de Externe o [tiau. Dreapta politic\ [i legionarii o aflaser\ [i ei direct de la germani. De aici, pozi]iile – altfel ciudate – ale unui A.C. Cuza, Nae Ionescu, Gheorghe Br\tianu, Mihail Manoilescu, Corneliu Z. Codreanu. În 84 Carol al II-lea, regele României, Însemn\ri zilnice, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1995, p. 46 (însemnarea din 17 aprilie 1937).

88


aceste coordonate s-a înscris [i declara]ia, atît de hulit\, a lui Codreanu, c\ în 48 de ore de la venirea la putere vom avea o în]elegere cu Germania. S\ reproducem o imagine clasic\ despre Nicolae Titulescu: „Ca ministru al afacerilor externe, ambasador al României la Londra, delegat permanent al ]\rii la Societatea Na]iunilor [i conduc\tor al numeroaselor delega]ii la diferite conferin]e [i reuniuni interna]ionale, Nicolae Titulescu a pus geniul s\u juridic, diploma]ia sa, arta diplomatic\ [i oratoric\ în slujba ap\r\rii [i promov\rii intereselor na]ionale ale statului român, promov\rii colabor\rii [i p\cii în cadrul comunit\]ii interna]ionale [i îndeosebi europene“85. Problema noastr\ este c\, în momentul cînd citim jurnalele sau amintirile colegilor s\i politici, imaginea lui Titulescu [i a politicii sale este cu totul alta. Argetoianu, Iorga, Armand C\linescu, Constantin C. Giurescu, Radu Rosetti, Grigore Gafencu au scris c\ Titulescu a adus mari deservicii ]\rii prin folosirea influen]ei sale din Fran]a – de altfel, cump\rat\ cu banii ministerului pe care îl conducea – în interes propriu de imagine. Titulescu pl\tea cu sume importante ziare din Occident [i principalele agen]ii de pres\ pentru a scrie despre el [i ca s\-i publice, sub diferite semn\turi de ziari[ti str\ini, opiniile personale. În principiu, Titulescu era acuzat c\ î[i face imagine proprie în detrimentul intereselor ]\rii. Carol II a fost informat [i a consemnat în jurnalul s\u: „Sunt îndoieli asupra sincerit\]ii lui. Se crede c\ face un joc personal, c\ el este un campion al democra]iei sau o ac]iune de r\zbunare. A v\zut to]i ziari[tii, [i articolele sunt, a[a-zis, dictate de el“86. Intrat în cercul foarte intim al francmasoneriei speculative [i oculte, Titulescu ar fi fost un pion important în derutarea României. Un ministru francez i-a dest\inuit lui Victor Antonescu: 85 Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1992, p. 21. (Studiu introductiv de dr. Ion Grecescu.) 86 Carol al II-lea, regele României, Însemn\ri zilnice, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1995, p. 53.


89

„Domnul acesta are preten]ii s\ fac\ [i s\ desfac\ ministere franceze“87. Nicolae Iorga vedea astfel activitatea lui Titulescu: „De fapt, de la domnia regelui Ferdinand încoace, politica extern\ a României o pretinde pentru sine, peste capul ministrului de resort, [i ea-i revine totdeauna. Va veni vremea cînd nu se va mai g\si nici un om cu demnitate care s\ primeasc\ a lucra în aceste condi]ii: riscul pentru el [i gloria pentru altul. Dar ambi]iile d-lui Titulescu nu se opresc numai aici. D-sa vrea s\ fie conduc\torul suprem, peste partide, dar cu partidele, [i al politicii interne a României“88. Asupra rolului lui Titulescu în lansarea diversiunii despre pericolul pe care l-ar reprezenta Garda de Fier, ni s-au p\strat însemn\rile lui Grigore Gafencu din ianuarie 1934: „St\pîn pe mijloacele de informare ale str\in\t\]ii, a participat la alarmarea centrelor apusene cu privire la «primejdia» G\rzii de Fier [i a adus apoi la cuno[tin]\ regelui, în calitate de intermediar «dezinteresat», ostilitatea Parisului împotriva lui Vaida, pe care el o provocase. La Titulescu, elementul personal e totdeauna hot\rîtor. Denun]area marii primejdii hitleristo-fasciste în România [i apoi desfiin]area acestei primejdii, prin hot\rîrea, st\ruin]a [i meritul s\u, îi p\reau un succes u[or [i însemnat, menit s\ înt\reasc\ situa]ia sa privilegiat\ de unic reprezentant al României fa]\ de str\in\tate, de unic reprezentant al str\in\t\]ii în România. Astfel a venit la putere Jean Duca: protejat de Titulescu, cerut de Paul Boncour, dorit de presa «democratic\», impus de camarila evreiasc\...“89. Portretul f\cut de Constantin Argetoianu este [i cel mai acid: „Înc\p\]înarea lui, am priceput-o prea tîrziu, era datorit\ unui sentiment mai tare decît toate, în acea natur\ de impotent [i de insuficient glandular, a sentimentului de fric\. Nu 87

Armand C\linescu, Însemn\ri politice (1916-1939), Ed. Humanitas, Bucure[ti 1990, p. 329.

88

Nicolae Iorga, Supt trei regi, Ed. PRO, Bucure[ti, 1999, p. 496. Grigore Gafencu, Însemn\ri politice (1929-1939), Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991, p. 312. 89

90


îndr\znea s\ se certe sau s\ se strice cu nimeni. Fiecare gest al lui era calculat în vederea cî[tig\rii unei prietenii sau a unei neutralit\]i binevoitoare. Era gata s\ sacrifice orice ca s\ dezarmeze un adversar. Cum se întîmpl\ foarte des la degenera]ii fiziologici, la care creierul s-a dezvoltat în dauna celorlalte organe, Titulescu suferea [i sufer\ de o boln\vicioas\ hipertrofie a personalit\]ii lui. Ca Iorga la Ia[i, care dup\ dezastrele din toamna anului 1916 î[i formulase menirea pe acest p\mînt într-o ecua]ie cu trei termeni, poporul, el [i regele, tot a[a [i Titulescu î[i fixase rosturile activit\]ii sale într-o formul\ în care Europa, el [i ]ara româneasc\ se legau în raporturi variabile, dup\ împrejur\ri. Familiaritatea juca la dînsul un rol însemnat: abia vedea un om de dou\ ori [i conversa]ia curgea per tu [i m\. A[a izbutise s\ conving\ pe mai to]i în România c\ era amic intim cu conduc\torii tuturor ]\rilor Europei, pe care îi tutuia dar care nu-l puteau suferi“90. Singurul cerc în care Nicolae Titulescu era pe deplin acceptat – a[a cum ne arat\ tot C. Argetoianu – era cel francmasonic stîngist, care, de altfel, a fost singurul ce a protestat la îndep\rtarea lui din func]ia de ministru de externe, la 29 august 1936. La nivel de state a protestat doar URSS! R\mînem [oca]i s\ afl\m c\ Titulescu îi frecventa [i schimba informa]ii, la un nivel care dep\[ea protocolul, cu Gabriel Péri, secretarul general al Tineretului Comunist Francez [i [ef al sec]iei de politic\ extern\ a ziarului comunist L’Humanité, sau pe ziaristul comunist Pertinax, denun]at public drept spion sovietic. De fapt, ambii erau membri activi ai agenturii sovietice în Fran]a. Dar nici oamenii de Stînga de la noi nu-l vedeau altfel: „Titulescu avea l\comia mapamondic\, angrenîndu-[i ]ara în tot felul de aventuri ideologice [i politice, el însu[i fiind un conservator tipic, aproape retrograd în mentalitate [i concep]ie general\ asupra vie]ii [i asupra politicii. [...] Cu Nicolae Titulescu 90

Constantin Argetoianu, op. cit., vol. IX, p. 177.


91

ne-am amestecat în Abisinia, în China [i în posesiunile engleze. De-altminteri, str\lucitul, prea str\lucitul retor Titulescu, izgonit de regele Carol II [i de Gheorghe T\t\rescu din România, a murit ca avocat consilier stipendiat de societatea anonim\ Canalul-de-Suez. A zburat, teoretic [i ideologic vagamente, din Abisinia pîn\ în Egipt [i a l\sat un morman de ruine în politica extern\ român\, dînd pretexte tuturor invaziilor s\ ne jefuiasc\ petrolul, teritoriile [i sîngele bunilor ]\rani, decreta]i peste noapte osta[i crucia]i“91. Am eliminat cu bun\ [tiin]\ din acest portret p\rerile legionarilor despre el, folosindu-le doar pe cele ale unor colegi de idei, de partid [i de guvern cu Titulescu. Conflictul lui cu Mi[carea legionar\ venea, de fapt, din motivul c\ legionarii îl considerau membru al camarilei [i complice al intereselor antiromâne[ti din jurul Elenei Lupescu. Teza legionar\ general\ era aceea c\ iudeo-masoneria blocheaz\ apropierea României de Germania, pentru ca aceasta s\ nu împiedice exodul sau supravie]uirea evreilor europeni prin ]ara noastr\. Elita intelectual\ legionar\, atît cea cultural\, cît [i cea economic\ vedea în acest proiect umanitar o frîn\ în calea dezvolt\rii economice fire[ti a României, ]ara noastr\ avînd nevoie atunci de un partener comercial substan]ial. Toate m\rturiile men]ionate, inclusiv accesul lui Titulescu [i al Elenei Lupescu la acela[i tip de francmasonerie ocult\ [i stîngist\, confirmau tacit aceast\ pozi]ie a legionarilor. Lor li se asociau, din punct de vedere al cauzei germane, membrii camarilei cre[tine, Nae Ionescu, Mihail Manoilescu [i Puiu Dumitrescu. Dar [i ace[tia aveau o ra]iune, în pozi]ia lor, [i nu priveau combina]iile periculoase ale lui Titulescu dintr-o perpectiv\ strict personal\, dintr-o aversiune particular\, ci din punctul de vedere economic. Era evident – recunoscut intim de Carol II [i de to]i economi[tii – c\ pie]ele Germaniei [i României erau complementare, c\ România putea juca petrolul ca o arm\ 91

Petre Pandrea, Helvetizarea României, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, pp. 48 [i 52.

92


redutabil\ în sprijinul stabilit\]ii [i siguran]ei sale, c\ în acei ani de criz\ ]ara noastr\ avea nevoie disperat\ de devize str\ine, de valut\ forte [i, cum Fran]a nu cump\ra nimic din România, iar Anglia doar exploata prin intermediari, Germania era singurul nostru mare client, singura posesoare de valut\ cu a c\rei prezen]\ se putea renun]a la împrumuturile înrobitoare oferite de Fran]a. Germania va pl\ti României în timpul lui Ion Antonescu [i vagoane de aur pentru produsele agricole [i petroliere, pentru lemn [i confec]ii, singurele produse pe care le puteam exporta din economia noastr\ mutilat\ de corup]ie [i de mari dezechilibre structurale. În fa]a noilor dovezi, care apar acum alarmant de contrariante, prin deschiderea arhivelor [i prin accesul liber la informa]ia istoric\, Nicolae Titulescu trebuie ap\rat. F\r\ îndoial\ c\, pentru a proteja figura istoric\ a lui Titulescu, va trebui s\ lu\m în calcul realitatea conducerii Ministerului de Externe din str\in\tate, fapt care trezea frustrarea [i invidia oric\rui guvern. Cum România depindea atunci de Marile Puteri înving\toare atît de mult, iar marja de ac]iune a oric\rui guvern se limita la resurse financiare modeste, politica intern\ a ]\rii noastre depindea fundamental de politica sa extern\. Titulescu ajunsese s\ fie un garant al sprijinului politic [i economic oferit de ]\rile Antantei, cu pre]ul orient\rii unilaterale a politicii noastre externe c\tre acel pol. Aici, cei care afirm\ c\ pr\bu[irea construc]iei europene postbelice a determinat [i pr\bu[irea noastr\, nu pot fi contrazi[i. Analiza activit\]ii [i a felului de a fi ale lui Nicolae Titulescu arat\ ast\zi, dup\ ce numeroase documente secrete au ie[it la iveal\, c\, în felul lui exclusivist [i grandilocvent, celebrul ministru de externe român tr\ia drama cunoa[terii [i percep]iei imediate a fragilit\]ii marilor tratate de pace de la sfîr[itul primului r\zboi mondial. El a în]eles acolo, în Occidentul nesigur [i complicat, c\ principalele documente de politic\ extern\ care garantau legitimitatea politic\ a României Mari se ]ineau într-o a]\. De aceea, s-a b\tut pîn\ la cap\t, încurcînd multe socoteli f\cute peste capul nostru,


93

pentru a ]ine în via]\ tratatele prost f\cute în 1920, dar care certificau voin]a na]iunii române [i legitimitatea sa istoric\, acordîndu-ne o fragil\, dar meritat\ legitimitate politic\. Teama, îns\, exista. Ea a fost exprimat\, incon[tient, de Ion Incule] în Parlamentul României: „Trebuie de notat c\ din punct de vedere geografic, noi suntem din toate p\r]ile înconjura]i de vecini pe socoteala c\rora s-a creat România noastr\ de ast\zi. [i s-a creat în primul rînd pe baza dreptului istoric [i, în al doilea rînd, pe baza principiului de autodeterminare a popoarelor“92. Ceea ce nou\ ni se pare ast\zi o blasfemie venit\ din partea unui om politic român, lupt\tor pentru Unire, atunci era un subiect serios de îngrijorare. Nu [tim în ce m\sur\ Titulescu a mai în]eles c\ legitimitatea istoric\ a României Mari (adic\ drepturile noastre istorice asupra teritoriilor locuite de români) avea nevoie [i de o legitimitate politico-economic\ (adic\ dezvoltarea unui stat democratic puternic economic [i bine înarmat), lucru pe care noi nu l-am realizat. Oricum, este de constatat c\ Nicolae Titulescu ocolea Parlamentul ]\rii, deoarece acolo era pus în cele mai delicate situa]ii. Fie nu putea dezv\lui secrete care ]ineau de uzan]ele discre]iei diplomatice, fie nu avea, pur [i simplu, r\spuns, dar atunci cînd a vorbit în Parlament a fost pus în v\dit\ inferioritate de I.G. Duca, de Grigore Gafencu sau de A.C. Cuza. Se întîmplau lucruri grave în politica interna]ional\ [i România începuse s\ primeasc\ deja cu]ite în spate. Fran]a [i Polonia, „marii no[tri alia]i“, semnaser\ în 1932 tratate cu Uniunea Sovietic\ peste capul nostru, tr\dînd în]elegerile Micii Antante [i abandonîndu-ne litigiului cu Rusia asupra Basarabiei. În [edin]a Parlamentului din 23 noiembrie 1932, Nicolae Titulescu a fost literalmente b\gat la col] [i c\lcat în picioare pentru faptul c\, de[i fusese ales în dou\ rînduri pre[edinte al Ligii Na]iunilor, nu a fost în stare s\ previn\ sau 92

Gheorghe Sbârn\, Parlamentul [i politica extern\ a României (1919-1940), Ed. Sylvi, Bucure[ti, 2000, p. 183.

94


s\ împiedice aceast\ tr\dare a României. Mai întîi, a primit un [ah la rege din partea lui Grigore Gafencu: „V-am pus aceast\ întrebare, fiindc\ trebuie s\ ]inem seama, în raporturile noastre cu Rusia, de interpretarea ruseasc\. D-le ministru, cine ne-ar ajuta pe noi s\ impunem Rusiei interpretarea Societ\]ii Na]iunilor? Alia]ii no[tri, Fran]a [i Polonia? Dar Fran]a [i Polonia, d-le ministru, au isc\lit textul acesta pe care d-voastr\ l-a]i respins; Fran]a [i Polonia au dovedit prin aceasta c\ accept\ interpretarea ruseasc\, care, dup\ d-voastr\, gole[te de substrat Pactul Kellog. Deci, pentru a nu r\mînea peste cinci ani, pe baza unui Pact Kellog sl\bit, noi r\mânem numai decît pe baza unui Pact Kellog fa]\ de Rusia tot atît de slab“93. R\spunsul lui Titulescu a fost lung, complicat [i foarte tehnic, pe alocuri jenant (s-a scuzat c\ a trimis un raport în ]ar\, la care nu i s-a r\spuns), dar în final nu a putut da solu]ii. Obosit [i tracasat, ministrul de externe român a f\cut atunci [i o gre[eal\ capital\: „R\spunsul, domnii mei, e foarte u[or de dat. Nu aceste state au sim]it trebuin]a unui nou pact de neagresiune, ci Sovietele l-au cerut ca un element dintr-o serie de instrumente de ordin comercial, menit s\ apropie aceste state între ele, din punct de vedere economic. Nu este cazul României“94. Titulescu excludea din calcul rela]iile economice, drept factor al apropierii între state. Interven]ia este o expresie evident\ a marelui dezechilibru principial care se instalase atunci la baza politicii externe române[ti. A.C. Cuza nu a sc\pat ocazia s\-l contrazic\ pe Titulescu, f\cînd mai întîi o demonstra]ie destul de conving\toare asupra comportamentului incorect al Fran]ei fa]\ de România: „... [i atunci au recurs diploma]ii francezi la acest mijloc [i ne-au dat pe noi drept compensa]ie Rusiei pentru semnarea tratatului care o intereseaz\ numai pe dînsa, iar pe noi nu ne intereseaz\ [...] trebuia guvernul român 93 94

Ibidem, p. 201. Ibidem, p. 207.


95

s\ spun\ Fran]ei, care a intervenit [i ne invita s\ semn\m, trebuia s\ spun\ Fran]ei: noi nu intervenim în aceast\ chestiune, noi nici nu voim s\ lu\m contact cu guvernul rusesc, noi nu st\m de vorb\ cu Litvinov-Finkelstein [numele evreiesc al acestuia, n.a.], noi v\ rug\m pe d-voastr\, ca guvern amic, s\ interveni]i la Moscova. [...] Prin urmare, aceia care au intrat în leg\turi cu Rusia, ministrul de Externe român, care a f\cut marea gre[eal\ de a intra în contact cu Rusia, pentru semnarea unui pact de neagresiune, acolo este punctul de plecare al enormei gre[eli diplomatice care s-a f\cut [i pe care d-l ministru Titulescu putea s\ o opreasc\, dar pe care nu a oprit-o [i a spectacolizat-o prin demisia sa...“95 În continuare, [edin]a Parlamentului a devenit furtunoas\, pozi]iile na]ionaliste [i interna]ionaliste confruntîndu-se vehement: „(A.C. Cuza): Eu constat – [i cred c\ cu ocazia aceasta s-a v\zut mai bine – c\ noi nu avem alia]i. Alia]i înseamn\ acei care sunt lega]i de noi prin interese comune. Alia]ii no[tri de ast\zi nu au nici un interes comun cu noi. Interesele economice comune pe care le-ar avea Polonia, nu prea conteaz\. Iar Fran]a are interes s\ ne men]in\ pe noi ca anex\ a politicii sale externe, n-are nici un interes deosebit pentru noi, nici economic, nici de alt punct de vedere, [i de la politica francez\ nu ne putem a[tepta la nimic de acum înainte. ({t. Cicio-Pop, Pre[edintele Camerei): Noi avem s\ mul]umim mult Fran]ei, [i-i vom mul]umi [i în viitor. (A.C. Cuza): Politica extern\ a unei ]\ri nu se face prin declara]iuni sentimentale... ({t. Cicio-Pop): Avem România Mare. Nu este sentimentalism, ci o realitate! (A.C. Cuza): Dac\ România Mare s-a constituit, ea s-a constituit prin jertfele ei de sînge [i prin coinciden]a fericit\ a împrejur\rilor. Nu dator\m existen]a României nim\nui. 95

Ibidem, p. 225.

96


România, ast\zi izolat\, va [ti s\ mearg\ pe c\ile ei [i va [ti s\-[i asigure existen]a, cum [i-a asigurat-o [i în trecut. Dar vreau s\ spun, d-le ministru, c\ noi nu mai putem face politica de anex\ [i c\ politica extern\ a României trebuie s\ devin\ o politic\ autonom\, avînd în vedere interesele exclusiv ale statului [i ale na]iunii române[ti. A]i v\zut d-voastr\ cum se trata peste capul nostru la Paris? Întreba Litvinov pe cei de la Paris: cam ce zicem noi! Ei, bine, d-lor, nu v\ love[te, nu v\ impresioneaz\ pe d-voastr\ aceasta? Ce avea el s\ se duc\ la Paris? Trebuia s\ se adreseze la Bucure[ti. Dar aceasta caracterizeaz\ politica de anex\, pe care statul românesc a f\cut-o pîn\ acum [i care trebuie s\ înceteze odat\ pentru totdeauna. (I. Vasilescu-Nottara): D-le Cuza, adineaori spunea]i s\ nu mai vorbim de Finkelstein. (A.C. Cuza): D-lor deputa]i, existen]a României nu se ap\r\ prin petice de hîrtie. Oricîte petice de hîrtie vom semna, în ziua cînd interesele vor coincide altfel, s\ [ti]i c\ aceste petice de hîrtie vor fi înl\turate. Înainte de a ne g\si siguran]a noastr\ în semnarea Pactului Kellog sau în semnarea unui pact de neagresiune, trebuie s\ ne g\sim siguran]a noastr\ în propriiile noastre puteri la care trebuie s\ ne gîndim necontenit“96. Iat\ un avertisment serios [i, din p\cate, premonitoriu, înc\ din 1932! Nicolae Titulescu în]elegea s\ ac]ioneze în folosul României cu instrumentele oferite de principiile Societ\]ii Na]iunilor [i, din acest punct de vedere, a str\lucit. Numai c\ realitatea Europei deceniului patru a demonstrat c\ principiile pot r\mîne intacte – [i continuate prin ONU – dar nu pot împiedica r\zboiul mondial [i n-au putut împiedica distrugerea României. Problema fundamental\ a lui Nicolae Titulescu a fost aceea c\, cerînd imperios [i asumîndu-[i 96

Ibidem, p. 227.


97

întrega responsabilitate asupra politicii externe române[ti, a intrat într-o capcan\ pe care al]i diploma]i sau mini[tri de externe o evit\. Titulescu nu beneficia de rezerva pe care o ofer\ întotdeauna unui diplomat complexitatea de nuan]e [i subterfugii ale regimului din ]ara sa, programul [i politica guvernului s\u, precum [i de nevoia democratic\ fundamental\ de a supune politica extern\ deciziilor unui Parlament. Titulescu s\rea peste toate aceste instrumente ale protec]iei pe care [i le ofer\ un stat. El contacta, negocia [i intervenea de unul singur asupra unor probleme care vizau destinul ]\rii. Corect sau deformat, transmitea apoi demersurile sale regelui sau camarilei. A[a se face c\ România Mare a continuat s\ fie privit\ ea îns\[i cu rezerve, ca stat, [i tratat\ prin prisma unei realit\]i imediate: în planul performan]ei politice, România Mare nu afi[a un sistem democratic, ci era condus\ de un rege autoritar, centrul ei de putere era camarila, iar ministrul s\u de Externe ac]iona de capul lui. Dac\ ar fi fost ca „marii alia]i“ s\ protejeze România, ce anume ar fi trebuit s\ apere: un rege corupt, o camaril\, sau un stat democratic? Acolo unde a meritat s\ apere pe cineva, adic\ pe Titulescu, au f\cut-o, acoperindu-l de onoruri [i dîndu-i o anvergur\ interna]ional\ indubitabil\. Nu putem îndep\rta complet efectele de natur\ personal\ pe care le-a produs impactul asasin\rii lui Duca asupra lui Titulescu. Marele diplomat intr\ din acel moment într-o anumit\ panic\ existen]ial\, cu repercusiuni în performan]a sa, urm\rit fiind de gîndul c\ va fi asasinat de fascisto-nazisto-legionari, ca urmare a implic\rii sale în conflictul Gard\-Duca. La 15 februarie 1934, Titulescu se întîlne[te la Atena cu I.H. Davtian, reprezentant plenipoten]iar al URSS în Grecia. În Nota de convorbire, diplomatul sovietic va transmite la Moscova: „El ar accepta, chipurile, ca România s\ fie mai de grab\ «înghi]it\» de noi decît s\ permit\ acestor domni [«feudalii germano-fasci[ti», n.a] s\ o împart\. Eu, fire[te, am f\cut remarca, c\ (sic!) noi nu numai c\ nu avem de gînd s\ înghi]im România, ci, dimpotriv\, vrem, ca, asemenea lui, s\ stabilim cu ea nu numai

98


rela]ii formale, ci [i rela]ii prietene[ti. El a preluat imediat ideea, spunînd, «[tiu, [tiu, de aceea [i doresc s\ m\ bazez pe dvs»“97. Este greu de crezut ca cineva din conducerea statului, Parlamentul, prim-ministrul sau chiar regele Carol II, s\-l fi autorizat pe Titulescu s\ fac\ astfel de declara]ii riscante în fa]a Rusiei. Sl\biciunile în construc]ia unui stat, care trebuia s\ fie dotat cu democra]ie activ\ [i economie de pia]\ func]ional\, au f\cut ca România s\ fie surprins\ de al doilea r\zboi mondial – adic\ de conflagra]ia statelor puternic industrializate – doar cu legitimitatea istoric\ la activ. Altfel spus, în ochii Marilor Puteri noi st\pîneam România Mare pentru c\ am reu[it s\ le convingem c\ românii au un drept istoric asupra provinciilor revenite la Patria Mam\ [i c\ vom asigura, cu acest stat mare, echilibrul de for]e din Estul Europei. Ratarea dezvolt\rii democratice – lovitura de stat [i apoi instalarea camarilei – precum [i e[ecul dezvolt\rii economice, ne-au pus în situa]ia de a miza totul în politica extern\ pe un singur om – Nicolae Titulescu. Pe de alt\ parte, tentativa francmasonic\ de a forma un „guvern mondial“ sub denumirea de Societatea Na]iunilor (viitoarea O.N.U.) – atît de des invocat\ de fasci[ti, de nazi[ti [i de legionari –, recunoscuse România Mare, milita pentru integritatea sa teritorial\ [i reprezenta singura garan]ie interna]ional\ împotriva unei agresiuni militare. Dac\ putem asimila într-adev\r Societatea Na]iunilor cu „guvernul mondial“, atunci suntem obliga]i a spune [i c\ Titulescu a fost în dou\ rînduri „prim-ministrul“ acestui „guvern“. Totodat\, în nici un caz nu putem contesta patriotismul acestui om. Dar, cînd Fran]a [i Polonia ne-au înjunghiat, semnînd pe spatele nostru un tratat cu URSS, cînd Germania [i Italia au ie[it din Societatea Na]iunilor, politica noastr\ 97 Rela]iile româno-sovietice. Documente, vol.I (1917-1934), Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1999, p. 418.


99

extern\ trebuia s\ fac\ o mi[care, pentru c\ interesul na]ional primeaz\ `ntotdeaun\, la oricare stat. N-a f\cut-o. Documentele confiden]iale ale ministrului de Externe, date publicit\]ii de Academia Român\ în 199298, arat\ pericolul în care ne-am aflat permanent, odat\ cu apari]ia revizionismului [i cît de gre[it\ a fost respingerea brutal\ a garan]iilor germane. În aceast\ b\t\lie pentru supravie]uirea statului na]ional unitar român, în care n-a fost în]eles de colegi [i pe care a trebuit s\ o duc\ singur, punînd la b\taie întreaga sa genialitate diplomatic\, Nicolae Titulescu a f\cut concesii, a sacrificat oameni [i partide, a acceptat interven]ia unor interese str\ine în fondul profund al intereselor române[ti, a f\cut gre[eli. Acesta a fost [i e[afodul pe care a fost executat\ Mi[carea legionar\ [i la care organiza]ia na]ionalist\ nu a g\sit alt r\spuns decît o crim\ în gara Sinaia. Efecte interne ale politicii externe. Poate c\ Mi[carea legionar\ [i partidul s\u, Garda de Fier, nu mai reprezentau în 1933 o mare speran]\ moral\, ca la începuturi, dar atitudinile sale progermane aduceau un factor de echilibru [i, totodat\, o rezerv\ politic\ pentru eventualitatea c\ Germania ajungea s\ domine Europa. S-a întîmplat peste cî]iva ani chiar a[a, dar la data aceea Mi[carea legionar\ era deja compromis\, dezorganizat\ [i infiltrat\ de agen]i. România s-a prezentat în fa]a Marilor Puteri în genunchi, solidar\ cu o Fran]\ care pierdea r\zboiul în dou\ s\pt\mîni. Este posibil s\ g\sim în cazul Titulescu [i o explica]ie pentru atitudinea ostil\ a Germaniei [i Italiei fa]\ de noi în preliminariile [i în actul Dictatului de la Viena? La sfîr[itul lunii iulie 1940 – cu o lun\ înainte de Dictat – Hitler s-a întîlnit cu prim-ministrul Gigurtu [i cu ministrul de externe Mihail Manoilescu: „[Hitler] pare s\ deteste pe unguri [i 98 V. în întregime Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1992, mai ales scrisorile trimise lui Carol II, dup\ îndep\rtarea sa de la conducerea Ministerului de Externe, în care îi explica suveranului fragilitatea recunoa[terii interna]ionale a României Mari.

100


«diese abscheuliche Österreichisch-Ungarische Monarchie». Dac\ n-ar fi fost «Titulescu, Gafencu und die andern», declar\ el, nici n-ar fi luat fiin]\ apropierea germano-maghiar\. Ungurii, adaug\ mai departe, sunt ve[nic nemul]umi]i, protesteaz\ întruna, chiar dup\ arbitrajul de la Belvedere «unde li s-a dat mult prea mult din Slovacia»“99. În ziua de 27 iulie 1940, [i ministrul Afacerilor Externe al Italiei, Galeazzo Ciano, avea s\ le declare lui Gigurtu [i Manoilescu: „Sunt români al c\ror nume e scris în cartea neagr\ a istoriei Italiei. Vorbesc despre Titulescu, care a îndr\znit s\ ne considere s\lbatici. {tiu c\ nu trebuie confundat cu România; cu toate acestea, o reprezenta oficial atunci cînd lua aceast\ atitudine“100. Timp de un deceniu, Mi[carea lui Codreanu nu reu[ise s\ devin\ o organiza]ie de mas\ [i multe din temele sale, printre care [i cea antisemit\, nu era în]eleas\ de popula]ia rural\, de exemplu, decît în formele sale simple, f\r\ dimensiuni planetare. Despre masoni sau francmasoni nu se prea [tia nici la ora[e. A r\mas celebru pasajul din Via]a ca o prad\ a lui Marin Preda, în care marele prozator descrie rebeliunea din ianuarie 1941: „Ajunsei într-o pia]\ cu statuie. Pia]a era plin\ de coloane de indivizi în c\ciuli ]\r\ne[ti, dar [i în [epci de elevi, [i indivizi r\u îmbr\ca]i, cu paltoane ca ale mele, dar [i cu paltoane bune, bine croite pe corp, cu umeri ascu]i]i... Ce c\utau elevii aceia acolo? Strigau sau cîntau... Distinsei urlete: Jos nasonii... jos nasonii... Cine dracu erau nasonii \[tia?“101 Dar a venit un moment în care lumea neavizat\ s-a trezit în fa]a unui mare [oc interna]ional: la 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler devenea cancelar al Germaniei [i partidul lui nazist cî[tiga Puterea prin alegeri libere. La 27 februarie, Hitler 99 Raoul Bossy, Amintiri din via]a diplomatic\, vol. II, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1993, p. 264. (Primul text, cel în german\, care confirm\ dorin]a lui Hitler de a împiedica refacerea monarhiei dualiste, înseamn\ în român\: aceast\ oribil\ monarhie austro-ungar\.) 100 101

Ibidem, p. 265. Marin Preda, Via]a ca o prad\, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1977, p. 206.


101

înscena o incendiere a Reichstagului [i declan[a teroarea împotriva comuni[tilor. La o cercetare atent\ [i pe baza ultimelor analize, f\cute mai ales de istorici britanici, incendierea Reichstagului se dovede[te mai important\ în istorie decît venirea lui Hitler la putere. For]ele politice germane – în primul rînd, comuni[tii – au considerat c\ venirea lui Hitler la Putere a fost un accident, c\ au pierdut pentru o clip\ controlul jocului electoral, [i se preg\teau s\-i înl\ture pe na]ional-sociali[ti prin mijloace clasice: lupt\ politic\, blocarea activit\]ii guvernamentale prin mo]iuni de cenzur\, campanii de pres\, îngreunarea de c\tre Opozi]ie a activit\]ii parlamentare a Puterii. „Mul]i contemporani din toate p\r]ile spectrului politic, atît din Germania, cît [i din afara grani]elor ei, aveau certitudinea c\ puterea lui Hitler era un fenomen de scurt\ durat\, c\ el era un înzestrat agitator al gloatelor, dar nu [i un conduc\tor înn\scut [i c\ va fi eliminat [i trecut pe linie moart\ odat\ ce criza iminent\ avea s\ fie dep\[it\, ceea ce dovede[te, bineîn]eles, eroarea fatal\ a acestor calcule“102. Numai c\ Hitler, cunoscînd fragilitatea victoriei sale electorale [i avînd în minte un alt scenariu – pîn\ în 1933, doar 0,3% din liderii NSDAP citiser\ Mein Kampf! – a dat o lovitur\ sistemului politic german, înscenînd incendierea Parlamentului [i asigurîndu-[i beneficiul de imagine prin incriminarea comuni[tilor pentru acest act de violen]\ antistatal\. Sub acoperirea emo]iei [i a sentimentului de revolt\ al popula]iei pentru distrugerea Reichstagului, Hitler [i-a redus la t\cere adversarii politici. Iat\ îns\ c\ tocmai în acel moment se produce un fapt la fel de grav, poate una din cele mai mari erori f\cute de evrei în istorie. Alertate de c\derea Germaniei în mîinile unui antisemit notoriu, cercurile francmasonice oculte (comuniste) [i marile organiza]ii evreie[ti mondiale ies public la contraatac, nu doar solidarizîndu-se cu comuni[tii germani, ci îndemnînd chiar la r\zboi generalizat împotriva 102

Ian Kershaw, Hitler, ascensiunea la Putere (Între trecut [i viitor), Ed. Antet, 1991, p. 12.

102


regimului nazist. În toat\ presa mondial\ controlat\ de aceste cercuri se transmite ordinul de sabotare a produselor germane, folosindu-se arma influen]ei oculte evreie[ti asupra economiei mondiale. Acest fapt a fost o eroare de propor]ii, deoarece a dezv\luit lumii caracterul organizat [i solidar al influen]ei evreie[ti în lume, implicarea sa în francmasoneria ocult\ [i în economia mondial\. Dac\ pîn\ atunci existau zvonuri, p\reri [i b\nuieli, precum [i dezv\luirile delirante [i greu de crezut ale antisemi]ilor, ie[irea public\ a acestei for]e va face întreaga ideologie antisemit\ a lui Hitler extrem de credibil\. Practic, Hitler ar\ta cu degetul, pentru prima oar\ crezut, c\tre un „guvern mondial“ care conduce un stat în state. În al doilea rînd, teza lui c\ evreii sunt unul [i acela[i lucru cu comuni[tii a început s\ fie crezut\, în fa]a unei dovezi aduse chiar de evrei. La 22 martie 1933, Nichifor Crainic publica în ziarul Calendarul articolul „Boicotul evreesc“, în care afirma: „Prin aceast\ publicitate se demasc\ în fa]a lumii întregi organiza]ia interna]ional\ evreiasc\, cu caracter de suprastat [i cu tendin]\ de dictatur\ asupra celorlalte popoare. [...] Dar demascarea unei organiza]ii cu caracter misterios francmasonic înseamn\, implicit, sl\birea acestei organiza]ii. Evreii au f\cut o gre[eal\ de tact ce le poate fi fatal\. Crezînd c\ vor intimida lumea prin demascarea suprastatului evreesc, ei vor ajunge la un efect contrar“103. Într-adev\r, la plebiscitul din 19 august 1934, Hitler este ales [ef al statului [i al guvernului 103 Nichifor Crainic, Germania [i Italia în scrisul meu de la 1932 încoace, Ed. Georgescu Delafras, Bucure[ti, 1941, p. 44. (Ca reac]ie la boicotul economic evreiesc, Hitler a ordonat boicotarea magazinelor [i pr\v\liilor evreie[ti – celebrele secven]e de arhiv\ ale inscrip]ion\rii Jude cu vopsea pe geamurile magazinelor [i distrugerii unora dintre acestea – contraboicot german care a durat o singur\ zi, 1 aprilie 1933.)


103

de 89,9% din aleg\torii germani. Aceast\ zdrobitoare victorie a f\cut ca elementul opus lui Hitler [i, în primul rînd, evreii s\ apar\ ca o minoritate vulnerabil\ [i, mai ales, vinovat\. Germanii constatau cît de pu]ini erau cei care conduseser\ din umbr\ destinul lor mizerabil, iar Hitler nu a ezitat s\-i împu]ineze [i mai mult, trecînd apoi, cu sprijinul întregii popula]ii germane, la distrugerea prin r\zboi a „puterii mondiale oculte“. {tim ast\zi c\ for]ele din umbr\ erau foarte reduse numeric [i c\ evreimea mondial\, care tr\ia în marea ei majoritate într-o crunt\ s\r\cie, avea doar slabe leg\turi cu aceast\ suprastructur\ financiar-economic\. Confuzia a fost îns\ suficient\ pentru a fi sacrifica]i în num\r de peste [ase milioane. Avem acum posibilitatea s\ în]elegem de unde a ap\rut interesul unei p\r]i a popula]iei pentru platforma politic\ antisemit\ a Mi[c\rii legionare. Cu toate c\ afirma de ani de zile „pericolul evreiesc“, strig\tul legionarilor lui Codreanu a p\rut tot timpul ca un fel de toan\, o exagerare, un artificiu politicianist. Iat\ îns\ c\, în prim\vara anului 1933, ordinul de boicotare a m\rfurilor germane s-a aplicat imediat [i în România, f\r\ a se ]ine cont de guvern, de economia româneasc\ sau de suveranitatea ]\rii. Peste noapte, comercian]ii [i industria[ii evrei din România au început s\ opreasc\ de capul lor de la vînzare sau aprovizionare produsele germane [i s\ dea „afar\ din întreprinderile lor func]ionarii [i lucr\torii germani“104. O bun\ parte din comer]ul ]\rii a fost blocat peste noapte. Era o atitudine de stat în stat pe care legionarii au sesizat-o imediat [i, bineîn]eles, au exploatat-o propagandistic. Înc\ o dat\, solu]iile economice ale lui Mihail Manoilescu, privind necesitatea înlocuirii capitalului evreiesc cu capital românesc au început s\ circule, dar, de data asta, luate mult mai mult în serios. Cu aceast\ ocazie, chiar [i pentru ultimul cet\]ean român dintr-un sat îndep\rtat, unde func]iona un magazin sau o dughean\, realitatea controlului 104

Ibidem, p. 55. (Articolul „Provocatori [i mistificatori“ din Calendarul, 23 aprilie 1933.)

104


evreilor asupra comer]ului românesc a devenit o certitudine. Primul pas spre „românizare“ a fost f\cut atunci. Oamenii de afaceri românii au înaintat proteste, au demonstrat la Cluj, la Cern\u]i, la Constan]a [i la Bucure[ti, guvernul a fost somat s\ ia m\suri. Guvernul s-a dovedit incapabil de reac]ie, fapt folosit înc\ o dat\ de legionari pentru a demonstra c\ acesta se afl\ sub controlul iudeo-masonic. Vaida-Voevod, cunoscut francmason, dar un patriot român, a fost nevoit s\ plece. Dar cum chemarea nea[teptat\ la Putere a lui I.G. Duca, alt francmason, prin interven]ia camarilei – contribu]ia principal\ fiind a Elenei Lupescu [i a lui Alex Wieder –, a ajuns [i ea repede un act de notorietate public\, ac]iunile de ostracizare a legionarilor pornite de I.G. Duca nu au venit decît s\ confirme, în mijlocul unei societ\]ii nevrozate de criza economic\, exact temele lor pline de exager\ri. Prin ac]iunea energic\ a lui Nicolae Titulescu [i a naivului I.G. Duca din 1933, legionarii au fost martiriza]i. În toat\ aceast\ fr\mîntare în jurul unei teme fundamentale de politic\ extern\ s-au produs exager\ri de ambele tabere. Constantin Argetoianu, om politic cinic [i lucid, avea s\ consemneze în 1931 o opinie de cea mai strict\ actualitate: „De cîte ori n-am auzit, cu prilejul schimb\rilor noastre de guvern c\ Fran]a, sau Anglia, sau Patagonia, sau cutare sau cutare ]ar\ vrea sau nu vrea în România un guvern Maniu, un guvern Duca, un guvern Averescu, [i a[a mai departe, ca [i cînd ]ara noastr\ ar fi fost buricul lumii [i toat\ lumea nu s-ar fi ocupat decît de daravelile noastre personale. Unul din «marile argumente» ce se aduseser\ împotriva guvernului nostru a fost «c\ Fran]a nu ne vrea». În realitate, în Fran]a, în Anglia [i în tot Apusul nimeni nu [tia cine eram, nici noi, nici Maniu, nici Averescu, nici Str\chinescu, nici to]i «Valacii»; am c\l\torit destul, am tr\it destul în str\in\tate, am stat de vorb\ cu destul\ lume [i în Paris, [i în Londra, [i în Roma, [i în Berlin, ca s\ fiu fixat asupra judec\]ii str\inilor cu privire la ]ara noastr\: tuturor le era indiferent cine guverna [i sub ce steag, dac\ era Monarhie, Republic\ sau


105

Dictatur\ – singurul, dar absolut singurul lucru ce-i interesa, era s\ fie un guvern de ordine [i de autoritate care s\ asigure lini[tea [i s\ garanteze capitalurile investite în afacerile [i în împrumuturile noastre“105. Pe cît de exagerat era prezentat pericolul influen]elor iudeo-masonice în România, pe atît de exagerat era înf\]i[at [i pericolul ascensiunii G\rzii de Fier. Pe de alt\ parte, noua imagine a politicii externe române[ti interbelice, furnizat\ abia ast\zi de eliberarea arhivelor din chingile cenzurii, ne dezv\luie un nou paradox: teza drag\ a str\lucitei politici externe, echilibrate [i active pe toate fronturile, între]inînd rela]ii de bun\ vecin\tate [i de prietenie cu toate statele lumii, se pr\bu[e[te ca un castel de carton. Politica extern\ a României interbelice era profund dezechilibrat\, nerealist\ [i cu serioase accente contrare intereselor na]ionale, ]ara mizînd pe o singur\ carte, cea pierz\toare. F\r\ îndoial\ c\ România nu putea renun]a la leg\turile sale cu Fran]a, c\ nu se putea asocia Germaniei hitleriste, trecînd dintr-o tab\r\ în alta – solu]ie la care s-a ajuns, pîn\ la urm\ – fiindc\ era la fel de dezechilibrat\ [i nerealist\, dar, dac\ politica extern\ este un instrument al statului menit s\ asigure pacea [i siguran]a ]\rii, performan]ele sale trebuie judecate prin aceast\ perspectiv\ [i, bineîn]eles, prin prisma rezultatelor. Aici, lucrurile sunt clare: catastrof\ politic\, economic\ [i teritorial\. În acest loc trebuie subliniat\ atitudinea regelui Carol II, care a încercat s\ creeze o stare de echilibru în rela]iile externe ale ]\rii, jucînd el însu[i între cele dou\ tabere ale camarilei sale [i ini]iind astfel celebra „politic\ de bascul\“. Asasinarea lui I.G. Duca a dat totul peste cap. Imediat dup\ moartea lui Vintil\ Br\tianu [i dup\ alegerea sa ca pre[edinte al PNL, I.G. Duca a c\utat s\ intre rapid în leg\tur\ cu regele Carol II pentru a angaja partidul într-o refacere a rela]iei cu Palatul, în perspectiva revenirii la 105

Constantin Argetoianu, op. cit., vol. IX, p. 242.

106


putere. „Programul lui Duca pare bine definit: o apropiere de rege, prin declara]ii de absolut\ supunere [i perfect\ lealitate, [i o apropiere de «finan]a interna]ional\», prin declara]ii de vesel\ [i leal\ colaborare cu capitalul str\in“106. Carol II era îns\ foarte reticent, din motive strict personale. Cauza nu era atît declara]ia politic\ a lui Duca din momentul loviturii de stat de la 7-13 iunie 1930 – regele cuno[tea bine pre]ul declara]iilor politice în România –, cît un fapt personal mult mai grav. Dup\ fuga prin]ului mo[tenitor în Italia cu Elena Lupescu, I.G. Duca f\cuse eroarea s\ îmbr\]i[eze cauza reginei Elena în procesul de divor] cu Carol Caraiman [i trecuse în cererea de divor] motivul real al fugii so]ului ei: „... c\ a primit comision de la firma str\in\ Fokker, furnizoare de avioane statului român“107. Cînd s-a pus problema anul\rii divor]ului, la insisten]ele lui Maniu, dup\ ce îl f\cuse rege prin lovitura de stat din 7-13 iunie 1930, Carol a cerut s\ vad\ dosarul [i astfel a g\sit vechea cerere de divor] întocmit\ de Duca. Din acel moment, regele Carol II l-a urît pe Duca de moarte cu întrega sa fire sanguin\, liderul liberal fiind singurul care avusese curajul s\ dezv\luie în scris adev\rata cauz\ a fugii în str\in\tate [i s\ n\ruie astfel întregul e[afodaj de minciuni [i inven]ii care f\ceau din afaceristul Carol o victim\ în fa]a popula]iei. E[uarea contactelor cu regele nu l-a f\cut pe Duca s\ abandoneze demersurile pentru a aduce Partidul Na]ional Liberal la guvernare, chiar f\r\ el. Pe fondul primelor semne de sl\biciune ale guvern\rii Iorga-Argetoianu, Duca va în]elege s\ ac]ioneze în punctul sensibil al Puterii: Elena Lupescu. „Duca a trimis înainte de criz\ pe dr. Scupiewsky la d-na Lupescu spre a-i cere s\ aduc\ pe liberali la putere! D-na Lupescu a chemat pe Puiu Dumitrescu [i Scupiewsky a repetat propunerea. Mai tîrziu, Puiu Dumitrescu a chemat pe Scupiewsky la palat. Pe cînd era Duca în audien]\, Puiu Dumitrescu îl întreab\ dac\ a 106 107

Grigore Gafencu, op. cit., p. 27. Petre Pandrea, Garda de Fier, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, p. 489.


107

autorizat pe Scupiewsky. Duca t\g\duie[te. Atunci, Puiu Dumitrescu cheam\ pe Scupiewsky. În fa]a confrunt\rii, (Duca) a r\mas ru[inat“108. De[i umilit în acest fel, I.G. Duca î[i va continua persuasiunile pe alte canale, unul dintre ele fiind agentul de leg\tur\ al lui Titulescu în ]ar\, ziaristul Scrutator, pe numele real Kalman Blumenfeld, redactor-[ef al cotidianului Adev\rul. Avizat, Titulescu îi g\se[te o cale de acces spre camaril\ printr-un alt membru al acesteia, Tabacovici, el însu[i omul de leg\tur\ între Titulescu [i Elena Lupescu. Conform unei alte versiuni, întîlnirea Duca-Elena Lupescu s-a produs la o mas\ dat\ la palatul Mogo[oaia, prin mijlocirea altui membru al camarilei, Richard Franasovici, dar am\nuntul acesta nu mai are importan]\. Vaida-Voevod, prim-ministru la acea dat\, o spune direct: „...criza e determinat\ de camarila doritoare de noi afaceri promise de liberali“. Convin[i c\ Duca este dispus s\ îndeplineasc\ orice condi]ii pentru a ajunge la Putere, Titulescu [i camarila î[i exercit\ întreaga for]\ [i îl determin\ pe Carol II s\-l numeasc\ prim-ministru pe omul cel mai detestat. În ziua de 16 noiembrie 1933, I.G. Duca îl va vizita pe C. Argetoianu [i îi va dest\inui „c\ prima lui datorie era s\ aduc\ lini[tea în ]ar\ prin desfiin]area G\rzii de Fier [i c\ o va face cu prilejul alegerilor. Nu va l\sa Garda s\ candideze. Probabil c\ o va dizolva în ultima zi a depunerii candidaturilor, ca s\ împiedice pe gardi[ti s\ candideze pe liste camuflate. Acest probabil era un eufemism; a[a cum l-a pronun]at se vedea bine c\ hot\rîrea sa era luat\. Mi-am permis s\-i observ c\ comite o nou\ gre[eal\. Ce sau cine s-ar pr\p\di dac\ cî]iva gardi[ti – fie 10 sau 20 – ar intra în Camer\? Sunt to]i submediocri [i în Parlament se vor cur\]i prin propria lor prostie, pe cît\ vreme, prin dizolvare, îi va îndîrji [i va spori popularitatea lor în ]ar\. Un curent serios, mai ales în straturile populare nu se poate în\bu[i prin violen]\. B\ie]ii sunt dîrji, [i la lovituri vor 108

Armand C\linescu, op. cit., p. 93.

108


r\spunde prin lovituri – va curge sîngele. Duca s-a uitat lung la mine: «[tiu, Argetoianu, c\-mi risc via]a, dar nu pot s\ fac altfel. Mi s-a pus aceast\ condi]ie sine qua non – [i e singura care mi s-a pus. Am primit-o. Acum e prea tîrziu, trebuie s\ merg pîn\ la cap\t, orice s-ar întîmpla...»“109. Textul confirm\, a[adar, acuzele legionarilor c\ desfiin]area G\rzii de Fier era opera iudeo-masoneriei interna]ionale [i a camarilei regale, chiar dac\ pu]in\ lume îi credea atunci. Lucrurile îns\ s-au complicat foarte repede, pe fondul unui start greoi al guvern\rii Duca [i al scurgerii informa]iilor de la Palat, prin intermediul lui Puiu Dumitrescu [i Nae Ionescu, membri ai camarilei cre[tine [i simpatizan]i legionari, c\ regele îl va l\sa pe Duca la guvernare doar trei luni, pentru desfiin]area G\rzii [i organizarea alegerilor. Dincolo de aversiunea personal\ fa]\ de liderul liberal, se citea calculul lui Carol, care în]elesese s\ dea satisfac]ie cererilor venite din Fran]a prin intermediul lui Titulescu, s\ le rezolve „problema“, pentru ca apoi s\ treac\ la propriul s\u plan politic. Duca îns\ a ezitat în problema desfiin]\rii G\rzii de Fier pîn\ în ultimul moment. A convocat o [edin]\ a guvernului [i a supus la vot actul, rezultatul fiind contrar inten]iilor. Titulescu a f\cut o criz\ [i a informat imediat Palatul. Duca, disperat de situa]ia în care a fost pus, cere atunci semn\tura regelui pe decretul de dizolvare, dar Carol, precaut [i la[, refuz\, astfel c\ desfiin]area partidului Garda de Fier a fost f\cut\ printr-un jurnal al Consiliului de Mini[tri (echivalentul unei Hot\rîri de guvern de ast\zi). Imediat dup\ publicarea acestei decizii, Nicolae Titulescu cere o gard\ militar\ [i detectivi care s\-l înso]easc\ pîn\ la grani]\, urmînd a c\l\tori cu trenul în Cehoslovacia. În momentul în care a intrat în compartimentul s\u special, Titulescu a g\sit pe banchet\ un plic. Era condamnarea lui la moarte, hot\rît\ de Mi[carea legionar\. Acela[i plic a fost g\sit [i de I.G. Duca pe biroul 109

Constantin Argetoianu, op. cit., vol. X, p. 262.


109

s\u de prim-ministru. Viteza de reac]ie a legionarilor [i felul precis în care au reu[it s\ p\trund\ ne[tiu]i în acele locuri superp\zite i-a adus pe ambii oameni politici într-o stare de spaim\ paranoic\. Î[i d\deau deja seama c\ Mi[carea legionar\ avea oameni în imediata lor apropiere. Adev\rul este c\ Puiu Dumitrescu îl informase pe Corneliu Z. Codreanu din timp asupra inten]iilor lui Duca. Codreanu, la fel de la[ ca [i Carol, a avizat eliminarea lui Duca, apoi s-a ascuns la o adres\ indicat\ de Puiu Dumitrescu, adres\ care apar]inea unei rude a Elenei Lupescu. Conform m\rturisirii f\cute de generalul Zizi Cantacuzino pe patul de moarte lui Ion Antonescu, ordinul de asasinare i-a apar]inut, f\r\ implicarea lui Codreanu, care s-a opus110. Titulescu s-a refugiat gr\bit în Occident. Duca singur a r\mas expus consecin]elor. Interzicerea partidului Garda de Fier a fost un act nedemocratic [i abuziv. Acest partid se înscrisese legal la alegeri [i în]elegea s\ participe la procesul electoral dup\ regulile sale democratice. Nu inten]iona s\ fac\ revolu]ii, s\ dea lovituri de stat [i nici nu avea posibilitatea s\ influen]eze într-un fel rezultatul alegerilor. Acceptase jocul politic, a[a cum era el definit în România de atunci. Mai mult decît atît, în preziua alegerilor, guvernul Duca a operat arest\ri masive, peste 2 000 de legionari fiind re]inu]i, b\tu]i, închi[i f\r\ mandat [i cî]iva dintre ei asasina]i. Sediile au fost devastate [i o bun\ parte din bunuri confiscate. Documente al Legiunii au fost re]inute, pentru a se putea demonstra finan]area de c\tre Germania nazist\. Nu s-a g\sit nimic, aplicarea torturii avînd acela[i scop, dar cu acela[i rezultat negativ. Conform estim\rilor, Garda de Fier ar fi ob]inut un num\r de voturi care ar fi plasat-o ca al treilea partid politic al ]\rii, dup\ PNL [i PN}. „Decizia de dizolvare din 9 decembrie, contrasemnat\ doar de Consiliul 110

Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1993, p. 137.

110


de Mini[tri, ca [i mijloacele for]elor de ordine au violat toate principiile statului de drept. Arest\ri f\r\ dispozi]ii judec\tore[ti, re]inere de persoane care nu apar]ineau Legiunii, reac]ii excesive ale poli]i[tilor [i ale jandarmilor au creat o stare de spirit, pe fundalul c\reia nu Legiunea, ci ac]iunea statului a provocat critica opiniei publice“111. Dup\ asasinarea lui Duca, Armand C\linescu, în calitate de fost subsecretar la Ministerul de Interne, î[i p\strase leg\turile cu [eful Siguran]ei, nimeni altul decît Eugen Cristescu. Prin intermediul acestuia, a aflat un lucru zguduitor: „E de semnalat, îns\, c\ în ]ar\ – probabil ca un ecou al brutalit\]ilor din timpul alegerilor – foarte multe persoane, ]\rani [i intelectuali, î[i exprim\ într-o form\ sau alta satisfac]ia pentru asasinarea lui Duca. Se fac, din aceast\ cauz\, foarte multe arest\ri [i procese“112. Aici ajunsese România! Atentatul. În ziua de vineri, 29 decembrie 1933, regele Carol II l-a chemat pe prim-ministrul I.G. Duca la Sinaia. Acest ordin a p\rut multora suspect, deoarece regele încheiase toate activit\]ile de protocol la Bucure[ti înainte de Cr\ciun (25 decembrie) [i se preg\tea s\ serbeze Anul Nou la Pele[. Motivul chem\rii era cererea liberalilor de înlocuire de la Banca Na]ional\ a lui Constantin Angelescu, un avocat, cu Alexandru Ottulescu, reputat specialist în finan]e. Straneitatea acestei chem\ri vine din faptul c\ schimbarea guvernatorului B\ncii Na]ionale fusese cerut\ de liberali înc\ de la Bucure[ti, iar regele refuzase, subiectul fiind închis chiar de rege pîn\ dup\ s\rb\tori. Oricum, era vorba de o cerere a liberalilor, nu de o solicitare anterioar\ a regelui, care s\ justifice o chemare, deplasarea lui Duca la Sinaia neputînd fi, a[adar, o ini]iativ\ proprie pentru rezolvarea problemei. Cu totul ciudat, dar semnificativ pentru cazul nostru, audien]a lui Duca la Pele[ a 111 Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelului Mihail“. O contribu]ie la problema fascismului interna]ional, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999, p. 241. 112 Armand C\linescu, op. cit., p. 206.


111

fost anun]at\ în ziare printr-un comunicat al Palatului, cu dou\ zile înainte de data ei. Acest anun] are toate atributele unui alibi construit astfel încît asasinatul s\ poat\ fi f\cut de orice uciga[ c\ruia i se pun la dispozi]ie data [i locul faptei. Ajuns la Pele[, Duca este refuzat din nou, regele propunînd în locul lui Angelescu pe un oarecare Dorel Dumitrescu. Primul ministru se retrage la vila prietenului s\u Costinescu [i ia masa împreun\ cu acesta, în a[teptarea trenului. Înc\ de diminea]\, în sala de a[teptare a g\rii Sinaia se instalaser\ legionarii Nicolae Constantinescu, Doru Belimace [i Ion Caranica. Conform unei versiuni, la venire, asasinii au c\l\torit în acela[i tren cu primul ministru. Descrierea asasin\rii lui I.G. Duca a insistat pe faptul c\ cei trei legionari fuseser\ observa]i imediat de agen]ii Siguran]ei [i ai Poli]iei [i, cu toate c\ trenurile veneau [i plecau f\r\ ca ei s\ se urce în vreunul, nu au fost nici m\car legitima]i. Dar, conform informa]iilor ob]inute din anchet\, cei trei asasini s-au deplasat prin ora[ul Sinaia [i au mîncat la restaurantul Palace, condi]iona]i [i ei, ca [i primul-ministru, de programul regelui [i de întîrzierea trenului de la Bra[ov. Apare astfel b\nuiala c\ legionarii erau informa]i pe loc de cineva asupra deplas\rilor lui Duca prin Sinaia, astfel c\ au putut veni la gar\ [i s-au putut instala în dispozitivele de ac]iune exact la momentul oportun. „Caranica avea fixat locul din partea de nord a sta]iei, Nichi Constantinescu la mijloc, imediat în dreapta u[ii principale, ad\postindu-se într-o ni[\ din perete, iar Belimace s-a postat în partea de sud a sta]iei, unde se afla de fapt garat vagonul ministerial, cam în dreptul g\rii regale“113. Ac]iunea a fost favorizat\ de faptul c\, în momentul sosirii lui Duca, pe peronul g\rii nu au fost aprinse nici m\car luminile. Un alt am\nunt important nu a fost dezv\luit decît de dr. Milcoveanu – ale c\rui informa]ii aparent stridente [i fantasmagorice, din primii ani de dup\ revolu]ia din decembrie 1989, încep s\ se verifice cu documente [i m\rturii proaspete. 113

Paul {tef\nescu, Asasinatele politice în istoria României, Ed. Vestala, Bucure[ti, 2000, p. 118.

112


O dat\ cu numirea guvernului Duca, regele i-a cerut acestuia trecerea localit\]ii Sinaia sub autoritatea Castelului Pele[, ca re[edin]\ regal\ autonom\, astfel încît autoritatea administrativ\ a statului în localitate s\ fie exercitat\ prin Casa Regal\. Este de b\nuit c\ regele Carol II dorea s\ limiteze accesul la informa]ii, inclusiv la mi[c\rile [i ac]iunile camarilei, din partea structurilor informative ale Poli]iei [i, mai ales, al partidelor politice. A[a se face c\ în Gara Sinaia autoritatea administrativ\, inclusiv paza, era exercitat\ de garda palatului [i c\ au lipsit agen]ii de protec]ie. Automobilul primului ministru a oprit la distan]\ de vagonul oficial, astfel c\ Duca a parcurs distan]a pe jos, f\r\ cei 8 poli]i[ti din gard\, pe care îi avea la Bucure[ti. În clipa în care trenul intra în gar\, Ion Caranica a aruncat o grenad\ – se pare, o petard\ fumigen\ – [i Nicolae Constantinescu s-a apropiat nestingherit de Duca, tr\gîndu-i trei gloan]e în cap. Alte dou\ gloan]e nu nimeresc ]inta. Asasinul a l\sat arma jos [i a a[teptat, cu mîinile încruci[ate, s\ fie arestat. Dar peronul se golise în cîteva secunde, detectivi, poli]i[ti, agen]i, oameni politici [i sportivi pleca]i la schi spre Bu[teni, fugind pentru a se ascunde în spatele g\rii. „Numai dup\ cîteva clipe, publicul s-a recules. Atunci a fost arestat Constantinescu, iar lini[tea fiind restabilit\, toat\ lumea [i-a putut manifesta indignarea [i curajul“114. Conform jur\mîntului depus înainte de asasinat [i a împ\rt\[aniei primite de la un preot înc\ de la Bucure[ti, complicii Belimace [i Caranica s-au predat singuri autorit\]ilor. „Caranica s-a plimbat dou\ ore în Gara de Nord, la Bucure[ti, doar o g\si un comisar, care s\-l identifice. Pierzînd r\bdarea, s-a dus acas\ la primul-procuror [i s-a predat“115. Crima aceasta a fost explicat\ pîn\ acum numai prin prisma fanatismului legionarilor [i a ordinelor venite de la Berlin. 114 Grigore Gafencu, op. cit., p. 314 (Informa]ia asupra comportamentului lui Nicolae Constantinescu este confirmat\ de sergentul Ion Dida, din garda de onoare aflat\ pe peronul g\rii Sinaia, martor direct al asasinatului). 115 Ibidem.


113

Contextul psiho-ac]ional al asasinatului. Devine tot mai clar c\ prim-ministrul I. G. Duca a c\zut victim\ conflictului pentru suprema]ie din interiorul camarilei regale. Cauza pare minor\, dac\ reducem conflictul la un grup de oameni, dar nu trebuie s\ uit\m c\ în acel moment camarila, a[a cum am ar\tat, era principalul centru de Putere al ]\rii [i cu perspectiva s\ devin\ unicul. De aceea, [i dimensiunea tragediei se m\soar\ în coordonate maxime. Din întunericul pu[c\riilor comuniste ni se înf\]i[eaz\ ast\zi în lumin\ o serie de am\nunte care conduc spre autorii imorali ai asasinatului. Amintirile fo[tilor de]inu]i politici devin extrem de importante ast\zi, pentru c\ au surprins dest\inuiri, am\nunte [i secrete pe care altfel, desp\r]i]i prin func]ii [i apartenen]e politice, fo[tii actori ai evenimentelor nu le-ar aflat unul de la cel\lalt. Colonelul magistrat Hotineanu, comisar regal [i cel care îi anchetase pe cei trei asasini [Nicadorii – Ni(colae Constantinescu), Ca(ranica Ion) [i Dor(u Belimace)], îi va dest\inui lui Petre Pandrea în închisoarea de la Ocnele Mari c\ cel care a preg\tit asasinatul a fost Nae Ionescu. Asasinii fuseser\ instiga]i la asasinat de [eful partidului Garda de Fier, gen. Zizi Cantacuzino-Gr\nicerul, la re[edin]a acestuia din Bucure[ti, primiser\ acordul lui Corneliu Z. Codreanu tot acolo, dar fuseser\ instrui]i de Nae Ionescu la restaurantul Manolescu din Sinaia, cu o sear\ înainte de atentat116. Hotineanu l-a arestat imediat pe Nae Ionescu [i l-a supus unui interogatoriu, dar chiar în momentul cînd îi lua declara]ii a fost sunat [i din ordin superior a fost obligat s\-[i elibereze suspectul. Din informa]ia c\ Nae Ionescu s-a întîlnit cu o sear\ înainte la Sinaia, confirmat\ în anchet\ de Doru Belimace, [i din ceea ce i se întîmplase lui în timpul anchet\rii profesorului, Hotineanu a tras concluzia c\ regele Carol era implicat în asasinat. Chemarea nea[teptat\ la Sinaia a primului ministru [i ura cunoscut\ împotriva lui Duca sunt 116

Petre Pandrea, Garda de Fier, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, p. 493.

114


argumente suplimentare la aceast\ ipotez\. Legionarii nu au încetat vreodat\ s\-[i asume asasinatul, dar au subliniat mereu vinov\]ia regelui. „A[a cum am dovedit în alte texte, atentatul din 29 decembrie 1933 de pe peronul G\rii Sinaia împotriva prim-ministrului I. Gh. Duca a fost executat de legionari, dar a fost conceput [i favorizat de ex-regele Carol II care, între alte preparative, a ordonat generalului Gavril\ Marinescu s\ ascund\ [i s\ nu transmit\ la Siguran]a General\ nota informativ\ Alex. Tale, denun]înd plecarea din Gara de Nord spre Sinaia a echipei punitive N. Constantinescu, Iancu Caranica [i Doru Belimace“117. În jurnalul s\u, Armand C\linescu ne confirm\ indirect informa]ia: „V\d pe Cristescu [Eugen, n.a.], care îmi spune c\ Siguran]a cuno[tea inten]iile G\rzii de Fier de a asasina pe Duca, [i acesta fusese prevenit. Îns\[i persoana atentatorului era cunoscut\. Organele subalterne au fost îns\ lipsite de vigilen]\ în ziua atentatului [i, de altfel, însu[i Duca înfrînsese prescrip]iile“118. Conform unei m\rturisiri f\cute la închisoarea Jilava de Vasile Parizianu, celebrul chestor [i mîna dreapt\ a lui Gavril\ Marinescu, nota informativ\ Alex. Tale a existat: „În Gara de Nord, unul dintre Nicadori, Doru Belimace, deconspirase scopul c\l\toriei unui v\r de-al lui, tot macedonean, Alexandru Tale (Tales), f\r\ s\ [tie c\ el era informator al Poli]iei! Tale a f\cut imediat o not\ informativ\ care a ajuns la Gavril\ Marinescu, prefectul Poli]iei Capitalei [i unul din instrumentele folosite de Carol al II-lea în atingerea scopului s\u. Acesta l-a întrebat pe rege cum s\ procedeze, pentru c\ trenul p\r\sise teritoriul Bucure[tiului [i el nu mai avea competen]a s\-l opreasc\; ordinul de oprire îl putea da numai Siguran]a de Stat [i Inspectoratul Jandarmeriei. Indica]ia lui Carol al II-lea: «]ine nota la birou [i n-o 117

Dr. {erban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu, altceva decît Horia Sima, vol. 1, Biblioteca „Învierea“, Bucure[ti 1996, p. 147. 118 Armand C\linescu, op. cit., p. 200.


115

transmite mai departe»“119. Ne putem întreba ce interes ar fi avut fostul chestor Parizianu s\ mint\ în anii ’50, închis pe via]\ într-o celul\ dintr-o pu[c\rie comunist\? Nici unul. F\r\ îndoial\ c\ serviciile de informa]ii române[ti, [i nu numai ele, penetraser\ de timpuriu Mi[carea legionar\. Un personaj misterios al acestei drame este un anume Virgil Ionescu, omul de leg\tur\ din Bucure[ti între Puiu Dumitrescu [i Corneliu Z. Codreanu [i care s-a aflat în Sinaia în ziua crimei. Virgil Ionescu este denun]at de istoricii Mi[c\rii drept „cîine credincios“ al regelui Carol II [i verig\ a lan]ului de influen]\ care ducea la Elena Lupescu120. El are profilul perfect al celui care îi putea dirija în Sinaia pe asasini dup\ programul de deplas\ri al lui Duca. Logica îns\ ne oblig\ s\ nu limit\m mobilul crimei la ura lui Carol fa]\ de I.G. Duca, cu toat\ c\, la profilul psihologic al regelui „degenerat priapic“, nici aceast\ pist\ nu trebuie exclus\. Mult mai plauzibil este un calcul inteligent al regelui Carol II sau, mai degrab\, al Elenei Lupescu, prin care camarila cre[tin\ s\ ias\ din joc, Garda de Fier s\ fie distrus\, francmasoneria ocult\, care îl pusese prim-ministru pe Duca, s\ nu-[i retrag\ sprijinul financiar [i influen]a, iar du[manul personal al regelui s\ dispar\. Cînd privim cu aparatul logic aceste patru cî[tiguri de cauz\ ale cuplului Carol-Lupescu vom constata c\ numai asasinarea lui Duca de c\tre legionari putea s\ le împlineasc\ pe toate [i cu folos total. Puiu Dumitrescu [i Nae Ionescu au fost îndep\rta]i de la Palat, Mi[carea legionar\ a fost stigmatizat\ pe vecie cu un asasinat oribil (fiind în anii urm\tori u[or de [antajat), francmasoneria ocult\ a fost mul]umit\ c\ poate lega aceast\ crim\ de p\trunderea capitalului german în România, iar Duca, 119

Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei române[ti (1927-1941), Ed. FF PRESS, Bucure[ti, 1996, p. 370. (Interviu cu {erban Milcoveanu de Elena Gugu [i Dinu Moraru, reprodus dup\ Lumea Magazin nr. 6,7,8/1995.) 120 Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, op. cit., p. 109.

116


denun]\torul afacerilor de corup]ie ale lui Carol, a murit ca un cîine, dus pe un c\rucior de bagaje [i cu 80 de lei în buzunar. Un „cî[tig“ suplimentar – dac\ poate fi numit astfel – era acela al a[a-numi]ilor „tineri liberali“, care intraser\ prin intermediul lui Richard Franasovici în leg\tur\ cu camarila, pentru perspectiva venirii la Putere. Grupul acesta, condus de T\t\rescu, se distingea în interiorul Partidului Na]ional Liberal prin abaterea de la linia anticarlist\ tradi]ional\, dar [i prin transformarea ascensiunii la putere într-o oportunitate de afaceri. Via]a în Opozi]ie era grea. Pe tema în]elegerilor anterioare, inclusiv a intr\rii în contact [i tratative cu georgi[tii – liberalii carli[ti condu[i de Gheorghe Br\tianu – a fost lansat\ teza conspira]iei pentru îndep\rtarea lui Duca din interiorul Partidului Na]ional Liberal121. Se izoleaz\ drept consecin]e dou\ rezultate vizibile: 1. Tehnica sl\birii structurii partidelor prin constituirea de grup\ri antagonice, practicat\ de Carol II în toate partidele; 2. Numirea lui Constantin T\t\rescu în func]ia de prim-ministru, numire care a stîrnit nedumerire, fiind nu numai nea[teptat\ [i ciudat\, dar înc\lcînd brutal ierarhia Partidului Na]ional Liberal. În fa]a acestui cumul de interese, putem afirma c\ I.G. Duca era deja un mort necesar. Chiar dac\ nu a avut anvergura politic\ exagerat\ pe care i-o atribuie unii istorici, chiar [i cu vina de a fi f\cut compromisuri grele pentru a readuce PNL la putere, I. G. Duca r\mîne în istorie ca instrument al unui [antaj interna]ional [i victim\ a unor mecanisme oculte pe care nu le-a putut controla. A murit s\rac. Într-o scrisoare justificativ\ pe care i-a trimis-o lui Armand C\linescu la 27 ianuarie 1939, Nae Ionescu amintea un fapt necunoscut public, dar [tiut prin mijloace informative de c\tre adresant: „La sfîr[itul lui mai 1933 îns\, s-a întîmplat 121

V. o analiz\ mai detaliat\ la Grigore Traian Pop, Mi[carea legionar\, idealul izb\virii [i realitatea dezastrului, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999, pp. 315-319.


117

ceva nou: Corneliu Codreanu – pe care nu-l cuno[team personal – îmi cerea o întrevedere, îmi înf\]i[a toat\ ac]iunea lui, în ]eluri [i realiz\ri, [i într-o form\ ocolit\, dar suficient de clar\, m\ f\cea s\ în]eleg c\ pune Mi[carea lui la dispozi]ia regelui“122. Informa]ia asupra întîlnirii celor doi se confirm\ [i din alte surse [i este singura explica]ie pentru declara]iile promonarhice ale lui Codreanu, care au urmat acestui eveniment. A[adar, cu sus]inerea demersurilor prin declara]ii publice [i preciz\ri menite s\ atrag\ aten]ia c\ Legiunea este dinastic\ [i nu se opune Monarhiei, Corneliu Codreanu încerca o apropiere de rege [i „nu voia decît s\ fie primit, ca s\ fac\ act de omagiu“123. Ajuns în închisoare împreun\ cu {erban Milcoveanu, Nae Ionescu îi va reproduce altfel scena, pe care o vom schematiza pentru cursivitatea lecturii: „(Carol): Tat\ Noe – a[a îi spune el – ce [tii de legionari? (Nae Ionescu): Nu [tiu nimic, decît ce scrie prin ziare. (Carol): Avem nevoie de legionari. Cînd vom institui dictatura regal\ ne trebuie mase de oameni care s\ aplaude, care s\ aduc\ entuziasm. Du-te la legionari, bag\-te printre ei [i adu-i disciplina]i s\-mi sprijine dictatura. El a plecat cu aceast\ misiune la Casa Verde, unde [i-a l\sat cartea de vizit\ în care îl invita pe Corneliu Zelea Codreanu la el acas\ a doua zi la orele 17. A doua zi, fix la orele 17, C.Z. Codreanu a ap\rut îmbr\cat în haine ]\r\ne[ti. Au stat de vorb\ pîn\ la 5 diminea]\, cînd au venit tramvaiele. Nae Ionescu s-a dus direct la Palat [i i-a spus regelui: (Nae Ionescu): Sire, \[tia nu sunt hahalere, s\-i punem s\ aplaude; \[tia sunt na]iunea, cu \[tia trebuie s\ ne în]elegem, nu-i putem manipula! 122 123

Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, op. cit., p. 306. Ibidem, p. 310.

118


(Carol): Bine, bine, bag\-te printre ei [i vedem noi ce facem pe urm\“124. Chiar dac\ Nae Ionescu a speculat în ambele m\rturii ideea c\ liderul legionar „a venit la el“ – f\r\ s\-i spun\ lui Armand C\linescu c\ îl invitase – r\mîne destul de conving\tor faptul c\ s-a produs un contact între Codreanu [i Carol II, fie [i printr-un intermediar. A[adar, Carol a intrat în acest joc prin omul de leg\tur\ Nae Ionescu. Motorul acestui demers nea[teptat al C\pitanului – pe care l-a ascuns legionarilor s\i – era convingerea sau poate informa]ia primit\ de la Berlin c\ regele Carol este înclinat spre o izb\vitoare apropiere de Germania, pe temeiul nevoilor economice bilaterale. Între timp îns\, încrederea lui Nae Ionescu în bunele inten]ii progermane ale regelui, dar mai ales în capacitatea acestuia de a pune în aplicare apropierea de Germania, împotriva camarilei evreie[ti, a sc\zut vizibil. De la în]ep\turile din articolele sale din ziarul Cuvîntul, a trecut la o ostilitate manifest\, înregistrat\ de apropia]ii s\i. Mircea Eliade o confirm\: „Decembrie 1933 a fost, pentru întreg grupul nostru, o lun\ de tensiuni. Nae Ionescu nu-[i mai ascundea acum f\]i[a ostilitate fa]\ de politica regal\. Într-o serie de articole, se împotrivise guvernului Duca [i atr\gea aten]ia asupra riscurilor pe care le comporta dizolvarea «G\rzii de Fier», act pe care el îl socotea nu numai ilegal, dar [i inutil. Pentru c\, spunea, ori e vorba de o mi[care artificial\, f\r\ r\d\cini în via]a public\ româneasc\, [i atunci interzicerea era inutil\, pentru c\ tot va disp\rea de la sine; ori, dimpotriv\, mi[carea e autentic\, puternic\ [i în cre[tere, [i atunci nu va putea fi anihilat\ printr-o decizie ministerial\. În cursul toamnei, Nae Ionescu îl cunoscuse pe Codreanu [i se dusese s\-l vad\ la Casa Verde“125. Aducerea lui Duca la putere [i ob]inerea împrumutului extern din Fran]a reprezentau o lovitur\ puternic\ dat\ apropierii de Germania. {antajul francmasonic 124

Ibidem, p. 365. Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Ed. Humanitas, Bucure[ti 1997, p. 283. 125


119

ocult, exercitat imperios prin crizele panicarde ale lui Titulescu, i-a pus pe ambii actori, Nae Ionescu [i Zelea Codreanu, într-o situa]ie imposibil\. Tot ce s-a mai putut face a fost ca Puiu Dumitrescu s\-l previn\ pe Codreanu asupra deciziei lui Duca de a interzice Garda de Fier [i de a-l proteja împotriva terorii care urma s\ se declan[eze în timpul alegerilor. Imediat dup\ interzicerea Legiunii, au fost asasina]i 16 legionari, peste 2 000 aresta]i (Codreanu invoca o cifr\ de 18 000 de legionari aresta]i) [i, în cele cîteva cazuri cunoscute, al]ii tortura]i. Unul dintre legionarii supu[i torturilor la închisoarea din F\g\ra[ a fost Nicolae Constantinescu. Eliberat imediat dup\ alegeri, Constantinescu a venit direct la Bucure[ti [i a cerut r\zbunare. Lui i s-au asociat imediat doi aromâni, Belimace [i Caranica. To]i trei aveau un motiv personal s\-l ucid\ pe Duca, un motiv personal care se plaseaz\ în afara oric\rui complot sau scenariu. Ura lor a fost, pur [i simplu, folosit\. Trebuie ar\tat c\, înainte de asasinat, imaginea public\ a lui I.G. Duca, dar [i personalitatea acestuia în mediile politice, a fost puternic influen]at\ negativ printr-un corp de informa]ii denigratoare, despre care [tim doar în parte c\ erau adev\rate. Astfel, s-a afirmat c\ vizita f\cut\ de Duca în Fran]a, în vara anului 1933, a avut drept scop contactul cu acela[i Finally, finan]atorul împrumutului [i mesagerul cererilor francmasonice, ocazie cu care [i-a luat angajamentul c\ va desfiin]a Garda de Fier. Horace Finally, conduc\torul b\ncii de Paris et de Pays-Bas era cunoscut ca unul din liderii Alian]ei Israelite Universale, o denumire oficial\ a francmasoneriei iudaice. Cu aceea[i ocazie, Duca ar fi semnat un angajament francmasonic (probabil un jur\mînt) pentru asigurarea tranzitului evreilor din Germania prin România [i facilitarea sta]ion\rii sau emigr\rii acestora pe la Constan]a spre Palestina126. A fost vehiculat\ [i o cifr\ cu aparen]e de precizie, anume 150 000 126

Petre Pandrea, op. cit, p. 334.

120


de evrei care urmau s\ treac\ prin România127. Tema apare cu insisten]\ la istoricii legionari, dar cu alt\ cifr\: „Finaly i-a mai cerut s\ acorde cet\]enie unui num\r de trei sute de mii de evrei, care fugiser\ din Germania dup\ venirea la putere a lui Hitler [i care erau în special comuni[ti“128. Indiferent de cifr\, acest proiect s-a pus în aplicare cî]iva ani mai tîrziu, gest pentru care a pl\tit cu via]a un alt prim-ministru român, Armand C\linescu. Informa]ia confirm\ datele furnizate înc\ din 1929 de constraspionajul militar [i ob]inute din interiorul lojilor masonice române[ti129. În ultimii ani au început s\ apar\ [i c\r]i care dezv\luie leg\turile strînse dintre suprastructura evreiasc\ american\ [i guverne de Dreapta din Europa Central\, între care [i cele române[ti de sub Carol II [i Ion Antonescu: „Schwartz era la fel de dedicat [i neobosit ca [i Avigur, [i str\b\tea Europa în lung [i în lat, în eforturile sale de a ajuta evreii refugia]i. Dup\ ce nazi[tii au invadat Belgia, Olanda [i Fran]a în mai 1940, el desanteaz\ la Budapesta împreun\ cu Morris Troper, pe vremea aceea pre[edinte al Joint’s European Council, pentru a ajuta la organizarea mecanismelor de salvare pentru evreii din Ungaria [i România în caz c\ r\zboiul separ\ acea parte a Europei de Est“130. Pîn\ în 1945, organiza]ia militar\ secret\ a Alian]ei Israelite, Mosad, va trece prin România zeci, dac\ nu sute de mii de evrei. Un erou al acestei ac]iuni este Raul {orban. În plus, Duca mai avea o problem\ de imagine. Era considerat de legionari un venetic, adic\ un str\in de neamul 127 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Ed. Paidea, Bucure[ti, 1999, p. 278. 128 Grigore Traian Pop, Mi[carea legionar\, idealul izb\virii [i realitatea dezastrului, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999, p. 260. 129 V. Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, volumul II, edi]ia a doua, p. 277. 130 Tad Szulc, The Secret Aliance. The Extraordinary Story of the Rescue of the Jews since World War II, Ed. MacMillan, London, 1992, p. 21. (V. în întregime capitolul „The Road from the Balkans“.)


121

românesc, grec [i fanariot, liderul liberal f\cînd impruden]a s\ se declare public coborîtor din marile familii bizantine Ducas. În realitate, ascenden]a nu se putea demonstra genealogic. El a picat astfel exact pe una din preocup\rile extremi[tilor na]ionali[ti, xenofobi [i incul]i din rîndurile Mi[c\rii legionare, care lansaser\ în pres\ teza c\ „sîngele curat al românilor“ este supt de „lifte str\ine“: Nicolae Iorga (grec, nume de familie Arghiropol); Victor Iamandi (Iamandis, grec din Fanar); Ion Mihalache (bulgar din satul arge[ean Cîrcinov, colonizat de bulgari în secolul al XVI-lea [i românizat apoi cu numele Topoloveni); bancherul Constantin Angelescu (Anghelov, bulgar) etc. Bineîn]eles, ace[ti xenofobi uitau s\-i pun\ pe list\ pe C\pitanul lor (polonezo-german, dup\ unii, rutean, dup\ al]ii), pe Nae Ionescu [i pe P.P. Panaitescu, pre[edintele Senatului legionar, amîndoi ]igani, pe Nichifor Crainic (Dobrev, bulgar) sau pe pre[edintele partidului Garda de Fier, Zizi Cantacuzino-Gr\nicerul, grec sadea, cu acte autentice de fanariot. Dar nu acei impostori ai na]ionalismului românesc reprezentau vreun pericol pentru I.G. Duca, ci ni[te români cu identitate foarte bine definit\ [i perfect conservat\: aromânii. Numi]i [i macedoneni, macedo-români sau cu]o-vlahi (de[i nu este acela[i corp minoritar balcanic), aromânii sufereau de secole teroarea turcilor, dar mai ales pe cea a grecilor moderni. Satele aromânilor din Balcani, îndeosebi din Grecia, au fost supuse în repetate rînduri pogromurilor, iar familiile – obligate s\ se dezna]ionalizeze sau s\ se refugieze în România. Ultimul val a fost colonizat în Dobrogea, din care face parte [i familia sportivului român Gheorghe Hagi [i a fra]ilor Becali. În 1933, ca urmare a negocierilor diplomatice ale lui Nicolae Titulescu din jurul Micii În]elegeri [i a leg\turilor lui Duca cu asocia]ia etnicilor greci din România, statul nostru a interzis continuarea aducerii în ]ar\ a aromânilor ostraciza]i de autorit\]ile grece[ti. Mai mult, s-a descoperit c\ o serie întreag\ de activit\]i economice grece[ti din România alimenteaz\ statul elen, fapt care era subliniat de legionari ca

122


o finan]are din România a terorii împotriva aromânilor din Grecia. Cîteva familii au fost masacrate în Pind, altele r\sfirate [i b\rba]ii aresta]i, iar mai mult de 190 de aromâni au fost interna]i în lag\re. În ochii tinerilor aromâni încadra]i în Mi[carea legionar\, Duca [i Titulescu – dar mai ales Duca, pentru c\ era „grec“ – aveau chipul nu numai al unor tr\d\tori, dar [i al unor uciga[i. Cunoscu]i pentru verticalitatea lor moral\, pentru spiritul de sacrificiu [i pentru cultul cinstei [i al onoarei, aromânii Belimace [i Caranica nu au avut nici un dubiu c\, omorîndu-l pe Duca, fac un act de dreptate. Ei tr\iau sentimentul c\ îndeplinesc o porunc\ sfînt\, coborît\ din tradi]ia de lupt\ pentru supravie]uire a acestei comunit\]i: sînge pentru sînge. Motiva]ia lor se g\se[te în întregime într-un editorial publicat la 1 noiembrie 1933 în revista Armatoli: „Invocînd considerente de politic\ extern\, oficialitatea româneasc\ a stabilit leg\turi de prietenie [i chiar de alian]\ cu asupritorii no[tri, nesocotind drepturile noastre consacrate prin tratate. Acest lucru a stîrnit legitimele noastre proteste. În cele din urm\ îns\ ne-am resemnat cu singura mîngîiere c\ [i de data aceasta sacrificiul nostru serve[te la consolidarea statului român întregit. O nou\ orientare [i-a f\cut loc printre noi. Sub impulsul instinctului de conservare, ideea repatrierii a fost considerat\ ca singura salvatoare [i în concordan]\ cu interesele statului [i neamului românesc. {i am pornit pe drumul repatrierii. Se întîmpla îns\ un lucru curios. Aceea[i oficialitate care, pentru a[a-zise ra]iuni de stat, n-a putut lua m\suri de ocrotire pentru românii de peste hotare, ridica din prima zi o serie de obstacole, pentru a împiedica repatrierea lor. Vreme de 10 ani de zile am suportat consterna]i [i cu am\r\ciune acest tratament vitreg. În acest interval de timp am v\zut cortegii r\t\citoare de refugia]i aromâni a[teptînd zadarnic, luni de-a rîndul, pe cheiurile Salonicului învoirea de a intra în ]ar\ sau degerînd în miez de iarn\ în portul Constan]a, pîn\ cînd în cele din urm\, actuala guvernare, înl\turînd orice sentiment de jen\, le-a interzis categoric


123

dreptul de a se refugia în ]ar\. Nicicînd oficialitatea româneasc\ nu s-a pus într-o postur\ mai hidoas\. Acei care au tolerat invazia în ]ar\ a sutelor de mii de evrei gali]ieni [i au permis reîntoarcerea la vetrele lor a tuturor delincven]ilor [i dezertorilor bulgari î[i iau îndr\zneala s\ priveze de dreptul refugiului pe cei mai oropsi]i dintre români“131. Pe fondul antisemitismului latent din societate, argumentele aromânilor se înf\]i[au ca foarte întemeiate, iar guvernan]ii, ca ni[te tr\d\tori. Vehicularea informa]iei c\ I.G. Duca s-a în]eles cu francmasoneria ocult\ pentru emigrarea evreilor din Germania în [i prin România, în contrast cu interzicerea repatrierii aromânilor a constituit cea mai puternic\ proiec]ie de imagine pentru justificarea moral\ a pedepsirii lui Duca în gara Sinaia: nu numai asasinii se considerau îndrept\]i]i la acest act, dar [i mul]i cet\]eni, aviza]i de paradoxul selec]iei etnice operate de guvernan]i, au ajuns s\ vad\ în moartea lui Duca un fapt de legitim\ ap\rare. A[a se explic\ [i atitudinea de satisfac]ie a popula]iei la aflarea mor]ii lui, consemnat\ în jurnalul s\u de Armand C\linescu, la 10 ianuarie 1933. R\mîne în discu]ie dac\ regele Carol II a fost vinovat de moartea lui I.G. Duca. Indiferent dac\ a ordonat asasinatul sau doar a [tiut de el, cînd crima se produce la nivelul prim-ministrului, [eful statului are întotdeauna o responsabilitate. În ]ara lui s-au produs toate agresiunile [i nedrept\]ile la adresa Mi[c\rii legionare [i sub regimul lui au avut loc toate neglijen]ele din jurul prim-ministrului, neglijen]e care i-au favorizat pe asasini. Oricum, nu trebuie s\ uit\m c\ voin]a regelui Carol II era controlat\ de camaril\ [i c\ în spatele ac]iunilor sale trebuie s\ identific\m voin]a altei for]e. Istoricul german Joachim von Kürenberg introduce în atmosfera atentatului un element nou. El arat\ c\ în anul 1933 au avut loc mai multe tentative de asasinare a Elenei Lupescu. Într-o zi, prime[te la vila sa din Aleea Vulpache o bomb\ cu 131

Evantia Bozgan, Problema aromâneasc\ în perioada Statului Na]ional Legionar. Ecouri în Pres\, manuscris în posesia autorului, p.1.

124


ceas, care îns\ î[i oprise mecanismul la timp pentru a fi inofensiv\. Apoi, Elena Lupescu ar fi fost atacat\ în fa]a casei de un legionar [i numai interven]ia poli]istului din gard\ a sc\pat-o. Cel de-al treilea atentat este [i mai ciudat: „Ofi]erii tocmai d\deau onorul regelui, care ie[ise în balconul Palatului pentru a-i saluta, cînd în spatele lui au z\rit-o [i pe doamna Lupescu, ceea ce a stîrnit mînia militarilor. Un c\pitan a tras dou\ focuri de arm\ în direc]ia prietenei regelui, dar ambele [i-au ratat ]inta. În noaptea care a urmat acestui atentat, doi legionari vor încerca s\ escaladeze zidul vilei ro[ii [i s\ intre în dormitorul doamnei Lupescu. Ei vor fi prin[i [i aresta]i, apoi asasina]i în închisoare“132. Ambele scene sunt cusute cu a]\ alb\. Vom începe s\ le demont\m cu cel de-al doilea caz, mai u[or, Legiunea nerevendicînd moartea în temni]\ a celor doi atentatori, de[i nu au sc\pat nici o ocazie s\-[i înf\]i[eze public martirii. În ceea ce prive[te „atentatul“ din fa]a Palatului, el este foarte important pentru descifrarea secretului acelei avalan[e de pericole la care era supus\ Elena Lupescu. Toate au izul unor înscen\ri, preg\tite din timp de Elena Lupescu [i puse în aplicare cu scopul unic de a-l încredin]a pe bolnavul de fric\, rege Carol II, c\ via]a lui [i, mai ales, a ei sunt în pericol. Garda Palatului regal, cea care d\dea onorul, împopo]onat\ cu uniforme caraghioase – cum remarca Gafencu, asem\n\toare cu ale [efilor de gar\ din Cehia – purta arme de parad\, f\r\ muni]ie. A[a se întîmpl\ la toate g\rzile de onoare din lume. Alte forma]iuni de gard\ sunt acelea care poart\ arme cu muni]ie, subunit\]i destinate ap\r\rii institu]iei. Acel c\pitan care a deschis focul, presupunînd c\ a premeditat atentatul, nu-l putea viza decît pe rege, neavînd de unde s\ [tie c\, în mod nea[teptat [i neobi[nuit, va ap\rea Elena Lupescu. Chiar [i în acest caz, prezen]a femeii în spatele regelui, arat\ c\ un ofi]er nu putea executa focul s-o omoare pe ea, avîndu-l pe rege pe 132

Joachim von Kürenberg, Carol al II-lea [i Doamna Lupescu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 2000, p. 147.


125

direc]ia focului. Înc\ dou\ am\nunte. Distan]a de la care d\dea garda onorul – din curte, în dreptul actualului gard – [i pîn\ la balconul regelui nu permite o precizie a focului de revolver. Trebuie s\ fi fost un ofi]er idiot, ceea ce nu corespunde cu realitatea selec]iei pe care o f\cea Carol personal pentru militarii s\i. Al doilea am\nunt este c\ Elena Lupescu nu venea la Palat în anul 1933, ci era vizitat\ de Carol la vila ei din Aleea Vulpache. În sfîr[it, s-ar putea ad\uga faptul c\ nici un contemporan avizat – Armand C\linescu, Grigore Gafencu, Constantin Argetoianu sau Pamfil {eicaru – nu men]ioneaz\ în memoriile lor acest incident. „Atentatele“ sunt îns\ perfect plauzibile dac\ le raport\m la controlul psihologic pe care îl exercita Elena Lupescu asupra lui Carol II, care puteau declan[a decizia [i implicarea sa în asasinarea lui Duca. Poate c\ nu întîmpl\tor, imediat dup\ eliminarea lui Duca [i gonirea lui Puiu Dumitrescu de la Palat, a ap\rut din senin un înlocuitor, în persoana ofi]erului din garda regal\, Ernest Urd\reanu. În sfîr[it, I.G. Duca era francmason. Pornind de la activitatea sa european\, cu ocazia conferin]ei de la Lausanne dedicat\ rezolv\rii pe cale pa[nic\ a litigiilor interna]ionale, [i a asocierii sale timpurii cu Nicolae Titulescu în proiectul francmasonic al Societ\]ii Na]iunilor, imaginea sa public\ a fost mereu împins\ – mai ales de A.C. Cuza [i de grupurile studen]ilor cuzi[ti – c\tre portretul unui „agent“ al intereselor francmasonice antiromâne[ti, revenindu-i astfel [i partea de „vinov\]ie“ pentru presiunile [i nedrept\]ile f\cute României interbelice de Marile Puteri, precum [i pentru adîncirea conflictului din jurul „chestiunii evreie[ti“. În realitate, Francmasoneria român\ trecea în perioada 1932-1933 printr-o criz\ profund\, generat\ de diziden]e – dintre care cea mai important\ va fi a grup\rii Mihail Sadoveanu – iar cercetarea istoriei acestei organiza]ii în România arat\, mai degrab\, o diminuare a influen]ei sale [i o pierdere a rolului de factor ponderator luminat în echilibrul puterilor, fiind înlocuit\ de camaril\, ca centru ocult de putere în stat [i asociat direct

126


unor cercuri francmasonice interna]ionale. Lui Duca i-a fost fatal\ intrarea în acest dispozitiv de putere, exact în luna în care Hitler interzicea francmasoneria în Germania. Începea o lupt\ între colo[i, în care proiectului noii ordini mondiale pacifiste i se opunea noua ordine revizionist\. ~n momentul impactului, România s-a prezentat ca un stat semicolonial, slab structurat [i subdezvoltat economic, vulnerabil la orice schimbare de direc]ie produs\ pe scena puterilor interna]ionale, pl\tind pentru sl\biciunile sale cu vie]i omene[ti [i teritorii. În plan politic, tentativa Mi[c\rii legionare de a schimba aceast\ situa]ie în mod radical a fost un e[ec. În plan istoric, tentativa sa era complet acoperit\ moral. Asasinarea lui Duca a compromis [i planul moral. Retrospectiva tuturor datelor cunoscute asupra asasin\rii lui I.G. Duca conduce la concluzia c\ instigatorii atentatului au fost Nae Ionescu [i Puiu Dumitrescu – din ordinul regelui – [i c\ Mi[carea legionar\ a fost doar executantul. O alt\ viziune asupra Mi[c\rii legionare. Într-una din conferin]ele ]inute în fa]a legionarilor, Nae Ionescu atr\gea aten]ia asupra relativit\]ii Istoriei, printr-un exemplu sugestiv: dac\ pui un bob de grîu în p\mînt, va r\s\ri un fir de grîu. Aceasta este normal. Dac\ va r\s\ri o g\in\, asta ar fi anormal, de[i g\ina r\s\rit\ din bobul de grîu ar putea fi perfect normal\. Orice analiz\ asupra unui fenomen atît de complex ca Mi[carea legionar\ trebuie, obligatoriu, s\ fac\ apel [i la opinia legionarilor, la felul cum v\d, dar mai ales cum au v\zut ei, evenimentele. De la început vom sublinia c\ activit\]ile antistatale din anul 1923 [i, în primul rînd, tentativa de asasinat cunoscut\ cu numele de „Complotul din Dealul Spirei“, dac\ poate fi trecut\ de unii în rîndul „nebuniilor“ tinere]ii lui Corneliu Z. Codreanu, nu avea cum s\ treac\ a[a u[or pe lîng\ autorit\]ile statului, f\r\ ca acestea s\ declan[eze cel pu]in o opera]ie legitim\ de punere informativ\ sub observare. În al doilea rînd, cînd Mi[carea legionar\ a început s\ joace un rol pe scena politic\ româneasc\, ea a fost infiltrat\ de serviciile secrete, pentru


127

a putea fi monitorizat\. Abia dup\ 1933 – evenimentul de cotitur\ în istoria Mi[c\rii – s-a pus în aplicare de c\tre camaril\ un plan de controlare [i dirijare ocult\ a ei. Ajungem astfel la un criteriu fundamental pentru orice judecat\ de valoare asupra istoriei Mi[c\rii legionare: nevoia de a o judeca în evolu]ia sa, cu etape bine individualizate [i cu necesare distinc]ii. De exemplu, a[a cum legionarii în[i[i se împart în codreni[ti [i simi[ti (ai lui Codreanu [i ai lui Horia Sima) [i cercet\torul are obliga]ia s\ semnaleze, cel pu]in, c\ Mi[carea din timpul lui Codreanu – cînd n-a murit nici un evreu, de exemplu – nu este acela[i lucru cu Mi[carea lui Horia Sima. Istoria ne înva]\ c\ firme cu acela[i text nu au [i acela[i con]inut. Faza primului deceniu de activitate politic\ a Mi[c\rii legionare nu poate fi egalizat\ cu faza sa final\, cînd a ajuns la putere, a provocat rebeliunea [i apoi s-a f\rîmi]at, continuînd s\ supravie]uiasc\ ideologic, prin unii membri [i simpatizan]i, în Partidul Comunist. Tot a[a, nu putem afirma generic c\ Mi[carea legionar\ a fost finan]at\ de Germania – de fapt, de filiera NSDAP, prin Himmler – decît dup\ 1938, [i atunci cu certe dubii. Ceea ce poate fi demonstrat, [i este în deplinul asentiment al legionarilor, se compune din credin]a c\ acest fenomen nu a fost generat de fascism sau de nazism, ci a fost în întregime un produs românesc sau, mai bine spus, un produs al gravelor erori de construc]ie ale sistemului democratic în România. De altfel, este u[or de observat c\, în timp ce fascismul, pentru Italia, [i nazismul, pentru Germania, au fost apari]ii de conjunctur\, la un anumit moment socio-istoric al popoarelor respective – s\r\cia în Italia; înfrîngerea din r\zboi, în Germania – Mi[carea legionar\ ap\rea [i evolua în continuarea unor fenomene politice naturale, de reac]ie, ie[ite – cum ar\ta Nae Ionescu mai sus – din anormalitatea sistemului politic introdus la noi prin lovituri de stat succesive în a doua jum\tate a secolului al XIX-lea. Parafrazînd un celebru dicton, dac\ democra]ia produce corup]ie politic\, sl\biciunile democra]iei produc corup]ie politic\ în mod absolut, iar

128


reac]ia la corup]ia în exces explic\ excesele absolutului s\u. Pîn\ la tentativa lui Carol II de a rezolva criza na]ional\ prin solu]ia antisemit\ a guvernului Goga-Cuza (altfel, inofensiv ca putere politic\) [i pîn\ la declan[area celui de-al doilea r\zboi mondial, Mi[carea legionar\ s-a r\zboit cu politicienii români, cu „tr\d\torii de neam“ [i cu Poli]ia. Nu s-a atins de nici un evreu. Evreii ap\reau doar pe fundal, ca ini]iatori ai tr\d\rii f\cute de politicienii români. G\l\gia antisemit\ din presa legionar\ avea un cu totul alt scop: apelul la antisemitismul latent al popula]iei pentru ar\tarea unui vinovat [i pentru cre[terea bazei de mase, de care Mi[carea, în toate dimensiunile ei de Dreapta, a dus mereu lips\. Tragedia ei ideologic\ este tragedia conservatorismului românesc, care a r\mas consecvent loial ideii de conducere a neamului prin elite. Pentru a se putea sprijini pe o baz\ multipl\, Mi[carea legionar\ trebuia s\ migreze spre Stînga, pentru c\ majoritatea popula]iei, a[a cum am descris-o în capitolul despre perioada interbelic\, era puternic orientat\ social c\tre Stînga. }\ranului trebuia s\-i rezolvi problemele lui imediate. Rezolvîndu-le, produceai o cîrpeal\, adic\ un stat slab. De aici, repetarea la nesfîr[it a reformelor agrare. Dreapta era singura în stare s\ construiasc\ un stat puternic, ca peste tot în ]\rile capitaliste dezvoltate, dar asta presupunea timp, suferin]\, program constant [i f\r\ echivoc al unei voin]e politice. Dreapta noastr\, de[i a avut în Eminescu pe geniul s\u creator, a fost fragmentat\, lansat\ de Conservatori, preluat\ de liberali, abandonat\ de liberali, reluat\ în anii finali de Carp-Marghiloman-Argetoianu [i pierdut\ apoi definitiv dup\ primul r\zboi mondial. În realitate, Mi[carea legionar\ a ap\rut pe un loc gol, nu în continuarea unui curent politic, slujindu-se doar de amintirea puternic\ a acestuia. Ea a continuat numai în nota tradi]ionalist\ ceea ce trebuia s\ aib\ [i realism. Realism, la debutul României Mari, însemna conducerea programului de consolidare a statului împotriva tendin]elor stîngiste ale popula]iei. Ionel Br\tianu în]elesese acest lucru [i îl manevra


129

cu abilitate pe Averescu pentru a aplica m\surile de Dreapta acolo unde el nu putea s\ o fac\. Poporul l-a adorat pe Averescu pentru rolul s\u din r\zboi [i apoi l-a urît pentru regimul de for]\ [i pentru reprim\rile dure ale oric\rei mi[c\ri populare. Dac\ nu ar fi fost argumentul pericolului bol[evic, Averescu ar fi reprezentat în plan popular cea mai mare deziluzie, iar în istorie un crud dictator. Or, Mi[carea legionar\, ini]iat\ [i condus\ de ni[te tineri preocupa]i de starea spiritual\ a ]\ranilor, [i-a g\sit elitele foarte tîrziu, programul ei economic a întîrziat s\ apar\, iar [ansele de a veni la putere pentru a introduce principiile clasice ale Dreptei au fost împinse spre ultima buz\ a pr\pastiei, guvernarea `n numele ei durînd de aceea doar cinci luni, între septembrie 1940 [i ianuarie 1941. Modelele Mi[c\rii legionare au fost, în plan filozofic, Eminescu [i Vasile Conta, iar, în plan ac]ional, pandurii olteni [i Avram Iancu. În ciuda opiniei larg r\spîndite c\ Nae Ionescu a fost ideologul Mi[c\rii legionare, ea p\le[te în fa]a constat\rii c\ filozoful român „era o fire contemplativ\“, în timp ce „Codreanu era, dimpotriv\, un intuitiv practic“133. Sub aspect fundamental, cauzal, ra]iunea pentru care a ap\rut Mi[carea legionar\ era aceea de a face, nu de a vorbi. În consecin]\, nici nu prea avea nevoie de o doctrin\ elaborat\ [i se ghida dup\ ni[te documente de tip C\rticica [efului de cuib. În rest, Eminescu era suficient. Fuga de politicianism era [i fuga de doctrine [i de teorii sociale. Vasile Iasinschi – alt român! – farmacist [i comandant legionar, vedea astfel sursele doctrinare ale Legiunii: „Mi[carea legionar\ este, dup\ o jum\tate de secol, proiec]ia conservatorismului eminescian în domeniul vie]ii publice. Poate c\ n-a fost timpul necesar pentru ca s\ se produc\ acea structurare, ca fiecare s\-[i poat\ da seama de acest caracter al ei. Asta nu înseamn\ c\ ea este un nou Partid Conservator, opus unuia 133 Mircea Vulc\nescu, Nae Ionescu, a[a cum l-am cunoscut, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 101.

130


liberal sau altora, ci c\ noi ne sus]inem numai purt\torii spiritului conservator, a unor valori morale permanente“134. Observa]ia de bun-sim] este f\cut\ în 1957, retrospectiv, dar este valabil\ [i a[a. Marele savant sociolog Traian Br\ileanu, membru al Senatului Legiunii – a[adar, un om al elitei intelectuale – vedea lucrurile cu [i mai mult\ claritate: „Mi[carea legionar\ nu este [i nu poate fi revolu]ionar\, ci ea este antirevolu]ionar\ [i conservatoare. A[a a definit [i Eminescu mi[carea na]ionalist\, conceput\ de el în ordinea conserv\rii tradi]iei [i a[a este ea prin firea ei, deoarece este expresia instinctului de conservare a na]iunii organizate politice[te. Ea se opune tendin]elor revolu]ionare ale demagogilor de tot felul, cari, pentru a ajunge la putere, a]î]\ antagonismele de clas\ [i exploateaz\ toate nemul]umirile mul]imii guvernate împotriva clasei politice guvernante“135. Sunt cuprinse în aceast\ defini]ie lipsit\ de orice striden]\ ambele categorii de inamici ai românilor: comunismul (inclusiv cu componenta sa iudeo-masonic\) [i partidele politice angrenate f\r\ sc\pare în democra]ia de parad\. Defini]ia, concentrat\ de Br\iloiu în cîteva rînduri, face, totodat\, cît întreaga oper\ a lui Dr\ghicescu despre psihologia poporului român. La polul opus lui Br\ileanu s-a aflat, în mod paradoxal, Mircea Eliade, care considera c\ Legiunea este o mi[care revolu]ionar\, dar care nu apeleaz\ la ideologia marxist\: „Mi se pare foarte natural s\ nu existe con[tiin]\ de clas\ în România – cînd [tiu c\ limba român\ nu are dialecte, [i c\ poporul român s-a format în centrul unei vaste arii începînd din mun]ii Tatra [i sfîr[ind în Balcani, f\r\ a[a numitele «mi[c\ri ciclonice». Mi se pare iar\[i natural ca revolu]iile sociale s\ se fi f\cut în România firesc, «patriotic», oarecum în familie. Nu în]eleg de ce revendic\rile sociale, juste, s\ se sus]in\ numai prin Karl Marx. Noi avem pe un 134 135

În Dr. {erban Milcoveanu, op. cit., vol. I, p. 71. Ibidem, p. 77.


131

Nicolae B\lcescu, pe un Bogdan Petriceicu Hasdeu, pe un Eminescu – care cereau reforme sociale pe temeiuri «rasiste» [i «patriotice»; se f\ceau, adic\, exponentul ]\r\nimii autohtone împotriva fanario]ilor [i a str\inilor (nem]i, ru[i, evrei, bulgari)“136. Eroarea, în plan politic, a lui Eliade venea din identificarea legionarismului exclusiv prin dimensiunile sale tradi]ionale, adic\ în lipsa dimensiunii realiste, a[a cum o lansase Eminescu [i o definise apoi teoretic Marghiloman. Crezul tîn\rului Eliade era îns\ atît de puternic ancorat în nevoia de schimbare a cursului nefast pe care naviga România, încît îl [i considera realizabil: „Cred în destinul neamului românesc – de aceea cred în biruin]a Mi[c\rii Legionare. Un neam care a dovedit uria[e puteri de crea]ie, în toate nivelurile realit\]ii, nu poate naufragia la periferia istoriei, într-o democra]ie balcanizat\ [i într-o catastrof\ civil\“137. Cu un Mircea Eliade, care vedea doar componenta spiritual\ a noii mi[c\ri de Dreapta, [i cu realitatea României atît din 1937, cît [i din 2002 – „la periferia istoriei, într-o democra]ie balcanizat\ [i într-o catastrof\ civil\“ –, timpul a ajuns s\-i dea dreptate lui Traian Br\ileanu. Dac\ România mai are vreo [ans\ s\ devin\ un stat economic dezvoltat [i cu civiliza]ie avansat\, atunci Mi[carea legionar\ a lui Corneliu Codreanu, oper\ a unor tineri adu[i la disperare, nu trebuie judecat\ în cartea de Istorie numai prin crimele sale reu[ite, ci [i prin ceea ce a ratat în planul schimb\rii politice. Conform istoriografiei legionare, atît Mi[carea, cît [i partidul ei, Garda de Fier, s-au încadrat, dup\ 1930, în sistemul legal al vie]ii politice. În 1926, Codreanu candidase f\r\ rezultat 136

Mircea Eliade, Textele „legionare“ [i despre „românism“, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001, p. 41, (edi]ie îngrijit\ de Mircea Handoca). 137 Ibidem, p. 63 (r\spunsul la ancheta Bunei Vestiri).

132


la alegeri în jude]ul Putna. Apoi, atît el, cît [i secundul s\u, Ion I. Mo]a, [i-au terminat studiile de drept în str\in\tate. Mo]a î[i ia doctoratul la Grenoble cu teza La sécurité juridique dans la Société de Nations, în care ar\ta sl\biciunile acestei organiza]ii, incapacitatea ei de a ap\ra statele mici, precum [i pericolul ca Societatea Na]iunilor s\ fie privit\ ca o oficin\ evreiasc\. Este important de subliniat c\ sus]inerea cu str\lucire a acestei teze l-a pus în gard\ pe Nicolae Titulescu, ale c\rui teorii despre securitatea colectiv\ – bune pentru viitor – erau a[ezate sub un mare semn de întrebare. Ion Mo]a era un intelectual rafinat [i de perspectiv\, diferit de Corneliu Z. Codreanu. Oricum, prin prisma caracterului s\u dificil, acest fapt personal a stîrnit ura lui Titulescu împotriva Mi[c\rii legionare. În 1934, pe cînd participa la Congresul Fascist de la Montreux, Titulescu a pus poli]ia elve]ian\ s\-l aresteze pe Ion Mo]a [i s\-i perchezi]ioneze locuin]a, denun]îndu-l ca terorist venit în Elve]ia pentru atentate [i asasinate. Dup\ constatarea neseriozit\]ii denun]ului calomnios, autorit\]ile elve]iene s-au v\zut nevoite s\ ì prezinte scuze delegatului român, iar Mo]a i-a trimis lui Titulescu o scrisoare de amenin]are: „România de mîine, a noastr\, a tinerilor, care se va înst\pîni cu siguran]\ [i, în curînd, va [ti s\ spele toate aceste ofense de pe obrazul ]\rii“138. În 1927 au fost înfiin]ate Legiunea Arhanghelului Mihail [i primul cuib legionar în Bucure[ti. Pîn\ la lovitura de stat dat\ de Maniu [i Carol în 1930, Mi[carea legionar\ strînge adep]i din rîndurile studen]imii na]ionaliste, din rîndurile clerului de jos [i î[i axeaz\ mesajul pe pericolul comunist. Dar cum în viziunea legionar\ comuni[tii erau evrei, campaniile sale de propagand\ au început s\ vizeze acele locuri sensibile unde ]\ranii români intrau într-un conflict direct [i imediat de interese cu evreii. Evrei printre ]\ranii români existau numai în Basarabia, Bucovina [i Maramure[. 138

Preot {tefan Palaghi]\, Garda de Fier spre re`nvierea României, Ed. Roza V`nturilor, Bucure[ti, 1993, p. 23.


133

Primul incident s-a ivit la Bor[a, unde protestele preo]ilor ortodoc[i [i unitarieni împotriva evreilor boga]i au fost folosite pentru o înrolare masiv\ a ]\ranilor în Legiune. S-a declan[at un conflict deschis, care a dus la arderea unei case. Ambele tabere se acuz\ reciproc. Vîntul puternic a r\spîndit incendiul, dînd evenimentului un ecou na]ional. Au fost aresta]i 50 de români [i 20 de evrei. Sub presiunea realit\]ii c\ incidentul ini]ial fusese provocat de evrei [i sub presiunea presei cu patronat [i direc]iune evreie[ti, to]i au fost achita]i. Este îns\ de subliniat c\ incidentul de la Bor[a a vizat evrei boga]i, care „exploatau [i sfidau s\r\cia ]\ranilor români“, fapt care contrazice presupusul motiv anticomunist al atitudinii legionarilor, cel pu]in în acest caz. În ultima decad\ a lunii iulie 1930, Mi[carea legionar\ organizeaz\ un mar[ impresionant în Basarabia, cu acordul [i îndrumarea ministrului de Interne, Alexandru Vaida-Voevod. Proiectul mar[ului fiind prezentat public de c\tre legionari, ac]iunea a fost blocat\ prin protestele [i agita]ia propagandistic\ a presei de Stînga, iar Vaida a fost schimbat din func]ie. Este evident c\ planificarea unor ac]iuni propagandistice legionare în Maramure[, Bucovina [i Basarabia lovea periculos în una din problemele cheie ale „chestiunii evreie[ti“ din România. Codreanu, probabil con[tient, ataca exact locurile unde statul român – prin diferite guvern\ri democratice – acceptase supravie]uirea evreilor, în a[teptarea momentului emigr\rii masive spre Palestina. C\pitanul nu f\cea astfel decît s\ deschid\ un conflict care fusese închis prin coniven]a guvernelor liberale [i conservatoare din trecut cu marile organiza]ii evreie[ti interna]ionale, în schimbul sprijinului pentru Unirea Principatelor, Independen]\ [i România Mare. Cheia conflictului dintre legionari [i corpul politic al ]\rii era faptul c\, dup\ ce România se constituise în c\min pentru refugia]ii evrei – ace[tia p\strîndu-[i în marea majoritate cet\]enia str\in\ – dup\ primul r\zboi mondial, evreilor refugia]i li s-a acordat cet\]enia român\, astfel c\ România a dobîndit peste noapte o minoritate oficial\. De unde pîn\ atunci,

134


implicarea masiv\ a evreilor în economia ]\rii putea fi tolerat\, ca pasager\, în România Mare ea devenea o problem\ de sistem. Decizia lui Codreanu de „a coborî în mase“ prin atacarea direct\ a zonelor unde evreii intrau în contact cu ]\ranii români a fost lipsit\ de inteligen]\, c\utînd s\ foloseasc\ drept argument politic numai antisemitismul. România nu era în situa]ia s\ poat\ tran[a aceast\ problem\ la primul protest al „tineretului ]\rii“. În plus, între timp se mai petrecuser\ dou\ fapte reprobabile. Un anume Beza, aromân revoltat de proiectul legii „Dobrogii noi“ al ministrului Angelescu, p\trunsese în biroul acestuia [i tr\sese cîteva focuri, f\r\ s\-l ating\. Presa de Stînga s-a gr\bit s\-l prezinte pe Beza drept legionar, individul fiind, în realitate, membru al unei grup\ri minuscule numite „Vlad }epe[“, pe care Codreanu o considera „ceva neserios“. Ofensat de acest neadev\r, Codreanu îl va ap\ra în proces pe Beza. În decembrie 1930, legionarul Dumitrescu-Z\pad\, arestat aiurea [i batjocorit de pres\ dup\ incidentul de la Bor[a, p\trunde în cabinetul ziaristului [i liderului socialist Emanuel Socor [i încearc\ s\-l împu[te, f\r\ succes. În urma acestui incident, Legiunea a fost interzis\ prin ordinul noului ministru de Interne, Ion Mihalache. „S-au f\cut perchezi]ii la toate organiza]iile, s-au ridicat toate scriptele, s-au sigilat sediile. Acas\, la Ia[i, precum [i la Hu[i, mi s-au r\scolit pîn\ [i pernele [i saltelele. Pentru a cincea oar\ mi se r\v\[ea casa, luîndu-mi-se tot ce era în leg\tur\ cu Mi[carea, pîn\ la cele mai mici însemn\ri pe care le aveam. Saci întregi, plini de acte, scrisori, hîrtii, au fost ridicate din casele noastre [i duse la Bucure[ti. Dar ce puteau s\ g\seasc\ la noi ilegal sau compromi]\tor? Noi lucram la lumina zilei [i tot ce aveam de spus, spuneam în gura mare. Credin]a noastr\ ne-o m\rturiseam tare în fa]a lumii întregi“139. Tocmai aceasta era [i marea problem\ a autorit\]ilor: Mi[carea legionar\ nu ac]iona 139 Corneliu Zelea-Codreanu, Pentru legionari, Ed. SCARA, Bucure[ti, 1999, p. 307.


135

subversiv, nu-[i ascundea inten]iile [i î[i publica din timp toate programele [i proiectele politice. La procesul din 27 februarie 1931, completul de judecat\ a fost nevoit s\-i achite pe legionari. Iat\ ce con]inea sentin]a: „Nu se constat\ îns\ c\ cei ce recrutau [i cei recruta]i au întreprins vreo ac]iune împotriva actualei forme de guvern\mînt statornicite prin Constitu]ie [i nici nu au întreprins vreo ac]iune din care s\ rezulte vreun pericol pentru Siguran]a Statului“140. Dispari]ia cenzurii, deschiderea arhivelor [i tenta]ia fireasc\ de a acorda aten]ie [i circumstan]e unui subiect istoric interzis pîn\ acum nu trebuie s\ duc\ la glorificarea Mi[c\rii legionare. Ea se vede, de la nivel panoramic, ca un fenomen istoric controversat, înc\rcat de calit\]i, sl\biciuni [i enigme, dar ca o pagin\ de istorie înscris\ totu[i în tipologia vie]ii politice române[ti interbelice. Insisten]a publicisticii legionare pe puritatea doctrinei [i a liderilor s\i se va umbri mereu cu aspectele întunecate ale unor fapte ale sale. Este adev\rat c\ i s-au pus multe crime imaginare în spate, dar va fi greu s\ demonstr\m c\ o organiza]ie paramilitar\ [i agresiv\ se înfiin]ase [i ac]iona pentru scopuri de binefacere. Dac\ acum neg\m caracterul ei str\in – acuzat nedrept de du[manii s\i – suntem nevoi]i, tocmai de logica actului de obiectivitate, s\ accept\m [i c\ Mi[carea legionar\ participa, în felul ei particular, la lupta murdar\ de pe scena politic\ româneasc\, c\-[i negocia statutul [i c\ liderii s\i, în frunte cu Corneliu Z. Codreanu, urm\reau [i interese politice personale. Ceea ce analiz\m noi este ascensiunea Mi[c\rii legionare prin erorile adversarului, ridicarea unui fenomen politic românesc provocat de sl\biciunile sistemului democratic din România [i care a atins un anumit succes datorit\ unei succesiuni de inten]ii ratate de c\tre stat, pe plan administrativ, juridic, economic [i social. Pe noi ne intereseaz\ în continuare raportul între stat [i societate, în care 140

Ibidem, p. 313.

136


a intervenit la un moment dat Mi[carea legionar\. De ce a avut succes mistica sa religioas\? Oare, nu cumva, nivelul slab de instruc]ie public\ [i de acumulare cultural\ – sarcini definitorii ale statului – d\deau na[tere unor fenomene delirante, comic-primitive de genul Petrache Lupu? Programul anticorup]ie al Mi[c\rii legionare era o improviza]ie propagandistic\ sau comb\tea o realitate vizibil\, sim]it\ de fiecare cet\]ean? Ce se întîmpla cu Justi]ia român\, în toate deceniile în care liderii legionari au trecut prin procese intens mediatizate? Ce impact trebuie s\ fi avut asupra popula]iei raportul dintre rechizitoriile exagerate [i prost întocmite împotriva Mi[c\rii legionare [i sentin]ele care o scoteau din cauze mai curat\ decît era? Cum trebuie s\ fi privit „cet\]eanul turmentat“ distan]a de la amenin]\rile legionarilor la adresa clasei politice, p`n\ la reac]iile contradictorii ale acesteia, îng\duitoare sau brutale, lipsite de orice direc]ie principial\? Închis de mai multe ori [i achitat de tot atîtea ori, Corneliu Z. Codreanu atrage aten]ia asupra lui [i produce un efect tipic de reflux al simpatiilor populare, românii ajungînd s\ cread\ c\ aceast\ organiza]ie are ceva de spus, dar, mai ales, c\ are dreptate. O scurt\ privire a mecanismului ac]iune-reac]iune: `n prim\vara lui 1931 Codreanu este judecat. Rezultat: la 31 august 1931, Codreanu este ales deputat în Parlamentul României. În martie 1932, guvernul Iorga-Argetoianu dizolv\ din nou Legiunea. Rezultat: la alegerile din iulie, Legiunea p\trunde în Parlament cu 5 locuri! În 1933 se declan[eaz\ campania de abuzuri [i crime împotriva Mi[c\rii legionare. Rezultat: în 1937 ajunge al treilea partid al ]\rii, dup\ PNL [i PN}. Era evident c\, pe m\sur\ ce Mi[carea legionar\ î[i conducea activitatea în interiorul sistemului politic legal al ]\rii, guvernele o interziceau stupid, iar ac]iunile autorit\]ii r\spundeau din ce în ce mai mult la solicit\rile presei de Stînga (evreie[ti) [i pe m\sur\ ce liderii Mi[c\rii [i, în primul rînd Codreanu, nu reac]ionau decît prin înf\]i[area abuzurilor, un relativ succes popular al legionarilor


137

a devenit realitate. În ace[ti trei ani de zile, de debut ai domniei lui Carol II sub conducerea camarilei, de criz\ economic\ acut\ [i de umilin]\ în fa]a finan]ei mondiale, Mi[carea legionar\ intr\ categoric pe scena politic\ [i începe s\ joace un rol ce nu mai putea fi ignorat. În jurul s\u roiau tot felul de grupuscule na]ionaliste, unele chiar fasciste [i naziste, tot felul de partidule]e ap\rute peste noapte [i declarate de Dreapta, ba încercînd s\ reînvie Partidul Conservator, ba copiind modele externe, toate neavînd nici o [ans\ în zona influen]\rii procesului decizional al statului. N-ar fi avut nici gruparea lui Codreanu, dac\ nu i se oferea martirajul de c\tre o Putere minoritar\ etnic (camarila), de ni[te guverne marionet\ [i de o pres\ de Stînga sinuciga[\. Anul decisiv 1933. Anul 1933 a debutat cu un incident semnificativ pentru imaginea pe care o proiectase deja Legiunea în societatea româneasc\. La 24 ianuarie, de ziua Unirii, studen]ii legionari depun o coroan\ de flori [i a[az\ o cruce la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. Numai c\ vizavi de acest monument sacru (cam pe unde, în perioada comunist\, a func]ionat un cinematograf) se aflau un bordel, o cas\ de pariuri [i un cazino patronate de prefectul Poli]iei Capitalei, Gavril\ Marinescu, tripoul fiind în realitate o surs\ de venituri a regelui Carol. Dezv\luirea, pentru întreaga ]ar\, a sacrilegiului f\cut de rege [i sluga sa a produs furie la Palat. Ceremonia a fost reprimat\ brutal [i, bineîn]eles, ecoul ei în popula]ie a fost major. Ea atingea, de aceast\ dat\, elementele de credin]\ ale mesajului legionar, mai ales c\ întreaga solemnitate fusese condus\ [i oficiat\ de preo]i ai Patriarhiei. Un nou val de agresiuni se revars\ asupra Mi[c\rii în cursul anului 1933, legionarii fiind acuza]i pe rînd [i la gr\mad\ c\ sunt „în slujba ungurilor“, „în slujba Moscovei“, c\ primesc bani de la evrei, apoi c\ primesc bani de la Hitler (care abia venise la putere [i nu [tia unde e România), c\ „au o fabric\ de bancnote false la R\[inari“ etc., toate acuzele fiind de o prostie patentat\, adic\ oficializat\ prin girul acelora[i publica]ii care pretindeau c\ informeaz\

138


corect [i util popula]ia. Vîna]i în acest fel, dar beneficiind [i de impactul pe care l-a avut strecurarea public\ a informa]iei c\ Ambasada Japoniei din Bucure[ti îi ofer\ azil politic lui Codreanu, ca solu]ie pentru persecu]iile la care este supus, legionarii primesc în ochii popula]iei imaginea bine conturat\ a unor victime. A fost o alt\ grav\ eroare strategic\ împotriva acestui curent politic înc\ nefixat solid cu r\d\cini electorale. Jucînd mai departe pe scena politic\ [i dezv\luind involuntar precaritatea programului politic [i slabele performan]e ale parlamentarilor legionari, Mi[carea ar fi fost obligat\ s\ aleag\ una din dou\ c\i: s\ se deplaseze spre o posibil\ unitate a Dreptei române[ti, în cadrul sistemului democratic – rezerv\ politic\ de tip clasic în fa]a ascensiunii na]ional-socialismului european –, sau s\ treac\ la ac]iuni ilegale [i teroriste, care ar fi epuizat-o rapid, mult înaintea r\zboiului. Pe cînd a[a, aura ei de victim\ a avut foarte pu]ine contraargumente. Acest tablou al evolu]iei de neoprit a Mi[c\rii legionare în simpatia electoral\ a fost parte a calculului f\cut în 1933 de camaril\ pentru producerea unui eveniment dramatic, menit s\-i opreasc\ prin [oc ascensiunea – asasinarea prim-ministrului. În interiorul Mi[c\rii legionare se produceau în aceast\ perioad\ cîteva fenomene importante. În primul rînd, Codreanu c\uta o solu]ie pentru contracararea atacurilor venite pe adresa lui [i a Legiunii, ca urmare a ac]iunii neinspirate de abordare frontal\ a „chestiunii evreie[ti“, în miezul ei exploziv din Maramure[ [i Basarabia. Au fost analizate trei solu]ii: 1. Emigrarea lui Codreanu în Japonia, pentru a putea fi protejat, [i întoarcerea lui în momentul consacr\rii victoriei na]ional-socialismului în Europa. Solu]ia a c\zut, Codreanu refuzînd s\ p\r\seasc\ ]ara. 2. Intrarea în ilegalitate [i activitatea subversiv\, solu]ie propus\ lui Codreanu de c\tre Iuliu Maniu141, care încerca în 141

Dr. {erban Milcoveanu, op. cit., vol. I, p. 36.


139

acea perioad\ s\ apropie, ca bra] ac]ional al PN}, atît Mi[carea legionar\, cît [i Partidul Comunist din România, aflat deja în ilegalitate. Toate cele trei partide vor face cartel electoral sau „pacte“ de neagresiune. În 1933 îns\ Codreanu nu în]elegea s\ intre în ilegalitate, a[a c\ a respins propunerea lui Maniu. 3. „Acceptarea arest\rilor [i a condamn\rilor, cî[tigarea victoriei prin t\cere, suferin]\ [i r\bdare [i a[teptarea împrejur\rilor de politic\ mondial\, cînd Mi[carea legionar\ va fi solicitat\ în lag\re [i închisori, fiind singura capabil\ de a ap\ra, în timp util [i înainte de ireparabil, grani]ele [i independen]a ]\rii“142. Aceasta din urm\ a fost solu]ia aleas\. Ca cercet\tori în cîmpul istoriei, am putea fi tenta]i s\ credem c\ descrierea solu]iei g\site de Codreanu [i de adjunctul s\u, inginerul Gheorghe Clime, a avut drept cauz\ teama de o pierdere rapid\ a for]ei politice, ca urmare a represiunii, sau teama de o pierdere din mîn\ a controlului asupra Mi[c\rii, prin apari]ia inevitabil\ a extremismului violent [i terorist în rîndul membrilor, sau teama personal\ a lui Codreanu c\ ar putea fi lichidat înainte s\ ajung\ la putere. Totodat\, descrierea solu]iei alese ar putea fi un reflex contemporan nostalgic al depozitarului acestei informa]ii, istoricul legionar dr. {erban Milcoveanu. Toate aceste ipoteze se pr\bu[esc îns\, atunci cînd analiz\m dou\ concepte ale Mi[c\rii legionare, adoptate în anul 1933. Este vorba de conceptul „perioadei de prigoan\“, lansat de conducerea legionar\ în fa]a agresiunii tot mai violente a autorit\]ilor, [i de conceptul „echipele mor]ii“, care a avut un cu totul alt con]inut decît cel dat de propaganda comunist\ în lucr\rile de istoriografie antilegionare. Perioada de prigoan\ – în care se afl\ Mi[carea legionar\ [i ast\zi, în 2002! – a definit întreaga manifestare antilegionar\, 142

Ibidem.

140


complexul injuriilor [i calomniilor la adresa ei, precum [i rata însp\imînt\toare a arest\rilor, torturilor, de]inerilor în închisori f\r\ mandat, a asasinatelor [i a extermin\rilor la adresa Mi[c\rii legionare, petrecute între 1933 [i 1940, între 1941 [i 1944 [i între 1948 [i 1965. Este interesant c\, la vîrful Securit\]ii române din perioada Nicolae Ceau[escu, Mi[carea legionar\ fusese reabilitat\ complet, subiect pe care îl vom analiza în alt\ parte. Echipele mor]ii nu au fost înfiin]ate ca grupuri de asasini, organizate pentru a elimina adversarii politici. Aceasta este produsul propagandei comuniste. Ele au fost înfiin]ate pe principiul sacrificiului de sine, echipele fiind formate din legionari care î[i asumau riscul mor]ii, de unde le-a venit [i titlul neinspirat de echipe „ale mor]ii“. A[adar, era vorba de moartea celor angaja]i prin jur\mînt în aceste echipe, nu de forma]iuni preg\tite pentru a da mor]ii pe al]ii. Distinc]ia prin nuan]\ este fundamental\. Înfiin]area Echipelor mor]ii avea, de altfel, un scop imediat: erau grupuri de agen]i electorali ai Legiunii, care [tiau c\ vor fi maltrata]i, aresta]i, omorî]i în teritoriu pe timpul campaniilor electorale. De altfel, lucrurile chiar a[a s-au întîmplat [i comportamentul lor a respectat întocmai jur\mîntul depus. La campania din 1933, Echipa mor]ii a fost trimis\ pe traseul Bucure[ti – Pite[ti – Rîmnicu Vîlcea – Tîrgu-Jiu – Turnu Severin – Oravi]a – Re[i]a, avînd drept suport „logistic“ o camionet\ numit\ C\prioara [i 3 000 de lei pentru benzin\. Dormeau [i se hr\neau prin sate, din mila oamenilor. Reac]ia autorit\]ilor – între care se remarc\ prin brutalitate Armand C\linescu – a fost de-a dreptul paranoic\: „La Tg. Jiu, la Turnul-Severin, la Bazovici sunt urm\ri]i [i ataca]i de poli]ie [i jandarmi. Ei [legionarii, n.a.] se a[az\ în genunchi în fa]a revolverelor, cu piepturile deschise, acoperind ro]ile ma[inei [jandarmii primiser\ ordin s\ împu[te cauciucurile camionetei pentru a le opri deplasarea, n.a.]. La Oravi]a sunt a[tepta]i cu mitraliere la marginera ora[ului [i aresta]i. Dup\ o zi, procurorul Popovici le d\ drumul, neg\sindu-le nici


141

o vin\. Pentru c\ ei nu fac nimic, nu vorbesc nimic, nu ]in întruniri. Merg [i cînt\. Atît“143. La Re[i]a, Codreanu este împiedicat s\-[i ]in\ discursul electoral, apoi Echipa mor]ii a plecat mai departe, spre Arad. În satul Chier s-a petrecut un fapt semnificativ pentru descifrarea adev\rului, jandarmii instigîndu-i pe ]\rani cu diversiunea c\ legionarii sunt „bande de comuni[ti venite din Ungaria“. Ca urmare a agresiunii f\cute de ]\ranii instiga]i astfel, legionarii sunt aresta]i [i trimi[i în judecat\ „pentru rebeliune“, de[i ei fuseser\ pur [i simplu victimele acestei violen]e, f\r\ s\ riposteze. Tribunalul îi elibereaz\, siderat la descoperirea adev\rului, [i legionarii sunt primi]i în aclama]ii de popula]ia româneasc\ a Aradului. De aici, Codreanu, patru dintre membrii Echipei mor]ii [i ]\ranul c\l\uz\ Fr\]il\ pleac\ pe jos, 140 de kilometri, pîn\ la mormîntul lui Avram Iancu de la }ebea. Între timp, ceilal]i membri ai Echipei mor]ii ajung în satul-erou Mihal] – unde se produsese în 1848 masacrul unguresc care a declan[at lupta lui Avram Iancu – [i jandarmeria a blocat exact podul care ì desp\r]ise pe agresori de victime în anul revolu]ionar 1848. Acest gest a trezit furia ]\ranilor [i „s-a încins o lupt\ care a durat dou\ ore“. A fost împu[cat un ]\ran [i omorît, iar trei legionari au fost grav r\ni]i. Ceilal]i membri ai Echipei mor]ii au fost du[i la Alba Iulia [i întemni]a]i – culmea! – inclusiv în celula unde fusese Horea. Am putea crede c\ guvernul era compus din imbecili, dac\ a fost în stare s\ dea ordine atît de stupide [i s\ scoat\ din anonimat, direct în martiraj, un grup de tineri care cîntau [i f\ceau mar[uri. În lungul [ir al campaniilor electorale violente din România modern\ [i contemporan\, înso]ite adesea de crime politice, cînd agen]ii liberali, conservatori sau ]\r\ni[ti mureau pe rînd, func]ie de cine organiza alegerile, ac]iunea Echipei mor]ii era un episod oarecare, de-a dreptul infantil. Mult mai important\ r\mîne îns\ atitudinea legionarilor, pentru care ceea ce s-a 143

Corneliu Zelea-Codreanu, op. cit., p. 361.

142


întîmplat de data asta împotriva lor reprezenta o rupere a oric\rei conven]ii cu statul condus de camarila lui Carol II. {i acesta este un alt punct de plecare al asasin\rii lui I.G. Duca. În sfîr[it, la 10 iulie 1933, peste 200 de tineri legionari, veni]i pe jos din localit\]ile lor de origine, se adun\ în satul Vi[ani, de lîng\ Rîmnicu-S\rat, pentru a construi un baraj în calea apelor rev\rsate ale Buz\ului. Chemarea lor fusese f\cut\ de farmacistul Aristotel Gheorghiu, care dorea s\ opreasc\ inunda]iile devastatoare din regiune. Mi[carea legionar\ a trimis mai întîi la fa]a locului ingineri hidrotehni[ti [i speciali[ti în hidrologie, care apoi au întocmit planurile tehnice ale construc]iei. La 10 iulie urma s\ se deschid\ tab\ra de munc\ [i s\ se inaugureze organizarea [antierului. Au fost ataca]i cu brutalitate de jandarmi din ordinul lui Armand C\linescu, subsecretarul de stat la Interne neinformîndu-se din timp c\ în rîndurile legionarilor se aflau foarte mul]i elevi de liceu [i adolescen]i voluntari, copii de 12, 14 [i 16 ani. Reprimarea a luat astfel forma unei violen]e barbare. Codreanu avea s\ declare: „Loveau în ace[ti copii cu ura cu care ar fi lovit în cei mai mari du[mani ai neamului românesc“. Revoltat de ceea ce s-a întîmplat la Vi[ani, Corneliu Z. Codreanu îi va scrie o scrisoare prim-ministrului Vaida-Voevod, în care va dezv\lui c\ marele b\rbat politic era mentor al Mi[c\rii [i c\ el le recomandase s\ nu întreprind\ nimic violent. În „chestiunea evreiasc\“, tot Vaiva-Voevod le-a cerut s\ se întoarc\ la îndemnul lui Eminescu, [i anume s\ combat\ prezen]a dominant\ evreiasc\ din economia românesc\ prin munc\. De aici [i proiectul barajului de la Vi[ani. În scrisoare exist\ [i o fraz\ cumplit\: „V\ voi spune numai c\, de 10 ani, au obosit guvernele României Mari, lovindu-ne“. Scrisoarea mai dezv\luia un am\nunt important: construc]ia barajului de la Vi[ani fusese aprobat\ direct de prim-ministrul Vaida-Voievod, avea avizul Ministerului Lucr\rilor Publice [i pe cel al comisiei tehnice a Ministerului Industriei [i Comer]ului. În aceste condi]ii, este evident c\ represiunea de la Vi[ani a fost condus\ de Armand C\linescu


143

din ordinul camarilei, peste capul prim-ministrului [i al guvernului. Vaida a protestat, [i acesta este un alt motiv, la care s-a ad\ugat în parte [i interven]ia str\in\, al c\derii guvernului s\u, precum [i al aducerii lui Duca la Putere. Grigore Gafencu nu a ratat ocazia s\ remarce: „S-a vorbit de nevoia de a restabili ordinea public\. Or, dac\ guvernul Vaida a avut vreun merit, e tocmai acela c\ a [tiut s\ potoleasc\ agita]iile subversive [i s\ p\streze ordinea. Energic, cînd era nevoie, dar, de cele mai multe ori, lini[tit [i în]eleg\tor, dl. Vaida a [tiut s\ fac\ fa]\ [i tulbur\rilor de extrema stîng\ [i celor de extrema dreapt\. S-a zis c\ ar fi sprijinit, cu îndemnuri [i bani, Garda de Fier. E inexact. Vaida a [i controlat de aproape Garda de Fier. Nu a intervenit cu brutalitate, fiindc\ avea convingerea c\ o mi[care tinereasc\ [i na]ionalist\, oricare ar fi zelul ei de a se manifesta, nu poate fi îndreptat\ [i potolit\ cu brutalitate. A [tiut îns\ s\ o ]ie în frîu. {i, e mai mult ca sigur c\ din frîu el n-ar fi sc\pat-o niciodat\. S-au alarmat de primejdia na]ionalist\ unele cercuri str\ine [i unele cercuri jidove[ti. Francezii s-au temut ca gardi[tii, fra]i buni cu hitleri[tii [i fasci[tii, s\ nu înstr\ineze Fran]ei simpatiile române. Team\ neîndrept\]it\, fiindc\ o mi[care na]ionalist\, oricît de înrudit\ ar fi, prin modelele ei, cu mi[c\ri similare din Germania [i din Italia, nu urm\re[te, [i nu poate urm\ri, pîn\ la sfîr[it, decît interesele na]ionale ale ]\rii în care d\inuie[te“144. Aceast\ însemnare a fost scris\ de Gafencu la aflarea mor]ii lui I.G. Duca. Mai putem constata [i am\nuntul c\ ac]iunea Echipelor mor]ii s-a petrecut în Banat [i Transilvania, ocolind zonele ini]iale propuse în obiectivele programatice, Basarabia [i Maramure[ul. Se descifreaz\ aici neîndoios influen]a lui Alexandru Vaida-Voevod, declarat „na[“ al Legiunii, dar [i credibilitatea informa]iei c\ acesta avea o puternic\ influen]\ asupra lui Corneliu Z. Codreanu, confirmîndu-ne pe deplin opinia lui Gafencu. În al doilea 144

Grigore Gafencu, op. cit., p. 311.

144


rînd, este de observat c\ principiile de sacrificiu suprem consfin]ite în Echipele mor]ii au creat cu mare u[urin]\ fanatici, ace[tia fiind apoi facil de manevrat, ca în cazul Stelescu, în afara misiunilor nobile [i legale cu care fuseser\ înfiin]ate aceste echipe. Asasinarea prim-ministrului I.G. Duca a reprezentat o cotitur\ pentru destinul principalilor actori ai vie]ii politice române[ti [i a trasat, pentru noi actori, noi destine. Nicolae Titulescu a fost acela care a insistat pentru îndep\rtarea lui Puiu Dumitrescu [i a lui Nae Ionescu de la Palat, condi]ionînd prezen]a sa în guverne de îndeplinirea acestei cerin]e. Într-o convorbire telefonic\ de la St. Moritz a ministrului de externe român cu Puiu Dumitrescu au fost înregistrate [i urm\toarele fraze: „Pune placa ca (sic!) s\ raportezi textual, nu voi schimba: Duca a fost omorît [i nu se [tie înc\ de cine, eu de voi fi omorît, va [ti nu numai ]ara, dar [i Europa de cine“145. Asupra detaliilor asasinatului, Nicolae Titulescu fusese informat de [eful Siguran]ei, Eugen Cristescu, la o întîlnire confiden]ial\ din ianuarie 1934, la care participase [i generalul de brigad\ Ion Antonescu146. Prezen]a lui Antonescu într-un astfel de moment [i într-o astfel de companie era determinat\ de rela]iile sale informative, din pozi]ia de ata[at militar la Londra [i Paris, cu Titulescu, dar [i din calitatea de ofi]er de contrainforma]ii, absolvent al [colii de spionaj [i contraspionaj de la Versailles. Titulescu îl considera „omul“ lui, [i pentru felul în care gestionase informa]iile din Fran]a în leg\tur\ cu instalarea lui Carol Caraiman în str\in\tate [i pentru adeziunea lui personal\ la orientarea anglo-francez\ a politicii 145 Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Ion C. Br\tianu, vol. II, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1996, p. 268. (Placa, aluzie la faptul c\ Puiu Dumitrescu înregistra pe plac\ toate convorbirile telefonice importante [i le prezenta apoi regelui.) 146 Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1995, p. 59.


145

române[ti. Antonescu chiar a avut probleme, fiind rechemat de la Londra în 1926 [i cercetat cu b\nuiala de a fi simpatizant carlist. Este interesant îns\ c\, într-o întrevedere cu Sabina Cantacuzino din decembrie 1940, Ion Antonescu îl va indica drept vinovat de ceea ce se întîmplase pe peronul G\rii Sinaia pe Duca: „(Sabina Cantacuzino): Legionarii au înlocuit pe regele Carol al II-lea [i d-ta e[ti [eful lor. {eful unui partid de asasini. Ei au deschis în România era asasinatelor, necunoscut\ la noi. (Ion Antonescu): Nu ei, Duca. (Sabina Cantacuzino): Cum, Duca! Numai fire de asasin nu avea Duca, [i de ar fi fost a[a, nu erai prieten cu el pîn\ a murit [i nu ai fi r\mas bine cu d-na Duca dup\ moartea lui.“147 Trecînd peste am\nuntul c\ Sabina Cantacuzino nu st\tea bine cu Istoria, era asasinatelor în România fiind deschis\ prin uciderea prim-ministrului Barbu Catargiu, în 1862, b\nuiala c\zînd mult timp asupra liberalilor, ar fi extrem de incitant s\ cunoa[tem ce i-a informat Eugen Cristescu la întîlnirea secret\ din ianuarie 1934 pe Titulescu [i Antonescu, de a ajuns viitorul mare[al s\-l considere vinovat de crime pe I.G. Duca! Pare verosimil ca Ion Antonescu s\ fi interpretat asasinarea lui Duca drept un act de legitim\ ap\rare din partea Legiunii, dup\ ce el însu[i `l cunoscuse pe Codreanu. În martie 1937, îi va spune lui Argetoianu: „Toat\ lumea a fost indignat\ de omorîrea lui Duca, dar cum po]i s\ ceri G\rzii de Fier s\ nu loveasc\, cînd tu, autoritate public\, faci acela[i lucru?“148 Iat\, a[adar, o serie de evenimente premerg\toare asasinatului din Gara Sinaia – care nu poate fi justificat oricum 147

Sabina Cantacuzino, op. cit., p. 297. Constantin Argetoianu, Însemn\ri zilnice, vol. II, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1999, p. 142. 148

146


în fa]a umanit\]ii [i a dreptului – dar care evenimente înf\]i[eaz\ un corp de consecin]e ale gravelor erori de politic\ intern\ din perioada interbelic\. Cînd facem bilan]ul [i tragem linie, vom vedea c\ multe evenimente tragice din deceniul care va urma î[i au originea în performan]ele sc\zute ale democra]iei române[ti, în nenorocita lovitur\ de stat din 1930, în opera distructiv\ a camarilei [i în realitatea c\ „protec]ia“ pe care a asigurat-o României marea influen]\ francmasonic\ din 1859 pîn\ la 30 ianuarie 1933 – cînd a venit Hitler la putere – s-a pierdut atunci cînd îns\[i marea influen]\ francmasonic\ a fost lovit\ direct de nazism. România a fost abandonat\ a[a cum era în 1933, un stat slab [i corupt, misiunea ei european\ reducîndu-se doar la salvarea evreilor. Numai Germania [i Rusia vedeau altceva în România – un spa]iu strategic, important pentru asigurarea sursei energetice (petroliere) în eventualitatea izbucnirii oric\rui nou r\zboi în Europa. Problema nu este c\ evreii ar fi vinova]i de tragedia României interbelice, ci întîrzierea de a recunoa[te faptul c\ supravie]uirea [i afluxul popula]iei evreie[ti ostracizate din Europa, în [i prin România, s-a produs cu mari sacrificii din partea românilor. Atît timp cît aceast\ realitate nu va fi recunoscut\, vor exista extremi[ti antisemi]i în România, inclusiv în absen]a evreilor. Pe de alt\ parte, descrierea obiectiv\ [i echilibrat\ a acestor evenimente nu poate s\ nu conduc\ la concluzia c\ momentul de criz\ antisemit\ din perioada 1938-1941 nu a ap\rut din senin, ci avea cauze adînci nu numai în antisemitismul latent al popula]iei române[ti, generat de formele istorice ale „chestiunii evreie[ti“, dar [i în erori grave ale iudeo-masoneriei occidentale. Dup\ asasinarea lui Duca, a urmat un nou val de teroare asupra Mi[c\rii legionare. Procesul Nicadorilor a fost îns\ un adev\rat triumf pentru Corneliu Z. Codreanu, achitat împreun\ cu ceilal]i acuza]i de complot, iar pe cei trei asasini, condamna]i pe via]\, i-a proiectat în dimensiunea legendar\. Cert este c\, de la 30 000 de membri în 1933 – dintre care


147

mul]i simpatizan]i ]\rani, pe hîrtie –, Mi[carea legionar\ ajunge în 1937 la peste 800 000 de membri [i simpatizan]i. Adev\ra]i, cu istorie, partid [i scopuri clare!

Mi[carea legionar\ [i evreii Din paginile de mai sus se izoleaz\ un aspect extrem de delicat, foarte rar abordat în analize, dar constant dominat de confuzie: în ce m\sur\ leg\tura între milioanele de evrei r\spîndi]i de secole în lume [i a[a-numita iudeo-masonerie a fost o realitate func]ional\. Chiar dac\ pare o vremelnic\ îndep\rtare de la subiectul dispari]iei violente a lui I.G. Duca, credem c\ abordarea acestei teme aici se înscrie firesc în problematica perioadei interbelice, iar anumite clarific\ri factologice ajut\ în]elegerea felului în care s-a ajuns la violen]\. În ultim\ instan]\, principala acuza]ie adus\ lui Duca a fost executarea unui ordin venit de la francmasonerie. A[adar, a fost „obsesia“ legionar\ a pericolului iudeo-masoneriei întemeiat\ pe o fic]iune? Este plauzibil\ teza [antajului francmasonic ocult exercitat asupra lui Duca pentru a distruge Mi[carea legionar\? Pentru a-[i da un r\spuns, fiecare om interesat de acest subiect dificil trebuie s\ porneasc\ de la o realitate m\surabil\, adic\ de la rezultate. Or, în planul rezultatelor, presupusa organizare mondial\ într-un guvern care dirijeaz\ procesele istorice din lume în favoarea evreilor se dovede[te [i ast\zi, dup\ 11 septembrie 2001, un lung [ir de catastrofe. De[i constituirea formelor interna]ionale de organizare centralizat\ ale evreilor se face sim]it\ abia din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, activitatea a[a-numitei iudeo-masonerii nu prea las\ loc de succese: 1. A ratat ob]inerea drepturilor civile pentru evrei în momentul cel mai prielnic, anul 1848. 2. Prin striden]ele cu care s-a manifestat în preajma Marilor Puteri pentru a exercita presiuni asupra tinerelor state na]ionale, nu a reu[it s\

148


produc\ decît antisemitism. 3. Sionismul, cea mai generoas\ [i profund\ misiune a oric\rei structuri evreie[ti dedicate emancip\rii na]iunii iudee, a avut foarte pu]ini adep]i [i mai mult a creat frac]iuni în unitatea iudaic\. 4. Nu a reu[it s\ conving\ Marile Puteri – [i, în primul rînd, Marea Britanie – s\ deschid\ Palestina evreilor, pentru a dezamorsa tensiunea german\. 5. Nu a reu[it s\ salveze de la masacru 6 000 000 de evrei europeni în timpul celui de-al doilea r\zboi mondial. 6. A creat statul Israel, care nici ast\zi, dup\ o jum\tate de secol de la înfiin]area sa, nu-[i poate exercita drepturile suverane na]ionale, conflictul din Orientul Apropiat fiind în continuare deschis în jurul aceluia[i subiect: dreptul de existen]\ a statului evreu în dimensiunile sale teritoriale sacre. Aceste preciz\ri mi se par importante pentru a în]elege nuan]ele de abordare ale prezentului studiu, atunci cînd demonstreaz\ c\ mai nocive pentru situa]ia evreilor din România au fost interven]iile din afar\, decît o presupus-periculoas\ activitate antiromâneasc\ a evreilor din ]ara noastr\. Pe scheletul acestei demonstra]ii se a[az\ atît aspectele extremist-antisemite ale Mi[c\rii legionare – raportarea la iudeo-masonerie, ca inamic al României – cît [i leg\turile discrete – financiare, umane [i chiar politice – pe care Mi[carea legionar\ le-a avut cu evreii autohtoni. Trecînd peste cele cîteva cazuri izolate de membri legionari evrei, analizarea raporturilor Mi[c\rii legionare cu evreii, în alte coordonate decît cele generalizatoare [i stereotipe, poate da r\spunsuri la situa]ii paradoxale, cum este cea a întîlnirii de la sediul Mi[c\rii legionare (Casa Verde) dintre Corneliu Z. Codreanu [i rabinul David {afran sau cea a [ocantelor opinii ale lui Felix Aderca (Edelstein) despre C\pitan. Iat\ descrierea întîlnirii de la 11 februarie 1937 dintre rabinul David {afran [i Corneliu Z. Codreanu, la Casa Verde din Bucure[ti: „Intrasem `n Casa Verde la ora 1 [i 20. Vorbeam de acum de peste dou\ ceasuri. Eram decis s\ mai r\mîn, pentru a pleca limpezit. Nu era o discu]ie de cabinet, ci s-au amestecat


149

aici durerile lumii. {tiam c\ l-am pus într-o situa]ie delicat\. De afar\, r\zb\teau voci, care ne împiedicau s\ ne concentr\m. Adev\rurile lui [i ale mele ardeau, chinuiau gînd [i suflet, cer[indu-[i r\spunsuri, argumente, pentru a ne desp\r]i ca prieteni. Venisem la el cu sinceritate. Îl v\d cum se ridic\, îmi întinde mîna [i-mi spune: «Am avut mare pl\cere de întîlnirea noastr\. Nu [tiu dac\ am rezolvat probleme, dar am înv\]at f\rîme din taina infinit\ a credin]ei. Eu nu am venit s\ provoc ur\ sau r\bufnire. Mi-e sufletul curat. Nu [tiu dac\ to]i legionarii gîndesc ca mine. Dac\ un evreu a fost lovit sau r\nit ori jignit pe plan moral, iart\-i pe r\uf\c\tori. Ei nu-s decît oameni, poate chiar buni cre[tini. Nu pe omul superior încerc\m noi s\-l [lefuim, ci pe omul-om». Am plecat. Am cînt\rit mult ultimul s\u r\spuns. Am v\zut în tr\irea lui un început de logic\. Apoi a venit t\v\lugul: Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea, în 1938“149. Ce concluzii putem trage din aceast\ m\rturie surprinz\toare a unui rabin despre [eful Mi[c\rii legionare? F\r\ a insista în analiza numeroaselor sensuri umane, putem afirma c\, în 1937, adic\ dup\ 18 ani de „practic\ antisemit\“, un rabin era primit la sediul Mi[c\rii legionare [i discuta în termenii unei des\vîr[ite polite]i cu „asasinul“, „antisemitul“, „fascistul [i nazistul“, cu „omul înc\rcat de ur\ fa]\ de evrei“. Iar cuvintele acestuia au fost de iertare pentru legionarii care au jignit moral sau r\nit un evreu, numindu-i r\uf\c\tori! Marea întrebare r\mîne mai departe aceea[i: de[i se acuz\ cu atîta patim\ caracterul s\u antisemit, terorist [i criminal, cî]i evrei a omorît Mi[carea legionar\ pîn\ la venirea sa la putere din 1940, sub Horia Sima? Nici unul! Cum putem explica, uitînd pentru o clip\ propaganda antilegionar\ de sorginte marxist\, p\rerea unui intelectual 149

Duiliu Sfin]escu, Din luptele tineretului român, 1919-1939 (culegere de texte), Ed. Buna Vestire, Bucure[ti, 1993, p. 232. (Apud David {afran, Karl Marx antisemit, Ierusalim, 1979.)

150


evreu de frunte, ca scriitorul Felix Aderca, despre Codreanu: „Aderca, pe care l-am întîlnit asear\ la cercul sefard, unde am vorbit amîndoi despre Baltazar, într-un fel de [ez\toare «festiv\» – îmi spunea c\ deplor\ moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o apari]ie genial\, o for]\ etic\ f\r\ seam\n [i a c\rui «moarte de sfînt» este o pierdere ireparabil\“150. Dup\ r\zboi, liderii Partidului Evreiesc au fost acuza]i de comuni[ti pentru participarea la alegerile din 1937 în cartel electoral cu Mi[carea legionar\: „În anul 1937, Mi[u Benvenisti, care f\cea parte din conducerea partidului evreiesc, cu ocazia alegerilor care au avut loc sub guvernarea T\t\rescu, a acceptat ini]iativa lui Iuliu Maniu [i astfel partidul evreiesc a încheiat un pact electoral din care a f\cut parte Partidul Na]ional }\r\nesc, Partidul Liberal al lui Gheorghe Br\tianu, Partidul Maghiar, legionarii [i partidul lui Goga-Cuza“151. Poate c\ aceste cazuri nu sunt exponen]iale, dar începe s\ devin\ din ce în ce mai clar c\ principalul adversar [i obiect al tematicilor antisemite ale Mi[c\rii legionare din perioada codrenist\ erau acele for]e denumite, generic, iudeo-masonerie, care, într-o viziune na]ionalist\, ac]ionau pe plan extern împotriva intereselor României. Probabil c\ au fost multe exager\ri în stilul de atacare public\ a acestui adversar, probabil c\ [i sentimentele sau interesele filogermane ale unui om de mare influen]\ public\, a[a cum a fost Nae Ionescu, au contat, dar faptul c\ ast\zi descoperim cu certitudine presiunile financiare [i economice exercitate asupra României în 1933, c\ I.G. Duca a acceptat distrugerea Mi[c\rii legionare ca garan]ie a unui [antaj [i c\ în politica extern\ româneasc\ se petreceau fapte grave, de profund dezechilibru, ne face s\ credem c\, dincolo de oricînd-posibilele cauze personale, Corneliu Z. Codreanu 150

Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996, p. 195. Teodor Wexler, Mihaela Popov, Anchete [i procese uitate (1945-1960), vol. II, ed. Funda]iei W. Filderman, Bucure[ti 2001, p. 712 (Sentin]a nr. 259 a Tribunalului Militar Teritorial Bucure[ti, Dosar nr. 593/954.)

151


151

c\uta [i protejarea patriotic\ a unor interese strict na]ionale. În aceast\ ecua]ie complicat\ [i cu multe necunoscute, comportamentul comunit\]ii evreie[ti din România a înclinat întotdeauna spre integrare, inclusiv prin formarea unui partid politic evreiesc, spre în]elegerea problemelor României, spre asigurarea unei supravie]uiri lini[tite pe acest p\mînt, spre finan]area discret\ a unor activit\]i economice, sociale sau culturale cu scop progresist, [i, în final, prin contribu]ia cu un sfert din efortul de r\zboi al României la eliberarea Basarabiei [i Bucovinei. Nenorocirea este c\, în mai multe momente cheie ale destinului s\u românesc – 1878, 1919, 1940 –, aceast\ comunitate a fost nevoit\ s\ cear\ ajutorul extern sau l-a cerut f\r\ s\ calculeze prea bine consecin]ele sale în timp. Prin contagiunea greu de împiedicat a influen]elor externe, comunitatea evreiasc\ din România – solidar\ în majoritatea ei covîr[itoare cu capitalismul – a fost pus\ inclusiv în situa]ia de a fi asociat\ comunismului. Rela]ia iudeo-masonerie – comunism s-a aflat la baza doctrinar\ a antisemitismului Mi[c\rii legionare. S\ încerc\m s\ afl\m dac\ avea dreptate.

Obsesia organiz\rii oculte a puterii Dou\ planuri ale lumii exterioare României au preocupat istoricii. Primul se refer\ la evolu]ia situa]iei interna]ionale, a marilor actori [i a intereselor economice care le determinau atitudinile politice, plan în care ]ara noastr\ avea un rol cu totul marginal; interesele ei na]ionale erau ignorate sau subordonate unor scenarii superioare, func]ie de aderen]a puterii din România la acestea. Al doilea plan este acela al influen]ei, considerate de unii determinante, pe care au exercitat-o Marile Puteri în mod direct sau prin vecini ai no[tri asupra statului românesc de la Gurile Dun\rii, context

152


în care noi am intervenit în r\zboiul balcanic, apoi am reu[it s\ juc\m un rol important în strategia primului r\zboi mondial. La sfîr[itul acestuia, România intra în plin paradox: pe de o parte atingerea idealului unit\]ii na]ionale, pe de alt\ parte condi]ionarea existen]ei României Mari de subordonarea politic\ [i economic\, prin cedarea controlului asupra bog\]iilor naturale (în primul rînd, petrolul), a c\ii principale de comunica]ie (celebra Comisie dun\rean\) [i prin încet\]enirea a peste 250 000 de evrei, despre care ini]ial, cu multe decenii în urm\, se convenise doar tranzitul spre Palestina. Dac\ asupra influen]ei pe care au avut-o interesele Marilor Puteri în destinul României, acest studiu a ar\tat c\ oricît de dure au fost [i nedrepte, datoria noastr\ era s\ dezvolt\m un stat puternic – cu democra]ie [i economie solide, în stare s\ sus]in\ o armat\ care s\ pun\ la respect vecinii [i s\ descurajeze scenariile desenate pe spatele nostru –, în privin]a mersului lumii între r\zboiul fraco-prusian [i primul r\zboi mondial, cu prelungirea sa în cel de-al doilea, ultimii ani dezv\luie informa]ii importante, care fac evenimentele din România mult mai inteligibile. Pe unul din traseele urm\rite de acest studiu, cel al istoriei francmasoneriei, s-au petrecut fapte semnificative, cu efect direct asupra evolu]iei Europei în secolul XX. Analiza este îngreunat\ de preocup\rile profane ale unor exalta]i, precum [i de interesul altora de a vedea în tot ceea ce se întîmpl\ un scenariu bine pus la punct [i condus cu tenacitate [i atotputernicie de un guvern mondial, eventual dominat de evrei. Pe de alt\ parte, fascina]i de aura misterioas\ care plute[te asupra francmasoneriei, unii încearc\ s\ se apropie de ea pentru a gusta din beneficiile unui Centru de Putere, altul decît cel oficial. Paginile urm\toare au menirea de a ar\ta c\ subiectul francmasonerie trebuie tratat cu realism [i luciditate, în baza unei document\ri obiective [i prin apelul la autoritatea recunoscut\ în materie. Ea este un fenomen istoric autentic, este adev\rat c\ a elaborat scenarii grandioase [i le-a pus în aplicare, dar nu a fost [i nu este singur\ în lume. Pentru aceast\ perioad\ pe care o analiz\m,


153

francmasoneria ocult\ s-a implicat major în cursul istoriei europene [i a influen]at-o indiscutabil, îns\ a produs [i reac]ii, variante colaterale, multe [i dramatice e[ecuri. Din cele trei produse ale sale: Democra]ie liberal\, Comunism [i Na]ionalism extremist, ultimele dou\ au fost catastrofale pentru omenire. Pentru a în]elege cum s-a ajuns aici [i, implicit, de ce au avut parte românii de trei dictaturi între 1930 [i 1990, s\ analiz\m cîteva evenimente mai pu]in cunoscute. De la început, vom reaminti c\ francmasoneria pe care o analiz\m aici este cea speculativ\, îndep\rtat\, a[a cum am ar\tat în volumul 1, de francmasoneria originar\, operativ\. Chiar [i în condi]iile moderniz\rii francmasoneriei, începînd cu sfîr[itul secolului al XVIII-lea, nu trebuie s\ uit\m nici o clip\ c\ a existat [i exist\ francmasomerie de înalt\ ]inut\ moral\ [i dedicat\ misiunii sale spirituale nobile [i francmasonerie ocult\, implicat\ în politic\. Toat\ analiza care urmeaz\ se refer\ exclusiv la francmasoneria ocult\, implicat\ în politica european\ din perioada ar\tat\ mai sus. În multitudinea de c\r]i despre francmasonerie, care au fost tip\rite dup\ 1989 în România opin\m c\ doar dou\ sunt un produs autorizat [i profesionist al subiectului: Istoria Franc-Masoneriei (926-1960) de Radu Com\nescu [i Emilian M. Dobrescu [i Ordinul Masonic Român, de Horia Nestorescu-B\lce[ti. E[ecul revolu]iilor din 1848 a fost primit ca o lovitur\ în plin de francmasonerie, în calitatea sa de organizatoare. Marile imperii reac]ionau acum prin reprim\ri violente, iar serviciile lor de informa]ii au pornit activit\]i metodice de cunoa[tere [i infiltrare în scop distructiv, astfel c\ putem consulta liste de reac]ionari sau [efi ai poli]iei printre masoni, f\r\ a fi siguri c\ aceast\ calitate era cea sincer\. Fenomenul cel mai grav se producea îns\ în structurile francmasonice [i în interiorul lojilor, acolo unde e[ecul revolu]iei democratice liberale a împ\r]it membrii în dou\ tabere: Adep]ii scenariului na]ionalit\]ilor fundamentate pe democra]ia liberal\, care s\ fie unite într-o Lig\ sau Societate

154


a Na]iunilor, pe proiectul mai vechi al Statelor Unite Europene, copie a experimentului reu[it peste ocean. Adep]ii scenariului comunist, inspirat de Karl Marx [i dedicat tot unei unific\ri mondiale, dar pe cale revolu]ionar\, cu apel la terorism [i crim\, avînd ca baz\ social\ muncitorimea [i p\turile cele mai defavorizate, [i implicînd distrugerea claselor „opresoare“, a religiei [i a statului capitalist. Abia dup\ primul r\zboi mondial, francmasoneria genereaz\ înc\ o ramur\ deviant\ a sa, na]ionalismul fascist [i nazist, care a pornit din zona socialismului marxist, a negat valoarea democra]iei liberale, ca [i acela, dar [i-a g\sit un drum propriu, de inspira]ie p\gîn\ [i de esen]\ profund distructiv\. El a format o „Dreapt\“, alta decît conservatorismul clasic, îmbinînd elemente doctrinare din na]ionalism [i socialism, acceptînd capitalismul [i unele elemente de religie, dar preluînd interna]ionalismul agresiv. De[i pare un amalgam doctrinar aberant, na]ionalismul extremist a avut succes timp de dou\ decenii datorit\ unei conjuncturi favorabile [i determinante. Concep]iile rasiste haotice ale lui Hitler din perioada sa vienez\ au luat conturul unui sistem abia dup\ ce austriacul a frecventat organiza]ia ocult\ Thule, dedicat\ demonstr\rii superiorit\]ii arienilor, dar al c\rei Mare Instructor de Thule era evreul Erik Hanussen152. Tentativa de a salva scenariul francmasonic ini]iat prin domnia lui Napoleon III se terminase [i ea într-o catastrof\, la Sedan, producînd un dezastru [i mai mare pentru societatea ocult\: apari]ia unui nou imperiu, cel german. Pe acest fond, ca urmare a ultimului puseu revolu]ionar francmasonic, cunoscut cu numele de Comuna din Paris, care a dezgustat cet\]enii [i societatea, „comuni[tii se vor separa formal de Masonerie, creîndu-[i organiza]ii proprii, paramasonice. Ei preiau celebra deviz\ Libertate – Egalitate – Fraternitate, preiau principiul universalismului (interna]ionalismului 152 Radu Com\nescu, Emilian M. Dobrescu, Istoria Franc-Masoneriei (1926-1960), Ed. Tempus, Bucure[ti, 1992, p. 50.


155

proletar), precum [i diverse simboluri masonice (va deveni celebr\ steaua în cinci col]uri care radiaz\). În toate documentele comuniste se men]ioneaz\ anul 1870 ca anul în care Franc–Masoneria s-a transformat în societate reac]ionar\“153. Apari]ia acestui fenomen din interiorul francmasoneriei a fost justificat de comuni[ti tocmai prin e[ecurile repetate ale scenariului democratico-liberal, pe ideea c\ burghezia, odat\ instalat\ la putere, va exploata în continuare muncitorii [i ]\ranii la fel ca [i imperiile, dîndu-le doar iluzia cet\]eniei. Francmasoneria comunist\ pleda teoretic pentru o egalitate între to]i cet\]enii, dar c\uta s\ produc\ o iluzorie dictatur\ a proletariatului, pe cadavrele cet\]enilor apar]inînd celorlalte clase. În final, comunismul urma s\ se extind\ în toat\ lumea, creînd o societate f\r\ stat în care fiecare prime[te ce are nevoie. Dup\ cum se observ\, [i comunismul începea doctrinar la fel de aberant [i incoerent, revendicîndu-se de la opera unui individ dezr\d\cinat [i dezechilibrat moral, social [i etnic, Karl Marx. Cum ra]iunea nu poate admite rezultate coerente din incoeren]\, va trebui s\ accept\m teza c\ cele dou\ ramuri francmasonice oculte – destinate, a[adar, gestion\rii puterii politice – s-au desp\r]it pentru c\ vedeau dou\ c\i diferite de ob]inere a puterii absolute [i de domina]ie a lumii. {tim ast\zi c\, între comunism [i nazism, a învins pîn\ la urm\ scenariul democra]iei liberale, dar mai [tim c\ orice alt\ op]iune se pedepse[te cu bombardament strategic. Mai important îns\ este c\ cele dou\ aripi au intrat în conflict, generînd tot felul de efecte secundare, de la sindicalism [i socialism parlamentar (social-democra]ie), la na]ional-socialism [i excluderi rasiale. Pe fondul acestui conflict, a ap\rut, suplimentar, problema evreiasc\. Anali[tii serio[i ai fenomenului arat\ cu to]ii c\ francmasoneria nu a fost un produs evreiesc [i c\ aceast\ organiza]ie a evoluat f\r\ problema evreiasc\ mult timp. Ei sunt înclina]i s\ confirme 153

Ibidem, p. 36.

156


aderen]a evreilor la anumite ramuri ale francmasoneriei speculative, în interiorul c\rora ace[tia au g\sit nu numai idealuri laice proprii, ci [i o întreag\ simbolistic\ [i un întreg ritual aparent iudaic, dar fiind în realitate de extrac]ie îndep\rtat\ egiptean\. A[a cum am ar\tat în primele dou\ volume, evreii au avut întotdeauna organiza]ii proprii, c\utînd s\ se adapteze prin acestea societ\]ilor în care tr\iau, realit\]ilor interna]ionale, dar [i urm\rind scopul legitim de a-[i reg\si identitatea na]ional\ în interiorul unui stat propriu. Punîndu-se, în Europa [i în Statele Unite, bazele principiului na]ionalit\]ilor, a doua jum\tate a secolului al XIX-lea va cunoa[te [i apari]ia na]ionalismului evreiesc. Este absurd s\ nu admi]i dreptul poporului evreu de a-[i constitui o na]iune modern\, ceea ce presupune cunoscute elemente definitorii ale na]iunii, între care [i teritoriul. Rezisten]a imperiilor, precum [i rezervele [i limitele impuse de na]ionalismul democratic liberal la cererea expres\ a evreilor de întoarcere în teritoriul antic, au provocat un nou puseu antisemit, la mai pu]in de un secol dup\ dezorganizarea Inchizi]iei. Evenimentele care au poten]at na]ionalismul evreiesc au fost afacerea Dreyfus [i pogromurile din Rusia154. S\ nu uit\m c\ programul panslavist al Imperiului ]arist avea ]inta final\ în }ara Sfînt\, pe care în nici un caz nu voia s-o cucereasc\ pentru a o reda evreilor! În fa]a acestei ofensive antisemite, cel mai puternic ordin francmasonic evreiesc – din care f\ceau parte numai evrei – celebrul B’nai Birth american („Fiii Alian]ei“) declan[eaz\ programul sionist. Sionismul nu trebuie confundat cu alte proiecte evreie[ti moderne, pentru c\ a reprezentat exclusiv lupta poporului evreu de a-[i constitui statul propriu în Palestina. De[i nu to]i evreii au fost sioni[ti, c\utînd supravie]uirea în alte state, acceptînd asimilarea sau integrarea în alte na]iuni, sionismul a încetat a[adar abia în momentul apari]iei statului Israel, în 1948. 154

Ibidem, p. 40.


157

Sionismul s-a organizat ca sistem odat\ cu Congresul Interna]ional Evreiesc desf\[urat la Basel în 1897. Cuplat la metodologia francmasonic\ [i convins c\, pe fa]\, puterile europene nu se vor m\cina în r\zboaie coloniale împotriva arabilor [i de dragul evreilor, sionismul a hot\rît la Basel s\ ac]ioneze ocult asupra centrelor de putere pentru a le determina s\ accepte `nfiin]area statului evreu în Palestina. Mijloacele erau diverse, fie politice, fie economice sau financiare, dar folosirea lor presupunea penetrarea structurilor care gestionau atunci puterea. Acestea, din p\cate, nu erau guvernele, ci lojile care le dirijau din umbr\. Astfel se explic\ penetrarea masiv\ a lojilor de c\tre evrei [i, pe fondul slujirii inclusiv a intereselor na]ionale ale acestora, apari]ia iudeo-masoneriei. Antisemitismul nu a întîrziat s\ constate fenomenul, dar ceea ce pare c\ a alimentat reac]ia violent\ a sa a fost constatarea c\ evrei se g\seau [i în francmasoneria democrat-liberal\, [i în francmasoneria comunist\. Pe aceasta din urm\, descoperind-o mult mai permisiv\, dominînd-o categoric. Se construia astfel în creierul unor mari filozofi germani o imagine piramidal\ extrem de periculoas\: în dreapta – puterea ocult\ democratic\, în stînga – puterea ocult\ comunist\, iar deasupra lor, conducîndu-le pe amîndou\, puterea evreiasc\. De aici, la ideea c\ evreii vor s\ domine lumea, s\ formeze ei guvernul mondial [i s\ dirijeze procesele interna]ionale, nu a mai fost decît un pas. Suplimentar acestei teze incendiare, a fost formulat [i enun]ul c\ evreii, fiind foarte uni]i [i urm\rind în final acela[i scop, comunic\ între ei organic, de[i se afl\ aparent în cele dou\ tabere francmasonice opuse. Altfel spus, evreul, cu toate c\ pare la prima vedere comunist sau liberal, este, în realitate, numai evreu [i î[i urm\re[te numai propriul interes. Tot propaganda antisemit\ ar\ta c\, fiind foarte bine plantat în marea finan]\ interna]ional\ – prin calit\]i proprii, spunem noi – evreul exponen]ial avea acces [i la banii care mi[cau marile reforme, revolu]iile [i r\zboaiele. „Spion“ în lojile din spatele democra]iei, conduc\tor în lojile

158


comuniste, „st\pîn“ al banilor, evreul devine vinovat pentru nedrept\]ile lumii. Tot de aici se explic\ [i de ce antisemitismul a ap\rut din ambele curente politice. O pagin\ important\ a antisemitismului a fost difuzarea c\r]ii unui oarecare profesor rus S. Nilus, cu titlul Protocoalele În]elep]ilor Sionului, care pretindea c\ dezv\luie deciziile secrete luate de Congresul de la Basel. Textul, de[i s-a dovedit un fals grosolan, circul\ [i ast\zi ca material antisemit. Demonstrarea indiscutabil\ a falsit\]ii sale face ca orice republicare s\ fie un act deliberat de antisemitism, ceea ce este interzis de Constitu]iile statelor democratice. Dar atunci, în 1902, antisemitismul prindea un sol bun peste tot unde încerca s\ ac]ioneze comunismul: „O puternic\ surs\ a antisemitismului în epoc\ o constituie, de asemenea, teama imperiilor europene (Austro-Ungaria [i Rusia) fa]\ de socialismul radical [i de comunism. De la Karl Marx încoace mul]i lideri [i activi[ti comuni[ti [i radical-sociali[ti erau evrei franc-masoni. Pe atunci, lupta împotriva comunismului echivala cu atitudinea antisemit\ sau – invers vorbind – o atitudine filosemit\ denota convingeri politice de stînga. Iat\, de exemplu, cum descrie A.S. Rappaport situa]ia din Rusia ]arist\: «Nu exista nici o organiza]ie politic\ în acest vast imperiu care s\ nu fi fost influen]at\ de evrei sau condus\ de ei. Partidul social-democratic, partidele socialist-revolu]ionare, partidul socialist polonez, toate aveau evrei drept conduc\tori»“155. Trebuie îns\ ar\tat c\, atît timp cît evreul este identificat prin religia sa, p\r\sirea st\rii rabinice [i adoptarea st\rii revolu]ionare implic\ pierderea identit\]ii pure, pe care o invocau atît evreii sioni[ti, cît [i antisemi]ii. Istoria a demonstrat c\ marii c\l\i comuni[ti nu au fost obligatoriu evrei, c\ printre marii lideri nazi[ti erau [i evrei [i c\ na]ionalitatea a însemnat foarte pu]in în imperiul crimei ro[ii, cu stea sau cu svastic\. Nimeni nu a avut atunci timp [i 155

Ibidem, p. 41.


159

interes s\ arate milioanele de evrei care tr\iau în s\r\cie, luptau în armatele ]\rilor unde locuiau sau se chinuiau s\-[i asigure supravie]uirea decent\ în mijlocul unor regimuri xenofobe. Esen]a crimelor lui Hitler se afl\ tocmai aici, pentru c\ tocmai aceste milioane de evrei f\r\ putere au fost exterminate. El a f\cut asta sub acoperirea imaginii de bol[evic, de iudeo-mason [i de Satana a evreului. Deruta numero[ilor oameni de bun\-credin]\ [i a istoricilor a venit din faptul c\, atît timp cît aplicau metodologia criminal\ a lui Karl Marx, evreii marxi[ti cereau cu insisten]\ s\ fie considera]i comuni[ti, s\ se fac\ abstrac]ie de originea lor etnic\, iar atunci cînd au c\zut în mîna Dreptei extremiste, au abandonat rapid culoarea lor politic\ [i au început s\ strige c\ sunt evrei. Cum la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial, suprapunerea imaginii comunistului pe cea a evreului era des\vîr[it\, criminalii comuni[ti evrei s-au sustras pedepsei, suportînd doar aspectele na]ionaliste ren\scute sub sistemul comunist: epurarea [i expulzarea. Aceasta este una din marile diversiuni ale secolului XX [i, totodat\, una din cauzele pentru care ast\zi se consider\ c\ atît nazismul, cît [i alte mi[c\ri antisemite au avut [i o baz\ ra]ional\ pentru atitudinea lor. Teza se sprijin\ pe cîteva idei greu de comb\tut atunci, pentru c\ p\reau foarte logice. În primul rînd, atît fascismul, cît [i nazismul au fost o reac]ie la pericolul bol[evic, definit nu atît prin victoria cuplului Lenin-Tro]ki în Rusia, cît prin faptul c\ Asocia]ia Interna]ional\ a Muncitorilor, înfiin]at\ în 1864 (Interna]ionala I) [i autodizolvat\ în 1876, se reînfiin]ase în 1919 la Moscova, de unde era condus scenariul de cucerire a lumii prin comunism. Caracterul antisemit luat de mi[c\rile na]ionaliste europene venea din faptul c\, în spatele acestui proces, fusese identificat\ iudeo-masoneria. Scenariul era simplu: Rusia ]arist\ a declan[at pogromurile sîngeroase împotriva evreilor, provocînd emigrarea a peste 2 000 000 de evrei „orientali“ spre Vest, Vestul la rîndul s\u s-a opus „invaziei“ [i a c\utat s\-i blocheze în ]\rile „tampon“ – Ungaria, Polonia [i

160


România – apoi evreii s-au organizat [i prin activit\]i oculte, favorizate de guvernele occidentale interesate în blocarea emigr\rii, au finan]at, organizat [i desf\[urat revolu]iile bol[evice din Rusia. În al doilea rînd, ideea de piramid\ ocult\, avînd în vîrf mi[carea na]ionalist\ evreiasc\, atingea sensibilitatea uneia din mentalit\]ile mo[tenite de civiliza]ia european\ din sursele sale culturale eline, care impunea o identificare precis\ a inamicilor. Pentru asta, ca urma[i ai structurilor juridice ateniene, europenii c\utau mai întîi identificarea unei doctrine, a unui program, asocierea în jurul acesteia/acestuia [i apoi combaterea pe terenul luptei politice deschise. Aceasta era [i este baza parlamentarismului democratic. Proliferarea organiza]iilor oculte într-o multitudine de mici centre de putere, concurînd pentru o unificare subteran\ a puterii, obsesia mediocrit\]ii de a construi un alt tip de elit\ decît cel aristocratic [i confuzia în stabilirea exact\ a taberelor au atras aten]ia, cel pu]in prin diferen]\, asupra coeren]ei, unit\]ii [i eficien]ei cu care opera na]ionalismul evreiesc. De[i se ac]iona în numele democra]iei, iar modelul atenian era mereu invocat, difuzia periculoas\ a taberelor îndep\rtase decisiv civiliza]ia modern\ european\ de una din Legile lui Solon, care îi obliga pe cet\]eni s\-[i precizeze clar apartenen]a în momentul declan[\rii unui conflict. Solon (640 – 558 î.Ch.) „a f\cut o lege special\ pentru ei, anume c\, cet\]eanul care, în timpul unei tulbur\ri civile, nu se declar\ pentru un partid [i nu-i d\ ajutor la rigoare chiar cu armele, s\ fie despuiat de onoruri [i scos din rîndul cet\]enilor“156. Exemplul ne permite s\ constat\m c\, în mijlocul conflictului între curentul democratic liberal [i vechile structuri imperiale europene, sistemul democratic ce se voia introdus avea foarte pu]ine leg\turi cu democra]ia autentic\, atenian\. Fascismul [i nazismul au observat imediat aceast\ anomalie [i au 156

Aristotel, Statul atenian, Ed. Antet, f.a, p. 27.


161

exploatat-o, propagînd larg ideea c\ ceea ce numeau democra]ii democra]ie era o improviza]ie la baza c\reia se afl\ alte interese decît principiile generoase ale libert\]ilor fundamentale ale omului, pacea [i binele general al omenirii. A[a a ap\rut teza c\ democra]ia este un produs evreiesc [i, în consecin]\, mai toate curentele na]ionalist-extremiste au legat strîns, în doctrina lor, combaterea democra]iei de antisemitism. Enigma ascensiunii lui Adolf Hitler. Întrebarea care se pune tot mai des la începutul mileniului al III-lea, pe dureroasa tem\ a celui de-al doilea r\zboi mondial, este cum a reu[it un individ mediocru ca Adolf Hitler s\ ajung\ liderul suprem al unei Mari Puteri [i, mai ales, s\ trezeasc\ fascina]ia [i admira]ia a milioane de oameni din afara Germaniei? Este de remarcat c\ toate fenomenele sintetizate mai sus au circulat înainte sau mult înainte de apari]ia politic\ a lui Adolf Hitler. Ar mai fi de ar\tat c\ na]ionalismul rasist a excelat înainte în Anglia, cu referire la popula]iile din colonii, [i c\ s-a r\spîndit ca idee în Europa la sfîr[itul secolului al XIX-lea, mai ales prin opera scriitorului britanic Houston Stewart Chamberlain, ginere al lui Richard Wagner. Teoriile sale asupra superiorit\]ii rasei nordice, anglo-saxone, care puneau bazele filozofice ale unei alian]e germano-britanice pornind de la puritatea ei rasial\, au avut cel mai mare impact asupra tîn\rului Hitler, englezul H.S. Chamberlain fiind considerat [i ast\zi de biografii dictatorului de mai tîrziu drept prim [i decisiv mentor al evolu]iei sale politice. În anul 1905, cînd Adolf Hitler avea doar 16 ani, la Berlin se inaugura „Institutul pentru Puritatea Rasei“, dar dup\ modelul institutelor similare de la Londra [i Stockholm157. Povestea invent\rii na]ionalismului rasial de c\tre Hitler [i de c\tre nazism ]ine de propagand\. Hitler [i nazismul au transformat-o în sistem politic – asta este esen]a – [i felul cum au reu[it nu ]ine de lupta politic\ dus\ de Hitler [i acoli]ii s\i înainte de 157

François-Georges Dreyfus, Le IIIe Reich, Ed. de Fallois, Paris, 1998, p. 25.

162


a lua Puterea – aceasta fiind preponderent socialist\ [i populist-demagogic\ –, ci de hot\rîrea lui Hitler de a aplica aceast\ politic\ dup\ ce a ajuns la Putere, a dat lovitura de stat [i a primit sus]inerea a 90% din popula]ia german\. Aceast\ cronologie a ascensiunii politice a lui Hitler este obligatorie pentru a în]elege de ce a fost mult timp asociat mi[c\rilor socialiste din Germania [i abia tîrziu a lansat ideile sale de Dreapta. Aceast\ tez\ explic\ într-un fel [i modalitatea prin care a reu[it Hitler s\ „p\c\leasc\“ Stînga german\, dominat\ de evrei, [i s\ ajung\ la Putere, a[a cum am ar\tat, cu imaginea unui individ nepericulos, adept al unui socialism straniu, cu accente antisemite „declarative“. Istoricul Emil Ludwig arat\ în cartea sa Hindenburg c\ în anul 1932 se înregistreaz\ cea mai mare afluen]\ de comuni[ti care trec în „sec]iunile de asalt ale lui Hitler“. Astfel de hitleri[ti sociali[ti, trecu]i prin structuri francmasonice controlate de evrei, demagogi ai unor partidule]e socialist-na]ionale cu cî]iva membri, erau destui în Germania. S-a întîmplat s\ fie Adolf Hitler din Braunau. Primul s\u drum de tîn\r provincial a fost la Viena. Este interesant c\ în perioada decembrie 1912 – ianuarie 1913, la Viena activau simultan în subteranele politicii de Stînga, dar f\r\ s\ se întîlneasc\, doi indivizi patibulari, un austriac [i un georgian, unul în vîrst\ de 24 de ani, cel\lalt în vîrst\ de 34 de ani. Prezen]a simultan\ în Viena cosmopolit\ a lui Adolf Hitler [i Iosif Stalin, tineri activi[ti ai ideilor socialiste, a fost interpretat\ ca anecdotic\, dar este deja un fapt istoric confirmat158. Nu avem date c\ s-ar fi întîlnit [i ar fi colaborat cumva, dar cunoa[tem influen]a covîr[itoare pe care a avut-o aceast\ perioad\ asupra destinului lui Hitler [i mai [tim c\ ea a l\sat urme în concep]ia politic\ a lui I.V. Stalin. În decembrie 1912 – ianuarie 1913, Stalin scrie la Viena una din cele mai importante opere ale sale Marxismul [i problema 158

Paul Marion, Leur combat, Ed. Fayard, Paris, 1939, p. 16.


163

na]ional\, a c\rei tem\ central\ este, în realitate, problema evreiasc\. Mai întîi, Stalin arat\ c\ „valul de na]ionalism r\zboinic pornit de sus [i întregul [ir de represiuni din partea «celor care de]in puterea», care se r\zbunau pe regiunile de la periferie pentru «dragostea lor de libertate», au stîrnit un contraval de na]ionalism de jos, care lua uneori formele unui [ovinism brutal. Înt\rirea sionismului printre evrei, [ovinismul crescînd în Polonia, panislamismul printre t\tari, înt\rirea na]ionalismului printre armeni, georgieni [i ucrainieni, înclinarea general\ a micului burghez spre antisemitism – toate acestea sunt fapte cunoscute tuturor“159. Sionismul era privit de stalini[ti ca un „curent reac]ionar na]ionalist, care a avut adep]i în rîndurile burgheziei [i intelectualit\]ii evree[ti [i în p\turile cele mai înapoiate ale muncitorimii evree[ti. Sioni[tii c\utau s\ izoleze massa muncitoare evreeasc\ de lupta comun\ a proletariatului“160. Teza aceasta, a pericolului reprezentat de conflictul între „na]ionalismul“ de sus [i cel de jos, îl duce pe Stalin la analiza operei lui Otto Bauer, lider [i teoretician al social-democra]iei austriece. Bauer considera c\ „autonomia na]ional\ nu poate constitui o revendicare a muncitorilor evrei“, deoarece „societatea capitalist\ nu le d\ (evreilor) posibilitatea de a se men]ine ca na]iune“ [i, în consecin]\, prin faptul c\ evreimii nu i se poate asigura un teritoriu propriu, ca atribut al na]ionalit\]ii, evreii nu au decît solu]ia asimil\rii. Stalin atrage aten]ia c\ aceast\ tez\ a mai fost sus]inut\ chiar de Karl Marx (Zur Judenfrage) [i de Kautsky. Ca o concluzie a analizei sale, I.V. Stalin lanseaz\, înc\ din 1913, teza criminal\ c\ singura salvare de la asimilare [i singura solu]ie pentru supravie]uirea na]ionalit\]ii evreie[ti este interna]ionalismul proletar, preluarea organic\ de c\tre evrei a comunismului de model sovietic. 159 I.V. Stalin, Opere, vol. 2 (1907-1913), Ed. P.M.R., Bucure[ti, 1949, p. 306. 160

Ibidem, p. 419.

164


Stalin izoleaz\ o minoritate evreiasc\ în zona burgheziei, pactizant\ a capitalismului [i inamic\ a na]ionalit\]ii evreie[ti, [i arat\ c\ marea mas\ de milioane de evrei s\raci [i comercian]i m\run]i, de mici afaceri[ti sc\p\ta]i [i intelectuali agresa]i de na]ionalismele popoarelor în mijlocul c\rora tr\iesc nu au decît [ansa victoriei comuniste în întreaga lume. Pe acest temei stalinist s-a lansat, ca reac]ie anticomunist\ [i antisovietic\, teza na]ionalismului extremist de Dreapta conform c\reia comunismul este o crea]ie evreiasc\ sau starea politic\ natural\ a evreilor. Redactînd în acela[i an, 1913, Notele critice asupra chestiunii na]ionale, Vladimir Ilici Lenin „reafirm\ primatul luptei de clas\ asupra oric\rui alt principiu revolu]ionar, apartenen]a la un popor fiind un lucru minor. Marxismul este incompatibil cu na]ionalismul, marxismul reclam\ interna]ionalismul, fuziunea tuturor na]iunilor într-o unitate suprem\, precizeaz\ el“161. Aceast\ tez\ fundamental\ [i categoric\, enun]at\ identic de Marx, Lenin [i Stalin, pus\ în practic\ de ultimii doi, se opune categoric abera]iei doctrinare a unor comuni[ti nostalgici de la noi, care au inventat nonsensul „socialism na]ional“, pentru a defini epoca lui Ceau[escu. Fenomenul de „na]ionalism controlat“ a ap\rut pentru a permite supravie]uirea comunismului în România unui popor conservator, na]ionalist [i rusofob. Acolo, în Viena anului 1913, f\r\ s\ [tie, drumurile lui Adolf Hitler [i ale lui I.V. Stalin se întîlneau, cel pu]in în problema crucial\ a rela]iei evrei-comunism. Mi[cîndu-se în lumea numeroaselor partidule]e [i a tot atîtea curente de Stînga germane, tîn\rul Hitler va întîlni numero[i evrei la conducerea social-democra]iei, zon\ politic\ spre care Hitler se credea natural înclinat. El va fi influen]at decisiv de liderul evreu Victor Adler, al\turi de care, majoritatea suprastructurii social-democrate vieneze era de origin\ 161

Thierry Wolton, Ro[u-Brun. R\ul secolului, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti, 2001, p. 226.


165

evreiasc\. Alte dou\ curente politice, cel pangermanist condus de Schönerer [i cel social-cre[tin al lui Karl Lüger, î[i dezvoltau lupta politic\ vienez\ împotriva lui Adler prin apelul la antisemitism. Hitler a avut de ales. Cum Lüger devine primar al Vienei [i, în aceast\ calitate, îl ajut\ pe Adolf Hitler, sco]îndu-l din mizerie, tîn\rul austriac î[i asigur\ aderen]a politic\ printr-o tez\ la mod\: iudaism egal marxism162. Subliniez din nou c\ Hitler nu are nici o contribu]ie original\ la aceste teze, nu este inventatorul curentului na]ional-socialist, ci doar acela care, ajuns la Putere cu sprijinul complexului militar-industrial german, l-a transformat în sistem politic. Paralel cu evolu]ia anonim\ a mediocrului Adolf Hitler, în Austria [i Germania interbelic\ se perpetueaz\ un fenomen ciudat, venit cam de pe la sfîr[itul secolului al XIX-lea, [i anume acela al antisemitismului promovat de personalit\]i evreie[ti. O seam\ de personalit\]i bancare, culturale sau ecleziastice cre[tine, de origin\ evreiasc\ sau chiar de credin]\ evreiasc\, se simt obligate (?) s\ se asocieze curentelor na]ionaliste germane, legitimîndu-se ca germani, acuzînd evreimea de lips\ de patriotism [i de tare seculare [i angajîndu-se în tot felul de solu]ii asimilatoare sau migra]ioniste la adresa evreilor. Pastorii luterani de origin\ evreiasc\ au fost cei mai vehemen]i, dar printre antisemi]ii evrei s-au aflat [i un Walther Rathenau, ministru de externe în 1922, sau un bancher de talia [i notorietatea lui Meyer Carl Rothschild. Celebrul bancher avea s\ declare: „În ce prive[te sentimentele antisemite, evreii ei în[i[i sunt de blamat [i agita]ia actual\ trebuie atribuit\ arogan]ei lor, vanit\]ii lor [i insolen]ei lor indicibile163“. Parc\ ar fi cuvintele lui Hitler de mai tîrziu. Un om anume l-a influen]at pe Hitler într-o zon\ greu de sondat, cea a francmasoneriei. Doctrinarul revolu]ionar german Möller van den Bruck era principalul autor al tezei 162

Francois-Georges Dreyfus, op. cit., pp. 53-54. Ibidem, p. 26. ({i noi avem un caz din aceea[i tipologie: Vasile Alecsandri, aprig na]ionalist [i antisemit de origin\ evreiasc\.) 163

166


distrugerii Germaniei de c\tre francmasonerie, tez\ pe care Adolf Hitler a asimilat-o înc\ din clipa pierderii r\zboiului: „Francmasoneria dinainte de r\zboi a preg\tit încercuirea Germaniei. În timpul ostilit\]ilor ea a lucrat la ruinarea ei prin cea mai perfid\ propagand\. Tot ea este aceea care a construit, la Versailles, centura de fier destinat\ s\ sugrume energiile poporului vecin. Ea este peste tot, în spatele tuturor revolu]iilor din istoria modern\ [i contemporan\“164. Îns\, înainte s\ tr\iasc\ deziluzia înfrîngerii germane – [i nu întîmpl\tor înainte –, Adolf Hitler f\cuse parte din Societatea Thule (Thulegesellschaft), condus\ de evreul Hanussen, societate care era bran[a bavarez\ a Ordinului germanic fondat în 1912, ca succesor al ordinului rosicruciat francmasonic. Societatea Thule era, înc\ o dat\ deloc surprinz\tor, o copie german\ a societ\]ii britanice Golden Down, fondat\ în 1887 tot pe tradi]ie rosicrucian\. Aceste dou\ societ\]i propov\duiau existen]a unei ini]ieri transmise esoteric de un popor originar pur, nordic [i dominator, de fapt, de acela[i complex rasial anglo-saxon fic]ionar. Printre membrii Societ\]ii Thule conduse de evreul Hanussen îi vom întîlni pe tinerii Hans Frank (viitorul guvernator nazist al Poloniei), Rudolf Hess, Heinrich Himmler, Alfred Rosenberg, capii regimului nazist de mai tîrziu. Ce-o fi c\utat evreul Hanussen s\ propov\duiasc\ superioritatea rasei germane [i dreptul acesteia la suprema]ie mondial\, precum [i preg\tirea unor cadre de n\dejde ale rasismului german este foarte greu de în]eles! El ne este prezentat de apropia]i ai lui Hitler, cum a fost Otto Strasser, ca un „Cagliostro al celuilalt medium care se numea Adolf Hitler“165, ca un fel de mag al acestui grup. Cert este c\, în momentul în care un alt membru al Societ\]ii Thule, Helldorf, ajunge prefect al Poli]iei sub Hitler, prime[te [i 164

Edmond Vermeil, Doctrinaires de la révolution allemande (1918-1938), Ed. Fernand Sorlot, Paris, 1938, p. 133. 165 Otto Strasser, Hitler et moi, Ed. Bernard Grasset, Paris, 1940, p. 34.


167

ordinul de a [terge urmele activit\]ii lor francmasonice: Hanussen este asasinat. Nu exist\ o confirmare bazat\ pe documente autentice, dar numero[i biografi evoc\ originea evreiasc\ a lui Adolf Hitler, prin bunicul s\u, Alois Schicklgruber, zilier itinerant, care î[i schimbase numele în Hiedler. Partea surprinz\toare din povestea arborelui genealogic al viitorului Führer este c\ tat\l s\u î[i schimb\ în 1876 numele din Hiedler în Hitler, nume mult mai evreiesc decît cel purtat înainte! Cu toate c\ holocaustul evreiesc a cunoscut [i situa]ii schizofrenice, cum este cea a marelui criminal nazist Reinhard Heydrich – prezentat de presa german\ a anilor ’90 drept evreu care [i-a distrus mormintele familiei din cimitirul iudaic [i a inventat un întreg [ir de morminte ale familiei în cimitirul catolic din Halle –, este foarte greu de demonstrat c\ antisemitismul lui Hitler a fost consecin]a unui complex personal generat de presupusa sa origin\ evreiasc\. El ne d\ de în]eles în Mein Kampf ce-l deranjase în tinere]e la evrei: „Faptele acuzatoare la adresa evreimii s-au adunat în ochii mei cînd am observat activitatea ei în pres\, în art\, în literatur\ [i în teatru“ [i „Cînd am descoperit c\ evreul era [eful social-democra]iei, a început s\-mi cad\ o pînz\ de pe ochi“166. A[adar, „zugravul“ austriac, ca [i „poetul“ Marx, [i-au ridicat revolta din ratare. Rata]ii \[tia au fost capabili s\ adune în jurul ideilor lor zeci de milioane de oameni, [i asta este, de fapt, marea problem\ inexplicabil\ a celor dou\ catastrofe planetare ale secolului XX. În lupta sa împotriva conservatorismului creator de elite, marxismul a reu[it s\ mi[te marea mas\ a mediocrit\]ii. Hitler nu a inventat nimic. Biografia lui Adolf Hitler este dominat\ – paradoxal pentru ceea ce s-a întîmplat mai tîrziu – de evrei emblematici pentru un anume tip de comportament dominat de lipsa logicii. A fost publicat\ recent în România o carte tulbur\toare – Brigitte Hamann, 166

Adolf Hitler, Mein Kampf, vol. I, Ed. Beladi, pp. 73 [i 75.

168


Viena lui Hitler – care, pe cît este de bine documentat\, pe atît este de incendiar\. Autoarea german\ identific\ precis agitatorii care au influen]at destinul politic al lui Hitler în anii de formare de la Viena [i ne dezv\luie c\ aproape to]i au fost evrei de o anumit\ factur\. Un anume Guido List î[i atribuise prin impostur\ particula de noble]e von [i organizase la Viena în preajma anului 1900 o loj\ de tip francmasonic, finan]at\ de evrei boga]i, al c\rei scop era – cu totul inexplicabil – elogiul vechii culturi germanice p\gîne, demonstrarea existen]ei „în timpuri imemoriale“ a unui popor arian (armani) în Nordul înghe]at de unde au coborît în Europa din cauza frigului. Ei ar fi format o ras\ nobil\, care se afla în secolul XX în r\zboi cu rasele inferioare: mongolii, slavii [i... evreii. Chiar [i dup\ ce orbe[te în 1902, List continu\ s\ influn]eze cercurile na]ionaliste exaltate prin „viziuni“ pangermaniste [i antisemite, astfel c\, în anul 1911, se înfiin]eaz\, cu destul de mul]i adep]i, organiza]ia ocult\ Höhe Armanen Offenbarung (HAO) – Înalta Revela]ie Arman\, menit\ s\ propov\duiasc\ ideile poporului germanic superior [i dominant care trebuie s\ se purifice de infiltra]iile popoarelor inferioare, în primul rînd de evrei. Este interesant c\ acest List, care organizase o loj\ francmasonic\ [i era finan]at de evrei, conducea în acei ani cele mai vehemente atacuri împotriva francmasoneriei, evreilor [i Bisericii Catolice. Cînd moare, în 1919, organiza]ia sa genereaz\ alte organiza]ii de tip francmasonic, între care [i Societatea Thule, dedicate abera]iilor despre rasa pur\ arman\ venit\ dintr-un imperiu al ghe]urilor [i care trebuie s\ extermine rasa iudaic\. Faptul [i mai straniu al acestor organiza]ii pangermaniste de la care [i-a ad\pat Hitler toat\ ura este c\ vehiculau un sistem de simboluri compozit sau, mai corect spus, un talme[-balme[ de semne politice în care se reg\seau ro[ul comunist, albul conservator, negrul prusac [i svastica p\gîn\. Credin]a unor oameni ai timpului în aceast\ amestec\tur\ de simboluri ne conduce mai pu]in la


169

concluzia c\ a fost o improviza]ie a unui refulat [i mai mult la ideea unui un act deliberat de diversiune. Dup\ moartea lui List, activitatea public\ de propagare a ideilor pangermaniste rasiale este preluat\ de un anume Lanz von Liebenfels, pe numele real Joseph Adolf Lanz, evreu ajuns c\lug\r cistercian. În 1900 p\r\se[te Biserica [i întemeiaz\ „Ordinul neotemplier“, dup\ ce modific\ numele [i identitatea p\rin]ilor s\i. Principalele sale atacuri sunt îndreptate împotriva Bisericii Catolice, din care abia ie[ise, accentuînd, pentru aderen]ii s\i [i pentru publicul vienez în derut\, caracterul p\gîn al purit\]ii germane. {i acest evreu se manifest\ ca antisemit violent, a[ezînd evreii [i preo]ii catolici în aceea[i categorie de inamici ai rasei germanice. Mai important\ pentru biografia lui Lanz este înfiin]area revistei OSTARA, sursa principal\ de informa]ie a lui Hitler în formarea concep]iilor sale antisemite. Hitler nu a ]inut cont de faptul c\ acel Lanz, atunci cînd d\dea exemple de indivizi ai rasei blonde arian-germanice din mediul vienez, numea mai tot timpul personalit\]i evreie[ti ale timpului, fapt care a trezit reac]ia unor medici [i antropologi de ]inut\ [tiin]ific\. Mai important\, pentru biografia lui Hitler, de data aceasta, a fost o tez\ anume a lui Lanz, al c\rei caracter era clar politic: „Noi o lu\m spre Dreapta, evreii spre Stînga, nu vrem decît o separare net\“167. Peste ani, Hitler va da de în]eles c\ ostilitatea lui Liebenfels fa]\ de Biserica Catolic\ provenea din supunerea sa la practici homosexuale în timpul noviciatului s\u. Un alt precursor al nazismului a fost Hans Goldzier, un evreu care conducea o campanie isteric\ despre rasa viguroas\ germanic\, dotat\ cu o energie divin\ superioar\, [i care a n\scut poporul german creator, în contrast cu celelalte popoare parazite. Evreii erau identifica]i drept p\duchi [i lipitori. De asemenea, citîndu-l pe Goldzier, Adolf Hitler va 167

Brigitte Hamann, Viena lui Hitler. Anii de ucenicie ai unui dictator, Ed. Vivaldi, Bucure[ti, 2000, p. 379.

170


preciza c\ de la acesta a luat ideea, foarte important\ pentru comportamentul lui de mai tîrziu, c\, în drumul s\u politic, „conducerea acestei lumi trebuie s\ o înf\ptuim cu anglo-saxonii“. În portofoliul concep]iei lui Hitler despre lume a intrat de timpuriu [i „opera“ tribunului evreu Otto Weininger, convertit la protestantism. El considera c\ evreii sunt din aceea[i ras\ cu mongolii [i negroizii din Africa [i America [i c\ trebuie îndep\rta]i din via]a public\, din cauza „inferiorit\]ii“ lor. Autoarea Brigitte Hamann g\se[te la Weininger cel mai clar exemplu de „criz\ de identitate iudaic\“, a[a numitul morbus iudaicus, în care evreul se converte[te religios [i devine acuzator violent la adresa originii sale. În plus, el se transform\ în propov\duitor în exces al unor legende despre rasa pur\, pe care le îmbog\]e[te cu fantezii noi [i mai extravagante, pentru a-[i legitima desp\r]irea de trecutul s\u iudaic. Cînd Weininger s-a sinucis la vîrsta de 23 de ani, în plin\ criz\ de identitate, notorietatea sa s-a transformat într-un adev\rat mit, anume mitul sl\biciunii „genetice“ a rasei iudaice. Citînd atacurile antisemite ale lui Weininger, Adolf Hitler va declara: „Eu sunt un adev\rat prunc nevinovat în compara]ie cu aceste m\rturisiri despre evrei f\cute de evrei“168. Antisemitul de cea mai mare violen]\ în epoc\ a fost totu[i scriitorul vienez Arthur Tubitsch, care s-a retras în 1909 din Comunitatea Iudaic\ a Vienei declarînd categoric: „Nu sunt evreu, n-am fost [i nici nu voi fi vreodat\“. Mai pu]in preocupat de exaltarea rasei pure germanice, Tubitsch se ocup\ de campanii feroce împotriva evreilor, pe care îi prezint\ ca erotomani [i nevrotici, atr\gînd aten]ia asupra unui „plan“ iudaic de „infectare“ a rasei germanice prin c\s\torii dirijate între b\rba]i evrei [i femei germane. Cum filia]ia la evrei este stabilit\ pe linie matern\, „planul“ nu putea avea scopul supravie]uirii în exil a poporului evreu – 168

Ibidem, p. 396.


171

cum clamau liderii acestuia, cerînd în]elegere [i toleran]\ –, ci un act deliberat de „înlocuire“ a poporului german, sl\bindu-l [i distrugîndu-l din interior. Aceast\ idee a unei min]i bolnave, venit\ din partea unui evreu, a început s\ cî[tige credibilitate, tocmai pentru c\ venea de la un evreu notoriu. Hitler s-a întîlnit cu Tubitsch la München [i, impresionat de vehemen]a antisemit\ a acestuia, precum [i de felul cum propov\duia ideile de „domina]ie mondial\ a evreilor“ [i „alian]\ a evreilor cu socialismul“, îl propune pentru func]ia de ideolog al partidului nazist, în locul lui Rosenberg169. În 1935, Hitler va recomanda apropia]ilor lectura operei lui Tubitsch: „Citi]i cu aten]ie fiecare propozi]ie. I-a demascat pe evrei ca nimeni altcineva“. Acest curent ideologic aberant, care se pierdea în dezordinea ideologic\ a Vienei dar genera, pentru mai tîrziu, un nucleu decisiv de antisemi]i provenind din mediile rata]ilor, r\mîne [i ast\zi inexplicabil, f\r\ a se putea stabili dac\ a fost vorba de o ac]iune deliberat\ cu scopul de a na[te o alternativ\ la Biserica Catolic\, marele adversar al iudaismului [i al francmasoneriei, sau a fost rezultatul unei crize de identitate a cîtorva dezaxa]i, de tip Karl Marx. Pentru c\, ceea ce au în comun to]i ace[ti indivizi, dincolo de tezele rasiste, este asem\narea destinului lor personal cu cel al lui Karl Marx, evreul trecut la cre[tinism, devenit adulator exaltat al acestuia, respins [i batjocorit, pentru ca, în final, s\ caute r\zbunare, ca orice refulat [i ratat, împotriva întregii lumi nerecunosc\toare. Nu [tim în ce m\sur\ Hitler a fost urm\rit de posibila sa origine evreiasc\ – ea pare, în opinia noastr\, pu]in probabil\ – dar trebuie s\ constat\m c\, în c\minul de nefamili[ti din Brigittenau [i la azilul din Meidling, unde evreii reprezentau o minoritate, Hitler s-a asociat acestei minorit\]i, de[i s-ar fi putut ata[a majorit\]ii germanice. Toate cercet\rile asupra biografiei sale, dar mai 169

Ibidem, p. 401.

172


ales constat\rile Brigittei Hamann, îl plaseaz\ pe tîn\rul Hitler purtînd barb\ [i p\rul lung în grupul evreilor Neumann, Löffner, Redlich, Robinson. El î[i vindea acuarelele numai negustorilor evrei Morgenstern, Landsberger, Altenberg. Este posibil ca, frecventînd acest grup, Hitler s\ fi dat de în]eles c\ este evreu în aceast\ perioad\ [i de aici s\ vin\ legenda originii sale iudaice. Cu toate acestea, descoperind c\ azilurile respective nu erau evreie[ti, iar evreii reprezentau acolo o minoritate redus\ ca num\r, întrebarea asupra aderen]elor „rasiale“ ale lui Hitler din tinere]e r\mîne f\r\ r\spuns. Este posibil îns\ ca secretul acestui anturaj s\ fie legat de ideile politice comune ale indivizilor din acest grup, adic\ de ceea ce putem numi „perioada de formare a concep]ie sale politice“. Cu toate acestea, ceea ce [tim noi c\ a fost [i reprezentat Hitler dup\ 1933 [i pîn\ în 1945, de[i a fost puternic influen]at de trecutul s\u ideologic, se dovede[te a fi determinat de ceea ce a sim]it [i vrut na]iunea german\, în marea ei majoritate, la sfîr[itul primului r\zboi mondial. Controversa Furet-Nolte. Lungul [ir al revolu]iilor [i r\zboaielor ini]iate de francmasoneria ocult\ (1776, 1789, 1830, 1840, 1848, 1870, 1918) a creat o uria[\ mas\ de manevr\ dintr-o popula]ie dominat\ de frustr\ri generate de noutatea [ocant\ a programelor revolu]ionare republicane, de violen]a punerii lor în practic\ [i de reac]iile excesiv represive ale imperiilor. A[adar, pericolul interna]ionaliz\rii bol[evismului, ca noul centru de putere mondial, a permis ie[irea na]ionalismului din limitele sale principiale, mai ales din caracterul s\u ra]ional, precum [i succesul la unele na]iuni puternice, drept a treia cale ideologic\ [i doctrinar\. Cum [tim c\ a treia cale nu exist\ între democra]ie [i comunism, va trebui s\ accept\m c\ nazismul s-a desprins din una dintre ele. Tema se dezbate ast\zi – mai mult la nivelul parit\]ii între vinov\]iile naziste [i comuniste asupra holocaustului dintre 1942 [i 1989 – [i [i-a atins vîrful în coresponden]a dintre François Furet [i Ernst Nolte. C\utînd s\-l combat\ pe


173

colegul s\u german, istoricul francez emite – pe fondul unei logici atr\g\toare, dar inevitabil socialiste – dou\ idei surprinz\toare. Prima lanseaz\ teza c\ fascismul [i comunismul sunt produse ale liberalismului, deoarece „dezvolt\ împreun\, într-o manier\ radical\, contradic]iile liberalismului“170, evoluînd paralel în Europa pîn\ au ajuns s\ se confrunte. Geometric, este un nonsens, dar filozofic poate fi acceptat. A doua idee, care este totu[i legat\ de prima, arat\ c\ desf\[urarea cronologic\ a ideologiilor criminale – marxism, bol[evism, fascism, nazism – este o capcan\, deoarece nu s-au condi]ionat una pe alta cronologic. Adic\, în[iruirea în timp a marxismului, dup\ care a venit bol[evismul, fascismul [i apoi nazismul nu are nici o relevan]\, deoarece ar fi evoluat separat din liberalism. Oricum, pe tot excursul s\u epistolar François Furet folose[te cu abilitate, dar speculativ, termenii marxism, comunism, bol[evism, socialism, ca [i cum ar fi ideologii distincte, [i nu acela[i lucru în etape diferite. Filozofînd pe tema (nedemn\) a „fundalului melancolic al sfîr[itului de secol“, în care gînditorii dezbat inutil compara]iile între comunism [i nazism, Furet încearc\ înc\ o dat\ s\ distrag\ aten]ia de la o cronologie implacabil\ [i sfîr[e[te prin a sugera c\ introducerea democra]iei [i a liberalismului în Europa, prin revolu]ii sîngeroase [i r\zboaie, a creat comunismul [i nazismul, l\sînd o dîr\ de sînge în istorie pe care trebuie s-o privim cu indulgent\ deta[are. Pe de alt\ parte, teza vinov\]iei democra]iei pentru apari]ia comunismului îl pune pe Furet al\turi de Adolf Hitler, ale c\rui baze doctrinare erau identice: „În Europa occidental\ de ast\zi, democra]ia este precursoarea marxismului, care nu poate fi conceput f\r\ ea. Ea este, pentru aceast\ crim\ mondial\, terenul de cultur\ unde se poate propaga epidemia“171. Ernst Nolte r\mîne îns\ 170 François Furet, Ernst Nolte, Fascism [i comunism, Ed. Univers, Bucure[ti, 2000, p. 28. 171 Adolf Hitler, Mein Kampf, vol. I, Ed. Beladi, Bucure[ti, 1997, p. 89.

174


lucidul acestei coresponden]e esen]iale [i, citînd tot un francez, aduce lucrurile la o sintez\ ra]ional\: fascismul a fost o încercare de a copia bol[evismul, f\r\ teoria proletariatului, adic\ f\r\ partea utopic\ a marxismului172. Introducerea în sistem a libert\]ilor fundamentale ale individului, a celor mai generoase principii ale drepturilor omului [i ale democra]iei, f\cîndu-se în subteranele politicii prin conspira]ii, organiza]ii oculte, scenarii [i planuri secrete împotriva unor imperii vetuste [i ireformabile, a permis nu numai dirijarea unor procese politice, sociale [i economice progresiste, dar [i dezvoltarea pîn\ la maturizare a concep]iei comuniste nega]ioniste [i distrug\toare, întemeiat\ pe terorismul permanent, adic\ pe violen]\ la nivel de mas\. Secolul XX a fost faza critic\ a unui proces întins pe trei veacuri, momentul de istorie în care scenariile au ie[it la suprafa]\ [i s-au confruntat sîngeros, cu zeci de milioane de victime. Dac\ au existat dou\ curente n\scute în secret [i care s-au ciocnit în secolul XX, acestea nu au fost fascismul/nazismul [i leninismul, ci marxismul [i democra]ia liberal\. Leninismul (stalinismul) [i fascismul (nazismul) s-au confruntat pe fa]\, militar. Dac\ vei coborî la nivelul confrunt\rii ideologice dintre ele, vei descoperii identit\]i inconfundabile, care ar fi justificat alian]a, nu conflictul. A[a s-a n\scut Pactul Molotov-Ribbentrop! A[a a gîndit Stalin pîn\ în ultima clip\ a atacului din 22 iunie 1941. Ne putem întreba, bineîn]eles, cî]i dintre oamenii politici români contemporani acestor procese au în]eles ce se întîmpla în plan ideologic [i doctrinar în lume? Evenimentele conflictuale ale perioadei interbelice din ]ara noastr\ arat\ c\, fie la Putere, fie în rîndurile Opozi]iei, grup\rile politice sau personalit\]ile vie]ii noastre publice au ac]ionat mai degrab\ din instinct. În acela[i context, prezen]a unor personalit\]i române[ti în lojile masonice nu era decît o mim\ la iluzia c\ 172

Francois Furet, Ernst Nolte, op. cit., p. 93.


175

sunt implica]i în deciziile mondiale. Este drama lui Titulescu. Ace[ti factori de nesubstan]ialitate au permis ca România Mare s\ par\ o crea]ie francez\, iar mai tîrziu Hitler s\ schimbe soarta teritorial\ a ]\rii noastre într-o noapte. Noaptea cînd a descoperit documentele secrete ale francezilor, prin care ne angajam s\ arunc\m în aer cîmpurile petroliere [i Por]ile de Fier, de dragul lor. Acum, la cap\tul acestei scurte analize asupra fenomenelor doctrinare [i geopolitice din Germania interbelic\, putem asocia Mi[carea legionar\ a lui Corneliu Z. Codreanu cu vreunul din curentele n\scute din lupta între diferite clone ale marxismului? Mai degrab\ nu. A încercat s\ copieze cîte ceva din Stînga populist\ [i din Dreapta na]ionalist\, dar ceea ce l-a ]inut în actualitate a fost reforma moral\, ca expresie a nemul]umirii popula]iei fa]\ de sistemul pseudodemocratic al ]\rii, [i mistica ortodox\, ca vector al penetr\rii Mi[c\rii în straturile cele mai de jos ale societ\]ii agrare române[ti. Preocupat\ de satisfacerea vechilor sale mentalit\]i semicoloniale, România se împ\r]ea la începutul anului 1933 între starea uzat\ de anex\ a politicii Fran]ei [i starea previzibil\ de anex\ a politicii italo-germane. Doar anticomunismul ei r\mînea statornic.

Polarizarea elitelor intelectuale Sub umbrela nev\zut\ a conflictului între ideologii, în copil\ria României Mari se ridica o genera]ie de liceeni dota]i cu sensul moral al r\spunderii. În mai toate [colile medii ale ]\rii se formaser\ cluburi, grup\ri sau „fr\]ii“ culturale, avide s\ preia mo[tenirea statului na]ional unitar. Adapta]i rapid contemporaneit\]ii postbelice, ei vor porni de la o certitudine: România Mare nu poate fi condus\ de vechii politicieni [i de vechile partide, a[a cum a fost condus\ România Mic\. Spiritul Genevei le inspira credin]a c\, sub paza garan]iilor

176


p\cii, ei au o patrie de construit. Petru Comarnescu î[i amintea: „Ceream primatul inteligen]ei, muncii, cinstei, priceperii [i ordinei; n\zuiam ca ]ara s\ capete o importan]\ cultural\, ce nu o avea din pricina politicienilor agrama]i [i obtuzi, ce ne conduceau ]ara; voiam ca institu]iile s\ fie conforme specificit\]ii poporului, tradi]iilor lui, dar totodat\ satisfacerii cerin]elor vie]ii moderne. Moralitate nou\, metode loiale, pricepere la cei care conduc cultura [i în genere via]a ]\rii, voiam selec]ia natural\ a valorilor poporului nostru, luptînd împotriva nepotismului, ipocriziei, afacerismului“173. Primii lor mentori s-au g\sit, mai degrab\, printre sociologi, economi[ti, arhitec]i [i ingineri, decît printre oameni de partid [i, de aceea, modelul occidental de civiliza]ie a fost acum mult mai tentant [i intens decît în 1848. Dup\ primele atrocit\]i ale experimentului comunist din Fran]a, Germania sau Rusia, filozofia care punea omul în centrul universului a început s\ fie interpretat\ ca o necesar\ m\rturie a intelectualit\]ii individului, dar [i înpins\ în fundalul cultural, pentru a face loc credin]ei cre[tine. În cazul nostru, ortodoxe. Apelul la religie a fost cu certitudine o solu]ie moral\ împotriva corup]iei sistemului politic din România, iar îndreptarea c\tre na]ionalismul luminat o formul\ de c\utare a unei baze doctrinare pentru ac]iunea lor public\. Adolescen]ii din 1920 vor fi absolven]ii de facult\]i autohtone sau occidentale din 1933, urm\ri]i de realizarea personal\ [i de des\vîr[irea comunitar\, [i viitorii de]inu]i politici din închisorile comuniste. Pe vremea cînd îl ascultau pe Nae Ionescu, Mircea Eliade [i Mihail Sebastian nu erau legionari sau comuni[ti. Ei f\ceau parte dintr-o genera]ie predestinat\ constituirii elitei cu care România Mare urma s\ devin\ un stat capitalist dezvoltat, major în plan regional [i actor important al politicii europene. Acest proiect a e[uat, ca urmare a for]ei prea mari pe care o aveau „inamicii“: 173 Petru Comarnescu, Jurnal, 1931-1937, Institutul European, Ia[i, 1994, p. 12.


177

sl\biciunile sistemului politic parlamentar; efectele în mentalit\]i ale loviturii de stat din iunie 1930; concentrarea puterii executive în mîna camarilei. Vremurile grele care au venit peste noi din exterior nu au f\cut decît s\ înt\reasc\ blocajul evolutiv al societ\]ii române[ti. Deocamdat\, la 1932 predomina intelectual spiritul Genevei [i func]iona politic autoritatea Societ\]ii Na]iunilor. În timp ce Iorga transforma [coala de la V\lenii de Munte în centru cultural de importan]\ na]ional\, iar la [coala lui Nicolae Filipescu de la M\n\stirea Dealu se concentra un adev\rat nucleu al elitelor, unde predau cei mai str\luci]i profesori ai ]\rii, sociologul Dimitrie Gusti organiza la Funda]ia „Carol I“ un centru de conferin]e, frecventat de tinerii noii genera]ii intelectuale: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, istoricii Mihail Polihroniade [i Alexandru Cristian-Tell, Vasile Voiculescu, Dan Botta, Emil Botta, Eugen Ionescu, Petru Comarnescu, Constantin Noica, Eugen Jebeleanu, Zaharia Stancu, arhitectul Haig Acterian, poetul Sandu Tudor. În jurul acestor b\rba]i, roia un num\r de femei atrase de lumina gloriei, încurcîndu-le sau descurcîndu-le via]a [i între]inînd o atmosfer\ de grup restrîns, select [i amical. Asupra lor î[i exercita influen]a decisiv\ Nae Ionescu. Numit conven]ional Forum, centrul de conferin]e [i dezbateri de la Funda]ia „Carol I“ a devenit un pol de atrac]ie pentru tineretul bucure[tean, care, de[i oarecum împ\r]it dup\ vagi orient\ri politice diferite, g\sea for]a s\ se confrunte în plan intelectual [i s\ p\streze urbanismul. În aprilie 1932, tinerii conferen]iari au hot\rît s\ transforme Forum-ul într-un „sindicat intelectual“, denumire generic\ a unei asocia]ii de filozofie, arte, litere, [i au oscilat un timp între denumiri ca Daphne, Argonau]ii, Criterion. În mai 1932, asocia]ia prime[te denumirea definitiv\ Criterion [i func]ioneaz\ pe sistemul conferin]ei asupra unei teme, urmate de dezbateri libere. Foarte rar, în cazul unor subiecte delicate, membrii asocia]iei preg\teau dinainte detaliile desf\[ur\rii, de cele mai multe ori fiind suficient enun]ul

178


subiectului sau lipirea unui afi[ pentru ca sala s\ fie arhiplin\. Dup\ conferin]e, grupul se întîlnea la cafeneaua Corso sau la ber\ria Gambrinus, unde continua discu]iile [i f\cea analiza dezbaterii. Mai to]i membrii asocia]iei publicau în ziarele [i revistele vremii, asigurînd într-un fel dezbaterilor o circula]ie mai larg\. Uneori, la sfîr[itul s\pt\mînii, grupul Criterion [i femeile ata[ate f\ceau ascensiuni în Mun]ii Bucegi. Un ciclu de conferin]e a atras în mod deosebit aten]ia: „În duminica urm\toare, am c\zut de acord asupra primelor personalit\]i culturale [i politice pe care le vom prezenta [i discuta, din perspective diferite, dar complementare, patru sau cinci dintre noi: Gandhi, Lenin, Mussolini, Charlie Chaplin, Proust, Gide, Freud, Bergson, Picasso, Stravinski. Prev\zusem o alt\ serie de simpozioane, în jurul cîtorva probleme: romanul românesc contemporan, arta româneasc\ modern\, America [i cultura american\, Asia v\zut\ din Occident [i alte cîteva“174. Unele conferin]e au fost repetate, din cauza afluxului imens de participan]i. „Prefectura Poli]iei fusese nevoit\ s\ trimit\ o duzin\ de sergen]i [i cî]iva comisari s\ asigure circula]ia în fa]a Funda]iei «Carol» [i s\ apere intr\rile de îmbulzeal\. Succesul acesta nemaiauzit nelini[tise Ministerul de Interne, iritase o seam\ de gazetari [i scriitori, iscase tot felul de invidii [i gelozii“175. În interior, grupul era m\cinat de activitatea prozaic\ a femeilor, ame]ite [i ele de succesul enorm al intelectualilor acestei genera]ii de excep]ie. Au început s\ apar\ [i primele incidente publice. Dintr-o eroare de calcul – dup\ toate probabilit\]ile – Petru Comarnescu, principalul organizator al [edin]elor [i om de Stînga, plaseaz\ conferin]a despre Lenin la începutul ciclului, în seara de 13 octombrie 1932. Sala se va umple de indivizi dubio[i, între care ie[eau în eviden]\ chelnerii de la marile hoteluri [i restaurante din centrul Capitalei, to]i comuni[ti, 174 175

Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), Ed. Humanitas, Bucure[ti 1997, p. 232. Ibidem, p. 237.


179

aceia[i chelneri care îl vor aresta pe mare[alul Ion Antonescu în august 1944, sub conducerea lui Emil Bodn\ra[. Au fost invita]i intelectuali de Stînga, printre care au fost identifica]i de Siguran]\ [i Belu Zillber, condamnat în 1930 pentru spionaj în favoarea URSS, [i Lucre]iu P\tr\[canu, cunoscutul membru al Partidului Comunist din România, agentur\ sovietic\ aflat\ în ilegalitate. Simpozionul, prezidat de profesorul C. R\dulescu-Motru, s-a desf\[urat îns\ într-o atmosfer\ civilizat\, cu argumente [i contraargumente, fiind apoi repetat peste patru zile, datorit\ succesului s\u deosebit. Agita]ia din jurul acestui adun\ri a pus în alert\ Siguran]a [i SSI-ul, semnalele trimise organizatorilor din aceast\ direc]ie f\cînd aluzii în termenii unei propagande mascate pentru comunism. Petru Comarnescu a fost contactat de inspectorul Vasile Parizianu cu urm\toarele cuvinte: „Domnule Comarnescu, nu vom uita niciodat\ c\ dumneata ai adunat pe comuni[tii din Bucure[ti în fa]a Palatului Regal!“. Simpozionul din 27 octombrie, dedicat lui Freud, a fost interzis, agen]ii Poli]iei împiedicînd lumea s\ intre în sal\. Organizatorii au protestat la cabinetul lui Armand C\linescu [i acesta a admis ]inerea [edin]ei, începînd cu ora 21.30. De la urm\toarea tem\ de dezbatere, opera cinematografic\ a lui Charlie Chaplin (27 octombrie 1932), atmosfera din jurul grup\rii Criterion s-a degradat rapid. Chaplin era considerat evreu (în realitate, doar fratele s\u era, dintr-o alt\ c\s\torie a mamei). În timp ce î[i prezenta discursul, Mihail Sebastian a fost interpelat din sal\ de un grup al organiza]iei de tineret cuziste: „Un ovrei despre un alt ovrei!“, fapt care l-a iritat pe cunoscutul scriitor, dar nu l-a împiedicat s\-[i continue expunerea. În ziua de 3 noiembrie, în timp ce profesorul Mihail Ralea prezida [edin]a despre André Gide, un grup de aproximativ o sut\ de studen]i cuzi[ti ia cu asalt intrarea în sal\ [i produce o înc\ierare, sub pretextul c\ Gide (fonetic jid) este prescurtarea de la „jidan“. În realitate, Gide fusese de curînd în URSS [i d\duse declara]ii exuberante în favoarea bol[evismului. Presa na]ionalist\, alimentat\ de Siguran]\,

180


a declan[at un atac violent la adresa simpozioanelor de la Criterion [i acestea nu au putut continua decît în alte s\li, cu un auditoriu mult restrîns. Presa de Stînga a r\spuns [i ea în for]\. F\r\ îndoial\ c\ expunerea liber\ a unor teze comuniste, prin intermediul unei dezbateri – altfel, cu argumente [i contraargumente – a fost doar un pretext pentru autorit\]i în manevra de distrugere a grup\rii Criterion, care reprezenta un nucleu intelectual de incontestabil\ autoritate, dar opus evident sistemului politic corupt al ]\rii. Ni s-a p\strat o m\rturie decisiv\ pentru a în]elege, chiar ridicînd întregul eveniment cultural la nivelul politicii mondiale, c\ cele dou\ tabere intelectuale – na]ionali[ti [i comuni[ti – se apropiau [i chiar se solidarizau într-un loc sigur: necesitatea schimb\rii sistemului politic din România anilor 1932-1933. La simpozionul din 13 octombrie, de exemplu, în momentul în care na]ionalistul Mihail Polihroniade „a amintit expresia lui Lenin, c\ statul burghez e un cadavru care va fi r\sturnat dintr-o singur\ lovitur\, a fost aplaudat atît de studen]ii na]ionali[ti, cît [i de grupurile de simpatizan]i comuni[ti pe care îi adusese la Funda]ie prezen]a lui Lucre]iu P\tr\[canu“176. Reprezentînd în plan ideologic cele dou\ mari curente politice care începeau s\ se confrunte atunci în lume, ambele c\utînd s\ schimbe sistemul pseudodemocratic protejat prin Societatea Na]iunilor, tinerii intelectuali ai genera]iei Criterion deveniser\ un pericol pentru structura corupt\ de putere din România. Pentru a-i dezbina [i a-i face inofensivi, liderii acestei genera]ii au fost instiga]i unii împotriva celorla]i, punîndu-li-se la dispozi]ie presa de scandal [i mijloace materiale sau informativ-diversioniste. Atacul a pornit prin cî]iva ziari[ti de [antaj, între care a excelat Zaharia Stancu, [i, pe fondul unor gelozii [i invidii m\runte provenite din zona femeilor grupului, membrilor de frunte ai genera]iei li s-a înscenat un scandal de homosexualitate, acuza planînd 176

Ibidem, p. 238.


181

nedrept asupra întregului grup Criterion. Din acest episod dramatic [i murdar provine expresia „cavalerii de Curlanda“, preluat\ dup\ revolu]ia din decembrie 1989 de s\pt\mînalul România Mare [i folosit împotriva membrilor „Grupului pentru Dialog Social“, palid\ tentativ\ de refacere a spiritului de la Criterion. Apoi, prin alte mijloace, dar mai subtile, liderii genera]iei au fost îndep\rta]i din Bucure[ti prin burse, c\l\torii de studii în str\in\tate, func]ii bugetare. A[a a ajuns Mircea Eliade în India. Jucînd diversionist confruntarea de pe pozi]ii politice de Stînga, pentru a acoperi misiunea primit\ de la Siguran]\ [i [antajul pentru bani f\cut împotriva unor emuli ai grup\rii Criterion, Zaharia Stancu, fost ucenic al lui Nae Ionescu, va trece în ochii lumii drept comunist. El va transforma dou\ procese de calomnie, din care a fost sc\pat de Siguran]\, în „agresiuni“ ale burghezo-mo[ierimii împotriva curajului de a-i spune adev\rul în fa]\. Dup\ 23 august 1944, el va specula din plin aceast\ imagine [i î[i va asigura un loc sigur în nomenclatura Partidului Comunist. De cealalt\ parte, liderii na]ionali[ti ai grup\rii se vor îndrepta spre formele practice ale na]ionalismului. Ziaristul N. Carandino va înregistra momentul trecerii lor în Mi[carea legionar\: „Îmi reamintesc explica]iile practice ale prietenului meu, Mi[u Polihroniade: «Sunt mai tari ca noi, sînt organiza]i, au curent în opinia public\ [i, date fiind împrejur\rile europene, vor progresa vertiginos. Le lipse[te un singur lucru: o elit\ intelectual\ care s\-i conduc\. Le-o oferim noi»“177. Anul de r\scruce 1933, decisiv pentru via]a politic\ a ]\rii, an al ascensiunii lui Hitler la putere în Germania, al proiect\rii publice în martiraj a Mi[c\rii legionare [i an al asasin\rii prim-ministrului I.G. Duca, este [i cel al declan[\rii procesului de polarizare a elitelor intelectuale tinere ale ]\rii. Aici este de subliniat faptul c\ trecerea marilor valori intelectuale române[ti – Mircea Eliade, Emil Cioran, 177

N. Carandino, Nop]i albe [i zile negre, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1992, p. 153.

182


Constantin Noica, Vasile Voiculescu, Mihail Polihroniade, Ernest Bernea, Aron Cotru[, savantul în fizica nuclear\ Gheorghe Manu, academicianul Horia Hulubei, istoricul Petre P. Panaitescu, membru corespondent al Academiei, profesorul Eugen Chirnoag\, diplomatul Mihail Sturdza, filozoful [i poetul Lucian Blaga, poe]ii Dan Botta [i Ion Caraion, marele fiziolog Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, reputatul filolog Sextil Pu[cariu, filozoful Petre }u]ea, poetul Tudor Arghezi, profesorul preot Dumitru St\niloae [.a. – în Mi[carea legionar\ sau identificarea unora dintre ei ca simpatizan]i de notorietate public\ ai acesteia, se produce dup\ asasinarea lui I.G. Duca din decembrie 1933, ca [i cum actul de extrem\ violen]\ ar fi fost un gest moral, o reac]ie la agresiunile f\cute de acela[i regim corupt împotriva unor victime – legionarii! La cel\lalt pol ideologic, în Stînga, se a[az\ doar doi intelectuali de substan]\, Mihail Sebastian [i Mihail Sadoveanu (care tocmai produsese o disiden]\ în Marea Loj\ Masonic\ a României), restul, între care Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu sau Radu Miron Paraschivescu, fiind ni[te mediocrit\]i lansate drept personalit\]i abia dup\ instalarea ocupa]iei sovietice. Exasperat în fa]a e[ecului înregistrat de Criterion, Petru Comarnescu va lua [i el decizia activismului: „În fa]a unor atari situa]ii, am redevenit comunist, dorind s\ se termine odat\ cu aceast\ inegalitate [i discriminare [ovin\, s\ se termine cu jandarmeria [i poli]ianismul, cu militarismul acesta odios“178. De[i dup\ r\zboi [i-au negat apartenen]a, iar exege]ii lor au adus un dubiu asupra ei, atît Mircea Eliade, cît [i Lucian Blaga au fost membri ai Mi[c\rii legionare. Mircea Eliade a f\cut parte din cuibul „Axa“, condus de istoricul Mihail Polihroniade, a candidat pe listele Partidului „Totul pentru }ar\“ (Garda de Fier) [i a fost internat în lag\rul pentru legionari de la Miercurea Ciuc, din ordinul lui 178

Petru Comarnescu, op. cit., p. 84.


183

Armand C\linescu179. Lucian Blaga a f\cut parte din cuibul legionar de la Sibiu, condus de colonelul (r) Savu180. Raportul de for]e din interiorul elitei intelectuale tinere a ]\rii era atît de dezechilibrat în favoarea na]ionalismului, încît chiar [i numai simpla al\turare a numelor cu cele ale intelectualilor de Stînga produce un motiv serios de reflec]ie. Ca s\ putem în]elege acest dezechilibru pronun]at, dar mai ales s\ ne l\murim asupra resorturilor personale care au adus atîtea mari valori na]ionale în Mi[carea legionar\, suntem obliga]i s\ în]elegem acest curent politic în ansamblul manifest\rilor sale din perioada interbelic\, s\-i ar\t\m evolu]ia (de fapt, involu]ia) [i s\ d\m la o parte prejudec\]ile formate de propaganda comunist\. Propunem oric\rui cet\]ean contemporan un început: articolul de r\spuns al lui Mircea Eliade la acuza]iile de fascism ale marxistului Miron Radu Paraschivescu, articol publicat la 24 martie 1935 [i intitulat „Intelectualii e fasci[ti“. Iat\ dou\ fragmente: „Cînd cineva vine [i î]i spune c\ afirmarea autonomiei spiritului înseamn\ «fascism» sau «escroci» ([i aceasta numai pentru c\ o asemenea atitudine este antimarxist\) a[ vrea s\ [tiu cum am mai putea «discuta». Asta implic\ ori o extraordinar\ rea-credin]\, ori o ignoran]\ f\r\ margini. S\ fi fost to]i filozofii lumii «fasci[ti» sau «escroci»? S\ fi fost un Croce, un Bergson, un Russel, un Husserl – escroci [i lichele? S\ fie oare întreaga psihologie contemporan\ – care verific\ autonomia vie]ii suflete[ti – o crea]ie fascist\? S\ fie fizicianul Heisenberg el însu[i un fascist sau un escroc? De! Mai [tii? Nu l-au scos marxi[tii no[tri pe Eminescu hitlerist [i pe Pârvan un huligan rasist? Într-o discu]ie cu asemenea «revolu]ionari» te po]i a[tepta la orice. [...] Eu nu sunt obligat s\ ]in aici un curs de fizic\, altul de psihologie [i altul de 179 V. în întregime Claudio Mutti, Mircea Eliade, Legiunea [i noua Inchizi]ie,

Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001. Eugen Str\u]iu, C\m\[i verzi, stindarde ro[ii. Pagini din trecutul rela]iilor româno-evreie[ti, Ed. Continent, Sibiu, 1996, p. 113. 180

184


«filozofie», ca s\ completez cultura oric\rui marxist care îmi iese în drum. Lucrurile acestea se înva]\ acas\; [i se presupun [tiute într-o discu]ie asupra «reabilit\rii spiritualit\]ii». Nu po]i discuta muzica lui Beethoven cu unul care n-a auzit în via]a lui decît Titanic vals! Dup\ cum nu po]i explica unui analfabet, care te întreab\ cum merg tramvaiele – legile curentului electric“.

*

„Mar[ul dictatorilor“ (Les Conquérants), pictur\ de P. Fritel, expus\ la Salonul de Arte de la Paris 1892. Tabloul a impresionat prin asocierea `ndr\znea]\, dar sugestiv\ a dictatorilor din mai multe epoci – Cezar, Ramses al II-lea, Alexandru Macedon, Carol cel Mare, Napoleon, Timur Lenk –, `n acela[i mar[ sumbru printre mii de cadavre.

Capitolul III

LOVITURA MARILOR TR|D|RI Intrarea României în faza terorismului de stat [i instalarea dictaturii regale 22 decembrie 1937-31 martie 1938

Moto: Lovitura de stat presupune voin]a de-a guverna acum. CORNELIU Z. CODREANU

Imaginea loviturii de stat date în ziua de 10 februarie 1938 de c\tre regele Carol II se sprijin\ pe cîteva proiec]ii rezistente în timp. Prima dintre ele porne[te de la ideea c\ fostul prin], revenit ilegal în România [i instalat pe Tron ca urmare a loviturii de stat din 7-13 iunie 1930, a urm\rit de la început instituirea unei dictaturi personale [i a lucrat, între 1930 [i 1937, pentru distrugerea partidelor. A doua proiec]ie – cea comunist\ – îl prezint\ pe Carol ca exponent al unor for]e reac]ionare, capitaliste [i fasciste, pornite s\ distrug\ România, s\ exploateze poporul român, muncitorii [i ]\ranii, context în care regele s-a preocupat intens de jefuirea ]\rii în interes propriu. Al treilea stereotip apeleaz\ la pericolul reprezentat de „ascensiunea mi[c\rilor fasciste“, în spe]\ a Mi[c\rii legionare, fapt care l-a obligat pe Carol II s\ instituie o dictatur\ personal\, pentru a salva statul de la anarhie sau de la dezintegrare teritorial\, ca urmare a politicii revizioniste italo-germane. Nu o dat\, fiecare din aceste argumente a fost prezentat, mai mult sau mai pu]in conving\tor, `n func]ie de

186


unghiul din care era abordat evenimentul. Doar pu]ine tratate de istorie, ap\rute recent, subliniaz\ faptul c\ cele trei proiec]ii prin care s-a creat imaginea public\ despre lovitura de stat din 1938 nu se exclud una pe cealalt\ [i c\ p\r]i ale lor constituie, împreun\ un corp de fapte istorice veridice. Totu[i, anumite fapte atîrn\ mai greu decît altele. În plus, exist\ privilegiul distan]ei, al timpului trecut de la acele evenimente dramatice, precum [i apari]ia noilor izvoare istorice, care ne stau la dispozi]ie dup\ 1989. Pe acest fond, abordarea obiectiv\ a loviturii de stat din decembrie 1937 – martie 1938 se afl\ în fa]a unei dileme epistemologice: scena politic\ româneasc\ era atît de fragmentat\ [i advers\, încît coborîrea cercet\torului la atmosfera contemporan\, din timpul evenimentelor, 1: îl pune în situa]ia de a fi partizanul unui curent împotriva altui curent sau 2: de a prezenta rece [i în alternan]\ precis\ opiniile [i faptele adversarilor, fapt care îl pr\bu[e[te la nivelul unei simple cronologii. Exist\ apoi riscul ca, de dragul obiectivit\]ii prin neinterven]ie [i lips\ de comentariu, abordarea acestui moment din istoria României s\ se transforme într-o succesiune de documente [i citate, foarte util\, dar numai pentru profesioni[ti. De aceea, în analiza actului petrecut la cump\na dintre anii 1937 [i 1938, vom porni de la observa]ia ochiului de ast\zi, capabil s\ judece, în primul rînd, prin prisma rezultatelor, dar c\utînd cu intensitate cauzele reale. A[a cum ar\tam mai sus, lovitura de stat care a instaurat dictatura regal\ în România este localizat\ în timp la data de 10 februarie 1938. Atunci a fost înl\turat guvernul Goga-Cuza [i înlocuit cu guvernul Miron Cristea. Aceast\ dat\ a fost aleas\, de c\tre oameni politici contemporani [i de c\tre istorici, pentru identificarea loviturii de stat datorit\ unor particularit\]i din punctul de vedere al dreptului constitu]ional. Se poate extrage ca argument ideea c\ atunci a fost adus la putere un guvern personal, al regelui Carol II, format din oameni politici proveni]i din mai multe partide, guvern pe care însu[i suveranul îl numea „de uniune na]ional\“. Problema este c\ [i guvernul schimbat, Goga-Cuza, era tot o


187

formul\ personal\ a regelui, ca rezultat artificial [i improvizat al alegerilor din decembrie 1937. Mai mult, acesta a primit mandatul în vacan]a parlamentar\, în imposibilitatea de a fi confirmat sau infirmat de forul legislativ, deoarece „Corpurile legiuitoare sunt dizolvate cu mult timp înainte de data fixat\ pentru deschiderea lor, 17 februarie 1938. În acest fel sunt anulate [i alegerile generale din decembrie 1937, întrucît, neîntrunindu-se [i opera]iile de validare neavînd loc, cele dou\ Camere nu s-au putut constitui în mod legal“181. A[adar, schimbarea guvernului personal Goga-Cuza cu guvernul personal Miron Cristea în ziua de 10 februarie 1938, adic\ înc\ în interiorul vacan]ei parlamentare, nu este factorul decisiv al loviturii de stat, cu atît mai mult cu cît Carol II avusese pîn\ atunci tot un guvern personal, al lui Gheorghe T\t\rescu, mascat sub titulatura de liberal. Nici schimbarea Cabinetului, în sine, nu a produs o agita]ie deosebit\ [i nu a atras aten]ia prea mult, opinia public\ aflîndu-se în starea de amor]eal\ civic\, dup\ o campanie electoral\ care marca e[ecul pseudodemocra]iei române[ti. Cu totul alte manevre ale lui Carol II au provocat lovitura de stat [i ele s-au desf\[urat dup\ un [ir de preliminarii importante. La baza cunoa[terii lor se afl\ informa]iile con]inute în memoriile [i jurnalele unor personalit\]i contemporane, dintre care unele erau foarte bine informate (Armand C\linescu, Constantin Argetoianu), iar altele au consemnat evenimentul din perspectiv\ politic\ (Iuliu Maniu, C.I.C. Br\tianu, Radu Rosetti, Zaharia Boil\, legionarii etc.).

Argumentele regelui Carol II Cu toate c\ esen]ial pentru în]elegerea resorturilor acestei lovituri de stat trebuia s\ fie jurnalul regelui Carol II, acesta – 181

Ion Mamina, Monarhia constitu]ional\ în România. Enciclopedie politic\ (1866-1938), Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2000, p. 297.

188


în forma publicat\ ast\zi – este mutilat în partea sa decisiv\. Au fost sustrase numeroase file de c\tre Monique Urd\reanu, sau distruse de Elena Lupescu, înaintea unei tranzac]ii cu statul român, astfel c\ din jurnal lipsesc 49 de pagini, exact cele referitoare la lovitura de stat182. Pe durata lunilor noiembrie [i decembrie Carol II nu a f\cut interven]ii curente în jurnalul s\u, motivînd c\ „am avut atîtea de f\cut, atîtea dificult\]i [i probleme politice de rezolvat, încît mi-a fost imposibil de a continua de a-mi face zilnic însemn\ri“183. {tim, pe baza cercet\rii comparate [i a informa]iilor venite de la intimi, c\ regele Carol î[i camufla inten]iile [i chiar actele în jurnalul personal, convins c\ scrie pentru posteritate. Era interesat de imaginea sa în istorie [i, la fel ca mul]i lideri politici, c\uta s\ lase o impresie bun\. În al doilea rînd, cunoa[tem c\ Elena Lupescu îi controla însemn\rile în fiecare sear\, astfel c\, dac\ mai avea o f\rîm\ de demnitate, Carol î[i travestea jurnalul personal [i pentru amant\. Avînd îns\ în vedere c\, pe desf\[urarea însemn\rilor din 1937 [i pîn\ în 1939, Carol mai cunoscuse perioade în care povestea evenimente petrecute într-un interval de zile [i s\pt\mîni [i nu zilnic, scuza lui poate fi plauzibil\. Oricum, însemn\rile pentru intervalul 2 noiembrie-31 decembrie 1937 reprezint\ un rezumat al mi[c\rilor sale pe scena politic\. Din p\cate, ele con]in prea pu]ine indicii asupra inten]iilor [i mai mult o pledoarie pentru tema victimiz\rii sale, ca rege pus de partide într-o situa]ie limit\ [i nevoit s\ dea o lovitur\ de stat. Mul]umit de guvernarea T\t\rescu, Carol face apel la acesta pentru a continua cu un nou mandat, prin organizarea 182

V. „Cuvînt înainte“ de prof. Ioan Scurtu la Carol al II-lea, regele României. Însemn\ri zilnice, Ed. Scripta, Bucure[ti 1995 (Edi]ie Viorica Moisiuc, Nicolae Rau[) [i Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, Ed. Silex, Bucure[ti, 1995, p. 237 (Edi]ie Marcel-Dumitru Ciuc\ [i Narcis Dorin Ion). 183 Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, Ed. Silex, Bucure[ti, 1995, p. 230.


189

alegerilor [i cî[tigarea acestora. Cum în România alegerile se cî[tigau întotdeauna de guvernul care le organiza, Carol a crezut c\ T\t\rescu se va angaja într-o campanie electoral\ violent\, motiv pentru care regele a [i f\cut o remaniere la Ministerul de Interne, „cî[tig\torul regulat“ al alegerilor, [i l-a numit acolo pe Richard Franasovici, membru devotat al camarilei. Numai c\, în acel an, 1937, organizarea unei campanii electorale violente – în genul clasic, cu b\t\i, interdic]ii, omorîrea agen]ilor electorali – nu mai aducea în confruntare o Putere viril\ [i o Opozi]ie bleag\, lipsit\ de mijloace. Ideea c\ guvernul T\t\rescu va reu[i s\-[i impun\ mandatul prin violen]\ se izbea de apari]ia unui contracandidat serios la lupta în teren: Mi[care legionar\. A crede c\ aceasta, cu liste prezentate în 72 de jude]e, cu organiza]ii locale puternice [i cu „echipele mor]ii“ la fa]a locului, va sta s\ primeasc\ lovituri era o utopie. T\t\rescu [tia [i intuia c\ risc\ s\ ias\ din alegeri, dup\ o formul\ contemporan\, „cu capul spart“. Acesta este motivul – pericolul pe care îl reprezenta o reac]ie mult mai violent\ a Mi[c\rii – pentru care T\t\rescu i-a cerut regelui o schimbare de echip\, pentru care Carol i-a cerut lui T\t\rescu s\ organizeze alegeri libere, „curate“, [i pentru care Iuliu Maniu a semnat un pact de neagresiune cu Mi[carea legionar\. Pe fondul sl\birii autorit\]ii statului în teritoriu [i a infiltr\rii masive a ideilor Mi[c\rii legionare în Armat\, Poli]ie [i Justi]ie, orice agresiune de tipul celei din decembrie 1933, sub Duca, ar fi trezit o ripost\ înzecit mai dur\ [i ar fi produs un rezultat electoral spectaculos pentru partidul Mi[c\rii legionare. El candida de aceast\ dat\ sub denumirea „Totul pentru }ar\“, dup\ deviza marelui b\rbat politic conservator Barbu Catargiu („Totul pentru ]ar\, nimic pentru noi“). Or, prin declara]ii publice, circulare interne [i mesaje particulare, Corneliu Zelea Codreanu anun]ase c\ în]elege s\ se înscrie total în regimul constitu]ional [i legal al alegerilor, dac\ nu se vor produce agresiuni sau interdic]ii la adresa forma]iunii sale. Alegerile pentru Camera Deputa]ilor s-au organizat în ziua de 20 decembrie 1937 [i rezultatele au fost urm\toarele:

190


Partidul Na]ional Liberal – 35,92%; Partidul Na]ional }\r\nesc – 20,40%; Partidul „Totul pentru }ar\“ (Garda de Fier) – 15,58%; Partidul Na]ional Cre[tin (Goga-Cuza) – 9,15%; Partidul Maghiar – 4,43%; Partidul Na]ional Liberal „Georgist“ (Gh. Br\tianu) – 3,89%; Partidul }\r\nesc Radical – 2,25%184. Partidul Evreiesc, semnatar al pactului de neagresiune cu Mi[carea legionar\ [i cu PN}, a ob]inut doar 1,42%, f\r\ acces în Parlament. Mi[carea legionar\ ocupa locul trei, din 63 de partide [i liste comune înscrise, devenind astfel a treia forma]iune politic\ a ]\rii, dup\ ultimul mare partid tradi]ional, PNL, [i dup\ cel mai popular partid de Stînga, PN}. La Bucure[ti, Mi[carea legionar\ ocupa locul doi. Criticînd dezam\git presta]ia lui Franasovici, Carol II va consemna în jurnalul s\u: „Am impresia c\ nu [i-a dat prea mult\ silin]\, luînd drept scuz\ recomand\rile ca alegerile s\ fie cinstite [i rezultatul a fost c\ Guvernul a fost învins“185. Conform notelor sale, regele s-ar fi trezit într-o situa]ie f\r\ solu]ie, deoarece T\t\rescu nu putea continua, partidele mari nu voiau s\ formeze un guvern de coali]ie între ele, iar pe legionari nu-i putea aduce la guvernare, pentru c\ ar fi predat ]ara Germaniei. Ar fi g\sit atunci formula unui guvern PN} condus de Ion Mihalache, dar în în]elegere cu Vaida-Voevod, desprins din partid cu o arip\ na]ionalist\, îns\ Mihalache „face prostia c\, plecînd de la mine diminea]\, î[i insult\ prietenii [i, f\r\ a lua contact cu Vaida, refuz\, seara, îns\rcinarea dat\“186 . În aceste condi]ii – scrie mai departe Carol II – „mi-a r\mas deci o singur\ solu]ie constitu]ional\, aceea de a face apel Na]ional-Cre[tinilor lui Goga [i Cuza“187. Mai interesant este îns\ comentariul s\u la aceast\ 184 Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enciclopedia de istorie a României, Ed. Meronia, Bucure[ti, 2000, p. 65. 185

Carol II, op. cit., p. 233. Ibidem. 187 Ibidem, p. 234. 186


191

desemnare: „Sunt perfect con[tient c\ o guvernare cu aceste elemente, destul de hot\rît antisemite, nu va putea fi una de lung\ durat\ [i c\ dup\ ace[e]a voi fi liber s\ pot lua m\suri mai forte, m\suri cari s\ [m\] desc\tu[easc\ (sic!) atît ]ara, cît [i pe mine, de tirania, adesea atît de nepatriotic\, a meschinelor interese de partid“188. Este primul loc în care regele Carol II î[i demasc\ inten]iile, conservate intact din aprilie 1930 [i notate în jurnal, cu ocazia vizitei pe care i-o f\cuse Mihail Manoilescu la Paris, în preg\tirea revenirii în ]ar\: „Concluzia, dup\ ce îi declarasem c\ vreau s\ m-întorc, este c\ numai par un coup se poate face, avantajul e c\ viu neadus de nici un partid, c\ m[\] impun singur [i sunt deci mult mai independent. Am discutat ni]el [i chestiunea dictatorial\, el crede c\ ea este inevitabil\, mai ales pentru o vreme oare[care, c\ci va trebui luat taurul de coarne“189. Este u[or de observat c\ pozi]ia lui Carol, dup\ revenirea în ]ar\, a fost aceea de „independen]\“ fa]\ de partide [i, în primul rînd, fa]\ de PN} [i Maniu, care îi permiseser\ venirea [i-l urcaser\ pe Tron. Asupra „chestiunei dictatoriale“ situa]ia a devenit propice în decembrie 1937, a[a cum singur m\rturisea: „voi fi liber s\ pot lua m\suri mai forte“ împotriva partidelor politice. În sfîr[it, principala misiune a guvernului Goga-Cuza, abia numit la 28 decembrie 1937, pare a fi emiterea legilor antisemite: „Prima m\sur\ pe care vrea s-o iee este o revizuire a evreilor, cari, dup\ 1919, au intrat în mod fraudulos în ]ar\; lor vrea s\ le ridice dreptul de cet\]enie. Cred c\ va atinge o foarte mic\ minoritate [i este, poate, o aruncare de lest folositoare în acest moment“190. B\nuim c\ opinia lui Carol II se sprijinea pe datele Institutului Central de 188

Ibidem. (Am ar\tat în mai multe locuri c\ regele Carol II nu st\pînea sintaxa limbii române [i topica frazei, prezentîndu-se îns\ posterit\]ii ca un semidoct cu aere de patron al artelor.) 189 190


192


Statistic\, publicate cu ocazia recens\mîntului din 1936, [i în care se ar\ta c\ în România tr\iesc 758 000 de evrei, constituind 4,2% din popula]ia ]\rii. Num\rul refugia]ilor era de aproximativ 11 000, de[i asupra cifrei persist\ o nel\murire, dac\ era vorba de to]i refugia]ii clandestini în România, veni]i din toate p\r]ile, sau numai de refugia]ii din Rusia. „Filderman a apreciat c\ num\rul evreilor infiltra]i ilegal în România este de 10 000, [i el nu s-a împotrivit expulz\rii lor“191. Probabil c\ se referea tot la cei din Rusia. În realitate, legile antisemite date de guvernul Goga-Cuza în cele 44 de zile de existen]\ ale sale au produs o mas\ de peste 300 000 de evrei f\r\ cet\]enie în România, conform unui raport întocmit de Marele Stat-Major al Armatei române în 1942192. Actul antisemit, f\cut sub patronajul lui Carol II, nu a avut alt efect, în sine, decît s\ aduc\ vechea „chestiune evreiasc\“ în faza sa de criz\. Atît prin eliminarea evreilor din administra]ia [i economia ]\rii, cît [i prin reac]ia lor organizat\ – retragerea masiv\ [i lichidarea de conturi din b\ncile române[ti –, s-a produs un grav dezechilibru în sistemul economic al ]\rii. Ne întreb\m, pe bun\ dreptate, ce ra]iuni l-au determinat pe Carol II s\ permit\ unui guvern antisemit asemenea m\suri? Un posibil r\spuns se afl\ în marile muta]ii produse pe plan european, unde balan]a puterilor înclina spre blocul italo-german. O scurt\ privire asupra evenimentelor derulate numai în primele luni ale anului 1938, ne sugereaz\ c\ regele Carol II c\uta o adaptare la cursul accelerat al istoriei: la 4 ianuarie, „Londra anun]a c\ orice implicare a Palestinei în crearea unui c\min evreiesc trebuie amînat\, ceea ce provoac\ atacuri teroriste pe parcursul lunilor urm\toare“193. La 23 februarie se 191

Jean Ancel, Contribu]ii la istoria României, Vol. I. Partea întîi. Problema evreiasc\ (1933-1944), Ed. Hasefer, Bucure[ti, 2001, p. 79. 192 Ibidem, p. 81. 193 Rodney Castleden, The concise Encyclopedia of World History, Ed. Parragon, London, 1995, p. 541.


193

descoper\ marele z\c\mînt de petrol din Kuweit, protectorat britanic desprins în 1906 din corpul Irakului, ceea ce provoac\ orientarea guvernelor irakiene c\tre Germania. În martie, Hitler anexeaz\ Austria. Realitatea importan]ei celui de-al treilea Reich doar a fost confirmat\ prin semnarea, la 10 octombrie 1938, a Acordului de la München, unde „Fran]a [i Anglia au cedat sferei de influen]\ a Germaniei tot spa]iul sud-est al Europei“194. Încercînd s\ joace pe scena european\, altfel decît jucase Titulescu, regele Carol II credea c\ face un pas înainte, dar f\cea un pas tardiv, dup\ ce România ie[ise complet din orice c\r]i, [i îl f\cea grosolan [i iresponsabil. Regele gre[ea [i în planul gîndirii politice, deoarece resorturile ascensiunii Germaniei naziste în Europa anilor ’30, a[a cum certific\ [i istoriografia american\, nu ]inteau eliminarea evreilor, ci expansiunea economic\ [i politic\ din calitatea de Mare Putere. Hitler se afla în faza Germaniei Mari: „Dup\ ce ajunge cancelar, Hitler se str\duie[te necontenit s\-[i legitimeze cel de-al «Treilea Reich» prin tradi]ia istoric\ a Sfîntului Imperiu Romano-German. În 1935 notabilit\]ile din Nürnberg îi d\ruiesc o copie a spadei imperiale germane; el mul]ume[te pentru acest simbol al puterii imperiale germane. În 1938, cînd este deja «Führer-ul Germaniei Mari» d\ ordin s\ fie transferate, din trezoreria de la Viena la Nürnberg, vechile însemne imperiale, deci coroana lui Carol cel Mare, crucea imperial\, globul imperial, spada imperial\, pelerina ecleziastic\ purtat\ de Frederic al II-lea de Hohenstaufen, Sfînta Lance [i alte obiecte, pîn\ [i ciorapii purta]i la încoronare“195. A fost reintrodus\ folosirea în simbolistica oficial\ a culorii verde ottonian, provenind de la steagul de 194 Pamfil {eicaru, Istoria Partidelor Na]ional, }\r\nist [i Na]ional }\r\nist, Ed. VF, Bucure[ti 2000, p. 388. 195 Brigitte Hamann, Viena lui Hitler. Anii de ucenicie ai unui dictator, Ed. Vivaldi, Bucure[ti, 2000, p. 195.

194


lupt\ al lui Otto cel Mare, ini]iatorul primului Reich german196. La acea dat\, antisemitismul amenin]\tor al nazismului avea un caracter preponderent politic, anticomunist, acoperind prin aceasta inten]iile criminale expuse în Mein Kampf. Astfel s-a întîmplat c\, cel pu]in în România, unde afacerile marilor companii germane erau reprezentate de evrei – [i au r\mas astfel, dar mascat, [i sub regimul Antonescu, cu nem]ii în ]ar\ – m\surile lui Carol II [i ale guvernului Goga-Cuza nu loveau doar interesele economiei române[ti, dat [i interesele germane. Situa]ia din România era doar un aspect secundar al unui fenomen mult mai amplu [i profund paradoxal: a[a cum noteaz\ în cartea sa În Zodia Satanei, Carol [tia c\ rena[terea Germaniei se f\cuse cu bani evreie[ti: „… toat\ aceast\ chestiune s-a sfîr[it printr-o finan]are a Germaniei de c\tre City [i Wall Street“197. Doar dac\ privim mandatul încredin]at guvernului Goga-Cuza prin prisma datelor furnizate de Institutul Central de Statistic\ – adic\, numai 10 000 de evrei clandestini – putem în]elege decizia unui rege panicat, altfel condus de o camaril\ minoritar\ etnic. Din p\cate, nici acest argument nu r\mîne în picioare, deoarece Carol II a dat, pe mandatul guvernului s\u antisemit, un interviu ziarelor Epoque (05.01.1938) [i Daily Herald (10.01.1938), în care a anun]at opinia public\ interna]ional\ c\ evreii clandestini sunt aproximativ un sfert de milion. R\mîne astfel în picioare teza sacrific\rii siguran]ei civile a unui num\r însemnat de evrei din România, pentru a putea asigura o apropiere tardiv\ de Germania. Calculul a fost, pur [i simplu, idiot. L\murind [i acest aspect, însemn\rile lui Carol II, legate de preliminariile loviturii de stat, se încheie. S\ recapitul\m 196 Folosirea tricourilor verzi de c\tre echipa na]ional\ de fotbal a Germaniei în timpul Campionatului Mondial din 1990 [i interpretarea cu versuri a imnului Deutschland, Deutschland über alles a trezit protestul unor organiza]ii pacifiste, care, spre deosebire de marea mas\ a spectatorilor [i telespectatorilor lumii, [tiau care este semnifica]ia acestor gesturi. 197 Carol al II-lea, În zodia Satanei, Ed. Universitaria, Bucure[ti, 1994, p. 29.


195

elementele tezei lui Carol II asupra evenimentelor: guvernul T\t\rescu gre[e[te organizînd alegeri libere, tic\lo[ia partidelor îl împiedic\ pe rege s\ formeze un guvern constitu]ional [i ]ara intr\ într-o criz\ din care nu mai putea fi scoas\ decît printr-un regim personal, autoritar. Lucrurile nu sunt atît de simple.

Preliminariile crizei politice Anul 1937 era sfîr[it de mandat constitu]ional (4 ani) pentru guvernul Gheorghe T\t\rescu. Cunoscut în lumea politic\ drept o slug\ preaplecat\ a regelui, Gheorghe „Gu]\“ T\t\rescu formase între 5 ianuarie 1933 [i 14 noiembrie 1937 trei guverne succesive, etichetate drept echipe personale ale regelui, sub acoperirea unui sprijin politic liberal. Aceast\ opinie î[i avea sursa `n faptul c\ cele trei guverne suferiser\ atît de multe remanieri, încît spiritul constitu]ional al modului de formare [i func]ionare a guvernului fusese înc\lcat pe ocolite. Primul guvern (5 ianuarie 1933-1 octombrie 1934) suferise [ase remanieri; al doilea guvern (2 octombrie 193428 august 1936) cunoscuse [apte remanieri, iar al treilea guvern (29 august 1936-14 noiembrie 1937) alte [apte remanieri, între care cea din 23 februarie 1937 atinsese ministerele de for]\, al Ap\r\rii Na]ionale, de Interne [i de Justi]ie. În general, aceast\ perioad\ a guvern\rii T\t\rescu este privit\ ca moment al dezvolt\rii economice a statului român [i redres\rii par]iale a situa]iei sale financiare. Faptul c\ am putut avea o guvernare de continuitate, pe baza unui program gîndit de Constantin Argetoianu pentru eventualitatea unui regim autoritar [i aplicat de regele Carol II cu amendamente personale, a permis o anumit\ coeren]\ economic\ [i a produs efecte pozitive pîn\ la nivelul de trai al omului simplu. De regul\, atunci cînd se aminte[te traiul bun din perioada interbelic\ a României, la aceast\ perioad\ se

196


face referire. Conducerea Partidului Na]ional Liberal aprecia politica economic\ a guvern\rii T\t\rescu în termeni elogio[i: „Ajutat de elemente active [i dezinteresate ale Partidului, guvernarea d-lui T\t\rescu a fost rodnic\. S-a restabilit echilibrul bugetar, s-au f\cut investi]ii importante în [coli, biserici, prim\rii, sanatorii, spitale, c\i de comunica]ii [i s-au pus în func]iune instala]ii pentru ap\rarea ]\rii“198. Este perioada de vîrf a activit\]ii marilor concerne industrial-financiare dominate de Malaxa [i Auschnit, a primelor investi]ii sporite în înzestrarea [i dotarea Armatei, dar [i a marilor afaceri ilegale conduse de camaril\ [i de rege. Dezvoltarea economic\ permite [i finan]area substan]ial\ a culturii, [tiin]ei [i sportului199. În plan politic îns\, manevrele cuplului executiv Carol-T\t\rescu, inspirate de camarila condus\ de Elena Lupescu, provocau nelini[tea partidelor [i, în primul rînd, a celor aflate în opozi]ie. În toamna anului 1937, fidele principiilor democratice ale alternan]ei la Putere, ambele mari partide române[ti, PNL [i PN}, se pronun]au pentru o schimbare în favoarea revenirii ]\r\ni[tilor la guvernare. Situa]ia lor nu era îns\ atît de puternic\ încît s\ impun\ regelui o astfel de solu]ie politic\, fiind fragmentate deja în aripi adverse [i supuse unui bombardament permanent de interven]ii oculte din partea camarilei [i a regelui. S\ nu uit\m c\ guvernul fusese format cu un prim-ministru membru din rîndul trei al Partidului Na]ional Liberal, producînd derut\ în rîndurile liberalilor [i dificult\]i în apropierea dintre corpul solid tradi]ional al partidului – „b\trînii“, a[a-numita Grupare H, a tinerilor liberali, [i forma]iunea independent\ a georgi[tilor: „Partidul Na]ional Liberal din aceast\ perioad\ nu mai poseda îns\ nici puterea de influen]\ [i nici unitatea 198

C.I.C. Br\tianu, Amintiri în C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu, Amintiri. Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti 1992, p. 19. 199 Vezi subcapitolul „Via]a cultural\“ din Cap. XXIV, Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri [i pîn\ ast\zi, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1971, pp. 640-646.


197

ce o avusese în deceniul anterior, cînd în fruntea lui se aflase Ion I.C. Br\tianu. În conducerea partidului se manifestau disensiuni puternice, iar op]iunile pre[edintelui Consiliului de Mini[tri difereau în mare m\sur\ de obiectivele conducerii tradi]ionale a na]ional-liberalilor. Divergen]ele erau accentuate de faptul c\ în cabinet fuseser\ coopta]i, în general, liberali tineri, timp în care aparatul de conducere al Partidului Na]ional Liberal continua s\ se afle în mîinile b\trînilor“200. Oricum, atît la guvern, cît [i prin zona financiar-bancar\ controlat\ de partid, Partidul Na]ional Liberal reprezenta atunci principala for]\ a Dreptei democratice, dedicat\ capitalismului românesc [i, în parte, adic\ doar prin corpul partinic, parlamentarismului. În apropierea momentului de final constitu]ional al mandatului lui T\t\rescu, C.I.C. Br\tianu se pronun]a pentru o venire a ]\r\ni[tilor la putere, cu scopul de a nu sl\bi sistemul democratic [i de a înfrîna pornirile autoritare ale lui Carol II: „Dup\ 4 ani de guvern\mînt, opinia public\ dore[te schimb\ri. Ei i se pare totdeauna c\ o schimbare a conducerii Statului va fi folositoare. {tiam acest lucru din timpul guvern\rilor din trecut [i de aceea am sf\tuit pe domnul T\t\rescu s\ se retrag\ [i s\ cedeze locul unui alt partid politic“201. Pre[edintele PNL se în[ela. Alegerile din 1937 vor demonstra c\ popula]ia era în cea mai mare m\sur\ dezinteresat\ [i dezam\git\ de politic\, nu mai reac]iona la principiile democratice ale alternan]ei la putere [i prefera, într-o doz\ mai mic\ de 40%, este adev\rat, o guvernare autoritar\ sub masc\ democratic\, o guvernare care le adusese un strop de bun\stare în buzunare. Dup\ [apte ani de domnie discre]ional\ a lui Carol [i dup\ ce presa a reu[it s\-l conving\ pe cet\]ean c\ în spatele tuturor ac]iunilor regale se 200

{erban R\dulescu-Zoner, coordonator, Gheorghe Cliveti, Gheorghe Oni[oru, Dumitru {andru, Apostol Stan, Istoria Partidului Na]ional Liberal, Ed. All, Bucure[ti, 2000, p. 229. 201 C.I.C. Br\tianu, loc. cit., p. 19.

198


afl\ o camaril\ condus\ de „evreica“ Elena Lupescu, încrederea opiniei publice în sistemul democratic românesc sc\zuse alarmant, mai mult de un sfert din corpul electoral orientîndu-se c\tre forma]iunile politice na]ionaliste progermane. Raporturile reale ale na]iunii române cu regimul democratic aveau s\ fie sintetizate perfect de Archie Gibson, corespondentul lui The Times [i [ef al reziden]ei Intelligence Service în România: „Aceast\ situa]ie în care se g\se[te România ast\zi [1942, n.a.] deriv\ dintr-o succesiune de evenimente care î[i au originea în dec\derea sistemului parlamentar. Obosi]i de convulsiile politice [i confuziona]i de succesul regimurilor totalitare în Germania [i Italia, românii au renun]at de bun\ voie la libert\]ile lor, acordînd puteri nelimitate regelui Carol al II-lea prin plebiscitul din februarie 1938. În ora fatal\ care a lovit România în 1940, regele [i-a aplecat capul în fa]a presiunii ruse[ti, în timp ce un regim parlamentar, responsabil în fa]a electoratului, n-ar fi f\cut probabil acela[i lucru. Cedarea Basarabiei [i Bucovinei a fost primul dintr-o serie de dezastre care a rupt coloana vertebral\ a României [i a tîrît-o în alian]\ cu Germania, o ]ar\ cu care ea nu avea nimic în comun. Politicienii [i presa de partid sunt primii de blamat pentru compromiterea sistemului parlamentar [i pentru tîrîrea popula]iei române[ti spre totalitarism. În Camera Deputa]ilor [i chiar în Senat reprezentan]ii na]iunii n-au f\cut altceva decît s\ se injurieze unul pe altul, iar uneori au ajuns la b\taie. Principala preocupare a presei a fost s\ proclame cu glas tare b\nuiala de corup]ie a mini[trilor, senatorilor [i deputa]ilor. Parlamentul [i presa au reu[it s\ creeze o fals\ imagine a administra]iilor succesive prin exagerarea defectelor unor persoane care, de[i departe de a fi irepro[abile, reu[iser\ totu[i s\ fac\ ceva pentru ]ar\“202. P\rerea unui observator str\in obiectiv, [ef al spionajului britanic în ]ara noastr\ [i reprezentant al unui ziar de 202 Dennis Deletant, Studies in Romanian History, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1991, p. 243.


199

autoritate interna]ional\, trebuie cel pu]in s\ dea de gîndit anali[tilor perioadei interbelice. Situa]ia Partidului Na]ional }\r\nesc era mult mai grea. Dac\, în cazul PNL-ului, disensiunile veneau din conflictul între genera]ii, la PN} problemele erau de natur\ structural\. De la formarea sa, la 10 octombrie 1926, PN} a cunoscut dou\ tendin]e distincte, mereu vizibile, cea socialist-agrarian\ [i cea regionalist\ ardelean\, ambele îns\ fidele sistemului democratic. Chiar dac\ au existat accente anticonstitu]ionale în fiecare grupare, le putem pune pe seama politicianismului, PN} înscriindu-se activ în jocul politic, chiar din primul s\u deceniu de existen]\. Popularitatea sa [i statutul de partid mare s-au datorat îns\ exclusiv programului demagogic stîngist din perioada 1927-1929, program compus din largi promisiuni sociale, pe care apoi nu le-a putut onora. Eroarea f\cut\ de Iuliu Maniu în iunie 1930 nu a produs consecin]e vizibile pe termen scurt, popula]ia primind aducerea lui Carol II pe Tron cu speran]\. Nici e[ecul tentativei lui Maniu de a înscrie domnia lui Carol II în sistemul democratic de partide nu a produs un tremur anxios în popula]ie, regele fiind suficient de abil s\ ob]in\ o sciziune în aripa ardelean\ a PN}, aducîndu-l pe Alexandru Vaida-Voevod la putere în iunie 1932, înc\lcînd astfel ierarhia partidului. Dup\ ce s-a umilit în octombrie 1932 la Sinaia, primind de la Carol II [i Elena Lupescu o guvernare de trei luni, Iuliu Maniu va adopta o pozi]ie public\ tran[ant\ împotriva camarilei, cu nominalizarea Elenei Lupescu, [i se va retrage din conducerea partidului, înconjurat de rudele [i adep]ii s\i fideli. Dup\ ce a fost de trei ori prim-ministru în numele PN}, Vaida-Voevod cade în 1933, pentru a fi adu[i, a[a cum am v\zut, I.G. Duca [i liberalii. La începutul anului 1937, Partidul Na]ional }\r\nesc cuno[tea o arip\ na]ionalist\ dizident\, desprins\ în 1933 sub conducerea lui Vaida-Voevod [i regrupat\ în organiza]ia minor\ „Frontul Românesc“, mai cuno[tea o arip\ manist\, adept\ a democra]iei clasice ie[ite din principiul na]ionalit\]ilor de la sfîr[itul primului r\zboi mondial, [i

200


corpul principal al partidului, dominat de socialist-agrarierii lui Mihalache [i Madgearu. Dar [i în acest corp fragil al partidului se identificau trei tendin]e: promanist\, de rezisten]\ anticarlist\, stîngist\ de orientare socialist-comunist\, [i centrist\, format\ din personalit\]i relativ tinere, dar apropiate proiectelor autoritare ale regelui Carol II. Între acestea din urm\, Armand C\linescu era cel mai r\s\rit. F\rîmi]area partidelor, prin specularea oportunismului unor politicieni, îi permitea lui Carol II s\ opereze combina]ii guvernamentale în care s\ poat\ infiltra oameni de încredere ai s\i, cu misiunea de a aplica programul regal. În aceste condi]ii, de cerc vicios al oligarhiei politice, în care combina]iile se f\ceau cu miz\ închis\ pentru partide [i cu miz\ deschis\ pentru rege, deranja doar Mi[carea legionar\, care se pronun]a violent împotriva unei st\ri de lucruri anormale. Pornind de la concep]iile sale antidemocratice – pe ideea c\ democra]ia este un sistem evreiesc – Mi[carea legionar\ ataca sistemul democratic din România [i avea succes, deoarece sl\biciunile acestuia începuser\ s\ devin\ extrem de vizibile. Codreanu ar\ta pseudodemocra]ia din România cu degetul [i le spunea adep]ilor [i simpatizan]ilor s\i c\ a[a arat\ democra]ia din întreaga lume. La fel va face [i propaganda lui Göbbels în timpul r\zboiului, cu ajutorul unui silogism aberant: „Anglia este o democra]ie / Anglia bombardeaz\ Germania / Deci democra]ia ucide copiii germani“. Începutul anului 1937 a adus o accentuare a crizei din Partidul Na]ional }\r\nesc. Ion Mihalache nu reu[ea s\ ob]in\ garan]ii din partea regelui c\ la alegerile din toamn\ va fi adus la putere partidul s\u, f\r\ interven]ii oculte [i cuplaje ignobile. În timp ce Carol II se ar\ta tot mai mul]umit de guvernul T\t\rescu, Mihalache î[i punea probleme de conducere. În ciuda zeflemelei cu care era tratat de majoritatea oamenilor politici, care nu vedeau „un izmenar pe scaunul lui Lasc\r Catargiu“, în ciuda tendin]elor sale „revolu]ionar“ stîngiste [i a felului grosolan în care ac]iona uneori pe scena politic\, Ion Mihalache a fost un om onest [i


201

responsabil fa]\ de partidul s\u. El sesizase simpatia lui Carol pentru Armand C\linescu, tip energic [i brutal, [i vedea un avantaj pentru partid din aceast\ leg\tur\. Lider al centri[tilor [i, în repetate rînduri, subsecretar de stat la Interne, unde î[i formase o surs\ de informa]ii prin intermediul Siguran]ei [i de unde ac]ionase violent împotriva G\rzii de Fier, Armand C\linescu a v\zut în organiza]ia lui Corneliu Zelea Codreanu un inamic de moarte. Dincolo de aspectele politice ale ostilit\]ii sale fa]\ de legionari, ostilitate care îl va califica în fa]a camarilei, Armand C\linescu avea puternice resentimente personale fa]\ de Codreanu, mai ales dup\ ce a aflat pe linie informativ\ c\ Mi[carea legionar\ l-a pus pe lista neagr\. La jum\tatea lunii ianuarie 1937, [eful serviciului de informa]ii al Marelui Maestru al Marii Loji Na]ionale, Jean Pangal, [eful masoneriei na]ionale, l-a informat pe C\linescu de hot\rîrea legionarilor de a-l asasina în caz c\ este numit ministru de Interne în vreun guvern203. Avertismentul era foarte serios. Atunci cînd analiz\m cu luciditate, f\r\ parti pris, ura manifest\ ar\tat\ de Armand C\linescu fa]\ de legionari [i ura reciproc\ a acestora, pornit\ de la brutalitatea [i excesul de zel cu care îi atacase C\linescu în trecut, trebuie s\ lu\m în calcul [i considerentele de ordin personal. Armand C\linescu [i Corneliu Z. Codreanu se urau [i acest sentiment a func]ionat din plin asupra ac]iunii, atît atunci cînd primul a primit ordin de la Carol s\-l suprime pe Codreanu, cît [i atunci cînd legionarii [i-au r\zbunat C\pitanul. La sfîr[itul anului 1936, grupul centrist al lui Armand C\linescu a c\utat s\ provoace o dezbatere în partid pentru ca, pe baza unei reîntregiri par]iale, cu Vaida-Voevod, Partidul Na]ional }\r\nesc s\ poat\ primi de la rege formarea viitorului guvern. Condi]ia acestei în]elegeri era eliminarea lui Iuliu Maniu din partid, deoarece, pentru a se bucura de încrederea regelui, trebuia îndep\rtat adversarul acestuia, pe 203

Armand C\linescu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1990, p. 332.

202


subiect de moralitate. Ion Mihalache, pre[edinte al partidului la acea dat\, ezita s\-l exclud\ pe Maniu din mai multe motive: se afla sub influen]a personalit\]ii acestuia, dorea o venire la guvernare a PN}, dar f\r\ condi]ii – ceea ce iar îl apropia de pozi]ia lui Maniu – [i se temea de o compromitere a partidului, în cazul accept\rii infiltr\rilor tipice de oameni ai Palatului în guvernul s\u. Aceast\ problem\ a plas\rii de oameni proprii ai lui Carol II în guverne nu avea doar un aspect imagologic negativ, ci înf\]i[a [i unul practic, oamenii regelui – cum f\cuse Armand C\linescu sub guvernul Vaida în 1933 – nu ascultau de prim-ministru, ci de Palat, adic\ de camaril\ [i de rege. Prim-ministrul p\rea astfel o marionet\, un caraghioz, [i, dac\ era chiar pre[edintele partidului aflat la guvernare – cum este uzan]a democra]iilor parlamentare – pozi]ia sa ridicol\ se transfera asupra partidului s\u. A[adar, rezisten]a lui Mihalache la tenta]iile formulei oferite de Carol II pornea de la calcule politice s\n\toase. PN} nu-[i putea permite formula acceptat\ de PNL, ca un lider de rang inferior s\ conduc\ guvernul, iar partidul s\ fac\ o opozi]ie de parad\, pentru c\ soliditatea intern\ a ]\r\ni[tilor era extrem de fragil\. O astfel de situa]ie l-ar fi readus rapid pe Maniu la conducerea partidului, lucru pe care nu-l dorea nici unul din cei care a[teptau chemarea pentru formarea viitorului guvern. Pe linia planului regal de apropiere a lui Vaida de Mihalache, la 14 ianuarie 1937, prim-ministrul T\t\rescu îl invit\ pe Armand C\linescu la o conversa]ie în care îi dezv\luie inten]ia de a se retrage în toamn\, îi confirm\ dorin]a regelui de a forma un guvern PN} Mihalache-Vaida, cu excluderea lui Maniu din partid, precum [i inten]ia sa de a sta doi-trei ani în opozi]ie pentru a prelua conducerea Partidului Na]ional Liberal. Întîlnirea a fost crucial\ pentru Armand C\linescu, acesta orientîndu-[i gruparea centrist\ [i ac]ionînd din acel moment numai pe linia acestui plan. El va manevra atît ca agent al regelui pe scena politic\ a ]\rii, cît [i ca tr\d\tor în interiorul partidului s\u. Pe fluidul aceluia[i curs periculos în care intrase, Armand C\linescu se va întîlni cu marea lichea


203

a regimului carlist, prefectul Poli]iei Capitalei, Gavril\ Marinescu, la începutul lui martie 1937. În aceast\ întrevedere confiden]ial\, ]inut\ acas\ la Armand C\linescu, prefectul poli]iei îl va anun]a pe liderul centrist c\ „are de gînd s\ suprime pe Codreanu [i vreo 30 gardi[ti principali. {i-a format echipe de 200 pu[c\ria[i, cu care va da lovitura într-o noapte. E convins c\, dac\ nu-i suprim\ el pe ei, vor c\dea el [i Rex [regele, n.a.] apoi, victime“204. Nu cunoa[tem informa]ii certe despre preg\tirea unor asasinate de acest tip din partea Legiunii, de[i ele sunt credibile [i ca zvon, dar [tim sigur c\ în programul politic al partidului „Totul pentru }ar\“ intra [i formula punctului 84 din C\rticica [efului de cuib: „A doua zi dup\ victoria legionar\ se va constitui Tribunalul Excep]ional, care va chema în fa]a lui [i va judeca pentru tr\dare de Patrie: a) Pe to]i jefuitorii banului public; b) Pe to]i cei ce-au primit mit\, înlesnind afaceri; c) Pe to]i cei ce, c\lcînd legile fundamentale ale ]\rii, au persecutat, au închis, au lovit în legionari sau în familiile lor. Orice func]ie ar de]ine, de la jandarm pîn\ la ministru, nimeni nu va sc\pa acestei judec\]i. Prea [i-au imaginat ace[ti domni c\ }ara Româneasc\ este mo[ia lor, c\ legile s-au f\cut pentru ca s\ le calce ei în picioare [i c\ noi suntem arga]ii de pe aceast\ mo[ie, pe care s\ ne bat\ la spate cu biciul. Na]iunea român\ con[tient\ de drepturile ei va începe via]a cea nou\ prin opera de pedepsire legal\. Acest ceas îl a[tept\m [i r\bd\m“. Este clar c\ o eventual\ venire la putere prin alegeri libere în 1937 a Mi[c\rii legionare ar fi produs o decimare pe cale juridic\ a majorit\]ii clasei politice române[ti. Cî]i nu jefuiser\ banul public, nu primiser\ mit\, nu c\lcaser\ drepturi constitu]ionale ale cet\]enilor? În ce prive[te agresiunile la adresa partidului Garda de Fier, Armand C\linescu [i Gavril\ Marinescu erau, probabil, capi de list\. Trecînd îns\ în planul realit\]ii [i avînd în vedere c\ [i Justi]ia era corupt\, punerea 204

Ibidem, p. 339.

204


în practic\ a programului legionar de apel la pedeapsa cu moartea pe cale juridic\ s-ar fi blocat undeva, unde interesele politice se combinau cu interesele economice. Mai r\mînea a[adar calea asasinatului pe list\ neagr\, cu un num\r restrîns de vinova]i pentru abuzuri grave, unde prioritare erau cele împotriva Legiunii. Acest asasinat s-a produs în noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, la închisoarea Jilava. Este important de subliniat aici c\ demnitarii asasina]i la Jilava – între care [i Gavril\ Marinescu – urmau s\ fie judeca]i de regimul Ion Antonescu „pentru ac]iuni antilegionare în timpul lui Carol al II-lea“. R\zbunarea n-a mai avut r\bdare [i nici baz\ juridic\. Totodat\, inten]ia de a-l suprima pe rege, ca [i dorin]a de a o omorî pe Elena Lupescu, porneau de la ideea c\, în spatele demnitarilor asasini, se afla cuplul de la Palat, prin ordine directe. În aceea[i întrevedere confiden]ial\, Gavril\ Marinescu îi va reproduce lui Armand C\linescu [i dialogul urm\tor cu Carol: „… ceea ce se putea odat\ vindeca cu o cataplasm\, acum va trebui tratat cu bisturiul. Deci, vor trebui cî]iva suprima]i. R[egele] a întrebat dac\ e posibil în fapt. A mai spus aceasta în trecut Rex, dar atunci s-a opus“205. Informa]ia principal\, cea privind preg\tirea de c\tre Gavril\ Marinescu a 200 de pu[c\ria[i cu care s\-i asasineze pe liderii legionari, este confirmat\ în jurnalul lui Carol II, la data de 12 martie: „Spre sear\ l-am chemat pe Gavril\, pe chestiunea [tirilor de la H(ai)d(u)c. D\ asigur\ri c\ este cu ochii în patru, îi lipsesc îns\ banii necesari de la O[rdinea].P[ublic\]. Voiu interveni. Are vreo 200 de oameni gata la nevoie“206. Haiduc era numele codificat al principesei Lucia Caragea. Ea îl informase cu o sear\ înainte pe Carol c\ Mi[carea legionar\ preg\tea o lovitur\ de stat pîn\ la sfîr[itul lunii martie [i c\, dac\ nu va reu[i, va declan[a o serie de asasinate. Informa]ia 205

Ibidem. Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, Ed. Silex, Bucure[ti, 1995, p. 151. (Pentru cazul Haiduc vezi în acela[i volum nota 131 bis.) 206


205

era neserioas\, Codreanu declarînd în repetate rînduri [i publicînd în manifestele sale c\ Mi[carea legionar\ respinge apelul la lovitur\ de stat: „Noi nu lucr\m pe plan prezent. Lucr\m pe planul viitor. N-am cerut [i nu cerem guvernul. Mai mult: nici nu ne intereseaz\ cine vine la guvern. Ne este absolut indiferent. Pe noi ne intereseaz\ România de mîine, luînd, se în]elege, parte într-o anumit\ propor]ie – pentru [coala noastr\ – la toate activit\]ile prezentului: parlament, ziaristic\, [tiin]\, art\, etc…. Acest adev\r înl\tur\ [i minciuna, ce ni se pune obi[nuit în sarcin\ în asemenea ocazie, c\ am urm\ri o lovitur\ de stat. Lovitura de stat presupune voin]a de-a guverna acum“207. Tactica de a[teptare a lui Corneliu Z. Codreanu se sprijinea pe credin]a c\ evolu]ia Germaniei în balan]a puterilor europene va duce la o victorie na]ionalist\ pe continent, România intrînd într-o zodie favorabil\ prelu\rii puterii de c\tre Mi[care legionar\. Carol, Lupescu [i ceilal]i nu mai aveau unde s\ scape. În mod paradoxal, dar numai aparent, în adoptarea tacticii a[tept\rii – care, tocmai prin pasivitate, producea isterie la Palat – Corneliu Z. Codreanu se întîlnea pe aceea[i und\ cu Iuliu Maniu, chiar dac\ acesta credea c\ în Europa va învinge democra]ia. Cei doi lideri politici aveau astfel o baz\ comun\ în credin]a c\ timpul [i evenimentele externe vor conduce la c\derea regimului carlist. Îi desp\r]ea un am\nunt: dac\ liderul legionar adopta noninterven]ia dintr-o credin]\ mistic\, Iuliu Maniu o f\cea din calcul politic. În acest calcul intra [i folosirea Mi[c\rii legionare ca factor de presiune asupra camarilei [i regelui. Felul în care a intrat Corneliu Z. Codreanu în leg\tur\ cu Iuliu Maniu este foarte legat de agita]ia de la începutul lunii martie 1937, agita]ie prezent\ în toate jurnalele r\mase de la principalii actori ai evenimentelor. Ea î[i are originea, dup\ toate probabilit\]ile, 207 Duiliu Sfin]escu, op. cit., p. 94 (Declara]ie din 4 decembrie 1933, repetat\ cu aceea[i idee în circulara nr. 148/21 februarie 1938, v. acela[i volum p. 105).

206


într-o întîlnire secret\ a lui Carol II cu Corneliu Zelea Codreanu. Informa]ia ne vine prin intermediul memoriilor lui Zaharia Boil\. Acesta a fost contactat la sfîr[itul lunii februarie (cu pu]in înainte de 1 martie 1937, dat\ la care, seara, Gavril\ Marinescu provoac\ întîlnirea confiden]ial\ cu Armand C\linescu [i îi dezv\luie planul de asasinare a capilor Mi[c\rii legionare), de c\tre un curier al lui Codreanu. Acesta îi comunic\ lui Zaharia Boil\ c\ liderul legionar dore[te o întîlnire secret\ cu el. Boil\ accept\ ca întîlnirea s\ aib\ loc în casa inginerului legionar Eugen Ionic\, doctor în [tiin]e fizico-chimice la Paris, în ziua de 11 martie 1937 (este ziua în care Carol II î[i noteaz\ în jurnal informa]ia primit\ de la agentul Haiduc). Codreanu îi cere lui Zaharia Boil\ s\-i organizeze o întîlnire secret\ cu Maniu, dar ruda acestuia îl informeaz\ c\ Maniu este de patru zile la Viena [i apoi urmeaz\ s\ plece pentru mult timp în Fran]a. Iritat de faptul c\ serviciul s\u de informa]ii nu a func]ionat, Codreanu ì va solicita lui Boil\ gestul unui comision epistolar, C\pitanul dorind s\-i trimit\ lui Maniu o scrisoare cu un con]inut extrem de important. Zaharia Boil\ îi recomand\ folosirea lui Aurel Leucu]ia, care urma s\ plece peste dou\ zile la Viena [i r\mînea apoi tot timpul cu Maniu. În sfîr[it, presat de un anume pericol, Corneliu Z. Codreanu îi dest\inuie lui Zaharia Boil\ motivul cererii sale. Acesta îi solicit\ permisiunea s\ ia noti]e, astfel c\ relatarea urm\torului dialog con]ine pe fond premisa veridicit\]ii: „(Codreanu): Pe mine m-a condamnat la moarte regele Carol II. (O clip\ l-am privit uluit [i am avut impresia c\ halucinez). (Boil\): Pe dv? Regele Carol II? E de necrezut. (Codreanu): {i totu[i a[a este. Am informa]ii din cea mai bun\ surs\, asupra c\reia nu încape nici o îndoial\ sau b\nuial\. (Boil\): Ierta]i-m\, dar lumea, mai ales în urma evenimentelor din vara trecut\, [i-a cî[tigat convingerea c\ între regele Carol [i mi[carea legionar\ exist\ cele mai bune raporturi…


207

(Codreanu): O fi a[a, dar – între timp – s-au întîmplat lucruri despre care lumea nu [tie [i d-tale ]i le spun, de[i sunt strict confiden]iale, dar trebuie s\ le transmi]i lui Maniu, c\ci numai astfel se explic\ înver[unata lui du[m\nie fa]\ de mine. Mai acum cîteva s\pt\mîni am fost chemat în audien]\ la rege. Ea a avut loc noaptea, într-o cas\ particular\. (Probabil la Malaxa). Regele mi-a spus înainte de toate c\ simpatizeaz\ mult Mi[carea noastr\ [i c\ are de gînd s\ demit\ guvernul, s\ instaureze o guvernare absolutist\, personal\, bazat\ pe Mi[carea legionar\. Regele mi-a cerut s\-l proclam «c\pitanul mi[c\rii», eu voi fi locotenentul s\u [i m\ va numi [eful guvernului. I-am r\spuns c\ sunt încîntat de bun\voin]a lui cu privire la Mi[carea noastr\ [i c\ sunt extrem de m\gulit de aprecierile sale favorabile, chiar exagerate, pe care le-a exprimat fa]\ de persoana mea, dar c\ totu[i nu pot s\-i primesc oferta. Socot c\ nu sunt suficiente elanul [i disciplina pentru a ne asuma r\spunderea guvern\rii, c\ noi nu suntem înc\ preg\ti]i, c\ nu avem experien]\, iar în ceea ce prive[te chestiunea [efiei, noi consider\m pe regele ca un factor sus pus, arbitru peste noi to]i, dar nu-l putem considera un [ef de Mi[care sau partid, c\ legionarii mi-au jurat numai mie credin]\ [i nu altuia, c\ aceast\ credin]\, acest ata[ament nu poate forma obiect de traficare politic\. Carol II a încercat s\ m\ conving\ c\ v\d gre[it lucrurile, dar de[i mi-a vorbit mult, aducînd argumente în men]inerea tezei sale, nu m-a putut convinge. (Boil\): Acum v\ în]eleg perfect [i cred c\ într-adev\r regele v-a devenit un du[man neîmp\cat. L-a]i comb\tut în gîndirea sa cea mai intim\ [i v-a]i pus deacurmezi[ul planurilor sale secrete. Totu[i, nu cred c\ ar îndr\zni s\ recurg\ la o sanc]iune extrem\. Doar Maniu a f\cut acela[i lucru [i cred c\ Dv. cu organiza]ia legionar\ sunte]i pus la ad\post. (Codreanu): S\ nu crezi. Maniu, da, este du[manul lui, dar numai un du[man. Pe cînd pe mine m\ consider\ rival. Regele crede sau presupune c\ noi, legionarii, suntem pentru un regim fascist, ca [i el în definitiv. Dou\ s\bii nu încap într-o teac\. Cît

208


timp mi[carea noastr\ va exista [i se va dezvolta, nu poate fi vorba de însc\unarea dictaturii regale. Deci, înl\turarea, nu atît a Mi[c\rii, cît a mea personal\, devine indispensabil\. (Boil\): {i legionarii vor admite a[a ceva? Vor tolera ca regele Carol s\ v\ extermine, f\r\ nici o vorb\? (Codreanu): B\ie]ii sunt buni, disciplina]i [i ]in la mine. Sunt sigur c\ m-ar r\zbuna, dar de acuma îns\, în public, nu pot vorbi deschis despre aceast\ problem\. Carol II îns\ sperase c\ împotriva mea [i împotriva noastr\ va avea toat\ opinia public\ a[a-zis\ «democratic\» din Occident, fire[te pe comuni[ti, to]i oamenii de stînga [i bineîn]eles partidele politice de la noi, care abia a[teapt\ s\ scape de un concurent periculos. Tocmai ]inînd seama de aceste considerente, vreau s\ m\ aliez cu Maniu. Cred c\ dac\ regele ne [tie alia]i nu va îndr\zni s\ se ating\ de noi. (Boil\): O alian]\ cu Maniu? (Codreanu): Da, [tiu c\ merge greu. Atît în Mi[care, cît [i dl. Maniu în partidul d-sale va întîmpina mari obstacole. Între noi doi sunt deosebiri enorme de ordin tactic [i ideologic. Totu[i, pe o chestiune ne întîlnim: în lupta contra regelui Carol II. (Boil\): Dv. uita]i un lucru: Maniu nu mai este [eful partidului. {eful este Mihalache, pe care dv. l-a]i condamnat la moarte, ca [i pe Madgearu, care este secretarul general al partidului. L-a]i condamnat [i pe Titulescu, cu care Maniu este perfect solidar. (Codreanu): Condamn\rile acestea nu au decît sens teoretic sau, dac\ voi]i, simbolic. Dar altfel, asupra lor vom putea reveni. (Boil\): {i v\ rog s\ nu uita]i c\ nu to]i frunta[ii din partid sunt de acord s\ duc\ lupta contra regelui, al\turi de Maniu. Doar tocmai pe acest punct s-a produs [i sciziunea în partid [i a p\r\sit Maniu [efia. (Codreanu): Toate acestea le [tiu, dar mai [tiu c\ opinia public\ din partid este al\turea de Maniu, care nu va renun]a la atitudinea lui. {i atunci, o tov\r\[ie cu mine ar fi, cred, util\.


209

De altfel eu, fiind preg\tit pentru orice eventualitate, am l\sat un testament politic, scriind acolo: […] Dac\ nu voi mai fi, merge]i la Maniu, care e singurul în stare s\ m\ r\zbune»“208. Zaharia Boil\ s-a ]inut de cuvînt [i a trimis în scris lui Maniu, la Viena, con]inutul convorbirii cu Corneliu Z. Codreanu. R\spunsul ar fi venit îns\ peste trei luni, cînd Boil\ s-a întîlnit cu Maniu la Karlsbad: „Comunic\ lui Codreanu c\ acum nu ne putem întîlni. Chestiunea nu este actual\. Dar la toamn\ situa]ia se va schimba radical [i atuncea ne putem vedea“209. Boil\ l-a v\zut din nou pe Codreanu la Predeal, iar acesta a acceptat în]elegerea: „Perfect. Eu v\d situa]ia la fel [i sunt mul]umit“. Textul lui Zaharia Boil\ con]ine o inadverten]\ care demonstreaz\ c\, fiind vorba de Memorii, [i nu de un jurnal cu consemn\ri la zi, a introdus în redactare atît alteritatea informa]iei, generat\ de factorului timp, cît [i schematismul unor formule de partid. Cu toate acestea, o cur\]ire a textului de parazi]ii memoriei ne-ar putea ajuta s\ extragem mica neconcordan]\ pentru a salva con]inutul excep]ional al sursei. Într-un singur loc se simte distan]a între eveniment [i consemnare: perioada de trei luni care ar fi trecut de la transmiterea mesajului c\tre Maniu [i pîn\ la r\spunsul s\u de la Karlsbad. Aceast\ perioad\ presupune intervalul dintre jum\tatea lui martie [i jum\tatea lui iunie, or, de la jum\tatea lui martie, a[a cum ne informeaz\ Armand C\linescu în jurnalul s\u, Iuliu Maniu se întorsese la B\d\cin. În plus, Maniu a participat la congresul PN} din 3-5 aprilie de la Bucure[ti. Este imposibil ca Zaharia Boil\ s\ nu-l fi abordat pe Maniu asupra unui r\spuns pentru Codreanu. În momentul în care studiem cu aten]ie însemn\rile lui Constantin Argetoianu vom constata îns\ c\ în ziua de 30 martie 1937 se g\sesc informa]ii pre]ioase despre în]elegerea Codreanu-Maniu. Mai întîi, Kalman Blumenfeld afirm\ c\ 208 209

Zaharia Boil\, Memorii, apud Duiliu Sfin]escu, op. cit., p. 237. Ibidem, p. 239.

210


Zaharia Boil\ i-a încredin]at secretul întîlnirii sale cu Codreanu din 11 martie (ceea ce ne confirm\ [i nou\ veridicitatea evenimentului), apoi este reprodus\ reac]ia regelui într-o întrevedere cu ambasadorul Fran]ei, Thierry: „Poftim, a spus regele, acum domnii de la Garda de Fier s-au unit [i cu Maniu!“210 O alt\ confirmare vine de la fostul pre[edinte al Uniunii Na]ionale a Studen]ilor Cre[tini Români, care precizeaz\ c\ la 12 aprilie 1937 a avut loc o întîlnire între Iuliu Maniu [i legionari, în prezen]a lui Zaharia Boil\, în casa Bianu din Cluj. „Implor\m pe Iuliu Maniu s\ reintre în via]a public\“ – î[i aminte[te pre[edintele UNSCR. „Iuliu Maniu ne-a vorbit 4 ore.“211 A[adar, Zaharia Boil\ a scris gre[it în memorii intervalul de trei luni, în loc de trei s\pt\mîni, sau a ascuns o întrevedere secret\ în ]ar\ a lui Maniu cu Codreanu în care cei doi s-au în]eles asupra pactului electoral din toamn\. Aceast\ din urm\ ipotez\ este mai plauzibil\. Revenind la subiectul analizei noastre – preliminariile [i argumentele lui Carol II pentru darea loviturii de stat – trebuie s\ ne oprim asupra cîtorva teme con]inute de stenograma întrevederii Codreanu-Boil\. Tonul lui Codreanu denot\ o anumit\ team\ personal\, sentiment care l-a determinat s\ caute o apropiere de Maniu, din dialogul s\u cu nepotul acestuia lipsind considerentele de ordin politic, electoral sau elementele de calcul doctrinar [i ideologic. Este de presupus c\, în acest stadiu al conflictului cu regele, Codreanu vedea doar o eliminare a sa, nu o exterminare a întregii elite legionare – cum pl\nuiau Gavril\ Marinescu [i Armand C\linescu – astfel c\ în]elegea s\-[i pun\ Mi[carea [i partidul la ad\postul unei forma]iuni politice care s\-i permit\ supravie]uirea. Presupusul „Testament politic“ al lui Codreanu 210

Constantin Argetoianu, Însemn\ri zilnice, vol. II (1 ianuarie-30 iunie 1937), Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1999, p. 151. 211 Dr. {erban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu, altceva decît Horia Sima, vol. I, Biblioteca „Învierea“, nr. 7, Bucure[ti, 1996, p. 106.


211

a ie[it la iveal\ abia în 1946, în timpul procesului mare[alului Ion Antonescu, cu ocazia interogatoriului [efului SSI, Eugen Cristescu: „Eu am avut mul]i informatori în Mi[carea Legionar\, [i informatori adînci, care mi-au spus c\ testamentul lui Horia Sima (sic!), nescris, este urm\torul: «Dup\ mine urmeaz\, spune Horia Sima, inginerul Clime». Pre[edintele Tribunalului: Codreanu, nu Sima! Eugen Cristescu: …spune Codreanu: urmeaz\ inginerul Clime. Dup\ aceea venea înc\ o list\ de 13 in[i. Dac\ to]i ace[tia cad, atunci s\ vin\ Horia Sima. Era o contestare…, contesta]ie, dac\ este dreptul lui Horia Sima sau dac\ este dreptul lui Radu Mironovici, fiindc\ era un lucru care nu se [tia decît de cî]iva intimi ai lui Codreanu. Nu intereseaz\ aceasta. Intereseaz\ faptul c\ Horia Sima a spus: «c\ dac\ toat\ aceast\ list\ va c\dea, atuncea Legiunea s\ se adreseze lui Iuliu Maniu»“ 212. Este fundamental\ pentru în]elegerea motiva]iei celei mai intime a loviturii de stat carliste opinia comun\ a lui Codreanu [i Zaharia Boil\ c\ regele are un proiect de instituire a unui regim autoritar dup\ modelul fascist, mussolinian. Reamintesc c\ acest model se sprijinea pe centralismul statal condus de un lider autoritar, deasupra unui partid unic de orientare economic\ socialist\ (etatist\), [i c\ am ar\tat în capitolul precedent înclina]ia lui Carol II pentru acest model. Rezultatele economice spectaculoase ob]inute de Mussolini în Italia îi f\ceau pe mul]i s\ priveasc\ favorabil un astfel de model. Codreanu îi va sugera lui Boil\ c\, în fapt, Carol II crede c\ [i Mi[carea legionar\ dore[te acela[i lucru, ceea ce ar fi inexact – probabil pe considerentele de natur\ mistic-cre[tin\ – motiv 212 Marcel-Dumitru Ciuc\, Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. I, Ed. Saeculum [i Europa Nova, Bucure[ti, 1995, p. 336. (Confuzia permanent\ între Horia Sima [i Corneliu Z. Codreanu din depozi]ia lui Eugen Cristescu vine din faptul c\ primise informa]ia asupra Testamentului politic al C\pitanului chiar prin intermediul agentului s\u infiltrat în Mi[care, Horia Sima.)

212


pentru care, cît exist\ Mi[carea legionar\, regele nu poate instaura dictatura regal\. Codreanu confirm\ existen]a unui plan de represalii legionare în cazul suprim\rii sale [i trimite în derizoriu a[a-numita „list\ neagr\“ a politicienilor condamna]i de Mi[carea legionar\. Detaliul acesta ne permite s\ credem c\, în 1937, Corneliu Z. Codreanu se maturizase politic [i începuse s\ joace pe scena politic\ a ]\rii cu un proiect propriu, astfel încît î[i permitea s\ observe c\ Legiunea nu este preg\tit\ pentru guvernare, c\ tactica a[tept\rii era cea mai bun\ [i c\, pentru a atrage electorat nemul]umit de situa]ia ]\rii, trebuie s\ ì ofere acestuia iluzia brutal\ a unei viitoare pedepsiri a politicienilor corup]i. Altfel spus, Codreanu le oferea cet\]enilor ni[te vinova]i pentru toate anxiet\]ile lor existen]iale: evreii, pe de o parte, [i plutocra]ia româneasc\, pe de alt\ parte. Dar ce motiva]ii atît de puternice avea regele Carol II, încît s\ ini]ieze o întîlnire secret\ cu Corneliu Zelea Codreanu în prim\vara anului 1937? Pe cît de riscant\ a fost ac]iunea, pe atît de important trebuie s\ fi fost [i scopul ei. Oricît am încerca s\ intr\m în meandrele jocului politic f\cut de Carol II, cunoscîndu-i scopul final [i metodele, tot ne va fi greu s\ credem c\ regele a putut concepe o numire a sa drept „c\pitan“ al Legiunii [i o cedare a acestei pozi]ii din partea lui Codreanu, în schimbul func]iei de prim-ministru. Scenariul acesta nu i se potrive[te lui Codreanu, dar nici lui Carol. Trebuie s\ fi existat o motiva]ie mult mai puternic\ [i credem c\ aceasta a fost panica. În luna februarie se petrecuse un fapt care schimbase complet optica regelui despre Mi[carea legionar\ [i-l umpluse de spaim\. De unde pîn\ atunci credea c\ legionarii sunt o grupare clandestin\ minor\, iar Corneliu Z. Codreanu un mediocru agent german, imaginea public\ a Mi[c\rii legionare se modific\ în februarie 1937 radical. La 13 ianuarie 1937 mor pe frontul anticomunist din Spania, în localitatea Majadahonda, comandan]ii legionari Ion I. Mo]a [i Vasile Marin. Mi[carea legionar\ intr\ în doliu


213

[i hot\r\[te s\ organizeze un fel de funeralii na]ionale în memoria primilor lupt\tori c\zu]i în lupta împotriva comunismului. Pentru aceasta, sunt preg\tite dou\ vagoane speciale cu sicriele celor doi, care sunt ata[ate unor trenuri ce urmau ruta prin Germania. La Berlin, trupurile lui Mo]a [i Marin sunt expuse într-o capel\ [i prin fa]a catafalcului defileaz\ trupe SA [i SS, precum [i oficialit\]i germane, italiene [i falangist spaniole. Trenul special intr\ pe teritoriul României pe la Cern\u]i. Constantin Argetoianu va nota `n acest moment: „O lume imens\ la gar\ [i împrejur, se vorbe[te de 150 000 de oameni. La sosirea trenului, 50 000 de oameni au îngenunchiat [i au început s\ cînte. Mii de lumîn\ri pe peron, care au fost apoi înfipte pe vagoanele trenului mortuar. În Bucovina, Garda de Fier a prins“213. Observa]ia final\ a lui Argetoianu arat\ c\ nici el nu-[i imagina ce avea s\ urmeze la Bucure[ti. Aducerea trupurilor celor doi legionari scoate în strad\ o mul]ime „enorm\“ – cum avea s\ noteze de mai multe ori tot Argetoianu – versiunile oscilînd între 200 000 [i 500 000 de oameni. La înmormîntarea lor au oficiat mitropolitul Ardealului, Nicolae B\lan, mitropolitul Basarabiei, Gurie, [i episcopul Vartolomeu al Rîmnicului, împreun\ cu 200 de preo]i. La ceremonii au participat ambasadorii Germaniei, Italiei, Japoniei [i Iugoslaviei, reprezentan]i oficiali ai Poloniei [i ai guvernului spaniol franchist, ceea ce, din punctul de vedere al ambasadorilor, a reprezentat o înc\lcare a normelor diplomatice [i o interven]ie în treburile interne ale statului. Practic, a fost o demonstra]ie de for]\ din partea Mi[c\rii legionare [i un prim semnal politic dat de Germania [i Italia României carliste. Despre modul cum s-a desf\[urat ac]iunea legionar\ pe bulevardele Capitalei, Argetoianu consemneaz\: „To]i cei care au v\zut-o au g\sit-o îns\ impun\toare, [i au fost adînc impresiona]i mai ales de disciplina moral\ 213

Constantin Argetoianu, op. cit., vol. II, p. 60.

214


concretizat\ în aspectul miilor de tineri care au defilat“214. De unde presa îi prezenta ca pe un grup de derbedei [i anarhi[ti, deta[amentele perfect aliniate [i echipate impecabil cu c\m\[i verzi cu diagonal\, dar mai ales deplasarea lor ordonat\, de[i erau în num\r foarte mare, au avut un impact major asupra popula]iei bucure[tene. Carol II a urm\rit defilarea legionar\ de la fereastra unui imobil din Bulevardul „Ion C. Br\tianu“, împreun\ cu Ernest Urd\reanu [i Mihail Manoilescu, „care d\dea explica]ii [i r\spundea la întreb\ri în calitatea sa de protector al Mi[c\rii legionare“215. Ca detaliu necunoscut sau numai folosit diversionist, forma]iunile Mi[c\rii legionare nu erau organizate astfel dup\ modelul fascist sau nazist, ci dup\ modelul Armatei române, Codreanu – fost elev la M\n\stirea Dealu – folosind inten]ionat tipul de organizare [i instruc]ia de front ale institu]iei noastre militare. Tocmai aceste aspecte de ordine [i disciplin\, impactul lor asupra cet\]enilor, precum [i solidaritatea afi[at\ de Germania [i Italia, au n\scut panica în rîndurile camarilei. Ambasadorul României la Var[ovia, Duiliu Zamfirescu, autorul lui T\nase Scatiul, avea s\-i spun\ lui Argetoianu: „N-am nici o leg\tur\ special\ cu Zelea Codreanu, dar sunt în m\sur\ s\ [tiu ce vor [i ce pl\nuiesc. N-au nici o inten]ie s\ ucid\ nici pe d-na Lupescu, nici pe rege, nici pe altcineva din preajma lor. {tiu c\ au fost în panic\ la Palat [i c\ prostiile lui T\t\rescu [i ale lui Iuca n-au fost decît repercu]iunile acestei panici“216. „Prostiile“ prim-ministrului T\t\rescu [i ale ministrului de Interne, Dumitru Iuca, erau interven]iile pe care le avuseser\ ace[tia, împreun\ cu Armand C\linescu, în Parlament, protestînd împotriva prezen]ei ambasadorilor la ceremoniile legionare. Pe cît de îndrept\]it\ era pozi]ia demnitarilor români, pe atît de grosolan\ [i ofensatoare a fost 214

Ibidem, p. 68. Dr. {erban Milcoveanu, op. cit., p. 97. 216 Ibidem, p. 87. 215


215

interven]ia lor. Armand C\linescu – înscris deja pe drumul mor]ii sale tragice – va folosi cuvinte ca „blam“, „înfrîngere“, „precedent periculos pentru ziua de mîine“, „umilin]i“, „a coborît demnitatea guvernului în fapt“217. Atît Hitler, cît [i Mussolini nu s-au l\sat impresiona]i de protestele guvernului României, f\cînd doar mici gesturi de nemul]umire pe plan comercial. Carol II [i camarila s-au speriat [i mai tare, deoarece „din totalul exportului nostru de circa 11 miliarde, 5 [i 1/2 sunt absorbite de Germania [i Italia“218. Argetoianu nota ironic: „C\ci trebuie s\ fie cineva tîmpit s\ cread\ c\ o ]ar\ care a îngenunchiat Anglia în prestigiul ei mondial, care [i-a b\tut joc de Fran]a, rupîndu-i în nas clauzele cele mai esen]iale ale tratatului ce-i asigura paza grani]elor, c\ o ]ar\ care de doi ani nu cunoa[te decît succese în toate ciocnirile cu cele mai mari Puteri ale lumii, era s\ se plece în fa]a României!“219 Dar la 15 februarie 1937 se mai petrecuse un fapt pe care opinia public\ nu-l cunoscuse în dimensiunile sale reale, dar pe care Carol II [i oamenii s\i de încredere îl aflaser\ în detaliu. În diminea]a acelei zile, la 48 de ore de la înmormîntarea lui Mo]a [i Marin, un grup de legionari îmbarca]i în dou\ camioane s-a deplasat la închisoarea V\c\re[ti, unde a încercat s\ for]eze intrarea pentru a-i elibera pe de]inu]ii legionari. Garda penitenciarului s-a opus [i legionarii au intrat în negocieri cu directorul. Astfel, cu toate c\ era ora 4 a.m., legionarii au primit aprobarea s\ î[i decoreze confra]ii cu o decora]ie ini]iat\ de C\pitan: „De]inu]ii gardi[ti, împreun\ cu camarazii lor din camioane au fost a[eza]i în curtea penitenciarului, într-un «careu» înconjurat de toate p\r]ile de trup\, care forma astfel un al doilea «careu» în jurul celui dintîi. Un preot – venit [i el cu camioanele – a spus o scurt\ 217

V. Armand C\linescu, Discursuri parlamentare (1934-1937), vol. II, Ed. Quadrimpex, Bucure[ti 1993, pp. 346-357. 218 Constantin Argetoianu, op. cit, p. 97. 219 Ibidem, p. 96.

216


rug\ciune, apoi gardi[tii to]i s-au pus în genunchi, [i cei de]inu]i au primit însemnele decora]iei. În momentul în care gardi[tii s-au pus în genunchi, au îngenunchiat [i to]i solda]ii [i ofi]erii. Pare c\ aceast\ solidaritate a Armatei cu gardi[tii a speriat grozav st\pînirea […]“220. O alt\ manevr\ inteligent\ a lui Codreanu înt\rea [i mai mult panica Palatului. C\pitanul înfiin]ase în octombrie 1936 Corpul Muncitoresc Legionar (CML), organiza]ie menit\ s\ l\rgeasc\ baza de mase a Mi[c\rii legionare în vechea direc]ie doctrinar\ încercat\ de Codreanu la Ia[i, în 1919. Un participant direct la ac]iunile Mi[c\rii legionare din acea perioad\, î[i aminte[te: „Odat\, în timpul unei [edin]e de conducere, inginerul Clime, [eful suprem al Corpului Muncitoresc Legionar, ne-a prezentat un plan al Bucure[tilor, cu dezvoltarea organiza]iilor muncitore[ti [i cre[terea lor cronologic\, ilustrat\ într-o grafic\ cu culori diferite. Cea mai puternic\ organiza]ie era la STB (Societatea de Transport Buc.), care, numai ea singur\, avea peste 1 000 de membri. {i organiza]ia Uzinei Metalurgice Malaxa, sub conducerea lui Smadea, era foarte puternic\ [i cuprindea aproximativ 15% din întregul personal“221. Gheorghe Clime era adeptul atragerii muncitorilor comuni[ti în organiza]iile CML, pe ideea c\ ace[tia sunt iluziona]i [i în[ela]i de celulele bol[evice din uzine (mai ales de la Atelierele Grivi]a) [i c\ pot g\si în Mi[carea legionar\ acela[i front antiburghez. Corneliu Z. Codreanu s-a opus, considerînd c\ natura atee a comuni[tilor este incompatibil\ cu ideologia fundamental\ a Legiunii, dar opozi]ia sa nu a atins nivelul de jos al procesului, începutul anului 1937 marcînd [i primele intr\ri masive de muncitori comuni[ti în structurile organiza]iei bucure[tene a CML. Acest fenomen – care d\duse primele semnale chiar în timpul procesiunilor legate de înmormîntarea lui Mo]a [i Marin – avea s\-i 220

Ibidem, p. 105. {tefan Logigan, Rumäniens Eisene Garde. Ein Legionär erinnert sich, Ed. Universitas, München, 1996, p. 146. 221


217

trezeasc\ lui Carol II un nou semnal de alarm\. El ne confirm\ peste timp [i ipoteza rivalit\]ii dintre rege [i [eful Mi[c\rii legionare pentru controlul aceleia[i baze doctrinare [i sociale necesare unei guvern\ri de tip fascist mussolinian. Iat\ a[adar cîteva argumente serioase pentru a explica panica în care intrase Carol II [i resorturile care l-au împins spre o tentativ\ de în]elegere cu Codreanu. Întîlnirea trebuie s\ fi avut loc înainte de 26 februarie 1937, în casa lui Nicolae Malaxa din Parcul Bonaparte, pentru c\ la aceast\ dat\ Codreanu d\ o circular\ care pare perfect legat\ de con]inutul discu]iei sale cu regele: „CIRCULARA Nr. 58 C\tre [efii de Regiuni Rog comunica]i legionarilor: În urma înmormînt\rii mucenicilor Mo]a [i Marin, autorit\]ile s-au speriat, dar nu din cauza dezordinei, ci din cauza ordinei, în adev\r impresionant\, care a domnit tot timpul. Acum circul\ zvonul c\ autorit\]ile ar voi s\ provoace cu orice chip, împr\[tiind vestea c\ se pune la cale un complot legionar, c\ se vor face perchezi]ii [i arest\ri, c\utîndu-se c\m\[i verzi [i arme prin casele legionarilor. Se poate ca aceasta s\ fie numai simple zvonuri de cafenea. Totu[i, eu am obliga]ia s\ atrag aten]ia legionarilor. Niciodat\ Mi[carea legionar\, pentru a birui, nu va recurge la IDEEA DE COMPLOT sau LOVITUR| DE STAT. Consider aceasta ca o prostie. Mi[carea legionar\ nu poate birui decît o dat\ cu des\vîr[irea unui proces interior de con[tiin]\ a na]iunii Române. Cînd acest proces va cuprinde pe majoritatea Românilor, [i se va des\vîr[i, biruin]a va veni atunci automat, f\r\ comploturi [i f\r\ lovituri de stat. Biruin]a pe care noi o a[tept\m în modul acesta, este atît de mare, atît de luminoas\, încît niciodat\ nu vom admite ca

218


ea s\ fie înlocuit\ cu o biruin]\ ieftin\ [i trec\toare, n\scut\ din complot sau lovitur\ de stat. Bucure[ti, 26 februarie 1937.“222 Duminic\, 28 februarie 1937, imediat ce s-a întors în Bucure[ti de la Sinaia, regele Carol II l-a chemat pe Gavril\ Marinescu [i „i-a spus c\ s-a convins de primejdia G\rzii de Fier [i de necesitatea represiunii“223. De la aceast\ dat\ putem vorbi de o linie dreapt\ a preg\tirilor pentru lovitura de stat a lui Carol II [i, foarte clar din perspectiva m\rturiilor, de trasarea dîrei sîngeroase a unor evenimente istorice, care se vor scurge în continuare cu vitez\: asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu [i a altor peste 250 de legionari în 1938; asasinarea lui Armand C\linescu în 1939; asasinarea a 292 de legionari, ca r\zbunare pentru moartea lui A. C\linescu; asasinarea demnitarilor [i militarilor de la Jilava din 1940; „rebeliunea legionar\“. Indiferent ce opinii avem despre Mi[carea legionar\, suntem nevoi]i s\ recunoa[tem c\ pl\nuirea unui asasinat de o asemenea amploare – a lui Corneliu Codreanu [i a altor 30 de lideri ai unei forma]iuni politice române[ti – reprezint\ un act de terorism de stat, care transfer\ asupra ini]iatorilor cunoscu]i: regele Carol II, Armand C\linescu [i Gabriel Marinescu calitatea de criminali, cu circumstan]e agravante prin natura func]iilor lor publice. Actul de terorism ini]iat de conducerea statului pune foarte serios în discu]ie dreptul Mi[c\rii legionare la legitim\ ap\rare. Ca o not\ distinct\, generalul Ion Antonescu a fost parte a complotului politic care viza lovitura de stat, fiind implicat 222

Duiliu Sfin]escu, op. cit., p. 95. Armand C\linescu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1990, p. 338.

223


219

în negocieri [i avizat din timp, motiv pentru care a fost numit în guvernul Goga-Cuza, dar s-a opus asasin\rii liderilor legionari. Pentru aceast\ atitudine, a fost destituit din guvern [i exilat. Aceea[i pozi]ie o avea [i inginerul Ion Gigurtu. Tot din acelea[i motive, Antonescu nu a mi[cat nici un deget în ’40, atunci cînd legionarii preg\teau r\zbunarea de la Jilava [i a afirmat c\ acolo a pierit scursura vie]ii politice române[ti. Antonescu, omul autorit\]ii depline în 1940, cuno[tea dedesubturile acestei afaceri întunecate.

Manevre de culise Dac\ liberalii priveau cu oarecare resemnare plecarea de la guvern, în interiorul Partidului Na]ional }\r\nesc criza se accentua. Lui Ion Mihalache îi era imposibil s\ accepte o apropiere de Vaida, din cauza accentu\rii faliei între tendin]ele ideologice pe care le slujeau: Vaida se dep\rta tot mai mult spre Dreapta na]ionalist\, iar Mihalache, în absen]a factorului ponderator Maniu, aluneca tot mai accentuat spre Stînga socialist\, Madgearu formulînd în aceast\ perioad\ partea de abera]ii economice prosovietice a operei sale, iar doctorul Lupu fiind suspectat chiar de spionaj în favoarea URSS. Carol II avea nevoie tocmai de na]ionalismul lui Vaida, pentru a înlocui cu ceva partea scenei politice pe care se instalase solid Mi[carea legionar\ [i pentru a exercita un control indirect asupra acesteia, cum mai f\cuse Vaida în 1933. Reamintim aici c\ atribuirea în epoc\ a pozi]iei de Dreapta extremist\ Mi[c\rii legionare se f\cea exclusiv datorit\ atitudinii sale antisemite, ceea nu corespunde principiilor doctrinare ale Dreptei. Pe de alt\ parte, Mihalache era strivit de greutatea deciziei pe care urma s\ o ia, neprimind – în cel pu]in cinci audien]e la rege – nici o garan]ie, nici m\car c\ PN} va fi adus la putere, dar [i cu amenin]area permanent\ c\ o eventual\ aducere se va face pe

220


principiul „infiltra]iei“ oamenilor regelui în guvern. Cu ocazia întrunirii delega]iei permanente din 3 martie, el î[i prezint\ demisia. Numai c\ în scen\ intr\ tocmai acum Iuliu Maniu. Acesta atrage aten]ia c\ mandatul Delega]iei Permanente a expirat [i c\ va trebui aleas\ alta, de c\tre Congres. Cum în Congresul PN}, Iuliu Maniu avea majoritatea, Mihalache a în]eles s\ cedeze. Dar Maniu juca tare, el dorind – ca un politician versat ce era – un control total asupra partidului s\u, dobîndit dup\ ce acesta e[ueaz\ în tentativele sale de a se alinia la proiectul de combina]ie politic\ a regelui Carol II. Ion Mihalache [i-a amînat demisia pîn\ la Congresul din 4 aprilie, cele dou\ tabere împ\r]indu-se pe principiile rezisten]ei la tenta]ia Puterii sau a dorin]ei de a veni la Putere. Dac\ ar fi s\ ne a[ez\m cu maxim\ obiectivitate în situa]ia regelui Carol II din prim\vara anului 1937, va trebui s\ accept\m c\ ceea ce s-a întîmplat la Congresul PN} din 2-5 aprilie 1937 nu-i mai l\sa nici o speran]\ pentru a aduce acest partid la guvernare. De aici, probabil, [i insisten]a sa de a-l men]ine pe T\t\rescu înc\ un mandat. Dep\[it complet de criza în care se afla partidul, Ion Mihalache decide cu onestitate [i demnitate s\ ì cedeze conducerea lui Maniu, crezînd c\ blocul solid al forma]iunii sale politice înclin\ spre o pozi]ie de rezisten]\, cu toate nepl\cerile situ\rii în Opozi]ie – [i aici trebuie s\ vedem [i influen]ele aripii sale socialist-comuniste – [i c\ grupul centrist [i procarlist, oricum minoritar, apeleaz\ la apropierea de Vaida dintr-un oportunism p\gubitor pentru partid. Este posibil ca Mihalache s\ fi [tiut, a[a cum aflase [i Argetoianu, c\ Iuliu Maniu î[i pierduse popularitatea în Ardeal în detrimentul lui Vaida-Voevod, fenomen plauzibil pe fondul inactivit\]ii lui Maniu [i al orient\rii na]ionaliste a lui Vaida. Pentru a masca adev\ratele cauze, Mihalache invoc\ modificarea unor prevederi ale statutului [i, acestea nefiind acceptate, î[i prezint\ demisia irevocabil. Totodat\, îl recomand\ pe Maniu la succesiune. Acesta îns\ oscileaz\, deoarece nu era


221

convins c\ partidul îl va urma monobloc împotriva regelui [i a camarilei. Tip cerebral [i tenace, Maniu în]elesese c\ o venire a sa la conducere putea însemna ruperea aripii centriste [i sl\birea partidului. În sfîr[it, dup\ lungi insisten]e, Iuliu Maniu accept\ [i presa este anun]at\ c\ a fost ales pre[edinte al PN}. În acel moment, speriat de consecin]ele acestei alegeri, Carol II îl trimite urgent la Congres pe Ernest Urd\reanu, omul de încredere al Elenei Lupescu, care exercit\ asupra lui Mihalache presiuni pentru blocarea accesului lui Maniu la conducerea partidului. Regele Carol va recunoa[te în jurnalul s\u interven]ia: „Am autorizat pe Urd\reanu s\ vorbeasc\, dar à titre personal [i f\r\ a angaja întru nimica persoana mea. Vine [i Gr. Filipescu la Urd\reanu [i-i vorbe[te în acela[i sens, c\ este o sinucidere a Partidului Na]ional }\r\nesc dac\ Maniu vine în frunte, [i se angajeaz\ s\ vorbeasc\ cu amîndoi. Seara vine [tirea c\ ac]iunea unuia [i altuia ar avea sor]i de izbînd\. Mi se va putea pune întrebarea, dac\ eu am ideea de dreapta (alias Vaida etc.), am l\sat s\ se fac\ aceste demersuri. E ca cu (sic!) Mihalache tot e mai u[or de manevrat [i, pe urm\, ruptura grupului centrist – Cost\chescu, Ghelmegeanu, C\linescu, Potîrc\ etc. – nu este destul de sigur\, spre a aduce un aport (sic!) suficient lui Vaida în dauna lui Maniu“224. Probabil c\, pentru salvarea situa]iei, Urd\reanu a f\cut [i promisiuni [i amenin]\ri, astfel c\, dup\ ce presa fusese deja anun]at\ de alegerea lui Maniu, Mihalache revine asupra demisiei sale «irevocabile» [i reia [efia partidului. Maniu însu[i îi cere s\ r\mîn\. Armand C\linescu, membru activ al PN} [i delegat la Congres, poveste[te: „Acelea[i persoane care alergau s\ conving\ pe Maniu s\ accepte, veneau acum s\-i cear\ s\ renun]e (dup\ mirosul fripturii)!“225. Doctorul Lupu, dup\ ce a sus]inut realegerea lui Mihalache, a început s\-l înjure: 224 225

Carol II, op. cit., p. 163. Ibidem, p. 343.

222


„E un dobitoc, e un dobitoc – tot repet\ simpaticul doftor, pe un ritm accelerat – e un dobitoc, trebuie s\ plece [i s\ vin\ Maniu, s\ i-o b\g\m regelui, f… mama lui, pîn\ la cot!“226. Iuliu Maniu va ie[i dublu umilit din aceast\ situa]ie. Dincolo de ceea ce-i f\cuse Ion Mihalache, mai era [i faptul c\ apucase s\ transmit\ Palatului „«c\ va merge pîn\ la umilin]\ fa]\ de rege» în interesul partidului“227. În spatele acestor oscila]ii, foarte departe, se afla interesul transparent al unor for]e influente din Fran]a, de care Nicolae Titulescu nu era str\in. F\r\ îndoial\ c\, în oricare perspectiv\, Carol II avea de rezolvat marile probleme din partidul pe care voia s\-l aduc\ la Putere. El nu a avut la dispozi]ie decît grupul centrist al lui Armand C\linescu, care a continuat s\ manevreze distructiv în interiorul PN}, amenin]înd cu diziden]a [i insistînd pe apropierea de Vaida-Voevod. Acesta, la rîndul s\u, a r\mas ferm pe pozi]ia excluderii lui Maniu. Este perioada rolului istoric pozitiv jucat de Ion Mihalache, singurul s\u moment de vîrf, în care d\ b\t\lia pentru salvarea partidului, pentru p\strarea demnit\]ii [i for]ei sale în ochii electoratului, dar mai ales pentru conservarea unit\]ii. În aceast\ b\t\lie el n-a fost ajutat decît de presa socialist\ [i de loja francmasonic\ a lui Sadoveanu, ambele interesate în supravie]uirea pe scena politic\ a principalului partid de Stînga al ]\rii, ca frîn\ a tendin]elor na]ionaliste progermane ce se manifestau tot mai accentuat, dar [i ca paravan pentru activit\]ile ilegale ale Partidului Comunist din România. Din lu\rile sale de pozi]ie în]elegem c\ socialismul agrarian pe care îl promova se opunea categoric bol[evismului, considerat un extremism la fel de periculos ca [i nazismul, dar îi venea foarte greu s\ vad\ acela[i lucru [i în fascismul lui Mussolini. Nu trebuie s\ uit\m c\ în acea epoc\ realiz\rile economice, precum [i for]a politico-militar\ în 226 227

Constantin Argetoianu, op. cit., p. 158. Armand C\linescu, op. cit., p. 343.


223

cre[tere ale Italiei [i Germaniei trezeau îngrijorare doar în anumite cercuri oculte [i c\, în bun\ m\sur\, ascensiunea fascismului [i nazismului agresiv s-a produs pe fondul unei anumite fascina]ii [i admira]ii – în care au excelat americanii! – pentru succesele celor dou\ state devenite în cî]iva ani Mari Puteri. Oricum, Mihalache r\mînea fidel alian]ei franco-britanice [i aducea în politica româneasc\ ideea apropierii de Statele Unite, dar era la fel de convins c\ România ]\r\neasc\ avea nevoie de un program economic socialist-agrarian dup\ model cooperatist fascist. Oricît ni s-ar p\rea de resping\tor ast\zi, din perspectiva a ceea ce ni s-a întîmplat sub comunism, chiar [i teoriile agrare prosovietice ale lui Madgearu aveau un sîmbure ra]ional, agricultura României fiind, prin înapoierea [i defectele sale administrative, mult mai apropiat\ de tipologia Estului. Fideli democra]iei, Mihalache [i Madgearu c\utau o solu]ie care s\ combine orientarea politic\ general\ a ]\rii c\tre Occident cu aplicarea unor proiecte economice socialiste. În plan politic – a[a cum am v\zut – Ion Mihalache se dedica partidului, rezistînd presiunilor venite din exterior [i interior. El sim]ea c\ Iuliu Maniu face un joc propriu „cu oarecare perfidie“228 împotriva sa, folosindu-l ca pe un pion al manevrelor sale de culise. R\mas drept, sprijinit în coloana sa vertebral\, Ion Mihalache va fi [i principalul perdant al evenimentelor: „El nu era omul cu dou\ morale [i, în plus, nu se putea asocia cu Vaida «pentru ciolan», în detrimentul lui Maniu“229. Cunoa[tem destul de pu]ine lucruri despre manevrele lui Iuliu Maniu din aceast\ perioad\. A c\l\torit lungi perioade în str\in\tate, locuind mult timp la Paris, [i s-a întîlnit destul de des cu Nicolae Titulescu. Rela]ia lor este pus\ de memoriali[ti în leg\tur\ cu încerc\rile cercurilor financiare [i 228

Apostol Stan, Ion Mihalache. Destinul unei vie]i, Ed. Saeculum, Bucure[ti, 1999, p. 238. 229 Ibidem, p. 240.

224


politice franceze de a opri extinderea accelerat\ a interven]iei germane pe pia]a românesc\, odat\ cu sporirea influen]ei sale economice în Balcani. Fran]a, f\cînd eroarea s\ trateze România ca pe o colonie politic\ a sa, a folosit doar canalele politice [i financiare pentru control [i s-a trezit complet descoperit\ în fa]a expansiunii economice germane. Pentru a reechilibra situa]ia, a m\rit [i mai mult implicarea ocult\ în politica partidelor [i a început s\ condi]ioneze brutal sprijinul financiar, ceea ce a început s\ se vad\ p`n\ [i la nivelul românului obi[nuit. Este momentul în care Fran]a ì refuz\ României comenzile de armanent [i ì blocheaz\ împrumuturile, apoi suspend\ schimburile în franci ale leului românesc. În anul 1937, Fran]a nu mai avea la dispozi]ie decît Partidul Na]ional }\r\nesc pentru o baz\ a revenirii controlului s\u asupra României, [i anume gruparea manist\, la care s-a ata[at [i Nicolae Titulescu. Pe corpul partidului sub Mihalache nu se aventura s\ mizeze, dovedindu-se slab la Congres, iar gruparea centrist\ era vizibil carlist\. Cum PNL avea problema particip\rii mascate la o guvernare care permisese cre[terea influen]ei economice germane [i se mai întrez\rea [i o preluare de c\tre T\t\rescu a partidului, Fran]a nu avea alt\ cale decît refacerea leg\turilor sale pline de interese reciproce din anii 1928-1930 cu Iuliu Maniu. Pe aceast\ ipotez\ se a[az\ [i informa]ia privind organizarea de c\tre Titulescu [i Maniu a unui complot extern anticarlist. Pe fondul ofensivei franceze pentru recî[tigarea pie]ei politice române[ti, au loc întîlniri succesive Titulescu-Litvinov, la Talloires, [i Titulescu-Maniu, la Cap Martin, în care se discut\ îndep\rtarea regelui Carol II [i instalarea Marelui Voievod de Alba Iulia, Mihai I, în vîrst\ de 16 ani, pe Tron. În decembrie 1937, în plin\ pr\pastie politic\, Iuliu Maniu va confirma, într-un context mai larg, aceast\ ipotez\, m\rturisind c\ vrea s-o aduc\ înapoi pe regina-mam\ Elena, pentru a sta „la dreapta sau la stînga voievodului“. La stînga lui Mihai I însemna regen]\, la dreapta însemna republic\. De altfel, Armand C\linescu era informat, în iunie 1937, c\ în


225

cadrul uneia dintre întrevederile externe Maniu-Titulescu, Iuliu Maniu pusese în discu]ie instaurarea republicii230. Constantin Argetoianu, de[i nu crede în acest complot, leag\ proiectul instaur\rii republicii în România de participarea lui Litvinov, „ministrul de externe al URSS, la combina]ie cu Titulescu [i Maniu“231. Totodat\, Argetoianu b\nuia c\ în toate aceste manevre amenin]\toare la adresa lui Carol II se afl\ un interes mult mai subtil al lui Maniu, care îi p\c\le[te pe to]i pentru a-[i preg\ti revenirea. Maniu va scrie o scrisoare politic\ unui anume Kerciu, încredin]îndu-i acestuia puternicele sale sentimente dinastice, cu scopul ca informa]ia aceasta s\ ajung\ la Palat. Kerciu, un petrec\re] [i fustangiu notoriu, era ultima cucerire a Elenei Lupescu. La sfîr[itul lunii august 1937 chiar izbucne[te un scandal ca urmare a inform\rii regelui de c\tre Ernest Urd\reanu c\ Elena Lupescu a participat la o partid\ de sex în grup, cu acel Kerciu [i cu un alt petrec\re], Pu[cariu, în sta]iunea Eforie. În mod surprinz\tor – dar numai dac\ privim situa]ia prin ochiul normalit\]ii medicale – cel pedepsit de rege va fi Ernest Urd\reanu, pedeaps\ ridicat\ îns\ repede, ca urmare a faptului c\, fugit la Paris – unde era Titulescu [i leg\tura sa periculoas\ cu presa – Urd\reanu luase asupra sa o serie de documente compromi]\toare pentru cuplul Carol-Lupescu232. Observa]iile lui Armand C\linescu asupra acestui episod ne fac s\ înclin\m îns\ spre o alt\ cauz\ a scandalului: „Kerciu [i-a luat rolul de mediator între d-na L(upescu) [i Maniu. Ast\zi s-a întors de la B\d\cin [i a lansat printre prieteni zvonul în acest sens“233. Informa]ia este confirmat\ de rege în consemnarea sa din 22 septembrie 1937, referitoare la o audien]\ acordat\ lui Malaxa: „Cherciu l-a rugat [pe Malaxa, n.a.] 230

Armand C\linescu, op. cit., p. 351. Constantin Argetoianu, op. cit., p. 270. 232 Paul D. Quinlan, op. cit., pp. 246-247. 233 Armand C\linescu, op. cit., p. 354. 231


226

s\ transmit\ c\ Maniu vrea s\ se împace, adic\ s\ vie la Canossa“234. Este evident c\ Maniu juca pe toate planurile. Dar, în ciuda semnalelor pe care le-a primit de la Maniu, dar [i avizat fiind `n leg\tur\ cu apropierile separate ale acestuia de Titulescu, pentru un sprijin extern, [i de Garda de Fier, pentru asigurarea unui bra] intern activ al revenirii la Putere, Carol II va r\mîne consecvent ideii unei formule Mihalache-Vaida. Cum aceasta întîrzia s\ se contureze, campania electoral\ îl va g\si tot f\r\ solu]ie.

Raportul de for]e `n decembrie1937 Combina]iile politicii de culise din România acelui an nefast par ast\zi extrem de complicate [i confuze. O urm\rire a lor pas cu pas este [i obositoare, [i derutant\, dar un aspect se desprinde totu[i cu propriul contur: venise era marilor tr\d\ri. Maniu declara c\-l sus]ine pe Mihalache, dar îl sabota în ascuns, se combina cu Titulescu pentru a-l speria pe rege, apoi îi transmitea discret lui Carol II dorin]a sa de împ\care. Armand C\linescu î[i tr\da partidul, sacrificîndu-l pentru un regim autoritar. T\t\rescu anun]a retagerea sa din guvern, dar îi cerea regelui s\-l men]in\, apoi se r\zgîndea [i declan[a o ac]iune de subminare a conducerii Partidului Na]ional Liberal. Carol II promitea guvernul, pe rînd, lui Goga, lui T\t\rescu, lui Mihalache, apoi revenea în ultimul moment la T\t\rescu. În faza decisiv\ a loviturii de stat, a[a cum vom vedea, generalul Ion Antonescu se va uni cu grupul centrist al lui Armand C\linescu, va intra în guvernul Goga-Cuza al regelui, dar va lua leg\tura [i cu Corneliu Z. Codreanu la Predeal, 234

Carol II, op. cit., p. 225.


227

împotriva regelui, iar dup\ exilare îi va contacta pe liberali. Goga, adus de Carol la guvernare, este tr\dat de Carol dup\ o lun\ [i jum\tate, apoi regele îl aduce pe Patriarhul Miron Cristea, care va tr\da [i democra]ia, [i Mi[carea legionar\. Aliat cu Codreanu în alegeri, Maniu îl va tr\da imediat dup\ aceea pentru o desemnare la guvern din partea regelui, apoi pentru o în]elegere cu liberalii lui C.I.C. Br\tianu. Gheorghe Br\tianu semneaz\ pactul electoral cu PN}, apoi revine în PNL. Forma]iunea lui Goga-Cuza [i Mi[carea legionar\ semneaz\ acela[i pact cu Partidul Evreiesc, apoi se n\pustesc, oficial [i neoficial, asupra evreilor. Toat\ aceast\ mi[care haotic\ se desf\[ura în interiorul unui spa]iu închis, izolat de Parlament [i de corpul electoral al ]\rii, fiind, de fapt, expresia cea mai elocvent\ a fenomenului de oligarhie politic\ pe care l-am explicat mai sus. Degradarea sistemului politic, [i a[a pseudodemocratic, al României ajunsese într-o faz\ în care to]i actorii erau slabi. Carol II se iluziona c\ va putea compune un guvern Mihalache-Vaida, Maniu se iluziona c\ va putea readuce ]ara la regimul parlamentar [i democratic clasic, pe care îl distrusese în 1930, iar Mi[carea legionar\ a[tepta interna]ionalizarea na]ionalismului, într-o lume dominat\ de Germania [i f\r\ evrei. Peste toate aceste scenarii plute[te b\nuiala c\ regele Carol II a avut de la început un plan de instalare a dictaturii personale. Asta nu o spun comuni[tii, ci o spune Constantin I.C. Br\tianu: „În timpul guvernului T\t\rescu, regele începuse opera sa de a sl\bi partidele politice. Cu f\g\duieli de a le da guvernul, desp\r]ise pe dl. Vaida Voevod de dl. Maniu [i pe Goga de generalul Averescu. În loc s\ sileasc\ partidele politice s\-[i p\streze unitatea ca s\ le poat\ da conducerea statului, el a creat o lupt\ între concuren]i, ca s\-[i fac\ partizani, lupt\ mult mai aprig\ între membrii aceluia[i partid decît era între partide adverse. A putut astfel pretinde mai tîrziu c\ regimul partidelor politice provoac\ fr\mînt\ri [i dezbin\ri, care tulbur\ unitatea politic\ a ]\rii [i c\ deci partidele

228


trebuiesc desfiin]ate“235. De la 9 noiembrie 1937, Carol II ini]iaz\ o rund\ de întîlniri cu liderii tuturor partidelor importante, f\r\ Mi[carea legionar\, cu scopul de a crea impresia unei consult\ri democratice în perspectiva desemn\rii cabinetului care s\ organizeze alegerile. El cere imperios lui Mihalache s\ accepte combina]ia cu Vaida-Voevod. Mihalache va întruni Delega]ia Permanent\ în ziua de 13 noiembrie, dar aceasta se va pronun]\ împotriva sugestiei regale. Ziarul Dreptatea, organul de pres\ al PN}, va publica un articol de importan]\ istoric\ în ziua de 16 noiembrie: „Partidul Na]ional }\r\nesc este con[tient de rolul [i r\spunderile lui. El nu în]elege s\ renun]e la programul [i la demnitatea lui pentru scaune în minister sau în Parlament“236. Articolul era inspirat de verticalitatea lui Ion Mihalache [i de credin]a tot mai puternic\ a acestuia c\ PN} trebuia s\-l aduc\ din nou pe Iuliu Maniu la conducere. Poate f\r\ s\ [tie, Ion Mihalache împingea partidul spre o recî[tigare a statutului de forma]iune politic\ ap\r\toare a democra]iei, statut spre care se va îndrepta [i Partidul Na]ional Liberal sub conducerea „b\trînilor“. Lovitura de stat le va g\si pe aceea[i pozi]ie, de ap\r\toare ale sistemului democratic, într-o conven]ie politic\ unitar\, simbol îns\ al sl\biciunii lor individuale, conven]ie ce se va men]ine pîn\ în 1997, odat\ cu formarea guvernului Victor Ciorbea. Ion Mihalache va ie[i din scena politic\ [i va reveni doar pentru o noapte, 13 spre 14 iulie 1947, cînd la T\m\d\u va încerca s\ urce 30 de membri ai partidului într-un avion de dou\ locuri. Iuliu Maniu va reveni în Bucure[ti la 21 noiembrie, cînd se va `ntruni Comitetul Central Executiv al Partidului Na]ional }\r\nesc. A[a cum era de a[teptat, Mihalache î[i d\ 235 C.I.C. Br\tianu, Amintiri în C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu, Amintiri. Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992, p. 20. 236 Ioan Scurtu, Din via]a politic\ a României (1926-1947). Studiu critic privind istoria Partidului Na]ional-}\r\nesc, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983, p. 372.


229

demnisia [i ofer\ conducerea lui Iuliu Maniu. Schimbul lor de replici r\mîne pentru istorie o prob\ amar\ de ridicol, expresie teatral\ a falsit\]ii rela]iei personale [i politice dintre ei: Ion Mihalache: „D-le Maniu, ia comanda [i d\ porunc\!“. Iuliu Maniu: „Dumneata e[ti comandant. Dumneata ai dat o ultim\ comand\: s\ ocup locul dumitale. Am ascultat întotdeauna comanda dumitale [i cînd nu-mi pl\cea; trebuie s\ ascult [i aceast\ ultim\ comand\“237. Aici intervine un am\nunt straniu, care ar putea explica deciziile verticale ale lui Ion Mihalache [i hot\rîrea sa de a preda [efia „Sfinxului de la B\d\cin“. În notele zilnice ale lui Armand C\linescu exist\ un pasaj care descrie audien]a lui Mihalache la Carol II din 13 noiembrie 1937, cu ocazia tentativei de a forma guvernul împreun\ cu Vaida: „Îmi spune [Mihalache, n.a.] c\ în audien]\ Rex i-a ar\tat c\ pentru dînsul conteaz\ curentele. Oamenii [i partidele sunt instrumente de realizare a unui program regal. Îi adaug\ c\-l stimeaz\ pe Mihalache, [i de aceea nu a întrebuin]at…“238. În acest loc a fost distrus un cuvînt. Ce anume nu întrebuin]ase Carol împotriva lui Mihalache, pentru c\ îl stima? S-ar potrivi cuvîntul [antaj, cu referire la Afacerea Skoda, pe care o întrebuin]ase împotriva lui Maniu, dar poate fi [i presiune sau for]\. Oricum, era o amenin]are la care Mihalache a r\spuns cu demnitate, Armand C\linescu notînd în acela[i loc: „Mihalache, pe baza acestor spuse, încearc\ s\ orienteze partidul spre o lupt\ constitu]ional\“. Adic\ al\turi de Maniu. Imediat dup\ preluarea conducerii PN}, Iuliu Maniu îl contacteaz\ pe Corneliu Z. Codreanu [i pune în aplicare vechea în]elegere, anun]înd pactul de neagresiune cu Mi[carea legionar\. El a fost semnat în casa lui Dimitrie Gerotta de Maniu, Codreanu [i Gheorghe Br\tianu. Pentru 237 Ion Scurtu, Iuliu Maniu. Activitatea politic\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1995, p. 86. (Dialogul este reprodus dup\ ziarul Diminea]a din 25 noiembrie 1937.) 238 Armand C\linescu, op. cit., p. 358.

230


alegeri se formeaz\ cele dou\ carteluri electorale: Cartelul ]\r\nist mascat sub denumirea de „pact“ – PN}, Mi[carea legionar\ („Totul pentru }ar\“), Partidul Na]ional Liberal „Georgist“ (Gh. Br\tianu), Partidul Agrar (C. Argetoianu), PNC (Goga-Cuza) [i Partidul Evreiesc (care a semnat pactul la 28 noiembrie prin pre[edintele s\u, dr. Filderman), fiecare participînd pe liste separate; Cartelul liberal – PNL, Frontul Românesc (A. Vaida-Voevod) [i Partidul German, de orientare hitlerist\. Asocierea haotic\ între partide democratice, anticarliste, [i partide procarliste din componen]a acestor carteluri electorale este [i ea o mostr\ a tipologiei sistemelor oligarhice. Paradoxul lor este cel mai bine identificat de istoricul Ioan Scurtu: „Datorit\ cartelurilor electorale încheiate de T\t\rescu [i pactului de neagresiune semnat de Maniu, în campania electoral\ nu s-au confruntat for]ele democratice [i cele dictatoriale, ci principalele partide democratice – Partidul Na]ional }\r\nesc [i Partidul Na]ional Liberal“239. Profitînd de injuriile pe care [i le-au adus reciproc în campania electoral\ cele dou\ partide mari – au abundat acuza]iile de „mare infractor“, aluzie la implicarea lui Maniu în Afacerea Skoda, poreclele „Gu]\-Pu]\“ pentru T\t\rescu, „criminal“ Maniu, „asasin“ T\t\rescu etc. – Carol II a lansat diversiunea cu imposibilitatea form\rii unui guvern de coali]ie PN}-PNL, rupînd astfel [i orice punte spre supravie]uirea regimului democratic în România. El a f\cut asta dup\ ce primise de la C.I.C. Br\tianu un raport asupra situa]iei: „Regele avea trei solu]ii pe care le putea adopta în mod logic. F\cînd apel la cele dou\ mari partide, care avuseser\ cele mai mari contingen]e în alegeri, s\ le cear\ s\ constituie un guvern na]ional pîn\ în toamn\, cînd ar dizolva Parlamentul [i ar face noi alegeri, sau s\ fac\ un guvern compus din personalit\]i din afar\ de partide [i care, avînd îng\duirea partidelor politice, s\ gireze afacerile pîn\ la 239

Ion Scurtu, op. cit., p. 88.


231

noi alegeri, sau s\ dea guvernul Partidului Na]ional }\r\nesc cu mandatul de a face alegeri. Ultima solu]ie ar fi fost cea mai bun\, avînd în vedere c\ un guvern nou poate totdeauna s\ ob]in\ majoritate în alegeri“240. Regele îns\ a încercat s\ conving\ lumea c\ rezultatul alegerilor pentru Camer\ din 20 decembrie 1937 a demonstrat trei lucruri: 1. Dizolvarea corpului politic clasic al ]\rii. 2. Abandonarea interesului pentru partide al popula]iei. 3. Ridicarea periculoas\ a Mi[c\rii legionare pe locul trei în ierarhia partidelor. Pentru a-[i sus]ine teza, el s-a opus unor tentative de falsificare a rezultatului alegerilor, una propus\ de ministrul de justi]ie Vasile P. Sassu, prin interpretarea diversionist\ a Articolului 2 din legea electoral\, cealalt\ tentativ\ apar]inîndu-i prefectului de Hotin, Marin Florescu, prin ]inerea în rezerv\ a voturilor sale „pentru a acoperi diferen]a pîn\ la 40 la sut\“241. În tensiunea panicii, Carol II încearc\ s\ provoace o nou\ întîlnire cu Corneliu Z. Codreanu, prin intermediul lui Mihail Manoilescu. Codreanu refuz\242. Tot acum, regele Carol II îi ofer\ generalului Ion Antonescu func]ia de prim-ministru al unui regim autoritar, dar acesta, prudent, refuz\, retr\gîndu-se inteligent într-o pozi]ie secundar\. Lipsit de solu]ii viabile, regele a manevrat rapid pentru constituirea unui guvern de tranzi]ie, alegînd la 28 decembrie formula Goga-Cuza, menit\ s\ rezolve cîteva probleme pe care un guvern democratic nu le putea atinge [i s\ c`[tige timp în vederea aplic\rii loviturii de stat. Omul de manevr\ a fost Armand C\linescu. La exact o lun\ de la preluarea conducerii PN} de c\tre Iuliu Maniu, Armand C\linescu ia decizia de a-[i tr\da partidul, cu toate c\ votase pentru unitatea partidului, la 22 noiembrie, în momentul în care Partidul Na]ional }\r\nesc semnase pactul 240

C.I.C. Br\tianu, loc. cit., p. 21. Constantin C. Giurescu, Amintiri, Ed. All, Bucure[ti, 2000, p. 260. 242 Pamfil {eicaru, op. cit., p. 387. 241

232


de neagresiune cu Garda de Fier. El candidase la alegeri, profitînd de în]elegerea convenit\, astfel c\ nu a fost împiedicat de legionari s\ ob]in\ mandatul (teoretic) pentru viitorul Parlament. Iat\ îns\ c\ dup\ o lun\ [i dup\ ce rezultatul alegerilor devine cunoscut, C\linescu ia leg\tura cu generalul Condeescu, vechiul confident al regelui, [i-i cere s\ transmit\ suveranului întregul s\u devotament fa]\ de Coroan\, „nu din platitudine, ci din convingere“. Ca urmare a acestui mesaj, în ziua de 23 decembrie 1937 Armand C\linescu este chemat acas\ la Condeescu, unde se va întîlni cu Ernest Urd\reanu, omul de încredere al Elenei Lupescu: „Urd\reanu îmi cere cuvîntul de onoare asupra discre]iunii celor ce-mi va comunica. Partidul N[a]ional]-}[\r\nesc] nu va fi chemat la guvern cît va fi regele, s\ [tiu c\ Rex se va lupta pîn\ la ultima limit\. S-a hot\rît s\ constituie imediat un guvern Goga cu concursul meu, Ghelmegeanu [i Potîrc\. M\ întreab\ dac\ primesc Ministerul de Justi]ie. R\spund c\ sunt nemul]umit de politica lui Maniu, pe care o consider d\un\toare ]\rii [i Coroanei. Inten]ionam s\ m\ retrag din Camer\ pe acest motiv. Primesc propunerea dac\: 1. Rex e hot\rît ferm s\ sus]in\ pîn\ la cap\t; 2. dac\ e compus guvernul din oameni serio[i; 3. dac\ se adopt\ în program satisfacerea nevoilor ]\r\nimii. Urd\reanu îmi enumer\ cîteva puncte din programul de ac]iune [i-mi spune c\ Rex asigur\ o guvernare de patru ani“243. Urd\reanu îi cere lui Armand C\linescu s\ se întîlneasc\ urgent cu Goga, pentru a stabili detaliile form\rii noului guvern. Este cert c\ regele îl min]ea [i pe el, pentru c\ nu putea s\-i încredin]eze secretul caracterului pasager al guvernului Goga-Cuza, împiedicîndu-l astfel s\ realizeze cu toat\ convingerea ruptura Partidului Na]ional }\r\nesc. Ne mir\ doar naivitatea lui Armand C\linescu în fa]a unei posibile guvern\ri de 4 ani a unui guvern neconstitu]ional, f\r\ sprijin parlamentar, f\r\ perspectiv\ electoral\ 243

Armand C\linescu, op. cit, p. 362.


233

[i format din buc\]i neomogene. În aceea[i noapte, tot acas\ la Condeescu, Goga se întîlne[te în secret cu Armand C\linescu [i viitorul prim-ministru îi prezint\ programul s\u de guvernare. Acesta era expresia unui delir politic, fiind compus din m\suri împotriva evreilor, libertatea fabric\rii ]uicii [i ridicarea cenzurii. În ce privea lista guvernului, C\linescu era trecut la Interne, iar pentru Ministerul Ap\r\rii Na]ionale era propus generalul de brigad\ Ion Antonescu. Carol II s-a opus acestei numiri, considerîndu-l un „ambi]ios nestabil“, dar îl accept\ pentru Ministerul Comunica]iilor. Totodat\, Goga propunea înfiin]area unei „armate de partid“, numit\ l\ncierii. Armand C\linescu, accept\ toate aceste abera]ii, concentrîndu-se în urm\toarele zile asupra `ncerc\rilor de a-i convinge pe partizanii s\i s\ p\r\seasc\ Partidul Na]ional }\r\nesc [i luptîndu-se pentru men]inerea lui Ion Antonescu pe lista guvernului. Implicat în combina]ia politic\ – pe care, dac\ o numim complot pentru lovitura de stat, suntem obliga]i s\-l trecem pe Antonescu drept coautor al acesteia! – generalul „nestabil“ va condi]iona prezen]a sa în Cabinet cu dou\ cereri: nu accept\ decît Ministerul Ap\r\rii Na]ionale [i nu accept\ o orientare a regelui în politica extern\ spre Germania244. Cererile i-au fost satisf\cute, prin interven]ia comun\ a lui Goga [i C\linescu. Este greu de în]eles ce a fost în capul generalului, dar putem presupune c\ dorea punerea în aplicare a unor proiecte proprii de reoganizare [i înzestrare a Armatei. Constat\m îns\ [i la el o naivitate dezam\gitoare [i, pentru prima oar\, o slab\ preg\tire politic\. Ascultînd cuvîntarea de `nvestitur\ a noului premier Octavian Goga, academicianul Radu R. Rosetti avea s\ remarce: „Discursul lui Goga – pl\cut de auzit de altfel [i f\cut pentru a în[ela pe naivi – m-a izbit prin cuvintele folosite, foarte multe neologisme amintind jargonul jurnali[tilor evrei, contra c\rora Goga duce o a[a de stra[nic\ 244

Ibidem, p. 364.

234


campanie!“245 Într-un discurs electoral ]inut în Arge[, în fa]a unui banchet de 600 de tacîmuri, Armand C\linescu va declara partizanilor s\i: „Niciodat\ un act nu a corespuns mai des\vîr[it spiritului [i literei Constitu]iunei noastre decît acesta. La o situa]iune anormal\, am avut o solu]iune absolut normal\. {i astfel, nu schimbarea guvernului a adus dup\ sine dizolvarea Parlamentului, ci, dimpotriv\, necesitatea dizolv\rii a impus schimbarea guvernului“246. În aceea[i interven]ie, C\linescu afirma c\ ]ara este condamnat\ la distrugere din cauza lui Iuliu Maniu [i ar\ta rezultatul cel mai spectaculos al alegerilor din decembrie 1937: PN} fusese înfrînt în Ardeal, unde majoritatea voturilor fusese luat\ de Mi[carea legionar\. Acesta era înc\ un mare subiect de îngrijorare pentru oligarhia politic\, deoarece, prin semnarea pactului electoral între Partidul Na]ional }\r\nesc [i Mi[carea legionar\, electoratul ardelean a fost pus în fa]a unei op]iuni de nuan]\: „Apoi, dac\ dvs. sunte]i în pact cu al]ii, atunci este indiferent c\ vot\m cu dvs. sau cu ei!“247 În condi]iile în care Partidul German a mers în cartel cu liberalii, este clar c\ cei care au votat în Ardeal cu Mi[carea legionar\ au fost românii. Argumentele lui Armand C\linescu, ca [i cele ale regelui, privind criza politic\ declan[at\ de alegerile din 20 decembrie 1937 se clatin\ în fa]a unor calcule simple. În memoriile lor, atît Radu R. Rosetti, cît [i Constantin C. Giurescu sau Constantin I.C. Br\tianu au ar\tat c\ exista o solu]ie constitu]ional\, inclusiv pe fondul organiz\rii alegerilor de c\tre guvernul Goga-Cuza, deoarece în intervalul dintre decembrie 1937 [i februarie 1938 se produsese o mi[care important\ în rîndurile principalului partid al ]\rii. Convins de inutilitatea diziden]ei sale, Gheorghe Br\tianu hot\r\[te 245

Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1993, p. 38. Cine a fost Armand C\linescu; m\rturii, Ed. Presa na]ional\, Bucure[ti, 1992, p. 29. 247 Ibidem, p. 30. 246


235

reîntregirea Partidului Na]ional Liberal [i forma]iunea intr\ în noua campanie electoral\ cu manifeste [i programe comune248. Împreun\, ar fi atins pragul de 40%. Dar o victorie a partidului liberalilor, reîntregit sub conducerea „b\trînilor“, nu convenea lui T\t\rescu [i tentativei sale de a-l sparge pentru a-l aduce în slujba regelui. O alt\ solu]ie normal\, constitu]ional\, era numirea unui guvern PN} cu sprijin parlamentar din partea partidelor cu care semnase pactul de neagresiune, cu scopul precis de a organiza noi alegeri. Aceast\ perspectiv\ nu-i convenea regelui, din motive strict personale, c\ci ar fi avut `n Parlament un corp politic v\dit ostil regimului s\u de camaril\ [i `n plus un guvern pe care nu-l putea controla. Din aceste considerente private – care certific\ inten]ia de a stabili o dictatur\ personal\ – Carol II îi folose[te pe Gheorghe T\t\rescu [i pe Armand C\linescu drept „sp\rg\tori“ ai Partidului Na]ional Liberal [i, respectiv, Partidului Na]ional }\r\nesc. Mai important în aceast\ manevr\ a fost Armand C\linescu, deoarece, f\r\ ruperea produs\ de el în PN} nu s-ar fi putut forma guvernul Goga-Cuza, „centri[tii“ constituind nucleul Cabinetului din 28 decembrie 1937. Alegerea ca om forte [i numirea sa în func]ia de ministru de Interne a apar]inut în întregime camarilei, Armand C\linescu fiind „exponentul intereselor trusturilor industriale în leg\tur\ cu Elena Lupescu“249. Provenien]a sa din rîndurile stîngii na]ional-]\r\niste – împreun\ cu Petre Andrei, Mihai Ralea, Mihail Ghelmegeanu – îi va înt\ri pozi]ia de adversar ireductibil al Mi[c\rii legionare, dar [i pe aceea de client al finan]\rii mascate operate prin Nicolae Malaxa. Nu vom insista asupra performan]elor guvernului Goga-Cuza [i vom apela, pentru a sintetiza, la opinia unui istoric autorizat [i, totodat\, martor al evenimentelor: „Guvernul Goga-Cuza, care `l avea ca ministru de Externe pe 248 249

Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 261. Pamfil {eicaru, op. cit., p. 392.

236


Istrate Micescu, remarcabilul jurist, dar instabilul om politic, nu fu în stare s\ domine situa]ia. Partizanii guvernului, în special cuzi[tii, se dedar\ la excese dintre care unele, mai grave, în Transilvania, la Oradea [i la Cluj. Începu s\ se creeze o stare de nesiguran]\; avur\ loc retrageri masive ale depunerilor din b\nci [i transferuri importante de capitaluri în str\in\tate. Oamenii de afaceri din ]ar\, marii industria[i [i marii bancheri, întruni]i la Clubul miliardarilor din Calea Victoriei 163 – proprietatea fostei regine Elisabeta a Greciei – în seara zilei de 9 februarie 1938, ajunser\ la concluzia c\ situa]ia e grav\, c\ se impune îndep\rtarea guvernului [i aduser\ la cuno[tin]a regelui – probabil prin Malaxa – opinia lor. A doua zi, la 10 februarie, guvernul Goga-Cuza î[i d\dea demisia [i era înlocuit printr-un guvern prezidat de patriarhul Miron Cristea, dar în care rolul prim îl juca ministrul de Interne Armand C\linescu“250. Cauzele aparente ale c\derii guvernului Goga-Cuza au fost, pe rînd: 1. Sc\parea de sub control a organiza]iilor de tineret ale cuzi[tilor, care, transformate, teoretic, în l\ncieri, „armat\ de partid“ a guvernului, au ini]iat dezordini grave în teritoriu, inclusiv cu caracter antisemit. Este de subliniat aici c\ istoriografia comunist\ a folosit acest moment în mod diversionist pentru a pune dezordinile pe seama legionarilor, a „for]elor fasciste“, sau pe seama unei formule aproximative de „legionari [i cuzi[ti“, pentru a ascunde realitatea c\ legionarii nu au avut nici o implicare în aceste atacuri. 2. E[ecul tentativei de a convinge Marile Puteri democratice c\ legile antisemite date acum n-au caracter rasist [i c\ sunt produsul unei necesit\]i civice [i economice. 3. Reac]ia capitalului str\in legat de statele democratice, precum [i a capitalului evreiesc, prin retragerile masive de pe pia]a româneasc\, aruncînd astfel statul în criz\ economic\. În plan politic, „problema evreiasc\“ avea acum doi partizani puternici: „Evreii britanici exercitau 250

Constantin C. Giurescu, op. cit., p. 261.


237

continuu presiuni asupra guvernului lor pentru a protesta ori de cîte ori considerau c\ evreii din România erau obiectul vreunei m\suri discriminatorii. Ajutorul dat evreilor români nu era pe m\sura celui ce venea din Statele Unite, dar guvernul englez se afla în fruntea protestelor împotriva orient\rii antisemite încurajate de guvernul Goga-Cuza“251. Întrerupem aici analiza pentru o precizare. Mare parte a propagandei antiromâne[ti pe tema persecu]iei evreilor din aceast\ perioad\ era condus\ din sferele de influen]\ ocult\ britanice. Pe timpul regimului Antonescu, ca urmare a descoperirii activit\]ii informative antiromâne[ti a unor grupuri de „ziari[ti“ germani, Mihai Antonescu a ordonat o anchet\. Ceea ce [tim pîn\ acum este c\ se c\utau, prin toate mijloacele, dovezi ale persecu]iei evreilor, c\ multe erau inventate, trucate sau mult exagerate [i c\ ele erau imediat difuzate prin publica]iile germane pentru a ar\ta c\ România aplic\ programul nazist împotriva evreilor. Imaginile [i informa]iile – între care [i diversiunea cu „masacrul de la Abator“ – erau apoi preluate de presa britanic\ [i american\, ilustrînd aceea[i tem\ defavorabil\ României. Ancheta lui Mihai Antonescu a dus la ipoteza c\ întreaga ac]iune este ini]iat\ [i condus\ de Ungaria, cu scopul de a discredita România în ochii lumii. Canalele de transmitere a informa]iilor def\im\toare se îndreptau spre nucleul antiromânesc [i revizionist stabilit în Anglia, format din refugia]i unguri [i evrei unguri, nucleu care, dup\ r\zboi, a creat mari probleme inclusiv Marii Britanii. Sunt revelatoare aici ca m\rturii textele lui Ion Ra]iu, sub titlul Clive [i Ana, precum [i lucrarea de referin]\ a istoricilor Bruce Page, David Leitch [i Philip Knightley asupra cazului Kim Philby252. 251

David Britton Funderburk, op. cit., p. 63. Bruce Page, David Leitch, Phillip Knightley, Philby, the spy who betrayed a generation, Sphere Books Limited, London, 1982 (v. mai ales capitolul „Commitment in Vienna“). 252

238


Dar adev\ratele cauze ale c\derii guvernului Goga-Cuza trebuie c\utate îns\ în proiectul de instalare a dictaturii personale a lui Carol II, cu ajutorul unor politicieni corup]i. Pentru asta, Carol II avea nevoie de exagerarea pericolului legionar, de proiectarea unei imagini de „vîndu]i Germaniei“ asupra acestora [i de înlocuirea principalelor teme doctrinare ale Mi[c\rii legionare cu preocup\ri na]ionaliste sub control regal – l\ncieri, în locul batalioanelor legionare, Str\jerie în locul Fr\]iilor de Cruce, legi antisemite tembele, în locul comer]ului legionar, atitudini atee [i materialiste împotriva misticii legionare. În al doilea rînd, sim]ind c\ regele i-a oferit o guvernare de scurt\ durat\, cu care s\-[i pun\ în aplicare planul mai vechi, Octavian Goga a încercat o apropiere de Corneliu Z. Codreanu, prin intermediul lui Ion Antonescu, în perspectiva form\rii unui bloc na]ionalist, la care ar fi aderat ulterior [i Vaida-Voevod. Se putea forma astfel un nou corp politic, mai apropiat de orientarea general\ a electoratului, dar extrem de periculos pentru rege [i camaril\.

Mecanismele loviturii de stat Pentru a în]elege mai bine felul în care a fost dat\ lovitura de stat din 1938 va trebui s\ analiz\m atît activit\]ile oficiale ale regelui Carol II, cît [i ac]iunile oamenilor s\i din interiorul guvernului Goga-Cuza. Au existat, f\r\ îndoial\, dou\ planuri, cel al negocierilor politice [i cel al complotului. Trebuie ar\tat mai întîi c\ una dintre sarcinile încredin]ate oficial de rege lui Goga a fost organizarea de noi alegeri la data de 2 martie 1938. Acesta ar fi un prim semnal de alarm\ asupra inten]iilor regelui, avînd în vedere c\, în mod normal, Parlamentul î[i relua activitatea pe 17 februarie. Dar, sub imperiul rezultatului inedit al votului din decembrie, partidele [i opinia public\ erau înclinate s\ accepte o dep\[ire a termenului prev\zut de Constitu]ie. Partidele mari au fost


239

p\c\lite cu argumentul c\, printr-o nou\ lege electoral\, pragul vîrstei necesare pentru exercitarea dreptului de vot va fi ridicat la 30 de ani, pentru a mic[ora bazinul electoral al legionarilor. În momentul declan[\rii crizei guvernului Goga-Cuza, Constantin I.C. Br\tianu a cerut o audien]\ regelui. „Personalit\]i politice din diferite partide – î[i aminte[te liderul liberal – m-au autorizat s\ cer [i în numele lor schimbarea guvernului [i amînarea alegerilor, lucru pe care l-am cerut Majest\]ii Sale, asigurîndu-l c\ va avea concursul tuturor pentru lini[tirea ]\rii. I-am recomandat un guvern care ar putea fi sus]inut de toate partidele politice, f\r\ a-i indica persoane“253. Era o ultim\ tentativ\ a partidelor de a salva sistemul parlamentar. Analiza datelor furnizate de Br\tianu arat\ c\ liderii partidelor democratice au fost în[ela]i, pentru o perioad\ de timp, în evaluarea corect\ a situa]iei, convin[i c\ asist\ la o criz\ politic\ major\, c\ Mi[carea legionar\ reprezint\ un pericol [i pentru ei – s\ nu uit\m programul radical al acesteia împotriva politicienilor corup]i! – c\ linia tradi]ional\ a politicii externe este pe cale de a fi abandonat\ [i c\ regele însu[i este pus într-o situa]ie grea atît de Iuliu Maniu, cît [i de Codreanu. Pe fondul acestei st\ri psihopolitice, Br\tianu se întîlne[te cu regele dup\ dou\ zile de la audien]a precedent\ [i prime[te asigur\ri c\ va fi constituit un guvern format din personalit\]i politice „care au jucat un rol sub domnia sa“, dar c\ va fi nevoit s\ modifice Constitu]ia. Argumentul pentru acest gest era tot acela al ridic\rii pragului de vîrst\ la 30 de ani. Cum modificarea nu putea fi f\cut\ decît printr-o interven]ie asupra Constitu]iei, noile alegeri nu-[i aveau rostul decît dup\ schimbarea ei. Br\tianu i-a atras aten]ia îns\ c\ o modificare a Constitu]iei nu se putea face decît în modul ar\tat tot de Legea fundamental\, nu prin decret regal. În acest moment, dovedind o mare abilitate distructiv\, Carol II i-a cerut lui 253

C.I.C. Br\tianu, Amintiri…, loc. cit., p. 21.

240


C.I.C. Br\tianu s\ suspende activitatea partidului s\u, pentru ca PNL s\ nu fie implicat în ac]iunea anticonstitu]ional\ pe care inten]iona s\ o fac\. Br\tianu l-a crezut [i de data asta: „I-am f\g\duit s\ m\ ab]in de la orice agita]ie, dar cer ca în noua Constitu]ie s\ respecte inamovibilitatea magistraturii [i stabilitatea func]ionarilor; s\ nu suprime partidele politice [i s\ cear\ p\rerea partidelor politice asupra unui anteproiect ce-l va face înainte de a decreta modific\rile ce va crede necesare. Mi-a f\g\duit c\ va ]ine cont de observa]iile mele“254. Credincio[i ideii de Monarhie în general [i adep]i convin[i ai Monarhiei constitu]ionale, liderii politici – cu excep]ia lui Maniu [i Codreanu – nu în]elegeau nici acum, dup\ 9 ani de domnie, c\ au pe Tron un rege sperjur, o personalitate deviant\, un b\rbat de stat cu viziuni fundamental antidemocratice. Liderii celorlalte partide au fost chema]i pe rînd la Palat [i informa]i de Carol asupra inten]iilor sale [i asupra felului în care se va desf\[ura noua campanie electoral\. Doar Iuliu Maniu – al c\rui rol politic major începe abia acum – i-a cerut în mod ferm s\-i încredin]eze guvernarea, dezicîndu-se pentru asta de Mi[carea legionar\. Revenirea în scen\ a lui Iuliu Maniu. Dac\ în planul rela]iilor publice Iuliu Maniu a reu[it s\ conving\ nu numai oameni simpli, dar [i istorici încerca]i, c\ ar fi avut vreun rol în lupta pentru Marea Unire, în planul performan]elor sale politice, lucrurile stau cu totul altfel. Dificultatea aprecierii operei lui Iuliu Maniu, nu vine a[adar, numai din imaginea pe care a reu[it s\ [i-o creeze, ci [i din faptul c\, de la reintrarea sa în rolul de figur\ politic\ de prim rang [i pîn\ la moartea sa tragic\ nu a mai avut ocazia s\ aplice principiile [i solu]iile pe care le invoca teoretic. El reintr\ în for]\ pe scena politic\ în anul 1938 [i devine ap\r\torul principal al sistemului democratic, f\r\ s\ [tie c\ acesta va disp\rea din România pentru mai bine de o jum\tate de secol, mult peste durata lui 254

Ibidem, p. 22.


241

omeneasc\. Nu-i poate fi contestat\ credin]a sincer\ în sistemul democratic. Dar, încastrat în memoria oficial\ drept un lupt\tor moral, uit\m c\ Iuliu Maniu a fost un om politic român implicat adînc în mecanismele imorale ale vie]ii politice române[ti din epoc\, pe care le-a folosit din plin, îns\ cu particularitatea unic\ a inteligen]ei distructive tipice iezuitului. S-a spus c\ între Iuliu Maniu [i Mi[carea legionar\ erau diferen]e doctrinare atît de mari, încît pactul de neagresiune nu trebuie considerat decît un mijloc politic minor, o manevr\ izolat\, de moment. Am v\zut c\ în]elegerea dintre el [i Codreanu era mult mai veche. A doua zi dup\ ce a fost ales pre[edinte al PN}, Maniu a semnat pactul cu Codreanu, surprinzînd pe toat\ lumea, în afar\ de cei cî]iva ini]ia]i intimi. S-a ar\tat apoi c\, imediat dup\ ce Corneliu Z. Codreanu a f\cut declara]ia celebr\ de adeziune la axa Roma-Berlin în 48 de ore de la victoria Mi[c\rii legionare, Maniu a protestat [i s-a dezis de pactul cu legionarii. Este fals. Codreanu a f\cut acea declara]ie la 30 noiembrie 1937, la numai o s\pt\mîn\ de la semnarea pactului de neagresiune cu Maniu, adic\ înainte de alegerile din 20 decembrie 1937. S\ mai citim o dat\ începutul pasajului din declara]ia C\pitanului, dinaintea celui referitor la alian]a cu Roma [i cu Berlinul: „Eu sunt contra marilor democra]ii ale Occidentului, eu sunt contra Micii În]elegeri, eu sunt contra În]elegerii balcanice, [i n-am nici un ata[ament pentru Societatea Na]iunilor, în care nu cred“255. Cu o zi înainte, pe 29 noiembrie, Codreanu legase direct viziunea sa politic\ de rela]ia cu Maniu: „D-l Maniu este pentru democra]iile apusene, Mica Antant\ [i Antanta balcanic\, Liga Na]iunilor, eu sunt total împotriva acestora“256. La aceast\ profesiune de credin]\, total contrar\ celei clamate de Iuliu Maniu, liderul ]\r\nist n-a avut nici o replic\. A t\cut [i [i-a urm\rit interesul 255

Preot {tefan Palaghi]\, op. cit., p. 28. C. Neagu [i D. Marinescu, Fapte din umbr\, vol. III, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1980, p. 125.

256

242


din campania electoral\. Dar nici dup\ încheierea alegerilor, Maniu nu a denun]at pactul cu Mi[carea legionar\, ci, dimpotriv\, l-a elogiat. Iat\ ce declara în [edin]a Comitetului Central Executiv al Partidului Na]ional }\r\nesc din 4 ianuarie 1938: „Tot astfel trebuie s\-mi exprim recuno[tin]a pentru tovar\[ii no[tri cu care am legat pactul de neagresiune în aceste alegeri, fa]\ de conducerea partidului «Totul pentru }ar\» [i a partidului d-lui George Br\tianu [i a partidului d-lui Argetoianu. (Aplauze). Trebuie s\ constat c\ toate aceste trei partide, în contactul pe care am avut pl\cerea s\ am cu ele, au dovedit o perfect\ legalitate [i o perfect\ colegialitate“257. Nu de aceea[i colegialitate a dat dovad\ Iuliu Maniu în particular. În memoriul pe care l-a adresat regelui Carol II pe 5 februarie 1938, memoriu în care îi cerea suveranului aducerea Partidului Na]ional }\r\nesc la Putere, acela[i om cople[it de pl\cerea de a contacta partidul lui Codreanu, scria: „Partidul «Totul pentru }ar\», în urma politicei ce urmeaz\, n-ar putea face fa]\ situa]iei, c\ci doctrina sa prezint\ pentru via]a noastr\ dou\ primejdii grave“ [i Iuliu Maniu enumera: „introducerea unui regim totalitar“ în interior [i pericolul de „reac]iune sovietic\“ `n exterior258. Dup\ ce regele i-a refuzat oferta de a forma guvernul [i a numit guvernul Patriarhului Miron Cristea, Iuliu Maniu a revenit la gînduri mai bune fa]\ de Mi[carea legionar\: „Partidele [i oamenii care au curajul s\ spun\ adev\rul [i s\ ac]ioneze pentru purificarea moravurilor [i extirparea corup]iunei [i abuzului sunt persecuta]i, iar opinia public\, care (sic!) este al\turi de ace[ti oameni [i partide, este complet nesocotit\“259. El declara la Bucure[ti: „Este direct criminal acel român care, direct sau indirect, vrea s\ 257

Iuliu Maniu în fata Istoriei, coordonator Gabriel }epelea, Ed. Gîndirea româneasc\, Bucure[ti, 1993, p. 173. 258 Ibidem, p. 201. 259 Ibidem, p. 221 (Discursul lui Iuliu Maniu la [edinta Comitetului Central Executiv al PN} din 12 februarie 1938.)


243

duc\ politica extern\ în orbita politicii germane“260. Iar la Alba Iulia va declara: „Orientarea în politica extern\ a Mi[c\rii legionare s-a f\cut de c\tre Corneliu Codreanu din necesitatea de a constitui o rezerv\ pentru ]ar\, în eventualitatea c\ puterile Axei ar ie[i biruitoare“261. F\r\ îndoial\ c\ Maniu f\cuse un calcul corect, c\ acela era argumentul de politic\ extern\ viabil, dar a manevrat public dup\ maniera vremurilor. O m\rturie recent\ [i demn\ de aten]ie [ocheaz\ îns\ prin argumenta]ia sa. Într-un text explicativ referitor la motivele semn\rii pactului electoral între Maniu [i Codreanu, binecunoscutul lider politic Corneliu Coposu avea s\ evoce [i alte pacte asem\n\toare: „Pactul de la Ciucea“, între Octavian Goga [i Partidul Maghiar; pactul f\cut de partidul lui Carol – Frontul Rena[terii Na]ionale – cu comuni[tii, în 1938; pactul dintre comuni[ti [i T\t\rescu (de la liberali) [i Anton Alexandrescu (de la ]\r\ni[ti), dup\ 23 august 1944; pactul dintre guvernul comunist [i Mi[carea legionar\ a lui Nicolae P\tra[cu, sub tutela Annei Pauker; pactul Ribbentrop-Molotov; pactul încheiat la Moscova între Churchill [i Stalin pentru împ\r]irea Europei postbelice262. Problema este c\ toate exemplele date de Corneliu Coposu în ap\rarea pactului dintre PN} [i Mi[carea legionar\ sunt odioase! În alt\ ordine de idei, pozi]ia lui Iuliu Maniu fa]\ de situa]ia politic\ intern\ a României, prezentat\ ca rectilinie, oscila în realitate [i ea, `n func]ie de interesele politice pe care 260

Ion Scurtu, Iuliu Maniu. Activitatea politic\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1995, p. 90. 261 Constantin Papanace, Evoc\ri, Ed. Funda]iei „Buna Vestire“, Bucure[ti, 1997, p. 238, („Reflexii la moartea lui Iuliu Maniu“). 262 Corneliu Coposu, „Un moment de r\scruce în lupta pentru ap\rarea libert\]ilor democratice din istoria României: Pactul de neagresiune electoral\ al opozi]iei din noiembrie 1937“ în Radiografia Dreptei române[ti, loc. cit., pp. 396-397.

244


le sus]inea liderul ]\r\nist. În acela[i memoriu trimis regelui, el afirma: „...sunt profund convins c\ prelungirea acestei guvern\ri expune ]ara la dezordine [i la primejdia r\zboiului, cu amenin]area integrit\]ii teritoriale“, iar dup\ numirea guvernului Miron Cristea declara în forul de conducere al partidului s\u: „La noi nu este, în cazul concret, un pericol na]ional [i nici o problem\ special\ [i urgent\ de rezolvat“. A[adar, un dublu mesaj, tipic moravurilor politice române[ti din epoc\. De fapt, Iuliu Maniu manevra pe scena politic\ pentru a aduce Partidul Na]ional }\r\nesc la Putere [i pentru asta una îi scria regelui [i alta le declara partizanilor s\i [i opiniei publice. În contextul mentalit\]ilor vremii, el nu poate fi condamnat. S-a încovoiat cînd a vrut puterea pentru partidul s\u, dar a avut îns\ for]a s\-i reziste regelui atunci cînd acesta i-a m\rturisit inten]ia de a modifica Constitu]ia [i legea electoral\ [i, sim]ind c\ prin asta Carol II preg\te[te lovitura de stat, [i-a reluat pozi]ia public\ rectilinie. El este de l\udat pentru c\, în contextul pr\bu[irii sistemului democratic din România, a fost printre cei pu]ini. Ceea ce este îngrijor\tor în cazul personalit\]ii [i imaginii publice a lui Iuliu Maniu are o leg\tur\, insolit\, cu cel mai mare istoric al românilor, Nicolae Iorga. Scurtcircuitat de geniul s\u, care nu-[i g\se[te alt\ explica]ie decît în interven]ia divin\ prin har, Iorga era capabil s\ memoreze volume întregi [i s\ reproduc\, pagin\ cu pagin\ [i r`nd cu rînd, orice fragment de con]inut, era în stare s\ scrie simultan cu ambele mîini dou\ texte diferite – [i erau de Iorga! – [i putea vorbi ore întregi despre un subiect banal, f\cîndu-l epocal. În via]a public\ era recunoscut pentru versatilitatea sa, pentru felul cum se împrietenea [i apoi se certa cu colegii, cum l\uda [i apoi denigra acela[i gest, cum judeca oamenii dup\ interese personale imediate, iubindu-i, urîndu-i cu aceea[i patim\, `n func]ie de o toan\ sau de o p\rere instantanee, cum cobora de la academismul enciclopedic la trivialitate. Pe legionari i-a


245

crescut, i-a iubit, apoi i-a hulit, pentru ca imediat s\-i apere [i apoi s\-i denun]e, întorcîndu-se la iertare chiar [i atunci cînd era prea tîrziu. Despre fiecare personalitate intrat\ în contact cu acest geniu greu de în]eles în plan terestru vom g\si cuvinte de apreciere ale lui Iorga [i cuvinte de ocar\, în egal\ m\sur\. Fa]\ de un singur om nu [i-a schimbat niciodat\ p\rerea – Iuliu Maniu. Este straniu [i unic la Nicolae Iorga. L-a considerat în permanen]\ un pericol pentru statul român [i nu putem decît b\nui c\ la baza acestei p\reri negative s-au aflat informa]iile pe care le-a ob]inut de la Budapesta despre trecutul ce]os al liderului ardelean. Este de aceea un mare semn de întrebare pentru posteritate [i un izvor de nelini[te pentru oricare român pasionat de istorie faptul c\ unul din ultimele textele scrise înainte de îngrozitoarea sa dispari]ie, parc\ l\sat cu limb\ de moarte, este un portret al lui Iuliu Maniu intitulat Viitorul: „Nu se poate revolu]ie f\r\ un Robespierre. Acesta r\mîne totdeauna acela[i vechi retor [i bun avocat, care, lucrînd politic, iea atitudine înainte de toate moral\. E omul care nu are, nu poate s\ aib\ p\cate, figura de un galben imaculat, care crede c\ poate dovedi oricînd [i oricui c\ el n-a p\c\tuit. A tr\it o via]a întreag\, dar n-a f\cut p\catul de a iubi o femeie, de a dezmierda un copil, de a-[i alege un animal credincios, de a v\rsa o pic\tur\ de ap\ florii din ghiveci. Cu atît mai pu]in, a netezi o statuie, a se lumina înaintea unui tablou, a se în\l]a la acordurile sunetelor. E rece, aspru, dominator [i crud. Nu va în]\lege c\ a îmb\trîni f\r\ a-]i fi întemeiat o cas\ [i a fi zîmbit unui leag\n e în domeniul moralit\]ii b\rb\te[ti o mai mare gre[eal\ pentru cel ce se serve[te de so]iile [i fetele altora decît sc\p\t\rile obi[nuite ale cui are o cas\ a lui.

246


{i nu va admite c\ a nu fi fost credincios niciunei prietenii [i a nu fi f\cut o jertf\ nim\nui e mai urît decît orice fel de cedare înaintea ispitelor ce umbl\ pe lume“263. Iuliu Maniu, ca [i Armand C\linescu, cel implicat în acte de terorism statal, ca [i Corneliu Z. Codreanu, fanatic al unei iluzii, nu trebuie idealiza]i. Mai ales în cazul lui Iuliu Maniu trebuie s\-i accept\m credin]a într-un proiect [i s\-i în]elegem convingerea cu care a încercat s\-l aplice. De aceea, performan]ele sale politice trebuie riguros analizate în oglinda realit\]ii: autor al loviturii de stat din 1930, el a suportat consecin]ele faptei sale antidemocratice, ca victim\ a loviturii de stat din 1938. Omul care a c\lcat în picioare Constitu]ia democratic\ din 1923 a ap\rat-o apoi cu riscul vie]ii. Este ciudat, dar este totu[i o meandr\ omeneasc\. Lupta sa pentru a repara consecin]ele nefaste ale actului din 1930 [i lupta sa împotriva comunismului îl onoreaz\ [i îi ofer\ locul binemeritat în Istoria na]ional\, pentru perioada 1938-1953. Problema noastr\ este c\, dincolo de recuperarea staturii morale a unei personalit\]i, ]ara a avut de suferit, ]ara a trebuit s\ pl\teasc\ pentru erorile sale. În perspectiva istoric\, poate c\ invazia sovietic\ era inevitabil\, dar ea s-a produs peste o Românie a dictaturii militare, înaintea c\reia fusese o dictatur\ regal\, înaintea c\reia a fost un proces de 8 ani în care bazele democra]iei au fost erodate decisiv [i în care Iuliu Maniu a stat la B\d\cin, a[teptînd s\ se pr\bu[easc\ totul în jurul lui, pentru a demonstra c\ a avut dreptate. Tot din perspectiv\ istoric\, faptul c\ soarta democra]iei în România a ajuns s\ ]in\ de lupta unui singur om, ofer\ cea mai elocvent\ imagine a epocii. Ie[irea din scen\ a lui Corneliu Z. Codreanu. Dubla imagine cu care opereaz\ figura lui Iuliu Maniu în Istorie i se potrive[te într-o anumit\ m\sur\ [i lui Corneliu Zelea 263

N. Iorga, Ultimele, Ed. Scrisul românesc, Craiova, 1978, p. 170.


247

Codreanu. Amîndoi au reu[it s\-[i conserve intact\ imaginea de incoruptibili. Dar forma]iunea C\pitanului a fost una dintre sus]in\toarele urc\rii ilegale a lui Carol Caraiman pe Tronul României [i, implict a loviturii de stat. Legionarii s-au manifestat atunci zgomotos în favoarea a[a-numitei „Restaura]ii“, care nu restaura nimic, îns\ glasul s\u a contat foarte pu]in, Legiunea fiind în 1930 în fazele sale incipiente de organizare. În timpul crizei electorale din 1933 [i dup\ asasinarea lui I.G. Duca, s-au stabilit contacte secrete între Corneliu Z. Codreanu [i camaril\, termina]ia leg\turii fiind, de data aceasta, Elena Lupescu. Detaliile acestei rela]ii nefire[ti sunt înc\ necunoscute, iar cititorul nu are la dispozi]ie decît pasajele selectate de Neagu Cosma [i D. Marinescu, în lucrarea lor Fapte din umbr\, din cîteva note informative ale serviciului de informa]ii al Elenei Lupescu264. Afl\m astfel c\ apropierea a durat doar pentru cîteva luni ale anului 1934, cînd Codreanu era speriat de consecin]ele juridice ale asasinatului din Gara Sinaia [i cînd a fost scos din cauz\ în proces, a[a cum confirma peste timp colonelul Hotineanu. Notele informative dezv\luie îns\ [i faptul c\ penetrarea camarilei la nivelurile de sus ale Legiunii a introdus tensiuni între liderii forma]iunii, acesta fiind probabil [i momentul în care este racolat, ca tr\d\tor al Mi[c\rii legionare, Mihail Stelescu. Defec]iunea acestuia corespunde cu perioada de contact, manevr\ care avea scopul s\ „c\l\uzeasc\“ Mi[carea legionar\ c\tre o subordonare fa]\ de rege. Nu [tim în ce m\sur\ ac]iunea avea drept suport dorin]a camarilei de a se proteja de un atac violent al Mi[c\rii sau proiectul regelui de a se a[eza în fruntea unei forma]iuni politice de orientare fascist\ – este posibil s\ fie amîndou\ – dar cert este c\ în vara anului 1934, Carol II, prim-ministrul Gh. T\t\rescu [i jurnalistul Pamfil {eicaru au pus la cale suprimarea lui Codreanu prin otr\vire265. Este de presupus c\, 264

C. Neagu [i D. Marinescu, Fapte din umbr\, vol. III, Ed. Politic\, Bucure[ti 1980, pp.115. 265 Ibidem, p. 117.

248


fie din credin]a în steaua sa, fie din nevoia de a nu provoca un conflict deschis la vîrful Legiunii, Corneliu Z. Codreanu a în]eles s\ nu se conformeze planului de preluare a organiza]iei sale de c\tre Carol II. Mihail Stelescu este denun]at de legionari drept tr\d\tor [i p\r\se[te gruparea, constituind, cu banii [i îndrumarea camarilei, o forma]iune nou\, obscur\, numit\ Vulturul Alb, în care atrage cî]iva indivizi dubio[i, din punct de vedere al leg\turilor lor cu Siguran]a sau camarila. Printre cei aduna]i de Mihail Stelescu în forma]iunea cu numele schimbat în Cruciada Românismului [i `n redac]ia ziarului cu aceea[i denumire, ambele finan]ate de camaril\, se aflau [i cîteva nume familiare: generalul Nicolae R\descu, scriitorul Panait Istrati – l-a costat Premiul Nobel adeziunea asta –, informatorul Siguran]ei din cazul Duca, Alexandru Talex, [i Gheorghe Beza266. Ei au sus]inut o campanie violent\ la adresa lui Corneliu Z. Codreanu [i a Mi[c\rii legionare, consecin]a fiind asasinarea lui Stelescu pe 16 iulie 1936. Exist\ în literatura publicat\ pe acest subiect o nel\murire generat\ de intervalul mare de timp (doi ani) trecut de la tr\darea lui Stelescu [i pîn\ la pedepsirea lui. De regul\, istoricii înclin\ s\ cread\ c\ declan[atorul asasin\rii lui Stelescu a fost scrisoarea sa deschis\ din 4 aprilie 1935, în care demasca leg\turile lui Codreanu cu guvernul Vaida-Voevod – tem\ speculat\ larg de propaganda comunist\ pentru a ilustra „cîrd\[ia“ regimului burghezo-mo[ieresc cu fascismul – dar [i acest motiv al crimei este desp\r]it de înf\ptuirea sa prin mai bine de un an de zile. Stelescu atinsese la un moment dat [i o coard\ sensibil\ a na]ionali[tilor legionari, prin dezv\luirea originii str\ine a lui Corneliu Z. Codreanu. Cu toate acestea, asasinarea lui de c\tre Decemviri se produce tîrziu, altfel decît în cazul Duca, atunci cînd Mi[carea legionar\ a reac]ionat imediat la agresiunile prim-ministrului. Un posibil r\spuns s-ar putea g\si în versiunea care mizeaz\ pe urm\rirea 266

Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, op. cit., p. 140.


249

informativ\ a lui Stelescu de c\tre legionari [i pe descoperirea c\ acesta preg\tea o nou\ tentativ\ de asasinare a lui Codreanu: „Spre surprinderea lor, vor afla c\ Stelescu se întîlne[te într-o cafenea de pe strada Berzei, lîng\ Ci[migiu, cu un b\rbat, cunoscut ca intermediar al lui Urd\reanu. Legionarii intervin [i g\sesc în servieta lui Stelescu planul de asasinare a lui Codreanu“267. Fratele lui Corneliu Z. Codreanu, C\t\lin, afirm\ c\ asasinatul preg\tit de Stelescu trebuia s\ se petreac\ în gara Fete[ti, dar ajuns în fa]a lui Corneliu, asasinul a c\zut în genunchi [i i-a cerut iertare268. Este îns\ posibil ca aceste versiuni s\ fie doar variante mult deformate ale tentativei de asasinat prin otr\vire din 1934. Oricum, perioada 1934-1937 este marcat\, în subteran, de acest joc de-a [oarecele [i pisica între Elena Lupescu [i Corneliu Codreanu, cu amenin]\ri [i tentative de asasinat de ambele p\r]i. Cursul acestui conflict de culise va avea momentul s\u de vîrf la întîlnirea secret\ dintre Carol II [i Corneliu Z. Codreanu, urmat\ de hot\rîrea regelui de a-l suprima [i de încerc\rile lui Codreanu de a se proteja sub umbrela politic\ a lui Iuliu Maniu. Aici intervine paradoxul salturilor de comportament pe care le constat\m la Mi[carea legionar\ în anul 1937. Pe de o parte, particip\ la alegeri ca partid înscris în jocul politic democratic, dar respinge doctrinar democra]ia, iar, pe de alt\ parte, se înf\]i[eaz\ ca o amenin]are la adresa regimului politic din România, în timp ce liderul [i forma]iunea sa trec din ofensiv\ în defensiv\. Trebuie de aceea remarcat c\, în momentul aplic\rii de c\tre Carol II a primelor m\suri ale loviturii de stat din 1938, reac]ia cea mai slab\ a apar]inut partidului Mi[c\rii legionare „Totul pentru }ar\“. Celelalte partide importante, PNL [i PN}, au protestat vehement, s-au întîlnit pentru construirea unei platforme comune, au pus în 267 Joachim von Kurenberg, Carol al II-lea [i Doamna Lupescu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 2000, p. 155. 268 Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei române[ti (1927-1941), Ed. F.F. Press, Bucure[ti, 1996, p. 403.

250


alert\ presa interna]ional\. În fa]a anul\rii alegerilor, a numirii guvernului marionet\ Goga-Cuza, a numirii guvernului Miron Cristea, a anul\rii Constitu]iei, a suspend\rii Parlamentului [i a introducerii st\rii de asediu, Corneliu Z. Codreanu se limiteaz\ s\ emit\ circulare, al c\ror con]inut nu arat\ decît deruta liderului legionar. Într-un ordin confiden]ial din 18 ianuarie 1938, el transmitea membrilor s\i informa]ia: „Este aproape sigur c\ vor fi alegeri“ [i le cerea s\ p\streze „o not\ de mare demnitate. Nu se va deda în propagand\ la mici r\ut\]i, la aluzii r\ut\cioase, calomnii, insulte etc.“269. La 11 februarie 1938, a doua zi dup\ lovitura de stat, Codreanu trimite Circulara nr. 145 în care le descrie legionarilor noul complot pus la cale de Armand C\linescu prin Istrate Micescu pentru asasinarea sa. Trei zile mai tîrziu, trimite Circulara nr. 146, prin care anuleaz\ circulara precedent\, pentru faptul c\ generalul Sichitiu, de la care aflase inten]ia lui C\linescu, î[i retr\sese cuvintele. Dup\ alte trei zile compune o nou\ circular\, nr. 147, în care le cere legionarilor „s\ fac\ post [i rug\ciuni timp de o s\pt\mîn\“270. Este, f\r\ îndoial\, expresia unei derute. La 21 februarie 1938, prin circulara nr. 148, Corneliu Z. Codreanu anun]a desfiin]area partidului „Totul pentru }ar\“. Apoi, la începutul lui martie 1938, Corneliu Z. Codreanu cere pa[aport pentru a p\r\si ]ara. La refuzul lui Armand C\linescu, liderul legionar în]elege c\ soarta sa este pecetluit\. În fa]a statului terorist, a unei serii lungi de comploturi pentru asasinarea sa, cel care cedeaz\, a[adar, este liderul Mi[c\rii legionare. Ne putem imagina, pe baza relat\rilor unor apropia]i, c\ Zelea Codreanu încerca o ultim\ solu]ie politic\: a[teptarea momentului cînd Germania va p\trunde decisiv pe scena politic\ din România. Ne putem imagina [i c\, omene[te, îi era fric\. Protestînd împotriva unui articol injurios al lui Nicolae Iorga, va fi arestat pentru 269 270

Duiliu Sfintescu, op. cit., p. 98. Ibidem, pp. 102-103.


251

insultarea unei autorit\]i – motiva]ie cusut\ cu a]\ alb\ de Armand C\linescu – [i apoi asasinat împreun\ cu Nicadorii [i Decemvirii. Menit, la un moment dat, s\ simbolizeze speran]a revenirii clasei politice române[ti cel pu]in la moralitatea cre[tin\, Corneliu Z. Codreanu va ie[i din aceast\ scen\ [trangulat într-un camion [i împu[cat apoi în spate, pentru a se înscena o fug\ de sub escort\. De data aceasta, asasinii sunt cunoscu]i cu certitudine: Carol II [i Armand C\linescu. Acesta din urm\ nici nu s-a sinchisit s\ ascund\, în jurnalul personal, preg\tirile pe care le f\cea pentru asasinat, iar în însemnarea din 13 noiembrie 1938 ne dezv\luie c\ [i Maniu era pe lista celor care trebuiau elimina]i fizic. Datarea loviturii de stat. Din punct de vedere institu]ional, lovitura de stat a avut dou\ etape: ac]iuni întreprinse înainte de 10 februarie 1938 [i m\suri luate dup\ aceast\ dat\. Din punct de vedere al realit\]ii politice, ea este îns\ legat\ direct de lovitura de stat din 7-13 iunie 1930, ca o consecin]\ a ei, regimul instituit de Carol II [i camaril\ realizînd degradarea în timp a sistemului parlamentar, pîn\ la momentul în care atît dispari]ia sa, cît [i intrarea ]\rii în stadiul de stat terorist nu au produs nici o tres\rire în rîndurile popula]iei. Altfel spus, Constitu]ia din 1923 fusese lovit\ puternic în iunie 1930, intrase în com\ [i fusese ]inut\ în via]\ artificial, pentru ca în februarie 1938 s\ fie decuplat\ de la sistemul democratic. Problema dat\rii loviturii de stat din 1938 a fost l\murit\ de istoricul Al. Gh. Savu, în lucrarea sa Sistemul partidelor politice din România, 1919-1940. Dar mai întîi s\ urm\rim cronologia evenimentului: 17 noiembrie 1937 – regele Carol II constituie un nou guvern Gheorghe T\t\rescu, cu scopul de a organiza [i de a cî[tiga alegerile, producînd pentru asta modificarea titulariz\rilor la ministerele de for]\; ac]iunea s-a f\cut cu înc\lcarea principiului desemn\rii prim-ministrului [i a constituirii cabinetului de c\tre Partidul Na]ional Liberal. 20-23 decembrie 1937 – guvernul T\t\rescu pierde alegerile [i regele caut\ o solu]ie convenabil\, care s\

252


exclud\ venirea la putere a PN} sub conducerea lui Maniu sau a Mi[c\rii legionare. 28 decembrie 1937 – regele nume[te guvernul Goga-Cuza, trecînd peste toate uzan]ele sistemului politic democratic; scopul acestei manevre fiind preg\tirea prin anumite acte publice: un regim politic dup\ model mussolinian, apoi asasinarea liderilor legionari [i canalizarea Mi[c\rii spre o subordonare fa]\ de interesele camarilei; în al treilea rînd, regele caut\ s\-[i asigure o ruptur\ decisiv\ în PN}, prin tr\darea grup\rii lui Armand C\linescu, [i o sl\bire substan]ial\ a for]ei partidului lui Maniu. 18 ianuarie 1938 – sunt dizolvate formal corpurile legiuitoare, care îns\ nu se putuser\ întruni, ca urmare a alegerilor din decembrie 1937; este o ac]iune pe hîrtie, care dizolv\ listele cu deputa]ii [i senatorii ale[i la ultimele alegeri, dar înc\ nevalida]i; tot acum este confirmat\ data de 17 februarie 1938 pentru deschiderea, de regul\, a corpurilor legiuitoare [i datele de 2, 4, 5 [i 6 martie pentru noile alegeri; se observ\ c\ termenul legal pentru deschiderea lucr\rilor noului Parlament (17 februarie) era înc\lcat prin fixarea datei noilor alegeri la începutul lui martie, dar corpul politic al ]\rii nu a reac]ionat la aceast\ ilegalitate, admi]înd abaterea de la Constitu]ie, ca [i în alte d\]i, în ideea c\ lucrurile se vor reglementa prin rezultatul urm\toarelor alegeri. 7 februarie – este cooptat în complotul destinat loviturii de stat generalul Ion Antonescu. 9 spre 10 februarie 1938, noaptea, între orele 3.15 [i 6.30 – sunt convoca]i la Palat, în mod secret, Gheorghe T\t\rescu [i Armand C\linescu; regele, Ernest Urd\reanu [i cei doi oameni politici examineaz\ problema loviturii de stat [i fac în detaliu planul desf\[ur\rii acesteia271. 10 februarie 1938, diminea]a – prim-ministrul Octavian Goga este chemat la Palat [i obligat s\-[i prezinte demisia; 271

Armand C\linescu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1990, p. 377.


253

patriarhul Miron Cristea prime[te mandatul s\ formeze un nou guvern, înaltul ierarh accept\, dar lista cabinetului va fi dat\ de c\tre rege. 10 februarie 1938, dup\-amiaza [i seara – sunt convoca]i la Palat liderii partidelor politice [i personalit\]i ale vie]ii publice, fo[ti prim-mini[trii; Carol II le ofer\ solu]ia unui „guvern de uniune na]ional\“, menit s\ scoat\ ]ara din criz\, [i le cere s\ accepte ocuparea func]iilor de secretari de stat f\r\ portofoliu, ca expresie a unei alte formule politice inventate de rege: „Comitet de patronaj“; doar Iuliu Maniu refuz\. 10 spre 11 februarie 1938, noaptea – se formeaz\ guvernul Miron Cristea cu un program politic redactat de Nicolae Iorga272. 11 februarie 1938 – noul guvern – în fapt, regele Carol II [i omul s\u de încredere, Armand C\linescu, – introduce starea de asediu, ordon\ preluarea serviciului de ordine [i siguran]\ a statului de c\tre autorit\]ile militare, nume[te ofi]eri activi [i în rezerv\ în func]iile de prefec]i, reintroduce cenzura; corpul politic al ]\rii nu reac]ioneaz\, PNL-ul, de exemplu, acceptînd o suspendare a activit\]ii publice a partidului, pentru a permite noului guvern îndep\rtarea pericolului legionar. 11-19 februarie 1938 – un grup de juri[ti condus de Istrate Micescu [i avîndu-l ca mîn\ dreapt\ pe un anume M\gureanu, secretar general al Ministerului de Justi]ie, elaboreaz\ proiectul unei noi Constitu]ii, care s\ confirme instaurarea dictaturii regale; drept model pentru argumenta]ia trecerii la dictatur\ este ales preambulul Statutului din 2 mai 1864, adic\ al loviturii de stat date de Alexandru Ioan Cuza în secolul al XIX-lea. 20 februarie 1938 – este lansat\ prin decret regal noua Constitu]ie [i tot prin decret regal se stabile[te data de 24 februarie pentru un plebiscit care s\ legitimeze actul neconstitu]ional al loviturii de stat; noua Constitu]ie „consacr\ principiul 272 Radu. R. Rosetti, op. cit., p. 39.

254


suprema]iei regelui [i suprim\ separa]ia puterilor“273; partidele sunt în continuare rezervate, PNL cerînd membrilor s\i „o justificat\ rezerv\“, iar pentru plebiscit, ab]inerea; PN} lupt\ pentru stabilitatea sa intern\ [i pentru preluarea controlului total în structuri de c\tre Iuliu Maniu. 21 februarie 1938 – Corneliu Z. Codreanu anun]\ desfiin]area partidului „Totul pentru }ar\“; liderul legionar î[i preg\te[te plecarea din ]ar\, pentru a se proteja de asasinare, dar este refuzat; el le cere legionarilor s\ `nceap\ o perioad\ de post [i rug\ciuni. 24 februarie 1938 – se desf\[oar\ un simulacru de plebiscit, despre care Radu R. Rosetti va scrie urm\toarele: „Fost la a[a-zisul plebiscit [i votat nu. De fapt, este o vast\ fars\: func]ionarii sunt adu[i pe c\pr\rii cu liste nominale, to]i aceia care au nevoie de guvern – [i cine nu are? – sunt amenin]a]i într-un chip sau altul. Pentru a face presiuni asupra restului cet\]enilor, sunt amenin]a]i cu amenzi etc., dac\ nu vin la vot“274; rezultatul plebiscitului este, de fapt, cheia în]elegerii esen]ei loviturii din februarie 1938: din 4 303 064 de cet\]eni care s-au prezentat la vot, 4 297 581 (99,87%) au votat pentru dictatur\ regal\ [i 5 483 (0,13%) pentru regimul democratic. 27 februarie 1938 – noua Constitu]ie este promulgat\ [i publicat\ în Monitorul Oficial a doua zi. 2 martie 1938 – într-o audien]\ acordat\ lui Armand C\linescu, regele Carol II recunoa[te c\ „avea de gînd s\ schimbe Constitu]ia la 8 iunie 1930“, dovad\ clar\ a existen]ei planului de distrugere a sistemului democratic parlamentar, înc\ de la suirea lui pe Tron de c\tre Iuliu Maniu. 6 martie 1938 – în Consiliul de Mini[tri prezidat de rege, Nicolae Iorga cere dizolvarea cuiburilor legionare [i distrugerea G\rzii de Fier, regele propune înfiin]area unui 273 Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enciclopedia de Istorie a României, Ed. Meronia, Bucure[ti, 2000, p. 17. 274 Radu R. Rosetti, op. cit., p. 42.


255

ziar, oficios al regimului dictatorial, condus de scriitorul de cas\ Cezar Petrescu, iar Armand C\linescu cere „desfiin]area partidelor [i crearea organiza]iilor profesionale“275. 20-29 martie 1938 – ac]iunea de for]\ a noului regim începe s\ scad\ în intensitate, neg\sind o baz\ real\ în popula]ie; Armand C\linescu îi semnaleaz\ regelui c\ „toat\ aceast\ situa]ie a fost ob]inut\ exclusiv cu m\suri poli]iene[ti [i cu între]inerea unei atmosfere de presiune“ [i c\ în rîndurile guvernului se manifest\ primele semne de diziden]\, cazul cel mai serios fiind cel al generalului Ion Antonescu; tot Armand C\linescu propune acum arestarea lui Corneliu Z. Codreanu [i a celor care s-ar solidariza cu el, prin proteste. 30 martie 1938 – lovitura de stat este definitivat\ prin constituirea celui de-al doilea guvern Miron Cristea, axat pe structura grup\rilor conduse de Gheorghe T\t\rescu [i Armand C\linescu, desprinse din PNL [i PN}; generalul Ion Antonescu este îndep\rtat; fo[tii prim-mini[tri numi]i secretari de stat f\r\ portofoliu în primul guvern al dictaturii sunt numi]i acum în „Consiliul de Coroan\“, transformat în institu]ie de stat printr-un decret regal; prin decretul nr. 1422 din aceea[i zi sunt dizolvate partidele politice. Aprilie 1938 – partidele democratice, prin Iuliu Maniu, C.I.C. Br\tianu [i dr. N. Lupu, adreseaz\ un memoriu regelui Carol II, menit a fi de protest fa]\ de desfiin]area partidelor, dar care este, literalmente, un scheunat de neputin]\; în acest memoriu, cei trei lideri politici recunosc negru pe alb c\ anularea Constitu]iei democratice [i promulgarea Constitu]iei dictatoriale „a fost o încercare pentru care nu a]i întîmpinat nici o rezisten]\ activ\ din partea partidelor politice“276. Cu aceast\ cronologie în fa]\, dovada faptului c\ introducerea regimului dictatorial în România a fost un proces întins pe opt ani a fost f\cut\. Istoricul Al. Gh. Savu, 275

Armand C\linescu, op. cit., p. 382. C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu, Amintiri, Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992, p. 48. 276

256


specializat în analiza loviturii de stat din 1938, subliniaz\: „Faptul c\ sistemul democra]iei parlamentare a fost sf\rîmat treptat [i c\ regimul carlist s-a închegat, ca s\ spunem a[a, în «rate», nu este, deci, ie[it din comun. Dificultatea real\ a dat\rii în acest caz apare atunci cînd se face o compara]ie între evenimentele petrecute la 10/11 februarie [i acelea survenite începînd de la 27 februarie pîn\ la sfîr[itul lunii martie 1938. Primele par s\ fi avut o însemn\tate minim\ în raport cu ultimele. Este interesant c\ opinia public\ contemporan\ a avut revela]ia [ocant\ c\ se petrece o schimbare politic\ profund\, cu urm\ri grave pentru destinele democra]iei [i pentru viitorul ]\rii nu la 10 februarie, ci abia dup\ lansarea textului noii Constitu]ii“277. * Lec]ia pe care o ofer\ lovitura de stat din 1938 este aceea c\ un astfel de proces politic nu este obligatoriu un [oc venit peste noapte, o ac]iune desf\[urat\ într-o zi de un grup complotist. A existat în Istoria României, dup\ cum vedem, o lovitur\ de stat preg\tit\ timp de mai mul]i ani, compus\ din manevre menite s\ destructureze sistemul democratic `n esen]\, ajutat\ de ineficien]a [i corup]ia partidelor politice, favorizat\ de pierderea treptat\ a încrederii popula]iei în sistemul democratic. Aceast\ lovitur\ de stat a fost preg\tit\ prin tolerarea de c\tre Justi]ie a abuzurilor anticonstitu]ionale [i la legile ]\rii, prin lipsa de reac]ie la ac]iunile teroriste ale statului, în care regele Carol II [i asasini de tipul lui Armand C\linescu, poreclit Monocles, [i Gavril\ Marinescu planificau crime politice, func]ionari ai statului le organizau, iar Justi]ia îi acoperea, [i, în sfîr[it, prin iertarea, ca urmare a jocului politic, a crimelor f\cute, la rîndul ei, de Mi[carea legionar\. Presa, puternic politizat\ [i deprofesionalizat\, a pus 277 Al. Gh. Savu, Sistemul partidelor politice din România, 1919-1940, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1976, p. 117.


257

um\rul din greu la distrugerea încrederii popula]iei în democra]ie. Compromiterea partidelor politice, astfel încît societatea s\ nu mai cread\ în ele [i s\ fie u[or desfiin]ate, a avut drept suport fenomenul instaur\rii oligarhiei politice – concentrarea sensului existen]ei partidelor la interese personale [i de grup – [i al corup]iei, oamenii politici fiind interesa]i în de]inerea puterii pentru ob]inerea de foloase din mediul economic [i bugetar. Concentrînd puterea la vîrf, în mîna lui Carol II [i a camarilei, grupul ocult condus de Elena Lupescu a devenit [i unica surs\ a puterii în România interbelic\, partidele politice [i politicienii, în mod individual, c\utînd s\ se conformeze intereselor [i directivelor camarilei, în loc s\ o r\stoarne. F\cînd figur\ aparte în acest joc, liderii Mi[c\rii legionare vor fi elimina]i fizic printr-un asasinat oribil, cu acordul [i sprijinul partidelor politice, acestea sim]indu-se la fel de amenin]ate de ascensiunea la putere a unei structuri înarmate cu cea mai eficient\ arm\ demagogic\ – reforma moral\.

*

Capitolul IV

NOAPTEA GENERALULUI Lovitura de stat din 2-14 septembrie 1940 Moto: Pentru un tr\snit [i un tic\los ca regele Carol, noi avem nevoie de unul [i mai tr\snit ca el, pentru a ne sc\pa de dînsul. IONEL POP, lider PN}

Condi]iile în care s-a produs pr\bu[irea teritorial\, politic\ [i moral\ a României în anul 1940 sunt, în general, cunoscute. Cauzele externe au fost prezentate pe larg în numeroase volume publicate înainte [i dup\ revolu]ia din decembrie 1989, f\r\ s\-[i altereze tonul [i esen]a. Românii [i-au format o imagine stabil\ despre cum au devenit inutile garan]iile noastre de securitate, pe fondul e[ecului temporar al Societ\]ii Na]iunilor de a se constitui într-o structur\ mondial\ a p\cii, al trat\rii României Mari drept crea]ia unui pact, [i nu a voin]ei unanime a na]iunii române, e[ec accelerat de succesul unei Ungarii tenace [i neobosite în a convinge Germania c\ ]ara noastr\ este o realitate artificial\. Pe plan intern am v\zut, inclusiv în acest studiu, felul în care a fost sl\bit statul [i cum na]iunea s-a desolidarizat de el, abandonîndu-l corup]iei [i privindu-l tot mai mult ca pe o organiza]ie de institu]ii subordonate intereselor unui grup privat. Pe linia acestui orizont, str\b\tut deja, de la 3 septembrie 1939, de fulgerele celui de-al doilea r\zboi mondial, na]iunea român\ î[i pierduse unitatea de ac]iune cu care realizase în 1918 Marea Unire. R\mînea în sufletul


259

fiec\rui individ sentimentul unit\]ii na]ionale, viu, dar imposibil de transformat din nou într-o form\ de lupt\, din cauz\ c\ acum se aflau la conducere un rege [i o camaril\ corupte. Pentru salvarea neamului era nevoie de un lider care s\ propun\ lupta. Cu toate c\ se afirm\, nu lipsit de un anumit temei, c\ Ion Antonescu a ajuns conduc\torul statului datorit\ conjuncturii, v\zut [i de neam ca o solu]ie salvatoare pentru oprirea dezastrului ]\rii, noi am avut atunci doi lupt\tori: Ion Antonescu [i Iuliu Maniu. Subordona]i aceluia[i proiect ideal, cei doi oameni politici români au ales c\i diferite de a-l îndeplini. Dac\, în cazul lui Iuliu Maniu, pozi]ia politic\ este u[or de explicat, apari]ia lui Ion Antonescu la conducerea statului nu se sprijin\ decît pe un singur argument: c\ era cel mai capabil general. Acest argument este, în realitate, discutabil, nu numai din considerente profesionale, ci [i pentru motivul c\ este s\rac. Ion Antonescu a ajuns la putere mai degrab\ din postura de om politic, dec`t din pozi]ia de general al Armatei române.

Cariera politic\ a lui Ion Antonescu În memoriile sale, Constantin Argetoianu îl nume[te pe Ion Antonescu „omul lui Titulescu“, pentru perioada primului deceniu [i jum\tate al României Mari. F\r\ îndoial\ c\, din calitatea de ata[at militar la Paris (1922) [i la Londra [i Bruxelles (1923-1926), Antonescu a lucrat oficial cu Nicolae Titulescu, în acel interval de timp – ministru plenipoten]iar la Londra [i apoi delegat permanent la Societatea Na]iunilor. Sunt ani în care colonelul Ion Antonescu î[i formeaz\ o opinie asupra democra]iilor occidentale [i, mai ales, se las\ cucerit de for]a economic\, politic\ [i militar\ a acestora. Absolvent al cursului de contraiforma]ii militare de la Versailles, preg\tirea sa

260


informativ\ a fost consolidat\ `n timpul r\zboiului balcanic, al primului r\zboi mondial, precum [i postbelic de experien]a sa de comandant, Ion Antonescu a fost familiarizat atît cu secretele operative, militare, cît [i cu mersul subteran al politicii europene. Aici, el a f\cut, probabil, un cuplu ideal cu Titulescu, atît la Londra, cît [i la Bruxelles. De aceea prezentarea sa drept un general cazon, rigid [i dur nu atinge decît un aspect al comportamentului s\u complex. Prezen]a sa surprinz\toare în conciliabule politice al\turi de Titulescu, la fel ca [i chemarea de la post din 1926, sub b\nuiala c\ este implicat în manevrele revenirii lui Carol Caraiman în ]ar\, arat\ c\ Ion Antonescu intrase într-un anumit siaj politic, astfel c\ numirea sa ca sub[ef al Marelui Stat-Major al Armatei din decembrie 1933, luna asasin\rii lui Duca, nu pare deloc întîmpl\toare. Tot astfel ne explic\m [i atitudinea lui contrariant\ fa]\ de asasinarea lui I.G. Duca – a[a cum am ar\tat într-un capitol precedent – [i participarea la o întrevedere secret\ împreun\ cu Titulescu, Armand C\linescu [i Eugen Cristescu. Va trebui s\ în]elegem mai bine epoca, pentru a accepta realitatea c\ generalii Armatei noastre se implicau în via]a politic\ a ]\rii, de la nivelul garnizoanelor pe care le aveau în subordine, unde interveneau în campaniile electorale, ajung`nd pîn\ la partizanatul politic pentru ob]inerea unor avans\ri în grad sau a unor numiri în func]ii superioare. Atît timp cît func]ia de ministru al Ap\r\rii era ocupat\ de generali, numirea reprezenta, indispensabil, o atitudine politic\. Doar odat\ cu urcarea pe Tron a lui Carol II mini[trii Ap\r\rii au început s\ fie numi]i din rîndul generalilor loiali acestuia, chiar dac\ erau propu[i sau accepta]i de partidele chemate la guvernare. Situa]ia este valabil\ [i pentru alte func]ii înalte ale ministerului [i ale Marelui Stat-Major, iar în particular zona Inspectoratului [i a Direc]iilor de înzestrare, pe unde se tranzitau afacerile regelui [i ale camarilei, constituia un subiect de interes accentuat. În acest context, numirea generalului de brigad\ Ion Antonescu în func]ia de sub[ef al Marelui Stat-Major, din decembrie


261

1933, a fost în întregime opera liberalilor. La 14 decembrie 1934, cînd a intervenit în Parlament pentru a contesta destituirea lui Antonescu, pre[edintele PNL, Dinu Br\tianu avea s\ declare: „[i anul trecut, aproape în aceea[i perioad\, cînd a fost vorba s\ se numeasc\ un conduc\tor al Marelui Stat-Major, Duca, împreun\ cu to]i conduc\torii partidului au recomandat la acest loc pe generalul Antonescu. De ce l-au recomandat? Din dou\ motive: un motiv intern [i un motiv extern. Motivul extern a fost c\ acest general avea încrederea alia]ilor no[tri, cum s-a spus deja de la aceast\ tribun\. Acest general, cu toate c\ gradul s\u nu era cel mai mare, era desigur personalitatea cea mai marcant\, recunoscut\ [i în str\in\tate, a armatei noastre“278. Drept motiv intern a fost invocat trecutul s\u remarcabil din timpul primului r\zboi mondial. Atunci se f\cuse apropierea decisiv\ între ac]iunea extern\, al c\rei creier a fost regina Maria, bra]ul politic, reprezentat de Ionel I. C. Br\tianu, [i bra]ul militar, reprezentat de Ion Antonescu, ac]iune comun\ care a dus la Marea Unire. În timpul acelea[i interven]ii din Parlament, Dinu Br\tianu a fost interpelat de Ion Mihalache: „Domnule Br\tianu, se pare c\ atunci cînd a fost numit, v-a]i amestecat“, iar liderul liberal a r\spuns: „La formarea guvernului de atunci, m-am amestecat desigur, fiind prieten [i colaborator de aproape cu Duca. Duca fiind chemat s\ formeze cabinetul, desigur c\ m-am amestecat [i eu“279. Sprijinul acordat de liberali lui Ion Antonescu pentru numirea într-o func]ie pe care nu o putea ocupa legal, av`nd un grad inferior fa]\ de subordona]ii s\i, î[i are originea tot în interven]iile lui Titulescu. Cunoa[tem deja c\ acesta s-a implicat direct [i imperativ în numirea guvernului Duca, iar explica]iile privind imaginea interna]ional\ a lui Antonescu vin din acela[i loc. Mai mult decît atît, interven]iile directe 278 279

C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu, op. cit., p. 33. Ibidem, p. 34.

262


ale lui Nicolae Titulescu, dup\ asasinarea lui Duca, interven]ii care au fost [i mai vizibile, con]ineau [i problema Antonescu. Ministrul de Externe român s-a întîlnit cu Dinu Br\tianu, înainte de a se duce la Palat [i a-i cere imperios regelui gonirea lui Puiu Dumitrescu, destituirea tat\lui acestuia de la Jandarmerie, destituirea generalului Stîngaciu de la Siguran]\, a lui Gavril\ Marinescu de la Prefectura Poli]iei Capitalei [i înlocuirea ministrului Ap\r\rii, a generalului de divizie Uic\ Nicolae, cu generalul de brigad\ Ion Antonescu280. Atît Titulescu, cît [i Duca l-au vrut, de fapt, ministru al Ap\r\rii, care era o func]ie politic\ [i pe care generalul o putea îndeplini f\r\ probleme, în contextul uzan]elor epocii. Este interesant\ observa]ia lui Gafencu referitoare la acest moment: „Ionel Antonescu, candidat la dictatur\, deocamdat\ îns\ mul]umit s\ intre în guvernul constitu]ional Gu]\-Titulic\, a[teapt\ cu arma la picior s\ fie chemat la Sinaia“281. Cu toate c\ regele a cedat la prima întrevedere cu Titulescu, la urm\toarea, ]inut\ la interval de dou\ zile, Carol a refuzat s\-l schimbe, cu Antonescu, pe generalul Uic\. Motivul este simplu: Antonescu nu era omul regelui [i cu atît mai pu]in al camarilei. În acea perioad\ Ministerul Ap\r\rii Na]ionale de]inea [i sarcini juridice, pentru c\ anumite cauze de interes na]ional – în particular, atentatele la siguran]a na]ional\ – erau judecate de tribunale militare [i aveau nevoie de girul direct, sub semn\tur\, al ministrului Ap\r\rii. Ion Antonescu, incoruptibil, nu putea fi manevrat, nici în domeniul juridic, pentru pedepsiri sau r\zbun\ri politice sau personale, nici în domeniul afacerilor camarilei prin intermediul bugetului Armatei. Cum aducerea la putere a lui Duca implica reprimarea Mi[c\rii legionare pe timpul campaniei electorale, Carol II risca un blocaj al ordinelor sale ilegale din partea generalului. În aceea[i epoc\, Ion Antonescu nu avea simpatii 280 281

Grigore Gafencu, op. cit., p. 316. Ibidem, p. 317.


263

deosebite pentru Mi[carea legionar\, dar o considera „tineretul ]\rii“, observînd-o de la distan]\ cu rezerv\, îns\ [i cu aten]ie. Chiar dac\ putem în]elege contradic]ia între viziunile sale filofranceze [i filobritanice [i interesul pentru legionari prin caracterul unui om integru, care pune fiecare lucru la locul lui, refuzul de a-l numi pe Ion Antonescu ministru al Ap\r\rii era legat direct de inten]iile oculte ale regelui. A[a se face c\ generalul Ion Antonescu a fost numit, cu dispens\, sub[ef al Marelui Stat-Major, f\r\ a avea un [ef, din cauza incompatibilit\]ii regulamentare dintre gradul s\u militar [i cel al subordona]ilor s\i, generali cu grade mai mari. Conform m\rturiei lui Argetoianu, bazate pe relatarea tîrzie a generalului, numirea la Statul-Major General a fost f\cut\ în cea mai bun\ în]elegere personal\ cu regele Carol II: „«Sire, va trebui s\ dau cu toporul», a spus atunci Antonescu regelui, iar acesta i-a r\spuns: «D\ cu toporul!»“282 Autor al unui proiect de reorganizare a Armatei [i preg\tit s\ cure]e locul de impostori [i corup]i, Antonescu prime[te de la Carol [i privilegiul de a-l informa direct, înc\lc`nd regulile ierarhiei, trecînd peste prim-ministru [i ministrul Ap\r\rii. Este clar c\ în acest moment, decembrie 1933, Carol II, v\zînd în el un „om de for]\“, a vrut s\-l fac\ „omul lui“ [i s\-l includ\ în echipa sa de conducere autoritar\ a statului. Caracter puternic, egocentrist, dar [i fanatic al regulamentelor militare, Ion Antonescu îi va mul]umi regelui pentru încrederea acordat\ [i în va cere permisiunea de a-l informa pe prim-ministru asupra întrevederilor sale directe cu suveranul. La începutul anului 1934 s-a v\zut [i de ce Carol II nu l-a vrut pe Antonescu la Ministerul Ap\r\rii: titularul postului urma s\ dea o ordonan]a de trimitere în judecat\ a asasinilor lui Duca [i, pentru atentat la siguran]a ]\rii, a tuturor liderilor Mi[c\rii legionare. Carol risca s\ piard\ controlul asupra procesului sau ca acesta nici s\ nu înceap\, în ceea ce-l privea pe Corneliu Z. Codreanu. 282 Constantin Argetoianu, Însemn\ri zilnice, vol. 1 (2 februarie 1935-31 decembrie 1936), Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1998, p. 27.

264


Cum la guvern a venit aproape imediat Constantin T\t\rescu, pe baza unei sus]ineri mascate a liberalilor, Ion Antonescu a r\mas [ef la Marele Stat-Major. Acolo era vizitat de regele Carol, care se între]inea cu el mai multe ore asupra problemelor militare. Vizitele lui Carol la Marele Stat-Major aveau un scop precis, pe care îl vom ar\ta mai jos. Dup\ asasinarea lui Duca, noul prim-ministru, Gheorghe T\t\rescu, a vrut s\-l numeasc\ ministru de Interne, dar generalul a refuzat, în]elegînd c\ i se întinde capcana conducerii represiunii împotriva legionarilor. Propus din nou ca ministru al Ap\r\rii în guvernul T\t\rescu, este evident c\ natura dur\, energic\ [i chiar violent\ a lui Antonescu a pl\cut regelui Carol II [i c\ acesta a încercat folosirea lui în echipa sa283. Lansîndu-se în promisiuni de duritate [i m\suri de for]\, Antonescu d\dea atunci înapoi – spunem noi, cu chibzuin]\ – din fa]a sarcinilor periculoase [i ilegale pe care i le oferea suveranul. De aici provine opinia lui Carol II, c\ Antonescu este un nestatornic [i un neserios. În acest loc intervine [i o anecdot\ binecunoscut\, legat\ de opiniile generalului Antonescu fa]\ de Elena Lupescu. Se spune c\, invitat la o ceremonie organizat\ de Palat, Antonescu a refuzat s\ se duc\, transmi]îndu-i regelui c\ acolo unde acesta st\ cu amanta la mas\ el nu poate veni cu so]ia. Versiunea aceasta, ca multe altele despre viitorul mare[al, porne[te de la un mic miez veridic, dar este construit\ dup\ modelul bancurilor de la Radio Erevan. A existat o invita]ie, dar nu a regelui, ci a generalului Ilasievici; era vorba de un dejun, dar nu la Palat, ci la Ilasievici acas\; aflînd c\ vine [i Elena Lupescu, este adev\rat c\ Antonescu a protestat, dar în final a spus: „Bine, sunt soldat, dac\ e ordinul Majest\]ii Sale, vin“, [i s-a dus; la mas\ a fost a[ezat lîng\ Elena Lupescu, tocmai datorit\ marii investi]ii de încredere [i onoare pe care o acorda Carol lui Antonescu. Îns\ generalul 283

Ibidem, p. 28.


265

a ignorat-o, ceea ce a trezit furia Duduii. Astfel a pierdut Ion Antonescu [ansa de a deveni prim-ministru la jum\tatea anilor ’30, [ansa de a-l avea mai devreme angajat în via]a politic\, iar noi am cunoscut nefericirea de a-l avea Conduc\tor al statului cînd nu mai putea f\cea mare lucru pentru ]ar\. De la acel gest, regele nu l-a mai primit pe sub[eful Statului-Major General timp de patru luni în audien]e confiden]iale, cum promisese. Sfîr[itul anului 1934 marcheaz\ ruptura sa cu regele „pentru c\ nu voia s\ fie r\spunz\tor de interven]iile politice ale lui Carol al II-lea, sus]inute cu mijloacele unei politici de for]\“284. Este destul de plauzibil ca aceast\ atitudine s\ fi fost determinat\ de cunoa[terea detaliilor secrete ale asasin\rii prim-ministrului Duca – în primul rînd, vinov\]ia regelui – [i a limitelor implic\rii legionare. Crimele înf\ptuite din ordin suprem împotriva legionarilor, atît în timpul campaniei electorale, dar mai ales dup\ asasinat au trezit, f\r\ îndoial\, spiritul s\u de dreptate. Este îns\ greu de argumentat acum cu precizie c\ motivele reale ale conflictului ar fi fost legate cumva de simpatiile sale legionare. A[a cum îl [tim pe Antonescu, din suma manifest\rilor sale contradictorii, probabil c\ îl respecta pe Codreanu [i c\ privea cu interes mi[carea tineretului spre norma moral\ [i cre[tin\, dar de o adeziune politic\ la Legiune înc\ nu putem vorbi. Mult mai atractiv\ este îns\ ipoteza care leag\ destituirea din decembrie 1934 a lui Antonescu de criza care se declan[ase între Partidul Na]ional Liberal [i rege, ca urmare a zvonurilor de aducere la putere a unui guvern Alexandru Averescu, avînd scopul s\ aplaneze nemul]umirile iscate în Armat\ de ministrul Uic\, prin avans\ri [i numiri preferen]iale. O plecare de la guvernare a liberalilor sub T\t\rescu punea foarte serios în discu]ie revenirea partidului la pozi]ia antidinastic\ dinainte de 1930, precum [i perspectiva unei alian]e cu PN}. 284 Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelului Mihail“. Mi[care social\ [i organiza]ie politic\, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999, p. 342.

266


Atunci, spunea Gh. T\t\rescu, „vom avea r\zboi civil“285. Începutul verii anului 1934 este dominat de contacte PNL-PN} la nivel înalt [i de zvonul c\ o coalizare a celor dou\ partide va duce la detronarea lui Carol II. Din pozi]ia pe care o avea, dar mai ales `n calitatea de fost comandant al Diviziei 3 infanterie de la Pite[ti – for]a militar\ cu misiunea permanent\ de interven]ie la Bucure[ti, misiune planificat\ identic din secolul al XIX-lea [i pîn\ la revolu]ia din decembrie 1989! – generalul Ion Antonescu, conduc\tor al Marelui Stat-Major, devenea om cheie în cazul unui „r\zboi civil“. Pe de alt\ parte, Antonescu intrase într-un conflict deschis cu noul ministru al Ap\r\rii, generalul Paul Angelescu, omul camarilei, din cauza afacerilor care se derulau prin Armat\ [i care împiedicau înzestrarea, echiparea [i preg\tirea pentru lupt\ a militarilor. Problema afacerilor veroase ale Elenei Lupescu [i ale regelui în domeniul militar con]inea, dincolo de actul imediat al corup]iei, un element periculos pentru securitatea na]ional\. Din dorin]a de a cî[tiga cît mai mul]i bani din afacerile cu furnituri, folosind acela[i patent ca în cazul scandalului Armstrong-Fokker din 1925, Carol segmenta comenzile la mai mul]i furnizori str\ini sau români (Malaxa, de exemplu), astfel încît putea percepe comisioane din cît mai multe locuri. A[a se face c\ în momentul declan[\rii celui de-al doilea r\zboi mondial Armata României era dotat\ cu o diversitate prea mare de armament [i muni]ii, de produc]ie diferit\ [i incompatibile între ele. Se amesteca la unit\]i armament u[or [i greu de provenien]\ cehoslovac\, polonez\, francez\, german\, britanic\ sau olandez\, situa]ia cea mai grav\ fiind în avia]ie, unde avioanele nu puteau fi ridicate de la sol din cauza lipsei pieselor de schimb pentru opt pîn\ la zece tipuri diferite de aeronave. Încercarea de a produce la Bra[ov un avion de lupt\ românesc a fost sabotat\ sistematic pentru a împiedica 285

Armand C\linescu, op. cit., p. 220.


267

încetarea afacerilor cu comenzi din str\in\tate (afacerea Carp). El îi declara lui Argetoianu c\ întregul armament necesar înzestr\rii se poate fabrica în ]ar\, ceea ce demonstra înc\ o dat\ c\ programele de achizi]ionare de armament din str\in\tate nu erau decît o surs\ de profituri ilegale. Ion Antonescu a cunoscut în detaliu tot acest fenomen [i a f\cut tot posibilul s\ se opun\: „Antonescu a f\cut o analiz\ detaliat\ a situa]iei din Armat\, dup\ care a înaintat un raport pre[edintelui Consiliului de Mini[tri: «Putregaiul este a[a de mare, încît a mai r\mîne în mijlocul lui înseamn\ a-mi lega [i eu numele de un dezastru care este inevitabil, dac\ continu\m cu metodele de lucru actuale. Acei care au adus o[tirea în halul actual nu pot s-o îndrepte [i ì împiedic\ pe al]ii s\ o fac\. Aceasta trebuie s\ [tie na]iunea». Atitudinea lui I. Antonescu a nemul]umit adînc pe Elena Lupescu [i pe Carol al II-lea, care se sim]eau «cu musca pe c\ciul\», în plus, bunele rela]ii pe care generalul le avea cu N. Titulescu d\duser\ de gîndit suveranului [i camarilei“286. De altfel, dup\ consumarea întîlnirii sale cu Antonescu, Constantin Argetoianu avea s\ noteze: „Vorbe[te tocmai ca Titulescu. Influen]a e vizibil\“287. Teza complotului împotriva lui Carol II este confirmat\ [i dintr-o alt\ surs\. Într-o scrisoare pe care a trimis-o Elenei Perticari-Davila în 1937 – [i care se g\se[te în fondul s\u de la Direc]ia Jude]ean\ a Arhivelor Na]ionale Arge[ – Antonescu se ar\ta exasperat de activit\]ile oculte ale camarilei: „În ce ]ar\ tr\im? Pe ce lume suntem? De ce patimi suntem orbi]i? Ce for]\ ocult\ din afar\ sau din\untru ne-a idio]it min]ile, ne-a paralizat bra]ele? Ce ursit\ trage neamul nostru, acum, cînd de-abia a ajuns pe culme, în pr\pastie? Nu s-a g\sit nimeni s\ r\spund\ la aceast\ elementar\ întrebare. Nici Prim-Ministrul, nici un ministru, [i nici m\car acela al Ap\r\rii, zis\ totu[i 286 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999, p. 301. 287 Constantin Argetoianu, op. cit., p. 30.

268


Na]ional\. Nici unul, de[i to]i [i-au rupt genunchii, tîrîndu-se cu perfidie în vine [i cu minciuna pe buze la picioarele Tronului“. Tonul patetic al generalului nu avea nimic retoric în particular, acesta fiind stilul s\u epistolar, cunoscut [i din alte coresponden]e, dar proiecta foarte bine imaginea unui om cinstit [i naiv, cu predilec]ie. Dedicat propriei persoane – a[a cum se constat\ din observa]iile tuturor personalit\]ilor care l-au cunoscut – Antonescu se apropia de oameni interesan]i [i influen]i, dar p\stra întotdeauna o rezerv\ în atitudini, ceea ce îi permitea s\-[i men]in\ statura de incoruptibil. În aceea[i scrisoare, el ne l\mure[te atît asupra motivelor destituirii sale de la Marele Stat-Major, cît [i asupra nivelului leg\turilor sale cu liberalii: „Nu cer, dup\ cum se crede cu aceea[i u[urin]\ de mul]i, scuze de la nimeni. A[ fi prea prost dac\ a[ pretinde Capului Statului s\ ias\ în strad\ s\ mi le fac\... Cer îns\ sanc]iuni. Ave]i s\ v\ întreba]i, cu drept cuvînt, de ce nu le-am cerut pîn\ acum? Nu am f\cut-o cînd trebuia, adic\ imediat, fiindc\ [eful Partidului Liberal mi-a spus a doua zi dup\ înlocuirea mea la Statul-Major, c\ «schimbarea s-a f\cut fiindc\ s-a spus Regelui, [i Regele a crezut c\ complotasem în contra lui împreun\ cu Titulescu [i cu Stelian Popescu». Acela[i [ef al aceluia[i Partid mi-a mai afirmat [i mie [i «complicilor mei» c\ de]ineau aceasta de la Prim-Ministru. Îns\ mi-a cerut s\ nu fac în nici un fel uz de aceast\ indiscre]ie cît vor stat la putere“. Sursele informa]iilor fiind atît de precis [i de direct numite, explica]ia se dovede[te plauzibil\, dar numai pîn\ în punctul unde „cineva“ l-ar fi bîrfit pe general la urechea regelui [i acesta s-ar fi gr\bit s\-l destituie. Trebuie s\ fi existat o baz\ informa]ional\ mult mai serioas\ în decizia regelui sau s\ fi c\zut victim\ unei dezinform\ri venite prin serviciile de informa]ii, cum se întîmpla destul de des în acea epoc\. Ion Antonescu era un [ef incomod [i î[i f\cuse mul]i du[mani în Armat\. Dar, fie c\ Antonescu [i-a înaintat demisia, fie c\ regele a hot\rît s\-l înl\ture, este important c\ exact atunci cazul lui a fost adus în Parlament. Liberalii l-au ap\rat, iar ministrul Ap\r\rii s-a


269

justificat penibil. Dinu Br\tianu a fost cel mai vehement, dar cînd, pe fondul dezbaterii aprinse asupra cazului, Opozi]ia a cerut demisia guvernului T\t\rescu, pre[edintele Partidului Na]ional Liberal a abandonat rapid lupta, abandonînd [i cauza lui Ion Antonescu. Scandalul public din decembrie 1934, în jurul demiterii din func]ia de sub[ef al Marelui Stat-Major al Armatei, cenzurarea ziarelor care îi luau ap\rarea, transformarea lui în victim\ a camarilei [i în ap\r\tor al intereselor na]ionale de securitate ale statului, au adus atunci, pentru prima oar\, în aten]ia opiniei publice personalitatea generalului Ion Antonescu, altfel pierdut printre al]i generali sau trecut deja în rîndul personalit\]ilor istorice, legate de eroismul din primul r\zboi mondial. Între 1935 [i 1937, generalul Antonescu intr\ într-un con de umbr\, observînd îns\ cu aten]ie desf\[urarea evenimentelor de pe scena politic\ româneasc\ [i luînd contact cu cercurile care se ar\tau nemul]umite de regimul carlist, de guvernarea lui T\t\rescu sau de ascensiunea de neoprit a Germaniei. În toate aceste cercuri, dar mai ales în cel privat al familiei Br\tianu, Antonescu [i-a conservat [i chiar amplificat imaginea de victim\ a ma[ina]iilor camarilei [i de ofi]er care a încercat s\ opreasc\ degradarea catastrofal\ a situa]iei Armatei [i a ]\rii. În acela[i interval, regele Carol II îi sugereaz\ prin emisari solicitarea unei audien]e, scopul fiind „remontarea“ generalului la planurile suveranului. Antonescu refuz\ de fiecare dat\. Totu[i, cunoscînd caracterul regelui Carol II, aceste sugestii repetate pentru o întîlnire cu Ion Antonescu au ceva atipic [i ascuns. Carol nu obi[nuia s\ ofere încrederea sa unor adversari, dar au mai fost cazuri cînd a apelat la ei pentru rezolvarea unor situa]ii de criz\. Va trebui s\ specul\m aici o serie de am\nunte extrase din mici aluzii [i nuan]e existente în m\rturiile r\mase de la Carol II [i de la Ion Antonescu, unul despre

270


cel\lalt. De exemplu, apelul la doamna Elena Perticari-Davila, c\reia Antonescu îi f\cea ni[te confiden]e cam nepermise unui om de onoare – dezv\luirea declara]iilor confiden]iale ale lui Dinu Br\tianu –, nu par de loc întîmpl\toare. Fosta doamn\ de onoare a reginei Elisabeta [i una din frumuse]ile celebre ale României, ajuns\ la 72 de ani în 1937, Elena Perticari-Davila nu era o femeie oarecare. În jurnalul s\u, Carol II o prezint\ ca „o foarte veche prieten\ a noastr\“ [i, mai ales c\ „aproape face parte din cas\“, ceea ce îi conferea un acces direct [i influent la Capul Statului. A[adar, Antonescu îi scria venerabilei doamne ca s\ afle cine trebuie pozi]ia sa. De aici devin explicabile atît invita]iile mediate la Palat, cît [i readucerea în actualitate a unei înalte func]ii de stat, chiar în 1937, în timpul campaniei electorale. „A[a se face c\, la 11 decembrie 1934, generalul Antonescu pleac\ de la Marele Stat-Major, r\mînînd în continuare comandant al Diviziei a 3-a pîn\ la 1 noiembrie 1937, cînd este numit comandant al Comandamentului 4 teritorial, pe care îl conduce pîn\ la 28 decembrie 1937. În timp ce se g\sea în fruntea acestui Comandament a fost avansat general de divizie la 25 decembrie 1937“288. Este evident c\, în perspectiva numirii în func]ia de ministru al Ap\r\rii, Antonescu [i-a negociat avansarea. Oricum, generalul î[i p\streaz\ leg\turile cu C.I.C. (Dinu) Br\tianu, în anturajul c\ruia se implic\ în unele combina]ii politice minore din interiorul Partidului Na]ional Liberal. În general, el este v\zut ca partizan apropiat al liberalilor; a fost, indiscutabil, lansat de liberali pe scena politic\ româneasc\, dar a r\mas dominat de steaua sa proprie. Unul din pu]inii s\i apropia]i, generalul Ion Gheorghe, avea s\ constate: „În ciuda înaint\rii sale în grad, sau tocmai din aceast\ cauz\, a crescut prestigiul generalului. El a început s\-[i dezvolte rela]ii politice, astfel, mai ales cu Octavian Goga, [eful Partidului Na]ional Cre[tin, [i cu Stelian 288

Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, vol.1, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 51.


271

Popescu, directorul publica]iei na]ionale Universul. A luat contact [i cu Corneliu Codreanu“289. Conform m\rturiei sale indirecte, prin lucrarea Pe marginea pr\pastiei, Ion Antonescu a intrat în contact cu Corneliu Z. Codreanu în iarna dintre anii 1935-1936. Prietenul s\u, Nicolae Mare[, a negociat cu generalul Zizi Cantacuzino întîlnirea celor doi. Aici intervine un aspect secundar al vie]ii politice române[ti, dar important pentru filonul cercet\rii noastre asupra evolu]iei curentului de Dreapta în România. Un grup de oameni politici, adep]i ai conservatorismului clasic, a încercat s\ reînvie Partidul Conservator al lui Lasc\r Catargiu [i Petre P. Carp, sub denumirea de Liga „Vlad }epe[“. Antonescu îi considera „intelectuali de vaz\ ai fostului Partid Conservator“ [i îi privea cu condescenden]\ [i interes, generalul avînd el însu[i puternice credin]e de Dreapta – na]ionalismul civic, realismul politic, principiul moral, anticomunismul [i calitatea sfînt\ a propriet\]ii. E[ecul Ligii „Vlad }epe[“, determinat de infiltr\rile necontrolate ale unor tineri radicali, de tip Beza, de contradic]ia dintre doctrina conservatorismului clasic [i extremism [i de compromiterea public\ a forma]iunii, i-a convins pe intelectualii de Dreapta s\ încerce chiar reconstituirea vechiului Partid Conservator. Sub pre[edin]ia provizorie a lui Grigore Filipescu – fiu al marelui patriot Nicolae Filipescu –, partidul avea dou\ ]inte: negocierea unei fuziuni cu Mi[carea legionar\, pentru reconstituirea polului politic clasic de Dreapta al ]\rii, [i g\sirea unei personalit\]i energice [i de mare prestan]\ pentru preluarea conducerii acestui nou, dar totodat\ vechi, partid românesc. Partidul Conservator a hot\rît în toamna anului 1935 c\ acest om este generalul Ion Antonescu. Proiectul era generos [i benefic, succesul lui modificînd probabil sau influen]înd cumva traseul gre[it al ]\rii. Principalul s\u atu era caracterul istoric filogerman, loc unde doctrina sa se 289

Ibidem, p. 58. (Reamintim c\ Stelian Popescu era parte a re]elei de informa]ii de care se servea Nicolae Titulescu.)

272


apropia de cea a Mi[c\rii legionare, de nevoile imediate ale economiei române[ti, dar [i de tendin]a politic\ general\ a Europei. Alegerea lui Ion Antonescu la conducerea Partidului Conservator era favorizat\ de inten]iile generalului de a se retrage din Armat\, pe fondul unei mari dezam\giri. Antonescu mai avusese crize grave de depresie, cu ocazia unor evenimente dureroase pentru el, cum au fost amînarea avans\rii sale în gradul de colonel, înscenarea unei delapid\ri de fonduri într-una din unit\]ile militare pe care le comandase sau în cazul scandalului de bigamie înscenat de Carol II [i de [eful SSI, Mihail Moruzov. Dup\ destituirea de la conducerea Statului-Major General, coborîrea sa la e[alonul inferior al conducerii unor divizii echivala cu o „degradare“ [i cu o c\dere în cariera militar\, ceea ce pentru el p\reau, pe bun\ dreptate, lucruri foarte grave. El chiar va aminti în timpul anchetei procesului din 1946 c\ „aceasta a fost umilire“290. Pe parcursul anului 1935, Antonescu va da de în]eles c\ î[i preg\te[te ie[irea din Armat\, pentru c\ i s-a f\cut o nedreptate. „P\r\sirea cadrelor active ale Armatei era a[teptat\ din zi în zi, [i de amicii, [i de du[manii s\i. În a[teptarea acestui eveniment, care nu s-a produs, prietenii [i binevoitorii G\rzii au întreprins ac]iunea ar\tat\ mai sus, al c\rei fir îl relu\m din nou“291. Legarea contactului Antonescu-Codreanu de tentativa de reconstituire a Partidului Conservator a fost confirmat\ la ancheta din 1946 chiar de mijlocitorul întîlnirii, Nicolae Mare[, care subliniaz\ [i implicarea lui politic\: „(S|RACU): Dar cînd a]i f\cut apropierea lui Codreanu de mare[alul Antonescu, se urm\rea o anumit\ leg\tur\ politic\? (N. MARE{): Eu am f\cut politic\ toat\ via]a. (S|RACU): Ce inten]ii avea]i? 290

Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, p. 307. Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, vol. 1, Ed. ROM-EDITION, Tîrgu-Mure[, 1991, p. 31. (Sub acest titlu a fost publicat primul volum din Pe marginea pr\pastiei, cu note [i comentarii de Serafim Duicu.) 291


273

(N. MARE{): Refacerea Partidului Conservator. (S|RACU): Mare[alul Antonescu nu f\cea politic\ la acea dat\? (N. MARE{): F\cea, dar nu era afiliat nici unui partid politic. (S|RACU): Dar un om care face politic\ trebuie s\ se reazime pe cineva, pe un partid politic. (N. MARE{): Antonescu se rezema numai pe el. Acesta era Antonescu. El mi-a spus: «Vreau s\-l cunosc pe Codreanu»“292. Prima întîlnire între Ion Antonescu [i Corneliu Z. Codreanu a avut loc în locuin]a din Bucure[ti a lui Nicolae Mare[, probabil în ianuarie 1936. „A fost o [edin]\ de sondaj“, spune Antonescu, „[edin]\“ care a durat totu[i cinci ore. Cu ocazia acestei întrevederi politice suspecte, din punct de vedere legal, generalul va evalua personalitatea C\pitanului, pe care îl va a considera încrezut, rigid [i gre[it orientat în anumite privin]e, dar totu[i un om de ac]iune, excelent organizator [i realizator, foarte bun cunosc\tor al preg\tirilor Germaniei pentru r\zboi. Proiectul refacerii Partidului Conservator a c\zut în momentul în care pre[edintele interimar, Grigore Filipescu a semnat o alian]\ cu PN}, principalul partid de stînga, ideea fiind compromis\ definitiv293. Alte dou\ sau trei întîlniri Codreanu-Antonescu au avut loc la Predeal, unde generalul avea o vil\. La un moment dat, între ei s-a produs [i urm\torul dialog: „(Antonescu): D-le Codreanu, e[ti preg\tit d-ta s\ vii la putere? (Codreanu): Nu doresc acest lucru acum! 292

Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, p. 558. Este interesant c\ în 1999 un grup de intelectuali de Dreapta a încercat reînfiin]area Partidului Conservator sub denumirea Uniunea For]elor de Dreapta, acesta e[uînd lamentabil într-o aliant\ cu acela[i PN} în campania electoral\ din 2000.

293

274


(Antonescu): Atunci de ce agi]i masele? Cine s\ ia puterea? Dac\ împingi ]ara la revolu]ie, vei avea roadele culese de Kerenski, f\r\ ca d-ta s\ fii un Kerenski; nu ai nici cultura [i nici talentul lui oratoric. (Codreanu): La putere vreau s\ veni]i d-str\! La ad\postul d-str\ doresc s\-mi organizez partidul [i abia dup\ aceea voi cere conducerea treburilor statului“294. Dialogul acesta a fost reprodus de multe ori în literatura de specialitate [i chiar într-o oper\ de fic]iune (Incognito, de Eugen Barbu), dar nu i s-a explicat contextul. Era vorba de proiectul reconstituirii Partidului Conservator, avîndu-l pe Ion Antonescu la suprafa]\ [i pe Codreanu în umbr\. Liderul legionar urm\rea acest proiect mai de mult. El v\zuse mai întîi un tandem cu A.C. Cuza [i apoi î[i pusese în aplicare proiectul prin numirea generalului Zizi Cantacuzino la conducerea G\rzii de Fier. Dar, în anul 1935, generalului Cantacuzino i se depisteaz\ un cancer gastric inoperabil. Generalul erou din primul r\zboi mondial, faimos anticomunist [i decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“, va muri la 9 decembrie 1937, vegheat de generalul Ion Antonescu. Scenariul lui Codreanu reprezenta o solu]ie pentru conflictul de imagine la care era supus\ Mi[carea legionar\, prin faptul c\ ataca violent corpul partinic al ]\rii, corup]ia tuturor partidelor [i a vie]ii politice române[ti, dar se înscria în regimul parlamentar corupt, participa la alegeri [i la activit\]ile Parlamentului. Aici se g\se[te explica]ia pentru faptul c\ Zelea Codreanu a creat în realitate dou\ structuri: Mi[carea legionar\, ca forma]iune civic\ declarat\ public apolitic\ [i subordonat\ proiectului cre[tin de rena[tere moral\ a poporului român, [i partidul politic – mai întîi „Garda de Fier“ [i apoi „Totul pentru }ar\“ – înscris ca actor pe scena politic\ a ]\rii. Într-un interviu acordat revistei Lumea Magazin în anul 1995, dr. {erban Milcoveanu ne d\ 294

Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, vol. 1, p. 31.


275

cîteva detalii ale întîlnirii de la Predeal, din decembrie 1936, de data aceasta Codreanu fiind chemat de Ion Antonescu: „La parterul vilei se aflau so]ia generalului, Maria Antonescu, [i d-na Suzana Stanovici, de la care am aflat ceea ce v\ relatez acum: de la etaj se auzeau r\cnetele lui Antonescu; Corneliu Zelea Codreanu nu spunea nimic, din cîte se p\rea. Cînd generalul a coborît, toat\ lumea l-a întrebat ce s-a întîmplat, cu ce l-a sup\rat Codreanu de ]ipa atît de fioros? R\spunsul lui Antonescu, a[a cum mi l-a relatat dna Stanovici: «Auzi, imbecilul \sta de Codreanu zice s\ facem alian]\ cu nem]ii, pentru c\ numai ei ne pot ap\ra de ru[i! Da’ unde sunt englezii, unde sunt francezii, alia]ii no[tri fire[ti? Auzi! Cînd i-am spus c\ nu exist\ ofi]er român care s\ accepte alian]a cu Germania, mi-a r\spuns c\ armata este subordonat\ ]\rii; dac\ Parlamentul decide alian]a cu Berlinul, armata trebuie s\ urmeze voin]a poporului! Auzi, imbecilul!» Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus atunci Antonescu, adic\ exact invers decît a f\cut, pentru c\ în vara lui 1940 [i-a dat seama c\ Fran]a [i Anglia ne vor vinde ru[ilor [i c\ singurii care au interes s\ ne apere de ru[i sunt nem]ii“295. A crede c\ Ion Antonescu putea juca rolul lui Zizi Cantacuzino-Gr\nicerul a fost îns\ o mare naivitate din partea ini]iatorilor acestui proiect. Noul Partid Conservator se va pr\bu[i în anonimat. {i, dintr-o dat\ (!), în 24 decembrie 1937, Ion Antonescu este solicitat de Octavian Goga pentru guvernul personal al regelui, în func]ia de ministru al Comunica]iilor. „La observa]ia c\ rela]iunile lui cu regele nu justificau o astfel de alegere, i se r\spunse [lui Antonescu, n.a.] c\ se va împ\ca cu regele dup\ depunerea jur\mîntului. Refuz categoric. «Atunci cere-i o audien]\.» «N-am nici un cuvînt, de dore[te s\ m\ vad\, s\ m\ cheme, sunt militar [i m\ voi duce.» {i plec\ la 295

Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei române[ti (1927-1941), Ed. F.F. Press, Bucure[ti, 1996, p. 374.

276


Predeal. A doua zi, doamna Goga sose[te cu automobilul la Predeal [i insist\ pîn\ a v\rsa lacrimi“296. {tim acum c\ Antonescu a condi]ionat participarea lui la guvern de ocuparea func]iei de ministru al Ap\r\rii [i de p\strarea orient\rii profranceze a politicii noastre externe. Ambele cereri i-au fost acceptate, dar numai prima a fost pus\ în practic\. Ini]iind jocul s\u de pendulare între Berlin [i Paris, Carol II încerca, speriat, s\ repare ce stricase Ministerul de Externe român în ultimii cinci ani. Dac\ punem numirea surprinz\toare a lui Ion Antonescu în func]ia de ministru al Ap\r\rii în guvernul Goga-Cuza doar pe seama calit\]ilor sale militare, risc\m s\ nu fim credibili. Tot ceea ce a reprezentat implicarea regelui în politica ]\rii demonstreaz\ c\ nu f\cea numiri la întîmplare [i c\ nu-[i ierta adversarii. Antonescu a fost cerut cu insisten]\ de c\tre Octavian Goga [i a reprezentat una din condi]iile accept\rii mandatului. La rîndul s\u, generalul Antonescu a intrat într-o combina]ie politic\ proprie, negociind prin Mihai Antonescu aducerea lui Gheorghe Br\tianu în acela[i guvern [i formarea unei baze politice mai largi pentru noul Executiv. Fiul lui Ionel Br\tianu a refuzat. Într-o scrisoare din 28 decembrie 1937, Antonescu îi cerea iertare lui Goga pentru gre[eala de a conduce din proprie ini]iativ\ o serie de negocieri politice297. Documentul reprezint\ o alt\ prob\ indubitabil\ a implic\rii de timpuriu în politic\ a generalului Antonescu, act ilegal, dar preg\titor pentru ascensiunea sa din septembrie 1940. Deocamdat\, în 1937, regele Carol II îl va chema la el [i îi va cere s\ uite trecutul, aluzie la înscenarea procesului de bigamie, care fusese de fapt un proces de bi-andrie, inculpatul fiind Maria Antonescu, acuzat\ pe nedrept c\ are doi so]i. Apoi îi va porunci s\ preia Ministerul Comunica]iilor. 296

Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Ion. C. Br\tianu, vol. II, Ed. Albatros, 1996, p. 274. (V. dialogul reprodus la Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti 1999, p. 327.) 297 Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, p. 32.


277

Antonescu se va ]ine tare, pretextînd c\ numirea lui acolo va produce scandal, pentru c\ va rade corup]ia din minister, [i a cerut portofoliul de la Ap\rare, lucru ce a fost acceptat. Cu aceea[i ocazie se înregistreaz\ o în]elegere secret\ între Antonescu [i regele Carol, suveranul oferindu-i guvernul în schimbul distrugerii legionarilor prin folosirea for]ei militare. Din am\nuntele pe care le-a dat sub anchet\, rezult\ c\ Antonescu c\zuse în propria sa capcan\, îndemnîndu-l pe rege s\ fac\ apel la partidele istorice sau s\ ia un om [i s\ fac\ ce vrea cu el. Carol a în]eles astfel c\ Ion Antonescu se oferea drept bra] înarmat al dictaturii, dar, cînd i-a acceptat oferta, iar Antonescu a în]eles ce i se cere, combina]ia a e[uat. {i din aceasta afacere de culise, Carol a tras concluzia c\ Antonescu este instabil. Secretul numirii lui Antonescu s-ar putea afla în rela]ia privilegiat\ pe care o stabilise cu Veturia Goga, so]ia prim-ministrului. Fost\ cînt\rea]\ de oper\, cu mare succes în Transilvania, Veturia Mure[an se c\s\torise mai întîi cu un preot, Triteanu, [i f\cuse o nobil\ figur\ în timpul primului r\zboi mondial, la Crucea Ro[ie298. Rec\s\torit\ cu marele poet ardelean, Veturia Goga, acum trecut\ de 50 de ani, intrase din 1936 în combina]ia progerman\ a so]ului ei, dup\ ce Octavian Goga avusese dou\ întîlniri secrete la Berlin, cu Alfred Rosenberg [i cu Adolf Hitler. Cu aceast\ ocazie, Octavian Goga a primit misiunea de a conduce o campanie progerman\ în România, de a înfiin]a un partid care, ajuns la putere, s\ semneze tratatele politice [i economice cu Germania, în schimbul sumei de un milion de m\rci: „Schön mi-a spus c\ un prim acont de 300 000 de m\rci în bancnote germane – interzise la export – pe care le num\rase [i împachetase chiar el, a fost trimis cu un curier special în Elve]ia [i depus la o banc\ indicat\ de Goga. Leg\tura între Goga [i A.P.A. urma s\ se ]in\ prin coresponden]\, doamna Goga 298 Cella Delavrancea, Dintr-un secol de via]\, Ed. Eminescu, Bucure[ti,

1988, p. 459.

278


scriind doamnei Schickendanz [i viceversa“299. Veturia Goga se va implica în urm\torii ani în activit\]i de agentur\, dublînd, pîn\ la moartea prematur\ a lui Octavian Goga, activitatea acestuia de agent de influen]\ german, apoi continuînd-o de una singur\. Conform unei voci autorizate – istoricul Florin Constantiniu – numirea nea[teptat\ a lui Ion Antonescu în cabinetul Goga-Cuza a avut drept ra]iune p\strarea unui echilibru între op]iunile de politic\ extern\, prezen]a generalului urmînd s\ ofere garan]ii Fran]ei [i Angliei c\ România nu va derapa de la leg\turile sale tradi]ionale. Un am\nunt de ordin personal vine s\ completeze tabloul rela]iei Goga-Antonescu, ace[tia fiind vecini la Predeal [i obi[nui]i s\ comenteze situa]ia politic\ în acord, pe timpul celor doi ani de inactivitate 1936-1937. Se contureaz\ astfel un complex de ]inte pe care inten]iona s\ le ating\ regele Carol II prin aceast\ formul\: apropierea de Germania pe calea strîngerii leg\turilor economice, conservarea rela]iilor privilegiate cu ]\rile Antantei [i rezolvarea problematicii evreie[ti. Simptomatic pentru acest ultim demers, în ziua loviturii de stat, Octavian Goga [i-a încheiat cuvîntarea de la radio, prin care î[i anun]a demisia, cu strig\tul: „Israel, ai învins!“ Generalul Ion Antonescu a r\mas ministru al Ap\r\rii Na]ionale în mandatul prim-ministrului Octavian Goga (29 decembrie 1937-10 februarie 1938), dar [i sub primul mandat al guvernului Miron Cristea (11 februarie-29 martie 1938), fiind astfel complice la lovitura de stat dat\ de Carol II. Nu sunt dubii asupra acestui fapt – el a fost consultat [i pus pe lista secret\ a loviturii de stat înc\ din 7 februarie300. De altfel, generalul Ion Antonescu va recunoa[te el însu[i complicitatea sa la lovitura care a introdus dictatura în România, în memoriul pe 299

Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, p. 125. (A.P.A. = Aussenpolitisches Amt, Biroul de Politic\ Extern\ al partidului nazist). 300 Armand C\linescu, op. cit., p. 376.


279

care dorea s\-l înainteze regelui în iunie 1940: „… fac aluzie la lovitura de stat din februarie 1938, cînd, cu naivitate, dar cu bun\-credin]\, m-am f\cut p\rta[ la o oper\ care a m\rit catastrofa în loc s-o înl\ture“301. La începutul lui martie 1938, în plin\ campanie de asasinate [i arest\ri în rîndurile Mi[c\rii legionare, generalul Ion Antonescu î[i manifest\, în cadrul guvernului, opozi]ia fa]\ de aceste abuzuri [i este imediat considerat nesigur. În momentul înscen\rii de c\tre Armand C\linescu a procesului de ofens\ adus\ autorit\]ii, prin scrisoarea de r\spuns a lui Codreanu la manifest\rile antilegionare ciudate ale lui Iorga, Ion Antonescu î[i exprim\ dezacordul în guvern [i amenin]\ cu demisia, considerînd ac]iunea lui Iorga (C\linescu) un „abuz de putere“. Oricum, îndep\rtarea lui din guvern este hot\rît\ în timpul audien]ei lui Armand C\linescu la rege, în ziua de 4 martie, în schimbul trimiterii la misiunea diplomatic\ din Fran]a. El va respinge posibilitatea implic\rii sale în politic\, atunci cînd a depus m\rturie în favoarea ap\r\rii la procesul lui Corneliu Z. Codreanu, dar va ataca direct, în stilul s\u caracteristic, principalul cap de acuzare. La întrebarea lui Codreanu: „M\ crede dl. General capabil de tr\dare?“, Antonescu va r\spunde: „Din elementele pe care le-am avut [i le am, pot spune c\ nu poate fi acuzat de tr\dare. Generalul Antonescu nu st\ de vorb\ cu tr\d\torii“302. Este îns\ clar c\ depozi]ia lui Antonescu se baza pe informa]iile avute în calitatea oficial\ de ministru al Ap\r\rii Na]ionale, nu din postura de cunoscut al lui Codreanu, ceea ce d\dea cuvintelor sale o alt\ greutate. S\ nu uit\m c\ Antonescu dobîndise preg\tirea de specialitate în contrainforma]ii militare [i avea capacitatea de a în]elege, interpreta [i folosi informa]ia secret\! Pe de alt\ parte, prezen]a lui în calitate de martor al ap\r\rii, precum [i atitudinea lui public\ în favoarea 301 302

Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, p. 47. Duiliu Sfin]escu, op. cit., p. 345.

280


lui Corneliu Z. Codreanu au trezit suspiciuni asupra simpatiilor sale legionare. Adev\rul îl afl\m din acela[i memoriu preg\tit în 1940. În timpul alegerilor din decembrie 1937, între Antonescu, deja ministru al Ap\r\rii, [i Codreanu intervenise o în]elegere, ca urmare a responsabilit\]ilor de ordine [i siguran]\ intern\ pe care le avea generalul. Atonescu i-a spus atunci lui Codreanu c\ orice ac]iune violent\ va fi reprimat\ dur de el. „Datorit\ insisten]elor mele, Codreanu a consim]it s\ se retrag\ din campania electoral\, în urma sîngeroaselor începuturi ale unei lupte electorale care ne împingeau direct în pr\pastie. Cu aceast\ ocazie, Codreanu mi-a luat cuvîntul c\ voi s\ri în ajutorul lui în cazul cînd, dezarmat fiind, va fi la discre]ia total\ a autorit\]ilor. Avînd cuvîntul lui Goga [i al lui Armand C\linescu, [i fiind de bun\ credin]\, i l-am dat.“303 A[adar, relativa atitudine pa[nic\ a Mi[c\rii legionare din timpul alegerilor î[i avea sursa în aceast\ în]elegere. Este de aceea simptomatic s\ subliniem din nou c\, în aceste condi]ii – total contrare propagandei comuniste, care a inventat agresiunile legionare – Mi[carea lui Codreanu a ob]inut 800 000 de voturi reale, aproape o treime fiindu-i furate de Ministerul de Interne, prin Armand C\linescu, a[a cum avea s\ declare Eugen Cristescu la sfîr[itul r\zboiului: „Mi[carea legionar\ a ob]inut circa un milion de voturi; în realitate cifra era de 800 000. Circa 300 000 de voturi erau escamotate de Ministerul de Interne“304. În al doilea rînd, gestul de solidaritate al generalului Ion Antonescu fa]\ de Corneliu Z. Codreanu venea din respectarea unei promisiuni de onoare, onoare pe care omul de represiune al dictaturii regale, Armand C\linescu, n-o mai avea de mult. Pe aceea[i tendin]\ trebuie în]elese [i unele atitudini prolegionare de 303

Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, p. 52. Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti. Memorii (1916-1944), Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, p. 317. 304


281

mai tîrziu ale generalului, urm\rit de cuvîntul pe care [i-l d\duse [i nu [i-l putuse respecta. Este interesant c\, abia schimbat la 29 martie, odat\ cu formarea noului Cabinet Miron Cristea, Ion Antonescu este propus, la începutul lui mai, pentru a deveni membru al Academiei Române (!). De[i era vorba de primirea sa la Sec]ia [tiin]ific\, este înc\ neclar pe ce oper\ [tiin]ific\ se baza propunerea, care, de altfel, l-a [i iritat pe rege. Cineva îl propulsa pe acest general în zonele superioare ale statului [i am fi mul]umi]i dac\ ne-am putea convinge c\ în ]ara traficului de influen]\, a corup]iei generalizate [i a birocra]iei suverane cineva s-a gîndit la meritele autentice ale lui Ion Antonescu, v\zînd în el o valoare de care ]ara mai avea înc\ nevoie. Oricum, din aceast\ perioad\ se contureaz\ interesul v\dit [i insistent al Veturiei Goga fa]\ de generalul Ion Antonescu, agenta de influen]\ v\zînd în el solu]ia ideal\ pentru un regim pus sub control german. Este [i vremea constituirii unei rela]ii stabile [i solide de prietenie între Veturia Goga [i Maria Antonescu, so]ia generalului, cele dou\ formînd un cuplu feminin care mai tîrziu va influen]a decisiv comportamentul mare[alului. Deocamdat\ îns\, de[i Veturia Goga organizase mai multe întîlniri confiden]iale între Antonescu [i Fabricius, Germania nu miza pe generalul filoantantist, care umbla cu o uniform\ cu t\ietur\ britanic\ [i folosea crava[a de cavalerist drept baston de ofi]er din colonii, a[ezînd-o la subra] în timpul instruc]iei sau inspec]iei de front, atitudini care înc\lcau regulamentele Armatei române. Cu toate c\ s-a speculat destul de mult pe seama contactelor sale de la Predeal [i Bucure[ti cu Corneliu Z. Codreanu, ele nu s-au mai produs din ini]iativ\ proprie, ca acte de implicare politic\ a unui ofi]er de rang înalt, ci din ordinul sau la rug\mintea primul-ministrului Goga sau a colegului de Cabinet, Armand C\linescu. Cu toate acestea, unii istorici legionari afirm\ c\ Antonescu a avut mai multe întrevederi cu Codreanu, de natur\ politic\, în scop de colaborare. Ele îns\ nu puteau fi decît cu caracter informativ [i de sondare, preotul {tefan

282


Palaghi]\ reproducînd chiar o reac]ie elocvent\ a C\pitanului dup\ întîlnirea cu generalul: „Feri]i-v\ de Antonescu. E periculos!“305 Atitudinea intransigent\ a generalului Ion Antonescu î[i avea sursa în patriotismul s\u autentic, dublat de sentimentul responsabilit\]ii fa]\ de Armat\. El era martorul disperat al lipsei de preg\tire pentru r\zboi a României, un r\zboi mai previzibil ca oricînd, [i era vocea autorizat\ care solicita abrupt [i dur o reform\ rapid\ a institu]iei militare. Un detaliu al biografiei sale va fi mereu important: generalul Ion Antonescu, militarul care î[i începuse cariera ca sergent, dîndu-i ofi]erului s\u cu Regulamentul de Ordine Interioar\ în cap, va avea întotdeauna mari du[mani în interiorul Armatei, generali [i ofi]eri care îl invidiau, îl urau sau, pur [i simplu, îl considerau nebun. El va trebui s\ înfrîng\ [i acest handicap major, în afara obstacolelor pe care urma s\ le treac\ în cariera politic\. Ceea ce i-a impresionat pe contemporani, în epoca aceea delirant\, a fost caracterul s\u: „Ion Antonescu era un ambi]ios, dublat de un megaloman. Avea o excelent\ p\rere despre sine, despre capacit\]ile lui profesionale [i politice. Fusese în Statul-Major al generalului Prezan, în timpul r\zboiului pentru reîntregirea statului, condusese apoi {coala de R\zboi – azi Academia Militar\ – fusese ata[at militar în str\in\tate, ajunsese general de divizie [i ministru în guvernul patriarhului Miron Cristea. Era, incontestabil, un osta[ de seam\, dar, în acela[i timp, [i un temperament dificil. Fire mîndr\, încrezut\, î[i crease du[mani în rîndurile Armatei. Ofi]erii de la [coala de R\zboi îl porecliser\ Cîinele ro[u, pe de o parte, din cauza firii lui, pe de alt\ parte, din cauza culorii p\rului ro[cat. Avea o plac\ de platin\ în moalele capului: o [tiu chiar din gura lui: mi-a spus-o la Predeal, unde vila noastr\ pe Cioplea era peste drum [i pu]in piezi[ fa]\ de vila lui, aceasta fiind de propor]ii 305

Preot {tefan Palaghi]\, Garda de Fier spre reînvierea României, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1993, p. 160.


283

mult mai mari. Din ce pricin\ trebuise s\ i se aplice acea plac\ de platin\, nu [tiu.“306 Ion Antonescu, om lovit [i de prieteni, [i de via]\, suferise un accident extrem de grav în manejul [colii de cavalerie din Sibiu, al c\rei comandant era în anul 1921. For]înd calul, pentru a-[i dovedi preg\tirea superioar\ fa]\ de elevii s\i, animalul face o mi[care violent\ [i îl proiecteaz\ cu capul într-o structur\ de beton a manejului. Sufer\ astfel o fractur\ la baza craniului, care va avea drept consecin]e dereglarea centrilor echilibrului din cerebel, dar [i paralizia fe]ei [i a mîinii drepte. „În urma acestui accident, Antonescu are o convalescen]\ de 6 luni [i r\mîne cu o sensibilitate la frig [i cu un tic facial, interpretat uneori de oameni care nu-i cuno[teau suferin]a drept «o crispare a mu[chilor fe]ei», «un semn de mare concentrare», sau «un acces de furie abia st\pînit\».“307 Marcîndu-[i apari]iile publice cu mult zgomot [i protestînd violent la gravele erori ale dictaturii carliste, mai ales dup\ ced\rile teritoriale, generalul Ion Antonescu este pus la dispozi]ia Ministerului Ap\r\rii la 6 iunie [i va fi trecut în rezerv\ la 12 iulie 1940. El î[i înaintase demisia, pe motiv c\ nu fusese avansat general de corp de armat\, o repetase în scris, dar, pîn\ la acea dat\, nimeni nu i-o aprobase. Scos din Armat\, el va intra din plin în politic\. Uitîndu-se c\ Ion Antonescu nu mai era ofi]er activ al Armatei `n momentul loviturii de stat din 2-14 septembrie 1940, numero[i comentatori [i chiar istorici mizeaz\ în continuare pe calitatea sa de general, care l-ar fi adus la conducerea statului. Pe aceast\ idee, aducerea lui la conducerea statului are un singur autor: Germania! Dincolo de calitatea sa de civil, trebuie amintit înc\ o dat\ faptul c\ el avea mari probleme de autoritate în Armat\, majoritatea generalilor fiindu-i ostil\, datorit\ comportamentului s\u incoruptibil [i intransigent. 306

Constantin C. Giurescu, Amintiri, Ed. All, Bucure[ti, 2000, p. 293. Alex Mihai Stoenescu, Armata, mare[alul [i evreii, Ed. RAO, Bucure[ti, 1998, p. 473. (Pentru cazul medical Ion Antonescu vezi întregul subcapitol, pp. 470-485.) 307

284


Numai analizîndu-l pe Antonescu din postura de actor pe scena politic\ – ceea ce [i era – vom putea vedea în el o solu]ie româneasc\, a[a cum l-au v\zut [i Iuliu Maniu [i Dinu Br\tianu, în acel an nenorocit. A[a cum vom observa mai jos, Ion Antonescu a fost solicitat de Iuliu Maniu s\ încerce o lovitur\ militar\ înc\ de cînd era în cadrele active ale Armatei, dar generalul a refuzat din motive lesne de în]eles. Eliberat de jur\mîntul militar [i beneficiar al libert\]ilor oferite civililor, el nu va întîrzia s\ ac]ioneze în plan politic, f\r\ menajamente. Un fapt trebuie subliniat cu t\rie: numirea lui ca prim-ministru de c\tre regele Carol II [i ac]iunile sale pentru preluarea Puterii depline s-au produs din calitatea de civil [i om politic, nu în calitate de general. Din aceste motive, lovitura de stat din 2-14 septembrie 1940 nu a fost un puci, o lovitur\ dat\ de Armat\ sub conducerea unui general al ei, ci a debutat ca o lovitur\ de palat [i a sfîr[it prin instituirea statului na]ional-legionar.

Scurt\ istorie a dezastrului De cîteva decenii bune, Procesul de la Nürnberg nu mai reprezint\ un moment crucial al istoriei [i este din ce în ce mai mult evitat, marginalizat [i criticat în operele de sintez\ dedicate celui de-al doilea r\zboi mondial. Reintrarea Germaniei în circuitul de valori universale, recunoa[terea statutului ei de Mare Putere (G8), precum [i rolul dinamic pe care îl are în economia global\ au permis o anumit\ deta[are de imaginea clasic\ a statului agresor din 1939, reprezentant al Satanei pe p\mînt. Trecerea timpului [i izolarea conflagra]iei mondiale dintre 1939 [i 1945 în categoria evenimentelor din trecut, între copertele Istoriei, tendin]a tot mai pronun]at\ a politicii oficiale a Marii Britanii de a privi r\zboiul doar prin intervalul s\u beligerant, f\r\ trimiteri la premise [i preliminarii, restrîngerea interesului pentru


285

holocaustul evreiesc doar la nivelul unor istorici evrei, restul lumii c\utînd s\ se dep\rteze cît mai repede de acest subiect, încheierea R\zboiului rece [i apari]ia unei noi conflagra]ii mondiale, împotriva terorismului, contribuie, toate, la manifestarea public\ a unor serioase rezerve asupra vinov\]iei germane totale, la estomparea rolului s\u în declan[area celui de-al doilea r\zboi mondial. În ultimii doi ani de zile, postul de televiziune Discovery, cu foarte mare audien]\ [i credibilitate, difuzeaz\ [i redifuzeaz\ o serie de filme dedicate nazismului în care strecoar\ cu subtilitate, dar uneori [i cu eviden]\, argumente ra]ionale ale comportamentului Germaniei din perioada 1933-1945. Sunt adu[i în fa]a ecranului tot mai mul]i supravie]uitori nazi[ti care nu regret\ nimic sau care, indirect, pledeaz\ pentru m\re]ia Germaniei naziste. Satura]i de propaganda holocaustului, telespectatorii sunt mult mai aten]i la ceea ce spun, în premier\, ceilal]i. Deocamdat\, este o tendin]\ perceptibil\ mai intens la nivelul istoriografiei, cu o oarecare agita]ie la nivelul politologiei – pe fondul dezbaterii nazism-comunism – dar cu consecin]e în educa]ia globalizant\ [i antina]ionalist\ a genera]iilor tinere din Occident. Pe acest fond apar excesele izolate ale unor grup\ri anarhice, care pretind, fic]ionar [i incult, o reconsiderare a hitlerismului, precum [i fenomene culturale dintre cele mai periculoase, cum este punerea sub semnul întreb\rii a cauzelor [i dimensiunilor reale ale holocaustului evreiesc, prin specularea unor exager\ri [i informa]ii false con]inute în propaganda antifascist\. Tema fenomenului recent este înv\]area unei lec]ii a Istoriei, cu scopul de a nu repeta erorile trecutului. Paradoxul acestei teze este c\ erorile nu se g\sesc atît în intervalul de beligeran]\ (1939-1945), cît în preliminariile lui. Ignorîndu-le, cu scopul de a obtura gre[elile f\cute de regimurile democratice [i de înving\torii primului r\zboi mondial, se face loc spiritului antiglobalist. În momentul în care acest curent va reu[i s\-[i extind\ argumentele, folosind din plin ceea ce ni se ascunde `nc\ despre erorile trecutului, noul proiect interna]ionalist al globalismului va avea mari probleme, inclusiv de natur\

286


violent\. Iat\, a[adar, de ce analiza catastrofei pr\bu[irii României Mari trebuie s\ ias\ din manierismul raport\rii reflexive la ascensiunea nazismului în Europa, ca unic\ surs\ a nefericirii noastre. La numai 16 ani de la execu]ia prin spînzur\toare a liderilor nazi[ti, Raymond Cartier, important\ personalitate a serviciilor de informa]ii franceze, avea s\ scrie: „Nuremberg fut un instrument de vengeance nécessaire et peut-etre légitime à l’époque et dans les circonstances où il se déroula. Mais il ne fut qu’ une parodie de tribunal“308. Autorii celei mai cunoscute analize asupra Procesului de la Nürnberg, Heydecker [i Leeb – editate [i în limba român\, în dou\ edi]ii, din care ultima, necenzurat\ – trag [i ei aceea[i concluzie. Motivul pentru care se d\rîm\ cu atîta precizie imaginea celui mai r\sun\tor proces [i pentru care recentul proces al lui Slobodan Milosevic este privit cu mari re]ineri se g\se[te în numeroasele dovezi ale sl\biciunilor, compromisurilor [i erorilor Marilor Puteri democratice, descoperite cu ocazia derul\rii Procesului de la Nürnberg [i dup\. În principal, pe noi ne intereseaz\ momentul dezv\luirii, în mijlocul procesului, a existen]ei Protocolului secret adi]ional la Pactul Molotov-Ribbentrop, adic\ a unui act semnat între un `nving\tor [i un învins, act decisiv, pentru c\ a stat la baza declan[\rii celui de-al doilea r\zboi mondial, URSS [i Germania nazist\ împ\r]indu-[i atunci sferele de influen]\ [i hot\rînd, faptul cel mai important din perspectiva declan[\rii conflagra]iei, atacarea Poloniei. „Documentul semnat de Molotov [i Ribbentrop se încheie cu cuvintele: «Acest protocol va fi ]inut strict secret de c\tre ambele p\r]i». În fapt, el r\mîne secret pîn\ în martie 1946. Cam pe atunci afl\ de existen]a lui ap\r\torii germani de la Nürnberg. Zvonul se împr\[tie la 308

Raymond Cartier, Hitler et ses généraux. (Les secrets de la guerre), Ed. Fayard, Paris 1962, p. 7. („Nurnberg a fost un instrument al r\zbun\rii, necesar [i probabil legitim în epoc\ [i în circumstan]]ele în care s-a derulat. Dar el n-a fost decît o parodie de tribunal.“)


287

Palatul de Justi]ie, în birourile avoca]ilor face senza]ie. Pentru juri[ti, aceasta înseamn\: una din na]iunile judec\toare este învinuit\ de o fapt\ care se repro[eaz\ acuza]ilor – preg\tirea r\zboiului de agresiune! Iar dac\ se reu[e[te s\ se dovedeasc\ participarea Uniunii Sovietice la r\zboiul de agresiune al lui Hitler, întregul proces va trebui s\ se pr\bu[easc\ r\sun\tor...“309 B\gînd capul între umeri, marile democra]ii s-au f\cut c\ nu v\d vinov\]ia evident\ a URSS [i nu s-au mai preocupat decît de garantarea controlului lor asupra a ceea ce mai r\m\sese neocupat de URSS în Europa – Vestul. Din acea clip\, practic, Procesul de la Nürnberg s-a transformat într-o parodie, cu nimic diferit\ în fondul ei de comedia tragic\ a spînzur\rii de picioare a lui Mussolini în pia]a din Milano. În acest context, a mai vorbi despre vinov\]iile Fran]ei [i Marii Britanii fa]\ de soarta României devine jenant pentru fo[tii no[tri alia]i [i garan]i, prin intermediul Societ\]ii Na]iunilor. Acest studiu a ar\tat deja cîteva dintre subteranele concep]iei politice a celor dou\ Mari Puteri fa]\ de noi. Cam tot ce a fost gîndire de Dreapta româneasc\ din aceast\ perioad\, unde îl plas\m [i pe Ion Antonescu, a pornit de la premisa corect\ c\ Fran]a tr\deaz\ România pentru o în]elegere cu Rusia, cu sacrificarea Basarabiei, fapt care trebuia s\ declan[eze o apropiere sistematic\ [i inteligent\ de Germania. C\utînd retrospectiv sursele contextului european în care România Mare [i-a pierdut integritatea teritorial\ [i a c\zut dintr-o dictatur\ regal\, într-o dictatur\ militar\ [i apoi într-una comunist\, vom observa existen]a unor evenimente mai pu]in comentate de istoriografia noastr\. Tr\darea lui Hitler. Dac\ accept\m teza conform c\reia ascensiunea partidului nazist la putere în Germania a modificat substan]ial evolu]ia politicii europene [i a fost începutul procesului care avea s\ duc\ la r\zboi, atunci trebuie ar\tat c\ 309

Joe Heydecker, Johannes Leeb, Procesul de la Nürnberg, Ed. Orizonturi, Bucure[ti, 1990, p. 280.

288


istoria partidului nazist a cunoscut un moment cheie, atît ideologic, cît [i din punct de vedere pragmatic. Toamna anului 1930 ascundea ochiului public, dar [i membrilor NSDAP (Partidul Na]ional Socialist German al Muncitorilor), existen]a unor contacte secrete [i a unor în]elegeri bine negociate între Adolf Hitler [i grup\rile politice, financiare [i industriale de Dreapta ale aristocra]iei germane. Conduc\tor al unui partid de sorginte marxist\ care refuza importul revolu]iei bol[evice din Rusia în Germania, dar c\uta s\ fac\ o revolu]ie comunist\ german\, Adolf Hitler va tr\da, de fond, ideologia [i doctrina partidului s\u [i va da mîna cu inamicul de clas\. I se repartizeaz\ doi lideri conservatori pangermani[ti pentru perfectarea în]elegerilor, Hjalmar Schacht, fost pre[edinte al B\ncii Germaniei, [i un anume Hugenberg, [eful propagandei de Dreapta. Acestui prim grup i se al\tur\, din partea lui Hitler, un alt revolu]ionar marxist, Josef Göbbels, iar din partea aristocra]iei, Herman Göring. Astfel se contureaz\ nucleul op]iunii politice na]ional-socialiste, un amalgam de socialism [i conservatorism, dar care se sprijinea fundamental pe for]a economic\ [i financiar\ a aristocra]iei. Gruparea a fost sprijinit\ din dou\ direc]ii externe: marea finan]\ american\ [i britanic\ (unde dominau evreii), care c\uta s\ plaseze mari investi]ii de capital în industria german\, datorit\ mîinii de lucru ieftine [i a c\derii monedei germane, [i spionajul britanic, care, mai mult sau mai pu]in oficial, c\uta un stat capabil s\ dezvolte o lupt\ grea împotriva Rusiei sovietice, pe care o pierduse din sfera sa de influen]\ ca urmare a loviturii de stat din 7 noiembrie 1918. Pentru acest al doilea tip de sprijin, spionul britanic Sidney Reily (Sigmund Rosenblum, n\scut la Odessa din p\rin]i româno-evrei) va fi acela care va face prima leg\tur\ secret\, în anii ’20, între grupusculul marxist al lui Hitler [i grupusculul militarist al mare[alului Ludendorff. Momentul trecerii lui Hitler de la comunism la na]ional-socialism, pentru a beneficia de sprijinul logistic al Dreptei conservatoare este crucial spre în]elegerea ascensiunii sale.


289

„La Harzburg, spre sfîr[itul anului 1931, s-a constituit Frontul na]ional-sociali[tilor, al pangermani[tilor, al C\[tilor de Fier (din care frac]iunea tîn\r\ singur\ era cî[tigat\ în secret de partea Frontului Negru), al S.A. [i al Landbund-ului, sub direc]ia comun\ a lui Hugenberg, Hitler [i Schacht. Membrii acestui Front î[i disputau întîietatea între ei [i nu erau de acord decît asupra unui singur punct: r\sturnarea cancelarului Brüning [i for]area pre[edintelui, generalul Feldmarechall Hindenburg, s\ constituie un guvern de Dreapta.“310 În confuzia creat\ de amestecarea aparent haotic\ a banilor evreie[ti cu interesele politice britanice, cu socialismul [i na]ionalismul german, pe fondul unei baze oculte capitalist-militariste, dar cu manifest\ri publice de stînga populist\, Hitler ajunge la putere prin alegeri libere. Constituirea bazelor hitlerismului. Reac]ia tîrzie a cercurilor de afaceri [i a structurilor politice [i mediatice evreie[ti la venirea lui Hitler la putere – a[a cum am ar\tat mai sus – prin boicotul interna]ional al comer]ului Germaniei, a ridicat, dincolo de marea eroare a devoal\rii, problema conflictului de interese între aceast\ for]\ [i aristocra]ia complexului militar-industrial german. Hitler s-a f\cut exponentul acestui conflict [i, sub acoperirea vechilor teze antisemite, precum [i a transform\rii pericolului bol[evic (adic\ importul de revolu]ie din Rusia) în pericol comunist generalizat, a dat lovitura de stat prin care a suprimat sistemul legislativ al Germaniei [i a introdus dictatura personal\. De aici au pornit cele dou\ direc]ii principale ale hitlerismului: eliminarea for]ei economice, financiare [i comerciale evreie[ti de la influen]a asupra conducerii treburilor Germaniei [i recucerirea sau cucerirea pie]elor pe care Germania le avusese sau le rîvnea înainte de înfrîngerea sa din primul r\zboi mondial. Mi[c\rile sale economice [i politice în România deceniului patru erau parte a acestui plan. Pe scena 310

Otto Strasser, Hitler et moi, Ed. Grasset, Paris, 1940, p. 150.

290


continental\, Hitler nu putea ajunge la aceste rezultate decît prin modificarea statutului Germaniei în sistemul european consemnat prin tratatele de la sfîr[itul primului r\zboi mondial. De aici, revizionismul, dar [i imaginea rezonabil\ c\ interesele germane în România erau preponderent economice. Germania nazist\ pe scena politic\ româneasc\. O analiz\ serioas\ asupra interven]iilor Germaniei naziste în politica intern\ a României în perioada 1933-1938 nu-[i poate refuza un hohot de rîs. Nazi[tii, prin Alfred Rosenberg, i-au contactat pe rînd pe {tefan T\t\rescu, fratele prim-ministrului, care era pre[edintele Partidului Na]ional Socialist Român, omolog a[adar al NSDAP-ului, apoi pe Octavian Goga, pre[edintele Partidului Na]ional Agrar [i pe profesorul A.C. Cuza, pre[edintele L.A.N.C. Partidul lui {tefan T\t\rescu avea 5 membri („Ionel Matac, colonel Lupa[cu, Petrescu, fost magistrat, un gazetar, Bogdan, [i persoana [efului“311). A[adar, partidul nazist din România [i primul partid finan]at [i sprijinit de Hitler în ]ara noastr\ înc\pea într-un taxi. Partidul agrarian al lui Goga se compunea, practic, din Goga `nsu[i. Acesta a avut abilitatea s\ se deplaseze în locurile unde se desf\[urau greve sau mitinguri ocazionale, [i, fiind imediat recunoscut [i primit cu c\ldur\, s\ se fotografieze în fruntea unor mul]imi, fotografii pe care le trimitea presei na]ionaliste din Germania [i Italia, cu explica]ia c\ mul]imea aceea este partidul lui. A.C. Cuza a ezitat mult timp s\ se asocieze infiltr\rilor germane în România, v\zînd cît s`nt de neserioase, [i a refuzat s\ fac\ o fuziune cu Goga, pentru c\ acesta nu era antisemit, ci filosemit. În plus, secretarul general al L.A.N.C., fiul s\u, Gheorghe Cuza, se opunea constituirii unei for]e politice progermane f\r\ un anumit pre]. Primind de la germani 400 000 de lei ca s\-[i construiasc\ o cas\, Gheorghe Cuza renun]\ subit la toate rezervele sale [i astfel, la 14 iulie 1935, apare pe scena politic\ româneasc\ Partidul Na]ional Cre[tin, 311

Radu Lecca, op. cit., p. 86.


291

exponent al intereselor economice [i politice germane. Folosind numele s\u cu ecou istoric, A.C. Cuza a organizat o mare adunare la Cern\u]i, unde au participat aproximativ 100 000 de ]\rani, adu[i acolo cu credin]a c\ fiul sau nepotul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, nu se [tia prea bine, a venit s\ le dea p\mînt. În ceea ce prive[te Mi[carea legionar\, a[a cum am mai ar\tat, Germania nu îi acorda nici un credit. Pentru a nu l\sa dubii asupra acestei realit\]i, vom reproduce fragmetele semnificative ale coresponden]ei secrete dintre Lega]ia Germaniei la Bucure[ti [i Capitala Reichului. La 17 mai 1938, cînd începea procesul înscenat lui Corneliu Z. Codreanu, ministrul german la Bucure[ti, Fabricius, transmitea Ministerului s\u de Externe: „[Armand C\linescu, n.a.] vrea îns\ ca noi s\ [tim c\ guvernul român, apreciind faptul c\ noi ne-am silit s\ p\str\m o atitudine de extrem\ rezerv\ fa]\ de Garda de Fier (... Zurückhaltung Eisener Garde gegenüber befleissingten), dore[te s\ evite tot ce ar putea implica întrucîtva Germania în proces; în aceast\ privin]\ se vegheaz\ în special asupra presei. În toate cercurile, aceast\ chestiune este la ordinea zilei [i se încearc\ s\ se sondeze atitudinea noastr\. Eu p\strez în continuare o rezerv\ deosebit\ (Ich bewahre weiter ausseordenliche Zurückhaltung), de[i Garda de Fier încearc\ s\ `l cî[tige pe ambasadorul italian [i pe mine pentru o interven]ie“312. La aceast\ telegram\, ajuns\ `n biroul s\u pe 20 mai, îi r\spunde pe 7 iunie 1938 secretarul de stat în Ministerul de Externe german, von Weizsäcker: „Secret. 207 Berlin, 7 iunie 1938 Curierul de ast\zi Ref. L.R. BussePol. IV 3465. 312

Constantin Papanace, Evoc\ri, Ed. Buna Vestire, 1997. Autorul reproduce în întregime în german\ [i român\ Telegrama nr. 112/17.5.1938, din Akten zur Deutschen Auswärtigen Politik – 1918-1945, Seria D (19371945), vol.V.

292


Drag\ domnule Fabricius, La scrisoarea Dv. din 20 mai a.c. doresc a v\ r\spunde c\ noi nu numai c\ aprob\m rezerva Dvs. fa]\ de Garda de Fier [i fa]\ de procesul – acum încheiat – contra lui Codreanu, dar o [i consider\m, în sensul politicii noastre externe, ca obligatorie. (Nu ne-am gîndit niciodat\ s\ între]inem oarecare rela]ii cu Garda de Fier – [i nu o facem nici acum – ca pe aceast\ cale s\ influen]\m asupra desf\[ur\rii evenimentelor din România). Dup\ cum a]i observat, nici presa noastr\ nu a mai manifestat nicidecum vreo simpatie deosebit\ pentru Codreanu [i a sa Gard\ de Fier. Asem\narea ideologiilor nu ne poate permite s\ ie[im din aceast\ rezerv\ [i s\ ne amestec\m în treburile interne ale României. Un amestec evident ar fi dac\ am vrea s\ atragem aten]ia regelui c\ din ac]iunea sa împotriva G\rzii de Fier ar rezulta [i pentru el primejdii. De aceea n-a[ vrea s\ m\ folosesc de prin]ul de Hohenzollern în sensul propus de Dvs. De altfel – ca [i dup\ raportul Dvs. – avem impresia c\ în România nu numai Garda de Fier formeaz\ un dig împotriva bol[evismului [i respinge o leg\tur\ cu Rusia Sovietic\; se pare c\ [i alte cercuri ar avea o atitudine asem\n\toare în aceast\ privin]\. Cu salut\ri prietene[ti [i Heil Hitler! Al Dumneavoastr\, (St.S)“313 Teza sprijinului financiar [i logistic al Germaniei naziste pentru Mi[carea legionar\ condus\ de Corneliu Z. Codreanu este zdruncinat\ din temelii de aceste dovezi. Chiar [i un du[man înver[unat al legionarilor, Eugen Cristescu, va evoca în procesul s\u din 1946 leg\turile subterane dintre nazi[ti [i legionarii lui Codreanu, dar nu va fi în stare s\ produc\ nici o dovad\. Întrebat de anchetator despre probe, 313

Ibidem, p. 62


293

el va face apel la legenda descoperirii de c\tre Armand C\linescu a unui document incriminator cu ocazia arest\rii lui Codreanu din 1938. Dar în fa]a lui Fabricius, Armand C\linescu va recunoa[te c\ nu posed\ nici o dovad\. Cronologia evenimentelor din 1938. Invadarea Austriei de c\tre Germania a p\rut pentru mai toate statele Societ\]ii Na]iunilor o agresiune, parte a planului expansionist al lui Hitler. Dincolo de considerentele de ordin personal ale austriacului Hitler, ocuparea Austriei din 12-13 martie avea un scop strategic precis: împiedicarea reconstituirii structurii austro-ungare sub control italian. Profitînd de mobilizarea trupelor cehoslovace din 20 mai, ca o presiune venit\ din est în sprijinul manevrelor franceze din vest, Hitler va deschide problema sude]ilor [i va for]a reglementarea interna]ional\ a crizei. Între 29 [i 30 septembrie 1938 se perfecteaz\ Acordul de la München, prin care marile democra]ii cedeaz\ în privin]a dreptului Germaniei de a ocupa regiunea sudet\ dup\ data de 1 octombrie, gest care distruge baza teoretic\ [i strategic\ a Societ\]ii Na]iunilor. Din acest moment, construc]ia pe care se sprijineau garan]iile de securitate [i integritate teritorial\ ale României se pr\bu[e[te. Regele Carol II va r\spunde acestui dezastru cu o serie de vizite în capitalele europene importante, la Londra (15-18 noiembrie), la Paris (19-21 noiembrie) [i în 24 noiembrie la Hitler. Rezultatul acestui demers a fost nul, Fran]a [i Anglia ar\tîndu-se foarte pu]in dispuse s\ protejeze România [i mai mult ferindu-se s\ se angajeze în vreun fel pentru supravie]uirea regimului de la Bucure[ti, iar Hitler dovedindu-se foarte reticent la combina]iile politice ale regelui Carol. Ordinul de asasinare a lui Corneliu Z. Codreanu [i a liderilor legionari, dat de Carol înc\ din trenul de întoarcere, dar executat de acoli]ii s\i, Armand C\linescu [i Gavril\ Marinescu, numai dup\ ce regele a ajuns la Sinaia, pentru ca responsabilitatea s\ nu cad\ exclusiv asupra lor, l-a pus în gard\ pe Adolf Hitler asupra pre]ului pe care trebuie s\-l pun\ pe cuvintele suveranului român. Sim]ind pericolul, Iuliu Maniu îi trimite lui Carol un

294


lung memoriu prin care îi cere revenirea la sistemul democratic constitu]ional. Spre finalul acestuia, el va scrie: „Nu o schimbare de guvern se cere acum, ci o schimbare de regim radical\. Nu guvernele personale, ci na]iunea îns\[i poate înc\ s\-[i p\streze [i s\-[i g\seasc\ prieteni care s-o apere“314. A doua zi, la 16 decembrie 1938, Carol II î[i va vedea visul cu ochii, înfiin]înd Frontul Rena[terii Na]ionale, partidul unic din România, cu preten]ii de reprezentare na]ional\, dar, în realitate, o caricatur\ a corpului politic, [i fa]\ de democra]ie, dar [i fa]\ de fascism, pentru c\ în Italia partidul lui Mussolini avea consisten]\. Cronologia evenimentelor din 1939. Începutul anului este marcat de moartea patriarhului Miron Cristea [i de numirea ca prim-ministru a lui Armand C\linescu, omul de baz\ al statului terorist. Proiectat ca victim\ [i mare personalitate în opinia public\ de sub regimul comunist prin intermediul revistei Magazin Istoric, Armand C\linescu nu a fost decît instrumentul docil al dictaturii regale, cu nimic mai pu]in sîngeros decît Carol II. În lupta pentru putere, el nu s-a dat în l\turi de la crima politic\ [i de la abuzurile cele mai stridente în folosul camarilei, care, de altfel, îl [i crease ca lider politic. Ultimele cercet\ri legate de asasinarea sa, dup\ ocuparea Cehoslovaciei de c\tre Germania (15 martie), semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop (23 august) [i declan[area r\zboiului (3 septembrie), conduc opiniile istoricilor c\tre ipoteza unei implic\ri minore a Germaniei. Carol II [i Armand C\linescu îndepliniser\ toate condi]iile Germaniei [i, prin regimul dictatorial de represiune instaurat, controlau statul cu autoritate. Asasinarea lui Armand C\linescu trebuie v\zut\ ori prin prisma punerii în aplicare a programului de refugiere [i protec]ie în România a evreilor din Germania, Cehoslovacia [i Polonia, ori prin dorin]a legionarilor de a r\zbuna asasinarea lui Codreanu [i a celor 314 Corneliu Mihail Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, România în jocul Marilor Puteri (1939-1940), Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2000, p. 96.


295

13 camarazi închi[i la Rîmnicu S\rat, precum [i torturarea altor membri ai Mi[c\rii legionare, pe cînd era ministru de Interne, sau asasinarea altor 19 (ultima cifr\ cunoscut\), sub acelea[i mandate. Carol II va schimba apoi alte trei guverne: generalului Gheorghe Arge[eanu (21 septembrie) care avea misiunea de a extermina Mi[carea legionar\: vor fi asasina]i în lag\re, în localit\]ile de re[edin]\ [i în Bucure[ti cel pu]in 252 de legionari, între care [i membrii ai elitei culturale. Apoi, guvernul Constantin Argetoianu (27 septembrie) [i guvernul Gheorghe T\t\rescu (24 noiembrie) în tentativa de a suplini rolul de „mîn\ de for]\“ a dictaturii regale, c\zut\ prin dispari]ia lui Armand C\linescu.

Solu]ia Ion Antonescu Înc\ înainte de pr\bu[irea teritorial\ din iunie-septembrie 1940, dar influen]at\ direct de izbucnirea r\zboiului, problema nivelului de preg\tire a Armatei României a ajuns în aten]ia m\rit\ a clasei politice [i a grupurilor de influen]\. Regel Carol II continua s\ lanseze, propagandistic, imaginea unei armate puternice, deoarece era implicat direct în haosul din domeniul înzestr\rii, [i o dezbatere public\ asupra crizei l-ar fi incriminat transparent. Aici se afl\ miezul aversiunii ar\tate lui Ion Antonescu. Pe fondul crizei sistemului de ap\rare na]ional\, România dictaturii regale se afla într-o situa]ie paradoxal\: pe de o parte, juca politic al\turi de Fran]a [i Anglia, principale furnizoare de echipament, armament [i muni]ie, iar, pe de alt\ parte, ac]iona accelerat în raporturile economice cu Germania, încercînd o înarmare din aceast\ nou\ surs\. A face o astfel de schimbare de direc]ie în plin r\zboi mondial este o abera]ie. Înarmarea [i preg\tirea unei armate pe un anumit tip de strategie, care s\ ]in\ cont de alian]ele stabilite prin activitatea politicii externe, este un proces de lung\ durat\. El produce [i anumite grade de

296


dependen]\ în domeniul înzestr\rii militare. A brusca acest proces prin schimbarea profilului înzestr\rii, supravie]uind politic al\turi de Fran]a, dar înarmîndu-se de la inamicul acesteia, a reprezentat o alt\ eroare de propor]ii a dictaturii regale. Preocuparea pentru situa]ia Armatei a devenit astfel o curs\ a marilor întreb\ri f\r\ r\spuns. Privind lumea româneasc\ a anului 1940 cu ochiul critic de ast\zi observ\m c\ ascensiunea lui Ion Antonescu la Putere a beneficiat de un complex de factori favorizan]i, între care – dînd la o parte starea de fapt a dictaturii regale, falimentul partidelor [i dispari]ia fizic\ a liderilor legionari – cel mai important se dovede[te a fi mixtura de sentimente dominante ale popula]iei, între abandonarea interesului pentru sistemul democratic [i teama de r\zboi. De[i s-a demonstrat prin numeroase opere istoriografice c\ România era complet descoperit\ la exterior, trebuie spus c\ ea era la fel de descoperit\ [i la interior. Factorii de coeziune î[i diminuaser\ intensitatea, iar idealul României Mari trecuse din faza proiec]iei, prin faza entuziasmului, ajung`nd în faza iner]iei. Niciodat\ spiritul fatalist nu a ac]ionat mai acut ca în anul 1940. Situa]ia devenise foarte grea în timp. Doar cîteva min]i luminate [i bine informate aveau o imagine bine actualizat\ asupra realit\]ii. Una dintre ele era a academicianului Radu R. Rosetti. Avansat general în 1924, el va deveni academician în 1934, avînd avantajul de a p\stra o leg\tur\ direct\ atît cu institu]ia militar\, cît [i cu elita cultural\ [i [tiin]ific\ a ]\rii din calitate de „cel mai important cercet\tor al istoriei militare a poporului român“315. Radu R. Rosetti a dep\[it îns\ cu mult aceast\ calitate, fiind una dintre personalit\]ile solide, neimplicate politic [i, mai ales, lucide ale momentului. Jurnalul s\u ne ofer\ cîteva detalii credibile ale fr\mînt\rilor anului 1940. La 14 martie afla c\ generalul Florea }enescu, 315 Cristian Popi[teanu, Marian {tefan, Ioana Ursu, „Un istoric militar [i un cronicar contemporan“, studiu introductiv la Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1993, p. 9.


297

[eful Statului-Major General, „n-are prestigiul necesar nici fa]\ de comandan]ii de corp de armat\, nici chiar fa]\ de subalternii s\i“316. A doua zi, într-o discu]ie cu Victor Sl\vescu, fost ministru de Finan]e [i [ef al Departamentului Înzestr\rii Armatei, prime[te alte cîteva informa]ii interesante pentru analiza noastr\ de ast\zi: „Sl\vescu, c\ruia îi vorbesc de primejdia unei reduceri prea mari a efectivelor, mi-o justific\ prin urm\toarele cauze: costul mare al ]inerii sub drapel a atari efective, nevoia lucrului cîmpului, marea reducere a efectivelor trupelor ruse[ti, ungure[ti [i bulg\re[ti, la grani]ele noastre. Îmi spune c\ în armat\ e un curent contra generalilor (Iosif) Iacobici – foarte capabil – [i Ilcu[, pentru c\ au fost ofi]eri austro-ungari (ardeleni în armata austro-ungar\). Nu crede ca Rusia s\ ne atace“317. Secven]a pune în lumin\ o situa]ie cu care Armata român\ se va confrunta timp de multe decenii, pîn\ în perioada 1995-2000, cînd s-a constata c\ principiul ap\r\rii na]ionale prin efective mari – adic\ pe criterii cantitative – nu mai este viabil [i trebuie trecut la principiul for]elor reduse numeric, calitative [i foarte mobile. Efectivele mari de infanterie erau prost dotate [i înzestrate, consumau fonduri exagerate [i se dovedeau greu de manevrat în relieful accidentat al ]\rii, folosirea lor în cîmpie fiind [i ea ineficient\ în fa]a unei invazii produse de for]e net superioare, ca cele ale URSS. Sl\vescu amintea [i de „nevoia lucrului cîmpului“, zeci de mii de fii de ]\rani fiind sco[i din circuitul agricol pentru exerci]ii [i manevre la care, de multe ori, se foloseau pu[ti de lemn, în loc de arme adev\rate. În ce prive[te atitudinea fa]\ de generalul Iosif Iacobici, aici Victor Sl\vescu atingea un punct extrem de sensibil. Generalul de divizie Iosif Iacobici avea o preg\tire superioar\ în armele moderne [i în opera]iile r\zboiului din mi[care, fusese comandantul {coalei de Înalt Comandament (care preg\tea 316 317

Radu R. Rosetti, op. cit., p. 127. Ibidem, p. 128.

298


ofi]erii superiori pentru func]iile de înalt\ comand\), sub[ef al Marelui Stat-Major [i secretar de stat în Ministerul Ap\r\rii. Superior ca preg\tire lui Ion Antonescu, Iosif Iacobici avea dezavantajul c\, spre deosebire de rezervistul antantofil abia intrat în politic\, Germania miza pe el. Dominat de concep]ii moderne [i autor al primului tratat asupra R\zboiului carelor de lupt\, la competi]ie cu generalul german Erwin Römmel, generalul de divizie Iosif Iacobici era marginalizat tocmai pentru c\ se b\nuia, cu temei, c\ este vizat de germani pentru un viitor rol. Generalul Ion Ilcu[(u), de[i nu atingea nivelul de preg\tire al lui Ion Antonescu, fusese cadru didactic la {coala de R\zboi, iar în trecut fusese membru în Consiliul Na]ional Român de la Viena [i deputat al Marii Unirii. A afirma despre acest general c\ este dubios, mai ales dup\ ce fusese numit ministru al Ap\r\rii în 1939, era absurd, dar cu atît mai mult devenea interesant pentru Lega]ia german\ de la Bucure[ti. Din p\cate pentru el, generalul Ilcu[ s-a compromis în cursul anului 1940, cînd, din postura de ministru al Ap\r\rii, a adus elogii publice stridente, de ordin propagandistic, lui Carol II, [i steaua lui a apus rapid. Destinul celor doi generali este important pentru a c\uta s\ descifr\m felul în care un general în rezerv\ [i proantantist a ajuns s\ fie nominalizat de Germania pentru conducerea statului român, în timp ce Germania avea cu totul alte op]iuni în zona militar\. În sfîr[it, la 4 aprilie 1940, generalul Ion Antonescu îi face o vizit\ lui Radu R. Rosetti. Cu aceast\ ocazie el prezint\ academicianului urm\toarea stare a Armatei: „Armata e nepreg\tit\; singur\ infanteria are armament bun [i complet (afar\ de tunurile antitanc); fortifica]iile pe frontul de Vest nu sunt ceva serios; colonelul Vasiliu e un teoretician; celelalte fortifica]ii sunt inexistente. Crede în izbînda anglo-francezilor. Dup\ dînsul, nem]ii au acum 181 de divizii [i mai preg\tesc 20; francezii ar avea 100, iar englezii n-au în Fran]a decît 16 divizii. La toamn\, anglo-francezii vor avea o covîr[itoare superioritate aerian\. Se întreab\ ce vrea


299

Mussolini? Ce vor ru[ii? Situa]ia intern\ de la noi îl îngrijoreaz\, mai ales c\ ea corespunde cu o criz\ extern\ pentru noi“318. Viziunea generalului Ion Antonescu despre r\zboi suport\ o observa]ie de fond: el vedea finalul conflictului prin prisma raportului între num\rul de divizii pe care le aveau cele dou\ tabere [i estima c\ anglo-francezii vor de]ine în toamna anului 1940 o superioritate aerian\ covîr[itoare. Este îngrijor\tor s\ constat\m c\ imaginea „celui mai capabil general al ]\rii“ despre realit\]ile r\zboiului era complet fals\. Fran]a [i Anglia nu au putut forma o alian]\ militar\ unitar\ [i, la numai dou\ luni de la aprecierile lui Antonescu, se va produce dezastrul de la Dunkerque (4 iunie 1940), diviziile britanice p\r\sind continentul într-una dintre cele mai tragice retrageri din istoria lor militar\, lipsite complet de ap\rare aerian\ [i decimate pe litoral [i pe mare în timp ce se refugiau în b\rci de pescari. Cît despre superioritatea avia]iei franceze în toamna anului 1940, nici nu se poate comenta. La 7 aprilie, Rosetti este vizitat de generalul Ilie {teflea. Acesta îi confirm\ a serie de informa]ii: „}enescu nu e la în\l]imea situa]iunii, dar ce socote[te el c\ ar fi culmea nenorocirei ar fi dac\ s-ar amesteca cel de sus [adic\ regele], cum s-a amestecat în martie 1939, impunînd plas\ri [i deplas\ri de batalioane. Socote[te pe D. Mota[ ca foarte bun, tot buni, Florescu [i Iacobici; Ilasievici, foarte slab. Ca [i mine, crede c\ singurul preg\tit pentru postul de [ef de stat-major general sau de comandant de c\petenie este I. Antonescu, cu toate anume defecte. Spune c\ caut\ (sic!) a face s\ intre în convingerera tuturor c\ oricine d\ înapoi f\r\ ordinul comandantului de c\petenie, trebuie[te împu[cat“319. Asprimea deciziei din finalul acestui citat î[i avea ra]iunea în una din problemele generalului Antonescu [i anume punerea la îndoial\ a autorit\]ii sale de c\tre mul]i generali. Unul dintre 318 319


300


pu]inii oameni care-i erau apropia]i suflete[te [i pe care îl va trimite în postul cheie de la Berlin, generalul Ion Gheorghe, identific\ cu precizie profilul omului care avea s\ devin\ în cîteva luni Conduc\torul statului: „Generalul Antonescu credea sincer în rolul [i chemarea sa istoric\. Este lesne de în]eles c\ ambi]ia sa era corespunz\tor de mare. Sentimentul propriei sale valori era justificat, chiar dac\ nu atît în privin]a intelectual\, cît mai mult în privin]a moral\ [i dinamic\. Înc\ din tinere]e Antonescu era plin de un dispre] aproape suveran pentru conduc\torii militari [i politici de atunci. F\r\ îndoial\ c\ el s-a ridicat cu mult deasupra sl\biciunilor acelora. Antonescu a fost un fenomen incontestabil ap\rut în mijlocul unei societ\]i al c\rei caracter consta, de fapt, în lipsa sa de caracter“320. Este tot mai evident – pe baza m\rturiilor tot mai numeroase – c\ generalul Ion Antonescu se impunea mai degrab\ prin caracter [i prin t\ria cu care rezistase corup]iei din Armat\ [i din societate. Militarii care îl cuno[teau [i oamenii politici care îi sprijiniser\ cariera tindeau s\-i recunoasc\ sau s\-i exagereze meritele militare, dar [i s\ recunoasc\ propria lor neputin]\. În culmea dezastrului politic [i teritorial al ]\rii, Ion Antonescu se vedea [i era drept, iar pozi]ia sa era a celui care avusese dreptate. În fa]a unei crize majore [i extrem de periculoase, tot mai mul]i actori ai scenei socio-politice române[ti înclinau s\ vad\ în personalitatea generalului Ion Antonescu o solu]ie pentru restabilirea ordinii, disciplinei [i for]ei combatante a Armatei, precum [i un posibil instrument politic. Cel pu]in din perspectiva voin]ei unite a celor dou\ partide mari, PNL [i PN}, generalul Ion Antonescu p\rea solu]ia de for]\ pentru atingerea obiectivului pe care ele nu reu[iser\ s\-l îndeplineasc\ pe cale politic\: îndep\rtarea regelui sperjur Carol II. Ei nu au încetat s\ vad\ în el, deficiente conditione, pe generalul care s\-l r\stoarne pe Carol II, s\ preia conducerea 320

Generalul Ion Gheorghe, Un dictator nefericit: Mare[alul Antonescu, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1996, p. 113.


301

Armatei pentru a o aduce în stare de lupt\ [i care s\ le ofere lor puterea politic\, astfel încît tot ei s\ readuc\ ]ara la regimul parlamentar democratic din trecut. Cum generalul Iacobici, cel mai capabil militar al momentului, era filogerman, grupul de presiune politic\ liberalo-]\r\nist nu putea miza pe el. În schimb, „omul lor“ era antantofil. Proiectele diferite ale partidelor politice din România [i ale Germaniei în România nu erau decît prelungiri ale unor proiec]ii total diferite pe solul r\scolit al ]\rii, expresii ale distan]ei de la fic]iune la realism, simboluri ale unui conflict de interese – na]ionale [i, respectiv, interna]ionale – în care Ion Antonescu figura pentru ambele p\r]i ca simplu instrument. Din aceste perspective, informa]iile con]inute în jurnalul lui Ioan Hudi]\, secretar general adjunct al PN} [i urma[ desemnat al lui Iuliu Maniu, vin s\ întregeasc\ reconstituirea mi[c\rilor politice ale lui Ion Antonescu din anul decisiv 1940, mi[c\ri asupra c\rora nu avem prea multe date. În prima s\pt\mîn\ a lunii februarie 1940, are loc o întîlnire între Iuliu Maniu [i generalul Ion Antonescu. „Acesta [Antonescu, n.a.] continu\ s\ cread\ c\ foarte curînd se va limpezi situa]ia lui Carol, fie c\ va abdica de bun\ voie, fie c\ va fi silit. Întrebat de Maniu pe ce se bazeaz\ convingerea lui, Antonescu i-a spus «c\ [tie precis c\ Germania nu e dispus\ s\ colaboreze cu el [i c\ acest lucru va deveni public foarte curînd».“321 Maniu a b\nuit, cu temei, c\ sursa acestei informa]ii era ministrul german la Bucure[ti, Fabricius, dar nu a pus prea mare pre] pe ea, pentru c\ îl considera pe Ion Antonescu cam fanfaron. La 13 februarie, cu ocazia unei inform\ri asupra întrevederii Maniu-Antonescu, Ionel Pop, alt lider PN} [i nepot al lui Maniu, avea s\ declare: „În orice caz, a[a cum este, nestatornic, tr\snit [i cam l\ud\ros, pe altul mai bun decît Antonescu noi nu avem. El se bucur\ în armat\ de reputa]ia unui bun militar [i a unui om integru. 321

Ioan Hudi]\, Jurnal politic (1 ianuarie 1940-6 septembrie 1940), Ed. Institutului European, Ia[i, 1998, p. 67.

302


Noi trebuie s\-l cultiv\m [i s\ nu sc\p\m nici o vorb\ rea despre el, care ar putea ajunge la urechile lui. Pentru un tr\snit [i un tic\los ca regele Carol, noi avem nevoie de unul [i mai tr\snit ca el, pentru a ne sc\pa de dînsul“322. Cu aceea[i ocazie, s-a aflat c\ pe 11 februarie, la scurt timp dup\ întrevederea cu generalul, Maniu i-a solicitat lui Dinu Br\tianu „dac\ el n-ar putea g\si printre militarii superiori o persoan\ mai potrivit\ decît acesta“. Sunt cîteva concluzii de tras din aceste m\rturii: La începutul anului 1940, de[i înc\ ofi]er activ al Armatei, generalul Ion Antonescu avea contacte secrete, neoficiale, dar [i ilegale cu [eful Lega]iei Germaniei la Bucure[ti. Înc\ nu [tim dac\ aceste contacte se f\cuser\ printr-o întîlnire direct\ sau dac\ fuseser\ mediate de Veturia Goga, de Mihai Antonescu sau de altcineva. Ce [tim cert este c\ a avut cel pu]in o întîlnire la fel de secret\, neoficial\ [i ilegal\ cu Iuliu Maniu în care i-a încredin]at – cu scop politic – informa]ia ob]inut\ de la Fabricius. La aceast\ dat\, februarie 1940, Iuliu Maniu nu vedea solu]ia Antonescu, motiv pentru care a apelat la „patronul“ politic al generalului, [eful Partidului Na]ional Liberal, Dinu Br\tianu, s\ g\seasc\ pe altcineva. Înc\ de la începutul acestui an, Partidul Na]ional }\r\nesc ajunsese la concluzia c\ regele Carol II trebuia detronat prin for]\ [i era în c\utarea unei solu]ii, fie printr-o mare manifesta]ie popular\, fie printr-o ac]iune din Armat\. La acest plan, conducerea partidului hot\re[te s\ men]in\ în proiect rela]iile cu generalul Antonescu. Dup\ o tentativ\ e[uat\ de a-i contacta pe sovietici prin intermediul comuni[tilor Lucre]iu P\tr\[canu [i P. Constantinescu-Ia[i – unul dintre ei a informat Siguran]a – liderii ]\r\ni[ti vor încerca s\ foloseasc\, într-un fel destul de vag, 322

Ibidem.


303

trecerea lui Ion Mihalache în Frontul Rena[terii Na]ionale, partidul unic al lui Carol, pentru a determina o revenire la Constitu]ia din 1923 [i o aducere a PN}-ului la putere, situa]ie în care renun]au la condi]ia abdic\rii regelui. Maniu era îns\ cel mai sceptic, dar [i cel mai hot\rît s\ r\stoarne de pe Tron propria sa creatur\. În [edin]a Biroului Politic din 9 martie 1940, Iuliu Maniu va da un contur [i mai clar nivelului rela]iei cu generalul Ion Antonescu: „Am crezut un timp c\ generalul Antonescu va întreprinde ceva cu ajutorul Armatei, în rîndul c\reia se bucur\ de un anumit prestigiu. L-am rugat, l-am îndemnat, i-am asigurat tot sprijinul meu. N-a f\cut nimic, pentru c\ e neserios, ambi]ios [i nestatornic în idei“323. Aici, opinia lui Maniu este cumva discutabil\, dar numai din perspectiv\ istoric\ [i din punct de vedere al principiilor democratice pe care le ap\ra. Ca general al Armatei române, Ion Antonescu nu putea da un puci, adic\ o lovitur\ de stat militar\, pentru c\ ar fi înc\lcat toate credin]ele c\rora Antonescu le era supus. A[a cum îl [tim, a da o lovitur\ militar\, chiar dac\ aceasta ar fi vizat înl\turarea unui rege tic\los, era peste puterile lui [i `mporiva concep]ei fundamentale despre via]\ [i onoare. Dezv\luirea informa]iei c\ Iuliu Maniu i-a cerut s\ fac\ un puci, vine înc\ o dat\, [i mai mult, s\ sublinieze c\ Antonescu a ac]ionat în 6 septembrie 1940 ca civil [i om politic, avînd în spate o baz\ politic\: intern\, prin sprijinul PN} [i PNL, [i extern\, prin sprijinul Germaniei. Dar pîn\ acolo, mai este. Pe noi ne intereseaz\ în ce context a ajuns tocmai el s\ uneasc\ aceste interese, atît de divergente la începutul anului [i atît de convergente în septembrie. La sfîr[itul lunii mai, Iuliu Maniu î[i va informa colegii de partid c\ „la Palat se preg\te[te o alt\ formul\ de guvern, prezidat de un om acceptat de Fabricius, ca Prezan, Vaida, Gigurtu sau chiar generalul Antonescu. Acesta a fost întrebat, 323

Ibidem, p. 85.

304


chiar ieri diminea]\ [23 mai 1940, n.a.], dac\ ar putea forma un guvern în care s\ intre [i cî]iva legionari, bineîn]eles, dac\ este agreat de Fabricius“324. Dou\ zile mai tîrziu, prin intermediul informatorilor s\i, prin]ul Nicolae sau Alice Sturdza, Maniu afl\ c\ „formula Antonescu a c\zut ieri la prînz din cauza opozi]iei lui Fabricius“. În aceea[i zi, [eful PN}-ului se va întîlni cu Antonescu acas\ la Alice Sturdza. La prima vedere, am fi tenta]i s\ credem c\ respingerea candidaturii lui Antonescu la func]ia de prim-ministru de c\tre Fabricius era dictat\ de filoantatismul generalului. Suntem îns\ l\muri]i tot de Hudi]\, în însemnarea din 29 mai, c\ în]elegerea din acest stadiu între Antonescu [i Fabricius a c\zut din cauza faptului c\ Germania nu garanta grani]a de Est a ]\rii. Nici nu avea cum, deoarece semnase Protocolul secret adi]ional al Pactului RibbentropMolotov. În acest moment, atît liderii PN}, cît [i Antonescu, la fel ca [i regele Carol II au avut convingerea c\ Acordul semnat la 23 august 1939 între URSS [i Germania nazist\ con]inea [i o prevedere secret\ pentru ocuparea Basarabiei de c\tre sovietici. Faptul arunc\ o lumin\ decisiv\ asupra comediei jucate de Carol II în Consiliul de Coroan\ care a cedat provinciile de Est ale ]\rii. În acela[i context, cunoscînd din timp realitatea, Ion Antonescu nu putea accepta preluarea unui guvern care s\ cedeze în fa]a agresiunii sovietice. În complexitatea [i întortocherea gîndirii sale, Antonescu vedea totu[i clar c\ solu]ia c\utat\ de Carol [i Fabricius împreun\, prin cooptarea legionarilor lui Horia Sima la guvern, era o formul\ progerman\, care s\ înghit\ f\r\ nici o reac]ie pierderile teritoriale în favoarea URSS, dar s\ men]in\ 324

Ibidem, p. 165.


305

influen]a german\ la conducerea statului. În fond, trebuie s\-[i fi pus o întrebare elementar\: ce vine dup\? ce se va întîmpla cu guvernul [i cu România dup\ o astfel de c\dere? În nici un caz el nu putea supravie]ui. De aceea, Antonescu va c\uta în urm\toarele luni o [i mai mare apropiere [i colaborare cu partidele mari. În lunile dinaintea loviturii sale de stat, Ion Antonescu se va g\si în fa]a unor alternative politice destul de sub]iri. Pe de o parte, leg\turile sale principale cu liberalii se vor dovedi inutile, dualitatea T\t\rescu-Dinu Br\tianu sl\bind prestigiul partidului [i unitatea sa de ac]iune. Poate din acest motiv, PNL intr\ în aceast\ perioad\ într-o stare de letargie [i, în bun\ m\sur\, la remorca lui Maniu. Pe de alt\ parte, toate însemn\rile apropia]ilor lui Iuliu Maniu demonstreaz\ c\ acesta avea o p\rere foarte proast\ despre general [i nu miza pe el. Dup\ pierderea Basarabiei [i a nordului Bucovinei, mai mul]i lideri politici, între care [i Maniu, au solicitat pe 3 iulie 1940 o audien]\ la rege. Politicienii i-au cerut lui Carol s\ nu renun]e la garan]iile franco-britanice, mobilizarea general\, masarea trupelor la grani]a cu Ungaria [i revenirea la sistemul democratic parlamentar. Carol II i-a refuzat categoric, hot\rît s\ mearg\ pîn\ la cap\t pe cartea Germaniei. Furios pe suveran, Maniu le va spune colegilor s\i de partid: „R\sturnarea acestui nemernic de pe Tron n-o poate face decît un general, sprijinit de o unitate militar\ [i acest general nu-l v\d“. Atunci, Nicolae Lupu a pronun]at numele generalului Antonescu. „E un om neserios – a replicat atunci Iuliu Maniu – foarte ambi]ios [i mie nu-mi inspir\ încredere; în timpul din urm\, am impresia c\ el [i-a f\cut unele rela]ii printre legionari [i c\ s-a v\zut cu Fabricius în cîteva rînduri.“325 Interven]ia partidelor era tardiv\. De la 27 iunie, Basarabia [i nordul Bucovinei erau ocupate de URSS printr-o agresiune militar\ la care România nu a r\spuns, regele 325

Ibidem, p. 227.

306


Carol II [i cî]iva politicieni din Consiliul de Coroan\ tr\dîndu-[i ]ara. Spre deosebire de liderii partidelor politice, generalul Ion Antonescu ac]ionase deja. El i-a cerut regelui, înc\ de la sfîr[itul lunii iunie, o audien]\ cu inten]ia de a-i depune un memoriu de protest. Nu a reu[it s\-l termine, atunci cînd evenimentele i-au luat-o înainte [i s-a produs pierderea teritorial\ din Est. Audien]a a fost fixat\ pentru diminea]a de 1 iulie, dar, venind la Palat, Antonescu a fost chestionat, conform protocolului, asupra con]inutului audien]ei de c\tre Ernest Urd\reanu. Exasperat, generalul va pleca strigînd: „}ara se pr\bu[e[te [i dv. v\ ]ine]i de protocol!“ Aflînd, Carol II îl cheam\ înapoi în dup\-amiaza aceleia[i zile. El va nota în jurnalul s\u: „Dup\ declara]ii de devotament [i asigurarea c\ nu are nici o leg\tur\ cu legionarii îmi spune c\ ]ara este în pragul dezastrului, c\ armata este complet demoralizat\ [i dezorganizat\ [i c\ trebuie rapid f\cut ceva spre a pune lucrurile în mîn\. Cam în alte cuvinte, dore[te s\ se fac\ un guvern cu el [i cu b\trînii“326. Ceea ce se dovede[te interesant în dialogul dintre suveran [i general, dincolo de dramatismul situa]iei, este c\, la o prezentare din partea lui Carol a condi]iilor în care s-a produs cedarea Basarabiei, Ion Antonescu accept\ ideea ced\rii, dar opineaz\ c\ trebuia procedat altfel: „Majestate, trebuia, cel pu]in, s\ se pun\ condi]ii ca cedarea s\ se fac\ în termen mai lung, în 20 de zile, de exemplu, în loc de patru, adic\ în ordine, cu socoteal\, în a[a fel încît nici moralul armatei s\ nu sufere, nici pierderi mari de materiale s\ nu avem“327. Ne întreb\m cu justificat\ surprindere ce anume l-a f\cut pe generalul patriot s\ fie atît de conciliant în fa]a acestei catastrofe? Un posibil r\spuns ar fi dezv\luirea de c\tre Carol II a presiunilor exercitate de Lega]ia german\ de la Bucure[ti, surs\ [i a sprijinului 326 Gheorghe Buzatu, Mare[alul Antonescu, vol.1, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, Cronologie XIX. 327 Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, p. 38.


307

acordat lui. Într-un volum ap\rut recent, doi istorici îl indic\ pe Ion Antonescu drept negociator în Italia al ced\rii c\tre Ungaria a unei fî[ii din teritoriul Transilvaniei, dar probabil c\ este o confuzie a autorilor cu fostul ministru de Externe, Victor Antonescu328. Pentru a în]elege cît mai bine c\ cedarea teritoriilor din 1940 a reprezentat un act de înalt\ tr\dare, ne vom opri cu analiza asupra unui aspect aparent tehnic, dar nu mai pu]in important. În acest loc se deschide posibilitatea studierii unei motiva]ii mult mai serioase [i credibile a conflictului Ion Antonescu-Carol II. Este vorba despre un secret de stat, care îi unise în trecut pe cei doi, dar fusese [i cauza desp\r]irii lor. În urm\ cu aproape un deceniu, în 1993, doi ofi]eri superiori ai Armatei române publicau la Editura Academiei de Înalte Studii Militare un volum dedicat carierei militare a mare[alului. Tirajul redus [i absen]a unei difuz\ri publice au f\cut ca informa]ii [i comentarii interesante s\ nu ajung\ la cititor [i s\ nu fie folosite de istorici. Generalul Mircea Agapie [i c\pitanul de rangul 1 Jipa Rotaru arat\ c\, în afara planific\rii curente a ap\r\rii pentru anul 1934, generalul Ion Antonescu, [ef al Marelui Stat-Major în acel moment, întocmise [i un plan suplimentar de ap\rare, codificat „Bogdan“. „În esen]\, acesta lua în considerare o ac]iune contra Ungariei (în eventualitatea declan[\rii de c\tre aceasta a unei agresiuni) în cadrul conven]iilor militare în vigoare [i presupunea o siguran]\ oarecare de neutralitate pe celelalte fronturi.“329 Ion Antonescu punea problema ca, în cazul unui atac al Ungariei la grani]a de vest, România s\-[i asigure prin diploma]ie neutralitatea la celelalte grani]e pentru a putea declan[a o 328 Corneliu Mihail Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, România în jocul Marilor Puteri (1939-1940), Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2000, p. 226 (v. [i „Indice antroponimic“, p. 543). 329 Mircea Agapie [i Jita Rotaru, Ion Antonescu. Cariera militar\. Scrisori inedite, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure[ti, 1993, p. 36.

308


opera]ie de contraofensiv\, cu ducerea luptelor pe teritoriul ungar [i ocuparea Budapestei330. Pentru opera]ionalizarea acestui plan, Marele Stat-Major a elaborat Directiva nr. 1 a Armatei de Vest [i Instruc]iunile privitoare la intrarea în dispozitiv a acesteia, precum [i planul de dotare a trupelor. Mai mult decît atît, generalul Ion Antonescu a condus Conferin]a de la Bucure[ti a Statelor-Majore ale ]\rilor din Mica În]elegere, unde s-a convenit întocmirea proiectului de opera]ii nr. 4 C.G., unde C.G. însemna „conflict generalizat“. El pornea de la premisa „c\ Ungaria constituia în strategia Germaniei fasciste (sic!) un stat-satelit ce putea fi întrebuin]at pentru a lovi din spate (pe) oricare dintre ]\rile Micii În]elegeri la momentul considerat a fi oportun, pentru dezl\n]uirea unei agresiuni a celui de-al treilea Reich în estul [i sud-estul Europei“331. Toate conducerile armatelor statelor Micii În]elegeri vedeau în Ungaria pionul expansiunii germane în Europa central\ [i estic\ [i distrugerea acestui focar agresiv devenea un obiectiv comun. Planul pornea de la presupunerea c\ Ungaria va ataca din spate Cehoslovacia sau Iugoslavia în momentul unei invazii germane asupra acestor ]\ri, rolul României fiind acela de a zdrobi rapid Ungaria în timp ce for]ele acesteia sunt angajate în agresiunea asupra Cehoslavaciei sau Iugoslaviei. Armata de Transilvania a României a avut întotdeauna capacitatea de a conduce singur\ lupta pîn\ la Budapesta, beneficiind doar de sprijin logistic de la Bucure[ti. Atît Ungaria, cît [i Germania au cunoscut acest plan [i de aceea Hitler a c\utat s\ nu implice armata lui Horthy în invaziile sale din Centrul Europei, 330 Este doar o coinciden]\ c\ în acela[i an, 1993, un ofi]er superior al Cursului în profil unic al A.Î.S.M î[i întocmea lucrarea de absolvire cu aceea[i tem\, stîrnind o furtun\ la conducerea Academiei infestate cu fo[ti activi[ti de partid. Interven]ia unui profesionist, marele pedagog col. T\icu]oiu, va atrage aten]ia „speciali[tilor“ c\ proiectul fusese abordat în trecut chiar de Antonescu. 331 Mircea Agapie [i Jipa Rotaru, op. cit., p. 38.


309

cu toate c\ Horthy a insistat mereu s\ intervin\, [i chiar a f\cut-o, pentru a-[i asigura preluarea unor teritorii str\ine de la vecini. Partea [i mai interesant\ a proiectelor de ap\rare ale lui Ion Antonescu este aceea în care observ\m c\ nici chiar el nu punea mare pre] pe eficacitatea ap\r\rii comune. De aceea, pentru Planul de campanie pe 1935 el a prev\zut [i situa]ia în care România trebuie s\ se apere singur\ împotriva atacului simultan pe trei direc]ii strategice – dinspre Ungaria, dinspre URSS [i dinspre Bulgaria. Au fost prev\zute trei situa]ii: 1. Acoperirea grani]elor de sud [i vest [i ducerea luptei contra URSS (Planul „Mircea“). 2. Acoperirea grani]elor de sud [i est [i ducerea luptei contra Ungariei (Planul „Mihai“), la care se ad\uga Planul „Basarab“, care proiecta ocuparea Ungariei, în cazul în care la celelalte frontiere nu exist\ pericolul de conflict. 3. Acoperirea grani]elor de est [i vest [i ducerea luptei cu Bulgaria (Planul „Rare[“)332. În plus, planul cel mai important elaborat de generalul Ion Antonescu rezolva, pe hîrtie, situa]ia cea mai grea: rezisten]a statului român la o agresiune venit\ simultan din partea URSS, Ungariei [i Bulgariei. Acest plan, numit „Traian“, era cel care trebuia folosit în 1940. Carol II [tia de el. Pentru asta se deplasa foarte des în 1934 la Marele-Stat Major, unde Ion Antonescu îi f\cea prezent\ri detaliate ale planurilor de opera]ii. Dup\ întocmirea tuturor acestor planuri de ap\rare, Antonescu a descris [i nevoile de dotare ale Armatei pentru a putea asigura în practic\ ap\rarea ]\rii. Aici s-a lovit de afacerile regelui [i a intervenit ruperea brusc\ a rela]iilor între Carol II [i [eful Marelui Stat-Major. Pentru acela[i motiv, Ion Antonescu era îndrept\]it s\ considere atitudinea regelui Carol II în 1940 drept înalt\ 332

Ibidem, p. 37. (Prin „acoperirea grani]ei“ se în]elege opera]iunea militar\ de ap\rare a unei frontiere de stat, blocarea inamicului [i împiedicarea p\trunderii acestuia spre interior, cu scopul de a asigura posibilitatea de trecere la contraofensiv\ atunci cînd statul înainteaz\ cu procedurile de mobilizare, deplasare a for]elor [i rezolvare a problemelor diplomatice. Ea se va aplica la grani]ele de est [i de vest [i în timpul revolu]iei din decembrie 1989).

310


tr\dare, [tiind bine amîndoi c\ se putea rezista contra agresiunii sovietice. Ajutat de un alt tr\d\tor, generalul Florea }enescu, Carol II a jucat comedia Consiliului de Coroan\. Acest secret de stat, dac\ nu-l [tiau doar Antonescu [i regele, oricum îl [tiau foarte pu]ini. De aceea, discu]ia din timpul audien]ei din 1940 trebuie s\ fi fost extrem de violent\. Ion Antonescu nu era omul care s\ se lanseze în aventuri, astfel c\, în acele momente, centrul de greutate al demersurilor f\cute de Antonescu s-a g\sit în cererea de a i se încredin]a guvernul. Acum exist\ [i o ra]iune pentru acest demers extravagant: punerea în aplicare a planurilor de ap\rare a ]\rii întocmite de el, astfel încît s\ nu se produc\ alte ced\ri de teritorii. Cum vom vedea mai jos, acest demers lumineaz\ o serie de m\rturii pe care le avem [i nu le explic\m pîn\ acum decît prin ostilitatea sau frica lui Carol II fa]\ de Ion Antonescu. Cunoa[team acum c\ Antonescu scrisese ini]ial un memoriu, pe care nu l-a terminat, [i c\ a înaintat regelui o scrisoare – a[adar, un alt document decît memoriul – care sugera un singur lucru: predarea puterii executive în mîna sa. „Acum trebuie s\ ne întreb\m: ce facem?; [i avem datoria s\ strîngem rîndurile. Abandon\m totul [i ne r\fuim între noi? ori încerc\m chiar [i imposibilul? Aceasta trebuie s\ facem; opera va fi grea, dar nu imposibil\. Trebuie s\ o încerc\m. [...]. În fa]a catastrofei, am uitat totul. Sunt gata s\-mi dau concursul, dar la atitudine cinstit\, trebuie s\ mi se r\spund\ cu atitudine cinstit\. Nu m\ voi r\zbuna [i nu voi r\zbuna pe nimeni. Voi încerca numai s\ salvez ce mai este cu putin]\ de salvat din Coroan\, din ordine [i din grani]e.“333 A[adar, dac\ memoriul neterminat era un protest, scrisoarea era, de fapt, o cerere. Ea se întemeia pe angajamentul lui Ion Antonescu de a ap\ra grani]ele de vest [i sud, împotriva unui atac militar care s\ sprijine preten]iile teritoriale ale Ungariei [i Bulgariei. Cererea de 333

Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, pp. 53-54.


311

încredin]are a guvernului avea drept scop ap\rarea militar\ a Transilvaniei [i Cadrilaterului. Textul cererii ne oblig\ la cîteva concluzii nuan]ate, care se desprind prin logic\ de imaginea propagandistic\ în care Antonescu este prezentat ca adversarul intransigent al regelui, ca acuzatorul nedispus la concesii. Cel pu]in pentru începutul lunii iulie, Ion Antonescu nu arat\ inten]ia de detronare a lui Carol II [i, în al doilea rînd, nu pare a juca pe c\r]ile partidelor politice, ci pe cartea sa. Pare mai degrab\ convins c\ a venit momentul lui. El d\ asigur\ri de devotament fa]\ de rege [i arunc\ vina pe „for]ele oculte“ din anturajul s\u, apel transparent la rolul nefast jucat de camaril\ în pr\bu[irea ]\rii. De altfel, în mai toate demersurile sale la suveran, Ion Antonescu va începe prin a prezenta istoricul pr\bu[irii [i va continua prin a-i ar\ta regelui c\ l-a prevenit în numeroase ocazii. De altfel, conform relat\rii lui Antonescu, ultima audien]\ s-a terminat cu urm\torul schimb de replici: „(Carol): Ai fost întotdeauna foarte brutal cu mine! (Antonescu): Poate brutal, da, Majestate, dar întotdeauna loial [i sincer“. De[i scena a fost ridiculizat\ de unii autori, datorit\ patetismului desuet [i izului de ridicol pe care îl degaj\, reg\sim în aceast\ scurt\ secven]\ de dialog [i comportamentul feminin al regelui – invocat de Argetoianu [i Pamfil {eicaru în amintirile lor – [i fanfaronada generalului Antonescu, evocat\ de mai to]i cei care l-au cunoscut. Ne putem îns\ imagina, f\r\ s\ fabul\m prea mult, c\ Antonescu l-a acuzat „brutal“ de înalta tr\dare de ]ar\. Ie[irea lui Antonescu, în care putem vedea [i rezultatul combina]iei sale politice cu partidele, nu putea avea alt rezultat decît o dare afar\ din Armat\ a generalului. Cu toate asigur\rile de loialitate, decizia de arestare [i izolare a lui Ion Antonescu la m\n\stirea Bistri]a a fost luat\ de Carol II dup\ ce s-a convins sau a fost convins de anturaj c\, dincolo de cererea personal\ de a i se încredin]a guvernul, generalul este exponentul for]elor politice interne [i externe care îi puneau în pericol Tronul. Ion Antonescu ne d\ solu]ia exact\ a motivului

312


pedepsirii sale de c\tre rege cu atîta violen]\. Dup\ primirea mandatului, omul de încredere al lui Antonescu, Rio[anu – infiltrat de general în rîndurile legionarilor – îi va cere s\ se întîlneasc\ în ascuns cu Horia Sima. Întîlnirea a avut loc într-o cas\ conspirativ\, pe care Antonescu nu o cuno[tea, [i a fost dominat\ de un dialog identic celui purtat în trecut cu Codreanu: generalul îi cerea s\ nu mai agite apele, pentru c\ nu e preg\tit s\ ia puterea, iar Horia Sima îi r\spundea: „Dvs. ave]i s\ fi]i“. În final, Horia Sima î[i va informa leg\tura sa superioar\ informativ\, pe Moruzov, asupra acestei întrevederi, „turnîndu-l“ practic pe general la regele Carol. Suveranul a crezut atunci c\ nu este vorba doar de salvarea statului, ci [i de detronarea lui. Acesta ar fi motivul real al sanc]iunii. Oricum, este de subliniat c\ în tot acest demers complicat, Ion Antonescu s-a comportat ca un om politic cu pu]in\ experien]\. Nefiind versat [i tic\los, a pus interesul statului deasupra aspira]iilor personale, ceea ce l-a f\cut vulnerabil în fa]a lui Carol. Pe de alt\ parte, este incontestabil c\, de[i nu condusese niciodat\ o unitate militar\ în lupt\ – cum am ar\tat în detaliu în cartea mea Armata, mare[alul [i evreii – Ion Antonescu era un as al planific\rii pe hart\ a opera]iilor militare de anvergur\, ceea ce nu-i diminueaz\ cu nimic valoarea. Ace[ti oameni se numesc strategi. Aici, analiza situa]iei de criz\ care a dus la lovitura de stat din 2-14 septembrie 1940 trebuie s\ reintre în planul cronologic. Audien]a generalului Ion Antonescu a avut loc la 1 iulie [i nu a avut consecin]e imediate, regele p\rînd a ignora solicit\rile patetice ale militarului. Dup\ dou\ zile îns\, la 3 iulie, a[a cum am ar\tat, prime[te cererea de audien]\ a liderilor partidelor politice. Ea trebuie s\ fi avut leg\tur\ cu decizia regelui din acea diminea]\ de a forma un guvern Gigurtu împreun\ cu legionarii. Invita]i la Palat, politicienii sunt ruga]i s\ a[tepte, suveranul între]inîndu-se cu [eful Lega]iei germane la Bucure[ti, Wilhelm Fabricius. Motivul amîn\rii întîlnirii cu politicienii era dublu: aflarea pozi]iei Germaniei fa]\ de inten]ia numirii noului guvern [i


313

credin]a regelui c\ liderii partidelor au venit pentru a-i acorda sprijinul, în acel moment de criz\ grav\, prin acceptarea form\rii unui guvern de uniune na]ional\, tot sub conducerea lui Gigurtu [i cu legionarii în solu]ie. Cînd a ie[it din întîlnirea cu Fabricius, Carol, „ro[u [i congestionat“, va avea parte de un nou [oc, liderii partidelor f\cîndu-i un aspru rechizitoriu. Nici vorb\ s\-[i strîng\ rîndurile cu el [i cu Gigurtu, cum propusese mai devreme Antonescu. Pe acest fond tensionat, Carol II va ordona cenzurarea ac]iunilor publice ale liderilor politici [i re]inerea generalului Ion Antonescu în domiciliu for]at, atunci cînd afl\ c\ a avut o întrevedere secret\ cu Horia Sima. Nu [tim în ce m\sur\ Antonescu a vorbit acolo despre detronarea regelui sau Sima a pus ceva de la el, ca orice informator patentat. Aici, conform m\rturiei valoroase a Sabinei Cantacuzino, s-a produs un decalaj în timp, fa]\ de amintirea clasic\ a incidentului. Conform fiicei lui Ion C. Br\tianu, generalul Antonescu a fost mai întîi consemnat la domiciliul s\u din Predeal, în ziua de 4 iulie 1940. Ea ne informeaz\ c\ la 4 iulie Dinu Br\tianu a protestat la Ministerul de Interne: „Mai v\ atrag luare-aminte asupra gre[ealei de a aresta pe generalul Antonescu, ofi]erul nostru de frunte, în împrejur\rile de fa]\. Îi crea]i o aureol\ [i revolta]i întreaga Armat\“334. Pre[edintele PNL vedea lucid situa]ia, decizia regelui Carol II de a-l ostraciza pe nervosul general aducînd personalitatea lui în pozi]ia de principal opozant, f\r\ ca acest lucru s\ se fi conturat în planul realit\]ii. Am\nuntele acelor zile de la începutul lunii iulie arat\ c\ mi[c\rile regelui au fost, pe rînd: respingerea demersului partidelor politice (3 iulie), formarea guvernului Ion Gigurtu (3 iulie, dup\-amiaz\), re]inerea generalului Ion Antonescu în domiciliu for]at la vila sa de la Predeal (4 iulie), arestarea [i deportarea la m\n\stirea Bistri]a, jud. Vîlcea (9 iulie, diminea]a) [i trecerea sa în rezerv\ (12 iulie). 334 Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Ion. C. Br\tianu, vol. 2, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1996, p. 287.

314


Scena arest\rii lui Antonescu este relatat\ de Sabina Cantacuzino cu dramatism: „La 9 iulie, la Predeal, orele 6, generalul Antonescu este vizitat de procuror [i pretor ca s\-l aresteze. Le cere mandatul de arestare; r\spund c\ dup\ noua legisla]ie nu se mai d\ mandat, ci numai ordin. Refuz\ a se supune [i se retrage pentru a-[i face toaleta. Peste o or\ coboar\ [i g\se[te un ofi]er [i 4 jandarmi, care reprezentau for]a armat\ destinat\ s\ execute ordinul ministrului. Se urc\ – nu cum fusese invitat în auto-ul jandarmilor, de teama unui asasinat – ci într-al procurorului [i pornesc urma]i de auto-ul lui cu doamna Antonescu [i Mihai Antonescu, aflat la Predeal, [i de un auto cu servitoarele. La Sinaia, cortegiul oficial se opre[te [i le face semn s\ treac\ înainte. Se supuse, dar cînd se uit\ înapoi, cele dou\ auto-uri nu se mai vedeau“335. Generalul fusese r\pit. Speria]i, Maria Antonescu [i Mihai Antonescu se gr\besc spre Bucure[ti, pentru a-l alerta pe prim-ministrul Gigurtu, prieten cu Antonescu. Acesta nu [tia nimic de arestarea generalului, se intereseaz\ [i afl\ c\ arestarea se f\cuse „din înalt ordin direct“. În acest loc, mai multe surse vorbesc despre inten]ia lui Carol II de a-l asasina pe Ion Antonescu. Cunoscînd caracterul sanguinar al regelui [i antecedentele sale criminale – I.G. Duca; conducerea legionar\ în frunte cu Corneliu Z. Codreanu; sutele de legionari asasina]i dup\ eliminarea C\pitanului; alte sute de legionari asasina]i dup\ dispari]ia lui Armand C\linescu; b\nuiala c\ din ordinul s\u a fost otr\vit Nae Ionescu – apropia]ii lui Antonescu au încercat s\ fac\ o cît mai mare agita]ie în jurul incidentului. Mihai Antonescu l-a contactat pe prim-consilierul Lega]iei germane, Gerhard Stelzer: „El m-a rugat, m-a implorat chiar, s\ intervin în numele reprezentan]ei germane la rege în favoarea generalului arestat, deoarece acesta, prezentat de Mihai Antonescu ca «singura speran]\ a na]iunii române», era în pericol de a fi 335

Ibidem.


315

lichidat. Mihai Antonescu era adînc mi[cat, în timp ce adresa aceast\ rug\minte, repetînd mereu c\ numai generalul Antonescu ar fi fost în stare s\ salveze România [i s-o conduc\ în strîns\ alian]\ cu Germania. Ca motiv al arest\rii el invoca faptul c\ generalul era considerat de rege ca fiind cel mai de temut adversar politic“336. La acea dat\, 4 iulie 1940, Lega]ia german\ tr\ia satisfac]ia numirii guvernului filogerman Gigurtu [i rela]ia sa cu regele Carol II nu cuno[tea un conflict deschis. Prim-consilierul Stelzer s-a ar\tat destul de rezervat fa]\ de cererea lui Mihai Antonescu, dar a hot\rît s\-l informeze pe Fabricius asupra cazului. {eful Lega]iei l-a sunat pe mare[alul Palatului, Ernest Urd\reanu, [i s-a interesat, cu titlu privat, ce se întîmpl\ cu generalul Antonescu. Carol II face o criz\, dar le comunic\ germanilor c\ via]a lui Antonescu nu este în pericol. Prim-consilierul Stelzer a r\mas convins c\ tentativa de asasinare a generalului a fost real\: „Forma în care a fost f\cut\ aceasta comunicare ducea la concluzia c\ b\nuiala generalului c\ va fi lichidat a fost de la început justificat\“337. Al]i apropia]i ai lui Ion Antonescu au ac]ionat în alte locuri: „În timp ce Mihai Antonescu se adresa ministrului plenipoten]iar Fabricius, Mircea Cancicov, fostul ministru al economiei, [i generalul Rozin, l-au rugat pe îns\rcinatul special cu probleme economice, dr. Hermann Neubacher, s\ intervin\ pentru salvarea «celui mai bun b\rbat al na]iunii». Neubacher, care nu [tia de ac]iunea paralel\ a ministrului plenipoten]iar Fabricius, a f\cut la rîndul s\u, din proprie ini]iativ\, un demers particular, rugîndu-l pe generalul Dombrovschi, primar general al Bucure[tiului, s\-i aduc\ la cuno[tin]\ lui Urd\reanu p\rerea sa, a lui Neubacher, c\ un «accident întîmplat 336 Rolf Pusch/Gerhard Stelzer, Diploma]i germani la Bucure[ti, Ed. All, Bucure[ti, 2001, p. 122. 337 Ibidem.

316


generalului Antonescu ar face o impresie foarte proast\ la Cartierul General german»“338. S\ nu trecem cu u[urin]\ peste acest am\nunt! Cum adic\ „o impresie foarte proast\ la Cartierul General german“? Hermann Neubacher introduce aici, pentru prima oar\, ideea unui interes direct militar al structurii superioare de comand\ militare a Germaniei asupra generalului Ion Antonescu. Concluziile pe care le putem trage din aceast\ interven]ie sunt c\ atît germanii, cît [i Carol II, mizau pe un conflict armat cu URSS, c\ toate ced\rile acceptate de Carol erau legate de aceast\ perspectiv\ [i c\, în mod fundamental, b\t\lia politicii germane în România nu se ducea în jurul întreb\rii ce?, ci în jurul întreb\rii cine?. De aici putem extrage [i o ra]iune pentru insisten]a cu care a c\utat partea sovietic\ s\ afle în timpul Procesului de la Nürnberg de cînd dateaz\ preg\tirile Germaniei pentru atacarea URSS, precum [i insisten]a cu care au c\utat s\ afle anchetatorii sovieticilor de la Bucure[ti de la ce dat\ [tia Antonescu de atacul asupra Uniunii Sovietice. Ei încercau, de fapt, s\-[i justifice propriile preg\tiri de r\zboi [i agresiunile repetate, împotriva Finlandei, Poloniei [i României, printr-o „m\sur\ de prevenire“. Marile Puteri occidentale au înghi]it g\lu[ca asta. Dar observa]ia cea mai interesant\ este tot a prim-consilierului Stelzer: „Insolitul imixtiunii germane în aceast\ afacere rezid\, înainte de toate, în aceea c\ pe atunci generalul Antonescu n-avea înc\ nici o însemn\tate politic\ pentru Germania“339. O explica]ie plauzibil\ s-ar g\si într-o observa]ie, care nu poate fi niciodat\ întîmpl\toare, a principesei Martha Bibescu în Jurnalul ei. Referirile la „cazul Antonescu“ au o doz\ de ciud\]enie, deoarece sunt datate surprinz\tor. În consemnarea din 5 iunie 1940 – a[adar, cu o 338 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol [i Mare[alul Antonescu. Rela]iile germano-române (1938-1944), Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1994, p. 110. 339 Rolf Pusch/Gerhard Stelzer, op. cit., p. 123.


317

lun\ înainte de arestare – Martha Bibescu evoc\ vizita pe care i-a f\cut-o doamna Fabricius, so]ia [efului Lega]iei germane, [i îngrijorarea acesteia pentru soarta generalului Ion Antonescu: „În afar\ de so]ul meu, ar trebui ca cineva de pe aici, o voce apar]inînd acestei ]\ri, s\-l avertizeze pe rege c\ nu face bine vrînd s\-l lichideze pe Antonescu. Va avea nevoie de Armat\ [i Antonescu e singurul general bun de care dispune. Acum e din nou la închisoare. E absurd. Armata se va r\zvr\ti. Dac\ vrea cu adev\rat s\-l ucid\ pe Antonescu, regele se lipse[te exact de instrumentul care-i va fi necesar pentru a ]ine în mîn\ Armata“340. Ciud\]enia acestei consemn\ri vine [i din faptul c\, `ntrebat\ fiind de principes\ care sunt motivele tentativei de asasinat, doamna Fabricius va preciza ac]iunea politic\ ilegal\ a generalului: „Mi se pare c\ generalul Antonescu a luat prînzul cu Maniu [i cu Stelian Popescu [i c\ l-au vorbit de r\u pe rege“341. Analiza acestor informa]ii, atît de interesante, are nevoie de o sistematizare: Este posibil\ o confuzie de datare din partea principesei [i s\ fie vorba de 5 iulie, nu de 5 iunie, fapt care s-ar explica ori printr-o gre[eal\ de redactare înaintea public\rii, ori prin transcrierea post factum a amintirilor pe caiete, de pe file separate. În consemnare intervin cel pu]in trei informa]ii inexplicabile, pentru data de 5 iunie: c\ Antonescu ar fi din nou în închisoare (nu cunoa[tem alte arest\ri [i închideri ale generalului), c\ regele voia cu o lun\ în urm\ s\-l asasineze [i c\ Wilhelm Fabricius ar fi atras deja aten]ia regelui asupra importan]ei generalului (Lega]ia neag\ acest lucru, înainte de 4 iulie). În al treilea rînd, rela]ia Fabricius-Antonescu se dovede[te a fi foarte timpurie (a[a cum anun]\ mereu Ioan Hudi]\ în Jurnalul lui), iar rezervele germanilor, relativa 340 Martha Bibescu, Jurnal politic (1939-1941), Ed. Politic\, Bucure[ti, 1979, p. 179. 341 Ibidem, p. 180.

318


surpriz\ [i aparentul dezinteres nu au fost decît un joc actoricesc, menit s\ sublinieze neinterven]ia Germaniei în probleme interne ale României, dar [i s\ mascheze realitatea c\ aducerea lui Ion Antonescu la conducerea statului a fost o crea]ie a Germaniei naziste. În cazul unei erori de datare, relatarea se leag\, firesc, cu celelalte informa]ii, dezv\luid îns\ [i o cauz\ posibil\ a arest\rii [i inten]iei de asasinat: generalul Ion Antonescu conspira împreun\ cu Maniu [i acela[i Stelian Popescu (din vechea echip\ a lui Titulescu), la fel de toxic\ pentru rege ca [i în]elegerea cu Horia Sima. În mod cert, regele Carol II nu era un prost. El a în]eles c\, din to]i inamicii care complotau s\-l detroneze, numai generalul Antonescu putea fi un pericol, din momentul în care guvernul Gigurtu adusese legionarii la Putere, înpiedicînd astfel o lovitur\ dat\ de cel\lalt adversar periculos, Horia Sima. Iuliu Maniu sau Dinu Br\tianu p\reau, în continuare inofensivi. Aici este locul s\ punem în discu]ie [i ipoteza ca afirma]iile lui Iuliu Maniu despre Ion Antonescu – „nesigur“, „neserios“, „instabil“ etc. – s\ fi avut acela[i rol diversionist, cu scopul de a abate aten]ia de la principalul instrument al detron\rii. Era în spiritul perfect al iezuitului Maniu, tipic pentru felul lui ascuns, pref\cut, dar [i inteligent de a face jocul politic. Dac\ lucrurile stau a[a, atunci aceast\ manevr\ subtil\ ar fi singura în care un proiect al lui Maniu s-a îndeplinit. În sfîr[it, cunoscînd natura criminal\ a regelui Carol II nu putem exclude inten]ia de a elimina un martor greu al atitudinii sale de înalt\ tr\dare. Generalul a fost dus la m\n\stirea Bistri]a. Ion Antonescu va sta acolo pîn\ la 27 august, cînd se spune c\ a evadat. În realitate, regele Carol II hot\rîse eliberarea sa, la insisten]ele grupului de presiune Fabricius-Neubacher, condi]ionîndu-i eliberarea de stabilirea în domiciliu for]at din nou la Predeal. În afar\ de vizitele so]iei sale, Antonescu primise la Bistri]a


319

diferi]i emisari ai partidelor [i pe Mihai Antonescu, ales s\ ]in\ leg\tura cu Fabricius, fostul general devenind subit un tip interesant pentru nem]i, iar pentru români ca un adversar autentic [i o solu]ie viabil\ în vederea detron\rii regelui. La 17 iulie, Martha Bibescu revine asupra „cazului Antonescu“, furnizîndu-ne noi informa]ii interesante. Doamna Fabricius a vizitat-o din nou [i i-a spus: „Armata dv. trebuie s\ fie gata de r\zboi [i el este cel mai bun general pe care-l ave]i. Chiar dv. mi-a]i spus c\ a[a îl apreciaz\ [i francezii, care cunosc Armata dv. Tocmai de aceea regele face o nebunie trimi]îndu-l la pu[c\rie. Dac\-l omoar\, e o mare pierdere; dac\ nu-l omoar\, Antonescu va ie[i din închisoare în fruntea unei grup\ri de militari, pentru a-l izgoni pe Carol de pe Tron...“342 Pare, mai degrab\, înc\ o tentativ\ de a-l proteja pe Ion Antonescu, dar [i un prilej pentru a vorbi despre intrarea României în r\zboi. {i, cum este invocat\ opinia francez\ despre fostul general, aluzia so]iei [efului Lega]iei Germaniei la Bucure[ti nu poate fi decît la un eventual r\zboi cu URSS. Tema conflictului germano-sovietic, de[i pare prematur\ la jum\tatea lunii iulie 1940, era totu[i un subiect central al preocup\rilor regelui Carol II. El a[tepta un atac asupra URSS din partea Germaniei, cu angajarea României, astfel încît s\-[i salveze Tronul [i s\ ias\ din situa]ia critic\ de dup\ cedarea Basarabiei, putînd invoca un calcul realist [i inteligent la cedare, urmînd s\ recucereasc\ teritoriile române[ti din Est în scurt timp. Germania îns\ a atacat în Vest – terestru, în Fran]a [i aerian, în Anglia, amînînd lupta cu comunismul. Carol II n-a supravie]uit acestei amîn\ri. Ar mai fi de l\murit o problem\ controversat\, care ]ine de imaginea viitorului mare[al. S-a pus întrebarea legitim\: cum a fost posibil ca Ion Antonescu, un general notoriu antantofil, s\ devin\ „omul Germaniei“ în cîteva zile? Sigur 342

Ibidem, p. 196.

320


c\ se poate invoca oricînd doza de compromis politicianist în fa]a accesului la Putere, compromis care i-a adus apoi [i pe to]i civilii [i militarii ce au participat la salvarea sa de la asasinare în func]ii publice, dup\ lovitura de stat. Dar credem c\ Ion Antonescu nu a renun]at niciodat\ la credin]ele sale na]ionaliste puternice, fa]\ de care raporta orient\rile externe ale ]\rii [i ale lui. Este simplu s\ spunem c\ interesul na]ional, precum [i condi]ia concret\ în care ajunsese ]ara în 1940, împingeau inevitabil România c\tre Germania, iar acest lucru se întîmpla obligatoriu cu abandonarea filoantantismului. Dincolo de faptul c\ Ion Antonescu s-a considerat mereu subordonat unei datorii patriotice, el concretiza aceast\ datorie prin obliga]ia de a gestiona statul în condi]iile date. Acestea nu sunt, de fapt, scuze pentru atitudinea lui aparent filogerman\. Ion Antonescu trebuie în]eles ca personaj complex [i, mai ales, ca general sau civil a c\rui infrastructur\ mental\ a fost întotdeauna, pîn\ la sfîr[it, una de militar. De aceea, r\spunsul la enigma trecerii aparente a lui Antonescu de la filoantantism la colaborarea deplin\ cu Germania poate fi g\sit la un om din imediata lui apropiere. Gheorghe Barbul, confident [i [ef de cabinet al lui Antonescu la Ministerul de Externe, arat\ c\ viitorul mare[al „era de acord [înc\ din 1937, n.a.] cu ideea c\, dac\ alian]a franco-rus\ ar deveni un fapt împlinit, România trebuia s\ ia o pozi]ie hot\rît\ al\turi de Germania, singura putere european\ care putea, în caz de r\zboi, s\ bareze drumul Armatei Ro[ii c\tre inima continentului“343. A[adar, atitudinea lui venea dintr-o gîndire strategic\, pe scheletul unei concep]ii militare, dar cu aplicabilitate politic\. Fundamental în în]elegerea schimb\rii de orizont a lui Ion Antonescu a fost pericolul comunist reprezentat de tendin]ele expansioniste ale URSS. Gîndirea lui a fost corect\ în plan strategic; nu dicut\m aici erorile politice pe care le-a f\cut mai tîrziu. Dar trebuie subliniat\ concordan]a dintre concep]ia 343

Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al treilea Om al Axei, Ed. PRO HISTORIA, Bucure[ti, 2001, p. 39.


321

strategic\ a acestui general [i temerile lui Nicolae Titulescu din anii preceden]i: Fran]a folosea România ca obiect de manevr\ în rela]iile ei cu URSS, iar România pierdea Basarabia în ambele scenarii – de mîn\ cu Fran]a sau cu mîna sucit\ la spate de Germania. Nerezolvarea la timp a problemei Basarabiei, prin legitimarea definitiv\ [i recunoscut\ de URSS a st\pînirii noastre, prin înt\rirea economic\, politic\ [i social\ a apartenen]ei sale la Patria Mam\ a fost eroarea noastr\. A[a s-a f\cut c\, în loc s\ se produc\ o revolt\ general\ a popula]iei Basarabiei împotriva invaziei sovietice, românii au fugit peste Prut în debandad\, iar o minoritate rusofon\ [i o mîn\ de evrei comuni[ti i-au gonit cu pietre. Poate c\ [i unii [i al]ii meritau pedeapsa cuiva. S-a întîmplat s\-l cheme Antonescu, dar putea s\-l cheme Iacobici sau Ilcu[. L-a chemat îns\ precis Antonescu, pentru c\ dintre ace[ti trei generali, numai unul a ac]ionat [i în plan politic. Credem c\ vechiul tandem Titulescu-Antonescu a fost legat, înc\ din anii ’20, de multe [i mari secrete, pe care noi înc\ nu le cunoa[tem. Mai credem c\ omul politic Ion Antonescu a intrat de timpuriu în complotul preg\tit de partide pentru r\sturnarea lui Carol II [i c\ în toate rundele a jucat numai cartea sa. Patriot incontestabil, b\rbat intransigent [i atins de paranoia lupt\torului care î[i strig\ dreptatea în fa]a unui loc r\mas pustiu, el î[i va atinge limitele foarte repede.

Jurnalul loviturii de stat Istoriografia român\ nu are dubii atunci cînd afirm\ c\ detronarea regelui Carol II a avut drept cauza principal\ pierderea nord-vestului Transilvaniei prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940. Oricîte informa]ii [i detalii noi descoperim, aceast\ impresie r\mîne [i este, f\r\ discu]ie,

322


imprimat\ în harta destinului tragic al României, hart\ dup\ care c\l\torim [i ast\zi prin Istorie. Felul cum a fost dezmembrat\ România în acel an nefericit este cunoscut. Istoricii sunt din ce `n ce mai uni]i în a recunoa[te c\ aceste pierderi teritoriale au fost favorizate de marile erori politice ale regimului carlist, produse pe fondul distrugerii sistemului democratic al ]\rii [i al pierderii capacit\]ii de a mai juca eficient pe scena diplomatic\ european\. Simptomele acestor boli s-au ar\tat din timp [i au fost prezentate pe larg în studiul de fa]\. Criza decisiv\ s-a manifestat pe masa de opera]ie a Consiliilor de Coroan\ din 30 [i 31 august 1940. România a fost „operat\“ atunci cu mîinile oamenilor no[tri politici [i s-a dat jos schilodit\, cu membrele amputate, sl\bit\ [i umilit\. Este de remarcat c\ la Consiliu de Coroan\ convocat în data de 30 august, la ora 3.00 diminea]a, au fost prezente, ca urmare a invita]iei regelui, [i cîteva personalit\]i care nu f\ceau parte, oficial, din institu]ia Consiliului de Coroan\, a[a cum fusese ea decretat\ la 30 martie 1938. Acest fapt este important – a[a cum observ\ foarte bine istoricul Ion Mamina – deoarece au votat [i persoanele care nu f\ceau parte din institu]ia Consiliului de Coroan\344. Felul în care s-au adunat persoanele la Palat în noaptea aceea [i faptul c\ toat\ lumea a votat conduc la o singur\ concluzie: decizia de acceptare a Dictatului de la Viena a fost ilegal\. Ea s-a luat în afara prevederilor legale – fie ele chiar [i dictatoriale, impuse prin Constitu]ia din 1938 [i prin decrete-legi abuzive – [i nu vedem alt scop al acestei înc\lc\ri a legilor date tot de el, decît c\ regele Carol II a c\utat s\-[i asigure o majoritate în favoarea accept\rii Dictatului. Vaietele din jurnalul lui plin de diversiuni nu pot impresiona decît o fire prea romantic\. Carol II este principalul vinovat al acestei catastrofe [i atitudinea partidelor politice mari, a militarilor [i a opiniei 344

Ion Mamina, Consilii de Coroan\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1997, p. 230.


323

publice, care îl condamnau pentru aceast\ ultim\ crim\, este pe deplin justificat\. Au fost în aceast\ adunare ilegal\ 19 de voturi pentru acceptarea Dictatului, 10 împotriv\ [i o ab]inere, a unui oarecare Sidorovici, care umbla în pantaloni scur]i. Se desprind ca vinova]i de cedarea teritoriului, printre cei care au votat pentru, cî]iva generali, între care [i [eful Statului-Major General, Gheorghe Mihail, care avea antecedente de la[itate din timpul primului r\zboi mondial, cînd [i-a înscenat sustragerea de la îndatoririle militare. Un singur general s-a opus, demn, vertical [i, ironia soartei, de origin\ germano-evreiasc\: Arthur V\itoianu (Weithofer). Interven]ia lui, pe cît de scurt\, este un exemplu de atitudine patriotic\, a[ezat\ ferm pe coloana vertebral\: „Sire, ascultîndu-i pe to]i cei care au vorbit pîn\ acum, am impresia c\ ne g\sim în situa]ia unui popor c\ruia i se cere s\ fie ucis, umilit, sfî[iat, cu buna sa voie. În asemenea condi]iuni, M\ria Ta, nu pot accepta s\ m\ închin, nu pot accepta arbitrajul“345. Punct! Impresionant\, prin claritatea viziunii sale transtemporale, a fost [i pozi]ia mitropolitului Nicolae B\lan: „Un popor care nu este în stare s\ se apere [i s\ aduc\ jertfe pentru aspira]iunile sale este menit pieirii. A accepta arbitrajul înseamn\ a intra în necunoscut“346. S-au mai opus C.I.C. Br\tianu, Ion Mihalache, Mihail Popovici, Victor Iamandi, Victor Antonescu, A.C. Cuza, Gheorghe Angelescu [i Silviu Dragomir. Adunarea a durat aproximativ o or\, sub presiunea celor ce se petreceau la Viena, f\r\ ca participan]ii s\ cunoasc\ detaliile Dictatului. Abia a doua zi, la ora 20.00, „a sosit Alexandru Romalo, ministrul României la Berlin, care a adus documentele semnate la Viena, protocolul [i textul Dictatului“347. Tr\d\torii au cedat Ungariei 42 243 km2 din teritoriul ]\rii, locuit de 2 607 007 cet\]eni 345

Ibidem, p. 238. Ibidem, p. 241. 347 Ibidem, p. 251. 346

324


români. Au urmat masacrarea unei p\r]i a popula]iei române[ti, deportarea [i maghiarizarea for]at\ a supravie]uitorilor, distrugerea propriet\]ii române[ti, distrugerea bisericilor ortodoxe [i ostracizarea preo]ilor, înrolarea tinerilor români în Armata Ungariei [i trimiterea lor pe front, în linia întîi, pentru a fi decima]i. Autorul imoral din afar\ al acestei drame române[ti este Germania nazist\, care are înc\ o mare datorie nepl\tit\ fa]\ de noi. Dup\ confruntarea cu realit\]ile dureroase ale Dictatului, regele Carol II convoac\ un nou pseudoconsiliu de Coroan\, la miezul nop]ii de 30 spre 31 august, cu scop informativ, r\ul fiind deja f\cut. La aceast\ întrunire au fost invita]i [i Iuliu Maniu [i Gheorghe Br\tianu [i a ap\rut [i Nicolae Iorga, pe care evenimentele îl surprinseser\ la B\ile Herculane. Carol i-a întîmpinat în stilul s\u agramat [i demagogic, cu un text desprins din propaganda carlist\ a ultimilor ani, menit s\-i salveze Tronul: „Eu, ca cîrmaci (sic!) [i ca cîrmaci (sic!) credincios datoriei sale, orice vom avea de îndurat [i de plîns, voi sta f\r\ [ov\ire s\ ]iu cîrma dreapt\ [i s\ duc ]ara la limanul cel bun“348. Iorga l-a p\lmuit primul, subliniind [i ilegalitatea consf\tuirii din seara precedent\: „Votul unui tîn\r, mai mult sau mai pu]in chemat, a putut sta al\turi de votul generalului V\itoianu [i al altor persoane, care au jucat un rol de c\petenie în constituirea României, a[a cum este“. Apoi l-a c\lcat în picioare Iuliu Maniu: „Procedura de arbitraj este o judecat\ convenit\, prin urmare, hot\rîrea de acolo izvor\[te [i din voin]a noastr\. Or, ceea ce trebuia cu ori[ice pre] înconjurat este c\ orice hot\rîre s-ar aduce, s\ nu aibe aparen]a c\ izvor\[te [i din voin]a poporului [i a statului românesc. [...] Maiestate, eu, în numele poporului român din Ardeal, protestez contra ruperii integrit\]ii Ardealului, protestez împotriva alipirii acestor p\r]i c\tre Ungaria [i protestez în contra procedurii care s-a observat, care d\ 348

Ibidem, p. 252.


325

aspectul c\ aceast\ ciuntire a acestei p\r]i a Ardealului se întîmpl\ oarecum cu învoirea noastr\, printr-o judecat\ convenit\ de noi“. În finalul interven]iei sale mu[c\toare, Iuliu Maniu îi va spune regelui în fa]\ [i marele adev\r: guvernele care au semnat ced\rile teritoriale au fost nereprezentative, pentru c\ î[i aveau izvorul într-o lovitur\ de stat dictatorial\, [i nu în sistemul politic democratic al ]\rii, care adusese acele teritorii la Patria Mam\. Cu alte cuvinte, Iuliu Maniu atr\gea aten]ia c\ o revenire la Constitu]ia democratic\ [i la sistemul parlamentar al ]\rii nu va mai recunoa[te ced\rile teritoriale [i va lupta pentru anularea lor. Aceast\ viziune politic\ s\n\toas\ a lui Iuliu Maniu corespundea inten]iilor sale imediate de ac]iune pentru revenirea la democra]ie, sperînd c\ regele va ceda m\car în ultimul moment. Carol îns\ l-a oprit cu formula clasic\ a imbecililor: „V\ rog s\ nu face]i politic\ intern\“. Iuliu Maniu nu s-a l\sat: „Acestea le spun nu pentru a face politic\ intern\, ci pentru a ar\ta în viitor c\ hot\rîrea care se aduce pentru dezlipirea Ardealului nu are izvoarele de drept, pe care ar trebui s\ le aib\“. Se contura atunci noul proiect politic al pre[edintelui Partidului Na]ional }\r\nesc, pe care îl va urma cu tenacitate pîn\ la moarte, ridicîndu-[i o binemeritat\ aureol\ deasupra capului care gîndise pîn\ atunci [i multe prostii. Atitudinea lui din acea adunare de la sfîr[itul lui august 1940 este important\ pentru a în]elege toate celelalte manevre pe care le-a imaginat [i condus, [i la detronarea lui Carol II, [i la negocierile cu Antonescu, [i la momentul trecerii Prutului, [i la grava eroare a trecerii Nistrului, [i la 23 august 1944 [i dup\. {edin]a acestei consf\tuiri informative, declarat\, impropriu, Consiliu de Coroan\, s-a ridicat la ora 2.15 din ziua de 1 septembrie 1940. Avem convingerea c\ Iuliu Maniu a plecat de la aceast\ întîlnire cu hot\rîrea de a-l detrona pe Carol prin orice mijloace. Dar s\ încerc\m o reconstituire a evenimentelor, ca [i cum am citi jurnalul unui personaj care a avut la dispozi]ie toate informa]iile cunoscute:

326


27-28 august 1940. La m\n\stirea Bistri]a se prezint\ colonelul Baiulescu împreun\ cu comandantul Legiunii de Jandarmi Vîlcea [i îl anun]\ pe Ion Antonescu: „Sunte]i liber, am venit s\ v\ iau“349. De]inutului, aceast\ veste i s-a p\rut suspect\, fiind con[tient c\ regele Carol organiza asasinate politice prin intermediul Jandarmeriei [i ]inînd minte c\ aceea[i manevr\ se petrecuse [i la arestare. Maicile, atrase de partea fostului general prin intermediul femeilor din anturajul s\u, se opun [i amenin]\ cu baricadarea m\n\stirii. A doua zi, Ion Antonescu este transportat la mo[ia Florica a familiei Br\tianu, unde îl a[teptau mama [i so]ia sa, împreun\ cu Mihai Antonescu. Familia Br\tianu îi ofer\ protec]ie, con[tient\ c\ regele nu va îndr\zni s\ violeze acea proprietate sacr\ [i istoric\, f\r\ a provoca un scandal interna]ional. Ion Antonescu îns\, ca fost militar cu onoare, hot\r\[te s\ se supun\ ordinului de a-[i stabili domiciliul for]at la Predeal, evitînd astfel, tot cu demnitate, s\-[i expun\ prietenii liberali la o agresiune. Odat\ ajuns la Predeal, Antonescu va fi contactat în diminea]a zilei de 29 august de c\tre Mihai Antonescu, pentru a-l aduce la Bucure[ti. 29 august 1940. Seara, în jurul orei 19.30, cî]iva lideri importan]i ai PN} se întrunesc în absen]a lui Maniu, aflat la Cluj, [i comenteaz\ zvonul c\ se preg\te[te la Viena un arbitraj româno-ungar, patronat de Germania [i Italia. B\nuielile lor sunt înt\rite de telefoanele insistente primite de la Ernest Urd\reanu, care solicita prezen]a lui Maniu la Consiliul de Coroan\ din noaptea aceea. Îngrijora]i de ideea c\ ar putea avea loc o cedare de teritoriu în Transilvania din partea regelui Carol, liderii ]\r\ni[ti Ion Mihalache, Virgil Madgearu, Mihai Popovici [i Ioan Hudi]\ pun în discu]ie detronarea regelui [i instituirea republicii. Ei îl v\d ca pre[edinte al Republicii pe Iuliu Maniu, care va reintroduce 349

Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, p. 330. (În continuare e aceea[i surs\).


327

sistemul democratic [i va putea „s\ lase guvernul unui om mai tîn\r“350. Nu [tim mai nimic despre Ion Antonescu, m\rturiile epocii considerîndu-l înc\ arestat la Bistri]a sau eliberat [i ]inut cu domiciliu obligatoriu la Predeal. Mai multe surse vorbesc despre dou\ întîlniri cu Wilhelm Fabricius petrecute în ultimele zile ale lunii august. Aflat înc\ din decembrie 1939 în contact informativ cu [eful Abwehr-ului, amiralul Canaris, [eful SSI, Mihai Moruzov, preg\te[te o vizit\ în Italia, pentru a evalua stadiul în]elegerii secrete asupra înfiin]\rii [i func]ion\rii unor unit\]i de informa]ii [i paz\ germane pe teritoriul României [i asupra m\surilor luate în vederea protej\rii cîmpurilor petroliere. Totodat\, Moruzov a[tepta s\ fie informat despre pozi]ia Germaniei în diferendul româno-ungar. 30 august 1940. De la ora 3.00 p`n\ la ora 4.00 diminea]a se desf\[oar\ întrunirea de la Palat în care se hot\r\[te cedarea în fa]a Dictatului de la Viena. La ora 10.20 are loc o [edin]\ a Biroului Politic al PN}, condus\ de Iuliu Maniu. Acesta face un portret al crizei printr-un portret al regelui Carol: „Dezastrul de azi este opera unui dezechilibrat care de zece ani a folosit avantajele care i le-a dat Tronul pentru a corupe oamenii politici, exploatîndu-le ambi]iile [i pasiunea pentru avere. Aceast\ clic\ de tic\lo[i, în cap cu Carol, poart\ cea mai mare r\spundere pentru nenorocirile care s-au ab\tut asupra ]\rii. Bineîn]eles, [i noi, ceilal]i, care l-am comb\tut, avem [i noi o parte de r\spundere pentru a nu fi reu[it s\-l înl\tur\m de la Tron mai de mult“351. Totodat\, liderul ]\r\nist lanseaz\ teza unei în]elegeri secrete între Carol II [i germani, care ar cuprinde acceptarea Dictatului de la Viena în schimbul garan]iilor de securitate italo-germane [i a men]inerii sale pe Tron. Chiar în timpul interven]iei sale, 350 351

Ioan Hudi]\, op. cit., p. 297. Ibidem, p. 300.

328


Ernest Urd\reanu sun\ la telefon [i anun]\ c\ regele îl invit\ pe Iuliu Maniu într-o audien]\ la ora 17.00. De la ora 12.00 [edin]a Biroului Politic al PN} se ridic\ [i Iuliu Maniu pleac\ la Dinu Br\tianu, pentru a se în]elege asupra atitudinii comune fa]\ de regele Carol. Grupului de conducere al ]\r\ni[tilor care merg pe varianta instaur\rii Republicii i se al\tur\ [i doctorul Nicolae Lupu. În continuare nu [tim nimic de Ion Antonescu. În jurul orei 13.30, Ioan Hudi]\, secretarul adjunct al PN}, are o întîlnire confiden]ial\ cu generalul David Popescu, ministrul de Interne în guvernul Ion Gigurtu. Generalul Popescu confirm\, cu titlu de certitudine, informa]ia privind în]elegerea Carol-Fabricius asupra ced\rii teritoriale în schimbul p\str\rii Tronului: „Toat\ p\pu[\ria tragic\ de la Viena – a continuat generalul – este pus\ la cale de Urd\reanu, înc\ de o s\pt\mîn\ în urm\, împreun\ cu Fabricius; eu [tiu precis acest lucru, c\ci am citit cu ochii mei telegrama acestuia c\tre Ministerul lui de Externe; cînd va veni timpul, voi dovedi cu acte afirma]ia mea“352. Aceast\ tem\, înc\ foarte controversat\, are privilegiul de a fi enun]at\ din cel pu]in dou\ surse diferite, Maniu aflînd de ea din surse proprii, iar ministrul de Interne al ]\rii confirmînd-o independent. Întors de la Dinu Br\tianu, Iuliu Maniu i-a cerut lui Ioan Hudi]\ s\-l contacteze din nou pe generalul David Popescu [i s\-l roage s\-i pun\ la dispozi]ie telegrama lui Fabricius c\tre Ministerul s\u de Externe, „document de o mare importan]\ pentru ac]iunea noastr\ în contra lui Carol“. Maniu s-a dus la ora 17.00 la Carol, unde a stat 35 de minute. Conform relat\rii proprii f\cute în fa]a colegilor s\i de partid, în aceea[i sear\, Iuliu Maniu i-ar fi cerut în final regelui „s\ abdice [i s\ lase Tronul voievodului Mihai“. Regele a încheiat brusc audien]a, declarînd c\-[i asum\ „toat\ r\spunderea în privin]a ap\r\rii intereselor noastre“. În sînul conducerii PN} s-a ridicat din nou problema instaur\rii 352

Ibidem, p. 301.


329

Republicii, proiect la care numai Iuliu Maniu se opunea, dar decisiv. Totodat\, în deplas\rile sale la Cluj, Iuliu Maniu sondeaz\ varianta unei Transilvanii independente, proiect al s\u mai vechi, ca solu]ie acceptat\ de Anglia [i folosit\ în alternativ\ cu ocuparea Ardealului de Nord de c\tre unguri. Cine urm\re[te cu aten]ie interven]ia lui Maniu la pseudoconsiliul de Coroan\ din 31 august, va constata c\ liderul ]\r\nist a f\cut aluzie în repetate rînduri la acest proiect personal. Reamintim c\ în timpul Marii Adun\ri Na]ionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 pozi]ia lui Iuliu Maniu a fost în favoarea unui stat transilv\nean independent pe o perioad\ de zece ani, timp în care s\-[i negocieze alipirea la Regatul României. 31 august 1940. Dup\ miezul nop]ii se desf\[oar\ la Palat consf\tuirea informativ\ a regelui cu lideri militari [i politici, sub titulatura de Consiliu de Coroan\. Descriind a doua zi diminea]a colegilor s\i pozi]ia pe care a adoptat-o în timpul întrunirii de la Palat, Iuliu Maniu îi va min]i, spunînd c\ ar fi propus, de fa]\ cu toat\ lumea, „abdicarea lui Carol imediat [i trecerea Coroanei fiului s\u, Mihai“353. Din stenograma întrunirii de la palat nu se poate desprinde nici m\car o aluzie. Publicînd în aceea[i zi un comunicat l\muritor asupra pozi]iei PN} fa]\ de cedarea Transilvaniei, Maniu nu aminte[te nimic de cererea de abdicare354. Începînd cu ora 12.00 în Bucure[ti se desf\[oar\ o mare manifesta]ie popular\ la statuia lui Mihai Viteazul. Se estimeaz\ c\ au participat aproximativ 10 000 de oameni [i c\, dintr-o adunare de protest fa]\ de Dictatul de la Viena, ea s-a transformat repede într-o manifesta]ie anticarlist\. Mul]imea s-a îndreptat apoi spre Palatul Regal, dar a fost barat\ de cordoane ale Poli]iei. Demonstran]ii se duc în fa]a 353 354

Ibidem, p. 303. Ion Mamina, op. cit., p. 276.

330


casei lui Iuliu Maniu [i fac acolo un act public de solidaritate. Liderii ]\r\ni[ti sunt tot mai convin[i c\ între Carol II [i Wilhelm Fabricius, adic\ Hitler, exist\ acea în]elegere secret\ privind supravie]uirea pe Tron în schimbul ced\rii teritoriale f\r\ opozi]ie [i c\ în combina]ie au intrat [i legionarii lui Horia Sima. Aceast\ tez\ are nevoie de o scurt\ analiz\ l\muritoare, deoarece este subiectul unei controverse între cei mai cunoscu]i istorici. Cercet\torii aten]i ai evenimentelor din vara anului 1940 nu ezit\ s\ prezinte raptul teritorial ca pe o agresiune a Uniunii Sovietice, Italiei [i Germaniei. Se despart îns\ atunci cînd analizeaz\ cauzele [i identific\ vinova]ii. În versiunile de ultim\ or\ ale istoricilor intr\, f\r\ îndoial\, [i condi]ion\rile politice, în sensul temerii ca opiniile lor s\ nu fie interpretate [i folosite cu scopuri politice în România anului 2002. Subiecte de interes strict istoric, cum sunt cazul Ion Antonescu sau problema Monarhiei, continu\ s\ joace un rol activ [i direct pe scena politic\ actual\. Istoricul dore[te întotdeauna s\-[i p\streze deta[area de politic, pentru a da operei sale o greutate [tiin]ific\. Autorul acestor rînduri nu are prejudec\]i. De aceea, problema ced\rilor teritoriale ca urmare a unui complot între Carol II [i Germania va fi tratat\ cu aparatul logic. Pentru început, este de semnalat c\ Jurnalul lui Ioan Hudi]\ degaj\ sentimentul unei isterii anticarliste, pigmentate cu apelative de tip „bestie“, „dezechilibrat“, „descreierat“. În al doilea rînd, Jurnalul are [i un evident scop istoriografic, urm\rit de autor [i controlat de Maniu, vizînd o cronic\ eroic\ a activit\]ii Partidului Na]ional }\r\nesc, în viziunea exclusiv\ a acestuia. De aici, numeroasele accente de subiectivitate [i diferitele informa]ii v\dit false. Privit\ numai din aceast\ perpectiv\, teza complotului Carol-Fabricius pare mai degrab\ o exagerare a grup\rii ]\r\niste, cu scopul de a-l discredita pe suveran, dar [i cu ]inta precis\ de a-i g\si o vin\ atît de grav\, un act de tr\dare atît de tic\los, încît detronarea lui s\ se prezinte drept justificat\. Partidul Na]ional }\r\nesc avea


331

aceast\ problem\ – pe care noi o cînt\rim ast\zi cu deta[area oferit\ de factorul timp – pentru c\ acest partid îl detronase pe regele Mihai I în 1930 [i tot el îl urcase pe Carol Caraiman pe Tron. Bîntuit de proiectul republican, datorit\ puternicei sale componente de Stînga, PN} risca s\ r\mîn\ în Istorie drept antimonarhic. De aici [i rezisten]a lui Iuliu Maniu la proiectul republican, la care trebuie s\ ad\ug\m [i calculul firesc al posibilit\]ii de a controla un rege tîn\r [i neexperimentat. Adept al inexisten]ei complotului Carol-Fabricius, istoricul Dinu C. Giurescu consider\ c\ „Acuza]iile erau absurde. Dar în acele zile, nimic nu mai oprea resentimentele [i du[m\niile s\ se exprime pe fa]\“355. Opinia reputatului istoric se bazeaz\ pe constatarea c\ „Pr\bu[irea hotarelor nu avea nici o leg\tur\ cu regimul intern din România. Oricare ar fi fost acesta, ultimatumul sovietic [i cererile teritoriale formulate de Budapesta [i Sofia veneau inevitabil, în s\pt\mînile dintre 10 mai [i 22 iunie 1940“356. La polul opus al acestei teze se afl\ opinia istoricului Gheorghe Buzatu. Distinsul profesor ajunge la concluzia c\, în faptul declan[\rii celui de-al doilea r\zboi mondial, în care s-au înscris [i pierderile teritoriale ale României, au contat doi factori: for]ele profunde [i personalitatea omului de stat. For]ele profunde erau: factorii geografici, condi]iile demografice, for]ele economice, cele financiare, sentimentul na]ional, na]ionalismele, sentimentul pacific (la care noi ad\ug\m for]ele politice oculte). Rolul personalit\]ii omului de stat, a conduc\torului de na]iune, a contat atît prin felul în care a reac]ionat la ac]iunea for]elor profunde, cît [i prin felul în care a reu[it el s\ le influen]eze pe acestea. În final, omul de stat a contat prin decizie. „Calchiate pe o atare schem\, ra]iunile [i desf\[ur\rile evenimentelor anului 1940, precum [i interven]iile variilor personaje ne conving, finalmente, c\ în evolu]ia cazului 355

Dinu C. Giurescu, România în al doilea r\zboi mondial (1939-1945), Ed. All, Bucure[ti, 1999, p. 41. 356 Ibidem.

332


decisiv s-a dovedit rostul omului de stat, în cazul României – al regelui Carol al II-lea (cu voin]a-i nestr\mutat\ de a-[i p\stra situa]ia cu orice pre], inclusiv aceea de a admite pr\bu[irea grani]elor României Mari)“357. O alt\ personalitate a istoriografiei române contemporane, Florin Constantiniu, constat\ c\ „Dac\ Maniu, Antonescu [i legionarii ap\reau ca solu]ii politice ale catastrofei, cel care întrunea unanimitatea urii era regele Carol al II-lea. Fideli nu-i mai r\m\seser\ decît Duduia [i cî]iva membri ai camarilei, însp\imînta]i la gîndul c\ se apropie ceasul socotelilor. Între cedarea Basarabiei [i a nordului Bucovinei [i cea a Ardealului de Nord, Carol crezuse c\ poate îmbuna pe Hitler, reconciliindu-se cu legionarii“358. Din p\cate, opera publicat\ a istoricului de mare rigoare Ioan Chiper, în care face o pre]ioas\ analiz\ asupra rela]iilor României cu Germania nazist\ nu dep\[e[te nivelul anului 1938, informa]iile pe care le prezint\ ajutîndu-ne doar s\ constat\m c\, pîn\ la un punct (vara anului 1940), Germania s-a comportat corect fa]\ de noi, c\ noi i-am întors spatele iresponsabil, f\r\ a juca echilibrul în balan]a Puterilor, [i c\ propaganda privind finan]area Mi[c\rii legionare a lui Corneliu Z. Codreanu este mincinoas\. De fapt, versiunile istoricilor români se însumeaz\, nu se exclud. Este cu totul obiectiv ca, privind din punctul de vedere al lui Carol II, lupta sa pentru a-[i p\stra Tronul s\ i se par\ normal\. Carol este judecat pentru ducerea nivelului de compromis dincolo de limita sa ra]ional\, pentru c\ un regim politic democratic, un Parlament [i un guvern constitu]ional ar fi preluat în mod organic [i formal func]ia principal\ de a r\spunde pentru decizii de aceast\ natur\ grav\. Nu [tim ce ar fi hot\rît Parlamentul României în fa]a ultimatumurilor 357

Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999, p. 382. 358 Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1999, p. 357.


333

sovietice [i italo-germane. Poate ar fi cedat [i el, dup\ lungi [i sfor\itoare declara]ii patriotice. Or, Carol credea c\, salvînd prezen]a pe Tron salveaz\ [i ]ara, statul fiind el. În realitate, Carol II a c\zut în capcana pe care [i-a întins-o singur, iar inactivitatea partidelor [i nep\sarea popula]iei au contribuit la construirea ei. Preluînd întreaga putere a statului, Carol II a preluat [i întreaga responsabilitate a catastrofei. El nu mai avea nici pe cine s\ dea vina, nici cu cine s\ g\seasc\ solu]ii salvatoare. Singurul lucru pe care l-a f\cut, în prelungirea unei gîndiri aberante cu care fusese exersat înc\ din tinere]e, a fost s\ joace subteran de partea Angliei, organizînd împreun\ cu aceasta distrugerea cîmpurilor petroliere [i, în acela[i timp, de partea Germaniei, acceptînd f\r\ rezisten]\ proiectele ei strategice în România. Cînd Hitler a pus mîna pe planurile secrete de distrugere a accesului s\u la petrolul românesc, Carol II n-a mai reprezentat decît o piedic\, nicidecum un partener de negociere. În aceste condi]ii, la care trebuie s\ ad\ug\m Directiva secret\ a lui Hitler din 31 iulie, prin care î[i anun]a intimii c\ a hot\rît atacarea URSS în prim\vara anului 1941, ceea ce s-a întîmplat cu România în august-septembrie 1940 nu a mai fost decît o conducere mascat\ a politicii interne [i externe a ]\rii noastre din sediul Lega]iei Germaniei la Bucure[ti. Wilhelm Fabricius va impune guvernul filogerman al lui Gigurtu, îl va proteja pe Ion Antonescu [i va negocia cu el, apoi va coordona mi[c\rile lui Horia Sima. De aceea, peste tot unde se iau decizii personale – la Palat, la Bistri]a sau la Predeal, la Bra[ov, unde era Horia Sima, sau la Ploie[ti, unde opera Moruzov – vom întîlni acela[i personaj cheie: Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei în România, fie consultat, fie f\cînd recomand\ri imperative. Revenind la evenimentele din 31 august 1940 [i la mi[c\rile Partidului Na]ional }\r\nesc, vom observa c\ principala preocupare a lui Iuliu Maniu era s\ poat\ conduce el jocurile, folosindu-se de informa]ii [i indivizi în scop propriu. El este unul dintre cei patru actori care au contat pe cîmpul de

334


lupt\, al\turi de Carol II, Fabricius [i Antonescu. Fiecare avea proiectul s\u [i to]i interac]ionau în jurul unei singure ]inte – de]inerea Puterii cu scopul de a-[i pune în aplicare proiectul: Iuliu Maniu voia detronarea lui Carol, urcarea lui Mihai I pe Tron [i revenirea la regimul democratic, pe care îl vedea de orientare anglo-saxon\. Cu Parlamentul reinstaurat, el dorea s\ formuleze un protest interna]ional împotriva pierderilor teritoriale [i o prezentare a fostei puteri politice, care le acceptase, drept ilegitim\ (guvern rezultat din lovitur\ de stat, Constitu]ie votat\ printr-un referendum înscenat, decizii luate ilegal de Consiliul de Coroan\, acesta fiind, de fapt, doar un organism consultativ). Din perspectiva istoric\ pe care ne-o ofer\ timpul, proiectul lui pare irealizabil, fantezist, dar cunoscîndu-i spiritul iezuit, probabil c\ ar fi g\sit o formul\ de mijloc prin care s\ fie conservat\ ideea nedrept\]ii f\cute României. Asta în cazul în care n-ar fi fost asasinat de germani, mult înaintea comuni[tilor. O supravie]uire a lui Maniu, care n-ar fi admis niciodat\ trecerea Nistrului, [i o înt\rire a rela]iilor privilegiate ale PN} cu Uniunea Sovietic\ – Jurnalul lui Hudi]\ dezv\luie în cîteva locuri aceste leg\turi – ar fi permis o soart\ mai bun\ pentru ]ar\. Din p\cate, ipoteza aceasta ]ine numai de uchronie. Wilhelm Fabricius avea o misiune clar\. El trebuia s\ asigure domina]ia intereselor strategice germane în România, s\ controleze factorul politic [i, mai ales, s\ asigure îndeplinirea cît mai rapid\ [i exact\ a prevederilor Dictatului de la Viena. Pentru acest din urm\ ordin el avea nevoie de un guvern stabil [i hot\rît, care s\ supravie]uiasc\ st\rii de nemul]umire [i de aversiune antigerman\ a popula]iei dup\ ced\rile teritoriale. S-a orientat c\tre o formul\ militar\, singura capabil\ s\ fac\ fa]\ valului protestatar [i cea mai u[or de atras, prin perspectiva înarm\rii moderne metodice a Armatei române de c\tre Germania. Omul la care s-a oprit ini]ial – formul\ confirmat\ [i de Jurnalul lui Hudi]\ – a fost mare[alul Prezan. Acesta avea atunci 80 de ani. Prezan a refuzat, indicîndu-i lui Fabricius cu insisten]\ formula Ion


335

Antonescu, fostul s\u colaborator [i prieten din ultimul sfert de secol. Cum varianta unui mare[al Pétain în România c\zuse, iar generalul Iacobici nu avea platform\ politic\, Ion Antonescu a devenit rezerva strategic\ a solu]iei germane. Oricum, principala misiune a lui Fabricius între 30 august [i 14 septembrie 1940 a fost g\sirea unui om care s\ asigure îndeplinirea rapid\ a prevederilor Dictatului de la Viena, astfel încît trupele germane s\ aib\ un acces imediat la zona petrolier\ [i s\ poat\ reac]iona la o eventual\ interven]ie sovietic\ peste Prut. La acea dat\, cînd Hitler prezentase Directiva pentru atacarea URSS, ideea strategic\ german\ era c\ pierderile teritoriale ale României [i imaginea proast\ a Germaniei în ochii poporului român sunt sacrificii vremelnice, pe care Hitler le va putea remedia dup\ atacarea Uniunii Sovietice. Pe acela[i calapod încerca s\ se muleze [i planul lui Carol II. Considerat vinovat de ced\ri [i urît de popor, el nu mai putea duce pîn\ la cap\t proiectul germanilor. Era nevoie de un om cu autoritate – Ion Antonescu. Carol II urm\rea s\-[i men]in\ Tronul. În faptul distrugerii sistematice a oric\ror mijloace politice, diplomatice [i militare de ap\rare ale ]\rii, el trebuia s\-[i joace cartea condi]ionat de mi[c\rile celui mai puternic. Cînd a sim]it c\ adversarul este slab, l-a atacat f\r\ menajamente: a spart partidele, extr\gînd tot felul de oameni politici veleitari din ele, i-a combinat [i i-a desp\r]it pîn\ n-au mai avut nici o credibilitate; l-a asasinat pe I.G. Duca, atunci cînd acesta a avut sl\biciunea s\ nu-i opun\ nici o rezisten]\ [i s\-i execute ordinele murdare; l-a asasinat pe Corneliu Z. Codreanu, prinzîndu-i momentul de sl\biciune din decembrie 1937, cînd s-a crezut înving\tor pe scena politic\; l-a aruncat pe „chiorul \la“ de Armand C\linescu în gura lupului, pîn\ a fost [i lichidat; a ordonat otr\virea lui Nae Ionescu, atunci cînd acesta nu mai reprezenta nimic; a pl\nuit asasinarea lui Ion Antonescu, crezînd c\ acesta n-are pe nimeni în spate. Avea! Cînd Carol a sim]it c\ în spatele lui se afl\ nem]ii, a cedat, feminin [i la[, apoi s-a aruncat în bra]ele acestuia. Crezînd c\

336


atac\ un om slab, el a nimerit tocmai în ghearele celui mai puternic. Asta i-a fost fatal. Ion Antonescu voia Puterea pentru c\ era convins c\ este singura personalitate care întrune[te condi]iile optime de preg\tire politic\ [i militar\ pentru salvarea ]\rii din catastrofa în care c\zuse. Eliberat de rigorile uniformei, el va trece la o evaluare prudent\, dar larg\ a perspectivelor sale. În]elege foarte repede c\ mare lucru nu are de a[teptat de la partidele mari, pentru c\ acestea nu aveau la dispozi]ie decît solu]ia unei revolte populare care s\ conduc\ la o lovitur\ de stat. Or, dac\ era s\ dea cineva lovitura de stat în septembrie, Ion Antonescu voia s-o dea el. În plus, la fel ca [i în cazul legionarilor lui Horia Sima, „calea revolu]ionar\“ era respins\ categoric de viitorul mare[al, pentru c\ îi repugna [i pentru c\ ar fi adîncit pr\pastia ]\rii. {i în tratativele cu legionarii [i la ancheta sa din timpul procesului postbelic, Antonescu va afirma acela[i lucru: orice mi[care „revolu]ionar\“ în România ar fi provocat o interven]ie militar\ str\in\ [i o c\dere a grani]elor [i, implicit, a statului. În aceste condi]ii, el putea opta pentru o în]elegere cu Carol II, pe Tron sau al\turi de el, sau pentru o în]elegere cu mîna de for]\ a afacerii – Germania. Mi[c\rile lui din primele zile ale lunii septembrie arat\ nu numai pruden]a cu care s-a lansat în proiectul s\u, dar [i oscila]ia între cele dou\ op]iuni finale. Sub aceast\ constela]ie de interese, Ion Antonescu se duce în audien]\ la regele Carol II în ziua de 1 septembrie. 1 septembrie 1940. Conform unei versiuni, Ion Antonescu ar fi fost „eliberat“ de la Bistri]a [i adus în audien]\ la Carol în diminea]a acelei zile. Necunoa[terea mi[c\rilor lui Ion Antonescu induce mult\ confuzie. Mai plauzibil\ este ipoteza c\ fostul general a p\r\sit m\n\stirea Bistri]a la 27 august [i s-a instalat la vila sa din Predeal, de unde a intrat în contact cu Fabricius, fie direct, fie prin intermediul lui Mihai Antonescu. Viitorul Conduc\tor va men]iona în timpul anchetei c\ a primit vizita lui Valer Pop, din partea regelui, [i


337

c\ i-a încredin]at acestuia gîndurile sale prodinastice [i c\ atunci a fost perfectat\ audien]a din 1 septembrie. }\r\ni[tii [tiau [i ei c\ Antonescu se v\zuse cu regele [i cu Urd\reanu, într-o întrevedere de dou\ ore [i jum\tate, [i urm\reau s\ afle mai multe detalii cu ajutorul unui colonel, Mi[u Marinescu. Dup\ o alt\ versiune, în acea zi Ion Antonescu s-a v\zut [i cu Iuliu Maniu. Întîlnirea a vut loc la Ploie[ti, în ma[ina doamnei Alice Sturdza, care reu[ise s\-i p\c\leasc\ pe agen]ii Siguran]ei. Dialogul celor doi – care nu trebuie confundat cu cel de la întîlnirea din 2 septembrie, tot de la Ploie[ti – are cea mai mare greutate pentru în]elegerea pozi]iilor. „Convorbirea – spune Ion Antonescu – a fost cum s\ schimb\m regimul politic, în cap cu regele, f\r\ catastrof\ pentru neamul românesc.“359 Pentru asta l-a îndemnat pe Maniu s\ ac]ioneze în strad\. Acesta îns\ nu s-a ar\tat prea încîntat de idee. Ini]iativa a fost luat\ atunci de legionari. Cert este c\ cei doi au luat un contact solid, cu decizii, pentru c\ a doua zi, pe 2 septembrie, este perfectat\ deja o nou\ întîlnire între Maniu [i Antonescu la Ploie[ti. * Omul de leg\tur\ între Ion Antonescu [i Iuliu Maniu a fost ofi]erul de justi]ie Tuliu (Tutu) Goruneanu. Posesor al unei cariere str\lucite de magistrat, ploie[teanul Tuliu Goruneanu devine la începutul anilor ’30 prim-procuror al jude]ului Prahova. Acum o cunoa[te pe Ani[oara Constantinescu, m\tu[a mea, cu care se c\s\tore[te. Tutu Goruneanu, pe care l-am cunoscut bine pîn\ la moartea sa din 1975, a fost implicat în multe activit\]i conspirative al\turi de Maniu, pe care îl cuno[tea din Transilvania360, a fost transferat apoi de la Timi[oara la serviciul juridic al SSI, asigurînd rela]ia 359

Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, p. 332. Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, p. 440.

360

338


informativ\ între Maniu [i Antonescu, iar dup\ 6 martie 1945 a fost consilier juridic al lui Petru Groza. A f\cut pu[c\rie politic\ sub comuni[ti. So]ia sa, Ani[oara Goruneanu, a murit în 1999, în vîrst\ de 90 de ani. Amîndoi mi-au confirmat cu titlu personal c\ întîlnirea de la hotelul „Berbecul“ a decurs în sensul unei în]elegeri pentru detronarea lui Carol, dar f\cut\ de cel\lalt. Antonescu nu voia s\-[i ia aceast\ sarcin\, iar Maniu nu avea mijloace. Acesta din urm\ înc\ mai credea c\ Ion Antonescu poate da un puci, iar generalul miza pe o manifesta]ie ]\r\nist\ care s\-l oblige pe Carol s\ abdice. Ion Antonescu era de p\rere c\ este suficient\ o mare manifesta]ie pentru a se putea prezenta la rege [i a-i spune: „}ara o cere, maiestate!“. Conform m\rturiei lui Tuliu Goruneanu, în calitate de ofi]er magistrat bine informat în mediile militare, chiar el i-a semnalat lui Iuliu Maniu c\ Ion Antonescu nu poate da o lovitur\ militar\, decît dup\ ce va face cur\]enie printre adversarii s\i din Armat\. De aici provine [i proiectul comun al celor doi oameni politici, ca Antonescu s\ preia mai întîi Ministerul Ap\r\rii. Tuliu Goruneanu a avut întotdeauna aceea[i opinie despre situa]ia exact\ a lui Ion Antonescu în septembrie 1940: majoritatea generalilor îl considera nebun (din acest mediu a pornit zvonul c\ s\n\tatea lui Antonescu este iremediabil afectat\ de un sifilis netratat în tinere]e), o alt\ parte din generali se temea de el [i foarte pu]ini, fo[ti colegi sau subalterni de-ai lui, îl apreciau. Radu Lecca confirm\ aceast\ situa]ie: „Eu l-am întrebat pe Antonescu atît în timpul rebeliunii, în 1941, cît [i la Jilava, în mai 1946, de ce nu a format un guvern militar. El mi-a spus c\ avea prea mul]i du[mani în rîndul generalilor“361. A[adar, în privin]a controversei asupra celor dou\ întîlniri de la Ploie[ti [i a întreb\rii cine a tr\dat pe cine, opinia noastr\ este c\ Ion Antonescu [i Iuliu Maniu au convenit asupra detron\rii lui Carol II, dar fiecare a[tepta s\ o fac\ cel\lalt. Maniu a 361

Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, p. 138.


339

promis o manifesta]ie de strad\ – redus\ pîn\ la urm\ la mi[c\rile legionarilor – iar Antonescu a promis o for]are a abdic\rii. În faptul istoric limitat la aceast\ controvers\, ambii s-au ]inut de cuvînt. * Audien]a lui Antonescu la rege poate fi legat\ [i de pozi]ia tot mai tran[ant\ a Mi[c\rii legionare de sub conducerea lui Horia Sima. Legionarii preg\tesc în aceast\ zi o rezisten]\ armat\ împotriva aplic\rii Dictatului de la Viena [i se formeaz\ în acest scop liste cu ordinea de b\taie, pe forma]iuni de batalioane constituite din ardeleni. Ca aspect interesant, trebuie subliniat c\ subunit\]ile de legionari preg\ti]i s\ lupte contra ocupantului maghiar se vor forma [i vor intra în lupt\ abia dup\ 23 august 1944, intervenind în Transilvania, executînd horthy[ti [i asasini de români. Numero[i legionari vor lua atunci jur\mînt de moarte [i îi vom reg\si dup\ r\zboi în organiza]ia Sumanele Negre [i printre lupt\torii din mun]i. Deocamdat\, la 1 septembrie, legionarii r\spîndesc „circa 2 000 de manifeste, care îndemnau popula]ia la revolt\, cerîndu-i totodat\ monarhului s\ abdice“362. O confirmare a audien]ei din 1 septembrie se g\se[te în primul interogatoriu al mare[alului la procesul s\u din 1946. Întrebat în ce au constat tratativele pe care le-a avut înainte de 6 septembrie 1940, Ion Antonescu întrerupe o fraz\ care ne-ar fi l\murit deplin. El r\spunde: „Am fost chemat patru zile dup\ ce am..., am fost chemat de rege“363. „Patru zile dup\...“ nu poate fi decît intervalul de la 27 august la 1 septembrie. De altfel, Antonescu mai d\ [i o explica]ie: „Mi-a cerut s\ uit 362

Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei române[ti (1927-1941), Ed. F.F. Press, Bucure[ti, 1996, p. 259. 363 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 1, Ed. Saeculum [i Europa Nova, Bucure[ti, 1995, p. 251 (Edi]ia îngrijit\ de Marcel-Dumitru Ciuc\).

340


tot ce-a fost între noi, mi-a spus chiar s\-l iert [i dup\ aceea mi-a cerut s\ fac guvernul“. Evident o astfel de formul\ din partea regelui nu se putea rosti decît la o prim\ întîlnire dup\ surghiunul de la m\n\stirea Bistri]a. Cert este c\ regele Carol II i-a cerut în aceast\ audien]\ s\ încerce formarea guvernului cu partidele istorice, f\r\ legionari. În virtutea noului mandat, Antonescu se va întîlni la Ploie[ti cu Maniu [i Dinu Br\tianu. 2 septembrie 1940. La ora 8.00 diminea]a, Ioan Hudi]\ îl informeaz\ pe Maniu asupra audien]ei lui Antonescu la Palat. „Cînd am trecut la chestiunea Antonescu, el a surîs. Maniu dispune de multe c\i de informare pe care le [tie numai dînsul. Convingerea lui este c\ Antonescu este în]eles cu Fabricius, ceva mai de mult, poate chiar înainte de a fi internat la Bistri]a, [i c\ întrevederile lui cu Carol sunt o urmare a acestor leg\turi. Maniu m\ previne c\ azi, la ora 3 p.m., el are o întîlnire secret\ cu Antonescu la Ploie[ti, la care m\ roag\ s\ merg [i eu.“364 În ecua]ia ultimelor zile intr\ [i ]\r\nistul Valer Pop. Numit ministru plenipoten]iar în tratativele cu Ungaria, ajunge actor al Dictatului de la Viena [i prime[te subit o inexplicabil\ încredere din partea regelui Carol II. Vizitele sale dese la suveran sunt interpretate de colegii s\i din PN} drept o dovad\ a complotului pentru cedarea Ardealului de Nord în schimbul r\mînerii pe Tron. Valer Pop este suspect [i pentru faptul c\, de cînd s-a întors de la Viena, intr\ mereu la rege [i îl anun]\ îngrijorat acela[i lucru: cre[terea nemul]umirii populare [i adîncirea crizei. Tot în aceast\ zi, informa]iile primite despre Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima devin alarmante. Ei preg\tesc o „revolu]ie“, o serie de ac]iuni cu scopul de a-l îndep\rta pe suveran. Dintre to]i, singurii deci[i s\ fac\ ceva par legionarii [i nu-[i ascund inten]iile. La ora 15.00 are loc întîlnirea dintre Ion Antonescu, Dinu Br\tianu [i Iuliu Maniu în apartamentul proprietarului hotelului [i restaurantului „Berbecul“ din Ploie[ti. Ioan 364

Ioan Hudit\, op. cit., p. 307.


341

Hudi]\ ne asigur\ c\ reproduce exact conversa]ia, iar noi trebuie s\-l credem, pentru c\ nu avem alte surse directe. Ion Antonescu, fiind ini]iatorul întîlnirii, îl informeaz\ pe pre[edintele PN} c\ l-a v\zut pe Urd\reanu de dou\ ori de la ie[irea sa de la Bistri]a [i îi confirm\ c\ a avut o conserva]ie de dou\ ore cu regele Carol II. „Dup\ impresia lui, se urm\re[te formarea unui guvern de militari, care s\ execute evacuarea Ardealului, conform cu Arbitrajul de la Viena, guvern din care ar trebui s\ fac\ [i el parte.“365 Acesta era îns\ proiectul german [i motivul pentru care Fabricius îl curta pe mare[alul Prezan. În continuare, Antonescu relateaz\ c\ regele era preocupat de m\surile concrete ale retragerii din Ardealul cedat [i i-a împ\rt\[it temerea c\ Iuliu Maniu [i PN} ar putea face o opozi]ie violent\, cu mi[c\ri de strad\. Totodat\, Carol l-a sondat asupra loialit\]ii sale [i a m\surii în care este hot\rît ca, în calitate de membru al guvernului de militari, s\ reprime în for]\ orice revolt\. Avînd în vedere c\ a doua zi urma s\ se întîlneasc\ din nou cu regele Carol, Ion Antonescu i-a cerut p\rerea lui Maniu despre Dictatul de la Viena. Cererea era cît se poate de stranie. La acea dat\, Maniu î[i f\cuse public\ pozi]ia [i a crede c\ cel care se considera reprezentantul românilor ardeleni va sta cu mîinile legate, era un act de mare naivitate. Practic, a[a cum este prezentat\ informa]ia, Antonescu îndeplinea misiunea lui Carol de a afla dac\ Maniu inten]ioneaz\ s\ fac\ ceva sau, eventual, se interesa dac\ va trebui s\ trag\ în ]\r\ni[ti. Bineîn]eles, exista [i varianta de onoare de a refuza intrarea în guvern, dac\ pentru asta ar fi trebuit s\ ordone deschiderea focului împotriva celor care protestau `mpotriva actului de nedreptate de la Viena. Iuliu Maniu ar fi r\mas intransigent pe pozi]ia lui: „abdicarea lui Carol în favoarea lui Mihai [i un guvern na]ional, care s\ refuze aplicarea arbitrajului [i s\ propun\ noi discu]ii cu ungurii [i cu protectorii lor, Hitler [i Mussolini“. 365

Ibidem, p. 308.

342


În mod surprinz\tor, sau poate c\ nu, Antonescu îi d\ dreptate pe toat\ linia. Asta înseamn\ c\ fostul general accepta dou\ lucruri esen]iale: abdicarea regelui [i anularea Dictatului de la Viena, inclusiv rezisten]a armat\. Nu avem solu]ii certe în privin]a veridicit\]ii acestei pozi]ii, din trei motive: 1. Ori Antonescu f\cea pe prostul [i încerca s\ scoat\ cît mai mult de la Maniu, ori, prin firea sa instabil\, trecea din tab\ra german\ în tab\ra democra]ilor cu mare u[urin]\. 2. Cu întreaga sa experien]\ militar\ Antonescu nu putea crede c\ cineva, chiar [i el, ar putea declan[a un r\zboi împotriva Germaniei, opunîndu-se apropierii strategice a trupelor Wehrmacht-ului de zona Ploie[ti, iar în timpul acesta URSS s\ stea cu mîinile în sîn. 3. Din perspectiva atitudinii sale ulterioare, Antonescu pare mai degrab\ înclinat s\-[i respecte declara]iile de loialitate fa]\ de rege, iar, dac\ accept\m totu[i c\-[i dorea firesc detronarea „tic\losului“ care-i pusese via]a în pericol, atunci în mod sigur el a[tepta ca detronarea s-o fac\ al]ii, ]\r\ni[tii sau legionarii, dar f\r\ prea mare agita]ie. Aici nu este exclus ca Antonescu s\ fi [tiut ce preg\teau legionarii. În continuare, Antonescu l-a întrebat pe liderul ]\r\nist cum vede viitorul guvern. Maniu i-a prezentat o viziune clasic\: guvern de uniune na]ional\, în care Ion Antonescu s\ fie ministrul Ap\r\rii. N-a spus nimic de legionari, ca [i cum puteau fi ignora]i. Generalul în rezerv\ s-a ar\tat „perfect de acord, angajîndu-se s\-i cear\ lui Carol abdicarea «la prima ocazie»“366. Pre[edintele PN} l-a informat în final c\ pleac\ în Ardeal pentru a organiza rezisten]a [i c\ la Bucure[ti vor continua manifesta]iile de strad\. Antonescu n-are nici o replic\ [i se despart. De[i s-a pus mare pre] pe aceast\ întîlnire [i a fost exploatat\, cînd în favoarea lui Antonescu, cînd în favoarea lui Maniu, întîlnirea a avut doar un rol exploratoriu. Cea mai puternic\ versiune este c\ Antonescu a început atunci 366

Ibidem, p. 309.


343

întîlnirile de sondare în vederea constituirii unui guvern de uniune na]ional\ sub conducerea lui, ca alternativ\ la solu]ia oferit\ de germani – guvern militar. A fost un joc de-a [oarecele [i pisica între el [i Maniu, unul încercînd s\ afle cît de departe va merge cel\lalt, iar cel\lat s\ for]eze mîna celui dintîi pentru a fi chiar mîna care r\stoarn\ coroana de pe capul regelui sperjur. Plecînd de la Ploie[ti, Maniu îi va spune lui Hudi]\ „c\ lui nu-i inspir\ generalul nici o încredere“. Ironia sor]ii a f\cut ca, pîn\ la 6 septembrie, dar în condi]ii speciale, nici unul dintre ei s\ nu `[i poat\ pune planul `n aplicare. 3 septembrie 1940. La scurt timp dup\ miezul nop]ii, Ion Antonescu este prevenit c\ r\mînerea sa acas\ în acea noapte este riscant\, întrucît legionarii s-au pus în mi[care [i orice fel de ripost\ este de a[teptat. La 1.00 Ion Antonescu pleac\ pe jos prin Bucure[ti, împreun\ cu so]ia sa [i cu Mihai Antonescu [i se refugiaz\ to]i trei la o adres\ conspirativ\. C\utat de colonelul Rusescu din partea regelui, dispari]ia sa este consemnat\ de Carol în jurnalul s\u: „Acuma alt bucluc, persoana în chestiune trebuie g\sit\, din cauza tulbur\rilor el r\mîne ascuns“. La ora 8.45, Hudi]\ are o nou\ întrevedere cu ministrul de Interne generalul David Popescu. Acesta îl informeaz\ c\ pe 2 septembrie dup\-amiaz\ a avut loc o [edin]\ a Guvernului, la care a participat [i el, [i care i-a înt\rit convingerea c\ „totul a fost aranjat dinainte între Palat [i Fabricius [i c\, departe de a forma guvernul na]ional propus de Maniu, în momentul de fa]\ se urm\re[te formarea unui guvern de militari «dup\ indica]iile Lega]iei germane»“367. David Popescu avea [i impresia c\, dup\ [edin]a de guvern, Ion Gigurtu [i-a prezentat demisia. Între timp, Mihai Antonescu îl informeaz\ pe Maniu c\ Ion Antonescu este chemat la Palat la ora 12.00. În ]ar\ încep manifesta]iile, mai ales în Ardeal, care sunt, dup\ toate aparen]ele, organizate împreun\ de legionari [i ]\r\ni[ti. 367

Ibidem, p. 310.

344


Însemn\rile trucate ale regelui Carol ne ajut\ foarte pu]in. El d\ impresia c\ s-a v\zut cu Antonescu abia în aceast\ zi de 3 septembrie, dar ne confirm\ c\utarea lui prin intermediul lui Valer Pop. Acesta l-a g\sit prin Mihai Antonescu. Audien]a a durat dou\ ore. Ie[ind de la Palat, Ion Antonescu d\ o scurt\ declara]ie presei prin care anun]\ c\ a fost îns\rcinat cu formarea guvernului, f\r\ a preciza ce tip de guvern urmeaz\ s\ conduc\. Ziarele cred c\ este vorba de un guvern militar. Ziaristul Soreanu (Haim Schar), informator al SSI [i om de leg\tur\ între Serviciul Secret [i Maniu, îi informeaz\ pe ]\r\ni[ti c\ Ion Antonescu s-a deplasat de la Palat direct la Marele Stat-Major, unde a lucrat ceva mai mult de o or\, apoi a plecat la Ministerul de Externe. Pentru ]\r\ni[ti aceste mi[c\ri ale lui Antonescu au fost semnalul c\ preg\te[te formarea unui guvern care s\ asigure urgentarea retragerii din Transilvania a trupelor [i autorit\]ilor române. Hudi]\ va consemna: „Înseamn\ c\ Antonescu nu respect\ angajamentul precis luat fa]\ de Maniu [i Dinu Br\tianu, de a nu primi nici o îns\rcinare f\r\ abdicarea lui Carol“368. La 20.30 îns\ Maniu este sunat de Ion Antonescu [i îi fixeaz\ o întrevedere pentru a doua zi la ora 9.00. La Bucure[ti se produce o defec]iune important\ în rîndurile Partidului Na]ional }\r\nesc. Ion Mihalache [i Virgil Madgearu, care primiser\ misiunea din partea partidului s\ organizeze o mare manifesta]ie, dispar pentru a nu se implica [i ac]iunea de presiune ]\r\nist\ e[ueaz\. Seara îns\ încep mi[c\rile legionarilor – la care probabil c\ s-au asociat spontan [i grupuri ]\r\niste – mi[c\ri pe care le coordona Horia Sima de la Bra[ov. Pozi]ionarea sa acolo avea ra]iunea, pe de o parte, de a putea conduce eventualele ac]iuni de rezisten]\ armat\ în Ardealul cedat [i, pe de alt\ parte, de a dirija mi[c\rile protestatare din ]ar\. Conform altei versiuni, alegerea Bra[ovului avea drept scop posibilitatea de 368

Ibidem, p. 314.


345

a fugi mai repede în caz de e[ec. Bra[ovul devenise, în acel moment absurd, cel mai important ora[ la grani]a dintre Regat [i teritoriul transilv\nean dat Ungariei prin Dictatul de la Viena. Pentru ac]iunea de r\sturnare a regelui Carol, Horia Sima f\cuse apel la un personaj înc\ foarte controversat, Dumitru Groza: „Cîteva zile înainte de 1 septembrie, Sima l-a chemat din nou pe Groza, comunicîndu-i c\ s-a hot\rît s\ fac\ revolu]ie, pentru care i-a cerut concursul. Groza i-a pus la dispozi]ie o echip\ de 11 legionari înarma]i, pentru a da atacul la Bra[ov, în frunte cu Sultan Donat [i cu S\lceanu, care au [i murit în acea ac]iune“369. În aceea[i zi de 3 septembrie, Dumitru Groza se deplaseaz\ la Bucure[ti, apoi seara organizeaz\ manifesta]ia [i planific\ un asalt asupra Palatului. Numero[i anali[ti ai momentului [i chiar unii dintre simpatizan]ii legionari – ca Nichifor Crainic, de exemplu – minimalizeaz\ „revolu]ia“, „tentativa de lovitur\ de stat“ sau „puciul“ legionarilor din noaptea de 3 spre 4 septembrie. Se afirm\, de regul\, c\ a fost o mi[care „de atmosfer\“, organizat\ de Lega]ia german\, în în]elegere cu Antonescu, avînd rolul de a for]a abdicarea regelui. Datorit\ faptului c\ a e[uat lamentabil, ea este ridiculizat\ [i ast\zi. Totu[i, la Bucure[ti grupurile organizate ale legionarilor au p\truns în cl\direa postului de Radio pentru a-l prelua sub controlul lor, dar n-au reu[it decît s\ opreasc\ emisia. O alt\ echip\ a atacat Palatul Telefoanelor [i a t\iat cablurile Palatului. „Groza a p\truns în curtea Palatului Regal [i a aruncat dou\ grenade în ferestre, în care a tras [i cu revolverul. Groza, r\nit la bra], a sc\pat totu[i nearestat.“370 Informa]ia este confirmat\, cu titlu general, de regele Mihai: „Toat\ noaptea, am auzit strig\te [i focuri de arm\. Aceast\ zi marcheaz\ începutul unei mi[c\ri de insurec]ie împotriva lui Carol al II-lea, orchestrat\ de credincio[ii G\rzii de Fier, asocia]i cu 369 370

Preot {tefan Palaghi]\, op. cit., p. 137. Ibidem.

346


partizanii generalului Antonescu“371. Carol II aminte[te emo]ionat în jurnalul s\u c\, la un moment dat, l-a g\sit pe voievod înarmat [i preg\tit s\-[i apere tat\l. La Bra[ov, cî]iva membri ai echipei legionare au fost aresta]i pe [oseaua Bra[ov-Sf. Gheorghe, du[i de jandarmi în localitatea Cicsereda, unde au fost împu[ca]i. Un alt grup a intrat într-un schimb de focuri cu garda militar\ a postului de radio [i relee de la Bod, pierind [i aici cî]iva dintre ei. La Constan]a, echipa legionar\ sub conducerea unui anume Jorjoaia, cu misiunea s\ ocupe Po[ta, a atacat, dar a fost nevoit\ s\ se retrag\ cu pierderi. Principala ac]iune viza jonc]iunea echipei legionare conduse de Eugen Teodorescu, la cazinoul ofi]erilor, cu un deta[ament al Marinei Militare condus de c\pitanul Isb\[escu. Dar la ora 21.00, cînd trebuia s\ se produc\ jonc]iunea [i „fraternizarea“, pentru emiterea unei declara]ii comune care s\ cear\ abdicarea regelui, Eugen Teodorescu nu a ap\rut. În ora[, echipa legionar\ condus\ de Chircu a ocupat Legiunea de Jandarmi [i a dezarmat aproximativ 100 de solda]i. La cazinou au ap\rut totu[i mai mul]i ofi]eri implica]i în ac]iune, cu titlu personal, [i locotenentul Radu Constantin cu o companie din Regimentul 34 Infanterie. Toat\ aceast\ desf\[urare de for]e nu pare o „revolu]ie“, dar în nici un caz nu poate fi tratat\ ca o înscenare. Ea are mai degrab\ aspectul – indicat cel mai bine de regele Mihai – al unei insurec]ii, pentru c\, oricum, a avut un plan bine definit [i o desf\[urare în teren, dar nu [i-a atins misiunea. Tentativele de ocupare a posturilor de Radio, t\ierea comunica]iilor Palatului, implicarea unor subunit\]i militare, ocuparea Legiunii de Jandarmi din Constan]a, angajarea în lupte cu arme de foc, cu mor]i [i r\ni]i de ambele p\r]i, au fost ac]iuni atît de vizibile [i de violente, încît nu pot fi trecute în contul unei înscen\ri. În aceste ac]iuni 371

Philippe Viguié Desplaces, O domnie întrerupt\, Ed. Libra, Bucure[ti, 1995, p. 77. (Ion Antonescu nu avea partizani. Probabil c\ M.S se refer\ la t\r\ni[ti.)


347

[i-au pierdut via]a cinci legionari, la Bra[ov, [i trei la Constan]a372. În plus, dac\ era vorba de o presiune direct\ asupra regelui, era suficient asaltul Palatului Regal din Bucure[ti. Dar dac\ legionarii ocupau posturile de Radio [i Palatul Telefoanelor, ce ar fi urmat? Probabil c\ ar fi folosit undele pentru a face acela[i anun] pe care au apucat s\-l fac\ doar la Constan]a: „... a fost dat\ o lovitur\ de stat de c\tre Garda de Fier [i generalul Antonescu“. Ca [i în cazul „Republicii de la Ploie[ti“, insurec]ia legionar\ din 3 septembrie 1940 r\mîne cu imaginea sa de eveniment minor, ridiculizat de unii [i exagerat de al]ii. Drept concluzie pentru ziua de 3 septembrie constat\m c\ regele Carol II încerca s\ formeze un guvern care s\ aplice prevederile Dictatului de la Viena, care s\ opreasc\ mi[carea contestatar\ [i care s\-i conserve pozi]ia pe Tron. El apeleaz\ la Antonescu pentru formarea unui guvern de uniune na]ional\, cu partidele democratice [i, eventual, Mi[carea legionar\. Ion Antonescu se deplaseaz\ îns\ la Marele Stat-Major, unde „lucreaz\“ cîteva ore [i nu vedem alt motiv al acestei atitudini decît încercarea de a evalua situa]ia Armatei dup\ ced\rile teritoriale, dorin]a de a-[i asigura sprijinul acesteia pentru un guvern pe care l-ar conduce [i emiterea unor ordine pentru evacuarea Ardealului de Nord. Apoi îi contacteaz\ pe liderii politici pentru a relua tratativele în vederea form\rii noului guvern. 4 septembrie 1940. La întrevederea de la ora 9.00 între Ion Antonescu [i Iuliu Maniu, prim-ministrul desemnat a cerut Partidului Na]ional }\r\nesc participarea la guvernul s\u, solicitare pe care Maniu a refuzat-o pîn\ ce nu este r\sturnat de pe Tron regele Carol II. De acolo Antonescu s-a dus la pre[edintele Partidului Na]ional Liberal, C.I.C. Br\tianu, care i-a dat acela[i r\spuns. S-a mai v\zut cu Gheorghe Br\tianu, cu A.C. Cuza [i cu Alexandru Vaida Voevod. „Au refuzat s\ discute programul, au refuzat s\-[i dea concursul [i r\spunsul 372

Preot {tefan Palaghi]\, op. cit., p. 138.

348


lor a fost: «Abdicarea, dup\ aia vorbim».“373 Pe Horia Sima nu l-a g\sit. Este important de subliniat c\, pe durata acestor negocieri, Ion Antonescu a fost dominat de o problem\ de con[tiin]\ [i de onoare, anume conflictul între faptul c\ mandatul îi fusese încredin]at de rege [i credin]a, poate [i dorin]a, personal\ c\ acesta nu trebuie s\ r\mîn\ pe Tron. Tot la proces el a afirmat la un moment dat, cu referire la agita]iile legionare, c\ „aceste tulbur\ri puteau s\ ia amploare mult mai mare, ceea ce ar fi dus la pr\bu[irea..., continuarea pr\bu[irii dinastice“. Era clar c\ nu-[i asuma sarcina detron\rii. Din acest context s-a format [i opinia c\ agita]iile legionare erau organizate de Lega]ia german\, la cererea lui Antonescu, astfel încît s\ nu fie pus în situa]ia de a-[i c\lca onoarea [i cuvîntul dat suveranului. Era în firea lui s\ procedeze astfel. Dup\ turul politic din acea zi, el revine la Palat în jurul orei 18.00 [i depune mandatul. „M-am jenat s\-i spui regelui c\ toat\ lumea cerea abdicarea...“ va recunoa[te el la proces. Carol II i-a cerut atunci s\ formeze un guvern numai cu legionarii. Informa]ia este plauzibil\, dac\ ne amintim c\ regele a folosit în permanen]\ metoda spargerii unei „coali]ii“ potrivnice prin oferirea puterii unuia dintre membri. Rezisten]a partidelor este legat\ tocmai de prevenirea acestei manevre. Antonescu îns\ i-a r\spuns ferm: „Cu Horia Sima nu duc (medieri), dac\ nu pot s\ fac guvern de uniune na]ional\“. Atunci, regele i-a cerut s\ ia m\suri de reprimare. Antonescu i-a r\spuns „c\ nu se poate conta pe comandan]i“374, informa]ie de extrem\ importan]\ care certific\ teza autorit\]ii discutabile a lui Antonescu în Armat\. Numero[i comandan]i [i ofi]eri aveau simpatii legionare. Carol i-a prelungit atunci mandatul pîn\ la 12 noaptea. Între timp, la ora 19.00, ]\r\ni[tii afl\ de la ministrul de Interne, generalul David Popescu, c\ refuzul legionarilor de a 373 374

Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol.1, p. 251. Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, vol. 1, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 76.


349

intra în contact cu Antonescu sau de a participa la guvern de datoreaz\ unei condi]ii puse de Horia Sima lui Fabricius: predarea regelui Carol [i a Elenei Lupescu în mîinile lor pentru a fi judeca]i de Tribunalul legionar [i executa]i: „Germania trebuie s\ le dea capul lui Carol, uciga[ul lui Codreanu [i al atîtor al]i frunta[i“375. Toate aceste am\nunte ne fac s\ tragem concluzia c\ Antonescu nu era în]eles cu legionarii în mod direct [i c\ manevrele erau conduse din umbr\ [i independent de Lega]ia german\. Wilhelm Fabricius î[i urm\rea cu tenacitate misiunea pe care o primise de la Berlin: gr\birea punerii în aplicare a prevederilor Dictatului de la Viena. De aceea, el nu i-a l\sat lui Antonescu nici un spa]iu pentru echivoc. În seara zilei de 4 septembrie, prim-ministrul desemnat s-a întîlnit cu Fabricius, i-a prezentat stadiul negocierilor pe care le ducea cu partidele [i l-a informat c\ inten]ioneaz\ s\-[i depun\ din nou mandatul. Fabricius a fost îns\ foarte categoric [i dur: „Sub nici un motiv nu-i este îng\duit s\ procedeze astfel. Dac\ nu va prelua acum puterea, se va dezl\n]ui haosul. Unele unit\]i ale Armatei, sub comanda unor generali iresponsabili, se vor opune înaint\rii ungare, care urma s\ înceap\ în ziua urm\toare, iar în interior va începe din nou împu[carea gardi[tilor, al c\ror puci e[uase. Regele trebuie s\-i acorde depline puteri dictatoriale, s\ nu se gr\beasc\ s\ formeze un cabinet, ci s\ ordone mini[trilor s\ r\mîn\ la posturile lor pîn\ ce, dup\ cîteva zile, se va fi orientat suficient pentru a putea forma un guvern eficient“376. Tonul imperativ al diplomatului german [i faptul c\ Ion Antonescu a executat acest ordin ne face s\ constat\m: Aducerea la putere a lui Ion Antonescu în septembrie 1940 a fost cu preponderen]\ opera Germaniei. Alegerea 375

Ioan Hudi]\, op. cit., p. 316. Andreas Hillgruber, op. cit., p. 130. (Hillgruber citeaz\ raportul din 11 septembrie al lui Fabricius c\tre Ministerul s\u de Externe.)

376

350


lui, în pofida sentimentelor sale dinastice, legaliste [i filoantantiste, a avut drept temei [i misiune îndeplinirea f\r\ ezit\ri a prevederilor Dictatului de la Viena, retragerea trupelor [i administra]iei române[ti din Transilvania [i cedarea Cadrilaterului. Antonescu a acceptat [i a îndeplinit aceast\ misiune, cu gîndul c\ dup\ terminarea crizei va putea reconstitui statul sub conducerea sa. La miezul nop]ii dintre 4 [i 5 septembrie, Ion Antonescu se prezint\ la rege [i îi ofer\ varianta lui Fabricius sub aspectul unei solu]ii personale: „Majestate, nu mai pot s\ primesc a treia oar\ [mandatul n.a.], decît dac\ relu\m formula care am discutat-o în ’38, adic\ s\ renun]i la prerogativele regale“377. Este prima cerere de încredin]are a puterilor depline, dup\ care Antonescu se duce acas\ s\ se culce. Sf\tuindu-se cu apropia]ii s\i, Carol II hot\r\[te s\ încerce din nou prelungirea mandatului, urmînd ca represiunea s\ fie f\cut\ de generalul P.A. Teodorescu. Totodat\, suveranul se sf\tuie[te cu Urd\reanu, T\t\rescu [i generalii Mihail [i Arge[eanu asupra posibilit\]ii unei lovituri militare, f\r\ Antonescu sau cu eventuala arestare a acestuia, ca urmare a b\nuielii c\ este în]eles cu legionarii [i cu Fabricius. 5 septembrie 1940. Pentru diminea]a devreme a acestei zile avem dou\ informa]ii care se bat cap în cap, cu toate c\ sunt legate de un moment decisiv al loviturii de stat. Sub presiunea grupurilor legionare, care au ac]ionat sporadic pe timpul nop]ii, tr\gînd focuri în diferite col]uri ale Palatului pentru a da impresia c\ regele este asediat [i înconjurat, Carol II hot\r\[te s\ for]eze încredin]area unui nou mandat lui Ion Antonescu. Conform Comunicatului nr. 92/5 septembrie 1940, dat de mare[alul Cur]ii Regale, „la ora 3.50 a depus legiuitul jur\mînt în fa]a MAJEST|}II SALE REGELUI Domnul General Ion Antonescu, pre[edintele Consiliului de 377

Procesul mare[alului Antonescu, vol. 1, p. 252.


351

Mini[tri“378. Documentul este autentic, dar reproduce o informa]ie fals\. La ora 3.50 Ion Antonescu dormea tun. El chiar a precizat la proces c\ a fost sculat din somn la ora 4.00 chiar de c\tre rege [i c\ i-ar fi r\spuns acestuia: „Majestatea Voastr\ este obi[nuit\ s\ piard\ nop]ile, eu nu le pierd, eu sunt om normal, lucrez ziua [i noaptea dorm“379. Carol a interpretat acest r\spuns drept o for]are a mîinii pentru încredin]area puterilor depline [i, strîns cu u[a, accept\ întocmirea de c\tre Mihai Antonescu [i Ernest Urd\reanu a unui document de trecere a prerogativelor regale de [ef al statului c\tre Ion Antonescu. La Articolul 1, avînd în vedere Decretul-lege nr. 3052/5 septembrie 1940 prin care Constitu]ia din 1938 era suspendat\, se prevedea `nvestirea cu puteri depline a lui Ion Antonescu380. Acesta va depune jur\mântul [i va porni la o nou\ rund\ de negocieri cu partidele. Le-a spus: „Pleac\ regele, nu mai are acuma posibilitatea s\ fac\ absolut nimic, a pierdut [i puterea executiv\, [i puterea legislativ\, [i Justi]ia din mîn\, [i Armata“. De fapt, în conformitate cu informa]iile venite de la ]\r\ni[ti, în acea diminea]\ Ion Antonescu a încercat din nou formarea unui guvern de uniune na]ional\, dar de data aceasta s-a adresat direct unor lideri ai celor dou\ partide mari, oferindu-i lui Ion Mihalache Ministerul de Interne [i lui Gheorghe Br\tianu Ministerul de Externe, ocolind negocierea cu liderii partidelor, Iuliu Maniu [i Dinu Br\tianu. A fost o tentativ\ de a-i „smulge“ din unitatea de opinie a partidelor lor [i de a-[i salva cuvîntul dat [i jur\mîntul fa]\ de rege. Ambii oameni politici au refuzat. Cu ocazia întrevederii dintre Gheorghe Br\tianu [i emisarul prim-ministrului, confidentul s\u, Mihai Antonescu, acesta din urm\ 378

Gh. Buzatu, op. cit., p. 83. Procesul mare[alului Antonescu, vol. 1, p. 252. 380 Gh. Buzatu, op. cit., p. 85. (De notat aici c\, prin Decretul-lege nr. 3052, Constitu]ia din 1938 a fost suspendat\, c\ la 30 august 1944, regele Mihai I a reintrodus Constitu]ia din 1923, f\r\ s-o anuleze pe cea din 1938, astfel c\, teoretic [i hilar, Constitu]ia din 1938 este în vigoare [i ast\zi.) 379

352


l-a informat c\ regele Carol II caut\ cu disperare s\ se în]eleag\ cu legionarii [i c\ se arat\ „dispus s\ aprobe orice sanc]iuni celor g\si]i vinova]i de aceste crime; drept prim\ dovad\, el i-a cerut demisia lui Urd\reanu, sub motiv c\ «a fost prost informat». Dac\ legionarii s-ar preta la acest joc – i-a spus Gh. B[r\tianu] – atunci Carol ar fi gata s\-i sacrifice pe to]i colaboratorii s\i r\spunz\tori de aceste crime, în cap cu T\t\rescu, Iamandi, Urd\reanu, Gavril\ Marinescu, generalul Arge[eanu [i to]i ceilal]i ofi]eri din Inspectoratul Jandarmeriei“381. Ceea ce ne [ocheaz\ la aceast\ list\ de complici la asasinate ai lui Carol II, [i pe care acesta se preg\tea s\-i predea legionarilor pentru a fi executa]i, este c\ ea corespunde, cu excep]ia lui T\t\rescu, listei personalit\]ilor arestate [i închise la Jilava, asasinate apoi în noaptea de 28 noiembrie 1940. Conform lui Mihai Antonescu, arestarea imediat\ a acestor fo[ti demnitari a fost împiedicat\ de Ion Antonescu, acesta intervenind pe l`ng\ tat\l lui Corneliu Z. Codreanu [i cerîndu-i s\ nu lase ca guvernarea sa s\ înceap\ cu un asasinat politic. Cum sacrificarea complicilor n-a reu[it, legionarii lui Horia Sima au reluat în acea sear\ atacurile [i au organizat din nou o manifesta]ie, de data aceasta în Pia]a Teatrului Na]ional. La ora 21.30 Ion Antonescu intr\ din nou în audien]\ la rege, prezentîndu-[i demisia, dar subliniind c\ orice continuare a mandatului s\u implic\ cererea de abdicare. Audien]a se încheie la ora 23.00 în ideea c\ Antonescu îi ofer\ regelui posibilitatea de a se consulta cu cine dore[te pîn\ a doua zi. La ie[ire, îl vede pe voievodul de Alba Iulia, Mihai, [i îi spune în treac\t: „Mare[alul Antonescu asigur\ situa]ia“. Parafrazînd titlul unui cunoscut film de r\zboi, începea „noaptea generalului“. Convin[i c\ regele va încerca o contralovitur\ în acea noapte, liderii Partidului Na]ional }\r\nesc se ascund la diferite adrese conspirative, f\r\ a comunica între ei [i cu consemnul de a se întîlni a doua zi diminea]\, la o alt\ adres\ 381

Ioan Hudi]\, p. 317.


353

conspirativ\. Antonescu se instaleaz\ la sediul guvernului [i începe s\ dea ordinele necesare retragerii din Ardeal. În aceast\ zi se produsese cea mai important\ declara]ie politic\ din str\in\tate referitoare la România. Luînd cuvîntul în Camera Comunelor, prim-ministrul Marii Britanii, Winston Churchill, va declara: „România a suferit o sever\ mutilare teritorial\. Nu avem de gînd s\ recunoa[tem vreuna din schimb\rile teritoriale ce se fac în timpul r\zboiului, afar\ de acelea ce s-ar produce cu liberul consim]\mînt [i cu bun\voin]a p\r]ilor interesate“382. Aceast\ declara]ie, înt\rit\ apoi de Charta Atlanticului semnat\ împreun\ cu SUA, era garan]ia c\ pierderea Basarabiei, nordului Bucovinei [i Ardealului de Nord nu erau recunoscute de Marile Puteri occidentale. Ion Antonescu nu va ]ine cont de aceast\ pozi]ie [i, mai mult, va declara la procesul din 1946 c\ nu a auzit de ea, ceea ce reprezint\ o grav\ incriminare la adresa mare[alului. Imediat dup\ miezul nop]ii, prevenit asupra inten]iilor criminale ale regelui, Ion Antonescu evit\ s\ se mai duc\ la Palat [i îl va trimite pe locotenent-colonelul Elefterescu, aghiotantul s\u, cu cererea ferm\ de abdicare. Regele se vede mai întîi cu generalul Baliff, care îns\ este ezitant. Apoi, îi convoac\ pe generalii Teodorescu [i Mihail, care îi propun atragerea lui Antonescu la Palat [i omorîrea lui. Fiind imediat informat de un ofi]er loial, Antonescu ordon\ arestarea celor doi la ie[irea din Palat. În sfîr[it, regele îl cheam\ la el pe Mihail Manoilescu. Acesta îl g\se[te pe suveran plîngînd. La întrebarea: „Ce m\ sf\tuie[ti s\ fac?“, Manoilescu îi r\spunde: „Nu este vorba ca Majestatea Voastr\ s\ abdice ast\zi, fiindc\ Majestatea Voastr\ a abdicat ieri [...], cînd a f\cut actul decisiv al abdic\rii tuturor puterilor în mîna generalului Antonescu“. Ultimul cu care se vede regele este generalul David Popescu, ministrul de Interne, care, imediat ce iese din audien]\, îi informeaz\ pe ]\r\ni[ti asupra situa]iei de la Palat. 382 Ioan Scurtu, Via]a politic\ din România (1918-1944), Ed. Albatros, Bucure[ti, 1982, p. 235.

354


6 septembrie 1940. Din îns\rcinarea lui Carol, Manoilescu se duce la 1.30 noaptea la Fabricius. Acesta îl convinge c\ nu exist\ alt\ solu]ie decît abdicarea [i amîndoi se sf\tuiesc asupra modalit\]ilor de scoatere a regelui din ]ar\. Fabricius a optat pentru varianta unui automotor care s\-i duc\ pe Carol [i pe Elena Lupescu la Constan]a, de unde s\ plece cu iahtul regal „Luceaf\rul“. Dup\ toate probabilit\]ile, aceast\ solu]ie oferit\ de Fabricius era o capcan\: la Constan]a, Armata fraternizase cu legionarii [i cei doi ar fi intrat în zona cea mai periculoas\ pentru ei. Dac\ versiunea conform c\reia Fabricius a promis capul lui Carol legionarilor este adev\rat\, trimiterea lui la Constan]a este legat\ de aceast\ promisiune. {eful Lega]iei germane l-a mai anun]at c\ ministrul de externe Ribbentrop a[teapt\ [i el comunicarea de la Bucure[ti privind abdicarea regelui Carol. De la Fabricius, Manoilescu se va duce la prim-ministrul Ion Antonescu. „Antonescu mi-a spus – î[i va aminti celebrul economist – c\ nu vede alt\ solu]ie decît abdicarea, c\ nu a vrut s\ i-o smulg\ regelui în mod brutal, ci i-a l\sat timp s\ mediteze f\r\ a-i fixa m\car o anumit\ or\“383. De aici, Manoilescu se întoarce la Palat unde constat\ deja c\ regele î[i face bagajele, astfel c\ alearg\ din nou la Antonescu. Acesta îi spune, hot\rît: „Dac\ nu primesc nimic, îi voi scrie eu o scrisoare [i îi voi cere formal s\ abdice“. Avînd în vedere c\ regele refuza s\ emit\ un astfel de document [i nu accepta formularea propus\ de Mihai Antonescu, prim-ministrul îi trimite la ora 4.00 o scrisoare ultimativ\: Sire, M-am angajat cu cinstea [i cu via]a mea s\ ap\r trecutul, ]ara [i Tronul. Încerc\rile mele de a g\si oameni cu adev\rat patrio]i [i pricepu]i, cu care s\ fac o echip\ nou\ de redresare a Statului [i de reînfr\]ire a Majest\]ii Tale cu ]ara, au e[uat. 383

Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, p. 93.


355

To]i cer abdicarea Majest\]ii Tale. În fa]a acestei situa]ii [i a agita]iilor pe care eu nu pot s\ le înec în valuri de sînge, pentru a arunca ]ara într-un r\zboi civil [i a determina ocupa]ia str\in\, sunt dator s\ supun [i în scris Majest\]ii Tale glasul ]\rii. Cine afirm\ altfel face o crim\. Atrag îns\ serios aten]ia Majest\]ii Tale în privin]a r\spunderilor grave care vor ap\sa pe vecie asupra Majest\]ii Tale, dac\ nu d\ ascultare imediat [i f\r\ ezitare cererii mele, care este a Armatei [i a ]\rii. General Ion Antonescu Autorii interesa]i de glorificarea mare[alului Antonescu uit\ de fiecare dat\ s\ prezinte contextul în care a fost dat\ publicit\]ii aceast\ scrisoare. Din dorin]a de a nu [tirbi cu nimic imaginea istoric\ a mare[alului, ei nu men]ioneaz\ niciodat\ preambulul care a înso]it publicarea acestei scrisori, în care viitorul mare[al recuno[tea înc\lcarea jur\mîntului militar [i a cuvîntului dat regelui. Iat\ acest preambul: Români, Pentru întîia oar\ în via]a mea a trebuit s\ în[el, s\ mint [i s\ calc un jur\mînt solemn, cerînd abdicarea regelui c\ruia îi jurasem credin]a. Am f\cut-o pentru a sc\pa na]ia de o îngrozitoare umilin]\ [i de o total\ [i inevitabil\ catastrof\. Am f\cut-o deschis, ar\tîndu-i în scris abdicarea. Dumnezeu, voi [i istoria m\ ve]i judeca. Pentru [tiin]a voastr\ a tuturor, public textul scrisorii ce am trimis-o fostului suveran, la ora 4 diminea]a de 6 septembrie“384 (urmeaz\ textul scrisorii de mai sus). 384 C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu. Amintiri. Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992, p. 111.

356


Practic, acesta este documentul central al loviturii de stat, lovitur\ pe care Ion Antonescu [i-a asumat-o în întregime [i care, în mod cert, îi apar]ine. Prin caracterul igienic al îndep\rt\rii infec]iei pe care o reprezentau Carol II [i camarila sa, gestul de înc\lcare a principiilor morale [i a jur\mîntului a fost trecut într-un plan secundar, ca nesemnificativ. Ultimatumul a fost de dou\ ore. Regele va semna un manifest c\tre ]ar\ în care va evita cu bun\ [tiin]\ cuvîntul abdic [i va folosi formula „trecînd ast\zi fiului meu, pe care [tiu cît de mult îl iubi]i, grelele sarcini ale domniei“385. La acea or\, voievodul de Alba Iulia [i viitorul rege prin procur\ „plîngea ca un c\]elandru“, dup\ cum ne informeaz\ principesa Martha Bibescu în jurnalul s\u: Er weinte wie ein Schlosshund 386. Tot Martha Bibescu reproduce informa]ia primit\ de la doamna Fabricius, care confirm\ în]elegerea timpurie a lui Ion Antonescu cu Germania: „De mai bine de o s\pt\mîn\, so]ul meu n-a mai închis ochii. Nici Antonescu... În sfîr[it, ast\ noapte, la ora dou\, so]ul meu a putut s\-i telefoneze lui Ribbentrop c\ el a abdicat“387. Situa]ia juridic\ [i a[a neclar\ a Monarhiei române, amplificat\ de acest compromis neconstitu]ional, se va încurca [i mai mult în viitor. La 23 august 1944, Carol II va pretinde din nou Tronul, sub pretext c\ l-a p\r\sit vremelnic [i sub amenin]area for]ei, [i va intra în negocieri cu sovieticii. Fuga din ]ar\ a regelui Carol II – sau gonirea din ]ar\, nu are importan]\ – [i preluarea decisiv\ a conducerii statului de c\tre Ion Antonescu în ziua de 6 septembrie au reprezentat doar vîrful tensionat [i cel mai important al loviturii de stat. Ea a fost definitivat\ la 14 septembrie, odat\ cu instituirea statului na]ional-legionar. 385 Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, Ed. ROM-EDITION, Tîrgu-Mure[, 1991, p. 58. 386 387

Martha Bibescu, op. cit., p. 206. Ibidem.


357

Consecin]ele imediate ale loviturii de stat Situa]ia Monarhiei. Dup\ ora 8.00 din diminea]a zilei de 6 septembrie 1940 regele Mihai I va depune un jur\mînt neconstitu]ional în fa]a lui Ion Antonescu, devenit un fel de Conduc\tor al statului, a patriarhului [i a pre[edintelui Cur]ii de Casa]ie [i Justi]ie. Textul jur\mîntului era improvizat. Conform Constitu]iei din 1923, regele ales trebuia s\ depun\ jur\mîntul în fa]a Camerelor reunite ale Parlamentului cu urm\torul con]inut: „Jur a p\zi Constitu]ia [i legile poporului român, a men]ine drepturile lui na]ionale [i integritatea teritoriului“ (Art. 82). Regele Mihai nu a îndeplinit aceast\ obliga]ie, pentru c\ nu exista Constitu]ie. Nu mai punem la socoteal\ c\ nici tat\l s\u nu se potrivea cu acest jur\mînt, mai ales în partea sa final\, cea cu „integritatea teritorial\“. Paradoxul, dar [i amarul situa]iei, au f\cut ca [i Constitui]ia din 1938 s\ con]in\ acela[i jur\mînt, la Articolul 39, [i tot cu obligativitatea de a fi rostit în fa]a Parlamentului. Pe cale de consecin]\, cu atitudinea cea mai obiectiv\ [i într-un total respect fa]\ de suveranul aflat înc\ în via]\, trebuie s\ constat\m c\ domnia regelui Mihai I între 6 septembrie 1940 [i 30 august 1944 a fost ilegitim\. Produs al unei lovituri de stat, la care tîn\rul rege nu a avut nici o contribu]ie, domnia lui Mihai I s-a situat sub semnul improviza]iei [i a unei limit\ri vizibile chiar [i a simbolului pe care îl reprezenta Monarhia. Principalul s\u biograf, Arthur Gould Lee, va nota: „El a urmat tat\lui s\u, care compromisese monarhia. Avea doar o vag\ ideea asupra îndatoririlor sale“388. Noul conduc\tor al statului va sublinia în prima sa proclama]ie c\tre ]ar\ c\ este vorba de „un nou regim“, iar regelui Mihai I îi va declara înc\ de la prima audien]\ c\ urcarea lui 388

Arthur Gould Lee, Coroana contra secera [i ciocanul. Povestea regelui Mihai al României, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1998, p. 29.

358


pe Tron este urmarea a „dou\ lovituri de stat, date în zilele de 5 [i 6 septembrie“. Ion Antonescu considera ziua desemn\rii sale ca prim ministru cu puteri depline drept moment al loviturii de stat. De fapt, el are dreptate, fuga regelui f\r\ s\ abdice fiind aici un act cu totul secundar. A[adar, mai corect ar fi s\ accept\m c\ lovitura de stat s-a produs în ziua de 5 septembrie 1940. Ca mi[care de profunzime în straturile mentalit\]ii colective [i ca mod de administrare a statului, România se apropia prea mult de Republic\. Pozi]ia partidelor politice. Întruni]i acas\ la Ioan Hudi]\, liderii ]\r\ni[ti au evaluat situa]ia, în lumina informa]iilor pe care le de]ineau asupra celor petrecute peste noapte. Ei au constatat mai întîi c\ nu a fost vorba de o abdicare, ci de o detronare [i c\ meritul principal în istorie îi revine lui Ion Antonescu. Aflînd de la David Popescu faptul c\ cei doi „complici“ din „complotul“ regelui pentru cedarea Ardealului de Nord în schimbul r\mînerii pe Tron – Mihail Manoilescu [i Valer Pop – au avut [i ei o atitudine intransigent\ în favoarea abdic\rii, ]\r\ni[tii nu încearc\ s\ conteste aceast\ tez\, ca nerealist\, ci ajung la concluzia c\ au trecut de partea nem]ilor(!) [i c\ „Antonescu n-a fost decît un agent de execu]ie al nem]ilor [i al legionarilor“. Nicolae Lupu î[i va exprima regretul c\ noul conduc\tor al statului nu l-a l\sat pe prin]ul mo[tenitor s\ plece împreun\ cu tat\l s\u [i c\ n-a proclamat Republica. Maniu va rîde. Oricum, la aceast\ întrunire s-au conturat dou\ direc]ii de urmat pentru atitudinea politic\ a Partidului Na]ional }\r\nesc: 1. Varianta Ghi]\ Pop, Nicolae Lupu, Ionel Pop mergea pe ideea neimplic\rii în guvernare [i accept\rii constituirii unui guvern de militari. „Noi, partidele politice, stînd deoparte, r\mânem libere s\ protest\m în contra Arbitrajului de la Viena [i astfel na]iunea nu mai poart\ nici o r\spundere pentru executarea acestui arbitraj, impus cu for]a...“389 389

Ioan Hudi]\, op. cit., p. 323.


359

2. Varianta Iuliu Maniu [i Ioan Hudi]\ ar fi fost atunci de total angajament la guvernare: „Ne trebuie s\ constituim imediat guvernul na]ional, a[a cum m\ în]elesesem cu Antonescu [i s\ decret\m mobilizarea general\ a Armatei; pe unguri îi invit\m s\ p\r\seasc\ zona ocupat\, în termen de 24 de ore, altfel le t\iem retragerea, ocupînd valea Tisei; iat\ ce trebuie spus lui Antonescu s\ fac\, dac\ este un om corect, un bun patriot [i nu un instrument în mîinile lui Fabricius“390. Ceva nu este în regul\ cu consemn\rile lui Ioan Hudi]\ în Jurnalul s\u. F\r\ îndoial\ c\ textul este dominat de dorin]a expres\ de a glorifica figura lui Maniu, de a-l scoate imaculat din toate situa]iile [i de a identifica întotdeauna gre[elile la al]ii. Consemnarea lung\ [i detaliat\ a zilei de vineri, 6 septembrie 1940, pare de multe ori o oper\ post factum, un comentariu subiectiv al unor fapte îndoielnice. Prin urmare, într-un asemenea joc, informa]iile ajung s\ se contrazic\, fiindc\ altfel nu avem cum s\ ne explic\m contradic]ia dintre decizia de a se ascunde în noaptea de 5 spre 6 decembrie, f\r\ a comunica între ei, [i abunden]a informa]iilor despre ce au f\cut ei sau Antonescu în aceea[i noapte. Sursa lor principal\, generalul David Popescu, este dubioas\, fiind vorba de un ministru de Interne aflat de s\pt\mîni întregi în contact cu ]\r\ni[tii, de multe ori primindu-i `n cabinetul s\u pentru consult\ri, f\r\ ca cineva din guvernul Gigurtu s\-l trag\ de mînec\. Semnul de întrebare pus deasupra atitudinii partidului de la începutul guvern\rii antonesciene este cu atît mai mare cu cît, de[i op]iunea PN} ar fi fost cea a lui Iuliu Maniu (Varianta 2), în realitate, partidul a pus în practic\ Varianta 1 – neimplicarea la guvernare! În plus, proiectul lui Maniu era foarte frumos [i patriotic, dar punerea lui în practic\ implica o serie de decizii foarte rapide, între care demisia lui Ion Antonescu [i renun]area la calitatea de Conduc\tor al statului, formarea unui guvern de uniune 390

Ibidem, p.324.

360


na]ional\ condus de Maniu, trecerea trupelor române la contraatac în Ardeal [i împingerea trupelor ungare dincolo de grani]\, anularea Dictatului de la Viena, renun]area de c\tre Adolf Hitler la planul de aducere a trupelor sale în apropierea zonei petroliere [i, pentru c\ acest plan era legat de Directiva din 31 iulie, schimbarea planului strategic de atacare a URSS, oprirea sovieticilor de a ataca dincoace de Prut [i recunoa[terea oficial\ a României ca neutr\. Nu ne putem duce cu imagina]ia atît de departe încît s\ credem c\ ipoteticul guvern Maniu ar fi trecut ]ara de partea Alia]ilor, declarînd r\zboi Germaniei. În afar\ de aceste m\suri, guvernul de uniune na]ional\ nu avea cum s\ rezolve problema Mi[c\rii legionare a lui Horia Sima, organiza]ie care ar fi refuzat categoric participarea la acest guvern [i ar fi trecut [i mai înver[unat\ la atacuri violente. Din toate aceste considerente se desprinde destul de clar ideea c\ proiectul lui Iuliu Maniu era cel pu]in nerealist, dac\ nu cumva a fost consemnat în jurnalul lui Hudi]\ doar pentru imaginea liderului [i a partidului. În fond, ce argumente invoca Iuliu Maniu pentru refuzul de a forma guvernul de uniune na]ional\ cerut tot de el [i acceptat de Ion Antonescu? Liderul ]\r\nist îi va repro[a lui Ion Antonescu faptul c\ s-au în]eles la 2 septembrie pentru formarea acelui guvern, în care noul prim-ministru s\ ocupe fotoliul de ministru al Ap\r\rii. Mai grav\ pare acuza]ia c\ a pus în aplicare imediat m\surile impuse la Viena [i c\ a retras trupele [i administra]ia din Ardeal. Hillgruber afirm\ c\ „Sarcina cea mai urgent\ a lui Ion Antonescu era retragerea trupelor române din Transilvania de Nord [i din intrîndul secuiesc, care trebuia efectuat\ în ordine, de[i unii comandan]i se opuneau. Într-adev\r, evacuarea s-a efectuat între 5 [i 13 septembrie f\r\ incidente importante“391. Apoi a semnat acordul de la Craiova prin care s-a retrocedat 391

Andreas Hillgruber, op. cit., p. 132.


361

Cadrilaterul. Iuliu Maniu a ar\tat foarte rar – în una sau dou\ ocazii – c\ tragedia României din 1940 a fost consecin]a unor grave erori ale guvernelor interbelice [i numai în protestul s\u din 1934 a amintit vag c\ este autorul aducerii lui Carol pe Tron. Dar indiferent cît de vinovate erau partidele [i mai ales ce uria[\ responsabilitate avuseser\ oamenii politici în pr\bu[irea treptat\, ca un mal surpat lent de ape infiltrate, a atributelor statului na]ional unitar, situa]ia din 1940 avea nevoie de solu]ii. Or, în septembrie 1940 statul nu avea decît dou\ solu]ii. Una din ele era conducerea dup\ directive germane de c\tre un om care se sacrifica, la Putere, [i concentrarea corpului partinic democrat în Opozi]ie, cu scopul de a constitui rezerva politic\, în eventualitatea c\ la sfîr[itul r\zboiului soarta ]\rii va fi din nou hot\rît\ de Marile Puteri. Era posibil ca omul sacrificat s\ fi fost Gheorghe Br\tianu, personalitate filogerman\ de anvergur\, sau Mihail Manoilescu, dar nici unul dintre ei nu avea autoritatea de a îndeplini prevederile Dictatului de la Viena, f\cînd Armata [i administra]ia s\ execute ordinele nenorocite [i s\ nu reac]ioneze. Ion Antonescu `ns\, prin insisten]a cu care se f\cea apel la calitatea sa de general, da. A doua solu]ie era formarea unui guvern proaliat, care s\ zdrobeasc\ prin for]\ Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima, act care s\ produc\ apoi o ocupa]ie a trupelor germane, ocupa]ie înso]it\ de m\surile naziste cunoscute asupra oamenilor politici responsabili. În aceast\ variant\, România devenea un stat ocupat de Germania [i suporta toate consecin]ele ocupa]iei militare. Trebuie s\ fie foarte clar c\ în aceast\ situa]ie, în afar\ de liderii politici democra]i, [i întreaga popula]ie evreiasc\ a României pierea. Iat\ de ce, chiar de la venirea lui Antonescu la Putere, putem vorbi despre o salvare a evreilor în România. Nu analiz\m aici soarta evreilor din afara grani]elor impuse de invazia sovietic\ [i de dictatul de la Viena. Pentru a se constitui într-o rezerv\ politic\ viabil\, partidele istorice au adoptat o pozi]ie de sprijin a regimului Antonescu, în direc]ia rezolv\rii

362


problemei legionare, o atitudine declarativ\ de protest fa]\ de pierderile teritoriale [i au stabilit leg\turi secrete, inclusiv de spionaj, cu Alia]ii. Dar, pentru a putea pune în aplicare acest program, ele au avut nevoie de protec]ia lui Antonescu, de autoritatea lui [i de compromisurile f\cute de el germanilor. În toat\ aceast\ situa]ie extrem de complicat\, Iuliu Maniu a ac]ionat cu abilitate, tr\dînd atunci cînd trebuia, în]elegîndu-se în secret cu Antonescu, lucrînd pe canalele spionajului cu Anglia [i conservîndu-[i nealterat\ imaginea de opozant. Dac\ ar fi triumfat Anglia în România, Iuliu Maniu ar fi fost liderul necontestat [i eroul autentic al r\zboiului. }ara ar fi avut un alt destin. Pe cînd a[a, tr\dat la rîndul lui de principalul s\u aliat, Anglia, Iuliu Maniu [i statul român vor fi zdrobi]i de ocupa]ia sovietic\. Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima. Dup\ cum s-a observat, autorul acestui studiu face o distinc]ie voit\ între organiza]ia lui Codreanu [i ceea ce cunoa[tem sub aceea[i denumire, de Mi[carea legionar\, sub Horia Sima. Mi[carea legionar\ a fost decimat\ în doi ani succesivi de asasinate, 1938 [i 1939, iar la conducerea r\m\[i]elor ei a fost propulsat de c\tre Moruzov, [eful SSI, un agent al s\u, Horia Sima. De altfel, în momentul septembrie 1940, pozi]ia lui Horia Sima la conducerea Legiunii nu era înc\ definitivat\, organiza]ia cunoscînd regrup\ri în nuclee [i centre r\spîndite prin ]ar\ [i fenomene de localizare pronun]ate. O serie de lideri îi contestau pozi]ia, principalul corp supravie]uitor orientîndu-se c\tre tat\l lui Corneliu Z. Codreanu. Numero[i lideri legionari îl acuzau pe Sima pentru violen]ele declan[ate f\r\ ordin, pe timpul cît Codreanu era în închisoare, cu scopul de a provoca asasinarea acestuia. Este de aceea suficient de elocvent faptul c\ Horia Sima afirm\ în amintirile sale c\ ar fi fost desemnat succesor al lui Codreanu pe 6 septembrie de c\tre un For Legionar, numit tot de el, în timp ce istoricii legionari afirm\ c\ Sima nu a fost niciodat\ ales [ef al Legiunii de c\tre Forul conduc\tor al acesteia, numirea sa


363

la conducere fiind f\cut\ de Ion Antonescu prin decretul din 14 septembrie392. Forul Legionar, cel constituit sub prigoan\ dup\ moartea lui Codreanu, nu va valida niciodat\ prezen]a lui Horia Sima la conducerea Legiunii [i din aceste motive organiza]ia a cunoscut numeroase convulsii interne, dar a permis [i supravie]uirea ideii c\ Mi[care legionar\ condus\ de Codreanu este altceva decît cea condus\ de Horia Sima. Elita sa intelectual\, care a cuprins cele mai str\lucite min]i ale României interbelice [i care d\dea con]inut ideologic profund na]ionalismului clamat de organiza]ia lui Corneliu Z. Codreanu, va disp\rea asasinat\ sau îndep\rtat\ de Legiune. Diferen]a este f\cut\ pentru istorie, cu inspira]ie [i precizie, de Armin Heinen: „Garda nu mai era o mi[care popular\. Aceasta s-a observat [i în leg\tur\ cu conducerea ei. C\pitanul a fost un idol, o personalitate care i-a fascinat nu numai pe adep]ii mai apropia]i. Sima poseda alte «calit\]i». El era dominat de «filozofia bombei» [i reprezenta aripa radical\, terorist\, care a hot\rît politica g\rzii în urma evenimentelor din 1938. Codreanu a oscilat între diferitele frac]iuni ale Legiunii, asigurîndu-[i astfel independen]a. Sima nu-[i putea permite un asemenea mod de comportare. Exista mai mult decît un gardist care putea ridica preten]ia c\ reprezint\, asemenea lui, «adev\rata înv\]\tur\». Numai dac\ se baza pe sprijinul aripii extreme, el se putea ap\ra în fa]a atacurilor“393. Numai din septembrie 1940 putem vorbi despre caracterul terorist explicit al Mi[c\rii legionare. Vor exista întotdeauna îndoieli asupra faptelor de violen]\ 392

Preot {tefan Palaghi]\, op. cit., p. 139. Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelului Mihail“. O contribu]ie la problema fascismului interna]ional, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999, p. 411.

393

364


personal\ [i colectiv\ din trecut, dar [i noi informa]ii asupra felului cum au fost provocate.394 Imediat dup\ detronarea lui Carol II, Ion Antonescu a avut o întrevedere cu Horia Sima. Cu aceast\ ocazie, Conduc\torul statului a remarcat cu insisten]\ faptul c\ Mi[carea este dezorganizat\ [i c\ nu poate emite preten]ii la formarea unui guvern monocolor. Antonescu invoca nevoia de a opri haosul din administra]ie [i de a pune ordine în conducerea treburilor statului. Ion Antonescu se afla atunci în perioada de negocieri cu PN} [i PNL, în tentativa de a forma guvernul de uniune na]ional\. Sima a avut un program minimal: o serie de m\suri care s\ r\zbune asasinarea lui Codreanu [i s\-i pedepseasc\ pe cei care erau vinova]i de dezastrul ]\rii. Dac\ accept\m teza complicit\]ii lui Horia Sima la asasinarea C\pitanului, atunci acest program minimal avea un singur scop: confirmarea pozi]iei sale de conduc\tor al Mi[c\rii legionare prin punerea în aplicare a unui plan de r\zbunare care s\ le ofere satisfac]ie credincio[ilor lui Codreanu. Antonescu a fost de acord cu acest program, în ideea c\ el se va încadra în politica sa general\ de restabilire a ordinii statale. Adic\, pe cale legal\. El va lua [i primele m\suri în Armat\, trecînd în rezerv\ un num\r mare de generali, între care pe Gheorghe Arge[eanu (asasinul legionarilor din 1939), Gheorghe Mihail (confidentul regelui [i ini]iatorul asasin\rii lui Antonescu), Florea }enescu (coautor la retragerea din Basarabia), Ioan Ilcu[ (compromis prin declara]ii lingu[itoare în favoarea regelui), apoi C. Ilasievici, Grigore Cornicioiu, Ioan Bengliu (implicat brutal în torturarea legionarilor), Victor Dombrovschi (primarul Bucure[tilor), amiralul Petre 394 Alex Mihai Stoenescu, Armata, mare[alul [i evreii, Ed. RAO, Bucure[ti, 1998, p. 146. (Eu însumi am confruntat documente [i m\rturii noi care ridic\ semne de întrebare asupra dreptului la ripost\ al legionarilor, dar reac]iile lor nu vor putea fi scoase niciodat\ din contextul lor juridic alterat de interven]ii politice.)


365

B\rbulescu, Gheorghe Liteanu, Constantin Atanasescu [.a., unii fiind îndep\rta]i pentru incompeten]\. Au fost aresta]i imediat Mihail Moruzov, Gabriel Marinescu, Gheorghe Arge[eanu, Ioan Bengliu, precum [i o serie de subofi]eri, ofi]eri inferiori [i superiori, to]i implica]i în asasinatele împotriva legionarilor. De asemenea, au fost re]inute cîteva personalit\]i politice considerate vinovate de prigoana antilegionar\. Prim-ministrul va ordona [i o anchet\ asupra proceselor politice din ultimii opt ani, precum [i o cercetare a activit\]ii magistra]ilor. Se combina astfel nevoia imediat\ a lui Antonescu de a face cur\]enie la conducerea Armatei, Ministerului de Interne [i Jandarmeriei, de a-[i asigura el însu[i, prin oamenii s\i, controlul asupra institu]iilor de for]\, cu cererile exprese ale lui Horia Sima. F\r\ îndoial\ c\ la baza în]elegerii Antonescu-Sima a stat perspectiva guvern\rii comune, f\r\ a se intra în prea multe detalii, la început, pe fondul e[u\rii negocierilor cu partidele democratice. Cu toate c\ au existat întotdeauna nuan]e în felul de a trata rela]ia sa cu legionarii, la finalul destinului s\u lumesc atît de agitat [i tragic Ion Antonescu va afirma f\r\ echivoc: „Horia Sima reprezenta baza politic\ a ]\rii în acele momente“395. Baza economic\ era reprezentat\ de programul enun]at de Mihail Manoilescu în diferite epoci [i ocazii, pe care l-am rezumat [i noi aici, în primul capitol, [i care se sprijinea fundamental pe structurile capitaliste liberale, puse în func]iune în condi]iile unui regim politic dictatorial de Dreapta. S-au ad\ugat, ca factori perturbatori sau ruin\tori la proiectul românesc al redres\rii statului, conflictul pentru Putere din interiorul guvern\rii, participarea la r\zboi [i influen]a nefast\ a Germaniei naziste asupra politicii externe a ]\rii. Nu putem omite de pe aceast\ list\ un aspect care ne intereseaz\ în particularitatea analizei noastre, [i anume conservarea [i pe alocuri amplificarea propagandei [i cultului 395

Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 1, p. 188.

366


personalit\]ii, care, profundum maris, va înt\ri sentimentul solu]ion\rii paternaliste a tuturor problemelor patriei. Conform legilor Istoriei, lovitura de stat început\ la 2 septembrie 1940, prin propulsarea în destin a lui Ion Antonescu, prin configurarea complotului Maniu-Antonescu [i prin interven]ia decisiv\ a Lega]iei germane, se va finaliza la 14 septembrie prin instituirea statului na]ional-legionar, avînd o conducere dualist\ conflictual\, Ion Antonescu-Horia Sima, ca de multe alte ori în istoria noastr\: Cuza-Catargiu în 1862, Carol I-Ion C. Br\tianu în 1866, Carol II-Iuliu Maniu în 1930, regele Mihai I-Petru Groza în 1945, Anna Pauker-Gheorghiu Dej în 1948, Nicolae Ceau[escu-Alexandru Dr\ghici în 1965, Ion Iliescu-Dumitru Mazilu în 1989. Este incitant de observat c\ mai toate loviturile de stat sau revolu]iile României moderne [i contemporane au avut aceast\ problem\ a raportului conflictual între liderii înving\tori. Oare de ce întotdeauna schimb\rile regimului politic din România au adus la conducere cupluri, nu un singur autor, [i c\ imediat dup\ victorie a urmat conflictul între partenerii afla]i la vîrful Puterii [i glorificarea înving\torului final? R\spunsul s-ar putea g\si în profunzimile mentalit\]ii tranzac]ionale a na]iunii române, subiect analizat în termeni moderni, dup\ Dr\ghicescu [i R\dulescu-Motru, de o singur\ personalitate marcant\ a culturii române, academicianul R\zvan Theodorescu: „Aflat\ în spa]iul unei tradi]ii ortodoxe [i al ruralit\]ii, cu al s\u corolar nobiliar, civiliza]ia românilor a cunoscut recurent, în epoca primei sale modernit\]i, atitudini de autoritate monarhic\ venind s\ compenseze, adeseori, sl\biciuni politice [i crize morale – cazul fanariot e notoriu, unind piscuri intelectuale [i abisuri etnice, în ceea ce a fost socotit\ o form\ evident\ [i primar\ de colabora]ionism – ilustrînd îns\ [i clipe de glorie na]ional\ (între toate, se cade citat, mai nou, episodul Cuza). Atitudini reluate cu mai mult sau mai pu]in succes, cu mai mult\ sau mai pu]in\ dexteritate cultural\, în ceea ce a fost – ba chiar risc\ s\ fie înc\ – un cult sau, dac\ nu, m\car o exacerbare a rolului liderului, un


367

mesianic «homo magnus». În perimetrul românesc el s-a putut numi succesiv, în secolul al XX-lea – ce-[i trage seva din cele trei precedente – Carol al II-lea, Corneliu Zelea Codreanu, Gheorghiu-Dej sau Ceau[escu, cu portretele lor arborate de la batista de m\tase a jandarmilor, pîn\ la lugubre ceremonii camaradere[ti sau pîn\ la uria[ele panouri de stadion ale serb\rilor din «Cîntarea României». [...] Nu mai pu]in, ata[amentul modern fa]\ de soteriologicul lider ar\t\tor de drum are leg\turi directe cu ceea ce abia am denumit «mentalitatea tranzac]ional\», putîndu-se plasa fie în aureola unei suprema]ii spre care acela a fost propulsat prin felurite tranzac]ii, fie, pe nea[teptate – prin alte tranzac]ii, sinonime cu eventuale pioase abandonuri – în umbra unei rapide, violente, dac\ nu chiar fatale c\deri“396. În faptul celei de-a treia modernit\]i a românilor (perioada României Mari) [i pîn\ ast\zi, în pragul celei de-a patra modernit\]i (intrarea în NATO [i UE), fenomenul cuplului rezultat dintr-o mi[care politic\ major\ [i decisiv\ a fost reflexul reprezent\rii în cei doi lideri a for]elor paternaliste externe pe care vulgul le intuia deasupra ]\rii. În cazul Cuza-Catargiu din 1862 erau Fran]a [i Imperiul Otoman, în cazul Carol I-Ion C. Br\tianu din 1866 erau Germania [i Fran]a, în cazul Carol II-Iuliu Maniu din 1930 erau fascismul [i Societatea Na]iunilor, în cazul regele Mihai I-Petru Groza din 1945 au fost Occidentul [i URSS, în cazul Gheorghiu Dej-Anna Pauker din 1948, ca [i în cazul Nicolae Ceau[escu-Alexandru Dr\ghici din 1965 erau na]ionalismul [i interna]ionalismul, iar în cazul Ion Iliescu-Dumitru Mazilu din 1989 erau percep]ia unei lupte subterane pentru influen]\ în România, a[a cum vom vedea în volumul patru al acestui tratat, între URSS [i SUA.

* 396

R\zvan Theodorescu, Despre prima modernitate a românilor (Discurs de receptie), Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 2001, pp. 22-23.

Capitolul V

TENTATIVA DE LOVITUR| DE STAT DIN 20-23 IANUARIE 1941 Rebeliunea legionar\ Moto: Eu spuneam: „Ave]i r\bdare“. Tactica mea era ca s\ fie discredita]i, pentru c\ f\ceau orori, [i lumea s\ fie contra lor. ION ANTONESCU

La

8 septembrie 1940, preotul [i istoricul român Paul Mihail nota în jurnalul s\u: „E Duminica Învierii noii organiz\ri a statului român. E s\rb\toarea Na[terii Maicii Domnului. Se nasc c\tre o nou\ via]\ [i organizare statul [i neamul românesc“397. Credin]a sincer\ a cunoscutului preot basarabean în transformarea pe care a adus-o situa]iei României venirea la putere a lui Ion Antonescu poate fi considerat\ ca exponen]ial\ pentru majoritatea popula]iei. Dan Zamfirescu consider\ c\ momentul de vîrf al misiunii istorice pe care a primit-o Ion Antonescu prin destin a fost tocmai în septembrie 1940, astfel c\ rolul s\u benefic, na]ional, a fost de foarte scurt\ durat\: „În ce m\ prive[te, consider c\ unicul merit major [i indiscutabil al mare[alului Antonescu, cel care-l r\scump\r\ de toate p\catele [i-i justific\ statuia ridicat\ la Slobozia, este acela de a fi salvat România ca stat, a[a ciuntit\ cum era în ceasul cînd destinele ei au fost apucate de mîinile sale. F\r\ Antonescu, soarta României ar fi fost pecetluit\, ea ar fi fost încorporat\ în Uniunea Sovietic\ 397

Paul Mihail, Jurnal (1940-1944), Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999, p. 18.


369

pentru ]inutul dintre Carpa]i [i Nistru [i în Germano-Ungaria pentru Transilvania, l\sîndu-ne [i f\r\ Dobrogea, doar cu Cîmpia Dun\rii. {i sunt sigur c\, spre deosebire de Polonia, nimeni nu s-ar fi luptat pentru reînvierea României. Antonescu este omul care a prevenit aceast\ lichidare a statalit\]ii române[ti [i care, prin îns\[i c\derea lui, a permis jocul politic al altor for]e în stare s\ continuie aceast\ statalitate, cu oricîte tragedii, pîn\ azi“ 398. Aceste observa]ii interesante [i care con]in mult [i dureros adev\r permit în]elegerea unor fenomene subtile care au înso]it regimul antonescian. În cazul dictatorului Ion Antonescu, spre deosebire de Carol II, de Gheorghiu-Dej [i, într-o anumit\ m\sur\, de Nicolae Ceau[escu, componenta personalizat\ a faptelor istorice, influen]a coordonatelor personale ale liderului asupra desf\[ur\rii generale a evenimentelor, este posibil s\ fi fost mai important\ decît în celelalte cazuri. Carol II era dirijat din umbr\ de camaril\, Gheorghiu-Dej avea în spate legitimarea puterii militare [i politice sovietice, Ceau[escu se sprijinea pe un partid creat practic de el în interiorul unui lag\r bine închis; Ion Antonescu era singur. Partidele politice i-au refuzat colaborarea direct\, formula la care împingeau ele – guvern militar – era, dup\ cum bine a observat chiar Antonescu, ultima solu]ie la care trebuie s\ apeleze un popor – [i a f\cut-o la 23 august 1944 – Germania vedea în el doar formula autoritar\ menit\ s\ asigure logistica r\zboiului antisovietic, iar Mi[carea legionar\ de sub conducerea lui Horia Sima c\uta atunci un drum propriu, distructiv [i sîngeros, r\zbun\tor [i înc\ [i mai îndep\rtat de bazele sale doctrinare constructive. De aceea, ideea lui Dan Zamfirescu, conform c\reia rolul real [i limitat al lui Antonescu a fost acela de a salva statalitatea României în anul 1940, pare extrem de atr\g\toare. Privind din 398

Dan Zamfirescu, Regele [i Mare[alul, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti,

1994, p.20.

370


perspectiva [anselor pe care ni le ofer\ distan]a [i r\ceala sentimentelor fa]\ de eveniment, putem observa eforturile incontestabile [i chiar eroice pe care le-a f\cut personajul nostru pentru „a aduna ]ara“ din dezordinea [i disolu]ia în care c\zuse. De altfel, într-o scrisoare trimis\ lui Constantin I.C. Br\tianu în 1942, Ion Antonescu va recunoa[te: „Rolul meu trebuia s\ fie terminat la 7 septembrie 1940“399. Apoi, dup\ ce statul s-a stabilizat într-o situa]ie clar\ – satelit al Germaniei naziste –, cînd Antonescu a trecut la gestionarea lui, din calitate de salvator, a [i început s\ fac\ gre[eli. Aici, teza conform c\reia Ion Antonescu trebuie analizat ca om politic, nu în calitate de general, devine foarte necesar\. Trecut în rezerv\ [i intrînd în ac]iune ca om politic, el î[i va satisface orgoliul personal [i nevoile suflete[ti cele mai acute rechemîndu-se singur în cadrele active ale Armatei (16 septembrie 1940), avansîndu-se apoi succesiv în gradele de general de corp de armat\ (tot la 16 septembrie 1940), general de armat\ (la 18 februarie 1941, dup\ numai cinci luni) [i, în final, ca mare[al (dup\ alte [ase luni). Chiar dac\ pentru cititorul civil nu este atît de important, pentru militari este bine s\ [tie c\ Ion Antonescu a ajuns din general în rezerv\ la gradul suprem de mare[al în mai pu]in de un an. Apoi a îmbr\cat c\ma[a verde a unui partid [i a dus b\t\lia pentru a fi [eful acestuia. Ca general de divizie îns\, Ion Antonescu putea salva statul în momentul s\u cel mai greu [i se putea retrage în preocup\rile sale militare, fie ca strateg, fie ca ministru al Ap\r\rii. Î[i dorea îns\ prea mult Puterea [i era prea convins c\ numai el are solu]iile de salvare a situa]iei. Oricît de nepl\cute sunt aceste considera]ii, trebuie spus îns\ c\ în 1941, dup\ cele dou\ victorii – preluarea Puterii [i înfrîngerea rebeliunii legionare – omul Ion Antonescu a avut o c\dere, serios consumat fizic [i psihic, cu s\n\tatea zdruncinat\ [i cu capacitatea de a gîndi elastic, specific\ 399 Antonescu. Mare[alul României [i r\zboaiele de reîntregire, vol. 2, Ed. Nagard, Cannaregio Venetia, 1988, p. 271.


371

omului politic, foarte pronun]at alterat\. Aceast\ realitate fizic\, dincolo de numeroasele m\rturii r\mase de la apropia]i, este confirmat\ [i de faptul c\ prima perioad\ a regimului s\u (14 septembrie 1940-22 ianuarie 1941) a fost dominat\ de efortul de a p\stra un echilibru politico-social, în rezonan]\ cu efortul de a-[i conserva echilibrul personal. Muncea zilnic pîn\ la epuizare, se ocupa de toate [i ]inea discursuri kilometrice, umbla mult prin ]ar\, dus-întors în cîteva ore, dormea pe apucate în timpul zilei, mereu trezit de probleme, cînd importante, cînd minore, preluarea întregii autorit\]i de c\tre el avînd efect în aruncarea pe bra]ele sale a tuturor problemelor ]\rii. Idealul lui politic, precum [i gesturile sale tipice din aceast\ perioad\, pot fi ilustrate prin transferul metaforic sugerat de p\rintele St\niloae într-o alegorie a sa: „Omul echilibrat este ca vizitiul unei tr\suri care frîneaz\ caii mai iu]i [i ì îndeamn\ pe cei z\bavnici. El are mereu o supraprivire peste to]i [i ]ine leg\tura între ei, [tiind c\, dac\ îi las\ pe unii s\ ì covîr[easc\ pe ceilal]i, trag în [an]ul de la margine [i o nimicesc [i pe ea, [i pe el. C\ci el e cel ce mîn\ caii [i în acela[i timp e purtat de ei. Dac\ nu-i mîn\ ]inîndu-i în unitate, e dus în pr\pastie“400. Cam în acest loc se afla dedesubtul cel mai adînc al rela]iei Ion Antonescu-Horia Sima în primele luni de regim na]ional-legionar. De ce l-or fi numit na]ional-legionar, nu prea este clar! Formula era, din punct de vedere ideologic, pleonastic\. S\ fi folosit cu insisten]\ termenul na]ional, pentru a ar\ta c\ solu]ia politic\ la care se ajunsese era un produs natural românesc, nu credea nici ultimul preot din sat. El vedea doar o solu]ie de salvare la înghesuial\. Mai degrab\ formula îi apar]ine lui Ion Antonescu pentru a ar\ta, cu o anumit\ subtilitate, c\ baza sa politic\ are [i componente tehnice democrate, dar, mai presus de orice, c\ la conducere se afl\ o personalitate cu misiune na]ional\, adic\ deasupra oric\ror 400

Dumitru St\niloae, Reflec]ii despre spiritualitatea poporului român, Ed. Elion, Bucure[ti, 2001, p. 43.

372


regrup\ri politice. Este, foarte probabil, expresia acelei suprapriviri de care amintea p\rintele St\niloae. Pe noi ne intereseaz\ îns\ faptul c\, voit sau nevoit, Ion Antonescu î[i va continua, cel pu]in pîn\ la momentul declan[\rii opera]iilor pentru eliberarea Basarabiei, cariera sa politic\ [i c\ principala b\t\lie a primei perioade a regimului s\u a fost dominat\ de lupta pentru constituirea [i controlul bazei politice. Putem accepta oricînd ideea c\ Ion Antonescu, perfect încadrat în coordonatele sentimentelor sale na]ionaliste, a gîndit protejarea partidelor istorice, astfel încît ele s\ poat\ reveni la rolul lor politic de conducere. Credem îns\ c\ mai degrab\ n-a avut încotro. A[a cum ar\tam deja, ideea lui principal\ pe tema bazei politice era apelul la guvernul militar numai în ultim\ instan]\. Ideea aceasta face parte [i ast\zi din uzan]ele na]iunilor, [i p`n\ [i Constitu]iile cele mai democratice prev\d apelul la Armat\ în situa]iile de criz\ generalizat\, în situa]ii de r\zboi, cînd se constituie Cartierul General (sau sinonime ale acestuia) [i ]ara este, practic, condus\ de [eful Statului-Major General sau prin Consilii militare. Iuliu Maniu [i Dinu Br\tianu vedeau lucrurile exact invers. Ei considerau, cu destule argumente, c\ pe timp de r\zboi nu numai c\ se poate apela la militari, dar [i c\ acest lucru este obligatoriu. ~n momentul încheierii p\cii, rezerva politic\ supravie]uia intact\ (credeau ei) [i putea ac]iona în favoarea ]\rii din pozi]ia de for]\ democratic\. De aceea, ei au folosit singurul instrument care le st\tea la dispozi]ie pentru a putea controla ceva: refuzul public. În secret, liderii partidelor istorice erau lega]i total de Conduc\torul statului. Urm\rit în continuare de ideea sa – apelul la solu]ii politice – Antonescu a c\utat s\ foloseasc\ drept baz\ politic\ Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima, sub rezerva controlului s\u asupra organiza]iei. Credin]a c\ trebuie s\ exercite un control efectiv asupra Legiunii se înt\rea pe zi ce trece, dup\ 6 septembrie, pe m\sur\ ce sl\biciunile acesteia deveneau tot mai vizibile. Conduc\torul era con[tient c\ orientarea Mi[c\rii legionare a lui Horia Sima c\tre extremism [i violen]\ public\ nu punea


373

în discu]ie doar autoritatea sa, stabilitatea ]\rii [i eforturile de redresare, ci împingea statul cu vitez\ c\tre ultima sa solu]ie – dictatura militar\. Totodat\, Antonescu dorea s\-[i ofere timp pentru redresarea st\rii Armatei, refacerii spiritului combativ, mai ales dup\ ce fusese obligat\ s\ se retrag\ în dezordine din Basarabia [i în total\ demoralizare din Ardealul de Nord, f\r\ s\ trag\ un foc. Perspectiva unei treceri la contraatac al\turi de Germania, cu beneficiul eliber\rii teritoriilor române[ti din Est, era un alt calcul al lui Ion Antonescu, destinat de asemenea st\rii Armatei. Mai trebuie spus c\, în septembrie 1940, Antonescu ori d\dea o nou\ lovitur\ de stat, suprimînd imediat Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima (arestarea liderilor simi[ti era suficient\), ceea ce ar fi provocat reac]ia Berlinului, ori se în]elegea cu Horia Sima, ceea ce era pe placul Berlinului. Din aceast\ ecua]ie un lucru e sigur: gradul de libertate al lui Ion Antonescu era limitat în orice direc]ie de Germania. Prin Germania trebuie s\ în]elegem for]a care îl salvase de la moarte, Marea Putere care se instalase deja în pozi]ia dominant\ în Europa [i în România, economia care rezona cu cea româneasc\, singura armat\ în stare s\ opreasc\ invazia sovietic\ în Europa de Est. Tot Germania însemna îns\ [i Marea Putere care r\pise Ardealul de Nord [i se în]elesese cu URSS asupra r\pirii Basarabiei, dar oferea speran]a recuceririi. În plus – [i aici este lucrul cel mai important – na]iunea ta nu mai reac]ioneaz\, asist\ impasibil\ la degradarea vie]ii politice, renun]\ f\r\ ezitare la instrumentele de exercitare a drepturilor publice, se distan]eaz\ decisiv de institu]iile sale, pierde teritoriu [i popula]ie în absen]a oric\rei forme organizate de rezisten]\. Este, practic, imposibil s\ judeci în alb [i negru performan]a conduc\torului unui stat aflat în aceast\ situa]ie, aplicînd regulile normalit\]ii, s\ judeci deciziile unui om, atunci cînd pîn\ [i pozi]ia geografic\ joac\ un rol în destinul unei na]iuni. În acest loc ne vom permite o digresiune necesar\, din sfera criticii comparative, pentru a în]elege c\ la fenomene

374


similare exist\ întotdeauna ceva care genereaz\ solu]ii diferite, ca în oricare paradox al materiei.

Modelul franchist al intr\rii, ie[irii [i supravie]uirii `n [i din condi]ii de r\zboi Dac\ Ion Antonescu poate fi asem\nat cu cineva în privin]a proiectului politic, el trebuie comparat cu conduc\torul Spaniei, generalul Franco. Urm\rind similitudinile izbitoare între cei doi militari vom constata rolul determinant pe care l-a avut, în momentul cheie, pozi]ia geografic\. Situat în Est, El Caudillo ar fi avut aceea[i soart\ cu Ion Antonescu. Situat în Vest, Conduc\torul României ar fi condus ]ara la un transfer pa[nic al Puterii c\tre o Monarhie solid\, un regim parlamentar democratic [i o economie de pia]\ prosper\, f\r\ s\ fie nevoie ca România s\ aib\ coordonatele morfologice ale teritoriului Spaniei. Ba, din contr\. De aceea, a[a cum vom ar\ta, vinov\]ia lui Antonescu nu va fi niciodat\ total\. Este interesant c\ din zecile de mii de ofi]eri spanioli activi în primele decenii ale secolului XX, a fost ales drept salvator al patriei Francisco Franco (1892-1975), cu toate c\, `n repetate ocazii, în prim-planul vie]ii politice spaniole navigaser\ destui generali. Întreaga bibliografie care se ocup\ de cazul Franco, de la hagiografi la detractori, admite c\ viitorul El Caudillo („Conduc\torul“) s-a remarcat „simplu [i f\r\ a fi contestat prin superioritatea sa militar\ [i moral\ absolut\“ înc\ de tîn\r ofi]er. El va fi observat ca ofi]er de elit\ înc\ din timpul incidentelor marocane dintre 1912 [i 1916 [i, la fel cum a procedat Ferdinand cu Ion Antonescu pe fronturile din Bulgaria [i Moldova, regele Spaniei îi va acorda tîn\rului locotenent Francisco Franco „numirea la comand\ prin decizie special\“. Cariera de ofi]er a lui Franco va fi marcat\, prin merite personale, ca [i în cazul lui Antonescu, de avans\rile


375

peste rînd, de numirile în func]ii militare importante „prin dispens\“, astfel c\ atît ofi]erul de elit\ spaniol, cît [i cel român au f\cut parte din categoria numit\ de francezi atît de plastic toujours le plus jeune de son grade. Erau vremuri militare [i astfel de cariere ie[eau în eviden]\ nu numai prin teoria lui Clausewitz asupra leg\turii cauzale între politic\ [i r\zboi, ci [i prin aprecierea lucid\ a oamenilor politici c\, în balamucul parodic cu care ie[iser\ armatele europene din perioada Romantismului, era nevoie stringent\ de apelul la militari competen]i. La fel cum se petrecuse în Moldova contraofensiva Armatei române din primul r\zboi mondial, armata spaniol\ va trece la contraofensiv\ dup\ dezastrul de la Anoual, din iulie 1921. Este prea [ocant ca s\ nu observ\m c\ în timpul acestei contraofensive, lozinca militarilor spanioli era: „Nici un pas înapoi!“, un „Pe aici nu se trece!“ iberic. În 1930, Franco este numit, ca [i Antonescu la {coala Superioar\ de R\zboi din Bucure[ti, [ef al {colii Militare Superioare de la Saragosa. Apoi, pentru ca privirea în oglind\ s\ fie aproape perfect\, Franco este trimis la aceea[i [coal\ de comand\ [i stat major de la Versailles, unde Antonescu f\cuse cursul de contraspionaj. Revenit în ]ar\ – iat\ înc\ o coinciden]\ surprinz\toare – Franco este contactat de lideri politici de Dreapta, care îi ofer\ conducerea unui eventual partid politic compus din regruparea forma]iunilor mai mici conservatoare. Ca [i Antonescu, Franco intr\ în negocieri secrete, apoi refuz\. Ei bine, ca fenomen aparent inexplicabil în plan terestru, dar posibil în planul mi[c\rii inperceptibile a Europei spre un nou r\zboi, în iarna 1933-1934, în timp ce prim-ministrul I.G. Duca îi cerea generalului Ion Antonescu s\ preia conducerea Marelui Stat-Major pentru a face reforma în armat\, ministrul de R\zboi spaniol, Gil Robles, îl chema pe generalul Franco la conducerea Statului-Major de la Madrid, cu misiunea „de a reconstrui armata“401. La sfîr[itul acestor mandate, Ion Antonescu va 401

Paul Marion, Leur combat, Ed. Fayard, Paris, 1939, p. 38.

376


ajunge cu domiciliu for]at la m\n\stirea Bistri]a, iar Franco exilat în Insulele Canare. Nu voi insista asupra similitudinilor izbitoare între falangi[tii spanioli ai lui José-Antonio Primo de Rivera [i legionarii lui Corneliu Z. Codreanu. S\ spunem doar c\ au avut de la început acela[i program politic: lupta contra materialismului marxist [i contra vechilor partide democratice, c\ s-au format ini]al dintr-un nucleu de studen]i [i muncitori na]ionali[ti [i c\ tipul ideal pe care îl promovau era tîn\rul cre[tin, tr\ind în austeritate, curaj [i caritate. Bineîn]eles, José-Antonio Primo de Rivera este arestat de prim-ministrul Cesares Quiroga (un Armand C\linescu spaniol) [i omorît în închisoarea din Alicante, doi ani înaintea lui Corneliu Codreanu. Cu armata dezorganizat\ din cauza r\zboiului civil, Spania începe s\ vad\ în generalul Franco solu]ia pentru redresarea statului. O opinie deloc întîmpl\toare se potrive[te perfect cu teza func]iei politice acordate de români lui Antonescu: „Franco n’a pas vaincu seulement comme général, mais aussi comme politique et comme réformateur“402. Pe fondul r\scoalei na]ionaliste a falangi[tilor, sub deviza „r\zboiului sfînt“, conducînd armata spaniol\ spre un pronunciament (interven]ia armatei în preluarea puterii), sprijinit logistic [i militar de Germania nazist\, Franco instaureaz\ dictatura militar\ [i se autointituleaz\ Conduc\tor. Invocînd pierderea a peste 410 000 de oameni omorî]i în lupt\ sau executa]i în timpul R\zboiului Civil [i peste 200 000 de oameni omor`]i de foame sau de epidemii, invocînd a[adar dezastrul ]\rii, generalul Franco face o cotitur\ spectaculoas\ în traseul ]\rii sale [i cere Germaniei naziste s\ accepte statutul de neutralitate al Spaniei. Îl ob]ine cu pre]ul unui partizanat discret, dar iese din al doilea r\zboi mondial pe picioare [i inatacabil în plan juridic. La întîlnirea sa cu acel Hitler care îl ajutase s\ înving\, Franco întîrzie 45 de minute, „apoi, scepticismul pe care Franco îl opuse tuturor 402

Ibidem, p. 282.


377

declara]iilor de entuziasm ale acestui Hitler înving\tor, [iretenia tradi]ional\ a Spaniei imperialiste pe care El Caudillo o folosea cu un rafinament aproape oriental sfîr[ir\ prin a-l aduce pe Führer într-o asemenea stare de furie, încît apropia]ii lui se temeau s\ nu fac\ vreo nebunie cu consecin]e sup\r\toare pentru interesele germane în Mediteran\“403. A[adar, spre deosebire de Antonescu al românilor, care nu a avut timpul s\ foloseasc\ arma interesului german pentru petrolul românesc, Franco [i-a negociat la sînge avantajele strategice ale ]\rii sale. Cînd [eful serviciilor de informa]ii îi va a[eza pe birou nota prin care îl anun]a c\ la începutul lunii august 1945 se va pune în discu]ie la Londra trimiterea sa în judecat\ la Procesul de la Nürnberg, Franco va avea o replic\ blazat\: „Stai lini[tit, z\p\ci]ii \ia de americani m-au confundat cu Frank, guvernatorul Poloniei“. Pictura Guernica a lui Picasso va r\mîne o capodoper\ admirat\ într-un muzeu din Madrid [i atît, eviscerat\ de orice func]ie politic\, pe care o avusese în inten]ie celebrul ei autor. Dup\ ce a lichidat Stînga marxist\ [i a pus bazele saltului economic al Spaniei, Franco va anun]a, în 1969, c\ a hot\rît ca ]ara s\ revin\ la Monarhie dup\ moartea sa. Putea ob]ine Ion Antonescu o cotitur\ politic\ de o asemenea importan]\ în 1940? Mai mult ca sigur, nu. Credem îns\ c\ o putea încerca în 1941, înaintea gestului nefericit de a trece Nistrul.

Programul politic Prim-ministrul Ion Antonescu a mo[tenit un stat dezorganizat, ciopîr]it teritorial, o na]iune demoralizat\ [i o Armat\ umilit\. Este semnificativ c\, din toate institu]iile statului 403 Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al Treilea Om al Axei, Ed. PRO HISTORIA, Bucure[ti, 2001, p. 54.

378


mo[tenite de la dictatura carlist\, doar Ministerul Propagandei func]iona bine [i a [i intrat imediat în ac]iune, ocupîndu-se de împiedicarea transform\rii nemul]umirii popula]iei în revolt\, oprirea oric\ror proteste împotriva pierderilor teritoriale [i glorificarea ca salvator a lui Ion Antonescu. De altfel, Ministerul Propagandei a fost apreciat de Conduc\tor [i pus la lucru în regim de urgen]\, emi]înd apeluri c\tre ]ar\, c\tre fiecare strat social [i c\tre str\in\tate cu frecven]\ aproape cotidian\. În Apelul c\tre Armat\ din 6 septembrie 1940, se afirma: „În aceste vremuri de zbucium [i fr\mîntare, inimile noastre se lini[tesc, unite în n\dejdea pe care un neam întreg o pune în noua domnie“. În aceea[i zi, este emis un Apel c\tre na]iune, care era, de fapt, un îndemn c\tre legionari s\ nu se r\zbune: „Nici o violen]\, contra nim\nui, cu atît mai pu]in contra nevinova]ilor solda]i sau gardieni afla]i la datorie“. La 7 septembrie a fost publicat\ o Chemare c\tre ]ar\, în care Antonescu anun]a îns\ pedepsirea vinova]ilor, dar nu prin r\zbunare: „Am început totala înnoire a statului nostru. Am decis cercetarea trecutului, pentru ca aceia care ne-au dus la umilire [i la pierderea grani]elor, la s\r\cie [i la risip\, s\-[i primeasc\ r\spunsul faptei“. Tot în 7 septembrie emite un alt Apel c\tre ]ar\ în care cerea popula]iei s\ se roage în biserici [i s\ arunce „blestemul nostru asupra marilor vinova]i“. Dou\ zile mai tîrziu, Ministerul Propagandei d\dea publicit\]ii un nou apel, de data asta cam disperat, în care Conduc\torul îi ruga pe cet\]eni, „din inima lui îndurerat\“ s\ uite totul [i s\ treac\ la munc\. Apoi s-a emis un comunicat al Conduc\torului c\tre organele de poli]ie [i jandarmerie în care func]ionarii acestor institu]ii erau mustra]i pentru abuzurile din trecut, erau îndemna]i s\-[i foloseasc\ autoritatea, dar s\-i trateze pe vinova]i cu în]elegere [i sentimente „profund umane“. La 11 septembrie, Antonescu d\ Apelul la ordine [i munc\, apel în care abund\ combina]ia stilistic\ de fraze lungi, explicative, [i propozi]iile scurte de tip: „Ajuta]i-m\ [i asculta]i-m\“, „Am uitat. S\ uita]i“, „Fi]i siguri c\ eu nu


379

dorm, nu m\ plimb [i nu petrec“. Tot în 11 septembrie, înc\ un Apel c\tre ]ar\ atrage aten]ia c\ „în ]ar\, [i mai ales în capital\, au început s\ se agite unele mi[c\ri cu caracter anarhic“. Generalul Antonescu – cum se autoprezenta prim-ministrul, vorbind despre el la persoana a treia – venise la Putere ca „s\ fac\ tuturor dreptate; s\ dea tuturor putin]a s\ tr\iasc\ omene[te; s\ fac\ s\ înceteze dezm\]ul sus [i [i s\ înceap\ bunul trai jos“. A doua zi, pe 12 septembrie, urmeaz\ un nou apel c\tre legionari: „Îngenunchia]i [i cinsti]i cu pietate ziua C\pitanului vostru de ieri. Jertfa lui o merit\ cu prisosin]\“. A doua zi se împlineau 41 de ani de la na[terea lui Corneliu Z. Codreanu [i numai enun]ul simplu al vîrstei pe care ar fi împlinit-o, înc\ foarte tîn\r, era un motiv de c\utare a r\zbun\rii. Ion Antonescu a condus treburile ]\rii în perioada 6-14 septembrie cu un Cabinet constituit pe scheletul ultimului guvern Gigurtu. Pentru a în]elege mai bine situa]ia pe care trebuia s-o gestioneze Conduc\torul statului, va trebui s\ analiz\m temele primei [edin]e a Consiliului de Mini[tri din 7 septembrie 1940. Trei probleme de fond au fost abordate direct de Ion Antonescu: stilul de conducere, evaluarea statului [i gestionarea crizei institu]ionale pentru repunerea în func]iune a statului. Stilul de conducere. Ion Antonescu a venit la conducerea statului cu o anumit\ experien]\ de comand\ [i conducere. Între cei doi termeni exist\ o deosebire, ceea ce face c\ fraza de mai sus s\ nu fie expresia unei s\r\cii de limbaj, ci o formul\ tehnic\ din teoria [i practica actului de conducere a sistemelor politice. F\r\ a intra în detaliile [i terminologiile complicate [i ermetice ale acestei teorii, vom ar\ta c\ actul de conducere se sprijin\ fundamental pe ideea deciziei, a for]ei politice care ia decizii, iar actul de comand\ preia decizia [i o execut\, pe principiul aparatului tehnic care d\, la rîndul s\u, ordine regulamentare în sistem. Procesul poate fi observat [i în]eles foarte u[or în domeniul militar, unde aparatul de conducere (ministrul civil [i politic), ia

380


decizii, provenite din politica general\ a guvernului sau a statului, iar conducerea superioar\ a Armatei (Statul-Major General) pune în aplicare aceste decizii prin ordine date în Armat\. Simultan [i independent, Statul-Major General func]ioneaz\ în structurile Armatei pentru men]inerea capacit\]ii de lupt\ [i eficien]a institu]iei, prin m\suri curente specific militare, Statul Major General exercitînd efectiv actul de comand\. Ca ofi]er, dar mai ales ca general, Ion Antonescu dobîndise toate aptitudinile necesare exercit\rii actului de comand\, inclusiv la nivelul cel mai înalt, fiind pe rînd [ef al Marelui Stat-Major [i al Ministerului Ap\r\rii. Avea, a[adar, o experien]\ de comand\ care îi permitea s\ abordeze problema conducerii (a deciziilor la nivel de stat) dintr-o perspectiv\ profesionist\. În general, conduc\torii militari ai structurilor de vîrf sunt foarte bine informa]i asupra st\rii na]iunii, asupra tuturor aspectelor economice, sociale, diplomatice [i strategice, deoarece misiunea de ap\rare na]ional\ implic\ cunoa[terea resurselor, a posibilit\]ilor de ac]iune [i a limitelor ac]iunii economice, sociale, diplomatice sau strategice ale unui stat. Ca om politic implicat în culisele vie]ii politice din România, ca martor al involu]iei regimului parlamentar [i ca bun evaluator al realit\]ii partidelor, Ion Antonescu avea [i privilegiul privirii de ansamblu asupra statului [i societ\]ii române[ti. Criza performan]ei în lidearship-ul s\u nu a venit din capacitatea de a cunoa[te problemele ]\rii, ci din maniera de a le rezolva, atît coordonatele personalit\]ii sale cît [i situa]ia general\ a statului înpiedicîndu-l s\ aib\ suple]ea care transform\ actul de conducere în art\. Cu aceste explica]ii în portofoliul analizei, vom observa c\, în prima [edin]\ a Consiliului de Mini[tri, Ion Antonescu va preciza de la început – profesionist [i foarte bine orientat – cum în]elege el s\ conduc\ statul: „Nu pot da altceva decît directive generale. Aceste directive se execut\ cu energie, cu credin]\, inteligen]\ [i cinste. Nu vreau ca la fiecare pas s\ fiu întrebat cum v\d problema cutare [i nu vreau ca nici mai jos


381

s\ se petreac\ acela[i lucru“404. Interven]ia prim-ministrului prezenta, în esen]\, stilul de conducere propriu unui anumit tip de guvernare. {tiind c\ a condus o dictatur\, suntem înclina]i s\ vedem decizii arbitrare peste tot, dar în realitate stilul de conducere ales de Antonescu atunci era cel britanic. Un prim-ministru are la dispozi]ie dou\ modalit\]i de a conduce: 1. Încearc\ s\ conduc\ puterea executiv\ prin implicarea personal\ direct\ în procesul administrativ, bazîndu-se, de regul\, pe preg\tirea profesional\ de specialitate – juridic\ sau economic\, de exemplu. Un astfel de prim-ministru ajunge s\ se amestece în toate problemele, s\-[i consume energia [i timpul în solu]ionarea tuturor problemelor, de la S\n\tate la tunderea oilor, excelînd în zona competen]ei sale reale [i f\cînd cele mai mari erori în domeniile pe care nu le st\pîne[te. La un astfel de prim-ministru – cum au fost to]i premierii României între 1990 [i 2002! – mini[trii Guvernului caut\ s\ împing\ responsabilitatea c\tre acesta, derobîndu-se de la propria r\spundere. Ei se limiteaz\ la a invoca sau executa ordinele, chiar [i pe cele proaste, ale [efului lor. 2. Al doilea stil de conducere, cel britanic, îl a[az\ pe prim-ministru în pozi]ia precis\ de [ef al mini[trilor s\i. El nu conduce decît mini[tri, nu procese administrative, economice etc. Aici, prim-ministru d\ ordine mini[trilor, pe linia mandatului s\u politic, iar mini[trii execut\. Nu execut\ bine [i cu rezultate, sunt schimba]i. R\spunderea imediat\ pentru rezolvarea problemelor statului revine astfel ministrului de resort, [i numai r\spunderea politic\ general\, prim-ministrului. Dar, pentru a fi un astfel de premier trebuie s\ st\pîne[ti arta de a conduce oameni, nu procese. Ion Antonescu [tia bine acest lucru, avea coordonatele necesare [i, în consecin]\, a ales anume stilul de conducere britanic. Pentru a aplica acest 404 Stenogramele [edin]elor Consiliului de Mini[tri. Guvernarea Ion Antonescu, vol.1, Arhivele Nationale ale României, Bucure[ti, 1997, p. 1 (edi]ie întocmit\ de Marcel-Dumitru Ciuc\, Aurelian Teodorescu [i Bogdan Florin Popovici).

382


principiu de conducere, Antonescu avea nevoie de libertatea deciziei. Astfel se explic\ de ce, în aceea[i [edin]\ inaugural\, el a ]inut s\ sublinieze rela]ia sa cu Monarhia: „Palatul nu se va mai amesteca în nici o problem\ a statului, [i acel ministru sau func]ionar al statului ce va fi prins de mine, va fi destituit imediat [i sanc]ionat. [...] Regele semneaz\ un singur decret: este Înaltul Decret de numire a prim-ministrului. Toate celelalte mi-am rezervat s\ le semnez eu, de ce s\ mai pierdem timpul cu contrasemn\ri. [...] Regele r\mîne ca un simbol. El nu are dreptul s\ se amestece [i nu are dreptul, chiar dac\ va fi o capacitate. Regele de mîine – dac\ aceast\ institu]ie se va mai p\stra, în furtuna care a r\sturnat toate Tronurile din Europa –, el trebuie s\ r\mîn\ în cadrul pe care l-am hot\rît“. În contextul acestor principii, Ion Antonescu explica „deplinele puteri“ pe care le primise de la Carol II, în faptul loviturii de stat din noaptea de 5 septembrie, cu urm\toarea formulare: „Domnilor, aceste puteri eu nu le-am luat dintr-un instinct bestial – s\ zic a[a – de a porunci unui popor [i de a da directive în stat, de a abuza de putere sau de a m\ împodobi cu un absolutism oriental. [...] Ele nu se opresc la mine, ele merg la dvs. [i merg pîn\ jos de tot, pe treapta ierarhic\ [i în]eleg prin aceasta ca dvs. s\ v\ ocupa]i [i s\ executa]i, s\ nu veni]i la mine cu orice chestiune, ci s\ ave]i curajul de a v\ lua r\spunderea unei ac]iuni“. Natura explicit\ a declara]iei sale ne scute[te de alte comentarii. Evaluarea st\rii na]iunii. Ca om politic de Dreapta, Ion Antonescu a descris cu precizie natura statului pe care îl mo[tenea: stat birocratic. Sl\biciunile structurii sale au fost prezentate cu o acurate]e des\v\r[it\: „Dac\ un alt stat, cu alt\ structur\ la baz\, cu o p\tur\ burghez\ mai puternic\, ar fi fost supus acestui examen, el ar fi fost capabil s\ reziste la aceast\ furtun\ mai mul]i ani, chiar dac\ în timpul unei genera]ii ar fi avut o conducere nefast\, cum am avut noi timp de 10 ani. [...] În trecut, un r\u de care a suferit Statul acesta birocratic a fost c\ toate problemele erau rezolvate dup\ ce


383

problema nu mai exista. Pentru ca problema s\ ajung\ la rezolvare, se ivea un decalaj extraordinar [i, în tot acest timp, acest monstru birocratic, cu mii de capete, lucra, se mi[ca [i apoi, cînd ajungea jos, totul se n\ruia ca un castel de c\r]i, solu]ia nu mai era oportun\, nu mai era de actualitate“. Este o descriere a României bugetare [i birocratice infiin]ate de Alexandru Ioan Cuza, o identificare precis\ a decalajului dintre stat [i societate, a[a cum îl semnalase vizionar Ion Luca Caragiale, [i cum încerc\m noi, prin volumele de fa]\, s\ ar\t\m, c\ înc\ suntem prizonierii acestui sistem. Bineîn]eles, principala tr\s\tur\ a statului birocratic era, [i este, corup]ia. În timp ce un ministru avea o leaf\ de 40 000 de lei [i un general de corp de armat\ avea 54 000 de lei, diferi]i func]ionari din regii ale statului, din b\nci [i consilii de administra]ie ridicau lunar 900 000 de lei. Mai toate afacerile legate de înzestrarea Armatei erau surse de cî[tiguri ilicite fabuloase. Antonescu a mai semnalat atunci [i un fenomen extrem de nociv, acela al fondurilor secrete ale ministerelor [i Serviciului de Informa]ii, din care se alimenta corup]ia, neveste de generali semnînd angajamente de informatori, turnîndu-[i so]ul pentru un venit suplimentar de 30 000 de lei pe lun\ sau în]elegîndu-se împreun\ cu acesta ce informa]ii s\ dea pentru a încasa sumele. Problema grav\ era c\, prin sistemul fondurilor secrete, realismul muncii de informa]ii era distrus, dosarele SSI-ului con]inînd – fapt constatat [i de noi ast\zi – mormane de informa]ii suspecte, culese de pe la ber\rii sau din combina]ii de amor n\du[it. Cum s\ afli cu certitudine c\ în diminea]a zilei de 27 iunie URSS te va invada? Pe de alt\ parte, politizarea actului de Justi]ie [i a autorit\]ii administrative, în condi]iile în care dictatura regal\ oficializase controlul sistemului centralizat corupt asupra puterilor statului, f\cuse din sistemul de guvernare a ]\rii o fic]iune. }ara se conducea dup\ mecanisme care ocultau legea, [i care `[i aveau izvorul în interesele camarilei [i în deciziile arbitrare ale regelui, iar cet\]eanul nu avea alt\ preocupare decît s\ se adapteze cît mai repede la procedeele

384


corupte ale birocra]iei. Fenomenul a contat enorm în procesul de acceptare tacit\ [i de adaptare a na]iunii române la sistemul comunist de mai tîrziu. Con[tient de gravitatea acestor probleme de sistem de guvernare, Ion Antonescu a c\utat s\ ob]in\ o înt\rire a autorit\]ii statului. Pe aceast\ doctrin\, el a luat o serie de m\suri care ast\zi sunt prezentate drept simptome ale unui regim dictatorial, dar care reprezentau tentative de restabilirea a autorit\]ii. Cazul particular a fost acela c\ a interpretat autoritatea statului drept autoritatea sa personal\, rev\rsînd asupra statului nu numai valul beneficiilor imediate (stabilitatea ]\rii, redresarea economic\, refacerea grani]ei de est etc.), ci [i fluxul erorilor sale personale. Gestionarea crizei generale a statului. Ion Antonescu a trasat m\suri imediate destinate straturilor sociale, dublate cu tentativele de restrîngere [i reorganizare a aparatului birocratic. Multitudinea domeniilor pe care le-a abordat în perioada 6-14 septembrie arat\ [i dimensiunea crizei: ]\ranii, [coala, Str\jeria, Biserica, Justi]ia, impozitele, Comunica]iile, aprovizionarea popula]iei, pre]urile, Educa]ie Na]ional\, Cultele, problema evreiasc\, chiriile, construc]iile de locuin]e. Dup\ cum se observ\, Ion Antonescu intrase într-un mecanism de conducere în care alegerea sistemului de guvernare era perfect\, dar îl condi]iona pe Conduc\tor de capacitatea, voin]a [i credibilitatea mini[trilor lui Gigurtu de a executa deciziile sale. Altfel spus, el d\dea ordine, dar se îndeplinea numai ce se putea din ele. Sistemul se schimbase la vîrf, dar r\m\sese corupt în corpul s\u. Lovitura de stat schimbase conducerea, dar nu [i regimul. De aceea, de[i a încercat aceast\ opera]ie mascat\, formula la care a ajuns nu a avut dimensiunea unei revolu]ii care s\ modifice regimul statului birocratic corupt, ci a reu[it doar s\ înlocuiasc\ o conducere centralizat\ corupt\ (camarila) cu o conducere centralizat\ în vîrful c\reia se afla un om moral [i bine inten]ionat. Nereu[ita din programul administrativ central, conflictul pentru putere cu legionarii lui Horia Sima [i nevoia


385

de a stabiliza decizia în perspectiva r\zboiului l-au condus pe Ion Antonescu spre regimul militar din 1941, adic\ spre ultima solu]ie a statului. Prima eroare politic\. În toate declara]iile sale referitoare la solu]ia politic\, Ion Antonescu va opune condi]iei sale de dictator acela[i argument: am oferit în repetate rînduri Puterea, ba lui Horia Sima, ba lui Maniu, din 1940 [i pîn\ în august 1944 de mai multe ori. Problema acestei oferte aparent generoase [i care l-a fixat în Istorie drept un om ce nu se crampona de Putere este c\ el nu avea voie, de drept, s\ cedeze Puterea. Conform principiului fundamental de drept public Delegata potestat non delegatur („Puterile delegate nu pot fi redelegate sau transmise“), puterea pe care i-a transmis-o Carol II prin decret regal nu putea fi transferat\ altcuiva de c\tre Ion Antonescu. Un prim-ministru nu poate hot\rî el trecerea func]iei unui alt prim-ministru. Normele de drept îl puneau numai pe regele Mihai I în aceast\ calitate [i acesta a exercitat-o la 23 august 1944. Ata[at principiilor de drept [i om politic experimentat, Iuliu Maniu refuza mereu preluarea Puterii nu din la[itate, ci din credin]a c\ o eventual\ numire a sa ca prim-ministru n-ar fi avut legitimitate. O eventual\ demisie sau destituire a lui Ion Antonescu echivala cu trecerea în fapt a autorit\]ii reale de la Conduc\tor la rege, ceea ce ar fi produs, automat, [i o schimbare a regimului, fiindu-ne imposibil s\ credem c\ regele Mihai I putea conduce un regim dictatorial legionar sau militar. Prin urmare, teza ced\rii benevole a Puterii de c\tre Antonescu este cel pu]in nerealist\, dar reprezint\ [i un detaliu semnificativ al col]ului în care fusese înghesuit\ România politic\, România suveran\, România beligerant\.

Sursele conflictului pentru putere Studiul m\rturiilor vremii ridic\ ast\zi o întrebare legitim\, în contrast cu imaginea curent\ pe care o avem

386


despre via]a noastr\ politic\. Ne întreb\m: în ce m\sur\ partidele, în sensul imaginii clasice, istorice, enciclopedice, au supravie]uit cataclismului Carol II? Activitatea lor organizatoric\ a fost interzis\ oficial din 1938, posibilitatea de a se manifesta public a fost blocat\, vocea oficioas\ a fiec\rei forma]iuni a fost serios diminuat\. Au r\mas nucleele de conducere din filiale [i de la centru, cîteva ziare care publicau mascat atitudini [i opinii despre care nu se [tia prea bine cît de autentic partinice sunt. Masa membrilor de partid – atît cît putem vorbi de mul]imi legitimate sau înregistrate în eviden]e – pierduse leg\tura cu organiza]iile jude]ene [i doar vag mai avea posibilitatea de a urm\ri performan]ele liderilor. Observ\m în aceast\ perioad\ o concentrare a puterii Partidului Na]ional }\r\nesc în jurul lui Iuliu Maniu, prin prezen]a covîr[itoare a rudelor sale în func]iile de conducere, semn c\ numeroasele pierderi din ultimii ani l\saser\ urme. Nicolae Carandino, ca surs\ foarte bine informat\, ar\ta îns\ c\ „oamenii din jurul lui [a lui Maniu n.a.], a[a-zisa «camaril\», despre care atî]ia ani scrisese presa liberal\ [i «liberaloid\», nu prea num\ra valori de mîna întîi. Fidelitatea r\scump\ra adesea multe sl\biciuni, dar tot ea putea prilejui [i a prilejuit erorile cele mai grave“405. Însemn\rile critice ale lui Grigore Gafencu arat\ efectele negative ale erorilor de conducere asupra organicit\]ii Partidului Na]ional }\r\nesc. C\derea Ardealului de Nord sub horthy[ti a produs [i ea o diminuare substan]ial\ a bazei politice a ]\r\ni[tilor. La liberali, C.I.C. (Dinu) Br\tianu, în vîrst\ de 75 de ani, era considerat un lider slab, iar criticii s\i îl declarau senil. Partidul Na]ional Liberal supravie]uia îns\ prin structura sa solid\ din societate, unde vechimea activit\]ii politice d\dea o anumit\ stabilitate, prin personalit\]i care aveau dubl\ func]ie social\, [i politic\ [i cultural\, dar mai ales prin stratul sub]ire, dar loial, al burgheziei române. Obi[nuin]a 405

N. Carandino, op. cit., p. 258.


387

dintotdeauna de a activa în cluburi mai mult sau mai pu]in oficiale a p\strat nucleele intacte. O analiz\ obiectiv\ asupra Partidului Na]ional Liberal ar putea explica supravie]uirea acestui partid, cel mai vechi din România, prin aderen]a sa la structurile institu]ionale ale ]\rii [i, probabil, prin constanta caracterului s\u na]ional. Lovit la fel de regimul de camaril\, de dictatura regal\, de cea militar\ [i de comunism, PNL a avut t\ria sau inteligen]a de a fi prezent în guvernarea carlist\, sub guvernele t\t\resciene, în structurile tehnice din timpul regimului na]ional-legionar, a dictaturii militare, s-a autosuspendat sub regimul comunist [i a reap\rut ca cel mai popular partid democratic dup\ 1989, ca [i cum genera]iile tinere n\scute în comunism preluaser\ în mod inexplicabil o tradi]ie pe care nu aveau practic cum s-o primeasc\406. Din aceast\ perspectiv\, nu trebuie s\ ne mire tentativa lui Ion Antonescu de a forma guvernul înc\ din septembrie 1940 cu Gheorghe Br\tianu [i am\nuntul c\ Mihai Antonescu era în realitate membru PNL. De altfel, celebra problem\ a sprijinului tehnic acordat de partidele istorice guvernelor lui Ion Antonescu a fost inflamat\ pentru c\ a existat procesul înscenat de comuni[ti Partidului Na]ional }\r\nesc, cu scopul precis de a distruge reziden]a britanic\ din România. Comuni[tii au încercat în primul rînd s\ demonstreze sprijinul acordat de PN} regimului antonescian [i au fost nea[teptat de rezerva]i în privin]a PNL-ului. Îns\, pe fond, sprijinul acordat de liberali lui Antonescu a fost [i substan]ial [i multiplu, dep\[ind cu mult, covîr[itor, contribu]ia ]\r\nist\, liberalii dominînd toate func]iile economice institu]ionalizate, marile întreprinderi private [i sistemul financiar-bancar din perioada antonescian\. La ancheta din 1946, Ion Antonescu va declara f\r\ rezerve: „Tot ce era parte economic\, în guvernarea mea, era liberal\“407. 406 Vom reveni pe larg asupra fenomenului liberal în volumul 4, Deceniul libert\]ii anarhice, care va analiza revolutia din decembrie [i perioada 1990-1999. 407 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, p. 361.

388


Din aceast\ realitate se desprinde [i opinia anali[tilor str\ini ai perioadei antonesciene, conform c\rora regimul încercat de Antonescu a avut baze economice liberale, baze capitaliste în situa]ie de r\zboi [i de semiprotectorat german, [i a fost marcat de o în]elegere tacit\ între PNL [i Ion Antonescu, prin intermediul decisiv al lui Mihai Antonescu. S\ nu uit\m c\ toat\ cariera mare[alului a fost legat\ de acest partid. În sfîr[it, discre]ia liberalilor din aceast\ perioad\ a fost [i un ecou al situa]iei Fran]ei, pricipalul lor sponsor material [i politic. Poate c\ este un fapt secundar, îns\ putem sublinia c\, în corpul principal al conducerii comuniste române[ti a existat un lider de provenien]\ liberal\, Ion Gheorghe Maurer, cel care a [i avut ini]iativa de a relua rela]iile României cu Fran]a. Un alt om cheie, Emil Bodn\ra[, a avut o evolu]ie surprinz\toare c\tre ideile liberale, dup\ ce a intrat în francmasonerie. Ambele partide pl\teau [i pre]ul p\r\sirii organiza]iilor de c\tre numero[i membri care se înrolau, de nevoie, în Frontul Rena[terii Na]ionale [i `n Partidul Na]iunii ale lui Carol II. A[adar, atunci cînd Ion Antonescu afirma c\ baza politic\ a ]\rii erau legionarii lui Horia Sima, se referea la în]elesul clasic al unui partid cu manifest\ri politice vizibile. Insisten]a Germaniei de a crea un corp politic solidar între Ion Antonescu [i Legiune a determinat aspectele concrete ale raporturilor dintre cele dou\ for]e aflate la Putere. Mi[carea legionar\ sub Horia Sima suferea de acelea[i simptome structurale ca [i partidele istorice, dar ca urmare a prigoanei, decim\rilor [i decapit\rii conducerii. Fostul legionar {tefan Logigan poveste[te revenirea sa la începutul lui septembrie în Bucure[ti [i faptul c\, în sediul central al Legiunii, cî]iva tineri încercau foarte stîngaci s\ refac\ listele de membri ale organiza]iei prin completarea de formulare tipizate408. Arhivele Legiunii fuseser\ distruse sau ridicate de Siguran]\ 408

{tefan Logigan, Rumäniens Eiserne Garde. Ein Legionär erinnert sich, Ed. Universitas, München, 1997, p. 322.


389

în mai multe valuri, iar documentele cele mai secrete – cazul „ordinii de b\taie“ a organiza]iilor or\[ene[ti [i jude]ene – erau [i au r\mas [i ast\zi ascunse în diferite locuri din ]ar\, legionarii responsabili sub jur\mînt de aceste documente preferînd s\ ia cu ei în mormînt secretul localiz\rii409. Metoda refacerii for]ei Mi[c\rii legionare prin completarea unui formular a permis popularea organiza]iei cu mii de indivizi incontrolabili, care se legitimau doar cu dorin]a de a se r\zbuna pe cineva pentru nefericirile lor materiale sau spirituale, cu statutul de oprima]i sub regimul carlist sau, pur [i simplu, cu atitudinea de admira]ie pentru liderul Horia Sima. Ca un blestem pentru na]iunea român\, ceea ce [tim c\ s-a întîmplat la Televiziune în timpul revolu]iei din decembrie 1989, se mai întîmplase la Radiodifuziune în 1940. Nichifor Crainic, pre[edinte al Radiodifuziunii în acea perioad\, î[i amintea: „O turbulen]\ haotic\ a luat locul oric\rei ordini. S-a introdus [i un a[a-zis corp de gard\ [al Radiodifuziunii, n.a.], în locul jandarmilor, alc\tuit din muco[i înarma]i cu revolvere, care terorizau pe oricine venea acolo. [...] Fiece semidoct avea ceva de comunicat poporului român. Inteligen]a era cotat\ dup\ cum cineva fusese în lag\r, la închisoare sau nu“410. Metoda ne este cunoscut\, principiul valoric fiind înlocuit cu legitimarea prin anii de pu[c\rie. Numero[i condamna]i de drept comun s-au declarat atunci legionari [i victime ale regimului carlist, au fost primi]i în 409 Personal, cunosc dou\ astfel de locuri, între care unul este sub scena de spectacole a unui liceu dintr-un important ora[ al României. Listele cu ordinea de b\taie a Mi[c\rii legionare con]in imaginea real\ a acestui fenomen, care nu a cunoscut doar aderen]ele publice ale unor mari personalit\]i intelectuale, ci [i apartenen]a a numeroase alte personalit\]i care nu [i-au dezv\luit niciodat\ identitatea legionar\, personalit\]i de mai tîrziu [i de ast\zi ale vie]ii culturale [i [tiin]ifice, a c\ror supravie]uire sub comunism se datoreaz\ [i modului în care a fost conservat acest secret. 410 Nichifor Crainic, Zile albe – Zile negre. Memorii, vol. 1, Ed. Gîndirea, Bucure[ti, 1991, p. 328.

390


Legiune [i au f\cut apoi mult r\u imaginii acesteia. Tot acest fenomen se producea f\r\ ca Horia Sima s\ refac\ structural Legiunea, astfel c\ ea a continuat s\ r\mîn\ profund divizat\, atomizat\ [i lipsit\ de program. Pove[tile comuniste despre legionari sunt în cea mai mare m\sur\ legate de aceast\ perioad\. Tema grupelor de asalt legionare copiate dup\ cele naziste se spijinea pe un eveniment real petrecut în septembrie 1940. {tefan Logigan poveste[te c\ fostul [ef al organiza]iei studen]e[ti bucure[tene din 1937, Bartolomeu Livezeanu, a primit misiunea de a constitui o „Gard\ legionar\“ – de aici confuzia voit\ a comuni[tilor cu Garda de Fier – care trebuia s\ fie înarmat\ de guvern [i s\ ac]ioneze ca trupe paramilitare ale partidului: „Drept model au servit SS-ul (Schutz-Staffel) al partidului nazist german [i mili]iile fasciste italiene. Livezeanu ne-a spus c\ Legiunea are neap\rat\ nevoie de aceste trupe de asalt, deoarece, pentru p\strarea ordinii interne (a ]\rii) nu se mai poate pune baz\ pe actuala Poli]ie [i Jandarmerie“411. De la aceast\ idee a pornit ini]iativa înfiin]\rii celebrei „Poli]ii legionare“, subiect al propagandei comuniste prin care se arunca o imagine de criminali, homosexuali [i dezaxa]i asupra întregii Mi[c\rii legionare [i asupra întregii sale istorii. Îns\ spiritul care domina acum Legiunea, sub conducerea lui Horia Sima, era, evident, vindicativ. Ion Antonescu a în]eles bine acest lucru [i a c\utat s\ canalizeze acest curent spre o zon\ unde [i el avea suficiente resentimente, admi]înd necesitatea pedepsei, dar în limite juridice. F\r\ îndoial\ c\ nu se putea sustrage modelului politic ce domina Europa atunci [i avea o prezen]\ dominant\ în ]ar\, astfel c\ a mers pe formula partidului unic de tip totalitar. B\nuindu-l acum de inteligen]\ [i calcul pe Ion Antonescu, va trebui s\ observ\m c\ decretul semnat de regele Mihai I [i prin care se instituia statul na]ional-legionar avea ni[te [icane. Astfel, la articolul 2 se ar\ta c\ Mi[carea legionar\ este 411

{tefan Logigan, op. cit., p. 321.


391

singura „mi[care“ recunoscut\ în noul stat. Nu se spunea c\ este „singurul partid“ sau „partidul unic“. Or, calitatea de mi[care devenise foarte vag\ atunci, pentru c\ altfel mi[c\ri civice sau chiar politice mai existaser\. Este îns\ important c\ Ion Antonescu a [tiut s\ negocieze acest pasaj, protejînd mai departe partidele, care, în fapt, î[i aveau reprezentan]ii în punctele cheie din guvernarea sa. {i apoi, tot la articolul 2, care era misiunea desemnat\ pentru Mi[carea legionar\? Scrie acolo c\ are drept ]el „ridicarea moral\ [i material\ a poporului român [i dezvoltarea puterilor lui creatoare“. Acestea nu erau func]ii politice explicite [i, în plus, defineau ni[te limite pe care Mi[carea legionar\ nu le putea dep\[i. Antonescu î[i lua înc\ de pe acum m\suri. Vom în]elege [i mai bine manevra lui, urm\rind prevederile articolului 3, unde „Domnul general Ion Antonescu este conduc\torul statului na]ional-legionar [i [eful regimului legionar“. Calitatea de Conduc\tor este clar\; nu se în]elege ce anume este un „regim legionar“. Dac\ aceast\ locu]iune simbolizeaz\ regimul politic, atunci Ion Antonescu î[i rezerva [i aici rolul de conduc\tor politic al statului. Asta face ca articolul 4: „Domnul Horia Sima este comandantul Mi[c\rii legionare“ s\ îl trimit\ pe agentul lui Moruzov în rîndul doi, deoarece, a[a cum am explicat mai sus, func]ia de comand\ se subordoneaz\ func]iei de conducere. A[adar, nu întîmpl\tor în textul decretului apare cuvîntul comandant [i nu conduc\tor al Mi[c\rii legionare. Antonescu reproducea în plan politic mecanismul rela]iei dintre ministrul [i [eful Statului-Major General din Armat\, rela]ie în care ministrul poate dispune destituirea, îndep\rtarea, subordonatului s\u comandant. Nu ne îndoim c\ Horia Sima a priceput foarte bine chestiunea asta [i c\ din ea a extras singura solu]ie pe care o avea la dispozi]ie: formula lui Codreanu, repetat\ [i de el generalului: la Putere vii dumneata [i la umbra dumitale îmi organizez partidul cu care apoi iau puterea, dîndu-te pe dumneata jos! În fa]a acestui pericol, Ion Antonescu se preocup\ de asigurarea bazei sale de putere, a for]ei pe care s\ se poat\ sprijini – Armata.

392


În timpul acesta, Horia Sima avea mari probleme de legitimitate [i autoritate în interiorul Mi[c\rii legionare. El se pare c\ a încercat înfiin]area unui lag\r pentru legionarii codreni[ti412. Dup\ transformarea „G\rzii legionare“ în Poli]ie legionar\, el va numi la conducerea acesteia un bulgar pe nume Ion Boian, cu pseudonimul Moisescu, a c\rui preg\tire nu dep\[ea o clas\ de liceu industrial [i care este autorul asasinatelor de evrei din timpul rebeliunii legionare, asasinate efectuate în colaborare cu oamenii lui Himmler de la Lega]ia german\ din Bucure[ti. Apoi, Horia Sima va încerca s\-l contrapun\ lui Ion Antonescu pe regele Mihai I. Dincolo de ciud\]enia ideii, ea este o ilustrare a lipsei de mijloace politice. Voievodul de Alba-Iulia fusese implicat de tat\l s\u în mi[carea Str\jeriei, care era o tentativ\ de contrapondere la Fr\]iile de Cruce legionare, [i mai multe jurnale de actualit\]i îl prezentaser\ pe tîn\rul prin] defilînd în rîndul întîi [i salutînd cu salutul legionar. De fapt, era copia acestui salut. În sfîr[it, Sima a încercat s\-l atrag\ pe proasp\tul rege în organiza]ia lui, într-o calitate dubioas\ de patron simbolic sau [ef onorific. Pentru asta a folosit ziua Sfin]ilor Arhangheli Mihail [i Gavril, zi a sfîntului patron al Legiunii [i totodat\ onomastic\ a regelui, cu scopul de a produce evenimentul scontat. Printr-o decizie surprinz\toare, dar numai pentru profani, regele a hot\rît s\-[i serbeze ziua onomastic\ la Ia[i. În realitate, totul fusese preg\tit pentru intrarea tîn\rului suveran în Mi[carea legionar\, act pe care, aparent, îl agrea [i generalul Antonescu. În diminea]a de 8 noiembrie, ora[ul î[i ar\ta hainele de s\rb\toare, toate institu]iile [i întreprinderile statului încetîndu-[i activitatea, iar [colile supunîndu-se unui program special dedicat suveranilor, mam\ [i fiu. Presa din acea diminea]\ con]inea zeci de poeme, imnuri [i lozinci în onoarea regelui Mihai, precum [i anun]ul solemn: „Regele coboar\ ast\zi în rîndurile 412

Preot {tefan Palaghi]\, op. cit., p. 143.


393

Mi[c\rii“. Dup\ un Te-deum la catedrala mitropolitan\, Mihai I s-a dus la cel mai celebru fotograf al Ia[iului, unde s-ar fi fotografiat în c\ma[\ verde. Oricum, martorii oculari afirm\ c\ pe cl\direa Liceului Na]ional din Ia[i era arborat\ o imagine imens\ a regelui Mihai I în uniform\ legionar\ 413. Mul]imea în delir l-a înso]it pîn\ la palat, unde, împreun\ cu mama sa, a binecuvîntat drapelul verde [i a declarat Ia[iul „Ora[ul Mi[c\rii Legionare“. Au urmat o defilare a batalioanelor legionare [i cuvînt\ri sfor\itoare pigmentate cu expresii de genul „regele prim\verilor române[ti“, „regele, Arhanghelul nostru“, „regele Mihai se bucur\ de încrederea nem\rginit\ a întregului popor“. Spre sear\, oficialit\]ile [i s\rb\toritul, împreun\ cu reprezentan]ii Italiei fasciste [i ai Germaniei naziste, s-au retras la C\minul legionar de la „Rîpa Galben\“, unde a fost dat\ o recep]ie. S\ ne mai mir\m c\ în „Ora[ul Mi[c\rii legionare“ a avut loc cel mai mare pogrom de pe teritoriul României, în 1941? Sigur c\ posibilitatea ca regele Mihai I s\ fi îmbr\cat c\ma[a legionar\ nu ne mai produce o mare surpriz\, iar faptul c\ a îmbr\cat-o [i Ion Antonescu devine derizoriu. Important pentru noi este ce a urmat dup\ ceremoniile de la Ia[i. Chiar imediat dup\ plecarea regelui [i a lui Ion Antonescu, disputele la nivelul conducerii legionare au izbucnit cu [i mai mare violen]\, Horia Sima dorind s\ profite de succesul manifesta]iei pentru a ob]ine recunoa[terea sa decisiv\ ca lider necontestat. În noaptea de 8 noiembrie el a vrut s\ provoace o întrunire a Forului legionar pentru a ob]ine excluderea lui Ion Zelea Codreanu, tat\l C\pitanului. Acesta îns\ era în posesia unor documente secrete [i m\rturii compromi]\toare despre Sima [i se preg\tea s\ lansese o campanie public\ pentru demascarea acestuia. Reveni]i la Bucure[ti, Ion Zelea Codreanu [i partizanii s\i încearc\, în 413

Lavinia-Dacia Dumitra[cu, „Un moment al luptei politice din România: Ia[i, 8 noiembrie 1940“ în Radiografia Dreptei române[ti, Ed. FF Press, Bucure[ti, 1996, p. 422.

394


ziua de 12 noiembrie, ocuparea sediului central [i instalarea sa ca [ef al Legiunii. Garda sediului se opune [i incidentul degenereaz\ printr-un schimb de focuri în care doi dintre înso]itorii lui Codreanu sunt uci[i. Pentru a-[i putea asigura suprema]ia în Mi[care, Horia Sima face apel tot mai intens la elementele radicale [i extremiste ale organiza]iei [i acord\ o mai mare importan]\ Corpului Muncitoresc Legionar, infuzat de muncitori comuni[ti [i infiltrat de agen]i sovietici. Fenomenul principal din interiorul Legiunii este observat de Armin Heinen: „În timpul guvern\rii sale, Legiunea a fost o for]\ neomogen\, rebel\, a c\rei arip\ extrem\ a cî[tigat un plus de importan]\ prin numeroase înscrieri noi“414. Tot în aceast\ perioad\, leg\turile Mi[c\rii legionare cu Biserica încep s\ scad\ în intensitatea lor organic\, dar fenomenul s-a datorat mai pu]in exceselor extremiste, cît ofensivei lui Ion Antonescu de a scoate Biserica de sub influen]a Legiunii. Mi[carea înfiin]ase Ajutorul legionar, care era, în inten]ie, o asocia]ie de binefacere pentru s\raci, în care preo]ii erau implica]i pentru diferite ini]iative caritabile [i se constituiser\ într-un canal de leg\tur\ direct\ cu p\turile cele mai nevoia[e ale ]\rii. Biserica Ortodox\ vedea în acest organism [i o arm\ de lupt\ împotriva prozelitismului practicat de alte culte, mult mai bogate. Provenien]a lucrurilor împ\r]ite de Biseric\ era îns\ cunoscut\: sub acoperirea legilor de rechizi]ii [i deposedare date de Ion Antonescu, Ajutorul legionar practica un jaf nesistematizat, care lua o direc]ie organizat\ doar în momentul cînd intra în sistemul de caritate ecleziastic. Tot din ordinul lui Ion Antonescu, ca urmare a în]elegerilor secrete cu Federa]ia Comunit\]ilor Evreie[ti, activit\]ile Ajutorului legionar au fost limitate, împiedicate, sabotate [i în final compromise. Pe de alt\ parte, sub regimul na]ional-legionar s-a constat o deplasare a interesului [i combativit\]ii preo]ilor de ]ar\ legionari sau 414

Armin Heinen, op. cit.,p. 417.


395

simpatizan]i ai Legiunii c\tre problematica evreiasc\, aceast\ deplasare devenind o preocupare unilateral\, un motiv de agita]ie pe fondul tezei abia ap\rute a „momentului prielnic“. În contextul conflictului Antonescu-Sima, o serie de înal]i ierarhi s-au îndep\rtat de Mi[care [i procesul a coborît pîn\ la nivelul median al Bisericii. Pe de alt\ parte, suferin]a provocat\ de pierderea Ardealului de Nord [i informa]iile tot mai precise despre atrocit\]ile comise de horthy[ti în teritoriul ocupat au dus [i la o stare de neunitate în corpul de diferite confesiuni al preo]ilor legionari. Este mai pu]in cunoscut c\, dincolo de preponderen]a covîr[itoare a preo]ilor ortodoc[i, Mi[care legionar\ reu[ise, înc\ de pe vremea lui Corneliu Z. Codreanu, s\ constituie un corp confesional de diferite religii, greco-catolici, catolici [i musulmani. D\m aici o list\ a personalit\]ilor ecleziastice legionare, chiar dac\ unele dintre ele neag\ apartenen]a lor, numai pentru a vedea componen]a confesional\: Marin Firmilian, mitropolit al Olteniei, Nicolae Corneanu, mitropolit al Banatului, Antonie Pl\m\deal\, mitropolit al Ardealului, Visarion Puiu, mitropolit al Bucovinei, Nicolae Mladin, mitropolit al Ardealului [i instructor legionar, episcopul Nicolae Popovici, episcopul Vartolomeu St\nescu, episcopul Valerian Trifa (eroul celebrului scandal din America), Bartolomeu V. Anania, episcopul de Cluj [i Feleac, arhimandrit {tefan Lucaci, arhimandritul ortodox al Americii de Sud Roman Braga, arhimandrit Benedict Ghiu[, monseniorul Vaticanului, Pamfil Carnatio, monseniorul catolic Ignat, monseniorul catolic Goia, monseniorul catolic Ioan Dan, episcopul greco-catolic Vasile Z\pâr]an415. {eful organiza]iei legionare Banat era preotul greco-catolic Pu[ca[u, iar [eful organiza]iei legionare Severin era preotul greco-catolic Cornel Zalo]i. La alegerile din 1937, peste 10% din aleg\torii greco-catolici a votat cu partidul „Totul 415

Apud Flor Strejnicu, Cre[tinismul Mi[c\rii legionare, Ed. Imago, Sibiu, 2001, p. 220.

396


pentru }ar\“416. Preo]ii ortodoc[i, greco-catolici [i catolici vor lupta împreun\ în mun]i în timpul ocupa]iei sovietice. Motivul pentru care unii înal]i ierarhi nu-[i recunosc apartenen]a sau aderen]a la Mi[carea legionar\ vine din cunoa[terea diferen]ei dintre Mi[carea codrenist\ [i cea simist\ [i din deta[area categoric\ de crimele înf\ptuite dup\ 1938. Problemele de legitimitate ale lui Horia Sima î[i aveau sursele [i în compromisul f\cut cu regele Carol II, prin acceptarea intr\rii în guvernul Gigurtu. Apoi, supravie]uirea sa ca lider politic, precum [i r\mînerea lui în via]\, dup\ ce structurile informative ale ]\rii l-au identificat drept terorist, dup\ ce a încercat o lovitur\ de stat în iarna 1938-1939 [i a fugit în Germania, dup\ ce s-a întors clandestin [i a fost prins, sunt puse pe seama calit\]ii de informator a lui Moruzov. Argumentul nu este suficient. Mai degrab\, supravie]uirea lui Horia Sima sub Carol II [i sub Ion Antonescu s-a datorat credin]ei celor doi [efi ai statului c\ Horia Sima reprezint\, politic, Germania în România. În Nota Corpului Detectivilor din 19 mai 1940, autorii inform\rii f\ceau [i urm\toarea precizare: „... ne rezerv\m dreptul de a crede c\ toat\ ac]iunea lui Horia Sima, din trecut [i cea viitoare, este inspirat\ de c\tre un stat str\in“417. Pe cînd se afla în Germania în 1939, Horia Sima hot\rîse linia simpl\ a politicii sale, iar la Bucure[ti, în timpul anchetei, a reprodus-o întocmai: „Partizani ai Germaniei [i continuarea ac]iunii de r\zbunare“418. Chiar Ion Antonescu, cînd a constatat lipsa de preg\tire a lui Sima în administrarea treburilor statului, l-a întrebat cu ce s-a ocupat în Germania. Sima i-a r\spuns c\ a f\cut politic\, ceea ce era un indiciu c\ stabilise rela]ii operative cu structuri ale aparatului nazist. Carol II nu putea risca 416

Ibidem, p. 225. Dosar Horia Sima (1940-1946), Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 2000, p. 71. 418 Ibidem, p. 139. 417


397

suprimarea lui, cum f\cuse cu Corneliu Z. Codreanu, repetarea asasinatului împotriva [efului Legiunii put`nd s\-l pun\, cu siguran]\ în b\taia unei pu[ti germane, cu deget legionar pe tr\gaci. A[adar, fie c\ se întemeia pe o leg\tur\ real\, fie c\ specula acest zvon în interes personal, Horia Sima a folosit din plin impresia c\ este sub protec]ia Germaniei. În perioada de debut a regimului na]ional-legionar el a reu[it cîteva mut\ri promi]\toare, în perspectiva programului s\u: participarea la guvern [i controlul informativ prin mini[trii s\i a activit\]ii lui Ion Antonescu; victoria asupra adversarilor s\i din Legiune; constituirea Poli]iei legionare, instrument cu care inten]iona s\ aplice r\zbunarea; aducerea în prim-planul strategic a Corpului Muncitoresc Legionar, ca trup\ de asalt.

Deteriorarea rela]iei Antonescu-Sima Felul în care s-a ajuns la confruntarea din ianuarie 1941 î[i are explica]ia în ansamblul de probleme ale statului pe care erau nevoi]i s\ le rezolve cei doi protagoni[ti, ca doi legatari ai unei mo[teniri pline de datorii, dar [i în dualitatea Puterii. Ion Antonescu a f\cut la început o eroare de fond, în aprecierea c\ilor de rezolvare a problemei conducerii statului, crezînd c\ î[i poate rezerva responsabilitatea guvern\rii, în timp ce Horia Sima poate ac]iona paralel pe t\rîm politic. Legea de baz\ a guvern\rii arat\ c\ factorul politic [i cel administrativ sunt obligatoriu lega]i [i trebuie s\ concure atunci cînd se dore[te o reform\ substan]ial\ a statului. O mîn\ întins\ de Antonescu. Ion Antonescu pornea de la un principiu generos, dar inoperant: „Eu am un principiu pe care l-am aplicat toat\ via]a. Un om, orice informa]ii am avut asupra lui, l-am socotit de bun\-credin]\, atîta vreme cît am avut convingerea aceasta, dar odat\ ce am avut convingerea c\

398


este invers, de rea-credin]\, l-am dat la o parte [i nimeni, nici regele, n-a putut s\ m\ întoarc\ la un om de la care m-am întors eu“419. Apelul era adresat lui Horia Sima, care se afla de fa]\. Analiza stenogramelor [edin]elor guvernului Antonescu în regim na]ional-legionar dezv\luie procesul tensionat care a dus la rebeliune. În primul rînd, trebuie ar\tat c\ prim-ministrul nu a putut s\ aplice principiile sale de guvernare, enun]ate în [edin]a din 7 septembrie. Pe paginile de stenogram\ nu se va în[ira, între 18 septembrie [i pîn\ la cutremurul din 10 noiembrie, decît nesfîr[ita interven]ie a lui Ion Antonescu în treburile cele mai m\runte. De unde afirma c\ vrea s\ conduc\ numai mini[trii, el ajunge s\ stabileasc\ pre]ul de vînzare a cailor, s\ standardizeze ]igla, s\ împart\ varul în jude]ul Vîlcea, s\ cînt\reasc\ gramajul la pîine [i s\ o înlocuiasc\ cu m\m\lig\, s\ retrag\ sau s\ dea burse unor persoane particulare, s\ vînd\ boii împreun\ cu pielea [i s\ asigure cultura crapului de icre. Este evident c\, oricît de clar\ era viziunea sa guvernamental\, sistemul nu reac]iona, ministerele nu func]ionau, iar mini[trii nu puteau sau nu voiau s\-[i asume responsabilitatea execu]iei. În al doilea rînd – [i aici se pune prima c\r\mid\ a conflictului – Ion Antonescu încerca s\ introduc\ un principiu de guvernare metodic\: „Generalul Antonescu nu a atacat înc\ toate problemele mari în stat, fiindc\ eu am aceast\ [coal\ a tacticianului [i strategului, care [tie c\, dac\ atac\ pe to]i inamicii în acela[i timp [i cu for]e reduse, este menit a fi doborît. {i atunci, eu n-am atacat problema masoneriei, n-am atacat problema evreiasc\, nici problema comunist\ în }ara Româneasc\“420. Or, acestea erau temele imediate ale legionarilor lui Horia Sima. {eful Legiunii ar fi trebuit s\ urmeze programul lui Antonescu, nu programul s\u, care avea nevoie de confirm\ri urgente. Situarea la putere implica atacarea frontal\ a 419 Stenogramele [edintelor Consiliului de Mini[tri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. 1, p. 103. 420 Ibidem, p. 69.


399

proiectelor legionare, introducerea „ordinii“ legionare, rezovarea problemei evreie[ti [i r\zbunarea pe autorii crimelor antilegionare. Pus de Antonescu în situa]ia de a a[tepta un curs oficial, juridic [i legislativ al m\surilor, Horia Sima risca pierderea credibilit\]ii [i sc\parea de sub control a aripii radicale pe care se sprijinea. Tot din stenograme afl\m c\ Antonescu era în]eles cu Horia Sima asupra pedepsirii celor care erau vinova]i de dezastrul ]\rii – aici intrau fo[tii agresori la adresa Mi[c\rii legionare, politicieni corup]i [i militari tr\d\tori – precum [i asupra descongestion\rii economiei de elementul str\in. Nu mai avem ast\zi dubii c\ Antonescu a aprobat aplicarea pedepsei, dar voia ca aceasta s\ se desf\[oare într-un cadru legal organizat, abuziv [i el, desigur, dar nu prin execu]ii sumare. De aceea, în [edin]a din 21 septembrie 1940 el îi atrage aten]ia lui Horia Sima c\ „violen]a apare, în primul loc, în pres\, [i trebuie evitat\, fiindc\ apare imediat replica în domeniul economic [i ne doboar\ [i pe noi“. El va încheia [edin]a cu urm\toarea directiv\: „Noi scoatem din aparatul de stat tot ce este minoritar, dar în mod progresiv [i nu prin m\suri violente, care s\-mi creeze o situa]ie grea“. În [edin]a urm\toare, din 26 septembrie, lucrurile devin categorice: „Îi d\m afar\ de peste tot, îi arunc\m f\r\ mijloace de existen]\, îi d\m afar\ din [coli, din situa]ii sociale, din profesiunile libere, tot ce este profesionist liber nu mai poate cî[tiga existen]a decît în mediul evreiesc“. Pentru a pune în aplicare programul de epurare – care îi viza [i pe unguri [i bulgari, nu numai pe evrei – Ion Antonescu d\ un ordin fatal: „Ave]i toat\ latitudinea, dubla]i toate elementele de Siguran]\, de Poli]ie, dubla]i cu legionari, s\ poarte c\ma[\ albastr\, verde, n-am nimic de spus, dar s\ fac\ parte din aparatul oficial“421. A fost una din deciziile grave ale lui Ion Antonescu, care atîrn\ greu la judecata istoric\ a personalit\]ii sale. El a fost 421

Ibidem, p. 112.

400


interpretat ca un ordin de „mîn\ liber\“. Curînd, va regreta ordinul, atitudine care, de fapt, a gr\bit conflictul armat din ianuarie 1941. O alt\ decizie nes\buit\ a fost interven]ia în actul de justi]ie. Ion Antonescu înfin]ase Comisia pentru cercetarea averilor marilor demnitari, aceasta începuse deja s\ „studieze“ fo[ti demnitari corup]i [i, pentru a gr\bi pronun]area sentin]ei, Conduc\torul statului a dat ordin s\ fie judeca]i prin jurisdic]ia special\, în regim de urgen]\, ceea ce a dus la verdicte influen]ate de factorul politic. Acest procedeu a dat legionarilor impresia c\ demnitarii aresta]i [i închi[i la Jilava – asasina]i mai tîrziu – erau deja condamna]i la moarte [i doar î[i a[teptau execu]ia. Schimbarea la fa]\ a Legiunii. Intrarea în ac]iune a Poli]iei legionare, ca institu]ie a statului, a declan[at, înc\ de la începutul lunii octombrie, un val de abuzuri înso]ite de violen]e. Poli]ia legionar\ a fost înfiin]at\ cu consultan]a SD-ului german (Sicherheit Dienst), nu a reprodus întocmai structura organismului de represiune german, dar a folosit cîteva dintre metodele acestuia. Echipe de legionari simi[ti p\trundeau în magazinele evreie[ti, dar [i în magazine române[ti care aveau o firm\ str\in\ a c\rei semnifica]ie n-o în]elegeau, [i, sub pretextul legilor de românizare, al controlului gestiunii, le devastau sau jefuiau. S-au înregistrat cîteva cazuri de violare a domiciliului [i de confiscare de bunuri, mai ales autoturisme [i arme. Pe acolo unde liderii organiza]iilor locale f\cuser\ lag\r sau închisoare din cauza unor denun]uri, unde existaser\ conflicte personale vechi [i du[m\nii politice, au fost înregistrate acte de r\zbunare, inclusiv crime. La Ia[i, „Ora[ul Mi[c\rii legionare“, s-au înregistrat abuzurile cele mai grave, intensitatea agresiunilor la adresa evreilor fiind propor]ional\ cu for]a comunit\]ii evreie[ti din localitate. Un caz anume, în care [eful comunit\]ii evreie[ti a putut demonstra corup]ia controlorilor legionari, a fost rezolvat prin sinuciderea legionarului corupt, dar [i prin cre[terea aversiunii popula]iei române[ti la adresa evreilor, ne[tiindu-se dedesubturile afacerii. Sentimentul dominant era c\ venise


401

momentul r\splatei pentru toate agresiunile la adresa Mi[c\rii legionare [i c\ anumi]i vinova]i vor pl\ti pentru dezastrul ]\rii. Ca [i în alte situa]ii – a[a cum observ\m din toate analizele istoriografice asupra perioadei – popula]ia româneasc\ nu reac]ioneaz\ sau, dimpotriv\, aprob\ actele de violen]\, nu neap\rat din xenofobie sau din ur\ pe guvernan]i, ci din sentimentul combinat al setei de dreptate [i al satisfac]iei c\ vinova]ii sunt întotdeauna al]ii. Ca [i în alte situa]ii istorice, echipele care intrau cu pistolul în mîn\ prin magazine, companii [i case particulare produceau implicit o identificare a vinova]ilor pentru nefericirea fiec\rui român [i o degajare de sindromul vinov\]iei personale. Cînd fenomenul s-a extins [i a intrat în zona haosului, a senza]iei de neguvernare [i abuz, cet\]enii [i-au îndreptat privirile c\tre Ion Antonescu. În [edin]a din 14 octombrie, el va avea primele reac]ii de protest la adresa acestor abuzuri: „Asculta]i-m\ pe mine – se adresa el legionarilor din guvern – c\ sunt b\trîn. N-am nici o ambi]ie personal\. Cînd un om a ajuns ceea ce am ajuns eu, ce s\ mai ajung\. Doar nebun nu sunt s\ m\ fac rege în }ara Româneasc\ sau în Rusia. Asculta]i-m\ pe mine, pentru c\ eu lucrez în folosul dvs. Nu mai pune]i oameni nepreg\ti]i. Pot fi nelegionari, pentru c\ îi form\m noi. Sectarismul este tot ce se poate mai r\u. O s\ vede]i dvs. ce v\ spune g-ralul Antonescu: «Dac\ merge]i a[a, în trei luni nu mai reprezenta]i nimic în }ara Româneasc\»“422. Trei luni din octombrie 1940 însemna ianuarie 1941. Precizia acestei previziuni nu poate fi înc\ explicat\. Legionarii din exilul postbelic [i unii din cei r\ma[i în ]ar\ îl acuz\ pe Antonescu de provocarea evenimentelor din ianuarie. Unii dintre ei nici nu recunosc termenul de „rebeliune“ [i merg convin[i pe ideea unei lovituri de stat date de Antonescu împotriva lor. S\ încerc\m o alt\ explica]ie. 422

Ibidem, p. 247.

402


E[ecul reformei economice rapide. Ion Antonescu judecat numai dup\ apelurile [i chem\rile publicate în pres\ [i dup\ activitatea intens\ a propagandei pare un caraghioz. La o cercetare atent\ a interven]iilor sale din [edin]ele de guvern vom observa c\ avem de-a face cu un conduc\tor de stat bine preg\tit pentru actul de conducere [i foarte bine informat asupra realit\]ilor ]\rii. Cu toate acestea, ar fi de re]inut [i faptul c\, de cîte ori vrea s\ dea exemple comparative, el apeleaz\ la experien]a sa militar\. Expresia „eu, cînd eram la Statul-Major“ f\ceam [i dregeam, devine la un moment dat obsesiv\. Cultura sa cazon\ [i felul propriu de a fi au contribuit la atingerea rapid\ a limitelor sale. Pe de alt\ parte, o ]ar\ care a func]ionat dup\ sistemul corupt de guvernare, ca stat bugetar [i birocratic, de la formarea sa [i pîn\ în 1940, o ]ar\ care atinsese deja criza final\ a sistemului s\u politic, nu avea cum s\ se transforme peste noapte într-un mecanism viu. În finalul [edin]ei de Guvern din 17 octombrie el va face o radiografie tulbur\toare a situa]iei în care se aflau el [i statul român. Va identifica atunci dou\ cauze: 1. Mo[tenirea dezastruoas\ l\sat\ de vechiul regim [i 2. Criza agravat\ de regimul na]ional-legionar. Dac\ în privin]a mo[tenirii l\sate de vechiul regim greut\]ile erau exclusiv de natur\ economic\, ]ara fiind abandonat\ de Carol II într-o grav\ criz\ de sistem, gre[elile f\cute în prima lun\ de guvernare na]ional-legionar\ erau [i multiple, [i grave. Ion Antonescu va recunoa[te atunci c\ schimbarea radical\ în unele domenii economice, ca urmare a ordinelor sale pripite, a fost o gre[eal\ cu consecin]e vizibile, c\ m\surile de românizare for]at\ „produc un vid pe care nu-l putem umple de pe o zi pe alta“, c\ interven]ia sa pe pia]a pre]urilor a dus la dispari]ia produselor [i amenin]a cu foametea anumite categorii sociale. În sfîr[it, un punct anume al analizei sale autocritice a fost re]inut în particular [i cu mare interes de c\tre Horia Sima: boicotul [i sabotajul evreilor împotriva m\surilor economice. Aici, exemplu Germaniei naziste, care reac]ionase la boicotul economic evreiesc prin asaltul general


403

al statului împotriva evreilor, prin lag\re [i deport\ri, nu reprezenta o solu]ie pentru Antonescu, dar îi surîdea lui Sima. În plus, criza economic\ nu ajuta cu nimic, ba, dimpotriv\, îngreuna folosirea avantajelor strategice în rela]iile cu Germania. De aceea, din acest moment Ion Antonescu hot\r\[te încetinirea reformelor, folosirea realit\]ilor economiei române[ti, a[a corupte cum erau, pentru p\strarea p\cii sociale [i potolirea zelului legionarilor. Tot din acest moment, Horia Sima va transmite în rîndurile Legiunii c\ Ion Antonescu a tr\dat „revolu]ia“ legionar\, c\ „s-a dat cu francmasonii“ [i va lansa zvonul c\ are mama evreic\ [i c\ este mason. Drept solu]ie pentru rezolvarea crizei, Ion Antonescu face un apel la bun\-credin]\, munc\ [i patriotism. Tragedia lui începea s\ se contureze. De[i probabil a în]eles c\ în 1940 vechiul stat românesc burghez se pr\bu[ise definitiv, el a încercat s\-l fac\ s\ func]ioneze în regim de avarie [i, de aici, observa]ia lui Dan Zamfirescu, conform c\reia Ion Antonescu a salvat statul de la dezintegrare, devine mult mai consistent\. Insisten]ele lui Ion Antonescu pe caracterul nou al regimului [i al statului ilustrau proiectul [i încercau s\ sintetizeze o viziune de viitor care s\ ]in\ loc unei realit\]i catastrofale. A treia dimensiune a crizei era de natur\ extern\. Germania va propune preluarea misiunii de ap\rare a României în schimbul orient\rii economiei române[ti c\tre nevoile sale logistice. Chiar Ion Antonescu, precizînd la începutul guvern\rii sale c\ nu-l cunoa[te pe Hitler, va reproduce totu[i „consemnul“ acestuia: „S\-l ajut\m pe g-ralul Antonescu s\ reu[easc\, c\ci altfel se pr\bu[e[te situa]ia politic\ din România“423. Supravegherea Mi[c\rii legionare a lui Horia Sima. Aplecat aproape complet asupra problemelor redres\rii economice, care s\ permit\ [i satisfacerea nevoilor germane – moneda sa de schimb pentru refacerea teritorial\ – conduc\torul 423

Ibidem, p. 336.

404


statului se va sprijini pe [eful SSI, Eugen Cristescu, [i pe Alexandru Rio[anu, subsecretar la Ministerul de Interne pentru Poli]ie [i Siguran]\, pentru a controla informativ Legiunea. Mai toate informa]iile pe care le avem, ca [i m\rturiile unor legionari [i nelegionari implica]i în evenimentele sfîr[itului de an 1940, arat\ c\ Ion Antonescu a calculat o rela]ie cu [i fa]\ de Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima în perspectiva compromiterii acesteia în opinia public\ [i în ochii germanilor. În timpul anchetei pentru procesul s\u din 1946, mare[alul a subliniat c\ presa nu ar fi suportat un regim foarte strict al cenzurii [i c\ opinii contrare regimului – adic\ legionarilor – au putut fi citite în ziare. Este în discu]ie dac\ Ion Antonescu a tratat cu naivitate rela]ia cu legionarii [i s-a trezit în ultimul moment s\ pun\ ordine, sau a avut un plan bine calculat de distrugere a credibilit\]ii lor. Chiar în momentul cel mai dramatic, în timpul asediului cl\dirii guvernului în timpul rebeliunii, Antonescu va spune colaboratorilor s\i: „Ave]i r\bdare. Tactica mea era ca s\ fie discredita]i, pentru c\ f\ceau orori, [i lumea s\ fie contra lor“424. Ceea ce pare o tactic\ abil\ a unui militar încercat este, în fapt, o dovad\ a responsabilit\]ii vinovate pe care o are fa]\ de victimele civile [i militare ale rebeliunii. Mai trebuie spus c\ cercetarea organelor competente [i analizele Siguran]ei arat\ c\ unele din violen]ele puse pe seama legionarilor din aceast\ perioad\ erau exagerate sau inventate [i c\ presa a continuat s\ fie un vehicul al acestor deform\ri ale realit\]ii, de[i se afla sub cenzur\. Este un indiciu c\ Ion Antonescu juca pe cartea pr\bu[irii Legiunii cu orice pre] [i c\ victimele asasinate, jefuite, stropite cu benzin\ [i incendiate au fost pierderi previzibile, dar [i consecin]e ale algebrei sale politice. Alexandru Rio[anu a fost un personaj din umbr\ al acestor evenimente. Ion Antonescu îl prezint\ ca om al s\u infiltrat în Mi[carea legionar\, apoi a[ezat într-o pozi]ie strategic\ în 424



405

Ministerul de Interne [i în serviciul de informa]ii al acestuia. Ulterior, el va îndeplini o serie de sarcini de natur\ financiar\ confiden]iale ale mare[alului, gestionînd fonduri secrete sau ob]inînd fonduri din surse neoficiale, cu care îndeplinea anumite ordine ale lui Ion Antonescu. O bun\ parte a acestor fonduri era îndreptat\ c\tre funda]iile patronate de Maria Antonescu, de unde li se pierdea urma, subiect al anchetei deschise împotriva so]iei mare[alului [i a Venturiei Goga dup\ r\zboi. De Eugen Cristescu se leag\ îns\ lupta subteran\ împotriva legionarilor. A[a cum [tim, Eugen Cristescu fusese cooptat în grupul de consultan]\ ad-hoc organizat de Nicolae Titulescu dup\ asasinarea lui I.G. Duca. În urma succesului loviturii de stat din 5 septembrie, Ion Antonescu f\cuse apel la colonelul Nicolaid pentru a prelua Serviciul Secret de Informa]ii de la Mihail Moruzov, dar acesta p\stra t\cerea asupra faptelor de violen]\ ale Mi[c\rii legionare. Curînd, Conduc\torul statului [i-a dat seama c\ este lipsit de informa]ii tocmai de la sursa oficial\ cea mai important\ [i c\ risc\ s\ intre într-un blocaj informa]ional, în fa]a frontului de nega]ie creat de Horia Sima [i de mini[trii s\i din Guvern. Ace[tia prezentau violen]ele legionare drept acte de justi]ie, dar exagerate de pres\, [i accentuau ideea c\ la baza ac]iunii este lupta împotriva sabotajului [i boicotului evreiesc. La începutul lunii noiembrie 1940, Eugen Cristescu, pe atunci [ef al Direc]iei de personal a Ministerului de Interne, g\se[te calea accesului la Ion Antonescu prin intermediul lui Alexandru Rio[anu, prezentîndu-i o imagine amenin]\toare a crizei produse de ac]iunile legionare în ]ar\. Totodat\, el arat\ c\ cele dou\ grup\ri ale legiunii, simi[tii [i codreni[tii, se sprijin\ pe o rela]ie direct\ [i subteran\ cu Gestapoul [i, respectiv, Abwehrul. „Criza informativ\ în care se zb\tea conducerea statului [i pericolul pe care Rio[anu îl prevedea, determin\ pe acesta s\ ì cear\ lui Antonescu schimbarea conducerii SSI, singurul organ de stat care putea s\-i mai

406


informeze“425. Numirea la 15 noiembrie 1940 a lui Eugen Cristescu, cunoscut antilegionar, în func]ia de [ef al SSI este gestul care ne asigur\ c\, înaintea primei sale întîlniri cu Adolf Hitler, Ion Antonescu a pornit o ac]iune de control a activit\]ilor lui Horia Sima. Vizita la Berlin are leg\tur\ cu trecerea Mi[c\rii legionare sub observa]ie. Înainte s\ plece, chiar în Gara Mogo[oaia, Conduc\torul d\ ordine precise lui Cristescu: „Sunt apoi invitat de Antonescu în vagonul s\u – Horia Sima r\mînînd pe peron – unde-mi d\ instruc]iuni s\ urm\resc îndeaproape toate mi[c\rile legionarilor, în lipsa sa, [i s\ informez pe Mihai Antonescu [i Rio[anu de m\surile ce trebuie s\ ia, în caz cînd vor încerca s\ dea vreo lovitur\ ca s\ ia conducerea statului în mîna lor“426. Prima întîlnire Hitler-Antonescu. La Berlin, în timpul primei întrevederi, din 22 noiembrie, Ion Antonescu a reu[it s\-i sugereze lui Hitler, printr-o aluzie, c\ Mi[carea legionar\ nu este preg\tit\ pentru actul de conducere [i c\ „trebuie reorganizat\, pentru c\ to]i conduc\torii ei fuseser\ zvîrli]i în închisori de fo[tii conduc\tori“427. La aceast\ provocare, Adolf Hitler, care oferise azil [i preg\tire lui Horia Sima pe timpul regimului carlist, îi d\ un r\spuns surprinz\tor: „Pentru opera de reconstruc]ie este important un partid puternic, care s\-i fie absolut devotat lui [Antonescu]“428. R\spunsul înc\ nu echivala cu mandatul de a prelua conducerea Mi[c\rii legionare, dar a reprezentat un semnal de alarm\ pentru legionarii afla]i în delega]ia român\. De aceea, în ziua de 23 noiembrie, cînd Ion Antonescu a solicitat [i primit o audien]\ de r\mas-bun cu Hitler, membrii legionari ai delega]iei au intrat în panic\, întrevederea avînd loc între 425

Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti. Memorii 1916-1944, Ed. R.A.I. [i Roza Vînturilor, Bucure[ti, p.151. 426 Ibidem, p. 152. 427 Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-1944), vol.1, Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991, p. 38. 428 Ibidem, p. 43.


407

patru ochi. Situa]ia era pe muchie de cu]it, nici Antonescu, nici legionarii nefiind l\muri]i asupra orient\rii lui Hitler în privin]a conflictului intern din România. Dup\ prima întîlnire, Ion Antonescu se interesase de opiniile demnitarilor nazi[ti din structurile afacerilor externe [i aflase de la Gheorghe Barbul c\ Schickendanz, subsecretar de stat în Departamentul de Externe al partidului nazist, îi atr\sese aten]ia c\ „istoria“ convorbirii Hitler-Carol, urmat\ de asasinarea lui Codreanu, nu trebuie s\ se repete. Informa]ia anula substan]a r\spunsului încurajator al lui Hitler. Intrat într-o u[oar\ agita]ie, Ion Antonescu ì va telegrafia în ]ar\ lui Mihai Antonescu, cerîndu-i s\-i contacteze pe sovietici pentru a le preciza c\ aderarea României la Pactul Tripartit nu este îndreptat\ împotriva URSS, iar acolo, la Berlin, va solicita întrevederea de r\mas-bun. Audien]a în doi a durat, în loc de o jum\tate de or\, o or\ [i jum\tate, spre exasperarea membrilor delega]iei române. Minuta întocmit\ de Paul Schmidt nu spune prea multe, este scurt\ [i repet\, în rezumat, exact ce se discutase la prima întrevedere. Ea nu reflect\, nici pe departe, o or\ [i jum\tate de dialog [i este foarte suspect\ în privin]a con]inutului. Legionarii din delega]ie erau foarte interesa]i s\ afle dac\ la întrevedere particip\ [i Ribbentrop – nu participa – apoi au fost surprin[i s\ vad\ un Hitler [i un Antonescu ie[ind ca buni prieteni din cabinetul Führerului. Hitler p\rea foarte satisf\cut de Antonescu [i, de fa]\ cu to]i, i-a spus dou\ lucruri aparent protocolare, dar care s-au dovedit importante în viitor: c\ îl va ajuta în probleme de politic\ intern\ [i c\ îl poate vizita oricînd, punîndu-i la dispozi]ie avionul s\u personal. Obi[nui]i cu strîngerile de mîn\ cordiale, cu zîmbetele [i îmbr\]i[\rile c\lduroase ale unor lideri politici mondiali, urmate de un cu]it înfipt în spate, ne întreb\m ce valoare practic\ putea avea atitudinea prietenoas\ a lui Hitler fa]\ de Antonescu. F\r\ îndoial\ c\ Führerul cînt\rise bine situa]ia intern\ din România, [tia [i ce-i trebuie din ]ara noastr\ [i cine este cel mai potrivit s\-i dea. Exist\ îns\ ni[te am\nunte

408


ale regimului nazist cu care cititorul român nu este familiarizat [i care au contat în rela]ia Hitler-Antonescu. Nu este cunoscut, de exemplu, c\ regimul nazist nu avea un Guvern propriu-zis, constituit din mini[tri [i a[ezat pe o structur\ executiv\ clasic\. Întreaga putere de decizie izvora de la Hitler, direct, prin intermediul unui cabinet personal compus din cinci secretariate. {efii acestor secretariate, al c\ror nume nici m\car nu au fost re]inute de istorie, transformau ordinele [i deciziile lui Hitler în documente oficiale ale statului. Führerul se consulta cu intimii s\i, fo[ti camarazi de lupt\ politic\, care primiser\ de la el anumite misiuni de comand\ în domenii diferite. A[a se face c\ Göring r\spundea de avia]ie, Göbbels – de propagand\, Speer – de construc]ii etc., dar ei erau doar executan]i ai ordinelor Führerului. {efii celor cinci secretariate preluau minutele întrevederilor, î[i extr\geau partea care privea domeniul lor de activitate [i întocmeau documentele pe care apoi Hitler le semna. Doar viteza [i precizia activit\]ii acestor secretariate f\cea ca ordinele s\ fie simultane cu punerea lor în aplicare de c\tre liderii nazi[ti. Doar în domeniul politicii externe, regimul nazist a fost nevoit s\ instituie func]ia de ministru, care era îns\ dublat de [eful Departamentului de politic\ extern\ al partidului nazist. Cînd trata probleme militare, Hitler se sf\tuia cu generalii din OKW. Pentru anali[tii celui de-al doilea r\zboi mondial, eficien]a sistemului de lucru al conducerii regimului nazist continu\ s\ fie o enigm\, din cauza absen]ei unei structuri executive [i a refuzului sau fricii de a admite c\ întreaga r\spundere a deciziilor îi apar]inea lui Adolf Hitler. Concentrat\ la vîrf în acest fel, puterea aducea o ordine care era a ordinii gîndirii liderului suprem [i se degrada, ajungînd la genocid [i dezastru, tocmai pentru c\ era condi]ionat\ de procesele mentale ale unui singur om. O organiza]ie fanatic\ [i sîngeroas\, SS-ul, asigura controlul asupra modului în care erau executate ordinele Führerului. În ce-l prive[te pe Ion Antonescu, Hitler a fost fascinat de „na]ionalismul patetic“ al acestuia, în care reg\sea ardoarea


409

fanatic\ a anilor s\i de debut politic. Asta i-a [i fost fatal lui Antonescu. Nu felul cum l-a apreciat dictatorul nazist conteaz\ la judecata Istoriei, ci realitatea c\ dictatorul român a fost c\l\uzit în actele sale de patetism na]ionalist, [i nu de na]ionalismul autentic, care este realist [i ra]ional. De aceea, compara]iile frecvente între Hitler [i Antonescu au un sîmbure de adev\r, dar par, în continuare, stridente pentru c\ nu explic\ diferen]a fundamental\ dintre sistemul de gîndire comun al celor doi dictatori – na]ionalismul patetic, întotdeauna extremist – [i ideologia Dreptei clasice, na]ionalismul autentic, întotdeauna ra]ional. Tot din aceast\ u[urin]\ analitic\ s-a putut ajunge la abera]ia confund\rii Dreptei cu antisemitismul. În ce prive[te România, ]ara noastr\ a c\zut în mijlocul conflictelor pentru întîietate în fa]a lui Hitler dintre Ministerul de Externe, condus de Ribbentrop (ostil), [i [eful Departamentului de politic\ extern\ al NSDAP, Rosenberg (favorabil), între structurile informative controlate de Himmler (prolegionare) [i Abwehr (pro Antonescu). În perspectiva r\zboiului cu URSS, Ion Antonescu mai avea un aliat – conducerea Armatei germane. Momentul pe care picase Antonescu, la prima sa întîlnire cu Hitler, era dominat de tentativa insistent\ a Germaniei de a atrage URSS în Pactul Tripartit (ceea ce ar fi încheiat r\zboiul prin victoria categoric\ a Germaniei în Europa Occidental\) [i de nevoia de a interveni în Balcani (Grecia) pentru a bloca interven]ia militar\ britanic\. Pentru a trece trupele prin România, Hitler avea nevoie de stabilitate politic\ [i de suport logistic, pe care numai Ion Antonescu îl putea asigura. Horia Sima a mizat, a[adar, pe rela]ia privilegiat\, dar subteran\ [i lipsit\ de acordul explicit al lui Hitler, cu structurile politice [i informative naziste. Reproducînd b\t\lia care se ducea pentru întîietate în fa]a lui Hitler între structurile politice [i de stat din Reich, gîndirea strategic\ a lui Horia Sima se axa pe conducerea unei lupte care s\ aduc\ Mi[carea legionar\ pe primul plan în ochii Germaniei. Un plan secund [i înc\ greu de luminat este împingerea Legiunii c\tre comunism.

410


Evenimente decisive la sfîr[itul anului 1940. Imediat dup\ întoarcerea de la Berlin, au avut loc asasinatele de la Jilava. Conform unor m\rturii secundare, odat\ cu revenirea lui Ion Antonescu s-a r\spîndit în Legiune [i zvonul c\ vizita la Hitler a fost un e[ec. Sursa acestei informa]ii eronate nu poate fi decît Ribbentrop, care a trecut pasajul întîlnirii între patru ochi dintre Antonescu [i Hitler în categoria evenimentelor f\r\ importan]\, deoarece nu participase la el. {tim din m\rturiile vremii c\ Ribbentrop, dac\ nu era chiar cretin, era, cu siguran]\, foarte orgolios. Cum nazi[tii tr\iau convin[i c\ deciziile importante ale Reichului nu se puteau lua f\r\ a fi informa]i, Ribbentrop, ca [i oamenii lui Himmler, nu au în]eles c\ atrac]ia dintre doi na]ionali[ti patetici valora mai mult decît pozi]ia lor în regim. Probabil c\ aceast\ impresie de e[ec a vizitei lui Antonescu a contribuit la decizia de a declan[a asasinatele politice, acoperite de zvonul c\ generalul inten]ioneaz\ s\-i salveze pe indivizii acuza]i de crime antilegionare în perioada regimului carlist. În lumina informa]iilor pe care le avem pîn\ acum – sub rezerva unor date con]inute de arhivele sovietice – este posibil ca gruparea radical\ a Legiunii, intrat\ în contacte serioase cu sovieticii, s\ fi trecut la ac]iune din alt ordin decît al lui Horia Sima. Dar la fel de bine, asasinarea fo[tilor demnitari slujea [i interesele exterminatoare ale nazi[tilor [i interesele diversioniste ale sovieticilor. Asupra preliminariilor actului de r\zbunare, care era, de fapt, o provocare la tema central\ a stabilit\]ii politice din România, avem o m\rturie spectaculoas\, dar destul de neclar\. Vom porni de la ea, precizînd c\ problema infiltr\rii comuniste în Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima r\mîne deschis\. În însemn\rile sale, Gheorghe Barbul, unul dintre cei mai apropia]i colaboratori ai lui Ion Antonescu, ne dezv\luie o serie de informa]ii [ocante, cu care nici istoricii români nu au fost familiariza]i. El afirm\ c\, la aproximativ trei s\pt\mîni de la prima întîlnire cu Hitler, Ion Antonescu a cerut prin Fabricius o nou\ întrevedere, avînd drept scop exclusiv l\murirea conflictului cu Legiunea. Aceast\ nou\ întîlnire, secret\ [i de


411

care au [tiut foarte pu]ini, s-ar fi petrecut la Berchstesgarden, în re[edin]a privat\ din mun]i a lui Hitler. Ea nu putea s\ aib\ loc decît în intervalul 13-17 decembrie, cînd [edin]ele de Guvern se suspend\ inexplicabil, de[i pîn\ atunci avusese [i dou\ pe zi. Înainte s\ plece, Ion Antonescu [i-a chemat cei mai apropia]i colaboratori, Mihai Antonescu [i Gheorghe Barbul, [i le-a pus la dispozi]ie trei documente. Primul era un memoriu semnat de Dinu Br\tianu [i Iuliu Maniu, care trebuie s\ fie cel prin care liderii partidelor istorice se desolidarizau de aderarea României la Pactul Tripartit [i îi subliniau c\ inamicul României este URSS. În leg\tur\ cu acest document, Ion Antonescu a precizat intimilor s\i: „N. Lupu [vicepre[edinte al partidului lui Maniu, n.a.], care mi-a adus în aceast\ diminea]\ documentul, n-a uitat s\ m\ roage s\-mi iau toate precau]iile pentru ca germanii [i legionarii s\ nu afle despre el; «este destinat pentru mai tîrziu», îmi explic\ el cu naivitate: «pentru istorie». «Pentru procesul meu, îi replicai eu» [Ion Antonescu]. «Te bucuri de toat\ încrederea noastr\, îmi r\spunde el»[Nicolae Lupu]“. Dialogul are toate atributele veridicit\]ii, fiind o confirmare a strategiei cunoscute a lui Iuliu Maniu. Al doilea document era un raport al serviciului de informa]ii al Marelui Stat-Major, care îl anun]a pe Conduc\tor c\ aripa radical\ a Legiunii a decis constituirea unei „echipe a mor]ii“, de fapt o echip\ de criminali care nu avea nimic în comun cu semnifica]ia originar\ a acestei formule, cu misiunea s\-l asasineze. Fusese un vot în unanimitate [i în acel moment c\utau mijloacele [i momentul ac]iunii. Al treilea document este [i cel mai interesant. Era „o dare de seam\ am\nun]it\ a unei consf\tuiri între legionarii de stînga [i Petru Groza, [eful simpatizan]ilor comuni[ti din România. Dezbaterile se purtaser\ mai ales asupra problemelor de politic\ extern\, dar [i asupra problemelor de ordin intern. În urma unor îndelungi discu]ii, Garda de Fier se angaja s\ se opun\ intr\rii de noi trupe germane în ]ar\ [i accept\ s\ procedeze, într-un mod propice din punct de vedere

412


economic, la colectivizarea mijloacelor de produc]ie. În schimb, Petru Groza se angaj\ în numele stîngii s\ sprijine Garda de Fier împotriva generalului Antonescu [i s\-i aduc\ sprijinul Moscovei“429. Informa]iile din aceast\ not\ sunt halucinante. Avem temeiuri s\ credem c\ Petru Groza s-a întîlnit cu Nicolae P\tra[cu, mîna dreapt\ a lui Sima, iar biografia ulterioar\, plin\ de întîmpl\ri ciudate, a lui P\tra[cu, toate legate de rela]ia cu Moscova, vine s\ confirme o anume predilec]ie. Infuzia de muncitori de la Uzinele Malaxa [i de la S.T.B. în Corpul Muncitoresc Legionar, pornit\ de inginerul Clime, se accelerase dup\ septembrie 1940. Ideologic, doctrinar, politic [i chiar metodologic, apropierea este de neîn]eles. Nu mai punem la socoteal\ povestea aceea cu colectivizarea mijloacelor de produc]ie. Cu acest tablou în fundal, documentul prezentat de Ion Antonescu intimilor s\i pare o diversiune, construit\ din mici adev\ruri [i umflat\ cu pericole exagerate. Ca s\-l accept\m drept reflex al unei realit\]i, va trebui s\ tragem concluzia c\ Horia Sima lucra pentru Uniunea Sovietic\. Nu avem deocamdat\ date s\ putem sus]ine a[a ceva, chiar dac\ exist\ o serie de atitudini ale fostului lider legionar care trezesc suspiciunea. Punctul central al documentului era îns\ angajamentul de a împiedica sporirea num\rului de trupe germane în România. Acest subiect constituia principala preocupare a Uniunii Sovietice. Ei bine, Ion Antonescu dorea s\-i prezinte lui Hitler aceste documente, drept probe ale pericolului pe care îl reprezenta Mi[carea legionar\. Pe parcursul lunilor noiembrie, decembrie [i ianuarie, tema aranjamentului legionari-comuni[ti a dominat manevrele lui Antonescu, dar [i pe m\sur\ ce activitatea Lega]iei sovietice la Bucure[ti [i a agenturii comuniste a sporit. Trebuie s\ în]elegem din atitudinile lui Antonescu, legate de rela]ia cu Germania, c\ marea preocupare [i team\ a lui era o nou\ în]elegere între Hitler [i 429

Gheorghe Barbul, op. cit., p. 68.


413

Stalin peste capul României. Hitler dorea cu putere o intrare a URSS în Pactul Tripartit [i amîna punerea în aplicare a Directivei pentru atacarea imperiului de la R\s\rit. Pentru Ion Antonescu, la fel cum fusese [i pentru regele Carol II, un conflict germano-sovietic era singura [ans\ pentru o modificare a situa]iei teritoriale a României ciopîr]ite [i, înc\ o dat\, Dan Zamfirescu are dreptate: conduc\torii României [tiau c\ nimeni nu va pleda pentru ]ara noastr\ la sfîr[itul r\zboiului, a[a cum se va pleda pentru Polonia. Ca s\ în]elegem înc\ o dat\ gravele erori ale politicii externe române[ti din perioada interbelic\, vom ar\ta c\ la momentul p\cii pe noi trebuia s\ ne apere Fran]a. Cum s-a v\zut, ea nu a contat. La prima întîlnire cu Hitler, Antonescu a for]at cît se putea pe tema atac\rii Uniunii Sovietice, dar s-a lovit de un zid. Hitler a fost prudent, iar în]elegerile privind dizlocarea trupelor germane în România s-au referit, cel pu]in pîn\ în decembrie, la interven]ia în Grecia. Din aceast\ situa]ie se poate extrage explica]ia [i pentru sentimentul legionarilor c\ vizita lui Antonescu a fost un e[ec, [i pentru insisten]a Conduc\torului de a ar\ta pericolul sovietic, la grani]e [i în interiorul Legiunii. Începutul întîlnirii secrete de la Berchtesgaden se profila pentru Gheorghe Barbul ca un e[ec [i mai mare. „Generalul era în alert\, în timp ce Hitler nu p\rea deloc dispus s\ admit\ existen]a unor afaceri urgente. De la în\l]imea la care se afla, p\rea s\ dispre]uiasc\ toate grijile zilnice. Am observat aerul v\dit descump\nit al lui Antonescu, în timp ce cancelarul f\cea tot ce era posibil pentru a îndep\rta întîlnirea de orice caracter oficial“430. Au urmat aproximativ 15 minute în care cei doi lideri au r\mas singuri, apoi au revenit în salon al\turi de Barbul [i Manfred von Killinger. Aici a avut loc un schimb de replici între Hitler [i Antonescu în care cancelarul german a rostit clar mesajul îndep\rt\rii fanaticilor, ca adep]i ai 430

Ibidem, p. 71.

414


revolu]iei permanente. Totu[i, el a subliniat c\ „un stat f\r\ o mi[care ideologic\ este un stat f\r\ suflet“. Prin urmare, substan]a mesajului lui Adolf Hitler era îndep\rtarea conducerii legionare [i a[ezarea generalului Ion Antonescu în fruntea partidului na]ionalist. Este posibil ca Gheorghe Barbul s\ fi încurcat temele de discu]ie de la întrevederile din decembrie 1940 [i ianuarie 1941 sau numai datele [i locul, întîlnirea în cauz\ fiind numai cea din ianuarie. Nu excludem în întregime posibilitatea ca întîlnirea de la Berchtesgaden s\ fi existat, transformat\ de Hitler într-o simpl\ audien]\ de vacan]\, f\r\ abordarea unor subiecte politice. Ceea ce deruteaz\ cel mai mult este precizia cu care Barbul descrie locul întîlnirii [i detaliile atmosferei acestei enigmatice a doua întîlniri. La cîteva zile dup\ aceast\ întrevedere, dr. Petru Groza îi cere o audien]\ lui Ion Antonescu sub pretextul minor c\ nu i se elibereaz\ pa[aportul pentru o c\l\torie în Ungaria. Ion Antonescu [i Petru Groza se cuno[teau de mult [i aveau o rela]ie amical\, pre]uindu-se unul pe cel\lalt [i consultîndu-se în mai multe rînduri pe timpul dictaturii regale. Discu]ia privat\ a durat aproximativ o or\ [i suntem siguri c\ nu s-a referit la pa[aportul pentru Ungaria. Mai important este c\, punîndu-i Gheorghe Barbul în fa]\ documentul întîlnirii Groza-P\tra[cu, Ion Antonescu îi va da ordin s\-l ard\431. A[a cum îl cunoa[tem pe general, un astfel de ordin de distrugere a unui document atît de important pentru el [i pentru stat nu se poate explica decît prin cunoa[terea faptului c\ era un fals fabricat pentru a-l impresiona pe Hitler sau prin convingerea c\ el con]inea exager\ri f\r\ temei. Secretul schimb\rii de atitudine a Fuhrerului în favoarea lui Ion Antonescu a fost dezv\luit lui Barbul de Mihai Antonescu peste alte cîteva zile. Hitler primise de la Horia Sima o scrisoare-denun] la adresa lui Ion Antonescu în care [eful Legiunii încerca s\-i 431

Ibidem, p. 77.


415

dovedeasc\ anglofilia generalului cu ajutorul unui discurs ]inut de acesta la Lega]ia român\ din Londra în 1925, în care afirmase c\ Marea Britanie va fi întotdeauna înving\toare. Führerul s-ar fi convins astfel c\ Horia Sima este un idiot, „c\ci numai un om cu o inteligen]\ redus\ ar fi putut presupune c\ el, Hitler, ar acorda vreo importan]\ unui discurs de circumstan]\“. La cîte discursuri comuniste ]inuse liderul nazist în via]a sa politic\, atitudinea de Dreapta din ultimii ani ar fi fost cît se poate de suspect\ în ochii colaboratorilor s\i. Nu avem garan]ia c\ relatarea acestor am\nunte este identificat\ precis în leg\tur\ cu vizita secret\ de la Berchtesgaden, [i nu este cumva o confuzie cu vizita din ianuarie, de la Obersalzberg, unde subiectul conflictului cu Horia Sima a ap\rut în aceeia[i termeni ca [i la întîlnirea precedent\. Exist\ o contradic]ie între relatarea lui Gheorghe Barbul [i înregistrarea f\cut\ de Paul Schmidt la întrevederea Hitler-Antonescu din 14 ianuarie, document mult mai credibil. Or, încredin]a]i de Gheorghe Barbul c\ Hitler a tran[at conflictul înc\ din decembrie, iar Antonescu a dat ordin s\ fie ars\ m\rturia alian]ei legionari-comuni[ti, reluarea subiectului de c\tre general cu ocazia vizitei din ianuarie nu mai pare justificat\. În textul oficial al înregistr\rii, tema are acela[i con]inut: „Prima gre[eal\ a legiunii – admiterea în rîndurile sale a unor elemente inferioare – a avut ca rezultat infiltrarea comuni[tilor în organiza]ia legionar\. Aceasta constituie noua metod\ bol[evic\ de penetra]ie în alte ]\ri. Nu se mai înfiin]eaz\ partide comuniste, iar comuni[tii intr\ în num\r mare în rîndurile organiza]iilor politice existente în ]ar\“432. Fenomenul era real, valabil [i pentru partidele istorice, în care au p\truns sau din care au fost recupera]i mai tîrziu mai to]i liderii comuni[ti români. Noi înclin\m s\ credem c\, mai degrab\, liberalul Ion Gheorghe Maurer sau ]\r\ni[tii Gogu 432

Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-1944), Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991, p. 67.

416


R\dulescu [i Leontin S\l\jan, de exemplu, au fost mai întîi membrii ai acestor partide, identifica]i apoi ca adep]i ai ideilor marxiste [i pu[i s\ spioneze partidele din interior. Rezervele lui Stalin fa]\ de ei explic\ importul masiv de cadre din URSS dup\ 23 august 1944.

Infiltra]ia comunist\ `n Mi[carea legionar\ Analiza atent\ a documentelor care descriu ac]iunile premerg\toare rebeliunii [i cele ale rebeliunii `n curs dovedesc existen]a unei puternice influen]e sovietice în interiorul Mi[c\rii legionare. Ciudat la prima vedere este c\ Horia Sima a favorizat [i sprijinit aceast\ fac]iune ai c\rei lideri aveau antecedente comuniste [i ale c\ror „trupe“ erau formate din muncitori de la Grivi]a, S.T.B., Malaxa. Înc\ din decembrie 1940 avusese loc un contact între lideri legionari [i unii [efi comuni[ti din lag\rul de la Caracal în vederea unei alian]e. Se pare c\ ateismul comuni[tilor a reprezentat o piedic\, dar [i faptul c\ [efii comuni[ti aborda]i erau din „garda veche“ a socialismului (Constantinescu-Ia[i, Mihail Gh. Bujor, Ilie Cristea). Gruparea muncitoreasc\ legionar\ era organizat\ în Corpul Muncitoresc Legionar, format în octombrie 1936, dar cu pu]ini membri. Abia la începutul anului 1940, Corpul Muncitoresc Legionar se infuzeaz\ rapid cu peste 20 000 de muncitori, al c\ror fief principal era la S.T.B. Vechi celule de partid, active la Atelierele Grivi]a în timpul grevelor din 1933 [i la Uzinele Malaxa (viitorul „23 August“), trec la propagand\ prolegionar\, subliniind caracterul revolu]ionar al Mi[c\rii, grupuri [i grupuscule de la alte întreprinderi adun\ adeziuni. În [edin]a Consiliului de Mini[tri din 29 octombrie 1940, ministrul de interne legionar îi raporta Conduc\torului statului: „... de mult\ vreme avem informa]ia c\ se produce o penetra]ie de


417

comuni[ti în Mi[carea legionar\. Am informat [i conducerea Mi[c\rii. Pe ace[ti comuni[ti îi urm\rim îndeaproape.“433 Serviciile de informa]ii atr\geau aten]ia c\ „în cuiburi se face teorie [i aplica]ii pentru lupta de strad\ dup\ cursul predat în [coala de propagand\ din Moscova.“434 Un raport al Grupei I din Corpul Detectivilor din 30 iulie 1941 ne expune unele detalii asupra acestui fenomen: „Elementul muncitoresc comunist aduce în Mi[carea legionar\ un însemnat aport, muncitorul fiind un om încercat [i curajos, în genere bine preg\tit pentru lupta politic\, st\pînind o dialectic\ cu efect asupra nehot\rî]ilor din masa muncitoreasc\, chemat\ sub drapelul verde. A[a se explic\ c\ elementul terorist al Mi[c\rii [i-a recrutat [i î[i recruteaz\ elementele din rîndurile C.M.L. Argumenta]ia c\ mai toate atentatele înscrise în istoria legionarismului au fost f\cute de intelectuali, nu anuleaz\ valabilitatea acestei constat\ri, fiind un fapt bine stabilit c\ echipele speciale, de sacrificiu sau teroriste, bine organizate [i prev\zute cu argumentul necesar, s-au întîlnit uneori în cadrele acestei organiza]iuni [C.M.L.]; iar rebeliunea [i desf\[urarea evenimentelor au dovedit c\ legionarismul n-a reu[it s\ asimileze elementul comunist. Educa]ia comunist\, tehnica [i tactica propagandei s-au dovedit superioare copiei imperfecte împrumutate de legionarism. Nu numai c\ n-au putut fi asimila]i, dar comuni[tii au reu[it s\ impun\ Mi[c\rii legionare directivele s\dite în sufletele lor de Interna]ionala a III-a, din ordinul c\reia se b\nuie[te c\ s-au infiltrat în Mi[carea legionar\. Astfel, au fost identifica]i frunta[i [i conduc\tori de unit\]i muncitore[ti legionare, care în trecut au suferit pedepse pentru activitate comunist\“435. Raportul asupra rebeliunii 433 Stenogramele [edintelor Consiliului de Mini[tri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. 1, p. 363. 434 Pe marginea pr\pastiei, 21 -23 ianuarie 1941, vol. 1, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1992, p. 30. 435 Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti. Memorii 1916-1944, Ed. R.A.I [i Roza Vînturilor, Bucure[ti, pp. 68-69.

418


înaintat generalului Antonescu con]inea afirma]ii surprinz\toare pentru noi: „Cadrele rebele erau de mult preg\tite, nu îns\ complet; punerea în aplicare a planurilor, prin ocuparea autorit\]ilor publice, încadrarea în «alcazaruri» [i lupta de strad\, s-a desf\[urat dup\ principiile tro]chiste“436. Afirma]ii de acest tip, publicate de Antonescu în cartea sa, sunt [i ast\zi violent contestate de legionarii simi[ti. Ele ne apar foarte bine plasate în manevra generalului de a compromite Legiunea. Exist\ îns\ o prob\ peste timp care nu poate fi contestat\ [i care vine s\ înt\reasc\ versiunea antonescian\. Ziarele legionare ale vremii abundau în provoc\ri revolu]ionare, al c\ror sens ni se pare ast\zi, dup\ decenii de comunism [i propagand\ antidemocratic\, cît se poate de familiar: „Dac\ în zilele de apreciere a aurului s-a ajuns la domina]ia capitalismului, la domina]ia exploatatorului, în aceast\ lume nou\ de apreciere a muncii se va ajunge la domina]ia cinstit\ a muncitorului. Pentru prima dat\ biruie produc\torul muncii peste exploatatorul ei. Aceasta este prima mare biruin]\ a drept\]ii. Pentru aceast\ biruin]\ a mobilizat C\pitanul muncitorimea. Pentru des\vîr[irea acestei biruin]e, fiin]a ne este st\pînit\ de acela[i îndemn al C\pitanului: La lupt\, muncitori!“437 Dup\ cum se observ\ u[or, nu se poate în]elege ce c\utau mesajele propagandei comuniste în ziarul Mi[c\rii legionare. Raportul generalului Antonescu chiar men]iona acest aspect: „revista «Muncitorul legionar» are unele capitole întregi de cel mai curat comunism“438. Într-adev\r, cititorul de ast\zi care ar face efortul s\ parcurg\ presa legionar\ [i, mai ales, Muncitorul legionar, poate avea o mare surpriz\: va g\si acolo toate poncifele propagandei comuniste, limba de lemn [i poezia de „angajament“. Iat\ cîteva exemple, pentru a în]elege mai bine ce s-a întîmplat cu noi nu numai în 436

Pe marginea pr\pastiei…, vol.1, p. 34. Muncitorul legionar, nr. 5 din 15 ianuarie 1941, p. 1. 438 Pe marginea pr\pastiei… vol. 2, p. 65. 437


419

regimul comunist, ci [i înainte, subliniind astfel [i leg\tura invizibil\ dintre cele dou\ forme de totalitarism: LA LUPT|, MUNCITORI În trud\ ne-am b\tut [i-n umilin]\, Tiranii pîinea ne-au luat... Destul ne-am încle[tat în suferin]\, Cu Neamu-ntreg am sîngerat!... Din greu [i aspru vuiet de ciocane, Încovoia]i de foame [i nevoi, Din sgur\ de furnale [i cazane Fl\mînzi ne ridic\m [i goi. REFREN La lupt\, muncitori! Veni]i, Legiunea ne adun\. La lupt\, muncitori! Veni]i în crîncena furtun\! La lupt\, muncitori! Zidari de veacuri viitoare, Cu frun]ile în soare Ne-n\l]\m biruitori! Din fabrici, din uzine [i din min\, Din toiul beznelor adînci, Am izbucnit, n\prasnic, spre lumin\ Ca o n\val\ grea de stînci C\lc\m cu pa[i de fl\c\ri spre Dreptate! Pe drum de foc [i cer isb\vitor! Un clopot sfînt în pieptul nostru bate, S-aprind pe umeri aurori... Pentru dreptatea noastr\ legionar\ [i pentru’ntregul Neam s\rac, Din fulger vom cl\di o nou\ ]ar\

420


Pe nicovale mari de veac! Ca viforul vom trece prin prigoane, Marin [i Mo]a ne vegheaz\-n cer... Din jertfe [i din tr\snet de ciocane Ne-om f\uri Destin de fier! Radu Gyr439 Aceast\ revist\ cu coperte verzi nu se prezint\ doar ca o publica]ie aparte, scoas\ de gruparea comunist\ ca un act de ini]iativ\ izolat [i nereprezentativ, deoarece ea a primit înc\ de la început „girul“ conducerii Mi[c\rii legionare. Horia Sima, Vasile Iasinschi, {tefan Palaghi]\ [i al]ii semnau articole [i editoriale. Deteriorarea mesajului ini]ial al C\pitanului este vizibil\ chiar din paginile primului num\r, unde este publicat\ Circulara de înfiin]are a Corpului Muncitoresc Legionar din 25 octombrie 1936: „Se vor lua cele mai severe m\suri cu privire la recrutarea noilor elemente, în a[a fel încît s\ nu p\trund\ decît acelea capabile de credin]\ în Dumnezeu“. Vasile Iasinschi, care era deja ministrul muncii, publica un articol substan]ial intitulat „Lupta poporului român“, în care afirma: „Pentru c\ întreaga clas\ conduc\toare de la noi era exploatatoare sau cî[tigat\ de partea celor ce exploatau poporul, Mi[carea legionar\, ridicîndu-se din mijlocul poporului [i pentru popor, a însemnat în primul rînd lupta poporului român împotriva propriei sale clase conduc\toare.“440 A[adar, era vorba [i de lupta de clas\! Istoricul Keith Hitchins constata c\: „Garda a f\cut, de asemenea, mult caz de inten]iile sale de a stabili o nou\ ordine social\ în care burghezia ar fi eliminat\ [i exploatarea 439 Muncitorul legionar, anul I, seria II, nr. 1 din 8 noiembrie 1940, p. 4. (Radu Gyr a fost un remarcabil poet, neocolit de compromisuri artistice. Conform m\rturiei lui Eugen Ionescu, transmise de Mihail Sebastian, Radu Gyr a fost una din personalit\tile legionare de origin\ evreiasc\; v. Mihail Sebastian, Jurnal, pp. 303-304.) 440 Ibidem, nr. 2 din 25 noiembrie 1940, p. 9.


421

capitalist\ ar disp\rea în consecin]\“441. Dar articolul cel mai interesant, cu certe aspecte programatice, f\cea o analiz\ comparativ\ între comunism [i legionarism, ajungînd la concluzia c\ bol[evismul a c\zut pe mîna evreilor [i din aceast\ cauz\ a fost deturnat de la misiunea sa sfînt\: „Muncitorimea din toate ]\rile a tr\it pîn\ acum în necontenite fr\mînt\ri, a îndurat mai mult decît oricine, pe spatele ei s-au zidit palate pentru al]ii [i s-au sprijinit toate huzururile lumii [i n-a putut, cu tot sîngele v\rsat, s\ cî[tige dreptatea pe care o merit\, pentru c\ de o sut\ de ani a luptat pe un drum gre[it. Pentru c\ din vina conduc\torilor ce i-a avut, muncitorimea nu s-a putut ridica din mocirla sufleteasc\ a burgheziei capitaliste, care a exploatat-o pîn\ azi. [...] Astfel, burghezia exploatatoare vorbea în numele democra]iei, adic\ în numele poporului, exploatînd, pe de alt\ parte, f\r\ cru]are muncitorimea [i poporul. [...] Marx a în]eles foarte bine spiritul hr\p\re] [i exploatator al democra]ilor de pe vremea sa pentru acesta era tocmai spiritul jidovesc care cuprinsese toat\ lumea. Marx a în]eles ce vrea s\ spue libertatea democratic\, pentru c\ formula «libertate, egalitate, fraternitate» este de origin\ francmasonic\ [i jidoveasc\, dar ca evreu nici el nu s-a putut ridica la o concep]ie mai înalt\, creatoare de dragoste, nu a putut e[i din mocirla materialismului jidovesc.“ {i, mai departe, acest articol intitulat „Capitalistul [i Comunistul“ [i semnat George Macrin ajunge la o concluzie stupefiant\: „Comunistul e mai sincer; el lupt\ împotriva Bisericii pe fa]\!“442 Conduc\torul Corpului Muncitoresc Legionar era un individ extrem de controversat, Dimitrie Groz(e)a. Notele informative ale SSI îl prezint\ pe acest Dimitrie Groza ca eliberat în septembrie 1939 din închisoarea de la Chi[in\u, 441

Keith Hitchins, România 1866-1947, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996, p. 491. 442 Muncitorul legionar, anul I, seria II, nr. 2 din 25 noiembrie 1940, pp. 14-15.

422


unde executa o pedeaps\ pentru activitate comunist\, [i care a stat o lun\ de zile în Mun]ii F\g\ra[, unde este posibil s\ fi primit misiuni precise. Dimitrie Groza a contestat cu vehemen]\ dup\ 1989 apartenen]a sa comunist\, f\r\ s\ dea îns\ detaliile cele mai importante. El s-a prevalat de confuzia care a persistat mult timp, atît la SSI, cît [i la Lega]ia german\, c\ este una [i aceea[i persoan\ cu dr. Petru Groza, ale c\rui contacte cu Mi[carea legionar\ din aceea[i perioad\ au condus probabil la derutarea surselor. Este îns\ interesant c\ [i ast\zi continu\ acuza]iile fo[tilor [i actualilor legionari codreni[ti la adresa lui Horia Sima, pe care îl consider\ pactizant cu comunismul. Legionarul preot {tefan Palaghi]\ îi f\cea un portret de cameleon: „A lucrat cu germanii precum a lucrat [i cu comuni[tii, iar atunci cînd n-a putut parveni la putere – singurul mobil al ac]iunilor lui – a luptat [i contra germanilor, a[a precum afirm\ azi c\ ar fi [i contra comuni[tilor.“443 Este greu de afirmat c\ Horia Sima ar fi fost un comunist sub deghizament. El se prezint\ în istorie drept un individ venal care a încercat s\ se foloseasc\ de orice for]e disponibile pentru a ajunge la puterea absolut\. Liderii fasci[ti din ]\rile europene neocupate oficial de Germania au avut acelea[i atitudini, asociindu-se cu to]i cei înclina]i spre rezolv\ri violente. De altfel, numirea lui Dimitrie Groza la conducerea Corpului Muncitoresc Legionar [i participarea legionarilor comuni[ti la rebeliune era ilustrarea practic\ a alian]ei sovieto-germane, o transpunere în teren a Pactului Molotov-Ribbentrop, România fiind înc\ o dat\ experimentul coinciden]ei sau confrunt\rii de interese între dou\ mari puteri. Aparent aliate, Germania [i URSS continuau s\-[i duc\ lupta în România: una, pentru ocupa]ie stabil\ [i control asupra resurselor (mai ales petroliere), cealalt\, pentru împiedicarea acestei strategii [i pentru trecerea statului român în sfera de influen]\ sovietic\. Distrugerea statalit\]ii 443 Preot {tefan Palaghi]\, Garda de Fier spre reînvierea României, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1993, p. 45.


423

române era un plan mai vechi. Ambele surse documentare citate în acest studiu – ca opinii venind de la inamici, în scopul definirii datelor asupra c\rora concord\ – ar\tau c\ Uniunea Sovietic\ se preg\tea de un atac împotriva României [i era prevenit\ asupra dezordinilor ce urmau s\ apar\ la Bucure[ti [i în ]ar\. Mai multe rapoarte ale SSI din perioada guvern\rii Antonescu vor aduce explica]ii plauzibile asupra strategiei sovietice de infiltrare în mi[c\rile anarhice din Europa : „Statul sovietic, înc\ de la constituirea sa, a urm\rit consecvent ca, exploatînd [i încurajînd mi[c\rile politice sau sociale cu tendin]e radicale, chiar acelea bazate pe o doctrin\ na]ionalist\, ca, de pild\, mi[carea chinez\ Kuomintang, bulgar\, D.R.O. etc., s\ accentueze manifest\rile acestora, în scopul de a provoca în ]\rile respective fr\mînt\ri cît mai adînci, care s\ duc\ la r\sturnarea ordinii stabilite, la revolu]ii [i la crearea condi]iunilor favorabile pentru extinderea regimului comunist. […] Partidul comunist are în directivele sale permanente de propagand\, ca o axiom\, îndemnul de a profita de orice mi[care cu caracter social spre a produce confuzie în credin]a maselor [i de a-[i introduce în cadrele acestor grup\ri personal de încredere al partidului comunist, care s\ militeze foarte activ [i care s\ creeze frac]iuni extreme“444. Într-un studiu ap\rut la Paris în 1934, era prezentat rolul principal al activit\]ilor G.P.U. în lume: „Misiunea general\ a G.P.U. este spionajul [i preg\tirea revolu]iei mondiale. Dar punerea în aplicare difer\ în fiecare ]ar\ `n func]ie de condi]iile locale. În Statele Unite, de exemplu, efortul revolu]ionar se duce asupra celor 12 milioane de negri, în vreme ce în China se limiteaz\, pentru scopurile revolu]ionare, la coruperea cîtorva generali. În America de Sud, G.P.U. exploateaz\ mi[carea amerindian\, dar în Europa [omajul este unealta cea mai indicat\. Nici o ]ar\ nu este uitat\: Peninsula Balcanic\, ea îns\[i, a înghi]it 444

Cristian Troncot\, „Între 20-25 ianuarie va izbucni o revolu]ie în }ara Româneasc\“, în Magazin istoric, nr. 1/1994, p. 42.

424


într-un an nu mai pu]in de 5 milioane de dolari. […] Aceast\ activitate nu a întîrziat s\-[i arate roadele : înc\ier\rile pe drumul public, grevele, un asasinat politic ocazional contribuie la ceea ce se nume[te în Rusia producerea st\rii de spirit revolu]ionare. Aceste manifest\ri sunt întotdeauna urmate de rapoarte circumstan]iale trimise [de G.P.U.] la Moscova, care anun]\ invariabil revolu]ia ca iminent\“445. Ar fi o naivitate s\ credem c\ Uniunea Sovietic\ st\tea în timpul \sta cu mîinile în sîn [i se uita cum intr\ trupele germane în România. De asemenea, ar fi o naivitate s\ credem c\, pentru a sabota penetra]ia german\ în ]ara noastr\, ar fi fost suficient s\ apeleze la membrii Partidului Comunist din România, cei cî]iva ambusca]i politic aduna]i prin închisori sau lag\re sau la cei l\sa]i în libertate pentru c\ deveniser\ informatorii Siguran]ei. Avantajul experien]ei comuniste pe care am tr\it-o ca sistem ne arat\ c\ toate simptomele infiltra]iei comuniste în Mi[carea legionar\ erau premeditate [i sunt cît de poate de plauzibile. C\ nu a fost vorba doar de o folosire de c\tre sovietici a izbucnirii rebeliunii legionare pentru a-[i pune în aplicare propriile planuri [i c\ avem de-a face cu o infiltrare în corpul ideologic [i doctrinar al Legiunii, ne-o dovede[te m\rturia unui legionar care descrie preg\tirea ce se f\cea de c\tre comandan]ii legionari în [edin]ele de cuib. În august 1941, Ion Buducea avea s\ reproduc\ misiunile pe care le primea de la superiorii s\i dup\ instalarea regimului na]ional-legionar : „Nimic nu apar]ine nim\nui, totul este al comunit\]ii. Recomandarea unirii la orice fel de fapt, bun sau r\u, moral sau imoral, încredere oarb\ în [efi, de[i cei mai mul]i sunt certa]i cu morala, disciplina, onoarea. Dispre]ul pentru elita societ\]ii, a neamului nostru, dispre]ul pentru cultur\. Neamul n-a avut niciodat\ o elit\, aceasta ar fi prima. 445 Essad Bey, Histoire du Guépéou. La Police Secrète de l’U.R.S.S (1917-1933), Ed. Payot, Paris, 1934, p. 232.


425

Ura împotriva averii, oricum ar fi cî[tigat\, chiar în mod cinstit sau chiar modest\. Ura împotriva intelectualit\]ii, func]ion\rimii, ofi]erilor etc. Ura împotriva progresului omului. Toat\ lumea este egal\ [i trebuie s\ r\mîn\ egal\, nu trebuie s\ existe selec]ie, numai elec]ie. Ura, principiu de via]\ colectiv\. Intriga ridicat\ la valoarea de ]inut\ moral\. Singura ierarhie este aceea care corespunde unui dispozitiv mai dinainte aranjat [i care trebuie s\ satisfac\ unele interese particulare. Ea trebuie înv\luit\ în secret, mai ales de mister. Dispre]ul pentru orice alt dispozitiv de ordine [chiar [i cel german]. Dispre]ul contra Armatei [de aceea sunt a[a de mul]i dezertori].“446 Dac\ aceast\ m\rturie ar fi fost înregistrat\ dup\ r\zboi sau dup\ instalarea sistemului comunist în România, am fi putut spune c\ este partizan\, patetic\ [i dubioas\. Dar este un document scris în Germania, în 1941, la cîteva luni de la rebeliune. El însumeaz\ principalele elemente doctrinare definitorii ale comunismului. Cînd a f\cut analiza rebeliunii legionare, Lucre]iu P\tr\[canu a dorit s\ accentueze teza c\ prezen]a muncitoreasc\ în Mi[carea lui Horia Sima a fost cu totul accidental\ [i c\ a fost vorba de lumpenproletariatul român, nu de clasa muncitoare. El a pus la dispozi]ie o statistic\ a legionarilor condamna]i de Tribunalul militar dup\ rebeliune – statistic\ preluat\ [i analizat\ excelent de istoricul german Armin Heinen – din care se observ\ îns\ c\ peste 80% erau muncitori, ]\rani, [oferi [i diver[i meseria[i. F\r\ îndoial\ c\ la rebeliune nu a participat întreaga clas\ muncitoare, pentru c\ probabil ar fi avut alt\ finalitate, dar acest fapt statistic nu ]ine de calitate, ci de cantitate – atît fuseser\ legionarii [i comuni[tii capabili s\ mobilizeze – la care trebuie 446

Dosar Horia Sima (1940-1946), Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 2000, p. 220.

426


s\ ad\ug\m importan]a procentului zdrobitor de proletari în grupul r\sculat. Lucre]iu P\tr\[canu face în cartea sa, Sub trei dictaturi, o oper\ de diversiune, un fals, care a putut fi acceptat numai pentru c\ venea de la un intelectual de Stînga, al c\rui stil literar p\rea cuceritor. În cuvintele scrise de el la 1941 se reg\sesc „direc]ia de ac]iune“ a propagandei comuniste de mai tîrziu [i temele falsurilor despre Mi[carea legionar\ cu care vor fi acoperite informa]iile despre colaborarea dintre cele dou\ organiza]ii extremiste. Chiar premiza era fals\: „Cea mai mare parte din cadrele G\rzii, din jurul lui Horia Sima [i în frunte cu acesta din urm\, erau aceia[i oameni care formau conducerea mi[c\rii pe vremea lui Codreanu“447. Numai sub regimul de teroare comunist\ putea fi acceptat\ o asemenea enormitate, altfel orice om liber îi putea r\spunde c\ întreaga conducere legionar\ codrenist\ fusese asasinat\ odat\ cu Codreanu, în lag\rul de la Miercurea Ciuc, în închisorile lui Carol II sau în preajma Bucure[tilor, cum se întîmplase cu Sterie Ciumetti sau Nicoleta Nicolescu, ars\ la crematoriul „Cenu[a“, înc\ vie. Cît despre Horia Sima, ca lider în jurul lui Corneliu Z. Codreanu, afirma]ia nici nu mai merit\ comentat\. Armin Heinen constat\ îns\ realitatea cea mai profund\ a deosebirii fundamentale dintre Mi[carea legionar\ a lui Codreanu [i cea condus\ de Sima, [i anume c\ baza politic\ a organiza]iei p\r\sise mediul rural, ]\r\nimea român\, [i se instalase la o minoritate urban\ [i semiurban\ muncitoreasc\, în parte comunizat\, în parte anarhic\448. Ceea ce se uit\, de regul\, atunci cînd se contest\ apropierea legionar-comunist\ din preajma rebeliunii – iar Lucre]iu P\tr\[canu nu putea recunoa[te –, este c\ aceea[i minoritate muncitoreasc\ urban\ [i semiurban\ a constituit [i prima baz\ de mase a comunismului instalat în România odat\ cu ocupa]ia sovietic\ din 1944. Muncitorimea m\runt\ [i slab 447 448

Lucre]iu P\tr\[canu, Sub trei dictaturi, Ed. Forum, Bucure[ti, 1944, p. 185. Armin Heinen, op. cit., p. 437.


427

profesionalizat\ a mahalalelor bucure[tene, ]\ranii urbaniza]i de o genera]ie [i lumea interlop\ minoritar\ etnic au reprezentat cel dintîi nucleu al bazei populare a comunismului stalinist, ceea ce face ca, împotriva p\rerii cvasiunanime a criticii literare române[ti, prezen]a capitolelor „comuniste“ din capodopera Groapa a lui Eugen Barbu s\ nu fie întîmpl\toare [i nicidecum un corp str\in impus de cenzura comunist\. Contactul timpuriu al acestui strat social cu ideile legionare va permite [i aderen]a sa rapid\ la pseudona]ionalismul dejist [i ceau[ist. Revenind la tema analizei noastre – conflictul pentru Putere între Ion Antonescu [i Horia Sima, între autoritatea statului [i Mi[carea legionar\, conflict românesc dublat, în subteran, de conflictul între diferitele organiza]ii naziste reprezentate în România anului 1940 – vom observa c\, dincolo de pozi]iile personale tran[ant opuse, exista [i o diferen]\ esen]ial\ de doctrin\. A[a cum ar\tam, Ion Antonescu a v\zut lucid, la un moment dat, e[ecul reformei economice rapide [i a în]eles c\ tocmai redresarea economic\ este principalul s\u atu în rela]ia cu Adolf Hitler. În plan politic, Ion Antonescu era adeptul statului poli]ienesc – a[a cum îl [i depistase Hitler [i i-o spusese la Berchtesgaden449 – în timp ce Horia Sima împingea Mi[carea legionar\ spre ac]iuni anarhice, iar în fundal enun]a principiile unui regim socialist de amestec\tur\ fascisto-comunist\. „Gîndirea politic\ a lui Antonescu rezulta dintr-o concep]ie conservator-autoritar\ despre stat. Siguran]a, ordinea de drept, un anume pluralism urmau s\ constituie baza pentru o activitate economic\ constructiv\. În raport cu aceasta, Legiunea c\uta s\ extind\ sfera statal\ în toate domeniile vie]ii sociale. Nu putea accepta for]e care concurau al\turi de ea. Partidele vechi trebuie dizolvate, cerea ea, presa trebuie dirijat\ în mod unitar, dar, în special, economia nu 449

Gheorghe Barbul, op. cit., p. 74.


428

trebuie s\ fie privat\ de influen]a politic\“450. Dac\ în Mi[carea legionar\ a lui Codreanu se puteau identifica influen]e de Stînga provenite din tentativa de a adapta socialismul italian în România, dar r\mînea, pe fond, un curent politic de Dreapta, Mi[carea legionar\ de sub conducerea lui Horia Sima, fie c\ o f\cea con[tient sau nu, împingea România spre comunism.

Desf\[urarea tentativei de lovitur\ de stat Ceea ce numim în mod curent rebeliune a fost o tentativ\ de lovitur\ de stat. Ion Antonescu a folosit ambii termeni, insistînd pe caracterul ei anarhic, pentru a pune evenimentul în contrast cu principiul de ordine pe care îl reprezenta el. Toate datele duc îns\ spre concluzia c\ nu anarhia a fost dominanta ac]iunii, ci caracterul ei organizat. Fenomene anarhice s-au înregistrat cu totul marginal în actele de jaf din cartierele m\rgina[e, dar pe fondul unor atacuri premeditate împotriva pr\v\liilor evreie[ti. }inînd cont de faptul c\ Mi[carea legionar\ era recunoscut\ drept unic\ for]\ politic\ în stat, participa la guvernare [i ocupa o serie de institu]ii ale statului, ac]iunea sa împotriva lui Ion Antonescu avea caracteristicile clasice ale loviturii de stat. Dar pentru c\ nu a reu[it, a r\mas doar la stadiul de tentativ\. Publica]ii ale unor legionari simi[ti subliniaz\ [i ast\zi c\ în ianuarie 1941 ar fi avut loc o lovitur\ de stat dat\ de Antonescu împotriva Legiunii, dar teoria aceasta nu se poate sus]ine cu probe. În primul rînd, Antonescu nu voia s\ distrug\ Legiunea, ci s\ o pun\ sub controlul s\u, s\ devin\ [eful ei. Este adev\rat c\ generalul a schimbat prefec]ii [i l-a destituit pe ministrul de 450

Armin Heinen, op. cit., p. 415.


429

Interne, dar nu a format un alt guvern, gonindu-i sau arestîndu-i pe ceilal]i mini[trii legionari, decît dup\ consumarea evenimentelor. În sfîr[it, `n acel moment reprezentan]ii Legiunii dublau func]iile din administra]ia central\ [i local\ a statului, iar procesul de instalare efectiv\ a regimului na]ional-legionar nu atinsese faza maturit\]ii, fiind înc\ un proces în derulare, încetinit [i obstruc]ionat de contradic]ia dintre sarcina politic\ pe care o primise Legiunea [i rolul de guvernare pe care îl avea Ion Antonescu. Aceasta a fost [i esen]a politic\ a tentativei de lovitur\ de stat: preluarea puterii economice [i administrative de la [eful Guvernului. A[adar, termenul de rebeliune este circumstan]ial [i reflect\ doar viziunea lui Ion Antonescu asupra tentativei de lovitur\ de stat, în care el identifica inamicul în persoana lui Horia Sima [i a cîtorva lideri „comuniza]i“, iar în ce prive[te participarea considera c\ aceasta a avut un caracter limitat, s-a compus dintr-un grup de rebeli [i nu a atins corpul social. Este locul aici s\ urm\rim opinia generalului Ion Antonescu fa]\ de conflictul s\u cu legionarii. În r\spunsurile sale la interogatoriile din 1946, fostul Conduc\tor al statului ar\ta întregul proces de dublare de c\tre legionari a institu]iilor statului, precum [i tendin]a func]ionarilor de rang înalt, a unor ofi]eri [i oameni politici de a-l considera pe Horia Sima drept victorios în conflictul cu Antonescu: „Eram [eful statului [i, cu toate acestea, la Horia Sima era bîlci, [i la mine nu venea nimeni. Toat\ lumea credea c\ el va învinge. Dup\ rebeliune s-au g\sit, la el în birou, tot felul de scrisori adresate lui, de militari [i oameni politici, cu tot felul de cereri“451. Identific\m aici obiceiul nenorocit al partizanatului pentru satisfacerea unor interese personale, carierismul [i fariseismul dintotdeauna, de la Cuza la Carol II. Eugen Barbu îi numea pe ace[ti indivizi [arle (de la prenumele Charles, un fel de 451


430


Mitic\ francez). Primul conflict major a fost cel legat de fo[tii demnitari [i militari vinova]i de crime sub regimul carlist, pe care Horia Sima dorea s\-i omoare: „Vroiau s\-i judece justi]ia legionar\. Pe lîng\ armata legionar\, pe lîng\ poli]ia legionar\, venea acum [i justi]ia legionar\. Bineîn]eles, n-am admis – va explica Ion Antonescu. Dup\ mult\ lupt\, am reu[it s\ aduc pe ace[ti oameni la Jilava, crezînd c\ sunt p\zi]i bine. Sima i-a spus lui Mihai Antonescu: «Degeaba încearc\ g-ralul Antonescu s\-i scape, nu se poate. C\pitanul trebuie s\ fie r\zbunat». Mi-a spus [i mie“452. Am avea astfel înc\ o prob\ c\ asasinatele de la Jilava, Snagov [i Strejnic au fost premeditate, iar Horia Sima a [tiut de ele. Ion Antonescu, un om foarte hot\rît de felul s\u, a ezitat mult timp înainte s\ tran[eze disputa sa cu Horia Sima. Argumentul s\u principal era acela c\ o victorie a legionarilor ar fi dus inevitabil la declararea ]\rii drept protectorat german, conducerea statului fiind preluat\ de Berlin, cu consecin]e previzibile. Nu numai Antonescu, dar [i ]ara se afla atunci într-o dilem\, iar momentul acesta este extrem de important pentru în]elegerea destinului României în urm\toarele decenii. În iarna 1940-1941 România s-a aflat la o r\scruce. Ori conducea Ion Antonescu ]ara, c\utînd s\ protejeze cît mai mult popula]ia, s\ redreseze economia [i s\ ob]in\ o revenire a teritoriilor pierdute la Patria Mam\ (cu consecin]ele pe care le cunoa[tem), ori România se transforma în protectorat german, cu pre]ul extermin\rii popula]iei evreie[ti [i a liderilor politici proalia]i, dar cu avantajul c\ era considerat\ ]ar\ ocupat\, la sfîr[itul r\zboiului, iar atitudinea ei antialiat\ considerat\ ca impus\ de ocupant. La sfîr[itul r\zboiului, România n-ar mai fi avut statutul de agresor, ci de victim\ a unei ocupa]ii militare care i-a impus 452

Ibidem.


431

comportamentul. Alegînd varianta Antonescu, am ales compromisul care a dus la refuzarea statutului de cobeligeran]\ [i la identificarea României drept inamic al Puterilor Aliate din al doilea r\zboi mondial, statut pe care îl avem [i ast\zi. Iuliu Maniu, în primul rînd, a fost cel care a mizat teoretic pe varianta a doua [i avem obliga]ia s\ credem c\ era con[tient c\ salvarea statutului României implica dispari]ia sa fizic\, atitudine pe care, tot teoretic, [i-o asuma cu demnitate. La 3 decembrie 1940 izbucne[te un nou scandal, care îns\ a r\mas izolat în s\lile Consiliului de Mini[tri. Sunt descoperite transporturi ilegale de arme pentru Legiune [i dovada c\ ele sunt furnizate de Germania – de fapt, de c\tre partidul nazist. „Am stabilit c\ fuseser\ cump\rate din Elve]ia – avea s\ declare Ion Antonescu – [i transportate prin Bavaria, Saxonia, Praga, la noi. S-au g\sit, odat\, arme în cisternele goale de petrol, care se întorceau din Germania“453. Armele erau repartizate prin ministrul de Interne, Petrovicescu, intrat în conflict cu Ion Antonescu înc\ din timpul dezordinilor provocate de echipele Poli]iei legionare. De altfel, la 9 decembrie 1940, Conduc\torul desfiin]eaz\ Poli]ia legionar\ prin decret, ca urmare a numeroaselor proteste [i denun]uri primite de la personalit\]i române [i de la liderii comunit\]ilor evreie[ti, jefuite de echipele legionare. Încercînd s\-[i argumenteze decizia, Antonescu le-a cerut s\ formuleze în scris cererile de desp\gubiri [i s\ prezinte oficial dimensiunea prejudiciului, dar [i românii, [i evreii, prea speria]i [i la[i, au refuzat, astfel c\ Antonescu a r\mas singurul expus la represalii. La 13 decembrie 1940, ca urmare a interven]iilor insistente ale lui Horia Sima, prin intermediul ministrului de externe Mihail Sturdza, Wilhelm Fabricius, [eful Lega]iei germane la Bucure[ti este revocat din func]ie, pe motiv c\ ar fi adeptul lui Antonescu [i c\ ar denigra Legiunea. Adev\rul este, a[a cum se desprinde din documentele arhivelor 453

Ibidem, p. 377.

432


germane, c\ [i Fabricius [i Neubacher, ata[atul economic, transmiteau în permanen]\ la Berlin semnalul de alarm\ c\ „diletantismul“ legionarilor compromite [ansele României de a mai reprezenta o baz\ economic\ [i logistic\ pentru Germania. Ei se pronun]au, oarecum surprinz\tor, împotriva politicii de românizare transformate în jaf. Atitudinea lor nu poate fi în]eleas\ dac\ nu subliniem c\ peste tot unde Germania a ocupat sau influen]at o ]ar\, a existat o colaborare secret\ cu evreii boga]i, pe care i-a protejat împotriva deport\rii sau asasin\rii, pornind de la principiul c\ sunt capitali[ti, nu comuni[ti, în timp ce restul popula]iei, milioanele de evrei s\raci sau cu ceva avere erau considerate baza comunismului în Europa. Pentru România lucrurile sunt mai clare, existînd dovezi ale unei colabor\ri între grupuri avute evreie[ti [i Lega]ia german\, inclusiv de natur\ informativ\, pîn\ în ultima clip\ a prezen]ei germane la Bucure[ti. La 17 decembrie – probabil, dup\ întoarcerea de la Berchtesgaden – Ion Antonescu are un nou schimb dur de opinii cu Horia Sima [i începe primele negocieri cu adversarii acestuia din Legiune. Avînd informa]ii c\ se urm\re[te eliminarea tuturor oamenilor politici în noaptea de Anul Nou printr-un Sfîntul Bartolomeu legionar, el îi cere subsecretarului de stat Rio[anu s\ trimit\ Ordinul telegrafic nr. 6 087 din 29 decembrie 1940, în care se preciza: „Ministerul, avînd informa]ii c\ în ajunul Anului Nou [i în noaptea Anului Nou s-a hot\rît executarea oamenilor politici ai vechiului regim din jude]ul dumneavoastr\, v\ invit\ ca de urgen]\, împreun\ cu Comandamentul garnizoanei [i Comandamentul Legiunii de Jandarmi, s\ lua]i cele mai severe m\suri pentru garantarea vie]ii tuturor acestor oameni politici ce sînt în acel jude].“454 Conflictul intrase în faza sa acut\, fapt demonstrat [i de hot\rîrea lui Horia Sima, vicepre[edinte al Consiliului de 454

Pe marginea pr\pastiei, vol. 1, p. 111.


433

Mini[tri, de a trimite imediat o telegram\ care anula ordinul lui Rio[anu: „Pe baza unei informa]ii false s-a transmis un ordin din partea Ministerului de Interne prefec]ilor de jude], ca s\ vegheze la via]a fo[tilor oameni politici ai vechiului regim, care ar fi amenin]at\. Ordinul, în forma aceasta, trebuie considerat nul [i neavenit“455. Fie cu pu]in înainte de data de 29 decembrie 1940, fie în ziua de 30 decembrie, Ion Antonescu a fost anun]at de Hitler c\ a hot\rît s\ atace URSS 456. Convins c\ nu va putea atrage Uniunea Sovietic\ în Pactul Tripartit, în vederea unei împ\r]iri a lumii împreun\ cu aceasta, Hitler va în]elege c\ nu mai are timp de pierdut [i c\ proiectul s\u din 31 iulie 1940 trebuie pus cît mai repede în aplicare. Ion Antonescu devenea nu atît foarte important pentru ac]iunile militare, cît mult mai important decît Horia Sima pentru efortul de r\zboi. La 18 decembrie 1940, Adolf Hitler semna Directiva Barbarosa. În noaptea de 6 spre 7 ianuarie Ion Antonescu prime[te un mesaj alarmat din partea lui Voicu Ni]escu, în care fostul ministru îi relata felul în care fusese jefuit de legionarii din Bra[ov [i îi fusese terorizat\ familia. Ajuns la limita r\bd\rii [i convins, spre deosebire de cazul evreilor, c\ este vorba de un fapt cert de agresiune, Ion Antonescu îi va cere ministrului de Interne Petrovicescu demisia. Acesta refuz\ s\ [i-o dea [i îl informeaz\ pe Horia Sima, care vine la Consiliul de Mini[tri. Aici va avea loc un schimb violent de cuvinte între Antonescu [i Sima, Conduc\torul statului amenin]înd cu organizarea unui plebiscit care s\ aleag\ între el [i legionari. Descump\nit, Horia Sima va încerca s\ ob]in\ totu[i supravie]uirea lui Petrovicescu în cabinet, dar Ion Antonescu, enervat [i mai mult de prezen]a lui, îl d\ pur [i simplu pe u[\ afar\. Conform m\rturiei liderilor implica]i în evenimentele 455 456

Ibidem, p. 112. Armin Heinen, op. cit., p. 430.

434


din ianuarie 1941, în ziua de 7 ianuarie 1940 Ion Antonescu [i Horia Sima s-au v\zut pentru ultima oar\. {eful Mi[c\rii legionare va p\r\si definitiv cl\direa Guvernului [i va da ordinul de punere în stare de alarm\ a deta[amentelor legionare preg\tite din timp. Singurele grupuri înarmate ale Legiunii erau cele ale fostei Poli]ii legionare [i ale Corpului Muncitoresc Legionar. Secven]ele filmelor de propagand\ comunist\ de mai tîrziu, în care se prezentau muncitori cu arme ascunse acas\ sau depozite secrete de arme [i muni]ii preg\tite pentru insurec]ia din 23 august, erau inspirate din fapte reale ale rebeliunii legionare din 1941 [i nu aveau nici o leg\tur\ cu presupusa participare a clasei muncitoare la lovitura de stat din 1944. La 11 ianuarie, Antonescu afl\ pe cale informativ\ c\ „toate forma]iunile legionare erau alarmate“457. Într-o [edin]\ a conducerii legionare cu [efii de cuiburi [i deta[amente, Nicolae P\tra[cu, figura cea mai suspect\ de colaborare cu Uniunea Sovietic\ din panoplia liderilor legionari simi[ti, anun]\ c\ momentul ruperii definitive a rela]iei de Putere cu Ion Antonescu este foarte aproape [i informeaz\ c\ au la dispozi]ie peste 20 000 de arme, precum [i sprijinul unui num\r însemnat de ofi]eri tineri din Armat\. {edin]a a avut loc pe 16 ianuarie. Dou\ zile mai tîrziu, generalul Antonescu d\ un decret prin care desfiin]eaz\ a[a-numitele „comisii de românizare“, autoare ale abuzurilor [i jafului prin care procesul de na]ionalizare a economiei române[ti era deja compromis. Termenul de na]ionalizare va fi folosit apoi impropriu de comuni[ti în 1945, pentru un act de etatizare, schimbînd complet sensul pe care îl avusese în doctrina economic\ a lui Mihail Manoilescu. Actul lui Ion Antonescu nu era îndreptat doar împotriva a ceea ce p\rea a fi noua baz\ economic\ a Legiunii, ci avea, în primul rînd, menirea de a controla procesele economice, 457

Armin Heinen, op. cit., p. 431.


435

astfel încît statul s\ ias\ din criz\ [i s\ poat\ îndeplini cerin]ele de r\zboi ale Germaniei. În acea s\pt\mîn\ dinaintea rebeliunii se afl\ secretul resortului care a declan[at ac]iunea antistatal\ a Mi[c\rii legionare. Ce anume l-a f\cut pe Horia Sima s\ declan[eze o revolt\ de strad\ împotriva generalului Antonescu în momentul în care Hitler hot\rîse atacarea URSS, iar, pentru România, întreaga aten]ie [i colaborare a Germaniei se îndreptase vizibil c\tre generalul din fruntea statului? Aceasta este o întrebare fundamental\ la care nu avem un r\spuns coving\tor, deoarece Horia Sima a explicat apoi, în repetate rînduri, c\ a pierdut controlul ac]iunilor desf\[urate în strad\, iar comportamentul brutal al germanilor împotriva legionarilor rerfugia]i apoi în Germania nu are nici ast\zi o explica]ie. Ce i-a determinat pe Sima sau pe Dimitrie Groza s\ porneasc\ o tentativ\ de lovitur\ de stat în momentul în care Ion Antonescu primise toat\ încrederea germanilor? Întrebarea este important\ pentru c\, dac\ voiau s\-l îndep\rteze pe Ion Antonescu, legionarii aveau la dispozi]ie lovitura de palat, arestarea sau suprimarea lui în cl\direa Consiliului de Mini[tri, unde erau chiar mini[tri legionari [i mi[unau g\rzile legionare ale Guvernului. A fost o r\zbunare personal\? Ea poate fi luat\ în calcul, dac\ studiem comportamentul [i firea lui Horia Sima, dar este complet anormal\ în raport cu interesele [i ordinele subordon\rii sale germane. Oricum am privi resorturile rebeliunii, niciodat\ nu vom putea demonstra c\ cineva din Germania – chiar [i Himmler – ar fi dorit o destabilizare a vie]ii publice din România, cu mult zgomot [i asasinate, [i punerea sîngelui între dou\ persoane, ambele aliatele sale. Avem sentimentul c\ ceva ne scap\ în toat\ aceast\ tulburare intern\ ilogic\ [i c\ nu putem g\si alt\ explica]ie decît în formula clasic\ cui prodest. Cui îi putea folosi o ac]iune violent\ care s\ pun\ Armata României [i forma]iunile înarmate ale unui partid în stare de lupt\ în strad\, cu devast\ri în cartierele evreie[ti s\race – aten]ie la celebrul

436


articol Ora[ul m\celului de Brunea Fox!458 – cu incendierea unor cl\diri de institu]ii ale statului [i cu o larg\ prezentare interna]ional\ a tulbur\rilor din România? În nici un caz Germaniei. În lumina informa]iilor pe care le avem despre implicarea sovietic\ în rebeliunea legionar\ din ianuarie 1941, r\spunsul începe s\ fie ceva mai pu]in neclar. El este legat de o problem\ controversat\ a celui de-al doilea r\zboi mondial, dezb\tut\ îndelung [i în publicistica româneasc\ în deceniile [apte [i opt ale secolului XX, [i anume în ce m\sur\ Stalin a avut un informator de mare valoare în imediata apropiere a lui Hitler. B\nuielile au dus mult timp la Martin Borman, au oscilat în privin]a lui Canaris, apoi subiectul a fost abandonat din cauza opacit\]ii autorit\]ilor sovietice. Accelerarea activit\]ii trupelor sovietice de la grani]a polonez\ [i român\ din iarna anului 1940-1941 [i intensificarea activit\]ilor informative, de spionaj [i sabotaj în România [i Iugoslavia au fost legate de posibilitatea ca Stalin s\ fi aflat aproape imediat de existen]a planului Barbarosa. În acest context, problemele pe care le-a avut Germania în Iugoslavia [i România (rebeliunea legionar\) au aspectul unor întîrzieri strategice menite s\ permit\ Uniunii Sovietice preg\tirea ap\r\rii. Sau a atacului, deoarece numeroase opinii ale istoricilor occidentali arat\ c\ URSS se preg\tea s\ atace prima. {tim c\ în timpul vizitei f\cute de V. Molotov la Berlin între 12 [i 13 noiembrie 1940, Uniunea Sovietic\ a cerut Germaniei toat\ Bucovina [i dreptul de a trimite trupe în Bulgaria. Dac\ am încerca m\car o clip\ s\ ne punem în locul sovieticilor – dînd la o parte orice resentiment [i situîndu-ne într-o postur\ obiectiv\ – vom constata c\ invitarea intempestiv\ din ianuarie a lui Antonescu de c\tre Hitler nu putea fi pus\ în leg\tur\ decît cu decizia Germaniei de a interveni în ceea ce URSS în]elegea 458 F. Brunea-Fox, Ora[ul m\celului, Ed. Hasefer, Bucure[ti, 1997, p. 53. (Autorul articolului atrage aten]ia c\ toate centrele evreie[ti bogate ale Bucure[tilor au fost ocolite de legionari.)


437

prin „sfera sa de influen]\“, România [i Bulgaria. În termeni strategici, Germania nu intervenea în Balcani doar pentru a „împinge“ Marea Britanie din Mediterana, ci [i pentru a-[i asigura flancul drept în cazul unui r\zboi cu Uniunea Sovietic\. Odat\ ocupat\ Grecia, frontul înc\ invizibil care desp\r]ea cele dou\ Mari Puteri totalitare cobora de la Cercul Polar la nordul Africii. Pe axa acestui front, Horia Sima reprezenta un punct abia vizibil pentru Germania, îns\ o posibil\ „linie de întrerupere“ pentru URSS. Conform versiunii lui Andreas Hillgruber, întrevederea a fost provocat\ de Ion Antonescu printr-o cerere formulat\ în jurul datei de 10 ianuarie. Ea ar fi avut drept cauz\ invitarea lui Horia Sima la Berlin de c\tre lideri ai partidului nazist. Versiunea pare plauzibil\, deoarece Antonescu era hot\rît s\ tran[eze problema legionar\, fie pentru c\ nu reu[ise la presupusa întrevedere secret\ de la Berchtesgaden, fie pentru c\ ajunsese la limita r\bd\rii. Invita]ia oficial\ a sosit la 12 ianuarie, dar pentru ambii lideri români. „Ini]ial, Conduc\torul statului a respins ideea de a c\l\tori împreun\ cu Sima. El s-a declarat de acord abia cînd i s-a spus c\ la Berghof se pune pre] pe prezen]a lor concomitent\. Dar nici Sima nu voia s\ mearg\ împreun\ cu Antonescu. El a declarat c\ acest plan este un aranjament al celor doi Antonescu [Ion [i Mihai] [i nici ministrul plenipoten]iar german n-a reu[it s\-l determine s\-[i schimbe hot\rîrea, de[i, la un moment dat, p\rea c\ accept\. În seara zilei de 13 ianuarie Sima a anun]at c\ nu va pleca“459. Refuzul lui Horia Sima de a se duce la Berlin, unde putea miza pe sprijinul puternic al NSDAP, al SS-ului [i al serviciilor secrete pentru a cî[tiga partida sau pentru a ob]ine m\car un armisti]iu mediat, este [i el inexplicabil. Putem presupune c\ îi era team\ s\ nu fie arestat din ordinul lui Hitler, dar atunci declan[area rebeliunii r\mîne înc\ o dat\ f\r\ explica]ii, fiindc\ nu putem concepe un succes al revoltei 459


438


f\r\ un acord al lui Hitler, adic\ al aceluia despre care presupunea c\ vrea s\-l aresteze în Germania. Ion Antonescu a plecat la Hitler în diminea]a zilei de 14 ianuarie [i, ajuns în fa]a Führerului, a atacat direct problema Legiunii. Nota lui Schmidt – care este întotdeauna mai rezervat în relatarea conversa]iei – arat\ c\ Antonescu a fost, într-adev\r, tran[ant [i a propus preluarea conducerii Legiunii: „În concluzie, el poate afirma c\-[i va asuma el însu[i sarcina de a organiza legiunea, întrucît a devenit evident în ultimele 4 luni c\ ea este incapabil\ s\ fac\ aceasta prin propriile sale eforturi“460. De[i pare o concluzie, aceasta a fost tras\ de Antonescu abia dup\ fraza respectiv\. În ultimul pasaj al stenogramei cu referire la problema legionar\, Ion Antonescu îl aten]iona pe Hitler c\ el este ales de poporul român în func]ia de conducere [i c\ pe temeiul acestei legitim\ri este hot\rît s\-[i salveze ]ara „cu legiune, f\r\ legiune sau chiar împotriva legiunii“. Om al situa]iilor limit\, Ion Antonescu a riscat enorm atunci, putînd fi el cel arestat [i re]inut în Germania, iar Horia Sima numit la Bucure[ti prim-ministru. Hitler îns\ a dat un r\spuns surprinz\tor – mai ales pentru noi, cei de ast\zi – care ridic\ alte noi întreb\ri asupra rela]iei româno-germane, dar [i asupra autenticit\]ii tezei clasice despre coresponden]a ideologic\ dintre nazism [i Mi[carea legionar\: „Prin urmare, colaborarea germano-român\ nu depinde de existen]a unei organiza]ii române identice sau adaptate dup\ Partidul na]ional-socialist. Dac\ aceasta ar fi o condi]ie preliminar\, în multe cazuri colaborarea dintre Germania [i alte ]\ri ar fi complet imposibil\. Dac\ generalul Antonescu anticipeaz\ un rezultat favorabil de pe urma ruperii rela]iilor dintre Partidul na]ional-socialist [i mi[carea legionar\, aceasta nu va însemna pentru Germania un sacrificiu“461. Fie c\ f\cuse declara]ia asta din diploma]ie, fie c\ era, pur [i simplu, opinia sa politic\ 460 Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-1944), vol. 1, Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991, p. 68. 461 Ibidem.


439

nedisimulat\, pentru Hitler Mi[carea legionar\ a lui Horia Sima, ca [i pe vremea lui Codreanu, nu reprezenta mare lucru. Îns\ un nou argument, [i mai greu de aceast\ dat\, vine s\ m\reasc\ [i mai mult semnul de întrebare ridicat deasupra rebeliunii. Întors în ]ar\ la 15 ianuarie împreun\ cu Ion Antonescu, Fabricius „a comunicat conduc\torilor legionari, prin intermediul unor oameni de încredere, rezultatul convorbirilor de la Berghof: guvernul Reichului dore[te ca legiunea s\ se subordoneze generalului Antonescu, asigurînd astfel lini[tea [i ordinea în ]ar\, de care trupele germane au neap\rat\ nevoie“462. În aceste condi]ii, nu ne putem reprima impulsul de a întreba înc\ o dat\: de ce a mai fost declan[at\ rebeliunea legionar\? Din orgoliul personal al lui Horia Sima? În acest caz, cum credea el c\ se poate men]ine la Putere [i împotriva Armatei române, [i împotriva Germaniei? Este total ilogic. {tiind c\ preg\tirile pentru ac]iunea armat\ a echipelor fostei Poli]ii legionare [i a Corpului Muncitoresc Legionar erau declan[ate de mult, nu avem decît dou\ solu]ii pentru r\spuns: ori Horia Sima n-a mai putut controla ac]iunea, pentru c\ ordinele asupra acestor forma]iuni veneau din alt\ parte, ori f\cea jocul Uniuni Sovietice în mod deliberat. Dac\ ad\ug\m [i întrebarea pus\ mai sus: cui îi folosea rebeliunea cel mai bine?, vom observa c\ toate cele trei argumente logice se îndreapt\ c\tre enigma care fr\mînt\ istoricii ultimilor ani: implicarea URSS în declan[area rebeliunii legionare din 20-23 ianuarie 1940. Dup\ ce este `nfr`nt\ mi[carea din România, izbucne[te la sfîr[itul lui martie rebeliunea sîrb\ în Iugoslavia. Din acest moment începe [i finan]area de c\tre URSS a mi[c\rii de rezisten]\ comuniste din Grecia [i Bulgaria. La întoarcerea din Germania, Ion Antonescu a aterizat la Bra[ov [i s-a retras la vila sa din Predeal, epuizat. Gestul pare nefiresc, atunci cînd ne gîndim c\ la Bucure[ti avea mari 462


440


probleme de rezolvat, [i cu statul, [i cu legionarii, dar probabil c\ a mizat pe stabilitatea dat\ de prezen]a trupelor germane în ]ar\ [i pe asigur\rile generalilor loiali din Armat\. Pe de alt\ parte, Conduc\torul era dup\ patru luni de efort fizic [i psihic intens, urm\rit [i de sechele ale vechilor sale boli, iar regimul s\u alimentar frugal nu-i d\dea energia s\ continue în acela[i ritm. De acolo îi scrie o scrisoare lui Horia Sima, datat\ 15 ianuarie, al c\rei miez este eviden]ierea programului comun, dar [i a metodei diferite de aplicare a acestuia. Antonescu îi scria: „Sunt [i eu pentru luarea bunurilor evreie[ti, dar opera]ia trebuie s\ se fac\ într-un cadru legal, în etape, deci cu metod\ [i trebuie s\ se fac\ numai în folosul colectivit\]ii. [...] Sunt [i eu pentru distrugerea masoneriei [i înl\turarea masonilor din via]a public\“463. Dar tot de la Predeal este chemat urgent în Capital\ [i informat c\ noul diriginte al Po[tei Centrale a observat în cl\direa Gardienilor Publici înarmarea legionarilor chiar de c\tre conducerea militar\ a institu]iei. Cu aceea[i ocazie, inspectînd cl\dirile din jurul Guvernului, Antonescu constat\ existen]a unor cuiburi legionare înarmate [i amenajate pentru lupt\. Faptele trebuie s\ se fi petrecut în preziua datei de 19 ianuarie, cînd la Bucure[ti este asasinat pe strad\ maiorul Döring de la Misiunea militar\ german\ pentru Armata de uscat. Conduc\torul statului îl cheam\ pe ministrul de Interne Petrovicescu [i îi cere demisia, dar acesta se duce la Horia Sima [i împreun\ stabilesc s\ nu asculte ordinul lui Antonescu. Pentru a putea contracara argumentul Conduc\torului c\ Petrovicescu este responsabil pentru moartea ofi]erului de informa]ii german, dar mai ales pentru a-i convinge pe germani c\ poporul este cu ea, nu cu Antonescu, Legiunea organizeaz\ în zilele de 19 [i 20 ianuarie demonstra]ii de strad\ în cinstea Germaniei na]ional-socialiste [i a Italiei fasciste. Cum la 20 ianuarie Ion Antonescu hot\r\[te s\ nu 463

Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 183.


441

mai a[tepte acordul lui Horia Sima pentru schimbarea lui Petrovicescu [i îl nume[te ministru de Interne pe generalul Dumitru Popescu, manifesta]ia din acea zi organizat\ în Pia]a Universit\]ii ia [i un caracter politic direct: „Aici ]in discursuri, se împart manifeste [i se r\spîndesc cuvinte de ordine: Vrem guvern legionar; Tr\iasc\ Horia Sima, comandantul Legiunii; Moarte masonilor [i jidanilor“464. Practic, aceste trei puncte strigate în Pia]a Universit\]ii reprezint\ singurul program politic cunoscut al Mi[c\rii legionare de sub conducerea lui Horia Sima. Problema cu masoneria revenise la mod\, publica]ia Sfarm\ Piatr\ ocupîndu-se de dezv\luiri senza]ionale despre activit\]ile lojilor, ca urmare a captur\rii, în urma unor descinderi, a arhivei acestora. În acela[i an, 1941, va fi publicat\ lucrarea Conspira]ia lojilor a lui Toma Petrescu, dar informa]iile [i documentele circulaser\ prin pres\. Au avut un oarecare impact la popula]ie fotografiile cîtorva documente autentice, între care jur\mîntul masonic în limba român\, ce con]inea [i urm\toarea fraz\: „s\ execut orbe[te [i cu fanatism [i f\r\ replic\ [i f\r\ comentarii ordinele ce le voi primi de la Francmasoneria Na]ional\ Român\, oricare vor fi ele, pentru a ajunge la scopurile pe care le urm\re[te“465. Mai erau apoi probe ale controlului extern asupra francmasoneriei speculative române [i dovezi ale folosirii în scopuri oculte a francmasonilor afla]i în func]ii publice importante. Ele se refereau, în principal, la perioada 1929-1930, de maxim\ activitate francmasonic\ destinat\ aducerii lui Carol Caraiman în ]ar\ [i, nu întîmpl\tor, Toma Petrescu atac\ violent în cartea sa „defunctul Partid Na]ional 464 Pe marginea pr\pastiei, 21-23 ianuarie 1941, vol. 1, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1992, p. 158. 465 Toma Petrescu, Conspira]ia lojilor, Ed. Sfarm\ Piatr\, Bucure[ti, 1941, Anexa 2. (Semnal\m c\ în exemplarele din bibliotecile publice, precum [i în o bun\ parte a tirajului s-a intervenit dup\ 1944 pentru distrugerea anexelor care con]ineau documentele autentice ale lojilor. Fenomenul distrugerii a continuat [i dup\ 1989, cum este cazul exemplarelor din revista Paza, care con]ineau informa]ii despre activitatea lojilor.)

442


}\r\nesc“ în al c\rui program politic se afla un text masonic466. Adev\rul este c\ Marea Loj\ Na]ional\ Român\ intrase în adormire înc\ din februarie 1937, c\ Marele Maestru Jean Pangal p\r\sise de mult ]ara [i c\ mai întruneau ]inute, sporadic, loja Me[terul Manole condus\ de Victor Eftimiu, loja condus\ de Valentin Bibescu, so]ul Marthei Bibescu, [i loja lui Mihail Sadoveanu. Într-un discurs masonic ]inut la [edin]a solemn\ din 27 ianuarie 1935, Mihail Sadoveanu afirma c\ „nimeni nu poate pretinde s\ impun\ altora o p\rere ori o solu]ie, nimeni nu poate, prin chiar defini]ie, s\ antreneze pe tovar\[ii s\i de atelier la o ac]iune cu caracter colectiv în domenii materiale“467. De s-ar fi ]inut de cuvînt! Revenind la subiectul nostru, trebuie ar\tat c\ noua campanie viza compromiterea lui Ion Antonescu, pe care îl [i puseser\ la pozi]ia 43 din lista general\ a masonilor, pe locul unde era, în realitate, actorul Victor Antonescu. Apoi, au lansat zvonul c\ mama sa, care era aromân\, ar fi fost, de fapt, de origin\ albanez\, apoi c\ era evreic\. Rela]iile apropiate între Conduc\torul statului [i Willi Fildermann, precum [i în]elegerile survenite între ace[tia pentru protejarea evreilor din ]ar\, au condus la acuza]ia c\ generalul s-a vîndut iudeo-masoneriei. În sfîr[it, facilitarea fugii mare[alului polonez Edward Rydz-Smigly în decembrie 1940, pentru a putea forma guvernul polonez în exil, la Londra, ac]iune secret\ aprobat\ de Ion Antonescu în baza unei în]elegeri cu reprezentan]ii Marii Britanii în România, au înt\rit credin]a spionajului nazist c\ noul Conduc\tor al României nu a renun]at la simpatiile sale filobritanice. Lozincile acestei diversiuni au circulat prin mai toate ora[ele în care Legiunea lui Horia Sima a organizat manifesta]ii în ziua de 20 ianuarie 1941. Începînd înc\ de seara, dar [i pe tot timpul nop]ii, legionarii 466

Ibidem, p. 57. Radu Com\nescu, Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nou\ viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. 1, Ed. Valahia, Bucure[ti, 1991, p. 159. 467


443

afla]i în func]ii publice primesc ordinul s\ se baricadeze în institu]iile respective. Celorlal]i li se ordon\ s\ se înarmeze [i s\ apere sediile [i cl\dirile legionare. Pe str\zi r\mîn doar deta[amentele Corpului Muncitoresc Legionar, fapt extrem de semnificativ, care ridic\ noi b\nuieli asupra inten]iilor lui Horia Sima, în condi]iile în care el ì blocheaz\ practic în cl\diri pe to]i legionarii vechii g\rzi, filogermane, de[i nimeni nu-i ataca. Ion Antonescu a reu[it s\ adune ceva for]e loiale în cl\direa Guvernului, îns\ prost înarmate, [i a c\utat s\ afle care este situa]ia trupelor din ]ar\. Reu[ise s\ îndep\rteze doi generali, pe Dragalina la Bra[ov [i pe Coroam\ la Ia[i, care aveau simpatii legionare, în rest influen]a legionar\ în Armat\ r\mânea destul de puternic\, mai ales printre tinerii ofi]eri. Aici trebuie subliniat c\ dominanta atitudinii lor filolegionare era problema evreiasc\, ofi]erii considerînd c\ evreii sunt vinova]i, prin ma[ina]iile de culise, pentru pierderile teritoriale [i pentru umilirea Armatei. Acest sentiment va conta la momentul trecerii Prutului. Totu[i, îngrijorat de extinderea teritorial\ a ac]iunilor legionare violente – în primul rînd, tentativele de a ocupa cl\diri guvernamentale – Ion Antonescu ì destituie în noaptea de 20 ianuarie pe to]i prefec]ii [i nume[te militari în locul lor. În multe locuri, ace[tia [i-au putut lua în primire f\r\ probleme noua func]ie, dar au fost [i re[edin]e de jude] unde prefec]ii militari au luat cl\dirile cu asalt [i, dup\ o scurt\ lupt\, au intrat în exerci]iul func]iei. Incidentele din ]ar\ despre care se scrie uneori [i se exagereaz\ în literatura legionar\ actual\ sunt legate de acest aspect limitat. Apoi, sigur, cu comandan]ii militari la conducerea jude]elor, unit\]ile Armatei dislocate în jude]e au ac]ionat unitar [i destul de repede pentru în\bu[irea componentei teritoriale a rebeliunii. Conform declara]iilor lui Ion Antonescu, pe str\zile Bucure[tilor se aflau peste 300 000 de oameni, legionari [i cet\]eni, [i nu putea deschide focul împotriva lor, urm\rit fiind de amintirea m\celului pe care îl f\cuse în 1907 la Gala]i. Dar în acea diminea]\, grupuri ale Corpului

444


Muncitoresc Legionar (CML) au început s\ deschid\ focul asupra militarilor care p\zeau cl\diri ale unor institu]ii de stat [i s-au înregistrat primele victime. În fa]a eviden]ei asupra rebeliunii legionare, Ion Antonescu va trece la aplicarea tacticii sale: s\-i lase pe legionari s\ se compromit\ în strad\, dîndu-le în mod deliberat timp pentru înf\ptuirea de atrocit\]i, [i folosind el însu[i acel timp pentru a aduce trupe combatante în Bucure[ti, conduse de ofi]eri loiali lui, astfel încît contraatacul s\u s\ conduc\ la distrugerea complet\ a organiza]iei teroriste. M\rturiile sale, ca [i cele ale unor oameni apropia]i arat\ c\ Ion Antonescu a vrut atunci s\ nimiceasc\ definitiv conducerea Mi[c\rii legionare a lui Horia Sima, spînzurîndu-i pe to]i liderii acesteia [i împu[cîndu-i pe lupt\torii de rînd. Probabil c\ aceast\ inten]ie i-a determinat pe conduc\torii Lega]iei germane s\ caute febril o negociere de ultim\ or\ cu grupurile rebele. A[adar, zilele de 21 [i 22 ianuarie, în care se descriu, de regul\, ac]iunile violente ale Corpului Muncitoresc Legionar pe str\zile Bucure[tilor, sunt, de fapt, zilele în care Ion Antonescu a l\sat deliberat, cum recunoa[te singur, s\ se desf\[oare rebeliunea legionar\. La acea dat\ el se bucura de sprijinul lui Hitler, trupele loiale ajunseser\ în jurul Capitalei (deja celebra Divizie 3 Infanterie de la Pite[ti), iar el rezista cu succes în cl\direa Guvernului [i reu[ise s\ stabileasc\ toate leg\turile cu unit\]ile militare prin intermediul telefoanelor de campanie [i a sta]iilor de radioloca]ie mobile. Acoperind foarte bine aceste manevre, Ion Antonescu a c\utat s\ cî[tige timp [i s\ lase impresia unei sl\biciuni care s\ provoace ceea ce în termeni militari poart\ denumirea de „descoperirea for]elor“. De[i istoriografia îl prezint\ drept un asediat în cl\direa guvernului, imagine pe care a între]inut-o [i el pentru a-[i asigura calitatea de victim\ agresat\, Ion Antonescu nu a f\cut altceva decît s\ aplice tactica „preg\tirii pentru contraatac“, obligîndu-i pe legionari s\-[i descopere num\rul [i puterea de foc a for]elor, amplasamentul [i misiunile (în spe]\, devast\rile din cartierele m\rgina[e


445

populate de evrei). El a constituit apoi o „pung\“ în zona central\ a ora[ului, în care s\ atrag\ deta[amentele CML ce ac]ionau în strad\ [i a desemnat for]e speciale de asalt, dotate [i cu blindate, pentru asedierea cl\dirilor baricadate. În ziua de 22 ianuarie, Ion Antonescu îl cheam\ pe Fabricius la Guvern [i îi cere s\ ia leg\tura cu Hitler. Fabricius va vorbi la telefon cu Ribbentrop, dar în spatele acestuia se afla chiar Führerul. Conduc\torul român va afirma la procesul din 1946 c\ nu a în]eles ce vorbeau, pentru c\ era în german\, dar m\rturiile germane arat\ c\ atunci Hitler a intervenit [i i-a dat mîn\ liber\. Conform versiunii lui Armin Heinen, convorbirea telefonic\ a lui Fabricius cu Berlinul [i primirea sprijinului categoric al lui Hitler pentru Antonescu s-ar fi produs în ziua de 22 ianuarie, în jurul prînzului. Ea este urmat\ de o telegram\ explicit\, din care reproducem doar punctajul cu mesajul principal: „Ministrului personal Bucure[ti, nr. 165 Telegram\ (Cifrat\) În continuarea convorbirii telefonice, efectuate chiar acum: Recomand\m generalului Antonescu urm\torul mod de procedare: Întrucît între generalul Antonescu [i Legiune a curs sînge, nu mai este loc pentru jum\t\]i de m\sur\. Numai m\suri radicale pot duce la ]int\. Generalul Antonescu, ca [ef al statului, ar trebui s\ ì proclame pe legionarii rebeli ca rebeli [i s\ declare c\ nu trateaz\ cu rebelii. În afar\ de aceasta, generalul ar trebui s\ cear\ retragerea imediat\ [i dizolvarea tuturor forma]iilor legionare. În cazul cînd acest lucru nu se realizeaz\, el trebuie s\-[i asigure cu toate mijloacele de for]\ pe care le are la dispozi]ie, domina]ia în Capital\ [i în ]ar\.

446


Înc\ din aceast\ noapte generalul ar trebui s\ proclame starea excep]ional\ [i s\ ordone arestarea tuturor capilor participan]i la rebeliune. Generalul Antonescu ar trebui s\ se proclame imediat conduc\tor al Legiunii [...]“468 Ion Antonescu a c\utat în permanen]\ s\ „trag\“ informa]iile spre postura sa eroic\ [i spre portretul de salvator al neamului, r\mas singur [i decis s\-[i asume responsabilitatea conducerii statului într-un moment foarte greu. S-a afirmat c\ r\spunsul venit prin telefon [i confirmat prin telegrama lui Ribbentrop au constituit un fel de ghid pentru Conduc\torul român, acesta îndeplinind recomand\rile de la Berlin punct cu punct. Telegrama a fost expediat\ tîrziu, la 23 ianuarie, ora 3.00, or\ la care Antonescu epuizase toate [ansele acordate lui Horia Sima. Ea nu a schimbat realitatea raportului de for]e [i adev\rurile tacticii lui Antonescu, pentru c\, de[i avea confirmarea interven]iei diferi]ilor demnitari germani pe lîng\ Horia Sima pentru a opri rebeliunea, Conduc\torul a ordonat declan[area contraatacului în diminea]a de 23 ianuarie, ora 5.00, a[a cum era preg\tit. Evenimentele din ora[ sunt descrise de cî]iva martori oculari, dintre care am selectat trei, pentru pozi]iile diferite în care se aflau [i pentru orientarea lor politic\ distinct\: Ioan Constantinescu M\r\cineanu, lider al tineretului liberal în acea perioad\ [i om de irepro[abil\ ]inut\ moral\ [i politic\ ast\zi, î[i aminte[te: „Urm\ream în centru coloanele în delir ce m\r[\luiau dinspre Prefectur\ c\tre Palatul telefoanelor, printre masele de curio[i. În fa]a Prefecturii [i a Hotelului Grand un pluton de tanchete patrula printre manifestan]i. Cîteva elemente temerare încercau s\ blocheze turelele cu p\turi smulse de la osta[i. Cîteva rafale de 468

Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 191.


447

mitralier\ trase cu catu[e oarbe pentru intimidare [i descongestionarea C\ii Victoriei au dat prilej tanchi[tilor s\-[i asigure securitatea. [...] Ca diversiune, agitatorii au lansat zvonul c\-n tanchete se aflau comuni[ti travesti]i în uniforme militare. Comandantul plutonului de tanchete a comis impruden]a s\ ias\ din turel\, s\ lini[teasc\ puzderia de gur\-casc\ de pe trotuar. A fost strivit sub picioare. Nebunia c\p\tase propor]ii, ordinul de replic\ din partea comandamentului militar întîrzia s\ vin\“469. Aflat, probabil, înc\ sub impresia celor v\zute în timpul revolu]iei din decembrie 1989, martorul va descrie o scen\ din dreptul bisericii Zl\tari astfel: „Un pieton lovit mortal de-un glonte r\t\cit z\cea pe-un strat de flori în fa]a bisericii. Agitatorii îl declaraser\ erou, de[i f\cea parte ca [i mine din masele de gur\-casc\. Pentru ei, vinova]ii erau osta[ii care a[teptau în lini[te ordinul de interven]ie. Puhoaiele demen]ei î[i defilau ura [i dezaprobarea într-un pelerinaj cu lumîn\ri aprinse organizat în jurul corpului neînsufle]it, prilej de propagand\ prin cultul mor]ilor, pentru orbirea naivilor care bîjbîiau în confuzie [i team\. Pe Calea Dude[ti, Calea V\c\re[ti [i Calea Rahovei se devasta [i se jefuia la drumul mare. Înarma]i cu r\ngi [i tîrn\coape, gu[terii, cot la cot cu infractorii de drept comun, cu ]iganii avizi de jaf, confiscau m\rfurile din magazinele evreie[ti [i ale celor b\nui]i ca ostili“470. {tefan Logigan, legionar participant la rebeliune, avea misiunea de a ap\ra Prim\ria Capitalei, împreun\ cu al]i 14 legionari înarma]i. Imediat dup\ miezul nop]ii de 21 spre 22 ianuarie, colegul s\u, un anume B\l\nescu, vine la Prim\rie cu un taxi [i îi raporteaz\ c\ în cartierul Dude[ti se petrec scene groaznice de devastare [i crime împotriva evreilor, c\ poli]ia cartierului a disp\rut, c\ întregul cartier este înconjurat de trupe militare, dar c\ acestea, de[i martore ale violen]elor, nu 469

Ion Constantinescu M\r\cineanu, Cuibul cu bibelouri, vol. 1, Ed. Vasile Cârlova, Bucure[ti, 2000, p. 389. 470 Ibidem, p. 390.

448


intervin. Lui B\l\neascu îi era team\ „c\ întreaga vin\ va c\dea asupra Legiunii“471. {tefan Logigan ia o grup\ de legionari înarma]i [i se deplaseaz\ cu dou\ ma[ini la fa]a locului. Aceasta este ceea ce a v\zut [i f\cut: „Scena care se petrecea în cartierul Dude[ti era zguduitoare. Sute de femei, copii [i b\rba]i, evrei [i neevrei, fuseser\ scoase în acea noapte din locuin]e [i aduse în strad\. Acolo, oamenii erau p\zi]i de trei sau patru indivizi în uniforme verzi legionare. Între timp, nenum\ra]i indivizi, majoritatea be]i, jefuiau casele [i gospod\riile evreilor [i neevreilor. Obiectele jefuite erau transportate cu c\rucioare de mîn\, camioane [i c\ru]e. Era o larm\ de nedescris, un ]ip\t [i un plînset. Cî]iva evrei, care încercaser\ s\ se opun\, fuseser\ doborî]i cu bastoane de cauciuc [i revolvere [i fuseser\ l\sa]i s\ zac\ pe caldarîm. Femei [i copii ]ipau, dar nimeni nu-i putea ajuta. Oamenii mei erau to]i în uniforma legionar\: scurt\ de piele neagr\, cizme înalte, negre, c\ma[\ verde [i c\ciul\ de blan\ neagr\. Pentru a m\ putea face auzit, le-am ordonat mai întîi s\ trag\ o salv\ în aer. Apoi am înaintat cu un megafon – ca la meciurile de fotbal – pentru a opri jaful. Am întrebat cu voce tare cine sunt acei legionari [i din al cui ordin porniser\ aceast\ nemernic\ ac]iune. Cei mai mul]i dintre acele c\m\[i verzi s-au risipit imediat. Am reu[it s\ prindem doar doi, în stare de ebrietate, [i pe unul dintre jefuitori [i le-am pus c\tu[ele. A doua zi am fost nevoit s\ le dau drumul“472. M\rturia, dominat\ de acurate]e [i simplitate, vine s\ confirme tezele recente asupra aspectelor nebuloase ale acestei rebeliuni. Verificînd dup\ înc\ o zi apartenen]a celor aresta]i, în condi]iile în care, a[a cum am ar\tat mai sus, participase în septembrie 1940 la refacerea listelor organiza]iei legionare Bucure[ti, {tefan Logigan constat\ c\ respectivii erau muncitori, dar c\ nu figurau în nici o eviden]\. Niciunul nu a putut sau nu a vrut s\ spun\ de unde are c\ma[a verde. 471 472

{tefan Logigan, op. cit., p. 379. Ibidem


449

Reamintesc: toat\ zona central\ a Capitalei, locuit\ de evrei boga]i [i str\b\tut\ trei nop]i la rînd, în voie, de deta[amente legionare înarmate, r\mîne neatins\, cum observa [i Brunea-Fox. Sunt devastate cartierele m\rgina[e [i s\race, obiect tipic al tuturor ac]iunilor diversioniste instigate [i conduse de G.P.U., dup\ cum arat\ toate istoriile acestei organiza]ii, pentru a asigura caracterul de clas\ al agresiunii [i pentru a mobiliza apoi masele nevoia[e la r\zbunare. Nichifor Crainic ne furnizeaz\ o informa]ie interesant\ pe aceast\ tem\: „Dup\ rebeliune, m-a vizitat un personaj german, care venea de la Roma [i s-a recomandat consul general. Venise s\-mi comunice c\ rebeliunea a fost instigat\ [i subven]ionat\ de Soviete prin lucr\torii comuni[ti încadra]i în Legiune. El mi-a dat am\nuntele urm\toare: Sovietele, prin luarea Basarabiei [i a Bucovinei nordice, au pus mîna pe dou\ miliarde de lei, pe care le-au negociat f\r\ succes pe pia]a Berlinului [i a Romei. Aceast\ sum\ ar fi fost pus\ la b\taie pentru a stimula tulburarea din ianuarie“473. Un document din arhiva SSI, scos la lumin\ de istoricul Cristian Troncot\, arat\ c\ „în ziua de 12 ianuarie a.c., la Cern\u]i, func]ionarii sovietici r\spundeau celor ce voiau s\ vie în România s\ nu mai insiste, c\ci în curînd vor putea trece f\r\ autoriza]ie, deoarece între 20-25 ianuarie va izbucni o revolu]ie în ]ara româneasc\, iar URSS va ocupa o mare parte din teritoriul românesc. De altfel, în[i[i militarii sovietici r\spîndeau [tirea c\ URSS va ocupa România, motiv pentru care ]ineau atîtea trupe în Bucovina“474. Ca argument suplimentar aducem faptul c\ uniforma legionar\ (c\ma[\ verde, diagonal\, suman etc.) se putea cump\ra liber de la magazinele de pe Lipscani, ca orice produs de confec]ii textile, unele magazine care vindeau uniforme legionare avînd chiar proprietari evrei. 473 Nichifor Crainic, Zile albe – Zile negre. Memorii, vol. 1, Ed. Gândirea, Bucure[ti, 1991, p. 332. 474 Cristian Troncot\, „Între 20-25 ianuarie va izbucni o revolutie în }ara Româneasc\“ în Magazin istoric nr. 1/1994, p. 46.

450


Mihail Sebastian, scriitor român de origin\ evreiasc\, implicat în activitatea ilegal\ a Partidului Comunist din România, a fost surprins de rebeliune în centrul Capitalei. În seara de 22 ianuarie, el a consemnat în jurnalul s\u: „Se trage mereu. Se aud pu[ti, mitraliere [i uneori lovituri de tun. Diminea]a, zgomotele erau dep\rtate, p\reau c\ vin de la marginea ora[ului. Pe urm\ s-au apropiat de centru. Pe la 1, cînd am coborît eu, autobuzele nu mai mergeau. Am avut cîteva momente de ezitare: s\ m\ duc, sau nu, spre Antim? Dincolo de bulevardul Elisabeta circula]ia nu mai era posibil\. M-am întors deci la mine, hot\rît s\ nu mai ies. Am mai apucat s\ dau un telefon acas\ [i s\ spun c\ nu vin – pe urm\ au amu]it toate telefoanele. Strada totu[i era înc\ vioaie, aproape normal\“475. În dup\-amiaza de 22 ianuarie, schimburile de focuri au ren\scut într-un ora[ cu str\zile pustii [i magazinele închise cu obloane. „Totul a durat o or\ – avea s\ noteze mai departe cunoscutul dramaturg. Pe urm\ manifestan]ii s-au dep\rtat cîntînd – f\r\ s\-mi pot da seama dac\ spre Ateneu, respin[i, sau spre Finan]e, trecînd peste cordon“. În zilele urm\toare, Sebastian va afla [i detaliile devast\rilor [i crimelor din cartierele evreie[ti. Ast\zi suntem mai bine informa]i asupra asasinatelor metodice de evrei, [i anume cazurile particulare ale rebeliunii – P\durea B\neasa [i Abator. Asasinatele din P\durea B\neasa au fost f\cute de fostul [ef al Poli]iei legionare, acela[i Ion Boian (Moisescu), la instigarea ata[atului de Poli]ie german Geissler, care l-a [i înarmat [i ajutat s\ s\vîr[easc\ acele crime476. Este interesant c\ acest Boian a fost trecut clandestin în Bulgaria de c\tre SS, s-a refugiat în Germania, de unde a venit din nou în ]ar\, în condi]ii neelucidate, în anul 1942 sau 1943, a fost arestat imediat [i închis. Este eliberat de Lucre]iu P\tr\[canu la 23 august 1944, iar „în 1952 sau 1953 s-a infiltrat în 475

Mihail Sebastian, op. cit., p. 289. Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, pp. 145-149.

476


451

armata partizanilor din Mun]ii F\g\ra[ului condu[i de ing. Ion Gavril\ [i împu[cat ca agent al Securit\]ii de Stat“477. Crimele de la Abator au fost f\cute în alt\ parte, cîteva cadavre au fost aduse inten]ionat acolo, ag\]ate în cîrligele pentru carne [i li s-a atîrnat o pancard\ pe care fusese scris în batjocur\ „carne ca[er“. Este important de subliniat c\ la aceast\ scen\ au ajuns primii fotoreporterii publica]iilor germane acreditate la Bucure[ti sub conducerea spioanei Edith von Koller, înainte ca autorit\]ile s\ afle de caz. Cînd fotografiile de la Abator au început s\ circule prin lume, fiind preluate pentru prima oar\ în mod nea[teptat din presa nazist\ de c\tre presa american\ [i britanic\, Mihai Antonescu a ordonat o anchet\ care a stabilit – a[a cum am mai ar\tat în acest volum – c\ acest grup germano-maghiar avea misunea de a compromite România, ca stat asasin de evrei. Cercet\rile Procuraturii au demonstrat c\ a fost vorba de o înscenare. În timpul rebeliunii, conform declara]iilor lui Ion Antonescu, s-a petrecut [i un fapt straniu, care r\mîne [i ast\zi foarte delicat de abordat, deoarece îl prive[te pe regele Mihai I. Aghiotantul regal, lt.col. Tomescu, simpatizant legionar, s-a deplasat la Sinaia împreun\ cu doi legionari [i l-au rugat pe rege s\ vin\ în Bucure[ti pentru a prelua Puterea. Nici regele, nici regina-mam\ nu l-au informat pe Antonescu asupra acestui demers. În mod surprinz\tor, cu toate c\ literatura regalist\ vorbe[te de o „r\pire“, suveranul abia „coborît în rîndurile Legiunii“ la Ia[i a hot\rît s\ vin\ la Bucure[ti. Informat prin intermediul servicilor speciale, Antonescu sun\ la Sinaia [i îi cere regelui Mihai s\ nu fac\ gre[eala de a se amesteca. Trebuie s\ fie totu[i ceva adev\rat cu „r\pirea“, altfel nu se poate explica de ce regele Mihai I, chiar [i dup\ acest avertisment, pleac\ spre Bucure[ti împreun\ cu cei trei legionari. În timpul anchetei din 1946, Ion Antonescu a p\rut 477

Dr. {erban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decît Horia Sima, vol. 2, Biblioteca „Învierea“ nr. 7, Bucure[ti, 1996, p. 53.

452


foarte afectat de acest incident. Îl vom reda, subliniind îns\ cuvintele [i pasajele care dau nuan]a evenimentului: „(Antonescu): {i atunci a r\mas stabilit s\ nu plece de la Sinaia; a trecut cîtva timp [i cineva m-a informat c\ regele a plecat spre Bucure[ti, cu 2 legionari [i cu Tomescu. Rio[anu era lîng\ mine; i-am spus imediat s\ caute s\ `l opresc\ pe rege. A reu[it s\-l prind\ la Cîmpina, la podul peste ap\. I-a comunicat: «D-l general v\ roag\ s\ v\ înapoia]i la Sinaia, altfel risca]i s\ pierde]i Tronul». Regele s-a înapoiat. (Anchetator A. Bunaciu): Ceilal]i doi legionari ce au f\cut, s-au opus? (Antonescu): Nu [tiu ce s-a petrecut. I-am spus, categoric, M.S. Regina c\ dac\ nu era g\sit, nu puteam s\-l scot din mîna legionarilor [i c\, în viitor, s\ rezolve cu mai mult\ seriozitate problemele de natur\ politic\. (Bunaciu): Care a fost r\spunsul ei? (Antonescu): Mi se pare c\ mi-a spus c\ al]ii au st\ruit [i c\ nu a cunoscut hot\rîrea regelui. Astfel a e[uat [i tentativa legionar\ de a pune pe rege pion în jocul lor (...)“478. R\mîne f\r\ r\spuns cum a fost posibil s\ se întoarc\ de la Cîmpina, în timp ce era luat cu for]a, r\pit de legionari! În noaptea de 22 spre 23 ianuarie, Ion Antonescu se retrage din cabinetul s\u [i se culc\ pentru a-[i reface condi]ia fizic\ [i psihic\. La 3 diminea]a se treze[te [i, bine odihnit, întocme[te planul de contraatac, pe care îl d\ generalului S\n\tescu s\-l execute. În acel moment, Mihai Antonescu îl informeaz\ telefonic pe Neubacher, ata[atul economic al Germaniei, de iminen]a atacului. În jurul orei 4.00, Neubacher se duce la sediul conspirativ în care se afla Horia Sima [i îl convinge c\ nu are nici o [ans\. „Neubacher a dictat ordinul de evacuare a baricadelor, pe care Sima l-a semnat“479. Dup\ înc\ o or\, în jurul orei 5.00, Ion Antonescu d\ ordinul de atac, ceea ce, 478 479

Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, p. 392. Andreas Hillgruber, op. cit., p. 158.


453

dup\ versiunea german\, i-a f\cut pe legionarii lui Sima s\ cread\ c\ în]elegerea a picat. Luptele cele mai înver[unate se duc în aceast\ diminea]\, cu avantaj tactic de partea Armatei în toate privin]ele, cuiburile legionare fiind obosite, derutate [i cu muni]ia împu]inat\. Informat c\ Ion Antonescu este pornit s\ lichideze toat\ conducerea Legiunii [i s\ distrug\ organiza]ia, func]ionarii nazi[ti ai Lega]iei vor hot\rî transportarea lor urgent\ în Germania, prin Bulgaria [i Iugoslavia. În dup\-amiaza de 23 ianuarie 1940, Ion Antonescu era st\pîn pe situa]ie [i cî[tigase adeziunea popular\, dornic\ oricînd de lini[te dup\ o criz\ de propor]ii. Armata primea un prim semnal încurajator de revenire la imaginea sa pozitiv\. Oamenii obi[nui]i, mai ales evreii, erau ferici]i c\ sc\paser\ dintr-un co[mar, care nu amenin]a neap\rat prin ceea ce se întîmplase în strad\, cît prin perspectiva foarte vie a instal\rii unui regim de teroare f\r\ alt\ doctrin\ decît teroarea. Deoarece replica a fost deja publicat\, dar mai ales pentru savoarea sa, vom îndr\zni s\ înlocuim concluzia noastr\ cu „teribila vorb\ spus\ în gura mare, la o repeti]ie, de Nata[a Alexandra, teribil\ mai ales pentru c\ Marietta [Sadova, simpatizant\ legionar\, n.a.] era de fa]\: «Unde e Generalul, s\-i pup coaiele, s\-i sug pula, c\ ne-a sc\pat de legionari». Maximum de entuziasm!“480

*

480

Mihail Sebastian, op. cit., p. 301.

Capitolul VI

CEA DIN URM| GAF| Lovitura de palat [i puciul din 23 august 1944 Moto: Supravie]uirea unui popor [i st\ruin]a sa de a continua, chiar în cele mai grele împrejur\ri, sunt preferabile unei „mor]i eroice“. DINU C. GIURESCU

La 23 august 1944 vechiul regim democratic al românilor a ratat [i ultima [ans\ de a ie[i din istorie cu fruntea sus. O lovitur\ de palat dat\ sub semnul panicii a z\d\rnicit preg\tirile partidelor politice de a reveni la regimul democratic parlamentar, în în]elegere cu mare[alul Antonescu, printr-o ac]iune politico-militar\ programat\ pentru 26 august. Schimbarea regimului politic de c\tre partidele democratice – în alian]\ cu Partidul Comunist din România – ar fi acordat ]\rii privilegiul p\str\rii suveranit\]ii pîn\ la semnarea Tratatului de Pace [i, oricum, un armisti]iu cu al]i termeni, negociat de un guvern legitim [i trecut prin Parlamentul reinstaurat. De[i statul român era desfiin]at brutal de ocupantul sovietic, România ar fi terminat r\zboiul în picioare. În plus, o astfel de ie[ire din r\zboi ar fi legitimat partidele politice cu lupta lor în opozi]ie [i cu principiul c\ România s-ar fi aflat în imposibilitatea de a-[i exercita suveranitatea, mare[alul Ion Antonescu fiind doar exponentul vremelnic al „ocupantului“ german. {tim ast\zi c\ aceast\ teorie nu s-a putut pune în practic\, dar ea era suficient\ cît s\ delimiteze clar regimul antonescian de na]iunea român\,


455

identificînd în partidele democratice pe liderii [i reprezentan]ii acesteia. Pe cînd a[a, la 23 august mi[carea camarilei regale a reu[it s\ redea demnitatea unui rege tîn\r, dar nu s-a putut autosus]ine printr-o reprezentare na]ional\. Ne-am l\murit ast\zi cu precizie c\ ceea ce s-a numit mul]i ani „insurec]ia armat\“ sau „revolu]ia de eliberare social\ [i na]ional\, antifascist\ [i antiimperialist\“ a fost în realitate un puci, o lovitur\ militar\ precedat\ de o lovitur\ de palat. Au urmat trei guverne conduse tot de militari. Reamintesc c\ [i puciul [i lovitura de palat sunt subcategorii ale loviturii de stat, a[a cum am ar\tat în primul volum. Incapabil\ de guvernare [i autoare a marii gafe, camarila (Niculescu-Buze[ti, Mocsonyi-Styrcea, Ioani]iu, Aldea, S\n\tescu) a apelat la armat\ pentru rezolvarea crizei de putere [i a pus în sarcina regelui cele mai nefericite decizii. În Proclama]ia Majest\]ii Sale Regelui c\tre ]ar\ din 23 august 1944 se afirma: „România a acceptat armisti]iul oferit de Uniunea Sovietic\, Marea Britanie [i Statele Unite ale Americii. Din acest moment înceteaz\ lupta [i orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum [i starea de r\zboi cu Marea Britanie [i Statele Unite“. Aceste dou\ fraze au aparent un con]inut unitar, parte a aceluia[i text oficial, dar ilustreaz\ dou\ realit\]i distincte, pe care popula]ia de atunci nu le-a în]eles [i cunoscut. Prima este o afirma]ie fals\, deoarece ceea ce i se oferise României era doar capitularea necondi]ionat\, iar armisti]iul menit s\ reglementeze acest act nu fusese convenit [i nu exista ca document de drept interna]ional. Termenii s\i nu fuseser\ negocia]i decît în lungi tratative la Cairo, r\mase f\r\ rezultat [i abandonate de Alia]i. A doua fraz\ este o eroare de propor]ii, România punîndu-se la dispozi]ia Uniunii Sovietice f\r\ cel mai elementar exerci]iu diplomatic, f\r\ a folosi cel mai accesibil drept la suveranitate. România depunea armele [i a[tepta s\ i se decid\ soarta. Gestul în sine echivaleaz\ cu o abandonare a statului în mîinile înving\torului prin cedarea total\ a dreptului de suveranitate în mîinile unor puteri suzerane. În acest timp,

456


erau lua]i prizonieri 130 000 de militari f\r\ a fi captura]i în lupt\, aliatului german i se întorceau armele în fa]\, iar trei milioane de români din Basarabia [i nordul Bucovinei `[i pierdeau instantaneu cet\]enia. Vina aruncat\ pe umerii regelui Mihai este discutabil\. Suveranul a fost încredin]at c\ în spatele m\surii de arestare a lui Ion Antonescu [i a membrilor guvernului s\u se afl\ partidele politice responsabile, Maniu [i Br\tianu. Documente [i m\rturii produse dup\ 1989 arat\ nemul]umirea liderilor politici pentru felul cum s-a dat lovitura de palat. Aceasta a eliminat de fapt componenta politic\ a schimb\rii de regim în România [i a f\cut ca Uniunea Sovietic\ s\ ocupe un stat dictatorial [i nu unul democratic, chiar dac\ ar fi avut o „vechime“ de cîteva zile. În 1990 s-ar fi putut vorbi de o revenire la regimul democratic dup\ o perioad\ de ocupa]ie [i domina]ie sovietic\, impus\ de Marile Puteri la sfîr[itul r\zboiului. Totodat\, ar fi existat o cît de mic\ legitimitate a regelui Mihai, figura istoric\ cea mai chinuit\ din rîndul ultimilor lideri ai României precomuniste. Mistificarea acestei ie[iri ru[inoase din r\zboi a început înainte de declan[area propagandei comuniste despre „actul istoric de la 23 august“. Ea este con]inut\ în Declara]ia din aceea[i zi a primului guvern gen. S\n\tescu, unde lan]ul de minciuni oficiale ne umple ast\zi de dezgust: „În domeniul politicii externe, prima m\sur\ luat\ de guvern a fost acceptarea armisti]iului cu Na]iunile Unite. Prin reprezentan]ii autoriza]i, guvernul Uniunii Sovietice [i guvernele din Marea Britanie [i Statele Unite au garantat independen]a României [i, în cadrul suveranit\]ii respectate, neamestecul lor în via]a noastr\ de stat.“ Aceast\ funest\ minciun\ ne-a ]inut loc de istorie timp de 45 de ani [i ne mai urm\re[te [i ast\zi prin acte aflate în cancelariile Marilor Puteri înving\toare. Acolo, statutul juridic al ]\rii noastre este în continuare acela de stat învins la sfîr[itul r\zboiului, fiind tratat ca atare pîn\ la apari]ia unui nou acord interna]ional. Ocazia a fost pierdut\ din nou în perioada 1990-1992, cînd Polonia a beneficiat de Tratatul 4+2


457

semnat de Marile Puteri înving\toare, a încheiat consecin]ele celui de-al doilea r\zboi mondial [i i s-au oferit garan]ii de securitate. Ungaria [i Cehoslovacia [i-au reglementat statutul printr-un tratat cu Rusia, apoi au putut fi primite în NATO. Se pune mereu întrebarea: ce rost mai are acest am\nunt de la 23 august, dac\ oricum România ar fi fost cedat\ Uniunii Sovietice? Iat\ c\ Istoria statelor cre[tine nu func]ioneaz\ cu jum\t\]i de secol [i proiec]ia în timp a unor evenimente are consecin]e dintre cele mai surprinz\toare. Legitimitatea partidelor democratice din România de ast\zi este foarte îngust\ [i se duce cu autenticitatea ei mult în urm\, în secolul al XIX-lea [i în primele trei decenii ale secolului XX. Revenirea lor la putere dup\ aproape 60 de ani descoper\ mari diferen]e de substan]\ între baza lor politic\ de atunci [i electoratul lor de ast\zi. Actul de la 23 august 1944 a reprezentat suspendarea statului român [i supravie]uirea unei entit\]i statale incerte, aflate la dispozi]ia total\ a înving\torilor. Ace[tia au decis termenii a[a-zisului armisti]iu (semnat abia la 12-13 septembrie 1944), în condi]iile în care ]ara era aproape complet ocupat\ de trupe sovietice. Prin încheierea Tratatului de Pace, înving\torii au hot\rît [i geografia noului stat (cu Transilvania, dar f\r\ Basarabia [i nordul Bucovinei). Ceea ce numim noi Regatul României între 1944 [i 1948 a fost în realitate o stare de dependen]\ total\ a fostului stat român fa]\ de înving\tori, Marea Britanie [i Statele Unite retr\gîndu-se rapid din autoritatea aliat\ în favoarea unei autorit\]i sovietice depline, sanc]ionate ca atare prin documente interna]ionale succesive emise între 1946 [i 1989. În decembrie 1989, de[i trecuser\ 45 de ani, Statele Unite g\seau legitim\ o interven]ie militar\ a Uniunii Sovietice în România. Temeiul juridic al dreptului de interven]ie al URSS, recunoscut de SUA, era Tratatul de Pace de la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial. Pot fi identifica]i vinova]ii pentru gafa de la 23 august 1944? F\r\ îndoial\ c\ da, numai c\ ei nu sunt doar membrii camarilei regale, iar vinov\]ia nu se limiteaz\ la ac]iunea unor indivizi pe durata unei zile. Actul de la 23 august 1944 este

458


doar ultima catastrof\ dintr-un lan] de erori politice grave care a distrus în timp bazele statului democratic român. El este [i ast\zi foarte controversat pentru c\ a fost revendicat pe rînd sau simultan de to]i actorii s\i, iar în perioada 1948-1989 a fost inundat [i înghi]it de mareea propagandei sovietice, care vedea în el actul de legitimare a instal\rii sistemului comunist în România. Dup\ 1989, încerc\rile de contestare a rolului comuni[tilor, dar mai ales tentativa de a-l pune pe regele Mihai I în centrul ac]iunii, legat\ cu exagerarea rolului PN} în r\sturnarea lui Ion Antonescu, au men]inut subiectul în sfera politiz\rii, pentru a fi folosit ca argument politic curent. Au mai intervenit în procesul de îndesire a ce]ii din jurul actului de la 23 august 1944, reu[ita for]elor politice de extrem\ stîng\ de a-l opune pe rege lui Ion Antonescu – primul, ca vînz\tor al ]\rii ru[ilor, al doilea ca erou sacrificat de rege [i de camarila sa – precum [i opacitatea arhivelor sovietice. Totu[i, istoricii au început recent s\ abordeze direct [i ceva mai obiectiv acest eveniment, sub rezerva lipsei de concluzii. Aceste concluzii, fiind extrem de grave [i dureroase, vor întîrzia înc\ mul]i ani. F\r\ a urma o cronologie precis\, [i care este [i foarte dens\ [i complicat\, vom c\uta s\ r\spundem la întreb\rile care domin\ incertitudinea public\ asupra acestui eveniment decisiv. Iat\ temele care nasc aceste întreb\ri: 1. Motivele întîrzierii ie[irii României din r\zboiul împotriva Alia]ilor. 2. Rolul partidelor politice din Opozi]ie. 3. Rolul Monarhiei; regina-mam\ [i regele Mihai I. 4. Erorile mare[alului Ion Antonescu; ce i se poate repro[a în fa]a datelor obiective ale Istoriei. 5. A fost 23 august 1944 un act benefic sau o catastrof\ pentru ]ar\?

Motivele `nt`rzierii ie[irii României din r\zboiul `mpotriva alia]ilor Ar\tam în analiza asupra istoriei francmasoneriei în România c\ revolu]ionarii no[tri pa[opti[ti au [tiut s\


459

foloseasc\ regulile structurilor masonice oculte pentru a putea p\stra secretul, într-o ]ar\ unde totul se afl\ cu aproxima]ie [i se r\spînde[te prin zvon mai repede decît orice adev\r. Dizolvarea sistemului democratic, prin dispari]ia juridic\ sau desfigurarea institu]iilor fundamentale ale statului de drept a eliminat din via]a na]iunii reperul autorit\]ii politice [i l-a înlocuit cu voin]a unui om. De [ase ani Presa era mai mult oficial\ decît liber\. Pe acest fond, cuvîntul zvonit a circulat mai repede decît documentul oficial, iar structurile informative ale statului au devenit un centru de putere [i influen]\ la care se lega majoritatea actorilor principali [i secundari ai demersurilor de ie[ire a României din r\zboiul cu Alia]ii. Se producea, a[adar, un fenomen invers decît cel din secolul al XIX-lea, cantitatea imens\ de informa]ie „secret\“ vehiculat\ pe c\ile neoficiale mai repede [i mai mult decît informa]ia select\ a condus la m\rirea dificult\]ii de a identifica adev\rul de fic]iune. În toate grup\rile politice implicate existau informatori ai p\r]ii adverse, unii dintre ei informîndu-i pe rînd pe to]i. SSI devenise un colector de colport\ri, iar Ion Antonescu se hr\nea din ele, din ce în ce mai convins c\ sunt inofensive. La r\d\cina acestui paradox se afla realitatea c\ regimul antonescian se definea el însu[i din punct de vedere politic prin leg\tura permanent\ între Ion Antonescu, guvernul s\u [i „Opozi]ie“, prin colaborarea direct\ sau mediat\ de structurile informative între toate for]ele politice, prin raporturi ale tuturor factorilor politici (guvernul, opozi]ia democrat\, comuni[tii [i organiza]iile evreie[ti) cu Lega]ia german\, lucrînd în acela[i timp împotriva ei, sus]inînd pe fa]\ r\zboiul al\turi de Germania [i complotînd în secret pentru schimbarea partenerilor. În acest scurtcircuit de interese [i la[it\]i, linia dreapt\ a gîndirii politice a lui Ion Antonescu ne apare ca cea mai clar\, de[i cea mai nefericit\. Limitîndu-ne la concluzia c\, în final, sterilitatea numeroaselor combina]ii de culise a fost spart\ de interven]ia abrupt\ a unui conflict între interese personale – Ion Antonescu, s\ nu-[i p\teze onoarea întorcînd armele

460


împotriva germanilor, iar regele [i camarila s\ nu fie aresta]i de germani, cum se întîmplase în Ungaria cu Horthy – vom constata c\ este obligatoriu s\ privim cu obiectivitate, dar separat, atît complicatele manevre interne [i externe ale lumii politice, cît [i influen]a factorului personal în conturarea unei imagini mai realiste a evenimentului de la 23 august 1944. Acest tip de abordare ne permite s\ explic\m de ce s-a ie[it dintr-o combina]ie de culise, în care erau implica]i to]i [i de aceea[i parte a inten]iilor, printr-un [oc care a opus brutal dou\ din p\r]ile participante la combina]ie – arestarea guvernului Antonescu de gruparea regal\ cu care colaborase pîn\ atunci. Altfel spus, dînd la o parte propaganda pro sau contra de sorginte politic\, trebuie s\ ne l\murim cum s-a ajuns ca regele [i camarila sa s\-l aresteze pe cel care le proteja conspira]ia, o cuno[tea în detaliu [i chiar o favoriza. Ne propunem, de asemenea, s\ ar\t\m c\ României îi era imposibil s\ ias\ din conflictul mondial, atît timp cît nu cuno[tea un conflict intern, toate for]ele implicate politic, cu o singur\ excep]ie: agentura sovietic\, comunicînd între ele permanent, ajutîndu-se [i protejîndu-se, colaborînd pentru a g\si o solu]ie favorabil\ ]\rii. Înainte de a analiza demersurile lor comune, s\ identific\m aceste for]e, în esen]a ac]iunii lor politice: Ion Antonescu participa activ la r\zboi al\turi de trupele germane pe teritoriul Rusiei, dar ducea tratative secrete cu Alia]ii; ]inea leg\tura cu „Opozi]ia“ democrat\ [i îi facilita acesteia g\sirea unei solu]ii de ie[ire din r\zboi, dar î[i rezerva dreptul de a decide în final; tot cuplul antonescian a ini]iat [i contactele cu comuni[tii din ]ar\ [i le-a permis activitatea; pentru leg\turile neloiale cu „Opozi]ia“, guvernul Antonescu pl\tea germanilor cu [i mai multe compromisuri, care f\ceau solu]ia [i mai greu de atins. Partidele democratice mizau pe for]a lor politic\ [i electoral\, dar fictiv, ele nefiind decît ni[te nuclee restrînse de supravie]uitori ai regimului democratic; opozi]ia lor era declarativ\, de parad\, colaborînd din plin cu regimul Antonescu, coordonîndu-[i ac]iunile cu serviciile de


461

informa]ii române[ti [i anglo-americane [i informînd mai mult sau mai pu]in corect Lega]ia german\ asupra mi[c\rilor sale; în negocierile externe, partidele democratice reprezentau [i regimul Antonescu, încercînd, pe fond, s\ scoat\ ]ara din criz\ împreun\ cu acesta, nu împotriva lui. Regele a fost în permanen]\ marginalizat, considerat [i de Antonescu [i de Maniu drept un suveran imatur, apoi doar un instrument simbolic al restabilirii regimului democratic; regele a fost pîn\ în ultima clip\ aliatul lui Ion Antonescu, considerînd c\ acesta este o personalitate responsabil\, un patriot [i un conduc\tor care [tie s\ gestioneze problemele majore ale ducerii r\zboiului [i care are [i obliga]ia de a g\si o solu]ie pentru ]ar\, de vreme ce s-a substituit func]iei de [ef al statului; a fost implicat în toate manevrele de culise conduse împreun\ de Ion [i Mihai Antonescu [i de partidele din „Opozi]ie“. Partidul comunist era dezmembrat, o parte a conducerii sale aflîndu-se în închisoare (gruparea Gheorghiu-Dej), o alt\ parte în libertate (gruparea {tefan Fori[), aceasta din urm\ colaborînd informativ cu serviciile de informa]ii române[ti [i str\ine (germane [i britanice); ac]iunea Partidului comunist a fost paralizat\ pîn\ în momentul în care conducerea sa a fost preluat\, în libertate [i cu protec]ia tacit\ a SSI, de c\tre agentura sovietic\ (gruparea Pîrvulescu, Bodn\ra[, Ranghe]) [i aceasta [i-a subordonat aripa sa politic\ (P\tr\[canu [i Constantinescu-Ia[i), desemnat\ s\ o reprezinte în negocierile cu partidele democratice, cu Ion [i Mihai Antonescu [i cu regele; doar agentura sovietic\ era interesat\ în distrugerea regimului antonescian, c\utînd înlocuirea lui cu ocupa]ia militar\ sovietic\, ac]ionînd în consecin]\ ca o veritabil\ Coloan\ a V-a a inamicului în spatele frontului sovietic; întreaga activitate a Partidului comunist din aceast\ perioad\ s-a desf\[urat sub supravegherea apropiat\ a serviciilor de informa]ii române[ti, care îns\ nu au intervenit. Se pune întrebarea: de ce nu reac]iona Lega]ia german\ la multitudinea de manevre de pe scena politic\ româneasc\ [i

462


din capitalele europene neutre? Ini]iativa unor leg\turi cu Alia]ii a apar]inut, înc\ din 1940, lui Iuliu Maniu. Acesta a c\utat s\-[i normalizeze rela]iile cu Marea Britanie, prin încetarea repro[urilor adresate [efului Lega]iei la Bucure[ti pentru colaborarea acestuia cu Carol II, precum [i cu Lega]ia american\. Apoi, la 16 octombrie 1940, Maniu se întîlne[te la locuin]a doctorului Nicolae Lupu cu un anume {arov, rezidentul TASS la Bucure[ti, recomandat de Lupu drept leg\tura NKVD în România. Cu aceast\ ocazie, Iuliu Maniu încearc\ s\ transmit\ la Moscova mesajul c\ atitudinea sa fa]\ de URSS este neutr\, [i nu ostil\. Mi[c\rile liderului ]\r\nist sunt îns\ limitate atît de realitatea regimului na]ional-legionar [i de autoritatea generalului Antonescu, cît [i de fr\mînt\rile tradi]ionale ale partidului s\u. Pentru a preveni o nou\ adeziune a fac]iunilor colabora]ioniste la guvernarea Antonescu, Iuliu Maniu ia [i ini]iativa sond\rii germanilor din România, desemnîndu-l pe apropiatul s\u, Zaharia Boil\, s\ dea de în]eles Lega]iei naziste de la Bucure[ti c\ PN} este dispus s\ colaboreze. Rela]ia secret\ a lui Iuliu Maniu cu Lega]ia german\ de la Bucure[ti s-a dezvoltat începînd cu 1943, atît prin contactele directe ale liderului ]\r\nist cu von Rittgen, [eful Serviciului de informa]ii politice al SS-ului în ]ara noastr\, [i cu ziaristul Fritz Theil, probabil agent sub acoperire, cît [i prin Zaharia Boil\481, cu scopul de a se proteja de eventuale represalii pentru activitatea sa rezistent\, pentru a-i intoxica [i pentru a culege eventuale informa]ii necesare conducerii programului s\u politic. Liderii comunit\]ilor evreie[ti – Filderman [i {afran – erau prooccidentali [i, mai ales, filobritanici. Ei au fost, pe fond, alia]i ai „Opozi]iei“ [i au între]inut o rela]ie strîns\ cu Antonescu, facilitînd în multe rînduri leg\turile externe ale guvernului cu Alia]ii occidentali. Dar anumite organiza]ii evreie[ti din România, ca cele ale lui Willman Grünberg, 481 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, Ed. Saeculum, Bucure[ti, 1998, p. 250.


463

Nandor Gingold sau A.L. Zissu, colaborau direct cu Lega]ia german\, atît pe linie informativ\, cît [i economic, fie reprezentînd interese ale firmelor germane în România, fie mijlocind afaceri ilegale cu bunuri – de regul\, tablouri, obiecte pre]ioase, covoare, aur. Prin efectul corup]iei dirijate, reprezentan]ii cei mai periculo[i ai SS-ului [i Gestapoului: von Rittgen, apoi c\pitanul SS Gustav Richter, comisarul pentru evrei al Germaniei naziste – c\s\torit în România cu o evreic\, avînd cas\ [i propriet\]i – precum [i noul ata[at al Poli]iei, colonelul SS Böhme, cump\rat cu bani, cas\ [i obiecte de Patrimoniu, s-au adaptat unei realit\]i politice, economice [i sociale române[ti care a împiedicat aplicarea „solu]iei finale“ aici. Prezentarea – fie numai în rezumat, subiectul fiind de-a dreptul vast [i spectaculos – a colabor\rii unor grup\ri importante ale comunit\]ilor evreie[ti din România cu reprezentan]ii nazismului nu are îns\ doar rolul de a da o explica]ie pentru salvarea evreilor, ci [i de a prezenta un motiv plauzibil pentru relativa libertate cu care diferite grup\ri politice au manevrat „sub nasul germanilor“ [i cu acoperirea mare[alului Ion Antonescu. Acest fenomen ne poate surprinde, dar numai datorit\ faptului c\ noi nu am avut acces pîn\ acum la o serie de informa]ii, cum sunt cele referitoare la existen]a în Germania a unei categorii de evrei „pre]io[i economiei na]ionale“, a[a numi]ii Wirtschaftlich Wertvoller Jude 482. Celebra „list\ a lui Schindler“ func]ionase în acest context. Pentru România este vorba de cîteva sute de „liste ale lui Schindler“, adic\ de cîteva sute de mii de evrei. Sub acoperirea tezei „domina]iei“ evreie[ti în economia româneasc\, regimul Antonescu a reu[it s\ salveze aproape întreaga comunitate. În plus, s\ mai subliniem c\ [eful Lega]iei germane la Bucure[ti, celebrul Killinger, hot\rîse s\ se stabileasc\ definitiv în România, pe una din propriet\]ile sale, [i s\-[i deschid\ o firm\ proprie. Bineîn]eles, dup\ 482 Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994, p. 177.

464


victoria Germaniei în r\zboi. Cum via]a diploma]ilor în România era un adev\rat rai – bani, aur, românce frumoase, vile luxoase, spectacole, croaziere, vîn\toare, baluri [i mese bogate – nu trebuie s\ ne mire c\ 23 august 1944 i-a luat prin surprindere, de[i aveau suficiente informa]ii, unele date chiar de colaboratorii lor români, c\ se preg\te[te o lovitur\ politic\ de for]\. Singurul moment de criz\ a fost în aprilie 1943, cînd Hitler a fost informat de negocierile lui Mihai Antonescu la Madrid [i Berna cu reprezentan]ii Alia]ilor occidentali. Se ajunsese acolo ca urmare a unei explozii de contacte neoficiale f\cute de diferi]i particulari români în Occident, pe parcursul anului 1942, astfel c\ spre sfîr[itul acestui an, diploma]ia american\ a c\utat s\ contacteze ea oficialit\]ile române pentru a da sens unei posibile defec]iuni în blocul Axei. Primul contact s-a produs la Stockholm, cel mai probabil în decembrie 1942, în timpul b\t\liei Stalingradului [i cu pu]in timp înaintea Conferin]ei de la Casablanca, care se va ]ine la 14-24 ianuarie 1943 cu participarea lui Roosevelt, Churchill, Giraud [i De Gaulle [i va consacra principiul nefast al „capitul\rii necondi]ionate“. Contactul ini]ial de la Stockholm a p\rut doar ca un sondaj discret [i modest, dar a atras aten]ia lui Mihai Antonescu asupra unui aspect extrem de important: la acea dat\, pre[edintele Roosevelt era preocupat „care va fi viitoarea linie de demarca]ie între trupele sovietice [i cele americane, dup\ înfrîngerea Germaniei“483. În capul lui Mihai Antonescu s-a n\scut ideea unei implic\ri în negocieri germano-anglo-americane menite s\ duc\ la o pace în Occident [i la continuarea r\zboiului împotriva URSS, astfel încît România s\ poat\ ie[i onorabil din grava eroare în care o b\gase Ion Antonescu [i s\ împiedice invazia sovietic\ în Europa. La aceast\ viziune contribuiau [i informa]iile primite de Ion [i Mihai Antonescu pe linia spionajului sau de la Iuliu Maniu, c\ Anglia are un 483 Liviu V\lena[, Mare[alul Antonescu [i frontul secret. Convorbiri cu Gheorghe Barbul, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, p. 39.


465

proiect de debarcare în Balcani, menit s\ aduc\ Turcia de partea Alia]ilor [i s\ permit\ atacarea trupelor germane angajate în Rusia din spate, obligîndu-le s\ se retrag\ [i s\ conduc\ la o capitulare rapid\ a lui Hitler. Acest proiect a existat, a fost real [i cu adev\rat sus]inut de Churchill, dar avea un mare dezavantaj strategic: risca s\ conduc\ la o în]elegere rapid\ între Hitler [i Stalin, cum mai avuseser\ în 1939, sau s\ degajeze trupele sovietice de presiunea ofensiv\ german\, astfel încît s\ ajung\ mai repede în Europa. Cum capacitatea for]elor aliate occidentale de a p\trunde prin Turcia, Bulgaria [i România spre Ucraina – dep\[ind mai multe masive muntoase importante, un fluviu [i mai multe rîuri majore – era redus\, iar campania presupunea intrarea Turciei în r\zboi, trecerea Bulgariei [i României de partea Alia]ilor prin revolte interne [i întoarcerea armelor împotriva Germaniei, trebuie s\ afirm\m c\ proiectul avea de la început [anse foarte mici de reu[it\. El era construit, de fapt, exclusiv pentru a asigura refacerea intereselor britanice în zon\, pe fondul pierderii previzibile a influen]ei lor coloniale, [i a fost u[or dat la o parte de americani, care începuser\ s\ joace cartea marilor Superputeri cu URSS. În acest calcul, Statele Unite în]elegeau c\ exist\ riscul unei înaint\ri sovietice rapide în Europa, astfel încît linia de demarca]ie între trupele aliate s\ nu poat\ fi garantat\ la poarta care desp\r]ea Europa de Orient – România. {i Ion Antonescu [i Mihai Antonescu s-au ag\]at de proiectul nerealist al deschiderii frontului în Balcani, dar trebuie s\-i în]elegem, pentru c\ se aflau într-o situa]ie fierbinte, pe realit\]i istorice imediate [i cu r\spunderea pe capul lor. Ce n-au în]eles ei la timp a fost faptul c\ Alia]ii au transformat la un moment dat proiectul debarc\rii în Balcani într-o diversiune menit\ s\ acopere debarcarea adev\rat\ din Normandia, [i au tr\it pîn\ în dup\-amiaza zilei de 23 august cu speran]a c\ acel front balcanic se va deschide cumva, fie [i numai cu cî]iva para[uti[ti.

466


În prim\vara anului 1943 se constat\ o anumit\ agita]ie diplomatic\ în prelungirea catastrofei militare de la Stalingrad. {i Ion, [i Mihai Antonescu ajunseser\ la concluzia c\ Germania caut\ prin canale discrete o în]elegere fie cu Alia]ii occidentali, fie cu URSS. B\nuiala cea mai mare c\dea asupra unor contacte cu britanicii ale lui Ribbentrop în Spania, dar se ad\uga [i atitudinea necombatant\, cu încetarea opera]iunilor sau retragerea f\r\ lupt\ din anumite sectoare ale frontului de Est. Din ordinul mare[alului, Mihai Antonescu va c\uta s\ extind\ contactele române[ti la Madrid cu reprezentan]ii americani, îns\ va ad\uga la acestea o not\ personal\ prin tentativa de a transforma contactele bilaterale într-o negociere f\cut\ de români între Germania [i anglo-americani. Fiind informat despre autoritatea pe care [i-a arogat-o Mihai Antonescu, Hitler îi va chema la el pentru o explica]ie pe Conduc\torul român [i pe ministrul s\u de externe. În ziua de 12 aprilie 1943 Führerul a f\cut o criz\ de isterie r\zboinic\, acuzîndu-i pe cei doi români de tr\dare, dar mai ales de prostie, el fiind hot\rît s\ duc\ r\zboiul pîn\ la cap\t, r\zboi al c\rui final nu ar permite decît dou\ posibilit\]i: „ori o victorie clar\, ori o exterminare deplin\“484. De fapt, dac\ st\m s\ analiz\m cele cîteva nuan]e din criza de furie a lui Adolf Hitler, vom constata c\ ceea ce declan[ase mînia sa era marea gaf\ a lui Mihai Antonescu de a intra în negocieri cu anglo-americanii în numele Germaniei, prezentînd-o pe aceasta drept slab\ [i dispus\ s\ cedeze la un compromis. Hitler ar fi primit un mesaj din Spania, în care un general spaniol îi cerea s\ „limiteze ac]iunile trimisului român la Madrid, deoarece din activitatea acestuia rezult\ c\ Germania ar fi la cap\tul posibilit\]ilor materiale [i c\ [i-a pierdut încrederea în victorie“485. Mihai Antonescu, individ urm\rit de himera rolului de pion al politicii mondiale, nu în]elegea 484 Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (1940-1944), vol. 2, Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991, p. 63. 485 Ibidem, p. 70.


467

c\ Hitler – [i oricare alt lider al unei Superputeri aflate în dificultate – n-ar fi intrat în negocieri serioase decît de pe o pozi]ie de for]\, cu atuuri importante în mîn\ [i pe baza unei atitudini ofensive. El trebuia s\ ofere pacea, nu s-o cear\. Pentru asta î[i retr\gea trupele din Est pe pozi]ii mai solide, unde putea rezista sau declan[a o contraofensiv\ major\. Mare[alul Ion Antonescu, în calitate de militar cu experien]\, în]elegea foarte bine aceste manevre [i le subordona unei viziuni strategice s\n\toase, care inten]iona s\ pun\ cap\t r\zboiului înainte ca trupele sovietice s\ p\trund\ în spa]iul civilizat al Europei. Hitler îns\ îl în[ela, l\sîndu-i impresia c\ este binevoitor p\cii [i cerîndu-i s\ reziste pîn\ la cap\t, ajutîndu-l astfel s\ ob]in\ acea pozi]ie tare de pe care putea negocia. A[adar, gafa lui Mihai Antonescu era enorm\, dar nu neap\rat inocent\. Dup\ cum ar\tam mai sus, în cadrul mentalit\]ii tranzac]ioniste, Mihai Antonescu ac]iona leg\tura cu anglo-americanii din ordinul lui Ion Antonescu, dar informa Lega]ia german\ de la Bucure[ti asupra mi[c\rilor sale. El a întocmit un memorandum c\tre Ribbentrop în care „enumera toate contactele pe care le avusese cu neutrii sau le propusese acestora [i în special cu Spania, Portugalia [i Turcia. El implora Reich-ul s\-i încredin]eze misiunea de a trata cu anglo-saxonii“486. Mihai Antonescu va prezenta acest memorandum lui Killinger, care îl va aproba. Încurajat de succesul primului gest, ministrul de Externe român va întocmi [i un al doilea memorandum, care con]inea de data aceasta informa]ii secrete, inclusiv acele anumite propuneri f\cute de el în numele Germaniei. Aceasta trebuia s\ se retrag\ din anumite zone ale Europei de vest, iar englezii [i americanii s\ debarce lini[ti]i în sudul Fran]ei487. În fa]a acestui delir paranoic, Hitler a r\spuns pe m\sur\, cu propriul s\u delir de grandomanie. Culmea este c\, în pline 486

Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al Treilea Om al Axei, Ed. PRO Historia, Bucure[ti, 2001, p. 160. 487 Ibidem.

468


urlete, Hitler va „agita în mîna dreapt\ o bucat\ de hîrtie. Era, dup\ cum afirma el, o depe[\ a Departamentului de Stat semnat\ Cordell Hull, descifrat\ de serviciile criptologice germane. Destinatarii erau mini[trii Statelor Unite în capitala ]\rilor neutre ale Europei. «Sprijini]i ini]iativa lui Mihai Antonescu», spunea textul“488. Dac\ într-adev\r Mihai Antonescu a jucat un rol mondial, atunci el a fost acela de a compromite o posibil\ încheiere a p\cii în Vest. Mare[alul Ion Antonescu a s\rit în ap\rarea colaboratorului s\u. Hitler îns\ i-a r\spuns, pe bun\ dreptate, c\ „dac\ România a crezut c\ este oportun s\ se ocupe de politica mondial\, s\-[i asume [i riscul unui r\zboi pe toate fronturile“489. În acest context se poate în]elege cunoscuta declara]ie de politic\ extern\ a lui Ion Antonescu: „Eu r\mîn deci la pozi]ia mea din decembrie 1941, aliat al Reich-ului contra Rusiei, neutru între Germania [i Marea Britanie [i aliat al Statelor Unite împotriva Japoniei“. Expresie a fantasmagoriei tipice politicii externe române[ti, aceast\ viziune trebuie s\ fi produs cel pu]in un hohot de rîs la Londra [i Washington, unde tocmai se preg\teau bombardamente masive împotriva zonei petroliere din Prahova, de unde Ion Antonescu aproviziona avia]ia german\ cu combustibilul necesar raidurilor Luftwaffe în Anglia, expresie a „neutralit\]ii“ sale între Germania [i Marea Britanie. În particular la Washington trebuie s\ se fi produs o extins\ rumoare aflînd c\ are un „aliat“ pe malul Dîmbovi]ei pentru r\zboiul s\u din Pacific împotriva Japoniei. „Ostracizat“ de Hitler, Mihai Antonescu va ie[i din aceast\ criz\ ca victim\ a dorin]ei sale de pace, [i nu a amatorismului, astfel c\ liderii „Opozi]iei“, Maniu [i Dinu Br\tianu, l-au rugat insistent s\ nu demisioneze din guvern [i s\-l secondeze mai departe pe mare[al. Drept recompens\, în eventualitatea unei plec\ri de 488 489

Ibidem. Ibidem, p. 161.


469

la guvern, regele Mihai I i-a oferit postul de Mare[al al Cur]ii Regale490. Demersurile lui Mihai Antonescu au continuat, astfel c\ la 29 octmbrie 1943, Scarlat Grigoriu, prim-secretar de Lega]ie la Madrid, transmitea c\ a fost contactat de un agent al serviciilor militare americane care l-a asigurat c\ SUA nu au luat nici o decizie în ce prive[te soarta României, c\ pre[edintele Roosevelt va lua toate m\surile s\ blocheze interesele sovietice în Europa [i c\ va acorda ]\rii noastre „o garan]ie american\ secret\“. Dup\ r\zboi, Gheorghe Barbul a avut inspira]ia s\ cerceteze arhivele americane pentru a se l\muri asupra demersului american de atunci. În realitate, prin telegrama nr. 5250 din 19 noiembrie 1943, ambasadorul american la Madrid informa Departamentul de Stat c\ a transmis românilor un singur mesaj clar: capitulare necondi]ionat\491. Indu[i probabil în eroare de Scarlat Grigoriu sau p\c\li]i de diploma]ii americani, Ion [i Mihai Antonescu îl trimit la Madrid pe Camil Demetrescu, avînd asupra sa împuternicirea de a cere „o debarcare masiv\ anglo-american\ în Balcani, în direc]ia României, [i intrarea Turciei în r\zboi“492. Pare o nebunie s\ crezi c\ americanii ar fi îndeplinit aceste condi]ii, dar trebuie s\ ne transpunem în situa]ia liderilor români, care c\utau cu disperare o ie[ire onorabil\ din r\zboi. Ei chiar au propus americanilor s\ convin\ asupra unei declara]ii de capitulare necondi]ionat\, care s\ fie încredin]at\ Turciei spre p\strare, în secret, [i care s\ fie dat\ apoi publicit\]ii în momentul în care începe debarcarea în Balcani. Turcia a refuzat acest serviciu, pentru c\ o împingea la angajarea în conflict, iar Ion Antonescu a în]eles în sfîr[it c\ americanii 490 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 3, Ed. Saeculum, Bucure[ti, 1998, p. 31. 491 Liviu V\lena[, Mare[alul Antonescu [i frontul secret. Convorbiri cu Gheorghe Barbul, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001, p. 43. 492 Ibidem, p. 44.

470


ne întinseser\ o capcan\, voind s\ „provoace un conflict între noi [i nem]i [i s\ oblige Turcia s\ intre în r\zboi“493. Din acest moment, decembrie 1943, mare[alul Antonescu [i-a concentrat întreaga aten]ie [i interesul politic asupra manevrelor f\cute de Germania. El interpreta toate incidentele ciudate [i informa]iile secundare întîmplate pe frontul de Est – de exemplu, negocierile locale între militari sovietici [i germani pentru reglementarea unei situa]ii practice de r\zboi sau anumite nuan]e din declara]iile oficialilor de la Moscova [i Berlin – drept argumente ale b\nuielii c\ Hitler preg\te[te pacea cu Stalin sau c\ încearc\ s\ opreasc\ înaintarea Armatei Ro[ii pentru a avea libertatea de negociere în Vest. Principalul motiv al rezisten]ei lui Ion Antonescu la tentativele de ie[ire din r\zboiul împotriva Alia]ilor, precum [i cea mai important\ cauz\ a întîrzierii acestui act a fost teama c\ Hitler se va în]elege cu sovieticii, peste capul României, la fel ca în cazul Pactului Molotov-Ribbentrop. În al doilea rînd, a fost credin]a c\ Germania se va în]elege cu anglo-americanii [i c\ o pace separat\ este posibil\ în orice moment, cu scopul de a bloca invazia comunist\ în Europa civilizat\. El a interpretat în permanen]\ accelerarea atacurilor aeriene naziste asupra Angliei, precum [i dezvoltarea armelor secrete V1 [i V2 drept argumente ale dorin]ei lui Hitler de a se prezenta pe o pozi]ie tare în negocierile de pace. În aceast\ perpectiv\, era extrem de important pentru mare[alul Ion Antonescu dac\ România va fi dincoace sau dincolo de grani]a care va desp\r]i zona de ocupa]ie occidental\ de cea c\zut\ sub ocupa]ie sovietic\. Înc\rcat cu acest tip de gîndire, mare[alul Ion Antonescu va considera demersurile lui Mihai Antonescu [i ale 493

Ibidem, p. 47.


471

„Opozi]iei“ la Cairo, Ankara [i Istanbul drept un fenomen secundar, util doar momentului cînd se va trece la formalit\]ile diplomatice ale armisti]iului, precum [i necesit\]ii de a asigura ]\rii o rezerv\ politic\ în stare s\ reprezinte [i s\ apere ]ara la Conferin]a de Pace.

Activitatea partidelor politice Acel final de capitol din Istoria României a fost dominat de intrarea lui Iuliu Maniu în rolul de personalitate central\ a na]iunii române. Ultimul deceniu al carierei [i vie]ii sale a adus la calitate [i realitate legenda personalit\]ii acestui om politic controversat c\ruia i se atribuia fic]ionar un rol major în lupta pentru unitate na]ional\. Adept al autonomiei Transilvaniei pe o durat\ de 10 ani, timp în care s\-[i negocieze integrarea în Regatul României, Iuliu Maniu va înfiin]a un partid regional în 1918, folosind abil numele vechiului Partid Na]ional din Transilvania, fapt care a permis contopirea imaginii între cele dou\ structuri politice [i revendicarea de c\tre PN} a trecutului de lupt\ al fostei organiza]ii na]ionaliste a românilor. Conduc\tor al acestui partid regional [i regionalist, Maniu va încerca s\ întîrzie integrarea politic\ [i s\-[i conserve bazinul electoral din Transilvania, prin accentuarea diferen]elor din mentalitatea românilor de pe cei doi versan]i ai Carpa]ilor meridionali, apoi va for]a fuziunea cu un partid de stînga, Partidul }\r\nesc, a c\rui doctrin\ de clas\ l-a adus în preajma socialismului. Autor al unor grave erori politice, care au influen]at negativ evolu]ia României Mari, bruscînd sistemul politic prin mi[c\ri de strad\ violente, pe baza unui program populist pe care nu l-a putut aplica la guvernare [i producînd cea mai grav\ criz\ structural\ a statului prin lovitura din iunie 1930, ac]ionînd apoi ocult din Opozi]ie împotriva intereselor de stabilitate ale ]\rii, Iuliu Maniu va întîlni

472


destinul s\u abia în deceniul cinci al secolului XX – lupta anticomunist\. În ciuda imaginii istorice de evolu]ie liniar\ [i ascendent\, dar [i extrem de vulnerabil\, a personalit\]ii sale politice, readucerea la lumin\ a informa]iilor despre labirintul activit\]ii sale vine s\ ajute [i mai mult la definirea rolului s\u major în lupta anticomunist\, proces în care, r\mas singur, a performat cu autentic patriotism [i curaj. Lui Mihai Pelin, un cercet\tor tenace, i se datoreaz\ publicarea unui document important pentru în]elegerea rolului jucat de Iuliu Maniu în timpul r\zboiului [i în perioada postbelic\ – dosarul întocmit liderului ]\r\nist de Eugen Cristescu, din ordinul lui Ion Antonescu. De la început vom preciza, pentru identificarea calit\]ii surselor, c\ opera recent\ a lui Mihai Pelin este dominat\ de un paradox unic. Autorul a publicat trei c\r]i de documente inedite, de cea mai intens\ valoare, înso]indu-le îns\ de comentarii care se bat cap în cap cu actele oficiale prezentate în volum, astfel c\ inten]ia autorului de a ar\ta sl\biciunile Securit\]ii prin lucrarea Din culisele spionajului românesc ajunge s\ dezv\luie performan]ele remarcabile ale acesteia, iar dorin]a de a demonstra inexisten]a atacurilor evreilor împotriva Armatei României în timpul retragerii din Basarabia, prin lucrarea Legend\ [i adev\r, se transform\ în text într-una din cele mai concludente dovezi ale implic\rii evreilor comuni[ti în agresiunea Uniunii Sovietice din 1940. B\nuind c\ este vorba de o manier\ rafinat\, de unic\ subtilitate literar\, vom sublinia c\ lucrarea Iluziile lui Iuliu Maniu este prezentat\ de autor drept o dovad\ a amatorismului [i nerealismului liderului ]\r\nist, dar este, în realitate, cea mai interesant\ pledoarie pentru rolul politic major jucat de Iuliu Maniu în lupta pentru salvarea României din groapa în care c\zuse din cauza lui Ion Antonescu. Revenit în ]ar\ de la întîlnirea din 12-13 aprilie 1943 cu Hitler, mare[alul îi va ordona lui Eugen Cristescu s\ întocmeasc\ un raport asupra activit\]ii opozi]ioniste a lui Iuliu Maniu. Pe fond, [eful SSI va ar\ta c\ liderul ]\r\nist urm\re[te dou\ scopuri: 1. S\-i conving\ pe anglo-americani c\ România este un stat ocupat


473

de Germania. 2. S\ transforme nucleul de politicieni din jurul s\u, precum [i din partidele democratice aliate – PNL [i PSD, în rezerv\ politic\ a ]\rii pentru preluarea puterii la sfîr[itul r\zboiului. Teza ocupa]iei germane. Înc\ din octombrie 1940, odat\ cu intrarea primelor trupe germane în România sub acoperirea calit\]ii de instructori pentru Armata român\, Iuliu Maniu va declara c\ „armata german\ ocup\ România; c\ de aici înainte trebuie s\ ne consider\m un stat la discre]ia absolut\ a for]elor militare ale Reichului. [...] România a fost constrîns\ cu for]a s\ se al\ture r\zboiului dus de puterile Axei“494. În prim\vara anului 1941, Iuliu Maniu stabile[te o rela]ie privilegiat\ cu ambasadorul SUA la Bucure[ti, Franklin M. Gunther, care, tr\ind în ]ar\, era bine documentat asupra realit\]ilor române[ti [i ne simpatiza, în]elegînd soarta nefericit\ în care ne g\seam. „În cîteva întrevederi, în note scrise [i în mesagii, Maniu î[i dezvolt\ tema sa: România trebuie socotit\ în rîndul ]\rilor ocupate, ca [i Belgia, ca [i Olanda, ca [i Polonia. Guvernele anglo-saxone n-o pot trata decît în consecin]\: ]ara nu e r\spunz\toare de politica unui guvern impus cu for]a de germani. Dimpotriv\, ]ara are simpatii notorii pentru puterile care au ajutat-o s\-[i realizeze idealul na]ional.“495 Momentul acestui demers nu era întîmpl\tor ales. El avea menirea s\ atenueze impactul produs de rezultatul plebiscitului organizat în ziua de 2 martie 1941, dup\ rebeliunea legionar\, în care 99,9% din votan]i (2 960 298 din 2 963 294) aprobaser\ politica lui Ion Antonescu496. Pentru a putea înt\ri ideea c\ ]ara nu urmeaz\ politica progerman\ a lui Antonescu, Iuliu Maniu va ar\ta 494 Mihai Pelin, Iluziile lui Iuliu Maniu, Ed. Viitorul Românesc, Bucure[ti, 2000, p. 32. 495 Ibidem, p. 48. 496 Pe marginea pr\pastiei (21-23 ianuarie 1941), vol. 2, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1992, p. 172.

474


partenerilor s\i anglo-americani c\ rezultatul zdrobitor al plebiscitului, care se desf\[urase în deplin\ libertate, era numai expresia solidarit\]ii na]iunii fa]\ de cel care o sc\pase de legionari [i o form\ de recuno[tin]\ restrîns\ [i pasager\ generat\ de ie[irea cet\]enilor din marea teroare produs\ de Horia Sima. Avînd, în bun\ m\sur\, dreptate, Iuliu Maniu va fi pus din nou într-o situa]ie critic\ atunci cînd România se va angaja în r\zboiul germano-sovietic, la 22 iunie 1941, decizie a lui Ion Antonescu certificat\ înc\ o dat\ de un plebiscit cu rezultat cople[itor. Pentru a-[i putea sus]ine teza diferen]ierii na]iunii de regimul care o conduce, liderul ]\r\nist va provoca la 12 iulie 1941 o întîlnire „secret\“ la vila lui Mihai Popovici din Bra[ov, la care vor participa Franklin M. Gunther, ambasadorul Turciei, Suphi Tanrioer, Maniu, Mihai Popovici [i Ghi]\ Popp. Maniu a ]inut s\ explice diploma]ilor str\ini c\ România este nevoit\ s\ participe al\turi de Germania la atacul asupra URSS pentru c\ a fost pe nedrept deposedat\ de jude]ele sale r\s\ritene [i pentru c\ este îndrept\]it\ s\ le elibereze, act care este cerut de întreaga na]iune. Intuind decizia eronat\ pe care inten]iona s\ o ia Antonescu, Iuliu Maniu va încerca s\-i previn\ într-un fel pe diploma]ii str\ini: „chiar dac\ armatele române dep\[esc Nistrul, nu trebuie s\ fim socoti]i în conflict cu Anglia [i America“497. La 23 iulie, dup\ întrevederea Gunther-Mihai Antonescu, liderul ]\r\nist va reveni cu insisten]\ printr-o not\ informativ\, în care va sublinia ap\sat c\ „Guvernul american trebuie s\ fac\ o deosebire net\ între guvernul român, care se afl\ la discre]ia absolut\ a Germaniei, [i statul român, ocupat milit\re[te de trupele Axei [i pus în neputin]a de a reac]iona“498. F\r\ îndoial\ c\ demersurile lui Iuliu Maniu erau for]ate, greu de argumentat cu altceva decît cu vechea tem\ tocit\ a 497 498

Mihai Pelin, op. cit., p. 51. Ibidem, p. 54.


475

sentimentelor tradi]ionale filoanglo-franceze, dar ele reprezentau un fel de lupt\ politic\, singura, pe care o ducea un lider aflat în imposibilitatea de a influen]a cu ceva ac]iunile statului român. Pentru a-[i completa argumenta]ia, liderul ]\r\nist va face apel la declara]iile anglo-americane din Charta Atlanticului, prin care nu se recuno[teau achizi]iile teritoriale f\cute prin presiune [i interven]ie militar\, Maniu oferindu-le sovieticilor scuza c\ au fost nevoi]i s\ ocupe Basarabia [i nordul Bucovinei „ca o m\sur\ de siguran]\ împotriva unei eventuale agresiuni germane“. Ast\zi a devenit mult mai clar c\ atacul german din 22 iunie 1941 a prevenit un atac sovietic asupra altor zone europene, între care [i Moldova pîn\ la Carpa]i, atac programat pentru data de 6 iulie 1941. În plus, de[i se vorbe[te [i se scrie cu u[urin]\ despre „atacarea Uniunii Sovietice“, trebuie ar\tat c\ ceea ce au atacat Germania [i România începînd cu 22 iunie 1941 nu era Uniunea Sovietc\, ci erau teritoriile str\ine pe care aceasta le ocupase prin for]\ [i prin în]elegerea secret\, ilegal\, cu Germania nazist\. A[adar, cu toate c\ presiunile lui Iuliu Maniu asupra anglo-americanilor par fanteziste [i chiar ridicole, ele aveau la baz\ dreptul interna]ional [i o solid\ realitate istoric\. Faptul c\ ea nu a fost recunoscut\ [i respectat\ la sfîr[itul r\zboiului nu are nici o leg\tur\ cu dreptul popoarelor [i cu adev\rul istoric, ci cu obiceiul nefast al transform\rii dreptului înving\torului în abuz, fapt care a permis tragedia sutelor de milioane de oameni r\ma[i sub ocupa]ie sovietic\ [i suferin]ele R\zboiului rece. Insisten]ele lui Maniu primesc o anumit\ confirmare din partea Statelor Unite, atunci cînd acestea decid s\ nu r\spund\ la declara]ia de r\zboi a lui Ion Antonescu, ci doar s\ ia act de aceasta. Folosind drept argument scrisoarea trimis\ de pre[edintele Roosevelt Congresului american, Maniu va difuza în mediile politice [i publicistice române[ti informa]ia c\ „Roosevelt recunoa[te c\ România nu se afl\ în situa]ia de a proceda potrivit cu voin]a ei, deoarece se afl\ sub st\pînirea lui

476


Hitler“499. Ceea ce este mult mai important în toat\ lupta lui Iuliu Maniu de a ap\ra na]iunea de o previzibil\ catastrof\ [i de a împiedica pedepsirea României pentru gre[elile lui Ion Antonescu s-a dovedit a fi nuan]a pe care au folosit-o mult timp Statele Unite în rela]iile cu România, în vreme ce Marea Britanie s-a comportat intransigent cu noi. America se va opune pîn\ aproape de sfîr[it împ\r]irii grosolane a sferelor de influen]\ în Europa, va prezenta mereu rezerve fa]\ de domina]ia sovietic\ în România, luînd în considerare cu maxim\ seriozitate ac]iunea opozi]ionist\, chiar [i debil\, a grup\rii din jurul lui Iuliu Maniu, inclusiv oferindu-i acestuia posibilitatea de a fugi în SUA, unde s\ formeze un guvern în exil. Împotriva în]elegerii superioare pe care America o ar\ta României a ac]ionat propaganda mincinoas\ sau exagerat\ care a lansat în lume imaginea de holocaust al evreilor sub regimul Antonescu, propagand\ instigat\ [i pl\tit\ de lobbyul maghiar din Statele Unite, favorizat\ de evreii comuni[ti din ]ar\ [i mereu alimentat\ de nazi[ti, pentru a demonstra c\ România se aliniaz\ politicii „solu]iei finale“. În timpul acesta, zeci de mii de evrei se refugiau din Ungaria în România, iar Antonescu se f\cea c\ nu vede. Marea Britanie a cerut mereu fapte, împingînd gruparea manist\ la ac]iunea de r\sturnare a regimului Antonescu. Aici trebuie afirmat clar, înc\ o dat\, c\ pre]ul pentru acceptarea României drept stat ocupat de Germania era exterminarea popula]iei evreie[ti, închiderea sau asasinarea liderilor democra]i, trecerea statului sub autoritate german\, cu toate consecin]ele de sînge [i exploatare economic\ previzibile, [i asta în timp ce solda]ii români ar fi murit mai departe, în num\r [i mai mare, pe frontul din Rusia sovietic\. Marea Britanie era con[tient\ de acest sacrificiu, dar, dup\ principiul s\u cinic cu care sacrificase evrei în multe alte locuri din Europa, c\uta s\ ob]in\ o scurtare a r\zboiului cu orice pre]. 499

Ibidem, p. 79.


477

În raporturile sale cu România, Marea Britanie aplica „strategia ac]iunilor indirecte“ elaborat\ de Liddell Hart în 1941500. Atît Ion Antonescu, cît [i Maniu nu au acceptat compromisul oferit de britanici [i r\mîne o datorie a istoricilor [i oamenilor politici de ast\zi sau din viitor s\ judece cu dreapt\ m\sur\ dac\ acea op]iune a fost corect\ sau nu. Poate c\, dac\ Ion Antonescu se d\dea la o parte iar Maniu murea într-o închisoare a Gestapoului, Horia Sima ar fi pl\tit în istorie a[a cum au pl\tit to]i quislingii de pe continent [i se salva imaginea ]\rii. Oricum, evreii care îi acuz\ azi pe români de holocaust n-ar mai fi tr\it s\ o fac\. Ca un r\spuns la demersurile lui Iuliu Maniu, ministrul de Externe britanic, Eden, declar\ la 5 iulie 1942 în Camera Comunelor „c\ situa]ia României va depinde de modul în care poporul român – [i nu guvernul – va [ti s\ ac]ioneze în favoarea cauzei aliate“501. Era o invita]ie la r\sturnarea prin for]\ a regimului antonescian, cu asumarea tuturor riscurilor. Tot ce a putut face Iuliu Maniu „în favoarea cauzei aliate“ a fost s\ devin\ agent de infuen]\ pl\tit al serviciilor secrete britanice [i s\-l conving\ pe Ion Antonescu s\-i acorde libertatea de a negocia cu Alia]ii. Teza rezervei politice. A[a cum am ar\tat în capitolele precedente, între Ion Antonescu [i Iuliu Maniu a existat atît o controvers\, cît [i o în]elegere privind supravie]uirea unui nucleu politic desemnat a se constitui în rezerv\ politic\ pentru stat. Reamintesc c\ Iuliu Maniu dorea [i în septembrie 1940, [i în februarie 1941 un guvern militar, adecvat situa]iei de r\zboi, astfel încît solu]ia politic\ s\ nu fie compromis\ total. Antonescu vedea invers lucrurile, considerînd c\ România nu a epuizat solu]iile politice, în particular pe cea a guvernului de uniune na]ional\, astfel încît ultima solu]ie la care apeleaz\ un stat – Armata, s\ nu fie folosit\ prematur. 500

Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 2, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1988, p. 220. 501 Mihai Pelin, op. cit., p. 79.

478


Prin refuzul constant de a se angaja explicit la guvernare, dar [i prin acceptul tipic tranzac]ionist de a ajuta regimul cu „tehnicieni“ ai partidului s\u, Iuliu Maniu [i-a rezervat dreptul de a constitui din cioburile fostelor partide o rezerv\ politic\ pentru ]ar\. A pornit `n aceast\ misiune cu încredere [i tenacitate, declarînd mereu cu înc\p\]înare c\ Partidul Na]ional }\r\nesc nu a murit [i c\ exprim\ interesele marii majorit\]i a popula]iei, de[i era con[tient c\ acest enun] este fals. Din PN} nu mai r\m\seser\ decît nucleul restrîns al rudelor [i prietenilor s\i personali, un Ion Mihalache înclinat spre colabora]ionism nu numai proantonescian, dar [i progerman, [i doctorul Nicolae Lupu, mai comunist ca oricînd. Conducerea Partidului Na]ional Liberal agoniza în plan politic, dar supravie]uia economic prin implicarea în guvernare. {i aici existau frac]iuni, Gheorghe Br\tianu fiind pe fa]\ proantonescian [i progerman, iar Gheorghe T\t\rescu fiind repudiat [i l\sat de capul lui în afara organiza]iei. Partidul Social Democrat al lui Titel-Petrescu locuia tot într-o cas\, de unde ie[ea în ora[ în aceea[i ma[in\. Chiar în septembrie 1940, Iuliu Maniu va proclama suprema]ia [i autoritatea Partidului Na]ional }\r\nesc în Opozi]ie: „Legat printr-o afinitate ideologic\ cu lumea anglo-saxon\, [i încredin]at c\ poate reface grani]ele ]\rii odat\ cu victoria Angliei [i Americii, el r\mîne o mare rezerv\ a na]iunii, pentru momentul în care situa]ia interna]ional\ va fi fundamental schimbat\“502. Pe timpul fr\mînt\rilor ap\rute în gruparea sa spre sfîr[itul lunii octombrie 1940, cînd o parte a amicilor s\i politici a cerut reorganizarea partidului f\r\ comuni[ti, francmasoni [i evrei, Iuliu Maniu r\mîne calm [i provoac\ o reac]ie prin care i se recunoa[te, înc\ o dat\, suprema]ia în partid. Din aceast\ pozi]ie el cere o reorganizare a partidului pe principiile muncii conspirative, apoi ini]iaz\ leg\turile informative cu Lega]ia german\ [i se 502

Ibidem, p. 29.


479

implic\ în activit\]ile de spionaj ale anglo-americanilor. Simultan, liderul ]\r\nist va stabili contacte informative cu legionarii [i comuni[tii marxi[ti, pentru a surprinde la timp orice mi[care pe scena opozi]iei politice. Profitînd de sl\biciunile conducerii PNL, Maniu î[i va asigura ini]iativa [i domina]ia asupra ac]iunilor opozi]ioniste ale liberalilor, c\utînd [i reu[ind s\ ob]in\ o recunoa[tere tacit\ a rolului s\u de lider al rezervei politice democratice a ]\rii. Într-un interviu acordat de Corneliu Coposu ziarului „Dreptatea“ la 20 august 1946, liderul ]\r\nist declara: „În ajunul s\rb\torii Pa[telui 1941, dl. Dinu Br\tianu în numele partidului liberal, a investit (prin declara]ie verbal\ solemn\) pe dl. Maniu s\ ac]ioneze în interesul superior al Na]iunii, [i în numele partidului liberal“503. Felul cum a navigat Iuliu Maniu printre pericolele unei reac]ii violente germane sau a unei toane a instabilului Ion Antonescu, felul cum a ]inut echilibrul între contactele sale externe cu cei trei mari Alia]i, precum [i felul cum a [tiut s\-[i ]in\ secunzii în ascultare [i s\ ridice din mor]i partide [i grup\ri politice ale vechiului regim parlamentar românesc, r\mîn o pies\ de art\ politic\ de excep]ional\ valoare. Aici, în adîncul muncii conspirative sau pe scena discret\ a luptei politice opozi]ioniste, Iuliu Maniu a pus în oper\, de data aceasta benefic, toat\ experien]a sa iezuit\ [i întreaga inteligen]\ personal\ cu care fusese binecuvîntat de Dumnezeu. Dac\ România ar fi avut [ansa p\str\rii tradi]iei sale politice, cu dou\ partide puternice, unul de Dreapta la guvernare [i unul de Stînga în opozi]ie, am fi ajuns departe în aceast\ zon\ a Europei. Iuliu Maniu ar fi fost acea mare personalitate de Opozi]ie de care aveam nevoie, între]inînd viu focul sistemului democratic prin permanenta h\r]uire legal\ dar loial\ a guvern\rii, mai exagerînd, mai complotînd, dar asigurînd mersul spre progres al societ\]ii. Pe plan 503 Gh. Buzatu, Mare[alul Antonescu în fa]a istoriei, vol. 2, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990, p. 293.

480


doctrinar, el va declara la 25 iulie 1942: „M-am str\duit s\ p\strez partidul la stînga partidelor burgheze, [i ca form\ constitu]ional\, [i ca fond politic de reforme practice“504. Textul are o importan]\ deosebit\ fa]\ de alte declara]ii ale lui Maniu, deoarece el era o sintez\ a programului politic al Partidului Na]ional }\r\nesc pentru anii de dup\ r\zboi: a[ezarea partidului în mod ferm pe pozi]ia sa doctrinar\ clasic\ (Stînga), op]iunea pentru Republic\ („forma constitu]ional\“) [i trecerea la sistemul agricol cooperatist dup\ vechea teorie a nefericitului Virgil Madgearu („reforme practice“). De altfel, la 9 decembrie 1942, Iuliu Maniu face cunoscut noul program politic al Partidului Na]ional }\r\nist cu care inten]iona s\ guverneze dup\ r\zboi, program politic de esen]\ clar socialist\, c\ruia îi lipsea foarte pu]in pentru a nu fi comunist: „Exproprierea agrar\ general\, un nou regim de proprietate urban\, na]ionalizarea marii industrii, generalizarea asigur\rilor sociale, carnetul de munc\ [i minimum de salariu, crearea unui regim de stat pentru exploatarea bunurilor expropiate, un nou sistem agrar pentru a asigura în comun exploatarea micilor propriet\]i, ce vor r\mîne totu[i bunuri private“505. Este proiectul cooperativiz\rii agriculturii [i etatiz\rii industriei pe care îl vor pune în aplicare comuni[tii sub ocupa]ie sovietic\, doar cu amendamentul c\, prin interven]ia Anei Pauker, p\strarea dreptului de proprietate a terenurilor colectivizate va fi doar formal\. Maniu sim]ea c\ România nu se va putea sustrage influen]ei Uniunii Sovietice dup\ r\zboi [i de aceea a cerut s\ fie informat – înc\ o dat\, dup\ ac]iunea din anii ’20 – asupra performan]elor agriculturii sovietice. I s-a spus c\ acolo este o fericire printre ]\rani. El mai spera c\ supravie]uirea Opozi]iei democratice în formula ei restrîns\, a unei mîini de oameni mai pu]in compromi[i, precum [i serviciile de 504 505

Mihai Pelin, op. cit., p. 80. Ibidem, p. 89.


481

informare [i spionaj pe care le asigura britanicilor îi vor permite s\ conduc\ o Românie mult mai puternic socializat\, dar democratic\. Acest proiect pe cît de generos, pe atît de pragmatic [i lupta sa pîn\ la pieire pentru a-l pune în aplicare fac gloria adev\rat\ a omului politic Iuliu Maniu, nu fanteziile despre trecutul s\u irepro[abil [i nu îngroparea marilor sale erori din perioada interbelic\ în propagand\ politicianist\. Un aspect aparte al activit\]ii lui Iuliu Maniu a fost spionajul în favoarea Marii Britanii. În acela[i interviu din 1996, Corneliu Coposu f\cea impruden]a s\ recunoasc\ public, drept un merit, leg\turile de spionaj cu Londra ale lui Maniu, cauza adev\rat\ a ostraciz\rii sale de mai tîrziu. Coposu va ar\ta c\ Maniu a fost acela care a solicitat stabilirea unei leg\turi conspirative cu Intelligence Service, leg\turi care au atins un dublu scop: asigurarea canalului de comunica]ii pentru negocierile privind ie[irea din r\zboiul împotriva Alia]ilor [i facilitarea activit\]ilor propriu-zise de spionaj. „Conferin]a a avut loc în 27 aprilie 1941 – declara Coposu – la sediul Lega]iei britanice, cu participarea d-lui Maniu, a d-lui Reginal Hoare [i a d-lui Gunther. Cu acest prilej s-au stabilit toate m\surile ce urmau s\ fie luate dup\ întreruperea rela]iilor diplomatice cu Anglia [i U.S.A. Astfel: Constituirea a dou\ grupuri de leg\tur\, între «opozi]ia unit\» din România [i o reprezentan]\ autorizat\ a guvernului englez; aceste grupuri urmau s\ fie înzestrate cu mijloace sigure [i moderne de comunicare (emisie-recep]ie) [i cu baz\ material\ de activitate, precum [i cu cifru. Pentru acoperirea cheltuielilor legate de ac]iune s-a afectat disponibilul Soc. «Unirea» de Petrol. S-au luat toate m\surile destinate reînnod\rii leg\turilor, în cazul cînd re]elele ar deveni indisponibile (trimiterea de oameni instrui]i [i înarma]i cu material adecvat, direct din Anglia)“506. De la Bucure[ti ac]ionau inginerii Ric\ Georgescu [i Ion Popovici, iar coresponden]ii 506

Gh. Buzatu, op. cit., p. 293.

482


lor la Istanbul erau Archibald Gibson, fostul reprezentant al ziarului The Times în România, [i De Chastelain, fostul director comercial al Societ\]ii „Unirea“. Ac]iunea de spionaj a fost „descoperit\“ la 5 februarie 1943, ea fiind, de fapt, cunoscut\ de Ion Antonescu înc\ de la început [i l\sat\ s\ curg\, îns\ atunci a fost depistat\ de germani [i prezentat\ de ace[tia guvernului. La întîlnirea din aprilie, Hitler îi va arunca în fa]\ lui Antonescu [i dovezile activit\]ilor de spionaj ale lui Maniu, cerîndu-i capul acestuia. Analiza comunica]iilor axate pe negocierile politice ale lui Maniu cu britanicii arat\ c\ la sfîr[itul anului 1942 [i începutul anului 1943 acesta lucra solidar cu Ion Antonescu, în timp ce partenerii britanici for]au un conflict între cei doi lideri români. Ca urmare a unor lungi memorii explicative trimise de Maniu în noiembrie [i decembrie 1942, el prime[te un r\spuns nea[teptat din partea Comandamentului britanic din Cairo: „situa]ia României ar putea fi luat\ în considerare numai dac\ s-ar ridica cu armele împotriva Germaniei“507. {ocat de brutalitatea cererii, Iuliu Maniu va solicita o interven]ie a factorilor politici alia]i, con[tient c\ ace[tia decid asupra „punctului de vedere militar“, [i ar\tînd c\ rezultatul unei „ridic\ri cu armele împotriva Germaniei“ va fi înl\turarea guvernului Antonescu [i înlocuirea acestuia cu un regim legionar. Liderul ]\r\nist va profita de ocazie pentru a sublinia c\ se afl\ personal în pericol de a fi asasinat de c\tre germani. Britanicii îi cer s\ plece urgent din ]ar\ pentru a se salva. Primul semn al tr\d\rii lui Maniu de c\tre Anglia se produce la începutul anului 1943, cînd centrul de spionaj de la Istanbul prime[te acceptul lui Maniu de a se refugia la Londra pentru a forma un guvern românesc în exil. Mizînd pe spiritul de sacrificiu [i pe curajul b\trînului politician, ca [i pe faptul c\ mai refuzaze în trecut s\-[i p\r\seasc\ ]ara, Anglia se va vedea pus\ în fa]a unei decizii 507

Mihai Pelin, op. cit., p. 96.


483

care s\-i dezv\luie adev\ratele inten]ii [i sentimente fa]\ de agentul s\u principal din România. R\spunsul primit de la britanici explic\ cel mai bine condi]ia inferioar\, distant\ [i strict contractual\ cu care îl trata Anglia pe Maniu, ca pe unul dintre numero[ii spioni pl\ti]i care îi face un serviciu, f\r\ nici o implicare sentimental\, r\spuns ce reprezenta [i sinteza situa]iei în care se afla atunci România: „Un guvern românesc liber la Londra n-ar fi oportun în momentul de fa]\, ianuarie 1943. El ar putea s\ creeze dificult\]i în rela]iile anglo-sovietice“508. Maniu, ca de altfel mai devreme Ion Antonescu, trebuie s\ fi în]eles c\ toate leg\turile britanicilor cu el [i toate tratativele conduse cu Mihai Antonescu prin diferite capitale neutre nu urm\reau decît scopul strategic de a produce Germaniei o defec]iune în spatele frontului, cu orice pre], dar mai ales cu sacrificarea con[tient\ a evreilor [i a alia]ilor s\i români. Cu toate acestea, amîndoi au încercat cu înc\p\]înare s\ ob]in\ o soart\ mai bun\ pentru România. Ac]iunea Carol II-Gheorghe T\t\rescu. Una dintre dovezile care atest\ sl\biciunea Opozi]iei strînse în jurul lui Maniu, dar [i interesul Alia]ilor occidentali pentru oricine poate s\ le îndeplineasc\ scopurile a fost u[urin]a cu care a reu[it fostul prim-ministru Gheorghe T\t\rescu s\ se amestece în negocierile externe [i s\ aib\ un oarecare succes. Abia pe la sfîr[itul lunii martie 1943, T\t\rescu se treze[te parc\ dintr-un vis urît [i constat\ c\ Germania a pierdut r\zboiul, iar România ar trebui s\ fac\ ceva. El va trimite prin intermediari [efilor PNL [i PN} o propunere de înfiin]are a unei „Uniuni Sacre“, propunere care îi apar]inuse înc\ din 1940 lui Nicolae Iorga509. Iuliu Maniu respinge oferta [i îi transmite fostului [ef al guvernelor personale ale lui Carol II mesajul c\ îl consider\ principalul vinovat de dezastrul ]\rii, atr\gîndu-i totodat\ aten]ia c\ vinov\]ia nu va r\mîne nepedepsit\ pîn\ la 508

Ibidem, p. 99. Petre }urlea, Partidul Na]ional Liberal-T\t\rescu, Ed. Libra, Bucure[ti, 2001, p. 20. 509

484


urm\. Convins c\ la mijloc este o neîn]elegere, T\t\rescu se va retrage la Poiana, în jude]ul Gorj, unde va compune un memoriu justificativ, intitulat Politica noastr\ extern\ în care va încerca s\ arate condi]iile în care s-a produs degradarea capacit\]ii ]\rii de a se ap\ra împotriva agresiunilor militare [i cauza pierderilor teritoriale din vara anului 1940. Memoriul a fost ignorat de liderii PNL [i PN}. În aceste condi]ii, T\t\rescu g\se[te posibilitatea s\-i trimit\, în cursul lunii mai 1943, un mesaj fostului rege Carol II, aflat în Mexic. Scrisoarea, ajuns\ la Carol abia în 5 iulie, treze[te speran]ele fostului suveran, astfel c\ va nota în jurnalul s\u: „M\ înt\re[te [i mai mult în ideea c\ trebuie s\ fiu activ în acest ucig\tor r\zboiu, trebuie s\ fac ceva, nu numai un gest, care s\-mi ridice prestigiul“510. Într-adev\r, prestigiul lui Carol II era la p\mînt, el refugiindu-se tocmai în Mexic pentru c\ fusese gonit de peste tot unde încercase s\ se stabileasc\ împreun\ cu Elena Lupescu. De[i se vehiculeaz\ în unele analize informa]ia despre leg\turile sale cu ambasadorul sovietic din Mexic, Umanski, acesta îl ignora sau îl trata cu ostilitate, dup\ ordinele primite de la Moscova. Carol se împrietenise, în schimb, cu ambasadorul american, George Messersmith, care nu putea face prea mult pentru el, decît s\-l invite din cînd în cînd la un party. La 6 iulie 1943, Carol II va nota în jurnalul s\u c\ „trebuie, cu orice pre], s\ g\sesc un mijloc de a intra în leg\tur\ cu prietenii de acas\“. Leg\tura cu T\t\rescu se va stabili pe linie francmasonic\ prin Jean Pangal [i Richard Franasovici, care se aflau în Elve]ia. Totodat\, fostul suveran va ini]ia demersuri pe lîng\ ambasadele sovietic\ [i american\ din Mexic pentru a primi viz\ [i a se putea deplasa în ]\rile respective. În fa]a unui dublu refuz, Carol va încerca atunci s\ ob]in\ vizele pentru Elena Lupescu, în America, sub motivul c\ trebuie s\ participe la ni[te ac]iuni ale Crucii Ro[ii, iar în URSS sub 510 Carol al II-lea, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, vol. 4 (1943-1945), Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2000, p. 78.


485

motivul c\ vrea s\-[i viziteze rudele din partea mamei, mama sa fiind rusoaic\511. Scopul ambelor cereri era de a-i permite Elenei Lupescu s\ contacteze oficialit\]ile americane sau sovietice [i s\ ofere colaborarea lui Carol II pentru r\sturnarea regimului de la Bucure[ti. Exista atunci între Carol II, Viorel Tillea de la Londra [i al]i membri ai emigra]iei române o organiza]ie mai mult simbolic\ numit\ „România Liber\“, paravan pentru încercarea fiec\ruia dintre ace[ti refugia]i de a controla fondurile române[ti blocate în b\ncile americane, sub pretextul finan]\rii ac]iunilor subversive din România. Carol II dorea, evident, s\ se pun\ în fruntea acestei ac]iuni [i pentru asta presa în vederea ob]inerii vizei americane, stabilirii în Statele Unite [i a prelu\rii fondului de 40 de milioane de dolari aflat acolo. Gheorghe T\t\rescu avusese [i abilitatea de a media coresponden]a personal\ între regele Mihai I [i tat\l s\u, dar f\r\ nimic spectaculos. Mai important\ a fost îns\ tentativa lui T\t\rescu de a-i contacta pe sovietici, acela[i canal francmasonic ducîndu-l la fostul pre[edinte al Cehoslovaciei, Eduard Bene[, în iunie 1943512. În sfîr[it, la refugiul s\u din Mexic se întîmpl\ ceva [i cu fostul rege: americanii se hot\r\sc s\-l foloseasc\ drept surs\ de informa]ii pentru ac]iunile militare împotriva României. Prin intermediul ata[atului militar SUA în Mexic, generalul Harris, un anume colonel Goss din serviciul de informa]ii al Statelor Majore Americane Reunite îl contacteaz\ pe Carol [i perfecteaz\ împreun\ cu el o colaborare informativ\. Fostul suveran va cere s\ fie angajat în armata american\ cu grad de general [i trimis în misiune în Balcani. Pentru asta, el trebuia s\ fac\ un efort în direc]ia schimb\rii imaginii dezastruoase pe care o avea în presa interna]ional\, motiv pentru care 511

Reamintim c\ Elena Lupescu nu se considera evreic\, declarînd în permanen]\, chiar [i dup\ r\zboi, c\ mama ei era rusoaic\, iar tat\l, român. 512 Petre }urlea, op. cit., p. 29.

486


angajeaz\ o firm\ de public relations condus\ de un anume Birdwell. Acesta îl „exploata în orb“, dup\ terminologia serviciilor secrete, punîndu-l s\ completeze tot felul de chestionare despre el [i despre România, din care se extr\geau, de fapt, informa]ii necesare ac]iunilor de spionaj [i sabotaj pe teritoriul ]\rii noastre. În sfîr[it, la 3 noiembrie 1943, colonelul Goss începe s\ lucreze operativ cu fostul rege Carol II, dezv\luindu-i c\ misiunea sa este de a se deplasa la centrala de la Istanbul, de unde va declan[a opera]iuni pe teritoriul românesc. Pentru verificarea bazei sale documentare, Goss îi arat\ lui Carol dou\ liste, una „alb\“ [i una „neagr\“, cu amici [i, respectiv, inamici români ai Statelor Unite. „Se în]elege c\ pe cea alb\ erau, în majoritate, ]\r\ni[ti [i liberali, în cap cu Maniu [i Dinu Br\tianu, erau [i nume cari îmi conveneau – T\t\rescu, Ghelm\geanu, Ralea, Miti]\ Constantinescu, Haiduc – [i mul]i necunoscu]i“513. A doua zi, pe 4 noiembrie, Carol se va ocupa de lista „neagr\“, atr\gîndu-i aten]ia lui Goss c\ Maniu „nu este un om de ac]iune [i c\ f\cuse cartel cu Garda de Fier împotriva mea; pentru o misiune ca a lui trebuiesc oameni de ac]iune, nu opozi]ioni[ti profesionali“514. Îi va completa apoi lista „neagr\“ cu cîteva nume din rîndul du[manilor s\i [i îi va pune la dispozi]ie cîteva parole secrete cu care s\-i poat\ contacta pe prietenii s\i. „De pild\, pentru T\t\rescu i-am scris la ma[in\ versurile ce le-a pus în scrisoarea ce mi-a trimis-o“. Dup\ am\nuntele pe care le d\ Carol II [i dup\ metodele cunoscute ale serviciilor secrete, Goss a f\cut dou\ liste în care a în[iruit mai multe nume credibile, dar f\r\ interes operativ, între care îns\ a strecurat [i numele agen]ilor români folosi]i de americani [i britanici în România. Carol a fost provocat s\ comenteze listele [i, f\r\ s\ vrea, a dat indica]ii importante despre încrederea pe care pot s-o aib\ 513 514

Carol al II-lea, op. cit., p. 127. Ibidem, p. 129.


487

spionii americani în agen]ii lor sau în alte persoane la care se putea eventual apela. Ceea ce este cert din toat\ aceast\ poveste dezgust\toare cu liste „albe“ [i „negre“ o reprezint\ faptul c\, ar\tîndu-i-le, în mod sigur nu inten]ionau s\-l foloseasc\ pe Carol II în ac]iunile lor. Nimeni nu deconspir\ re]eaua în fa]a unui agent pe care îl trimite în misiune. Mult mai important\ a fost îns\ continuarea ac]iunii de c\tre Gheorghe T\t\rescu. Primind din partea francmasoneriei, din timp [i cu precizie, informa]ia c\ soarta României va fi hot\rît\ de c\tre Uniunea Sovietic\ [i c\ ]ara noastr\ fusese cedat\ zonei de influen]\ a acesteia, T\t\rescu va trece peste toat\ ura care i se ar\ta [i, la 18 decembrie 1943, îi va propune lui Maniu s\ plece împreun\ la Moscova „spre a trata cu guvernul sovietic ie[irea României din r\zboi“515. Bineîn]eles, a fost refuzat. În urm\toarele luni, `n prima jum\tate a anului 1944, Gheorghe T\t\rescu va încerca cu disperare s\-i conving\ pe Maniu, pe Mihai Antonescu [i pe regele Mihai I c\ soarta României fusese deja decis\ [i c\ trebuie s\ intre de urgen]\ în leg\tur\ direct\ cu sovieticii, f\r\ s\ mai piard\ timpul cu Alia]ii occidentali. La fel ca în legenda antic\ a Cassandrei, care prevestea exact viitorul [i nu era crezut\, T\t\rescu nu era ascultat, fiind mereu b\nuit c\ încearc\ o manevr\ personal\ pentru a reveni la Putere. Iritat de insisten]ele fostului prim-ministru carlist, Iuliu Maniu va face o eroare de propor]ii, deschizînd problema judec\rii criminalilor de r\zboi români dup\ încheierea p\cii. Ioan Hudi]\ î[i va asigura colegii c\ „procesul pe care vrem noi s\-l facem nu ì vizeaz\ decît pe acei care au f\cut parte din guvernele acestor dictatori sau au ocupat posturi administrative importante“516. Din dorin]a de a se r\zbuna pe adversarii s\i politici [i pentru a-[i pune în practic\ ura cu care îi urm\rea pe anumi]i politicieni, în primul rînd 515

Petre }urlea, op. cit., p. 23. Ioan Hudi]\, Jurnal politic (1 ianuarie 1944-24 august 1944), Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1997, p. 343.

516

488


T\t\rescu, Maniu va deschide Cutia Pandorei [i va permite gravele abuzuri provocate de legile pentru urm\rirea criminalilor de r\zboi date imediat dup\ 23 august 1944. Ast\zi, orice comunist va putea s\ justifice arest\rile abuzive din perioada 1944-1947 prin ini]iativa nefericit\ a lui Iuliu Maniu, transformat\ de Lucre]iu P\tr\[canu în legi semnate apoi de regele Mihai I. Reorganizarea agenturii sovietice din România. Figura cheie a activit\]ii comuni[tilor din România în aceast\ perioad\ a fost agentul sovietic Emil Bodn\ra[. Fost ofi]er care a dezertat [i a fugit în URSS, Bodn\ra[ va primi cet\]enia sovietic\ în 1936, în timp ce se afla într-o închisoare din România. Deten]ia lui trebuia s\ expire la 2 noiembrie 1942, ca urmare a decretelor de gra]iere ale lui Ion Antonescu, dar, pentru c\ în 1942 România se afla în r\zboi cu Uniunea Sovietic\, el putea fi re]inut în continuare, ca prizonier de r\zboi. Iat\ îns\ c\ se petrece un fapt curios: Bodn\ra[ este eliberat, Siguran]a îi distruge dosarul de pu[c\ria[ [i, de comun acord cu el, face s\ dispar\ actele care îi atestau anii de pu[c\rie pentru activitate comunist\ [i spionaj. Bineîn]eles, era vorba de dosarul penal, dosarul s\u de urm\rire informativ\ fiind nu numai intact, dar [i deschis pentru a primi alte file. Siguran]a intuia c\ Bodn\ra[, instruit în URSS [i calificat în cele mai avansate tehnici conspirative, de]ine leg\turi importante care pot duce la cunoa[terea [i prevenirea mi[c\rilor agenturii sovietice pe teritoriul României. Dup\ ce semneaz\ un angajament de informator al Siguran]ei, i se întocmesc acte de identitate noi care s\-i permit\ s\ lucreze în Br\ila, la o firm\ de cherestea. La ie[irea din închisoare, Gheorghe Gheorghiu-Dej îi încredin]eaz\ misiunea de a organiza evadarea conducerii române[ti a Partidului comunist [i pentru asta îi pune la dispozi]ie 10 000 de lei, îi indic\ o surs\ de unde poate lua al]i 50 000 de lei [i îi d\ un nume pentru prima sa leg\tur\ afar\: Victor Precup, fostul ofi]er care organizase atentatul din 1934 asupra Elenei Lupescu.


489

Totodat\, i se atrage aten]ia s\ nu contacteze conducerea partidului aflat\ în libertate, pe Fori[ [i pe Kofler. Amplasarea lui Bodn\ra[ la Br\ila avea scopul s\ faciliteze identificarea [i stabilirea leg\turii superioare sovietice, spionul trimis de serviciile de spionaj cu ordine [i misiuni de la Moscova. În februarie 1943, Bodn\ra[ p\r\se[te brusc Br\ila [i vine la Bucure[ti, unde îl contacteaz\ pe Victor Precup. Acesta, în afara faptului c\ îi pune la dispozi]ie mijloacele materiale necesare organiz\rii evad\rii lui Gheorghiu-Dej, îi comunic\ faptul c\ are o leg\tur\ superioar\ direct\: chiar pe secretarul general al partidului, {tefan Fori[, [i c\ acesta îi cere s\ se prezinte la el. Fori[ era interesat s\ stabileasc\ [i el leg\tura cu Moscova. Bodn\ra[ face impruden]a s\ se întîlneasc\ cu Fori[ [i s\-l informeze asupra misiunii sale de scoatere a lui Dej din închisoare. Fori[ era informator al Siguran]ei, astfel c\ întreaga ac]iune ajunge s\ fie cunoscut\ de organele de informa]ii române[ti, iar informa]ia ajunge [i la Gestapo. Dej va anula ordinul de preg\tire a evad\rii. Respins de Gheorghiu-Dej [i criticat pentru gre[eala f\cut\, Bodn\ra[ hot\r\[te s\ aib\ o explica]ie cu [eful comuni[tilor români [i î[i însceneaz\ o criz\ de apendicit\ pentru a se putea interna de urgen]\ în spitalul din Tîrgu Jiu. Acolo, într-o rezerv\ izolat\ [i f\r\ martori, Gheorghiu-Dej [i Bodn\ra[ au o explica]ie din care rezult\ tr\darea lui Fori[ [i nevoia îndep\rt\rii lui de la conducerea exterioar\ a partidului, apoi hot\r\sc trecerea la o ac]iune de unire a grupurilor comuniste aflate în libertate sub acoperirea diferitelor organiza]ii [i foste partidule]e legale, astfel încît agentura sovietic\ din România s\ poat\ prinde din nou contur [i s\ ac]ioneze în spatele frontului, împotriva Armatei române. Bodn\ra[ va [ti s\-[i apropie al]i doi comuni[ti nemul]umi]i de Fori[, pe Constantin Pîrvulescu [i pe Iosif Ranghe], cu care va organiza, la 4 aprilie 1944 debarcarea conducerii exterioare a Partidului comunist [i înlocuirea acesteia cu un triumvirat Pîrvulescu (secretar general) – Iosif Ranghe] –

490


Emil Bodn\ra[, dar care primea ordine de la Gheorghiu-Dej517. Aceast\ echip\ nou\ va constitui nucleul comunist care va ac]iona în negocierile cu partidele democratice [i cu regele, atît direct prin Bodn\ra[, cît mai ales prin cuplul Lucre]iu P\tr\[canu-P. Constantinescu-Ia[i, pe care [i-l subordoneaz\ imediat dup\ 4 aprilie 1944. Mai important\ decît manevrele de reorganizare ale Partidului Comunist din România a fost stabilirea de c\tre Bodn\ra[ a leg\turii cu Moscova prin intermediul a doi agen]i para[uta]i împreun\ cu aparatur\ de comunica]ii, Filipescu [i Chioreanu, ambii proveni]i din lag\rele de prizonieri români din URSS. Moscova va cere acestui nucleu s\ organizeze sau s\ faciliteze înl\turarea lui Ion Antonescu prin for]\, astfel încît s\ se produc\ o dezorganizare a Armatei, o rupere a colabor\rii cu comandamentul german [i o sl\bire a capacit\]ii de rezisten]\ a României la înaintarea trupelor sovietice. Avem toate temeiurile s\ credem c\ Iuliu Maniu a intuit esen]a acestei misiuni a comuni[tilor, cu care intrase în contact pentru a forma blocul partidelor de opozi]ie, [i de aceea a c\utat s\ limiteze atît influen]a lor în conspira]ie, dar a [i întîrziat ajungerea la un deznod\mînt violent, care a însemnat, în fapt, [i cunoscuta întîrziere a scoaterii României din r\zboiul împotriva Alia]ilor. Toate aceste fr\mînt\ri din spatele cortinei trase peste scena politic\ româneasc\ au ceva teatral [i chiar comic, dac\ st\m s\ privim ast\zi cu ochii celui care are posibilitatea s\ cunoasc\ în detaliu toate evenimentele acelui sfîr[it de r\zboi mondial, dar este o tragi-comedie [i o teatralitate amar\. De fapt, la pragul trecerii de la anul 1943 la anul 1944, soarta României era deja pecetluit\. O eviden]\ seac\ a deciziilor luate de Marile Puteri Aliate în privin]a ]\rii noastre arat\ c\ mai era foarte pu]in de salvat din statul modern care ap\ruse sub Cuza în 1859, care evoluase debil prin meandrele democra]iei [i se pr\bu[ise sub regimuri dictatoriale în 1938. Nimeni nu mai st\tea s\ analizeze 517

23 august 1944 în arhivele comuniste, Ed. Majadahonda, Bucure[ti, 2000, pp. 65-67.


491

felul cum fusese tr\dat\ chiar de alia]ii ei aceast\ ]ar\ [i nici n-ar fi convenit cuiva care conduce un r\zboi devastator [i care, în pragul victoriei, are alte probleme mult mai importante – statutul de putere mondial\ dominant\, din partea SUA, disperarea fa]\ de pierderea statutului de imperiu colonial, din partea Marii Britanii, dorin]a de a-[i extinde ocupa]ia în Europa, din partea URSS – s\ recunoasc\ sentimental c\ România nu avusese de ales nici în 1940, nici în 1941. În vreme ce Maniu f\cea complicate mi[c\ri de culise, lucra la detalii [i nuan]e, Mihai Antonescu se încurca în inutile negocieri externe, T\t\rescu [i Carol II ofereau recunoa[terea apartenen]ei Basarabiei [i nordului Bucovinei la URSS, Alia]ii luau hot\rîri decisive pentru noi: 1. La Conferin]a mini[trilor afacerilor externe ai URSS, SUA [i Marii Britanii din 19-30 octombrie 1943 de la Moscova a fost subliniat\ ideea c\ nu trebuie s\ se a[tepte mare lucru de la grupul Maniu în plan politic [i c\ rela]iile cu grupurile opozi]ioniste trebuie s\ urm\reasc\ doar u[urarea înaint\rii trupelor sovietice, prin îndemnul de a sabota propriul efort de r\zboi al României518. Atît gruparea Maniu, cît [i comuni[tii lui Bodn\ra[ vor trece la îndeplinirea acestei cerin]e, vor stabili contacte în interiorul Armatei române, unii la nivel superior, ceilal]i la nivel inferior, [i vor realiza ac]iuni de sabotaj, unele f\cute chiar cu [tiin]a Marelui Stat-Major. Este locul unde a fost tr\dat Ion Antonescu cel mai eficace. 2. Tot la Conferin]a de la Moscova „Guvernele Statelor Unite, Marii Britanii [i Uniunii Sovietice au c\zut de acord s\ se informeze imediat [i reciproc în cazul oric\rei încerc\ri sau propuneri de pace ce ar primi-o din partea guvernului, grupurilor independente sau ale unor personalit\]i ale unei ]\ri cu care una din p\r]i se afl\ în r\zboi“. A[adar, toat\ zbaterea lui Maniu sau a lui Mihai Antonescu de a negocia secret numai cu occidentalii a fost ridicol\ [i inutil\ pentru ei, 518

Leonida Loghin, Mari Conferin]e Interna]ionale (1939-1945), Ed. Politic\, Bucure[ti, 1989, p. 336.

492


util\ doar pentru sovietici de a cunoa[te mai bine, prin intermediul anglo-americanilor, cît de mult îi ur\sc Maniu, Antone[tii [i to]i ceilal]i democra]i [i pe cine trebuie s\ elimine imediat ce instaleaz\ ocupa]ia militar\ în România. 3. La Conferin]a de la Teheran din 28 noiembrie-1 decembrie 1943 s-a hot\rît „renun]area la o debarcare a Alia]ilor în Balcani [i îndreptarea efortului lor militar în Europa de Vest, spre realizarea opera]iei «Overlord»; s-a constatat o accentuare a dezinteresului Marii Britanii fa]\ de România, Londra renun]înd definitiv de a mai avea ini]iativ\ în aceast\ ]ar\“519. Iat\ de ce ne reprim\m cu greu gustul amar atunci cînd analiz\m toate eforturile f\cute de Maniu [i Ion Antonescu pentru a cere o debarcare anglo-american\ în România [i credin]a, prelungit\ tragic [i fic]ionar pîn\ prin anii ’60, c\ „vin americanii“. 4. În preg\tirea actului tic\los de la Moscova, din octombrie 1944, cînd a decis soarta României pe o bucat\ de [erve]el, Winston Churchill va negocia înc\ de la începutul anului 1944 controlul URSS asupra României în schimbul controlului Marii Britanii asupra Greciei520, act care a condamnat la pieire întreaga opozi]ie democratic\ român\. 5. Pentru a completa actele de tr\dare a României [i pentru a fi siguri c\ nu se ofer\ liderilor politici români nici o [ans\, Alia]ii au pus în aplicare Opera]iunea Bodyguard „de inducere în eroare a comandamentului german prin indiscre]ii voite în pres\ asupra convorbirilor de la Cairo, astfel încît acesta, crezînd c\ debarcarea s-ar produce în Balcani, s\ concentreze trupe [i mijloace importante de lupt\ în zona bazinului mediteranean, reducîndu-[i efectivele din Fran]a, unde urma s\ aib\ loc debarcarea“521. Bineîn]eles, în timp ce 519 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 1, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1989, p. 575. 520 521

Ibidem. Ibidem.


493

germanii aduceau trupe în România, Alia]ii le cereau cu insisten]\ lui Maniu [i lui Antonescu s\ se ridice cu armele împotriva lor, repro[îndu-le mereu cu fals\ nemul]umire c\ n-o fac, c\ au pierdut ocazia, c\ r\spunderea pentru soarta ]\rii o vor purta ei etc. Cine cite[te însemn\rile lui Carol II poate acum s\ în]eleag\ de ce fostul suveran afla din presa mexican\ toate detaliile negocierilor duse la Cairo de Maniu, de ce se mira [i de ce nu în]elegea cum pot fi liderii Opozi]iei atît de indiscre]i. În realitate, erau vîndu]i en gros. Observa]ia atent\ asupra literaturii istoriografice care se ocup\ de momentul 23 august 1944, observa]ie distan]at\ de fire[tile înclina]ii politice, precum [i studiul comparat al informa]iilor venite din surse str\ine credibile, arat\ c\, în realitate, for]ele politice din România au avut un rol minor, cu totul secundar în lovitura de stat din acea zi. Mi[c\rile lor umplu zeci de volume [i mormane de documente ale unei agita]ii sterile, colocviale, pe alocuri fanteziste, bune doar pentru a glorifica inten]iile cele mai nobile [i patriotice. Felul în care este tratat\ [i ast\zi România dovede[te c\ toate aceste eforturi constituie doar un inventar al unei arhive de care occidentalii [i ru[ii, în egal\ m\sur\, vor s\ uite.

Regele Mihai [i regina-mam\ Teza principal\, sus]inut\ de toat\ literatura istoriografic\, este c\ regele Mihai I era prea tîn\r [i prea lipsit de experien]\ pentru a putea juca un rol în perioada regimului antonescian. El se afla într-o situa]ie imposibil\, urcat pe Tron în condi]ii neconstitu]ionale [i nevoit s\ suporte a[ezarea lui Ion Antonescu în postura de Conduc\tor al statului, astfel încît întreaga autoritate regal\ s\ fie anulat\. În ciuda vîrstei, Regele Mihai I era con[tient c\ situa]ia sa anormal\ era consecin]a erorilor tat\lui s\u, realit\]ii domina]iei germane asupra ]\rii [i a permanentului pericol pe care îl reprezenta

494


Uniunea Sovietic\. Suveranul nu se putea sustrage nici aprob\rii felului în care a rezolvat Ion Antonescu conflictul s\u pentru Putere cu legionarii lui Horia Sima, nici faptului c\ trupele române au eliberat teritoriile române[ti din Est. Cele dou\ plebiscite organizate de Antonescu în condi]ii de relativ\ libertate, dar sub puternica influen]\ a evenimentelor, nu puteau fi ignorate de tîn\rul rege. Mihai I a aflat de la Radio BBC c\ România s-a asociat Germaniei pentru atacarea Uniunii Sovietice – de fapt, a liniei de frontier\ stabilite ilegal prin Pactul Ribbentrop-Molotov – [i de la Radio Bucure[ti care erau ordinele date de Ion Antonescu. Mai trebuie ar\tat c\ regele Mihai I a fost întotdeauna convins de patriotismul lui Antonescu [i de calit\]ile lui militare, astfel c\, pîn\ în ultima clip\ a zilei de 23 august 1944, i-a acordat generalului [i mai apoi mare[alului un credit important de încredere. Pe de alt\ parte, tîn\rul suveran era profunt ata[at sistemului democratic [i adept onest al monarhiei constitu]ionale, dup\ care tînjea de mul]i ani, împreun\ cu întreaga na]iune. În primele opt luni ale anului 1944 el a oscilat între ini]iative riscante, ca cea de a trece pe teritoriul ocupat de sovietici, de unde s\ împuterniceasc\ un guvern proaliat, [i dorin]a de a abandona Tronul [i de a se refugia în Occident. Ac]iunea sa din ziua de 23 august a fost determinat\, cum vom demonstra mai jos, de un fapt atît de periculos, încît l-a obligat practic s\ ias\ din expectativ\ [i s\-[i asume r\spunderea suveran\ pentru lovitura de stat. Vom sublinia deocamdat\ c\ a existat un factor foarte important, poate chiar determinant, care a influen]at atitudinile regelui în toat\ acea perioad\, factor neglijat de istoriografie, dar care în plan personal a contat foarte mult: rela]ia sufleteasc\, extrem de apropiat\ a regelui cu regina-mam\ Elena, pe care o reg\sea dup\ mul]i ani de ostracizare [i a c\rei experien]\ de via]\ a contat foarte mult. În toate interviurile [i cu fiecare ocazie public\ în care a fost solicitat s\ vorbeasc\ despre rela]ia cu mama sa, regele Mihai I va sublinia influen]a hot\rîtoare pe care o avea aceasta


495

asupra lui. Pentru orice analiz\ asupra ac]iunilor regelui Mihai I va trebui s\ lu\m în calcul opinia mamei sale [i rolul preponderent pe care l-a avut aceasta asupra opiniilor tîn\rului suveran. Noi vom ar\ta c\, la un moment dat, în istoria zbuciumat\ a Monarhiei române regina-mam\ Elena a jucat un rol decisiv.

Cinci erori ale mare[alului Ion Antonescu Personalitatea mare[alului Ion Antonescu va r\m`ne subiect de controvers\ pentru totdeauna. Niciodat\ un istoric nu va reu[i s\ afirme cu certitudinea probelor c\ a descoperit adev\ratul chip al acestui om bîntuit de himera binelui pentru ]ara sa. Ceea ce nu i se va putea contesta va fi patriotismul, dorin]a personal\ dus\ pîn\ la sacrificiu de a-[i salva ]ara dintr-o catastrof\ la a c\rei desf\[urare asistase neputincios între 1920 [i 1940. Dar [i Adolf Hitler a fost patriot [i mai mult ca sigur a vrut binele ]\rii lui. În rest, totul poate fi pus în discu]ie. Probabil c\ într-o zi umanitatea se va apleca mai atent asupra unei categorii literare minore – uchronia, arta lui „ce ar fi fost dac\...“ – plictisit\ sau mai degrab\ îngrozit\ de istoria sa real\. Numai în aceast\ istorie virtual\ mare[alul Ion Antonescu î[i va g\si lini[tea, dincolo de mormîntul s\u f\r\ nume. Altfel, în lumea documentelor [i a istoriei scrise, el nu se poate desprinde de imaginea [i statutul s\u juridic de criminal de r\zboi. Dup\ o versiune care circula în [oapt\, unul din p\rin]ii lui Ion Antonescu, mama, era de origin\ albanez\. Al]ii afirmau mai tîrziu c\ ar fi fost aromân, ca [i Mihai Antonescu, fa]\ de care avea un grad de rudenie îndep\rtat. Se specula, bineîn]eles, [i culoarea ro[ie a p\rului s\u, neobi[nuit\ la români. În momentul desemn\rii lui Ion Antonescu ca prim-ministru [i dup\ ce acesta îl va îndep\rta pe regele Carol II,

496


prim-consilierul [i îns\rcinat cu afaceri a.i. al Lega]iei Germaniei la Bucure[ti, Gerhard Stelzer, avea s\-[i noteze în jurnalul personal: „Cu el a ajuns în fruntea statului un român neromân, absolut incoruptibil, p\truns de o înfl\c\rat\ iubire pentru ]ara sa“522. Cu acest subiect, Antonescu intra [i el în lumea can-can-ului etnic, n\scut ilogic dup\ întemeierea României Mari, al\turi de Nicolae Iorga (Arghiropol), I.G. Duca (Ducas), Corneliu Codreanu (Zelinski), apoi Ion Mihalache, Nichifor Crainic sau bancherul Gheorghe Angelescu „descoperi]i“ ca bulgari, Nae Ionescu sau istoricul Petre P. Panaitescu, declara]i ]igani etc. Ironia situa]iei face c\, dac\ ne lu\m dup\ o astfel de tez\, na]ionalismul românesc, atît de invocat [i acuzat, n-a prea fost f\cut de români! Degeaba afirma istoricul Constantin C. Giurescu în prelegerile sale academice c\ „ras\ pur\ nu exist\ decît în teorie, iar cercet\rile [tiin]ifice arat\ c\ adaosul de sînge str\in nu numai c\ nu e un cusur, ci, dimpotriv\, un avantaj“523. La mai bine de o jum\tate de secol dup\ aceast\ afirma]ie, doi savan]i medici francezi demonstrau, tot pe baze [tiin]ifice riguroase, c\, dac\ omul ar fi r\mas în stadiul de ras\ pur\, n-ar fi supravie]uit, din cauza bolilor la care nu avea imunitate. Nimeni nu i-a putut contrazice pîn\ acum. Cu toate acestea, de[i „nebunia“ xenofob\ a dezastrelor României, care vin mereu de la str\ini, continu\ [i ast\zi, vrem s\ subliniem c\ în istoria României a existat un moment cînd mare[alul Ion Antonescu a fost acuzat c\ este evreu [i francmason. Nu am insistat întîmpl\tor pe acest subiect patologic, pentru c\ tocmai în atmosfera acestei patologii a condus Ion Antonescu România, pe cel\lat versant al patologiei comuniste. „Nebunia“ erorilor lui nu poate fi în]eleas\ decît în contextul „nebuniei“ pe care o tr\ia lumea atunci. Ea a costat 16 milioane de suflete în al doilea r\zboi mondial, din care 522 Rolf Pusch, Gerhard Stelzer, Diplomati germani la Bucure[ti, Ed. All, Bucure[ti, 2001, p. 127. 523 Constantin C. Giurescu, Amintiri, Ed. All, Bucure[ti, 2000, p. 12.


497

6 evreie[ti, [i apoi înc\ aproximativ 30 de milioane sub comunism. Dar pentru c\ în acest holocaust uman a murit executat ca un criminal de r\zboi [i mare[alul Ion Antonescu, [i pentru c\ era român, drama lui ne intereseaz\ în primul rînd. Procesul s\u a fost o mascarad\. Exploatarea politic\ a numelui s\u, la peste cinci decenii de la dispari]ie, este o alta. Deoarece a ajuns s\ fie judecat doar pentru ceea ce s-a întîmplat unor evrei în timpul conducerii de c\tre el a României, analiza lucid\ asupra performan]ei sale politice [i militare r\mîne izolat\, pasiunea luînd locul deta[\rii temporale. În fond, atunci cînd îl judeci pe Antonescu numai în raport cu evreii, iar pozi]iile sunt diametral opuse, taberele se împart ireconciliabil în antisemi]i [i antiromâni. Pozi]iile echilibrate, ca acelea ale [ef rabinului Alexandru {afran, sunt ignorate ca „necombative“. Totu[i, Alexandru {afran este singurul în m\sur\ s\-l judece corect pe mare[al, ca martor ocular [i coautor al salv\rii celei mai mari comunit\]i evreie[ti din Europa. În mod paradoxal, abia cînd via]a [i opera umanitar\ ale rabinului {afran vor fi cunoscute în detaliu, va fi [i Ion Antonescu în]eles mai bine. Prima eroare: regimul aplicat evreilor. Între Alexandru {afran, Ion Antonescu [i Willi Filderman a existat o în]elegere pentru salvarea evreilor din România [i a transferului celor imigra]i din Europa spre Palestina. În particular, Ion Antonescu era interesat [i de emigrarea unor evrei români, pentru a rezolva astfel vechea „chestiune evreiesc\“. Proiectul tranzitului evreilor prin România era mai vechi [i ne-a fost dezv\luit de arhivele militare, în care se g\sesc rapoartele informative ale unor ofi]eri infiltra]i, înc\ din 1929, în lojile masonice de la noi. Antonescu era adeptul degaj\rii spa]iului românesc de evrei prin emigrarea acestora în Palestina, dar s-a lovit de rezisten]a Angliei. Ast\zi este cunoscut c\, în primul rînd, Anglia [i, în al doilea rînd, Statele Unite au împiedicat scoaterea evreilor din Europa, l\sîndu-i la discre]ia lui Hitler. Pus în fa]a unei situa]ii limit\, cu 400 000 de evrei bloca]i în ]ar\ [i cu jum\tate dintre ei

498


avînd cet\]enia ridicat\ prin legile rasiale emise de guvernul Goga-Cuza, Ion Antonescu a luat o serie de m\suri „ciudate“. {i-a asumat responsabilitatea pentru soarta evreilor în fa]a Germaniei, i-a izolat în interiorul societ\]ii, ca membri ai unui cult religios, [i i-a pus s\ munceasc\ în folosul statului în schimbul neînrol\rii tinerilor în Armat\. Totodat\, a stabilit, împreun\ cu Alexandru {afran [i Willi Filderman, ca organiza]iile evreie[ti p\mîntene [i evreii foarte boga]i s\ finan]eze r\zboiul României pentru recuperarea Basarabiei [i nordului Bucovinei de la URSS. Ministerul de Finan]e, ca [i Ministerul Ap\r\rii Na]ionale, au în arhivele lor documente incontestabile care demonstreaz\ c\ Federa]ia Comunit\]ilor Evreie[ti din România a suportat din banii s\i un sfert din efortul de r\zboi al României împotriva URSS. Pentru acest fapt, în ziua de 30 august 1944, cînd trupele sovietice au intrat în Bucure[ti, echipa special\ a NKVD, care avea misiunea s\-i aresteze pe principalii criminali de r\zboi, s-a dus acas\ la [ef rabinul Alexandru {afran pentru a-l ridica. Se folose[te foarte des argumentul c\ unele m\suri luate de Antonescu în favoarea evreilor au venit pe fondul schimb\rii situa]iei generale a r\zboiului. Nu este o argumenta]ie corect\. Mare[alul a urm\rit planul s\u de îndep\rtare a evreilor comuni[ti din spa]iul românesc – f\r\ s\ poat\ controla statutul politic real al acestora – [i m\surile lui contradictorii pe acest subiect pot fi urm\rite pas cu pas, înc\ de la început. El f\cea îns\ o distinc]ie clar\ între evreii p\mînteni [i evreii din Basarabia [i Bucovina, pe care îi considera, in corpore, comuni[ti sau comuniza]i într-o m\sur\ care îi f\cea irecuperabili. A[adar, tot ceea ce s-a întîmplat în cele dou\ provincii a fost f\cut sub acoperirea criteriului politic. Criteriul politic îns\ nu poate explica tot ce s-a întîmplat acolo. Dincoace de Prut, Antonescu a colaborat din plin cu sioni[tii. A[a se explic\ de ce, spre sfîr[itul regimului s\u, lîng\ Bucure[ti se organizau tabere de preg\tire a coloni[tilor evrei pentru Palestina, inclusiv preg\tire militar\, [i de ce


499

Antonescu nu a fost niciodat\ atacat violent de [ef rabinul Alexandru {afran sau de doctorul Filderman. Conform coresponden]ei dintre Filderman [i mare[al – care s-a p\strat în arhiva M.Ap.N – pîn\ în octombrie 1941 liderul evreu accepta diferen]ierile pe criterii politice aplicate evreilor, ca principiu, de Ion Antonescu [i Mihai Antonescu în Basarabia [i Bucovina. A[a cum am ar\tat în cartea mea Armata, mare[alul [i evreii, pe baz\ de documente, Filderman considera c\ evreii implica]i în agresiuni militare împotriva Armatei române, care au ocupat func]ii în aparatul comunist de ocupa]ie în Basarabia [i nordul Bucovinei, care au dus activit\]i de spionaj împotriva României „trebuie s\-[i ia pedeapsa“. Tot el îns\ credea c\ num\rul acestora este foarte mic [i c\ marea lor majoritate a fugit odat\ cu retragerea sovieticilor. Declararea de c\tre Ion Antonescu a tuturor evreilor drept comuni[ti a reprezentat un abuz care a permis ca, sub acoperirea criteriului politic, mii de evrei nevinova]i s\-[i piard\ via]a. În octombrie 1941 a fost semnalat primul caz de asasinare a evreilor deporta]i – un grup de 1 500 de deporta]i din Chi[in\u, din care aproximativ 500 au fost omorî]i – la care Antonescu nu a avut o replic\ administrativ\ imediat\. Abia dup\ proteste insistente, transmise [i prin regina-mam\ Elena, mare[alul a ordonat o anchet\ a magistraturii militare. Raportul magistra]ilor români este un document cutremur\tor pentru posteritate, atît prin recunoa[terea masacrului respectiv, dar, mai ales, prin zecile de pagini de probe ale dezordinii care bîntuia trupele române, ale corup]iei unor func]ionari români, precum [i ale prostiei care înso]ea mereu m\surile de ordine. Pentru c\ subiectul continu\ s\ inflameze lumea politic\ de ast\zi [i este preluat [i vehiculat de tot felul de neaveni]i români sau evrei, este bine s\ apel\m la documente inatacabile. Titlul documentului este: Raportul de anchet\ al Comisiunei instituite conform ordinului domnului mare[al Ion Antonescu, Conduc\torul statului, pentru cercetarea neregulelor de la Ghetto-ul din Chi[in\u. Comisia de anchet\,

500


instituit\ prin Ordinul nr. 217 din 4 decembrie 1941, era compus\ din gen. de div. Constantin Niculescu, Comandantul militar al Capitalei – pre[edinte al Comisiei, gen. magistrat {tefan Stroe, Inspectorul Justi]iei Militare, Lauren]iu Preo]escu, pre[edintele Cur]ii de Apel Chi[in\u, Traian Niculescu, procurorul general al Cur]ii de Apel Chi[in\u, Lt. Col. Alexandru M\dîrjac, procuror instructor la Curtea Mar]ial\ a Capitalei [i inspector general P\unescu, de la Banca Na]ional\. A[adar, o echip\ mai presus de orice b\nuial\, format\ din magistra]i români. La 11 decembrie 1941, Comisia îi înainta mare[alului Ion Antonescu un prim raport (45 de pagini) [i un al doilea (9 pagini), care se intitula Raport special [i avea caracter confiden]ial524. Primul raport se ocupa pe larg de modul în care a fost organizat ghetoul din Chi[in\u [i de abuzurile f\cute de militarii [i civilii români [i germani împotriva popula]iei evreie[ti, de regul\ acte de jaf [i corup]ie. De la jum\tatea lunii iulie, în ora[ s-a stabilit un modus vivendi care transforma a[a-zisul ghetou într-un fel de cartier evreiesc din care puteau ie[i [i unde r\m\seser\ peste 100 de familii române[ti, sediile unor institu]ii administrative ale statului, precum [i fabrici la care veneau zilnic angaja]ii pentru a lucra. Comandamentul român a organizat în ghetou o brut\rie, un spital [i o farmacie pentru evrei. Practic, ghetoul din Chi[in\u nu poate fi comparat cu ghetourile din Polonia. Evreii din acel cartier evreiesc ad-hoc al Chi[in\ului s-au organizat singuri: „Conglomeratul evreesc din ghettou avea [i el un organism propriu de conducere sub forma unui comitet compus din 20 de persoane, sub pre[edin]ia lui Guttmann Landau. Comitetul lucra direct cu Comandamentul Militar al Chi[in\ului, unde-[i expunea dolean]ele; de asemenea, dirija executarea dispozi]iilor ordonate, cu privire la scoaterea evreilor pentru munca ob[teasc\ [i a celor care 524 Ambele rapoarte în facsimil autentificat în posesia autorului, dup\ originalele aflate în Arhivele de Stat ale Republicii Moldova. În continuare R1= Raport 1 [i R2 = Raport special.


501

urmau s\ fie evacua]i [i, în fine, exercita opera de ajutorare a s\racilor [i de asisten]a bolnavilor [i neputincio[ilor“ (R1, p. 15). Sistemul de cooperare între autorit\]ile române [i conducerea evreilor era simplu: Comandamentul f\cea o cerere, care, de fapt, avea statutul unui ordin, în care se specifica num\rul de evrei necesari pentru o anumit\ munc\ – degajarea ruinelor din ora[, s\parea de [an]uri, lucru la ferme agricole etc. – iar conducerea evreilor întocmea o list\ cu nume [i forma coloana de munc\. Problema acestui sistem de cooperare este c\ o serie întreag\ de cereri a apar]inut trupelor germane sau unit\]ilor auxiliare germane, care desemnau drept conduc\tori [i supraveghetori ai coloanei de munc\ ofi]eri [i subofi]eri germani. În cîteva cazuri, semnalate de rapoartele Comisiei, evreii au fost executa]i de germani la locul de munc\ sau pe drum. Ancheta, care nu a tratat cu menajamente nici o oficialitate românesc\, nu a descoperit nici un caz în care deta[amentele de munc\ ale evreilor s\ fi fost exterminate de români. Asupra diferen]ei de tratament, raportul men]ioneaz\ protestul Comandamentului german, v\zînd c\ autorit\]ile române le distribuie evreilor hran\: „De ce le mai da]i pîine [i ceai? Noi îi împu[c\m“ (R1, p. 16). Un alt caz tipic de asasinate petrecute în Basarabia a fost acela al „prizonierilor“ evrei. Era vorba de un num\r foarte mare de evrei, aproximativ 13 000, care încercaser\ s\ se retrag\ odat\ cu trupele sovietice [i fuseser\ captura]i de trupele române sau germane. Statutul acestor evrei este foarte controversat, ei fiind considera]i drept colabora]ioni[ti, aderen]i [i adep]i ai comunismului care, prin fuga împreun\ cu sovieticii, î[i dezv\luiau apartenen]a. Conform legilor interna]ionale ale r\zboiului ei trebuiau ancheta]i, judeca]i de tribunale militare de urgen]\ [i, dup\ caz, dac\ erau dovedi]i drept agresori din 1940 sau partizani, executa]i. Lucrul \sta nu s-a f\cut. În schimb, aducerea lor de c\tre subunit\]i germane înapoi, la Chi[in\u, le-a permis germanilor s\ omoare pe drum aproximativ 1 800 de evrei. Amestecarea evreilor comuni[ti cu evreii r\ma[i în Chi[in\u

502


a fost o grav\ eroare, comuni[tii apucîndu-se de propagand\ în favoarea URSS [i încercînd s\ mobilizeze întreaga comunitate la rezisten]\ sau revolt\ împotriva autorit\]ii române[ti. Au fost înregistrate îndemnuri de genul: „Românii beau anul acesta cu linguri]a din sîngele nostru. La anul vom bea noi cu polonicul din sîngele românilor“525. Notele informative ale contraspionajului românesc au contribuit la înt\rirea convingerii mare[alului c\ evreii sunt, fundamental, comuni[ti, dac\ nici m\car într-o situa]ie atît de grav\ pentru ei nu se disociaz\ de inamicul sovietic. Prin Legea nr. 2506 din 4 septembrie 1941, Basarabia a devenit Guvern\mînt, „cu controlul singur al Conduc\torului statului“. Aceast\ decizie grav\ a lui Antonescu, pe care o vom analiza mai jos, permite ast\zi ca toate abuzurile [i crimele s\vîr[ite pe teritoriul Basarabiei, mai ales de c\tre germani, s\ fie trecute în responsabilitatea lui Ion Antonescu. Situa]ia s-a agravat începînd cu 12 septembrie 1941, cînd Ion Antonescu a dat ordinul de deportare a evreilor din Basarabia, cu unele excep]ii – evrei c\s\tori]i cu români, cre[tina]i, decora]i în primul r\zboi – dar nimeni nu a stat s\ fac\ selec]ia cerut\, astfel c\ au fost trecu]i peste Nistru to]i evreii din Basarabia. Comisia de anchet\ a magistraturii militare române a stabilit f\r\ putin]\ de dubiu c\ autoritatea statutului a fost în permanen]\ înc\lcat\, prin abuz sau prin necunoa[tere a ordinelor exprese date de Ion Antonescu. Practic, controlul legal asupra situa]iei din Basarabia fusese pierdut. Comandan]ii militari din spatele frontului [i func]ionarii locali luau ini]iative proprii sau pur [i simplu erau dep\[i]i de evenimente. Concluzia asupra soartei evreilor era urm\toarea: „Într-adev\r, toate episoadele prin care au trecut evreii, de la instalarea lor în ghettou, via]a în ghettou, procedura evacu\rii, parcursul traseelor de c\tre coloane [i trecerea peste Nistru, au fost înso]ite de variate abateri de la c\ile 525

Arh. M.Ap.N., fond Guvern\mîntul Basarabiei, dosar nr. 29, f. 268-269.


503

legale, iar autorii s-au recrutat din toate straturile sociale [i profesionale aflate pe teritoriul Basarabiei: ofi]eri [i solda]i români, elemente din armata german\, func]ionari publici, particulari, oameni f\r\ c\p\tîiu [i de periferie, c\ru]a[i etc.“ (R1, p. 37). Comisia a stabilit c\ au fost trecu]i peste Nistru 101 405 evrei. Statul-Major General d\ o cifr\ aproximativ\ de 106 000 de evrei, iar Banca Na]ional\ una de aproximativ 126 000 de evrei. Aceste cifre, chiar cu diferen]ele dintre ele, sunt importante pentru a demonstra, în primul rînd, c\ n-au fost omorî]i o sut\, dou\ sute sau trei sute de mii de evrei în Basarabia, a[a cum afirm\ unii istorici evrei extremi[ti. Împotriva acestei teze de propagand\ antiromâneasc\ se ridic\ matematica. Recens\mîntul f\cut în Basarabia de sovietici dup\ ocuparea ei în 1940, ar\ta un num\r de aproximativ 230 000 de evrei. {tim c\ URSS a deportat din Basarabia peste 100 000 de evrei [i dac\ îi mai adun\m pe cei 101 000 sau 126 000 de evrei deporta]i, pe baz\ de acte oficiale, cu date personale [i semn\turi, este evident c\ matematica nu poate admite decît dispari]ia a cîteva zeci de mii de evrei sub regimul românesc. Logica, alt „argument“ precis [i care nu poate fi influen]at nici de politic\, nici de propagand\, arat\ c\ cei peste 100 000 de evrei deporta]i de Uniunea Sovietic\ au fost selec]iona]i pe criterii politice – erau boga]i, proromâni, urau comunismul. În acest caz, pe ce criterii politice au fost l\sa]i de sovietici 101 000 sau 126 000 de evrei în Basarabia? Logica elementar\ r\spunde c\ trebuie s\ fi fost cel pu]in aderen]i ai comunismului, altfel îi urmau pe ceilal]i în Siberia. A[a a gîndit [i Ion Antonescu. De altfel, raportul Comisiei arat\ c\ între num\rul evreilor interna]i [i cel al evreilor deporta]i „este diferen]\ de circa 25 000 evrei, care au murit de moarte natural\, au evadat sau au fost împu[ca]i dup\ metodele pe care le vom ar\ta mai jos“ (R2, p. 2). Într-adev\r, Raportul special con]ine o eviden]\ a asasinatelor împotriva evreilor, marea majoritate f\cute de germani, dar [i cu analiza unui caz de asasinat f\cut de români.

504


A[a cum ar\tam, el este singurul caz care poate fi demonstrat cu probe, toate celelalte crime f\cute de români în Basarabia, invocate de propaganda comunist\ de ieri [i de azi, fiind specula]ii sau expresii ale unei atitudini de rea-voin]\. Acest caz se sprijin\ pe declara]ia dat\ în fa]a Comisiei de c\tre locotenentul Augustin Ro[ca din Legiunea de Jandarmi Roman, care a precizat c\ a primit de la superiorul s\u un „consemn special“ pentru opera]iunea de deportare a evreilor pe traseul Secureni-Cos\u]i. Conform acestui „consemn special“, „evreii care nu se vor putea ]ine de convoaie, fie din neputin]\, fie din boal\, s\ fie executa]i. În acest scop, i-a ordonat s\ trimit\, cu dou\ zile înainte de plecarea fiec\rui convoi, cîte un reangajat pe traseu, care cu ajutorul posturilor de jandarmi din localit\]ile pe unde urmau s\ treac\ evrei s\ fac\ din 10 în 10 kilometri cîte o groap\ pentru circa 100 persoane, unde vor fi aduna]i acei r\ma[i de coloane, împu[ca]i [i înhuma]i“ (R2, p. 7). Conform Raportului special al Comisiei magistraturii române instituite de mare[alul Antonescu, locotenentul Ro[ca „a executat întocmai dispozi]iunile date, care au avut drept rezultat împu[carea a circa 500 evrei“ (R2, p.7). Evreii executa]i de locotenentul Ro[ca f\ceau parte dintr-un convoi de aproximativ 1 500 de evrei deporta]i din Chi[in\u. Informa]ia despre asasinatul petrecut pe drum s-a întors în ghetou, la liderii comunit\]ii locale. Cu ajutorul autorit\]ilor militare române, comunitatea evreiasc\ din Chi[in\u a putut trimite la Bucure[ti doi tineri evrei deghiza]i în uniforme militare române[ti [i astfel cazul a ajuns la cuno[tin]a lui Filderman [i a lui Alexandru {afran. Ambii au trimis mesaje disperate la Ion Antonescu [i, ca urmare a acestui demers, înt\rit de interven]ia reginei-mam\, Antonescu a înfiin]at Comisia din 11 decembrie 1941, ale c\rei rapoarte au fost prezentate de noi aici. Problema abuzurilor [i crimelor împotriva evreilor din Basarabia, cu toat\ extinderea sa limitat\ în compara]ie cu alte locuri din Europa unde au murit cu milioanele, comport\ dou\ aspecte importante. În primul rînd, este faptul c\ atît existen]a Comisiei, cît [i rapoartele sale


505

demonstreaz\ c\ faptele s-au produs f\r\ [tiin]a lui Antonescu, dar aducînd la lumin\ faptul c\ nu avea control asupra comportamentului militarilor, func]ionarilor [i civililor pe care îi conducea, ca [ef al statului. În al doilea rînd, este concluzia c\ deciziile sale, în primul rînd cele de deportare a evreilor [i de transformare a Basarabiei [i Bucovinei în guvern\minte, au reprezentat baza legal\ abuziv\ de la care au pornit toate celelalte abuzuri. Aceasta este [i concluzia primului raport al comisiei de anchet\: „situa]ia evreilor supu[i restric]iilor impuse de imperative superioare, excit\ în bun\ m\sur\ înclinarea spre abuz“ [i „de asemenea, sentimentul unanim, c\ ei erau deja sco[i de sub ocrotirea legilor, f\cea ca orice p\rticic\ de autoritate s\-[i amplifice puterea [i s\ încurajeze samavolnicia“. Justi]ia militar\ român\ îi ar\ta de fapt lui Ion Antonescu exact acele consecin]e nefaste de jos, de la nivelul individului, ale deciziilor sale politice. În ambele cazuri, [i în situa]ia c\ nu a [tiut ce se întîmpl\ în Basarabia [i în situa]ia c\ ordinele sale au fost interpretate abuziv de subordona]i, responsabilitatea lui Ion Antonescu, în calitate de Conduc\tor al statului, r\mîne intact\, chiar dac\ el nu a dat niciodat\ un ordin direct de omorîre a evreilor. Ecouri ale evenimentului au existat. În [edin]a Consiliului de Mini[tri din 4 decembrie 1941 el avea s\ declare: „A fost cea mai mare decep]ie, pot s\ spun, din cariera mea, ca sub regimul meu s\ se petreac\ ceea ce s-a petrecut, [i ca regimul meu s\ fie p\tat de c\tre nemernici, ca [i celelalte regimuri. Cu atît mai dureroas\ este chestiunea, cu cît sunt amesteca]i foarte mul]i militari“526. Data de 4 decembrie ne arat\ c\ Ion Antonescu a fost informat, atît de Filderman, cît [i de Eugen Cristescu, pe canalul serviciilor secrete, de 526

Problema evreiasc\, vol. 2, Stenogramele Consiliului de Mini[tri, Ed. Hasefer, Bucure[ti, p. 348.

506


ceea ce s-a întîmplat în Basarabia [i c\ în aceea[i zi a dat ordinul de înfiin]are a Comisiei de anchet\. Înfuriat în fa]a eviden]elor con]inute în cele dou\ rapoarte din 11 decembrie – cel mai tare l-a durut implicarea în jafuri a unui cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul“ – mare[alul va lua m\suri drastice împotriva responsabililor, dar, probabil gîtuit de disperare, îi va învinov\]i public tot pe evrei, într-o celebr\ scrisoare trimis\ drept r\spuns lui Filderman. Scrisoarea lui Antonescu c\tre Filderman a fost mai mereu publicat\, deoarece con]ine incrimin\ri la adresa evreilor, dar niciodat\ nu s-a ar\tat c\ aceast\ scrisoare era r\spunsul lui Ion Antonescu la adev\rurile constatate de Comisia lui în Basarabia [i abia în al doilea rînd un r\spuns la apelul disperat al liderului evreu. „Înainte chiar de apari]ia trupelor sovietice [în timpul invaziei din 1940, n.a], evreii ce-i ap\ra]i, din Basarabia [i Bucovina, au scuipat ofi]erii no[tri, le-au smuls epole]ii, le-au rupt uniformele [i cînd au putut au omorît mi[ele[te solda]ii cu bîtele. Avem dovezi – îi scria Ion Antonescu lui Filderman. Aceia[i tic\lo[i au întîmpinat venirea trupelor sovietice cu flori [i au s\rb\torit-o cu exces de bucurie. Avem fotografii doveditoare. Drept r\spuns la m\rinimia cu care a]i fost primi]i în mijlocul nostru [i trata]i, evreii D-voastr\, ajun[i comisari sovietici, împing trupele sovietice din regiunea Odessei, printr-o teroare f\r\ seam\n, m\rturisit\ de prizonierii ru[i, la un masacru inutil, numai pentru a ne provoca nou\ pierderi“. Informa]iile furnizate de mare[al corespundeau realit\]ii, dar faptele criminale împotriva Armatei române fuseser\ înf\ptuite de o grupare evreiasc\ paramilitar\ compus\ din comuni[ti, care nu reprezenta decît maximum 10% din popula]ia evreiasc\ a Basarabiei. Mai exista o situa]ie care justifica o atitudine dur\ din partea românilor la adresa evreilor basarabeni [i anume comportamentul unei majorit\]i a acestora dup\ ocuparea provinciei de c\tre trupele sovietice în 1940. Pîn\ [i NKVD-ul se ar\ta sufocat de cele peste 50 000 de denun]uri f\cute de evrei împotriva românilor basarabeni [i care au condus la


507

arestarea, executarea sau deportarea în Siberia a zeci de mii de români. În final, cînd administra]ia româneasc\ a f\cut bilan]ul, s-a descoperit c\ sovieticii deportaser\ în lag\rele din Siberia peste 300 000 de români basarabeni, iar la descoperirea gropilor comune de la Chi[in\u, în care fuseser\ aruncate cîteva sute de cadavre de români tortura]i – secven]e înregistrate [i pe film – starea de ostilitate [i chiar ura împotriva evreilor nu a f\cut decît s\ contribuie la apari]ia abuzurilor. A[adar, problema scrisorii lui Ion Antonescu c\tre Filderman este c\ prin ea mare[alul justific\ abuzurile [i crimele împotriva evreilor, în loc s\ le condamne, dup\ ce autoritatea româneasc\ a fost restabilit\. Asta îl face vinovat cel pu]in de complicitate în fa]a oric\rui tribunal. Crimele care i se pot repro[a lui Antonescu sunt reduse la num\r, dar trebuie subliniat c\, din punct de vedere juridic, chiar [i moartea unui singur om este o crim\ pedepsit\ de orice lege, sub oricare regim. Din cauza acestei situa]ii particulare, Ion Antonescu r\mîne criminal de r\zboi, dar în România nu se poate constata holocaustul. Din acelea[i motive, unii evrei îl vor acuza mai departe ca pe-un dictator sîngeros, iar unii români îl vor considera un erou pus într-o situa]ie limit\. Iar moartea celor cîteva zeci de mii de evrei o vor considera o consecin]\, poate chiar o r\splat\, pentru crimele f\cute de evrei împotriva românilor, mîn\ în mîn\ cu agresorul sovietic, în 1940. Povestea cu ordinul de executare a 200 de evrei pentru fiecare ofi]er român la Odessa, este o diversiune f\cut\ de speculan]i, nu de istorici adev\ra]i, ordinul referindu-se la comuni[ti. În aceea[i telegram\ incriminat\, evreii sunt men]iona]i numai ca ostatici. S-a p\strat ordinul prin care evreii din Odessa erau repartiza]i în satele din Transnistria [i l\sa]i acolo sub conducerea [efilor lor spirituali. Cazul masacrelor de la Odessa este o „gogoa[\“ a propagandei sovietice, pe care unii o mai înghit [i ast\zi. Pentru pogromul de la Ia[i, organizat de serviciile secrete germane, lucrurile s-au mai clarificat: Antonescu nu a avut

508


nici o leg\tur\ cu organizarea lui [i, mai mult, exist\ probe c\ el este cel care l-a oprit. Nu a putut opri îns\ moartea tragic\ a peste 3 000 de evrei în „trenurile mor]ii“. Dar de acolo, de la Ia[i, încep îns\ [i erorile lui fa]\ de români. Pentru c\, orbi]i de obsesia contrapunerii lui Antonescu evreilor, prea pu]ini v\d gre[elile lui fa]\ de ]ar\. A doua eroare: cedarea suveranit\]ii ]\rii. Pogromul de la Ia[i a fost posibil deoarece Ion Antonescu, în calitate de Conduc\tor-dictator al statului, a hot\rît în mod unilateral s\ cedeze Germaniei o parte a suveranit\]ii României, instituind în zona de dispozi]ie a Armatei 11 germane, cu comandamentul la Ia[i, o autoritate str\in\ pe p\mînt românesc. Toate func]iile oficiale ale autorit\]ii române[ti din zona de front ocupat\ de Armata 11 german\ au fost dublate cu autorit\]i germane, care d\deau ordine celor române[ti. Armatele de campanie române[ti, a 3-a [i a 4-a – a[a cum arat\ istoricii militari români în tratatul asupra particip\rii ]\rii noastre în al doilea r\zboi mondial – au fost trecute în subordinea Armatei 11 germane: „S-a constituit o grupare de for]e – Grupul de armate «General Antonescu» – format\ din Armata 11 german\ [i armatele 3 [i 4 române. De[i pus\ sub comanda nominal\ a lui Ion Antonescu, respectiva grupare ac]iona dup\ ordinele generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane“527. În temeiul autorit\]ii conferite de Ion Antonescu trupelor germane din Moldova, amiralul Canaris, [eful Abwehrului, sose[te în data de 24 iunie 1941 la Ia[i f\r\ s\ cear\ permisiunea sau s\ informeze autorit\]ile române[ti, SSI-ul aflînd abia în ziua în care s-a produs vizita. Conform anchetei desf\[urate dup\ pogrom, Canaris a controlat planul de ac]iuni pentru asigurarea spatelui frontului [i a avizat m\surile împotriva evreilor. La Ia[i se aflau concentrate atunci elementele înaintate ale tuturor serviciilor secrete germane – Gestapo, 527 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 1, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1989, p. 365.


509

Geheime Feld Polizei (Poli]ia de campanie), SD-ul (Poli]ia de siguran]\), SS-ul, precum [i 16 000 de germani din organiza]ia Todt. Ace[tia au preg\tit, cu sprijinul legionarilor locali, declan[area pogromului, luînd autorit\]ile române prin surprindere. O alt\ prob\ a erorii politice grave f\cute de Ion Antonescu fa]\ de dreptul fundamental al suveranit\]ii este c\ în zona Ia[i se intra cu autoriza]ie vizat\ de autoritatea german\, fapt atestat [i de Eugen Cristescu, [eful SSI, care, pentru a-[i putea trimite oamenii în zona Ia[i spre a se informa asupra evenimentului a trebuit s\ ia aprobare, autoriza]ie de intrare de la germani528. Acesta este un fapt intolerabil, pe care numai Uniunea Sovietic\ l-a mai aplicat Armatei sau serviciilor secrete române. Avem îns\ de la Antonescu, spre deosebire de Bodn\ra[, alte preten]ii. Ast\zi, pogromul de la Ia[i este pus pe seama românilor, inclusiv pe seama lui Antonescu, de[i acesta nu a avut nici un rol direct. Mult timp istoricilor români le-a venit foarte greu s\ apere adev\rul, pentru c\ ar fi trebuit s\ recunoasc\ faptul c\ Antonescu a cedat suveranitatea ]\rii pe o por]iune de teritoriu, f\r\ s\ fie împuternicit de cineva pentru aceast\ decizie. Nici nu avea cine, expresie a regimului dictatorial [i personal pe care îl conducea. De[i se folose[te des sintagma „aliat al Germaniei naziste“, Ion Antonescu a angajat România al\turi de Germania nazist\ cu titlu personal, f\r\ s\ semneze un tratat cu aceasta. Din cauza acestei erori, soarta României a fost legat\ de interesele politice [i de capriciile personale ale lui Adolf Hitler. Führerul avea s\ transmit\ Lega]iei germane de la Bucure[ti, la 23 mai 1941, înc\ înainte de ini]ierea conflictului armat cu URSS, c\ generalul von Schobert „este responsabil pentru ap\rarea întregului spa]iu român, cu m\sura c\ el poate preda [efului misiunii Militare 528

Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti. Memorii (1916-1944), Ed. Roza Vînturilor [i Ed. R.A.I., Bucure[ti, 1994, p. 200.

510


germane ap\rarea României ca sarcin\ autonom\, îndat\ ce Armata a 11-a de atac p\r\se[te teritoriul român“529. A[adar, cam asta credea Hitler despre cine de]ine autoritatea pe teritoriul României. Am putea crede [i noi c\ Antonescu a fost în[elat, dar în timpul întrevederii cu generalul Antonescu din 12 iunie 1941 de la München, liderul nazist nu [i-a schimbat atitudinea: „La sfîr[it s-a mai abordat problema Comandamentului suprem din România. Führerul i-a explicat lui Antonescu c\ el [Führerul] inten]ioneaz\ s\-l lase s\ apar\ în fa]a poporului român drept comandant suprem în acest spa]iu“530. Oricît de dureroas\ ar fi concluzia simpl\ a acestor raporturi, pozi]ia Conduc\torului statului român în fa]a lui Hitler este inferioar\ [i umilitoare. Pentru a nu mai exista dubii, vom ar\ta c\ istoricii militari români au dezv\luit în 1989 c\ trecerea Prutului de c\tre Armata român\ s-a f\cut în baza „Ordinului de opera]ii nr. 0129 al Armatei 11 germane [aplicarea ipotezei «München»] transmis Marelui Cartier General român la 25 iunie“531. Probabil c\, dac\ d\dea altcineva informa]ia asta, nu istoricii militari români, s-ar fi spus c\ este o nou\ tentativ\ de mistificare [i un nou atac antiromânesc. A treia eroare: decizia de a trece Nistrul. Decizia de a trece Nistrul a fost luat\ tot cu titlu personal, în mijlocul unei crize de s\n\tate, la care au existat martori. Ei – gen. Iacobici, gen. T\t\ranu [i Mihai Antonescu – au relatat ulterior cum a fost luat\ aceast\ decizie nefast\, pe fondul unei surexcit\ri delirante, în timpul c\reia, de[i se afla pe Nistru, d\dea ordine de rezisten]\ pe Olt, se ar\ta alarmat de un atac sovietic prin sudul Dun\rii [i prevestea distrugerea României532. A doua zi diminea]\, boala sa cea mai grav\ – o ciclotomie accentuat\ – l-a determinat ca, din starea de depresie de pe timpul nop]ii, 529

Antonescu-Hitler, vol. 1, p.87. Ibidem, p. 103. 531 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol.1, p. 371. 532 Colonel dr. Alesandru Du]u, Florica Dobre, „Opozi]ie sau conflict?“, în Revista de istorie militar\, nr. 1/1996, p. 28. 530


511

s\ sar\ brusc într-o stare de paranoia eroic\ [i s\-i comunice lui Hitler c\ decide personal trecerea Nistrului, f\r\ s\ cear\ socoteal\ nim\nui533. Ce nu se prea spune este c\ 23 de generali, în frunte cu [eful Statului-Major General, s-au opus deciziei de continuare a particip\rii Armatei române dincolo de Nistru [i au fost da]i afar\ din armat\ de c\tre Antonescu534. S\ treci în rezerv\ 23 de generali în plin r\zboi – printre ei aflîndu-se [i comandantul Amatei 4, gen. Ciuperc\ – trebuie s\ ridice un mare semn de întrebare în ochii oric\rui cet\]ean român onest. R\spunsul clarific\ [i o alt\ controvers\ recent\: sus]inerea tezei mare[alului c\ o armat\ „trebuie s\ mearg\ [i pîn\ la cap\tul p\mîntului“ pentru a-[i urm\ri [i înfrînge inamicul. Este o tez\ valabil\ a artei militare, dar ea trebuie s\ [i poat\ fi aplicat\. Altfel, r\mîne o formulare inspirat\ dintr-un tratat de art\ militar\. Armata român\ nu avea capacitatea s\ duc\ lupte dincolo de Nistru în mod independent [i, de aceea, unit\]ile române[ti au fost desf\cute din marile lor unit\]i na]ionale [i subordonate unor mari unit\]i germane. Ca s\ urm\re[ti Armata Ro[ie pîn\ în inima Rusiei, adic\ „pîn\ la cap\tul p\mântului“, î]i trebuie o capacitate de lupt\ [i logistic\ uria[\. Îndeplinirea principiului militar expus mai sus însemna capacitatea de aprovizionare, de asigurare logistic\, de comunica]ii, de refacere a trupelor [i de angajare a unor trupe proaspete – astfel de trupe trebuie organizate în spatele frontului, nu la sute de kilometri distan]\ – însemna conservarea intact\ a moralului trupelor [i, mai ales, o motiva]ie extrem de puternic\, a[a cum fusese cea de la eliberarea Basarabiei [i nordului Bucovinei. Nu întîmpl\tor r\sturnarea situa]iei celui de-al doilea r\zboi mondial s-a produs la Stalingrad pe 533

Pentru dosarul medical al mare[alului Ion Antonescu [i pentru felul în care starea lui de s\n\tate îi influen]a deciziile politice v. Alex Mihai Stoenescu, Armata, mare[alul [i evreii, Ed. RAO, Bucure[ti, 1998, pp. 470-485. 534 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol.1, p. 513.

512


sectorul de front unde fuseser\ amplasate unit\]ile române[ti, lipsite de echipament, mijloace de lupt\, hran\ [i de o motiva]ie solid\, alta decît iluzoria „Cruciad\ împotriva bol[evismului“. Între altele, cruciada nu poate fi declarat\ decît de Biseric\, dar parc\ a fost în istorie o nenorocire fatalist\ ca toate cruciadele, inclusiv cea împotriva bol[evismului, s\ fie, în primul rînd, foarte prost organizate logistic. Iat\ de ce argumentul unei ra]iuni militare pentru decizia unilateral\ a lui Ion Antonescu de a trece dincolo de Nistru cade în fa]a realit\]ii imediate din teren [i a protestului generalilor români, care în]elegeau foarte bine c\ Armata român\ este aruncat\ într-o aventur\. Despre protestul liderilor partidelor politice se cunoa[te. Important este îns\ c\, prin aceast\ decizie personal\, Ion Antonescu a scos ]ara noastr\ din calitatea de victim\ a agresiunii sovietice – calitate recunoscut\ prin Charta Atlanticului de SUA [i Marea Britanie – [i ne-a trecut în categoria agresorilor. Aceast\ mare eroare a mare[alului Antonescu ar r\mîne doar un fapt de istorie, dac\ nu ar reprezenta [i ast\zi baza argumentelor Rusiei în fa]a proiectului de tratat pe care suntem nevoi]i s\-l semn\m. Tot pentru aceast\ eroare Marile Puteri occidentale nu ne ofer\ nici m\car un oftat pentru tot ce am suferit sub ocupa]ia sovietic\. În concluzie, argumentele strict militare ale lui Ion Antonescu despre obliga]ia unei armate de a-[i urm\ri adversarul pîn\ la cap\t sunt puerile nu numai în plan politic, dar [i în planul ducerii efective a ac]iunilor de lupt\ pe timp de r\zboi, armata noastr\ de atunci nefiind preg\tit\ pentru o astfel de campanie, expunîndu-se, de altfel, cum s-a [i întîmplat la Stalingrad, erorilor de comand\ ale armatei germane. A patra eroare: punerea persoanei sale deasupra statului. Înainte de a declara r\zboi Statelor Unite [i Marii Britanii, mare[alul Ion Antonescu a avut la dispozi]ie o ofert\ de politic\ interna]ional\ din partea lui Iuliu Maniu. Acesta ob]inuse din partea Statelor Unite promisiunea c\ România va fi tratat\ ca un stat care nu-[i poate exercita liber op]iunile


513

de politic\ extern\, datorit\ ocupa]iei germane, astfel încît gestul s\u de a declara r\zboi marilor Alia]i occidentali nu-i apar]ine. Antonescu a refuzat aceast\ ofert\. Dac\ ar fi acceptat m\car o modest\ abilitate politic\, atît timp cît oricum, complet dezinteresat [i eroic, î[i asumase con[tient un deznod\mînt personal tragic, Antonescu putea foarte u[or s\ lase impresia c\ România se afla sub controlul efectiv al Germaniei naziste. De fapt, acesta a [i fost adev\rul, dar Ion Antonescu era urm\rit de un orgoliu nem\surat. Iuliu Maniu a crezut c\ Antonescu este, într-adev\r, dispus s\-[i sacrifice persoana pentru o situa]ie mai bun\ a României, îns\ s-a în[elat. El vedea guvernarea Antonescu drept un regim politic trec\tor, nu ca pe o op]iune liber\ a na]iunii, [i o clasificare a acestui regim drept unul de ocupa]ie german\, ceea ce, dup\ reinstalarea regimului democratic sub conducerea sa, ar fi acordat un alt statut României la conferin]a p\cii. Pentru asta a preg\tit actul de la 26 august 1944, dat peste cap de pripeala regelui [i a camarilei la 23 august, acela[i an, dar [i de înc\p\]înarea lui Antonescu de a nu se desprinde de parteneriatul cu o Germanie nazist\ care, ea, în primul rînd, nu-[i respecta angajamentele fa]\ de România. În finalul chinuitei sale cariere [i a unei vie]i str\b\tute de la un cap\t la altul de tragedie, Ion Antonescu va da, în preziua datei de 23 august 1944, un blam general de la[itate Armatei române – sutelor de mii de militari, între care unii îl mai iubesc [i ast\zi – apoi, la procesul s\u din 1946, va face [i declara]ia cea mai nefericit\: „Popor ingrat, nu meri]i nici cenu[a mea“. În preajma lui 23 august 1944, mare[alul era strivit de povara grea a soartei României. Este indiscutabil c\ a vrut s\ caute o solu]ie de ie[ire din r\zboi [i de salvare a ce mai putea fi salvat. Evenimente majore, care se desf\[urau ca un t\v\lug peste capul lui [i peste ]ar\, scoseser\ România din circuitul statelor care mai conteaz\. Ea mai era bun\ doar ca instrument al sl\birii frontului german. Putem admite c\ în zbuciumul sufletesc pe care îl tr\ia atunci, acest român nefericit [i singur a avut sl\biciunea s\ dea un blam Armatei

514


române, acuzînd-o de la[itate. A fost poporul român „ingrat“ cu Ion Antonescu? Dar plebiscitele, dar entuziasmul de la trecerea Prutului, dar sutele de mii de mor]i c\zu]i în Stepa Calmuc\, dar miile de supravie]uitori ai comunismului care îl mai plîng [i ast\zi? A cincea eroare: tratamentul aplicat Basarabiei [i Bucovinei. Decizia de a transforma Basarabia [i Bucovina în guvern\minte, dup\ ce fuseser\ eliberate, este o alt\ enigm\ a cazului Antonescu. Nimeni nu a reu[it pîn\ acum s\ explice nevoia de a organiza dou\ provincii române[ti ca ni[te teritorii str\ine ocupate militar, în loc s\ revin\ la situa]ia lor juridic\ [i administrativ\ din România Mare. Basarabia condus\ de un guvernator, func]ie inexistent\ în tradi]ia româneasc\, este un alt ordin suspect al lui Ion Antonescu. În [edin]a Consiliului de Mini[tri din 8 iulie 1941, cînd s-a pus în discu]ie revenirea Basarabiei la Patria Mam\, Mihai Antonescu va declara: „Atîta vreme cît ostilit\]ile continu\, atîta vreme cît statul român nu a f\cut un decret de anexiune a acestor teritorii, cu organizarea c\rora noi ne ocup\m, noi ne g\sim într-un regim de ocupa]ie belic\, iar nu de ocupa]ie ca mod de dobîndire a teritoriului. Prin urmare, aici se exercit\ o suveranitate de ocupant, iar nu de stat suveran. Pîn\ în momentul cînd vom face declara]iunea de anexiune formal\, [i aceasta n-o putem face decît în momentul cînd ostilit\]ile sunt terminate sau chiar ajung la un punct cînd ne îng\duie anexiunea formal\, pîn\ atunci, din punct de vedere al dreptului pur, noi ne g\sim într-o ocupa]ie militar\ [i regimul legal este condus de legile r\zboiului“535. Ce român î[i poate imagina Basarabia „anexat\“ de România, iar România instalat\ în Basarabia ca „ocupant“, iar „nu ca stat suveran“? Nu exist\ decît o singur\ explica]ie pentru acest act grav de tr\dare a idealului unit\]ii na]ionale: Ion [i Mihai Antonescu au declarat Basarabia teritoriu str\in ocupat de trupele 535

Problema evreiasc\. Stenogramele Consiliului de Mini[tri, vol. 2, p. 164.


515

române ca s\ poat\ aplica evreilor legile interna]ionale ale r\zboiului, nu legile statului român, din care Basarabia f\cea parte organic\. La fel, [i trecerea Transnistriei sub autoritate româneasc\. Ea ne expune din nou la critici interna]ionale, prin acuza]ia c\ am ocupat teritorii str\ine [i le-am administrat cu drept de cuceritor, ceea ce anuleaz\ argumentul nostru clasic, pe care s-au întemeiat toate r\zboaiele ]\rii, c\ întotdeauna ne-am ap\rat. Ast\zi trebuie s\ suport\m faptul c\ toate asasinatele germane din acest teritoriu (se vorbe[te de 75-80 000 de mor]i) sunt trecute în responsabilitatea noastr\, pentru c\ eram administratorii provinciei. Ar fi totu[i de subliniat c\ Antonescu a v\zut în de]inerea acestui guvern\mînt o moned\ de schimb pentru redobîndirea Transilvaniei. El voia ca la sfîr[itul r\zboiului s\ ì dea lui Hitler Transnistria [i s\ primeasc\ înapoi Transilvania de nord-vest pierdut\ prin Dictatul de la Viena. Ideea este generoas\ [i ilustreaz\ preocuparea permanent\ a mare[alului pentru cauza na]ional\. Putem trece [i peste faptul c\ Antonescu inten]iona s\ schimbe un teritoriu str\in pe un teritoriu de drept românesc, ceea ce nu este acela[i lucru. Problema este c\ acest schimb nu se putea face decît dac\ r\zboiul era cî[tigat de Germania. Ideea acestui schimb între Transnistria [i Transilvania demonstreaz\ c\ mare[alul Ion Antonescu a crezut pîn\ la sfîr[it în victoria final\ a Germaniei. Altfel, tranzac]ia nu-[i avea rostul, pentru c\ numai un nebun putea s\ conceap\ c\ Alia]ii înving\tori ar fi acceptat a[a ceva. Iat\, a[adar, cinci erori grave fa]\ de români, ale c\ror consecin]e le tragem [i ast\zi. De[i se acuz\ lipsa calit\]ilor politice la mare[alul Antonescu – tez\ neglijent\, care îi atinge [i pe Eminescu [i pe Iorga – trebuie ar\tat c\ eroul nostru a condus cu abilitate [i performan]\ o serie de ac]iuni politice, cum au fost: detronarea lui Carol II, negocierile cu partidele politice, organizarea plebiscitelor, succesele propagandei. Cauzele marilor sale erori se afl\ atît în uzura

516


st\rii sale fizice [i psihice, cît [i în faptul esen]ial c\ a condus o dictatur\ care i-a oferit, prin pr\bu[irea definitiv\ a vechiului sistem politic democratic al statului, posibilitatea [i condi]iile pentru a r\mîne singur în fa]a unor decizii cople[itoare. În sfîr[it, r\mîne s\ facem proba documentelor, odat\ cu revenirea arhivelor furate de URSS, [i asupra informa]iei c\ Ion Antonescu a ordonat comandan]ilor de unit\]i trimiterea în linia întîi a legionarilor [i împu[carea lor din spate în timpul luptelor. Dac\ acest ordin a existat, a[a cum îl atest\ martorii oculari [i unii de]inu]i români din Gulag, figura lui Antonescu va trebui înc\ o dat\ studiat\ cu aten]ie. Acest ordin nu are nici o explica]ie în plan politic sau militar. Este, în mod sigur, profund imoral.

Preg\tirile pentru ie[irea din r\zboi Urm\rind ac]iunile guvernului Antonescu, ale partidelor din „Opozi]ie“ [i ale frontului vom observa c\ au aspectul fabulos al unei por]ii de spaghete. Într-o farfurie cu margini definite (România), se r\sucesc, se lipesc [i se despart firele pastei, timp `n care cineva (URSS) tot m\nînc\ din ele. Problema noastr\ este c\ acel „cineva“ mînca [i farfuria. L\sînd gluma (amar\) deoparte, vom ar\ta c\, pe fondul abandon\rii României în responsabilitatea Uniunii Sovietice, încercarea disperat\ a for]elor interne de a salva situa]ia au continuat. Pe scurt, în timp ce Ion Antonescu încerca s\ reziste armatelor sovietice, pentru a ob]ine o ie[ire din r\zboi în condi]ii mai avantajoase, partidele politice negociau constituirea unui front politic comun care s\ gestioneze ]ara dup\ armisti]iu. Particularitatea care a dat diferen]a între coali]ia partidelor democratice, compus\ din PNL, PN} [i PSD, [i Partidul Comunist din România a fost aceea c\ aceast\ coali]ie nu-[i asuma r\spunderea semn\rii armisti]iului care


517

consfin]ea pierderea provinciilor estice [i l\sa un dubiu asupra instal\rii unei ocupa]ii sovietice de durat\, în timp ce agentura sovietic\ din România voia r\sturnarea regimului Antonescu [i capitularea necondi]ionat\ în fa]a Uniunii Sovietice. Din acest punct de vedere, în]elegerea partidelor democratice cu inamicul, reprezentat de agentura sa în România, a fost o coali]ie mai monstruoas\ decît a[a-zisa „monstruoas\ coali]ie“ împotriva lui Alexandru Ioan Cuza. În ianuarie 1944, preveni]i de occidentali asupra iminen]ei unei ofensive sovietice majore (ofensiva de la Uman), liderii coali]iei hot\r\sc ata[area Partidului Comunist din România la coali]ia proaliat\, inclusiv cu scopul de a-[i asigura un canal de comunica]ii direct [i favorabil cu URSS. Decizia a fost luat\ în unanimitate de Maniu, de Br\tianu [i de Titel Petrescu, numai c\, imediat dup\ ce au luat-o, au descoperit c\ habar nu au unde este Partidul comunist [i cu cine ar putea negocia în mod responsabil. {i Titel Petrescu [i Maniu aveau ni[te leg\turi sporadice cu personalit\]i cunoscute pentru vederile lor comuniste, ca Ralea, Petru Groza sau P. Constantinescu-Ia[i, la care se ad\uga Lucre]iu P\tr\[canu, aflat atunci în lag\rul de la Tîrgu Jiu. Liberalii îl cuno[teau pe Ion Gheorghe Maurer. Reamintim c\ nucleul de conducere al PCdR aflat în libertate, cu Fori[ în frunte, se g\sea sub controlul Siguran]ei, colabora cu Lega]ia german\ [i sonda din cînd în cînd agen]i ai spionajului britanic, iar conducerea româneasc\ a partidului, în frunte cu Gheorghiu-Dej se afla în închisoare. În plus, liderii democra]i doreau ca rela]ia lor cu Partidul comunist s\ se desf\[oare prin intermediul unor intelectuali ai partidului, motiv pentru care au c\utat mereu s\ vad\ în Lucre]iu P\tr\[canu un lider, de[i nu era. Bineîn]eles, „conspira]ia“ îi informeaz\ pe Ion [i Mihai Antonescu asupra acestei apropieri, astfel încît, tot la începutul anului, se întîmpl\ curioase eliber\ri de comuni[ti din lag\re, între care [i a lui Petru Groza, dar [i mutarea lui Lucre]iu P\tr\[canu cu domiciliu „for]at“ la Poiana }apului. Numai c\, odat\ eliberat [i vizitat de emisarii lui Maniu la

518


vila sa dintre Sinaia [i Bu[teni, P\tr\[canu le-a atras aten]ia c\ el nu conduce Partidul comunist, nu are leg\turi „superioare“ [i nici n-ar putea spune prea bine cine e la [efia partidului. Maniu a încercat atunci s\-l contacteze pe Mihail Sadoveanu. Acesta se refugiase la Rî[nov, cu gîndul s\ fug\ în Elve]ia dac\ vor intra în ]ar\ trupele sovietice [i se va descoperi inten]ia sa de a se înscrie în Mi[carea legionar\, chiar înainte de rebeliunea din 1941536. În sfîr[it, democra]ii ajung la P. Constantinescu-Ia[i, care le cere dou\ milioane de lei pentru refacerea Partidului comunist, din care o sut\ de mii pentru scoaterea liderilor din închisoare prin coruperea paznicilor [i vreo cinci sute de mii pentru organizarea de sabotaje. În fa]a acestei cereri, Mihai Popovici îi va spune lui P\tr\[canu: „Dup\ cît în]eleg eu din planul expus de prietenul d-tale, d-str\, comuni[tii, nu dispune]i de nici o organiza]ie [i vre]i s\ v-o face]i acum, cu banii no[tri [i ai liberalilor“537. P\tr\[canu i-a r\spuns „destul de jenat, c\ partidul s\u – neavînd o existen]\ legal\ de atî]ia ani [i cu o bun\ parte a cadrelor sale în închisori sau lag\re – nu dispune înc\ de o organiza]ie serioas\ [i c\ de-abia acum î[i va putea-o face“538. }\r\ni[tii vor refuza s\ dea mai mul]i bani peste suma de 50 000 de lei pe care o pl\teau lunar de cîtva timp lui Constantinescu-Ia[i, ca s\ nu moar\ de foame, în schimb liberalii vor pune la dispozi]ia lui P\tr\[canu un milion de lei pentru reorganizarea Partidului comunist. Cu ace[ti bani au fost închiriate case conspirative, s-au cump\rat ma[ini pentru deplasare prin Bucure[ti, au fost pl\ti]i cî]iva oameni pentru a-[i p\r\si serviciul [i a activa în Partidul Comunist din România [i au fost puse la cale dou\ sabotaje (incendierea a dou\ vagoane cistern\ pe Valea Prahovei, din garnituri destinate frontului). Cam asta a fost activitatea real\ 536

Ioan Hudi]\, op. cit., p. 173. Ibidem, p. 333. 538 Ibidem, p. 334. 537


519

a Partidului comunist în ilegalitate pentru r\sturnarea „dictaturii antonesciene“ [i cu banii grei da]i de liberali s-a întîmplat [i pu]inul din „lupta maselor pentru preg\tirea revolu]iei de eliberare na]ional\, antifacist\ [i antiimperialist\“. Singurul rezultat din tot acest efort organizatoric al comuni[tilor a fost constituirea teoretic\ a Frontului Unic Muncitoresc (FUM), ca un fel de coali]ie a partidelor socialiste [i comuniste, unde Partidul Social Democrat al lui Titel Petrescu se asocia cu diferite „partide“, PCdR, Madosz-ul, Partidul }\r\nesc-Ralea, Frontul Plugarilor, care erau compuse de fapt din cîteva persoane. Acest Front Unic Muncitoresc a fost înfiin]at prin [antaj la 1 mai 1944, comuni[tii informîndu-i pe social-democra]i c\ au întocmit un comunicat al Frontului [i c\ l-au dat deja publicit\]ii, de[i coali]ia nu se formase înc\. Unul din liderii comuni[ti, Constantin Agiu, avea s\ relateze dup\ r\zboi cum a decurs [antajul înpotriva PSD, reprezentat de {tefan Voitec, [i cum a lansat manifestul f\r\ ca acesta s\ fie semnat [i de celelalte partide-persoane: „Eu te anun] c\ manifestul a fost f\cut. Dac\ vrei î]i ar\t [i dumitale – [i eu am chiar exemplarul de atunci – a[a c\, dac\ vrei s\ semnezi, îl semnezi. Este o realitate, de acum în toat\ ]ara, manifestul s-a împ\r]it poate la ora asta. A[a c\ dumneata dac\ vrei, eu te sf\tuiesc s\-l semnezi sau s\ iei leg\tura cu [eful partidului dumitale“539. Agentura sovietic\ era interesat\ s\ se legitimeze ca partid de opozi]ie, în primul rînd, iar în al doilea rînd s\ creeze o baz\ politic\ pentru momentul ocupa]iei sovietice, manevr\ care i-a reu[it exclusiv datorit\ sl\biciunii Partidului Social Democrat. Iuliu Maniu, bine informat [i dotat cu mult\ experien]\, a în]eles inten]iile comuni[tilor astfel c\ nu a acceptat s\ negocieze cu acel FUM, din care n-a mai r\mas decît manifestul de pe 1 mai, [i a reu[it s\ atrag\ individual PSD în coali]ie, purtînd discu]iile numai cu P\tr\[canu [i ignorînd celelalte forma]iuni liliputane. 539

23 august 1944 în arhivele comuniste, p. 24.

520


La 19 martie 1944, cînd Ion Antonescu a fost chemat la o nou\ întîlnire de c\tre Hitler, Mihai Antonescu a cerut impacientat un sfat de la Alia]i, prin Cre]zianu, astfel încît mare[alul s\-[i poat\ defini o strategie de abordare a Führerului, `n func]ie de inten]iile Marii Britanii [i Statelor Unite fa]\ de România. R\spunsul a venit la 22 martie [i con]inea, în esen]\, cererea de a nu se duce la Hitler [i de a da o lovitur\ în spatele trupelor germane, f\r\ îns\ a promite [i o debarcare de sprijin. Acest r\spuns a venit dup\ ce Antonescu plecase la Hitler540. La insisten]ele lui Maniu, care transmitea de fapt un mesaj al lui Ion Antonescu, a fost cerut\ o nou\ precizare de la Alia]i. Al doilea r\spuns al generalului Wilson, comandantul for]elor aliate din Mediterana, venit la 29 martie, îi cerea lui Antonescu s\ ia leg\tura direct cu Moscova, prin intermediul unui general român c\zut prizonier la sovietici. Mare[alul Antonescu a refuzat s\ se angajeze într-o astfel de ac]iune, dar i-a împuternicit pe reprezentan]ii Opozi]iei s\ o fac\. A[a a ap\rut proiectul trecerii regelui Mihai I pe teritoriul ocupat de URSS, unde, împreun\ cu oameni politici da]i de partide s\ formeze un guvern în exil care s\ mobilizeze cet\]enii la revolt\ împotriva regimului antonescian [i care s\ determine o schimbare a atitudinii generalilor români de pe front. Gheorghe Barbul ne informeaz\ c\ aceea[i propunere a fost f\cut\ de sovietici [i prin canalul de la Stockholm: „Regele Mihai trebuia s\ se duc\ în Crimeea pentru a-[i asuma comanda trupelor române din peninsul\. Sau, înc\ [i mai bine, tot guvernul era invitat s\ p\r\seasc\ Bucure[tiul cu avionul pentru a veni s\ se instaleze undeva, în Rusia“541. Prin „tot guvernul“, sovieticii în]elegeau guvernul Antonescu în frunte cu acesta, fapt care a blocat ini]iativa, mare[alul refuzînd categoric un astfel de gest. El a în]eles cu aceea[i 540 541

Andreas Hillgruber, op. cit., p. 220. Gheorghe Barbul, op. cit., p. 196.


521

ocazie de ce îi cerea insistent regele Mihai s\ plece pe front „în inspec]ie“ [i de aceea i-a interzis deplasarea. Ini]iativa a fost îns\ preluat\ de Gheorghe T\t\rescu, împreun\ cu fostul rege Carol II, care a comunicat prin Jean Pangal c\ este gata „de a lua leg\tura cu Sovietele [i de a le propune formarea unui guvern român pe teritoriul românesc, [i ca eu s\ m\ proclam regent“542. Din acest moment, în jurul datei de 2 mai 1944, Carol II va intra în negocieri cu ambasadorul Umanski, acceptînd ca baz\ de discu]ii recunoa[terea apartenen]ei Basarabiei la URSS [i dreptul acesteia de a dizolva Armata român\ pentru a fi `ncorporat\ cu unit\]i separate în Armata Ro[ie543. F\r\ îndoial\ c\ o astfel de propunere era foarte atr\g\toare pentru sovietici, a[a c\ din acest moment varianta readucerii lui Carol II în ]ar\ a devenit serioas\ [i a declan[at atît o accelerare a comunica]iilor pe linie francmasonic\ (ro[ie), cît [i anumite preg\tiri din partea Moscovei. Întorcîndu-ne pu]in în timp [i în ]ar\, este de subliniat c\ a existat un moment cheie al negocierilor de ie[ire a României din r\zboiul contra alia]ilor, la începutul lunii aprilie. La 2 aprilie, generalul Wilson i-a transmis un mesaj ultimativ lui Maniu prin care îi cerea, de aceast\ dat\, r\sturnarea lui Antonescu. În seara acelea[i zile, Molotov organiza o conferin]\ de pres\ cu ziari[ti sovietici [i str\ini la care va face o important\ declara]ie, cerut\, evident, de alia]ii occidentali, [i în care se g\sea [i urm\torul pasaj: „guvernul sovietic declar\ c\ el nu urm\re[te achizi]ionarea vreunei p\r]i a teritoriului României sau schimbarea orînduirii de stat existente în România [i c\ ofensiva armatelor sovietice în interiorul României este dictat\ exclusiv de necesit\]i de r\zboi [i de faptul c\ trupele inamice continu\ rezisten]a“544. Data de 2 aprilie 1944 era, a[adar, un moment decisiv pentru definirea într-un contur mai precis a soartei României dup\ 542

Carol II, op. cit., p. 189. Ibidem, p. 192. 544 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 2, p. 576. 543

522


r\zboi. Observ\m – [tiind bine c\ Uniunea Sovietic\ nu [i-a respectat cuvîntul – cum Molotov a introdus în declara]ia sa oficial\ mai multe mesaje pentru Bucure[ti: primul era acela c\ Basarabia este definitiv pierdut\, pentru c\ la acea or\ trupele sovietice for]aser\ Prutul [i asigurarea c\ URSS nu urm\re[te achizi]ionarea vreunei p\r]i din România se referea la teritoriul de dincoace de Prut; declara]ia nu a fost f\cut\ la trecerea Nistrului, cum era normal, ci la trecerea Prutului. Al doilea mesaj era destinat lui Antonescu, asigurîndu-l cu abilitate c\ URSS nu va schimba orînduirea de stat existent\, adic\ regimul dictatorial-militar, [i c\ înc\ îl consider\ partener de negociere. În sfîr[it, al treilea mesaj era pentru Maniu, pe care Molotov îl avertiza c\ trupele sovietice î[i vor continua înaintarea atît timp cît Armata român\ va opune rezisten]\. Era un ultim îndemn la ac]iune. Declarîndu-i regelui c\ „Antonescu este un dezechilibrat [i ca atare, iresponsabil“, Iuliu Maniu îi cere regelui Mihai, în timpul unei audien]e din 3 aprilie, s\-l schimbe pe mare[al [i s\ formeze un guvern militar, care s\ nu implice responsabilitatea politic\. Bineîn]eles c\ regele nu avea mijloace pentru a face a[a ceva atunci. El s-a sf\tuit cu Ion Antonescu [i mare[alul i-a dat înc\ o dat\ asigur\ri c\ st\pîne[te situa]ia [i c\ va încerca s\-i opreasc\ pe sovietici pe un aliniament mai tare, linia fortificat\ N\moloasa-Foc[ani. Lipsa de r\spuns din partea românilor a determinat riposta violent\ a Alia]ilor occidentali, care au executat la 4 aprilie 1944 celebrul raid aerian devastator asupra Capitalei [i zonei Prahova. Practic, din acest moment Alia]ii occidentali î[i înlocuiesc dorin]a de a mai negocia cu partea român\ prin bombardamente masive. Capitala a fost bombardat\ în 4, 5, 15, 21 [i 24 aprilie, producînd aproape 2 500 de mor]i [i 2 000 de cl\diri distruse, între care [i Universitatea. Bra[ovul a fost bombardat în ziua de Pa[te, pe 16 aprilie. Zona Prahova a fost bombardat\ în 5, 18 [i 31 mai, apoi din nou capitala în 28 iunie [i Ploie[tiul în 9 [i 15 iulie 1944. Bombardarea unor obiective civile, ca Universitatea, cimitire, biserici, cartiere de


523

locuit, cum era celebrul Mimiu din Ploie[ti, a avut scopul de a produce descurajarea popula]iei [i de a for]a modificarea atitudinii acesteia fa]\ de guvern, adic\ ceea ce ast\zi se nume[te [i se aplic\ drept „bombardament strategic“. Deja în luna mai Iuliu Maniu era îngrijorat de avansul mare pe care îl avea Gheorghe T\t\rescu în rela]iile cu Moscova. De[i respins cu mare ostilitate de Maniu [i amenin]at cu judecarea, dup\ r\zboi, fostul prim-ministru liberal reu[ise s\-[i creeze o platform\ de imagine destul de bun\, fiind acceptat de Dinu Br\tianu pentru o `ntoarcere în PNL, ca secretar general al partidului, dac\ renun]\ la calitatea de [ef al Partidului Liberal, pe care [i-o aroga ilegal, apoi î[i p\strase o leg\tur\ eficient\ cu Mihai Antonescu prin intermediul unui general în rezerv\, care va deveni om cheie în evenimentul din 23 august 1944, Gheorghe Mihail. Acest general fusese dat afar\ din Armat\ de Ion Antonescu pentru acte de la[itate petrecute în timpul primului r\zboi mondial cînd, pentru a ascunde fuga din fa]a inamicului [i abandonarea unit\]ii sale, [i-a produs o ran\ în spate, cu complicitatea unui medic militar, declarînd apoi c\ rana a fost dobîndit\ în lupt\ [i c\ din aceast\ cauz\ nu [i-a putut salva unitatea de la decimare. Trimis în judecat\ pentru acte de la[itate, Gheorghe Mihail va ajunge pe c\i oculte în anturajul regelui Ferdinand, unde va activa mai mul]i ani ca „ofi]er de cas\“ implicat în tot felul de aranjamente de culise. A r\mas cu acelea[i apuc\turi [i sub Carol II, fiind unul din cei doi generali care i-au cerut suveranului s\-l aresteze pe Ion Antonescu în noaptea de 5 spre 6 septembrie 1940. Abil [i el, Ion Antonescu nu l-a trecut în rezerv\ pentru încercarea de a-l asasina în faptul loviturii de stat anticarliste, ci î[i va argumenta decizia prin impostura în care se g\sea Mihail înc\ din primul r\zboi mondial, reamintind astfel cazul lui opiniei publice. Este de în]eles astfel de ce Mihail îl ura de moarte pe mare[alul Antonescu [i era, în continuare, adeptul suprim\rii sale, idee care a surîs [i comuni[tilor la un moment dat. Acest Mihail f\cea, a[adar, leg\tura între T\t\rescu [i Mihai

524


Antonescu [i figura în „ordinea de b\taie“ a grupului militar contactat de T\t\rescu. „Filiera folosit\ pentru rela]ia cu URSS a fost aceea din 1943: Richard Franasovici, Eduard Bene[, Moscova. {i a func]ionat. Bene[, prin Franasovici, îi r\spundea la 28 iulie, telegrafic, pe adresa Ministerului de Externe de la Bucure[ti, transmi]înd invita]ia Guvernului Sovietic de a veni la Moscova, împreun\ cu delega]ii Coali]iei Na]ional Democrate, pentru a discuta condi]iile ie[irii României din r\zboi [i ale armisti]iului“545. Telegrama a fost oprit\ de Mihai Antonescu [i n-a ajuns la T\t\rescu. Prin intermediul lui Grigore Niculescu-Buze[ti a aflat de ea [i Maniu, ceea ce i-a sporit furia împotriva fostului prim-ministru carlist. Aceasta este celebra telegram\ de la Moscova despre care s-a spus gre[it c\ a sosit în ziua de 23 august [i a fost ascuns\ de Buze[ti sau ignorat\ de Maniu. Liderul ]\r\nist a v\zut pericolul ca T\t\rescu s\ semneze armisti]iul cu Uniunea Sovietic\ în numele unui guvern pe care acesta îl forma pe teritoriul românesc ocupat deja de trupele Armatei Ro[ii, guvern care ar fi fost, cu certitudine, recunoscut de Alia]i [i instalat apoi de URSS la Bucure[ti. Astfel, cea mai serioas\ posibilitate de în]elegere cu Uniunea Sovietic\ [i singura [ans\ ca armisti]iul s\ fie semnat în condi]ii normale, de pe pozi]ii, a fost compromis\. Între timp, sub impresia puternic\ produs\ de bombardamentele devastatoare ale Alia]ilor occidentali, regele Mihai I hot\r\[te s\ treac\ la ac]iune, ini]iind sondaje [i consult\ri cu anumi]i generali cunoscu]i drept adversari ai lui Ion Antonescu. S-a format un grup din generalii S\n\tescu, Aldea [i Mihail, care i-au explicat care sunt riscurile unei ie[iri din r\zboi cu germanii în ]ar\. Ca fapt important, pe S\n\tescu reu[e[te s\-l trimit\ în zona frontului unde va lua 545

Petre }urlea, op. cit. , p. 41.


525

contact cu mai mul]i generali [i comandan]i de unit\]i combatante, încercînd s\-i conving\ de inutilitatea rezisten]ei, de nevoia semn\rii unui armisti]iu, dar mai ales de realitatea juridic\ a func]iei de Cap al O[tirei, care apar]ine regelui. Cu toate c\ mul]i v\d rolul regelui Mihai limitat la momentul 23 august, influen]a tîn\rului suveran asupra evenimentelor a început s\ se fac\ sim]it\ dup\ 4 aprilie 1944. Mihai I în]elesese c\, prin continuarea bombardamentelor, care, conform posturilor de radio str\ine, urm\reau „distrugerea integral\ a tuturor ora[elor [i o soart\ foarte vitreg\ în viitor“, exist\ riscul ca tocmai Alia]ii, de care depindea viitorul, s\ devin\ odio[i în ochii cet\]eanului de rînd. {i cum bombardamentele erau anglo-americane, toat\ nefericirea locuitorilor lovi]i de raiduri, ca [i a celor nevoi]i s\ se refugieze, se rev\rsa asupra Marii Britanii [i Statelor Unite. Admirator constant al acestora, regele Mihai I risca s\ fie lipsit de orice credibilitate atunci cînd încerca s\-[i conving\ supu[ii de nevoia armisti]iului cu anglo-americanii. Orienta]i atunci, ca [i acum, gre[it în ce prive[te mentalitatea poporului român, anglo-americanii au crezut c\ aplicarea terorii va mi[ca for]ele sociale c\tre o revolt\ antiantonescian\, f\r\ s\ în]eleag\ c\ majoritatea zdrobitoare a poporului român vedea în Antonescu o victim\. Efectul a fost c\, în timp ce nem]ii îi exploatau, apoi i-au bombardat, în timp ce englezii [i americanii îi bombardau [i ei în ora[e, sovieticii au p\rut ca ni[te eliberatori [i au fost primi]i cu flori în Bucure[ti. Ar putea p\rea o mare eroare de gîndire strategic\, dar în realitate pe occidentali nu-i mai interesa România decît ca spa]iu pentru diversiunea care s\ ajute debarcarea din Normandia. De aceea, atunci cînd vorbim despre victime, la clasa politic\ româneasc\ trebuie s\-l ad\ug\m [i pe regele Mihai. Pe la sfîr[itul lui mai 1944 încep discu]iile între reprezentan]ii noii coali]ii [i Lucre]iu P\tr\[canu, apoi, în 13 iunie se hot\r\[te, în prezen]a lui Emil Bodn\ra[, constituirea Blocului Na]ional Democrat (BND) format dintr-un grup de conducere – Maniu, Br\tianu, Titel Petrescu [i P\tr\[canu –

526


numit „Conducere superioar\“, un „Birou politic“ format din Ghi]\ Pop [i Ioan Hudi]\ (PN}), Bebe Br\tianu [i C. Zamfirescu (PNL), Voitec [i Jumanca (PSD) [i Vasile Bîgu [i P. Constantinescu-Ia[i din partea PCdR, [i un „Comitet militar“ format din generalii Mihail [i R\[canu, colonelul D\m\ceanu [i Emil Bodn\ra[. D\m\ceanu, comandant al garnizoanei Bucure[ti, atr\sese de partea sa cî]iva subalterni – maiorul Rasoviceanu, maiorul Vi]eleanu [i locotenent-colonelul Cristea. To]i ace[ti ofi]eri nu aveau nici calitatea, nici capacitatea de a-l r\sturna pe Antonescu, astfel c\ preten]iile de mai tîrziu ale comuni[tilor despre ac]iuni în sînul Armatei [i importan]a unor ofi]eri colabora]ioni[ti sunt doar expresia propagandei pornite de la o realitate minor\, singurul ofi]er important, cu adev\rat, fiind generalul R\[canu, comandant al unei unit\]i de pe Valea Prahovei. De altfel, cel pu]in dou\ luni acel „comitet militar“ a studiat posibilitatea asasin\rii lui Ion Antonescu `n vila sa de la Predeal, undeva, pe Valea Prahovei, în timp ce se deplasa spre Bucure[ti sau pe front în dreptul unei unit\]i cu comandant atras în conspira]ie. Al doilea obiect al activit\]ii „comitetului militar“ a fost studierea posibilit\]ii trecerii generalului Aldea, împreun\ sau f\r\ Bodn\ra[, la sovietici. Iuliu Maniu îns\ a r\mas consecvent proiectului s\u de a-l determina pe Ion Antonescu s\ încheie armisti]iul undeva, pe front, [i apoi s\ dea o echip\ militar\ pentru un guvern sprijinit politic din spate. Pactul de constituire a Blocului Na]ional Democrat a fost semnat la 20 iunie 1944. Alertat [i de audien]ele lui T\t\rescu la regele Mihai I, ocazie cu care se stabilise o leg\tur\ prin re]eaua francmasonic\ cu fostul rege Carol II [i exista informa]ia de la Palat c\ Mihai este dispus s\ cedeze din nou Tronul tat\lui s\u, Iuliu Maniu se vede nevoit s\ accepte semnarea pactului cu comuni[tii. Totodat\, el va pierde energie [i timp pre]ios pentru a contracara aceste mi[c\ri ale du[manului s\u politic. Maniu ajunge la o concluzie definitiv\, în ceea ce îl prive[te, la sfîr[itul lunii iunie, concluzie care a avut influen]\ asupra Blocului Na]ional Democrat:


527

„Blocul celor patru partide nu e f\cut în vederea unei r\sturn\ri violente a lui Antonescu, lucru extrem de primejdios [i plin de mari riscuri, ci pentru a-i oferi regelui o baz\, o acoperire, pentru a avea autoritatea s\-i cear\ lui Antonescu s\ demisioneze în fa]a voin]ei unanime a ]\rii“546. Ideea cu „voin]a unanim\ a ]\rii“, de[i pare doar rizibil\ la prima vedere, era expresia unui plan de for]are a demisiei lui Ion Antonescu printr-o mare demonstra]ie pe str\zile Bucure[tilor, care s\ se opreasc\ în fa]a Consiliului de Mini[tri, s\ se transforme acolo într-o manifesta]ie de protest [i s\ cear\ demisia guvernului. Acest tip de ac]iune urma s\ fie organizat în în]elegere cu mare[alul, acesta s\ cedeze „voin]ei na]ionale“ [i, totodat\, s\-i pun\ la dispozi]ie un argument pentru ruperea rela]iei militare cu Germania nazist\. Conform aceluia[i plan, germanii urmau s\ se retrag\ din România f\r\ incidente, iar mare[alul s\ încheie armisti]iul cu anumite condi]ii, între care se afla [i cererea ca trupele sovietice s\ ocoleasc\ o zon\ „liber\ de trupe“ în care s-ar fi instalat noul guvern democratic. Pare o fantezie desprins\ din literatura romantic\, dar a[a gîndea Iuliu Maniu, iar colegii s\i cei mai fideli au încercat s\ o pun\ în practic\, cerîndu-le celorla]i trei membri ai Blocului s\-[i mobilizeze for]ele pentru marea manifesta]ie. Aici lucrurile s-au blocat. }\r\ni[tii abia puteau scoate pe strad\ cîteva sute de oameni, simpatizan]i ai filialei Bucure[ti care tocmai se afla într-un „r\zboi“ pentru alegerea noului [ef al filialei, liberalii se ar\tau foarte reticen]i, ei aflîndu-se, practic, la guvernare în echipa tehnic\ a Cabinetului Ion Antonescu – în plus, Mihai Antonescu le-a cerut s\ nu se implice – iar social-democra]ii nu puteau prezenta decît lista conducerii. ~n ceea ce-i prive[te pe comuni[ti totul este mai interesant, pentru c\ sumele imense, de peste un milion de lei, avansate lui Lucre]iu P\tr\[canu, aveau menirea s\ asigure o prezen]\ 546

Ioan Hudi]\, op. cit., p. 330.

528


masiv\ a muncitorimii la manifesta]ie. Joi 6 iulie 1944, P. Constantinescu-Ia[i prezint\ „Biroului politic“ o list\ a comuni[tilor mobiliza]i pentru marea adunare [i manifesta]ie din Bucure[ti: erau cu totul... 9 oameni! Lista con]inea „patru nume din partea organiza]iei lor din Capital\, trei din partea celei de la Ploie[ti [i dou\ pentru cea din Arad. Georoceanu [i Cezar au pufnit în rîs, întrebîndu-l dac\ Partidul comunist crede c\ nou\ oameni sunt de ajuns pentru organizarea unei mi[c\ri de strad\ în vederea r\sturn\rii guvernului Antonescu“ 547. Constatinescu-Ia[i a motivat atunci c\ ace[tia ar fi doar ni[te „delega]i“ care au misiunea s\ mobilizeze „masele“, urmînd ca în timpul manifesta]iei s\ primesc\ rolul de „oameni de ordine“. Numai c\ privind înc\ o dat\ lista, ]\r\ni[tii au constatat c\ cei patru „oameni de ordine“ din Bucure[ti erau chiar liderii Partidului comunist: P\tr\[canu, Constantinescu-Ia[i, Ranghe] [i Agiu. Situa]ia era total neserioas\. Liderii liberali [i ]\r\ni[ti au r\mas convin[i c\ P\tr\[canu [i Constantinescu-Ia[i [i-au împ\r]it banii între ei, ceea ce nu este exclus, avînd în vedere numeroasele cazuri de corup]ie întîlnite la nivelul conducerii PCdR, furturi din casieria partidului sau trafic cu aur, lame de ras sau obiecte de cult evreie[ti. Problema banilor cu care a fost finan]at Partidul Comunist din România în vederea particip\rii la „insurec]ia armat\ de eliberare antifascist\ [i antimperialist\“ devine [i mai clar\ odat\ cu publicarea dosarelor din Arhiva PCR, întocmite prin anii ’50 de departamentul de cadre al Comitetului Central, dosare compromi]\toare care vor sta la baza loviturii de palat date de Ceau[escu, atunci cînd a fost numit [ef al partidului. În plus, fa]\ de milioanele de lei ob]inute de la liberali [i ]\r\ni[ti, comuni[tii reu[iser\ s\ fac\ rost de alte cîteva milioane de lei de la Max Auschnit, care devenise peste noapte partizan al cauzei comuniste. Auschnit le-a pus la dispozi]ie [i armament, inclusiv tunuri [i branduri, grenade [i 547

Ibidem, p. 351.


529

pu[ti, împreun\ cu muni]ia lor, la uzinele sale de la Re[i]a. R\mînea problema cine s\ le foloseasc\. Atunci a ap\rut ideea constituirii unor „g\rzi patriotice“ preg\tite din timp [i conduse de Emil Bodn\ra[, care s\ aib\ acces rapid în ziua loviturii de stat la depozitele secrete constituite de Max Auschnit. Este foarte probabil c\, pîn\ în ziua de 23 august, Bodn\ra[ nu a reu[it s\ organizeze a[a-numitele „g\rzi patiotice“, de[i, la cererea expres\ a secretarului general Pîrvulescu, prezentase o list\ cu peste 12 000 de lupt\tori în Bucure[ti, 90 000 la Gala]i, 120 000 la Ploie[ti [i 70 000 la Bra[ov. {i Pîrvulescu, [i P\tr\[canu au rîs de el atunci, cerîndu-i m\car s\ taie dou\ zerouri, iar P\tr\[canu a mai spus c\ în condi]iile unor astfel de „efective“ comuniste nici nu mai e nevoie de Armat\ pentru debarcarea lui Antonescu [i gonirea nem]ilor din ]ar\. Informa]ia este confirmat\ de un alt lider al PCdR, celebrul Bellu Zilber: „În ziua de 23 august, cînd m-am dus s\ iau revolverele, am v\zut la Bodn\ra[ o l\di]\ cu o gam\ întreag\ de revolvere – de la 1840, 1870, 1920 – mi-a încropiat patru revolvere cu patru gloan]e. Zic: «\[tia sunt cei 12 000 de oameni înarma]i, m\i Emile, ce dracu?»“548. Ne[tiind exact de ce for]e dispun comuni[tii [i îngrijorat de posibilitatea folosirii banilor da]i de Auschnitt [i liberali pentru strîngerea unei mase de manevr\ stradal\ f\r\ control, Iuliu Maniu ia ini]iativa constituirii unor g\rzi patriotice ]\r\niste. Cum oameni nu avea, el reactiveaz\ vechea leg\tur\ cu Mi[care legionar\ [i intr\ în contact cu organiza]iile fostului Corp Muncitoresc Legionar de la Uzinele Malaxa [i Atelierele Grivi]a. Aceste grupuri muncitore[ti legionare aveau experien]a manifesta]iilor de strad\ [i luptaser\ în Bucure[ti pe timpul rebeliunii legionare. Ele au fost puse sub conducerea liderilor Organiza]iei Muncitore[ti a PN} [i astfel, în zilele loviturii de stat, pe str\zi, la Podul B\neasa sau pe [oseaua Nordului g\rzile patriotice ale 548


530


]\r\ni[tilor, de fapt legionare, au predominat. Anticipînd pu]in evenimentele, vom ar\ta c\ de la aceast\ colaborare a evoluat intrarea grup\rii legionare a lui Horia Comaniciu în PN} dup\ 23 august 1944, subiect de disput\ cu comuni[tii în timpul procesului din 1946. În lunile decisive iunie-iulie-august singurul fenomen important, dincolo de schimbul inutil [i steril de mesaje cu Alia]ii occidentali, a fost pozi]ia ferm\ a regelui Mihai I fa]\ de Iuliu Maniu, c\ruia i-a cerut cu insisten]\ lista guvernului pe care s\-l poat\ forma `n momentul ie[irii din r\zboi. Ziua de 23 august, trei zile dup\ marea ofensiv\ sovietic\ prin care a fost spart frontul, i-a g\sit pe actorii acestui eveniment major din istoria României în acelea[i pozi]ii fixe: Maniu refuza formarea unui guvern politic democrat [i cerea cu insisten]\ regelui s\-l conving\ pe Antonescu s\ semneze el armisti]iul; regele se l\sa impresionat de garan]iile oferite de Ion Antonescu [i îi cerea lui Maniu cu insisten]\ s\ formeze guvernul politic; Ion Antonescu era tulburat de erorile tactice f\cute de germani pe frontul din Crimeea [i Moldova [i c\uta o solu]ie militar\ pentru rezisten]a în aliniamentul N\moloasa-Foc[ani, de unde s\ poat\ semna un armisti]iu avantajos; agentura comunist\ sovietic\ din România c\uta un mijloc de a facilita înaintarea rapid\ a trupelor Armatei Ro[ii. Istoriografia român\ a fost intens derutat\ pîn\ acum de apari]ia episodic\ a unor documente [i m\rturii ale nesfîr[itelor canale de negociere cu Alia]ii occidentali, fiecare revendicîndu-[i o importan]\ mai mare decît cel\lalt. Trebuie s\ ne distan]\m cu atent\ observa]ie [i rigoare de aceste m\rturii ale fo[tilor diploma]i români, deoarece ele sunt partizane [i mai degrab\ legate de conflictele permanente din sînul emigra]iei pentru accesul la fondurile transferate în Occident, de orgolii [i de legitimarea unor situa]ii personale ale actorilor acestor negocieri diplomatice în ]\rile unde s-au refugiat. Informa]iile furnizate de ei sunt interesante [i importante pentru reconstituirea b\t\liei politice conduse de rege, antone[ti, partide pentru scoaterea ]\rii din marea criz\ în care se afla, dar nu con]in relat\ri ale unor ac]iuni determinante. În mijlocul dezordinii din colaborarea Guvernului cu Opozi]ia


531

pentru g\sirea unei solu]ii a ap\rut un fapt decisiv care a intervenit direct în cursul istoriei.

Secretul devans\rii loviturii `n 23 august 1944 Marea ofensiv\ declan[at\ de trupele sovietice în martie atinsese limitele „adîncimii misiunii strategice planificate de Înaltul comandament sovietic“ la jum\tatea lui aprilie 1944. Altfel spus, trupele sovietice î[i îndepliniser\ misiunea planificat\ în acea ofensiv\, atingînd aproape toate punctele strategice, se oprise pentru înt\rirea pozi]iilor [i refacerea efectivelor, a înzestr\rii [i a sus]inerii logistice. Urma o nou\ ofensiv\, pornit\ de pe acel nou aliniament. Intuind desf\[urarea luptei, comandamentul german, precum [i independent, Ion Antonescu i-au cerut lui Hitler s\ aprobe retragerea strategic\ a trupelor Axei pe un aliniament de ap\rare mai solid, zona fortificat\ N\moloasa-Foc[ani, deoarece aliniamentul pe care se g\seau era greu de ]inut în fa]a unei noi ofensive sovietice [i, oricum, era linia de front stabilit\ prin succesul inamicului, nu prin planificare proprie. La acea dat\, sfîr[itul lunii aprilie, frontul reprezenta linia la care se oprise pentru refacere înaintarea sovietic\. Hitler s-a opus acestei retrageri strategice, de bun sim] militar, a tergiversat emiterea unui ordin alternativ [i i-a cerut lui Ion Antonescu s\ trimit\ alte for]e române[ti pe front. Astfel s-a f\cut c\ în momentul declan[\rii noii ofensive sovietice, trupele germano-române au fost nevoite s\ se apere de pe pozi]ii foarte dezavantajoase. „În zorii zilei de 20 august, dou\ grupuri de armate (frontul 2 ucrainean al mare[alului Malinovski, de la nord de Ia[i, [i frontul 3 ucrainean al mare[alului Tolbuhin, la sud-vest de Tiraspol) [i-au început atacurile, prin baraje de artilerie cople[itoare, de cîte 1-2 ore, urmate de înaintarea unui num\r impresionant de blindate [i infanterie, sus]inute de

532


avioane de asalt în rase-motte (5-10 m în\l]ime). În fa]a lor, lucr\rile de înt\rire a trupelor române[ti au fost în parte p\r\site f\r\ lupt\ (diviziile 4, 5, 7 [i 21), unele chiar înainte de atac. Astfel, chiar din prima zi, penetr\rile ruse[ti ajunseser\ pîn\ la 20 km adîncime, iar în ora[ul Ia[i, aflat nemijlocit în spatele liniilor româno-germane, au avut loc lupte de strad\ înver[unate“549. Antonescu s-a deplasat urgent pe linia frontului, derutat [i el de lipsa de reac]ie a trupelor germano-române, [i a încercat s\ opreasc\ retragerea. În momentul în care pozi]ia fortificat\ de la sud de Ia[i a fost [i ea str\puns\, iar tancurile ruse[ti au început a înainta spre Vaslui, comandantul Armatei 4 române a ordonat retragerea general\, ceea ce a declan[at fenomenul de retragere în debandad\. Ofensiva din 20 august urm\rea p\trunderea [i înaintarea în Moldova de la nord la sud, simultan cu deplasarea în lungul Prutului astfel încît s\ fie t\iate posibilit\]ile de retragere ale trupelor germano-române din Basarabia. Practic, sovieticii inten]ionau s\ încercuiasc\ trupele din Basarabia prin închiderea cercului pe teritoriul României de dincoace de Prut. Pentru a salva situa]ia, Antonescu a ordonat replierea rapid\ a trupelor române[ti în spatele liniei fortificate Foc[ani-N\moloasa înainte ca sovieticii s\ blocheze posibilit\]ile de trecere a Prutului înapoi. Manevra a reu[it în ce prive[te majoritatea trupelor române[ti, dar nu le-a reu[it germanilor, grosul trupelor lor fiind blocat de sovietici, astfel c\ p\trunderea unor noi for]e germane pe teritoriul nostru a fost împiedicat\ prin ducerea ac]iunilor de lupt\. În acela[i timp, comandamentul german de la Sl\nic Moldova a întocmit un plan de evacuare a trupelor din zona Moldovei, peste mun]i, în Transilvania. Înc\p\]înarea lui Hitler de a refuza stabilirea ap\r\rii pe un aliniament puternic, e[ecul retragerii trupelor germane la timp, precum [i intrarea în ac]iune a planurilor de retragere german\ peste mun]i, în Transilvania, au creat 549

Mihnea Romalo, România în al doilea r\zboi mondial (1941-1945), Ed. Vestala, Bucure[ti, 2001, p. 101.


533

un gol relativ în efectivele combatante germane de pe teritoriul României, în timp ce for]ele române deveniser\, matematic, mult mai numeroase. Aceast\ realitate militar\, necunoscut\ de comploti[ti, a favorizat lipsa de reac]ie a trupelor germane la lovitura de stat din 23 august 1944. În planul ac]iunii politice, Ion Mocsony-Styrcea, mare[al al Cur]ii Regale, începe s\ dea semne de trezire la realitate [i s\ propun\ trecerea la ac]iune direct\ `mpotriva lui Ion Antonescu. Foarte influent în rela]iile cu regele Mihai I, el îi prezint\ suveranului un argument dramatic de valabil, care a avut menirea s\-l scoat\ din fascina]ia pe care o ar\ta fa]\ de mare[al. Mihai I mai avusese tentative de a-i ar\ta mare[alului îngrijorarea sa [i de a-i cere s\ fac\ modific\ri importante în orientarea politic\, dar de fiecare dat\ Antonescu îl dominase atît prin complexitatea argumentelor sale strategice, cît [i prin apelul la încrederea ce trebuia s\-i fie acordat\, în calitate de patriot. De data aceasta, Styrcea avea de partea sa o cazuistic\ politic\, în spatele c\reia se afla o cazuistic\ medical\, astfel c\ [i-a putut permite s\-i arate regelui c\ „nu ne putem lua dup\ salturile de umoare ale Conduc\torului, întrucît era a doua oar\ cînd amenin]a cu abandonarea cîrmei ca apoi s\ continuie a-[i face de cap. Leit-motivul lui cel mai puternic, durabil [i mereu reiterat era acela c\ nu-[i putea c\lca cuvîntul de soldat dat Führerului, [i eu îmi men]ineam p\rerea c\ amîndoi Antone[tii nu f\ceau altceva dec`t to play for time [a c\uta s\ cî[tige timp], dar nici unul nu era decis s\ înfrunte nu riscul luptei cu nem]ii, ci consecin]ele p\trunderii Armatei Ro[ii în ]ar\, conchizînd c\ nu avem dreptul s\ ne bizuim pe ei pentru a da lovitura“550. Într-adev\r, mare[alul Antonescu abuzase de oferta de a demisiona, dar niciodat\ nu o punea în aplicare [i nu l\sa loc pentru o solu]ie alternativ\. În acel fel, timpul a trecut f\r\ ca regele s\ se poat\ l\muri ce vrea exact 550


534


mare[alul [i cît de sincer este. În privin]a guvernului democratic promis de Iuliu Maniu, regele a primit de la Niculescu-Buze[ti – un apropiat al s\u, dar ]\r\nist – o explica]ie care a contat [i ea foarte mult în schimbarea atitudinii regelui spre fermitate. Buze[ti a ar\tat c\ „lentoarea deosebit\ cu care Maniu [i Br\tianu trataser\ chestiunea alc\tuirii guvernului, provenea din preferin]a lor pentru înf\ptuirea actului de c\tre Antonescu sau S\n\tescu, iar în ultimul timp [i din cauza greut\]ilor de a împ\ca rivalit\]ile interne între numero[ii pretenden]i la posturile ministeriale. Îi repugna, de asemeni, principiul unei lovituri de stat efectuate de factorul constitu]ional, care avea doar dreptul s\ schimbe guvernul [i deci aici nu trebuia s\ recunoasc\ a fi complotat pentru a uza de o prerogativ\ regal\ constitu]ional\. [...] Una era s\-i re]ii la Palat spre a-i scuti de r\pire de c\tre nem]i [i alta s\-i arestezi efectiv dup\ ani de zile de tacit\ coniven]\ între opozi]ie [i guvern pe chestiunea tratativelor [i planurilor de ie[ire din r\zboi la momentul cel mai propice pentru toat\ lumea“551. Iuliu Maniu tr\ia într-o lume ideal\, într-o democra]ie irepro[abil\, de legend\, fapt pentru care a [i fost strivit de realitatea Istoriei. Dar interven]ia lui NiculescuBuze[ti este important\ [i pentru c\ dezv\luie dou\ am\nunte cu adînci semnifica]ii în drama lui Maniu [i în soarta ]\rii: lupta din interiorul PN} pentru iluzoriile ministere ale viitorului guvern [i faptul c\ arestarea mare[alului Antonescu, ca [i închiderea sa în seif, erau prev\zute pentru a împiedica r\pirea lui de c\tre germani. Probabil c\, în concep]ia loialist\ a lui Maniu, mare[alul trebuia doar for]at s\-[i dea demisia, pentru a se putea face anun]ul de „primire a armisti]iului“ (de fapt, al capitul\rii necondi]ionate), dup\ care Antonescu urma a fi eliberat [i ajutat s\ dea noile ordine în Armat\. B\nuiala aceasta nu este lipsit\ de sens, deoarece vom constata în amintirile lui Gheorghe Barbul c\ acesta a 551

Ibidem, p. 210.


535

fost chemat la Palat, dup\ arestarea lui Antonescu, [i rugat s\ se duc\ la seiful unde erau ]inu]i Ionel [i Ic\, pentru a le cere s\ semneze un act oficial de demisie. Dup\ un timp de gîndire, Barbul a refuzat. Lucre]iu P\tr\[canu a fost invitat la Palat, unde regele Mihai I i-a împ\rt\[it decizia sa de a urma varianta cerut\ cu insisten]\ de comuni[ti, înc\ de la început, de arestare a lui Ion Antonescu, [i l-a asigurat c\ „tot aparatul de stat va executa f\r\ [ov\ire ordinul meu“. În fa]a acestei decizii, Lucre]iu P\tr\[canu i s-a adresat neprotocolar, dar încîntat: „V\ felicit, a]i vorbit de-a dreptul ca un comunist, da]i-mi voie s\ v\ strîng mîna“552. Ac]iunea a fost planificat\ pentru sîmb\t\, 26 august, cînd militarii germani se aflau în învoire. Atît Eugen Cristescu, cît [i mare[alul Ion Antonescu au cunoscut acest plan [i data la care urma s\ se pun\ în aplicare. Lipsa lor de reac]ie este relativ\, deoarece, în complexitatea rela]iilor stabilite între guvern [i „Opozi]ie“, nici Mihai, nici Ion Antonescu nu [i-au pus problema unei ac]iuni violente împotriva lor [i chiar au accelerat demersurile – mai ales Mihai Antonescu – pentru a pune cap\t r\zboiului cu Alia]ii. În opinia noastr\, ac]iunea din 26 august era un ultimatum pentru Ion Antonescu, în forma unei presiuni pentru a face gestul decisiv de a accepta armisti]iul, dar [i un gest de panic\ datorat înaint\rii trupelor sovietice în Moldova. Secretul devans\rii loviturii de stat porne[te de la teama regelui Mihai I c\ Ion Antonescu ar putea fi înlocuit de germani cu un Comandament german de ocupa]ie sau cu o echip\ legionar\ adus\ din Germania. Primul semn de serioas\ îngrijorare a ap\rut în momentul cînd Antonescu a fost chemat de Hitler la întrevederea din 5-6 august, care a fost [i ultima. Înainte s\ plece, Ion Antonescu l-a încredin]at pe rege c\ îi va pune lui Hitler, direct, problema ie[irii României din r\zboi [i îi va cere permisiunea, ca de la soldat la soldat, s\ semneze 552

Ibidem, p. 211.

536


armisti]iul cu Alia]ii. Argumentul mare[alului era c\, în conformitate cu în]elegerile personale dintre ei – iat\ o alt\ consecin]\ a erorii lui Antonescu de a face o alian]\ personal\, neoficial\ cu Hitler! – Germania se angajase înc\ din 1940 s\ dea României garan]ii de securitate [i s\-i apere teritoriul de o invazie sovietic\. Dup\ patru ani, aceast\ situa]ie devenise de actualitate, iar Hitler se dovedea incapabil s\-[i respecte angajamentul. Regele Mihai a intuit pericolul unei reac]ii violente din partea Führerului: „Ce m\ fac dac\-i spui asta [i nu v\ mai întoarce]i?“553 Antonescu va recunoa[te în timpul anchetei din 1946: „Aceast\ team\ a regelui a fost pentru mine capital\. M-am hot\rît s\ nu spun d-lui Hitler hot\rîrea luat\. I-am spus regelui: «Pune-l pe S\n\tescu s\ o fac\. Eu nu pot. Cu sila nu pot»“554. Gravitatea acestei situa]ii este înt\rit\ [i de faptul c\ aceast\ discu]ie între Mihai I [i Ion Antonescu s-a petrecut în diminea]a de 5 august, la Cartierul General al lui Antonescu de la Snagov, unde regele venise impacientat la 5 diminea]a. Mare[alul Ion Antonescu s-a întors de pe frontul din Moldova în ziua de 22 august, ora 18.00, convins c\ situa]ia este pierdut\. Aghiotantul s\u, colonelul Davidescu, îl va contacta pe Eugen Cristescu [i îi va comunica, în aceea[i sear\, c\ mare[alul preg\te[te o rezisten]\ temporar\ pe linia Foc[ani-N\moloas\ pentru a putea ini]ia solu]ia politic\. Tot în seara de 22 august 1944, Ion Antonescu îl cheam\ pe liderul ]\r\nist Ion Mihalache, cu care se va consulta pîn\ noaptea tîrziu. În 1990, revista Magazin Istoric a dezv\luit c\ în acea noapte Ion Mihalache i-ar fi m\rturisit mare[alului c\ liderii ]\r\ni[ti „s-au în[elat; au crezut în sprijinul anglo-americanilor, îns\ [i-au f\cut convingerea definitiv\ c\ ace[tia sunt total nepreg\ti]i de a indispune pe ru[i [i c\ suntem l\sa]i la totala lor discre]ie, ca [i Polonia [i poate alte ]\ri. În consecin]\, trebuie 553 554

Procesul mare[alului Antonescu, vol. 3, p. 435. Ibidem.


537

s\ ne consider\m o genera]ie sacrificat\...“555 Aceast\ informa]ie a înt\rit convingerea mare[alului c\ el [i România trebuie s\ „moar\ frumos“. În acest timp, Mihai Antonescu d\ ordin subsecretarului de Stat la Interne, generalul Pichi Vasiliu, s\ preg\teasc\ pentru a doua zi plecarea sa – a lui Mihai Antonescu – la Cairo pentru a semna armisti]iul. Totodat\, Mihai Antonescu i-a chemat pe ministrul plenipoten]iar Killinger [i pe împuternicitul economic pentru Balcani, Clodius, c\rora le-a comunicat c\ „dac\ în termen de trei zile nu aduc for]e suficiente, ca s\ refac\ frontul românesc, România î[i ia libertatea de ac]iune. Acest termen expir\ mîine, 23 august“556. Ne oprim aici un moment pentru a sublinia c\ miezul întrevederii lui Mihai Antonescu cu oficialit\]ile germane a fost un fel de ultimatum nuan]at, care se sprijinea pe cererea de a aduce trupe noi pe frontul românesc, [i se asprea prin termenul de trei zile acordat, termen legat indisolubil de data limit\ de 26 august pe care o acceptaser\ atît guvernan]ii, cît [i „Opozi]ia“. În lumina m\rturiilor cunoscute dup\ r\zboi, putem trage concluzia c\ între 21 [i 23 august 1944 atît generalii români, inclusiv mare[alul, cît [i generalii germani, comandan]i ai trupelor din România, au fost convin[i c\ linia Foc[ani-N\moloasa nu va putea fi ]inut\ mult timp, r\gazul acordat de oprirea ac]iunilor militare de c\tre sovietici fiind foarte scurt. Aceast\ realitate strategic\ a avut un efect direct asupra comandan]ilor militari români [i germani: românii, în frunte cu Ion Antonescu, au gr\bit apelul la solu]ia politic\, iar germanii au început s\-[i pun\ serios problema retragerii în Transilvania. Concluzia este completat\ [i cu o anumit\ particularitate, în ce îl prive[te pe mare[alul Antonescu, acesta dînd [i ordine care preg\teau o continuare a rezisten]ei armate în Transilvania, Armata român\ urmînd a se retrage împreun\ cu cea german\. Este 555

Dinu C. Giurescu, „Guvernarea Nicolae R\descu“, Ed. All, Bucure[ti, 1996, p. 19 (apud Magazin Istoric nr. 8, 1990). 556 Procesul mare[alului Antonescu, vol. 3, p. 196.

538


greu s\ ne d\m seama în ce m\sur\ acest proiect era autentic sau doar o perdea de fum a mare[alului pentru a se proteja de reac]ia german\. Cert este îns\ c\, în zilele de 24 [i 25 august 1944, cînd cei peste 5 000 de români afla]i la munc\ sau la studii în Germania au fost informa]i de autorit\]i asupra evenimentelor de la Bucure[ti, li s-a spus c\ regele Mihai I a tr\dat [i a trecut de partea ru[ilor, în teritoriul românesc ocupat de ace[tia, iar mare[alul Antonescu lupt\ în continuare împreun\ cu armata român\, al\turi de armata german\, comandamentul unic fiind în Ha]eg557. F\r\ îndoial\ c\ un astfel de plan a fost fluturat în acele zile decisive, îns\, ca urmare a întîlnirilor mare[alului cu Ion Mihalache [i Gheorghe Br\tianu, Conduc\torul a acceptat a[a numita solu]ie politic\, care era, de fapt, tot militar\, în schimbul unui document care s\ treac\ responsabilitatea ruperii „alian]ei“ cu Germania în sarcina „Opozi]iei“. Aici suntem obliga]i s\ subliniem din nou c\ cererea lui Ion Antonescu este destul de incorect\, atît timp cît patru ani nu a ]inut cont de nici o propunere a partidelor [i a mai [i strigat în gura mare c\ î[i asum\ întrega r\spundere pentru soarta ]\rii. Avînd în vedere informa]ia sigur\ c\ Ion Antonescu îl recomandase pe generalul S\n\tescu drept succesor al s\u la conducerea guvernului, odat\ cu semnarea armisti]iului, este de presupus c\ mare[alul a acceptat o formul\ militar\ de tranzi]ie, în fa]a înc\p\]în\rii lui Maniu de a refuza formarea guvernului politic. Suntem îns\ nevoi]i s\ preciz\m c\, în concep]ia mare[alului, „solu]ia politic\“ însemna apelul la un guvern al Blocului Na]ional Democrat, în]eles pe care îl d\dea formulei [i regele Mihai I, numai c\ prin „solu]ie politic\“, în stilul s\u alambicat, Iuliu Maniu vedea un guvern militar de tranzi]ie, f\r\ Ion Antonescu, pentru a-i 557 Aceast\ informa]ie mi-a fost dat\ de tat\l meu, pe care 23 august l-a surprins la studii la {coala Superioar\ de Construc]ii de Avioane de la Charlottenburg. Informa]ia este confirmat\ [i de fo[tii studen]i Lucian B\descu [i Mircea Ple[a.


539

satisface cererea de a nu-[i tr\da cuvîntul dat germanilor, dar avînd partidele „în spate“. {tim c\, de la Consiliul de Mini[tri din ziua de 23 august, Gheorghe Br\tianu a plecat s\ aduc\ documentul de garan]ie al Blocului care s\-l exonereze pe mare[al de r\spunderea schimb\rii atitudinii României, moment în care Ion Antonescu a reintrat în sala de [edin]e, unde, în stilul tipic al abera]iilor sale umorale, î[i anun]\ colegii c\ „partidele sunt la picioarele lui“. El mai ia decizia de a se instala la comanda trupelor române în ora[ul Bac\u, motiv pentru care îi trece puterile sale politice lui Mihai Antonescu, în calitate de prim-ministru, astfel încît acesta s\ fie deplin împuternicit s\ trateze semnarea armisti]iului la Ankara sau Cairo [i s\ asigure protec]ia noului guvern al Blocului politic, r\mas în ]ar\. Reconstituirea ideilor mare[alului Ion Antonescu va fi întotdeauna dificil\, el fiind foarte onest în toate relat\rile sale din timpul anchetei procesului s\u, dar [i la fel de unilateral, omul fiind, de fapt, credincios [i total convins de juste]ea gîndirii sale, oricît de complicate [i anormale ni se par nou\ ast\zi judec\]ile sale. De cealalt\ parte, generalul Aurel Aldea se deplaseaz\ pe frontul din Moldova [i, în noaptea de 21 spre 22 august, se întîlne[te cu un general sovietic „la m\n\stirea Ceahl\u, în sectorul Brig\zii române de sub comanda lui Teodorescu al c\rui sector de ap\rare era în Carpa]i, la dreapta Diviziei 3 de munte germane“558. Dup\ toate probabilit\]ile, generalul sovietic a repetat declara]ia lui Molotov din 2 aprilie, cu minciuna c\ nu se vor amesteca în politica intern\ a statului român. În diminea]a zilei de 23 august intervine de acum celebra întîlnire de pe lacul Snagov între Mocsonyi-Styrcea [i colonelul Davidescu, în care mare[alul palatului afl\ despre inten]ia Conduc\torului de a se deplasa pe front (la Bac\u), f\r\ s\-l mai vad\ pe rege. Styrcea mai aflase atunci c\ Antonescu se întîlnise cu comandan]ii germani Hansen [i 558


540


Gestenberg [i cu diploma]ii Killinger [i Clodius, pe care îi informase asupra deciziei sale de a reorganiza ap\rarea, în condi]iile în care România `[i lua libertatea de a se desprinde de Germania. Întreaga literatur\ a acestui moment se axeaz\ pe acest pericol al plec\rii lui Antonescu pe front f\r\ s\-l vad\ pe rege, dar la analiza atent\ a numeroaselor am\nunte ale loviturii de palat din 23 august natura acestui pericol nu este explicat\. De regul\, se argumenteaz\ c\, plecînd Antonescu pe front, el nu mai putea fi arestat pe 26 august. Nu suntem îns\ convin[i c\ ideea arest\rii sau suprim\rii lui Antonescu era atît de categoric acceptat\ de rege – ca s\ nu mai vorbim de liderii democra]i ai Blocului politic – [i chiar refuz\m s\ admitem c\ Mihai I a acceptat vreodat\ uciderea mare[alului. To]i doreau o demisie a lui Antonescu [i, eventual, o re]inere/ascundere a lui pentru a nu fi r\pit de nem]i. Totodat\, nu trebuie s\ uit\m c\ la acea dat\, 23 august, oamenii camarilei [i regele nu aveau acordul ferm al lui Maniu pentru concursul s\u la formarea guvernului sau, altfel spus, nu aveau guvernul care s\-l înlocuiasc\ pe cel al mare[alului. Variante ale ie[irii din criz\ se formulaser\ în num\r mare la discu]iile dintre membrii camarilei [i în dialogul cu liderii Blocului politic, mai ales cu comuni[tii P\tr\[canu [i Bodn\ra[, inclusiv arestarea sau suprimarea la Palat, pe front sau la Predeal, dar nimic nu era b\tut în cuie [i nici preg\tit în detaliu. Erau ipoteze, iar m\rturiile lui Styrcea arat\ c\ numai în diminea]a zilei de 23 august, dup\ ce au aflat de plecarea mare[alului pe front, membrii camarilei au hot\rît o ac]iune precis\: aducerea Conduc\torului la Palat pentru a-l for]a s\-[i dea demisia, iar dac\ refuz\, s\ se treac\ la re]inerea lui, inclusiv la preg\tirea seifului drept loc al izol\rii mare[alului. Pe de alt\ parte, situa]ia „solu]iei politice“ se schimbase, Mihai Antonescu devenind prim-ministru [i împuternicit s\ se deplaseze în acea zi la Cairo pentru a semna armisti]iul, în timp ce Ion Antonescu ]inea frontul. În]elegerea cu Mihalache [i Br\tianu pentru întocmirea documentului politic de garan]ii politice din


541

partea lui Iuliu Maniu [i a lui Dinu Br\tianu traseaz\ acum ceva mai clar linia existen]ei unei variante de ultim moment a ie[irii din r\zboi, ca urmare a unei în]elegeri între Antone[ti [i liderii partidelor democratice din BND. Nu avem informa]ii care s\ ateste c\ regele [i camarila ar fi [tiut de aceast\ manevr\, care îi scotea [i pe comuni[ti din joc, [i versiunea este înt\rit\ chiar de atitudinea lui Mihai Antonescu, cel care, venind la Palat în dup\-amiaza de 23 august, tot încerca s\-l conving\ pe rege c\ este preg\tit s\ plece pentru a semna armisti]iul. Regele nu [tia de noua ac]iune sau nu-l mai credea pe Mihai Antonescu. Oricum, regele pare mobilizat în aceast\ zi dramatic\ de o problem\ mult mai grav\, cu accente personale foarte ap\sate, [i anume: riscul de a r\mîne singur în Bucure[ti, în mijlocul unor trupe germane, rupt de rela]ia sa direct\ cu mare[alul, cu posibilit\]ile de a ac]iona asupra generalilor români de pe front foarte reduse, atît timp cît mare[alul îi conducea direct, la fa]a locului, [i cu o baz\ politic\ ezitant\. În aceste condi]ii, o ac]iune declan[at\ de rege [i legitimat\ public de c\tre suveran, îl expunea unei situa]ii critice, extrem de periculoase pentru el. Cheia declan[\rii ac]iunii în 23 august în loc de 26 august se afl\ aici. Toate tentativele f\cute pîn\ atunci în Europa de desprindere de Germania hitlerist\ se terminaser\ foarte prost pentru ini]iatori: Badoglio îl îndep\rtase pe Mussolini [i semnase armisti]iul cu Alia]ii, dar Mussolini a fost r\pit de germani [i readus la putere; Horthy încercase o mi[care, dar a fost arestat, iar la conducerea Ungariei a fost adus regimul pronazist care a declan[at teroarea asupra oamenilor politici ai vechiului regim [i a trimis 150 000 de evrei la Auschwitz; tentativa regelui Danemarcei de a sc\pa de influen]a german\ a e[uat [i ea; ru[ii ajun[i în fa]a Var[oviei se opresc ca s\ dea timp nazi[tilor s\ masacreze popula]ia, alte mi[c\ri încercate în Bulgaria [i Iugoslavia se terminaser\ înainte s\ înceap\.

542


Acesta este tabloul realist al riscurilor care planau asupra regelui Mihai I în condi]iile trecerii la orice fel de ac]iune de scoatere a României din r\zboi [i acestea sunt [i riscurile majore asumate de tîn\rul suveran în ziua de 23 august. Regele Mihai, r\mas izolat în Bucure[ti, cea mai vulnerabil\ ]int\, era con[tient c\ va fi arestat de germani [i era izolat informa]ional de manevrele lui Iuliu Maniu. Situa]ia personal\ grav\ a regelui a declan[at panica `n r`ndul membrilor camarilei [i totodat\ gr\birea loviturii, în condi]iile de improviza]ie pe care le cunoa[tem. Argumentul decisiv al trecerii la ac]iune a fost informa]ia furnizat\ de mare[alul Antonescu, c\ i-a cerut permisiunea lui Hitler s\ ias\ din r\zboi. Asta însemna o previzibil\ reac]ie violent\ a germanilor, adic\ arestarea mare[alului [i a regelui, g\sirea unui general progerman pentru conducerea statului [i aducerea unui guvern legionar din Germania. Pentru a contracara un desnod\mînt personal nefericit [i previzibil, regele [i camarila au insistat asupra venirii mare[alului Ion Antonescu la Palat. S\ nu ne formaliz\m [i s\ nu c\ut\m fapte eroice acolo unde nu sunt: în diminea]a de 23 august 1944 România era pierdut\. Fondul concret al situa]iei era dezorganizarea critic\ a conducerii ]\rii. Fondul ac]ional, cel care a declan[at curajul regelui, a fost pericolul p\r\sirii regelui în Bucure[ti f\r\ nici un sprijin [i eventualitatea arest\rii sale de c\tre germani, cum procedaser\ [i în alte locuri din Europa.

Lovitura de Palat Dou\ observa]ii esen]iale sunt necesare pentru a `n]elege actul de la 23 august 1944. Prima vizeaz\ terminologia [i se refer\ la precizarea c\ ceea ce s-a întîmplat la Palat se înscrie în categoria istoric\ de


543

lovitur\ de palat, care presupune îndep\rtarea de la putere prin violen]\ (arestare) a prim-ministrului [i a membrilor guvernului s\u (cu particularitatea c\ prim-ministrul î[i arogase calitatea de Conduc\tor al statului), f\r\ ca aceast\ ac]iune s\ fie corelat\ cu atitudinea explicit\ a altor for]e, cu voin]a na]iunii sau m\car cu sprijinul Armatei. Regele putea s\ aresteze guvernul, Armata s\ nu fie de acord, na]iunea s\ nu aib\ nici o reac]ie, iar alte for]e, cum erau cele germane, s\ intervin\ [i s\ anuleze orice efect al loviturii de palat. A doua observa]ie este c\ numai lovitura de palat nu este suficient\ [i nici nu poate fi considerat\ suficient\ în evenimentul din 23 august 1944. Ea s-a transformat în lovitur\ de stat în momentul în care regele [i-a asumat public conducerea statului, a dat ordine Armatei – iar aceasta le-a executat – na]iunea acceptînd aceast\ situa]ie prin manifestare favorabil\. Particularitatea reu[itei loviturii de stat din 23 august st\ în faptul c\ a existat o for]\ care a executat ordinele regelui, a acoperit prin legitimitate lovitura de palat [i a dat substan]\ schimb\rii regimului politic. Aceast\ for]\ fiind Armata, ceea ce s-a întîmplat la 23 august se nume[te puci, adic\ lovitur\ de stat militar\. Am avut un puci [i pentru faptul c\ rela]ia de for]\, decisiv\ în victoria loviturii, s-a stabilit exclusiv între Capul O[tirii (regele) [i Armat\, cu excluderea accidental\, prin devansarea loviturii, a oric\rui rol al factorului politic. De aceea, panica regelui [i a camarilei care a accelerat evenimentul a avut atît un rol pozitiv, schimbînd regimul, c`t [i un rol negativ, pentru c\ a suspendat legitimitatea politic\. În aceast\ bre[\ a p\truns cu rapiditate factorul extern, Armata sovietic\, împreun\ cu autoritatea politic\ acordat\ prin consens de Marii Alia]i, autoritatea aceasta înlocuind de facto autoritatea politic\ na]ional\ a ]\rii. Guvernul S\n\tescu a fost interpretat [i a avut destule simptome ca expresie a loviturii militare, fiind tratat ca atare. De aici [i mutarea locului de semnare a armisti]iului, de la Cairo la Moscova, [i întîrzierea

544


semn\rii acestui act fundamental. Autoritatea care decidea era deja extern\. Versiunea loviturii de palat a colonelului Emilian Ionescu, considerat\ de istorici drept ce mai apropiat\ de realitate, completat\ cu am\nunte veridice din alte relat\ri, confirm\ aceast\ ipotez\: Venit la palat în jurul orei 15.30, Mihai Antonescu cere regelui „s\-i permit\ s\ plece f\r\ învoirea mare[alului la Cairo, cu un avion, [i avînd depline puteri s\ încheie el armisti]iul. Mihai a refuzat categoric cererea sa [i l-a invitat s\ participe la audien]a cerut\ de Ion Antonescu“559. Pare straniu, la prima vedere, ca tocmai regele s\ fie categoric împotriva semn\rii armisti]iului de c\tre mîna dreapt\ a lui Ion Antonescu, adic\ ceea ce cerea de aproape un an, îns\ ra]iunea acestui gest este legat\ de problema personal\ a suveranului, l\sat în mîna germanilor, în timp ce reprezentatul guvernului semna acte f\r\ acoperire în fapte la Cairo. Orice acoperire cu fapte, f\r\ un control asupra Antone[tilor, îl expunea pe rege. Într-o alt\ versiune, cea a lui Mocsonyi-Styrcea, Mihai Antonescu se r\zgîndise din nou, a[teptînd un r\spuns din partea Turciei în leg\tur\ cu inten]ia acestei ]\ri de a intra în r\zboi sau de a-[i p\stra neutralitatea560. Privit\ de ast\zi, ideea lui Mihai Antonescu este nerealist\, dar atunci omul politic român î[i lega speran]ele de ni[te evenimente care ar fi urmat s\ se petreac\ rapid [i s\ schimbe soarta r\zboiului din Balcani. Ion Antonescu a sosit la Palat la ora 16.05. Audien]a s-a desf\[urat într-o cl\dire anex\, aflat\ în curtea din spate, pe locul unde ast\zi se g\se[te Sala Palatului. Au participat Ion Antonescu, Mihai Antonescu [i generalul S\n\tescu. „În camera din dreapta se g\seau: generalul Aldea, Niculescu Buze[ti, Styrcea, Mircea Ioani]iu [secretarul particular al 559 Antonescu, mare[alul României [i r\sboaiele de reîntregire, partea IV, Ed. NAGARD, Vene]ia, 1988, p. 462. 560 23 august în arhivele comuniste, p. 221.


545

regelui, n.a.] [i cu mine [Emilian Ionescu, n.a.]; pe un culoar din spate, maiorul Anton Dumitrescu [i cu cei trei plutonieri [Bîl\, Rusu [i Cojocaru]“561. Timp de aproximativ trei sferturi de or\, Ion Antonescu a prezentat situa]ia frontului [i a explicat de ce nu a semnat [i nici nu inten]ioneaz\ s\ semneze armisti]iul. Conform însemn\rilor f\cute de el pe agenda g\sit\ în seiful colec]iei de timbre a palatului, Ion Antonescu i-a explicat regelui de ce nu a gr\bit semnarea unui armisti]iu, ar\tînd pe rînd c\ a f\cut numeroase demersuri la Alia]ii occidentali, dar f\r\ s\ primeasc\ un r\spuns favorabil, [i c\ acceptarea condi]iilor puse de sovietici implic\ pierderea definitiv\ a Basarabiei [i a nordului Bucovinei, pierderea „beneficiului Chartei Atlanticului“(!), s\ „bag ]ara pentru vecie în robie, fiindc\ propunerile de armisti]iu con]in [i clauza desp\gubirilor de r\zboi neprecizate, care, bineîn]eles constituie marele pericol, fiindc\ drept gaj al pl\]ii lor, ru[ii vor ]ine ]ara ocupat\ nedefinit“562. În sfîr[it – [i ceea ce constituia principalul motiv al nesemn\rii armisti]iului – Ion Antonescu nu voia s\ întoarc\ armele împotriva Germaniei, datorit\ „consecin]elor viitoare asupra neamului a unui asemenea gest odios, cînd putem s\ ie[im din r\zboi oricînd dorim“563. Toate argumentele mare[alului sunt discutabile [i r\mîn ca subiect de inventar pentru orice reconsiderare a cazului s\u, dar din punct de vedere juridic ele sunt lipsite de substan]\ atît timp cît a existat trecerea Nistrului, ocuparea [i anexarea Transnistriei. În aceea[i interven]ie, Ion Antonescu l-ar fi informat pe rege asupra demersurilor ultimative f\cute 561

Antonescu, mare[alul României [i r\sboaiele de reîntregire, p. 462. Pentru urm\rirea precis\ a mi[c\rii actorilor acestui eveniment vezi o lucrare de excelent\ calitate analitic\: Mihnea Romalo, România în al doilea r\zboi mondial (1941-1945), Anexa 2, p. 123, schi]a cl\dirii [i traseele personajelor. 562 Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. 1, Ed. Saeculum [i Europa Nova, Bucure[ti, 1995, p. 50. 563 Ibidem.

546


pe lîng\ liderii partidelor democratice [i c\ urma s\ primeasc\ o „adeziune scris\“ înainte s\ vin\ în audien]\, putînd astfel s\ ì prezinte regelui întregul plan pentru „tratative de pace“. Dup\ cum era u[or de observat, adeziunea nu venise. Regele ar fi cerut ca aceste tratative s\ înceap\ imediat, dar mare[alul a solicitat un r\gaz de 24 de ore, timp în care Mihai Antonescu s\ primeasc\ r\spuns de la Berna [i Ankara la cererea sa de „consim]\mînt“ din partea Angliei [i Americii pentru a trata cu Rusia. Argumentul este incoerent, deoarece Alia]ii occidentali trimiseser\ în clar [i de mai multe ori mesajul c\ România trebuie s\ se în]eleag\ direct cu Rusia. Chiar Mihai Antonescu purtase negocieri prin Gheorghe T\t\rescu. Totul p\rea o nou\ [i obi[nuit\ amînare plin\ de contradic]ii. A[a cum ar\tam mai sus, tot oferindu-[i demisia [i comportîndu-se contrar declara]iilor sale, mare[alul Ion Antonescu î[i pierduse credibilitatea în ochii regelui. Nu ne d\m seama în ce m\sur\ toate argumentele invocate de mare[al l-au convins pe rege sau dac\ acesta a v\zut foarte clar relativa lor credibilitate, astfel încît decizia pe care a luat-o s\ fi fost consecin]a constat\rii c\ mare[alul fabula politic [i militar, punîndu-l pe el [i ]ara într-o situa]ie [i mai grav\. Credem îns\ c\ ceea ce a contat în decizia regelui Mihai de a-i aresta a fost informa]ia dat\ de mare[al c\ în aceea[i dup\-amiaz\ a[teapt\ r\spunsul lui Hitler la cererea transmis\ prin Clodius de a ie[i din r\zboi. R\spunsul urma s\ vin\ la 17.30. Or, acest interval putea s\ însemne mobilizarea for]elor militare germane pentru contracararea oric\rei tentative a României de a se rupe din rela]ia cu Germania. Era normal – [i evenimentele i-au dat dreptate regelui – ca orice om cu judecata întreag\ s\-[i dea seama c\ r\spunsul lui Hitler nu putea fi unul generos, în]eleg\tor [i conciliant. El nu putea fi decît identic cu cel de la Roma, Budapesta, Var[ovia, Copenhaga. Este clipa de panic\, poate îndrept\]it\, a suveranului, care iese din înc\pere [i, într-o stare de excita]ie maxim\, se sf\tuie[te cu membrii


547

camarilei sale. Ace[tia – generalul Aldea, Niculescu Buze[ti [i Mocsonyi-Styrcea – îi cer s\ fie ferm [i s\ rosteasc\ o formul\ clar\ de solicitare a demisiei: „Domnule mare[al, am ascultat expunerea dv. asupra situa]iei, nu sunt de acord cu propunerile dv., consider situa]ia foarte grav\, care pune în pericol chiar existen]a neamului românesc. Din aceast\ cauz\ v\ demit din func]ia de conduc\tor al statului“564. Cu toate c\ mai to]i istoricii accept\ versiunea aceasta drept cea mai plauzibil\, ea este totu[i, în opinia noastr\, foarte discutabil\. Avem rezerve în a crede c\ regele a rostit un text atît de lung, c\ l-a re]inut în aceast\ formul\ [i nu credem c\ tîn\rul de 23 de ani îi putea spune mare[alului c\ pune în pericol „existen]a neamului românesc“. Apoi, formula final\, cu demiterea din func]ia de „conduc\tor al statului“ se bate cap în cap cu logica actului în sine al demiterii, conduc\tor al statului fiind regele! Noi credem c\ regele a reintrat în sala de audien]\ [i a rostit o formul\ aproximativ\ – fie c\ „situa]ia e grav\“, fie chiar formula mult mai plauzibil\, acceptat\ de unii istorici, dar ceva mai ponderat\: „ar fi bine s\ v\ da]i demisia“ – apoi a p\r\sit înc\perea. În relatarea ulterioar\ a scenei exist\ tot felul de exager\ri, de la varianta unui ordin categoric, „Aresta]i-l!“, pîn\ la varianta unei bîlbîieli umile a regelui, urmate de un deranjament stomacal. Ele provin din fabulatoriul acestui eveniment [i sunt expresii ale unor interese propagandistice. De fapt, scena în sine este foarte pu]in important\, deoarece actul de autoritate al regelui fusese exprimat prin emiterea Înaltului Ordin de arestare a lui Ion Antonescu [i prin prezentarea acestui Înalt Ordin colonelului Emilian Ionescu, maiorului Dumitrescu [i echipei de subofi]eri, autorii materiali ai arest\rii. De aceea, este perfect posibil ca o alt\ versiune a scenei, în care regele a ie[it [i n-a mai revenit în sala de audien]\, acolo intrînd la ordin echipa de militari, s\ 564

Antonescu, mare[alul României [i r\sboaiele de reîntregire, partea IV, p. 463.

548


corespund\ adev\rului, dar s\ nu aib\ importan]a pe care o d\ versiunea. Faptul c\ regele Mihai n-ar fi avut curajul s\-l priveasc\ în ochi pe mare[alul Antonescu [i s\-l demit\ este un am\nunt valoros doar pentru literatur\. La un semn al colonelului Emilian Ionescu, echipa de trei subofi]eri condus\ de maiorul Dumitrescu a p\truns în sala de audien]\ (care era, de fapt, un birou de lucru), avînd armele în mîn\ [i îndreptîndu-le c\tre mare[al. „Ion Antonescu a r\mas surprins de apari]ia echipei [i, vociferînd, se adreseaz\ lui S\n\tescu, spunîndu-i: «Bine, S\n\tescu, ce înseamn\ aceasta? Intru ca un om pa[nic [i sunt tratat ca un criminal?» S\n\tescu, care întotdeauna s-a manifestat contra arest\rii lui Ion Antonescu, era desorientat“565. Versiunea mare[alului, care este cea mai apropiat\ de eveniment [i, în consecin]\, cea mai proasp\t\, pentru c\ a fost scris\ în seiful filatelic, confirm\ b\nuiala istoricilor c\ regele n-a spus nimic, iar echipa a intrat odat\ cu el: „Cînd eram în curs de discu]iuni [cu S\n\tescu, n.a.] [i în picioare, a[teptînd revenirea regelui, pentru a pleca, regele intr\ în camer\ [i în spatele lui apar un maior din garda Palatului [i 6-7 solda]i cu pistoalele în mîn\“566. Evident, fuseser\ doar trei subofi]eri [i nu putem în]elege confuzia mare[alului, atît în ce prive[te num\rul, cît [i în ce prive[te gradele militarilor, decît prin emo]ia [i revolta care l-au cuprins. A urmat scena cu gestul nervos al mare[alului de a duce mîna la buzunar s\-[i scoat\ batista, prinderea lui de bra] de c\tre maiorul Dumitrescu [i reac]ia violent\ a lui Ion Antonescu. Am\nuntul n-ar fi avut vreo importan]\ dac\ n-ar fi creat un moment de cump\n\, prin interven]ia lui S\n\tescu în favoarea arestatului, ordonîndu-i maiorului Dumitrescu: „Ia mîna de pe domnul mare[al!“ Antonescu putea profita de acest moment pentru a p\r\si înc\perea [i Palatul, îns\ colonelul Emilian Ionescu [i-a p\strat sîngele rece [i a ordonat: „Maior Dumitrescu, 565 566

Ibidem. Procesul mare[alului Antonescu, vol. 1, p. 52.


549

executarea!...“ Aresta]ii au fost du[i sub escort\ [i închi[i în seif. Era ora 17.05. De acum începea greul. Pentru ca lovitura de palat s\ reu[easc\ era nevoie de controlarea Armatei, central, prin Marele Stat-Major, [i local, prin trupele garnizoanei Bucure[ti. De aceea, primele m\suri au fost de trimitere a lui Mircea Ioani]iu la colonelul D\m\ceanu, comandantul garnizoanei, [i pe S\n\tescu la Marele Stat-Major pentru a prelua conducerea centralizat\ a Armatei. Pentru a-[i m\ri [ansele de succes, Mocsonyi-Styrcea l-a pus pe regele Mihai s\ semneze dou\ decrete preg\tite din timp, unul cu numirea lui S\n\tescu în calitate de prim-ministru [i al doilea cu numirea sa ca [ef al Marelui Stat-Major. În spa]iul alb al decretelor a fost trecut numele generalului S\n\tescu, iar acesta a hot\rît s\ plece la M.St.M., unde urma s\ fac\ uz de decretul cu calitatea de prim-ministru, dac\ i se opunea rezisten]\, sau de decretul cu calitatea de nou [ef al M.St.M, dac\ cei de acolo îl acceptau f\r\ probleme. Panica a fost m\rit\ la Palat în momentul în care a fost adus colonelul D\m\ceanu, „care era absolut livid“ c\ se trecuse la arestarea mare[alului f\r\ s\ fie anun]at, militarii din garnizoana Bucure[ti fiind programa]i în acea zi de miercuri la ziua de baie [i „to]i solda]ii erau în izmene“. El a cerut un r\gaz pîn\ a doua zi pentru a-[i putea pune unit\]ile în condi]ii de lupt\, dar regele a refuzat categoric: „Cum s\ r\mîn\ ]ara 24 de ore f\r\ guvern?“ Niculescu-Buze[ti a intervenit, recunoscînd c\ „nici noi nu [tiam c\ vor veni la Palat [Antone[tii, n.a.], cînd vor sosi [i dac\ va trebui s\ fie aresta]i“567. A fost repede contrazis de Ioani]escu, pentru a masca improviza]ia în care se petrecuse faptul. Atunci, noul prim-ministru al României va avea celebra replic\: „M\i D\m\cene, ui]i c\ [i M\r\[e[tii s-a cî[tigat în izmene; de ast\ dat\ o s\-i batem cu p... goal\!“ Apoi a plecat la Marele Stat-Major. 567


550


Este foarte important de ar\tat c\ generalul S\n\tescu nu a întîmpinat nici o rezerv\ din partea conducerii Marelui Stat-Major, în frunte cu generalul {teflea, dar este ast\zi foarte clar c\ regele [i grupul de comploti[ti nu au [tiut mai nimic despre pozi]ia real\ a militarilor din conducerea de stat-major. De[i propaganda comunist\ încearc\ s\ lege activitatea complotist\ a comuni[tilor de ac]iunile Marelui Stat-Major pentru a ar\ta nu numai unitatea de vederi, dar [i faptul c\ PCdR ar fi dat ordine Armatei în momentul 23 august, nici un om serios [i lucid nu poate s\ cread\ c\ cei trei sau patru comuni[ti activi din Bucure[ti – Bodn\ra[, P\tr\[canu [i P. Constantinescu Ia[i – puteau da „indica]ii pre]ioase“ generalilor din Armat\, inclusiv celor activi (Vasiliu R\[canu [i Constantin Nicolescu) atra[i de partea conspira]iei. De altfel, în relat\rile cu circuit intern ale lui Bodn\ra[ în fa]a unor comisii ale Partidului comunist, mul]i ani dup\ evenimente, acesta va recunoa[te c\ leg\turile lor în Armat\ se reduceau la cî]iva sergen]i sau mai[tri militari, prieteni sau cumna]i ai unor membri ai Partidului comunist, care furnizau informa]ii despre activit\]ile curente ale trupei. Adev\rul este c\, în cel mai mare secret, [eful Marelui-Stat Major, generalul {teflea, preg\tise înc\ din prim\vara anului 1944 un plan de lovitur\ de stat militar\, cu întoarcerea armelor împotriva trupelor germane, plan care avea numele de cod „Cosma“ [i urma s\ fie pus în aplicare în ziua de 12 iunie 1944568. El a fost amînat din cauza modific\rii echilibrului de for]e cu trupele germane din România, dar a r\mas în seiful sigilat al lui {teflea, ca plan de baz\ pentru momentul în care se putea da o lovitur\ de stat cu [anse de succes. Acel moment a sosit în seara de 23 august 1944. Iat\ de ce, în ansamblul evenimentelor, gesturilor [i atitudinilor legate de acel moment, acceptarea generalului S\n\tescu drept comandant sau prim-ministru de c\tre 568

România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 1, p. 566.


551

Marele Stat-Major al Armatei române a reprezentat un fapt mai important decît diferitele variante ale conspira]iei. În timp ce generalul S\n\tescu se prezenta la M.St.M., Niculescu-Buze[ti se deplasa în strada Schitu M\gureanu unde, într-o re[edin]\ conspirativ\, trebuia s\ se afle Iuliu Maniu. Buze[ti trebuia s\-l informeze asupra evenimentului [i s\-i cear\ preluarea conducerii noului guvern, ascunzîndu-i existen]a decretului de numire a lui S\n\tescu, chiar dac\ aceast\ m\sur\ fusese luat\ doar pentru a aduce Armata la ascultare. Conform versiunii ]\r\niste, Iuliu Maniu s-ar fi aflat în refugiu la Snagov, în timp ce Dinu Br\tianu era plecat la mo[ia Florica. Mocsony-Styrcea îi va acuza pe cei doi lideri de la[itate, afirmînd c\ [i Maniu, [i Br\tianu se aflau în Bucure[ti [i s-au ascuns în localit\]i din apropierea Capitalei, pentru a nu fi implica]i în „aventura“ declan[at\ de rege, „lips\ pricinuit\ în realitate de un triplu motiv: de a vedea întîi dac\ aparatul de stat va r\spunde apelului regal sau dac\ lovitura va fi parat\ [i-ncercarea r\sturn\rii alian]elor în\bu[it\ în sînge, pentru care eventualitate era fire[te mai «consult» a nu fi autorul principal, ci a putea pretinde a fi fost numit pe ne[tiute ca girant simbolic, apoi pentru a nu lua r\spunderea capitul\rii împotriva sovieticilor, [i last but not least, de a-l obliga pe P\tr\[canu s\ r\mîn\ [i el f\r\ portofoliu [i a reduce la maximum participarea efectiv\ a comuni[tilor la guvernare“569. Rezultatul refuzului liderilor politici democra]i de a se implica în lovitura de palat a avut un efect imediat [i unul de lung\ durat\. În primul rînd, regele [i camarila au trebuit s\ se descurce, [ansa lor fiind adeziunea Armatei, în condi]iile în care liderii politici democra]i, convoca]i la orele 20.00 în acea sear\, s-au prezentat la Palat abia la ora 9.00 din diminea]a de 24 august, „dup\ 12 ceasuri de la formarea guvernului [i [ase dup\ plecarea Majest\]ii Sale din Capital\“570. Rezultatul pe termen 569 570

23 august 1944 în arhivele comuniste, p. 233. Ibidem.

552


lung al acestei întîrzieri a fost scoaterea factorului politic din orice rol la conducerea statului, p\strarea unui guvern militar improvizat [i dispari]ia oric\rei reprezent\ri interna]ionale a ]\rii (cu excep]ia prestigiului regelui Mihai I). Prin interven]ia regelui la radio din noaptea de 23 august [i anun]area guvernului generalului S\n\tescu, dar mai ales prin ie[irea cet\]enilor în strad\ cu credin]a c\ România a semnat pacea [i a ie[it din r\zboi – una din marile diversiuni ale zilei de 23 august 1944 –, precum [i prin ascultarea ordinului regelui de c\tre întreaga Armat\, lovitura de palat se transform\ în lovitur\ de stat. În condi]iile înaint\rii trupelor sovietice f\r\ s\ întîmpine rezisten]\, reac]ia germanilor de a bombarda Bucure[tii a fost mai degrab\ o încercare de a face m\car minimum din ordinul de represalii al lui Hitler. Lovitura de stat reu[ise. Consecin]ele ei au fost nefaste. Dar consecin]ele ei au decurs din evolu]ia unor evenimente pe care actorii loviturii de stat nu le-au mai controlat, ei fiind convin[i de necesitatea schimb\rii, cu orice pre] [i cu orice risc, credincio[i îns\ ideii, în frunte cu regele, c\ actul lor curajos se va ad\uga ca argument puternic la generozitatea proverbial\ a Alia]ilor occidentali fa]\ de România. S-au în[elat. Imediat dup\ arestarea celor doi Antonescu, membrii camarilei regale au expediat o telegram\ lui Cre]zianu pentru a-i anun]a pe Alia]i asupra ac]iunii lor, dar [i pentru a le spune acestora c\ au preg\tit aerodromul de la Pope[ti-Leordeni pentru aterizarea avioanelor americane [i britanice care s\ aduc\ trupele occidentale. Ceea ce ne face pe noi ast\zi s\ zîmbim era pentru ei o uria[\ speran]\. Pentru c\ au fost urm\ri]i de cea mai bun\ inten]ie, pentru c\ au ac]ionat sub impulsul unui pericol personal – probabilitatea mare a unei reac]ii germane la cererea naiv\ a lui Antonescu de a ie[i din r\zboi cu aprobarea lui Hitler – [i datorit\ imaginii fictive pe care o aveau despre inten]iile Alia]ilor occidentali fa]\ de România, autorii loviturii de palat nu pot fi acuza]i de tr\dare, ci numai de o mare gaf\. În ciuda acuzelor care i se aduc, omul care pare s\ fi întîmpinat cu ochii deschi[i evenimentul, ca pe o schimbare a istoriei României


553

dintr-una nefericit\ într-una tragic\, a fost Iuliu Maniu. El s-a preg\tit înc\ de atunci pentru finalul carierei sale, p\strîndu-[i cu consecven]\ credin]a c\ luptînd pîn\ la cap\t, în ciuda tuturor eviden]elor, pentru un ideal irealizabil, va l\sa românilor m\car un model de ]inut\, de comportament [i de sacrificiu pentru o viitoare, cît de îndep\rtat\, trecere a României la democra]ie. Din p\cate, a[a cum vom vedea în volumul patru al acestui studiu, Iuliu Maniu a avut un singur urma[ – Ion Ra]iu.

Secretele loviturii de stat din 23 august 1944 Oricîte analize s-ar face asupra evolu]iei negocierilor cu Alia]ii, a manevrelor de culise din jurul form\rii Blocului Na]ional Democrat [i a motivelor care au determinat schimbarea atitudinii regelui fa]\ de Ion Antonescu, ele nu pot explica felul în care a reu[it o lovitur\ de palat dat\ de o mîn\ de oameni [i r\mas\ în clipa urm\toare în aer, s\ produc\ o r\sturnare de for]e atît de mare încît România s\ ias\ în cîteva ore din rela]ia cu Germania [i s\ treac\ la r\zboi contra ei, f\r\ nici o defec]iune. Cu toate c\ exist\ [i o versiune care pune accentele principale pe rolul Armatei în evenimentul de la 23 august 1944, dar pentru a ar\ta c\ ar fi existat o ostilitate germano-român\, nici ideea unei „tr\d\ri“ a aliatului, nici argumentul juridic c\ Armata a executat întocmai ordinul [efului ei suprem, regele, nu sunt credibile luate izolat [i exclusivist. Ajungînd la concluzia c\, pe de o parte, doar lovitura de palat nu era suficient\ [i absen]a componentei politice a îngreunat situa]ia, iar, pe de alt\ parte, c\ substan]a loviturii a fost dat\ de atitudinea Armatei, suntem nevoi]i s\ explic\m o serie de fenomene subterane care au permis cotitura rapid\, chiar dac\ autorii de notorietate ai acesteia – regele [i camarila – nu erau aviza]i asupra lor. De exemplu, putem afirma c\, la 23 august 1944, rela]ia mare[alului cu

554


conducerea Armatei se alterase într-un grad la care orice îndep\rtare a lui printr-o lovitur\ direct\, organizat\ de ofi]eri superiori, era posibil\. Imaginea mare[alului. Imaginea pe care [i-o conserv\ Ion Antonescu în anumite medii militare [i politice provine mai întîi din imaginea remanent\ a straturilor de jos, combatante, care n-au în]eles niciodat\ gre[elile politice [i strategice ale Conduc\torului, gre[eli care i-au adus în condi]ia de a pierde lupta cu inamicul cel mai s\lbatic al ]\rii, de a fugi în debandad\ spre ]ar\, de a suporta prizonierat [i lag\re prin Siberia. Ura lor împotriva comunismului [i a Uniunii Sovietice, care îi învinsese pe front, precum [i sentimentul de frustrare, de neputin]\, s-au transformat în nevoia de a glorifica ideea, inten]ia, curajul care-l caracterizau pe mare[al. Faptele de eroism, de bravur\, precum [i victoriile ofensivei antisovietice ale militarilor români din diferite e[aloane, de[i erau [i r\mîn acte secven]iale, s-au acumulat în dreptul imaginii lui Ion Antonescu pentru a contura profilul de conduc\tor al acestuia, cu toate c\ întreaga conducere a opera]iilor militare de pe teritoriul sovietic, la care au participat trupe române[ti, a apar]inut Înaltului Comandament German. Singurul adev\r strategic, istoric [i politic este c\ mare[alul Ion Antonescu a pus toate trupele române[ti în subordinea trupelor germane. Inclusiv pentru eliberarea Basarabiei [i nordului Bucovinei, Armatele 3 [i 4 române au fost puse în subordinea Armatei 11 germane. Directiva operativ\ nr. 35 din 15 iunie 1941 a Înaltului Comandament Român este ultimul ordin direct dat de Ion Antonescu trupelor române[ti, pîn\ la 20 august 1944 cînd hot\r\[te s\ reia conducerea trupelor române[ti combatante571. Iat\ a[adar 571 România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 1, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1989, p. 370. (Pentru a nu exista dubii asupra valorii acestor date implacabile, ar\t\m c\ printre autorii acestui remarcabil tratat de istorie militar\ sunt istoricii Florin Constantiniu, Ioan Scurtu, Ion Chiper, Mihai Retegan, gen. Mihai E. Ionescu, gen. Ion Talpe[, col. Alesandru Du]u, elit\ a istoriografiei române[ti militare.)


555

distan]a imens\ de la realitate la fabula]ie [i cît de puternic\ poate fi proiec]ia unei fic]iuni – conducerea de c\tre Ion Antonescu a luptei impotriva Uniunii Sovietice – în con[tiin]a unor oameni care au participat nemijlocit la lupte. Într-un singur loc a mai intervenit Ion Antonescu, la asediul Odessei, locul unei grave erori militare. Urm\rit de orgoliul s\u nem\surat, Ion Antonescu va refuza orice sprijin logistic [i militar – muni]ie, raiduri aeriene [i atacuri de blindate – din partea germanilor [i va produce un asediu al Odessei de dou\ luni, timp în care România a avut pierderi de peste 170 000 de oameni (70 000 de mor]i [i 100 000 de r\ni]i). Pentru a nu exista dubii asupra acestei catastrofe militare produse din vina lui Ion Antonescu, trebuie ar\tat prin compara]ie c\, pîn\ la 30 septembrie 1941, trupele germane, luptînd de la Baltica la Mediterana [i ducînd principalul efort de r\zboi împotriva colosului sovietic, au avut 116 908 mor]i. Este incredibil, dar numai în asediul Odessei, Armata român\ a pierdut, ca num\r al mor]ilor, echivalentul a 60% din pierderile în mor]i ale armatei germane pe un front de peste 3 000 km. A fost o adev\rat\ crim\ de r\zboi, s\ ordoni în secolul XX asediul unui ora[ ca în Evul Mediu, [i o umilin]\ s\ „cucere[ti“ Odessa numai atunci cînd s-au retras trupele sovietice, ca urmare a amenin]\rii de c\tre germani a Sevastopolului, frontul aflîndu-se în acel moment la peste 400 km dep\rtare de Odessa, în inima Rusiei572. A mai contribuit la eroizarea exagerat\ a lui Antonescu [i ceea ce s-a întîmplat în primii ani de ocupa]ie sovietic\, atunci cînd zeci de mii de ofi]eri au fost epura]i numai pentru faptul c\ au luptat contra Uniunii Sovietice, cînd s-a deschis primul proces abuziv în România, [i acesta a fost al generalilor, cînd s-au aflat detaliile mor]ii sale demne în fa]a unui 572 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 175. (Subliniem cu aceast\ ocazie c\ asediul Odessei nu este acela[i lucru cu evenimentele de la Odessa, cînd, în urma arunc\rii în aer a cl\dirii comandamentului, au fost executate cîteva sute de terori[ti.)

556


pluton de execu]ie infam. Chiar dac\ unii acceptau în gînd c\ Antonescu „mersese prea departe“ în acest r\zboi, ura împotriva comunismului [i a armatei sale ocupante se îmbog\]ea cu noi argumente în fiecare zi de abuz [i teroare sovietic\ în România, acumulînd [i mai mult\ dreptate de partea mare[alului. În perioada regimului Ceau[escu, figura exagerat\ a mare[alului a revenit, ca vehicul al propagandei despre „independen]a“ României fa]\ de URSS [i ca reactualizare antisemit\ a luptei impotriva „guvernului mondial“. Momentul august 1968, al cuvînt\rii curajoase a lui Nicolae Ceau[escu, a venit s\ reconfirme aerul difuz al nedrept\]ii f\cute mare[alului, apoi „bomba“ lui Marin Preda din Delirul a explodat pe un cîmp f\r\ obstacole. Ast\zi, baza ideologic\ a supraeroiz\rii mare[alului este ura remanent\ împotriva evreilor – f\r\ ca extremi[tii care o mai practic\ s\ [tie c\ Antonescu lucra mîn\ în mîn\ cu Filderman [i {afran – [i opozabilitatea sa la tentativa de folosire politic\ a fostului rege Mihai I, înc\ în via]\. Ast\zi, dup\ trecerea în secolul XXI, pozi]ia oficial\ fa]\ de personalitatea istoric\ a mare[alului Ion Antonescu este dictat\ de ostilitate personal\ – în cazul pre[edintelui Ion Iliescu, ostracizat de regimul antonescian – [i de interese de politic\ interna]ional\ – în cazul prim-ministrului Adrian N\stase, care dore[te s\ se legitimeze în calitate de democrat prin d\rîmarea statuilor unui dictator. Ac]iunea decisiv\ a Marelui Stat Major. Dac\ exist\ un autor al loviturii de stat din 23 august 1944, oricît ar p\rea de impersonal [i chiar partizan – avînd în vedere op]iunile personale binecunoscute – acela a fost Marele Stat-Major al Armatei române. {i nu este vorba numai de atitudinea din acea zi sau de anecdotica „executare“ a ordinului dat de Capul O[tirii – a c\rui autoritate real\ era nul\ – ci de o serie de ac]iuni mai mult sau mai pu]in oficiale, desf\[urate pe durata mai multor ani. Arhivele militare au furnizat, par]ial, înainte de 1990 o serie de documente care atest\ preocuparea conducerii militare a Armatei pentru limitarea efectelor


557

catastrofei produse de politica nefericit\ a mare[alului Antonescu, iar ast\zi adev\rurile ac]iunii sunt eliberate de orice restric]ii. Este destul de clar acum c\ Ion Antonescu, în primul rînd, a c\utat s\ orienteze conducerea Marelui Stat-Major c\tre o implicare total\ în trei proiecte: reorganizarea pe baze moderne a Armatei, participarea la eliberarea Basarabiei [i a nordului Bucovinei [i constituirea unei rezerve de for]e armate necesare eliber\rii Transilvaniei. Acest ultim subiect a condi]ionat în bun\ m\sur\ atitudinea [efilor Marelui Stat-Major fa]\ de Ion Antonescu, regele Mihai I [i for]ele politice din „Opozi]ie“. Dar atunci cînd vorbim despre rela]iile între mare[al [i M.St.M. – care însemna corpul de generali [i ofi]eri preg\ti]i s\ gestioneze comportamentul strategic [i operativ al Armatei, creierul institu]iei militare – va trebui s\ consider\m c\ au existat dou\ etape distincte ale rela]iei, care nu a fost doar de subordonare oficial\. În prima faz\ a rela]iei, Ion Antonescu a fost sprijinit de Marele Stat-Major pentru a învinge în lupta cu legionarii lui Horia Sima, în ciuda imaginii proaste pe care o avea generalul în rezerv\ în ochii strategilor de acolo [i a faptului c\ Legiunea – mai bine zis, imaginea ei sub Codreanu – se bucura de o mare popularitate printre ofi]eri. Lovitura pe care o primise Armata prin tr\darea regelui Carol II [i a ministrului }enescu, la pierderea f\r\ s\ trag\ un foc a Basarabiei, nordului Bucovinei [i nord-vestului Transilvaniei, a fost resim]it\ din plin. Îns\, pentru a în]elege mai bine atitudinile acelor strategi, trebuie coborît în mentalitatea specific\ militarului. Pentru ei, de exemplu, pierderea Basarabiei se produsese ca urmare a unei declara]ii de r\zboi a URSS, sub forma unui ultimatum pe care factorii de decizie politic\ l-au acceptat. Conform acestei concep]ii, care se bazeaz\ pe Dreptul interna]ional al ducerii r\zboiului pe uscat, România intrase în r\zboi cu URSS înc\ din iunie 1940, aflîndu-se în continuare în aceast\ stare pîn\ la 22 iunie 1941, cînd a trecut la contraatac. Unii istorici [i oameni politici nu asimileaz\ drept argument aceast\

558


realitate juridic\ [i accept\ anomalia decretat\ de Uniunea Sovietic\ înving\toare, c\ România a atacat-o la 22 iunie 1941. Militarii îns\ [tiau [i [tiu c\ Uniunea Sovietic\ nu a respectat nici termenii ultimatumului, c\ a ocupat ]inutul Her]a, apoi o zon\ a Deltei Dun\rii, c\ a capturat [i dus în prizonierat militari români surprin[i în Basarabia, c\ a oprit ca prad\ de r\zboi material [i armament al trupelor române, c\ a folosit deta[amente paramilitare de evrei înarma]i pentru a împiedica retragerea unit\]ilor române[ti dincoace de Prut, c\ a deschis focul împotriva e[aloanelor noastre, omorînd [i r\nind militari combatan]i. Toate acestea sunt acte de r\zboi recunoscute de documentele militare sovietice date publicit\]ii în ultimii ani. La nivelul Marelui Stat-Major se mai [tia c\ anumite unit\]i române[ti de dincoace de Prut, care nu fuseser\ implicate în retragerea din Basarabia, luaser\ ini]iativa local\ de a trece Prutul dincolo, cum a fost cazul generalului Glogojeanu în zona Gala]i, pentru a recupera material [i armament abandonat în timpul retragerii [i c\ trupele sovietice pe care le-au întîlnit s-au retras în grab\, crezînd c\ românii contraatac\. Adic\, în ochii conduc\torilor Marelui Stat-Major, se putea rezista, se putea lupta, se putea bloca înaintarea inamicului în Basarabia. Important pentru analiza noastr\ este concluzia c\ în mentalitatea strategilor români ]ara noastr\ se afla în r\zboi cu Uniunea Sovietic\ înc\ din 1940 [i c\ doar a[teptau refacerea for]elor pentru a trece la contraatac. Erau, totodat\, con[tien]i c\ vor avea nevoie de un aliat puternic, care atunci nu putea fi decît Germania. Într-un foarte scurt interval îns\, aliatul previzibil a dat României lovitura de moarte a Dictatului de la Viena. În aceste condi]ii, a[a cum arat\ documentele Arhivei M.Ap.N, Marele Stat-Major a ordonat generalilor comandan]i de trupe din Transilvania s\ se preg\teasc\ de lupt\ [i s\ nu respecte prevederile Dictatului. Ca s\ fim bine în]ele[i, vom ar\ta c\ disponibilul de mobilizare al României în 1941 era de 2,2 milioane de solda]i, ceea ce, chiar prost dota]i, însemna pulverizarea armatei Ungariei în cîteva zile. Iuliu Maniu, prin


559

leg\turile sale adînci în Armat\, a [tiut asta [i a[a a putut s\-[i construiasc\ baza politic\ a demersurilor sale de la Ploie[ti pe lîng\ Ion Antonescu, în vederea unei ac]iuni de rezisten]\ în Transilvania. Este momentul în care [eful Lega]iei Germaniei în România, Fabricius, intr\ în alert\, c\utînd o autoritate în stare s\ domine Marele Stat-Major român [i s\ pun\ în aplicare cedarea teritorial\. De aceea nu au fost ale[i Gigurtu, Manoilescu sau Gheorghe Br\tianu s\ conduc\ un guvern progerman. Aceast\ autoritate a fost g\sit\ în persoana lui Ion Antonescu. Fabricius l-a înzestrat pe generalul în rezerv\ cu argumentul forte c\, dac\ Marele Stat-Major ordon\ atacarea trupelor maghiare de ocupa]ie, înt\rite înadins cu trupe germane, România va fi imediat ocupat\ de URSS, iar Germania va trece peste trupele române[ti din Transilvania prin lupt\ [i va fi nevoit\ s\ ocupe zona petrolier\ Prahova. Nici Antonescu, nici cei de la M.St.M. nu puteau ignora o asemenea perspectiv\. Dar trebuie s\ lu\m deocamdat\ în serios, cu titlu de inventar, faptul c\ imaginea lui Ion Antonescu în ochii strategilor de la M.St.M. era a aceluia care oprise reac]ia Armatei române în Transilvania. Ca element negativ se mai ad\uga [i cunoa[terea faptului c\ Antonescu era un conduc\tor incomod [i discre]ionar. Au contribuit îns\ la cooperarea din prima faz\ dintre institu]ie [i Conduc\tor credin]a în patriotismul lui incontestabil, situa]ia politic\ efectiv\ a ]\rii [i garan]ia pe care a oferit-o Antonescu asupra cîtorva m\suri importante: refacerea imaginii Armatei, alian]a cu Germania în vederea trecerii la contraofensiv\ împotriva URSS [i promisiunea lui Hitler c\ va revizui deciziile Dictatului de la Viena, înzestrarea trupelor cu armament german modern. Ceea ce numim, de regul\, nucleul de conducere al Marelui Stat-Major – compus din generali [i ofi]eri conduc\tori [i subordona]i ai birourilor strategice [i operative ale acestei institu]ii – reprezenta un corp de militari cu grade diferite, dar cu func]ii [i responsabilit\]i decisive. De aceea, destituirea, trecerea în rezerv\ sau arestarea generalilor fostului minister

560


[i al Marelui Stat-Major, sub acuza]ia de tr\dare sau inac]iune la momentul pierderilor teritoriale, nu a însemnat destructurarea acestui nucleu. Unii ofi]eri au avansat, al]ii au fost adu[i de Antonescu [i numi]i în func]ii dup\ gradul de cunoa[tere a calit\]ilor acestora de c\tre el. Aici Antonescu a avut o politic\ de echilibru foarte bine gîndit\, pornind de la principiul c\ adev\rata lui autoritate [i consisten]\ politic\ va fi dat\ de sprijinul Marelui Stat-Major, gîndire care s-a dovedit întemeiat\ la momentul greu din timpul rebeliunii legionare. Nu numai pruden]a, dar [i inteligen]a l-au f\cut pe Ion Antonescu s\-l numeasc\ [ef al Marelui Stat-Major pe generalul Iosif Iacobici, excelent profesionist de orientare progerman\, altfel rival al lui. Împreun\ au preg\tit ac]iunea trupelor române în luptele pentru eliberarea Basarabiei [i probabil c\ pe Iacobici nu l-a deranjat trecerea Armatelor române[ti 3 [i 4 în subordinea Armatei 11 germane, pentru c\ planificarea ini]ial\ a Marelui Stat-Major chiar ar\ta c\, pentru a contraataca un inamic de dimensiunile URSS-ului, va fi nevoie de un aliat pe m\sur\. Este îns\ cert c\ atît Iacobici, cît [i M.St.M. au privit rela]ia dintre Armata român\ [i cea german\ ca pe o cooperare pe timp de r\zboi, pentru ducerea luptei împotriva aceluia[i inamic, cu scopul limitat al eliber\rii teritoriilor române[ti, astfel c\ absen]a unui tratat oficial de alian]\ între România [i Germania nu i-a interesat. Aceasta era o problem\ politic\. De altfel, documentele germane identificau România drept un Mitkämpfer, un „participant la lupte“. Mai trebuie ar\tat c\, `n momentul trecerii României la contraofensiv\ legitim\ pentru eliberarea teritoriilor ocupate de URSS în 1940, generalii Ion Antonescu [i Iosif Iacobici realizaser\ deja împreun\ o reorganizare par]ial\ a structurii Armatei române, îmbun\t\]ind calit\]ile sale combative [i dotarea. Procesul nu era terminat [i din acest motiv ceea ce [tim noi c\ a fost Armata 3 român\, de sub comanda generalului Petre Dumitrescu, a existat pîn\ la 2 iulie 1944


561

doar pe hîrtie, compus\ numai din comandament [i „lipsit\ de trupe“573. De[i Ion Antonescu a dat celebrul ordin „Români, trece]i Prutul!“ în ziua de 22 iunie 1941, Armata român\ a trecut Prutul abia în noaptea de 2 spre 3 iulie. Eliberarea Basarabiei [i a nordului Bucovinei a durat dou\ s\pt\mîni, pîn\ pe 17 iulie 1941. Realitatea statistic\ dovede[te c\, în luptele pentru eliberarea teritoriilor române[ti de dincolo de Prut am avut „4 112 mor]i, 12 120 r\ni]i [i 5 506 disp\ru]i, ceea ce reprezenta aproximativ 6% din efectivele angajate în opera]iile militare“574. De[i era angajat\ în luptele pentru eliberarea Basarabiei cu efective de aproximativ 360 000 de militari, este foarte interesant de constatat c\ România p\stra pe teritoriul ei de dincoace de Prut înc\ o armat\, cam tot de 350-360 000 de militari. Altfel spus, Basarabia [i nordul Bucovinei au fost eliberate cu aproximativ jum\tate din for]ele armate disponibile, cealalt\ jum\tate fiind p\strate în Regat (inclusiv partea din Transilvania r\mas\ la noi) cu scopul de a fi preg\tite în vederea recuceririi Ardealului ocupat. Ideea lui Ion Antonescu [i a strategilor de la M.St.M. era ca, pe m\sur\ ce luptele se îndep\rteaz\ de România [i în perspectiva unei victorii germane, încheierea r\zboiului s\ g\seasc\ ]ara noastr\ gata de a da o lovitur\ militar\ scurt\ Ungariei, într-o conjunctur\ favorabil\. În plus, strategii români voiau s\ se asigure c\ Ungaria, care era decis\ s\ mearg\ al\turi de Germania pîn\ în inima Rusiei, nu va primi vreun avantaj pentru acest gest de la Hitler. Numai c\ la 17 iulie 1941, ca urmare a unui ordin al lui Adolf Hitler, aprobat de Ion Antonescu, Armata 3 român\ a intrat în componen]a Armatei 11 german\ [i a trecut Nistrul, f\r\ acordul Marelui Stat-Major. Zece zile mai tîrziu, Hitler i-a scris lui Antonescu pentru a-i cere s\-[i treac\ [i celelate for]e peste Nistru, ceea ce echivala cu ie[irea trupelor 573 574

România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. 1, p. 366. Ibidem, p. 374.

562


noastre din situa]ia de eliberatoare ale teritoriului propriu [i cu trecerea lor `n pozi]ia de agresoare ale URSS pe teritoriul acesteia. Ion Antonescu i-a r\spuns lui Hitler c\ „nu pune nici un fel de condi]ii [i nu discut\ cu nimic aceast\ cooperare militar\ pe un nou teritoriu“. Apoi, mare[alul a f\cut public\ decizia sa nefast\. A urmat nenorocirea de la Odessa. Avînd acest tablou în fa]a ochilor, vom în]elege mai bine de ce, dup\ eliberarea provinciilor române[ti r\s\ritene, între Antonescu [i Marele Stat-Major se instaleaz\ a doua faz\ a rela]iei. Ea are în centru acea parte a colabor\rii care viza problema Transilvaniei. {i Antonescu dorea eliberarea nord-vestului Ardealului – nu aceasta este problema – dar situa]ia devenise extrem de tensionat\ deoarece Marele Stat-Major român primise informa]ia c\ Ungaria mobiliza tineretul românesc din zona ocupat\ [i îl trimitea `n linia întîi pentru a fi decimat, iar pe front, sub comand\ german\, la capul de pod de la Voznesensk, trupele ungare [i române intraser\ în conflict deschis575. Din acest moment, Ion Antonescu este cuprins de o anumit\ derut\, dorind cu orice pre] s\ ocupe Odessa – avea anumite argumente576 – [i apoi s\ retrag\ o parte din trupe, pentru a marca, inclusiv printr-o defilare, victoria militar\. Aceast\ mi[care a fost interpretat\ de popula]ie – mai ales cu ajutorul presei – nu numai ca o eliberare a provinciilor ocupate de URSS, ci [i drept o încheiere a particip\rii României la r\zboiul antisovietic. În acela[i timp, fie la solicitarea lui Hitler, fie din proprie ini]iativ\, Antonescu reangajeaz\ trupe române[ti peste Nistru, acceptînd în continuare intrarea lor în componen]a celor germane. Cu ajutorul cenzurii, aceste am\nunte nu erau cunoscute de marele public, dar este evident c\ Marele Stat-Major nu putea 575

Ibidem, p. 376. Dorea s\ ofere Armatei române prestigiul cuceririi unui ora[ important al inamicului [i îl interesa cercetarea arhivelor principalului centru de spionaj [i sabotaj antiromânesc, aflat înc\ din timpul revolu]iei bol[evice din 1918 în aceast\ localitate. 576


563

fi prostit. Cînd, la sfîr[itul anului 1941, a devenit clar c\ Germania planifica o mare ofensiv\ pentru anul 1942, expresie a e[ecului strategiei Blitzkrieg, iar Ion Antonescu s-a angajat cu titlu personal în fa]a lui Hitler s\-i pun\ la dispozi]ie noi for]e române[ti, conducerea Marelui Stat-Major român, în frunte cu generalul Iosif Iacobici, a deschis o controvers\ cu Conduc\torul statului. Motiva]ia principal\ a Marelui Stat-Major era c\, practic, tehnic, realist – cum dorea s-o ia Antonescu – Armata român\ era incapabil\ s\ duc\ lupte dincolo de Nistru. Mare[alul a ripostat violent, cerînd s\ nu-i fie pus\ la îndoial\ capacitatea de a gîndi strategic, ar\tînd c\ inamicul trebuie înfrînt, altfel România nu va putea beneficia de fructul victoriei. {tim ce-a urmat în prelungirea gîndirii sale strategice – a anexat Transnistria. În ce-l prive[te pe Iacobici, acesta a fost marcat personal de o scen\ care merit\ s\ fie reprodus\: „Fusesem chemat, împreun\ cu generalul T\t\ranu, la mare[al, care se afla bolnav în pat, avînd temperatur\ ridicat\. La întrevedere asistase [i Mihai Antonescu. Mare[alul ne chemase, în mod v\dit speriat de unele evenimente locale defavorabile de pe aripa de sus a frontului german. Ne ordonase a lua m\suri de prevedere pentru cazul unei eventuale replieri a acestui front, m\surile recomandate cuprinzînd regiunea Odessa-Nistru, spa]iul de deasupra Gala]iului [i frontul fortificat permanent de pe Siret-Foc[ani. Demoralizarea mare[alului fusese a[a de mare, încît, vorbind de posibilitatea retragerii frontului spre ]ar\, avea viziunea [i-[i exprima voin]a ferm\ de a se retran[a la nevoie [i o lupt\ cu Armata român\ chiar [i în vestul Olteniei. Am fost foarte impresionat de pesimismul mare[alului, dar apreciind c\ vorbesc cu un om cuprins de febr\, n-am intrat în nici o discu]ie contradictorie, luînd numai act de dorin]ele lui. P\r\sind camera bolnavului, am spus generalului T\t\ranu impresia mea de a fi vorbit cu un om anormal. Cît de aproape am fost de adev\r mi-a dovedit Mihai Antonescu, care, de[i cu des\vîr[ire str\in de problemele militare, totu[i, putuse constata c\ mare[alul i-a p\rut «tare speriat».

564


Bineîn]eles, întrevederea nu avusese, în ceea ce prive[te activitatea Marelui Stat-Major [i a Armatei, nici o urmare, c\ci apreciasem situa]ia strategic\ cu mult calm“577. Cum scena se petrecea în preajma Cr\ciunului 1941, cînd unit\]i ale Armatei române luptau deja dincolo de Nistru, Odessa fusese ocupat\, episodul delirant al mare[alului r\mîne de neîn]eles, decît dac\ accept\m posibilitatea unei viziuni paranormale, avînd în vedere c\, dup\ trei ani, în preajma lui 23 august 1944, Ion Antonescu planific\ ap\rarea pe Olt în caz c\ se pr\bu[e[te linia de pe Siret. Iat\ îns\ c\, exact în perioada 25-29 decembrie 1941, ie[ind din starea de depresie, Ion Antonescu ]î[ne[te pur [i simplu într-o stare eroic\, îl cheam\ la el pe colonelul dr. Spalke, ata[atul militar al Germaniei, [i îl roag\ s\-i transmit\ Führerului propunerea pentru „participarea masiv\ a armatei române la campania din prim\vara anului 1942“. Generalul Iosif Iacobici se va întreba, pe bun\ dreptate: „Cum se putea nu numai schimba, dar chiar inversa hot\rîrea anterioar\ a mare[alului de o importan]\ capital\, f\r\ ca Marele Stat-Major s\ fi fost invitat de a-[i da p\rerea înainte de a se lua aceast\ hot\rîre?“578 Numeroase alte m\rturii ale oamenilor foarte apropia]i de el – cum era generalul Ion Gheorghe – arat\ c\ mare[alul Ion Antonescu lua decizii influen]at de starea s\n\t\]ii sale. Realitatea regimului de dictatur\ pe care îl conducea, în care autoritatea se concentra `n mìnile unei singure persoane, a permis ca simptomele nefericite ale ciclotimiei sale accentuate s\ se transforme în decizii ale statului. A[a ne explic\m de ce [i Maniu, [i regele ajunseser\ la disperare în vara anului 1944, ne[tiind ce s\ mai cread\, Ion Antonescu schimbîndu-[i cu mare frecven]\ atitudinea fa]\ de semnarea armisti]iului. 577 Col. Dr. Alesandru Du]u, Florica Dobre, „Opozi]ie sau conflict?“ în Revista de Istorie Militar\ (RIM), nr. 1/1996, p. 28. 578 Ibidem, p. 29.


565

Dup\ dou\ încerc\ri nereu[ite de a schimba hot\rîrea nefast\ a mare[alului, ar\tîndu-i în dou\ rapoarte succesive eroarea strategic\ [i contrargumentele militare strict profesioniste ale trimiterii trupelor române[ti dincolo de Nistru, [eful Marelui Stat-Major, generalul Iosif Iacobici î[i d\ demisia la 17 ianuarie 1942. Cu generalul Iacobici se solidarizez\ nou\ generali ai Armatei române, apoi înc\ patru, to]i încercînd s\-l conving\ pe mare[al de incapacitatea practic\ a trupelor noastre de a duce lupte la mare distan]\ [i într-o total\ dependen]\ logistic\ de trupele germane. Mai era [i orgoliul specific militar, valabil în orice timp [i parte a mentalit\]ii specifice, ca trupele române[ti s\ fie subordonate organic unei armate str\ine. În timpul R\zboiului de Independen]\ din 1877, domnitorul Carol I condi]ionase participarea trupelor române[ti de trecerea acestora sub conducerea sa, prin]ul luînd în subordine [i trupe ruse[ti, apoi, în timpul primului r\zboi mondial, generalul Averescu fusese nestr\mutat în privin]a libert\]ii sale de a ordona trupelor române [i d\duse de p\mînt [i cu ru[ii, [i cu francezii lui Berthelot, cînd încercaser\ s\ se amestece în conducerea efectivelor sale. A[adar, pentru prima oar\ de la Asediul Vienei din 1683 trupele române[ti intrau în componen]a unor trupe str\ine. Ion Atonescu a intrat într-o nou\ criz\ delirant\, urm\rit de fantasma tr\d\rilor, a la[it\]ilor, [i a trecut la represalii împotriva Marelui Stat-Major [i a generalilor de la comanda Armatei, trecînd în rezerv\, cum am ar\tat, 23 de generali. Al]ii, speria]i de efectul acestei autentice decim\ri a conducerii Armatei române, s-au supus ordinelor lui de a continua luptele dincolo de Nistru, pîn\ la Stalingrad, con[tien]i c\ sunt implica]i într-o aventur\ militar\, dar f\cîndu-[i datoria cu onoare [i competen]\. Drama personal\ a mare[alului Ion Antonescu este cu atît mai mare, cu cît noul [ef al Marelui Stat-Major, generalul Ilie {teflea – prietenul s\u, cum se spune, de o via]\ – odat\ ajuns în aceast\ func]ie a în]eles c\ Iacobici avusese perfect\

566


dreptate [i a continuat, în secret, politica acestuia. Trebuie s\ le dea de gîndit istoricilor [i oamenilor politici care v\d la Antonescu numai p\r]ile bune faptul c\ generalul Iacobici, cunoscut ca filogerman [i excelent profesionist, ca [i generalul Ilie {teflea, prieten devotat al mare[alului, au avut o pozi]ie identic\ fa]\ de erorile grave, politice [i militare, ale Conduc\torului. Aici nu mai e vorba de scrisorile formale, strecurate pe sub u[\ de liderii politici, ci de conducerea superioar\ a Armatei. Noi nu punem în discu]ie comportamentul eroic, exemplar [i acoperit de onoare al militarilor români de pe frontul germano-sovietic, nici atitudinea antibol[evic\ a românilor, ci capacitatea efectiv\ de a ne arunca cu capul înainte într-o aventur\ politic\, sanc]ionat\ de SUA [i Marea Britanie, [i într-o aventur\ militar\ sanc]ionat\ dureros de Uniunea Sovietic\. Iat\ de ce „demersurile f\cute de generalul Iosif Iacobici [i ulterior de succesorul s\u la [efia Marelui Stat-Major, generalul Ilie {teflea, pentru oprirea trimiterii de mari unit\]i în est, au epuizat pîrghiile legale de ac]iune aflate la dispozi]ia Marelui Stat-Major [i au impus cu necesitate înc\lcarea con[tient\ a ordinelor date de Ion Antonescu“579. Generalul Ilie {teflea s-a comportat onest [i loial fa]\ de prietenul s\u. I-a cerut, cu titlu personal, privat, mare[alului s\ opreasc\ trimiterea de trupe în est, apoi i-a cerut-o printr-un act oficial, în scris, iar la finalul acestor demersuri, în ziua de 7 august 1942, [i-a dat demisia. Antonescu a f\cut o criz\ de nervi, ar\tîndu-i c\ nu mai are pe cine s\ numeasc\, neavînd încredere în nici un general, [i cerîndu-i cu insisten]\, în numele camaraderiei lor îndelungate, s\ revin\ asupra demisiei. Totodat\, [i aici este partea cea mai important\, i-a promis c\ nu se va mai amesteca în deciziile Marelui Stat-Major [i îl va consulta de cîte ori Înaltul comandament german îi va cere mi[c\ri ale trupelor române de pe frontul din inima 579



567

Rusiei. Cunoscîndu-l mai bine decît oricine, dar mai ales cunoscîndu-i afec]iunile fizice [i psihice, generalul Ilie {teflea hot\r\[te s\ ia ini]iativa sabot\rii particip\rii Armatei române dincolo de Nistru. Gestul pe care [i l-a asumat a fost de o imens\ responsabilitate, dar [i de un risc maxim. El a constituit la Marele Stat-Major un nucleu conspirativ de ofi]eri, cu care a convenit s\ încalce, s\ ocoleasc\ sau s\ anuleze în practic\ ordinele mare[alului, [i în acela[i timp s\ preg\teasc\ formarea unor unit\]i combatante pe teritoriul României, în perspectiva recuceririi Ardealului ocupat. Grupul secret de lucru era constituit din general Mardare Socrat, sub[ef al M.St.M., general Enache Borcescu, [eful Sec]iei organizare-mobilizare, colonelul Nestorescu, [eful Sec]iei dotare, coloneii Gheorghe Zamfirescu, Pantelimon Comi[el [i Valeriu {elescu. Începînd din prim\vara anului 1942, ei au întocmit situa]ii false prin care au „transformat toate diviziile de infanterie în divizii u[oare, reducîndu-le efectivele la 6 batalioane“. În realitate, {teflea le p\strase organizarea pe 9 batalioane [i 3 de mar[, trimi]înd pe front numai diviziile cu 6 batalioane [i p\strîndu-le în ]ar\ pe celelalte [ase. Totodat\, artileria de diferite calibruri a fost retras\ de la unit\]ile prev\zute s\ plece pe front la cererea germanilor, astfel c\, observînd proasta încadrare [i dotare a trupelor române[ti – cum constat\ [i Hillgruber f\r\ s\ fi [tiut secretul –, Înaltul comandament german ezita s\ introduc\ efectivele noastre în zone de lupt\. Apoi, cînd germanii au cerut cu insisten]\ înzestrarea [i preg\tirea pentru expediere a noi e[aloane, Marele Stat-Major s-a plîns c\ nu are armament modern, a cerut ca Germania s\-[i respecte angajamentele de înzestrare [i, în final, sub presiune, a luat armamentul unor unit\]i destinate frontului [i l-a dat altor unit\]i, astfel c\ jum\tate din e[alonul destinat frontului r\m`nea în ]ar\, din lips\ de înzestrare. În timpul acesta, unit\]ile militare ascunse prin acte false î[i conservau [i dotarea, [i înzestrarea. Sub aceast\ form\, {teflea [i Marele Stat-Major au reu[it s\ opreasc\ plecarea pe front, între 1942 [i 1944, a aproximativ

568


220 000 de osta[i580. Germanii erau convin[i c\ acesta este poten]ialul maxim al României, iar Antonescu nu mai în]elegea nimic. Extraordinara manevr\ secret\ a strategilor români [i-a atins culmea inteligen]ei [i abilit\]ii în prim\vara anului 1944, cînd, la ordinul categoric al mare[alului Ion Antonescu de a trimite pe front 29 de divizii de recru]i, Marele Stat-Major a împiedicat deplasarea. În al doilea rînd, {teflea a lansat o opera]ie de scoatere a efectivelor române[ti de pe front, retr\gîndu-le în ]ar\ sub diferite pretexte. Primele m\suri au fost s\ declare epidemii de grip\ [i febr\ tifoid\ printre solda]ii români [i s\ instituie carantine, care împiedicau controlul germanilor. „Bolnavii“ erau trimi[i cu acte în spatele frontului, la spitale din Transnistria [i Basarabia, dar în realitate erau adu[i direct în ]ar\. Aceea[i manevr\ era f\cut\ [i cu unit\]ile scoase de pe linia frontului [i care, în loc s\ se refac\ undeva, la cî]iva kilometri înapoi, erau aduse în ]ar\ cu trenurile care se întorceau cu „produse [i m\rfuri expediate de Guvern\mîntul Transnistriei“. A[a se face c\, la un efectiv total al Armatei române de 770 594 de militari, la 1 mai 1943, din care pe frontul din Rusia se aflau 112 232 de osta[i români, la 20 decembrie 1943, cînd efectivele totale ale Armatei cre[teau la 822 496 de oameni, pe front mai r\m\seser\ doar 63 413 militari581. Cifrele sunt elocvente. Întrebarea se pune, ce f\cea Marele Stat-Major cu trupele din ]ar\? Conform imaginii de ansamblu prezentate de volumul documentelor strategice [i operative descoperite [i sistematizate de Arhiva M.Ap.N., principalele efective au fost dirijate c\tre frontiera de sud, pentru a preveni un atac din spate al trupelor germano-bulgare, [i spre Transilvania, pentru a bloca orice încercare maghiar\ de manevr\ [i pentru a trece la contraofensiva de eliberare. Unit\]ile r\mase în zona central\ a Regatului erau plimbate cu garnituri de tren, cu ordin de 580 581



569

deplasare spre front, raportate ca aflate în mi[care, dar oprite pe cîmp [i întoarse cu alte denumiri, indicative [i acte. Astfel, o divizie plecat\ spre front cu denumirea „gruparea locotenent-colonel Panaitescu“ se întorcea dup\ o s\pt\mîn\ ca [i cum venea de pe frontul din Rusia, cu denumirea unei unit\]i care fusese acolo prin 1942 sau 1943, fusese retras\ în fapt, dar r\m\sese pe acte acolo [i abia acum primea ordin de retragere. La un moment dat, germanii au început s\ b\nuiasc\ sabotajul de la Marele Stat-Major român [i i l-au semnalat mare[alului Ion Antonescu, cerîndu-i s\ fac\ investiga]ii. {teflea [i-a oferit din nou demisia, îns\ rezultatul anchetei f\cute de mare[al a fost doar oprirea unei ac]iuni preg\tite de un grup de generali [i ofi]eri superiori de a-l r\sturna. Existen]a unui complot militar pentru îndep\rtarea lui Antonescu este confirmat\ de nota Ambasadei britanice la Washington din 12 februarie 1944, adresat\ amiralului Leahy, [eful statului-major personal al pre[edintelui Roosevelt582. A urmat apoi planul „Cosma“ de care am amintit, pentru îndep\rtarea mare[alului în ziua de 12 iunie 1944. Toate aceste ac]iuni n-au avut nici o leg\tur\ cu Maniu sau cu comuni[tii, dar au permis la un moment dat contactul între generalii implica]i în conspira]ia politic\ – Aldea, S\n\tescu, Mihail – cu generali din conspira]ia militar\ – Vasiliu-R\[canu, Constantin Nicolescu, Mihail Racovi]\ – ale c\ror ordine veneau de la nucleul conspirativ al Marelui Stat-Major. Iuliu Maniu, care avea un dezvoltat sim] al drept\]ii, avea s\ declare la 2 septembrie 1944: „Eroismul f\r\ seam\n al soldatului român a salvat, de fapt, nu numai Capitala, ci [i actul politic de la 23 august [i, prin el, însu[i viitorul neamului“583. Pe 15 iunie 1944, Armata român\ urca la efective de 1 224 691 de oameni, din care aproape 800 000 erau în interior. Aceast\ for]\ era preg\tit\ s\ ]in\ frontul [i s\ men]in\ 582

Ibidem, p. 565. Stelian Neagoe, Istoria politic\ a României (1944-1947), Ed. Noua alternativ\, Bucure[ti, 1996, p. 21. 583


570

ap\rarea intact\ pe direc]iile strategice sud [i vest la data de 26 august 1944, în a[teptarea unei debarc\ri occidentale, cum promiteau ]\r\ni[tii, ripostei la o eventual\ reac]ie german\ sau a încheierii unui armisti]iu. Cînd, la 25 septembrie 1944, regele Mihai I d\dea un interviu presei str\ine, el tot mai afirma c\ „toate calculele pe care le f\cusem duceau în mod inevitabil la concluzia c\ germanii erau cu mult superiori ca num\r for]elor române din interiorul ]\rii“584. Este clar c\ membrii complotului de la Palat nu cuno[teau situa]ia real\. Lovitura pripit\ de palat din 23 august 1944 [i, mai ales, declara]ia regelui prin care ordona: „Din acest moment înceteaz\ lupta [i orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice“, au dat peste cap tot efortul strategic al celor de la M.St.M. Au c\zut instantaneu în prizonierat 130 000 pe frontul din Moldova [i a fost creat\ o bre[\ larg\ prin care unit\]ile înaintate ale armatei sovietice au ajuns pe 30 august la Bucure[ti. Gafa enorm\ a camarilei a împiedicat actul cel mai important al evenimentului: semnarea unui armisti]iu, indiferent de clauzele lui, dar cu trupele fa]\ în fa]\. A r\mas ca pozitiv\ doar realitatea fizic\ a existen]ei unei întregi Armate române, capabile s\ înainteze rapid în Transilvania, s\ ocupe Budapesta [i s\ ajung\ pîn\ la Viena, avînd pierderi de aproximativ 170 000 de oameni. Valoarea ac]iunii secrete a Marelui Stat-Major este dat\, a[adar, de for]ele pe care le-a preg\tit în secret în ]ar\ [i care au permis ca eliberarea Ardealului ocupat s\ fie f\cut\ de români, nu de sovietici. Nimeni nu-[i poate imagina c\ o ]ar\ ca România poate duce un r\zboi de la Stalingrad la Viena, cu pierderi de 600 000 de oameni, cum se declara fals în acte pe frontul din est. Doar ast\zi ne l\murim c\ la 23 august 1944 autoritatea mare[alului Ion Antonescu asupra Armatei române era atît de sc\zut\, încît a putut fi arestat de trei sergen]i [i predat unei 584

Ibidem, p. 28.


571

echipe de comuni[ti, osp\tari de la Athénée Palace, f\r\ ca m\car unitatea sa de gard\ s\ fac\ vreun gest. Erorile germanilor. Înaltul Comandament German a fost informat înc\ de la sfîr[itul lunii mai 1944 c\ Ion Antonescu este izolat în mijlocul unor for]e române ostile. A[a cum avea s\ declare în septembrie 1944 Ernest Gamillscheg, directorul Institutului de rela]ii culturale româno-germane, îndep\rtarea decisiv\ de mare[al a Marele Stat-Major era deja cunoscut de germani: „Din rîndul grup\rilor subversive care au preg\tit tr\darea, nu poate fi uitat\ gruparea care, de[i pu]in cunoscut\ public, a fost cu atît mai periculoas\ în desf\[urarea evenimentelor, este vorba de Marele Stat-Major [i de corpul de ofi]eri superiori dominat de acesta“585. Cu toate c\ fusese informat din timp asupra pericolului în care se afla Ion Antonescu, [eful O.K.W, feldmare[alul Keitel, a ezitat s\-i prezinte lui Hitler rapoartele alarmante venite din România, apoi a renun]at s\ revin\ asupra subiectului dup\ ce Antonescu i-a încredin]at pe germani c\ poate s\ doarm\ pe genunchii generalilor s\i. Replierea tîrzie a for]elor germane din Basarabia pe linia Siretului, precum [i respingerea propunerii generalului Friessner de a trece toate unit\]ile germane [i române în subordinea Grupului de armate Ucraina de Sud, astfel încît acesta nu a reac]ionat în momentul 23 august, au fost erori ale germanilor care au facilitat succesul loviturii de stat. * Anticiparea loviturii de stat prin lovitura de palat a avut o motiva]ie personal\. Ea a fost confirmat\ imediat prin bombardamentele avia]iei germane asupra Palatului regal. Dup\ ce, în jurul orei 23.15 regele Mihai I a ie[it în balconul Palatului [i a salutat mul]imea care celebra, incon[tient\, 585


572


ie[irea României din r\zboi [i pacea, suveranul a p\r\sit gr\bit capitala [i s-a refugiat în comuna Dobri]a, jude]ul Gorj. Rolul s\u a fost astfel limitat doar la lovitura de palat [i la declara]ia transmis\ la radio, rol extrem de important [i care nu poate fi minimalizat, pentru c\ a presupus asumarea curajoas\ a r\spunderii într-un moment, a[a cum ar\tam, de mare pericol personal. R\mîne discutabil\ cedarea rapid\ a autorit\]ii: de unde ac]ionase în calitate de suveran [i Cap al O[tirei, el preda toat\ conducerea ]\rii guvernului S\n\tescu în numai cîteva ore. Refugierea la Dobri]a fusese prev\zut\ mai demult, localitatea fiind aleas\ pentru c\ în apropierea ei se afla un aerodrom amenajat de pe care regele se putea deplasa în Iugoslavia, apoi în Elve]ia. Asupra motiva]iei [i pozi]iei regelui în gestul de a se refugia undeva, foarte departe de Bucure[ti, este semnificativ\ precizarea unei persoane apropiate de tîn\rul suveran, biografa sa, Nicoleta Franck. Ea ne semnaleaz\ c\ regele nu fugea numai de germani, dar [i de sovietici. Membrii camarilei au ]inut în permanen]\ leg\tura cu Mihai I, informîndu-l asupra evolu]iei evenimentelor, astfel c\ la sfîr[itul lui august „Mihai este deci rugat s\ mai r\mîn\ la Dobri]a, satul unde se retr\sese, pîn\ cînd Stalin îi va recunoa[te calitatea [i pozi]ia de suveran al României“586. La 25 august 1944, pentru ca minciuna s\ fie întreag\ [i grea, Molotov repet\ declara]ia din 2 aprilie 1944: „URSS nu are de gînd s\ dobîndeasc\ vreo parte din teritoriul român sau s\ schimbe ordinea social\ existent\ în România“, lini[tindu-l astfel pe rege. A urmat în 10 octombrie 1944 vinderea României sovieticilor de c\tre Churchill pe o bucat\ de hîrtie: „Momentul era prielnic pentru tranzac]ii (business), a[a c\ am spus: «Hai s\ ne în]elegem asupra afacerilor noastre în Balcani. Armatele voastre sunt în România [i Bulgaria. Noi 586

Nicoleta Franck, O înfrîngere în victorie, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 96.


573

avem interese, misiuni [i agen]i acolo. Nu ne l\sa]i s\ ajungem la un conflict de interese în lucruri m\runte. În ceea ce prive[te Marea Britanie [i Rusia, cum v-ar conveni s\ ave]i 90% predominan]\ în România, noi s\ avem 90% în Grecia [i s\ mergem pe fifty-fifty în privin]a Iugoslaviei?» În timp ce acestea erau traduse am scris totul pe o jum\tate de coal\ de hîrtie: România Rusia....................... 90% Ceilal]i..................... 10% Grecia Marea Britanie.......... 90% (în în]elegere cu SUA) Rusia......................... 10% Iugoslavia.................. 50% - 50% Ungaria...................... 50% - 50% Bulgaria Rusia........................... 75% Ceilal]i......................... 25% Am împins asta spre Stalin, care ascultase pîn\ atunci traducerea. S-a l\sat o mic\ pauz\. Apoi, el a luat creionul s\u albastru, a pus o semn\tur\ mare pe hîrtie [i mi-a returnat-o. Totul a fost aranjat în nu mai mult timp decît ne-a luat s\ ne a[ez\m pe scaune. Bineîn]eles, am chibzuit îndelung [i tensionat punctele noastre de vedere [i noi doar negociam (dealing) aranjamente de imediat\ actualitate pe timp de r\zboi. Toate problemele mai ample erau rezervate de ambele p\r]i pentru ceea ce speram noi atunci s\ fie o mas\ a negocierilor de pace, cînd r\zboiul va fi cî[tigat. Dup\ asta s-a l\sat o lung\ t\cere. Hîrtia mîzg\lit\ cu creionul z\cea în centrul mesei. În cele din urm\, am spus: «N-ar fi oare prea cinic (rather cynical) dac\ ar p\rea c\ am fi dispus în astfel de subiecte, care decid soarta a milioane de oameni, într-o


574

manier\ atît de arbitrar\? Hai s\ ardem hîrtia». «Nu, p\streaz-o», a spus Stalin.“ Singurul comentariu la acest document este c\, din toate ]\rile cedate de Churchill ocupa]iei sovietice, doar România figura cu un procent care ilustra o domina]ie total\ a Uniunii Sovietice.

*

Capitolul VII

INSTALAREA SISTEMULUI COMUNIST ~N ROMÂNIA Comentarii în jurul loviturii de stat din 30 decembrie 1947 Moto Pentru ca un imperiu s\ se poat\ na[te este nevoie ca el s\ fie precedat de un imperiu al cuvintelor, deci de o ideologie. GABRIEL LIICEANU

Prin caracterul s\u previzibil, lovitura de stat din 30 decembrie 1947 a fost [i cea mai simpl\ ac]iune de acest gen din istoria României. În perioada 23 august 1944-1947, Monarhia român\ a fost deposedat\ de toate atributele sale [i a murit f\r\ violen]\ [i chiar f\r\ prea mult zgomot, înainte ca anul 1947 s\ se sfîr[easc\. A fost o nedreptate în ce-l prive[te pe tîn\rul suveran, dar [i finalul unei crize prelungite a institu]iei monarhice, demolate prin lovitura de stat din iunie 1930, punct de cotitur\ în existen]a sistemului democratic, [i dominat\ timp de peste un deceniu [i jum\tate de ilegitimitate. Îns\ dispari]ia institu]iei monarhice, ca o ruin\ adus\ la nivelul zero [i arat\, a fost provocat\ direct de ocupa]ia sovietic\, expresie a împ\r]irii sferelor de influen]\ la sfîr[itul r\zboiului. Cînd au v\zut pentru prima oar\ solda]i sovietici, regina-mam\ Elena, la Tîrgu-Jiu, [i scriitorul Mihail Sebastian, la Bucure[ti au avut reac]ii diferite. Regina Elena nota în jurnalul ei: „Str\zile erau împînzite de solda]i ru[i – ni[te brute murdare cu mers greoi“. Mihail Sebastian, activist comunist în ilegalitate, va nota în Jurnalul s\u:

576


„Solda]ii \[tia ru[i, care trec pe str\zile Bucure[tiului, cu zîmbetul lor de copil [i cu b\d\r\nia lor cordial\, sunt ni[te îngeri“. Este expresia pr\pastiei între dou\ lumi. România s-a aflat în perioada 1944-1948 între aceste dou\ lumi, alunecînd vertiginos în cea de-a doua.

Statutul României postbelice S\ revenim la momentul 23 august [i la consecin]ele sale imediate. Parafrazînd o cunoscut\ carte a Alinei Mungiu – pe care o vom analiza în detaliu `n volumul IV – realit\]ile juridice ale României postbelice sunt obiectul unei fundamentale neîn]elegeri. În dorin]a de a legitima ideea unei continuit\]i a luptei politice anticomuniste între 1944 [i 1990, dar [i cu scopul de a pleda, cînd generos, cînd insistent, pentru necesitatea trecerii rapide a României postrevolu]ionare la sistemul democratic dinainte, pozi]iile curentelor politice democratice au ocolit sau ignorat realit\]ile juridice ale României postbelice. Or, trebuie afirmat cu claritate c\ statul românesc dinainte – dictatorial, dar [i cel democratic din trecut – a fost desfiin]at juridic de ocupantul sovietic, în în]elegere cu celelalte Puteri înving\toare. Statul (independent) este definit ca „o entitate politic\ constituit\ pe un teritoriu delimitat de frontiere, de o popula]ie [i de o putere institu]ionalizat\. Titular al suveranit\]ii, statul personific\ juridic na]iunea“. A[adar, izolînd [i analizînd pe rînd atributele statului prin no]iunile de „entitate politic\“, „teritoriu delimitat de frontiere“, „popula]ie“, „putere institu]ionalizat\“, „suveranitate“, vom constata c\ România anului 1944 se definea juridic cu totul altfel decît în defini]ia clasic\ a statului independent. No]iunea de „entitate politic\“ presupune voin]a liber exprimat\ a comunit\]ii de a se organiza ca stat [i de a-[i alege forma de organizare. Popula]ia României de dup\ 23 august 1944 avea calitatea de na]iune învins\ [i nu avea, a[a cum bine


577

[tim, libertatea de a-[i alege forma de organizare. Ie[ise dintr-o perioad\ de dictaturi [i voia s\ revin\ la sistemul democratic. Ocupantul sovietic a împiedicat [i oprit acest proces. În privin]a „teritoriului delimitat de frontiere“, ocupantul sovietic îl ignora [i, mai ales, nu îl recuno[tea. Situa]ia juridic\ a frontierelor României, începînd din 23 august 1944, nu se rezum\ la pierderea Basarabiei [i nordului Bucovinei sau la interdic]ia de a restabili autoritatea româneasc\ în partea Transilvaniei primit\ de Ungaria prin Dictatul de la Viena, ci a atins întregul teritoriu. Istoricul Dinu C. Giurescu este autorul unui volum decisiv pentru în]elegerea statutului României între 1944 [i 1948 (Guvernarea Nicolae R\descu), deoarece în aceast\ oper\ recent\ sunt reproduse documente ale arhivelor americane, britanice [i sovietice clarificatoare, precum [i m\rturii credibile asupra procesului de abolire a vechiului stat românesc. Pentru a în]elege exact atitudinea Uniunii Sovietice fa]\ de România [i, în principal, felul cum vedea aceasta statul român, vom face apel la citatul din Scînteia (5 decembrie 1944) – o reproducere dup\ o revist\ moscovit\ oficioas\ – în care se sublinia: „Comandamentul armatelor sovietice din acest\ por]iune a frontului sovieto-german manifest\ o r\bdare din cele mai mari, de care abuzeaz\ acei politicieni români care au transformat regiunea de front într-o aren\ de intrigi, ce submineaz\ mobilizarea for]elor poporului român [i ordinea elementar\ din ]ar\, sabotînd îndeplinirea Conven]iei de armisti]iu“. Textul con]ine defini]ia fostei Românii în accep]iunea sovietic\. Statul român era identificat drept „o por]iune a frontului sovieto-german“ [i o „regiune de front“, iar organizarea institu]ional\ a ]\rii era redus\ la „ordinea elementar\“. În acest text trebuie s\ vedem gîndirea strategic\ sovietic\ cea mai adînc\ [i ascuns\, dincolo de manifest\rile publice ale reprezentan]ilor s\i, în frunte cu Vî[inski, al c\ror scop real era rela]ia cu Marea Britanie [i Statele Unite în cîmpul sferelor de influen]\. Ast\zi putem identifica cu precizie gîndirea sovietic\ asupra soartei României: teritoriu

578


aflat sub ocupa]ie [i f\r\ identitate juridic\, aceasta urmînd a fi stabilit\ la Conferin]a de Pace, gîndire sovietic\ aflat\ într-un acord politic [i doctrinar cu marxism-leninismul. Dac\ deschidem Dic]ionarul de filozofie al Republicii Socialiste România din 1978 – adic\ în plin regim Ceau[escu! – vom afla c\ statul (democratic) este „un sistem organiza]ional al clasei dominante în societate, instrument de exercitare a puterii acestei clase asupra celorlalte clase [i categorii sociale, reprezentînd un element principal al suprastructurii“. Ei bine, aceast\ tez\ marxist\ a stat la baza atitudinii Uniunii Sovietice fa]\ de statul român pe care l-a învins [i cucerit în august 1944, autoritatea acestui stat capitulînd necondi]ionat [i semnînd un armisti]iu care a confirmat juridic punerea acestui stat la dispozi]ia Înaltului Comandament Aliat (sovietic). Marele jurist român V. Dongoroz identifica interesele care alc\tuiesc sfera omogen\ a statului prin: 1. Interesul privind existen]a, integritatea [i independen]a statului. 2. Interesul privind conservarea a[ez\rii politice a statului. 3. Interesul privind men]inerea a[ez\rii sociale a statului. 4. Interesul privind bunele raporturi interna]ionale ale statului. Pe acest temei se poate atribui valoarea cea mai înalt\ luptei partidelor democratice, PN}, PNL [i PSD, din perioada 1944-1948, precum [i luptei regelui Mihai I, ca singuri factori politici interni care ap\rau [i luptau pentru aceste interese. Partidul Comunist din România, ca exponent local al URSS, lupta pentru anihilarea acestor interese omogene ale vechiului stat român [i pentru înlocuirea complet\ a lui cu un nou stat – comunist. Aceast\ nou\ realitate juridic\ a teritoriului României invinse este consemnat\ [i în Jurnalul lui Burton Y. Berry, ministrul american la Bucure[ti din perioada 1944-1947 (Romanian Diaries), unde statutul teritorial al ]\rii noastre este prezentat astfel:


579

Moldova, ocupat\ militar [i izolat\, cu o unitate militar\ sovietic\ amplasat\ pe Milcov, avînd [i misiunea de a controla traficul dinspre Muntenia pe vechea grani]\ medieval\, precum [i suspendarea comunica]iilor telefonice, telegrafice [i de po[t\ cu aceast\ provincie. Dobrogea, izolat\, cu podul de la Cernavod\ ocupat [i trecerile cu bacul suspendate, precum [i cu ocuparea militar\ a tuturor bazelor navale de pe litoralul M\rii Negre. Tulcea, ocupat\, iar naviga]ia pe Dun\re oprit\. Banatul, considerat zon\ militar\ sovietic\ strategic\, ocupat prin concentrare de trupe [i cu stabilirea unui comandament zonal care acoperea [i p\r]i din Ungaria [i Iugoslavia eliberate (caracter tipic transfrontalier). Nord-vestul Transilvaniei, l\sat sub administra]ie maghiar\ [i sovietic\, inclusiv cu alungarea administra]iei române[ti instalate dup\ eliberarea integral\ a acestei provincii române[ti. Basarabia [i nordul Bucovinei, Insula {erpilor împreun\ cu zona maritim\ aferent\, precum [i por]iuni din Delta Dun\rii, pierdute definitiv. A[adar, este fundamental s\ în]elegem c\, dincolo de am\nuntele mai mult sau mai pu]in politizate ale luptei for]elor democratice din perioada 1944-1948, proiectul sovietic viza distrugerea total\ a vechiului stat român [i înlocuirea lui cu un stat comunist, avînd un teritoriu, un regim politic, o situa]ie social\, o manifestare interna]ional\ [i o popula]ie hot\rîte de Uniunea Sovietic\ prin intermediul Conferin]ei de Pace de la sfîr[itul r\zboiului. Pentru a explica de ce includem în programul sovietic [i no]iunea de „popula]ie“ vom ar\ta doar c\ Uniunea Sovietic\ a hot\rît ruperea rela]iei naturale între românii din Basarabia [i cei din Vechiul Regat [i transformarea lor într-un nou popor – „poporul moldovean“, c\ a hot\rît deportarea masiv\ a popula]iei germane din România, c\ a hot\rît acceptarea emigr\rii masive a popula]iei evreie[ti din România în Israel, c\ a hot\rît noua

580


organizare teritorial-administrativ\ a statului, cu Regiunea Autonom\ Maghiar\, de exemplu, [i c\ a hot\rît amplasarea unei importante categorii a minorit\]ii maghiare în func]iile de control [i conducere ale noului stat comunist român. Toate aceste decizii care vizau no]iunea de „popula]ie“ de pe teritoriul României au fost hot\rîte de Uniunea Sovietic\. Pentru proiectul sovietic de transformare a vechiului stat român într-un alt stat român, cu configura]ie diferit\, era absolut necesar\ o perioad\ de prefaceri institu]ionale, perioad\ care s-a desf\[urat între data de 30 august 1944 [i cea de 30 decembrie 1947. Uniunea Sovietic\ avea nevoie s\ rezolve problema juridic\ a momentului cînd se semneaz\ pacea, se stabilesc obliga]iile României învinse, se ridic\ ocupa]ia militar\ [i înceteaz\ autoritatea Comisiei Aliate. Pentru a împiedica revenirea României la vechiul ei statut, Uniunea Sovietic\ a c\utat în permanen]\ s\ impun\ anumite reguli, anumi]i termeni [i o anumit\ rela]ie între ea [i entitatea statal\ ocupat\, astfel încît s\ nu-i fie afectat dreptul de a decide asupra ei. S\ cercet\m cîteva documente esen]iale ale cazului. Conven]ia de Armisti]iu semnat\ la 12 septembire 1944 prezint\ drept p\r]i semnatare Înaltul Comandament Aliat (sovietic) [i „Guvernul [i Înaltul Comandament al României“. Dar institu]ia „Înaltul Comandament al României“ era o improviza]ie onomastic\ inventat\ de Ion Antonescu în momentul declan[\rii preg\tirilor pentru recucerirea Basarabiei. Cu scopul de a crea iluzia unui parteneriat egal cu germanii, Antonescu a inventat aceast\ denumire, care copia denumirea Înaltului Comandament German pe care îl conducea direct Adolf Hitler, astfel încît România s\ aib\ „un organ de conducere [i concep]ie de sine st\t\tor“ în fruntea c\ruia se situa Conduc\torul statului. A[a cum am ar\tat, „Înaltul Comandament al României“, cu sediul în trenul „Pacea“, garat undeva, în Ialomi]a, a dat ultima sa directiv\ „de conducere [i concep]ie proprie“ la 15 iunie 1941, cu o s\pt\mân\ înainte de


581

22 iunie 1944, data la care Germania a atacat Uniunea Sovietic\. Dup\ aceast\ dat\, în ciuda aparen]elor salvate de Antonescu, trupele române au ac]ionat sau au fost `ncorporate directivelor Înaltului Comandament German. Denumirea de Înalt Comandament al României a fost folosit\ temporar, generic, [i a fost legat\ exclusiv de persoana lui Ion Antonescu, înlocuind denumirea clasic\ de Mare Cartier General care se organizeaz\ pe timp de r\zboi. Cum Ion Antonescu era [i Conduc\torul statului, conducerea de c\tre el a opera]iunilor militare ale trupelor române[ti avea nevoie de o structur\ care s\ par\ superioar\ organismelor de planificare [i conducere obi[nuite. În realitate, conducerea trupelor române, atît cît s-a putut face, a fost îndeplinit\ de un singur organism legal: Marele Stat-Major al Armatei României. Putem presupune c\ în zilele de 22 [i 23 august (diminea]\), atunci cînd mare[alul Ion Antonescu a hot\rît s\ reia conducerea trupelor române[ti combatante, s\ fi ordonat [i revenirea la conceptul de Înalt Comandament al României. Îns\, cum u[or se poate observa, existen]a practic\ a acestui organism dispare odat\ cu arestarea mare[alului. Putem presupune c\ ar fi vorba de Marele Cartier General. Cînd ne uit\m în textul Conven]iei de Armisti]iu vom constata c\ „Guvernul [i Înaltul Comandament al României“ erau reprezentate de ministrul de Justi]ie Lucre]iu P\tr\[canu, de gen. Dumitru D\m\ceanu, adjutant al regelui, de principele {tirbey [i de omul politic Ghi]\ Pop, niciuna dintre aceste personalit\]i neavînd vreo leg\tur\ cu Marele Cartier General. Mai mult decît atît, la 12 septembrie, data semn\rii armisti]iului, regele decretase deja, înc\ din 30 august, revenirea la Constitu]ia din 1923. La articolul III se preciza c\ „pîn\ la organizarea Reprezentan]ei Na]ionale, puterea legislativ\ se exercit\ de c\tre rege la propunerea Consiliului de Mini[tri“. A[adar, autoritatea statului era suveranul [i guvernul s\u. Din seara de 23 august [i pîn\ în diminea]a de 13 septembrie, documentele oficiale ale statului – Proclama]ia regelui, Declara]ia c\tre ]ar\ a guvernului, decretele

582


de numire a prim-ministrului [i de constituire a guvernului, decretele regale de reglementare a diferitelor probleme curente – nu consacr\ sub nici o form\ existen]a vreunui „Înalt Comandament al României“. O explica]ie s-ar putea g\si în articolul 1 al Conven]iei de Armisti]iu, unde se precizeaz\ c\ România „a intrat în r\zboi [i duce r\zboiul al\turi de Puterile Aliate împotriva Germaniei [i Ungariei“, ceea ce presupune supravie]uirea institu]iei Marelui Cartier General – adic\ România a capitulat necondi]ionat la 23 august 1944, a ie[it efectiv din r\zboi la 24 august [i a reintrat la aceea[i dat\ în r\zboi, dar împotriva Germaniei [i Ungariei. Numai c\ acela[i articol 1 precizeaz\ în continuare c\ scopul intr\rii în r\zboi [i al ducerii r\zboiului al\turi de Alia]i este „de a restaura independen]a [i suveranitatea României“. Cum adic\? În]elegem c\ participarea României la r\zboi în Vest ar fi avut drept scop restaurarea integrit\]ii teritoriale. Altfel, acest articol consemneaz\ statutul României de ]ar\ lipsit\ de suveranitatea [i independen]a sa, atribute ale statului pe care trebuia s\ le cucereasc\ prin participarea exemplar\ la r\zboi [i, mai ales, prin respectarea tuturor prevederilor Conven]iei de Armisti]iu. De altfel, la articolul 18 al aceleia[i Conven]ii se preciza c\ „va fi înfiin]at\ o Comisie de Control Aliat\, care va lua asupra sa, pîn\ la încheierera p\cii, reglementarea [i controlul execut\rii prezentelor condi]ii, sub directivele generale [i ordinele Înaltului Comandament Aliat (sovietic), ac]ionînd în numele Puterilor Aliate“. În anexa articolului 18, autoritatea Comisiei Aliate de Control era definit\ în detaliu: „Guvernul român [i organele sale vor îndeplini toate instruc]iunile Comisiei Aliate de Control, care decurg din Conven]ia de Armisti]iu. Comisia Aliat\ de Control va instala organe sau sec]ii speciale, îns\rcinîndu-le respectiv cu executarea diferitelor func]ii. În plus, Comisia Aliat\ de Control va putea s\ aib\ func]ionari în diferite p\r]i ale României“. A[adar, autoritatea suprem\ asupra României era exercitat\ de Înaltul Comandament Aliat (sovietic), iar organul executiv se numea Comisie Aliat\ de Control,


583

Conven]ia de Armisti]iu ]inînd loc de lege suprem\. Toate prevederile Constitu]iei din 1923, reintroduse de rege la 30 august 1944, puteau fi aplicate în via]a curent\ a ]\rii numai în conformitate cu prevederile Conven]iei, în spiritul acesteia [i cu aprobarea celor dou\ organisme ierarhice superioare, care î[i instaleaz\, cum am v\zut din anex\, propria structur\ de ocupa]ie peste structurile institu]ionale ale statului. Atît timp cît România a participat în continuare la r\zboi, Uniunea Sovietic\ a considerat drept autoritate a vechiului stat român un „Înalt Comandament“ (probabil Marele Stat-Major) [i guvernele conduse de militari (gen. S\n\tescu 1, gen. S\n\tescu 2, gen. Nicolae R\descu), adic\ institu]ii provizorii pentru timp de r\zboi. Aceste informa]ii conduc c\tre concluzia c\ Uniunea Sovietic\ `ncorpora în subordinea Înaltului Comandament Aliat (sovietic) institu]iile executive ale statului român. Ordinul regelui de organizare a alegerilor [i de reconstituire a institu]iei Parlamentului a fost respins de Înaltul Comandament Aliat (sovietic) [i nu a fost aprobat decît atunci cînd au reu[it s\ impun\, neconstitu]ional, guvernul Groza, care mai întîi a desfiin]at ilegal Senatul, a organizat alegeri doar pentru Camera Deputa]ilor [i apoi a falsificat alegerile din 19 noiembrie 1946. Toate aceste abuzuri au fost aprobate în scris de Marea Britanie [i Statele Unite, prin reprezentan]ii lor în Comisia Aliat\ de Control, confirmînd astfel c\ autoritatea suprem\ în statul român este Înaltul Comandament Aliat (sovietic), care continua s\-[i exercite prerogativele, sub denumirea de Comandamentul Frontului Ucrainean, [i dup\ semnarea p\cii [i definirea statutului noii Românii. Acest fapt se petrecea, [i el, cu acordul Marilor Puteri occidentale, care acceptau dreptul Uniunii Sovietice de a conduce activitatea trupelor sale r\mase în România, de a controla efectele postbelice ale Conven]iei de Armisti]iu [i de a asigura protec]ia intereselor sale în zon\, a[a cum f\ceau [i ele în Italia, Germania, Olanda, Grecia etc.

584


În plan politic, lucrurile au fost l\murite la [edin]ele de Guvern din 15 [i 16 septembrie 1944, cînd Lucre]iu P\tr\[canu a dat explica]ii asupra prevederilor Conven]iei de Armisti]iu: „faptul c\ textul Armisti]iului, unde este vorba de Comandamentul Suprem Aliat, are trecut în parantez\ cuvîntul sovietic, ]ine s\ accentueze cine are puterea [i cine are autoritatea s\ tran[eze chestiunile române[ti. [...] Comandamentul este reprezentat prin Uniunea Sovietic\, o dat\ pentru totdeauna. În toate discu]iile noastre, Comandamentul sovietic este singurul care reprezint\ Anglia [i America. În România Comandamentul sovietic este acela care reprezint\ to]i alia]ii“. Iuliu Maniu a confirmat [i el situa]ia de fapt: „Conduc\torii oficiali ai armatei sovietice au declarat oficial [i în conversa]iile particulare, pe care le-au avut, c\ ei vin în România ca într-o ]ar\ du[man\, ca o armat\ de ocupa]ie. Cînd ministrul Ap\r\rii român a cerut o audien]\ [efului Înaltului Comandament Aliat (sovietic) din România acesta i-a r\spuns c\ «nu poate s\ stea de vorb\ cu oamenii politici, ci cu militarii [de aici nevoia Înaltului Comandament al României, nu Român, n.a.], fiindc\ sunt într-o ]ar\ str\in\, care este ocupat\ milit\re[te».“ Ca un fapt semnificativ – pe care îl vom analiza mai jos – ministrul român al Ap\r\rii a cerut atunci audien]\ [ef rabinului Alexandru {afran, în ideea c\ evreii conduc Uniunea Sovietic\, rugîndu-l s\-i ob]in\ o audien]\ la generalul rus în cauz\. Scena, inclusiv cu intermedierea lui {afran, s-a repetat [i cu prim-ministrul Constantin S\n\tescu. {i tot în plan anecdotic, putem ar\ta c\ delega]ia român\ aflat\ la Moscova pentru a semna Conven]ia de Armisti]iu a descoperit chiar `n momentul semn\rii c\ nu are nici un sigiliu care s\ parafeze în numele României acel act. Pe Conven]ia de Armisti]iu semnat\ la 12 septembrie 1944 a fost pus, improvizat, sigiliul de la inelul prin]ului {tirbey, aflat de fa]\. Un alt am\nunt, care va fi probabil l\murit de juri[ti, s-ar putea constitui în surs\ istoric\ de cea mai mare importan]\. Pentru aplicarea în România a prevederilor Conven]iei, a fost


585

înfiin]at\ Comisia român\ de aplicare a Armisti]iului, format\ din exper]i români. În momentul în care ace[tia au început s\ ia la rînd articolele Conven]iei, împreun\ cu reprezentan]ii sovietici ai Comisiei Aliate de Control, au constatat c\ partea sovietic\ d\ o interpretare diferit\, total nea[teptat\, acelor prevederi. Practic, interpretarea sovieticilor ignora total Dreptul românesc, dar [i Dreptul Interna]ional, cum ar fi de exemplu drepturile persoanelor refugiate, azilante, al rudelor de grad întîi, dreptul la op]iune liber\ etc. Pe sovietici îi interesa capturarea basarabenilor [i bucovinenilor care se refugiaser\ în România [i mai ales a vechilor lupt\tori na]ionali[ti. În fa]a presiunilor delega]ilor sovietici, reprezentantul român, Savel R\dulescu, „provoac\, la 15 decembrie 1944, o discu]ie cu gen. lt. Vinogradov, contraamiral Bogdenko [i Kirssanov, consilier politic în Comisia Aliat\ de Control (sovietic\), precizînd c\ România nu va renun]a la Dreptul Interna]ional [i refuz\ s\ interpreteze o lege sovietic\ care nu putea avea extensiunea juridic\ în România“. Lucr\rile Comisiei au fost suspendate [i raportul a fost trimis la Moscova. De acolo a venit r\spunsul personal al lui Molotov: „Dreptul Interna]ional nu este dreptul sovietic. S\ se continuie repatrierile [i urgent!“ (Liviu V\lena[, În culisele negocierilor cu Uniunea Sovietic\). A[adar, în accep]iunea Uniunii Sovietice, pe teritoriul ocupat de ea în România se aplica dreptul sovietic. Uniunea Sovietic\ se considera îndrept\]it\ s\ aplice acest regim prin actul de `nvestire cu autoritate deplin\ asupra treburilor române[ti oferit de Marea Britanie [i de Statele Unite. În momentul în care ne vom uita pe actele cele mai importante emanate de la Înaltul Comandament Aliat (sovietic) sau pe unele Decrete de maxim\ importan]\ ale regelui Mihai din aceast\ perioad\, vom g\si urmele evidente ale Dreptului sovietic. Este suficient deocamdat\ s\ atragem aten]ia c\ legea prin care se înfiin]a „Tribunalul poporului“ introducea institu]ii juridice, ca cea a „acuzatorilor publici“, pe care Dreptul Interna]ional nu le cuno[tea.

586


Guvernul Petru Groza, ca de altfel orice guvern controlat de Uniunea Sovietic\, avea rolul de a gestiona România redefinit\ prin Tratatul de Pace în numele URSS, pentru momentul cînd, prin încheierea r\zboiului, institu]iile de control Aliate î[i încetau existen]a, astfel c\ impunerea guvernului Groza prin folosirea tancurilor sovietice din Bucure[ti, precum [i prin conducerea treburilor statului f\r\ sanc]iunea regal\ – pe timpul grevei regale – nu au fost altceva decît aspecte ale instituirii noii autorit\]i a noului stat. Pentru ca expresia „noul stat“ s\ nu par\ for]at\ sau grotesc\, vom sublinia înc\ o dat\ c\, prin semnarea de c\tre România a Tratatului de Pace, statul nostru ie[ea juridic din statutul de teritoriu ocupat ca urmare a r\zboiului, se încheia perioada tranzitorie neconstitu]ional\, noul stat România fiind recunoscut în noile grani]e, cu popula]ia r\mas\ între acele frontiere, cu suveranitatea [i independen]a restabilite (teoretic) [i cu dreptul, tot teoretic, de a opta pentru regimul s\u politic prin alegeri libere. La finalul r\zboiului, institu]iile superioare militare (Marele Cartier General sau Înaltul Comandament al României) î[i încetau existen]a, Armata fiind subordonat\ Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, adic\ guvernului. În lipsa Parlamentului, guvernul devenea autoritatea central\ [i pe acesta l-au schimbat sovieticii pentru a-[i asigura desf\[urarea proiectului de transformare a României în stat comunist. Existen]a regelui [i a Constitu]iei din 1923 îi deranja în cel mai înalt grad, motiv pentru care guvernul Groza a continuat s\ conduc\ ]ara f\r\ a ]ine cont de prevederile constitu]ionale care instituiau atribu]iile regelui, f\r\ semn\tura suveranului pe decrete, desfiin]înd Senatul f\r\ modificarea Constitu]iei, etatizînd Banca Na]ional\ [i alte ac]iuni arbitrare, un an [i jum\tate dup\ încheierea Tratatului de Pace. Ne întreb\m, cu îndrept\]it\ curiozitate, dac\ atributele cunoscute ale statului sunt identificabile ca existente înainte de 30 august 1944 [i dup\ 30 decembrie 1947, cum poate fi definit statul român între aceste date? În al doilea rînd, în ce m\sur\ un stat c\ruia


587

i se modific\ frontierele, regimul politic, componen]a popula]iei, care î[i pierde suveranitatea [i independen]a, c\ruia i se schimb\ denumirea (Republica Popular\ Român\, nu România), este acela[i, din punct de vedere juridic, cu cel dinainte? Iar acum punem cea de-a treia întrebare: dac\ România Mare ar fi luptat cu orice risc în 1940, inclusiv cu cel al înfrîngerii [i dezmembr\rii, dac\ înainte de acest cataclism na]ional din 1944 am fi avut un stat democratic, constitu]ional, [i nu dou\ dictaturi, oare soarta României Mari ar fi fost aceea[i? Temeiul juridic urm\rit de Uniunea Sovietic\ a fost reconstituirea statului român printr-o hot\rîre a Marilor Puteri la Conferin]a de Pace, astfel încît existen]a statului Republica Popular\ Român\ s\ fie consecin]a deciziei Marilor Puteri de la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial, [i nu o continuare sub alt regim a vechiului stat românesc. Altfel spus, Uniunea Sovietic\ era interesat\ ca legitimitatea istoric\ a ]\rii noastre s\ fie anulat\ juridic printr-un act nou [i inatacabil. O Românie care î[i continua existen]a statal\ de la 1919, trecea printr-un regim comunist [i apoi, cîndva, revenea la statutul s\u de stat independent [i suveran democratic, i-ar fi pus URSS-ului mari probleme în viitor asupra dreptului s\u de ocupa]ie a provinciilor române[ti din est. Cum s-a v\zut în 1989, prin negocierile geopolitice din Malta între URSS [i Statele Unite, proiectul sovietic a func]ionat perfect, România fiind împiedicat\, în primul rînd de occidentali, s\ revendice teritoriile pierdute [i a mai fost [i obligat\ s\ semneze tratate cu vecinii (cum este celebrul Tratat cu Ucraina), care s\ certifice frontierele statului comunist român hot\rît de Conferin]a de Pace (URSS) în 1946. Nimeni nu a recunoscut, începînd cu 1990, vechiul stat român România Mare, pe care îl recunoscuser\ tot Marile Puteri în 1919, [i ceea ce au recunoscut a fost [i este configura]ia teritorial\ dat\ României de c\tre URSS odat\ cu transformarea sa în stat comunist.

588


Unde este nedreptatea? Nedreptatea este acolo unde Marile Puteri implicate în liberalizarea european\ din 1989 au stabilit ca punct de reper pentru negocierea destinderii [i eliber\rii în Europa Central\ [i de Est, configura]ia statelor independente `n anul 1919, în timp ce punctul de reper pentru recunoa[terea configura]iei României eliberate prin revolu]ia din 1989 este anul 1946! Datorit\ acestor considerente de drept, lupta regelui [i a partidelor politice democratice din perioada 1944-1948, ne intereseaz\ pe noi foarte pu]in în acest studiu. Ele au reprezentat zbaterea unei minorit\]i politice con[tiente, de a r\sturna un mecanism colosal care se rostogolea spre ea pentru a o strivi. {tim c\, tr\dat\ de la cap la coad\ de alia]ii s\i occidentali, opozi]ia democratic\ a fost strivit\. Din acest izvor de drept otr\vit [i purulent, la care Marile Puteri se uit\ [i ast\zi ca într-o mla[tin\, au curs [i toate evenimentele din jurul abdic\rii regelui Mihai I la 30 decembrie 1947. Dup\ 1989, nimeni nu [i-a asumat responsabilitatea de a pune pe biroul pre[edintelui Statelor Unite declara]ia c\tre na]iunea american\ din 9 august 1945 a pre[edintelui Truman: „La Yalta cele trei guverne au decis s\ asume o responsabilitate comun\ la instalarea unor regimuri de larg\ concentrare democratic\ în toate ]\rile satelite. Aceast\ rezolu]ie a fost confirmat\ la Potsdam pentru România, Ungaria [i Bulgaria. Aceste ]\ri nu vor c\dea deci niciodat\ în zona de influen]\ a nici unei puteri“ [i s\-l întrebe cum î[i explic\ faptul c\ Uniunea Sovietic\ a ignorat total pozi]ia oficial\ a Statelor Unite într-o chestiune de drept interna]ional. Dar, mai ales, cum se face c\ dup\ 1989 aceast\ declara]ie oficial\ de politic\ extern\ a Statelor Unite a fost uitat\? Tentativele post factum de a reinstaura ceva din suveranitatea fostului stat românesc democratic nu au lipsit imediat dup\ 23 august 1944, chiar dac\ ast\zi ele par u[or ridicole. Decretul regal Nr. 1626/31 august 1944 încerca un simulacru de revenire la democra]ie prin repunerea formal\ în vigoare a Constitu]iei din 1923:


589

Art. I. Drepturile românilor sunt cele recunoscute de Constitu]iunea din 1866, cu modific\rile ce ulterior i-au fost aduse [i de Constitu]iunea din 29 martie 1923. Art. II. Sub rezerva celor cuprinse în art. III [i IV, puterile statului se vor exercita dup\ regulile a[ezate în Constitu]iunea din 29 martie 1923. Decretul con]inea [i o eroare juridic\, pentru c\ acea Constitu]ie din 1923 fusese abrogat\ prin ultimul articol al Constitu]iei din 1938, iar aceasta, la rîndul ei, nefiind abrogat\, este valabil\ [i ast\zi. Era evident o for]are a situa]iei, o încercare disperat\ de a înfrunta o realitate amenin]\toare, dar parc\ esen]a acestui act este mai degrab\ dorin]a de a „anula“ juridic cei [ase ani [i jum\tate de regim dictatorial. Oricum, efortul regelui se dovede[te l\udabil, dar astfel de decrete goale de con]inut nu puteau schimba realitatea juridic\ a României: conducerea statului fusese încredin]at\ Înaltului Comandament Aliat (sovietic) [i apoi Comisiei Aliate de Control (sovietic). Acestea exercitau toate puterile statului prin viza final\ asupra oric\rei decizii [i impuneau prin ordine propriile hot\rîri. Cînd au vrut, sovieticii au dat ordine, avertismente, au proferat amenin]\ri: „Comisiunea Aliat\ de Control CERE ca guvernul român s\ curme acest\ politic\ de t\r\g\nare a îndeplinirii obliga]iunilor luate asupr\-[i prin Conven]ia de armisti]iu de la 12 septembrie [i s\ se apuce, în mod serios, de asigurarea îndeplinirii rapide [i con[tiincioase a tuturor clauzelor de armisti]iu.“ România avea un pre[edinte – mare[alul Malinovski, [i un vicepre[edinte, gen. lt. V.P. Vinogradov. Începea, de fapt, o ultim\ lupt\ a grup\rii politice democrate, în frunte cu regele, pentru a mobiliza popula]ia ]\rii în favoarea vechiului sistem democratic. Rezultatul acestei lupte a fost concentrat apoi în procentele reale ale alegerilor din 1946, motiv pentru care ocupantul sovietic, în deplin\ în]elegere cu alia]ii s\i occidentali, a fost nevoit s\ intervin\ brutal. S\ nu uit\m declara]iile lui Molotov [i rela]ia

590


tranzac]ional\ dintre URSS [i anglo-americani, pe diferite zone ale globului, care obligau Moscova s\ asigure un minim de credibilitate schimb\rilor de regim din ]\rile ocupate. Altfel spus, de ochii lumii, dar [i din interese de negociere cu occidentalii, URSS trebuia s\ conving\ opinia public\ interna]ional\ c\ trecerea României la sistemul comunist se face „prin voin]a poporului român“. Cum ]ara noastr\ avea cazul particular al unui rege erou [i o for]\ politic\ a c\rei conducere func]ionase pe durata r\zboiului ca agentur\ britanic\, cum aceste for]e rezistente aveau capacitatea de a scoate oameni în strad\ pentru a protesta [i, astfel, pentru a distruge construc]ia de imagine [i propagandistic\ a transferului la sistemul comunist, ocupantul a fost nevoit s\ intervin\ direct [i vizibil. Trebuie îns\ spus c\ principalul instrument al luptei publice a fost nevoia de a g\si un vinovat pentru situa]ia ]\rii, iar acel vinovat a primit denumirea generic\ de fascist. To]i cei care se opuneau instal\rii sistemului comunist erau trecu]i în categoria de fasci[ti, iar acest lucru primea [i o confirmare juridic\ prin cele dou\ legi nenorocite de urm\rire a vinova]ilor pentru r\zboiul împotriva Alia]ilor, legi care proveneau din ini]iativa lui Iuliu Maniu de a-[i pedepsi adversarii politici. Distrugerea sistematic\ a r\m\[i]elor statului democratic român – sl\bit substan]ial de dou\ dictaturi anterioare – s-a declan[at chiar în ziua ocup\rii Bucure[tilor de c\tre trupele sovietice (30 august 1944), iar prima m\sur\ a fost vîn\toarea de oameni. Începea, de fapt, procesul de instalare a sistemului comunist în România. Acesta a fost autentificat prin toate actele interna]ionale care au recunoscut statul comunist român, de la primirea sa în ONU cu drepturi depline [i alegerea ministrului s\u de Externe drept pre[edinte al unei sesiuni, pîn\ la acordarea Clauzei na]iunii celei mai favorizate de c\tre SUA. În tot acest timp, cu foarte mici excep]ii, actele guvern\rii comuniste din România au primit aceea[i legitimitate juridic\, prin calitatea de subiect de drept interna]ional recunoscut\ f\r\ restric]ii politice. Unii


591

contest\ ast\zi aceast\ legitimitate a statului comunist român, dar ea r\mîne din p\cate în picioare în fa]a oric\rui tribunal interna]ional. Doar legile supreme ale respect\rii drepturilor omului au putut exercita presiuni asupra regimului comunist, urm\rind mai mult scopuri economice, umanitare restrînse [i, într-o m\sur\ secundar\, unele interese politice vagi. Oricît ar p\rea de categorice [i pline de cinism aceste aprecieri, ele se extrag cu luciditate [i complet documentat din realitatea juridic\ [i istoric\. Mai mult decît formularea lor sintetic\, ele inten]ioneaz\ s\ atrag\ aten]ia c\ [i ast\zi – c\lcînd peste suferin]a milioanelor de victime române[ti ale comunismului – România este identificat\ dup\ aceste acte, tratat\ din perspectiva acestor documente nedrepte, simultan cu tendin]a noastr\ de a continua s\ fabul\m, crezînd c\ lucrurile stau altfel. Nam f\cut aproape nimic s\ le anul\m prin acte fundamentale de politic\ extern\, care s\ încheie al doilea r\zboi mondial [i pentru noi. Un singur demers fundamental, sprijinit pe o larg\ adeziune, a fost enun]at: cererea de intrare în NATO, dar ceva concret – reform\, compatibilitate, integrare e[alonat\ – nu a f\cut pîn\ acum decît Armata. Datorit\ repet\rii erorilor sale „istorice“ în deceniul 1990-2000, România intrat\ în NATO va cunoa[te mult timp dup\ acest eveniment fr\mînt\rile politice, sociale [i economice ale unei ]\ri care nu [i-a rezolvat conflictul stat-societate, a[teptînd doar, ca [i dup\ 1859, aplicarea modelului occidental [i rezolvarea de c\tre organismele interna]ionale a problemelor sale de fond. Supu[i unui experiment dezintegrator [i institu]ionaliza]i unui sistem politic întemeiat pe teroare, românii nu în]eleg nici acum pe ce lume tr\iesc. „Procesul comunismului“ sau, altfel spus, procesul ie[irii din acest co[mar trebuie s\ înceap\ cu în]elegerea mecanismelor experimentului. Analiza de fa]\, care folose[te drept pretext momentul trecerii României de la Monarhie la Republic\, este o tentativ\ de acest gen. Ea reprezint\ imaginea

592


compus\ despre fenomen a unui român n\scut în comunism, dar care n-a încetat nici o clip\ s\ se raporteze la alt sistem de valori.

O formalitate a[ezat\ pe o gr\mad\ de bani Sfîr[itul anului 1947 marcheaz\ lichidarea ultimelor r\m\[i]e politice ale fostelor partide democratice. Ca urmare a scandalului „T\m\d\u“ – tentativ\ tardiv\ a Partidului Na]ional }\r\nesc de a-[i salva liderii, a[a cum le cereau americanii [i britanicii de mult – forma]iunea politic\ a lui Iuliu Maniu este dizolvat\ sub semn\tura regelui Mihai I. Sentin]a din 13 noiembrie 1947, care trimitea în pu[c\rie toat\ conducerea PN}-ului, de[i era cît se poate de abuziv\, avea dou\ scopuri precise: distrugerea alternativei politice democratice de Stînga a ]\rii, care f\cea o concuren]\ covîr[itoare bol[evicilor, [i anihilarea agenturii britanice în România. În zilele de 5 [i 7 noiembrie fusese îndep\rtat\ de la Putere [i gruparea T\t\rescu. Este ast\zi cunoscut faptul c\ regele Mihai a plecat în Marea Britanie pe 12 noiembrie pentru a participa la ceremonia c\s\toriei prin]esei mo[tenitoare Elisabeth, ast\zi regin\. Conform comunicatului Casei Regale, el lipsea din ]ar\ pentru 20 de zile. Atît regele [i, mai ales, regina-mam\ Elena nu ne-au dat prea multe informa]ii despre ceea ce s-a întîmplat în toat\ perioada absen]ei suveranului din ]ar\, perioad\ care s-a prelungit mult peste intervalul anun]at, dînd astfel un anumit sprijin indirect preg\tirilor comuni[tilor de a-l debarca. Comportamentul liderilor comuni[ti din aceast\ perioad\ este cumva straniu, dac\ îl raport\m la legile ]\rii [i la uzan]ele constitu]ionale vechi, ei ac]ionînd atît public, cît [i neoficial, ca [i cum ar fi existat o în]elegere cu regele ca acesta s\ nu se mai întoarc\. Este tot mai des invocat\ vizita oficial\ a lui Tito în România, ocazie cu care întregul


593

protocol regal este înc\lcat [i liderii comuni[ti se poart\ ca st\pîni ai unei republici. Mihail Sadoveanu chiar [i-a permis s\ declare, înc\ din 19 decembrie, c\ România nu este regat, ci o „democra]ie popular\“. În 20 decembrie 1947, a[a cum arat\ foarte exact Eleodor Foc[eneanu, fost avocat al regelui (Dou\ s\pt\mîni dramatice din istoria României), Lucre]iu P\tr\[canu cerea amendarea în Parlament a a[a numitei „legi a pierderii na]ionalit\]ii“, date de regimul na]ional-legionar sub Antonescu. Noile articole introduceau un termen de la care cet\]eanul român, care pleac\ în str\in\tate [i nu se întoarce la termenul anun]at sau care d\ declara]ii potrivnice ]\rii, î[i pierde na]ionalitatea. Este clar c\ îl vizau pe rege [i c\ se puneau în gard\ în eventualitatea uneri reac]ii regale la faptul c\ în ]ar\ Mihai I fusese deposedat de toate atribu]iile sale. Mai mult, atunci cînd s-au trezit pur [i simplu cu regele întors în ]ar\, pe 21 decembrie 1947, reac]ia comuni[tilor a fost [i de surpriz\, [i de panic\. O privire lucid\ aruncat\ asupra acestui caz – men]inînd necesara deferen]\ pentru persoana [i personalitatea fostului suveran, aflat în via]\ – duce la o singur\ concluzie: a existat o percep]ie implicit\ sau indirect\, mai ales prin comportamentul reginei-mam\, c\ între guvernul comunist [i rege a intervenit sentimentul c\ acesta nu se va mai întoarce. Nu exist\ probe deocamdat\ pentru a argumenta o în]elegere precoce, dar toate mi[c\rile actorilor acestei abdic\ri transformate la 30 decembrie în lovitur\ de stat contureaz\ o astfel de stare de a[teptare a urm\toarei mi[c\ri. De ce nu s-a întîmplat a[a, de ce nu a r\mas regele în Occident? Nu [tim, în detaliu, ce anume s-a petrecut cu regele în Marea Britanie, dar ne este greu s\ credem c\ familiile regale prezente la ceremonii nu au discutat situa]ia suveranului român. Cu toate acestea, nu a existat nici un act de sprijin sau vreo solu]ie practic\ venit\ din partea acestor Case regale. Biograful Arthur Gould Lee men]ioneaz\ în cartea sa Coroana contra secera [i ciocanul c\ regele Mihai s-a consultat cu rudele sale, cu Churchill, mare[alul Smuts, dl. Attlee, dl. Eden

594


[i dl. Bevin. To]i i-au transmis acela[i mesaj: „Dac\ da]i de necazuri, nu v\ vom putea ajuta deloc“. Încercînd s\ ia leg\tura cu George Marshall, acesta l-a refuzat, comunicîndu-i c\ „o întîlnire oficial\ este imposibil de aranjat“. Cum adic\? Oficial, la acea dat\ regele Mihai I era [eful statului român! {tim c\ regele Mihai a fost nevoit în exil s\ î[i ia tot felul de slujbe, ca un om de rînd, [i c\ Elve]ia nu i-a recunoscut nici m\car titlul de rege, admi]înd s\-[i treac\ în acte Mihai de România, cum îi cheam\ pe celebrii actori americani Robert de Niro sau Danny de Vito. Ceva greu de admis din punct de vedere al solidarit\]ii regale [i occidentale s-a întîmplat cu regele nostru [i cu atît mai nepl\cut [i nedrept fa]\ de autorul curajos al actului de la 23 august 1944. În aceste condi]ii, lipsit de cel mai elementar sprijin, regele Mihai s-a întors acas\. Putem admite oricînd c\ s-a întors la datoria sa, dar [i c\ nu avea unde s\ se duc\. El a fost chemat de la Sinaia în ziua de 30 decembrie de c\tre Petru Groza [i obligat s\ semneze textul abdic\rii, dup\ o consultare cu mama sa. Conform m\rturiei fiului lui Petru Groza, tat\l s\u l-ar fi prevenit pe rege înc\ din martie 1947 c\ va trebui s\ renun]e la Tron. A existat un conflict intern la nivelul noii conduceri a ]\rii înc\ din 1945, Petru Groza insistînd pentru a i se încredin]a rezolvarea problemelor Monarhiei [i Bisericii. Revenirea nea[teptat\ a regelui a sl\bit autoritatea lui Groza în problema Monarhiei [i a produs o implicare direct\ pe traseul Moscova-Gheorghiu-Dej. Trebuie subliniat c\, din punctul de vedere al vechii Constitu]ii din 1923, regele `[i pierduse la acea dat\, practic, toate prerogativele. De ce anume se întorsese regele, iar\[i este foarte greu de în]eles, decît dac\ credea c\ poate produce o revolt\ general\ a popula]iei. A[a ceva nici nu i-a trecut prin minte. Prezen]a sa devenise, efectiv, inutil\ [i îi încurca pe comuni[ti în aspectele formale ale procesului de instalare a sistemului comunist în România. Aflat sub influen]a total\ a mamei sale, o regin\ care suferise cumplit în România, regele Mihai I va abdica sub presiunea realit\]ii. În [edin]a Consiliului de Mini[tri din aceea[i zi de


595

30 decembrie 1944, convocat\ la ora 15.30, Petru Groza va face celebra declara]ie: „Doamn\ [i domnilor mini[tri, vreau s\ v\ comunic c\ actul acesta s-a f\cut prin bun\ învoial\. Regele a constatat – a[a cum este scris aici – c\ institu]ia monarhiei era o piedic\ serioas\ în calea dezvolt\rii poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prieteneasc\ a monarhiei, f\r\ zguduiri – cum poate inamicii no[tri ar fi dorit. Ca s\ utilizez o expresie a reginei mame, poporul a f\cut azi un divor], [i decent, [i elegant, de monarhie“. Oricînd putem afirma c\ este declara]ia unui criminal comunist. Dar s\ fi min]it în a[a hal Petru Groza, cel de atunci, el, cre[tinul [i regalistul, încît s\-[i permit\ s\ pun\ în gura reginei-mame o declara]ie fals\? Nu credem. Conform presei occidentale, regina Elena a repetat aceast\ declara]ie în Elve]ia, imediat dup\ sosire. Apoi, dup\ trei luni, regele detronat a revenit [i a declarat c\ abdicarea s-a f\cut prin for]\. A vorbit surzilor. Memorialistica acestui eveniment este lovit\ de o contradic]ie fundamental\: goni]i evident din România, suveranii români ar fi invocat pe moment o desp\r]ire amiabil\! Nu avem dubii c\ abdicarea s-a f\cut sub presiune [i amenin]are, c\ a fost un act de impunere [i c\ f\r\ acesta regele ar fi r\mas pe Tron. Probabil îns\ c\ asasinarea regentului Bulgariei a fost un avertisment prea apropiat [i clar, încît regele Mihai I s\ nu se team\ pentru persoana lui. Ceva nu este în regul\ cu tot acest joc. Lipsesc prea multe informa]ii despre acest moment istoric – moment pe cît de simplu, pe atît de opac – [i numai faptul c\ este acceptat ca inevitabil nu poate s\ ne împiedice s\ încerc\m s\-l în]elegem. Conform versiunii sovietice, Moscova a dorit îndep\rtarea imediat\ a regelui Mihai, printr-o în]elegere cu Marea Britanie în schimbul instal\rii unui regim democratic în Finlanda. Cum în ]ara scandinav\ ascensiunea agentului sovietic Paasikivi spre conducerea statului p\rea de neoprit, Stalin ar fi plecat urechea la românul Petru Groza. Biograful acestuia, Feodosii Konstantinovici Vidra[cu, avea s\-i declare lui

596


Dan Zamfirescu: „Cel care v-a salvat pe voi a fost Petru Groza. El a fost singurul om politic din Est care l-a cucerit pe Stalin cu modul de a fi, cu curajul de a-i spune adev\rul, în forme care s\ nu-l supere, cu umorul s\u [i cu rezisten]a la b\utur\ [i nesomn. St\tea de seara pîn\ diminea]a cu Stalin, bînd [i spunîndu-i anecdote piperate de care acesta f\cea mare haz, iar la sfîr[it plasa cîte o cerere în favoarea voastr\“ (Dan Zamfirescu, Regele [i mare[alul). F\r\ îndoial\ c\ m\rturia pare ea îns\[i anecdotic\, dar nu avem voie s\ uit\m c\ structurile totalitare concentrate la vîrf, cu Puterea izolat\ în mîna unui singur om (cazurile Hitler, Antonescu, Stalin) au fost influen]ate [i de umorile conduc\torilor, de starea lor de s\n\tate, de viziuni [i amintiri personale, care fac din evenimentele decisive ni[te acte altfel inexplicabile. Nici ast\zi istoriografia mondial\ nu poate explica lipsa de prevedere [i de reac]ie sovietic\ la atacul german din 22 iunie 1941 decît printr-un fapt personal: Stalin nu credea c\ Hitler va ataca. Este evident c\ un fapt de importan]\ istoric\ a depins de p\rerea unui om, la fel cum lui Hitler i s-a p\rut c\, trimi]îndu-l în secret pe Hess în Anglia, rezolv\ r\zboiul. Am v\zut cum a hot\rît Ion Antonescu trecerea Nistrului în timpul unei crize de s\n\tate, cu temperatur\ de 40 de grade. În 1949, cînd URSS a hot\rît trasarea noilor frontiere ale României, comisia sovietic\ de topometri a fost îmb\tat\ de un cîrciumar evreu din Dorohoi, care avea un frate cîrciumar în Darabani, [i astfel grani]a de nord a ]\rii noastre trece pe la nord de Dorohoi [i Darabani, iar nu pe la sud de ele. Iat\ de ce m\rturia lui Vidra[cu nu trebuie ignorat\. Într-un sistem democratic solid, cum era [i este cel american, un pre[edinte cu grave probleme de s\n\tate [i u[or influen]abil în fa]a colaboratorilor s\i, cum a fost Roosevelt, poate avea opinii, viziuni [i accese umorale, dar orice decizie trece prin judecata corpului politic al ]\rii, organizat legal [i supus legilor sistemului democratic. Deciziile lui trebuie s\ se transforme obligatoriu într-o lege votat\ de Parlament [i dac\ Parlamentul nu o d\, decizia r\mîne la nivelul ei primar: o opinie, o viziune


597

sau un acces umoral, consemnate inofensiv în c\r]ile de istorie. Probabil c\ din acest motiv fundamental se vorbe[te insistent în ultimii ani de implicarea lui Roosevelt în preliminariile atacului de la Pearl Harbour, pentru a putea provoca decizia Parlamentului american de intrare în r\zboi. În descrierea evenimentelor din decembrie 1947, versiunea regal\ este lovit\ [i ea de o contradic]ie de neîn]eles. În cel mai bun interviu al s\u, acordat lui Philippe Viguié Desplaces, regele Mihai are o replic\ n\ucitoare cînd este întrebat: „Comuni[tii v-au cerut în mod imperativ s\ p\r\si]i România?“ Fostul suveran va r\spunde: „Nu. F\cînd pe generosul, Groza mi-a spus s\ r\mîn. A r\mîne nu mai avea îns\ nici un sens. A[ fi fost un prizonier în mîinile lor, cu toate riscurile pe care o astfel de situa]ie le comporta, mai devreme sau mai tîrziu“ (Ph. V. Desplaces, Mihai al României. O domnie întrerupt\). Nu mai în]elegem nimic – cum a fost posibil ca regimul comunist al lui Petru Groza s\-i ofere regelui detronat s\ r\mîn\ în ]ar\?! Fiind convin[i c\ afirma]iile regelui Mihai I sunt perfect credibile [i autentice, c\ nu pot fi nici o clip\ b\nuite de inexactitate, trebuie s\ accept\m c\ rela]ia rege-regim comunist a con]inut [i detalii ale unei în]elegeri amiabile, de factur\ personal\, nu îns\ [i din punct de vedere institu]ional. Pe comuni[ti (adic\ pe sovietici) îi interesa schimbarea ordinii de stat, a institu]iei Monarhiei, nu neap\rat ostracizarea regelui. Conflictul personal cu regele a ap\rut în momentul cînd acesta s-a întors pe nea[teptate în ]ar\, de[i comuni[tii erau convin[i c\ a r\mas în Occident. Exist\ un secret, ]inut astfel cu str\[nicie [i de opozi]ia româneasc\ din emigra]ie, [i de statul comunist, în frunte cu Securitatea. Nimeni nu este dispus s\ dea explica]ii ce s-a `nt`mplat cu cele 20 de milioane de franci elve]ieni, plasa]i de guvernul Antonescu, din ordinul lui Mihai Antonescu în Occident. În timpul anchetei, Mihai Antonescu va declara: „S-au creat fonduri la lega]iile din Berna, Ankara, la Madrid, la Stockholm, prin transformarea în valut\ a disponibilului în

598


lei al Ministerului de Externe, fond special pentru lega]ii în str\in\tate“. Eugen Cristescu [i mare[alul Antonescu vor confirma [i ei în anchet\ aceast\ ac]iune. Cele 20 de milioane de franci elve]iei erau în realitate opt milioane devize – de fapt, fondul pentru activit\]i de informa]ii [i spionaj în str\in\tate al ]\rii noastre – [i 12 milioane în echivalent lingouri de aur la Union de Banques Suisses. Este suma pe care o vîna [i Carol II din Mexic, prin insisten]a cu care le cerea americanilor s\-i permit\ preluarea conducerii emigra]iei române. Ace[tia sunt [i banii care stau la originea scandalurilor [i dezbin\rii emigra]iei române, precum [i a u[urin]ei cu care Securitatea comunist\ a penetrat aceast\ emigra]ie dezbinat\, folosind-o [i pl\tind-o inclusiv cu banii afla]i în b\ncile elve]iene. Cum fondul se afla la dispozi]ia „guvernului României“, iar guvernul României era acum comunist, a fost nevoie de o negociere secret\ pentru ca o parte din bani s\ fie folosi]i de emigra]ie – au ajuns, pîn\ la urm\, într-un cont personal pe numele so]iei lui Vi[oianu – iar alt\ parte s\ r\mîn\ la dispozi]ia guvernului comunist. Avem temeiuri s\ credem c\ Securitatea nu a dorit [i nici acum nu dore[te s\ dea detalii despre felul cum a folosit aceste fonduri în activit\]ile de culegere de informa]ii, atît în interiorul emigra]iei române, cît [i în statele unde se stabiliser\ nucleele refugia]ilor. Problema fondului pus de Antonescu la dispozi]ia emigra]iei a fost conflictul de interese între dorin]a refugia]ilor de a folosi sumele în scopul personal al supravie]uirii în Occident, pentru a-[i face „o situa]ie“, [i obliga]ia de a consuma acele sume în propaganda [i ac]iunile împotriva regimului comunist de la Bucure[ti. Regele Mihai I a r\mas „pe afar\“, într-o situa]ie extrem de delicat\ [i nedreapt\. Istoriografia român\ mai are un subiect de dezbatere legat de abdicarea din decembrie 1947, dar mai ales de soarta regelui nostru în exil: cu toate c\ avea cel mai puternic argument faptic [i cea mai înalt\ pozi]ie moral\ [i social\, regele Mihai I nu a devenit [eful emigra]iei române, pierzîndu-se în anonimat, în timp ce rezisten]a anticomunist\ [i implicarea în R\zboiul rece au


599

fost preluate de legionari, de prin]ul Nicolae [i de cîteva grupule]e de fo[ti diploma]i. La reconstituirea faptelor, Mihai Antonescu va declara c\ suveranul îi ceruse înc\ din ]ar\ ca rezervele în aur, precum [i o sum\ de dou\ milioane de franci elve]ieni s\ fie trecu]i pe numele s\u, pentru a-i putea folosi dac\ va fi nevoit s\ abdice sau s\ fug\ din ]ar\ (Procesul mare[alului Antonescu, vol. 3, p. 89). La un moment dat, insisten]ele regelui au devenit atît de mari, încît mare[alul l-a refuzat brutal, transmi]îndu-i c\, fiind tîn\r, are via]a înainte. A[a a r\mas regele Mihai I f\r\ nici un sprijin material, abandonat [i de casele regale [i de emigra]ia româneasc\. Acest lucru este bine s\ fie [tiut, pentru a dimensiona [i mai bine drama personal\ a suveranului nostru, pentru a-i în]elege revolta fa]\ de acuza]ia c\ ar fi plecat cu averi din ]ar\, precum [i interesul pentru redobîndirea unor propriet\]i, în folosul unei familii binecuvîntate de Dumnezeu numai cu femei [i un nepot, lipsi]i de orice drept dinastic. Cîteva aluzii ale regimului comunist, [i sub Gheorghiu-Dej, [i sub Ceau[escu, ne fac s\ credem c\ regele a primit o compensa]ie – probabil, modest\ – pentru acceptarea abdic\rii, care este [i singura abdicare din istoria Monarhiei române. În mod cert îns\ a primit promisiuni. De altfel, acela[i biograf al regelui [i al reginei mam\, Arthur Gould Lee, reproduce în cartea citat\ [i urm\torul dialog: (Petru Groza): „Suntem gata s\ v\ acord\m un ajutor financiar generos, pentru contribu]ia voastr\ la lovitura de stat [din 23 august 1944, n.a.] [i pentru c\ dorim s\ rezolv\m aceast\ problem\ elegant, f\r\ fric]iuni. [i, bineîn]eles, pute]i beneficia [i de venitul propriet\]ilor dumneavoastr\ de aici. (Gheorghiu-Dej): A[a e. Promitem s\ v\ l\s\m s\ v\ p\stra]i toate domeniile personale. Ve]i beneficia de întregul venit [i nimeni nu se va atinge de ele“. Dac\ acest dialog, chiar [i a[a literaturizat, ar fi ap\rut într-o carte comunist\, poate am fi crezut c\ este o tipic\ informa]ie de propagand\. Regele însu[i va declara, în acela[i excelent interviu, c\ la abdicare „Administratorul Coroanei a cerut

600


pentru noi uzufructul anului 1947: acesta reprezenta aproximativ patru milioane de franci elve]ieni. Comuni[tii au r\spuns c\ tezaurul B\ncii Na]ionale era gol. Ne-au acordat suma de dou\ sute optzeci de mii de franci elve]ieni [i cincizeci de mii de dolari. Groza îi spusese mamei mele s\ nu î[i fac\ griji, c\ el nu «îl va l\sa pe fiul ei s\ moar\ la umbra piramidelor». F\cea aluzie la regele Victor-Emmanuel care, alungat din Italia, se refugiase în Egipt, unde murise f\r\ un ban. Dar Groza, ca de obicei, min]ise. Noi nu am ob]inut niciodat\ nimic de la el“. Ce nu precizeaz\ fostul suveran este dac\ aceste promisiuni financiare vizau o plat\ imediat\ sau o sum\ destinat\ vie]ii sale în exil. Dac\ a fost vorba de a doua versiune, declara]iile de pres\ curajoase [i loiale ale regelui au anulat termenii acestei în]elegeri. Ea explic\ îns\ retragerea na]ionalit\]ii regelui, atunci cînd a început s\ dea declara]ii potrivnice regimului comunist din România, precum [i temeiul legal al redobîndirii propriet\]ilor sale, ast\zi. Iar regele Mihai a avut înc\ o dat\ dreptate: nu ni-l putem imagina stînd la castelul s\u din S\vîr[in sub regimul comunist [i ie[ind la vîn\toare pe terenurile GAS-ului din localitate.

Mentalit\]i O anumit\ remanen]\ sup\r\toare în mentalit\]i, un sentiment profund al mo[tenirii inoportune, un regret tardiv pentru pierderea ireparabil\ de ani (istorici) [i o doz\ de invidie f\r\ izvor definit – toate la un loc [i concentrate într-o senza]ie de e[ec – bîntuie asemeni unei fantome con[tiin]a românilor. Automatisme recunoscute [i gesturi necontrolate ne surprind uneori f\r\ a g\si o alt\ explica]ie decît un obicei intrat în rutin\, un mod de a tr\i ordonat de scheme sigure [i, de aceea, comode. Un Vechi Adversar s-a cuib\rit în opera mental\ a foarte multor oameni [i a lucrat îndelung, unindu-le,


601

cumva, modul de gîndire [i controlîndu-le stereotipiile. Imediat dup\ revolu]ia din decembrie 1989 a vibrat în noi ceva nepl\cut atunci cînd un fost de]inut în închisorile comuniste folosea politic limbajul, apuc\turile [i metodele gardienilor s\i. Ne deranja cînd îi auzeam c\ omul care are o alt\ opinie decît a lor – [i, mai ales, o alt\ „viziune“ – trebuie înfrînt, exclus din func]ii publice, eventual zdrobit social. Iar asta, în numele unui bine pe care fostul de]inut politic îl vede clar, necesar în mod absolut [i imediat aplicabil. Cu greu reu[eau s\ îndep\rteze de popula]ie gîndul c\ n-ar fi o r\zbunare. A[a cum am v\zut în capitolele anterioare, exact acela[i fenomen se înregistra în toamna anului 1940 cu legionarii ie[i]i din închisori [i lag\re. Ei c\utau atunci ni[te vinova]i, convin[i c\ trecutul trebuie distrus, nu în]eles. În societatea româneasc\ de dup\ 1989 existau fo[ti tor]ionari, securi[ti, colaboratori [i informatori, agen]i ai KGB, comuni[ti convin[i, r\spîndaci [i infiltra]i, alte categorii de du[mani care, împreun\, contureaz\ imaginea inamicului. Nimeni îns\ nu i-a g\sit. Se afirm\ c\ situa]ia disperat\ a ]\rii este consecin]a existen]ei [i activit\]ii acestora. De cealalt\ parte s-a constituit un bloc lucid, ap\r\tor al democra]iei [i adversar înver[unat al comunismului. Dac\ la originea pozi]iei tran[ante a acestora din urm\ se afl\ cumva o suferin]\ istoric\ acut\ [i nedreapt\, dublat\ de suferin]a fizic\ a membrilor grupului – cum este acest lupt\tor, Constantin Ticu Dumitrescu – atunci demersul politic va atinge cote existen]ialiste. Individul î[i „pune via]a în joc“ pentru ideea de dreptate, nu mai are ce pierde, totul este aceast\ „lupt\“ contra celui opus – aflat, obligatoriu, în eroare – [i va pedepsi din convingere dac\ puterea va ajunge s\-i stea la îndemîn\. Cînd suferin]a a fost urmarea aplica]iei instrumentate de un spa]iu concentra]ionar – vast, în cazul nazismului sau comunismului, ca sisteme – atitudinea violent\ devine „justificat\“, pozi]ia politic\ ajunge s\ fie „viu sprijinit\“, ideea unei pedepse, m\car morale, aplaudat\. Experien]a politic\ a guvern\rilor de dup\ 1996 a demonstrat

602


c\ a reduce e[ecurile la existen]a unor ofi]eri de Securitate sau colaboratori înc\ nedemasca]i, care ac]ioneaz\ din umbr\ pentru a sabota calea dreapt\ a democra]iei, este inoperant. Activitatea unor astfel de grup\ri securiste presupune caracterul lor organizat, lucru care trebuie confirmat de structurile informative române [i dovedit cu probe, astfel încît efectul ei în societate sau în partidele politice s\ poat\ fi evaluat. Apoi, trebuie judeca]i [i condamna]i. A[a ceva îns\ nu poate face decît un regim de Dreapta. România nu a avut parte de o asemenea solu]ie politic\, pierdut\ de mult în trecutul ei istoric [i necunoscut\ de genera]iile actuale. Altfel, împ\r]it\ declarativ în buni [i r\i, societatea admite existen]a unei b\t\lii pe teritoriul s\u public, o prive[te curios la televizor, dar voteaz\ totu[i în alegeri dup\ alte criterii. Mai mult, imediat dup\ revolu]ie, o majoritate substan]ial\ a respins brutal – mineriade aplaudate, lideri democra]i asedia]i în birourile lor, aleg\tori umili]i – mesajele purificatoare ale Opozi]iei. Rostite ap\sat dar naiv, mesajele ei au inclus cele mai adev\rate fraze, dar s-au adresat unui public surd. C\derea conducerii comuniste a României s-a produs prin violen]\ fizic\, moarte [i revolu]ie, prin implicare institu]ional\ deplin\. Armata, Mili]ia, Securitatea au fost în strad\ cînd într-o parte, cînd în cealalt\. Ast\zi, demersul anticomunist este ascultat [i mai pu]in, este ignorat, ridiculizat. Cei care împart lumea în buni [i r\i sunt acuza]i c\ reproduc modul de împ\r]ire al celor dinainte. Lenin era astfel descris de Trotski: „El nu cuno[tea decît dou\ partide – cel al bunilor cet\]eni [i cel al cet\]enilor r\i“. Undeva s-a gre[it, [i acel loc este în mentalit\]i, adic\ în creierul ale c\rui func]iuni au fost distorsionate sistematic prin teroare. Acolo a fost excitat\ (reinoculat\) o mentalitate maniheist\, tipic\ prin primitivismul ei [i generic\ pentru un sistem comunist care a apucat s\ fie instalat, maturizat [i distrus la un semn al Moscovei, nu prin cauze interne. O opinie postrevolu]ionar\ venit\ de la un ex-apologet al comunismului dezarmeaz\ aparent prin observa]ia lucid\:


603

„De regul\, fo[tii de]inu]i – indiferent de culoarea politic\, de ideologie – se dovedesc inap]i pentru a mai conduce destinele unei na]iuni. Într-în[ii se depun atîtea rele, setea de revan[\ cu orice pre], iluzia drept\]ii absolute de]inute numai de c\tre cei care au fost… de]inu]i, încît ajung s\ introduc\, în orice ecua]ie existen]ial\, termeni str\ini de realitate, de prezent. Ei sunt, în imens\ majoritate, sclavii trecutului“ (Mihai Stoian – Dosar Ana Pauker). A[adar, indiferent c\ ai fost comunist de]inut „în beciurile Siguran]ei“ sau democrat încarcerat în închisorile comuniste, efectul este acela[i, cauza este identic\, tratamentul similar, iar comportamentul poate fi clasat într-o patologie politic\ u[or de recunoscut. Omul supus represiunii ar avea acelea[i simptome, indiferent de culoarea opresiunii, atît timp cît metodele sunt identice. În abisul cauzal al acestei constat\ri s-ar afla [i incapacitatea românului de a aplica exerci]iul toleran]ei între victim\ [i agresor, de multe ori rolurile inversîndu-se, de[i acolo, undeva, prezent, mult iubit [i respectat, a[teapt\, cald, interesul na]ional, patria amenin]at\ la nesfîr[it de agresiuni externe. Nimeni n-a reu[it s\ impun\ ideea c\ în toate aceste situa]ii nu exist\, pentru un organism statal s\n\tos, decît solu]ia aplic\rii legii. În nici un caz, deambulatoriul sentimental. A[adar, „Procesul comunismului“ ar trebui s\ fie exclusiv o oper\ a Justi]iei, cu probe, fapte, martori, acuza]i [i acuzatori la bar\. Punctul de pornire este declararea comunismului ca doctrin\ criminal\, asemeni fascismului [i nazismului. Îi lipse[te o sistematizare a fenomenului pentru a putea contura temeiul juridic. S\ încerc\m o contribu]ie la g\sirea acestui temei. Primul argument al rechizitoriului ar trebui s\ fie constatarea c\ instalarea sistemului comunist în România a avut un proiect (a fost premeditat), o aplica]ie [i are înc\ ni[te consecin]e. Este incomplet argumentul simplu c\ au venit tancurile sovietice [i au impus sistemul. Acest argument nu explic\ nici slaba rezisten]\ a românilor, nici absen]a contrarevolu]iei [i nici îmbr\]i[area cvasiunanim\ a regimului

604


Ceau[escu pîn\ aproape de ultimele sale clipe. Instalarea sistemului comunist în România n-ar putea fi în]eleas\ ca fenomen cu proiect, aplica]ie [i consecin]e (mai ales mentale) f\r\ a c\uta identificarea surselor atitudinilor stereotipe parazitare. Cert este c\ formula citat\ din fostul apologet comunist, destinat\ comuni[tilor la prima vedere, dar, în realitate, adresat\ fo[tilor de]inu]i politici anticomuni[ti, este plauzibil\ din punct de vedere medical, dar nu [i veridic\. Emis\ de un comunist, teza instrumenteaz\ o logic\ atemporal\ care suport\ amendamentul premizei false. Ceea ce lipse[te este tocmai veridicitatea elementului de cauzalitate: de[i urm\re[te acela[i model comportamental, aplica]ia revan[ei morale a fo[tilor de]inu]i anticomuni[ti este consecin]a, [i nu copia unei alte aplica]ii violente. Fo[tii de]inu]i ai epocii comuniste sunt victime ale unei agresiuni directe, fizice [i psihologice, întemeiate nu numai pe decizia arbitrar\ asupra destinului colectiv (cedarea României în spa]iul de influen]\ sovietic), ci [i pe ura sistematizat\ [i sistematic\. Pozi]ia fa]\ de problema libert\]ii individuale a fost complet diferit\. În lag\rul de la Tîrgu-Jiu erau izola]i indivizi apar]inînd unei agenturi comuniste care opera pe teritoriul României, f\r\ ca aceast\ institu]ionalizare a pedepsei pentru activitate antistatal\ s\ implice obliga]ia de a-[i schimba opiniile, credin]ele sau adeziunile politice. Ei pl\teau atunci pentru fapte concrete, în baza unei legi. Oamenii Stîngii clasice române[ti aveau nostalgia socialismului utopic, a revolu]iei sociale, a egalitarismului de mod\ veche francez\, a victoriei prin proces istoric imanent. Restul era o echip\ de terori[ti, membri ai agenturii sovietice în ]ara noastr\. Misiunea acestora din urm\ era trecerea României în subordinea Uniunii Sovietice ca stat satelit, ideologia fiind unul dintre instrumente. Ce compara]ie se poate face între ace[ti executan]i ai misiunii de aservire a unui stat [i lupt\torii împotriva acestei robii? Dreptul interna]ional afirm\ c\ într-un stat învins în r\zboi nu pot exista vinov\]ia [i pedeapsa colectiv\, dar în realitate condamnarea unor grupuri, partide, organiza]ii


605

vinovate este tot o pedeaps\ colectiv\. Civiliza]ia – aceast\ solu]ie a omului incapabil s\ dea na[tere din el `nsu[i unei alte specii – a creat corpul juridic al na]iunilor [i cutuma umanist\ a supravie]uirii. Popoarele ocupate de URSS dup\ al doilea r\zboi mondial au fost supuse genocidului mental, deoarece „vinov\]ia“ a fost extins\ asupra întregii societ\]i „fasciste“, cu excep]ia celor cî]iva comuni[ti. Principalul inamic – libertatea. Pentru perioada postbelic\, în cazul libert\]ii a fost înc\lcat un principiu fundamental al limitei: „Faptul de a hot\rî în privin]a multora [a tuturor] este mai întîi rezultatul deleg\rii libert\]ii: eu [i ceilal]i asemenea mie am hot\rît ca [altcineva] s\ hot\rasc\ pentru noi. Delegarea libert\]ii este deci un act liber. Atîta vreme cît eu pot hot\rî în privin]a mea, nimeni nu poate hot\rî în locul meu, decît dac\ eu hot\r\sc acest lucru“ (Gabriel Liiceanu – Despre limit\). Nu este situa]ia poporului român la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial. Atunci a fost introdus în România un sistem politic menit s\ distrug\ complet principiul defini]iei de mai sus [i s\ opera]ionalizeze un mecanism al subordon\rii necondi]ionate. Singurul amendament care se poate aduce acestei situa]ii este c\ principiul deleg\rii libere a libert\]ii fusese atacat [i în mare parte distrus cîteva decenii înaintea comuni[tilor. Nu ne mai putem iluziona c\ am avut regim democratic autentic, cînd nici o campanie electoral\ din întreaga istorie a României dinainte de 1996 nu a fost constitu]ional\ [i liber\. Pentru toat\ evolu]ia istoric\ a comunismului în România – de la baze ideologice, la fluctua]ii metodologice – opera]ia deliberat\ de anihilare public\ a personalit\]ii individuale [i colective [i de exterminare fizic\ a celui opus [i ireductibil doctrinar s-a aflat con]inut\ în proiect, aplica]ie [i perspectiv\. Se observ\ c\, dup\ consumarea experimentului marxist între Manifestul partidului comunist [i Sendero luminoso, asaltul demersului anticomunist de ast\zi este acoperit cu dovezi [i se sprijin\ pe o argumenta]ie logic\, relevant\ [i credibil\. Unui instrument metodic aplicat pe creierul [i bra]ele noastre trebuie îns\ nu s\-i opunem

606


starea de jale, ci alt instrument metodic: denudatio scientiam ornatu sua. O cercetare tenace [i nepasional\ a sistemului comunist face cît dou\ sute de declara]ii anticomuniste. Perceput ast\zi ca un „r\u“ sesizabil, agonic, dar înc\ viu [i periculos, drept o reminiscen]\ care se epuizeaz\ lent odat\ cu mi[c\rile greoaie ale societ\]ii, mecanismul sistemului comunist trebuie în]eles. Solu]ia pe care o propun este identificarea primar\ a cîtorva elemente teoretice originare: • Experien]a istoric\ a umanit\]ii prin organiza]ii coercitive. • Ini]ierea [i exploatarea unei ideologii. • Cuno[tin]ele [tiin]ifice asupra biologiei umane. • Configurarea [i opera]ionalizarea sistemului. Aparent, tema proiectului comunist a fost realizarea unei societ\]i neantagonice, perfect controlabile [i eficiente economic la nivelul egalit\]ii sociale. Ea avea nevoie mereu de lideri vremelnici clarv\z\tori [i consemna]i benevol sacrificiului de sine, precum [i de o popula]ie dezetnicizat\ cu comportament de mass\. Adic\, o aglomerare uman\ ie[it\ din umanitatea identit\]ii individuale [i instrumentat\ prin metodologia conducerii unitare [i uniforme a colectivit\]ii. Cedarea de libertate urma s\ se ob]in\ prin conflict intercomunitar (între clase) sau prin import de ideologie sus]inut\ de for]\ armat\, astfel încît pacea individual\ s\ fie înfrînt\ de violen]a dorin]elor, manifestate într-un spectru cît mai larg de grup. Se urm\rea ca ideea de ascenden]\ la un bine ideal s\ devin\ plauzibil\, apoi veridic\. A concepe a[a ceva despre lume este grandios, dar [i inuman în egal\ m\sur\. Ea a presupus fie distrugerea spiritualit\]ii cre[tine, pe care s-a construit civiliza]ia european\, fie specularea unor principii ale acesteia. S-a emis chiar teza c\ ceea ce numim noi comunism î[i are originea în Biblie. Percep]ia medieval\ – adic\ a perioadei în care cre[tinismul a primit o


607

dogm\ – a avut revela]ii de o inexplicabil\ precizie vizionar\. Richard Inim\ de Leu, abia întors din }ara Sfînt\, lansa un inconfundabil avertisment: Communia est tumor plebis, timor regni, tepor sacerdotii. Alte semnale, dincolo de ]inta lor antiiudaic\ – a[a cum au fost cele ale lui Ioan Chrisostomos –, identificau pericolul cu mare precizie. În Biblie este vorba de egalitatea în fa]a lui Dumnezeu. Românii antebelici erau supu[i ideologiei cre[tine, iar din punct de vedere al conflictului de clas\ se rezumau la existen]a a 106 membri cu carnet ai Partidului Comunist din România, într-un total de 1 154 simpatizan]i, gazde [i curieri de tip Nicolae Ceau[escu, foarte tîn\r [i handicapat moral. Un fenomen distinct este cel care proiecteaz\ în lumina analitic\ destinul liderilor. Vom constata c\ printre sl\biciunile sistemelor politice se afl\ [i acela al suficien]ei culturale. Frustratul [i paranoicul sunt interesan]i, au charism\, adun\, într-un discurs fluent, frustr\rile [i paranoia nemanifeste ale fiec\rui individ, ating nervura sensibil\ a rat\rii fiec\rui idealist. Marx, Engels, Lenin, Hitler, Stalin sunt exemple ale ajungerii la putere absolut\ dintr-o mas\ de rata]i [i rejecta]i ai societ\]ii în care [i-au f\cut debutul politic [i fa]\ de care ceilal]i au exersat un dezarmant complex de vinov\]ie. A[a îi înv\]aser\ pe oameni Rousseau, Voltaire [i al]i umani[ti. Despre adolescen]a lui Lenin nu se cunosc prea multe. O descriere a fost totu[i f\cut\: „Aceasta a fost perioada în care tîn\rul Lenin s-a familiarizat cu literatura radical\, transformîndu-se într-un revolu]ionar fanatic, hot\rît s\ distrug\ statul [i societatea care îl tratase într-un mod atît de meschin. Atunci, ca [i mai tîrziu, radicalismul lui se hr\nea nu din idealism, ci din resentimente de natur\ personal\“ (Richard Pipes – Scurt\ istorie a revolu]iei ruse). Marx nu era departe de aceea[i malforma]ie comportamental\: evreu devenit fervent catolic, scrie poezii de subprodus, este respins, umilit de critica literar\ [i hot\r\[te s\ se r\zbune pe societatea german\. Marx intr\ într-o sect\ satanic\, îl neag\ pe

608


Dumnezeu [i decide s\ lupte cu Acesta prin distrugerea lumii pe care A creat-o. „Frescele“ zugravului Adolf Hitler trebuie s\ fi fost pe m\sura poeziilor lui Marx. Cunoscînd acum biografia real\ a lui Nicolae Ceau[escu, nem\surata lui dorin]\ de parvenire [i schizofrenia grandorii, ne putem da seama cum ar\tau pantofii f\cu]i de el. Mediocritatea are aceast\ resurs\ de acumulare a urii împotriva a tot ce este valoare, har, inteligen]\. Saltul de la lucrurile mici f\cute prost sau neterminate la planuri grandioase nu poate fi favorizat decît de un sistem care distruge totul în urm\. De aceea, Marx [i epigonii s\i substan]iali nu pot fi analiza]i decît între limitele premedit\rii, cu un cod teoretic al aplica]iei pe care l-au pus, ca un corp delict, în mîna unor executan]i. Atunci cînd Marx introduce conceptul de om nou se refer\ la un individ care înlocuie[te o persoan\ eliminat\, pentru c\ este netransformabil\, sau la un individ care s-a l\sat modelat de comunism pentru a-[i modifica identitatea social\. Cei n\scu]i în comunism erau supu[i aceleia[i proceduri. Omul nou trebuia s\ prezinte [i particularitatea de a putea prelua sarcina extermin\rii sau model\rii de la ini]iatorii fenomenului, c\utînd mijloace noi, adapt\ri [i adop]ii metodologice care s\ asigure eficien]a programului [i capacitatea de autoregenerare a sistemului. C\utînd originea interioar\ a modului în care s-a perpetuat atîtea decenii specia comunist\ nu putem ocoli constatarea c\ succesul comunismului s-a sprijinit temeinic pe sl\biciunile umane. Dispre]ul lui Marx pentru propria persoan\, ura împotriva celorlal]i [i identificarea sl\biciunilor sale în sl\biciunile multor altora au explodat într-o oper\ ispititoare. El le-a ar\tat cît de puternic\ poate deveni micimea atunci cînd înva]\ c\ dimensiunea ei ridicol\ este consecin]a exploat\rii exercitate de cî]iva privilegia]i ai soartei, iar nu a unei construc]ii dumnezeie[ti. De aceea, marxismul este mai întîi, în mod fundamental, ateu [i abia apoi o teroare. A fost apoi mediul, societatea minat\ de o vulnerabilitate exasperant\: „Ideea unei subversiuni generale [i


609

a unei reînnoiri totale a civiliza]iei prin fier [i foc seducea atunci toate sufletele obosite de mediocritatea celor înfrîn]i apriori: aceast\ idee ajuta propagarea comunismului insurec]ional la fel cun ajutase propagarea na]ionalismului extremist.“ (Thierry Maulnier – Mythes socialistes). Probabil c\, emis într-o alt\ epoc\ istoric\, acest concept comunist s-ar fi pierdut în experimental [i derizoriu, cel mult ca o mod\ pasager\ a unor ideali[ti, dac\ nu surprindea o stare istoric\ anume [i nu ataca punctul s\u cel mai slab: lansarea sistemului democratic modern prin structuri secrete, francmasonice, oculte. Aceasta a fost calea, asemeni unei specii de viespe de pe continentul african, care în]eap\ o tarantul\, îi inoculeaz\ un ou [i, pe m\sur\ ce p\ianjenul continu\ s\ tr\iasc\, larva viespei îl consum\ prin interior. Aceea[i demonstra]ie poate fi f\cut\ [i pentru hitlerism. Cei mai importan]i biografi ai lui Adolf Hitler arat\ c\ întregul sistem criminal antisemit pe care l-a ini]iat [i aplicat î[i avea originea în frica lui de evrei [i în admira]ia pentru capacitatea lor de organizare [i ac]iune interna]ional\. Ast\zi, cînd se demonstreaz\ tot mai bine argumentat c\ succesul lui Hitler a constat fundamental în sprijinul monolitic pe care i l-a acordat poporul german, se clarific\ tot mai bine [i modul în care poporul german a fost convins c\ evreii reprezint\ o for]\ interna]ional\ autentic\, unitar\ [i distructiv\, avînd ca principal\ preocupare distrugerea Germaniei [i domina]ia lumii. Exploatînd la maximum na]ionalismul [i egocentrismul german, dar [i realitatea c\ poporul fusese martorul grandorii imperiale germane [i al pr\bu[irii catastrofale în numai cî]iva ani, Hitler a ridicat ura personal\ la propor]ii mondiale. Sistemul comunist a beneficiat din plin de avantajul înving\torului. Compromisul criminal f\cut de Statele Unite [i Marea Britanie cu Stalin a permis acoperirea perfect\ a expansiunii comuniste în lume, fenomen care a ]inut pîn\ la Ronald Reagan. Primul obiectiv al atacului comunist a fost regimul propriet\]ii. „Proletarii nu pot s\ cucereasc\ for]ele de produc]ie sociale decît desfiin]înd propriul lor mod de însu[ire

610


de pîn\ acum [i, prin aceasta, întregul mod de însu[ire de pîn\ acum. Proletarii n-au nimic propriu de ocrotit; ei au de nimicit tot ceea ce pîn\ acum ocrotea [i asigura proprietatea privat\“ (Karl Marx [i Friedrich Engels – Manifestul Partidului Comunist). Regimul propriet\]ii înseamn\ – dac\ accept\m rigoarea [tiin]elor medicale – extensia social\ a unei necesit\]i biologice. Altfel spus, în afar\ de lovitura dat\ unui anumit moment istoric, marxismul a lovit direct în stomac, adic\ acolo unde medicina modern\ a identificat proiec]ia somatic\ a emo]iilor noastre. În primul rînd, frica. Teroarea a fost, a[adar, de la început vehicolul acestui proiect. Cine citea Manifestul Partidului Comunist [i era de alt\ p\rere trebuia s\ i se fac\ fric\, pentru c\ ceea ce urma s\ vin\ peste el era inevitabil, era în afara lui Dumnezeu [i purta semnul mor]ii. De]inerea propriet\]ii devenea o vin\ fa]\ de cei care nu au, proprietatea îns\[i era consecin]a exploat\rii celui care nu are [i noul sistem politic trebuia s\ redistribuie totul la to]i, cu excep]ia celor care au avut. Defectele sistemului democratic, nedrept\]ile economiei capitaliste, mobilizarea rata]ilor [i mediocrilor, provocarea violen]ei revolu]ionare, controlul asupra presei „democratice“, speculînd libertatea cuvîntului oferit\ de democra]ie, r\zboiul, sl\biciunile umane – iat\ buc\]ile din care [i-a construit sistemul comunist imperiul s\u timp de patru decenii [i jum\tate. Agentul s\u principal – frica.

Experien]a istoric\ Una din erorile doctrinare care împiedic\ judecarea lucid\ a sistemului comunist din România este teza c\ natura sa criminal\ este unic\, original\, rezultat exclusiv al ocupa]iei sovietice [i produs al unor indivizi numi]i generic comuni[ti. O astfel de teorie simplific\ lucrurile [i ne duce în fund\tura paradoxului c\, odat\ cu retragerea trupelor


611

sovietice din 1958, precum [i odat\ cu victoria revolu]iei din decembrie 1989, comunismul – inclusiv institu]ional – nu a disp\rut. Mai mult, el cunoa[te supravie]uiri inexplicabile la nivelul mentalit\]ilor, de[i se pot înregistra cel pu]in trei decenii de atitudine antisovietic\, în plin sistem comunist, iar popula]ia a primit o total\ gra]ie a libert\]ii înc\ din decembrie 1989. Existen]a fenomenului comunist trebuie privit\ dincolo de turela tancului sovietic, în modul cum a lucrat în sufletul omului, r\scolind acolo nu numai revolte, ci [i periculoase predispozi]ii. Pentru c\ de multe ori sistemul comunist a fost comparat cu Inchizi]ia, s\ încerc\m o explica]ie. Într-adev\r, cea mai cunoscut\ institu]ie a terorii este Inchizi]ia (cea spaniol\, în particular). De fapt, prin „cunoscut\“ trebuie în]eleas\ proiec]ia cultural-istoric\ perceput\ de omul contemporan în urma unei sinteze foarte aproximative [i u[or digerabile. La început, Inchizi]ia a fost un tribunal ecleziastic ra]ional. Ea ì judeca numai pe slujitorii Bisericii, dar p\c\tuia prin substan]ialitatea incert\ a dogmei [i prin verdicte datate. Infrac]iunea era definit\ în raport cu dogme fluente, astfel c\, din punct de vedere strict juridic, ceea ce fusese admis drept culp\ eclesiastic\ în epoca augustin\, era liberalizat în epoca benedictin\, iar pentru anumite subiecte elogiat în epoca dominican\. Astfel, un cleric pedepsit pentru contestarea virginit\]ii marianice în secolul IV ar fi fost un str\lucit emul al lui Toma din Aquino în secolul XIII. Concilii ecumenice succesive au dezb\tut marea tem\ a dogmei, iar istoria lor este, în fapt, cronologia apari]iei [i substan]ializ\rii operei profesorilor Bisericii. Este o constatare cert\ c\, dincolo de func]ia sa de vehicul divin, institu]ia Bisericii (în primul rînd, catolice) a con[tientizat timpuriu apari]ia [i evolu]ia unor consecin]e canonice ale credin]ei ca pe ni[te realit\]i sociale. În alt plan, preluarea ideii imperiale de c\tre Roma ecleziastic\ [i, mai ales, conflictul imediat cu na]ionalismul latin (Fedor Schneider – Rom und Romgedanke im Mittelalter) a adus religia într-o zon\ temporal\ cu manifest\ri în cotidian.

612


Lateranul [i mai apoi Vaticanul au [tiut c\ în lumea oamenilor de rînd persist\ sau se dezvolt\ concep]ii [i practici cu tendin]e necontrolabile, unele voit libere, [i c\ la poten]ialitatea lor anticrist\ se adaug\ nu numai factorul ideologic, influen]a stilistic\, [i noutatea culturii musulmane, dar [i caracterul din ce în ce mai simoniac al practicilor diocezale. Ereticii din Languedoc aveau un crez criminal direct: „Crima este pedepsit\ de lege [i condamnat\ de morala public\. Dar legea uman\ este contrar\ ordinii divine, deci ceea ce este blestemat de legea uman\ trebuie s\ fie considerat ca aprobat de Dumnezeu. La fel, trebuie s\ treci prin toate viciile, s\ cobori în cea mai profund\ pr\pastie. Omul va m\rturisi dispre]ul s\u complet fa]\ de principiile moralei curente [i se va apropia din nou, pe cît posibil, de perfec]iunea veritabil\“ (Gerard Walter – Les origines du communisme). Silogismul acesta criminal a creat mari mi[c\ri sociale [i a r\scolit teritorii vaste. El este citat [i ast\zi ca surs\ a unei mi[c\ri revolu]ionare timpurii, a catarilor, inclus\ în catalogul istoric al tradi]iei comuniste. În momentul în care popula]ia cre[tin\ a fost definit\ ca „o comunitate reunit\ prin credin]\ [i disciplin\, diversificat\ prin teritoriu, sînge, habitat, suveranitate, fortificat\ prin încercuirea men]inut\ (constant) de vecini disiden]i sau ostili“ (Gabriel Le Bras – Institutions ecclesiastiques de la Chretiente medievale), au fost introduse [i formele unui model de comunitate închis\, dominat\ de fric\ [i permanent mobilizat\ împotriva unui inamic extern. A[adar, a ap\rut nevoia unei discipline interne – întemeiate pe ordine [i ordin – [i a unei reac]ii profilactice externe (cruciadele), finan]ate activ, conduse prin campanii militare [i sus]inute magistral de dogm\. Cu toate c\ r\nile, bolile [i sacrificiile în vie]i omene[ti ale crucia]ilor par, din aceast\ perspectiv\, consecin]ele unei în[el\torii programate, puternicul sentiment individual al credin]ei domin\ natura mecanic\ a cruciadelor. De[i terminologia ar putea s\ par\ recurent\ [i for]at\, conceptul de „r\zboi total“ este identificabil documentar, cu


613

cele dou\ componente ale sale: r\zboi în interior [i r\zboi în afar\. Pe de o parte, Corpus juris canonici, pe de alt\ parte doctrina universalist\ a expansiunii. Mai mult ca oricînd era nevoie de instrumente. „Papii – spune Southern – au visat întotdeauna la o mili]ie a Sfîntului Petru“ [i împuternicirea Inchizi]iei cu dreptul de a judeca a evoluat spre dreptul de a impune [i controla verdictul. Cauza expus\ a acestei transform\ri [i consecin]ele institu]ionale au fost argumentate de pericolul pe care-l reprezenta „efervescen]a unor noi dezvolt\ri umane: varietatea opiniilor, succesul ereziilor, apari]ia [colilor. Pentru a reprima excesele a fost organizat\ o poli]ie, pentru a le disciplina – un statut [i o practic\“ (Gabriel Le Bras). Cu toate acestea, mult timp Inchizi]ia a ac]ionat haotic [i nu o dat\ a fost lovit\ de boala tipic\ a structurilor coercitive: lipsa de control intern al organiza]iei. Utilizînd o practic\ divers\, de la zon\ la zon\ [i de la caz la caz, sistemul inchizi]ional a fost penetrat de elementul infrac]ional, devenind repede nociv. Începutul secolului al XIII-lea marcheaz\ o diminuare a autorit\]ii Inchizi]iei (mai ales în Fran]a), separ\ categoric republicile marinare de rest [i poten]eaz\ mi[c\rile eretice. Cînd au afirmat deschis c\ Toma din Aquino a salvat Biserica romano-catolic\ de la disolu]ie, istoricii francezi ai epocii medievale s-au gîndit la tezele coerente [i profunde enun]ate de marele teolog în Summa Theologiae. Cîteva dintre ele, grupate într-o zon\ cumplit\ a operei tomiste, au fundamentat crima în numele credin]ei [i au dat Inchizi]iei instrumentul teoretic al represiunii. „Ereticii – spunea Sfîntul Toma – nu merit\ doar separarea de Biseric\ prin excomunicare, ci, de asemenea, de a fi desp\r]i]i de lume prin moarte. Este, în fapt, mult mai grav a compromite credin]a care asigur\ fiin]area sufletului decît a falsifica moneda pentru a permite supravie]uirea în via]a temporal\. Prin consecin]\, dac\ falsificatorii de bani sau al]i r\uf\c\tori sunt imediat trimi[i la moarte prin buna justi]ie a prin]ilor laici, cu atît mai mult ereticii, îndat\ ce le este dovedit\ erezia, pot fi nu numai excomunica]i, dar

614


în mod foarte just trimi[i la moarte“ (Secunda Secundae, qu. XI, art. 3). Nu am putea în]elege impactul acestui enun] dac\ nu am cunoa[te c\ Inchizi]ia dinainte de aquinat d\dea sentin]e peniten]iale, aplica sanc]iuni demonstrative, conduse fundamental de ideea corec]iei morale, iar dup\ ce opera marelui teolog a fost recunoscut\ drept dogm\ oficial\ a Bisericii, stabil\, opera]ionalizat\ prin stat [i nu prin extravagan]ele unui Federico II, ea, Inchizi]ia, a început s\ ucid\ în mas\. Tipologia Inchizi]iei se reg\se[te în sistemul comunist: cet\]eanul este supus unei dogme imuabile pe care trebuie s\ o înve]e, s\ o aplice [i s\ o propage; abaterile de la dogm\ se sanc]ioneaz\ cu diferite paliere de pedeaps\ [i `n func]ie de starea crizei sistemului în momentul „infrac]iunii“; dogma este expresia unei ideologii mai presus de critic\, ale c\rei adev\ruri sunt de]inute de un num\r restrîns de ini]ia]i ai puterii (membri ai Comitetului Central), deasupra c\rora se afl\ clarv\z\torul (Stalin [i diverse reproduceri ale sale). O poli]ie ecleziastic\/politic\ vegheaz\ la p\strarea disciplinei sociale, urm\re[te, trimite în anchete [i chiar ucide cînd e nevoie, dar nu uit\ s\ exercite principala sa func]iune: producerea [i între]inerea terorii. Ast\zi, dup\ ce comunismul [i-a epuizat sistemul (nu [i consecin]ele) pare, într-adev\r, for]at s\ faci astfel de compara]ii [ocante. Dar manualele inchizitorilor s-au p\strat [i similitudinea este prea evident\: „Trebuie reamintit c\ principalul scop al procesului [i al condamn\rii la moarte a unui eretic nu este salvarea sufletului acuzatului, ci ob]inerea lini[tii publice [i terorizarea poporului (ut alii terreantur). Nu încape nici o îndoial\ c\ intimidarea [i terorizarea poporului prin pronun]area sentin]elor [i impunerea sanbenitos este o ac]iune bun\“ (Bartholome Bennassar). {i tot acest efort, în numele unei moralit\]i autentice, dar deformate de institu]ii. Au urmat secole pe care papii le-au dominat cu une astucieuse mefiance spre un tip de putere intern\ [i extern\ ce a des\vîr[it institu]iile coercitive, juridice [i administrative ale feudalismului european. Locul unde Inchizi]ia se deosebe[te


615

fundamental de sistemul comunist este acela în care Biserica s-a dovedit creatoare a civiliza]iei europene. Este adev\rat c\ ereticii suportau tortura, dar în timpul \sta Raffaello, Michelangelo sau Tizian d\deau umanit\]ii o dimensiune estetic\, moral\, unitar\. Rela]ia nu este compensatorie; mediul în care au creat titanii culturii europene pornea de la o anumit\ disciplin\ care împ\r]ea societatea în libert\]i [i constrîngeri fa]\ de o norm\ moral\, nu fa]\ de o ideologie politic\. F\r\ îndoial\ c\ au existat [i printre preo]i fanatici, incul]i [i tîmpi]i. Respectarea întocmai a dogmei le permitea s\-[i etaleze întreaga suprafa]\ a prostiei [i uneori chiar ucideau, pentru c\, în pofida unei anecdote preavechi, prostia nu doare, dar poate ucide. Ne putem l\sa surprin[i acum [i de faptul c\ în programele [colare ale celor mai cumplite nuclee teroriste – universit\]ile medievale spaniole – se inventau atitudini care ast\zi ni se par fire[ti, intrate în uzan]ele automate ale civiliza]iei: s\ duci mîna la gur\ cînd str\nu]i, s\ acorzi prioritate celui care intr\ într-o cl\dire atunci cînd tu vrei s\ ie[i (în ideea c\ tu ]i-ai rezolvat problema, iar cel care intr\ se gr\be[te s\ [i-o rezolve), s\ circuli pe partea dreapt\ a str\zii, s\ nu tulburi lini[tea public\ dup\ ora 18.00 (sursa: decret al ora[ului Neapole din secolul al XI-lea), s\ nu prime[ti b\uturi alcoolice în hanuri înainte de ora 10.00 (sursa: decret al lui Ludovic cel Sfînt din secolul al XIII-lea) etc. Ceea ce numim astfel „civiliza]ie occidental\“ este rezultatul a [apte secole de control ecleziastic al statului, inclusiv de conflict stat-Biseric\. Sunt acele secole care îi lipsesc României, Biserica noastr\ reu[ind s\ construiasc\ un alt tip de civiliza]ie în mediul rural românesc, dar pe care modernizarea for]at\ a României, dup\ alt model decît cel propriu, l-a desfigurat pîn\ la figura]ia de ast\zi. Abandonînd pentru un timp tema pericolului extern perpetuu, izvor al permanentei între]ineri a fricii, vom constata c\ în interior, spre sfîr[itul primei jum\t\]i a secolului al XVII-lea, se ob]inuse deja omul nou, un produs

616


al ordinii [i execu]iei. Este epoca în care apar, cu mare frecven]\, marii fanatici, pozi]ia lor superioar\ în ierarhia puterii inchizi]ionale fiind o ilustrare a radicaliz\rii sistemului pe care îl slujeau. Sau, altfel spus, al maturiz\rii sale ca aparat represiv. Biserica romano-catolic\ a ajuns s\ promoveze [i s\ iubeasc\ un tip uman capabil de aceast\ declara]ie: „Vreau s\ tr\iesc [i s\ mor în comuniune cu succesorul prin]ului apostolilor, vicar al lui Isus Christos, [ef al p\storilor, pontif al Bisericii Universale. Adopt tot ceea ce prescrie el; resping, condamn, anatemizez tot ce respinge, condamn\ [i anatemizeaz\ el. Din acest moment accept, retractez, condamn [i anatemizez tot ce va decide el c\ trebuie s\ accept, s\ retractez, s\ condamn sau s\ anatemizez“ (declara]ia lui Jansenius dat\ la Ypres, 6 mai 1638). În Actul de recunoa[tere a suzeranit\]ii fa]\ de Roma semnat de episcopul Atanasie la 7 aprilie 1701 [i în care se accepta uniunea religioas\ a ortodoc[ilor din Transilvania cu Roma, la articolul 2 se consemna: „M\ voi declara pe fa]\ prin jur\mînt c\ eu sunt [i voi fi un fiu ascult\tor pîn\ la moarte al capului întregii Biserici Cre[tine, adic\ al pontificelui Roman Clement XI [i al urma[ilor s\i“. S\ vedem cum ar\ta jur\mîntul anual al fiec\rui membru al partidului nazist luat în fa]a unui ofi]er-chestor SS: „F\g\duiesc credin]\ ve[nic\ lui Adolf Hitler. F\g\duiesc supunere necondi]ionat\ fa]\ de el [i fa]\ de conduc\torul numit de el“. În cazul comunismului [i, mai ales, al stalinismului, aceste jur\minte se f\ceau public, prin enun] colectiv. La fel de surprinz\toare prin similitudine este atitudinea Bisericii fa]\ de „ereticii spirituali“. Un filozof [i, totodat\, un credincios profund care declara liber: „O, Dumnezeu al tinere]ii mele! Poate vei fi tu Acela de lîng\ patul meu de moarte. Adio, cu toate c\ m-ai p\r\sit, eu n-am s\ încetez s\ te iubesc“ (Ernest Renan – L’ Avenir de la Science), este declarat antichrist pe p\mînt, blestemat public, indexat [i blocat în cariera sa profesional\, izolat în societate. În lucrarea Ernest Renan în fa]a Tribunalului [tiin]ei, publicat\


617

[i la Ia[i în 1898, celebrul abate Vladimir Guettée, trecut de la catolicism la ortodoxie, îl ataca violent pe filozof: „Scepticismul cel mai absolut este ultimul cuvînt al lui Ernest Renan, [i aceasta numai pentru ca s\ pun\ aceste abera]iuni sub patronajul lui Iisus, prin mijlocul a mii de me[te[ugiri ritorice cu cari a scris el romanul seu nelegiuit [i imoral, pe care a îndr\znit a-l numi Viea]a lui Iisus; oper\ de fal[ificator, cum nu se mai g\se[te alta, oper\ de rea-credin]\ [i minciun\, unde ignoran]a caut\ s\ se ascund\, s\ se prefac\ sub aere de suficien]\ [i sub o erudi]iune fal[\ [i împrumutat\“. Atacurile publice la adresa lui Renan se reg\sesc în campaniile de stigmatizare [i blamare a unor intelectuali în perioada comunist\. Ce i se repro[a lui Renan? C\ într-una dintre cele mai calde [i mai conving\toare pledoarii pentru dragostea de Christos (opera sa, Via]a lui Isus) emitea ipoteza c\ Fecioara Maria era de origine sirian\, deoarece majoritatea popula]iei din Nazaret era sirian\, c\ Iisus a fost mult mai iubit de femeile calvariene decît le-a iubit el pe ele, c\ adev\rata credin]\ enun]at\ de Iisus a fost transformat\ în religie (care este o form\ de organizare a credin]ei), iar religia a generat o Biseric\, ca institu]ie care administreaz\ religia. Între acest ultim mecanism [i credin]a curat\ a lui Iisus, a intervenit ceva care a denaturat mesajul. Violen]a cu care Bisericile s-au aruncat supra acestui gînditor dezv\luie, de fapt, starea de criz\ a unui sistem. A fost nevoie de aggiornamento-ul promovat de papii Ioan XXIII [i Paul VI, de adaptarea Bisericii la realit\]ile ingineriei genetice [i a noilor genera]ii de computere, pentru ca lucrurile s\ fie întoarse dintr-un drum catastrofal, prefigurat de Renan. Formula iezuit\ a atins culmea terorii institu]ionalizate, a introdus o nou\ ordine, extrem de aspr\, [i a creat o [coal\. În colegiile iezuite, copiii erau indoctrina]i pentru asimilarea [i respectarea normei ad litteram, erau educa]i pentru exerci]iul dela]iunii, erau instrui]i în procedurile conspirativit\]ii [i ale supunerii oarbe. Li se explicau metode de manipulare a puterii, li se d\deau detalii asupra naturii umane

618


convertibile prin sl\biciunile ei. Nu lipseau enun]urile fixe, cu valoare de mesaj for]\ [i mijloc de îndoctrinare, care mai tîrziu s-au numit lozinci: „Important nu este adev\rul, important este ce ajung s\ cread\ oamenii“; „Praful de pu[c\ este t\mîia lui Dumnezeu [pentru perioada conquistadorilor, n.a.]“; „Omul perfect este orb [i ascult\tor ca un cadavru“; „Cu cît sunt mai umani, cu atît sunt oamenii mai lipsi]i de putere“; „Pentru a face un bine în slujba lui Dumnezeu, ai dreptul s\ faci orice r\u“; „Numai omul mort nu gre[e[te, de aceea trebuie s\-i pîndim gre[elile cît este viu“. Toate aceste teze, precum [i întreaga metodologie a terorii – de la îndoctrinare, la cultul dela]iunii, crim\ în numele unui ideal [i genocid (exterminarea a peste dou\ milioane de evrei converti]i) – s-au reg\sit pe deplin în sistemele politice nazist [i comunist, aplicate prin organiza]ii specializate, militarizate ale poli]iei politice. Este paradoxal, dar se poate alege orice enun] comunist, cît de marginal, [i i se poate g\si un corespondent în istoria organiza]iilor coercitive medievale. S\ lu\m un caz mai rar întîlnit. Lenin a „lansat“ în opera sa conceptul „r\zboiului just“ [i formula îi mai este atribuit\ [i ast\zi. Dar, inspirat\ de opera tomist\ (Summa Theologiae, Secunda Secundae, qu. XI, art. 1), Biserica romano-catolic\ „dezvolt\ pe la mijlocul secolului XIII o teorie a r\zboiului just care acorda r\zboaielor purtate practic de to]i potenta]ii laici responsabili beneficiul incertitudinii, cu excep]ia celor care fuseser\ îndreptate împotriva intereselor papalit\]ii sau contra celor asupra c\rora papa [i-a extins protec]ia“ (R.W. Southern – L’Eglise et la societe dans l’Occident Medieval). Ne este cunoscut acum de ce Uniunea Sovietic\ purta numai „r\zboaie juste“, atacînd România în 1940, iar România „atacase mîr[av“ URSS în 1941! Este mai greu de dovedit dac\ Lenin s-a inspirat din tratatele [i manualele Inchizi]iei (este posibil la Marx), dar a mo[tenit, în mod cert, experien]a [i practica unor structuri abominabile ale imperiilor austro-ungar [i ]arist. Ele, la rîndul lor, acumulaser\ experien]a inchizi]ional\. Dezvoltarea


619

structurilor informative [i de spionaj ale marilor imperii a dus tehnicile de manipulare a oamenilor spre perfec]iune. Revolu]ionarii sociali[ti germani [i bol[evicii ru[i nu aveau nimic original în metode. Ei au împrumutat metodologiile [i terminologiile tor]ionarului imperial pe care le-au aplicat unei obedien]e formate, dar sub alt semn, cel al binelui comun. Se constat\, pe m\sur\ ce biografiile reale sunt date publicit\]ii, c\ mai to]i liderii comuni[ti aveau o experin]\ de colaboratori, informatori [i tor]ionari ai serviciilor secrete imperiale. Comunismul a fost, de aceea, mult mai par[iv. Poate c\ simbolul acestei perversiuni cu sistem\ este cuvîntul lozinc\, provenit din germanul Die Losung, substantiv derivat din verbul lösen – „a elibera“ (un act, un ordin, etc.)! Devenit st\pîn al Rusiei, Lenin emite primele decrete, înc\ din 27 octombrie 1917, în cel mai clasic stil ]arist. El chiar urm\re[te „Legile Fundamentale }ariste“ în toate directivele pe care le d\ popula]iei. Englezii, practici [i metodici cum îi [tim, se uitau la legisla]ia lui Lenin [i credeau c\ e vorba de un alt guvern ]arist. Cînd s-au trezit, era prea tîrziu. S\ lu\m alt caz. M\rturiile fo[tilor de]inu]i politici anticomuni[ti evoc\ o anumit\ metodologie a anchetei, o multitudine de atitudini [i gesturi tipice ale anchetatorilor. Este amintit de foarte multe ori obiceiul anchetatorului de la Securitate care r\sfoie[te dosarul în fa]a celui anchetat, d\ din cap semnificativ [i între]ine mereu impresia c\ acela con]ine fapte incriminatoare grave. Se sugera apoi c\ ceilal]i aresta]i au spus totul [i numai el, ultimul „vinovat“, nu [i-a completat depozi]ia. În consecin]\, exist\ temeiul s\ primeasc\ cea mai grea pedeaps\, pentru c\ toate acuzele s-au strîns pîn\ în acel moment [i s-au focalizat spre persoana lui. De foarte multe ori dosarele respective con]ineau foi albe. ~n 1376, inchizitorul general al Aragonului, Nicolau Eymerich, a produs un Manual al inchizitorilor (Directorium inquisitorum) în care se g\seau toate metodele subtile de anchet\, între care [i cea cu „r\sfoitul dosarului“. Eymerich chiar a lansat un opuscul distinct (Zece vicle[uguri ale inchizitorului pentru a le dejuca

620


pe cele ale ereticilor) unde se g\seau [i urm\toarele recomand\ri: „Cînd inculpatul neag\ învinuirea [i nu exist\ dovezi împotriva lui, inchizitorul este sf\tuit s\ r\sfoiasc\ dosarul în prezen]a acuzatului [i s\ afirme c\ s-ar afla în posesia unor probe de vinov\]ie zdrobitoare, fa]\ de care t\gada în continuare este zadarnic\. «Inchizitorul va lua dosarul acuzatului, îl va r\sfoi în toate sensurile, apoi va spune: este clar c\ tu min]i [i eu am dreptate! Spune deci adev\rul în cauza ta». {i în continuare Eymerich explic\: «vicle[ugul st\ în faptul de a-l face (pe inculpat) s\ cread\ c\ dosarul îl înfund\», cînd în realitate lucrurile stau cu totul altfel“ (Doru Cosma – Socrate, Bruno, Galilei în fa]a justi]iei). Povestesc fo[tii de]inu]i politici despre turn\torii introdu[i în celulele lor? Nimic mai simplu. Ne întoarcem la manualul lui Eymerich din secolul XIV [i afl\m: „Se recomand\ angajarea unor vizite în celula de]inutului din partea unor confra]i de erezie, reconverti]i între timp, dar f\r\ [tirea inculpatului, la «dreapta credin]\», vizite cu prilejul c\rora acesta s\ fie antrenat în discu]ii eretice. Totul trebuie aranjat în a[a fel ca aceste discu]ii s\ fie auzite de martori ascun[i în preajma celulei [i consemnate de un grefier, de asemenea ascuns vederii de]inutului“. Belu Zilber poveste[te în capitolul „Metode de anchetare“ din cartea sa Actor în procesul P\tr\[canu cum se modifica regimul de deten]ie `n func]ie de mersul anchetei. Uneori era interogat „blînd“, alteori era b\tut f\r\ nici o explica]ie. Inchizi]ia avea drept model: „Alternarea unui regim celular de favoare cu unul sever, acesta din urm\ constînd în crearea unor condi]ii de trai insuportabile (precum înfometarea sau ]inerea în lan]uri), îndemnarea ereticului la m\rturisiri de c\tre rudele apropiate sau cop\rta[ii la erezie, reconverti]i între timp, prelungirea la nesfîr[it a de]inerii preventive erau doar cîteva dintre aceste mijloace“. O informa]ie recent\ adus\ de Centrul Na]ional de Cercet\ri {tiin]ifice din Fran]a poate [oca printr-un detaliu pitoresc: formatul [i modul de întocmire ale dosarelor NKVD,


621

KGB [i ale serviciilor de Securitate din ]\rile satelite reproduceau dimensiunile [i regulile de constituire ale Inchizi]iei spaniole pentru registrele anchetelor. Numite Libro, dosarele persoanelor anchetate aveau dimensiuni standard (32x24 cm.) [i con]ineau formulare de întreb\ri standardizate, depozi]ii, dela]iuni, interven]ii scrise ale inchizitorului (notes), rapoarte [i liste de suspec]i, opis [i numerota]ii clasice. Legate în piele cu grij\ [i indexate, dosarele erau p\strate în arhive secrete foarte bine p\zite [i c\l\toreau împreun\ cu inchizitorii sub un regim special. Reguli stricte interziceau accesul la aceste arhive, unde nici regii nu p\trundeau. Dezv\luirea informa]iilor con]inute de aceste dosare se pedepsea drastic, cei care aveau acces fiind consemna]i sub jur\mînt (Michele Escamilla-Colin – Crimes et chatiments dans l’Espagne inquisitorial). A[a numitul „Fenomen Pite[ti“, cu toate ororile sale, î[i are originea în Spania inchizi]ional\. A fost ini]iat, perfec]ionat [i aplicat cu acte în regul\, ca or\ de curs în programa de înv\]\mînt a Colegiului iezuit San Bartolome din Salamanca. Acolo „practica dela]iunii era atît de frecvent\, încît licen]ia]ii sau doctorii deveni]i inchizitori nu aveau nici un fel de scrupule în a o recomanda cre[tinilor“ (Bartolome Bennassar – Inchizi]ia spaniol\). Doctoranzii acestui Colegiu erau pu[i fa]\ în fa]\ [i obliga]i s\ se acuze de cele mai abominabile fapte, s\-[i dezv\luie cele mai intime gînduri, s\ se p\lmuiasc\ pe rînd, s\-[i denun]e p\rin]ii. Profesorii lor le puneau în fa]\ Evanghelia dup\ Luca [i pasajul (discutabil) XIV, 5-26: „Dac\ vine cineva la Mine, [i nu ur\[te pe tat\l s\u, pe mam\-sa, pe nevast\-sa, pe copiii s\i, pe fra]ii s\i, pe surorile sale, ba chiar îns\[i via]a sa, nu poate fi ucenicul Meu“, de[i acest pasaj fusese deja interpretat de teologi [i explicat, cercetarea modern\ demonstrînd c\ este o interpolare tîrzie. De altfel – ca o parantez\ de inventar – fenomenul citat, numit „Pite[ti“ pentru c\ acolo ar fi fost aplicat de comuni[ti, este semnalat înc\ din 1943 într-un document al Cabinetului Militar al lui Ion Antonescu, se petrecea la închisoarea Sighet [i îi avea ca protagoni[ti pe

622


aceia[i indivizi ai unei grup\ri dezaxate din Mi[carea legionar\. Ei primiser\ „educa]ia“ în [coala de poli]ie SS de la Fürstenberg. Antonescu a luat imediat m\suri drastice, izolîndu-i pe ace[ti tor]ionari [i repartizîndu-i în diferite alte închisori. Alexandru Nicolski i-a adunat din nou [i i-a folosit la Pite[ti. Sursa istoric\ a „Fenomenului Pite[ti“ se g\se[te în secolul al XVI-lea, atunci cînd Inchizi]ia a început s\ pun\ accentul pe organizarea [i autorizarea re]elelor de informatori [i colaboratori. Informatorii Inchizi]iei, numi]i familiares, semnau un angajament [i primeau o împuternicire. Aceasta din urm\ con]inea [i dreptul de a primi [i folosi armele în cazul unei revolte populare (apropo de „terori[tii“ din decembrie 1989). Informatorii primeau o anumit\ instruc]ie, astfel încît rapoartele lor s\ fie valoroase, s\ poat\ fi exploatate ca surse credibile [i s\ poat\ fi comparate cu constat\rile din teren. Ei primeau misiuni – inclusiv aceea de colectare a „bancurilor“ pe seama Sfîntului Petru! – care s\ permit\ controlul informativ al unor zone cu poten]ial eretic. Una dintre misiuni era verificarea loialit\]ii evreilor converti]i la cre[tinism; o alta, verificarea evolu]iei unor culte locale – mai ales a celor referitoare la animale deosebite (de exemplu cîini care salvaser\ în cruciade via]a unui cavaler celebru, p\s\ri care prevestiser\ destinul vreunui sfînt etc.) – astfel încît s\ se evite idolatria. Anumite animale, cum ar fi vi]elul, se bucurau de un regim special de observa]ie, cunoa[terea poreclelor sau numelor date acestora, a felului în care erau îngriji]i fiind printre preocup\rile informatorilor. Cercetarea acestor am\nunte, care ast\zi s-ar putea s\ ni se par\ ridicole, devenise extrem de intens\ sub regimul iezuit, ale c\rui profunzimi întunecate nu sunt nici ast\zi pe deplin cunoscute. Nu întîmpl\tor, prima [coal\ criminal\ a lui Stalin a fost seminarul iezuit din Tiflis: „La [coala parohial\ [i mai ales în seminar domneau o atmosfer\ de obscurantism, ipocrizie, un permanent control m\runt, denun]ul reciproc. Aici trona o ordine sever\, o disciplin\ aproape milit\reasc\“ (Roy


623

Medvedev – Despre Stalin [i stalinism). Stalin a înv\]at acolo mecanica intim\ a structurilor închise, ermetice, [i a descifrat în]elesul unei legi de baz\ a Inchizi]iei: Omul nu conteaz\. Dispre]ul fa]\ de om, dorin]a de a anihila individualitatea [i nevoia de a domina [i conduce masa [i-au g\sit expresia elocvent\ în teza fundamental\ a Materialismului istoric marxist: „Nu con[tiin]a oamenilor le determin\ existen]a, ci, dimpotriv\, existen]a lor social\ le determin\ con[tiin]a“. Este acest text suficient pentru ca un parlament democratic s\ declare comunismul la fel de criminal ca [i nazismul? Poate Justi]ia s\ judece în baza unei legi acele persoane vinovate de instalarea, aplicarea [i supravie]uirea sistemului comunist în România [i s\ descopere prin actul juridic infrac]iunile criminale la drepturile fundamentale ale omului? La urma-urmelor, aceste drepturi au constituit substan]a Revolu]iei Franceze, din care s-a revendicat întreaga istorie comunist\!

~ntre]inerea [i exploatarea ideologiei Asupra naturii inumane a sistemului comunist s-a scris în perioada „R\zboiului rece“ din plin, s-a scris [i se scrie [i dup\ 1989 [i probabil se va scrie la infinit pentru c\ acest cataclism uman nu a avut precedent, ca num\r de victime. În ultimul timp, aten]ia anali[tilor s-a îndreptat spre zone ideologice [i doctrinare controversate, c\utînd nuan]e [i mai pu]in explica]ii. Fundamental\ în abordare este falia uria[\ de în]elegere a sistemului comunist dintre Occidentul adversar [i înving\tor, pe de o parte, [i Estul care a tr\it tragedia, pe de alt\ parte. Privirea exterioar\ nu va reu[i niciodat\ s\ fie o privire interioar\, de aceea adev\rata analiz\ de substan]\ va veni întotdeauna din Est, atît prin voci analitice capabile de rigoare, cît [i prin politica efectiv\ menit\ s\ desprind\ Estul cît mai repede de ceea ce a fost între 1944 [i 1990.

624


Asupra controversei dintre nazism [i comunism am opinat într-un capitol precedent. Controversa interna]ional\ asupra rela]iei dintre marxism [i sistemul comunist sovietic, care agit\, `n ultimii ani mediul politologic – mai ales dup\ apari]ia la Paris a C\r]ii negre a comunismului – este dominat\ tocmai de stereotipurile concentra]ionale de care aminteam la început. A face o compara]ie între nazism [i comunism pentru a ar\ta c\ unul a fost mai criminal decît cel\lalt este futil, atît timp cît ambele au aceea[i origin\. Nazismul î[i are sursa într-o frac]iune radical\ a socialismului german – a[a cum voi ar\ta – [i s-a desprins de marxism prin ni[te particularit\]i doctrinare, dar nu a încetat vreodat\ s\ se sprijine pe codul distructiv ini]ial al materialismului marxist. Fenomenul de trecere a miilor de comuni[ti în batalioanele de asalt ale lui Hitler dup\ 1930 a fost sus]inut printr-un mesaj precis al Führerului, care nu mai are nevoie de comentarii: „Cînd Hitler ar\ta poporului mirajul celor 400 000 de locuin]e individuale, pe care le va construi în fiecare an, dînd astfel de lucru unui milion de oameni, fiecare se vedea instalat în una din aceste case. Programul s\u – pe care îl înnoia mereu în jur\mintele solemne ale partizanilor – cuprindea [i alte reforme drastice, necru]\toare: desfiin]area oric\ror venituri care nu rezult\ dintr-o munc\ real\, etatizarea tuturor trusturilor, participarea lucr\torilor la beneficii, desfiin]area impozitelor funciare; «nu se va face – spunea Hitler – nici o excep]ie în favoarea intelectualilor, a academicienilor [i a altor proprietari; fiecare va trebui s\ pun\ mîna pe sap\»“ (Emil Ludwig – Hindenburg). Instruc]ia comunist\ primit\ de unii lideri nazi[ti – cum a fost cazul lui Göbbels – poate fi identificat\ ulterior în aplica]ia programului de disciplinare [i control al popula]iei. Programele de sistematizare teritorial\, a localit\]ilor, precum [i sistemul politic centralizat – care ar putea p\rea tipic pentru oricare dictatur\, dar nu e – a fost inspirat de performan]ele URSS. Puternica influen]\ comunist\ din Germania, pe de alt\ parte, avea r\d\cini adînci [i a captat multe con[tiin]e.


625

O figur\ tragic\ a epocii naziste a fost contele von Stauffenberg. Provenit dintr-o veche familie aristocrat\ [vab\, el se las\ atras de teoriile revolu]ionare ale unui poet influent, Stefan George, care „privea cu mare ostilitate mentalitatea burghez\, codul conven]ional [i strict al moralit\]ii acesteia, titlurile «antice» ale Bisericii“ (Joachim Kramarz – Stauffenberg). Von Stauffenberg defileaz\ cu tor]a în mîn\ pe sub Brandenburger Tor în ziua în care Hitler lua puterea, convins c\ asist\ la o revolu]ie, [i sfîr[e[te cu un glon] german în inim\ dup\ ce bomba pus\ de el sub masa de conferin]e a Führerului nu [i-a atins ]inta. Contele von Stauffenberg a fost printre cei pu]ini care s-au dezmeticit la timp, constatînd ce înseamn\ punerea în practic\ a ideologiei insistent mediatizate, timp de mai multe decenii, de propaganda socialist\. Unii o priviser\ cu interes, ca pe o noutate ciudat\, al]ii o ignoraser\, dar foarte mul]i o îmbr\]i[aser\ incon[tien]i, atra[i de frumuse]ea vag\ a promisiunilor utopice [i de sentimentul solidarit\]ii împotriva unei caste vetuste. Marxismul a fost o teribil\ specula]ie, speculînd la momentul oportun tot ce se acumulase în neîmplinirile civiliza]iei cre[tine [i se rezolva în cealalt\ parte a lumii, în Rusia, cu mentalit\]i [i procedee asiatice. Se poate identifica acum [i un alt aspect al fenomenologiei critice la adresa sistemului comunist. Acuzele aduse comunismului sunt comb\tute [i ast\zi violent de credincio[i ai sistemului [i cumva nuan]at de fo[ti ideologi ai acestuia. O tez\ de ultim\ or\ a devenit acum transparent\: nu marxismul este de vin\, ci sistemul comunist deformat, [i, `n consecin]\, nu ideologia comunist\ a distrus umanitatea unui num\r colosal de oameni, ci partidul. Adic\ o form\ de organizare cu configura]ie accidental\. Teza a atins [i România. Ea se compune deocamdat\ din pozi]ii izolate [i spectaculoase, cu aparen]\ de excentricitate: „Acum, cînd continui s\ fiu marxist, în sens filozofic [i în felul meu, dar adversar al partidului de tip bol[evic, care mai întîi s-a ab\tut, pe urm\ a deviat [i apoi a renun]at complet la marxism, folosindu-l doar

626


ca pe un camuflaj, sunt întrebat: «Bine, dar nu marxismul e de vin\?» Nu. A[a cum nici Nietzsche nu e de vin\ pentru Holocaust, nici marxismul nu e de vin\ pentru Gulag. În Rusia a ap\rut o cu totul alt\ ideologie, na]ional-comunist\, o ideologie totalitar\ care nu are nici o leg\tur\ cu o corect\ în]elegere politic\ a societ\]ii“ (Henri Wald – Confesiuni). O astfel de enormitate declarat\ dup\ 1989 de un rafinat intelectual nu poate ]ine loc de argumente. Atunci cînd califici politica URSS drept na]ionalist-comunist\ intri într-o flagrant\ contradic]ie cu scopul final al comunismului sovietic: domina]ia lumii prin interna]ionalism proletar, punînd în aplicare ideologia marxist\ al c\rei moto este Proletari din toate ]\rile, uni]i-v\! pentru revolu]ia mondial\. URSS nu a urm\rit o domina]ie na]ionalist\ slav\ asupra omenirii, ci o domina]ie mondial\ a sistemului comunist cu centrul la Moscova. Mozambicanul comunist era un agent la fel de valabil ca [i vietnamezul comunist. Kirkizul bun comunist era la fel de valoros pentru sistem ca un rus bun comunist. Apelul la „exploatarea“ lui Nietzsche se dovede[te a fi cît se poate de for]at, prezentîndu-se mai degrab\ ca o reminiscen]\ încastrat\ de propagand\ în multe cariere culturale (unele str\lucite). A lua drept „inspira]ie“ ceea ce a în]eles un zugrav din Nietzsche mi se pare [i prea facil, [i superficial, [i inoperant. Contextul [i semnifica]ia unor afirma]ii ale lui Nietzsche – de exemplu: „Ideea na]ional\ [i r\zboaiele – excelente mijloace contra revolu]iei“ – sunt explicate ast\zi în adev\rata lumin\. Numai un naiv poate s\ cread\ c\ Hitler s-a dus la acest citat [i s-a l\murit ce trebuie s\ fac\ împotriva Rusiei. Din punctul de vedere al lui Hitler, al doilea r\zboi mondial a fost declan[at pe principiul ras\ contra mass\, iar din punctul de vedere al intereselor din spatele lui, pe considerente de domina]ie economic\ [i politic\ într-o confruntarea a dou\ malforma]ii socialiste. Fundamental pentru un neofit care ia contact prima dat\ cu problema raportului fals al similitudinii dintre felul cum au fost „folosi]i“ Nietzsche [i Marx, este realitatea c\, în timp ce


627

opera marelui filozof n\scut la Rocken a fost revendicat\ de nazi[ti, opera lui Marx este chiar comunismul ca sistem politic. Nietzsche nu a imaginat un sistem filozofic nazist. Într-un loc din Manifestul Partidului Comunist, Marx afirm\: „Este vorba, într-adev\r, de suprimarea personalit\]ii burgheze, a independen]ei burgheze [i a libert\]ii burgheze“, iar în alt loc d\ [i solu]ii: „Proletariatul va folosi domina]ia lui politic\ pentru a smulge burgheziei, pas cu pas, întregul capital, pentru a centraliza toate uneltele de produc]ie în mîinile statului, adic\ în mîinile proletariatului organizat ca o clas\ dominant\, [i pentru a m\ri, cît se poate de repede, masa for]elor de produc]ie. La început, acest lucru nu se poate face, fire[te, decît printr-o înc\lcare despotic\ a dreptului de proprietate [i a rela]iilor de produc]ie burgheze, adic\ prin m\suri care, din punct de vedere economic, apar neîndestul\toare [i [ubrede, dar care sunt dep\[ite în decursul mi[c\rii [i care sunt inevitabile ca mijloc pentru revolu]ionarea întregului mod de produc]ie“. Întrebarea legitim\ pe care ne-o putem pune este cum vedea Marx rezolvarea practic\ a acestui program? Burghezia, care exista [i era compus\ din oameni, se d\dea singur\ la o parte ca s\ vin\ centralizarea comunist\ a clasei proletare la putere, accepta pierderea independen]ei [i libert\]ii pentru c\ afirma]ia lui Marx este un proces istoric obiectiv? O revolu]ie care aduce proletariatul la putere produce [i dispari]ia natural\ a burgheziei? Unde dispar oamenii \[tia? Cum dispar? Devin peste noapte comuni[ti convin[i, fug cu to]ii în alte ]\ri, se închid în cas\ [i nu mai particip\ la via]\ social\? Dar dac\ burghezia decide s\ se apere în mod legitim – cum s-a [i întîmplat – ce se va petrece cu ea? Iat\ întreb\ri la care Engels, de data asta, e cel care a dat r\spunsul: „Noi proclam\m lupta de exterminare [i terorismul necru]\tor, nu în interesul Germaniei, ci în interesul revolu]iei“. Jean Francois Revel (Marea parad\) r\mîne una dintre pu]inele voci lucide [i perfect argumentate: „E de admirat faptul c\ ace[ti sociali[ti [tiin]ifici sus]in cu atîta ingenuitate existen]a

628


unor fenomene istorice f\r\ cauz\, fiind, pe de o parte, sclavii obiceiului sup\r\tor de a se repeta cu regularitatea unei rota]ii astronomice. Represiunea concentra]ionar\ sau carceral\, procesele trucate, epur\rile uciga[e, foametea provocat\ înso]esc toate regimurile comuniste, f\r\ excep]ie, de-a lungul întregului lor parcurs. S\ fie întîmpl\toare aceast\ asociere constant\? {i, în schimb, s\ se afle adev\rata esen]\ a comunismului în ceea ce el n-a fost niciodat\, în ceea ce el n-a produs niciodat\? Ce reprezint\ a[adar acest sistem, cel mai bun dintre cele concepute de mintea omeneasc\, a[a cum ni se spune, dar înzestrat cu proprietatea supranatural\ de a nu produce niciodat\ [i nic\ieri decît contrariul lui însu[i, decît propria lui pervertire?“ {i, complet\m noi, poate exista sistem politic f\r\ ideologie, f\r\ doctrin\? La noi, Gabriel Liiceanu a atins punctul sensibil: „Pentru ca un Imperiu s\ se poat\ na[te este nevoie ca el s\ fie precedat de un imperiu al cuvintelor, deci de o ideologie“. Întreb\m retoric, pentru cititorul român: Care a fost ideologia sistemului comunist? Dac\ sistemul comunist î[i are originea în marxism, temeiurile sale organizatorice se g\sesc în performan]ele Partidului Socialist German. Românii ie[i]i din dictatura comunist\ [i mutila]i psihic de propaganda neo-na]ionalist\ continu\ s\ vad\ sursele nefericirii lor într-o proximitate comod\: Ceau[escu, Stalin, Lenin. Al\turi de alte na]iuni central [i est europene, cea român\ a suportat implantul unui sistem [ablonat, construit cu tenacitate de experien]a liderilor sociali[ti germani în secolul XIX. Ei au impus o conduit\ a selec]iei tipurilor de conduc\tori [i obliga]ia ca ace[tia s\ fie scrupulos asculta]i. Adev\ra]ii fondatori au fost Ferdinand Lassalle, filozof [i economist (1825-1864) – un individ caracterizat prin „elocven]\ antrenat\“ – [i Karl Marx (1818-1883) – un filozof, în cele din urm\, tarat de complexe iudaice [i urm\rit de viziuni materialiste personale. Discipolii lor, Liebknecht, Bebel, Hasenclever, Rosa Luxemburg au fost primii practicieni ai transform\rii ideilor marxiste în forme convenabile poporului, în vederea implantului timpuriu,


629

folosind perora]ia social\ (transformat\ ulterior în propagand\) [i lan]ul rela]ional al interna]ionalismului proletar. De la început au în]eles c\ singura [ans\ de supravie]uire interioar\ a structurii este centralismul, dublat de un insidios cult al eroismului partinic. Formele autoritare tipice ale statului german, militarizarea sa [i efectele educa]iei institu]ionalizate prusace au favorizat metodele Partidului Socialist German. Lansat oriunde sub paralela 45, comunismul ar fi e[uat probabil în bizantinism. Începînd din 1870, s-a format un directorat care s-a impus prin unitate [i care a lansat metoda congreselor anuale prin delega]i. Fiecare aglomera]ie socialist\ sau centru muncitoresc avea un delegat numit de la centru de Comitetul central [i pl\tit de acesta. El organiza întrunirile, alegea cele mai eficiente mijloace de propagand\, lua cuvîntul pentru a transmite ideologia centrului [i desemna oratorii. Aceast\ praxologie a dus la cre[terea numeric\ a partidului la dimensiuni spectaculoase: 125 000 de membri în 1871; 350 000 de membri în 1874; 440 000 de membri în 1878. Fenomenul a fost oprit o vreme de primele ticuri ale structurii comuniste, [i anume de trecerea prea rapid\ la solu]iile lui Marx [i Engels: atentatul. Teza este cunoscut\: ce nu poate fi zdruncinat prin idei, trebuie eliminat prin violen]\. Atentatele asupra kaiserului Wilhelm I [i asupra prin]ilor germani reuni]i la inaugurarea monumentului Germania de la Niederwald a trezit un vechi inamic – Bismarck. A urmat un val de represalii antisocialiste. Atunci a fost ini]iat un procedeu nou: lupta în ilegalitate. Clandestinitatea s-a sprijinit pe propaganda subteran\ [i pe organiza]ii mici [i sigure, ata[ate unor uniuni (verein) sau asocia]ii, pe utilizarea unor fonduri fabuloase provenite din mediile evreie[ti în scopul atragerii de aderen]i. Ca întotdeauna în astfel de crize, alte puteri sprijin\ financiar mi[c\rile de acest tip pentru a sl\bi statul respectiv, astfel c\ în finan]area sociali[tilor germani trebuie s\ g\sim [i banii Angliei, [i banii Fran]ei, [i banii Rusiei. Succesul luptei în ilegalitate a fost favorizat de fenomene sociale generate de

630


capitalismul s\lbatic [i de erorile conservatorismului politic. La Biroul Central al Asigur\rilor se înregistrau 68 432 de accidente de munc\ într-un an, din care 7 351 mortale, [i peste 30 000 de cazuri de invaliditate permanent\. Societatea Uzinelor din Westfalia [i Rhin declara într-un an 108 victime la 1 000 de muncitori, adic\ un procent scandalos de peste 10% (Revue Encyclopedique – 1892). Marile greve ale minerilor de la începutul domniei lui Wilhelm II (1888-1918) au for]at ini]ierea unui proiect imperial de reforme sociale. E[ecul acestuia a reprezentat o deziluzie pentru muncitori, favorizînd înc\ o dat\ demersul socialist. Partidul Socialist German a revenit în for]\: 550 000 de membri în 1884; 763 000 de membri în 1887; 1 400 000 de membri în 1889. Dar, la fel de tipic pentru organiza]iile socialiste incipiente, a ap\rut [i fenomenul frac]ionismului, generat nu de ideologie, ci de raportul cu metodologia transpunerii în practic\ a „procesului revolu]ionar“. Este deja verificat c\ opresiunea favorizeaz\ unitatea opozan]ilor, dar îi separ\ cînd trebuie s\ decid\ cum s\ se opun\ opresiunii. La Congresul de la Erfurt din 1891 au ap\rut trei frac]iuni distincte: Extremi[tii de stînga. Condu[i de cî]iva indivizi dedica]i terorismului, cum au fost Werner [i Wildberger, extremi[tii de stînga î[i sprijineau direct ac]iunile pe marxismul pur, considerîndu-se fideli luptei de clas\ [i dictaturii proletariatului. Ei le repro[au celorlal]i îndep\rtarea de ideologia marxist\, de „ideal“. Pentru ei cuvintele lupt\ [i dictatur\ (a proletariatului) luau un aspect concret [i trebuiau puse în practic\. Emblematic pentru aceast\ grupare este c\ ea a v\zut în marxism instrumentul teoretic al comunismului exterminator. La fel cum pe vremuri Inchizi]ia citea un pasaj din Biblie [i cerea s\ fie aplicat întocmai, gruparea aceasta lua un paragraf din Manifestul Partidului Comunist [i cerea aplicarea lui. Tocmai acest caz dovede[te c\ ideea unei devia]ii bol[evice de la linia real\ a marxismului este fals\. Rusia este doar locul unde metoda asta a reu[it. Dup\ Congresul de la Erfurt, oarecum izola]i, liderii grup\rii fundamentaliste


631

marxiste se regrupeaz\ la Berlin. Din frac]iunea german\ fundamentalist\ se extrage leninismul [i întreaga dezvoltare bol[evic\ de mai tîrziu. Suprapus pe „gîndirea asiatic\“, el a n\scut într-o continuare fluent\ stalinismul. Stalin nu a încetat s\-[i exprime admira]ia fa]\ de acest curent în toate interven]iile sale dintre 1907 [i 1913 (I.V. Stalin – Opere, vol. II., Tactica bol[evicilor în prima revolu]ie rus\). Aripa na]ional-socialist\ s-a grupat în jurul unui deputat de München, Vollman. Programul era de stînga, dar con]inea [i mesajul na]ionalist, motiv pentru care nu s-a putut afirma decît tîrziu, dup\ înfrîngerea Germaniei în primul r\zboi mondial. Atunci s-a petrecut un fapt semnificativ: acestei grup\ri i s-au asociat militari. Luînd diferite denumiri [i constituindu-se în diferite partidule]e, primind numero[i comuni[ti refula]i sau expulza]i de celelalte grup\ri, aliindu-se cu mici grup\ri de militari nemul]umi]i – unii de mare prestigiu, cum a fost Ludendorff – ei au jucat cartea na]ionalismului german pîn\ la cap\t. Printre temele lor ini]iale a fost [i aceea a unui socialism german f\r\ evrei. La un moment dat, un grup de sociali[ti g\l\gio[i în frunte cu Adolf Hitler s-a asociat grupului Ludendorff, a preluat conducerea [i a manevrat politic atît în interiorul Germaniei, cît [i în afara ei. Primele dezvolt\ri politice ale partidului lui Hitler au fost substan]ial finan]ate cu fonduri britanice [i americane. Socialismul de centru, condus de Liebknecht, Bebel, Singer a acceptat o adaptare la condi]iile unui regim semiliberal în scopul îmbun\t\]irii acestuia printr-un program socialist moderat (vot universal, asisten]\ social\, relaxare a Justi]iei, impozit progresiv etc.). Centrul socialist a r\mas fundamental legat de mi[carea sindical\ [i asta i-a permis s\ treac\ prin istorie cu posibilit\]i de adaptare mai mari. A[a se explic\ de ce abia în ]\rile ocupate de URSS dup\ 1944 s-a reu[it distrugerea sindicalismului de tip european [i golirea sa de con]inut. A[a se explic\ [i de ce primul atac dat în ]\rile ocupate a fost îndreptat împotriva partidelor social-democrate sprijinite de sindicate. În Occident, din aceast\ veche grupare

632


socialist\ german\ s-au extras mai întîi partidele euro-socialiste [i mai apoi social-democra]ia modern\ de ast\zi. Originea comun\ a acestor fenomene politice a l\sat o amprent\ în fiecare. De aceea, dup\ 1989 – cu diferite etape [i la dimensiuni diferite – metodologia nazist\ [i comunist\ a l\sat impresia unui loc comun, doar definit prin alte tr\s\turi comune decît cele reale, originare: dictaturi, crime în mas\, expansiune militar\. Printr-o perversiune rafinat\, diferen]a ar fi f\cut\ de caracterul rasial al nazismului [i de caracterul politic al comunismului. De fapt, folosirea componentei evreie[ti în ambele sisteme nu face decît s\ ne îndep\rteze de esen]a tragediei. Noi avem exemplul cel mai clar al acestei diversiuni, în cazul Basarabiei ocupate de URSS în 1940. A[a cum am ar\tat, dac\ URSS a deportat peste 100 000 de evrei din aceast\ provincie româneasc\ pe criterii politice, pe ce criterii au fost p\stra]i în Basarabia al]i 126 000? Dac\ cei deporta]i erau considera]i „du[mani ai comunismului“, iar cei p\stra]i în provincie erau „ata[a]i comunismului“, atunci cazul Ion Antonescu se închide. Astfel de capcane se pot deschide la tot pasul atunci cînd generalizezi în scopuri propagandistice. Ideea unei pozi]ii exponen]iale a evreului – victim\ în nazism, creator în comunism – , pe cît de categoric afirmat\ în anumite medii, pe atît de nuan]at indus\ de altele, este la fel de fluent\ ca orice legend\. Holocaustul nazist a produs 6 milioane de victime evreie[ti [i 10 milioane de victime neevreie[ti; holocaustul comunist a produs 2 milioane de victime evreie[ti [i aproximativ 20-30 de milioane de victime neevreie[ti. Matematic, Holocaustul a ucis mai mul]i neevrei decît evrei.

Cuno[tin]ele [tiin]ifice asupra biologiei umane A fost publicat recent în România un document [ocant: Psihopolitica – sintez\ a unui manual sovietic de psihopolitic\.


633

De[i exist\ înc\ dubii asupra veridicit\]ii sale, felul cum am tr\it pe pielea noastr\ practica acestui manual n-ar trebui s\ mai trezeasc\ îndoieli. În text se afirm\ înc\ de la început: „La baz\, Omul este un animal. El este un animal c\ruia i s-a dat un lustru de civiliza]ie. Omul este un animal colectiv care se organizeaz\ în grupuri pentru a se ap\ra de primejdiile mediului. Cei ce îl grupeaz\ [i îl conduc trebuie, prin urmare, s\ posede tehnici specializate pentru a dirija nestatornicia [i energiile omului spre o eficien]\ mai înalt\ pentru îndeplinirea scopurilor Statului“. Textul se extrage ca un comentariu simplist [i brutal din Manifestul Partidului Comunist: „Burghezia sile[te toate na]iunile s\-[i însu[easc\ modul s\u de produc]ie burghez dac\ nu vor s\ piar\; ea le sile[te s\ introduc\ la ele însele a[a-zisa civiliza]ie, adic\ s\ devin\ burgheze“. Nu cred c\ putem pretinde celor dou\ sisteme totalitare, aflate în fazele de ini]iere, s\ fi cunoscut ceea ce [tim noi ast\zi despre ingineria biologic\, dar un Frankenstein bine condus [i-au imaginat. Practic, la debut, metodologia terorii comuniste s-a inspirat din experien]a sistemelor coercitive anterioare [i s-a concentrat pe instincte [i anume pe acele instincte care determin\ supunerea, ordinea [i ap\rarea. A e[uat exact acolo unde se manifest\ instinctele sociale, în primul rînd cel de proprietate. Asta ar trebui s\ dea de gîndit asupra tezei asocierii oamenilor societ\]ii pentru a se ap\ra de agresiunea mediului. Este greu de crezut c\ apari]ia cuplului b\rbat-femeie a avut la origine frica de mediu, cînd mai firesc ar fi instinctul de reproducere. {i apoi, cum trebuie s\ judec\m cazul concret al unei vîn\tori? Teama de col]ii mamutului era mai puternic\ decît dorin]a de a nu-l împ\r]i cu ceilal]i? Un om imagineaz\ o capcan\ pentru ursul cavernelor singur sau face un brain-storming? Cum trece la construc]ia ei? Se ceart\ cu ceilal]i pentru c\ au alte idei [i o face singur, sau îi convinge c\ ideea lui este cea mai bun\ [i to]i pun în aplicare proiectul lui? Pe o logic\ de tip comunist, asocierea – comuna (primitiv\) – echivala cu succesul. Dar istoria str\veche cunoa[te

634


prea multe neamuri, popula]ii [i grupuri care au disp\rut f\r\ urm\, de[i erau, nu-i a[a?, împreun\. R\spunsul a fost dat de un gînditor profund, de unul dintre acei oameni cu logic\ independent\, care, întîmpl\tor, a fost român: „Timp de vreo dou\ milioane de ani paleantropii au tr\it din vîn\toare; fructele, r\d\cinile, molu[tele, etc. recoltate de c\tre femei [i copii erau insuficiente pentru a asigura supravie]uirea speciei. Vîn\toarea a determinat diviziunea muncii dup\ sex, intensificînd, în acest fel, «hominizarea»; c\ci la carnivore [i în toat\ lumea animal\ o astfel de diferen]\ nu exist\“ (Mircea Eliade – Istoria credin]elor [i ideilor religioase). În final, este inteligen]a uman\ o crea]ie a mediului ostil sau a lui Dumnezeu? Aceast\ întrebare pune falsitatea marxismului într-o lumin\ tridimensional\. Se vede în profunzime c\ este o construc]ie butaforic\. Cercet\rile biologice ale ultimului deceniu au ar\tat c\ miracolul uman nu are explica]ii istorice, dac\ accept\m Crea]ia în mod cre[tin curat, eliberat\ de doctrine. Biblia r\mîne, de fapt, singurul nostru r\spuns. La condi]iile de mediu „omul a reu[it, prin inteligen]a sa, s\ dea fiec\rei circumstan]e ecologice un r\spuns cultural“. Deosebirea de animale este dat\ de fenomene mult mai profunde, pe care nici geniul nu le-a putut p\trunde, Einstein fiind, din acest punct de vedere, un exemplu elocvent. Acum [tim c\ animalele se adapteaz\ la schimb\rile de mediu prin modific\ri morfologice. „La palier uman, specializarea organic\ a devenit evitabil\ deoarece adaptarea cultural\ [i tehnic\ a înlocuit adaptarea biologic\. Iat\ de ce sapiens n-a creat niciodat\ alte specii: el a creat civiliza]ia“ (J. Ruffie [i J.C. Sournia – Les épidémies dans l’histoire de l’homme). Enun]ul lui Beria din manualul Psihopolitica este expresia a[a-numitei „gîndiri asiatice“. În 1998, cu ocazia comemor\rii victimelor r\zboiului din Vietnam, fostul negociator vietnamez al p\cii a recunoscut la CNN c\, `n momentul angaj\rii Vietnamului comunist în conflict, conducerea partidului [i statului s-a întrunit într-o [edin]\


635

solemn\, luînd o singur\ decizie strategic\: „Oamenii nu conteaz\“. Vietnamul de Nord a pierdut un milion de oameni! Stupefac]ia senatorilor americani prezen]i la emisiune, în fa]a gîndirii care a stat la originea înfrîngerii lor, este de nedescris. Revenind la tehnica sovietic\ de folosire a cuno[tin]elor biologice în scopuri politice – nu vom afla dimensiunea acestei orori decît atunci cînd vom avea acces la arhivele institutelor sovietice de [tiin]\ – vom constata c\ proiectul elimin\rii fizice este exprimat f\r\ ocoli[uri: „În loc s\ fie executa]i liderii na]ionali, se va pune la cale sinuciderea lor în condi]ii care pun cauza mor]ii lor sub semnul întreb\rii. În felul acesta, putem ]ine sub control împotrivirea la extinderea comunismului în diferite categorii sociale ale lumii [i putem face în a[a fel încît masele care ni se opun s\ r\mîn\ f\r\ conduc\tori; putem s\ creiem o stare de haos [i derut\ în care ne va fi foarte u[or s\ implant\m doctrinele clare [i viguroase ale comunismului“ (MEMORIA nr. 22). Cum au ajuns sovieticii la ideea c\ unii indivizi trebuie extermina]i, al]ii, intimida]i prin teroare iar al]ii, adu[i „pe calea cea bun\“ prin „munc\ de l\murire“? La originea cercet\rilor sovietice asupra domin\rii omului se afl\ descoperiri fundamentale enun]ate de teoriile lui Jean Piaget (1896-1980). Fondatorul Epistemologiei genetice considera c\ în creierul uman integrat se afl\ trei p\r]i func]ionale (nu anatomice): una neogen\ [i dou\ ancestrale. Din cele primordiale, creierul mic ar fi de origine reptilian\ [i, de aceea, proprietar al reac]iilor de agresivitate, atac [i ap\rare, al contrac]iilor musculare [i al echilibrului geomagnetic. Creierul mijlociu ar proveni în om de la starea de mamifer [i controleaz\ st\rile emo]ionale, sentimentele, mai ales cele de afec]iune matern\, sl\biciunile de caracter, dar [i comportamentul social. Faptul c\ mamiferele nasc pui vii [i calzi implic\ dezvoltarea unor reflexe specifice, de la cele de lins, la cele de ocrotire. În sfîr[it, neocortexul este tipic uman, de dat\ recent\ istoric [i controleaz\ concepte, opereaz\ cu „imaginile imagina]iei“, organizeaz\ figurativul,

636


sintetizeaz\ procesele culturale. „Nu numai c\ observ\m [i memor\m mai bine decît alte animale – spune Piaget – dar putem [i imagina [i preveni. Înainte de orice, omul este o fiin]\ a imagina]iei“. Conform teoriilor lui Piaget, oamenii sunt, din punct de vedere genetic, condu[i de neocortex, dar p\streaz\ preponderen]e pe unele din cele dou\ func]ii ancestrale. Altfel spus, în momentul inhib\rii puternice a neocortexului – adic\ a centrului cerebral fundamental uman – se activeaz\ puternic una din celelalte dou\ p\r]i ancestrale. Un drog, o doz\ mare de alcool sau o alt\ interven]ie chimic\ sau fizic\ asupra creierului uman aduce la suprafa]\ un comportament selectat, în dou\ ipostaze: individul devine agresiv (preponderen]\ atavic\ reptilian\) sau, dimpotriv\, devine inofensiv, „moale“ în termen popular, plîng\cios, duios, melancolic, generos, chiar slugarnic (preponderen]\ atavic\ mamifer\). {erpii nu cer mil\, nu se supun; lupul în haita lui, hiena cea mai vorace în grupul ei se supune slugarnic masculului alfa, respectiv femelei dominante. La oameni, cazul curent al alcoolicului este unul dintre argumentele credibile ale acestei teorii: un om aflat sub influen]a alcoolului are unul din dou\ comportamente – fie devine „neom“, afi[înd o violen]\ excesiv\, sparge, bate, omoar\, fie devine melancolic, inofensiv, cînt\, plînge. În tehnicile de preg\tire a lupt\torilor din unit\]ile speciale de comando se utilizeaz\ produse sintetizate care inhib\ sentimentele [i excit\ agresivitatea, decizia, „sîngele rece“. În tratarea medical\ a „violen]ilor“ se folosesc inhibatori care ac]ioneaz\ fundamental asupra func]iunilor unei anumite p\r]i a creierului. Jean Piaget a identificat o rela]ie între poten]ialitatea genetic\ [i adaptarea uman\: „Activitatea func]ional\ a ra]iunii (acel ipse intellectus care nu provine din experien]\), este, în mod evident, legat\ de «ereditatea general\» a organiz\rii vitale înse[i: dup\ cum organismul nu s-ar putea adapta varia]iilor înconjur\toare dac\ nu ar fi fost deja organizat, tot astfel [i inteligen]a nu ar putea sesiza nici un dat exterior f\r\ anumite func]ii de coeren]\ (al c\ror ultim


637

termen este principiul non-contradic]iei), de stabilire de leg\turi etc. care sînt comune oric\rei organiz\ri intelectuale“ (Jean Piaget – Na[terea inteligen]ei la copil). S\ fie oare „ereditatea general\ a organiz\rii vitale“ o alt\ denumire a lui Dumnezeu, g\sit\ de un om de [tiin]\? Pentru echilibrul [i supravie]uirea naturii umane, activitatea preponderent\ a neocortexului determin\ condi]ia de om prin informa]ie cultural\, dezvoltarea conceptelor ra]ionale, a imaginilor logice, prin influen]a unui mediu educa]ional flexibil, a unui mediu social [i familial normat moral. „Pentru om, mare parte din instinctele primordiale, alt\dat\ necesare supravie]uirii, au disp\rut. Au fost înlocuite prin etic\, serii de reguli adoptate con[tient [i voluntar, dar indispensabile pentru to]i cei care tr\iesc în societate. În acest stadiu, legea moral\ nu este un lux, ci o necesitate“ (Rouffie [i Sournia). Acesta este intelectualul adev\rat, nu posesorul unei diplome. Diplom\ avea [i Rîmaru. În prelungirea acestor teorii [i pe m\sura evolu]iei [tiin]elor biologice s-a dezvoltat [i o teorie modern\ a reprezent\rilor. În creierul uman se afl\/constituie un nucleu al reprezent\rii, al conceptelor cheie. Omul tr\ie[te un sentiment al cunoa[terii de sine ca fiin]\ superioar\, identificat ca demnitate uman\, sentiment ce se poate reduce, la anumi]i indivizi, doar la reac]ia de negare a înjosirii. El î[i reprezint\ identitatea prin modele care îi ofer\ o imagine sintetic\ despre sine: curajos sau la[, rezistent sau slugarnic, conduc\tor al destinului propriu sau condus etc. Un alt element puternic al nucleului reprezent\rii este sentimentul libert\]ii, care graviteaz\ între utopia libert\]ii absolute (anarhie) [i nevoia de guvernare a libert\]ii între limite acceptabile [i acceptate printr-un act de voin]\ individual\. În nucleul reprezent\rii se mai afl\ [i spiritul de proprietate, credin]a religioas\ profund\ (dragostea de Dumnezeu, nu frica de Dumnezeu), încrederea în valori (discern\mîntul valoric), opinii [i atitudini statornice despre lume (pace, ajutor, consens), ata[amentul fa]\ de principiile sistemului

638


democratic (în]elegerea limitelor sale [i credin]a c\ poate fi îmbun\t\]it), libertatea de exprimare, a cuvîntului, comportamentul social (norme de civilitate), elemente de moral\, spiritul de dreptate [i dorin]a de adev\r. Toate aceste componente rezistente ale gîndirii omului formeaz\ un model ideal care constituie natura uman\ a individului: „Vom numi «ideal» orice sistem de valori constituind un tot, deci orice scop final al ac]iunilor, iar «valori» – valorile particulare relative la acest tot sau mijloacele care permit s\ atingem acest scop. Raporturile dintre ideal [i valoare sunt, a[adar, acelea[i ca cele dintre totalitate [i rela]ie“ (Jean Piaget). Nucleul reprezent\rilor-for]\ este înconjurat de un înveli[ derivat [i protector, compus din judec\]i de valoare care argumenteaz\ conceptele cheie sau le compar\ cu situa]ii, no]iuni, fenomene noi, situa]ii noi. Este cazul unui individ care se g\se[te brusc în fa]a unui obiect complet necunoscut, care nu seam\n\ cu nimic din ce a mai v\zut [i a c\rui func]ionalitate n-o cunoa[te. Creierul s\u va c\uta atunci cu rapiditate ni[te repere, de regul\ primitive, care s\ fixeze obiectul într-o imagine comparabil\: materialul din care este f\cut este identificabil, culoarea este familiar\, forma poate fi asimilat\ unei figuri geometrice, ansamblul aduce cu ceva p\strat în memorie, dar care s-ar putea s\ nu aib\ nici o leg\tur\ cu adev\rata func]ionalitate a obiectului. Urmeaz\ un proces natural (s\-i spunem curiozitate) prin care individul caut\ informa]ia care s\-i ofere identitatea exact\ a obiectului. Acest înveli[ al judec\]ilor de valoare protejeaz\ nucleul central prin opera]ii mentale conduse de discern\mînt. Po]i s\-]i schimbi atitudinea [i opinia, dar conceptul cheie, nu. La aceast\ particularitate se refer\ expresia cu „consecven]a boului“, nu la modificarea credin]elor fundamentale, care se produce numai în dou\ cazuri: oportunism (ceea ce numim lips\ de caracter) sau teroare. Cel mai bun exemplu pentru în]elegerea unui asemenea proces mental este momentul alegerilor. Aleg\torul normal, condus de un nucleu al reprezent\rii complet [i de credin]e


639

fundamentale rezistente, analizeaz\ candidatul `n func]ie de modelul s\u: este demn [i respect\ demnitatea uman\, iube[te libertatea [i va ocroti libertatea sa, va respecta proprietatea [i nu-i va îngr\di dreptul de a o dobîndi legal, are o credin]\ religioas\, este moral, drept [i sincer? În practic\, aleg\torul face o evaluare general\ [i aduce mesajele candidatului în matricea aproximativ\ a credin]elor sale. Evident, un individ cu un nucleu al reprezent\rii distrus sau format din elemente primitive, fragmente ale unor concep]ii [i p\r]i de idei, va vota un demagog587, un extremist, o ideologie primitiv\ care-[i reduce mesajul la scheme simple: venim la putere, punem ordine, înl\tur\m, extermin\m, aducem fericirea. Nazismul [i comunismul au introdus ini]ial aceste mesaje în lumea unor societ\]i pr\bu[ite. Cînd a fost vorba s\ construiasc\ ceva, pornind de la cel mai pur marxism, ambele sisteme au conceput metodologia terorii pentru domina]ia oamenilor, ca lume. Acest demers teoretic extras dintr-o literatur\ spectaculoas\, postcomunist\, are drept scop întoarcerea lecturii la problema autenticit\]ii Psihopoliticii lui Beria. Manualul este în fapt, expunerea teoretic\ a unei serii de tehnici organizate pe care conducerea Uniunii Sovietice le-a aplicat pe baze biologice, [tiin]ific fundamentate, în primul rînd cet\]enilor s\i. Spunea Beria acolo: „Este menirea psihopoliticii mai întîi s\ ordoneze supunerea [i scopurile grupului [i apoi s\ men]in\ ordinea prin înl\turarea efectului produs de persoanele [i personalit\]ile capabile s\ abat\ grupul spre nesupunere. În na]iunea noastr\, unde lucrurile sunt mai bine conduse [i acolo unde ra]iunea domne[te pretutindeni, nu este greu s\ înl\turi bacteriile persistente care pot ataca vreuna dintre entit\]ile noastre politice. Dar în domeniul cuceririi, în cadrul na]iunilor mai pu]in luminate în care statul rus nu de]ine înc\ 587 Subliniem înc\ o dat\ c\ demagogia [i populismul nu sunt sinonime. Populismul este exagerarea calit\]ilor unui popor, f\r\ a-i vedea defectele [i considerîndu-l mai bun sau superior altor popoare.

640


puterea nu mai este tot atît de u[or s\ înl\turi cu totul individul înd\r\tnic. Psihopolitica face posibil\ înl\turarea acelei p\r]i a personalit\]ii lui care, prin sine îns\[i, face ravagii în constitu]ia respectivei persoane [i în aceea a grupului din care face parte.“ Scopul acestor tehnici a fost dominarea maselor (Lenin [i Hitler au fost fani ai lui Le Bon). Calea pentru a ajunge la acest rezultat a fost distrugerea nucleului reprezent\rii indivizilor normali care credeau în democra]ie [i capitalism, în liberalism [i libertate. Ea a purtat numele de „revolu]ie în gîndire“. Cum au fost aplicate aceste procedee în România? Dar mai întîi, cine le-a aplicat.

Executan]ii Ca enun] prealabil, afirm c\ a ne duce la cei cî]iva evrei utopi[ti [i la cei cî]iva rata]i români, bulgari [i unguri care formau Partidul Comunist din România în 1944 ar fi o pist\ gre[it\. Scursuri ale societ\]ii sau ideali[ti complexa]i, ei au reprezentat doar fa]ada s\rac\ a ceea ce însemna, cu adev\rat, sistemul comunist. Din aceste motive, faptul c\ aproape to]i deveniser\ în timp informatori ai serviciilor de informa]ii române[ti, c\ mai fugeau cu banii partidului, c\ b\gau în buzunar fonduri destinate „propagandei“ [i se ascundeau în „case conspirative“ al c\ror proprietar era Siguran]a sau Biroul 2 al Armatei este total nesemnificativ. Adev\ratele ac]iuni – spionaj, boicot, sabotaj, finan]area presei de stînga, agentura de influen]\, evaluarea poten]ialului politic, social [i economic al României – erau toate conduse din URSS [i desf\[urate cu oameni instrui]i acolo. Exista o Sec]ie România în NKVD care gestiona toate aceste activit\]i [i selecta personalul. O parte din fondurile folosite proveneau chiar din România, din Tezaurul refugiat în Rusia sau din activit\]ile comerciale desf\[urate direct sau mascat pe teritoriul ]\rii


641

noastre. În repetate rînduri, agen]ii sovietici au fost captura]i pe teritoriul României avînd asupra lor monede, lingouri, pietre pre]ioase [i semipre]ioase extrase din Tezaur. Preg\tirea comuniz\rii României a început cu multe decenii înainte. Opera de aducere a ]\rii noastre în sfera de influen]\ a marelui conglomerat estic – pornit\ de Petru cel Mare, continuat\ de ]arii secolului XIX [i întîrziat\ de diploma]ia [i Armata române – a cunoscut mai multe episoade acute: – trei tentative de asasinat finan]ate [i comandate împotriva lui I.C. Br\tianu (1878, 1880, 1886); – la r\scoalele din 1888 [i 1907 agen]ii ru[i au fost implica]i direct, organizînd o revolt\ în satele din jurul Bucure[tiului, agitînd ]\ranii prin satele de la grani]\, în timp ce dincolo de frontier\ au fost masate trupe; – agresiunea de la Tatar-Bunar din 1924, cu scopul de a declan[a „un proces revolu]ionar“ în România; – masarea de trupe [i producerea de incidente la frontiera de est a României în momentul loviturii de stat din 7-13 iunie 1930; – implicarea în rebeliunea legionar\ atît cu fonduri, cît [i prin agen]i provocatori. Din nou, la grani]\ au fost masate trupe. Prima ac]iune pe care o declan[eaz\ serviciul de informa]ii al unui stat care se preg\te[te s\ atrag\ alt stat în sfera sa de influen]\, s\-l domine politic sau s\-l cucereasc\ este s\ produc\ o evaluare cît mai corect\ a poten]ialului uman al acelui stat. Pe primul loc al interesului se aflau cadrele proprii de specialitate pentru diferitele zone ale Puterii [i abia apoi liderii majori sau secundari ai partidului. Pentru a fi mai bine în]eles, trebuie ar\tat c\ în planific\rile NKVD [i GRU, Gheorghiu-Dej nu f\cea nici cît o ceap\ degerat\ în compara]ie cu Alexandru Nikolski. Un ofi]er GRU infiltrat în armat\ era incomparabil mai valoros [i mai important pentru URSS decît Vasile Luca. Elena Lupescu, o prostituat\ ajuns\ în patul regelui [i legat\ sexual

642


pe via]\ de el, era mult mai valoroas\ decît {tefan Fori[, secretarul general al partidului, care, de altfel, a [i fost îndep\rtat [i apoi omorît cu o rang\ în cap f\r\ nici o emo]ie marxist\. Iat\ de ce, o r\sturnare de imagine ca aceasta are nevoie de o explica]ie metodologic\. Evaluarea poten]ialului colabora]ionist din România urm\rea anumite criterii precise: Cunoa[terea personalit\]ilor convinse. În societatea româneasc\ se g\seau cî]iva intelectuali cu vederi de stînga, scîrbi]i de guvernarea scandaloas\ a lui Carol II [i irita]i, mai apoi, de dictatura lui Ion Antonescu. Unii fuseser\ de la început cuceri]i de idei socialiste – cum au fost, de exemplu, Petru Groza sau Mihail Sadoveanu – al]ii au fost convin[i pe parcurs c\, dup\ guvern\rile carlist\ [i antonescian\, nu poate urma decît una socialist\. Întoarcerea frontului dup\ Stalingrad a mai convins cî]iva ezitan]i. Ace[ti oameni nu erau neap\rat comuni[ti – în sensul pe care îl în]elegem noi acum –, ci vedeau în a[a-zisul egalitarism sovietic o solu]ie echitabil\, o formul\ evoluat\ a societ\]ii umane, un ideal umanist. Nu punem în discu]ie aici distan]a de la imaginea lor despre URSS la realitatea sovietic\. Cazul Panait Istrati a fost, din p\cate, singular. Dar oamenii ace[tia erau chiar capabili s\ accepte sacrificiile umane petrecute în URSS pentru un ideal înalt, al întregii omeniri. Apoi, Uniunea Sovietic\ adunase la num\rul victimelor sale din al doilea r\zboi mondial [i pe cele asasinate în sistem. Al]ii erau, pur [i simplu, marxi[ti; asta le c\zuse mai întîi în mîn\, îi convinsese, iar filozofia „idealist\“ li se p\ruse prea complicat\ [i steril\. Au existat intelectuali de stînga capabili s\ cread\ c\ dac\ Marx a tr\it dup\ Hegel, marxismul trebuie s\ fi fost un episod într-o evolu]ie valoric\ a filozofiei. Nu este de neglijat nici spiritul antifascist pe care propaganda comunist\ a [tiut s\-l inoculeze peste tot [i s\-l suprapun\ perfect pe lupta Uniunii Sovietice împotriva Germaniei naziste, de[i scopul lui Stalin, ca [i al lui Hitler, era suprema]ia mondial\ a sistemului pe care îl conduceau. Mul]i


643

antifasci[ti democra]i au alunecat spre ideile marxist-leniniste, confundînd cauza cu efectul. Acest tip de personalitate convins\ nu era niciodat\ expus\, implicat\ în ac]iuni de spionaj sau alte astfel de activita]i „triviale“. Indivizii studia]i în prealabil erau riguros hr\ni]i cu informa]ii de interes, menite s\ le alimenteze credin]a în victorie sau s\ le între]in\ concep]iile de stînga [i nu o dat\ erau fie proteja]i, fie observa]i prin persoane infiltrate în anturajul s\u. Dac\ e s\ identific\m spionul comunist, acela nu este Petru Groza sau Mihail Sadoveanu, ci o femeie sau un secretar din imediata lui vecin\tate. Odat\ ajuns comunismul la putere, acele personalit\]i primeau func]ii înalte în stat, privilegii [i beneficiau de imagine. Se transformau în „savan]i“, „cel mai mare scriitor“, „cel mai mare profesor“, „cel mai mare muzician“ etc. Niciodat\ nu puteau fi „mai mari“ decît cei din URSS. Pe I.C. Parhon l-au pus pre[edintele Republicii, pe dr. Petru Groza, de[i mare proprietar de p\mânt [i ctitor al Catedralei din Or\[tie, l-au f\cut prim-ministru, pe Mihail Sadoveanu, [ef al unei loji masonice [i episodic simpatizant legionar, l-au f\cut pre[edintele Marii Adun\ri Na]ionale. Rolul lor era s\ semneze acte oficiale de stat, interne [i interna]ionale, care li se b\gau sub nas – to]i au semnat sentin]e de condamnare la moarte – [i s\ dea impresia fals\ c\ aceste acte sunt acoperite de autoritate [i legalitate. Cei trei, de exemplu, aveau în realitate alte preocup\ri: primul conducea un institut [i st\tea mai tot timpul prin laboratorul s\u, unde i se d\duse de lucru de c\tre savan]ii sovietici; al doilea se ocupa cu tenisul, colec]ionarea de timbre [i monede, cu c\l\toriile [i amorul liber; al treilea era mai mult la pescuit [i vîn\toare. În ultimii ani de via]\, Parhon era senil, iar documentele de stat erau semnate de secretarul de partid al institutului. La nivel ceva mai mic, în e[alonul doi, al]i colaboratori convin[i împ\r]eau diferite alte privilegii [i umpleau cu numele lor paginile ziarelor, undele radioului, copertele c\r]ilor. Primi]i prin Academie sau decora]i cu ordine sovietice, mongole sau

644


cubaneze, ei formau o oligarhie de parad\, expus\ pe c\pr\rii la 23 august [i 7 noiembrie în tribuna oficial\. S-au aflat toat\ via]a sub observa]ia discret\ a serviciilor de informa]ii sovietice [i `n dosarul lor s-a aflat întotdeauna o pagin\ veche compromi]\toare – de exemplu, cererea lui Mihail Sadoveanu din 1941 de înscriere în Mi[carea legionar\ – dar [i o pagin\ nou\ cu ce au spus, f\cut sau nef\cut al\turi de linia partidului. Erau considera]i un fel de „elit\“ a partidului, dar numai prin func]ia superioar\ în stat, func]ia fiind de „elit\“, nu omul. Adic\, înalta nomenclatur\. Stelian T\nase observ\ cu precizie: „Societatea [i elita guvernant\ au constituit dou\ realit\]i neintegrate. Ele au dezvoltat interese, priorit\]i [i valori diferite“ (Elite [i societate). Imediat sub nomenclatura de parad\ se aflau „liderii“ Partidului Comunist din România. Mai to]i cei din ]ar\ proveneau din PNL, PN} sau Mi[carea legionar\. Orice „c\dere“ a re]elei comuniste din care f\cuser\ parte – fie din prostie, fie `n calitate de informatori ai Siguran]ei, fie din dorin]a de c\p\tuial\ – li se putea pune oricînd în spate. Cînd scriitorul Banu R\dulescu a primit ordin s\ scrie o carte despre grevele de la Atelierele Grivi]a din 1933, a g\sit, cercetînd în arhive, [i angajamentul de turn\tor la Siguran]\ al lui Gheorghiu-Dej. Speriat, [i-a anun]at ofi]erul de Securitate care-l supraveghea de la ie[irea din pu[c\rie. Dup\ dou\ zile, ofi]erul l-a lini[tit, problema fiind cunoscut\ – deci confirmat\ – [i l-a sf\tuit s\ scrie cartea ocolind acel detaliu [i f\r\ a da informa]ii precise. Cunoa[terea persoanelor ata[abile. Aceast\ categorie de colaboratori provenea din rîndurile victimelor regimului antonescian – numero[i evrei f\r\ antecedente militante, sindicali[ti, legionari comuni[ti (majoritatea din Corpul Muncitoresc Legionar), ]igani – din rîndurile st\rilor sociale defavorizate [i slab educate, din rîndurile func]ionarilor [antajabili, amenin]a]i de epurare, din rîndurile unor germanofobi de circumstan]\, manihei[ti sau pur [i simplu [oca]i de înf\]i[area autentic\ sau fabricat\ a dovezilor despre ororile naziste. La ei s-au ad\ugat indivizii u[or de intimidat,


645

urm\ri]i de vinov\]ii minore, [i, bineîn]eles, nemul]umi]ii de orice [i profitorii de ce se ofer\. În aceste categorii s-au strecurat numero[i oportuni[ti, indivizi care trecuser\ prin mai multe partide [i orient\ri doctrinare – cum a fost Constantin Daicoviciu – [i pe care o dela]iune bun\ i-a propulsat rapid printre aderen]i. Zaharia Stancu, ziarist de [antaj, trimis în judecat\ [i amenin]at de spectrul unei sanc]iuni penale, se refugiaz\ în presa socialist\ [i d\ ac]iunilor sale imorale un caracter politic, apoi devine „mare lupt\tor antiimperialist“ [i ilegalist. Cartea sa, Descul], este expresia literar\ a celor mai violente scene de bestialitate petrecute sau inventate de presa socialist\ în timpul r\scoalei din 1907. Ace[ti indivizi au reprezentat prima mas\ de cadre care a îngro[at rapid rîndurile Partidului Comunist între 1944 [i 1947, dînd impresia c\ exist\ un poten]ial comunist în România [i chiar c\ se puteau cî[tiga alegerile cu ei. To]i ace[tia, supu[i disciplinei de partid, erau în permanen]\ controla]i de rigorile unor reguli drastice a c\ror alternativ\ era eliminarea din societate prin închiderea de viu în ea. Pe diferite paliere de în]elegere, ei constituiau purt\torii de cuvînt ai [edin]elor de partid, organizatorii [i lozincarzii mar[urilor, executan]ii misiunilor de propagand\ sectorial\, instrumentele docile ale demasc\rilor, autorii operelor de subcultur\ comunist\. Aduna]i în tot felul de comitete sau asocia]ii profesionale, ei au stratificat vizibil gradele de încredere pe care ocupantul sovietic le acorda popula]iei României, cuantificate în metodologii [i baze de date secrete, formînd [i alimentînd o ierarhie civil\ pentru politica de cadre a partidului. Ei constituiau un corp de cadre pentru diferite func]ii executive. Treptat, în urma unor cursuri scurte, dintre ei s-au selectat al]i evaluatori, colaboratorii secundari care f\ceau treburile murdare de jos, tor]ionarii [i criminalii de serviciu. Cunoa[terea aparatului credincios. În mod planificat, a[a cum s-a întîmplat în mai toate statele din centrul [i estul Europei ocupate de URSS, baza sistemului comunist în România ar fi trebuit s\-l reprezinte membrii de partid. Dar în

646


România baza aceasta era extrem de sub]ire, alogen\ [i compromis\. Unii dintre ei au avut [ansa s\ r\mîn\ necunoscu]i opiniei publice, deoarece guvernele anterioare s-au limitat la ]inerea lor sub observa]ie, considerîndu-i nesemnificativi [i inofensivi. Pe altcineva urm\rea poli]ia secret\ regal\ – pe comisarii de partid, pe agen]ii trecu]i peste grani]\ sau para[uta]i în ]ar\ cu scop organizatoric, de sabotaj [i spionaj. Nu întîmpl\tor, din lips\ de con]inut, istoriografia comunist\ a declan[at un adev\rat cult al caselor conspirative, al tipografiilor ilegale, al curierilor, al copiilor eroi, care ad\uga la pu]inul existent o „armat\“ de simpatizan]i format\ din gazde, tipografi, c\r\u[i a c\ror activitate con[tient\ în slujba comunismului era, în realitate, nul\. Principalele teme ale „istoriei“ luptei în ilegalitate erau împrumutate de la legionari, de la organiza]iile evreie[ti, de la grupele de spioni sovietici para[uta]i, prin[i, ancheta]i [i b\ga]i la pu[c\rie. Unul dintre pu]inii agen]i sovietici ancheta]i a fost Nicolski. El a fost folosit ca model celebru al comunistului care a rezistat torturii în beciurile Siguran]ei [i nu [i-a tr\dat celula. În realitate, Nicolski a fost capturat în timp ce trecea grani]a, condamnat pentru trecere frauduloas\ a frontierei [i trimis în lag\r, la un loc cu ceilal]i comuni[ti, [tiindu-se despre cine era vorba. Celula pe care n-a tr\dat-o el nu exista, el avînd misiunea s\ o formeze. Mul]i au devenit cadre de n\dejde ale partidului, primind [i o identitate istoric\ prefabricat\, o „legend\“ proprie. Un fenomen care a r\scolit imediat dup\ 1944 lumea partidului a fost stabilirea noii ierarhi. Vechii sociali[ti au fost îndep\rta]i, ca solu]ii politice epuizate, inclusiv ca poten]iali parazi]i ai noului tip de conducere. Ei mai aveau înc\ nostalgii revolu]ionare, idealuri utopice, metode „parlamentare“. Or, ceea ce se instala în România nu mai avea nimic de a face cu evolu]ia Stîngii în sistemul democratic, ci cu impunerea unei domina]ii totale a URSS asupra României. Ea trebuia transformat\ într-un satelit docil, nu într-o ]ar\ care, printr-o eventual\ revolu]ie socialist\ proprie, î[i construie[te un


647

eventual stat comunist propriu. Este esen]a ac]iunilor „antisovietice“ ale lui Nicolae Ceau[escu de mai tîrziu. La baza a[a-numitei desprinderi a fost pus\ o istorie proprie, glorioas\ [i revolu]ionar\, o tradi]ie de lupt\ comunist\ a românilor. Cine cite[te ast\zi o carte de propagand\ comunist\ din perioada ceau[ist\ [i are curiozitatea s\ caute prin arhive originea ac]iunilor revendicate de comuni[ti se strîmb\ de rîs. Iat\ cum ar\ta un fragment dintr-o scrisoare adresat\ de un sindicat afiliat PSDR ministrului de finan]e la 22 noiembrie 1931: „Depunerea contra-proiectului de lege la Camer\ de c\tre Dl. Ministru de Finan]e va confisca slabele noastre posibilit\]i de existen]\.“ {i iat\ cum ar\ta acest text transformat în manifest al Partidului Comunist [i expus în vitrin\ la Muzeul PCR: Dictatorul din fruntea ministerului de finan]e a depus eri la Camer\ sceleratul anti-proect de lege, prin care guvernul confisc\ slabele noastre posibilit\]i de existen]\. A sunat supremul ceas! Ei bine, pîn\ [i A sunat supremul ceas! era formula consacrat\ a Partidului Na]ional }\r\nesc [i îi apar]inea lui Ion Mihalache. În momentul în care Moscova a stabilit o ierarhie acceptabil\, to]i liderii comuni[ti care au intrat în noua viziune despre fostul aparat au fost lichida]i. Fori[ [i P\tr\[canu sunt exemple ale programului de eliminare. Oricum, o simpl\ privire aruncat\ asupra conducerii Partidului Comunist din România dup\ 1944 descoper\ sl\biciunile evidente ale acestei forma]iuni politice. Majoritatea liderilor provenea din afara ]\rii. Grosul cadrelor de încredere s-a format din comuni[ti de import, antrena]i în activit\]i teroriste [i informative pe teritoriul Basarabiei, basarabeni ei în[i[i, mul]i evrei comuni[ti (a nu se confunda cu popula]ia evreiasc\ a provinciei), minoritari rusofoni, români renega]i. Din aceste categorii s-au selectat agen]ii care au operat pe teritoriul României, dincoace de Prut, în toat\ perioada de decenii preg\titoare trecerii ]\rii noastre în sfera de influen]\ sovietic\. Aceast\ grupare a format substan]a aparatului de comand\ (am ar\tat c\ nu trebuie confundat cu

648


aparatul de conducere), care a aplicat programul de comunizare cu toate aspectele sale politice, economice [i sociale. Ei au primit de la instructorii sovietici [i au instrumentat mecanismele terorii, apoi au supervizat [colarizarea noilor cadre, autohtone, ale aparatului de opresiune. Cazul particular în lag\rul comunist care a fost Nicolae Ceau[escu a atras aten]ia, dup\ 1967-1968, c\ se poate sparge scenariul pe care func]iona sistemul imaginat de Moscova pentru o ]ar\ ocupat\. Ceau[escu a refuzat statutul de marionet\ conduc\toare, de ales pentru func]ia de conducere, [i [i-a asumat-o pe cea de comand\, formîndu-[i propriul aparat de comand\, înl\turîndu-l pe cel adus din URSS [i preluînd [efia direct\ a acestuia. Aici se g\se[te [i explica]ia pentru trecerile repetate ale Securit\]ii din subordinea direct\ a Comitetului Central, în cea a Ministerului de Interne, [i invers, de la importan]a pe care o avea Alexandru Dr\ghici în conducerea partidului, la comanda direct\ exercitat\ de Ceau[escu asupra institu]iei. Cînd Ceau[escu n-a mai avut încredere în ea, dup\ fuga lui Pacepa din 1978, el a umplut Securitatea cu activi[ti de partid pentru a institui un nou tip de control [i a imaginat o nou\ structur\ credincioas\ infiltrat\ în Securitate, cu misiunea s\ o controleze. În seara de 22 decembrie 1989, cînd ofi]erii de securitate au primit ordinul s\ claseze toate dosarele aflate în lucru, ei s-au trezit c\ la u[a fiec\rui birou [i pe culoare s-au postat colegi de-ai lor de pîn\ atunci, dar de data asta înarma]i [i cu ordinul s\-i supravegheze. Diferen]a fa]\ de alte state comuniste a constat în faptul c\ acolo, pe culoare, se aflau ofi]erii infiltra]i ai KGB, care au supravegheat supravie]uirea intact\ a structurii de securitate, parte predat\ noilor guverne democratice, parte p\strat\ pentru a ac]iona din interiorul noilor structuri. Pentru mai multe decenii, aparatul de comand\ a fost ata[at grupului de consilieri sovietici trimis de Moscova. Ace[tia proveneau din sec]iile române ale serviciilor de informa]ii [i spionaj sovietice, adic\ din acele compartimente politice, militare, economice ale Centrului care


649

r\spundeau de evaluarea statului român [i de preg\tirea ocup\rii României. Mul]i erau ru[i sau rusofoni – în 1995 am întîlnit un kirghiz (avusese astfel de misiuni în România), la sediul NATO din Bruxelles, reprezentîndu-[i ]ara, noul stat Kirghistan – al]ii înv\]aser\ limba român\ sau fuseser\ familiariza]i cu mediul românesc în [colile speciale sovietice. Unii aveau o origin\ vag româneasc\, bulg\reasc\ sau maghiar\, fiind specializa]i pe diferite domenii în centrele din URSS. Cî]iva supravie]uitori ai acestui aparat de consilieri tr\iesc [i ast\zi în fostele cartiere reziden]iale, vorbind greu limba român\. So]iile lor primesc pensii ale vechiului aparat comunist, iar fiii lor au emigrat în Occident, au ajuns politologi pe la diferite universit\]i americane [i ne dau lec]ii de democra]ie. Într-o m\sur\ mai mic\ au fost trimi[i în România [i speciali[ti autentici – de regul\, ingineri – afla]i sub contract informativ cu NKVD [i GRU, f\r\ a fi ofi]eri ai acestora. Ei aveau misiunea de a exploata resursele ]\rii [i de a descoperi altele noi. Aparatul credincios al partidului avea [i misiunea important\ de a forma noi cadre. Va fi greu s\ neg\m teoriile psihopolitice [i filogenetice expuse mai sus atunci cînd vom constata zona din care s-a f\cut selec]ia noilor cadre. Analfabe]i, primitivi, brutali [i resentimentali, tinerii primelor e[aloane de cadre autohtone ale partidului reprezentau o alt\ fa]\ a e[ecului democra]iei [i capitalismului în România modern\. De cele mai multe ori incon[tien]i, slujind o putere care îi scotea dintr-o promiscuitate adînc\, ei au fost executan]ii ideali ai regimului de exterminare. Nivelul lor de percep]ie a fenomenului era nul, în schimb, asimilau rapid mecanismele întemeiate pe stereotipii: ordin, reguli, indica]ii. Nucleul lor de reprezentare era extrem de primitiv sau constituit din valori arhaice, tradi]ionale, neintrate în sistemul valorilor culturale moderne. Concep]ia lor despre democra]ie, libertate, cultur\, religie se reducea la scheme simple sau la atitudini mecanice. Înveli[ul de protec]ie fusese distrus în

650


timp prin degradarea accesului la proprietate, prin condi]ionarea acesteia, prin felul scandalos în care erau folosi]i la vot, în alegeri, prin arhaismul satelor, prin cultul personalit\]ii [i obscurantism – lucruri pe care le-am prezentat în aceast\ lucrare pe suprafa]a a trei volume. Toate e[ecurile sociale ale perioadei interbelice se adunau în acest strat de neferici]i. Ei au fost prada u[oar\ a noului sistem. Mai interesant decît felul cum au fost folosi]i este efectul activit\]ii lor violente sau criminale în imaginea public\. Un studiu ap\rut la sfîr[itul secolului XIX (C. Lombroso [i R. Laschi – Crime politique et les Revolutions) ar\ta influen]a spectaculoas\ pe care o aveau „criminalii politici, asasinii, histero-epilepticii în antrenarea masei pentru a-i urma în ac]iuni violente antistatale, în revendic\ri exagerate, în distrugeri [i crime“. În momentul în care societatea ofer\ prilejul, printr-o sl\biciune general\, ei sunt primii care produc un acces violent care isterizeaz\ grupuri, apoi mase. Originea comportamentului lor, afirm\ Cesare Lombroso, este o manifestare atavic\ sc\pat\ de sub observa]ia [i interesul societ\]ii. Un mediu primitiv în care cultura se reduce la tradi]ii profane, minat de obscurantism, dominat de complexe de inferioritate social\ [i unde civiliza]ia nu a p\truns decît prin imagine (propaganda carlist\, antonescian\, comunist\), înt\rind [i mai mult complexele, produce „solda]i disciplina]i ai revolu]iei“. A da un fragment de putere acestor indivizi (a[a cum a f\cut sistemul comunist) înseamn\ s\ înzestrezi frustrarea cu o arm\ de foc. Cîteva rapoarte din epoc\ dezv\luie orizontul limitat al acestei categorii de executan]i. La 6 martie 1955, cu ocazia împlinirii a 10 ani de la instalarea guvernului Petru Groza, Virgil Trofin [i Corneliu M\nescu f\ceau o inspec]ie în unit\]i ale Securit\]ii din Moldova sub deviza: Plutonierii pentru instruc]ia politic\. „La întrebarea pus\ plutonierului major Soprocaru {tefan de tov. gen. locotenent M\nescu Corneliu: «Ce s\rb\torim ast\zi?», acesta r\spunde: «Ajunul m\cinicilor», fapt pentru care a primit patru zile de arest.“


651

Într-o lec]ie politic\ ]inut\ de Constantin Doncea cursan]ilor [colii de partid pentru cadrele destinate muncii în str\in\tate, celebrul „tanchist“ punea urm\toarea întrebare „istoric\“: „S\-mi spune]i voi, tovar\[i, cine a fost Mihail Viteazul?“ [i dup\ un moment de lini[te, în care r\spunsul întîrzia s\ apar\, Doncea a dat el însu[i r\spunsul: „Mihail Viteazul a fost un om de[tept, nu ca voi“. Într-o alt\ inspec]ie, de data asta condus\ de generalul Burc\ Mihai, [eful Direc]iei politice a trupelor MAI, [eful postului de Mili]ie Podul Iloaiei a fost întrebat „dac\ a primit Raportul tov. Hrusciov la Congresul XX al PCUS.“ {eful de post, derutat evident, [i-a întrebat mai întîi subordona]ii dac\ a ie[it vreunul Hru[ciov la raport în lipsa lui, apoi – oricît ar p\rea de absurd, incredibil [i beletristic – a g\sit subterfugiul instantaneu al „inteligen]ei native“: „Fiind în concediu, tov. General colonel, raportez c\ raportul tov. Hru[ciov avînd dou\ icsuri pe el, conform Ordinului Circular Ia[i no. 7641 pe 2 decemvrie, a fost clasat de subordona]ii, aici prezen]i sg. Atudorenei Ion [i sg. Iancu Ion, la documente secrete, [i nu l-am cunoscut“. Aceste „perle“ ale rapoartelor Securit\]ii [i Ministerului Afacerilor Interne umplu arhiva istoric\ a fostei Securit\]i [i se constituie în oglinda unei lumi aflate pe cealalt\ parte a argintului cu care sunt prezentate „realiz\rile regimului comunist“. Astfel se explic\ selec]ia riguroas\ f\cut\ de aparatul politic comunist pe baza „originii s\n\toase“, selec]ie care urm\rea identificarea, verificarea [i folosirea unui tip precis de individ. El trebuia s\ fie un executant docil [i un creier „virgin“ în care s\ fie introduse ni[te scheme simple. „Origine s\n\toas\“ însemna nul, inofensiv, dornic de ata[ament.

Aplica]ia Practica instal\rii sistemului comunist în România a urmat un traseu prestabilit. Na]iunea român\ trebuia supus\ unor

652


procedee prin care s\ se ob]in\ subordonarea total\, în vederea exercit\rii controlului asupra societ\]ii, pentru aducerea ei în sclavaj – cum se afirm\ în Psihopolitica. Etapele au fost aplicate cu brutalitate, inclusiv cu m\suri vizibile [i ostentative, f\cîndu-se apel la toate argumentele de drept înmînate Uniunii Sovietice de Alia]ii occidentali, de la proteste interna]ionale împotriva României care nu-[i respect\ angajamentele din Armisti]iu, pân\ la folosirea tancurilor. Grup\ri române[ti sabotau voit încerc\rile sovietice. Alia]ii occidentali predau sovieticilor toate detaliile acestei lupte, pentru a le primi pe cele ale agenturii comuniste din Grecia. Apoi, cînd ocupa]ia sovietic\ în România [i cea britanic\ în Grecia s-au stabilizat, fiecare a încercat s\-[i salveze liderii [i agen]ii din zon\: englezii prin „cazul T\m\d\u“, iar sovieticii prin evadarea comuni[tilor greci din insulele unde fuseser\ exila]i [i plasarea lor în ]\rile satelite, inclusiv `n România. O analiz\ asupra metodelor aplicate de ocupant dezv\luie caracterul profund al transform\rilor dorite de URSS în România: {antajul. Situa]ia României la 24 august 1944 era aceea a unui stat care se l\sa complet descoperit în fa]a unui înving\tor. România mai fusese ocupat\ în timpul primului r\zboi mondial, semnase chiar [i un fel de capitulare, dar [i-a p\strat toate atributele suveranit\]ii, fie ele concentrate într-o zon\ restrîns\ a ]\rii sau dispersate prin institu]ii supravie]uitoare. În condi]iile oferite de lovitura de stat din august 1944, Moscova n-a ezitat s\ foloseasc\ toate avantajele create de gafa de la Palat. Exista un singur impediment: regele. Leg\turile acestuia cu Casa regal\ britanic\, important aliat al Moscovei de la care aceasta mai avea o serie de avantaje de ob]inut, l-au obligat pe Stalin s\ fie prudent. În interior îns\, situa]ia era pur [i simplu sc\pat\ de sub control, autoritatea fiind l\sat\ complet pe umerii unui guvern militar improvizat. Regele a fost din nou sf\tuit gre[it. Ca mare[al [i Cap al O[tirei, el a fost obligat de camaril\ s\-[i p\r\seasc\ postul de comand\, din care d\duse


653

ordinul fundamental al ie[irii din r\zboi cu Alia]ii, [i s\ se refugieze în Gorj. Acolo, regele era informat numai pe un singur canal, cel al unor oameni din camarila care f\cuse gafa. Asupra consecin]elor actului pripit de la 23 august avem [i o m\rturie a spionului britanic Ivor Porter, trimis la Bucure[ti cu misiuni de dezinformare: „Nici nu fusese semnat înc\ armisti]iul [i ei [sovieticii, n.a.] puseser\ mîna pe echipament – instala]ii petroliere [i mare parte a flotei comerciale – evaluat la aproximativ dou\ miliarde de dolari. Armisti]iul a mutat, dup\ p\rerea lui Iuliu Maniu, linia Foc[ani-N\moloasa-Gala]i la por]ile Budapestei, dîndu-i comandamentului sovietic dreptul de a interveni în toate domeniile vie]ii din România“ (Ivor Porter – Opera]ia Autonomus). Într-adev\r, în con]inutul Conven]iei de Armisti]iu, semnat\ la Moscova în noaptea de 12 spre 13 septembrie, au fost impuse de sovietici dou\ puncte ale [antajului: Pct. 17. Administra]ia civil\ româneasc\ este restabilit\ pe întreg teritoriul României, afar\ de un sector de 50-100 km de linia frontului, depinzînd de condi]iile terenului; organele administrative române[ti se oblig\ s\ aduc\ la îndeplinire, în interesul restabilirii p\cii [i securit\]ii, instruc]iunile [i ordinele Înaltului Comandament Aliat (sovietic), date de c\tre el, în scopul de a asigura execu]ia acestor condi]iuni de armisti]iu. […] Pct. 19. Guvernele Aliate socotesc hot\rîrile Arbitrajului de la Viena cu privire la Transilvania ca nule [i inexistente [i sunt de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) s\ fie restituit\ României […]. Primul dintre aceste puncte a permis m\celul ordonat de Comandamentul sovietic la Oarba de Mure[ cu scopul de a testa loialitatea militarilor români. Apoi, a condi]ionat reinstalarea administra]iei române[ti de îndeplinirea tuturor condi]iilor de armisti]iu. {antajul cu retrocedarea Transilvaniei nu urm\rea doar confirmarea implicit\ a ruperii Basarabiei [i nordului Bucovinei, ci opera [i asupra vie]ii politice interne. Acest argument, pus în mîna comuni[tilor din România, a contat.

654


Îns\ un eveniment nea[teptat a f\cut ca Uniunea Sovietic\ s\-[i înt\reasc\ puterea de [antaj cu un argument nou [i inatacabil din partea Alia]ilor occidentali. În timp ce comuni[tii primeau în rîndurile lor legionarii Corpului Muncitoresc Legionar [i o grupare important\ din lag\rul de la Caracal (Onisifor Ghibu – Ziar de lag\r), PN} asimila gruparea condus\ de Hora]iu Comaniciu, considerat\ continuatoare a liniei lui Corneliu Codreanu. Din rîndurile acesteia, dar [i din rîndurile partidului, s-au format ni[te deta[amente de voluntari care au înso]it din spate trupele sovieto-române. Scopul lor principal era restabilirea ordinii statului na]ional unitar în zonele unde fascismul maghiar m\cel\rise, torturase, deportase sau obligase la asimilare popula]ia româneasc\. Ac]iunea lor a fost sprijinit\ public prin cîteva articole publicate în ziarul Dreptatea de liderul ]\r\nist Corneliu Coposu. S-au produs excese, r\zbun\ri [i acte individuale de violen]\, mai ales în localit\]ile unde avusese loc un rapid proces de reconversie de la nazism la comunism. Aflat în fa]a înaint\rii Armatei române în Transilvania, nazismul ungar a încercat o p\strare cu orice pre] a teritoriului românesc sub jurisdic]ie maghiar\. Pentru acest scop, Budapesta a ordonat trecerea tuturor organiza]iilor horthyste în Partidul Comunist, iar acolo unde acesta nu avea nuclee, s\-l înfiin]eze ele (Balogh Edgar – Szolgatalban). Fenomenul nu a avut o extindere foarte mare, fie pentru c\ ordinul nu a ajuns peste tot, fie pentru c\ organiza]iile horthyste locale nu puteau concepe a[a ceva [i, în consecin]\, au luptat pîn\ în ultima clip\. În ultimul rînd, trebuie s\ ne punem întrebarea ce organiza]ii comuniste sau membri mai supravie]uiser\ sub regimul exterminator maghiar? Formula cea mai des folosit\ a fost aceea a „atitudinii antifasciste“. Iat\ o m\rturie: „Pentru neru[inarea cu care numero[i fasci[ti dintre cei mai compromi[i, agen]i provocatori încarcera]i [i conduc\tori de re]ele subversive au folosit atmosfera tulbure [i plin\ de nelini[te a acestei perioade pentru a ap\rea în roluri noi pe scena vie]ii politice [i pentru a-[i asigura cu


655

abilitate, viclenie [i îndr\zneal\ merite de «lupt\tori antifasci[ti» este gr\itoare strania carier\ a baronului Atzel Ede. […] Baronul Atzel Ede, împreun\ cu doi tovar\[i [i un traduc\tor au trecut la 14 septembrie, prin Jasnya [Ucraina subcarpatic\, n.n.] linia frontului sovietic. Au r\mas acolo 8-10 zile. Au purtat tratative [i la Moscova [i au primit [i ei un r\spuns pozitiv“ (Francisc P\curariu – Românii [i maghiarii de-a lungul veacurilor). F\r\ îndoial\ c\ sovieticii nu aveau nevoie de un baron care s\ le „predea“ Transilvania în numele Ungariei, dar fenomenul este evident. A[a se explic\ [i de ce, la intrarea în Transilvania, trupele sovietice au fost întîmpinate în numeroase localit\]i cu steaguri maghiare [i ro[ii, predîndu-se în numele „Partidului Comunist Maghiar din Ardeal“. Trupelor sovietice li s-a creat sentimentul c\ întîlnesc un teritoriu comunizat (sau, cel pu]in, s-au pref\cut c\-l recunosc, folosind din plin situa]ia). Ac]iunea batalioanelor de voluntari ]\r\nisto-legionare a fost interpretat\ astfel drept antisovietic\, fiind „anticomunist\“. Consecin]a imediat\ a fost blocarea de c\tre URSS a reinstal\rii administra]iei române[ti în Transilvania, prevalîndu-se de prevederile Punctului 17 din Conven]ia de Armisti]iu, interpretate strict subiectiv: batalioanele au creat dezordine în spatele frontului, care este tot zon\ strategic\. De altfel, la acea dat\ înc\ se desf\[urau opera]ii militare pe teritoriul Transilvaniei [i ac]iona spa]iul de rezerv\ de 50-100 km. În perioada 1948-1956 numero[i etnici maghiari au fost adu[i la Bucure[ti [i plasa]i în func]ii administrative cheie, mai ales în aparatul represiv, sub acoperirea înfr\]irii între popoare [i a dispari]iei conflictelor antagonice, dar folosi]i pentru a controla loialitatea românilor fa]\ de sistem. Majoritatea dintre ei nu vorbea limba român\, inducînd românilor un sentiment de inferioritate, obligîndu-i s\ perceap\ autoritatea drept o for]\ care vine dincolo de etnicitate. La 30 februarie 1945, ora 15.30, Vî[inski vine la Palat [i bate cu pumnul în mas\, cerîndu-i regelui schimbarea

656


guvernului. Nu exist\ motive de îndoial\ asupra acestui incident, cunoscut\ fiind brutalitatea emisarului sovietic. Ceea ce lipse[te îns\ din mai toate relat\rile acestei scene este faptul c\ Vî[inski l-a amenin]at pe rege c\ URSS nu va accepta revenirea Transilvaniei la România, cu ocazia Tratatului de Pace, [i nu va acorda permisiunea instal\rii autorit\]ii administrative române dac\ nu este `nvestit guvernul Groza. A fost, f\r\ îndoial\, un [antaj ordinar. Dup\ cum afirm\ biografii regelui, Iuliu Maniu a cerut suveranului rezisten]\ împotriva impunerii guvernului Groza, for]înd chiar o eventual\ ac]iune brutal\ din partea trupelor sovietice. Fa]\ de aceast\ op]iune, regele Mihai s-a opus ferm, dovedindu-se deasupra intereselor de partid. El a considerat c\ revenirea Transilvaniei în întregime la România este mai important\ decît o manevr\ politicianist\, chiar dac\ actul impus de Moscova îi r\pea, în cele din urm\, „cea mai important\ din prerogativele sale, dreptul de a demite un guvern“ (Arthur Gould Lee – Crown against Sickle). Gestul regelui este istoric. Cedarea la [antaj nu îl dezonoreaz\, ci, prin consecin]a revenirii Transilvaniei la Patria Mam\, îl înal]\ printre marii b\rba]i ai ]\rii. Inducerea violent\ a sentimentului de vinov\]ie. Ini]ial, înc\ din timpul r\zboiului, propaganda sovietic\ a pus românilor [tampila de fasci[ti. „Stat fascist“ [i „popor fascist“ au fost etichetele folosite curent în Basarabia, unde sovieticii [tiau c\ vor impune un regim de dezna]ionalizare, urmînd a inventa „poporul moldovean“ [i „limba moldoveneasc\“. Aici, pe acest teritoriu românesc r\s\ritean, nu au existat limite pentru propaganda antiromâneasc\. Principalul vector al inducerii sentimentului de vinov\]ie aici a fost exagerarea insistent\ a identific\rii Basarabiei drept teritoriu pe care românii au f\cut masacre împotriva evreilor. Împreun\ cu Armata german\, Armata român\ [i jandarmii ar fi terorizat [i asasinat popula]ia evreiasc\, precum [i pe cea rusofon\. Cîteva localit\]i au fost declarate centre de masacru [i li s-a dat o notorietate, urmat\ de o interven]ie imediat\, substan]ial\ [i


657

vizibil\ din partea URSS pentru dezvoltarea localit\]ii, refacerea cl\dirilor „rase de pe fa]a p\mîntului“ de c\tre români. Ace[tia au fost pu[i s\ munceasc\ pentru a repara ce au stricat. Toat\ propaganda asupra crimelor din Basarabia s-a întemeiat pe cifre: 100 000, 200 000, 300 000, `n func]ie de cifrele folosite de istoricii sovietici în tratatele lor despre al doilea r\zboi mondial, apoi, bineîn]eles, 25 000 sau 250 000 omorî]i la Odessa. Toate aceste cifre sunt fabula]ii, dar ele mai sunt folosite [i ast\zi de diferi]i adep]i sau credincio[i ai sistemului comunist, fie pentru a încerca conservarea imaginii României de coautoare a holocaustului, fie din interese mult mai prozaice, ca desp\gubiri, retroced\ri, r\zbun\ri. În Vechiul Regat inducerea sentimentului de vinov\]ie a îmbr\cat aspecte mai largi, combinate [i insidioase. În primul rînd, s-a declarat oficial c\ România „a atacat mi[ele[te Uniunea Sovietic\ în cîrd\[ie cu Germania fascist\“. Ea era vinovat\ de agresiune împotriva unui stat vecin care „vrea binele omenirii [i al românilor“. S-a interzis s\ se afirme c\, în realitate, URSS atacase România în 1940, printr-o agresiune militar\ precedat\ de un ultimatum nerespectat. Cine f\cea o astfel de afirma]ie era declarat fascist, arestat [i aruncat în pu[c\rie. Fosta conducere militar\ [i civil\ a României a fost declarat\ în categoria criminalilor de r\zboi [i i s-a înscenat o serie de procese politice. Mare[alul Antonescu [i al]i lideri ai regimului de pîn\ la 23 august 1944 au fost executa]i. Primele procese îns\ au fost înscenate generalilor [i ofi]erilor Armatei române, sub acuza]iile de crim\ de r\zboi, masacre [i înc\lcare a legilor r\zboiului. Dou\ legi extrem de periculoase prin caracterul lor general [i vag au fost promulgate sub presiune comunist\. Prima dintre ele, Legea nr. 50/21 ianuarie 1945 viza urm\rirea [i pedepsirea criminalilor [i profitorilor de r\zboi, lege care a permis aparatului represiv adus din URSS, NKVD-ului [i trupelor sovietice s\ aresteze [i s\ închid\ pe oricine. To]i cei afla]i pe Frontul de Est, rude ale acestora sau simpatizan]i ai

658


r\zboiului anticomunist erau pasibili de pedeaps\ sub acoperirea acestei legi. În privin]a profitorilor de r\zboi, practic, totalitatea proprietarilor (inclusiv evreii care asiguraser\ furnituri pentru front) intra sub inciden]a legii, fiindc\ întreaga economie fusese de r\zboi, subordonat\ acestui efort. Ei erau declara]i vinova]i pentru moartea a milioane de cet\]eni sovietici, pentru c\ au sprijinit material „ma[ina de r\zboi imperialist\“. Al doilea act normativ, Legea nr. 51 – pentru urm\rirea [i sanc]ionarea celor vinova]i de dezastrul ]\rii –, era [i mai periculos [i se constituia într-un instrument de intimidare [i represiune eficace. Întreaga popula]ie a ]\rii (cu excep]ia celor vreo 1 000 de comuni[ti) era vinovat\ de dezastrul ]\rii, sus]inînd regimul Antonescu (inclusiv prin dou\ plebiscite cople[itoare) [i eliberarea Basarabiei [i nordului Bucovinei prin entuziasm general. Pe baza acestei legi, culpa se particulariza, în special, pe oamenii politici [i pe func]ionarii publici, pe legionarii (progermani) [i pe na]ionali[tii neangaja]i politic. Epur\rile au început imediat [i numeroase personalit\]i au fost trimise în lag\re de triere. Func]ionarii erau [i ei repartiza]i unor închisori sau lag\re cu destina]ie special\, cum a fost cel de la F\g\ra[ destinat agen]ilor din Poli]ie. Ini]iator al acestor legi, dar cu scopul de a-l pedepsi pe Gheorghe T\t\rescu, Iuliu Maniu însu[i cade în propria sa capcan\. Inducerea general\ a sentimentului de vinov\]ie a fost amplificat\, cu ajutorul cenzurii, de prezentarea unor imagini [i informa]ii [ocante despre crime de r\zboi [i crime îndreptate împotriva umanit\]ii petrecute în lag\rele de exterminare naziste. Propaganda sovietic\ f\cea o leg\tur\ direct\ între aceste orori [i „alian]a“ militar\ a României cu Germania nazist\. Dac\ n-ar fi [i tragic, cazul filmului despre masacrul de la Katyn ar fi numai comic, deoarece filmul documentar f\cut de studiourile UFA-Berlin, în care erau prezenta]i [i adev\ra]ii autori, sovieticii, film ce fusese prezentat pe ecranele bucure[tene în 1943, a fost prezentat din nou în 1945, dar autorii masacrului erau prezenta]i drept


659

germani. Au fost folosite apoi, pentru impactul lor covîr[itor, cifre exagerate despre extermin\rile de evrei în Basarabia [i Transnistria, dar înso]ite cu imagini din lag\rele naziste, informa]ii false despre „masacrul de la Odessa“, filme [i albume fotografice, c\r]i [i bro[uri de propagand\ cu aspecte trunchiate sau imaginate despre crime f\cute de români în URSS. Întregul mecanism de culpabilizare declan[at pe o perioad\ de cîteva luni se dezvolta simultan cu proiec]ia ideii de înfrîngere. Armata român\ fusese înfrînt\; la Stalingrad a fost un dezastru, ofi]erii fugeau în debandad\; sute de mii de prizonieri au fost lua]i prin lupt\ deschis\ în care Armata Ro[ie a fost mai puternic\; germanii i-au tr\dat pe români; actul de la 23 august nu exist\ sau este nesemnificativ, România fiind eliberat\ de trupele glorioase ale Uniunii Sovietice. Un prim scop al acestui întreg arsenal de ac]iuni diversioniste era acela ca poporul român s\ nu priveasc\ situa]ia sa în termeni ra]ionali – a participat la un r\zboi, a fost înfrînt [i va pl\ti desp\gubiri. Românii trebuiau convin[i c\ ceea ce li se întîmpl\ dup\ r\zboi – adic\ instalarea sistemului comunist – este normal, este o pedeaps\ corect\, o merit\ [i nu are rost s\ opun\ rezisten]\. Traseul ra]ional de la dictatura militar\ pe timp de r\zboi, la perioada de ocupa]ie cu plata desp\gubirilor [i, eventual, recunoa[terea prin acte oficiale a pierderii Basarabiei, [i apoi revenirea la sistemul democratic – cum este cazul Germaniei, cu regiunea Alsacia – trebuia rupt, astfel încît ocupa]ia s\ se prelungeasc\ pîn\ la transformarea României într-un satelit docil. Pentru URSS era evident c\ desp\gubirile pl\tite de România au un termen limit\ [i c\ revenirea la democra]ie în aceast\ ]ar\ va na[te din nou un inamic, chiar la grani]ele sale. De aceea, trebuie s\ în]elegem c\ victoria URSS în al doilea r\zboi mondial nu a fost doar un cî[tig militar pasager, care a distrus poten]ialul antisovietic al Germaniei [i al sateli]ilor ei, ci principalul prilej pentru punerea în aplicare a doctrinei marxiste a interna]ionalismului proletar, prin expansiunea sistemului comunist. Chestia asta s-a f\cut prin în]elegeri scrise cu SUA [i Marea

660


Britanie. Cînd expansiunea comunist\ a atins chiar teritoriul [i societatea celor dou\ puteri occidentale, n\scînd „crizele comuniste“ postbelice din SUA (infiltrarea sovietic\ în Mexic, în Cuba, în comunit\]ile evreie[ti s\race, în rîndul negrilor, în cultura [i mass-media americane) sau din Anglia (infiltrarea spionajului sovietic în structurile institu]ionale prin cet\]eni britanici de origin\ evreiasc\ [i maghiar\) au declan[at „R\zboiul rece“. Anglia [tia mai de mult, dar America parc\ atunci descoperea c\ Uniunea Sovietic\ are un alt scop decît cel imediat al înfrîngerii Germaniei naziste. A doua ]int\ a inducerii sentimentului de vinov\]ie era distrugerea imaginii publice despre sistemul politic democratic în care tr\iser\ cu decenii în urm\. Mul]i ani dup\ r\zboi, lumea democratic\ româneasc\ va fi ridiculizat\, acuzat\ de „exploatarea omului de c\tre om“, declarat\ „putregai“, f\cut\ vinovat\ de toate relele. Aceast\ lume politic\ [i economic\ invadat\ de corup]ie era, a[adar, autoarea unei crime na]ionale [i nu întîmpl\tor în procesul lui Antonescu existau [i astfel de fraze: „Ion Antonescu [i cei care l-au sprijinit în politica sa s-au f\cut vinova]i de dezastrul ]\rii [i de crime de r\zboi, prin aceea c\ au tr\dat interesele poporului român, punînd ]ara în slujba du[manului fascist [i hitlerist“ (Procesul marii tr\d\ri na]ionale). Au fost scoase din literatura român\, dar [i din context, toate paginile de critic\ la adresa vechii societ\]i parlamentare române[ti [i folosite în propaganda comunist\. Un al treilea scop era acela de a induce ura de clas\, de a produce un conflict deschis între muncitori [i clasa „dominant\“. Puturo[ii satelor [i mahalagii nu în]eleseser\ acest proces, dar venea acum Partidul comunist [i îi „de[tepta“, ar\tîndu-le cum au fost exploata]i de ]\ranii frunta[i, de o clas\ pe care înc\ n-o descoperiser\ dincolo de gard, chiaburii, cum fuseser\ în[ela]i de sindicate [i exploata]i de patroni. R\zboiul terminat la Berlin trebuia continuat în interiorul ]\rilor ocupate de URSS, muncitorii urmînd „s\ întoarc\ armele“ împotriva propriei clase politice


661

pentru a o distruge. Este, a[a cum u[or se poate constata, aplica]ia unui principiu marxist. Infiltrarea comunist\. Ca urmare a insisten]elor sovietice, americanii [i britanicii au impus în România formarea unei coali]ii împotriva regimului Antonescu [i a r\zboiului, cu participarea comuni[tilor. Ace[tia reprezentau partea sovietic\ într-un complot pentru scoaterea ]\rii din r\zboi. A[a cum am v\zut, formula partidelor istorice era îns\ total opus\, „complotul“ urmînd a fi dus la finalizare împreun\ cu mare[alul Antonescu. Favoriza]i în mod nea[teptat de gafa de la 23 august, comuni[tii au intuit rapid apari]ia golului de putere instalat în România [i au preluat la fel de rapid portofoliul înving\torului. Ei s-au declarat imediat organizatori [i f\ptuitori ai „insurec]iei“. Partidele democratice, înl\turate din jocul politic [i lipsite de suport institu]ional, au r\mas blocate în tipologii vechi, încercînd s\ repare distrugerile unei prea lungi absen]e. Ele au devenit total dependente de Alia]ii occidentali, care, de fapt, îi predaser\ cu arme [i bagaje Uniunii Sovietice. Faptul [i mai tragic este c\ toate informa]iile [i leg\turile liderilor politici cu reprezentan]ii Statelor Unite [i ai Marii Britanii erau predate sau aduse la cuno[tin]\ aliatului sovietic. Acesta a primit astfel în mîini un aparat politic r\mas descoperit, lipsit de protec]ie, c\ruia i se cuno[teau toate mi[c\rile. Cenzura instalat\ de ocupantul sovietic a împiedicat expunerea liber\ a unor adev\ruri, precum [i prezentarea corect\ a unor programe [i viziuni politice menite s\ duc\ la revenirea la sistemul democratic autentic. De fapt, comunismul s-a prezentat în România ca fiind adev\ratul aduc\tor al democra]iei – prin formula pleonastic\ democra]ie popular\ – aceast\ r\sturnare de imagine nefiind singura. Înc\ o dat\, comunismul a fost ajutat de erorile clasei politice [i nu trebuie s\ uit\m c\, în 1944, România venea dup\ o lovitur\ de stat dat\ în 1930, prin care au fost distruse sistemul parlamentar [i autoritatea Constitu]iei, dup\ o dictatur\ regal\ [i una militar\. Românii erau deja familiariza]i cu partidul

662


unic (inventat de Carol II) [i cu figuri conduc\toare paternaliste: Averescu, Carol, Antonescu. Una dintre tehnicile folosite de comunism pentru a se infiltra în sistemul de referin]\ al na]iunii române a fost preluarea, [i nu distrugerea, simbolurilor autorit\]ii. Justi]ia a fost prima atacat\. În numele drept\]ii, adev\rului [i legii, comuni[tii au preluat sub control institu]ia Justi]iei, cu care urmau s\ aplice programul de epurare politic\. Prin civiliza]ie, oamenii au proiectat elemente stabile ale nucleului reprezent\rii asupra unor institu]ii reprezentative. ~nclina]ia natural\ c\tre adev\r [i dreptate a fost adus\ în parametri institu]ionali prin mecanismul dreptului [i prin existen]a Justi]iei. Într-o societate normal\, oamenii `nvestesc aceast\ institu]ie cu puterea de a cerceta, afla [i expune adev\rul, precum [i cu puterea de a pedepsi. Ea este o expresie a autorit\]ii statului. Ocupantul sovietic a folosit intens presiunea psihologic\ [i instrumentele juridice pe care [i le-a creat pentru a controla Justi]ia [i pe judec\tori. Ace[tia au fost fie intimida]i, fie îndep\rta]i, fie înlocui]i cu indivizi lipsi]i de preg\tire, dar avînd calitatea de slugi politice ale comuni[tilor. Mai ales ace[tia din urm\ au reprezentat resursa pentru infiltrare [i distrugere a bazelor dreptului. Dintre ei s-au ales „acuzatorii publici“ împuternici]i cu autoritate nelimitat\: „Acuzatorii publici au dreptul a cere ca dispozi]iile lor s\ fie executate atît de organele puterii judec\tore[ti, cît [i de cele ale puterii executive de orice categorie. Ei vor putea cere s\ fie asista]i în orice împrejurare de organele for]ei publice. De asemenea, ei vor putea face orice descinderi, perchezi]ii, a ridica orice corpuri delicte, orice acte de la particulari sau de la orice autoritate civil\ sau militar\, chiar [i acte cu caracter secret. […] Arest\rile ordonate nu sunt supuse confirm\rii. […] Actele acuzatorului public [i ale Consiliului de Mini[tri nu pot fi atacate pe nici o cale.“ (M.O. nr. 94/24 aprilie 1945). Procesele [i deciziile aveau apoi un traseu public demonstrativ, preluat [i amplificat de propagand\, insistîndu-se pe ideea c\ se face dreptate pentru poporul român. La fel ca pe


663

vremea Inchizi]iei, mesajele publice aveau rolul s\ inspire teama, s\ blocheze orice tentativ\ de revolt\. Legile date pe rînd sub control sovietic au reu[it s\ distrug\ în numai cî]iva ani Constitu]ia din 1923. Tentativa de a o reintroduce sub regimul ocupa]iei a e[uat, Actul fundamental neavînd aplicabilitate. Pe primul plan îns\ a fost aplicat\ „vîn\toarea de vr\jitoare“. R\mîne în zone analitice minore acela care crede c\ a fost vorba de r\zbunare sau de resentimente etnice (în cazul numero[ilor minoritari intra]i în aparatul represiv). Scopul real a fost acela al elimin\rii metodice a unor grupuri umane periculoase pentru un regim comunist. To]i acei oameni executa]i sau închi[i aveau un alt sistem de referin]\, o alt\ selec]ie a valorilor, un alt nucleu al reprezent\rii. Din punct de vedere comunist, ei erau irecuperabili. O alt\ tem\ a infiltr\rii a fost încercarea de a crea o „baz\ de mas\“ pentru partidul conduc\tor. Muncitorimea român\ era, mai degrab\, ata[at\ partidelor democratice (mai ales PSDR) [i foarte pu]in comunismului. Legea 52 – asupra sindicatelor profesionale a oficializat organizarea celulelor comuniste în întreprinderi [i desfin]area organiza]iilor de sindicat „burgheze“ sau „fasciste“. În raportul adresat regelui, ca not\ de fundamentare a legii, ministrul Lothar R\d\ceanu introducea urm\torul text: „Interesul statului cere îns\ ca libertatea de organiza]ie a salaria]ilor s\ nu poat\ fi folosit\ de eventuale tendin]e fasciste [i profasciste pentru scopurile lor. De aceea, Ministerul Muncii [i-a rezervat dreptul de a se opune cererilor de constituire ce ar putea fi b\nuite din acest punct de vedere sau care nu ar reprezenta o v\dit\ utilitate. […] Alt\ inova]ie important\ este instituirea comitetelor de întreprindere, fenomen n\scut din îns\[i realitatea social\ [i de o utilitate pe deplin dovedit\, care prin legea de fa]\ î[i prime[te consacrarea legal\“ (M.O. nr. 17/21 ianuarie 1945). A[a numitele „comitete de întreprindere“ erau celule comuniste înfiin]ate de cele mai multe ori cu activi[ti din afara unit\]ii industriale sau din fo[ti angaja]i da]i afar\ pentru nereguli. În numeroase cazuri, muncitorii s-au opus

664


unor astfel de ingerin]e, comuni[tii fiind nevoi]i s\ apeleze la for]ele de ordine sau direct la tancurile sovietice. A[a a fost la Uzinele Malaxa, unde sindicatul s-a opus infiltr\rii comuniste [i a fost zdrobit de interven]ia în for]\, sub conducerea lui Gheorghe Apostol. Cu acea ocazie, ofi]erul Valentin Gabrielescu – viitorul parlamentar PN}CD – îl va avea în b\taia pu[tii, f\r\ s\ trag\. Simultan a fost dezvoltat sistemul „muncii de l\murire“ care folosea, de regul\, aceea[i argumenta]ie: [antajul, sentimentul de vinov\]ie, denigrarea societ\]ii române[ti, promisiuni materiale [i politice. Profitînd din plin de fenomenul semnalat în Transilvania, sovieticii au ac]ionat pentru l\rgirea bazei sociale a agenturii lor în România, producînd un nou Statut al Na]ionalit\]ilor Minoritare (M.O. nr. 30/7 februarie 1945). El avea menirea s\ încurajeze aderen]a maghiarilor la comunism [i s\ asigure [i primele instrumente de control ale domina]iei în Transilvania. Articolul 15 prevedea: „În ora[ele [i comunele rurale unde conform ultimului recens\mînt [cel maghiar horthyst, n.a.] cel pu]in 30% din totalul locuitorilor este de limb\ matern\ comun\, alta decît cea român\, numele str\zilor vor trebui s\ fie indicate [i în limba na]ionalit\]ilor respective“. F\r\ îndoial\ c\ prevederea nu avea nimic comun cu ceea ce sunt normele moderne actuale privind statutul minorit\]ilor, mai ales c\ nu s-a aplicat în satele musulmane din Dobrogea, în cele ]ig\ne[ti, germane etc. Scopul era ]inerea sub control a sentimentului na]ional, [antajarea liderilor politici de la Bucure[ti [i p\strarea unei rezerve de manevr\ pentru cazul c\ una din cele dou\ ]\ri va face o mi[care în front. S-a întîmplat s\ o fac\ Ungaria în 1956. Cu aceast\ ocazie, România a exportat 2 000 de cadre comuniste maghiare regimului Kadar, instalat dup\ în\bu[irea revoltei de la Budapesta. La Art. 16 din Legea 86 se afirma: „Func]ionarii publici, de orice categorie, numi]i în baza diplomelor sau certificatelor eliberate de institu]ii de înv\]\mînt recunoscute de stat [de exemplu, cele emise în Ungaria! n. a.] nu vor putea fi supu[i, sub nici un motiv, vreunui examen de limba


665

român\“. Fo[tii de]inu]i politici amintesc în relat\rile lor de securi[tii unguri care abia vorbeau româna, iar fenomenul în sine a c\p\tat notorietate printr-o scen\ a unui celebru roman de Marin Preda. În agricultur\ a func]ionat un Decret regal care sanc]iona Legea 203 – pentru reglementarea circula]iei [i stabilirea regimului juridic al imobilelor agricole (imobile agricole: terenuri arabile [i rurale extravilane, precum [i cl\dirile de pe ele). Iat\ trei prevederi semnificative: Art. 28: Se plafoneaz\ proprietatea imobilelor agricole provenite prin cump\rare la maximum 15 ha [i nu poate poseda nimeni, sub nici o form\, o proprietate cultivabil\ prin cump\rare mai mare de 15 ha, în]elegîndu-se so], so]ie [i copiii minori. Art. 29: În cazul cînd prin cump\rare se m\re[te proprietatea agricol\ peste limita prev\zut\ la art. 28 titularul sau titularii drepturilor de proprietate sunt obliga]i s\ lichideze diferen]a prin vînzare în condi]iile prezentei legi în termen de 90 zile. Art. 30: Nerespectarea legii atrage trecerea terenurilor asupra statului. Legea se constituie în primul act menit s\ preg\teasc\ procesul de colectivizare, fiind o form\ de blocare a circula]iei terenurilor [i o m\sur\ complementar\ distrugerii marii propriet\]i. Ceea ce se întîmplase cu a[a zisa reform\ agrar\, declan[at\ în timp ce solda]ii erau înc\ pe front, constituise [i ea o ocazie bine folosit\, profitînd de conjunctur\ [i de efectele intimid\rii la care fusese supus\ societatea româneasc\. A[a cum am ar\tat, principalele prerogative regale au fost suprimate printr-un proces lent de uzur\ a autorit\]ii regelui Mihai. Noi avem o problem\ cu ultimul suveran, care ]ine mai pu]in de discu]iile asupra legitimit\]ii sale, cît de pozi]ia sa în perioada 1944-1947. Regele Mihai este, practic,

666


semnatarul tuturor decretelor [i legilor care introduceau sistemul comunist în România, dar este [i semnatarul tuturor actelor prin care autoritatea sa era desfiin]at\. Se pune întrebarea dac\ regele [i-a exercitat prerogativele – [i am avut, astfel, un suveran responsabil – sau nu [i-a putut exercita prerogativele – ceea ce este evident, dar nu unanim acceptat – [i calitatea sa de suveran s-a redus doar la simbol. Situa]ia este complicat\ [i dureroas\, fiindc\ Mihai I era [eful statului [i tot ce se întîmpla în temeiul legii purta girul s\u înalt. Spre sfîr[itul anului 1947, situa]ia regelui devenise critic\, în ecua]ia crizei intervenind [i tratativele duse de comuni[ti cu regina-mam\ Elena în vederea „unui divor] elegant de monarhie“. Regina Elena era mult mai dispus\ la p\r\sirea Tronului, fiind foarte pu]in legat\ de România [i oricum urm\rit\ de vechi nepl\ceri, ceea ce a reprezentat [i punctul slab al rezisten]ei Monarhiei, tîn\rul rege fiind puternic legat suflete[te [i influen]at de opiniile mamei. Oricum, comuni[tii se preg\teau pentru eliminarea oric\rei influen]e regale în sistemul institu]ionalizat [i Armata era una din ]inte. Prin Legea nr. 205/23 iunie 1947 – pentru organizarea [i func]ionarea Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, armata ie[ea de sub comanda regal\, de[i se p\stra formula conven]ional\ de „Cap al O[tirei“, lipsit\ îns\ de con]inut: Art. 1: Ministerul Ap\r\rii Na]ionale are în atribu]iile sale: – conducerea superioar\ a întregii armate. […] Art. 7: Consiliul Suprem al O[tirii se compune din: Pre[edinte: Ministrul Ap\r\rii Na]ionale. A fost urmat\ imediat de Legea 206 – pentru organizarea armatei, unde, la Articolul 11, se spune: „Regele nume[te, prin Înalt Decret, pe [eful Marelui Stat-Major, generalii inspectori de armate, generalii comandan]i [i comandan]ii de unit\]i, corp aparte, dup\ propunerea Ministrului Ap\r\rii Na]ionale“. Ar mai fi de subliniat c\ ministrul ap\r\rii na]ionale a fost numit Emil Bodn\ra[, dezertor din Armata român\.


667

În aceea[i perioad\ a fost etatizat\ Banca Na]ional\ [i a fost desfiin]at Senatul României. Ca urmare a alegerilor falsificate din 1946, Parlamentul a fost umplut cu „mecanizatori“, adic\ ridic\tori mecanici de mîn\. Teroarea. Folosirea terorii nu poate fi în]eleas\ decît în contextul închiderii totale a spa]iului românesc între limitele definite de metodologia sovietic\ a gulagului. Se urm\rea o schimbare fundamental\ a statului. Practic, vechiul stat român trebuia distrus [i înlocuit cu noul stat român, comunist. Asta presupunea modificarea esen]ial\ a mentalit\]ii colective sau m\car a majorit\]ii popula]iei. Uniunea Sovietic\ avea nevoie de un timp, m\surabil de la unul la dou\ decenii, pentru cel pu]in o schimbare de genera]ie în care influen]a fostului sistem educa]ional [i a culturii tradi]ionale române[ti s\ diminueze, s\ fie denaturat\ sau s\ fie uitat\. În acela[i timp, purt\torii nucleului de referin]\ democratic trebuiau distru[i, îndep\rta]i sau f\cu]i s\ tac\. Sistemul comunist mai larg, al lag\rului comunist, în care fusese `ncorporat\ România asigura izolarea ]\rii de fostele sale leg\turi interna]ionale, iar conducerea unic\ [i dictatorial\ de la Moscova desf\[ura controlul deplin asupra statului. Din p\cate pentru noi, „materialul“ aflat la dispozi]ia Uniunii Sovietice a fost u[or de remodelat: o popula]ie majoritar\ pauperizat\ (inclusiv de efortul pentru r\zboi), analfabet\ [i arhaic\, obi[nuit\ deja cu ideea conduc\torului unic, tat\ al na]iunii [i dependent\ de un centru organizator. La conducerea statului, se g\sise multe decenii o oligarhie incapabil\ de crea]ie, supus\ fluctua]iilor politicii accidentale sau conjuncturale. Mi[carea na]ionalist\ a tineretului a fost în\bu[it\ [i compromis\ prea devreme. Orientarea politicii externe spre un aliat perdant – Fran]a, [i imobilismul rela]iilor interna]ionale au adus un grad de dependen]\ u[or de schimbat cu un alt grad de dependen]\. În România interbelic\, doi ani fuseser\ fatali ]\rii: 1927, cînd dispar regele Ferdinand [i Ionel Br\tianu; 1930, cînd Iuliu Maniu organizeaz\ o lovitur\ de stat îndreptat\ împotriva

668


Constitu]iei democratice [i îl aduce pe tron pe Carol II. În foarte scurt timp, trecînd [i printr-o Regen]\ debil\, România a frînt cursul s\u democratic, f\r\ ca popula]ia s\ manifeste vreun simptom de opozi]ie. Aceste sl\biciuni au fost speculate de ocupantul sovietic, dup\ un studiu îndelungat asupra societ\]ii române[ti. Românii deveniser\ dependen]i de o putere concentrat\ prea mult la vîrf (mare[alul Antonescu lua decizii personale în numele poporului român) [i `[i pierduser\ încrederea în mecanismul democratic al alegerilor, mai ales prin compromiterea în timp a acestuia. Apoi, românii s-au sim]it abandona]i de Marile Puteri, tradi]ional protectoare, [i arunca]i într-o colaborare politico-militar\ cu ultimul s\u inamic – Germania. Cel pu]in dou\ decenii dup\ r\zboi, Germania a fost expresia diavolului, damnat\ în continuare, inclusiv ast\zi, prin recircularea temelor antifasciste, mai ales cu ajutorul cinematografiei [i televiziunii, prin filme „de r\zboi“ în care germanii sunt pro[ti [i mereu învin[i, sau prin filme [tiin]ifico-fantastice în care agresorii extratere[trii sunt asimila]i prin atitudini [i vestimenta]ie nazi[tilor. În 1944, cînd capituleaz\, România întreag\ era cu bra]ele ridicate [i complet singur\. Supus\ metodelor prezentate în acest studiu, marea majoritate a popula]iei a primit ocupa]ia sovietic\ cu resemnare. Armata, agresat\ imediat cu sentimentul indus de vinov\]ie, a fost epurat\, apoi dezorganizat\ prin ruperea ierarhiei [i modificarea legilor sale stricte. Infiltrarea comunist\ în armat\ a adus activi[ti de partid [i grade inferioare comunizate la conducere, a politizat institu]ia [i a supus-o unui control extern, prin aparatul de Securitate acoperit, dup\ model NKVD. Conducerea serviciilor de informa]ii a fost preluat\ [i departamente noi, strict comuniste, au fost înfiin]ate în interiorul structurilor. Denaturarea sistemului de referin]\ prin acapararea Parlamentului, Justi]iei [i presei, inducîndu-se constant minciuna c\ noua putere corespunde cerin]elor opiniei publice, a dus la împuternicirea unui instrument represiv al noii puteri, menit


669

s\ aplice teroarea. Aplicarea ei avea atît un scop imediat – trecerea rapid\ sub ascultare a unui `ntreg popor – cît [i men]inerea sistemului opresiv în activitate. Opinia public\ reprezenta o ]int\ major\ pentru conduc\torii sistemului comunist, [tiut fiind c\ procesele sociale se pot trasforma rapid în atitudini politice atunci cînd opresiunea are forme stridente [i incompatibile cu na]ionalitatea. De aceea, subversiunea a avut un rol important în mecanismul terorii: „Obiectivele subversiunii sunt triple. Diferen]ierea lor nu poate fi decît didactic\, deoarece, în fapt, ele se sprijin\ [i se completeaz\ reciproc. Aceste obiective sunt: 1. Demoralizarea na]iunii vizate [i dezintegrarea grupurilor ce o compun. 2. Discreditarea autorit\]ii, a ap\r\torilor, func]ionarilor [i oficialit\]ilor acesteia. 3. Neutralizarea maselor pentru a împiedica orice interven]ie spontan\ general\ în favoarea ordinii existente în momentul ales pentru preluarea nonviolent\ a puterii de c\tre un mic grup minoritar. Aceste scopuri sunt posibile prin utilizarea mijloacelor de informare în mas\. F\r\ pres\, f\r\ radio, f\r\ televiziune, subversiunea este neputincioas\. F\r\ speciali[ti în domeniul psihologiei sociale, cum vom vedea studiind metodele în capitolul urm\tor, subversiunea este incoerent\“ (Roger Muchielli – La Subversion). Controlul asupra presei, a[adar, a fost un obiectiv înaintat al programului de instalare a sistemului comunist în România. Pe el s-a sprijinit propaganda. Scopurile finale – identificabile în adîncimile lor abia ast\zi – duc din nou la Psihopolitica lui Beria. Fie c\ st\pîneau aceast\ tehnologie a terorii prin studiul trecutului s\u îndelungat, fie c\ i-au descoperit mecanismele prin cercetare psihosocial\ proprie, sovieticii conduceau un model de psihologie în mas\, cunoscut ast\zi sub denumirea de Spirala t\cerii. Mai multe studii publicate în anii ’70 au dezv\luit rolul mass-media în func]ionarea acestui model, dar aspectele sale „tehnice“ s-au limitat la influen]area opiniei publice occidentale de c\tre

670


presa liber\, ceea ce limiteaz\ accesul la fenomen. Sub teroare, „Spirala t\cerii“ are alt\ amplitudine. Fenomenul este descris de sociologul german Elisabeth Noelle-Neumann (Spiral of Silence: a theory of Public Opinion) ca o folosire a nevoii de comunicare a oamenilor în scopuri particulare, ca o diminuare accentuat\ sau reducere la t\cere a opiniei minoritare în fa]a opiniei dominante. În societatea liber\, opinia dominant\ se formeaz\ relativ natural, pornind de la coordonatele stabile ale unei na]iuni, adic\ de la unitatea nucleului reprezent\rii fiec\rui individ component al unei societ\]i (al unui stat). Altfel spus, o societate democratic\ format\ din asocierea liber\ a cet\]enilor î[i configureaz\ un stat în care o majoritate decide prin vot cine o conduce. Minoritatea, dedicat\ acelora[i valori, caut\ s\ conving\ popula]ia c\ ideile sale sunt cele corecte [i urm\re[te s\ fie aleas\ pentru a deveni „dominant\“. Opinia minoritar\ se exprim\ liber, dar nu se impune, nu decide. În ultimele decenii, opinia dominant\ – adic\ tenta]ia natural\ a indivizilor de a se asocia în num\r cît mai mare pe fondul acelora[i idei – a început s\ fie dirijat\, pornindu-se de la principii superioare care ]in de complexitatea tot mai sporit\ a societ\]ii capitaliste dezvoltate [i de identificarea interesului na]ional în zone mult mai restrînse ale Puterii. Tot în lumea liber\, la situa]ii de criz\ a opiniei dominante – prin e[ecul unui program sus]inut de aceasta – nu exist\ piedici pentru opinia minoritar\ s\ preia rolul de opinie dominant\, dac\ a avut caracter premonitoriu [i s-a verificat drept corect\. Este esen]a alternan]ei la putere între guvernare [i opozi]ie. Se pot da zeci de exemple, dar este suficient s\ ne amintim cum a c\zut Richard Nixon, prin folosirea inteligent\ a presei de c\tre opozi]ia politic\. În sistemele totalitare aceste mecanisme sunt inaplicabile. Un alt sociolog, Elihu Katz, a definit în termeni sintetici mecanismele „Spiralei t\cerii“ astfel: · Indivizii au opinii;


671

· Temîndu-se de izolare, indivizii nu-[i vor exprima opiniile lor dac\ nu se vor sim]i sus]inu]i de al]ii. · Un sim] «cvasi-static» este utilizat de indivizi pentru a repera în mediul semne de sprijin; · Mass-media constituie principala surs\ de referin]\ pentru informa]ia asupra distribuirii opiniilor [i, de asemenea, asupra contextului de sus]inere sau de absen]\ a sus]inerii; · Alte grupuri de referin]\ ac]ioneaz\ în acela[i mod… · Media tind s\ vorbeasc\ pe o singur\ voce, aproape în mod monopolistic; · Media tind s\ deformeze distribuirea opiniei societ\]ii pentru c\ ele sunt influen]ate de opiniile ziari[tilor de stînga; · Sim]indu-se f\r\ sprijin, grupuri de indivizi – care pot constitui uneori chiar o majoritate – î[i vor pierde încrederea [i se vor retrage din dezbaterea public\; ele accelereaz\ astfel destr\marea pozi]iei lor printr-o spiral\ a t\cerii care se autoalimenteaz\. Membrii acestor grupuri nu-[i schimb\ propria concep]ie, dar nu încearc\ s\-i conving\ pe al]ii [i abandoneaz\ lupta; · Tocmai în acest mod societatea este marginalizat\ [i s\r\cit\ (în materie de opinie, n.n). Putem folosi acest mecanism demonstrativ pentru condi]iile sistemului comunist, identificîndu-l în programul de modificare a nucleului reprezent\rii la români [i înlocuirea sa cu unul de tip sovietic: mentalitate schimbat\ – om nou – mass\. Cet\]eanul român, vinovat de atacarea mi[eleasc\ a Uniunii Sovietice, coautor la masacrele antievreie[ti, învins în r\zboi, izolat de Occident, clasificat în exploatat sau exploatator, arestat, închis, cu perspectiva execu]iei în fa]\, ]intit de tunul unui tanc sovietic nu mai avea posibilitatea s\-[i exprime liber [i public opinia sa, care ar fi putut genera o coalizare de opinii într-o opinie dominant\. Aceasta, opinia dominant\, a fost configurat\ de ocupantul sovietic [i impus\ societ\]ii române[ti. Felul în care opinia dominant\ – s\ o sintetiz\m prin conceptul de „rai comunist“ – a trecut din faza de impunere în faza de preluare voluntar\ de c\tre o majoritate

672


a românilor (mai ales în perioada na]ionalist\ a lui Nicolae Ceau[escu) este problema noastr\, a românilor. Cazul exponen]ial pentru aplicarea „Spiralei t\cerii“ în România postbelic\ este cel al alegerilor din 1946. Minoritatea politic\ a comuni[tilor, participant\ în alegeri sub simbolul B.P.D., ob]inuse, în realitate, sub 15% din voturi, dar prin falsificarea brutal\ a rezultatului anun]at al alegerilor a primit 84%, în timp ce partidelor democratice, PN} [i PNL, li s-au „dat“ prin acela[i fals 7,72% [i respectiv 0,72%. Atît Iuliu Maniu, cît [i Br\tianu au protestat, Ambasada American\ a denun]at falsul, nici un om normal la cap nu putea crede într-o astfel de r\sturnare a scorului electoral. {i cu toate acestea, de fric\, majoritatea cet\]enilor României a acceptat în t\cere falsul. A fost primul pas major pe spirala care avea s\ pr\bu[easc\ mentalitatea democratic\, atît cît mai exista, în mentalitatea supravie]uirii prin orice compromis [i apoi în convingerea c\ sistemul comunist este o stare fireasc\ pentru evolu]ia statului român în istorie. În România, implantarea sistemului comunist a reu[it, fiind preluat de români ca o form\ natural\ a evolu]iei lor istorice. Consecin]a „istoric\“ este vizibil\ ast\zi: persisten]a mentalit\]ilor comuniste la peste un deceniu dup\ revolu]ie. Suntem martorii unui experiment psihopolitic reu[it, ale c\rui resurse vin din profunzimile societ\]ii române[ti „înghe]ate“ la 30 august 1944. Cînd Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice a hot\rît s\-l lase pe Gorbaciov s\ fac\ perestroika [i s\ abandoneze lag\rul comunist – de fapt, s\ nu-l mai finan]eze – Sovietul Suprem [tia ce efecte are mentalitatea comunist\ asupra popoarelor central [i est-europene. Mai [tia [i c\, în timp, oamenii inteligen]i se vor smulge din aceast\ nebunie, dar [i c\ vor exista milioane de oameni incapabili de transformare, oameni a c\ror minte lucreaz\ [i ast\zi incon[tient pentru acel Soviet Suprem. În trei state central europene a existat întotdeauna ceva care a între]inut fragmente viabile ale nucleului reprezent\rii democratice. Sunt exact cele trei state în care s-au produs mi[c\ri


673

politice organizate îndreptate împotriva comunismului: Ungaria, Cehoslovacia [i Polonia, în 1956, 1968 [i 1980. Ungurii, care au luptat pîn\ în ultima clip\ împotriva Armatei Ro[ii, au identificat sistemul comunist exclusiv ca o ocupa]ie rezultat\ în urma r\zboiului, iar puternica diaspor\ maghiar\ a func]ionat ca un permanent rezervor de exersare memorial\. Peste Cehoslovacia este suficient s\ te ui]i [i s\ consta]i c\ Praga este geografic mult mai la vest decît Viena. În Polonia, Biserica romano-catolic\ [i na]ionalismul multisecular au între]inut ni[te valori în care comunismul nu [i-a putut face loc pentru a le distruge. Marea emigra]ie polonez\ din SUA condi]ioneaz\ toate particip\rile sale importante la vot de politica american\ fa]\ de Polonia. În România doar legitimitatea istoric\, latinitatea [i o anume lejeritate în abordarea oric\rei politici au conservat o parte a identit\]ii na]ionale. Istoria din manuale, dac\ o scutur\m pu]in, se transform\ în pove[ti de spus copiilor seara la culcare, latinitatea se sprijin\ tot mai mult exclusiv pe limba român\, agresat\ [i ea tot mai mult de neologismele anglo-saxone ale erei computerelor. Ne-a r\mas doar b\[c\lia. Numai cu ea nu putem reface România Mare. Pornind de la aceste constat\ri, s\ încerc\m o reconstituire de caz pentru mecanismul „Spiralei t\cerii“: În diminea]a de 30 august 1944 cet\]eanul român se treze[te din somn avînd „stocate“ în creierul s\u cîteva principii stabile: libertate, pace, credin]\ în Dumnezeu, dreptate, adev\r, proprietate privat\. Tot în creier, într-un înveli[ protector, se afl\ orientarea sa politic\, încrederea în Parlament, Justi]ie, Stat, ata[amentul fa]\ de locul de munc\, fondul s\u cultural, ata[amentul fa]\ de valorile occidentale, speran]a revenirii la normalitate. Iese pe strad\ [i constat\ c\ ora[ul este ocupat de trupe str\ine, c\ ]ara sa a fost învins\ în r\zboi [i c\ ziarul pe care obi[nuia s\-l cumpere de la chio[c a disp\rut; în locul lui i se d\ s\ citeasc\ Scînteia, produc]ie comunist\ a ocupantului.

674


Nu trece mult [i afl\ c\ fo[tii conduc\tori, fo[tii mini[tri, înal]ii func]ionari ai statului, fo[tii s\i cunoscu]i sunt aresta]i [i acuza]i de dezastrul ]\rii, de fascism, de crime `mpotriva umanit\]ii; a fost g\sit un vinovat. Dac\ protesteaz\ cumva fa]\ de ceea ce vede sau afl\, este imediat arestat. A[a c\ prefer\ s\ tac\, s\ p\streze distan]a fa]\ de reprezentan]ii noilor autorit\]i, eventual s\ comenteze într-un cerc restrîns situa]ia. Constat\ c\ la alegeri voturile sunt inversate f\r\ nici o ru[ine [i c\ protestele partidelor democratice r\mîn f\r\ efect. Cu timpul, mai observ\ c\ regele lui este neputincios în fa]a ocupantului, c\ Justi]ia lui îl condamn\ pe Antonescu, c\ Parlamentul lui d\ legi represive, c\ partidul lui [opte[te în loc s\ strige, c\ alia]ii lui l-au abandonat, c\ democra]ia lui are [i o alt\ form\, „popular\“, c\ Biserica lui este demonizat\. La un moment dat, autoritatea cu care intra zilnic în contact [i de care depindea supravie]uirea lui social\ – patronul firmei la care lucra este arestat, condamnat pentru c\ l-a exploatat pe el [i închis; mul]i v\d în asta satisfacerea unui gînd personal ascuns sau o r\zbunare pentru rigorile la care era supus ca angajat al acelui patron; mai mult, guvernul comunist vine [i îi spune c\ este coproprietar. Mai constat\ c\ exist\ o opinie cvasigeneral\ asupra necesit\]ii schimb\rii societ\]ii, asupra nevoii de a da puterea în mîna celor nedrept\]i]i, de a te constitui într-un bloc unit al statelor vecine [i prietene între care toate asperit\]ile dispar, de a lupta împotriva imperialismului care subjug\ popoarele, de a sprijini eforturile Uniunii Sovietice doritoare de pace. Mai afl\ c\ imperiali[tii americani au o bomb\ atomic\ pe care vor s-o arunce asupra României. Din nou, dac\ are obiec]ii asupra veridicit\]ii acestor enun]uri, va fi arestat, închis, condamnat la ani grei de via]\. El poate observa c\ ceea ce se spune într-un grup este aflat foarte repede de autorit\]i [i c\ acestea nu ezit\ s\ ac]ioneze imediat. Via]a sa cotidian\ este controlat\ de o birocra]ie întemeiat\ pe restric]ie.


675

Curînd, dup\ ce a citit zilnic în ziare acelea[i mesaje: victorii, realiz\ri, construc]ii megalitice, dezastrul capitalismului, î[i va pune întrebarea dac\ nu cumva gre[e[te el, dac\ nu cumva gre[esc cei care se opun, dac\ n-au cumva dreptate cei care m\r[\luiesc entuzia[ti la demonstra]ia de 23 august. Obligat s\ participe la [edin]e, s\ asculte voci unanime, s\ ia cuvîntul pentru a se solidariza, cet\]eanul român va emite primul s\u mesaj de aderen]\. Altfel, risc\ s\ piar\. O va face, fiindc\ a v\zut, auzit [i în]eles opinia dominant\ a noii Puteri, a înv\]at actul minim al disimul\rii [i a mai înv\]at c\ trebuie s\ se protejeze. El va repeta lozincile opiniei dominante ca pe un cod al recunoa[terii între solda]ii aceleia[i unit\]i. Cu mari precau]ii el va [opti o p\rere critic\, î[i va boteza copilul pe ascuns, î[i va înmormînta p\rin]ii cu pop\. Dac\ vrea s\ munceasc\, s\ înve]e sau s\ îmbr\]i[eze arta, el trebuie s\ fac\ noi compromisuri; ca s\ urce într-o ierarhie sau s\ se poat\ manifesta public, el trebuie s\ m\reasc\ intensitatea gesturilor sale de aderen]\, s\-i corecteze sau s\-i judece pe cei care nu se supun opiniei dominante. La un moment dat, va crede. Prin aceast\ alienare se formau „h\r]i mentale“, se tip\reau „cuvinte cheie“, adic\ acele simboluri care dau un sistem de recunoa[tere a individului drept adept al dogmei – limba de lemn, gestica stereotip\, atitudinile „revolu]ionare“. Folosirea lor ast\zi dovede[te c\ matricea dogmatic\ a „Spiralei t\cerii“ este puternic\ [i probabil definitiv imprimat\ la unii indivizi. Trebuie s\ accept\m c\ printre noi exist\ foarte mul]i oameni „crea]i“ de partid, sco[i din promiscuitate, adu[i la ora[ [i f\cu]i activi[ti sau birocra]i ai statului comunist, ]\rani în picioarele goale c\rora li s-au dat bocanci [i pentru care bocancul era expresia demnit\]ii. Luîndu-le ast\zi acest stat, ei nu mai au nimic. Ei nu au cum s\ se refugieze în competen]\, în meseria pentru care au primit diplome [i func]ii, pentru c\ pozi]ia lor social\ era creat\ [i dirijat\ de

676


partid pe criteriu politic. De aceea, ei r\mîn comuni[ti convin[i pîn\ la moarte. Pentru România, cazul mult mai grav a fost adaptarea na]ionalismului la comunism. Pentru impunerea unei dogme noi, a „socialismului constructiv“, s-a apelat la simboluri fundamentale, legate strîns de vechiul nucleu al reprezent\rii, astfel încît, a[a cum remarca Petre }u]ea din închisoare, individul a ajuns s\ lege automat [i logic valori reale (patriotism, independen]\ [i integritate teritorial\, suveranitate, ordine social\) de elementele artificiale [i parazitare ale dogmei comuniste. Secven]ialitatea acestui proces mental a fost mai întîi gîndit\ de speciali[tii în psihologie social\ [i politic\ ai sistemului. Primii [oareci de laborator au fost cet\]enii sovietici; apoi epidemia a fost r\spîndit\ în ]\rile ocupate. Ceau[escu a intervenit în acest proces doar pentru a prelua conducerea metodei în ]ara sa, sim]ind, înc\ de pe vremea cînd la conducere se afla Gheorghiu-Dej, c\ mai devreme sau mai tîrziu na]ionalismul tradi]ional românesc se va opune violent comunismului sovietic. Preluarea temelor na]ionaliste în context comunist – a[a numitul na]ionalism-comunist românesc – a salvat regimul de un conflict politic timpuriu [i a produs cea mai mare diversiune din era contemporan\ a românilor.

Rezisten]ii În fa]a agresiunii comuniste, primul palier de rezisten]\ – partidele politice – a încercat o opozi]ie multipl\. În primul rînd, ele au r\mas unite [i au ales un singur lider, în persoana lui Iuliu Maniu. Acesta a încercat s\ foloseasc\ public mijloacele parlamentare, democratice, de la care se revendica [i prin care dorea s\ restabileasc\ sistemul politic interbelic. Curînd [i-a dat seama c\ nu puteau fi folosite sub ocupa]ie sovietic\. Semnalul fusese primit în clar de la Lucre]iu P\tr\[canu în [edin]a Consiliului de Mini[tri din


677

16 septembrie 1944: „Jocul primejdios de pîn\ acum trebuie s\ înceteze. Dac\ se merge cu iluzia – m\ adresez partidelor politice – c\ România va face jocul celor dou\ luntre, c\ va specula pe unii împotriva altora, c\ va aduce aici influen]e care s\ se bat\ cap în cap, pentru perioada istoric\ pe care o tr\im, se în[al\ enorm [i face un r\u imens României“. Aluzia era la leg\turile partidelor democratice cu Marea Britanie [i cu Statele Unite, prin care se încerca oprirea unei influen]e sovietice covîr[itoare. La acea dat\, Iuliu Maniu nu [tia c\ toate informa]iile despre ac]iunile sale raportate Alia]ilor occidentali erau predate de ace[tia sovieticilor. Presiunile la care era supus zilnic regele [i schimb\rile în statutul societ\]ii române[ti operate de ocupantul sovietic l-au determinat pe Iuliu Maniu s\ încerce [i ac]iuni mai pu]in vizibile, s\ accepte colaborarea unor apropia]i ai s\i cu servicii de informa]ii occidentale pentru sabotarea prezen]ei trupelor sovietice în România, s\ ini]ieze planuri de rezisten]\ armat\, fie cu aderen]i politici, fie cu ajutorul unor generali afla]i mai de mult în raporturi confiden]iale cu liderii PN}. Ac]iunea i-a fost fatal\. Ea a e[uat într-un scandal – „cazul T\m\d\u“ – urmat de procesul s\u [i de desfiin]area partidului. Documente ale Arhivelor militare dezv\luie ast\zi c\, la un moment dat, serviciile de informa]ii occidentale au modificat traiectoria informa]iilor cerute din România, de la cele exclusiv legate de trupele sovietice, la cele care vizau Armata român\, teritoriul românesc [i poten]ialul s\u strategic. Occidentul [tia deja c\ România va fi comunizat\ [i c\ va deveni un satelit al URSS, adic\ un viitor inamic. Lucrul acesta nu i l-au spus lui Iuliu Maniu [i tragedia lui este cu atît mai mare: el [i colegii s\i au fost pu[i în situa]ia de a-[i tr\da ]ara. Autentic lupt\tor împotriva comunismului, Iuliu Maniu nu a fost asasinat doar de comuni[ti, ci [i de „alia]ii“ s\i occidentali. Cazul PN}-Iuliu Maniu este foarte complex, iar rezisten]a anticomunist\ a acestui cuplu politic con]ine înc\ multe enigme. În fapt, pentru cet\]eanul obi[nuit este suficient un partid [i o legend\, f\r\ prea multe detalii care îl

678


pot deruta sau trimite într-o zon\ a întreb\rilor de unde nu se va mai duce s\ voteze. În realitatea documentelor, a informa]iilor [i m\rturiilor cunoscute exist\ îns\ anumite adev\ruri revelatoare pentru cel care vrea s\ în]eleag\ în profunzimile sale un fenomen politic. Principala confuzie politic\ din ultimul deceniu românesc al secolului XX a fost aceea c\, luptînd împotriva comunismului [i dînd cele mai mari jertfe în închisorile comuniste, Partidul Na]ional }\r\nesc ar fi reprezentat Dreapta politic\. Este o eroare de fond, Partidul Na]ional }\r\nesc n\scîndu-se [i activînd întreaga sa existen]\ ca principalul partid de Stînga al ]\rii, oscilînd în anumite etape între centru-stînga [i social-democra]ie, în opozi]ie cu Partidul Na]ional Liberal, reprezentantul clasic al centrului-dreapta dup\ dispari]ia Partidului Conservator. Partidul lui Iuliu Maniu alunecase din nou [i dramatic spre Stînga socialist\, în preajma lui 23 august 1944, pentru a întîmpina cu un program realist revenirea la democra]ie, vindecarea distrugerilor r\zboiului, previzibila, a cîta?, reform\ agrar\, nevoia colabor\rii cu URSS-ul vecin [i înving\tor, necesitatea asigur\rii suportului popular, în primul rînd al ]\ranilor, pentru reinstalarea sistemului democratic în România. Iuliu Maniu dorea cu toat\ convingerea s\ activeze „rezerva politic\“ a ]\rii, pe care o protejase [i salvase sub regimul Antonescu, astfel încît ]ara s\ aib\ la dispozi]ie o structur\ politic\ sigur\, ata[at\ democra]iei, legat\ de Occident [i capabil\ s\ blocheze alunecarea periculoas\ spre statutul de republic\ sovietic\. Trebuie îns\ ar\tat c\, la sfîr[itul celui de-al doilea r\zboi mondial, România `[i pierduse complet aripa politic\ de Dreapta, prin inactiviatea corpului central al PNL [i prin activitatea colabora]ionist\ prosovietic\ a grup\rii T\t\rescu. Maniu a r\mas s\ lupte singur cu sovietizarea ]\rii. Dar lupta aceasta s-a dat între un partid de Stînga [i un partid de extrem\ stîng\, mai degrab\ între adep]ii democra]iei [i cei ai comunismului, decît între dou\ partide cu doctrine opuse categoric. Ecua]ia acestei lupte poate fi în]eleas\ mai bine


679

dac\ am elimina teoretic lupta anticomunist\ din programul PN}, descoperind c\ f\r\ ea partidul lui Maniu nu se dep\rta cu nimic de reformele anun]ate demagogic de comuni[ti. A[a cum constata istoricul Emil Ludwig atunci cînd analiza ascensiunea lui Hitler la putere prin sl\biciunile adversarilor s\i de Stînga, prima ac]iune pe care o întreprinde un partid comunist ajuns la putere nu este s\ se lupte cu adversarul de Dreapta, ci s\ distrug\ complet [i cît mai repede orice rival din zona Stîngii, orice competitor la doctrina stîngist\ pentru a-[i putea asigura suprema]ia ideologic\. Aceasta a fost una dintre primele teze revolu]ionare ale lui Lenin, astfel c\ Partidul Comunist din România a avut foarte pu]ine lucruri de împ\r]it cu liberalii [i legionarii, în schimb a declan[at o lupt\ pe via]\ [i pe moarte cu rivalii stîngi[ti ai lui Maniu. Cum nu aveau mijloace doctrinare [i le era imposibil s\ atace puncte ale programului ]\r\nist, pentru c\ era pe aceea[i direc]ie cu al lor, comuni[tii au atacat furibund pe tema „fascismului“, f\cîndu-i pe ]\r\ni[ti „fasci[ti“, colaboratori ai lui Antonescu, protectori de „fasci[ti“ [i pactizan]i cu „fasci[tii“. Cum „fasci[tii“ trebuiau elimina]i din via]a public\, iar popula]ia acceptase la[ un vinovat pentru nefericirea ei, diversiunea a fost suficient de puternic\ pentru a-i trece [i pe Iuliu Maniu [i pe camarazii s\i în rîndurile inamicilor poporului. Mai ales dup\ alegerile falsificate din 1946, [i principalul partid de Stînga al ]\rii se pr\bu[e[te sub loviturile comuniste, fondul diversionist antifascist – foarte bine subliniat de istoricul Gheorghe Oni[oru în lucrarea România în anii 1944-1948 – fiind de fapt acoperirea propagandistic\ pentru distrugerea leg\turii principale a României cu anglo-americanii. Dup\ ce au distrus, înc\ din timpul regelui Mihai, partidul de Stînga rival, comuni[tii au început s\ se ocupe de legionari [i de liberali. Din Dreapta româneasc\ n\scut\ odat\ cu mi[carea revolu]ionar\ a lui Tudor Vladimirescu nu mai r\m\seser\ decît ni[te mici nuclee legionare, para[utate din Occident sau retrase în mun]i pentru o ultim\ rezisten]\ disperat\.

680


A ap\rut a[adar fenomenul rezisten]ei armate din mun]i, constituite din mici grup\ri de militari [i legionari, la care s-au ad\ugat în timp oameni adu[i la disperare de primele semne ale terorii comuniste. Mult prea izola]i [i f\r\ o baz\ politic\, economic\ sau social\, a[teptînd în zadar debarcarea american\ în Balcani, dezavantaja]i [i de succesul rapid al campaniei de intimidare la care era supus\ popula]ia, rezisten]ii din mun]i au e[uat, fiind pe rînd elimina]i. Gestul lor r\mîne îns\ un act de istorie, important nu prin amploarea sa, ci prin exemplul s\u. Ei n-au putut dizloca sistemul [i, ce este mai grav, au fost lichida]i tot de români. Rezisten]a regal\, concentrat\ mai mult pe greva regal\ din 1946, r\mîne un act însemnat pentru istoriografie, neînsemnat pentru cursul real al evenimentelor dintre 1944 [i 1948. Ea se reduce la ceea ce semnifica în realitate [i suveranul – un simbol. Sub regimul comunist instalat, principala form\ de rezisten]\ a fost supravie]uirea substructurilor culturale. Acestea erau grupuri de indivizi care împ\rt\[eau acelea[i valori sau valori apropiate [i care – trecînd peste foste adversit\]i politice – au reu[it s\ transforme preocup\rile [i cuno[tin]ele lor intelectuale în ac]iuni creatoare. Ei au folosit fisurile din sistemul comunist pentru a se infiltra în domeniul public prin subtilitate sau esopism, prin serviciul competen]ei sau prin compromisul aparent. Este mai greu s\ dovedim caracterul organizat al acestor penetr\ri, în primul rînd, pentru c\ ar presupune un centru coordonator, dar trebuie s\ constat\m existen]a lor. Cultura [i înv\]\mîntul au fost zonele preponderente în care au ac]ionat, favoriza]i de precaritatea comunist\ [i de rezisten]a natural\ la implantul slav. Zona cultural\ româneasc\ a oferit în primii ani [i un subterfugiu facil: marea cultur\ rus\, imposibil de contestat în valoarea ei, acceptat\ de propaganda sovietic\, beneficiar\ a unui spa]iu înc\ relaxat, neocupat, în cultura românilor. Destul de repede, în cultura româneasc\ a revenit influen]a culturii franceze, mai întîi prin curentele socialiste [i personalit\]ile


681

comuniste, apoi prin clasici [i, mai tîrziu, prin mimarea tendin]elor moderne de la Paris. Integrarea acestor substructuri, grupate în uniuni [i asocia]ii profesionale legale, în sistemul comunist a dat posibilitatea cre\rii unor nuclee iradiante, f\cînd [coal\ sau selectînd rezisten]i ai noilor genera]ii. Nu întîmpl\tor uniunile artistice au produs [i cele mai mari probleme sistemului, mai ales dup\ ce o parte a cenzurii a intrat în rezonan]\ cu creatorii, g\sind împreun\ mijloace de transmitere a mesajului. Situa]ia a fost destul de vizibil\ în literatur\ [i istoriografie. Esopismul în literatura român\ era o form\ de eludare a „Spiralei t\cerii“ prin folosirea drept frontispiciu a unor titluri anodine, prin apelul bogat la „cuvintele cheie“ în paginile de prezentare sau de introducere, a numelui lui Nicolae Ceau[escu pe prima pagin\ (de exemplu Victor Kernbach – Biserica în involu]ie sau Nicolae Stoicescu – Mircea cel Mare, Matei Basarab). Oprindu-ne la exemplele date, ar fi de remarcat c\ în volumul lui Victor Kernbach se demonstra tocmai contrariul enun]ului din titlu, iar în text existau astfel de afirma]ii transparente: „Dictaturile sunt adeseori conduse de un lider posedat, f\r\ o gîndire filozofic\ m\car elementar\, de obicei suferind de paranoia, schizoid sau chiar schizofrenic, înconjurat de un grup de ariera]i care îi constituie reduta ofensiv\ (adesea grupul s\u familial), î[i recruteaz\ prozeli]ii aproape f\r\ excep]ie din mediile sociale de condi]ie penibil\ – ]\rani f\r\ p\mînt, mici meseria[i mediocri (cismari, croitori, dulgheri) ap\sa]i de insatisfac]ii profesionale [i ro[i de invidie social\, militari de grade inferioare, slugi, hamali, femei casnice cu erosul atrofiat, func]ionari f\r\ perspectiva avans\rii, tineri f\r\ orizont [i orice fel de oameni cu structur\ primitiv\ [i cu energie necheltuit\“. Acest text ap\rut în 1984 este, cred, o descriere precis\ a grupului social din care s-a ridicat, cu care a ac]ionat [i pe care s-a sprijinit pîn\ la sfîr[it Ceau[escu, posesor al unui nucleu al reprezent\rii primitiv sau mediocru. În cel\lalt caz ales, lucrarea de ]inut\ [tiin]ific\ a istoricului Nicolae Stoicescu dedicat\ lui Matei

682


Basarab con]inea sub cuvîntul cheie ctitor un întreg capitol cu numeroasele construc]ii biserice[ti ale domnitorului, inclusiv cu o list\ de l\ca[uri de cult complet\, menit\ s\ protejeze monumentele. Astfel de exemple se pot multiplica în num\r mare. Un traseu aparte a avut comunicarea în domeniul tehnic. Mai u[or de depolitizat, domeniul tehnic a beneficiat de realiz\rile [i metodologiile incontestabile ale [tiin]elor exacte din URSS, apoi, treptat, s-a apropiat din nou de modelul german. Rela]ia privilegiat\ stabilit\ între statul comunist român [i RFG a permis p\trunderea tehnologiilor germane, apoi a celor franceze [i britanice (ambele în domenii de vîrf). În scurt timp s-a format mentalitatea c\ sovieticii construiesc totul grosolan [i supradimensionat. În plus, un detaliu, pe care l-am explicat pentru domeniul militar într-o alt\ lucrare, a favorizat preponderen]a influen]ei germane în domeniul tehnic: mare parte din tehnologia sovietic\ era copiat\ dup\ cea german\ sau evoluat\ din uria[a captur\ de r\zboi transportat\ din ]\rile europene unde Germania nazist\ apucase s\-[i introduc\ tehnologia avansat\. Comunicarea intrastructural\ a fost [i ea un mecanism al rezisten]ei. Sub pretextul unor vizite, al unor partide de bridge, pocher sau remi, la five o’clock, sau la o zi onomastic\, rezisten]ii nucleului reprezent\rii democratice se adunau în grupuri mici, amicale, în care se schimbau informa]ii, se între]ineau rela]ii, se puneau în gard\ indivizii asupra noilor restric]ii [i pericole lansate de comuni[ti. Chiar dac\, de multe ori, informa]ia era aproximativ\, deformat\ sau panicard\, acest tip de comunicare între]inea vigilen]a grupului, o proteja [i îi d\dea unitate. Membrii grupurilor se sprijineau reciproc, prin recomand\ri sau acces direct la penetrarea sistemului. Încet-încet, grupurile au început s\ selecteze rezisten]i din diferite domenii pentru a crea opere de art\ colective sau publica]ii de ]inut\. Este cazul, de exemplu, al revistei Contemporanul. Mai tîrziu, cînd Occidentul a în]eles – prin intermediul speciali[tilor nazi[ti recupera]i [i


683

folosi]i pentru a da eficacitate „R\zboiului rece“ – cît de importante sunt aceste grupuri [i cît de mare este influen]a comunic\rii într-un sistem totalitar, le-au fost aduse în ajutor „Radio Europa Liber\“ [i „Vocea Americii“. Ast\zi putem afirma c\ din întregul complex de informa]ii [i comentarii difuzate de cele dou\ posturi, cele mai importante erau emisiunile cu caracter cultural, între care r\mîne ca punct de referin]\ cea a Monic\i Lovinescu. Importan]a uria[\ a acestei emisiuni pentru comunicarea între grupurile rezistente explic\ [i de ce atît persoana, cît [i emisiunea au fost atacate cu cea mai mare violen]\. Odat\ cu trecerea timpului [i pe m\sur\ ce se instala la conducerea ]\rii noua oligarhie comunist\ de dup\ 1965, grupurile au avut posibilitatea s\ comunice între ele ceva mai liber în ceea ce putem numi comunicare trans-structural\. Activarea acestui fenomen a fost posibil\ [i pe fondul eliber\rii din închisori a de]inu]ilor politici, eveniment petrecut sub presiune occidental\. Rezisten]ii autentici ai represiunii, ie[i]i cu mintea întreag\ [i cu nucleul reprezent\rii înc\ stabil, au realimentat elementele sistemului de referin]\ democratic, au înt\rit unele grupuri sau au format grupuri proprii. Cei mai bine dota]i pentru rezisten]a anticomunist\ au fost legionarii, coeren]a opozi]iei lor anticomuniste fiind dovada for]ei credin]ei lor din trecut. Propor]ia acestui fenomen nu trebuie exagerat\, dar nu exist\ dovad\ mai clar\ a existen]ei lor decît reac]ia acestor indivizi [i grupuri, chiar excesiv\, dup\ decembrie 1989. În momentul relativei liberaliz\ri culturale, rezisten]ii au reu[it s\ p\trund\ în domeniul literar sau artistic, în zona cercet\rii, a industriei de vîrf unde veneau cu o cultur\ umanist\ sau tehnic\ solid\, format\. Pîn\ spre sfîr[itul anilor ’70, în Securitate [i Ministerul de Interne au supravie]uit fo[ti ofi]eri ai SSI. Nu în pu]ine cazuri, ei au promovat doar prin simplul contrast cu posesorii de diplome f\cu]i pe baz\ de buletin [i origine „s\n\toas\“. Un moment extrem de important s-a produs prin apari]ia unor reviste literare care reu[eau

684


s\ transmit\ mai u[or mesaje subtile între grupuri. Sub acoperirea conceptului de „intelectualitate tehnic\“, revistele culturale abordau [i subiecte ale domeniilor exacte [i practice, astfel încît un spectru larg al intelectualit\]ii avea acces la procesul de protejare a nucleului reprezent\rii democratice. Dou\ publica]ii anume – Flac\ra [i Scînteia tineretului – reu[eau, nu f\r\ riscuri, dar uneori [i involuntar, s\ publice adev\rate pagini critice la adresa regimului. Profitînd de noua orientare na]ionalist\ a regimului Ceau[escu, cî]iva istorici autentici au reu[it s\ reactualizeze informa]ii istorice, s\ relanseze imaginea public\ a unor personalit\]i ale trecutului, s\ realimenteze teme ale sistemului de referin]\ democratic trecut, ajutînd la înt\rirea grupurilor, prin inova]ie sau confirmare. Marile teme au fost rapid asimilate de public, împreun\ cu toate exager\rile lor, publica]iile culturale [i c\r]ile esopice asigurînd comunicarea între structuri sociale. La polul opus, dar numai în aparen]\, s-a situat celebra „genera]ie optzecist\“, format\ din tineri scriitori dedica]i în mod programatic criticii sociale. Pentru a bloca transformarea operei lor într-un fenomen anticomunist explicit, mentorul lor, criticul Crohm\lniceanu, în în]elegere cu conducerea partidului [i a Securit\]ii, a orientat grupul c\tre stilistic\, inoculîndu-le tinerilor scriitori gustul pentru form\, în detrimentul con]inutului, producînd astfel a[a-numitul „textualism“. Reactualizarea cultural\ s-a produs în acela[i mediu. Repunerea în circuit a valorilor na]ionale tradi]ionale are la origine vehicularea lor constant\ în cadrul grupurilor rezistente, inclusiv prin efortul remarcabil f\cut în închisori de de]inu]ii politici; acolo, ei î[i reactualizau permanent cuno[tin]ele culturale [i dobîndeau altele noi. Supravie]uitorii din libertate, indiferent de gradul lor de compromis, au creat nuclee de iradiere a unor informa]ii contrare propagandei oficiale. Oricît ar p\rea de nesemnificativ, p\strarea tradi]iei francofone [i francofile a românilor în familie a contribuit la supravie]uirea valorilor democratice promovate în istorie de


685

marele aliat tradi]ional. Gaura imens\ a „culturii“ comuniste [i tentativa e[uat\ a URSS de a grefa pe cultura român\ fragmente panslaviste, [i acestea manipulate propagandistic de stalinism, au favorizat reactivarea destul de rapid\ a valorilor culturale indigene, a c\ror for]\ – dincolo de caracterul lor preponderent fabulatoriu – s-a dovedit dominatoare. Specularea lor de c\tre comunismul pseudona]ionalist [i apari]ia malforma]iilor protocroniste sunt un simptom al altui sistem – totalitarismul isteric, populist, o categorie u[or perceput\ dar greu în]eleas\ de cet\]ean. Sistemul comunist a reac]ionat la toate aceste fenomene prin metode menite s\ între]in\ teroarea [i s\ dezorganizeze orice tentativ\ de rezisten]\ coerent\. Pentru distrugerea grupurilor au inventat acuza]ia de conspira]ie, au emis legi (inclusiv împotriva jocurilor de noroc), au ini]iat un mecanism diabolic al dela]iunii. Cei care se dovedeau purt\tori activi ai credin]elor stabile anticomuniste au fost izola]i (deportare, mutare în ]ar\, încarcerare). O alt\ metod\ a fost aceea a ruperii sistematice a leg\turilor informa]ionale, prin controlul presei, al coresponden]ei [i prin ascultarea telefoanelor. Distrugerea bibliotecilor [i indexarea operei unor înainta[i a fost completat\ cu distrugerea semnelor distincte, a simbolurilor [i imaginilor care reactualizau, fie [i prin sugestie, sistemul de valori anterior. Sistemul represiv a acordat o aten]ie concentrat\ între]inerii rivalit\]ii între grup\rile adverse din interiorul uniunilor artistice. Uniunea Scriitorilor a fost o ]int\ predilect\. Folosind cu abilitate rivalit\]ile inerente între creatori, metoda denun]ului încruci[at [i [antajînd prin accesul la deplas\rile în str\in\tate, Securitatea a operat cu grup\rile literare ca pe o hart\ militar\. Revistele literare [i publica]iile beletristice au fost obligate s\ con]in\ „cuvintele cheie“ ale sistemului, iar autorii (cu foarte rare excep]ii) s\ depun\ „omagiul“ lor comunismului [i lui Ceau[escu, astfel încît accesul la notorietate s\ fie limitat, iar purt\torii de imagine (scriitorii) s\ fie compromi[i. Acelea[i grup\ri gata constituite [i rivale au ie[it din comunism în

686


forma]ie complet\, au intrat în noile partide politice (sau le-au ini]iat chiar ele: PDAR – F\nu[ Neagu, PRM – Eugen Barbu, PAC – Nicolae Manolescu), deplasînd în planul politic democratic toate stereotipiile fostelor rivalit\]i, bine între]inute de Securitate, toate complexele de grup [i toat\ ura personal\. Situa]ia acestor grupuri este cu atît mai complicat\, cu cît ultimii ani ai comunismului au cunoscut [i o uzur\ a sistemului din interior. Interven]ia brutal\ a lui Ceau[escu în Securitate începînd din 1978 [i apari]ia fenomenului perestroika au sl\bit mecanismele de control ale grupurilor, astfel c\ de multe ori ofi]erii de Securitate ac]ionau împreun\ cu informatorii pentru protejarea acestora. Perestroika [i mai ales glasnostul au derutat aparatul represiv al României comuniste, pentru c\ veneau din sistem, de la Centru. Dac\ mi[carea de transformare ar fi venit de undeva, din Occident, lucrurile ar fi fost mai simple. Pe cînd a[a, c\derea „sistemului de referin]\“ sovietic a ridicat, în primul rînd activi[tilor de partid de la vîrf [i oamenilor Securit\]ii, marele semn de întrebare al viitorului. Avînd la dispozi]ie resursa deformat\ a na]ionalismului, au crezut c\ vor putea supravie]ui cu „na]ionalismul-socialist“ sau „socialismul na]ional“, dou\ denumiri ale acelea[i abera]ii. Din cauza acestui fenomen particular al lag\rului comunist, în România KGB-ul nu a putut schimba sistemul cu un telefon [i a fost nevoie de interven]ia diversionist\ [i militar\ cu care a instigat [i între]inut revolu]ia din decembrie 1989.

Colabora]ioni[tii Încercarea de a sistematiza acest subiect s-a lovit de imprecizii, opinii subiective, opacitate institu]ional\. Intervine apoi subiectivitatea autorului. De aceea, am ales pentru demonstra]ie un model str\in cercetat la Institutul pentru Studiul R\zboiului din Amsterdam. Modelul olandez


687

de abordare a problemei colabora]ionismului trebuie în]eles în contextul trecerii la un regim democratic de la o ocupa]ie str\in\, dup\ ce înainte existase un regim democratic solid. Nucleul reprezent\rii democratice a r\mas activ tot timpul. Paradoxul face ca tocmai acest aspect s\ permit\ o abordare democratic\, autentic\, a judec\]ii. Pe timpul ocupa]iei germane, în Olanda a func]ionat o organiza]ie a Rezisten]ei (Het Verzet) condus\ de comuni[ti. Se ocupa cu sabotajele, asasinarea colabora]ioni[tilor sau a demnitarilor militari germani. Era format\ din grupuri (celule) de trei persoane dup\ modelul sovietic troica [i era finan]at\ ini]ial de URSS. Din 1944, atitudinea Londrei fa]\ de metodele acestei organiza]ii se schimb\ [i Marea Britanie începe s\-i finan]eze [i s\-i sprijine logistic activitatea. URSS sus]inea activit\]ile clandestine prin agen]i [i instructori para[uta]i sau infiltra]i în Olanda, una din ac]iuni fiind tip\rirea [i difuzarea ziarelor clandestine. Ziarul Partidului Comunist Olandez, De Waarheid (Adev\rul – 100 000 exemplare în 1944, sub ocupa]ie) copiat dup\ Pravda, era dictat la Moscova [i trimis prin telegrafi[ti. În momentul eliber\rii primelor por]iuni din teritoriul olandez, singurul partid reînfiin]at a fost cel comunist, cu structuri, logistic\ [i mijloace de comunicare gata preg\tite. Cea dintîi mi[care politic\, imediat dup\ eliberare, a fost cererea adresat\ nucleelor rezistente ale celorlalte partide pentru formarea unui Front Popular Antifascist, ca [i la noi, ca peste tot în Europa. Programul s\u a fost simplu [i atractiv: – colaborarea în vederea victoriei finale; – preluarea, prin unificare, a autorit\]ii rezisten]ei interne; – pedepsirea criminalilor de r\zboi; – guvern socialist axat pe problemele reconstruc]iei. S-a petrecut [i un fapt deosebit de grav pentru gradul de civiliza]ie al Olandei: celulele comuniste troica au trecut din proprie ini]iativ\ la arest\ri [i execu]ii sumare de persoane acuzate formal de colabora]ionism. Grupurile comuniste intrau în case, arestau cet\]eni sau îi executau în curte.

688


Acestei ofensive comuniste i s-au opus juri[tii, profesorii universitari [i monarhia. Ei au cerut autorit\]ilor anglo-canadiene de eliberare s\ permit\ reinstalarea autorit\]ii na]ionale olandeze, prin reintrarea în atribu]ii a institu]iilor tradi]ionale. Problema „Procesului colabora]ioni[tilor [i al tr\d\torilor de ]ar\“ a fost l\sat\ exclusiv sub autoritatea Justi]iei. Faptul c\ Partidul Comunist [i ziarele sale d\deau „liste negre“, dezv\luiau cazuri spectaculoase, incriminau direct nu a avut nici un efect asupra actului de justi]ie. Judec\torii au pornit de la o filozofie a procesului care con]inea cîteva principii, dintre care enun] doar patru: – singura autoritate este Justi]ia; – recuperarea valorilor umane supuse terorii; – procese profesionale (pe meserii sau domenii) precedate de „judecata“ moral\ a corpului profesional din care f\ceau parte inculpa]ii; – identificarea corect\ a tipurilor de colabora]ionism. Primul principiu s-a lovit de nevoia de a decide dac\ judecata se va desf\[ura dup\ regulile democra]iei sau prin instan]e speciale, supuse cazului excep]ional de r\zboi [i înt\rite de legi punitive excep]ionale. A fost înfiin]at Tribunalul Na]ional, care a dat [i sentin]e „politice“ (reduse ca num\r [i individualizate), dar care a judecat sprijinindu-se fundamental pe legisla]ia democratic\. Aceasta a permis unor colabora]ioni[ti s\ scape din lips\ de probe sau prin elocven]a avoca]ilor. Un anumit tip de proces s-a judecat foarte repede, cum ar fi cel al profesorilor universitari. Aici avem un caz extraordinar, care merit\ a fi expus. În momentul ocup\rii Olandei de c\tre trupele germane, universit\]ile au dezb\tut în senatul lor problema colabor\rii cu inamicul [i au decis prin vot ca, pentru protejarea corpului tîn\r intelectual al ]\rii, profesorii s\ accepte toate formele de colabora]ionism cerute de regimul nazist. Profesorii au stabilit un contact cu autoritatea nazist\ [i au semnat o în]elegere prin care studen]imea î[i putea continua studiile, r\spunderea pentru îndeplinirea obliga]iilor rezultate din regimul de ocupa]ie


689

revenind în întregime corpului profesoral. Studen]ii evrei nu au fost inclu[i în categoria rasial\ nazist\ de evrei. La proces, studen]ii au depus m\rturie în bloc [i to]i profesorii au fost achita]i imediat, de[i unii dintre ei s\riser\, cum se spune, calul. Procesele „profesionale“ au fost precedate, cum ar\tam, de judecarea moral\ a fiec\rui inculpat în cadrul breslei sale. Fenomenul s-a petrecut asem\n\tor [i în alte state occidentale [i voi evoca aici „procesul ziari[tilor“ din Italia, în care trei mari gazetari (Ermanno Amicucci – director la Corriere della Sera, Bruno Spampanato – Il Messaggero, Concetto Pettinato – La Stampa) au fost condamna]i la moarte de Justi]ie [i gra]ia]i dup\ ce Uniunea Ziari[tilor a cerut s\ fie judeca]i moral în acest for. Au fost integra]i apoi ca simpli gazetari la diferite ziare, de[i vinov\]ia lor nu mai l\sase nici un dubiu. Identificarea tipurilor de colabora]ionism a dat ceva b\taie de cap, pentru c\ trebuiau stabilite ni[te criterii precise, întemeiate pe studiul fenomenologiei colabor\rii pe timp de r\zboi. Aici a contribuit [i Autoritatea Militar\ Teritorial\ a trupelor eliberatoare anglo-canadiene, care a asigurat cadrul institu]ional [i cercetarea metodic\ a fiec\rui individ. De exemplu, a fost emis un ordin general menit s\-i ofere fiec\rui cet\]ean posibilitatea de a se autodenun]a. Iat\ un astfel de exemplu: „Oameni de cultur\, pîn\ la 1 iunie 1945 ave]i obliga]ia de a v\ prezenta la comisariatele militare unde ve]i completa un formular pentru a se cerceta dac\ a]i slujit regimul fascist. F\r\ autoriza]ia comisariatelor nu pute]i profesa“. Formularul era [i r\mînea secret. Pîn\ la urm\ au fost identificate trei categorii de colabora]ionism: Colaborare voluntar\: din convingeri naziste sau din interes personal. A fost identificat\ drept tr\dare fa]\ de interesele na]ionale olandeze [i fa]\ de cele ale umanit\]ii, fiind de cele mai multe ori sanc]ionat\ cu pedeapsa capital\. Criteriul principal a fost îns\ acela al m\surii [i dimensiunii efectelor colabor\rii inculpa]ilor asupra altor oameni. Au fost colabora]ioni[ti olandezi care î[i clamau public apartenen]a la

690


nazism, dar ceva concret nu f\ceau, [i indivizi foarte t\cu]i în public, dar care denun]au autorit\]ilor de ocupa]ie german\ locurile unde se ascund evreii. Justi]ia olandez\ a avut în]elepciunea de a analiza cît mai precis faptele [i de a constata efectul lor asupra victimelor. Colaborare for]at\: cei care au fost obliga]i s\ se acomodeze regimului, acceptîndu-l [i servindu-l în condi]iile în care rezisten]a i-ar fi adus la moarte sau închisoare grea, deportare sau lag\re de munc\. Aici au fost identifica]i foarte mul]i intelectuali, numeroase personalit\]i publice a c\ror rezisten]\ – s-a considerat – datorit\ puterii lor de a influen]a opinia public\ ar fi generat o reac]ie violent\ din partea regimului nazist. În sentin]a Tribunalului Na]ional exist\ [i urm\toarea declara]ie de mare rezonan]\ moral\: „Nici o na]iune nu este format\ predominant din eroi [i pentru mul]i cet\]eni necesitatea de a alege liber nu a fost niciodat\ o op]iune posibil\. Este suficient s\ afirm\m, de aceea, c\ olandezul obi[nuit care trebuie s\ fac\ fa]\ unei alternative violente – deportarea în Germania, trecerea în clandestinitate, asocierea la un grup de rezisten]\, s\ fie ucis sau închis – a ajuns la decizia de a colabora cu ocupantul printr-o mixtur\ de eroism, la[itate [i bun sim] pe care oricare alt om le-ar tr\i în circumstan]e asem\n\toare“. Colaborare rezonabil\: a fost cea mai controversat\ [i, de regul\, au intrat în aceast\ categorie func]ionarii, persoanele legate de administra]ie, conducerea Consiliului Evreiesc Olandez. Principiul care a guvernat deciziile tribunalelor a fost pîn\ la urm\ definit astfel: „Colaborarea cu germanii a fost necesar\ în interesul general al popula]iei sau al unor grupuri speciale“ (evreii, n.a). Voi prezenta un caz. Dup\ bombardarea de c\tre avia]ia german\ a Rotterdamului, ora[ul a fost distrus în propor]ie de aproximativ 70%. Autorit\]ile naziste instalate în Olanda au decis s\ introduc\ un program de conducere a treburilor statului cu dou\ componente administrative: planificarea centralizat\ [i sistematizarea localit\]ilor. Ambele m\suri au fost considerate


691

dup\ r\zboi ca antina]ionale. Primarul olandez al Rotterdamului, care a acceptat s\ aplice acest program, a fost trimis în judecat\ sub acuza]ia de colabora]ionism. Dup\ o judecat\ temeinic\ [i destul de lung\, primarul – de altfel, un celebru arhitect – a fost achitat. Nu vom putea în]elege atitudinea Justi]iei olandeze [i nici sentin]ele tribunalelor dac\ nu ajungem la filozofia de la care s-a pornit demersul juridic: în ce m\sur\ actul de colaborare putea fi evitat [i în ce m\sur\ i-a afectat pe ceilal]i. În cazul primarului din Rotterdam, a contat faptul c\ cet\]enii r\m\seser\ f\r\ locuin]e, c\ problema lor trebuia rezolvat\ cît mai repede [i c\ singura solu]ie oferit\ de ocupantul nazist era sistematizarea localit\]ii dup\ model german. Urmele acestui program se v\d [i ast\zi în ora[. Ce s-a întîmplat cu colaboratorii dovedi]i [i achita]i? Olanda, ca [i în alte state occidentale, a dezvoltat un program de recuperare destinat reintegr\rii lor sociale. Ei n-au sc\pat niciodat\ de oprobiul public, dar au primit o [ans\ pentru reabilitare prin oferirea unui loc de munc\. În primii ani dup\ eliberare, trupele Alia]ilor au introdus în statele eliberate un program de denazificare, condus de psihiatrii, [i care se desf\[ura într-o anumit\ etapizare. Cea dintîi m\sur\ era integrarea social\, apoi, chiar la locul de munc\, se organiza o înc\pere în care erau chema]i unul cîte unul [i psihanaliza]i asupra în]elegerii actelor lor de colabora]ionism, capacit\]ii de a le regreta, inten]iilor de viitor. În Germania, unde fenomenul a fost amplu, aceste [edin]e se numeau Spruchkammer verhandlung [i erau conduse de psihiatri americani. Accentul care trebuie s\ cad\ asupra acestui detaliu – folosirea psihiatrilor pentru denazificare – demonstreaz\ înc\ o dat\ c\ ie[irea dintr-un sistem totalitar este în primul rînd un efort de ie[ire din mentalit\]i. El are imediat o prelungire cultural\. În primii ani dup\ ie[irea dintr-un sistem totalitar, investi]ia în pres\, educa]ie, cultur\ este prioritar\. Abia apoi vine reforma economic\, pentru c\ ea trebuie f\cut\ de [i cu oameni elibera]i.

692


Este greu de spus în ce m\sur\ un astfel de model de abordare a problemei colabora]ionismului putea/poate fi aplicat în România dup\ c\derea sistemului comunist. Exist\ mari diferen]e: sistemul comunist a fost asimilat [i a durat 43 de ani; s-au schimbat cîteva genera]ii pîn\ la eliberarea din 1989; faptele r\mîn, în continuare, necunoscute publicului; România comunist\ a fost recunoscut\ deplin pe plan mondial, primit\ în ONU [i în multe alte organisme interna]ionale; atît timp cît Justi]ia este nevoit\ s\ judece dup\ legile de atunci, colabora]ionismul nici nu exist\. Un adev\rat Proces al comunismului trebuie s\ porneasc\ de la cunoa[terea detaliat\ a sistemului comunist, de la în]elegerea modului cum a fost instalat în România [i cum a fost asimilat [i aplicat de c\tre români. Istoricii au aici cea mai mare r\spundere. Doar o cercetare aplicat\ [i tenace cu sprijinul arhivelor [i printr-un mecanism bine organizat de colectare a m\rturiilor se va putea trage o concluzie asupra unui fenomen atît de complex [i care a afectat direct natura uman\. O instan]\ na]ional\ trebuie s\ fie ea îns\[i moral\, cur\]at\ de orice dubiu [i înzestrat\ cu autoritatea nevoii de adev\r. Odat\ sentin]a istoric\ dat\, ar trebui s\ urmeze Procesul comunismului f\cut de fiecare român în interiorul con[tiin]ei sale, f\r\ a uita îns\ c\ România a cunoscut nu numai dictatura comunist\. * Încheiem aici analiza istoric\ a fenomenelor politice, economice [i sociale ale statului român modern [i contemporan, cu întreaga sa existen]\ zbuciumat\, de la preliminariile mi[c\rii lui Tudor Vladimirescu din 1921, pîn\ la instalarea regimului comunist în 1948. Rolul acestor volume este acela de a dezv\lui [i explica o serie întreag\ de evenimente necunoscute sau r\u propagate [i care ne împiedic\ s\ în]elegem de ce, în toat\ aceast\ perioad\ de existen]\ a statului modern [i contemporan român, anumite


693

fenomene se repet\ cu periculoas\ similitudine. Ar fi fost extrem de greu pentru autor s\ analizeze fenomenele distructive antistatale, antidemocratice [i anticapitaliste ale perioadei 1990-1999, f\r\ s\ arate mai întîi c\ aceste apuc\turi ale vie]ii politico-economico-sociale din România actual\ nu sunt în exclusivitate „opera“ unor conduc\tori incul]i, mediocri sau tara]i de complexe personale, ci au o întreag\ istorie în spate. Statul român con]ine în corpul s\u, în organismele sale, o serie neagr\ de erori care îl împiedic\ se devin\ democratic [i dezvoltat economic. În primul rînd, faptul c\ nu este o crea]ie con[tient\ [i direct\ a cet\]enilor s\i, c\ Legile sale fundamentale, Constitu]iile n-au fost niciodat\ expresia realit\]ii politice, economice, sociale [i a mentalit\]ilor, tradi]iilor [i sufletului românesc, ci ni[te norme ideale la care na]iunea a fost obligat\ s\ se alinieze, s\ le respecte sub amenin]area sanc]iunii, toate aceste Constitu]ii fiind, în realitate, copiate dup\ ni[te modele str\ine. România nu va fi niciodat\, nici membr\ în NATO [i UE, la fel ca Germania sau Olanda [i nu va atinge niciodat\ nivelul lor de civiliza]ie, pentru c\ civiliza]ia româneasc\ este altfel. Nu contrar\, nu subdezvoltat\, ci altfel. Lucrul acesta nu s-a în]eles, nu se în]elege nici acum, motiv pentru care raportul de vasalitate între cet\]ean [i stat nu va disp\rea, creînd în continuare mari probleme politice, economice [i sociale unei Românii membre în NATO [i UE. A[a cum am v\zut din trei volume de informa]ii, corup]ia este un fenomen tipic tipului de stat pe care îl avem, al statului birocratic [i bugetar, al statului care dirijeaz\ direct sau ocult toate energiile na]iunii c\tre permanenta sa alimentare cu resurse, pentru a le risipi f\r\ evolu]ie vizibil\ [i s\n\toas\. În fruntea corup]iei va fi întotdeauna clasa politic\, ajuns\ în Parlament pe liste de anonimi [i f\r\ nici o r\spundere direct\ fa]\ de aleg\tor. Statul acesta va proclama întruna principiile democratice [i dorin]a de pia]\ liber\, dar nu va înceta s\ caute a dirija procesele într-o singur\ direc]ie: Bugetul, marele st\pîn al destinelor.

694


România va face probabil un alt salt, cum a mai f\cut în istorie, f\r\ s\-[i fi rezolvat problemele fundamentale – problema na]ional\, sistemul democratic autentic [i economia liberal\. Toate aceste probleme vor fi influen]ate de criteriile frumoase, autentice [i verificate în sute de ani de c\tre Occident, dar care apar]in unui alt tip de cultur\. Capacitatea imens\ de adaptare a românilor se va vedea [i acum, dar nu vom fi decît ni[te adapta]i. Cunoscutul om politic de Dreapta, profesorul Emil Tocaci, a constatat în peste 30 de ani de catedr\ capacitatea extraordinar\ a românilor de a asimila, de a înv\]a repede, de a se adapta, dar [i lipsa oric\rei capacit\]i de sintez\. {i, la fel ca în celebra analiz\ a lui Dr\ghicescu, profesorul Tocaci a constatat la miile de studen]i [i absolven]i pe care i-a avut aceea[i problem\ clasic\ a permanentei tranzi]ii: nici un lucru început nu este dus pîn\ la cap\t, cum n-am dus pîn\ la cap\t nici democra]ia, nici dictatura. F\r\ rezolvarea prin voin]\ na]ional\, prin conducere na]ionalist\ echilibrat\ [i realist\, cur\]at\ de orice extreme populiste [i demagogice, f\r\ acordarea dreptului fundamental de ini]iativ\ tuturor cet\]enilor, România viitorului, membr\ în NATO [i UE, va reveni, folosind cuvinte noi [i limbaj de computer, la problemele ei din timpul lui Alexandru Ioan Cuza. În urm\torul volum voi analiza perioada 1990-1999, ar\tînd mecanismele care au determinat îmbr\]i[area de c\tre români a sistemului comunist, dec\derea acestuia [i revolu]ia din decembrie 1989. Inten]ionez s\ analizez apoi, în detaliu, fenomenele distructive pe care le-am repetat în acest „deceniu al libert\]ii anarhice“, de la cazurile de interven]ie a Armatei împotriva popula]iei, la pr\bu[irile bancare, de la marile cazuri de corup]ie, la lovituri de stat, de la nesfîr[ita reform\ economic\, la nesfîr[ita ploconeal\ în fa]a unor Mari Puteri, de la naivit\]ile lui Ion Antonescu, la naivit\]ile lui Emil Constantinescu, de la rolul pozitiv, la rolul negativ al presei, c\utînd s\ ar\t\m [i s\ explic\m nu numai de ce se


695

repet\ aceste fenomene, ci [i „comportamentul“ temelor noastre centrale în acel deceniu: conflictul stat-societate, curentul politic de Dreapta [i influen]a factorului extern oficial sau ocult.

***

Bibliografie selectiv\

Mircea Agapie [i Jita Rotaru, Ion Antonescu. Cariera militar\. Scrisori inedite, Ed. Academiei de Înalte Studii Militare, Bucure[ti, 1993. Ion Agrigoroaiei, România interbelic\, vol. I, Ed. Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza“, Ia[i, 2001. Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Ioan Scurtu, Enciclopedia de istorie a României, Ed. Meronia, Bucure[ti, 2000. Jean Ancel, Contribu]ii la istoria României, Vol. I. Partea întîi. Problema evreiasc\ (1933-1944), Ed. Hasefer, Bucure[ti, 2001. Anghel Andreescu, Octavian Burcin, Neculai Munteanu, Adrian B\lan, Starea de asediu în România modern\, Ed. All, Bucure[ti, 2000. Constantin C. Angelescu, „Unificarea legisla]iei Principatelor Unite Române sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza“ în Cuza vod\ in memoriam, Ia[i, 1973. Constantin Argetoianu, Însemn\ri zilnice, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1997-2002. Constantin Argetoianu, Memorii, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1997. Constantin Argetoianu, Pentru cei de mîine. Amintiri din vremea celor de ieri, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1990-1991. Aristotel, Statul atenian, Ed. Antet, f.a.


697

Alexandru Averescu, Constitu]ionalita, Biblioteca Na]ional\, Serviciul Colec]ii Speciale, Sec]ia Manuscrise, ms 3863. Alexandru Averescu, Uzurparea de la 4 iunie 1927, Ed. Îndreptarea, Bucure[ti, 1929. Constantin Bacalba[a, Bucure[tii de alt\dat\, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1998-2000 (Edi]ie îngrijit\, cu note [i comentarii, de Tiberiu Avramescu). M. Badea, I. Ilincioiu, R\scoala ]\ranilor din România – 1907, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1967. Arthur Baligot de Beyne, Coresponden]a cu Alexandru Ioan Cuza [i Costache Negri, Ed. Junimea, Ia[i, 1986. Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu. Al treilea Om al Axei, Ed. PRO Historia, Bucure[ti, 2001. Alexandru A. Beldiman, O crim\ de stat. R\scoala s\tenilor din prim\vara anului 1888, Bucure[ti, 1889. Dan Berindei, „Fr\mînt\rile or\[ene[ti din noiembrie 1860 în }ara Româneasc\. Tulbur\rile de la Craiova [i Ploie[ti“ în Studii [i articole de istorie, Societatea de {tiin]e Istorice [i Filologice din RPR, Bucure[ti, 1956. Dan Berindei, L’Union des Principautés Roumaines, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, f.a. Dan Berindei, Românii [i Europa în perioadele premodern\ [i modern\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1997. Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. I-IV, Institutul European, Ia[i, 1998. Essad Bey, Histoire du Guépéou, la police secrète de L’ U.R.S.S (1917-1933), Ed. Payot, Paris, 1934.

698


Principesa Martha Bibescu, Dou\ portrete. Ferdinand al României. Anatole France, Ed. Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1930. Martha Bibescu, Jurnal politic (1939-1941), Ed. Politic\, Bucure[ti, 1979. Nicolae Boboc, Motivul premioritic în lumea colindelor, Ed. Facla, Timi[oara, 1985. Cornelia Bodea, 1848 la români, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1998. D. Bodin, Tudor Vladimirescu în Figuri revolu]ionare române, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1937. Constantin Boerescu, Discursuri politice 1866-1891, Ed. Socec, Bucure[ti, 1903. Olimpiu Boito[, Raporturile românilor cu Ledru-Rollin [i radicalii francezi, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1940. Dimitrie Bolintineanu, Opere IX. Biografii istorice, Ed. Minerva, 1987 (Cuza Vod\ [i oamenii s\i. Memoriu istoric. A patra edi]iune). V.L. Bologa, Istoria medicinei universale, Ed. Medical\, Bucure[ti, 1970. Lucia Bor[, Doamna Elena Cuza, Ed. Na]ional\-Ciornei, Bucure[ti, 1940. Raoul Bossy, Amintiri din via]a diplomatic\, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1993. Elisa Br\tianu, Ion I.C. Br\tianu, Memorii involuntare, Ed. Oscar Print, Bucure[ti, 1999.


699

C.I.C. Br\tianu, „Amintiri“ în C .I. C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu, Amintiri. Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992. Gheorghe I. Br\tianu, Cuvinte c\tre români, Bucure[ti, 1942. Ion C. Br\tianu, „Memoriu presentat domnitorului Alexandru Ion I Cuza la prima sa venire în Bucuresci, prin mijlocirea D-lui Dimitrie A. Sturdza, în fevruarie 1859“, publicat în D.A. Sturdza, Cuvînt\ri în memoria lui I.C. Br\tianu, Bucure[ti. Ion C. Br\tianu, „Situa]iunea“, în Românul, nr. 57 din 14/26 mai 1859. Ioan Brezoianu, Vechile institu]iuni ale României, Tip. {tefan Mih\ilescu, Bucure[ti, 1882. F. Brunea-Fox, Ora[ul m\celului, Ed. Hasefer, Bucure[ti, 1997. Marin Bucur, C.A. Rosetti c\tre Maria Rosetti. Coresponden]\, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1988. Ion Bulei, Atunci cînd veacul se n\[tea…, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1990. C.I. Bunescu, Legendele în istoria contimporan\ a României, Ed. Gh. N. Vl\descu [i fiul, Cîmpulung-Muscel, 1927. Gh. Buzatu, Din istoria secret\ a celui de-al doilea r\zboi mondial, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1995. Gheorghe Buzatu, Mare[alul Antonescu, vol. I-II, Ed. B.A.I., Ia[i, 1990. Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia Dreptei române[ti (1927-1941), Ed. FF Press, Bucure[ti, 1996.

700


Gheorghe Buzatu, Români în arhivele Kremlinului, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1996. Al. Candiano-Popescu, Amintiri din via]a-mi, vol. I, Ed. Universul, Bucure[ti, 1944. Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei Br\tianu, vol. II, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1996. Sabina Cantacuzino, Din via]a familiei I.C. Br\tianu (1821-1891), Ed. Universul, Bucure[ti, 1933. I.L. Caragiale, Politice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000. I.L. Caragiale, Publicistic\ [i coresponden]\, Ed. „Grai [i suflet“ – Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1999. N. Carandino, Nop]i albe [i zile negre, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1992. Regele Carol al II-lea al României, Însemn\ri zilnice. 1937-1951, vol. I, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1995, Carol II, Între datorie [i pasiune. Însemn\ri zilnice, vol. I, Ed. Silex, Bucure[ti, 1995. Regele Carol II, În zodia Satanei, Ed. Universitaria, Bucure[ti, 1994. P.P. Carp, Discursuri, (1868-1888), Ed. Socec, Bucure[ti, 1907. Raymond Cartier, Hitler et ses généraux. (Les secrets de la guerre), Ed. Fayard, Paris, 1962. Georges Castellan, Histoire des Balkans, XIV – XX siècle, Ed. Fayard, Paris, 1991.


701

Rodney Castleden, The Concise Encyclopedia of World History, Ed. Parragon, Londra, 1994. Armand C\linescu, Discursuri parlamentare (1926-1933), vol. I-II, Imprimeria Na]ional\, Bucure[ti, 1938 (retip\rite de Ed. Quadrimpex SRL, 1993). Armand C\linescu, Însemn\ri politice (1916-1939), Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1990. George C\linescu, Ion Creang\, Editura Pentru Literatur\, Bucure[ti, 1966. Lt.-col. Constantin C\z\ni[teanu, „Observatorii str\ini despre dezvoltarea armatei române“ în File din istoria militar\ a poporului român, vol. III, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1975. Maurice de la Chatre, Histoire des Papes, Paris, 1898. Ioan Chiper, România [i Germania nazist\, Ed. Elion, Bucure[ti, 2000. Mircea Ciobanu, Convorbiri cu Mihai I al României, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992. {erban Cioculescu, Via]a lui I.L. Caragiale. Caragialiana, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1977. Preot Elia Citterio, „Înv\]\tura spiritual\ a stare]ului Paisie. Radiografia unei ob[ti“ în Românii în reînnoirea isihast\, Ed. Trinitas, Ia[i, 1997. Marcel-Dumitru Ciuc\, Procesul mare[alului Antonescu. Documente, vol. I-III, Ed. Saeculum [i Europa Nova, Bucure[ti, 1995. William Clarke, Averea pierdut\ a ]arilor, Ed. Vivaldi, Bucure[ti, 1997.

702


Gheorghe Cliveti, „Independen]a na]ional\ [i modernizarea institu]iilor române[ti“ în Istoria Partidului Na]ional Liberal, Ed. All, Bucure[ti, 2000. Dr. Ionel Clo[c\, prof. univ. dr. Ioan Suceav\, Dreptul interna]ional umanitar al conflictelor armate. Documente, Ed. {ansa SRL, Bucure[ti, 1993. R\zvan Codrescu, Spiritul Dreptei, Ed. Anastasia, Bucure[ti, 1997. Mihai Cojocariu, Partida na]ional\ [i constituirea statului român (1856-1859), Ed. Universit\]ii „Al. I. Cuza“, Ia[i, 1995. Petru Comarnescu, Jurnal, 1931-1937, Ed. Institutului European, Ia[i, 1994. Radu Com\nescu, Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nou\ viziune asupra istoriei lumii civilizate, vol. I, Ed. Valahia, Bucure[ti, 1991. Radu Com\nescu, Emilian M. Dobrescu, Istoria Franc-Masoneriei (926 –1960), Ed. Tempus, Bucure[ti, 1992. Gen. N.M. Condiescu, Note zilnice (18 oct. 1880-15 ian. 1939), Biblioteca Na]ional\, Serviciul Colec]ii Speciale, Sec]ia Manuscrise, exemplar dactilo, anul 1918, Caietele 4-5. Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1999. Francis Comte, Christian Rakovski (1873-1941). Essai de biographie politique, Tez\ de doctorat, Université de Bordeaux III, 1973.


703

Corneliu Coposu, „Un moment de r\scruce în lupta pentru ap\rarea libert\]ilor democratice din istoria României: Pactul de neagresiune electoral\ al opozi]iei din noiembrie 1937“ în Radiografia Dreptei române[ti, Ed. FF Press, Bucure[ti, 1996. Constantin Corbu, R\scoala ]\ranilor de la 1888, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1978. N. Corivan, „Alegerea ca domn a lui Al.I. Cuza“ în Cuza Vod\ in memoriam, Ia[i, 1970. Neagu Cosma, Culisele Palatului Regal. Un aventurier pe Tron – Carol al II-lea (1930-1940), Ed. Globus, Bucure[ti, 1990. Neagu Cosma, dr. Dumitru Marinescu, Fapte din umbr\, vol. I-IV, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1980. Nichifor Crainic, Germania [i Italia în scrisul meu de la 1932 încoace, Ed. Georgescu Delafras, Bucure[ti, 1941. Ion Cristoiu, „Adev\rul pentru totdeauna pierdut“ în Flac\ra lui Adrian P\unescu, nr. 1/6 septembrie 2001. George Crowder, Anarhismul, Ed. Antet, Bucure[ti, 1997. Ap. Dascalakis, Rhigas Velestinlis, la revolution française et les preludes de l’indépendence hellénique, Paris, 1937. Barbu Delavrancea, Patria [i patriotismul, Ed. Socec, Bucure[ti, 1924 (Edi]ia Octav Minar). Cella Delavrancea, Dintr-un secol de via]\, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1988. Dennis Deletant, Studies in Romanian History, Ed. Enciclopedic\, Bucharest, 1991.

704


C. Dobrogeanu-Gherea, Neoiob\gia. Studiu economic-sociologic al problemei noastre agrare, Ed. Universala, Bucure[ti, 1910. F. Dölger, Rom in der Gedankenwelt der Byzantiner, Ettal, 1953. Radu Dragnea, Mihail Kog\lniceanu, Bucure[ti, 1926. Silviu Dragomir, Avram Iancu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1968. Toma Dragu, Partidul Liberal [i Chestia ]\r\neasc\. Dest\inuirile unui fost magistrat în Afacerea Kog\lniceanu, Ed. Dimitrie C. Ionescu, Bucure[ti, 1908. François-Georges Dreyfus, Le IIIe Reich, Ed. de Fallois, Paris, 1998. I.G. Duca, Memorii, vol. I-IV, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1994. I.G. Duca, Portrete [i amintiri, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1932. Lavinia-Dacia Dumitra[cu, „Un moment al luptei politice din România: Ia[i, 8 noiembrie 1940“ în Radiografia Dreptei române[ti, Ed. FF Press, Bucure[ti, 1996. Colonel dr. Alesandru Du]u, Florica Dobre, „Opozi]ie sau conflict?“, în Revista de istorie militar\, nr. 1/1996. Gheorghe Duzinchevici, Beizade Grigore Sturdza [i polonii (leg\turi polone-române în anii 1858-1859), Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1941. Gh. Duzinchevici, Un agent francmason în Moldova la 1858, publicat în bro[ur\ ca extras din Revista Critic\, Ia[i, 1939.


705

Gh. Duzinchevici, Un document sur l’émeute de Ploe[ti (8-20 aout 1870), Ed. Datina Româneasc\ – V\lenii de Munte (Roumanie), 1937. Mircea Eliade, Memorii (1907-1960), vol. I-II, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1997. Mircea Eliade, Textele „legionare“ [i despre „românism“, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001 (edi]ie îngrijit\ de Mircea Handoca). M. Eminescu, Opera politic\, Ed. Publistar, Bucure[ti, 1999. Julius Evola, Metafizica sexului, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1994. Albert Falcionelli, Les societes secretes italiennes. Les Carbonari – La Camorra. La Mafia, Ed. Payot, Paris ,1936. Nicolae Filipescu, Discursuri politice (1888-1901), vol. I-II, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1912. Ioan C. Filitti, Fr\mînt\ri politice [i sociale în Principatele Române de la 1821 la 1828, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1932. George Fotino, Discursurile lui Ion I. C. Br\tianu, (1903-1909), Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1933. Augustus Franzen, Remigius Baumer, Istoria papilor, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucure[ti, 1996. Nicoleta Franck, O înfrîngere în victorie, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992. David Britton Funderburk, Politica Marii Britanii fa]\ de România (1938-1940), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti,1983.

706


Funk-Brentano, Fran]a de alt\dat\, Ed. Contemporan\, Bucure[ti, 1944. François Furet, Reflec]ii asupra Revolu]iei Franceze, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992. François Furet, Ernst Nolte, Fascism [i comunism, Ed. Univers, Bucure[ti, 2000. Grigore Gafencu, Însemn\ri politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991. C. Gane, P.P. Carp [i locul s\u în istoria politic\ a ]\rii, vol. I- II, Ed. Universu, Bucure[ti, 1936. Alexandru Gârnea]\, Adev\rata istorie a unei monarhii. Familia Hohenzollern, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, f.a. Leopold Genicot, Le De Regno: speculation ou realisme?, Katholieke Universiteit Leuven, Instituut voor Middeleeuwse Studies,1976, partea I. Maria Georgescu, „Alexandru Ioan Cuza, domnul Unirii [i al Reformelor“ în Revista de Istorie Militar\, nr.1(59)/2000. Maria Georgescu, „Politica militar\ a guvern\rii liberale din anii 1867-1868“ în File din istoria militar\ a poporului român, vol. III, Editura Militar\, 1975. Gen. Ion Gheorghe, Un dictator nefericit: Mare[alul Antonescu, Ed. Machiavelli, Bucure[ti, 1996. Ion Ghica, Amintiri din pribegia dup\ 1848, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1940, („Mersul revolu]iei din Muntenia [i atitudinea Marilor Puteri. N. B\lcescu despre revolu]ie“). Constantin C. Giurescu, Amintiri, vol. I, Ed. Sport-Turism, Bucure[ti, 1976.


707

Constantin C. Giurescu, Amintiri, Ed. All, Bucure[ti, 2000. C.C. Giurescu, Ion C. Br\tianu. Acte [i cuvînt\ri, (1 mai 187730 aprilie 1878), Ed. Cartea româneasc\, Bucure[ti, 1930. Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri [i pîn\ ast\zi, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1971. Constantin C. Giurescu, Via]a [i opera lui Cuza Vod\, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1966. Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae R\descu, Ed. All, Bucure[ti, 1996. Dinu C. Giurescu, România în al doilea r\zboi mondial (1939-1945), Ed. All, Bucure[ti, 1999. Octavian Goga, Mustul care fierbe, Ed. Imprimeriilor Statului, Bucure[ti, 1927. Iordache Golescu, Scrieri alese (Prescurt\ însemnare d\ turburarea }\rii Rumâne[ti, ce s-a întîmplat la leat 1821, mart, dup\ moartea lui Aleco vod\ {u]u), Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1990. Emanoil Hagi-Mosco, Bucure[ti. Amintirile unui ora[, Ed. Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 1995. C. Hamangiu, Codex Romaniae, Ed. Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1926. Brigitte Hamann, Viena lui Hitler. Anii de ucenicie ai unui dictator, Ed. Vivaldi, Bucure[ti 2000. Petre V. Hane[, M. Kog\lniceanu. Scrisori din exil, Ed. Societatea Prietenii Istoriei Literare, Bucure[ti, 1934.

708


Spiru Haret, Chestia ]\r\neasc\, Ed. Carol Goebl, Bucure[ti, 1905. Armin Heinen, Legiunea „Arhanghelului Mihail“. O contribu]ie la problema fascismului interna]ional, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999. Joe Heydecker, Johannes Leeb, Procesul de la Nürnberg, Ed. Orizonturi, Bucure[ti, 1990. Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol [i Mare[alul Antonescu. Rela]iile germano-române (1938-1944), Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1994. Adolf Hitler, Mein Kampf, vol. I-II, Ed. BELADI, 1997. Keith Hitchins, România 1866-1947, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996. R. Holtzmann, Geschichte der sächsischen Kaizerzeit (900-1024), Darmstadt, 1961. Jean D’Hospital, Trois papes au tournant de l’ Histoire. Pius XII – Ioan XXIII – Paul VI, Ed. Académique Perrin, Paris, 1969. Ioan Hudi]\, Jurnal politic (1 ianuarie 1940-6 septembrie 1940), Ed. Institutului European, Ia[i, 1998. Ioan Hudi]\, Jurnal politic (1 ianuarie 1944-24 august 1944), Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1997. K. Hurmuzaki, Kandidatura Prin]ului Grigorie Sturdza, Tipografia Buciumului Român, Ia[i, 1858. Grigore N. Iona[cu, Dup\ 45 de ani. Mi[carea separatist\ din Ia[i, Ed. Întîia tipolitografie P.M. Pestemalgioglu, Br\ila, 1911.


709

Take Ionescu, Amintiri, Ed. Socec, Bucure[ti ’922. Anastasie Iordache, Gole[tii. Locul [i rolul lor în istoria României, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1979. Nicolae Iorga, „Cuget\tori români de acum o sut\ de ani. Trei conservatori în epoca de unire [i consolidare“, Monitorul Oficial Bucure[ti, 1939, în Analele Academiei Române. Memoriile Sec]iunii Istorice, Seria III, Tomul XXI, Mem. 21. Nicolae Iorga, „Despre revolu]ia dela 1848 în Moldova“ în Academia Român\. Memoriile Sec]iunii Istorice. Seria III, Tomul XX, Mem. 2, Ed. Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1938. N. Iorga, Doi ani de Restaura]ie, Ed. Datina Româneasc\, V\lenii de Munte, 1932. Nicolae Iorga, „Doctrina na]ionalist\“ în Doctrinele partidelor politice, Institutul Social Român, Ed. Cultura na]ional\, Bucure[ti, 1923. N. Iorga, Hotare [i spa]ii na]ionale. Afirmarea vitalit\]ii române[ti, Ed. Porto-Franco, Gala]i, 1996. Nicolae Iorga, Istoria românilor. Monarhii, Bucure[ti f.a. Nicolae Iorga, „Istoricul Constitu]iei române[ti“ în Constitu]ia din 1923 în dezbaterea contemporanilor, Ed. Hmanitas, 1990. Nicolae Iorga, Supt trei regi. Istoria unei lupte pentru un ideal moral [i na]ional, Ed. PRO, Bucure[ti, 1999. Nicolae Iorga, O via]\ de om a[a cum a fost, Ed. Minerva, 1972. N. Iorga, Istoria unei legende: Iuliu Maniu, Ed. Datina Româneasc\, V\lenii de Munte, 1934.

710


Nicolae Iorga, Politica extern\ a regelui Carol I. Lec]ii ]inute la Universitatea din Bucure[ti, Ed. Carol Gobl, Bucure[ti, 1916. N. Iorga, Ultimele, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1978. G.D. Iscru, Revolu]ia român\ din 1848-1849, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1988. Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Ed. Tipocart, Bra[ov, 1995. Barbu Katargiu, Discursuri parlamentare (1859-1862 iunie 8), Ed. Minerva, 1914. Ian Kershaw, Hitler. Ascensiunea la Putere (Între trecut [i viitor), Ed. Antet, 1991. Dr. Hans Kochler, „Ethical Aspects of Sanctions in International Law“ în Review of International Affairs, Belgrad, 1995. Vasile M. Kog\lniceanu, Un cuvînt asupra învoielilor agricole, Ed. Dimitrie C. Ionescu, Bucure[ti, 1907. Vasile M. Kog\lniceanu, C\tre s\teni, Ed. Goebl, Bucure[ti, 1906. Vasile M. Kog\lniceanu, Istoricul chestiunei ]\r\ne[ti, Ed. Carl Goebl, Bucure[ti, 1907 (edi]ia a II-a). Vasile M. Kog\lniceanu, Acte relative la 2 mai 1864, Bucure[ti, 1894. P.A. Kropotkin, Amintirile unui r\zvr\tit, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1969. Joachim von Kürenberg, Carol al II-lea [i Doamna Lupescu, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 2000.


711

Simona Lahovary, Mémoires, vol. I, p. 79, Biblioteca Na]ional\, Serviciul Colec]ii Speciale, Sec]ia Manuscrise, MS. 11 230. Alex. Lapedatu, „Austria [i lovitura de stat dela 2/14 mai 1864“ în Analele Academiei române; Memoriile sec]iunii Istorice, Seria III, Tomul XXVIII, Mem. 5, Ed. Monitorul Oficial [i Imprimeriile statului, Bucure[ti, 1946, p. 61. Alex. Lapedatu, „Ion Câmpineanu“ în Figuri revolu]ionare române, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1937. Alex. Lapedatu, „În jurul asasin\rii lui Barbu Catargiu“, Academia Român\. Memoriile Sec]iunii istorice, Seria III, Tomul XIV, Mem.7. Alex. Lapedatu, „Preludiile c\derii lui Cuza-Vod\“ în Analele Academiei Române. Memoriile Sec]iunii Istorice, Seria III, Tomul XXV, Mem. 25, Ed. Monitorul Oficial [i Imprimeriile Statului, Bucure[ti, 1943. Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. II, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1988. Radu Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994. Arthur Gould Lee, Coroana contra secera [i ciocanul. Povestea regelui Mihai al României, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1998. Arthur Gould Lee, Elena, Regina-mam\ a României, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2000. Leonida Loghin, Mari Conferin]e Interna]ionale (1939-1945), Ed. Politic\, Bucure[ti, 1989.

712


Stefan Logigan, Rumäniens Eisene Garde. Ein Legionär erinnert sich, Ed. Universitas, München, 1996. Vasile Lovinescu, Al patrulea hagialîc. Exegez\ nocturn\ a Crailor de Curtea-Veche, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1981. E. Lovinescu, Istoria civiliza]iei române moderne, vol. I-III, Ed. Ancora, Bucure[ti, 1924. Corneliu Mihail Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, România în jocul Marilor Puteri (1939-1940), Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2000. Ioan Lupa[, Istoria unirii românilor, Ed. Funda]ei Culturale Regale „Principele Carol“, Bucure[ti, 1937. Niccolo Machiavelli, Arta r\zboiului, Ed. Antet, Bucure[ti, 1999. V.N. Madgearu, Agrarianism, capitalism, imperialism. Contribu]iuni la studiul evolu]iei sociale române[ti, Ed. Institutului de Arte Grafice „Bucovina“, Bucure[ti, 1936. Titu Maiorescu, Istoria politic\ a României sub domnia lui Carol I, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1994. Curzio Malaparte, Tehnica loviturii de stat, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1996. Ion Mamina, Consilii de Coroan\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1997. Ion Mamina, Monarhia constitu]ional\ în România. Enciclopedie politic\ (1866-1938), Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2000.


713

Prof. senator Badea Mangâru, România sub Vod\ Cuza, regii Carol I [i Ferdinand I, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti. 1932. Grigore V. Maniu, „Procesul Memorandului, coresponden]\ special\ a ziarului Dreptul din 25 aprilie – 12 mai 1894“ în Veac vechi, veac nou, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1985. Mihail Manoilescu, Rostul [i destinul burgheziei române[ti, Ed. Cugetarea, Bucure[ti, 1942. Alexandru Marcu, Conspiratori [i conspira]ii în epoca rena[terii politice a României (1848-1877), Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1930. Al. Marghiloman, „Doctrina conservatoare“ în Doctrinele partidelor politice, Ed. Cultura Na]ional\, Bucure[ti, 1923. Alexandru Marghiloman, Note politice (1897-1924), Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1927. Maria, Regina României, Povestea vie]ii mele, vol. I-III, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1991. Paul Marion, Leur combat, Ed. Arthème Fayard, Paris, 1940. Karl Marx, Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1998. Virgil M\gureanu, Studii de sociologie politic\, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1997. Roy Medvedev, Despre Stalin [i stalinism, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991. Simion Mehedin]i, C\tre noua genera]ie. Biserica – [coala – Armata – Tineretul, Ed. Socec, Bucure[ti, 1923.

714


Memoriile principelui Nicolae {u]u, Ed. Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 1997. Memoriile regelui Carol I al României, de un martor ocular, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1993. Paul Mihail, Jurnal (1940-1944), Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999. Dr. {erban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu, altceva decît Horia Sima, Vol. I-II, Biblioteca „Învierea“ nr. 7, Bucure[ti, 1996. Roger Mucchielli, La Subversion, Ed. Bordas, Paris, 1971. Nicolae Murgu, Paul {tef\nescu, Mugur Is\rescu, Afaceri [i c\deri financiare în lumea capitalului, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1979. Mircea Mu[at, Ion Ardeleanu, De la statul geto-dac la statul român unitar, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983. Mircea Mu[at, Ion Ardeleanu, România dup\ Marea Unire, vol. 2, Partea I (1918-1933), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1986. Claudio Mutti, Mircea Eliade, Legiunea [i noua Inchizi]ie, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001. Stelian Neagoe, Cazul Barbu Catargiu, o crim\ politic\ perfect\, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1992. Stelian Neagoe, Istoria politic\ a României (1944-1947), Ed. Noua Alternativ\, Bucure[ti, 1996. Gen. mr. ing. Gheorghe Negrescu, Din amintirile unui vechi aviator, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1977.


715

Horia Nestorescu-B\lce[ti, Ordinul Masonic Român, Ed. {ansa Srl, Bucure[ti, 1993. Raymund Netzhammer, Bischof in Rumanien vol. I-II, Verlag Sudostdeutsches Kulturwerk, München, 1995. Prin]ul Nicolae de Hohenzollern, În umbra Coroanei României, Ed. Moldova, Ia[i, 1991. Ion Nistor, Din coresponden]a familiei Ion C. Br\tianu (1859-1883), Imprimeriile „Independen]a“, Bucure[ti, 1933. Ion I. Nistor, „Rela]iile principilor Caragheorghe [i Milo[ Obrenovic cu ]ara Româneasc\“, în Analele Academiei Române, Memoriile Sec]iunii Istorice. Seria III, Tomul XXVII, Mem. 12, Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1945. Alexandru Odobescu, Istoria archeologiei, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1961. Z. Ornea, S\m\n\torismul, Ed. Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 1998. Z. Ornea, Via]a lui C. Stere, vol.1-2, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1989. Acad. Andrei O]etea, Tudor Vladimirescu [i revolu]ia din 1821, Ed. {tiin]ific\, Bucure[ti, 1971. Bruce Page, David Leitch, Phillip Knightley, Philby, the Spy Who Betrayed a Generation, Sphere Books Limited, London, 1982. Preot {tefan Palaghi]\, Garda de Fier spre reînvierea României, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1993. Alexandru Paleologu, Treptele Româneasc\, Bucure[ti, 1978.

lumii,

Ed.

Cartea

716


Petre Pandrea, Garda de Fier, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001. Petre Pandrea, Helvetizarea României, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001. George Panu, Amintiri de la „Junimea“ din Ia[i, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1998. Ovidiu Papadima, Literatura popular\ român\, Editura pentru Literatur\, Bucure[ti, 1968. Constantin Papanace, Evoc\ri, Ed. Buna Vestire, 1997. {tefan Pascu, Avram Iancu, Ed. Meridiane, Bucure[ti, 1972. Paul al României, Carol al II-lea, Rege al României, Ed. Holding Reporter, Bucure[ti, 1991. Preot prof. dr. Mircea P\curariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Ed. Episcopiei Dun\rii de Jos, Gala]i, 1996. Paul P\lt\nea, Via]a lui Costache Negri, Ed. Junimea, Ia[i,1985. Lucre]iu P\tr\[canu, Sub trei dictaturi, Ed. Forum, Bucure[ti, 1945. Vasile Pârvan, Idei [i forme istorice, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1920. Mihai Pelin, Iluziile lui Iuliu Maniu, Ed. Viitorul Românesc, Bucure[ti, 2000. Gabriel Perreux, Amorurile principelui Carol de Hohenzollern, Ed. Omnes, Bucure[ti, 1991. Toma Petrescu, Conspira]ia lojilor, Ed. Sfarm\-Piatr\, Bucure[ti, 1941.


717

Const.-Titel Petrescu, Socialismul în România (1835-6 septembrie 1940), Biblioteca Socialist\, Bucure[ti, f.a. I. Petrovici, „În jurul unui aforism al lui Titu Maiorescu“, Analele Academiei Române. Memoriile Sec]iunii Literare. Seria III, Tomul XVI, Mem. 3, Ed. Monitorul Oficial Bucure[ti, 1947. Richard Pipes, Scurt\ istorie a revolu]iei ruse, Ed. Humanitas, Bucure[ti,1998. Gh. Platon, „Ecoul interna]ional al unirii Principatelor Române“ în Cuza Vod\ in memoriam, Institutul de Istorie [i Arheologie, Ia[i, 1973. Gh. Platon, Istoria modern\ a României, Ed. Didactic\ [i Pedagogic\, Bucure[ti, 1985. Gh. Platon, V. Russu, Gh. Iacob, V. Cristian, I. Agrigoroaiei, Cum s-a înf\ptuit România modern\, Ed. Universit\]ii „Al.I. Cuza“, Ia[i, 1993. Gh. Platon, „Societatea româneasc\ între medieval [i modern“ în Cum s-a înf\ptuit România modern\, Ed. Universit\]ii „Al.I. Cuza“, Ia[i, 1993. ~.P.S. Antonie Pl\m\deal\, Contribu]ii istorice privind perioada 1918-1939. Elie Miron Cristea, documente, însemn\ri [i corsponden]e, cap. „Însemn\ri personale“, Sibiu, 1987. Mihail Polihroniade [i Alexandru-Christian Tell, Domnia lui Carol I, vol. I (1866-1877), Ed. Vremea, 1937. Grigore Traian Pop, Mi[carea legionar\, idealul izb\virii [i realitatea dezastrului, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999.

718


Pompiliu Pop-Mure[an, Adev\rul despre Iuliu Maniu, Bucure[ti, 1946. Mihail Popescu, Documente inedite privitoare la Istoria Transilvaniei între 1848-1859 din actele Arhivei de Stat a Ministerului de Interne [i Justi]ie dela Viena, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1929. Dr. {t. Popescu-Filutza, Tragedia ]\r\nismului, Ed. Voin]a Prahovei, Ploie[ti, 1935. Ion Popescu-Sireteanu, Limb\ [i cultur\ popular\, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983. Aurel C. Popovici, Na]ionalism sau democra]ie, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1910. Dumitru Popovici, „Educa]ia na]ional\“ în Investigarea na]iunilor. Aspecte teoretice [i metodologice, Ed. Licorna, Bucure[ti, 1998. Tiberiul Puiu, Ucraina [i ucrainenii, Ed. Mustang, Bucure[ti, 1999. Rolf Pusch, Gerhard Stelzer, Diploma]i germani la Bucure[ti, Ed. All, Bucure[ti, 2001. Paul D. Quinlan, Regele playboy. Carol al II-lea de România, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2001. Mircea T. Radu, 1821. Tudor Vladimirescu [i revolu]ia din }ara Româneasc\, Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1978. C. R\dulescu-Motru, M\rturisiri, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1990. C. R\dulescu-Motru, Psihologia poporului român, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1999.


Lucre]ia R\dulescu-Prav\tz, Activitatea lui Kog\lniceanu pîn\ la 1866, vol. I-II, Ia[i, 1913.

719

Mihail

{erban R\dulescu-Zoner, coordonator, Gheorghe Cliveti, Gheorghe Oni[oru, Dumitru {andru, Apostol Stan, Istoria Partidului Na]ional Liberal, Ed. All, Bucure[ti, 2000. Constant R\utu, Eugeniu Carada. Omul [i opera, Ed. Ramuri, Craiova, 1940. Mihnea Romalo, România în al doilea r\zboi mondial (1941-1945), Ed. Vestala, Bucure[ti, 2001. Mihail Gr. Roma[canu, Eugeniu Carada (1836-1910 Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1937. D. Rosenzweig, „Al doilea imperiu în Fran]a“ în Manual de istorie universal\ modern\, Universitatea Bucure[ti, 1972, vol. II, partea I. C.A. Rosetti, Jurnalul meu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1974. Radu Rosetti, Pentru ce s-au r\sculat ]\ranii, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1987. Radu R. Rosetti, Pagini de jurnal, Ed. Adev\rul, Bucure[ti, 1993. Gen. Radu Rosetti, „Garda Na]ional\. Scurt istoric. Rostul ei în r\zboiul din 1877-1878“, `n Analele Academiei Române.Memoriile Sec]iunii Istorice, Seria III, Tomul XXV, Mem. 10, Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1943. Gen. Radu R. Rosetti, M\rturisiri (1914 -1919), Ed. Modelism, Bucure[ti, 1997.

720


D. Russo, Studii istorice greco-române, vol. I-II, Editura pentru Literatur\ [i Art\ a Funda]iei Carol II, Bucure[ti, 1939. V. Russu, „Monstruoasa coali]ie [i detronarea lui Al.I. Cuza“ în Cuza Vod\ in memoriam, Ed. Junimea, Ia[i, 1973. Ion Rusu-Abrudeanu, Miron Cristea, Bucure[ti, 1929. Ion Rusu-Abrudeanu, România [i r\zboiul mondial, Ed. Socec, Bucure[ti, 1921. Al. Gh. Savu, Sistemul partidelor politice din România (1919-1940), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1976. Dr. Gheorghe Sbârn\, Parlamentul [i politica extern\ a României (1919 – 1940), Ed. Sylvi, Bucure[ti, 2000. Ioan Scurtu, Din via]a politic\ a României (1926-1947). Studiu critic privind istoria Partidului Na]ional-}\r\nesc, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1983. Ioan Scurtu, Ion I.C. Br\tianu. Activitatea politic\, Ed. Muzeion, Bucure[ti, 1992. Ioan Scurtu, Iuliu Maniu. Activitatea politic\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1995. Ioan Scurtu, Ion Bulei, Democra]ia la Români (1866-1938), Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1990. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX (1918-1948), Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999. Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996.


721

Romulus Sei[anu, Principiul na]ionalit\]ilor, Ed. Universul, Bucure[ti, 1935. Duiliu Sfin]escu, Din luptele tineretului român, 1919-1939 (culegere de texte), Ed. Buna Vestire, Bucure[ti, 1993. Dan Simonescu, Literatura româneasc\ de ceremonial, Funda]ia Regele Carol I, Bucure[ti, 1939. Victor Sl\vescu, „Coresponden]a lui Ion Ghica cu Dimitrie Sturdza (1860-1880)“, `n Analele Academiei Române, Memoriile Sec]iunii Istorice, Seria III, Tomul XXV, Mem. 28, Ed. Monitorul Oficial, Bucure[ti, 1943. Victor Sl\vescu, „Scrisori inedite ale lui Barbu Catargiu. Ianuarie-octombrie 1861“, extras din revista Arhiva româneasc\, tom.VII, Bucure[ti, 1941. George Sofronie, Tratatul de la Lateran (11 februarie 1929) [i statutul interna]ional al Papalit\]ii, Tipografia [i Litografia Româneasc\, Oradea, 1930. Emilia Sonea, Gavril\ Sonea, Via]a economic\ [i politic\ a României (1933-1938), Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1978. I.V. Stalin, Opere, vol. II (1907-1913), Ed. P.M.R., Bucure[ti, 1949. Apostol Stan, Ion C. Br\tianu [i liberalismul român, Ed. Globus, Bucure[ti, 1993. Apostol Stan, Grup\ri [i curente politice în România între Unire [i Independen]\ (1859-1877), Ed. {tiiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1979.

722


Apostol Stan, Ion Mihalache. Destinul unei vie]i, Ed. Saeculum I.O., Bucure[ti, 1999. Valeriu Stan, „Enigma unui atentat: moartea lui Barbu Catargiu“ în Magazin istoric nr. 2 (35) februarie 1970. Dumitru St\niloae, Reflec]ii despre spiritualitatea poporului român, Ed. Elion, Bucure[ti, 2001. Nicolae Stoicescu, Dionisie Eclesiarhul. Hronograf 1764-1815, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1987. Otto Strasser, Hitler et moi, Ed. Bernard Grasset, Paris, 1940. Eugen Str\u]iu, C\m\[i verzi, stindarde ro[ii. Pagini din trecutul rela]iilor româno-evreie[ti, Ed. Continent, Sibiu, 1996. Flor Strejnicu, Cre[tinismul Mi[c\rii legionare, Ed. Imago, Sibiu, 2001. Dimitrie A. Sturdza, Cuvînt\ri în memoria lui Ion C. Br\tianu, vol I, Bucure[ti, f.a. Dimitrie A. Sturdza, Domnia regelui Carol I. Fapte – Cuvînt\ri – Documente, Tom I, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1906. Mihai Dim. Sturdza, „Junimea societate secret\“ în revista Ethos nr. 1, Paris, 1973. Mihai Dimitri Sturdza, „La Russie et la desunion des Principautes Roumaines. 1864-1866“, École Pratique des Hautes Études-Sorbonne, Cahiers du Monde Russe et Sovietique, Volume XII, 3e Cahier, Ed. Mouton et Co, Paris, 1971.


723

Tad Szulc, The Secret Alliance. The Extraordinary Story of the Rescue of the Jews since World War II, Ed. MacMillan, London, 1992. Pamfil {eicaru, Istoria Partidelor Na]ional, }\r\nist [i Na]ional-}\r\nist, Ed. Victor Frunz\, Bucure[ti, 2000. Preot prof. dr. Niculae {erb\nescu, prof. dr. Nicolae Stoicescu, Mircea cel Mare (1386-1418), Ed. Institutului Biblic [i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure[ti, 1987. Paul {tef\nescu, Asasinatele politice în istoria României, Ed. Vestala, Bucure[ti, 2000. Genevieve Tabouis, Dou\zeci de ani de tensiune diplomatic\, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1965. Prof. Gh. Ta[c\, „Domnia Regelui Carol I. Organizarea economic\“ în 5 conferin]e ]inute la Universitatea Liber\ în anul 1940, Imprimeriile „Independen]a“, Bucure[ti, 1941. Gr. T\u[an [i prof. Gh. Laz\r, Ion C. Br\tianu, Imprimeriile „Independen]a“, 1937. R\zvan Theodorescu, Despre prima modernitate a românilor. (Discurs de recep]ie), Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 2001. Nicolae Titulescu, Documente confiden]iale, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1992. Cristian Troncot\, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete române[ti. Memorii (1916-1944), Ed. Roza Vînturilor [i Ed. R.A.I., Bucure[ti, 1994.

724


Cristian Troncot\, „Între 20-25 ianuarie va izbucni o revolu]ie în }ara Româneasc\“ în Magazin istoric nr. 1/1994. Gheorghe }i]eica, „Structura materiei. Teoriile vechi“, Revista Natura, Anul XXI, 15 ianuarie 1932. Cristian Troncot\, Mihail Moruzov [i Serviciul Secret de Informa]ii al Armatei Române, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 1997. Cristian Troncot\, Istoria Serviciilor Secrete române[ti. De la Cuza la Ceau[escu, Ed. „Ion Cristoiu“, Bucure[ti, 1999. Pavel }ugui, Istoria [i limba român\ în vremea lui Gheorghiu-Dej. Memoriile unui fost [ef de Sec]ie a CC al PMR, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 1999. Petre }urlea, Partidul Na]ional Liberal-T\t\rescu, Ed. Libra, Bucure[ti, 2001. I.G. Valentineanu, Adev\rul asupra uciderii lui Barbu Catargiu, Tipo-litografia Eduard Wiegard et. Co, Bucure[ti, 1896. I.G.Valentineanu, Din memoriile mele (o pagin\ de istorie modern\). Alegerea, detronarea [i înmormîntarea lui CuzaVod\ – 1859, 1866, 1873, Tipografia Modern\ Gr. Luis, Bucuresci, 1898. Liviu V\lena[, Mare[alul Antonescu [i frontul secret. Convorbiri cu Gheorghe Barbul, Ed. Vremea, Bucure[ti, 2001. Edmond Vermeil, Doctrinaires de la révolution allemande (1918-1938), Ed. Fernand Sorlot, Paris, 1938. Emil Vîrtosu, M\rturii noi din via]a lui Tudor Vladimirescu, Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1941.


725

Gelu Voican Voiculescu, „T\sl\uanu, contemporanul nostru“, studiu introductiv la Octavian C. T\sl\uanu, Obsesia european\, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1996. Gioacchino Volpe, Istoria mi[c\rii fasciste, Ed. Novissima, Roma, 1940. Mircea Vulc\nescu, Nae Ionescu, a[a cum l-am cunoscut, Ed. Humanitas, Bucure[ti 1992. Romulus Vulc\nescu, Mitologie român\, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1985. Eugen Weber, „România“, în Dreapta european\. Profil istoric, Ed. Minerva, Bucure[ti, 1995. Teodor Wexler, Mihaela Popov, Anchete [i procese uitate (1945-1960), vol. I-II, Ed. Funda]iei W. Filderman, Bucure[ti, 2001. Richard Wurmbrand, Marx [i satan, Ed. Stephanus, Bucure[ti, 1994. Constantin Xeni, Take Ionescu, Ed. Profil, Bucure[ti, 1999. A.D. Xenopol, Istoria partidelor politice în România, Ed. Albert Baer, Bucure[ti, 1910. A.D. Xenopol, Nicolae Kretzulescu. Via]a [i faptele lui (1812-1900), Ed. Socec, Bucure[ti, 1915. Dan Zamfirescu, Regele [i Mare[alul, Ed. Roza Vînturilor, Bucure[ti, 1994. G. Zane, „Probleme de economie financiar\ în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza“ în Cuza Vod\ - in memoriam, Ed. Junimea, Ia[i, 1976.

726


Corneliu Zelea Codreanu, „P\[ind în via]\“ în Din luptele tineretului român (1919-1939), Ed. Funda]iei Buna Vestire, Bucure[ti, 1993. Corneliu Zelea-Codreanu, Pentru legionari, Ed. Scara, Bucure[ti, 1999. {tefan Zeletin, Burghezia român\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1997.

Lucr\ri de sintez\ [i cu autor colectiv Antonescu-Hitler. Coresponden]\ [i întîlniri inedite (19401944), vol. I, Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991, Antonescu. Mare[alul României [i r\zboaiele de reîntregire, Ed. Nagard, Cannaregio Vene]ia, 1988. C.I.C. Br\tianu, Carol II, Ion Antonescu. Amintiri. Documente. Coresponden]\, Ed. Forum, Bucure[ti, 1992. Cine a fost Armand C\linescu; m\rturii, Ed. Presa Na]ional\, Bucure[ti, 1992. Colec]ia general Tell, Arhiva Muzeului Militar Bucure[ti, Div. III 52, dosar „A“. Constitu]ia din 1923 în dezbaterea contemporanilor, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1990. Din coresponden]a familiei Ion C. Br\tianu (1887-1888), vol. III, Ed. Independen]a, Bucure[ti, 1934. Din scrierile [i cuvînt\rile lui Ion C. Br\tianu. Lupta pentru rede[teptarea na]ional\, Ed. Imprimeriile „Independen]a“, Bucure[ti, 1921.


727

Documente privind domnia lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1861), Ed. Academiei Române, 1989. Domnia regelui Carol I. 5 conferin]e ]inute la Universitatea Liber\ în anul 1940, Ed. „Imprimeriile Independen]a“, Bucure[ti, 1941. Dosar Horia Sima (1940-1946), Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 2000. Ion Antonescu [i „Garda de Fier“, Ed. Rom-Edition, Tîrgu-Mure[, 1991. (Sub acest titlu a fost publicat primul volum din Pe marginea pr\pastiei, cu note [i comentarii de Serafim Duicu.) Istoria Parlamentului [i a vie]ii parlamentare din România pîn\ la 1918, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1983. Iuliu Maniu în fa]a istoriei, Ed. Gândirea Româneasc\, Bucure[ti, 1993. Marea r\scoal\ a ]\ranilor din 1907, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 1987. Pe marginea pr\pastiei, 21-23 ianuarie 1941, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1992. Problema evreiasc\, Stenogramele Consiliului de Mini[tri, Ed. Hasefer, Bucure[ti. R\scoala ]\ranilor din 1907, Editura de Stat, vol. I-III, Bucure[ti, 1948. Rela]iile româno-sovietice. Documente vol. I (1917-1934), Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1999. România în anii celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. I-II, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1989.

728


Românii la 1859 – Unirea Principatelor Române în con[tiin]a european\, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1984. Stenogramele [edin]elor Consiliului de Mini[tri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. I, Arhivele Na]ionale ale României, Bucure[ti, 1997, p. 1 (edi]ie întocmit\ de Marcel-Dumitru Ciuc\, Aurelian Teodorescu [i Bogdan Florin Popovici). Veac vechi, veac nou. M\rturii, Ed. Eminescu, Bucure[ti, 1985. Viea]a [i opera lui Vintil\ I.C. Br\tianu, Imprimeriile „Independen]a“, Bucure[ti, 1936, (A[ez\mîntul Cultural Ion C. Br\tianu, XXXII). 23 august 1944 în arhivele comuniste, Ed. Majadahonda, Bucure[ti, 2000.

Alex Mihai Stoenescu - Istoria Loviturilor de Stat Vol 3

Recommend Documents