alex-mihai-stoenescu-istoria-loviturilor-de-stat-in-romania-vol-4

biblioteca rao

ALEX MIHAI STOENESCU

ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA vol. 4, partea a II-a

„Revolu]ia din decembrie 1989“ – o tragedie româneasc\

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României STOENESCU, ALEX MIHAI Istoria loviturilor de stat `n România: 1821-1999 Alex Mihai Stoenescu. - Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2001 4 vol. ISBN 973-8077-27-3 Vol. 4. Partea a II-a: „Revolu]ia din decembrie 1989“ - o tragedie româneasc\. Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005. ISBN 973-576-791-0 323.276(498)“1821/1999“ 94(498)“1821/1999“

RAO International Publishing Company Grupul Editorial RAO Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, România ALEX MIHAI STOENESCU Istoria loviturilor de stat `n România vol. 4, partea a II-a „Revolu]ia din decembrie 1989“ – o tragedie româneasc\ © RAO International Publishing Company, 2005 Tiparul executat de R.A. „Monitorul Oficial“ Bucure[ti, România 2005 ISBN 973-576-791-0

Cuprins Capitolul VII DEPARTAMENTUL SECURIT|}II STATULUI LA ~NCEPUTUL REVOLU}IEI / 7 Capitolul VIII LOVITURA PRINCIPAL| Bucure[ti, 21 decembrie 1989 / 193 Capitolul IX LOVITURA DE STAT MILITAR| 22 decembrie 1989 (orele 10.00-16.00) / 380 Capitolul X PATRU GUVERNE, UN SINGUR CENTRU DE PUTERE-ARMATA / 425 Capitolul XI MOMENTUL-CHEIE AL REVOLU}IEI Armata pred\ Puterea lui Ion Iliescu / 529 Capitolul XII FENOMENUL DIVERSIONIST-TERORIST / 584 Capitolul XIII EXECUTAREA {EFULUI STATULUI, NICOLAE CEAU{ESCU / 683

Capitolul XIV O NA}IUNE MURIBUND| / 739 Anexa 1 / 795 Anexa 2 / 807 Bibliografie selectiv\ / 811

Capitolul VII

DEPARTAMENTUL SECURIT|}II STATULUI LA ~NCEPUTUL REVOLU}IEI Motto: Libertatea individual\ [i suveranitatea na]ional\ se topesc `n aceast\ desf\[urare stihinic\ din care spiritul amplificator `ncearc\ s\ ias\ reduc`nd totul la doi termeni: r\zboi [i pace.

PETRE }U}EA

Acest capitol analizeaz\ comportamentul Departamentului Securit\]ii Statului ca serviciu secret al ]\rii. Ideea de la care porne[te analiza – a[a cum a fost abordat\ [i `n capitolele precedente – este c\ `n decembrie 1989 nu a fost `nl\turat numai sistemul politic, ci a fost destructurat [i statul. Consider destructurarea statului [i disolu]ia autorit\]ii sale `n ochii cet\]enilor drept principal\ cauz\ a marilor probleme pe care le-a avut România dup\ revolu]ie [i continu\ s\ le aib\ inclusiv ast\zi, ca membr\ NATO. ~n realitatea cea mai frustr\ [i simpl\, suveranitatea României este c\lcat\ `n picioare de state vecine, independen]a sa este controlat\ de institu]ii interna]ionale, iar integritatea sa teritorial\ este redus\ la deciziile privind frontierele luate de Marile Puteri la sf`r[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial. Lucrurile acestea se petrec dincolo de procentul acceptabil de renun]are la unele atribute ale statului. Na]iunea român\ de ast\zi, o na]iune asistat\, pl\te[te pentru sl\biciunile ei. Principalul vinovat este Nicolae Ceau[escu. Poporul român este complicele. Analiza din acest capitol face abstrac]ie – deocamdat\ – de evolu]ia Securit\]ii dup\ decembrie 1989, de implicarea ei, at`t ca structur\ supravie]uitoare (SRI, SIE), c`t [i ca fo[ti ofi]eri disemina]i `n via]a politic\, economic\ [i social\ postdecembrist\. Ceea ce a fost enun]at drept comportament al Securit\]ii `n perioada

8


postdecembrist\ – „vechile structuri securisto-activisto-comuniste“ – este legat at`t de mecanismul procesului general de destructurare a sistemului comunist european, c`t [i de felul `n care a fost dezorganizat [i preluat sub control de c\tre sovietici serviciul secret al României `n decembrie 1989. Procesul de supravie]uire a fostelor structuri politice [i informative `n economia postcomunist\, planificat de URSS `mpreun\ cu structurile celorlalte state comuniste europene `nc\ de c`nd a fost definitivat proiectul liberaliz\rii, a suferit `n România amendamentul loialit\]ii fa]\ de partid, al rezisten]ei lui Ceau[escu, al paraliz\rii [i apoi al destructur\rii serviciului s\u secret, precum [i amendamentul defaz\rii. Nu avem p`n\ la aceast\ dat\ informa]ii despre un plan anterior de infiltrare a Securit\]ii `n economia de pia]\ postrevolu]ionar\ – care ar fi `n România dovad\ a complotului, spre deosebire de restul lag\rului unde procesul a fost planificat –, dar realitatea infiltr\rii a fost perceput\ la fel ca infiltr\rile planificate de URSS [i de alia]ii s\i1. Prin urmare, subiectul infiltr\rii postdecembriste a Securit\]ii – ofi]eri, colaboratori, informatori – `n diferite zone ale societ\]ii române[ti eliberate, va constitui subiect al altui studiu. Totodat\, nu vom prezenta aici dec`t premisele [i primii pa[i ai penetr\rii conducerii Securit\]ii române de c\tre serviciile de spionaj sovietice, odat\ cu preluarea controlului ei de c\tre agen]i sovietici. Altfel spus, Securitatea nu este analizat\ aici pentru ceea ce a f\cut dup\ decembrie 1989, dar informa]iile din acest capitol pot constitui o explica]ie pentru comportamentul postdecembrist al Securit\]ii. Ce [tim despre Securitate? Poate fi judecat\ ast\zi Securitatea cu obiectivitate, rece, f\r\ nici o tendin]\, f\r\ s\ te la[i influen]at de trecut, de apartenen]a politic\ actual\ sau de nevoia legitim\rii publice ca anticomunist, ca democrat? At`t timp c`t nu cunoa[tem realit\]ile acestei institu]ii, nu numai `n privin]a oamenilor care o compuneau, ci [i `n privin]a modului de lucru, a motiva]iilor profesionale [i individuale, cercetarea este parazitat\ de imaginea public\ proiectat\ asupra acestei institu]ii, dup\ 1989. Posibilitatea de a 1

Vladimir Bukovski, Judecat\ la Moscova, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1998, p. 404.

ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA

9

`n]elege aceast\ institu]ie este `ngreunat\ [i de dificultatea extragerii fragmentului de adev\r profesional din apari]iile publice ale generalilor [i ofi]erilor s\i superiori. Au existat dou\ ocazii `n care ace[tia, de nevoie, au vorbit despre munca lor, despre atmosfera din interiorul Securit\]ii, despre misiuni, succese [i e[ecuri. Prima surs\ este ansamblul dosarelor `ntocmite de procuraturile militare [i al depozi]iilor f\cute `n timpul proceselor. Invariabil, fo[tii generali [i ofi]eri superiori au negat implicarea `n evenimentele violente, au negat chiar activitatea represiv\ [i de poli]ie politic\ din misiunile curente. Apoi au c\utat s\ prezinte Securitatea ca pe o institu]ie nu neap\rat inofensiv\, dar dedicat\ ap\r\rii statului. Aici, r\spunsul trebuie dat imediat: Securitatea, ca serviciu secret al ]\rii, a fost `nvins\ `n decembrie 1989. Criticii acerbi ai Securit\]ii, irita]i de argumentele invocate de fostele cadre ale Securit\]ii, au preferat s\ conteste naiv [i incorect patriotismul acestora, `n loc s\ vad\ c\ ei au fost `nvin[i `ntr-o misiune, pentru care depuseser\ un jur\m`nt fa]\ de stat. ~n al treilea r`nd, fo[tii ofi]eri de Securitate au insistat pe deosebirile fundamentale de metod\ de lucru `ntre Securitatea dinainte [i de dup\ Nicolae Ceau[escu. Faptul c\ `n cele mai multe procese ale revolu]iei, acuza]iile n-au putut fi probate, precum [i situa]ia special\, politizat\, `n care s-a aflat Justi]ia `n primii ani de dup\ revolu]ie [i `n perioada 1996–2000, dar mai ales imaginea puternic proiectat\ `n ultimul deceniu, c\ Securitatea nu a fost implicat\ `n represiune, ci dimpotriv\, c\ a lucrat pentru c\derea lui Ceau[escu, a creat un curent public de `ndoial\ asupra caracterului ei represiv. De 15 ani `n România diferi]i oameni politici sunt demasca]i drept fo[ti ofi]eri sau colaboratori ai Securit\]ii [i sunt ale[i `n continuare deputa]i, senatori, primari, consilieri sau numi]i mini[tri, prefec]i, ambasadori. Chiar interesul pentru fosta Securitate s-a diminuat substan]ial dup\ e[ecurile campaniilor anti-Securitate lansate f\r\ metod\ [i oameni profesioni[ti de administra]ia Constantinescu. Mai mult, insisten]a pe folosirea trecutului securist al diferi]ilor candida]i [i proasta gestionare a rela]iei autentice fosta Securitate–corup]ie au contribuit la o victorie politic\ r\sun\toare a

10


forma]iunii PRM `n anul 2000, sprijinit\ transparent de fo[ti generali [i ofi]eri ai Securit\]ii. ~n privin]a audierilor de la Comisia senatorial\ pentru cercetarea evenimentelor din 1989, situa]ia m\rturiilor depuse de fo[tii generali [i ofi]eri de Securitate are un regim special. Aceste m\rturii trebuie verificate, `ns\ posibilit\]ile de cercetare sunt obturate de Parlament, at`t prin legi restrictive c`t [i prin limitarea accesului la documentele Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, fapt de altfel neconstitu]ional. De asemenea, SRI este opac. ~n plus, analiza detaliat\ a audierilor arat\ c\, din principiu [i `n practic\, fo[tii demnitari ai Securit\]ii s-au cam „distrat“ cu senatorii amatori din Comisie. Incita]i de spectaculos, lipsi]i de informa]ia elementar\, c\ut`nd mereu interpretarea politic\ subiectiv\ [i atingerea unor concluzii trase dinainte, timora]i nu o dat\ de informa]iile pe care le-ar putea avea ace[tia despre ei, senatorii au produs un pachet voluminos de informa]ii disparate, nerelevante [i culese neprofesionist. Cauza de fond este faptul c\ `n decembrie 1989, Armata [i Securitatea `n loc s\ coopereze s-au lansat `ntr-un conflict care nu mai avea nimic de a face cu ap\rarea na]ional\. O a treia ocazie de manifestare postdecembrist\ a ofi]erilor de Securitate, de data asta voit\, a fost publicistica. C`teva nume, pu]ine, au publicat opinia lor `n pres\ [i doar c`]iva au scris c\r]i pe tema revolu]iei. {i mai pu]ine sunt c\r]ile bune; o carte bun\ scris\ de un fost ofi]er de Securitate este aceea care con]ine informa]ii utile, verificabile [i pertinente (adic\ apar]in`nd unor ofi]eri care relateaz\ fapte despre domeniul lor strict de activitate). Cele mai multe sunt b`ntuite de complexul `nfr`ngerii, dar con]in [i destule strig\te `mpotriva nedrept\]ii. Credibilitatea lor este `n continuare legat\ de credibilitatea institu]iei pe care au slujit-o [i b\t\lia este cu at`t mai grea cu c`t ei nu pot spune niciodat\ tot ceea ce [tiu. ~n realitate, autorii fo[ti ofi]eri de Securitate dau foarte pu]ine informa]ii [i comenteaz\ prea mult, invariabil pe tema patriotismului. „Complotul Securit\]ii“. Una din temele revolu]iei române este suspiciunea c\ r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu a fost f\cut\


11

de Securitate. ~n v`rful acestei suspiciuni s-au a[ezat deja c`teva opinii politicianiste zgomotoase [i c`teva c\r]i, `ntre care unele ating [i stadiul de isterie. Exist\ `n mentalitatea oamenilor, mai ales `n a celor care tr\iesc `n na]iuni suferinde, reflexul atribuirii istoriei unor scenarii secrete, serviciilor de informa]ii [i spionaj, unor for]e oculte sau „guverne“ mondiale care hot\r\sc soarta popoarelor. Acest reflex este izvor`t din ne`ncrederea `n institu]iile propriului stat [i de necunoa[terea mecanismelor legale prin care func]ioneaz\ acel stat. Secretomania `[i are originea [i `n absen]a sentimentului c\ statul este `n realitate o crea]ie a cet\]eanului, crea]ie pe care o poate modifica [i controla. Cum acestea sunt valori ale statului democratic, iar românii nu au cunoscut beneficiul regimului democratic dec`t `n secolul al XIX-lea [i `n primele patru decenii ale secolului al XX-lea, [i atunci cu multe aproxima]ii, este de `n]eles aceast\ psihologie. Trebuie ar\tat de la `nceput c\ teza r\sturn\rii lui Ceau[escu de c\tre Securitate con]ine o serie de informa]ii care `nt\resc sentimentul unei tr\d\ri, dar devine pe alocuri derutant\, `n momentul `n care pui al\turi, pe masa de analiz\, argumentele acestei ipoteze: Securitatea era o structur\ na]ionalist\, dar a aplicat scenariul sovietic; a complotat pentru r\sturnarea lui Ceau[escu, dar cel adus la putere de ea era agent KGB; Securitatea l-a r\sturnat pe Ceau[escu, dar tot ea a produs terori[tii pentru a-l men]ine pe Ceau[escu la putere; ea a organizat devast\rile de la Timi[oara, dar tot ea i-a ucis pe timi[oreni `n noaptea de 17 decembrie; Securitatea a dat o lovitur\ de stat, dar de fapt a fost o revolu]ie. ~n]eleg`nd `n timp absurditatea acestor mesaje, contradic]ia lor fundamental\, scriitorii, jurnali[tii, liderii de opinie [i politicienii pe care ì mai intereseaz\ acest subiect au n\scocit o nou\ formul\: au existat dou\ aripi ale Securit\]ii – aripa bun\ [i aripa rea. Niciodat\ nu au fost definite, identificate, aceste aripi. ~n sf`r[it, nevoia de a incrimina `n continuare Securitatea pentru toate nenorocirile comunismului, dar mai ales pentru a legitima democratic [i justi]iar anumite grup\ri politice [i personalit\]i, `mpiedic\ judecarea cu obiectivitate a st\rii [i a comportamentului Departamentului Securit\]ii Statului `n timpul evenimentelor din decembrie 1989.

12


Intuind efectele procesului de pr\bu[ire a sistemului comunist, Securitatea a c\utat s\ se protejeze pentru a supravie]ui, mi[c\rile ei `n acest sens fiind interpretate exagerat drept un complot. Securitatea l-a abandonat pe Nicolae Ceau[escu, nepermis de t`rziu pentru o institu]ie constituit\ fundamental pe principiul ap\r\rii intereselor poporului, dar a r\mas loial\ p`n\ la sf`r[it regimului. Ea nu [i-a retras sprijinul pentru liderul comunist intrat `n faza unei crize personale, care avea consecin]e criminale asupra poporului s\u, pentru a instaura democra]ia, ci pentru a se proteja [i pentru a limita efectele loviturii sovietice aplicate regimului pe care `l ap\ra. Dac\ s-ar fi `mpotrivit cursului evenimentelor hot\r`t de Marile Puteri, atitudinea ei ar fi produs ravagii `n România. Din aceast\ cauz\, actele de neexecutare a ordinelor ilegale ale lui Ceau[escu nu se pot `nscrie `n categoria loviturii de stat.

Unitatea de ac]iune Orice analiz\ pertinent\ asupra Securit\]ii nu o poate scoate, pentru a o cerceta separat, din sistemul comunist al României, din mecanismul regimului dictatorial, dar nici din modelul sovietic ini]ial. Securitatea a fost m`na de la cap\tul bra]ului opresiv al partidului comunist. Este vorba `ns\ de Partidul Comunist Român compus din 4 milioane de oameni [i condus de omul ales ne`ntrerupt timp de peste dou\ decenii de aceia[i oameni `n func]ia de secretar general p`n\ c`nd, cei mai nemul]umi]i au fost stimula]i s\ ias\ `n strad\, protest`nd `mpotriva frigului din case, a lipsei de alimente [i a salariilor diminuate. Reamintesc c\, `ncep`nd din luna iulie 1989, realegerea lui Nicolae Ceau[escu `n func]ia de secretar general al partidului a trecut prin votul favorabil al tuturor organiza]iilor de partid din ]ar\ [i c\ reprezentan]ii de v`rf ai acestui partid l-au reales la Congresul al XIV-lea. Conform unei statistici publicate de Piotr S. Wandycz, comuni[tii (membri de partid) reprezentau 10,9% `n Cehoslovacia, 7,7% `n Ungaria [i 5,8% `n


13

Polonia2. ~n România ei reprezentau 20%, adic\ 1 din 5 români (inclusiv copiii), iar dac\ ne raport\m la popula]ia activ\ a ]\rii, estimat\ la aproximativ 12 milioane de oameni, 1 din 4 era membru de partid. Ad\ug`ndu-i [i pe UTC-i[ti, raportul scade la 1-3,5. Argumentul c\ Securitatea ì ]inea pe membri de partid sub teroare a fost folosit imediat dup\ revolu]ie, dar a c\zut rapid, ca ridicol, odat\ cu dezv\luirea `n pres\ a ordinelor care interziceau racolarea sau folosirea membrilor de partid pentru activit\]i de re]ea [i informative. Cercet`nd timp de mai mul]i ani acest subiect am `n]eles c\, `n realitate, cel mai mare procent de informa]ii cules de Securitate provenea de la membrii de partid, nu de la informatorii nemembri de partid. Procesul continuu de protejare a partidului comunist, din cauza supravie]uirii sale `n noile partide democratice, `mpiedic\ expunerea probat\ a acestui adev\r. ~n ultimii ani, tot printr-un ordin expres al lui Nicolae Ceau[escu, cet\]enii nemembri de partid intra]i sub observa]ia Securit\]ii treceau prin mai multe etape `nainte de a fi eventual aresta]i. Arestarea se producea `n cazuri excep]ionale, c`nd era vorba de ac]iuni care se `nscriau `n prevederile vreunei legi restrictive/represive sau printr-un ordin al lui Ceau[escu, atunci c`nd cazul ajungea la el. Abuzul venea de cele mai multe ori din comportamentul ofi]erului de Securitate [i, mai ales, al anchetatorilor, fapt care transfera automat imaginea de agresivitate [i ilegalitate asupra institu]iei. Un fost general de Securitate mi-a declarat: „Abuzul a fost favorizat de sentimentul unora c\ puterea lor este [i deasupra legii, c\ puterea pe care o primesc o mo[tenesc de la predecesorii care rezolvau aproape totul prin putere. Este o boal\ care se manifest\ [i `n alte p\r]i. Recent am v\zut `mpreun\ cu `ntreaga lume abuzurile unor militari americani `ntr-o `nchisoare din Irak. Intr\ `n comportamentul uman“. Dac\ ì dai ocazia, omul va scoate din el partea animalic\ a speciei. Comunismul a oferit aceast\ ocazie, la dimensiuni mult mai ample, institu]ionale, dec`t episodul din Irak. ~n plus, dup\ descoperirea abuzurilor din Irak au urmat condamn\ri [i ani de 2

Piotr S. Wandycz, Pre]ul libert\]ii. O istorie a Europei central-r\s\ritene din Evul Mediu pîn\ în prezent, Ed. All, Bucure[ti, 1998, p. 271.

14


pu[c\rie pentru vinova]i. De[i cele c`teva cazuri de arest\ri din România au fost analizate public din perspectiva caracterului represiv al Securit\]ii, nu toate erau, din punct de vedere juridic, ni[te abuzuri, deoarece faptele se `nscriau totu[i `n prevederile unor legi ale statului. Abuzurile pot fi identificate prin dep\[irea sau for]area prevederilor cuprinse `n legile represive ale regimului comunist, f\c`nd parte din natura dictatorial\ [i abuziv\ a statului. Adic\, pentru a `nchide cercul analizei, a partidului. De aceea, este de observat eroarea de a acuza actele de poli]ie politic\ ale Securit\]ii, f\r\ a pune `n discu]ie legile pe baza c\reia ac]iona astfel [i nici institu]iile care le emiteau: Marea Adunare Na]ional\ [i Consiliul de Stat. Este, de aceea, semnificativ c\, `n diminea]a de 18 decembrie, c`nd se execut\ ordinul generalului Iulian Vlad de eliberare din arestul Securit\]ii (Rahova) a celor re]inu]i sau aresta]i f\r\ hot\r`re judec\toreasc\, s-a f\cut, de fapt, o distinc]ie `ntre cei condamna]i deja, a c\ror vin\ fusese dovedit\ de justi]ia comunist\, [i cei care nu fuseser\ `nc\ judeca]i, ace[tia din urm\ put`nd fi considera]i victime ale unui abuz. Imaginea negativ\ a Securit\]ii venea din trei cauze majore: 1. Trecutul de teroare, folosit\ `n continuare ca background, chiar dac\ nu mai era activ\. 2. Abuzul partidului, care conducea Securitatea, f\r\ `ns\ ca `n faptul abuzului s\ existe diferen]ierea `ntre conduc\tor [i executant. 3. Abuzul ofi]erului de Securitate, aspect al slabei preg\tiri, al lipsei de profesionalism din anii ’50–’60 al carierismului, al abrutiz\rii provocate de tipul de activitate `n care ac]iona. Activitatea profesional\ a unui ofi]er de informa]ii, de oriunde din lume, este o permanent\ confruntare cu mizeria uman\ [i eroismul, `n propor]ii care ]in de gradul de corup]ie moral\ al acelei na]iuni. Securitatea mai este [i cel mai comod vinovat pentru la[itatea, lipsa de responsabilitate [i de luciditate a omului politic `n fa]a unui eveniment istoric major. Ea este cea mai bun\ amors\ pentru


15

nefacerea procesului comunismului, care `nseamn\ procesul Partidului Comunist Român, al activi[tilor s\i. Este interesant, ca simptom postdecembrist, c\ timp de 15 ani numai un singur ziarist a pus public problema raportului de responsabilitate `ntre partidul comunist [i Securitate. Este vorba de directorul cotidianului G`ndul, Cristian Tudor Popescu. Cu ocazia simpozionului despre Securitate [i STASI, ]inut la Bucure[ti `ntre 6 [i 8 iunie 2001, Cristian Tudor Popescu a f\cut, printre altele, [i urm\toarea remarc\: „A pune `n lumin\ r\ul din comunism numai `n rela]ie cu Securitatea, l\s`nd la o parte partidul comunist [i structurile sale de presiune [i propagand\, `nseamn\ a mistifica falsul. Mai exact, cum spunea Nicolae Ceau[escu, minciun\ `n fal[“3. Cristian Tudor Popescu a reluat ideea `n timpul unor emisiuni de televiziune, dar cu aceea[i lips\ de efect, clasa politic\ fiind dezinteresat\ s\ analizeze originile sale ideologice. ~n decembrie 2004 tema a fost descoperit\ [i de scriitorul Horia Roman Patapievici, membru inofensiv al CNSAS, iar `n martie 2005 de fostul pre[edinte Emil Constantinescu. Exager\rile, compara]iile for]ate `ntre Securitatea din timpul lui Ceau[escu [i cea din perioada stalinist\ `ncearc\ s\ acopere `n fapt un complex de aspecte legat at`t de activit\]ile opresive ale Partidului, de legisla]ia comunist\ dup\ care func]iona [i ac]iona Securitatea, de numeroasele destine mutilate de Istorie [i `n care Securitatea intervenise ca un instrument executiv al puterii comuniste. Pe de alt\ parte, se poate reaminti aici c\ Republica Socialist\ România dictatorial\, autoarea abuzurilor, a legilor restrictive [i proprietar\ a Securit\]ii era membr\ ONU, `ntre]inea rela]ii diplomatice [i comerciale cu toate statele democratice din lume, f\cea afaceri de anvergur\ cu Marile Puteri, colabora `n diferite ac]iuni interna]ionale. Ministrul de externe comunist a fost ales pre[edinte al unei sesiuni ONU, iar dictatorul Ceau[escu a fost primit cu fast `n toate marile capitale occidentale, pentru ca liderii acelor state, `ntre care [i doi pre[edin]i americani, s\ viziteze `n premier\ Republica 3

Împov\ra]i de mo[tenirea Securit\]ii [i Stasi (Die Erblast von Stasi und Securitate): r\spunsuri germane, române [i maghiare la o provocare istoric\. Simpozion, Bucure[ti: 6-8.06.2001, Ed. Compania, Bucure[ti, 2002, p. 45.

16


Socialist\ România dictatorial\, `naintea altor state comuniste. Nu avem dec`t dou\ r\spunsuri la dispozi]ie: ori toate aceste aspecte ale recunoa[terii [i accept\rii ca partener egal a României comuniste, ale legitim\rii ei interna]ionale s-au f\cut [tiindu-se bine c\ este o dictatur\, c\ are legi restrictive [i o Securitate „odioas\“, [i nu le-a p\sat, ori dezvoltarea acestor rela]ii a for]at România comunist\ s\ se comporte mai pu]in dictatorial, s\ legifereze mai aproape de standardele interna]ionale, iar Securitatea nu a fost a[a cum e descris\. Nu punem aici la socoteal\ detaliile colabor\rii Securit\]ii cu serviciile de informa]ii ale statelor democratice [i nici faptul c\ spionajul se desf\[ura simultan `n ambele sensuri. Probabil c\ atunci c`nd Statele Unite, Germania [i Fran]a f\ceau transfer de tehnologie militar\ c\tre România comunist\, prin intermediul Securit\]ii, nimeni nu-[i punea aceste `ntreb\ri. Obi[nui]i cu mesajele critice ale postului de radio Europa liber\, ni se va p\rea surprinz\tor totu[i s\ citim ast\zi pasajul despre politica extern\ a lui Nicolae Ceau[escu din comentariul lui Noel Bernard difuzat de acest post la 27 ianuarie 1978 [i dedicat zilei de na[tere a dictatorului român: „Indiferent de sentimentele pe care le `ncerci fa]\ de personalitatea complex\ a domnului Nicolae Ceau[escu, cert este c\ e vorba de un om politic ie[it din comun, care [i-a pus amprenta pe via]a politic\ a ]\rii [i a jucat un rol important, at`t `n rela]iile dintre na]iuni, c`t [i `n cele dintre partidele comuniste. At`t pentru români, c`t [i pentru str\ini, domnul Ceau[escu se distinge, `n primul r`nd, prin politica sa de independen]\ na]ional\. E drept c\ bazele acestei politici au fost puse `naintea sa, de Gheorghe Gheorghiu-Dej, de Ion Gheorghe Maurer [i de vechea conducere a Partidului Comunist Român. Domnul Ceau[escu a dus-o `ns\ mai departe timp de 12 ani, cu o remarcabil\ consecven]\ [i cu deosebit curaj, mai ales av`nd `n vedere pozi]ia geografic\ expus\ a României“4. Pare scris la Bucure[ti de sec]ia de propagand\ a PCR, singura diferen]\ fiind aceea c\ Noel 4 Noel Bernard, Aici e Europa liber\, Ed. Observator, Bucure[ti, 1990, p. 132 (articolul „Domnia domnului Ceau[escu“).


17

Bernard nu-l compara pe Ceau[escu cu Mihai Viteazul sau cu Mircea cel Mare, ci cu... David, lupt`nd `mpotriva unui Goliat!5 J.F. Brown ar\ta, `n prefa]a la volumul istoricului Anneli Ute Gabanyi despre cultul lui Ceau[escu, c\ „el a rupt unitatea Pactului de la Var[ovia, a sfidat Uniunea Sovietic\ cu abilitate [i curaj [i a f\cut din România o mic\ excep]ie `n structura rela]iilor dintre Est [i Vest `n timpul R\zboiului rece. Dar [i-a distrus toate realiz\rile pe plan interna]ional prin fanatismul de care a dat dovad\ `n interiorul ]\rii. ~n cele din urm\, [i-a `ndemnat propriul popor la revolt\, cel care a [i devenit, de altfel, c\l\ul s\u“6. Aceast\ tez\, care domin\ percep]ia occidental\ despre regimul Ceau[escu, nu este tocmai exact\. Liberalizarea rela]iilor interna]ionale ale României lui Ceau[escu a fost `nso]it\ de o evident\ relaxare a vie]ii interne, `n primii cinci ani ai conducerii sale, fapt sim]it de români mult mai dilatat dec`t de occidentali. Era, de altfel, normal ca politicienii unor ]\ri libere s\ considere liberalizarea româneasc\ drept insuficient\, `n timp ce poporul român, ie[it din teroarea stalinist\, s\ perceap\ deschiderea produs\ odat\ cu noul program politic al lui Nicolae Ceau[escu drept o uria[\ schimbare. ~n e[ecul acestui proces au intervenit doi factori: adaptarea mult mai substan]ial\ la comunism a poporului român dec`t `n alte ]\ri socialiste, ca urmare a nivelului mai sc\zut de via]\ de la care pornise; nevoia expres\ a lui Nicolae Ceau[escu de a controla procesul de liberalizare pentru a nu ie[i din sistem, pe fondul amenin]\rii permanente de a fi schimbat printr-un ordin de la Moscova. Din aceste motive, Ceau[escu, `n loc s\ duc\ România spre o transformare de fond a sistemului – ne d\m seama ast\zi c\ era imposibil –, a `ncercat s\ restric]ioneze via]a intern\ a ]\rii simultan cu l\rgirea rela]iilor interna]ionale. De aceea, regimul Ceau[escu nu poate fi analizat ca un fragment de istorie unitar [i liniar, ci pe etape [i, mai ales, pe straturi. Un strat a fost Securitatea. Prin urmare, dac\ accept\m teza c\ `n comportamentul intern [i extern al României comuniste au existat etape, perioade `n care putea fi un partener de dialog [i de schimburi viabil, atunci suntem 5 6

Ibidem, p. 133. Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceau[escu, Ed. Polirom, Ia[i, 2003, p. 12.

18


nevoi]i s\ accept\m [i ideea c\ Securitatea a cunoscut, [i ea, anumite etape, astfel `nc`t perioada ei stalinist\ nu poate fi comparat\ dec`t prin diferen]\ cu cea din anii ’80. Problema de fond a percep]iei Securit\]ii ca fiind „cel mai odios instrument al regimului comunist“ s-a dezvoltat `n mijlocul unui aparent paradox: liberalizarea sovietic\ a lui Gorbaciov [i declan[area de c\tre SUA a campaniei mondiale pentru distrugerea sistemului comunist au permis stimularea c`torva disiden]i, opozan]i [i protestatari, `mpotriva c\rora partidul a trimis Securitatea. Paradoxul vine din faptul c\, av`nd o imagine clar\ asupra perspectivei, Securitatea a `ncercat tocmai `n acea perioad\ s\-[i `mbl`nzeasc\ reac]iile, ansamblul cazurilor cunoscute de inciden]\ cu opozan]ii regimului demonstr`nd nu o asprire, ci o calmare [i o c`nt\rire a fiec\rei ac]iuni. Asta nu `nseamn\ c\ [i-a diminuat activitatea – devenind, dimpotriv\, mai vizibil\ `n ochii opozan]ilor –, ci c\ [i-a amplificat culegerea de informa]ii din domeniul disiden]ei, pe care `ns\ nu le-a mai pus `n totalitate la dispozi]ia partidului. De regul\, atitudinea Securit\]ii pe acest subiect `n ultimii ani ai dictaturii a mers `n dou\ direc]ii: deprecierea importan]ei actelor de disiden]\/opozi]ie [i desconsiderarea disiden]ilor/opozan]ilor prin exploatarea informa]iilor mai mult sau mai pu]in reale despre sl\biciunile, tarele morale, trecutul sau scopurile personale ale acestora. Prin felul cum a fost destructurat\ `n timpul revolu]iei, Securitatea nu a reu[it s\ valorifice rapid [i eficient aceste atuuri, ob]in`nd protec]ia de imagine [i institu]ional\ de care avea trebuin]\, fiind nevoit\ s\ reac]ioneze t`rziu, postrevolu]ionar prin fenomenul de pres\ numit `n epoc\ „extremist“. ~n mijlocul unei na]iuni, s\ nu spunem imorale, ci demoralizate, efectul acestor dezv\luiri a fost nul. Dac\ am pune semne de `ntrebare la sf`r[itul fiec\rei fraze despre realitatea intern\ [i interna]ional\ prezentat\ sintetic mai sus, am g\si un r\spuns credibil [i simplu pentru mediul `n care a putut exista Securitatea. Acest r\spuns vine de la Sorin Antohi, fost membru al grupului opozant de la Ia[i: „Oric`t ar fi de chinuitor, trebuie s\ accept\m c\ perioada comunist\, prin reu[itele par]iale [i temporare ale contractului s\u social (`ntre care: mobilitatea social\


19

vertical\ nea[teptat\ a unor vaste p\turi marginale [i defavorizate, instalarea unei privilighen]ii, anumite manevre na]ional-comuniste prin care p`n\ [i unii fo[ti de]inu]i politici au intrat `n Partid etc.), a fost istorie“7. Se na[te, a[adar, o posibil\ versiune istoriografic\ prin care at`t regimul dictatorial, c`t [i Securitatea s\ fie judecate doar pentru perioada de c`]iva ani dinaintea revolu]iei, `n care se tr\ia prost, mobilitatea social\ vertical\ se blocase, plas`ndu-se `ntreaga greutate a vinei pe umerii lui Nicolae Ceau[escu, iar Securit\]ii repartiz`ndu-i-se vinov\]ia de a nu fi ac]ionat pentru `ndep\rtarea lui, sprijinindu-l `n continuare. La reduc]ia de imagine f\cut\ deja `n mentalul colectiv se adaug\, a[a cum ar\tam, tentativa neproductiv\ de a asimila Securitatea din anii stalinismului cu cea din deceniul 9 al secolului al XX-lea. ~ntre cele dou\ faze nu exist\ doar pata alb\ a regimului comunist din România, ci [i mormanul de documente arse despre Securitatea din acea ultim\ perioad\. Prima impresie, atunci c`nd porne[ti s\ cercetezi comportamentul Securit\]ii `n perioada revolu]iei declan[ate sub influen]\ sovietic\ la Ia[i `n 14 decembrie 1989, este c\, aparent, ea a fost singura institu]ie care a ac]ionat unitar, f\r\ nici o fisur\, p`n\ la distrugerea ei structural\. Aceast\ impresie este amplificat\ de posibilit\]ile reduse de cunoa[tere a realit\]ilor interne ale institu]iei. To]i ceilal]i actori principali ai evenimentelor – Partidul, Armata, Mili]ia, Justi]ia – au avut oscila]ii, au cunoscut crize de comand\, au improvizat [i s-au adaptat la ceea ce se `nt`mpla, dominate de o anumit\ derut\. Reprezentan]ii de frunte ai acestor institu]ii au ap\rut `n balcoane [i la televizor, clam`ndu-[i ata[amentul fa]\ de popor [i ura `mpotriva lui Ceau[escu. Ei s-au prezentat atunci drept ni[te victime, la fel ca victimele din strad\. Partidul comunist s-a recompus `n FSN [i `n alte c`teva mici partide; Armata a devenit din autoare a represiunii, salvatoarea revolu]iei; Mili]ia s-a transformat integral `n Poli]ie; Justi]ia, dup\ ce a executat docil\ ordinele partidului de ostracizare a disiden]ilor, protestatarilor, revolu]ionarilor, a `nceput chiar de a doua zi s\-i ostracizeze pe securi[ti f\r\ nici o tres\rire. 7

Sorin Antohi, Exerciþ]iul distanþ]ei. Discursuri, societ\]þi, metode, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1997, p. 309.

20


La nivelul cunoa[terii de ast\zi, Securitatea este singura institu]ie care nu a trecut de la represiune la sprijinirea revolu]iei, neparticip`nd la represiune (sau acoperindu-[i perfect opera]iunile) [i favoriz`nd c\derea lui Nicolae Ceau[escu. Toate celelalte institu]ii au fost implicate `n ambele faze, suferind prin urmare de boala exceselor ambelor faze. Aparen]a este c\ Securitatea [i-a urmat monobloc comandantul, pe generalul Iulian Vlad, `n situa]iile cele mai critice, inclusiv `n cele care o priveau direct, [i s-a pr\bu[it cu el `n frunte. Aceast\ observa]ie nu se refer\ la caracterul benefic sau malefic al Securit\]ii, la comportamentul s\u `n folosul sau `n defavoarea revolu]iei, ci la felul `n care a reac]ionat `n fa]a evenimentelor, ca institu]ie, `n ciuda faptului c\ se afla `ncorporat\ unei alte institu]ii, Ministerul de Interne. Judecarea implic\rii Securit\]ii `n revolu]ie ar putea s\ porneasc\ de la atitudinea [efului ei, urmat f\r\ evad\ri importante de to]i subordona]ii, [i de la faptul extrem de important c\ era unul dintre pu]inii `nal]i func]ionari de stat care aveau un acces direct la Nicolae Ceau[escu, adic\ la unicul pol de putere al statului, la v`rful absolut al dictaturii. Din punctul de vedere al poten]ialului de folosire a Puterii, generalul Iulian Vlad era al doilea om `n stat, dup\ Nicolae Ceau[escu, [eful absolut al partidului [i al statului. ~n fa]a acestei premise, este necesar s\ subliniem de la `nceput c\ teza unei Securit\]i tehnicizate, neutre, izolate `n domeniul s\u profesional sau care nu executa dec`t ordinele ministrului de Interne nu este realist\. At`t calitatea de institu]ie a statului comunist, c`t [i func]ia de aparat al partidului, precum [i `nsu[i accesul direct la cei doi dictatori (Vlad la Nicolae Ceau[escu, Postelnicu la Elena Ceau[escu) au fost elementele determinante ale comportamentului ei institu]ional, fa]\ de care, `n momentul apari]iei crizei sistemului comunist, a operat anumite amendamente, c\ut`nd s\ ating\ anumite scopuri precise. Ele au fost, `n ordine cronologic\: cunoa[terea c`t mai exact\ a fenomenului declan[at `n URSS, gestionarea crizei de sistem `n România, sprijinirea unei reforme politice declan[ate de Nicolae Ceau[escu (`n prima faz\),


21

apoi f\r\ el, dar cu estimarea [anselor de apari]ie a unui nou lider (`n ordine: Nicu Ceau[escu, un lider comunist din CPEx, Ion Iliescu), blocarea oric\ror forme de interven]ie str\in\ `n evolu]ia evenimentelor din România [i, `n sf`r[it, supravie]uirea institu]iei `n urma inevitabilei transform\ri a situa]iei de la Bucure[ti. ~nt`rzierea de reac]ie a aparatului politic, a tras [i serviciul secret al ]\rii `n catastrof\. Dar [i indecizia [efului Securit\]ii de a-[i folosi puterea i-a fost fatal\. Cauza unit\]ii de ac]iune a Securit\]ii pe toat\ perioada revolu]iei trebuie c\utat\ [i `n sentimentul c\, `n fa]a unei coaliz\ri a marilor servicii de informa]ii str\ine `mpreun\ cu serviciile de informa]ii ale statelor vecine `mpotriva sa, serviciul secret român era pus `n situa]ia de a gestiona derularea evenimentelor interne, pentru a nu le sc\pa de sub controlul s\u, [i de a se ap\ra `mpotriva unor lovituri puternice pe cale s-o destructureze. ~n acest domeniu, al serviciilor de informa]ii, loviturile duc la pierderi de efectiv, la condamn\ri `n ce-i prive[te pe lideri, la elimin\ri fizice discrete. Dac\, a[a cum rezult\ din declara]iile lor, conducerea luase decizia de a ignora propria soart\, generalii Vlad, Alexie [i Stamatoiu au ac]ionat `ns\ con[tient pentru a-[i proteja structura, pentru a o trece, c`t mai pu]in afectat\ de evenimente, dincolo de ele. Avem de a face cu un serviciu secret r\mas izolat, lipsit de orice cooperare oficial\, [i care nu se sprijinea dec`t pe propriile sale for]e [i pe o concep]ie doctrinar\ considerat\ na]ionalist\, patriotic\. Din punct de vedere profesional, ea atinsese limita poten]ialului de gestionare a situa]iei politice, de acoperire de c\tre Securitate a r\ului pe care `l reprezenta Ceau[escu. Asta s-a `nt`mplat la Timi[oara. P`n\ acolo a func]ionat capacitatea serviciului secret al ]\rii de a ap\ra statul, cu regimul s\u comunist [i cu un dictator puternic `n v`rf. Problema ei de fond, ceea ce `nseamn\ [i sl\biciunea ei principal\, a fost faptul c\ era mai mult un produs al sistemului comunist, dec`t o structur\ de informa]ii `n slujba statului. Chestiunea unit\]ii de ac]iune a Securit\]ii r\m`ne deschis\. Pe de o parte, nu se aduc argumente serioase care s\ conteste executarea de c\tre `ntregul sistem a ordinelor generalului Vlad. Pe de

22


alt\ parte, nu putem ignora c\ pre[edintele Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor de decembrie 1989, Sergiu Nicolaescu, a lansat [i sus]inut oficial teza existen]ei unor grupuri diversionist-teroriste, at`t `nainte de 22 decembrie, c`t [i dup\, aparent sc\pate de sub controlul conducerii DSS. Un aspect exterior cazului, credibilitatea lui Sergiu Nicolaescu [i lipsa de profesionalism a membrilor Comisiei, nu ajut\ analiza. Trebuie precizat c\, `n ciuda campaniei de identificare a terori[tilor cu securi[tii, lansat\ [i sus]inut\ insistent de puterea instalat\ `n faptul procesului revolu]ionar, singura prob\ care aduce aparent un dubiu asupra unit\]ii de ac]iune a Securit\]ii – `n sensul particip\rii la fenomenul terorist – este declara]ia olograf\ a generalului Iulian Vlad, prezentat\ pentru prima oar\ de magistratul Ioan Dan la postul de televiziune OTV `n seara zilei de 5 ianuarie 2005. ~n aceast\ declara]ie, pe care generalul Vlad a dat-o `n `nchisoare la 29 ianuarie 1990, fostul [ef al DSS indic\ drept posibili participan]i la fenomenul terorist ofi]eri din Direc]ia V, din USLA, „elemente ale UM 0544, UM 0510 [i din cele complet acoperite“, consemn`nd [i numele unor comandan]i. ~n proces, generalul Vlad a argumentat c\ acea declara]ie olograf\ era de fapt o cerere de verificare a structurilor sale cu scopul de a convinge noua putere c\ nu au apar]inut Securit\]ii. Ast\zi, dup\ 15 ani, ceva mai bine informa]i, ne d\m seama c\ declara]ia din 29 ianuarie 1990 a fost fie rezultatul derutei `n care s-a aflat [eful Securit\]ii, ca urmare a declan[\rii diversiunii teroriste, fie o expresie a `nfr`ngerii provocate de inamici interni [i externi. ~n lumea serviciilor secrete, acesta este un tip de atac: s\ creezi o fractur\ `ntre conducerea serviciului [i propria structur\. Atacul a reu[it atunci. Cu trecerea timpului, teza securi[ti-terori[ti a `nceput s\ fie abandonat\ de tot mai mul]i anali[ti. Este posibil ca evolu]ia situa]iei interna]ionale, a situa]iei interne – mai ales dup\ intrarea `n NATO –, c`t [i importan]a altor institu]ii ale statului `n procesul de integrare a României `n structurile euro-atlantice – Armat\, `n primul r`nd, Justi]ie, clasa politic\ – s\ creeze un ecran at`t de opac `nc`t adev\rul despre Securitate s\ nu fie niciodat\ spus p`n\ la


23

cap\t. Principalele institu]ii vinovate at`t de mor]ii revolu]iei, c`t [i de catastrofa politic\, economic\ [i social\ a na]iunii [i a statului care au urmat – factorul politic, Armata [i Justi]ia – au supravie]uit cataclismului din decembrie 1989 [i evolueaz\ activ `n procesul de integrare, inclusiv prin g\sirea unui vinovat c\zut [i bine marcat – Securitatea, serviciul secret al ]\rii. Acest tip de fenomen nu este original. Ni s-a mai `nt`mplat `n istoria noastr\, nu am `nv\]at nimic [i am ascuns adev\rul cu tenacitate, astfel c\ atunci c`nd ne-am trezit din nou `n fa]a unei catastrofe politice, am c\utat vinova]ii `n alt\ parte. ~n felul acesta, misiunea de a analiza profund societatea româneasc\ [i na]iunea a r\mas `n sarcina culturii, a lui Caragiale.

Pe urmele lui Gorbaciov Nu a existat serviciu de informa]ii al unui stat activ pe scena interna]ional\ care s\ nu fi studiat, imediat dup\ numirea sa `n fruntea partidului sovietic, personalitatea lui Mihail Sergheevici Gorbaciov. Fiind vorba de una din cele dou\ megaputeri mondiale [i mai ales de cea dictatorial\, persoana care o conducea f\cea obiectul obligatoriu al studiului, [tiindu-se c\, `n absen]a unui control democratic, aceasta avea puterea de a influen]a decisiv politica URSS. Securitatea român\ [i-a ob]inut primele informa]ii prin intermediul re]elei organizate sub conducerea [efului reziden]ei aflat sub acoperire la Ambasada RSR de la Moscova. Informa]ia care a schi]at primele tu[e ale portretului lui Gorbaciov – a[a cum a fost f\cut el `n 1985 la Bucure[ti de conducerea Securit\]ii – era aceea care punea `n centrul interesului influen]a v`rstei noului lider moscovit asupra modului s\u de lucru. Gorbaciov era primul conduc\tor t`n\r al URSS [i, mai ales, venea dup\ o grav\ [i vizibil\ problem\ a leadership-ului sovietic: letargia de cel pu]in doi ani a lui Brejnev, moartea rapid\ a lui Andropov, dispari]ia [i mai rapid\ a lui Cernenko. *

24


Afl`ndu-m\ la Haarlem (Olanda) `n prim\vara anului 1984, pentru documentarea asupra istoriei Rezisten]ei olandeze `n timpul celui de-al doilea r\zboi mondial [i pentru scrierea c\r]ii Drumul Olandei (Hollandseweg), am surprins la televizor o emisiune de bancuri politice care ridiculiza tocmai situa]ia conducerii URSS. Erau prezentate succesiv secven]ele salutului lui Andropov la `nmorm`ntarea lui Brejnev [i al lui Cernenko la `nmorm`ntarea lui Andropov, `n timp ce `n dreapta jos se derulau spre zero cu vitez\ cifrele unui cronometru electronic, ilustr`nd c`t i-a mai r\mas de tr\it b\tr`nului Cernenko. Problema v`rstei `naintate a conduc\torilor comuni[ti era subiect de preocupare pentru cet\]enii na]iunilor aflate sub regimul comunist, oamenii v\z`nd `n gerontocra]ia moscovit\, [i nu numai, o imagine a trecutului stalinist, a `ncremenirii `n epoci anterioare, o influen]are a destinului lor prin anchilozarea g`ndirii, prin starea de s\n\tate precar\ a unor potenta]i decrepi]i. ~mi amintesc filmul televiziunii bulgare despre conflictul chinezo-vietnamez [i imaginile unei s\li pline cu membrii Comisiei militare a PC Chinez, unde `n primele cinci r`nduri se aflau mare[ali [i generali trecu]i de 80 de ani, care abia mai respirau. Filmul bulg\resc chiar insista, inclusiv prin comentariu, asupra ideii c\ v`rsta `naintat\ a comandan]ilor militari chinezi se afla la originea r\zboiului. Am ]inut bine minte acest episod, pentru c\ `n presa româneasc\ r\zboiul chinezo-vietnamez era prezentat invers, ]in`nd partea Chinei. * Al doilea fenomen `ngrijor\tor sesizat de Securitate a fost deta[area destul de rapid\ a noului secretar general Gorbaciov de echipa b\tr`nilor lideri din conducerea partidului comunist sovietic. ~ngrijorarea venea `n primul r`nd din faptul c\ desprinderea lui Gorbaciov, printr-o metod\ de lucru dinamic\ [i prin `nconjurarea cu activi[ti relativ tineri, evita controlul corpului conservator, clasic al conducerii sovietice, bine cunoscut [i mai greu pretabil la surprize. Ceea ce-l interesa `n special pe Ceau[escu era m\sura `n care se men]inea principiul „conducerii colective“ la v`rful PCUS, unde vechii activi[ti brejnevieni s-ar fi putut opune reformelor [i


25

ar fi fr`nat orice ini]iativ\ spre influen]area altor partide `n direc]ia acelora[i reforme. Vechii activi[ti din Biroul Politic erau `nc\ oameni ai sistemului, ai lag\rului. Gorbaciov `[i lua un oarecare grad de libertate, mai ales `n politica extern\ – adic\ exact acolo unde era [i interesul românesc –, astfel c\ reformele anun]ate de echipa sa [i promovate interna]ional de acesta aveau o doz\ mare de imprevizibil, precum [i calitatea de apartenen]\ personal\. ~n al treilea r`nd, se desf\[urau foarte repede. De aceea, Securitatea a `nceput s\ cerceteze, s\ investigheze personalitatea lui Mihail S. Gorbaciov pentru a `n]elege cu un pas `nainte de ce este capabil [i ce are de g`nd. A[a cum am ar\tat `n primele capitole, Nicolae Ceau[escu a cerut `n mod expres investigarea personalit\]ii lui Gorbaciov, din momentul `n care a sim]it c\ acesta porne[te o campanie de reforme periculoase pentru `ntregul sistem comunist. A fost u[or de constatat c\ liderul sovietic construia comisii [i institu]ii paralele, reformiste, cu care lucra. El se consulta cu structurile existente, cu cele vechi, dar nu le folosea. Acestea aveau impresia c\ totul este ca `nainte, c\ aparatul lucreaz\, dar el preg\tea pe partea cealalt\ programul [i m\surile reformelor sale. C`nd Gorbaciov a adus problemele `n fa]a vechilor structuri, acestea fie nu au `n]eles exact rezultatul, consecin]ele, fie au rezistat sau nu au putut face ce li se cerea. De aici, prima `ncercare de mi[care a cadrelor. Americanii [i vest-europenii au `nceput s\ pompeze `n imaginea lui, iar `n ]\rile comuniste europene a fost trezit\ speran]a. Era `ns\ imposibil, din punctul de vedere al lui Ceau[escu, s\ permit\ lansarea unei campanii de imagine a lui Gorbaciov `n România, cum f\cuser\ ceilal]i lideri din lag\r. Este un paradox aici: liderii comuni[ti propagau imaginea lui Gorbaciov, din obedien]a obi[nuit\, iar el i-a dat jos atunci c`nd imaginea sa `n ]\rile lag\rului a devenit imaginea reformistului. {tiind c\ „se place“, imaginea lui Gorbaciov `n România a fost extrem de palid\, locul fiind ocupat de românul care „se pl\cea“ cel mai mult. Asupra atitudinii lui Gorbaciov avem o m\rturie foarte pre]ioas\ `n scrierile lui Petru Lucinschi, pre[edinte al Republicii Moldova, dar pe atunci secretar al CC al PCUS [i membru al Biroului

26


Politic al PCUS. El a ar\tat c\ alegerea lui Gorbaciov la conducerea partidului comunist sovietic s-a f\cut `n primul r`nd pe criteriul v`rstei, dar [i al credin]ei vechii g\rzi c\ `l poate manevra u[or. „Cred c\ drama lui Gorbaciov, ca om politic – afirm\ Lucinschi –, const\ `n faptul c\ nu a reu[it s\ se elibereze de povara vechilor cli[ee. C`ndva, lupta acerb\ pentru putere – la `nceput a lui Stalin, iar mai t`rziu a lui Hru[ciov – a determinat Comitetul Central s\ stabileasc\ un principiu unic: partidul s\-[i p\streze unitatea [i lini[tea, s\ aib\ sentimentul deplinei satisfac]ii `n ceea ce face. Pe acest fond, mai degrab\ amorf, a venit Gorbaciov la putere. El era ml\di]a acestui sistem. Oficial, statutul «num\rului unu» `n partid [i `n stat se sprijinea pe o singur\ calitate – capacitatea excep]ional\ a acestuia. Talentul politic, bine`n]eles, `n primul r`nd. Acest lucru se propaga pe o arie c`t mai larg\ at`t prin legendele care se creau, c`t [i prin manipularea opiniei publice. Mihail Gorbaciov s-a bucurat abia de o mic\ parte din laudele de care s-a f\cut risip\ la adresa lui Brejnev. {i totu[i! Din punct de vedere psihologic, omul este conservator. P`n\ `n ultima secund\, secretarul general n-a putut s\ renun]e la ideea eronat\ c\ el este factotum `n societate! Pentru c\ el este «num\rul unu»“8. ~n momentul `n care era contrazis `n vreo [edin]\ a Biroului Politic, Gorbaciov „para, aproape de fiecare dat\, spun`nd: «Eu cunosc situa]ia mai bine dec`t voi to]i. V\d mai departe dec`t voi!»“9 [i `nchidea [edin]a. Comportamentul autoritar al lui Gorbaciov a pus `n alert\ Securitatea român\ inclusiv atunci c`nd, „`n numai dou\ zile – la 30 septembrie, la plenar\, [i la 1 octombrie (1988, n.a.), la sesiunea Sovietului Suprem al URSS – Gorbaciov a cur\]at Olimpul partidului de echipa brejnevist\“. Au fost epura]i 98 de membri ai Comitetului Central. ~n locul acestora, Gorbaciov a numit oameni din echipa sa reformist\, pe care Lucinschi ì acrediteaz\ cu puterea de a-l influen]a decisiv pe secretarul general. Securitatea a ajuns la informa]ia c\ `n aceast\ echip\ se aflau cei mai mul]i agen]i americani [i britanici infiltra]i mai de mult sau 8 Petru Lucinschi, Ultimele zile ale URSS, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 1998, pp. 23-24. 9 Ibidem.


27

racola]i de cur`nd. Aceast\ concluzie a Securit\]ii nu poate fi dec`t imaginea de atunci pe care Securitatea [i-o f\cuse despre fenomenul reformist de la Moscova, iar noi nu trebuie s\ uit\m c\ apari]ia lui Gorbaciov la conducerea URSS [i programul de reformare a sistemului sovietic ]inteau evitarea unei crize catastrofale [i salvarea statutului de Mare Putere. Este posibil ca acest lucru s\ nu fi fost `n]eles de mul]i activi[ti de v`rf ai PCUS. O dovad\ este [i argumenta]ia final\ a unor membri implica]i `n tentativa de lovitur\ de stat din 1991: „N-am `n]eles atunci ce urm\re[te“, regret`nd lovitura de stat, iar unii dintre ei tr\g`ndu-[i un glon] `n cap. ~n timpul seriei de audieri organizate de Senatul României a fost deschis [i subiectul apartenen]ei lui Gorbaciov la serviciile secrete americane, precum [i contraargumentul c\ situa]ia dezastruoas\ a URSS a fost cea care a determinat apari]ia lui Gorbaciov. Colonelul Gheorghe Goran, comandantul Securit\]ii Municipiului Bucure[ti, a avut `n ziua de 4 mai 1994 urm\torul dialog cu senatorul {erban S\ndulescu: „Dl Goran: Ca profesionist: jos p\l\ria fa]\ de CIA [i de... Dar [ti]i de ce? Nu pentru c\ ne-au lucrat... Dom’ne, ei au f\cut cea mai mare recrutare a secolului: pe Gorbaciov. |sta este meritul lor mare! Dl S\ndulescu: Cea mai mare? Dl Goran: Cea mai mare recrutare a secolului – a lui Gorbaciov! Dl S\ndulescu: Aici lucrurile sunt mai complicate. Din punct de vedere economic, Rusia era... Uniunea Sovietic\ era `ntr-un dezastru nemaipomenit. Nu putea s\ provoace un r\zboi. Nu-[i permiteau. S-a v\zut `n Golf, pe urm\, c\ nu mergea... Dl Goran: Dar cum v\ explica]i, nu pun o `ntrebare..., dar, a[a, ca idee, dac\ Gorbaciov \sta a fost pionul care a... dat c\r\mida jos a sistemului... [i, cu toate astea, este o nulitate! Acum nu-l bag\ nimeni `n seam\. Asta e soarta spionilor.“10 10 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea domnului colonel Gheorghe Goran, p. 101.

28


Ca [i `n cazul Lenin–agent german, a trecut mult timp p`n\ s\ vin\ confirmarea. Asupra succesului influen]\rii lui Gorbaciov de c\tre spionajul american [i britanic, informa]iile cele mai consistente au ajuns la Securitatea român\ din Marea Britanie. ~n noiembrie 1988, Departamentul Securit\]ii Statului primea o informa]ie stranie asupra felului `n care Mihail Gorbaciov fusese influen]at profesionist de agen]i britanici ai MI6. ~ntre documentele ultrasecrete ale Cabinetului ministrului secretar de stat se vor g\si peste c`teva decenii, c`nd se vor putea consulta – dac\ [i atunci se va putea! –, rapoarte `n care calitatea lui Gorbaciov de agent britanic va fi certificat\ sau nu. Acest fapt i-a permis colonelului Goran s\ fac\ o astfel de declara]ie, cum a fost cea din fa]a Comisiei senatoriale. Cercetarea autorului pe acest subiect a primit o confirmare din partea fostei conduceri a Securit\]ii, dar [i o relatare plin\ de am\nunte din partea unui fost ofi]er al Unit\]ii speciale T, care a lucrat `n continuare mai mul]i ani [i `n SRI, av`nd `n prezent un nume de `mprumut: „Ofi]er US-T, nume conven]ional ERMIL: ~n luna noiembrie 1988 am lucrat o `nregistrare important\ f\cut\ cu tehnic\ `n anturajul Ambasadei Marii Britanii. Era vorba de vizita unei delega]ii interparlamentare britanice, care f\cea un tur prin Europa de Est. Fuseser\ la Belgrad, Sofia, Budapesta, c`te doi-c`te doi, [i se reuniser\ to]i la Bucure[ti, unde au stat dou\ zile. Au fost primi]i de Alain Clark, care era rezidentul spionajului britanic `n România. De la noi, delega]ia pleca la Moscova. ~nainte de plecare, seara, ambasadorul Atkinson, care era de origine indian, a oferit un dineu, la care au fost invita]i [i români. La masa principal\ au fost identificate [ase persoane... AMS: Cum a]i aflat c\ erau [ase? Adic\, vreau s\ spun: a]i verificat informa]ia cu unul dintre participan]i? ER: Nu eu f\ceam asta, nu. Eu am identificat [ase voci distincte. Erau ambasadorul, [eful delega]iei interparlamentare, pe nume Tempel Morris... I-am re]inut foarte bine numele, pentru c\ `mi sugera


29

t`mpla. Mai erau ata[atul militar, locotenent-colonelul Chesshyre... Nu mai [tiu cum se scrie, dar am pe undeva [i v\ dau numele corect. AMS: Domnule ER, v\ `ntreb acum, cu toat\ `ncrederea, pentru c\ dac\ a]i acceptat s\ sta]i de vorb\ cu mine [i mi-a]i dat posibilitatea s\ v\ cunosc, b\nuiesc c\ ave]i o doz\ de `ncredere, v\ `ntreb: a]i re]inut astfel de documente? ER: Nu, dar cazul acesta mi l-am notat undeva, o s\ vede]i de ce, pentru c\ dup\ ’89 cazul a reap\rut [i eu mi-am adus aminte. La mas\ mai erau directorul adjunct de la Direc]ia I din MAE, Ro[u, [i Neagu Udroiu de la Agerpres. AMS: Sunt cinci... ER: Nu mai ]in minte cine era al [aselea... AMS (r`de): Domnule ER, ave]i umor... ER: Nu, eu nu... {tiu ce vre]i s\ insinua]i, dar nu aveam cum s\ lucrez cu cineva dintre invita]i. AMS: Nu i-a]i pus tehnic\ pe el [i a stat la mas\ cu englezii? ER: Nu, nu, nu, gre[i]i. Aveam alte metode. Nu aveam tehnic\ de-asta sofisticat\ din filme. AMS: Haide]i c\ n-are importan]\, nu m\ intereseaz\ cum a]i ob]inut informa]ia. ER: Domnule {tef\nescu... AMS: Stoenescu. ER: Ierta]i-m\. AMS: Ierta]i-m\ pe mine c\ v\ `ntreb: a]i studiat afar\, undeva `n Occident? ER: Nu v\ pot spune asta. Am `nv\]at la noi, dar foarte bine. AMS: V\ `ntreb pentru c\ ave]i un mod elegant de exprimare, care v\ diferen]iaz\ de mul]i al]i ofi]eri pe care i-am cunoscut. Sunte]i inginer? ER: Da. AMS: Haide]i s\ revenim. ER: Acel Tempel Morris l-a `ntrebat pe Neagu Udroiu care mai sunt rela]iile României cu URSS, la care Udroiu i-a cerut s\-i pun\ `ntrebarea lui Ro[u, cel de la MAE. Acesta a dat un r\spuns oficial,

30


ceva mai degrab\ politic dec`t diplomatic. «A[a cum a spus tovar\[ul...» AMS: N-o s\ v\ mai `ntrerup. ER: Apoi a `ntrebat: «Dar c`nd o s\ `nceteze recesiunea `n România? Am v\zut de la aeroport totul `n `ntuneric». Iar cel de la Agerpres i-a r\spuns: «Va `nceta `n iunie anul viitor». Adic\ `n iunie 1989. «Pe ce v\ baza]i?» «Pe discursul ]inut de tovar\[ul Nicolae Ceau[escu la Academia Român\»... era un discurs nepublicat, nu s-a publicat. Acel Tempel Morris s-a adresat apoi lui Ro[u [i l-a `ntrebat: «Petrol s-a g\sit `n Marea Neagr\? {tiu c\ avea]i [apte sau opt platforme». «Da, s-a g\sit.» ~n sf`r[it, unul dintre români l-a `ntrebat despre vizit\, acela i-a explicat c\ este conduc\torul grupului interparlamentar [i c\ se duc spre Moscova. Aici, Tempel Morris a `nceput s\ vorbeasc\ despre prietenia lui cu Mihail Gorbaciov. «{ti]i c\ l-am cunoscut pe Gorbaciov? ~n 1984 a venit la Londra cu o delega]ie...» Nu-mi mai amintesc dac\ era cu tineretul sau cu agricultura... AMS: Nu-[i mai amintea el? ER: Nu, nu, eu. AMS: ~n 1984 cred c\ era deja secretar `n Biroul Politic. ER: Da... «{i a venit Gorbaciov la Londra cu o delega]ie, era [i Raisa, ne-am `mprietenit [i am stat `mpreun\ dou\ s\pt\m`ni, ne-am plimbat, am vizitat, au venit la mine acas\, am f\cut o mul]ime de fotografii.» Cineva de la mas\ l-a `ntrebat `n ce limb\ s-au `n]eles, iar Tempel Morris a r\spuns: «~n francez\. Raisa vorbea engleze[te. Atunci, `n acele dou\ s\pt\m`ni, ne-am `mprietenit [i am discutat foarte mult despre Rusia – adic\ URSS –, despre nevoia de reform\. I-am spus c\ Anglia ar fi dispus\ s\ ajute URSS pentru o schimbare a politicii sale externe [i `n primul r`nd Afganistanul. Mergeam la restaurante, am b\ut foarte mult `mpreun\. Gorbaciov era un b\utor de b\uturi fine, refined liquors. Gorbaciov nu era `nc\ pre[edinte, era foarte t`n\r... Apoi a urcat `n ierarhie.» S-au distrat dou\ s\pt\m`ni, `n care eu cred c\ s-a f\cut racolarea lui.


31

AMS: B\nuiesc c\ acest parlamentar britanic... nu vorbea despre... la Bucure[ti, vreau s\ spun, nu se l\uda c\ l-a racolat pe Gorbaciov. ER: Nu. ~n continuare, Tempel Morris a mai spus c\, dup\ un an, adic\ `n 1984, a fost el `ntr-o delega]ie la Moscova [i a r\mas surprins s\ constate c\ acas\ la Gorbaciov erau fotografiile vizitei lor la Londra, cu el, cu so]ia lui, pe pere]ii casei lui Gorbaciov. Bun, au plecat. Lucr`nd materialul, eu am avut atunci impresia puternic\ c\, dac\ nu e un l\ud\ros, atunci este cel care l-a racolat pe Gorbaciov. Era [i felul cum vorbea, cu o anumit\ insinuare calculat\, b\use probabil... I-am ]inut bine minte numele [i func]ia, pentru c\ [tiam de Corneliu M\nescu, dup\ ce a fost dat jos, c\ l-a trimis Ceau[escu la aceast\ comisie interparlamentar\.“11 Cazul Tempel Morris a fost dat `n lucru imediat Centrului de Informa]ii Externe (CIE – UM 0544), care a trecut la verificarea apartenen]ei persoanei la Parlamentul britanic [i la identificarea corect\ a pozi]iei pe care acesta o afi[a. Exista posibilitatea ca informa]ia s\ fi con]inut o eroare, `n sensul c\ Tempel Morris putea s\ nu ocupe func]ia oficial\ de pre[edinte al Comisiei interparlamentare a Camerei Lorzilor, ci pe aceea de [ef al delega]iei parlamentare prezente la Bucure[ti `n noiembrie 1988, [i lucrul acesta s\ nu fi fost corect `n]eles. Pe baza verific\rii datelor „deschise“ – informa]ii furnizate public de Parlamentul britanic – s-a stabilit c\ pre[edinte al Comisiei interparlamentare este o alt\ persoan\ [i, mai mult, c\ nu exista nici un parlamentar cu acest nume. Din acel moment s-a trecut la investigarea informativ\ a cazului, ob]in`ndu-se informa]ia c\ persoana cu numele Tempel Morris este ofi]er MI6, c\ fusese `nso]itorul lui Mihail Gorbaciov `n escapadele londoneze [i c\ `ntr-adev\r avea o leg\tur\ cu acesta. Cercetarea cazului Gorbaciov a ajuns [i la escapadele f\cute de Iakovlev [i Gorbaciov `n Canada, cu ocazia vizitei viitorului secretar general, ocazie cu 11

Interviu din 30 mai 2005, `n arhiva autorului.

32


care Iakovlev a asigurat contracararea [i chiar sabotarea monitoriz\rii pe care o efectua KGB-ul asupra lor. ~ntre timp, acest detaliu extrem de suspect a devenit public12. Securitatea român\ a mai identificat c\ sistemul de putere al lui Mihail Gorbaciov se sprijinea pe influen]\, lucru extrem de periculos. ~n interior, Gorbaciov era influen]at de patru persoane, oameni foarte apropia]i: Alexandr Iakovlev, director al Institutului de Economie Mondial\ [i Rela]ii Interna]ionale, Gheorghii Arbatov, directorul Institutului de studiere a SUA [i Canada, Oleg Bogomolov, directorul Institutului pentru Economia Sistemului Socialist Mondial, [i Ivan Frolov, numit de Gorbaciov redactor-[ef al ziarului Pravda. Aceste patru institu]ii erau considerate „fabricile de g`ndire“ ale programelor de reform\ gorbacioviste. Toate acele patru personalit\]i aflate la conducerea „fabricilor de g`ndire“ erau suspecte cel pu]in de colaborare cu servicii secrete occidentale (inclusiv Arbatov, ofi]er KGB acoperit). Al cincilea element de influen]are, care de fapt s-a dovedit a fi primul [i cel mai important, era Raisa. Asupra ei, chiar KGB-ul avea un morman de informa]ii legate de `nclina]ia sa pentru lux13. ~n analizele sale, Securitatea accepta [i ipoteza c\ influen]area lui Gorbaciov s-a f\cut mai `ntì prin so]ie, prin Raisa. Analistul politic [i istoricul sunt `nclina]i s\ nu cread\ astfel de pove[ti. Pentru ei, Istoria este scris\ de popoare `n mi[care, de fenomene, de procese sociale. Se `n[al\ – de multe ori Istoria se scrie `n mintea unui om, `ntr-o sucitur\ a hazardului, `ntr-o schem\ a unui serviciu secret. Ce `n]elegea Securitatea prin „influen]area lui Gorbaciov“? Securitatea `n]elegea un complex de mesaje directe sau indirecte, particulare [i oficiale venite din Occident prin care liderul sovietic era `ndemnat s\ porneasc\ procesul de schimbare a sistemului, Occidentul fiind convins c\ de la primul pas spre „reform\“, Gorbaciov face [i primul pas spre distrugerea sistemului. 12 13

Gerd Ruge, Mihail Gorbaciov, Ed. Doina, 1993, p. 191. Ibidem, p. 153.


33

Generalul Iulian Vlad l-a informat pe Nicolae Ceau[escu asupra „Dosarului Gorbaciov“, fapt ce s-a petrecut `n luna martie a anului 1989. Nu [tim dac\ informa]iile despre episodul Tempel Morris de la Bucure[ti au fost luate `n serios. A[a cum arat\ speciali[tii, Serviciul de Informa]ii Externe al Marii Britanii (MI6) avea [i are `ntregul personal conspirat `n cadrul Foreign and Commonwelth Office (FCO), o structur\ a Ministerului de Externe britanic, sau `n alte compartimente guvernamentale. „~n exterior se folose[te, de regul\, acoperirea diplomatic\, precum [i a altor func]ii din institu]iile [i organiza]iile guvernamentale“14. Cu alte ocazii speciale „Serviciul `mprumut\ pe perioade determinate personal apar]in`nd F.C.O., care activeaz\ `n str\in\tate, `n scopul execut\rii unor misiuni speciale“15. Timpul – dar [i Boris El]`n! – a fost nemilos cu Mihail Gorbaciov, c\ci anii care au trecut de la pr\bu[irea de c\tre el a lag\rului comunist european nu au adus dec`t confirm\ri ale suspiciunilor de leg\turi cu spionajul american [i britanic. Doi dintre colaboratorii s\i cei mai apropia]i, Andrei Graciov, fost asistent personal la CC al PCUS [i la Kremlin, [i Valeri Boldin, fostul lui [ef de cabinet, ca s\ nu-l mai punem la socoteal\ pe pre[edintele KGB din acel timp, l-au indicat pe Gorbaciov `n aceast\ postur\: „Pentru Vladimir Kriucikov, pe atunci pre[edinte al KGB, aceast\ «tr\dare» a lui Gorbaciov se sprijinea pe faptul c\, `n conformitate cu «date opera]ionale» (cu alte cuvinte, ascult\ri clandestine), aceasta a fost recunoscut\ `ntr-o conversa]ie cu [eful s\u de cabinet, Valeri Boldin, prin faptul c\ «se sim]ea `n interiorul s\u un social-democrat». Acesta din urm\, care a precizat c\ nu dispune de probe concrete, considera c\ patronul s\u ì servea pe ni[te st\p`ni str\ini: «Nu este un hazard faptul c\ a discutat cu Bush `ntre patru ochi `n mai multe ocazii, numai `n prezen]a traduc\torului american». (Aceast\ afirma]ie a lui Boldin a fost respins\ de Pavel Palajcenko, interpretul permanent al lui Gorbaciov: dup\ el, au avut loc una sau dou\ conversa]ii `n absen]a traduc\torului american, dar nu invers). Boldin a mai 14

Cristian Troncot\, Hora]iu Blidaru, Careul de A[i. Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA, Rusiei [i Israelului, Ed. Elion, Bucure[ti, 2003, p. 25. 15 Ibidem, p. 26.

34


precizat c\ «imediat ce leg\tura telefonic\ a fost restabilit\ la Foros (dup\ puci), Gorbaciov s-a repezit la telefon pentru a-l suna pe pre[edintele american». Pentru a `ncheia acest subiect, Anatoli Lukianov este sigur c\, «tr\d`nd partidul, Gorbaciov s-a tr\dat pe el `nsu[i, pe omul pe care noi l-am cunoscut `n anii ’80»“16. Aceast\ versiune a evenimentelor sus]ine teza unei ac]iuni multiple de distrugere a sistemului comunist de c\tre Marile Puteri occidentale, `n frunte cu SUA, acestora revenindu-le meritul principal `n eliberarea na]iunilor Estului european. Este vorba, pe fond, de victoria `n R\zboiul rece. Nu trebuie exclus\ posibilitatea ca Securitatea român\ s\ nu fi f\cut leg\tura `ntre brusche]ea ac]iunilor Echipei Gorbaciov [i cauzele profunde ale apari]iei fenomenului Gorbaciov. Este ast\zi tot mai clar c\, `n interiorul unei mo[teniri imperative l\sate de Andropov, Gorbaciov s-a sprijinit fundamental pe un strat de reformi[ti, fo[ti agen]i cu ani mul]i de lucru `n Occident, pentru a putea duce p`n\ la un punct transformarea urgent\ de care avea nevoie URSS. Cum Securitatea nu avea un dialog cu KGB-ul, ea nu a beneficiat de informa]iile directe [i precise ale procesului declan[at de Gorbaciov [i pus `n aplicare de serviciile secrete sovietice, a[a cum s-a `nt`mplat cu celelalte servicii secrete din ]\rile comuniste. Securitatea României comuniste ori nu putea concepe o ini]iativ\ de distrugere a sistemului ca venind din defectele grave [i din criza sistemului comunist, ori sim]ea c\, `n substrat, c\derea comunismului era o lovitur\ dat\ de Occident, inclusiv printr-o infiltrare de geniu. {i `ntr-o situa]ie, [i `n alta na]iunile Estului comunist s-au eliberat dintr-un co[mar [i asta este victoria cea mai important\. Peste tot, cu excep]ia României, r\sturnarea vechiului regim [i a fostei conduceri s-a f\cut prin cooperarea str`ns\ `ntre serviciile secrete sovietice [i serviciul secret al statului comunist respectiv. Din acelea[i motive, pentru România proiec]ia geometric\ [i scriptic\ a ac]iunii pe planul r\sturn\rii regimului Ceau[escu con]inea nu numai `nl\turarea liderului [i a acoli]ilor s\i fideli, ci [i distrugerea serviciului de 16

Andrei Gratcev, Le mystère Gorbatchev. La Terre et le Destin, Ed. Du Rocher, Paris, 2001, pp. 208-209.


35

informa]ii neintegrat sistemului de leg\turi secrete dintre serviciile speciale ale ]\rilor comuniste. Logic, dac\ Securitatea ar fi dat ea lovitura de stat, ar fi devenit automat partener de dialog [i mai mult ca sigur ar fi existat o negociere a viitorului institu]iei. V`rfurile Securit\]ii nu au f\cut acest gest pentru c\ trebuiau s\ dea m`na cu KGB-ul. Din punct de vedere strict istoric, acesta r\m`ne un act patriotic. Pare o ironie amar\, dar numai genera]iile viitoare vor putea judeca acest gest. ~ntr-un dialog cu colonelul (r) Ioan Rusan, fost [ef al compartimentului anti-STASI din UM 0110, am aflat c\ KGB-ul preluase conducerea tuturor reziden]elor serviciilor de spionaj ale ]\rilor comuniste europene din România [i le coordona: „Ioan Rusan: ~n 1989 am stabilit c\ se f\cea schimb de informa]ii `ntre agenturile de spionaj ale ]\rilor comuniste din România [i c\ aceast\ activitate era condus\ de c\tre sovietici. AMS: Adic\ existau raporturi de subordonare `ntre agenturile ]\rilor comuniste [i KGB pe teritoriul nostru? IR: Da. Situa]ia era clar\. Sovieticii trasau sarcini profesionale [i de actualitate care nu mai treceau prin centralele de spionaj de acas\, ale ]\rilor socialiste subordonate. Sovieticii preluaser\ `n România conducerea activit\]ilor de spionaj ale ]\rilor socialiste fr\]e[ti, `n mod direct, nemijlocit, f\r\ ca reziden]ii s\ mai raporteze acas\ sau, m\ rog, s\ cear\ aprob\ri, s\ primeasc\ ordine de acas\. Sigur, raportau chestiuni curente, care ]ineau de munca obi[nuit\, primeau diferite ordine, dar pe fond ei lucrau sub conducerea reziden]ei spionajului sovietic de aici. AMS: Ce sarcini le d\dea, de exemplu? IR: De exemplu, recunoa[teri. Erau trimi[i `n misiuni de o zi-dou\, scurte, ce e pe strada cutare, la adresa cutare, coresponden]a unor str\zi pentru caz de retragere dintr-o misiune, c\i de acces, puncte de concentrare, puncte de `nt`lnire [i foarte mult `n acea perioad\ ì interesa deplasarea cu auto, cu ma[ini. Verificau str\zile pe unde se putea trece, unde se putea sta]iona acoperit. Apoi verificau diferite adrese, adic\ locuin]e. Dac\ sunt goale, nelocuite,

36


dac\ e cineva acolo, cine e, dac\ e dispus s\ fac\ ceva pentru bani, dac\ exist\ nemul]umi]i [i oameni cu `nclina]ie spre colaborare. AMS: Crede]i c\ au f\cut cumva [i o recunoa[tere pentru interven]ia din decembrie? IR: P\i, pentru ce crede]i c\ f\ceau chestia asta? Au ajuns s\ se intereseze [i de cei care erau pu[i s\-[i dea jos balcoanele `nchise. {ti]i c\ era povestea aceea cu balcoanele `nchise. Apoi, au accelerat ac]iunile de infiltrare a unor persoane din re]ele `n func]ii, de reactivare `n scopul ac]iunii din decembrie a unor fo[ti colaboratori.“17 ~n martie 2004, cotidianul Independent a f\cut o dezv\luire interesant\, care `l confirm\ pe colonelul Rusan: STASI a spionat `n România, ca pe un teritoriu inamic. Informa]ia provine de la istoricul german Georg Herstrick, care lucreaz\ la Oficiul pentru Studierea Arhivei fostei Securit\]i STASI. Acesta a ar\tat c\ „dup\ 1968, România a fost suspectat\ de RDG fiindc\ a adoptat o linie independent\. ~n consecin]\, STASI considera România ca o ]ar\ ostil\. S-a trecut la culegerea de informa]ii. Astfel, România a fost lucrat\ informativ asemenea ]\rilor vestice considerate ]\ri du[mane. C`nd a izbucnit criza economic\, s-au intensificat [i opera]iunile STASI. România devenise instabil\, iar STASI era `ngrijorat\ de o posibil\ instabilitate a `ntregului Pact de la Var[ovia. {eful STASI, Erich Mielke, a ordonat subalternilor s\i `n 1983 s\ culeag\ orice informa]ie legat\ de România. ~n acest scop, to]i colaboratorii neoficiali ai STASI care vizitau România au furnizat Securit\]ii (STASI, n.a.) relat\ri detaliate despre situa]ia cotidian\ politic\ [i economic\. ~n aceste relat\ri exist\ trimiteri la diferite manifest\ri privind nemul]umirea popula]iei, ca de pild\ revolta de la Bra[ov. Pe de alt\ parte, [i Serviciul Extern, adic\ spionajul exRDG-ist, [i-a intensificat ac]iunile informativ-operative. Astfel, `n cadrul Ambasadei RDG exista un rezident care se ocupa de culegerea de informa]ii. Ofi]erul sau ofi]erii de leg\tur\ aveau o re]ea de informatori despre identitatea c\rora nu se [tie nimic, 17

Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, pp. 121-122.


37

fiindc\ fi[ele se afl\ `n continuare `n Statele Unite, unde au ajuns dup\ pr\bu[irea regimului RDG-ist“18. România, `n general, [i Securitatea, `n particular, se aflau `ntr-o capcan\. Conducerea Securit\]ii a observat t`rziu, `n vara anului 1988, c\ avantajele strategice de care beneficia prin politica de deschidere interna]ional\, inclusiv `n domeniul economic, precum [i prin ata[amentul demonstrativ al popula]iei la politica lui Nicolae Ceau[escu – `n fapt, anestezia general\ a popula]iei – ì deschideau o problem\ greu de rezolvat. Spre deosebire de ceilal]i lideri ai ]\rilor comuniste, Ceau[escu, juc`nd rolul de independen]\ fa]\ de Moscova, s`cìnd-o, opun`ndu-i-se, h\r]uind-o pe la ONU [i pe la Beijing, f\c`nd [i jocul de mare figur\ interna]ional\ `n detrimentul ursului-st\p`n, nu beneficia de sprijinul, de protec]ia din spate a Moscovei, cum se `nt`mpla cu ceilal]i lideri. Din Occident, inclusiv din Statele Unite, orice ac]iune sau atac la adresa unui stat comunist punea `n discu]ie reac]ia „[efului cel mare“. Nu puteai s\ ataci `n sfera de interese sovietic\ f\r\ s\ calculezi reac]ia Kremlinului [i s\ te a[tep]i la o contralovitur\ venit\ de acolo. Ceau[escu nu avea acest sprijin sovietic. Ba, am putea spune c\ `ntr-o anumit\ perioad\ lucrurile st\teau invers: americanii interveneau la sovietici pentru protejarea lui Ceau[escu. A[a cum a dovedit-o evolu]ia lumii pe timpul R\zboiului rece, ie[irea din sistem era extrem de riscant\ pentru orice stat, fie comunist, fie democratic, membru al NATO. Cazul Fran]ei, care a ajuns `n c`teva decenii la periferia deciziilor mondiale [i a fost nevoit\ s\ supraliciteze pentru a redresa imaginea ei de superputere, este semnificativ. Tratat ca eretic, ca independent, dar [i preocupat s\ devin\ lider al lumii a treia – zon\ controlat\ `n trecut, ast\zi [i `n viitor de Marile Puteri – Ceau[escu era obligat s\ fie extrem de prudent [i atent cu conservarea imaginii sale. Din aceste motive, e[ecurile ac]iunilor externe de intimidare sau criminale ale Securit\]ii la adresa unor emigran]i români, `mpotriva postului Europa liber\, din perioada Ple[i]\, au condus la sanc]iuni [i restructur\ri `n aparatul serviciului secret român, cu toate c\ ordinele veniser\ chiar de la Ceau[escu. Era `ns\ una din 18 Independent, 6/7 martie 2004, p. 2.

38


tr\s\turile de caracter (ur`t) ale lui Ceau[escu, pe care to]i activi[tii de partid din apropiere [i to]i comandan]ii Securit\]ii `l cuno[teau: d\dea vina pe al]ii pentru gre[elile lui. Atitudinea aceasta era adoptat\ deliberat, frecvent cu perfidie, motiv pentru care Ceau[escu nu d\dea niciodat\ ordine de fa]\ cu martori. Faptul este confirmat de Mihai H`rj\u, secretarul s\u personal19. Povestea cu iradierea, cu ordinul „d\-i-l pe Radu“ nu poate fi credibil\ dec`t dac\ Ceau[escu i-a dat acest ordin `ntre patru ochi lui Pacepa. ~n momentul `n care Statele Unite s-au `n]eles cu URSS, ambele l-au ur`t pe Ceau[escu, cel decorat la Kremlin [i cazat la Casa Alb\. Le st\tea `n cale, mai ales pentru c\ erau, ambele Mari Puteri, adev\ratele creatoare ale imaginii sale de mare lider. Evolu`nd singur\ pe pia]a mor]ii, f\r\ a avea `n spate sprijinul, m\car logistic al KGB-ului, [i apel`nd pentru crime la leg\turi extremiste arabe, Securitatea a cunoscut p`n\ `n deceniul nou\ o serie lung\ de c\deri spectaculoase20. A fost obligat\ s\ se retrag\ [i s\ fie mult mai atent\. Din punctul de vedere al ofi]erului de informa]ii externe, nu at`t izolarea c`t natura solitar\ a activit\]ii sale [i pe ansamblu a institu]iei sale au pus fiec\rui individ `ntrebarea asupra raportului `ntre patriotism [i spirit de conservare, `ntre loialitate [i aventur\, `ntre prezent [i viitor. Iar aceste `ntreb\ri nu se ridicau `n momentul alegerii de c\tre statul român a unei alian]e sau a alteia, a op]iunii pentru un curent politic sau altul, pentru un lider sau altul `n interiorul regimului comunist, ci `n momentul `n care Uniunea Sovietic\ d\r`ma din temelii construc]ia pe care o f\cuse tot ea `n România. Procesul de schimbare controlat\ a sistemului comunist declan[at `n celelalte ]\ri comuniste europene a fost un alt subiect de atent\ observa]ie din partea Securit\]ii. A[a cum ar\tam, Securitatea a reu[it s\ `n]eleag\ destul de repede mecanismul prin care Moscova `nlocuia vechile conduceri cu reformi[ti, precum [i metodologia folosit\ de KGB pentru crearea alternativelor politice la vechiul partid comunist. Pe timpul studiului [i al analizei, conducerea 19 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audierea domnului Mihai Hîrj\u, p.18. 20 Dennis

Deletant, Ceau[escu [i Securitatea. Constrîngere [i disiden]\ în România anilor 1965–1989, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1995, pp. 302-304.


39

Securit\]ii a mai observat rolul atribuit de serviciile de spionaj sovietice mini[trilor Ap\r\rii [i de Interne, precum [i [efilor de servicii secrete din celelalte ]\ri comuniste `n procesul de r\sturnare a fo[tilor lideri. ~n ]\rile socialiste, cu excep]ia României, nu se numea un ministru de Interne, un ministru la Armat\ sau la conducerea serviciului secret f\r\ acordul URSS. Nu-[i permitea nici un lider comunist s\ produc\ surprize, mai ales dup\ revoltele din Ungaria [i Cehoslovacia. F\r\ `ndoial\ c\ `n aceast\ schem\ de lucru a intervenit [i interesul perfect plauzibil al serviciilor de informa]ii din celelalte ]\ri comuniste de a folosi prilejul pentru o liberalizare a sistemului din propria ]ar\ [i `n final pentru eliberarea na]iunii de sub regimul comunist opresiv. Din acest punct de vedere, cooperarea cu KGB-ul nu pare un act de tr\dare, ci o atitudine patriotic\, oric`t de paradoxal\ ar p\rea situa]ia. Lucrurile puteau sta a[a dac\ procesul declan[at de Gorbaciov ar fi avut finalitatea programat\, de lansare a unui nou tip de socialism care s\ aplice un sistem de control discret al sferei de influen]\, dup\ model american. Dar ea a avut drept finalitate distrugerea integral\ a sistemului comunist, inclusiv a proiectului socialist reformist. ~ntrebarea pe care au pus-o nu o dat\ fo[tii ofi]eri de Securitate `n presa postdecembrist\ este dac\ a fost mai bine c\ Securitatea na]ionalist\ a României comuniste s-a destructurat violent sau mai bine era ca Securitatea s\ fi fost un subaltern docil al KGB – cum erau celelalte servicii secrete –, l\s`nd `n urm\ c`rti]e structurale `n serviciile secrete ale noilor state membre NATO? R\spunsul poate fi dat aici: [i `ntr-un caz, [i `n cel\lalt, av`nd `n vedere autorul destructur\rii, rezultatul a fost acela[i – o infiltrare masiv\ [i bine ancorat\ a KGB `n societ\]ile eliberate. Prin urmare, atacarea prin diversiune a Securit\]ii `n decembrie 1989, spre deosebire de cooperare, `n celelalte state comuniste, a fost o alt\ metod\ de a facilita infiltrarea. Comportamentul similar al titularilor ministerelor de for]\ din statele comuniste nu a fost studiat doar „de jos `n sus“, prin penetr\ri ale Securit\]ii române `n structurile cabinetelor respective, ci [i de „sus `n jos“. ~n toamna anului 1988, Departamentul Securit\]ii Statului i-a prezentat lui Ceau[escu informa]ii despre situa]ia din

40


RDG [i Bulgaria ob]inute de la v`rf, de la conducerea superioar\ a partidelor respective. Ceau[escu a avut o reac]ie prudent\, fiind `ngrijorat c\ descoperirea acestor opera]ii, conduse at`t de sus, ar putea provoca un protest la nivelul lui. Din punctul de vedere al `nclina]iei spre aplicarea scenariului sovietic [i `n România, conducerea Securit\]ii nu `[i f\cea prea multe probleme, cunosc`ndu-l foarte bine pe Tudor Postelnicu, un adept credincios al lui Ceau[escu, f\r\ de care nu ar fi r\mas nici o secund\ la conducerea Ministerului de Interne, iar `n ce-l prive[te pe generalul Vasile Milea, acesta era privit ca fidel [i chiar devotat lui Ceau[escu. La r`ndul s\u, Ceau[escu, de[i era un tip extrem de suspicios [i `[i pierduse `ncrederea `n Securitate, nu ajungea cu suspiciunea at`t de departe `nc`t s\ cread\ c\ echipa de olteni de la conducerea DSS `l putea tr\da. Departamentul Securit\]ii Statului era condus `n 1989 de trei olteni – generalii Iulian Vlad, {tefan Alexie [i Aristotel Stamatoiu – [i avea la conducerea Direc]iilor centrale al]i `nal]i ofi]eri de origine oltean\ [i arge[ean\. Ceau[escu avea rezerve fa]\ de eficien]a serviciilor de informa]ii [i spionaj, `n general, miz`nd pe faptul c\ problemele se rezolvau la nivelul cel mai `nalt, prin contacte directe `ntre [efii de stat [i de guvern, dar se comporta [i cu o doz\ de distan]are uman\, atitudine provenit\ din ideea primitiv\ pe care [i-o formase de mult c\ `n lumea secretelor spionii tr\deaz\ foarte u[or pentru c\ ac]ioneaz\ pe bani. Printre motivele pentru care a fost nevoie de o subversiune extern\ `mpotriva regimului lui Ceau[escu s-au aflat [i influen]a nul\ a KGB-ului asupra conducerii Securit\]ii române, identificarea acesteia ca na]ionalist\ [i concluzia c\ ì este fidel\ lui Ceau[escu. Acelea[i motive au constituit [i acoperirea pentru decizia de a distruge acest organism odat\ cu `nl\turarea lui Ceau[escu. Au existat ni[te cauze care au condus `n timp la o slab\ penetrare a structurilor politice [i informative ale României de c\tre URSS. Racolarea sovietic\ nu a reu[it succese spectaculoase din c`teva motive: 1. Personalitatea lui Ceau[escu. Era tipul de om cu care nu se puteau `n]elege. Ceau[escu era un marxist convins, un fel de romantic al marxismului, dar primitiv, `n timp ce ei nu mai credeau de


41

mult `n teoria marxist-leninist\, ci exercitau puterea politic\ interna]ional\ `n sine, folosind marxism-leninismul doar ca pe un mijloc. 2. Ceau[escu `[i f\cuse o structur\ de conducere obedient\, care se ]inea de scaune. Este vorba de tipul de oameni. ~n ultimii ani st\teau la p`nd\ [i a[teptau un moment pentru mai t`rziu `n care s\ se manifeste la fel, s\ intervin\ plini de zel `ntr-o b\t\lie care s\-i solidarizeze cu viitorul lider, s\-l lingu[easc\ la fel cum o f\ceau cu Ceau[escu. Cum nu vedeau posibil\ o dispari]ie a clanului, a[adar interesul se orienta spre Nicu. Alt\ solu]ie nu aveau. Lucrurile s-au precipitat, d`nd peste cap a[teptarea lor. Acest tip de om este fricos, nu se bag\ `n racol\ri, nu risc\. 3. Securitatea din perioada Ceau[escu nu era infiltrat\ semnificativ, n-a fost penetrat\ ca alte servicii din Est, deoarece elementul de coeziune, cauza ei, nu era interna]ionalismul proletar, b\t\lia cu capitalismul, ci na]ionalismul. Toate relat\rile istorice contribuiau la sentimentul c\ România a fost mereu sacrificat\, `n[elat\, agresat\, iar securi[tilor li se insuflase sentimentul c\ ap\r\ ]ara de aceste agresiuni. Sentimentul de parte a unei comunit\]i, a unei armate extinse care lupt\ cu imperiali[tii americani, nu exista la noi. Existau `ntr-adev\r suspiciunea, frustrarea, orgoliul, toate insuflate de Ceau[escu. Sovieticii considerau Securitatea român\ ca lipsit\ de perspectiv\ ideologic\, pentru c\ nu ]intea orizontul victoriei depline a comunismului `n lume. ~n opinia lor, chiar [i `n lume Securitatea ac]iona pe criterii na]ionaliste, `nguste, f\r\ o finalitate distructiv\. România nu voia s\ distrug\ America, a[a cum voiau sovieticii, ci s\ o foloseasc\ pentru a ap\ra România. 4. Sub Ceau[escu, Securitatea a distrus structuri KGB, a luat sub control re]ele, a `mpiedicat opera]ii sovietice pe teritoriul nostru. Asta nu se iart\! 5. Oricine se uit\ la calitatea proast\ a oamenilor pe care i-au racolat [i folosit sovieticii se l\mure[te f\r\ alte explica]ii asupra dificult\]ilor pe care le-au avut ace[tia pentru a influen]a cursul evenimentelor din România condus\ de Ceau[escu. F\r\ interven]ia sovietic\ din decembrie 1989, este greu de crezut c\ indivizi ca

42


Apostol, Militaru, Brucan, Doicaru, Keller, Logof\tu, Pancea sau Vasile Ionel ar mai fi putut face o carier\. O alt\ surs\ foarte avansat\ [i profesionist\ de informa]ii despre procesele distructive declan[ate de Mihail Gorbaciov, a provenit `n mod constant din Iugoslavia, de la nivelul serviciului de informa]ii [i de la conducerea Armatei, cu care Securitatea [i MApN colaborau transparent, ca urmare a unor `n]elegeri stabilite `nc\ de pe vremea lui Tito. ~n leg\tura Securit\]ii se aflau fo[ti colaboratori apropia]i ai acestuia. Aceast\ rela]ie, care se concentra [i asupra unor personalit\]i din aparatul profesionist, nu trebuie confundat\ cu activitatea lui Mirko Atanaskovici, consulul croat de la Timi[oara, care ac]iona `n interiorul unei re]ele maghiare de spionaj. Una din informa]iile care au circulat pe rela]ia Iugoslavia a fost aceea c\, `n cadrul `n]elegerilor politice [i a colabor\rii stabilite `ntre serviciile de informa]ii din Vest [i din Est, a fost pus\ `n discu]ie [i distrugerea celor dou\ structuri de informa]ii na]ionaliste, ale Iugoslaviei [i României, pentru c\ reprezentau un obstacol `n calea destinderii europene [i a globaliz\rii proceselor de integrare declan[ate pe continent. ~n particular, Germania [i Statele Unite erau extrem de interesate de anihilarea serviciilor de informa]ii iugoslave, deoarece acestea conduceau opera]ii ample, nea[teptat de eficiente, pe teritoriul statelor respective [i `n plus nu ezitau s\ fac\ apel la asasinate comandate, la lichidarea fizic\ a opozan]ilor. De exemplu, una din ]intele predilecte ale asasinatelor erau membrii emigra]iei iugoslave (`n special, croa]i [i albanezi). ~n presa occidental\ s-au comentat destul de amplu atentatele comandate de Securitate `mpotriva unor membri ai emigra]iei române[ti, atentate negate vehement de fo[tii lideri ai Securit\]ii [i lipsite `n continuare de probe concludente. Pentru celelalte servicii secrete implicate `n asasinate politice, oprirea lor era o chestiune de ordin de la Moscova. Vom lua dou\ exemple: `n momentul `n care `n cadrul Securit\]ii de stat a Cehoslovaciei comuniste s-a creat un departament special numit „sec]ia PATRIE“, cu misiunea de preg\tire a crimelor `mpotriva liderilor emigra]iei – „a[a-numita exercitare a legitimit\]ii socialiste `n str\in\tate“ –, acesta a fost `nfiin]at la Praga


43

`mpreun\ cu KGB21. Mai mult dec`t at`t, cercet\torul ceh Pavel Zacek, `ncerc`nd s\ studieze arhivele Poli]iei secrete din ]ara sa a constatat c\ „o anumit\ cantitate de informa]ii din perioada a[a-numitei normaliz\ri se g\se[te numai `n arhivele [i `n eviden]ele KGB-ului sovietic“22. Securitatea de stat cehoslovac\ ori era penetrat\ ad`nc de KGB, ori f\cea o copie a documentelor sale [i le trimitea la Moscova! Acela[i fenomen se petrecea [i cu STASI, serviciul secret al RDG. Scriitorul german Richard Wagner, `ncerc`nd s\ cerceteze arhivele STASI, a constatat c\, dup\ distrugerea arhivelor serviciului de spionaj militar al Armatei Na]ionale a Poporului [i a serviciului de informa]ii externe HVA al RDG, copiile tuturor documentelor distruse se aflau la Moscova: „Aceast\ gre[eal\ a fost cu at`t mai grav\ cu c`t mul]i colaboratori ai STASI din str\in\tate au r\mas cu siguran]\ nedeconspira]i, `n timp ce copiile dosarelor se afl\, probabil, la Moscova, astfel `nc`t unii dintre ofi]erii sau colaboratorii neoficiali ai STASI pot fi utiliza]i `n continuare de c\tre KGB sau de c\tre organiza]iile `n care acesta s-a transformat ulterior“23. Un proces at`t de amplu, care s\ cuprind\ arhiva unor departamente ultrasecrete, nu se putea desf\[ura dec`t printr-o leg\tur\ oficial\, func]ional\ `ntre KGB [i STASI. A[a ceva `ntre Securitate [i KGB nu exista sub regimul Ceau[escu. ~n ce prive[te emigra]ia iugoslav\, o statistic\ publicat\ `n 1981 la Hamburg arat\ c\ `ntre 1967 [i 1980, serviciile secrete iugoslave ar fi lichidat fizic 2 membri ai emigra]iei albaneze, 12 membri ai emigra]iei s`rbe [i 57 de membri ai emigra]iei croate24. Chiar dac\ respectivele cifre ar putea fi exagerate, `n sensul c\ nu toate au fost asasinate comandate, totu[i, activitatea de lichidare 21

Pavel Zdacek, „Arhivele Securit\]ii Statului“ (cehoslovac) în Analele Sighet, Nr. 9, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti, 2001, p. 832. 22 Ibidem. 23 Împov\ra]þi de mo[tenirea Securit\]þii [i Stasi (Die Erblast von Stasi und Securitate): r\spunsuri germane, române [i maghiare la o provocare istoric\. Simpozion, Bucure[ti: 6-8.06.2001, Ed. Compania, Bucure[ti, 2002, p. 17 24 Ante Beljo, YU-Genocide, Ed. Northen Tribune Publishing, Toronto-Zagreb, 1995, p. 220.

44


fizic\ a poten]ialilor candida]i occidentali pentru partidele de Opozi]ie din Iugoslavia nu l\sa nici un dubiu asupra ostilit\]ii `ndrept\]ite [i asupra dorin]ei de distrugere a acelei structuri. Din toamna anului 1986, `n Iugoslavia reexplodase problema na]ionalist\. La 24 septembrie 1986 un ziar belgr\dean publica un articol incendiar prin care acredita ideea c\ s`rbii sunt `n pericol de exterminare `n Kosovo [i `n Croa]ia cu sprijin din exterior. Serviciul secret iugoslav s-a declarat surprins [i incapabil s\-i descopere pe autorii memorandumului (!). To]i liderii comuni[ti au condamnat acel document, cu excep]ia unuia: Slobodan Milošević, pre[edinte al Ligii Comuni[tilor S`rbi25. Vor urma 12 ani de r\zboi na]ionalist [i interven]ia NATO din 1999, `n care serviciile de informa]ii iugoslave, infiltrate `n centrele de comand\ ale organiza]iei, vor reu[i s\ produc\ dobor`rea [i studierea la sol a unui bombardier stealth, s\ intoxice `n a[a m\sur\ opera]iile de planificare a luptei `nc`t s\ fie bombardat\ Ambasada Chinei din Belgrad [.a. Ce trebuie `n]eles de aici: c\ inclusiv lichidarea opozi]iei sprijinite de Occident nu a scutit un stat de r\zboiul devastator. A[adar, cel pu]in la v`rful Securit\]ii române, planurile sovietice de schimbare a regimului ceau[ist din România [i de atacare a serviciului secret român – aflat `n slujba acestui regim –, `n colaborare cu liderii [i serviciile secrete ale Occidentului, erau intuite cu mai mul]i ani `nainte de 1989. Conform unei m\rturii credibile, `n prim\vara anului 1989, cel pu]in generalul Vlad cuno[tea `n detaliu [i cum se va desf\[ura ac]iunea de r\sturnare a lui Nicolae Ceau[escu: „~n ziua de 14 aprilie 1989, cu ocazia zilei mele de na[tere – ì va declara autorului fostul procuror general adjunct Gheorghe Diaconescu –, Iulian Vlad m-a vizitat la birou. ~ntr-o discu]ie `ntre patru ochi mi-a spus: «P`n\ `n decembrie, gata!» – [i a f\cut semn cu palma `n plan orizontal, adic\ lichidare. Apoi a continuat: «{i va `ncepe de sus spre interior», ar\t`nd cu palma de la nord-est spre sud-vest, indic`nd f\r\ dubiu spa]iul teritorial al 25 Misha Glenny, The Balkans, 1804–1999. Nationalism, War and the Great Powers, Ed. Granta Books, London, 1999, pp. 625-626.


45

]\rii `ntre Ia[i [i Timi[oara“26. Generalul Iulian Vlad contest\ existen]a acestei integr\ri. La prima audiere `n fa]a Comisiei senatoriale, el va confirma `ntr-un fel acea previziune: „Situa]ia era de a[a natur\ `n acel moment c\ nu putea s\ fie altul deznod\m`ntul. ~n ce ne prive[te, acest lucru l-am `ntrev\zut de mai mult timp. Poate numai momentul nu l-am putut prevedea cu exactitate, dar cursul evenimentelor l-am intuit. Mai ales c\ dispuneam de o seam\ de date [i informa]ii“. ~n leg\tur\ cu acela[i subiect, generalul {tefan Alexie a declarat la 17 ianuarie 2004 urm\toarele: „{tefan Alexie: Noi, cei de la v`rful Securit\]ii, am [tiut primii c\ suntem sorti]i e[ecului [i am [tiut asta de la primele mi[c\ri ale lui Gorbaciov. Nici un serviciu secret din lume nu st\ [i prive[te, ci porne[te imediat s\ `n]eleag\. {tiam ce se va `nt`mpla. Apoi am v\zut c\ am r\mas ultima ]ar\ [i c\ dispari]ia sistemului este inerent\. Ce faci `n astfel de situa]ii? Dac\ n-ai nimic `n tine, fugi, tr\dezi, te ascunzi. Dac\ ai ceva `n tine, `ncerci s\-]i protejezi poporul. Noi eram condamna]i, [tiam asta, pentru c\, spre deosebire de serviciile secrete din celelalte ]\ri comuniste, noi nu puteam da m`na cu sovieticii `mpotriva pre[edintelui nostru [i a partidului comunist de aici, pentru c\ m`na `ntins\ era a ru[ilor. Un act de tr\dare de acest tip, chiar dac\ prin absurd am fi fost considera]i eroi pentru asta, r\m`ne `n istoria poporului român pentru totdeauna un act de `nalt\ tr\dare, pentru c\ a fost f\cut cu du[manul de moarte al acestui popor. A[a cum peste ani, peste mai mul]i ani, c\r]ile de istorie ì vor identifica precis pe tr\d\torii care au venit la conducerea ]\rii `n decembrie 1989, a[a am fi ap\rut noi peste ani, dac\ d\deam m`na cu ru[ii atunci. {tiam ce urmeaz\ [i am acceptat chiar [i ideea c\ unii dintre noi vor pieri. AMS: Aceasta ar fi explica]ia, `n opinia dumneavoastr\, pentru pasul `napoi f\cut de Securitate `ntre 17 [i 21 decembrie? {A: Pasul `napoi f\cut de Securitate a avut un cost [i acest cost final, pe care noi nu-l intuiam atunci, a fost p`n\ la urm\ distrugerea 26

Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 56.

46


Securit\]ii. Cei care au organizat ac]iunea din decembrie ’89 se a[teptau s\ reac]ion\m, crez`nd c\ suntem fanatici, [i se preg\teau s\ intre cu trupe. AMS: Cred c\ aici gre[i]i. Nu fanatismul dvs. `n ap\rarea lui Ceau[escu au vizat ei, ci faptul c\ era]i considera]i na]ionali[ti. |sta era cel mai mare pericol. Nu era]i o structur\ ca a celorlalte ]\ri comuniste, infiltrat\, dispus\ la cooperare cu sovieticii. S\ presupunem c\ Ceau[escu era schimbat f\r\ s`nge `n CPEx. Mai putea Uniunea Sovietic\ s\-[i fac\ jocul de interese `n România cu Securitatea r\mas\ `ntreag\? Putea ea s\ scoat\ vreun lider sau mai mul]i la suprafa]\, cu Securitatea na]ionalist\, antisovietic\ `n spate? {A: Nu. AMS: A]i fost condamna]i de la `nceput, indiferent cum se termina treaba cu Ceau[escu. Crede]i c\ v-au c\utat s\ v\ omoare `n noaptea de Anul Nou 1990 `n biroul dvs. dintr-o pornire revolu]ionar\? {A: Nu. Nici nu cred c\ oamenii care s-au str`ns `n strad\ [tiau cine sunt eu.“27 D\r`marea bazelor ideologice de c\tre Uniunea Sovietic\ a generat `n Securitatea român\ o preocupare mult mai mare pentru problematica [i destinul statului [i mult mai mic\ pentru situa]ia partidului. Totodat\, `n r`ndurile ofi]erilor de Securitate s-a dezvoltat o dependen]\, dar [i o `ncredere mai mare `n comandan]ii Departamentului, precum [i o amplificare a sentimentului de ata[ament patriotic fa]\ de ]ar\ [i na]iune, `n detrimentul loialit\]ii fa]\ de liderul absolutist al statului. Nu `n ultim\ instan]\, trebuie s\ lu\m `n considerare [i teama, teama de atacul colosului sovietic [i teama de viitorul incert. Ofi]erul de Securitate ante [i postdecembrist nu poate fi scos din ecua]ia felului cum a fost recrutat de partidul comunist `n anii ’50–’60: analfabet [i s\rac, extras din fundul unui sat [i b\gat f\r\ examen `n [coli, trecut [i prin facult\]i [i preg\tit `n 27 Ibidem, pp. 115-116. (În timpul procesului generalului Vlad, generalul Alexie, chemat ca martor, a ar\tat c\ replica „este începutul sfîr[itului“ i-a apar]inut fostului [ef al DSS. Nu are importan]\. Important este c\ acest dialog semnificativ a avut loc între cei doi.)


47

spirit na]ionalist, r\mas p`n\ la cap\tul sistemului un om dator [i dependent fa]\ de comunismul care l-a scos din promiscuitate [i i-a oferit o parte din Putere. Acest om vede poporul român format din dou\ p\r]i: massa [i c`]iva tr\d\tori. El va r\m`ne convins p`n\ la cap\tul vie]ii c\ eliberarea românilor de sub dictatura comunist\ a fost o opera]iune str\in\ [i c\ solu]ia cea mai bun\ pentru poporul român era un socialism luminat.

Evaluarea situa]iei interne Numirea generalului Iulian Vlad la conducerea Departamentului Securit\]ii Statului `n 5 octombrie 1987, simultan cu numirea lui Postelnicu `n func]ia de ministru de Interne, s-a produs la finalul celebrului val de schimb\ri operate de Nicolae Ceau[escu la nivelul aparatului de stat, `n special al Guvernului, pe durata lunii septembrie. Motivele schimb\rilor masive f\cute atunci de Ceau[escu sunt `nc\ neelucidate, dar putem observa c\ modific\rile din Guvern veneau la numai un an dup\ alt val de schimb\ri ale cabinetului D\sc\lescu [i c\, probabil, ele au fost expresia crizei economice [i energetice profunde prin care trecea România. Iarna 1986–1987 cunoscuse cele mai sc\zute temperaturi din ultimul secol, surprinz`nd sistemul energetic `n stare de necesitate. Pe 16 februarie 1987 avusese loc mi[carea studen]easc\ de la Ia[i `mpotriva condi]iilor de cazare din c\mine, `n primul r`nd lipsa de c\ldur\. Primul-ministru Constantin D\sc\lescu nu este schimbat, de[i incompeten]a sa devenise de notorietate, [i este trimis `ntr-un lung periplu interna]ional cu scopul de a reactiva o serie de schimburi comerciale [i leg\turi economice. Unele numiri din Guvern se vor face `n lipsa lui. Vizitele primuluiministru vor r\m`ne f\r\ vreun rezultat, cauza fiind declan[area procesului de izolare economic\ [i politic\ a României. La sf`r[itul lunii mai avusese loc vizita lui Gorbaciov la Bucure[ti, soldat\ cu o ceart\ violent\ `ntre acesta [i Ceau[escu, liderul de la Kremlin plec`nd convins c\ pre[edintele României este irecuperabil pentru vreo tentativ\ de reformare a sistemului politic. Preluarea conducerii Securit\]ii de

48


c\tre Iulian Vlad, care `ntre 1977 [i 1982 fusese secretar de stat `n MI [i apoi adjunct al ministrului de Interne (1982–1987), a fost primit\ cu satisfac]ie `n r`ndurile ofi]erilor de Securitate, `n primul r`nd pentru c\ era cel dintì comandant care nu provenea din activi[tii de partid. Experien]a conducerilor anterioare, dar mai ales infiltr\rile de activi[ti [i procedeele politice de control introduse de Ceau[escu dup\ fuga lui Pacepa, precum [i numirea lui Postelnicu la conducerea DSS creaser\ nemul]umiri `n aparatul tehnic. ~ntre 1978 [i 1987, `n Securitate, mai ales `n CIE, fuseser\ conservate sau distruse re]ele [i abandonate misiuni preg\tite timp de decenii, mai mul]i agen]i din str\in\tate fuseser\ retra[i [i plasa]i `n structurile interne, apoi au fost introduse planific\ri [i raport\ri tipice activit\]ii partidului comunist, care consumau timp [i `ngreunau opera]iunile profesioniste ale Departamentului. ~n activitatea intern\, controlul activi[tilor de partid s-a intensificat, ace[tia neput`nd comunica altfel `n structuri dec`t prin formalit\]i politice, prin dispozi]ii cu caracter general, ambiguu, [i prin [edin]e lipsite de orice aplicabilitate. Secretarul de partid al Securit\]ii, un anume Marcu, un alcoolic, nu era b\gat `n seam\. Mai ales sub ministeriatul lui George Homo[teanu, [efii Direc]iilor centrale [i ofi]erii din structuri au `nceput s\ disocieze neoficial, dar [i oarecum obiectiv, activit\]ile politice de cele profesionale. Trecuse un deceniu de c`nd, printr-un ordin al lui Ceau[escu, Securitatea fusese politizat\. Acest fenomen a contat `n momentul crizei din 1989. Venirea generalului Vlad la conducerea Departamentului a fost perceput\, a[adar, ca o victorie a aparatului profesionist. Personalitatea generalului Iulian Vlad. FI{| BIOGRAFIC| General de corp de armat\ (r) Iulian N. Vlad Data [i locul na[terii: N\scut la data de 23 februarie 1931 `n satul Gogo[i]a, jude]ul Dolj. P\rin]i:

Nicolae [i Eugenia, ambii deceda]i, au fost ]\rani agricultori.

Situa]ia familial\:

C\s\torit, so]ia profesoar\, `n prezent pensionar\. Au un fiu de profesie inginer.

Studii:

Liceul Gheorghe Chi]u din Craiova; Institutul Pedagogic din Bucure[ti; Facultatea de Drept a Universit\]ii din Bucure[ti; {coala Militar\ de Ofi]eri din Boto[ani;


49

cursuri postuniversitare `n domeniul [tiin]elor juridice, militare [i de specialitate Activitate profesional\:

1948–1951 – activitate didactic\ [i munc\ politic\, `ndeplinind func]ii de la secretar de clas\, jude] [i p`n\ la cea de adjunct de [ef de sec]ie la CC al UTM; Dup\ absolvirea {colii Militare de Ofi]eri (1952) cu gradul de locotenent, a fost `ncadrat `n Ministerul de Interne [i p`n\ `n 1974 a lucrat `n domeniul `nv\]\m`ntului militar [i de specialitate, `ndeplinind succesiv func]iile de [ef de birou, [ef de serviciu, adjunct [ef de direc]ie [i [ef al Direc]iei ~nv\]\m`nt al Ministerului de Interne; 1974–1977 – comandant al {colii Militare de Ofi]eri a Ministerului de Interne c\reia i-au succedat actuala Academie Na]ional\ de Poli]ie „Alexandru Ioan Cuza“ a MI [i, respectiv, Institutul Na]ional de Informa]ii al SRI; 1977–1984 – secretar de stat la Ministerul de Interne; 1984–1987 – adjunct al ministrului de Interne; 1987–22 decembrie 1989 – Ministru Secretar de Stat la Ministerul de Interne [i [ef al Departamentului Securit\]ii Statului. ~n zilele [i nop]ile de foc ale sf`r[itului de decembrie 1989 a avut un rol esen]ial `mpreun\ cu generalul {tefan Gu[\, [eful Marelui Stat Major al Armatei, `n prevenirea unui distrug\tor r\zboi civil care era pe punctul de a fi declan[at. Totodat\ a reu[it `n acele `mprejur\ri dramatice s\ protejeze nu numai via]a propriilor subordona]i ci [i a celorlalte efective ale Ministerului de Interne. R\m`ne celebr\ o afirma]ie pe care a f\cut-o `ntr-unul din procese: „Cei care hot\r\sc s\ piard\ sunt [i cei mai puternici“. ~n ciuda rolului major jucat `n acele evenimente istorice, la 31 decembrie 1989 a fost arestat [i `n urma proceselor intentate a fost condamnat, `n total, la aproape 25 de ani de `nchisoare. A fost eliberat din ~nchisoarea Jilava la 31 decembrie 1993 f\r\ s\ fi cerut sau s\ fi beneficiat de nici un act de clemen]\, ci prin hot\r`re judec\toreasc\, `n conformitate cu legea. ~n prima decad\ a lunii ianuarie 1990, dup\ aproape 39 de ani de activitate, a fost trecut `n rezerv\.

Activitate politic\ [i ob[teasc\:

A fost deputat de Arge[ (Circumscrip]ia Electoral\ Domne[ti) `n Marea Adunare Na]ional\ [i membru al CC al PCR `n dou\ legislaturi.

Importante pentru prezentarea noastr\ sunt dou\ aspecte: faptul c\, prin natura domeniului `n care a lucrat (`nv\]\m`nt), Iulian Vlad a fost

50


un ofi]er cu lecturi, cultivat [i cu solide cuno[tin]e teoretice profesionale [i politice, mult superioare altor `nal]i func]ionari ai MI; faptul c\, `n calitate de comandant `n cadrul Direc]iei ~nv\]\m`nt a MI, de [ef al acelei Direc]ii, apoi de comandant al {colii Militare de Ofi]eri a MI a cunoscut bine, personal [i profesional, cam `ntregul aparat de lucru al Securit\]ii [i al Ministerului de Interne. Aceste avantaje i-au permis lui Iulian Vlad s\ evalueze permanent calitatea ofi]erilor Securit\]ii, ai Mili]iei, trupelor [i ai celorlalte arme, posibilit\]ile lor reale, gradul de instruc]ie, precum [i raportul `ntre misiuni [i performan]e. Generalul Vlad a avut [i privilegiul unui alt tip de abordare a rela]iei cu intelectualii cunoscu]i ai ]\rii, prezent`ndu-se el `nsu[i ca un intelectual de orientare francofil\, cu bune cuno[tin]e de istorie na]ional\ [i universal\ [i cu o manier\ mai elastic\ de interpretare a informa]iilor [i datelor ob]inute prin activitatea departamentelor centrale ale Securit\]ii. Generalul Vlad vorbe[te franceza, germana [i rusa, fapt care i-a [i permis accesul la literatur\ [i la informa]ia istoric\. Dup\ revolu]ie, calit\]ile sale de inteligen]\ [i abilitate, precum [i faptul c\ nu a putut fi „prins“ cu abuzuri grave au generat opinia adversarilor s\i c\ era un tip „ascuns“, „f\]arnic“, „viclean“. Nu exist\ `n istorie [i `n lume [ef de serviciu secret s\ nu fie considerat astfel. ~n anii ’70 a con[tientizat, ca urmare a unui studiu special, importan]a [i rolul elitelor `n societ\]ile democratice din Occident, c`t [i `n România. Astfel, a avut `n studiu sistemul de rela]ionare al Serviciului de Informa]ii Interne al Fran]ei, ale c\rui re]ele de colaboratori [i informatori coborau ([i coboar\) p`n\ la nivel de director de liceu, `n `ntreaga na]iune, constituindu-se ca o structur\ ancorat\ solid `n societatea civil\ francez\. Cunoscu]i cu denumirea honorables correspondants (onorabili coresponden]i), ei provin din mai toate straturile societ\]ii. ~n dialogul dintre ziarista Christine Ockrent [i contele de Marenches, [eful Serviciului de Documentare Extern\ [i de Contraspionaj al Fran]ei, consilierul preziden]ial m\rturisea: „M: (...) ~n poli]ie sunt numi]i informatori, `n serviciul v\milor, avizori. ~n serviciile speciale li se spune onorabili coresponden]i. O: Gama este foarte variat\?


51

M: Unul poate fi [ofer de taxi, altul personaj bisericesc sau chiar secretar de stat. O: Sunt remunera]i pentru serviciile lor? M: Da, unii o fac pentru bani. Unul, doi sau trei dintre ei au luat sume importante, e drept. Dar majoritatea onorabililor coresponden]i lucreaz\ din patriotism [i pentru onoarea de a-[i servi ]ara. Anumi]i francezi c\l\toresc `n zone sensibile, unde pot observa, vedea [i auzi lucruri utile pentru ]ara lor. Toate ]\rile practic\ acest sistem. Oameni at`t de serio[i, ca britanicii, dau dovad\ de un sim] civic remarcabil. Prietenii no[tri elve]ieni, care-[i respect\ mult neutralitatea, au un sistem de ofi]eri de mili]ie care informeaz\ guvernul de la Berna, pentru c\ umbl\ cam peste tot. ~i g\se[ti `n posturi importante sau `n afacerile interna]ionale. Serviciile de informa]ii sunt o imens\ sit\ `n care se arunc\ mii de informa]ii, sute pe zi, pentru a extrage esen]a sau numai c`teva pic\turi care conteaz\ [i care alimenteaz\, de exemplu, un buletin cu destina]ia Elysee sau alte centre de decizie. Controlul acestor informa]ii reprezint\ una din sarcinile esen]iale ale Serviciului.“28 Racolarea [i sprijinirea logistic\ (de exemplu, cea editorial\), financiar\ (premii, sume virate prin funda]ii, sponsorizarea document\rii sau c\l\toriilor) [i de rela]ii publice (propagand\ [i publicitate) a scriitorilor, profesorilor universitari, oamenilor de art\, arti[tilor (promovarea lui Brigitte Bardot ca simbol al Fran]ei a fost un exemplu, a marelui comedian Louis de Funes `n rolul jandarmului, alt exemplu), a c`nt\re]ilor, creatorilor de mod\ etc. se f\cea `n baza unui program coerent de promovare a valorilor na]ionale. Pentru punerea `n aplicare a acestui program, serviciile secrete franceze colaborau direct, dar conspirat, cu ministerele Educa]iei [i Culturii, ocup`ndu-se totodat\ [i de protejarea culturii franceze de ingerin]e parazitare. La cap\tul acestei activit\]i se dezvoltau apoi curente de opinie critice, av`nd la origine declara]ii ale unor personalit\]i, pozi]ii oficiale ale unor demnitari, articole de pres\ dirijate, 28 Christine Ockrent, Contele de Marenches, Consilier de tain\ al Puterii, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 101.

52


publica]ii [i filme con]in`nd mesaje subliminale negative la adresa acelor fenomene importate (hippy, mafia italian\, produsele americane de contraband\, ingerin]a comunist\ `n Africa francofon\ [.a.). Aceste teme au fost strecurate subtil mai ales `n cinematografia francez\. Un exemplu: introducerea jandarmului din Saint Tropez `ntr-un grup hipiot a st`rnit r`sul [i a subliniat ridicolul asupra acelui fenomen periculos, importat din Statele Unite, `mpreun\ cu `ntreaga promiscuitate ce `l `nso]ea. Serviciul de Informa]ii Interne francez ]inea o permanent\ leg\tur\ – fie operativ\, fie informal\ – cu marile personalit\]i ale na]iunii, promov`nd consult\ri, evalu\ri, `ntocmirea de studii, participarea la planificarea unor ac]iuni, bine`n]eles f\r\ a fi deconspirate. Datorit\ temperamentului sau sechelelor celui de-al doilea r\zboi mondial [i ale R\zboiului rece, numero[i intelectuali de notorietate refuzau s\ lucreze direct cu serviciile secrete franceze. ~n aceste situa]ii erau exploata]i „`n orb“, f\r\ s\ [tie [i tot f\r\ s\ [tie sprijini]i. Un subiect care a preocupat Fran]a mul]i ani a fost cel al comportamentului oamenilor politici francezi `n timpul celui de-al doilea r\zboi mondial, colabora]ionismul [i rezisten]a, inclusiv falsa sau pretinsa participare la rezisten]a antinazist\. Fal[ii eroi au fost demasca]i (o minoritate), dar `n majoritate au fost exploata]i `n folosul na]iunii, inclusiv prin aplicarea unui [antaj la baza rela]iei. Iulian Vlad a `ncercat ceva asem\n\tor [i `n rela]ia Securit\]ii cu personalit\]i culturale [i [tiin]ifice ale României. Deschiderea a f\cut-o personal Nicolae Ceau[escu `n ideea: „oamenii de [tiin]\ [i de cultur\ de a n-i apropia [i a ne sus]ine“. Vlad mo[tenea [i un `nceput de rela]ie armonic\, dar izolat\ [i mai degrab\ `ngust\, de la Ion St\nescu [i Vasile Patiline], folosit\ [i de generalul Ple[i]\, care stabilise un sistem de colaborare cu v`rfuri ale intelectualit\]ii române[ti. Colaborarea nu implica neap\rat un contract informativ, ci un sistem de consultan]\ `n domenii diferite. Aceste rela]ii au mers foarte departe, influen]`nd decisiv ideea exploat\rii sentimentelor na]ionaliste ale popula]iei `n folosul regimului comunist, ajung`nd, mai ales `n ultimii ani, p`n\ la rezolvarea unor probleme personale. ~n dialogul lui Viorel Patrichi cu generalul Nicolae Ple[i]\, a fost abordat [i acest subiect:


53

„Nicolae Ple[i]\: Erau urm\rite toate categoriile de intelectuali. Aveam un colectiv de 10-15 oameni. Erau [i doi-trei ofi]eri coresponden]i pe regiuni. Securitatea ap\ra valorile materiale [i spirituale, secretul activit\]ii [tiin]ifice. Aveam re]ea printre intelectuali `n toate institutele de cercetare. S-a pus problema ap\r\rii lor [i a crea]iei lor. Trebuiau pu[i la ad\post ca s\ nu fie racola]i de serviciile de spionaj str\ine. Viorel Patrichi: Cum acceptau intelectualii colaborarea cu dvs.? NP: La `nceput n-au sesizat latura protec]iei din activitatea noastr\. Credeau c\-i suspect\m. Ceea ce leza demnitatea lor. C`nd s-au l\murit despre ce e vorba, intelectualii nu numai c\ nu aveau rezerve, dar veneau `n `nt`mpinarea aparatului. C\utau contactul cu organele de informa]ii [i contrainforma]ii pentru protec]ie. ~n a doua parte a regimului Ceau[escu, c`nd s-a intensificat activitatea de constr`ngere, se `mpiedicau contactele cu str\inii. Intelectualii s-au g`ndit c\ nu pot lupta contra m\surilor de `ngr\dire dec`t av`ndu-i ca alia]i pe cei din serviciile de informa]ii [i contrainforma]ii, «\ia de la Secu». Cine m\ ajut\ s\ plec la Paris? Cine m\ ajut\ s\-mi public c\r]ile? A[a s-a recurs la Securitate.“29 Aceast\ explica]ie nu este complet\ [i nu atinge fondul problemei. Despre ce intelectualitate era vorba? Intelectualitatea ]\rii fusese distrus\ `n primul deceniu de regim comunist, iar intelectualii recupera]i erau obliga]i s\ semneze angajamente de colaborare sau o f\ceau de fric\. Ceilal]i intelectuali, intelectualii noi, fuseser\ admi[i `n facult\]i pe baz\ de origine s\n\toas\ – copii de ]\rani [i muncitori –, iar intelectualii din familiile cu tradi]ie care reu[iser\ s\ se strecoare printre furcile caudine ale sistemului, fuseser\ mai `ntì trimi[i `n produc]ie, apoi accepta]i `n universit\]i numai dup\ `ndeplinirea unor compromisuri sau dup\ ce partidul se convingea c\ sunt loiali regimului. Este unul dintre motivele pentru care nu 29 Viorel Patrichi, Ochii [i urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Ple[iþ]\, Ed. Ianus Inf. SRL, Bucure[ti 2001, p. 129.

54


am avut o disiden]\ a intelectualit\]ii [i am avut numai o disiden]\ politic\, de la anticeau[ism personal la socialism cu fa]\ uman\, [i c`]iva opozan]i a c\ror ac]iune pornea de cele mai multe ori din motive personale. Cele mai frecvente erau tocmai interzicerea c\l\toriilor `n str\in\tate, contactul cu rude aflate `n exil, rela]ii de cult sau culturale altfel fire[ti. Rela]ia `ntre intelectuali [i Securitate nu s-a putut stabili armonic [i natural – ca `n Fran]a – [i pentru c\, `ntre cele dou\ entit\]i, `n România comunist\ se amestecau parazitar cadrele. Subiectul a fost tratat cu seriozitate de profesorul Petre T. Frangopol, cunoscuta personalitate [tiin]ific\ româneasc\ subliniind [i rolul nefast al „elitelor negative“, provenite din mul]imea de indivizi care, sub acoperirea aderen]ei zgomotoase la partidul comunist, la Ceau[escu [i specul`nd rela]ia cu Securitatea, au creat o fals\ elit\ intelectual\ [i o fals\ baz\ pentru o construc]ie na]ional\ solid\30. Este adev\rat c\ rela]ia normal\ care se stabile[te `ntre intelectualitate [i serviciul de informa]ii fusese deformat\ din start `n cazul Securit\]ii române[ti, c\ a avut o perioad\ `n care a reu[it s\ foloseasc\ din plin rena[terea na]ionalismului [i c\ s-a terminat `ntr-un form\ de rela]ie clientelar\. ~n domeniul tehnic, a[a cum mi-a m\rturisit Petre Roman, speciali[tii confrunta]i cu ofi]eri de Securitate care le cereau s\ apere secretul de stat, ajunseser\ s\ cunoasc\ mai bine [i s\ aplice mai corect procedeele de protec]ie dec`t Securitatea `ns\[i, astfel c\ interven]iile oamenilor ei p\reau for]ate. Generalul Vlad a `nfiin]at un liceu pentru cadrele militare, cu urmarea cursurilor la seral, [i a ini]at procesul de absolvire a studiilor superioare, la f\r\ frecven]\. Este de `n]eles c\ aceasta a impus [i o selec]ie, simpla absolvire a liceului sau a unei facult\]i la f\r\ frecven]\ neput`nd rezolva problema calit\]ii aparatului. Ea se `nscria `n procesul general de diluare a eficien]ei sociale [i economice a diplomei de studii superioare. 30 Petre T. Frangopol, Mediocritate [i excelen]\. O radiografie a [tiin]þei [i a înv\]þ\mîntului din România, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2002. (Vezi mai ales subcapitolul „Inteligen]a româneasc\ la cheremul Cadrelor?“, p. 85 [i subcapitolul „Elite negative...“, p. 332.)


55

România a cunoscut [i cunoa[te un procent prea mare de imbecili cu studii. Un alt aspect important a fost generat tot `n mediul activit\]ilor secrete ale Securit\]ii. Cu ceva timp `naintea apari]iei curentului „na]ionalist“ [i a primelor manifest\ri propagandistice pe suport istoric, `n Securitate se lansase un proiect profesionist de informare, analiz\ [i reevaluare a fenomenului legionar. El a fost favorizat [i de rela]ia personal\ a generalului Ple[i]\ cu istoricul Constantin C. Daicoviciu, unul dintre cei mai celebri oportuni[ti, intelectual trecut prin mai toate partidele ajunse la putere `nainte de comunism, inclusiv pe la legionari. A fost subliniat\ astfel la nivelul conducerii Securit\]ii, distinc]ia `ntre Mi[care legionar\ sub Zelea Codreanu [i cea ajuns\ sub conducerea lui Horia Sima. Un rol activ `n aceast\ rela]ie l-a avut Dan Zamfirescu, care se consider\ ini]iatorul curentului „socialismului na]ionalist“. El a reu[it s\ conving\ mai mul]i generali ai Securit\]ii asupra lipsei de nocivitate a Mi[c\rii legionare conduse de Codreanu [i s\ pun\ la dispozi]ie o serie de informa]ii – unele `ndoielnice – asupra doctrinei, scopurilor politice [i istoriei acelui fenomen dezvoltat `n deceniile trei [i patru ale secolului al XX-lea. Probabil c\ acest lucru a fost posibil deoarece Nicolae Ceau[escu avusese un scurt episod legionar `n tinere]e, f\r\ consisten]\, la `ndemnul unuia dintre fra]ii lui. Relu`nd `n ziua de 12 aprilie 2004 o discu]ie mai veche, autorul a solicitat poetului [i publicistului Adrian P\unescu s\-i relateze o `nt`mplare semnificativ\ petrecut\ `n septembrie 1978: „Era `naintea deschiderii anului universitar [i Ceau[escu m\ invitase la Re[i]a [i apoi la Cluj, at`t pentru ceremoniile de deschidere a anului universitar, c`t [i pentru c`teva vizite prin `ntreprinderi. ~n avion am avut ocazia s\ discut cu el o problem\ care m\ deranja, care mi se p\rea nepotrivit\ [i chiar periculoas\. Aflasem c\ `l numise ca ministru al S\n\t\]ii pe doctorul Fica, directorul de la Spitalul Municipal, despre care Ceau[escu spunea c\ s-a descurcat foarte bine `n timpul cutremurului din 1977. Eu purtam mai de mult timp o campanie `n Flac\ra `mpotriva acestui medic, care pur [i simplu, ca doctorand, furase o lucrare francez\,

56


a unui autor francez. I-am spus atunci lui Ceau[escu c\ eu nu pot s\ fiu de acord ca, dup\ o campanie `ndelungat\ dus\ `n Flac\ra, individul s\ fie promovat. Dac\ era atacat prin Munca de partid sau prin Sc`nteia nu se mai `nt`mpla asta. Atunci Ceau[escu mi-a spus c\ a constatat c\ doctorul Fica este foarte dinamic, iar eu i-am replicat: «S\ [ti]i c\ nici un ho] nu e melancolic». El a r`s, dar imediat mi-a repro[at c\ fac propagand\ `n Flac\ra lui Grigore Osipov-Sine[ti, care a fost legionar. I-am explicat c\ Grigore Osipov-Sine[ti este o somitate `n domeniul paradontozei [i este promovat `n Flac\ra `n calitate de somitate a medicinei române[ti. «Osipov-Sine[ti era unul dintre intelectualii basarabeni – am continuat – [i s\ [ti]i c\ legionarismul nu a fost la fel `n Muntenia, Ardeal sau Basarabia, pentru c\ una erau legionarii de bulevard [i alta era legionarismul de la periferia ]\rii, unde ideile na]ionaliste se percepeau altfel, mult mai acut, dar [i mai serios. Ace[ti intelectuali aderen]i la legionarism erau pe grani]ele României Mari. E cu totul altceva dec`t Muntenia». Ceau[escu a fost de acord cu aceast\ remarc\. Apoi i-am spus: «{i s\ mai [ti]i c\ exist\ intelectuali [i `n Partidul Comunist, care au [i carnet de membru `n regul\, dar nu sunt militan]i activi `n activitatea curent\, `n munca de partid». ~n acel moment, Ceau[escu a avut un scurt interval de reflec]ie [i mi-a spus: «Cu Mi[carea legionar\ lucrurile sunt mai complicate. Momentul Codreanu a fost altceva dec`t Horia Sima. La `nceput au fost multe energii curate, oameni care au vrut binele, [i dup\ Codreanu lucrurile n-au mai stat a[a. Dar despre asta s\ nu te apuci s\ scrii, pentru c\ lucrurile sunt timpurii, `nc\ nu e momentul». A[a s-a `ncheiat discu]ia. Apoi, nu mai ]in minte precis, `ntr-o fabric\, dar sigur la Cluj mi-a spus c\ a renun]at la numirea lui Fica, de[i decretul era deja scris“. Generalul Ple[i]\ merge p`n\ acolo `nc`t face o compara]ie direct\ `ntre Nicolae Ceau[escu [i Corneliu Zelea Codreanu: „El era Codreanu `n picioare. Eu am citit [i C\rticica [efului de cuib. Am g\sit o similitudine teribil\. El avea tot un comportament natural, cum era Corneliu Codreanu. Unul – comunist, cel\lalt – na]ionalist, dar am`ndoi români adev\ra]i. Comuni[tii au `nv\]at din


57

con[tiin]a legionar\ `n pu[c\rie. Pe ilegali[tii comuni[ti i-a impresionat atitudinea legionarilor care c`ntau c`nd ì duceau la locul de execu]ie. «Sunt de invidiat, spuneau ilegali[tii. Noi n-am ajuns `nc\ la un asemenea nivel de con[tientizare, s\ mergem c`nt`nd la glon]». Sunt dou\ ideologii diferite, nu vreau s\ le bag `n aceea[i oal\, dar s-au `nt`lnit. Din punct de vedere al românismului e foarte greu de f\cut o delimitare `ntre cele dou\ comportamente“31. Compara]ia nu poate sta `n picioare dec`t `ntr-un singur loc: [i Ceau[escu a mers la moarte c`nt`nd. Interna]ionala! ~n leg\tur\ cu lansarea a[a-numitului curent „na]ional-socialist“ sau al „socialismului na]ional“, am purtat o discu]ie [i cu Dan Zamfirescu `n ziua de 29 februarie 2004. „Eu sunt autorul – mi-a declarat. Am scris `n Flac\ra lui P\unescu: «Eu, fiu de mo[ier [i nepot de ministru, am fost f\uritorul ideologiei na]ional-comuniste». A fost ac]iunea mea deliberat\, r\zbunarea mea pentru ceea ce fusesem, pentru familia mea. Totul a `nceput dup\ Congresul al IX-lea al partidului. Eram `n Arge[ la o ac]iune [i m-am dus la o c`rcium\ cu generalul Pan\. |sta mi-a povestit c\ umbla cu Ceau[escu `nainte prin ]ar\ [i c\ la un moment dat Ceau[escu a spus: «O s\ vede]i voi c`nd o s\ vin eu la conducere, s\ fiu voievod `n ]ara asta». Atunci mi-am zis: «Aha, \sta nu vrea s\ fie ca Lenin sau ca Stalin, vrea s\ fie voievod, ca Mihai Viteazul!» [i am b\gat la cap. Ocazia s\ lansez curentul s-a ivit imediat dup\ Congresul al IX-lea. Lucram cu Dumitru Popescu. El a condus curentul, dar ideologia a fost relansat\ de mine“. Momentul faimoaselor compara]ii cu voievozii români este punctat de Dan Zamfirescu astfel: „Totodat\, `mpingerea lui Ceau[escu `ntre {tefan cel Mare [i Mihai Viteazul ([i sunt primul care a f\cut-o `n recenzia c\r]ii lui Michel P. Hamelet, publicat\ de Nicolae Breban `n România literar\) era un mod de a sfida Moscova, ar\t`ndu-i c\, a[a cum se petrecuse c`ndva [i pe vremea Imperiului Otoman, noi aveam voievozi, nu simple pa[ale ale Kremlinului. Nu mai eram pa[al`cul de la Ialta! Asta voiam s\ 31

Viorel Patrichi, op. cit., pp. 79-80.

58


demonstr\m cu acest a[a-zis cult“32. Detaliile acelei `nt`mpl\ri mi-au fost prezentate tot la `ntrevederea din 29 februarie 2004: „Am dus articolul (recenzie la cartea lui Hamelet) `n redac]ie. Acolo, Zigu Ornea [i un alt evreu (nu l-a numit, n.a.) au oprit articolul, protest`nd pentru compara]iile exagerate cu voievozii români. Breban a v\zut, i s-a p\rut [i lui c\ am cam s\rit calul, dar a spus: «Eu am`n publicarea articolului, dar, dac\ apar recenzii `n alte reviste `naintea noastr\, v\ dau afar\». Apoi l-a informat pe Dumitru Popescu [i astfel a fost lansat articolul, preluat ca un semnal politic important [i amplificat de unul dintre f\uritorii cultului personalit\]ii lui Ceau[escu, Octavian Paler. Eu am lansat [i formula «Epoca Nicolae Ceau[escu», dar Paler a supralicitat [i a lansat formula «Epoca de Aur»“ – a spus `n continuare Zamfirescu. ~n acela[i num\r al revistei Flac\ra lui Adrian P\unescu, Dan Zamfirescu explic\ [i apari]ia curentului protocronist [i a denumirii acestuia: „~n mod paradoxal pentru na]ionalismul [ovin [i xenofob, de care noi ne-am ferit ca de dracu’, omul care a creat termenul pentru aceast\ doctrin\ cu r\d\cini `n prima jum\tate a secolului al XIX-lea [i care a devenit `nsu[i simbolul ei, ridicat pe scut de noi, abhorat de al]ii, Edgar Papu, era un evreu cre[tinat, ca [i maestrul s\u, Tudor Vianu, care era `ns\ n\scut cre[tin, pe c`nd neuitatul Papu, se zice c\ nepot de rabin, devenise cre[tin catolic la 30 de ani, datorit\ prin]ului Vladimir Ghyka“. Dup\ acest episod, cu ocazia Congresului al X-lea al partidului, Dumitru Popescu a lansat oficial cultul personalit\]ii lui Ceau[escu. Fenomenul a fost `n realitate mult mai complex. A pornit din partid, de la Ceau[escu [i echipa lui mai t`n\r\, sub acoperirea nevoii de a-l proteja de furia sovietic\ dup\ momentul de curaj din 1968, iar intelectualii na]ionali[ti au venit cu „logistica“ acestei ideologii, cre`nd astfel posibilitatea transform\rii sale `ntr-un curent politic [i propagandistic. Vom sublinia din nou c\, pe fond, a[a-numitul „na]ionalism“ din perioada Ceau[escu era o expresie a delimit\rii Partidului Comunist Român de influen]a URSS, specul`nd din plin rusofobia poporului român. Rusofobia, ca [i antisemitismul 32

Flac\ra lui Adrian P\unescu, Nr. 1/6 septembrie 2003, p. 14.


59

sunt forme ale xenofobiei, adic\ aspecte extremiste din ideologia na]ionalist\. Nu era vorba de na]ionalism autentic, doctrinar, de[i con]inea expresia unui sentiment onorabil de patriotism, `n contextul unui regim comunist dat. Pe timpul `n care se dezvolta acest fenomen, Iulian Vlad ocupa func]ia de [ef al Direc]iei ~nv\]\m`nt a MI [i l-a perceput `n conexiune cu un alt fenomen, mult mai penetrat `n structuri, [i anume cel al schimb\rii gradate a genera]iilor de ofi]eri ai Internelor [i Securit\]ii, cu absolven]i de studii superioare, [efi de promo]ie [i speciali[ti. Ajuns `n conducerea Ministerului de Interne, s-a preocupat timp de zece ani (1977–1987) de stabilirea unor leg\turi directe cu intelectuali ai ]\rii, pe care i-a cultivat nu numai din motive profesionale. Cu timpul i s-a creat o imagine de intelectual rafinat, echilibrat [i ra]ional, care se proiecta [i asupra valului nou de ofi]eri din conducerea Securit\]ii. A[a cum ar\tam, numirea sa la conducerea DSS `n octombrie 1987 a fost primit\ cu satisfac]ie `n mediile intelectuale, precum [i `n structuri. Din punctul de vedere al imaginii noului [ef al DSS `n ochii subordona]ilor, generalul Iulian Vlad avea totu[i dou\ probleme: unu – era perceput ca un excelent teoretician, dar lipsit de practic\, [i doi – nu avea experien]\ `n activitatea extern\ a Securit\]ii. Cantonat `ntreaga carier\ `n domeniul `nv\]\m`ntului, Vlad nu fusese un practician, adic\ nu urcase `n ierarhie pe baza unei activit\]i duse `n teren, `n munca de informa]ii, de spionaj, de contrainforma]ii [i contraspionaj. De altfel, este posibil ca motivul numirii sale `n acea func]ie s\ fi avut la baz\ percep]ia lui Ceau[escu conform c\reia Vlad putea fi asimilat mai degrab\ unui activist. {tim sigur c\ alegerea lui Vasile Milea la conducerea Armatei s-a datorat acestei percep]ii. Imaginea unui Iulian Vlad activist, securist de catedr\, lipsit de experien]\ combativ\ nu trebuie s\ ne `n[ele. Ca personalitate cultivat\ [i ca individ inteligent el este mult mai suspect `n privin]a evenimentelor din decembrie 1989 dec`t oricare alt general de Securitate. Imaginea de teoretician al serviciilor secrete este o capcan\. A fost un lider superpericulos al Securit\]ii, tocmai pentru c\ inteligen]a [i preg\tirea sa superioar\ ì permiteau manevre infinit mai subtile [i ascunzi[uri pe

60


care nu le vom descoperi niciodat\. ~n 15 ani de zile, cu excep]ia lui Silviu Brucan, nimeni nu-l acuz\ de ceva pe generalul Iulian Vlad, de[i el a fost [eful Securit\]ii ceau[iste, capul poli]iei politice din România dictatorial\. Singurul r\spuns pe care `l putem da este c\ a [tiut s\ manevreze cu o abilitate ie[it\ din comun `ntr-un moment de istorie `n care oricine `n locul lui putea tr\da sau `[i putea pierde capul. Infirm`nd temerile unora, odat\ numit la conducerea DSS, generalul Vlad se va ocupa `n mod constant [i aplicat de `n]elegerea [i conducerea serviciilor externe ale Securit\]ii, astfel c\ `n decembrie 1989 ajunge s\ organizeze aproape perfect o ac]iune extern\ de amplitudine: vizita lui Ceau[escu `n Iran. Rezolvarea unor probleme economice [i comerciale pe plan extern, `n timpul celor doi ani de mandat, `n condi]iile crizei generalizate instalate `n rela]iile României comuniste cu fo[tii parteneri, a fost una din cauzele `ncrederii acordate de Ceau[escu lui Vlad. Iar acele proiecte comerciale [i economice, finalizate (teoretic) prin contractul multiplu petrol-armament `ntre România [i Iran, `n valoare de peste 1 miliard de dolari, veneau la cap\tul unui efort substan]ial de st\p`nire a domeniului din partea lui Vlad. Dup\ numire, Vlad a produs o activizare a culegerii de informa]ii. Luase `n subordine patru direc]ii de contraspionaj: 1. Cea mare, preexistent\. 2. UM 0110, contraspionaj pe ]\rile socialiste, activitate major\, dar cu slabe rezultate anterioare. 3. Direc]ia de contrainforma]ii militare, cea mai slab\, care, `n loc de protec]ia secretului militar [i a cadrelor, se ]inea de chestiuni m\runte, de turn\torii. 4. UM 0195 din sistemul CIE, contrainforma]ii [i contraspionaj. Toate au primit sarcini de ap\rare [i de siguran]\ na]ional\. Rede[teptarea activit\]ii unit\]ii 0110, mai ales pe spa]iul sovietic, a atras aten]ia KGB-ului asupra orient\rii noului [ef al DSS. C\utat cu insisten]\ de Nicolae Militaru [i resping`ndu-l sistematic, apelat cu diferite mesaje transparente de c\tre Silviu Brucan, `n timpul anchetei pentru Scrisoarea celor [ase, Iulian Vlad s-a prezentat `n fa]a sovieticilor ca o persoan\ inabordabil\, din acest punct de vedere. Eticheta pus\ atunci a fost: credincios lui Ceau[escu.


61

Asupra generalului Vlad s-au ridicat dou\ `ntreb\ri: cum a ajuns, tocmai `n momentele cele mai critice, la conducerea Securit\]ii, de[i provenea din structur\, [i cum a reu[it s\ supravie]uiasc\ `n perioada 1987–1989, `n care s-au desf\[urat cele mai puternice atacuri la adresa regimului Ceau[escu, iar Securitatea nu le-a putut nici `mpiedica, nici abate? Numirea sa a fost determinat\ de activitatea `n domeniul organiz\rii contactelor externe ale lui Ceau[escu la nivel `nalt, un subiect major pentru dictatorul român, iar men]inerea `n func]ie – s\ nu uit\m c\ este vorba totu[i doar de doi ani – s-a datorat distan]ei pe care o luase Ceau[escu de Securitate, trat`nd-o ca pe o institu]ie `n care nu mai poate avea `ncredere. A[a cum am mai ar\tat, at`t `n cazul Milea c`t [i `n cazul Vlad, este plauzibil ca Ceau[escu s\ fi v\zut `n ei mai degrab\ ni[te activi[ti ai partidului, av`nd `n vedere subordonarea institu]iilor pe care le conduceau partidului. Este [i motivul pentru care informa]iile despre situa]ia din ]ar\ nu produceau o reac]ie, chiar [i de nemul]umire, din partea lui Ceau[escu. El lucra `n acel moment preponderent cu partidul. La ultimul bilan] al DSS la care a participat, Ceau[escu a declarat: „Ofi]erii de Securitate sunt activi[ti de partid cu statut special“. Informa]ia `n dilem\. Conform declara]iilor sale din anchete, procese [i de la audierile Comisiei senatoriale, generalul Vlad i-ar pus lui Ceau[escu la dispozi]ie imaginea conexiunii `ntre situa]ia grav\ intern\ [i dezvoltarea periculoas\ – pentru regimul comunist din România – a situa]iei interna]ionale. Astfel, Ceau[escu avea pe birou oglinda crizei interne [i necesitatea unor m\suri de corectare, pe de o parte, [i amenin]area extern\, pe de alt\ parte, care nu va ezita s\ profite de sl\biciunile interne ale regimului. Ceau[escu `n]elegea, dar refuza s\ ac]ioneze. Pentru Securitate asta crea o mare problem\. Fo[tii [efi ai Securit\]ii insist\ pe nuan]a c\ „ì deschideau ochii“ lui Ceau[escu pentru ca gre[elile sale s\ nu se r\sfr`ng\ asupra ]\rii, sistemul de informare c\tre el al Securit\]ii av`nd astfel un caracter profilactic [i patriotic. Aceast\ tez\ are o problem\: este greu de controlat ce anume ì prezenta generalul Vlad lui Nicolae Ceau[escu din informa]iile pe care le primea din structur\ [i sub ce form\? Virgil M\gureanu, omul

62


care a v\zut dup\ revolu]ie documentele care circulau `ntre Vlad [i Ceau[escu – [i e posibil s\ fie singurul care le-a v\zut [i analizat – este de alt\ p\rere. Pe timpul `ntrevederii din ziua de 23 iulie 2005, `ntre autor [i profesorul M\gureanu, a avut loc [i urm\torul dialog: „Virgil M\gureanu: (...) Ce m\ fr\m`nt\ este urm\torul aspect. Eu am citit rapoartele Securit\]ii române din toamna din ’89. Erau foarte departe de adev\rul celor care urmau s\ se `nt`mple. Eu nu [tiu `n ce m\sur\ l-a]i consultat sau l-a]i `ntrebat unele lucruri [i pe generalul Vlad... P\rea, din ceea ce mi s-a dat mie s\ citesc... eu am cerut toate documentele de arhiv\ privind reflectarea `n notele Securit\]ii a evenimentelor care urmau s\ se produc\ [i mi-au f\cut impresia c\ erau foarte departe de adev\r. A[ mai ad\uga... AMS: O secund\! Ce anume con]ineau, ce v\ face s\ crede]i c\ erau departe de adev\r? VM: Erau note generale, ceva de genul c\ imperialismul care se mi[c\, c\ serviciile israeliene care fac... nu c\ n-ar fi fost implicate, c\ au fost [i ele, dar nu `ntr-o m\sur\ semnificativ\. Ori tocmai pe \[tia ì scoteau `n fa]\, c`nd rolul lor, s-a [i dovedit, era altul... Dar printre poten]ialii du[mani, considera]i foarte periculo[i, erau serviciile acestea israeliene, care s-a [i dovedit c\ nu aveau leg\tur\ cu planificarea, cu ac]iunea pus\ `n derulare de sovietici. Notele Securit\]ii nu aveau leg\tur\ cu miezul afacerii [i nici nu transp\rea, `n nici una dintre note, s\ fie clar, c\ regimul este condamnat. Faptul c\ acel calendar al dispari]iei sale [i al evolu]iei evenimentelor, care ar urma s\ duc\ la aceast\ dispari]ie, fixarea unor puncte de conflict, `n mari ora[e, despre care am vorbit, inclusiv mi[carea pe e[ichierul opera]iunilor serviciilor secrete, mi[carea de la Ia[i c\tre Timi[oara, prin Cluj, `ncerc\rile acestea de a porni conflictul [i cum s\ se pun\ `n dispozitiv de ac]iune, ei bine toate acestea erau foarte slab sau deloc reflectate `n notele Securit\]ii din toamna lui 1989. AMS: Este surprinz\tor ce spune]i, pentru c\ generalul Vlad, `n audierile lui [i `n procese, afirm\ c\ lucrurile astea erau cunoscute,


63

[tia [i localit\]ile unde trebuia s\ se `nt`mple [i le-a [i numit. Considera]i c\ este o declara]ie post-factum? VM: Eu nu [tiu pe ce se bazeaz\, pentru c\ [i afirma]iile mele `n fa]a unui martor at`t de important cum sunte]i dvs. [i afirma]iile generalului Vlad, f\cute `n fa]a mai multor instan]e oficiale, toate aceste afirma]ii, indiferent cine le face, c\ le face M\gureanu sau Vlad, toate trebuiesc confruntate cu documentele care au stat la baza inform\rii, la baza cunoa[terii. Acum este momentul s\ v\ `ntreb: cum aprecia]i, din punctul de vedere al celui care urmeaz\ s\ imortalizeze `n scris pentru istorie aceste evenimente, documentele din toamna lui ’89, pe care le-a]i v\zut, [i cele afirmate de mine [i de generalul Vlad? AMS: Eu v\ pot da un singur exemplu, de[i sunt c`teva. Este vorba de nota raport din 1 decembrie 1989 `naintat\ de Vlad lui Ceau[escu, cu semn\tur\ [i cu toate indiciile c\ este vorba de un act autentic, `n care ì prezenta ordinea de zi a discu]iilor de la Malta cu destul de multe am\nunte [i elementele de preg\tire a punerii `n aplicare a planului de schimbare a regimurilor din Est. Era vorba [i de organizarea preg\tit\ de americani `n Europa, inclusiv forma]iunea aceea TRUST Organization, din care f\cea parte [i Pacepa, care este men]ionat\ `n acest document. Este vorba [i de afirma]ii aluzive... sigur, nu-[i permitea s\ spun\ lui Ceau[escu, s\-i dea `n scris, nimeni nu cred c\ avea curajul \sta, s\-i scrie lui Ceau[escu: se urm\re[te `ndep\rtarea dvs. de la putere [i r\sturnarea regimului socialist. Nu aveau acest curaj. Eu am sim]it din texte c\ formul\rile directe erau evitate. ~l mai [tiu [i din alte experien]e anterioare, c\ se evita folosirea unor astfel de expresii, dup\ care, `n seara de 3 decembrie 1989, Vlad s-a prezentat la Ceau[escu, acesta chiar `l a[tepta, seara t`rziu, nu s-a dus acas\, pentru a-i prezenta un raport asupra a ceea ce se discutase la Malta. Vlad nu a avut temeritatea de a `ntocmi un raport [i s-a prezentat cu telegramele cifrate [i cu descifrarea lor `n original. Dou\ telegrame, care aveau un con]inut... VM: Veneau din exterior.

64


AMS: Era vorba de o leg\tur\, printr-un ofi]er special desemnat pentru aceast\ leg\tur\, a unui participant `ntr-una din delega]iile de la Malta. Pentru verificarea informa]iei, Iulian Vlad s-a deplasat `ntr-o loca]ie special\, nu [tiu dac\ `n ]ar\ sau `n str\in\tate, unde s-a `nt`lnit cu sursa respectiv\. Aceasta i-a confirmat con]inutul informa]iei venite prin ofi]erul de leg\tur\ `n acea zi. S-a f\cut astfel [i verificarea informa]iei. Prima telegram\ anun]a clar c\ Bush [i Gorbaciov s-au `n]eles pentru `ndep\rtarea lui Ceau[escu de la putere – eu am publicat-o `n prima parte a acestui volum –, iar a doua se referea la Panama. Opinia mea este c\ la nivelul `nt`lnirii Gorbaciov–Bush de la Malta nu s-a intrat `n detalii [i nu s-au discutat modalit\]ile concrete de r\sturnare, dar s-a convenit ca sovieticii s\ ac]ioneze, americanul recunosc`nd c\ România este spa]iul lor, al sovieticilor. Chiar dac\ a fost `ntrerupt\ `nregistrarea convorbirilor Bush–Gorbaciov, dup\ cum [ti]i, au ie[it pe puntea vasului [i acolo a avut loc discu]ia cea mai important\ `ntre patru ochi, avem indicii serioase c\ ceea ce au discutat acolo este o decizie, o `n]elegere privind interven]ia `n cele trei ]\ri RDG, Cehoslovacia [i România. VM: România, Cehoslovacia [i... AMS: RDG. ~n momentul `n care se reiau convorbirile de la Malta, dup\ acea pauz\... VM : C`nd au trecut la mas\. AMS: Exact, la mas\. ~n momentul acela, Bush face referiri la discu]ia de pe punte, ne`nregistrat\, necuprins\ `n stenogram\, [i spune... am `n]eles c\ dvs., adic\ URSS, v\ ve]i ocupa de ]\rile astea, pentru schimbare... Gorbaciov spune c\ are dificult\]i, va fi greu, deja `n Cehoslovacia `ncepuse... Gorbaciov a [tiut s\-[i ]in\ gura, Bush `ns\ a f\cut referiri la discu]ia de pe punte, probabil din cauza faptului c\ nu era singur. S\ nu uit\m c\ dincolo de rela]ia direct\ SUA–URSS, fiecare dintre cei doi actori mai avea o problem\, rela]ia cu propriii s\i alia]i. Or, aici George Bush avea de jucat pe s`rm\, pentru c\: unu – era extrem de riscant s\ duc\ negocieri de unul singur, unilateral `n numele Americii, s\rindu-i pe cei din NATO, trec`nd peste sensibilit\]ile unei RFG sau Fran]a, [i pe de alt\ parte, dup\ cum [tim din mi[c\rile lui Mitterrand... eu am


65

studiat mi[c\rile lui Mitterrand la Paris, la Biblioteca «Mitterrand», chiar anul acesta `n detaliu. Mitterrand era extrem se suspicios c\ americanii se vor `n]elege cu sovieticii peste capul lor, at`t `n privin]a unific\rii germane... VM: Fa]\ de care Fran]a avea `mpotriviri serioase... AMS: Bine`n]eles. |sta este [i motivul pentru care Mitterrand a plusat `n aceast\ afacere a r\sturn\rii lui Ceau[escu, oferind inclusiv o implicare militar\, trimiterea de unit\]i de comando `n România pentru interven]ie. Este o implicare dincolo de limitele diplomatice, este o implicare militar\. VM: Asta arat\, [i sublinerea asta ne va folosi probabil [i pentru teme pe care le vom aborda mai t`rziu, asta arat\ [i c\ destinul politic al României, `nc\ nedefinit ast\zi, intereseaz\ `n mod special centrele de putere. Lucrul acesta mi-a fost confirmat [i la Moscova de c\tre Primakov, `n laitmotivul discu]iei pe care am avut-o `n noiembrie 1993, privind rela]iile `ntre serviciile ruse[ti [i cele române – acolo era vorba de spionajul lor [i de serviciul nostru de contraspionaj –, c\ Moscova urm\re[te cu maxim\ aten]ie ceea ce se `nt`mpl\ `n România [i toate ini]iativele politice care se iau aici. Nu pot s\ nu fac sublinierea aceasta ast\zi, c`nd strategia privind destinul politic al României `n urm\toarele decenii `nc\ nu este definit\, `nc\ nu este suficient de conturat\. Dup\ ce vom termina cu aceste preliminarii, pentru c\ noi suntem `nc\ la capitolul preliminarii, v\ propun s\ ad`ncim aceste chestiuni. AMS: De acord. VM: Vreau s\ revin la chestiunea cu Vlad [i cu documentele pe care i le-ar fi prezentat lui Ceau[escu. Eu acum, c`nd am f\cut referire la notele acelea `n care nu se reflecta realitatea, eu m\ refeream la perioada toamnei timpurii a lui 1989, c`nd s-a `nt`mplat, conform acelui proverb vulgar: «Ce [tie tot satul, nu [tie b\rbatul», c\ autorit\]ile române ignor\ cu superbie, a[ zice, tot ce se `nt`mpl\ pe teatrul european, c`nd [i-au preg\tit mascarada de la Congresul al XIV-lea [i n-au luat nici o m\sur\. Iar eu acum m\ refer la clasa politic\ româneasc\, at`ta c`t\ era atunci, completamente arondat\ voin]ei celui din fruntea partidului sau celor din jurul lui. Nu s-a

66


conturat nici un element la Congresul al XIV-lea, `n afara unor mici discu]ii de grup, nici o ac]iune c`t de c`t concret\ pentru `nl\turarea lui Ceau[escu. Asta confirm\ o dat\ `n plus ceea ce a]i afirmat, c\ Vlad nu a `ndr\znit s\ se adreseze `n scris [i s\-i prezinte realitatea nud\, a[a cum rezulta ea din ni[te documente. AMS: Dar putea s\ fac\ lucrul \sta, `n condi]iile `n care factorul politic era complet aservit lui Ceau[escu, a[a cum ar\ta]i? VM: ~n rela]ia direct\ `ntre [eful serviciului secret [i conduc\tor se pot spune anumite lucruri. Trebuie s\ ai for]a. A]i f\cut referire la documentele din decembrie. Dar documente anterioare prezentate de Vlad, care veneau pe filiera [tiut\, de la serviciile speciale, [i erau transmise c\tre Ceau[escu, acestea nu f\ceau vorbire despre posibile conflicte [i la iminenta distrugere a sistemului? AMS: S\ v\ dau un exemplu. Nu uita]i c\ pe 10 noiembrie avusese loc `nl\turarea lui Jivkov. ~nl\turarea lui Jivkov prin lovitur\ militar\, prin puci condus de Moscova, a avut un efect major asupra lui Ceau[escu. Este una din descoperirile mele, de profan oricum. Lovitura a atins mai multe elemente ale proiectelor sale, a[a cum le-am putut reconstitui eu. Primul era acela al unei solidarit\]i RDG, Bulgaria, România. El mai g\sea sprijin `n Honeker [i `n Jivkov. VM: Da, se sprijinea pe rela]iile speciale cu cei doi. AMS: ~ncerca `mpreun\ cu ace[tia s\ fac\ un fel de front de rezisten]\ `mpotriva ac]iunilor lui Gorbaciov. ~n al doilea r`nd, noi nu trebuie s\ uit\m nici o clip\ c\, `n conformitate cu o serie de informa]ii pe care le-a primit `ntr-adev\r Ceau[escu de la generalul Vlad... VM: C`nd? AMS: ~n cursul anului 1989. Este vorba de convingerea lui Ceau[escu c\ Gorbaciov este un spion american sau britanic. Aici sunt prezente [i `n literatura istoriografic\ vest-european\ numeroase m\rturii, unele venite de la apropia]ii lui Gorbaciov. Ceau[escu a avut o serie `ntreag\ de semnale, mai ales pe linie britanic\, despre faptul c\ Gorbaciov ar fi fost influen]at destul de puternic `n vizitele sale `n Canada [i `n Marea Britanie, mai ales, de


67

ofi]eri MI6 acoperi]i sub form\ de diploma]i. Deci, Ceau[escu era cumva avizat de faptul c\ ceea ce face Gorbaciov va produce o schimbare [i de abia spre final a ajuns la acea concluzie de care discutam mai devreme, c\ \sta este un tr\d\tor. Ceau[escu `n]elegea prin aceasta un spion. Acesta este un aspect. ~n al doilea r`nd: avem dou\ probleme. Eu le-a[ numi aproape tehnice. Probleme legate de felul cum ajungeau informa]iile la Ceau[escu. Profit de ocazie, c\ poate e mai bine s\ nu facem un interviu, ci s\ avem un dialog, v\ propun acest lucru... VM: Nu ]in neap\rat s\-i d\m forma unui interviu. Eu `nsumi sunt foarte interesat de ceea ce spune]i. AMS: Eu `ns\ mizez pe faptul c\ dvs. a]i avut acces la informa]ie [i pute]i completa sau infirma ceea ce spun eu. VM: Deocamdat\ nu pot dec`t s\ v\ confirm. V\ ascult cu mult\ aten]ie. M\ surprinde doar faptul c\ mul]i al]ii, care ar fi avut mai mult\ nevoie de analizele dvs. pertinente, nu au f\cut-o p`n\ acum. AMS: Avem, a[adar, dou\ probleme. Una este descoperirea f\cut\ de cei doi istorici, Retegan [i Preda, `n arhivele MAE, `n cercetarea pe care au condus-o `ntre 1997 [i 1998. Ei descoper\ telegramele venite de la ambasade, din care ministrul de Externe decupa pasaje `ntregi privind informa]ii despre schimb\ri `n interiorul partidelor comuniste din Europa. Toate aceste pasaje erau eliminate. Conform cercet\rii f\cute, cei doi istorici au identificat c\ autorul acestor decup\ri, acestor cenzuri, era chiar ministrul de Externe, personal. De ce? Pentru c\ dup\ aceea d\dea dispozi]ie ca, pe un formular alb, telegrama s\ fie reb\tut\ la ma[in\, f\r\ acel pasaj. Astea erau trimise lui Ceau[escu. Pe de alt\ parte... VM: Era vorba de ministrul de Externe care era `n acel timp... AMS: Stoian. VM: Stoian. AMS: Sigur, el argumenta c\ s\ nu-l supere pe tovar\[u’, s\ nu-l deranjeze. Ceea ce au descoperit cei doi istorici este foarte important: toate aceste informa]ii priveau schimb\rile petrecute `n partidele comuniste, inclusiv schimb\rile de [efi, de conducere, de apari]ia partidelor alternative [i trecerea la pluripartidism. Acestea erau

68


zonele pe care le cenzura ministrul de Externe. E adev\rat c\ Securitatea primea aceste informa]ii `ntr-o form\ complet\, pentru c\ le primea de la surs\, tot de la ambasad\. Numai c\ sistemul de lucru `ntre Securitate [i Ceau[escu, `ntre Vlad [i Ceau[escu, care se sprijinea pe cele trei categorii de informa]ii prezentate de mine `n prima parte a acestui volum, nu presupunea `naintarea informa]iei brute, ci, dup\ cum bine [ti]i, prin not\ raport, printr-un comentariu... din surse s-a aflat c\... ~n aceste inform\ri exist\ aluzii incontestabile – aluzii `ns\! – la transform\rile care se petrec `n partidele comuniste. Dispare dramatismul. Eu am citit aceste telegrame, le-am v\zut p`n\ la urm\ `ntr-un loc f\r\ acces, motiv pentru care nu-l pot dezv\lui: `n telegramele originale, necenzurate, trimise de ambasadele noastre din ]\rile comuniste exist\ un anumit dramatism. Acolo semnalele de alert\ pentru Ceau[escu erau destul de clare. Ceea ce ajungea la el, prin MAE [i prin sistemul acela de informare de la Securitate, s\ nu zic erau edulcorate... VM: Erau amputate. AMS: S\ nu zic amputate, `n ce prive[te inform\rile Securit\]ii, ci erau prezentate `ntr-o form\ care pierdea dramatismul [i marele semnal de pericol pentru Ceau[escu. Aici probabil c\ este explica]ia pentru ceea ce a]i v\zut dvs. acolo. VM: Aici vreau s\ v\ semnalez un lucru. Prin urmare, afirma]iile mele legate de lipsa de realism a unora dintre notele v\zute de mine, care nu [tiu dac\ au ajuns la Ceau[escu – documentul la care m\ refer concret era de pe la mijlocul toamnei, mai precis `n jurul datei de 15 noiembrie –, se confirm\. Este un document sintez\ `n care se f\cea evaluarea principalelor pericole, iar documentul acesta, pe l`ng\ c\ era nerealist prin `ncercarea de a prezenta false puncte de pericol sau direc]ii de ac]iune din care ar rezulta pericole pentru stabilitatea regimului, integritatea teritorial\, teme care interesau [i care erau laitmotivul regimului de atunci, dar aceste note ar\tau, exact cum explica]i mai devreme, lipsite de dramatismul transform\rilor aflate `n curs de desf\[urare, care se precipitau pe m\sur\ ce s\pt\m`nile [i lunile treceau. {i ele mai arat\ un lucru despre care am [tiut [i am [tiut de la martori, de la


69

oameni care au tr\it pe viu [i care au avut `nt`lnirile, toate acestea ar\tau c\, `n ultimele luni de existen]\ ale regimului Ceau[escu, Securitatea `ncetase de a mai fi pentru Ceau[escu principala surs\ de informare... AMS: A[a este. VM: ... De atitudine privind evenimentele care se produceau. S-a produs `n mod ciudat un adev\rat hiatus `n ce prive[te fluxul de informa]ii care veneau din aceast\ parte. Aten]ie! C`nd v-am spus ceva mai devreme c\ generalul Vlad, el `nsu[i, a f\cut referire la punctele de conflict, spun c\ era normal s\ o fac\, devreme ce documentele unor Securit\]i jude]ene, cum sunt cele de la T`rgu Mure[, Cluj, Timi[oara, Arad, `n toate aceste jude]e, `n toate aceste documente era reprodus clar ce se `nt`mpl\, ce grup\ri sunt preg\tite, cine le anim\, ce anume preg\tesc. A[a a fost Ia[iul. Era imposibil ca Vlad s\ nu [tie, de vreme ce \[tia erau obliga]i s\ ajung\ cu informa]ia la el. Motivul pentru care, `n cele din urm\, aceast\ informa]ie venit\ din teritoriu, venit\ chiar din punctele de conflict, n-a fost adus\ la cuno[tin]a lui Ceau[escu chiar `n forma `n care se petreceau, este [i aceast\ ecranare dintre Ceau[escu [i Securitate. Aici exist\ mai multe explica]ii. Nu vreau s\ afirm c\ autorit\]ile române[ti, pentru c\ ar fi un neadev\r, c\ Securitatea, [i m\ refer aici `n mod explicit la organiza]iile ei teritoriale, nu erau la curent cu ceea ce se `nt`mpl\. Dar accesul lor c\tre v`rf pentru a furniza `n form\ brut\, needulcorat\, neprelucrat\ `n sensul atenu\rii semnifica]iei celor ce se petrec, a fost o constant\ [i explic\ `n bun\ m\sur\ orbirea regimului. Chiar [i activi[ti de partid care nu aveau de-a face cu organele speciale spuneau: «Da, [tiu c\ ai dreptate – activi[ti de prim\ linie –, [tiu c\ ai dreptate, dar nu [tiu cum s\ i-o spun ca s\ nu-l sup\r». Era atitudinea lui Stoian. S\ nu se uite c\ Stoian, `nainte s\ ajung\ ministru de Externe, era un activist de m`na a [aptea, un activist de categorie inferioar\ p`n\ `n ultimii ani de existen]\ ai regimului. A[a cum era [i s\racul Totu. A acces practic din r`ndul unor profesori, e drept, profesori activi[ti de partid care erau pe la ASE, [i ajung`nd la func]ia care p`n\ la urm\ i-a pus

70


[treangul de g`t. Datorit\ r\spunderilor care au rezultat de acolo. Ce-am vrut s\ zic? Stoian f\cea [i el parte din r`ndul acelor persoane pentru care a nu-l sup\ra pe [eful reprezenta scopul `ntregii activit\]i. ~n nici un caz informarea. {i ulterior, dup\ decembrie ’89, s-au `nt`mplat astfel de lucruri [i m-am `nt`lnit `n activitatea mea cu oameni care nu priveau cu ochi buni informarea direct\, ci se prefera o variant\ prelucrat\, haide s\ zicem a[a, prelucrat\ ideologic. Ele au avut urm\ri [i `n privin]a evolu]iei evenimentelor postdecembriste [i asupra selec]iei clasei politice care a urmat.“33 Este posibil ca multe informa]ii puse de generalul Vlad la dispozi]ia lui Ceau[escu s\ nu fi fost prezentate lui Virgil M\gureanu [i, de asemenea, trebuie s\ lu\m `n calcul [i faptul c\ Ceau[escu oprea anumite documente. Am formulat aceste dou\ ipoteze datorit\ declara]iei tran[ante, cu unele detalii credibile, pe care generalul Vlad a f\cut-o `n fa]a Comisiei senatoriale la 19 octombrie 1993: „~n leg\tur\ cu cele `nt`mplate `n cursul anului 1989, pentru c\ de la `nceputul anului au fost evenimente politice majore `n jurul României, i s-au dat c`te 2-3 buletine informative, zilnic. Situa]ia din RDG i-am raportat-o cu detalii, c\ se mira [i `ntreba: Cum pute]i voi s\ ob]ine]i asemenea informa]ii? De asemenea, despre situa]ia din Cehoslovacia, din Bulgaria, de care a fost afectat, [i despre toate evenimentele care au premers lui decembrie 1989, inclusiv `nt`lnirile de la Beijing, garan]iile care s-au dat [i de asemenea tot ceea ce a fost esen]ial `n leg\tur\ cu `nt`lnirea de la Malta“34. Circul\, `ntr-adev\r, teza c\ Ceau[escu nu era informat sau era dezinformat asupra gravit\]ii situa]iei `n care ajunsese sistemul comunist european. Ea nu este solid\ [i nu se poate sus]ine doar pe faptul c\ Securitatea mai `ndulcea „pilula“, prin felul cum i-o prezenta. Ceau[escu [tia ce se `nt`mpl\ `n ]\rile lag\rului comunist [i cine provoac\ `nt`mpl\rile. Trebuie s\ lu\m `n calcul [i situa]ia concret\ `n care, av`nd `n fa]\ o informare cu formul\ri indirecte, 33

Interviu din 23 iulie 2005, în arhiva autorului. Constantin Sava, Constantin Monac, Revolu]þia român\ din decembrie 1989 retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001, p. 507.

34


71

generalul Vlad ì d\dea lui Ceau[escu explica]ii verbale detaliate, care nu au r\mas consemnate. Dar axarea informa]iei pe pericolul pe care `l reprezentau serviciile de spionaj ale Israelului – a[a cum a v\zut Virgil M\gureanu dup\ revolu]ie – poate fi o explica]ie pentru campania antisemit\ care s-a declan[at dup\ c\derea regimului, prin expunerea originii etnice, reale sau imaginare, a unor actori ai evenimentelor: Silviu Brucan, Sergiu Celac, Aurel Drago[ Munteanu, Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Theodor Brate[ [.a., ca exponen]i ai acestor servicii. ~n acest punct Virgil M\gureanu are dreptate. Istoricul Dennis Deletant invoc\, dintr-o surs\ neconven]ional\, o reac]ie de protest din partea generalului Macri, [eful Direc]iei II, fa]\ de lipsa de apreciere a lui Ceau[escu la informa]iile despre situa]ia grav\ din economie. Aici sunt c`teva naivit\]i. Sursa confiden]ial\ probabil c\ a dorit s\ amelioreze cumva imaginea de general brutal a lui Macri, pentru c\ Macri nu avea acces la Nicolae sau Elena Ceau[escu, iar protestul s\u nu se putea referi dec`t la nemul]umirea `mp\rt\[it\ de conducerea Securit\]ii [i a MI ca urmare a faptului c\ informa]iile furnizate de Direc]ia II, prin [eful DSS, erau ignorate de cuplul ceau[ist. Informa]ia aceasta vine s\ confirme `ns\ ideea c\ Securitatea adoptase practica prezent\rii realit\]ii sub o form\ acceptabil\ de c\tre Ceau[escu, dar fundamental\ apare `n]elegerea faptului c\ regimul lui Ceau[escu se `ndrepta vertiginos spre un dezastru intern [i interna]ional, tr\g`nd [i statul dup\ el. ~n fa]a unei grave revela]ii, institu]ia care [tia cel mai mult [i mai bine `n România care este situa]ia a ajuns [i la momentul `n care a avut de ales. Din p\cate pentru statul român pe care avea misiunea s\-l apere, acest moment a fost foarte `nt`rziat. Eu `l plasez abia `n dup\-amiaza zilei de 17 decembrie 1989. Dilema asupra felului `n care a fost informat Nicolae Ceau[escu este extrem de important\ pentru analiza istoric\. Nu este un subiect care s\ fie l\sat pentru viitorul `ndep\rtat, pentru c\ atunci, c`nd se presupune c\ va exista accesul la documente, documentele `n cauz\ vor fi ori cele v\zute de Virgil M\gureanu – note vagi, cu trimiteri la imperialism [i la amenin]area evreiasc\ –, ori cele adev\rate. Nu

72


putem miza doar pe aceast\ impresie, chiar dac\ vine de la o persoan\ care a avut acces la unele documente. Avem prea multe semnale c\ Ceau[escu, oric`t de bine informat, indiferent de cine, nu mai asimila acele informa]ii, nu le mai asculta [i nu mai judeca `n privin]a lor cu luciditatea unui [ef de stat responsabil. Tot ce [tim din ultimele lui zile de st\p`n al României este c\ a f\cut apel `n permanen]\ [i unilateral la o singur\ surs\ de informa]ii: telegramele agen]iei de pres\ Agerpres. Securitatea `n dilem\. La o lun\ [i zece zile dup\ numire, generalul Vlad se va confrunta cu evenimentele de la Bra[ov. Ele vor fi decisive pentru intrarea Securit\]ii `ntr-o zon\ a pruden]ei, dar [i a alertei maxime. Am prezentat deja elementele principale ale evenimentului `ntr-un capitol precedent, ar\t`nd c\ revolta de la Bra[ov a fost un punct de cotitur\ `n atitudinea [efilor Securit\]ii. Este acum destul de clar, pentru cei care nu doresc s\ politizeze `n context actual evenimentele de atunci, c\ brutalit\]ile `mpotriva manifestan]ilor re]inu]i au fost `nf\ptuite de Mili]ie [i de Procuratur\ [i c\, dup\ dou\ zile, la ordinul personal al lui Ceau[escu, cei re]inu]i au fost adu[i la Bucure[ti pentru a fi ancheta]i de Mili]ie [i de Securitate `n vederea identific\rii, potrivit unei lucr\ri dedicate revoltei de la Bra[ov, „organiza]iilor str\ine [i a persoanelor care au stat `n spatele acestei revolte“35. Informa]ia este corect\, a[a cum am ar\tat anterior, dar are nevoie de dou\ preciz\ri: ordinul de mutare a celor re]inu]i sub ancheta Securit\]ii nu a apar]inut conducerii politice de la Bra[ov sau Bucure[ti, ci personal lui Nicolae Ceau[escu. Pus\ sub presiune, Securitatea a preluat cazul exclusiv sub inciden]a dreptului de cercetare `n vederea stabilirii existen]ei unor fapte care s\ intre `n competen]a ei. Era vorba, evident, de obsesia lui Ceau[escu fa]\ de „agenturili str\ine“. Tot a[a cum am demonstrat, Securitatea a respins existen]a acelor influen]e. Trebuie s\ `n]elegem c\ pentru o astfel de decizie, generalul Vlad a fost nevoit s\-l conving\ pe Ceau[escu de netemeinicia propriilor sale convingeri. Probabil c\ a fost un act temerar, este greu s\ evalu\m 35

Marius Oprea, Stej\rel Olaru, Ziua care nu se uit\. 15 noiembrie 1987, Bra[ov, Ed. Polirom, Ia[i, 2002, p. 61.


73

corect, sau poate c\ nici Ceau[escu nu era pe deplin convins `n opiniile sale. Constantin Mitea a povestit `n 1990 `ntr-un cerc de fo[ti activi[ti de partid c\ Ceau[escu a fost total nedumerit de motiva]iile revoltei de la Bra[ov. Mai `ntì a `ntrebat de ce nu s-au pl\tit salariile [i i s-a r\spuns c\ nu s-a f\cut planul. A `ntrebat de ce nu s-a f\cut planul [i i s-a r\spuns c\ a sc\zut produc]ia (adic\ muncitorii lucreaz\ prost). Apoi Ceau[escu a `ntrebat cum s-au desf\[urat [edin]ele de propuneri pentru alegerile din 15 noiembrie [i i s-a r\spuns c\ s-au desf\[urat `n spirit responsabil, partinic, f\r\ incidente, listele de candida]i fiind acoperite `n propor]ie de peste 70% cu oameni ai muncii de la uzinele de autocamioane [i de tractoare din Bra[ov. Atunci Ceau[escu, iritat, a `ntrebat ce au f\cut secretarii de partid [i i s-a r\spuns c\ i-au `nso]it pe muncitori spre centrele de votare. ~n acel moment Ceau[escu a avut o explozie de nervi, a tr`ntit h`rtiile de birou [i a strigat: „~n aceste condi]ii, `nseamn\ c\ a fost un sabotaj str\in!“. ~n logica prezentat\ mai sus, `n logica sistemului comunist din România, `ntr-adev\r nu-[i puteau explica de ce muncitorii care munceau prost, care `[i aleseser\ conducerea politic\ din r`ndurile lor, care scandau p`n\ mai ieri din r\runchi „Ceau[escu – PCR!“, care plecau la vot cu secretarii de partid `n frunte s-au apucat dintr-odat\ s\ arunce portretele „tovar\[ului“ din sediul local al partidului lor. Cert este c\ revolta de la Bra[ov a fost interpretat\ de Securitate ca o revolt\ autentic\ a muncitorimii, justificat\ [i legitim\ – excluz`nd actele de violen]\ `ncadrate `n afara legii – [i c\ din acel moment s-a preocupat de prevenirea repet\rii unor astfel de mi[c\ri revendicative. Dar `mpiedicarea izbucnirii altor mi[c\ri muncitore[ti, mai ales cu certitudinea c\ aceea de la Bra[ov nu a fost provocat\ din exterior, nu poate fi `ncadrat\ dec`t `n categoria actelor de solidaritate cu regimul dictatorial al lui Nicolae Ceau[escu. De[i ar putea p\rea un fapt minor, poate chiar exagerat de fo[tii ofi]eri de Securitate, gestul de atunci al Securit\]ii, combinat cu m\surile informative [i operative luate pentru a preveni repetarea revoltei, s-au constituit `ntr-un moment de cump\n\ pentru institu]ia pe care o analiz\m. Ca [i `n cazul Armatei – dar aceasta mult mai t`rziu, `n diminea]a de 20 decembrie la

74


Timi[oara –, Securitatea a pus `n discu]ie pentru prima oar\ pozi]ia sa `n conflictul dintre Ceau[escu [i muncitori. Nu a trecut de partea muncitorilor, a cet\]enilor, `mpotriva lui Ceau[escu, dar semnul de `ntrebare s-a ridicat perfect conturat. Era un semn de `ntrebare doctrinar [i nu trebuie s\ uit\m nici o clip\ c\ analiz\m comportamentul unor comuni[ti. Din acel moment, Iulian Vlad a ales formula transmiterii c\tre Ceau[escu a informa]iilor despre nemul]umirile popula]iei. ~n viziunea noului [ef al DSS, factorul politic trebuia s\ ia m\surile pentru rezolvarea de fond a crizei, iar el ì punea la dispozi]ie un instrument informativ menit s\ provoace declan[area m\surilor. Aici a intervenit [i un factor obiectiv. Cre[terea nivelului de trai al muncitorilor – `n sensul l\rgirii bazei muncitore[ti prin migra]ia masiv\ de la sate, prin marele plan al industrializ\rii [i al construc]iei de locuin]e urbane – se produsese ini]ial sub regimul dictatorial al deceniilor cinci [i [ase, la care Securitatea participase prin teroare, apoi prin deschiderea interna]ional\ [i `mprumuturi masive, la care Securitatea s-a implicat cu dezvoltarea larg\ a activit\]ilor [i leg\turilor sale externe. ~n deceniul 1980–1989, România nu se mai putea `ntoarce la teroarea anilor de `nceput, iar pe plan extern i-au fost blocate toate leg\turile, [i cu Occidentul, [i `n cadrul lag\rului comunist, motiv pentru care solu]ia economic\ spre care `mpingea prin atitudinea sa Securitatea nu era alta dec`t cea oferit\ de imaginea ipotetic\ a unui socialism na]ional mai relaxat. Adic\, o reform\ de inspira]ie autohton\ f\cut\ de sau f\r\ Ceau[escu. Era imposibil. Mai devreme sau mai t`rziu, România trebuia s\ opteze. Probabil c\, `mpreun\ cu serviciul ei secret, ar fi optat pentru Vest (componenta franco-german\). Practic, valoarea atitudinii Securit\]ii de a-i spune lui Ceau[escu adev\rul despre situa]ia intern\ se dovede[te extrem de redus\. Trebuie s\ ne g`ndim [i la alternativ\: putea face altceva Securitatea? ~n afara unei lovituri de palat, `n `n]elegere cu v`rfurile Armatei, nimic. Al doilea moment de cump\n\ a fost atunci c`nd [eful Securit\]ii a constatat c\ Ceau[escu nu mai desf\cea plicurile cu informa]ii asupra st\rii grave a na]iunii [i le trimitea `napoi nedesigilate, refuz`nd realitatea. Generalul Iulian Vlad nu a fost un


75

opozant sau un disident, ci un om al sistemului. A continuat s\ trimit\ informa]ii pe care [eful statului nu le mai citea. Apoi a introdus procedura prezent\rii personale a unor informa]ii grave provenite din exterior, c\ut`nd printr-un limbaj edulcorat o alt\ cale de a-l mobiliza pe Ceau[escu la o ie[ire de pe panta descendent\ a regimului s\u care nu putea s\ nu aib\ consecin]e [i asupra ]\rii [i oamenilor, inclusiv asupra structurii pe care o conducea. Secretarul personal al lui Ceau[escu, H`rj\u, a dezv\luit `n 1994 c\ Ceau[escu nu mai parcurgea dec`t telegrame ale agen]iilor China Nou\, TASS [i PAP, adic\ citea numai ce-i convenea [i ce era scris `ntr-un limbaj preferat de el. ~n plus, avea sentimentul c\ cineva e solidar cu el – chinezii [i nord-coreenii. ~ntr-un index al nivelului crizei din statele comuniste, Zbigniew Brzezinski ar\ta, de exemplu, c\ opozi]ia politic\ activ\ era egal\ cu zero doar `n România, Bulgaria, Vietnam, Cuba [i Coreea de Nord36. Asta spune ceva [i despre serviciile secrete ale acestor state. ~n compara]ie cu ceea ce era de a[teptat la un [ef al poli]iei politice comuniste, pe fondul unui regim dictatorial paroxistic, modera]ia lui Vlad `n cazul Bra[ov, precum [i orientarea institu]iei c\tre o preocupare preponderent statal\ a activit\]ilor sale, trebuie notificate. ~n contextul func]iei sale [i al regimului de atunci, nu a f\cut mai mult. Probabil c\, dac\ s-ar renun]a la acuza]iile nefondate de crime, abuzuri grosolane, la isteria anti-Securitate, [i faptele ar fi cercetate cu profesionalism, s-ar putea identifica mult mai corect limitele cazului Iulian Vlad [i ale cazului Securitate, cel pu]in fa]\ de revolta de la Bra[ov, [i probabil c\ s-ar g\si [i argumentele solide, autentice ale rolului acestora `n regimul dictatorial. Revolta de la Bra[ov r\m`ne acel moment de cotitur\ al istoriei comunismului `n România, fiind vorba `n primul r`nd de rolul muncitorimii, iar leg\tura ei cu revolta planificat\ la Ia[i [i apoi provocat\ la Timi[oara `n 1989 este indisolubil\. Inclusiv `n ce prive[te comportamentul Securit\]ii, pentru c\ atitudinea generalului Iulian Vlad a avut ecou `n primul r`nd la subordona]ii s\i. 36 Zbigniew Brzezinski, Marele e[ec. Na[terea [i moartea comunismului în secolul XX, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993, p. 229.

76


Bra[ov reprezenta o „orientare“ nou\ pentru ei. Acest unghi de abordare este `n mod voit st`ngist, direc]ionat dup\ elementul esen]ial al analizei – muncitorimea, pentru c\ altfel o abordare de Dreapta nu a[tepta nimic de la muncitorii care `l votau pe Ceau[escu `n ne[tire, care speculau `n scopuri personale doctrina oficial\ a partidului [i statutul muncitorimii pentru rezolvarea situa]iei personale [i care au ie[it `n strad\ doar c`nd le-a ajuns lor cu]itul la os. Pentru a exemplifica voi reproduce un excelent dialog purtat `ntre un participant la revolta de la Bra[ov [i la revolta din decembrie 1989 [i ziaristul Mircea Brenciu-Freund: „Dumitru I. Ilie: Eu l-am iubit pe Nicolae Ceau[escu. Redactor: Ierta]i-m\, sunte]i participant la revolu]ie. Cum pute]i afirma c\ l-a]i iubit pe dictator? De ce a]i mai ie[it `n strad\? DII: Ca mine au fost milioane de români. Vreau s\ nu uita]i un lucru, care ]ine de istorie. Majoritatea celor de la ora[e au venit de la ]ar\ `n c\utarea unei vie]i mai bune. Industrializarea aceea pu]in for]at\ anun]at\ de Ceau[escu ne-a dat speran]e uria[e. Uzinele, fabricile aveau nevoie de for]\ de munc\. Noi, locuitorii satelor, nu mai eram ]\rani, eram cooperatori, adic\ muritori de foame. Trebuia s\ fur\m de la CAP-uri ca s\ tr\im. De fapt, luam de la fostele noastre terenuri, din munca noastr\... {i primarii, [i mili]ienii, [i secretarii de partid [tiau c\ ne complet\m ra]ia existen]ei `n afara cadrului legal, dar totul era acceptat tacit, altminteri era jale cu foametea. Era a[a, o ho]ie semioficial\, [i, din c`nd `n c`nd, mai pedepseau pe c`te unul pentru vreun sac de cartofi, de obicei ]igan sau cel mai am\r`t din sat. A[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna, cel mai nec\jit trage toate ponoasele. Era peste demnitatea noastr\, dar altfel nu era cu putin]\. C`nd s-a anun]at de la ora[ c\ e nevoie de muncitori la combinat [i pe [antiere, ne-am f\cut boccelu]a [i, tuleo! Red.: A]i l\sat balt\ gospod\ria de acas\, familia, tot? DII: Gospod\ria de care zice]i era o trist\ amintire a ceea ce avuseser\ p\rin]ii mei `nainte. Dar Dej cu [leahta lui ne-a luat totul. De-acum, aveam vreo c`teva p\s\ri `n curte, doi porci, din care pe unul `l vindeam obligatoriu, [i o vac\ am\r`t\. Nu v\ spun cu ce


77

eforturi ì hr\neam! C`nd venea timpul s\ t\iem porcul [i ne f\ceam socotelile, constatam c\ ajunsesem la costuri de patru-cinci ori mai mari dec`t dac\ am fi cump\rat carnea de la m\cel\rie. Numai c\ la m\cel\rie nu se g\sea dec`t sl\nin\ [i untur\. Dup\ un timp nici \stea nu se mai g\seau. M\celarul `]i vindea conserve, legume congelate [i stavrid. Ce, parc\ nu v-aduce]i aminte!? Red.: Ei bine, [i atunci de unde iubirea pentru?... DII: Sta]i domnule, ave]i r\bdare s\ v\ zic! Am ajuns la ora[, ne-am trezit acolo vreo dou\ mii de pro[ti care habar n-aveau cu ce se m\n`nc\ industria. Zic de cazul nostru, c\ la nivel de ]ar\ au fost sute de mii de coate-goale ca noi. A venit partidul [i ne-a `ntrebat pe fiecare ce [tim s\ facem. Red.: Cine era partidul acesta, de a venit s\ v\ `ntrebe? DII: Domnule drag\, p\i suntem cam de aceea[i v`rst\. Ce naiba, nu [ti]i cine era partidul? Tot ]\rani ca noi, dar adu[i din vreme la ora[ [i educa]i s\ fie de[tep]i. Acela de m-a `ntrebat avea o mutr\ mai brunet\, a[ fi zis c\ e ]igan, dar ]i-ai g\sit, ì turuia gura [i folosea ni[te cuvinte de m-a l\sat cu gura c\scat\. I-am zis c\ [tiu s\ pun m`na pe lopat\, s\ zidesc, s\ fac betoane... Dar i-am zis c\ a[ vrea s\ lucrez totu[i `n combinat sau `ntr-o fabric\. M\ s\turasem de munca de p\lma[. Acela, activistu’, m-a asigurat c\ voi lucra `n uzin\, dar c\, mai `ntì, trebuie s\ ne-o construim singuri. A[a c\ am debutat pe un mare [antier. Ne-au cazat `n ni[te bar\ci, domnule n-am cuvinte!, curate, cu ap\ [i toalet\ pe hol. Cantina era cantin\, salariul era salariu... De fapt, ì zice retribu]ie, c\ salariu se d\dea doar la occidentali. Noi eram patronii no[tri, noi munceam, noi conduceam... Red.: {i a]i crezut lozinca asta? DII: Ha, ha, ha! P\i, dac\ mi-a]i fi pus atunci `ntrebarea asta, v-a[ fi dat `n cap cu t`rn\copul (...)“37 Ace[ti ]\rani f\r\ speran]\ au constituit nu numai fondul muncitorimii comunizate, ci [i sursa principal\ de cadrelor a Securit\]ii 37

Mircea Brenciu, Revolu]þia luminii, Ed. S.Z.O.C. Cincinat Pavelescu, Bra[ov, 2004, pp. 46-47.

78


din primele decenii. Ei au fost deopotriv\ sursa muncitorului [i a paznicului s\u. ~mpreun\ l-au iubit pe Ceau[escu pentru scoaterea lor din s\r\cie. Dumitru I. Ilie vorbea de demnitate. Prin rena[terea na]ionalismului, Ceau[escu le-a dat [i sentimentul \sta. O viziune de Dreapta porne[te `ntotdeauna de la caracterul antina]ional al regimului comunist [i de la conducerea antina]ional\ a statului de c\tre Nicolae Ceau[escu [i, `n func]ie de aceste dou\ axiome, se opunea prin toate mijloacele regimului, iar pe Ceau[escu `l trimitea de mult `n fa]a plutonului f\r\ nici un suspin juridic. Ceau[escu nu era singura solu]ie a României. Din p\cate, România nu a avut o minim\ Dreapt\ politic\, adic\ m\car pe acei oameni care s\ arate caracterul antina]ional al conducerii lui Ceau[escu, s\ abordeze problema regimului ceau[ist tocmai din punctul de vedere al na]ionalismului autentic: indiferent de meritele sale anterioare – Ceau[escu f\cea r\u ]\rii [i, prin politica lui riscant\, o ducea cu bra]ele ridicate spre a se preda din nou Moscovei. Asta, c\ tot se declarau mul]i na]ionali[ti [i patrio]i printre comuni[ti. Totul s-a limitat la nemul]umiri `nfundate pentru condi]iile de trai, pentru interzicerea drepturilor de informare, comunicare [i deplasare liber\ [i la presupunerea c\ Ceau[escu e nebun. Consecin]ele pentru na]iune [i ]ar\ ale continu\rii acestui regim nu au preocupat pe nimeni, nici pe patrio]ii din partidul comunist, nici pe cei din Securitate [i nici pe cei c`]iva opozan]i, dedica]i iluziei c\ România ar putea ar\ta vreodat\ ca Germania, Fran]a sau SUA. Concentrarea nemul]umirii, a aversiunii sau a urii pe Ceau[escu [i pe Securitate a minimalizat interesul de fond al na]iunii. ~n urm\toarele luni dup\ revolta de la Bra[ov, cu ocazia unor bilan]uri sau inform\ri interne, `n structurile teritoriale ale Securit\]ii au fost prelucrate cazurile de nemul]umiri `n r`ndurile muncitorilor, `n primul r`nd Bra[ovul, s-a cerut intensificarea activit\]ii informative pentru prevenirea [i combaterea lor. ~n leg\tur\ cu evolu]ia pozi]iei Securit\]ii, avem la dispozi]ie m\rturia colonelului (r) Niculae Mavru, fostul [ef al Serviciului Investiga]ie [i Filaj de la Timi[oara: „Iar despre revolta din 15 noiembrie 1987, care a avut loc la Bra[ov, am aflat cele mai multe am\nunte din presa


79

de dup\ revolu]ie. Atunci informa]ia venit\ de la conducerea Departamentului Securit\]ii Statului a fost chiar foarte surprinz\toare, dar [i, a[ putea spune, subtil\. Ni s-a spus atunci clar: «Muncitorii de la Bra[ov au avut dreptate!». Nou\, la Timi[oara, ni s-au spus chiar foarte pu]ine lucruri, prin ianuarie 1988, c`nd colonelul Sima – [eful Securit\]ii jude]ene din acea vreme – a venit de la o convocare [i ne-a adunat `ntr-o [edin]\ de lucru. Cu acest prilej ne-a comunicat scurt despre evenimentele de la Bra[ov, precum [i concluzia generalului Iulian Vlad, c\ unul din ora[ele `n care va urma o revolt\ a muncitorilor (atunci era vorba de starea de nemul]umire, nu de instigarea cuiva) era Timi[oara. Deci, `n ianuarie 1988, Iulian Vlad ne atr\gea aten]ia c\ dup\ Bra[ov va urma Timi[oara. Apoi ne-au fost trasate sarcini generale privind intensificarea muncii informative `n vederea depist\rii cauzelor ce pot duce la nemul]umirea maselor (c\ldur\, ap\ rece [i cald\, aprovizionare, comportarea unor [efi mari etc.) [i, separat, depistarea celor care incitau cu rea inten]ie“38. Mavru, ca de]in\tor de informa]ii din r`ndul cet\]enilor obi[nui]i ai Timi[oarei, explic\ aceast\ previziune prin faptul c\ la Timi[oara, de la `ncepututul anului 1988, s-a produs o c\dere brusc\ a nivelului de trai al popula]iei. Timi[orenii tr\iser\ mai bine dec`t locuitorii altor jude]e, iar c\derea abrupt\ a nivelului lor de trai a fost pus\ pe seama deciziei lui Ceau[escu de a repartiza fonduri [i produse destinate jude]ului Timi[ altor jude]e ajunse `n criz\. A[adar, nu a fost vorba de o cunoa[tere prealabil\ din partea generalului Vlad a evenimentelor ce se vor petrece la Timi[oara `n decembrie, ci de o evaluare a psihologiei previzibile a timi[orenilor fa]\ de felul `n care partidul [i Ceau[escu ì deposedau brusc de relativa bun\stare pe care o cunoscuser\ p`n\ atunci. Citind acum aceast\ lec]ie, vom `n]elege c\ sistemul reparti]iei comuniste s-a aflat la originea apari]iei poten]ialului opozi]ionist de la Timi[oara [i c\ numai iner]ia instalat\ `n mentalitatea oamenilor a f\cut ca popula]ia Timi[oarei s\ nu ias\ masiv `n strad\ la 16 decembrie, ci abia la 38

Niculae Mavru, Revolu]ia din strad\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, p. 19.

80


20. Aceast\ constatare prezint\ cumva [i distan]a rezonabil realist\ de la materialismul de debut al revoltei din Timi[oara la dimensiunile eroice colosale atribuite acesteia dup\ revolu]ie. Generalul Iulian Vlad nu ar fi supravie]uit la conducerea institu]iei nici `n cazul unei „revolu]ii de catifea“, dar nu ar fi f\cut pu[c\rie [i ar fi fost temut chiar [i dup\ ce a fost scos din circuitul activ. Ca [ef al Securit\]ii comuniste nu a avut nici timp, dar credem c\ nici instrumentele pentru o schimbare. Raportat la num\rul popula]iei [i la dimensiunile statului, Securitatea român\ con]inea cel mai mic efectiv din toate statele comuniste, av`nd la dispozi]ie un aparat mult subdimensionat, acest aspect lovind inclusiv unit\]ile de baz\, ale contraspionajului [i informa]iilor externe. Atunci c`nd vorbim despre controlul partidului asupra Securit\]ii nu trebuie s\ ne limit\m la rela]ia de subordonare a [efilor institu]iei fa]\ de Ceau[escu, sec]ia militar\ a CC [i primii-secretari de jude]. Controlul partidului se exercita `n `ntreg interiorul Securit\]ii. Prin urmare, presupun`nd c\ Vlad ar fi `ncercat o restructurare intern\, el s-ar fi lovit de multiplele leg\turi ale structurii cu partidul. Este adev\rat c\ principiul conspirativit\]ii putea `mpiedica implicarea prea brutal\ a activi[tilor de partid `n munca operativ\, dar acela[i principiu acoperea [i incompeten]a ambilor factori. Cu aspectul s\u bonom [i vocea cald\, m\surat\, Vlad d\dea sentimentul dublu al siguran]ei [i inteligen]ei. Nu era u[\ de biseric\, nu a fost un comandant `ng\duitor [i pa[nic, era un om cu puternice credin]e comuniste, dar a avut capacitatea de a-[i apropia subordona]ii pentru a-i conduce cu un stil mai elegant, d`nd astfel [i sentimentul de importan]\ [i demnitate ofi]erului. Pe cei mai mul]i i-a salvat `n condi]iile `n care r\zbunarea, at`t a unor foste victime, a fo[tilor colaboratori, care `[i construiau acum noi identit\]i lovind `n Securitate, dar [i r\zbunarea Armatei [i a Justi]iei a fost cvasigeneralizat\. Din punctul de vedere al supravie]uirii fizice [i chiar al supravie]urii organizate, `n pseudostructuri informative, `n presa democrat\, `n noile partide [i `n administra]ia central\ [i local\, Iulian Vlad a reu[it cu pierderi minime. Pierderile umane `ns\ – mai ales cazul Trosca, al ofi]erilor ostraciza]i la Sibiu, al


81

mili]ienilor de la Cugir – au r\mas stigmatizate ca ni[te crime oribile, f\ptuite de ni[te criminali. Au pl\tit pre]ul Securit\]ii Iulian Vlad [i c`]iva ofi]eri, d`ndu-li-se mii de ani de pu[c\rie, cei mai mul]i dintre ei f\r\ nici o baz\ juridic\ [i legal\, motiv pentru care, `n paginile istoricilor de mai t`rziu – `nc\ de pe acum extrem de critice la adresa revolu]iei [i a regimului instalat dup\ aceasta –, vor r\m`ne [i ei ca victime. Problema num\rul unu – brutalitatea Securit\]ii, risc\ s\ dispar\ din peisajul istoric prin exploatarea lui politic\ strident\ [i prin faptul c\ cele mai multe cazuri revendicate public nu sunt credibile, con]in o doz\ mare de exager\ri [i chiar falsuri. Criticarea `n continuare a Securit\]ii, ca poli]ie politic\, f\r\ a se face procesul comunismului, al PCR [i al activi[tilor s\i, duce spre un perete gol. Paradoxul ultimilor ani. Privind cu mintea limpede comportamentul ponderat al generalului Iulian Vlad, nu putem scoate din calcul faptul c\ analiz\m o personalitate a serviciilor secrete, un om inteligent [i foarte bine informat, care, observ`nd din timp, cu mai mul]i ani `nainte, soarta liderilor serviciilor secrete ale ]\rilor comuniste dup\ r\sturnarea regimurilor dictatoriale [i transform\rile dramatice prin care au trecut fostele structuri omoloage, a c\utat deliberat s\ fereasc\ Securitatea de abuzuri grave `n perioada 1987–1989. Nu a putut controla tot [i `n primul r`nd nu a putut ]ine sub control comportamentul ofi]erilor s\i `n camera de anchet\ sau `n timpul unor investiga]ii. Fr`narea unui astfel de sistem de aparat opresiv este un proces incontrolabil. El nu poate fi dec`t rupt, lucru pe care l-a f\cut revolu]ia. Totodat\, generalul Vlad nu putea [terge urmele a ceea ce reprezentase [i acumulase Securitatea `n aproape 40 de ani de existen]\. A f\cut gre[eli. Tip metodic [i pre]ios atunci c`nd analizeaz\ sau redacteaz\ un text, fostul ministru secretar de stat a f\cut impruden]a s\ noteze diferite apostile pe documente ale Securit\]ii [i asta l-a costat `n procesele de mai t`rziu. Firea lui [i forma]ia sa intelectual\ l-au distan]at de primitivismul [i brutalitatea unor subordona]i de-ai s\i, dezv\luind limitele profesionale ale acestora, motiv pentru care nu toate informa]iile [i mijloacele prin care fuseser\ ob]inute ajungeau la el. A existat, a[adar, o

82


u[oar\ nuan]\ de ocolire [i evitare a lui, inclusiv din partea unor adjunc]i, la care trebuie ad\ugat\ [i neglijen]a. ~n momentul critic al serii de 16 decembrie 1989, raport\rile colonelului Sima de la Timi[oara au ajuns t`rziu, dup\ mai multe ore, la [eful Departamentului Securit\]ii Statului, subordona]ii lui direc]i, Bucurescu [i Ra]iu, nef\c`ndu-[i elementara datorie. Adjunctul de la contraspionaj, colonel Diaconescu Gheorghe, z\cea acas\ beat mort. {eful Securit\]ii numit la Arad, pe frontiera cea mai fierbinte, era o persoan\ cel pu]in incontrolabil\. Generalul Macri oprea la el cazurile de abuzuri din Direc]ia II, nu le raporta [i le rezolva de cele mai multe ori prin mu[amalizare. Au fost [i subalterni care s-au ascuns `n ziua de 22 decembrie. O serie de numiri la conducerea Securit\]ilor jude]ene de frontier\, ca `n cazul Bihor [i Arad, au fost total neinspirate, iar `n preajma lui a tolerat prezen]a unor oameni limita]i, gen Macri, asupra c\ruia avusese `n mai multe r`nduri dovada sl\biciunilor sale. ~n zonele de grani]\, mai ales la grani]a de Vest [i de Sud-Vest, num\rul ofi]erilor de Securitate implica]i `n acte de corup]ie, trafic ilegal de vize, trafic de persoane [i contraband\, era mare. S-a afirmat de multe ori c\ Securitatea era o structur\ de tip mafiot, implicat\ `n corup]ie [i `n abuzuri. Influen]a pe care o de]inea [i mai ales criza economic\ au amplificat [i caracterul mafiotic – de structur\ implicat\ `n politic, lupt`nd pentru de]inerea unei p\r]i a puterii – [i nivelul corup]iei din Securitate, cu consecin]e asupra comportamentului [i profesionalismului oamenilor s\i. Multe din problemele ar\tate mai sus nu au fost rezolvate pentru c\ Vlad nu a mai avut timp, dar [i pentru c\ politica de cadre a Securit\]ii trebuia s\ primeasc\ avizul cuplului dictatorial. {eful s\u ierarhic, Postelnicu, un activist de partid grobian, precum [i Nicolae [i Elena Ceau[escu f\ceau `n permanen]\ presiuni pentru rotirea cadrelor de conducere ale Securit\]ii, dup\ principiul metodologic al dictatorului, pornind de la concep]ia aberant\ [i devastatoare pentru un serviciu secret c\ orice comandant r\mas un timp mai `ndelungat `n func]ie este tentat la tr\dare. Carierismul [i mica


83

corup]ie au m\cinat serviciul secret al ]\rii, `n detrimentul misiunii de stat – ap\rarea na]iunii [i a patriei. Pentru a exemplifica, vom publica o analiz\ f\cut\ de SRI–Sibiu `n anul 1993 asupra comportamentului unor cadre ale Securit\]ii din jude]ul respectiv: „ROMÂNIA Serviciul Român de Informa]ii Sec]ia de Informa]ii Sibiu Nr. 002903 din 13.12.1993 C\tre Forma]iunea Sintez\ Analiz\ [i Informare Col. Anghel (...) Ca urmare a activit\]ii `ntreprinse de organele de securitate de la `nfiin]are p`n\ `n perioada 1964–1970, imaginea acestei institu]ii `n r`ndul popula]iei, inclusiv `n jud. Sibiu, a fost negativ\. Ulterior, de[i activit\]ile desf\[urate de organele informative de securitate s-au derulat `n general `n conformitate cu prevederile legale, av`nd la baz\ principiul prevenirii s\v`r[irii de infrac]iuni contra securit\]ii statului, imaginea institu]iei nu s-a `mbun\t\]it `n mod substan]ial [i datorit\ comport\rii necorespunz\toare a unor cadre, astfel: Col.(r) POIANA IOAN a s\v`r[it acte de cercetare abuziv\ asupra unor persoane; amestec nejustificat `n treburile interne ale unor `ntreprinderi [i institu]ii f\r\ a avea competen]\; a `nc\lcat normele legale referitoare la regimul pa[apoartelor. Lt. col.(r) MICA CONSTANTIN, semnalat cu comportare abuziv\ `n raporturile cu personalul unit\]ii economice pe care o deservea; sustragere din ra]iile de lapte antidot cuvenite muncitorilor de pe platforma Cop[a Mic\; obligarea unor persoane de a-i oferi produse alimentare gratuit. Lt. col.(r) BEU NICOLAE a s\v`r[it abuzuri `n exercitarea atribu]iilor de serviciu prin folosirea mijloacelor auto ale unor

84


institu]ii `n scop personal [i `nc\lcarea normelor legale privind regimul pa[apoartelor [i vizelor. Lt. col.(r) }URCA{ NICOLAE, `n faza de cercetare penal\ a infrac]iunilor de evaziune, a aplicat metode care dep\[eau normele legale `n vigoare, precum amenin]\ri, exercitarea de presiuni etc.; cunoscut cu consum excesiv de b\uturi alcoolice, fond pe care a provocat mai multe scandaluri [i b\t\i cu persoane civile. Mr.(r) IRIMIA CONSTANTIN a s\v`r[it abuzuri `n exercitarea atribu]iunilor de serviciu, pretinz`nd foloase materiale necuvenite de la persoanele care f\ceau obiectul unor verific\ri de cadre [i a comis abuz de `ncredere fa]\ de o familie de b\tr`ni pe care se obligase s\-i ia `n `ntre]inere. Cpt.(r) DORCA GHEORGHE, semnalat cu acordarea de vize de plecare definitiv\ din ]ar\, condi]ionate de `ntre]inerea de rela]ii intime cu angajate ale `ntreprinderii pe care o deservea; s-a implicat `n procurarea unor m\rfuri deficitare contra unor avantaje materiale; consum excesiv de alcool. Lt. maj.(r) SAS VASILE a nesocotit obliga]iile familiale [i a `nc\lcat normele morale de comportament, consuma excesiv b\uturi alcoolice [i `mprumuta – `n mod repetat – sume de bani de la unele persoane, pe care nu le restituia. (...)“39 Este greu de evaluat acum `n ce m\sur\ tipul de comportament eviden]iat mai sus poate fi extins la `ntreaga Securitate – probabil c\ nu, dar mul]i angaja]i ai `ntreprinderilor din ]ar\ pot aduce numeroase alte probe `n demonstrarea caracterului abuziv al activit\]ii unor ofi]eri de Securitate, fapte pe care, de altfel – trebuie s\ o subliniem –, le consemnau [i le anchetau chiar serviciile specializate ale Securit\]ii. Gelu Voican Voiculescu ì va `nt`lni pe mul]i din ace[ti ofi]eri `n Sec]ia special\ a `nchisorii Jilava, atunci c`nd a fost [i el `nchis acolo. Ajunse la generalul Vlad, astfel de abuzuri erau pedepsite aspru, dar avem datoria s\ semnal\m c\ nu toate ajungeau la el, fiind de multe ori oprite la nivelul subordona]ilor s\i 39

Document aflat în arhiva autorului.


85

direc]i. ~n cea mai mare parte a cazurilor, ofi]erii erau transfera]i `n alte structuri ale Securit\]ii, nu da]i afar\. ~n perioada de criz\ final\ a sistemului, Securitatea a tr\it `n mod acut problema conflictului intern `ntre doctrin\ [i practic\, `ntre ideologia protectiv\ [i practica abuziv\, ambele privind acela[i subiect – na]iunea român\. ~n raporturile cu Ceau[escu, [eful DSS adopta o atitudine lipsit\ de lingu[eli [i umilin]\, dar `nc\rcat\ de respect, i se adresa `ntotdeauna numai cu formula „tovar\[e pre[edinte“, pentru a accentua subordonarea pe linie de stat, [i evita leg\tura cu Elena Ceau[escu. Legendele despre subordonarea [i apropierea generalului Vlad de Elena Ceau[escu sunt neserioase. Un incident anume – relatat de colaboratori apropia]i – a blocat orice interven]ie a Elenei Ceau[escu `n activitatea de comand\ a [efului DSS. Atunci c`nd a fost numit `n func]ia de ministru secretar de stat la DSS, Ceau[escu l-a chemat la el [i i-a spus pe un ton ferm: „Tu lucrezi numai cu mine!“. Dup\ c`tva timp, `n 1989, prime[te la birou un telefon nea[teptat. La telefon era Elena Ceau[escu: „Ce faci, Vlade?“ Surprins, acesta ì va r\spunde c\ lucreaz\ asupra unei informa]ii abia venite – era vorba de implicarea regelui Mihai `n Declara]ia de la Budapesta. Dup\ numai c`teva minute este chemat urgent la Ceau[escu. ~n cabinetul pre[edintelui se afla [i Elena. {eful statului se plimba nervos prin `nc\pere, cu ochii `n p\m`nt. La un moment dat s-a repezit spre Vlad cu degetul ridicat: „}i-am dat un ordin. }i-am dat un ordin [i nu l-ai respectat. }i-am dat ordin c\ lucrezi numai cu mine. Numai mie `mi raportezi“. Striga, era extrem de agitat, era furios. Generalul a prezentat scuze, a promis c\ nu se va repeta. Ceau[escu a continuat s\ strige, amenin]`ndu-l cu degetul: „Tu `mi raportezi numai mie. Nim\nui altcuiva“. Abia c`nd a ajuns `n birou, generalul Vlad [i-a dat seama c\ scena de furie fusese f\cut\ nu numai pentru el, ci `n primul r`nd pentru ea. ~i d\dea ei o lec]ie de autoritate. Vlad a comentat cu colegii acest episod. De aceea, povestea cu influen]a Elenei Ceau[escu asupra deciziilor politice ale lui Ceau[escu prin intermediul Securit\]ii trebuie nuan]at\. Ceau[escu este principalul criminal. Ea mai f\cea altceva, `ncerca s\ opreasc\ anumite informa]ii negative s\ ajung\ la

86


el. Argumenta c\ are glicemia mare, c\ tocmai a fost consultat [i este `n criz\ diabetic\, s\ nu-l supere nimeni. Tot de aici provine tentativa Elenei Ceau[escu de a-[i crea un canal propriu de informa]ii, folosindu-l pe Tudor Postelnicu. Povestea cu complotul ei `mpotriva lui Ceau[escu este [i ea neserioas\. Principala preocupare a generalului Vlad a fost `ns\ protejarea institu]iei [i, implicit, a celor mai importante secrete ale statului român. Multe dintre ele, chiar dac\ ar con]ine adev\rul despre decembrie 1989, nu vor fi cunoscute niciodat\.

Protejarea institu]iei ~n timpul celor c`teva declara]ii date `n proces, `n presa postdecembrist\ [i `n audierile la Comisia senatorial\ f\cute de generalul Iulian Vlad apare aproape mecanic, repetativ, ideea preocup\rii sale pentru salvarea Departamentului Securit\]ii Statului, a serviciului secret român, `n fa]a asaltului preg\tit pentru `nl\turarea regimului Ceau[escu. ~n terminologia [i doctrinele serviciilor secrete, aceste organisme se consider\ un fel de „inimi ascunse ale na]iunii care nu au voie s\ `nceteze s\ bat\“. Este o tez\ care se `nt`lne[te [i la francezi, [i la britanici, [i la americani `ntr-un limbaj mai mult sau mai pu]in propagandistic. Aceea[i concep]ie doctrinar\, `nfrumuse]at\ cu fraze eroice [i jur\minte de devotament, aveau [i securi[tii români. Problema este ce anume ap\rau. {i... – ne `ntreb\m mai departe – puteau ap\ra altceva? Dar, concentr`ndu-ne numai asupra temei noastre, f\r\ a dezvolta aici o analiz\ asupra caracterului abuziv [i opresiv al Securit\]ii, pe care l-au sim]it mii de români devota]i [i ei na]iunii, suntem nevoi]i a semnala c\ exist\ posibilitatea de a supune analizei un document `n temeiul c\ruia s-au adus numeroase acuza]ii grave, inclusiv penale. Este vorba de Ordinul 2600/1988. Acesta a fost elaborat sub conducerea generalului Vlad, fiind practic autorul lui. Ca subiect foarte controversat, deoarece este mereu invocat drept document aflat la originea fenomenului terorist, Ordinul 2600/1988 merit\ a fi analizat `n detaliu. ~n forma sa public\ – nimeni nu a putut


87

demonstra c\ exist\ [i o alt\ versiune – ordinul acesta demonstreaz\ mai degrab\ contrariul acuza]iilor care i s-au adus. S\ `ncerc\m, a[adar, o analiz\ a principalelor prevederi ale acestui ordin, inclusiv cu scopul de a depista temeiurile legale ale dreptului sau abuzului de interven]ie la Timi[oara [i Bucure[ti `n decembrie 1989. Ca [i `n situa]iile precedente, vom sublinia anumite cuvinte sau expresii pentru a eviden]ia, inclusiv pe baza informa]iilor primite de la fo[ti conduc\tori ai DSS, sensul unor prevederi. Totodat\, urm\rim [i acele texte care vizau folosirea for]elor Ministerului Ap\r\rii, astfel `nc`t s\ putem identifica existen]a unor prevederi legale care s\ le ofere acestora competen]e `n cazurile de tulbur\ri interne. ~n preambul, la „Dispozi]ii generale“, din cele [apte paragrafe, primele patru se refer\ la prevenirea apari]iei unor tulbur\ri interne, iar urm\toarele trei stabilesc ca unic\ autoritate `n caz de interven]ie persoana [efului Inspectoratului jude]ean al MI. Acum [tim c\ inspectorul [ef de la Timi[oara, colonelul Ion Popescu, a `ncercat s\ foloseasc\ Ordinul 2600 pentru a justifica absen]a for]elor de ordine `n strad\ `n seara de 16 decembrie, trimi]`nd doar 28 de cadre de Mili]ie ne`narmate. C`nd violen]ele au escaladat, l-a sunat pe generalul Vlad [i a cerut sprijinul trupelor de securitate-mili]ie, iar [eful DSS a ordonat: „Pleac\ ne`narma]i, f\r\ arme [i muni]ie, numai cu scuturi [i bastoane“. La paragraful 2 sunt men]ionate misiunile Securit\]ii jude]ene, care certific\ informa]iile furnizate de generalul Iulian Vlad at`t la procesul intentat `mpotriva lui, c`t [i `n fa]a comisiilor de cercetare ale Senatului României: „Unit\]ile informativ-operative competente (aici a fost `nlocuit\ la finalul redact\rii formula „ale Departamentului Securit\]ii Statului“ cu „competente“, `n ideea c\ [i Mili]ia culegea informa]ii, din zona infrac]ional\, n.a.) vor ac]iona permanent [i cu prioritate pentru ob]inerea de date [i informa]ii cu privire la cauze [i `mprejur\ri ce ar putea favoriza apari]ia unor situa]ii negative de natur\ s\ degenereze `n ac]iuni turbulente. Despre existen]a unor

88


asemenea st\ri de lucruri negative din obiective, medii [i locuri de interes operativ, se va asigura informarea cu operativitate a facto rilor competen]i [i ac]iona pentru `nl\turarea definitiv\ a cauzelor care au generat situa]iile respective“. Paragraful se concentreaz\ asupra cauzelor care puteau duce la apari]ia unor mi[c\ri de protest sau revolte. De[i nu sunt men]ionate explicit, este clar c\ paragraful se referea la cauzele sociale – salarii diminuate, frig, alimente, medicamente – care provocaser\ revolta de la Bra[ov. C\ este a[a o demonstreaz\ pasajul `n care se arat\ ce m\suri se iau `n situa]ia depist\rii acestor cauze: erau informa]i „factorii competen]i“, adic\ primul-secretar al jude]ului [i Comitetul Jude]ean de Partid. Ace[tia aveau sarcina s\ ac]ioneze pentru „`nl\turarea definitiv\ a cauzelor“, adic\ s\ rezolve de o manier\ stabil\ problemele sociale ale cet\]enilor. Era imposibil atunci, plata salariilor f\c`ndu-se pentru a c`rpi nerealiz\rile de plan, din alte fonduri, iar aprovizionarea cu alimente [i medicamente se realiza prin transferul – de multe ori ilegal – al unor cantit\]i de produse din stocurile altor jude]e. Acestea sufereau apoi o penurie acut\, iar cauzele ap\reau din nou, `n alt loc. Se intervenea `ns\ la fel, lu`ndu-se de la alt jude]. De[i pare utopic la prima vedere, paragraful avea menirea s\ indice `n comitetele jude]ene de partid autoritatea responsabil\ pentru cauzele eventualelor turbulen]e [i s\ „paseze“ r\spunderea acolo. La paragraful 5 se reglementa comportamentul for]elor de ordine `n momentul `n care izbucnesc ac]iunile cu caracter turbulent: „~n cazul c`nd prin ac]iunile preventive `ntreprinse nu se reu[e[te normalizarea situa]iilor negative semnalate [i apare pericolul iminent al degener\rii acestora `n acte de dezordine, [efii unit\]ilor centrale de securitate [i de mili]ie, ai inspectoratelor, securit\]ilor [i mili]iilor jude]ene (municipiul Bucure[ti) vor ac]iona cu fermitate pentru restabilirea imediat\ a ordinii, folosind cu discern\m`ntul care se impune, for]ele necesare [i mijloacele din dotarea organelor [i unit\]ilor stabilite `n acest scop.“ ~n acest text ap\rea pentru prima oar\ `ntr-un document oficial al sistemului de putere din România comunist\ cuv`ntul discern\m`nt,


89

care implica propor]ionalitatea `ntre gravitatea [i amploarea actelor de dezordine [i reac]ia for]elor de ordine. Pentru a putea folosi cuv`ntul, generalul Vlad i-a argumentat atunci lui Ceau[escu c\ paragraful se refer\ la implicarea `n astfel de evenimente a muncitorilor, instiga]i sau dezinforma]i de diver[i provocatori. A[a cum ar\tase revolta de la Bra[ov, cei mai mul]i manifestan]i erau membri de partid. Ceau[escu nu accepta c\ ace[tia pot fi nemul]umi]i de condi]iile de munc\ [i de trai, pentru c\, potrivit planurilor [i hot\r`rilor congreselor partidului, toate aceste condi]ii li se asigurau. Mai mult dec`t at`t, el nu concepea ca muncitorii s\ ias\ `n strad\, at`t timp c`t aveau la dispozi]ie cadrul organizat al structurilor de partid `n care puteau rezolva orice problem\ ivit\. Am folosit `nadins limba de lemn a epocii pentru a sublinia abera]ia ideologic\ prin care trecea Nicolae Ceau[escu. Vlad a speculat [i aceast\ psihologie a liderului paranoic pentru a `mpiedica folosirea armelor `mpotriva popula]iei. Nu `nt`mpl\tor `n paragraful citat apare formula „mijloacele din dotare“, pentru c\ mijloacele din dotare erau scuturi, bastoane, c\[ti, tunuri cu ap\, ca `n oricare alt stat european. Studiul comparativ arat\ c\ formula „mijloace din dotare“ `nlocuia „armamentul din dotare“, care apare `n toate actele normative precedente. ~n urm\torul capitol sunt prev\zute „Atribu]ii privind asigurarea ordinii [i lini[tii publice“. Aici, cazul Bra[ov este mai prezent ca oriunde. ~n partea a doua din primul paragraf se men]iona: „(...) La apari]ia unor situa]ii care pot degenera `n acte de dezordine care vizeaz\ sediile organelor de partid [i de stat, [eful Inspectoratului Jude]ean (al municipiului Bucure[ti) se va ocupa personal de asigurarea `nt\ririi pazei [i ap\r\rii acestora.“ Precizarea obiectivului „sedii ale organelor de partid [i de stat“ provenea din experien]a tr\it\ la Bra[ov, unde manifestan]ii p\trunseser\ [i aruncaser\ diferite obiecte, plus tablourile lui Ceau[escu `n strad\. Paragraful ascunde o realitate practic\: inspectorii [efi ai MI aveau o putere de decizie limitat\. Inven]ia acelor inspectorate MI nu func]iona dec`t `n pu]ine jude]e, iar autoritatea

90


majorit\]ii acelor inspectori era minim\, for]ele adunate `n structuri de men]inere a ordinii folosind cu prioritate subordonarea direct\ cu ierarhiile lor superioare. Lucrurile s-au v\zut la Timi[oara, unde inspectorul [ef a fost ignorat, apoi autoritatea lui a fost preluat\ de generalul Nu]\. Mai este de subliniat c\ `n acest paragraf misiunea Inspectoratului MI se reduce la paza [i ap\rarea sediilor de partid [i de stat. Adic\ o misiune strict defensiv\. ~n momentul `n care Ordinul 2600 folose[te cuvinte ca „interven]ie“, „contracarare“ sau „neutralizare“, vocabule cu caracter ofensiv, ele sunt puse `n leg\tur\ exclusiv cu efectivele Mili]iei. Mai mult dec`t at`t, fiecare prezentare a unei misiuni ofensive, atribuite exclusiv Mili]iei, este `n text dublat\ de o completare cu atribu]iile celorlalte for]e de ordine, invariabil defensive. S\ privim cele dou\ p\r]i ale paragrafului 2: „Mili]iile jude]ene, municipale [i or\[ene[ti `ndeplinesc sarcinile ce le revin, potrivit legii, pentru men]inerea ordinii [i lini[tii publice pe teritoriul localit\]ilor, asigur`nd prezen]a activ\ `n dispozitivele de ordine [i paz\ cadrelor de mili]ie, `n raport cu locurile [i timpul de comitere a faptelor antisociale, precum [i interven]ia ferm\, operativ\ [i eficient\ pentru prevenirea, contracararea [i neutralizarea oric\ror acte de dezordine `n zona de responsabilitate. Pentru realizarea unor dispozitive de ordine [i paz\ eficiente, [efii mili]iilor jude]ene, municipale [i or\[ene[ti, pe baza reglement\rilor `n vigoare, asigur\ folosirea judicioas\, al\turi de cadrele de mili]ie, a militarilor din subunit\]ile de securitate-mili]ie, membrilor grupelor de sprijin, lupt\torilor din g\rzile patriotice, tinerilor din deta[amentele de preg\tire pentru ap\rarea patriei, personalului din paza proprie a unit\]ilor economice [i alte for]e ajut\toare, lu`nd m\suri pentru cre[terea continu\ a capacit\]ii combative a acestora `n `ndeplinirea misiunilor de men]inere [i restabilire a ordinii [i lini[tii publice.“ Partea a doua con]ine o enumerare a for]elor de cooperare cu Mili]ia. Observ\m astfel c\ subunit\]ile de mili]ie-securitate, care erau subordonate Departamentului Securit\]ii Statului, apar `n


91

calitate de for]e auxiliare, nu ca for]e de prim-plan. Apoi – un aspect care ne intereseaz\ pe noi `n special pentru cazurile Timi[oara [i Bucure[ti –, `n text sunt men]ionate G\rzile patriotice [i „membrii grupelor de sprijin“, care sunt dou\ categorii de civili `narma]i la Timi[oara [i care au tras. ~n special, acele „grupe de sprijin“ organizate de Mili]ie aveau `n componen]a lor informatori, colaboratori, rude apropiate ale mili]ienilor, [oferi din localitate afla]i `n rela]ii conspirate sau contractuale, inclusiv rela]ii de afaceri [i corup]ie, cu Mili]ia. Nu de pu]ine ori, aceste grupe de sprijin con]ineau persoane provenite din localit\]ile de origine ale unor [efi locali [i c\rora li se g\sea un loc de munc\ fictiv `n ora[ sau persoane din lumea infrac]ional\, nearestate sau eliberate prin `n]elegeri locale la nivel de Mili]ie, [i care desf\[urau o serie de activit\]i ilegale (de exemplu, contrabanda sau comer]ul cu cafea, ]ig\ri etc.) cu care se ob]ineau sume de bani pentru Mili]iile jude]ene [i nu de pu]ine ori mit\ pentru ofi]erii [i subofi]erii corup]i. Ace[ti oameni au dovedit `n multe situa]ii o violen]\ care exceda misiunile organelor de stat. Din lista for]elor de ordine prev\zute la acest capitol lipsesc for]ele MApN. La capitolul urm\tor, „Organizarea interven]iei pentru restabilirea ordinii [i lini[tii publice“, sunt amestecate, `ntr-o enumerare `ntins\ pe 19 paragrafe, situa]iile care impun interven]ia for]elor de ordine. Astfel, apar `n acela[i capitol misiuni care vizeaz\ p\trunderea prin manifest\ri turbulente la conducerea organelor centrale [i locale de partid [i de stat, adic\ atacarea sediilor, [i `ncerc\rile de atac terorist asupra ambasadelor sau consulatelor, ordinea pe stadioane [i prinderea evada]ilor, `nc\ier\rile la restaurant [i s\v`r[irea de ac]iuni turbulente influen]ate de propaganda du[m\noas\. Amestecul de misiuni at`t de diferite avea menirea s\ permit\ prezen]a `n text a tuturor for]elor Ministerului de Interne, inclusiv ale DSS, pentru a evita `n momentul aprob\rii `ntrebarea lui Ceau[escu: „Dar Securitatea ce face?“ De aceea, misiunile apar]in`nd for]elor Mili]iei [i ale Securit\]ii sunt intercalate, astfel `nc`t toate ac]iunile care vizau ordinea public\ s\ revin\ Mili]iei,

92


iar cele destinate for]elor Securit\]ii s\ se limiteze la ap\rarea ambasadelor [i `mpotriva ac]iunilor teroriste. S\ urm\rim distribu]ia for]elor: „~n scopul asigur\rii interven]iei operative [i eficiente pentru restabilirea ordinii [i lini[tii publice care a fost grav tulburat\, se stabilesc urm\toarele for]e: – forma]iunea de ordine [i interven]ie (F.O.I.) – din structura Mili]iei Municipiului Bucure[ti, conform statutului de organizare; – Plutonul de interven]ie – mili]ie compus din 30 ofi]eri [i subofi]eri, la toate mili]iile municipiilor re[edin]\ de jude] [i la mili]ia municipiului Petro[ani; – La celelalte mili]ii municipale [i la sectoarele (1-6) de mili]ie din municipiul Bucure[ti, c`te un pluton compus din 20 ofi]eri [i subofi]eri de mili]ie; – Plutonul de interven]ie mili]ie constituit din 15 cadre, la toate mili]iile or\[ene[ti care au prev\zute din statul de organizare peste 40 de posturi de ofi]eri [i subofi]eri. Cadrele de mili]ie care vor fi cuprinse `n plutoanele de interven]ie de la mili]iile municipale, or\[ene[ti [i de la sectoarele de mili]ie `[i vor desf\[ura munca la forma]iunile `n care sunt `ncadrate, execut`nd `n comun numai preg\tirea specific\, exerci]ii de alarmare [i interven]ie; mili]ie din trupele de securitate des– subunit\]ile de securitate-m tinate pentru m\suri de paz\ [i ordine; – plutonul de ap\rare antiterorist\ [i alte subunit\]i disponibile din trupele de securitate; – subunit\]ile de pompieri constituite din 2-3 ma[ini de lupt\ la nivelul companiilor de pompieri; – plutonul de interven]ie constituit la [colile militare ale Ministerului de Interne compus din 30 elevi sau cadre aflate la reciclare; – grupa de interven]ie antiterorist\.“ Este de observat c\ repartizarea pe misiuni specifice a acestor for]e nu era con]inut\ `n Ordinul 2600/1988. Ele ar fi trebuit s\ se g\seasc\ `n „Planul unic de ac]iune pentru asigurarea ordinii [i


93

lini[tii publice“ `ntocmit `n fiecare jude] [i pus la dispozi]ia Consiliului Jude]ean de Ap\rare, a primului-secretar. Acolo s-ar fi detaliat prin precizare explicit\ c\ subunit\]ile de securitate-mili]ie sunt repartizate dispozitivelor de paz\ [i ordine (baraje, filtre, bloc\ri de comunica]ii), ambele fiind misiuni defensive. ~n ce prive[te ap\rarea antiterorist\ [i interven]ia antiterorist\, acestea nu aveau nici o leg\tur\ cu tulbur\rile civile, cu revoltele sau manifesta]iile protestatare. Este `nc\ o dat\ destul de transparent\ dorin]a subtil\ a conducerii Securit\]ii de a nu fi implicate `ntr-o eventual\ represiune. Aici trebuie s\ lu\m `n calcul [i informa]iile pe care le avea Securitatea despre atitudinea [i inten]iile lui Ceau[escu dup\ consumarea cazului Bra[ov. Ne putem imagina – a[a cum de altfel s-a v\zut la Timi[oara [i Bucure[ti – c\ inten]ia de a folosi for]ele de ordine [i Armata `ntr-o represiune `mpotriva manifestan]ilor se afla `n calculele lui Ceau[escu `nc\ de atunci. At`t m\rturiile care se refer\ la declara]ii ale lui, c`t [i `n interven]iile unor apropia]i (H`rj\u, Curticeanu) raport\rile la revolta de la Bra[ov sunt prezente de la primele simptome ale evenimentelor din Timi[oara. ~n sf`r[it, la cererea expres\ a lui Nicolae Ceau[escu a fost introdus un paragraf final a acestui capitol care implica [i for]ele MApN. „~n baza aprob\rii pre[edintelui Consiliului Jude]ean (municipiului Bucure[ti) al ap\r\rii, dat\ pentru fiecare caz `n parte, `n cadrul cooper\rii, la ac]iunile de interven]ie mai pot participa: subunit\]i [i forma]iuni din unit\]ile [i [colile subordonate Ministerului Ap\r\rii Na]ionale.“ Misiunile la care puteau fi folosite aceste for]e militare urmau a fi men]ionate `n acela[i Plan unic `ntocmit la nivel jude]ean. De regul\, atunci c`nd se folosea formula „subunit\]i“ aceasta se referea la misiuni de paz\ a unor depozite, poduri, tuneluri etc., cele pe care le-am mai analizat, iar atunci c`nd se folosea formula „forma]iuni“ (inexistent\ `n structura de organizare a Armatei) era vorba de patrule. Nic\ieri nu exista obliga]ia de a purta arme [i de a

94


deschide focul, folosirea armelor fiind trimis\ exclusiv la prevederile legilor privind regimul armelor [i muni]iilor [i la uzul de arm\ (Decretul 367/1971, men]ionat nemijlocit `n Ordinul 2600/1988). Am ar\tat c\ nu se aplica cu caracter ofensiv. Oricum, prevederile acestui paragraf introdus de Ceau[escu nu se puteau invoca, erau `n conflict cu alte legi, `n primul r`nd cu Legea ap\r\rii RSR, [i nici nu s-au aplicat la Timi[oara. C`nd primul-secretar B\lan a cerut Diviziei de la Timi[oara trupe ale MApN, loc]iitorul comandantului Diviziei l-a trimis mai `ntì la comandantul Armatei 3, apoi la ministrul Ap\r\rii, fiind nevoit `n final s\ solicite interven]ia personal\ a lui Ceau[escu. {i era vorba de c`teva patrule! Am pornit la c\utarea acelui document care trebuia s\ con]in\ planificarea [i distribuirea for]elor `n cazul unei tulbur\ri grave a ordinii publice, `n cazul unei manifesta]ii de genul celei de la Bra[ov. Era important s\ cercet\m Planul unic de ac]iune pentru asigurarea ordinii [i lini[tii publice al jude]ului Timi[, dar nu l-am g\sit. ~n declara]ia dat\ de generalul Vlad la 16 iulie 1990 `n fa]a Tribunalului Militar care judeca procesul lui Nicu Ceau[escu, el a afirmat: „Cunosc c\ la 1 iulie 1988 ministrul de Interne a emis un ordin ce viza m\suri pentru asigurarea ordinii [i lini[tii publice `n anumite situa]ii. Este vorba de situa]ii de genul celor care au ap\rut `n luna noiembrie 1987 `n jude]ul Bra[ov. Ordinul vizeaz\ modul de ac]iune al organelor [i unit\]ilor MI, dar totodat\ stabilea [i modalit\]ile de cooperare cu celelalte for]e subordonate comandantului suprem, m\ refer la G\rzile patriotice. Precizez `n continuare c\ responsabilitatea privind aplicarea, executarea ordinului la care m-am referit revenea [efului Inspectoratului jude]ean al MI `n privin]a for]elor subordonate, iar pe de alt\ parte ofi]erului care r\spundea de for]ele MApN [i respectiv [efului G\rzilor patriotice. De altfel, `n privin]a acestui ordin au fost elaborate planuri de ac]iune la nivelul fiec\rui jude]“40. Aceste documente sunt de neg\sit, motiv pentru care conducerea Securit\]ii a putut afirma, dup\ revolu]ie, inclusiv c\ nu au existat, c\ nu au fost `ntocmite. 40

Revista Historia, Anul 1, Nr. 2, decembrie 2001, p. 57.


95

Partea cea mai important\ a Ordinului 2600/1988 este capitolul „Modul de ac]iune pentru restabilirea ordinii [i lini[tii publice“, pentru c\ stabilea sarcinile [i felul `n care se intra `n ac]iune. Securi[tii apar men]iona]i `ntr-un singur loc: operative „Organele de securitate, prin m\surile informativ-o `ntreprinse `n obiectivele, problemele [i mediile date `n competen]\ vor asigura permanent cunoa[terea [i prevenirea `n faza incipient\ a oric\ror manifest\ri, acte sau ac]iuni care ar putea s\ perturbe ordinea de drept.“ Este paragraful pe care l-a invocat generalul Vlad `n seara de 17 decembrie 1989 `n fa]a Consiliului de conducere al DSS [i care i-a permis s\ ordone neimplicarea securi[tilor `n violen]ele din strad\, limit`nd activitatea la misiuni de informare [i cunoa[tere a situa]iei. Apoi, modul de ac]iune al for]elor a fost detaliat. ~l vom prezenta `mpreun\ cu un comentariu despre felul cum a fost aplicat fiecare punct `n seara [i noaptea de 16 decembrie, lu`nd `n calcul doar intervalul p`n\ la deschiderea focului de c\tre Armat\ `n 17 decembrie. „~n principiu, pentru restabilirea ordinii publice, se ac]ioneaz\ astfel: – se realizeaz\ dispozitivul de ac]iune prev\zut de schema obiectivului unde s-a produs evenimentul (`n zona str\zii Timotei Cipariu nu a fost realizat dispozitivul de ac]iune, spa]iul fiind l\sat complet liber pentru manifesta]ie, `n mul]ime ac]ion`nd doar filajul [i re]elele de informatori. La sediul Comitetului Jude]ean de Partid nu s-a aplicat planul de paz\ [i ap\rare, cl\direa fiind protejat\ t`rziu cu c`]iva mili]ieni, numai la exterior); – se `ncercuie[te [i se izoleaz\ locul (obiectivul) concomitent cu `ndep\rtarea curio[ilor (nici aceast\ prevedere nu s-a aplicat, nici la Biserica reformat\, nici la CJP, iar `ndep\rtarea curio[ilor s-a redus la c`teva sfaturi, recomand\ri firave ale filajului: „Du-te, domnule, acas\!“ etc.);

96


– se someaz\ elementele turbulente s\ `nceteze actele de dezordine, se comunic\ [i se impun regulile de comportare [i se precizeaz\ c\ile de p\r\sire a zonei (primele soma]ii s-au f\cut de c\tre forma]iunea de 28 de mili]ieni trimis\ `n Timotei Cipariu dup\ ce mul]imea atacase [i devastase sediul CJP, apoi [i magazinele de pe traseu, `napoi la Biserica reformat\); – se identific\ [i se izoleaz\ instigatorii, elementele agresive, recalcitrante [i se re]in ini]iatorii care vor fi condu[i la sediul mili]iei (aceste opera]ii s-au f\cut `n doi timpi: identificarea instigatorilor a fost realizat\ de Filaj, dar nu s-a trecut la izolarea [i re]inerea lor. La interven]iile repetate ale [efului Filajului, [eful Securit\]ii Timi[ a r\spuns invariabil: „Las\-i s\ strige!“ Abia noaptea t`rziu s-a intervenit pentru re]inerea elementelor recalcitrante, prinderea lor f\c`ndu-se la `nt`mplare, `n gr\mad\ sau pe motivul surprinderii cu obiecte furate asupra lor); – se `mpr\[tie participan]ii atunci c`nd m\surile de influen]are [i descurajare nu au dat rezultate (este primul punct respectat); – se restabile[te ordinea [i se asigur\ desf\[urarea normal\ a activit\]ilor perturbate, func]ionarea instala]iilor, reluarea procesului de munc\ [i a circula]iei pietonale [i a mijloacelor de transport (este al doilea punct respectat, cu adaosul c\ `n dreptul Bisericii reformate a fost amplasat un cordon de militari care nu permitea accesul pe trotuarul respectiv); – se realizeaz\ paza [i supravegherea locului unde s-a produs evenimentul, p`n\ la normalizarea complet\ a situa]iei (vezi mai sus); – interven]ia propriu-zis\ se realizeaz\ prin surprindere, cu fermitate, folosind forme [i procedee specifice de ac]iune, precum [i mijloacele din dotare `mpotriva celor care s-au dedat la acte de dezordine, anarhice, p\trunderi `n for]\ `n obiective, atacuri asupra unor persoane sau distrugeri de bunuri, pentru neutralizarea acestora (nu s-a putut realiza surprinderea, iar interven]ia ferm\ s-a f\cut doar dup\ ce `n strad\ au fost trimise trupe ale MApN).“ Dup\ cum se observ\, toate aceste reglement\ri se reg\sesc `n legisla]ia ]\rilor democratice, f\r\ s\ produc\ nici o isterie public\


97

sau publicistic\ `mpotriva for]elor de ordine. Problema `ntocmirii acestui Ordin 2600 are mai multe fe]e. ~n primul r`nd este dorin]a [efului DSS de a nu implica Securitatea – partea ei de serviciu secret, nu trupele – `ntr-o viitoare represiune `ndreptat\ `mpotriva unor revolte muncitore[ti. Cazul Timi[oara ridic\ cele mai multe `ntreb\ri, pentru c\, de exemplu, la Ia[i, atunci c`nd Securitatea a vrut s\ intervin\, ac]iunea a fost prevenit\ total, dezamorsat\ `nainte s\ se produc\. Mai mult dec`t at`t, la Timi[oara nu era vorba de o revolt\ muncitoreasc\ de tipul celei de la Bra[ov, ci de o ac]iune diversionist\ menit\ s\ provoace revolta muncitoreasc\ `n ora[. Practic, diversiunea a fost l\sat\ s\ se desf\[oare. S\ `ncerc\m o proiec]ie logic\ asupra mi[c\rilor pe care le putea face autoritatea, pe baza informa]iilor primite de la Securitate, `mpotriva diversiunii de la Timi[oara: arestarea imediat\ a celor c`]iva membrii din grupul de sprijin al lui Tökes, evacuarea for]at\ `n c`teva minute a pastorului-spion, deblocarea coloanelor de ma[ini sovietice de pe [oseaua Arad-Timi[oara [i trecerea lor peste grani]\, izolarea [i neutralizarea agen]ilor maghiari identifica]i de Filaj, `nscenarea unui incident la grani]\ pentru a justifica `nchiderea temporar\ a frontierei de stat. Aceste m\suri nu ar fi `mpiedicat o revolt\ a cet\]enilor Timi[oarei, nu ar fi oprit o adunare masiv\ a muncitorilor `n Pia]a Operei, dar ar fi scutit Timi[oara [i România de represiunea s`ngeroas\ a Armatei, de mor]ii din 17 [i 18 decembrie, de centrul devastat [i incendiat. Aceast\ ipotez\ dezv\luie [i limitele imaginii pe care o aveau conduc\torii Securit\]ii despre modul `n care se va face schimbarea de regim. ~n al doilea r`nd, nu [tim dac\ felul european [i corect, din punctul de vedere al reglement\rilor interna]ionale, `n care a fost `ntocmit Ordinul 2600/1988 a vizat premeditat `mpiedicarea represiunii [i c\derea lui Ceau[escu prin lipsa unui suport interven]ionist sau a fost o capcan\ `n care au c\zut to]i, inclusiv Securitatea, neb\nuind ce impact major va avea subversiunea asupra cet\]enilor ajun[i la cap\tul r\bd\rii [i c`t de violent\ va fi implicarea sovietic\ `n r\sturnarea regimului Ceau[escu. B\nuiala c\ totul a fost premeditat persist\, mul]i fiind `n continuare convin[i c\ Securitatea l-a

98


tr\dat pe Ceau[escu [i a participat discret la r\sturnarea lui. Totu[i, Ordinul 2600 a fost emis `n iulie 1988, `nainte de Congresul al XIV-lea, `nainte de Kiev, de Malta [i de mi[c\rile decisive petrecute `n celelalte state comuniste. Mai plauzibil\ este o inten]ie preventiv\ din partea generalului Vlad, cu scopul de a-[i proteja [i conserva institu]ia pentru orice eventualitate prin care se schimba regimul, liderul, sistemul de putere `n România. {i mai cred c\ Securitatea, `n frunte cu Iulian Vlad, `n ciuda informa]iilor precise pe care le de]inea, nu a intuit amploarea schimb\rilor din decembrie 1989. Ordinul 2600/1988 a intervenit [i `n rela]ia Ceau[escu – Vlad [i a reprezentat fondul revoltei lui Vlad `mpotriva lui Ceau[escu `n seara de 17 decembrie 1989. Ordinul fusese un document emis pe baza consult\rii pe text `ntre cei doi, moment `n care chiar Ceau[escu precizase clar doctrina de la care pornea `n aprobarea acelei reglement\ri: „Nu se trage `n muncitori. Noi suntem reprezentan]ii muncitorimii [i a[a ceva nu se poate concepe“. ~n timpul CPEx-lui din 17 decembrie, aceast\ `n]elegere a c\zut, Ceau[escu acuz`ndu-l pe Vlad de tr\dare [i amenin]`ndu-l cu plutonul de execu]ie pentru c\ nu d\duse ordin Securit\]ii s\ se `narmeze cu muni]ie de r\zboi [i s\ trag\. Problema care r\m`ne `n discu]ie [i care va fi mult timp dezb\tut\ de istoriografie este dac\ `n 16 decembrie pe str\zile Timi[oarei erau muncitorii. {tim sigur c\ au ie[it abia `n 20 decembrie. ~n anul 2002 a st`rnit un real [i justificat interes printre istorici publicarea de c\tre Marius Oprea a „Planului de m\suri al Departamentului Securit\]ii Statului pe anul 1989“ `n anexele lucr\rii sale Banalitatea r\ului. O istorie a Securit\]ii `n documente, 1949–1989. Pentru cititorul atent a fost clar c\ documentele privind Securitatea `n anul 1989, publicate `n acest volum, nu au nimic spectaculos [i nici incendiar. Probabil c\ aceast\ realitate l-a obligat pe autor s\ pun\ c\r]ii un titlu evaziv, Banalitatea r\ului, suger`nd c\ `n realitate abuzurile Securit\]ii se produceau `n afara acestor ordine [i c\ documentele nu pot exprima dimensiunea opresiv\ [i pe alocuri criminal\ a Securit\]ii. Din p\cate, aceste abuzuri, cu foarte mici excep]ii – cazul Ursu, de exemplu – r\m`n `nc\ a fi sanc]ionate


99

prin sentin]e judec\tore[ti. ~n cazul Ursu exist\ o condamnare – doi ofi]eri ai Mili]iei. Dar pentru analiza noastr\, Planul de m\suri al Departamentului Securit\]ii Statului pe anul 1989, aprobat la 17 ianuarie 1989, constituie un document important. Planul con]inea 17 puncte, din care alegem doar pe cele care ne intereseaz\ pentru evenimentele din decembrie. „Asigurarea securit\]ii comandantului suprem [i executarea irepro[abil\ a tuturor misiunilor de importan]\ excep]ional\“ se referea exclusiv la `mpiedicarea unui atentat la adresa lui Nicolae Ceau[escu. Securitatea afirm\ c\ nu a fost cazul, neexist`nd `n aceast\ perioad\ o amenin]are serioas\ de atentat. Ast\zi cunoa[tem cel pu]in dou\ cazuri `n preg\tire, cel al lui Sergiu Nicolaescu [i cel al grupului de studen]i care `ncercau s\ fure un AG-7 dintr-o unitate militar\ pentru un atac lansat pe un traseu din Bucure[ti. Securitatea nu a [tiut de aceste cazuri. ~n 22 decembrie, Securitatea a luat m`na vizibil de pe Ceau[escu, Direc]ia V abandon`ndu-l hazardului. La capitolul „Prevenirea, contracararea [i neutralizarea ac]iunilor desf\[urate de cercurile reac]ionare [i organiza]iile na]ional-iredentiste [i fasciste din str\in\tate, de grup\rile [i elementele ostile din emigra]ie, precum [i de elemente du[m\noase din interior“ subiectul m\surilor erau, printre altele, grupurile iredentiste maghiare, legionarii, membri ai „fostelor partide burghezo-mo[iere[ti“, sectele, activit\]ile „contestatar-disidente“ `n domeniul art\-cultur\, pres\, poligrafie [i radio-televiziune. Cercetarea c`torva cazuri, at`t c`t se poate [ti ast\zi `n absen]a documentelor, arat\ o distan]\ mare `ntre cele propuse `n Planul de m\suri [i ceea ce s-a `nt`mplat pe parcursul anului 1989. De exemplu, [tim c\ Securitatea i-a `naintat lui Ceau[escu un raport detaliat asupra activit\]ilor iredentiste ale lui Lászlo Tökes, dar [eful statului a refuzat punerea lui sub acuzare. ~n privin]a legionarilor, lucrurile par la prima vedere ciudate, legionarii fiind ni[te oameni foarte `n v`rst\, sco[i complet din circuitul poten]ialilor adversari cu multe decenii `n urm\, dar cu posibilitatea de a fi contacta]i de foarte activa emigra]ie legionar\ din Occident. Pe de o parte, emigra]ia legionar\ din Vest era ad`nc penetrat\ [i folosit\ pentru activit\]i de informare [i propagand\, astfel c\ eventualii candida]i legionari din

100


]ar\ la „ac]iuni ostile“ c\deau `n plasa Securit\]ii `nainte s\ [tie c\ au ceva de f\cut `mpotriva or`nduirii socialiste. Avem o m\rturie de la celebrul instructaj desf\[urat `n noiembrie de conducerea DSS la Ia[i, unde [eful Securit\]ii Br\ila a prezentat un caz concret de legionari contacta]i din Occident [i aduna]i `ntr-un grup cu caracter organizat. Generalul Alexie i-a r\spuns s\-i lase `n pace, s\ nu ia nici o m\sur\, `n afara celor de cunoa[tere informativ\. Mai mult dec`t at`t, o investiga]ie insistent\ condus\ de senatorul Sergiu Nicolaescu `n cadrul Comisiei senatoriale, pe care o conducea, `n leg\tur\ cu acel instructaj arat\ distan]a mare de la con]inutul reglement\rilor Securit\]ii la comportamentul institu]iei `n momentul de criz\: „Sergiu Nicolaescu: Pozi]iile exacte ale Securit\]ii, Armatei [i Mili]iei. P`n\ la 22 decembrie cea mai fidel\ lui Ceau[escu a fost Armata. ~n noaptea de 21 spre 22 decembrie exist\ un ordin al Securit\]ii care, la anumite servicii ale lor, le spune s\ dea foc la documente, s\ depun\ armele la rastele [i s\ r\m`n\ acas\. ~n condi]iile de atunci, de alarm\ maxim\, asta era un semn clar c\ au luat m`na de pe Ceau[escu. Mai scriu prin ziare tot felul de idio]i, cu Securitatea fidel\ lui Ceau[escu... Basme, prostii. L-au abandonat. AMS: Dar s-a oprit aici. SN: ~ntr-adev\r. Este o minciun\ c\ Vlad i-ar fi propus lui Milea s\-l aresteze pe Ceau[escu. A `ncercat s\-i propun\ ceva lui Milea... Exist\ o [edin]\ a Securit\]ii din noiembrie, la Ia[i, Bra[ov, Cluj... AMS: Un instructaj `n 11 noiembrie... SN: ~nainte de congres. Se minte constant asupra acestor [edin]e. Un singur colonel a avut curajul [i a spus ce s-a discutat acolo. Este la mine `n carte. Li s-a spus: «Nu face]i exces de zel, nu face]i mai mult dec`t vi se spune, s\ nu mai raporta]i dec`t pe linie de Securitate, iar primilor-secretari, numai ce v\ spunem noi s\ le raporta]i». AMS: V\ da]i seama c\ asta este o ie[ire din lege [i din regulile oficiale ale statului de atunci? SN: Sigur c\ da, dar se ascund `n continuare, nu vor s\ recunoasc\ c\ `l abandonaser\ de mult pe Ceau[escu. G`ndi]i-v\, asta se


101

`nt`mpla `nainte de congres! Practic li s-a sugerat c\ Ceau[escu va c\dea, iar ei nu trebuie s\ se implice prea mult.“41 Acesta este un caz care trebuie elucidat. Ofi]erul care a furnizat informa]iile spectaculoase despre instructajul din 11 noiembrie era colonelul Dumitru R\[in\, [eful Securit\]ii Arad. Audiat de Comisia parlamentar\ `n ziua de 2 iunie 1994, colonelul R\[in\ a povestit cum a fost convocat la Bra[ov, unde se desf\[ura instructajul cu [efii Securit\]ilor jude]ene din Transilvania [i Banat, [i cum a asistat la citirea unui document secret, emis de Cancelaria CC `n care se punea `n discu]ie asasinarea lui Nicolae Ceau[escu. Informa]iile furnizate de el au fost folosite de senatorul Sergiu Nicolaescu `n c\r]ile lui, dar cu o anume modera]ie, de senatorul {erban S\ndulescu `n volumul lui, f\r\ discern\m`nt, [i de istoricul Cristian Troncot\, `ntr-o form\ care nu corespunde textului audierii (!) M\rturia fostului [ef al Securit\]ii Arad este preponderent [i voit spectaculoas\, combin`nd date ale activit\]ii sale profesionale cu comentarii proprii. P`n\ la data audierii, el `ncercase s\ se fac\ ascultat de unele ziare, `ns\ cu succes modest. Ce afirma, `n esen]\, colonelul R\[in\: „D. R\[in\: „(...) Prima idee: a `nceput a[a – c\ din datele [i informa]iile primite din exterior [i din verificarea din lucrarea informativ\ de c\tre aparatul de informa]ii interne, a unor persoane adversare pre[edintelui Ceau[escu, [i zicea [eful armatei, dracu’, ce era el, rezult\ ne`ndoielnic c\, `n urm\toarele trei luni de zile maximum, se va `nt`mpla: a) lichidarea lui Ceau[escu `n urma unei vizite pe care o va face `n Crimeea sau la Moscova ca invitat la o plenar\ de partid sau consf\tuire; 41

Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 152-153. (Responsabili din Securitate afirm\ c\ nu a existat un ordin de depunere a armelor, de incendiere a documentelor sau ca ofi]erii s\ r\m`n\ acas\ `n noaptea de 21 spre 22 decembrie.)

102


b) (a[a era, cu „b“) schimbarea din func]ia de secretar general [i [ef de stat, urmare a unei plenare care va avea loc `n Bucure[ti `ntr-un loc secret, unde va fi demis; c) apari]ia unor manifesta]ii de strad\ de tip Bra[ov, de tip Valea Jiului, parc\ a zis, la care vor participa elemente declasate [i fo[ti de]inu]i de drept comun, unde vor avea loc ciocniri cu armata, vor fi ocupate [i sediul [i va fi obligat s\ fug\ sau va fi prins [i judecat (...)“42 Documentul care ar fi fost citit de generalul-locotenent Aristotel Stamatoiu, adjunct al generalului Vlad, [i care ar fi purtat titlul „Not\“ era semnat de Silviu Curticeanu, secretar al CC al PCR. Senatorii au luat de bune aceste afirma]ii, nefiind preg\ti]i s\ pun\ `ntreb\ri cheie sau s\ verifice autenticitatea lor. Chiar [i ideea c\ `n fa]a „activului“ Securit\]ii se putea citi un document despre asasinarea lui Ceau[escu, semnat de m`na lui dreapt\ de la Cancelarie, Silviu Curticeanu, este nerealist\. Presupun`nd, prin absurd, c\ ar fi existat un document de prevenire, oricum `n al]i termeni, acesta nu era citit `n original ofi]erilor de Securitate, ci prezentat `n comentariu, `n sintez\ printr-un document propriu al DSS. Silviu Curticeanu nu avea nici o autoritate sau responsabilitate `n privin]a Securit\]ii, iar problemele de acest gen – atentate la via]a pre[edintelui – s-ar fi discutat exclusiv `ntre Ceau[escu [i Vlad. Acest gen de amenin]are nu a existat. La punctul „a“ ipoteza este neverosimil\, sovieticii neasasin`nd niciodat\ lideri str\ini pe teritoriul lor, iar o suprimare a secretarului general al PCR `n timpul unei plenare sau consf\tuiri a ]\rilor comuniste este de neimaginat. Dac\ Ceau[escu [tia de aceast\ amenin]are, de acest pericol, ce a c\utat `n 4 [i 5 decembrie la Moscova? S-a dus, s-a `ntors bine-mersi, doar cu condamnarea la moarte verbal\ din partea lui Gorbaciov. La punctul „b“ situa]ia este aberant\, fiind greu de `n]eles cine putea organiza o plenar\ „`ntr-un loc 42

Arh. SR, Stenograma nr. 108/2 iunie 1994, Audierea colonelului R\[in\ Dumitru, p. 20.


103

secret din Bucure[ti“, la care Ceau[escu s\ se fi dus sau din ce motive ar fi organizat chiar Ceau[escu o plenar\ secret\, unde s\ fie demis. Punctul „c“ este desprins din evenimentele petrecute deja la Timi[oara [i Bucure[ti, absolut nimeni neput`nd anticipa, de exemplu, c\ Ceau[escu va fugi din sediul CC al PCR. Cu ocazia audierii la Comisia senatorial\, generalul Vlad a `ntrebat la r`ndul s\u cum de nu este confirmat\ versiunea R\[in\ de m\car unul dintre ceilal]i 40 de [efi ai Securit\]ilor jude]ene sau de cei trei loc]iitori ai generalului Vlad, care au condus [edin]ele. ~ntr-adev\r, nimeni [i nimic nu confirm\ versiunea colonelului R\[in\ – un om cu probleme grele de s\n\tate [i de familie, cum singur le prezint\ `n preambulul audierii –, dar ideea c\ Securitatea ar fi complotat dinainte la asasinarea sau demiterea lui Ceau[escu a fost o tem\ prea atractiv\ pentru a nu fi preluat\. Acum venim noi [i `ntreb\m: dac\ R\[in\ b\tea c`mpii [i era `n stare de astfel de fabula]ii, bolnav pe deasupra, ce c\uta `n func]ia at`t de important\ de [ef al Securit\]ii Arad? ~n realitate, instructajul – care trebuia s\ se desf\[oare la Bucure[ti, dar aducerea [efilor Securit\]ii din jude]e nu a fost aprobat\ de Ceau[escu – a avut o ordine de zi `n tonul [edin]elor din acea perioad\: 1. Analiza situa]iei operative, cu elemente majore de pericol. 2. Mobilizarea subordona]ilor pentru perioada urm\toare, `n care erau prev\zute trei evenimente importante: plenara CC al PCR, Congresul al XIV-lea [i sesiunea Marii Adun\ri Na]ionale. 3. M\suri de `mbun\t\]ire a activit\]ii, cu caracter general. Instructajele au durat aproape o jum\tate de zi, conduse la Bra[ov de generalul Stamatoiu, la Bucure[ti de generalul Bucurescu [i la Ia[i de generalul Alexie (nu Neculicioiu, cum afirm\ colonelul R\[in\), timpul acordat citirii materialului redactat de generalul Vlad fiind cel mai mic, restul fiind dedicat `n majoritate dialogului cu ofi]erii prezen]i. ~n timpul dezbaterilor au fost prezentate [i c`teva cazuri [i situa]ii deosebite, la care adjunc]ii [efului DSS au recomandat respectarea legii [i discern\m`ntul. De aici s-a speculat un complot al Securit\]ii `mpotriva lui Ceau[escu. De fapt, procesul regresiv declan[at de generalul Iulian

104


Vlad, inclusiv prin emiterea Ordinului 2600, dar [i indica]iile date de adjunc]ii s\i cu ocazia instructajului, de respectare a legii, de ac]iune cu discern\m`nt, de a selecta cu „grij\“ informa]iile care s\ se dea primilor-secretari, au constituit un semnal subtil, indirect pentru [efii de Securitate jude]ene. ~n raport cu ce? Logic, `n raport cu abuzurile, `nc\lcarea legii [i discre]ionarul cu care ac]ionaser\ p`n\ atunci. Cheia `n]elegerii acestor demersuri prudente este c\ Securitatea „descoperise“ legea, c\ `n fa]a unei rezisten]e din partea lui Ceau[escu, prin represiune, la mi[c\rile sociale care urmau, Securitatea se ag\]a de prevederile legilor pentru a evita abuzul. Scopul real [i ascuns era salvarea institu]iei. ~n privin]a membrilor fostelor partide democratice, situa]ia era mult mai stabil\, din punctul de vedere al Securit\]ii, grupurile respective fiind nu doar perfect infiltrate, dar [i atrase la colaborare pe tema ap\r\rii interesului na]ional, din patriotism etc. Securitatea era preg\tit\ ca, dac\ partidele istorice se re`nfiin]eaz\, s\ aib\ posibilitatea de a controla fenomenul, dar mai mult s\ fie informat\ asupra celor ce se `nt`mpl\ acolo. Totodat\, controlul exercitat de Securitate `n r`ndurile supravie]uitorilor este o explica]ie [i pentru orientarea unor intelectuali afla]i `n leg\tur\ cu v`rfurile Securit\]ii c\tre PN} `nc\ din decembrie 1989. Colonelul Goran, [eful Securit\]ii bucure[tene, a dat c`teva detalii asupra proiectului de re`nfiin]are a nucleului PN} cu ocazia celei de-a doua audieri la Comisia senatorial\. El a ar\tat c\ avea doi agen]i infiltra]i `n Ambasada Marii Britanii de la Bucure[ti [i c\ unul dintre ei s-a ocupat de leg\turile cu Ion Ra]iu. Pe aceast\ filier\ este clar c\ Ion Ra]iu a finan]at reorganizarea PN}, `nc\ dinainte de revolu]ie, [i c\ Securitatea a intrat `n posesia sumelor puse la dispozi]ie de liderul emigra]iei române[ti, aflat la Londra. „Dl Goran: Lui Ra]iu, `mi pare r\u, i s-au luat un milion [i jum\tate. C\ asta este! El a zis: «Nu, facem o organiza]ie de tineret


105

PN}». «Foarte bine! Face]i!» Dar, pe urm\, a `nceput s\ cear\ informa]ii despre armat\, despre recolte, despre... {i c`nd a zis: «Da, p\i le d\m lui domnul Ra]iu!» Eu aveam «b\iatul» `n grupa aia – «Nu – a zis Alain Clark –, `ntì trebuie s\ le vad\ Londra [i pe urm\...» Vede]i? Aici... se lucra frumos!“43 Se `nt`mpla `n 1989 ceea ce se `nt`mplase [i `n 1947, situa]ie prezentat\ cu detalii `n volumul 3 al acestei lucr\ri, [i care a condus la arestarea [i condamnarea lui Corneliu Coposu [i a altor lideri PN} implica]i `n activit\]i de spionaj. Marea Britanie folosea sprijinul s\u acordat Opozi]iei democratice din România pentru culegerea de informa]ii [i spionaj, expun`ndu-i astfel pe liderii opozi]iei la riscuri enorme. Din declara]ia colonelului Goran se poate desprinde concluzia c\ Securitatea negocia reapari]ia unei organiza]ii de tineret a PN}, dar sub controlul ei. De aici, probabil, aderen]a unor cunoscu]i apropia]i ai Securit\]ii la PN}CD, imediat dup\ revolu]ie. Cu ocazia reorganiz\rii Direc]iei I din octombrie 1987, imediat dup\ numirea lui Iulian Vlad la conducerea DSS, serviciul care se ocupa de membrii fostelor partide democratice a fost desfiin]at, iar posturile ofi]erilor respectivi au fost transferate serviciului care se ocupa de iredentism. Corneliu Coposu, Dan A. L\z\rescu, Puiu, Diaconescu, Enescu, Cunescu – lideri ai PN}, PNL sau PSD – se `nt`lneau `n ultimii ani cu ofi]eri de la alte servicii, numai cu caracter formal. Este, de asemenea, interesant de subliniat c\ principalii opozan]i cunoscu]i fuseser\ transfera]i de la Direc]ia I, serviciul care se ocupa de domeniul arte-cultur\, pres\, `nv\]\m`nt, la Direc]ia III de contraspionaj, Doina Cornea, Dan Petrescu, Petre Mihai B\canu fiind lucra]i pe direc]ia luptei `mpotriva spionajului str\in44. Adic\, interesul pentru aceste personalit\]i era provocat nu de atitudinea lor opozi]ionist\, ci de contactele acestora cu spioni – probabil f\r\ ca opozan]ii s\ [tie –, de[i ar 43 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Gheorghe Go-

ran, p. 50. 44 Gheorghe Ra]iu, Raze de lumin\ pe c\r\ri întunecate, Ed. Paco, Bucure[ti, 1996, p. 25.

106


trebui s\ putem studia cu aten]ie dosarele spionilor respectivi pentru a `n]elege `n ce constau ac]iunile lor de spionaj. Avem obliga]ia s\ fim mereu `n gard\ asupra acuza]iei de spionaj, care vizeaz\ `n primul r`nd secrete ale statului, [i care a fost pus\ de multe ori ca etichet\ unor agen]i str\ini – chiar documenta]i ca atare – cu misiuni de contactare [i sprijinire a opozan]ilor [i disiden]ilor. Doina Cornea nu avea ce secrete s\ predea spionilor; realitatea se vedea cu ochiul liber. De[i protestul ei era sincer, nu avea cum s\ [tie c\ era `ncadrat\ oficial la „agent de diversiune“, fiind folosit\ pentru a sugera existen]a unei rezisten]e anticomuniste, dar [i pentru a acoperi activitatea unor spioni autentici, de care nu s-a auzit [i nu se va auzi mult timp de-acum `nainte. Aceste situa]ii nu trebuie confundate cu activitatea spionilor maghiari care `l contactau pe Làszlo Tökes [i foloseau aceste leg\turi pentru ac]iuni ostile României, ca stat. De altfel, putem observa [i faptul c\, din to]i opozan]ii, numai lui Tökes i-a `naintat Securitatea raport de arestare. ~n cazul B\canu a fost vorba de ordinul personal al lui Ceau[escu de arestare, `n prezen]a unui raport al Securit\]ii care nu cerea arestarea, ci continuarea supravegherii pentru depistarea tuturor leg\turilor agenturii sovietice care contactase grupul de la România liber\. ~n Planul de m\suri, la acest capitol formularea este nuan]at\, rezum`ndu-se la tentativele de racolare [i incitare venite din exterior: „sporirea eficien]ei controlului de securitate, pentru prevenirea, combaterea [i neutralizarea cu promptitudine a `ncerc\rilor din exterior de a racola [i instiga la activit\]i contestatar-disidente“45. Posibilitatea ca „activit\]ile contestatar-disidente“ s\ provin\ din interior era minimalizat\ sau ignorat\. Ace[ti disiden]i [i opozan]i ai rezisten]ei interne existau, dar erau necunoscu]i. Erau oameni simpli, muncitori sau intelectuali din p\tura medie, c`]iva pensionari ajun[i la disperare care ì trimiteau scrisori critice lui Ceau[escu, fabricau c`teva zeci de manifeste primitive [i le r\sp`ndeau pe la cozi, protestau `n [edin]ele de partid sau defilau prin fa]a unei 45 Marius Oprea, Banalitatea r\ului. O istorie a Securit\]ii în documente, 1949–1989, Ed. Polirom, Ia[i, 2002, p. 501.


107

alimentare cu o pancart\ de g`t pe care scria: „Vreau s\ emigrez `n RFG“. C`teva cazuri de acest tip sunt prezentate de autorii Marian Oprea [i Viorel Patrichi `n cartea lor, ~n culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul Ple[i]\46. Oamenii ace[tia au r\mas necunoscu]i pentru c\ nu au intrat `n sfera de interes a ambasadelor sau a serviciilor de informa]ii [i spionaj str\ine, care, de altfel, c\utau personalit\]i cu nume, oameni cu o anumit\ notorietate. Aceasta era [i mentalitatea Securit\]ii `n raport cu fenomenul opozant. Tot de aici, dar dup\ revolu]ie, leg\turile opozan]ilor cu ambasadele occidentale au fost prezentate `n presa na]ionalist\ drept ac]iuni de spionaj. Alte puncte ale „Planului de m\suri al Departamentului Securit\]ii Statului“ pe anul 1989 erau „Perfec]ionarea activit\]ii de cunoa[tere, prevenire [i contracarare a actelor de sabotaj, subminare a economiei na]ionale [i diversiune, precum [i a altor fapte [i fenomene de natur\ s\ aduc\ atingere securit\]ii statului `n domeniul economic“, „Perfec]ionarea continu\ a muncii de securitate `n sfera comer]ului exterior, `n vederea sporirii contribu]iei specifice la promovarea intereselor economice ale ]\rii noastre `n rela]iile cu alte state [i la prevenirea producerii de prejudicii economiei na]ionale“, „Cunoa[terea, prevenirea [i neutralizarea ac]iunilor de spionaj-tr\dare [i a altor activit\]i ostile desf\[urate de serviciile de informa]ii str\ine, organiza]iile [i cercurile reac]ionare din exterior, precum [i de institu]iile de acoperire folosite de acestea“, dar [i „Dezvoltarea, diversificarea [i cre[terea eficien]ei activit\]ii de dezinformare, influen]\ [i contrapropagand\“, precum [i un capitol destinat cre\rii [i folosirii re]elelor informative. Pentru acest pasaj am subliniat trei cuvinte pe care le consider interesante din punct de vedere al analizei. Sunt trei domenii pe care Securitatea le-a ratat evident sau sunt trei domenii care ne pot duce la concluzia c\ `ntre frazele conven]ionale, `n limb\ de lemn, ale acestui document [i activitatea real\ a DSS era o diferen]\. S\ le lu\m pe r`nd. 46 Marian Oprea, Viorel Patrichi, În culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul Ple[i]\, Ed. Lumea Magazin, Bucure[ti, 2004, pp. 5, 39, 143, 179, 195, 203, 213, 235, 273, 293.

108


Ac]iunea diversionist\ de la Timi[oara a fost depistat\ din timp, cunoscut\, dar l\sat\ s\ se desf\[oare (probabil `n ideea c\ va produce o demisie rapid\ a lui Ceau[escu sau o demitere din partea CPEx). Avem de a face ori cu o eroare de calcul a Securit\]ii, ori cu procedeul militar al surprinderii, realizat de coali]ia URSS–Germania–Fran]a–Ungaria. ~n ambele ipoteze Securitatea nu a `ndeplinit misiunile prev\zute `n Planul s\u de activitate pe 1989. Activitatea de contrapropagand\ c\zuse de c`]iva ani `n Europa Occidental\, supravie]uind ca amplitudine doar `n presa american\ (p`n\ prin octombrie 1989), unde s-a pr\bu[it brusc `n ziua de 2 decembrie, odat\ cu lansarea de c\tre CNN a subiectului „fuga Nadiei Com\neci din România“. Pe plan extern, a[a cum mi-a relatat unul dintre autorii articolelor care se trimiteau `n Occident pentru a fi publicate, activitatea s-a diminuat [i dintr-un motiv tragi-comic: activi[tii de partid de la sec]ia militar\ a CC, de la propagand\ [i din Securitate insistau ca articolele publicate `n presa din Vest s\ cuprind\ formulele oficiale „tovar\[ul Nicolae Ceau[escu, secretar general al PCR“, ceea ce dezv\luia imediat sursa [i ì punea pe agen]ii serviciilor secrete române[ti din acele ]\ri `n situa]ii imposibile, unele chiar de deconspirare. Am aflat cel pu]in trei cazuri de ofi]eri români, autori ai acestor articole, pu[i `n discu]ie la partid pentru faptul c\ articolele lor con]ineau [i critici la adresa regimului din România. Pe plan intern, propaganda se osificase `n forme care nu mai convingeau pe nimeni, iar contrapropaganda era rapid [i activ demontat\ de accesul cet\]enilor la posturile de radio [i televiziune din ]\rile `nvecinate. {i `n acest domeniu Securitatea nu [i-a `ndeplinit misiunea `ncredin]at\, cu amendamentul c\ vinovatul pentru acest e[ec a fost Nicolae Ceau[escu, r\mas cu g`ndirea prizonier\ a tiparelor sale staliniste. Planul de creare a noi re]ele de informatori a cunoscut `n anul 1989 paroxismul prin controlul activi[tilor de partid plasa]i de Ceau[escu `n Securitate [i care cereau `n permanen]\ sporirea num\rului de informatori racola]i. S-au `nregistrat atunci recontact\ri de informatori [i colaboratori deconspira]i [i la care se renun]ase,


109

rapoarte de racolare care con]ineau nume fictive sau persoane care nu fuseser\ racolate `n realitate, ci copiate de pe listele de personal ale `ntreprinderilor, s-au `nregistrat drept angajamente de colaborare declara]iile date neconspirat de cet\]enii care se `ntorceau din str\in\tate, din delega]ii oficiale sau din excursii turistice, s-a trecut la racolarea sau pseudoracolarea unor locuitori ai satelor [i la consemnarea `n planurile de cre[tere a num\rului de informatori [i colaboratori – ca persoane abia racolate – a informatorilor afla]i deja `n leg\tur\ operativ\ cu servicii specializate din Mili]ie [i Armat\. Se pare c\ fenomenul era cunoscut [i acceptat tacit de conducerea DSS, dar f\r\ `ndoial\ c\ el nu putea cre[te eficien]a Securit\]ii. Pe acest subiect, ziarista Andreea Pora a dezvoltat o interesant\ analiz\, pornind de la o cercetare de caz (Radioteleviziunea RSR). T`n\ra ziarist\ a avut posibilitatea s\ studieze c`teva dosare ale unor figuri cunoscute din Televiziune [i Radio, surprinz`nd cu inteligen]\ diferen]ele temporale de abordare a problemei re]elelor de informatori: „Interesant este cum au evoluat metodele de recrutare de-a lungul timpului. Dac\ `n 1948, Securitatea `ns\[i admitea c\ «oamenii se v`nd accept`nd colaborarea» [i c\ metoda «convingerii func]iona doar la oamenii de caracter», iar `n 1951 accentul c\dea pe «activitatea du[m\noas\ sau criminal\ care trebuie s\ fie `n `ntregime demascat\ [i toate m\rturiile consemnate `n scris, dup\ care s\ i se propun\ colaborarea cu organele Securit\]ii pentru a se putea reabilita», `n 1987 lucrurile st\teau foarte diferit. Racolarea [i instruirea re]elei erau «un proces continuu `n cadrul c\ruia trebuie s\ se cultive dragostea pentru patrie, hot\r`rea de a ap\ra ferm cuceririle revolu]ionare ale poporului». Colaborarea nu mai era privit\ ca o traum\ la care era supus respectivul, ci ca un act patriotic, f\cut din convingere. Centrul de greutate se mut\ pe ideologie. ~n 1951, ofi]erul de Securitate era obligat s\ «supravegheze cu aten]ie purtarea [i ac]iunile informatorului, deoarece dup\ recrutare, `n majoritatea cazurilor, informatorul trece printr-o criz\ psihic\, iar lucr\torul operativ este dator s\-l aduc\ la starea normal\, scop `n care primele `nt`lniri trebuie s\ aib\ loc la intervale de timp de 24 de ore sau chiar mai des». ~n schimb, la

110


finele anilor ’80, principala grij\ a Securit\]ii p\rea a fi conspirativitatea [i «`nt\rirea convingerii la toate persoanele din re]ea c\ prin colaborarea cu organele noastre `ndeplinesc o `ndatorire patriotic\ de ap\rare a or`nduirii socialiste, a independen]ei [i suveranit\]ii patriei»47. Observa]ia Andreei Pora este aproape perfect\. Singurul loc unde lucrurile nu sunt ad`ncite – av`nd `n vedere [i natura limitat-jurnalistic\ a analizei – este `n zona acestei „mut\ri a centrului de greutate spre ideologie“. Probabil c\ ziarista a v\zut `n expresii de genul „cultivarea dragostei pentru patrie“, „act patriotic f\cut din convingere“, „ap\rarea cuceririlor revolu]ionare ale poporului“, men]ionate `n instruc]iunile pentru racolarea informatorilor [i colaboratorilor, partea propagandistic\, zgomotoas\ [i golit\ de con]inut a acestor idei transformate `n lozinci de aparatul de propagand\ al partidului. Golindu-le [i noi de nuan]a lor politic\, vom observa c\ ele sunt valabile [i ast\zi, inclusiv partea cu ap\rarea cuceririlor revolu]ionare (din decembrie 1989) ale poporului. Acolo era vorba mai pu]in de ideologizarea sau reideologizarea raporturilor Securit\]ii cu re]elele sale de informatori, c`t de o situa]ie care atingea ambele tr\s\turi ale rela]iei: obiectiv\ [i subiectiv\. Obiectiv vorbind, `n 1987 nu se mai putea invoca demascarea activit\]ii du[m\noase [i criminale f\cute `n leg\tur\ cu imperialismul american, nu mai func]ionau nici mecanismele terorii, a[a cum fuseser\ ele impuse de URSS `n primii ani, colaborarea nu mai era privit\ ca o traum\, ci ca un act patriotic, pornind de la realitatea c\ majoritatea cov`r[itoare a popula]iei `[i exprima – cel pu]in oficial, chiar vorbind de anul 1987 – `ncrederea, devotamentul [i ata[amentul fa]\ de politica PCR [i a secretarului s\u general. Aici este vorba `nc\ o dat\ de comportamentul na]iunii `n mijlocul c\ruia ac]iona Securitatea. Nivelul de colaborare (adaptare) al societ\]ii cu regimul comunist atingea propor]iile generaliz\rii, cu foarte mici excep]ii – m`na de opozan]i [i disiden]i, ap\ru]i public abia `n ultimii ani ai regimului. 47 Andreea Pora, „Ideologizarea recrut\rii“ în Evenimentul zilei, Nr. 3762/ 14 iu-

nie 2004, p. 8.


111

Subiectiv vorbind – adic\ din punctul de vedere subiectiv al Securit\]ii –, modificarea atitudinii era generat\ de o seam\ de factori interni: stilul de conducere al generalului Vlad, con[tientizarea faptului c\ regimul se `ndreapt\ spre un final, cunoa[terea inten]iilor active [i multiple ale URSS de a interveni `n România pentru schimbarea regimului [i a lui Ceau[escu, folosirea agenturii, racolarea [i influen]area unor cet\]eni ai României de c\tre serviciile de spionaj sovietice – de aici, apelul la patriotism –, dimensionarea implic\rii occidentale `n transform\rile majore din România – de aici apelul la ap\rarea cuceririlor revolu]ionare (comuniste) –, precum [i previzionarea unui posibil pericol de dezmembrare a ]\rii – de aici apelul la ap\rarea independen]ei [i suveranit\]ii ]\rii etc. Pe de alt\ parte, tot `n sfera subiectiv\ a abord\rii rela]iei Securitate-informator, trebuie s\ verific\m, [i am f\cut-o `n sprijinul valorosului articol al Andreei Pora, `n ce m\sur\ modificarea atitudinii Securit\]ii dup\ 1987 nu era provocat\ de calitatea din ce `n ce mai proast\ a re]elelor de informatori. Suntem `n perioada c`nd informatorii se ofereau sau se recrutau din considerente personale, meschine, direct interesate `n rezolvarea unor probleme generate de sc\derea nivelului de trai. Ar\ta Andreea Pora c\, `n trecut, „metoda «convingerii func]iona doar la oamenii de caracter»“, ceea ce corespunde nu numai unei viziuni personale a generalului Vlad, ci [i unei nevoi stringente de calitate, tocmai `n condi]iile apropierii unui moment extrem de greu, a unui cataclism politic. Fenomenul dizolv\rii principiului patriotic al colabor\rii – valabil `n toate ]\rile democratice [i la orice patriot autentic – nu a putut fi oprit, astfel c\ tot Andreea Pora ne prezint\ tabloul realist al rela]iei Securitate-informator: „Racol\rile se f\ceau pe band\ rulant\, iar ofi]erii asudau `ntocmind birocratic dosare. Se lucra la norm\. Oferta dep\[ea cererea, iar neglijen]a `ncepuse s\-[i spun\ cuv`ntul. Exist\ cazuri hilare, de oameni care au figurat `n re]ea, f\r\ s\ aib\ habar c\ fuseser\ racola]i [i care nu au dat nici m\car o singur\ not\. Mai mult, nici m\car ofi]erii nu mai [tiau dac\ respectivul era sau nu informator. Dosarul se plimba dintr-un

112


birou `n altul ani `ntregi, p`n\ c`nd un [ef mai tipicar adnota nervos: «Ce-i cu \sta? De verificat»“48. Situa]ia este confirmat\ de generalul Neagu Cosma: „B\nuim c\ cei care au avansat cifre at`t de umflate privind num\rul informatorilor au luat `n calcul [i acele tabele `ntocmite de ofi]erii de obiectiv – fabric\, [coal\, facultate etc. –, care, for]a]i de ordine aberante, care-i obligau s\ aib\ informatori `n tot locul, au `ntocmit tabele – de pild\ elevi – pe care figurau zeci de «informatori», dar care habar nu aveau c\ au primit o asemenea calitate. C\ era o fic]iune se poate demonstra cu imposibilitatea de a-i instrui [i contacta s\pt\m`nal. Chiar [i `n situa]ia c\ ar fi fost organiza]i pe reziden]e, tot nu-i oferea ofi]erului posibilitatea de a dirija o asemenea mas\ de oameni. Lu`nd cifra de dou\ sute de informatori, repartiza]i pe patruzeci-cincizeci de reziden]i, tot f\cea imposibil\ contactarea acestora chiar [i o dat\ la dou\ s\pt\m`ni; oricum, numai munc\ de calitate nu se chema aceasta!“49. Revenind la prezentarea ziaristei Andreea Pora, aceasta se refer\ numai la situa]ia informatorilor din re]elele interne comune (Direc]ia I [i II); nu se aplic\ informatorilor folosi]i pentru activit\]i de contraspionaj, de ap\rare a secretului de stat, de asigurare tehnic\ a unor contracte economice semnate de institu]ii ale statului român, unde lucrurile erau puse `n ordine [i se sprijineau pe calitatea [i preg\tirea profesional\ a informatorului sau colaboratorului. Aceast\ diferen]iere este necesar\ [i pentru a nu generaliza, [i pentru a nu confunda un „turn\tor“ ordinar, care voia s\ c`[tige un ban `n plus, s\-[i sape [eful sau pe vreun coleg, s\ plece `ntr-o delega]ie `n str\in\tate, s\-[i cumpere ma[in\ peste r`nd sau s\ primeasc\ o cas\, [i informatorul care era folosit `n opera]ii profesioniste, care ]ineau de siguran]a [i de valorile fundamentale ale statului. Amestecarea lucrurilor [i generalizarea ofensiv\, strident\ [i incorect\ a problemei informatorilor, a „turn\torilor Securit\]ii odioase“, este f\cut\ `n primul r`nd de fo[tii turn\tori ordinari, de informatorii subiectelor m\runte, proveni]i 48 Ibidem. 49 Neagu Cosma, Securitatea, poli]ia politic\, dosare, informatori, Ed. Globus,

Bucure[ti, 1998, p. 54.


113

mai ales din domeniul culturii, pentru a ar\ta `ntr-un final, la o eventual\ demascare, c\ f\ceau [i ei ce f\ceau Sorin Ro[ca St\nescu sau Tudor Vornicu sau cine [tie ce inginer specialist. Nu era [i nu este acela[i lucru. Esen]a fenomenului prezentat mai sus se g\se[te `ntr-un detaliu doctrinar al activit\]ii Securit\]ii: trecerea de la represiune (perioada stalinist\) la prevenire (perioada ceau[ist\), ca baz\ func]ional\ a structurii. Ideea de prevenire presupune cunoa[terea aprofundat\ [i totodat\ c`t mai larg\ a societ\]ii, m\rirea substan]ial\ a ponderii activit\]ii de cunoa[tere [i informare `n r`ndul cet\]enilor obi[nui]i, motiv pentru care ceea ce numim ast\zi „cazul informatorilor [i colaboratorilor Securit\]ii“ `[i are sursa `n abordarea politic\ general\ ini]iat\ de Nicolae Ceau[escu dup\ 1968. Problema dosarelor Securit\]ii. Un subiect foarte serios este `ntr-adev\r cel al dosarelor. Securitatea anului 1987 mo[tenea o arhiv\ bogat\ format\ `ncep`nd cu 1859, [i aici leg\tura este c`t se poate de direct\ [i viabil\. Ea ]ine tocmai de acele aspecte ale continuit\]ii Securit\]ii, care unesc poli]ia secret\ comunist\ din perioada stalinist\ cu cea din perioada ceau[ist\. Pentru c\, dac\ accept\m principiul continuit\]ii invocat de fo[tii ofi]eri de Securitate `mpotriva distrugerii acesteia `n decembrie 1989, ca argument pentru grava eroare de a fi distrus serviciul secret de informa]ii al ]\rii, atunci trebuie s\ accept\m [i ideea continuit\]ii Securit\]ii `ntre cea de pe timpul lui Stalin [i cea din 1987! Dac\ diferen]ierea pe care o accentueaz\ fo[ti ofi]eri de Securitate, `ntre fosta Securitate de pe timpul Anei Pauker [i a lui Dej, [i Securitatea de pe timpul lui Ceau[escu nu mai are consisten]\, atunci treci dincolo de metode [i te opre[ti doar la principii. Una din leg\turi este dosarul. Dosarul, oricare dosar, se constituia prin acumulare, niciodat\ prin selec]ie. Un dosar nou deschis unei persoane pornea de la vechiul dosar, de la informa]iile con]inute `n vechiul dosar, de la o investiga]ie care acumula informa]iile despre persoana respectiv\ din difrite acte vechi. S\ presupunem c\ Ionescu intra `n sfera de interes a unei Direc]ii a Securit\]ii ca urmare a unui ordin de verificare venit de la partid. Ofi]erul de Securitate c\uta

114


dosarul lui Ionescu [i g\sea acolo tot ce se acumulase `n anii preceden]i, lucrat de ofi]erii din perioada stalinist\: apartenen]a tat\lui s\u sau a unui v\r la Mi[carea legionar\, la PN} sau la PNL, atitudine ostil\ fa]\ de URSS, de cuceririle revolu]ionare ale noului regim „democratic“, apoi informa]iile culese de ofi]erii din perioada Dej sau Ceau[escu: atitudine indisciplinat\ [i nonconformist\ cu ocazia deplas\rilor `n str\in\tate – de exemplu, s-a rupt de grup [i a intrat `ntr-un magazin –, apartenen]a p\rin]ilor la chiaburi, ne`ncadrarea `n colectiv\, divor]at, iar fosta so]ie a fugit `n Vest, un v\r condamnat de drept comun, un fiu care corespondeaz\ cu cet\]eni str\ini etc. C`nd era vorba de un activist de partid, de un colaborator sau informator, aceste informa]ii erau date la o parte sau folosite pentru ca Ionescu s\ fie ]inut sub control. Decizia `ns\ apar]inea `ntotdeauna partidului. Securitatea – cu unele excep]ii, ca `n cazul scoaterii lui Marin Sorescu din scandalul transcendentalilor – prezenta partidului suma „problemelor“ de dosar ale lui Ionescu, iar partidul (diferite organiz\ri ale acestuia, la diferite niveluri) hot\ra dac\ se poate trece peste problemele lui Ionescu [i putea fi angajat, numit sau promovat `ntr-o func]ie politic\ sau administrativ\. Neprezentarea tuturor problemelor de dosar ale lui Ionescu era `ntotdeauna un mare risc pentru Securitate, pentru c\ `n cazul c\ Ionescu f\cea ceva – fugea `n Vest, provoca un incident tehnologic, nu `ndeplinea sarcinile partidului, ducea o via]\ `n afara eticii [i echit\]ii socialiste etc. –, partidul se `ntorcea spre Securitate [i o `ntreba de ce nu a verificat trecutul lui Ionescu, deoarece fuga lui `n Vest este consecin]a apartenen]ei la PN} a tat\lui s\u, semn c\ nu a avut sentimente de ata[ament sincer fa]\ de cuceririle revolu]ionare, c\ rudele sale din str\in\tate au reprezentat un risc [.a.m.d. Neprezentarea tuturor datelor despre Ionescu comporta [i un risc profesional, provenit din corup]ia [i carierismul intern al Securit\]ii. Un ofi]er „de treab\“, a good guy, care trecea cu vederea „bubele“ lui Ionescu, risca `n orice moment sanc]iunea, `nt`rzierea avans\rii `n grad, „s\parea“ de c\tre colegi. Cam aceasta era mentalitatea, cum de altfel se `nt`mpla, poate nu la fel de periculos, `n orice alt\ structur\ a regimului


115

comunist. Sigur, dincolo de situa]ia intern\ profesional\ trebuie s\ vedem inten]ia de control total al organelor de partid [i asupra oamenilor, [i asupra Securit\]ii, dar [i obiceiul curent de a g\si vinova]i `n alte locuri, de a evita r\spunderea, de a mistifica realitatea. Important aici este mecanismul acumul\rii informa]iei `n dosar/dosare, de unde partidul putea alege ceea ce ì convenea. ~n mod curent, activitatea Securit\]ii pe dosar nu f\cea selec]ia informa]iei, nu elimina definitiv informa]iile vechi, pentru c\ erau, de exemplu, neserioase sau nesemnificative. Dac\ ofi]erul de Securitate din 1987 citea dosarul lui Ionescu [i constata c\ tat\l ]\r\nist e mort de mult, c\ Ionescu nu poate r\spunde pentru faptele unui v\r sau pentru so]ia de care este divor]at, nu elimina aceste informa]ii ca neserioase, ci le p\stra. Era cumva o atitudine care se `nscria `n caracterul disimulant al regimului. Ele reprezentau o scuz\ pentru orice deviere a lui Ionescu de pe traseul indicat de partid. Altfel, multe informa]ii trimise de Securitate partidului [i multe decizii ale acestuia r\m`n inexplicabile. S\ lu\m dou\ exemple. Barbu Petrescu, prim-secretar al Comitetului Municipal Bucure[ti al PCR, un idiot total, dar omul mitingului din 21 decembrie, avea o rud\ fost membru `n Biroul Jude]ean Suceava al PN}, cercetat\ de Securitate pentru activitate politic\ anticomunist\ [i condamnat\ la doi ani `nchisoare pentru „manifest\ri ostile“50. Cererea de verificare a fi[ei de cadre trimis\ Securit\]ii dateaz\ din 3 noiembrie 1989, iar Securitatea a r\spuns cu informa]iile de mai sus. Barbu Petrescu a r\mas `n func]ie [i a f\cut gre[elile din 21 decembrie. Dac\ revolu]ia nu reu[ea, putem fi siguri c\ destituirea lui Barbu Petrescu s-ar fi bazat pe apartenen]a rudei sale la PN}. Nicolae Mihalache, consilierul pe probleme de agricultur\ al lui Nicolae Ceau[escu, era nici mai mult, nici mai pu]in dec`t nepotul lui Ion Mihalache, fostul lider PN}, iar „doi unchi [i o m\tu[\ ai mamei au fost condamna]i pentru participare la ac]iunile unei bande 50

Gheorghe Buzatu [i Mircea Chiri]oiu, Agresiunea comunismului în România. Volumul II, Documente din arhivele secrete: 1944–1989, Ed. Paideia, Bucure[ti, 1998, pp. 184-185.

116


contrarevolu]ionare“51. Cum ocupa omul \sta o func]ie care ì d\dea acces direct la [eful statului comunist? Mini[trii Ap\r\rii, generalii Leontin S\l\jan [i Vasile Milea avuseser\ func]ii `n organiza]ii de tineret ale PN}. Dar Constantin Mitea, care provenea din Mi[carea legionar\? Securitatea a informat, iar partidul a decis c\ nu conteaz\. Urm\rit de ideea tr\d\rii, `n cur\]area structurii din apropierea sa, Ceau[escu ar fi activat [i motivul originii politice a lui Mitea pentru a-l `ndep\rta. Prin aparatul de cadre, condus `n ultimii ani de Elena Ceau[escu, inclusiv activi[tii de partid suportau opera]ia [antajului cu dosare. Metodologia de folosire a dosarelor aplicat\ de cuplul Ceau[escu a fost dezv\luit\ de ofi]eri de rezerv\ din Securitate cu ocazia unei `ntruniri: „Atragere, intimidare [i [antaj. Ceau[escu i-a chemat pe Mitea, pe Dulea [i pe Doicaru – fo[ti legionari –, le-a spus c\ le [tie dosarul [i c\ trece asta cu vederea. To]i trei scuipau foc dup\ asta, r\scolind pentru Ceau[escu orice murd\rie“. Cazul fostului legionar Dulea, individul care a chinuit intelectuali din domeniul Culturii, este cel mai cunoscut ca simptom al exesului provenit din [antaj. Metodologia de lucru cu dosarele pe care o aplica Ceau[escu nu se deosebe[te cu nimic de metodologia folosit\ de Nikolski legionarilor condamna]i la ani grei de mare[alul Antonescu, legionari prelua]i de Nikolski [i care au fabricat [i aplicat reeducarea de la Pite[ti, sub controlul Securit\]ii. * ~n anul 1998, c`nd ocupam postul de [ef al Direc]iei de Rela]ii Publice a Armatei, am fost sunat de Sorin Ro[ca St\nescu, directorul unui cotidian de mare tiraj, care m-a informat c\ se afl\ `n posesia unor note-raport ale fostei Securit\]i (CI) referitoare la acte de tr\dare din partea a doi generali ai Armatei române. Cei doi generali se aflau `n func]ie `n 1998. M-am prezentat la redac]ia cotidianului, unde Sorin Ro[ca St\nescu mi-a pus la dispozi]ie documentele. Primul dintre ele se referea la un general care nu mai f\cea parte din structura MApN. Cel de-al doilea `l viza pe unul 51

Ibidem, p. 180.


117

dintre cei mai buni prieteni ai mei. M\rturisesc c\ mi-a `nghe]at inima. Am parcurs emo]ionat nota-raport `ntocmit\ de un fost colonel de Securitate [i am aflat c\ prietenul meu fusese `n Statele Unite `ntr-o delega]ie militar\, cu ani `n urm\, [i c\ `ntr-o sear\ a p\r\sit singur hotelul din New York la care fusese cazat. Ducea `n m`n\ un pachet. Ofi]erul s-a deplasat pe jos pe distan]a mai multor str\zi, cu o precizie care demonstra c\ [tia perfect traseul pe care s\-l urmeze, s-a oprit `n dreptul unui restaurant [i a intrat f\r\ nici o ezitare, dovad\ c\ mai fusese acolo. ~n restaurant era a[teptat la o mas\ de un cet\]ean american. Dup\ urm\rirea [i verificarea cet\]eanului american s-a aflat c\ acesta era spion CIA. ~n timpul mesei, ofi]erul român a `nm`nat pachetul cet\]eanului american [i a purtat cu el o discu]ie amical\, `ntrerupt\ de momente `n care cei doi se aplecau [i `[i [opteau la ureche. Am predat copiile celor dou\ note Direc]iei de protec]ie a cadrelor militare cu sufletul greu, inform`ndu-l totodat\ pe [eful acesteia asupra situa]iei `n care m\ g\sesc fa]\ de prietenul meu. Situa]ia era deosebit de grav\, notele put`nd fi publicate oric`nd. Dup\ trei s\pt\m`ni am fost informat asupra rezultatului cercet\rilor. Ofi]erul român p\r\sise hotelul din ordinul [efului delega]iei. Mai fusese de c`teva ori `n New York [i la acel hotel, fiind trimis la `nt`lnire tocmai pentru c\ [tia s\ se descurce `n ora[. Cet\]eanul american era istoricul Larry Watts, cunoscut pentru atitudinea sa corect\ fa]\ de România. ~n pachet erau c\r]i `n limba englez\ despre istoria adev\rat\ a Transilvaniei care demonstrau apartenen]a ei fireasc\ la România. Cei doi au fost nevoi]i s\-[i vorbeasc\ uneori la ureche pentru c\ `n local c`nta muzica. Cunosc\tor al dosarelor Securit\]ii, Sorin Ro[ca St\nescu nu a avut nici un dubiu asupra neseriozit\]ii informa]iilor din note. Scandalul nu s-a mai produs. Dincolo de anecdotica acestei situa]ii, astfel de informa]ii neprofesioniste au distrus cariere, au nenorocit oameni, au modificat destine. Ele se g\sesc cu duiumul `n dosarele de Securitate pe care diferi]i cet\]eni curio[i le consult\ la CNSAS, ca s\ afle sursa necazurilor lor. Valoarea lor operativ\ este nul\. Important este ce a p\]it omul din cauza

118


acelor informa]ii false, neprofesioniste. La fel cum este important s\ judece cu luciditate [i informa]iile adev\rate. Numai a[a se poate face o evaluare corect\ a activit\]ii Securit\]ii. Dosarele Securit\]ii sunt lada de gunoi `n care a fost colectat\ cu grij\ [i cu mul]i bani toat\ murd\ria uman\ a na]iunii noastre. * La cap\tul acestei analize, ne putem `ntoarce la campania de dezv\luiri a cotidianului Evenimentul zilei [i la articolul de excep]ie al Andreei Pora. Ce se `nt`mpla cu informatorii din Televiziune? „Ionescu“ al nostru f\cea o cerere sau era propus pentru a fi angajat la Televiziune. Actele sale erau trimise de serviciul de cadre la partid; acesta d\dea ordin Securit\]ii s\ verifice: Securitatea c\uta `n dosare, declan[a o opera]ie de verificare a anturajului, a situa]iei familiale, a situa]iei profesionale, a caracterului [i `nclina]iilor sexuale, a p\rerii vecinilor din bloc [i a responsabilului de scar\, a situa]iei militare, a c\l\toriilor `n str\in\tate, a studiilor. Cu ajutorul cui se f\ceau aceste verific\ri? Cu ajutorul informatorilor. Pl\ti]i sau nepl\ti]i. S\ presupunem c\ Ionescu este t`n\r, prin urmare nu are la dosar probleme cu legionarii, cu ]\r\ni[tii, iar atitudinea antisovietic\ din unele conversa]ii nu poate fi acuzat\. Ponderea culegerii de informa]ii va c\dea pe celelalte aspecte ale vie]ii sale sociale [i profesionale, unde informatorul era `ntotdeauna un vecin, o rud\ sau un coleg. Dup\ studierea am\nun]it\ a dosarului astfel format sau completat, Securitatea analiza posibilitatea racol\rii. Cu ce scop? Cu scopul de a verifica, mai departe, al]i oameni. Problema tehnic\ a Securit\]ii era c\, `n momentul `n care partidul ì cerea s\ verifice un om, ea trebuia s\ aib\ toat\ informa]ia. De aceea, cum ar\ta ziarista de la Evenimentul zilei, activitatea de racolare a informatorilor era „un proces continuu“. Teoretic – [i asta a creat multe confuzii dup\ revolu]ie – hot\r`rea de a racola o persoan\ trebuia s\ porneasc\ de la anumite calit\]i ale acesteia, mai ales de la caracterul s\u, iar `n al doilea r`nd de la preg\tirea sa profesional\. Nu pu]ine au fost [i cazurile de confuzie, inclusiv cu


119

aspecte hilare. ~n toamna anului 1987 jurnalistul Ion Cristoiu a fost contactat de ofi]erul de Securitate al publica]iei unde lucra, cu `ntrebarea dac\ Alex {tef\nescu, un cunoscut critic literar, inten]ioneaz\ s\ scrie un roman disident. Era o confuzie cu subsemnatul, Alex Mihai Stoenescu, iar romanul era Cìnii r\gu[i]i, trimis spre publicare Editurii Dacia din Cluj la 12 septembrie 1987. Un caz celebru printre ofi]erii de Securitate a fost acela depistat de Constantin Olteanu, adjunct al [efului Sec]iei militare la `nceputul anilor ’60, la Ia[i, unde fusese semnalat\ o anumit\ agita]ie la fabrica de medicamente din ora[ `n leg\tur\ cu producerea `n premier\ a medicamentului Moldamin. Pe rapoartele ofi]erului de `ntreprindere, [eful Securit\]ii Ia[i de la acea dat\ a scris: „S\ fie pus sub urm\rire informativ\ cet\]eanul Moldamin [i s\ se treac\ la racolare“. Dac\ la `nceputul anului 1990 s-ar fi f\cut bilan]ul activit\]ii DSS, acesta ar fi fost nevoit s\ raporteze ne`ndeplinirea `n `ntregime a Planului de m\suri pe anul 1989. ~n fapt, planul de m\suri era un document formal, o modalitate de raportare a Securit\]ii c\tre conduc\torul s\u, Partidul Comunist Român, [i c\tre comandantul suprem care `n acea perioad\ nu mai avea puterea, nervii [i r\bdarea s\ citeasc\ un material stufos, plin de fraze menite s\ acopere [i s\ justifice activit\]ile reale ale Securit\]ii. Nu credem c\ Ceau[escu a dormit mai lini[tit dup\ ce Securitatea i-a `naintat planul ei de m\suri „`n vederea cre[terii calit\]ii [i sporirii eficien]ei activit\]ii de ap\rare a securit\]ii statului, a cuceririlor revolu]ionare ale poporului, a independen]ei, integrit\]ii [i suveranit\]ii patriei“. Activitatea Securit\]ii `n anul 1989 a fost alta. Activitatea Securit\]ii [i a [efului ei poate fi `ncadrat\ ra]ional `n fenomenul de favorizare a schimb\rii, cu limita c\ at`t generalul Iulian Vlad, c`t [i corpul ofi]erilor de Securitate vedeau `n schimbare o `nlocuire a lui Ceau[escu cu un lider reformator care s\ p\streze linia na]ional\ a comunismului (socialismului) românesc, profit`nd de sl\biciunile URSS. ~n cazul `n care situa]ia intern\ [i interna]ional\ evolua spre o desprindere de domina]ia URSS,

120


Vlad [i Securitatea ar fi optat pentru componentele socialiste ale direc]iei franco-germane.

Lupta pentru putere Un aspect care nu poate fi neglijat este implicarea Securit\]ii `n lupta pentru putere, `n]eleg`nd prin aceasta interesul de a controla desf\[urarea vie]ii politice sub regimul comunist, astfel `nc`t s\ fie cunoscute [i prevenite orice tendin]e care ar conduce la alterarea importan]ei, stabilit\]ii [i eficien]ei institu]iei, precum [i pentru a exercita o anumit\ influen]\ asupra factorului politic care o conduce. Toate serviciile secrete din lume `[i infiltreaz\ oameni `n structurile de putere sau ì racoleaz\ pe cei afla]i `n ascensiune, sprijinindu-i uneori `n cariera politic\, astfel `nc`t s\ poat\ ac]iona la un moment dat `n folosul ]\rii [i/sau al serviciului secret respectiv. Uniunea Sovietic\ [i Rusia de ast\zi, Statele Unite, Fran]a sunt campioni ai infiltr\rii propriilor oameni sau a personalit\]ilor racolate `n structurile de putere. Aceast\ metod\ aduce mai multe avantaje, `ntre care: posibilitatea de a acoperi [i proteja al]i oameni, de a proteja secretul de labilit\]ile vie]ii politice [i publice, apoi capacitatea de a ac]iona eficient `ntr-o structur\ unde apare un caz, un fenomen periculos, `nzestrarea omului politic sau `naltului func]ionar racolat cu un corp de informa]ii [i cuno[tin]e necesare activit\]ii sale `ntr-o lume a exploziei tehnologice, a comunic\rii, a spionajului superperfec]ionat [i nu `n ultimul r`nd a `mpu]in\rii ideilor originale, devenite tot mai rare, tot mai greu de n\scut `n mod izolat, neintegrat unui sistem, sistem care, oric`t de civil ar fi [i `n oric`t de democratic\ ]ar\ l-ar asimila, trece p`n\ la urm\ [i prin ograda serviciilor secrete. Transpun`nd aceste considerente teoretice – [i s\ nu ne imagin\m c\ serviciile secrete comuniste f\ceau altfel – la situa]ia din România, vom constata c\ modelul sovietic a influen]at decisiv, `nc\ de la `nceput, metodologiile de infiltrare ale Securit\]ii române. Dar România a reprezentat din nou un caz special [i `n acest


121

domeniu. El este legat implicit de modelul Ceau[escu [i de revolu]ia din 14 decembrie 1989-20 mai 1990. Ca peste tot `n ]\rile ocupate, URSS a construit sistemul comunist din temelii, iar `n România inclusiv funda]ia, fiind singura ]ar\ ocupat\ f\r\ partid comunist [i f\r\ o minim\ baz\ de mase. ~n lipsa scheletului politic, URSS a ac]ionat at`t pe plan intern, c`t [i (mai ales) extern pentru impunerea regimului comunist, a formei politice de conducere, c`t [i pentru st\p`nirea ]\rii prin structurile de informa]ii [i spionaj, acest din urm\ proiect fiind cauza principal\ a violen]ei cu care s-a instalat `n România sistemul sovietic. Primul nucleu a ceea ce va deveni dup\ 1948 Securitatea a fost constituit din agen]i sovietici, proveni]i din minoritari n\scu]i `n România (`n special din Basarabia) [i din ofi]eri ai sec]iei române a NKVD-ului. Apoi la Bucure[ti [i `n c`teva centre conspirate din ]ar\ s-au instalat structuri ale serviciilor secrete sovietice, conduse de ofi]eri sovietici, av`nd inclusiv misiunea de a forma cadrele viitoarei Securit\]i. Aceste cadre, selectate mai ales din r`ndurile minoritarilor, au lucrat mul]i ani `ntr-o form\ de organizare care sugera mai degrab\ calitatea de ramur\ a KGB `n România dec`t aceea de serviciu secret al unei ]\ri aliate. Cele mai interesante [i credibile informa]ii despre felul `n care [i despre oameni cu care s-a creat Securitatea român\ le avem de la un astfel de minoritar implicat `n procesul de construc]ie, `n controlul sovietic [i `n crimele primilor ani ai Securit\]ii – Ion Mihai Pacepa: „La 30 august 1948, s-a creat Direc]ia General\ a Securit\]ii Poporului, care a unit `ntr-o singur\ organiza]ie serviciile de informa]ii interne [i externe ale României, constituind coloana vertebral\ a Ministerului de Interne condus acum de Teohari Georgescu, numit `ntre timp ministru plin. Aceast\ nou\ poli]ie politic\ sem\na at`t de mult cu sora ei mai mare din Moscova, `nc`t p`n\ [i salariile ofi]erilor ei erau pl\tite `n aceea[i zi – la fiecare 20 ale lunii, pentru a comemora ziua de 20 Decembrie 1917, c`nd s-a creat Comisia Extraordinar\ de Combatere a Contrarevolu]iei [i Sabotajului, prima poli]ie politic\ comunist\, ce a r\mas `n istorie sub numele de CEKA. (~n realitate, jum\tate dintre salaria]ii României luau leafa la 20 ale fiec\rei luni; nu avea nici o leg\tur\

122


cu CEKA, n.a.) Marea majoritate a conducerii Securit\]ii era format\ din ofi]eri de informa]ii sovietici acoperi]i (...) Sub lozinca «`]i trebuie ani s\ preg\te[ti un ofi]er de informa]ii», INU (denumirea serviciului de spionaj sovietic la acea dat\, n.a.) a «donat» Securit\]ii numeroase alte cadre de conducere. ~n fapt, la crearea ei nu a existat nici o singur\ direc]ie central\ sau regional\ de securitate care s\ nu fi avut ofi]eri acoperi]i ai INU `n conducerea ei. Moscova a dotat ace[ti ofi]eri cu acte de identitate contraf\cute, prezent`ndu-i ca români, dar nu a izbutit s\-i [i fac\ s\ vorbeasc\ corect române[te“52. Una din opera]iile clasice, metodologice conduse de NKVD [i apoi de KGB `n România a fost aceea de infiltrare a agen]ilor s\i [i/sau de racolare a unui num\r mare de activi[ti ai partidului, func]ionari, ofi]eri `n structurile de putere, `n cele economice [i diplomatice ale statului. A[a era modelul sovietic. Numai c\ `n România – ca [i `n celelalte ]\ri ale lag\rului – ace[ti agen]i aveau un dublu rol: exercitarea controlului Securit\]ii asupra infrastructurii politice, dar [i controlul Uniunii Sovietice asupra centrelor de putere ale României. Este motivul principal pentru care Ceau[escu a declan[at procesul de epurare a func]iilor de decizie din partid [i din Securitate de agen]ii sovietici, autentici sau doar b\nui]i. Cum majoritatea era format\ din minoritari, mi[carea a p\rut mai pu]in politic\ [i mai mult personal-na]ionalist\. Ceau[escu nu era xenofob; mai to]i cei din anturajul lui certific\ acest lucru. Cum `ntre minoritarii epura]i, majoritatea o formau evreii, ace[tia au lansat imaginea fals\ c\ Ceau[escu este antisemit, c`nd `n realitate era vorba fie de misiunile ascunse pe care le `ndeplineau pentru un stat str\in (URSS), fie de suspiciunea c\ ar `ndeplini sau ar putea `ndeplini la un moment dat astfel de misiuni. Resortul care l-a proiectat pe Ceau[escu `n aceast\ ac]iune a fost `ns\ teama c\ va putea fi `nlocuit `n orice moment [i cu u[urin]\ de Moscova, av`nd o Coloan\ a V-a `n imediata lui apropiere. ~n concep]ia lui Ceau[escu, românii lui nu l-ar fi tr\dat, ci numai str\inii, care, av`nd o alt\ patrie, o vor sluji pe aceea `n ultim\ instan]\. El a c\utat s\-[i 52 Ion Mihai Pacepa, Mo[tenirea Kremlinului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1993, pp. 60-61.


123

asigure puterea suprem\ `n stat [i s\ n-o cedeze nim\nui. Pentru acoperirea acestui interes personal, Ceau[escu a lansat teza dezvolt\rii independente a comunismului românesc [i teza „socialismului na]ionalist“. O dezbatere indirect\ – prin intermediul unor c\r]i – s-a lansat `n ultimii ani `ntre fostul general de Securitate Neagu Cosma [i scriitorul israelian Te[u Solomovici. Neagu Cosma, [ef al Direc]iei Contraspionaj `ntr-o vreme, a avut un acces direct la statisticile privind componen]a etnic\ a conduc\torilor institu]iei, la care trebuie s\ ad\ug\m c\ sub Ceau[escu a fost dat `n lucru [i un document oficial privind componen]a etnic\ a Securit\]ii. El a publicat `n 1996 o bro[ur\ despre prezen]a evreilor [i a altor minorit\]i `n aparatul de represiune al Securit\]ii, furniz`nd mai multe liste cu nume, `ntre care [i una a conducerii53. Alte liste cu [efii Securit\]ii din teritoriu cuprind, de asemenea, mul]i evrei [i unguri. Numele sunt `ns\ alese selectiv dintr-o list\ care cuprinde `nc\ o dat\ pe at`t români [i alte minorit\]i [i mai sunt [i amestecate. Autorul nu reu[e[te s\ explice, de exemplu, c\ majoritatea numelor de femei evreice nu apar]ineau unor femei de serviciu, ci erau ale personalului operativ numit `n func]ii operative. Doi ani mai t`rziu generalul Cosma public\ o carte mult mai serios documentat\ [i mai bine construit\, `n care l\mure[te problema nucleului cel mai dur al `nceputurilor Securit\]ii – Direc]ia de Anchete Penale, cea care a fost autoarea torturilor, schingiuirilor, b\t\ilor [i celor mai grave abuzuri pe care le evoc\ `n presa postdecembrist\ mai to]i de]inu]ii politici. Neagu Cosma prezint\ lista a 22 de securi[ti din conducerea acelei Direc]ii, to]i evrei, apoi [i urm\toarea statistic\: „P`n\ `n anii 1950–1952, pe l`ng\ cei 22 numi]i mai erau `n Direc]ia Anchete Penale 8-10 maghiari-evrei, 4-5 greci, 2-3 s`rbi, 2-3 lipoveni. Restul, p`n\ la circa 45, c`]i erau `n total `n acea unitate, erau români“ (adic\ doi-trei, n.a.)54. Realitatea, pe care Te[u Solomovici o confirm\, 53 Neagu Cosma, Contribu]ia unor minorit\]i na]ionale la bol[evizarea României, Ed. Bravo-Press, Bucure[ti, 1996, pp. 54-55. 54 Neagu Cosma, Securitatea, poli]ia politic\, dosare, informatori, Ed. Globus, Bucure[ti, 1998, p. 20.

124


este c\ func]iile principale ale Securit\]ii [i posturile-cheie, nu `ntotdeauna la v`rf, erau ocupate de evrei, evrei-unguri [i unguri. ~n plus, el completeaz\ teza domina]iei aparatului de represiune de c\tre evrei [i cu numeroasele cazuri `n care evreii au fost victime ale represiunii staliniste, evreii din conducerea Securit\]ii neav`nd nici o re]inere `n a tortura, arunca `n `nchisori [i asasina al]i evrei55. O lucrare ampl\ asupra acestui fenomen a fost publicat\ de Teodor Wexler [i Mihaela Popov56. A[a cum am ar\tat pe larg `n cartea mea, Armata, mare[alul [i evreii, atunci c`nd analiz\m momentul introducerii sistemului comunist `n România [i punem `n discu]ie rolul comuni[tilor adu[i din URSS, componen]a etnic\ a acestora nu este at`t de important\, nu are nici o relevan]\, deoarece calitatea de comunist, `n viziunea sovietic\, anula orice implicare personal\ de natur\ etnic\, religioas\ sau de na]ionalitate a individului. Criteriile dup\ care se ac]iona pe teritoriul României – adic\ `n exteriorul URSS – pentru procesul de comunizare con]ineau `ntr-adev\r componenta etnic\, pornind de la ideea c\ `n România na]ionalist\, „fascist\“, minorit\]ile – `n principal evrei, ]igani [i unguri – sunt un mediu foarte bun pentru cultivarea sentimentului de r\zbunare pe români. Locul unde autorii cita]i p`n\ acum – Pacepa, Cosma [i Solomovici –, la care putem s\-l ad\ug\m [i pe Vladimir Tism\neanu, nu finalizeaz\ analiza este c\ `ntre valul de agresiuni la adresa evreilor din perioada stalinist\ [i valul de epur\ri ale evreilor din structurile Securit\]ii [i ale partidului din timpul lui Ceau[escu nu exist\ nici o leg\tur\. A fost vorba de dou\ motiva]ii diferite. ~nc\ de la sf`r[itul celui de-al Doilea R\zboi Mondial, Stalin a avut un puternic puseu antisemit `n leg\tur\ cu presiunile Organiza]iei Mondiale Evreie[ti [i ale masoneriei ro[ii de a se constitui o republic\ evreiasc\ `n componen]a URSS. Nikita Hru[ciov a povestit acest moment `n Memoriile sale: „Dup\ ce Ucraina a fost eliberat\, membrii comitetului Lozovski au `ntocmit un memoriu. 55 Te[u Solomovici, Securitatea [i evreii. Despre c\l\i [i despre victime, Ed. Ziua,

Bucure[ti, 2003. 56 Teodor Wexler [i Mihaela Popov, Anchete [i procese uitate. 1945–1960, vol. I-II,

Funda]ia W. Filderman, Bucure[ti, f.a.


125

Era adresat lui Stalin [i cuprindea propunerea ca Crimeea s\ devin\ o Republic\ Sovietic\ Evreiasc\ `n cadrul Uniunii Sovietice, dup\ ce t\tarii din Crimeea fuseser\ deporta]i. Stalin v\zu `n spatele acestei propuneri m`na sioni[tilor americani, care opera prin biroul Sovinform. Membrii Comitetului, declar\ el, erau agen]i ai sionismului american. Ei `ncercau s\ formeze un stat evreiesc `n Crimeea, pentru a smulge Crimeea din cadrul Uniunii Sovietice [i pentru a stabili un avanpost al imperialismului american pe ]\rmul nostru, ceea ce ar constitui o amenin]are direct\ pentru securitatea Uniunii Sovietice. Stalin `[i dezl\n]ui imagina]ia `n aceast\ direc]ie. Era st\p`nit de o manie a r\zbun\rii“57. Tot Stalin a declan[at procesele `mpotriva evreilor (procesul „halatelor albe“) [i schimbarea liderilor partidelor comuniste din ]\rile europene ocupate, `ntre care se pare c\ doar Gheorghi Dimitrov nu era evreu, `n momentul `n care a constatat c\ apari]ia statului Israel (1948) ofer\ evreilor o patrie, iar evreilor comuni[ti o alt\ patrie dec`t URSS. Nu `nt`mpl\tor acuza]ia acelui timp era de sionism, adic\ de aderen]\ la statul Israel. Speriat c\ ace[tia ar putea reprezenta baza de lucru infiltrat\ de Statele Unite, ]ara spre care se `ndrepta politica Israelului, precum [i agen]ii unui nou centru de putere mondial, Stalin a trecut la represiunea rapid\ [i brutal\ `mpotriva lor. Procesul n-a fost finalizat, Stalin murind la scurt timp – zic unii, suspect! – dup\ ce luase aceast\ hot\r`re. Gheorghiu-Dej a profitat atunci de conjunctur\ pentru a-[i asigura conducerea partidului. Autorii cita]i evit\ s\ prezinte [i intervalul mare de timp dintre epurarea stalinist\ (1953) [i epurarea `nceput\ de Ceau[escu (1969), rat`nd astfel s\ identifice resortul real al m\surilor luate de Ceau[escu, total diferite de cele ale lui Stalin. Cel care a surprins cu precizie motiva]ia liderului comunist român, declan[at\ de atitudinea din timpul crizei cehoslovace, este Ion Iliescu: „~ns\ pozi]ia lui Ceau[escu din 1968 a fost chiar un act de temeritate din partea lui, apreciat ca atare de toat\ lumea. Atunci, el s-a aflat `n v`rful simpatiei [i sus]inerii populare, pentru c\ exprima deschis o stare 57 Memoriile lui Hru[ciov, Institutul de Studii Istorice [i Social-Politice de pe

lîng\ CC al PCR (uz intern), Bucure[ti, 1973, p. 369.

126


de spirit existent\ `n societatea româneasc\ cu privire la Uniunea Sovietic\ – stare de spirit care s-a confirmat [i s-a ilustrat printr-o sus]inere foarte clar\ a acelei pozi]ii exprimate de Ceau[escu. Dup\ aceea `ns\, Ceau[escu, analiz`nd consecin]ele gestului s\u, a devenit evident preocupat de soarta lui – pentru c\ era, `n general, un tip foarte suspicios. Pe acest fundal, suspiciunile fa]\ de propriul anturaj au `nceput s\-i creasc\, astfel `nc`t, f\r\ `ndoial\, [i-a pus tot mai des [i mai serios `ntrebarea cum anume s\-[i asigure pozi]iile de comand\ [i s\ pre`nt`mpine orice `ncercare de debarcare a sa de la conducere, b\nuind tot felul de posibile ac]iuni subterane sus]inute de Uniunea Sovietic\“58. Prin epur\rile minoritarilor din structurile Securit\]ii, pentru a reveni la subiectul nostru, Ceau[escu nu viza materializarea unei atitudini antisemite, ci `ndep\rtarea unui poten]ial de subminare [i spionaj al URSS `n serviciul secret al României. Ceau[escu cuno[tea faptul c\ mul]i dintre ace[ti minoritari primiser\ identit\]i române[ti de la serviciile de informa]ii sovietice [i c\ `n continuare aveau un statut ascuns de cet\]eni sovietici, de ofi]eri ai KGB, GRU [i ai altor structuri sovietice. ~ndep\rtarea din Armat\ a generalilor prosovietici, de exemplu, nu a avut un caracter etnic. Criza cehoslovac\ a venit prea repede pentru proiectul lui Ceau[escu de instalare ferm\ [i autoritar\ a conducerii sale, la numai trei ani de la numirea `n func]ia de [ef al PCR, motiv pentru care [i procesul de epurare a fost accelerat [i destul de vizibil. Pe fondul `nlocuirii minoritarilor cu români, noii lideri români ai Securit\]ii au preluat metodologia sovietic\ a infiltr\rii, plas`ndu-[i românii lor `n structurile de putere ale statului, conform inten]iilor [i scopurilor prezentate mai sus. Epur\rile operate de Ceau[escu `[i au originea `n metodologia sovietic\ de instalare a sistemului comunist `n România, care, a[a cum ar\tam, pornea de la concep]ia c\ minoritarii au suferit persecu]ii din partea statului monarhist [i „fascist“ român [i `n consecin]\ sunt cei mai buni executan]i ai ordinelor sovietice `mpotriva poporului român, c\ partidul comunist nu a putut lua fiin]\ `n România ca organiza]ie 58

Marele [oc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir Tism\neanu, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2004, p. 31.


127

na]ional\, ci ca filial\ a Cominternului, c\ minoritarii sunt capabili de loialitate fa]\ de URSS `n detrimentul României, ca urmare a comportamentului na]ionalist-xenofob al fostelor administra]ii române[ti. Pentru Securitate, pentru noua Securitate recrutat\ din tinerii ]\rani [i muncitori români ai anilor ’50-’60, epurarea operat\ de Ceau[escu a fost o ocazie perfect\ pentru penetrarea `n structurile de putere ale statului. Pe l`ng\ adev\ra]ii agen]i perfect acoperi]i infiltra]i de Securitate `n structurile statului, informatorii din `ntreprinderi sau din lumea intelectualit\]ii culturale sunt doar plevu[ca aruncat\ presei pe care aceasta o `nghite ca un pelican cu capul dat pe spate. Marea problem\ a României post decembriste a fost c\ infiltrarea sovietic\ s-a activat [i dezvoltat multiplu, pe fondul pr\bu[irii generale a statului. ~n lunile [i anii urm\tori, p`n\ la con[tientizarea realit\]ii `n timpul administra]iei Constantinescu, România a dat multiple semnale de inten]ii pentru o apropiere de Occident, f\r\ `ns\ a mi[ca ceva concret `n aceast\ direc]ie, r\m`n`nd pe fond o ]ar\ `n continuare prizonier\ a sferei de influen]\ sovietice [i a Rusiei.

Strania rela]ie cu americanii Din analiza comportamentului Securit\]ii, ca institu]ie cu reac]ie unitar\, nu pot lipsi o serie de informa]ii care circul\ despre infiltr\ri la nivel `nalt. Trebuie subliniat de la `nceput c\ este vorba doar de presupuneri, de b\nuieli exprimate `n contextul distrugerii Securit\]ii `n decembrie 1989. ~n timpul audierilor de la Comisia senatorial\, Sergiu Nicolaescu ì cere generalului Neculicioiu, [eful UM 0110, s\ caracterizeze logic absen]a unor reac]ii din partea cadrelor DSS la informa]ii despre preg\tirea ac]iunii din decembrie ’89. Apoi, dac\ au g\sit agen]i str\ini infiltra]i `n MI [i DSS. ~n r\spunsul s\u, Neculicioiu `l nume[te pe colonelul Ra]iu, [eful Direc]iei I, pentru rela]iile sale cu serviciile de informa]ii vest-germane, deoarece nu a fost arestat imediat dup\ revolu]ie, nu a fost trimis `n judecat\, de[i fusese [eful Direc]iei I, cea care se ocupa de informa]ii

128


interne, [i, `n plus, la foarte scurt timp dup\ destituire, a devenit directorul uneia din primele firme vest-germane instalate `n România59. Informa]iile despre destinul postdecembrist se confirm\, dar b\nuiala de rela]ii cu serviciul de spionaj german nu are nici o confirmare. Astfel de informa]ii trebuie `ntotdeauna verificate. Salvarea colonelului Ra]iu a venit dintr-o sum\ de atuuri pe care le-a avut acesta, inclusiv de natur\ personal\, banale `n contextul societ\]ii române[ti. ~n primul r`nd, avea un grad de rudenie cu noul procuror general numit dup\ revolu]ie, Robu, lucru care a contat, `n condi]iile de politizare [i dezordine institu]ional\ din primii ani postrevolu]ionari. ~n al doilea r`nd, colonelul Ra]iu se afla `ntr-o rela]ie privilegiat\ cu grupul de businessmani evrei care dominau afacerile – substan]iale! – din localitatea Scornice[ti, oameni de afaceri extrem de influen]i [i cu leg\turi puternice `n exterior. ~n sf`r[it, un argument surprinz\tor pentru orice analist: [eful Direc]iei I a Securit\]ii comuniste avea o sor\ `n Canada. Generalul Alexie avea nu numai rude `n Occident, dar [i rude fugite `n Occident. Una dintre ele vorbea constant la Europa liber\ `mpotriva regimului Ceau[escu. Este o informa]ie cutremur\toare: zeci de mii de oameni cu rude `n str\in\tate sufereau abuzurile partidului [i ale Securit\]ii pentru asta, `n timp ce lideri ai conducerii centrale a Securit\]ii aveau astfel de rude, unele de gradul `ntì! Nu conta sus, conta numai jos. Nedrept. Generalul Neculicioiu a prezentat `ns\ Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 [i un caz documentat, pentru c\ f\cuse obiectul unei investiga]ii conduse oficial `nainte de revolu]ie. Acest caz era al generalului Doicaru, leg\tura superioar\ [i protectorul lui Pacepa. Generalul Doicaru se afla `n leg\tur\ cu o agentur\ sovietic\ din România. ~ntrebat cu ocazia audierilor dac\ a surprins lideri ai Securit\]ii racola]i de servicii secrete, Neculicioiu l-a indicat pe Doicaru: „~n august (1989), ru[ii l-au retras pe... era un general-locotenent de la for]ele armate unite, Mihailov sau, m\ rog, nu a[ vrea s\ gre[esc numele, a f\cut o 59 Arh. SR, Stenograma nr. 111 din 12 iunie 1994 (continuare audiere general-locotenent Neculicioiu Victor), p. 11.


129

`nt`lnire extrem de profesionist\ `n Parcul Her\str\u cu Doicaru“60. Generalul Doicaru, mort suspect `ntr-un accident de v`n\toare dup\ revolu]ie, nu mai era `ns\ `n structurile active ale Securit\]ii. ~n schimb, a r\mas un mare semn de `ntrebare printre fo[tii ofi]eri de Securitate faptul c\ fiul generalului Aristotel Stamatoiu a primit `n 1990, la c`teva luni dup\ ce tat\l s\u era arestat, o burs\ de studii `n Statele Unite, unde a [i emigrat. Mai mult, imediat dup\ eliberarea din `nchisoare, Stamatoiu – fost adjunct al [efului Securit\]ii Statului [i [ef al DIE, unde ì lucra pe americani – a primit viz\ pentru SUA. Dac\ `n cazul lui Doicaru lucrurile sunt destul de clare, `n privin]a altor `nal]i ofi]eri activi ai Securit\]ii informa]iile r\m`n doar `n domeniul specula]iei. ~ns\, este interesant c\ ambele cazuri de ofi]eri activi vizeaz\ leg\turi cu servicii de informa]ii occidentale, nu cu cele sovietice. ~n timpul audierii sale la Comisia senatorial\, generalul Stamatoiu a avut la un moment dat o remarc\ [ocant\, care `ns\ nu a trezit interesul senatorilor, probabil din lips\ de profesionalism. Iat\ ce declara la 26 ianuarie 1994: „Sovieticii au fost foarte bine organiza]i la noi informativ. Am avut informa]ii din care rezulta clar structura organiz\rii informative a lor `n ]ar\ [i informa]iile `mi proveneau de la CIA dintr-o surs\ direct\. Au avut [i condi]ii pentru c\ ne-au avut la m`n\ destui ani [i [i-au organizat bine activitatea [i mai ales c\ noi eram cei indisciplina]i din Tratat, ei aveau tot interesul s\ ne aib\ sub control, au avut posibilit\]i [i eu cred c\ [i acum exercit\ ei un control riguros. {i s-au mai [i creat posibilit\]i; cu deschiderea frontierelor s-au creat posibilit\]i multiple“61. Greutatea acestei afirma]ii este dat\ de cele dou\ elemente ale informa]iei subliniate `n text. Ele spun acela[i lucru: c\ generalul din Securitatea regimului comunist al României Aristotel Stamatoiu, [eful informa]iilor externe, care se ocupa de spionarea Statelor Unite ale Americii, primea informa]ii despre structura organiz\rii informative a URSS `n România de la CIA, dintr-o surs\ direct\. 60 Ibidem, p. 12. 61 Arh. SR, Stenograma nr. 31, Audierea general-locotenentului Stamatoiu Aristotel,

26 ianuarie 1994, p. 17.

130


Este fabulos, [i pentru faptul c\ nivelul la care putea avea cineva acces din conducerea CIA la cunoa[terea organiz\rii structurii informative a URSS-ului din România, ca surs\ direct\, nu se afla dec`t la v`rful administra]iei americane. Afirma]ia [ocant\ a generalului Stamatoiu trebuie privit\ cu o anume circumspec]ie, dar numai cu o „anume“, pentru c\ nu poate fi respins\. C`ndva, peste ni[te ani, poate se va vorbi despre nivelul `nalt de colaborare `ntre Securitate [i serviciile secrete americane, p\strat [i dup\ revolu]ia din decembrie, mai ales `n perioada 2000–2004 [i `n special dup\ 11 septembrie 2001. ~n al doilea r`nd, este perfect posibil ca generalul Stamatoiu s\ fi ob]inut asemenea informa]ie, pentru c\ ob]inerea informa]iilor de pe spa]iul american era `n atribu]iile sale, dar o astfel de informa]ie se verifica. Ea era raportat\ direct [efului DSS, care o repartiza spre verificare direc]iilor de contrainforma]ii, `ndeosebi UM 110. Prin urmare, este imposibil ca generalul Stamatoiu s\ afle de la americani organizarea informativ\ a KGB-ului `n România, f\r\ ca aceast\ informa]ie s\ nu devin\ cert\ prin verificarea contrainforma]iilor. Este posibil s\ fie vorba de o confirmare, de o informa]ie sau un document care s\ verifice informa]iile pe care Securitatea le avea deja. At`t generalul Neculicioiu, c`t [i Stamatoiu au dat mai multe declara]ii interesante, printre r`nduri, senatorilor. De exemplu, generalul Stamatoiu a declarat `n fa]a Comisiei c\ Securitatea nu a avut nici informa]ii preliminare, nici ulterioare despre calendarul discu]iilor Gorbaciov–Bush de la Malta: „Dl Stamatoiu: (...) Efectiv `n Malta nu aveam posibilit\]i, nici `n zvon. Dl S\ndulescu: Dar cancelariile din Occident, acolo avea]i posibilit\]i s\ afla]i ceva? Dl Stamatoiu: Da, aveam [i mai cuno[team c`te ceva, dar problemele erau la modul general. Noi nu am ajuns s\ cunoa[tem ni[te treburi concrete, `nscrise `n ordinea de zi. A trebuit s\ desprindem concluzii despre ce s-a discutat acolo din m\surile preg\titoare care au fost f\cute `nainte, din ce s-a mai aflat dup\, dar s-ar


131

putea ca Direc]ia de informa]ii a armatei care era tot at`t de interesat\ s\ fi avut ceva posibilit\]i.“62 Este o declara]ie care ascunde realitatea, probabil pentru a menaja sensibilit\]ile americane postdecembriste. Chiar `n raportul Comisiei senatoriale se afl\ reprodus\ nota-raport nr. 00275 din 01.12.1989 a CIE, direc]ia condus\ de Stamatoiu, `n care i-a fost prezentat\ lui Ceau[escu ordinea de zi de la Malta63. Deja cunoa[tem c\ `n noaptea de 3 decembrie 2004 generalul Vlad i-a prezentat lui Ceau[escu cele dou\ note privind `n]elegerea survenit\ `ntre Gorbaciov [i Bush pentru `nl\turarea regimului dictatorial de la Bucure[ti [i pentru interven]ia `n Panama. Nu toate aceste informa]ii au trecut mai `ntì pe la Stamatoiu, iar `n cazul celor dou\ telegrame ele `n mod sigur au venit direct la Vlad. Dar minimalizarea sau negarea existen]ei informa]iilor detaliate din Malta nu poate fi dec`t suspect\. La `nceputul prim\verii anului 2003 `n presa român\ s-a declan[at un scandal generat de o investiga]ie a canalului de televiziune France 3. Pe durata emisiunii Pieces a conviction, difuzat\ `n seara de 6 martie, la ora 23.35, istoricul Catherine Durandin a f\cut afirma]ii tran[ante despre leg\turile unor personalit\]i politice ale României cu CIA. Ziarul Ziua a publicat fragmentul de stenogram\ a emisiunii care se referea la activit\]ile CIA `n Estul Europei: „Realizatoare: Care a fost cea mai reu[it\ manipulare a CIA? Catherine Durandin: Am avut [ansa extraordinar\ s\ studiez arhivele declasificate ale CIA, la Washington. Cea mai extraordinar\ descoperire pe care am f\cut-o a fost cea privind infiltrarea viitoarelor democra]ii... R: Care? Bulgaria, de exemplu? CD: România, `n special, dar [i Polonia. (Infiltrarea a fost) orientat\ [i foarte performant\. A existat de la `nceputul administra]iei 62 Ibidem, p. 26. 63 Senatul României, Raportul Comisiei Senatoriale privind ac]iunile desf\[urate

în revolu]ia din decembrie 1989, vol. 1, p. 9.

132


Reagan [i `nceputul Administra]iei Bush tat\l. O munc\ extraordinar\ a CIA, pentru recuperarea elitelor de opozi]ie, care `nc\ `[i mai produce roadele de infiltrare. Oameni care t\ceau, dar erau nemul]umi]i; gorbaciovi[ti români, care nu aveau dreptul la cuv`nt [i care au fost invita]i `n SUA, forma]i `n SUA, c`teva luni, relansa]i `n circuit [i care acum sunt mini[tri [i buni clien]i ai NATO. R: ~n]elegem ce se `nt`mpl\ azi. CD: Da, pur [i simplu.“64 Emisiunea a fost considerat\ la Bucure[ti un atac la adresa guvernului N\stase, pe fondul nemul]umirii Fran]ei pentru politica proamerican\ a României. Criza rela]iei franco-române a fost punctat\ [i cu o declara]ie dur\ a pre[edintelui Chirac, care dezv\luia sentimentele de protectorat pe care le-a `ncercat Fran]a de-a lungul secolelor, precum [i cu un r\spuns la fel de dur al pre[edintelui Iliescu. La mijloc este problema pe care am analizat-o frecvent pe parcursul volumelor de fa]\, a preten]iei Fran]ei de a coordona [i decide asupra politicii României, `n schimbul sprijinului constant de care s-a bucurat ]ara noastr\. Un alt atac pe aceast\ tem\ a fost dat `n februarie 2004, prin documentarul {ah mat, difuzat la 25 februarie pe Canalul Arte, av`nd-o ca autoare pe Suzanne Brandstatter. ~n acest film modest ca realizare artistic\ autoarea relanseaz\ tema implic\rii CIA `n revolu]ia din decembrie, folosind `ns\ o serie de m\rturii ale unor personalit\]i europene [i americane implicate `n evenimente. Cotidianul Jurnalul Na]ional deschide o campanie de pres\, iar cunoscutul jurnalist Marius Tuc\ organizeaz\ mai multe emisiuni TV pe aceast\ tem\65. Scandalul e[ueaz\ din cauza afirma]iilor exagerate [i lipsite de credibilitate c\ Ion Iliescu era agent CIA, dar torpilarea cazului nu `mpiedic\ observarea unor informa]ii importante care s-au difuzat prin intermediul filmului {ah mat. Astfel, Dominique Fonvielle, fost ofi]er de informa]ii francez, confirm\ concluziile istoricilor români c\ `n perioada 1986–1989 asupra regimului comunist din România 64 „Mini[trii CIA“, ziarul Ziua /13.03.2003, p. 1. 65 Vezi Jurnalul Na]ional din 23, 24 [i 27 februarie 2004; Antena 1, Marius Tuc\

Show din 2 [i 3 martie 2004.


133

se declan[ase o subversiune interna]ional\, apoi a explicat [i cum a fost pornit\: „Primul lucru este definirea, `n ]ara respectiv\, a for]elor de opozi]ie. Este indispensabil\ o puternic\ ac]iune de ob]inere de informa]ii, de spionaj, pentru a identifica persoanele care au suficient\ credibilitate [i impact pentru a ajunge s\ destabilizeze popula]ia contra regimului care trebuie `nl\turat (...) Trebuie dus\ o intens\ ac]iune de propagand\ din exterior, pentru a demonstra c\ acest regim este, pe de o parte, ur`t de toat\ lumea, c\ este izolat, c\ nu mai poate accede la titlul de na]iune liberal\ [i s\ se demonstreze c\ exist\ o legitimitate `n mi[c\rile de opozi]ie care vor ap\rea“66. Adev\rurile clare ale acestor afirma]ii au `nfuriat pe foarte mul]i eroi ai evenimentelor din decembrie. Congressmanul Christopher Smith vine [i el cu ni[te preciz\ri interesante: „~ncetarea primirii ajutorului interna]ional, `n special cel din SUA, a gr\bit c\derea regimului s\u. Ceau[escu nu mai putea continua s\ construiasc\ monumente `n cinstea sa [i s\-[i aduc\ poporul la faliment, f\r\ valut\ str\in\. Dintr-odat\, omul pe care l-am adus la putere – [i, c`nd spun noi, m\ refer la Guvernul american – a devenit un paria“67. Miklos Nemeth, fostul premier al Ungariei, relateaz\ `n aceea[i emisiune implicarea direct\ a spionajului maghiar `n evenimentele de la Timi[oara. ~n urma filmului transmis pe Canal Arte [i a dezbaterilor televizate din România a r\mas deschis [i nel\murit subiectul implic\rii spionajului Statelor Unite `n evenimentele din decembrie 1989 din România, dar iminenta intrare a ]\rii noastre `n NATO a [ters subiectul de pe ordinea de zi, din obi[nuita la[itate. De asemenea, nu a fost analizat\ nici situa]ia particular\ a locotenent-colonelului Diaconescu, cel care r\spundea de spionajul României `n America, numit `n func]ii mari imediat dup\ revolu]ie. S\ ne oprim o clip\ [i s\ facem recapitularea: [eful Direc]iei I b\nuit de colegii lui c\ era `n leg\tur\ cu serviciile secrete vest-germane; [eful informa]iilor externe din Securitate b\nuit c\ lucra 66 Marina Constantinoiu, Irina Cristea, „{ah mat la strategia marii manipul\ri“,

cotidianul Jurnalul Na]ional, Nr. 3281/27 februarie 2004, p. 6. 67 Ibidem.

134


`ntr-o rela]ie apropiat\ cu CIA, opozan]i [i disiden]i gorbaciovi[ti români erau sprijini]i [i proteja]i de CIA, apoi au ajuns mini[tri `n regimul democratic; Ion Iliescu a fost nu numai alegerea sovieticilor, ci [i a americanilor. Ce se ascunde aici? R\spunsul este foarte greu de dat acum, chiar dac\ România a devenit membru NATO sub un guvern socialist acuzat de francezi c\ este devotat Americii. Cercetarea pas cu pas, dominat\ de tenacitate [i de r\bdarea de a aduna cu penseta buc\]ele disparate ale tabloului revolu]iei române, ne poate duce `ns\ la o opinie `ntemeiat\ pe tipurile de probe folosite de [tiin]a istoriografic\. Vom porni investiga]ia de la o informa]ie aflat\ la `ndem`na oricui: recunoa[terea de c\tre Ion Mihai Pacepa a implic\rii sale [i a CIA `n revolu]ia din decembrie 1989. Afirma]iile lui, care de multe ori nu sunt credibile din cauza calit\]ii sale de dezertor, au fost `ns\ confirmate de documente ale Securit\]ii. ~n raportul Comisiei senatoriale este reprodus\ o not\ a Securit\]ii din noiembrie 1989 `n care se afirma: „Recent CIA a `nfiin]at o organiza]ie denumit\ «Trust Organization» care `[i propune: `ncurajarea [i sprijinirea mi[c\rii de disiden]\ `n ]\rile socialiste; organizarea [i dirijarea activit\]ilor informative `n r`ndul emigra]iei originare din aceste ]\ri; ini]ierea unor ac]iuni `ndreptate contra statelor socialiste prin intermediul elementelor ostile din r`ndul emigra]iei sau al disiden]ei. Organiza]ia nou-creat\ `[i are sediul central `n California [i filiale `n RFG [i Austria, activit\]ile fiind finan]ate de CIA [i (de) serviciile speciale ale ]\rilor membre NATO. Instruirea acestora este f\cut\ de un grup special constituit din foste cadre ale serviciilor de informa]ii din ]\rile socialiste, care au tr\dat, `ntre acestea num\r`ndu-se [i Pacepa. Printre ac]iunile considerate reu[ite ale lui «Trust Organization» este contribu]ia adus\ la destabilizarea politico-social\ din Polonia, Ungaria [i RDG. Potrivit datelor ce le de]inem, pentru viitor organiza]ia `[i propune s\-[i concentreze ac]iunile cu preponderen]\ `mpotriva României [i Cehoslovaciei“68. Rolul lui Pacepa, dincolo de informa]iile pe care le-a furnizat americanilor pe parcursul mai multor 68 Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în revolu]ia din decembrie 1989, vol. 1, p. 13 (este reprodus\ DSS/SIE, Nota 00444/814 din 14.11.1989).


135

ani de debrifare, a fost acela de a contacta [i racola ofi]eri de Securitate afla]i la post `n str\in\tate sau retra[i `n ]ar\ ca urmare a deciziei lui Ceau[escu de restructurare a CIE, dup\ tr\darea fostului s\u om de `ncredere [i agent sovietic. Principalul instrument al racol\rii a fost corup]ia cu bani, astfel c\ ofi]eri de Securitate români, al c\ror num\r este estimat `ntre 50 [i 100 de fo[tii lor colegi, au acceptat s\ lucreze at`t `n str\in\tate, c`t [i `n ]ar\ pentru americani. Ei ar putea fi ceea ce presa nume[te uneori „partea bun\ a Securit\]ii“ sau „cei buni“, afla]i de partea revolu]iei de la `nceput [i lucr`nd `n folosul ei. F\r\ `ndoial\ c\ ei nu au dec`t calitatea de tr\d\tori ai structurii, regimului [i statului `n care erau angaja]i [i pl\ti]i, ideea c\ ar fi ac]ionat pentru eliberarea poporului român [i democratizarea ]\rii fiind `n continuare hazardat\. Dar probabil c\ tot ei acoper\ cu un argument povestea eroilor securi[ti care au trecut de partea democra]iei, dup\ modelul Pacepa, precum [i ideea de tr\dare a lui Ceau[escu din partea Securit\]ii. Existen]a acestor ofi]eri tr\d\tori este confirmat\ [i de generalul Aristotel Stamatoiu: „~n anii 1988–1989 s-au intensificat ac]iunile asupra ofi]erilor no[tri din exterior cu recrut\ri concrete, au fost ac]iuni `n trei ]\ri concrete, servicii mari de informa]ii, nu neap\rat din ]ara de origine a serviciului de informa]ii respectiv, ac]ionau `n cadrul unui serviciu din alte ]\ri. A fost `n Japonia, `n Grecia, `n Germania, unii recruta]i, care nu au vrut s\ spun\, au lucrat mai departe, dar au fost depista]i `n ]ar\, al]ii au venit s\ spun\ [i ori au intrat `n joc, ori l-am retras din joc de la post ca s\ evit\m, c\ ne-am data seama c\ nu putem controla [i au ie[it din joc“69. Generalul Stamatoiu nu-i include, firesc, `n categoriile evocate pe ofi]erii spioni care n-au fost descoperi]i. Pentru a duce [i mai departe analiza asupra infiltr\rii CIA `n Securitatea român\ vom ilustra dou\ cazuri, prezentate autorului de colonelul Niculae Mavru, fostul [ef al Serviciului de Filaj care r\spundea de diploma]ii-spioni americani din România: 69 Arh. SR, Stenograma nr. 31, Audierea general-locotenentului Stamatoiu Aristotel, 26 ianuarie 1994, p. 7.

136


„Niculae Mavru: ~n perioada c`t am lucrat `n Bucure[ti, am reu[it destul de repede, `mpreun\ cu colegii mei, s\ descop\r, s\ prind [i s\ documentez mai multe re]ele ale unor diploma]i americani acredita]i la Ambasada SUA. Din aceste re]ele f\ceau parte ofi]eri de Securitate activi sau trecu]i `n alte domenii de munc\, urma[i-«c`rti]e» de-ale lui Pacepa. De asemenea, mai erau `n leg\tura spionilor americani sub acoperire diplomatic\ ofi]eri MApN, directori `n diverse ministere, `nal]i func]ionari din fostul CSP, unde se str`ngeau toate datele privind economia ]\rii“(...) Cazul HARRIS. „Deja `n toamna anului 1986 diplomatul-spion HARRIS era `n aten]ia Filajului. ~i descoperisem un num\r destul de impresionant de agen]i – inclusiv securi[ti –, `ns\ el `nc\ nu b\nuia nivelul de cunoa[tere la care ajunsesem noi. De aceea, `[i continua munca. HARRIS locuia pe strada Plantelor, `n Bucure[ti, `n apropiere de strada M`ntuleasa. Folosea permanent obiecte extrem de comune pentru a transmite mesaje agen]ilor pe care ì avea `n leg\tur\. A avea `n leg\tur\ nu `nsemna c\ ì cunoa[te sau c\ este cunoscut de ace[ti agen]i. El afla prin diverse mijloace c\ trebuie s\ treac\ printr-un anume loc, pe jos sau nu, cu un anume obiect de `mbr\c\minte sau un obiect portabil, ceea ce `nsemna un mesaj foarte concret pentru cel avizat. Astfel de leg\turi se descoper\ `n `ntreaga lume, `n ansamblul tuturor sistemelor de contraspionaj-spionaj [i doar unele gre[eli de comportament, bine observate de filori, pot s\ conduc\ spre `n]elegerea mesajului. ~ntr-o s`mb\t\ pe la pr`nz (septembrie 1986, n.a.), HARRIS a ie[it de acas\ `mbr\cat `n pantaloni scur]i, tricou, iar `n m`n\ avea o minge asem\n\toare celei de tenis, `ns\ ceva mai aparte, `n sensul c\ era `mp\r]it\ `n patru cu o linie ro[ie [i una albastr\. A traversat str. M`ntuleasa ca un om f\r\ griji, timp `n care se mai juca cu mingea, o «ar\ta», o `nv`rtea `n m`n\, o muta dintr-o m`n\ `n alta, continu`ndu-[i drumul pe strada Negustori. ~n acel moment am observat dou\ lucruri: 1. pe str. Pictor Romano se afla la distan]\ `n mi[care un coleg de ambasad\ al lui


137

HARRIS, nume de cod MISTER, care avea `n grij\ s\ observe dac\ HARRIS este urm\rit. 2. Cam `n acela[i timp, pe str. M`ntuleasa, dinspre fostul bd. Republicii, venea un tip, pe care l-am identificat imediat ca fiind român. At`t MISTER, c`t [i românul l-au observat pe colegul meu, care era prea avansat [i nu se mai putea retrage. Descoperind filajul, MISTER [i-a luat cìnele [i a urcat `n autoturismul s\u, `n timp ce românul a continuat pe str. M`ntuleasa, a privit insistent dup\ HARRIS, apoi spre colegul meu, a ezitat dac\ s\ continuie sau nu [i `n cele din urm\ s-a `ntors spre bulevard. Colegul meu l-a urm\rit pe HARRIS `n continuare, reu[ind s\ surprind\ re`nt`lnirea acestuia cu MISTER `ntr-o alt\ zon\ a cartierului. Pe român l-am urm\rit eu. A ajuns pe Calea Mo[ilor, pe l`ng\ Hotelul Modern, aproape de str. Cernica, exact c`nd HARRIS traversa. Pentru mine, comportamentul românului mi-a dat imediat de `n]eles c\ era agent-meseria[: [tiuse cum s\ fac\ contrafilajul lui HARRIS [i a depistat filajul nostru. Românul s-a `ntors pe Calea Mo[ilor, s-a oprit aproape de Hotel Modern [i a «studiat» mai multe vitrine. ~n acest timp, HARRIS a mers la ambasad\, de unde a plecat `mpreun\ cu un coleg, cu ma[ina acestuia, pe bd. Republicii, spre {oseaua Mihai Bravu, iar `n intersec]ia bulevardului cu Calea Mo[ilor a avut «vederea» cu românul. Fiind al treilea contact vizual, `n condi]iile date, unul `n ma[in\, cel\lalt pe jos, semnalul a fost: «Suntem urm\ri]i; pe alt\dat\». Românul a `n]eles mesajul [i a `nceput s\ m\ caute. Apari]ia altor cadre ale filajului nostru i-a dat posibilitatea s\-[i dea seama c\ suntem pe urmele lui, fiind prea mul]i, [i a abandonat `nt`lnirea, fiind acum preocupat s\ scape de filaj pentru a nu se afla cine este. Toate aceste am\nunte mi-au `nt\rit convingerea c\ românul urm\rit de mine f\cea sau f\cuse parte din cadrele de Securitate ale României, preg\tite pentru spionaj `n str\in\tate. {tia meseria. A continuat lini[tit pe bd. Republicii, juc`nd de data asta scena plimb\rii, p`n\ a ajuns `n Pia]a Rosetti. Aici a vrut s\ intre la `ntreprinderea de import-export din acel loc. {tiind c\ `n `ntreprindere se afl\ [i ofi]eri de-ai no[tri sub acoperire, au fost alarma]i c`]iva pentru a depista cine este românul urm\rit, `n

138


cazul c\ intr\ `n cl\dire. ~n u[\ s-a `nt`lnit cu un tip [i o tip\ care ie[eau, astfel c\ nu a putut evita s\ descoperim c\ ì cunoa[te [i, `n consecin]\, c\ [i el lucreaz\ acolo. S-a desp\r]it de cei doi, `ncerc`nd s\ ne deruteze, [i a plecat spre magazinele din apropiere, de pe str. Hristo Botev. Dup\ un timp, `n care s-a verificat de mai multe ori, a cump\rat salam, mu[tar [i pìne [i a revenit ceva mai relaxat la `ntreprinderea de import-export. Am raportat, iar ordinul pe care l-am primit a fost c`t se poate de prost: «Las\-l, c\ avem poze, filme, e al nostru. ~l g\sim la servici». Ei bine, individul n-a mai ie[it. L-am pierdut. Asta se `nt`mpla `n toamna lui 1986. ~n 1989 l-am v\zut pe românul meu la Timi[oara, fusese mutat ca urmare a cercet\rilor f\cute de contraspionajul condus de locotenent-colonelul Diaconescu. L-am v\zut, am t\cut, dar la primul scurt concediu am venit la Bucure[ti [i m-am dus la Diaconescu. Era deja prea t`rziu; revolu]ia l-a f\cut disident din r`ndurile Securit\]ii“ (...) „Un alt agent de-al lui HARRIS a fost depistat de noi `n octombrie 1986. HARRIS a repetat `n acea zi deplasarea cu autoturismul ambasadei pe str. Andrei Mure[ianu. Asta ne-a alarmat. Nu era normal. Deci, trebuia s\ fie ceva important pe acea strad\. ~n sta]ia de autobuz a liniilor 331, 131 sta]iona un român cu figur\ de basarabean. Acesta ne-a v\zut [i faptul c\ nu a plecat din sta]ie spre un alt punct de `nt`lnire a `nsemnat pentru HARRIS un S.O.S. Diplomatul-spion s-a retras acas\. Precizez c\ HARRIS n-a mai ie[it la `nt`lniri timp de dou\ s\pt\m`ni dup\ acest episod, din pruden]\, ceea ce ne-a convins c\ era o leg\tur\ foarte important\. Românul din sta]ie a mers [i el acas\, de fapt la unul din spitalele CC al PCR, unde aveau acces [i unele categorii de cadre militare. De aici s-a evaporat. Nu l-am g\sit. Mai t`rziu, am aflat c\ se ascunsese `ntr-o salvare. Dup\ 4 ani, `n 1990, am avut nevoie de o «rela]ie» la un minister. C`nd am ajuns `n biroul unuia dintre directorii ministeriali, s\ pic jos: era omul meu din sta]ie. Am vrut s\ m\ retrag, dar am `naintat [i am vorbit ca [i cum nu se `nt`mplase nimic. Era prin maiiunie, eram [omer, nici m\car nu aveam cu cine s\ m\ sf\tuiesc. Prin 1996, av`nd posibilitatea s\ vorbesc cu noul [ef al contraspi-


139

onajului, i-am explicat situa]ia [i el m-a `ntrebat: «Al cui om zici c\ a fost?» «Al americanilor», i-am r\spuns. «Las\-l acolo. Noi ce s\-i facem?» Din nefericire pentru el, spionul român – n-are importan]\ pentru cine spioneaz\ – n-a rezistat stresului. S-a terminat cu b\utur\ [i ]ig\ri prea multe [i a murit. Avea 40-45 de ani. Cea mai mare parte a «c`rti]elor» lui Pacepa, ofi]eri racola]i `n str\in\tate sau [antaja]i la Bucure[ti au f\cut asta pentru bani. Cheia multor tr\d\ri de acest fel a fost cunoa[terea de c\tre Pacepa a mediului corupt [i avid de bani `n care lucrase [i el [i `n care fusese un as al corup]iei.“70 De aici `ncolo, orice concluzie poate fi tras\ de fiecare cititor. Credem c\ a existat o penetrare sovietic\ mai important\ `n Armat\ [i una american\ semnificativ\ `n Securitate. ~n fa]a informa]iilor numeroase ajunse la nivelurile superioare ale Departamentului Securit\]ii Statului despre valul de recrut\ri americane este plauzibil ca anumi]i comandan]i, ca Ra]iu sau Stamatoiu, s\ fi adoptat o atitudine de abandonare a misiunilor stabilite Securit\]ii de regimul comunist [i s\ ac]ioneze con[tien]i `n favoarea serviciilor de informa]ii occidentale. Nu trebuie s\ excludem interesul personal, ajuns `ntr-un moment de v`rf la constatarea c\ [andramaua se d\r`m\. Iulian Vlad a r\mas fidel misiunii sale, suport`nd acuza]ia grav\ c\ ar fi r\mas fidel lui Ceau[escu. Vlad, probabil con[tient de ce se `nt`mpl\ cu unii dintre subordona]ii s\i, [i-a asumat un risc personal enorm. Faptul c\ sovieticii apelau la indivizi de tip Doicaru, sco[i din sistem, precum [i decizia de a declan[a diversiunea cu terori[tii pentru a distruge structura de informa]ii [i spionaj a României arat\ c\ nivelul lor de penetrare `n Securitate era redus. Uniunea Sovietic\ avea, a[adar, un dublu motiv s\ distrug\ Securitatea: anihilarea unei posibile structuri informative supravie]uitoare, conectat\ spre Occident, [i protejarea de dezv\luirile fostei Securit\]i a 70 Manuscris aflat în posesia autorului, colonel Niculae Mavru, Caiet 1, titlu provizoriu „Secven]e din via]a de filor“.

140


propriilor agen]i arunca]i pe scena politic\ a noului regim democratic. Pentru a o distruge i-a opus Armata.

Securitatea, `ntre lege [i abuz Vom porni urm\toarea noastr\ analiz\ de la dou\ documente importante, de lucru, ale Departamentului Securit\]ii Statului. Este vorba de Instruc]iunile Nr. D – 00190/1987 privind organizarea [i desf\[urarea activit\]ii informativ-operative a organelor de Securitate [i de Instruc]iunile Nr. D – 00180/1987 privind activitatea de creare [i folosire a re]elei informative a aparatului de Securitate. Ambele au fost aprobate `n [edin]a Consiliului de Conducere al Departamentului Securit\]ii Statului din 24 iunie 1987, sub conducerea lui Tudor Postelnicu. Prima lectur\ a acestor instruc]iuni, dominat\ de curiozitate [i ner\bdare, are toate [ansele s\ produc\ unui cercet\tor echilibrat, obi[nuit cu impactul documentului, o nedumerire. Ea provine din `nc\rc\tura de imagine pe care a primit-o `n ultimii 16 ani despre Securitate [i securi[ti, prezenta]i ca autori ai celui mai ad`nc r\u al regimului comunist. Subiectul este `nc\ la ordinea zilei, pentru dezbaterea public\ la v`rf, dar nu reprezint\ nimic sau aproape nimic pentru cet\]eanul de r`nd. Problema Securit\]ii risc\ s\ fie abandonat\ `n zona derizoriului. Cauza principal\ este chiar de natur\ filozofic\: tentativa de a comenta necunoscutul. Instruc]iunile de lucru ale Securit\]ii ne dau posibilitatea s\ `n]elegem care a fost diferen]a `ntre lege [i abuz. Prima observa]ie, nu lipsit\ de elementul surpriz\, este c\ Instruc]iunile erau aproape complet depolitizate. Ele se deschid `ntr-adev\r cu un preambul despre „gloriosul program al PCR de f\urire a societ\]ii socialiste multilateral dezvoltate“ [i alte bla-bla-uri `n care nu credea nimeni, cu excep]ia lui Ceau[escu, dar, c`nd treci la citirea cu aten]ie a textului, consta]i c\ este vorba de documentul de func]ionare a unei structuri de stat. Sigur, era vorba de statul comunist. Dou\ principii fundamentale erau puse la baza activit\]ii informativ-operative a


141

Securit\]ii: prevenirea [i subordonarea total\ la ordinele partidului. Ele aveau `n primul r`nd un caracter istoric, fiind reflexul unui trecut agitat ce poate fi `ncadrat `ntre 1948 [i 1968, atunci c`nd [eful Securit\]ii, al Ministerului de Interne, era membru `n Biroul Politic [i folosea informa]ia pentru luptele politice din interiorul conducerii superioare de partid. Nicolae Ceau[escu a luat ni[te decizii de fond, structurale, prin care Securitatea `[i pierdea relativa independen]\ [i influen]\ asupra configura]iei conducerii partidului [i se subordona total ordinelor partidului, primind ca principal\ misiune prevenirea. La Capitolul I al Instruc]iunilor, sub titlul Dispozi]ii Generale, primele trei subpuncte ale art. 2 con]ineau urm\toarele prevederi: Art. 2 Activitatea informativ-operativ\ de securitate se desf\[oar\ `n baza urm\toarelor principii: a) asigurarea `nf\ptuirii neab\tute a politicii partidului [i statului `n domeniul ap\r\rii securit\]ii statului; b) realizarea `ntocmai a conceptului de munc\ preventiv\ fundamentat de Comandantul Suprem al For]elor Armate ale Republicii Socialiste România; c) respectarea [i aplicarea ferm\ a normelor privind conducerea de c\tre partid a activit\]ii organelor de securitate. Altfel spus, activitatea Securit\]ii, cam tot ce am cunoscut noi, oamenii de r`nd, `n contact cu Securitatea, se desf\[ura pe baza ordinelor primite de la partid, fie c\ era vorba de secretarul general al PCR, fie c\ veneau de la secretarul organiza]iei de baz\. Din p\cate, noi nu am perceput lucrurile astfel, iar campania ampl\ [i violent\ de acuzare exclusiv\ a Securit\]ii de dup\ revolu]ie a salvat partidul, mai corect spus i-a salvat pe activi[tii de partid, pe nomenclaturi[tii care se aflau la originea ordinelor represive, a presiunilor de tot soiul, a nefericirii a sute de mii de oameni. Cum legea lustra]iei nu a ap\rut, punctul 8 al Proclama]iei de la Timi[oara a fost compromis, iar „procesul comunismului“ a fost ratat, ne r\m`ne la `ndem`n\ doar Securitatea pentru a o blama. Salvarea

142


partidului, adic\ a structurilor de activi[ti, de oameni ai sistemului, de agen]i ai dictaturii, a fost – constat\m ast\zi – chiar principala misiune a violen]elor armate declan[ate `n timpul revolu]iei `n seara de 22 decembrie 1989. A fost [i misiunea politic\ principal\ transmis\ de Mihail Gorbaciov lui Silviu Brucan la Moscova. A[a se face c\ ast\zi un informator al Securit\]ii pare mai r\u dec`t un activist de partid. O alt\ surpriz\ a Instruc]iunilor este dezv\luirea mediului, a domeniului `n care `[i desf\[ura activitatea informativ-operativ\ Securitatea. Ea se numea situa]ie operativ\. Art. 4 Situa]ia operativ\ de securitate este ansamblul st\rilor de fapt [i al `mprejur\rilor prin a c\ror cunoa[tere, apreciere [i evaluare se stabilesc sarcinile [i m\surile concrete de prevenire `n raport cu obiectivele [i `ncerc\rile serviciilor de spionaj str\ine [i ale agenturilor acestora, ale organiza]iilor, cercurilor [i persoanelor din exterior [i ale oric\ror alte elemente ostile de a ac]iona `mpotriva suveranit\]ii, independen]ei, integrit\]ii [i securit\]ii statului român. Textul acesta dezvolt\ o necesar\ explica]ie. S\ observ\m c\ „sarcinile [i m\surile concrete de prevenire“ ale Securit\]ii nu prea aveau nimic de a face cu ceea ce numim ast\zi poli]ia politic\. ~n primul r`nd, inamicul este prezentat direct [i f\r\ subtilit\]i ca fiind serviciile de spionaj str\ine, ceea ce se g\se[te `n misiunea legal\ a tuturor serviciilor de contraspionaj din lume. ~n al doilea r`nd, c`nd se men]ioneaz\ agenturile acestora, este vorba pe fond de cet\]eni români care intrau `n contact, erau racola]i sau ac]ionau sub conducerea serviciilor de informa]ii str\ine. Altfel spus, prin lege, Securitatea se ocupa de spioni [i de tr\d\torii de ]ar\. Ea nu avea ca subiect infrac]iunea sau orice alt\ abatere de la lege din partea cet\]eanului. Nu `n]elegem, a[adar, ce c\uta Securitatea `n contact cu cet\]eanul pentru tot felul de alte motive dec`t spionajul! Aceasta este o prim\ problem\.


143

~n privin]a misiunii `ncredin]ate legal, aici este unul din lucrurile sensibile, unde poate fi analizat\ distan]a de la lege la abuz, de la misiunile fire[ti ale unui serviciu secret al unui stat la poli]ia politic\. De observat c\ finalul articolului se refer\ exclusiv la atributele statului, nu la partid. Invoc`nd c`teva cazuri celebre, vom constata c\ presiunile exercitate asupra Doinei Cornea, a lui Dan Petrescu sau Mircea Dinescu nu puteau fi aplicate legal dec`t `n m\sura `n care Securitatea putea demonstra c\ ace[tia au intrat `n leg\tur\ cu servicii de spionaj str\ine, c\ fac parte din agenturile acestora sau c\ se afl\ sub influen]a profesionist\ a unor „organiza]ii, cercuri [i persoane ostile din exterior“ care atenteaz\ la suveranitatea, independen]a, integritatea [i securitatea statului român. Adev\rul poate fi cunoscut doar printr-o confruntare `ntre dosarele acestor persoane [i persoanele respective. Deocamdat\ acesta r\m`ne un secret al fiec\rui individ. Dar putem constata, cel pu]in pe baza fondului publicistic cunoscut, c\ nu au fost prezentate probe care s\ ateste c\ Doina Cornea, Mircea Dinescu sau Dan Petrescu f\ceau parte din agentura unui serviciu secret str\in. ~n momentul `n care au existat probe concludente, `n clipa `n care Securitatea a documentat profesionist activitatea de spionaj `n favoarea unei puteri str\ine, ca `n cazurile Mircea R\ceanu [i Tökes Lászlo, lui Nicolae Ceau[escu i s-a `naintat c`te un raport detaliat asupra cazului, cer`ndu-i-se darea acestora pe m`na Procuraturii. Nu Securitatea era autorizat\ s\ fac\ arest\ri [i trimiteri `n pu[c\rie. ~n cazul R\ceanu, Nicolae Ceau[escu a hot\r`t s\ dea curs raportului Securit\]ii, pentru c\ voia s\ fac\ un joc de for]\ cu americanii, iar `n cazul Tökes tot Nicolae Ceau[escu a hot\r`t s\ nu dea curs cererii, pentru c\ inten]iona o politic\ prudent\ fa]\ de Ungaria. Ce trebuie subliniat aici: c\, `n ciuda prevederilor legii, `n pofida existen]ei probelor pentru activitatea de spionaj, Nicolae Ceau[escu, v`rful partidului, conduc\torul politic, hot\ra dac\ legea se aplic\ sau nu. O f\cea din considerente politice. Eroarea `n cazul Tökes `l va costa. Pe de alt\ parte, un caz precum cel al lui Andrei Ple[u, `n]eleg`nd prin „caz“ m\surile luate `mpotriva lui, avea drept acoperire legisla]ia curent\ a statului. ~n fa]a oric\rei analize sau

144


chiar proces, Securitatea poate aduce argumentul c\ Andrei Ple[u a fost mutat `n provincie `n conformitate cu prevederile Codului Muncii, de c\tre [efii s\i profesionali. ~n realitate, mutarea lui, ca [i multe alte ac]iuni `mpotriva opozan]ilor [i disiden]ilor stimula]i de ambasadele occidentale sau de cea sovietic\, a fost propus\ de Securitate, de Tudor Postelnicu personal, [i decis\ de Nicolae Ceau[escu. Andrei Ple[u este `ndrept\]it s\ se considere ostracizat de Securitate pentru mutarea `n provincie. Ceea ce nu ia `n calcul Andrei Ple[u este c\, dac\ la conducerea Securit\]ii era un [ef mai pu]in intelectual sau regimul politic din România lui Ceau[escu era precum cel din Serbia, pe care l-am prezentat mai sus, cunoscutul scriitor [i critic de art\ era cur\]at, mai mult sau mai pu]in accidental. Tot `n baza articolului 4 din Instruc]iuni, putem presupune c\ situa]ia operativ\ `n care s-au aflat Doina Cornea, Mircea Dinescu sau Dan Petrescu era acoperit\ ca misiune de formula „organiza]ii, cercuri, persoane din exterior [i alte elemente ostile“ cu care s-ar fi aflat ace[tia `n contact. {tim c\ acesta era un fapt, dar problema este `n ce m\sur\ cei trei opozan]i [tiau c\ au de a face cu organiza]ii al c\ror scop secret era un atentat la suveranitatea, independen]a sau integritatea statului român. Protestul lor era politic, viza regimul dictatorial al lui Ceau[escu [i ocazional sistemul comunist. O organiza]ie din exterior putea fi iredentist\ [i s\ urm\reasc\ dezmembrarea teritorial\ a ]\rii, este `ns\ greu de crezut c\ `n proiectul politic al Doinei Cornea, de exemplu, se afla [i ocuparea Transilvaniei de Ungaria. Ar fi interesant de aflat de la Doina Cornea dac\ se verific\ zvonul c\, `n momentul `n care a manifestat rezerve fa]\ de unele atitudini iredentiste ale leg\turilor sale, a fost agresat\ fizic de acestea. La fel [i `n cazul lui Mircea Dinescu, cel care se `nt`lnea cu tot felul de agen]i sovietici sub acoperirea de ziari[ti. Putem presupune orice, [i c\ Dinescu nu avea habar de identitatea real\ a agentului [i c\, prin natura inteligent\ a personalit\]ii sale, a intuit cu ce se ocup\ `n realitate „jurnalistul“. Acesta este [i motivul pentru care Mircea Dinescu discuta transparent cu ofi]erul de Securitate de la Uniunea Scriitorilor asupra acestor `nt`lniri, ap\r`nd recent `ntr-o informa]ie public\ drept


145

surs\ a Securit\]ii. Nu era vorba de o turn\torie. Cazurile acestea pot fi explicate ast\zi. Foarte multe din gesturile sau ac]iunile disiden]ilor [i opozan]ilor erau acoperite de drepturi prev\zute `n Constitu]ie sau nu erau interzise de lege. Pe ce baz\ legal\ a ac]ionat Securitatea, de exemplu, pentru destr\marea unor grupuri sau a rela]iei cu cet\]eni str\ini? Ar trebui s\ primim r\spuns la `ntrebarea: pe ce baz\ legal\ a ordonat Tudor Postelnicu trimiterea lui Andrei Ple[u la Tescani sau supravegherea lui Dinescu `n Bucure[ti cu lucr\tori ai Securit\]ii? Dac\ `n dosarele acestor personalit\]i nu exist\ probe care s\ se `ncadreze `n prevederile Instruc]iunilor, `n defini]ia situa]iei operative, avem de a face cu poli]ie politic\. La Capitolul III, Sec]iunea II din Instruc]iuni erau enumerate m\surile de prevenire astfel: Art. 27 ~n aplicarea ferm\ a conceptului de munc\ preventiv\, pe baza prevederilor legilor [i asigur`nd conspirativitatea deplin\ a mijloacelor [i metodelor secrete de munc\, pentru `mpiedicarea elementelor urm\rite s\ s\v`r[easc\ infrac]iuni sau alte acte antisociale ori s\ prejudicieze interesele statului `n orice mod, se `ntreprind, dup\ caz, urm\toarele m\suri preventive de securitate: a) influen]area pozitiv\; b) aten]ionarea; c) avertizarea; d) punerea `n dezbatere public\; e) destr\marea anturajelor ale c\ror preocup\ri pot degenera `n infrac]iuni ori alte fapte care prezint\ pericol pentru securitatea statului; f) neacordarea ori retragerea avizului de securitate; g) aplicarea de amenzi contraven]ionale; `ntreruperea [ederii `n ]ar\ sau declararea ca persoan\ indezirabil\ a str\inilor; h) `nceperea urm\ririi penale sau alte m\suri legale.“71 71 Ministerul de Interne, Departamentul Securit\]ii Statului, Instruc]iuni Nr. D – 00190/1987 privind organizarea [i desf\[urarea activit\]ii informativ-operative a organelor de securitate, p. 14.

146


~n mod normal [i logic, aceste m\suri de prevenire, care trebuiau s\ se aplice `nainte ca persoana urm\rit\ s\ fie supus\ unor ac]iuni directe de pedepsire (darea afar\ de la locul de munc\, anchetarea, `nchiderea), au aparent un caracter etapizat, `n escaladare a gravit\]ii m\surii. De exemplu, cum se arat\ la art. 28, persoanele „care trebuie ap\rate de receptarea unor idei [i concep]ii negative de natur\ a le antrena la acte antisociale ce pot aduce prejudicii intereselor statului“ – `nc\ o dat\ e vorba de stat, nu de partid – erau influen]ate pozitiv prin re]eaua informativ\ a Securit\]ii, prin colegi de la locul de munc\ sau prin membri ai familiei. To]i ace[tia trebuiau s\ aib\ un contact prealabil cu Securitatea. Urma aten]ionarea, care se f\cea prin intermediul „unor factori de conducere din organiza]iile socialiste“ [i avertizarea, caz `n care persoanei i se lua un angajament prin care acesta „declara c\ a `n]eles juste]ea m\surii de prevenire [i c\ se angajeaz\ s\ respecte legile“. Punerea `n dezbatere public\ era organizat\ de structurile partidului, faz\ `n care partidul, `n calitate de conduc\tor real al Securit\]ii, ie[ea pentru prima oar\ la vedere ca autor al represiunii comuniste, al poli]iei politice. Ea avea acoperirea a[a-numitei puneri `n dezbaterea colectivului, conducerea partidului arunc`ndu-l pe `mpricinat `n bra]ele partidului. Au existat situa]ii `n care colectivul, de[i atrofiat politic, dezamorsa tensiunea unor astfel de presiuni fie prin sublinierea valorii profesionale, fie prin aruncarea `n derizoriu a cazului de atitudine „negativ\“, ca `n situa]ia criticului literar Dan C. Mih\ilescu. Nu [tim `n ce m\sur\ opozan]ii Doinea Cornea, Mircea Dinescu sau Dan Petrescu au fost aten]iona]i, avertiza]i sau discuta]i `n colectiv – ar fi bine s\ ne spun\ –, cert este c\ `n mod normal [i firesc, a[a cum prevedeau Instruc]iunile Securit\]ii, aceste m\suri trebuiau aplicate `nainte ca ei s\ cunoasc\ domiciliul for]at sau alte forme de interdic]ie. Undeva, la un nivel anume, factorul politic lua o decizie pe care o ordona Securit\]ii, astfel c\ Silviu Brucan, Dan Petrescu sau Mircea Dinescu primeau viz\ pentru a c\l\tori `n str\in\tate, iar al]ii nu. Unul din secretele Securit\]ii antedecembriste a fost ac]iunea deliberat\ de a minimaliza importan]a protestelor politice ale disiden]ilor


147

[i opozan]ilor, fapt care a continuat de altfel [i dup\ revolu]ie. Motiva]ia de fond a acestei atitudini a Securit\]ii era propria protec]ie `n fa]a schimb\rilor profunde ce se intuiau `n mi[c\rile de liberalizare declan[ate de Gorbaciov. Din 1987 Securitatea a fost extrem de prudent\ cu m\surile `ndreptate `mpotriva disiden]ilor [i opozan]ilor, p\str`ndu-se pe c`t posibil `n limitele legii [i `ncerc`nd s\ influen]eze factorul politic conduc\tor de lipsa de nocivitate real\ a activit\]ii acestora. Cazul care ar putea l\muri aceast\ atitudine este Petre Mihai B\canu. Cunoscutul ziarist a constituit un grup anticeau[ist foarte activ [i serios, pornit din sentimente [i atitudini explicit politice. Grupul a fost depistat `nc\ de la `nceputul activit\]ii, deoarece (cel pu]in) unul dintre lideri era informator al Securit\]ii. Grupul B\canu a fost supravegheat `ndeaproape timp de multe luni de zile f\r\ s\ se ia nici o m\sur\ `mpotriva membrilor s\i. Apoi, c`nd agentura sovietic\ a contactat acest grup [i a `ncercat s\-l preia – cam f\r\ succes, liderii grupului fiind rusofobi –, Securitatea a continuat s\-i supravegheze activitatea f\r\ a trece la vreo m\sur\ de pedepsire. De fapt, din acel moment, Securitatea era mai interesat\ de agentura sovietic\, de documentarea re]elei sovietice, dec`t de membrii grupului B\canu. Abia `n momentul `n care grupul a lansat primul manifest, ziarul acela clandestin, [i informa]ia a devenit public\, ajung`nd astfel [i la Ceau[escu, factorul politic a ordonat Securit\]ii s\ ac]ioneze. Securitatea a raportat imediat c\ are totul `n m`n\. At`t implicarea sovietic\, c`t [i dorin]a Securit\]ii de a nu fi pus\ `n situa]ia de represiune au permis acesteia s\ accepte solu]ia unei sentin]e pentru fapte de drept comun. Nu Securitatea a fost principalul actor al cazului B\canu. Factorul politic, `n acest caz Nicolae Ceau[escu personal, este cel care a reac]ionat la sesizarea Comitetului Municipal de Partid, Securitatea a pus la dispozi]ie informa]iile pe care le de]inea, iar Procuratura a `nceput ancheta. Justi]ia i-a condamnat. Securitatea nu poate fi judecat\ [i acuzat\ izolat, cum se face `n continuare neprofesionist [i puternic politizat, ci numai `n cadrul sistemului, c`nt\rind cu echilibru greutatea fiec\rui segment al acestui sistem. Este bine de subliniat aici `nc\ o dat\: `n cazul B\canu, de[i era

148


vorba de o ac]iune extrem de serioas\, Securitatea a propus nearestarea membrilor grupului, moment `n care Ceau[escu a decis arestarea [i `ncadrarea la infrac]iune de drept comun, pentru a exista o form\ de pedeaps\. Implicarea sovietic\ `n caz, duc`nd direct la ambasada URSS, l-a f\cut pe Ceau[escu mai prudent. O zon\ foarte sensibil\ a Instruc]iunilor Nr. D – 00190/1989, privind organizarea [i desf\[urarea activit\]ii informativ-operative a organelor de securitate era cea a „metodelor specifice“ invocate nu de pu]ine ori `n declara]iile unor ofi]eri de securitate dup\ 1989. La art. 7, `ntre principalele metode specifice folosite `n activitatea informativ-operativ\ de securitate se aflau [i „d) P\trunderea secret\ – intrarea legendat\ sau ascuns\ a unuia sau mai multor cadre de securitate `n anumite `nc\peri cu scopul rezolv\rii unor sarcini operative de securitate [i e) Perchezi]ia secret\ – controlul legendat sau ascuns al unor `nc\peri, mijloacele de transport, bagaje sau obiecte apar]in`nd persoanelor ce intereseaz\ securitatea statului, `n scopul clarific\rii unor informa]ii sau al document\rii unor aspecte de interes operativ“. Distan]a de la lege la abuz, de la serviciu secret la poli]ie politic\ poate fi corect identificat\ `n m\sura `n care un caz de p\trundere secret\ sau de perchezi]ie secret\, g\sit `n dosarele Securit\]ii, avea sau nu aprobarea Procuraturii. Este locul unde putem analiza un „caz“ de poli]ie politic\, aleg`nd drept exemplu suspiciunea c\ o persoan\ tr\deaz\ ]ara. Drumul legal. ~n mod normal, drumul oficial al ac]iunii pornea de la o sesizare, de la o informare venit\ pe linia a cel pu]in doi informatori independen]i sau prin denun]uri. Securitatea trecea la documentarea cazului. Pentru p\trunderea secret\ sau perchezi]ia secret\, organul de Securitate trebuia s\ cear\ obligatoriu Procuraturii o autoriza]ie printr-o sesizare motivat\. Ea f\cea de cele mai multe ori aceast\ cerere prin sec]ia de Mili]ie la care era arondat cel urm\rit. Dac\ putea, Securitatea stabilea unde se afl\ valuta, cam despre ce sum\ e vorba, ce obiceiuri casnice are cel urm\rit. ~n motiva]ia cererii erau trecute argumentele pentru care se solicit\ autoriza]ia. Procuratura elibera autoriza]ia [i d\dea un num\r de lucru penal, deschiz`nd astfel o procedur\ care putea duce la arestare.


149

Legal, Securitatea avea obliga]ia s\ prezinte Procuraturii rezultatele p\trunderii sau perchezi]iei secrete, confirm`nd sau neconfirm`nd suspiciunea de infrac]iune. Dac\ se confirma, se putea trece la urm\rirea penal\. Dac\ nu, la ne`nceperea urm\ririi penale. Omul r\m`nea, f\r\ s\ [tie, cu domiciliul violat, dar opera]iunea era „legal\“ `n cadrul legisla]iei comuniste. Abuzul. Securitatea voia s\ instaleze tehnic\ (dispozitive de ascultare) `n casa, ma[ina, obiecte ale celui urm\rit, inventa o suspiciune de infrac]iune de drept comun de competen]a Mili]iei [i cerea Procuraturii autoriza]ia `n acest sens. ~n alte situa]ii, Securitatea provoca infrac]iunea prin plasarea de valut\ `n casa respectiv\, `n urma p\trunderii sau perchezi]iei secrete, prezent`nd apoi fapta ca apar]in`nd celui urm\rit, de altfel, pentru alte motive. De exemplu, avea contacte suspecte cu str\ini, era vizat pentru o racolare prin [antaj etc. Dac\ ac]iunea nu ducea la succes, Securitatea nu mai prezenta Procuraturii rezultatele perchezi]iei, astfel c\ legal ea nici nu existase. De multe ori, doar `n urma succesului p\trunderii secrete se `ntocmeau acte antedatate, `n `n]elegere cu Mili]ia [i Procuratura. Abuzul se sprijinea fundamental pe complicitatea Justi]iei, care nu lua `n seam\ `nc\lcarea drepturilor cet\]eanului, care nu prea admitea vicii de procedur\ [i nici nu verifica legalitatea actelor prezentate de Procuratur\. Ce apare ca interesant `n campaniile de pres\ asupra Securit\]ii, ca poli]ie politic\, este faptul c\ din conceptul actual de poli]ie politic\ lipsesc cu consecven]\ Mili]ia, Procuratura [i Justi]ia, ap\r`nd public `n fa]\ numai Securitatea. Nu apare nici partidul, care s-a aflat de foarte multe ori la originea sesiz\rii. Un individ cu valut\, care `[i cump\r\ ]ig\ri, gum\ de mestecat sau un radiocasetofon de la un shop, care poart\ ni[te haine str\ine, se d\ cu un parfum mai bun sau fumeaz\ numai Kent, ie[ea din r`nd, din normele eticii [i mai ales ale echit\]ii comuniste, ie[ea din comunism. Ceea ce copiilor no[tri li se pare ast\zi o abera]ie, pentru noi era un mod de via]\. Conducerea Securit\]ii de c\tre partid a fost fatal\ serviciului secret al ]\rii. La Timi[oara, mult `nainte de 16 decembrie, dar [i `n 16 decembrie 1989, Securitatea a prezentat primului-secretar B\lan toate informa]iile care

150


atestau activitatea unor for]e str\ine pe teritoriul României. B\lan a hot\r`t s\ nu ac]ioneze. Aceasta a fost decizia politic\ local\. El a `nc\lcat atunci – probabil f\r\ s\-[i dea seama – primul articol al Legii privind organizarea ap\r\rii na]ionale a Republicii Socialiste România: „Este interzis\ acceptarea sau recunoa[terea vreunei ac]iuni a unui stat str\in sau a oric\rei situa]ii – indiferent de natura sa, inclusiv capitularea general\, ocuparea teritoriului na]ional – care `n timp de pace sau de r\zboi ar aduce atingere suveranit\]ii, independen]ei na]ionale [i integrit\]ii teritoriale a Republicii Socialiste România sau care ar sl\bi `n orice fel capacitatea sa de ap\rare“72. Dar forma cea mai concret\ de abuz se manifesta `n contactul direct `ntre ofi]er [i cet\]ean. Acolo func]ionau toate apuc\turile vechi ale organismului `nfiin]at de sovietici, acolo intrau `n ac]iune brutalitatea, dispre]ul fa]\ de cet\]ean, `n[el\toria [i umilirea acestuia, teroarea. Nici una din aceste forme de contact ale Securit\]ii cu cet\]eanul nu era prev\zut\ de lege. Numeroasele forme de abuz constituie de fapt nu numai baza juridic\ pentru acuza]ia de poli]ie politic\, ci [i expresia lipsei de profesionalism, de mijloace [i a complicit\]ii infrac]ionale `ntre partid [i Securitate. ~n Instruc]iunile Nr. D – 00190/1987, la articolul 39, paragraful 5, se prevedea: „Este interzis\ [i constituie o abatere deosebit de grav\, incompatibil\ cu calitatea de lucr\tor de securitate, folosirea formelor, mijloacelor [i metodelor muncii de securitate `n alte scopuri dec`t cele care intereseaz\ securitatea statului“73. Na]iunea român\ are dreptul de a cunoa[te, dac\ nu acum, poate mai t`rziu, `n ce au constat problemele care vizau securitatea statului din dosarele lui Andrei Ple[u, Doina Cornea, Dan Petrescu.

Infiltrarea sovietic\ `n armat\ Zona de preocupare a Departamentului Securit\]ii Statului unde a ratat cel mai mult [i mai grav misiunea sa „`ncredin]at\ 72 Buletinul Oficial, Nr. 160, partea I/1972, p. 2. 73 MI.DSS, Instruc]iuni Nr. D – 00190/1987 privind organizarea [i desf\[urarea

activit\]ii informativ-operative a organelor de securitate, p. 17.


151

de popor“, dup\ cum se revendic\ [i ast\zi, a fost infiltrarea sovietic\ la nivelurile superioare ale Armatei române. Calitatea extrem de slab\ a personalului Direc]iei a IV-a, de Contrainforma]ii, selec]ia neinspirat\ a cadrelor, f\cut\ timp de decenii numai din ofi]eri de la Armat\, [i lipsa lor de preg\tire au permis nu numai o ampl\ activitate a serviciilor militare sovietice pe teritoriul nostru, dar au condus [i la distrugerea Securit\]ii din decembrie 1989. La r`ndul s\u, Nicolae Ceau[escu a privit cu mult\ `ng\duin]\ semnalele pe care le primea despre numeroasele cazuri de racol\ri care se petreceau `n Armat\. Pentru a l\muri c`t de c`t aceast\ problem\, am apelat la personalitatea care a cunoscut destul de bine [i domeniul militar, [i pe cel al serviciilor secrete – generalul Constantin Olteanu, fost [ef al sec]iei pentru Controlul Muncii `n MApN, MI, Justi]ie [i Procuratur\, fost ministru al Ap\r\rii Na]ionale, apoi membru al CPEX [i secretar al CC: „AMS: Domnule general, `mi vin din ce `n ce mai multe semnale c\ sovieticii reu[iser\ s\ penetreze destul de sus `n Armat\. A]i fost ministru al Ap\r\rii, a]i avut acces la dosarele astea... Constantin Olteanu: C`nd abord\m acest subiect delicat, trebuie s\ avem `n vedere c\ nu numai serviciile secrete sovietice ]inteau acest obiectiv, ci [i alte servicii str\ine. Atitudinea sovieticilor, avantajele lor `n realizarea acestui scop pot s\ fie mai bine `n]elese dac\ avem `n vedere fenomenele specifice Armatei române, precum: diviziile formate din prizonierii români pe teritoriul URSS; existen]a consilierilor sovietici `n armata noastr\; formarea [i preg\tirea unor cadre `n [colile [i academiile militare sovietice; traducerea [i introducerea regulamentelor militare sovietice `n Armata român\. Apartenen]a Armatei române la Tratatul de la Var[ovia, `ncep`nd cu 1955, a creat posibilit\]i [i facilit\]i noi pentru sovietici de a ajunge `n situa]ia s\ cunoasc\ problemele militare care ì interesau. Spre deosebire de occidentali, care ac]ionau `mpotriva sistemului socialist, sovieticii aveau alte interese. P`n\ la un moment dat, organele de spionaj sovietice au urm\rit s\ cunoasc\ pozi]ia României `n unele probleme ale Alian]ei [i s-o

152


influen]eze `n interesul lor. De la un timp, sovieticii au ac]ionat pentru folosirea unor generali [i ofi]eri români recruta]i de ei, nu pentru `nl\turarea regimului politic din România, ci numai a conducerii ]\rii, `n frunte cu Nicolae Ceau[escu, cu alta, care s\ se alinieze f\r\ condi]ii Moscovei. AMS: E clar! S\ consider\m c\ imaginea pe care a]i prezentat-o este cea a condi]iilor generale. CO: ~n leg\tur\ cu dosarele la care v-a]i referit, v\ rog s\ re]ine]i c\ aceste dosare se aflau la organele de contrainforma]ii militare care, dup\ cum bine [ti]i, erau structuri ale Departamentului Securit\]ii Statului. Dar eram informat `n leg\tur\ cu unele cazuri. C`nd au `nceput s\ fie `ndep\rta]i cei cu studii `n URSS, ei s-au orientat spre URSS pentru protec]ie. Acesta a fost un criteriu pentru noi, care trezea o b\nuial\. Nu toate informa]iile se confirmau, dar existau suspiciuni `ntemeiate c\ fenomenul se petrecea. Se [tia c\ fo[tii generali Ioan {erb [i Nicolae Militaru, ambii cu studii militare `n URSS, fuseser\ racola]i de serviciile secrete sovietice. Activitatea lui {erb a fost documentat\ de organele de contrainforma]ii militare. {erb a fost judecat [i condamnat pentru spionaj `n favoarea unei puteri str\ine. ~n ceea ce-l prive[te pe generalul Militaru, despre care s-a fabulat mult, vreau s\ v\ relatez c`teva aspecte cunoscute de mine. Din perioada c`nd eram la Sec]ia pentru probleme militare [i justi]ie a CC al PCR am cunoscut, de la organele de contrainforma]ii militare, c\ generalul Militaru, atunci comandantul Armatei a 3-a de la Cluj (din 1980, Armata a 4-a) era suspectat de rela]ii cu sovieticii [i lucrat, dosarul lui av`nd mai multe denumiri conspirative, ultimul fiind CORBUL, pentru c\ generalul avea o culoare mai `ntunecat\ a tenului. Peste ani, generalul Vasile Milea `mi relata c\, `n perioada c`t era el [ef de stat major la Armata a 3-a, generalul Militaru, comandantul lui, comitea unele impruden]e, care accentuau suspiciunea. De exemplu, `n timp ce se aflau `n aplica]ii, generalul Militaru obi[nuia s\ poarte convorbiri telefonice lungi, `n limba rus\, cu so]ia sa, care avea de asemenea studii `n URSS. Pus `n fa]a unor probe incontestabile, `n prim\vara anului 1978, generalului Militaru i s-a luat comanda


153

Armatei a 2-a (Bucure[ti), la propunerea generalului Ion Coman, ministrul Ap\r\rii la acea dat\. El s-a autodenun]at `n scris, recunosc`nd c\ a colaborat cu organele GRU sovietice. A fost numit adjunct al ministrului Construc]iilor Industriale, iar `n anul 1984, trecut `n rezerv\. AMS: Sigur nu au fost doar convorbirile lui cu so]ia `n ruse[te. CO: Bine`n]eles. V\ mai ofer un exemplu din care rezult\ rela]iile lui Militaru cu sovieticii. ~n decembrie 1974, generalul Ion Gheorghe a fost eliberat din func]ia de [ef al MStM [i numit prim-vicepre[edinte la Capital\. P`n\ c`nd a fost numit generalul Ion Coman pe func]ia lui Gheorghe, Militaru m-a chemat la el, la Comandamentul Armatei a 2-a, [i mi-a spus urm\toarele: «M\i Costic\, eu o s\ merg la [eful MStM». I-am r\spuns: «{tiu c\ s-au `naintat c`teva propuneri, `ns\... nu figura]i!». Relu`nd argumentarea, Militaru `mi spune: «Este sigur, pentru c\ mi-a spus ata[atul militar sovietic. Iar tu – a continuat el – o s\ iei comanda Armatei a 2-a, c\ tot n-am reu[it asta c`nd te-am propus la comanda Diviziei 57 tancuri». Despre aceast\ chestiune nu am discutat cu nimeni, pentru c\ erau lucruri periculoase. Cum adic\... [tii de la ata[atul militar sovietic c\ vei fi numit la conducerea MStM, c`nd România era o ]ar\ independent\!? AMS: Nicolae Ceau[escu era informat asupra am\nuntelor acestor cazuri? CO: Sunt convins c\ era ]inut la curent cu ce se [tia. ~n plus, trebuie precizat c\, potrivit reglement\rilor vremii, nici un general nu putea fi luat `n lucru de Securitate dec`t cu aprobarea lui Nicolae Ceau[escu, pe baza unei document\ri conving\toare, pentru a se evita abuzurile. Pe parcurs, Nicolae Ceau[escu era informat asupra evolu]iei cazului respectiv. Tot de la organele de contrainforma]ii militare cunosc faptul c\, pornindu-se de la faptele celor doi generali cu func]ii importante `n Armat\, {erb [i Militaru, suspiciunea s-a extins asupra tuturor celor care aveau studii militare `n URSS, ceea ce s-a reflectat, `ntre altele, prin supravegherea lor, precum [i `n politica de promovare a lor `n func]ie [i `n grad. Reac]iile lui Ceau[escu i-au pus `n gard\ pe

154


sovietici, iar aici apare un fenomen mult mai complex. Fie c\ au fost informate, fie c\ au constatat prin mijloace proprii, organele de resort sovietice au operat schimb\ri `n tactica lor, orient`ndu-se [i spre al]ii, care nu aveau studii `n URSS. Despre aceast\ reorientare a tacticii sovieticilor am aflat, de asemenea, de la organele noastre de contrainforma]ii militare. ~n `ncheierea acestui succint comentariu vreau s\-mi exprim convingerea c\ nu to]i care au f\cut studii sau au avut misiuni `n str\in\tate s-au pretat la aceast\ atitudine dezonorant\, `njositoare, de a fi, cum spunea Titu Maiorescu, «spion str\in `n ]ara ta». Dar trebuie s\ subliniez [i c\ nu orice general cu studii `n ]ar\ era absolvit de pericolul de a fi racolat. A[adar, criteriul studiilor nu este mereu valabil, criteriul real fiind cel dat de categoria de observa]ii privind «rela]iile cadrelor militare cu str\inii». AMS: Domnule general, s\ trecem la Vasile Milea. Circul\ informa]ii despre leg\turile lui timpurii [i suspecte cu sovieticii. Este important s\ analiz\m acest caz pentru a `n]elege comportamentul lui din decembrie 1989. CO: ~ntr-adev\r. N-am fost informat de organele `n drept c\ a avut o colaborare condus\, s\ spun a[a... AMS: Dirijat\ de sovietici, printr-o ac]iune de racolare. CO: A[ putea s\ m\ refer `ns\ la anumite elemente de apropiere, relatate mie chiar de defunctul general, altele deduse din unele fapte. ~n c`teva r`nduri el mi-a spus c\, `n timp ce era comandantul Diviziei 9 de la Constan]a, avea rela]ii foarte apropiate cu consilierii sovietici, `nt`lnindu-se de multe ori cu ei [i `n afara programului. Conform legilor [i regulamentelor, pe care Milea le cuno[tea bine, a[a ceva nu era permis. {i, este posibil ca, `n asemenea `mprejur\ri, sovieticii s\ fi ac]ionat cu elemente care puteau fi interpretate drept tentative pentru racolare. Dup\ p\rerea mea, termenul `n care s-a `ncadrat chestiunea asta a fost c\ s-a realizat «o apropiere». Dup\ aceea eu am avut dou\ dovezi, pe care `ns\ nu i le-am raportat lui Ceau[escu. AMS: De ce?


155

CO: De ce? Pentru c\ eu aflasem chiar de la generalul Milea povestea episodului din 1962 de la Pite[ti. (...) O s\ `ncep `ns\ cu a doua dovad\, pentru c\ se leag\ bine de ce spuneam mai devreme. ~ntr-o discu]ie din octombrie 1985... Eram la Snagov, chema]i de Ceau[escu, eu, Postelnicu [i Homo[tean (la acea dat\, ministru de Interne, n.a.). Ceau[escu avea pe cineva `n audien]\ [i am zis: «Hai s\ nu st\m `n picioare, s\ ne a[ez\m s\ bem o cafea, s\ st\m pu]in p`n\ ne cheam\ `n\untru». Ne a[ez\m [i, `n timpul discu]iilor, Postelnicu `mi spune: «M\i, nea Costic\...» – a[a vorbea el, avea un caracter ur`t, nu era at`t de t`mpit cum s-a spus, pe c`t era de viclean [i `ng`mfat – «M\i, nea Costic\, cine `l `mpinge pe Milea \sta?». Era clar c\ `l aveau `n aten]ie [i studiau penetrarea. AMS: Asta, petrec`ndu-se `n septembrie-octombrie 1985, `nsemna c\ ei aveau semnale despre inten]ia de a v\ schimba din func]ie [i a-l pune pe Milea. CO: Da, pentru c\ schimbarea s-a `nt`mplat `n decembrie. O s\ v\ povestesc. {i r\spund, pomenindu-i c`teva nume din apropia]ii lui Ceau[escu. «E[ti pe faz\, domnule!» – mi-a r\spuns Postelnicu. Milea [tia s\-[i fac\ rela]ii `n interesul lui. Ace[tia `l `mpingeau `n fa]a lui Ceau[escu, plus situa]ia de la Arge[. AMS: Ce func]ie avea `n momentul \la? CO: Prim-adjunct al ministrului [i [ef al MStM. Eu lucram bine cu el, era cooperant, dar nu st\p`nea suficient problemele din zona politico-militar\. Atunci completeaz\ [i Homo[teanu: «Tov. Olteanu... – `l [tiam de c`nd era prim-secretar la raionul Sebe[... –, tov. Olteanu, c`nd discuta]i cu tovar\[ul, s\ nu spune]i ceva negativ despre Milea, c\ ]ine la el». {tiam despre ce e vorba, mi-a spus chiar Milea, cu colectivizarea, [i am f\cut o asocia]ie de idei. Schimbarea plutea `n aer, era doar o chestiune de timp. A doua dovad\, o iau invers, se consumase `n 1983, cu ocazia aplica]iei de la Neptun, pe hart\, f\r\ trupe, la care participau sovieticii [i bulgarii. AMS: S\ preciz\m c\, `ncep`nd din 1968, România nu accepta desf\[urarea de trupe ale TVA, pentru aplica]ii, pe teritoriul ei. CO: Se cunoa[te lucrul \sta. AMS: Copiii \[tia n\scu]i `n libertate nu [tiu.

156


CO: Da, ave]i dreptate. Dar, dac\ citesc, afl\. ~n anul 1983 preg\team aplica]ia din prim\var\ cu Frontul român, pe care o desf\[uram pe hart\, `n sta]iunea Neptun. {ef de stat major era generalul Paul Cheler, iar comandantul frontului era generalul Ion Hortopan. Aplica]ia era condus\, ca [i precedentele, de ministrul Ap\r\rii al României. Partea român\ elabora concep]ia aplica]iei [i toate documentele desf\[ur\rii acesteia, pe care le puneam de acord cu Comandamentul For]elor Armate Unite, cu partea sovietic\, pentru c\ participa cu o armat\ `n compunerea Frontului român, precum [i cu partea bulgar\, care [i ea participa cu o armat\ `n compunerea frontului comandat de români. Pentru punerea de acord a concep]iei elaborate de partea român\ cu armata sovietic\ [i cu armata bulgar\, a fost trimis la bulgari generalul Nicolae Eftimescu, ca s\ discute cu ei elementele de colaborare. Iar la Moscova, la Comandamentul For]elor Armate Unite, unde comandant [ef era mare[alul Viktor Kulikov, iar [eful de stat major era generalul Anatoli Gribkov, s-a hot\r`t s\ mearg\ generalul Vasile Milea, av`nd `n vedere c\ noi f\cuser\m ni[te schimb\ri `n concep]ie. ~n discu]iile cu Milea eu am ridicat problema: «Dom’ne, chiar a[a, de c`nd am `nceput aplica]iile avem aceea[i concep]ie, mereu?». Repetarea unor concep]ii osificate nu contribuia la preg\tirea participan]ilor. ~n timpul elabor\rii concep]iei aplica]iei am discutat cu generalul Milea, care era [eful MStM atunci. {i am convenit c\ nu putem merge la infinit cu aceea[i concep]ie, s\ mai schimb\m ceva, `n sensul `mbun\t\]irii ei. AMS: Vi s-a p\rut c\ sovieticii f\ceau deliberat asta? Adic\ nu schimbau concep]ia pentru a ]ine Armata român\ `ntr-un stadiu de preg\tire, s\ spunem, stereotip [i previzibil? CO: Se poate g`ndi [i a[a, `ns\ mai mult dezv\luia atitudinea lor formal\ fa]\ de aplica]ii. Dar la elaborarea acestei concep]ii noi trebuia s\ privim lucrurile `n lumina doctrinei militare na]ionale, s\ ]inem seama de cele dou\ armate – sovietic\ [i bulgar\ –, precum [i de faptul c\ la aplica]ie luau parte mare[alul Kulikov, generalul Gribkov [i ministrul Ap\r\rii bulgar, generalul de armat\ Dobri


157

Djurov. Adev\rul este c\ noi f\ceam preg\tirea, prin aceast\ form\, `n primul r`nd pentru noi. AMS: Da, dar la nivel strategic... CO: Domnule Stoenescu, `n cadrul aplica]iei la care m-am referit se rezolvau [i probleme strategice importante. De altfel, Frontul, `n terminologia ruseasc\, folosit\ atunci [i de noi (grup de armate) este o structur\ strategic\. Dar dac\ ne g`ndim la nivel global, al Alian]ei `n care eram, pe ansamblu, noi, românii, nu ne propuneam s\ pornim cu trupele noastre spre... s-o lu\m prin Europa. Asta era concep]ia sovieticilor, care aveau alte obiective politico-strategice. Vreau totu[i s\ men]ionez aici c\, potrivit cutumei, ministrul Ap\r\rii român prezenta mai `ntì lui Nicolae Ceau[escu, comandantul suprem al For]elor Armate ale României, textul [i harta cu aplica]ia. De obicei, Ceau[escu nu citea textul. Privea harta [i asculta explica]iile ministrului, dup\ care se pronun]a. ~n acest mod procedam [i cu aplica]iile pe care le desf\[uram `n ]ar\, la nivelul Armatei. Dup\ ce a fost de acord, i-am cerut lui Ceau[escu aprobarea ca la Moscova s\ mearg\ generalul Vasile Milea, din motivele ar\tate mai sus. AMS: Modific\rile propuse. CO: Da. Nicolae Ceau[escu a fost de acord [i a semnat raportul prezentat de mine. F\ceam raport scris `nainte [i el aproba sau nu. Dar, important era s\ [tie. Iar Ceau[escu `mi spune, dup\ ce aprob\, spre surprinderea mea: «Bine, m\i, s\ se duc\, dar s\-i spui s\ nu bea!». Nu i-am spus lui Milea, a murit [i nu i-am spus, mi-a fost jen\. Nu [tiu la ce s-a referit, la faptul c\ Milea bea [i el ca orice om. {ti]i cum era: c`nd n-are ce s\ spun\ despre o persoan\, zice ceva ori c\ e afemeiat, ori c\ bea... AMS: Dar le cam bea, domnule general! CO: Dup\ ce m-am `ntors de la Nicolae Ceau[escu, am discutat cu generalul Milea problemele cu care pleca la Moscova. El nu a respectat `ns\ `n `ntregime ce am stabilit. S-a dus la Moscova, la comandantul [ef al For]elor Armate Unite [i la [eful de stat major, cu generalul de armat\ Anatoli Gribkov. ~mpreun\ au discutat concep]ia. Nici mare[alul Kulikov [i nici generalul Gribkov n-au

158


avut obiec]ii. Apoi generalul Gribkov i-a propus lui Milea s\ mearg\ [i la mare[alul Nikolai Ogarkov, care era [eful Statului Major General al armatei sovietice. Eu v\ spun ceea ce mi-a relatat Milea c`nd a venit, ca atitudine [i cu ce a venit `napoi de acolo, `n leg\tur\ cu aplica]ia. Mi-a spus c\ mai `ntì mare[alul Ogarkov nu i-a primit, c\ i-a ]inut pe la u[\, pe urm\ i-a primit [i, foarte arogant [i sup\rat: «Ce c\uta]i la mine? Ia s\ vedem, ce ave]i acolo? Ce e cu asta? S\ v\ duce]i numai p`n\ aici [i v\ opri]i. Nu prelucra]i tot». {ti]i cum f\ceau... Sovieticii foloseau aceast\ expresie – prelucrare. AMS: S\ explic\m c\ era vorba de ad`ncimea misiunii `n aplica]ie. CO: Da. Cum ar\tam, românii trebuiau s\ lupte pentru a ocupa o serie de obiective din c`mpul tactic-operativ, inclusiv pozi]ii fortificate, iar acum rezulta ca sovieticii s\ ocupe restul ]\rii respective, Capitala [i alte ora[e mari. A[a rezulta. Eu am asociat acest fapt cu ce spusese mare[alul Dmitri Ustinov, ministrul Ap\r\rii al URSS, cu un an `n urm\, `n timpul aplica]iei din Bulgaria (1982), c\ «ocuparea Str`mtorilor a devenit o chestiune de actualitate». Problema care s-a ridicat a fost: de ce a acceptat generalul Milea? El trebuia s\ spun\ atunci c\ nu este mandatat s\ modifice radical concep]ia aplica]iei [i apoi s\ informeze Bucure[tii. Decizia de a implica România `ntr-o astfel de ac]iune, chiar numai pe hart\, apar]inea factorului politic. AMS: Lucrurile astea vi le-a comunicat Milea prin telefon de acolo? CO: Nu la telefon, ci dup\ ce s-a `ntors de acolo. Eu nu mi-am dat seama de ce Milea a cedat [i a acceptat ceea ce i-au spus ei. {i atunci i-am spus lui Milea: «Nu sunt de acord cu asta. Iei leg\tura cu ei, ì comunici mare[alului [i \lora cu care ai vorbit c\ eu nu sunt de acord. {i s\ ar\t\m toat\ desf\[urarea». A[a a fost comunicat mare[alului Kulikov [i generalului Gribkov, c\ noi vom desf\[ura aplica]ia dup\ concep]ia pe care o elaborasem.


159

AMS: V\ `ntreb: atunci s-a `nt`mplat incidentul acela, c\ Milea a avut o problem\ la mas\, s-o fi `mb\tat, nu [tiu, dar l-au dus la spital [i a fost internat vreo dou\ zile? CO: Nu [tiu de acel incident [i dac\ a avut loc atunci. Dac\ l-au dus la un spital, atunci putea fi racolat. Eu l-am auzit pe Ceau[escu, `ntr-o alt\ ocazie: «Dac\ a fost internat, e clar, acolo s-a f\cut racolarea». AMS: Din informa]iile mele, Postelnicu i-a raportat incidentul \sta lui Ceau[escu [i i-a spus c\ Milea a fost racolat. Unii spun c\ exagera Postelnicu. CO: Probabil c\ a fost a[a, pentru c\ translatorul colabora indubitabil cu ei. Ar fi fost ni[te pro[ti s\ nu aib\ Securitatea om `n toate aceste `mprejur\ri. AMS: Asta era `n 1983? CO: Da. A doua chestiune... `n 1985, `n aprilie, a fost o aplica]ie pe hart\, pe zon\, condus\ de mare[alul Kulikov, care a cuprins armatele din Tratat, mai pu]in nem]ii [i cehoslovacii. {i a venit [i la noi, chiar acolo la hotelul din strada Haiducului, s\ asculte o parte din hot\r`re, care ne revenea nou\. Partea de informare, adic\ prezentarea situa]iei operativ-strategice, trebuia s-o fac\ Marele Stat Major, nu trebuia s-o fac eu. Eu st\team cu \la acolo [i ascultam, din partea Armatei române. {i le-am spus `nainte, le-am recomandat: «V\ adresa]i mie, nu mare[alului. Eu sunt conduc\torul aplica]iei. Mare[alul doar vine s\ asiste». ~n plus, mare[alul era loc]iitorul ministrului Ap\r\rii al URSS. AMS: De-asta nu prea v\ iubeau \ia. CO: Milea [i cu Chi]ac s-au adresat `ntì mare[alului! AMS: Hopa! CO: Repet c\ numai generalii Milea [i Chi]ac, dintre to]i generalii care au raportat, s-au adresat `ntì mare[alului sovietic. AMS: S\ preciz\m un lucru, pentru c\ cititorii nu au cum s\ `n]eleag\. Darea raportului este o chestiune de recunoa[tere a comandantului, a superiorului t\u, c\ruia i te subordonezi. Prin gestul lor, care pentru neini]ia]i nu `nseamn\ mare lucru, cei doi generali români `l considerau comandant pe mare[alul sovietic.

160


CO: Pentru o armat\, mai ales la nivelul cel mai `nalt, a[a ceva este inadmisibil. Mare[alul a v\zut c\ eu m\ uit ur`t la ei, a intervenit [i mi-a spus: «Dar sunt [i eu un om, sunt comandantul for]elor Tratatului!». Era comandantul [ef al for]elor Tratatului de la Var[ovia. Am r\spuns sec: «Eu [tiu ce sunte]i, dar sunt eu ministrul Ap\r\rii [i conduc aceast\ aplica]ie. Iar ei sunt subordona]ii mei». AMS: Dur. Dialogul \sta a avut loc de fa]\ cu toat\ lumea, acolo la Haiducului? CO: Da, acolo. Kulikov s-a iritat, era vizibil sup\rat. Bine, mai aveau ei repro[uri la adresa mea cu problema din Polonia, din decembrie 1981, cu aplica]ia din Bulgaria, din 1982 [.a., `n care i-am contrat dur. V\ pot confirma, f\r\ s\ fac din asta un merit deosebit, ci doar actul de militar [i om al datoriei, c\ `l informasem pe Nicolae Ceau[escu despre cele petrecute la aplica]ia din Bulgaria, din 1982, iar el a mi-a spus atunci oarecum tulburat: «Ai fost [i tu prea dur». AMS: Nu v\ pl\ceau deloc sovieticii. CO: Probabil c\ nu m\ pl\ceau. AMS: Nu crede]i c\ au lucrat ca s\-l promoveze pe Milea? Ce v-a `ntrebat Postelnicu. CO: Nu aveam de unde s\ [tiu, dar era clar c\ `n acea faz\ Milea era `mpins. Pe urm\ mai avusesem probleme cu ei `n 1984, `n decembrie, la Budapesta, cu 30 de ani de la Tratat, unde au vrut s\ facem a[a, [i noi ne-am opus. Eu nu m-am dus la Ceau[escu s\-i spun ca un [colar: «Uita]i ce-au cu mine \[tia [i ce face Milea», de[i Coman, generalul Coman, f\r\ s\-i fi spus eu, voia s\-l schimbe pe Milea. Era periculoas\ treaba, nu [tiai ce reac]ie va avea Ceau[escu `n leg\tur\ cu Milea. (...) AMS: Sinuciderea sau omor`rea lui Milea o discut\m mai t`rziu. Ce-mi pute]i spune de Eftimescu? Este [i el b\nuit de leg\turi cu sovieticii (generalul Eftimescu era loc]iitorul [efului MStM `n 1989, n.a.).


161

CO: Dup\ evenimente mi-a spus cineva, nu [tiu mai multe eu, pentru c\ nu a l\sat s\ se `n]eleag\. ~nainte de a fi ministru al Ap\r\rii, c`t [i `n acea perioad\, nu am avut informa]ii `n acest sens. AMS: Logof\tu? CO: Ei, cazul \sta o s\ vi-l expun cumva indirect. Cititorii vor trage concluziile. M\ refer la o `nt`mplare din 1991. ~mi spune mie... m\ `nt`lnesc cu el, ne plimb\m prin Parcul Her\str\u [i `l `ntreb: «Cum ai f\cut dom’ne chestia aia de la Academie?». Din timpul evenimentelor. «Dom’ne, zice, eu am v\zut c\ `n curtea Academiei, unde este ie[irea din tunelul acela care leag\... – [ti]i care –, leag\ Casa Poporului de Palatul Cotroceni, ei bine, de-acolo mi-a ie[it o blond\ (interlocutorii izbucnesc `n r`s). Hai, dom’ne, `]i ba]i joc de mine?» AMS (r`de): O fi fost vreo rusoaic\. CO (r`de): «Hai, dom’ne, `]i ba]i joc de mine?» «Nu, dom’ne, era o blond\ a[a [i avea [i un pistol... [i, [i... [i a disp\rut. ~n momentul \la eu m-am dus pe la minister s\ raportez». (Interlocutorii izbucnesc din nou `n r`s, dialogul se `ntrerupe c`teva minute din aceast\ cauz\.) {i-mi spune: «Eu atunci m-am dus la minister, pe la Eftimescu, s\ v\d ce e pe acolo...» [i a ajuns adjunct al ministrului Ap\r\rii. A ajuns adjunct al ministrului Ap\r\rii [i [ef al Securit\]ii, a[a c\ nu s-a mai `ntors la Academie. Hai, d\-o dracului! (Interlocutorii izbucnesc `n r`s.) Rezulta c\ blonda lui Logof\tu era pe post de terorist `n decembrie 1989! Problema delicioas\ este c\ te duci a[a... pe la minister, ì spui ministrului: «Tov. Militaru, am v\zut o blond\» [i \la pune repede m`na pe tine [i te face adjunctul lui. AMS: Domnule general, [terge]i-v\ lacrimile de r`s, dar s\ [ti]i c\ a fost publicat\ cartea generalului Mihai Chiriac de la Academie, unde arat\ c\ aveau la cursuri ofi]eri cerceta[i [i s-au g`ndit s\ formeze o grup\ profesionist\, s\-i captureze pe terori[tii care tot tr\geau prin preajma Academiei. Nu omorau pe nimeni. Mai treceau [i ni[te Lada cu numere sovietice prin fa]\. {i ei, c`nd au `ncercat s\ ac]ioneze s\-i captureze pe terori[ti, au primit telefon de

162


la Logof\tu cu amenin]area plutonului de execu]ie dac\ ies din Academie s\-i prind\ pe \ia. CO: Am v\zut [i eu `n carte pasajul \sta. Era circ. Logof\tu era loc]iitorul comandantului Academiei, n-a fost niciodat\ comandant `nainte de 1989. AMS: Ce func]ii avusese `n rela]iile cu sovieticii? CO: El a fost loc]iitorul [efului Direc]iei Opera]ii din MStM [i s-a ocupat de leg\turile cu Tratatul de la Var[ovia. A fost antrenat `n toate intimit\]ile rela]iei Armatei noastre cu Tratatul de la Var[ovia. Mie mi-a spus generalul Ion Tutoveanu, care tr\ie[te [i acum, are peste 90 de ani... culmea e c\ la revolu]ie s-a dus [i el spre Televiziune, dar c`nd a v\zut venind tancurile cu Dinescu [i Caramitru s-a retras. AMS: Dar dvs. ce informa]ii a]i avut despre leg\turile lui Logof\tu [i ale altora cu sovieticii? CO: Nu am avut eu probele `n fa]\. O simpl\ b\nuial\ nu conteaz\. Securitatea putea s\ aib\ probele. AMS: {i nu v\ informa: «P\zi]i-v\! Feri]i-v\!» CO: Nu m\ informa, pentru c\ lucrau ei, era treaba lor, se duceau, raportau pe linia lor, dac\ o f\ceau. Ministrul Ap\r\rii era informat cu ceea ce se considera c\ trebuie s\ [tie. AMS: Aici cred c\ este un loc unde Securitatea a ratat misiunea. CO: Este posibil. AMS: Domnule general, ce discut\m noi aici ]ine de penetrarea sovietic\ `n Armata noastr\. Nu ne juc\m nici cu regimurile politice, nici cu pove[tile politice. CO: Absolut serios! AMS: Admitem c\ problemele specifice, s\ le spunem a[a, legate de activitatea acestei categorii de cadre, cum le-a]i numit: «care aveau rela]ii cu str\inii», erau raportate lui Ceau[escu. {eful statului v-a cerut vreodat\ s\ lua]i m\suri cu privire la aceste cadre? CO: Da. Nicolae Ceau[escu era avizat asupra acestor tentative de penetrare. El este cel care a cerut conducerii MApN ca unii s\ fie sco[i de la comanda marilor unit\]i, s\ fie numi]i `n func]ii `n economia na]ional\, iar al]ii au fost trimi[i la Academia Militar\.


163

Pentru c\ lucraser\ mult timp cu ei, faptul c\ ar\tau o anumit\ afinitate fa]\ de ei, faptul c\ erau `mpin[i `nainte pentru a ocupa func]ii cheie. Eu odat\ i-am spus lui Ceau[escu: «Tovar\[e Ceau[escu, eu nu pot s\ mai trimit ofi]eri la academiile sovietice, s\ fac\ studii `n URSS, c\ a]i interzis, dar numindu-i pe cei care au f\cut studii acolo, la conducerea Academiei, s\-i `nve]e pe ai no[tri, e cam acela[i lucru». «M\i, zice, tu ai dreptate. M\i, zice, caut\ s\-i mai r\re[ti, s\-i mai `mpr\[tii.» A fost o `n]elegere `ntre Ceau[escu [i mine. Nu am discutat-o cu nimeni. Aici este cazul s\ v\ spun c\ unii dintre ace[tia au fost trecu]i `n rezerv\, la pensie, pe baza rapoartelor personale prin care au cerut acest lucru chiar ei. Prin urmare, n-a[ putea spune c\ a fost o campanie. AMS: V\ pot spune c\ v-a sim]it Securitatea. Din momentul acela au `nceput s\ fie extrem de aten]i [i favorabili `n ce v\ prive[te. CO: E posibil, nu am cum s\ [tiu. AMS: {tiu eu, pentru c\ ceea ce spune]i dvs. aici se confirm\ cu alte informa]ii pe care le am. Astea nu sunt pove[ti de tabloide. CO: Nu v\ contrazic. Hai s\ termin cu Logof\tu! Este interesant ce mi-a spus el atunci, prin 1991. Era St\nculescu ministru [i l-a trimis `n concediu, iar c`nd s-a `ntors deja scoseser\ decretul cu trecerea lui `n rezerv\. AMS: Probabil `n preajma lui aprilie. Atunci St\nculescu pleca de la minister, vorbim de 1991, [i `nainte s\ plece a f\cut o list\ cu ofi]erii adu[i sau promova]i de Militaru, ca s\ ì dea afar\. {i i-a dat. CO: {i l-a primit St\nculescu: «M\i, Gigi, bine ai venit, ia [i tu [i cite[te \sta». {i i-a dat Monitorul Oficial `n care era trecerea lui `n rezerv\. {i \la cinic. L\ud`ndu-l generalul Nicolescu pe Logof\tu, l\ud`ndu-l ceilal]i, despre care Securitatea afirma c\ sunt agen]i ai sovieticilor, eu am devenit b\nuitor. Mi s-a spus, dup\ decembrie 1989, c\ \sta, Nicolescu, era un fel de rezident al GRU... Mi-a repro[at Ilie Ceau[escu, la un moment dat, c\ de ce nu l-am depistat, c\ a fost rezidentul agenturii sovietice. Eu de unde s\ [tiu, domnule? AMS: Una din gravele erori ale Securit\]ii. Ce func]ie avea Nicolescu \sta? CO: Era adjunct al ministrului.

164


AMS: Vai de capul nostru! CO: Era pe postul de adjunct din 1969. AMS: Din 1969!!! Era pe func]ia asta din 1969? De dou\zeci de ani? CO: Da. AMS: Vai de capul nostru! Vai de capul nostru! {i de ce sector r\spundea? CO: Era adjunct cu probleme economice, i se cerea s\ rezolve problemele astea cu implicarea armatei `n economia na]ional\. Dar, mai important, el era loc]iitorul comandantului [ef al for]elor armate unite din Tratatul de la Var[ovia pentru armata român\. AMS: Ce dezastru a fost `n armat\! CO: ~n celelalte armate aliate `ntreaga conducere era cu studii `n URSS. Pe generalul Nicolescu a[a l-am g\sit, a[a l-am l\sat. ~n timpul lui Milea s-a pensionat, iar `n 1989 a fost chemat de Militaru, cu lotul celor [coli]i `n URSS [i f\cut consilierul lui. {i vede]i c\ chemarea `n activitate a acestei categorii de generali `n v`rst\, pensiona]i, a fost [i o autodemascare. La generalul Lavric Gheorghe s-au dus to]i. Alt\ figur\ dubioas\. AMS: Ce era \sta? CO: Generalul Lavric Gheorghe era loc]iitorul comandantului Infanteriei [i Tancurilor. A venit la mine la un moment dat, c\ fiica lui era medic [i ginerele lui inginer, au fugit `n America... trimi[i de ru[i, s\ ne `n]elegem, c\ nu suntem pro[ti s\ nu `n]elegem lucrurile astea. Nu [tiu ce i-a determinat pe ei, poate c\ [tiau prea multe [i le-au trimis rudele afar\. Alea puteai s\ le deduci, nu erau dovezi, dar sigur c\ b\teau la ochi. AMS: Plus c\ aveau rude afar\, `n America, [i r\mâneau pe posturi. CO: Sigur, sigur, interveneau pentru ei. Puteai s\ deduci, c\ cine dracu’ s\ vin\ [i s\-]i dea tabelul cu agen]ii sovieticilor? Mai auzeam, mai spunea Coman odat\, c\ \la n-a fost agent... Cum naiba? Ce, aveai tabelul cu ei, ca s\ te ui]i pe el [i s\ spui c\ \sta nu este? AMS: Grave erori ale Securit\]ii `n aceast\ chestiune, domnule general, ale Direc]iei de Contrainforma]ii militare! Nu crede]i?


165

CO: Asta este! Dar cazul lui Nicolescu este chiar dramatic. ~n calitate de consilier al lui Militaru a fost trimis la Buz\u pentru a ancheta ce s-a `nt`mplat `n zilele c`nd eu m\ aflam acolo, la Comandamentul Armatei a 2-a (22-31 decembrie 1989). El mi-a relatat `n 1991. Era sup\rat c\ Militaru nu luase m\suri `mpotriva generalului Ion D`nd\reanu, care-mi fusese gazd\. Ne-am desp\r]it `n aprilie 1992, pentru totdeauna. C`nd ne-am luat la revedere, Nicolescu mi-a spus: «Domnule general, dvs. trebuie s\ v\ `napoia]i la Jilava, [tiu c\ nu este pl\cut [i nici u[or, dar de acolo v\ ve]i `ntoarce. Eu – a mai zis el – trebuie s\ merg la Spitalul Militar [i nu [tiu dac\ am s\ m\ mai `ntorc». A[a a fost. El a murit `n spital. Se b\nuia un cancer pulmonar. Cunoscutul cardiolog, profesor dr. general Vasile Cândea, cu care se afla `n rela]ii de prietenie [i care l-a `ngrijit `n spital, mi-a spus: «M\ `ntreba]i de ce a murit a[a repede generalul Nicolescu? V\ r\spund: cred c\ a vrut s\ moar\. A refuzat s\ ia medicamentele indicate [i s\ se mai hr\neasc\, [i dup\ opt zile a murit». «Cam suspect», am zis eu. «Este posibil s\ fi avut ceva de ascuns» – a `ncheiat Cândea. Adaug eu: generalul Nicolescu poate figura pe lista celor care au murit l\s`nd o umbr\ de suspiciune. AMS: Soarta spionilor, a tr\d\torilor de ]ar\. Care mai erau agen]i, domnule general? CO: Militaru, care a scris despre asta [i a recunoscut, s-a autodenun]at. {erb a fost, iar\[i, caz cunoscut. |[tia doi erau comandan]i de armate `n 1968, eu am explicat treaba asta, Militaru la Cluj [i {erb la Bucure[ti. AMS: Nu, eu vorbesc `n 1989. Mai existau de-\[tia `n conducerea Armatei? Viceamiralul Dinu, [eful DIA, ce era cu el? CO: Nu cunosc fapte. Pot s\ v\ spun c\ `n 1985, prin noiembrie, Postelnicu mi-a spus: «Vede]i c\ o s\-l chem\m pe Dinu s\ avem o discu]ie cu el». F\r\ s\ precizeze de ce. Eu, cunosc`ndu-l, am fost coleg cu Dinu de [coal\ militar\... [i i-am spus: «M\i, vezi c\ o s\ te cheme Postelnicu». Nu l-am mai `ntrebat dup\ aia dac\ s-a dus la Postelnicu sau nu. Eu am plecat la Capital\ [i nu mai cunosc ce s-a `nt`mplat. AMS: Probabil c\ le-a oferit colaborarea ca s\-l lase `n pace.

166


CO: Dar Dinu lucruri ascunse are. AMS: E normal, av`nd `n vedere func]ia. CO: Viceamiralul {tefan Dinu i-a succedat `n func]ie generalului Dumitru Dumitru, un tip inteligent, stilat, absolvent al Academiei de artilerie de la Leningrad, considerat un foarte bun profesionist. L-am `nt`lnit pe Dinu de mai multe ori `n anul 1991. ~ntre subiectele abordate subliniez dou\: a) mi-a povestit c\ `n decembrie 1989, «am fost – zicea el – `n punctele fierbin]i, a[a, ca s\ v\d cum se desf\[oar\», b) mi-a propus s\ merg cu el la Moscova, s\ m\ ia [i pe mine acolo... «Dac\ nu vre]i s\ merge]i la Moscova s\ lua]i leg\tura...» «Hai dom’ne, fii serios, ce s\ caut eu acolo?» AMS: ~n 1991? CO: Da, voia s\ m\ duc\ s\ iau leg\tura cu \sta, care conducea Partidul Comunist... Ziuganov. Mi-am manifestat nedumerirea [i l-am refuzat. AMS: Ce [tia]i despre leg\turile generalului St\nculescu `n str\in\tate? CO: Mie mi-a spus cineva de la Securitate c\ [i el era omul lor (al sovieticilor, n.a.). «M\i, dar eu [tiu c\ era al englezilor» – i-am spus. C\ a fost recrutat de Pop. Parc\ de la TAROM... AMS: George Pop. Nu era la TAROM, era reprezentantul Rolls Royce. CO: M\ rog, mie mi-a spus lucrul \sta [i generalul Nu]\: «Vezi c\ St\nculescu a fost recrutat de englezi». ~n alt\ ocazie mi-a spus c\ Pop \la era agent de studiu, nu era agent de recrutare. Pop \sta. S\ nu se confunde cu Popa George. AMS: Popa George n-a fost comandantul Diviziei 9, de la Constan]a? CO: Ba da. Cu cel\lalt, Pop, am terminat, nu l-am cunoscut, dar am aflat de la Nu]\ leg\tura lui cu St\nculescu. Cu generalul Popa George, comandantul Diviziei 9 Mecanizate, m\ cuno[team. ~i spuneam «lipoveanu», pentru c\ era tulcean, dar [i pentru faptul c\ [tia foarte bine dialectul limbii ruse folosit de lipoveni. Fiind ofi]er de artilerie [i membru `n PCR din 1947, a fost trimis la studii `n URSS, unde a absolvit un curs cu durata de doi ani pe linia artileriei


167

de coast\. {tiu de la cei din Direc]ia Informa]ii a Armatei c\, dup\ ce a fost luat `n aceast\ Direc]ie, l-au trimis la cursul de ata[a]i militari, iar dup\ aceea a fost numit ata[at militar la Moscova. {i, s\ vezi ce se `nt`mpl\. Dup\ c`teva luni se `ntoarce acas\, se duce [i ì spune [efului lui, [efului Direc]iei Informa]ii, lui Dumitru: «Ru[ii au vrut s\ m\ recruteze». {i atunci Dumitru `l ia [i `l nume[te `n misiune la Londra. Adic\, unde au avut nevoie ru[ii, ca s\-l dirijeze dup\ aia. Aceast\ manevr\ mi-a `nt\rit convingerea c\... De fapt, acest traseu mi-a fost descris de generalul Dumitru Dumitru `n 1968. AMS: Este deci posibil ca pe acest traseu s\ se fi ajuns la St\nculescu. Domnule general, generalul Popa George a fost comandantul meu de Divizie, c`nd f\ceam stagiul militar la Mihail Kog\lniceanu. Era t`n\r, stilat, se vedea c\ e umblat pe afar\. CO: Da, era un tip inteligent, rafinat, cu `nclina]ii spre alte domenii dec`t s\ comande. De fapt, el nu era un comandant autentic, ci mai mult un responsabil de divizie, nu pentru c\ nu s-ar fi priceput, ci pentru c\ nu-i pl\cea comanda. Acest aspect a fost sesizat [i de generalul Ioan Botea, fost comandant al Regimentului 34 Infanterie `n campania din Vest care, `ntr-o `mprejurare, mi-a spus: «Tovar\[e ministru, m-am `nt`lnit de c`teva ori cu generalul Popa George, comandantul Diviziei 9, [i, `ntre altele, mi-a spus c\ `n anii de c`nd este comandant de divizie nu a pedepsit pe nimeni. Este posibil a[a ceva?». Scenariul sovietic, cu sprijinul celor de la Direc]ia Informa]ii, a dat rezultate. Manevra transfer\rii lui la Londra dup\ ce se autodenun]ase ca subiect al unei racol\ri mi-a `nt\rit mai t`rziu b\nuiala c\ lucreaz\ pentru sovietici. ~nc\ un argument, foarte serios, l-a constituit interven]ia mare[alului Viktor Kulikov cu ocazia unei aplica]ii pe hart\, care se executa cu Regimentul 34 Mecanizat de la Tropaisar din Divizia 9 Mecanizat\, comandat\ de generalul Popa George. Cei doi s-au `ntre]inut, evident, `n limba rus\, iar dup\ ce am plecat de acolo, mare[alul, prin intermediul translatorului, colonelul Endrijevschi, m-a `ntrebat de ce nu este promovat la Bucure[ti generalul Popa. Adic\, `n organele centrale. Eu i-am r\spuns c\ sunt unele motive: generalul este deputat `n MAN, dintr-o circumscrip]ie din jude]ul Constan]a,

168


AMS: ~l votasem noi. Ne-au adunat `n cazarm\, au venit ofi]erii politici [i ne-au spus: «Toat\ lumea voteaz\ pe tov. general Popa George». A venit la Casa de cultur\, am organizat un spectacol [i pe urm\ ne-au dus `ncolona]i s\ vot\m. Asta era `n 1974 sau 1975. Era `ntr-adev\r foarte popular `n jude]. CO: {i mai este o chestiune, ì spun mare[alului: so]ia generalului este medic specialist, bine cotat\ [i legat\ de locul de munc\. Nu [tiu dac\ mare[alul s-a l\sat convins, dar eu am re]inut sensul interven]iei: «Este foarte legat de garnizoan\, s-a obi[nuit aici – am `ncercat s\-l conving pe mare[al –, o mi[care dac\ facem s\-l mut\m, ne sare `n cap toat\ lumea, de la prim-secretar la gospodine. Am mai `ncercat noi [i ne-am aprins paie `n cap». Erau justific\ri. Propunerea a r\mas. Conteaz\ ce se dorea. AMS: Sigur. CO: Dar fiind [i translatorul român cu noi, eu am g`ndit c\ a transmis ce trebuie unde trebuie. Nu l-am informat pe Ceau[escu. M-am g`ndit c\ sunt at`tea probleme, s\ nu cread\ c\ mi-am f\cut o preocupare din asta. Trebuiau s\-i spun\ cei care se ocupau cu treburile astea. Ceau[escu ar fi putut s\-i repro[eze mare[alului Kulikov aceste interven]ii [i eram terminat `nc\ de atunci. La 30 decembrie 1989, c`nd generalul Militaru era la putere, `ntre generalii avansa]i de la un grad la altul, majoritatea cu studii `n URSS, figura [i Popa George, am`nat mul]i ani, care acum r`dea foarte satisf\cut, cum l-am v\zut la televizor. ~nvinseser\ ai lor. Atunci nu [tia el, ca [i al]ii, c\ Mihail Gorbaciov nu este interesat de socialism [i c\ ei au jucat un scenariu f\cut `n alt\ parte. Finalul se cunoa[te. AMS: Totu[i, este incredibil ce se `nt`mpla `n Armat\, domnule general. Mai da]i-mi un nume. CO: Vede]i, domnule profesor, aici trebuie s\ l\murim o chestiune de principiu. Pentru noi, rela]iile cu sovieticii au avut elemente de suspiciune din cauza pozi]iei României `n raporturile cu Moscova. ~n celelalte ]\ri participante la Tratatul de la Var[ovia, problema celor cu studii `n URSS, `n general, nu numai `n armat\, nu exista. F\r\ s\ intru `n detalii, subliniez doar c\ Nicolae Ceau[escu a numit prim-mini[tri – Ilie Verde], Constantin D\sc\lescu –


169

cu studii `n URSS, Nicolae Giosanu, pre[edintele Marii Adun\ri Na]ionale, mini[tri etc., etc., cu studii acolo. Atitudinea exigent\ a lui Nicolae Ceau[escu cu privire la Armat\ `n aceast\ chestiune poate fi explicat\ prin teama lui c\ Armata ar fi putut fi implicat\ `ntr-o lovitur\ de stat, de inspira]ie sovietic\. AMS: Pe undeva, avea dreptate. Uita]i-v\ ce s-a `nt`mplat `n celelalte ]\ri! La un semn al Moscovei, oamenii cu [colile f\cute acolo au ac]ionat [i [i-au r\sturnat comandan]ii, liderii politici. CO: ~n 1983 – nu l-am informat pe Ceau[escu nici de chestiunea asta –, c`nd era `n desf\[urare aplica]ia de care v-am vorbit `nainte [i `n care mare[alul Kulikov m-a `ntrebat de generalul Popa, acela[i mare[al m-a `ntrebat prin translator, colonelul Endrijevski: «Tovar\[ul Olteanu, dar pe generalul Vasile Ionel de ce l-a]i dus la Canalul Dun\re Marea Neagr\?». Nu-l dusesem eu, dar nu puteam s\ dau vina pe Ceau[escu. Mutarea fusese f\cut\ de Ceau[escu la propunerea lui Ion Coman. Zice mare[alul sovietic: «Trebuie s\-l lua]i de acolo, c\ f\r\ el nu ve]i avea `nzestrare de acum `ncolo». AMS: ~nzestrarea depindea de sovietici. Era o amenin]are, domnule general. Nu ne mai d\deau armament din noile genera]ii. A[a s-a `nt`mplat. CO: Acestea au fost cele c`teva exemple privindu-i pe cei doi. De la cei de la Contrainforma]ii militare mi s-a spus la un moment dat c\ generalii Ionel Vasile [i Popa George, fiind acum am`ndoi `n zon\, `n Dobrogea, s-au `nt`lnit, sub acoperirea rezolv\rii problemelor de munc\. AMS: Pe de alt\ parte, putea s\ fie [i o diversiune, ca s\ atrag\ aten]ia asupra unor oameni nevinova]i [i ei s\ lucreze cu al]ii. Crede]i `n aceast\ ipotez\? CO: Putea s\ fie [i o diversiune, iar eu nu puteam risca s\ intru `n a[a ceva. ~ns\, `n ce `l prive[te pe Vasile Ionel, el fusese `ntr-adev\r trimis la Canal pentru calit\]ile lui de bun organizator. Nu se punea problema c\ generalul Ionel nu era bun pentru `nzestrare, unde lucrase timp de 18 ani. Nu a[a s-a pus problema. Era un bun profesionist, dar... S\ v\ spun un lucru: la doi ani dup\ ce am venit eu la Sec]ia militar\, `n 1966, c`nd am f\cut un control la Direc]ia

170


General\ a ~nzestr\rii, condus\ de generalul Vasile Ionel, [i ]\ru[ii de ancorat cortul se aduceau din URSS. AMS: Dar, totu[i, pe ce temei a fost trimis Ionel la Canal? CO: Pe Vasile Ionel l-a propus, cum v\ spuneam, generalul Coman. A plecat la post `n mai 1980, dup\ ce venisem eu, dar, de propus, l-a propus Coman `n luna februarie 1980. AMS: Ce func]ie avea acolo? CO: Era director general al Centralei Canalul Dun\re–Marea Neagr\. Asta a fost... [i adjunct al ministrului Transporturilor. C`nd s-a terminat activitatea la Canal, eu am discutat cu Elena Ceau[escu, pentru c\ ea r\spundea de cadre: «Trebuie s\-l aducem `napoi. Unde `l `ncadr\m? Ce facem cu el?». «Las\-l, zice ea, s\ r\m`n\ la Transporturi, acolo.» Poate avea dreptate. AMS: Avem lista generalilor adu[i de Militaru din rezerv\ [i retragere. CO: Aici s-a petrecut o chestie, pe care vreau s\ v-o spun eu, [i cu «pic\]ele». Eram re]inut `n {oseaua Olteni]ei. Acolo nu mai erau u[i, `n locul lor erau gratii, [i `n fa]a mea, adic\ vizavi de mine, era Constantin D\sc\lescu. Eu, care fusesem pe teren la Ia[i, mai aveam la mine unelte de b\rbierit, prosop, ì mai serveam cu ceva etc. Garda era de la Regimentul 2 Mecanizat. Comandantul ei, c\pitanul Nicolae, m\ cuno[tea. Majoritatea solda]ilor erau maghiari. Dar s-au purtat foarte respectuos. L-am auzit pe Coman c\ solda]ii s-ar fi purtat ur`t... Poate la Timi[oara! ~[i vedeau de treaba lor. Unii, care au aflat de la comandantul lor cine am fost, m-au `ntrebat: «Tovar\[e general, vre]i s\ v\ lu\m ceva de la chio[c? Biscui]i, m`ncare...» De fumat, nu fumam, a[a c\ nu aveam nevoie. Le-am mul]umit pentru gestul lor. Pe urm\ am intrat `n discu]ii cu ei, c`]iva erau de la Oradea. Eu am o sor\ `n Oradea, cuno[teau strada pe care locuia, m\ rog. Erau muncitori, b\ie]i tineri, to]i lucrau `n fabric\. C\pitanul Nicolae `mi spune `ntr-o zi, c`nd era [i D\sc\lescu la grilajul lui: «Tovar\[e general, l-au pus pe Ciub\ncan la cadre, l-au adus din rezerv\ [i ì aduce pe to]i \[tia care au fost cu studii `n URSS. ~i aduce din rezerv\ [i ì pune comandan]i. Pe Pletos, care de-abia mai merge... pe Pletos l-au numit comandantul Diviziei 1


171

Mecanizate Bucure[ti». Zic: «Ce-i de mirare, tu n-ai v\zut ce s-a `nt`mplat?» Generalul Dumitru Pletos, care era chel complet, era unul dintre apropia]ii generalului Militaru [i mult timp ì fusese loc]iitor. Au avut rela]ii str`nse p`n\ la moartea lui Militaru. Intervine atunci D\sc\lescu [i m\ `ntreab\: «Bine, dar dumneata n-ai studii `n URSS?». «Nu.» «Nici un curs?» «Nu.» «P\i cum te-a pus ministrul Ap\r\rii!» «Hopa!» `mi zic. El, care avea studii acolo. Iat\ cum se legau chestiunile. Pe el nu-l mira treaba asta, c\ fuseser\ adu[i \ia din rezerv\, `l mira c\ nu eram eu cu studii acolo. ~n timpul exerci]iului func]iei nu m-a `ntrebat niciodat\, `ns\ acuma asta a fost manifestarea lui. ~nc\ ceva. Pe Constantin D\sc\lescu l-au depus, cum ar\tam, la 31 decembrie 1989, la scurt timp dup\ mine. Prima `ntrebare pe care mi-a adresat-o a fost: «{tii, s-a hot\r`t ceva cu Transilvania?» I-am r\spuns c\ nu `n]eleg la ce se refer\. Explica]ia lui a fost: «Au luat-o ungurii?» Mai mult nu cunosc din aceast\ problem\, dar este un subiect de reflec]ie.“ Se poate spune orice despre aceast\ m\rturie, c\ este singular\, c\ este subiectiv\, c\ are prea multe aluzii `n locul unor afirma]ii tran[ante, dar vine de la un fost ministru al Ap\r\rii, fost `nalt func]ionar al Comitetului Central, care a lucrat `n func]ii din care avea acces direct la aceste probleme. Lucrurile sunt clare. Lament\rile fo[tilor ofi]eri de contrainforma]ii militare din Securitate, prin c\r]i [i prin pres\, nu au obiect. P`n\ [i DIA i-a lucrat subtil. ~n anul 2005, fostul [ef al DIA, viceamiralul (r) {tefan Dinu, a ar\tat c\ majoritatea ofi]erilor racola]i de Securitate din DIA continua s\ lucreze cu Armata: „Desigur, ulterior ne-am adaptat [i noi realit\]ilor: am sugerat ofi]erilor s\ accepte o astfel de colaborare, controlat\ `ns\ de noi, cei din DIA, astfel c\ datele [i informa]iile ob]inute de ace[ti ofi]eri erau prezentate mai `ntì DIA [i, numai dup\ aceea, o parte din informa]ii erau transmise Securit\]ii“74. Cazul colonelului de Securitate Stelian Pintilie, care le-a t\iat leg\turile la momentul potrivit, execut`nd ordinele Armatei, este poate cel mai elocvent. 74 Viceamiral (r) {tefan Dinu, Transparen]e dintr-o via]\ condamnat\ la discre]ie, Bucure[ti, 2005, p. 197 (tiraj confiden]ial, 10 exemplare).

172


Cauza distrugerii serviciului secret al ]\rii, agresiunea diversionist\ `mpotriva Securit\]ii din decembrie 1989, succesul opera]iunii sovietice de infiltrare la nivelurile superioare ale statului român se afl\ [i `n sl\biciunile Departamentului Securit\]ii Statului, care depindea de hot\r`rile lui Ceau[escu.

Sf`r[it de serviciu secret Reamintesc c\ `ntreg acest capitol analizeaz\ Securitatea ca serviciu secret al ]\rii. Trebuia s\ avem un serviciu secret [i acesta a fost. Trebuia s\ avem serviciu secret [i dup\ decembrie 1989 [i n-am avut, SRI fiind o structur\ relativ nou\, construit\ pe r\m\[i]ele Securit\]ii. Un stat, indiferent de regimul lui, c\ruia i se pr\bu[e[te serviciul secret, este un stat cu mìnile ridicate. Nici unul din celelalte state comuniste europene nu a cunoscut aceast\ situa]ie. Românii au mai cunoscut-o `n 1917 [i `n 1944. Nici un stat din lume nu a cunoscut trei c\deri catastrofale `n numai 70 de ani, [i asta spune foarte multe despre soliditatea statului nostru. Eroarea doctrinar\. ~n perioada 1987–1989, anii decisivi ai crizei sistemului comunist din România, Securitatea se afla [i ea la cap\tul unui proces ireversibil de uzur\, care urm\rea de aproape schimb\rile petrecute `n politica intern\ [i extern\ a Partidului Comunist Român. Ea era adaptat\ `n `ntregime la particularit\]ile unui regim cu puterea concentrat\ la v`rf – un v`rf despicat [i nu numai de asta diform –, `n care func]iile principale de conducere erau `mp\r]ite `ntre Nicolae [i Elena Ceau[escu. Marea eroare sau, mai corect spus, marea gre[eal\ de calcul a Securit\]ii a fost c\, dup\ ce a func]ionat drept cel mai eficient instrument de control al na]iunii [i statului `n numele [i la ordinul partidului, a `ncercat s\ revin\ la principiile dogmatice pe baza c\rora fusese `nfiin]at\ de Uniunea Sovietic\ – s\ slujeasc\ clasa muncitoare. Aceast\ schimbare de optic\ s-a produs ca urmare a apari]iei conflictului `ntre regim (Ceau[escu) [i muncitori (Bra[ov–1987), moment `n care a fost pus\ `n situa]ia s\ aleag\, pe fondul `ntreb\rilor proprii privind


173

viitorul ei. Pasul `napoi f\cut prin tentativa de a se izola `n interiorul legisla]iei („stricta respectare a legilor“), al calit\]ii sale de institu]ie profesionist\ a statului, prin insisten]a de a-i prezenta lui Ceau[escu realitatea cu scopul de a-l determina s\ fac\ o mi[care, prin sl\birea activit\]ii opresive asupra cet\]enilor [i tratarea cu modera]ie a fenomenului disident, ne apare ast\zi ca o ie[ire discret\ din sistem. Nu se putea, a fost un gest suicidar. Singura ei [ans\ era s\ dea o lovitur\ de palat, folosindu-[i oamenii infiltra]i `n func]ii de demnitari ai partidului [i statului, [i s\ ajung\ la o `n]elegere cu Armata. Generalul Vlad afirm\ c\ a f\cut aceste tentative, dar s-a lovit de frica lui Milea fa]\ de Nicolae Ceau[escu, de solidaritatea la[\, iresponsabil\ a `naltului aparat politic [i de faptul esen]ial c\ structurile de jos ale partidului nu afi[au vreo inten]ie de revolt\. Ilie Stoian, cunoscutul ziarist de la Expres, Tinerama [i Evenimentul zilei explic\ lipsa de `n]elegere a generalului Milea fa]\ de realitatea `n care se g\sea printr-o alt\ imagine despre fostul ministru dec`t cea proiectat\ eroic dup\ revolu]ie: „Ridicat `n grad pe baz\ de dosar PCR, Vasile Milea s-a dovedit `n timp una dintre cele mai sinistre personaje din armat\, nu at`t din cauza unor mari p\cate, c`t, `n primul r`nd, din cauza unui oportunism de cea mai joas\ spe]\. To]i ofi]erii mai `n v`rst\ ori generalii cu care am stat de vorb\ ni l-au `nf\]i[at pe Milea drept un alcoolic ordinar [i un individ `n stare s\ execute orice ordin, chiar [i aberant, numai pentru c\ venea din partea lui Ceau[escu“75. Evident c\ un astfel de personaj nu putea da o lovitur\ de stat. Avizat de Securitate asupra loviturii date de Dobri Djurov `n Bulgaria `mpotriva lui Jivkov, Ceau[escu va exercita o permanent\ presiune psihologic\ asupra lui Milea, pentru a-l determina s\ nu tr\deze „cauza“. Armata invidia [i totodat\ ura Securitatea. Ofi]erul de Securitate era mai bine pl\tit dec`t cel de Armat\ [i exercita controlul informativ asupra celor de la Armat\. O ranchiun\ perpetuat\ `n timp, de la `nceputurile celor dou\ institu]ii. Ceea ce pentru membrul societ\]ii civile de ast\zi este de ne`n]eles, sub regimul comunist ap\sa destul de greu asupra psihologiei ofi]erului, mai ales atunci 75

Ilie Stoian, Criminala capodoper\, Ed. EVEX, Bucure[ti, 1994, p. 47.

174


c`nd se trecea pragul de la ofi]er inferior la ofi]er superior, de la c\pitan la maior. De cealalt\ parte, ofi]erii de Securitate ì considerau pe cei de la Armat\ slab preg\ti]i intelectual [i profesional, angaja]i `ntr-o structur\ care nu va ajunge niciodat\ la confruntarea cu un inamic, fiindc\ un conflict al blocului sovietic cu cel american ar fi `nsemnat conflict nuclear. Pe c`nd ei se confruntau cu inamicul `n fiecare zi. Muncitorimea n-o mai iubea, pe Securitate, nu se mai sim]ea ap\rat\ de ea, ci controlat\, iar atunci c`nd blocajul economic s-a instalat, muncitorimea a v\zut `n m\surile de reduceri salariale – datorate `n mod clar ineficien]ei muncii lor [i proastei organiz\ri a activit\]ii economice –, neputin]a partidului, iar `n Securitate pe acel organism cu care partidul o `mpiedica s\ riposteze. De partea cealalt\, Securitatea `ncerca s\ nu-l mai slujeasc\ pe Ceau[escu, trec`nd „de partea poporului“. Era un cerc vicios, din care, a[a cum spune Eugen Ionescu `n C`nt\rea]a cheal\, nu se putea ie[i dec`t printr-o fantezie. Cercul puterii comuniste, „m`ngìat“ timp de patru decenii cu lozinci, cu propagand\ [i cu demagogie pretins na]ionalist\, devenise at`t de vicios `nc`t Securitatea nu mai putea sc\pa din el, pentru a supravie]ui [i pentru a asigura continuitatea obligatorie oric\rui serviciu secret al unei patrii, dec`t printr-o campanie de rela]ii publice. Departamentul Securit\]ii Statului avea nevoie `ntre anii 1987 [i 1989 de ie[iri publice, de o campanie prin care s\-[i precizeze subtil calitatea de institu]ie profesionist\, s\-[i `mbun\t\]easc\ imaginea, miz`nd probabil pe fondul ei na]ionalist, pe Istorie [i pe demontarea u[oar\ a fenomenului disident, `n spatele c\ruia se aflau multe [i complicate compromisuri. Era fantezia de care vorbea Eugen Ionescu. Sigur c\ Securitatea nu putea face lucrurile astea, dar tocmai ideea asta arat\ capcana `n care se g\sea. S\ nu neglij\m [i o realitate temporal\: toate statele responsabile `[i asigur\ continuitatea serviciilor sale secrete `n momentele de criz\. Doar revolu]iile distrug serviciile de informa]ii. Cunosc`nd din timp c\ cele mai puternice servicii secrete din lume s-au coalizat `mpotriva ei, c\ nemul]umirile popula]iei au ajuns `ntr-un punct critic, c\ sovieticii pl\nuiesc o ac]iune subversiv\ [i


175

diversionist\ `n România pentru `nl\turarea regimului, Securitatea a `ncercat s\ reziste, pentru a p\stra controlul. A reu[it cu mari riscuri pentru comandan]i s\ nu fie implicat\ de Ceau[escu `n represiune, [i-a acoperit aproape perfect opera]iunile criminale din trecut, apoi a murit. Ideea sp\l\rii imaginii sale negative i-a venit abia dup\ revolu]ie. Analiza unui opozant. O analiz\ surprinz\tor de bun\ asupra Securit\]ii a venit, tot surprinz\tor, din partea unui opozant al regimului comunist. Coment`nd con]inutul c`torva c\r]i despre Securitate, Dan Petrescu reu[e[te s\ identifice [i s\ concentreze `ntr-un articol principalele teme ante [i postdecembriste legate de existen]a [i activitatea serviciului secret român din perioada comunist\, cu [i `ntre dou\ ipoteze: „Pe scurt, avem de-a face, `n privin]a Securit\]ii, cu o ipotez\ maximal\ (Pacepa, Liviu Turcu [.a.), potrivit c\reia (cam) totul ]inea [i mai ]ine `nc\ de bunul plac al acestei institu]ii, [i o ipotez\ minimal\ (Neagu Cosma, dar [i al]ii, `n general de extrac]ie securistic\ [i fideli acestei op]iuni prime), potrivit c\reia Securitatea este perfect inocent\ (cu unele mici derapaje nespecifice, inerente domeniului ei de activitate, [i posibile [i `n ]\rile de tradi]ie democratic\)“76. Aplecarea asupra aspectelor extreme ale pozi]iei Securit\]ii `n fostul regim comunist este determinat\ de calitatea surselor. Sursele analizei lui Dan Petrescu – Pacepa, Turcu [i Cosma – sunt `n realitate limitate, nereprezentative [i substan]ial subiectivate, fiind vorba de doi ofi]eri de Securitate care au tr\dat, defect`nd `n Occident, [i de un fost general scos de la nivelul deciziei `n urma unei b\t\lii pentru putere desf\[urate mai demult `n interiorul institu]iei, situa]ie care ì permite ast\zi nu numai s\ scape cercet\rii propriei sale activit\]i, dar [i s\ acuze. Neagu Cosma, de exemplu, este adeptul tezei c\ `n Securitate nu a existat nici o structur\ a poli]iei politice, opinie ce nu poate fi acceptat\ at`t timp c`t au existat persoane urm\rite pentru atitudinea lor antiregim [i anti-Ceau[escu, indiferent de gradul 76

Dan Petrescu, În r\sp\r, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2000, p. 404 (articolul „Addenda la Legea Ticu“).

176


lor de implicare, de la un banc spus `n birou, la un manifest aruncat pe strad\ sau citit la Europa liber\. Faptul c\ nu toate aceste persoane au suferit abuzurile, chiar minimale, pe care le-a suportat Dan Petrescu, de exemplu, s-a datorat realit\]ii, pe care tot Dan Petrescu o analizeaz\, c\ decizia de a ac]iona apar]inea `ntotdeauna partidului, nu Securit\]ii. ~n ipoteza maximal\, conform c\reia Securitatea era peste tot [i implicat\ `n orice (Pacepa), precum [i ideea c\ fenomenul colabora]ionist „atinsese propor]ii de mas\“ (Turcu), erorile de apreciere provin din caracterul preponderent subiectiv (mai pu]in la Liviu Turcu) [i din natura tenden]ioas\ a opiniilor acestor dou\ surse (dorin]a de a ajuta na]iunea român\ s\ se democratizeze prin `nf\]i[area monstruozit\]ii comuniste). Cunosc`nd cu aproxima]ie efectivele Securit\]ii (0,04% din popula]ia ]\rii), este greu de imaginat un control total asupra societ\]ii f\r\ o colaborare ampl\ din interiorul acelei societ\]i. Fenomenul a primit recent o explica]ie prin analizele profesioniste f\cute de presa occidental\, mai ales cea britanic\, asupra nazismului. Descoperirea arhivelor secrete ale unor centre ale Gestapo-ului a ar\tat c\ num\rul ofi]erilor [i lucr\torilor-angaja]i pentru un land german era extrem de redus – de exemplu, la Düsseldorf erau 28 de persoane – [i c\ principala surs\ a activit\]ii lor consta `n gestionarea informa]iilor, denun]urilor [i sesiz\rilor venite de la milioane de cet\]eni. O carte anume a zguduit na]iunile vest-europene prin `nf\]i[area elocvent\ a sprijinului masiv acordat lui Hitler de popula]ie [i de cancelariile Marilor Puteri77. Pe acest subiect, Dan Petrescu pune foarte precis [i obiectiv problema bazelor activit\]ii Securit\]ii române: „Problema aici este c\, totu[i, informatorii (c\ci despre ei vorbim) alc\tuiesc sistemul respiratoriu al oric\rui serviciu de informa]ii; moralitatea lor este adesea o chestiune de ra]iune de Stat (nu-mi place sintagma, ea a pretat la abuzuri nenum\rate [i a creat impunit\]i discutabile, dar trebuie s\ imagin\m [i situa]iile limit\, cum sunt cele beligerante), alunec`nd `n «privat», adic\ `n 77 Daniel Jonah Goldhagen, Hitler’s Willig Executioners. Ordinary Germans and the Holocaust, Ed. Alfred A. Knopf Inc., New York, 1996.


177

zona intereselor personale [i a vindictelor, r\m`n`nd totu[i mereu posibil\, gra]ie tainei sub care se opereaz\“78. Fenomenul este indubitabil bine surprins de opozantul ie[ean. Voi detalia cu o analiz\ de caz. * Autorul acestui volum a cunoscut [i apoi – dup\ revolu]ie, `n calitate de redactor-[ef al unui cotidian central – a documentat problema activit\]ii Securit\]ii [i a colabora]ionismului cu aceasta `n domeniul construc]iei de avioane din România. Am lucrat `n acest domeniu [i am fost implicat, cu consecin]e nepl\cute, `n fenomenul tratat. Industria na]ional\ a construc]iilor de avioane, dincolo de tradi]ia pe care o mo[tenea, a fost un domeniu care presupunea un transfer important de tehnologie occidental\. Fie c\ era vorba de elicoptele Allouette sau PUMA (Bra[ov), fie c\ era vorba de avionetele de turism BN 2-Islander, de avionul mediu curier BAC 1-11 (Bucure[ti) sau de avionul de lupt\ IAR 93 (Craiova), industria construc]iilor de avioane presupunea un contact direct, intens [i de durat\ cu firme britanice, franceze, elve]iene [i americane [i, bine`n]eles, cu numero[ii lor reprezentan]i `n România. Securitatea a dezvoltat o ampl\ [i diversificat\ activitate de cunoa[tere [i control a rela]iilor cu reprezentan]ii acelor firme, la care se ad\uga o intens\ activitate de verificare a derul\rii programelor de [colarizare, programe care implicau deplasarea `n str\in\tate, mai ales `n Anglia, a aproximativ 5 000 de muncitori, tehnicieni, ingineri, economi[ti. La o astfel de dimensiune a afacerilor, posibilit\]ile fizice [i operative ale Securit\]ii erau reduse, astfel c\ a fost dezvoltat\ o `ncreng\tur\ de re]ele de informatori [i colaboratori, de la directori [i p`n\ la muncitori necalifica]i. ~n primii ani de derulare a contractelor `ntreaga activitate a Securit\]ii s-a concentrat asupra prelu\rii integrale [i asimil\rii `n produc]ie a tehnologiei, precum [i realiz\rii efective a aeronavelor. Scopurile nu au atins niciodat\, `n aceast\ perioad\, dec`t efortul de finalizare cu succes a contractelor. Nu au existat incidente, nu a r\mas nimeni `n Occident, nu s-au 78

Ibidem, p. 406.

178


`nregistrat cazuri majore, grave de `nc\lcare a legilor siguran]ei na]ionale. De altfel, p`n\ `n 1989, de fapt `n ultimii doi ani, nu s-au `nregistrat dec`t patru-cinci cazuri de r\m`nere ilegal\ `n str\in\tate, toate provenind din r`ndurile inginerilor. Unul dintre ace[tia se prezenta ca fiind nepotul Elenei Ceau[escu. Ofi]erii de Securitate care r\spundeau de obiectivele (`ntreprinderile) implicate `n aceste contracte s-au prezentat mereu, indiferent pe ce perioad\ activau oficial [i deconspirat acolo, ca persoane agreabile, `n]eleg\toare, relaxate, de[i misiunea lor implica activitatea `ntr-un mediu `n care contactele cet\]enilor români cu cet\]enii str\ini erau cotidiene [i complexe. Mul]i dintre ofi]eri, fiind la r`ndul lor ingineri, au fost asimila]i echipelor tehnice ale `ntreprinderilor. ~n aceea[i perioad\ (1980–1987), numero[i angaja]i ai `ntreprinderilor din industria na]ional\ a construc]iilor de avioane primeau frecvent vize pentru excursii `n ]\ri occidentale, astfel c\, cel pu]in la nivelul aparatului de conducere [i TESA, vara provoca o adev\rat\ r\sp`ndire geografic\ european\ a concediilor – erau preferate Fran]a, Germania, Italia. Eu `nsumi am c\l\torit `n Olanda. Sistemul de control al `ntregului personal se afla `n realitate `n m`na organiza]iilor de partid, care hot\rau listele cu angaja]ii care pleac\ la [colarizare, care constituiau colectivele de lucru pe etape de proiect [i de produc]ie, care f\ceau numirile `n func]iile de conducere, de la maistru la inginer [ef, care decideau cine poate pleca [i unde `n concediu. Secretarii de partid ]ineau o permanent\ leg\tur\ cu ofi]erii de Securitate, rela]ia sprijinindu-se fundamental pe garantarea de c\tre secretarii de partid a bunei desf\[ur\ri a deplas\rilor `n str\in\tate [i, bine`n]eles, a `ntoarcerii tuturor acas\. Incidentele – de exemplu, un muncitor care a furat o sticl\ de whisky dintr-un magazin londonez – erau raportate ofi]erului de Securitate, dar `ntreaga procedur\ de sanc]ionare a vinovatului se desf\[ura exclusiv `n cadrul organiza]iei de partid [i a administra]iei `ntreprinderii. Este interesant, pentru analiza noastr\, efectul sanc]iunii `n astfel de cazuri: secretarul de partid sau [eful compartimentului `l t\ia de la prim\, `l am`na de la primirea unui apartament sau a altor facilit\]i, nu-l mai trecea pe listele urm\toare `ntocmite pentru continuarea


179

[colariz\rii `n Occident. Invariabil, aceste m\suri erau considerate ca fiind luate de Securitate, care nu d\dea viz\. Deciziile petrec`ndu-se `n cadrul restr`ns al conducerii, `n lumea privilegiat\ a actelor oficiale, nimeni nu con[tientiza c\ implicarea Securit\]ii se limita `n realitate la executarea unei decizii luate de organiza]ia de partid [i de conducerea acelei institu]ii. ~n ce prive[te temeiul unor astfel de m\suri, organiza]ia de partid apela la adunarea oamenilor muncii care `nfierau actul de furt, de exemplu, motiv pentru care `ntreaga ac]iune punitiv\ primea o acoperire legal\ [i procedural\ deplin\. Alteori, ca `n cazul nemembrilor de partid, persoanele respective erau marginalizate prin decizii `n cadru restr`ns. Mecanismul era valabil pentru toate situa]iile, inclusiv pentru cele clasice de „ne`ndeplinire a sarcinilor de serviciu“, care ilustrau fie lipsa de profesionalism a unui angajat, fie o rela]ie conflictual\ cu secretarii de partid, cu [efii ierarhici sau cu colegii. Paralel cu acest tip de fenomen politico-economic local, Securitatea culegea informa]ii de la secretarii de partid, de la conduc\torii compartimentelor, de la angaja]i `n mod individual, fie printr-o leg\tur\ oficial\, fie conspirat, prin re]ele, urm\rind c`teva puncte ale misiunilor pe care le `ndeplineau `n `ntreprindere: bunul mers al produc]iei, buna derulare a contractelor, deficien]e ale activit\]ii, situa]ia controlului contactelor `ntre angaja]ii români [i str\ini, elemente suspecte [i posibile colabor\ri ilegale, protejarea secretului de stat [i a secretului de serviciu, incidente tehnologice sau administrative. Majoritatea aparatului tehnic de v`rf colabora cu Securitatea `n mod curent pe subiectele profesionale, unele dintre ele fiind extrem de complexe – de exemplu, la BAC 1-11, trebuiau asimilate peste 2 milioane de repere! –, [i ocazional, pe temele celelalte. Unii dintre ei, fiind fie ofi]eri acoperi]i, fie colaboratori sub contract primeau [i misiuni de culegere de informa]ii, exclusiv tehnologice, economice, de la firmele partenere ale contractelor de cooperare. Din c`te cunosc, nu s-a riscat niciodat\ spionajul. De regul\, scopul culegerii acestor informa]ii de la firmele partenere viza posibilitatea extinderii cooper\rii spre produse mai performante. De exemplu, `n momentul `n care Fran]a a trecut la

180


producerea elicopterului SUPER-PUMA, Securitatea `ntreprinderii IAR-Ghimbav, Bra[ov, unde se fabrica o versiune mai veche a elicopterului PUMA, a devenit interesat\ de documentarea posibilit\]ii ca programul PUMA s\ fie extins de Fran]a [i `n România la SUPER-PUMA. Pentru asta era nevoie de informa]ii, c`t de generale, despre noul elicopter francez: dac\ l-a v\zut zbur`nd, dac\ are modific\ri ale celulei, ce performan]e noi, care sunt noile configura]ii de armare, sunt dispu[i francezii s\-l furnizeze României? Aceste informa]ii nu se puteau ob]ine dec`t de la speciali[ti români, motiv pentru care acuza]ia de colaborare cu Securitatea, ca activitate imoral\, are un caracter strict politic, nu unul realist. ~n cazul BAC 1-11, alt exemplu, Securitatea era interesat\ de posibilitatea execut\rii `n România a variantei cargo `n perspectiva folosirii aeronavei pentru transportul de tehnic\ militar\ [i a para[uti[tilor. Rela]ia triunghiular\ partid–Securitate–angaja]i cuno[tea `ns\ [i o mare diversitate de situa]ii neoficiale. Accesul repetat la programele de [colarizare din Occident a permis at`t folosirea c`t [i traficarea valutei, a aparaturii electronice de ultim\ genera]ie – ap\ruser\ video, telefoanele cu tastatur\, combinele muzicale japoneze, casetofoanele auto –, a `mbr\c\mintei sport [i de iarn\ de calitate, a produselor cosmetice de lux. {efii de delega]ii colectau frecvent p\r]i ale valutei delega]iei pentru cump\rarea de articole destinate [efilor din ]ar\, inclusiv ofi]erilor de Securitate. Nu o dat\, la deschiderea TIR-urilor venite din Occident cu echipament tehnologic se g\seau numeroase astfel de obiecte cu destina]ie precis\. Cazurile, de[i cunoscute, erau repede mu[amalizate, multe din obiectele trecute ilegal peste formalit\]ile de vam\ fiind date mai departe, superiorilor din centrale, ministere, Securitate. ~ntr-un alt plan, ofi]erii de Securitate din `ntreprinderi erau solicita]i frecvent pentru probleme de natur\ social\: reparti]ii de apartamente, aprob\ri de autoturisme, angajarea de rude, schimbarea serviciului, promovarea. Toate aceste tipuri de rela]ii oficiale [i neoficiale se sprijineau pe colaborarea explicit\ [i implicit\ cu Securitatea, suferind un proces de acutizare pe m\sur\ ce anii se `ndreptau spre perioada critic\ de la sf`r[itul celui de-al nou\lea deceniu. ~n locurile unde se


181

mai derulau programe mixte, româno-str\ine, deplasarea `n Occident reprezenta o surs\ de venituri important\, astfel c\ rela]ia cu Securitatea devenise esen]ial\. Fenomenul a implicat o hemoragie de informa]ii [i „turn\torii“ m\runte care, `n realitate, nici nu treceau mai sus de ofi]erul de Securitate din obiectivul respectiv. Traficarea valutei [i a obiectelor de provenien]\ str\in\, cu scopul ob]inerii de bani suplimentari, se generalizase `n r`ndurile celor care apucaser\ perioada dinaintea opririi de c\tre Ceau[escu a investi]iilor, a programelor de cooperare, precum [i perioada `n care occidentalii au `ncetat s\ mai lucreze cu România comunist\. Se diseminase la cote uria[e traficul cu cafea, ]ig\ri [i b\uturi str\ine, f\cut `n `ntreprinderi sub ochii ofi]erilor de Securitate. ~n acel moment, individul devenea extrem de vulnerabil, pasibil de o pedeaps\ de drept comun, dar mai ales vulnerabil la ac]iunea denun]\toare a colegilor. Colonelul Ioan Rusan a explicat acest mecanism: „Ioan Rusan: Se luau m\suri, altele dec`t trimiterea `n justi]ie, cum era scoaterea de la serviciu, g\sirea unei infrac]iuni de drept comun... AMS: Se fabricau... IR: Nu se fabricau, pentru c\, `n situa]ia blocajului economic de atunci [i a traiului greu, oamenii `nc\lcau `n mod curent legile ]\rii, legile de atunci, iar agen]ii, românii care acceptau s\ fac\ spionaj pentru o ]ar\ str\in\, se implicau invariabil, [i repet – invariabil, `n traficul de ]ig\ri, cafea, cosmetice, valut\. AMS: Adic\, foloseau rela]ia cu spionajul str\in pentru a ob]ine astfel de produse sau bani, transforma]i apoi `n lei cu care `ncercau s\ tr\iasc\ mai bine. IR: A[a este, a]i intuit corect. Or, activit\]ile astea erau ilegale, dup\ legile de atunci. A[a c\... acele condamn\ri pe infrac]iuni de drept comun nu erau fabricate, inventate de noi. Problema este c\ obiceiul era larg r\sp`ndit. AMS: ~l practicau [i ofi]erii de Securitate. IR: Erau [i d-\[tia... Deci, nu erau pu[i `n discu]ie pentru o ac]iune judec\toreasc\ dec`t aceia care fuseser\ depista]i c\ sunt

182


implica]i `n activit\]i de spionaj, de influen]are, astfel c\ pove[tile cu disiden]a [i cu condamn\rile date de regimul comunist, pe temeiuri de drept comun, pentru c\ Ceau[escu nu ar fi vrut de]inu]i politici, sunt adev\rate, numai c\ trebuie s\ `nlocui]i cuv`ntul de]inu]i politici cu spioni. Pentru ag\]area pe infrac]iuni de drept comun f\ceam `nainte filaj sau perchezi]ii secrete [i [tiam precis unde are marfa. Apoi veneau Mili]ia [i Procuratura, se duceau la fix, `n dulap, `n sertar, `n biblioteca unde avea omul valuta. «Ce-i asta, de unde le ai?!» etc. Astea erau legile, `ns\ repet c\ ac]iunile acestea se f\ceau numai `n cazurile `n care aveam date despre activitatea de spionaj a respectivului.“79 Privind ast\zi aceast\ declara]ie, ne d\m seama ce imens\ era scena comportamental\ pe care putea interveni Securitatea. Cele mai multe cazuri de „probleme cu Securitatea“ au venit din aceast\ zon\ [i pe contextul unei recrudescen]e a colabora]ionismului m\runt, clientelar, de care amintea Dan Petrescu. ~n cazul apari]iei unei forme de protest individual sau colectiv – de cele mai multe ori `ncetarea lucrului [i protestul pentru neplata salariilor –, masa imens\ de informatori sub [i f\r\ contract se activa rapid, stimulat\ sau din proprie ini]iativ\, produc`nd `n r`ndurile celorlal]i ceea ce numim ast\zi „micii“ disiden]i [i „marile“ ac]iuni de protest anticeau[ist [i anticomunist. Urma o represiune local\ mai mic\ sau mai mare. Dup\ revolu]ie au predominat cei care, dup\ cum spunea Sadoveanu, „pentru o zgaib\ au urlat toat\ noaptea“. Iar cei care aveau `ntr-adev\r leg\turi cu serviciile de spionaj str\ine s-au luptat s\ se plaseze c`t mai bine `n structurile de putere ale noului stat sau au primit ordin s\ stea „la cutie“, unde sunt [i ast\zi. * „Inocentarea Securit\]ii, c\tre care conduce ipoteza minimal\ – arat\ mai departe Dan Petrescu `n studiul s\u –, se `ntemeiaz\ pe dou\ fapte certe: cel mai apropiat de noi este pasivitatea acestei institu]ii `n decembrie 1989, care a f\cut posibil\ detronarea clanu79

Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 120.


183

lui Ceau[escu [i prezervarea vie]ii majorit\]ii celor ce i se opuseser\. Cel\lalt fapt, ini]iat de Gheorghiu-Dej [i des\v`r[it de Ceau[escu, este subordonarea Securit\]ii de c\tre partid [i, prin urmare, transferul responsabilit\]ii ([i al culpabilit\]ii) `n materie de represiune asupra aparatului de partid, cu to]i activi[tii s\i (care, s\ nu uit\m: spre finele lui 1989, primiser\ arme [i, chit c\ [i-au p\r\sit posturile din decembrie, [i le-au p\r\sit `narma]i)“80. Explica]ia pentru observa]iile corecte ale lui Dan Petrescu se afl\ `n interiorul institu]iei, al Securit\]ii, prezentate `n acest capitol, pornind de la modificarea comportamentului ofi]erilor sub regimul Ceau[escu [i mai ales sub conducerea lui Vlad, [i p`n\ la pasul `napoi f\cut de Securitate `nainte de decembrie 1989, cu scopul central de a se proteja `n fa]a unei previzibile schimb\ri a situa]iei interne. ~n sf`r[it, Dan Petrescu trage o concluzie [i, totodat\, atinge – printr-un citat epocal din Marin Preda – problema cheie a Securit\]ii: „Ipotezele extreme analizate p`n\ aici, cea maximalist\ (Securitatea era/este peste tot) [i cea minimalist\ (Securitatea nu era/nu mai este nic\ieri), de[i opuse, dau efecte asem\n\toare, `n sensul c\ o implicare profund\ a Securit\]ii `n structurile societ\]ii (cazul prim) e foarte aproape de o implicare unanim\ a popula]iei `n propria-i represiune, dac\ Securitatea devine fantomatic\ [i greu de localizat (cazul secund); [i, la urma urmelor, vorba lui Marin Preda: de unde au ie[it oare b\ie]ii \[tia dintr-odat\ (poporul român fiind, `n mod tradi]ional, bun, bl`nd [i cuminte)?“81 Chiar, de unde au ie[it b\ie]ii \[tia? Autorul a g\sit r\spunsul `n comuna Gogo[u, din Dolj, localitatea de care apar]ine satul de origine al ultimului [ef al Securit\]ii. Un sat `ngrozitor de s\rac [i ast\zi, uitat de lume, `n curs de dispari]ie prin dispari]ia lent\, dar sigur\, a locuitorilor s\i ]\rani. Ziarista Laura Mot`rliche a fost acolo: „C`nd au murit o sut\ de b\tr`ni, s-au n\scut [ase prunci. De atunci, oamenii locului [tiu c`nd clopotul bate prelung [i pustiu. Se `nchin\ [i trec cu privirea peste ni[te dealuri ar\mii [i domoale. De dincolo de ele cimitirele cresc cu troi]e noi, 80

Ibidem, p. 408.

81 Ibidem, p. 411.

184


`ncleiate din lemn de brad, [i continu\ s\ apar\ `nghesuite `n l\st\ri[uri de m\ce[ s\lbatic. C`nd au venit s\ semene via]\, str\inii s-au `ngrozit de s\r\cia locurilor [i au fugit. C\ci la Gogo[u se moare `ncet, cu tot cu oameni [i case, cu uli]e [i pode]e durate peste [uvoaie de ap\, cu p\m`nturi, dealuri [i v\i“82. ~n satul Gogo[i]a, „revolu]ia“, „terori[tii“, „mo[tenirea grea a trecutului“ nu exist\. Cristi P\tru a fost [i el acolo: „Oamenii vorbesc `n continuare cu admira]ie de Vlad, fostul [ef al Securit\]ii. Enoria[ii str`n[i la biserica din Gogo[i]a nu mai contenesc cu vorbele bune: «Era respectuos; nea ajutat c`t a putut»“83. Pentru oamenii ace[tia, „poli]ia politic\“ este ceva de ne`n]eles. Ofi]erul de Securitate. Cum au crescut b\ie]ii \[tia? R\spunsul se extrage dintr-o particularitate a oamenilor Securit\]ii, a originii lor sociale [i a felului cum au fost educa]i ca ofi]eri. Excludem din analiz\ ofi]erii proveni]i din intelectuali, recruta]i din r`ndul v`rfurilor universitare, profesionale, culturale. Am cunoscut `nainte de revolu]ie un ofi]er de Securitate provenit din inginer de aeronave [i unul provenit din miner. Cu inginerul discutam subiecte literare, schimbam discuri cu muzic\ clasic\, albume de art\, comentam situa]ia intern\ [i pe cea din cultur\. Nu [tiu ce f\cea mai departe, poate era o masc\. ~nclin s\ cred c\ nu. Pentru miner `ns\ intelectualii erau altceva dec`t poporul român, cel de jos, din care provenea el. El f\cea mereu o diferen]iere profesional\: poporul de jos, simplu, am\r`t, curat [i cinstit, nec\jit [i inofensiv, [i de cealalt\ parte intelectualitatea care m`rìe, care produce disiden]i, care circul\ `n str\in\tate, care tr\deaz\ vizit`nd ambasade str\ine, care se complace `n turn\torii ieftine, ur`te, dizgra]ioase [i pentru securi[ti, cu scopul de a tr\i [i mai bine, eventual `n lux, `n timp ce muncitorul sau ]\ranul nu are astfel de aspira]ii. Securistul provenit din miner avea totodat\ [i un infinit dispre] pentru intelectualul lipsit de caracter, pentru intelectualul preocupat de murd\rii cotidiene, dar sim]ea [i o imens\ satisfac]ie `n fa]a umilin]elor, lingu[elilor [i 82 Cuvîntul libert\]ii, Craiova, vineri, 7 ianuarie 2005, p. 3. 83 Ibidem. („Gogo[i]a, locul de unde a plecat, ieri, gen. Iulian Vlad – azi...“ de

Cristi P\tru.)


185

t\v\lelilor existen]ialiste pe care intelectualii le produceau `n fa]a lui cu ocazia `nt`lnirilor conspirative. Intelectualul cel mai detestat era cel „vechi“, provenit din familii de intelectuali, din fosta burghezie democratic\. Intelectualul „nou“, provenit din ]\ran [i trimis de partid la studii intra `n alt\ categorie: tr\d\tor al originii sale, `mburghezit. Din aceste motive, un Dan Petrescu, Doina Cornea sau Petre Mihai B\canu – oameni „f\r\ oper\“ – sunt mai importan]i ca voci publice dec`t un intelectual plin de talent, autor de oper\ [i lipsit de caracter. De la un ofi]er de Securitate f\cut din vagonetar nu po]i s\ ceri anumite lucruri. ~n spatele lui nu se afl\ o educa]ie, o imagine luminoas\ despre lume [i oameni, ci o gaur\ neagr\ de min\. Erorile Justi]iei. Este posibil ca generalul Vlad [i subordona]ii lui s\ fi fost vinova]i de abuz, de opera]iuni nelegale, chiar de acte pe care presa le `ncadreaz\ `n categoria „poli]iei politice“, dar `n condi]iile `n care s-au desf\[urat procesele lor, aceste acuze au fost spulberate, nu numai prin felul precis [i metodic `n care s-au ap\rat inculpa]ii, ci [i prin incompeten]a dus\ uneori p`n\ la absurd a unor magistra]i. Prin politizarea actului de Justi]ie s-a ajuns, chiar [i t`rziu, `n 1999, la abera]ii, cum este cea din sentin]a dat\ de Curtea Suprem\ de Justi]ie a României: „~n al [aptelea r`nd, inculpa]ii se ap\r\ c\ regimul Ceau[escu – recunoscut ca legitim `n toate ]\rile lumii (dovad\ fiind, printre altele, vizitele reciproce [i `nt`lnirile personale cu [efii mai multor state) – nu putea deveni ilegitim peste noapte, ilegitimitate care s\ explice [i s\ justifice saltul de la la r\zmeri]\ la r\scoal\ popular\. {i aceast\ ap\rare este nefondat\ (!) «Saltul», de la r\zmeri]\ la r\scoal\ popular\, produs atunci, s-a datorat `ntunericului, frigului din case, foamei, fricii, minciunii generalizate [i perpetue, invad\rii vie]ii private, dictaturii poli]iene[ti, domniei nomenclaturii, colapsului economic, monismului ideologic, cinismului birocratic, pauperiz\rii, `ncarcer\rii societ\]ii `nl\untrul statului, drumului f\r\ ]int\, credin]ei f\r\ Dumnezeu. Sistemul social politic [i de guvern\m`nt nu mai avea nici o legitimitate, motiv pentru care, peste c`teva zile, s-a

186


pr\bu[it“ 84(!) A[a ceva – cum spunea Caragiale `n O scrisoare pierdut\ – „nu se pomene[te nici `n romane, nici `ntr-o pies\ de teatru“. Este incredibil cum s-au putut face astfel de afirma]ii iresponsabile pe un act oficial al Cur]ii Supreme de Justi]ie. Ne putem imagina situa]ia acestor magistra]i care chiar ei d\deau sentin]e cu numai c`teva zile `nainte de izbucnirea revolu]iei, `n 1989, ca fiind ilegitimi, angaja]i ai unui stat ilegitim? Ce legitimitate mai avea diploma lor de jurist [i din ce calitate au fost numi]i `n completul de judecat\? Ne putem imagina consecin]ele juridice de drept interna]ional ale ilegitimit\]ii României comuniste? Ce valoare mai aveau tratatele care garantau grani]ele ]\rii, de exemplu? Ne putem imagina un grup de lideri politici [i de stat ai lumii format din pre[edin]ii Fran]ei, SUA, din regina Angliei, regele Spaniei sau din cancelarii RFG, incompeten]i [i naivi, trat`nd de la egal la egal cu dictatorul unui stat ilegitim? Se pot introduce texte literare `ntr-un act juridic, `ntr-o sentin]\ de o asemenea greutate pe post de probatoriu? Po]i s\ afirmi c\ statul a devenit ilegitim din cauza `ntunericului!? Pe ce baz\ s-au recuperat crean]e, alt exemplu, de miliarde de dolari dup\ revolu]ie, dac\ statul care le-a angajat devenise ilegitim? Pe ce baz\ a pl\tit România comunist\ cotiza]ii la ONU, `n calitate de membru cu drepturi depline? {i, pentru a nu trece u[or peste aceast\ enormitate, care a permis generalilor de Armat\ [i de Securitate s\ demonteze cu u[urin]\ acest tip de acuza]ii, iar Justi]iei s\-i condamne pe al]ii f\r\ probe [i cu argumente ridicole, voi reproduce [i argumenta]ia celebrului pre[edinte al Cur]ii Supreme de Justi]ie, Sorin Moisescu: „Dar, mai este de observat c\ atributul de a reprima, conform legii, tulbur\ri violente sau o insurec]ie, nu-l pot avea dec`t autorit\]ile legitime. Or, un guvern instalat prin for]\ [i presiune, cum a fost cel instaurat la 6 martie 1945 `n România, era v\dit ilegitim, deoarece nu era emanat de la reprezentan]ii fire[ti ai poporului, astfel c\ [i regimul social-politic 84 Curtea Suprem\ de Justi]ie, Sec]ia Penal\, Dosar nr. 2955/1998, Sentin]a nr. 9

din 15 iulie 1999, p. 22.


187

creat ulterior prin violen]\ [i fraud\, ca [i guvernele ce s-au succedat `n astfel de condi]ii nu [i-au dob`ndit legitimitatea“85. P\i, cum a judecat Justi]ia `n toat\ perioada comunist\, cum a dat sentin]e [i cum a trimis oameni la pu[c\rie, dac\ statul nu [i-a dob`ndit legitimitatea? Cei nou\ judec\tori, care au semnat o astfel de abera]ie juridic\, pe ce baz\ au func]ionat ca judec\tori, procurori sau avoca]i `nainte de revolu]ie? Au luat leaf\ de la un guvern nelegitim? Ce legitimitate a avut sentin]a de condamnare la moarte a lui R`maru? A fost un asasinat? Se invoc\ mereu procesul de la Nürnberg, dar la Nürnberg, dup\ r\zboi, a avut loc [i procesul magistra]ilor. Nürnberg a fost un proces al nazismului. Echivalentul lui este procesul comunismului. Asupra rolului jucat de Securitate `n revolu]ie avem la dispozi]ie [i cuv`ntul final din proces al generalului Vlad, rostit la 3 iulie 1991. El dezv\luie [i pozi]ia mai aproape de realitate a Departamentului Securit\]ii Statului `n decembrie 1989: „Atitudinea Securit\]ii `n timpul revolu]iei s-a considerat [i se mai consider\ a fi o cheie pentru multe din enigme. Datele acumulate p`n\ acum infirm\ diversiunea lansat\ `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, devenit\ apoi legend\, potrivit c\reia Securitatea s-ar fi opus `nl\tur\rii lui Ceau[escu. Acum, sintetiz`nd ceea ce am spus, se [tie ceea ce nu se [tia atunci, [i anume: – c\ Securitatea primise ordin s\ nu se implice `n reprimarea mi[c\rilor anticeau[iste; – c\ prin comportamentul ei a `ncurajat tacit aceste mi[c\ri; – c\ nu a executat ordinele lui Ceau[escu de `ndat\ ce s-a declan[at mi[carea de la Timi[oara; – c\ nu l-a ajutat pe Ceau[escu s\ fug\, ci, dimpotriv\, l-a abandonat, iar apoi cadre ale Securit\]ii [i Mili]iei l-au re]inut [i predat Armatei; 85 Curtea Suprem\ de Justi]ie, Completul de 9 judec\tori, Decizia nr. 8, Dosar nr.

55/1999, {edin]a public\ de la 23 februarie 2000, p. 60.

188


– c\ din dup\-amiaza de 22 decembrie 1989, unit\]ile Securit\]ii au fost preluate de c\tre Armat\ cu oameni, arme, muni]ii [i cu toate mijloacele tehnic-operative [i arhive; – c\ Securitatea nu s-a opus noii puteri, ci a sprijinit-o din primele momente. Din acest comportament al Securit\]ii au decurs multe din echivocurile revolu]iei române. Prin conduita respectiv\ s-au dejucat scenariile care intersectau atunci spa]iul terestru [i aerian al României. C\ci aceste scenarii mizau pe implicarea fanatic\ a Securit\]ii, pe implicarea ei `n reprimarea revolu]iei. Numai c\ pozi]ia [i ac]iunile noastre au fost contrare a ceea ce se concepuse [i se urm\rea s\ se realizeze. A fost unul dintre pu]inele calcule fundamental gre[ite ale celor care au conceput [i pus `n aplicare acele scenarii. Ei au ignorat sau n-au cunoscut sentimentele reale fa]\ de ]ar\ [i popor ale celor care se g\seau atunci `n serviciul Securit\]ii Statului – de la general la soldat. ~n ce m\ prive[te, tot ceea ce am f\cut, am f\cut g`ndindu-m\ la popor [i la ]ar\. Pentru acest motiv, pot privi `n ochii oricui. M\ aflu, a[a cum am spus, `n fa]a unei noi hot\r`ri pe care urmeaz\ s\ o da]i `n acest proces. Peste un num\r de ani, `[i va da verdictul [i Istoria, care va fi scris\ f\r\ ur\ [i p\rtinire, cu privire la evenimentele din decembrie 1989 [i la rolul pe care l-am avut [i eu, [i institu]ia pe care o conduceam atunci, `n acel moment de r\scruce al destinelor ]\rii noastre. De aceea, v\ solicit un singur lucru: sentin]a pe care o ve]i da dumneavoastr\ s\ coincid\ cu verdictul Istoriei pentru ca s\ nu fie infirmat\ de aceasta.“

Cauzele e[ecului profesional Citind un cunoscut tratat de teorie [i istorie a informa]iilor [i serviciilor secrete, putem descoperi cu u[urin]\ principalul defect al


189

poli]iei politice comuniste, create pentru a sluji un partid unic [i o putere dictatorial\. Securitatea român\ nu putea `nvinge, a[a cum nici regimul comunist nu putea `nvinge. Una din cauzele pr\bu[irii, a[ezat\ pe linia ierarhic\ sub criza economic\, a fost sistemul defectuos, organic deformat al rela]iei Putere–Serviciu Secret `n sistemul comunist. Nu trebuie s\ uit\m c\ [i unul dintre cele patru mari servicii secrete din lume, KGB-ul, a fost `nfr`nt [i spart apoi `n patru agen]ii. Problema fundamental\: rela]ia serviciu secret–factor de decizie a fost sursa e[ecului grav al Securit\]ii române. Rela]ia Securit\]ii cu Nicolae Ceau[escu, contrar paradei de legalitate pe care o f\cea [eful statului, era viciat\ de domina]ia absolut\ a acestuia, ca factor de decizie suprem, asupra opera]iei de „exploatare a informa]iei“. Pentru a `n]elege punctul nodal al e[ecului Departamentului Securit\]ii Statului, nu numai ca poli]ie politic\, ci [i `n calitate de serviciu secret profesionist – a[adar, nu numai politic, ci [i profesional –, vom explica pe scurt care este mecanismul de rela]ionare `ntre un serviciu secret [i factorul de decizie. Lan]ul informa]ional clasic este definit prin urm\toarele etape: eveniment – informa]ie – analiz\ (ansamblu de elemente de cunoa[tere diverse asupra evenimentului) – sintez\ – decizie politic\. Pe traseul acestui lan] stabilit `ntre serviciul secret [i liderul politic intervin mai multe categorii de influen]e. De exemplu, `ntre eveniment [i informa]ia asupra lui pot interfera deforma]iile de percep]ie ale sursei sau dezinformarea, act voit menit s\ induc\ `n eroare factorul de decizie final. Dup\ ce serviciul secret a analizat informa]iile, a f\cut sinteza lor [i a `naintat-o liderului politic, serviciul secret se confrunt\ cu patru inamici: calitatea rela]iei `ntre serviciul secret [i lider; influen]ele anturajului asupra factorului de decizie; politizarea informa]iei (interpretarea politic\ partizan\); rela]ia `ntre lider [i consilierul pe probleme de ap\rare. S\ le lu\m pe r`nd [i s\ le analiz\m `n contextul rela]iei Securitate – Nicolae Ceau[escu: 1. Calitatea rela]iei `ntre serviciul secret [i lider este ilustrat\ `n primul r`nd de `ncredere. Aspectul acesta al artei conducerii func]ioneaz\ `ns\ biunivoc. Este vorba at`t de `ncrederea pe care o

190


acord\ liderul politic serviciului secret, c`t [i de `ncrederea pe care o are acesta `n conduc\tor. ~n cazul Ceau[escu, acesta pierduse `ncrederea `n loialitatea Securit\]ii, dar trebuie subliniat c\ percep]ia lui era aceea de „poli]ie politic\“, inclusiv atunci c`nd era vorba de activit\]i strict profesionale, deoarece [i pe acestea le interpreta ca ac]iuni menite a sus]ine puterea politic\. Prin urmare, din punctul de vedere al lui Nicolae Ceau[escu – atitudine ce coincide surprinz\tor cu aceea a detractorilor postdecembri[ti cei mai vehemen]i –, Securitatea trebuia s\ fie exclusiv o poli]ie politic\. Tentativele Securit\]ii de a se retrage discret din aceast\ postur\ au m\rit suspiciunea [i ne`ncrederea dictatorului. ~n momentul `n care Securitatea [i-a pierdut ea `ncrederea `n Nicolae Ceau[escu – 17 decembrie 1989, dup\ ora 17.30 –, acesta a fost condamnat. Un fenomen similar s-a petrecut [i `n perioada 1997–2000 `ntre SRI [i pre[edintele Emil Constantinescu. 2. Influen]ele anturajului asupra factorului de decizie sunt considerate ca importante, puternice `n cazul Nicolae Ceau[escu. Cea mai puternic\ influen]\ era exercitat\ de Elena Ceau[escu, so]ia care exploata intimitatea conjugal\ pentru a-i dirija deciziile, pe de o parte, [i care bloca accesul informa]iei la el pe motive medicale, pe de alt\ parte. A doua persoan\ cu poten]ial de influen]are a fost Silviu Curticeanu, devenit `n ultimii ani omul cel mai apropiat [i devotat, devo]iunea sa av`nd `n perioada crizei din decembrie un caracter criminal distinct. ~n cazul Ceau[escu exist\ [i o particularitate a influen]\rii prin anturaj [i anume noninfluen]area regresiv\, materializat\ prin faptul c\ anturajul s\u politic imediat – membrii CPEx – nu ofereau alternative, fiind, cu mici excep]ii, ni[te slugi ascult\toare care aprobau orice abera]ie enun]at\ de lider. Asta i-a condus pe to]i, `n frunte cu Ceau[escu, la activitatea criminal\ din [edin]ele CPEx de sf`r[it de mandat. 3. Politizarea informa]iei devenise la Nicolae Ceau[escu un act mecanic. Ca aspect constatat clinic, paranoia dictatorului român `l stimula s\ refuze informa]ia nepl\cut\; el nu mai accepta dec`t informa]ia venit\ din Cuba, China [i Coreea comunist\ prin agen]ii de pres\, evalu`nd informa]ia primit\ de la DSS `n raport


191

cu acele [tiri de pres\. Altfel spus, mai direct [i simplu, Nicolae Ceau[escu aprecia valoarea informa]iilor primite de la Securitate `n func]ie de potrivirea sau nepotrivirea lor cu [tirile de pres\ venite din Cuba. Instinctul ì spunea c\ este vorba de o destructurare a sistemului comunist, motiv pentru care informa]iile secven]iale, aride [i depolitizate primite de la Iulian Vlad i se p\reau c\ nu ating dimensiunea politic\ universal\ pe care o vedea el. Ceau[escu a[tepta de la poli]ia sa politic\ informa]ii de genul „Am descoperit [i documentat c\ Mihail Gorbaciov este un spion american care, `mpreun\ cu for]ele imperialiste, vrea s\ distrug\ sistemul comunist. Iat\ probele...“ Nu se `nt`mpla a[a. Securitatea ì d\dea probele, f\r\ s\ comenteze, cu speran]a c\ liderul va lua decizii de protejare a statului, de reformare a situa]iei economice [i sociale interne, iar Ceau[escu politiza informa]ia, `n sensul unui r\zboi pornit `mpotriva comunismului `n care el, `n chip de Kaghemusha, lupt\ de unul singur pe un c`mp plin de mor]i. Nu putea s\ `nving\, ci doar s\ se fac\ de r`s, a[a cum s-a `nt`mplat [i `n film, [i `n realitate. 4. Rela]ia `ntre lider [i consilierul pe probleme de securitate nu a existat `n regimul Ceau[escu. Nu a existat o voce care s\-l influen]eze pe Ceau[escu `n rela]ia sa direct\ cu Securitatea (Iulian Vlad), ci doar interferen]e de tip Postelnicu, Bobu, Ion Coman, Elena Ceau[escu, Silviu Curticeanu. Conducerea Securit\]ii a explicat, `n audierile la Comisia senatorial\ [i `n procesele penale `n care a fost implicat\, c\, cel pu]in `n ultimii doi ani, a pus la dispozi]ia lui Nicolae Ceau[escu toat\ informa]ia despre situa]ia grea din ]ar\, dar acesta nu a luat deciziile corecte. Manualul de informa]ii arat\ `ns\ foarte clar c\ „exploatarea informa]iilor calificate const\ `n convingerea decidentului politic asupra demersului eficient pentru a angaja/declan[a, la o or\ precis\, ac]iunea politic\“86. Securitatea i-a dat informa]iile corecte despre realitate, dar a e[uat `n demersul de a-l convinge pe Nicolae 86 Olivier Forcade, Sébastien Laurent, Secrets d’Etat. Pouvoirs et renseignement

dans le monde contemporain, Ed. Armand Colin, Paris, 2005, p. 39.

192


Ceau[escu s\ ia deciziile corecte. Nu numai teoria, ci [i practica lumii informa]iilor arat\ c\ „un stat constituit nu `nseamn\ `n mod necesar un stat ra]ional [i, cu at`t mai mult, o decizie centralizat\ nu garanteaz\ eficacitatea ei“87. Principalul vinovat pentru pr\bu[irea serviciului secret al ]\rii este Nicolae Ceau[escu `nsu[i, care, `n mod iresponsabil [i sigur orbit de dorin]a lui de putere, a ignorat consecin]ele grave, criminale, pe care le arunc\ ordinele sale ilegale asupra serviciului secret al ]\rii [i asupra Armatei, `n momentul de v`rf al crizei. Deja, la numai 16 ani de la revolu]ie, opinia public\, istoricii, anali[tii politici [i mul]i dintre actorii evenimentelor nu mai cred `n teza securi[tilor-terori[ti [i nici `n nocivitatea absolut\ a Securit\]ii. Ea a r\mas `n continuare o surs\ pentru trei tipuri de activit\]i: folosirea `n scopuri politice pentru a se construi platforme electorale puritane; folosirea dosarelor pentru a opri evadarea fo[tilor informatori [i colaboratori din mecanismul [antajului; folosirea pr\bu[irii [i distrugerii serviciului secret român de c\tre serviciile de informa]ii str\ine, mai ales de cele ruse[ti, pentru infiltr\ri ad`nci `n via]a politic\, economic\ [i `n sistemul de ap\rare [i securitate al ]\rii. A[a cum am ar\tat pe lungimea a trei volume, fenomenul acesta repet\ situa]ii petrecute de mai multe ori `n trecut. Cauza lor – lipsa de unitate a societ\]ii cu statul. Aceste cuvinte nu provin din vreun regret dup\ institu]ia cea mai hulit\ a ]\rii, ci din constatarea c\ la baza noului stat democratic nu a fost pus adev\rul, ci o mare minciun\. ~n decembrie 1989, partidul a fost salvat, apoi Armata [i Justi]ia s-au salvat [i ele, una devenind eroina revolu]iei, cealalt\ autoritatea care face dreptate poporului român. Toate hainele celor trei for]e put [i ast\zi a hoit, pentru c\ [i-au ridicat postamentul democratic pe cadavrul Securit\]ii.

87 Ibidem.

Capitolul VIII

LOVITURA PRINCIPAL| Bucure[ti, 21 decembrie 1989 Motto: C`nd nu mai supor]i m`na ce st\ deasupra ta, s\rut-o [i dore[te-]i s-o vezi rupt\.

PROVERB ARAB

~n diminea]a de 21 decembrie 1989, `nc\ pe `ntuneric, România st\tea `n cump\na istoriei. Provocat\ profesionist, Armata ]\rii deschisese focul [i omor`se cet\]eni ai ]\rii. Oameni ai Mili]iei [i Securit\]ii arseser\ cadavrele victimelor de la Timi[oara, iar G\rzile patriotice din acela[i ora[ tr\seser\ cot la cot cu for]ele de represiune, f\c`nd [i ele victime. {eful statului `nc\lcase Constitu]ia României [i d\duse ordine ilegale, f\ptuind deja infrac]iunea de subminare a puterii de stat. {i cu toate acestea, `n acea noapte Nicolae Ceau[escu `nc\ mai putea opri dezastrul ]\rii [i al na]iunii printr-una sau dou\ decizii ra]ionale. Alegerea lui a fost s\ trimit\ la Timi[oara c`teva zeci de mii de muncitori din Oltenia care s\-i bat\ pe muncitorii din Timi[oara, s\ organizeze la Bucure[ti un miting prin care inten]iona s\ acopere cu legitimitate revolu]ionar-marxist\ acest ordin criminal [i s\-i ofere `n plus posibilitatea de a ucide `n continuare, `n mas\. Ne aflam `n momentul de v`rf al deciziei, adic\ `n acea clip\ `n care un om `nvestit cu o responsabilitate major\ hot\r\[te soarta a milioane de oameni, destinul poporului s\u. Uneori, `n cazul unor personalit\]i cu anvergur\ planetar\, omul care ia decizia poate influen]a Istoria. Thierry de Montbrial, fondatorul Institutului Francez de Rela]ii Interna]ionale, a definit acest moment: „Previziunea crizelor face s\ intervin\ mai multe niveluri de incertitudine. Cu titlu de exemplu, legat de teoria sistemelor, asupra c\reia vom reveni, va trebui acordat\ o aten]ie special\ formei extreme care ]ine seama de posibilitatea existen]ei

194


unei bifurca]ii `n cadrul unui sistem dat, susceptibil de [ocuri structurale, din care poate rezulta o schimbare a sistemului `nsu[i (criz\ sistemic\)(...) No]iunile de bifurca]ie [i de criz\ sistemic\ vor fi ilustrate de un exemplu. La 7 octombrie 1989, `n Berlinul de Est, Mihail Gorbaciov avea de ales `ntre a-[i oferi sau a refuza sprijinul fa]\ de Erich Honecker. Aceast\ situa]ie corespunde foarte bine no]iunii de bifurca]ie. Aleg`nd cea de-a doua alternativ\, st\p`nul de la Kremlin a pus `n ac]iune – desigur, f\r\ a fi con[tient de acest lucru – o dinamic\ ce a provocat pr\bu[irea Uniunii Sovietice [i deci, finalmente, o schimbare a sistemului interna]ional `n ansamblul s\u (criz\ sistemic\). Dac\ Mihail Gorbaciov ar fi ales s\-l sus]in\ pe Erich Honecker `ntr-o ac]iune represiv\ (pozi]ia acelora pentru care el nu avea de ales este, din punct de vedere filozofic, de nesus]inut), e posibil ca sistemul bipolar s\ fi supravie]uit pentru un timp nedeterminat, ceea ce ar fi atras o relansare a R\zboiului rece“88. Decizia lui Nicolae Ceau[escu din noaptea de 21 decembrie [i diminea]a de 22 decembrie 1989 de a supravie]ui la conducerea României cu orice pre] a declan[at un lan] de evenimente ale c\ror consecin]e nu s-au stins nici ast\zi, dup\ mai bine de 15 ani, leg`nd cu inelele sale c\derea general\ a economiei, a st\rii sociale [i morale a societ\]ii române[ti, sugrum`nd statul p`n\ la limita de jos a disolu]iei na]ionale. ~n consecin]\, pre]ul pe care `l pl\tim acum – sl\birea accentuat\ a valorilor statale, supravie]uirea `ndelungat\ a mentalit\]ilor [i structurilor comuniste, influen]a crimei din decembrie asupra vie]ii politice [i sociale, pr\bu[irea imaginii institu]iilor de for]\ ale statului (Armata, Justi]ia, Poli]ia [i Serviciul secret), scena politic\ dominat\ de impostori [i amatori, penetrarea p`n\ la niveluri `nalte a spionajului str\in pe fondul dezintegr\rii sistemelor de securitate ale statului, pozi]ia interna]ional\ inferioar\ [i chiar umil\ – `[i au originea nu numai `n lipsa de reac]ie a na]iunii `n fa]a dictaturii, ci [i `n deciziile gre[ite ale lui Nicolae Ceau[escu. Putem estima, la fel ca `n exemplul dat de Thierry de Montbrial, c\ Ceau[escu nu a intuit dimensiunea catastrofei pe 88 Thierry de Montbrial, Ac]iunea [i sistemul lumii, Academia Român\ [i Ed. Expert, Bucure[ti, 2003, p. 208.


195

care a declan[at-o `n România, astfel c\ schimbarea violent\ de sistem `n ]ara noastr\ nu a atins doar faza crizei sistemice – aceasta era oricum ini]iat\ la Moscova –, ci a lovit [i `n bazele statului român. ~nc\ nu ne putem imagina un Ceau[escu adept al dictonului „dup\ noi, potopul“ [i continu\m s\ credem c\ dictatorul comunist „se crampona“ de Putere din cauza obsesiei pe care o f\cuse pentru destinul s\u eroic. Dac\ lec]ia aceasta nu va fi scris\ `n manualul de Istorie al [colilor noastre, a[a cum a fost `n realitate [i `n `ntregul s\u dramatism cinic, suntem condamna]i s\ prelungim `nc\ multe decenii criza sistemic\ pe care a declan[at-o voit Mihail Gorbaciov `n folosul Uniunii Sovietice [i cu sacrificarea, sl\birea [i dezorganizarea fo[tilor s\i sateli]i. ~n diminea]a de 21 decembrie 1989 se `mplineau 110 ani de la na[terea lui Stalin, iar 43 de cet\]eni ai Capitalei se preg\teau ca `n acea zi s\ fie primi]i `n Partidul Comunist Român.

Cuba [i Panama Pe biroul lui Nicolae Ceau[escu s-au g\sit c`teva telegrame Agerpres. Dou\ dintre ele – a[a cum au relatat revolu]ionarii care au intrat `n biroul lui `n dup\-amiaza de 22 decembrie – aveau sublinieri [i semne f\cute cu cerneal\ albastr\. Erau telegramele privind reac]ia lui Fidel Castro la programul perestroika [i cu referire la evenimentele din Panama. C\ut`nd `n presa timpului le-am g\sit, fapt care ne permite s\ `n]elegem ceva din g`ndurile lui Nicolae Ceau[escu din acea diminea]\. El subliniase un pasaj din cuv`ntarea lui Fidel Castro la adunarea popular\ de la Havana din 11 decembrie 1989: „Distrugerea sistematic\ a valorilor socialismului, ac]iunea de subminare pus\ la cale de imperiali[ti, corelat\ cu erorile, au accelerat procesul de destabilizare a unor ]\ri socialiste din Europa R\s\ritean\ (...) Nu este posibil ca un proces de `ndreptare a neajunsurilor s\ fie realizat calomniind socialismul, distrug`nd valorile sale, [tirbind prestigiul partidului, demoraliz`nd avangarda, renun]`nd la rolul s\u conduc\tor, lichid`nd disciplina

196


social\, sem\n`nd haosul [i anarhia `n toate p\r]ile. ~n acest fel poate fi promovat\ o contrarevolu]ie, `ns\ nu pot fi `nf\ptuite schimb\ri revolu]ionare“89. Era un atac direct [i violent la adresa lui Mihail Gorbaciov. Pe de alt\ parte, Castro atingea problema drag\ lui Ceau[escu: „calomnierea socialismului“, „distrugerea valorilor socialismului“ de c\tre Gorbaciov. Erau teme pe care Ceau[escu inten]iona s\ le atace la mitingul din 21 decembrie [i, a[a cum vom constata din textul scris al cuv`nt\rii, erau chiar fraze pe care dictatorul român inten]iona s\ le reproduc\ din cuv`ntarea dictatorului cubanez. De altfel, Ceau[escu `l invocase pe liderul cubanez `n [edin]a CPEx din 17 decembrie, dovad\ c\ urm\rise cu aten]ie ceea ce f\cea [i declara acesta, la mii de kilometri de Bucure[ti: „Are deplin\ dreptate Castro, `n cele spuse `n activul de partid, pentru c\ nu se poate una ca asta“. Cea de-a doua telegram\ Agerpres, care va fi publicat\ chiar `n diminea]a de 22 decembrie din ordinul lui, se referea la interven]ia din Panama. ~n coresponden]a de la Ciudad de Panama, Agerpres califica trupele SUA drept „for]e agresoare“. „~ntr-un apel radiodifuzat – se afirma `n coresponden]a Agerpres –, [eful guvernului [i comandant-[ef al For]elor de ap\rare panameze, generalul Manuel Antonio Noriega, a chemat popula]ia la rezisten]\ [i fermitate `mpotriva invaziei militare str\ine. El a subliniat hot\r`rea nestr\mutat\ a poporului panamez, a for]elor de ap\rare [i a mili]iilor populare de a nu ceda `n fa]a agresorului“90. Parc\ le dictase Nicolae Ceau[escu aceste cuvinte. Dar pasajul cel mai important, a[a cum a ap\rut el `n pres\, este cel legat de reac]ia Moscovei, de declara]ia guvernului sovietic: „Interven]ia `ntreprins\ de Washington `mpotriva unui stat independent este o `nc\lcare f\]i[\ a principiilor fundamentale ale Cartei ONU, a normelor rela]iilor reciproce dintre state (...) Ac]iunea armat\ `mpotriva statului Panama – se spune `n declara]ie – este o sfidare la adresa comunit\]ii interna]ionale care dore[te s\-[i a[eze rela]iile pe principiile suveranit\]ii 89 România liber\, Anul XLVII, Nr. 14026, mar]i, 12 decembrie 1989, p. 6. 90 România liber\, Anul XLVII, Nr. 14035, vineri, 22 decembrie 1989, p. 6.


197

[i demnit\]ii altor na]iuni“91. Moscova juca tare, dar jocul ei `n Panama este extrem de relevant pentru a `n]elege jocul pe care `l f\cea `n România. A[a cum am ar\tat `n volumul precedent, Uniunea Sovietic\ lansase public doctrina noninterven]iei militare – [i ne referim aici strict la suprastructura politic\ – [i `[i rezerva dreptul de a acuza America pentru agresiune, `n contrast cu politica pacifist\ a Moscovei. Conform acestui principiu sau linie doctrinar\ de politic\ extern\ – cum vrem s\ o lu\m – insisten]ele ministrului adjunct de la Externe, Aboimov, `n discu]iile cu ambasadorul român Bucur din noaptea de 21 spre 22 decembrie, ar\tau, de fapt, jocul pe care `l f\cea `ntre Ciudad de Panama [i Bucure[ti: `n Panama era o interven]ie militar\ str\in\, la Bucure[ti era o revolt\ popular\. Diferen]a real\ era c\ `n Panama a fost `ntr-adev\r o interven]ie militar\ conven]ional\, un act de r\zboi clasic, `n timp ce `n România a fost o interven]ie neconven]ional\, cu mijloace electronice (bruiaje, vuiete, simularea de ]inte aeriene), plus trageri precise cu scop psihologic, propagand\ [i mobilizare de strad\ f\cute cu echipe de comando, activarea agenturii de v`rf destinate s\ preia puterea `n stat. A[a se explic\ declara]iile insistente ale URSS din seara de 22 decembrie, c\ `n România s-a revoltat, chipurile, poporul român [i c\ aici are loc o explozie social\ natural\, cu care URSS n-are nici o leg\tur\. Bucure[tii erau un pion `n jocul dintre superputeri. Coresponden]a din Panama era `nso]it\ [i de un comentariu, de un editorial de politic\ extern\, scris probabil la cererea lui Ceau[escu [i intitulat: „Dolarii `n sprijinul «drepturilor omului»“. Era iar\[i una din temele preocupante pentru Ceau[escu – „tr\d\torii care se vindeau pe un pumn de dolari sau ruble, m`n\ `n m`n\ cu fal[ii ap\r\tori ai drepturilor omului“. Despre ce era vorba? Purt\torul de cuv`nt al Casei Albe anun]ase c\ SUA au pus un premiu de 1 milion de dolari pe capul lui Noriega [i unul de 150 de dolari „pentru fiecare lupt\tor panamez loial lui Noriega, care va fi eliminat“. Ceau[escu se sim]ea vizat [i nu se sim]ea vizat 91 Ibidem.

198


`nt`mpl\tor, deoarece, a[a cum am ar\tat `n volumul precedent, la insisten]ele graficianului Eugen Mih\escu, `n presa american\ – New York Times, Times – ap\ruse deja enun]ul: „Ceau[escu, acest Noriega al comunismului“92. El se considera [eful de stat care lupta, ca [i Noriega, pentru independen]a ]\rii lui, `n timp ce imperiali[tii americani c\utau s\-i prind\ sau s\-i asasineze pe ultimii eroi ai revolu]iei socialiste. „Este de-a dreptul incredibil, `n zilele noastre, ca o `nalt\ oficialitate a unui stat s\ declare, pe tonul cel mai senin cu putin]\, stabilirea unei recompense pentru prinderea [efului de guvern al unui stat independent [i suveran – se scria `n editorial. Nu exist\ – nu ar putea exista – nici un fel de justificare pentru un asemenea act de terorism de stat, `n contradic]ie flagrant\ cu cele mai elementare drepturi ale omului, cu principiile de baz\ ale rela]iilor dintre stat, cu normele elementare ale dreptului interna]ional“93. {i `n concluzie: „Fraze despre «democra]ie» nu au nimic comun cu realitatea brutal\ a agresiunii `mpotriva unui stat independent [i suveran. Iar perora]iile pe tema drepturilor omului, nimic comun cu r\splata promis\ pentru «capturarea» sau «eliminarea» (adic\ uciderea) cet\]enilor altui stat“. Nicolae Ceau[escu nu `n]elegea c\ este un sf`r[it de lume. ~n particular, el ataca America pentru c\ nu avea curajul s\ atace URSS, iar pozi]ia sa real\ din acel moment era cea din cunoscuta butad\: „Lua]i-l de pe mine c\-l omor“.

Mitingul Pentru c\ mitingul din 21 decembrie a e[uat din motive necunoscute, dar av`nd mai toate aspectele unei ac]iuni deliberate [i profesioniste, s-au conturat, ca [i pentru alte momente ale revolu]iei, dou\ versiuni extreme. Prima pune toat\ `nt`mplarea pe seama hazardului [i a suprapunerii accidentale a unor gesturi izolate. 92 Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea I, Ed.

RAO, Bucure[ti, 2004, pp. 196-197. 93 România liber\, Anul XLVII, Nr. 14035, vineri, 22 decembrie 1989, p. 6.


199

A doua acumuleaz\ mul]imea de elemente disparate ale unor acte de sabotaj `ntr-un scenariu al diversiunii calificate f\cute de sovietici cu sprijinul unor for]e din Armat\. S\ termin\m repede cu prima. Ea se circumscrie tezei insistent proiectate public c\ revolu]ia a fost o „ridicare spontan\ a popula]iei“ [i c\ e posibil s\ fi existat unele ini]iative izolate, dar nesemnificative. ~n r`ndul acestor ini]iative se `ncadreaz\ ac]iunea unui mic grup de tineri care a `nceput s\ strige „Jos Ceau[escu!“ `n mijlocul mul]imii [i aceasta s-a speriat, provoc`nd busculada, apoi declara]ia revolu]ionarului Nica Leon c\ el ar fi detonat un spray care a speriat lumea. Asupra posibilit\]ii de a-i identifica pe ace[ti autori, timpul a lucrat `mpotriva lor. O martor\, doamna Vasilescu, participant\ la miting `n zona sectorului B, i-a declarat autorului `n ziua de 18 mai 2004: „Am fost anun]a]i la `ntreprindere, `nc\ de c`nd am sosit, pe la 06.45, c\ vom participa la miting. P`n\ la ora 10.00 ni s-a spus de mai multe ori `mbr\ca]i-v\, dezbr\ca]i-v\, `n a[teptarea ordinului de a pleca la miting. ~n jurul orei 10.00 am fost lua]i cu autobuzele de la `ntreprindere [i du[i `n Pia]\. ~n zona noastr\ de amplasare, cam cu o or\ `nainte de `nceperea mitingului, era `nc\ loc, eram r\sfira]i, se putea circula. Atunci a ap\rut un individ str\in, mic, blond, sl\bu], cam la 30 de ani, care mirosea puternic a alcool [i care a venit s\ vad\ atmosfera, ne-a privit, apoi s-a b\gat `ntre cei de la Optica Român\ (IOR), unde mul]imea era mai mare [i mai compact\. Prima petard\ a explodat `n zona celor de la IOR [i a l\sat o pulbere `n aer, un fel de stropi fumurii, ca ni[te vapori grei. Lumea a fugit mai `ntì `nspre corpul principal al cl\dirii, ]ip`nd. ~n st`nga noastr\ am observat un grup de indivizi care loveau cu b`te oamenii `n cap [i strigau la noi: «Striga]i Jos Ceau[escu!». Dup\ revolu]ie, cam la vreo trei luni, o coleg\ m-a sunat [i mi-a spus: «Uit\-te repede la televizor, `l d\ pe \la cu petarda!». ~ntr-adev\r, era t`n\rul de care v-am vorbit, care chiar afirma c\ el a folosit petarda. Nu era vorba de Nica Leon, `n mod sigur, ci de acel t`n\r de vreo 30 de ani, blond [i care mirosea puternic a alcool“. Posibilit\]ile de confuzie sunt mici, deoarece martora l-a observat pe t`n\r de aproape (detaliul c\ mirosea a alcool)

200


[i l-a observat `ntr-o zon\ cu mai pu]in\ lume. T`n\rul a ap\rut `ntr-adev\r `ntr-o emisiune de televiziune a lui Mihai Tatulici. ~ncerc`nd s\ verific informa]ia, Mihai Tatulici mi-a explicat c\ t`n\rul respectiv exist\, dar c\ s-a chinuit timp de [ase luni s\ verifice informa]iile furnizate de el, s\ explice de unde avea petarda, m\car, `ns\ a fost imposibil. Tatulici a afirmat categoric, `n ziua de 8 iunie 2004, c\ era vorba de un mitoman, de un individ care a inventat cea mai mare parte a pove[tii sale. Situa]ia s-a repetat [i `ntr-o alt\ emisiune de televiziune, unde Nica Leon a ap\rut [i a ar\tat un spray deodorant asem\n\tor celui pe care l-ar fi detonat `n pia]\. Cer`ndu-i-se s\-l detoneze [i `n emisiune, acesta a ezitat, schimb`nd vorba. Nici un om normal nu detoneaz\ o capsul\ exploziv\ `n mijlocul unor oameni nevinova]i, pe care-i poate r\ni, pentru a-l r\sturna pe Ceau[escu de la putere. Ca [i `n multe alte cazuri, dar mai ales ca `n cazul Timi[oara, actele de violen]\ au fost asumate de unii revolu]ionari numai pentru a evita clarificarea elementelor de interven]ie str\in\ `n diversiune, iar asumarea a vizat `ntotdeauna teama de anularea calit\]ii de revolu]ionar, aruncarea unei umbre de `ndoial\ asupra revolu]ionarilor, spaima c\ ar putea fi `ncadra]i solidar interven]iei str\ine – `n principal a sovieticilor. Pe de alt\ parte – o reac]ie pe care o vom analiza mai t`rziu –, mul]i revolu]ionari au ap\rat cu din]ii ideea revolu]iei spontane, f\cute de români, pentru a nu fi v\zu]i ca fiind ceea ce au fost de fapt: indivizi curajo[i, autentic revolta]i, dar inteligent manipula]i de profesioni[ti str\ini. Una din reac]iile cele mai vehemente ale românului se petrece atunci c`nd ì demonstrezi c\ a fost p\c\lit, fraierit, folosit. Orgoliul nem\surat venit din toate frustr\rile tr\ite `n via]a mizer\ de zi cu zi, din soarta nemiloas\ a Istoriei, din umiliri [i marginaliz\ri, se revars\ `ntr-o form\ de asumare iresponsabil\ a oric\rui gest eroic. Absen]a unor urme l\sate de petarde, precum [i cercetarea tehnic\ f\cut\ dup\ consumarea evenimentului asupra sta]iilor de amplificare din pia]\, pe baza c\reia s-a afirmat c\ exploziile [i zgomotul generator de panic\ ar fi fost provocate de o defec]iune a carelor de reportaj ale Televiziunii, ar demonstra caracterul


201

accidental al evenimentului. Un alt argument `n favoarea acestei ipoteze este ansamblul erorilor de organizare ale acelui miting: 1. Faptul c\ pentru prima oar\ au fost adu[i mai mul]i oameni dec`t de obicei, num\rul participan]ilor sc\p`nd de sub control la comandamentul ad-hoc constituit la Prim\rie de Barbu Petrescu, fapt care a generat o aglomera]ie mai mare dec`t permitea spa]iul, mai ales cel `nchis pe trei laturi din fa]a CC. 2. Faptul c\, cel pu]in `n zona central\, cuprins\ `ntre laturile cl\dirii CC mul]imea exagerat\ a oamenilor a produs un efect de consum excesiv de oxigen, conduc`nd la formarea unui strat de bioxid de carbon `nalt de aproximativ doi metri, care a ame]it lumea. 3. Faptul c\, datorit\ `nghesuielii [i a presiunii laterale, masa de oameni a c\utat s\ se `mping\ spre zone unde spa]iul p\rea mai deschis, de fapt cei c`]iva metri l\sa]i liberi de cordoanele for]elor de ordine. ~n aceste condi]ii, chiar [i simpla strigare a unor lozinci anticeau[iste de c\tre un mic grup de tineri ar fi putut provoca panica. Dup\ cum se observ\, aceast\ versiune a provoc\rii accidentale con]ine [i elemente de ridicol. Cine a hot\r`t mitingul? Conform cercet\rii efectuate de generali ai Ministerului de Interne, faptul c\ ideea mitingului i-a apar]inut lui Nicolae Ceau[escu nu mai las\ loc de dubii. Ceau[escu a avut o consf\tuire cu Dinc\ [i Manea M\nescu `n leg\tur\ cu ideea de a organiza mitingul. Cu amintirea momentului ’68 `n cap, „Ceau[escu `l convoac\ pe Barbu Petrescu, prim-secretar [i primar al Capitalei, provoc`ndu-i perplexitate, atunci c`nd `l `ntreab\ dac\ poate organiza mitingul dorit. Prudent, acesta ì cere… timp de documentare [i `l cheam\ la r`ndu-i, pentru consult\ri, pe [eful Inspectoratului Ministerului de Interne al Municipiului Bucure[ti, colonelul Dumitru Dumitra[cu. Audiat la Procuratura Militar\ `n leg\tur\ cu aceast\ `mprejurare, iat\ ce declara acesta la 19 martie 1990: «~n seara de 20 decembrie 1989, `n jurul orei 23.30, eu fiind la sediul Inspectoratului, am fost chemat de primul-secretar Barbu Petrescu care, `n mod confiden]ial, mi-a spus c\ Nicolae Ceau[escu l-a `ntrebat dac\ se poate organiza, `n ziua de 21.12.1989, un mare miting `n Pia]a Palatului, a[a cum a fost cel din 1968 – cu privire la evenimentele din

202


Cehoslovacia. Cu toate c\ [tiam foarte bine starea de spirit din Capital\, `n ultima perioad\ fiind difuzate foarte multe `nscrisuri [i manifeste cu con]inut anticeau[ist, anticomunist, iar popula]ia se pronun]a cu mult\ fermitate `mpotriva m\surilor care nu asigurau o aprovizionare corespunz\toare cu produse agroalimentare, oamenii muncii nu primeau retribu]iiile complete, se comenta lipsa de ap\, energie, c\ldur\, alimente, programul TV etc., la `ntrebarea ce p\rere am de acest miting, am spus de la `nceput f\r\ ezitare c\ sunt de acord [i avem `ncredere `n oamenii muncii cu care construim socialismul. Din punctul nostru de vedere, al organelor de stat, vom ac]iona pentru afluirea coloanelor oamenilor muncii `n lini[te [i siguran]\ spre Pia]a Palatului. Primul-secretar i-a telefonat lui Ceau[escu c\ se poate organiza mitingul, `ns\ nu a precizat ora. A avut apoi mai multe discu]ii cu Silviu Curticeanu pentru unele detalii cu privire la miting. Din biroul primului-secretar am dat [i eu telefon ministrului de Interne, care era la birou, [i am raportat `n leg\tur\ cu mitingul de a doua zi»“94. Cercetarea originii acestui miting a ar\tat c\, ini]ial, Ceau[escu ceruse organizarea unor adun\ri `n marile `ntreprinderi, mediatizate amplu prin televiziune [i radio, dar a fost convins de Barbu Petrescu s\ accepte o singur\ mare adunare `n Pia]a Palatului. Constantin Manea, fostul [ef de cabinet, a formulat `n fa]a membrilor Comisiei senatoriale un r\spuns la problema originii mitingului care con]ine, probabil, esen]a g`ndirii lui Nicolae Ceau[escu. Scopul a fost „s\ se fac\ mitinguri de solidaritate cu activit\]ile organizate de conducere (subl. aut.) [i s\ fie `nfierat\ situa]ia de la Timi[oara. {i a venit 21. Ziua mitingului. P\rerea mea: din tot ceea ce s-a spus [i s-a scris, c\ a fost sf\tuit s\ fac\ asemenea miting, eu cred c\ nu e adev\rat. Este dorin]a lui, la care a ]inut mor]i[, s\ fie organizat mitingul din 21 aici `n Pia]a Palatului. Mitingul fatal“95. Prin expresia „activit\]ile organizate de conducere“ nu putem `n]elege dec`t ordinele [i m\surile `n vederea represiunii. 94 Colectiv al MI, coordonator general de divizie Ion Pitulescu, {ase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989. Pledoarie pentru Istorie, vol. I, Bucure[ti, 1995, pp. 165-166. 95 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, p. 23.


203

Deci, Ceau[escu c\uta o acoperire pentru ordinele sale ilegale. {eful Securit\]ii Bucure[ti, colonelul Goran, va explica Comisiei senatoriale succesiunea p\r]ilor componente ale deciziei: „Pe la 11 (noaptea, n.a.), el (Barbu Petrescu) a dat un telefon din proprie ini]iativ\, a `ntrebat [i pe Croitoru (secretarul cu propaganda al Comitetului Municipal Bucure[ti al PCR, n.a.) – care n-a fost de acord s\ fac\ mitingul –, m-a `ntrebat [i pe mine [i i-am spus: «Asta-i treaba dvs. Nu pot eu s\ zic da sau nu». A[a, [i a zis: «Politrucul \sta al meu nu prea e de acord, dar o s\-i spun lui tovar\[ul s\ nu mai facem at`tea adun\ri `n `ntreprinderi, s\ facem... Tovar\[ul e iubit... S\ facem un miting puternic [i combatem, [i nu [tiu ce...» «De, [efule, face]i cum dori]i, dar s\ [ti]i – cam nepreg\ti]i, a[a, cu dispozitivele, cu ce trebuie s\ facem.» «Las’ c\ te mai sun eu!» Eu atunci, `n condi]iile astea, am zis: «B\i, s\-i spun lui B\rbulescu, s\-i spun lui \la... c\... dac\ e miting». Dar c\ `mi confirm\ mìne diminea]\. Diminea]\, eu `l `ntreb: «Care e situa]ia?» «P\i – zice – la ora nou\ [i jum\tate trebuie s\ am un r\spuns definitiv.» Dar primii-secretari de la sectoare deja aduseser\ puhoaie de lume `n locurile de adunare, la Gr\dina Icoanei etc. {ti]i cum era atuncea, care s\ fie mai... prezent [i mai nu [tiu ce... [i, p`n\ la 10.00 s-a hot\r`t s\ se ]in\“96. Noaptea va fi scurt\ pentru cei de la Bucure[ti [i `ngrozitor de lung\ pentru cei de la Timi[oara. Proclama]ia Frontului Democrat Român. ~n aceea[i noapte, la Timi[oara, soarta revoltei populare intra `n criz\. Dezam\gi]i de lipsa unei solu]ii [i a unui r\spuns consistent la dolean]ele lor, precum [i de ecoul interven]iei lui Ceau[escu la televiziune, manifestan]ii din Pia]a Operei se risipesc pe la case. Liderii Frontului Democratic Român vor face apeluri disperate de a convinge cet\]enii Timi[oarei s\ participe la manifesta]ii cu caracter permanent [i s\ revin\ `n fiecare zi pentru a protesta pa[nic, dup\ modelul est-german. Tot `n acea noapte se definitiveaz\ forma final\ 96 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Goran Gheor-

ghe, p. 60.

204


a Proclama]iei Frontului Democrat Român, care este cel de-al treilea document politic al revolu]iei române:

PROCLAMA}IA Frontului Democrat Român din Timi[oara I. Frontul Democrat Român este o organiza]ie politic\ constituit\ la Timi[oara pentru a realiza un dialog cu Guvernul Român `n scopul democratiz\rii ]\rii. Frontul Democratic Român condi]ioneaz\ `nceperea acestui dialog cu demisionarea tiranului Ceau[escu. II. Propunem Guvernului României ca baz\ de discu]ii urm\toarele revendic\ri: 1. Organizarea de alegeri libere; 2. Libertatea cuv`ntului, presei, radioului [i televiziunii; 3. Deschiderea imediat\ a grani]elor de stat; 4. Integrarea României `n r`ndul statelor care ì garanteaz\ [i respect\ drepturile fundamentale ale omului; 5. Eliberarea ne`nt`rziat\ a tuturor de]inu]ilor [i disiden]ilor politici din România; 6. Revitalizarea economiei na]ionale; 7. Reforma `nv\]\m`ntului `n spirit democratic; 8. Dreptul de a manifesta liber; 9. Libertatea real\ a cultelor religioase; 10. ~mbun\t\]irea asisten]ei medicale [i a alimenta]iei publice; 11. Referitor la evenimentele din Timi[oara Cerem cu fermitate s\ fie tra[i la r\spundere cei care au dat ordin s\ se trag\ `n popor; Cerem restituirea deceda]ilor pentru a fi `ngropa]i dup\ datin\, cu doliu na]ional; Cerem eliberarea imediat\ a tuturor celor aresta]i `n urma manifesta]iilor; Cerem autorit\]ilor recunoa[terea oficial\ a Comitetului de Ac]iune a Frontului Democratic Român `nfiin]at la Timi[oara. Mul]umim tuturor celor care s-au ridicat `mpotriva tiraniei, precum [i colectivului Teatrului Na]ional din Timi[oara pentru sprijinul acordat. Era un program politic serios, consistent, dominat de ideea schimb\rii sistemului politic, av`nd astfel nu un caracter anticeau[ist,


205

ci anticomunist explicit. {i mai este important faptul c\ timi[orenii au aclamat a doua zi acest program, l-au sus]inut, disp\r`nd pentru prima oar\ frica de autorit\]i, inclusiv teama de consecin]ele pe care le-ar putea suporta fiecare dintre ei. S-a dovedit dup\ revolu]ie c\ `n noaptea aceea conducerea Frontului Democrat Român a r\mas foarte izolat\ [i complet neap\rat\ `n sediul Operei, expus\ chiar unei contraac]iuni preg\tite `n `ntreprinderi de conducerea militar\ – generalul Gu[\ [i noul s\u superior, generalul Victor St\nculescu. Acesta [i generalul Gu[\ hot\r\sc s\ nu lanseze ac]iunea, iar St\nculescu, afl`nd c\ a fost numit „comandant militar unic al Timi[oarei“ – func]ie care nu exista `n nomenclatorul statului român –, invoc\ o criz\ de s\n\tate [i `ncearc\ s\ evite implicarea sa mai departe, printr-o `n]elegere cu medici locali. Ofi]eri de Securitate de la Timi[oara au continuat s\ supravegheze discret desf\[urarea evenimentelor din cl\direa Operei. Colonelul Mavru, [eful Filajului, ne furnizeaz\ o explica]ie plauzibil\ pentru anumite ordine date `n acea noapte: „Aflasem la un moment dat c\ cei de la Oper\ s-au `mpotmolit `n elaborarea platformei-program [i c\ aveau inten]ia de a trimite o delega]ie la Consulatul Iugoslaviei pentru a cere ajutor. Macri a dat ordin s\ afl\m din cine era compus\ delega]ia [i, dac\ este posibil, s\ fie `mpiedicat\ s\ ia contact cu consulatul. Acest ordin l-am tratat de la `nceput cu indiferen]\, consider`ndu-l o utopie“97. La Bucure[ti, la comanda DSS, Macri raporteaz\ c\ leg\tura `ntre centrul de spionaj iugoslav de la Consulat [i nucleul manifestan]ilor din cl\direa Operei este dovedit\ [i, ad\ug`ndu-se celelalte informa]ii str`nse `n zilele anterioare, se ajunge la concluzia c\ la Timi[oara exist\ cel pu]in o implicare str\in\ direct\. Punctul 3: Deschiderea imediat\ a grani]elor de stat din Proclama]ie apar]ine Consulatului iugoslav de la Timi[oara. Implicarea iugoslav\ `n acel loc a fost confirmat\ [i pe linie militar\, ca urmare a constat\rilor f\cute [i de DIA: „Tot ce s-a `nt`mplat referitor la demonstra]ie a fost filmat permanent, 24 din 24. Din datele culese de noi, casetele erau trimise foarte operativ `n fosta Iugoslavie“98. Bine`n]eles, cei care filmau nu 97 Niculae Mavru, Revolu]ia din strad\, Ed. RAO, Bucure[ti, p. 136. 98 Jurnalul Na]ional, Nr. 3286/4 martie 2004, p. 9.

206


erau ziari[ti. Aceste informa]ii veneau dup\ ce implicarea re]elei conduse de consulul iugoslav `n violen]ele din 16 [i 17 decembrie fusese depistat\ de subunit\]ile de cercetare ale for]elor armate din Timi[oara [i, separat, de Securitate. Reamintesc c\ lipsa de informa]ii `n leg\tur\ cu implicarea iugoslavo-maghiar\ [i proasta colaborare cu Securitatea l-au determinat pe Gu[\ s\ cear\ aducerea subunit\]ii de specialitate de la Buz\u. ~n noaptea de 20 spre 21 decembrie, DIA prime[te a[adar confirmarea implic\rii Consulatului iugoslav `n ac]iunea grupului care atunci se concentrase la Oper\. Pentru a mobiliza oamenii s\ r\m`n\ pe loc, liderii noului partid vor solicita forma]iilor rock [i folk s\ c`nte `n balconul Operei. Membrii unei astfel de forma]ii vor instala o sta]ie de amplificare mai puternic\. Din c`nd `n c`nd, erau lansate apeluri ca lumea s\ nu plece. Spre miezul nop]ii, situa]ia liderilor [i a grupului mic de rezisten]i devine dramatic\, dar Lorin Fortuna, Claudiu Iordache [i ceilal]i nu cedeaz\. ~n privin]a transform\rii prin care trecuse popula]ia Timi[oarei `n acele c`teva zile, opinia lui Claudiu Iordache apare ca foarte bine argumentat\: „Fenomenul Timi[oara ar merita o analiz\ aparte. Un ora[, mai «burghez» dec`t altele din România anului ’89, descoper\ pe nea[teptate resurse pentru a se r\scula `mpotriva dictaturii [i, vreme de [apte zile, r\mas singur `n fa]a regimului, reu[e[te s\ men]in\ tensiunea care va precipita la Bucure[ti decizia de r\sturnare a dictatorului. ~n cele dou\ etape distincte ale reactivit\]ii ei – etapa de dinaintea revolu]iei [i etapa celor [apte zile: 16-22 decembrie – mul]imile Timi[oarei se comport\ radical diferit. Indiferen]a, resemnarea, lentoarea dinaintea furtunii sunt `nlocuite brutal cu o atitudine curajoas\, d`rz\, decis\, dispus\ la sacrificiu. Cine a cunoscut, `n acele momente, mul]imea Timi[oarei nu poate uita fervoarea sa exemplar\, revenirea n\valnic\ [i spontan\ `n familia omogen\ a condi]iei umane, destr\marea frontierelor egoismului, generozitatea dezl\n]uit\, curajul `naintea mor]ii cu baioneta, pentru ca a doua zi dup\ fuga dictatorului, ca prin miracol, ea, `ntr-un declin fulger\tor al respectului de sine, s\ revin\ la mul]imea flasc\, expeditiv\, c`rcota[\, de dinainte de


207

fenomen“99. Este probabil cea mai bun\ descriere literar\ a mul]imii inactive, incitate [i revenite la inactivitate dup\ consumarea incit\rii profesioniste. Autorul celei mai echilibrate [i, se pare, a celei mai autentice relat\ri a evenimentelor din Timi[oara, Miodrag Milin, va povesti momentele dramatice ale acelei nop]i: „M-am dus cu 150-200 de oameni la Oper\. ~n Oper\ n-au mai r\mas dec`t pu]ini. Aveam [i o arm\. Am strigat: «Români, aduna]i-v\! Avem nevoie de voi! Nu trebuie s\ da]i dovad\ de la[itate `n aceast\ noapte!» Am plecat dup\ oameni, care r\m\seser\ la Consiliu. Au venit vreo 3 000 (probabil o eroare de tipar, `n loc de 300, n.a.). ~n acea noapte n-a fost nici Fortuna, nici V`rtan. (Lorin Fortuna mi-a m\rturisit c\ el a definitivat «Proclama]ia Frontului Democratic Român constituit la Timi[oara», asistat de `nc\ c`]iva – Lumini]a Milutin, Claudiu Iordache... A precizat c\ textul a fost des\v`r[it joi, 21 decembrie, la ora 3 diminea]a, `n foaierul de la etajul Operei. Proclama]ia a fost citit\ `ntìa dat\ `n balconul Operei Române din Timi[oara, de c\tre acela[i Lorin Fortuna, `n diminea]a zilei de joi, la ora 09.00. Acest prim document oficial al revolu]iei, dat publicit\]ii noastre, a fost totu[i datat 20 decembrie 1989). Am fost prea pu]ini. ~n acea noapte am albit. A fost cea mai grea noapte din via]a mea!“100. Prezen]a lupt\torilor DIA [i a para[uti[tilor de la Caracal a amplificat starea de iritare a ofi]erilor de Securitate, Radu Tinu raport`ndu-i lui Iulian Vlad nemul]umirea [i protestul s\u pentru prezen]a for]elor speciale ale Armatei, care „`ncurc\ lucrurile aici, se bag\ peste noi“. Era o manifestare a animozit\]ii `ntre Securitate [i Armat\, ce va izbucni `n conflict violent imediat dup\ 22 decembrie. B`lbìelile de la Bucure[ti. ~n noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989 alarmarea G\rzilor patriotice [i chemarea salaria]ilor de pe platformele industriale Pipera [i B\neasa din Bucure[ti s-au f\cut 99 Claudiu Iordache, Polul de Putere, Ed. IRINI, Bucure[ti, 2002, pp. 85-86. 100 Miodrag Milin, „Azi în Timi[oara, mîine-n toat\ ]ara!“ în Timi[oara, 16-22 de-

cembrie 1989, Ed. Facla, Timi[oara, 1990, pp. 76-77. (Primul document oficial al revolu]iei nu este Proclama]ia Frontului Democrat Român de la Timi[oara, ci Proclama]ia Frontului Popular Român de la Ia[i.)

208


la ora 02.00. Au fost distribuite uniforme [i materiale de propagand\, apoi oamenii au fost trimi[i s\ a[tepte `n birouri [i sec]ii ordinul de plecare. La ~ntreprinderea Optica Român\ nu s-a dat alarma, oamenii au venit normal la serviciu [i abia acolo au fost anun]a]i c\ vor participa la miting. Alte `ntreprinderi au `nceput afluirea, pe jos, `nc\ de la ora 06.00, fapt care a fost observat de Securitate. Generalul Vlad a telefonat la CC `ntreb`nd ce caut\ oamenii la ora aceea pe strad\. ~n acea noapte a avut loc o dezbatere agitat\ `n cadrul Comitetului Municipal de Partid `n care s-au formulat opinii pro [i contra mitingului, Barbu Petrescu fiind presat de faptul c\ la ora 09.00 trebuia s\ se prezinte la Ceau[escu pentru a primi decizia final\. Securitatea a constatat c\ `n ora[ se `nt`mpl\ dou\ lucruri anormale: grupuri mari de salaria]i deplas`ndu-se pe jos spre punctele de adunare [i grupuri mici de tineri suspec]i, asista]i de autoturisme Dacia [i Lada, care migreaz\ `n jurul locurilor de adunare ale celor dintì. La conducerea DSS apar primele rapoarte verbale despre grupurile de tineri [i informa]ia c\ unii dintre ei vorbesc stricat române[te sau nu vorbesc deloc. Ei sunt identifica]i provizoriu ca basarabeni. Totodat\, din teritoriu vine informa]ia c\ unele coloane de ma[ini sovietice din Transilvania [i Banat, precum [i grupuri de tineri `mbarcate pe trenuri de la Timi[oara se `ndreapt\ spre Bucure[ti. Unii dintre indivizii suspec]i se interesau cum s\ ajung\ `n cutare loc sau cutare loc, dar locurile pe care le c\utau erau cele foarte centrale, astfel c\, dac\ erau români, era imposibil s\ nu fi [tiut unde sunt Pia]a Universit\]ii, Pia]a Palatului [i Pia]a Roman\, pentru c\ acestea erau locurile c\utate. Indivizii grupului ciudat de la Gr\dina Icoanei, conform descrierii f\cute de Filaj, „erau `mbr\ca]i ca militarii no[tri `n termen care asigurau traseele, civil, dar cu costumele acelea ieftine care st\teau ca naiba pe ei [i noi le spuneam «]inut\ de civil», pentru c\ vedeai de la o po[t\ c\ sunt militari. Nu vorbeau. Se pare c\ ar fi `ncercat s\ se ata[eze unui grup [i au fost respin[i, fiindc\ erau ni[te ordine“. Epopeea salaria]ilor aduna]i pentru miting continu\ [i la primele ore ale dimine]ii de 21 decembrie. Gazetarul Dan Constantin a surprins c`teva cazuri: „«Noi, cei de la Institutul de Cercet\ri [i Proiect\ri Mecanic\ Fin\, veneam pe jos


209

de la Obor p`n\ `n Pia]a Palatului», `[i aminte[te Ionic\ P., pe atunci salariat. «Am intrat, spre locul nostru, spre Cina, l`ng\ Biblioteca Central\ Universitar\, dar dup\ c`teva minute am fost trimi[i `napoi spre Institut. Mi s-a spus c\ mitingul se anulase. C`nd am ajuns la Institut am plecat `napoi spre Pia]a Palatului, unde trebuia s\ ajungem dup\ noul ordin pe la 10.45. A[a c\ noi am fost `n aceea[i zi de dou\ ori `n pia]\», precizeaz\ Ionic\ P. Cei de la (Uzinele) 23 August trebuiau s\ vin\ spre centrul Capitalei cu autobuzele ITB. Cineva a anulat `ns\ comanda pentru autobuze, a[a `nc`t miile de oameni au venit pe jos, aproape 10 km“101. Confuzia a fost creat\ de opozi]ia pe care a primit-o Barbu Petrescu `n cadrul [edin]ei de comandament de la Prim\rie, unii activi[ti de partid consider`nd mitingul o eroare. De aceea, p`n\ la prezentarea lui Barbu Petrescu la Ceau[escu nu s-a [tiut sigur dac\ va fi un mare miting sau vor fi numai adun\ri de solidaritate `n `ntreprinderi. Un colonel din conducerea Inspectoratului Securit\]ii Bucure[ti va aduce c`teva am\nunte neobi[nuite `n leg\tur\ cu implicarea Securit\]ii `n mecanismul care a dus la ]inerea mitingului: „El (Nicolae Ceau[escu, n.a.) voia s\ viziteze `n ziua de 21 decembrie vreo 15-17 `ntreprinderi bucure[tene. Noi, cei care ne ocupam tocmai cu aceast\ treab\, [tiam care este starea de spirit a popula]iei, mai ales dup\ cele `nt`mplate la Timi[oara, nu am fost de acord. Cei de la Departamentul Analize-Sinteze au spus c\ aceste vizite nu sunt oportune din acest punct de vedere, dar mai mult nu existau for]e care s\ fie desf\[urate pentru protec]ia lor `n 17 `ntreprinderi (...) Or, Securitatea Bucure[ti avea `n total o sut\ [i ceva de oameni, la care `[i aduceau contribu]ia [i re]elele de leg\tur\. Cum s\-i `mpar]i pe \[tia la 17 `ntreprinderi? Prin urmare, le-am spus celor de la partid c\ ar fi o mare gre[eal\ organizarea acestor vizite. C`nd generalul Vlad a prezentat problema la CC, s-a venit cu ideea mitingului. Cel care a avut aceast\ idee a fost, din c`te [tiu eu, Barbu Petrescu“102. Informa]iile, 101 Dan Constantin, „21 decembrie ’89: mitingul nim\nui“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3320/15 aprilie 2004, p. 6. 102 Eugen Ciufu, „Unit\]ile antitero înl\turate din pia]\“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3321/16 aprilie 2004, p. 7. (Interviu cu „un colonel care a avut func]ie de conducere în cadrul Securit\]ii Municipiului Bucure[ti“, care a dorit s\-[i p\streze anonimatul.)

210


care se pare c\ apar]in colonelului Botofei – ofi]er cu sarcini `n asigurarea traseelor –, con]in lucruri greu de acceptat: vizitarea a 17 `ntreprinderi `ntr-o zi, amestecul generalului Vlad `n deciziile Municipiului. Nu sunt serioase, credibile, probabil c\ reprezint\ idei, propuneri din noaptea aceea, zvonuri. Decizia final\ i-a apar]inut lui Ceau[escu [i [tim sigur c\ el a optat pentru un mare miting, deoarece avea de dat dou\ mesaje centrale: o sporire salarial\ [i denun]area amenin]\rii sovietice, ca `n 1968. Indecizia structurilor de partid din noaptea aceea a derutat [i Direc]ia V, inclusiv Serviciul G\rzi, care avea misiunea s\ asigure paza CC din interior. Colonelul Octavian Nae, [ef al acestui serviciu, va ar\ta c\, de regul\, exista un dispozitiv de siguran]\ `n jurul Pie]ei Palatului, instalat `n anumite apartamente goale sau locuite de colaboratori, precum [i la Hotelul Bucure[ti. Totodat\, erau amplasa]i luneti[ti pe cl\dirile din jurul pie]ei, care `ns\ nu deschideau focul dec`t la ordin, dac\ observau ceva concret, iminent [i numai `mpotriva unor posibili tr\g\tori ap\ru]i la nivelurile superioare ale cl\dirilor sau pe cl\diri. Se urma o procedur\ standard, care `ns\ nu era complet asimilat\ pentru c\ nu avuseser\ ocazia s\ o foloseasc\. Dispozitivul de lupt\ al luneti[tilor de pe acoperi[ul Palatului nu permitea executarea focului `n jos, spre pia]\. La scurt timp dup\ miezul nop]ii, colonelul Nae prime[te confirmarea c\ se va ]ine un miting [i ordinul s\ se deplaseze `n pia]\ pentru a preg\ti supravegherea pavoaz\rii [i a instal\rii celor de la Televiziune. Ace[tia `ns\ nu au ap\rut. ~nainte de ora 09.00 se `ntoarce la sediu, crez`nd c\ mitingul nu se mai ]ine, dar este trimis din nou `n pia]\103. Constat`nd dezordinea grupurilor venite de la `ntreprinderi [i faptul c\ nu s-au putut a[eza dispozitivele de ordine, colonelul Nae va cere amplasarea unei camere de filmat `n cl\direa Bibliotecii Centrale Universitare. Filmul se afl\ `n arhivele SRI. Un ofi]er de rang `nalt al Direc]iei V a declarat Jurnalului Na]ional: „~n noaptea de 20-21 decembrie 1989 am primit ordin de la generalul Bucurescu Gianu, care era `n perioada aceea [eful Comandamentului (de 103 Arh. SR, Stenograma nr. 44/ 9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octavian, p. 17.


211

organizare a protec]iei mitingului, n.a.), ca s\ iau m\suri pentru ca a doua zi s\ se desf\[oare un miting `n pia]\. ~n diminea]a zilei de 21 decembrie, cu efectivele din cadrul Direc]iei V [i altele de la trupele de Securitate, geni[ti, de la Capital\ [i USLA, s-a f\cut verificarea complet\ `n pia]\, inclusiv la canalele subterane de canalizare. Cu alte cuvinte, s-a verificat absolut tot ceea ce exista `n pia]\. ~n cursul dimine]ii au sosit [i ma[inile de la Televiziune, carele de reportaj [i ma[inile de sonorizare. {i acestea au fost verificate, [i, din momentul `n care au fost verificate, am avut ofi]eri [i subofi]eri speciali[ti `n sonorizare care au r\mas `n aceste ma[ini ale televiziunii“104. Aceast\ ultim\ informa]ie este extrem de important\ pentru c\ pune `n discu]ie versiunea accidental\ a spargerii mitingului din cauza unei erori a operatorilor de la carele de reportaj ale Televiziunii, care ar fi dat sonorul peste limita admisibil\. Informa]ia este confirmat\ de cealalt\ surs\ a Jurnalului Na]ional, colonelul din Securitatea Bucure[ti: „La ora 6 diminea]a, Compartimentul tehnic al Direc]iei V a verificat Pia]a. Dup\ verificare, Pia]a a fost predat\ unor dispozitive de `nchidere a zonei, dispozitive formate numai din mili]ieni, pentru c\ oamenii no[tri erau `mpr\[tia]i“105. Acest dispozitiv de `nchidere nu a fost perfect, a fost constituit cu `nt`rziere [i a l\sat goluri mari [i zone slab protejate. Totodat\, conform m\rturiei colonelului Ion Botofei, loc]iitorul pe linie antitero al Securit\]ii Bucure[ti, „nu s-a putut asigura supravegherea [i observarea perimetrelor [i, de asemenea, nu a mai fost timp pentru crearea unor culoare [i a unor zone de protec]ie a celor care `nso]eau manifestan]ii“106. Este interesant c\ aceste culoare [i zone de protec]ie, de[i atunci apucaser\ s\ fie bine organizate, „c\zuser\“, fuseser\ dezorganizate [i cu ocazia Congresului. Dup\ terminarea lucr\rilor Congresului al XIV-lea, Nicolae Ceau[escu a ie[it `n Pia]a Palatului pentru o „baie de mul]ime“ [i a mers pe un astfel de culoar pentru a saluta 104 Valentin Zaschievici, „Securitatea a ratat «spectacolul»“ în Jurnalul Na]ional,

Nr. 3320/15 aprilie 2004, p. 7. 105 Eugen Ciufu, loc. cit., p. 7. 106 Ibidem. (Declara]ia colonelului Ion Botofei.)

212


mul]imea. Colonelul Nae arat\ c\ Direc]ia V a sc\pat de sub control situa]ia, Ceau[escu fiind `nghesuit, strivit, busculat de entuziasmul mul]imii [i numero[i participan]i au ajuns `n contact direct, fizic cu el, ceea ce din punctul de vedere al procedurilor serviciilor de gard\ `nsemna „atentat reu[it“. Scena a f\cut `nconjurul lumii, deoarece principalele canale de televiziune americane o transmiteau `n direct. Academicianul Dinu C. Giurescu, aflat atunci `n Statele Unite, a relatat istoricului Marian Oprea c\ „pe televiziunile americane vedeam cum, din or\ `n or\, se `ntrerupea emisia [i se transmiteau secven]e de la mitingul de final al Congresului al XIV-lea“. Dar [i mai interesant este c\ mul]imea din Pia]a Palatului din ziua `ncheierii Congresului al XIV-lea al PCR era aceea[i cu mul]imea adus\ la miting `n 21 decembrie. Oamenii erau aceia[i, sectoarele repartizate `ntreprinderilor, acelea[i. La 24 noiembrie, cu numai o lun\ `n urm\, oamenii `l aclamaser\ pe Ceau[escu de aproape, d\duser\ m`na cu el, i-au vorbit. Nimeni din zecile de mii de oameni str`n[i acolo, dup\ acelea[i proceduri, de c\tre Comitetul Municipal al partidului nu a strigat vreo lozinc\ anticeau[ist\. Pu]ine informa]ii au fost c\utate `n r`ndurile Mili]iei, de[i aceasta a fost pe strad\ tot timpul [i a v\zut destule. Colonelul (r) Ionel Bejan a relatat urm\toarele: „La data evenimentelor din decembrie 1989 eram un t`n\r c\pitan de Mili]ie judiciar\. Evenimentele au `nceput s\ se precipite `n dup\-amiaza zilei de 17 decembrie, c`nd a fost dat\ alarma la Mili]ia Capitalei [i, implicit, la toate unit\]ile [i subunit\]ile din subordine. La momentul alarmei, informa]iile despre evenimentele de la Timi[oara erau extrem de vagi [i confuze, materialele venite de la e[aloanele superioare f\c`nd referire la «grupuri de huligani [i elemente du[m\noase care au devastat magazinele [i institu]iile situate `n centrul municipiului». De la aceast\ dat\ efectivele nu au mai p\r\sit sediul unit\]ii dec`t `n misiuni cu caracter preventiv, specifice muncii [i adaptate momentului. Asta p`n\ la data de 21 decembrie 1989, c`nd, la ora 06.30, am plecat de la unitate `mpreun\ cu al]i colegi [i ne-am prezentat la sala de festivit\]i a Mili]iei Capitalei unde, la ora 07.00, s-a f\cut instruirea efectivelor ce aveau s\ participe la m\surile de ordine


213

prilejuite de mitingul ce urma s\ se desf\[oare `n Pia]a Palatului. Dup\ terminarea instruirii, efectivele au r\mas `n rezerv\ (contrar precedentelor misiuni, c`nd de obicei se intra `n dispozitiv imediat), p`n\ `n jurul orei 09.00, c`nd s-a primit ordinul de a se intra `n dispozitiv. Am ajuns `n Pia]\ unde am stat aproximativ 30 de minute. Apoi am revenit la sala de festivit\]i, unde am r\mas `n continuare `n rezerv\. La aproximativ ora 11.00 am primit ordin s\ intr\m din nou `n dispozitiv, lucru care s-a realizat. Au `nceput s\ vin\ grupurile de muncitori de pe marile platforme industriale. ~ntre momentul instal\rii dispozitivului [i sosirea grupurilor de muncitori (circa 45 minute – o or\), am intrat `n contact cu colegii no[tri de la Securitatea Municipiului Bucure[ti, care erau `n acela[i dispozitiv [i care cuno[teau cu mult mai bine situa]ia operativ\, `n contextul evenimentelor de la Timi[oara. Din discu]iile avute cu ace[tia s-au conturat clar c`teva elemente, care, legate de evenimentele care s-au derulat `n continuare `n Pia]a Palatului cu ocazia mitingului, nu ni s-au mai p\rut deloc ciudate. ~n primul r`nd, mi s-a relatat c\ de la Timi[oara urma s\ soseasc\ la Bucure[ti, cu trenul nr…, un grup de circa… persoane (se cuno[tea cu exactitate num\rul de persoane ce urmau s\ soseasc\ `n Bucure[ti), care, de la Gara de Nord, aveau s\ se deplaseze pe jos `n Pia]a Palatului, unde era `n desf\[urare mitingul. Ei urmau s\ ac]ioneze de a[a manier\ – nu mi s-a spus cum, dar am avut impresia c\ se cuno[tea [i cum vor ac]iona `n mul]ime – `nc`t s\ se produc\ dezordinea care s\ duc\ la spargerea mitingului. Nu doresc s\ fac specula]ii, dar din prezentarea evenimentelor de mai sus `n mod cronologic, se poate trage [i concluzia c\ cineva s-a `ngrijit s\ coreleze de a[a manier\ succesiunea instal\rii dispozitivelor cu intrarea muncitorilor `n Pia]a Palatului, astfel `nc`t sosirea grupului de la Timi[oara s\ nu le devanseze“107. Corelarea a apar]inut lui Nicolae Ceau[escu [i lui Ion Dinc\, prin faptul c\ ei a[teptau efectul ac]iunii deta[amentelor de G\rzi patriotice trimise la Timi[oara, care trebuiau s\ spulbere manifesta]ia de acolo. Negocierile [i fraternizarea de la Timi[oara, e[ecul 107 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, pp. 140-141.

214


acelei misiuni au provocat oscila]iile puterii centrale `n privin]a orei de `ncepere a mitingului de la Bucure[ti. De fapt, problema originii suspecte a „ideii mitingului“ provine din mecanismul teoriei despre conspira]ia sovietic\ `n sprijinul lui Ion Iliescu, `n sensul c\ un spion sovietic din anturajul lui Ceau[escu i-a sugerat acestuia s\ organizeze mitingul pentru a putea fi debarcat printr-o revolt\ popular\. Astfel de teze sub]iri nu fac altceva dec`t s\-l deruteze pe cel interesat de aflarea adev\rului [i s\ discrediteze chiar filonul destul de solid al tezei interven]iei sovietice. A[a cum am v\zut mai sus, Moscova era `ngrijorat\ de perspectiva denun]\rii implic\rii ei `n diversiunea de la Timi[oara [i de posibilitatea ca Ceau[escu, `n fa]a unei mul]imi consistente, s\ ob]in\ sprijinul popular – sigur, de imagine – pentru r\m`nerea la conducere. Din aceste motive, Moscova ajunge s\ amenin]e pe linie diplomatic\ [i decide s\ saboteze mitingul. Pentru c\, ceea ce s-a `nt`mplat `n Pia]a Palatului a fost un miting sabotat. Mul]imea aceea nu a venit s\ manifeste `mpotriva lui Ceau[escu, indiferent ce sim]ea fiecare, nu a avut nici o reac]ie c`t timp au vorbit muncitorii, iar `n momentul `n care a `nceput s\ vorbeasc\ Ceau[escu s-a `nt`mplat ceva `mpotriva mul]imii, ceva care nu era produs de ea. Acesta este firul logic. ~ns\ teza „revoltei spontane“ a ajuns s\ sus]in\ c\ mul]imea adus\ `n pia]\ la miting s-a revoltat `mpotriva lui Ceau[escu, ceea ce este [i hilar, [i fals. Ea a fost preluat\ [i exploatat\ mai ales `n str\in\tate, de ziari[ti [i autori occidentali. ~n diminea]a de 21 decembrie, Ceau[escu a venit la ora 08.00 [i a intrat `n cabinet cu D\sc\lescu [i Bobu, care i-au raportat situa]ia de la Timi[oara. La ora 08.30, Ceau[escu l-a chemat pe Barbu Petrescu. ~n leg\tur\ cu acest moment avem o m\rturie a unui activist de partid din cl\direa CC, consilierul de pres\ Eugen Florescu, care l-a `nt`lnit pe Barbu Petrescu pe hol: „Eugen Florescu: (...) ~n ziua de 21 decembrie am revenit la sediu la ora 08.00, c`nd `ncepea programul meu, [i l-am `nt`lnit `n drum spre biroul meu pe Barbu Petrescu, care avea o serviet\ mare la el. Agitat, emo]ionat. «Ce se `nt`mpl\?», `l `ntreb. «Nenoroci]ii


215

\[tia m\ `mpiedic\ s\ organizez mitingul `n favoarea tovar\[ului Ceau[escu – `mi spune. Se retrag.» AMS: Era vorba de Securitate [i de Consiliul Municipal..., s-au opus. EF: Da, de ei era vorba. «Am trimis toat\ noaptea oamenii la `ntreprinderi», a continuat, iar eu i-am spus: «Pe vremea asta de iarn\, ai ]inut oamenii `n `ntreprinderi?! Nu pot s\ ias\ dec`t necazuri». «Nu, tovar\[ul, eu vreau s\-l fac, dar m\ `mpiedic\ unii.» AMS: Care unii? EF: Unii, n-a spus, dar erau clar cei aminti]i de dvs. Am trecut `mpreun\ prin fa]a biroului lui Curticeanu [i el a intrat la Curticeanu. Eu am urcat la Mitea, la etajul 4, [i c`nd urcam [i intram pe culoar, iese Curticeanu urmat de Barbu Petrescu [i Curticeanu striga la el: «}ine minte de la mine, dac\ tu convingi s\ se ]in\ mitingul, eu din clipa asta m\ arunc pe fereastr\, fiindc\ totul s-a terminat». Avusese o premoni]ie Curticeanu. M-am dus la Mitea s\ `nregistr\m cuv`ntarea, cuv`ntarea lui Ceau[escu la miting. {i c`nd ajung, Mitea `mi spune: «Acum mi s-a dat telefon de la Cabinetul 1, s\ se ]in\ mitingul».“108 Barbu Petrescu a ie[it dup\ mai pu]in de o jum\tate de or\ [i a anun]at c\ la 12.00 va fi miting. A[adar, abia dup\ ora 09.00 s-a [tiut cu certitudine c\ mitingul se va ]ine. Totodat\, Ceau[escu a convocat un CPEx pentru ora 10.30, cu scopul de a-i informa pe membrii acestuia de cre[terile salariale pe care le hot\r`se singur `n acea noapte. Referindu-se la succesiunea CPEx-urilor, Dumitru Popescu a ar\tat c\ „nu a mai convocat CPEx-ul dec`t joi diminea]a [i atunci pentru cu totul alte chestiuni dec`t cele aflate la ordinea zilei `n ]ar\. Joi diminea]a n-a pomenit un cuv`nt despre Timi[oara [i derivatele ei. A informat doar c\ a hot\r`t s\ majoreze salariile minime, cu o sum\ modic\ [i s\ adauge ceva la ajutoarele pentru copii. La sf`r[itul [edin]ei a comunicat laconic [i parc\ `n treac\t: Comitetul Municipal Bucure[ti ne invit\ la o demonstra]ie a oamenilor muncii. 108 Ibidem, pp. 84-85.

216


Am ie[it pe balcon. Am asistat la cunoscutul miting“109. La `nceputul acestuia au fost programa]i [ase reprezentan]i ai muncitorimii s\ vorbeasc\ `nainte de discursul lui Ceau[escu. F\c`nd reconstituirea evenimentului, senatorul Sergiu Nicolaescu va identifica structura for]elor de ordine apar]in`nd Mili]iei [i trupelor de securitate-mili]ie110. Totodat\, el va ar\ta c\ o parte din for]ele Ministerului de Interne au fost trimise spre dispozitive `n civil: „Pentru asigurarea m\surilor de ordine `n zon\, au fost concentrate `n diminea]a zilei de 21.12.1989, 147 de cadre de mili]ie echipate `n majoritate `n militari, dar [i `n civil, 300 de ofi]eri de la {coala Militar\ de Perfec]ionare a Cadrelor de Mili]ie din Bucure[ti, ace[tia to]i `n ]inut\ civil\“111. Ofi]erii de la {MPCMB nu au apucat s\ mai fie folosi]i, fiind retra[i `nainte s\ intre `n dispozitiv. Cronologia spargerii mitingului printr-o ac]iune diversionist\ a fost publicat\ de cotidianul Jurnalul Na]ional, pe baza imaginilor video: „Ora 12.00: Manifesta]ia popular\ din Pia]a Palatului `ncepe. Lozinci: «Vom munci [i vom lupta, ]ara o vom ap\ra!»; «Ceau[escu-Pace!». Iau cuv`ntul reprezentan]ii oamenilor muncii din Capital\. Au spus acela[i lucru: «Am luat cuno[tin]\ de situa]ia grav\ de la Timi[oara, de `ncerc\rile cercurilor reac]ionare [i imperialiste de a ne abate de pe drumul construc]iei socialismului...»; «S\ combatem campania furibund\ a imperialismului `mpotriva statelor care-[i ap\r\ suveranitatea...» ~n total, [ase vorbitori: cinci tovar\[i [i o tovar\[\. Ultimul i-a adresat [efului statului c\lduroasa rug\minte de a lua cuv`ntul. Preambulul mitingului a ]inut fix o jum\tate de or\. Ora 12.30: Ia cuv`ntul Nicolae Ceau[escu. Adreseaz\ cele mai bune ur\ri oamenilor muncii din Capital\. Roste[te c`teva fraze dup\ care, culmea-culmilor, adreseaz\ mul]umiri «organizatorilor acestei manifest\ri populare». 109 Dumitru Popescu, Un fost lider comunist se dest\inuie: „Am fost [i cioplitor de himere“, Ed. Expres, Bucure[ti, f.a., p. 379. 110 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie 1989, Ed. „Ion Cristoiu“, Bucure[ti, 2000, p. 113. 111 Ibidem, p. 112.


217

Ora 12.31: ~n momentul `n care Ceau[escu mul]ume[te organizatorilor, vocea ì este `necat\ de tumultul ce r\zbate dinspre mul]ime. Un vuiet grozav, acompaniat de ]ipete. El r\m`ne cu m`na ridicat\. Prive[te `n mul]ime [i nu pricepe ce vede [i ce aude. Zice «Alo!». O dat\, de dou\ ori, de zece ori. ~n spatele lui se aude: «|[tia vin `n sediu!» [i «A dat unul cu ceva!». Panic\ `n balconul CC. «Lini[te!» – se aude [i vocea Elenei Ceau[escu, sufocat\ de zgomotul indecis ce venea de jos. R\ma[i f\r\ grai, Nicolae [i Elena cioc\nesc cu creionul `n microfon: «Tovar\[i, a[eza]i-v\ lini[ti]i la locurile voastre». Ora 12.36: Ea c\tre el: «Vorbe[te-le». Cineva din spate: «Asta-i o provocare!». Ceau[escu `[i recap\t\ vocea: «Ast\zi, am luat o important\ hot\r`re privind nivelul de trai al popula]iei. Vom majora retribu]ia cu 200 de lei...» Ora 12.39: Din nou, rumoare, ]ipete `n pia]\. D\sc\lescu ì arat\ Elenei ceva cu degetul, `ntr-o zon\ unde steagurile erau agitate cu mult\ vigoare. Ceau[escu continu\ discursul. Ora 12.41: Se vede clar cum manifestan]ii dinspre Ateneu p\r\sesc pia]a. Ora 12.51: Mitingul se termin\, Ceau[escu [i suita intr\ `n CC. ~n Pia]\ mai r\m\sese pu]in\ lume, vreo 15.000 de oameni, care se risipesc `n dezordine.“112 Textul ne ofer\ prilejul s\ coment\m c`teva secven]e, privite dintr-un punct de vedere neanalizat p`n\ acum, cel al liderilor politici afla]i `n balconul Comitetului Central al PCR. Lozincile strigate de activi[ti la `nceputul mitingului au particularitatea temei r\zboiului, pe care Ceau[escu o dirija de c`te ori era vorba de o adunare `n care inten]iona s\ transmit\ mesaje cu caracter pacifist, legate de vreun eveniment interna]ional violent sau ap\rea vreo amenin]are. ~n lozinca „Vom munci [i vom lupta, pacea o vom ap\ra“ cuv`ntul pacea este `nlocuit cu ]ara, fiind vorba de inten]ia lui Ceau[escu de a demonstra c\ ]ara este `n pericol de invazie. A doua 112 „Cronologia e[ecului“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3323/19 aprilie 2004, p. 5.

218


lozinc\: „Ceau[escu-Pace!“ `nt\re[te aceast\ supozi]ie. Cei cinci vorbitori se vor referi `ns\ la agresiunea „imperialist\“, ceea ce era de regul\ o trimitere la Statele Unite, dovad\ c\ Ceau[escu nu era `nc\ hot\r`t s\ atace direct URSS. Este greu de `n]eles ce era `n capul lui Ceau[escu, deoarece mobilizarea românilor pentru a combate „campania furibund\ a imperialismului `mpotriva statelor care `[i ap\r\ suveranitatea“ nu putea fi dec`t o preg\tire pentru denun]area atacului SUA asupra statului Panama. Ce impact putea avea acest subiect asupra românilor? Se putea decreta starea de necesitate sau de r\zboi pe o astfel de „amenin]are“? Dup\ reluarea mitingului, Ceau[escu atac\ subiectul Timi[oara – de fapt, al interven]iei sovietice –, dar extrem de vag, vorbind despre „ac]iunea conjugat\ a cercurilor care vor s\ distrug\ integritatea [i suveranitatea“, despre cei care ac]ioneaz\ `n slujba „diferitelor servicii de spionaj“ [i despre cei care vor s\ „reintroduc\ [omajul“ `n România. Ca [ef de stat – privind lucrurile din perspectiva practic\ a exercit\rii puterii –, Ceau[escu face o gre[eal\ capital\. El `nc\ nu este con[tient de amploarea evenimentelor aflate `n curs de desf\[urare pe plan intern [i extern [i mai crede c\ o confruntare `ntre muncitorii din Oltenia [i cei de la Timi[oara va aduce potolirea revoltei, urmat\ de „dezbaterea cu deplin\ r\spundere a tuturor problemelor privind dezvoltarea societ\]ii noastre“113. Pentru mersul revolu]iei, confuzia lui Nicolae Ceau[escu, dar mai ales frica de sovietici – de unde [i incapacitatea de a denun]a implicarea Moscovei `n evenimentele din România –, au fost un mare avantaj. ~n continuare, observ`nd reac]iile celor din balcon – persoane av`nd vizibilitatea cea mai bun\ `n pia]\ –, vom constata c\ au existat dou\ reac]ii imposibil de falsificat: „A dat unul cu ceva!“ [i „Asta-i o provocare!“ Ele vin s\ sus]in\ teza existen]ei reale a unei ac]iuni diversioniste `n pia]\. Indiferent dac\ persoana care a spus „A dat unul cu ceva“ a [i v\zut sau auzit explozia sau doar a fost informat de jos prin intermediul sta]iilor mobile ale Securit\]ii, ambele versiuni 113 Ap\rarea cuceririlor socialiste, a independen]ei [i integrit\]ii teritoriale a

României. Cuvîntarea tovar\[ului Nicolae Ceau[escu la mitingul oamenilor muncii din Municipiul Bucure[ti în ziua de 21 decembrie 1989, p. 2.


219

presupun un fapt real. Dumitru Popescu a fost [i el martorul dezorganiz\rii mitingului: „S-a auzit un zgomot ca de petard\ [i un h`rìt `n instala]ia de sonorizare. Dup\ care, un [uvoi s-a n\pustit dinspre Hotel Bucure[ti. Mii de oameni au rupt-o la fug\ [i s-au bifurcat. O parte a luat-o pe Calea Victoriei `n jos, cealalt\ a venit sub balconul CC“114. Relatarea lui Dumitru Popescu este `ns\ foarte interesant\ `ntr-un anumit punct precis. Dup\ ce descrie momentul petardei [i apoi explic\ cum s-au regrupat activi[tii [i cei de la Interne sub balconul CC [i dup\ ce mitingul a continuat, Dumitru Popescu indic\ existen]a unui al doilea val de presiune asupra manifestan]ilor: „Ceau[escu a re`nceput s\ vorbeasc\. Din nou ova]ii, `n special din partea celor veni]i `n fa]a sediului, [i parc\ mai `nd`rjite, mai demonstrative, ca s\ arate ceva cuiva. {i din nou o ruptur\, din nou trop\ial\, panic\. Cineva, directorul de cabinet, i-a [optit ceva la ureche lui Ceau[escu. El a `nceput s\ comprime, m\surile preconizate le-a rezumat `n c`teva fraze“115. Acest al doilea val este cel provocat de ac]iunea nucleului protestatar de la Hotel Bucure[ti, deoarece avem informa]ii sigure c\ grupul nu a putut trece `n prima faz\ de for]ele de ordine [i c\, abia dup\ exploziile [i vuietul din pia]\, cordoanele de siguran]\ fiind sparte, grupul de la Hotel Bucure[ti a reu[it s\ p\trund\ pe o anumit\ por]iune spre pia]\. Prin urmare, teza simplist\ a panicii provocate de grupul de la Hotel Bucure[ti pare mai degrab\ o alt\ dezinformare menit\ s\ induc\ imaginea unui fapt de origine natural\, revolu]ionar\. Constantin Manea a adus [i el o anumit\ siguran]\ `n privin]a m\rturiilor despre dezorganizarea mitingului: „S-a `nt`mplat busculada aceea `n fa]a intr\rii de la A1 [i `n partea cealalt\. Spun unii c\ a fost o chestie central\ cu o petard\, una singur\. Nu e adev\rat. Dou\ au fost. Una acolo, una dincolo (...) Deci dou\ petarde au fost; una `ntr-o extrem\ [i una `n cealalt\. Imediat una dup\ alta“116. P`n\ [i Nikolai Morozov confirm\ existen]a unui act 114 Dumitru Popescu, op. cit., p. 380. 115 Ibidem, p. 381. 116 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, p. 24.

220


deliberat: „~n pia]\ s-a auzit explozia, probabil, a unei grenade lacrimogene“117. Sabotarea diversionist\ a mitingului. ~ntr-o `ntrevedere care a avut loc `n ziua de 2 septembrie 2003, senatorul Sergiu Nicolaescu mi-a relatat implicarea sa `n deturnarea mitingului din Pia]a Palatului. ~n diminea]a de 21 decembrie 1989, `nc\ pe `ntuneric, s-a prezentat la UM 01065, l`ng\ Ploie[ti, unde a cerut s\-l vad\ pe c\pitanul Nicolescu, care se afla `n acel moment la conducerea unit\]ii. Sergiu Nicolaescu l-a `ntrebat: „Domnule c\pitan, vrei s\ ajungi ministru?“ [i i-a cerut s\-i pun\ la dispozi]ie dou\ TAB-uri `narmate cu muni]ie, cu care s\ se deplaseze spre Bucure[ti, urm`nd a intra cu ele `n Pia]a Palatului, unde s\ secere cu rafale de mitralier\ balconul CC. Propunerea p\rea [i pare nebuneasc\, dar nu se poate exclude din mentalitatea unui regizor familiarizat cu lumea militar\ [i autor al unor filme de r\zboi realizate cu mare acurate]e. ~n aceste filme, Sergiu Nicolaescu dirijase mase de militari [i tehnic\ de lupt\ blindat\. ~n consecin]\, un astfel de act temerar i se p\rea posibil. Dup\ cum afirm\, sursa acestei idei era faptul c\ asistase la d\r`marea Zidului Berlinului – revenise din Germania pe 15 decembrie – [i apoi aflase [tirile exagerate despre masacrul de la Timi[oara prin intermediul postului Europa liber\. Sergiu Nicolaescu este timi[orean. C\pitanul Ion Nicolescu ezit\, apoi dialogul celor doi este `ntrerupt de apari]ia CI-istului unit\]ii. Cu toate acestea, regizorul reu[e[te s\-i strecoare c\pitanului Nicolescu cererea de a-i `napoia pu[ca cu lunet\, nedeclarat\, pu[c\ semiautomat\ cu amortizor adus\ din Fran]a [i pe care o `mprumutase c\pitanului. A mai cerut, de asemenea, [i dou\ grenade. ~n momentul `n care ajunge la ma[in\, `n fa]a unit\]ii, din spate apare un militar aduc`nd pe bra]e un obiect lung `nvelit `ntr-o prelat\ militar\. Desf\c`nd balotul, Sergiu Nicolaescu descoper\ c\ al\turi de arm\ se aflau [i o grenad\ de exerci]iu, [i o petard\ militar\. ~mpreun\ cu [oferul Bebe Holban, regizorul se deplaseaz\ la Studiourile Buftea, unde ì va cere cascadorului Fister s\ `l ajute pentru o 117 Nikolai Morozov, op. cit., p. 57.


221

ac]iune `mpotriva lui Ceau[escu. Cascadorul evit\ r\spunsul. ~n criz\ de timp, Sergiu Nicolaescu ì cere directorului Mititelu de la Buftea c`teva sta]ii portabile de emisie-recep]ie. ~n leg\tur\ cu acest episod, actualul senator a scris `n una din c\r]ile sale: „... directorul Mititelu mi-a dat o tehnic\ audio de care aveam nevoie. ~n planurile mele exista [i o a doua variant\. De la Buftea, m-am dus direct `n pia]\, la miting“118. Cea de-a „doua variant\“ din planurile regizorului era bruierea transmisiunii mitingului cu ajutorul unor dispozitive electromagnetice, aflate deja `n posesia sa. Conform declara]iei acestuia din 2 septembrie 2003, se poate trage concluzia c\ el este autorul bruiajului din pia]\ care a generat zgomotul care a speriat lumea. Faptul `n sine ar fi fost simplu: Sergiu Nicolaescu s-a putut mi[ca f\r\ probleme printre cordoanele for]elor de ordine, fiind recunoscut [i salutat de to]i militarii, apoi a plasat bobinele pe dispozitivele cablurilor de transmisie a sunetului `n pia]\. Pentru verificarea celor relatate, senatorul Nicolaescu i-a invitat `n `nc\perea unde se desf\[ura dialogul nostru pe Bebe Holban [i apoi pe Ion Mititelu, iar ace[tia au confirmat `ntreaga versiune a faptelor. Ulterior, pe timpul unei noi `ntrevederi, din mai 2004, Sergiu Nicolaescu n-a mai recunoscut aceast\ parte a evenimentului, afirm`nd c\ a umblat toat\ acea zi cu grenadele `n buzunar. Negarea primei relat\ri, cu toate c\ fusese confirmat\ [i de [ofer, s-a datorat con[tientiz\rii c\ ac]iunea din pia]\ nu putea fi un gest izolat, deoarece `n Pia]a Palatului s-au petrecut mai multe ac]iuni diversioniste, senatorul [tiind sau afl`nd mai t`rziu, pe timpul propriei cercet\ri, c\ `n ele au fost implicate [i for]e diversioniste str\ine. ~n momentul `n care consta]i c\ `n acela[i loc se concentreaz\ mai multe fapte – grupuri de tineri care incit\, grupuri de basarabeni infiltra]i `n mul]ime, oameni preg\ti]i cu ]epu[e s\ sperie femeile, grupuri neidentificate care atac\ mul]imea cu b`te etc. –, trebuie s\-]i pui problema c\ fapta ta, chiar izolat\, a f\cut parte dintr-un scenariu mai mare. 118 Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998, p. 163.

222


Cazul implic\rii lui Sergiu Nicolaescu `n sabotarea mitingului devine tot mai credibil odat\ cu publicarea `n pres\ a m\rturiei colonelului (r) Ion Nicolescu, fost comandant al unit\]ii de la Ploie[ti. Povestea a `nceput `n 1987, c`nd cunoscutul regizor a cerut aprobarea de folosire a unor subunit\]i militare pentru figura]ie la un film. Dup\ ce i s-a acordat de c\tre Nicolae Ceau[escu aprobarea, Sergiu Nicolaescu s-a deplasat la Ministerul Ap\r\rii, unde a fost primit de ministrul Vasile Milea. „Intrat `n biroul lui – avea s\ povesteasc\ regizorul autorului `n ziua de 2 septembrie 2003 –, ministrul a scos o sticl\ de whisky [i mi-a f\cut semn s\ ne tragem spre fereastr\. ~ncerca s\ evite microfoanele. Dup\ ce a turnat `n pahare, mi-a spus: «~]i dau o unitate cu care po]i s\ cucere[ti Bucure[tiul, dac\ vrei» [i a z`mbit complice“. Din punct de vedere militar era o exagerare, dar afirma]ia lui Milea nu poate fi dec`t suspect\. Unitatea militar\ `n cauz\ era Regimentul 7 Mecanizat, de la Ploie[ti (60 km de Bucure[ti), condus atunci de c\pitanul Ion Nicolescu. ~ntre Nicolaescu [i Nicolescu s-a stabilit o leg\tur\ prieteneasc\, regizorul vizit`ndu-l des. Cu aceste ocazii, ofi]erul i-a pus la dispozi]ie lui Sergiu Nicolaescu posibilitatea de a se antrena `n trageri cu arme de foc, precum [i dou\-trei v`n\tori. La `nceputul lunii octombrie 1989, ofi]erul a fost invitat acas\ la Sergiu Nicolaescu, unde acesta l-a sondat asupra stadiului de preg\tire [i `nzestrare a unit\]ii. „Dup\ aproximativ o or\ de discu]ii pe diferite teme m-a `ntrebat deodat\: «Dar dac\, de exemplu, s-ar `nt`mpla ceva, dac\ va fi nevoie de unitatea dumitale, `n c`t timp [i cu ce for]e (oameni, blindate) ai ajunge `n Capital\?» I-am r\spuns scurt, ca un profesionist: «Efectivele nu le pot [ti exact, sunt `n func]ie de gradul de `ncadrare al regimentului la acea dat\, iar tehnica este scoas\ `n func]ie de efectivele avute». A `ntrebat din nou: «Dar, minimum, cu c`t crezi c\ po]i veni [i `n c`t timp?» I-am r\spuns: «Cu minimum 700-800 de militari [i cu o coloan\ de blindate [i ma[ini de 7-8 km lungime, iar timpul depinde dac\ deplasarea are loc ziua sau noaptea. Dar de ce m\ `ntreba]i asemenea am\nunte?» Mi-a r\spuns: «S-ar putea s\ se `nt`mple ceva, s-ar putea s\ se atenteze la siguran]a na]ional\, iar noi, ca patrio]i, trebuie s\ [tim pe ce


223

ne putem baza»“119. Conform versiunii colonelului Nicolescu, pu[ca semiautomat\ cu lunet\ fusese adus\ `n unitate de Marian G\man (ulterior [ef de cabinet al lui Sergiu Nicolaescu) `n perioada 1–4 decembrie [i ridicat\ de aceea[i persoan\ `n ziua de 10 sau 11 decembrie 1989120. Este o afirma]ie nesigur\, toate datele conduc`nd la o confuzie de persoan\. Pe 14 decembrie, Sergiu Nicolaescu `l sun\ pe comandantul Regimentului 7 Mecanizat [i ì spune: „Vezi c\ `n cur`nd va veni vremea s\ ar\]i pentru ]ar\ preg\tirea unit\]ii pe care o comanzi. Am vorbit eu, vei avea un rol foarte important. Po]i ajunge mare“. Era vorba de promisiunea de a-l numi ministru al Ap\r\rii. Pe 21 decembrie diminea]a, Sergiu Nicolaescu s-ar fi prezentat la unitate `mpreun\ cu actorul Vladimir G\itan, moment `n care i-a cerut grenadele: „Te-am anun]at c\ va urma ceva. Am mare `ncredere `n dumneata. O s\ am grij\ de cariera ta. Uite ce este, am nevoie de ni[te grenade. Nu-]i pot spune pentru ce, dar le voi folosi pentru binele ]\rii“121. Colonelul Nicolescu i-a dat atunci mai multe grenade ofensive, „s\ nu fac\ schije multe“, dup\ cum ì ceruse regizorul. Relatarea ofi]erului are unele sl\biciuni: nu exist\ probe c\ Marian G\man s-ar fi cunoscut cu Sergiu Nicolaescu `nainte de 22 decembrie, c`nd s-au `nt`lnit `n cl\direa CC (probabil c\ `l confund\ cu [oferul Bebe Holban) [i nici c\ actorul Vladimir G\itan l-ar fi `nso]it atunci la Ploie[ti (l-a `nso]it cu alte ocazii). Dar versiunea lui, `n care sunt [i liste de martori, confirm\ pe deplin versiunea lui Sergiu Nicolaescu, chiar cu diferen]ele de date [i ore. Cele dou\ versiuni spun `ns\ acela[i lucru: Sergiu Nicolaescu preg\tea o ac]iune `mpotriva lui Nicolae Ceau[escu [i nu o f\cea de capul lui. El a fost implicat, prin urmare, `ntr-o combina]ie – care poate avea la origine un contact `n str\in\tate – [i a ac]ionat `n 21 decembrie 1989 la sabotarea mitingului. Exist\ o teorie care neag\ existen]a celor dou\ explozii. La baza ei se afl\ – a[a cum ar\tam – constatarea c\ la cercetarea sumar\ 119 România Mare, Anul XVI, Nr. 780, vineri 24 iunie 2005, p. 15. 120 Ibidem, p. 16. 121 Ibidem.

224


f\cut\ dup\ eveniment nu s-au g\sit urme de petard\ sau grenad\. Totu[i, toate m\rturiile confirm\ detun\turile. Nici o m\rturie nu afirm\ inexisten]a lor. Teza nega]ionist\ se sus]ine [i cu informa]ia – amintit\ mai sus – c\ zgomotul a fost provocat de explozia [i apoi de reverbera]ia sta]iilor de amplificare ale Televiziunii. Ziaristul Alexandru N\stase a reu[it `ns\ s\-i identifice pe operatorii TV din acea zi [i a ob]inut declara]iile lor. Iat\, de exemplu, m\rturia lui Viorel Neagoe, [eful Carului 3 color: „Pe la 12.30, c`nd Ceau[escu abia `ncepuse s\ vorbeasc\, Neagoe sus]ine c\ a auzit ni[te pocnituri `n centrul pie]ei. A deschis u[a carului [i, de la `n\l]imea acestuia, a v\zut ni[te d`re de fum `n zona din centrul pie]ei pe fondul acelora[i pocnituri `n centrul pie]ei. Din acel moment, mul]imea `ngrozit\ s-a «rupt», `ncerc`nd cu disperare s\ ias\ din pia]\“122. ~n ce prive[te urmele l\sate de petarde, `ntr-adev\r ele nu au fost g\site, de[i o petard\ aruncat\ `n mijlocul unei mul]imi `nghesuite `[i impregneaz\ urmele `n primul r`nd pe `mbr\c\mintea oamenilor. Dar este posibil s\ nu fi fost vorba de o petard\, ci de un material explozibil plastic, modern, care nu las\ urme. {i `n aceast\ privin]\ avem o m\rturie interesant\. Colonelului Nae de la Direc]ia V a Securit\]ii i-a fost predat\ `n pia]\ o saco[\ cu un material galben, un material care sem\na cu trotilul. Era o „bucat\ mare, din care se vedea c\ erau, deci, rupte, smulse alte buc\]i“123. Nae s-a adresat atunci unui specialist, colonelul L\z\rescu, ofi]er al Direc]iei V, dar care provenea de la arma chimic\. Nu pot fi dubii asupra calit\]ii martorului. L\z\rescu a luat materialul [i l-a dus la laboratorul Securit\]ii, confirm`ndu-i apoi lui Nae c\ era un material „u[or incendiar (inflamabil, n.a.) folosit pentru foc redus [i foc“. Este tipul de material care se rupe din bucata mare, i se pune o caps\ pe care po]i s\ o ai `n buzunar [i se detoneaz\, produc`nd o explozie a c\rei intensitate este dat\ de cantitatea de material folosit\. Intensitatea exploziilor din Pia]a Palatului este `nc\ `n discu]ie, unii 122 Alexandru N\stase, „Petarde în mijlocul mul]imii din Pia]a Palatului“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3323/19 aprilie 2004, p. 5. 123 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octavian, p. 41.


225

martori folosind fie cuv`ntul explozie, care presupune o anumit\ amplitudine, fie cuv`ntul pocnitur\, care indic\ un efect de mai mic\ intensitate. Are `ns\ foarte pu]in\ importan]\; important este c\ actul a avut loc [i a fost produs de cineva. El a declan[at panica. Locotenent-colonelul Ion Chi]oiu de la Serviciul de Sinteze al Inspectoratului Securit\]ii Bucure[ti a explicat senatorilor c\ bubuitura puternic\ s-a auzit din zona Direc]iei V (zona dintre intrarea principal\ la BCU [i corpul A al cl\dirii CC), [i nu dinspre Restaurantul Cina, cum se acreditase deja, deoarece `n zona „Cina“ se afla el, `n mi[care spre Consiliul de Stat, adic\ spre Palat. ~ntorc`ndu-se, el a putut observa perfect [i zona Cina, [i zona Direc]iei V. „Dl S\ndulescu: Dvs. a]i avut impresia c\ (explozia, n.a.) a venit de aici... Dl Chi]oiu: De aici, da. Oricum, lumea a venit buluc peste noi, peste to]i care eram acolo. Ne-am lipit de gardul Consiliului de Stat. M-am ridicat pe gard, au tras de mine... mi-au rupt ochelarii din buzunar... ~n acela[i timp, dinspre Hotelul Bucure[ti, pe Calea Victoriei, venea lume, se auzeau strig\te de femei. Au ap\rut ni[te scutieri. Au f\cut un baraj `n fa]a Hotelului Bucure[ti, mai spre cofet\rie, acolo... ~n c`teva minute le-a dat drumul la oameni (participan]ii la miting, n.a.) [i au plecat spre {tirbei Vod\, pe l`ng\ «Athénée Palace». Deci, s-a evitat poate s\ nu fie r\ni]i. Ce a r\mas `n pia]\, a r\mas a[a ceva... ca un peisaj selenar: lemne rupte, pantofi, po[ete c\lcate `n picioare etc.“124 Colonelul (r) Ionel Bejan a f\cut parte din barajul amplasat `ntre Restaurantul Cina [i fosta gr\din\ Boema: „A `nceput desf\[urarea bine-cunoscutului miting, `ntr-o atmosfer\ mai mult dec`t ap\s\toare, `nc`t la un moment dat erau auzite numai aplauzele [i uralele `nregistrate pe banda magnetic\, fapt de altfel evident. ~n jurul orei 12.30, dinspre Palatul Regal, mai precis de la gardul 124 Arh. SR, Stenograma nr. 100/31 mai 1994, Audierea locotenent-colonelului Chi]oiu Ion, p. 7.

226


acestuia, s-au auzit primele zgomote (s\ le zicem) care nu aveau nici o leg\tur\ cu tema mitingului. Erau ca un fel de ]ipete, grosul mul]imii din centrul Pie]ei, unde se f\cuse dintr-odat\ un gol, defluind c\tre lateralele acesteia. Eu m\ aflam `mpreun\ cu ceilal]i colegi din dispozitiv pe strada Maria Rosetti, `ntre Restaurantul Cina [i fosta gr\din\ de var\ Boema, c`nd s-a produs un al doilea moment tensionat, `n urma c\ruia s-a spart mitingul, lumea fugind pur [i simplu pe str\zile adiacente Pie]ei. ~n c`teva momente, aceasta a r\mas goal\. Pentru a se `n]elege dimensiunile panicii care s-a creat la acest moment, trebuie spus c\ `n urma manifestan]ilor au r\mas nu numai steaguri, pancarte cu lozinci [i alte materiale de propagand\, dar [i `nc\l]\minte [i po[ete de dam\, iar parte din cei ce fugeau au s\rit din fug\ gardul ce `nconjoar\ [i ast\zi Restaurantul Cina [i care are o `n\l]ime de circa 2 m. I-am v\zut cum au s\rit pe ni[te anexe ale restaurantului, oameni la 40-45 de ani, care `n mod curent nu sunt `n stare de astfel de performan]e sportive. Era `n momentul imediat urm\tor promisiunilor cu suta de lei `n plus la salariu“125. Mai multe m\rturii arat\ c\ dup\ dezorganizarea mitingului, for]ele de ordine au fost acelea care au dirijat participan]ii spre ie[irea din zona Pie]ei Palatului. Doamna Vasilescu, de exemplu, `[i aminte[te: „Dup\ explozii a venit sunetul. Senza]ia era c\ vin tancuri peste noi, c\ te fug\resc cu [enilele. Sunetul ataca creierul. Ne-am refugiat spre cofet\ria Continental [i priveam speriate `n urm\, `n pia]\. Atunci mili]ienii care se aflau `n zona hotelului (Negoiu, n.a.) [i la cofet\ria Continental ne-au cerut s\ nu ne mai `ntoarcem `n pia]\, s\ plec\m acas\“. Ambele fenomene, [i exploziile, [i vuietul, s-au auzit [i `n interiorul cl\dirii CC. Secretarul personal al lui Ceau[escu va declara Comisiei senatoriale: „S-a auzit o detun\tur\. A urmat panica la scurt\ vreme dup\ ce Ceau[escu a `nceput s\ vorbeasc\. Printre primele persoane din prezidiu care au ie[it a fost Postelnicu. ~ncerc s\-mi rememorez episoadele care au urmat, pe c`t posibil, c`t mai fidel. Deci, Postelnicu a luat leg\tura cu Neagoe s\ se intereseze ce se `nt`mpl\, pentru 125 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 141-142.


227

c\ era surprins ce e cu treaba aia, Neagoe fiind [eful Direc]iei V [i se afla acolo, `n vecin\tate. C`nd lucrurile au `nceput s\ ia amploare, a ie[it din balcon Milea [i a dat telefon la MApN s\ se intereseze despre ce este vorba. A vorbit de la telefon din anticamer\ [i l-am auzit transmi]`nd celor de la armat\ – nu [tiu cu cine a vorbit exact – s\ se alerteze unitatea militar\ de la Ghencea“126. Silviu Curticeanu a v\zut [i el scenele din pia]\: „De la fereastra biroului meu, din sediul Comitetului Central, am v\zut mitingul de la `nceput [i afirm c\ lipsa de entuziasm evident\, am\r\ciunea [i lehamitea `ntip\rit\ pe fe]ele oamenilor nu s-au transformat, a[a cum spun unii, `n revolt\, ci `ntr-o dezordine general\, provocat\ de panica creat\ cu s`nge rece [i profesionalism de un regizor abil, care a avut la `ndem`n\ mijloacele necesare, de la cele mai simple p`n\ la cele mai sofisticate (bastoane cu ace `n v`rf, petarde, aparatur\ electronic\ etc.)“127. O m\rturie plin\ de am\nunte [i `nso]it\ de o verificare imediat\ a faptelor vine de la Gheorghe Dumitru, un lucr\tor din Palatul Telefoanelor: „Eu, av`nd biroul `n Palatul Telefoanelor, la parter, av`nd posibilitatea s\ ies [i prin poarta din spate, prin care ie[eau numai anumite persoane, am `nvins frica [i am ie[it s\ v\d care-i atmosfera `n fa]a Comitetului Central. M-am oprit la biserica Kre]ulescu [i am observat cum se `ntindeau cabluri, se montau schele [i au `nceput s\ apar\ reporterii de la TV [i Radio. Dinspre Universitate, dinspre magazinul Victoria, dinspre bulevard a `nceput s\ apar\ o mul]ime de oameni, care nu erau organiza]i ca `n alte situa]ii [i nici `ncadra]i de oameni de ordine. C`nd am v\zut c\ din Palatul Telefoanelor ies salaria]ii, `n special femei, am intrat `n r`ndul lor [i ne-am postat l`ng\ f`nt`na artezian\ (p\r\sit\) din fa]a balconului `n cap\tul blocului «Romarta». Toat\ lumea era trist\, citeai pe fa]a lor o nedumerire, nesiguran]\ total\. ~nainte s\ apar\ Ceau[e[tii la balcon, `ncepuse o v`nzoleal\ de nedescris. C`nd au ap\rut, `n loc ca lumea s\ aplaude, s-a trecut la tot felul de vocifer\ri. La un moment dat, `n timp ce 126 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Mihai Hîrj\u, p. 16. 127 Silviu Curticeanu, M\rturia unei istorii tr\ite, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2000, p. 425.

228


Ceau[escu `ncerca s\ se adreseze mul]imii, `n mijlocul colegilor de la Telefoane a explodat o petard\ artizanal\, cre`nd foarte mare panic\. Uit`ndu-m\ atent, am observat trei tineri, dup\ aspect studen]i str\ini (arabi), care au zbughit-o din mul]ime, fugind spre Telefoane. Din curiozitate, am fugit [i eu dup\ ei [i, `n momentul c`nd au ajuns l`ng\ Telefoane, pe str. Matei Millo, s-au urcat `ntr-o Dacie 1300 de culoare verde cu nr. B.17... [i au cobor`t pe sens interzis, cu mare vitez\ spre str. Brezoianu. ~ntorc`ndu-m\ la colegii din pia]\, lumea a `nceput s\ se `mpr\[tie [i am auzit alte bubuituri ce veneau dinspre Hotel Bucure[ti“128. {i aceast\ m\rturie se adaug\, destul de explicit, informa]iilor numeroase despre dezorganizarea profesionist\ a mitingului din 21 decembrie, asupra c\reia generalul Ple[i]\ are o singur\ opinie – comandouri sovietice: „Pe Calea Victoriei, dinspre sediul Mili]iei, au p\truns comandourile ruse[ti. Mergeau `n [ir indian: aceea[i ]inut\, aceea[i preg\tire fizic\. Au intrat printre oamenii muncii cu tehnic\ de parazitare electronic\ [i cu arme. Au aruncat petarde, au tras `n mul]ime, au `njunghiat oameni. Panica s-a dezl\n]uit. Nimeni nu i-a oprit pe ru[i“129. Asupra acestui aspect suntem `n posesia unei m\rturii valoroase de la unul dintre revolu]ionarii autentici ai evenimentelor din Bucure[ti, Daniel P\curaru, muncitor la Energorepara]ii: „Daniel P\curaru: S\ `ncepem cu mitingul din 21 decembrie. Diminea]a au venit activi[tii [i securi[tii la noi `n sec]ii... «Dom’ne, mergem s\ sus]inem, s\ facem...» Pentru noi era o distrac]ie, pentru c\ ie[eam de la munc\ [i oricum nu aveam chef. Ne-am adunat la Podul M\r\[e[ti, aproape to]i angaja]ii. }in minte c\ eram `n spatele celor de la «23 August», care erau `n primul r`nd. V\ spun adev\rul: f\ceam bancuri, nu aveam nici o intui]ie asupra a ceea ce urma s\ se `nt`mple, ce se `nt`mpla. Am fost du[i `n Pia]a Palatului, 128 Manuscris olograf aflat în posesia autorului. 129 Marian Oprea, Viorel Patrichi, În culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul Ple[i]\,

Ed. Lumea Magazin, Bucure[ti, 2004, p. 445 (vezi [i paginile 466-467).


229

cu cei doi securi[ti ai no[tri `n spate. Vorbeau, erau destul de destin[i. De fapt, era un obicei... ne obi[nuisem cu chestiile astea. AMS: O rutin\. DP: Da, o rutin\. Am stat acolo... La un moment dat, s-a auzit un murmur, din st`nga a venit un murmur... AMS: O secund\! C`nd spune]i murmur, asta `nseamn\ c\ vorbea lumea? DP: Da, mai `ntì a fost un murmur, o nelini[te, apoi un vuiet puternic, venit dinspre Biblioteca Universitar\ [i de dincolo de ea. Au `nceput oamenii s\ strige: «Vin tancurile!» AMS: Sta]i din nou! Striga lumea, strigau ni[te oameni: «Vin tancurile!» sau avea]i aceast\ senza]ie? Striga lumea sau vi se p\rea dvs. c\ vin tancuri? DP: Nu, strigau unii. Se striga: «Vin tancuri!» Lumea s-a bulucit [i a `nceput s\ fug\ spre dreapta. Eu am nimerit `n p\rcule]ul acela dintre Senat [i biserica aceea... AMS: Biserica Kre]ulescu. DP: Da. ~n p\rcule]ul acela s-a format un gard viu de oameni c\zu]i la p\m`nt. ~n acel gard viu erau [i colegi, colege de-ale noastre... ì tr\geam de mìni, de picioare. Acolo era c\zut [i directorul nostru, un tip dur, St\ncescu, care striga de jos: «Eu sunt directorul, nu m\ c\lca]i!» ~n momentul `n care noi `ncercam s\-i scoatem pe ai no[tri din mormanul \la, am auzit clar un cuv`nt `n ruse[te. AMS: O s\ vi se spun\ c\ `n momentele acelea de tulburare putea]i s\ auzi]i orice. DP: Nu, eu am r\mas lucid, pentru c\ eu am fugit liber, f\r\ s\ fiu c\lcat `n picioare [i v\zusem [i directorul \la pe jos... mie `mi venea s\ r`d. Am auzit clar strig`ndu-se `n ruse[te, cum s\ v\ spun, ca la meci... hai, pe ei! Nu vorbesc ruse[te, dar este imposibil s\ nu recuno[ti a[a ceva. AMS: V-a]i uitat s\ vede]i cine strig\? DP: Da. Erau doi tipi, unul l`ng\ altul. Erau `n apropiere. Unul dintre ei, n-am uitat, unul dintre ei sem\na cu campionul ucrainean la categoria grea... cum `l cheam\?

230


AMS: Nu [tiu, dar voi afla. Adic\, vre]i s\ spune]i c\ avea o alur\ sportiv\. DP: Da, solid, puternic, cu nasul strivit, sem\na cu boxeorul \la ucrainean... cum naiba ì spune? AMS: Eu chiar nu [tiu, c\ nu urm\resc... Dar individul striga `n ruse[te? Sunte]i sigur? DP: A strigat din st`nga mea, l-am auzit, am `ntors capul [i l-am v\zut cum striga: «Pe ei!» Erau am`ndoi de peste 1,85... eu jucam baschet, joc [i acum, [i depistez imediat un sportiv. AMS: Poate erau securi[ti. DP: Nu erau securi[ti. Securi[tii no[tri au fugit imediat ce a `nceput v`nzoleala, au fugit... vai de mama lor. Nu erau securi[tii no[tri. AMS: Aveau un aer str\in. DP: Da, nu erau români. Te f\ceau s\-i remarci `n adun\tura aia `nebunit\. ~n mul]imea aceea `nebunit\ ei aveau o doz\ de realitate... AMS: De realism. DP: F\ceau la lume, strigau... Securi[tii pe care ì v\zusem noi `n preajma noastr\ fugeau, au disp\rut [i au r\mas \[tia. ~mpreun\ cu c`]iva colegi ne-am retras spre Universitate. La f`nt`n\. Am stat acolo vreo dou\ ore.“130 Vuietul a n\scut [i el unele controverse. El nu este pus sub semnul `ntreb\rii niciodat\, `n nici o m\rturie a vreunui participant, nici din cele publicate, nici din partea persoanelor intervievate de mine. Vuietul a existat [i a fost produs printr-o sta]ie de amplificare. Intervievat de directorul cotidianului Jurnalul Na]ional, un fost ofi]er din conducerea Direc]iei V afirm\ c\ vuietul a fost produs de o ma[in\ a Armatei: „Chiar `n dreptul Bibliotecii Universitare a venit, f\r\ s\ fie anun]at\ [i f\r\ s\ [tiu de existen]a ei, o ma[in\ de la Armat\, de m\rimea unui microbuz tv, deasupra c\reia se aflau difuzoare de la instala]iile de sonorizare. Era de culoare kaki [i cu num\r de armat\. Numai c\ ofi]erii care au fost la Biblioteca 130 Interviu din data de 16 iunie 2005, în arhiva autorului.


231

Universitar\, care f\ceau parte din Comandamentul Bucure[ti, m-au informat c\ zgomotele respective s-au produs de la aceast\ ma[in\ a Armatei. Deci avea difuzoare deasupra“131. Informa]ia este completat\ de rapoartele `ntocmite de ofi]eri ai Direc]iei II, dup\ eveniment, [i care se g\sesc `n arhiva SRI. Un grup de patru ofi]eri cu grade de locotenent-major [i c\pitan trimis `n pia]\ `n civil s-a deplasat dup\ ora 10.00 `n zona magazinului Stirex, aflat la extremitatea curb\ a cl\dirii BCU. Ei au observat ma[ina Armatei [i, pentru c\ `n jurul ei era mai liber, s-au postat acolo. Mai multe persoane echipate `n combinezoane kaki [i av`nd un `nsemn al unei structuri MApN se ocupau cu `ntinderea cablajelor [i cu reglaje de sunet. ~n momentul `n care ofi]erii Direc]iei II s-au oprit `n dreptul ma[inii, un ofi]er s-a `ndreptat spre ei speriat, cer`ndu-le s\ se `ndep\rteze. Declin`ndu-[i formal apartenen]a la DSS (erau, de altfel, `mbr\ca]i la costum cu cravat\), unul dintre tinerii ofi]eri a fost rugat, de data asta, dar `ntr-o stare de adev\rat\ panic\, s\ p\r\seasc\ zona. „Comportamentul acelui militar – avea s\ declare acesta autorului `n iunie 2004 – era al unui om descoperit c\ face o ilegalitate, care are ceva teribil de ascuns [i a fost prins asupra faptului“. SRI refuz\ accesul la aceste rapoarte. Putem acredita [i ideea c\ ofi]erii Direc]iei II nu au surprins neap\rat ceva suspect [i c\ ma[ina Armatei nu a avut un rol diversionist, ci a fost doar folosit\ pentru a amplifica zgomotul. A[a cum ar\tam, Sergiu Nicolaescu a afirmat `n 2003 c\ a plasat un dispozitiv de bruiaj puternic pe tronsonul central al cablurilor care duceau la una din ma[inile de sonorizare. Este, de aceea, semnificativ, c\ senatorul a descris cu precizie presei `n 2004 forma [i componen]a instala]iei de bruiere, preciz`nd `ns\ c\ dispozitivul se plasa l`ng\ difuzor: „Era un capac cam a[a, de m\rimea asta, 10-12 centimetri, gros de vreo trei centimetri, care avea baterii `n\untru, avea [i magnet. Odat\ pus al\turi de difuzor, difuzorul intra `n vibra]ie“132. Sunt dou\ lucruri clare `n 131 Marius Tuc\, „Vuietul a fost f\cut de o ma[in\ a Armatei“ în Jurnalul

Na]ional, Nr. 3323/19 aprilie 2004, p. 4. 132 Sergiu Nicolaescu, interviu luat de Marius Tuc\ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3324/20

aprilie 2004, p. 9. (Aceea[i descriere mi-a fost f\cut\ [i mie în 2 septembrie 2003.)

232


aceast\ descriere: 1. Acest obiect nu a fost g\sit dup\ spargerea mitingului, recuperat de vreo autoritate [i v\zut apoi de Sergiu Nicolaescu, pe timpul investiga]iilor Comisiei senatoriale pe care a condus-o. 2. O descriere at`t de am\nun]it\ a unui obiect neg\sit sau neidentificat de altcineva nu putea fi f\cut\ dec`t de autorul ac]iunii. R\m`ne `n discu]ie am\nuntul amplas\rii dispozitivului de zgomot l`ng\ difuzoare, fapt greu de acceptat pentru c\ fizic persoana care l-a folosit trebuia s\ se urce pe ma[ina de sonorizare. Greu de crezut. ~n schimb, r\m`ne ca foarte plauzibil\ amplasarea dispozitivului pe tronsonul principal de cablaj al ma[inii – a[a cum mi-a declarat Sergiu Nicolaescu `n 2003 –, tronson central care se afla pe jos, la `ndem`na unui om at`t de cunoscut `nc`t nici un militar nu l-ar fi `ntrebat m\car ce caut\ acolo. Mai intr\ `n discu]ie faptul c\ cercet\ri asupra unor dispozitive pentru lupta psihologic\ se desf\[urau la centrul de cercet\ri al Armatei [i c\ mijloace auto purt\toare ale acestor dispozitive se aflau tot `n dotarea Ministerului Ap\r\rii, unde se g\sea o structur\ condus\ de locotenent-colonelul Ioan Rus, identificat `n Pia]a Palatului `n ziua de 21 decembrie 1989 `mpreun\ cu [oferul Moga133. O unitate special\ a Armatei, numit\ generic „de propagand\“, a ap\rut `n foarte multe momente ale diversiunii declan[ate `n Bucure[ti [i `n ]ar\ dup\ ora 18.30 din ziua de 22 decembrie. Aceast\ versiune sprijin\ teza unei ac]iuni diversioniste f\cute de o structur\ secret\ a Armatei, care `ns\ trebuie pus\ `n leg\tur\ cu serviciile secrete militare str\ine, cel mai probabil GRU. Este `ns\ de subliniat c\ subunitatea de propagand\ a MApN nu avea `n dotare `n acel moment tipul de microbuz de care se vorbe[te. Am avut posibilitatea s\ verific at`t parcul auto al acestei unit\]i, c`t [i s\ discut cu angaja]i ai ei. Problema de fond aici este c\ aceast\ unitate – Sec]ia propagand\ special\ – , cu baza la Domne[ti, se afla `n subordinea Consiliului Politic Superior al Armatei, adic\ a generalului Ilie Ceau[escu. Greu de crezut c\ fra]ii Ceau[escu se sabotau `ntre ei. Aceast\ unitate este legat\ de diversiunea din 22 decembrie, nu de mitingul din 21. 133 R\zvan Belciuganu, „Propagand\ special\“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3324/20 aprilie 2004, p. 8.


233

Tot `n cazul vuietului avem la dispozi]ie dou\ m\rturii aproape identice venite de la dou\ surse total diferite, personalit\]i care probabil c\ nu s-au `nt`lnit niciodat\. Ion Ra]iu, `n jurnalul s\u, `ntr-o `nsemnare din 2 martie 1990, scrie: „Basset (jurnalist la Times, n.a.) afirm\ c\ Grigore Corp\cescu, care `ncearc\ s\ fac\ un film al revolu]iei, a descoperit cheia `nceputului ei. Pentru c\ o pagin\ din condica oaspe]ilor Hotelului Athénée Palace lipse[te. Adic\ cea `n care «turi[tii sovietici» se `nregistraser\ la hotel“134. Corneliu Vadim Tudor, `ntr-un comentariu din jurnalul s\u, la data de 4 ianuarie 1990, scria: „Mi se spune c\ `n 21 decembrie, la celebrul miting din Pia]a Palatului, femeile au fost `n]epate cu acul [i s-au aruncat petarde printre picioarele oamenilor, ca s\ nasc\ panic\. Acelea[i mìni diabolice, de speciali[ti str\ini, au montat la una din ferestrele Hotelului Athénée Palace ni[te boxe, de unde n\v\leau zgomotele `nsp\im`nt\toare ale uruitului de tancuri, ceea ce i-a f\cut pe mul]i s\ intre `n panic\ [i s\ strige: «Vin tancurile!» Aici e m`n\ ruseasc\, `n primul r`nd“135. ~n relat\rile despre dezorganizarea mitingului apare [i am\nuntul femeilor `n]epate, `mpunse cu ni[te ]epu[e fabricate artizanal. Teza accidental\ acrediteaz\ ideea (plauzibil\) c\ „]epu[ele“ erau de fapt be]e-suport ale unor lozinci, care s-au rupt `n `nv\lm\[eal\ [i au `n]epat cu totul `nt`mpl\tor c`teva persoane. Ofi]erii care le-au studiat `n laboratorul de specialitate al Securit\]ii mi-au confirmat `ns\ c\ ]epu[ele erau fabricate artizanal, cu scopul precis de a fi folosite ca arme u[oare. Au fost identificate [i lozincile care fuseser\ construite drept mascare; erau lozinci mici, u[oare, din polistiren expandat `n care s-au identificat urmele l\sate de cele trei v`rfuri ale furcii. ~n timpul difuz\rii emisiunii Miezul problemei a postului de televiziune Na]ional TV, din data de 23.09.2004, colonelul (r) Paulian P\s\rin, fost [ef serviciu organizarea securit\]ii vizitelor de lucru ale lui Nicolae Ceau[escu (este prezentat 134 Ion Ra]iu, Note zilnice. Decembrie 1989 – Decembrie 1990. În fine, acas\, Ed. Univers, Bucure[ti, 1999, p. 110. 135 Corneliu Vadim Tudor, Jurnalul Revolu]iei, de la Cr\ciun la Pa[te, Ed. Funda]iei România Mare, Bucure[ti, 1999, p. 68.

234


eronat drept „comandant al g\rzii personale“) [i autor al unei tentative de lovitur\ de palat, `n leg\tur\ cu sovieticii, a ar\tat c\, `mpreun\ cu colonelul (r) Andrei P\s\reanu, organizase din timp celule de conspiratori `n mai multe `ntreprinderi bucure[tene – Conect, FEA, Electronica. Aceste colective erau deja preg\tite pentru o interven]ie diversionist\. Paulian P\s\rin mai afirm\ c\ `n diminea]a de 20 decembrie 1989 a avut o `nt`lnire conspirativ\ cu coloneii activi Ion Constantinescu, Dumitru Mandache [i Paul Petrescu, ocazie cu care ar fi declarat c\ „dac\ `n 24 de ore nu iese Bucure[tiul, ac]iunea Timi[oara cade. Trebuie s\ facem ceva. Am luat leg\tura cu grupurile din `ntreprinderi pentru a ie[i s\ protesteze“. ~n leg\tur\ cu implicarea `n mitingul din 21 decembrie, colonelul P\s\rin a precizat: „Mitingul am c\utat s\-l boicot\m, s\ cre\m acolo debandad\. Am avut echipe de trei-cinci oameni cu misiunea de a crea b\t\i [i ]ipete, s\ urle [i s\ creeze debandad\. Atunci am constatat c\ nu suntem numai noi, c\ mai sunt [i al]ii. Era vorba de folosirea unei tehnici de v`rf pe care o de]ineau numai americanii“. Al]ii, adic\ americanii, a fost o precizare necesar\ din partea colonelului P\s\rin, ac]iunea sa [i a grupului s\u neput`nd fi `ncadrat\ `ns\ dec`t `n diversiunea sovietic\. P\s\rin [i-a f\cut studiile la Moscova, la Academia „Djerzinski“ a KGB-ului, fiind totu[i semnalat la Mili]ia Giurgiu `n ziua de 21 decembrie 1989, nu la Bucure[ti. Tehnicile de v`rf la care se refer\ au ac]ionat prin bruiaj [i simulare de zgomote, ele fiind [i la dispozi]ia sovieticilor la acea dat\; nu le aveau doar americanii. ~ns\ m\rturiile colonelului P\s\rin sunt interesante, deoarece `nt\resc teza diversiunii str\ine [i elimin\, cu date [i argumente suplimentare, tezele sub]iri ale panicii spontane [i ale transform\rii mitingului `ntr-un protest anticeau[ist. Dac\ `n aceast\ diversiune au fost implicate [i anumite subunit\]i ale Armatei, ele `n nici un caz nu au ac]ionat la comanda conducerii MApN. Poate fi vorba doar de comandan]i [i subunit\]i care au tr\dat sau, dup\ terminologia actual\, au trecut de partea revolu]iei mai devreme, colabor`nd cu Marile Puteri care ac]ionau pentru eliberarea românilor de sub dictatura lui Ceau[escu. Prin amabilitatea lui Petre Mihai B\canu, am intrat `n posesia Documentarului-Comandantului,


235

registrul de note ale generalului-maior Gheorghe Voinea, comandantul Armatei 1, care avea `n zona de responsabilitate [i Capitala. Pentru data de 21 decembrie 1989, notele scrise de Voinea nu las\ nici un dubiu asupra atitudinii ministrului Vasile Milea: „(Ora) 09.00 – Adunare de protest – E(venimente) T[ (Timi[oara). (Ora) 10.00 – Bv (Bra[ov?, n.a.), D1. D57. Alex R.U. (sau Rv s-ar putea s\ fie R`[nov, n.a.) – nimic. `nt\rit paza. (Ora) 12.30 – 100 militari, Pod. Olt, IMDSA, cerere prim-secretar, 2 gr(upe). Eftimescu (adjunctul [efului Marelui Stat Major, n.a.), Da, Dv(Divizia) s\ nu trag\. Tov. Ministru, (Ora) 12.50 (Este momentul c`nd Milea sun\ din cl\direa CC dup\ spargerea mitingului, n.a.) - se distribuie muni]ie pe oameni, unit\]ile D1 M [i D57 Tc, f\r\ muni]ii Tc (tanc). (Ora) 13.00 – Zimnicea, probleme. (Ora) 13.00 – Sibiu – un grup de oameni au ie[it `n pia]\. (Ora) 13.07 – s-a ordonat luarea leg(\turii) radio cu D1 Mc (Divizia 1 Mecanizat\) [i D57 Tc (Divizia 57 Tancuri). Sf. Gheorghe – aparataj electric – o sec]ie a `ncetat lucrul Pia]a Unirii, Hotel Bucure[ti, Calea Victoriei (zone unde au fost identificate nuclee de agitatori, n.a.) Ziu\ hran\ rece se pune `n ma[ini T`rgovi[te (Chemenici) – zvonuri c\ se adun\ elevii cu lum`n\ri la Mitropolie. (Ora )13.18 – Ghimbav – a ie[it toat\ `ntreprinderea de la elicoptere Primul-secretar cere o sub(unitate) s\ `nconjoare `ntreprinderea. (Ora) 13.20 – Gl. Eftimescu – se aprob\ scoaterea sub. la Ghimbav. (Ora) 13.37 – tov. Ministru - ordin B1/R.1 Mc (batalionul 1 din Regimentul 1 Mecanizat) se depl(aseaz\) din cazarm\ la CC – `nconjoar\ CC [i execut\

236


ap\rarea CC – cd(comandantul) R(egimentului) `n capul coloanei (16 TAB) - s-a raportat la gl. Eftimescu (Ora) 13.41 – ordin tov. Ministru 1B/R2Mc. pe TAB – CC (Un batalion din Regimentul 2 Mecanizat, n.a.) s-a raportat la gl. Eftimescu (Ora) 13.53 – Mr. Carp raporteaz\ au ie[it 13 TAB TR.1 Mc ([i) 15 TAB R 2 Mc, Total 28 TAB + 1 CRMS, Oan\. (Ora) 13.57 – `n fa]a cdm. A (comandamentul Armatei 1, n.a.) au `nceput s\ se adune grupuri de oameni. (Ora) 14.11 – Tov. Ministru Lt. col. Oan\ – s\ plece la intrarea principal\ la CC. ptr. a lua leg(\tura) cu tov. ministru (Ora) 14.37 – Tov. Ministru R 2 Mc. – s\-i `mpr\[tie pe cei de pe B-dul Magheru.“136 Acestea sunt ordine `n preg\tirea represiunii, nicidecum ordine `mpotriva lui Ceau[escu. Subunit\]ile locotenent-colonelului Oan\, trimise `n Pia]a Palatului pentru a se dispune `n dispozitiv de ap\rare a sediului CC al PCR, se vor confrunta `ns\ imediat cu o situa]ie nea[teptat\: `n clipa `n care au p\truns `n perimetrul pie]ei, toate sta]iile transportoarelor blindate au intrat `n bruiaj, bloc`ndu-se `ntregul sistem de comunicare al mijloacelor de lupt\. Dou\ dintre ele, ie[ind din perimetru, constat\ c\ bruiajul este activ doar `n interiorul pie]ei. ~n aceste condi]ii, comandantul avanseaz\ p`n\ `n fa]a cl\dirii CC [i ì contacteaz\ pe ofi]erii Direc]iei V a Securit\]ii. Colonelul Octavian Nae va descrie acest moment `n fa]a membrilor Comisiei senatoriale, ar\t`nd cum s-a prezentat la el comandantul subunit\]ilor blindate, `ntreb`ndu-l dac\ ei (cei de la Securitate) au dispozitive de bruiere, dar ace[tia neag\, apoi le arat\ c\ sta]iile lor nu erau bruiate. Erau bruiate numai sta]iile Armatei. Cele ale 136 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde, pp. 104-105.


237

Securit\]ii, fiind Motorola, nu aveau probleme. Totodat\, colonelul Nae va preciza `n timpul audierii c\ „sovieticii aveau frecven]ele armatei de la Organiza]ia Tratatului de la Var[ovia“137. Niculae Spiroiu (la acea dat\ colonel; ulterior ministru al Ap\r\rii) se `ntoarce din provincie [i intr\ `n Bucure[ti `n jurul orei 16.50. Ajuns la Comandamentul Infanteriei, i se ordon\ de c\tre generalul Hortopan s\ ia leg\tura prin sta]ie cu maiorul Am\riuc\i, la Intercontinental, pentru a stabili condi]iile de deplasare a unei coloane de camioane spre centrul ora[ului. „Cred c\ era `n jurul orei 17.30 atunci c`nd am `ncercat prima dat\ s\ iau leg\tura cu Am\riuc\i – ì va declara autorului Niculae Spiroiu. De[i foloseam o sta]ie puternic\, sta]ia R 105, leg\tura nu se putea stabili. Era un bruiaj puternic pe toat\ zona. La insisten]ele generalului Hortopan, am continuat s\ `ncerc stabilirea leg\turii, dar a fost imposibil. Pe la zece seara, c`nd s-a constatat c\ nu putem comunica cu for]ele de la Inter, Milea i-a chemat la el pe generalul Hortopan [i pe colonelul Popa, [eful serviciului organizare. Acesta s-a `ntors pe la dou\ noaptea, spun`ndu-mi, printre altele, c\ asupra `ntregii zone din centru ac]ioneaz\ un bruiaj puternic, care nu permite folosirea comunica]iilor la subunit\]i“. Este, a[adar, perfect posibil ca vuietul produs mai devreme `n pia]\ s\ fi fost provocat [i prin bruierea sta]iilor de amplificare de pe autospecialele trimise acolo de MApN. Aceast\ situa]ie, `n particular, din timpul revolu]iei, este cea care l-a determinat pe generalul Victor St\nculescu, ajuns ministru al Ap\r\rii `n 1990, s\ ini]ieze contractul „Motorola“ pentru `nzestrarea unor for]e din MApN cu sta]ii de emisie-recep]ie moderne, contract care i-a adus apoi un proces. O alt\ secven]\ a diversiunii din Pia]a Palatului a fost ac]iunea unor grupuri neidentificate care au for]at intrarea `n pia]\ incit`nd sau agres`nd participan]ii la miting. Apari]ia acestor grupuri a fost observat\ de Filaj `nc\ de diminea]\ `n cel pu]in patru locuri de adunare – zona Ci[migiu, magazinul Adam; Calea Victoriei, Hotel Bucure[ti; Gr\dina Icoanei, cu ramifica]ie sau poate acela[i grup `n mi[care, la Pia]a Rosetti; Pia]a Unirii, biserica Sf`ntul Gheorghe. Grupul de la 137 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octavian, p. 31.

238


Gr\dina Icoanei, unde era [i un loc de adunare a participan]ilor la miting, a `ncercat s\ se ata[eze coloanelor de manifestan]i, apoi s\ p\trund\ pe strada One[ti. ~nc\ de diminea]\ erau sus]inu]i de autoturisme, din care li se d\deau anumite indica]ii. Grupul de la Ci[migiu s-a deplasat mai `ntì `n intersec]ia cu strada Luteran\, `ncerc`nd s\ conving\ oamenii s\ strige „Jos Ceau[escu!“. Martori oculari afirm\ c\ erau str\ini, cel mai probabil basarabeni. ~n momentul declan[\rii diversiunii din pia]\, ei au fost observa]i atac`nd mul]imea dinspre biserica Kre]ulescu, scen\ v\zut\ de doamna Vasilescu, reprodus\ mai sus. Grupul de la Hotel Bucure[ti a fost identificat ca venind de la Gara de Nord pe Calea Victoriei, fiind estimat de Securitate ca format din tineri de la Timi[oara [i/sau cet\]eni sovietici din coloanele care se `ndreptaser\ spre Bucure[ti `n zilele anterioare. Este interesant c\ nici un timi[orean nu poveste[te drumul lui la Bucure[ti. Grupul de pe Calea Victoriei a fost observat de Sergiu Nicolaescu: „Singurul lucru pe care l-am v\zut cu ochii mei, pe care l-am sim]it pus la cale acolo, din pia]\, de unde m\ aflam, a fost grupul acela de 30-40 de oameni care au venit de la gar\, care a venit pe Calea Victoriei, unde era Ministerul Economiei Na]ionale, al Planific\rii, au spart cele dou\ cordoane de solda]i de la Securitate, au intrat pe la Ateneu `n pia]\, au trecut prin spatele coloanelor“138. Este `ns\ posibil ca, elimin`nd obi[nuitele exager\ri [i aproxima]ii (basarabeni, sovietici), grupurile respective s\ fi fost ale nucleului conspirativ prosovietic al colonelului P\s\rin. Acesta era format din angaja]i ai unor `ntreprinderi bucure[tene. Serviciul Român de Informa]ii nu are nici o `ndoial\ asupra caracterului artificial, provocat, al dezorganiz\rii mitingului din 21 decembrie 1989: „Ceea ce nu mai las\ `ns\ loc la dubii `n privin]a premedit\rii evenimentelor este faptul c\ date ob]inute ulterior, `n plan informativ, coroborate cu unele informa]ii certe, precum [i cu m\rturii provenite de la diverse persoane care au participat nemijlocit la miting, sau care au avut ocazia s\-l priveasc\ de la distan]e propice unor imagini de ansamblu, pun `n eviden]\ numeroase 138 Sergiu Nicolaescu, „Acel grup care a creat panic\ a venit de la gar\“ în

Jurnalul Na]ional, Nr. 3324/20 aprilie 2004, p. 8.


239

aspecte care nu pot ]ine, `n nici un fel, de ac]iunea maselor-purt\toare ale revolu]iei. – Vacarmul sonor (asem\n\tor cu cel produs de forma]iuni de avioane, elicoptere sau tancuri) provenit dintr-o surs\ de amplificare. – Starea de panic\ nu s-a datorat numai zgomotului produs `n difuzoare ci, a[a cum au relatat mai multe persoane, «a fost vorba de o senza]ie fizic\ de spaim\, resim]it\ sub forma unei nelini[ti at`t de puternice `nc`t aproape c\ nu te mai puteai ]ine pe picioare, iar `n urechi `]i r\suna un huruit insuportabil». Discu]ii purtate cu speciali[ti atest\ c\ o atare stare [i senza]iile descrise mai sus sunt provocate, de regul\, prin emiterea la mare intensitate, a unor unde de joas\ frecven]\, sub pragul audibilului. Date de interes privind elucidarea acestor afirma]ii ar putea oferi personalul tehnic [i speciali[tii care asigurau, la data aceea, sonorizarea unor astfel de manifesta]ii. – Mai multe persoane au relatat c\, exact `naintea `nceperii panicii, pe laturile exterioare ale mul]imii – dinspre Hotelul Negoiu [i zona Hotelului Bucure[ti au ap\rut ma[ini ARO din care au cobor`t persoane `narmate cu b`te, care, penetr`nd cordonul de asigurare exterior, au `nceput s\-i loveasc\ pe participan]i. Penetrarea cordoanelor exterioare – chiar slab construite – nu era totu[i un lucru simplu de f\cut, iar dep\[irea implic\ acceptarea celor care formau dispozitivele respective, context `n care se ridic\ semne de `ntrebare `n privin]a atitudinii [i pozi]iei unor cadre de comand\ din MI. – Alte persoane care au participat la miting au afirmat c\, afl`ndu-se `n mijlocul mul]imii, au observat cum unii purt\tori de lozinci din polistiren expandat au scos lozincile [i, cu m`nerele cu v`rfuri ascu]ite – atipice pentru cele confec]ionate pentru acest scop `n `ntreprinderi –, au `nceput s\-i `mpung\ pe cei din jurul lor, strig`nd `n acela[i timp: «Fugi]i, c\ ne omoar\», «Vin tancurile!», huiduind, url`nd etc. – Bubuiturile puternice care s-au auzit `n acele momente puteau proveni [i din detonarea unor petarde (chiar dac\ la controlul postac]iune, efectuat de cadre specializate, nu au putut fi relevate urmele specifice l\sate de folosirea acestui tip de mijloace de marcare a focului).

240


– Gardarea manifesta]iei nu s-a realizat conform tipicului stabilit pentru astfel de ocazii, cadrele fiind amplasate `n primul r`nd al participan]ilor. Astfel, acestea nu numai c\ n-au putut interveni, dar nici m\car n-au putut vedea ce se `nt`mpl\. ~n acela[i timp, de[i se cuno[tea c\, `n diferite puncte din zona centrului Capitalei `ncepuser\ s\ se constituie grupuri – `n principal tineri –, fiind vizibil\ inten]ia acestora de a declan[a manifesta]ii de protest, for]ele de ordine (MI) amplasate pe laturile exterioare ale dispozitivului de gardare au fost relativ pu]ine, fiind `nt\rite abia dup\ «spargerea» mitingului. Toate acestea constituie un punct de plecare pentru descifrarea principalelor elemente ale manevrei, precum [i pentru identificarea unora din regizorii [i actorii acesteia“139. Am subliniat c`teva cuvinte [i propozi]ii pentru a le comenta separat. ~n primul r`nd, trebuie acceptat c\, prin raportul SRI, avem de a face cu pozi]ia oficial\ a unei institu]ii a statului, `ntemeiat\ pe probe, fapt pentru care fiecare afirma]ie are greutatea responsabilit\]ii unei autorit\]i. Prin urmare, atunci c`nd serviciul secret al României afirm\ c\ de]ine „date ob]inute ulterior“ [i „informa]ii certe“, suntem obliga]i s\ constat\m c\ asupra dezorganiz\rii mitingului au fost f\cute cercet\ri profesioniste, iar atunci c`nd afirm\ c\ nu mai exist\ dubii asupra premedit\rii diversiunilor din Pia]a Palatului, teza revoltei spontane dispare. Noi [tim deja acest lucru din felul profesionist `n care a fost provocat\ diversiunea de la Timi[oara, dar mai ales din „chinul“ prin care au trecut diversioni[tii [i cei c`]iva revolu]ionari de acolo pentru a convinge popula]ia s\ se revolte. Istoricii, scriitorii, oamenii politici pot fabula, pot emite teorii; serviciul secret al unei ]\ri nu arunc\ vorbe la `nt`mplare. Aceste probe certe se g\sesc `n arhiva SRI. Problema SRI-ului este c\ nu identific\ autorul sau autorii acestei diversiuni, indic`nd doar „regizori“ [i „actori“. ~n al doilea r`nd, SRI identific\ originea vuietului `ntr-o sta]ie de amplificare, prin emiterea unor 139 Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind evenimentele din Decembrie 1989, pp. 5-6 (58-59). Vezi [i supliment Ordinea, OMNIAPRES, Evenimentele din decembrie 1989 v\zute de Serviciul Român de Informa]ii, p. 31.


241

unde de joas\ frecven]\, fapt care exclude versiunile despre caracterul accidental al zgomotului. ~n sf`r[it, observa]ia c\ lucr\torii Securit\]ii au fost amplasa]i `n primul r`nd, sub balcon, [i nu au putut vedea sau interveni corespunde realit\]ii – dar numai par]ial –, ordinul de a-i amplasa acolo av`nd scopul de a preveni un atac asupra liderilor politici, ordin discutabil, fiind mai degrab\ propagandistic, dar perfect `ncadrat `n atmosfera din acel moment, `n care sistemul de protec]ie din pia]\ era slab organizat [i incomplet. Ceea ce nu spune raportul SRI este c\ `n pia]\ se aflau c`teva zeci de lucr\tori ai Filajului [i alte c`teva zeci de ofi]eri ai diferitelor Direc]ii ale Securit\]ii [i c\ toate aceste cadre au `naintat rapoarte asupra evenimentelor [i faptelor pe care le-au v\zut din mijlocul mul]imii. {i aceste documente se afl\ `n arhivele SRI [i reprezint\, de fapt, mare parte din baza afirma]iei c\ se de]in „informa]ii certe“. Pentru a r\m`ne `n cadrul pozi]iilor oficiale asupra evenimentului, `n particular despre formarea primelor nuclee de opozan]i din apropierea cl\dirii CC, vom apela la reconstituirea f\cut\ de Procuratura Militar\ [i reprodus\ prin propria ei sintez\-raport. {i aceast\ institu]ie are informa]ii sigure: „Cert este c\ `n acela[i timp sau `n orice caz la foarte scurt timp dup\ incidentele din Pia]a Palatului, `n diferite puncte din zona centrului Capitalei, au `nceput s\ se constituie grupuri, cu inten]ia vizibil\ de a declan[a manifesta]ii de protest. Aceste grupuri au proliferat, ap\r`nd `n diferite puncte ale Capitalei, cum ar fi: zona Ci[migiu – CCA – Pia]a Universit\]ii; zona Pie]ei One[ti – Scala; zona Pie]ei Romane; zona magazinelor Unirea-Cocorul; Splaiul Unirii, pe firul drept al D`mbovi]ei p`n\ la intersec]ia cu Calea Victoriei. Aceste grupuri de manifestan]i scandau lozinci anticeau[iste, f\c`nd referiri la Timi[oara [i cer`nd mul]imii s\ se al\ture“140. Textul are nevoie de o explica]ie detaliat\, pentru a nu trezi confuzie. ~n primul r`nd, vom preciza c\ zonele `n care s-au constituit primele nuclee de grupuri protestatare, a[a cum sunt ele prezentate `n sinteza Procuraturii Militare, 140 CSJ.SPM, Autor colectiv, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate

de Parchetul Militar, în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 99.

242


reprezint\ `n fapt trasee, adic\ locul unde au fost identificate prima dat\, plus traseul pe care s-au deplasat [i locul unde au finalizat deplasarea. ~n consecin]\, nu e vorba stricto sensu de loca]ii statice, ci de surprinderea unor grupuri `n mi[care. De exemplu, grupul de la Ci[migiu, observat `nc\ de diminea]\ de ofi]erii Securit\]ii, a adunat mai `ntì, `n timpul mitingului, un num\r mic de trec\tori, mai mult curio[i s\-i asculte, [i apoi, c`nd mitingul s-a spart, a colectat o parte din oamenii care au fugit din pia]\ `n dreptul magazinului Adam. ~mpreun\ cu ace[tia s-au deplasat pe o cale ocolit\, prin strada S\rindar – unde s-au ata[at actori de la Teatrul Mic [i persoane aflate la coad\ la bilete – spre Casa Central\ a Armatei. ~n zona magazinului Adam, grupul a fost `nt`mpinat de un microbuz tip tv (sau a reu[it s\ `l coopteze la ac]iune), cu care un nucleu mai mic cu steaguri [i lozinci anticeau[iste s-a deplasat pe Calea Victoriei, pe sens interzis, [i a p\truns din nou `n Pia]\ din direc]ia Restaurant Cap[a – Palatul Telefoanelor – magazinul Muzica. Colonelul Goran, [eful SMB, i-a observat [i a relatat scena Comisiei senatoriale: „Dl S\ndulescu: ... (Microbuzul) era cu num\r de Bucure[ti sau de Timi[oara? Dl Goran: Nu [tiu. Cert este c\ geamurile erau deschise, u[ile deschise [i strigau: «La[ilor! Veni]i cu noi! La[ilor! Veni]i cu noi!» {i a antrenat o mas\ de oameni care, la un moment dat, s-a comasat `n grupul masiv, care plecase din pia]a central\, de aici. Dl S\ndulescu: {i crede]i cumva c\ este grupul care s-a dus la Intercontinental? Dl Goran: Probabil c\ de acolo a pornit c\tre Intercontinental, dar sorgintea lui – eu am avut ni[te informa]ii din noaptea respectiv\ –, c\ ar fi timi[oreni, care au venit cu trenul de noapte, s-au organizat aici cu un microbuz [i au `ncercat s\ fac\ toat\ chestiunea care se cunoa[te.“141 Grupul pornit din zona Ci[migiu - magazinul Adam a fost observat [i de ofi]erii Direc]iei V: „Acolo, la Hotel Bucure[ti, la un 141 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Goran Gheorghe, p. 3.


243

moment dat, s-a terminat, i-a `mpr\[tiat, dar s-au lini[tit. S-au auzit, undeva, pe aici, pe la Adam. ~n momentul \la `mi d\ prin sta]ie [eful g\rzii de aici, de la Consiliul de Stat: «Dom’ne, noi ce facem, c\, uite, sunt \ia `n fa]\ acolo». De aici nu se vedea, peste cl\dire, la Adam. «Voi sta]i pe locurile voastre, pe cl\dire [i... nu e treaba voastr\ `n strad\». Treaba noastr\ nu era `n strad\. ~n sf`r[it, s-a terminat [i acolo, s-au mutat pe undeva pe aici, pe (str.) Academiei, Aristide Briand... zona asta. Ei, aici erau mai aproape de cl\dire“142. De fapt, grupul pornit din fa]a magazinului Adam s-a `mp\r]it pe undeva `n zona Teatrului Mic – Hotel Palas, cei c`]iva care s-au deplasat cu microbuzul urc`nd spre Calea Victoriei, `n timp ce grosul oamenilor a ie[it `n fostul Bulevard Gheorghiu-Dej (6 Martie), unde a f\cut jonc]iunea cu grupul venit pe Splaiul D`mbovi]ei. Aceast\ mul]ime este cea care s-a `ndreptat direct spre Pia]a Universit\]ii [i apoi spre Intercontinental. ~n zona dintre barul Trocadero [i restaurantul Havana, mul]imea a fost `nt`mpinat\ de un grup compact, nu foarte numeros, de simpatizan]i ai clubului Rapid, `n majoritate ]igani `ntre care [i fiul celebrului trompetist Tudoric\. Ace[tia au imprimat grupului scandarea: „Ole, Ole!“ [i fragmente muzicale din melodia Lambada, cu care s-a intrat `n Pia]a Universit\]ii. Conform unor surse ale Securit\]ii, grupul „rapidist“ era deja `narmat cu arme albe, b`te, lan]uri, bile, alte obiecte contondente. Sunt presupu[ii autori ai spargerii vitrinelor libr\riei Mihai Eminescu. Odat\ p\trun[i `n Pia]a Universit\]ii, oamenii au fost `nt`mpina]i de c`]iva indivizi tineri (25-30 de ani), atletici, av`nd plete, iar unii [i barb\ [i purt`nd haine oarecum ciudate (pufoaice, scurt\ Delon, pulov\re de l`n\ pe g`t, c\ciuli cu urechi, [epci de stof\) care i-au provocat pe oameni s\ strige: „Jos Ceau[escu!“ [i „Jos Cizmarul!“. ~n seara zilei de 2 martie 2004, `ncep`nd cu ora 22.00, s-a desf\[urat la Televiziunea Român\ (TVR1) emisiunea Foc `ncruci[at, condus\ de ziaristul Horia Alexandrescu. Formatul emisiunii presupunea un num\r de invita]i, pu[i fa]\ `n fa]\ pentru o dezbatere `n contradictoriu, [i un juriu format din cet\]eni obi[nui]i chema]i s\ judece performan]ele 142 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octa-

vian, pp. 30-31.

244


invita]ilor sau subiectele discutate. La aceast\ emisiune au fost invita]i Sergiu Nicolaescu [i Ion Cristoiu. Subiectul emisiunii a fost filmul franco-german {ah mat!, despre revolu]ia român\ a anului 1989. Din desf\[urarea emisiunii am notat doar dou\ afirma]ii semnificative: Ion Cristoiu: „Nu a fost o revolu]ie“ [i Sergiu Nicolaescu: „Domnul Iliescu este rezultatul revolu]iei, nu a f\cut el revolu]ia“, care `ns\ nu ne intereseaz\ pentru subiectul tratat aici. ~n schimb, la sf`r[itul emisiunii s-a petrecut un fapt care poate fi a[ezat la frontiera `ntre tragedie [i comedie [i a vizat exact subiectul pe care `l analiz\m. Horia Alexandrescu a rugat juriul s\-[i spun\ opinia asupra filmului [i `n leg\tur\ cu presta]ia celor doi invita]i. R\spunsurile a doi dintre membrii juriului au fost [ocante. Nu s-au referit la film, nu au comentat opiniile invita]ilor, ci au dat scurte declara]ii: „Tudor Calot\: Eu am fost la Inter. Acolo erau ni[te cet\]eni `n balonzaide care ne strigau: «Nu pleca]i!» Nu erau români. Petre Copilici: ~n momentul `n care am vrut s\ p\r\sesc zona, am fost `nt`mpinat de alte persoane, care m-au amenin]at cu arma, s\ plec `napoi. Erau str\ini.“ Ce este important pentru toat\ aceast\ deplasare [i formare a grupului de la Hotelul Intercontinental se extrage din am\nuntul c\ grupul respectiv s-a format t`rziu `n compara]ie cu adunarea din celelalte dou\ puncte – Pia]a Roman\ [i str. One[ti – Sala Dalles. Revenind o clip\ la nucleele identificate de Procuratura Militar\, este de precizat c\ cel semnalat pe strada One[ti a reu[it s\ capteze energia mul]imii care a fugit spre Bulevardul Magheru prin aceast\ strad\, form`nd grupul de la Sala Dalles, `n timp ce nucleul de la Hotel Bucure[ti, respins de for]ele de ordine, s-a regrupat `n Pia]a Roman\. El a f\cut o scurt\ escal\ `n dreptul restaurantului Gr\dini]a, unde, `n jurul orei 13.30, a fost surprins de Sergiu Nicolaescu: „AMS: (...) Domnule senator, mi-a]i spus la un moment dat c\ Dan Iosif a ajuns t`rziu `n Pia]a Universit\]ii pe 21 decembrie. Sergiu Nicolaescu: Nu [tiu, nu l-am v\zut...


245

AMS: El afirm\ `ntr-un interviu c\ a sosit `n Pia]a Universit\]ii `ntre 12.00 [i 13.00. SN: La unu abia s-a terminat mitingul, iar prima manifesta]ie, adic\ primul grup organizat, a fost dup\ ora unu la... restaurantul \la... Garofi]a, nu [tiu cum ì zice... AMS: Gr\dini]a. SN: Exact, l`ng\ Pia]a Roman\. Acolo a fost prima ac]iune pe mijlocul str\zii, primul grup ie[it din Pia]a Amzei, inclusiv cu oameni fugi]i de la miting. Grupul era format din copii. Vreo 50. Erau copii ai str\zii [i tineri p`n\ `n 17 ani. Pe la 13.20 eu am trecut, am ie[it din pia]\ `n zona asta, [i copiii de la Gr\dini]a m-au recunoscut. Era acolo un vad al bi[ni]arilor, la trecerea de pietoni, cuplat cu restaurantul de pe col]... AMS: Podgoria. SN: Nu [tiu cum ì spunea, dar acolo a fost prima manifesta]ie, dup\ care s-au mutat `n Pia]a Roman\, unde s-au adunat oameni maturi, b\rba]i mul]i, lume nemul]umit\.“143 Gelu Voican Voiculescu este un alt martor al apari]iei micului grup de la Gr\dini]a, el afl`ndu-se `n cl\direa de vizavi, unde func]iona institutul la care lucra. Este m\rturia unui participant: „AMS: ~n ziua de 21 decembrie ai fost v\zut la Gr\dini]a, unde s-a format primul nucleu de dup\ spargerea mitingului. Gelu Voican Voiculescu: Lucram `n institutul care era instalat `n cl\direa de pe col], vizavi de Gr\dini]a [i care se prelunge[te apoi cu sinagoga veche. {tiam de miting, colegi de-ai mei plecaser\ acolo, dar eram foarte atent pentru c\ fuseser\ trimi[i pe la 09.00, `ntor[i pe la 11.00 [i apoi du[i din nou `n Pia]\. Mi-am spus atunci, cu o oarecare obiectivitate, c\ este o eroare, pentru c\ d\ oamenilor sentimentul importan]ei lor [i, totodat\, senza]ia c\ autorit\]ile nu au controlul. {tiam c\, la cel mai mic semn de sl\biciune, Ceau[escu este pierdut. ~n comentariile despre evenimentele de la 143 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 153.

246


Timi[oara, eu afirmasem printre colegi c\ acolo m\celul va trebui s\ fie deplin, s\ atace [i cu avia]ia, pentru c\ altfel mi[carea nu va putea fi oprit\. Asta chiar a trezit protestul unei colege: «Cum po]i s\ spui a[a ceva?!», `ns\ eu priveam lucrurile cu o anumit\ dimensiune istoric\. Am sesizat pe fereastr\ c\ s-a format un grup care folosea trecerea de pietoni din fa]\ de la Gr\dini]a pentru a r\m`ne pe carosabil, apoi [i zone din afara zebrei pentru a striga anumite lozinci, pentru a face agita]ie. Am cobor`t din curiozitate. Aveam senza]ia c\ este o provocare [i voiam s\ v\d cine sunt provocatorii, voiam s\ aflu care este mecanismul lor. Nu am ie[it s\ m\ al\tur revolu]ionarilor, ar fi tentant s\ afirm asta, ci pur [i simplu eram curios s\ v\d cine ac]ioneaz\. Erau vreo 20-30 de tineri `n fa]a unui lan] de scutieri, format rapid, care se agitau [i strigau slogane, `ntre care: «Moarte lui Ceau[escu!» Era o chestiune, cum s\ spun, prea... AMS: Strident\? GVV: ... Prea ostentativ\, prea direct\ [i nea[teptat\, av`nd `n vedere c\ lumea mai mult se ferea c`nd auzea asta. Trebuie s\ `n]elegi c\ pentru mine era [i un experiment, pentru c\ urm\ream s\ observ comportamentul massei, subiect pe care nu-l puteai studia dec`t foarte rar, pe care `l parcursesem `n pagini de carte, iar acum aveam posibilitatea s\-l constat. Ajuns `n strad\ am v\zut c\ erau pu[ti sub 20 de ani. M\ `ntrebam [i c\utam din priviri: «Cine ì agit\?». Am stat mult timp `n expectativ\, apoi la un moment dat am hot\r`t s\ cobor de pe trotuar `n strad\. Pu[tii m-au `nt`mpinat imediat: «Nene, nu strigi cu noi?» [i se antrenau din nou `n lozinci. Mie mi se p\rea ridicol s\ strigi contra lui Ceau[escu f\r\ ca el s\ fie acolo, s\ ridici capul [i s\ strigi la cer, f\r\ s\ te aud\. Aveam sentimentul unei inutilit\]i. St`nd acolo, printre ei, am descoperit c\ animatorul acelor tineri era Andrei Fin]i, actorul. «Ia uit\-te, domnule!», mi-am zis. Lumea se adunase pe trotuare `n lungul bulevardului, p`n\ la Pia]a Roman\. Din c`nd `n c`nd cobora, ocup`nd tot carosabilul. La un moment dat, tinerii aceia ne-au cerut s\ `ngenunchem – gest interpretat de unii, dup\ revolu]ie, ca fiind o rug\ –, dar `n realitate fiind o tentativ\ de a ar\ta scutierilor c`t suntem de mul]i, faptul c\ massa de oameni se `ntinde p`n\ la Roman\. Era o


247

modalitate de a privi `n ad`ncime, f\r\ obstacolul corpului uman. Pe la Magazinul Eva erau TAB-uri. ~n momentul `n care se auzea o mi[care acolo, ambala unul un motor sau f\cea o manevr\ de repozi]ionare, dar la mare distan]\, toat\ lumea fugea repede pe trotuar, mim`nd, f\c`nd pe pietonii. Scena era de un comic nebun. Nu r\m`nea dec`t acel grup din fa]\, la care m-am al\turat. ~mi d\deam seama c\ fusesem reperat, c\ deja m\ identificaser\ [i c\ urmau probleme dac\ ac]iunea nu se finaliza. Din blocul Gr\dini]a se filma. A ap\rut Cazimir Ionescu, pe care `l cuno[team, venind dinspre trotuarul cel\lalt, care m-a chemat [i mi-a spus [optind: «Du-te tu [i spune c\ la Arad e grev\ general\». AMS: Nu ]i se pare suspect acest fapt? Nu era nici o grev\ general\ la Arad. GVV: Nici nu avea importan]\. Informa]ia ne autoalimenta curajul. Am [optit din om `n om [tirea asta. Tinerii au `nceput s\ scandeze entuziast: «Aradul s-a al\turat Timi[oarei!» «Nu v\ fie fric\, Ceau[escu pic\!» Pe partea cu libr\ria Papirus l-am v\zut pe Radu F. Alexandru. Sergiu Nicolaescu era [i el pe acolo. AMS: Confirm\ lucrul \sta. GVV: Pe la 15.30 scutierii au intrat `n for]\ cu bastoanele peste noi. Ne-am repliat `nspre Pia]a Roman\ [i spre Nikos Beloianis [i, tr\g`nd dup\ mine o fat\, care se nimerise l`ng\ mine, am intrat `n institu]ie. Imediat au ap\rut dube [i au `nceput s\ aresteze oameni [i s\-i duc\ la Jilava. Ne-am refugiat `n pod de unde am privit `mpreun\ strada. C`nd am ie[it, nu mai era nimeni, a[a c\ am luat-o prin spate, pe strada Mendeleev [i am ie[it `n Pia]a Roman\. Acolo era o demen]\, soclul \la era plin de oameni [i mult\ lume pe margine. Atmosfera era foarte inflamat\, se ]ipa. Voiam s-o iau spre Leonida, am fost legitimat chiar de colonelul Suceav\, dar am explicat c\ m\ duc acas\, pentru c\ locuiam `n apropiere.“144 Au existat, a[adar, dou\ grupuri de manifestan]i care s-au format aproape imediat – la Sala Dalles [i la Pia]a Roman\ – [i un 144 Ibidem, pp. 201-203.

248


grup care s-a format mai t`rziu `n Pia]a Universit\]ii. ~n acest loc vom reveni [i la una din afirma]iile Raportului SRI, ar\t`nd c\ „regizorii“ au `ntotdeauna aceast\ calitate profesional\ de a g`ndi [i preg\ti din timp o secven]\ de film. ~n timp ce mitingul `nc\ se desf\[ura (partea a doua), ziari[tii str\ini de la Hotel Intercontinental `[i instalau trepiedele, stativele [i postamentele pentru camerele de filmat [i fotografiat `n balcoane [i pe terasa superioar\ a hotelului. Ziari[tii str\ini au fost observa]i [i raporta]i imediat prin sta]ie at`t de tr\g\torii colonelului Octavian Nae, posta]i pe acoperi[ul BCU, c`t [i de cei afla]i pe cl\direa CC, f\c`nd aceste opera]ii mult `nainte s\ ajung\ `n Pia]a Universit\]ii [i s\ se formeze grupul de manifestan]i.145 Nimeni nu a explicat de unde [tiau ziari[tii str\ini c\ lumea se va aduna `n Pia]a Universit\]ii, `n timp ce, dup\ col], [i la Pia]a Roman\ mul]imea se adunase [i scanda deja primele lozinci anticeau[iste! Dup\ `ncheierea mitingului, tr\g\torii de pe acoperi[uri au fost, logic, retra[i. S\ privim, prin intermediul notelor comandantului Armatei 1, [i la ora la care ministrul Vasile Milea identific\ grupul de pe Bulevardul Magheru [i ordon\ risipirea lui – 14.37. Trecuser\ deja dou\ ore de la spargerea mitingului.

Primul centru al manifesta]iei anticeau[iste – Pia]a Roman\ ~n leg\tur\ cu grupul de la Pia]a Roman\, avem o m\rturie pre]ioas\ din partea unuia dintre revolu]ionari, multiplicat de o fire activ\ [i lucid\. Mihail Montanu, n\scut `n Bucure[ti la 21 aprilie 1949, era absolvent al Institutului Politehnic, Facultatea de Energetic\. ~n decembrie 1989 lucra la Trustul Energomontaj Bucure[ti, platforma Ilioara. Se afla `nt`mpl\tor `n Bucure[ti, deoarece de regul\ lucra la Cernavod\. La serviciu a v\zut spargerea mitingului, a plecat, a ajuns c`nd mitingul s-a terminat, dar s-a dus `ntre 11.00–12.00 la 145 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octavian, p. 32.


249

Pia]a Roman\. De aici a plecat acas\, a m`ncat [i pe la 15.00 s-a `ntors la Intercontinental, unde a surprins primele momente ale form\rii grupului de aici. Din fericire, `n timpul audierii sale la Comisia senatorial\, Mihail Montanu a fost l\sat s\ vorbeasc\ f\r\ a fi `ntrerupt prea mult, astfel c\ relatarea lui a putut avea o anumit\ coeren]\: „Dl Montanu: Erau baraje la nivelul Bulevardului Magheru; dube din care s\reau ni[te b\ie]i `n combinezoane kaki care alergau dup\ manifestan]i, pe care-i prindea ì b\ga `n dub\. C`nd eram `n Pia]a Roman\ pe col], vizavi de Bulevardul Dacia (WC public) s-a oprit o Dacie neagr\. {ofer, un tip `mbr\cat `ntr-un pardesiu gri [i cu un ofi]er colonel de Securitate `n hain\ lung\ de piele. Convingerea mea, dup\ elementele ulterioare, c\ era Andru]a Ceau[escu. A cobor`t din ma[in\ `n mijlocul nostru. Am intrat eu `n dialog cu el [i m-a `ntrebat: «Ce dori]i?» «Nu e nevoie s\ v\ spun eu, c\ se aude ce este», i-am r\spuns. I-am mai spus c\ «dac\ dvs. face]i parte din structurile puterii, s\-l da]i jos [i lucrurile se calmeaz\». «Da, da..., dar e fiul poporului, aici e o band\ de tr\d\tori». I-am spus: «Ar\ta]i-mi [i mie un tr\d\tor, c\ to]i suntem aduna]i spontan». La un moment, dat nu [tiu ce s-a `nt`mplat c\ era busculad\ acolo, cam a vrut lumea s\ pun\ m`na pe el [i atunci colonelul de Securitate l-a `mpins pe Andru]a `n ma[in\ [i a `ncercat s\ demareze. Pe parcursul a 10 metri lumea a dat cu pumnii, cu picioarele, dar, de[i cam [ifonat\, ma[ina totu[i a reu[it s\ plece.“146 Timp de mai multe zeci de minute lumea a circulat liber, pe mijlocul Bulevardului Magheru `ntre Pia]a Roman\ [i Sala Dalles. ~n aceast\ perioad\ de debut au `nceput s\ circule `ntre Pia]a Roman\ [i Sala Dalles zvonuri care acuzau agitat [i panicard ba asasinate `n Pia]a Roman\, ba striviri cu tancurile la Dalles (TAB-uri trecuser\ `n vitez\ prin mijlocul gol al bulevardului imediat dup\ 146 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10 noiembrie 1993, audiere Montanu Mihail, pp. 2-3.

250


ora 15.00)147. Dup\ incidentul cu Andru]a Ceau[escu au revenit dubele, iar cordonul de mili]ieni de la nivelul Bulevardului Magheru c\tre Pia]a Roman\ a `nceput s\ avanseze. Lumea s-a `mpr\[tiat [i un grup foarte mare (`n care se afla [i Montanu) a luat-o pe Bulevardul Dacia `n jos spre Pia]a Gala]i. Cuv`ntul de ordine atunci a fost: „S\ mergem `n marile cartiere s\ aducem oamenii“. A[a cum ar\tam, Mihail Montanu se duce acas\, dup\ care revine la Inter. Aici `nt`lne[te un baraj de oameni `n kaki [i un baraj de mili]ieni de la Sec]ia 6. Pe ace[tia din urm\ ì cuno[tea. ~n fa]a lor era un baraj de solda]i cu c\[ti. ~ntre manipulatori [i manipula]i ai acestor evenimente a existat [i o categorie de cet\]eni obi[nui]i, mai ales tineri, care s-au antrenat din proprie ini]iativ\ `n ac]iunile de protest `mpotriva lui Nicolae Ceau[escu. Drago[ Constantinescu, student `n anul II la Universitatea Bucure[ti la acea dat\, i-a relatat autorului: „Drago[ Constantinescu: Dup\ ce am v\zut cuv`ntarea respectiv\ (din 20 decembrie, seara, n.a.)... `mi aduc aminte c\ Ceau[escu spunea c\ cei de la Timi[oara sunt ni[te golani, care nu au nimic altceva dec`t inten]ia s\ sparg\, s\ distrug\, s\ fure [i se vor lua m\suri dure `mpotriva lor. Am comentat revolta]i [i apoi am plecat acas\. Foarte, foarte nec\ji]i. Am ajuns acas\, am mai stat cu Bogdan (S\cuiu, prietenul s\u, n.a.) de vorb\, am comentat p`n\ foarte t`rziu. A doua zi m-am trezit pe la 10.00. La un moment dat, fiind `n buc\t\rie, m\ sun\ Bogdan: «Deschide televizorul!». Deschid televizorul [i v\d un miting pur ceau[ist, `n mare glorie, cu acelea[i inscrip]ii, cu pancartele, cu Ceau[escu-pace! Nu [tiu ce-a vorbit, era foarte clar c\ popula]ia s-a str`ns sau a acceptat s\ fie str`ns\, `l aclam\ pe Ceau[escu [i, iat\, popula]ia din Bucure[ti [i probabil din toat\ ]ara `l sus]ine pe Nicolae Ceau[escu `mpotriva celor de la Timi[oara. Ideea era c\ poporul român `l sus]ine pe el, ì 147 Este secven]a foarte des difuzat\ cu TAB-urile care trec în vitez\, în timp ce revolu]ionari se a[az\ pe caldarîm pentru a le împiedica s\ treac\. TAB-urile aveau misiune în Pia]a Roman\ [i primiser\ ordin s\ circule în vitez\ tocmai pentru a nu fi oprite [i blocate.


251

dezavueaz\ pe golanii de la Timi[oara, pe nenoroci]ii \ia. Prin urmare, `n momentul `n care fiecare ]ar\ se elibereaz\, `n ciuda oric\rei probabilit\]i, noi, la[ii de la Bucure[ti, ne str`ngem [i scand\m `mpotriva lor. Cu aceea[i micime [i la[itate `l sus]inem p-\sta [i d\m `n \ia care au avut curaj. L-am sunat pe Bogdan [i i-am spus: «~n momentul \sta eu m\ `mbrac, nu se poate a[a ceva, nu se poate ce se `nt`mpl\. M\ duc s\ urlu c\ nu sunt de acord». Mi-a spus c\ vine [i el. M-am `mbr\cat `n ni[te blugi negri, `ntr-un tricou negru, cu o jachet\ [i cu ni[te pantofi cu talp\ groas\. Ideea era s\ pot s\ rezist dac\ vine noaptea, s\ nu vin acas\. Cobor`m la ASE. Cred c\ era cam 12.30. Din momentul `n care cobor`m, o lu\ spre Pia]a Roman\. AMS: Cum era strada? DC: Strada era plin\ de oameni, care `ns\ umblau normal, impasibili. Am ajuns `n Roman\ [i atunci am auzit o v`jìal\, ni[te urlete, n-am `n]eles ce se `nt`mpla, dar la un moment dat lumea fugea spre Roman\. AMS: Pe strad\ sau pe trotuare? DC: Pe trotuare. ~nc\ circulau ma[ini. Am luat-o st`nga `mprejur, nu `n]elegeam ce se `nt`mpl\, p`n\ am ajuns `n col] la ASE, aproape de sta]ie. Am traversat pe col]ul cu Hotelul Doroban]i [i, exact `n locul acela, am `ntrebat: «Ce se `nt`mpl\, dom’ne?», «P\i, au venit ni[te dube [i ì iau pe unii de la Roman\». L`ng\ mine, imediat, aud pe unul strig`nd: «Jos Ceau[escu!» AMS: A[a, dintr-odat\, pe lini[te? DC: Da, a[a dintr-odat\. AMS: Cum ar\ta individul? DC: N-a[ putea s\ spun. Prima reac]ie a fost s\ m\ `ndep\rtez de el. Lumea se `ntreba: «Ce se `nt`mpl\, ce-i cu \sta de strig\?» Atunci apar unii fugind dinspre Pia]a Roman\, i-am oprit, i-am `ntrebat [i mi-a r\spuns unul: «P\i, s-a spart mitingul». «{i ce fac?», `ntreb. «Vor s\-l r\stoarne pe Ceau[escu». Din momentul \la m\ uit la Bogdan [i... «Facem [i noi...» [i `ncepem: «Jos Ceau[escu!», dar nu se auzea. Pur [i simplu, de fric\, de emo]ie, strigam «Jos Ceau[escu!» f\r\ voce, f\r\ glas. Mimam strig\tul. La un moment dat, `mpreun\ cu al]ii, am `nceput s\ s\rim `n fa]a ma[inilor [i

252


s\ oprim circula]ia. Bloc\m circula]ia, `ncepem s\ ne `nv`rtim `n jurul acelui postament de beton, unde voia Ceau[escu s\ pun\ un monument o statuie, ceva... s\rim pe postamentul \la. M-am suit [i eu pe el. Tot timpul `mi ceream s\ mai fac ceva. Strigam, urlam acolo. }in minte c\ erau ni[te TAB-uri, ni[te ARO care blocau Bulevardul Magheru. Au ap\rut scutieri. ~n acel moment am fugit, pentru c\ am auzit c\ po]i c\ cazi `n spatele lor, pe undeva, pe la cinema Patria.“ Leg\tura `ntre nucleul compact [i curajos de la Hotel Bucure[ti [i grupul format la Pia]a Roman\ a fost f\cut\ de o m\rturie credibil\, av`nd [i o anumit\ acurate]e `n ce prive[te detaliile [i derularea evenimentelor. Martorul Drago[ (a nu se confunda cu cel de mai sus) i-a trimis lui Marius Tuc\ o scrisoare `n care relata urm\toarele: `n decembrie 1989 era student la seral [i desenator al unui institut aflat pe Calea Victoriei. ~n momentul producerii vuietului a cobor`t [i s-a deplasat `n zona Hotelului Bucure[ti. Aici a „observat c\ un grup de circa 100 (poate mai mul]i, poate mai pu]ini) de indivizi `ntre dou\ v`rste, s\ zicem `ntre 25 [i 45 de ani, to]i b\rba]i zdraveni, unii dintre ei cu barb\, nu foarte bine `mbr\ca]i, c`]iva cu chimire late [i bustul gol (!?) se agitau puternic [i «produceau» acele lozinci anticomuniste. Asta `n timp ce `n Pia]\ continua nestingherit (!) mitingul – partea a doua (...) Ei formau un grup compact, dar `n spatele lor, la distan]e diverse (p`n\ dincolo de magazinul Gioconda) erau risipi]i foarte mul]i oameni, mai degrab\ curio[i, care practic, la fel ca [i mine, nu `n]elegeau ce se `nt`mpl\“148. De asemenea, deosebirea evident\ `ntre nucleul dur, profesionist, [i cet\]enii obi[nui]i ai Bucure[tilor a fost observat\ de martorul Drago[ de la Jurnalul Na]ional [i `n privin]a participan]ilor la miting: „Mi s-a p\rut foarte ciudat\ situa]ia. Unii strigau c`t ì ]ineau pl\m`nii: «Jos Comunismul!». Iar al]ii, 50 de metri mai `ncolo, plecau lini[ti]i spre cas\. ~mi aduc aminte c\ am surprins chiar [i un dialog `ntre c`]iva indivizi care aveau steaguri [i pancarte, 148 „Misterul «b\rbo[ilor» curajo[i din Pia]a Palatului“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3324/20 aprilie 2004, p. 9.


253

`ntre care unul ì `ntreba pe ceilal]i dac\ sunt dispu[i, dup\ ce predau materialele, s\ mearg\ la o bere!?“. Drago[ s-a apropiat de grupul de agitatori [i „l-am `ntrebat pe unul – mai ciudat, cu chimir lat din piele [i cu bustul gol – de unde este. {i \sta mi-a r\spuns cam a[a: «Eu mi-s din Banat [i-am venit s\-l d\m jos p\ Ceau[escu [i s\ r\zbun\m mor]ii Timi[oarei!»“. Probabil c\ era unul din grupurile violente de la Timi[oara, devastatori [i incendiatori, de care revolu]ionarii timi[oreni se disociaz\, [i care au fost semnala]i de Securitate ca f\c`nd parte din echipele de diversioni[ti ce ac]ionaser\ la Timi[oara [i apoi se deplasaser\ `n alte ora[e, afluind `n final spre Bucure[ti cu trenul [i autoturisme. Reamintesc c\, `ncep`nd cu ziua de 20 decembrie, la Timi[oara s-a declan[at revolta popular\, condus\ din dup\-amiaza aceleia[i zile de Frontul Democrat Român [i av`nd tr\s\tura principal\ `n introducerea ordinii la manifesta]ia din Pia]a Operei, prin organizarea unor grupe de oameni de ordine care nu permiteau actele de violen]\. Ca fapt anecdotic, Pia]a Roman\ mai fusese loc de manifesta]ie doar o singur\ dat\, la 31 mai 1936, c`nd „lozincile scandate de participan]i reflectau starea de spirit a maselor: «Jos r\zboiul!», «Tr\iasc\ pacea!», «Tr\iasc\ democra]ia!», «Jos hitlerismul!», «Vrem amnistie!», «Cerem regim politic `n `nchisori». Vorbitorii, `n majoritate comuni[ti, au chemat masele la lupta pentru f\urirea Frontului popular antifascist“149. Tot acolo a fost difuzat, ca material de propagand\, ziarul De[teptarea [oferilor, tip\rit la tipografia „Dorul de munc\“. La Hotelul Bucure[ti a urmat asaltul scutierilor [i `mpr\[tierea demonstra]iei. „~n Pia]a Roman\ – `[i continu\ relatarea martorul ocular Drago[ – se afla la vremea aceea, chiar `n mijlocul intersec]iei, postamentul acela uria[ din beton. C`nd am ajuns acolo, surpriz\! Pe postament se urcaser\ o mul]ime de indivizi care strigau de mama focului lozinci anticomuniste. ~n mintea mea mi-am zis: «Uite al]i curajo[i!» Aiurea! Apropiindu-m\, i-am reg\sit pe «b\ie]ii veseli» de pe Calea Victoriei. Erau inconfundabili. Aceia[i 149 Alexandru Cebuc, Tradi]ii revolu]ionare bucure[tene, Ed. Muzeului de Istorie

al Municipiului Bucure[ti, 1973, p. 138.

254


indivizi cu haine ponosite, c`]iva b\rbo[i cu chimire late [i piepturi dezgolite, iar o parte dintre ei, cu mici t\ieturi pe fa]\ sau cu c`te un obraz u[or tumefiat“150. ~n momentul `n care au ap\rut for]ele de ordine, nucleul dur a cobor`t repede de pe postament [i a p\r\sit organizat pia]a, l\s`ndu-i pe bucure[tenii entuzia[ti [i pe gur\-casc\ s\ primeasc\ `n plin atacul militarilor. Drago[ a `nso]it nucleul violent, format, conform tuturor m\rturiilor, din persoane str\ine de Bucure[ti, astfel `nc`t a putut constata cum a fost dirijat de persoane care cuno[teau bine topografia locului (c\l\uze, `n terminologia rapoartelor Securit\]ii despre acest fenomen) pe urm\torul traseu: Hotelul Doroban]i – Pia]a Cosmonau]ilor (actualmente Lahovary) [i „de acolo, `n loc s\ se `ndrepte spre Magheru, grupul a cotit (sau mai degrab\ a fost condus) pe strada Dionisie Lupu spre Michelet, o str\du]\ `ngust\, dar pe care se afla Ambasada Angliei (care cred c\ era [i pe vremea aceea tot acolo) [i `n sf`r[it pe Magheru“. Ocolirea Bulevardului Magheru pentru a se `nghesui pe o str\du]\ numai pentru a trece prin fa]a Ambasadei Marii Britanii este de ne`n]eles. ~n schimb, avem o explica]ie pentru felul cum a ap\rut `n presa postdecembrist\ teoria existen]ei persoanelor drogate, teorie considerat\ ridicol\ de Procuratura Militar\: „Nu putem s\ nu amintim aici [i aser]iunile ulterioare referitoare la justificarea declan[\rii spontane (dar previzibil\) a manifest\rilor ostile dictatorului. C`nd afirm\m aceasta, avem `n vedere acele presupuneri privitoare la «drogarea unor manifestan]i [i la transmiterea prin sta]iile de amplificare a unor semnale de joas\ frecven]\». Aceste presupuneri nu numai c\ nu sunt sus]inute de probe pertinente, dar sunt de natur\ s\ pun\ sub semnul `ntreb\rii `ns\[i revolta popula]iei din Capitala ]\rii“151. De ce am deschis acest subiect colateral, f\r\ `ndoial\ controversat, dar care este totu[i foarte sensibil? Pentru c\, `n calitate de neprofesioni[ti, nu ne d\m seama cum arat\ o „prob\ pertinent\“. 150 „Misterul «b\rbo[ilor» curajo[i din Pia]a Palatului“ în Jurnalul Na]ional, Nr. 3324/20 aprilie 2004, p. 9. 151 CSJ.SPM, Autor colectiv coordonat de general de brigad\ Samoil\ Joarz\, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 275.


255

De exemplu, Drago[ afirm\ c\, apropiindu-se de grupul de agitatori din Pia]a Roman\ [i `ncerc`nd s\ intre `n dialog cu unul dintre ei, acesta „parc\ nu mai [tia române[te, mi-a r\spuns ceva a[a, aiurea“. Nu este o prob\ concludent\, dar c\ut`nd alte informa]ii despre acest subiect ne descoperim surprin[i `n fa]a unor puncte de vedere contradictorii `ntre dou\ institu]ii ale statului pe aceast\ tem\, deoarece `n Raportul SRI subiectul este prezentat ca fiind sus]inut de probe: „Legat de aceasta, din datele provenite de la fo[ti ofi]eri ai Direc]iei V a rezultat c\, dup\ l\sarea `ntunericului, `n pia]\ a sosit un camion, f\r\ `nsemne de `nmatriculare, care a desc\rcat o mare cantitate de sticle cu b\uturi alcoolice, care au fost `mp\r]ite celor care r\m\seser\ `n pia]\. Sticlele nu aveau nici o etichet\, iar analiza lichidului aflat `ntr-o astfel de sticl\ – efectuat\ `n laboratorul organoleptic aflat `n sediul fostei unit\]i men]ionate – a relevat prezen]a, `n con]inut, a unor substan]e din categoria drogurilor cu efect excitant, care provocau consumatorilor o stare de exaltare, inhib`nd instinctul de conservare [i, prin aceasta, `nl\tur`nd senza]ia de fric\ [i alter`nd puternic percep]ia st\rilor de pericol“152. Am depistat, a[adar, trei puncte de sus]inere ale acestei declara]ii oficiale venite din partea serviciului secret al ]\rii: 1. Sursa acestei teze este Direc]ia V a Securit\]ii. 2. Afirma]ia nu se sprijin\ pe o p\rere sau o informa]ie indirect\ – cel pu]in o sticl\ a existat, a fost luat\ [i dus\ la analiz\. 3. Con]inutul a fost cercetat `ntr-un laborator profesionist. Toate acestea presupun trei lucruri concrete: 1. Raportul ofi]erului care a capturat sticla [i care probabil a observat [i celelalte detalii (camionul f\r\ `nsemne, sticlele f\r\ etichete, reac]ia manifestan]ilor dup\ ce au consumat b\utura). 2. Raportul de analiz\ organoleptic\ al laboratorului. 3. Raportul [efului Direc]iei V sau a `nlocuitorului acestuia la comand\ c\tre [eful DSS. Nu `n]elegem de ce aceste probe pertinente nu au fost cerute de Procuratur\ sau, dac\ au fost cerute, de ce nu au fost date!? Este posibil ca SRI, serviciul de informa]ii al statului, s\ lanseze fantezii 152 Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind eveni-

mentele din Decembrie 1989, p. 11(64). Vezi [i supliment „Ordinea“, OMNIAPRES, Evenimentele din decembrie 1989 v\zute de Serviciul Român de Informa]ii, p. 33.

256


`ntr-un document oficial? Chiar presupun`nd c\ la origine ar putea fi o intoxicare a fo[tilor ofi]eri ai Securit\]ii, Serviciul Român de Informa]ii poate publica o astfel de informa]ie f\r\ s\ o verifice? {i, mai mult, s\ declare c\ exist\ date? Date `nseamn\ note, rapoarte, documente. Dar stenogramele Comisiei senatoriale? Sunt ele probe? Colonelul Octavian Nae, ofi]er al Direc]iei V, va declara nu numai Comisiei, ci [i `n timpul anchetei penale conduse de Procuratura Militar\ – deci, prob\ la dispozi]ia institu]iei care afirm\ c\ n-are probe! –, c\ a asistat la aducerea unor persoane `n sediul CC pentru a fi prezentate lui Ceau[escu. Oamenii erau b\tu]i crunt, murdari, dar [i `ntr-o stare ciudat\: „Era o feti[can\ de vreo 21-22 de ani, `nc\ un b\iat, a[a, mai `n\ltu], care spunea c\ fusese pe la Ambasada englez\. |[tia (ofi]erii Direc]iei V, n.a.) l-au luat de m`n\, c\ de ce a fost acolo [i nu [tiu ce... ~nc\ unul care era mai lovit [i un tip de vreo 50 de ani care era «praf» (beat mort, n.a.). Oricum, deci, `ntre copiii \[tia care erau acolo, mi-a atras aten]ia o... ceva... Le-am spus [i \lora care mai erau [i dup\ aia le-am spus, le-am spus [i la cercet\ri: le sticleau ochii ca la pisic\!“153. Colonelul Nae a declarat Procuraturii Militare c\ tinerii erau droga]i. Acest episod nu trebuie confundat cu berea care a fost adus\ la baricad\ la un moment dat [i care, `mpr\[tiat\ pe jos, s-a amestecat cu motorina v\rsat\ din butoaie. Subiectul r\m`ne ce]os, mai ales c\ a fost legat dubios de Ambasada Marii Britanii [i de ideea proiectat\ public insistent de Securitate, c\ `n evenimentele din 21 decembrie au fost implica]i [i str\ini. Pe de alt\ parte, dup\ o sticl\ f\r\ etichet\, dar cu ]uic\ bun\ de V\leni `]i sticlesc ochii ca la tigru [i nu mai [tii nici române[te! Nu numai acest subiect, dar [i negarea existen]ei exploziilor, a vuietului provocat sau al ]epu[elor se `nscriu `n tentativa de a izola problema dezorganiz\rii mitingului din 21 decembrie 1989 `n categoria evenimentelor accidentale, neproduse de cineva inten]ionat, cu scopul de a p\stra nealterat\ `ncadrarea oficial\ a evenimentelor `n limitele revoltei spontane, f\cute de poporul 153 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octa-

vian, p. 35.


257

român nemul]umit. ~n aceste condi]ii, bine`n]eles c\ informa]iile despre chinul grupurilor radicale de la Timi[oara [i, iat\, Bucure[ti, de a mobiliza cet\]enii la revolt\, strig`ndu-le cu disperare de [ase zile acela[i lucru: „La[ilor! Veni]i cu noi!“, sau o m\rturie `n care se arat\ c\ participan]ii la mitingul spart, dup\ ce lumea se c\lcase `n picioare, inten]ionau s\ se duc\ la o bere, nu-i va impresiona niciodat\ pe adep]ii revoltei spontane. Prin urmare, revenind la reconstituirea evenimentelor din Pia]a Roman\, este de re]inut c\ zona a cunoscut dou\ faze: Prima faz\ (aproximativ `ntre orele 13.00-13.30 [i p`n\ `n jurul orelor 14.30-15.00) – nucleul de agitatori retras de la Hotel Bucure[ti incit\ trec\torii cu scopul de a-i aduna [i pentru a constitui mul]imea psihologic\ [i fizic\; de[i nucleul ac]ioneaz\ organizat [i profesionist, cea mai mare parte a cet\]enilor aduna]i r\m`ne pe trotuare; interven]ia for]elor de ordine determin\ abandonarea ac]iunii de c\tre nucleul diversionist [i l\sarea `n Pia]a Roman\ a unui grup relativ mare, de 1 000-2 000 de persoane, bucure[teni, care `ns\ nu reu[esc s\ constituie o unitate de ac]iune; cei aresta]i `n prima faz\ din pia]\ sunt du[i la Sec]ia 1 Mili]ie (Bulevardul Ana Ip\tescu), de unde comandantul, colonelul Gheorghe Sporeanu, refuz\ s\-i trimit\ la Jilava. Faza a doua (`ntre orele 15.00 [i 19.30) – mul]imea r\mas\ `n Pia]a Roman\ nu reu[e[te s\ se organizeze, dovad\ c\ este format\ din cet\]eni obi[nui]i, gen studentul Drago[ Constantinescu, `ncuraja]i de ac]iunile evidente ale nucleului, dar f\r\ un cap [i lipsi]i de un orizont organizatoric; aceast\ mul]ime nu a fost agresat\ de for]ele de ordine. Pentru faza a doua avem la dispozi]ie o m\rturie calificat\ din partea generalului MI Ion Suceav\, care, la un moment dat, a preluat din proprie ini]iativ\ comanda for]elor de ordine din Pia]a Roman\. M\rturia sa a fost confirmat\ de revolu]ionari. Generalul Suceav\, la acea dat\ colonel, arat\ c\ „pe la orele 15.30-15.45, c`nd manifestan]ii se aflau deja `n Pia]a Roman\, am cobor`t cu cei 40 de ofi]eri. I-am a[ezat `n spatele militarilor [i al elevilor de la [coala militar\, precum [i a altor cadre care nu [tiam de unde sunt. Le-am dat ordin s\ nu foloseasc\ armamentul, s\ se comporte civilizat, f\r\ nici

258


un fel de violen]\“154. Suceav\ mai arat\ c\, `n momentul `n care a sosit, „toat\ lumea din pia]\ ac]iona la `nt`mplare, f\r\ nici o coordonare“, iar `n ce prive[te for]ele de ordine „nu era nimeni `ns\rcinat s\ coordoneze activitatea“. Absen]a conduc\torilor represiunii `n Pia]a Roman\ a fost o mare [ans\ pentru manifestan]i, dar [i pentru revolu]ie. Timp de aproximativ o or\ [i jum\tate, neexist`nd un comandant al for]elor de ordine, acestea au r\mas `n expectativ\, asist`nd la `ncerc\rile timide ale cet\]enilor de a fi convin[i s\ treac\ de partea lor, s\ nu-l mai apere pe Ceau[escu etc. ~n jurul orei 17.00, Ion Suceav\ intr\ `n dialog cu manifestan]ii, stabilind `mpreun\ o rela]ie de nonac]iune, determinat\ de faptul c\ dinspre Pia]a Universit\]ii `ncepuser\ s\ se aud\ [i s\ se vad\ tragerile cu trasoare executate `n plan vertical. Zvonul a circulat pe bulevard, oamenii afl`nd c\ exist\ deja victime. (Era vorba de incidentul cu camionul militar, care a fost marcat [i de deschiderea focului automat.) Dup\ ora 17.00, `n Pia]a Roman\ au ap\rut dou\ ma[ini de pompieri sub comanda unui ofi]er cu ordin s\ `mpr\[tie manifesta]ia. Suceav\ i-a interzis s\ ac]ioneze: „Discu]ia cu ofi]erul s-a terminat `n aplauzele unor cet\]eni care au auzit-o [i c\rora le-a pl\cut probabil atitudinea pe care am avut-o“155. ~ntre timp `ns\, `nte]irea focului de la Universitate, precum [i zvonurile despre un masacru au agitat mul]imea, aduc`nd-o `n starea de a acuza for]ele de ordine de crim\ [i represiune. „Atunci – nici ast\zi nu-mi pot explica cum – am luat o hot\r`re, la care [i acum reflectez dac\ a fost bun\ sau rea. Am chemat `n jurul meu to]i ofi]erii care comandau trupele din pia]\ [i le-am cerut s\ blocheze str\zile din st`nga cum mergi spre Pia]a Roman\ din direc]ia Intercontinental; oamenii, av`nd senza]ia c\ sunt `nconjura]i, s-au retras pe partea dreapt\. Dup\ ce s-a realizat acest lucru, `mpreun\ cu cei din cordoane, `ntr-un mod pa[nic, i-am `mpr\[tiat, direc]ion`ndu-i spre strada liber\ din dreapta [i `n acest fel `n pia]\ nu a mai r\mas nici un cet\]ean“156. Aceast\ procedur\ corect\ de gestionare a tulbur\rilor de strad\ a 154 Ion Suceav\, În numele adev\rului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1991, p. 249. 155 Ibidem, p. 251. 156 Ibidem, p. 252.


259

fost `nv\]at\ de poli]i[tii [i militarii români abia dup\ 1995, `n cadrul opera]iunilor Parteneriatului pentru Pace. Din p\cate, mul]i, foarte mul]i comandan]i ai Ministerului de Interne [i MApN [i-au dovedit incompeten]a, care de altfel a costat vie]i omene[ti, a afectat imaginea celor dou\ institu]ii [i a zdruncinat din temelii autoritatea statului. Manifesta]ia din Pia]a Roman\ s-a `ncheiat f\r\ nici o victim\. Cei aresta]i `n prima faz\ au fost elibera]i din arestul Sec]iei 1 `n diminea]a de 22 decembrie.

Grupul „Mansarda’’ Una din zonele de ac]iune a serviciilor secrete americane `n România [i totodat\ c`mp de lupt\ informativ\ [i contrainformativ\ a fost cultul baptist, infiltrat at`t de agen]i americani, c`t [i de agen]i ai Securit\]ii. Statele Unite finan]au transparent acest cult `n România, ajut`nd la construirea de l\ca[uri de cult, sprijinind material enoria[ii, promov`nd excursii de cult [i lideri religio[i. ~n cursul anului 1989, serviciile secrete americane au `ncurajat formarea unor grupuri de rezisten]\ anticomunist\ `n care au fost implica]i, ca urmare a `n]elegerilor de cooperare, [i agen]i sovietici, re]ele paralele [i persoane care c\utau o form\ de ac]iune `mpotriva regimului Ceau[escu. Un astfel de grup, care nu exclude ata[amentul unor tineri sincer revolta]i `mpotriva sistemului, avea `nt`lniri conspirative `n mansarda unui imobil din Bulevardul 1 Mai. Doi dintre membrii acestui grup, Octavian Mih\escu [i Ion R\doi, mi-au transmis prin coresponden]\, din Germania [i Belgia, povestea lor. „Faptul ca am fost manipula]i nu mai este un secret pentru nimeni – relateaz\ Octavian Mih\escu, fost simplu muncitor, `n prezent scriitor cu domiciliul `n Germania. Ce importan]\ mai are dac\ a fost sau nu lovitur\ de stat? Nu se putea altfel, eu `nsumi am constatat acest crunt adev\r! ~n septembrie 1989, m-am `nt`lnit cu Marian Mierl\ la Bariera Vergului, student pe acea vreme, care tot pe cont propriu ac]iona. Dac\ la Congres nu se va produce schimbarea, trebuia s\ ne consolid\m [i s\ demar\m ceva. Mi-a spus ceva de

260


Arcul de Triumf, care fusese incendiat de gruparea lui, sau c\ avea cuno[tin]\ de acel grup. Tot de la el am mai aflat ceva de o eventual\ ac]iune `n ziua de 1 decembrie 1989. Nu mai re]in exact, cert este c\ mie de atunci `mi parveniser\ aceste [tiri, dar [i c\ Iliescu va fi cel ales“157. Marian Mierl\ va fi contactat `n martie 1989 de un anume Adrian, „un individ de 36-37 de ani, jovial, tonic, p\rea cultivat, [tia multe despre film, art\ [i literatur\ [i, din c`te am dedus din discu]iile cu el, v\zuse mai multe muzee din Occident, lucru foarte rar pentru un român atunci. De-a lungul unor `nt`lniri care au avut loc cu o frecven]\ destul de mare `n prim\vara-vara 1989, mi-a indicat s\ organizez o re]ea de oameni, studen]i [i tineri deci[i s\ fac\ ceva. La fiecare `nt`lnire `mi d\dea ni[te coli tip\rite cu litere aldine, un fel de manual foileton despre cum s\-mi organizez re]eaua“158. ~ncercarea de a contura un portret al misteriosului Adrian – at`t prin apelul la unii ofi]eri de Securitate, c`t [i prin cercetarea unor cazuri similare – conduce la concluzia c\ a fost vorba probabil de o „c`rti]\“, de un fost ofi]er de Securitate cu misiuni `n Occident, retras dup\ fuga lui Pacepa [i recontactat de structurile de spionaj americane, consiliate de acesta. Astfel de racol\ri se f\ceau [i „sub steag str\in“, motiv pentru care mul]i care au crezut c\ lucreaz\ pentru americani, lucrau `n fapt pentru sovietici. Ion R\doi era student `n Bucure[ti [i `ncerca s\ transmit\ la Europa liber\ o scrisoare de protest: „Presim]eam c\ va veni momentul c`nd o voi putea scoate `n siguran]\ din ]ar\. ~n acel timp m\ duceam frecvent la biserica baptist\, f\r\ a fi devenit membru `ns\, chemat de dorin]a evanghelic\, unde era pastor domnul Talo[“159. ~n acela[i loc se concentrau aten]ia [i interesul mai multor tineri, agita]i de nevoia de a ac]iona. Poveste[te Octavian Mih\escu mai departe: „~n noiembrie 1989, `n cadrul Cultului Baptist s-au petrecut dou\ fenomene pe care trebuie a le eviden]ia (...) 1) Pastorii Paul Negru] [i Vasile Talo[ au dat citire la dou\ scrisori de protest c\tre Ceau[escu, pe care urma a o aproba A.G. 157 Scrisoare din 18.10.2004, în arhiva autorului. 158 Marian Mierl\ în Jurnalul Na]ional, Anul XII, Nr. 3352/22 mai 2004, p. 6. 159 Scrisoare din 22.11.2004, în arhiva autorului.


261

Pentru mine a fost clar! Se d\dea sc`nteia, prin bapti[ti, pe care linie aveam leg\turi cu grupul Negar\ Victor, cu care deja avusesem ceva activit\]i. Un regizor de la Sahia Film, Nestor Popescu, refuzase s\ fac\ un film omagial, fiind internat la Poiana Mare. Asiguram protec]ia familiei, pe care zilnic o vizitam, `n colaborare cu Ambasada SUA, prin care s-a reu[it eliberarea [i exilarea lui Nestor Popescu (...) 2) Subit, despre scrisorile pastorilor nu s-a mai vorbit nimic, `n jurul protestului nu s-a f\cut tam-tam, iar predicile s-au temperat. Una din predici (`n timpul congresului) vorbea de cei de la Chi[in\u, cum se eliberaser\, cum puseser\ un porc pe o pancart\, ceva de genul acesta, nu mai re]in exact. Cert este c\ predicile, dintr-o form\ anticomunist\, deveniser\ domoale [i cu sfaturi de genul: a nu ne implica, noi suntem cre[tini [.a.m.d. Pentru ca tot printr-un pastor s\ izbucneasc\ la Timi[oara“. Fenomenul de calmare a ac]iunilor `n preajma ultimului congres al PCR este surprins [i de Marian Mierl\: „Cu ajutorul unor prieteni am reu[it totu[i s\ creez dou\ grupuri, unul la Politehnic\ [i altul la Arte. Eu speram s\ se `nt`mple ceva `n timpul celui de-al 14-lea Congres PCR, `n toamna lui 1989. Culmea, atunci Adrian mi-a spus s\ par un utecist loial, s\ m\ port c`t mai firesc. Am fost dezam\git“160. {tim ast\zi c\ ac]iunea a fost contramandat\ ca urmare a informa]iilor c\ la Congres Nicolae Ceau[escu va lansa programul românesc de reforme [i/sau va renun]a la putere. S-a `ncercat apoi folosirea zilei de 1 decembrie 1989 pentru organizarea unei manifesta]ii la statuia lui Mihai Viteazul din Pia]a Universit\]ii. Octavian Mih\escu relateaz\ mai departe: „~n timpul congresului am avut o prim\ `nt`lnire conspirativ\ de amploare `n casa lui Victor Negar\, prezen]i fiind Horia Ivan, Gh. Vru]\, Klimowici, Adrian de la Sahia Film, Mircea L\c\tu[, artist plastic, Ion R\doi, student la ASE, Silviu Despa, un pictor la care vom muta locuin]a conspirativ\, `n Pia]a 1 Mai. Din aceast\ clip\ se poate vorbi de consolidarea/organizarea [i activitatea unitar\ a grupului 160 Marian Mierl\, loc. cit., p. 6.

262


nostru. {tiam c\ Victor Negar\ colaboreaz\ intens [i cu Chi[in\ul. ~n aceast\ prim\ sear\, dup\ ce ne-am desp\r]it `n miez de noapte, am asistat la o discu]ie a lui Victor Negar\ `n limba rus\ (nu [tiam c\ vorbe[te cursiv rusa, ci doar germana), `n fapt o convorbire telefonic\ avut\ de la Palatul Telefoanelor, unde l-am `nso]it, la dorin]a sa, pentru protec]ie, asist`nd `n cabina telefonic\ la dialog. Nu am `n]eles nimic din discu]ia purtat\ cu Chi[in\ul, pentru c\ nu cunosc limba rus\. Cert este c\ Negar\ devenise un om de mare importan]\, era foarte activ [i, desigur, ca [i mine nu a fost arestat. ~n aceast\ prim\ `nt`lnire s-au stabilit urm\toarele: Adrian de la Sahia Film se ocup\ cu tip\rirea Proclama]iei c\tre ]ar\, a manifestelor, scrisori c\tre Europa liber\, pe care eu trebuia s\ le duc pe o rol\ filmat\ Ambasadei SUA la Bucure[ti, `n care deja intram ca la mine acas\ pe baza invita]iei medicale. Mark Sulivan era consulul meu, a c\rui carte de vizit\ cu toate detaliile o am [i azi. Pentru moment urma s\ fiu protejat, s\ nu m\ mai implic la suprafa]\. Urma s\ primesc materialele de la Adrian sau de alt trimis. Cert este c\ nimic nu se concretizase `n privin]a manifestelor [i filmelor, dec`t c\ s-a hot\r`t (Horia Ivan) pentru ziua de 1 decembrie 1989, o `nt`lnire a 200 de studen]i la statuia lui Mihai Viteazu [i darea sc`nteii. Trebuia s\ fiu pe faz\, pentru a comunica Ambasadei SUA numele celor aresta]i. La `nt`lnire nu sosiser\ dec`t 5 persoane din 200!? C\zuse ac]iunea!“. Marian Mierl\ descrie felul cum a continuat conspira]ia dirijat\ de o for]\ str\in\, d`ndu-ne de `n]eles c\ ac]iunea a fost reprogramat\ pentru Cr\ciun sau, dup\ cum [tim din Raportul preliminar al SRI, de Plugu[or: „Jurnalul Na]ional: C`nd l-a]i v\zut ultima oar\ pe Adrian? Marian Mierl\: La `nceputul lui decembrie 1989 (la 2-3 decembrie fusese luat\ decizia politic\ la Malta, iar la 6 decembrie pre[edin]ii Fran]ei [i URSS au decis detaliile r\sturn\rii lui Ceau[escu, n.a.). Mi-a spus c\ a sosit momentul. M-a `ntrebat pe c`]i oameni pot conta. I-am zis c\ am contactat cam 28 de studen]i. Eu credeam c\ sunt pu]ini, el mi-a r\spuns c\ sunt destui [i mi-a dat de `n]eles c\ mai exist\ [i alte grupuri. Mi-a mai spus s\-i preg\tesc pentru seara de


263

24 decembrie, s\ `ncepem de Cr\ciun. Mi-a indicat s\-i impart `n grupule]e de trei-patru persoane plasate pe l`ng\ Patriarhie, Pia]a Unirii, zone aglomerate. S\ lans\m lozinci, s\ `ncerc\m s\ provoc\m lumea care asista la slujba de Cr\ciun. Dup\ Adrian, mi[c\ri similare trebuiau s\ aib\ loc [i la Timi[oara, Cluj, Sibiu, Ia[i, ora[e `n care chiar s-a `nt`mplat c`teva zile mai t`rziu ceva.“161 ~n seara de 17 decembrie 1989, `n mansarda din Pia]a 1 Mai a avut loc o reunire a grupurilor, f\c`ndu-se jonc]iunea `ntre grupul lui Marian Mierl\ [i grupul din care f\cea parte Octavian Mih\escu. Ion R\doi a redactat o „Proclama]ie c\tre }ar\“, care, `n mod surprinz\tor, se va dovedi a fi „identic\ cu cea citit\ de Dumitru Mazilu, cu o singur\ diferen]\“. Era vorba de forma de guvern\m`nt [i de noua denumire a statului. A[a cum vom vedea, Dumitru Mazilu a ales „România“. At`t proclama]ia grupului „Mansarda“, c`t [i cea a lui Dumitru Mazilu au fost inspirate de americani, dac\ nu cumva este unul [i acela[i text. Grupul din jurul Bisericii Baptiste, sprijinit de Ambasada SUA, va ac]iona [i la re[edin]a lui Dumitru Mazilu printr-o demonstra]ie de solidaritate care a condus la re]inerea lui ilegal\. Tinerii acestor grupuri vor ac]iona `ntr-adev\r `n zonele fierbin]i din ziua de 21 decembrie 1989 – Pia]a Unirii, Pia]a Universit\]ii [i Pia]a Roman\.

Constituirea grupului protestatar din zona Intercontinental. Baricada Pe toat\ durata celor [apte ani de cercetare pentru scrierea acestui volum am c\utat martori oculari, am studiat declara]ii din pres\ [i am citit memorii despre evenimentele din zona central\ a Capitalei, cu scopul de a g\si martorul ideal. El ar fi trebuit s\ fie `n strad\ atunci c`nd s-au format nucleele protestatare [i apoi undeva foarte sus, astfel `nc`t s\ cuprind\ imaginea `ntregului Bulevard Magheru [i, mai ales, zona de concentrare Inter – Pia]a Universit\]ii. 161 Marian Mierl\, loc. cit.

264


Acest martor ocular ideal a existat – regizorul Mihai Berechet. De altfel, prezen]a `n epicentrul evenimentelor din 21-22 decembrie 1989 a unor arti[ti foarte cunoscu]i nu poate fi ceva neobi[nuit, actorii [i regizorii fiind familiari zonei, iar unii dintre ei locuind chiar `n blocurile de pe Bulevardul Magheru. Un martor ideal. Mihai Berechet (m. 1991) a fost unul dintre marii regizori ai Teatrului Na]ional, dar a devenit [i un foarte apreciat scriitor dup\ publicarea volumului 9 caiete albastre“ un adev\rat bestseller, care se vindea la suprapre], pe sub m`n\. Cartea, de[i la prima vedere p\rea o `n[iruire de amintiri din teatru, era `n realitate o fresc\ vie a perioadei comuniste (1944–1974), cu moravuri, cenzuri [i libert\]i spectaculoase, cu mult\ politic\ implicat\ `n cultur\, cu Securitatea pe urmele creatorilor [i cu inegalabile portrete ale unor contemporani. Va r\m`ne probabil antologic\ scena trenului care ì ducea pe angaja]ii Teatrului Na]ional spre Paris `n 1956, din care am selectat doar un fragment: „C`nd trenul special al Teatrului Na]ional trecea grani]a dintre Ungaria [i Austria, grupul de ma[ini[ti apleca]i pe ferestre se uita cu aten]ie concentrat\ c`nd spre cer, c`nd spre p\m`nt. Am aflat mai t`rziu c\ voiau s\ vad\ unde se afl\ Cortina de fier! Z\u, nu glumesc, nu era o glum\! ~n locul cortinei, o brazd\ lat\ de cernoziom negru! At`t!“162. For]a de evocare a lui Mihai Berechet nu l-a p\r\sit nici `n urm\toarea carte, ap\rut\ postmortem, carte `n care se afl\ [i amintirile din timpul revolu]iei. A[a cum ar\tam, din pur\ `nt`mplare, Mihai Berechet a surprins efectele spargerii mitingului din 21 decembrie. Se afla la repeti]ii `n cl\direa Teatrului Nottara c`nd „deodat\ se aud strig\te de pe strad\ [i strig\tele celor de la fereastr\, care p`ndesc bulevardul. «Veni]i s\ vede]i, lumea alearg\ dinspre Calea Victoriei... Se aud urlete... Sunt oameni `ns`ngera]i... S-a tras la Palat!». Cobor c`t `mi permit picioarele mele pe sc\rile `ntortocheate ale Teatrului Nottara. Cei tineri le coboar\ mai rapid. Ajun[i `n strad\, v`nzoleal\, mi[care dezordonat\! «Se trage la Palat!»“163. Evident, 162 Mihai Berechet, 9 caiete albastre, Ed. Muzical\, Bucure[ti, 1983, p. 167. 163 Mihai Berechet, Alte caiete albastre. O via]\ d\ruit\ teatrului, Ed. Florile dal-

be, Bucure[ti, 2000, p. 75.


265

nu se tr\gea la Palat, dar este interesant cum s-a transmis panica unor oameni – mai to]i actorii teatrului – care nu participaser\ la `nt`mplare. Drago[ Constantinescu, studentul la Universitate, completeaz\ aceast\ secven]\: „Am plecat de acolo (Pia]a Roman\) `n goan\, am ocolit Doroban]iul, Pia]a Cosmonau]ilor, pe Dionisie Lupu [i am ie[it la Nottara. Ideea era s\ ie[i `n spate, s\ ie[i `n Magheru. Pe str\du]a aia erau actorii de la teatru. Ne-am dus spre ei, erau [i ei agita]i... «S\ nu-i l\s\m, fiindc\ \[tia iau oameni [i ì duc la Jilava». ~ntre timp se `mpingea barajul de pe Magheru, dinspre Patria spre Universitate [i au dep\[it teatrul. Ne-am `ntors prin Dionisie Lupu, am ie[it prin Maria Rosetti [i, `n diagonal\, puteai s\ intri `n Magheru din nou. Acolo am intrat [i am g\sit oameni. Foarte pu]ini, dar oameni“. Speria]i, Berechet [i actorul Ion Dichiseanu ocolesc [i ei zona pe str\zile din spate [i nimeresc pe strada Bati[tei, „unde e mai pu]in\ lume“, iar solda]ii de la paza Ambasadei SUA ì privesc impasibili. Neav`nd curajul s\ treac\ bulevardul spre apartamentul s\u din blocul Dun\rea, Berechet intr\ `n blocul care avea la parter Banca francez\ Société Générale [i urc\ la o rud\ care locuia la etajul 9. Din acest loc el face o prim\ observa]ie interesant\: tineretul din mijlocul bulevardului era „curat, bine `mbr\cat, f\r\ aspect gol\nesc“ [i „striga, scanda, `n permanent\ mi[care“. Este vorba de c`]iva studen]i ai Universit\]ii, `ntre care Drago[ Constantinescu [i Bogdan S\cuiu, [i de echipele preg\tite de grupul „Mansarda“, primul grup, de fapt, care a demonstrat `mpotriva dictaturii, c\ut`nd s\ mobilizeze trec\torii de pe trotuare [i pe cei c`]iva sc\pa]i de la miting care se `ndreptau gr\bi]i spre sta]iile de metrou. Grupul nu a avut succes, zona carosabilului golindu-se vizibil, astfel c\ [i Mihai Berechet a putut traversa [i urca `n apartamentul s\u. De acolo a urm\rit desf\[urarea evenimentelor din fa]a Hotelului Intercontinental. ~ntre timp a p\truns `n zon\ grupul venit pe fostul bulevard 6 Martie, c`nt`nd „Ole!“ [i scand`nd „Jos Ceau[escu!“ [i „Jos Cizmarul!“. Mult dup\ pr`nz ajung `n centru [i c`]iva dintre eroii de mai t`rziu ai manifesta]iei anticeau[iste, `ntre care [i Dan Iosif. Acesta va declara Jurnalului Na]ional: „Am ie[it la Universitate. Era `nc\ o ame]eal\,

266


nimeni nu [tia ce vrea. Am `nceput cu «d\-te jos tu», «vino tu». Am vorbit pe r`nd acolo, era `ntre doisprezece [i unu“164. Informa]ia c\ la Inter „era ame]eal\“, adic\ nu se conturase `nc\ grupul protestatar, este corect\, `n schimb `ncadrarea orar\ este foarte vag\, dac\ nu cumva total gre[it\, probabil datorit\ faptului c\ Dan Iosif a ajuns `n realitate mai t`rziu `n acel loc. Nu putea fi „`ntre doisprezece [i unu“, pentru c\ la 12.30 abia a `nceput s\ vorbeasc\ Nicolae Ceau[escu la miting, iar partea a doua a lui, dup\ actele de diversiune, s-a `ncheiat la 12.51. Ulterior, `ntr-o convorbire cu Dan Iosif, problema a fost l\murit\. Grupul de pe Bulevardul 6 Martie s-a format [i a intrat `n Pia]a Universit\]ii relativ t`rziu, oricum dup\ ora 13.30. Avem foarte pu]ini martori [i, totodat\, incer]i pentru aceast\ perioad\ de debut a manifesta]iei. O cronologie (aproximativ\) a fost reconstituit\ de senatorul Sergiu Nicolaescu: „Ora 13.30–14.00 – ~n municipiul Bucure[ti organele de mili]ie au ac]ionat `n zona central\ a ora[ului, oper`nd peste 150 de arest\ri. – ~n fa]a Hotelului Negoiu a c\zut prin `mpu[care prima victim\ a revolu]iei, `n Capital\. Un maior de mili]ie ucide un manifestant cu foc de revolver. – A `nceput formarea grupurilor de demonstran]i care au ocupat partea carosabil\ a Bulevardului Magheru [i alte str\zi din zona central\. (Formarea acestor grupuri este plasat\ a[adar dup\ ora 13.30, n.a.) Ora 13.45 – Din ordinul generalului Andru]a Ceau[escu a fost alarmat\ {coala de ofi]eri ai MI [i a intrat `n ac]iune `n zona central\ a ora[ului (`n totalitate 35 de cadre [i 927 de elevi) Ora 14.30 – S-a ordonat UM 01305 Bucure[ti scoaterea `n dispozitiv la Pia]a Palatului a TAB-urilor. (Corect, ora 13.41, n.a.) Ora 15.00 – Dou\ companii din UM 01908 Bucure[ti au ajuns la Intercontinental, unde au `nlocuit efectivele UM 01305 Bucure[ti. (La ora 14.37 Milea d\ ordin de `mpr\[tiere a grupurilor de pe Bulevardul Magheru, n.a.) 164 Valentin Zaschievici, „Carnagiul de la Inter: epopeea baricadei“, interviu cu Dan Iosif în Jurnalul Na]ional, Nr. 3327/23 aprilie 2004, p. 6.


267

Ora 16.15 – Din ordinul generalului Hortopan au fost trimise efective la Hotelul Continental, Divizia 1, maior Cernat. Ora 16.30-16.45 – A avut loc un incident cu un autocamion DAC – MApN care a lovit 23 de civili [i 3 scutieri.“165 ~n Pia]a Universit\]ii este semnalat\ `n intervalul 13.30–16.00 prezen]a unor persoane suspecte, b\rba]i, `mbr\cate cam neobi[nuit [i purt`nd pe bra] o banderol\ tricolor\. Erau posta]i `n dreptul gurilor de metrou [i f\ceau agita]ie. Au fost observa]i de foarte mult\ lume, `n primul r`nd datorit\ locului unde ac]ionau, de maxim\ circula]ie pietonal\, precum [i din cauza faptului c\ bulevardul nu era aglomerat. ~n martie 2004 am intrat `n posesia unei m\rturii foarte interesante, care vine de la o personalitate a lumii de afaceri de ast\zi. Nicolae Dumitru – patronul firmei NIRO, aflat\ `n topul primelor 10 din România166 – avea `n decembrie 1989 v`rsta de 24 de ani. Iat\ ce mi-a relatat: „~n ziua de 21 decembrie 1989 st\team pe treptele acelea care sunt la cap\tul spa]iului verde al Teatrului Na]ional, `n fa]a gurii de metrou de pe partea cu Intercontinental. Erau [i al]i privitori l`ng\ mine, dar la distan]e oarecare. Eram c`]iva sus, pe treptele acelea din jurul Teatrului [i priveam la ce se `nt`mpl\ `n Pia]\. Cred c\ era `n jurul orei 15.00. Chiar `n fa]a mea, pe trotuar, se mi[ca un individ solid, cu o ceaf\ de lupt\tor, `mbr\cat cu o scurt\, cu o banderol\ tricolor\ pe bra] [i una legat\ la cap. Striga la oameni s\ treac\ `n strad\, s\ nu mai priveasc\, ì aborda pe to]i cei care ie[eau din gura metroului, ì `ndemna: «Nu v\ fie fric\, s-a terminat cu Ceau[escu, haide]i acum s\ protest\m...» La un moment dat s-a oprit, ca [i cum s-ar fi sim]it privit, ca [i cum ar fi sim]it privirea mea din spatele lui... Pe vremea aceea eram un t`n\r cu alur\ de pu[ti..., [i individul a `ntors lent, foarte lent capul, uit`ndu-se fix `n ochii mei. Am `nlemnit de fric\. Individul avea o privire de uciga[, oricum de om al armelor. Am `n]epenit cu adev\rat de fric\ la acea privire. M-a studiat pre] 165 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie ’89, Ed. „Ion Cristoiu“, Bucure[ti, 2000, p. 588. 166 Capital, Nr. 3, noiembrie 2004, p. 58.

268


de dou\ secunde, apoi s-a `ntors [i [i-a continuat ac]iunea. Dintr-o privire [i-a dat seama c\ sunt inofensiv. Dar eu am crezut c\ am albit. N-am s\ cred niciodat\, oricine mi-ar spune, c\ a fost revolt\ spontan\. Individul nu p\rea a fi de pe la noi“. Opera]ia de verificare [i studiere a persoanelor care te privesc `n timpul unei misiuni stradale face parte din procedurile de contrafilaj (ofi]erul „se verific\“). ~ntr-o emisiune a postului de televiziune Na]ional TV, din decembrie 2004, acela[i colonel (r) P\s\rin a indicat drept cert\ apartenen]a acestor indivizi la agentura sovietic\, infiltrat\ din URSS. ~n acela[i interval orar Mihai Berechet `[i noteaz\ [i alte observa]ii: „Cu toate c\ se afl\ pe versantul descendent al celor [aizeci de ani, fratele meu Nicolae st\ aplecat pe fereastr\, aplecat at`t, `nc`t e gata-gata s\ cad\ peste tineretul care, dezl\n]uit `n fa]a scutierilor de plastic, mili]ienilor [i armatei, fluctueaz\, activ [i bine organizat, pe sub ferestrele noastre, p`n\ `n Pia]a Universit\]ii [i dincolo. Printre ei, organizatorii eviden]i, eu remarc trei tineri: unul cu un pulover ro[u, altul `ntr-o parka sau, dac\ vre]i, o geac\ alb\ [i un fel de Ariel neast`mp\rat, care e `n acela[i timp pretutindeni... Ei le comand\ tinerilor, ei trec de la un grup la altul, ei le dau dispozi]ii atunci c`nd grupuri `ntregi se a[az\ jos `n a[teptare parc\, precum grupurile indiene conduse de Gandhi. Pe la trei [i jum\tate, o exaltare puternic\; liderii primesc ni[te bile]ele, se consult\, discut\ [i cu al]ii, apoi continu\. Bulevardul url\ de entuziasm. Se anun]\ venirea muncitorilor de la 23 August; a[a aud p`n\ la ferestrele buc\t\riei“167. Nucleul de la Inter a fost stimulat [i `ntre]inut, cel pu]in cu dezinform\ri calificate, pentru a nu se destr\ma. La uzinele 23 August muncitorii abia aflau despre sabotarea mitingului. Cu toate astea, nu s-a mi[cat nimic. Conducerea `ntreprinderii i-a anun]at c\ urmeaz\ s\-i viziteze Ceau[escu – era [i circumscrip]ia electoral\ unde vota [eful statului –, astfel c\ sala de festivit\]i a fost pavoazat\ cu lozinci mobilizatoare, iar cinci muncitori au fost ale[i s\ vorbeasc\. Drago[ Constantinescu a tr\it clipe acelui anun]: 167 Mihai Berechet, op. cit., p. 79.


269

„Drago[ Constantinescu: Erau `nainte de Sala Dalles, era grupul de la Dalles. ~n grupul \sta am stat [i am continuat s\ strig\m. Problema mea era c\ eu c\utam un steag. C\utam un steag, sim]eam nevoia s\ ]in un steag al ]\rii `n m`n\. Am r\mas `n dreptul la Intercontinental foarte mult timp. De ce? Pentru c\, `mpreun\ cu prietenul meu Bogdan, ne g\sisem ce s\ facem. Ie[ind din Magheru pe mijlocul str\zii, ne-am uitat spre Inter [i am v\zut oameni film`nd. Prima reac]ie a fost: «Ne filmeaz\ Securitatea, deci sigur ne g\sesc». Dar asta nu a durat prea mult, pentru c\ ne-am dat seama c\ nu puteau fi at`t de vizibili. Noi [tiam, a[a era zvonul, c\ Securitatea te filmeaz\ `n ascuns. AMS: Nu v-a spus nimeni `n acel moment: «Nu v\ fie team\, nu sunt de la Securitate, sunt agen]iile str\ine?» DC: Ba da. Au ap\rut unii care ne-au spus imediat: «Sunt jurnali[tii str\ini». Erau oameni cu camere de filmat, care filmau clar, la vedere. AMS: Erau mul]i, la mai multe etaje? DC: Pot s\ spun c\ am v\zut cinci, la mai multe etaje. }ineau camerele `ndreptate `n jos [i ne filmau. Atunci am zis: «|sta este scopul nostru. Acum avem un rol. S\ ne filmeze televiziunile str\ine, pentru a vedea c\ facem [i noi ceva. Nu mai plec altundeva». Veneau tot felul de tipi, s\ ne `ntoarcem, s\ plec\m... «Hai s\ ne `ntoarceam la Pia]a Palatului», a spus unul. Mi se p\rea normal, pentru c\ acolo era Ceau[escu, dar `n acela[i timp lumea venea aici, `n Pia]a Universit\]ii. Ce m\ interesa pe mine era s\ vad\ \[tia, mìne cel t`rziu, naiba [tie ce le-au f\cut celor de la Timi[oara, dar aici s\ se vad\ c\ Ceau[escu a f\cut miting, iar noi nu suntem de acord cu ce s-a spus acolo. Exist\ ni[te bucure[teni care nu sunt de acord. ~nc\ lucrurile nu st\teau foarte r\u, pentru c\ era mult entuziasm, iar for]ele de ordine erau foarte pasive. AMS: Unde era barajul? DC: ~n momentul de care vorbesc, erau scutieri a[eza]i `n dreptul S\lii Dalles, de-a curmezi[ul bulevardului. Strada Bati[tei era liber\. Tot atunci ]in minte c\ un tip s-a suit pe semaforul de la intrarea pe Bati[tei. Era un st`lp foarte `nalt, un semafor suspendat.

270


Tipul \sta a fost un fel de prim lider acolo, pentru c\ striga s\ nu plec\m, ne striga s\ rezist\m pentru c\, spunea el, vin muncitorii de la «23 August» `n sprijinul nostru. A fost un mesaj important, pentru c\ noi efectiv a[teptam s\ vin\ acei oameni acolo. Ne-a mai spus c\ are informa]ii clare, c\ [tie precis c\ vin. AMS: Deci, asta se `nt`mpla `nainte de ora 15.00. DC: Da, da, `nainte. La `nceput erau numai ma[ini [i dup\ aceea au ap\rut \[tia cu c\[ti albe. {i atunci am spus: «Stai, dom’ne, pu]in c\ putem vorbi cu ei». {i ne-am dus s\ vorbim cu ei. Foarte tineri, foarte speria]i, ca [i noi, dar cu arme. AMS: Cu scuturi sau cu arme? S\ ne `n]elegem: nu puteau s\ fie [i cu scuturi, [i cu arme. DC: Erau cu scuturi. ~i `ntrebam, ne r\spundeau. «Cine sunte]i voi, sunte]i `n termen?» «Da.» Asta era marea noastr\ speran]\. AMS: Nu aveau ofi]eri cu ei? DC: Ba da, ba da. AMS: {i \ia ce f\ceau? DC: Ne l\sau s\ vorbim cu solda]ii. Vorbeam [i cu ei. Dar noi ì `ntrebam dac\ sunt solda]i `n termen, pentru c\ [tiam c\ trebuie s\ respecte ordinul, dar, fiind ni[te tineri ca [i noi, mai era loc. Mai era loc de `ndoial\ c\ vor trage sau ne vor lua la b\taie. Dup\ asta am `nceput s\ evalu\m situa]ia, s\ vedem dac\ nu cumva ne `nchid, ne `ncercuiesc. Ne-am dus `n spate spre Universitate [i am v\zut c\ strada dintre Universitate [i Arhitectur\ era liber\, c\ strada dintre Arhitectur\ [i Fondul Plastic era liber\, Bati[tei `nc\ liber\. De la Universitate era liber spre Pia]a Rosetti. ~nc\ era liber spre „coada calului“ [i 6 Martie. Dar la un moment dat s-a pus baraj spre Unirii. M-am dus s\ vorbesc cu \[tia dinspre Unirii [i iar\[i m-am dus la ei [i le-am spus: «Uite, dom’ne, dac\ tragi `n mine, pe mine m\ cheam\ Drago[». Genul \sta de discu]ii. Mai erau [i fete care le d\deau flori.“ Problema acestor secven]e era aceea[i ca la Timi[oara: popula]ia nu se asocia manifesta]iei, nu se revolta, nu avea curajul s\ treac\ trotuarul [i s\ blocheze bulevardul. Cea mai mare parte a


271

participan]ilor – oricum `n num\r mic – a stat pe trotuare privindu-i pe tinerii agitatori. La fel ca la Timi[oara, lipsa de ac]iune a oamenilor obi[nui]i, neimplicarea `ntr-o revolt\ popular\ care s\ preseze autorit\]ile, s\ for]eze schimbarea lui Ceau[escu, a f\cut ca nucleul agitat de tineri entuzia[ti, dar [i de indivizi suspec]i, plus bi[ni]arii lumii interlope s\ fie nevoi]i s\ asigure cu orice pre] supravie]uirea nucleului stradal, prezen]a trupelor for]elor de ordine [i agita]ia din centrul ora[ului, cu precizie `n fa]a Hotelului Intercontinental [i a blocului Société Générale“, fostul „Creditul minier“, unde se aflau preg\tite din timp, dinainte de apari]ia manifestan]ilor, camerele de filmat ale agen]iilor str\ine. {i, tot ca la Timi[oara, `n locul unde formarea artificial\ a massei psihologice [i fizice a e[uat, s-a trecut la acte extreme, la gesturi disperate, la manifest\ri c`t mai vizibil ostentative [i simbolice (construirea unei baricade `n mijlocul bulevardului) [i `n final la violen]e. For]ele Ministerului de Interne au ac]ionat nea[teptat de prudent `n primele ore de dup\ dezorganizarea mitingului. Centrul Capitalei, `n primul r`nd marile bulevarde, nu a fost patrulat sau p\zit de Mili]ie, forma]iunile acesteia, ca [i cele ale Securit\]ii, fiind dispuse doar pentru blocarea unor c\i de acces: „Trupele de securitate (-mili]ie), care `ntre timp au fost `nt\rite cu alte for]e de rezerv\, au r\mas pe aliniamente de blocare a str\zilor adiacente Pie]ei Palatului. At`t cadrele, c`t [i militarii `n termen, nu au avut asupra lor muni]ie de r\zboi, aceasta afl`ndu-se `n l\zi sigilate [i `ncuiate sub paz\ sigur\. De la constituirea acestui dispozitiv, generalul-colonel Iulian Vlad a ordonat s\ nu se dechid\ focul, inclusiv cel de avertisment, s\ nu se intre `n alterca]ie [i s\ nu participe la `ndep\rtarea demonstran]ilor de la Hotelul Intercontinental, aceast\ ac]iune urm`nd a fi executat\ (din ordine superioare) de alte for]e“168. A[a cum vom vedea, nucleul de manifestan]i de la Inter va ac]iona relativ liber, fiind sprijinit [i `nt\rit cu diferite autovehicule de mediu [i mare tonaj f\r\ s\ le opreasc\ cineva undeva, pe vreo strad\ de 168 Colectiv coordonat de general de divizie Ion Pitulescu, {ase zile care au

zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989. Pledoarie pentru Istorie, vol. 1, Bucure[ti, 1995, p. 169.

272


acces spre Pia]a Universit\]ii. ~n decembrie 2004, generalul Marin Neagoe va dezv\lui c\, dup\ spargerea mitingului, Nicolae [i Elena Ceau[escu au ie[it din cl\direa CC [i, auzind scand\rile grupului format pe Calea Victoriei `n dreptul Hotelului Athénée Palace, au cerut generalului Milea s\ aduc\ trupele [i blindatele Armatei. Studierea manevrelor f\cute de for]ele MApN `n intervalul orar 15.00–18.30, a[a cum rezult\ din Documentarul comandantului Armatei 1, arat\ o succesiune de ordine ale ministrului Milea pentru: angajarea unui num\r sporit de blindate, `mpr\[tierea manifestan]ilor din strad\, stabilirea [i restabilirea comunica]iilor, reconfirmarea unor ordine care nu s-au executat. Pentru a putea comenta atitudinea ministrului Vasile Milea, vom reproduce `n continuare notele luate de generalul Voinea: (Ora) 15.11 – 2 Cp(companii) de la B(atalionul) 98 Pz.Instr. (paz\-instruc]ie) la Intercontinental despresureaz\ – ce prinde la R.Trs (regiment transmisiuni) de la B\neasa (cele dou\ companii s-au deplasat, dar ordinul de despresurare [i de capturare a manifestan]ilor nu s-a executat datorit\ amplasamentului dispozitivelor MI, n.a.) (Ora) 15.18 – 1 TABC/R2Mc s\ plece la Intercontinental ptr. a restabili leg\tura cu Cpt. Marin (`n continuare, blindatele din zona central\ a ora[ului au probleme de comunica]ii, n.a.) B.2/R.1Mc cu 6 TAB a plecat la CC (se `nmul]e[te inexplicabil num\rul de blindate `n jurul CC; nu ataca nimeni cl\direa, n.a.) (Ora) 15.25 (notat\ gre[it 13.25) Cpt.Marin a ajuns la sediul CC – din 15 au ajuns 13 (TAB-uri, n.a.). Au ajuns – 20 TAB + 1 TABC [i 13 TAB + 2 TABC, (Total) 33 TAB [i 3 TABC (un num\r de 36 de transportoare blindate pentru ap\rarea cl\dirii CC nu are nici o explica]ie, dec`t dac\ ministrul Milea voia s\-l impresioneze pe Ceau[escu, d`ndu-i un sentiment de siguran]\, n.a.) (Ora) 15.42 – A ie[it pe poart\ Cp. de la B.98 Pz. Instr. (Ora) 15.47 – Gl. Florea raporteaz\ – 1 Companie Sec(uritate) i-a l\sat s\ treac\ (Informa]ia venea de la Bra[ov; sensul acestui text este c\ subunitatea de Securitate i-a l\sat pe manifes tan]i s\


273

treac\, nu cum eronat a ap\rut `n cotidianul România liber\, c\ i-ar fi l\sat pe militari s\ treac\, n.a.) – 2 Cp. V.M/B.20VM (v`n\tori de munte) au trecut la ap\rare pe marginea Bra[ovului (pod Bartolomeu [i intrarea cealalt\). (Ora) 16.00 – o coloan\ de 1500 oameni au trecut prin fa]a SRTM (scandeaz\ lozinci – „Armata e cu noi“). – R1Mc – 1 Cp.I(nfanterie)/ma[ini – Dn 333AA – 1 Cp.I/ma[ini (este vorba de trimiterea unor trupe de infanterie `n sprijinul blindatelor; ordinul arat\ proasta organizare, deruta [i poate chiar incompeten]a generalului Milea, deoarece nu se pot trimite blindatele `ntr-o ac]iune f\r\ sprijin de infanterie, dec`t dac\ ai de spart un front; probabil c\ versiunea cea mai corect\ asupra inten]iilor lui Milea a fost aceea de a impresiona cu blindate, pentru ca apoi, angajate `n conflicte cu manifestan]ii, incapabile s\ atace sau s\ despresureze, au apelat la infanterie, n.a.) (Ora) 16.02 – Total 5 CpI (companii de infanterie) + 2 Cp.Tc (companii de tancuri) sunt preg\tite (rap. Mr. Carp). T1f Cons.Stat Lt. col. Oan\ – 158453 [i 148110/433 (numere de telefon la care putea fi contactat Oan\ `n sediul Consiliului de Stat; este clar c\ nu-i func]ionau sta]iile de pe ma[ini, bruiate, n.a.). (Ora) 16.14 – Gl. mr. Florea raporteaz\ – este chemat de primul-secretar [i de tov. Pan\ la sediul Comit. Jud. de partid Bra[ov (se `ncerca constituirea comandamentului de ap\rare prev\zut de Legea Nr. 14/28 decembrie 1972 privind organizarea ap\r\rii na]ionale a RSR, n.a.) (Ora) 16.20 – Cpt. Grecu/B98 – 166596 – sed. CC – nu poate intra la Intercontinental deoarece e blocat de Securitate (subunit\]ile de infanterie evocate mai sus nu pot trece de barajele trupelor de Securitate de pe str\zile adiacente, dar este `nc\ o dat\ de subliniat c\ trupele MApN nu aveau comunica]ii, comandantul fiind nevoit s\ intre `n cl\direa CC pentru a da telefon, n.a.) (Ora) 16.25 – Tov. ministru la 127 pe guvernamental (num\rul de telefon la care putea fi g\sit Milea, n.a.) (Ora) 16.35 – Gl. Bogdan – a cerut s\-i asigur\m paza `n caz(arma) R(egimentului) 45 Trs.

274


(Ora) 16.37 – Tov. ministru – `n Pia]a Roman\ 300 (de) oameni s\ fie `mpr\[tia]i de Oan\. – Intercontinental – Cpt. Marin s\-i `mpr\[tie cu TAB. – ~n Pia]a Unirii, aprox. 300 s\ fie `mpr\[tia]i (s-a transmis ord. Mr. Carp) (Acesta este un ordin clar de represiune; el arat\ `ns\ [i dimensiunea real\ a manifesta]iei, aproximativ 300 de persoane `n fiecare loc, precum [i centrele de protest formate deja la ora 16.37; ordinul nu a apucat s\ fie executat, deoarece exact `n intervalul urm\tor se petrece accidentul cu camionul de la Sala Dalles sc\pat de sub control [i care omoar\ 7 persoane, n.a.) (Ora) 16.44 – Tov. ministru. – 158453 – Cpt.Marin (num\rul de telefon din cl\direa CC prin care se comunica cu trupele, n.a.) – Lt. col. Oan\ cu 1 TAB la dispozi]ia tov. ministru (informat asupra incidentului din Bulevardul Magheru la care s-a deschis [i foc, Milea vrea s\ ias\ cu un TAB pentru a se deplasa la fa]a locului, n.a.) – mr. Am\riuc\i – la Intercontinental. (Ora) 16.48 – S-a transmis ordin lt.maj. Dafinescu de la P.C. (punctul de comand\) al Lt. col. Oan\ s\ duc\ 2 TAB la intrarea principal\ de la CC la dispozi]ia tov. ministru (Milea a vrut s\ ias\ din cl\dire, n.a.) (Ora) 17.00 – Gl.mr. Florea raporteaz\ c\ la Bra[ov s-au tras focuri de avertizare (putem afirma c\ Armata a deschis focul `n ziua de 21 decembrie, la Bucure[ti [i Bra[ov, `n intervalul orar 16.40-17.00, n.a.) (Ora) 17.00 – Tov. ministru 2 TAB+ 1Cp.I/R.1Mc. pe jos s\ se deplaseze pe 6 Martie spre Intercontinental [i s\ `mpr\[tie mul]imea (sunt dou\ lucruri importante de observat `n acest ordin: 1. Milea d\ un ordin militar corect, deplas`nd la misiune blindate `nso]ite de infanterie, nu cum ordonase p`n\ atunci. 2. ~n zona Prim\riei Generale a Capitalei se formase un nou nucleu de agitatori, compus, dup\ m\rturiile unor martori oculari, asupra c\rora vom reveni, din basarabeni asista]i de autoturisme


275

Lada [i Dacia cu numere de TC; nucleul instiga mul]imea de curio[i s\ formeze o coloan\ care s\ urce spre Pia]a Universit\]ii, n.a.). La 17.15 au plecat. (Ora) 17.30 – Lt. col. Oan\ raporteaz\ c\ a descongestionat (Bulevardul) 6 martie [i pleac\ spre Intercontinental s\ fac\ jonc]iunea cu cpt. Marin care ac]ioneaz\ pe Magheru. (Ora) 18.00 – Tov. ministru – mai primim ordine de la col. L\z\rescu pe guvernamental 127. (Este un ordin ciudat al ministrului Ap\r\rii; nu reu[im s\-l identific\m pe ofi]erul L\z\rescu, dec`t dac\ e vorba de colonelul de Securitate L\z\rescu, dar nu putem `n]elege de ce ministrul Ap\r\rii transmitea ordine printr-un ofi]er de Securitate!, n.a.) (Ora) 18.13 – Cpt. Marin raporteaz\ – cei de la Intercontinental au fost `mpin[i p`n\ la intersec]ie la Universitate (nu este o informa]ie corect\; probabil c\ este un ordin „s\ fie `mpin[i“, nu un act realizat; dispozitivul de „`mpingere“ a fost imperfect, mul]i revolu]ionari trec`nd `napoi `n spate pe trotuare; de asemenea, nu `n]elegem cum au trecut for]ele c\pitanului Marin de baricad\, care se presupune c\ a fost construit\ `ncep`nd cu ora 17.00!, n.a.) (Ora) 18.25 (notat gre[it 17.25) – Cpt. Marin raporteaz\ – Scala – Pia]a Roman\ – lini[te (acolo colonelul Suceav\ intrase `n dialog cu manifestan]ii, a[a cum am ar\tat, n.a.) – Intercontinental – cordonul [i TAB la rest. Dun\rea (bifurca]ie) (probabil opri]i `n fa]a baricadei, n.a.) – nu se pot dispersa“169. (Informa]ie corect\; nu exista `nc\ ordinul de atac; acesta va veni mai t`rziu, n.a.) Secven]ele, a[a cum au fost v\zute de cei din strad\, con]in evident mai multe am\nunte: „Drago[ Constantinescu: (...) Mai `ntì au venit pompierii. Au venit pompierii s\ ne ude, lumea s-a dat la o parte. 169 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde, pp.104-106 (nota]ia caietului este la pagini duble, de exemplu p.105 înseamn\ pagin\ [i contrapagin\).

276


AMS: De unde au venit? DC: Au venit dinspre Unirea, au stropit, toat\ lumea a fugit s\ nu fie stropit\, s-a golit bulevardul [i, `n momentul c`nd au ajuns la cordonul de scutieri, au `ntors. Pentru c\, `n mod categoric, `mi aduc aminte c\ au `ncetinit [i am v\zut ni[te pu[ti care au s\rit pe ma[ini. Erau bi[ni]arii de pe 6 Martie, din fa]\ de la cinematografe. Am fost extraordinar `n admira]ie pentru ei, cum s\reau pe ma[ini, cu mult curaj. Ma[inile au luat-o pe partea astalalt\ spre Arhitectur\, dup\ care au plecat. N-a fost o chestie de mare desf\[urare, dou\ sau trei ma[ini, dar e adev\rat c\ te afecta, pentru c\ st\teai pe frig `n ud\tura aia. Dup\ chestia cu ma[inile de pompieri, lumea s-a `ntors. Apoi a venit, la un moment dat, `n mare vitez\, tot dinspre rondoul Universit\]ii un camion militar... Ba nu, mai multe. C`nd treceau, aruncam cu tot ce aveam, puneai m`na pe ceva [i aruncai dup\ ele. }in minte c\ a venit unul `n foarte mare vitez\, eu eram cu prietenul meu, aruncam, [i cineva a aruncat o b`t\ cu at`ta putere, o b`t\ p\trat de patru, a zburat peste [i l-a lovit pe prietenul meu exact `n cap, aici, `n partea st`ng\ a frun]ii. El a c\zut pe spate [i a r\mas `n KO, cred c\ mai mult de un minut. M-am aplecat spre el s\ v\d ce are, am auzit urlete [i am auzit dup\ aia c\ acel camion a intrat `n mare vitez\ [i a omor`t [i dintre militarii din baraj, `n scutieri. AMS: Fiind atent la Bogdan, n-a]i v\zut scena cu accidentul produs de camion. DC: Nu. Eu eram pe carosabil, `n dreptul Arhitecturii, `n dreptul turnului, pe banda de mers dinspre Roman\, iar \sta a venit dinspre Unirii pe banda dinspre Continental. A intrat `n lume, iar b`ta aia a venit dinspre trotuarul de la Inter. AMS: Sunt am\nunte importante care completeaz\ imaginea acelui eveniment. Pot s\ v\ spun, de exemplu, c\ deja sunt am\nunte care dezv\luie p\r]ile falsificate din rapoartele oficiale asupra evenimentului. DC: M\ str\duiesc s\ v\ prezint `nt`mpl\rile c`t mai precis cu putin]\. Tot atunci l-am v\zut acolo pe Petre Roman. Nu-l cuno[team, l-am identificat dup\ aceea ca prim-ministru. Dar mi-a atras aten]ia, pentru c\ era `mpreun\ cu un tip cu p\rul mare v`lvoi


277

[i cu barb\ mare c\runt\ [i de care se spunea c\ este arhitect [i c\-l cheam\ Ursu. Roman [i individul \sta erau pe partea cu Institutul de Arhitectur\. ~n dreptul lor era un tip cu o portavoce care striga [i el s\ nu plec\m, s\ rezist\m. ~ntre timp, `n zona asta mai ap\rea c`te un camion care era prezentat ca venit `n sprijinul nostru. Se striga: «A venit de la IMGB, a venit de la...» nu [tiu ce `ntreprindere. Anun]ul era c\ aceste camioane sunt fruntea coloanei care vine spre Universitate. Era greu de crezut, dar `n orice caz `ntre]inea speran]a. Acum m\ `ntorc la momentul `n care s-a petrecut accidentul. Cred c\ pe la 15.30 s-a deschis focul. AMS: O secund\! Pe la 15.00, pe o caset\ se vede 15.09, au trecut `n vitez\ TAB-urile. Este secven]a aceea cu tinerii care se culc\ pe asfalt, `n ideea s\ le opreasc\. DC: Au trecut TAB-urile alea, [tiu, pentru c\ [i atunci se arunca dup\ ele. Acum m\ pune]i `n `ncurc\tur\: nu [tiu dac\ atunci sau dup\ aceea, la episodul cu camionul `n viteza, a fost lovit Bogdan. AMS: Conform cronologiei f\cute de Comisia parlamentar\, secven]ialitatea este urm\toarea: pompierii, apoi TAB-urile care au trecut `n vitez\ spre Pia]a Roman\ [i dup\ asta camionul cu accidentul, dar ora stabilit\ de Procuratur\ este 16.43. DC: Cred c\ ave]i dreptate. La trecerea acelor TAB-uri a luat prietenul meu parul `n cap. Este singura explica]ie pentru secven]ele cronologice. Dup\ scena cu camionul s-a tras.“ Pentru a `ncerca s\ l\murim [i mai bine evenimentele legate de apari]ia grupului contestatar „de la Inter“ [i de ac]iunea lui, am apelat [i la o alt\ surs\ direct\ – Dan Iosif. ~ntr-o convorbire care a avut loc `n ziua de 29 iunie 2004, acesta a avut amabilitatea s\-mi furnizeze o serie de informa]ii care, fiind legate de mai multe secven]e, inclusiv cronologice ale `nt`mpl\rilor de la Inter, pot ajuta la conturarea unei imagini veridice despre punctul cel mai fierbinte al evenimentelor din 21 decembrie. „AMS: Bun\ ziua, domnule Dan Iosif, sunt... (m-am prezentat, i-am explicat ce scriu)

278


Dan Iosif: V\ ajut cu drag\ inim\. V\ rog. AMS: Este vorba de patru `ntreb\ri scurte. Prima: La ce or\ a]i ajuns la Universitate? DI: ~ntre 12 [i unu. AMS: Nu se poate. La 12.31 s-a spart mitingul... DI: Mitingul s-a spart la 11.00, eu am v\zut la televizor [i am plecat. Exist\ martori care pot depune m\rturie... AMS: Nu, nu, nu e vorba de asta. Dar exist\ probe indubitabile, cronologice, c\ mitingul a `nceput la 12.00, au vorbit [ase muncitori, la 12.31 s-a spart [i s-a terminat la 12.51. DI: Ave]i dreptate, am ajuns dup\ ora unu. AMS: Ce era `n pia]\? DI: Totul era confuz, erau ni[te grupuri r\zle]e, concret nu [tia nimeni ce vrea, efectul era acela al psihologiei de turm\, cum spunea tata, f\r\ m\gar. AMS: S\ `n]eleg c\ dvs. a]i fost organizatorul lor. DI: Nu, eu am fost printre principalii organizatori. Ei au fost Dumitru Dinc\, Romeo Raicu, Ionel Popa, Radu Silaghi... AMS: ~i cuno[tea]i, i-a]i g\sit acolo? DI: S\ zicem... ne-am cunoscut acolo. Meritul cel mai mare l-a avut un t`n\r de aproximativ 18 ani, al c\rui tat\ lucra la Casa Poporului, pe care `l chema Bogdan, nu mai [tiu [i numele. El a luat o portavoce mare (de pe [antierul unde lucra tat\l s\u, n.a.), care se alimenta cu 8-12 baterii, nu avea baterii [i atunci un grup de tineri au..., ce s\ mai, au rupt capota de la o Dacie, au scos acumulatorul, au rupt dou\ fire din instala]ia electric\, eu am f\cut leg\tura de la baterie la portavoce. Cel care a ]inut bateria tot timpul `n bra]e a fost Dinc\ Dumitru. AMS: La ce or\ se petrecea asta? DI: ~ntre 18 [i 19. AMS: Cam mare intervalul orar... DI: {tiu, dar asta este, nu m\ uitam la ceas, nici nu m\ g`ndeam... AMS: Haide]i s\ stabilim altceva: la ce or\ s-a construit baricada?


279

DI: Baricada a `nceput s\ se ridice la ora 17.00. Am luat scaune [i mese de la restaurantul Pescarul [i de pe teras\ de la Dun\rea, co[uri de gunoi, un c\rucior de aprozar, de-\la cu patru ro]i, [ti]i c\ erau unele... AMS: Da, da, le [tiu. DI:... patru-cinci conteinere de tabl\ de la Unirea pe care le adusese un b\iat trase cu camionul de la Unirea, de la magazin, [i b\gate `n baricad\. Pe urm\ o [a mare b\gat\ `n baricad\, o ma[in\ de mare tonaj, TIR cu saltele, cam `n zona Bati[tei. AMS: A fraternizat [oferul cu dvs.? DI: A fraternizat..., mai fraternizau, mai le luam ma[ina f\r\ s\-i mai `ntreb\m... AMS: Domnule Dan Iosif, din experien]a dvs. de cunoa[tere mare, clar\, a Bucure[tilor, a]i v\zut vreodat\ un TIR trec`nd pe str\du]a aia de la Bati[tei sau, `n general, prin centru? DI: S\ v\ spun cinstit, da. Insuccesele Mili]iei Capitalei! V\ dau un caz: a disp\rut de la magazinul Unirea un TIR cu covoare de la Cisn\die. L-au furat ni[te b\ie]i de[tep]i. |sta era un TIR plin cu saltele. AMS: Domnule Iosif, am un martor care a stat pe fereastra lui din blocul Dun\rea [i [i-a notat ce vede. Este vorba de un martor credibil, un om f\r\ aderen]e – regizorul Mihai Berechet. N-a apucat, s\racul, s\ fie de partea nim\nui. A murit `n 1991. DI: Dumnezeu s\-l odihneasc\! AMS: Dumnezeu s\-l odihneasc\! El `[i noteaz\ dup\-amiaz\, cam `n jurul orei 15.00 existen]a unor lideri: unul cu pulover ro[u, altul cu o geac\ alb\, altul f\r\ semnalmente, dar foarte dinamic, ca un Ariel din piesa Furtuna lui Shakespeare. DI: Nu [tiu, nu [tiu..., nu sunt sigur. Dar se poate ca el s\ fi surprins momentul «burlanului», cum ì spunem noi. Este momentul `n care am `nceput s\ vorbim la un burlan rupt, ca s\ ne aud\ [i s\ se str`ng\ `n jurul nostru oamenii. Atunci m-am urcat pe reclama «Ciclop». Primul a fost Dinc\, apoi Romeo Raicu..., i-am strigat: «D\-te, m\, jos c\ `]i sparg \[tia ochelarii», apoi am urcat eu. Nu am avut succes.

280


AMS: Nu se str`ngea lumea? DI: Nu, dar nici nu ne prea auzeau. V\ da]i seama, prin burlanul \la, ce s\ auzi... Apoi au ap\rut drapelele. Primul a fost un drapel ro[u cu secera [i ciocanul pe care l-am rupt acolo. C`nd au adus un tricolor, un b\iat fotograf, care acum cred c\ e pe la România Mare, parc\... a `nceput s\ ]ipe: «Nu rupe]i tricolorul! Nu rupe]i tricolorul!». Am decupat stema, precum cei de la Timi[oara. AMS: Pe la ce or\ se petrecea asta? DI: ~ntre 13 [i 15. AMS: Aoleo!... DI: Nu, nu eram atent la ore... Trebuie s\ fi fost spre trei. AMS: Bine. Martorul meu scrie c\ la un moment dat au ap\rut c`]iva tineri care v-au `mp\r]it ni[te bile]ele. DI: Da, e adev\rat. AMS: El spune c\ a auzit cum strigau c\ vin muncitorii de la 23 August. DI: Nu, era altceva cu bile]elele alea. AMS: Ce con]ineau? DI: Nume. AMS: Corneliu M\nescu, Mazilu, Iliescu? DI: Con]ineau nume de disiden]i. AMS: Repet: Corneliu M\nescu, Mazilu, Iliescu? DI: Da, Corneliu M\nescu, Mazilu, Iliescu, dar v\ rog s\ re]ine]i c\ eu nu cuno[team pe nici unul dintre ace[tia, `mi erau complet str\ini, nu auzisem..., adic\ auzisem la Europa liber\ de Doina Cornea, de Dinescu, dar nu [tiam mai mult, nu-i cuno[team. AMS: Nici nu pun aceast\ problem\. S-a pus problema form\rii unor guverne? DI: Da, le strigam numele. Eu nu prea [tiam cine sunt. Atunci s-a format Frontul Unit Muncitoresc. AMS: Dar cei care au adus bile]elele cine erau? DI: Erau tineri care au spus c\ sunt de la Timi[oara [i am `nceput s\ scand\m... tot felul de nume. Atunci am hot\r`t, tot ei au sugerat... cred, dar noi am vrut s\ form\m acolo Frontul Unit Muncitoresc.


281

AMS: Cam ce v`rste aveau tinerii ace[tia de la Timi[oara? DI: ~ntre 20 [i 25 de ani (...) AMS: Acum v\ reproduc `nc\ un pasaj din m\rturia lui Mihai Berechet: de la Inter sau de la Société Générale au fost scoase trei butoaie mari cu motorin\ `n culorile Fran]ei. DI: Nu e adev\rat... AMS: Cum dracu’ s\ fi inventat Berechet? |sta avea un cult pentru Fran]a. DI: Cu butoaiele a fost altfel. A venit un camion tip [a care avea pe platform\ 8-10 butoaie pline cu motorin\. L-am apucat chiar `n dreptul Teatrului Na]ional. M-am dus la [ofer [i l-am `ntrebat: «{tii s\ faci un derapaj controlat?» «Da, zice, [tiu s\ fac un derapaj controlat.» «Fii atent! Vezi c\ noi ne suim [i d\m drumul la bu[oane, vii `n vitez\, la 10 metri tragi fr`na de m`n\ [i tai contactul.» A tras fr`na de m`n\, n-a t\iat contactul, a intrat `ntr-un derapaj necontrolat, s-a izbit pe lat de baricad\, butoaiele au s\rit peste ea [i un butoi a surprins TAB-ul [i l-a incendiat. Iar\[i un incendiu a fost sub blocul dumnealui (Berechet, n.a.), nu cred c\ l-a v\zut, era un camion de la IREB `nc\rcat cu o rol\ din aceea mare de lemn cu cablu de 2 ]oli `nf\[urat [i o anvelop\ de camion. Am aruncat anvelopa, iar unul dintre b\ie]i a aruncat o sticl\ Molotov exact `n mijlocul ei [i a luat foc. Pompierii nu aveau cum s\ intre s\ sting\, dar acolo pompierii au f\cut un lucru extraordinar, c\ au inundat TAB-ul, c\ altfel exploda muni]ia [i nu [tiu ce se mai `nt`mpla. AMS: Era pr\p\d. Ca la Timi[oara. DI: Da.“170 Informa]iile acestea au o greutate. Cazul „bile]elelor“ este cel mai incitant. Nu pare deloc verosimil ca ni[te tineri veni]i de la Timi[oara, care nu cuno[teau ora[ul [i ar fi probabil cei identifica]i de Filaj ca umbl`nd prin ora[ [i interes`ndu-se cum se ajunge `n Centru, s\ `mpart\ bile]ele liderilor manifesta]iei de la Inter cu 170 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 183-187.

282


numele disiden]ilor care urmau a face parte din noul guvern! ~n primul r`nd, aparatul logic deschide o `ntrebare simpl\: ce rost avea ca tinerii timi[oreni care se `ncadraser\ mi[c\rii de la Inter, de la Universitate, fiind parte activ\ a acesteia s\ comunice cu colegii lor de lupt\ prin bile]ele!? Erau acolo, erau `mpreun\ `ntr-un grup mic, compact. ~n al doilea r`nd, este iar\[i greu de `n]eles cum timi[orenii care aveau `n Timi[oara deja o forma]iune politic\ bine conturat\, Frontul Democrat Român, cu un program anticomunist explicit, cereau la Bucure[ti un guvern format din comuni[tii Corneliu M\nescu, Dumitru Mazilu, Ion Iliescu? Se pare c\ pe bile]ele era [i numele lui Alexandru B`rl\deanu. Iat\ ce a relatat Comisiei senatoriale Mihai Montanu: „Pe st`lpul din fa]a Institutului (de Arhitectur\, n.a.) se c\]\raser\ Dan Iosif [i al]ii care strigau s\ form\m guverne cu Corneliu M\nescu, Alex B`rl\deanu, Mazilu, dar raza lor de penetrare era foarte mic\, c\ era mic\ portavocea“171. Se pare `ns\ c\ a existat cel pu]in un grup diversionist care s-a autointitulat „timi[orean“ [i nu avea alt\ leg\tur\ cu Timi[oara dec`t diversiunea pe care o provocase acolo cu patru zile `n urm\. ~n privin]a butoaielor cu motorin\ – evident, altele dec`t cele aflate pe platforma camionului derapat –, este de presupus c\ Mihai Berechet a v\zut mai bine. Nu pot exista confuzii: „Tot la Inter s-a instalat, sau poate era, nu, nu era, o pant\ de lemn pe partea unde sunt ferestrele de la Corso. Pe aceast\ pant\, la un moment dat, se rostogolesc trei butoaie cu benzin\... Ciudat, butoaiele sunt colorate... Unul alb, unul ro[u [i... unul albastru, culorile Fran]ei! Opera]iunea butoaie este supravegheat\ de un om de cam patruzeci de ani, cu o barb\ alb\, mai special t\iat\. Butoaiele se rostogolesc... Ro[u, alb, albastru... Din Bati[tei `n bulevard se deschide un p`rù de benzin\ care, `n c`teva momente, cu ajutorul unei bombe Molotov, va cuprinde tancuri, TAB-uri [i, Doamne, chiar Pomul cu vr\bii din fa]a ferestrei mele de la camera mare... Arde!“172. Este imposibil s\ fi inventat sau s\ nu fi v\zut bine. Probabil c\ este vorba de dou\ secven]e succesive ale incendierii baricadei. Oricum, 171 Arh. SR, Stenograma nr. 14/14.XI.1993, Audiere Montanu Mihail, p. 5. 172 Mihai Berechet, Alte caiete albastre, Ed. Florile dalbe, Bucure[ti, 2000, p. 81.


283

sunt foarte numeroase `nt`mpl\rile suspecte din aceast\ zon\. Este greu s\ nu legi apari]ia unor butoaie cu `nsemnele Fran]ei l`ng\ banca francez\ Société Générale, dar, desigur, nu exist\ alte probe. Pe de alt\ parte, a crede c\ `n grupul de protestatari nu se infiltraser\ deja, ca [i la Timi[oara, lucr\torii Filajului este o naivitate. De aceea, documentele aflate `n custodia Arhivei SRI sau poate `nc\ `n Arhivele Militare ne-ar putea l\muri c`t de c`t. Sergiu Nicolaescu a surprins o secven]\ – [i ea foarte interesant\ –, care con]ine am\nunte destul de credibile, fiind vorba iar\[i de o personalitate cu sim]ul observa]iei dezvoltat, prin natura meseriei: „Sergiu Nicolaescu: Am s\ v\ spun un lucru curios: `n toate cele trei puncte de regrupare... asta `nseamn\ la Pia]a Roman\, la Dalles [i la Pia]a Unirii se propunea numirea lui Corneliu M\nescu ca prim-ministru. Apoi ceva cu Mazilu, dar \sta a fost un truc al Securit\]ii, care evident `ncerca s\ manipuleze. Mazilu [i tot ce a f\cut, chiar [i numita lui disiden]\, au fost un aranjament al Securit\]ii ca s\-l promoveze, la momentul potrivit, mi-a povestit un [ef din aceast\ institu]ie. Dar la Dun\rea, liste... cu Iliescu, asta a fost mai t`rziu, spre sear\. Eu, seara, pe la 17.30, am luat-o pe bulevard `n jos [i am ajuns la col]ul acela unde este un restaurant al sportivilor. Am m`ncat [i eu acolo c`nd eram sportiv... AMS: Da, pe col], vizavi de Dalles, `l [tiu. Era ceva al sindicatelor. SN: Treceam f\r\ probleme printre coloanele de militari. ~n toat\ aceast\ perioad\ nu m-a oprit nimeni, am trecut prin toate barajele f\r\ s\ m\ `ntrebe cineva ceva, de la ofi]er la soldat, m\ cuno[teau [i nu aveam probleme. Nimeni nu a f\cut vreun gest s\ m\ opreasc\. C`nd am ajuns acolo, pe col]ul cel\lalt erau Dinc\, Milea, Vlad (nu se confirm\, era mult `n spate, n.a.) [i al]i c`]iva, [i m-am oprit. ~i vedeam vorbind, iar pe Dinc\ agitat, care d\dea ordine ce s\ fac\ armata... Pentru c\ tocmai avusesem un conflict cu el [i nu voiam s\ m\ vad\, am ocolit prin bulevard, prin strad\, spre baricad\ cu inten]ia de a-i vorbi de acolo lui Milea. S\ nu trag\, s\... m\ `n]elege]i. C`nd am ajuns la baricad\, trec`nd bulevardul, i-am v\zut pe cascadorul

284


Nicolae Dide [i pe Dan Iosif. L`ng\ ei `ns\ erau patru-cinci indivizi pe care ì [tiam foarte bine, erau securi[ti. Domnule Stoenescu, eu ì [tiam bine, pentru c\ veneau [i f\ceau figura]ie `n filmele mele, asistau, uneori erau consultan]i. Cuno[team bine lumea interlop\, pentru c\ aveam nevoie `n filmele mele de fe]e «bune» [i autentice... AMS: Filmul Duelul, dac\ nu m\ `n[el.. SN: Vreo patru-cinci filme poli]iste... Am colaborat cu lumea interlop\, fiindc\ ei cuno[teau via]a ascuns\ a Bucure[tiului. To]i lucrau cu Securitatea. Ei spun c\ erau bi[ni]ari, c\ f\ceau schimb de valut\, dar totul se f\cea sub controlul Securit\]ii, nu se putea altfel. {i c`nd i-am v\zut..., i-am recunoscut pe \ia patru-cinci l`ng\ Dan Iosif..., recunoa[te [i el undeva asta... Ah, [i `nc\ ceva: erau `mbr\ca]i foarte strident, culori stridente, u[or de recunoscut... AMS: S\ nu trag\ `n ei? SN: Nu [tiu, poate. Atunci m-am `ntors pe trotuarul de la restaurantul sportiv [i acolo am dat peste cei de la {coala Ministerului de Interne. Domnule, \[tia erau r\i, r\i de tot, `ngrozitor de r\i, m-am cutremurat [i eu, [i sunt un b\rbat tare. Era mai ales unul `nalt, frumos, l-am observat c\ era bun de film, bine f\cut, extrem de violent. I-am v\zut cum l-au tras din mul]ime pe un individ, `ntr-adev\r suspect, era foarte dinamic, agitat, organiza, striga, era ardelean, `nalt [i el, la vreo 22-23 de ani, ac]iona `n zona Société Générale. L-au tras `ntr-un gang, cred c\ unde este acum ziarul Ziua (pe strada Ion C`mpineanu, n.a.) [i l-au omor`t `n b\taie. L-au omor`t! O femeie aflat\ pe cel\lalt trotuar, unde era, este, nu mai [tiu, un magazin de `nc\l]\minte, i-a v\zut [i i-a apostrofat. S-au repezit la ea s-o calce `n picioare. Am intervenit atunci, au s\rit [i al]ii [i au scos-o de acolo c\ o f\ceau praf. Domnule, erau de o r\utate extraordinar\.“173 Scena a fost v\zut\ [i de un alt martor, Constantin Manea, [eful de cabinet al lui Nicolae Ceau[escu. Accelerarea violen]ei for]elor de ordine a fost legat\ de ceea ce se `nt`mpla `ntre timp `n cl\direa CC, mai ales la cabinetul lui Nicolae Ceau[escu. Aproximativ `ntre 173 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 154-156. (Preciz\m c\ acea categorie de informatori evocat\ de Sergiu Nicolaescu apar]inea Mili]iei, nu Securit\]ii.)


285

orele 17.00 [i 18.00, Ceau[escu cere s\ fie g\si]i poe]ii Dan De[liu [i Adrian P\unescu [i romancierul Dumitru Radu Popescu, nu pentru a vorbi la radio, cum s-a acreditat `n presa postdecembrist\, ci pentru a-i trimite `n r`ndul manifestan]ilor cu scopul de a-i convinge s\ renun]e la protestul lor. De[liu nu a fost g\sit, iar P\unescu a refuzat. Apoi, `n jurul orei 20.00, Nicolae [i Elena Ceau[escu hot\r\sc s\ r\spund\ apelurilor repetate ale grupului Verde], Burc\, V`lcu (vechi activi[ti ai CC) de a fi primi]i – insistau `nc\ din jurul orei 17.00 –, [i Verde] este primit de Ceau[escu, `n timp ce V`lcu [i Burc\ intr\ `n biroul Elenei Ceau[escu. „Am fost de fa]\ – va relata mai t`rziu Constantin Manea – c`nd Verde] i-a propus lui Nicolae Ceau[escu, av`nd `n vedere situa]ia, s\ se caute o `n]elegere cu cei care sunt deja instala]i [i au f\cut o baricad\ `n fa]\ la Inter [i `n fa]a c\rora s-au mobilizat deja trupe... [i nu e bine, c\ se `ncordeaz\ situa]ia. Poate c\ formeaz\ manifestan]ii din pia]\ o delega]ie care s\ fie primit\ la cine crede el sau poate chiar de el. ~n orice caz, s\ se g\seasc\ o cale de mediere, s\ nu se apeleze la for]\ c\ nu e bine“174. Ceau[escu va cere generalului Neagoe s\-i aduc\ c`]iva manifestan]i pentru a dialoga cu ei. Neagoe s-a limitat la cei c`]iva prin[i deja [i adu[i `n cl\direa Direc]iei V sau la parterul cl\dirii CC, care `ns\ erau crunt b\tu]i, `n stare de ebrietate sau droga]i (dup\ cum arat\ Raportul SRI). Aceast\ scen\ nu trebuie confundat\ cu cea de mai t`rziu, c`nd s-a produs o intrare `n for]\ `n grupul de manifestan]i [i au fost captura]i mai mul]i tineri. Sunt dou\ secven]e diferite [i vom ar\ta de ce. ~n jurul orei 21.00, la Ceau[escu au venit copiii s\i, Valentin [i Zoia, aceasta `mpreun\ cu so]ul, [i familia s-a a[ezat la mas\. ~n zona sala Dalles-Hotel Intercontinental se `nregistrau 13 mor]i din r`ndul manifestan]ilor! ~n urma unui telefon primit pe firul scurt, Ceau[escu afl\, `n jurul orei 22.00, de deraparea controlat\ a camionului cu butoaie de motorin\ [i de incendierea baricadei [i, accidental\, a TAB-ului. Apoi este informat de B\rbulescu, de la Mili]ie, c\ `n r`ndurile manifestan]ilor este o dub\ dotat\ cu difuzoare din care o femeie „strig\ lozinci 174 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, pp. 25-26.

286


`mpotriva lui Ceau[escu [i d\ indica]ii lupt\torilor de dincolo de baricad\ ca s\ m\reasc\ aceast\ baricad\ de la Dun\rea [i `n alte locuri“175. Ceau[escu va ie[i furios din birou [i-l va chema din nou pe generalul Neagoe. De data aceasta, el va cere arestarea capilor manifesta]iei, ordin de folosire a for]ei care, repet, nu trebuie confundat cu cel de aducere a unor reprezentan]i ai manifestan]ilor pentru un dialog. Totodat\, Ceau[escu ì ordon\ lui Manea s\ se duc\ [i el la Inter. El va declara senatorilor: „Am v\zut [i eu cele dou\ for]e fa]\ `n fa]\. Am v\zut la (str.)13 Decembrie acolo `n col], pe scuar, era colectivul de comand\ trimis de Nicolae Ceau[escu `n cap cu Milea, erau [i Andru]a, Dinc\, Vlad, Postelnicu. Am v\zut `n fa]\ dou\ camioane `n partea ocupat\ de manifestan]i cu dou\ pancarte mari; era `ntuneric. Pe una am distins «Jos tiranul!», pe cealalt\ nu am distins. G\l\gie, strig\te. Am observat cum s-a aruncat [i din balcoane, din camere, sticle goale, `n zona ocupat\ de militari. Deci popula]ia nu agrea situa]ia la care asista din apartamente. Am auzit ]ipete. Vreo c`]iva din «gorile» au plecat s\ fac\ lini[te [i s\-i cucereasc\ pe cei care vorbeau `mpotriva lui Nicolae Ceau[escu, cred c\ asta le-a fost indica]ia dat\ de el lui Neagoe. Asta mi-am dat seama dup\ aceea, pentru c\ am auzit zgomot [i vaietele unui om care era t`r`t de doi dintre \[tia, [i omul spunea c\ nu e vinovat [i `nt`mpl\tor a trecut pe acolo, dar \[tia [i-au v\zut de treab\ [i l-au `nh\]at, probabil ca s\ aib\ o performan]\. {i l-au dus c\tre fostul sediu al Direc]iei V vizavi de poarta B, col]ul de l`ng\ Bibliotec\“176. Capii demonstra]iei de la Inter – Dan Iosif, Dumitru Dinc\, Dide, Romeo Raicu, Silaghi – erau `ns\ tineri cu experien]a evit\rii contactului cu for]ele de ordine, oameni anima]i de un anumit dinamism [i totodat\ foarte hot\r`]i s\ nu dea `napoi. Unii dintre ei f\cuser\ pu[c\rie pentru fapte de drept comun. Ca [i `n cazul Timi[oara, tentativele de a ignora componen]a real\ a grupului de revolu]ionari autentici, care au provocat, `ntre]inut [i luptat `n punctele de rezisten]\ de pe Bulevardul Magheru, dorin]a 175 Constantin Sava [i Constantin Monac, op. cit., p. 570. (Audiere Ion Dinc\, 21 octombrie 1993.) 176 Ibidem, pp. 28-29.


287

de a `nfrumuse]a revolu]ia cu mii de studen]i [i tineri entuzia[ti, precum [i inten]ia de a „`nnobila“ actele revolu]ionare de la Inter, au continuat apoi cu discreditarea acestor oameni, cu sublinierea provenien]ei lor din lumea interlop\ pentru ca rolul lor s\ fie minimalizat. Ca [i la Timi[oara, nucleul dur [i curajos al manifestan]ilor a fost format din tineri cu antecedente penale, familiari ai lumii interlope, „bi[ni]ari“, cum li se spunea pe vremea aceea. Meritul lor nu este mai mic pentru asta. Nici nu cred c\ se ajungea la un rezultat victorios f\r\ ei. Totodat\, nu trebuie s\ uit\m c\ teza „revoltei spontane“ are nevoie de masse `n mi[care, de popula]ie, de spirit revolu]ionar, st\ri care nu au fost `n realitate prezente `n noaptea de 21 decembrie 1989, fapt pentru care, reducerea evenimentului la dimensiunile sale reale [i la autorii autentici, nu convine tezei populiste. O imagine credibil\ a nucleului de la baricad\ a fost prezentat\ de Petre Roman: „Era situa]ia urm\toare: `n fa]a barajului, care era `n acela[i timp [i un fel de baricad\ din tot felul de obiecte `n dreptul Restaurantului Dun\rea [i spre Teatrul Na]ional. Pe caldar`m, `n dreptul baricadei era lume, nu prea mult\, circa 200 de persoane. ~ntre ace[tia m-am dus [i eu. De aici `nainte lucrurile s-au desf\[urat... Cred c\ era `nainte de 17.00, nu se `ntunecase, c`nd, pe trotuare, se adunaser\ c`teva mii de persoane, iar pe baricad\ vreo 300-500. Persoanele de la baricad\ erau decise `mpotriva dictaturii. Am strigat diferite sloganuri... Aici erau foarte mul]i tineri [i copii de 10-12 ani, o bun\ parte cam de 14-16 ani, un num\r de studen]i [i adul]i – `ntre care m\ num\ram [i eu“177. ~n cazul `n care accept\m c\ num\rul copiilor [i al adolescen]ilor era foarte mare, va trebui s\ admitem [i c\ num\rul revolu]ionarilor maturi era extrem de mic! Traseul generalului Iulian Vlad. ~n zona autorit\]ilor s-a petrecut, `n acela[i timp, o serie de fapte care ne pot ajuta s\ reconstituim c`te ceva din mecanismele represiunii acelei nop]i de 21 spre 22 decembrie 1989. Deoarece mi[c\rile [efului Departamentului Securit\]ii Statului sunt importante `n orice circumstan]e, am 177 Arh. SR, Stenograma nr. 90/8.03.1994, Audiere Petre Roman, p. 4.

288


`ncercat s\ reconstitui traseul lui din acea noapte. Pe parcursul cercet\rii mele am g\sit o sumedenie de afirma]ii, date despre apari]iile generalului Iulian Vlad `n mai multe locuri: `n cl\direa BCU, c\ ar fi dormit `ntr-o camer\ pe scaune, al\turi de Tudor Postelnicu, c\ a fost v\zut la Inter, st`nd [i urm\rind ce se `nt`mpl\, cum se trage, cum se sparge baricada. Generalul Vlad nu a p\r\sit biroul s\u `nainte de ora 18.00 din seara de 21 decembrie, c`nd, la insisten]ele lui Milea [i sub pretextul c\ are nevoie de instalarea unor comunica]ii, a hot\r`t s\ se duc\ la CC. La un moment dat, `nainte de miezul nop]ii, colonelul Ardeleanu, comandantul USLA, i-a propus s\ mearg\ la baricad\ pentru a vedea ce se `nt`mpl\. S-a postat `n dreptul restaurantului sportiv de la intrarea pe strada Ion C`mpineanu de unde a observat evenimentele [i unde probabil a fost v\zut de unii martori. Dispozitivul militar de la baricad\, v\zut de el [i descris la proces, avea urm\toarea configura]ie: `n fa]a manifestan]ilor erau cei de la Academia Militar\, dou\-trei deta[amente compacte. ~n spatele lor erau TAB-uri. Era apoi un bloc masiv de solda]i de infanterie, `n fa]a lor era deta[amentul FOI. Deci, Academia Militar\, TAB, FOI, solda]i, dou\ grupuri masive [i al]i militari cu petli]e negre [i apoi `n spate pompierii. Dup\ spargerea baricadei s-a `ntors `n cl\direa CC, sta]ion`nd `n biroul Direc]iei V din cl\dire, de unde a vorbit la telefoane cu teritoriul. Chemarea insistent\ a generalului Vlad la CC se datora unei situa]ii pe care el nu o cuno[tea, [i anume `nfiin]area de c\tre Ceau[escu a unui comandament unic, condus de generalul Vasile Milea. Constituirea Comandamentului unic. Problema comandamentului pe care `l conducea generalul Vasile Milea are nevoie de o clarificare, pentru c\ este vorba de comandamentul de represiune de la Bucure[ti. El este legat nemijlocit de existen]a unei teleconferin]e ]inute la ora 18.00 `n cl\direa CC al PCR. ~n acel moment al zilei de 21 decembrie 1989, moment pe care `l putem individualiza prin apari]ia baricadei de la Inter [i mai mult ca sigur prin informarea lui Ceau[escu asupra bloc\rii Bulevardului Magheru, [eful statului a sim]it nevoia s\ organizeze o nou\ teleconferin]\. Stenograma ei ne dezv\luie ast\zi, cu mai mult\ claritate dec`t alte


289

texte similare, la ce se g`ndea Ceau[escu `n acele momente dramatice [i care erau inten]iile lui. El a `nceput prin a preciza c\ nu mai are nici o rezerv\ `n privin]a implic\rii str\ine `n evenimente, ar\t`nd c\ „folosind agentura de care dispun [i tot felul de cercuri reac]ionare, ei se `ndreapt\ `n primul r`nd spre tineret, spre a-l infuen]a [i a-l atrage `n diferite ac]iuni, pentru a-[i putea realiza obiectivele“. Explica]ia acestei formul\ri vine din faptul c\ la acea or\ fuseser\ re]inu]i deja mai mul]i cet\]eni str\ini, membri ai unor ambasade occidentale – francezi, britanici, americani –, unii dintre ei av`nd arme asupra lor. Dar tema central\ a discursului lui Ceau[escu la teleconferin]\ a fost mobilizarea activului de partid [i constituirea unor deta[amente de lupt\ ale activi[tilor de partid. Vom reproduce mai multe pasaje care se constituie `n esen]a mesajului lui Nicolae Ceau[escu din acea sear\: „S\ se constituie grupe de ap\rare a bunurilor `ntregului popor, a ora[elor, a socialismului, a independen]ei [i suveranit\]ii ]\rii, bazate pe grupe patriotice, dar cuprinz`nd pe cei mai buni activi[ti de partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din toate domeniile.“ „Repet `nc\ o dat\: nu exist\ dec`t o singur\ cale – lupta. Trebuie s\ l\murim oamenii, care au fost `n[ela]i [i sunt `n[ela]i de grup\rile [i agenturile str\ine, dar s\ vorbim deschis [i s\ izol\m aceste grup\ri, care trebuie s\ fie demascate cu toate for]ele. Ac]iona]i deci `n comun. Baza trebuie s\ fie grupele sau deta[amentele de ap\rare a propriet\]ii [i avu]iei `ntregului popor, a socialismului [i independen]ei, a suveranit\]ii ]\rii. Aceste m\suri trebuie s\ se `ndeplineasc\ `ncep`nd din aceast\ sear\, c`nd trebuie s\ fie create toate aceste grupe.“ „Acestea sunt deta[amente de lupt\ [i ac]iune. Ele, cu for]e proprii, trebuie s\ asigure ordinea `n `ntreprinderi [i `n ora[e [i s\ fie doar sprijinite, acolo unde este necesar, de unit\]ile Ministerului de Interne [i de unit\]ile militare.“ „Nu trebuie s\ se ajung\ la folosirea armelor, dar trebuie folosite toate mijloacele. Deta[amentele de lupt\ trebuie s\ fie

290


deta[amente dotate cu tot ce este necesar pentru a impune ordinea [i disciplina.“178 Aceste reveniri obsesive ale lui Ceau[escu pe tema grupurilor sau deta[amentelor de lupt\ care trebuie constituite nu erau `nt`mpl\toare. ~n fapt, trebuie subliniat cu insisten]\ c\ aceste grupuri [i deta[amente ale partidului nu erau G\rzile patriotice cunoscute, care se aflau `n alarm\ `nc\ de noaptea trecut\ [i care aveau un cadru organizat de adunare [i func]ionare, care aveau misiuni specifice de ap\rare a teritoriului `n sprijinul unit\]ilor militare aflate `n situa]ii de lupt\. ~n aceast\ teleconferin]\ nu este vorba de G\rzile patriotice obi[nuite, ci de constituirea unor deta[amente formate din activi[ti de partid [i `narmate. El spune c\ nu trebuie s\ se foloseasc\ focul – ceea ce era imposibil, av`nd `n vedere misiunea pe care le-o d\dea –, dar tot el spune foarte clar c\ aceste deta[amente de activi[ti ai partidului vor fi `n centrul luptei, fiind doar ele sprijinite, unde este nevoie, de for]ele MI [i ale Armatei! Este o r\sturnare radical\ `n spusele lui Ceau[escu. Avem, a[adar, de a face cu punerea `n aplicare a unui ordin secret care prevedea `narmarea activi[tilor de partid [i dreptul acestora de a deschide focul, de a ucide? Este posibil ca ace[ti activi[ti de partid s\ fi ac]ionat `n diferite locuri din Bucure[ti [i din ]ar\, omor`nd oameni, ei fiind identifica]i invariabil ca „securi[ti“, deoarece erau civili [i ac]ionau cu armele ascunse pe sub haine. Este perfect posibil ca din r`ndurile lor s\ fi fost selecta]i apoi [i indivizii care au participat la fenomenul „terorist“. ~n timpul audierii colonelului Goran `n ziua de 4 mai 1994, senatorul Pl\tic\-Vidovici, fost ofi]er MApN, va `ncerca cu insisten]\ s\ atace aceast\ problem\, av`nd `n vedere c\, `n urm\ cu mai mul]i ani, participase la o aplica]ie militar\ `n prezen]a lui 178 Toate citatele dup\ Constantin Sava [i Constantin Monac, Revolu]ia român\ din

decembrie 1989 retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001, pp. 197-203. (Stenograma, ca [i alte documente ale acestei perioade, a fost „prelucrat\“ de ofi]eri ai MApN dup\ revolu]ie, t\ind sau ad\ugînd pasaje complet str\ine textului. Din p\cate, cercetarea trebuie s\ se fac\ pe aceste documente.)


291

Ceau[escu [i a generalului Olteanu, la care se simulase lupta unor forma]iuni compuse exclusiv din activi[ti de partid `narma]i: „Dl Pl\tic\: Nu m\ refer la pistolet, domnule colonel. Eu a[ voi s\ l\murim odat\ pentru totdeauna o chestie: dup\ modelul de la Maramure[, pe care eu `l [tiam mai dinainte (este vorba de aplica]ia militar\ la care participaser\ forma]iuni de activi[ti de partid `narma]i, `n situa]ii de lupt\ neconven]ional\, n.a.)... `n teorie, exista un armament care avea urm\toarea destina]ie: pentru activi[tii de partid. Era un num\r, a[ putea spune, la nivel de jude] de trei, patru, cinci oameni care [tiau despre existen]a, plasamentul [i destina]ia lui.“179 Toate documentele cunoscute despre implicarea unor civili `n ac]iuni militare se refer\ exclusiv la G\rzile patriotice. La aplica]ia de la Maramure[ au fost folosi]i `ntr-adev\r activi[ti de partid, dar pentru a marca misiunile date G\rzilor patriotice. Din anul 1980, la ini]iativa generalului Constantin Olteanu, Ceau[escu a aprobat ca muni]ia pentru armamentul G\rzilor patriotice, aflat `n `ntreprinderi, s\ fie depozitat\ `n unit\]ile militare. Armele [i muni]ia acestor forma]iuni nu st\teau `n acela[i loc. Dac\ vrem, noi sau Pl\tic\-Vidovici, s\ introducem ipoteza folosirii de c\tre civili a armelor `mpotriva manifestan]ilor din decembrie, trebuie s\ privim din nou c\tre Armat\.

Represiunea din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 Sinteza Ministerului de Interne ajunge la o concluzie surprinz\toare `n leg\tur\ cu cel pu]in o parte din mor]ii de la Inter: „Din unele date, ap\rute cu ocazia cercet\rilor [i verific\rilor efectuate, a rezultat c\, pe timpul execut\rii focurilor de avertisment de c\tre 179 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Goran Gheorghe, p. 73.

292


militari apar]in`nd MApN, `n dispozitivul de ordine s-au infiltrat persoane civile necunoscute care tr\geau asupra manifestan]ilor. ~ntruc`t unele persoane care au fost lovite de gloan]e se aflau `n mijlocul grupului de demonstran]i `n momentul r\nirii, se poate emite [i ipoteza c\ au fost `mpu[cate de sus `n jos, respectiv de c\tre cei care au tras de pe sau din cl\dirile apropiate. Este, `n lipsa unor explica]ii plauzibile, singura care poate fi dat\ faptului c\ victimele s-au `nregistrat `n cea mai mare parte nu dintre demonstran]ii afla]i `n primele r`nduri“180. La aceast\ particularitate a folosirii focului – av`nd un evident caracter diversionist – exist\ [i m\rturia revolu]ionarului Dan Iosif, pe care am consemnat-o `n ziua de 5 iulie 2004: „Dan Iosif: (...) Eu v\ spun `n calitate de participant [i constructor al baricadei: p`n\ `n momentul spargerii baricadei, to]i oamenii de la nivelul solului – ofi]eri de securitate, armat\, mili]ie, soldat, ce era, elevi nu puteau `mpu[ca dec`t oamenii de pe baricad\. Pe baricad\ n-a murit nici unul dintre noi. To]i cei 48 de oameni au fost `mpu[ca]i cu arm\ militar\ cu lunet\ de la `n\l]ime. ~n principal, focul a lovit `n partea de jos a corpului uman, de la pulp\ spre genunchi, de la trunchi spre bazin. Oamenii au c\zut l`ng\ mine. Am v\zut clar, indubitabil, r\nile. Toate erau provocate de sus `n jos. P`n\ la ora 24.00 nu s-a tras dec`t izolat, s-a tras foc de intimidare `n sus. Dup\ ora 24.00 s-a tras `n plin. Dac\ se tr\gea foc automat de armat\ `n mul]ime acolo, era m\cel. Dar n-a fost. A fost foc `n plin, dar foc cu foc, ]intit. AMS: Deci dvs. afirma]i c\ nu s-a tras foc automat. DI: Nu s-a tras foc automat. Am [i eu instruc]ie balistic\, am fost militar [i sunt [i ast\zi, dup\ opera]ia la ochi, tr\g\tor de elit\. S-a tras de sus de pe Pescarul, El Al [i Dun\rea. ~n fa]a mea, lipit de mine a fost un b\iat care a c\zut, mi-a salvat via]a, `mbr\cat `ntr-un pulover de l`n\, de-\sta, ]\r\nesc, a c\zut lovit `n stern [i a ie[it glon]ul jos, prin coloana vertebral\. Era foc cu foc, din mai multe guri de foc o dat\. Nu era posibil altfel, iar eu nu am v\zut pe vreunul tr\g`nd de 180 Colectiv coordonat de generalul de divizie Ion Pitulescu, op. cit., p. 178.


293

aproape, pentru c\ eram `n fa]a lor, tr\g`nd de aproape `n plin. Nu a existat a[a ceva. AMS: Ca martor calificat, pentru c\ a]i fost [i foarte lucid [i cu o anume preg\tire, afirma]i clar c\ victimele au c\zut `mpu[cate de sus. DI: Absolut! Focurile s-au tras numai de la `n\l]ime, focurile mortale. ~nchipui]i-v\ c\ baricada avea trei metri `n\l]ime. De la sol se puteau r\ni, m\ rog, `mpu[ca numai la picioare, cine [tie cum, la glezne, sau prin rico[eu. Dar focurile trase de cei de jos au fost trase numai `n sus [i numai cu trasoare.“181 Cine puteau fi ace[ti tr\g\tori? Cel mai simplu [i facil r\spuns a fost acela c\ erau securi[ti dota]i cu arme cu amortizor sau cu gen]i diplomat `n care se aflau dispozitive ingenioase de tragere, care se infiltrau printre manifestan]i [i ucideau silen]ios. Sunt dou\ lucruri diferite. S\ l\murim mai `ntì problema focurilor trase din mul]ime. Aici intervine o problem\ strict balistic\, deoarece astfel de infiltr\ri criminale printre manifestan]i cu folosirea unor arme silen]ioase exclude posibilitatea ca victimele s\ fi c\zut ca urmare a unor cartu[e de lupt\ (calibrul 7,62). Ea implic\ folosirea unor dispozitive speciale dotate cu pistolet. Or, cei `mpu[ca]i `n mijlocul mul]imii au c\zut lovi]i de gloan]e militare de r\zboi, pornite fie din pistol automat, fie din arm\ semiautomat\ cu lunet\. Restul victimelor apar]ine unor striviri, c\lc\ri cu autovehicule. Prin proces s-a stabilit c\, de exemplu, generalul Andru]a Ceau[escu ar fi folosit pistoletul pentru a trage `n manifestan]i. El `ns\ nu putea lovi dec`t persoane aflate `n marginea grupului de manifestan]i. ~n plus, av`nd `n vedere distan]a apreciabil\ `ntre manifestan]i [i for]ele de ordine, eficacitatea pistoletului este redus\ sub 20-25 de metri. El nu prea poate omor` dec`t dac\ love[te accidental o parte vital\ a corpului (cap, inim\, arter\). A[adar, teza securi[tilor infiltra]i prin mul]ime [i care tr\geau acoperit este nedemonstrabil\ deocamdat\. Victimele au c\zut lovite cu gloan]e de r\zboi. A doua ipotez\, cea a tragerilor din apartamente aflate `n blocurile `nvecinate sau de pe blocurile 181 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 188-189.

294


respective pare mai credibil\, dar se love[te [i ea de ni[te am\nunte greu de `nl\turat. Din relat\rile martorilor rezult\ c\ mul]i cet\]eni din blocurile respective aruncau cu obiecte, cu sticle `n militari. A fost vizat chiar ministrul Ap\r\rii. Prin urmare, acesta a dat ordin s\ se trag\ salve de arm\ automat\ `n sus, pentru intimidarea atacatorilor. Tot din blocurile respective se filma – probabil de ziari[ti str\ini. Mai intervine un detaliu: de pe blocurile adiacente bulevardului, cum este Blocul „Dun\rea“ sau Blocul „Société Générale“ („Creditul minier“) – cel mai adesea indicat – nu se poate trage `n jos, fie datorit\ configura]iei acoperi[ului, fie datorit\ faptului c\ acoperi[ul este arhitectonic retras `n compara]ie cu planul fa]adei. Cel mult pot fi ]inti]i oamenii afla]i pe trotuarul de vizavi. Nu avem astfel de victime – focul a fost perpendicular, nu `n diagonal\. ~n plus, de pe fa]ada de sud a Blocului „Société Générale“, cea care oferea cea mai bun\ [i direct\ perspectiv\ asupra spa]iului dintre baricad\ [i Pia]a Universit\]ii, era imposibil s\ se trag\ f\r\ s\ fie observat de numero[ii operatori str\ini care filmau, fie din camere, fie de pe terasa Hotelului Intercontinental. Pe desenul-reconstituire pus la dispozi]ie senatorului Sergiu Nicolaescu de speciali[ti ai Armatei – f\r\ a se preciza din p\cate ora instantaneului grafic – apar dou\ loca]ii din care s-ar fi tras `n manifestan]i: una este `n Hotelul Intercontinental (!), cealalt\ este de la etajele 4 [i 6 ale Blocului „Pescarul“. Dac\ asupra loca]iei „Pescarul“ lucrurile pot fi discutabile, `n privin]a unor trageri din Hotelul Intercontinental, plin de jurnali[ti str\ini [i de diferite persoane cu pa[aport, nu se poate presupune dec`t foc de diversiune tras de ace[tia. Mai intervine [i aspectul colateral c\ `n zon\ sunt [i arbori `nal]i, precum [i faptul c\ toate aceste acte criminale s-au produs pe `ntuneric. Am avea de-a face, a[adar, cu arme dotate cu lunet\ [i sistem de ochire `n infraro[u. A[a ceva se cump\ra `n România prin `ntreprinderile comerciale ale Armatei, aflate `n subordinea generalului Victor St\nculescu. Eviden]a lor se afla tot acolo, dar nu s-a produs vreo prob\ privind existen]a acestor arme `n dotarea Securit\]ii, dec`t cele sigilate [i predate tot Armatei, cu proces-verbal din care rezult\ c\ nu au fost folosite.


295

Dar, presupun`nd c\ au fost ceea ce numim generic „securi[ti“, trebuie s\ accept\m c\ ei au ac]ionat `n anumite condi]ii, care nu sunt doar logice, ci [i practice: Este obligatoriu s\ fi existat un plan anterior. Planul de asigurare a zonelor centrale, planul de siguran]\ `nscris `n perimetrul afectat lupt\torilor unei gherile urbane pentru situa]ie de r\zboi sau pur [i simplu planul pentru asigurarea traseelor [efului statului nu cuprindeau Bulevardul Magheru `n dreptul S\lii Dalles sau a Hotelului Intercontinental. Nu existau obiective de importan]\ strategic\ `n aceast\ zon\, iar Ceau[escu nu circula pe la Pia]a Universit\]ii. Chiar [i atunci c`nd se ducea la [antierul „Casa Poporului“, Ceau[escu circula pe Calea Victoriei. Nu existau apartamente goale sau locuite de colaboratori ne[tiu]i ai Securit\]ii `n cele dou\ blocuri din zona baricadei. Nu avem nici o m\rturie postdecembrist\ de la vreun locatar de acolo care s\ semnaleze c\ de la apartamentul al\turat s-a tras sau c\ vreun vecin era suspect. Lista caselor conspirative ale Securit\]ii, precum [i lista locurilor de unde s-a tras dup\ 22 decembrie – ipotetice liste aflate `n posesia lui Sergiu Nicolaescu – nu con]in loca]ii din cele dou\ blocuri. „Echipele de luneti[ti“, cum li se spune impropriu, trebuie s\ fi tras `n afara ordinului superior. Oric`t de mult am detesta Securitatea, suntem nevoi]i s\ constat\m multitudinea de argumente care pledeaz\ `n favoarea ac]iunii de neexecutare a ordinelor din partea generalului Vlad, at`t prin ordine verbale proprii, c`t [i prin ordine scrise, `nc\ de la declan[area incidentelor de la Timi[oara. Este ilogic ca omul acuzat de tr\dare, care a ac]ionat dup\ CPEx-ul din 17 decembrie clar `mpotriva lui Ceau[escu – poate nu ostentativ [i decisiv, dar sigur prin retragerea Securit\]ii din mecanismul represiunii cu foc – s\ dea un ordin de `mpu[care a unor manifestan]i din mul]ime. Nu avea nici un mobil, nu avea nici un sens [i ar fi complet paradoxal, ie[it din dimensiunile unei g`ndiri normale. Dac\ dorea s\ participe la represiune, Vlad ordona trupelor aflate `n strad\ s\ trag\, `ns\ at`t Procuratura, c`t [i Comisia senatorial\ afirm\ cu claritate c\ toat\ muni]ia trupelor de

296


Securitate a fost num\rat\ [i verificat\, f\r\ s\ lipseasc\ un cartu[. ~n plus, al]i [efi importan]i, „operativi“, adic\ av`nd sarcini directe `n conducerea unor for]e aflate `n strad\, generalul Bucurescu, [eful dispozitivului de securitate din perimetru, [i colonelul Goran, [eful Securit\]ii Bucure[ti, au fost identifica]i de Comisia parlamentar\ ca ascunz`ndu-se, p\r\sind comanda [i refuz`nd implicarea182. Ordinul putea fi dat peste capul [efului DSS. Este o ipotez\ plauzibil\, `ns\ ea ne introduce `ntr-un alt domeniu al sistemului de putere comunist [i anume `n domeniul politic. Peste generalul Vlad puteau s\ dea un astfel de ordin Postelnicu [i Ceau[escu. Am`ndoi puteau da ordin unor forma]iuni secrete, preg\tite din timp pentru astfel de asasinate. Puteau fi ele din interiorul Securit\]ii, [i Vlad s\ nu [tie de existen]a lor? Este de precizat aici c\ generalul Vlad a r\spuns mult timp de sistemul [i procesul de instruc]ie `n cadrul Ministerului de Interne. Greu de crezut c\ nu [tia. Dar, presupun`nd c\ [tia, ordinul de folosire a lor s-a dat tot peste capul lui, adic\ peste ceea ce numim `ntr-un cuv`nt Securitatea. Aici intervin m\rturiile f\cute de ofi]erii MApN de la baricad\, `ntre care [i maiorul Am\riuc\i, m\rturii puse la dispozi]ia comisiei militare conduse de generalul Costache Codrescu. Cum cercetarea s-a f\cut pe timpul ministeriatului generalului Niculae Spiroiu, am apelat la amintirile acestuia: „Mie mi-au spus [i Am\riuc\i [i Ciuperceanu c\ l-au v\zut la baricad\ pe Trosca. Avea tr\g\tori pe blocuri [i comunica cu ei printr-o sta]ie `nalt\, a[ezat\ pe asfalt, probabil c\ era o R 105, prin care se auzeau [i comunica]iile sta]iilor de pe ma[inile MI [i ale Securit\]ii. La un moment dat, a avut loc incidentul cu cet\]enii care au aruncat de sus cu obiecte, iar unul dintre ele l-a lovit pe Milea. Atunci Milea a dat ordin s\ se trag\ `n sus. Trosca vorbea cu tr\g\torii lui [i Am\riuc\i l-a auzit spun`nd: «M\i, vezi c\ te v\d, ]i se vede arma, retrage-te». Ulterior, prin 28 sau 29 decembrie, am primit ordinul s\ verific parcul auto al USLA [i al Direc]iei V. La USLA era deja colonelul Z\treanu, din partea MStM. Am ajuns acolo `mpreun\ cu colonelul inginer Blaga Aurel. Ardeleanu tremura 182 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române..., p. 124.


297

ca varga. ~l vedeam pentru prima oar\. Credea c\ am venit s\-l arest\m [i l-am [i `ntrebat de ce se agit\ a[a mult. ~n sf`r[it, i-am spus c\ am venit s\ verific\m parcul auto, [i s-a mai lini[tit. Ardeleanu avea ceva pe con[tiin]\, mai mult ca sigur, dar eu atunci nu-mi d\deam seama. La Direc]ia V a fost trimis maiorul inginer T\taru. Tot `n perioada aceea, maiorul Ciuperceanu mi-a relatat c\ a fost trimis la garajul (MI) de pe strada Porumbaru. Acolo a `nt`lnit o fat\ care lucra cu acea sta]ie R105, sta]ie de batalion de la Armat\, [i asculta comunica]iile ma[inilor serviciului. Ea a povestit c\ la acea sta]ie a auzit omor`rea lui Trosca [i strig\tele acestuia c\tre Ardeleanu: «M-ai tr\dat, nenorocitule!». Am f\cut leg\tura cu prezen]a lui Trosca la baricad\. Ulterior am aflat c\ acea fat\ a murit suspect. Ciuperceanu spunea c\ a fost omor`t\“. Oricum, chiar [i cu unele sl\biciuni, versiunea relatat\ de ofi]eri generalului Spiroiu trebuie s\ fie cea care se afl\ la originea afirma]iilor din cartea Armata român\ `n revolu]ia din decembrie 1989, unde se acrediteaz\ existen]a tr\g\torilor de la USLA `n blocurile de deasupra baricadei. Trosca nu comunica prin sta]ia R105 – am stabilit tot pe baza m\rturiei generalului Spiroiu c\ zona era bruiat\ –, ci prin sta]iile portabile aflate `ntr-adev\r `n dotarea USLA. ~n al doilea r`nd, dac\ lucrurile au stat a[a, cel care i-a ordonat lui Trosca s\ ac]ioneze diversionist, cu focuri trase de pe blocuri, a fost colonelul Ardeleanu, figur\ extrem de dubioas\ a evenimentelor. {tim sigur c\ nu a primit un astfel de ordin de la generalul Vlad. O alt\ versiune vorbe[te despre activi[ti de partid `narma]i. Ne imagin\m totu[i cu greu ni[te muncitori care execut\ trageri din locuri mascate cu pu[ti dotate cu infraro[ii. Puteau fi `ns\ ofi]eri de rezerv\, coopta]i `ntr-o organiza]ie secret\. Ajungem `ns\ la acela[i cap, la aceea[i comand\ – partidul. Ce altceva puteau fi „deta[amentele de lupt\“ ap\rute `n discursul lui Ceau[escu de la teleconferin]\? Cine a avut curajul [i preg\tirea s\ trag\ cu s`nge rece `n oameni ne`narma]i `n noaptea de 21 spre 22 decembrie, a tras [i dup\ 22 decembrie. Securitatea afirm\ c\ ace[ti oameni nu erau români [i c\ numai ei puteau avea un motiv s\ omoare români nevinova]i [i `n 21 decembrie – pentru a crea diversiunea necesar\

298


r\sturn\rii lui Ceau[escu –, [i dup\ 22 decembrie, pentru a asigura succesul noii puteri instalate. Ei erau sau ac]ionau sub comand\ sovietic\. La aceste ipoteze se adaug\ [i problemele pe care le ridic\ un calcul balistic simplu, care se sprijin\ pe un argument irefutabil – matematica. ~n momentul spargerii baricadei [i deschiderii focului asupra manifestan]ilor s-au `nregistrat 148 de r\ni]i [i mor]i. Presupun`nd c\ fiecare a fost lovit de un singur glon] – de[i [tim c\ unele victime au fost lovite de mai multe – `nseamn\ c\ avem cel pu]in 148 de gloan]e trase [i care [i-au lovit ]inta. Nu mai punem la socoteal\ gloan]ele care nu au lovit ]intele [i au fost v\zute de martorii oculari `nfig`ndu-se `n cl\diri, lovind copacii sau asfaltul. De[i ele au existat, nu le lu\m `n considerare, [i mergem `n calculul nostru pe cifra minim\. Av`nd `n vedere c\ un `nc\rc\tor al pu[tii semiautomate cu lunet\ are 7 cartu[e, c\ focul a fost selectiv – adic\ tr\g\torul [i-a ales victima, a ]intit [i a tras –, [i c\ victimele erau `n mi[care, `n fug\ spre lateral sau `n lungul bulevardului, matematica arat\ c\ un astfel de tr\g\tor nu putea trage `n cele 2-3 minute de foc dec`t un `nc\rc\tor, dec`t 7 cartu[e. Rezult\ c\ acele 148 de cartu[e au fost trase de 21 de tr\g\tori. Poate accepta cineva ra]ional, cu luciditate [i obiectivitate, c\ `n blocul Pescarul [i la Hotelul Intercontinental au fost 21 de tr\g\tori, o adev\rat\ mul]ime de oameni dota]i cu pu[ti cu lunet\ `n infraro[u? Poate crede cineva c\ au existat 21 de apartamente de bloc [i camere de hotel din care s\ se fi tras sau s\ fi urcat 21 de oameni pe acoperi[uri f\r\ s\ fie observa]i? Chiar dac\ am face acela[i calcul invers, consider`nd ra]ional c\ tr\g\torii uciga[i au fost 5 sau 6, puteau ei s\ trag\ `n c`teva minute foc selectiv, pe timp de noapte, din 4 `nc\rc\toare fiecare? R\spunsul, pentru ambele ipoteze, este categoric – nu! Teza privind tragerile de pe cl\direa Restaurantului Pescarul sau de la blocul cu banca francez\ de c\tre tr\g\tori ai Securit\]ii este foarte sub]ire, dar nu poate fi exclus\. Ea demonstreaz\ `nc\ o dat\ existen]a unui foc automat tras de jos, din r`ndul for]elor de represiune, pe timpul c\ruia c`]iva tr\g\tori luneti[ti s\ fi tras [i ei selectiv


299

c`teva focuri. De[i r\m`ne nebuloas\ existen]a acestor tr\g\tori, supravie]uie[te `ns\ foarte clar\ existen]a focului tras de jos, `n plan orizontal. Se ridic\ `ns\ `ntrebarea legitim\: ce rost aveau ni[te trageri cu arme dotate cu lunet\ `n infraro[u, at`ta timp c`t de la sol se tr\gea foc automat direct? Ce explica]ie poate g\si, oricine, la faptul c\, admi]`nd existen]a unor tr\g\tori de elit\, nici unul dintre liderii baricadei nu a fost atins, nu a fost vizat [i lovit? Chiar Dan Iosif a declarat c\ a stat ore `n [ir pe v`rful baricadei [i nu a tras nimeni `n el. Sergiu Nicolaescu afirm\ c\ liderii de la baricad\ erau `mbr\ca]i strident, astfel `nc`t ar fi fost o ]int\ cu at`t mai u[oar\ pentru un lunetist. Cine avea interesul s\ fac\ alte victime dec`t autorii baricadei care blocau artera principal\ a Capitalei [i `l scoteau din min]i pe Nicolae Ceau[escu? ~n acest loc suntem nevoi]i s\ aducem `n planul analizei [i o chestiune juridic\ sensibil\. Ea este provocat\ de situa]ia special\ `n care se afl\ Armata român\, trecut\ de la regimul comunist `n Organiza]ia Tratatului Nord Atlantic. Odat\ intrat\ `n NATO, Armata României a constatat cu surprindere c\ procedurile acestei organiza]ii [i, `n particular, ale Armatei SUA, ridic\ semne de `ntrebare asupra ilegitimit\]ii deschiderii focului la Timi[oara [i Bucure[ti. Despre ce este vorba? Procedurile Armatei americane pentru situa]ii de confruntare cu tulbur\ri civile se potrivesc cu cele aplicate de trupele Armatei române la Timi[oara [i Bucure[ti! Exist`nd un decalaj `ntre momentul proceselor pentru evenimentele din decembrie [i intrarea României `n NATO, argumentele strict militare, de procedur\ interna]ional\, n-au putut fi folosite. Iat\, de exemplu, care sunt regulile de angajare a for]elor Armatei americane `n situa]ii de confruntare cu grupuri numeroase de persoane: avertizare verbal\ (s-a aplicat [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti); demonstra]ie de for]\ (s-a aplicat [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti); focul de avertizare (s-a aplicat [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti); spray-ul cu extract de ardei iute (nu era opera]ional la acea dat\); bastonul cu [ocuri electrice (nu era `n dotarea for]elor de ordine române); utilizarea focului ochit cu scopul de a r\ni persoane ostile (este cazul focurilor trase izolat cu PSL-uri!); utilizarea focului ochit pentru a

300


ucide persoane ostile (este ceea ce concluzioneaz\ Sec]ia Parchetelor Militare, dar nu corespunde realit\]ii de la baricad\)183. Sunt dou\ aspecte care trebuie l\murite aici: `n primul r`nd, focul de secerare, focul automat [i direct asupra grupurilor de persoane ostile, este interzis (este cazul de dup\ spargerea baricadei); `n al doilea r`nd, toate procedurile americane se sprijin\ pe legisla]ia interna]ional\ [i na]ional\, `n condi]iile aplic\rii ei legitime (la Bucure[ti nu au existat legea [i ordinele legale prin care trupele MApN au fost puse `n situa]ia de a executa foc `n cazul de tulburare civil\ din noaptea de 21 spre 22 decembrie). A[a cum arat\ cei doi autori militari români cita]i, „toate deciziile de acest tip au valoare juridic\“184. Problema juridic\ extrem de grav\, pentru care Nicolae Ceau[escu `[i merita moartea, iar membrii CPEx puteau avea aceea[i soart\, a fost explicat\ clar tot de autori militari califica]i, `n lucrarea dedicat\ Doctrinei militare române[ti. Astfel, misiunea fundamental\ a Armatei române `n perioada regimului Ceau[escu era „ap\rarea integrit\]ii teritoriale a României, a independen]ei [i suveranit\]ii na]ionale `mpotriva oric\rei agresiuni“. I s-a mai atribuit Armatei române [i o misiune specific\ – ap\rarea „cuceririlor revolu]ionare ale poporului român“, prin care se `n]elegea, de fapt, ap\rarea or`nduirii comuniste. „~mpotriva cui?“ – se `ntreab\ pe bun\ dreptate autorii militari. ~mpotriva imperialismului occidental, era un nonsens strategic, deoarece „NATO nu-[i propunea a[a ceva, iar pe de alt\ parte, chiar dac\ [i-ar fi propus, nu avea cum s\ ajung\ direct `n România, f\r\ s\ se confrunte mai `ntì cu alte state din Tratatul de la Var[ovia, ceea ce ar fi dus la o conflagra]ie global\“185. Al doilea inamic putea fi o for]\ intern\, care ar fi ac]ionat pentru r\sturnarea regimului. „Dup\ opinia noastr\, aceast\ interpretare nu are nici un temei logic [i nici nu corespunde situa]iei reale existente `n acea perioad\. Nic\ieri, `n legile statului [i `n 183 General Eugen B\d\lan, colonel Teodor Frunzeti, Ac]iunile militare altele decît r\zboiul, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2001, pp. 27-28. (Textul reproduce regulile ROE Training, Center for Army Lessons Learned, Fort Leavenworth, Kansas, SUA.) 184 Ibidem, p. 29. 185 General Ion Gheorghe, general Corneliu Soare, Doctrina militar\ româneasc\. 1968–1989, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1999, p. 139.


301

regulamentele militare, nu exist\ vreo prevedere prin care armata s\ fie obligat\ a lupta `mpotriva propriului popor sau a unor categorii, organiza]ii, grupuri ale popula]iei“186. {i totu[i... ~n timpul manifesta]iei de la Inter, Mihai Montanu a surprins o scen\ cu totul stranie. ~n col], pe dup\ Inter, au oprit dou\ ma[ini din care au ie[it c`te doi in[i civili care s-au ata[at unui grup aflat acolo. Montanu a putut asista probabil datorit\ felului cum era `mbr\cat [i cum ar\ta: „cizme militare peste pantaloni, barb\, c\ciul\ de docher, scurt\ v\tuit\ de camuflaj“, fiind mai mult ca sigur confundat cu un ofi]er al Filajului, motiv pentru care a fost l\sat `n pace. Astfel, el a putut povesti membrilor Comisiei senatoriale acest episod neobi[nuit: „Sabin Ivan: A]i recunoscut pe cei din cele dou\ ma[ini? Montanu: Nu. Erau efectiv executan]i. Greu de spus de partea cui erau, a[a, la o prim\ tentativ\, poate a[ fi tentat s\ zic c\ nu erau de-ai no[tri, de p\m`nt. Nu am elemente s\ sus]in. Gabrielescu: Ce f\ceau? Montanu: Deci, cum v-am spus: s-au str`ns `ntr-un punct pe Bati[tei, care era la gura de metrou [i disp\reau c`te unul, c`te doi `n mul]ime, dup\ care se re`ntorceau. Re`ntoarcerea lor coincidea cu ]ipetele mul]imii [i cu scoaterea pe bra]e a c`te unuia din mul]ime. Sabin Ivan: Crede]i c\ tr\geau din buzunar cumva? Montanu: Nu am v\zut. Nu pot s\ spun. Posibil. Dar era [i `ntuneric, nu se mai vedea ca lumea. De[i, dup\ ce ne-am `mpr\[tiat din Gr\dina Icoanei, dup\ ce fusese 1 noaptea, am mai ie[it pu]in `n Rosetti s\ v\d cam care e pulsul [i ce se `nt`mpl\, iar pe Rosetti spre intersec]ia cu Al. Sahia, foarte multe Dacii cu c`te patru tipi care pendulau pe zon\. Erau probabil la observare. Nu m\ `ntreba]i c\ nu [tiu.“187 „Daciile“ din Pia]a Rosetti apar]ineau Consulatului URSS, autoturisme care fuseser\ semnalate [i mai devreme, `n timpul zilei, 186 Ibidem, p. 140. 187 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihail, p. 5.

302


ac]ion`nd `n zona Prim\riei Generale [i pe Bulevardul 6 Martie `n sus. Iat\ ce mi-a declarat generalul Alexie `n ziua de 17 ianuarie 2004: „AMS: Spune]i-mi ceva despre cazul Rosetti. {tefan Alexie: Eram `n anticamera biroului lui Iulian Vlad. Eu, Stamatoiu, Mortoiu, cred c\ era [i Goran, aveam sta]iile deschise [i pe frecven]a noastr\, [i pe frecven]a Mili]iei. De altfel, toate comunica]iile le f\ceam pe frecven]a Mili]iei, pe circuitul de informa]ii larg, dispeceratul era comun. St`nd pe sta]ie `n noaptea de 21 spre 22 decembrie, undeva `ntre orele 01.00 [i 02.00, intr\ pe comunica]ie un echipaj de mili]ie din Pia]a Rosetti. AMS: V\ confirm c\ a fost un echipaj de mili]ie acolo, din informa]iile mele undeva `n zona Plafarului, a unui magazin de semin]e, `n lateral. {A: Era `n momentul `n care se evacua lumea de la Inter... AMS: Nu-i evacuau, ì alergau cu tancurile, domnule general! Dac\ pot determina ora la care au fost alerga]i de tancuri, pot s\ v\ spun [i la ce or\ a intrat echipajul de Mili]ie pe frecven]\. {A: Da, `n momentul acela. Lumea speriat\ a luat-o pe bulevard `n jos. Echipajul comunica `ns\ c\ `n zona Rosetti au fost opri]i de o ma[in\ Dacia cu num\r de TC (taxi consular). Cei din ma[ina TC strigau la oameni: «~napoi, `napoi!». S-au dat jos din ma[in\ [i au `nceput s\-i dirijeze `napoi spre Pia]a Universit\]ii. Mili]ienii au raportat num\rul ma[inii. Noi aveam eviden]a, astfel c\ am aflat repede: ma[ina apar]inea Consulatului URSS. Cel care [tie exact este un tip de la mili]ie, Marin B\rbulescu (comandantul Mili]iei Capitalei, n.a.) AMS: Vorbeau române[te? {A: Da, erau basarabeni.“188 Comisia senatorial\ instituit\ pentru reconstituirea evenimentelor din decembrie 1989 a consemnat implicarea unor cet\]eni str\ini `n grupurile de manifestan]i de la Inter [i Pia]a Universit\]ii. 188 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 107.


303

Mai `ntì li s-a semnalat prinderea unor cet\]eni str\ini (occidentali) `n r`ndurile manifestan]ilor. „Generalul Vasile a plecat pe la 11 noaptea pe platou, pentru c\ a fost informat c\ `ntre cei re]inu]i se aflau [i doi diploma]i francezi, care erau `n aten]ia Direc]iei IV. {i atunci generalul Vasile a plecat din biroul meu ca s\ vad\ ce se `nt`mpl\ cu ei [i chiar a [i spus: «Dom’ne, vede]i cum facem». I-a [i raportat generalului Vlad ca \[tia doi s\ nu fie `mbarca]i `n ma[ini [i du[i la Jilava“189. A[a cum ar\tam, Comisia senatorial\ a certificat chiar acest caz: „Este de men]ionat c\ Sandahl Eric [i Benaxeteguy Bernard, ata[a]i militari adjunc]i la Ambasada Fran]ei, au intrat `n r`ndul demonstran]ilor din fa]a Hotelului Intercontinental. Ulterior, ei au fost re]inu]i cu alte elemente [i condu[i la organele de mili]ie pentru cercetare... ~n r`ndul demonstran]ilor de la Hotelul Intercontinental s-a aflat [i ambasadorul Olandei... A dat mai multor persoane num\rul de telefon 33.25.27 de la re[edin]a sa, solicit`ndu-le s\-l sune pentru a-l informa cu desf\[urarea `n continuare a lucrurilor“190. Oricum, nu ace[ti cet\]eni str\ini, f\r\ `ndoial\ membri ai unor servicii de informa]ii [i spionaj, au tras dup\ manifestan]i cu arme de lupt\ militare. Dar nu putem s\ nu ne punem `ntrebarea, dac\ informa]ia se confirm\, ce rost aveau armele asupra lor? Cet\]enii str\ini care ne intereseaz\ pe noi sunt aceia care, fie de la Hotel Intercontinental sau din alt\ cl\dire, au tras `n mul]ime cu arme cu lunet\ pentru a crea diversiunea. Exist\ un martor ocular cu o anumit\ experien]\ care a asistat la cazul tragerilor diversioniste [i la r\nirea sau moartea unor manifestan]i `n imediata lui apropiere. Gelu Voican Voiculescu, care, reamintim, a fost viceprim-ministru al guvernului Roman [i a f\cut reconstituiri, a descris aceast\ scen\: „AMS: Spune-mi, c`nd erai la Inter, ai observat c\ se tr\gea [i din blocurile de pe bulevard? 189 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Goran Gheorghe, p. 5. 190 Arh. SR, Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în revolu]ia din decembrie 1989, vol. 1, pp. 33-34.

304


Gelu Voican Voiculescu: S-a tras din Blocul «Creditul minier». Fiind foarte aproape de bucata asta de strad\, pe partea dreapt\, spre Inter, `n timp ce c`]iva tineri erau c\]\ra]i pe baricad\, l`ng\ mine a c\zut unul secerat. Era r\nit f\r\ vreo explica]ie. Au fugit cu el la Col]ea. Dac\ se tr\gea dinspre baricad\, i-ar fi nimerit pe cei de la baricad\, de sus [i din spatele ei. |sta c\zuse `n dreapta mea. Instinctiv am ridicat capul, m-am uitat exact `n fa]\ [i am v\zut cl\direa «Creditului minier», fa]ada dinspre Bati[tei. Nu se putea trage acolo de la sau din spatele baricadei. Vreau s\-]i spun c\ au murit vreo [ase in[i lovi]i astfel, mor]i sau r\ni]i mortal, care erau du[i repede..., erau cu capul c\zut pe spate, le at`rna capul a[a..., fugeau cu ei la Col]ea. To]i au fost `mpu[ca]i acolo, `n partea dreapt\, spre Inter. S-a spus c\ erau securi[ti care tr\geau pe sub haine... E o prostie, am cercetat cazul, am discutat [i cu Goran. Oamenii lor s-au infiltrat prin mul]ime, dar `[i l\saser\ [i actele la birou, s\ nu-i prind\ careva, c\-i sf`rtecau. Urm\reau str\inii b\ga]i [i ei acolo [i pe unii suspec]i pe care ì [tiau de mult. O prostie, f\r\ nici un credit. AMS: Am stat de vorb\ cu mili]ieni care s-au aflat `n zon\ [i mi-au spus acela[i lucru: aveau ordin s\ nu poarte arma, au predat-o la sediu. Dar, `ncearc\ s\-]i aduci aminte, cam pe la ce or\ au fost lovi]i oamenii \[tia? GVV: A `nceput dup\ ce au dat pompierii cu spum\, deci, dup\ ora 21.00. Sigur, era `ntuneric, dar mie mi s-a p\rut c\ s-a tras de la «Creditul minier». AMS: Ai v\zut foc la gura ]evii? GVV: N-am v\zut foc la gura ]evii. Unii se jur\ c\ s-a tras de la Inter, dar eu m\ `ndoiesc. Felul cum au c\zut [i locul indic\ foc tras din cl\direa de pe Bati[tei. P\rerea mea este c\ ace[ti mor]i au c\zut ca s\ `nt\r`te lumea. AMS: Dar ce sens avea pentru securi[ti sau pentru for]ele de ordine sau chiar pentru Ceau[escu s\ `nt\r`te lumea? Interesul lor era s-o potoleasc\. Ceau[escu d\ ordine s\-i caute pe P\unescu, pe De[liu [i pe DRP s\ parlamenteze cu ei, s\-i conving\.


305

GVV: Impresia mea este c\ aceste lucruri au fost f\cute de oameni interesa]i s\-i `nd`rjeasc\ pe oameni, s\ escaladeze situa]ia. S`ngele acelor victime a fost sp\lat dup\ aia. AMS: Prin urmare, se tr\gea cu arme care disimulau focul. GVV: Da, erau prev\zute cu un sistem de disimulare. {tii c\ exist\ astfel de dispozitive.“191 Asupra implic\rii str\inilor `n evenimente avem o m\rturie calificat\ din partea colonelului (r) Ionel Bejan, pe vremea aceea c\pitan la Sec]ia 6 Mili]ie, care, aflat noaptea `n dispozitivul de la Palatul Telefoanelor, a surprins urm\toarea scen\ edificatoare: „~n diminea]a zilei de 22 decembrie, `n jurul orei 02.00, dinspre Sala Palatului au urcat pe str. 13 Decembrie dou\ autoturisme LADA, care au virat pe Calea Victoriei, c\tre CCA, dup\ care au virat din nou dreapta pe str. Matei Millo, care face leg\tura `ntre Calea Victoriei [i str. Brezoianu, [i au oprit `n dreptul Palatului Telefoanelor, pe partea cu fostul Teatru Na]ional, unde la acea dat\ exista un WC public. Dup\ ce au oprit motoarele, din cele dou\ autoturisme s-au dat jos trei persoane, doi b\rba]i [i o femeie, au scos o hart\, au a[ezat-o pe capota portbagajului ultimei ma[ini, au discutat `ntre ei, urm\rind indica]iile h\r]ii [i `n acela[i timp ar\t`nd cu degetul diverse loca]ii din zon\. Aceste loca]ii au fost: turnul cu ceas al Institutului de Proiect\ri Carpa]i, Palatul Telefoanelor [i locuin]ele de deasupra Pasajului Victoria. De precizat este faptul c\ cele dou\ autoturisme erau cu numere de `nmatriculare ruse[ti, c\ b\rba]ii care au cobor`t din ele aveau pe cap c\ciuli specific ruse[ti, aveau o constitu]ie atletic\ (chiar sportiv\, a[ putea spune). Nu am auzit ce limb\ vorbeau, dar dup\ o perioad\ scurt\ de timp s-au urcat `n ma[ini [i au plecat, cobor`nd pe str. Matei Millo. Cert este un lucru [i anume c\, de[i aveau aerul specific unor turi[ti, nu afi[au comportamentul unor turi[ti care s\ fie veni]i de cur`nd `n ora[ sau s\ fie dezorienta]i, cu toate c\ `n zona apropiat\ erau concentra]i demonstran]i, de 191 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 213-214.

306


pe transportoarele blindate se tr\geau intens focuri de avertisment, iar un elicopter survola zona cu luminile aprinse. Eu nu [tiu ce turist face turism `n astfel de situa]ii. Au l\sat impresia unor oameni siguri pe ei, nu aveau nevoie de nici o indica]ie, drept dovad\ fiind faptul c\ nu ne-au `ntrebat nimic `n condi]iile date, cu toate c\ eram `n apropiere [i c\, fiind de la Mili]ie, `n uniform\, eram `n m\sur\ s\ le oferim orice `ndrumare. Cert este c\ `n luna ianuarie 1990, c`nd am revenit `n zon\, turnul cu ceas al Institutului de Proiect\ri [i Palatul Telefoanelor (ast\zi `n renovare) purtau urme vizibile l\sate de gloan]e, iar un apartament de deasupra Pasajului Victoria era pur [i simplu distrus. {i asta o spun cu regret, dup\ 15 ani, interval de timp ce nu mi-a [ters din memorie evenimentele tr\ite [i nici momentul c`nd un cet\]ean din acel apartament a cobor`t `n dup\-amiaza zilei de 21 decembrie [i ne-a oferit o bucat\ de [unc\ [i o sticl\ cu ap\, mie [i colegilor mei. Eram mor]i de foame. Am avut o str`ngere de inim\, ne[tiind ce s-a `nt`mplat cu acel om“192. Av`nd `n vedere mul]imea de informa]ii [i m\rturii despre prezen]a unor str\ini, de regul\ cet\]eni sovietici, `n zona str\zii Matei Millo putem trage concluzia c\ a fost unul din punctele de reper ale forma]iunilor diversioniste sovietice, oferind un acces imediat la centrul evenimentelor [i totodat\ o cale de fug\, de retragere pe strada Brezoianu. Pe baza m\rturiilor `nregistrate p`n\ acum, venite at`t de la Armat\, Mili]ie [i Securitate, c`t [i de la revolu]ionari cunoscu]i – Dan Iosif, Mihai Montanu, Gelu Voican Voiculescu –, se poate ajunge la concluzia c\ focurile uciga[e de diversiune s-au tras `nainte de spargerea baricadei [i au avut scopul de a `nt\r`ta mul]imea `mpotriva for]elor de ordine, de a produce mor]i prin `mpu[care, `n condi]iile `n care trupele MApN executau foc vizibil, cu trasoare, `n plan vertical, `n sus. Acel foc diversionist, asupra c\ruia conducerea Securit\]ii, dar [i a SRI, nu are nici 192 Ibidem, pp. 143-144.


307

un dubiu, se estimeaz\ c\ a fost executat de tr\g\tori str\ini, posibil sovietici, sau de lupt\tori români afla]i `n leg\tur\ cu ac]iunea sovietic\. ~n ansamblul dosarelor revolu]iei exist\ o coinciden]\ tulbur\toare: cel pu]in `n patru locuri – Timi[oara, Bucure[ti, Sibiu, Cluj –, primul foc mortal, primul glon] care a omor`t un om nu-[i g\se[te autorul [i se prezint\, `n toate cele patru cazuri, ca inexplicabil balistic `n raport cu dispunerea for]elor de represiune. Traiectoria glon]ului care a lovit-o pe Lepa B\rbat la Timi[oara nu poate fi reconstituit\; tragerile acelea suspecte din Blocul „Creditului minier“ de la Bucure[ti n-au nici o noim\ din punctul de vedere al represiunii; la Sibiu, focul care l-a omor`t pe soldatul Miti]i a venit dintr-o cl\dire izolat\ aflat\ `n spatele sediului Inspectoratului MI; originea glon]ului care l-a r\nit pe ofi]erul Carp Dando la Cluj, `n timpul busculadei sale cu actorul C\lin Neme[, nu a fost descoperit\. Este adev\rat c\ la Bucure[ti primul foc mortal a fost tras de un mili]ian, dar scena s-a produs departe de locul baricadei [i mult `nainte de formarea ei; nu are leg\tur\ cu focul diversionist de la Inter. Cadre de Securitate pun aceste focuri diversioniste pe seama unor comandouri str\ine. Procuratura Militar\ a ajuns la o concluzie cu caracter general `n „cazul Inter“: „Din cercet\ri a rezultat c\ focul de arm\ s-a folosit asupra manifestan]ilor, fie izolat, fie, mai ales, pentru `mpr\[tiere. Num\rul de mor]i [i r\ni]i prin `mpu[care cumulat este de 148 persoane, ceea ce demonstreaz\ c\ ac]iunea for]elor de reprimare nu a vizat exterminarea masei de manifestan]i, obiectiv care s-ar fi putut lesne materializa prin folosirea `n plin a puterii de foc concentrate la fa]a locului, iar pe de alt\ parte c\ de armele de foc s-a uzat izolat, `nt`mpl\tor, a[a cum de altfel s-a subliniat anterior“193. Afirma]ia Procuraturii Militare c\ num\rul mic de persoane lovite de gloan]e demonstreaz\ „c\ ac]iunea for]elor de reprimare nu a vizat exterminarea masei de manifestan]i“ 193 CSJ.SPM, Autor colectiv coordonat de general de brigad\ Samoil\ Joarz\, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 115.

308


nu ]ine cont de num\rul total al manifestan]ilor de la acea or\, estimat la aproximativ 500 de persoane. S\ `mpu[ti 148 din 500 nu pare foc selectiv! Au murit `n represiunea de la Inter–Sala Dalles 48 de persoane. Dintre acestea 8 au murit lovite de autovehicule (`n primul r`nd incidentul cu camionul), o persoan\ (Ion Mo[neagu), prin lovire cu un obiect contondent – e posibil s\ fie t`n\rul omor`t `n b\taie, [i 39 de persoane, ucise cu arme de foc. ~ntre ace[tia sunt [i ast\zi 3 neidentifica]i! Asupra condi]iilor `n care au murit acei 48 de oameni, Procuratura Militar\ a identificat dou\ momente: incidentul cu camionul, care a provocat o avansare revoltat\ a mul]imii spre for]ele de ordine „care au deschis foc de avertisment“, moment `n care „s-a tras `ns\ [i asupra manifestan]ilor, `nregistr`ndu-se 8 mor]i [i 13 r\ni]i prin `mpu[care“194; atacul asupra baricadei a survenit `n jurul orei 24.00, „c`nd se `nregistreaz\ zeci de mor]i [i zeci de r\ni]i prin `mpu[care“. Trebuie precizat aici c\ mor]ii au c\zut `n majoritate la gura de metrou Bati[tei [i `n partea de bulevard dinspre Pia]a Universit\]ii (`ntre Institutul de Arhitectur\ [i sensul giratoriu), fapt atestat at`t de existen]a acolo a ansamblului monumental din acest perimetru, c`t [i de m\rturiile privind sp\larea de s`nge a carosabilului [i a trotuarelor `n dreptul intr\rilor „gurilor“ de metrou. Este greu de crezut c\ ace[ti oameni au mai fost omor`]i prin trageri din blocurile din dreptul baricadei. ~n timpul unei `nt`lniri cu Petre Roman, `n ziua de 2 august 2004, am insistat pe acest moment: „AMS: Dar, c`t a]i fost la baricad\, a]i observat s\ se trag\ de pe acoperi[ul Restaurantului Pescarul sau de la «Société Générale»? Petre Roman: Nu, nici vorb\ de a[a ceva. Nu c\deau oameni, nu a existat un foc tras din care s\ fi c\zut oameni `nainte de spargerea baricadei. Trebuie s\ ne g`ndim ce scop putea avea o astfel 194 Ibidem, p. 102.


309

de ac]iune. Scopul for]elor de represiune era s\ ne `mpr\[tie, s\ ne goneasc\ de acolo, ori un astfel de foc selectiv poate produce diversiune, adic\ cu totul alt scop dec`t voia Ceau[escu. Ceau[escu voia s\ termine cu manifesta]ia aia, nu s-o `nfierb`nte. AMS: Este logic ce spune]i. Mai este [i problema c\ liderii baricadei, ca Dan Iosif, de exemplu, st\teau pe baricad\ [i nu tr\gea nimeni `n ei. PR: Sigur. Nu, nu, nu [tiu de unde a ap\rut povestea asta. Eu nu am v\zut a[a ceva. V\ repet c\ `n momentul `n care s-a deschis focul `n plan orizontal, s-a tras de departe, din spatele blindatelor. ~nainte tr\gea `n sus un blindat u[or. AMS: Un ABI. PR: Nu [tiu cum ì spune... ba da, ba da, era un ABI. Din el se tr\gea cu muni]ia aceea care l\sa o lumin\ violet\. AMS: Bine`n]eles, nu putem exclude ca focul orizontal s\ fi fost tras [i din acest ABI. Unde au c\zut oamenii `mpu[ca]i? PR: Au c\zut `n zona f`nt`nei, mai `n fa]\, `n zona Institutului de Arhitectur\. Apoi au c\zut `n apropierea gurilor de metrou, pentru c\ i-au urm\rit [i au tras dup\ ei. Eu am avut norocul, [ansa mea, c\ eram aproape de Restaurantul Dun\rea [i am putut fugi pe l`ng\ Institutul de Arhitectur\ [i s\ intru `n Pasajul Victoria. Privind `n urm\, am v\zut atacul `n por]iunea dintre Restaurantul Dun\rea [i Universitate. Erau trupe ale Armatei. Cei mai mul]i manifestan]i au fugit `n spate, spre Col]ea.“195 Avem, a[adar, dou\ m\rturii de pe cele dou\ laturi ale bulevardului, una din dreptul Hotelului Intercontinental (Gelu Voican Voiculescu) [i una din dreptul Institutului de Arhitectur\ (Petre Roman). Tragerile de diversiune s-au efectuat numai pe partea dinspre Inter, cel mai probabil din blocul aflat pe col] cu strada Bati[tei. Au r\mas active dou\ teorii: teoria revolu]ionarilor, care a acuzat mai `ntì Securitatea [i apoi Armata, [i teoria autorit\]ilor care, pentru a elimina vinov\]ia – altfel translucid\ – a Armatei, a 195 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 170-171.

310


accentuat teza tr\g\torilor infiltra]i sau urca]i pe blocuri. ~n momentul `n care identifici cele dou\ scene `n care s-a tras [i, `n ambele, for]ele Armatei sunt `n prima linie sau pe tancuri, execut`nd foc de intimidare, nu mai po]i ocoli realitatea dec`t invent`nd securi[ti infiltra]i printre manifestan]i. Pe de alt\ parte, `ntreb\rile de mai sus asupra existen]ei [i ac]iunii unor for]e str\ine au nevoie `n continuare de probe suplimentare. De[i membru NATO, statul român continu\ s\ le ascund\ `n arhive, pentru a nu se putea proba adev\rul. Cine a condus represiunea? Existen]a comandamentului special instituit de Nicolae Ceau[escu dup\ ora 18.00 nu mai poate fi t\g\duit\ ast\zi. A fost incontestabil un comandament de represiune [i nu unul de restabilire legal\ a ordinii publice, deoarece deplasarea for]elor militare, pe fond a celor ale Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, precum [i deschiderea focului cu muni]ie de r\zboi nu s-au f\cut `n condi]ii legale. ~n timpul teleconferin]ei, primul-secretar de la Cluj, Ioachim Moga, a cerut s\ se instituie starea de necesitate [i `n jude]ul condus de el. Ceau[escu ì va r\spunde: „M\surile pe care le-am spus s\ le lua]i reprezint\ mai mult dec`t starea de necesitate“. Peste starea de necesitate nu era dec`t starea de r\zboi. Cu cine? Lua]i de valul incrimin\rilor multiple la adresa lui Nicolae Ceau[escu, anali[tii [i gazetarii au uitat sau au ignorat faptul c\ `n acel moment fusese decretat\ (legal) starea de necesitate numai pentru jude]ul Timi[ [i pentru Timi[oara. Municipiul Bucure[ti nu se afla `n starea de necesitate! Toate ordinele lui Ceau[escu din ziua de 21 decembrie 1989, privind constituirea unui comandament unic, pentru mobilizarea for]elor MApN [i pentru deschiderea focului, au fost ilegale. De altfel, ordinele iresponsabile [i ilegale ale [efului statului au pornit cu un abuz grav, ce se `nscrie [i el, ca [i `n cazul Timi[oara, `n categoria juridic\ a infrac]iunii de subminare a puterii de stat. Conform generalilor Ministerului de Interne, imediat ce a ie[it din balcon [i a reintrat `n cl\direa CC, Nicolae Ceau[escu


311

ar fi spus urm\toarele: „Vom ap\ra cauza, vom ap\ra socialismul cu arma `n m`n\ pentru c\ suntem `ntr-un r\zboi mai greu dec`t cel `mpotriva hitlerismului. Deci, suntem `n stare de r\zboi [i nu de necesitate. Armata, Internele, Securitatea s\-[i fac\ datoria imediat“196. Nu a fost emis nici un document `n acest sens, nu a fost convocat Consiliul de Stat. Dup\ terminarea teleconferin]ei de la ora 18.00, Ceau[escu a continuat printr-o discu]ie cu membrii CPEx prezen]i, `n care a rostit c`teva cuvinte foarte importante: „Armata, trupele de securitate, toate celelalte unit\]i subordonate, inclusiv g\rzile sau deta[amentele de lupt\ [i ap\rare, sunt subordonate comenzii unice. Aceast\ comand\ unic\ este asigurat\ de ministrul Ap\r\rii, ministrul de Interne, ministrul secretar de stat la Interne [i [ef al G\rzilor patriotice – desigur, sub conducerea comandantului suprem“197. Pentru `nceput, este de observat c\ Ceau[escu face o diferen]iere explicit\ `ntre G\rzile patriotice [i deta[amentele de lupt\ [i ap\rare, ceea ce `nt\re[te ideea c\ Ceau[escu a ordonat constituirea unor forma]iuni `narmate de activi[ti de `ncredere ai partidului. ~n al doilea r`nd, `n exprimarea lui Ceau[escu sau `n redactarea documentului s-a strecurat o gre[eal\: formularea „ministrul secretar de stat la Interne [i [ef al G\rzilor patriotice“ nu corespunde realit\]ii, fiind vorba de dou\ func]ii [i persoane diferite – generalul Iulian Vlad, ministrul secretar de stat la Interne, [i colonelul P`rc\l\bescu, [eful de stat major al G\rzilor patriotice. Mai subliniez c\ acesta din urm\ se subordona direct lui Ceau[escu. ~n continuare, Ceau[escu mai spune un lucru semnificativ: „Secretariatul de coordonare, deci cel care urm\re[te `ntreaga activitate, este Silviu Curticeanu, ca secretar al comandamentului unic“. ~n fapt, [eful comandamentului unic a fost ministrul Ap\r\rii, generalul Vasile Milea. Iar Manea, [eful Cancelariei, surs\ de prim\ m`n\, confirm\ acest lucru f\r\ echivoc: „Din c`te [tiu eu, s-a format un colectiv, seara, cam dup\ 19.00-20.00, format din Milea ca principal responsabil [i comandant unic, Vlad, Postelnicu, Dinc\, care au avut sarcina s\ stea ca grup de comand\ [i consultare 196 Colectiv coordonat de general de divizie Ion Pitulescu, op. cit., p. 168. 197 Constantin Sava [i Constantin Monac, op. cit., p. 202.

312


acolo, `ntre manifestan]i [i for]ele militare mobilizate cu armament“198. La ora 22.57, o or\ `nainte de spargerea baricadei, se raporteaz\ comandantului Armatei 1 consumul de muni]ie din zona Inter: „R1 (Regimentul 1) = 40 buc. (calibrul) 7,62 (foarte pu]in, indic\ foc izolat, sporadic n.a.), R2 (Regimentul 2) = 8 000 (calibrul) 7,62 (este relativ pu]in, indic\ foc de salv\, dou\-trei salve, n.a.) [i 2 000 (calibrul) 14,5“199 (este mult, muni]ie de mitralier\ grea de pe tanc, dar este de presupus c\ s-a folosit pentru salve `n aer, n.a.) Acest consum de muni]ie confirm\ concluziile Procuraturii Militare c\, p`n\ la ora 0, s-a tras ocazional. Din p\cate, un glon] de calibrul 7,62 poate omor` sau r\ni grav [apte persoane, astfel c\ au fost suficiente c`teva cartu[e din cele 8 040 trase p`n\ la acea or\ ca s\ produc\ primii opt mor]i [i treisprezece r\ni]i. Nu exist\ nici o acoperire legal\ pentru existen]a acestor victime. La ora 23.03, comanda dispozitivului militar de la Inter este informat\ c\ `n Pia]a Rosetti a sosit o coloan\ de ma[ini cu muncitorii de la Uzinele 23 August. Nu era vorba de un act de solidaritate, ci de o forma]iune de G\rzi patriotice adus\ pentru a-i lua la b\taie pe manifestan]i. De altfel, spargerea baricadei [i lichidarea ac]iunii de protest a fost consemnat\ rece `n Documentarul generalului Voinea, comandant al Armatei 1: „(Ora) 00.00 – aprox. 500 de oameni s-au dus la Steagu Ro[u (`ntreprinderea din Bra[ov, n.a.) s\-i scoat\ pe cei de acolo care nu vor s\ ias\. (Ora) 00.12 – Tc(tancurile) au spart blocada. – 4 Tc (patru tancuri): 2 pe Magheru; 1 Tc la Ciclop, 1 CCA. – G.P. (G\rzile patriotice) – 23 Aug. ì atac\ pe manifestan]i.. – camion cu butoaie benzin\ arde. Cpt. Marin (raporteaz\, n.a.) – 1 TAB – incendiat. – S-a spart blocada la Intercontinental. 198 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, p. 27. 199 Documentarul-Comandantului, general maior Voinea Gh., copert\ ro[ie, p. 4.


313

– Au dat foc la ma[ini. (Ora) 00.45 – Mr. Carp transmite de la fabrica de chibrituri, coloane mari se duc pe Co[buc spre Pia]a Unirii. (Informa]ia este important\ deoarece dovede[te c\ unele coloane de muncitori s-au mi[cat foarte devreme `n acea noapte, astfel c\ reac]ia comandantului unic al represiunii poate fi corect `n]eleas\ din acest moment, n.a.) (Ora) 00.48. R1 Mc a mai preg\tit 7 Tc; R2 Mc – mai preg\te[te 3 TAB. (~n fa]a informa]iei c\ din unele platforme industriale ale Capitalei se `ndreapt\ spre Centru coloane de muncitori, ministrul Milea ordon\ suplimentarea efectivelor de blindate!, n.a.) (Ora) 01.00... (Unit\]ile din dispozitiv `[i verific\ sau schimb\ frecven]ele, n.a.) (Ora) 01.20 – Lt. col. Dumitru. S-au `ntors de la Steagu Ro[u 1500, scandeaz\ jos.... (generalul Voinea nu avea curajul s\ scrie „Jos Ceau[escu!“, a[a c\ punea puncte-puncte, n.a.), „Armata e cu noi“ (...) (Ora) 02.30 – Lt. col. Costache raporteaz\: – gurile de la Metrou sunt preluate de G.P. – patrulele de mili]. pe strad\. – 01.40 – 01.54 – s-a stins lumina stradal\ (ordinul a venit de la Comitetul Municipal de Partid pentru a nu se vedea cum este sp\lat s`ngele la Pia]a Universit\]ii de ma[inile de la salubritate, n.a.). – aprox. 50% cet\]enii din blocuri nu dorm (luminile aprinse). – grupuri de 5-6 intr\ `n cartiere (informa]ia se refer\ la micile nuclee desprinse din grupul de protestatari de la Inter care au hot\r`t s\ se deplaseze `n ora[ pentru a mobiliza cet\]enii la revolt\, n.a). – s-a transmis la minister, la col. Popescu.“200 ~n acela[i interval dramatic al manifesta]iei se petrece un fapt extrem de grav, cu consecin]e incalculabile `n timp [i care mai sunt active [i ast\zi: ministrul Vasile Milea d\ ordin ca dou\ deta[amente de cadre [i studen]i-ofi]eri ai Academiei Militare s\ se deplaseze 200 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde, p. 109.

314


`narmate `n zona de represalii. Tinerii ofi]eri vor fi amplasa]i `ntr-o zon\ activ\ a incidentelor de la Inter [i, conform m\rturiilor cadrelor MI (Mili]ie [i Securitate), au deschis foc, produc`nd mare parte din victime. Pentru momentul spargerii baricadei, generalul Vlad ì plaseaz\ `n fa]a manifestan]ilor, dar nu i-a v\zut tr\g`nd `n plan orizontal. Bine`n]eles, ofi]erii Academiei Militare afirm\ c\ mor]ii apar]in unor cadre militare ale Securit\]ii [i Mili]iei care au ac]ionat `n civil, cu armamentul ascuns sub haine, pentru a-i dispersa pe manifestan]i. Generalul de brigad\ `n rezerv\ Mihai Chiriac consider\ c\ prezen]a ofi]erilor-studen]i [i, `n general, a trupelor MApN `n centrul opera]iunilor de represalii a fost urmarea unui scenariu. „Era un scenariu care urm\rea marcarea prezen]ei ofi]erilor, al\turi de subunit\]ile lupt\toare, la ac]iuni de `n\bu[ire a manifesta]iei anticeau[iste [i anticomuniste“201. Generalul, fost cadru al Academiei Militare, enumer\ c`teva elemente ale acestui scenariu: ofi]erii-studen]i erau convin[i c\ au fost implica]i inten]ionat `ntr-o „aventur\ compromi]\toare pentru armat\“; securi[tii tr\geau cu armament ascuns sub haine; parte din subunit\]ile Securit\]ii erau `mbr\cate `n uniforme kaki; ofi]erii-studen]i fuseser\ trimi[i echipa]i pentru lupt\ – casc\ militar\, masc\ contra gazelor, pistol automat; blindatele se mi[cau `ncontinuu „dup\ un grafic“, tr\g`nd `n aer cu mitralierele de 14,5; `n sf`r[it, diminea]a trupele Securit\]ii s-au retras, l\s`nd „la vedere“ numai trupele MApN, astfel `nc`t s\ se cread\ c\ ele au f\cut represiunea. Ideea scenariului prezentat de generalul Chiriac corespunde unei singure realit\]i – ofi]erii de elit\, corpul t`n\r al cadrelor superioare al Armatei a fost implicat iresponsabil `ntr-o represiune s`ngeroas\. Numai c\ toate ordinele privind implicarea trupelor MApN [i a studen]ilor Academiei Militare `n represiune au venit dintr-un singur loc: ministrul Ap\r\rii, general Vasile Milea. Nimeni altcineva nu putea transmite studen]ilor militari (ofi]eri-elevi, cum erau numi]i) ordinul s\ fie trimi[i la Inter, s\ fie echipa]i de lupt\, nimeni altcineva nu putea mi[ca blindatele [i nimeni altcineva nu a dat ordinul ilegal de 201 General de brigad\ (r) Mihai Chiriac, Aniversare însîngerat\, Ed. Militar\,

Bucure[ti, 2003, p. 24.


315

deschidere a focului. Ceea ce nu se spune este c\, dup\ evenimentele din 1968, Academia Militar\ a fost trecut\ `n planul de ap\rare drept unitate de lupt\ cu misiunea de a ap\ra sediul CC `n caz de r\zboi. ~n privin]a atitudinii Securit\]ii, putem s\ o acuz\m de orice, dar folosirea unor uniforme kaki nu era o decizie care s\-i fi apar]inut – copia modelul sovietic –, iar retragerea din strad\ este mai degrab\ un contraargument. Unde are foarte mare dreptate generalul Chiriac este c\, `ntr-adev\r, trimiterea ofi]erilor-studen]i ai Academiei Militare `n zona represiunii a fost o eroare de propor]ii, o decizie iresponsabil\, cu consecin]e grave `n timp. Ofi]erii-studen]i ai Academiei Militare implica]i `n represiunea s`ngeroas\ `mpotriva cet\]enilor ]\rii, ofi]erii de elit\ ai Armatei române, vor fi `n numai c`]iva ani comandan]i de regimente, divizii, brig\zi, unit\]i militare la diferite niveluri. O parte a corpului militar de elit\ al ]\rii, cei care se preg\teau `n acel moment pentru func]iile de comand\ ale Armatei, a fost compromis `n acea noapte de 21 spre 22 decembrie 1989. Acest fapt va avea consecin]e asupra comportamentului Armatei dup\ revolu]ie, mul]i ani. Nu se `n]elege `n continuare cine a dat ordinul de deplasare a ofi]erilor Academiei Militare [i cine le-a dat ordin s\ trag\? Milea era numit comandant unic, d\dea ordine `n acest sens, avem m\rturii clare asupra acestui lucru [i, `n primul r`nd, Documentarul comandantului Armatei 1, unde sunt consemnate ordinele lui Milea. Generalul Chiriac produce `ns\ un argument stupefiant `n cartea sa: „La un moment dat am ajuns fa]\ `n fa]\ cu ministrul nostru. Nu ne venea a crede. Era cu o manta de ploaie, pe centur\ ì at`rna un pistol, iar pe um\r, masca contra gazelor. Era obosit. D\dea impresia c\ mergea undeva [i nu vedea pe nimeni sau nu-l mai preocupa ceva anume. Dar, c`nd ne-a v\zut pe noi s-a mirat tare [i ne-a `ntrebat: «M\i Chiriac, m\i Bodoni, ce c\uta]i voi aicea?... Cine v-a adus?... Ce v-a cerut s\ face]i? Uite `n ce rahat ne-au b\gat \[tia! Fi]i foarte aten]i la mine... Aduna]i-v\ oamenii [i

316


sta]i de o parte. Nu intra]i `n contact direct cu demonstran]ii. {i... mai ales, ]ine]i pistoalele `n port, s\ nu cumva s\ trage]i vreun cartu[... Dac\ primi]i vreun ordin... anapoda, face]i apel direct la sta]ia mea, pe frecven]a... cu indicativul... folosind parola... Fi]i foarte aten]i la tot ceea ce face]i. Feri]i-v\ de nenorociri... Cu bine!... Sper\m s\ fie bine!». Aceast\ `nt`lnire a avut loc `n jurul orei dou\ [i treizeci de minute“202. Incredibil! Iat\ ce men]ioneaz\ sinteza Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, `n volumul dedicat revolu]iei: „La ora 22.00, din ordinul ministrului Ap\r\rii Na]ionale, Academia Militar\ trimite la sediul CC dou\ deta[amente de cadre [i ofi]eri-elevi `narma]i. Cei 784 ofi]eri ajun[i la destina]ie primesc ordin s\ se deplaseze pe traseul Pia]a Roman\-Universitate, ca rezerv\ pentru for]ele existente `n zon\, ocup`nd, `n final, un dispozitiv de blocare la Intercontinental, `napoia militarilor de sub comanda maiorului Dorel Am\riuc\i, unde presiunea manifestan]ilor era cea mai puternic\. Spre ora 23.30, circa 400 ofi]eri-elevi sunt sco[i din acest dispozitiv [i trimi[i la sediul CC, `n fa]a intr\rii B“203. Unde a r\mas restul de 380 de ofi]eri-studen]i? ~ncep`nd cu ora 21.00, ministrul Milea va comunica cu trupele direct, prin comunica]ia stabilit\ de echipa sa de transmisiuni la camera 119. ~[i poate imagina cineva c\ ministrul Ap\r\rii, comandant unic, asistat de o grup\ de stat major cu h\r]i [i stegule]e, descoperea abia la dou\ [i jum\tate din diminea]a de 22 decembrie c\ `n zona opera]iilor de represiune se afl\ [i ofi]erii Academiei Militare!? Imposibil [i este `nc\ o dat\ imposibil ca Milea s\-i `ntrebe pe ofi]erii s\i: „Ce c\uta]i voi aicea? Cine v-a adus?“, la fel cum este imposibil ca ofi]erii Academiei Militare s\ fi fost amplasa]i `n dispozitivul din fa]a baricadei – primul r`nd, al doilea r`nd, nu are importan]\ – f\r\ ca Milea, aflat acolo mai tot timpul, s\ nu-[i recunoasc\ trupele! S\ fi fost at`t de r\v\[it Milea `nc`t s\ cear\ ofi]erilor s\-[i ]in\ pistoalele `n port, ofi]erii lui fiind `narma]i cu pistoale mitralier\ AKM calibrul 7,62!? Cu astfel de dezinform\ri [i argumente stupide venite din partea 202 Mihai Chiriac, op. cit., p. 31. 203 Costache Codrescu, Armata român\ în revolu]ia din decembrie 1989, Ed.

Militar\, Bucure[ti, 1998, p. 117.


317

unor ofi]eri [i generali ai Armatei române, argumente u[or de demontat datorit\ striden]ei lor ridicole, a crescut [i mai mult suspiciunea c\ Armata a tras [i a fost principala autoare a represiunii. Astfel de teze arunc\ `n aer orice `ncercare lucid\ – cum sunt cele ale istoricilor Ioan Scurtu, Florin Constantiniu, Gheorghe Buzatu – de a salva ceva din imaginea Armatei [i de a limita dezastrul `n care a fost aruncat\ aceasta, `n condi]iile subordon\rii politice de atunci, a restric]iilor [i priva]iunilor la care erau supu[i militarii sub regimul comunist, `n situa]ia dramatic\ `n care au fost pu[i, `ntre ordin [i con[tiin]\. Cine a tras? Petre Roman, cunoscutul om politic, a relatat Comisiei senatoriale momentul deschiderii focului: „Dl Roman: Ultimul asalt a fost la 1 f\r\ 25, c`nd s-a tras `n plin. Atunci, am fugit, bine`n]eles! Pe unii i-au atins gloan]ele. Nu [tiu dac\ au fost gloan]e trasoare sau de mitralier\. Dar chiar dac\ au tras cu gloan]e trasoare, acestea, lovind `n plin... Dl Gabrielescu: ~mi permit s\ v\ explic: gloan]ele, fie de r\zboi, fie de ap\rare... trasoare – efectul este acela[i. Asta, a[a, ca pre[edinte al comisiei... Dl Roman: Era o lumin\ mov, vine]ie! Erau ni[te pomi[ori, br\du]i, probabil, am avut senza]ia c\ sunt reteza]i de la r\d\cin\...“204 Ceea ce sugereaz\ [i `n aceast\ m\rturie Petre Roman are tr\s\turile unui foc automat executat dup\ ce baricada a fost spart\ [i manifesta]ia `mpr\[tiat\. Cel pu]in pentru aceast\ secven]\, `n care s-au `nregistrat cele mai multe victime, ideea unor „civili“ amplasa]i printre for]ele de ordine [i care au tras dup\ manifestan]i nu este nerealist\. Pe schema dispozitivului de la Inter publicat\ de Sergiu Nicolaescu, apar figura]i astfel de civili `narma]i `n mai toat\ zona din fa]a baricadei. Mihai Montanu a fost unul dintre cei care au asistat la distrugerea baricadei [i unul dintre cei care au fugit din calea gloan]elor: „Unul din camioane a intrat `ntr-un tanc [i a luat foc. Pe la 11.00 noaptea. S-au declan[at ac]iuni `ntre cele 204 Arh. SR, Stenograma nr. 90/ 8 martie 1994, Audiere Petre Roman, p. 5.

318


dou\ p\r]i: solda]i plus mul]ime. Au avut c`[tig de cauz\ cei care aveau for]a armei. Au `nceput s\ ne urm\reasc\ pe grupuri. Noi ne-am retras pe strada Praporgescu. Veneau dup\ noi [i tr\geau. Cu ma[ini de pompieri [i dube. Am ajuns `n Gr\dina Icoanei unde ne-am salvat. (~n grupul respectiv: Viorel Zamfir, P`rjol Dodo, surorile Onac.)“205 Gelu Voican Voiculescu, un alt martor al evenimentului, a v\zut, dar a avut [i posibilitatea de a verifica: „Pe la miezul nop]ii Ceau[escu [i-a dat seama c\ Milea tergiverseaz\, c\ se fac atacuri simulate. Ei auzeau r\p\itul `n cl\direa CC, dar nu se termina manifesta]ia. Noi deja ne obi[nuisem, tr\geau cu trasoarele `n aer, f\ceau zgomot [i noi ne aprindeam ]ig\rile, vorba aia. Era clar c\ militarii ne feresc [i fac jocul \sta ca s\ aud\ Ceau[escu. {i atunci, cam pe la miezul nop]ii, Ceau[escu l-a `ncadrat pe Milea cu Ilie [i cu Andru]a [i i-au for]at m`na. Atunci au tras, au primit ordin [i au tras. Asta e drama lui Milea. |ia din 21 noaptea, de la ora nou\, `mpu[cau f\r\ zgomot, nu se auzea `mpu[c\tura. Se vedea doar omul c\z`nd. Ori chestia asta nu po]i s-o faci dec`t cu arm\ special\ cu amortizor [i infraro[u, arme pe care ai no[tri nu le aveau. Am avut Securitatea `n m`n\, au fost oameni care au vrut s\ profite [i spuneau orice, turnau s\ scape sau s\ se afirme, dar nici unul nu a admis a[a ceva. Securitatea nu avea armele astea“206. Pare mult mai verosimil ca victimele acestui asalt s\ fi c\zut ca urmare a focului automat tras dup\ ei, `n timp ce fugeau. Puteau fi civilii, puteau fi [i militarii din primul r`nd. Asta nu exclude versiunea unor trageri de precizie, folosind arme cu infraro[u, dar mai devreme. Procuratura Militar\ identific\ `ns\ doar dou\ momente `n care s-au produs victime [i `n ambele momente au tras militari ai MApN, apoi furnizeaz\ o explica]ie pentru confuzia care domne[te `n privin]a autorilor: „Participarea unit\]ilor [i subunit\]ilor MApN la reprimare, cu consecin]a mor]ilor [i r\ni]ilor din 21/22 decembrie, a fost cercetat\ `n dosarul nr. 97/P/1990 al Sec]iei Parchetelor Militare, dosar `n care s-a stabilit c\, pe l`ng\ ministrul de Interne [i [eful 205 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihail, p. 5. 206 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 215.


319

Departamentului Securit\]ii Statului (Postelnicu Tudor [i generalul Iulian Vlad – care au fost trimi[i `n judecat\), `n organizarea represiunii s-a implicat direct [i ministrul Ap\r\rii Na]ionale – generalul Milea Vasile, cu privire la care s-a dispus `ns\ ne`nceperea urm\ririi penale dat fiind decesul (sinuciderea) acestuia. ~n cursul cercet\rilor, identitatea militarilor care, folosind armamentul din dotare, au provocat moartea sau r\nirea unor persoane, nu a putut fi stabilit\. Aceast\ situa]ie se datoreaz\ mai multor `mprejur\ri cu care ancheta s-a confruntat: dispozitivele `n zona central\ a capitalei – unde s-au `nregistrat mor]i [i r\ni]i – au fost formate din for]e mixte (de mili]ie, securitate, armat\); cadavrele nu au fost autopsiate; nu au fost prelevate elemente de muni]ie din corpul celor uci[i [i r\ni]i – ceea ce a f\cut imposibil\ identificarea individual\ a armelor folosite; r\ni]ii [i celelalte persoane audiate ca martori nu au putut furniza rela]ii prin care s\ se ajung\ `n concret la identificarea celor care au tras; for]ele implicate `n represiune au negat folosirea armamentului `mpotriva manifestan]ilor“207. S\ analiz\m c`teva aspecte prezentate `n acest document al procurorului militar [ef adjunct al Sec]iei Parchetelor Militare: `n primul r`nd, afl\m c\, dac\ ar fi tr\it, Vasile Milea ar fi fost inculpat ca „organizator“ [i ca persoan\ „implicat\ direct“ `n represiune; `n al doilea r`nd, nu s-a putut stabili identitatea militarilor care au tras, din mai multe motive – [i aici `ncep semnele de `ntrebare: Dispozitivele de reprimare au fost mixte; informa]ia este corect\, dar nu se precizeaz\ faptul c\, `n timp ce for]ele de Securitate au predat muni]ia intact\, trupelor Armatei le-au lipsit zeci de mii de cartu[e! Comisia senatorial\ a f\cut dou\ constat\ri: „~ntreaga cantitate de muni]ie a subunit\]ilor trupelor de securitate ce s-a aflat `n zona Pie]ei Palatului a fost predat\ la depozite `n ziua de 22.12. orele 13.00-14.00, acest lucru fiind consemnat la fiecare unitate `n procese-verbale `ntocmite de comisii numite prin ordin de zi pe unitate“, iar pentru zona Sala Dalles-Inter, comisia a stabilit c\ 207 SPM, locotenent-colonel Gh. Cornescu, Informare cu privire la cercet\rile

efectuate de parchetele militare în cauzele referitoare la evenimentele din Decembrie 1989, p. 8.

320


„pe timpul execut\rii misiunii, ini]ial nu s-a distribuit muni]ie, `ns\, ulterior, fiecare elev a primit c`te 10 cartu[e. Dup\ ora 02.00, at`t cadrele c`t [i elevii au stat `n autobuze [i camioane, p`n\ `n data de 22.12.1989, ora 12.00, c`nd s-a primit ordin de retragere `n unitate, proced`ndu-se la ridicarea armamentului [i muni]iei. Cu aceast\ ocazie s-a constatat c\ numai general-locotenent Nicolae Andru]a Ceau[escu avea lips\ 6 cartu[e calibrul 7,65 pentru pistolul Carpa]i pe care `l avea `n dotare“. USLA nu a tras un foc, scutierii nu aveau arme de foc asupra lor. Care este consisten]a caracterului mixt al for]elor care au tras? Cadavrele nu au fost autopsiate. De ce? Dac\ la Timi[oara a existat scuza lipsei condi]iilor de conservare a cadavrelor, furtul acestora [i dispari]ia probelor materiale din ordinul generalului Nu]\, la Bucure[ti nu s-a pus nici una din aceste probleme. Cadavrele au fost duse la spitale, la morg\, `n locuri unde au existat toate condi]iile pentru efectuarea autopsiilor. Nu s-au prelevat probe de muni]ie din cadavre sau din corpul celor r\ni]i. De ce? Dup\ spargerea baricadei [i `mpr\[tierea mul]imii cu foc, a avut loc sp\larea s`ngelui de pe strad\, ceea ce `nseamn\ [tergerea probelor. A v\zut cineva Procuratura `n Pia]a Universit\]ii colect`nd probe (gloan]e, arme, fragmente de `mbr\c\minte, umane) sau `mpiedic`nd distrugerea probelor? Presupun`nd c\ nu au fost prelevate gloan]ele din cadavre, din vreun motiv tehnic sau din cauze temporale, cum se explic\ dispari]ia sau neprelevarea gloan]elor extrase din cei r\ni]i? Ace[tia au fost du[i la un spital [i medicii au scos gloan]ele din ei. Unde sunt? Pentru toate aceste erori profesionale ale Procuraturii pot exista circumstan]e atenuante: acelea[i considerente politice [i psihologice ca `n cazul celorlalte institu]ii ale statului comunist, lipsa de profesionalism [i de con[tiin]\ a procurorului general Popovici, deruta care a cuprins o institu]ie preg\tit\ s\ acuze [i s\ trimit\ `n judecat\ pe manifestan]i [i care s-a trezit `n c`teva ore c\ trebuie s\ fac\ asta `mpotriva celorlal]i, rapiditatea cu care s-au desf\[urat evenimentele. Un singur procuror surprins `n Pia]a Universit\]ii


321

culeg`nd probe ar fi fost luat pe sus imediat. R\m`ne o singur\ `ntrebare pe care o pune la sf`r[itul unor m\rturii contradictorii Comisia senatorial\: „Cine putea trage din locurile indicate: agen]i str\ini `narma]i [i preg\ti]i pentru diversiune sau Securitatea?“208 Securitatea spune c\ agen]ii str\ini, iar for]a care a luat puterea `n mod autoritar [i complet, Armata, nu a fost `n stare, nu a dorit ca toate aceste probe lips\ s\ fie g\site [i vinov\]ia Securit\]ii, intrat\ `n subordinea ei cu aceea[i rapiditate invocat\ [i de Procuratur\, dovedit\. ~n schimb, s-a ocupat cu distrugerea probelor, cu `mpiedicarea cercet\rilor, refuz`nd s\ predea armamentul prezent la Inter spre cercetare [i pun`ndu-i pe solda]i s\-[i cure]e armele, arunc`nd `n b\t\lia public\ argumente neg`ndite, penibile, plas`nd subunit\]ile de scutieri `n prima linie [i acuz`ndu-le ca autoare ale focului, c`nd acele trupe erau dotate cu scuturi [i bastoane. Pentru zecile de mii de cartu[e lips\ s-a invocat o singur\ scuz\: au tras `n aer. Nu este un comportament de nevinovat. Ca s\ lumin\m [i mai bine momentul represiunii de dup\ spargerea baricadei [i pentru a-l disocia [i contura separat de tragerile diversioniste petrecute mai devreme, am apelat din nou la Gelu Voican Voiculescu, care a avut curiozitatea s\ reconstituie faptele din calitatea oficial\ de viceprim-ministru [i comandant al Securit\]ii, identific`nd [i nume de militari care au tras, unde [i c`nd: „Gelu Voican Voiculescu: (...) La baricad\ era Dan Iosif, [i Dinc\ ì ]inea un acumulator pentru portavoce. Dan Iosif era cu geaca aia ro[u cu negru, Dinc\ era complet r\gu[it. For]ele de ordine d\deau cu spum\, pompierii... Pe la 23.00 plec din nou la P\unescu. Se tr\gea `n sus cu trasoare. ~l g\sesc [i ì spun: «Haide acum Adriane, se c`nt\ versurile tale acolo. E nevoie de vocea ta de tunet la baricad\». AMS: Se c`ntau versurile lui P\unescu la baricad\?! GVV: Da, `ns\ nu cred c\ [tiau ce c`nt\. Deveniser\ at`t de populare c\... Eu cred c\, dac\ P\unescu ie[ea atunci, lumea `l 208 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie 1989, Ed. „Ion

Cristoiu“, Bucure[ti, 1995, p.169.

322


accepta. L-am aten]ionat pe 25 c\ a venit la spartul t`rgului. }ii minte ce-a p\]it. O revolu]ie na[te astfel de clipe astrale, decisive, iar `n plan uman, individual, produce cotituri bru[te ale destinului. De la el am plecat cu Andrei. La 00.25, dou\ tanchete au spulberat baricada [i au `nceput s\ trag\ `n plin. AMS: O secund\. Se tr\gea de pe tancuri, de pe TAB-uri? GVV: Nu, erau forma]iuni militare, infanterie care `naintau tr\g`nd. Eram `n fa]\ la Inter, chiar `n fa]a u[ilor de la Inter. {uierau gloan]ele, produceau zgomotul acela de spin, de glon] care se rote[te rapid `n aer, [i treceau pe l`ng\ mine `n st`nga [i `n dreapta. Unii se aruncau la p\m`nt. Eu am mai r\mas `n picioare pentru c\ voiam s\ v\d scena [i, la un moment dat, c`nd mi-a [uierat un glon] pe la urechea dreapt\, mi-am spus c\ e sinucidere. Dar momentele acelea de luciditate `n care am r\mas cu privirea spre baricad\, `n timp ce lumea fugea, mi-au permis s\ observ efectul de contaminare gregar\ a panicii. Lumea fugea pe l`ng\ mine de rupea p\m`ntul, cum se spune, iar carosabilul s-a golit instantaneu, dar instantaneu. Era ceva care se m\sura `n dou\ secunde. Am luat-o [i eu la fug\ prin fa]a Teatrului Na]ional, prin parcul acela din fa]\, [i am vrut s\ trec spre Ministerul Agriculturii. ~n momentul \la, o tanchet\ condus\ de maiorul Ro[ca a f\cut brusc la st`nga [i m-a surprins `n plin\ trecere. Aveam de ales s\ m\ `ntorc pe trotuar sau s\ fug `nainte, prin fa]a lui. Am ales varianta s\ fug `nainte. Tipul tr\gea din plin cu mitraliera de 14,5 `n axul Bulevardului Republicii. Repet, focul era `n plin... AMS: Plan orizontal. GVV: Plan orizontal, dar pe axul bulevardului. Nu f\cea cu mitraliera dreapta-st`nga, c\ ar fi fost pr\p\d. Lumea fugea pe trotuare. ~n col]ul unde este o alimentar\, `nainte de Rosetti, pe partea dreapt\... este Ministerul Agriculturii, apoi o str\du]\... AMS: Care iese `n spate la Col]ea. GVV: Strada Sl\nic. Pe str\du]a Sl\nic, aici, `n fa]\ la alimentar\, a fost lovit un tip. A c\zut ca o c`rp\, instantaneu, ca o gr\mad\ de haine pr\fuite. Vedeam primul om omor`t astfel, mort pe loc. Maiorul Ro[ca a tras un timp din pozi]ia aia, apoi s-a dus `nainte, a


323

dat roat\ pe la Rosetti, a tras `n axul bulevardului spre Mo[ilor, apoi a f\cut un lucru absurd. S-a suit cu ro]ile peste ma[inile parcate, f\r\ nici o noim\, f\r\ nici o g`ndire militar\, [tiu eu, vreun scop tactic. Pur [i simplu le lua la r`nd [i trecea peste ele, le strivea. A revenit pe bulevard [i, pentru c\ noi am strigat, a `ntors [i a vrut s\ intre pe strada Sl\nic. AMS: Nu putea s\ v\ aud\, era dirijat. GVV: Probabil, dar ne-a [i v\zut. A venit `n dreptul str\zii Sl\nic [i a tras o rafal\, lovindu-l pe un b\rbat `n gamb\. Mi-aduc aminte c\ alerga [chiop\t`nd [i am v\zut [i rana, o gaur\ relativ rotund\ `n gamb\. Ne-am ad\postit `n orice firid\, gang, col] de cl\dire pe care le-am g\sit. Fiind `ntuneric, i-a fost fric\ s\ intre pe str\du]\, a[a c\ a renun]at [i s-a `ntors spre Universitate. Am hot\r`t s\ m\ `ntorc acas\ [i traversez Republicii. }iganii sp\rgeau vitrinele [i furau. De fapt, vitrinele fuseser\ sparte mai devreme de lumea care a venit, dar care nu fura, era o furie neputincioas\. Acum ap\ruser\ ]iganii [i furau. C`teva TAB-uri au revenit [i i-au fug\rit pe to]i p`n\ la Mo[ilor. Deja `mi f\ceam planuri: am fost sigur reperat, m-au v\zut [i `nregistrat, gata! Eram hot\r`t s\ fug, s\ trec grani]a pe Valea Some[ului. Dar nu `nainte s\ v\d ce se `nt`mpl\ diminea]a. Am ajuns (acas\) pe la 03.00-04.00 noaptea.“209 O problem\-cheie a evenimentelor de la Inter este configura]ia real\ a dispozitivului for]elor de ordine `n momentul spargerii baricadei, deoarece `n acel moment s-a tras, iar cei care au tras erau evident `n r`ndul `ntì. Schi]a publicat\ de Sergiu Nicolaescu plaseaz\ `n primele r`nduri scutieri, mili]ieni [i civili `narma]i210. Solda]ii sunt undeva `n spate. Aceast\ situa]ie nu poate fi valabil\ `n momentul spargerii baricadei. Ion Dinc\, personaj cu instruc]ie militar\, cunoscut general brutal, avea s\ declare Comisiei senatoriale: „Am vrut s\ plec cu un ofi]er care m\ `nso]ea, am cobor`t pe la poarta B, dar se g\seau trupe masate, pe (str.) One[ti erau scutieri 209 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 205-207. 210 Sergiu Nicolaescu, Revolu]ia. Începutul adev\rului. Un raport personal, Ed.

Topaz, Bucure[ti, 1995, p. 169.

324


de la USLA (corect, de la F.O.I., n.a.), `n fa]\ era circa un batalion de infanterie moto cu automate, de la un regiment mecanizat din Bucure[ti, care era comandat de maiorul Am\riuc\i. Se mai g\seau `n spatele acestui bloc [ase TAB-uri, iar `n spatele lor erau cinci tancuri [i `n spatele tancurilor erau cei de la [coala de ofi]eri de la B\neasa, comandat\ de Andru]a Ceau[escu. Acesta era dispozitivul din (str.) One[ti [i Intercontinental, iar aici baricada era deja format\ [i era acea ma[in\, care a fost izbit\ `n parapetul intr\rii, la metrou“211. Incidentul cu ma[ina (camion) izbit\ de parapet s-a produs dup\ ora 23.00, fiind incendiat\ cu un cocteil Molotov aruncat cu precizie `n interiorul unei anvelope. A[adar, dispozitivul v\zut de Dinc\ nu poate fi dec`t cel dinaintea spargerii baricadei. A urmat o disput\ `ntre liderii politici [i militari privind folosirea desantului pe tancuri `n momentul spargerii baricadei. Deci, sunt opera]ii imediat premerg\toare spargerii baricadei. Tot atunci, Dan Iosif a observat un anumit am\nunt care vine s\ `nt\reasc\ ipoteza folosirii exclusive a trupelor MApN la asaltul final: „I-am v\zut pe cei care au venit din direc]ia Restaurantului Pescarul – Postelnicu [i Milea. Milea avea mantaua pus\ pe umeri, ca Ceapaev, iar tocul de la pistolet era deschis. A dat ni[te ordine, era `nconjurat de oamenii lui, de militari, [i au venit dou\ camioane cu c`te dou\ plutoane, nu [tiu c`]i intr\ `ntr-un camion, au plecat unii [i au fost `nlocui]i de \[tia. Eu am crezut c\ oamenii aceia au refuzat s\ trag\ [i sunt cei introdu[i la Otopeni `n dispozitiv. Eu cred c\ cei adu[i de la C`mpina sunt cei care nu au vrut s\ trag\ `n noaptea de 21“212. Cotidianul Jurnalul Na]ional a publicat `n Nr. 3337/5 mai 2004, la pagina 6, o schem\ a dispozitivului `n care, imediat `n spatele blindatelor, apare o forma]iune militar\ cu simbolul A.M.G. – ea `nseamn\ Academia Militar\ General\. Este prezentat [i traseul blindatelor dup\ ce au spart baricada. Dup\ ce blindatele au trecut prin baricad\, nu putea deschide foc dec`t aceast\ forma]iune – A.M.G. Lucrurile se clarific\ `n bun\ m\sur\ prin documentele oficiale ale Comisiei senatoriale. La Anexa 36 din raportul Comisiei 211 Constantin Sava [i Constantin Monac, op. cit., p. 569. 212 Convorbire telefonic\ din 5 iulie 2004.


325

este publicat „Dispozitivul [i evolu]ia ac]iunilor desf\[urate de trupe apar]in`nd MApN pe bulevardele Magheru, N. B\lcescu [i 1848 `n noaptea de 21/22.12.1989“. Pe acest document oficial `ntocmit, conform Notei, „pe baza documentelor MApN [i a declara]iilor unor martori oculari“, nu exist\ civilii cu automatele pe sub haine, `n schimb sunt figurate cu mare precizie for]ele militare. ~n fa]a baricadei sunt trupele UM 01908, iar imediat `n spatele lor „ofi]erii-elevi ai Academiei Militare“. Este interesant c\ ac]iunea, `nf\]i[at\ `n progresie, adic\ [i dup\ spargerea baricadei, prezint\ `naintarea deta[amentelor Academiei Militare pe bulevard `n jos, atac`nd [i cea de-a doua baricad\, de la magazinul Cocor. Trupele UM 01908 dispar! Este a[adar perfect posibil, dup\ cum arat\ chiar documentele Armatei ca trupele de solda]i `n termen s\ fi fost date la o parte, retrase `n ultimul moment, iar atacul s\ fi fost condus, ca forma]iune de infanterie, de ofi]erii-elevi ai Academiei Militare. Incalificabil! Criminal! Unul din cele mai grave gesturi f\cute vreodat\ `n istoria ]\rii noastre `mpotriva Armatei! Numai pentru acest ordin Ceau[escu putea fi `mpu[cat de zece ori, iar Milea, al\turi de el! Aceasta este mo[tenirea l\sat\ Armatei de aceste dou\ figuri sinistre – m`njirea elitei Armatei României cu s`ngele cet\]enilor ]\rii. Mai exist\ o disput\ privind felul cum a fost spart\ baricada – pe fond, minor\ –, exper]ii Armatei afirm`nd c\ distrugerea ei s-a f\cut f\r\ vitez\, iar Dan Iosif insist`nd asupra faptului c\ s-a aflat pe v`rful baricadei [i a v\zut clar cum cele dou\ tancuri [i-au luat un avans considerabil, p`n\ dincolo de Sala Dalles, atac`nd `n for]\, cu turela rotit\ [i tunul `ndreptat spre `napoi. Acest fapt este minor, deoarece s-a constatat pe baz\ de m\rturii [i `n lipsa vreunei contram\rturii c\ `nainte de atacarea baricadei au fost f\cute anun]uri clare prin portavoce c\tre demonstran]i, prevenindu-i s\ se fereasc\ [i s\ p\r\seasc\ zona `ntruc`t baricada va fi distrus\ de tancuri. Problema este cine a tras dup\ ce baricada a fost spart\. Aici trebuie ad\ugat\ ac]iunea for]elor de securitate-mili]ie. Avem m\rturii c\ s-a tras `n plan orizontal [i dintr-un ABI, dar [i informa]ii c\ cei mai mul]i mor]i au c\zut la sta]ia de metrou de la Bati[tei, unde militarii – se estimeaz\ c\ ar fi fost cadre ale Ministerului de

326


Interne – au executat foc pe scara de acces [i apoi asupra oamenilor care fugeau pe peroane. A[adar, pentru a clarifica secven]ialitatea cazuisticii criminale de la baricad\ [i pentru a trage [i o concluzie, vom identifica secven]ele probabile [i credibile ale represiunii: ~ntre 16.30 [i 16.45 se petrece incidentul cu camionul militar, incident `n care mor [apte persoane c\lcate de vehicul [i alte opt `mpu[cate (conform Procuraturii Militare). ~n jurul orei 21.00 se execut\ foc diversionist din blocurile al\turate, posibil numai din cl\direa fostului „Credit minier“, ucig`nd cinci sau [ase persoane din mul]ime, foc tras cu arme speciale [i care nu avea nici un sens, dec`t s\ provoace `nt\r`tarea mul]imii; toate for]ele angajate, precum [i revolu]ionari recunoscu]i [i responsabili afirm\ c\ acest foc a fost tras de for]e str\ine. O m\rturie `l indic\ pe colonelul Trosca cu tr\g\torii lui. ~ncep`nd cu ora 00.12 se declan[eaz\ atacul for]elor militare de represiune, care execut\ foc cu arme automate `n plan orizontal omor`nd [i r\nind 148 de persoane. Dup\ oroarea de la baricad\ a urmat oroarea de la sediul central al Mili]iei. Aflat printre cei aresta]i la baricad\, scriitorul Horia Roman Patapievici a descris represiunea brutal\ la care au fost supu[i cei aresta]i: „Ne-au pus c\tu[ele la ambele mìni: formam un [ir dezorientat [i haotic, `mpins s\ [chiop\teze docil pe culoarele `ntunecate ale Lubiank\i bucure[tene. Aici aveam s\ cap\t primele semne ale violen]ei represiunii care se desf\[ura afar\. Culoarul pe care `l str\b\team, r\sucit prin m\runtaiele cl\dirii ca un [arpe segmentat, d\dea spre mai multe s\li (am num\rat patru): toate gemeau de oameni. Dar nu erau oamenii pe care ì `nt`lneam de obicei pe strad\. Ar fi mai nimerit s\-i numesc «trupuri», [i anume o gr\mad\ de trupuri st`lcite. Erau `nnoroi]i, b\tu]i, desfigura]i, st`lci]i [i speria]i. Un t`n\r tocmai primea `n fluierul piciorului lovituri cu bocancul: cel care i le d\dea era un pu[ti cu ochi injecta]i [i tr\s\turi agreabile, care, printre din]i, ì cerea victimei sale s\ `[i


327

]in\ dracului fa]a `ntoars\ la zid. Un b\rbat b\rbos cu alur\ de pictor urla de baioneta cu care un mili]ian ì r\scolea testiculele. Al]ii, mai noroco[i, erau b\tu]i numai sporadic, c`nd mili]ienii, care se `nt\r`tau `ntre ei, se n\pusteau `njur`nd s\ loveasc\. Cei care nu aveau `nc\ mìnile zdrelite se ]ineau de zid precum be]ivii (de[i nimeni nu era beat); ceilal]i, cu mìnile `nro[ite de s`nge, se ag\]aser\ de pere]i cu pieptul [i cu obrajii, de team\ s\ nu-i supere pe mili]ieni, care urlau continuu, ca poseda]ii, sta]i, b\ animalelor, drep]i! Stai drept, boule, nu auzi! ai? – [i urma lovitura, [i apoi altele [i a[a p`n\ c`nd icniturile se r\reau, iar cel care lovea `[i pierdea respira]ia. Pe pojghi]a tencuielii se l\]eau desenele neregulate ale s`ngelui `mpr\[tiat. Podeaua era plin\ de trupuri aruncate de-a valma. Printre ele, c\lc`nd [i izbind, cizmele mili]ienilor f\ceau poteci de ordine. ~njurau `ncontinuu, monoton [i cu ur\. ~[i `ntre]ineau prin vorbe `nd`rjirea pe care un maior cr\c\nat [i violent le-o inculca, pomenindu-l mereu pe tovar\[ul secretar general“213. ~n acest loc vom face un salt pentru a analiza un aspect ciudat, care nu a ]inut de folosirea focului de arm\ la baricad\, dar se `nscrie [i el `n categoria represiunii.

Cazul „listelor negre’’ Pe timpul cercet\rilor pentru reconstituirea faptelor din decembrie 1989 am dat [i peste un subiect foarte sensibil, pe care de fapt `l lansase chiar `n seara de 22 decembrie Dumitru Mazilu, f\r\ `ns\ a na[te [i o verificare a spuselor sale. Este vorba de „listele negre“ ale Securit\]ii care con]ineau numele opozan]ilor [i disiden]ilor ce trebuiau izola]i – dup\ alt\ versiune, chiar lichida]i – `n situa]ii speciale. Informa]ia cea mai ampl\ despre existen]a acestor liste a fost dat\ de colonelul Gheorghe Ra]iu, fostul [ef al 213 H.-R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996, pp. 8-9. (Scenele

s-au petrecut la Mili]ia Capitalei, nu la Inspectoratul General al Mili]iei, cum eronat crede H.-R. Patapievici.)

328


Direc]iei I: „Ca s\ fiu mai bine `n]eles am s\ v\ relatez c\ din ordinul lui Nicolae Ceau[escu, fiecare unitate de Securitate avea `ntocmite trei tabele cu persoane ce ar fi trebuit neutralizate `n situa]ii deosebite, prin re]inere [i internare `n lag\re sau colonii. Erau trei tabele, deoarece re]inerea urma s\ se fac\, `n raport de pericolul pentru Securitatea Statului, `n trei urgen]e: I, a II-a [i a III-a. Trebuie s\ v\ spun c\ generalul Vlad, ca [i ceilal]i din conducerea Securit\]ii nici nu ne-am propus s\ aplic\m aceast\ m\sur\, cu toat\ situa]ia deosebit\ care se crease `n ]ar\ (...) S\ fie clar c\ nici Dumitru Mazilu nu a fost arestat. ~n seara zilei de 21 decembrie, c`nd demonstra]ia din Pia]a Universit\]ii era `n toi, Ceau[escu [i-a amintit (cu prilejul unei suite de repro[uri la adresa Securit\]ii) de listele la care ne-am referit. El a spus: «Uite, ave]i liste cu cei ce trebuie aresta]i `n astfel de `mprejur\ri. Ce a[tepta]i, de ce nu ac]iona]i? De ce nu-l aresta]i pe Mazilu, a]i uitat c\ este agent american? Ce mai a[tepta]i?» ~n aceste `mprejur\ri, Mazilu a fost re]inut la miezul nop]ii [i condus `n birourile Inspectoratului Jude]ean Teleorman, unde a stat p`n\ a doua zi diminea]\, c`nd, din ordinul generalului Vlad (dat mult `nainte de fuga lui Nicolae Ceau[escu), a fost readus la Bucure[ti [i pus `n libertate, profit`nd astfel s\ se al\ture celorlal]i conduc\tori ai r\scoalei“214. Dumitru Mazilu, una dintre cele mai controversate figuri ale revolu]iei, considerat de Securitate, pe baza unui dosar voluminos, agent român „`ntors“ de americani, a avut o traiectorie meteoric\ prin evenimentele din decembrie 1989 [i ianuarie 1990, fiind caracterizat de pres\ `n mod exagerat ca o persoan\ instabil\ psihic [i ale c\rei declara]ii con]in o doz\ mare de hazard. El a descris `n tonuri dramatice [i, de aceea, lipsite de credibilitate, arestarea sa [i drumul spre Alexandria, `n timpul c\ruia urma a fi executat: „Ne a[teptam la un accident de ma[in\, de tractor sau un nou atac de cord – a[a cum se proceda de obicei, dar nu m\ g`ndisem niciodat\ c\ se va ajunge la formula PLUTONULUI DE EXECU}IE. Ceva survenise, ceva foarte grav, dac\ tiranii hot\r`ser\ s\ termine at`t 214 Gheorghe Ra]iu, Raze de lumin\ pe c\r\ri întunecate, Ed. Paco, Bucure[ti, 1996, pp. 68-69.


329

de brutal cu noi... Mai t`rziu, aveam s\ afl\m c\ v`rfurile represiunii ajunseser\ la concluzia – `n acea zi fatal\ pentru tiranie – c\ eu a[ conduce mi[c\rile tinerilor din Bucure[ti, prin copilul meu, care fusese prezent `n toate punctele fierbin]i din Capital\“215. Aceast\ persoan\, fost ofi]er de Securitate, a ajuns omul num\rul doi `n stat dup\ decembrie 1989. Dumitru Mazilu era avizat de existen]a acelui ordin secret, dar `n afar\ de m\rturia sa emo]ional\ nu exist\ nici o prob\ c\ s-a urm\rit execu]ia lui. Totu[i, o informa]ie desprins\ din noianul de fraze eufuistice ale personajului ne ajut\ s\ `n]elegem c\ ordinul primit de Stamatoiu a venit prin ministrul de Interne, Tudor Postelnicu. Este perfect plauzibil. St`nd [i analiz`nd `ns\ cu aten]ie [i f\r\ sentimente afirma]iile lui Dumitru Mazilu, putem presupune c\ pronun]area numelui s\u `n Pia]a Universit\]ii, cu ocazia `ntocmirii acelor liste ale revolu]ionarilor, al\turi de nume ca Iliescu, B`rl\deanu sau Corneliu M\nescu, nu putea s\ nu trezeasc\ alerta Securit\]ii `n ce `l prive[te. Cunoscut de grupul „Mansarda“, aflat `n leg\tur\ cu Ambasada SUA, numele s\u a fost lansat pe strad\ cu scopul de a fi integrat scurtei liste de disiden]i afla]i la `ndem`n\. ~n ce prive[te cazul „listelor negre“, acesta suport\ o explica]ie nu numai logic\, dar [i sprijinit\ pe datele furnizate `n acest subiect de un ofi]er de Securitate pensionar, pe nume Tudorel Popescu, fost `n garda lui Gheorghiu-Dej [i comandant `n anii ’50–’60 al unei unit\]i MI. Ulterior a ajuns p`n\ la func]ia de secretar de stat la MICM. Ordinul privind neutralizarea unor opozan]i fusese emis `nc\ de pe vremea lui Gheorghiu-Dej. De aici [i explica]ia pentru apari]ia surprinz\toarelor cuvinte „lag\re“ [i „colonii“ din relatarea colonelului Gheorghe Ra]iu. ~n 1989 nu mai existau lag\re [i colonii `n care s\ fie du[i opozan]ii. ~ns\ ordinul exista `n forma sa ini]ial\, iar `n forma sa ini]ial\, ceea ce colonelul Ra]iu nume[te „urgen]a a III-a“ `nsemna lichidarea fizic\. De altfel, dac\ observ\m cu aten]ie textul lui Ra]iu vom vedea c\ el enumer\ numai dou\ m\suri din trei – „re]inere“ [i „internare“, f\r\ s\ explice care 215 Dumitru Mazilu, Revolu]ia furat\. Memoriu pentru ]ara mea, vol. 1, Ed. Cozia,

Bucure[ti, 1991, p. 41.

330


era a treia m\sur\. Era lichidarea fizic\. ~n Raportul Comisiei senatoriale, la capitolul „Evenimentele desf\[urate `n municipiul Arad“, se g\se[te [i urm\torul pasaj: „Comandamentul operativ din sediu a discutat diferite modalit\]i de `mpr\[tiere a manifestan]ilor. Radu Constantin (secretar CC al PCR venit de la Bucure[ti, n.a.) se interesa dac\ sunt preg\tite «listele A [i B» [i cerea punerea lor `n aplicare. Era un ordin mai vechi al Securit\]ii c\, `n caz de necesitate, suspec]ii trecu]i pe listele «A» trebuiau ridica]i [i du[i `ntr-o zon\ necunoscut\, iar cei trecu]i pe listele «B», mai pu]in periculo[i, trebuiau doar izola]i `n apropierea domiciliului. La Arad nu erau actualizate aceste liste [i nici nu au fost puse `n aplicare“216. Textul spune mult mai mult dec`t grafia frazelor sale. Dac\ `n cazul Bucure[ti este invocat un ordin personal al lui Ceau[escu dat Securit\]ii, cazul Arad dovede[te implicarea `n acte criminale a structurii Comitetului Central, av`nd `n vedere c\ un secretar CC trimis acolo cuno[tea existen]a listelor negre [i cerea aplicarea lor. Este logic s\ presupunem c\ situa]ia lui Radu Constantin nu era singular\. ~nc\ o dat\ se dovede[te c`t de important\ era o cercetare, o anchet\, un proces al conducerii partidului, al comunismului. De acel ordin nu s-a mai ocupat nimeni, mul]i ani de zile, motiv pentru care nici nu a fost modificat, elimin`ndu-se, de exemplu, prostia cu lag\rele [i coloniile, cu excep]ia lui Ceau[escu, pe care `l putem b\nui preocupat de aceast\ problem\ `n ultimele sale zile de conduc\tor. Cei care vor s\ apere Securitatea, tinz`nd spre un tablou imaculat al ei, sigur c\ neag\ existen]a acestui ordin, dar `n realitate problema este c\ nu s-a executat. {eful Direc]iei VI a refuzat s\ execute ordinul lui Stamatoiu, apoi generalul Neculicioiu nici n-a vrut s\ aud\ de scoaterea lui Brucan de sub autoritatea sa, pentru c\ [i Brucan era vizat, iar generalul Vlad a [i ordonat aducerea lui Mazilu `napoi. Mai mult dec`t at`t, avem o informa]ie c\ un anumit pericol a existat. ~n timpul audierii sale la Comisia parlamentar\, colonelul Ciurl\u, [eful Securit\]ii Ia[i, a explicat c\ `n diminea]a de 216 Senatul României, Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în revolu]ia din decembrie 1989, vol. I, p. 390.


331

22 decembrie a primit un telefon de la generalul Vlad prin care i-a ordonat s\ elibereze imediat aresta]ii din 14 decembrie: „Dl Gabrielescu: Deci, generalul Vlad a dat ordin s\ li se dea drumul? Dl Ciurl\u: Da, mi-a dat de `n]eles c\ cine [tie ce ordine putem primi cu ei, m\ g`ndeam c\ putea cineva s\ zic\: «`mpu[ca]i-i» [i atunci am spus [efului arestului s\ le dea drumul.“217 Contact`ndu-l telefonic `n ziua de 14 iulie 2004 pe Cassian Maria Spiridon, unul dintre aresta]ii de la Ia[i, am aflat urm\toarele: „C`nd au venit la mine `n celul\ erau gr\bi]i: «Repede, repede!» Eu atunci le-am spus: «Dom’ne, nu [tiu ce v-a apucat, dar s\ [ti]i c\ eu nu mi-am schimbat opiniile» «{tim, dar repede, repede!...» Eu, tot s\ le explic c\ n-are rost s\ m\ elibereze... «Dom’ne, nu mi-am schimbat ideile...» Ei, nimic: «Repede, repede...». M-au scos at`t de repede, c\ mi-au r\mas batistele acolo, eram f\r\ [ireturi, f\r\ curea... Eu am crezut c\ au f\cut treaba asta de frica revolu]iei, de team\, dar acum aflu... Doamne, Doamne, pe l`ng\ ce am trecut! Eu am tot spus c\ [tiam c\ voi fi omor`t, am v\zut dup\ revolu]ie [i documentul cu condamnarea la moarte, [i lumea zicea c\ exagerez“. Un aspect care a fost aruncat destul de u[or `n derizoriu se adaug\ acum argumentelor ce se adun\ acestui caz al „listelor negre“. Agentura sovietic\ din România nu acorda `nt`mpl\tor protec]ie cet\]enilor români pe care ì folosea pentru ac]iunea de subversiune – liderilor Frontului Popular Român de la Ia[i, lui Mircea Dinescu, grupului B\canu – pentru c\ „listele negre“ fuseser\ introduse `n procedurile Securit\]ii române chiar de ei, de KGB, `n perioada Ana Pauker – Dej. A[adar, nu `nt`mpl\tor membri agenturii sovietice le d\deau garan]ii opozan]ilor de la Ia[i [i Bucure[ti: „V\ protej\m! V\ ap\r\m!“, iar Brucan [i Mircea Dinescu erau vizita]i periodic. Sovieticii cuno[teau acest fapt, aplicat `n URSS `n numeroase cazuri, aplicat [i `n Polonia `n cazul Jerzy Popieluszko, dar nu [i-au `nchipuit c\ generalul Vlad va `mpiedica aplicarea lui `n România. ~n general, una din erorile de calcul ale sovieticilor a fost neevaluarea 217 Arh. SR, Stenograma nr. 179/29 mai 1994, Audierea colonelului Ciurl\u Gh. Constantin, p. 54.

332


corect\ a reac]iei sau, mai bine spus, a nonreac]iei Securit\]ii la ordinele criminale ale lui Ceau[escu. Nu avem nici o informa]ie despre inten]ia sovieticilor de a ucide pe vreunul din disiden]i sau opozan]i. Fo[tii lideri ai Securit\]ii neag\ vehement existen]a ordinelor de deportare a opozan]ilor pentru cazuri de criz\. Negarea existen]ei este inutil\, problema real\ fiind aceea c\ unii uitaser\, iar al]ii nu [tiau de existen]a acelor ordine din anii ’50 [i nici nu le trecuse prin cap, `n 1989, c\ Ceau[escu [tie de ele [i va `ncerca s\ le aplice. Ceea ce observ\m noi ast\zi de la distan]\ este o imagine de miraj: conducerea Securit\]ii [i, cu at`t mai mult, ofi]erii de r`nd, fiind obi[nui]i cu abuzul, nu au avut p`n\ `n ultima clip\ sentimentul caracterului criminal [i antina]ional al ordinelor [i ac]iunilor lui Nicolae Ceau[escu. La `nceputul anului 1998, Arhivele Militare au publicat Raportul MAI privind preg\tirea [i executarea disloc\rilor de popula]ie din toamna anului 1952, `n care du[manii poporului erau introdu[i `n categoria „infractori permanen]i“ [i `mp\r]i]i pe mai multe subcategorii de persoane ce urmeaz\ a fi dislocate. Pentru „infractorii permanen]i“ din Bucure[ti, zonele de dislocare erau Zimnicea [i Alexandria. „Opera]iunea de dislocare se va executa pe baza Deciziei dat\ de Comisia Central\ a Ministerului Securit\]ii Statului, prev\zut\ `n Hot\r`rea Consiliului de Mini[tri Nr. 1554/1952. Aducerea la `ndeplinire a opera]iunii se va face `n dou\ faze: faza preg\titoare [i faza operativ\. Pentru fiecare din aceste faze, cei `ns\rcina]i cu dislocarea `[i vor alc\tui un plan concret, care va cuprinde toate sarcinile din faza respectiv\, cum vor fi aduse la `ndeplinire, responsabilit\]ile personale [i termenele de executare“218. Autorii acestui plan erau Alexandru Dr\ghici [i Nicolae Ceau[escu.

Ultima [ans\ pentru generalul Vasile Milea ~n timpul audierii generalului Vlad la 19 noiembrie 1993, acesta a dezv\luit pentru prima dat\ existen]a unei tentative de a-l convinge pe Milea s\ dea `mpreun\ o lovitur\ de stat, mai precis un puci. ~n mai multe r`nduri, cu ocazia audierilor la Senat sau `n procesele sale, 218 Document. Buletinul Arhivelor Militare Române, Anul I, Nr. 1/1998, p. 33.


333

generalul Vlad a ocolit sau contestat aceste cuvinte: „lovitur\ de stat“ sau „puci“. Nu dore[te s\ r\m`n\ cu imaginea unui pucist, de[i nici un istoric nu poate interpreta cuvintele sale adresate lui Milea altfel dec`t prin vocabulele amintite. Scena s-a petrecut `n cl\direa CC, `n holul de la etajul I. Pe fondul unei c\deri psihice a lui Milea, generalul Vlad i-a cerut „s\ fac\ ceva `mpreun\“, pentru c\ se a[teptau s\ primeasc\ ordine [i mai grave, care nu puteau fi la acea or\ – aproximativ 03.00 – dec`t ordinele de a trage `n zecile de mii de muncitori care se preg\teau s\ plece spre centrul Capitalei [i al unor mari ora[e. „Eu cu for]ele din interior, dumneavoastr\ st\p`ni]i afar\...“ – i-a spus Vlad, moment `n care Milea a avut o tres\rire de luciditate, `n]eleg`nd despre ce este vorba. I-a r\spuns: „Tovar\[e general Vlad, nu mai sunt `n stare de nimic, nu mai pot. Nu mai pot, nu mai pot“, plec`nd apoi spre `nc\perea comandamentului unic pe care `l conducea. Vlad s-a `ntors `n biroul Direc]iei V de la parter. Interpretarea corect\ [i logic\ a interven]iei lui Vlad pe l`ng\ Milea este aceea c\, `n contextul unei rela]ii apropiate `ntre ei, [eful Securit\]ii i-a atras aten]ia ministrului Ap\r\rii c\ represiunea nu s-a `ncheiat [i c\ este perfect posibil ca [eful statului s\ le ordone excutarea de misiuni cu caracter criminal `mpotriva maselor de muncitori care `ncepuser\ s\ se organizeze pentru a veni spre sediul central al partidului. Con[tient c\ Nicolae Ceau[escu este terminat ca lider politic, generalul Vlad trebuie s\ fi `ntrez\rit necesitatea unei ac]iuni care s\ permit\ controlul Armatei [i Securit\]ii asupra evenimentelor de dup\ `ndep\rtarea lui Ceau[escu, condi]ie `n care Milea, mai ales, ar fi putut fi protejat pentru implicarea penal\ `n represiune. Dup\ ora 24.00, informat de grupa operativ\ a comandamentului unic c\ baricada a fost distrus\ [i manifestan]ii `mpr\[tia]i, Nicolae Ceau[escu s-a `mbr\cat `n pijama, a mai ie[it o dat\ `n papuci pe hol s\ `ntrebe cine mai este prin sediu, apoi s-a dus la culcare.

Constituirea massei psihologice la Bucure[ti Felul `n care s-a radicalizat grupul de la Inter este interesant de studiat din punctul de vedere al psihologiei massei. Exista un

334


nucleu format dintr-un grup mic de oameni f\r\ team\ de autorit\]i, care, prin natura experien]ei personale, se confruntaser\ cu Mili]ia [i poate cu Securitatea `n trecut, le cuno[teau oamenii [i obiceiurile, ajunseser\ [i la un mod de rela]ionare [i, cel mai probabil, le crease o stare de aversiune care s-a c\l\uzit atunci spre [eful statului, spre [eful suprem al autorit\]ii. Mai trebuie luat\ `n calcul constatarea acestor primi [i cam singuri revolu]ionari bucure[teni c\ for]ele de ordine sunt absente, `n particular c\ Mili]ia nu este pe str\zi. Mai mult dec`t at`t, avem [i proba pus\ la dispozi]ie chiar de Ministerul de Interne, c\ for]ele acestuia au permis accesul cel pu]in al unui grup de manifestan]i, cel de la Pia]a Unirii: „De men]ionat c\ barajele de la Pia]a Unirii [i Sf. Gheorghe – str. Doamnei, formate numai din cadre de Mili]ie, au fost ridicate din primele momente ale dup\-amiezei de 21 decembrie, facilit`ndu-se circula]ia nestingherit\ a manifestan]ilor“219 Nucleul revolu]ionar care ac]iona `n centrul bulevardului era suficient de activ, dar nu [i eficient, nereu[ind s\ concentreze numero[ii curio[i [i spectatori `ntr-o form\ organizat\ de protest masiv, coerent [i hot\r`t. Apari]ia blindatelor, a solda]ilor [i a for]elor de ordine a produs mai `ntì o r\rire a celor sta]iona]i pe carosabil, dar `n urma constat\rii inactivit\]ii acestora, numero[i cet\]eni au trecut din nou pe mijlocul bulevardului, migr`nd `n spa]iul dintre Hotelul Intercontinental [i Sala Dalles. ~n acel moment de incertitudine [i stagnare se produce evenimentul declan[ator – incidentul cu camionul militar. S\ urm\rim reconstituirea f\cut\ de Ministerul de Interne: „La ora 16.15, generalul-colonel Ion Hortopan a ordonat maiorului Dorel Am\riuc\i s\ mai trimit\ la Intercontinental 10 ofi]eri [i 100 militari `n termen cu 8 autocamioane de la autobaza MApN, acestea s\ se cupleze cu cele 10 TAB-uri ale UM 01305 Bucure[ti [i s\ p\trund\ spre Pia]a Palatului. Dup\ sosirea `n zon\, un autocamion DAC a fost blocat de manifestan]i“ (s-a blocat `n mijlocul manifestan]ilor, nu a fost blocat inten]ionat, n.a.) Maiorul Dorel Am\riuc\i va ar\ta condi]iile reale `n care s-a produs accidentul: „Camionul s-a oprit cu motorul merg`nd, producea gaze [i mul]imea striga [oferului s\ opreasc\ motorul. ~n DAC erau l\zi cu muni]ii. Ceilal]i solda]i `l chemau. El ambala motorul [i claxona, dar lumea striga s\ opreasc\ motorul. Atunci cineva a aruncat o piatr\ sau o c\r\mid\ care a 219 Colectiv coordonat de general de divizie Ion Pitulescu, op. cit., p. 170.


335

lovit parbrizul [i capul soldatului. (A fost lovit `n t`mpl\, pierz`ndu-[i instantaneu cuno[tin]a, n.a.) ~n acest moment eram cam la 40-50 de metri. Soldatul a c\zut cu capul pe volan [i a ap\sat pe accelera]ie, intr`nd peste oameni [i peste scutieri. Au fost c\lca]i mul]i civili [i patru scutieri. S-a oprit la circa un metru de un TAB. Soldatul a cobor`t cu s`nge la t`mpl\. Am num\rat 23 de oameni lovi]i“220. S-au `nregistrat 7 mor]i [i 5 r\ni]i (potrivit Procuraturii), din care trei apar]ineau for]elor de ordine. Spre finalul acestui incident, `n faza sa de consumare, a fost deschis focul de solda]ii afla]i pe strad\ – foc izolat, de fric\. Povestea acelor camioane este mai complicat\, dar nu lipsit\ de importan]\. ~ntr-adev\r, generalul Hortopan a cerut deplasarea unor camioane la Intercontinental, `ns\ goale, cu scopul de a-i `nc\rca `n ele pe manifestan]ii care urmau a fi re]inu]i. Coloana, condus\ de ofi]eri de la serviciul Circula]ie MApN, a urcat prin dreptul Liceului Gh. Laz\r, unde `ns\ s-a blocat, r\m`n`nd imobilizat\. Este momentul `n care colonelul Spiroiu `ncearc\ s\ ia leg\tura cu maiorul Am\riuc\i pentru a-i comunica blocarea camioanelor pe str\du]ele din spatele C\ii Victoriei, dar nu reu[e[te din cauza bruiajului. Camioanele acestei coloane au r\mas pe loc. Este motivul principal pentru care manifestan]ii nu au fost lua]i cu asalt mai devreme, re]inu]i [i du[i la Mili]ie – nu le-au venit camioanele. Generalul locotenent Tiberiu Urd\reanu, [eful Direc]iei tehnice Tancuri-Auto din CIT, aflat la grupa operativ\ din CC, `n `n]elegere cu colonelul Spiroiu, aflat la comand\ `n acel moment, i-a raportat generalului Hortopan c\ acele camioane au plecat [i c\ probabil au ajuns. ~n realitate, colonelul Niculae Spiroiu [tia unde sunt camioanele. Potrivit ofi]erului Am\riuc\i, camionul condus de [oferul Cismaru Nicolae f\cea parte din alt ordin, acela de a aduce muni]ie. Povestea grupului de protestatari de la Inter [i a nucleului dur de la baricad\ este parc\ mai aproape de adev\r atunci c`nd este relatat\ de tinerii ideali[ti, care nu erau preg\ti]i `n vreun fel pentru 220 Ibidem, p. 172.

336


evenimente [i care nu [i-au asumat dup\ aceea acte de eroism mai multe [i mai spectaculoase dec`t au fost: „AMS: (...) Cum s-a deschis focul? Drago[ Constantinescu: Eram cu Bogdan, traversam zona aceea dintre Bati[tei [i Restaurantul Pescarul... De fapt era o zon\, o f`[ie `n care patrulam: mai `ncoace de Dalles, 15-20 de metri de cordonul cu c\[ti albe [i por]iunea Inter – Arhitectur\. Asta era zona. Uneori eram mai departe de Dalles, alteori ajungeam l`ng\ scutieri. ~n momentul `n care treceam dinspre Dun\rea spre Inter, pe o linie paralel\ cu barajul, la un moment dat, am auzit r\p\ial\ de pistoale mitralier\. ~n momentul `n care am auzit rafalele, m-a tr`ntit, primul lucru, apoi m-am uitat spre ei [i `ntr-adev\r, tr\geau `n sus. {i am zis: «A, e de avertizare!» ~n momentul `n care s-a tras din nou am auzit strig\te: «L-a omor`t pe \la, l-a omor`t pe \la la Dalles!» AMS: Acum a]i intrat `n lan]ul logic. Procuratura are ordinea asta a secven]elor. S\ le fix\m noi corect: pompierii, TAB-urile, Bogdan S\cuiu lovit cu b`ta aia aruncat\, aproximativ o or\ de agita]ie, apoi apar camioanele, se produce accidentul, apoi din barajul de militari, din spate, pentru c\ `n fa]\ sunt scutieri, f\r\ arme, deci din sapte, spre Dalles, se deschide focul `n plan vertical, apoi se trage `n mul]ime. DC: Din momentul \la mi s-a f\cut o fric\... S-a tras, [i noi am s\rit la Ciclop, ne-am t`r`t din strad\ s\ c\ut\m un ad\post [i ne-am t`r`t ca `n Armat\. Dup\ aia am s\rit parapetul de la Ciclop, de la intrarea `n pasaj, dup\ care ne-am dat seama ce t`mpenie am f\cut, pentru c\ pasajul era `nchis. Erau ni[te por]i mari `nchise [i acolo te puteau prinde ca pe [obolani. Atunci am ie[it p`n\ `n cap\t [i ne-am repezit am`ndoi spre telefonul public, care era `n fa]\ la Restaurantul Pescarul. Am sunat acas\. Celor de acas\ le-am zis ce se `nt`mpl\, ce vedem [i c\ se trage [i sunt mor]i. «Au `nceput s\ trag\» – le-am spus. Ai mei au spus: «Vino acas\», iar eu am spus: «Nu»... bravad\. ~n momentul `n care am `nchis telefonul, ne-am uitat unul la altul. Am`ndoi eram speria]i, vedeam ce se `nt`mpl\. Bogdan avea o v`n\taie mare deasupra arcadei, se umflase. Ne


337

uitam unul la altul... El avea o prieten\ [i voia s\ plece `n Suedia, a [i plecat, acum este acolo. Eu nu-mi imaginam c\ se mai poate tr\i `n ]ar\ [i m\ g`ndeam s\ plec undeva. Cea mai mare problem\ a mea era frica de a vorbi liber [i voiam s\ pot s\ vorbesc liber. La v`rsta aia nu fusesem niciodat\ `n afara ]\rii [i voiam s\ c\l\toresc. Multe, multe vise. Foarte subiectiv. Am zis: «B\, ce facem?» Ne-am uitat unul `n ochii altuia [i ne-am `ntrebat: «Ce facem? Mai r\m`nem?» Se putea pleca lejer `n momentul \la. Bogdan a zis atunci: «De fapt, ce treab\ avem noi cu asta?» Nou\ ni se p\rea clar c\ trag `n noi [i c\ vor mai trage `n noi. Oricum manifesta]ia durase mult mai mult dec`t ne-am imaginat noi [i deja era un fapt cunoscut, filmat de cei de la Inter. Adic\, pentru ideea noastr\ de la `nceput, ne atinsesem scopul. Spuneam: «De acum se trage. Ei preg\tesc probabil acum dispozitivele [i vor trage, ne omoar\». Toate argumentele erau `mpotriv\ [i, cu toate astea, de[i ne spuneam unul altuia: «Hai s\ plec\m!», am hot\r`t s\ r\m`nem. Dup\ asta a `nceput s\ se formeze baricada. A venit un camion mare, care a tras de-a curmezi[ul [i oamenii au spus: «Hai s\ facem o baricad\!». Evident, ideea era s\ se construiasc\ un baraj, un obstacol pentru cazul c\ se va trage. Au intrat la Restaurantul Dun\rea [i au luat mesele acelea albe metalice, apoi au spart geamurile la Pescarul [i au scos totul afar\. AMS: Mesele de la terasa Dun\rea... DC: Pentru mine a fost un moment important. Era entuziasm, lumea striga, se forma baricada, ap\ruser\ ma[inile acelea `n sprijinul nostru, hot\r`sem s\ r\m`nem cu orice risc [i totu[i eu eram cuprins de un sentiment de indignare. ~n tot acest spa]iu, `ntre Bati[tei [i Pia]a Universit\]ii, era o plimbare nemaipomenit\. Pe treptele de la Teatrul Na]ional, lume, se `nsera, drept care au ap\rut oameni cu lum`n\ri, erau complet ocupate treptele acelea lungi care duc spre Teatrul Na]ional. M\ `nt`lnesc cu prieteni, oameni veni]i de prin Drumul Taberei, era o atmosfer\ nemaipomenit\ de plimbare, foarte relaxat\, de[i se tr\sese [i muriser\ ni[te oameni. Au ap\rut ni[te pu[ti cu ni[te saci `n care aveau sticle de bere furate, pe care le vindeau [i f\ceau ni[te bani...

338


AMS: Sta]i pu]in! Le vindeau pe bani? DC: Da, le vindeau, le vindeau. {i `l `ntreb pe Bogdan: «Dom’ne, am `nnebunit? Ce facem, iar aduc românii totul `n derizoriu? Noi ce facem aici, ne d\m via]a, ne risc\m via]a sau ne plimb\m?“ Erau tot felul de persoane care se plimbau, se `nt`lneau: «Voi ce mai face]i?». «A, sunte]i bine», plecau, veneau al]ii, discu]ii familiare, `nt`lniri `n centru la promenad\. Pur [i simplu totul se transformase `ntr-un loc de `nt`lnire, ca pe Corso, unde se salutau cunoscu]ii. Chestia asta a durat vreo dou\ ore... 18.00, chiar spre 19.00. AMS: Spune]i-mi un lucru. Este un fapt deja certificat de mai multe m\rturii. Au ap\rut la un moment dat ni[te tineri care `mp\r]eau bile]ele. Spuneau c\ vin de la Pia]a Unirii [i cereau s\ se formeze un guvern Corneliu M\nescu. Oameni care s-au urcat pe un st`lp [i care strigau: B`rl\deanu, Mazilu, Iliescu, Corneliu M\nescu... DC: I-am auzit, da. Am auzit strig`nd la megafon, lume str`ns\. Nu am intrat `n acel grup. AMS: Se strigau aceste nume. DC: Se strigau [i nume, parc\ [i o proclama]ie... (a Frontului Unit Muncitoresc, n.a.) C`nd eram `n Armat\ auzisem de un grup, ascultam la infirmerie, eu am fost infirmier `n Armat\, [i noaptea ascultam la Radio Europa liber\ de apari]ia unui grup disident la noi... parc\ grupul celor [ase. AMS: Dac\ `n 1989 era]i `n anul II, `n Armat\ a]i fost prin 1986. Atunci nu era nici un grup la noi, dec`t grupul Iliescu. DC: Ce vreau s\ spun este c\ numele acelea nu `nsemnau mare lucru pentru mine, de[i auzisem ceva foarte vag. M-a indignat foarte mult faptul c\, de[i se `nserase [i pericolul cre[tea, lumea se plimba, mi-am `nt`lnit [i profesoarele de la liceu. Totul c\zuse foarte mult `ntr-o plimbare. Am uitat s\ v\ spun c\, din cei patru prieteni care eram `n 20 decembrie, eu [i cu Bogdan i-am chemat pe ceilal]i la Universitate. «Da, imediat, venim.» A venit doar unul, care a plecat pe la ora 16.00. Chestia cu v`ndutul sticlelor de bere iar\[i m-a deranjat foarte tare. AMS: N-a]i cump\rat [i dvs. s\ be]i?


339

DC: Nu, a cump\rat Bogdan o sticl\. Eu am primit de la cineva o jum\tate de sticl\, pe care am b\ut-o, am stat [i eu pe cercul \la [i am b\ut. N-am vrut s\ cump\r, pentru c\ mi se p\rea o b\taie de joc. Dac\ nu m\ `n[el, era bere Bucegi. AMS: Nu v-a]i sim]it r\u dup\ ea? DC: Nici vorb\. ~n momentul `n care a `nceput s\ se lase noaptea bine de tot, a `nceput lumea s\ plece. De pe la 08.30-09.00 seara, lumea era tot mai pu]in\, `ncepuse s\ se filtreze toat\ treaba. Mai r\m\seser\ doar cei de la baricad\. Acolo lucrurile evoluau tot mai dur, `n discu]ii, amenin]\ri de o parte [i de alta. M\ duceam, vedeam, era o incitare evident\, a[a c\ a `nceput s\-mi fie fric\ s\ m\ mai duc, pentru c\, practic, la baricad\ se provoca focul, ì instigau pe \ia s\ trag\. Voiam s\ stau, s\ iau parte, dar mi-a fost fric\ s\ fiu `n prima linie. Voiam s\ v\d care sunt oamenii care au r\mas. Nu am fost, a[adar, `ntre cei care au rezistat pe loc [i care, categoric, erau la baricad\, foarte pu]ini, un grup agitat [i foarte hot\r`t. Am v\zut dup\ aia c\ vine un tanc care blocheaz\ strada dintre Arhitectur\ [i Fondul Plastic. {i mi-am zis: «Hopa, \[tia ne `nconjoar\, se `nchide capcana». Am zis: «Mai st\m, mai st\m». Am re`nceput s\ strig\m, eram foarte tensiona]i. A luat foc baricada, s-a creat panic\ [i ]in minte c\ foarte mul]i din grupul nostru se `ntrebau: «Ce facem, mai st\m?» «Mai st\m o jum\tate de or\», apoi: «Mai st\m o or\». Cred c\ era `n jurul orei 23.00 c`nd am v\zut c\ apar ni[te indivizi `mbr\ca]i `n scurte drepte, a[a, ca ni[te uniforme. Erau `ns\ `n civil. Genul \la de hain\ scurt\, de mili]ie. Au ap\rut indivizi care nu erau ai no[tri. AMS: Unde i-a]i v\zut prima dat\? DC: ~n zona giratoriului de la Universitate. Deja mi se f\cuse fric\. ~mi d\deam seama c\ \ia au venit cu un scop violent. Dup\ ora asta, 23.00, am `nceput s\ m\ retrag `nspre strada dintre Universitate [i Arhitectur\... (...) Eu tr\isem normal, ca un om obi[nuit sub teroarea focului, a gloan]elor. {i, mi-era fric\. Mi-a fost fric\ tot timpul. Nu exista eroism dec`t la c`]iva de pe baricad\, despre care nu [tiu ce s\ v\ spun, pentru c\, de murit, au fost `mpu[ca]i [i omor`]i tot dintre noi, dintre cei de la Universitate, de

340


la Arhitectur\. ~n 21 decembrie, de c`nd am cobor`t la ASE, [i tot timpul la Inter, [i eu [i to]i din jurul meu eram `ntr-o lupt\ teribil\ cu frica. Se sim]ea, o sim]eai animalic, f\r\ s\ te `n[eli. Tuturor, chiar [i celor tineri, le era fric\. Te ui]i la om [i vezi: ori altul te inspir\ pe tine, ori chiar tu inspiri frica, dar se vede pe chipul omului aceast\ stare. {i pe postamentul de la Pia]a Roman\, [i cu actorii de la Nottara, [i pe str\zile paralele pe care fugeam, [i `n intersec]ia de la Bati[tei cu Inter, tot timpul ne urm\rea pe to]i aceast\ fric\. Frica de Ceau[escu, de militari, de moarte, `n ultim\ instan]\, [i frica aceasta a fost `n primul r`nd cea `nvins\ de noi acolo, nu regimul. Or, pe 22 d\duse curajul peste zecile de mii de oameni, mai ales dup\ ce TAB-urile au anun]at c\ se retrag. Chestia asta mi-a dat sentimentul de manipulare, `n sensul c\ vine acum un puhoi de entuziasm, care [terge totul [i `ntregul popor devine erou, de[i fusese la[, mai la[ ca niciodat\. Era clar `n mintea mea, era clar c\ Ceau[escu este tr\dat.“ ~n momentul `n care mul]imea s-a grupat `n jurul mor]ilor produ[i de camionul lui Nicolae Cismaru [i de focul necontrolat al solda]ilor [i s-a mi[cat `n monom spre for]ele de ordine, strig`nd: „Criminalilor!“, trupa a deschis din nou foc. De data asta „de `mpr\[tiere“, cum noteaz\ Procuratura Militar\. Apari]ia primilor mor]i a escaladat instantaneu situa]ia static\ din acel loc `ntr-un raport vizibil de conflict `ntre dou\ p\r]i deja bine definite. Cadavrele celor omor`]i au r\mas un timp destul de `ndelungat pe loc, acoperite cu prelate militare. Incidentul a permis formarea instantanee a massei psihologice. Pe durata a c`teva minute, `n spa]iul de bulevard din dreptul S\lii Dalles s-au adunat patru categorii de participan]i: 1. ~n num\r relativ mic de privitori afla]i pe partea de cabin\ a [oferului [i care a observat lovirea acestuia, fiind astfel martori aviza]i ai cauzei reale a incidentului. 2. Un num\r relativ mic de privitori care a observat c\ acel camion love[te f\r\ discern\m`nt [i manifestan]i, [i militari, d`ndu-[i astfel seama c\ este un accident, nu un act deliberat. 3. Un num\r relativ mai mare de privitori care a asistat doar la efectul


341

acelei manevre, v\z`nd oamenii strivi]i de camion, dar necunosc`nd cauza real\. 4. Marea mass\ a mul]imii care nu a v\zut nimic sau a observat de la distan]\ ceva indefinit [i a aflat tot ceva prin zvon imediat. ~n aceste condi]ii se manifest\ sentimentul solidar de aversiune fa]\ de for]ele de ordine, fa]\ de „agresori“, mai ales din partea celor care nu au v\zut incidentul. Cum aceast\ tendin]\ cuprinde marea majoritate a mul]imii (compus\ din cei care n-au v\zut [i din cei care au v\zut doar efectele incidentului), primele dou\ categorii, minoritare, tac, renun]\ s\ mai spun\ adev\rul [i se asociaz\ opiniei dominante (fenomenul de „spiral\ a t\cerii“). Sunt primii mincino[i ai revolu]iei de la Bucure[ti, categorie care va prolifera fantastic dup\ revolu]ie [i c\reia a fost suficient s\ i se dea un subiect pentru a-l adopta [i dezvolta `n calitate de „revolu]ionar“. ~n acest loc trebuie precizat c\ atacarea camionului cu pietre, lemne [i lovirea [oferului cu o c\r\mid\ nu s-a produs `n forma descris\ de autorit\]i, ca urmare a lipsei unui spa]iu de manevr\, ci datorit\ faptului c\ acele camioane militare au venit `n mare vitez\ spre mul]ime, fapt ce a fost interpretat ca o agresiune. Senza]ia mul]imii a fost c\ acele camioane au venit s\ intre `n ei. Le-au blocat, apoi s-a produs r\nirea [oferului. A[adar, ceea ce a declan[at procesul rapid de formare a mul]imii psihologice a avut dou\ capete: apari]ia mor]ilor pe bulevardul central al Bucure[tilor [i zvonul. Acesta din urm\ a devenit at`t de activ [i penetrant, `nc`t ofi]erii au sim]it nevoia s\-[i mobilizeze solda]ii, la r`ndul lor, prin zvon, spun`ndu-le acestora c\ `n zona Pia]a Roman\ colegii lor au fost omor`]i cu [urubelni]e. Nucleul radical profit\ de moment [i propune construirea baricadei, act menit s\ stabilizeze [i s\ focalizeze interesul mul]imii, servind totodat\ inteligent dorin]a mul]imii de revolt\ fa]\ de soarta concet\]enilor c\zu]i nevinova]i. Este momentul `n care se define[te clar – chiar dac\ impropriu – un agresor, un du[man, un vinovat. Nucleul revolu]ionar va dirija aceast\ for]\ negativ\ c\tre Nicolae Ceau[escu. Apar pancartele „Jos tiranul!“ [i „Jos dictatorul!“, av`nd un caracter politic explicit, dar f\r\ nici un raport de cauzalitate cu incidentul tragic din urm\.

342


Baricada de la Inter, construit\ `ntre orele 17.00 [i 19.00, a fost un pas decisiv `nainte, tras`nd o frontier\ simbolic\ [i care a desp\r]it pe distan]a a c`]iva metri ceea ce `n terminologia militar\ [i insurec]ional\ se nume[te „dou\ tabere“. De o parte erau for]ele de represiune, adic\ statul, de cealalt\ parte, manifestan]ii, adic\ na]iunea. Teoretic, fiecare avea `n spate ceva: for]ele de ordine aveau autoritatea statului comunist; manifestan]ii aveau ansamblul nemul]umirilor na]iunii. Cazul nu era singular. El repeta, cu mici amendamente, mecanismul form\rii mul]imii psihologice [i fizice de la Timi[oara din ziua de 20 decembrie. Ceea ce mi[case muncitorii `n acea diminea]\, dup\ patru zile `n care Armata tr\sese un milion de cartu[e, fusese zvonul adus de micile grupuri de agitatori c\ la Catedral\ avusese loc un masacru `n care muriser\ zeci de copii. La Catedral\ murise o persoan\ (alte dou\ `n parc), dar imaginea oamenilor care s-au culcat la p\m`nt `n momentul rafalelor trase `n aer a fost transformat\ `n „copii secera]i `n mas\“. Compus\ `mpreun\ cu factorul timp (cele patru zile de lupte) [i cu zvonul c\ au fost furate cadavrele (`n realitate, era vorba de cadavrele din 17 decembrie), imaginea unei orori inadmisibile a construit mecanismul revoltei populare din diminea]a de 20 decembrie. Pleca]i din `ntreprinderi, oamenii vor striga celor de la maternitate s\ aib\ grij\ de copii, apoi vor cere liderilor politici [i militari de la CJP, printr-un document scris ad-hoc, cadavrele copiilor omor`]i la Catedral\. Autorit\]ile afirmau c\ nu sunt copii mor]i la Catedral\, escamot`nd problema real\ – cele 40 de cadavre furate [i incinerate la Bucure[ti –, `n timp ce manifestan]ii erau convin[i c\ liderii politici, `n frunte cu primul-ministru, mint. Dup\ 22 decembrie, de[i s-a afirmat cu un anumit temei c\ dezgroparea mor]ilor din cimitire a fost o diversiune `ndreptat\ `mpotriva imaginii României (!), adev\rul este c\ sursa real\ a acestui caz macabru era c\utarea `n continuare de c\tre timi[oreni a cadavrelor copiilor mor]i la Catedral\. Abia mult mai t`rziu, prin pres\ [i prin mediatizarea membrilor familiilor celor omor`]i [i ar[i la Bucure[ti, s-a `n]eles [i la Timi[oara c\ nu au existat copii secera]i la Catedral\. Iat\ de ce – subliniez `nc\ o dat\ – ac]iunea


343

de protest, `nfiin]area Frontului Democrat Român de la Oper\ [i emiterea programului s\u politic sunt mai importante dec`t alte gesturi, pentru c\ acolo s-a conturat filonul revolu]ionar autentic, care era fundamental politic [i anticomunist. Cu sau f\r\ zvonuri, cu sau f\r\ negocieri cu primul-ministru, cei din cl\direa Operei au dat sensul real al revoltei populare de la Timi[oara, `nscriind-o `n r`ndul faptelor revolu]ionare certe, `n cronologia substan]ial\ a procesului revolu]ionar desf\[urat `ntre 14 decembrie 1989 [i 20 mai 1990. La fel este [i cazul grupului de revolu]ionari de la baricad\, a celor care, dup\ spargerea acesteia, au plecat spre `ntreprinderi [i au mobilizat oamenii, povestindu-le despre m\celul de la Inter. La `ntreprinderea „Aerofina“ – fapt la care am fost martor –, `n diminea]a de 22 decembrie, s-au prezentat cei doi bi[ni]ari ai `ntreprinderii – cei care vindeau de regul\ cafea [i ]ig\ri de contraband\, cu buna-[tiin]\ a ofi]erului de Securitate de obiectiv. Ei aveau `n m`n\ [i ar\tau salaria]ilor c`te un cartu[ de pistol automat, afirm`nd c\ au fost extrase din cadavrele c\zute la Universitate. ~n momentul `n care un inginer le-a atras aten]ia c\ acele cartu[e nu sunt trase, fiind intacte (glon] + c\ma[a glon]ului), cei doi s-au blocat. Apoi, descriind `n termeni apocaliptici masacrul de la Universitate [i b\l]ile de s`nge de la gurile de metrou, au reu[it s\ mobilizeze aproape `ntregul corp de salaria]i care participase cu o zi `nainte la miting. Revolta]i pentru ce p\]iser\ atunci (`ntreprinderea avusese patru r\ni]i, `n frunte cu secretarul de partid) [i informa]i c\ se mi[c\ [i salaria]ii altor platforme industriale, oamenii au plecat `ncolona]i spre Centru. Regizorul Sergiu Nicolaescu este unul dintre cei care au mers la `ntreprinderi: „Pe 22 diminea]a, la ora 07.00, am alergat la «Grivi]a». Sudase un prost por]ile metalice [i `n curte erau vreo 20-30 de muncitori. Lucrurile erau neclare. Le-am strigat s\ sar\ afar\, au s\rit [i am oprit un tramvai. Vatmanul m-a recunoscut, era cu ochii c`t cepele: «Domnu’ Sergiu, ce-i cu dumneavoastr\?». «Opre[te tramvaiul [i ia oamenii». «Dar, domnu’ Sergiu, ce s-a `nt`mplat?». Am urcat muncitorii [i c`]iva tineri [i i-am adus `n centru“221. 221 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti,

2004, p. 157.

344


~n felul acesta massa psihologic\ de la Inter s-a transformat [i `n mass\ fizic\, prin mobilizarea [i deplasarea spre centrul Capitalei a unor coloane de salaria]i de pe toate platformele industriale. Concentrat\ `n zona central\ a Capitalei, mul]imea a devenit apoi factor de putere.

Moartea generalului Vasile Milea, `ntre revolta popular\ [i lovitura militar\ ~n lan]ul evenimentelor revolu]ionare – subversiune interna]ional\, diversiune e[uat\ (Ia[i), diversiune reu[it\ (Timi[oara), lovitur\ de palat e[uat\ (Bucure[ti), represiune (Timi[oara), revolt\ popular\ (Timi[oara), lovitur\ principal\ (Bucure[ti), represiune (Bucure[ti) – se dezvolt\ `n diminea]a de 22 decembrie, foarte devreme, `nc\ pe `ntuneric, revolta popular\ de la Bucure[ti. {tim acum c\ versiunea conform c\reia anun]area sinuciderii generalului Milea [i declararea lui ca tr\d\tor ar fi declan[at revolta popula]iei nu corespunde adev\rului. Mi[carea de protest `mpotriva lui Ceau[escu, av`nd amploarea unei revolte populare, s-a declan[at la primele ore ale zilei de 22 decembrie, pe c`teva platforme industriale bucure[tene. Conducerea Armatei 1 [i, evident c\ [i generalul Milea, de la comandamentul unic din CC, au `nregistrat primele mi[c\ri din Bucure[ti, dar [i din ]ar\. A[a cum am v\zut, `nc\ de la unu f\r\ un sfert noaptea, coloane mari de cet\]eni s-au `ndreptat prin Pia]a Co[buc spre Pia]a Unirii. La 01.20, de la Bra[ov se anun]\ c\ nucleul revolu]ionar de acolo a reu[it s\ adune 1 500 de oameni de la Uzinele „Steagul Ro[u“, scand`nd „Jos Ceau[escu!“ [i „Armata e cu noi!“. La ora 02.48 apar probleme la F\g\ra[. La ora 03.25, manifestan]ii din Bra[ov se retrag, fiind prea pu]ini, dar anun]\ c\ „ne `nt`lnim la 05.00“. La ora 04.45, Armata 1 prime[te un raport de la sectoarele Capitalei: „Sect. 4 – nimic; Sect. 5 – nimic; Sect. 2 – acolo s-au dus manifestan]ii, grupuri `n zona Pantelimon (adunate de la ora) 02.30“. La ora 06.20 se raporteaz\ c\, `n urm\ cu 20 de minute, s-a deschis focul la podul Vitan-B`rze[ti, iar


345

„manifestan]ii se adun\ la crematoriu“. Cet\]enii, ca [i la Timi[oara, c\utau la Crematoriu mor]ii de la Universitate, rezultatul masacrului, a[a cum le fusese povestit de cei care veniser\ [i-i mobilizaser\. Grupul de la Pia]a Chibrit (aproximativ 1 500 de oameni) este semnalat `n deplasare spre Centru. La 07.45, generalul Milea ordon\ deplasarea unor for]e ale Regimentului 1 Mecanizat, formate din tancuri [i trupe de infanterie, spre `ntreprinderea Turbomecanica, unde se concentrase o mul]ime agitat\ `n fa]\, pe Bulevardul Armata poporului. Dup\ aproximativ o jum\tate de or\, ministrul Ap\r\rii este informat c\ „la Bra[ov, 6 000 (de) oameni se deplaseaz\ spre pia]\“. Dup\ `nc\ o jum\tate de or\, la 09.00, situa]ia la Bra[ov este clar\: „25 000 (de oameni) curg grupuri“. ~n Bucure[ti, `n diferite zone de contact `ntre for]ele militare [i manifestan]i, mul]imea scandeaz\ „Armata e cu noi!“, trupele neprimind vreun ordin. Avem m\rturii c\ generalul Vasile Milea a [tiut cu precizie, `nc\ din jurul orei 03.00, c\ revolta nu a fost `n\bu[it\ [i c\ oamenii se str`ng `n grupuri pentru a reveni la Pia]a Universit\]ii, `n num\r [i mai mare. Mihai H`rj\u `l va `nt`lni la acea or\ pe Milea: „Dl Pl\tic\: Dac\ a]i `ncerca s\ v\ aminti]i de `nt`lnirea aceea de la 3 noaptea, deci noaptea de 21/22, cu generalul Milea, c`nd era murdar, r\v\[it [i c`nd v-a spus: «M\i b\iete, s\ fi fericit c\ n-ai v\zut ce am v\zut eu»... ce v-a mai spus atunci? Dl H`rj\u: Mi-a spus c\ «ne a[tept\m ca mìne s-o lu\m de la cap\t»... sigur, nu pot s\ reproduc exact, dar sensul era c\ el [tie c\ a doua zi lucurile sunt `n amplificare, `n desf\[urare, deci era con[tient perfect c\ lumea iar se va ridica – din ce mi-a spus, asta rezulta.“222 ~nt`lnirea lui H`rj\u cu Milea din jurul orei 03.00 a fost ocazionat\ de faptul c\ la acea or\ Nicolae Ceau[escu l-a chemat la el pe ministrul Ap\r\rii. Nu avem date despre con]inutul `nt`lnirii, dar este de presupus c\ Ceau[escu a fost sculat din somn [i `n[tiin]at – 222 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Hîrj\u Mihai,

pp. 53-54.

346


probabil de Elena Ceau[escu – c\ se mi[c\ grupuri mari de muncitori `n Bucure[ti [i `n alte ora[e din ]ar\. Viceamiralul Dinu, aflat `n cl\dire, ne ofer\ indirect o explica]ie pentru momentul de la acea or\: „Afl`ndu-m\ `n sediul CC, `n jurul orei 03.00, a intrat `n `nc\perea echipei operative Ion Dinc\, `ntr-o vizibil\ stare de panic\, anun]`nd generalului Milea c\ o coloan\ de peste 500 de demonstran]i se afl\ pe Calea Mo[ilor, `ndrept`ndu-se spre centru. ~n consecin]\, ì cerea s\ fie trimise unit\]ile militare pentru `mpr\[tierea demonstran]ilor. Ministrul Ap\r\rii i-a explicat c\ armata nu-[i poate p\r\si misiunile de a ap\ra obiectivele fixe ce i-au fost `ncredin]ate, c\ pentru astfel de interven]ii exist\ mili]ia [i pompierii. Discu]ia s-a `ncheiat f\r\ a se decide vreo m\sur\ `n acea `nc\pere“223. Dinc\ a revenit [i dup\ aproximativ o or\ cu aceea[i problem\ [i cu aceea[i stare de panic\. Textul fostului [ef al DIA trebuie privit cu circumspec]ie, av`nd `n vedere nu neap\rat comportamentul suspect al DIA `n perioada revolu]iei, c`t felul `n care este reprodus\ scena. Poate doar `ntr-o pies\ de teatru sau `n vreun film de serie ministrul Ap\r\rii s\-i explice lui Dinc\, la fel ca unui str\in care nu fusese p`n\ atunci acolo, c\ armata are misiuni de ap\rare a unor obiective fixe, dup\ ce din ordinul lui trupele MApN se mi[caser\ toat\ noaptea, sp\rseser\ baricada [i au [i tras `n manifestan]ii de la Inter. Care erau punctele fixe: Hotelul Intercontinental, Sala Dalles, Magazinul Unirea? Ce leg\tur\ aveau aceste cl\diri publice cu misiunile Armatei? Apoi, este chiar straniu ca Milea s\-i recomande lui Dinc\ consultarea unor legi conform c\rora pentru astfel de situa]ii se folosesc mili]ieni [i pompieri? Parc\ Milea uitase subit represiunea de la Timi[oara [i pe cea de la Bucure[ti, din urm\ cu trei ore. Nu e verosimil. Putem crede `ns\ c\ Milea i-a spus lui Dinc\, sub o form\ mult mai atenuat\, c\ for]ele au fost regrupate spre caz\rmi, c\ militarii sunt obosi]i [i nem`nca]i, sau chiar c\ personal nu mai poate da aceste ordine, fiind la cap\tul puterilor. Aici pot fi puse `n calcul [i cele c`teva m\rturii despre militari care au refuzat s\ trag\, cre`nd astfel impresia c\ trupa nu este sigur\. Probabil c\ dup\ acest 223 Viceamiral (r) {tefan Dinu, Din culisele militare ale revolu]iei române din

decembrie 1989 în Dosarele Istoriei, Nr. 12 (88), p. 18.


347

refuz, Milea a fost chemat la Ceau[escu. Chiar f\r\ a avea informa]ii despre con]inutul acestei `ntrevederi, putem estima c\ Ceau[escu i-a cerut din nou s\ „serveasc\ cauza“ [i aducerea unor trupe noi, proaspete, din jude]ele apropiate pentru a bloca, dac\ nu chiar nimici revolta muncitorilor. Alt\ logic\ nu exist\. {edin]a de la 08.30. Se declan[a criza de v`rf, calvarul ministrului Ap\r\rii. {eful Cabinetului 1, Constantin Manea se `nt`lne[te pe la 06.30 cu Milea: „«Ce faci, domnule, care e situa]ia?» Mi-a spus foarte afectat «c\ nu e bine, [i eu nu vreau s\ trag `n oameni»“224. Av`nd `n vedere c\ `n timpul nop]ii se tr\sese `n oameni, fiind omor`te 39 de persoane cu arme de foc folosite de trupele aflate sub comanda sa unic\, avem tot temeiul s\ credem c\ refuzul lui Milea de a trage `n oameni se referea la muncitorii care se `ndreptau spre Centru. De fapt, Milea fusese din nou chemat de Ceau[escu, la ora 06.30, dup\ ce ie[ise din dormitor, [i anun]at c\ se adun\ oamenii la `ntreprinderile de pe platforma Pipera [i la Turbomecanica. ~n foarte scurt timp se produce un eveniment ale c\rui date ne permit `n]elegerea ordinelor lui Ceau[escu c\tre Milea [i estimarea corect\ a motivului sinuciderii ministrului Ap\r\rii. ~n jurul orei 08.30 din diminea]a de 22 decembrie 1989 (unii martori indic\ ora 08.00, al]ii ora 09.00), Ceau[escu a convocat o [edin]\ fulger, de care s-a vorbit foarte pu]in. La aceast\ [edin]\ Ceau[escu l-a pus pe Milea – aflat `ntr-o stare vizibil\ de epuizare nervoas\ [i fizic\, neb\rbierit [i cu ochii `ncerc\na]i – s\ prezinte raportul asupra aducerii de for]e militare proaspete din teritoriu pentru atacarea mul]imii de muncitori care se `ndrepta spre centru. Milea a `nceput s\ raporteze ce f\cuse Armata `n noaptea aceea – din p\cate nu s-a consemnat prin stenografi – [i pozi]ia unit\]ilor chemate din ]ar\, care afluiau atunci spre Bucure[ti. Pe Ceau[escu l-a nemul]umit lipsa de precizie [i mai ales faptul c\ nu au venit acele unit\]i, c\ nu sunt deja aici, s-a `nfuriat [i a `nceput s\ strige la Milea: „Habar n-ai! Eu trebuie s\ te informez pe tine? Tu e[ti obligat s\ m\ informezi pe mine!“ Umilit [i jignit, pur [i simplu dat afar\ din 224 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, p. 30.

348


`nc\pere [i trimis s\ verifice pozi]ia trupelor, Milea se va retrage. Asupra acestei [edin]e CPEx din jurul orei ora opt diminea]\ avem confirm\ri din mai multe surse. Astfel, Tudor Postelnicu a declarat Procuraturii: „La ora 08.00 am fost anun]at s\ m\ deplasez iar\[i la sediul CC al PCR, deoarece este organizat\ o [edin]\ la «s\li]\». Am `nt`rziat circa dou\-trei minute. Intr`nd, i-am v\zut pe cei prezen]i, adic\ Nicolae Ceau[escu, Elena Ceau[escu, Ion Dinc\, Silviu Curticeanu [i Vlad Iulian. Generalul Milea se afla `n picioare, fiind `ntrebat de Nicolae Ceau[escu dac\ nu poate aduce `n Bucure[ti mai multe tancuri. Milea Vasile a r\spuns c\ poate s\ aduc\ tancuri de la T`rgovi[te, Olteni]a [i de la comandamentul trupelor de infanterie [i tancuri. Imediat, Nicolae Ceau[escu i-a ordonat s\ plece [i `n cel mai scurt timp s\ vin\ cu tancurile `n Bucure[ti. Fa]a lui Milea era p\m`ntie“225. Constantin Manea confirm\ existen]a acestei [edin]e, preciz`nd c\ a avut loc f\r\ stenograf\, f\r\ `nregistrare, sub forma unui „colectiv restr`ns CPEx“. Aceasta ar fi durat 10-15 minute. Trimis s\ aduc\ tancurile pe un ton jignitor, generalul Milea clacheaz\: „Imediat dup\ terminarea [edin]ei, maiorul Rafailescu Alexandru l-a `nt`lnit pe fostul ministru al Ap\r\rii despre care `[i aminte[te: «~n jurul orelor 08.30 a avut loc o [edin]\ fulger a CC din care generalul Milea a ie[it desfigurat. {edin]a a fost la etajul I. Singur a venit spre noi, a intrat `n camera de stat major. Starea sa de tensiune s-a amplificat c`nd i-am spus c\ `n anumite locuri mul]imea s-a urcat pe tehnica militar\. Eu eram `n u[a camerei unde aveam dispeceratul. A `nceput s\ ]ipe la mine, era de nerecunoscut. A strigat s\ nu se trag\ `n mul]ime, s\ nu se r\spund\ la provoc\ri, militarii s\ r\m`n\ grupa]i l`ng\ tehnic\. Noi am transmis imediat ordinul»“226. Acest ordin, la aceast\ or\, nu exist\ nic\ieri. El apare cu acest con]inut abia dup\ ora 10.00. Raportul Ministerului Ap\r\rii Na]ionale acrediteaz\ `n acest loc ideea c\ generalul Milea a `ncercat s\ `nt`rzie atacarea mul]imii cu tancurile, apel`nd la unit\]i 225 Procuratura României. Procuratura General\ – Direc]ia Procuraturilor Militare,

Dosar Nr. 517/P/1989, Declara]ie Postelnicu Tudor din 28 decembrie 1989, p. 6. 226 Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998,

pp. 221-222.


349

aflate la distan]\ [i care, prin factorul timp, aveau nevoie de un interval mare s\ ajung\ `n Bucure[ti, astfel `nc`t s\ am`ne confruntarea: „Presat de dictator, ministrul Ap\r\rii Na]ionale face o ultim\ `ncercare de a `nt`rzia interven]ia `n for]\, pe care o cerea Ceau[escu, d`nd ordin ca `n Bucure[ti s\ fie aduse efective din UM 015057, UM 01091 [i UM 01069 Mihai Bravu, UM 01303 T`rgovi[te [i UM 01088 Slobozia. De[i `n Capital\ existau suficiente for]e militare, care se aflau `n caz\rmi, generalul Milea cheam\ unit\]i militare din provincie, c\rora le trebuiau c`teva ore pentru a ajunge `n Bucure[ti, interval de timp suficient pentru ca, datorit\ evolu]iei situa]iei, s\ nu mai fie nevoie s\ fie angajate `mpotriva manifestan]ilor“227. Aceast\ interpretare a ordinelor date de Milea `n acea diminea]\ este cel pu]in discutabil\ [i iat\ de ce. For]ele trimise `n caz\rmi la primele ore ale dimine]ii sunt cele care fuseser\ pe strad\ `n timpul nop]ii de 21 spre 22 decembrie. Ordinul de regrupare a fost dat de Milea la ora 05.30. ~n urm\toarea or\ [i jum\tate, ministrul nu mai d\ alte ordine. Dar, `ncep`nd cu ora 07.00 – a[adar `nainte de [edin]a de la ora 08.30 –, Milea ordon\ rescoaterea for]elor din caz\rmi: „(Ora) 07.05 – col. Constantinescu – ord. tov. ministru. – oamenii din caz\rmi preg\ti]i. – `mbarc(are) pe ma[ini – 1UF (o unitate de foc) + Hrana rece 1 zi. – Transmis mr. Carp + Handaric – R(egimentul de) Gard\ a plecat la ora 07.00 – au intrat cei 100 de la C(entrul de) I(nstruc]ie) Tr. Rachete (Ora) 07.13 – cpt. Marin – a blocat Pia]a Palatului. (Ora) 07.37 – lt. col. Dumitru P. (~ntreprinderile din Bra[ov, n.a.) Steagu Ro[u, Metrom, Hidromecanica, aprox. 3-4 000 se preg\tesc (este vorba de manifestan]i, n.a.) (Ora) 07.45 tov. ministru – R1Mc, 7 Tc, 215 m.t. (militari `n termen) pleac\ spre Turbomecanica – Armata Poporului (este ordinul prezentat [i mai sus, `n text, n.a.). (Ora) 08.03 – tov. ministru. 227 Costache Codrescu, op. cit., p. 118.

350


21 Tc. cu Ds.(desant) pe ele se deplaseaz\ T`rgovi[te – Bucure[ti – R.1 Tc. (Ora) 08.15 – a plecat R1 Tc (Regimentul 1 tancuri).“228 Ce putem `n]elege pe baza acestor probe? ~n primul r`nd c\ povestea caz\rmilor este – deocamdat\, c`t Milea `nc\ mai tr\ia – un ordin de regrupare a for]elor existente `n municipiu. Apoi, c\ dup\ ora 07.00 le-a alarmat din nou, introduc`nd `n manevr\ [i regimentul de gard\. Nu [tim ce voia s\ fac\ cu el. Mai afl\m – nu f\r\ o doz\ de stupefac]ie – c\ a fost alarmat\ [i o subunitate de rachete, fiind vorba, sigur, de efectivele ei, nu de mijloacele de lupt\. C\pitanul Marin blocheaz\ din nou Pia]a Palatului, iar for]ele Regimentului 1 Mecanizat sunt trimise la „Turbomecanica“. ~n sf`r[it, imediat dup\ ora 08.00, `nainte de a intra `n [edin]\ – care s-a desf\[urat cel mai probabil `ntre 08.30 [i 08.45 –, generalul Milea cheam\ alte 21 de tancuri de la T`rgovi[te. Probabil c\ aceast\ situa]ie, a[a cum este ea ilustrat\ f\r\ dubiu de Armata 1, este cea prezentat\ de ministrul Ap\r\rii lui Ceau[escu la [edin]\, situa]ie care a trezit nemul]umirea dictatorului. S\ nu uit\m care erau ordinele lui: s\ fie aduse tancuri! S\ nu uit\m nici interven]ia lui de la procesul de la T`rgovi[te, c`nd, coment`nd a[a-zisa tr\dare a lui Milea, a f\cut un semn circular cu degetul pe mas\, ceea ce `nsemna c\ ì d\duse ordin de `ncercuire a ora[ului – sau poate numai a cl\dirii CC – cu for]ele aduse din provincie. La ora [edin]ei de la „s\li]\“ se mi[case doar Regimentul 1 de tancuri de la T`rgovi[te. ~n diminea]a de 22 decembrie, generalul Voinea face [i `nregistrarea for]elor disponibile – apropo de „for]ele suficiente aflate `n caz\rmi“ –, consemnare din care afl\m c\ „mai pot interveni – R7Mc, R10 Mc, B(atalionul) 204, alte for]e din R2 Mc. [i alte for]e din R1 Mc“. Toate erau unit\]i mecanizate, nu unit\]i de tancuri, adic\ ce cerea Ceau[escu pentru misiunea de `ncercuire a centrului Capitalei. ~n sf`r[it, pentru a `ndep\rta orice confuzie, vom observa ce ordine s-au executat `n Armat\ [i dup\ ce Milea a ie[it din [edin]\: „(Ora) 09.03. R.10 Mc. `n mi[care cu tot ce are spre Bucure[ti – transmite. 228 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde, p. 111.


351

– Slobozia-Urziceni – linia de centur\. – R.2 Mc + R 22 Tc – `ntre Cons(iliul) de Stat [i C.C. – Pia]a Palatului. (Ora) 9.10 – Slobozia a plecat. (Ora) 9.15 – R.2 Mc. a plecat. (~n acest loc pe caietul Documentar pentru ciorne, copert\ ro[ie, apare o nota]ie `n plus): Olteni]ei – mi[care – Centru Bv. M\r\[e[ti – Pia]a Republicii. (Ora) 9.25 – R7Mc. – s\ fie preg\tit pentru Ploie[ti.“229 ~n caietul Documentar pentru ciorne (copert\ ro[ie), generalul Voinea mai noteaz\ [i o informa]ie care `l privea direct: „09.00 gl. Eftimescu – ordonat ca subsemnatul s\ m\ prezint la CC – PCR la pre[edinte...“ Voinea `[i va lua pistoletul. Dup\ momentul `n care Milea s-a `mpu[cat – `ntre orele 09.25 [i 09.35 –, Voinea `[i va pune cartu[ele `n cizme, convins [i el ca mul]i al]ii c\ Milea a fost `mpu[cat din ordinul lui Ceau[escu [i atunci [i-a luat aceast\ m\sur\ de precau]ie. Nici un ofi]er `ntreg la minte nu mai miza atunci pe Ceau[escu [i to]i c\utau o solu]ie, o veste c`t de mic\ despre rezolvarea situa]iei critice `n care fusese b\gat\ Armata `nc\ o dat\. Dar cronologia de mai sus arat\ c\ misiunile pe care le primiser\ deja unit\]ile chemate la Bucure[ti vizau zone centrale ale ora[ului, nu sta]ionarea `n caz\rmi. Acest lucru s-a `nt`mplat mai t`rziu, din ordinul generalului St\nculescu, transmis prin echipa de transmisiuni din CC. Avem convingerea c\ Milea nu a dat nici un ordin de `nt`rziere a sosirii e[aloanelor. Asta este o legend\ fabricat\ pentru imaginea Milea-erou. Este `ns\ perfect posibil s\ fi dat ordin verbal s\ nu se trag\ [i s\ nu se r\spund\ la provoc\ri. ~ns\ ordinele de lupt\ ale ministrului Ap\r\rii au fost valabile pentru `ntreaga ]ar\, iar dup\ ce Ceau[escu a spus la teleconferin]a din 21 decembrie, ora 18.00, c\ este stare de r\zboi, Milea a transmis ordinul ca atare, f\r\ s\ existe nici cea mai elementar\ form\ legal\. Declara]ia colonelului Zeca de la Timi[oara nu ne las\ nici un loc de interpretare: „~n dup\-amiaza zilei de 229 Ibidem, p. 112.

352


21 decembrie 1989, ministrul Milea, ]in`nd seama [i de evenimentele `n curs de desf\[urare din Bucure[ti, c`t [i din alte localit\]i, a `nt\rit ordinul dat de «alarm\ de lupt\», subliniind c\ este necesar ca toat\ tehnica blindat\ s\ stea `n coloana de a[teptare la por]ile unit\]ilor [i c\ toate unit\]ile sunt `n stare de alarm\ general\, ordin care a fost retransmis `ntocmai la toate e[aloanele. Din c`te am `n]eles eu, ulterior, acest ordin s-a dat cu inten]ia de a se trece `n caz de nevoie la paza frontierei. Se punea chiar problema unei mobiliz\ri generale, ceea ce era imposibil de realizat. Oricum, `n noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, toate for]ele Ministerului Ap\r\rii Na]ionale din ora[, din jude] [i din jude]ele limitrofe au fost `n stare de r\zboi“230. De[i se scrie cu insisten]\ despre amenin]area militar\ extern\, Ceau[escu nu aminte[te niciodat\ de ea `n numeroasele sale interven]ii din [edin]e, teleconferin]e, la televizor [i la miting. Exist\ apoi un caz [i mai clar, cel de la Cluj-Napoca. Dup\ teleconferin]a de la ora 18.00 – moment crucial pentru `n]elegerea escalad\rii crizei `n ]ar\ –, teleconferin]\ la care – s\ nu uit\m! – primul-secretar de la Cluj-Napoca, Ioachim Moga, cere introducerea „st\rii de necesitate“ [i `n jude]ul s\u, generalul Topliceanu, comandantul armatei din Transilvania, a trecut printr-un moment similar. ~n 17 decembrie, el prime[te ordin de la Milea s\ procedeze la „organizarea unor subunit\]i care, la indica]ia primului-secretar de partid al jude]ului s\ intervin\ pentru paza sediilor, a unor cl\diri publice, preciz`ndu-mi c\ se impune ap\rarea acestora de atacurile unor «terori[ti» veni]i `n Cluj din afara ]\rii, c`t [i a unor persoane «turbulente»“231. Dac\ ordinul ar fi fost legal `n baza decret\rii [i proclam\rii st\rii de necesitate, misiunea era corect\. ~n diminea]a de 21 decembrie, Ioachim Moga [i Constantin Nicolae, trimis din partea CC, ì cer lui Topliceanu ca unit\]ile militare „s\ ac]ioneze `n Cluj `n a[a fel `nc`t s\ `mpiedice ie[irea muncitorilor din unit\]i(le economice, n.a.) [i afluirea acestora pe 230 CSJ.SM, Dosar nr. 6/1990, Audiere martor colonel Zeca Constantin din 09.06.1990, p. 10. 231 Procuratura României. Procuratura Militar\ Cluj, Dosar nr. 14/P/1990, Declara]ie inculpat general-colonel Topliceanu Iulian, 13 februarie 1990, p. 1.


353

c\ile de acces spre pie]ele din centrul ora[ului“232. Topliceanu refuz\, deoarece nu primise ordin de ie[ire din misiunea corect\ – paza sediilor –, pentru a-[i desf\[ura for]ele pe str\zi cu scopul de a bloca deplasarea manifestan]ilor. Acesta trebuie s\ fi fost motivul real pentru care Ioachim Moga a cerut `n timpul teleconferin]ei de la ora 18.00 decretarea st\rii de necesitate [i la Cluj. Ar fi existat temeiul legal pentru ie[irea trupelor lui Topliceanu pe str\zi. Ceau[escu ì spune c\ nu e nevoie. Cum au ajuns trupele lui Topliceanu pe str\zi, astfel `nc`t s\ se `nt`mple tragedia, inclusiv scena r\nirii ofi]erului Dando [i a actorului Neme[? R\spunsul este simplu: generalul Milea i-a dat ordin expres pe linie militar\ s\ scoat\ trupele `n ora[ [i s\ blocheze afluirea manifestan]ilor, ordin ilegal pentru care generalul Topliceanu `nc\ mai este inculpat `n procese. Ca [i la Bucure[ti, nu exista instituirea legal\ nici a st\rii de necesitate, nici a celei de r\zboi. Erau ordine neconstitu]ionale [i ilegale aruncate de Ceau[escu, dar pe care Milea le-a transmis `ntocmai. S\ fi fost Milea, `n fa]a gestului de a ie[i din joc, con[tient de gravitatea faptelor sale [i de vinov\]ia imens\ pe care o avea, at`t pentru situa]ia ilegal\ `n care a pus Armata ]\rii, c`t [i pentru victimele omene[ti rezultate din aceasta? Milea a tergiversat executarea unui ordin de foc `n plin pentru `mpr\[tierea manifestan]ilor [i distrugerea baricadei p`n\ a fost pus `n situa]ia critic\ de a alege, fiind probabil `ncadrat de Ilie [i Andru]a Ceau[escu, drept martori c\ d\ ordinul de foc. Milea a dat ordine de concentrare a for]elor, dar a ocolit ordinele lui Ceau[escu de executare a focului `n plin p`n\ n-a mai putut, g\sind solu]ia care ]inea loc unui act de curaj, de altfel `n conformitate cu misiunea na]ional\ a Armatei – de a se afla `n slujba poporului [i de a sluji interesele acestuia. La acea or\ popula]ia din mai multe ora[e mari [i din Bucure[ti afluia `n mas\ spre centru, `ndrept`ndu-se spre Comitetele Jude]ene de Partid [i spre cl\direa CC. Dup\ ora 08.30, abia ie[it din [edin]a fulger, Nicolae Ceau[escu cere ma[ina pentru a se duce acas\. Motivul a fost degradarea st\rii 232 Ibidem, p. 2.

354


de s\n\tate, fizic\ [i psihic\, nevoia de odihn\ [i administrarea medicamentelor pentru tratarea diabetului. Unul dintre aghiotan]ii s\i, B\la[a, ì spune `ns\ c\ nu se poate deplasa `n siguran]\, pentru c\ sunt grupuri de muncitori `n deplasare pe strad\. Speriat\, Elena Ceau[escu `[i sun\ copiii [i ì cheam\ la ea233. ~n urm\toarele ore Nicolae Ceau[escu va ac]iona sub efectul degrad\rii rapide a st\rii de echilibru fizic [i psihic a corpului s\u, al diminu\rii pe fond de criz\ diabetic\ [i de stres a capacit\]ii sale de g`ndire. Prezen]a profesorului Mincu `n cl\direa CC s-a datorat acestei situa]ii. ~n acea diminea]\ s-au petrecut cu rapiditate o serie de fapte `nc\ tulburi, `mpiedicarea postrevolu]ionar\ a accesului la documentele din arhivele MApN favoriz`nd men]inerea confuziei [i dezorient\rii asupra evenimentelor. A[a cum a fost reconstituit\ mi[carea diferi]ilor participan]i activi la represiune `n diminea]a de 22 decembrie 1989, r\m`ne ca extrem de important\ refacerea c`t mai exact\ a cronologiei. Mai mul]i martori (`ntre care Postelnicu [i Vlad) plaseaz\ [edin]a din acea diminea]\ la ora 08.00. Nu poate fi, deoarece generalul Milea continu\ s\ transmit\ ordine prin grupa de comunica]ii dup\ aceast\ or\. Ora 08.30 pare mai plauzibil\, deoarece explic\ [i timpul relativ scurt trecut de la terminarea [edin]ei la sinuciderea lui Milea (09.30-09.35), av`nd `n vedere durata [edin]ei (20–30 minute), c\ a trecut mai `ntì pe la grupa operativ\, apoi a urcat la etajul 6, iar din cabinetul colonelului P`rc\l\bescu a dat telefon. Comisia senatorial\ plaseaz\ mini[edin]a CPEx la ora 09.00, ceea ce pare a fi prea t`rziu, pentru cele 20–30 de minute, durata ei, precum [i pentru mi[c\rile lui Milea de dup\ ie[irea din [edin]\. Mai este un am\nunt care trebuie luat `n calcul [i anume faptul c\ durata [edin]ei apreciat\ de mai mul]i participan]i la 20–30 de minute trebuie nuan]at\, av`nd `n vedere faptul c\ Milea a ie[it din ea `nainte ca aceasta s\ se termine, a fost trimis cu 233 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Hîrj\u Mihai, p. 28.


355

injurii, gonit de Ceau[escu s\ aduc\ unit\]ile de tancuri `n centru, dar, dup\ plecarea lui, [edin]a a mai continuat c`teva minute. Ce mai [tim este c\ declara]ia ofi]erilor din grupa operativ\ – `ntre care maior Rafailescu – cum c\ Milea ar fi dat ordinul „s\ nu se trag\ `n mul]ime, s\ nu se r\spund\ la provoc\ri, militarii s\ r\m`n\ grupa]i l`ng\ tehnic\“, iar c\ ofi]erii ar fi „transmis imediat ordinul“234 nu are nici p`n\ ast\zi vreun suport documentar. Dimpotriv\, documentele MApN autentice, documentele originale, nu Sinteza `ntocmit\ tot de cei care au fost `n CC [i trimis\ Comisiei, arat\ c\ ordinele de afluire a trupelor spre centru au continuat [i dup\ ora 09.00. Asta se contrazice total cu declara]iile ofi]erilor din grupa operativ\ despre transmiterea unui ordin al lui Milea contrar celor cerute de Ceau[escu. ~nc\ o dat\ – nu trebuie confundate for]ele din Garnizoana Bucure[ti realarmate [i rechemate `n Centru de ministrul Milea, cu unit\]ile blindate chemate din teritoriu. Acestea din urm\ au fost oprite pe direc]ia {oseaua Olteni]ei-{oseaua Viilor, `n mi[care, intrate deja `n Bucure[ti, abia de generalul St\nculescu. Cronologia propus\ de Comisia senatorial\ (Sergiu Nicolaescu) este `n bun\ m\sur\ eronat\ (ordinul generalului St\nculescu este plasat la ora 10.45, `n loc de 10.07; chiar Sergiu Nicolaescu afirm\ c\ „`n jurul orei 10.00 coloana de blindate revenea pe bulevard spre Pia]a Roman\. Cu zece minute `nainte, de la ferestrele blocurilor din zona blocurilor cet\]enii au scos aparatele de radio care anun]au moartea ministrului ap\r\rii na]ionale...“235, fixarea `n timp a acestor evenimente reale indic`nd c\ totul s-a produs o or\ mai t`rziu – 10.51 – anun]ul la radio, 11.00 – manevra blindatelor). Serviciul Român de Informa]ii introduce `n cronologia acelor `nt`mpl\ri dramatice un fapt straniu, pe care nu-l explic\ [i nici nu-l comenteaz\: „Pe data de 22 decembrie 1989, `n jurul orei 09.00, general-locotenent Eftimescu Nicolae l-a primit `n sediul MStM pe ata[atul militar C.F.A.U. (reprezentan]a la Bucure[ti a Comandamentului For]elor Armate Unite din OTV, n.a.), contraamiral 234 Arh. SR, Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în re-

volu]ia din decembrie 1989, vol. 1, p. 184. 235 Ibidem, p. 185.

356


Mihailov, cu care a purtat o discu]ie de aproximativ 30 de minute. La `ntrevedere a participat [i Mircea Dumitru, [eful Biroului special, ca translator de limb\ rus\, iar maiorul Lungu Gheorghe, ofi]er `n cadrul aceluia[i birou, a asigurat protec]ia. Acela[i general Eftimescu Nicolae, revenind de la sediul fostului CC al PCR (cam cu o jum\tate de or\ `nainte de decolarea elicopterului cu care a fugit cuplul Ceau[escu), a fost `nso]it de un grup de patru civili, care au r\mas `n a[teptare la punctul de control“236. Acest contact cu oficialii militari sovietici de la Bucure[ti este supus oric\rei ipoteze. Vom alege trei: Eftimescu a ac]ionat din ordinul lui Ceau[escu pentru a fi oprit\ opera]iunea militar\ neconven]ional\ declan[at\ de for]ele speciale ale URSS `n România; Eftimescu a ac]ionat din ordinul generalului Ilie Ceau[escu, cel care sus]inea cu t\rie, inclusiv `n fa]a fratelui s\u, necesitatea unei ced\ri `n fa]a opera]iunii sovietice; Eftimescu a ac]ionat ca urmare a unei `n]elegeri prealabile cu sovieticii sau a luat o ini]iativ\ personal\ pentru a ajunge la o `n]elegere cu ei, care ulterior s-a transformat `n cooperarea sovieto-român\ a grupului restr`ns care a declan[at fenomenul terorist. Aceast\ ultim\ ipotez\ este `nt\rit\ de faptul c\ generalul Eftimescu era `n lucru ca agent GRU, Securitatea av`nd b\nuieli asupra unor contacte directe de spionaj [i tr\dare `n timpul unor [edin]e ale Tratatului de la Var[ovia. Sinuciderea generalului Vasile Milea a fost reconstituit\ destul de fidel de senatorul Sergiu Nicolaescu237. Dup\ ora 09.00, probabil 09.10, generalul Milea s-a dus `n biroul colonelului P`rc\l\bescu, al G\rzilor patriotice. A intrat `nso]it de c\pitanul V\t\m\nescu, `n fa]a c\ruia a avut o desc\rcare nervoas\, izbucnind `n pl`ns, spun`ndu-i aghiotantului „Nu mai pot! Ce, eu sunt c\l\u s\ trag `n popor?“ Apoi i-a cerut acestuia s\-i comunice [efului s\u de cabinet, Barbu, c\ are dou\ cecuri `n fi[et care s\ fie date nepo]ilor s\i. L-a chemat pe colonelul P`rc\l\bescu, dar p`n\ s\ intre acesta a ie[it `n holul 236 Arh. SR, Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind

evenimentele din decembrie 1989, cap. Decembrie ’89 la Bucure[ti, pp. 15-16. 237 Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\! Ed. PRO, Bucure[ti, 1998, pp.

209-243.


357

mare [i a cerut o centur\ cu pistolet. Singurul care avea a[a ceva era c\pitanul Tufan. La insisten]ele ofi]erilor superiori, acesta ì va da pistolul lui. ~n continuare, Milea a cerut o coal\ de h`rtie, probabil pentru a scrie un ultim cuv`nt. A reintrat `n birou [i a avut o convorbire telefonic\ cu [eful s\u de cabinet: „Mi-a zis: «De ce nu e[ti aici?» Eu i-am r\spuns: «Nu mi-a]i cerut dumneavoastr\ s\ nu mai vin de la minister?» El a r\spuns: «{tiu, m\i copile, dar trebuia s\ fii aici cu mine» Eu: «Dac\ ordona]i, m\ urc `n ma[in\ [i vin imediat» El: «Las\, nu mai este nevoie...»“ Reconstituirea arat\ c\ nu a existat `n acel interval orar o convorbire cu so]ia, a[a cum s-a acreditat recent. Ofi]erii de la cabinetul din cl\direa CC arat\ to]i c\, la aproximativ un minut dup\ ce a ie[it P`rc\l\bescu din birou, s-a auzit o `mpu[c\tur\. Dup\ toate probabilit\]ile [i pe baza datelor furnizate de Procuratura Militar\, generalul Vasile Milea [i-a descheiat vestonul, pentru ca `nsemnele militare s\ nu opreasc\ traiectoria glon]ului, a sprijinit pistolul cu patul pe mas\, ]in`ndu-l cu o m`n\ [i `ndrept`nd ]eava spre piept. Glon]ul a p\truns prin corp [i a lovit speteaza scaunului. Imediat dup\ impact, ministrul s-a retras de pe scaun pe canapeaua din spatele s\u (distan]\ 0,76 m) [i s-a lungit acolo. ~n aceast\ pozi]ie a fost g\sit `n agonie de ofi]erii s\i. ~mpu[carea nefireasc\ `n piept a unui militar a creat suspiciuni, pe bun\ dreptate. Nimeni nu a pus `ns\ `n calcul ipoteza unei tentative de autor\nire, `n speran]a unei supravie]uiri. Conform medicilor speciali[ti [i psihiatrilor, ea este specific\ indivizilor care `ncearc\ fuga de r\spundere printr-un gest spectaculos, pe m\sura gravit\]ii vinov\]iei sale. S-a acreditat `n mod eronat ideea c\ Milea s-a `mpu[cat `n inim\, `ns\ Raportul de constatare medico-legal nr. A3/3045/09.01.1990 arat\ c\ glon]ul tras de Milea „a penetrat `n regiunea hemitoracelui st`ng, produc`nd hemoragie intern\ masiv\, ca urmare a intersect\rii pediculului pulmonar“238. Glon]ul a lovit artera pulmonar\. Ion Coman, `n virtutea experien]ei sale militare, sus]ine ipoteza autor\nirii pentru a se scoate din joc, un fel de picior `n ghips, dar mult mai periculos, pentru c\ [i situa]ia lui Milea era 238 Ibidem, p. 234.

358


mai grav\. O alt\ versiune este cea exploatat\ dintr-un dialog reprodus de ofi]erul Stoica de la T`rgovi[te. ~ntreb`ndu-l pe Ceau[escu ce s-a `nt`mplat cu Milea, Ceau[escu ar fi r\spuns: „I-am zis c\ este un tr\d\tor [i c\ este condamnat la moarte [i a plecat `nso]it de doi care... l-au dus `ntr-o camer\“, moment `n care Elena Ceau[escu a intervenit brusc: „Nicule, taci!“. Ofi]erii din CC nu confirm\ a[a ceva, c\ ar fi fost `ncadrat de doi militari [i dus `ntr-o camer\. Membrii CPEx prezen]i la [edin]a de la ora 08.30 nu confirm\ c\ Ceau[escu l-ar fi declarat tr\d\tor [i c\ l-ar fi condamnat la moarte. Chiar presupun`nd c\ a fost executat, acest act nu putea fi f\cut, `n condi]iile concrete de atunci, dec`t de ai lui, de ofi]erii superiori ai MApN care se aflau la cabinetul lui. Motivele gestului de sinucidere ales de generalul Vasile Milea nu sunt greu de g\sit: – a fost min]it de Ceau[escu `n cazul Timi[oara, descoperind mai t`rziu, `n noaptea de 17 decembrie sau `n 18 decembrie, c\ a executat ordine neconstitu]ionale [i ilegale; – a fost `n permanen]\ presat cu un adev\rat interogatoriu din partea lui Nicolae [i Elena Ceau[escu dac\ „serve[te cauza“, Milea dovedindu-se fidel sau, cu o formul\ mai moderat\, incapabil de tr\darea lui Ceau[escu; – a avut mustr\ri de con[tiin]\ dup\ ce i s-a raportat situa]ia real\ de la Timi[oara (78 de mor]i [i peste 200 de r\ni]i), dar mai ales c\ represiunea de acolo nu a reu[it, mul]imea fiind `n strad\ `n ziua de 20 decembrie; – a sperat `nc\ din ziua de 19 decembrie c\ se va apela la o solu]ie politic\, `nvestindu-[i `ncrederea `n capacitatea lui D\sc\lescu [i Bobu de a rezolva problema de la Timi[oara; – a constatat cu groaz\ cum escaladeaz\ situa]ia de la Bucure[ti, mai ales cea de la Inter, [i a `ncercat s\ manevreze demonstrativ mai multe for]e pentru a-l impresiona pe Ceau[escu, `n speran]a c\ nu va trebui s\ ordone din nou deschiderea focului; – a ordonat distrugerea baricadei [i dispersarea manifesta]iei de la Inter, constat`nd [i consecin]ele `n mor]i [i r\ni]i ale ordinului


359

s\u (nu are importan]\ cine a tras, Milea fiind comandant unic [i responsabil); – a fost din nou presat [i, `n diminea]a de 22 decembrie, injuriat de Ceau[escu, pentru a for]a aducerea unor trupe noi, combatante, neadaptate situa]iei de pe str\zile Bucure[tilor, unde militarii adoptaser\ o pozi]ie inactiv\ fa]\ de mul]ime; – a aflat c\ mi[carea popula]iei – adic\ revolta popular\ – s-a declan[at `n mai multe localit\]i din ]ar\ [i c\ `n unele locuri din Bucure[ti oamenii s-au urcat pe tehnic\, situa]ie peste puterile lui de rezolvare; – a avut `n fa]\ imaginea unui m\cel generalizat, la nivel de ]ar\, pe care omene[te nu-l putea provoca; – nu a avut tr\s\turile de t\rie [i luciditate pentru a accepta oferta generalului Vlad pentru o lovitur\ de palat, a[a cum va proceda `n c`teva minute generalul St\nculescu, f\r\ nici o sugestie; – `n plan strict personal a primit cel pu]in dou\ lovituri dure: declararea sa ca tr\d\tor (CPEx-ul din 17 decembrie) [i permanenta amenin]are c\ va fi demis sau executat; aducerea generalului St\nculescu pentru a-l `nlocui, Milea [tiind foarte bine c\ Ceau[escu avea obiceiul s\ g\seasc\ vinova]i dup\ ce sc\pa dintr-un moment greu; `n orice situa]ie, indiferent de rezultatul crizei, el ar fi fost sacrificat. Aceast\ ultim\ motiva]ie nu era [i nu este marginal\. ~ntre ministrul Milea [i generalul St\nculescu exista o rivalitate mocnit\, nemanifest\, dar bine cunoscut\ `n minister. Adep]ii teoriei unei conspira]ii conduse de Nicu Ceau[escu au lansat, `n interiorul acestei ipoteze nerealiste, [i informa]ia c\ generalul Olteanu a fost racolat de sovietici cu ocazia unui incident petrecut la Moscova `nainte de 1987. Este o confuzie cu Milea. ~n timpul unei delega]ii oficiale la Moscova, generalului Vasile Milea i s-a f\cut r\u, a fost internat `ntr-un spital [i tratat de medici sovietici. Pe baza informa]iilor primite de la surse ale Securit\]ii plasate `n conducerea Armatei (posibil chiar St\nculescu), Tudor Postelnicu, care pe vremea aceea era [eful Securit\]ii, a f\cut un caz destul de zgomotos la Cabinetele 1

360


[i 2, afirm`nd c\ Milea a fost racolat de sovietici cu aceast\ ocazie. Ceau[escu a trecut peste acest incident, care trebuie s\ fi avut cel pu]in dou\ consecin]e: b\nuiala lui Milea c\ `n apropierea lui se afl\ un informator al Securit\]ii (este posibil s\-l fi indicat pe St\nculescu) [i plata prin devotament c\tre Ceau[escu pentru gestul f\cut. Nu trebuie s\ excludem din numeroasele convorbiri en tête-à-tête din aceast\ perioad\ (16-22 decembrie 1989) `ntre Ceau[escu [i Milea, evocarea de c\tre dictator a momentului de la Moscova, chinuindu-l probabil cu `ntreb\ri [i dubii asupra loialit\]ii [i patriotismului s\u. Generalul Niculae Spiroiu, ministru al Ap\r\rii `n perioada 1991–1994, va declara autorului `n ziua de 14 iunie 2005: „Nu trebuie s\ uit\m nici o clip\ c\ Ceau[escu era puternic marcat de soarta lui Jivkov. Felul `n care `l `ndep\rtase Djurov, cum preluase acesta conducerea Bulgariei [i asculta de sovietici, l-au urm\rit pe Ceau[escu `n toate zilele acelea. Era cu ochii pe Armat\“. ~n orice circumstan]e, Milea este victima lui Ceau[escu. Milea `l invidia pe St\nculescu [i pentru `ncrederea acordat\ de cuplul dictatorial lui St\nculescu – aducea 500 de milioane de dolari pe an `n ]ar\! –, dar [i pentru stilul s\u de activitate, puternic rela]ionat `n str\in\tate, mai ales `n Occident. Este posibil ca [i trimiterea lui St\nculescu la Timi[oara – ordin f\r\ nici o ra]iune militar\, sub acoperirea ideii de a supraveghea situa]ia unit\]ilor economice cu conducere militar\, de[i acolo era Gu[\ – s\ fi fost o tentativ\ a ministrului de a-l implica [i totodat\ de a-l `ndep\rta de locul deciziilor – Bucure[ti. Chemarea generalului St\nculescu la Bucure[ti de c\tre Nicolae Ceau[escu – asupra faptului c\ Ceau[escu l-a chemat, prin Silviu Curticeanu, [i nu Milea cum sus]ine generalul St\nculescu, exist\ probe suficiente – a avut f\r\ `ndoial\ un impact asupra generalului Milea, acesta fiind probabil convins c\, indiferent de sf`r[itul crizei, va fi declarat vinovat de tot ce s-a `nt`mplat. De asemenea, nici chemarea generalului Chi]ac la Bucure[ti nu a fost `nt`mpl\toare, deoarece acesta era, de fapt, comandantul Garnizoanei Bucure[ti. Doi martori importan]i s-au aflat la cabinetul lui Nicolae Ceau[escu [i au surprins secven]ele


361

acestui joc f\cut de Ceau[escu. Mihai H`rj\u a explicat motivul chem\rii lui St\nculescu: „Dl R\boac\: De ce crede]i c\ Nicolae Ceau[escu a apelat chiar la St\nculescu? Dup\ ce criterii crede]i c\ l-a ales s\ discute cu el? Dl H`rj\u: Aici, v\ spun, `mi scap\ argumentele. P\rerea mea este c\ nu mai avea `ncredere `n comanda armatei la ora respectiv\. Dar `n momentul c`nd l-a chemat pe St\nculescu – Milea fiind aici – [i apoi, neput`nd veni St\nculescu, `l cheam\ pe Ilie Ceau[escu, care era tot un adjunct, dvs. pute]i s\ pune]i cap la cap toate acestea [i s\ concluziona]i. Dl R\boac\: Nu le spune]i dvs.? {ti]i c\ l-a chemat de la Timi[oara... Dl H`rj\u: ~l chemase seara; eu nu [tiam c\ `l cheam\... Dl R\boac\: A doua zi l-a invitat aici. Dl H`rj\u: A doua zi mi-a spus s\-l chem la birou la Ceau[escu.“239 Pe lista motivelor lui Ceau[escu, pentru care i-a chemat pe cei doi generali, putem pune [i convingerea c\, prin implicarea lor `n represiunea de la Timi[oara, vor avea determinarea [i experien]a s\ comande [i represiunea de la Bucure[ti. Pe pia]a specula]iilor mai circul\ [i versiunea deschis\ de relatarea ofi]erilor de la T`rgovi[te, care au stat de vorb\ cu Ceau[escu `n captivitate. ~n leg\tur\ cu generalul Vasile Milea, acesta a afirmat c\ „i-am dat ni[te ordine de seara referitor la paza palatului. Toat\ noaptea s-au mi[cat tancurile de n-am putut s\ m\ odihnesc [i diminea]a, c`nd m-am sculat, nu era nici unul `n fa]a palatului. {i atunci l-am chemat la mine, am avut o discu]ie foarte aprins\ cu el, i-am dat ordin ce trebuie s\ fac\ `n continuare [i a plecat la el la birou. Ulterior am aflat c\ s-a sinucis“. Este posibil s\ fie un defect de percep]ie sau o confuzie venit\ din deform\rile amintirilor, pentru c\ blindatele nu au 239 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Hîrj\u Mihai, pp. 50-51.

362


p\r\sit dispozitivul de paz\ al CC-ului (nu de Palatul Republicii era vorba), dec`t ca urmare a ordinelor date de generalul St\nculescu dup\ ora 10.07. La ora 06.30, c`nd s-a trezit Nicolae Ceau[escu, [i mai t`rziu, blindatele erau `n pia]\. Ceea ce i-a cerut Ceau[escu lui Milea la [edin]a de la ora 08.30 a fost s\ aduc\ din provincie coloanele de blindate pentru a `nconjura cl\direa CC cu ele [i a trage `n muncitorii care veneau spre Centru dinspre platformele industriale. Prin urmare, Nicolae Ceau[escu i-a min]it [i pe ofi]erii care `l p\zeau la T`rgovi[te. Ar fi fost [i greu de crezut c\ acest individ meschin spunea adev\rul.

Cazul Vasile Milea Asupra personalit\]ii lui Vasile Milea s-a dat o b\t\lie emo]ional\, complet lipsit\ de argumente logice sau sprijinite pe documente. Pe de o parte, sinuciderea lui a fost exploatat\ de Armat\ pentru a acredita conflictul `ntre institu]ie [i Ceau[escu (n-a existat, este o inven]ie). Mul]i revolu]ionari [i apoi oameni politici au preluat versiunea unui Milea-erou, at`t pentru a sus]ine nevinov\]ia Armatei, dar [i pentru a-[i asigura sprijinul ei. Pe de alt\ parte, un num\r infim de revolu]ionari, to]i de la Timi[oara, `l acuz\ de crime, dar numai pentru ordinele pe care le-a transmis `n Banat. Vocea lor r\m`ne [i ast\zi izolat\ [i neauzit\. ~n realitate, generalul Vasile Milea este al doilea personaj, dup\ Nicolae Ceau[escu, vinovat de crime `n form\ calificat\. Dac\ ar fi trebuit s\ fie cineva executat l`ng\ so]ii Ceau[escu, acesta era Vasile Milea. Cazul s\u este `ns\ extrem de complicat, cobor`nd cu problematica sa p`n\ `n ad`ncurile analizei psihologice. Vasile Milea a avut o rela]ie foarte apropiat\ cu Nicolae Ceau[escu, ofi]erul fiind unul din oamenii de `ncredere [i la care ]inea foarte mult. Numeroase dovezi venite de la activi[ti ai CC, precum [i de la generali ai Armatei [i Securit\]ii arat\ c\ Ceau[escu avea o sensibilitate amical\ fa]\ de Milea. Totul a `nceput `n prim\vara anului 1962, c`nd, ca urmare a izbucnirii unor r\scoale ]\r\ne[ti `n c`teva sate din regiunea


363

Arge[, Nicolae Ceau[escu ar fi fost implicat `n represiune. Dup\ mai mul]i ani, devenind [ef al MStM, Vasile Milea i-a povestit acest episod ministrului Ap\r\rii, generalul Constantin Olteanu: „Constantin Olteanu: (...) Eu aflasem chiar de la generalul Milea povestea episodului din 1962 de la Pite[ti. Se produsese o r\scoal\ `n c`teva sate din Arge[, din cauza colectiviz\rii, [i Ceau[escu s-a dus la Pite[ti s\ rezolve situa]ia. Colonelul Vasile Milea, comandantul {colii de ofi]eri de tancuri din garnizoan\, a fost convocat la Comitetul Raional de Partid, unde se afla Nicolae Ceau[escu, atunci secretar al CC al PCR. Ceau[escu i-a cerut lui Milea s\ foloseasc\ tancurile pentru rezolvarea situa]iei create. O cerin]\ care nu putea fi refuzat\. Milea s-a conformat. Probabil c\ sunt [i exager\ri. Nu s-a intervenit, dar atunci s-au cunoscut Ceau[escu [i Milea. A rezultat c\ Ceau[escu se sim]ea legat de episodul \sta. AMS: Adic\ era omul care scotea imediat tancurile, ca `n decembrie 1989, f\r\ s\ mai `ntrebe de lege. CO (ironic): A[a rezulta. (...) ~n 1983 a venit la mine Militaru; lucrase la Cluj, unde era [ef de stat major Milea, [i Militaru era comandant de armat\. C`nd l-a numit `n 1965, `n iulie, `n locul lui Coman pe Militaru comandantul armatei, pe Milea l-au adus [ef de stat major [i au lucrat p`n\ c`nd a venit Militaru `n 1969 comandantul armatei de la Bucure[ti, [i Milea a r\mas comandantul armatei de la Cluj, `n locul lui. P`n\ `n 1978, c`nd l-a luat [i l-a numit la... {i Militaru a venit la mine [i mi-a spus: «Ce-l ]ii b\ p-\sta aici? Nu e bun de nimic». Mi-a displ\cut. AMS: Atunci s\ spun eu ce nu vre]i s\ rosti]i dvs. Milea era ]inut [i urcat `n func]ii datorit\ rela]iei personale din trecut cu Ceau[escu. Puseser\ tancurile `mpreun\ pe ni[te ]\rani. S\ spunem adev\rul. CO: Cred c\ \sta era unul din motive. Ce era s\ fac? S\ ne `n]elegem: Milea era un ofi]er bun, am colaborat bine cu el, dar, acolo unde politicul se amestec\ `n Armat\, `ncep problemele. Eu nu am vrut s\ ridic aceast\ problem\ `n fa]a lui Ceau[escu. C`nd mi-a spus Postelnicu: «Vezi c\ `l `mpinge s\-]i ia locul», eu am r\spuns: «Cine m-a numit are dreptul s\ [i revoce ordinul, s\ m\

364


schimbe. Nu pot s\ m\ duc [i s\ previn aceast\ chestiune». {ti]i ce i-am spus lui Ceau[escu la schimbarea mea? C\, m-a `ntrebat ce p\rere am. I-am spus: «Cred c\ ve]i avea cu el probleme politico-militare». Atunci, Nicolae Ceau[escu a afirmat: «Va trebui s\-l ajut\m!». Eu nu am pus `n discu]ie c\ nu se pricepe la probleme militare, c\ nu era corect, dar i-am spus c\ va avea probleme la limita dintre aspectele politice [i cele militare, unde se `mbin\ lucrurile astea. {i, vede]i, exact asta s-a `nt`mplat `n ’89! Unde se `mbin\ politicul cu militarul s-a `ncurcat situa]ia. «{i [ef de Stat Major ar trebui – spune el..., el discutase cred duminic\ cu Milea, numai un prost nu putea s\ nu priceap\ de ce m-a chemat pe mine la urm\... – un general t`n\r – zice Ceau[escu –, [eful Statului Major». Zic: «Cel mai t`n\r general acum este generalul Gu[\ {tefan, 46 de ani, comandantul Diviziei 6 tancuri, dar s\ [ti]i c\ nu are nici minte [i nici fa]\ pentru func]ia asta». Preg\tirea [i experien]a lui au ie[it `n eviden]\ la Timi[oara `n decembrie 1989, c`nd, duc`ndu-se la Divizia 18 Mecanizat\, a dovedit c\ el face ce [tie [i nu ce trebuie, `n calitate de [ef al MStM. AMS: Ce reac]ie a avut Ceau[escu? CO: S-a sup\rat. A replicat: «Las\, c\ o s\ g\sim noi unul care s\ corespund\». Decizia era `ns\ luat\. AMS: Era cumva propus de Elena Ceau[escu, a[a cum se zvone[te? CO: Nu cred, nu. Cred c\ Milea l-a propus. L-a avut elev la Pite[ti, apoi comandant de pluton la {coala militar\, `l cuno[tea, era un tanchist foarte capabil. Probabil c\ la mijloc era [i problema din trecut. Precizez `nc\ o dat\ c\ povestea din Arge[ mi-a fost relatat\ de Milea `nsu[i. Ceau[escu i-ar fi cerut s\ intervin\ cu tancurile, s-a dus, dar au fost folosite doar ca mijloc de presiune, nu s-a ac]ionat. Important este, a[a cum `mi povestea el, c\ Nicolae Ceau[escu a re]inut promptitudinea lui. Coinciden]\ sau nu, peste doi ani colonelul Milea a fost numit comandantul Diviziei 6 Tancuri de la T`rgu Mure[, odat\ cu `naintarea lui la gradul de general.“240 240 Interviu din 1 august 2005, în arhiva autorului.


365

Pe vremea c`nd era locotenent, viitorul ministru al Ap\r\rii, general Niculae Spiroiu, se afla exact acolo, la Pite[ti, c`nd s-au `nt`mplat evenimentele. ~n declara]ia pe care a f\cut-o autorului `n vara anului 2005, acesta a cobor`t povestea la dimensiuni ceva mai reduse: „Incidentul s-a produs `n 1962, prim\vara. Eram comandant de pluton la {coala de subofi]eri. Gu[\, care era comandant de companie de tancuri acolo, era parc\ plecat la Craiova; nu cred c\ a fost implicat atunci. Eu locuiam la o gazd\ `mpreun\ cu locotenentul Sterescu Tudor, comandant de companie auto. Comandantul {colii de ofi]eri era `ntr-adev\r colonelul Milea. ~ntr-o sear\, pe la 10.00, au venit [i l-au alarmat pe colegul meu Sterescu. Avea o motociclet\, s-a urcat pe ea [i s-a dus la unitate. S-a `ntors pe la 04.00 diminea]a. Ce se `nt`mplase? ~n {coala de ofi]eri de la Pite[ti func]iona atunci, `n directa subordonare a ~nv\]\m`ntului militar, cursul de recalificare ofi]eri superiori. De regul\, `n marea lor majoritate, erau politruci. Comandantul cursului, colonel Emil Bulai [i un locotenent-colonel de infanterie, Iosub pe nume, aveau or\ de tactic\ `n teren, la o aplica]ie pe hart\ `n zona Raciu, sud Pite[ti, rùl D`mbovnic. Pentru a marca inamicul, au folosit un transportor blindat sovietic BTR 152, av`nd ca [ofer pe plutonierul Panait. Ofi]erii au venit pe transportor, apoi au cobor`t pentru a face orientarea. La scurt timp au ap\rut mai mul]i lucr\tori ai Securit\]ii, anun]`ndu-i c\ `n sat a izbucnit o r\scoal\, c\ ]\ranii s-au str`ns la Prim\rie [i protesteaz\ `mpotriva pre[edintelui cooperativei. Ei au precizat c\ au trupe la liziera p\durii [i le-au cerut s\ le dea transportorul, `n sprijin. Colonelul Bulai le-a dat transportorul. ~n timpul misiunii, transportorul s-a `mpotmolit l`ng\ un pode] [i ]\ranii l-au luat cu asalt, d`nd cu pietre [i cu b`te `n blindaj. Venind noaptea, nu [i-au dat seama c\ blindatul avea partea superioar\ cu prelat\ de p`nz\, nu cu turel\, c\ altfel ar fi devastat interiorul. S-a telefonat la {coal\, i s-a raportat lui Milea [i acesta a ordonat deplasarea unor autospeciale care s\ scoat\ transportorul de acolo. Acesta era motivul pentru care fusese chemat colegul meu, locotenentul Sterescu. Ajuns acolo – acum Sterescu este `n Canada –, a reu[it s\ le vorbeasc\ ]\ranilor pe limba lor, astfel c\, p`n\ la urm\, transportorul a

366


fost dez`mpotmolit de ]\rani, cu boii. ~n timp ce f\ceau lucrul \sta, a ajuns `n sat o coloan\ oficial\ de ma[ini, cu Matei Gheorghe, prim-secretar al Regiunii Arge[, [i Nicolae Ceau[escu. Ceau[escu s-a urcat pe treptele Prim\riei, i-a `ntrebat pe ]\rani ce vor, a aflat c\ nu sunt mul]umi]i de pre[edintele cooperativei, l-a destituit pe loc [i lucrurile s-au lini[tit. Nu exclud ca acest incident s\ fi fost exagerat ulterior, iar Milea s\ fi folosit ocazia pentru a se remarca“. Av`nd `n vedere seriozitatea celor dou\ surse, doi mini[tri ai Ap\r\rii, este de presupus c\ Vasile Milea a folosit acest incident pentru a lansa versiunea c\ l-a salvat pe Ceau[escu dintr-o r\scoal\ a ]\ranilor, pe vremea c`nd era comandant la Pite[ti. Lui Ceau[escu ì pl\ceau astfel de pove[ti revolu]ionare. Este `ns\ foarte clar – [i aici m\rturiile generalului Olteanu sunt cele mai pre]ioase – c\ Nicolae Ceau[escu a urm\rit cu consecven]\ cariera lui Milea [i c\ `n numeroase ocazii, dintre care unele grave, cum vom vedea, a refuzat s\-l pedepseasc\. Implicat `ntr-un scandal de corup]ie, pe vremea c`nd era comandantul unei unit\]i din Dobrogea, Milea este salvat de generalul Ioni]\, fapt care `l va apropia de grupul complotist de la `nceputul anilor ’80. Generalul Constantin Olteanu a avut `n repetate r`nduri ocazia s\ constate apropierea `ntre Ceau[escu [i Milea, inclusiv `n situa]ii de grav\ eroare: „AMS: Au mai existat momente care v-au atras aten]ia `n rela]ia Ceau[escu–Milea, rela]ia care s-a finalizat prin crimele din decembrie 1989? CO: Da. Au existat. ~n anul 1973, la sf`r[itul unei convoc\ri pe armat\, care a avut loc la Academia Militar\, Nicolae Ceau[escu l-a `ntrebat pe generalul Ion Ioni]\, pe atunci ministru al Ap\r\rii: «Pe cine `mi dai, Ioni]\, s\ pun [ef de stat major la G\rzile patriotice? Pe Militaru sau pe Milea?» Ioni]\ a zis: «Militaru» [i, dup\ cum se [tie, a fost numit Milea. ~ng\duin]a, poate simpatia lui Nicolae Ceau[escu fa]\ de generalul Milea... AMS: Care a dus la crim\, domnule general, s\ fie clar! CO: ... a rezultat [i `ntr-un incident petrecut `n anul 1984. AMS: Cazul Cipru?


367

CO: O chestiune destul de grav\, dup\ p\rerea mea. O chestiune cu conota]ii politice interna]ionale. Incidentul s-a petrecut `n timpul vizitei generalului Vasile Milea `n Cipru, partea greac\. ~n fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: `ntr-o zi a anului 1984 am fost chemat la Nicolae Ceau[escu. Am intrat direct `n cabinet, cum procedam de obicei, `ntruc`t membrii CPEx nu erau anun]a]i pe vremea aceea. C`nd m-am apropiat de masa lui de lucru, Nicolae Ceau[escu mi-a fluturat o h`rtie prin aer [i m-a `ntrebat: «Ce este cu asta?» «Nu [tiu ce con]ine?», am r\spuns. Era posibil ca, pun`ndu-mi `ntrebarea astfel, s\ fi urm\rit s\ afle dac\ sunt `n posesia documentului [i nu cumva nu i-am raportat con]inutul lui. F\r\ s\-mi dea h`rtia, Ceau[escu a `nceput s\-mi explice c\ este o scrisoare oficial\ de protest adresat\ lui de Rauf Denkta[, pre[edintele p\r]ii turce a insulei, scrisoare care `l viza pe generalul Milea. «Ce-a c\utat Milea `n Cipru?», m-a `ntrebat Ceau[escu. Eu i-am spus c\ a efectuat o vizit\ `n Egipt, la invita]ia omologului s\u, `n fruntea unei delega]ii militare, iar la `napoiere delega]ia s-a oprit `n Cipru, `n partea greac\ a insulei, pe baza invita]iei [efului Marelui Stat Major al armatei Greciei. Ac]iunea avea aprobarea lui Ceau[escu. Privind scrisoarea, [eful statului mi-a spus c\ `n scrisoare se arat\ c\ `ntr-o sear\, `n timpul vizitei, c`nd delega]ia militar\ român\ se afla la un local din apropierea liniei de demarca]ie a zonelor greac\-turc\, generalul Milea ar fi spus ofi]erilor greci care-l `nso]eau: «De ce nu-i arunca]i `n mare pe turcii \[tia [i s\ elibera]i insula, c\ e greceasc\?» Pe loc mi-am dat seama de dimensiunea incidentului. Apoi, Ceau[escu, uit`ndu-se pe scrisoare mi-a citit ce reclama liderul ciprio]ilor turci, care se `ntreba retoric: «Cum este posibil ca un demnitar militar român, care de]ine o func]ie at`t de important\, s\ fac\ asemenea aprecieri?» AMS: Angajase statul... {i l-a iertat pentru chestia asta?! CO: Dup\ ce Nicolae Ceau[escu s-a oprit din explica]ii, i-am raportat c\ nu cunosc nimic din acest incident, dar m\ voi interesa, deoarece `mpreun\ cu Milea a fost acolo [i tovar\[ul Ilie (generalul Ilie Ceau[escu). La auzul acestui r\spuns, Ceau[escu s-a ar\tat surprins: «A fost [i Ilie `n delega]ie?» Da, i-am confirmat eu, dup\

368


care l-am `ntrebat: «Ce facem acum, ì r\spundem lui Denkta[?» El a f\cut semn de dezaprobare cu m`na. Am `n]eles c\ lucrurile se opreau aici. AMS: ~n timpul acestui dialog, Ceau[escu a f\cut vreo apreciere la adresa lui Milea? CO: Nu. ~n afar\ de ceea ce v-am relatat, nu. Numai studierea documentului citat, aflat `n arhive, poate contribui la reconstituirea exact\ [i complet\ a acestui incident diplomatic. Eu nu am v\zut con]inutul scrisorii, ci doar au auzit ce mi-a spus Ceau[escu. ~ns\ am asociat imediat [i acest gest de iertare cu momentul 1962, la care trebuie s\ ad\ug\m [i faptul c\ fusese implicat [i Ilie Ceau[escu `n el. Dup\ ce m-am `napoiat la minister, i-am chemat la mine pe cei doi generali: Vasile Milea [i Ilie Ceau[escu. Le-am relatat ce-mi spusese comandantul suprem. Generalul Ilie Ceau[escu s-a ar\tat surprins, spun`nd c\ el nu-[i aminte[te nimic despre o asemenea problem\, `n schimb generalul Milea era profund marcat. Probabil c\ realizase gravitatea faptului [i l-a cuprins teama. AMS: Era un fel de confirmare a autenticit\]ii incidentului. CO: Da. ~n ce m\ prive[te, i-am luat ap\rarea generalului Milea, nu am comentat incidentul `n fa]a lui Ceau[escu, nu m-am ar\tat nici m\car nemul]umit c\ nu-mi raportase cazul, cum cereau regulamentele militare. Ceau[escu nu a revenit, [i lucrurile s-au oprit aici. Vreau `ns\ s\ revin asupra unui aspect, care este legat de tema conversa]iei noastre. Au fost dou\ momente deosebite. Ion Coman, care era secretar al CC al PCR [i [ef al Sec]iei pentru probleme militare [i justi]ie [i care cuno[tea foarte bine activitatea din MStM, al c\rui [ef fusese, mi-a spus `n dou\ r`nduri c\ a observat unele sc\deri `n actul de conducere a MStM-ului [i dac\ nu ar fi cazul s\ ne g`ndim la o schimbare. AMS: Voia s\-l schimbe pe Milea de acolo. CO: Da, de la conducerea MStM. Eu am ezitat de fiecare dat\, deoarece nu [tiam, `ntre altele, care va fi reac]ia lui Ceau[escu. Vreau s\ fiu bine `n]eles: [i Coman, [i eu eram anima]i numai de dorin]a de a `mbun\t\]i situa]ia de la MStM. AMS: Acesta ar fi unul din momente. Al doilea?


369

CO: Al doilea este legat de Nicolae Militaru. V-am povestit cum a venit [i mi-a vorbit despre Milea pe un ton injurios. Culmea este c\ Milea vorbea `ntotdeauna foarte politicos despre el. L-am respins pe Militaru atunci, spun`ndu-i c\ lucrez bine cu Milea. A doua a fost `ns\ [i mai [i! M\ trezesc c\ vine la mine Militaru [i `mi cere s\ intervin la Ceau[escu pentru a-l numi, n-a zis [eful MStM – unde era Milea – [i „m\car `n func]ia de comandant al armatei din Bucure[ti“, pe care o mai comandase p`n\ `n anul 1978. L-am ascultat, nu i-am promis nimic, eu [tiind bine c\ drumul re`ntoarcerii lui `n Armat\ era blocat, din vina lui, cum v\ spuneam `nainte. A revenit `n 1989 `n Armat\, `n condi]iile [i din motivele care se cunosc. De[i au trecut mai bine de dou\ decenii, nu am f\cut cunoscut nim\nui p`n\ acum aceste probleme interne ale Armatei. Ele au existat, au fost, unele, deosebit de grave [i probabil c\ undeva au avut o influen]\ asupra erorilor din decembrie. G`ndul meu este [i acum la Armat\. Pentru ea am hot\r`t s\ vorbesc. AMS: Domnule general, nu vreau s\ conducem discu]ia spre o zon\ greu de `n]eles pentru profani. Unii ar putea interpreta relat\rile dvs. despre cazul Milea ca fiind generate de faptul c\ Ceau[escu v-a schimbat din func]ie [i l-a pus pe el. De aceea, fac precizarea c\ dumneavoastr\ a]i fost promovat `n func]ii dup\ plecarea de la minister, devenind prim-secretar [i primar general al Capitalei, secretar al CC al PCR [i [ef al Sec]iei propagand\ [i pres\, [i [eful Sec]iei rela]ii externe a CC al PCR, p`n\ `n decembrie 1989. Acestea erau func]ii foarte mari `n partid, care pe scara ierarhiei puterii din România comunist\ nu se comparau cu func]ia de ministru. Chiar [i al Ap\r\rii? Aceea[i gre[eal\ se face [i `n cazul Nicu Ceau[escu, pentru faptul c\ a fost trecut de la UTC la jude]ul Sibiu. Era un salt imens, lumea nu [tie, o promovare important\. Ideea c\ de la UTC puteai s\ ajungi `n v`rful partidului este o copil\rie. Am primit informa]ii c\ plecarea de la MApN v-a afectat, dar am cercetat [i am aflat c\ `n realitate era vorba de eventualitatea pierderii calit\]ii de militar, de general. CO: ~n 1985, Nicolae Ceau[escu mi-a spus: «Tu vei r\m`ne general activ.» Am fost trecut `n rezerv\ `n ianuarie 1990.

370


AMS: Vreau s\ v\ `ntreb, p`n\ la momentul numirii dvs. la Capital\, `n 16 decembrie 1985 – [tiu data pentru c\ am citit cartea despre Bucure[ti –, a]i mai avut vreun semnal c\ urmeaz\ s\ fie numit Milea `n locul dumneavoastr\? Fie din cauza rela]iei lui cu Ceau[escu, fie pentru c\ `l `mpingeau sovieticii din spate? CO: Da, au mai fost c`teva semnale. Unul a fost cel dat de Homo[tean. Altul a fost `n lunile premerg\toare lui decembrie 1985. Generalul Milea a fost programat s\ ia cuv`ntul `n numele Armatei la una din [edin]ele Marii Adun\ri Na]ionale [i la o plenar\ a Consiliului Na]ional al FDUS, `mprejur\ri unde, de regul\, era programat titularul Ministerului Ap\r\rii Na]ionale. La ultima ac]iune, de pild\, c\ tot a]i adus vorba de Nicu Ceau[escu, probabil din cauza emo]iei, Milea s-a `ncurcat la citirea unei fraze, produc`nd ilaritate `n sal\. Nicu Ceau[escu, aflat `n dreapta mea, a intervenit atunci [i a spus cu voce tare: «E grea limba român\». Eu cred c\ promovarea lui Milea a fost o dorin]\ mai veche a lui Nicolae Ceau[escu, `ns\ a f\cut-o `n momentul `n care l-a considerat apt. AMS: Eu [tiu, dar cititorii nu cunosc realitatea asupra incidentului de la Moscova `n care a]i fost implicat. De aici s-a speculat – [i acesta este motivul principal pentru care insist asupra schimb\rii dvs. cu Milea – c\ s-a `ncercat racolarea dvs. acolo [i, mai mult, c\ a]i transmis sovieticilor mesaje ale Elenei Ceau[escu pentru r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu. Este o fabula]ie. ~n realitate, sovieticii nu au acceptat prezen]a lui Ilie Ceau[escu `n delega]ia Armatei române, pe care a primit-o Andrei Grom`ko, la Moscova, `n decembrie 1985, din motive strict protocolare. Nicolae Ceau[escu a g\sit un moment nepotrivit pentru schimbare, f\c`nd loc specula]iilor. CO: ~mi place s\ cred c\ cei care au fabulat pe seama `nlocuirii mele de la conducerea MApN, dup\ vizita `n URSS, `n decembrie 1985, `[i vor reconsidera punctul de vedere citind acest episod. Dar nu este exclus ca Nicolae Ceau[escu s\ fi ales `nadins acel moment – `l cuno[team destul de bine, era capabil –, fiind oricum hot\r`t s\ fac\ schimbarea, pentru a crea confuzie. Dac\ a fost a[a, acum se [tie c\ a reu[it.


371

AMS: Crede]i `ntr-o rela]ie apropiat\ Milea-Gu[\? CO: Nu trebuie exagerat. Gu[\ ]inea foarte mult la Milea, `l respecta, se cuno[teau de mult, `l propusese [ef al MStM. Dup\ aceea, Milea venea la mine [i se pl`ngea de Gu[\, ne`n]elegerile fiind puse pe seama contradic]iilor dintre genera]ii. Ce s\-i spun? Venea Gu[\ alt\ dat\... M-am `nt`lnit, de exemplu, odat\ cu el la Foc[ani, `n 1988, la 1 decembrie, c`nd s-au aniversat 70 de ani de la Marea Unire, [i Gu[\ era din partea Armatei. «Tovar\[e secretar, nu m\ `n]eleg cu Milea. Uite ce-mi face, m\ freac\, m\ pune la tot felul de lucruri...» AMS: Haide]i, domnule general, c\ Milea are bulevard `n Bucure[ti [i str\zi `n c`teva ora[e! CO: Sta]i, domnule Stoenescu, pentru c\ este o chestiune: P\i ce treab\ e asta, dup\ 15 ani nu [tii de ce a murit generalul Milea [i a doua zi `l declari erou [i ì pui numele pe bulevarde? Nu se poate, domnule. Aici este diversiunea. Nu [tii de ce-a murit, dar este erou? Cum?! {tim de ce a murit Tutankhamon acum trei mii de ani [i nu [tii de ce a murit Milea `n mijlocul unui num\r mare de ofi]eri? Nu se poate, domnule. Neclarificarea acestui caz este o pat\ [i la adresa Procuraturii, care, dup\ opinia mea, tergiverseaz\ nejustificat r\spunsul. Sau, poate, [tiu eu... AMS: Ave]i dreptate. Este o comand\ politic\. Nimeni nu vrea s\ se pun\ r\u cu Armata. CO: Pe de alt\ parte, cine a crezut c\, prin ce s-a `nt`mplat cu Milea, Armata va avea o alt\ atitudine, c\ a ]inut la el... Nu este adev\rat. Asta este formula, s\ omori [eful Armatei. B\lcescu, `n 1848, a tras toat\ armata de partea sa. C`t\ era. C`nd a v\zut pe colonelul Solomon c\ `l tr\deaz\, a luat m\suri `mpotriva lui, dar avea deja armata de partea lui. Deci nu e cazul \sta. Cei care sus]in c\ moartea, `nc\ misterioas\, a generalului Milea a avut drept urmare trecerea Armatei de partea revolu]iei fac un calcul gre[it. Prin logic\, asta dezv\luie c\ p`n\ atunci Milea se opunea... {i dup\ moartea generalului Milea Armata a executat ordinele succesorului s\u. Armata s-a retras `n caz\rmi. S\ se spun\ `ns\ clar cine a ordonat ie[irea ei din nou `n strad\ [i pentru ce, asta este chestiunea important\ acum.“

372


Generalul Vasile Milea a fost `nc\ de timpuriu `n aten]ia spionajului sovietic. Probabil c\ au [i mizat pe el `n perioada premerg\toare opera]iunii de r\sturnare a lui Ceau[escu de la putere. {i probabil c\ nu se a[teptau ca Vasile Milea, cel care `n vara anului 1989 ì sugera lui Sergiu Nicolaescu s\ ia unitatea de la Ploie[ti [i s\ cucereasc\ Bucure[tii, s\-i r\m`n\ credincios lui Ceau[escu p`n\ acolo `nc`t s\ f\ptuiasc\ `mpreun\ o crim\ `mpotriva na]iunii [i a Armatei. Acesta este singurul adev\r palpabil, pentru c\ mormintele a peste 1 000 de oameni, r\mase de pe urma lor, sunt c`t se poate de adev\rate.

Numirea generalului Victor A. St\nculescu la conducerea armatei Dup\ primele momente de stupoare declan[ate de sinuciderea generalului Milea, colonelul P`rc\l\bescu fuge la cabinetul lui Ceau[escu, cer`ndu-i lui Manea ca acesta s\ intre [i s\-l anun]e. Manea nu vrea s\ fac\ acest gest [i ì dechide u[a lui P`rc\l\bescu. Ceau[escu ascult\ stupefiat vestea sinuciderii lui Milea [i are o ie[ire nervoas\, mai `ntì b`lbìndu-se, apoi gesticul`nd f\r\ sens `n momente prelungite de panic\. Criza de panic\ a fost surprins\ de Silviu Curticeanu: „~n timp ce el ie[ea din birou, eu tocmai intrasem `n antecamer\ [i prin u[a `ntredeschis\ Ceau[escu m-a v\zut, mi-a f\cut semn s\ intru `n birou [i acolo, cu o voce ce nu mai avea nimic uman `n ea, a pronun]at cu mare greutate [i prelung b`lbìt doar c`teva cuvinte, pe care le reproduc textual: «Tu, tu, de ce, de ce nu, nu, mi-ai raportat c\ Milea s-a sinucis?!» B`lbìala accentuat\, fizionomia r\v\[it\ a fe]ei, privirea fioroas\ demonstrau c\ anun]ul l-a scos din s\rite [i l-a surprins `n egal\ m\sur\“241. ~n sf`r[it, Ceau[escu ì cere lui Curticeanu s\ verifice, iar `n momentul `n care acesta se `ntoarce [i ì confirm\, Ceau[escu face o criz\ de furie. Cere imediat venirea lui Constantin Mitea 241 Silviu Curticeanu, op. cit., p. 426.


373

pentru a da un comunicat c\tre ]ar\ `n care s\ se arate c\ generalul Milea a fost un tr\d\tor. De fapt, cu gestul suprem, Milea tr\dase doar ordinul lui de continuare a represiunii printr-un m\cel. Povestea comunicatului poate fi reconstituit\ [i pe baza m\rturiei lui Eugen Florescu: „AMS: N-a]i fost peste noapte `n sediu? Eugen Florescu: Nu. A doua zi, la 08.00, c`nd am venit la serviciu, securi[tii au s\rit la mine: «Repede, repede, c\ a]i fost declarat tr\d\tor! Cine n-a fost cu tovar\[ul `n sediu `n noaptea asta a fost declarat tr\d\tor». AMS: Avuseser\ dou\ cazuri – Neagoe [i H`rj\u. EF: M-am dus la Mitea, dar n-am apucat s\ vorbim prea mult c\ au ap\rut din nou securi[tii: «Repede la Cabinetul 1!». La birouri, `n anticamer\ era c`te un militar cu mitralier\. U[a spre biroul lui Ceau[escu era deschis\ [i `n\untru mai multe persoane. To]i aveau carne]ele `n m`n\ [i notau: Elena Ceau[escu, sigur, f\r\ carnet, apoi D\sc\lescu, Bobu, Manea M\nescu, Mitea, Petre Constantin de la TVR [i secretarul de pres\ Sprin]\roiu. Subiectul – sinuciderea lui Milea. AMS: S-a petrecut mai t`rziu de ora 08.00. Scena pe care o descrie]i este dup\ 09.30. EF: Imediat dup\ 09.30... Ceau[escu dicta: «S\ scrie]i c\ tr\d\torul Milea s-a sinucis din la[itate...» AMS: O clip\! Sunte]i sigur c\ a spus «din la[itate»? Este foarte important. EF: Sigur [i o s\ vede]i de ce. Eu atunci auzeam de sinuciderea lui Milea [i am re]inut foarte bine cuvintele, pentru c\ era o noutate, un [oc. A terminat de dictat [i noi am ie[it. Exact c`nd plecam pe culoar, iese Ceau[escu [i strig\ dup\ noi: «Mitea! Florescu!» Ne-am `ntors... {i el ne spune: «S\ lua]i m\suri s\ se deschid\ televiziunea la ora 12.00, s\ se dea [tirea, dar nu mai mult de o or\, ca s\ facem economie». AMS: Incredibil! Incredibil!

374


EF: Atunci i-am spus [i eu lui Mitea: «Pentru cine face economie, pentru \ia care o s\-l sp`nzure?», iar Mitea m-a tras de m`n\ [i mi-a spus: «Taci din gur\, faci declara]ii de astea c`nd te-a declarat tr\d\tor!» Acolo, `n birou, Ceau[escu vorbea cel mai mult cu Petre Constantin, iar acesta, dup\ aceea, a ie[it [i a dat telefon la TVR. ~i dicta ce-[i notase lui Brate[ prin telefon [i ì spunea: «S\ faci, s\ preg\te[ti emisia...» Problema este c\ ceea ce `[i notase [i ce ì dictase Petre Constantin lui Brate[ erau ni[te idei, un text `ncropit, astfel c\ atunci c`nd am v\zut comunicatul la televizor, am v\zut de fapt comunicatul f\cut de Brate[. Mitea chiar a reac]ionat: «Brate[ `l `n]elege pe tovar\[ul mai bine dec`t noi!» AMS: A[adar, textul citit la radio [i TV era redactat de Brate[ pe baza ideilor notate de Petre Constantin de la Ceau[escu. ~ns\ a disp\rut cauza sinuciderii, a[a cum o g\sise Ceau[escu... «din la[itate». V\ da]i seama? Era cauza real\, nu c\ a tr\dat `n leg\tur\ cu agenturile str\ine. (Preciz\m c\ Petre Constantin i-a dictat direct crainicului Marinescu, fapt confirmat de acesta `n 2005, n.a.) EF: Nu [tiu ce au f\cut acolo la televiziune, dar Ceau[escu a folosit f\r\ dubiu expresia «din la[itate». Am uitat s\ v\ spun c\ pe 21 seara Ceau[escu i-a cerut lui Milea filmul de la Timi[oara, acesta a promis c\-l aduce, dar nu a venit. Diminea]\, pe 22, i s-a adus un pachet cu fotografii. Erau lozincile «Jos dictatorul! Jos comunismul!» scrise pe vitrine. S-a uitat, le-a r\sfirat nervos [i a b\tut cu pumnul `n mas\. Fotografiile au r\mas acolo. Ceau[escu era `ntr-o degringolad\ total\ `n perioada asta.“242 Constantin Manea, [eful de cabinet, a precizat c\ Nicolae Ceau[escu, afl`nd c\ St\nculescu n-a sosit, l-a chemat pe fratele s\u, Ilie Ceau[escu, dar acesta nu a fost g\sit. Este o minciun\. Ilie Ceau[escu se afla `n cl\direa CC [i a fost `n biroul lui Nicolae Ceau[escu. Diminea]\, `nainte de [edin]a de la ora 08.00, Ilie Ceau[escu i-a spus fratelui s\u: „Situa]ia este deosebit de critic\. Vin coloane de muncitori. Trebuie f\cut ceva. Trebuie destituit 242 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 87-88.


375

guvernul“. Atunci, Nicolae Ceau[escu a reac]ionat brutal: „Vezi-]i de treaba ta, avem acum [edin]\ de Consiliu Politic. Execut\m [i vom vedea ce facem“. Tot Eugen Florescu arat\ c\ dialogul lui Ilie Ceau[escu cu Nicolae Ceau[escu, petrecut mai `ntì `n jurul orei 06.30, a avut aspecte mult mai dramatice: „Ilie `ncerca s\-i atrag\ aten]ia c\ vin muncitorii de pe platformele industriale, iar Ceau[escu ì r\spundea vesel: «Las\, c\ `n Pia]a Tien Anmen au fost un milion [i i-au pus la punct de nu s-au v\zut». Ilie a plecat pentru c\ era imposibil s\ se discute cu el. Elena Ceau[escu dirija totul [i el, ca frate, nu o mai suporta. Ap\ruse, `l ataca: «Nu-l mai speria pe tovar\[ul!» A plecat de gura ei“. Acum, dup\ ce Milea s-a sinucis, Nicolae i-a propus lui Ilie s\ preia conducerea Armatei, dar fratele a refuzat, repro[`ndu-i totodat\ c\ nu l-a ascultat nici `n iulie 1989, c`nd i-a propus formarea unui nou guvern condus de Ion Iliescu [i compus din personalit\]i filoruse, a[a cum cerea Moscova. Discu]ia `ntre fra]i este plauzibil\, deoarece o scen\ similar\ s-a produs [i `ntre Nicolae Ceau[escu [i fratele s\u Marin, a[a cum arat\ fiica acestuia. Venit de la Viena `n vara anului 1989, generalul Marin Ceau[escu i-a spus fratelui s\u: „«Nu mai e sc\pare, Nicule, c\ [i-au b\gat coada [i ru[ii, [i americanii, fiecare are oameni aici, care de mult comploteaz\, doar [tii [i tu, dar n-au g\sit `nc\ prilejul, `ns\ nu vor pierde ocazia...» {i a[a mai departe, culmin`nd cu replica ce l-a enervat nespus pe Nicolae, `nc`t a uitat [i de respectul datorat fratelui mai mare, [i de faptul c\ pere]ii au ochi [i urechi: «Nu le face, Nicule, jocul, nu le da ap\ la moar\, c\ va fi vai [i amar de noi [i de ]ara asta. Salveaz\-te! Retrage-te pe motiv de boal\ [i pune-l `n locul t\u pe Iliescu, c\ oricum el este desemnat s\ vin\...»“243. Potrivit ofi]erului Nicolae B. din CIE, care lucra la Viena `n acea perioad\, Marin Ceau[escu primise de la americani informa]ii asupra preg\tirilor f\cute de sovietici pentru debarcarea fratelui s\u, printr-o surs\ rela]ionat\ cu [eful de „anten\“ CIA din capitala Austriei. Marin Ceau[escu a devenit agitat, a `nceput s\ comenteze `n Agen]ie acest fapt, apoi a hot\r`t 243 Mihaela M. Ceau[escu, Nu regret, nu m\ jelesc, nu strig, Ed. Medita]ii, Bucure[ti, 2004, p. 118.

376


s\ plece la Bucure[ti pentru a-[i preveni fratele. Faptul nu este surprinz\tor [i nici exagerat, deoarece americanii au insistat `n permanen]\, prin diferite mesaje [i pe diferite canale, pentru o p\r\sire pa[nic\ a puterii de c\tre Nicolae Ceau[escu [i evitarea unui deznod\m`nt dramatic. {i atunci, `n diminea]a de 22 decembrie, Elena Ceau[escu a reac]ionat violent [i proste[te, iar Ilie Ceau[escu a plecat la minister. Aici, Ilie Ceau[escu s-a instalat `n biroul ministrului Ap\r\rii, unde a compus o list\ de guvern – conform unei m\rturii, cu Ion Iliescu prim-ministru – [i a cerut [efului DIA convocarea ata[a]ilor militari ai URSS [i ai Chinei. F\r\ alt\ solu]ie, Nicolae Ceau[escu cere din nou s\-i fie adus St\nculescu. Constantin Manea arat\ c\, informat asupra „accidentului“ lui St\nculescu, Nicolae Ceau[escu i-a strigat: „Cu picioarele rupte s\ vin\ [i s\ vin\ `n 5 minute, s\ nu se joace c\-l aduc arestat!“ St\nculescu a sosit `n aproximativ un sfert de or\ `mbr\cat cu haine civile. Simula c\ e accidentat [i c\ `l doare piciorul. Ceau[escu i-a dat atunci un ordin: „St\nculescule, preiei conducerea armatei `n urma sinuciderii lui Milea [i execu]i ordinul. Merge]i [i opri]i“ [i i-a cerut s\-i cheme pe Voinea [i pe Eftimescu244. Manea mai afirm\ c\ el, imediat dup\ numirea lui St\nculescu, acesta fiind `n anticamera cabinetului, s-a uitat pe fereastr\ [i i-a spus generalului: „Uite c\ deja se umple (pia]a)“ – intraser\ primele grupuri de muncitori. ~n acest moment al evenimentelor intervine o succesiune de informa]ii preluate de toat\ literatura subiectului nostru [i care a[az\ `n centru ordinul de oprire `n caz\rmi a deplas\rii trupelor militare [i interdic]ia de a se trage `n oameni, ceea ce presupunea `nc\lcarea ordinelor lui Ceau[escu sau, mai corect spus, un contraordin, peste autoritatea comandantului suprem. Pentru a desc`lci dezinformarea creat\ dup\ revolu]ie din surs\ militar\, vom ar\ta c\ este vorba de dou\ ordine distincte, date de dou\ persoane diferite. Ordinul de oprire la caz\rmi. Pentru a salva onoarea lui Milea, militarii au declarat in corpore c\ ordinul i-a apar]inut 244 Arh. SR, Stenograma nr. 23/28 decembrie 1993, Audiere Manea Constantin, p. 33.


377

ministrului. Ordinul i-a apar]inut generalului Eftimescu [i a fost dat dup\ auto`mpu[carea lui Milea (`nc\ mai tr\ia) la precis ora 09.54, dup\ ce cu un minut `n urm\ locotenent-colonelul Costache l-a informat c\ „s-a urcat lumea pe Tc(tancuri)“. Con]inutul ordinului de la ora 09.54 a fost: „Toate unit\]ile armatei execut\ numai ordinele comandantului suprem. Toate unit\]ile din T`rgovi[te [i Mihai Bravu se concentreaz\ `n Bucure[ti `n caz\rmile din {oseaua Olteni]ei“245. Nicolae Ceau[escu preluase comanda direct\ a Armatei [i inten]iona s\ dea ordine prin Eftimescu, adjunctul [efului MStM, ofi]erul cu func]ia cea mai `nalt\ aflat `n preajma sa. At`t pe caietul Documentar de lucru, c`t [i pe caietul de ciorne, generalul Voinea [i-a notat [i ora exact\, [i con]inutul ordinului. Pe ciorn\ el este complet: „Gl. Eftimescu, 22.12.89, (ora) 09.54. – Toate unit\]ile armatei execut\ num(ai) ord(inele) Cdt. Suprem. Toate U(nit\]ile) subord(onate) A1 (Armatei 1) din G(arnizoana) M(ihai) Bravu [i T`rgovi[te se concentreaz\ `n Bucure[ti `n caz\rmile din {os. Olteni]ei. – Unit\]ile... – Raportez ce U. mai avem `n caz\rmi [i unde sunt“246 (Urmeaz\ raportul cu loca]ia unit\]ilor, din care numai Regimentul 22 se `ntoarce, Regimentul 22 fiind cel care anun]ase urcarea manifestan]ilor pe tehnic\, n.a.) Pentru a se proteja de acuza]ia c\ a transmis ordinul lui Ceau[escu de preluare direct\ a conducerii Armatei, generalul Eftimescu nu a recunoscut c\ a dat acest ordin [i a pus dispozi]ia de oprire a unit\]ilor din jude]ele apropiate la caz\rmile din Olteni]ei pe seama lui Milea. Generalul Eftimescu a fost acela care a condus 245 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde, p. 112 (pagina din stînga). 246 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ ro[ie, p. 6 (pagina din stînga cu ordinul lui Eftimescu, pe contrapagin\ raportul asupra pozi]iei unit\]ilor).

378


opera]iile de represiune din sala comandamentului unic, prelu`nd [i transmi]`nd ordinele lui Milea [i oper`nd pe h\r]ile militare aflate pe mesele de lucru. Pentru a ascunde aceast\ vinov\]ie, el a deformat foarte multe informa]ii legate de momentele critice ale dispari]iei ministrului Ap\r\rii. ~n acest loc senatorul Sergiu Nicolaescu afirm\ c\ „`ntre orele 09.30 – 13.00 MApN a fost condus de grupa operativ\, fiind lipsit de ministrul Ap\r\rii Na]ionale sau adjunc]ii s\i“247. Probabil c\ senatorul a fost dezinformat, dar lucrurile nu au stat a[a. Oficial, interegnul respectiv a durat aproximativ 30 de minute. ~n realitate, la numai c`teva minute de la moartea lui Milea, St\nculescu a fost numit ministru [i recunoscut ca atare de generalii afla]i `n grupa operativ\. Ordinele lui vor fi transmise la minister prin grupa de transmisiuni, prin c\pitanul Marius Tufan. Ordinul de a nu se trage `n oameni. Acest ordin a fost dat de generalul St\nculescu. Dup\ ce a ie[it de la Ceau[escu – `nainte de ora 10.00 –, `n calitate de nou ministru al Ap\r\rii, el s-a deplasat la grupa operativ\, unde i-a `nt`lnit pe generalii Eftimescu [i Voinea. Le-a cerut acestora s\-l informeze „cum este realizat dispozitivul de ap\rare din preajma CC [i de ce for]e dispune“248. Astfel, ca urmare a raportului pe care i l-au dat generalii – deci, recunosc`ndu-i autoritatea –, St\nculescu a aflat [i c\ se afl\ `n deplasare spre centrul ora[ului `nc\ trei regimente. Generalul St\nculescu a afirmat imediat dup\ revolu]ie c\ a l\sat „`n mod deliberat evenimentele «s\ curg\» pentru a c`[tiga timp [i pentru a ac]iona `n folosul Revolu]iei“249. ~n realitate, la c`teva minute dup\ ora 10.00, generalul St\nculescu va transmite primul s\u ordin `n calitate de ministru al Ap\r\rii: „(Ora) 10.07. Col. Negrea. 247 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie 1989, Ed. „Ion Cristoiu“, Bucure[ti, 2000, p. 590. 248 Dorian Marcu, Moartea Ceau[e[tilor, Ed. Excelsior C.A., Bucure[ti, 1991, p. 27. 249 Ibidem.


379

Rondoul – ind. MApN transmite: nu se trage de c\tre nimeni, nici foc de avertizare – s\ se parlamenteze.“250 „Rondoul“ era indicativul (ind. din text) ministrului Ap\r\rii Na]ionale [i va fi indicativul prin care va conduce [i va da ordine noul ministru, general Victor A. St\nculescu. ~n acela[i timp cu mi[carea popula]iei, din Bucure[ti [i din alte c`teva municipii, spre revolt\ popular\ generalizat\, `ncepea lovitura de stat militar\ din 22 decembrie 1989.

250 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde,

p. 112 (pagina din dreapta).

Capitolul IX

LOVITURA DE STAT MILITAR| 22 decembrie 1989 (orele 10.00–16.00) Motto: Pe 22 decembrie 1989, la ora 13.00, ]ara era deja sub control. general VICTOR A. ST|NCULESCU

I-au trebuit presei aproape 15 ani pentru a ajunge la concluzia c\, `n diminea]a de 22 decembrie 1989, Armata a dat o lovitur\ de stat (puci) `mpotriva dictaturii lui Nicolae Ceau[escu. C`nd, pe parcursul anului 2001, am formulat aceast\ ipotez\ `n timpul unor dezbateri televizate (Tele 7abc, TVRM), vocea mea a r\mas izolat\, consider`ndu-se c\ este o pozi]ie partizan\, ca fost militar. Apoi, `n prim\vara anului 2004, cu ocazia difuz\rii filmului {ah mat, am `ncercat s\ prezint cu probe detaliile acestui moment important pe postul Antena 1, la emisiunea lui Marius Tuc\. ~n scurt timp, odat\ cu ie[irea public\ la televiziuni [i mai ales la emisiunea Na[ul (realizator Radu Moraru), din 22 martie 2004, a generalului Victor St\nculescu, cunoscutul jurnalist [i analist politic Ion Cristoiu a relansat teza loviturii de stat militare. ~ntr-un num\r al revistei Historia el va face [i prima analiz\ de caz, bazat\ `ns\ numai pe afirma]iile lui St\nculescu. Ast\zi, av`nd mai multe informa]ii, teza pe care am lansat-o eu `n 2001 poate fi [i demonstrat\.

R\sturnarea de la putere a lui Nicolae Ceau[escu Mai mul]i factori au contribuit la ratarea [i ascunderea adev\rului `n ace[ti 15 ani. ~n primul r`nd a fost necunoa[terea, prin ascunderea realit\]ii, a evenimentelor din sediul CC `nainte de intrarea manifestan]ilor. Nici generalul St\nculescu, nici generalii


381

prezen]i `n locul deciziei nu au f\cut publice detaliile prelu\rii puterii de c\tre Armat\, deoarece le-a fost team\ s\ recunoasc\ gestul ce p\rea [i grav, din punctul de vedere al comportamentului unei institu]ii, [i periculos din punctul de vedere al imaginii. De aceea, a fost lansat\ teza mult mai convenabil\ a „trecerii armatei de partea revolu]iei“. Aceast\ formul\ se bazeaz\, `n fond, pe al doilea factor care a favorizat `nt`rzierea cunoa[terii adev\rului – ignoran]a `n privin]a terminologiei [i proceselor istorice de c\tre majoritatea popula]iei. Doar c`]iva oameni aviza]i [i educa]i au `n]eles c\ orice trecere a unei Armate de partea unei revolu]ii se nume[te lovitur\ de stat militar\ sau puci, pentru c\ se face `mpotriva guvernului [i a puterii existente [i `n folosul unei puteri noi, revolu]ionare. Al treilea factor obliterant a fost pus `n mi[care prin folosirea de c\tre Armat\ a puterii preluate [i a rolului decisiv avut `n r\sturnarea lui Ceau[escu pentru a se proteja de erorile, ilegalit\]ile [i crimele f\cute sub comanda generalului Milea p`n\ atunci. ~n sf`r[it, politizarea partizan\ a evenimentelor, a revolu]iei, a `mp\r]it vocile `n dou\ tabere care sus]in dou\ teze total opuse [i la fel de eronate: de o parte „revolta spontan\“ [i de cealalt\ parte „lovitur\ de stat“, dat\ de Ion Iliescu [i echipa lui gorbaciovist\, `n decembrie 1989. Dar, s\ nu anticip\m. Un am\nunt necunoscut p`n\ acum vine s\ ajute Istoria, a[a cum se `nt`mpl\ mereu `n timpul evenimentelor cu desf\[urare rapid\: intrat `n panic\ dup\ ce i s-a anun]at sinuciderea lui Milea, Nicolae Ceau[escu va l\sa `n permanen]\ u[ile de la biroul s\u [i de la anticamera cabinetului deschise. I se f\cuse fric\. Dar `n acest fel putem cunoa[te mi[c\rile lui mult mai bine, exist`nd martori oculari care au avut un acces direct la el, v\z`ndu-l [i auzindu-l. Trecut apoi de la stupefac]ie la furie, Nicolae Ceau[escu ì cere lui Constantin Mitea s\ formuleze comunicatul `n leg\tur\ cu „tr\darea“ lui Milea, lui Silviu Curticeanu s\ preg\teasc\ un decret pentru instituirea st\rii de necesitate pe `ntreg teritoriul ]\rii [i convoac\ o [edin]\ a CPEx. Ciorna decretului – [i subliniez ciorna –, precum [i comunicatul cu „tr\darea“ lui Milea au fost citite la radio

382


[i la televiziune `n jurul orei 11.00. ~n timpul dialogului avut la 14 septembrie 2003 cu general de justi]ie Gheorghe Diaconescu, acesta a dezv\luit c\ suportul juridic al decret\rii st\rii de necesitate pe `ntreg teritoriul nu a mai existat. „Dup\ revolu]ie, `n timpul proceselor, am aflat c\ textul decretului de instituire a st\rii de necesitate a r\mas `n ciorn\. Mult mai t`rziu am aflat [i detaliul c\ textul a r\mas `n ma[ina de scris, `n clipa `n care s-a anun]at sinuciderea lui Milea. S-a creat panic\, biroul a fost abandonat, textul nu a fost terminat [i nici dus la semnat“251. ~nc\ o ilegalitate. Cu c`teva minute `nainte s\ `nceap\ [edin]a CPEx, Mihai H`rj\u a surprins [i urm\toarele secven]e:. „A venit generalul Neagoe [i i-a spus (lui Nicolae Ceau[escu, n.a.) c\ `n diverse zone ale Capitalei sunt deja concentr\ri mari de oameni care se `ndreapt\ spre Centru. (Discu]ia se desf\[ura `n anticamer\ [i am putut s\ aud toate acestea.) Ea i-a spus c\ este o contrarevolu]ie [i c\ trebuie f\cut totul ca s\ fie reprimat\; l-a `ntrebat: «M\i, voi sunte]i preg\ti]i?». {i el a r\spuns: «Da, suntem preg\ti]i, oamenii no[tri sunt `narma]i». ~ntre timp a sunat Croitoru – de la Capital\, care era secretar cu propaganda – [i `l c\uta pe Barbu Petrescu. I-am spus c\ e `n [edin]\ [i c\ nu pot s\-l scot. {i mi-a zis a[a, `n dou\ vorbe: «Spune]i-i c\ nu se mai poate face nimic...» [i a `nchis telefonul“252. Ultima [edin]\ CPEx a debutat cu revenirea lui Ion Radu, trimis de Ceau[escu la platforma Militari, [i cu anun]ul c\ „plecau de la ICEM [i de la Turbomecanica din Militari. Au plecat [i de la 23 August“. Ion Dinc\ pornise mai devreme spre platforma Pipera, dar se `ntorsese foarte repede, dup\ ce a `nt`lnit primele grupuri de manifestan]i. Ceau[escu a dat vina pe Milea, apoi a `ntrebat dac\ exist\ muni]ie `n `ntreprinderi. ~ntrebarea dezv\luie deruta total\ [i degradarea g`ndirii sale, fiindu-ne imposibil s\ `n]elegem cine urma a fi `narmat `n `ntreprinderi cu muni]ie, c`nd muncitorii erau pe strad\ `n drum spre centru. ~n continuare, Ceau[escu lanseaz\ un scenariu aberant – Milea nu a ac]ionat `n Capital\, 251 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 74. 252 Arh. SR, Stenograma nr. 40/7 februarie 1994, Audiere Hîrj\u Mihai, p. 31.


383

ca s\ permit\ izbucnirea revoltei `n alte zone ale ]\rii. Nimeni cu comenteaz\, probabil pentru c\ era expresia unui delir. Urmeaz\ momentul probei de loialitate: „Nicolae Ceau[escu: (...) Vreau s\-i `ntreb pe cei prezen]i aici, din Comitetul Politic Executiv, care este hot\r`t s\ lupte sau care nu? Cineva: Lupt\m to]i, ce mai avem de f\cut? (Nu a fost Elena Ceau[escu, dar este posibil s\ fi fost D\sc\lescu, n.a.) N. Ceau[escu: Ce spui, Mizil? Paul Niculescu-Mizil: Dac\ lupt sau nu lupt? N. Ceau[escu: Cine nu se organizeaz\ sau s-a angajat fa]\ de al]ii s\ spun\ – c\ nu se poate merge mai departe a[a. Tudor Postelnicu: Sunt hot\r`t s\ lupt p`n\ la urm\, tovar\[e secretar general. Manea M\nescu: Acesta a fost idealul vie]ii noastre, deci vom lupta p`n\ la ultima pic\tur\. N. Ceau[escu: Ce spui, Andrei? {tefan Andrei: Lupt\m, tovar\[e secretar general! (~n acest loc, generalul Iulian Vlad, care `l avea pe Postelnicu `n st`nga [i scaunul gol al lui Milea `n dreapta, s-a `ntors spre st`nga [i a rostit clar: „Lupt\m pe dracu’!“ Replica a fost auzit\ de cei prezen]i [i reprodus\ la proces de unul dintre stenografi, n.a.) N. Ceau[escu: S\ declar\m imediat starea de necesitate `n `ntreaga ]ar\. Aceasta este conform Constitu]iei [i este dreptul pre[edintelui. Nu trebuie s\ convoc\m Consiliul de Stat. Sunte]i de acord? (Prin urmare, Ceau[escu [tia foarte bine care sunt prevederile constitu]ionale pe care nu le respectase p`n\ atunci, n.a.) C. D\sc\lescu: Eu m-am ridicat `n picioare de la `nceput. Elena Ceau[escu: Dac\ e[ti de acord cu starea de necesitate? C. D\sc\lescu: Alt\ solu]ie nu mai exist\. N. Ceau[escu: Atunci, s\ ac]ion\m.“253 253 Constantin Sava [i Constantin Monac, Revolu]ia român\ din decembrie 1989

retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001, p. 213. Stenograma a fost prelucrat\ de ofi]eri MApN. Vezi [i Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998, p. 308, cu erori de redactare (de exemplu, Postelnicu afirm\: „Sunt hot\rît s\ lupt pîn\ la lumin\“ în loc de „pîn\ la urm\“ etc. ).

384


Primul-ministru va `ntreba apoi ce vor face dac\ muncitorii vin `narma]i, iar Silviu Curticeanu a r\spuns: „Or s\ trag\, tragem [i noi“. Gogu R\dulescu simte nevoia s\ intervin\, observ`nd isterizarea [edin]ei, [i cere s\ se ia m\suri ca s\ fie evitat\ v\rsarea de s`nge. Tudor Postelnicu, asupra c\ruia va trebui s\ ne mai g`ndim o dat\ `n privin]a prostiei, introduce un element de viclenie, specific lui: „Am `n]eles ieri c\ `mpotriva muncitorilor nu se va trage. Avem acum aceast\ situa]ie creat\ [i noi suntem convin[i c\ nu muncitorii cinsti]i sunt aceia care vor deschide focul, ci lep\d\turile [i pleava“. Av`nd `n vedere c\ [i la [edin]a CPEx din 17 decembrie, tot Postelnicu a pus problema cheie, afirm`nd c\ s-a uitat `n legi [i regulamente [i nu a g\sit undeva dreptul s\ se trag\ `n popor (replic\ atribuit\ incorect lui Milea), interven]ia pare mai degrab\ o prob\ de viclenie. Ceau[escu se blocheaz\ [i intervine abia dup\ ce Dinc\ [i D\sc\lescu `[i continu\ delirul: „Nicolae Ceau[escu: Sigur c\ nu putem trage `n muncitori. Noi suntem reprezentan]ii muncitorilor [i nu putem trage `n muncitori, dar sunt [i lichele. Elena Ceau[escu: Cine se las\ dezarmat este tic\los.“254 ~n continuare, Manea M\nescu se intereseaz\ cine este la comanda Armatei [i Ceau[escu ì r\spunde: „L-am chemat pe primul-adjunct. Este deja la dispozi]ia mea [i lucreaz\ aici“255. Se `n[ela. ~n urm\toarea or\, generalul St\nculescu va repeta ordinul de parlamentare cu manifestan]ii, ordin care va fi aplicat `ntocmai de subunit\]ile din strad\, pe m\sur\ ce se derula revolta popular\: „(Ora) 10.11 – col(oana) de la IMGB – Ap. Patriei, imense – blocat la jum\tatea distan]ei, la 300 m. de Or\[elul Copiilor – lt. col. Costache. 254 Ibidem, p. 215. 255 Ibidem (generalul St\nculescu nu era prim-adjunct al ministrului Ap\r\rii, dar

este evident c\ la el se referea Ceau[escu).


385

(Ora) 10.30 Lt. col. Costache – Pantelimon, Muncii, Socului, C\]elu, grupuri imense de la 23 Aug. – scandeaz\. (Ora) 10.35 – c. amiral P. George [i col. Costin – s\ se parlamenteze cu demonstran]ii la care s\ se spun\ c\ se retrag `n cazarm\ (aceast\ comunicare venit\ prin ordin telefonic verbal a fost pus\ pe seama generalului Ilie Ceau[escu, pentru a sus]ine c\ el a ordonat retragerea `n caz\rmi, n.a.) (Ora) 10.40 – Toate unit\]ile parlamenteaz\ cu demonstran]ii c\ se `ntorc `n cazarm\. (Ora) 11.15 – Strada B\ceni – Obor, Dimitrov, Republicii, M. Eminescu, coloane. – R7Mc. este solicitat s\ intervin\, nu se aprob\.“ Momentul retragerii trupelor din ora[ spre caz\rmi a fost surprins de revolu]ionarul Mihai Montanu. Pe 22 decembrie diminea]\ el g\se[te baraje de TAB-uri pe strada care coboar\ spre hotelul Athénée Palace, la Pia]a Cosmonau]ilor, un alt baraj la Hotel Ambasador, iar `ntre Ambasador [i Inter era liber. La Inter era baraj [i se str`nsese deja lume. „La un moment dat (`n jurul orei 10.00, precizat\ de martor la o alt\ pagin\, n.a.), unul la care m\ uitam mai mult, un locotenent-major, a `nceput s\ z`mbeasc\. {i atunci am spus la lume: «Gata. Armata e cu noi». L-am `ntrebat: «Ce ordin ai primit?» Mi-a r\spuns: «S\ ne retragem `n unitate». Ne-am urcat to]i pe TAB-uri. Flori pe ]evile de pu[ti. I-am spus: «Te retragi la unitate, dar treci prin Pia]a Palatului [i ne la[i acolo»“256. Generalul St\nculescu a fost chemat de trei ori la Ceau[escu, acesta pun`ndu-i aceea[i `ntrebare: „Ce face armata, tovar\[e St\nculescu? S\-[i fac\ datoria?... De ce nu ac]ioneaz\?“ St\nculescu ì d\dea asigur\ri c\ trupele vin. „M-am `ntors `napoi [i le-am spus: unit\]ile sunt pe drum – va declara Victor St\nculescu televiziunii B1. Deci, aici... de aici min]eam grosolan. De aia am spus c\ la un 256 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihai, p. 6.

386


moment dat eu am fost `ntre dou\ plutoane de execu]ie: a conducerii foste [i a celor care veneau, revolu]ia, [i acest lucru a fost [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti. Deci, `n momentul c`nd lor (lui Nicolae [i Elena Ceau[escu, n.a.) le-am spus c\ sunt pe drum (unit\]ile chemate din teritoriu, n.a.), s-au lini[tit, `ntr-un fel. Dup\ aceea, c`nd au v\zut c\ nu mai sosesc, c`nd nu s-a mai discutat unde sunt \ia, presiunea din Pia]\ era destul de mare [i se men]inea chiar `n jurul intr\rii [.a.m.d...“257 ~n interviul acordat autorului, generalul St\nculescu a reconfirmat ac]iunile sale din acel moment de criz\ absolut\: „AMS: Merge]i [i opri]i! Era vorba de oprirea oamenilor care se apropiau de centru. VAS: Eu am profitat de acest ordin dat `ntr-adev\r a[a de Ceau[escu... uite c\ eu uitasem am\nuntul \sta, dar mi-a ordonat «Opri]i!», [i eu am spus: «Da, opresc». Eu am oprit for]ele care erau aduse de Milea din ]ar\ la margine (la periferiile Bucure[tilor, n.a.) AMS: Trupele oprite pe Olteni]ei. VAS: Da, am speculat ordinul de oprire a muncitorilor [i eu am oprit trupele. AMS: Vreau s\ reconstituim: a]i ie[it de la Ceau[escu [i v-a]i dus la grupa de generali. Erau acolo Hortopan, Eftimescu, P`rc\l\bescu, cred c\ deja era [i Voinea. Le-a]i comunicat c\ sunte]i numit ministru al Ap\r\rii? VAS: Erau panica]i, erau termina]i, speria]i, se `mpu[case Milea [i, c`nd m-au v\zut [i le-am spus, s-au ref\cut. AMS: V-au recunoscut ca ministru. VAS: Nu [tiu dac\ a[a, dar i-am anun]at, plus c\ nu cu ei... AMS: V-a]i dus apoi sus la centrul de comunica]ii, unde erau transmisioni[tii. Maiorul Tufan era jos [i a mers cu dvs. sus sau l-a]i g\sit sus? VAS: L-am g\sit sus. AMS: Ce ordine i-a]i dat? 257 Historia, Nr. 30, mai 2004, stenograma emisiunii Na[ul de la postul de televiziune

B1. Participan]i: Victor Atanasie St\nculescu, Radu Moraru [i Ion Cristoiu, p. 21.


387

VAS: V-am spus. Am profitat de ordinul lui Ceau[escu [i am dat ordine invers. AMS: Domnule general, discut\m pe documente. Am documente originale, vi le voi ar\ta, eu [tiu ce ordine a]i dat. Cunoa[te]i unde am lucrat eu? VAS: Da, Direc]ia de Rela]ii Publice... sub Babiuc. {tiu! AMS: Am studiat ordinele venite la Armata 1. ~ntre 10.07 [i 10.30 a]i dat cinci ordine. Primul opre[te trupele pe Olteni]ei, dar urm\toarele patru... «Nu se trage, se parlamenteaz\ cu manifestan]ii». VAS: A[a este. Prin grupa de comunica]ii mi se transmitea ce se `nt`mpl\ afar\ [i eu mi-am dat seama, a[a c\ am dat ordinele astea. AMS: A]i folosit indicativul RONDOUL, care era al lui Milea. VAS: Da, era al ministrului.“ Momentul este prea important ca s\ nu-l subliniem. ~ntr-un recent dialog cu scriitorul Dinu S\raru, generalul St\nculescu descrie scena `n am\nunt: „La acela[i etaj, pe coridor, era o `nc\pere `n care se afla Grupa Operativ\ a Armatei, plin\ de generali, printre ace[tia generalul Voinea – comandantul Armatei din Bucure[ti, generalul Eftimescu – [eful Sec]iei Operative din Marele Stat Major. ~n a doua `nc\pere se organizase un centru de transmisiuni al Armatei. Generalii m-au informat c\ dou\ regimente, unul de tancuri [i unul mecanizat de pe {oseaua Olteni]ei, au plecat din ordinul lui Milea spre pia]\ [i se afl\ `n mar[. Am ie[it din birou [i, `n centrul de transmisiuni, am g\sit un c\pitan, acela[i Tufan Marius (despre care poate voi pomeni), [i l-am `ntrebat conspirativ: «Ai leg\tura cu cele dou\ unit\]i aflate `n mar[?». La confirmarea lui, i-am spus: «Transmite-le numaidec`t ordinul meu s\ se `ntoarc\ `n caz\rmi»“258. A[a cum am ar\tat, generalul St\nculescu se va `ntoarce la Cabinetul 1, unde Nicolae [i Elena Ceau[escu a[teptau pe hol, [i le va da asigur\ri c\ unit\]ile s-au pus `n mi[care, f\c`nd apel la un echivoc. Unit\]ile erau `n mi[care, dar se `ntorceau, nu veneau. St\nculescu revine la centrul de comunica]ii: „M-am `ntors 258 Dinu S\raru în dialog cu Victor Atanasie St\nculescu, Generalul revolu]iei cu

piciorul în ghips, Ed. RAO, Bucure[ti, 2005, p. 40.

388


[i l-am g\sit din nou pe Tufan Marius, ofi]erul de transmisiuni radio, care avea leg\tura cu unit\]ile [i cu Armata `n general, pe teritoriu, care f\cea leg\turile direct cu diverse unit\]i, [i i-am spus: «Tufane, du-te direct acum la sta]ia radio [i, f\r\ s\ mai vorbe[ti cu nimeni, transmi]i din nou urm\toarele: Am dat ordin ca cele dou\ unit\]i s\ se `ntoarc\ `n caz\rmi! Nu treci pe la ceilal]i!» «Am `n]eles!»... Tufan este [i acuma un b\iat foarte discret, n-a vorbit cu nimeni, nici nu ]ine s\ apar\ public“259. Cam `n acest moment, adic\ la ora 10.51, `ncepe difuzarea la radio [i televiziune a decretului pentru starea de necesitate [i a comunicatului privind „tr\darea“ lui Milea. Textul decretului este f\r\ importan]\, oricum, decretul nu s-a aplicat, dar comunicatul este un document important al revolu]iei:

Comunicat „~n Bucure[ti [i `n `ntreaga ]ar\ muncitorii s\ apere tot ceea ce s-a realizat, suvernitatea [i independen]a ]\rii. Inform\m c\ ministrul for]elor armate a ac]ionat ca tr\d\tor `mpotriva independen]ei [i suveranit\]ii României [i, d`ndu-[i seama c\ este descoperit, s-a sinucis. Facem apel c\tre to]i cei care-[i iubesc ]ara [i poporul s\ ac]ioneze cu cea mai mare fermitate `mpotriva oric\rui tr\d\tor. Toate zvonurile [i minciunile au fost dirijate `n str`ns\ leg\tur\ cu tr\d\torii de ]ar\ [i cu cercurile imperialiste de tr\d\torul Milea, care a organizat aceste provoc\ri, a spus minciuni [i a informat fals `n leg\tur\ cu situa]ia din ]ar\. Apel\m la clasa muncitoare, ]\r\nime [i intelectualitate, la `ntregul popor, de a ac]iona cu `nalt\ r\spundere pentru a `nt\ri ordinea [i lini[tea. Problemele noastre s\ le rezolv\m `n str`ns\ unitate, f\r\ vreun amestec din afar\. S\ facem totul pentru a ap\ra suveranitatea, independen]a [i integritatea României socialiste.“260

Av`nd `n vedere distan]a enorm\ de la realitate, de la ce se `nt`mpla `n acel moment pe str\zi, la con]inutul acestui comunicat, 259 Ibidem, p. 41. 260 Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ în direct, Bucure[ti, 1990, pp. 19-20.


389

precum [i limbajul tipic, textul trebuie s\ fi fost, pe fond, cel dictat chiar de Ceau[escu. Este opera unui dezechilibrat. Milea, `n leg\tur\ cu cercurile imperialiste!? Existau numeroase informa]ii despre leg\turile sale cu sovieticii [i apar ast\zi tot mai multe indicii c\ Milea era avizat de sovietici asupra iminen]ei r\sturn\rii lui Ceau[escu. Dar, `n leg\tur\ cu americanii, este greu de crezut! Nu cunoa[tem c`t anume a intervenit Petre Constantin `n textul dictat de Ceau[escu [i va r\m`ne un semn de `ntrebare dac\ formula „din la[itate“ a fost scoas\ inten]ionat de acesta [i a introdus motiva]ia „cercurilor imperialiste“. ~n cartea sa, Brate[ afirm\ c\ acel comunicat a fost transmis direct prin telefon spicherului George Marinescu261. Acesta confirm\ linia direct\ cu Petre Constantin. Este evident opera angaja]ilor Televiziunii – Petre, Brate[, Marinescu –, chiar [i numai prin faptul c\ titulatura func]iei lui Milea era gre[it\: „ministrul for]elor armate“, titulatur\ din perioada stalinist\. Oricum, Marinescu nu putea citi f\r\ viza lui Brate[. Comunicatul, citit de patru ori – cu o modificare care `l f\cea vinovat pe Milea [i de diversiunea de la Timi[oara –, nu a avut dec`t un singur efect: a provocat convingerea solda]ilor [i a mul]imii c\ ministrul Ap\r\rii a fost asasinat. ~n c`teva minute, Milea a devenit din coautor la represiune, victim\ [i simbol al urii `mpotriva lui Ceau[escu. Tot `n c`teva minute, mul]imea din mai multe ora[e [i din Capital\ ia cu asalt sediile Partidului Comunist. ~n acest moment, estimat a se fi petrecut la ora 11.20, generalul Eftimescu `ntocme[te un plan pentru evacuarea so]ilor Ceau[escu folosind blindatele aflate `n apropiere. C\ut`nd s\ reconstituie faptele `n anul 1990, din calitatea de viceprim-ministru, Gelu Voican Voiculescu a aflat de la ofi]erii implica]i c\ planul lui Eftimescu prevedea venirea TAB-urilor „cu trapele deschise spre intrarea B, flancate de cordoane de militari pe laturi [i de acolo, pe strada One[ti, cu tancurile `n frunte `naintau `n vitez\ trec`nd peste oameni, c\lc`nd peste oameni cu ele“. La ora 11.22, Documentarul comandantului Armatei 1 preciza: „TAB de la Pia]a Palatului s\ se retrag\ la intr\rile de la CC. Col. Costin: 261 Teodor Brate[, Explozia unei clipe, Ed. Scripta, Bucure[ti, 1992, p. 38.

390


unit(\]ile) care sunt `n apropiere de Sala Palatului s\ se retrag\ c\tre intr\rile CC“262. Acest ordin preliminar, menit s\ asigure for]ele cu care s\ fie pus `n aplicare planul de evacuare a so]ilor Ceau[escu, nu a ajuns la trupe, din cauza faptului c\ echipa de transmisiuni din cl\direa CC nu mai r\spundea la alte comenzi dec`t ale generalului St\nculescu. ~n consecin]\, la ora 11.52, comanda Armatei 1 ì cere colonelului Paul „s\ trimit\ pe cineva care este `n ora[ s\ anun]e TAB(-urile) din Pia]a Palatului s\ se retrag\ spre intr\rile din sediul CC“. E clar c\ nu aveau comunica]ia cu trupele. La ora 12.15 intervine `ns\ ordinul generalului Constantinescu, de la minister, care comunica cu generalul St\nculescu: „retragerea unit\]ilor `n caz\rmi pa[nic\“, iar la ora 12.43 acesta este completat cu indica]ia „s\ se poarte discu]ii cu cet\]enii c\ armata nu trage `n popor, c\ nu are nimic cu ei [i s\-i lase `n pace“. ~ncepea procesul de refacere a imaginii Armatei. ~n sediul Comitetului Central, generalul St\nculescu le propune celor doi dictatori fuga cu un elicopter [i, `n urma consult\rii cu generalul Neagoe, ì ordon\ generalului Rus, [eful avia]ei militare, s\ trimit\ dou\ elicoptere. Oficial, ordinul nu s-ar fi executat dac\ nu venea [i de la Neagoe, dar prin confirmarea acestuia [i prin autoritatea ministrului Ap\r\rii, Rus s-a executat. Conform unei m\rturii din vara anului 1992 a generalului Niculae Spiroiu, al c\rui consilier de pres\ eram, dialogul `ntre Nicolae Ceau[escu [i generalul St\nculescu i-a fost povestit de acesta din urm\: „Generalul St\nculescu s-a `ntors la Cabinetul 1 [i i-a spus lui Ceau[escu: «Tovar\[e comandant suprem, trupele nu mai pot ajunge `n pia]\. Mi-au comunicat c\ nu pot trece de baraje. V\ propun s\ organizez o plecare cu elicopterul la unul din centrele de comand\ din ]ar\». Aveam trei astfel de centre de comand\ `n ]ar\, dotate cu sisteme de conducere a for]elor. «... Preg\tesc s\ fi]i instalat la centrul de comand\ [i s\ conduce]i de acolo». ~n acel moment, Ceau[escu l-a oprit [i i-a spus: «Nu. Eu sunt comandantul For]ilor Armate... nu putea s\ pronun]e for]elor, spunea for]ilor... Eu sunt comandantul 262 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde, p. 112 (pagina din dreapta).


391

For]ilor Armate [i locul meu de comand\ este aici». St\nculescu s-a dus atunci la Neagoe [i s-a `n]eles cu el s\-l evacueze cu elicopterul“. ~ntors `n cabinet, Nicolae Ceau[escu cere, prin intermediul ofi]erilor Direc]iei V care `l p\zeau, ca for]ele aflate `n sediu s\ reziste presiunii mul]imii. Cei doi ofi]eri nu transmit ordinul mai departe. Trebuie s\ `n]elegem c\ `n acel moment `n care ministrul Ap\r\rii trece peste ordinele comandantului suprem, c`nd ajunge la o `n]elegere cu [eful Direc]iei V pentru evacuarea [efului statului din sediul puterii, iar `nsu[i [eful Departamentului Securit\]ii Statului comunica `n teritoriu, tot din cl\direa CC, c\ nu se execut\ alt ordin dec`t cel dat de el, teoretic [i practic, Ceau[escu era `ndep\rtat de la putere. Cei trei generali au fost obliga]i s\ joace timp de aproximativ dou\ ore un joc fa]\ de Ceau[escu – aparent loiali, ordonau trupelor s\ nu fac\ nici un gest `n ap\rarea lui. Toate for]ele care ap\rau sediile partidului au primit ordine clare s\ nu intervin\ [i mai ales s\ nu apere aceste sedii, care reprezentau centrele teritoriale ale Partidului Comunist Român, adic\ ale Puterii. Aceste ordine au fost date de noul ministru al Ap\r\rii, iar `n ce prive[te efectivul MI din Capital\, ordinul i-a apar]inut, independent de St\nculescu, generalului Iulian Vlad. Colonelul Octavian Nae, [eful G\rzilor din Direc]ia V a Securit\]ii, adic\ [eful pazei militare a sediului CC, va ar\ta c\, `n ora premerg\toare atacului cl\dirii, a primit ordin de la Vlad: „«M\i, s\ lua]i ni[te m\suri ca s\ bloca]i u[ilea astea! Dar ave]i grij\, dac\ trebuie deschise, trebuie deschise...» Adic\ s\ le bloca]i, dar s\ se deschid\. «Dar s\ fie posibilitatea, dac\ e nevoie, s\ fie deschise»“263. Anun]at c\ elicopterul a sosit, Ceau[escu mai face o `ncercare de a se adresa manifestan]ilor din pia]\. Iese pe balcon [i `n momentul `n care o persoan\ din anturaj `ncearc\ s\-l opreasc\, ]in`ndu-l de palton, el se smulge, r\m`ne `n hain\ [i `ncearc\ s\ le vorbeasc\ celor din pia]\ printr-o portavoce. Petre Roman a v\zut aceast\ scen\: „El a intrat pe balcon, a f\cut un tur care nu a durat mai mult de cinci-[ase secunde, adic\ lumea nici nu a apucat s\ se dezmeticeasc\. 263 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octavian, p. 57.

392


Primele r`nduri au strigat: «Huooo!» Dar cei din spate nu [i-au dat seama cine sunt! Era un grup de 12-15 persoane. El a f\cut, a[a, un tur... Aici, pe latura din dreapta, se a[ezase un elicopter cu motoarele [i cu elicele merg`nd. Ceau[escu a f\cut ie[irea aceasta. N-a durat dec`t c`teva secunde...“264 ~n aceste secunde, un t`n\r a aruncat o bucat\ de lemn care a lovit cu precizie portavocea ]inut\ la gur\ de Ceau[escu. ~n clipa urm\toare, acesta s-a retras, acoperindu-[i gura cu m`na, probabil de durere. A urmat scena liftului, la care Elena Ceau[escu a strigat: „S\ se trag\! S\ se trag\!“ Colonelul Nae a auzit-o din capul holului, apoi acest ordin a fost transmis de Postelnicu. ~ntr-o completare la declara]ia dat\ Procuraturii Militare, Tudor Postelnicu va descrie aceast\ scen\: „M\ aflam `ntr-un birou de la etajul nr.1 al sediului CC al PCR c`nd, a[a cum am ar\tat anterior, am fost anun]at s\ m\ prezint de urgen]\ la lift. Pe hol se aflau Nicolae Ceau[escu, iar pe sc\ri `n fa]a biroului lui se aflau circa [apte sau nou\ cadre `n civil. Nu cunosc cine erau ace[tia. ~n spatele lui Ceau[escu Nicolae se afla aghiotantul s\u din acea zi. Nu `mi amintesc care din aghiotan]i era `n acea zi. Ceau[escu Nicolae m-a `ntrebat «ce trebuie s\ fac\ for]ele Ministerului de Interne `n cazul `n care elementele huliganice vor intra s\ atace sediul». For]ele Ministerului de Interne erau `n cadrul Direc]iei V – Serviciul G\rzi. Eu i-am r\spuns c\ trebuie s\ se procedeze conform celor ordonate de el la teleconferin]a din duminic\ 17 decembrie 1989, c`nd, cu ocazia evenimentelor de la Timi[oara, a ordonat ca pentru reprimarea mi[c\rii s\ se trag\ `n popor. Apoi m-am `ntors pu]in, practic am `ntors doar capul spre cei din gard\ [i le-am ordonat ca `n cazul `n care huliganii vor p\trunde `n sediu, s\ deschid\ foc cu armamentul din dotare, folosind bine`n]eles gloan]e de r\zboi. Apoi am intrat `n lift pentru a merge la etajul [ase, iar Ceau[escu Nicolae a intrat `n liftul care ducea direct pe platforma de pe acoperi[ul sediului de unde a fugit `mpreun\ cu Elena Ceau[escu cu helicopterul“265. Imediat dup\ aceast\ scen\ a intervenit 264 Arh. SR, Stenograma nr 90 / 8 martie 1994, Audiere Petre Roman, p. 7. 265 PR.PG.DPM, Dosar 517/P/1989, Declara]ia inculpatului Tudor Postelnicu din

30 decembrie 1989, p. 1.


393

generalul Iulian Vlad, anul`nd [i el ordinul lui Ceau[escu: „Nu, Nae, nu se folose[te armamentul, nu folosi]i nici m\car pentru act delincvent, lua]i m\suri, dac\ pute]i. Nu, [i a[a a curs s`nge destul... [i a[a a curs s`nge destul...“266 Inclusiv `n momentul `n care manifestan]ii au for]at u[ile, prin sta]ie a venit acela[i ordin: „Nu folosi]i armamentul!“ U[ile de la intrare se deschideau spre exterior, iar mul]imea, pres`nd din spate, nu permitea deschiderea lor, astfel c\ au fost sparte geamurile unor ferestre laterale, mai mici, prin care s-au strecurat `n\untru primii cuceritori: un grup de tineri ]igani. Informa]ia a fost confirmat\ de revolu]ionarul Petre Ion, responsabilul unui restaurant267. ~n privin]a folosirii termenului de „cucerire“ a sediul Comitetului Central al PCR, este firesc s\-l adopt\m ca adecvat. A fost vorba de o cucerire a sediului Puterii de c\tre mul]ime sau, `n termeni istoriografici consacra]i, de revolt\ popular\. Am reu[it s\-l identific pe unul dintre cuceritori, Daniel P\curaru, el fiind [i acela care a capturat drapelul de pe cl\direa ce simboliza sediul Puterii comuniste `n România: „Daniel P\curaru: (...) Diminea]\, pe la 06.30 sau [apte f\r\ un sfert, am zis, `mpreun\ cu c`]iva colegi: «B\, hai s\ mergem acolo». Erau grupuri `n curtea fabricii, au `ncercat s\ ne opreasc\, dar am s\rit gardul. Ceva impresionant: c`nd am ie[it, ne-a luat mul]imea ca un val, mul]imea de la blocuri. Un tip a s\rit de la etajul I, se b\rbierea, a s\rit cu spuma pe fa]\, cu jum\tate de barb\ neras\. Era ceva extraordinar. Am ajuns la Universitate... AMS: Pe la ce or\? DP: Pe la 12.00, `nainte de 12.00. Am intrat `n Pia]a Palatului [i ne-am `mpins spre u[ile CC-ului. Strigam s\ deschid\ u[ile. Printre primii, s\ zicem, o sut\ de oameni care au intrat, am fost [i eu. Nu [tiu dac\ [ti]i, u[ile s-au deschis la un moment dat, apoi s-au `nchis 266 Ibidem, p. 60. 267 Antena 1, 21 decembrie 2003, emisiunea Cutia neagr\.

394


la loc. Nu cuno[team cl\direa, eram uimit, este o scar\ [i la etajul I se bifurc\... AMS: Da, cunosc, dar este parterul `nalt. DP: Nu, la etajul I. Acolo, unde se bifurc\, s-a format un blocaj de persoane, s\ nu intre lumea. AMS: Cine a f\cut asta? Nu `n]eleg? DP: Noi, oamenii. Cei care au intrat primii au `ncercat s\ blocheze mul]imea s\ nu intre mai sus. Domnule, noi eram impresiona]i, eram uimi]i c\ ne aflam acolo. Era sediul CC! Marmura aia, covoarele, fotoliile... De ce s\ mint, eram speria]i. Ne era [i fric\. {i, cei vreo sut\ de oameni care au n\v\lit au f\cut un cordon s\-i opreasc\ pe ceilal]i s\ nu n\v\leasc\. AMS: Foarte interesant. N-am cunoscut acest episod. DP: Eu am avut noroc c\ am nimerit `n partea cealalt\, dincolo de r`ndul \sta. Am r\mas dincolo. Am urcat la etajul I, `n fa]\ era `nc\perea cu balconul. Pe o m\su]\ de lemn rotund\ era un pistol automat abandonat. L-am luat [i am ie[it cu el prin cabinetul unu exact `n balcon. Eram singur, cu arma `n m`n\, am ridicat arma `n sus [i, `n momentul \la, am v\zut ce `nseamn\ mul]imea. Jos erau o sut\ de mii de oameni care au urlat dintr-odat\ de victorie. AMS: A]i tras cu arma `n sus? DP: Nu, nu, am ie[it cu arma, am ridicat-o `n aer. Victorie! ~n spatele meu au venit o student\ [i un b\rbos, av`nd o geant\ pentru masca de gaze. Era o geant\ de-aia care se `nchidea cu un mecanism special. C`nd am reintrat din balcon m-am `nt`lnit cu un fost coleg de-al meu. La etajul I, `n laterale sunt lifturile care urc\ la etajul 5. Acolo l-am `nt`lnit... pot s\-i dau [i numele... AMS: V\ rog. DP: B\nic\ B\rbieru. {i zice: «Hai s\ ne uit\m pe aicea». Lumea devasta. |sta este adev\rul. Mul]i erau pu[i pe furat, furau tot ce g\seau. Erau unii care spuneau c\ ramele la u[i sunt din aur. Prostii, nu erau domnule. ~ntr-un col] erau ni[te solda]i care pl`ngeau. Erau ni[te copii... AMS: De la trupele de Securitate.


395

DP: Nuuu, nu erau de la trupele de Securitate, erau de la Armat\, ni[te copii. AMS: Nu confunda]i cu cei de la USLA sau de la {coala de la B\neasa. Cei de la trupele de Securitate erau militari `n termen, copii din \[tia... DP: Nu, nu erau. Aveau c\[ti militare de-alea verzi. AMS: ~n sf`r[it, n-are importan]\. Ce f\ceau? DP: Pl`ngeau, erau speria]i, f\r\ comandant [i ne spuneau: «Nu v\ apropia]i de noi». Le era fric\, nu [tiau ce s\ fac\. Am ajuns pe aripa din st`nga, `n fa]\, [i eu cu B\nic\ [i `nc\ vreo trei-patru in[i am urcat sus pe acoperi[. ~n momentul acela elicopterul tocmai aterizase. Ie[im, d\m pu]in col]ul `n st`nga [i, `n momentul \la, apar doi tipi... \[tia erau cu adev\rat securi[ti, lupt\tori... erau `n costum, cu cravat\. AMS: Erau de la Direc]ia V. DP: Da, de la Direc]ia V. Au `ndreptat armele spre noi [i unul dintre ei a strigat: «Dac\ nu v\ `ndep\rta]i, tragem!» Pe mine m\ `mpingeau din spate, c\ veneau mul]i din spate [i nu vedeau ce vedeam eu. {i m-am tras c`t am putut `napoi, dup\ zid. Am dezasigurat, am scos arma pe dup\ zid [i am tras cu ea f\r\ s\ v\d unde trag. Atunci \la a tras o rafal\ scurt\ `n parapetul de beton. Dup\ asta m-am uitat pe dup\ col]. Ultimul care a urcat a fost \la... Manea M\nescu, [i `n spatele lui doi securi[ti. AMS: Erau g\rzile lui Nicolae [i Elena Ceau[escu. DP: Da, dar unde au disp\rut ceilal]i doi, \ia care au tras dup\ mine? Nu [tiu unde au disp\rut! Cei care au plecat cu Ceau[escu nu erau cei doi care au tras. Nu [tiu unde au disp\rut ceilal]i doi. Ne-am urcat sus [i am spart lozinca, aia cu Partidul Comunist, [i am ridicat steagul de pe CC. L-am fluturat de c`teva ori pe acoperi[... l-am scos de pe catarg, l-am `nf\[urat [i l-am b\gat sub geac\.“268 Elicopterul cu care [eful statului p\r\sea sediul Puterii a decolat de pe acoperi[ul cl\dirii CC la ora 12.09. Din ordinul lui Nicolae 268 Dialog din data de 16 iunie 2005, în arhiva autorului.

396


Ceau[escu au fost `ntocmite [i lansate din elicoptere militare `n ora[ mai multe tipuri de manifeste adresate muncitorilor, intelectualilor, elevilor [i studen]ilor. Vom reproduce doar c`teva:

Muncitori! Nu v\ l\sa]i am\gi]i de promisiuni demagogice ale du[manilor poporului nostru. Fi]i vigilen]i, demasca]i pe cei care urm\resc s\ ne dezbine, s\ provoace panic\ [i dezordine!

Cet\]eni [i cet\]ene! Asupra Transilvaniei – leag\nul românismului, str\vechi p\m`nt românesc – se `ndreapt\ priviri hr\p\re]e ale du[manilor ]\rii. Un bun patriot [i român nu trebuie s\ uite `mpil\rile [i umilin]ele, jafurile [i ororile la care au fost supu[i secole de-a r`ndul locuitorii acestor meleaguri. Acum se cere s\ ac]iona]i pentru ca nici o palm\ din trupul ]\rii s\ nu fie din nou `nstr\inat!

Români! Peste trei zile s\rb\torim Cr\ciunul. N-ar fi mai bine s\-l a[tept\m `n lini[te acas\?

~n scurt timp a `nceput devastarea cl\dirii. Colonelul L\z\rescu a povestit pe scurt secven]a: „Dl L\z\rescu: Cei care au intrat primii au fost ]iganii. Sergiu Nicolaescu: Au `nceput s\ fure? Dl L\z\rescu: Au f\cut urm\torul lucru, au intrat pe jos, pe l`ng\ intrarea principal\, pe sala care a fost a guvernului, pentru ca la jum\tate de or\ dup\ ce au intrat acolo, acolo nu mai era nici o mas\, nici un scaun `ntreg. Au rupt picioarele de la mese [i


397

[i-au f\cut b`te cu care au plecat vijelio[i `n palat, deci, totul f\cut zob.“269 Ca un fapt anecdotic [i totodat\ straniu, primele obiecte furate au fost grupurile sanitare, bazinele WC [i chiuvetele, smulse din bol]uri [i declan[`nd inunda]ii aproape la toate etajele. Ca [i la Timi[oara, cu vidanja aceea, [i la Bucure[ti se `mplineau cuvintele lui }u]ea despre revolu]ie. Al]ii `ns\, mult mai lucizi, c\utau un general al Armatei care s\ pun\ ordine. Daniel P\curaru [i prietenul s\u B\nic\ B\rbieru g\sesc la un moment dat `ntr-un birou un general care tremura de fric\ [i care i-a rugat s\ r\m`n\ cu el, pentru a-i asigura protec]ia. Mihai Montanu porne[te pe s\li `n c\utarea unui general [i d\ peste trupele de ap\rare ale Securit\]ii: „La piciorul sc\rii, c`nd am scos capul, am `nlemnit; trei r`nduri de solda]i. U[a blocat\. Practic, dac\ ar fi vrut, `n cl\direa asta nu intra nimeni, pentru c\ ea a fost g`ndit\ ca o cl\dire care nu poate fi ocupat\. Deci, asta a fost senza]ia mea. C\ s-a vrut s\ intr\m `n cl\dire“270. Solda]ii au fost imediat retra[i. Primii revolu]ionari ies pe balcon. Petre Roman `l vede pe generalul Voinea pe hol [i `mpreun\ hot\r\sc s\ se adreseze mul]imii. Roman va striga: „Noi, acum, aici, am decretat moartea dictaturii lui Ceau[escu!“, apoi „Noi, acum, aici, decidem c\ puterea este a poporului!“, iar generalul Voinea va declara: „Fra]ilor! Armata – gata! {i-a `ncheiat misiunea! Acum voi trebuie s\ spune]i ce-i de f\cut!“271. Guvernul propus de generalul Ilie Ceau[escu. Tentativa de a reconstitui mi[c\rile generalului Ilie Ceau[escu a fost ajutat\ de m\rturiile unor ofi]eri ai MApN, afla]i `n apropierea lui, provenind `n marea lor majoritate din categoria ofi]erilor politici272. ~n mod cert avem de-a face cu prima propunere de guvern, formulat\ c`nd 269 Arh. SR, Stenograma f. n., poz. 63, Index./15.04.1991, p. 16. 270 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Mihai Montanu, p. 7. 271 Arh. SR, Stenograma nr. 90/ 08.03.1994, Audiere Petre Roman, p. 9 [i 11. 272 Not\: unii dintre ei au fost ini]iatorii CADA, în condi]ii pe care le voi ar\ta mai

tîrziu, pe al]ii i-am cunoscut în perioada 1992–1995. Pe fostul DS-ist al generalului Ilie Ceau[escu l-am avut în subordine în anul 1992.

398


Nicolae Ceau[escu `nc\ se afla `n sediul CC. Generalul Ilie Ceau[escu, `ntors la minister, va fi `ntrebat de plutonier-adjutant Constantin Cioc\nel, DS-istul Consiliului Politic Superior [i un fel de valet al s\u: „Ce se `nt`mpl\, tovar\[e general?“, iar acesta ì va r\spunde: „Sovieticii vor capul lui frate-miu, lui Nicu“ [i se va retrage `n biroul lui Milea pentru a `ntocmi lista noului guvern. Asupra con]inutului listei nu avem date, deoarece aceasta era o coal\ de h`rtie A4 pe care Ilie Ceau[escu scrisese c`teva nume, iar ofi]erul care a v\zut-o nu-[i aminte[te dec`t primul – Ion Iliescu. Din birou, generalul va cere, a[a cum am ar\tat, convocarea ata[a]ilor militari ai URSS [i Chinei, precum [i `ntocmirea unui ordin general c\tre Armat\. Acesta a fost transmis prin Nota telefonic\ nr. 37: Republica Socialist\ România Ministerul Ap\r\rii Na]ionale NOTA TELEFONIC| Nr. 37 / 22 decembrie 1989, ora 11.30 Toate unit\]ile militare s\ se considere `n stare de lupt\ [i s\ ac]ioneze conform condi]iilor „St\rii de necesitate“. General-locotenent Ilie Ceau[escu

Este posibil ca, `n perspectiva scenariului s\u de rezolvare a problemei prin cedare `n fa]a sovieticilor, Ilie Ceau[escu s\ fi `ncercat s\-[i asigure autoritatea `n Armat\ [i s\ men]in\ trupele `n stare de alarm\ maxim\ pentru a putea gestiona criza. Aflat `n acela[i birou, viceamiralul {tefan Dinu va surprinde dou\ convorbiri telefonice mai importante. Prima a fost cu procurorul general Popovici, care cerea dovezile asupra tr\d\rii generalului Vasile Milea pentru a „preg\ti acuzarea `n procesul ce urma a fi declan[at“. Iat\, a[adar, c\ exist\ proba pentru afirma]iile conform c\rora Ceau[escu inten]iona s\ declan[eze un proces de `nalt\ tr\dare care ì viza pe Milea, Vlad, probabil [i pe al]ii. „Al doilea telefon a fost primit din


399

partea unei persoane pe care n-am putut-o identifica, dar se vorbea despre schimb\ri `n guvernul ]\rii, care s\ pun\ cap\t tensiunilor [i nemul]umirilor popula]iei“273. Av`nd `n vedere nivelul la care se putea discuta un astfel de subiect, este posibil ca persoana de la telefon s\ fi fost Silviu Curticeanu sau chiar Nicolae Ceau[escu. Generalului Ilie Ceau[escu i-a fost prezentat\ ciorna unui ordin care dispunea retragerea unit\]ilor militare din Bucure[ti `n caz\rmi [i organizarea ap\r\rii acestora. ~ntrebat cine o semneaz\, Ilie Ceau[escu se blocheaz\ pentru un moment, apoi ar fi decis s\ fie semnat MStM (Marele Stat Major). Acest ordin nu a fost transmis imediat, ofi]erii de la cabinet fiind deruta]i de formula semn\turii [i tem\tori `n a implica Marele Stat Major, ca institu]ie. Povestea lui a ajuns [i `n aten]ia Procuraturii Militare, care probabil c\ nu a considerat detaliul ca semnificativ, motiv pentru care sinteza ei con]ine neclarit\]i: „Dup\ fuga cu elicopterul a so]ilor Ceau[escu, unit\]ile militare aflate `n dispozitive stradale au primit ordin (not\ telefonic\ semnat\ de Ilie Ceau[escu `n calitate de adjunct al ministrului) s\ se re`ntoarc\ `n caz\rmi (este o confuzie `ntre Notele telefonice 37 [i 38, n.a.) Situa]ia comport\ `ns\ unele amendamente: potrivit declara]iei generalului-colonel Eftimescu Nicolae, loc]iitor al [efului Marelui Stat Major [i [ef al Direc]iei Opera]ii din Ministerul Ap\r\rii Na]ionale, acesta, `n momentul `n care s-a `ntors la sediul MApN `n data de 22.12.1989 (lipse[te ora, care este foarte important\, n.a.), l-a g\sit pe generalul Constantinescu, loc]iitor al [efului Direc]iei Mobilizare, `n antecamera cabinetului ministrului, preg\tind o dispozi]ie c\tre unit\]i, c\tre trupele din `ntreaga ]ar\ din care rezulta `n esen]\ ordinul ca «unit\]ile militare de pe `ntregul teritoriu s\ se retrag\ `n caz\rmi, cu calm, f\r\ a se l\sa provocate». Generalul Constantinescu concepuse acest ordin din dispozi]ia lui Ilie Ceau[escu (confuzie cu Nota telefonic\ nr. 37, n.a.). ~n ordin se mai ad\uga, urmare ini]iativei aceluia[i Ilie Ceau[escu, un pasaj extrem de interesant: «Se vor executa numai ordinele comandantului suprem» (informa]ie fals\ primit\ de Procuratura Militar\ de la 273 Viceamiral (r) {tefan Dinu, Din culisele militare ale revolu]iei române din

decembrie 1989 în Dosarele Istoriei, Nr. 12 (88), p. 19.

400


MApN, autorul ordinului a fost chiar Eftimescu, din cl\direa CC, n.a.) adic\ ordinele lui Nicolae Ceau[escu care tocmai fugise cu elicopterul [i care p\rea, `n aceast\ manier\, c\ vrea s\ organizeze rezisten]a, p\str`nd `n continuare controlul tuturor for]elor. Generalul-colonel Eftimescu a reac]ionat, cer`nd s\ se elimine din ordinul c\tre unit\]i men]iunea referitoare la obliga]ia de ascultare a ordinului comandantului suprem [i `n locul acesteia s\ fie inserat\ o alt\ fraz\ conform c\reia unit\]ile militare din `ntregul teritoriu «vor asculta numai de ordinele Ministerului Ap\r\rii Na]ionale»274, (alt\ dezinformare a generalului Eftimescu, ordinul i-a apar]inut lui St\nculescu, prin Nota telefonic\ nr. 39, n.a.) ~n realitate, ordinul va fi g\sit netransmis, `n aceast\ stare de a[teptare de generalul Victor St\nculescu [i, semnat de el, va pleca spre unit\]i prin Nota telefonic\ nr. 38, abia la ora 13.30. Acest ordin nu trebuie confundat cu ordinul lui Eftimescu de la ora 09.54. El dispunea oprirea unit\]ilor venite din ]ar\ `n caz\rmi, `n timp ce ordinul de la ora 13.30 se referea la retragerea unit\]ilor din ora[ `n caz\rmi. De[i lipsit de importan]\ operativ\, av`nd `n vedere ora [i faptul c\, `ntre timp, generalul St\nculescu d\dea ordine prin indicativul RONDOUL, iar ele erau respectate, `l vom reproduce ca document al revolu]iei, pentru faptul c\ el con]ine [i aspectul particular al loviturii de stat militare – abandonarea partidului comunist [i cedarea centrelor puterii politice `n m`na revolu]ionarilor: Republica Socialist\ România Ministerul Ap\r\rii Na]ionale NOTA TELEFONIC| Nr. 38 / 22 decembrie 1989, ora 13.30 Unit\]ile militare de pe `ntreg teritoriul ]\rii se retrag `n caz\rmi, `n ordine [i calm, f\r\ a se l\sa provocate, dezarmate sau dispersate. Unit\]ile militare care sunt angajate `n fa]a sediilor comitetelor jude]ene de partid vor calma spiritele, f\r\ s\ 274 CSJ.SPM, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 122.


401

trag\, dup\ care se retrag `n caz\rmi. ~n unit\]i se va organiza ap\rarea caz\rmilor [i a tuturor obiectivelor militare. General-locotenent Atanasie St\nculescu

La ora 12.00, generalul Ilie Ceau[escu se `nt`lne[te cu ata[atul militar sovietic, contraamiralul Mihailov, [i cu loc]iitorul reprezentantului comandantului-[ef la Bucure[ti, general-maior G.N. Bociaev. Reprezentantul comandantului-[ef al Tratatului de la Var[ovia `n România, general-locotenent Gaponenko A.C. p\r\sise România `n ziua de 19 decembrie, dup\ plecarea lui Nicolae Ceau[escu `n Iran, deplas`ndu-se la Chi[in\u, unde s-a al\turat comandamentului sovietic pentru opera]iile conduse de URSS pe teritoriul României `n timpul revolu]iei. Omul avea treab\. La `nceputul `ntrevederii, Ilie Ceau[escu a anun]at c\ „ast\zi se va anun]a un nou guvern. Uniunea Sovietic\ s\ dea dovad\ de mult\ re]inere“275. Pledoaria lui Ilie Ceau[escu era o cerere umil\ de clemen]\ din partea URSS, adjunctul ministrului român al Ap\r\rii [tiind foarte bine cine conduce opera]iunile de r\sturnare a fratelui s\u de la putere. El va da vina pe „cercurile imperialiste“ din RFG, SUA, Fran]a, precum [i pe unele cercuri din Ungaria, cunosc`nd bine cine coordona opera]iunea [i cu cine colabora URSS pentru `ndeplinirea misiunii. El va face apel la ministrul Ap\r\rii al URSS, Iazov, [i la Lizicev, [eful Direc]iei principale politice a armatei [i flotei sovietice pentru a folosi influen]a lor pe l`ng\ Mihail Gorbaciov pentru ca România s\ g\seasc\ `n]elegere la acesta. Era prea t`rziu. Generalii sovietici ì comunic\ pe un ton rece c\ sunt informa]i despre ce s-a `nt`mplat `n ]ar\, inclusiv la Timi[oara, apoi ì pun `ntrebarea cheie: „Generalii Gu[\ [i St\nculescu sunt `n Bucure[ti?“. Erau interesa]i de posibilitatea ca autorii nemijloci]i ai represiunii de la Timi[oara s\ reia ac]iunea la Bucure[ti, deoarece generalul Bociaev chiar a `ntrebat: „Pentru asigurarea st\rii de necesitate va participa [i 275 Constantin Sava [i Constantin Monac, op. cit., p. 219.

402


armata?“276 ~n plus, se anun]ase deja instituirea st\rii de necesitate pe `ntreg teritoriul, ceea ce pentru sovietici `nsemna c\ Armata român\ intra `n alarm\ de lupt\ `n `ntreaga ]ar\. Viceamiralul Dinu ì va r\spunde c\ „Armata st\ `n caz\rmi, `n alarm\, potrivit legii“, la care generalul Bociaev `l ia peste picior cu dispre]ul specific generalilor sovietici: „Probabil pentru impresionarea demonstran]ilor“. ~ntre timp, Ilie Ceau[escu a p\r\sit `nc\perea pentru un telefon urgent, apoi a revenit exprim`ndu-[i `ncrederea `n bun\voin]a URSS. Va ie[i din nou, chemat la acela[i telefon. ~n sf`r[it, Bociaev pune o nou\ `ntrebare-cheie: „Dup\ Constitu]ie, cine poate forma un nou guvern?“ Dinu ì spune c\ Marea Adunare Na]ional\, iar `ntre sesiuni Consiliul de Stat. Revenit vizibil tulburat [i nervos, Ilie Ceau[escu `ntrerupe precipitat `ntrevederea: „Vom afla. Pot fi schimb\ri `n conducere. Vom urm\ri situa]ia“. Delega]ia chinez\ n-a mai fost primit\. Asupra acelui ultim telefon avem o confirmare c\ la cel\lalt cap\t al firului se afla Nicolae Ceau[escu. ~n timpul audierii la Comisia senatorial\, generalul Ilie Ceau[escu v-a preciza c\ a fost sunat de fratele s\u de la Snagov, iar acesta „a fost foarte nemul]umit c`nd a auzit c\ discut cu ata[atul militar [i a `nchis telefonul“. ~n]elegem acum c\, fiind mai lucid dec`t fratele s\u, Ilie Ceau[escu continuase de capul lui ini]iativa form\rii unui guvern prosovietic, pentru a calma lucrurile. Urm\toarele mi[c\ri ale generalului Ilie Ceau[escu sunt reconstituite pe baza m\rturiilor venite de la subordona]i de-ai s\i. Pe holul etajului unde se afla cabinetul ministrului, el a ar\tat lista noului guvern, cer`ndu-le ofi]erilor s\-l sprijine pentru a impune acel guvern cu ajutorul Armatei. Unul dintre ei, colonel Mateescu, a privit lista o clip\ – de la el provine informa]ia, neconfirmat\ din alt\ surs\, c\ `n capul listei era Ion Iliescu –, apoi a protestat zgomotos, acestui protest al\tur`ndu-i-se [i ceilal]i ofi]eri. ~n anul 1992, ofi]erii afirmau c\ motivul protestului, care l-a determinat pe Ilie Ceau[escu s\ se retrag\ `n birou, era con]inutul prosovietic al listei. Este posibil s\ fie o exagerare sau chiar o informa]ie fals\, 276 Ibidem, p. 221.


403

dar nu avem dubii c\ Ilie Ceau[escu `ntocmise o list\ de guvern pe placul sovieticilor. ~n momentul sosirii generalului St\nculescu, deja se aflase de fuga lui Ceau[escu, iar atmosfera din minister devenise „agitat-revolu]ionar\“, ofi]erii arunc`nd portrete de-ale lui Ceau[escu, acuz`ndu-se unul pe altul de diferite vinov\]ii politice, cer`nd deschiderea por]ilor [i poftirea revolu]ionarilor `n\untru – la poart\ se adunaser\ aproximativ 30 de persoane curioase, rude, ofi]eri `n rezerv\ [i `n retragere din cartier –, precum [i `ntocmirea unui comunicat care s\ arate explicit aderen]a Armatei la revolu]ie. Pentru a nu mai reveni asupra cazului s\u, voi preciza c\, dup\ discu]ia cu generalul St\nculescu [i trimiterea sa sub paza unui soldat `ntr-o camer\ – scena „arest\rii“ –, Ilie Ceau[escu [i-a golit seiful, fi[etul [i sertarele [i, `mpreun\ cu DS-istul plutonier-adjutant Cioc\nel, a ars timp de mai multe ore documente `ntr-un butoi de motorin\ gol, aflat `n col]ul cur]ii. Documentul fundamental al loviturii de stat militare. Generalul Victor St\nculescu, aflat `n civil, nu este recunoscut `n cl\direa Comitetului Central al PCR, astfel c\ poate p\r\si nestingherit zona, `ndrept`ndu-se c\tre sediul fostului minister din strada Valter M\r\cineanu, de unde cere o ma[in\ cu care, de altfel, se va deplasa la minister. Ajuns aici, el „a ocupat scaunul de la cap\tul mesei de consiliu pe care, de regul\, st\tea numai ministrul Ap\r\rii“ [i „cu dezinvoltura-i bine-cunoscut\, generalul St\nculescu a `nceput s\ exercite atribu]iile ministrului“277. Am dat acest citat din [eful DIA, pentru c\ mai exist\ `nc\ reziduul pove[tii cu statutul incert al lui St\nculescu [i cu lipsa lui de autoritate `n MApN. Este o dezinformare calculat\, voit\, pentru a masca actele decisive pe care le-a f\cut atunci St\nculescu, `n numele Armatei. ~n continuare, generalul St\nculescu transmite cele dou\ ordine decisive, unul fiind cel trimis prin Nota telefonic\ nr. 38, iar cel de-al doilea fiind documentul fundamental [i decisiv al loviturii de stat militare. Este ordinul, executat `ntocmai de `ntreaga Armat\, 277 Viceamiralul (r) {tefan Dinu, Transparen]e dintr-o via]\ condamnat\ la dis-

cre]ie, Bucure[ti, 2005, paginile 218 [i 221.

404


de preluare a prerogativelor comandantului suprem de c\tre ministrul Ap\r\rii: Republica Socialist\ România Ministerul Ap\r\rii Na]ionale NOTA TELEFONIC| Nr. 39/ 22 decembrie 1989, ora 13.30 Se vor executa numai ordinele primite de la ministrul Ap\r\rii Na]ionale. Fa]\ de cele ordonate, comandan]ii militari s\ asigure paza obiectivelor civile de importan]\ deosebit\ cu subunit\]i `narmate, care s\ nu trag\ dec`t `n situa]ia `n care sunt atacate de grupuri `narmate cu arme de foc. Pentru stabilirea priorit\]ilor `n asigurarea pazei, comandan]ii militari s\ se pun\ de acord cu reprezentan]ii organelor locale. Militarii care asigur\ paza acestor obiective s\ poarte pe bra]ul st`ng banderol\ tricolor\. General-locotenent Atanasie St\nculescu

~n finalul pasajului citat mai sus [i pe baza con]inutului ordinului din Nota telefonic\ nr. 39, Parchetul Militar ajunge la aceea[i concluzie, care de altfel este simplu de tras: „Acesta a fost momentul `n care Armata a preluat practic prerogativele comandantului suprem, `n condi]iile `n care ministrul Ap\r\rii nu mai exista“278. Evident, Parchetul Militar se refer\ la dispari]ia generalului Vasile Milea. Armata `ns\ avea ministru, pe generalul Victor Atanasie St\nculescu. Aici lucrurile nu pot fi amestecate [i nici confuze, din urm\toarele motive: 1. St\nculescu fusese numit ministru al Ap\r\rii de Nicolae Ceau[escu, iar grupa operativ\ din sediul CC, `n frunte cu adjunctul [efului M.St.M., acceptase ca autentic\ aceast\ numire, execut`nd ordinele lui. 278 CSJ.SPM, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 122.


405

2. Absen]a generalului {tefan Gu[\ nu a fost un criteriu izolat, deoarece, tot prin ordin al comandantului suprem `n func]ie, Gu[\ fusese deja subordonat lui St\nculescu la Timi[oara, unde Ceau[escu l-a numit pe St\nculescu comandant unic; deci, peste Gu[\. Ceau[escu credea c\ Milea [i Gu[\ sunt `n]ele[i cu sovieticii pentru a nu respecta ordinele sale. 3. Prin evacuarea [efului statului din sediul Puterii, St\nculescu l-a `ncredin]at pe [eful statului [efului Avia]iei Militare, generalul Rus, care i s-a subordonat [i, mult mai important, comandant care executa ordinele lui St\nculescu; elicopterul cu care s-a deplasat Ceau[escu la Snagov [i apoi c\tre T`rgovi[te se afla sub autoritatea generalului Rus. Ordinul comandantului suprem de a fi dus `ntr-un anumit loc nu a fost ascultat, acesta fiind abandonat cu acordul generalului Rus. 4. Aflat `nc\ `n sediul Puterii, generalul St\nculescu d\ primul ordin contrar ordinului comandantului suprem (ora 10.07) prin intermediul indicativului RONDOUL, care era indicativul ministrului Ap\r\rii Na]ionale, apoi acest ordin a fost repetat cel pu]in de dou\ ori `ntocmai; Armata va executa acest ordin, trupele venite din teritoriu se opresc, iar cele din Bucure[ti parlamenteaz\, apoi se retrag spre caz\rmi. 5. La ora 11.00, c`nd se transmite comunicatul oficial despre „tr\darea“ generalului Milea, Armata `n `ntregime interpreteaz\ acest anun] ca ascunz`nd actul de asasinare a ministrului s\u, motiv pentru care generalii din `ntreaga Armat\ – factorii determinan]i ai acestui moment – se adreseaz\ Ministerului Ap\r\rii Na]ionale pentru informa]ii [i pentru a afla cine este la comanda ministerului; li se r\punde c\ generalul St\nculescu. 6. Ajuns la minister, generalul St\nculescu preia de facto comanda, inform`ndu-i de data asta prin Cabinetul ministrului pe to]i comandan]ii de Mari Unit\]i [i Unit\]i asupra pozi]iei sale; de[i Nicolae Ceau[escu ia leg\tura de la Snagov cu comandan]i de mari unit\]i, cer`ndu-le concursul, Armata, `n `ntregime, f\r\ nici o fisur\, execut\ ordinele noului ministru.

406


7. Prin ordinul transmis la ora 13.30 (Nota telefonic\ nr.39), generalul St\nculescu `l deposedeaz\ oficial pe Ceau[escu de func]ia de comandant suprem, ordon`nd Armatei s\ nu mai execute dec`t ordinele ministrului Ap\r\rii, dar autorizeaz\ trupele s\ asigure „paza obiectivelor civile de importan]\ deosebit\“, adic\ sediile Comitetelor Jude]ene de Partid din ]ar\, ceea ce a `nsemnat `n fapt preluarea controlului de c\tre Armat\ asupra centrelor de putere politic\. 8. Pe `ntreg teritoriul, `n strad\, for]ele Armatei „fraternizeaz\“ cu revolta popular\, aflat\ `n desf\[urare `nc\ de diminea]\, fapt ce reprezint\ actul decisiv al victoriei revolu]iei, lovitura de stat militar\ fiind pus\ `n slujba mi[c\rii populare; autoritatea Partidului Comunist Român, ca principal [i unic factor de putere `n stat, dispare, fiind `nlocuit\ cu legitimitatea revolu]ionar\, compus\ din massa de oameni participan]i la revolta popular\ `mpotriva regimului [i din Armat\, ca factor determinant al autorit\]ii, precum [i din Ministerul de Interne, care trece [i el, at`t prin Departamentul Securit\]ii Statului, c`t [i prin Mili]ie, de partea revoltei populare. 9. ~nl\turarea regimului a fost favorizat\ substan]ial de atitudinea timpurie a Departamentului Securit\]ii Statului care a executat, `nc\ multe zile `nainte, numai ordinele [efului s\u, generalul Iulian Vlad, ocolind implicarea `n represiune, neuzit`nd de mijloacele multiple pe care le avea la dispozi]ie pentru a distruge posibilit\]ile de revolt\, abandon`ndu-l pe comandantul suprem [i permi]`nd ocuparea sediului central al Puterii de c\tre reprezentan]ii revoltei populare; `ncadrarea corect\ a atitudinii Securit\]ii este: retragerea sprijinului acordat, p`n\ la 17 decembrie 1989, ora 20.00, comandantului suprem [i, totodat\, regimului personal al acestuia [i acordarea sprijinului s\u, `n forma limitat\, revoltei populare. 10. Ministerul de Interne, paralizat prin re]inerea ministrului Postelnicu `n cl\direa CC [i prin absen]a adjunctului Nu]\, va c\uta prin alte cadre de conducere s\ gestioneze situa]ia for]elor aflate `nc\ `n strad\; `n aceste condi]ii, centrul de greutate al ministerului se mut\ la sediul Inspectoratului General al Mili]iei, loc `n care „acest comandament al mili]iei române, de unde se puteau da diferite


407

ordine `n ]ar\, s-a rupt categoric de Ceau[escu la ora 10.30 `n diminea]a zilei de 22 decembrie“279. 11. Dup\ ora 13.30 (estimarea veridic\ este 13.40-13.45) contactat de Ion Iliescu, generalul St\nculescu `l cheam\ pe acesta la MApN, ì ofer\ protec]ie [i `l recunoa[te ca succesor al lui Nicolae Ceau[escu. ~n scurt timp, Ion Iliescu va fi contactat [i de colonelul Gheorghe Ra]iu, din partea conducerii Securit\]ii. 12. ~nainte de ora 14.00 a zilei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu era recunoscut ca succesor al lui Nicolae Ceau[escu [i sprijinit de Armat\, Ministerul de Interne [i Securitate. Vom completa acest tablou al loviturii de stat militare date `n primul r`nd de Armat\, prin generalul St\nculescu, [i de Securitate, prin retragerea sprijinului s\u pentru regimul Ceau[escu, cu ordinele Inspectoratului General al Mili]iei, `ntre care cel de la ora 10.00, emis la recomandarea generalului Iulian Vlad, avea un con]inut foarte asem\n\tor cu cel al Armatei: MINISTERUL DE INTERNE INSPECTORATUL GENERAL Nr. S/65.809 din 22 decembrie 1989 PRIN RADIO INSPECTORATUL JUDE}EAN.......................... AL MINISTERULUI DE INTERNE {eful inspectoratului {eful mili]iei jude]ene Din ordin vi se transmite c\ nu se folose[te armamentul din dotare [i nici alte forme de violen]\ `mpotriva muncitorilor care demonstreaz\. ~n caz de atac al sediilor sau organelor noastre, de c\tre elemente anarhice, huliganice, se riposteaz\ `n conformitate cu legea, prevenindu-se p\trunderea `n sediile organelor noastre [i dezarmarea cadrelor. LOC}IITOR AL {EFULUI INSPECTORATULUI GENERAL AL MILI}IEI ss. general-maior Câmpeanu Romeo 279 Ion Suceav\, În numele adev\rului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1991, p. 256.

408


La ora 10.30, printr-o minut\ semnat\ de colonelul Suceav\ [i de colonelul R\dulescu, din partea Inspectoratului General al Mili]iei, [i de inginerul Marian Gostin din partea popula]iei civile, s-a stabilit ca Inspectoratul, `n calitate de organ central de comand\ al Mili]iei, s\ declare oficial „c\ `ntreaga mili]ie trece de partea revolu]iei prin participarea efectiv\ la sprijinirea cauzei acesteia“280 [i s\ dea ordine precise `n acest sens tuturor unit\]ilor din ]ar\. Minuta are o serie de neclarit\]i asupra c\rora nu vom insista, dar reprezint\ actul oficial prin care se certific\ trecerea Mili]iei de partea revoltei populare. ~n timpul `ntrevederii din data de 04.02.2005 cu generalul Romeo C`mpeanu, fostul loc]iitor al [efului IGM, acesta a explicat secretul ordinului emis `n diminea]a de 22 decembrie: „AMS: For]ele dvs. erau `n ora[? Romeo C`mpeanu: Aveam `n ora[, `nc\ din 21 decembrie, efectivele de la {coala de preg\tire de pe Olteni]ei. Au ajuns t`rziu la dispozitiv, i-au pus `n rezerv\ pe l`ng\ Restaurantul Cina. {i atunci (dup\ apari]ia coloanelor de muncitori `n fa]a IGM, n.a.), colonelul Munteanu m\ `ntreab\: «Ce facem?» AMS: Se terminase. RC: Nu s-a pus problema terminat-neterminat, dar mi-am dat seama c\ lucrurile s-au agravat. Prin forma]iunea noastr\, prin educa]ie noi eram cupla]i ideii de ordine. C\ vine unul [i pleac\ altul, noi `n]elegeam c\ se d\ peste cap ordinea public\. Pe la zece, zece [i ceva, m\ sun\ generalul Iulian Vlad: «Ce faci, Romic\?» Aveam [i o rela]ie apropiat\ cu el. {i, `mi spune, dar pe un ton plin de sens: «Tu trebuie s\ `n]elegi c\ `]i revine o r\spundere deosebit\. Vezi c\ e[ti la comanda Inspectoratului General al Mili]iei. Vezi c\ eu am dat ordin unit\]ilor de Securitate [i [efilor inspectoratelor jude]ene s\ nu foloseasc\ armamentul». Din aceste cuvinte eu am tras o concluzie... era [i felul cum vorbise, care nu se poate reproduce, dar era clar... am tras o concluzie. L-am chemat pe Munteanu, 280 Ibidem, p. 257.


409

imediat s\ facem [i noi o telegram\ prin care s\ transmitem `n toate unit\]ile ordinul generalului Vlad. AMS: S\ facem precizarea c\ generalul Vlad v\ putea da ordine atunci. Era ministrul secretar de stat la Ministerul de Interne [i, `n lipsa lui Postelnicu [i a lui Nu]\, era la comand\. RC: Bine`n]eles! Dar era [i problema c\ preferam s\-l ascult pe Vlad. ~n maximum zece minute am avut ordinul, telegrama. AMS: A]i invocat: «din ordinul generalului Vlad»? RC: Nu l-am nominalizat pe generalul Vlad. Numai c\ `n forma original\ a ordinului, la ap\rarea sediilor era scris «cu fermitate». Prima dat\ scria „ac]iona]i cu fermitate pentru ap\rarea sediilor“. Dup\ `nc\ o or\ m-a sunat din nou generalul Vlad. I-am citit radiograma noastr\. «Sunt de acord cu ea – mi-a r\spuns – doar un singur lucru la care... mai g`nde[te-te... nu mi se pare potrivit cuv`ntul fermitate». Am modificat `n forma care este cunoscut\. Radiograma nr. S/65.809/22.12.1989. Din ordin ([ters «generalului Iulian Vlad», n.a.) vi se transmite c\ nu se folose[te armamentul din dotare [i nici alte forme de violen]\ `mpotriva muncitorilor care demonstreaz\. ~n caz de atac al sediilor sau organelor noastre, de c\tre elemente anarhice, huliganice, se riposteaz\ `n conformitate cu legea (`n loc de «cu fermitate», n.a.), prevenindu-se p\trunderea `n sediile organelor noastre [i dezarmarea cadrelor. Semnat, general-maior Câmpeanu Romeo.

RC: Ulterior am aflat c\ generalul Vlad... vede]i c\ eu i-am citit la telefon ordinul, dar el era secret. Ulterior am aflat c\, [i dup\ ce am vorbit, generalul Vlad a verificat prin secretariat forma final\ a textului, care era cifrat, `ns\.. s-a dus dracului secretul, secretariatul i l-a citit `n clar. {i a fost `n regul\. Toate unit\]ile noastre erau `n situa]ia c\ nu [tiau cum s\ reac]ioneze.“281 ~ntruc`t ordinul generalului Câmpeanu – ordinul decisiv [i important – se suprapune aproape perfect cu primul ordin dat, independent, de ministrul Ap\r\rii, generalul St\nculescu, la 281 Interviu din data de 4 februarie 2005, în arhiva autorului.

410


c`teva minute dup\ ora 10.00, iar Securitatea generalului Vlad ac]iona de c`tva timp, subtil, dar precis, `mpotriva ordinelor dictatorului putem afirma cu temei c\ lovitura de stat militar\ prin care institu]iile de for]\ l-au abandonat pe Nicolae Ceau[escu, `ndep\rt`ndu-l de la putere, s-a declan[at `ncep`nd cu ora 10.00 a zilei de 22 decembrie 1989 `n `ntregul efectiv [i pe tot teritoriul ]\rii. Lovitura de stat militar\ a fost determinat\ de existen]a clar\ [i vizibil\ a revoltei populare din Bucure[ti, desf\[ur`ndu-se simultan cu aceasta, `n cuno[tin]\ de revolta popular\ de la Timi[oara, lan]ul cauzal fiind precis definit de preexisten]a revoltei populare [i de amplitudinea luat\ de aceasta `n diminea]a zilei de 22 decembrie 1989, la Bucure[ti. Prin urmare, trebuie s\ clarific\m c`teva idei care au circulat [i mai circul\ `n opinia public\ [i care nu corespund realit\]ii, a[a cum poate fi ea documentat\ la nivelul actual de informa]ie. Minimalizarea importan]ei baricadei. Manifesta]ia de la Pia]a Universit\]ii – Inter [i fenomenul „baricada“ au fost un act de mare curaj, o secven]\ eroic\ a revolu]iei, pe ansamblu, ca proces revolu]ionar. Faptul c\ ele au fost comb\tute cu succes prin represiune militar\, c\ baricada a fost distrus\ [i manifesta]ia `mpr\[tiat\ nu `nseamn\ c\ fenomenul nu a reprezentat un factor decisiv. Secven]ialitatea evenimentelor arat\ c\ diversiunea extern\ – probabil [i cu sprijin intern – i-a creat condi]iile de desf\[urare, prin dezorganizarea profesionist\ a mitingului din 21 decembrie. Nu trebuie s\ uit\m c\ scopul diversiunii externe era `nl\turarea lui Nicolae Ceau[escu de la Putere prin provocarea unei mi[c\ri populare. Ea e[uase la Ia[i, avusese succes la Timi[oara, prin declan[area revoltei populare `n ziua de 20 decembrie, dar ca urmare a diversiunii violente din zilele de 16 [i 17 decembrie, [i e[uase din nou la Bucure[ti prin faptul c\ mitingul dezorganizat profesionist nu s-a transformat imediat `ntr-un miting de protest la adresa regimului [i a lui Ceau[escu, nu a luat chiar atunci forma revoltei populare. Iat\ de ce, supravie]uirea [i


411

rezisten]a nucleului de la baricad\ a permis leg\tura ne`ntrerupt\, prin fenomenul de continuitate, `ntre diversiune [i revolta popular\. ~n acest mecanism nu mai are importan]\ dac\ `n nucleul rezistent de la Inter se aflau diversioni[ti, provocatori sau revolu]ionari autentici – sau [i unii, [i al]ii –, ci faptul c\ organizarea baricadei, lupta de rezisten]\ a nucleului revolu]ionar, represiunea care a urmat, cu mor]i [i r\ni]i `n centrul ora[ului, precum [i informa]iile mai mult sau mai pu]in corecte primite prin postul de radio Europa liber\ au determinat revolta cet\]enilor de pe marile platforme industriale ale Bucure[tilor. Sub presiunea revoltei populare, Armata aflat\ sub comanda generalului Victor St\nculescu [i beneficiind de sprijinul Securit\]ii, d\ o lovitur\ de stat militar\, prelu`nd prerogativele comandantului suprem, `ndep\rt`ndu-l pe acesta din sediul Puterii [i `nl\tur`ndu-l de la conducerea statului. Acesta este lan]ul cauzal corect. Sinuciderea lui Milea. Ideea conform c\reia sinuciderea generalului Milea a determinat revolta popula]iei este fals\, revolta declan[`ndu-se mai `ntì la 20 decembrie la Timi[oara, fiind continuat\ – tot provocat\ profesionist – `n alte localit\]i din jude]ul Timi[ [i din jude]ele limitrofe, [i a reizbucnit la Sibiu, Bra[ov [i Bucure[ti `nc\ din zorii zilei de 22 decembrie. Fraternizarea Armatei cu popula]ia `n strad\ a fost consecin]a ordinelor primite de unit\]ile militare de la generalul St\nculescu prin indicativul Rondoul [i prin ordinele repetate `n intervalul 10.00 – 11.00 ca trupele s\ „parlamenteze“ cu manifestan]ii, ceea ce a reprezentat ie[irea efectiv\ a Armatei din situa]ia de for]\ de represiune `n care fusese b\gat\ de comandantul unic, generalul Vasile Milea. Comunicatul care anun]a „tr\darea“ lui Milea a avut efectul de accelerare a abandon\rii lui Ceau[escu de c\tre armat\ [i, totodat\, de solidarizare `n jurul noului ministru al Ap\r\rii, execut`ndu-i-se ordinele prin care Ceau[escu era deposedat de putere. Dispari]ia partidului. C\ lucrurile au stat a[a [i c\ factorul determinant a fost Armata o dovede[te realitatea constatat\ la orele pr`nzului `n ziua de 22 decembrie 1989 [i anume c\ partidul

412


comunist `[i pierduse complet autoritatea, regimul sprijinindu-se `n acel moment numai [i numai pe ministerele de for]\. Reamintindu-ne c`teva din evenimentele descrise mai sus, `n acest volum, putem constata c\, `nc\ din 17 decembrie 1989, la Timi[oara ordinele factorului politic local nu au mai fost ascultate, `n capitala Banatului instal`ndu-se reprezentan]ii puterii centrale (Ion Coman) [i un comandament militar ({tefan Gu[\) care nu executa dec`t ordine date sau confirmate de ministrul Ap\r\rii, generalul Vasile Milea. {i `n celelalte ora[e unde s-au `nregistrat mi[c\ri de protest sau lovituri ale diversiunii externe, partidul a f\cut apel la Armat\ pentru a rezolva problemele ap\rute. Nic\ieri vreo form\ de organizare local\ a partidului nu a rezolvat problema diversiunii sau a revoltei, ci a apelat la Armat\. ~ntr-un fel, a fost vorba [i de o predare a autorit\]ii c\tre Armat\ pentru gestionarea crizei, fapt ce a permis [i trecerea facil\ a acesteia de la o autoritate la alta, de la regimul Ceau[escu la popula]ie, legitimat\ teoretic prin ceea ce se nume[te `n [tiin]a istoriografic\ [i `n tratatele de Istorie „legitimare revolu]ionar\“. S\ nu uit\m c\ `n 21 decembrie, dup\ [edin]a de la ora 18.00, prin care a ordonat constituirea „comandamentului militar unic“, Ceau[escu pune membrii CPEx – Dinc\, Bobu, Curticeanu – `n subordinea generalului Milea. Partidul a trecut `n acea perioad\ – 16-22 decembrie – printr-un fenomen rapid de disolu]ie a autorit\]ii executive, prin faptul c\ autoritatea operativ\ a lui s-a concentrat cu `ntreaga densitate a puterii `n mìnile lui Ceau[escu, acesta ordon`nd direct sau prin cei doi reprezentan]i direc]i ai lui, comandan]ii unici Ion Coman la Timi[oara [i Vasile Milea la Bucure[ti, ac]iunea for]elor de represiune – Armat\, Mili]ie [i Justi]ie (am `n vedere abuzurile reprezentan]ilor acesteia la Ia[i, Timi[oara [i la Bucure[ti). ~n aceea[i perioad\ toate instrumentele autorit\]ii partidului, statutul partidului, Constitu]ia [i legile comuniste, nu au fost respectate, ci `nc\lcate prin preluarea ilegal\ de c\tre Nicolae Ceau[escu a `ntregii autorit\]i, a[a cum era ea definit\ chiar `n actele enun]ate mai sus. Ceau[escu a dat ordine de trecere la „starea de necesitate“ [i la „starea de r\zboi“ f\r\


413

respectarea Constitu]iei [i a legilor statului, a[a comunist cum era el, cu scopul de a provoca o represiune ilegal\ a for]elor de ordine [i `n primul r`nd a Armatei. Coman [i Milea i-au executat ordinele. Activi[ti din aparatul central au fost trimi[i `n jude]e, ace[tia prelu`nd `n realitate autoritatea de la primii-secretari. Partidul nu a avut nici o reac]ie la aceast\ situa]ie. El a a[teptat ca Armata s\ rezolve criza. Prin urmare, l\sarea `ntregii greut\]i a autorit\]ii statului pe seama rela]iei directe Ceau[escu-Armat\ (generalul Vasile Milea) a permis ca rezolvarea crizei s\ provin\ dintr-un detaliu al procesului revolu]ionar prin care deja trecea ]ara – o lovitur\ militar\ dat\ `n sediul CC al PCR, pe fondul dispari]iei ministrului Milea. Rolul Securit\]ii. Teza „trecerii Securit\]ii de partea revolu]iei“ nu este nici ea conform\ cu realitatea. Securitatea nu a trecut de partea revolu]iei. Securitatea a v\zut `n ansamblul secven]elor revolu]ionare petrecute p`n\ atunci un raport `ntre partea de interven]ie str\in\ [i partea de revolt\ popular\, `ncerc`nd s\ combat\ subversiunea str\in\ [i totodat\ s\ sprijine discret revolta popular\. Ea s-a aflat `n situa]ia de a nu putea gestiona cu succes nici una din componentele procesului revolu]ionar, tocmai pentru c\ el era unitar, subversiunea, diversiunea [i revolta f\c`nd parte din acela[i fenomen declan[at cu c`teva luni `n urm\ pe plan interna]ional – izolarea României, propaganda ostil\, sprijinirea disiden]ei etc. – [i continuat apoi `n interior. Mai nepreten]ios spus, Securitatea a vrut s\ ajute la r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu prin neinterven]ie [i neexecutare a ordinelor acestuia, pe de o parte, dar f\r\ s\ accepte interven]ia [i ingerin]a str\in\. Acest concept a fost nerealist, Securitatea [tiind foarte bine `nc\ de atunci – nu ca noi, care abia afl\m c`te ceva ast\zi – c\ procesul de `nl\turare a regimului Ceau[escu fusese ini]iat `n str\in\tate [i c\ lipsa de reac]ie a partidului [i apoi a popula]iei a for]at provocarea unor ac]iuni violente care au acutizat [i isterizat evenimentele. Dilema Securit\]ii a fost generat\ de faptul c\, `n urma etapiz\rii ac]iunilor sale de persuasiune, Ceau[escu nu a reac]ionat la prezentarea situa]iei reale din ]ar\, apoi c\

414


partidul nu a reac]ionat la paroxistica ceau[ist\ [i `n final la faptul c\ popula]ia nu g\sea forme de organizare nonviolente, de a produce ea o criz\ a conducerii. S\ ne imagin\m, chiar [i numai pentru o clip\, c\ `n organiza]iile de partid din România se punea `n discu]ie alegerea unui alt secretar general al partidului, `n vara [i toamna anului 1989. Securitatea nu avea absolut nici o posibilitate de a interveni. Astfel, Securitatea s-a trezit `n fa]a diversiunii str\ine care c\uta s\ provoace revolta popular\, pe care nici Securitatea n-ar fi dorit-o, a[tept`nd o mi[care la v`rful partidului. Paradoxul cel mai mare este c\ popula]ia nu reac]iona la criza regimului Ceau[escu inclusiv de frica Securit\]ii, tem`ndu-se de reac]ia ostil\ a acesteia. Aspectul duplicitar pe care l-au relevat unii istorici a fost determinat de aceste aspecte, nu de ideea c\ Securitatea a[tepta s\ vad\ cine c`[tig\. Nu aveam de a face cu o institu]ie tipic\, ci cu un corp institu]ional aparte, atipic, care ac]ioneaz\ dup\ alte principii. ~n ultim\ instan]\, ceea ce dorea Securitatea, prin capul ei, generalul Iulian Vlad, era `nl\turarea lui Ceau[escu, dar `n acela[i timp [i gestionarea puterii [i a statului prin reconstruirea autorit\]ii partidului comunist sub alt\ form\ dec`t cea ceau[ist\, `ns\ cu acela[i con]inut structural, pe aceea[i baz\ organizatoric\. Numai `n aceste condi]ii Securitatea `[i putea p\stra integral autoritatea [i for]a. O revolu]ie nu-i putea aduce dec`t probleme grave, motiv pentru care trebuie s\ consider\m Securitatea ca loial\ regimului comunist p`n\ `n clipa pr\bu[irii acestuia. Pentru a `n]elege [i mai bine rela]ia `ntre poten]ialul de ac]iune al Securit\]ii [i m\sura `n care l-a folosit vom introduce `n calcul urm\toarea ecua]ie. Sediul puterii centrale – cl\direa Comitetului Central al PCR – se afla `n mìnile Securit\]ii, Serviciul g\rzi al Direc]iei V. Aceast\ structur\ nu mai executa dec`t ordinele directe ale generalului Vlad, ofi]erii Nae [i L\z\rescu fiind devota]i acestuia. ~n cl\dire s-au aflat `n diminea]a zilei de 22 decembrie aproximativ 200 de lupt\tori profesioni[ti (cadre) ale Securit\]ii `narmate p`n\ `n din]i [i antrenate `n lupta de asediu [i aproximativ o sut\ de militari din trupele de securitate-mili]ie, [i ele `narmate complet.


415

Cu aceast\ for]\ Securitatea putea s\-i cure]e pe Nicolae [i Elena Ceau[escu `n c`teva secunde (dar numai dup\ sinuciderea lui Milea) [i putea impune o conducere politic\ provizorie, a[a cum spunea la un moment dat generalul Vlad, format\ dintr-un triumvirat: un om politic din CPEx, ministrul Ap\r\rii [i [eful Securit\]ii. C`nd mul]imea ajungea `n pia]\, noua structur\ de putere era format\ [i anun]at\ `n teritoriu. Sigur ar fi urmat „fraterniz\ri“ multiple [i zgomotoase [i din partea unor lideri politici locali, [i din partea Armatei, Mili]iei. Probabil c\ [i la Bucure[ti ar fi urcat `n sediu un grup de reprezentan]i care, mai mult dec`t o negociere, ar fi avut rolul important de a transmite afar\ mesajul c\ Ceau[escu e mort [i c\ s-a instalat o nou\ putere. Securitatea nu a mers pe acest drum pentru c\ generalul Vlad nu a putut concepe un asasinat. ~n plan personal este de `n]eles, dar, `n plan istoric, acolo unde nimeni nu mai st\ cu legea [i cu ordinea `n m`n\, a gre[it. Istoria este plin\ de [efi de stat sau de guvern suprima]i de serviciul secret sau cu concursul acestuia, la care trebuie s\ ad\ug\m – a[a cum corect explica generalul Constantin Olteanu `ntr-o emisiune de televiziune – posibilitatea de a-l izola [i aresta pe Nicolae Ceau[escu la Snagov, f\r\ nici o pic\tur\ de s`nge. A doua solu]ie, care a fost [i cea aleas\, a constat `ntr-o supraveghere a evenimentelor din interiorul CC [i `ntr-o tentativ\ de a controla cursul lor, cu scopul principal de a asigura protejarea institu]iei Departamentului Securit\]ii Statului, scoaterea acestuia din situa]ie cu cele mai mici pierderi [i, totodat\, asigurarea unei continuit\]i la conducerea politic\, `n cadrul unui proces de reformare a acesteia, care s\ `nceap\ s\ ia m\suri pentru rezolvarea crizei economice din ]ar\ [i, implicit, a celei sociale. Totodat\, [eful Securit\]ii era atent la implicarea str\in\ `n evenimente, `n primul r`nd la v`rf, evalu`nd diferi]i actori ai vidului de putere pe baza informa]iilor de]inute din timp despre ei. Era vorba de lideri politici cu care Securitatea estima un posibil dialog, bazat at`t pe rela]ia personal\ pozitiv\, c`t [i pe calitatea de personalitate racolat\ a liderului, [i de comandan]i militari cu care putea colabora, fie c\ erau

416


mai ra]ionali [i dispu[i s\ gestioneze criza de conducere `mpreun\, fie pentru c\ erau `n secret colaboratori ai Securit\]ii. Pe de alt\ parte, `n condi]iile create de escaladarea revoltei populare [i de asediul cl\dirii CC, Securitatea, adic\ generalul Iulian Vlad, a hot\r`t s\ nu opun\ rezisten]\ [i s\ permit\ cucerirea sediului central al Puterii, fiind con[tient\ c\ rezisten]a nu este o solu]ie, dar [i c\ astfel puterea politic\ se dizolv\. Urma ca ea, Securitatea, s\ se ocupe de recompunerea ei.

Un comandant suprem bezmetic O alt\ dovad\ destul de clar\ a loviturii de stat militare date `n acea diminea]\ de generalul Victor St\nculescu este [i ceea ce s-a `nt`mplat cu [eful statului `n continuare. Ridicat cu elicopterul Delfinul SA – 365-202, condus de locotenent-colonelul Vasile Malu]an, Nicolae Ceau[escu cere deplasarea `n Oltenia, `n jude]ul Dolj, dar comandantul elicopterului ì r\spunde c\ aceast\ curs\ nu se poate efectua din cauza greut\]ii prea mari a transportului – erau doi pilo]i, Nicolae [i Elena Ceau[escu, g\rzile lor personale, Manea M\nescu [i Emil Bobu. Colonelul Malu]an chiar a precizat, av`nd `n vedere [i felul greoi `n care se f\cuse decolarea de pe acoperi[ul cl\dirii CC, c\ aeronava este instabil\ [i se poate pr\bu[i. Confirmarea inten]iei lui Ceau[escu de a se duce `n jude]ul Dolj o avem de pe stenograma comunica]iilor elicopterelor trimise la CC: „– 203, a[teapt\ pu]in! S\ se ia o hot\r`re `n leg\tur\ cu 202! (este o comunicare a Bazei, n.a.) – Uite-l jos acolo! A aterizat! (203 aflat `n zbor raporteaz\ aterizarea lui Malu]an pe cl\dire, n.a.) – P\i... o s\ mearg\ (adic\, o s\ plece, n.a.)... nu se mai poate intra acolo... (202 anun]\ c\ 203 nu mai poate ateriza, pentru a lua restul conducerii, din cauza oamenilor urca]i pe acoperi[ul CC, n.a.)... cred c\... (ne `ndrept\m, n.a.) c\tre Baz\, de la mine la


417

(Dolj) se solicit\ s\ mergem c\tre Olt (Ceau[escu a cerut asta, n.a.) s\ se ia leg\tura cu primul-secretar de acolo [i s\ se comunice, pentru c\ nu am alt\ posibilitate! – Ai auzit „Panseaua“, da? – Afirmativ! (r\spunde Baza, n.a.) E «persoana nr. 1» la bord? – ... Mergem la nord, la Balta Mic\ (re[edin]a de la Snagov, n.a.) [i de acolo s\ se `ncerce s\ se ia o leg\tur\. – ... – Hai, m\, las\-m\! – „Panseaua“! ~n 30 de secunde aterizez! – O.K.! – B\neasa 08... – Am confirmat! – Am aterizat! Toat\ lumea!“282 Dup\ aterizarea la Snagov [i gestul lui Manea M\nescu de a-i s\ruta m`na – o consecin]\ a faptului c\ l-a luat, dar [i a tensiunii din elicopter [i a pericolului de a se pr\bu[i –, pe urmele lui Ceau[escu au venit dou\ ordine semnificative. Primul dintre ele ne-a fost dezv\luit de unul din ofi]erii din paza obiectivului, c\pitan Sorin Dumitrescu (nume de `mprumut), care a relatat urm\toarele: „Jurnalul Na]ional: Cine a cobor`t din elicopter? Sorin Dumitrescu: El, ea, Manea M\nescu, Bobu plus cei doi ofi]eri de la Direc]ia V, colonelul Ra], `nso]itorul lui, [i c\pitanul Rusu, `nso]itorul ei, au cobor`t din elicopter. Am r\mas surprins c\ elicopterul vine pe marginea lacului, pe fir, pe la marginea p\durii, `n zbor la joas\ altitudine. Asta mi-a atras aten]ia de la `nceput, pentru c\ era neobi[nuit. Au aterizat la Snagov-palat, au intrat `n cas\ [i el s-a dus `n sala de comunica]ii (camera tehnic\). Dar avea telefoane cu comunica]ie [i `n cas\, astfel c\ este posibil ca acele convorbiri telefonice despre care s-a scris [i `n ziare s\ fi fost f\cute din camera lui sau din birou. 282 Expres, Anul 3, Nr. 44 (144), 3-9 noiembrie 1992, p. 9.

418


Jurnalul Na]ional: {ti]i cu cine a vorbit? SD: Precis, nu, `ns\ am aflat mai t`rziu c\ a contactat c`]iva prim-secretari de jude] [i doi-trei generali din teritoriu. To]i i-au dat asigur\ri c\ e lini[te [i c\ sunt de partea lui. Au stat 30–45 de minute la palat. JN: A]i primit vreun consemn sau vreun ordin de alarm\, [tiu eu, poate indicativul de apropiere a [efului statului de obiectiv? SD: Nu. Noi am auzit elicopterul, care venea dintr-o zon\ neobi[nuit\, evolua pe un traseu atipic, apoi am v\zut unde aterizeaz\ [i cine se d\ jos din el. Dispozitivul de paz\ de la palat era condus de un subofi]er [i se afla amplasat la distan]\, `n zona `mp\durit\, acoperit\. Sigur c\ am intrat automat `n alarm\, semnal`nd dispozitivelor, c\ erau mai multe [i cu diferite misiuni, c\ pre[edintele este la palat. Nu [tiam ce urmeaz\, c`nd, destul de repede, am primit ordin de la Direc]ia V, care avea putere de decizie operativ\, am primit ordinul: «Dispozitivul pe cas\!». Asta `nsemna s\ apropiem dispozitivul de paz\ `n jurul casei, a palatului preziden]ial de la Snagov. JN: Era un ordin neobi[nuit? SD: {i da, [i nu. Da, pentru c\ acest tip de opera]iune f\cea parte din misiunea noastr\, era o chestiune de rutin\. Nu, pentru c\ opera]iunea viza blocarea accesului `n cl\dire atunci c`nd Ceau[escu dormea acolo, noaptea, sau c`nd nu trebuia s\ se apropie nimeni. Acum, ordinul p\rea fie c\ vizeaz\ un posibil atac iminent asupra Palatului Snagov, ceea ce nu era credibil, fie o posibil\ inten]ie de a nu permite ie[irea. JN: Adic\ dvs. crede]i c\ ordinul a fost dat pentru a-l bloca pe Ceau[escu `n cl\dire? SD: Pe moment nu am g`ndit a[a. Ordinul era firesc, oricum noi nu-l comentam. Am str`ns dispozitivul spre cas\, am venit cu santinelele aproape de jur-`mprejur, am adus [i celelalte g\rzi din zon\ pentru a `nconjura casa. Dar c`nd am ajuns cu dispozitivul pe cas\, elicopterul s-a ridicat. Neprimind alte ordine, nu am avut cum s\ `mpiedic plecarea elicopterului.


419

JN: {i ce v-a f\cut mai t`rziu s\ crede]i c\ ordinul venit de la Direc]ia V avea alt scop, avea menirea s\-l blocheze pe Ceau[escu acolo? SD: Dup\ fuga lui Ceau[escu, dar p`n\ `n Revelion, cred c\ `n 23 decembrie, a sunat generalul Ghi]\ [i m-a `ntrebat: «P\s\rile mai sunt acolo?». Nu mi-am dat seama ce vrea [i i-am spus c\ noi acolo nu avem berze. «Nu, b\, p\s\rile alea...» [i mi-a dat de `n]eles c\ e vorba de Nicolae [i Elena Ceau[escu. «Au plecat din 22» – am r\spuns. «{i n-ai putut s\ `ntreprinzi nimic?» – `n sensul s\ ì re]in. «P\i, nu era `n misiunea mea». «P\i, n-ai primit ordin de la Direc]ie?». I-am explicat exact cum a venit ordinul, [i el a tr`ntit furios telefonul. JN: Mai ]ine]i minte cine v-a sunat de la Direc]ia V s\ `nconjura]i casa? SD: Da, `ns\ nu are importan]\, fiindc\ era un ofi]er care transmitea un ordin de mai sus. JN: B\nuiesc c\ atunci nu [tia]i, dar mai t`rziu a]i aflat c\ generalul Neagoe, [eful Direc]iei V, se ascunsese `n ziua de 22 decembrie [i era de neg\sit. SD: Am auzit ceva, mul]i ani dup\, dar nu am dat importan]\. JN: Dar, s\ presupunem c\ primea]i un ordin explicit din partea Direc]iei V de blocare a lui Ceau[escu la Snagov, ce f\cea]i? SD: Executam ordinul Direc]iei V. JN: Nu avea]i nici o re]inere c\ era vorba de [eful statului? SD: Aceste considerente nu intrau `n atribu]iile mele. Sigur c\ analizam [i eu situa]ia, dar ordinul venit sub o form\ legal\ de la Direc]ie trebuia executat. Probabil c\ a[ fi avut unele probleme dac\ se d\dea un ordin «Aresteaz\-l pe Ceau[escu!», dar un astfel de ordin nu putea veni, nu era regulamentar. De aceea, un ordin de blocare a lui Ceau[escu putea avea o form\ regulamentar\: «Str`nge dis». Atunci, da, lucrurile erau clare. pozitivul pe cas\ [i nu iese nimeni» JN: Dar c`nd lipsea generalul Neagoe, peste el cine putea da ordine? SD: Generalul Vlad (...)

420


JN: V\ `ntreb din nou: crede]i c\ ordinul de `nconjurare a casei a vizat arestarea lui Ceau[escu? SD: De re]inere, de oprire a lui acolo, astfel `nc`t s\ se [tie precis unde este `n caz c\ se ia o decizie asupra lui. JN: {i dac\ venea un ordin de la partid, de la D\sc\lescu sau de la Gogu R\dulescu s\-l elibera]i? SD: Venea degeaba. Securitatea nu executa dec`t ordinele superiorilor s\i.“283 Clar: Securitatea a vrut s\-l re]in\ pe Ceau[escu la Snagov pentru a-l bloca [i a avea control asupra lui! Din relat\rile ofi]erului mai afl\m c\ Securitatea nu executa dec`t ordinele [efilor s\i, astfel c\ se demonstreaz\ [i prin aceast\ informa]ie c\ pove[tile despre omor`rea membrilor CPEx `n 17 decembrie, dac\ `l debarcau pe Ceau[escu, sau c\, de teama Securit\]ii, nu s-au luat ni[te m\suri, sunt false. Totodat\, de la Comandamentul Ap\r\rii Antiaeriene spre Vasile Malu]an, pilotul elicopterului preziden]ial, a venit [i ordinul generalului Rus prin intermediul colonelului Tenie, `nlocuitorul comandantului Flotilei 50: „Vasile, nu mai decoleaz\ nici un elicopter! Tu orienteaz\-te...“ Teoretic, blocarea lui Ceau[escu la Snagov era realizat\, `ns\ nu i se t\iaser\ leg\turile telefonice, astfel c\ a putut lua leg\tura cu unii prim-secretari jude]eni [i cu fratele s\u, generalul Ilie Ceau[escu. „La Snagov s-a intrat `n Palat, iar Ceau[escu a spus c\ va vorbi la telefon cu prim-secretarii din jude]e, cu cei de la Armat\. A intrat `n leg\tur\ cu mai multe jude]e, printre care [i Doljul. A vorbit cu prim-secretarul, care i-a spus c\ la Craiova e mult\ lume `n jurul Comitetului Jude]ean“284. Ion Traian {tef\nescu l-a min]it ca s\ scape de el; la Dolj `nc\ era lini[te. L-a sunat apoi la Pite[ti pe generalul Anghel. Acesta i-a dat asigur\ri de loialitate [i devotament, dar imediat ce a `nchis 283 Jurnalul Na]ional, Nr. 3308/30 martie 2004, p. 6, „Securitatea a vrut s\-l

aresteze pe Ceau[escu“. (Informa]iile furnizate de ofi]er, ast\zi cadru activ în SPP, se confirm\ [i din alte surse.) 284 Jurnalul Na]ional, Nr. 3296/16 martie 2004, p. 7, „Nicolae [i Elena Ceau[escu nu au vrut s\ fug\ din ]ar\“.


421

telefonul a sunat la minister unde a raportat [i de unde a primit ordinul clar: „Nu te mi[ti!“ Conform m\rturiei personale din anul 1992, generalul Anghel nici nu avea de g`nd s\ se mi[te. ~n vreun fel anume, Ceau[escu a decis s\ plece spre Pite[ti. L-a abordat pe pilotul Malu]an cu `ntrebarea: „Serve[ti cauza?“, acela i-a r\spuns tot printr-o `ntrebare: „Care cauz\ s\ servesc?“, Malu]an fiind complet derutat, ne[tiind nici el ce s\ fac\. Sub imperiul autorit\]ii omului pe care `l transportase de sute de ori cu elicopterul, dar [i `n absen]a unor ordine precise, Vasile Malu]an accept\ s\ decoleze cu Nicolae [i Elena Ceau[escu. Pe timpul zborului, elicopterele de escort\ cerute de la Boteni nu s-au mai ridicat, comandantul Suciu recomand`nd efectivului s\ treac\ de partea revolu]iei, apoi ordinele primite de la generalul Rus au devenit mai clare: Ceau[escu era abandonat `n aer. Surse ale Statului Major al For]elor Aeriene Române mi-au precizat c\ a existat inten]ia de a dobor` aeronava, prin dou\ ordine succesive: primul oprea toate aeronavele la sol, iar al doilea cerea dobor`rea oric\rei aeronave aflate `n zbor, f\r\ a se preciza despre ce aeronav\ era vorba. Una din petele albe ale acelor momente este con]inutul convorbirilor telefonice `ntre generalii St\nculescu [i Rus. ~n interviul de la televiziunea B1, generalul St\nculescu a `ncercat s\ explice c\ traseul lui Nicolae Ceau[escu a fost monitorizat: „V.A. St\nculescu: (...) discu]ia cu generalul Rus. Era comandantul Avia]iei. El m-a informat de traseu. Atunci am aflat c\ a aterizat la Snagov, [i nu [tiam de ce, atunci am aflat c\ a decolat de la Snagov [i a plecat c\tre nord [i... Ion Cristoiu: A, dvs. `l urm\rea]i, nu era chiar a[a, sc\pat de sub control. V.A. St\nculescu: ... [i a treia, c\ a spus fa]\ de pilot, [i asta s-a dat lui Rus, [i Rus mi-a spus mie, c\ se duce la T`rgovi[te, c\ e un centru muncitoresc puternic [i sper\ ca muncitorii de acolo s\-l apere. I. Cristoiu: Deci, sta]i un pic, dumneavoastr\ la sediul MApN era]i, [tia]i tot acest traseu?

422


V.A. St\nculescu: Am [tiut p`n\ c`nd a raportat comandantul elicopterului c\ a aterizat for]at [i l-a l\sat la p\m`nt, c\-i era fric\ s\ nu fie dobor`t. I. Cristoiu: Asta a fost acolo, la Titu? V.A. St\nculescu: Da. I. Cristoiu: {i `n acel moment v-a sc\pat de sub radarul dvs.? V.A. St\nculescu: Nu am avut vreo trei ore nici o leg\tur\, sau patru ore. Nu, mai mult, cinci ore, p`n\ a ap\rut la Chemenici. Realizator: La ora 17.00. Dar aici eu v\ `ntreb: dobor`t de cine putea s\ fie c`nd... dobor`t de cine elicopterul, da, c\ `n afar\ de armat\ nu putea s\-l doboare nimeni? V.A. St\nculescu: Pilotul nu a vrut s\ mai mearg\ cu el, c\ ì era lui fric\, [i atunci el a motivat fa]\ de ei c\ poate s\ fie dobor`t elicopterul [i aterizeaz\ `n zon\, [i le-a spus lor, [i i-a raportat lui Rus, [i Rus mi-a raportat mie.“285 Chiar dac\ generalul St\nculescu nu a spus prea multe, este totu[i semnificativ c\ doi generali comunicau pentru a monitoriza deplasarea lui Ceau[escu [i probabil s-au [i `n]eles s\-l doboare. ~n momentul `n care se d\ un ordin de interzicere general\ a ridic\rii vreunei aeronave `n spa]iul aerian al unui stat se d\ [i ordinul de dobor`re a oric\rei aeronave care se ridic\ neautorizat. Este regul\ elementar\. Chiar dac\ Arhivele Militare refuz\ s\ ne dea acces la aceste dou\ ordine, ele sunt perfect previzibile. Au vrut s\-l doboare, s\ scape de el. Speriat, colonelul Tenie l-a avertizat pe colegul s\u Malu]an [i acesta a aterizat de urgen]\. ~n elicopter se afla comandantul suprem. Nici o clip\ nu au c\utat s\ ia leg\tura cu el pentru a asculta vreun ordin al lui, ci, dimpotriv\, n-au [tiut cum s\ scape de el mai repede. L\sa]i pe marginea drumului, `ntr-o por]iune a [oselei de leg\tur\ Bucure[ti-T`rgovi[te, Nicolae [i Elena Ceau[escu `mpreun\ cu g\rzile lor au desc\rcat din elicopter c`teva pachete, apoi au c\utat un mijloc de transport. Pe [osea `ncepuser\ s\ se opreasc\ ma[ini, ai c\ror conduc\tori auto i-au recunoscut. „Ei 285 Historia, Anul 2, Nr. 30, mai 2004, p. 29.


423

(Nicolae [i Elena Ceau[escu, n.a.) s-au deplasat c\tre [osea – a povestit mai t`rziu unul dintre ofi]erii de escort\ – `n ideea s\ urce `n ma[in\ [i s\ plece mai departe. Unul dintre [oferii de la o ma[in\ s-a recomandat c\ este medic, c\ este rud\ cu nu [tiu ce bl\nar al familiei Ceau[escu. S-au urcat `n ma[in\ cu el. ~n fa]\ Nicolae Ceau[escu, `n spate Elena Ceau[escu [i cu ceilal]i. Au luat-o spre Pite[ti, pe drumul vechi, G\e[ti, T`rgovi[te. Dup\ ce au plecat ei, un tractor s-a pus de-a curmezi[ul“286. Nu a fost comentat\ problema acelor pachete suspecte cu care au cobor`t so]ii Ceau[escu din elicopter. Ele con]ineau bani, mai multe milioane de lei [i dolari. Cunoscutul publicist Vartan Arachelian a avut inspira]ia s\ insiste pe acest subiect `ntr-o emisiune de televiziune, demont`nd astfel imaginea de puritate [i dezinteres material a lui Ceau[escu: „Vartan Arachelian: E interesant de v\zut ce era `n acel pachet mare care a fost plimbat dintr-un portbagaj `ntr-altul, [i p`n\ la urm\ uitat `n portbagajul ma[inii doctorului Deca? {i unde este doctorul Deca ast\zi? Ilie {tirbescu: Nicolae Ceau[escu, la soma]ia celor de la Boteni, a trebuit s\ aterizeze for]at pe marginea [oselei. Un ofi]er a cobor`t din elicopter un pachet pe care l-a rezemat de un pom. VA: C`t de mare era acest pachet? I{: De la martorii oculari s-a aflat c\ erau vreo dou\, trei pachete cam p`n\ `ntr-un metru, separate; ele au fost consemnate de c\tre un inginer care se afla `n preajm\ c`nd a cobor`t Ceau[escu; un inginer agronom care d\dea cu azot pe terenurile IAS-ului. Acei martori chiar au `ncercat s\-i re]in\ pe cei doi dictatori, dar ofi]erul de Securitate a intervenit [i le-a spus s\ dea tractorul la o parte din [osea. VA: A fost, de fapt, prima m\sur\ de a-i aresta, dar bodiguarzii so]ilor Ceau[escu nu le-au permis s\ fac\ acest lucru. Ce e cu pachetele astea? I{: Pachetele astea au fost puse `n ma[ina doctorului Deca. De la G\e[ti la Bucure[ti se `ndrepta un medic, medicul Deca, s\ vad\ [i el 286 Jurnalul Na]ional, Nr. 3296/16 martie 2004, p. 7.

424


ce se `nt`mpl\ cu revolu]ia. A fost oprit [i solicitat s\-i duc\ pe Ceau[e[ti la T`rgovi[te. ~n comuna V\c\re[ti i-a r\mas ma[ina `n pan\ [i Ceau[e[tii au fost transfera]i `n ma[ina unui alt cet\]ean, care `[i sp\la ma[ina la poart\. Pachetele nu au mai fost transbordate dintr-o parte `n alta, de emo]ie c\ cet\]enii i-au v\zut [i ca s\ dispar\ c`t mai repede din zona respectiv\. S-au suit [i au plecat, [i pachetele au r\mas `n ma[ina doctorului Deca. Doctorul Deca a fost dus la prim\rie [i prim\ri]a din V\c\re[ti a anun]at la Televiziune c\ Ceau[escu se `ndreapt\ spre T`rgovi[te... VA: {i apoi a `nceput urm\rirea, da. I{: Da, iar doctorul Deca a fost eliberat [i a plecat `ntr-o direc]ie necunoscut\.“287 Ancheta a ajuns la concluzia c\ pachetele cu banii lui Ceau[escu au fost `nsu[ite de doctorul Deca. Acesta a p\r\sit la scurt timp ]ara, stabilindu-se `n Statele Unite de unde a trimis o scrisoare de mul]umire Asocia]iei Revolu]ionarilor din T`rgovi[te. Revolu]ia l-a f\cut „om“. Nicolae Ceau[escu, pre[edintele României, secretar general al CC al PCR [i comandant suprem al for]elor armate ale României b`ntuie ca un bezmetic pe drumuri, cu pachetele de bani uitate `n portbagajul unei ma[ini h`rbuite, r\mase `n pan\, alergat pe [osea de diver[i cet\]eni cu ma[inile [i v`nat de Armat\, de Securitate [i de Mili]ie pentru a fi prins. Va petrece noaptea `n ma[ina unui echipaj de Mili]ie, l\trat de o vulpe. Nu se putea un final mai ridicol pentru un dictator.

287 Vartan Arachelian, În fa]a dumneavoastr\. Revolu]ia [i personajele sale, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1998, p. 266.

Capitolul X

PATRU GUVERNE, UN SINGUR CENTRU DE PUTERE – ARMATA Motto: J’ai ri, me voilà desarmé!

Acest capitol `ncepe cu o scurt\ recapitulare, av`nd scopul de a l\muri contextul juridic [i faptic `n care s-au petrecut evenimentele din ziua de 22 decembrie 1989. Motivul acestei explica]ii suplimentare provine din for]a cu care a `ncremenit `n con[tiin]a public\ ideea c\ revolta popular\ de la Bucure[ti a fost o revolu]ie, care, ulterior, `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie, a fost furat\ de grupul de conspiratori prosovietici condus de Ion Iliescu. Rezisten]a acestei idei nu produce doar frustrarea adep]ilor s\i, ci [i posibilitatea de a eluda adev\rul din partea complicilor interven]iei sovietice, prin demontarea facil\ a unei construc]ii f\r\ nici un suport [tiin]ific, istoric. Din punct de vedere cronologic, adic\ din punctul de vedere al succesiunii `n timp a evenimentelor – f\r\ a lua `n calcul importan]a lor –, `n ziua de 22 decembrie 1989 la Bucure[ti s-a declan[at o revolt\ popular\, care a fost doar a noua secven]\ a revolu]iei declan[ate la 14 decembrie 1989 la Ia[i [i finalizate la 20 mai 1990, odat\ cu alegerile generale. Revolta popular\ de la Bucure[ti a fost rezultatul acumul\rii unor fapte [i informa]ii care au determinat ie[irea masiv\ `n strad\ a salaria]ilor `ntreprinderilor bucure[tene, `ndreptarea acestora spre sediul puterii centrale a statului, cl\direa CC al PCR, luarea lui cu asalt [i cucerirea. ~nceputul revoltei populare de la Bucure[ti poate fi identificat `n jurul orei 03.00 din diminea]a de 22 decembrie, av`nd drept cauz\ activ\ [i imediat\ represiunea s`ngeroas\ ordonat\ de Nicolae Ceau[escu `n zona central\ a ora[ului [i informa]iile cumulate despre represiunea de la Timi[oara. Represiunea

426


de la baricad\ a fost cunoscut\ prin intermediul posturilor str\ine de radio [i a unor participan]i, refugia]i dup\ finalizarea represiunii spre centrele industriale ale periferiei. Cauza latent\, f\r\ impact ac]ional, era nemul]umirea pentru `nr\ut\]irea condi]iilor de via]\ [i de munc\. S-a ad\ugat deciziei salaria]ilor de a protesta imaginea de sl\biciune a Puterii prezentat\ prin intermediul Televiziunii cu ocazia dezorganiz\rii mitingului din 21 decembrie, ceea ce a influen]at dep\[irea st\rii de team\ [i respect fa]\ de autoritatea statului. Cum situa]ia material\ [i spiritual\ a popula]iei nu era o apari]ie recent\, concretizat\ printr-un act revolt\tor – o lege, o m\sur\, un ordin anume care s\ fi deteriorat brusc starea general\ a na]iunii –, a[a cum se `nt`mplase `n istoria ]\rii [i cum am ar\tat `n volumele anterioare, ideea lansat\ [i `ntre]inut\ public de anumite grupuri politice [i ale societ\]ii civile, c\ starea proast\ a societ\]ii a determinat revolta popular\ spontan\, nu este realist\, nu corespunde adev\rului. ~ns\[i violen]a `nregistrat\ `n cele mai multe etape ale revolu]iei a fost tocmai consecin]a faptului c\ popula]ia nu s-a revoltat la semnalul liberaliz\rii, a[a cum s-a `nt`mplat `n celelalte ]\ri comuniste, produc`nd o rapid\ c\dere a regimului [i a conduc\torului acestuia. Lipsa de reac]ie a popula]iei, pe durata mai multor ani, dar mai ales `n perioada favorabil\ dintre 1985 [i 1989, odat\ cu lansarea fenomenului de relaxare politic\ [i reform\ perestroika – glasnost, lipsa de reac]ie a partidului, au condus la decizia Uniunii Sovietice de a produce artificial c\derea regimului dictatorial din România, printr-o interven]ie neconven]ional\ compus\ din: subversiune interna]ional\, tentativ\ de lovitur\ de palat (schimbare prin intermediul CPEx) [i diversiune urban\, urm\rind provocarea popula]iei la revolt\. Aceast\ opera]iune a cuprins [i ac]iunile tactice generate de faptul c\, `n loc s\ cedeze, regimul a reac]ionat prin represiune. Ne putem pune `ntrebarea dac\ nu cumva reac]ia prin represiune a lui Nicolae Ceau[escu n-a avut la baz\, la originea g`ndirii sale criminale, tocmai faptul c\ revolta popula]iei nu se manifesta public, ci se reducea la


427

c`]iva disiden]i `n al c\ror dosar Ceau[escu se uita [i r`dea. S\ ne aducem aminte reac]ia de ilaritate a celor doi la proces, c`nd au auzit de Sergiu Nicolaescu [i de Mircea Dinescu. T\cerea de p`n\ atunci a mul]imii putea fi folosit\ ca argument pentru teza adeziunii la programul partidului, pentru teza dragostei poporului pentru Nicolae Ceau[escu. P`n\ `n ultima clip\, el s-a crezut iubit de acesta. Din aceste motive, cauza imediat\ a revoltei populare de la Timi[oara din 20 decembrie a fost represiunea declan[at\ `mpotriva diversiunii din 16-17 decembrie, iar cauza imediat\ a revoltei populare de la Bucure[ti din 22 decembrie a fost represiunea declan[at\ `mpotriva diversiunii puse `n ac]iune la mitingul din 21 decembrie. Aceast\ cauzalitate nu implic\ persoanele care s-au angajat `n evenimente din convingere, dar care au fost `ns\ foarte pu]ine – estimez un num\r rezonabil de 120-200 de persoane, pentru Ia[i, Timi[oara, Cluj, Bra[ov [i Bucure[ti, `mpreun\ – [i care merit\ pe drept titulatura de revolu]ionari. Alte categorii au fost agen]i provocatori, participan]i indirec]i, curio[i care au contribuit, nu lipsit de importan]\, prin num\r, la constituirea nucleelor revolu]ionare ce au rezistat represiunii p`n\ la declan[area revoltei populare. ~n ambele diversiuni au fost implicate for]e str\ine, lupt\tori infiltra]i care au tras, produc`nd victime, au incitat la revolt\ sau au ac]ionat pentru supravie]uirea nucleelor protestatare. At`t revolta popular\ de la Timi[oara c`t [i revolta popular\ de la Bucure[ti au fost provocate de violen]ele produse `ntre ac]iunile de diversiune [i represiune. Ca fenomen interesant, dar [i semnificativ, apari]ia liderilor politici ai revoltelor populare – Lorin Fortuna sau Claudiu Iordache la Timi[oara, Petre Roman sau Mihai Montanu la Bucure[ti – nu surprinde o continuitate, deoarece liderii revoltelor populare nu au fost [i liderii manifesta]iilor generate de diversiune – Gazda Arpad sau Sorin Oprea la Timi[oara, Dan Iosif sau Dumitru Dinc\ la Bucure[ti. Aici nu este vorba de calitatea oamenilor sau de condi]ia lor social\, ci de dou\ secven]e distincte ale revolu]iei.

428


Multe dintre confuziile ap\rute dup\ consumarea evenimentelor au provenit nu at`t din simultaneitatea revoltei populare [i a loviturii de stat militare, `ncep`nd cu ora 10.00 a zilei de 22 decembrie, c`t din faptul c\ puciul a avut un caracter nedeclarat [i camuflat. Popula]ia din strad\ a tr\it sentimentul c\ trupele, militarii, Armata au fraternizat spontan cu revolta popular\, fie pentru c\ nu mai aveau ce face `n fa]a num\rului, fie pentru c\ le fusese asasinat ministrul. Realitatea era cu totul alta. Imediat dup\ ora 10.00, noul ministru al Ap\r\rii, general Victor St\nculescu, preia conducerea Armatei [i emite ordine prin care se ini]iaz\ procesul de `nl\turare de la putere a lui Nicolae Ceau[escu, iar Securitatea abandoneaz\ explicit misiunea de ap\rare a comandantului suprem [i a sediului Puterii. Trebuie `ns\ subliniat f\r\ rezerv\ c\ lovitura de stat militar\ a avut drept cauz\ imediat\ revolta popular\, informa]ia c\ ea s-a declan[at, c\ a luat forme de mas\ [i c\ popula]ia se `ndreapt\ spre cl\direa CC al PCR. ~n momentul `n care massa a ajuns `n fa]a cl\dirii [i a `nceput s\ preseze p\trunderea `n incint\, lovitura de stat militar\ era des\v`r[it\ faptic, urm`nd a fi consfin]it\ oficial prin ordinul noului ministru al Ap\r\rii la ora 13.30, or\ la care revolta popular\ `[i pierduse deja ritmul [i consisten]a. Ideea „revolu]ionar\“ c\ Armata nu avea `ncotro `n fa]a mul]imii nu este fezabil\, pentru c\ Armata, prin adjunctul [efului MStM, generalul Eftimescu, a planificat ie[irea cuplului Ceau[escu din sediul CC cu tancuri, `n for]\, tr\g`nd `n tot ce mi[ca, adic\ `n mul]ime. ~ntr-un cartier al Bucure[tilor – Vitan B`rze[ti – trupele au deschis foc la apari]ia massei de muncitori. Tocmai aceste ac]iuni de ripost\ au fost `mpiedicate de lovitura militar\ dat\ de St\nculescu `n cl\direa CC. A[adar, am avut o revolt\ popular\ [i o lovitur\ de stat militar\ determinat\ de aceasta, cele dou\ fenomene evolu`nd apoi `n paralel, `ncep`nd cu ora 10.00, `nainte [i dup\ evacuarea lui Nicolae Ceau[escu.


429

Necunoa[terea [i ne`n]elegerea acestei realit\]i timp de 15 ani au provenit din atitudinea liderilor militari implica]i `n lovitura de stat, `n frunte cu generalul St\nculescu, prin ascunderea adev\rului celor petrecute `n cl\direa CC, `nainte s\ apar\ mul]imea din Pia]a Palatului – ordinele de deposedare a lui Ceau[escu de calitatea de comandant suprem –, [i prin acceptarea formulei convenabile de „trecere a Armatei de partea revolu]iei“. Aceast\ formul\ era mult mai convenabil\, deoarece ea r\spundea unei situa]ii de criz\ profund\ `n Armat\ [i la nivelul conducerii acesteia, `ntruc`t institu]ia care „trecuse de partea revolu]iei“ era [i autoarea represiunii. De cealalt\ parte, mul]imea, adic\ revolta popular\, a acceptat f\r\ rezerve [i chiar a dorit solidarizarea Armatei, cu toate c\ aceea[i Armat\ tr\sese `n ea, produc`nd mor]i [i r\ni]i, o adev\rat\ tragedie na]ional\. Dac\ accept\m c\ a existat con[tiin]a colectiv\ care a ac]ionat unitar pentru desf\[urarea revoltei populare, atunci trebuie s\ accept\m c\ a existat [i con[tiin]a colectiv\ c\ Armata o poate opri, folosind for]a. De aceea, revolta popular\ a tr\it sentimentul legitim c\ trecerea Armatei de partea ei „`n mod spontan“ este tot un act revolu]ionar, ca [i revolta cet\]enilor, f\r\ s\ cunoasc\ [i s\ perceap\ realitatea c\ militarii din strad\ executau un ordin chiar [i atunci c`nd parlamentau, fraternizau sau sus]ineau mi[c\rile massei. Dominat\ de emo]ie, massa a interpretat atitudinea Armatei tot prin emo]ie, adic\ prin sentimentul de revolt\ al militarilor la aflarea mor]ii ministrului Ap\r\rii, generalul Vasile Milea. Nu a fost a[a. Sinuciderea lui Milea a paralizat comanda Armatei timp de aproximativ 30 de minute, `ntr-o situa]ie critic\, av`ndu-l pe [eful Marelui Stat Major la Timi[oara, pe unul dintre adjunc]i de neg\sit, iar pe al doilea adjunct, frate cu dictatorul. Apari]ia lui St\nculescu [i preluarea comenzii ministerului, dar mai ales emiterea primelor ordine verbale, transformate `n ordine scrise, a dat conducerii Armatei un sens, un nou sens. Prin natura constitutiv\ a acestei institu]ii, prin tr\s\turile ei definitorii – unitate, unitate de corp, ierarhie, comand\ centralizat\ –, ea l-a urmat `n monolit pe noul comandant spre debarcarea lui

430


Ceau[escu [i solidarizarea cu revolta popular\, la fel cum `[i urmase tot `n monolit comandantul Vasile Milea, tr\g`nd `n popula]ie [i trec`nd cu tancurile peste oameni. Lucrurile acestea, care definesc comportamentul unei armate a unui stat dictatorial, comunist, trebuie `n]elese [i `n contextul mentalit\]ilor militare. Altfel nu vom `n]elege niciodat\ nici revolu]ia.

~n c\utarea unui nou pol de putere Pe m\sur\ ce lovitura de stat militar\ se consolida odat\ cu trecerea orelor, revolta popular\ `ncepea s\ se dizolve. ~ndeplinirea at`t de rapid\ a scopului principal al revoltei – al oric\rei revolte –, `nl\turarea conducerii statului, va na[te sentimentul numit `n mod comun al „golului de putere“, caracterizat de mari anali[ti ai fenomenului politic prin „nevoia mul]imii de a fi condus\“. A[a cum ar\tam, doi revolu]ionari – Petre Roman [i Mihai Montanu – c\utau `n mod independent, dar g`ndind logic la fel, s\ g\seasc\ un general pentru a afla care este situa]ia Armatei. L-au g\sit, `n mod fericit, pe generalul Voinea, comandantul Armatei 1, care, de[i nu avea autoritatea s\ dea ordine `n `ntreg sistemul, a simbolizat, cel pu]in la acest nivel, asocierea Armatei la mi[carea popula]iei. Petre Roman va `ncerca s\ organizeze tehnic un mod de comunicare din balconul cl\dirii cu ajutorul unui microbuz aflat `n Pia]\, `ns\ efectul a fost minor. Montanu a p\truns `n studioul tv al CC al PCR, `ncerc`nd s\ transmit\ un mesaj, `nc\ neconturat, dar nu au reu[it s\-l pun\ `n func]iune. Montanu a luat leg\tura cu Petre Constantin, directorul Televiziunii Române, care `ns\ i-a spus c\ nu se pot transmite imagini `n direct din cl\direa CC. Nu era chiar a[a. Cuv`ntarea lui Ceau[escu din 20 decembrie seara, de exemplu, fusese transmis\ `n direct. Problema era alta: pentru o transmisie `n direct trebuia trimis\ de la Televiziune o echip\ care s\ pun\ postul `n func]iune. Echipa n-a mai ajuns. „Lumea care intrase dup\ mine


431

fura tot ce g\sea, luau arme [i [i le at`rnau de g`t“ – a declarat Mihai Montanu Comisiei senatoriale, ar\t`nd totodat\ c\ doi reporteri au filmat mare parte a scenelor de jaf. Aceste secven]e nu au fost difuzate niciodat\. Petre Roman [i Mihai Montanu se `nt`lnesc `n studioul tv de la Comitetul Central [i hot\r\sc s\ compun\ textul unei proclama]ii, Petre Roman g\sind drept semnatar denumirea de „Frontul Unit\]ii Poporului“. ~ncerc`nd s\ citeasc\ proclama]ia din balcon, cei doi `[i dau seama c\ nu se aud [i c\ nu pot comunica mul]imii con]inutul acesteia, de aceea hot\r\sc s\ se deplaseze la TVR. Textul acelei proclama]ii, care va fi citit\ mai t`rziu la Televiziune, era urm\torul: Declara]ia poporului Compatrio]i, fra]ilor! Ast\zi, 22 decembrie 1989, prin unitatea poporului [i cu sprijinul direct al armatei noastre na]ionale, dictatorul Ceau[escu a fost `nl\turat. ~n acest moment, poporul, al\turi de armat\, cere ca puterea politic\ s\ fie preluat\ de institu]ii democratice alese de poporul liber. ~n numele popula]iei Bucure[tiului, care `n aceste clipe manifesteaz\ `n Pia]a Palatului [i de]ine controlul asupra cl\dirii Comitetului Central, facem apel `ntregului popor s\ men]in\ calmul [i ordinea public\ pentru a permite organizarea vie]ii libere [i democratice.

Textul avea mai mult caracterul unei declara]ii politice, dar con]inea c`teva idei importante. ~n primul r`nd este prima declara]ie care consemneaz\ alian]a `ntre revolta popular\ [i Armat\, mesaj cu impact mai ales la v`rful acesteia. Este apoi [i ideea alegerilor libere care s\ instituie regimul democratic, tem\ enun]at\ mai `ntì la Timi[oara. Preocupat de realitatea constatat\ `n cl\direa CC, tandemul Roman-Montanu proclama legitimitatea apari]iei sale prin mul]imea care ocupase sediul Puterii – autoinstituindu-se cumva drept reprezentan]i ai acesteia – [i f\cea apel la calm [i

432


ordine public\, un lucru nu numai natural [i `n]elept, dar [i foarte necesar. ~n cl\direa Comitetului Central al PCR era haos. O descriere plastic\ a situa]iei a f\cut chiar Petre Roman: „Nimeni dintre cei care formaser\ anturajul imediat al lui Ceau[escu nu mai controla situa]ia. Orice autoritate disp\ruse cu des\v`r[ire. Mul]imea se `mbulzea url`nd sub balcon. Anarhia era total\. Ce lucru ciudat: puterea aceea, care, cu c`teva ore mai devreme, p\rea at`t de solid\ [i de sigur\ de sine, inexpugnabil\, se surpa ca un castel de c\r]i“288. Este descrierea de la fa]a locului [i de c\tre un martor principal a dezorganiz\rii rapide a revoltei populare. Pentru a `n]elege cumva ce se `nt`mpla acolo `n acele prime ore de eliberare, am apelat la o personalitate care a `ncercat s\ pun\ ordine `n acel haos – regizorul Alexa Visarion. „Guvernul“ Ilie Verde]. Alexa Visarion este un participant important la evenimentele din cl\direa CC. A fost implicat nu numai `n fenomenul „guvernelor“ provizorii, ci [i `n momentul-cheie al „scenei balconului“, la care trebuie s\ ad\ug\m [i faptul obiectiv c\ este singurul participant de acolo care a descris evenimentele `ntr-o form\ public\ coerent\. ~n al doilea r`nd, era unul dintre pu]inii oameni maturi [i experimenta]i de acolo, purta barb\, avea exerci]iul comunic\rii, fluidul dialogului direct [i lumea `l respecta, crez`ndu-l poate mai b\tr`n. ~n plus, era regizor, avea profesionalismul detaliului, al observa]iei, spirit analitic exersat [i o anumit\ luciditate. Venea din str\in\tate, unde `n toamna lui 1988 discutase `n Statele Unite cu o persoan\ important\ din cadrul Francmasoneriei care i-a spus c\ regimul Ceau[escu se va pr\bu[i, apoi, `nainte de revolu]ie, `n octombrie 1989, `n Islanda, fusese interpelat la o conferin]\ de pres\ ]inut\ chiar pe aeroport de ziari[ti care l-au `ntrebat dac\ Ceau[escu va r\m`ne la conducerea României. R\spunsul a fost: „Nu!“ „C`nd?“, au `ntrebat ziari[tii. „Nu [tiu – a r\spuns Visarion, dar cur`nd...“ „AMS: V\ rog s\ o lu\m cronologic, s\ `ncepem cu `nceputul. 288 Petre Roman, Libertatea ca datorie, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1994, p. 113.


433

Alexa Visarion: ~n interiorul Comitetului Central era o atmosfer\ special\, amestec de exaltare, patim\ [i agita]ie, era o nebunie. Erau foarte mul]i tineri, mult\ lume intrat\ `n sediul CC odat\ cu puhoiul, ca [i mine de altfel. Dup\ vreo or\ de alerg\tur\ pe culoare, prin birouri, dup\ defularea de moment, to]i cei aduna]i au sim]it nevoia s\ fac\ ceva, s\ se organizeze. Atunci au ap\rut mici lideri, oameni care aveau ini]iative, p\reri, care se impuneau prin statur\, prin voce, prin aplomb... Ap\reau [i disp\reau. La un moment dat, a venit un grup de fo[ti demnitari, printre care Ilie Verde], Vasile V`lcu, generalul Burc\, ministrul Avram, procurorul general al RSR. ~n anticamere, `n b\i se notau nume pentru un nou guvern... Am v\zut o persoan\ de v`rsta a treia st`nd pe capacul unui closet cu o h`rtie pe genunchi, [i cu un creion `ns\ila un guvern dictat la `nt`mplare de cei care acopereau u[a cu trupurile lor. De fapt se treceau pe ei pe aceast\ list\ deschis\. ~ntr-o sal\, Verde] `ncerca s\ le explice celor de acolo c\ el este un comunist convins... Le vorbea destul de calm [i se referea la probleme de economie [i de stat pe care «intelectualii [i arti[tii n-au cum s\ le rezolve». Oamenii `l ascultau, dar o incertitudine plana `n `ntreaga atmosfer\. ~n general, a[ vrea s\ subliniez c\ nu a func]ionat nici o clip\ ideea r\zbun\rii, violen]a ca plat\ pentru violen]a regimului Ceau[escu. Oamenii doreau `n acele clipe `ndep\rtarea cuplului Ceau[escu [i `nlocuirea lor... La ora 13.00 `n ziua de 22 decembrie era o victorie a momentului. Grab\, agita]ie [i solu]ia `nlocuirii cu ceva, cu altcineva... Se c\utau nume sonore, fo[ti demnitari, oponen]i b\nui]i sau pe fa]\ ai lui Ceau[escu. Propunerile se f\ceau la `nt`mplare, care cum `[i mai aducea aminte de cineva. Atunci le-am spus: «Sta]i o clip\, c\ nu rezolv\m nimic astfel. S\ propunem un nucleu de organizare provizoriu». Au fost de acord. AMS: |sta e guvernul Verde]? AV: Guvernul Verde] n-a existat niciodat\, v\ explic imediat. La un moment dat a ap\rut Constantin D\sc\lescu. A intrat rostind

434


urm\toarea replic\: «Criminalul... Banditul de Ceau[escu... Eu am oprit masacrul de la Timi[oara. Am f\cut [i am dres...» AMS: Nu avea]i de unde s\ [ti]i ce f\cuse el acolo. AV: Bine`n]eles c\ nu. Scrierea unei liste a continuat. Un cascador pe nume Cr\ciun sus]inea c\ vrea s\ conduc\ un minister, cel al Culturii. Ernest Maftei `l sus]inea, spun`nd c\ e de-ai no[tri, e cu noi... Nica Leon voia [i el un post de ministru oarecare. Dan Iosif nu cerea nimic, dar era `ntre cei care `ncercau s\-i organizeze, s\ fac\ ordine. Eu ì propusesem pe Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Corneliu M\nescu... generalul Voinea, nume care se vehiculau `n jurul meu. De l`ng\ mine cineva a propus pe Dumitru Mazilu. Nu-l cuno[team, dar a fost trecut pe list\. Apoi s-a auzit numele lui Silviu Brucan, acceptat [i el, dar apoi uitat s\ fie trecut pe aceast\ list\ de propuneri. Apoi le-am spus numele lui Ion Iliescu. Ilie Verde] a reac]ionat imediat: «Nu-l pune pe Iliescu. Ai s\ vezi cu cine vine...» }in minte foarte bine aceste momente pentru c\ erau detalii incitante, frapante. Ca regizor, cunosc «greutatea» unei replici. N-am `n]eles ce voia s\ spun\ Ilie Verde], dar Ion Iliescu era unul din numele vehiculate la Europa liber\ [i Vocea Americii. AMS: ~l cuno[tea]i pe domnul Iliescu? AV: Da... Prima dat\ l-am `nt`lnit la Congresul Culturii [i Educa]iei Socialiste din 1974. Atunci to]i vorbitorii `ncepeau cu «Mult stimate [i iubite...» La un moment dat, a luat cuv`ntul Ion Iliescu, care a `nceput astfel: «Stima]i tovar\[i. Partidul nu este al unei persoane...» Sala s-a cutremurat. Ceau[escu a ridicat privirea, iar Elena Ceau[escu s-a aplecat spre el spun`ndu-i ceva la ureche. O clip\ de t\cere s-a a[ternut peste `ntreaga audien]\. Era un semnal. Pentru mine, o prezen]\ a demnit\]ii. Ion Iliescu avea alt limbaj. Atunci am aflat c\ era secretar cu propaganda la Timi[oara. A doua oar\ l-am `nt`lnit `n Casa Sc`nteii, la etajul 8, dup\ vizionarea filmului meu, N\pasta, de c\tre comisia ideologic\ condus\ de Petru Enache. ~nt`mpl\tor, Petru Enache se `nt`lne[te pe culoar cu Iliescu. {i secretarul CC al PCR se transform\ dintr-odat\, ì d\


435

m`na, impresionat, i se adreseaz\ cu polite]e [i c\ldur\ incredibile, vorbindu-i ca unui lider, el, secretarul Petru Enache directorului Editurii Tehnice, Ion Iliescu. AMS: ~n ce an se `nt`mpla acest lucru? AV: ~n 1984. Iar `n 1986, Mihai Dulea, vicepre[edinte al Consiliului Culturii, dup\ o vizionare cu Punct [i de la cap\t, `nt`lnindu-se tot `nt`mpl\tor pe culoarul etajului opt cu Ion Iliescu, a fugit panicat c\ l-ar putea `nt`lni. Dup\ aceea, [ti]i, Petru Enache a murit suspect... AMS: ~naintea unui congres – se pare c\ nu e nici o leg\tur\ –, doar dac\ nu inten]iona cumva s\-l propun\ pe Iliescu... AV: Nu [tiu, dar e ultimul congres al lui Ceau[escu [i al Partidului Comunist. S\ revin. La un moment dat, `n timp ce se tot completa lista cu guvernul... de fapt noi l-am numit Consiliul Democra]iei Na]ionale, a venit anun]at de vocile celor din `nc\pere generalul Iulian Vlad, pe atunci [eful Securit\]ii. Moment de tensiune. Generalul Vlad, pe care `l vedeam pentru prima oar\, era sobru, cu o anumit\ concentrare `n privire. A declarat c\ este de partea popula]iei, c\ sprijin\ r\sturnarea lui Ceau[escu [i c\ trupele de sub comanda sa sunt dezarmate. Atunci Ilie Verde] a solicitat: «S\ vin\ Vlad la mine!» M\ adresez generalului Vlad [i ì spun c\ trebuie s\ r\m`n\ al\turi de noi. Se uit\ fix `n ochii mei [i, calm, `mi spune: «Domnule artist, eu nu l-am tr\dat pe Ceau[escu pentru a fi al\turi de Verde]» (generalul Vlad afirm\ c\ a folosit expresia „m-am `ndep\rtat de Ceau[escu“, n.a). Constantin D\sc\lescu, formal `nc\ prim-ministru al României, povestea unui grup versiunea sa asupra evenimentelor de la Timi[oara. Voiam [i eu, [i mul]i al]ii ca mine s\ legifer\m moral revolu]ia. ~n acest [uvoi al vidului de putere, c\utam un sens ra]ional al lucrurilor care s\ apere de degradare aceast\ zi istoric\. «Trebuie s\ anun]a]i demisia guvernului pe care `l conduce]i... Acum, `n fa]a celor din pia]\». «Da!» – a r\spuns D\sc\lescu. «Atunci, haide]i pe balcon `mpreun\ cu noi, s\ [tie toat\ lumea c\ sunte]i aici [i c\ guvernul dumneavoastr\ nu mai exist\». M-am adresat apoi celorlal]i: «Numele celor de aici trebuie cunoscute de to]i cei ce a[teapt\ `n

436


strad\». Nu era un gest de ur\. Era o legiferare a unei hot\r`ri a zecilor [i sutelor de mii de oameni care a[teptau pr\bu[irea regimului Ceau[escu. {i Verde], [i D\sc\lescu au fost sco[i `n balcon. {i-a dat demisia guvernul condus de D\sc\lescu `n fa]a mul]imii. Totodat\ cei de acolo, din sediul CC, fo[ti demnitari, care sus]ineau c\ nu mai sunt al\turi de Nicolae [i Elena Ceau[escu, au fost anun]a]i popula]iei `n pia]\... AMS: Era prima dvs. ie[ire `n balcon? AV: Nu. A doua sau chiar a treia. Prima a fost cea care mi-a `nsemnat via]a. Prima dat\ acolo, liber, `nc\ `nsp\im`ntat, dar liber. Eram `ntr-un grup `mpreun\ cu Dan Iosif, atunci acesta s-a adresat mul]imii. Apoi a fost momentul c`nd Nicolae [i Elena Ceau[escu au fost declara]i din acest balcon «c\l\i ai poporului român». Dac\ vre]i, acest moment poate avea `n mersul evenimentelor revolu]iei din 1989 semnifica]ia unui proces public, pentru c\ sute de mii de oameni au scandat `mpotriva cuplului dictatorial, paraf`ndu-le vinov\]ia. Am anun]at c\ propun o structur\ provizorie, numit\ Consiliul Democra]iei Na]ionale, din care f\ceau parte... Am `nceput s\ citesc. Fiecare nume era aclamat... Doina Cornea, Mircea Dinescu, Corneliu M\nescu... C`nd am pronun]at numele lui Ion Iliescu au `nceput fluier\turi [i murmure de dezaprobare. Am intervenit [i am spus: «Ion Iliescu este directorul Editurii Tehnice [i a fost persecutat de Ceau[escu» Lumea a aplaudat. Numele a fost acceptat. Am spus apoi c\ acolo, `n grupul celor din balcon, e [i Ilie Verde]. Huiduielile au fost violente [i nu au putut fi oprite. C`nd am spus c\ generalul Vlad, [eful Securit\]ii, care nu se afla `n balcon, dore[te s\ fie al\turi de noi [i c\ institu]ia care a f\cut at`ta r\u poporului român se al\tur\ acum cauzei poporului, lumea a protestat vehement c`teva momente. Ilie Verde] [i ceilal]i fo[ti demnitari nu «au trecut examenul». Verde], iritat, m-a apostrofat: «Nu trebuia s\ [tie lumea ce se `nt`mpl\ `n\untru...» Am t\cut o clip\, apoi i-am spus: «Nu pute]i participa, nu v\ vor...» «Ai gre[it – a continuat Ilie Verde] – c\ ai vorbit de Iulian Vlad.»


437

AMS: Dvs. apucase]i s\ vorbi]i cu el, cu Vlad? AV: Da, am spus acest lucru. Am fost `n `nc\perea `n care erau vreo dou\zeci-treizeci de persoane. I-am spus c\ voi anun]a celor din pia]\ numele demnitarilor afla]i `n sediul CC. Nu a comentat `n nici un fel. Mi-am dat seama c\ generalul Vlad comunica din privire cu c`]iva civili afla]i acolo. Probabil c\ erau ofi]eri. L-am privit fix `n ochii [i i-am spus aproape [optit: «Domnule general, ave]i o mare r\spundere, s\ nu fie [i `n Bucure[ti baia de s`nge de la Timi[oara». Mi-a r\spuns la fel de tensionat, cu toat\ siguran]a aparent\: «Din p\cate, au murit oameni... Securitatea este dezarmat\ (predase armele, n.a.) ca [i `ntregul efectiv al Ministerului de Interne `nc\ de ieri, de la pr`nz. To]i sunt consemna]i `n cazarme...» Totu[i, am insistat: «Circul\ zvonuri de oameni care...» AMS: ~nc\ nu se vorbea de terori[ti. AV: Nu. Venise `ntre timp [i generalul Gu[\, care, dup\ cum spunea, sosise direct de la Timi[oara (venea de la Televiziune, n.a.). Generalul Vlad se adresa generalului Gu[\ cu o formul\ special\: „Tov geal, am primit telefon din strada Toamnei 32, trupele de acolo, dac\ sunt atacate, vor reac]iona. S\ oprim aceast\ nenorocire...“ Apoi a ridicat telefonul, `n fa]a noastr\, a tuturor, eram cam 20 de persoane `n cabinetul lui Curticeanu [i a vorbit la Ministerul de Interne cu ministrul A. Stamatoiu (sigur, este vorba de generalul cu acest nume, n.a.): «Ordon s\ verifica]i dac\ toate trupele de mili]ie [i securitate sunt dezarmate!» Era un moment important pentru noi, cei de acolo. O clip\ de lini[te. Dup\ c`teva telefoane, dup\ instituirea unei legitima]ii... dup\ arestarea lui Nicu Ceau[escu, dup\ un telefon `ntre generalul Gu[\ [i generalul St\nculescu, au urmat c\tu[ele puse lui Constantin D\sc\lescu... Timpul trecea. Apoi a venit `mpreun\ cu un grup [i Ion Iliescu. AMS: O clip\. La ce or\ a fost episodul cu generalul Vlad?

438


AV: Primul, discu]ia mea cu el, `ntre orele 13.00 [i 13.05, iar al doilea dup\ refuzul mul]imii de a-i accepta pe fo[tii demnitari `n noile structuri, `n jurul orei 16.00. AMS: Iliescu la ce or\ a sosit? AV: T`rziu. Se `nserase. Probabil dup\ ora 17.00.“289 Subiectul „guvernului“ Verde] a b`ntuit [i `nc\ mai b`ntuie textele despre revolu]ia din decembrie 1989. ~n fa]a Comisiei senatoriale, Gelu Voican Voiculescu `[i expunea convingerea c\ Ilie Verde] era op]iunea sovietic\ pentru succesiunea lui Nicolae Ceau[escu [i c\ generalul Vlad ar fi intuit sau [tia acest lucru. Nu exclud posibilitatea ca Ilie Verde] s\ fi fost contactat de agen]i sovietici, ca mul]i al]i demnitari comuni[ti români – [tim sigur c\ l-a contactat Virgil M\gureanu [i c\ a fost l\udat de Kos`ghin, cu ani `n urm\ –, [i din acest motiv s\ fi r\mas peste noapte `n cl\direa CC – faptul nu are, `ntr-adev\r, o explica]ie –, cu scopul de a p\stra contactul cu centrul Puterii. Mai [tim c\ a solicitat insistent s\ intre la [eful statului [i c\ atunci c`nd a intrat i-a cerut s\ fie rezonabil [i s\ discute cu cei de la baricad\. Pentru asta nu este nevoie s\ fi agent sovietic, ci un pic mai lucid. Cei care l-au v\zut pe Verde] `n momentele de dup\ fuga lui Ceau[escu consider\ `ns\ c\ acesta c\uta mai degrab\ s\ restabileasc\ ordinea. Dup\ sinuciderea lui Milea, generalul Vlad a luat leg\tura cu jude]ele, repet`nd ordinele: „Nu se trage, nu v\ implica]i `n ac]iuni de strad\. S\ se intre `n contact cu conduc\torii manifestan]ilor, s\ se colaboreze cu ei, proteja]i-v\ arhiva, s\ nu se distrug\ tehnica“. Convorbirile telefonice cu jude]ele au fost `ntrerupte pentru c\ a intervenit [edin]a CPEx de la ora 10.00. Dup\ [edin]a CPEx, [eful DSS a `nceput s\ caute 289 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, pp. 90-95. (Declara]ia con]ine unele inadverten]e – generalul Gu[\ nu venea direct de la Timi[oara; generalul Vlad nu a afirmat c\ Securitatea este dezarmat\, ci c\ armele sunt sigilate; nu avea rost ca Iulian Vlad s\ sune în strada Toamnei, unde era sediul USLA, deoarece [eful unit\]ii, colonelul Ardeleanu, era lîng\ el –, dar r\mîne pe fond o m\rturie important\.)


439

un birou liber `n cl\direa CC, unde revolu]ionarii s\ ajung\ mai greu, pentru a continua transmiterea ordinelor. Intr`nd `ntr-un birou de la etajul 6 a nimerit peste Verde], V`lcu [i Burc\. Ace[tia au asistat cu stupefac]ie la ordinele pe care le transmitea [eful Securit\]ii prin telefon, la Timi[oara, generalului Macri: „Uite ce s-a `nt`mplat... Ceau[escu ne-a tr\dat, e cel dintì care a fugit [i a l\sat ]ara `n haos...“ Aici se ridic\ o `ntrebare: cum adic\ „ne-a tr\dat“? Aceast\ afirma]ie a generalului Iulian Vlad ar putea fi interpretat\ ca un am\nunt lipsit de importan]\, dac\ nu ar exista [i declara]ia altui general de Securitate aflat `n cl\direa CC la momentul „fugii“ lui Ceau[escu, Marin Neagoe, care spune acela[i lucru cu alte cuvinte: „Domnule, Ceau[escu a f\cut dou\ gafe uria[e. Prima eroare a fost c\ s-a l\sat condus de Ceau[easca, iar ea a hot\r`t ca dup\ moartea lui Milea urma[ul la conducerea Armatei s\ fie generalul St\nculescu, ceea ce a produs confuzie `n r`ndul Armatei. A doua gaf\ a fost c\ a fugit ca un dezertor cu elicopterul, l\s`ndu-ne pe to]i f\r\ nici un ordin. A fost un dezertor pentru toat\ lumea. A l\sat `n urm\ o mare nenorocire `n ]ar\“290. Atitudinea celor doi generali de Securitate este cumva de ne`n]eles: care era alternativa? Un Ceau[escu r\mas `n cl\direa CC [i care nu tr\da, nu dezerta, presupunea deschiderea focului de c\tre lupt\torii Direc]iei V `n manifestan]i! Un Ceau[escu r\mas `n sediul Puterii, d`nd ordine, murind „ca un erou“ era de preferat pentru Securitate? De altfel, insisten]a generalului Vlad, at`t `n procesele sale, c`t [i la audierile de la Senat pe eliminarea cuvintelor tr\dare, complot, duplicitate, `n ce prive[te atitudinea Securit\]ii fa]\ de Nicolae Ceau[escu sugereaz\ c\, de fapt, Securitatea i-a r\mas fidel\ lui Ceau[escu p`n\ `n ultimul moment, dup\ care a fost nevoit\ s\ se orienteze. Este la mijloc [i o chestiune personal\, ministrul secretar de stat [i [ef al Departamentului Securit\]ii Statului nedorind s\ r\m`n\ 290 Interviu cu generalul Marin Neagoe realizat de Marian Oprea [i difuzat la pos-

tul de televiziune OTV, emisiunea Dan Diaconescu în direct, în ziua de 29 octombrie 2004, începînd cu ora 21.00.

440


`n istorie ca un tr\d\tor, chiar dac\ [eful statului a fost un dictator comunist asasin. Proiec]ia de imagine este: am slujit cu devotament conducerea statului român, pe [eful statului, p`n\ ce acesta a dezertat. Suma datelor [i informa]iilor pe care le avem p`n\ acum arat\ c\ Securitatea nu s-a implicat `n represiune cu scopul de a se autoproteja, fapt ce a contribuit [i la c\derea lui Ceau[escu. ~n continuare, dup\ dialogul cu generalul Macri la Timi[oara, Iulian Vlad a luat leg\tura la Cluj, la Bra[ov, dar a mai r\mas `nc\ o parte din jude]e necontactate. Atunci a venit l`ng\ el colonelul Nae [i i-a dat lui lista: „Continu\ tu cu aceste jude]e [i transmite ordinul meu, `n numele meu“. Aceste scene au fost descrise de Verde] [i de ceilal]i la procesul generalului Vlad. Primii revolu]ionari ajun[i la etajul 6 l-au `nt`lnit pe [eful Securit\]ii, unii dintre ei [tiind cine este. Ace[tia l-au condus `ntr-un birou de la un etaj inferior unde Constantin D\sc\lescu propunea deja formarea unui nou guvern. Este cel pe care `ncerca s\-l contureze pe o list\ Alexa Visarion. Cursul evenimentelor reconstituite arat\ c\ mai `ntì s-a `ncercat formarea unui guvern D\sc\lescu, iar dup\ ce acesta a e[uat s-a propus un guvern Verde], deoarece acesta p\rea mai volubil, vorbea mai coerent [i prezenta propuneri pentru reorganizarea statului. Generalul Vlad a refuzat s\ fac\ parte din ambele, argument`nd c\ el este militar, dar este important de subliniat c\ ambele formule de guvern propuse [i sus]inute de revolu]ionarii care cuceriser\ sediul Puterii apar]ineau fostului regim comunist condus de Nicolae Ceau[escu. Retra[i `ntr-o `nc\pere, D\sc\lescu, Verde], V`lcu, Burc\ [i al]i doi fo[ti demnitari comuni[ti au fost „adopta]i“ de un grup de revolu]ionari condu[i de un anume Sofronie [i li s-a permis s\ lanseze c`teva idei [i propuneri pentru restabilirea ordinii: convocarea Marii Adun\ri Na]ionale, `n care s\ fie numite [i persoane care au suferit de pe urma dictaturii, precum [i revolu]ionarii din acel birou; convocarea adun\rilor FDUS (Frontul Democra]iei [i Unit\]ii Socialiste); restabilirea


441

func]ion\rii ministerelor economice; formarea unui nou guvern. La acest punct, Ilie Verde] a rostit celebra fraz\: „S\ [ti]i c\ dac\ vom face un guvern din intelectuali, scriitori [i poe]i, vom avea poezie `n ]ara asta [i vom muri de foame“. Capta]i de coeren]a (neocomunist\) a lui Verde], revolu]ionarii din acel birou intr\ `n faza „ciolaniadei“, v\z`ndu-se deja la conducerea statului, cu ceva avantaje personale. Daniel P\curaru, cel care capturase drapelul statului comunist, avea s\ descrie acest moment: „Daniel P\curaru: (...) Am plecat `n sala de conferin]\, unde erau televizoare, microfoane. ~n sala respectiv\ ne-am adunat 70-80 de persoane. S-a f\cut un comitet, ne-am pus numele pe o list\, cu date, nu mai [tiu, parc\ nu era [i adresa, `n dreptul meu au scris «muncitor». Cel cu barb\ s-a dat arhitect. ~ntre timp, l-au adus doi b\ie]i pe Ilie Verde], acolo, `n sala de teleconferin]e. Acolo s-a f\cut acel comitet provizoriu. Verde]... s-a spus c\ voia s\ fac\ un guvern. Nu este adev\rat. Verde], cu arhitectul acela [i cu b\ie]ii de acolo ì cereau ce s\ facem s\ ]inem lumea pe loc s\ nu plece acas\. Atunci apare un alt b\rbos, care era parc\ regizor... AMS: Alexa Visarion. DP: Nu-l [tiu, sem\na cu Gelu Voican Voiculescu. AMS: Nu era, era Alexa Visarion. Eu `l cunosc bine. DP: Eu m-am postat la u[\, dar pe interior, aveam [i arm\. Atunci mi s-a f\cut sc`rb\. Eu, care am fost acolo, mi s-a f\cut sc`rb\. A `nceput fiecare s\ cear\ ceva pentru el. «Eu vreau s\ reprezint nu [tiu ce, eu vreau s\ nu [tiu ce... ministere.» AMS: Era acolo un cascador, Cre]u, care voia s\ fie ministru al Culturii? DP: Da. Atunci am scos steagul [i am strigat la ei: «Uite, drapelul pentru care am luptat!» C`nd au v\zut drapelul... eu le-am spus c\ este drapelul de pe acoperi[, capturat... C`nd au v\zut drapelul, s-au repezit la mine: «|sta e drapelul revolu]iei! E drapelul

442


nostru». Mi l-au luat, mi l-au smuls din m`n\ s\-l p\streze ei. Erau deja un grup. Mi-au luat arma [i ne-au dat afar\.“291

„Revolu]ia furat\’’ Ideea unui guvern condus de Ilie Verde], mult exagerat\ prin pres\, era dep\[it\ doctrinar de mult, `nc\ de la Ia[i [i Timi[oara, motiv pentru care respingerea sa de c\tre mul]imea din Pia]a Palatului, nu a venit dec`t s\ confirme refuzul popula]iei de a se l\sa condus\ de oamenii echipei Ceau[escu. Spre deosebire de cei din\untru, mul]imea din Pia]\, av`nd consisten]a unui grup compact, unitar [i numeros, nu tr\ia sentimentul dezordinii precum cei din\untru. C\ lucrurile st\teau a[a o demonstreaz\ relatarea lui Alexa Visarion, dublat\ de celebrele secven]e filmate cu Verde] `n interior, `n leg\tur\ cu declara]iile de credin]\ comunist\ pe care le-a dat demnitarul comunist persoanelor de acolo, lucru pe care mul]imea aflat\ `n Pia]a Palatului nu `l cuno[tea. Prin urmare, respingerea cu huiduieli a lui Verde], aflat `n balconul cl\dirii CC, nu putea fi dec`t expresia unui sentiment colectiv, independent de ce rostise el `n birou [i de semnificativa miz\ pus\ pe acest lider comunist de c\tre cei din\untru. Atmosfera de improviza]ie din sediul Puterii, haosul [i fervoarea cu care se c\uta un conduc\tor certific\ fenomenul de disolu]ie a revoltei populare, fapt care a costat popula]ia un alt drum dec`t cel pe care pornise `n diminea]a aceleia[i zile, devreme, `nc\ pe `ntuneric. ~n piesa de teatru La Métromanie, a scriitorului francez Alexis Piron (1689-1773), un personaj roste[te la un moment dat o replic\ ce va deveni celebr\: J’ai ri, me voilà desarmé! Am r`s, iat\-m\ dezarmat! Transpus\ la situa]ia din dup\-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 `n România, replica sintetizeaz\ fenomenul politic ce se derula atunci pe nesim]ite – ne-am bucurat, am r\mas dezarma]i! Starea de fericire, sentimentul de eliberare, care este altul dec`t cel de libertate, dezorganizarea total\ 291 Interviu din 16 iunie 2005, în arhiva autorului.


443

a mul]imii care jefuia sau alerga `n c\utarea unui lider, recurgerea la o manifesta]ie popular\ de strad\ `n locul unor manifest\ri organizate ale dezacordului cu Puterea, au dezarmat aproape complet revolta popular\ din Bucure[ti, dezarm`nd-o [i pe cea de la Timi[oara [i pun`nd `n inferioritate micile nuclee revolu]ionare autentice din alte mari ora[e ale ]\rii. A[a dezarmat\ ideologic [i doctrinar, popula]ia prezent\ pe str\zile ]\rii a[tepta rezolvarea „golului de putere“, de[i chiar din balconul sediului central al Puterii, unul dintre ei, Petre Roman, strigase f\r\ echivoc: „Noi, acum, aici, decidem c\ puterea este a poporului!“ Asta nu a `nsemnat nimic pentru poporul de jos, nu a avut dec`t un ecou sonor, limitat de puterea unei portavoce. Mul]i ani dup\ revolu]ie s-a spus [i s-a scris c\ poporul a avut puterea, dar s-a comportat proste[te. A[a este – a avut puterea [i s-a comportat proste[te, `ns\ `n]elepciunea universal\, ilustrat\ de ideile lui Friedrich Nietzsche, de exemplu, arat\ c\ „s\ nimice[ti pasiunile [i dorin]ele doar pentru a pre`nt`mpina prostia lor [i urm\rile nepl\cute ale acestei prostii ni se pare ast\zi doar o alt\ form\ acut\ de prostie“. De fapt, un r\spuns se g\se[te [i `n opera marilor creatori români, din care, din p\cate, nu am `nv\]at nimic. Subiectul revolu]ie–lovitur\ de stat sau, mai aplicat, teza „lovitura de stat a furat revolu]ia“ este foarte atractiv\, tentant\, pentru c\ d\ o explica]ie facil\, u[or de adoptat, ajutat\ de vizualitatea excesiv\ a evenimentelor [i de explozia de idei politice produs\ dup\ ce fenomenul s-a consumat. Marele istoric A.D. Xenopol ar\ta `ns\ `n La théorie de l’histoire c\ „orice cauz\ are dou\ p\r]i constitutive: condi]iile [i for]a care ac]ioneaz\ asupra condi]iilor“. ~ntre aceste dou\ manifest\ri exist\ o conexiune necesar\. Ac]iunea combinat\ a acestor dou\ elemente este indispensabil\ pentru a determina apari]ia fenomenului. Dac\ for]a nu va exista, va lipsi [i motorul, dac\ condi]iile lipsesc, ac]iunea for]ei se pierde `n vid. Condi]iile au fost create de erorile dictaturii lui Nicolae Ceau[escu [i de subversiunea extern\ care a amplificat spre criz\ generalizat\ dificult\]ile statului comunist român, iar for]a care a ac]ionat asupra condi]iilor a fost conducerea Armatei, dup\ ie[irea din joc a ministrului fidel lui Ceau[escu, c\ut`nd o salvare din situa]ia

444


critic\ `n care fusese dus\. Ea a produs o ruptur\ `n faptul istoric dintr-un motiv strict subiectiv. ~ntre condi]iile care au generat evenimentele din decembrie 1989 [i for]a care a ac]ionat asupra lor – `nc\ nu avem dovezi ale complicit\]ii generalului St\nculescu cu complotul prosovietic –, au existat dou\ mase de manevr\: popula]ia, reprezentat\ `n strad\ de revolta popular\, [i militarii simpli supu[i diversiunii [i terorii. Rupturi `n evenimentul istoric apar frecvent. Xenopol chiar ar\ta c\ „`n istorie, `nl\n]uirea succesiv\ nu este niciodat\ fatal\ [i necesar\ a priori“, „`n istorie, cauza fiind dat\, efectul nu urmeaz\ `ntotdeauna“292. Armata, de altfel, a c\utat urgent un nucleu politic c\ruia s\-i predea puterea [i care s\-i garanteze inviolabilitatea. Mor]ii din r`ndurile masei de manevr\, `ns\, mor]ii civili [i militari deopotriv\, au continuat s\ `mping\ [i dup\ dispari]ia lor fizic\ spre aflarea adev\rului [i spre demontarea mecanismului care a transformat haosul `ntr-o nou\ ordine. Dincolo de adev\rul unei lovituri de stat militare care s-a `ntors `mpotriva revoltei populare a mai existat un adev\r. Mul]imea nu putea fi ordonat\ atunci prin ea `ns\[i, cu at`t mai mult cu c`t ea `ns\[i c\uta o ordine. Speran]ele se `ndreptau spre cei afla]i `n cl\direa CC al PCR. Acest adev\r este c\, p`n\ la apari]ia lui Ion Iliescu [i a lui Dumitru Mazilu, grupurile de revolu]ionari din cl\direa CC nu vedeau alt\ solu]ie dec`t continuarea regimului comunist printr-o nou\ conducere, av`ndu-l `n frunte pe D\sc\lescu sau pe Verde]. ~n sf`r[it, cel de-al treilea adev\r care a plutit pe deasupra momentului 22 decembrie 1989, f\r\ a fi v\zut de cineva, porne[te de la posibilitatea ca revolta popular\ s\ aleag\ solu]ia continu\rii regimului comunist cu Ilie Verde] la conducere, urmat\ de tulbur\rile civile [i politice specifice Revolu]iei de catifea, care ar fi copiat scenariul sovietic de liberalizare a fostului s\u lag\r comunist european. Aceast\ ipotez\ arat\ `ns\ c\ aplicarea ei presupunea condamnarea imediat\ a generalilor St\nculescu, Chi]ac, Eftimescu, Hortopan, Gu[\, a colonelului P`rc\l\bescu [i a altor `nal]i comandan]i militari, stigmatizarea juridic\ oficial\ a Armatei pentru represiune, pentru mor]ii dinainte de 292 Gheorghe Toma, Xenopol despre logica istoriei, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1971, p. 134.


445

22 decembrie. Conducerea Armatei de atunci a ac]ionat ca for]\ a evenimentului pentru a se salva, construind ea cursul evenimentului de dup\ declan[area revoltei populare la Bucure[ti. A fost ajutat\ de faptul c\ mul]imile `naintau spre Centrul abia sp\lat cu furtunele, scand`nd: „Armata e cu noi“. A[a cum ar\tam mai sus, imediat a fost g\sit [i un vinovat de crime – Securitatea.

Grupul Dumitru Mazilu Readus din ordinul generalului Vlad la Bucure[ti, Dumitru Mazilu este l\sat acas\ `n jurul orei 16.30. El `[i va recupera din locul ascuns platforma-program de inspira]ie american\, cauz\ a ostraciz\rii sale, pe fondul informa]iilor primite din Statele Unite de c\tre Securitate c\ Dumitru Mazilu, agent român trimis `n misiune acolo, a fost `ntors de contraspionajul american, cu care a convenit s\ lanseze o diziden]\ `mpotriva regimului Ceau[escu. Minat\ de „cazul Mazilu“ de mai t`rziu, din ianuarie 1990, povestea lui Dumitru Mazilu, personajul din decembrie 1989, a suferit pe nedrept un proces de minimalizare [i uitare. Debutul s\u public a consemnat un e[ec, situa]ie de care acesta nu aminte[te `n memoriile sale. Dumitru Mazilu a fost mai `ntì la Televiziune. „Gelu Voican Voiculescu: M-am dus la Televiziune [i am `ncercat s\ intru `n cl\direa aia joas\, `n corpul din dreapta. Acolo era Bebe Ivanovici `n uniform\ de G\rzi patriotice `mpreun\ cu al]ii [i nu d\dea voie s\ se intre. Eu am spus c\ `l caut pe Aurel Drago[ Munteanu, cu care eram prieten. Nu m-a l\sat, dar st`nd mult timp acolo, m-am integrat grupului de g\rzi, m-am f\cut [i eu c\ ì ajut la ordine [i la un moment dat am intrat. ~n holul principal era o lini[te deplin\, nici ]ipenie de om, semi`ntuneric [i r\coare. Nu era nimeni, `ntr-un contrast imens cu ce se `nt`mpla atunci pe televizor. Mi-am scos bara aia de la baie (o tij\ de la suportul pentru prosop, n.a.) [i am l\sat-o l`ng\ o scrumier\ cu picior, s\ nu o g\seasc\ la mine [i s\

446


zic\ c\ voiam s\ atac Televiziunea. Pe un culoar dau peste un militar [i de Mazilu, cu c\tu[e la o m`n\, ì ar\ta \luia c\ este lovit la gur\. AMS: Mazilu a fost la TV `nainte de CC? GVV: Da, era acolo. AMS: I-am citit cartea, nu spune nimic de episodul \sta. Zice c\ l-au luat revolu]ionarii pe sus [i l-au dus `n balcon. GVV: Stai s\ vezi! ~l iau pe Mazilu: «Ce face]i, domnule profesor?» [i \la ì d\ drumul. Merg cu Mazilu mai departe [i `l `ntreb: «Dar dvs. nu era]i [i prin Securitate?» «Da, de fapt, profesor la B\neasa, acum m-au arestat [i m-au b\tut». Ajungem a[a la u[a studioului 4, unde era un alt soldat care nu ne-a l\sat s\ trecem. La un moment dat se deschide u[a [i m\ vede Niki Modreanu, care mi-era rud\, [i strig\: «Pe Gelu l\sa]i-l s\ treac\». Iar eu zic: «|sta e profesorul Mazilu, cel cu drepturile omului, l\sa]i-l [i pe el». Intr\m `n studio [i Mazilu se a[az\ la mas\, scoate h`rtia cu 10 puncte, erau scrise cu albastru, `mi amintesc bine, [i `[i pune ochelarii. ~n spatele lui Mazilu ne `nghesuiam s\ ne vedem `n imagine, era o b\t\lie cine s\ se vad\ mai bine. La un moment dat, se sting toate l\mpile... «Sunt aparatele supra`ncinse...», povestea aia... «Evacua]i studioul!» ~n felul \sta Mazilu rateaz\ momentul istoric [i pleac\ la CC.“293 {tim ast\zi c\ povestea cu aparatele `ncinse era fabricat\. Probabil c\ noua echip\ care conducea la Televiziune – Brucan, Brate[, Stark – nu l-a vrut. Dar trebuie doar o clip\ s\ ne imagin\m ce s-ar fi `nt`mplat dac\ Dumitru Mazilu intra pe post [i citea atunci, mult `nainte s\ apar\ Iliescu, programul `n 10 puncte pe care `l va citi Iliescu seara, drept programul Frontului Salv\rii Na]ionale. Ar fi fost o cotitur\ interesant\ a istoriei. Ajuns la cl\direa CC dup\ grupul Ion Iliescu, Mazilu va lua cuv`ntul din balcon, afirm`nd c\ vine din beciurile Securit\]ii. E posibil s\ fi fost o figur\ de stil, `ns\ oamenii l-au crezut. Important este c\ atunci [i acolo, din balconul sediului Puterii politice, Dumitru Mazilu a ]inut un discurs coerent, emo]ionant [i foarte penetrant – adic\ exact ce dorea mul]imea – despre momentul 293 Ibidem, p. 217.


447

pe care `l tr\iau. „Profund emo]ionat, cu fa]a tumefiat\ de loviturile primite, am spus oamenilor de unde vin [i am subliniat caracterul anti-comunist al Revolu]iei Române. Le-am amintit c\ noi ne-am aflat sub cea mai opresiv\ cizm\ totalitar\ 45 de ani [i c\ ]ara n-a fost [i nu va fi niciodat\ comunist\. Am propus ca patria noastr\ s\ se numeasc\ simplu ROMÂNIA, f\r\ nici un fel de adjective socialiste sau comuniste, iar drapelul ]\rii s\ fie eliberat de `nsemnele comuniste. ~ncurajat de aprobarea celor peste 200 000 de oameni (estimarea realist\ a mul]imii din Pia]a Palatului este de p`n\ la 50 000 de persoane, n.a.) prezen]i `n imensa pia]\, am dat citire platformei-program a Revolu]iei, structurat\ `n cele 10 puncte analizate mai sus [i am propus ca noul organism al puterii s\ fie FORUMUL CIVIC, constituit ca o putere democratic\ a Cet\]ii române[ti... Iar, `n `ncheiere, am implorat ajutorul Domnului, rostind cuvintele: «A[a s\ ne ajute Dumnezeu!», de 45 de ani interzise nu numai `n Pia]a Palatului, ci `n toate pie]ele [i celelalte locuri publice din România...“294 Aceste secven]e au fost transmise fragmentar pe ecranele televizoarelor. Valoarea celor 10 puncte ale Platformei-program proclamate de Dumitru Mazilu poate fi c`nt\rit\ cu luciditate abia ast\zi, deta[a]i de imaginea public\ a trecutului:

Platforma–program a Forumului Civic 1. Abandonarea rolului conduc\tor al unui singur partid [i statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvernare; 2. Organizarea de alegeri libere `n cel mai scurt timp posibil; 3. Separarea puterilor legislativ\, executiv\ [i judec\toreasc\ `n Stat [i alegerea tuturor liderilor politici pentru unul sau cel mult dou\ mandate, respectiv pentru 5 sau cel mult 10 ani. Nimeni nu poate pretinde puterea pe via]\. Puterea nelimitat\ `mbrac\ forme patologice. 294 Dumitru Mazilu, op. cit., pp. 47-48.

448


4. Restructurarea `ntregii economii na]ionale pe baza criteriilor rentabilit\]ii [i eficien]ei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economic\ centralizat\ [i promovarea liberei ini]iative [i a competen]ei `n toate sectoarele economice; 5. Restructurarea agriculturii prin trecerea p\m`ntului `n mìnile celor ce-l muncesc, care sunt adev\ra]ii s\i st\p`ni; 6. Reorganizarea `nv\]\m`ntului românesc potrivit cerin]elor contemporane; Rea[ezarea structurilor culturii române[ti pe baze democratice [i umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat at`tea daune poporului român [i promovarea adev\ratelor valori ale umanit\]ii. Eliminarea minciunii [i imposturii [i statornicirea unor criterii de competen]\ [i justi]ie `n toate domeniile de activitate. Trecerea presei, radioului [i Televiziunii din mìnile unei familii despotice, `n mìnile poporului; 7. Respectarea drepturilor [i libert\]ilor minorit\]ilor na]ionale [i asigurarea deplinei lor egalit\]i `n drepturi; 8. Reorientarea `ntregului comer] exterior al ]\rii, pornind de la cerin]ele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale popula]iei României. Interzicerea transferului resurselor economiei na]ionale pentru ob]inerea de valut\ forte cu orice pre]. Adoptarea m\surilor necesare pentru efectuarea unui comer] exterior cu respectarea integral\ a cerin]elor eficien]ei economice; 9. ~ntreaga politic\ extern\ a ]\rii s\ serveasc\ promov\rii bunei vecin\t\]i, prieteniei [i p\cii `n lume; 10. Promovarea unei politici interne [i externe subordonat\ nevoilor [i intereselor dezvolt\rii fiin]ei umane, respectului deplin al drepturilor [i libert\]ilor omului.

Conform cercet\rii profesioniste `n domeniul rela]iilor publice, un om cu preg\tire medie, reprezent`nd stratul median al societ\]ii, nu poate re]ine mai mult de patru idei dintr-o list\ de


449

enun]uri. Probabil c\ mul]imea din Pia]a Palatului nu a re]inut platforma-program `n integralitatea sa, dar `n mod cert c`teva puncte, plasate inteligent spre sf`r[itul documentului, au avut un impact deosebit `n mintea oamenilor. „Reorientarea `ntregului comer] exterior al ]\rii, pornind de la cerin]ele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale popula]iei României“ [i „interzicerea transferului resurselor economiei na]ionale pentru ob]inerea de valut\ forte cu orice pre]“ erau teme care satisf\ceau nevoia imediat\ a cet\]enilor, `n timp ce temele strict politice despre instituirea regimului democratic d\deau orientarea doctrinar\ coerent\ mult c\utat\ de mul]ime `n acele ore de a[teptare pentru ca reprezentan]ii ei din\untrul cl\dirii CC s\ ajung\ la un punct de referin]\. Dumitru Mazilu, un necunoscut, vag amintit la posturile Vocea Americii [i Europa liber\, prezentase atunci, `n balconul CC, statura unui om politic, a unui lider, a doua de acest gen, dup\ Petre Roman, `ns\ mult mai ampl\, `nf\]i[at\ mul]imii. ~n ciuda arunc\rii personalit\]ii lui Dumitru Mazilu `n derizoriu, `n ridicol [i `n b\nuiala de dezechilibru, rolul lui a fost c`t se poate de important `n evolu]ia evenimentelor. ~n primul r`nd, trebuie s\ facem constatarea c\ at`t discursul lui Mazilu, c`t [i documentul pe care l-a citit erau departe, foarte departe de perestroika [i de inten]iile sovietice `n privin]a României postceau[iste. Pentru prima oar\ se proclama `n România, deci public, `n fa]a unei mul]imi, „caracterul anticomunist al Revolu]iei Române“, c\ „]ara n-a fost [i nu va fi niciodat\ comunist\“, c\ drapelul ]\rii trebuie „s\ fie eliberat de `nsemnele comuniste“, c\ trebuie s\ se instaleze o „putere democratic\“, pentru ca `n final s\ fie „implorat ajutorul Domnului“. A fost proclamat\ separa]ia puterilor `n stat, principiu necunoscut [i de aceea surprinz\tor [i tentant, iar abolirea rolului conduc\tor al partidului comunist [i trecerea la pluripartidism era enun]at\ pentru prima oar\ f\r\ echivoc. ~n plus, Mazilu propune un

450


Forum Civic, nu un Front al Salv\rii Na]ionale, g`ndit [i lansat `n URSS. Con]inutul acelor idei cu care Dumitru Mazilu a venit din America, [i nu zvonurile sau insinu\rile, ne `ndeamn\ s\ credem c\ influen]a pe care a primit-o Dumitru Mazilu a fost mai degrab\ american\, nu sovietic\. Nu este exclus ca tocmai acest fapt s\-i fi produs c\derea. Gelu Voican Voiculescu confirm\ aceast\ teorie: „Mie securi[tii mi-au spus clar c\ lucra cu americanii, c\ americanii l-au preg\tit. De altfel, ca s\ fiu corect, noi ne-am inspirat din programul lui `n 10 puncte. Programul nostru, \la pe care l-a citit Iliescu, era copiat dup\ Mazilu. Problema este c\ a luat-o razna...“ Teoria caracterului anticomunist al manifesta]iilor de la Timi[oara [i Bucure[ti nu are substan]\, sprijinindu-se `n cele mai multe cazuri pe lozinci inventate dup\ decembrie 1989 [i pe cele trei-patru cazuri credibile `n care c`teva persoane, cu adev\rat purt\toare a unor sentimente anticomuniste, au strigat acele lozinci `ntr-un vacarm care cerea c\derea lui Ceau[escu, pentru ca `n momenul `n care ajungeau `n fa]a unei oficialit\]i s\ cear\ ap\, c\ldur\, m`ncare, vat\, ciocolat\, vize. Abia din 20 decembrie Timi[oara trece la un program anticomunist, [i pentru faptul c\ la acea dat\ Timi[oara dep\[ise faza diversiunii. Iat\ de ce, interven]ia lui Dumitru Mazilu, indiferent ce credem ast\zi despre personaj, a avut un efect major `n desf\[urarea evenimentelor. Dup\ scand\rile „F\r\ comuni[ti!“, ea a contribuit la radicalizarea mul]imii, `ndrept`nd-o spre tema anticomunist\. Revenit `n cl\dire, Dumitru Mazilu se va instala `n sala de [edin]e a fostului Comitet Central al PCR, `nconjurat de zeci de revolu]ionari care ì recuno[teau instantaneu calitatea de lider, [i va `ncerca s\ organizeze un centru de putere `n jurul s\u. Mai `ntì prin `nscrierea celor prezen]i `n Forumul Civic, apoi prin compunerea unui comunicat. S-a hot\r`t schimbarea denumirii statului `n România – subiect preluat de la grupul „Mansarda“ –, scoaterea `nsemnelor comuniste de pe drapelul na]ional [i eliminarea apelativului tovar\[e, care, de altfel, fusese instituit printr-o lege. Grupul a hot\r`t transmiterea platformei-program


451

[i a comunicatului Forumului Civic la televizor [i a fost luat\ leg\tura cu conducerea TVRL pentru anun]area [i difuzarea celor dou\ documente. Ac]iunea de constituire a noului centru de putere a fost perturbat\ de existen]a grupului Iliescu `n aceea[i cl\dire. Vom face un salt analitic, f\r\ s\ ne oprim acum asupra constituirii [i evolu]iei grupului Iliescu, pentru a putea urm\ri evolu]ia grupului Mazilu p`n\ la cap\t. ~n foarte scurt timp, Dumitru Mazilu s-a asociat celor doi generali, {tefan Gu[\ [i Iulian Vlad, `mpreun\ cu asisten]ii lor, ace[tia din urm\ accept`nd formal prezen]a acestuia, `n calitate de reprezentant al societ\]ii civile, al popula]iei care tocmai `l aclamase. Colonelul L\z\rescu, de la Direc]ia V a Securit\]ii, a precizat Comisiei senatoriale c\ „imediat, `n dup\-amiaza zilei respective (22 decembrie), s-a constituit un comandament format din generalul Gu[\, generalul Vlad. {i Mazilu era `n acela[i comandament, `n aceea[i `nc\pere (de la etajul 2)“295. L\z\rescu afirm\ c\ autoritatea `n cadrul comandamentului de la etajul 2 era a generalului Gu[\, dar c\ Mazilu era `n permanen]\ consultat: „Dl L\z\rescu: El (Mazilu) era cel mai mare [ef aicea. Nu se f\cea nimic p`n\ c`nd nu era `ntrebat domnul Mazilu. Sergiu Nicolaescu: Asta pe 22? Dl L\z\rescu: Da. (...) Sergiu Nicolaescu: Deci, p`n\ atunci el era [ef aici? Acceptaser\ Vlad [i cu Gu[\ s\ le fie [ef Mazilu? Cum vedeau ei treaba asta? Dvs. a]i observat? Dl L\z\rescu: C`nd raportam, raportam [i la unii, [i la al]ii. C`t a fost Gu[\, el era m`na `ntì, c\ el a fost p`n\ `n 23, ora 13.00. Gu[\ lua hot\r`rile. Se consulta cu Vlad [i `n acela[i timp `l informa [i pe Mazilu, ca s\ [tie. Dar dup\ plecarea lui Gu[\ [i a lui 295 Arh. SR, Dosar audieri ofi]eri Direc]ia V, {tefan Andrei, Barbu, dr. Zingher

David (poz. 63 Index, prima Comisie), Audierea colonelului L\z\rescu, 15.04.1991, p. 13.

452


Vlad, cel care a r\mas st\p`n aicea a fost Mazilu. Vlad [i Gu[\ au plecat pe 23 (decembrie) la ora 13.00 la MApN.“296 Informa]ia este important\ pentru c\ surprinde instantaneul pseudoputerii `n perioada decisiv\ dintre orele 16.00 [i 18.30. Problema autorit\]ii `n Armat\ [i la conducerea statului se concentra la Ministerul Ap\r\rii Na]ionale, prin preluarea puterii de c\tre generalul St\nculescu [i predarea ei grupului Iliescu. ~n 2004, generalul St\nculescu va afirma, l\murind problema conducerii Armatei: „Pentru c\ sistemul de conducere al armatei, fiind centralizat, toate ordinele [i rapoartele veneau c\tre mine. Deci, dac\ to]i au raportat (...) la mine, [i nu la CC, nu la Televiziune, sigur c\ au r\spuns la ceea ce le-am ordonat“297. C`nd echipa Iliescu face mi[carea decisiv\ de a se muta la MApN [i armata se subordoneaz\ acestei echipe, orice grup devine inoperant [i inutil la CC. De[i unele ordine ale generalului Gu[\ mai erau ascultate [i executate de anumite structuri, el este scos din joc. La fel [i Mazilu. Acesta din urm\ va `ncerca s\ men]in\ controlul [i s\ impun\ centrul s\u de putere prin apelul la revolu]ionarii din cl\direa CC, prin organizarea lor, mai ales `n condi]iile apari]iei fenomenului terorist. ~n acest loc devine relevant\ importan]a loviturii de stat militare date de St\nculescu, al c\rei curs discret [i institu]ional continua s\ se desf\[oare at`t prin `nt\rirea autorit\]ii lui Victor A. St\nculescu `n Armat\, c`t [i prin supunerea conduc\torilor altor institu]ii ale statului comunist la ordinele Armatei. Popula]ia nu cuno[tea aceast\ evolu]ie subteran\. E[ecul tentativelor lui Constantin D\sc\lescu, Ilie Verde] sau Dumitru Mazilu de a constitui un pol de putere format din revolu]ionari este reprezentativ pentru incapacitatea revoltei populare de a organiza [i gestiona Puterea `n fa]a loviturii de stat militare, care va decide ea cui s\-i `ncredin]eze Puterea. Cauza acestei 296 Ibidem, p. 20. 297 Historia, Nr. 30, mai 2004, Stenograma emisiunii Na[ul de la postul de

televiziune B1. Participan]i: Victor Atanasie St\nculescu, Radu Moraru [i Ion Cristoiu, p. 16.


453

situa]ii era sl\birea p`n\ la disolu]ie a statului prin ordinele criminale ale lui Nicolae Ceau[escu din ultimele zile.

„Revolu]ia `n direct’’ Rolul Televiziunii a fost analizat `n numeroase ocazii, c`nd elogios, c`nd catastrofic, contur`ndu-se `n cele din urm\, pe m\sur\ ce au trecut anii, `n imaginea unui show [i chiar a unui „circ“ cu caracter negativ, nefast. Ziaristul Ion Cristoiu `l nume[te „montaj literar artistic“. Problema este – ast\zi, c`nd st\m lini[ti]i [i analiz\m lipsi]i de contextul emo]ional de atunci – dac\ fenomenul numit „Revolu]ia român\ `n direct“ a avut `ntr-adev\r un rol `n victoria revolu]iei [i, `n special, dac\ a avut un rol pozitiv, dac\ a ajutat cu ceva. Primul grup de revolu]ionari ajunge la Televiziune `n jurul orei 11.15, ceea ce `nseamn\ cel pu]in trei sferturi de or\ `nainte de evacuarea lui Ceau[escu din cl\direa CC. Persoanele civile care au constituit micul grup sosit la Televiziune, `ntre care se aflau Mihai Voicu, un cet\]ean cu numele Cherpec [i o domni[oar\ cu prenumele Mihaela, inten]ionau s\ conving\ conducerea Televiziunii s\ transmit\ informa]ii [i eventual imagini `n ]ar\ despre ceea ce se petrece la Bucure[ti, adic\ revolta popular\. La acea or\, Televiziunea tocmai transmitea a doua oar\ comunicatul cu „tr\darea“ lui Milea. La poarta Pangratti, micul grup este respins de reprezentan]i ai Televiziunii, care le cer s\ p\r\seasc\ incinta, `ns\ g\sesc `n]elegere – `n mod surprinz\tor pentru ei, ca neaviza]i – din partea trupelor din paza cl\dirilor, `n persoana locotenentului-major Mihai Di]iu. Revolu]ionarii nu [tiau c\ timp de o or\ `ntregul efectiv al Armatei 1 [i al Mili]iei Capitalei primise ordine repetate de a parlamenta cu orice grup civil ap\rut `n perimetrul unit\]ilor militare sau al obiectivelor aflate sub misiune. ~n timpul emisiunii Dan Diaconescu `n direct din seara de 05.12.2004 de la postul de televiziune OTV, inginerul Nicolae Stanciu, fostul director tehnic al TVR, a afirmat c\ „exista o cortin\ electronic\ cu care se oprea

454


emisia la TV, dac\ se dorea. Generalul Ghi]\ (comandantul trupelor de securitate-mili]ie, n.a.) a dat dispozi]ie s\ nu se trag\, a dat jos mitralierele de pe TV cu o or\ `nainte de venirea revolu]ionarilor“. Informa]ia este confirmat\ de generalul Iulian Vlad: „Dl Gabrielescu: Dar la Televiziune [i la Radio? Le-a]i dat [i lor acela[i ordin? Dl Vlad: Da, sigur, prin comandantul trupelor, ca s\ deschid\ por]ile de la Radio [i Televiziune ca s\ permit\ demonstran]ilor s\ ajung\ acolo. V-am spus c\ am avut (ocazia s\ dau acel ordin, n.a.) [i nu [tiu cum m-a g\sit `nt`mpl\tor Petre, directorul de la Televiziune, ca s\-i confirm c\ am dat un asemenea ordin. Pentru c\ lui i s-a p\rut incredibil acest lucru, c`nd a vorbit cu generalul Ghi]\ sau c\pitanul care comanda compania de paz\. Erau 100 de oameni numai la Televiziune, aveau o dotare de care cred c\ numai cu alte mijloace superioare se puteau apropia de ea. Lui i s-a p\rut, lui Petre, incredibil c\ am putut s\ dau un asemenea ordin, [i m-a `ntrebat dac\ am dat ordin sau aprobare? {i i-am spus c\ da [i confirm ce i-a transmis generalul Ghi]\. Dl S\ndulescu: Pe la ce or\ era asta, `nainte de plecarea lui Ceau[escu? Dl Vlad: Nu mai [tiu, cred c\ `n jurul orei 12.00298 (faptul s-a produs `n jurul orei 11.00, n.a.).“ Lipsit de ap\rare [i contrariat de atitudinea for]elor de paz\, directorul Petre Constantin coboar\, respinge [i el posibilitatea de a transmite mesajele revolu]ionarilor, dar accept\ s\ mearg\ cu ei `n biroul s\u. ~n timp ce la etajul 11 al turnului Televiziunii se desf\[ura o [edin]\ de partid [i a conducerii299, Mihai Voicu – personaj prezentat ca foarte suspect, dar care provenea din cadrele Armatei300 – reu[e[te s\-i trezeasc\ la realitate, ar\t`ndu-le c\ `n 298 Arh. SR, Stenograma nr. 56, Audierea generalului Iulian Vlad din 24.02.1994, p. 99. 299 Teodor Brate[, Trilogia revolu]iei române în direct, vol.1, Ed. Ager-Economis-

tul, Bucure[ti, 2004, p. 84. 300 Ibidem, p. 116.


455

c`teva minute Televiziunea va fi luat\ cu asalt de un puhoi de oameni [i c\ trebuie luate m\suri de urgen]\ pentru a nu se `nt`mpla o nenorocire. „Le-am cerut s\ priveasc\ pe fereastr\, s\ vad\ c\ masele pornesc spre Televiziune [i c\ `n cel mai scurt timp trebuie s\ punem `n func]iune Televiziunea.“301 Sub presiunea acestui pericol, conducerea Televiziunii hot\r\[te s\ accepte instalarea unei sta]ii de amplificare prin care grupul de civili aflat deja `n cl\dire s\ comunice cu mul]imea care se aduna `n fa]a cl\dirilor, cu scopul de a o `mpiedica s\ p\trund\. De[i atunci cuvintele lui Mihai Voicu [i ale micului grup p\reau fire[ti, chiar rostite accelerat, ast\zi ele las\ un semn de `ntrebare: „Mihai Voicu: Avem nevoie de Armat\ s\ restabileasc\ ordinea, domnule, aici, pentru c\ noi nu putem face nimic. Nu se poate face. O voce: Sunt [i al]i comandan]i [i Armata este al\turi de noi. O voce: Da. N-a `mpu[cat, n-a `mpu[cat...“302 Ordinea acolo era p\strat\ de trupele de Securitate care, a[a cum arat\ `n mai multe r`nduri Teodor Brate[, „fraternizaser\ cu revolu]ionarii“. Scena r\m`ne deschis\ unei interpret\ri partizane. ~n continuare, inexplicabil pentru conducerea Televiziunii [i de ne`n]eles pentru anali[tii care au studiat cazul Televiziunea Român\ Liber\, de[i grupul lui Mihai Voicu era extrem de mic, redus ca num\r, comandan]ii for]elor de ap\rare `n loc s\-i dea afar\ `n c`teva minute sau s\-i aresteze, colaborau cu acesta `n forme surprinz\toare: comandantul militar i-a oferit pistolul s\u, pentru a se convinge c\ nu vor trage, iar ofi]erii de Securitate s-au oferit s\ coordoneze `mpreun\ mi[c\rile for]elor de paz\. ~mpreun\ au hot\r`t str`ngerea armamentului [i `ndep\rtarea `nsemnelor de arm\ ale militarilor din forma]iunile MI (Securitate). „~n acest moment – poveste[te mai departe Mihai Voicu – p\trunsese 301 Mihai Tatulici, op. cit., p. 189. 302 Teodor Brate[, op. cit., p. 113.

456


o parte din manifestan]i `n curtea Televiziunii, av`nd acceptul trupelor de paz\, [i ne-am trezit cu un num\r foarte mare de manifestan]i `n jurul corpului de gard\, cer`nd arme. Ne-am dat seama c\, dac\ o s\ le d\m arme, s-ar putea s\ ias\ un m\cel. Atunci am hot\r`t ca un militar `mpreun\ cu doi-trei manifestan]i s\ ocupe puncte de ap\rare `n incinta Televiziunii“. Dup\ formarea dispozitivului, Voicu se va adresa mul]imii prin sta]ia de amplificare anun]`nd-o c\ „s-a creat un nou guvern provizoriu `n frunte cu Corneliu M\nescu, guvern cerut de popor `n Pia]a Palatului“. Informa]ia este preluat\ imediat de ziari[tii francezi afla]i `n mul]ime [i transmis\ agen]iilor de pres\. Era vorba de o confirmare a comunic\rilor f\cute `n Pia]a Palatului din autoturismul Direc]iei V predat de ofi]erii acelei Direc]ii revolu]ionarilor, dup\ ce agentura francez\ se chinuise toat\ noaptea s\ impun\ numele lui Corneliu M\nescu pe listele de guvern `ntocmite la baricad\ [i `n Pia]a Universit\]ii. Oprindu-ne `n acest loc, vom sublinia dou\ idei importante, pentru a `ndep\rta mormanul de legende care s-a tot str`ns peste cazul TVRL, ar\t`nd c\: 1. Televiziunea nu a trecut de partea revolu]iei, cum s-a spus, cuprins\ de elan revolu]ionar [i disociindu-se de regimul Ceau[escu; conducerea a `ncercat s\ se opun\ p\trunderii revolu]ionarilor `n\untru, dar a fost pus\ `n situa]ia de a accepta realitatea ca urmare a abandon\rii misiunii de paz\ [i ap\rare a cl\dirilor din partea for]elor militare. 2. Abandonarea misiunii de paz\ [i ap\rare, care presupunea inclusiv deschiderea legal\ [i legitim\ a focului, nu a fost f\cut\ „sub presiunea maselor revolu]ionare“, ci din ordin superior venit prin canalele Ministerului de Interne (Securitate [i Mili]ie). Teodor Brate[ descrie o scen\ elocvent\, `n acest sens: „Pe acest drum (pe coridor, n.a.) sunt trei u[i solide, care puteau fi blocate. Mergeam `mpreun\ cu demonstran]ii [i r\spundeam la `ntreb\rile lor privind punctul de amplasare a studiourilor; vorbele – cred – curgeau automat pentru c\ m\ g`ndeam numai [i numai la ce putea s\ ne a[tepte dincolo de cele trei u[i. Acum se [tie: ne-au a[teptat militarii din unitatea de paz\ a trupelor de Securitate, care nu numai c\ nu au `mpiedicat


457

(`n nici un fel) mar[ul revolu]ionarilor, ci i-au salutat [i `mbr\]i[at“303. Aici lucrurile trebuie s\ fie clare: prin caracterul special [i strategic conferit de lege Televiziunii na]ionale, `n misiunea for]elor de paz\ [i ap\rare intra deja, prin efectul legii, dreptul de a deschide foc `n condi]iile Decretului nr. 367/18 octombrie 1971, art. 36, alin. b („`mpotriva persoanelor care p\trund sau ies, `n mod ilegal, `n sau din perimetrele ori zonele p\zite, stabilite `n consemn“). F\c`nd soma]iile legale, militarii erau total acoperi]i de lege. Deschiderea focului `n ap\rarea Televiziunii nu avea nevoie de proclamarea sau decretarea st\rii de necesitate, de ordinul lui Ceau[escu sau de ordinele ministerelor de for]\ ale statului. Dimpotriv\, ordinele exprese venite de la acestea au oprit executarea misiunii legale. A[adar, „cucerirea“ Televiziunii a fost o consecin]\ direct\ a loviturii de stat militare care se desf\[ura paralel cu revolta popular\. S\ ne g`ndim pu]in: primii revolu]ionari ajung la Televiziune `n jurul orei 11.15, dar generalul Ghi]\ d\duse ordinul cu o or\ `nainte ca for]ele de paz\ [i ap\rare ale Securit\]ii s\ nu trag\, iar posturile fixe de lupt\ de pe acoperi[uri s\ fie retrase. Asta `nseamn\ ora 10.00. Ceau[escu era `n CC, comandant suprem la acea or\. Odat\ cu mul]imea care se deplasa din centrul ora[ului, la mai mult de o or\ dup\ evacuarea lui Ceau[escu de c\tre Armat\ din cl\direa CC, sosesc la Televiziune poetul Mircea Dinescu [i actorul Ion Caramitru. Ei vor urca `n Studioul 4 unde se va preg\ti intrarea `n emisie. Momentul deschiderii celebrei emisii a Televiziunii Române Libere a fost reconstituit de Mihai Tatulici [i de echipa de redactare a volumului Revolu]ia român\ `n direct: „Imaginile prezint\ o mas\ de aproximativ 30 de civili (`ntre care se pot recunoa[te }ugui, {old, Holban, Cazimir, Caramitru, Dinescu, Brate[, Ciur\scu, Modreanu, Alex. Mica, Rizea [.a.) care discut\ agitat despre ce urma s\ se `nt`mple. Secven]a dureaz\ aproximativ dou\ minute. Dup\ care se face relativ ordine `n cadru, `n fa]a meselor de prezentare 303 Teodor Brate[, Explozia unei clipe, p. 45.

458


(folosite de obicei de crainici) r\m`n `n prim-plan Caramitru [i Dinescu, un grup de civili, iar `n spate un grup mai numeros de tineri, urca]i probabil pe scaune [i care ]in un steag tricolor la vedere. Dup\ care Dinescu `[i [terge fruntea de transpira]ie, Caramitru prive[te `nainte, muzica se fileaz\ [i vocea cunoscutului actor devine prima voce care se va auzi la Televiziunea Român\ Liber\. „Ion Caramitru (`n bluz\ de trening, hanorac de f`[, cu o gentu]\ trecut\ dup\ g`t, surescitat, obosit): Fra]ilor, mul]umit\ lui Dumnezeu (`[i face cruce) ne afl\m `n studiourile Televiziunii. Am reu[it s\ ajungem aici `n spatele tancurilor, cu armat\ [i cu studen]ime [i cu oamenii care-i vede]i [i cu mii [i mii de români [i de alte na]ionalit\]i care ne-au condus. ~n fa]a dumneavoastr\ se afl\ eroul nostru, Mircea Dinescu, poetul. V\ rog s\-l privi]i, el lucreaz\, v\ va spune despre... ce este vorba. Suntem emo]iona]i, obosi]i [i dorim ca tot poporul român, de orice na]ionalitate, care a luptat cu arma `n m`n\, `n sensul c\ au avut `n suflet acea suflare divin\ a lui Dumnezeu [i a r\bd\rii poporului român care, `n sf`r[it, s-a rupt s\ putem asculta cuvintele lui Mircea Dinescu care va fi... vor fi purt\toarele geniului românesc peste timp. Noi lucr\m... Iat\-l pe Mircea Dinescu care o s\ spun\.... Spune, ce faci?! Mircea Dinescu (pulover negru de l`n\ de cas\, cu dungi sub]iri ro[ii [i galbene; neb\rbierit, tras la fa]\, transpirat, surescitat): Peste 10 minute vom da un apel c\tre popula]ie. V\ rog s\ v\ pus... s\ v\ p\stra]i calmul, sunt momente `n care Dumnezeu [i-a `ntors fa]a c\tre români. S\ ne uit\m c\tre Dumnezeu, c`teva minute, `nainte de a vorbi, `nainte ca s\ apel\m la toate for]ele ale armatei noastre (ridic\ vocea), armata din Bucure[ti e cu noi, dictatorul a fugit... apel\m... facem un apel c\tre ministerul for]elor de interne, s\ depun\ armele, s\ intre `n cazarm\... poporul e cu noi. Peste cinci minute vom face un apel c\tre toat\ suflarea român\... c\tre eroicul popor român... Teodor Brate[ (din off): ... victorios! MD ([i al]ii): ... victorios!


459

To]i (de-a valma): Televiziunea e cu noi! Am `nvins! Am `nvins! Suntem aici! Am `nvins! (aplauze)“304 Apari]ia revolu]ionarilor pe postul na]ional de televiziune a fost un moment unic. Nici o analiz\ ulterioar\ nu poate fi riguros corect\, pentru c\ nu poate transpune pe h`rtie febra amestecat\ cu team\ [i surescitare tr\it\ [i transmis\ atunci pe ecranul televizorului. Ea a avut doi actori ideali: un poet [i un artist, ambii familiariza]i cu televiziunea, buni vorbitori [i capabili s\ iradieze emo]ia care ì domina pe to]i participan]ii, dar [i pe privitori. Cu toate c\, ideologic, cei doi eroi ai deschiderii Televiziunii Române Libere aveau convingeri total diferite – Mircea Dinescu un om profund de St`nga, Ion Caramitru unul dintre pu]inii intelectuali cu convingeri solide de Dreapta –, cuplul lor a `ntrunit c`teva calit\]i ideale pentru exact acel moment: figuri cunoscute, relativ tineri, credibili prin opera lor, hot\r`]i [i folosind un limbaj foarte direct, naturale]e, credin]\ religioas\, o u[oar\ [i poate chiar necesar\ doz\ de populism. Pe scurt, foarte conving\tori. Au fost critica]i [i persifla]i ulterior pentru faptul c\ interven]ia lor `n direct a fost regizat\, c\ a avut un caracter actoricesc. O secven]\ filmat\ `nainte de deschiderea emisiei ì prezint\ relativ calmi, acomoda]i cu mediul Studioului 4 [i preocupa]i de o singur\ problem\: anun]area popula]iei c\ ei lucreaz\ la un program politic. Aici a fost inventat\ o replic\ a lui Caramitru: „Mircea, f\-te c\ lucrezi!“ pentru a se demonstra artificialitatea acelei interven]ii. Replicile reale au fost: Caramitru (flutur\ carne]elul lui Dinescu): „Ar\]i c\ lucrezi“. Dinescu: „La un apel“. ~n secven]a netransmis\, anterioar\ deschiderii emisiei, Dinescu se preg\te[te s\ spun\: „Poporul a `nvins. Armata a trecut de partea noastr\“, dar de emo]ie a improvizat discursul cunoscut. At`t Caramitru, c`t [i Dinescu [i-au dat seama c\ ocazia formidabil\ pe care o aveau, de a putea fi mediatiza]i `n direct `n `ntreaga ]ar\ [i `n str\in\tate, se putea dizolva datorit\ lipsei lor de program politic. Ei nu erau ni[te politiceni care s\ spun\ `n c`teva cuvinte care este 304 Mihai Tatulici, op. cit., p. 21.

460


situa]ia real\ a statului [i pe ce cale trebuie s\ o ia [i nici nu aveau capacitatea organizatoric\ de a institui un pol de putere. Aveau `n schimb capacitate emo]ional\. ~ntre ei, foarte categoric, dar bine orientat politic, a ac]ionat Cazimir Ionescu. Caramitru, inteligent [i mult mai lucid, sus]inut de Cazimir Ionescu, va lansa teza lucrului la un program, la o proclama]ie, la un document pentru c\ sim]ea c\ haosul [i percep]ia instinctiv\ a pericolelor „golului de putere“ puteau da timp de regrupare for]elor ostile revolu]iei. {i este vorba de revolu]ia anticomunist\ la care se g`ndea Caramitru – sosit doar de c`teva zile de la Londra –, revolu]ie anticomunist\ `nc\ inexistent\ la acea or\. Mai era vorba [i de for]ele care nu concepeau o schimbare mai `ndep\rtat\ de r\sturnare a lui Ceau[escu. Dar este `ntr-adev\r surprinz\tor faptul c\ Mircea Dinescu, autor al unor articole [i declara]ii radiofonice anterioare `nc\rcate de mesaje politice, nu a avut totu[i un program, un punctaj format din patru-cinci idei expuse deja `n str\in\tate f\r\ rezerve. Probabil c\ a fost dominat de emo]ie. Mircea Dinescu este un emotiv. Dar, ca s\ avem dreptul s\-i judec\m, trebuie s\ dovedim capacitatea, fiecare dintre cititorii acestor r`nduri, de a ne pune `n locul lor. Eu, de exemplu, cred c\ ]ineam un discurs despre Revolu]ia Francez\, `n acele momente, p`n\ ce ì plictiseam [i m-ar fi scos `n [uturi din acel studio, pentru c\ nu de a[a ceva era nevoie acolo [i `n acel moment. ~ns\, `n mod sigur, ca [i Dinescu, a[ fi f\cut un apel la Armat\. Aici intervine `nc\ o dat\ acel paradox al evenimentelor din 22 decembrie [i al raportului real `ntre revolta popular\ [i Armat\: for]ele militare care au f\cut represiunea sunt chemate de popula]ie s\ o apere, `n timp ce ele, for]ele armate, sunt paralizate de r\spunderea pentru crim\ [i preg\tite s\ ac]ioneze din nou `n for]\, de fric\, iar popula]ia, `nsp\im`ntat\ [i ea de ce s-ar putea `nt`mpla pentru revolta declan[at\, caut\ cu disperare solidaritatea Armatei. Acum [tim f\r\ `ndoial\ c\ venirea revolu]ionarilor pe blindate la Televiziune s-a f\cut `n interiorul ordinului de retragere `n caz\rmi primit de la MApN. ~ntr-o astfel de situa]ie minat\ de paradox, dominat\ de fric\, de partea ambelor tabere, era nevoie de un inamic marcat, de cineva care trebuia ar\tat cu degetul ca vinovat – Securitatea.


461

Reluarea emisiei va relansa tema programului politic [i a proclama]iei c\tre ]ar\ pe care nimeni de acolo nu a fost `n stare s\ le compun\ p`n\ la urm\. Al doilea calup de imagini `n direct se termin\ cu anun]ul sec al lui Caramitru: „A[tepta]i proclama]ia!“ Ea nu exista, nu va exista [i nu va veni multe ore. ~n acest timp, nu [tim dac\ voit sau involuntar, Televiziunea comut\ transmisia `n curtea Televiziunii c`[tig`nd mult timp de respiro [i de concentrare pentru grupul Dinescu din interior. Imaginile din curtea Televiziunii vor fi [i primele care transmit `n direct haosul. O mas\ de oameni cu diferite p\reri, un num\r de cet\]eni care se bat s\ ajung\ la un microfon, urlete, ]ipete isterice de femeie, amenin]\ri, rug\ciuni, huiduieli. Pe acest fond, Ion Caramitru – un tip cunoscut de prieteni ca rece, u[or egocentric –, sesiz`nd `nc\ o dat\ pericolul compromiterii momentului, iese `n curtea Televiziunii pentru a potoli mul]imea. Mesajul lui a con]inut c`teva teme interesante. Cercet`nd cu aten]ie cuv`ntarea lui din curte, nu putem s\ nu observ\m s`ngele rece, o anume doz\ de luciditate [i de risc asumat `n prezen]a unui moment, `n realitate, extrem de violent. Mul]imea era atunci `n stare de maxim\ excita]ie, atent\ s\ nu fie `n[elat\ [i totodat\ dezl\n]uit\ s\ se afirme. Antrenat prin voce [i cuv`nt s\ domine o mas\ de oameni, Ion Caramitru va cere mai `ntì lini[te, apoi ì va `ncredin]a c\ televiziunea a transmis mesajul revolu]iei, adic\ al lor, al mul]imii, [i c\ `n\untru se formase un comitet care `ntocmea o proclama]ie, ceea ce era neadev\rat, `n sensul c\ nu au fost `n stare s\ o fac\. Anun]ul este `nt`mpinat cu urale. Pe acest fond, cunoscutul actor atrage aten]ia subtil c\ acea cl\dire a Televiziunii trebuie protejat\ (adic\ s\ nu n\v\leasc\ `n\untru), c\ ea emite cu greutate. „Trebuie lini[te, ordine, ca s\ nu fim c\lca]i `n picioare“ – a spus el manifestan]ilor. De fapt, din acest moment, pentru a putea st\p`ni massa, Caramitru introduce inteligent tema pericolului [i este primul care vorbe[te `n direct despre pericolul Securit\]ii: „Trebuie s\ [ti]i... Securitatea nu a cedat `nc\... nu se [tie unde-i Ceau[escu... Trebuie neap\rat s\ fim organiza]i“. Privit din perspectiv\ temporal\, acest fragment de discurs este [i el paradoxal, deoarece tot Ion Caramitru va afirma mai t`rziu c\ Studioul 4

462


din care el, Dinescu al]i c`]iva revolu]ionari transmiteau „revolu]ia `n direct“ era `n]esat de securi[ti. Ast\zi [tim c\ Securitatea cedase de mult, iar securi[tii din studio erau [i ei, e adev\rat, din ordin, de partea revolu]iei. Dou\ grupuri de c`te 15 ofi]eri ai Direc]iei III contraspionaj vor p\zi studiorile 4 [i 5 timp de mai multe zile, `n civil, ca revolu]ionari. Din mul]ime apar primele accente violente, cer`ndu-se pedepsirea vinova]ilor, executarea, moartea asasinilor, aspect la care Ion Caramitru reac]ioneaz\ ponderat, explic`nd c\ vinova]ii trebuie judeca]i, apoi f\c`nd apel la ideea cre[tin\: „Uita]i-v\ la acest soare minunat... Dumnezeu e cu noi! Suntem `n Ajunul Cr\ciunului. Se na[te Iisus pe acest p\m`nt...“ Este greu de evaluat `n ce m\sur\ a reu[it Ion Caramitru s\ `mpiedice la Televiziune o n\val\ de genul celei de la CC, care, `ntr-adev\r, ar fi compromis [i centrul acela de comunica]ii, dar este sigur c\ mul]imea a r\mas afar\, iar `n\untru s-au putut forma diferite echipe care au ap\rut, au vorbit, au produs o avalan[\ de cuvinte mai mult sau mai pu]in necesare acelui moment. Dup\ acest moment va fi difuzat un mesaj important, at`t prin faptul c\ a fost ceva mai coerent, ci [i prin lungimea sa, fiind vorba de prima cuv`ntare ne`ntrerupt\ a unei personalit\]i recunoscute, foarte populare – regizorul Sergiu Nicolaescu. Sergiu Nicolaescu a `nceput prin a anula acuzele lui Nicolae Ceau[escu la adresa revolu]ionarilor: „Nu suntem ni[te huligani! Suntem români patrio]i...“, aspect important din punct de vedere imagologic [i sentimental, pentru c\ prestan]a vorbitorului – Nicolaescu era prima persoan\ oarecum elegant\, `mbr\cat\ „bine“ care ap\rea – a dat f\r\ `ndoial\ greutate cuvintelor sale. El a evocat apoi adev\rul despre represiune: „Este... ine... inexplicabil ca un soldat al armatei române s\ trag\ asupra românilor... fra]ilor s\i... s\ trag\ asupra popula]iei `n care se pot afla fii [i copii ai lor sau ai rudelor lor... Este inadmisibil!“ Nicolaescu v\zuse atacul de la baricad\, aflase [i cine a tras la Timi[oara. ~n continuare, el va face apel la muncitorime s\ `nceteze lucru [i s\ declan[eze greva general\ – vom vedea mai t`rziu c`]i dintre liderii revolu]iei cuno[teau cum se desf\[oar\ o revolu]ie – [i le va cere s\ ias\ `n strad\.


463

De asemenea, el se adreseaz\ `ntregii ]\ri, cer`nd popula]iei s\ se deplaseze `n fa]a prim\riilor [i s\ le ocupe pa[nic. Scopul era paralizarea total\ a regimului. Totodat\, Sergiu Nicolaescu, mult mai bine informat ca urmare a unei discu]ii cu comandantul unit\]ilor de blindate `nt`lnite la Pia]a Roman\, Dumitru Iliescu, devenit ulterior general, anun]a un fapt, iar\[i, foarte important: „Dintr-un ordin `ntr-adev\r `n]elept... armata s-a retras... Ministerul de Interne s-a retras... nu se mai trage `n mul]ime“. ~n continuarea discursului s\u, Sergiu Nicolaescu, mult mai lucid [i mai bine informat asupra mecanismelor statului [i ale culiselor acestuia, cere explicit neinterven]ia for]elor militare [i d\ o asigurare acestora, care se lega logic cu apelul s\u: „Armat\! Mul]i, foarte mul]i dintre dvs. m\ cunoa[te]i personal. Nu mai pune]i m`na pe arm\ [i nu mai trage]i! Ministerul de Interne! Sunte]i români la fel ca noi. Ave]i aceea[i inim\... ca noi. Nu se poate s\ trage]i `n noi. Noi nu suntem `narma]i (...) F\r\ r\zbun\ri. Cei care sunt `n Ministerul de Interne... cei care poart\ uniforma de Mili]ie sau de Securitate... s\ nu le fie team\. Noi consider\m c\ sunte]i români la fel ca [i noi [i sunte]i aceea[i inim\ ca [i noi“. Dup\ alte c`teva cuvinte care subliniau dramatismul momentului, Sergiu Nicolaescu – confundat cu Corneliu M\nescu de agen]iile de pres\ franceze, informate asupra perspectivei de serviciul de informa]ii francez – ì va da cuv`ntul lui Mircea Dinescu. Interven]ia acestuia demonstra incapacitatea grupului de la Televiziune de a veni cu un program politic care s\ certifice legitimarea revolu]ionar\: „Voi face un scurt comunicat c\tre ]ar\. Adep]i ai Frontului Unit Muncitoresc din România (nu exista, era o sugestie a cuiva care fusese la baricad\, n.a.), muncitori, ]\rani, intelectuali [i studen]i `n mod special, c\rora `ntreg poporul le mul]ume[te pentru sacrificiul de s`nge [i via]\ din aceste zile eroice (emo]ionat). Facem din nou un apel, c\ un program serios nu se poate redacta... redacta dec`t cu reprezentan]ii tuturor centrelor revolu]ionare din `ntreaga ]ar\. Cerem tuturor românilor [i na]ionalit\]ilor conlocuitoare `ncredere [i n\dejde `n for]ele noastre. P\stra]i-v\ calmul `n orice `mprejurare! Nu p\r\si]i posturile de televiziune, care sunt foarte importante. Disear\, s\ sper\m c\ p`n\

464


disear\... apel\m la conducerea armatei. C`]iva reprezentan]i de frunte s\ se prezinte aici... ai Armatei [i ai Ministerului de Interne. S\ fie al\turi de noi. S\ vorbeasc\ Armatei [i poporului al\turi de noi“. Este clar c\ `ncercarea de a produce acel program mult anun]at e[uase, `n schimb, Mircea Dinescu g\sise ideea – nerealist\ – de a-i aduce din ]ar\ pe reprezentan]ii revolu]ionarilor. Pentru asta el va cere elicoptere, avioane [i ma[ini. ~n plus, la acea or\, acolo unde nu era `nc\ stare de haos, noile forme de autoritate se constituiser\ provizoriu din militari, de regul\ comandan]i ai garnizoanei, [i din fo[tii activi[ti de partid ai Comitetelor Jude]ene, care „trecuser\ de partea revolu]iei“, `n unele situa]ii fiind vorba inclusiv de fo[tii prim-secretari. Incapacitatea grupului de la Televiziune de a compune [i difuza un program politic coerent va c`nt\ri mult `n evolu]ia evenimentelor, cre`nd un gol [i mai mare `n „golul de putere“, chiar dac\ interven]ia lui Sergiu Nicolaescu pusese o anumit\ ordine `n imagini [i `n g`ndurile privitorilor. Teodor Brate[ a explicat contextul acestui caz periculos pentru succesul revoltei populare: „Pe ecran imaginile din studioul 4 fuseser\ `nlocuite cu un generic TVR. Nu doar pentru 5 minute ([i `n nici un caz pentru c`teva secunde, cum s-a scris `n Revolu]ia român\ `n direct), ci pentru aproape 20 de minute. Cauza: un grup de demonstran]i, `n frunte cu Mircea Dinescu [i Ion Caramitru, a `ncercat s\ redacteze un text, c`t de c`t coerent, `ntr-o `nc\pere vecin\ studioului 4 (`n regia studioului 2), `ncercare infructuoas\ `n `mprejur\rile de atunci. Toat\ lumea a dorit s\ contribuie la compunerea textului, fiecare participant a emis opinii, care mai de care mai n\stru[nice. Cum m-am aflat [i eu `n acel grup am intervenit de c`teva ori cu unele sugestii, mai ales `n ceea ce prive[te «metoda» de lucru, dar a fost `n zadar. ~ntre timp, grupul se m\rise cu «delega]ia» care se r\zboise cu conducerea RTV la etajul XI. Nu se putea redacta un text care s\ semene, m\car de form\, cu un apel c\tre poporul român. C`t prive[te con]inutul...“305 ~n aceste condi]ii, dup\ ce Mircea Dinescu anun]\ impacientat c\ la Sibiu se trage cu tunurile `n popor – era vorba de atacarea Inspectoratului MI de trupele 305 Teodor Brate[, op. cit., p. 49.


465

colonelului Dragomir –, parc\ r\spunz`nd la apelul disperat al lui Mircea Dinescu, `n studioul 4 apare c\pitanul Mihai Lupoi. „Mircea Dinescu: A venit un reprezentant al armatei... S\ vin\ armata... armata... (Hai armata! spune cineva) ... (aplauze cu entuziasm)... (Armata e cu noi! Tr\iasc\!)... Vino aicea... vino al\turi... (rumoare)... Intr\ Mihai Lupoi `n uniform\. Ion Caramitru: L\sa]i omul s\ intre... Mihai Lupoi: ... nu a[a peste noi, nu a[a peste noi... MD: Suntem `n emisie? Voci: Da, suntem `n emisie. MD: Stima]i cet\]eni [i fra]ilor, `nc\ nu avem exerci]iul libert\]ii, abia acuma `nv\]\m ce-i libertatea... c\ nu [tim s\ ne comport\m... suntem timizi, abia... poporul român a fost bolnav de fric\. ~n aceste clipe e bolnav de libertate... [i de revolu]ie! O femeie: Bravo Mircea! (actri]a Olga Delia Mateescu, n.a.) MD: S\ vorbeasc\ un reprezentant al armatei... Armata e cu noi! ~n Bucure[ti... [i-n celelalte centre ale ]\rii... (Aplauze) Gata! Mihai Lupoi: ... V\ rog foarte mult... am sim]it nevoia, ca reprezentant al armatei, s\ iau cuv`ntul `n fa]a tuturor celor din ]ar\, `n special a trupelor Ministerului de Interne [i a trupelor Ministerului Ap\r\rii Na]ionale... ceea ce se `nt`mpl\ acum sunt clipe de mare fericire pentru poporul român [i pentru `ntreaga armat\ a ]\rii. Indiferent de atitudinea pe care a luat-o ini]ial Armata sau Ministerul de Interne, ... [i nu trebuie s\ uit\m c\, indiferent de num\rul lor (g`fìe), cei din Ministerul de Interne sunt cet\]eni români, [i mul]i dintre ei au fost sili]i s\ ia aceast\ atitudine. V\ rog, l\sa]i-m\ s\ vorbesc... ~ntregul popor al României, tineretul `n mod special, care manifest\ un entuziasm deosebit fa]\ de aceste schimb\ri, trebuie s\-[i p\streze calmul, ra]iunea, s\ `n]eleag\ c\ focul, vandalismul, stric\ciunile nu aduc nim\nui nici un bine. Opinia public\ mondial\... se orienteaz\ acum c\tre noua conducere care se va stabili `n România. Dar, pentru ca s-o putem stabili, ca ordinea din ]ar\, indiferent de regimul... l\sa]i-m\ s\ vorbesc... nu uita]i c\ România

466


nu e o ]ar\ izolat\, c\ evenimentele de aici sunt privite de `ntreaga Europ\, de `ntregul mapamond [i atitudinea pe care noi o lu\m acum dovede[te dac\ avem sau nu maturitatea politic\. Mircea Dinescu: (`ntrerupe) Mul]umim tuturor celor din str\in\tate care au fost al\turi de noi [i ne-au sprijinit, posturilor de radio... O voce: Tr\iasc\ solidaritatea... (se strig\ [i se aplaud\)... Polonia... Germania... Tr\iasc\ vecinii no[tri! (aplauze, rumoare) Voci: Lini[te... nu mai `ntrerupe]i... lini[te... ML: V\ rog foarte mult, dac\ se va crea o stare de debandad\, de dezordine... puterile din jur, indiferent de regimul lor social, vor face interven]ie armat\. Sper\m c\ ele vor da dovad\ de maturitate politic\... MD: Nu e... nu e adev\rat... ML: L\sa]i-m\ s\ vorbesc... MD: Nu ne a[tept\m la nimic...“306 ~ntrerupem aici stenograma apari]iilor la televizor [i analiza asupra con]inutului lor pentru a face o precizare necesar\. Modul de abordare a evenimentelor istorice din acest volum exclude voit orice referire la destinul ulterior al personajelor revolu]iei [i la felul `n care imaginea lor a fost `nfrumuse]at\, criticat\, compromis\ sau distrus\ `n anii urm\tori. Analiza are calitatea unui instantaneu, pentru c\ numai acesta poate s\ conserve ceva din atmosfera, tr\irile, ac]iunile, speran]ele de atunci. Tot metoda aleas\ ne permite [i s\ facem distinc]ia `ntre personajele care au ac]ionat atunci din instinct, intuitiv, din elan, [i personajele care [i-au calculat ac]iunile, fiind ceva mai lucide [i bine informate sau parte a unui complot, a unei grup\ri avizate. De aceea, nu ne intereseaz\ – pe autor [i pe cititor `n egal\ m\sur\ – c\ Mihai Lupoi a devenit membru al PRM, apoi a demisionat, c\ imaginea de om s\n\tos a lui Mircea Dinescu a fost f\cut\ praf `n anii urm\tori, c\ Ion Caramitru a fost denigrat `n fel [i chip, c\ Sergiu Nicolaescu a fost injuriat [i 306 Mihai Tatulici, op. cit., p. 29.


467

acuzat de tot felul de premedit\ri, mai mult sau mai pu]in reale, c\ `n general actorii acelor momente s-au `mp\r]it apoi pe partide politice, `mp\r]indu-[i ura [i dispre]ul, acuz`ndu-se unul pe cel\lalt pentru vini contrarevolu]ionare. Toate revolu]iile au cunoscut astfel de episoade [i toate [i-au devorat eroii. Ceea ce trebuie s\ c\ut\m `n textele revolu]iei este importan]a lor, capacitatea lor de a influen]a cursul evenimentelor. Astfel, cererile repetate, insistente ale lui Mircea Dinescu ca Armata s\ ia pozi]ie `n favoarea revolu]iei, s\ dea un semn, sunt mult mai importante dec`t faptul c\ mul]umea posturilor de radio str\ine, probabil [i presei, [i reprezentan]ilor agen]iilor de pres\ care `l protejaser\. Caramitru, Dinescu nu f\ceau jocul nim\nui atunci, oric`te leg\turi sau rela]ii cu str\inii avuseser\ `nainte, pentru c\ ei f\ceau `n mod fundamental [i `n direct jocul revolu]iei. Declara]iile ceva mai substan]iale ale lui Sergiu Nicolaescu [i, mai ales, mesajele sale lini[titoare c\tre Armat\, Securitate [i Mili]ie, nu con]ineau g`nduri ascunse, ci con[tientizarea pericolului ca – `n haosul declan[at de r\sturnarea lui Ceau[escu de la putere [i `n condi]iile `n care Armata tr\sese p`n\ atunci [i condusese represiunea –, o preluare public\ `n for]\, adic\ din nou prin puterea armelor, s\ nu devin\ oric`nd posibil\. ~n acela[i timp – pentru a lua un exemplu –, la Craiova se desf\[ura un miting a 50–60 000 de oameni `n pia]a central\ din fa]a Comitetului Jude]ean de Partid Dolj. ~n balcon a ie[it generalul Ro[u, comandantul Armatei 3, care a fost primit cu urale. S-a scandat minute `n [ir: „Ro[u! Ro[u!“ Acesta, adres`ndu-se mul]imii, a spus: „Armata este cu poporul! (Urale). Armata nu va mai trage niciodat\ `n popor! (Urale) Armata 3 (arat\ spre el) nu a tras `n popor!“307 Preciz\m c\ trupele MApN care au tras la Timi[oara apar]ineau Armatei 3, condus\ de generalul Ro[u. A[a se scrie legenda. Citind din nou textul interven]iei lui Sergiu Nicolaescu vom `n]elege c\ el apar]ine unui om care cuno[tea bine Armata, ì cuno[tea pe generalii ei, [tia c`t de periculo[i sunt [i `n calitate de vinova]i, [i `n calitate de adep]i ai ordinii, [tia [i ce for]\, chiar pu]in numeroas\, 307 Postul de televiziune Oltenia, înregistrare din 22 decembrie 1989, transmis\

începînd cu ora 15.00 a zilei de 16 decembrie 2004.

468


are Securitatea. De asemenea, interven]ia lui Mihai Lupoi trebuie [i ea interpretat\ ca venind din partea unui ofi]er care `n]elegea pericolul transform\rii mesajelor emo]ionale transmise haotic prin televiziune `n amenin]\ri la adresa ministerelor de for]\ [i, prin previzibile consecin]e, pericolul declan[\rii unui r\zboi civil. ~n continuare, acesta putea declan[a o interven]ie str\in\. Mircea Dinescu, spirit spontan [i coleric, va refuza aceast\ perspectiv\ („Nu e adev\rat... Nu ne a[tept\m la nimic“), pentru c\ ea introducea sau accentua frica, pentru c\ ea speria oamenii. El nu dorea fr`ngerea prematur\ a elanului revolu]ionar, nu pentru c\ ar fi [tiut – a[a cum s-a insinuat – c\ sovieticii nu vor interveni cu trupe. Pentru aceste considerente, dar [i pentru altele, pe care le vom analiza ulterior, lucrarea de fa]\ caut\ s\ redea fiec\rui personaj importan]a [i pozi]ia sa corect\, istoric\, `n cadrul evenimentelor. Dac\ timp de 15 ani, eroii revolu]iei – fie c\ este vorba de Dan Iosif, de Dumitru Dinc\ „Gogo[arul“, fo[ti infractori de drept comun, fie c\ este vorba de Petre Roman, prim-ministru al României acuzat c\ este pe r`nd [i `n acela[i timp agent Mosad, francez, sovietic [i american, sau de Sergiu Nicolaescu, suspectat a fi „regizorul“ loviturii de stat, fie c\ a fost vorba de Mihai Lupoi, un „c\pit\na[“ care min]ea, pentru c\ nu vorbea `n numele Armatei, sau de Ion Caramitru, „omul englezilor“ – au fost desfigura]i de b\t\lia politic\ izbucnit\ dup\ revolu]ie, rolul lor `n evenimentele din decembrie [i `n primul r`nd `n consecin]ele revoltei populare trebuie reabilitat. Dincolo de interven]ia str\in\ – cu preponderen]\ sovieto-franco-maghiar\ –, noi trebuie s\ recuper\m partea noastr\ de revolu]ie, ceea ce am fost `n stare s\ facem dup\ ce Ceau[escu a fost `ndep\rtat prin lovitur\ militar\, iar revolta popular\ n-a mai `nt`mpinat nici o rezisten]\. ~n aceast\ parte a noastr\ de revolu]ie au existat personaje [i personalit\]i, fie determinate, fie doar pitore[ti, care au ac]ionat a[a cum le-au dictat con[tiin]a, preg\tirea profesional\ sau cultural\, gradul de nemul]umire [i revolt\ interioar\, curajul, interesele personale. Revenind la interven]ia televizat\ a c\pitanului Lupoi, aceasta, de[i venea de la un om `n uniform\ [i miza pe imaginea de autoritate a acesteia, a con]inut [i informa]ii derutante, false, cu impact major


469

`n zona conducerii MApN. Probabil c\ pentru majoritatea privitorilor afirma]ia lui Mihai Lupoi: „V\ repet: din Ministerul Ap\r\rii Na]ionale nici un militar nu va trage `n popula]ie. Nu sunt autoriza]i de nimeni, pentru c\ nu mai exist\ conducerea Ministerului Ap\r\rii Na]ionale“ a p\rut o veste pozitiv\. La auzul acestor cuvinte, rostite undeva dup\ ora 14.00, conducerea MApN a s\rit `n sus. Momentul este important. Surse prezente la fa]a locului mi-au relatat c\, de la generalul St\nculescu, ministru `n acel moment, [i p`n\ la ultimul general din minister, conducerea a izbucnit `n proteste: „Cine e \sta? Cine l-a trimis acolo? Cum vorbe[te dobitocul \sta `n numele Armatei? De la ce unitate e?“ ~n c`teva minute, din `ntreg teritoriul au `nceput s\ curg\ telefoanele alarmate ale comandan]ilor de mari unit\]i [i unit\]i, interes`ndu-se dac\ Ministerul Ap\r\rii Na]ionale a r\mas f\r\ conducere, cine e la conducere, `n numele cui vorbe[te ofi]erul `n uniform\ de lupt\. Apartenen]a c\pitanului Mihai Lupoi la o unitate militar\ din Bucure[ti a fost stabilit\ imediat. C`teva telefoane au cerut arestarea lui, grupa operativ\ de la Marele Stat Major cer`nd declararea c\pitanului Lupoi ca dezertor. ~n timpul acesta, Mihai Lupoi, prelungind mai mult dec`t trebuia prezen]a sa pe ecranele televizoarelor, a intrat `n mecanismul dezordinii de acolo, `ncerc`nd s\ r\spund\ la avalan[a de `ntreb\ri [i reac]ii ale celor prezen]i `n studio, care, normal, vedeau `n el un reprezentant al Armatei, un ofi]er bine informat. Astfel, la un moment dat el vorbe[te despre G\rzile patriotice, care „trebuie s\ apere revolu]ia pe care noi o facem acum“. De cine? S-a sub`n]eles de Armat\ [i de Securitate. La Ministerul Ap\r\rii, generalul St\nculescu d\ urgent un ordin de repetare a ordinului con]inut de Nota telefonic\ nr. 39 (la ora 14.10) apoi un ordin de `mpiedicare a `narm\rii G\rzilor patriotice, care ajunge la Armata 1 la 14.45: „(Ora) 14.45. Gl. lt. St\nculescu – s\ nu se dea armament la G.P. (G\rzile patriotice) – Serviciul operativ. Ordinele s\ se dea numai de comandan]i.“308 308 Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gheorghe, copert\ ver-

de, p. 113.

470


~n continuare, interven]ia lui Lupoi se degradeaz\ rapid, Mircea Dinescu prelu`ndu-i spusele [i lans`nd o bomb\ atomic\: „Comandan]i noi [i de `ncredere“. At`t le trebuia generalilor, at`t ì trebuia conducerii Amatei, implicat\ `n represiune p`n\ `n g`t, s\ spun\ cineva formula incendiar\: „Comandan]i noi!“ ~n Ministerul Ap\r\rii Na]ionale se declan[eaz\ furia, iar la ora 14.15, a[a cum arat\ Raportul Comisiei senatoriale, „general-locotenent St\nculescu Victor a ordonat trimiterea unor subunit\]i de infanterie [i para[uti[ti la TVR“. For]ele trimise vor fi: la TVR – 8 TAB-uri, la CC – 8 TAB-uri, la Palatul RSR – 8 TAB-uri, la Palatul Telefoanelor – 2 TAB-uri, centre cheie ale controlului asupra situa]iei din Bucure[ti. R\spundem a[adar [i la `ntrebarea de mai sus a generalului Olteanu: „S\ se spun\ clar: cine a ordonat ie[irea Armatei din nou `n strad\?“ La acea or\ nu amenin]a [i nu ataca nimeni Televiziunea. Ordinul viza preluarea controlului Televiziunii [i a altor centre cheie din Bucure[ti, nu ap\rarea lor, cum s-a spus dup\ revolu]ie. Este momentul `n care conducerea Armatei hot\r\[te s\ intervin\ `mpotriva revoltei populare. Totodat\, pe m\sur\ ce c\pitanul Mihai Lupoi face gre[eala de a se implica `n direct `n scandalul din studioul 4 – la un moment dat chiar afirm\ c\ s-a tras cu „trasoare de manevr\“!!! –, generalul St\nculescu ia leg\tura cu ministrul Po[telor [i Telecomunica]iilor, Pintilie, pentru a opri emisia: „Am vrut s\ opresc televiziunea. Era r\posatul general Pintilie, care fusese la Centrul de comunica]ii guvernamentale. {i i-am spus: «De unde?» Zice: «{tiu de unde. De la Telefoane, sus, Palatul Telefoanelor, sus, la ultimul etaj». Pe urm\ am v\zut c\ spectacolul este favorabil totu[i, era o mas\ care se adresa maselor, [i aici era un grup mare, de aceea spun o mas\, [i c\ este favorabil, am zis: «Las\, domnule, televiziunea s\ mearg\». {i l-am oprit s\ `ntrerup\ televiziunea, a fost momentul `n care poate am gre[it sau nu am gre[it, dar vreau s\ v\ spun de ce. Pentru c\ nu voiam s\ se lase impresia c\ vreau s\


471

astup dialogul direct cu masele“309. Afirma]iile generalului St\nculescu `nt\resc imaginea de control al statului exercitat atunci de Armat\, de for]\ care dispunea din umbr\ asupra evenimentelor, `n care revolu]ionarii nu se opreau din a cere ajutorul ei. Problema `ntreruperii emisiei de la Televiziune, de[i pare simpl\ [i a fost evocat\ `n nenum\rate ocazii, nu era `n realitate chiar a[a de u[oar\. Centrul de comunica]ii de la Palatul Telefoanelor se afla `n paza unei subunit\]i speciale a Securit\]ii. ~ntre dialogul telefonic dintre St\nculescu [i Pintilie privind oprirea emisiei [i decizia lui St\nculescu de a „l\sa, dom’ne, televiziunea s\ mearg\“, a trecut cel pu]in o or\ `n care Pintilie n-a f\cut nimic, nici nu a p\truns m\car `n Centrul de comunica]ii pentru a vedea ce este acolo. ~ns\, este clar c\ partea a doua a interven]iei c\pitanului Lupoi a fost aceea care a st`rnit furia conducerii MApN [i dorin]a de a opri emisia. La Televiziunea Român\ Liber\ vor alterna `n continuare chem\rile repetate ale angaja]ilor ei, `n special Teodor Brate[, de a fi ap\rat postul de c\tre popor, [i interven]iile necontrolate ale revolu]ionarilor. La un moment dat, cineva a strigat: „Ai ceva `mpotriva mea? ~mi depun candidatura“, iar pe ecran a ap\rut un titraj „ROMÂNI, AP|RA}I }ARA“, inexplicabil, m\rind tensiunea [i, bine`n]eles, panica. Dup\ spusele lui Teodor Brate[, acesta a constituit un colectiv de colectare a informa]iilor venite prin telefon, din care f\cea parte, `ntre al]ii, [i Lucia Hossu-Longin. Aceasta va explica `n revista Star cam `n ce constau mesajele: „Se trage cu tunul la Sibiu `n popula]ie. Sunt atacate unit\]i economice vitale la Bra[ov... ~n sta]ia de metrou Izvor... exist\ puncte de retragere a terori[tilor... De la IPSCAIA se trage `n bolnavii Spitalului CFR B\neasa... ~n strada Lipscani nr. 19, de pe acoperi[ul blocului se trage cu arme automate `n popula]ie... Num\rul de cont al B\ncii din Elve]ia (unde – a[a se pretindea – sunt depu[i banii fura]i de clanul Ceau[escu – n. T.B.) poate fi blocat. 4721472-300-2 Banca Român\ de Comer] Exterior. Comunic\ locotenent-colonelul 309 Historia, Anul 2, Nr. 30, mai 2004, p. 15.

472


Anghelache Const(antin)“310. Tot Teodor Brate[ a ar\tat `n 2004 c\ „s-a dezl\n]uit avalan[a de telefoane, prin care eram anun]a]i despre cele mai `ncurajatoare [i, al\turi de ele, despre cele mai `ngrijor\toare evenimente consumate (adev\rate sau nu – nu aveam de unde s\ [tim) `n zeci [i zeci de localit\]i ale ]\rii“311. Scena evocat\ de Teodor Brate[ are nevoie de o analiz\. El plaseaz\ aceste episoade telefonice foarte devreme `n desf\[urarea evenimentelor de la Televiziune, astfel `nc`t s\ justifice apari]ia sa pe post [i apelul disperat ca popula]ia s\ vin\ [i s\ apere institu]ia. Ne afl\m `n fa]a a trei ac]iuni legate: 1. Av`nd `n vedere informa]iile primite la telefon despre diferite atacuri, prin pericolul anun]at de ele se explic\, se justific\ [i apelul insistent al lui Brate[. Pe de alt\ parte, ziarista Lucia Hossu Longin, implicat\ [i ea `n transmiterea celor mai aberante [tiri, va `ncerca dup\ revolu]ie s\ duc\ timpul acelor mesaje mult mai devreme [i s\ le dea un aer de credibilitate – suna un locotenent-colonel! 2. Se declan[ase deja diversiunea care avea drept scop `mpr\[tierea mul]imii de pe str\zi – adic\ anihilarea revoltei populare – [i acuzarea Securit\]ii de terorism. Ea nu putea apar]ine dec`t unei for]e subordonate sau aflate `n leg\tur\ cu Armata, iar cei care sunau chiar erau colonei. 3. Televiziunea stabilise un canal telefonic direct cu postul Europa liber\ prin care se transmiteau imediat toate [tirile panicarde [i diversioniste venite din exterior, astfel c\, `n scurt timp, prin Europa liber\, dezinform\rile ajungeau `n `ntreaga ]ar\ [i `n `ntreaga lume. Unii observatori ai evenimentelor – cum este generalul Ple[i]\ – consider\ [i ast\zi c\ Europa liber\ a declan[at atunci o diversiune, dar `n realitate sursa sa principal\ de dezinformare era la etajul 11 al Televiziunii. Ultimele dou\ versiuni par mai consistente. ~n primul r`nd este tensiunea care se crease la conducerea Ministerului Ap\r\rii 310 Teodor Brate[, Explozia unei clipe, p. 59. 311 Teodor Brate[, Trilogia revolu]iei române în direct, Ed. Ager-Economistul, Bu-

cure[ti, 2004, p. 133.


473

Na]ionale, dup\ apelurile „periculoase“ ale lui Mircea Dinescu [i Mihai Lupoi. ~n al doilea r`nd, avem posibilitatea de a verifica afirma]iile Luciei Hossu-Longin cu stenograma emisiei, unde, devreme, `nainte s\ intre Lupoi `n emisie, Dinescu afl\ [i anun]\ c\ „la Sibiu se trage cu tunul `n popula]ie“. Linia logic\ arat\ c\ informa]ia a venit `nainte ca Lupoi s\ agite conducerea Armatei, singura posibilitate de eroare fiind ca ziarista s\ fi amestecat `n textul s\u din revista Star con]inutul mai multor apeluri, venite la ore diferite. Credem acest lucru, deoarece, dup\ apelurile lui Brate[ [i ale spicherului Petre Popescu, pus tot de Brate[ s\ repete apelurile de ajutor, pe ecranul televizoarelor, din studioul 5, a ap\rut Petre Roman. El a citit atunci Programul politic pe care `l compusese la CC [i pe care l-am prezentat mai sus. Dup\ el, imediat, au vorbit generalii Voinea [i Chi]ac. Cuv`nt\rile celor trei au fost mai importante din punct de vedere istoric dec`t celelalte, reu[ind s\ anuleze `ntruc`tva gafele c\pitanului Lupoi. Studiind `mpreun\ cu Petre Roman acele momente, am aflat urm\toarele: „Petre Roman: (...) C`nd am ajuns, acolo erau ziari[ti, oameni de televiziune. Erau Cornelia R\dulescu, Alexandru Stark, care m\ cuno[teau pentru c\ f\cusem acolo emisiuni pe teme [tiin]ifice. {i c`nd m-au v\zut, m-au `ntrebat: «Ce-i cu voi?» Eram [i cu generalul Voinea. Le-am spus: «Venim din Pia]a Palatului de la CC». «Extraordinar! – a spus Stark. Sunte]i martorii fugii lui Ceau[escu?» «Da – i-am r\spuns – [i am un text.» Atunci el m-a luat [i m-a dus direct `n studio, dar `n studioul 5, unde m-a `ncadrat imediat cu militari. Ulterior am aflat c\ erau generali `n retragere [i, desigur, [i generalul Voinea.“312 Petre Roman se va duce la Ministerul Ap\r\rii, apoi se va `ntoarce la Televiziune. Seara – [i subliniez, seara – a urcat la 312 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 173-174.

474


etajul 11, `n biroul directorului, unde veneau acele mesaje diversioniste. „AMS: M\ intereseaz\ telefoanele astea pe care le primea]i la TVR. Cine era la telefon? Ce v\ spunea? Petre Roman: R\spundea la telefon cine apuca. Eu `mi aduc aminte c\ sunau militari. Spuneau: «Sunt locotenent-colonelul cutare, de la Unitatea Militar\ cutare, v\ raportez c\...» [i indica o cl\dire sau un loc unde sunt mi[c\ri ciudate, par a fi terori[ti. Nu mai sunt sigur dac\ deja se folosea cuv`ntul terori[ti, dar spuneau persoane suspecte, fac [i dreg. Sentimentul nostru era c\ aceste telefoane veneau de la Armat\. Acum nu [tiu ce manevrau. Al]ii d\deau telefoane, [i erau civili, care spuneau: «Tocmai am v\zut la televizor ce s-a `nt`mplat sau ce s-a spus... s\ [ti]i c\ [i la noi se `nt`mpl\ lucruri ciudate...» [i `ncepea o poveste cu terori[ti, cu suspec]i. Eu [tiu c\ am cobor`t o dat\ sau de dou\ ori [i m-am dus s\ spun, fa]\ de aceste apeluri, c\ situa]ia nu este a[a, c\ Armata controleaz\ situa]ia.“313 Iat\ cum, f\r\ s\ aib\ cuno[tin]\ de amintirile Luciei Hossu Longin, Petre Roman o confirm\ `n privin]a diversiunilor telefonice de la Televiziune [i asupra sursei lor: persoane care se prezentau cu numele, gradul, func]ia [i unitatea militar\. Ele au ap\rut `n seara [i `n noaptea de 22 decembrie. Serviciul Român de Informa]ii arat\ c\ dezinform\rile au provenit de la MApN, fiind dirijate de generalul St\nculescu [i de viceamiralul Dinu, [eful DIA314. Alt\ surs\ de informa]ii derutante pentru Europa liber\ a fost Emanuel Valeriu, redactor al Televiziunii [i corespondent secret al postului american. El a contactat centrul de la München `n ziua de 22 decembrie la ora 12.20, stabilind ca din acel moment s\ transmit\ coresponden]e de la Bucure[ti: „Am avut [ansa s\ g\sesc o gazd\, 313 Ibidem. 314 Arh. SR, Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind

evenimentele din decembrie 1989. Decembrie 89 la Bucure[ti, p. 17.


475

evident provizorie, pe cineva cu care st\tusem al\turi `n Pia]a Palatului pe 22 decembrie [i care a p\r\sit Capitala `n zilele urm\toare, l\s`ndu-m\ `n cas\. Dar f\r\ telefon. Comunic\rile cu Europa liber\ aveam s\ le fac din alte case, din aceea[i zon\, de la necunoscu]i care m-au acceptat“315. Con]inutul acestor comunic\ri, cum arat\ chiar Emanuel Valeriu, era legat de „trupele speciale ale Securit\]ii“, care omorau cu s`nge rece bolnavi, r\ni]i, medici etc. Este posibil ca atmosfera de la MApN s\ se fi potolit odat\ cu apari]ia celor doi generali activi, av`nd func]ii mari `n Armat\ [i reprezent`nd `ntr-adev\r o autoritate. Voinea era comandantul Armatei 1, iar Chi]ac era comandantul Garnizoanei Bucure[ti. Limbajul lor de pe ecran era `n primul r`nd limbajul recunoscut de militari [i avea greutatea unor ordine: „Generalul Voinea: Stima]i generali, ofi]eri, mai[tri militari [i subofi]eri, osta[i. ~n calitatea mea de general al armatei române, fac apel la to]i ofi]erii, subofi]erii, mai[tri militari [i subofi]eri, la to]i generalii [i osta[ii, s\ respecte `ntru totul ordinele comandan]ilor direc]i. De asemenea, apelez la luciditatea tuturor comandan]ilor, [i-i rog s\ nu ordone represalii `mpotriva popula]iei.“ (A fost un mesaj corect, scurt, cu valoare de ordin pentru trupele aflate `n subordine, propozi]ia principal\ fiind „s\ respecte `ntru totul ordinele comandan]ilor direc]i“. Este ceea ce ordonase [i ministrul St\nculescu la ora 14.45, n.a.) „Generalul Chi]ac: Sunt generalul-locotenent Chi]ac Mihai, comandantul Garnizoanei Bucure[ti. Adresez pe aceast\ cale rug\mintea tuturor unit\]ilor militare din garnizoan\, unit\]ilor Ministerului Ap\r\rii Na]ionale [i ale Ministerul de Interne pentru a depune toate eforturile s\ sprijine actuala orientare politic\ din ]ara noastr\. Toate unit\]ile militare care sunt retrase `n caz\rmi s\ nu scape vigilen]a, s\ fie `n m\sur\ oric`nd s\ dea o contralovitur\, o ripost\ hot\r`t\ oric\ror ar `ncerca... acelora care ar `ncerca s\ 315 Cleopatra Lorin]iu, Emanuel Valeriu, F\r\ contract, Ed. Quadrat press, Bu-

cure[ti, 1992, p. 31.

476


zdruncine noua orientare politic\, socialist\ democratic\ `n ]ara noastr\. Adresez `n acela[i timp un apel tuturor comandan]ilor de garnizoane militare, unde mai sunt `nc\ focare, `n mod deosebit Garnizoana Sibiu [i altele, s\ ia leg\tura cu for]ele populare [i s\ ia m\suri urgente de terminare `n cel mai scurt timp a tuturor opera]iunilor militare sau de alt\ natur\, cu caracter de violen]\, ]in`nd seama c\ `n realitate ele sunt z\darnice.“ (A[a vorbeau generalii Armatei române `n acel timp, acesta era limbajul lor, de multe ori copiat dup\ frazele lui Ceau[escu, iar prin „noua orientare politic\“ Chi]ac `n]elegea `nl\turarea lui Ceau[escu, n.a.) ~ncepuse incidentul de la Sibiu, dar se mai semnala [i o stare de tensiune `ntre unit\]ile militare [i Inspectoratul MI din Bra[ov. Dup\ c`teva minute este adus pe post generalul `n rezerv\ Nicolae Militaru. „Generalul Nicolae Militaru (`ntr-un grup de militari `n care recunoa[tem pe Mihai Lupoi, generalul Tudor, c\pitan rangul I Dumitrescu [i `nc\ un militar): Stima]i cet\]eni, stima]i solda]i, subofi]eri, mai[tri militari [i ofi]eri. Mul]i dintre dumneavoastr\ m\ cunoa[te]i. Sunt generalul colonel Militaru Nicolae. Nu puteam s\ stau deoparte, `n aceste momente [i dup\ aceast\ crim\, care s-a s\v`r[it `n Republica Socialist\ România. ~mi pare r\u, nespus de r\u, c\ `n aceast\ crim\ a fost atras\ [i armata român\. Dac\ se dovede[te faptul c\ armata român\ a tras `n popor, `nseamn\ c\... va fi r\u. {i pentru armat\ `n ansamblul ei, [i pentru fiecare comandant de subunitate [i militar `n termen care a executat un asemenea ordin. Dup\ informa]iile pe care le avem, au murit copii, au murit oameni b\tr`ni, au murit femei, au murit fiin]e total nevinovate. ~n scurtul timp pe care-l am la dispozi]ie, `n fa]a acestei camere de luat vederi, fac apel la tovar\[ii generali care de]in func]iile de r\spundere `n armata român\. Tovar\[e general Gu[\, tovar\[e general Eftimescu, tovar\[e general Topliceanu, tovar\[e general Ro[u, tovar\[e general Voinea, tovar\[e general }`n]\reanu (eroare de transcriere, era vorba de generalul D`nd\reanu, comandantul


477

Armatei de la Buz\u, n.a.) [i to]i ceilal]i. A[ face apel, tot `n acela[i fel, tovar\[ului general Rusu (era vorba de generalul Rus, comandantul Avia]iei militare, n.a.). Opri]i m\celul! Da]i ordine, opri]i m\celul! Dac\ s-a f\cut crima p`n\ acum, opri]i-o! Nu [tiu ce va fi mai departe, `mi pare foarte r\u, sigur c\ cei `n drept vor cerceta `mprejur\rile `n care a murit prietenul meu, generalul Milea, ministrul Ap\r\rii Na]ionale. Nu cunosc c`t a fost de tr\d\tor, pe cine a tr\dat..., ce a min]it..., dar `n mod categoric c\ cei care vor fi `n m\sur\ `n viitor vor face lumin\ [i din acest punct de vedere. Tovar\[e general Gu[\, tovar\[e general Voinea, sunte]i ruga]i, am`ndoi, s\ veni]i urgent la Radioteleviziune. Da’ imediat. ~nainte de a pleca de la locurile dumneavoastr\ de lucru, da]i ordin s\ opreasc\ tot [i retrage]i armata `n caz\rmi. Tovar\[e Rusu (Rus), d\ ordin... nimic s\ nu plece pe calea aerului din Republica Socialist\ România! Sper c\ dumneata m-ai `n]eles destul de bine. Fac apel la colegii [i prietenii, unii dintre ei, generali din Ministerul de Interne, tovar\[e general Vlad, tovar\[e general Bucurescu [i ceilal]i, lua]i m\surile care se cuvin pe linia Ministerului de Interne! Opri]i m\celul! Indiferent, indiferent ce s-ar `nt`mpla, nu mai trage]i! Introduce]i trupele `n caz\rmi! Fac apel acum la `ntregul popor român: manifesta]i fra]ilor, manifesta]i-v\ bucuria, dar `n pace, f\r\ devast\ri de vitrine. Juca]i ce vre]i dumneavoastr\, bucura]i-v\ cu to]ii, nu distruge]i `ns\ bunurile materiale. Nu da]i prilejul s\ fi]i ataca]i pentru asemenea lucruri. Dac\ am fost `n]eles, eu a[ ruga pe tovar\[ii nominaliza]i s\ ia act de ce i-am rugat.“ Interven]ia generalului Militaru a st`rnit multe comentarii, fiind p`n\ la urm\ rezumat\ la apelul „Opri]i m\celul!“ care a `nfuriat din nou conducerea Armatei [i a fost speculat de pres\ dup\ revolu]ie `n mai toate felurile posibile. A existat la `nceput un pasaj periculos: „... pentru fiecare comandant de subunitate [i militar `n termen care a executat un asemenea ordin“, pasaj care indica o vinov\]ie de crim\ cobor`t\ p`n\ la e[aloanele de jos ale Armatei. Spaima de pedeaps\ pentru crim\ – iar asta atunci `nsemna moartea, execu]ia – s-a transformat subit `ntr-o furie amestecat\ cu

478


panic\. {tim ast\zi c\ aveam de-a face cu un agent sovietic, cu liderul complotului militar [i cu un individ s`ngeros, r\zbun\tor. Dar citirea rece, departe de emo]iile de atunci, a textului acestei interven]ii arat\, oric`t ar p\rea de ciudat, o posibil\ explica]ie ra]ional\ pentru cuvintele sale. Nicolae Militaru, cunoscut ca un fanatic al ordinii cazone, a ap\rut pe ecranul televizorului f\c`nd apel la notorietatea numelui s\u („Mul]i dintre voi m\ cunoa[te]i“). Modul s\u de adresare nu a fost oficial, regulamentar, a con]inut numai rug\min]i. El spune mai `ntì: „fac apel la tovar\[ii generali care de]in func]iile de r\spundere `n armata român\“, pe Gu[\ [i pe Voinea „ì roag\“ [i `ncheie „tovar\[ii nominaliza]i s\ ia act de ce i-am rugat“. C`nd se adreseaz\ generalilor el folose[te cuvintele „d\“ sau „da]i ordin“. Nu spune nici o clip\ v\ ordon sau ordon face]i cutare lucru. ~n schimb, Militaru a f\cut un lucru extrem de periculos pentru conducerea Armatei: a vorbit explicit despre ac]iunea Armatei ca autoare a represiunii, numind-o „crim\“, [i i-a nominalizat pe „criminali“: Gu[\, Eftimescu, Topliceanu, Ro[u, Voinea, Rus... Mai lipsea Hortopan [i era forma]iunea complet\ a generalilor care executaser\ ordinele neconstitu]ionale [i ilegale ale lui Ceau[escu [i Milea. „Opri]i m\celul!“ a provenit `n primul r`nd din faptul c\ Militaru nu cuno[tea situa]ia real\ a Armatei, fiind `n continuare cuplat la informa]iile pe care le primise despre represiunea de la Timi[oara [i din Bucure[ti. Nu trebuie s\ uit\m c\ el era, `n fond, un caz particular. ~n octombrie 1996, cu c`teva luni `nainte de moarte, generalul Militaru simte nevoia s\ se confeseze [i `l cheam\ acas\ la el pe revolu]ionarul timi[orean Claudiu Iordache. Generalul ì va m\rturisi c\ `n seara de 15 decembrie 1989 a fost avertizat de un agent c\ „la Timi[oara a `nceput revolta popular\, iar Armata a tras `n manifestan]i, fiind anun]ate mari pierderi de vie]i omene[ti“. Claudiu Iordache arat\ c\ generalul „avea s\ afle c`teva zile mai t`rziu c\ represiunea de la Timi[oara s-a declan[at `n seara lui 16 decembrie, dar mai ales c\ de abia `n ziua de 17 decembrie armata va trage `n timi[oreni! Agentul «anticipase» evenimente ce aveau s\ aib\ loc dou\zeci [i patru [i patruzeci[i


479

opt de ore mai t`rziu!“316 Prin urmare putem vedea `n strig\tul s\u „Opri]i m\celul!“ o referire direct\ la „m\celul“ pe care `l f\cuse Armata la Timi[oara [i la Bucure[ti, Militaru ne[tiind de puciul declan[at `n cl\direa CC [i nici de preluarea conducerii ministerului de c\tre generalul St\nculescu. Pe acesta nici nu-l citeaz\. Mai mult dec`t at`t, Militaru face apel la generalul Voinea, cer`ndu-i s\ vin\ la Televiziune, ne[tiind c\ acesta vorbise cu numai c`teva minute `naintea lui, din studioul al\turat. Este `ns\ adev\rat c\ `n acel moment `ncepuse „m\celul“ de la Sibiu, anun]at, de altfel, chiar pe post din studioul din care vorbea [i Militaru. Partea de ne`n]eles este cea cu apelul de oprire a m\celului adresat\ Ministerului de Interne, dec`t dac\ nu cumva cuno[tea mai multe dec`t [tim noi ast\zi, dac\ nu cumva se referea la trupele de securitate-mili]ie – el chiar le cere generalilor Vlad [i Bucurescu s\ retrag\ „trupele `n caz\rmi“ – sau aflase deja de incidentele de la Sibiu, `n care se credea c\ se confruntau unit\]ile celor dou\ ministere. Nu credem c\ inten]iile [i ac]iunile lui Militaru trebuie exagerate, cel pu]in pentru acest moment al evenimentelor. Nu avem voie s\ uit\m c\, `n noaptea care abia trecuse, la baricad\ for]ele de represiune tr\seser\ `n plin, omor`nd 39 de oameni! Oricum, este clar c\ mesajul lui direct adresat Armatei, acuza]ia de crim\ [i cuv`ntul „m\cel“, au produs o impresie defavorabil\ la Ministerul Ap\r\rii [i va marca probabil pentru totdeauna apari]ia generalului la Televiziune `n acea dup\-amiaz\ de 22 decembrie. Au mai contat tonul grav cu care a vorbit [i pozi]ia sa trist\, dar mar]ial\, fiind primul care calm, u[or emo]ionat – la un moment dat vocea a suferit o inflexiune de emo]ie –, precum [i faptul c\, prin enumerarea generalilor afla]i la comand\, dovedea c\ ì cunoa[te, afi[`nd o anumit\ superioritate. Era general-colonel `n rezerv\, dar gradul lui era egal cu cel al lui Milea! Pe fond, interven]ia generalului Nicolae Militaru a fost atunci nepotrivit\, neconform\ cu realitatea [i mai degrab\ iritant\, agitatorie. A fost nepotrivit\ [i pentru c\, din `nt`mplare, a venit [i a pus din nou foc pe paie imediat dup\ ce 316 Claudiu Iordache, Clasa nevrednic\, Ed. IRINI, Bucure[ti, 1997, p. 209.

480


generali autoriza]i ai Armatei, comandantul Armatei 1 [i comandantul Garnizoanei Bucure[ti, d\duser\ mesaje clare de lini[tire [i a militarilor, [i a civililor. Dup\ Militaru a vorbit c\pitanul de rangul II „Cico“ Dumitrescu, ofi]er urm\rit pentru leg\turi cu serviciile de spionaj sovietice, care, printre altele, va cere militarilor din Marina Militar\ s\ nu se supun\ ordinelor comandan]ilor, pentru ca apoi, spre finalul interven]iei sale, s\ cear\: „Rog pe tovar\[ul Ion Iliescu, cu care am fost coleg, s\ vin\ la Televiziune“317. ~n secven]ele urm\toare situa]ia se va agrava [i mai mult, deoarece pe post intr\ Sergiu Nicolaescu, `ntr-o stare emo]ional\ schimbat\, [i pe un ton alarmat d\ de `n]eles c\ nimeni nu conduce Armata: „Sergiu Nicolaescu: Ministerul Ap\r\rii Na]ionale! Vrem s\ afl\m aici, la Televiziune, c`t mai repede posibil printr-un delegat pe care s\-l trimite]i oficial, cine a luat... \... cine a preluat comanda Ministerului Ap\r\rii Na]ionale? M\ adresez direct lui Victor St\nculescu, generalului Victor St\nculescu. Domnule general, da]i-ne imediat un semn de via]\! Vrem s\ [tim care este situa]ia la Ministerul Ap\r\rii Na]ionale. De asemenea, de la TAROM, domnul Cr\ciun, directorul general, s\ ne comunice ceea ce vrea s\ ne spun\. Am primit un telefon [i nu pot s\ fac leg\tura cu d`nsul. Prelua]i.“318 Generalul St\nculescu recunoa[te c\ a fost sunat de Sergiu Nicolaescu [i c\ i-a confirmat aflarea sa la conducerea Armatei, dar ni se arat\ [i faptul c\ Armata evalua deja situa]ia din perspectiva refacerii puterii politice: „... c`nd mi-a dat telefon Sergiu Nicolaescu, dup\ ce s-a pus `ntrebarea la Televiziune cine conduce armata, s-a spus: generalul St\nculescu; mi-a dat telefon Sergiu Nicolaescu – «E[ti a[a?» (adic\ la conducerea Armatei, n.a.) «Sunt a[a»; m\ cuno[team cu el de pe vremea c`nd f\cea filme. {i 317 Mihai Tatulici, op. cit., p. 40. 318 Ibidem, p. 41.


481

`n momentul c`nd el a dat telefon deja [tiam cine sunt grupurile care credeau c\ pot s\ refac\ ceva. Cel mai spectaculos era grupul de la Televiziune, care f\cea declara]ii publice c\tre mase, al doilea, cel discret din interiorul conducerii Comitetului Central, unde era D\sc\lescu [i cu grupul lui Verde] [.a.m.d., [i al treilea grup – care se pare c\ a fost sau nu a fost – a fost un grup semimilitar, pe care nu vreau s\-l comentez“319. Grupul „semimilitar“ era cel format la CC din Dumitru Mazilu, generalii Iulian Vlad [i {tefan Gu[\. Ace[tia nu formau `nc\ un grup, doar se b\nuia c\ Mazilu este cuplat cu Vlad. La ora aceea Gu[\ nu era la CC, este o confuzie de sincronizare orar\. Grupul Iliescu se va forma peste numai c`teva secunde. ~n ce prive[te referirea lui Sergiu Nicolaescu la directorul TAROM-ului, aceasta era legat\ de mi[c\rile ciudate ale generalului Rus, [eful Avia]iei Militare, care, `n loc s\ se deplaseze la punctul de comand\, unde se afla grupa sa operativ\, a r\mas `n biroul s\u, de unde a dat mai multe telefoane. Unul dintre ele chema din R.F. Germania aeronava preziden]ial\, aflat\ acolo la revizie, pentru a o pune lui Ceau[escu la dispozi]ie, `n eventualitatea unei deplas\ri `ntr-o ]ar\ de azil. Aceast\ ac]iune a fost ini]iat\ `n `n]elegere cu generalul St\nculescu. Directorul TAROM `ncerca s\ afle ce se `nt`mpl\, `n condi]iile `n care exista ordinul ca nici o aeronav\ s\ nu zboare `n spa]iul aerian al ]\rii, iar lui i se anun]a intrarea `n spa]iul aerian a aeronavei preziden]iale. Imediat dup\ interven]ia lui Sergiu Nicolaescu, Teodor Brate[ `l aduce `n centrul imaginii [i `n centrul grupului din studioul 4 pe Ion Iliescu: „Teodor Brate[: Stima]i telespectatori, avem marea bucurie de a g\zdui aici `n studio pe Ion Iliescu... (aplauze, „bravo“) Un cet\]ean se repede [i-l s\rut\ (Matei Ioan din Ploie[ti). TB: Domnul Iliescu este fiul... este fiul unui revolu]ionar, unui patriot, el `nsu[i patriot. Dup\ ce avia]ia... reprezentantul avia]iei ne 319 Historia, Anul 2, Nr. 30, mai 2004, p. 13.

482


va comunica ceva foarte important, v\ rug\m... [i ceva foarte urgent, v\ rug\m s\-l asculta]i pe Ion Iliescu. Poftim...“

Traseul lui Ion Iliescu Exist\ deja m\rturii c\ mai multe persoane ceruser\ `n acea dup\-amiaz\ venirea sau aducerea lui Ion Iliescu la Televiziune. Era vorba de persoane care `l cuno[teau din familie sau `l identificaser\ deja, cu timp `n urm\, ca un posibil succesor al lui Ceau[escu, datorit\ atitudinii sale disidente. ~n pofida convingerii lui Iliescu [i a unor acredit\ri partizane, numele [i persoana sa nu erau cunoscute de masse, dec`t foarte vag, ca urmare a evoc\rii numelui s\u `n c`teva r`nduri, `ns\ foarte rar, la postul Europa liber\. ~n acele zile, numele s\u a revenit printre numeroase alte nume de activi[ti marginaliza]i ai PCR [i `n particular datorit\ scand\rii acestuia de c\tre timi[orenii care `l avuseser\ [ef cu propaganda la Comitetul Jude]ean de Partid. Sergiu Nicolaescu a fost unul dintre primii care, observ`nd degringolada din Televiziune [i incapacitatea nucleului str`ns `n jurul lui Mircea Dinescu [i Ion Caramitru de a `ntocmi un document politic, s-a g`ndit la Ion Iliescu, pentru calit\]ile sale de politician [i de disident. Din cu totul alte motive, ]in`nd de conspira]ia din care f\ceau parte, generalul Militaru a dorit ca Ion Iliescu s\ fie chemat: „~nainte de a intra `n studio, am rugat pe cineva din personalul Televiziunii s\-l sune pe domnul Iliescu la telefonul 18.06.30 [i s\-l cheme pentru a se adresa poporului român“320. Petre Roman se g`ndise la aceea[i persoan\, imediat ce a terminat de citit apelul s\u: „Am citit [i c`nd am terminat, Roman a spus, nu [tiu dac\ mie sau altcuiva: «Trebuie s\-l chem pe Iliescu». De Iliescu auzise toat\ lumea c\ a fost coleg cu Gorbaciov, c\ o s\ vin\ `n locul lui Ceau[escu, deci nu era o noutate numele“321. Se pare c\ dialogul decisiv s-a purtat `ntre Sergiu 320 Mihai Tatulici, op. cit., p. 209. (M\rturie Nicolae Militaru, general de armat\,

„22 decembrie 1989“.) 321 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihai, p. 11.


483

Nicolaescu [i Mihai Bujor Sion, un apropiat al lui Ion Iliescu, v\zut de mul]i cunoscu]i ca un adev\rat „fiu“ adoptat de acesta: „Euforia era aceea[i, dar fiecare `ncerca s\ fie c`t mai st\p`nit [i util. Am auzit lumea murmur`nd un nume: Iliescu. «A ap\rut Iliescu?... Nu [tiu. O fi `n Televiziune?... O fi la CC?... L-o fi arestat?»... «O, nu, l-am v\zut asear\», m\ pomenesc zic`nd (`n acest loc este o gre[eal\ de redactare `n text, cele dou\ propozi]ii fiind desp\r]ite ilogic, n.a.) «~l cuno[ti?»... «Da.» «M\ duc s\-l caut»... «Ce s\-l cau]i, adu-l aici.» {i `ncet, lumea ì pronun]a numele din ce `n ce mai tare [i mai cu curaj [i «m\ duc s\-l caut» s-a transformat `n imperativul: «Adu-l domnule dac\-l cuno[ti». Iar din u[a studioului a ap\rut Sergiu Nicolaescu, care `[i c\uta so]ia [i a dat de noi (M.B. Sion [i so]ia acestuia, actri]a Ioana Pavelescu, n.a.) «Salut.» «Salut, m\ duc s\-l aduc pe Iliescu.» «Adu-l imediat. Trebuie s\ fie aici cu noi.» «Bine, m\ duc. Ioana, Gabi, voi ce face]i? Haide]i cu mine!» Nicolaescu intr\ `n studio“322. Conform m\rturiei proprii, `n acea diminea]\ Ion Iliescu a venit normal la biroul s\u de la etajul 7 al Casei Sc`nteii, unde se afla redac]ia Editurii Tehnice. A fost urmat de echipajele de supraveghere, pe care el le nume[te „de filaj“, ale Securit\]ii, echipaje care nu erau de Filaj [i aveau o dubl\ misiune, ordonat\ de generalul Vlad: s\ `mpiedice intrarea `n contact a acestuia cu agentura sovietic\ [i s\ `mpiedice un accident sau un asasinat, care s\ fie folosit ca motiv interna]ional `mpotriva lui Ceau[escu. Ordinul fusese dat cu dou\ zile `nainte [i ì viza pe to]i disiden]ii importan]i care fuseser\ `n leg\tur\ cu agen]i sovietici – Brucan, Dinescu, Iliescu –, precum [i pe cei aresta]i [i afla]i `n `nchisori – Petre Mihai B\canu, Cassian Maria Spiridon [.a. Agentul de supraveghere al lui Mircea Dinescu, de exemplu, l-a `nso]it pe acesta – evident, f\r\ ca poetul s\ [tie – p`n\ la Televiziune, afl`ndu-se [i acolo `n apropierea lui p`n\ `n jurul orei 15.00, c`nd a fost retras. Sergiu Nicolaescu are [i acum sentimentul c\ a fost `nso]it de o „umbr\“: „{i mai cred c\ erau pe urmele mele, pentru c\ `n 22-23 a ap\rut [i s-a ]inut dup\ 322 Mihai Tatulici, op. cit., p. 219. (M\rturie Mihai Bujor Sion, „O zi unic\...“)

484


mine Vasile Beldeanu, un securist, care m-a ap\rat [i mi-a salvat via]a. To]i am avut o coad\“323. Nu vom [ti niciodat\, probabil, c`t a fost supraveghere [i c`t protec]ie, dar este destul de clar c\ dup\ evacuarea lui Ceau[escu din CC [i dup\ apari]ia lui Dinescu la Televiziune misiunea de protec]ie pentru ca acesta s\ nu fie asasinat nu-[i mai avea rostul. Acest tip de misiuni, valabile [i pentru Ion Iliescu, se `nscriau `n categoria ac]iunilor tipic duplicitare ale serviciilor de informa]ii de peste tot. La un moment dat, dup\ ora 13.30, Ion Iliescu s-a deplasat la cap\tul culoarului [i a privit prin fereastr\ curgerea spre Centru a masei de muncitori venite de pe platformele IPRS [i B\neasa. A cobor`t `ntr-un birou unde salaria]ii se uitau la un televizor [i unde s-a convins c\ Ceau[escu a fugit – [tim ast\zi c\ fusese evacuat de Armat\ –, apoi a `ncercat s\ ia leg\tura cu cineva din conducerea politic\ a partidului [i care r\spundea de editura pe care o conducea. El afirm\ c\ s-a dus la Suzana G`dea, care i-a permis s\ plece. De[i li s-a dat o amplitudine exagerat\, sunt gesturi lipsite de importan]\. Important este c\ s-a convins c\ revolta popular\ a `nceput deja [i c\ nu mai poate fi oprit\. Ion Iliescu nu are [i nici nu-[i arog\ vreun merit `n revolta popular\, aceasta fiind mi[carea care i-a determinat pe generalii St\nculescu, Vlad [i C`mpeanu, ac]ion`nd independent, dar `n acela[i sens, s\ produc\ `ndep\rtarea de la putere a lui Ceau[escu. Cu adev\rat important\ este convorbirea telefonic\ avut\ cu generalul St\nculescu, pe care [i acesta cu greu a recunoscut-o: „Ion Cristoiu: Cazul Sibiu este vital pentru c\ este primul ora[ sau... despre care se vorbe[te de m\cel, da? Bun. Domnul Iliescu, `nc\ o dat\, la trei f\r\ un sfert zice: «Fac apel, acum este trei f\r\ un sfert», deci am aici transcrieri. Spune c\ a vorbit acum 20 de minute cu dvs., deci dou\ [i dou\zeci. Am stabilit [i aceast\ or\, a vorbit. Dar spune a[a: «Am vorbit la telefon acum dou\zeci de minute cu generalul Victor St\nculescu – v\ aminti]i; se afl\ la MApN». Era]i la MApN. «A dat dispozi]ie [i s-au retras trupele 323 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 158.


485

care erau dispuse `n ora[ cu dispozi]ia de a trage». A[a a zis, corect? «A `ntors `napoi o coloan\ de blindate care fusese ordonat\ s\ vin\ dinspre Pite[ti spre Bucure[ti». A]i `ntors? Victor Atanasie St\nculescu: Da, p\i... IC: Eu voiam s\ confirm... VAS: Ordinul de la ora 13.00, d\dusem ordin la toat\ lumea s\ se retrag\ `n cazarm\. IC: Domnul Iliescu repet\ ce a]i spus dvs. Dvs. spune]i a[a, dar domnul Iliescu spune a[a: «La Sibiu era o situa]ie `ncordat\, unit\]ile Securit\]ii au atacat unitatea militar\». I-a]i spus dvs. sau a ad\ugat d`nsul? VAS: Asta nu [tiu, a venit pe alt canal. Asta n-am [tiut, eu am aflat-o de la... IC: P\i, v-o pune `n gura dvs., sta]i un pic... VAS: P\i, v\ spun eu imediat. IC: Deci nu dvs. i-a]i zis. VAS: Mi-a dat telefon un colonel, Dragomir, c\ se `nt`mpl\ cutare, cutare. {i am spus: «M\i, ave]i grij\ s\ nu v\ `mpu[ca]i (...) la Bucure[ti, [i aici ne-am `mpu[cat noi, românii, armata cu armata». V\ dau [i un exemplu foarte dureros. Ap\rarea MApN era (...) IC: Domnule general, `nc\ o dat\... a[ vrea s\ `nchei asta. Ia-]i spus domnului Iliescu c\ la Sibiu e o problem\ cu armata [i Securitatea? VAS: I-am spus, da. IC: I-a]i spus dvs., deci nu i-a inventat d`nsul. Realizator: Deci, [tia]i c\ e o problem\ la Sibiu. VAS: Da, p\i am avut trei convorbiri cu Dragomir.“324 Ezit\rile generalului St\nculescu, dar `n special `ncerc\rile de a min]i – povestea cu `mpu[carea armatei cu armata se va petrece mult mai t`rziu, `ncep`nd din 23 decembrie –, sunt la fel de suspecte ca [i cele ale lui Ion Iliescu. Ele ascund con]inutul unei convorbiri telefonice esen]iale pentru desf\[urarea evenimentelor, 324 Historia, Anul 2, Nr. 30, mai 2004, p. 25.

486


convorbire pe care nu o putem lega de revolta popular\, ci de lovitura de stat militar\. Ce puteau s\ discute Iliescu [i St\nculescu la telefon? C\ St\nculescu este la conducerea Armatei, c\ are control asupra ]\rii, c\ Ceau[escu este fugit pe undeva, nu se [tie unde, dar a dat ordin c\ oriunde apare s\ fie re]inut, [i c\ la Sibiu a ap\rut un conflict `ntre trupele Armatei [i Securitate. Nu este exclus ca St\nculescu s\-l fi `ntrebat ce are de g`nd s\ fac\, iar acesta s\-i fi confirmat c\ se va implica `n evenimente. Problema acestui telefon este urm\toarea: ~n momentul `n care a ajuns la Televiziune, Ion Iliescu [tia cine conduce Armata, iar generalul St\nculescu `[i g\sise partenerul pentru gestionarea puterii. Nu `ncape nici un dubiu c\, indiferent dac\ s-au `n]eles prin telefon sau nu, generalul St\nculescu a hot\r`t atunci c\rui nucleu politic s\-i predea puterea. ~ntr-o `ntrevedere privat\ din 29 octombrie 2004, generalul Victor St\nculescu mi-a declarat: „AMS: Moment-cheie: telefonul cu Iliescu din 22 decembrie. El v-a sunat sau dvs. l-a]i sunat? VAS: El m-a sunat. AMS: De la Casa Sc`nteii. VAS: Nu [tiu de unde. Al doilea telefon a fost de la Sergiu Nicolaescu. I-a spus: «Veni]i aici, pentru c\ aici v\ pot asigura protec]ia». AMS: Primul telefon a fost din Casa Sc`nteii, pentru c\ nu s-a oprit `n alte locuri, n-avea cum, nu avea de unde. VAS: Probabil. AMS: ~mi pute]i dezv\lui con]inutul conversa]iei? VAS: Dup\ 6 decembrie (6.12.2004, dat\ la care urma s\ se pronun]e sentin]a `n procesul s\u, generalul St\nculescu ezit`nd s\ dea anumite informa]ii `nainte de aceast\ zi, n.a.) AMS: I-a]i predat puterea, domnule general. V\ dau eu r\spunsul: Armata conducea ]ara atunci. VAS: A[a este!


487

AMS: I-a]i pus Armata la dispozi]ie. VAS: Asta este! Poate am gre[it. {i acum v\ `ntreb eu dac\ am f\cut bine c\ nu am `nchis televiziunea? AMS: Cred c\ a]i f\cut bine. De[i prin televiziune s-au transmis mii de prostii periculoase, totu[i a fost bine c\ s-a v\zut. VAS: ... c\ a fost deschis, c\ s-a v\zut, da, cred c\ ave]i dreptate. AMS: Ave]i dvs. o vorb\ pe care a]i rostit-o atunci, am v\zut interviurile dvs., c\ poporul român a avut trei dictaturi [i e timpul s\ fie liber. {tiu c\ declara]ia este veridic\, pentru c\ am g\sit aceast\ replic\ la militari care v-au propus mai t`rziu, dup\ revolu]ie, s\ da]i o lovitur\ de stat, [i le-a]i spus: poporul românesc a trecut prin trei dictaturi, ajunge! VAS: Nu se `n]elege ce am g`ndit eu atunci, c\ ce g`ndeam eu, av`nd Armata pe m`n\, se executa. AMS: I-a]i dat puterea asta lui Iliescu. VAS: Poate am gre[it. AMS: Dar ce avea]i de ales? VAS: Asta este, c\ la CC era grupul D\sc\lescu–Verde] [i m-am interesat: «Ce fac, domnule, \[tia acolo?» AMS: Era]i informat din CC, avea]i oameni acolo? VAS: Nu, am dat eu telefon [i m-am interesat. AMS: Cu cine a]i vorbit? VAS: Nu mai [tiu, era cineva de acolo. «Ce fac, domnule?» {i mi-a spus c\ a ap\rut \la care a fost ministru... Avram, apoi nu [tiu care din vechiul regim. AMS: Ap\ruse [i Dr\ghici cu so]ia. VAS: Da, a[a e, Dr\ghici... Ce-i asta?! |[tia vor s\ refac\ conducerea lui Ceau[escu, iar la Televiziune erau Dinescu [i Caramitru. Nu se putea da puterea acestor oameni. AMS: Bine, dar la ora aceea vorbiser\]i deja cu Ion Iliescu. VAS: Tatonam, urm\ream ce se `nt`mpl\, cine...“ Mult timp, p`n\ de cur`nd, Ion Iliescu a ascuns inexplicabil o parte a traseului s\u [i anume faptul c\ de la Casa Sc`nteii s-a dus acas\, el continu`nd cu `nc\p\]`nare – repet, inexplicabil\ – s\

488


afirme c\ de la Casa Sc`nteii s-a dus direct la Televiziune. L-am `ntrebat pe senatorul Sergiu Nicolaescu, implicat direct `n acest subiect, cum `[i explic\ atitudinea lui Ion Iliescu: „AMS: Domnule senator, ave]i vreo explica]ie de ce neag\ sau ascunde Iliescu trecerea sa pe acas\ `n ziua de 22 decembrie? Sergiu Nicolaescu: Nu [tiu, nu `n]eleg de ce ar nega. O s\ discut\m noi c`nd ne vedem. Pe 22, `n jur de 13.30–14.00, ie[isem din emisie [i (intervine un pasaj confuz, nu l-am re]inut corect, n.a.)... m\ certam cu Caramitru care `mi repro[a de ce, `n discursul meu, m-am adresat Securit\]ii [i Armatei s\ treac\ de partea noastr\. Era c`t p-aci s\ ne lu\m la b\taie. ~n momentul \la au ap\rut la Televiziune so]ia mea, Mihai Bujor [i Ioana Pavelescu. Gabi (Nicolaescu, n.a.) era speriat\. C`nd am plecat, pe 21 decembrie, ì spusesem: «Nu [tiu dac\ m\ mai `ntorc» [i ea a ]ipat dup\ mine: «E[ti nebun?» Eu am plecat. Ea, pe 22 decembrie, m\ vede la televizor... ~nainte de a ap\rea la Televiziune, eu am venit acas\ [i mi-am pus cravat\, s\ nu ies pe post `n c\ma[\. M-am dus pe post. C`nd am ie[it, `l `nt`lnesc pe Mihai Bujor, care-mi zice: «Nu vrei s\ m\ duc s\-l aduc pe Iliescu?» Nu [tiam de el dec`t c\ era un intelectual din interiorul conducerii partidului, cu leg\turi printre oamenii de cultur\, c\ ajutase pe unii, dar [i c\ nu mai era o op]iune de `nlocuire a lui Ceau[escu `n partid. Acest lucru mi l-a spus chiar Titus Popovici. Era unul dintre oamenii care ar putea s\-l `nlocuiasc\ pe Ceau[escu. Atunci sim]eam nevoia de un om politic l`ng\ mine. Era clar c\ av`nd al\turi pe Caramitru sau Dinescu nu se putea face nimic. Eu i-am r\spuns atunci la `ntrebarea lui Mihai Bujor: «Da, du-te [i adu-l!» AMS: Pe Iliescu. SN: Pe Iliescu. Iliescu se dusese sau a dat telefon la Suzana G`dea [i a `ntrebat-o ce se `nt`mpl\. Din ce i-a r\spuns a tras concluzia c\ nu era sigur\ pe ea. Atunci [i-a str`ns lucrurile [i a plecat cu ma[ina lui Velicu spre cas\. Acolo l-a g\sit Mihai Bujor: «Hai, c\ te cheam\ Sergiu...» Lucrul \sta l-a recunoscut Bujor, nu-l recunoa[te Iliescu. AMS: De ce?


489

SN: Cred c\ ì era fric\. Era urm\rit [i era urm\rit multiplu. Cu o zi `nainte, Darie, cel care ì urm\rea ma[ina, a transmis la baz\: «L-am pierdut pe Iliescu», la care telefonista de la Central\ ì spune: «Acum c`teva minute a dat telefon so]iei c\ se afl\ la benzin\ria din Aviatorilor». S-au dus acolo, l-au g\sit [i au confirmat. Deci, Iliescu era urm\rit pe mai multe c\i, de mai mul]i [i cred c\ ì era team\. AMS: Bine, dar dup\ revolu]ie, dup\ ce a devenit pre[edinte, ce rost avea s\ ascund\ un am\nunt ca \sta? SN: Nu [tiu, poate nu vrea s\ se [tie c\ a fost adus la Televiziune, c\ n-a venit el din proprie ini]iativ\.“325 Ion Iliescu mai afirm\ c\ pe drum [i `n curtea Televiziunii a fost recunoscut de oameni [i condus `n studio. Este o exagerare; lumea, omul simplu din strad\, nu-l cuno[tea. El a trecut de baraje [i de mul]imea adunat\ `n fa]a Televiziunii datorit\ Gabrielei Nicolaescu, care, invoc`nd calitatea de so]ie a cunoscutului regizor, a p\truns f\r\ probleme, tr\g`ndu-l [i pe Ion Iliescu dup\ ea. ~n relatarea sa destinat\ reconstituirii evenimentelor din cl\direa Televiziunii, Mihai Bujor Sion a ar\tat [i cum l-a adus pe Ion Iliescu: „Ajun[i `n fa]a casei lui Iliescu, doamna ne spune c\ e bine [i vine de la editur\ spre cas\. Euforia cre[tea, isteria, de asemenea. «~n c`t timp vine?», am `nceput s\ strig. «Nu [tiu». «S\ m\ duc p`n\ acolo?»... «Nu, c\...» [i, `n clipa urm\toare, apare dintr-o Dacie Iliescu, `n fruntea unui c`rd de ma[ini... Pu]in speriat, `l `ntreb ce-i cu toate ma[inile astea. «Sunt colegii mei de la editur\. Intru `n cas\ o secund\. De unde veni]i?»... «Din Televiziune. Toat\ lumea `ntreab\ de dumneavoastr\. V\ a[teapt\. Haide]i cu noi `n Televiziune. Doamna Iliescu, veni]i cu noi». «Nu merg. S\ fii atent unde `]i la[i paltonul [i p\l\ria. Ave]i grij\»...“ Este, `ntr-adev\r, greu de `n]eles de ce trebuie ascuns\ sau negat\ o astfel de scen\ fireasc\. Ion Iliescu se putea duce acas\ ca orice om normal s\ se spele, s\ se `mbrace mai bine, s\ se consulte cu so]ia sa (mai mul]i fo[ti activi[ti de partid mi-au relatat c\ se consulta `ntotdeauna cu so]ia). Pentru `ntreg 325 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 156-157.

490


acest interval de timp, Ion Iliescu are `n toate c\r]ile sale aceea[i relatare simplist\ [i suspect\: „Pe fereastr\ (lucram la etajul 7 al Casei Sc`nteii) am v\zut coloanele de manifestan]i, care veneau dinspre platformele industriale [i se `ndreptau c\tre centrul ora[ului. Am cobor`t `ntr-un alt birou, unde lumea se uita la televizor. Din c`te se spunea, mase imense de oameni revolta]i ocupaser\ centrul Capitalei [i `ncercau s\ p\trund\ `n sediul Comitetului Central (o asemenea imagine nu s-a transmis niciodat\ pe televizor, n.a.) M-am re`ntors `n biroul meu, mi-am str`ns lucrurile [i am cobor`t `n strad\ (lipsesc informa]ii despre cele cel pu]in [ase convorbiri telefonice pe care le-a avut, n.a.) Ma[inile Securit\]ii disp\ruser\, `n sf`r[it. ~nso]it de o m`n\ de colegi din editur\, care voiau s\ tr\iasc\, m\car `n parte, `mpreun\ cu mine ceea ce se `nt`mpla, m-am `ndreptat spre sediul Televiziunii“326 (s-a `ndreptat spre cas\, fiind adus de acolo la Televiziune de un alt grup, n.a.) Neg`nd comportamentul normal, Ion Iliescu a deschis, ca [i `n alte situa]ii, calea specula]iilor care l-au m\cinat timp de 15 ani. P`n\ `n acest moment, deplasarea lui Ion Iliescu acas\ a fost interpretat\ ca urm\rind intrarea `n contact cu ambasada sovietic\ [i cu membrii conspira]iei sus]inute de URSS. ~ntr-o `ntrevedere privat\ care a avut loc la Palatul Cotroceni `n ziua de 2 decembrie 2004, am pus problema acestui moment: „AMS: S\ revenim la telefonul dat lui St\nculescu din cl\direa Casei Sc`nteii. Care a fost con]inutul convorbirii? Ion Iliescu: Nu-mi amintesc precis, dar mi-a spus c\ el este acolo la comand\. AMS: Nu v-a chemat la MApN? II: Ba da, `ns\ cred c\ [i eu i-am spus: «O s\ vin [i eu acolo». AMS: ~n ce calitate v\ chema el la Armat\? II: Nu mi-am pus problema. Atunci ac]ionam cu to]ii din instinct. AMS: ~n calitatea de disident marcant al partidului v-a raportat c\ a oprit coloanele de tancuri [i c\ a preluat puterea. 326 Ion Iliescu, Revolu]ia român\, Ed. Presa na]ional\, Bucure[ti, 2001, p. 37.


491

II: Nu puterea... AMS: Cine avea puterea `n acel moment, domnule pre[edinte, `n momentul `n care partidul se dizolvase `n c`teva ore? II: Sigur, Armata. Practic era singura institu]ie de stat care [i-a p\strat structura. AMS: M\ `n]elege]i? Pe generalul St\nculescu l-a sunat, de exemplu, [i so]ia lui Caramitru. Nu e acela[i lucru. II: Sigur..., dar eu cred c\ [i el c\uta o solu]ie. AMS: Aici pot s\ v\ confirm. Am un interviu personal, nepublicat, cu generalul St\nculescu. Uita]i ce spune (citesc): «Tatonam». II: E mai corect a[a. {i eu, [i el c\utam o solu]ie. AMS: Conform acestei secven]e, putem elimina specula]ia cu complotul Iliescu–St\nculescu, dar trebuie s\ accepta]i c\ St\nculescu a v\zut `n dvs. pe succesorul lui Ceau[escu. II: Probabil. AMS: Dle pre[edinte, a[ vrea s\ m\ `n]elege]i exact: eu v\ tratez ca pe o personalitate istoric\, nu sunt angajat `n polemicile din jurul persoanei dvs. Nu v-am votat niciodat\, asta este altceva. (reac]ie) Cred c\ prefera]i s\ ave]i `n fa]\ un om onest, dec`t un du[man `nc\rcat de ur\ sau un ling\u. |sta este adev\rul, nu v-am votat niciodat\. St\nculescu a v\zut `n dvs. pe succesorul lui Ceau[escu, dar St\nculescu de]inea atunci puterea. Este gestul cheie din acest moment al revolu]iei. A urmat telefonul lui Ra]iu. II (cite[te pe foaia cu `ntreb\rile; acolo este `ntr-adev\r un semn de `ntrebare cu ro[u): Eu de telefonul acesta (al colonelului Ra]iu, [eful Direc]iei I, n.a.) nu-mi amintesc. Plus c\, dup\ ce am vorbit cu St\nculescu, am `nchis [i am plecat. AMS: Nu, a]i avut mai multe convorbiri. Cel pu]in [ase. A]i vorbit cu so]ia. II: N-am vorbit cu so]ia. AMS: A]i vorbit, pentru c\ Mihai Bujor cu Ioana [i Gabi Nicolaescu au ajuns acas\ la dvs. `naintea dvs [i doamna Nina le-a spus: «Am vorbit cu el, vine `ncoace».

492


II: Da, am vorbit cu ea, dar s\ [ti]i c\ `mi este foarte greu s\-mi amintesc toate detaliile astea dup\ at`]ia ani. Plus c\ nu le-am dat importan]\. Ce mare lucru c\ sunam so]ia? AMS: V\ explic de ce, pentru c\ atuci c`nd v-am propus `nt`lnirea noastr\, v-am spus c\ ve]i avea posibilitatea de a `ndep\rta ni[te specula]ii. Dvs. a]i negat mult timp drumul acas\. A]i afirmat mereu c\ de la Casa Sc`nteii v-a]i dus direct la Televiziune [i lumea a zis: ascunde ceva. Militaru, Kostyal [i al]i agen]i sovietici v\ c\utau cu disperare la num\rul 18.06.30. Era num\rul de acas\? II: Habar nu am de unde era acel num\r. S\ [ti]i c\ am `ntrebat-o [i pe so]ie, ne-am chinuit, dar nu ne amintim de unde era num\rul \sta. AMS: Eu le-am spus colegilor mei: «Domnilor, omul se ducea acas\ s\ se schimbe. Era cu puloverul \la jerpelit». II (r`de): Nu era jerpelit! V\ spun eu adev\rul: m-am dus acas\, printre altele, s\ las ma[ina. AMS: S\ [ti]i c\ am\nuntele fire[ti v\ salveaz\, altfel ve]i fi lin[at istoric. II: ? AMS: A]i intrat `n cas\? II: Am schimbat vreo dou\ vorbe cu so]ia [i am plecat cu cei care se str`nseser\ acolo, c\ era mult\ lume `n fa]a casei mele, [i am plecat cu ei la Televiziune. AMS: Bun, a]i mai avut o convorbire la CC cu tovar\[ul Luca. II: N-am vorbit cu nici un Luca. AMS: Nu, a]i sunat la Cabinetul 1 [i a]i dat de un anume Luca. II: Ah da, ave]i dreptate. AMS: Al [aselea telefon a fost la Suzana G`dea. Sunt mai multe versiuni. A venit la dvs., v-a]i dus dvs. la ea, a]i vorbit la telefon? II: Nu, am trecut eu pe la ea, `nainte de a p\r\si cl\direa. Eu lucram la etajul VII, ea la etajul I. Era speriat\. Am salutat-o [i am plecat.“ Mai mul]i martori afirm\ c\ Ion Iliescu avea asupra sa o agend\. Pentru un moment, `n cabinetul conducerii de la etajul 11 al Televiziunii, Ion Iliescu a abandonat aceast\ agend\, care a fost r\sfoit\ de trei persoane: profesorul R\zvan Theodorescu, realizatorul Radu-George


493

Serafim [i ziaristul Mihai Tatulici. To]i trei au relatat, `n anii care au urmat, c\ la fila datei de 22 decembrie 1989, Ion Iliescu `[i notase ce f\cuse p`n\ atunci `n acea zi. A treia `nsemnare era „telefonat Ambasadei URSS“. Cei trei au comentat `ntre ei `nsemnarea, apoi au returnat agenda lui Ion Iliescu, iar acesta le-a spus c\ cele notate `n agenda sa vor r\m`ne pentru istorie. Este, a[adar, perfect posibil ca scurta oprire acas\ – negat\ mult timp de Ion Iliescu – s\-i fi permis un prim contact cu Ambasada URSS. Probabil, unul neconcludent. Nu [tim de cine a dat acolo [i c`t de consistent\ a fost convorbirea. Era normal; surpriz\ ar fi fost s\ sune la Ambasada SUA. Pentru un tratat de istorie, pentru o analiz\ profesionist\, care nu poate face abstrac]ie de realit\]ile timpului [i de biografia personajului, gestul lui Ion Iliescu este [i justificat, [i firesc. Faptul c\ el va `ncerca [i de la Televiziune [i apoi va reu[i de la MApN sau de la CC s\ contacteze Ambasada URSS se poate `nscrie u[or, f\r\ prea multe complica]ii, `n categoria procedurilor care limitau dialogul ambasadelor cu publicul `n acea vreme (r\spundea un ofi]er de serviciu, acesta informa pe cineva din conducerea ambasadei, acesta se sf\tuia cu [eful reziden]ei KGB, luau contact cu Moscova: „am fost suna]i de...“, analizau [i luau o decizie asupra atitudinii – vorbesc `n clar, evit\ contactul unui `nalt func]ionar, dau un semnal indirect, subtil sau o parol\, refuz\ dialogul la urm\torul apel etc.) Persoana care l-a `nso]it pe Ion Iliescu `n permanen]\, fostul angajat al Consiliului Culturii, Florin Velicu, a hot\r`t `n 2005 s\ dea autorului primul interviu: „Florin Velicu: A doua zi m-am dus la serviciu [i, l-a serviciu... Era clar c\ trebuie s\ se `nt`mple ceva cu Ceau[escu. La serviciu, prima m\sur\ care s-a luat a fost c\ fosta pre[edint\ a ministerului a `ncuiat u[ile. AMS: Cine? Suzana G`dea? FV: Da, Suzana G`dea. AMS: U[ile de la intrare.

494


FV: Da, u[ile de la intrare. Pentru ca nimeni s\ nu poat\ s\ ias\, s\ intre, s\ nu [tiu ce. Era un [ir de [edin]e pe acolo, la care bine`n]eles c\ noi, care eram simpli salaria]i [i nici `n structura de partid – n-am fost `n via]a mea secretar de partid sau lider de sindicat m\car –, n-am participat. Noi st\team cu colegii [i din c`nd `n c`nd mai aflam ce se petrece `n pia]\ (pe bulevard, n.a.), pentru c\, r\spunz`nd de biblioteci, mai aveam prieteni pe la anticariate, libr\rii... Sunam eu [i mi se spunea: «P\i, acum se strig\ Corneliu M\nescu, se strig\ nu [tiu ce...» AMS: B`rl\deanu, Mazilu... FV: Ei, pe fondul \sta, cred c\ era..., dar s\ nu m\ `ntreba]i ore, pentru c\ la vremea respectiv\ nu aveam obiceiul s\ m\ uit la ceas. La un moment dat, c`nd am `n]eles de la prietenii mei de la libr\rie, de la anticariat, c\ Ceau[escu e dus, s\ zic a[a – asta nu `nseamn\ c\ era plecat cu elicopterul, nu aveam informa]ia asta –, mi-a venit brusc ideea s\ iau leg\tura cu Iliescu. L-am sunat pe Iliescu. {i colegii m\ `mpingeau. Ei [tiau leg\tura noastr\... AMS: Pe ce l-a]i sunat? FV: {i pe interior, [i pe direct. «Ia leg\tura cu el – m\ `ndemnau colegii –, pentru c\ tu ai fost cu el», nu [tiu ce... Era un lucru care se [tia `n Direc]ia mea. Iliescu nu r\spundea la telefon. AMS: Cum se numea Direc]ia? FV: Direc]ia culturii de mas\. Avea `n subordine case de cultur\, biblioteci... Ner\spunz`nd nici pe unul, nici pe altul, l-am sunat acas\. Aveam num\rul lui de acas\, rela]ia era foarte bun\, [i am vorbit cu doamna Nina, care era so]ia lui. Mi-a spus c\ «Ionel poate s\ dea telefon, dar nu poate s\ primeasc\, dar este sus `n birou». ~n contextul \sta, am ie[it din birou, pe hol m-am `nt`lnit cu directorul meu, care era un fost secretar de partid de la Olt, c\ruia i-am spus: «Dom’ne, eu dispar [i plec cu Iliescu, orice ar fi [i orice s-ar `nt`mpla». Spre surpriza mea, mi-a spus: «Succes!» A fost amuzant\ scena. Am urcat un etaj, v\ da]i seama c\ nu era o problem\, [i am intrat peste Ion Iliescu `n birou, care, spre surprinderea mea, era foarte relaxat. St\tea de vorb\ – nu [tiu dac\ o s\ gre[esc acuma, s\ v\ dau o informa]ie fals\ sau nu, pute]i s-o verifica]i –,


495

discuta cred cu un b\iat despre literatur\. ~l chema Tudor P\curariu, cred c\ era b\iatul lui Francisc P\curariu, scriitorul. Pe fondul \sta, eu, care eram un tip mai agitat [i mai t`n\r pe vremea aia, m-am repezit la d`nsul [i i-am spus c\ trebuie f\cut ceva s\ plec\m de acolo. Nu prea era `nc`ntat de idee, chiar a trebuit s\ m\ reped `n el. La un moment dat, a sunat la Suzana G`dea. Eu nu am `n]eles de ce a sunat, dar a `ntrebat-o dac\ e adev\rat c\ Ceau[escu a c\zut. Nu [tiu ce i-a r\spuns Suzana, c\ v\ da]i seama c\ n-aveam cum s\ aud ce vorbea ea, auzeam numai ce spunea el. Cert e c\, dup\ ce a `nchis, Ion Iliescu a spus: «A dracului [mecher\!». AMS: Din relatarea dvs. este posibil s\ se confirme informa]ia c\ i-a spus: «Du-te la CC, Ioane, ie[i acum, e momentul t\u». FV: Nu cred, dup\ reac]ia lui. AMS: P\i, altfel cum v\ explica]i reac]ia asta: «A naibii [mecher\?» Trecuse de partea lui. FV: Eu l-am auzit pe el. A `ntrebat-o dac\ e adev\rat c\ a plecat Ceau[escu, nu mai e nici o sc\pare, nu [tiu ce. Nu [tiu ce i-a spus, dar el a zis: «A naibii [mecher\» AMS: Dar recunoa[te]i c\ e logic ce spun. FV: Nu cred c\ asta a fost, pentru c\ Suzana era atunci – din ce-am aflat dup\ revolu]ie, `n primele zile dup\ revolu]ie, nu acum, la 15 ani –, era `n birou cu unul Zb`rcea, care era ofi]er de Securitate, [i ea n-a mai p\r\sit biroul ei. Nu cred c\ puteau s\-i spun\ lui Iliescu a[a ceva. AMS: Prezen]a ofi]erului de Securitate acolo nu este un argument c\ nu-i putea face `ndemnul \sta lui Iliescu. Erau [i ei trecu]i de cealalt\ parte. FV: Eu am participat personal la treaba asta [i v\ spun ni[te lucruri pe care le-am f\cut eu. Prost, bine, cum am putut. Sunt lucruri bune pe care le-am f\cut, plus lucrurile false care au existat [i `n via]a mea [i pe care le-am clarificat vizavi de Iliescu [i vizavi de mine, `n primul r`nd. AMS: A `nchis telefonul. FV: A `nchis telefonul. ~n momentul \la m-am repezit eu la el s\-l mai mobilizez, s\ zic a[a, hai s\ mergem, [i i-am b\gat `n cap o

496


idee, care dvs. vi se poate p\rea curioas\, dar e logic\. Aveam o impresie clar\ atunci despre ea: Armata!, c\ era singura solu]ie. I-am [i spus: «Haide]i s\ mergem la Armat\. Armata pune ordine». «M\i, n-am cu cine s\ stau de vorb\ la Armat\, pentru c\ nu cunosc pe nimeni – mi-a r\spuns el. Tu cuno[ti pe cineva?» «Nu.» Am plecat pe sc\ri. A mai venit un tip, care a devenit dup\ 1990 director al Editurii Tehnice, `mi scap\ numele, [i cu b\iatul acela, cred c\ al lui Francisc P\curariu, [i ì tot repetam aceast\ chestiune, c\ trebuie vorbit cu Armata. Era clar c\ singura for]\ dintr-o ]ar\ care poate s\ pun\ ordine e Armata, nu? Eu aveam respect pentru generalii no[tri. Abia dup\ 1989, c`nd i-am cunoscut, poate cu excep]ia lui St\nculescu, m-am `ngrozit c`t erau de t`mpi]i. N-am v\zut adun\tur\ de dobitoci mai mare. I-am propus s\ d\m telefon pe scurt, c`nd m-a `ntrebat el [i a v\zut c\ nu cuno[team pe nimeni, s\ d\m telefon pe scurt de la Tamara Dobrin. De ce de la Tamara Dobrin? Pentru c\ [tiam c\ nu este acolo. Ea st\tea pe la CC. AMS: Ce func]ie avea? FV: Era vicepre[edint\ [i pe la Cultur\, era [i pre[edinta FDUS, sau cam a[a ceva. Nu prea venea prin minister. Venea o dat\ pe s\pt\m`n\ [i st\tea trei ore. Iliescu n-a vrut s\ intre acolo. {i de acolo ne-am dus la Hegedus. Din acest moment pot s\ v\ clarific ce or\ era, pentru c\ exact atunci `ncepuse transmisia pe televizor. Nu [tiu la ce or\ a `nceput... AMS: 13.00, 13.05. FV: ~ncepuse transmisia pe televizor. Biroul lui Hegedus era plin. Plin era, cu tot felul de salaria]i, bine`n]eles. Se uitau la televizor. Eu `l cuno[team pe Hegedus, lucr`nd `n aceea[i institu]ie. De fapt, [i Iliescu `l cuno[tea foarte bine. {i eu i-am zis: «Domnule, f\ leg\tura cu cineva de la Armat\». Zice: «Pot s\-i fac cu Hortopan sau cu St\nculescu». Mi-a [i explicat Hegedus de ce: cu fiecare din cei doi lucra la spectacolele omagiale. A sunat la minister. De[i au trecut 15 ani, [i acum `mi aduc aminte, era num\rul 272 pe scurt. AMS: 262. FV: 262, pe scurt. A sunat la minister [i a dat peste St\nculescu. St\nculescu i-a spus, n-am auzit, dar am `n]eles chestia asta de


497

la el (de la Ion Iliescu, n.a.)... «M\ cheam\ acolo.» St\nculescu i-a spus s\ vin\ acolo. A fost un moment de genialitate a lui Iliescu, pe care l-am v\zut uit`ndu-se la televizor. AMS: C`nd Iliescu vorbea la telefon cu St\nculescu era lume `n jur? FV: Da, mult\. AMS: Cam c`te persoane? FV: To]i salaria]ii de la Hegedus, 10-15 persoane. Iliescu era fixat pe televizor... AMS: ~ncerca]i s\ v\ aduce]i aminte ce-i spunea Iliescu lui St\nculescu? FV: «Care e situa]ia?» Lucruri pe undeva generale. «Care-i situa]ia, ce se `nt`mpl\?» Probabil c\ \la ì d\dea ni[te r\spunsuri, dar esen]ial era c\ `l chema insistent acolo. AMS: La MApN. FV: Da, la Armat\. AMS: Probabil i-a spus c\ este la conducerea Armatei. FV: Nu se auzea. Noi auzeam doar ce spune Iliescu, nu ce spune St\nculescu. {tiu c\ a dat un telefon [i la Televiziune. Dar era fixat pe ecranul televizorului, era ca un magnet. C`nd a v\zut Televiziunea deschis\, cu tot ce se `nt`mpla acolo, haosul \la... Repet, eu a[ face aceast\ mi[care de traveling, vizavi de pozi]ia lui din biroul s\u, unde era foarte pasiv [i discuta relaxat, [i pozi]ia electrizant\, c`nd a v\zut ce se `nt`mpl\ la Televiziune. Eu cred c\ `n momentul \la s-a g`ndit c\ pierde trenul. Ceva s-a `nt`mplat cu el, c\ a devenit electrizat. Am plecat de la Hegedus... AMS: A mai dat [i alte telefoane? FV: Nu. De aici `ncep `ncurc\turile istoriei [i falsurile. Pentru c\ foarte mult\ lume a vrut s\ m\ fac\ pe mine... Bine, unii m-au f\cut [i ofi]er acoperit. AMS: V\ pot explica eu de ce... FV: {i eu v\ pot explica de ce cei doi (Gelu Voican Voiculescu [i Sergiu Nicolaescu, n.a.) m-au f\cut [oferul lui Iliescu. ~n realitate, n-am plecat eu cu el din Casa Sc`nteii. El a plecat cu ma[ina lui, eu

498


cu ma[ina mea, `mpreun\ cu o coleg\ de la Hegedus, Marcela Iacob este numele ei, [i am plecat la el acas\. Eu, dup\ Iliescu... AMS: O secund\. S\ ne `n]elegem: Iliescu a mai avut cel pu]in alte dou\ convorbiri telefonice. Vorbe[te cu Suzana G`dea, vorbe[te cu St\nculescu, vorbe[te la Televiziune, vorbe[te acas\ cu Nina... FV: Da. De la Hegedus. AMS: Vorbe[te la Comitetul Central, unde d\ de un revolu]ionar pe nume Luca. FV: De asta nu [tiu eu. Nu cred c\ a mai vorbit cu cineva. AMS: O recunoa[te Iliescu pe televizor, la prima interven]ie. FV: Eu `ncerc s\ v\ spun adev\rul [i nu cred c\ e cazul s\ v\ lua]i dup\ el, pentru c\ [i eu l-am ascultat c`nd spunea c\ a cobor`t cu to]i colaboratorii de la Editura Tehnic\ p`n\ `n curte, [i el cobora numai cu mine [i cu... AMS: Nu exist\ dubii asupra existen]ei convorbirii la CC. FV: Domnule Stoenescu, dec`t s\ v\ mint... N-am surprins aceast\ scen\. Apoi, era [i importan]a, aten]ia... una era c`nd vorbea cu St\nculescu la Armat\ [i altceva c`nd vorbea cu un oarecare. AMS: Important\ ca informa]ie este chestiunea c\ nu avea cum s\ vorbeasc\ de la telefonul lui, putea doar s\ dea telefon. De asta s-a dus la Hegedus. FV: Eu am dat telefon [i pe fix, [i pe interior. De aici a ie[it aceast\ informa]ie fals\, t`mpit\, c\ i-a cerut voie Suzanei G`dea. Aia e o t`mpenie pe care Ple[i]\ a scos-o. AMS: Ca s\ ne `n]elegem: eu abordez acest subiect dintr-o pozi]ie total depolitizat\ `n raport cu evenimentele la zi. Nu m\ intereseaz\ ce face Iliescu acum, `n ce partid este [i c\ va avea un congres etc. (La Congresul PSD din zilele de 21 [i 22 aprilie 2005, Ion Iliescu nu a mai fost ales la conducerea partidului, func]ia fiind preluat\ de fostul ministru de Externe, Mircea Geoan\, n.a.) Pe mine m\ intereseaz\ reconstituirea evenimentului istoric. FV: {i eu la fel. Sunt retras din politic\. AMS: Bun. A]i plecat cu ma[inile acas\ la el. A intrat `n cas\? FV: Da. AMS: Cam c`t a stat?


499

FV: Pot s\ v\ spun c\ era lume mult\ acolo. El a intrat, spun`nd c\ vrea s\ vad\ dac\ merge cu el [i so]ia, Nina. AMS: Cam c`t a stat `n\untru? FV: Vreo jum\tate de or\. AMS: Deci a stat `n cas\ cam o jum\tate de or\! El, acest interval, aceast\ intrare [i r\m`nere `n cas\ o jum\tate de or\, o neag\. FV: Nu are cum. Lumea a[tepta, iar eu la un moment dat m-am `ntrebat ce se `nt`mpl\, de ce `nt`rzie at`ta, merge sau nu merge doamna Nina? AMS: Vorbea la telefon, d\dea ni[te telefoane. FV: Probabil, probabil. El era foarte preocupat de Televiziune. El voia s\ ajung\ acolo, nu la Armat\, unde se putea `nt`mpla altceva. AMS: Prin urmare, s\ punct\m c\ `n mod categoric Ion Iliescu a stat acas\ o jum\tate de or\. FV: Categoric! De acolo am plecat, el cu ma[ina nu [tiu cui, spre Televiziune, eu din nou cu ma[ina mea [i cu Marcela Iacob `n\untru...“327 Ajuns la Televiziune, Iliescu va spune `n mai multe r`nduri: „Trebuie s\ lu\m leg\tura cu Ambasada URSS“, ceea ce indic\ sau un posibil e[ec al primului contact, sau o simpl\ deplasare acas\ pentru a-[i l\sa ma[ina. ~n absen]a adev\rului, sunt singurele ipoteze logice. Cu excep]ia acestui moment, comportamentul lui Ion Iliescu nu era acela al unui agent KGB, cum s-a afirmat `n dese r`nduri. Un agent KGB aflat `n mijlocul unei revolte populare provocate de agen]ia sa nu pierde vremea la editur\, nu d\ telefoane ca s\ se asigure c\ poate pleca, nu se duce acas\ s\ se consulte cu so]ia. Confuzia asupra comportamentului, dar mai ales a felului `n care s-a implicat `n evenimentele din Bucure[ti, a venit din imaginea gre[it\, de agent KGB din filmele de ac]iune americane, care s-a proiectat asupra persoanei sale. Rolul atribuit de URSS principalului disident politic al regimului lui Ceau[escu, a[a cum am mai ar\tat, nu era acela de a se implica `n diversiune, `n revolta popular\, nici `n tentativele de reorganizare a puterilor 327 Interviu din 17 aprilie 2005, Predeal, în arhiva autorului.

500


statului, a[a cum s-a `nt`mplat. Planul era ca, dup\ `nl\turarea lui Ceau[escu [i `nlocuirea acestuia cu un membru al CPEx, Ion Iliescu s\ preia conducerea unei aripi a partidului comunist, lans`nd un program perestroikist ca baz\ doctrinar\ a unui nou partid, socialist-democrat, dup\ modelul lui Gorbaciov. Astfel se asigura r\m`nerea României `n sfera de influen]\ sovietic\, `n Tratatul de la Var[ovia [i sub controlul Moscovei `n condi]iile liberaliz\rii Estului comunist. Din cauza rezisten]ei lui Ceau[escu, a nevoii de a declan[a o diversiune s`ngeroas\, de a provoca o represiune astfel `nc`t Ceau[escu s\ devin\ odios, iar popula]ia `n sf`r[it s\ se revolte, scenariul sovietic nu s-a putut `mplini a[a cum a fost proiectat. Ezit\rile lui Ion Iliescu `[i aveau cauza `n necunoa[terea sau incertitudinea dac\ s\ intre sau nu `n mijlocul evenimentelor care se derulau, s\ ias\ `n fa]\ mai devreme, dublate de firea sa prudent\, neinterven]ionist\. Pentru a se asigura asupra mi[c\rilor sale, pentru a putea fi reperat, Ion Iliescu avea nevoie de un contact cu Ambasada URSS, de un telefon. Am comentat acest aspect `mpreun\ cu Virgil M\gureanu: „AMS: V\ `ntrerup cu o ipotez\ [i v-o supun aten]iei, mai ales cu experien]a dvs. Nu crede]i c\ e posibil ca Ion Iliescu s\ fi avut cu totul alt rol dat de sovietici, [i anume acela de a constitui o frac]iune reformist\ `n s`nul PCR, cu care s\ construiasc\ apoi un partid social-democrat perestroikist, cum a fost construit de al]i oameni ai Moscovei `n celelalte ]\ri socialiste? Virgil M\gureanu: Acum dvs. v\ referi]i la scenariul schimb\rii line, f\r\ conflict? AMS: ~ntr-adev\r, la asta m\ refer, la scenariul care a func]ionat `n toate celelalte ]\ri, unde a fost r\sturnat vechiul lider al partidului, `nlocuit cu un membru prosovietic al Biroului Politic, dar `n acela[i timp, `n partid, Moscova a creat [i aripa care se desprinde [i formeaz\ noul partid social-democrat, condus de adev\ratul succesor desemnat de Moscova, cel care ia puterea prin alegeri libere. ~n felul acesta se asigura elementul-cheie – legitimitatea. Nu e cazul nostru. Aici Ceau[escu a rezistat, a dat peste cap


501

varianta transferului de putere sub control sovietic [i a fost nevoie de interven]ia diversionist\. ~n acel moment Iliescu ie[ea din rolul lui. Trebuia s\ anun]e, nu crede]i? VM: Pare verosimil. AMS: Senza]ia mea este c\ Ion Iliescu a fost nevoit s\ se amestece `n evenimentele care sc\paser\ de sub control, intr`nd `n rol mai devreme [i mai nesigur. A sim]it nevoia s\ anun]e Ambasada sovietic\ de faptul c\ se implic\ imediat `n ceea ce se `nt`mpla la Televiziune, `n strad\... VM: Eu cred c\ dvs. minimaliza]i. Lucrurile au fost mult mai solid preg\tite. Eu `nsumi, cu zece ani `nainte de a se produce evenimentul, pe parcursul anilor ’80 – am documente, scrisori pe care i le-am trimis –, m-am adresat lui [i i-am atras aten]ia asupra rolului pe care urma s\-l joace la momentul c\derii lui Ceau[escu, `n conducerea politic\ viitoare a României (...)“328 ~n timp ce urca spre studiourile Televiziunii, Ion Iliescu se va `nt`lni cu Petre Roman, care tocmai ie[ea dup\ ce citise primul program politic, av`nd mai mult forma unui apel: „Eu, oricum, decisesem s\ m\ `ntorc aici (`n cl\direa CC, n.a.) Noi, `n momentul c`nd ie[eam – deci, spre Pangratti – intra pe sc\ri domnul Iliescu. Zice: «Ce faci aici?» Zic: «Vin din pia]\. Am citit o declara]ie...» Eu am semnat acea declara]ie cum m-a t\iat pe mine capul: «Frontul Unit\]ii Poporului». Asta a fost inspira]ia mea! Declara]ia `n sine, m\ rog, merit\ s-o lua]i, c\ exist\ caseta video. {i mai zice domnul Iliescu: «Dar declara]ie `n numele cui?» «Am f\cut-o eu [i am semnat: Frontul Unit\]ii Poporului»“329. Pentru c\ aceast\ `nt`lnire s-a dezvoltat `ntr-un moment important al revolu]iei, i-am cerut am\nunte lui Petre Roman: „AMS: L-a]i `nt`lnit pe Iliescu pe sc\ri, `n timp ce pleca]i din TVR. Pe la ce or\? Petre Roman: Dup\ ora 14.00. 328 Interviu din data de 23 iulie 2005, în arhiva autorului. 329 Arh. SR, Stenograma nr. 90/8.03.1994, Audiere Petre Roman, p. 10.

502


AMS: A avut loc dialogul cunoscut... l-a]i informat de declara]ia citit\ la televizor [i el v-a `ntrebat: «Dar declara]ie `n numele cui?», iar dvs. a]i spus: «Am semnat-o cum m-a t\iat capul: Frontul Unit\]ii Poporului». A]i intrat cu el `napoi `n cl\dire? PR: Da, am intrat, dar pentru foarte scurt timp. Atunci Iliescu a spus c\ este bine s\ mearg\ cineva la Armat\. Nu d\dea ordine, vorbea a[a, `n stilul activi[tilor... este bine s\ se duc\ cineva. «Bine, m\ duc eu!» – am spus [i am plecat cu Montanu [i Gelu Voican.“330 ~n timp ce diferi]i indivizi se `nghesuiau s\ ajung\ „s\ se vad\ la televizor“, Ion Iliescu apare pe post [i spune urm\toarele lucruri: „Ion Iliescu: Stima]i tovar\[i, prieteni, cet\]eni, sunt [i eu st\p`nit de emo]ie ca [i to]i ceilal]i care au vorbit `naintea mea [i ca to]i cet\]enii acestei ]\ri, care tr\iesc momente excep]ionale. Dinamica desf\[ur\rii evenimentelor din ultimele zile a fost f\r\ egal. Nimeni nu se a[tepta ca acest regim care se voia atoatest\p`nitor, atoate[tiutor, atoatef\c\tor, care nu manifesta luciditatea minim\ necesar\ pentru a `n]elege momentele de dramatism pe care le tr\ie[te na]iunea român\, s\ fac\ un semn de rezolvare pe cale normal\, pe cale pa[nic\, prin `n]elegere, cu cet\]enii ]\rii a problemelor grave cu care se confrunt\ [i economia ]\rii, tensiunea politic\ [i se face `n ultim\ instan]\ vinovat de crim\ odioas\... `mpotriva poporului. Vinovatul principal este Ceau[escu. (Voce din off: „A[a e!“) Acest om f\r\ inim\, f\r\ suflet, f\r\ creier (Voce din off: „F\r\ ra]iune“)... f\r\ ra]iune... O voce: ... s\ fie prins [i judecat. II: ... care nu voia s\ cedeze, un fanatic care st\p`nea cu metode medievale aceast\ ]ar\ [i a ajuns p`n\ la aceast\ situa]ie dramatic\ de-a deschide foc, de-a... de-a comanda foc `mpotriva oamenilor acestei ]\ri. {i avea neru[inarea s\ vorbeasc\ `n numele poporului! S\ vorbeasc\ `n numele ap\r\rii suveranit\]ii [i independen]ei na]ionale! Cine? El? Care a pus `n pericol soarta acestei ]\ri [i a `mpins `n mizerie poporul acestei ]\ri. {i, precum vede]i, a fugit, a fugit ca un neru[inat, 330 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti,

2004, p. 172.


503

c`nd a trebuit s\ dea socoteal\ `n fa]a poporului. Un iresponsabil! Se fac vinova]i [i al]ii. Va veni vremea judec\]ii limpede, lucide, pe baz\ de judecat\ ordonat\ (`n sensul de ordine, n.a.) Ceea ce ne trebuie... `n momentul de fa]\ situa]ia este oarecum st\p`nit\. Am vorbit la telefon acum 20 de minute cu generalul Victor St\nculescu. Se afl\ la MApN, a dat dispozi]ie, s-au retras trupele care erau dispuse `n ora[ cu dispozi]ie de a trage, a `ntors `napoi o coloan\ de blindate care fusese ordonat\ s\ vin\ dinspre Pite[ti spre Bucure[ti... (aplauze, bravo!)... iar... la Sibiu era o situa]ie `ncordat\, unit\]ile Securit\]ii au atacat unitatea militar\... Eu sper, nu [tiu unde se afl\ pentru c\ la Ministerul de Interne nu mai e nimeni, generalul St\nculescu n-a mai putut s\ intre `n leg\turi operative cu nimeni din partea MI, probabil c\ [i ei au fugit ca [i conducerea politic\... Apel\m la unit\]ile Securit\]ii [i la securi[ti, a[a cum s-a mai f\cut apel de la acest microfon, s\ se trezeasc\ `n acest ultim ceas... s\ se lepede de aceast\... clic\ ordinar\ de tr\d\tori ai patriei. |[tia sunt tr\d\torii patriei. Nu Milea pe care l-au ucis... (insinuare c\ l-a ucis Securitatea!, n.a.) Deci, tovar\[i, `n momentul de fa]\ exist\ garan]ii c\ armata se afl\ al\turi de popor. Sper ca acest apel s\ ajung\ la toate unit\]ile din ]ar\, s\ ajung\ [i la unit\]ile Securit\]ii [i la cei din aparatul Securit\]ii care au fost `mpin[i spre aceast\ crim\ odioas\. Facem `n acela[i timp apel la toat\ popula]ia ]\rii, ca s\ dea dovad\ de luciditate [i de disciplina social\ necesar\ pentru a pune ordine. Pentru c\ ne-a `mpins `n haos [i dezordine clica bezmetic\ a lui Ceau[escu. Poporul nostru trebuie s\ dea dovad\ de maturitate `n aceste momente, s\ ne putem reorganiza pe baze democratice. Vom constitui `n cursul acestei zile un comitet al salv\rii na]ionale, care s\ `nceap\ s\ pun\ ordine... (aplauze). Fac apel, acum este trei f\r\ un sfert (14.45)... ~n jur de ora cinci (17.00), la sediul Comitetului Central s\ vin\ to]i cei responsabili care se pot angaja `n aceast\ oper\ constructiv\ de care trebuie s\ ne apuc\m `nc\ de ast\zi, inclusiv la cei [ase militan]i ai partidului, care au dat dovad\ de patriotism, care s-au adresat ]\rii, care au f\cut apel la luciditate [i c\tre Ceau[escu, s-a dovedit incapabil de a[a ceva, al]i asemenea militan]i care sunt (poate mai bine trebuie chema]i aici, aici trebuie s\... aici... – spune cineva), la sediul Comitetului Central se afl\ reprezentan]ii popula]iei. Am vorbit la telefon cu

504


cabinetul nr. 1 (r`sete). Nu mai era nici persoana nr. 1, nici secretarul [i secretariatul acestei persoane. Mi-a r\spuns un tovar\[ Luca, nu [tiu cine o fi s\racul, mi-a spus c\ el [i al]i c`]iva, care fac parte dintr-un Comitet Na]ional, sunt acolo. Mi-au cerut s\ m\ prezint. I-am spus cine sunt, nu m-a cunoscut omul [i n-am putut s\ `nchei un dialog. Mihai Bujor: O s\ v\ cunoasc\. II: O s\... deci, trebuie neap\rat s\ ne organiz\m `ntr-un Comitet de salvare na]ional\. S\ elabor\m un program de ac]iune cu dou\ obiective majore. ~n primul r`nd, m\suri imediate pentru ordine [i pentru asigurarea desf\[ur\rii vie]ii normale, aprovizionarea popula]iei, transport, tot ce este necesar...“331 ~n perspectiv\ istoric\, cuv`ntarea lui Ion Iliescu se prezint\ ast\zi, la 15 ani de la revolu]ie, ca o interven]ie valoroas\, plin\ de virtu]i, at`t `n ce prive[te con]inutul, c`t [i `n privin]a formei. Ea marca `n primul r`nd o diferen]\ perceptibil\ `n valoare [i coeren]\ fa]\ de interven]iile anterioare, care, cu excep]ia celei a lui Sergiu Nicolaescu, avuseser\ un caracter mai degrab\ specializat, adresat cu preponderen]\ Armatei (Voinea, Chi]ac, Militaru). Era interven]ia unui politician, a unui om cu experien]\, iar lucrul \sta s-a sim]it imediat pe ecran. ~n al doilea r`nd, Ion Iliescu a fost cel mai categoric [i dur `n privin]a regimului [i a lui Ceau[escu. El a lansat atunci un atac violent la adresa conducerii superioare a partidului pe care a acuzat-o de crim\ odioas\, ceea ce corespundea perfect adev\rului, [i f\c`nd-o totodat\ direct [i f\r\ echivoc responsabil\. Apoi l-a indicat ca vinovat pe Ceau[escu, f\c`ndu-i [i un portret precis: „Om f\r\ inim\, f\r\ suflet, f\r\ creier, f\r\ ra]iune... un fanatic care st\p`nea cu metode medievale aceast\ ]ar\“. Cu excep]ia strig\tului lui Petre Roman din balconul CC – „moartea dictaturii lui Ceau[escu“ – nimeni nu avusese curajul s\-l atace at`t de dur pe Ceau[escu, pentru c\ oamenii `nc\ se temeau, nu [tiau unde se afl\, `n ce m\sur\ unit\]i militare sau ale Securit\]ii au trecut sau vor trece de partea lui. Ion Iliescu avea avantajul c\ la acea or\ [tia din sursa cea mai autorizat\ c\ Armata a trecut `n `ntregime de partea revoltei populare [i c\ are o comand\ unic\, `n persoana generalului St\nculescu. Ion 331 Mihai Tatulici, op. cit., pp. 42-43.


505

Iliescu l-a prezentat inteligent pe Ceau[escu `n cele dou\ ipostaze ale sale: criminal [i la[, fugind „c`nd a trebuit s\ dea socoteal\ `n fa]a poporului“. El anun]\ apoi convorbirea telefonic\ avut\ cu St\nculescu, moment important, mai ales pentru c\ venea imediat dup\ interven]ia agitat\ [i `ngrijor\toare a lui Sergiu Nicolaescu `n leg\tur\ cu situa]ia comenzii la MApN. ~n acest pasaj apare [i un am\nunt important – situa]ia incert\ a Ministerului de Interne [i preocup\rile lui St\nculescu de a-l contacta –, am\nunt care ne permite s\ credem c\ dialogul telefonic dintre cei doi a fost mult mai consistent, a atins o serie de subiecte decisive, care, oricum, au cuplat cele dou\ personalit\]i la problematica statului din acel moment. Aici nu poate fi vorba de procese revolu]ionare, de fenomene sociale sau militante care conduc mi[carea maselor, ci de `n]elegeri `ntre v`rfuri ale organiz\rii politico-militare a statului, `n sensul gestion\rii puterii. Ele nu au avut un caracter conspirativ – nu avem probe –, ci doar confiden]ial, dar au marcat apropierea necesar\ `ntre reprezentantul for]ei care declan[ase lovitura de stat militar\ [i reprezentantul cel mai viabil al alternativei politice din acel moment. Un moment straniu, `nc\ neexplicat, este acela `n care Ion Iliescu acuz\ Securitatea c\ l-a asasinat pe generalul Milea, atitudine deloc izolat\, pentru c\ o va repeta [i `n balconul CC, mai t`rziu `n acea zi. Ion Iliescu nu a explicat niciodat\ de unde a avut aceast\ convingere, iar noi doar putem presupune c\ i-a fost inspirat\ tot de St\nculescu. Este posibil ca acesta, aflat `n cl\direa CC la momentul dramatic al `mpu[c\rii lui Milea, s\ fi [tiut mai multe, dar nici el nu a dat am\nunte. ~n spiritul consistent al interven]iei sale, Ion Iliescu convoac\ o [edin]\ la sediul CC pentru ora 17.00 la care ì invit\ pe to]i oamenii responsabili, indic`nd deja pe o parte dintre ei – autorii Scrisorii celor [ase. E greu s\ ne d\m seama acum dac\ se referea `n general, la oameni responsabili, maturi [i lucizi, sau la activi[ti ai partidului care se opuseser\ regimului Ceau[escu. Leg\tura imediat\ cu autorii Scrisorii celor [ase indic\ mai degrab\ a doua variant\. Ea nu este criticabil\, pentru c\ Ion Iliescu nu putea propune formarea unei structuri organizatorice de criz\ dec`t din disiden]i [i activi[ti ai partidului neimplica]i `n represiune [i care aveau control asupra structurilor centrale [i teritoriale ale partidului. Pentru g`ndirea lui Ion Iliescu de atunci, pentru dimensiunea ideologic\ real\

506


a revoltei populare de la acea or\ – limitat anticeau[ist\ – [i pentru situa]ia real\ din strad\, nici nu putem avea preten]ii la mai mult. De altfel, aceast\ impresie este `nt\rit\ [i de ceea ce spune `n continuare cunoscutul disident: el anun]\ c\ a telefonat la Cabinetul 1, unde a vorbit cu „un tovar\[ Luca, nu [tiu cine o fi, s\racul“. Nu putea fi dec`t un reprezentant al revoltei populare, al poporului pe care `nsu[i Ion Iliescu `l invoca, un revolu]ionar, mai ales c\ acesta ì comunic\ existen]a unei forme de organizare, a unui Comitet Na]ional (era vorba de cel propus de Alexa Visarion). Atitudinea lui Ion Iliescu fa]\ de acea persoan\, u[or ironic\ [i superioar\, indic\ o distan]\ `ntre „s\racul Luca“, omul din popor, [i „oamenii responsabili“ ai partidului pe care ì chema la organizarea unei structuri necesare gestion\rii crizei. Faptul c\ mai t`rziu au fost coopta]i [i simpli revolu]ionari face parte dintr-o alt\ secven]\ a evenimentelor. Ca anali[ti obiectivi [i deta[a]i de mormanul acuzelor publicistice, nu-i putem repro[a lui Ion Iliescu nici aceast\ atitudine, dar ea trebuie `nregistrat\ tocmai pentru a nu ne `ndep\rta de realitatea acelui moment. Mai ales c\ `n continuare viitorul pre[edinte al ]\rii va propune el `nsu[i o form\ de organizare [i o denumire: comitet al salv\rii na]ionale. Este un alt punct-cheie al primei sale interven]ii televizate. La acea or\, Ion Iliescu [tia, de la Europa liber\, c\ la Timi[oara exist\ Frontul Democrat Român, [tia de la televizor prin vocea lui Mircea Dinescu c\ exist\ [i propunerea Frontului Unit Muncitoresc, pe sc\rile Televiziunii Petre Roman ì vorbise de Frontul Unit\]ii Poporului, iar de la „s\racul Luca“ a aflat c\ exist\ [i un Comitet Na]ional al Revolu]ionarilor. Avea, a[adar, la dispozi]ie cel pu]in patru denumiri, dar a ales Comitetul Salv\rii Na]ionale, denumire aleas\ [i convenit\ `n URSS, la nivel `nalt sovieto-francez.

Cazul „Frontul Salv\rii Na]ionale’’ Am ar\tat `ntr-un alt capitol unde a ap\rut aceast\ denumire, cum a fost ea folosit\ anterior `n presa francez\ [i de ce confuziile cu profesorul Melian sunt o diversiune. Organizarea unui Comitet sau Front al Salv\rii Na]ionale `n România a fost propus\ de


507

URSS, `n cadrul proiectului de sprijinire a apari]iei unor forma]iuni perestroikiste `n republicile sovietice [i `n ]\rile satelite, a fost transmis\ mai `ntì grupului militar condus de Nicolae Militaru, apoi [i fra]ilor Stoica de la Ia[i, care l-au a[ezat drept semn\tur\ pe primul program politic al revolu]iei. Securitatea a aflat din timp de existen]a acestei propuneri, a[a cum ar\ta foarte clar colonelul Gheorghe Ra]iu, [i care este originea sa. Ion Iliescu era la curent cu aceast\ denumire `nainte de revolu]ie. O mai auzise. ~n timpul audierii de la Comisia senatorial\, colonelul Goran va dezv\lui acest fapt: „Gheorghe Goran: Ce [tiu despre generalul Militaru, [tiu c\ `ncerca s\ ia contact cu diferite persoane cu func]ii sau mai pu]in cu func]ii din aparatul de partid, `ntotdeauna din aparatul de partid, [i chiar au fost c`teva `nt`lniri de-ale domnului Militaru, pe care noi am `ncercat s\ le control\m [i, mai mult sau mai pu]in, am reu[it. {i s-a `nt`lnit cu: domnul M\gureanu, cu domnul Iliescu, cu domnul Virgil Ioanid, `n Parcul Tineretului. Din toate aceste `nt`lniri a rezultat un singur aspect mai important: c\ este nevoie s\ facem ceva, nu pentru a schimba regimul, ci pentru a face ceva `mpotriva lui Ceau[escu. Momentul cel mai profund [i mai semnificativ este, dup\ Scrisoarea celo [ase, `n acest anturaj, care, de fapt, nu s-au `nt`lnit niciodat\ to]i, doar c`te doi, a[a. S-a pus problema: «Noi ce facem? C\, dac\ cei [ase au ie[it la Europa liber\ cu scrisoarea respectiv\, noi o s\ fim mai pu]in cunoscu]i». {i atunci s-a ajuns la concluzia c\ trebuie s\ fac\ [i ei ceva. Cel care trebuia s\ fac\ [i el ceva a fost domnul Iliescu. {i domnul Iliescu a spus: «Da, o s\ m\ ocup s\ fac [i eu o scrisoare. Care va fi publicat\ la Europa liber\». Ideea domnului Militaru a fost ca aceast\ scrisoare s\ fie transmis\ `n numele Frontului Salv\rii Na]ionale. Domnul Iliescu a spus: «Nu e bine. Mai bine o trimitem ca `n numele Frontului Patriotic Socialist». Deci, astea au fost convorbirile, discu]iile ca ceva s\ se fac\. ~n condi]iile acestea s-a hot\r`t – nu [tiu dac\ v-am spus data trecut\ –, era s\ st\m de vorb\ cu domnul Iliescu [i s\-l temper\m, s\ nu fac\ aceast\ scrisoare.“332 332 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Goran Gheorghe, p. 26.

508


Dou\zeci de pagini mai departe, stenograma audierii colonelului Goran con]ine [i afirma]ia c\ s-a stat de vorb\ cu Ion Iliescu „dup\ scrisoarea din aprilie“333. Fiind un moment at`t de important, am c\utat s\ aflu alte am\nunte, astfel c\ un ofi]er superior al DSS a confirmat cele declarate de colonelul Goran, preciz`nd `ns\ c\ „doar `ntr-un loc Goran este imprecis: nu s-a stat de vorb\ cu Iliescu. S-a f\cut altceva, printr-un agent de influen]are, dar care a fost deconspirat dintr-o prostie, motiv pentru care dup\ decembrie ’89 a fost [i el marginalizat, ca [i comandorul Radu. Iliescu [i-a dat seama c\ de la acel om se scurg informa]ii“. Unul dintre agen]ii infiltra]i de Securitate `n grupul Iliescu a fost generalul George Popa. Racolat de sovietici la sf`r[itul anilor ’60, generalul Popa va fi „`ntors“ de Securitate [i folosit pentru culegerea de informa]ii [i influen]are. Primind misiunea de a-l convinge pe Ion Iliescu s\ renun]e la ac]iunea convenit\ cu Militaru, el se deconspir\ [i va fi marginalizat. Prin Decretul-lege nr. 21 din 28 decembrie 1989, el va fi avansat la gradul de general-locotenent, apoi trecut pe linie moart\. ~n presa postdecembrist\ s-a dezb\tut aprins povestea aceasta a Frontului Salv\rii Na]ionale anterior revolu]iei [i s-a g\sit p`n\ la urm\ o explica]ie `ntr-o confuzie cu scrisoarea profesorului Melian trimis\ postului Europa liber\, realizatorul TV Vartan Arachelian `ncerc`nd o clarificare. Primul instrument sigur pe care `l avem la dispozi]ie este cronologia. Aceasta, ajutat\ de informa]iile suplimentare prezentate mai sus, ne-ar putea l\muri asupra cazului. Alexandru Melian a scris un Apel c\tre participan]ii la Congresul al XIV-lea al PCR la sf`r[itul lunii iulie 1989 [i a fost difuzat „la sf`r[itul lunii august, `nceputul lunii septembrie“334. Conform liderilor UMRL (Uniunea Mondial\ a Românilor Liberi), care au primit acest mesaj, el a ajuns la Paris `n iunie 1989, nu `n iulie, [i a fost adus de un t`n\r care a afirmat „c\ a fost trimis de un grup de persoane ce au alc\tuit acest apel“, „persoane marcante din Partid [i Securitate ce urm\reau s\-l `mpiedice pe Ceau[escu s\ fie din 333 Ibidem, p. 46. 334 Vartan Arachelian, Revolu]ia [i personajele sale, Ed. Nemira, Bucure[ti,

1998, p. 87.


509

nou numit la congresul din noiembrie 1989“. Nu pare a fi scrisoarea lui Melian. T`n\rul a putut fi identificat `n persoana fotbalistului Dan Mihai Florea din Belgia, care `ns\ ac]ionase `n numele conspira]iei militare conduse de sovietici. Ion Ra]iu a l\murit aceast\ problem\ `n Jurnalul s\u: „Duminic\, 24 decembrie 1989: (...) Danny (Dan Mihai Florea) `mi telefoneaz\ din Belgia. Am vorbit cu Comandorul? m\ `ntreab\. Nu, i-am r\spuns. Mi-a dat num\rul lui la Bucure[ti. ~l cheam\ Radu Nicolae. (Este cel care mi-a scris `n aprilie, `n numele organiza]iei «O». Mi-au cerut sprijin logistic [i de arme pentru incapacitarea celor viza]i, nu uciderea lor. Se avea `n vedere o lovitur\ de palat. Am temporizat.) Luni, 25 decembrie 1989: Pe la 04.45 sun\ telefonul. E Radu Nicolae. ~nc`ntat s\-mi vorbeasc\. Sunt mul]umi]i. ~ntreaga armat\ a fost solidar\ cu poporul. M-a `ntrebat dac\ am citit scrisorile lui. Cele pe care mi le adusese prietenul Danny, curier special trimis de mine `n ]ar\ s\ le aduc\.“335 A[adar, nu este vorba de nici un Alexandru Melian. El `[i atribuie Apelul trimis participan]ilor la Congresul PCR `n numele FSN. Dan Florea vorbe[te de un grup de persoane din Partid [i Securitate, iar dup\ revolu]ie Ion Ra]iu afl\ c\ grupul respectiv era cel militar. Cumva impacientat c\ nu citise [i nici nu [tia pe unde mai sunt scrisorile comandorului Radu Nicolae, Ion Ra]iu porne[te s\ le caute, le g\se[te [i constat\ c\ erau semnate `n numele Frontului Militar Român. Con]inutul lor este dezv\luit tot `n jurnal: „Luni, 25 decembrie 1989: (...) FMR (Frontul Militar Român, cu ramifica]ii p`n\ la nivelul companiilor) are numeroase scopuri (mi se scrie): \ anularea actului de abdicare a regelui, (b) legalizarea partidelor politice, (c) relegalizarea Bisericii Unite, (d) alegeri libere. Examineaz\, apoi, cum se poate face ac]iunea, mijloacele necesare 335 Ion Ra]iu, În fine, acas\. Note zilnice. Decembrie 1989–Decembrie 1990, Ed. Univers, Bucure[ti, 1999, p. 28.

510


lor [i stabilirea unui contact sigur. ~ncheie, cer`ndu-mi s\ transmit MS regelui «asigurarea stimei [i devotamentului nostru». Radu Nicolae `mi trimite, de asemenea, «Scrisoarea CMR adresat\ opiniei publice române[ti [i interna]ionale».“336 Confuzia vine de la UMRL – alt\ explica]ie logic\ nu poate exista –, Doru Novacovici sau altcineva de acolo confund`nd mesajele primite de Ion Ra]iu de la grupul militar aflat sub control sovietic, `n aprilie 1989, [i semnate Frontul Militar Român, [i Apelul din iulie 1989, semnat Frontul Salv\rii Na]ionale, venit se pare de la profesorul Melian. Profesorul Melian trimite propria sa scrisoare `n iulie, la Europa liber\, printr-o doctori]\. ~n acel moment, `n lumea emigra]iei române[ti se producea un fenomen de relativ\ unificare, astfel c\ [i scrisorile profesorului ajungeau `n acela[i loc, la Uniunea Mondial\ a Românilor Liberi. Cronologia pe care o propun se sprijin\ pe toate datele ob]inute p`n\ acum: 11 martie 1989 – se citesc la BBC primele fragmente din Scrisoarea celor [ase. Aprilie 1989 – au loc `nt`lniri conspirative `ntre membrii grupurilor politic [i militar (FMR) `n care se dezbate situa]ia lor de inferioritate ca urmare a apari]iei Scrisorii celor [ase. Ion Iliescu se angajeaz\ s\ trimit\ la Europa liber\ o scrisoare. El afirm\ c\ a compus-o [i i-a dat-o lui Virgil M\gureanu, care i-a spus c\ nu a mai transmis-o. Aprilie 1989 – Grupul militar, `n primul r`nd Nicolae Militaru, ajunge la concluzia c\ Ion Iliescu nu are curajul s\ se implice `n ac]iune [i decide s\ ac]ioneze singur, trimi]`nd scrisorile cu caracter proregalist [i cu planul unei lovituri de palat lui Ion Ra]iu; Aprilie 1989 – La UMRL ajunge emisarul comandorului Radu Nicolae cu scrisoarea Frontului Militar, o tentativ\ a grupului militar de a suplini inactivitatea grupului civil; aici este posibil s\ fie o confuzie a lui Doru Novacovici, dar [tim c\, `n timpul `nt`lnirilor conspirative, generalul Militaru cerea deja semnarea documentului `n numele FSN. 336 Ibidem, p. 29.


511

Iulie 1989 – profesorul Alexandru Melian trimite o scrisoare la Europa liber\, prin intermediul unei doctori]e, [i afirm\ c\ este autorul Apelului c\tre Congresul PCR; traseul Radu Nicolae – Dan Florea nu ar fi avut intermediari. Se pot formula de aici mai multe ipoteze: 1. Documentele ajunse la Ion Ra]iu au apar]inut exclusiv grupului militar. Documentul FSN este altceva, poate chiar al profesorului Melian. Comandorul Radu Nicolae trimite un plan de lovitur\ de palat [i o „Scrisoare a CMR adresat\ opiniei publice române[ti [i interna]ionale“, `n timp ce al doilea document politic este „Apelul c\tre Congresul al XIV-lea al PCR“. 2. Doru Novacovici face o confuzie `ntre documentele FMR [i documentul FSN, gre[ind [i luna `n care le-a primit – iunie sau iulie. 3. Exaspera]i de inactivitatea grupului civil [i f\r\ s\ [tie c\ Ion Iliescu a fost avertizat, grupul militar elaboreaz\ un r`nd de scrisori [i `l trimite pe acela[i canal spre UMRL. 4. Nicolae Militaru folose[te denumirea FSN sugerat\ de re]eaua KGB din România, f\r\ s\ [tie de existen]a profesorului Melian. 5. Profesorul Melian face [i el o confuzie `ntre documentul pe care l-a trimis [i Apelul c\tre Congresul PCR citit la Europa liber\ sau [i-l asum\ pentru a acoperi o leg\tur\ periculoas\. Dac\ privim cu aten]ie con]inutul programului Frontului Militar Român, vom observa straneitatea caracterului s\u proregalist [i, cu totul nea[teptat, atingerea problemei Bisericii Unite! Acestea erau `ntr-adev\r puncte ale programului UMRL [i de aceea devin foarte suspecte `n g`ndul unui Militaru sau Radu Nicolae. Ion Ra]iu vorbe[te de mai multe scrisori, iar dac\ ne reamintim afirma]iile conduc\torilor Securit\]ii asupra controlului total pe care `l exercitau `n anturajul lui Ion Ra]iu, avem tot temeiul s\ credem c\ acel canal era dirijat de Securitate. Securitatea era `n stare s\ formuleze un program pe placul UMRL, s\ cear\ bani de la Ion Ra]iu [i s\ intre `n posesia lor – aproximativ 1 milion [i jum\tate de lei. Or, dac\ to]i banii cheltui]i de Ra]iu cu diferite ac]iuni [i proiecte de r\sturnare a lui Ceau[escu au ajuns la Securitate, `nseamn\ c\ UMRL era `ntr-adev\r puternic infiltrat\ sau c\

512


Securitatea se infiltrase bine chiar `n interiorul Frontului Militar Român. Aceast\ versiune este confirmat\ de Virgil M\gureanu. ~n timpul audierii sale la Comisia senatorial\, [eful SRI de la acea dat\ a furnizat mai multe am\nunte despre acest caz. El afirm\ – sigur, [i din pozi]ia pe care o avea `n 1994 [i care ì permitea s\ verifice – c\ Radu Nicolae fusese racolat de Securitate: „Dac\ am pomenit de Radu Nicolae este ca s\-mi justific ceea ce am spus aici de o tensiune interioar\ a mea. Omul acesta a f\cut declara]ii publice, `n care `ncerca s\-[i confere o statur\ de disident, [i el a comis ni[te acte care l-au adus la pu[c\rie `n toamna lui 1987 [i a sc\pat de acolo, turn`ndu-ne. {i apoi a declarat la ziar `n 1990 [i ulterior c\, de fapt, Securitatea m\ proteja pe mine, `l proteja pe actualul pre[edinte [i c\ de aceea el a fost amenin]at c\ dac\ vorbe[te de M\gureanu (probabil „cu“, n.a.) cape]i 15 ani [i, dac\ nu vorbe[ti, scapi“337. Generalul Vlad nu s-a oprit asupra acestui aspect pe timpul audierilor sale, dar este perfect posibil ca acel „agent de influen]are desconspirat printr-o prostie“ s\ fi fost o alt\ persoan\ din anturajul lui Ion Iliescu. Este `ns\ sigur c\ Securitatea controla toate mi[c\rile [i actele celor dou\ grupuri conspirative de inspira]ie sovietic\, inclusiv leg\tura stabilit\ cu Ion Ra]iu. Securitatea a informat mai departe – Vlad pe Ceau[escu – asupra stadiului avansat `n care se g\sea penetrarea acelor grupuri. Cercetarea acestui caz a dezv\luit etapele pe care le-a parcurs Securitatea `n cazul Ion Iliescu, printr-o not\ pus\ la dispozi]ie de o persoan\ implicat\ `n opera]iune:

Not\ ~n leg\tur\ cu investigarea [i documentarea cazului Ion Iliescu `n perioada ulterioar\ apari]iei Scrisorii celor [ase, men]ionez c\ au existat trei etape distincte: Etapa de fixare. A fost fixat\ activitatea grupului Iliescu, ce f\cea, `n ce anume consta activitatea [i s-a stabilit c\ se limita la discu]ii, f\r\ vreun consens ac]ional. A fost descoperit\ ca sigur\ 337 Arh. SR, Stenograma nr. 10/27.10.1993, Audiere Virgil M\gureanu, p. 31.


513

calitatea lui Ion Iliescu de [ef al grupului. S-au documentat clar inten]iile [i jocul lor, `n sensul `ntocmirii unor apeluri sau proteste ce urmau a fi transmise `n str\in\tate. Tot `n aceast\ etap\ a fost documentat\ rela]ia cu KGB-ul ca fiind indubitabil\. Etapa a doua se poate caracteriza prin ordinul primit de Securitate de la Nicolae Ceau[escu de a destr\ma grupul. Ac]iunea consta `n a-l determina s\ renun]e la activitate, iar pe unii membri ai grupului s\ p\r\seasc\ grupul. S-a reu[it, dar cu pre]ul unei deconspir\ri grave (om valoros). Etapa a treia. I s-a raportat lui Nicolae Ceau[escu stadiul ac]iunii [i acesta a dispus chemarea lui Ion Iliescu la Comitetul Central al PCR. De[i chemarea sa este cert\, nu de]inem informa]ii asupra persoanei cu care a stat de vorb\. Estim\m a fi un membru CPEx. Din mai multe cazuri se poate desprinde ideea c\ Securitatea proteja aceste grupuri cu scopul de a-[i asigura propria protec]ie dup\ c\derea lui Ceau[escu. De asta nu-i aresta [i `l aten]iona pe Iliescu s\ nu scrie. Asta, adic\ apari]ia public\ a unui text semnat de Ion Iliescu, `nsemna, exact ca `n cazul Petre Mihai B\canu, obliga]ia Securit\]ii de a-i dezv\lui lui Ceau[escu stadiul supravegherii, de a-i raporta cu ce se ocup\ grupurile respective, poate [i leg\tura cu KGB, poate [i leg\tura cu UMRL, de a-i furniza lui Ceau[escu informa]ii pe baza c\rora Iliescu, Militaru [i ceilal]i s\ fie aresta]i, pierz`nd un atu foarte important pentru supravie]uirea sa ca institu]ie. ~n cazul unei ie[iri la Europa liber\ a lui Ion Iliescu, printr-un manifest anticeau[ist, Securitatea nu putea risca s\ ascund\ vreo latur\ a conspira]iei pe care o descoperise [i o controla, pentru c\ altfel devenea ea `ns\[i suspect\. Aceast\ tez\ nu se sus]ine. Securitatea i-a fost loial\ lui Ceau[escu p`n\ aproape de sf`r[it. Securitatea `l informa pe Ceau[escu asupra grupurilor disidente, iar gradul de reac]ie a fost o decizie care i-a apar]inut lui. Pe de alt\ parte, este `n metodologia serviciilor de informa]ii s\ controleze o re]ea [i nu s\ o distrug\, pentru a cunoa[te toate ramifica]iile ei [i pentru faptul simplu c\, dup\ o distrugere de re]ea, inamicul caut\ s\ construiasc\ alta, iar serviciul de informa]ii respectiv trebuie s-o ia de la cap\t cu descoperirea, infiltrarea [i tentativa de control.

514


D`nd la o parte mesajul profesorului Melian, ca fiind o ini]iativ\ independent\ – dac\ nu cumva este inspiratoarea denumirii FSN pentru sovietici `nc\ din 1982! –, r\m`ne de clarificat sursa denumirii alese de Ion Iliescu `n dup\-amiaza de 22 decembrie. Comandorul Radu Nicolae a explicat `ntr-o emisiune de televiziune: „~n leg\tur\ cu Frontul Salv\rii Na]ionale. Vreau s\ v\ informez c\ `n 1985, `n luna ianuarie – dup\ 13 ianuarie, c`nd a avut loc `nt`lnirea dintre Militaru, Radu [i M\gureanu, [i c`nd s-au l\murit anumite lucruri dintre cele dou\ grupuri – s-a constituit de c\tre Ion Ioni]\ Comitetul Salv\rii Na]ionale, despre care noi nu [tiam nimic (...) ~n leg\tur\ cu manifestul pe care l-am trimis noi domnului Ra]iu. Este vorba despre manifestul grupului Militaru, care nu avea nimic comun cu acel t`n\r fotbalist, prin care noi am trimis de trei ori domnului Ra]iu scrisori. Una a fost trimis\ `n iunie, alta `n octombrie [i ultima pe 13 decembrie, cu manifestul care nu s-a mai citit. Deci, s\ nu se fac\ confuzie `ntre Comitetul Salv\rii Na]ionale, care a luat na[tere la ini]iativa lui Ioni]\, [i Frontul Salv\rii Na]ionale al domnului profesor“338. Din colaborarea serviciilor secrete sovietice [i franceze, ca urmare a `n]elegerilor la nivel `nalt, a rezultat decizia de sprijinire a grupurilor disidente Militaru [i Iliescu, militar [i respectiv politic, sub acoperirea de Comitet al Salv\rii Na]ionale care trebuia s\ ini]ieze apari]ia unei forma]iuni politice numite Frontul Salv\rii Na]ionale. Una din modalit\]ile de sprijin a fost tip\rirea de manifeste cu semn\tura Frontului Salv\rii Na]ionale, introducerea lor clandestin\ `n ]ar\ [i r\sp`ndirea `n ora[ele unde era planificat\ provocarea revoltei populare. Astfel au ajuns [i la Ia[i. Colonelul Ra]iu a confirmat, de exemplu, capturarea unui astfel de transport: „~n calitatea pe care o aveam, de [ef al Informa]iilor Interne la Departamentul Securit\]ii Statului, cu dou\ luni `nainte confiscasem la intrarea `n ]ar\, unde se voiau introduse `n mod clandestin, 10 000 de manifeste de m\rimea unei coli de h`rtie, tip\rite pe h`rtie bleu [i portocalie `n limba român\ – se pare c\ `n Fran]a, exper]ii au spus c\ pare a fi h`rtie fran]uzeasc\ [i tipar francez – [i semnate Frontul Salv\rii Na]ionale. Introducerea se `ncerca s\ se 338 Vartan Arachelian, op. cit., p. 95.


515

fac\ prin Germania Federal\, printr-un autotir care venea din Germania Federal\. Aceste manifeste anun]au crearea Frontului Salv\rii Na]ionale ca forma]iune care `[i propune `nlocuirea lui Ceau[escu la conducerea ]\rii [i a regimului comunist. Cu aproximativ [apte-zece zile `nainte de revolu]ie, posturile de radio Deutsche Welle, France International, BBC, Vocea Americii, Europa liber\ anun]au constituirea unei noi grup\ri de opozi]ie – Frontul Salv\rii Na]ionale – care `[i propune s\ preia conducerea `n România“339. De la Europa liber\, fostul director Emil Hurezeanu va r\m`ne cu urm\toarea impresie: „Eu consider c\ [i scrisorile FSN-ului de atunci – venite `n cel pu]in trei variante diferite, inclusiv grafice, din mai multe ]\ri, din mai multe surse, surse care [i-au p\strat riguros anonimatul p`n\ ast\zi – fac parte din aceste opera]iuni de m\suri active ale serviciilor sovietice [i ale serviciilor române[ti“340. Emil Constantinescu sugereaz\ c\ `ntre Ion Iliescu [i profesorul Melian exista o leg\tur\: „~n 1990, dup\ ce fusesem ales prorectorul Universit\]ii, lectorul Melian de la Facultatea de Filologie, care `l cuno[tea bine pe Iliescu, pentru c\ lucraser\ `mpreun\ la UASCR [i UTC, mi-a povestit [i mie despre scrisoarea trimis\ de el [i nu am motive s\ nu-l cred, dar, a[a cum a ar\tat [i Emil Hurezeanu (vezi citatul de mai sus, n.a.), Europa liber\ a fost ([i s-a l\sat folosit\) `n acea perioad\ pentru lansarea unor diversiuni care urm\reau promovarea unor teme sau persoane antiCeau[escu“341. Faptul este confirmat de fostul [ef al unit\]ii antiKGB din Securitate: „~n 2 ianuarie 1989, dac\ bine re]in, mare alert\ la Ambasada URSS `ntre cadrele de informa]ii, c\ au primit o scrisoare din care rezulta c\ e un comitet de salvare. Ei au primit-o `n 31 decembrie 1989 sau 1988. Eu cred c\ `n 1989 (2 ianuarie, n.a.). {i au pornit to]i la atac, cadrele de informa]ii, trimise imediat“342. Ac]iunea viza doar r\sturnarea lui Ceau[escu, nu [i a regimului. 339 Ibidem, p. 85. 340 Emil Hurezeanu, Europa liber\ [i revolu]ia în O enigm\ care împline[te [apte

ani. Timi[oara 1989–1996, Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 1997, p. 94. 341 Emil Constantinescu, Adev\rul despre România, edi]ie-pilot, Ed. Universalia,

Bucure[ti, 2004, p. 143. 342 Arh. SR, Stenograma nr. 111/12 iunie 1994 (continuare audiere), Audierea ge-

neralului Victor Neculicioiu, p. 3

516


Cadrele de informa]ii sovietice de la Ambasad\, reprezentan]a Tratatului de la Var[ovia, reprezentan]a economic\, `ntre care mul]i basarabeni, n-au reu[it s\ g\seasc\ pe autorii scrisorii. Cu acest prilej, o parte din cei contacta]i de sovietici, cu scopul de a afla pe autorul ei, au turnat la Securitate contactele, astfel c\ s-a extins imaginea ac]iunilor KGB `n România. Securitatea a avut atunci ocazia s\ descopere c`t de vast\ este re]eaua KGB aici. A fost o opera]ie sovietic\ nereu[it\, o ratare, una din erorile care se fac `n munca de spionaj, dar [i o `nt\rire a convingerii c\ Securitatea ì este evident ostil\. Generalul Neculicioiu mai spune un lucru interesant Comisiei senatoriale: de multe ori conducerea KGB de la Moscova fabrica ea materiale [i documente [i le trimitea `n România, inclusiv ambasadei sale, pun`nd-o astfel la lucru f\r\ ca aceasta s\ cunoasc\ originea informa]iei. Prin urmare, cazul FSN, de fapt al denumirii structurii pe care Ion Iliescu o anun]a `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie la Televiziune, se poate sintetiza printr-o leg\tur\ direct\ `ntre ini]iativa sovietico-francez\ [i grupul militar din România, leg\tur\ cunoscut\ [i de Securitate. De[i Ion Iliescu nu era mul]umit de aceast\ denumire, generalul Nicolae Militaru a fost acela care a insistat s\ se p\streze, pentru c\ marca leg\tura cu URSS, [i a reu[it. ~n momentul victoriei, c`nd Ion Iliescu era preocupat de contactarea Ambasadei URSS, improviza]ii de tip Frontul Unit Muncitoresc sau Frontul Unit\]ii Poporului nu puteau avea prioritate `n fa]a unei denumiri care venea, cum se spune, din ad`nca ilegalitate.

A doua interven]ie la Televiziune a lui Ion Iliescu Ambiguit\]ile pe care le-a `ntre]inut Ion Iliescu `n to]i ace[ti ani au permis nu numai specula]iile presei, ci [i suspiciunile istoricilor [i anali[tilor politici. Este posibil ca Ion Iliescu s\ considere acele am\nunte ale traseului s\u din 22 decembrie 1989 ca nesemnificative, dar pentru istorici ele pot fi foarte importante. Este la fel de posibil [i plauzibil ca Ion Iliescu s\ nu fi perceput dimensiunea real\ a prezen]ei lui Victor St\nculescu la conducerea MApN, s\ nu


517

fi `n]eles pe moment c\ tocmai d\duse o lovitur\ de stat militar\, dar pentru istoric contactul `ntre principalul disident – disident = opozant din interiorul partidului – [i autorul unui puci care se derula paralel cu revolta popular\ este de cea mai mare greutate faptic\. De altfel, `n momentul `n care faci bilan]ul apelurilor sale telefonice din acea dup\-amiaz\, `nainte de a ajunge la Televiziune, po]i observa c\ a fost foarte activ [i bine informat: `[i sun\ so]ia, sun\ la MApN, se duce la Suzana G`dea, sun\ la CC pe scurt, dar a sunat [i la Televiziune, dup\ cum singur recunoa[te: „At`ta doar am cobor`t p`n\ la Hegedus, la Consiliul Culturii, [i pe telefonul scurt am dat un telefon la Televiziune, am dat de Petre (Constantin) care mi-a confirmat cele aflate [i i-am spus c\ m\ `ndrept spre Televiziune“343. S-a `ndreptat spre cas\, unde a fost a[teptat de Mihai Bujor Sion, Ioana Pavelescu [i de so]ia lui Sergiu Nicolaescu. Bujor Sion nu a plecat de capul lui s\-l aduc\; `n noaptea de 21 decembrie `l ]inuse la curent cu cele ce se `nt`mpl\ `n centru, primind informa]ii de la Ion Caramitru [i Mircea Dinescu. ~n momentul `n care se `ncheiase prima interven]ie `n direct a lui Ion Iliescu, pe ecranul televizorului a ap\rut `nscrisul: „La ora 17.00, la CC al PCR“, apoi Mircea Dinescu `l bag\ `n istorie pe Silviu Brucan. Acesta va fi cel de-al doilea personaj care va rosti cuv`ntul magic al ]intei spre care trebuia s\ se `ndrepte România: „Problema principal\ acum este de a asigura trecerea de la dictatur\ la democra]ie... evit`nd dezordinea [i anarhia“344. Ie[ind pe holul Televiziunii, Ion Iliescu [i Sergiu Nicolaescu au fost surprin[i `ntr-un dialog semnificativ de revolu]ionarul Florin Filipoiu: „Dup\ un timp, din Studioul 5 au ie[it: Sergiu Nicolaescu, I. Iliescu, ofi]erii superiori de MApN [i «generalul». Discutau aprins. M-am apropiat [i l-am auzit pe Ion Iliescu spun`nd: «Trebuie s\ mergem la ambasada sovietic\». Am v\zut negru `n fa]a ochilor [i m-am repezit url`nd la el: «Ce s\ c\uta]i acolo?» Sergiu Nicolaescu m-a oprit, iar Ion Iliescu m-a privit uimit [i mi-a spus: «Tu nu [tii, e[ti prea t`n\r, dar a[a trebuie». Sergiu Nicolaescu a 343 Mihai Tatulici, op. cit., p. 22. 344 Ibidem, p. 44.

518


confirmat: «A[a trebuie, tu e[ti prea t`n\r». Grupul s-a dep\rtat“345. Nu avem nici un motiv s\ credem c\ este o scen\ inventat\. Dup\ alte c`teva interven]ii, `ntre care cea a lui R\zvan Theodorescu, om de televiziune, s-a deosebit prin calm [i ra]iune, cer`nd protejarea patrimoniului na]ional, a vorbit din nou Ion Iliescu, introdus `n emisie de Ion Caramitru: „Ion Iliescu: Stima]i tovar\[i, concet\]eni, vreau s\ mai spun c`teva cuvinte `n completare la ceea ce am spus `nainte. Pericolul cel mai mare care ne pa[te acuma este s\ se declan[eze anarhie. Deja sunt semnal\ri c\ grupuri de cet\]eni dezordona]i, dezorganiza]i devasteaz\ magazine, sparg vitrine. |sta nu-i un semn bun pentru schimbarea, pentru transform\rile care au loc ast\zi `n ]ar\, trebuie ca poporul s\ ac]ioneze ca o for]\ ordonat\ [i organizat\... s\ se vad\ c\ aici se face ordine. Cu contribu]ia, cu participarea, cu prezen]a oamenilor muncii, cu participarea activ\ a poporului [i nu a unor conduc\tori care s-au autointitulat conduc\tori, s-au autointitulat ale[i ai poporului, s-au autointitulat comuni[ti, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia... comunismului [tiin]ific... Au `ntinat numai numele Partidului Comunist Român, au `ntinat numai memoria celor care [i-au dat via]a pentru cauza socialismului `n aceast\ ]ar\. Dar noi trebuie s\ ne organiz\m, trebuie s\ asigur\m desf\[urarea normal\ a lucrurilor. Deci, singurul apel pe care-l fac `n momentul de fa]\, p`n\ vom fi `n m\sur\ s\ prezent\m un program amplu de ac]iuni, ac]iuni care s\ vizeze m\suri imediate, care `n c`teva zile s\ fac\ ordine `n ]ar\ [i `ntr-o perioad\ imediat\ s\ asigure `mbun\t\]irea vie]ii oamenilor [i desf\[urarea normal\, pe baze democratice, a vie]ii sociale, ca [i un program de perspectiv\ care s\ ne asigure o dezvoltare a[a cum [i-o dore[te acest popor. S\ intr\m `n r`ndurile civiliza... na]iunilor civilizate ale Europei. Deci, primul apel pe care vreau s\-l fac, [i rog [i cei care urmeaz\... este aici reprezentantul Ministerului de Interne. Am discutat cu armata, vom mai discuta cu organele de ordine..., dar `n primul r`nd cet\]enii 345 Ibidem, p. 197.


519

s\ se organizeze [i s\ asigure paza bunurilor publice, paza magazinelor, paza tuturor institu]iilor, deci tot ceea ce ]ine de buna desf\[urare normal\ a activit\]ii noastre. V\ mul]umesc [i vom continua s\ mai dialog\m `n cursul zilei de azi.“ A doua interven]ie a lui Ion Iliescu a fost determinat\ de informa]iile care veniser\ ca o avalan[\ `n Televiziune despre haosul din Capital\ [i apari]ia actelor de jaf [i vandalism. De asemenea, ea pare influen]at\ de Silviu Brucan, `n primul r`nd prin repetarea ]intei acelei transform\ri, care trebuie s\ fie democra]ia. Interven]ia lui Brucan a fost scurt\ [i precis\, con]in`nd dou\ idei esen]iale: trecerea la democra]ie [i ordinea. A doua interven]ie a lui Ion Iliescu dezvolt\ aceste dou\ idei. El va folosi `ntreaga sa autoritate pentru a face un apel la ordine, lans`ndu-se apoi `ntr-un adev\rat acces de furie, pe deplin justificat, `mpotriva fostei conduceri politice, c\reia i se datora criza `n care c\zuse ]ara. Momentul trebuie legat de acel pasaj al primei interven]ii `n care `l acuz\ pe Ceau[escu pentru faptul c\ nu a cedat la timp, c\ „nu manifesta luciditatea minim\ necesar\ pentru a `n]elege momentele de dramatism pe care le tr\ie[te na]iunea român\, s\ fac\ un semn de rezolvare pe cale normal\, pe cale pa[nic\, prin `n]elegere, cu cet\]enii ]\rii a problemelor grave cu care se confrunt\ [i economia ]\rii“. ~n viziunea lui Ion Iliescu – [i viziunea corect\ – at`t represiunea c`t [i haosul declan[ate dup\ fuga lui la[\ i se datorau lui Ceau[escu [i lichelelor din jurul lui. Din sentimentul de nemul]umire pentru criza pe care trebuia s-o gestioneze s-a n\scut furia pe liderii regimului Ceau[escu. De aici [i celebrele fraze: „... s-au autointitulat ale[i ai poporului, s-au autointitulat comuni[ti, nu au nimic de-a face nici cu socialismul, nici cu ideologia... comunismului [tiin]ific... (voia s\ spun\, dar n-a spus, „marxist leninist\“, n.a.) Au `ntinat numai numele Partidului Comunist Român, au `ntinat numai memoria celor care [i-au dat via]a pentru cauza socialismului `n aceast\ ]ar\“. S-a pus prea mare pre] pe aceast\ declara]ie. De fapt s-a pus un pre] politic, folosit `n lupta politic\ pentru a demonstra c\ Ion Iliescu era un perestroikist, un nostalgic al socialismului ideal, la care visa [i Mihail Gorbaciov.

520


Acest lucru era de ordinul eviden]ei, nici nu putea fi altfel, la fel cum a crede c\ Armata ar fi predat puterea unui grup anticomunist, proamerican sau prooccidental [i ar fi introdus monarhia sau un regim democratic, cu o Justi]ie independent\ care s\ o judece pentru represiune, este de ordinul fanteziei. Petre Roman, care avusese mai multe discu]ii cu el `nainte de revolu]ie, ì face un portret exact: „Credea atunci [i a continuat mult\ vreme s\ cread\, mai mult sau mai pu]in f\]i[, c\ regimul trebuie salvat, `nl\tur`ndu-i doar excesele [i disfunc]iile, f\c`nd s\ `nceteze mascarada lui grotesc\. Cel pe care duhul popular l-a poreclit Ivan Ilici n-a fost niciodat\ altceva dec`t un perestroikist `nt`rziat“346. L-am rugat pe Petre Roman s\-mi explice sursa acestei convingeri: „~n discu]iile avute cu Ion Iliescu `nainte de revolu]ie, el spunea destul de des: «C`te lucruri bune s-ar putea face `n ]ara asta dac\ n-ar fi Ceau[escu! C`t a stricat omul \sta!» Deci, `n discu]iile anterioare, Iliescu r\m\sese clar pe o pozi]ie c\ trebuie f\cut\ o strategie pe structura aia, care exista atunci“. Chiar [i b\tr`nii supravie]uitori ai PN} acceptau c\ „noua conducere trebuia recrutat\ tot din vechile structuri ca s\ poat\ fi acceptat\ de aparatul de stat [i partid care de]inea puterea `n `ntreaga ]ar\“ [i „`n tot cazul, at`t grupul nostru, c`t [i opinia public\ `n general considera ca normal\ aceast\ evolu]ie a evenimentelor, deoarece nu exista pentru moment o alt\ solu]ie mai bun\, pentru a succede la conducerea ]\rii“347. Faptul c\ presa a ]inut loc mul]i ani de Opozi]ie, a permis exagerarea politic\, nerealist\ a importan]ei cuvintelor lui Ion Iliescu. Dreapt\ politic\ nu mai exista de mult, iar cei c`]iva legionari care supravie]uiser\ erau [i ei foarte b\tr`ni. Mai important a fost mesajul s\u pentru ordine [i reorganizare. El era, de fapt, o reac]ie la fenomenul natural de consumare a revoltei populare, de epuizare a rolului ei activ [i de transformare `n debandad\, pericol ce p`nde[te orice revolu]ie. Iliescu `ncerca s\ recupereze (pentru el) valoarea autentic\ a revoltei, uit`nd `ns\ – nu a fost singurul – cu ce popor are de-a face, `n ce hal fusese adus. 346 Petre Roman, Libertatea ca datorie, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1994, p. 117. 347 Ion Diaconescu, Dup\ temni]\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2003, p. 208.


521

Dup\ a doua interven]ie a lui Ion Iliescu, Teodor Brate[ `l va prezenta pe Alexandru B`rl\deanu, „academicianul... veteran al mi[c\rii noastre revolu]ionare...“, probabil ca urmare a particip\rii sale la ac]iunea sovietic\ Scrisoarea celor [ase. Discursul lui B`rl\deanu a con]inut o idee principal\, un atac deschis la adresa Partidului Comunist Român, de fapt a conducerii, a activului de partid care nu se solidarizase cu apelul Scrisorii celor [ase. B`rl\deanu d\dea glas nemul]umirii sale, dar [i a lui Silviu Brucan, fa]\ de lipsa de reac]ie a activului de partid `n fa]a tentativelor sovietice de a produce o schimbare a lui Ceau[escu din interiorul structurii de partid. El va spune: „Partidul Comunist Român de 20 de ani s-a f\cut incapabil [i inapt s\ guverneze, pentru c\ partidul s-a predat `n mìnile unui singur tiran (...) Iar acum, dup\ 20 de ani de zile, la v\rsarea aceasta de s`nge a poporului, partidul s-a dovedit [i nedemn s\ mai guverneze“. Era teza constituirii unei alternative politice, a[a cum organizase URSS `n alte state comuniste, pe principiile perestroik\i, alternativ\ ce nu se conturase din cauza lipsei de ecou a Scrisorii celor [ase `n r`ndurile partidului, iar acum era nevoit\ s\ fac\ eforturi disperate de a se impune `n plin\ criz\ [i cu mor]ii la u[\, la u[a Comitetului Central. Interven]ia lui Alexandru B`rl\deanu, pentru a i se putea `n]elege sensul, trebuie cuplat\ cu cea a lui Silviu Brucan. ~n aceste condi]ii, declara]ia anticomunist\ a lui Florin Filipoiu, revolu]ionarul de la baricad\, care cerea comisii de anchet\ care s\ investigheze abuzurile nomenclaturii, `ncetarea spion\rii popula]iei de c\tre Securitate, numirea de speciali[ti la conducerea ministerelor, va trece neobservat\ [i uitat\ timp de 15 ani. Din acel moment Televiziunea lucra exclusiv pentru grupul Ion Iliescu.

Mesajele Mili]iei [i ale Securit\]ii ~n urm\toarea jum\tate de or\, cam `ntre 15.15 [i 15.45, pe ecranul televizorului se vor prezenta mai multe personalit\]i ale Mili]iei [i Securit\]ii, d`nd garan]ii c\ institu]iile lor au retras sprijinul regimului Ceau[escu [i sus]in revolta popular\. Au vorbit

522


colonelul Ru[i, de la Inspectoratul General al Mili]iei, care a anun]at c\ „Mili]ia este al\turi de popor“, apoi a spus c\ generalul C`mpeanu, „care [i-a asumat rolul s\ coordoneze activitatea“, a ordonat trecerea lucr\torilor ei la misiuni de ordine, `n `n]elegere cu revolu]ionarii. Dup\ c`teva minute, va vorbi [i generalul C`mpeanu, care s-a prezentat `n calitatea pe care [i-o asumase atunci c`nd a emis ordinul de trecere a Mili]iei de partea revoltei populare: „`n prezent la comanda Mili]iei ]\rii“. El a reconfirmat inten]ia de a-[i trimite agen]ii pe strad\ pentru p\strarea ordinii [i a f\cut apel la popula]ie s\ sprijine acest fapt. Situa]ia din Ministerul de Interne a fost descris\ de generalul Romeo C`mpeanu `n timpul `ntrevederii din 4 februarie 2004: „Romeo C`mpeanu: (...) ~n ]ar\ ap\ruser\ probleme. Nu fac referire numai la Sibiu... Am stat cu telefonul deschis dou\ zile, 21 [i 22. Mi se comunicau atacuri asupra sediilor, geamuri sparte, dar f\r\ focuri de arm\. La ora 12.03 am primit un telefon de la dispeceratul Direc]iei V, cu care colaboram, aveam o leg\tur\, fiind vorba de traseele lui Ceau[escu, vizite etc. {i m\ sun\ dispeceratul [i-mi spune: «Uita]i, acum pleac\ Ceau[escu, zboar\ cu elicopterul. Ceau[escu a plecat». «Cum, dom’ne?– `ntreb, c\ nu `n]elegeam. Care este situa]ia?». {i b\iatul `mi r\spunde: «P\i, suntem cam... `n aer». AMS: E bun\! Revolu]ia a avut multe momente comice. RC: Eu am considerat atunci c\ am intrat `n situa]ie deosebit\, conform regulamentelor. L-am chemat pe [eful de cabinet... AMS: Sta]i pu]in! Ordinul IGM [i convorbirile cu generalul Vlad s-au petrecut `nainte de plecarea lui Ceau[escu? RC: Ore `nainte! Cel pu]in dou\ ore. AMS: Ceau[escu era `nc\ [eful statului! Da, continua]i cu situa]ia deosebit\. RC: L-am chemat pe [eful de cabinet [i i-am ordonat: «Convoac\ Consiliul Militar». Exista a[a ceva [i la Ministerul de Interne. Lipseau vreo doi-trei, plus vreo al]i doi-trei care erau `n provincie. ~n circa 15 minute au `nceput s\ apar\ cei mai importan]i comandan]i, iar unde comandantul lipsea, au venit loc]iitorii. A venit atunci Pitulescu. Ro[iu, [eful Judiciarului, era plecat. {i le-am spus: «M\i


523

b\ie]i, Ceau[escu a plecat, nimeni nu [tie unde, am c\utat s\ iau leg\tura cu tovar\[ii din conducere [i nu am g\sit pe absolut nimeni». G\sisem doar pe Rogojanu, de la cabinetul generalului Vlad. Zic: «Eu am dat telefoane ca s\ clarific situa]ia [i nu am cu cine m\ sf\tui. Ce p\rere ave]i?». Am cerut s\-i ascult pe fiecare `n parte. Decizia asta a avut o foarte mare importan]\ [i pentru mine, [i pentru ei. Deci, `ntreb: «Ce crede]i c\ ar trebui s\ facem?». {i atunci, primul care a luat cuv`ntul a fost colonelul Ru[i, care a spus: «Tovar\[e general, `n primul r`nd eu zic s\ da]i tabloul \la jos», [i-mi arat\ tabloul cu Ceau[escu din spatele meu. AMS: Acum r`d, dar cred c\ atunci nu v\ ardea de r`s. RC: «M\i b\iete, ì spun, asta este cea mai simpl\ chestiune pe care o putem face. Ce mama dracului facem dup\ aia? Sunt alte chestiuni mai grave.» Cum vorbeam a[a, exact `n acel moment apare pe televizor Ion Caramitru, cu Dinescu, cu ceilal]i [i Ion Caramitru ne cere s\ trecem de partea lui!!! Hait! Atunci colegii au hot\r`t s\ ader\m la evenimente [i s-a hot\r`t ca eu s\ merg la TV [i s\ transmit punctul de vedere al Consiliului Militar al MI. La Televiziune lucrurile o luaser\ repede razna, era dezordine [i ne b\gau `n cine [tie ce belea. Nu se folosea cuv`ntul revolu]ie (`ntre noi, n.a.), nici discu]ie de a[a ceva. Era o situa]ie special\, o manifesta]ie a muncitorilor. ~l iau pe Ru[i, c\ era cel mai cunoscut, iar `n curte s-a urcat [i Suceav\ `n ma[in\. Bulevardul era o mas\ de oameni, nu se putea trece, a[a c\ am ocolit [i ne-am dat jos la Pia]a Aviatorilor. Am intrat `n lume, c`]iva ne-au primit cu «huo», dar majoritatea a `nceput s\ scandeze: «Mili]ia e cu noi!» Eu eram civil, Suceav\ era `n uniform\. Am spus unde vrem s\ mergem [i imediat s-a f\cut c\rare, p`n\ am ajuns la carul de reportaj care era `n curte, sub pasarel\. Am vrut s\ ne urc\m pe el, dar mul]imea ne-a cerut s\ urc\m la studioul 5 sau 4, nu mai re]in bine. Pe culoar m-am `nt`lnit cu Sergiu Nicolaescu, ne [tiam: «Bine c-a]i venit, tovar\[e general. M\ bucur c\ a]i venit». Caramitru intervine [i `mpreun\ ne preg\tim s\ intr\m. ~n spatele meu, cineva i-a rupt un epolet lui Suceav\ [i era [i cu capul descoperit. I-au aruncat cascheta. Bun, m\ opresc [i ì `ntreb: «Ce dori]i s\ spun? Scrie]i-mi dvs. ce dori]i

524


s\ spun, c\ m-a]i chemat s\ dau o declara]ie». Era acolo un redactor pe care `l chema Enache. Caramitru dicta [i Enache scria. Generalul C`mpeanu scoate trei cartona[e, tip carte de vizit\ mai mare, pe care este scris de Enache textul original dictat de Caramitru. Con]inutul lui este urm\torul: «C\tre Mili]ia din `ntreaga ]ar\: To]i lucr\torii Mili]iei ve]i purta banderol\ tricolor\ pe m`na st`ng\. Din acest moment am primit sarcina s\ preiau comanda Mili]iei. V\ ordon s\ continua]i serviciul de ordine, s\ asigura]i protec]ia cet\]enilor din partea Capitalei. Prin posturile de radio s\ primim informa]ii la IGM de orice mi[care a vreunei unit\]i militare.» RC: Mi-am dat seama c\ nu prea [tiau ce s\ cear\. M-am `ndoit c\ acest Caramitru, pe care eu `l [tiam doar ca actor, are puterea s\ m\ numeasc\ la conducerea Mili]iei. Mai era [i chestia aia prin care Mili]ia s\ verifice unit\]ile militare ale Armatei! Erau `n afara realit\]ii, dar, pe de alt\ parte, era [i de `n]eles. Oamenii aceia din TV mureau de fric\. (La Televiziune a vorbit mai `ntì colonelul Ru[i, `n dou\ r`nduri, apoi, dup\ generalul Gu[\ a vorbit generalul C`mpeanu.) Am vorbit din studioul 5, ne-am pupat, ne-am `mbr\]i[at [i am plecat cu acel Enache, cu ma[ina lui, `napoi la Inspectorat.“ A luat cuv`ntul apoi locotenent-colonelul inginer Gheorghe Stan, ca venind din partea Securit\]ii. El chiar va pronun]a clar pozi]ia `n care se afla acolo: „reprezint Securitatea statului [i doresc s\ m\ adresez colegilor mei, care `n acest moment precis se uit\ cu mult\ aten]ie pentru c\ eu am fost trimis aicea de o... de una dintre cele mai importante direc]ii din Departamentul Securit\]ii Statului“348. Cu o voce t\r\g\nat\, improprie atmosferei de acolo, locotenent-colonelul Stan, loc]iitor al [efului Direc]iei II, va da asigur\ri c\ Securitatea statului a trecut de partea cet\]enilor [i va lansa un apel explicit c\tre to]i colegii s\i s\ depun\ armele „pentru c\ poporul 348 Mihai Tatulici, op. cit., p. 52.


525

român asta a[teapt\ de la voi“. A `ncercat apoi, `ns\ incoerent [i st`ngaci, s\ arate stupefac]ia celor 120 de ingineri din unitatea sa la apari]ia televizat\ a lui Ceau[escu din 20 decembrie c`nd „ne a[teptam s\-[i dea demisia, ne a[teptam s\-[i dea demisia, (noi) o unitate `ntreag\...“ Interven]ia sa a fost punctat\ de cea a colegului s\u, colonelul Ion Ionescu, care, ceva mai violent [i pornit `mpotriva lui Ceau[escu, a strigat: „(poporul) n-are pìne, n-are lumin\..., n-are c\ldur\ [i el mergea [i el [tia..., [tia tot ce p\]e[te poporul, [tia toate suferin]ele poporului...“ Gheorghe Stan nu vorbea `n numele Securit\]ii, nu-l autorizase nimeni, [i se afla acolo `n calitate de vecin [i apropiat al generalului Militaru. ~ns\ milioanele de oameni care priveau scena nu cuno[teau aceste am\nunte. Momentul este important pentru istoria acestei tragedii care a fost revolu]ia român\, a tragediei ca pre] al libert\]ii, pentru c\ el `nregistreaz\ `n jurul orei 15.45 anun]ul clar, explicit, intern [i interna]ional, de solidaritate a ministerelor de for]\ [i al serviciului de informa]ii al ]\rii cu revolta popular\. La acea or\ Armata, Ministerul de Interne `n general [i Securitatea `n particular d\duser\ declara]ii transparente de adeziune la r\sturnarea lui Ceau[escu. Acest lucru s-a uitat, `n avalan[a de diversiuni care a urmat cu scopul de a crea un r\zboi civil `ntre Armat\ [i Securitate. Cineva, care nu se a[tepta la aceast\ atitudine, avea absolut\ nevoie s\ [tearg\ urmele. Mai exista [i o convorbire telefonic\ secret\ la acea or\, `ntre Ion Iliescu [i colonelul Gheorghe Ra]iu, comandantul Direc]iei I. Gheorghe Ra]iu arat\ c\ a telefonat dup\ ora 13.30 [i a dat la telefon de Ion Iliescu: „De la cel\lalt cap\t al firului mi s-a r\spuns: «Aici Ion Iliescu, v\ ascult». {tiam cine este Ion Iliescu [i atitudinea sa disident\, pentru care, `n ultimii ani fusese supus unui regim de persecu]ie, `ntre care [i acela de a fi dat `n urm\rirea organelor de Securitate. De aceea `l consideram primul posibil conduc\tor care s\ introduc\ reforma at`t de necesar\ `n via]a [i activitatea Partidului [i Statului. Cu `ncrederea cuvenit\, i-am explicat c\ vorbesc `n numele comandan]ilor

526


unit\]ilor de Securitate intern\, c\ am trecut de partea revolu]iei, c\ am f\cut jonc]iunea cu grupuri ale revolu]ionarilor, dar c\, `n lipsa ministrului [i a adjunc]ilor s\i, dorim s\ se [tie adev\rul [i s\ ni se dea instruc]iuni `n leg\tur\ cu ceea ce avem de f\cut, cum s\ ac]ion\m. Ion Iliescu mi-a p\rut sincer impresionat, afl`nd c\ [i unit\]ile de Securitate sunt de partea revolu]iei. Cu un entuziasm deosebit m-a `ntrebat dac\-l cunosc pe generalul Victor St\nculescu. I-am r\spuns afirmativ. Ion Iliescu a continuat: «Trebuie s\ suni la telefonul 262, la cabinetul ministrului Ap\r\rii [i s\-i spui c\ ai vorbit cu mine. S\ dea dispozi]ie s\ fii primit `n minister. Apoi, deplaseaz\-te urgent acolo. Voi veni [i eu. Trebuie s\ form\m un Comandament militar unic care s\ asigure restabilirea ordinii [i un organism, care s\-[i asume, `n mod provizoriu, preluarea conducerii treburilor Statului, `n condi]iile `n care vechile structuri statale ceau[iste au fost desfiin]ate». Am spus c\ am `n]eles [i c\ `n 30 de minute voi fi la Ministerul Ap\r\rii Na]ionale. A urmat apoi convorbirea cu generalul Victor St\nculescu. Am avut [ansa s\-l g\sesc imediat, deoarece el a r\spuns la telefonul din cabinetul ministrului Ap\r\rii. Am perfectat primirea mea la minister“349. Colonelul Ra]iu plaseaz\ aceast\ convorbire telefonic\ `n leg\tur\ cu sediul CC, `n sensul c\ operatorul telefonic i-a comunicat c\ ì face leg\tura acolo. Dup\ con]inutul convorbirii, aceasta s-a dus fie din cl\direa Casei Sc`nteii – ca s\ poat\ fi la ora 13.30 –, dup\ ce Iliescu vorbise cu St\nculescu, fie de la Televiziune, cu pu]in timp `nainte s\ plece la MApN. ~n aceea[i manier\ de a nega [i apoi recunoa[te – este posibil omene[te [i s\ uite –, Ion Iliescu mi-a confirmat `n timpul `ntrevederii din 2 decembrie 2004 cunoa[terea timpurie de c\tre el a ata[amentului Securit\]ii fa]\ de revolu]ie: „AMS: Vede]i deci c\ a]i tot vorbit la telefon din cl\direa Casei Sc`nteii. Este, a[adar, posibil s\ fi vorbit [i cu colonelul Ra]iu. Ion Iliescu: Eu pe acest om nu-l [tiam, nici acum nu cred c\-l [tiu. Am v\zut ce spune aici, sunt fantezii. 349 Gheorghe Ra]iu, Raze de lumin\ pe c\r\ri întunecate, Ed. Paco, Bucure[ti, 1996, p. 205.


527

AMS: Domnule pre[edinte, nu vede]i c`t de precis este reprodus dialogul? Chiar crede]i c\ inventeaz\? Nu se poate. Este posibil s\ confunde el locul unde v-a g\sit, dac\ nu este Casa Sc`nteii, este Televiziunea, pentru c\ i-a]i cerut s\ ia leg\tura cu St\nculescu la MApN, pe scurt 262, [i s\ v\ a[tepte acolo. II: N-avea unde s\ m\ sune, eram `n mi[care. AMS: V-a sunat, pentru c\ Ra]iu nu v\ suna de capul lui. V-a sunat din ordinul generalului Vlad, v-a g\sit undeva, Vlad l-a pus s\ v\ sune. II: P\i cine eram eu, `n ce calitate? AMS: Domnule pre[edinte, avea]i trei ma[ini de supraveghere. Cum adic\ cine era]i? Pe mine nu m\ supravegheau trei ma[ini [i nici nu m-a sunat [eful Direc]iei I a Securit\]ii pentru a-mi spune: «Tov. Stoenescu, v\ raportez c\ Securitatea a trecut de partea poporului [i a[tept\m ordinele dumneavoastr\». II (r`de): Hai c\ ai haz! AMS: Nici nu vreau s\ fiu dramatic. Vreau o discu]ie deschis\. II: Este adev\rat. Securitatea a trecut atunci de partea popula]iei. Era o `ntreag\ mi[care de trecere, pentru c\ to]i se sim]eau ap\sa]i de nenorocitul \la. Abia a[teptau s\ scape de el. {i Securitatea a r\suflat u[urat\ c`nd a fugit Ceau[escu, l-au abandonat, l-au dat dracului. AMS: Nu v\ contrazic, a[a a fost, dar asta `nt\re[te veridicitatea telefonului lui Ra]iu. II: Nu mai [tiu, m-o fi sunat, nu mai ]in minte.“ Important este c\ Ion Iliescu avea toate informa]iile necesare pentru a [ti cu convingere c\ Armata [i Securitatea `l abandonaser\ pe Ceau[escu [i, mai mult, c\ trecuser\ de partea lui. De ce Ion Iliescu? Este chiar a[a greu de r\spuns? {tia cumva Securitatea, `n particular [eful Direc]iei I, c\ urm\rirea lui Ion Iliescu ca spion sovietic nu se sprijinea pe informa]ii serioase, c\ era doar o obsesie a lui Ceau[escu? Din toate investiga]iile pe care le-am f\cut, nu am aflat de vreun contact direct `ntre reziden]a sovietic\ de spionaj [i Ion Iliescu, ci doar cu agentura (români tr\d\tori, de tip Militaru). Acesta este [i motivul pentru care, `n documentele Securit\]ii – dac\ le vom

528


g\si vreodat\ –, este posibil ca Ion Iliescu s\ nu apar\ dec`t ca leg\tur\ `n dosarul „Corbii“, adic\ `n calitate de persoan\ care avea leg\turi cu români racola]i de sovietici. Sau – alt\ ipotez\ – s\ fi fost dorin]a [efilor Securit\]ii de a salva institu]ia at`t de puternic\, `nc`t s\-l accepte pe omul Moscovei la conducerea provizorie a statului? Colonelul Ra]iu, `n ciuda aparen]elor de ini]iator, a ac]ionat `n realitate din ordinul generalului Iulian Vlad, `n temeiul ordinului acestuia de a se lua leg\tura cu reprezentan]ii manifestan]ilor. Ra]iu nu va ezita [i `l va c\uta direct pe Ion Iliescu. De ce? Un cuv`nt anume folosit pe coperta unei c\r]i a istoricului Cristian Troncot\ ì sup\r\ pe fo[tii lideri ai Securit\]ii: duplicitarii. Eu nu a[ folosi acest cuv`nt, ci a[ spune c\ a fost un „joc dublu“. Este tipic oric\rui serviciu secret s\ joace pe mai multe c\r]i. ~n cazul nostru era vorba de via]\ [i de moarte, de salvarea serviciului de informa]ii al ]\rii.

Capitolul XI

MOMENTUL-CHEIE AL REVOLU}IEI Armata pred\ Puterea lui Ion Iliescu Motto: Alex Mihai Stoenescu: Cine avea puterea `n acel moment, domnule pre[edinte, `n momentul `n care partidul se dizolvase `n c`teva ore? Ion Iliescu: Sigur, Armata.

A existat un moment decisiv al revolu]iei, moment care a dat cursul cunoscut al evenimentelor. El s-a produs aproximativ `ntre orele 16.00 [i 16.30 la Ministerul Ap\r\rii Na]ionale. De la Televiziune, grupul Iliescu s-a deplasat la MApN. ~ntre timp, mai devreme, generalul Gu[\ hot\r`se s\ plece de la Timi[oara [i `n avion aflase c\ numele s\u a fost invocat la Televiziune. Prin comunica]iile Marelui Stat Major i se aduce la cuno[tin]\ c\ la televizor a ap\rut generalul Militaru care i-a cerut – lui Gu[\ – s\ opreasc\ m\celul. Generalul {tefan Gu[\ cere atunci verificarea informa]iei [i i se raporteaz\ c\ nu se trage nic\ieri. ~n jurul orei 15.00, c`nd aterizeaz\, este `nt`mpinat la aeroport de generalul Rus, care ì cere s\ mearg\ la Televiziune pentru a se adresa Armatei, deoarece s-au dat mai multe mesaje de c\tre generali acolo [i trupele nu mai `n]eleg nimic. Con[tient de pericolul reprezentat de apari]ia unui general `n rezerv\, despre care [tia c\ este agent sovietic, generalul Gu[\ se deplaseaz\ direct la Televiziune. Conform unei surse din MStM, Gu[\ a vorbit [i cu St\nculescu, acesta cer`ndu-i s\ vin\ la MApN, deoarece toate comenzile se afl\ acolo, iar Armata a raportat din `ntreaga ]ar\ c\ are sub control situa]ia. Gu[\ a refuzat, hot\r`nd c\ este mai important s\ dea un mesaj public care s\ anuleze apari]ia lui Militaru [i, mai ales, s\ infirme c\ generalul Milea a fost un tr\d\tor. ~nc\ de la acea dat\, generalul {tefan Gu[\ b\nuia implicarea sovietic\ `n evenimente, dar informa]iile primite de la

530


comandan]ii subunit\]ilor militare din Timi[oara erau vagi [i imprecise. A cerut venirea deta[amentului de la Buz\u. Acesta a ajuns, conform Jurnalului s\u de lupt\ – ora 07.40, din ziua de 18 decembrie, dac\ nu este falsificat –, dup\ ce grupurile diversioniste sovietice se retr\seser\ din ora[ [i se deplasaser\ spre alte localit\]i ale jude]ului [i spre Bucure[ti. Gu[\ va vorbi la Televiziune, adres`ndu-se Armatei cu ordinul de a se retrage `n caz\rmi. Din cuv`ntarea sa, pasajul cel mai des citat este „Am reu[it s\ `mpiedic\m un m\cel `n mas\“, atacat cu ironie sau furie, ne[tiindu-se c\, de fapt, Gu[\ nu se referea la ziua de 17 decembrie, ci la ordinul primit de la Elena Ceau[escu, `n ziua de 19 decembrie, de radere a Timi[oarei de pe fa]a p\m`ntului. Pasajul important din interven]ia sa este: „{colile militare din Sibiu imediat intr\ toate `n caz\rmi. Alte unit\]i din Sibiu imediat intr\ `n unitate, `n caz\rmi. Nu se trage absolut nici un foc“350. Acest ordin nu a fost respectat, colonelul Dragomir continu`nd canonada `mpotriva Inspectoratului MI din localitate, ordinul de a ataca [i trage fiind `nt\rit de generalul St\nculescu. Momentul este semnificativ pentru situa]ia de la comanda Armatei, unde este clar c\ se executau ordinele lui St\nculescu, nu ale generalului Gu[\. Ministerul Ap\r\rii nu a dat publicit\]ii con]inutul celor trei convorbiri telefonice `ntre St\nculescu [i Dragomir [i nu cunoa[tem forma exact\ a ordinelor primite de la Bucure[ti. Cert este c\ la Sibiu trupele Armatei au tras `n continuare, de[i exista ordinul explicit [i public al [efului Marelui Stat Major. Este unul dintre secretele loviturii de stat militare din acea zi [i este posibil s\ r\m`n\ a[a, pentru c\ la `nceputul anului 1990 o serie de documente periculoase ale Armatei au fost distruse sau falsificate. Sibiul `nsemna `n acel moment Nicu Ceau[escu, adic\ perspectiva ca succesiunea lui Nicolae Ceau[escu s\ fie asigurat\ de fiul s\u, fapt ce contravenea `n]elegerii Iliescu–St\nculescu [i situa]iei superclare din Bucure[ti [i din restul ]\rii. Nicu Ceau[escu a[tepta un elicopter de la Armat\, care n-a mai venit [i nu a mai venit din ordin. Dup\ ie[irea din emisie, Ion Iliescu `l contacteaz\ din nou pe St\nculescu. Acesta a recunoscut con]inutul discu]iei: 350 Mihai Tatulici, op. cit., p. 48.


531

„Ion Cristoiu: Petre Roman [i Ion Iliescu [tiau c\ puterea era a dumneavostr\, de au venit la dumneavoastr\ [i nu s-au dus la CC, la Gu[\ (generalul Gu[\ era la Televiziune la acea or\, n.a.). Victor A. St\nculescu: Nu, eu le-am garantat s\ vin\ la mine, c\ eu le pot garanta securitatea, le-am spus clar. Realizator: Foarte interesant\ asta. Victor A. St\nculescu: Le-am spus: «Veni]i aici, `n MApN pute]i s\ fi]i proteja]i».“351 ~n]elesul acestei informa]ii este dat de convorbirea telefonic\ anterioar\ pe care a provocat-o Ion Iliescu din cl\direa Casei Sc`nteii, la o or\ la care Ceau[escu fusese evacuat din sediul Puterii, iar generalul St\nculescu emite ordinul clar de deposedare a lui Ceau[escu, prin Nota telefonic\ nr. 38. Invita]ia de a veni la MApN pentru a i se asigura securitatea [i pentru a lucra `n lini[te este o continuare fireasc\ – din punctul de vedere al loviturii militare – a convorbirii telefonice de la Casa Sc`nteii. S\ ne `n]elegem clar asupra unui lucru: generalul St\nculescu nu `l cheam\ la MApN pe primul-ministru D\sc\lescu, nu-i cheam\ nici pe membrii CPEx, nici pe Verde] [i nici tandemul Caramitru – Dinescu, reprezentan]ii poporului, ai revoltei populare, personalit\]i care anun]aser\ formarea unui partid, Frontul Unit Muncitoresc. De[i are o lung\ discu]ie cu generalul Ilie Ceau[escu, el nu sus]ine proiectul acestuia de instalare a unui nou guvern, ci `l aresteaz\. St\nculescu `l cheam\ pe Ion Iliescu, care oficial nu era dec`t director al Editurii Tehnice. Generalul recunoa[te [i acest fapt: „Din cei trei, din cele trei p\r]i care se luptau, ì v\zusem acolo, acolo [i acolo (Televiziune [i CC, n.a.), am zis: \sta e mai sigur. A fost o alegere...“352 Am avut de a face atunci cu o op]iune personal\ – fie instinctiv\, fie ca urmare a particip\rii la conspira]ie –, care a pus Armata `n slujba unui grup ales de generalul Victor Atanasie St\nculescu, proced`nd astfel [i la predarea Puterii unui factor politic incipient. La MApN ajunge primul Petre Roman, care se intereseaz\ de situa]ia 351 Historia, loc. cit., p. 15. 352 Ibidem, p. 16.

532


Armatei, iar Victor St\nculescu ì d\ garan]ii c\ institu]ia militar\ nu mai sus]ine regimul Ceau[escu. „AMS: Pe la ce or\ a]i plecat la MApN? Petre Roman: Cred c\ `n jur, poate `nainte de 15.00. Pe drum ne `ntrebam: «Ce facem, ne ducem, dar cine suntem noi? Ce suntem noi?» {i atunci am hot\r`t s\ spun c\ suntem reprezentan]ii revolu]ionarilor de la CC. C`nd am ajuns [i am spus asta, ne-au l\sat s\ intr\m. Adic\, i-au raportat lui St\nculescu [i acesta a dat ordin s\ fim l\sa]i s\ intr\m. L-am g\sit `n sala din spatele biroului ministrului Ap\r\rii, mi-a atras aten]ia simplitatea biroului, era un birou mic, [i l-am g\sit st`nd de vorb\ cu Ilie Ceau[escu. Am strigat: «Cum e posibil...!», iar el l-a arestat. AMS: Ce a]i discutat cu St\nculescu? PR: Foarte pu]in am discutat cu St\nculescu. L-am `ntrebat: «Este armata al\turi de popor?». «Da – mi-a r\spuns. Am dat ordin, `n nici un caz Armata nu mai sus]ine regimul. Am dat ordin s\ se retrag\ `n caz\rmi. dvs. hot\r`]i ce-i de f\cut». Atunci l-am anun]at c\ am venit pentru c\ ne-a cerut acest lucru Iliescu, Iliescu care vorbea sau vorbise deja la Televiziune. AMS: A[adar, St\nculescu a avut posibilitatea s\ fac\ o leg\tur\ direct\ `ntre apari]ia dvs. `n numele lui Iliescu la MApN [i apari]ia acestuia la Televiziune. V-a luat drept mesagerii lui. PR: Noi ne-am prezentat drept mesagerii celor din pia]\, dar i-am spus c\ ne-a trimis Iliescu s\ vedem ce face Armata. Atunci am hot\r`t ca un `mputernicit al revolu]ionarilor s\ r\m`n\ acolo [i a r\mas Montanu. Eu [i Voican am plecat la TVR.“353 St\nculescu nu-l aresteaz\ sau `ndep\rteaz\ pe Petre Roman, ci `l prime[te [i ì d\ un raport scurt – sigur neoficial, nu `n terminologia militar\ –, av`nd `n vedere c\ Roman s-a prezentat [i `n numele lui Ion Iliescu. St\nculescu chiar va ar\ta, adres`ndu-se generic fostului grup civil, `n aceea[i emisiune de la la B1TV, c\, dac\ voia, „v\ puneam `n pivni]\ [i v\ ]ineam p`n\ c`nd terminam treaba mea“. 353 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 172.


533

Prin urmare, Ion Iliescu [i grupul s\u pleac\ spre Ministerul Ap\r\rii. A existat un decalaj `ntre sosirile lor acolo, aceasta f\c`ndu-se `n dou\ grupuri mai mici, ca urmare a unui accident rutier. Poveste[te Mihai Montanu: „Pe Eroilor, `nainte de Academia Militar\, iese un Trabant `n fa]a ma[inii `n care se afla Iliescu [i... accident. Eu cu [oferul s\rim repede din ma[in\, s\ nu fie vreo provocare, dar nu era, \la s\racul era [i el z\p\cit. ~n fine, ie[im din clenciul \sta [i plec\m mai departe [i intr\m la MApN `n biroul ministrului“354. De aici s-a speculat c\ Iliescu ar fi profitat de ocazie pentru a se duce la Ambasada sovietic\. Nu corespunde realit\]ii. Petre Roman, ajuns `nainte, `l `ndep\rteaz\ pe Ilie Ceau[escu, apoi sose[te [i Ion Iliescu. Generalul St\nculescu `l `nt`mpin\ cu respect [i `l invit\ `n sala de [edin]e din spatele biroului ministrului: „Nu a venit singur. (Eram) dou\ persoane care s-au cunoscut, am dat m`na, «ave]i aicea, uita]i `n spate (...) – pe cine mai ave]i cu dumneavoastr\. Care sunt oamenii (pe) care ì ave]i? – pute]i s\ intra]i `n spate, ave]i acolo de lucru, tot ce trebuie [i aicea pute]i s\ [i dormi]i la noapte». Asta, a fost discu]ia, pe scurt“355. Martorii oculari ai `nt`lnirii Iliescu – St\nculescu arat\ c\ lucrurile nu s-au petrecut at`t de jovial [i relaxat cum o prezint\ generalul [i c\ `n acel moment acolo s-a dat un raport militar: „Gelu Voican Voiculescu: La MApN a ap\rut un tip mic `n f`[, care era generalul Kostyal, a ap\rut, a `ncercat s\ se lipeasc\. St\nculescu a dat raportul ca ministru al Ap\r\rii. AMS: Cum adic\ raportul? A luat pozi]ia de drep]i? GVV: N-a pocnit c\lcìele... St\nculescu a dat raportul `n fa]a cabinetului, ne-a ie[it `n `nt`mpinare... eu eram lipit de Iliescu... a luat pozi]ia de drep]i... AMS: Avea [apca pe cap, cascheta militar\? GVV: Avea [apca pe cap, a dus m`na la ea [i a salutat. Postura lui ilustra dorin]a ca Iliescu s\-l accepe ca ministru al Ap\r\rii. St\nculescu `l trata pe Iliescu ca deja pre[edinte.“356 354 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihai, p. 12. 355 Historia, loc. cit., p. 20. 356 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 219.

534


La `nt`lnirea decisiv\ de la MApN [tim sigur c\ au fost prezen]i Ion Iliescu, Petre Roman, Nicolae Militaru, generalul {tefan Gu[\, Mihai Montanu, Gelu Voican Voiculescu, Ioan Cre]u, Constantin Isac, Mihai Ispas, Florin Velicu, colonelul Gheorghe Ra]iu, generalul Ghi]\ (comandantul trupelor de securitate-mili]ie), locotenent-colonelul Gheorghe Stan, adjunctul [efului Direc]iei II. Mihai Montanu `[i va aminti: „Aici, biroul plin de generali [i c`]iva civili. Ponderea era cam de 4-5 civili [i restul militari. Ne a[ez\m la o mas\ lung\. Discu]ii: crearea organului puterii de stat, care s\ preia puterea [i s\ conduc\ activitatea mai departe. Patru-cinci variante de denumire p`n\ s-a c\zut pe Frontul Salv\rii Na]ionale“357. Din partea Armatei participau generalii Chi]ac (cel de la Timi[oara, b\nuit de Securitate a fi `n leg\tur\ cu Nicolae Militaru), Logof\tu (documentat ca agent sovietic), Dafinescu, Rus (cel care ordonase dobor`rea elicopterului `n care se afla Nicolae Ceau[escu) [i Eftimescu (adjunctul represiunii de la Inter, b\nuit ca aflat `n leg\tur\ cu agentura sovietic\). Generalul Gu[\ a dat mai multe detalii: „Deci, `n biroul ministrului au intrat domnul Iliescu, Petre Roman, Voiculescu (c`]iva mi-au r\mas `ntip\ri]i, dar nu to]i). Am intrat, felicit\ri, s-au a[ezat la acea mas\ de consiliu. Eu, `ntreba]i-m\, c\ v\ spun acum, consideram c\ eram comandantul Armatei. Dup\ lege [eful Marelui Stat Major automat ia comanda, f\r\ alt\ numire. Atunci m-am a[ezat la mas\. S-a `ncercat la acel birou... acolo am spus eu c\ trebuie s\ `nchidem frontierele, [i s-a filmat. Din p\cate nu [tiu unde e, trebuie s\ g\sim caseta. Deci, `nchiderea frontierelor [i readucerea `napoi la MApN a gr\nicerilor“358. Colonelul Ra]iu a descris cu destul\ fidelitate acea prim\ [edin]\ a noii puteri, pe care Armata [i Securitatea (`n absen]a ministrului secretar de stat, generalul Iulian Vlad) au `nvestit-o prin finalizarea loviturii de stat militare: „Ion Iliescu a dat m`na cu to]i. De la `nceput l-am recunoscut ca lider. C`nd a dat m`na cu mine, i-am reamintit c\ toate unit\]ile Departamentului Securit\]ii Statului sunt de partea revolu]iei [i c\ a[tept\m ordine (...) Reuniunea a `nceput 357 Arh. SR, Stenograma nr.14/10.XI.1993, Audiere Montanu Mihai, p. 12. 358 Arh. SR, Stenograma nr. 3/21 septembrie 1993, Audierea generalului {tefan

Gu[\, p. 6.


535

printr-o scurt\ recapitulare a situa]iei f\cut\ de Ion Iliescu. ~n context, el a ar\tat c\ `n ]ar\ se declan[ase o revolt\ popular\ generalizat\, c\ cuplul ceau[ist fugise [i c\, `n consecin]\, organele puterii [i administra]iei de stat ale vechiului regim fuseser\ dizolvate, c\ se crease astfel un vid de putere. Eram chema]i s\ constituim un organism provizoriu, care s\-[i asume misiunea exercit\rii prerogativelor administra]iei [i puterii de stat. Ulterior, se vor organiza alegeri libere ale noilor organe ale puterii, care vor organiza noile institu]ii administrative“359. ~n continuare s-a discutat denumirea noului organism de conducere, civilii propun`nd pe r`nd Partidul Poporului, Partidul Democrat, Partidul Revolu]iei..., dar li s-a argumentat c\ ideea `nlocuirii unui partid cu un alt partid nu este fericit\, ceea ce era o judecat\ `n]eleapt\. Atunci s-a propus Frontul Rena[terii Na]ionale sau Ac]iunea Democrat\ – România. „Ideea a fost comb\tut\ de Petre Roman – poveste[te mai departe colonelul Ra]iu. El a spus c\, `ntr-o situa]ie similar\, cu 200 de ani `n urm\, `n Fran]a, revolu]ionarii au denumit acest organism provizoriu Frontul Salv\rii Na]ionale. Am ridicat m`na pentru a m\ face ascultat [i am sus]inut aceast\ ultim\ propunere. Ion Iliescu, auzind sus]inerea mea, `nainte de a se face noi obiec]iuni, a aprobat propunerea lui Petre Roman“360. Putem presupune c\ discu]iile nu s-au purtat cu lini[tea [i coeren]a, ilustrate de textul colonelului Ra]iu [i c\ problemele au fost puse, iar deciziile luate `ntr-o anumit\ atmosfer\ de precipitare. Aici probabil c\ Gelu Voican Voiculescu are dreptate: „Eu am fost acolo, dar cred c\ eram cel mai ame]it dintre to]i, pentru c\, dup\ prima apari]ie la TV a lui Iliescu, unde l-am [i v\zut `ntìa oar\, aceasta era prima situa]ie concret\ la care asistam. Pe de o parte eram speriat, pe de alt\ parte eram [i foarte atent. Memoria mea despre acea `mprejurare este mult mai... Ra]iu ì d\ o coeren]\ care nu a fost. Tot ce spune el este adev\rat, dar eu cred c\ lucrurile acestea nu au dep\[it 20 de minute“. Nici decizia de a numi noul organ de conducere Frontul Salv\rii Na]ionale nu a fost stabilit\ [i convenit\, la `ntrunirea de la 359 Gheorghe Ra]iu, op. cit., p. 207. 360 Ibidem, p. 208.

536


CC continu`nd dezbaterile asupra denumirii. R\m`ne `ns\ de ne`n]eles cum [eful Direc]iei I a Securit\]ii, care depistase introducerea frauduloas\ `n România a manifestelor franceze cu Frontul Salv\rii Na]ionale, cum ofi]erul care fusese informat despre manifestul sovietic semnat FSN de la Ia[i sus]inea denumirea unei forma]iuni politice conspirative alese de mini[trii de externe sovietic [i francez `n 1987, `n URSS!? Comportamentul colonelului Ra]iu este foarte ciudat. Informa]ia despre propunerea lui Petre Roman nu este tocmai precis\, acesta f\c`nd referire la Comité de salut public, creat la 6 aprilie 1793 `n timpul Revolu]iei Franceze. Iliescu va anun]a atunci c\ se vor `ntoarce la sediul CC, unde, `ncep`nd cu ora 17.00, va trece la organizarea Consiliului Provizoriu FSN, din care s\ fac\ parte [i opozan]i cunoscu]i ai regimului. Deciziile acestea s-au luat, `nc\ de la MApN, nu au fost g\site la CC, cum s-a acreditat prin `nregistr\rile video f\cute acolo. Totodat\, Ion Iliescu a propus `nfiin]area unui Comandament militar unic, al c\rui [ef a fost numit generalul {tefan Gu[\. Din acest motiv, `n loc s\ r\m`n\ la conducerea Armatei, Gu[\ va pleca la CC `mpreun\ cu Ion Iliescu, la cererea acestuia, convins c\ acolo se concentreaz\ nucleul noii puteri. Pentru generalul {tefan Gu[\ a fost o mi[care gre[it\. Din partea Securit\]ii a fost desemnat generalul Ghi]\, iar din partea Mili]iei, generalul C`mpeanu. De[i reprezentan]ii Securit\]ii erau deja membri `n Comandamentul militar unic, Ministerul Ap\r\rii a luat decizia de a `nlocui trupele de paz\ ale Securit\]ii de la Televiziune [i Radiodifuziune cu trupe ale Armatei. Nimeni nu ataca aceste institu]ii, iar dovezile de adeziune ale Securit\]ii erau, putem spune, cov`r[itoare. ~n plus, c`nd spunem Securitate, trebuie s\ `n]elegem cel pu]in dou\ categorii de militari – ofi]erii de informa]ii [i contrainforma]ii, care nu purtau arme [i din care mul]i nici nu prea [tiau s\ le foloseasc\, [i trupele de securitate-mili]ie, for]e `narmate, care, dup\ cum am v\zut, intraser\ direct `n comandamentul militar unic, prin [eful lor, generalul Ghi]\. ~nc\ o dat\ ne `ntreb\m de unde a ap\rut diversiunea cu atacurile Securit\]ii.


537

Grupul Iliescu s-a `ntors la CC, l\s`ndu-l la MApN ca reprezentant al revolu]ionarilor pe Mihai Montanu.

„Repetabila scen\ a balconului’’ ~n istoria României moderne [i contemporane balconul a jucat un rol surprinz\tor de important. Din balconul Palatului Domnesc au anun]at revolu]ionarii de la 1848 semnarea Constitu]iunii, pentru ca `n clipele urm\toare Constitu]iunea s\ fie sf`[iat\ de popor, iar liderii revolu]iei s\ fug\ [i s\ se ascund\ pe la m\n\stiri. Din balconul Hotelului Hugues a strigat C.A. Rosetti „Moarte tiranului!“ c\tre Pia]a goal\ a Palatului Domnesc, `n timp ce Alexandru Ioan Cuza era arestat [i dus cu tr\sura `n noaptea de 11 februarie 1866. ~n acea pia]\ trebuiau s\ se afle 4 000 de revolu]ionari, dar n-a venit nici unul, astfel c\ strig\tul lui C.A. Rosetti are aspectul unei scene de comic nebun. Din balconul Palatului Regal a privit Carol I defilarea trupelor `nving\toare `n R\zboiul de Independen]\, care, de fapt, marca eliberarea de sub ocupa]ia trupelor ruse[ti, `n 1878, atunci c`nd Rusia nu a mai recunoscut `n]elegerile cu România [i a `ncercat s\ ne ocupe militar. ~n balconul noului Palat Regal a ap\rut pentru prima oar\ regele Carol al II-lea `mpreun\ cu metresa Elena Lupescu, trezind furia Armatei `n 1939, fapt care l-a pierdut. Se pare c\ femeia ie[ise `n capot. ~ntr-un balcon construit special `n Pia]a Unirii au anun]at `n 1940 Ion Antonescu [i Horia Sima `nfiin]area statului na]ional legionar „ca soarele pe cer“, `n timp ce afar\ ploua moc\ne[te. Din balconul Teatrului Na]ional au anun]at Radu Gyr, Haig Acterian [i Marietta Sadova c\ „cine controleaz\ comunica]iile, paralizeaz\ iudeo-masoneria“ `n timpul rebeliunii legionare din 1941, `nfl\c\r`nd asaltul deta[amentelor verzi, care, intr`nd `n Palatul Telefoanelor, au `nceput s\ dea telefoane acas\ [i `n provincie la rude, gratuit. Din balconul Palatului Regal au anun]at Ana Pauker [i Gheorghe Gheorghiu-Dej c\derea Monarhiei, `n 1948, c`nd fiecare dintre ei deja se g`ndea cum s\-l dea jos pe cel\lalt. Din balconul CC al PCR se va lansa ca mare personalitate interna]ional\ Nicolae Ceau[escu `n 1968

538


[i `n acela[i balcon va primi un bolovan `n gur\ la ora 12.00 din ziua de 22 decembrie 1989. Din acela[i balcon va anun]a Petre Roman trecerea Puterii `n m`na poporului, pe la 12.30, `n timp ce Puterea era `n m`na principalei for]e de represiune `nc\ de la ora 10.07, [i `n acela[i balcon va ajunge Ion Iliescu la ora 17.30 din ziua de 22 decembrie 1989, `n timp ce so]ia `l ruga prin telefon s\ nu se bage. Balconul Universit\]ii Bucure[ti va fi deschis de profesorul Emil Constantinescu, ajuns dup\ [ase ani pre[edinte, [i din acela[i balcon a fost condus spectacolul fenomenului „Pia]a Universit\]ii“, tentativ\ `nt`rziat\ a tineretului [i intelectualit\]ii de a face ce trebuiau s\ fac\ `nainte de c\derea lui Ceau[escu. Obi[nui]i cu influen]a oriental\ [i cu importurile fanariote de modele, am crezut mult timp c\ balconul este o anex\ a arhitecturii ]\rilor calde, un spa]iu `n care se ia aer, se `nc\lzesc oasele la soare sau se prive[te noaptea luna. Apoi, odat\ cu modernizarea dup\ model occidental, am aflat de povestea `ndr\gosti]ilor din Verona, d`nd astfel balconului o func]ie romantic\. A venit `ns\ emanciparea politic\ [i odat\ cu ea programul edilitar francez dedicat rela]iei directe, prin oratorie, `ntre liderii politici [i mase. Balconul era un accesoriu indispensabil pentru marii vorbitori, pentru revolu]ionari [i demagogi, plasat sus, cu vizibilitate maxim\, `n timp ce poporul de jos ascult\, admir\ [i ova]ioneaz\. Timpul a trecut, [i balconul a devenit un simbol al pozi]iei, al puterii, un loc r`vnit [i c\utat cu sc\rile de asalt pentru a fi ocupat. Geniul artistic român nu a `nt`rziat s\-l ipostazieze, dup\ 1989, c`nd deja balconul avea o lung\ istorie: „Romeo (cu spaim\): O, divin\ noapte! (}`[ne[te jos pe scar\.) Au venit Capule]ii! (Fuge, B urc\ furtunos pe scar\, ajunge `n balcon, se adreseaz\ s\lii.) B: Tovar\[i! Corul: F\r\ tovar\[i! B: Domnilor! Am dobor`t dictatura! Corul: Ura! B: Vom instaura democratura! Corul: Ura!


539

B: Nu mai vrem s\ fim condu[i de analfabe]i [i neaveni]i! Vom aduce `n acest balcon numai alfabe]i [i aveni]i! Corul: {i parveni]i! B: Pe parveni]i ì vom `mpiedica s\ parvin\. Doar pe aveni]i ì vom ajuta s\ avin\! (Se aud `mpu[c\turi). Nu trage]i `n balcon! Corul: Nu rage]i `n balcon! (~mpu[c\turile `nceteaz\.) B: Vom deschide grani]ele, pungile [i ochii! Vom decreta ziua de munc\ de cinci minute! Corul: Un minut! Tic-tac, a trecut! B: Chenzinele se vor pl\ti din cinsprezece `n cinsprezece minute. Corul: Ura!“361 L\s`nd pe sc`ndura scenei umorul amar al lui Dumitru Solomon, nu putem s\ nu constat\m c\ balconul a jucat din nou un rol important, de data asta `n revolu]ia din decembrie 1989-mai 1990. Mul]imea din Pia]a Palatului era deja o mul]ime psihologic\, a[a cum o define[te Le Bon. ~n primul r`nd, con[tientiza fenomenul „golului de putere“, care produce sentimentul puternic, dorin]a de a-l umple c`t mai repede cu o solu]ie, un r\spuns, o nou\ ordine. Nu `nt`mpl\tor primul neologism care a str\b\tut ca un fulger orizontal firmamentul lumii române[ti abia eliberate a fost implementare, care provine din verbul a umple. ~n al doilea r`nd, massa a[tepta de prea mult timp. Trecuser\ cinci ore `n care solu]ia `nt`rzia s\ apar\. Se ceruse la un moment dat numirea lui Dan Iosif `n conducerea statului, dar acesta, con[tient de limitele preg\tirii sale politice, dar [i de `mp\r]irea pe care o produce o revolu]ie `ntre categoriile de participan]i, ì refuz\. Numele lui Corneliu M\nescu fusese anun]at `n repetate r`nduri, prin diferite mijloace, dar Corneliu M\nescu nu ap\ruse. Izolat la Chitila, el nu a fost chemat de nimeni, nici m\car de „ziari[tii“ francezi. Lavinia Betea a ob]inut de la el un r\spuns edificator: „Au venit mul]i chitileni, aveau [i steaguri – iat\, se v\d `n fotografiile f\cute atunci de unul dintre ei. Au venit, ne-am bucurat, iar eu, dup\ manifesta]ia lor, am r\mas singur... Mai t`rziu am aflat c\ `n acea zi lumea 361 Dumitru Solomon, Repetabila scen\ a balconului, Ed. Unitext, 1996, Bucure[ti, pp. 29-30.

540


strigase-n pia]\ «M\nescu!»“362 Alcoolic `n ultimul stadiu, beat cui `n orele acela `n care spune c\ era aclamat, mai bine c\ n-a venit. ~n al treilea r`nd, [i cel mai influent, mul]imea fusese radicalizat\ de respingerea candidaturii lui Ilie Verde], precum [i de faptul c\ `n mijlocul mul]imii se aflau mul]i tineri [i participan]i la manifesta]ia de la Inter, din spatele baricadei. Prin represiune, lor li se ar\tase partea odioas\ a comunismului, pentru c\ acolo nu fusese vorba doar de Ceau[escu, ci [i de lideri politici [i militari care ac]ionaser\ `n numele lui. Frica de Securitate [i ura `mpotriva ei, plus b\nuiala c\ aceasta a ac]ionat ascuns printre manifestan]i, la care nu putem exclude nici scenele de capturare, de scoatere `n for]\ a unor demonstran]i din mul]ime, au completat acest tablou al trecerii de la anticeau[ism la anticomunism. De aceea, `n momentul `n care a ap\rut Ion Iliescu `n balconul CC [i a pronun]at cuv`ntul „tovar\[i“, psihologia mul]imii era deja schimbat\. S\-i d\m din nou cuv`ntul lui Alexa Visarion: „AMS: Scena balconului! Alexa Visarion: Da, scena balconului. I-am spus domnului Ion Iliescu c\ lumea a[teapt\ ner\bd\toare s\ ie[im `n balcon, s\ le vorbim... ~ntre timp, Televiziunea instalase proiectoare `n pia]\. Probabil cineva intuise c\ scenele urm\toare vor fi importante [i c\ balconul trebuie luminat. Am luat microfonul [i am spus: «V\ vorbe[te Ion Iliescu». Domnul Iliescu a `nceput cu «Stima]i tovar\[i». Ca [i atunci, demult. Lumea se schimbase... a `nceput s\ huiduie [i s\ fluiere. Ceea ce `n 1974 era un act de curaj, `n ’89 nu mai era admis. Ion Iliescu a avut un moment scurt de cump\n\. I-am [optit: «Domnule Iliescu, domnule Iliescu... Nu asta a[teapt\ lumea...». M-a privit o clip\ cu un anumit fior de nesiguran]\. A fost un [oc pentru el... AMS: Huiduielile? AV: Da. Probabil. {i atunci s-a produs o transformare. Acolo, `n balconul CC-ului, dar [i `n Pia]\. «F\r\ comuni[ti! F\r\ comuni[ti!» Totul se desf\[ura cu fascina]ie, surprinz\tor. AMS: Momentul-cheie al revolu]iei. 362 Lavinia Betea, Convorbiri neterminate, Ed. Polirom, Ia[i, 2001, p. 253.


541

AV: Moment istoric. Ion Iliescu revine: «Dragi concet\]eni, clanul Ceau[escu a c\zut...» Lumea a `nceput s\ aplaude frenetic. ~n acel moment m\ uitam la figura lui Ion Iliescu [i mi-am dat seama c`t de complex\ este realitatea [i cum evenimentele te oblig\ s\ te adaptezi lor. A fost momentul lui de transformare, clipa `n care un om politic `n]elege [i decide, nu f\r\ dificultate, evolu]ia sa. A `n]eles dimensiunea situa]iei. A spus c\ generalul Milea nu s-a sinucis... Exist\ acest lucru filmat. A vorbit apoi generalul Gu[\, care a asigurat popula]ia de sprijinul armatei. Aplauze, scand\ri... De microfon s-a apropiat Sergiu Nicolaescu. Lumea scanda `n virtutea unei obi[nuin]e: «Sergiu!, Sergiu!» Secunde `ndelungi de ova]ii. Dup\ un timp, regizorul li s-a adresat: «S\ nu mai scand\m nici un nume». O u[oar\ jen\ `n mul]ime. AMS: Domnule Alexa Visarion, dumneavoastr\ ave]i acum imaginea clar\ a acestui moment, care este `n opinia mea momentul-cheie al revolu]iei, c`nd mul]imea trece de la atitudinea anticeau[ist\ la anticomunism? AV: Da, a fost un moment de cotitur\ istoric\. Revolta maselor `mpotriva dictaturii Ceau[escu s-a transformat `n Revolu]ie Român\ care r\stoarn\ sistemul social-politic al României comuniste.“363 Sunt cel pu]in trei persoane care `[i atribuie replica „schimb\rii la fa]\“ a lui Ion Iliescu: Alexa Visarion, cu interven]ia de mai sus, Sergiu Nicolaescu, care afirm\ c\ i-a smuls microfonul [i i-a scr`[nit: „Te bag `n m\-ta dac\ mai spui tovar\[i!“ [i Petre Roman: „Era `n jurul orei 17.00. Cel care mi-a deschis u[a era Dan Iosif, el pusese `ntr-un fel st\p`nire pe ordinea `n cl\dire. La un moment dat, Sergiu Nicolaescu ne spune: «Trebuie neap\rat s\ vorbi]i, s\ v\ adresa]i poporului din pia]\». Atunci, domnul Iliescu a `ncercat s\ `nceap\ cu «dragi tovar\[i», iar eu i-am [optit: «Nu, domnule Iliescu... compatrio]i!» [i a reluat cu compatrio]i“. Sergiu Nicolaescu descrie momentul astfel: „Domnul Iliescu a pus m`na pe microfon, a `nceput s\ vorbeasc\, nu [tiu cine l-a recomandat, nu-mi aduc aminte exact 363 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, pp. 95-96.

542


recomandarea, dar [tiu c\ lumea a-nceput s\ huiduiasc\. ~ncepuse s\ se `ntunece, cred c\ era 16.30, i-am luat microfonul din m`n\ (este momentul c`nd `l `njur\, n.a.) [i am spus mul]imii – erau sute de mii de oameni `n Pia]a Palatului –, am spus c\ sunt eu, Sergiu Nicolaescu. Mul]imea a `nceput s\ strige «Sergiu!» Am avut un [oc, din nou, asem\n\tor cu cel din diminea]a c`nd am aflat de moartea lui Milea [i am strigat la ei: «Nu, nu, nu! De-aici `nainte s\ nu mai strig\m, s\ nu mai ova]ion\m niciodat\ un nume, atunci c`nd vrem s\ fim bucuro[i c\ vedem pe cineva, pe care-l iubim, s\ strig\m România!». {i au strigat, acele sute de mii de oameni, «România, România, România!» Le-am spus c\ dau cuv`ntul unui om care noi am hot\r`t c\ poate conduce `n aceste momente, `n acele ore, ]ara, p`n\ se va lua o hot\r`re [i p`n\ vom organiza alegerile libere; le-am spus c\ se nume[te Ion Iliescu [i i-am dat microfonul. D`nsul a `nceput s\ vorbeasc\, eu am plecat“364. Scena este confirmat\ de Gelu Voican Voiculescu, inclusiv prin sublinierea importan]ei interven]iei cunoscutului regizor: „Sergiu a luat atunci microfonul, cu o prezen]\ de spirit remarcabil\... «Oameni buni, nu judeca]i gre[it»... [i a `ntors lucrurile. Altfel, Iliescu ar fi avut soarta lui Verde], pierdea tot, disp\rea de pe scen\“. Aceasta este impresia; realitatea era cu totul alta: indiferent c`t l-ar fi huiduit sau respins mul]imea, aceasta la acea or\ deja nu mai conta `n plan politic. Conta numai ca mas\ de manevr\. Momentul a fost fixat de at`tea persoane pentru c\ l-au sim]it ca fiind o cheie a revolu]iei, pentru c\ a marcat secven]a de confruntare a lui Ion Iliescu, liderul ales [i acceptat de ministerele de for]\, cu mul]imea, cu revolta popular\. Ea identific\ mai multe semnifica]ii, `ntre care anali[tii au subliniat distan]a `ntre Ion Iliescu, adic\ liderul politic beneficiar al loviturii de stat, [i masse, adic\ revolu]ie, dezacordul programului s\u politic cu programul revolu]iei – perestroika sau abandonarea radical\ a comunismului –, teama declan[at\ `n r`ndul conspiratorilor c\ ar putea pierde puterea `n favoarea unei grup\ri radicale (!), pericolul unei interven]ii sovietice `n contextul dep\[irii scenariului de r\sturnare a lui Ceau[escu [i instalare a unui regim gorbaciovist. Ideea unei confrunt\ri, a unui conflict subtil 364 Mihai Tatulici, op. cit., p. 239.


543

Iliescu – masse, a sedus mul]i ani presa de opozi]ie, fiind legat\ `ns\ mai mult de performan]a sau contraperforman]a grup\rii Iliescu de dup\ decembrie 1989. ~n acel moment, for]a politic\ anticomunist\ care s\ preia mesajul sau voin]a massei nu exista. Chiar Dumitru Mazilu, `ncerc`nd s\ orienteze o posibil\ nou\ guvernare spre Statele Unite, nu avea nici o [ans\ form`nd acea guvernare cu un nucleu care ì avea la v`rf pe na]ionali[tii {tefan Gu[\ [i Iulian Vlad. Alte op]iuni nu existau. Timp de mai multe ore ceea ce caracterizase massa fusese haosul, „golul de putere“ [i c\utarea disperat\ a unui punct de reper, iar c\utarea se `ndrepta incontestabil, printr-o multitudine de mesaje televizate, spre Armat\ [i Securitate. Teama c\ Ceau[escu ar putea riposta de undeva din ]ar\, la conducerea unor for]e militare fidele sau prin intermediul unor deta[amente speciale de interven]ie fanatice a condus la apelurile disperate ca Armata [i Securitatea „s\ treac\ de partea poporului“ [i, de[i acestea au dat suficiente dovezi de adeziune, teama aceea continua s\ se manifeste, accelerat\, amplificat\ de panica pe care o producea sau parodia transmiterea televizat\ a „revolu]iei“. ~n acel moment revolu]ia era haosul tragi-comic de la Televiziune pe care `l priveau dou\zeci de milioane de români. Ceea ce se c\uta atunci `n substrat [i `n micile zone de luciditate ale oamenilor era ceea ce putem numi solu]ia politic\. Ion Iliescu, f\r\ a str\luci [i f\r\ a face prea mare lucru, oferea aceast\ solu]ie. ~n timpul campaniei electorale din 1990, Gelu Voican Voiculescu i-a spus lui Corneliu Coposu: „Domnule, ]ine]i cont c\ campania electoral\ a lui Iliescu a `nceput de 19 ani, de c`nd a fost marginalizat“. Alte atuuri au fost cele 98,2 sau 98,5% din popula]ia ]\rii care nu participa la revolu]ie, incapacitatea liderilor sui-generis ai revoltei populare de a se constitui `ntr-o alternativ\ credibil\ la regimul Ceau[escu [i, bine`n]eles, for]ele loviturii de stat militare care i-au oferit puterea lui Ion Iliescu. Indiferent din ce pozi]ie privim aceast\ scen\, `nfierb`nta]i atunci sau calmi ast\zi, realitatea era una singur\. Pentru a vedea mai bine, putem s\ construim ast\zi imaginea unui transfer normal al puterii [i, prin contrast, s\ `n]elegem de ce atuurile lui Ion Iliescu au c`[tigat. S\ ne imagin\m c\ Nicolae Ceau[escu era `ndep\rtat de partid – varianta proxim\ a subversiunii interna]ionale –,

544


c\ la Plenara CC sau chiar la Congres ap\rea o grupare de activi[ti care convingea partidul c\ este mai bine pentru ]ar\ ca Nicolae Ceau[escu s\ p\r\seasc\ func]ia de secretar general [i, eventual, s\ r\m`n\ pre[edinte. Sau, c\ la [edin]a CPEx din 17 decembrie, agen]ii de influen]\ sovietici erau mai categorici, ì convingeau [i pe ceilal]i, Ceau[escu era izolat la Snagov [i se constituia o nou\ conducere a PCR. Sau c\, `ntr-un moment de luciditate patriotic\ [i de credin]\ autentic\ `n poporul român, Ceau[escu hot\ra s\ se retrag\. ~n toate aceste situa]ii ar fi r\mas o conducere de tip vechi a partidului [i ar fi ap\rut imediat aripile reformiste, grup\rile opozi]ioniste ale societ\]ii civile [i nucleele fostelor partide democratice. Este incontestabil c\ Ion Iliescu prelua autoritar conducerea aripii reformiste pe care ar fi condus-o spre constituirea unui partid socialist-perestroikist cu care c`[tiga orice alegeri libere. Asta este ce s-a `nt`mplat `n toate celelalte ]\ri comuniste, urm\rind scenariul Moscovei. Nu ar fi existat violen]a revolu]iei, a[a cum a fost, aruncarea criminal\ a Armatei `n represiune, distrugerea serviciului secret al ]\rii, fapt la fel de grav pentru stat, nu ar fi existat mor]ii, cadavrele incinerate, procesul mascarad\ [i executarea so]ilor Ceau[escu, interminabila [i p\guboasa incriminare a grup\rilor politice, `n frunte cu cea a lui Iliescu, pentru lovituri de stat, nu ar fi existat terori[tii. Ca `n mai toate momentele istorice critice ale ]\rii, negocierea [i evolu]ia rela]iilor `ntre Marile Puteri ar fi influen]at via]a politic\ din România [i cursul destinului nostru postcomunist s-ar fi mulat pe una dintre influen]e. Tot acest scenariu al normalit\]ii, copiat dup\ ceea ce s-a `nt`mplat, ca fenomen, `n celelalte ]\ri comuniste, nu s-a desf\[urat dintr-un singur motiv: popula]ia, partidul comunist [i liderii acestuia nu au reac]ionat la criza evident\ de sistem [i la blocajul intern, fapt ce i-a permis lui Nicolae Ceau[escu s\ declan[eze o represiune `mpotriva diversiunii str\ine care `ncerca s\ mobilizeze massa, represiunea antren`nd `n violen]e [i pe cei c`]iva, foarte pu]inii cet\]eni revolta]i [i s\tui, pe revolu]ionari. ~n aceste condi]ii, Ion Iliescu a avut de recuperat un handicap enorm [i, `n primul r`nd, a fost nevoit s\ se amestece `n haosul revoltei populare, dincolo de misiunea sa politic\ programat\. Interven]ia lui nu este nici un merit, nici o fatalitate, ci o solu]ie de


545

for]\ major\, care explic\ destul de conving\tor [i decizia Armatei de a-i `ncredin]a puterea. Ea a avut cel pu]in dou\ resurse: nevoia de a ac]iona, din cauza haosului l\sat de Ceau[escu, [i realitatea politic\ interna]ional\, care se compunea la nivel `nalt printr-o `n]elegere `ntre Marile Puteri de `nl\turare a lui Ceau[escu [i de aducere a lui Ion Iliescu la putere, `n interiorul spa]iului de influen]\ sovietic\. Filmul {ah-mat difuzat la `nceputul anului 2004 pe canalele de televiziune europene nu a avut alt\ valoare dec`t s\ dezv\luie dou\ lucruri decisive: c\ Ungaria a fost implicat\ `n evenimentele violente [i c\ americanii [i sovietici erau `n]ele[i asupra venirii lui Ion Iliescu la putere. Filmul, oricum l-am lua – prost f\cut, construit pentru a ataca politica proamerican\ a guvernului de la Bucure[ti, tezist sau ridicol –, con]ine dou\ declara]ii `n clar: cea a lui Miklos Nemeth, primul-ministru al Ungariei de atunci, care a recunoscut c\ Ungaria a preg\tit [i `narmat grupuri diversioniste care au ac]ionat pe teritoriul României, [i declara]iile conjugate ale congressmanului Smith, ale fostului ofi]er CIA Baer [i ale fostului [ef CIA la Paris, Cogan, c\ Ion Iliescu era un nume convenit `n prealabil cu sovieticii365. Filmul a fost atacat public `n România mai ales de fo[ti lideri ai revolu]iei, `ntre care Mircea Dinescu s-a dovedit cel mai vehement. Motivul a fost unul singur: `n film, ofi]erul francez de informa]ii (DGSE) Dominique Fonvielle explic\ cum erau folosi]i disiden]ii [i opozan]ii de c\tre diversiunea str\in\. A[a cum am mai ar\tat, toate figurile emblematice ale revolu]iei reac]ioneaz\ violent atunci c`nd le recuno[ti meritele, curajul, dar le demonstrezi [i felul cum ace[tia au fost cultiva]i, sprijini]i [i proteja]i profesionist de serviciile secrete str\ine. Proximitatea spionajului de astfel de ac]iuni diversioniste `n imaginarul popular ì sperie cel mai mult. Mircea Dinescu, Doina Cornea, Dan Petrescu, Ion Iliescu nu au fost spioni, n-au avut nici o leg\tur\ cu ceea ce este `n realitate spionajul, ci au fost ni[te oameni sincer revolta]i de regimul Ceau[escu, la fel ca alte milioane de oameni, dar pe care subversiunea str\in\ i-a ales pentru a fi proiecta]i `n notorietate interna]ional\ [i na]ional\. Cazul Petre Mihai B\canu 365 Pentru detalii [i declara]ii originale vezi Jurnalul Na]ional, Nr. 3281/27 februarie 2004, pp. 6-8.

546


difer\ prin faptul esen]ial c\ a fost o ini]iativ\ personal\, preluat\ – dup\ ce deja exista – de sovietici, iar cazul Tökés este unul de spionaj activ, instrumentat de mult pe linia activit\]ilor de spionaj maghiare `n România [i scos la lumin\ pentru a fi folosit `n situa]ia practic\ a `nl\tur\rii regimului Ceau[escu prin subversiune interna]ional\. A fost adus argumentul c\ mul]imea din Pia]a Palatului se personalizase, adic\ luase o identitate unitar\, comport`ndu-se ca un singur om s\tul de comunism [i hot\r`t s\ `mping\ ]ara spre o democra]ie autentic\, prin eliminarea comuni[tilor. Chiar privit\ a[a, simplist, at`ta timp c`t mul]imea aceea nu `nvestea o putere a ei, nu transfera relativa sa putere, care consta `n nimic altceva dec`t `n capacitatea de a lua cu asalt din nou cl\direa [i impunerea unui nou lider, „persoana“ mul]imii se reduce la un strig\t: „F\r\ comuni[ti!“, ceea ce era nici mai mult, nici mai pu]in dec`t o cerere. O cerere adresat\ celor care erau deja sus, `n balcon. Al]ii au argumentat c\ mul]imea din fa]a balconului nu era reprezentativ\, deoarece, presupun`nd c\ au fost 40-50 000 de oameni – cifra este mereu exagerat\, dar mul]imea ocupa numai spa]iul dintre corpurile cl\dirii CC –, ea nu acoperea dec`t 0,02% din popula]ia ]\rii [i cel mult 11% din cet\]enii cu drept de vot (procentul cumulat al partidelor de opozi]ie la 20 mai 1990), dar [i acest calcul este irelevant pentru c\ mul]i dintre participan]i erau membri de partid, iar `n r`ndul popula]iei inactive mai erau aproape 4 milioane. A[adar, atunci c`nd privim cele dou\ tablouri, cel din prim-plan [i cel general, din plan secund, vom constata c\ orientarea anticomunist\ a mul]imii din fa]a cl\dirii CC nu avea nici o [ans\ politic\ intern\ [i interna]ional\, nici un suport institu]ional [i nici o form\, m\car incipient\, de organizare. Supravie]uitorii fostelor partide politice, PN} [i PNL, se adunau `n apartamente [i `[i `mp\r]eau func]ii iluzorii `n partid, `n timp ce realitatea lor doctrinar\ [i organizatoric\ – nu o punem `n calcul pe cea numeric\ – era c`t se poate de departe de ceea ce era cu adev\rat nevoie `n acel moment – o for]\ de Dreapta perfect articulat\. Nu exista a[a ceva. Legionarii purtau povara a peste o jum\tate de secol de propagand\ negativ\, falsuri [i dezinform\ri `n ce prive[te realitatea doctrinar\ a mi[c\rii lor. PN} era fostul partid


547

de St`nga al ]\rii, iar orientarea de centru-dreapta a PNL a venit abia prin conducerea din exil (Radu C`mpeanu). C`nd au `ncercat s\ formuleze primele principii liberale („t\iatul cozii“), au fost spulbera]i. Poate c\ `n mul]imea din fa]a balconului se aflau oameni cu credin]e puternice anticomuniste sau cu un fond cultural de Dreapta. Nu s-au impus, nu au ap\rut. Ion Caramitru, care era `n centrul evenimentului, nu a ac]ionat ca om politic de Dreapta. Nu s-a v\zut. El `nsu[i c\uta cu disperare un program politic. De aceea, nu trebuie confundat\ situa]ia revolu]ionar\ cu situa]ia postrevolu]ionar\, iar `nt`mpl\rile „scenei balconului“ au nevoie de o relaxare pe plan[a normalit\]ii. ~ntr-un articol din revista FILM, Alexa Visarion va cobor` la dimensiunea uman\ acea celebr\ secven]\: „Ion Iliescu iese `n balcon [i anun]\ formarea Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale. ~n timp ce vorbe[te, cineva din spate `l trage de m`nec\: «Domnu’ Iliescu, so]ia la telefon...» «S\ m\ lase `n pace! Nu p\]esc nimic!»“ A gre[it c\ n-a r\spuns, poate so]ia `l anun]a c\ `ncep s\ trag\ terori[tii. {i pe St\nculescu `l suna la MApN so]ia lui Ion Caramitru, prevenindu-l asupra unui atac cu elicoptere de sub autostrada Bucure[ti-Pite[ti. ~n plan public, Sergiu Nicolaescu a salvat numele lui Ion Iliescu [i este primul care `l anun]\, tot public, drept liderul noii puteri. Singurul impact credibil [i important din balconul CC-ului nu s-a produs `ntre mul]ime [i Ion Iliescu, ci `n plan personal, `n sufletul [i g`ndurile lui, `ntre concep]ia sa politic\, nivelul s\u cultural-ideologic [i atitudinea mul]imii. Acolo trebuie s\ fi `n]eles Ion Iliescu c\ transferul de la regimul Ceau[escu la un regim perestroikist nu va fi lin [i c\ for]a mul]imii va trebui satisf\cut\ printr-o form\ provizorie de putere, care s\-i includ\ pe reprezentan]ii ei. Nici o clip\ Ion Iliescu nu s-a g`ndit s\ guverneze cu ei, ci s\-i admit\ pentru a contura imaginea legitimit\]ii revolu]ionare de care profita pentru a se posta sau a se l\sa pus `n fruntea statului. Nici aceast\ g`ndire nu este detestabil\. Este g`ndirea unui politician. Scena balconului nu poate fi reconstituit\ integral. Principalul autor al imaginilor, Televiziunea, a avut mari probleme de regie [i de natur\ tehnic\, apoi a devenit [i selectiv\. Noua echip\ de conducere, av`ndu-l la comand\ pe Silviu Brucan, va dirija imaginile astfel `nc`t

548


s\ slujeasc\ grupului Iliescu. De exemplu – a[a cum rezult\ din unica `nregistrare cronologic\, cea a lui Mihai Tatulici –, au existat dou\ interven]ii din balcon ale lui Ion Iliescu. Prima este cea ratat\, cea `nt`mpinat\ cu huiduieli [i salvat\ de Sergiu Nicolaescu, persoan\ care va anun]a [i hot\r`rea de a-l numi pe Ion Iliescu drept noul conduc\tor. Pe acest moment, Televiziunea a comutat gr\bit\ imaginea de la sediul s\u, din studioul 4, `n Pia]a Palatului, unde trebuia s\ vorbeasc\ Ion Iliescu. Constat`ndu-se reac]ia mul]imii, huiduielile [i blocajul directorului Editurii Tehnice, transmisia se comut\ rapid `napoi `n studio. Ea va reveni pentru cuv`ntarea din balcon a lui Dumitru Mazilu, considerat membru al grupului. A fost un dezastru mediatic pentru grupul prosovietic. ~n loc s\ transmit\ mesajele grupului, Dumitru Mazilu – a[a cum am ar\tat la subcapitolul dedicat apari]iei lui – a `nceput s\ atace frontal sistemul comunist: „s\ se dea la o parte marxism-leninismul“, „s\ se stabileasc\ criterii de competen]\, de responsabilitate [i de devotament pentru România“, „presa, radioul [i televiziunea s\ treac\ `n mìnile poporului [i niciodat\ s\ nu mai apar]in\ unei familii sau unui clan“. Martori oculari din mediul scriitoricesc – Constantin Turturic\, Iosif Naghiu – au afirmat c\ Dumitru Mazilu a strigat [i alte mesaje, `ntre care: „România nu a fost niciodat\ comunist\“ [i „Jos comunismul!“, mesaje pe care televiziunea nu le-a transmis, dar care au `nfl\c\rat mul]imea, radicaliz`nd-o. Un text care nu a circulat este cel al cuv`nt\rii lui Ion Iliescu din balconul CC dup\ ora 19.00, confundat\ cu cea ratat\ din jurul orei 17.30. A dou\ interven]ie a lui Ion Iliescu, secondat de generalul Gu[\, s-a produs dup\ declan[area fenomenului terorist, dup\ deschiderea focului `n Pia]a Palatului. Camerele carului de reportaj surprind un balcon plin de revolu]ionari, unde, pe fondul `mpu[c\turilor, actorul Ernest Maftei spune o poezie, iar altcineva strig\: „De pe Palat se trage“. Microfoanele surprind [i fondul sonor: „Focurile izolate se transform\ `n rafale compacte, asurzitoare“366. Balconul este `n continuare luminat puternic. ~n aceast\ mizanscen\ reapare Ion Iliescu, inundat de lumina reflectoarelor [i bruiat de focuri de arm\ automat\. 366 Mihai Tatulici, op. cit., p. 83.


549

Nici un „terorist“, fidel lui Ceau[escu [i comunismului, nu a tras asupra balconului, iar Ion Iliescu a vorbit calm. Acesta este momentul invocat – cu aproxima]ie, f\r\ indicii orare [i confund`nd cu prima ie[ire, de la 17.30 – de mai to]i cei care au acuzat c\ fenomenul terorist era o `nscenare, o diversiune. F\r\ `ndoial\ c\ scena ridic\ un mare semn de `ntrebare. De[i se lansase cu succes diversiunea cu securi[tii-terori[ti [i `n Pia]a Palatului se auzeau schimburile de focuri, Ion Iliescu va rosti urm\toarele cuvinte: „Ion Iliescu: Stima]i cet\]eni! Procesul `nceput este ireversibil. Practic, Securitatea nu mai exist\ (Uraaa!). Organele Ministerului de Interne au trecut `n subordinea Armatei. De aceea, v\ rug\m... De acum avem o singur\ for]\ de ordine public\: Armata [i organele de ordine public\ ale Ministerului de Interne subordonate Armatei (Uraaa... Se scandeaz\ „Armata e cu noi“.) Generalul Gu[\, [eful Marelui Stat Major, se afl\ l`ng\ mine. ~mpreun\ am discutat aceste m\suri la comandamentul militar. ~i dau cuv`ntul pentru dou\ vorbe.“ De[i scurt, textul spune foarte multe. ~n primul r`nd, el certific\ decizia lui Ion Iliescu de a trece Securitatea `n subordinea Armatei, fapt exploatat de Nicolae Militaru pentru a cere punerea `n subordinea sa a trupelor de securitate [i a USLA. Aceast\ referire direct\ la Securitate, `n acel moment [i `n acel loc, poate fi legat\ logic [i firesc, cum ar\tam, de reac]ia mul]imii din Pia]a Palatului la interven]ia anterioar\ a lui Alexa Visarion. S\ o reamintim: „C`nd am spus c\ generalul Vlad, [eful Securit\]ii, care nu se afla `n balcon, dore[te s\ fie al\turi de noi [i c\ institu]ia care a f\cut at`ta r\u poporului român se al\tur\ acum cauzei poporului, lumea a protestat vehement c`teva momente. Ilie Verde] [i ceilal]i fo[ti demnitari nu «au trecut examenul». Verde], iritat, m-a apostrofat: «Nu trebuia s\ [tie lumea ce se `nt`mpl\ `n\untru...» Am t\cut o clip\, apoi i-am spus: «Nu pute]i participa, nu v\ vor...» «Ai gre[it – a continuat Ilie Verde] – c\ ai vorbit de Iulian Vlad.»“ ~n c\utarea unui vinovat, dar `n primul r`nd ca urmare a imaginii negative pe care o avea Securitatea `n r`ndul popula]iei, mul]imea din Pia]a Palatului – lucru care nu s-a spus – se

550


dezl\n]uise `mpotriva Securit\]ii, nu numai `mpotriva comuni[tilor. La un moment dat, prin 1991, la Televiziunea român\ a ap\rut pictorul Ion Dumitru, reprezentantul unui grup de r\ni]i `n revolu]ie, care a afirmat c\ `mpreun\ cu prietenii s\i a incitat mul]imea din Pia]a Palatului `mpotriva Securit\]ii. Pe Ion Dumitru l-am cunoscut bine, petrec`nd multe ore `n mansarda sa din Pia]a Amzei, al\turi de scriitorii Mircea Nedelciu [i Hanibal St\nciulescu. Ion ne-a povestit c\ `n mul]ime se aflau [i alte grupuri, mici, dar compacte, care incitau `mpotriva Securit\]ii. C`]iva din diferite grupuri se cuno[teau `ntre ei. Este obligatoriu de subliniat c\ toate aceste persoane erau români, bucure[teni, `n majoritate studen]i [i tineri profesori, arti[ti afla]i `n diferite rela]ii directe sau indirecte cu ambasadele statelor occidentale, `n special cu Ambasada SUA. Acest moment este legat de cele `nt`mplate la MApN, acolo unde, de fapt, s-a luat decizia constituirii Comandamentului militar unic. O spune din balcon Ion Iliescu: „~mpreun\ am discutat aceste m\suri la Comandamentul militar“. Prin urmare, anun]ul f\cut de liderul CFSN era un r\spuns la cererea mul]imii, constituit dintr-o decizie deja luat\. Trecerea Ministerului de Interne [i implicit a Securit\]ii `n subordinea Armatei nu a fost rezultatul presiunii maselor. Teza aceasta cade. Imediat dup\ Ion Iliescu a vorbit generalul {tefan Gu[\: „General {tefan Gu[\: Fra]ilor! Armata `n `ntregime, `n toat\ ]ara, este al\turi de popor, este a poporului! (Uraaa!) ~n marea... ~n toate... unit\]ile sunt `n caz\rmi. ~n toate ora[ele sunt... este lini[te. V\ rog foarte mult s\ `n]elege]i c\ trebuie s\ punem ordine [i `n Bucure[ti. De aceea, trebuie s\-i ajuta]i pe militari s\ se deplaseze unde au misiunile. Armata va fi `ntotdeauna [i cu dumneavoastr\! (Petre Roman ì cere s\ jure, iar Ion Iliescu ì d\ microfonul.) Ion Iliescu: Jur\m! General {tefan Gu[\: Jur\m! Jur\m! Jur\m!“ Interven]ia generalului Gu[\ are nevoie de un comentariu, deoarece nu a fost/este o simpl\ declara]ie de adeziune. De[i confirma c\ Armata este `n `ntregime de partea poporului, ideea central\ [i principala


551

preocupare a generalului era dezordinea provocat\ de civili – `n fond, revolta popular\. El avusese contact cu toate cele trei centre revolu]ionare – Televiziune, MApN [i cl\direa CC, unde era balamuc. Mai ales prezen]a civililor la MApN l-a revoltat [i l-a iritat peste m\sur\. Interven]ia lui din balconul CC –, trebuie interpretat\ ca un prim apel, `nc\ voalat, ca oamenii s\ se duc\ acas\, pentru a se putea pune ordine. Dac\ ne uit\m cu aten]ie pe text vom constata [i o contradic]ie izbitoare, av`nd `n vedere [i scurtimea textului: afirm\ c\ toate unit\]ile sunt `n caz\rmi, dup\ care cere ca militarii s\ fie ajuta]i `n misiunile lor! Misiunile nu se `ndeplinesc `n cazarm\. ~n plus, anun]ul c\ `n toate ora[ele ]\rii este ordine nu corespundea adev\rului, cel pu]in la Sibiu unit\]ile colonelului Dragomir tr\g`nd cu tot armamentul `mpotriva sediului Mili]iei [i Securit\]ii. Acesta a cerut [i atac de avia]ie, toate misiunile fiind sus]inute [i confirmate de generalul St\nculescu de la MApN, din Bucure[ti. Generalul Gu[\ fusese anun]at ca [ef al Comandamentului militar, dar nu conducea Armata. A urmat o nou\ interven]ie a lui Ion Iliescu la microfon, anun]`nd: „Ne vom retrage acum pentru a constitui Consiliul Frontului Eliber\rii Na]ionale... Salv\rii Na]ionale“ [i „Practic, s-au lichidat structurile vechi: partid, guvern, [i a[a mai departe“. Anun]ul a fost `nt`mpinat cu urale [i cu scandarea: „Jos comunismul!“

Conturarea nucleului politic `nving\tor F\r\ `ndoial\ c\ `n procesul de conturare a nucleului politic conduc\tor a contat preexisten]a conspira]iei anticeau[iste. Prima consisten]\ a nucleului este dat\ de trioul Ion Iliescu – Silviu Brucan – Nicolae Militaru, care se reune[te prima dat\ la Televiziune, cei trei `mp\r]indu-[i cumva cele dintì misiuni – Ion Iliescu la MApN, escal\ obligatorie, apoi la CC, av`nd sarcina s\ preia ini]iativa politic\, Brucan la Televiziunea Român\ Liber\ pentru a controla mediatizarea. Generalul Militaru pare a se fi postat `n plan secundar, inactiv dup\ apari]ia sa pe post, dar avem numeroase informa]ii c\ lucrurile nu au stat a[a. Militaru a fost predestinat prelu\rii conducerii

552


Armatei `nc\ din vremea conspira]iei, iar `n timpul derul\rii evenimentelor au existat momente `n care chiar el a subliniat acest proiect. Exist\ m\rturii `n acest sens. Nicolae Militaru a afirmat c\, ie[it din emisie, a aflat de sosirea lui Ion Iliescu la Televiziune: „Imediat am trimis un ofi]er din cei prezen]i s\-i transmit\ ca, dup\ ce termin\ apelul c\tre popor, s\ vin\ `n biroul directorului Televiziunii, lucru ce l-a f\cut“367. Mihai Bujor Sion – o persoan\ care nu poate fi suspectat\ de aversiune fa]\ de Ion Iliescu – avea s\ descrie scena `ntrunirii primului nucleu al grupului Iliescu: „Se ia leg\tura cu CC-ul, cu MApN-ul. Po[ta, provincia. Se ia hot\r`rea ca Iliescu s\ plece la CC. Apar c`]iva militari. Remarc un general bine `mbr\cat, re]inut fa]\ de ceilal]i, tensiona]i [i zgomoto[i. D\ ni[te ordine. Unul `ntreab\: «Cine sunte]i dumneavoastr\?» Din spatele meu, cineva hot\r`t: «E viitorul ministru al Ap\r\rii», generalul Militaru“368. Informa]ia este valoroas\ pentru a `n]elege mecanismul ac]iunii planificate a grupului Iliescu, f\r\ a uita haosul [i improviza]ia din acele momente. Totu[i, avem explica]ia pentru a doua apari]ie pe post a c\pitanului Lupoi, anun]`nd c\ Militaru este ministrul Ap\r\rii, precum [i pentru deplasarea la MApN `n loc de CC – Iliescu a vorbit din nou cu generalul St\nculescu [i acesta l-a chemat `n mod expres la Armat\. Tot aici, cel mai probabil, trebuie s\ fi avut loc convorbirea telefonic\ a colonelului Ra]iu [i decizia de a-i convoca la MApN pe conduc\torii Mili]iei [i Securit\]ii. Scena `nt`lnirii lui Ion Iliescu, `n sediul fostului partid comunist, cu generalul Iulian Vlad nu a fost una oarecare. Iulian Vlad se afla `n `nc\perea unde se va desf\[ura mai t`rziu `nt`lnirea membrilor CFSN. Nicolae Militaru s-a `ndreptat spre el [i i-a spus: „S-a hot\r`t s\ conduc MApN, MI-ul [i G\rzile patriotice. Deci, ve]i lucra cu mine. ~n aceast\ situa]ie, trupele de Securitate [i USLA mi se vor subordona nemijlocit mie“. Surprins, generalul Vlad a `ntrebat: „De ce mi se iau de sub comand\?“, iar Militaru i-a r\spuns: „R\m`ne a[a cum am spus“. Intrat `n aceea[i `nc\pere, Ion Iliescu `l va aborda [i el pe generalul Vlad, c\ruia ì va spune: „Tovar\[e Vlad, s\ v\ ocupa]i `mpreun\ cu 367 Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ în direct, vol. 1, Bucure[ti, 1990, p. 210. 368 Ibidem, p. 220.


553

tovar\[ul Gu[\ s\ prelua]i problemele cu Armata, cu Internele, s\ fie ordine“. Ion Iliescu a confirmat aceast\ scen\ `n convorbirea din 2 decembrie 2004: „AMS: Pute]i confirma c\ atunci c`nd v-a]i `ntors de la MApN la CC, l-a]i `nt`lnit pe generalul Vlad pe hol [i i-a]i spus: «Merge]i cu tovar\[ul general Gu[\ [i lucra]i `mpreun\ s\ fie lini[te [i ordine». Ion Iliescu: Da, v\ confirm. Eu, practic, nu-i cuno[team pe niciunul din cei doi. Am receptat ca un fapt c\ `[i f\ceau datoria ca [efi ai institu]iilor lor. Mie mi s-a p\rut c\ Vlad a lucrat cinstit, dar...“ Ion Iliescu [i oamenii care `l `nso]eau, Militaru, Roman, Voican Voiculescu, se prezentau ca o putere deja constituit\. De altfel, `n foarte scurt timp, Iulian Vlad va constata c\ cei doi subalterni ai s\i, [eful USLA [i [eful trupelor, i se subordonau deja – `n ziua de 22 decembrie, ora 17.00 – lui Nicolae Militaru. Colonelul Ardeleanu nu s-a desprins de generalul St\nculescu, c\ruia i se adresa cu „Victore“, recomand`ndu-se civililor prezen]i la MApN [i la CC drept un disident. Avem o m\rturie interesant\ de la generalul {tefan Alexie, `n leg\tur\ cu atitudinea de ultim\ or\ a [efului USLA: „{tefan Alexie: P\rerea mea este c\ mul]i oameni din sala aceea de la MApN au fost preg\ti]i `ntruc`tva, cel pu]in avertiza]i de serviciile secrete. Pe cei pe care nu contau ì suspectau, ì voiau distru[i. Am s\ v\ dau un exemplu. Colonelul Ardeleanu, comandantul USLA, a fost cu Ceau[escu `n Iran. C`nd a sosit, de la aeroport a venit direct la mine. De ce? Ceau[escu intrase `n criz\ imediat ce cobor`se din avion, pentru c\ nu se rezolvase cum a vrut el la Timi[oara. {i [eful USLA vine la mine `n birou, ca [i cum n-avea alt\ treab\. C`nd eram la Craiova ([eful Securit\]ii Dolj, n.a.), el era la CIE, direc]ia Europa, [i lucrasem `mpreun\. A venit la mine `n birou, cum v\ spuneam, se plimba cu mìnile `n buzunare, tot c\uta s\-mi spun\ ceva. Mai `ntì m-a `ntrebat ce mai e pe la Timi[oara. I-am spus adev\rul, ar\t`ndu-i [i ce [tiam despre implicarea sovieticilor. Se plimba a[a, p`n\ ce s-a oprit `n fa]a biroului, a `ntors capul c\tre

554


mine [i m-a `ntrebat: «{i noi cu cine suntem?» P\i asta este `ntrebare de [ef al unit\]ii antiteroriste? AMS: {i ce i-a]i r\spuns? {A: M-am ridicat de la birou, am trecut pe l`ng\ el [i i-am r\spuns: «Cu cine s\ fim, noi suntem ce-am fost». AMS: Domnule general, m\ uimi]i! P\i dumneavoastr\ v\ mai `ntreba]i ast\zi ce s-a `nt`mplat?“369 Tot `n acea sear\ de 22 decembrie, generalul Vlad a fost sunat de generalul Ghi]\, comandantul trupelor de Securitate, care l-a anun]at preluarea: „Tovar\[e general, am primit ordin s\ intru `n subordinea MApN, respectiv a tovar\[ului general Militaru“. Este posibil ca raportul lui Ghi]\ s\ se fi produs mai spre sear\, dup\ anun]area public\ – din balconul CC – a prelu\rii, dar informa]ia pre]ioas\ aici este c\ ministrul Ap\r\rii desemnat de echipa Iliescu, `nc\ din seara de 22 decembrie 1989 – nu 24, nu 26 cum s-a scris – a fost Nicolae Militaru. ~nadins am s\rit – `n subcapitolul despre Televiziunea `n direct – peste cea de-a doua interven]ie a c\pitanului Mihai Lupoi, deoarece partea sa cea mai interesant\ este legat\ de... statutul lui Nicolae Militaru. ~n leg\tur\ cu acest subiect, Lupoi va declara `n direct, pe postul na]ional de televiziune: „Armata, pentru moment... deci ca un interimat au hot\r`t ca s\ preia frìele, s\ fie comandant al armatei p`n\ la alegerea unui comandant tovar\[ul general-colonel Militaru... De aceea, rog toate trupele s\ asculte ordinele acestui general-colonel. (...) Comandantul armatei, general-colonel Militaru, a dat ordin [i nu uita]i c\ militarii, chiar `n aceste momente, sunt militari [i trebuie s\ asculte de ordin. A dat ordin ca unit\]ile s\ se retrag\ `n caz\rmi... cine nu respect\ ordinele, `n aceste momente este tot militar [i va suferi rigorile legii“370. Lucrurile erau deosebit de grave pentru Armat\. Aceast\ a doua interven]ie a c\pitanului Lupoi – aten]ie!, produs\ `ntre prima interven]ie [i a doua interven]ie a lui Ion Iliescu –, dezv\luie, cel pu]in, discu]ii substan]iale `n leg\tur\ cu preluarea puterii de c\tre grupul Iliescu [i, dac\ nu numirea, 369 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 117. 370 Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ în direct, vol. 1, Bucure[ti, 1990, p. 45.


555

inten]ia de a-l numi pe Militaru la conducerea Armatei `nc\ din dup\-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. A[a cum arat\ Mihai Bujor Sion, anun]ul acesta a fost f\cut prima dat\ `n biroul directorului Televiziunii. Mai multe declara]ii ale unor participan]i la evenimentele din Televiziune certific\ aceast\ decizie, dar vocea lor nu s-a auzit at`t de tare, iar opinia lor a fost interpretat\ ca politizat\, folosit\ pentru a-l ataca politic pe Ion Iliescu. Ast\zi avem [i temeiuri s\ credem c\ Nicolae Militaru a fost prezentat de Ion Iliescu ca viitor ministru al Ap\r\rii [i c\ fostul general a folosit aceast\ decizie pentru a-[i afirma autoritatea. S\ re]inem c\, dincolo de eventualele exager\ri, altfel potrivite cu caracterul, ale generalului Nicolae Militaru – cum c\ a preluat sau va prelua comanda Armatei –, `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie 1989 s-a constituit un Comandament militar unic, av`ndu-l teoretic la comand\ pe generalul {tefan Gu[\. Spunem „teoretic“ pentru c\ `n realitate conducerea unitar\ a fost asigurat\ de generalul St\nculescu de la sediul MApN, omul care predase puterea grupului Iliescu. Peste acea autoritate operativ\ a generalului St\nculescu s-a suprapus influen]a [i autoritatea conferite de Ion Iliescu lui Militaru. Nici un ordin important al lui Gu[\ nu a fost ascultat [i executat de Armat\. F\r\ s\ anticip\m prea mult, vom ar\ta c\ sursa adev\rat\ a conflictului declan[at `ntre Gu[\ [i grupul Iliescu a fost tocmai faptul c\ ordinele sale nu erau executate de Armat\. S\ ne amintim c\, la `nt`lnirea de la MApN, generalul {tefan Gu[\ se considera comandantul de drept al Armatei [i c\ `n aceast\ calitate ceruse grupului politico-militar de acolo dou\ lucruri: „`nchiderea frontierelor [i readucerea `napoi la MApN a gr\nicerilor“. Nu s-a respectat acest ordin, dimpotriv\, au fost „deschise frontierele“, cu totul anormal, invers dec`t `n orice situa]ie de criz\ de acel gen, ac]iune considerat\ pe bun\ dreptate `n favoarea for]elor str\ine infiltrate, care trebuiau s\ defluiasc\, [i a celor care se preg\teau s\ intre. Comisiei senatoriale Gu[\ ì va spune: „C`nd am constatat c\ nu s-a respectat (ordinul) – de abia noaptea, c`nd mi s-a raportat c\ la Oradea [i nu [tiu pe mai unde se cere permisiunea s\ se intre cu «ajutoare» – [i pe mine m-a [ocat. {i acum sunt surprins cum au reu[it ca `n 22 noaptea, c`nd `n

556


22 abia a fugit Nicolae Ceau[escu, «ajutoarele» s\ fie deja la frontier\“371. S-a pus mereu `ntrebarea, cu insisten]\, cine a dat ordin ca frontierele s\ fie deschise. Nu a surprins nimeni momentul [i nici nu a ap\rut cineva cu am\nunte, dar `n acel moment ordinul de „deschidere a frontierelor“, dat `n mod direct [i oficial gr\nicerilor, nu putea proveni dec`t de la Armat\, adic\ de la generalul St\nculescu. Este posibil ca el s\ fie consecin]a convorbirilor telefonice cu ministrul Ap\r\rii al Ungariei, Karpati. Pe acest subiect s-a fabulat mult din cauza necunoa[terii misiunilor specifice ale for]elor care gestionau frontierele de stat [i a confuziei cu autoritatea care avea `n subordine punctele de trecere a frontierei. Imaginea care ni s-a p\strat este aceea a deschiderii, chiar a desfiin]\rii frontierelor ]\rii, mai ales dup\ ce la Televiziunea Român\ Liber\ au ap\rut secven]ele cu un gr\nicer ungur care dobora tabela indicatoare pe care era scris ROMÂNIA. Prin urmare, l\murim acum c\ frontierele României, grani]ele propriu-zise, nu au fost abandonate de gr\niceri [i nu s-a produs o trecere masiv\ ilegal\ peste f`[iile care marcheaz\ teritoriul României. Ceea ce s-a deschis `ntr-adev\r a fost traficul de persoane [i auto – inclusiv de valori – pe la Punctele de Control Trecerea Frontierei (PCTF), care se aflau `n jurisdic]ia Ministerului de Interne, deci, `n contextul de atunci, al Armatei. Pe la aceste puncte s-a intrat [i s-a ie[it f\r\ nici un control, cum s-a vrut [i cine a vrut. Asta este problema a[a-numitei „deschideri a frontierelor“, a scurgerii for]elor str\ine aflate `n ]ar\ [i a intr\rii ajutoarelor, mai mult sau mai pu]in autentice. Prin formula „nu i-a oprit [i nu i-a controlat nimeni la grani]\“ se `n]elege, de fapt, abandonarea controlului la PCTF. Au existat [i telefoane date „`n numele Frontului“, `ntre care [i cel al lui Sergiu Nicolaescu, pentru deschiderea frontierelor, dar libera trecere nu s-a f\cut dec`t ca urmare a confirm\rii MApN. Re`ntor[i din balcon `n cl\direa fostului CC al PCR, Ion Iliescu [i echipa lui vor c\uta un loc lini[tit unde s\ poat\ redacta o declara]ie de preluare a puterii [i un program politic menit s\ oficializeze r\sturnarea regimului Ceau[escu [i instaurarea unei noi puteri, re371 Arh. SR, Stenograma nr. 3/21 septembrie 1993, Audierea generalului Gu[\

{tefan, p. 7.


557

volu]ionare. Instala]i `n biroul lui Manea M\nescu, membrii grupului s-au confruntat imediat cu problema practic\ a `ntocmirii documentului. Nucleului ini]ial i s-a ata[at Petre Roman, care, `n ciuda specula]iilor fabricate `n ultimii 15 ani, nu a avut nici o leg\tur\ cu conspira]ia prosovietic\, dar se afla sub influen]a amintirii felului `n care fusese `ndep\rtat tat\l s\u din func]ii de conducere de c\tre Nicolae Ceau[escu [i sub impresia imaginii despre mersul lumii pe care [i-o f\cuse `n Fran]a. El a fost acceptat de Ion Iliescu `n grup pentru c\ ì respecta tat\l, `l [tia bine pe fiul acestuia dinainte de revolu]ie [i, `n plus, Petre Roman venea din strad\, era un perfect reprezentant al revoltei populare, un intelectual echilibrat ie[it din familia restr`ns\ a nomenclaturii, [i era [i t`n\r. Petre Roman arat\ c\ ini]ial au fost desemna]i s\ `ntocmeasc\ acest program doi activi[ti din echipa lui Nicolae Ceau[escu: „AMS: V-a]i retras `n biroul acela de la CC, unde a avut loc discu]ia asupra programului [i a]i avut replica «Sun\ ca dracu’!» Petre Roman: Scena asta nu poate fi `n]eleas\ exact dec`t dup\ ce am s\ v\ spun un lucru pe care nu l-am spus `nc\. S-a mai `nt`mplat un lucru acolo, `n sala aia de la CC, era un birou, de fapt. Iliescu spune: «Trebuie s\ d\m urgent un mesaj ]\rii» [i ne-am trezit cu o schi]\ de mesaj scris\ de Apostoiu [i de Nicolcioiu, care era ceva absolut imposibil, `ntre supremul ridicol [i monstruos. Erau cuvintele lui Ceau[escu `mpotriva lui Ceau[escu. Am intervenit: «Asta nu se poate, nu se poate a[a ceva!», iar Iliescu a spus atunci: «Nu, nu, `ntr-adev\r, nu merge.»“ Nu `n]elegem ce text putea a[tepta Ion Iliescu de la Apostoiu [i Nicolcioiu, activi[ti din preajma lui Nicolae Ceau[escu!? C`t timp cei doi activi[ti de partid se chinuiser\ s\ nasc\ programul politic al noii puteri, Ion Iliescu discut\ cu cei din `nc\pere, anun]`ndu-i c\ a luat leg\tura cu Ambasada URSS. Dup\ toate probabilit\]ile, convorbirea s-a purtat din sediul MApN sau din sediul CC, dup\ revenirea din balcon (aproximativ ora 18.00). Ion Iliescu a afirmat c\ a dat acest telefon pentru a anun]a cine sunt ei [i faptul c\ vor organiza o form\

558


provizorie de conducere. Numai c\ el `nsu[i anun]ase aceste dou\ lucruri deja la Televiziune, fiind practic imposibil ca Ambasada s\ nu se uite la televizor `n orele acelea. Ba, dup\ cum [tie orice profan, ambasadele monitorizeaz\ posturile de televiziune. Conform m\rturiei lui Nikolai Morozov, la ora la care Ion Iliescu d\dea telefon la Ambasada URSS pentru a anun]a cine este, coresponden]ii TASS transmiseser\ deja [tirile despre c\derea lui Ceau[escu [i deschiderea Televiziunii Române Libere372. Tot atunci se dezbate problema denumirii noii forma]iuni politice [i apare propunerea generalului Militaru: „Frontul Salv\rii Na]ionale, organ de partid [i de stat“. Roman se opune formulei „organ de partid [i de stat“, pentru c\ `ntr-adev\r „suna ca dracu’“. Nu a fost vorba de o opozi]ie fa]\ de denumirea Frontul Salv\rii Na]ionale, pe care tot el o sus]inuse la MApN. ~ntre timp apare [i Silviu Brucan, iar `n fa]a incapacit\]ii de a compune urgent acel program, Ion Iliescu cere s\ se apeleze la textul lui Dumitru Mazilu. Era vorba de cele 10 puncte ale proclama]iei sale. Ele au fost preluate [i modificate `ntr-o mic\ m\sur\, formal, de Silviu Brucan, fiind b\tute la ma[in\ de Alexandru Mironov, f\r\ `ns\ a termina. ~ntr-o carte plin\ de evaziuni, Ion Iliescu ì va explica lui Vladimir Tism\neanu c\ era urm\rit de trei idei: „reorganizarea democratic\ a ]\rii, reorganizarea economiei pe baze noi [i deschiderea interna]ional\ a României“373. Ideile erau ale lui Dumitru Mazilu, aduse din America. ~n apari]iile publice de p`n\ atunci el a formulat un puternic atac la adresa lui Nicolae Ceau[escu, a `mprumutat ideea cu democra]ia de la Brucan (a doua interven]ie) [i ideea alegerilor libere, luat\ de la Caramitru. C`nd a fost vorba de un document original, a apelat la Apostoiu [i la Nicolcioiu. Este clar ast\zi c\ documentul la care lucrau liderii noii puteri era Preambulul comunicatului CFSN, textul introductiv plasat `nainte de `n[iruirea programului propriu-zis. Stenograma `ntrunirii, extras\ de pe secven]ele filmate de Adrian S`rbu, con]ine o serie de enigme – de exemplu, a[teptau un inginer Voicu f\r\ de care erau „termina]i“! –, 372 Nikolai Morozov, op. cit., p 73. 373 Marele [oc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir

Tism\neanu, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2004, p.186.


559

dar analiza atent\ arat\ mai degrab\ starea de improviza]ie [i dezorganizare, dec`t munca unor conspiratori `n]ele[i dinainte. Vom reproduce un pasaj, `ncerc`nd [i c`teva explica]ii sumare: „Ion Iliescu: Deci, structuri ale puterii `n teritoriu ale Frontului Salv\rii Na]ionale (nume ales la MApN, n.a.), care preia `ntreaga administra]ie local\... [i apoi ca m\suri imediate la nivel central [i la nivel local... necesitatea func]ion\rii institu]iilor vitale, aprovizionarea cu energie, cu c\ldur\, cu ap\, func]ionarea re]elei comerciale, alimentare, a transportului public [i a tuturor unit\]ilor economice, care s\ intre `n activitate normal\. Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale, `n vederea `ndeplinirii obiectivelor pe care [i le va propune, va intra `n dialog cu toate for]ele ob[te[ti [i sociale ale ]\rii pentru realizarea unit\]ii de ac]iune a tuturor for]elor constructive ale na]iunii. (Din nou g\l\gie. Vocile se suprapun.) Ion Iliescu: Pe aceast\ baz\ s\ asigur\m c`t mai rapid organizarea economic\ pe baze s\n\toase... un apel c\tre muncitorime, c\tre ]\r\nime, c\tre intelectualitate pentru a asigura aceste lucruri. (O voce): ... Trebuie spus... Constituirea noilor organe trebuie s\-[i desf\[oare activitatea... Alexandru B`rl\deanu: A spus. Ion Iliescu: Am spus. Haide]i s\... (O voce): ... Domnul Iliescu! Domnul Iliescu! Salvare nu e bine... }ine de lovitura de stat... (observa]ie corect\, n.a.) Democra]iei Na]ionale. Ion Iliescu: Democra]ia e cu toat\ lumea... (O voce): ... Dar Salvare ce `nseamn\? Petre Roman: Tovar\[e Iliescu, eu c`nd am vorbit acolo (`n balconul CC [i la Televiziune, n.a.) am spus Frontul Unit\]ii Populare. Silviu Brucan: Nu e bine! Nicolae Militaru: Spune]i-i, domnule, Front de Salvare Na]ional\. (O voce): ... Democra]ie, s\ fie un cuv`nt... explicit. Petre Roman: Democra]ie... a fost (se referea la faptul c\ anun]ase deja public aceast\ tem\, n.a.)

560


Nicolae Militaru: M\i oameni buni! Frontul Salv\rii Na]ionale ac]ioneaz\ de [ase luni, domnule. Ion Iliescu: ... o stare provizorie... p`n\ ce constituim noile structuri ale puterii. Petre Roman: Sigur c\ da. (O voce): ... Creeaz\ o stare de panic\ c`nd spui Salvare (`nc\ o observa]ie corect\, n.a.) Silviu Brucan: E, las\-m\ `n pace! Ion Iliescu: O s\ reconstituim structurile (este vorba de structurile PCR, altceva nu putea fi reconstituit, n.a.) Acum n-avem timp s\ discut\m. (O voce): ... M\car o vorb\ s\ spun\ (despre democra]ie, n.a.) Nicolae Militaru: |sta-i organ de partid [i de stat. Consiliul Salv\rii Na]ionale este organ de partid [i de stat. Petre Roman: Nu de partid [i de stat, `n nici un caz. Asta sun\ ca dracu’. Ion Iliescu: Este o structur\ a noii puteri. (O voce): ... Nu merge, domnule. Nicolae Militaru: D\ primului-secretar telefon... Petre Roman: Nu m\i... |ia nu mai ascult\ de tine. (O voce): ... Da’ cine a zis? Silviu Brucan: A fost un Front al Salv\rii Na]ionale care a lansat un apel nesemnat de nimeni... (Brucan nu cuno[tea leg\tura grupului militar cu aceast\ denumire, n.a.) (O voce): ... De cine-i condus `n prima etap\? Dumitru Apostoiu: Poporul vrea s\ [tie ce este, ca s\ aib\ `ncredere. (O voce): ... Sigur c\ da. Ion Iliescu: S\ v\ spun drept... [i asupra denumirii trebuie s\ mai discut\m. Cei de la Timi[oara i-au zis... Petre Roman: Frontul Uniunii Democratice Socialiste (corect Frontul Democrat Român, n.a.) Ion Iliescu: ... Democra]iei Socialiste (este sinteza concep]iei politice a lui Ion Iliescu `n acel moment, n.a.) Petre Roman: Asta e ce a fost, domnule!


561

(O voce): ... S\ nu se mai repete asta cu... Petre Roman: {i f\r\ socialist\. Ion Iliescu: S-o l\s\m a[a... Ave]i dreptate, trebuie s\ personaliz\m cumva acest lucru. Petre Roman: ... condus de Ion Iliescu. Am hot\r`t acolo (la MApN, n.a.) treaba asta... Fi]i aten]i: adic\ cine semneaz\? (O voce): ... Eu nu pot ie[i de aici. Nicolae Militaru: Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale, condus de Ion Iliescu. Petre Roman: Adic\ ce, tovar\[e Iliescu, v\ declina]i r\spunderea acum? (Iliescu f\cuse o grimas\, pentru c\ nu era de acord s\ semneze el singur, n.a.) Ion Iliescu: Nu, drag\. Petre Roman: P\i atunci? Silviu Brucan: Nu cred c\ merge o singur\ persoan\ (observa]ie corect\, n.a.) Petre Roman: Cu cei care am fost acolo (la MApN, n.a.), Gu[\, Militaru, Voinea... Silviu Brucan: Nu reprezint\ nimic pentru poporul român (se referea la lipsa de reprezentativitate a militarilor; el dorea o semn\tur\ politic\, n.a.) Petre Roman: Nu v\ sup\ra]i, sunt cei care au luat cu asalt Comitetul Central (Roman pleda pentru introducerea revolu]ionarilor pe lista de semn\turi, n.a.) Cu ei am intrat. Silviu Brucan: Asta-i altceva (cu referire la revolu]ionari, n.a.) Sunt militari, drag\. (Brucan face distinc]ia `ntre civili [i militari, `n sensul c\ militarii [i-au f\cut doar datoria, n.a.) Petre Roman: Nu sunt militari. P\i eu nu sunt militar. {i am `nc\ trei-patru care nu suntem militari. (Replicile sunt consecin]a unei ne`n]elegeri; Brucan se referea la nume cunoscute, pentru a da greutate politic\, [i credea c\ Roman vrea ca militarii s\ fie semnatari `mpreun\ cu Ion Iliescu, n.a.) Silviu Brucan: De tine nu [tie nimeni nimic, dac\ e vorba a[a... (Ion Iliescu asist\ f\r\ a interveni la acest schimb de replici.)

562


Petre Roman: Ba [tie, pentru c\ eu am citit declara]ia la Televiziune. Eu nu pledez pentru mine... (De[i participant direct, Petre Roman nu `n]elegea `nc\ faptul c\ `ntre revolta popular\ [i grupul Iliescu se produsese o distan]are ca urmare a deciziilor luate la MApN, sub protec]ia [i `mputernicirea Armatei, n.a.) Dumitru Apostoiu: Fiecare... cine pe cine reprezint\ `n aceast\ perioad\? Ion Iliescu: Din p\cate, asta e lipsa acestei situa]ii. |sta (e vorba de Ceau[escu, n.a.) a l\sat un vid de putere. Restructurarea unui mecanism al puterii (era vorba de restructurarea PCR, n.a.). Dar cine bate la u[\? (O voce): ... {i armata este cea care asigur\ ordinea. Alexandru B`rl\deanu: Domnule Iliescu, categoric ar trebui o fraz\ care s\ spun\ poporului care va fi realitatea politic\ viitoare... c\ mergem spre democra]ie... spre satisfacerea nevoilor poporului... Al doilea: ne trebuie o fraz\ pentru opinia public\ str\in\, fraz\ c\ ne p\str\m alian]ele [i c\ nu schimb\m angajamentele interna]ionale (o interven]ie lucid\, realist\, n.a.). Ion Iliescu: Vreau s\ v\ spun c\ am intrat `n leg\tur\ cu Ambasada sovietic\ [i le-am transmis situa]ia `n care ne afl\m, ca s\ comunice la Moscova, s\ se [tie cine suntem [i ce vrem. Asta le-am spus deja. Petre Roman: Ast\zi la pr`nz am vorbit cu ministrul ungar al Ap\r\rii (...)“374 Toat\ aceast\ scen\, care a inflamat presa de opozi]ie, `ncepe `ns\ cu un pasaj `n care participan]ilor li se comunic\ un am\nunt: „Aten]ie! D`nsul filmeaz\ [i `nregistreaz\ tot“. Ion Iliescu a `ncercat s\ mute adunarea `n alt\ `nc\pere, dar cineva a insistat ca totul s\ se desf\[oare `n fa]a camerei de luat vederi: „Nu! Aici! Vrem s\ [tim ce se `nt`mpl\! S\ avem control. D`nsul filmeaz\ tot“. A[adar, tot ce s-a discutat acolo – poate cu excep]ia primelor replici ale lui Apostoiu, 374 Constantin Sava [i Constantin Monac, op. cit., pp. 319-321. (Cînd spune „am vorbit cu ministrul ungar al Ap\r\rii“, Petre Roman folose[te pluralul, referindu-se la grupul de la MApN. De vorbit la telefon în Ungaria a vorbit generalul Eftimescu.)


563

abia intrat – a avut calitatea unui dialog purtat cu con[tien]a c\ totul se `nregistreaz\. De[i scena a fost interpretat\ drept una de teatru, ea con]ine destule secven]e care demonstreaz\ naturale]ea actorilor. Nu se pref\ceau sau nu se pref\ceau prea mult. Iliescu dezv\luie c\ a sunat la Ambasada URSS, Brucan nu-i vrea pe militari pe list\, Roman cere dreptul revolu]ionarilor [i invoc\ folosirea cuv`ntului democra]ie, B`rl\deanu se dovede[te un b\tr`n activist realist, Militaru – pe care at`t `l ducea capul – nu se poate preface [i cere anun]area Frontului Salv\rii Na]ionale, drept organ de partid [i de stat. Teza contestatarilor de mai t`rziu, c\ mul]imea [i revolu]ia nu-i `nvestise pe acei oameni cu nimic [i c\ ei puteau fi `nl\tura]i `n orice clip\ de o for]\ revolu]ionar\ autentic\ – a[a-numita tez\ a „revolu]iei furate“ –, porne[te de la o premis\ fals\. Ion Iliescu nu mai era `n acel moment un simplu director de editur\, ci persoana c\reia generalul St\nculescu ì d\duse raportul, persoana c\reia Armata ì `ncredin]ase puterea, liderul politic pe care hot\r`se s\-l aleag\, s\-l sprijine [i s\-l apere. Ministerul de Interne [i Securitatea ì confirmaser\ adeziunea lor la aceast\ alegere `n `nt`lnirea de la MApN. Ce spune Petre Roman `n secven]ele de la CC: „... condus de Ion Iliescu. Am hot\r`t acolo (la MApN, n.a.) treaba asta“. Omul care condusese lupta la baricad\, Dan Iosif, propus de mul]ime `n Pia]a Palatului, refuz\ puterea spun`nd sincer c\ nu e de el. Dumitru Dinc\ nu mai avea voce ca s\ poat\ conduce ceva [i nici nu suntem siguri c\-[i putea scrie proclama]ia c\tre ]ar\. Mircea Dinescu [i Ion Caramitru invoc\ agita]i [i dispera]i solidaritatea Armatei, cer trecerea ei de partea revolu]iei. A trecut. Sergiu Nicolaescu, cel mai popular personaj de acolo [i al c\rui nume a fost intens scandat tot `n Pia]a Palatului, a anun]at clar c\ ei l-au ales pe Ion Iliescu s\ ì conduc\. Mul]imea a aclamat. Corneliu Coposu a preg\tit un comunicat de solidaritate cu FSN [i cu Ion Iliescu, dar, proste[te, liderii CFSN-ului nu l-au l\sat s\ vorbeasc\. Atunci c`nd vorbim despre nucleul politic `nving\tor suntem obliga]i s\-l plas\m incontestabil pe Ion Iliescu `n v`rful s\u, dar, `ncep`nd de la Televiziune, Ion Iliescu a fost dominat [i influen]at `n cele mai importante decizii, `n toate deciziile-cotitur\ ale

564


evenimentelor din perioada 22-31 decembrie 1989 de Silviu Brucan. Acesta este inspiratorul [i catalizatorul celor mai discutabile hot\r`ri, motiv pentru care afirm [i sus]in `n continuare c\, `n realitate, rolul lui Ion Iliescu atunci a fost marginal. Abia ast\zi ne putem da seama de importan]a loviturii de stat militare, care se desf\[urase p`n\ atunci paralel [i discret, de schimbarea atitudinii Armatei [i de rolul generalului St\nculescu, cel care a decis cui s\ `ncredin]eze Armata puterea. ~n timp ce se `nt`mplau toate astea, pre[edintele statului [i comandant suprem al for]elor armate avea un dialog existen]ialist cu un mili]ian `n ma[ina radarului, iar simbolul revoltei bucure[tene din strad\, Dan Iosif, complet r\gu[it [i cu lacrimi `n ochi, ì striga generalului Gu[\: „Tovar\[e general, nu asta am vrut noi, nu asta am crezut noi!“

Programul CFSN Dup\ declan[area diversiunii teroriste `n Bucure[ti, grupul Iliescu se deplaseaz\ la Televiziune unde se va finaliza programul politic. Textul citit pe postul Televiziunii de Ion Iliescu `n noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989 este considerat documentul principal, fundamental al revolu]iei. El a identificat noua putere instalat\ `n România [i, fiind `nving\toare, a legitimat-o provizoriu p`n\ la alegerile din 20 mai 1990. Goethe spunea: „Cel care surprinde cel mai bine momentul, este cel care `nvinge“. Textul citit de Ion Iliescu la Televiziune `n noaptea de 22 decembrie 1989 a fost programul `ndelung c\utat de numeroasele nuclee revolu]ionare care se formaser\ `n ziua de 22 decembrie [i a reprezentat improviza]ia suficient de satisf\c\toare pentru a i se da girul documentului programatic a[teptat. ~n ciuda aparen]elor de unitate, programul CFSN a fost un document constituit din buc\]i – trei la num\r – av`nd mai mul]i autori. Vom reproduce forma oficial\ a Comunicatului Consiliului Salv\rii Na]ionale, a[a cum a fost publicat `n Monitorul Oficial, nu numai pentru c\ este


565

forma consacrat\, ci [i pentru c\ este singura form\ a actului care con]ine, bine individualizate, componentele sale. COMUNICATUL C|TRE }AR| al Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale Cet\]eni [i cet\]ene, Tr\im un moment istoric. Clanul Ceau[escu, care a dus ]ara la dezastru, a fost eliminat de la putere. Cu to]ii [tim [i recunoa[tem c\ victoria de care se bucur\ `ntreaga ]ar\ este rodul spiritului de sacrificiu al maselor populare de toate na]ionalit\]ile [i, `n primul r`nd, al admirabilului nostru tineret, care ne-a restituit, cu pre]ul s`ngelui, sentimentul demnit\]ii na]ionale. Un merit deosebit `l au cei care ani de zile [i-au pus `n pericol [i via]a, protest`nd `mpotriva tiraniei. Se deschide o pagin\ nou\ `n via]a politic\ [i economic\ a României. ~n acest moment de r\scruce am hot\r`t s\ ne constituim `n Frontul Salv\rii Na]ionale, care se sprijin\ pe armata român\ [i care grupeaz\ toate for]ele s\n\toase ale ]\rii, f\r\ deosebire de na]ionalitate, toate organiza]iile [i grup\rile care s-au ridicat cu curaj `n ap\rarea libert\]ii [i demnit\]ii `n anii tiraniei totalitare. Scopul Frontului Salv\rii Na]ionale este instaurarea democra]iei, libert\]ii [i demnit\]ii poporului român. Din acest moment se dizolv\ toate structurile de putere ale clanului Ceau[escu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat [i institu]iile sale `[i `nceteaz\ activitatea. ~ntreaga putere `n stat este preluat\ de Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordoneaz\ `ntreaga activitate a armatei [i a unit\]ilor Ministerului de Interne. Toate ministerele [i organele centrale, `n actuala lor structur\, `[i vor continua activitatea normal\, subordon`ndu-se Frontului Salv\rii Na]ionale, pentru a asigura desf\[urarea normal\ a `ntregii vie]i economice [i sociale. ~n teritoriu se vor constitui consilii jude]ene, municipale, or\[ene[ti [i comunale ale Frontului Salv\rii Na]ionale ca organe ale puterii locale. Mili]ia este chemat\ ca, `mpreun\ cu comitetele cet\]ene[ti, s\ asigure ordinea public\. Aceste organe vor lua toate m\surile necesare pentru asigurarea aprovizion\rii popula]iei cu alimente, cu energie electric\, cu

566

ALEX MIHAI STOENESCU c\ldur\ [i ap\, pentru asigurarea transportului, a asisten]ei medicale [i a `ntregii re]ele comerciale. Ca program, frontul propune urm\toarele: 1. Abandonarea rolului conduc\tor al unui singur partid [i statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvern\m`nt. 2. Organizarea de alegeri libere `n cursul lunii aprilie. 3. Separarea puterilor legislativ\, executiv\ [i judec\toreasc\ `n stat [i alegerea tuturor conduc\torilor politici pentru unu sau, cel mult, dou\ mandate. Nimeni nu mai poate pretinde puterea pe via]\. Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale propune ca ]ara s\ se numeasc\ `n viitor România. Un comitet de redactare a noii Constitu]ii va `ncepe s\ func]ioneze imediat. 4. Restructurarea `ntregii economii na]ionale pe baza criteriilor rentabilit\]ii [i eficien]ei. Eliminarea metodelor administrativ-birocratice de conducere economic\ centralizat\ [i promovarea liberei ini]iative [i a competen]ei `n conducerea tuturor sectoarelor economice. 5. Restructurarea agriculturii [i sprijinirea micii produc]ii ]\r\ne[ti. Oprirea distrugerii satelor. 6. Reorganizarea `nv\]\m`ntului românesc potrivit cerin]elor contemporane. Rea[ezarea structurilor `nv\]\m`ntului pe baze democratice [i umaniste. Eliminarea dogmelor ideologice care au provocat at`tea daune poporului român [i promovarea adev\ratelor valori ale umanit\]ii. Eliminarea minciunii [i a imposturii [i statuarea unor criterii de competen]\ [i justi]ie `n toate domeniile de activitate. A[ezarea pe baze noi a dezvolt\rii culturii na]ionale. Trecerea presei, Radioului, Televiziunii din mìnile unei familii despotice `n mìnile poporului. 7. Respectarea drepturilor [i a libert\]ilor minorit\]ilor na]ionale [i asigurarea deplinei lor egalit\]i `n drepturi cu românii. 8. Organizarea `ntregului comer] al ]\rii, pornind de la cerin]ele satisfacerii cu prioritate a tuturor nevoilor cotidiene ale popula]iei României. ~n acest scop, vom pune cap\t exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petroliere, acord`nd prioritate satisfacerii nevoilor de c\ldur\ [i lumin\ ale oamenilor. 9. ~ntreaga politic\ extern\ a ]\rii s\ serveasc\ promov\rii bunei vecin\t\]i, prieteniei [i p\cii `n lume, integr`ndu-se `n procesul de construire a unei Europe unite, cas\ comun\ a tuturor popoarelor continentului. Vom respecta angajamentele interna]ionale ale României [i, `n primul r`nd, cele privitoare la Tratatul de la Var[ovia.


567

10. Promovarea unei politici interne [i externe subordonate nevoilor [i intereselor dezvolt\rii fiin]ei umane, respectul deplin al drepturilor [i libert\]ilor omului, inclusiv al dreptului de deplasare liber\. Constituindu-ne `n acest front, suntem ferm hot\r`]i s\ facem tot ce depinde de noi pentru a reinstaura societatea civil\ `n România, garant`nd triumful democra]iei, libert\]ii [i demnit\]ii tuturor locuitorilor ]\rii. ~n mod provizoriu, `n componen]a consiliului intr\ urm\torii: Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Lászlo Tökes, Dumitru Mazilu, Dan De[liu, general {tefan Gu[\, general Victor St\nculescu, Aurel Drago[ Munteanu, Corneliu M\nescu, Alexandru B`rl\deanu, Silviu Brucan, Petre Roman, Ion Caramitru, Sergiu Nicolaescu, Mihai Montanu, Mihai Ispas, Gelu Voican Voiculescu, Dan Mar]ian, c\pitan Lupoiu Mihai, general Voinea, c\pitan de rangul I Dumitrescu Emil, Neac[a Vasile, Ciontu Cristina, Baciu Marian, Bogdan Teodoriu, Eugenia Iorga, Negri]iu Paul, Manole Gheorghe, Cazimir Ionescu, Adrian S`rbu, C`rjan Constantin, Domokos Geza, Magdalena Ionescu, Marian Mierl\, Constantin Ivanovici, Ovidiu Vlad, Bucurescu Valeriu, Ion Iliescu.“375

Cele trei p\r]i ale Comunicatului sunt: preambulul, punctele programului [i inser]ia juridic\. Preambulul a fost rezultatul numeroaselor `ncerc\ri de a scrie un program, `n sediul CC [i apoi `n biroul de la etajul 11 al Televiziunii, p`n\ `n momentul `n care Silviu Brucan hot\r\[te s\ se ocupe personal de acest lucru. De altfel, chiar debutul programului copia primele cuvinte ale interven]iei sale din Studioul 4: „Tr\im un moment istoric“. Alt pasaj – „Un merit deosebit `l au cei care ani de zile [i-au pus `n pericol [i via]a, protest`nd `mpotriva tiraniei“ – era o aluzie la pericolul `n care se aflase Brucan, ca urmare a implic\rii `n Scrisoarea celor [ase. Nu s-a aflat `n nici un pericol, fiind protejat de URSS. {i dac\ `l prindeau canibalii din Caraibe tot sc\pa. Era `ns\ un pasaj care `ncerca s\ legitimeze prioritatea fo[tilor stalini[ti, a vechilor membri de partid care se opuseser\ lui Ceau[escu. Un pasaj-cheie – din punct de vedere istoric – ì apar]ine lui Ion Iliescu: „~n acest moment de r\scruce am 375 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 1, Vineri, 22 decembrie 1989, pp. 1-2.

568


hot\r`t s\ ne constituim `n Frontul Salv\rii Na]ionale, care se sprijin\ pe armata român\ [i care grupeaz\ toate for]ele s\n\toase ale ]\rii“, pasaj care arat\ temeiul [i totodat\ adev\ratul vehicul al legitimit\]ii acelui Consiliu al Frontului Salv\rii Na]ionale – Armata! Ion Iliescu folose[te acelea[i cuvinte „am hot\r`t s\ ne constituim...“ `n secven]ele filmate la celebra `ntrunire din cl\direa CC, aceasta fiind [i singura sa contribu]ie la textul Comunicatului. Punctele programului sunt – cum u[or se poate observa – copiate dup\ programul citit de Dumitru Mazilu `n balconul CC-ului. El a suferit c`teva modific\ri, provocate de Silviu Brucan: „Apoi am `nlocuit `n text «Forumul Cet\]enesc Na]ional» cu Frontul Salv\rii Na]ionale. La punctul 5 privitor la agricultur\, am scris: «sprijinirea micii produc]ii ]\r\ne[ti [i oprirea distrugerii satelor», la punctul 8 am `nlocuit cuvintele care mi s-au p\rut prea tehnice cu fraza: «~n acest scop vom pune cap\t exportului de produse agroalimentare, vom reduce exportul de produse petrolifere, acord`nd prioritate satisfacerii nevoilor de c\ldur\ [i lumin\ ale oamenilor», iar la punctul 9, privitor la politica extern\, am ad\ugat: «integr`ndu-se `n procesul de constituire a unei Europe unite, cas\ comun\ a tuturor statelor europene. Vom respecta angajamentele interna]ionale ale României, `n primul r`nd cele privitoare la Tratatul de la Var[ovia». ~n sf`r[it, am [ters «A[a s\ ne ajute Dumnezeu», deoarece ne adres\m `ntregii popula]ii a ]\rii [i nu numai cre[tinilor“376. Modificarea punctului 5 viza referirea explicit\ a lui Dumitru Mazilu la problema propriet\]ii, la cererea de retrocedare a p\m`nturilor c\tre ]\ranii deposeda]i `n timpul colectiviz\rii. Marian Mierl\ a surprins acest moment, Brucan spun`ndu-i: „Las-o, drag\, pe asta cu proprietatea, acum avem alte priorit\]i“377. La punctul 8, Silviu Brucan a ac]ionat inteligent, `nlocuind formula occidental\, ceva mai abstract\, cu o formulare populist\ de mare [i autentic impact la popula]ia României: c\ldura [i lumina. Interven]ia de la punctul 9 era o reproducere a teoriei lui Mihail Gorbaciov despre Casa Comun\ Europa, pe care o lansase ca 376 Silviu Brucan, Genera]ia irosit\, Ed. Universul & Calistrat Hoga[, Bucure[ti,

1992, pp. 215-216. 377 Jurnalul Na]ional, Nr. 3352/ 22 mai 2004, p. 7.


569

o alternativ\ la Uniunea European\, iar referirea la respectarea angajamentelor externe [i a apartenen]ei la Tratatul de la Var[ovia proveneau de la Alexandru B`rl\deanu. Eliminarea pasajului „A[a s\ ne ajute Dumnezeu“ pare la prima vedere o grij\ pentru musulmani (0,042% din popula]ia României) sau pentru evrei (0,045%), dar era pe fond expresia ateismului lui Silviu Brucan. Inser]ia juridic\ este pasajul care anun]a dizolvarea tuturor structurilor de putere ale clanului Ceau[escu [i c\ `ntreaga putere `n stat este preluat\ de CFSN. Textul a fost ad\ugat de juri[tii care se aflau `n preajma noului nucleu, pentru a putea da putere juridic\ proclama]iei. Ideea era ca, prin faptul proclam\rii, dar [i al asum\rii autorit\]ii superioare a statului de c\tre CFSN, s\ fie recunoscut faptul c\ puterea trece oficial `n m`na echipei conduse de Ion Iliescu. Speciali[tii `n Drept ai României au analizat ulterior actele revolu]iei, ar\t`nd [i care a fost valoarea lor juridic\ [i care erau limitele lor. Marele jurist român, profesor Cristian Ionescu, arat\ c\ „`n Dreptul constitu]ional este fundamentat principiul potrivit c\ruia, poporul este `n drept s\ se revolte `mpotriva samavolniciei celor afla]i la guvernarea statului“378, un principiu enun]at `n Declara]ia Drepturilor Omului [i Cet\]eanului adoptat\ `n timpul Revolu]iei Franceze. Altfel spus, legitimarea revoltei populare. Dar, arat\ mai departe profesorul Cristian Ionescu, „legitimarea revoltelor populare, indiferent care ar fi ponderea acestora, `ntemeiat\ pe art. 35 din Declara]ia drepturilor din 1793, are doar o valoare moral\, de[i principiul `n sine face parte dintr-un document constitu]ional. Facem aceast\ rezerv\, `ntruc`t revolta maselor este esen]ialmente anarhic\, imprevizibil\ sub aspectul finalit\]ilor sale [i poate fi deturnat\ de la obiectivele sale nobile `n anumite conjuncturi defavorabile“379. Prin urmare, „legitimit\]ii populare (morale) a revoltelor poporului trebuie s\-i urmeze `n mod necesar o recunoa[tere juridic\ bazat\ pe un text constitu]ional sau pe manifestarea `ntr-o form\ organizat\ democratic (constitu]ional) a sprijinului popular“. A[adar, trebuie s\ interpret\m Comunicatul 378 Cristian Ionescu, Drept constitu]ional [i institu]ii politice. Teoria general\ a institu]iilor politice, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997, p. 131. 379 Ibidem, p. 132.

570


CFSN din noaptea de 22 decembrie 1989 ca o declara]ie politic\ a unui grup care a beneficiat de sprijinul direct al Armatei, de acordul direct al unei majorit\]i a celor care au participat la revolta popular\ [i de acordul tacit al celor peste 21 de milioane de cet\]eni ai ]\rii, singura legitimare a CFSN din acel moment fiind moral\. Fraza-cheie care dezv\luie adev\rul acelui moment este: „ne constituim `n Frontul Salv\rii Na]ionale, care se sprijin\ pe armata român\“. Legitimitatea nucleului CFSN este identificat\ – din punct de vedere istoriografic – prin sprijinul popular pe care l-au acordat revolu]ionarii organizatorilor acelui grup, dar [i listei de personalit\]i inserate la sf`r[itul documentului. Nu putem afirma c\ `ncrederea acordat\ de popula]ie CFSN s-a referit exclusiv la grupul Iliescu, at`t timp c`t Comunicatul, primul document oficial al revolu]iei, con]ine o list\ de multe alte nume. Legitimarea moral\ pe care a acordat-o revolta popular\ CFSN a atins `ntreaga list\, f\r\ a desemna un conduc\tor [i f\r\ a face distinc]ii politice. Din acelea[i motive, inser]ia juridic\ din Comunicatul CFSN nu a rezolvat problema legitimit\]ii juridice, fiind, deocamdat\, doar un enun] teoretic. Profesorul Ionescu arat\, `n continuare, c\ „numai conven]ional se poate admite caracterul constitu]ional al unor acte normative emise de noua putere, rezultat\ din lovitura de stat, insurec]ie sau revolu]ie [i numai sub rezerva sprijinului popular al schimb\rilor politice respective“380. Au existat juri[ti care au `ncercat s\ legitimeze Frontul Salv\rii Na]ionale „ca o veritabil\ putere constituant\ originar\“, atitudine cu evident con]inut politic, venit\ `n sprijinul ideii de stabilitate a statului [i a puterii `n perioada 1990–1991, c`nd România func]iona f\r\ Constitu]ie, iar strada `[i continua revolta popular\ `n forme paroxistice, `n forma luptei pentru putere. Aceste preciz\ri sunt importante `ns\ pentru ceea ce s-a `nt`mplat dup\ decembrie 1989, `n condi]iile `n care grupul Iliescu a `ncercat s\ transforme legitimitatea moral\ primit\ de la revolta popular\ `n legitimitate juridic\ [i constitu]ional\, lu`nd decizii care `nc\lcau limitele con]inute `n Comunicatul din 22 decembrie 1989. Acel Consiliu al Frontului Salv\rii Na]ionale a fost recunoscut imediat de c\tre URSS. Folosind baza de date publice furnizat\ de 380 Ibidem, p. 134.


571

D.G.S.E. (Direction Générale de la Sécurité Extérieure), André Fontaine, directorul cotidianului Le Monde – care `l numea pe Ion Iliescu „urma[ prezumtiv al lui Ceau[escu“ (héritier présomptif), dotat cu „o pruden]\ de [arpe“ (d’une prudence de serpent) – surprinde acest moment `nc\rcat cu dedesubturi subtile: „Asigurat de sus]inerea Armatei [i de colaborarea lui Petre Roman, str\lucit profesor la {coala politehnic\ na]ional\, fiu al unui vechi militant al partidului, el (Ion Iliescu, n.a.) nu a `nt`mpinat aparent nici o dificultate de a `ndrepta lucrurile `n direc]ia unui Front al Salv\rii Na]ionale al c\rui Comitet Director cuprindea, al\turi de disiden]i notorii, [i militari, activi[ti comuni[ti `n c\utarea unul Gorbaciov român [i reprezentan]i ai diverselor componente ale popula]iei. URSS s-a l\sat foarte repede convins\ de a recunoa[te comitetul `n chestiune drept putere legitim\ a României. A[a cum a confirmat Andrei Graciov, ultimul purt\tor de cuv`nt al lui Gorbaciov, KGB-ul, care p`n\ atunci nu dorea s\ dea ocazia unei suspiciuni de ingerin]\, va «face tot posibilul pentru a `nclina balan]a `n favoarea noii puteri»“381. Scena numirii lui Ion Iliescu drept pre[edinte al CFSN a fost descris\ de Dumitru Mazilu: „~n jurul orei 20.30 am ajuns la etajul 11, la renumitul etaj 11, de unde se d\deau toate comenzile privind con]inutul programelor TV `n timpul tiraniei... Acolo se aflau deja Ion Iliescu, Silviu Brucan, Dan Mar]ian, Petre Roman [i al]ii. Cel care m-a luat `n primire a fost tot domnul Silviu Brucan: «Unde umbli, domnule? Noi avem nevoie de platforma-program, iar dumneata nu e[ti de g\sit...» {i, mai mult smulg`ndu-mi-o din m`n\, o lu\ [i-i ad\ug\ o nou\ pagin\ pe care scrisese: «Pre[edintele Consiliului este Ion Iliescu». «Bine, dar Ion Iliescu n-a fost ales nici m\car membru `n noul guvern. Cum poate fi d`nsul pre[edinte?» – am comentat eu. «Ei, asta-i bun\. E revolu]ie... Cine mai [tie pe cine a ales. {i, `n definitiv, noi `l consider\m pe Ion Iliescu cel mai indicat s\ fie pre[edinte. El este deja noul conduc\tor. Acesta este un lucru indiscutabil»“382. Nimic din Comunicatul CFSN nu-l `nvestea, de exemplu, pe Ion Iliescu `n fruntea statului. De aceea, documentul autentic, documentul 381 André Fontaine, La Tache rouge, Edition de La Martinière, Paris, 2004, p. 511. 382 Dumitru Mazilu, Revolu]ia furat\, vol. 1, Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991, p. 58.

572


fundamental al schimb\rii de regim `n România, nu a fost Comunicatul CFSN din 22 decembrie 1989, ci Decretul-Lege nr. 2/27 decembrie 1989, emis dup\ execu]ia so]ilor Ceau[escu [i dup\ consumarea fenomenului diversionist-terorist. Dac\ acest fenomen se dovede[te a fi fost fabricat [i folosit `n slujba nucleului constituit `n jurul lui Ion Iliescu pentru ca acesta s\ ob]in\ [i s\ de]in\ Puterea, atunci avem de a face cu o lovitur\ de stat care a deturnat sensul revolu]iei. Aceast\ tez\ a fost deja enun]at\ de istoricul Florin Constantiniu: „Ac]iunile diversioni[tilor nu pot fi explicate – evident, ipotetic, `n absen]a probelor decisive – dec`t ca av`nd func]ia s\ `mpiedice crearea altor centre de putere, `n afara nucleului instalat la conducerea Frontului Salv\rii Na]ionale. Revoltei populare `mpotriva regimului Ceau[escu i-a urmat o lovitur\ de stat, `n preg\tirea c\reia URSS a avut un rol de seam\ – aceasta este opinia noastr\ `n stadiul actual al cercet\rii“383.

Cazul Sibiu Am l\sat `nadins la sf`r[itul acestui capitol cazul cel mai controversat, cel de la Sibiu, at`t pentru faptul c\ s-a aflat `nc\ din primele ore de emisie ale TVRL `n aten]ia public\, c`t [i din cauza prezen]ei unor probe [i dovezi mult mai numeroase [i elocvente `n privin]a evenimentului. Mai mult dec`t at`t, cazul Sibiu a declan[at `n anul 1993 un conflict secret, necunoscut de opinia public\, `ntre SRI [i Palatul Cotroceni referitor la raportul `ntocmit de SRI-Sibiu asupra evenimentelor petrecute `n timpul revolu]iei `n acest municipiu. Av`nd `n vedere precizia informa]iilor pe care le con]inea [i natura lor revelatoare `n privin]a celor care cauzaser\ mor]i `n Sibiu raportul locotenent-colonelului Ioan Rusan a fost `naintat de Virgil M\gureanu, 383 Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1999, p. 508.


573

directorul SRI la acea dat\, Consiliului Suprem de Ap\rare, `n particular generalului Vasile Ionel, consilierul pe probleme de ap\rare al pre[edintelui Ion Iliescu. Vasile Ionel, membru al complotului militar [i urm\rit de Securitate pentru leg\turi cu re]ele de spionaj ale URSS, va reac]iona violent, acuz`ndu-l pe locotenent-colonelul Rusan de mistificare, `ntruc`t din raport rezulta c\ vina pentru mor]ii din Sibiu apar]ine Armatei. Informa]iile cele mai periculoase din raport vizau evenimente petrecute at`t `nainte de 22 decembrie, c`t [i dup\ aceast\ dat\. ~nainte de 22 decembrie 1989 au fost trei evenimente deosebite care au atras aten]ia organelor de Securitate [i de contrainforma]ii militare. Primul era legat de apari]ia `n jude]ul Sibiu a unor coloane de autoturisme `nmatriculate `n URSS, „`n care se aflau doi-patru b\rba]i, de regul\ tineri, care nu se cazau la hoteluri, dormind `n autoturisme [i nerealiz`nd contacte cu cet\]eni români“. Exact ca la Ia[i [i Timi[oara. Aceste autoturisme au fost luate `n eviden]a Securit\]ii Sibiu, filate [i interceptate, sub aspectul de eveniment deosebit [i poten]ial periculos pentru siguran]a statului. ~n timpul evenimentelor violente din 22-24 decembrie 1989 un grup de civili, care nu apar]inea manifesta]iei anticeau[iste a sibienilor, a atacat [i incendiat arhiva Securit\]ii `n care se aflau acele date. ~ntre persoanele participante la atac au fost identifica]i cet\]eni români din jude]ele Cluj [i Timi[, ace[tia fiind [i filma]i pe caseta video I/A, h. 0.31.05, `n prezent `n Arhiva SRI. Al doilea eveniment scos `n eviden]\ de Raportul SRI Sibiu a fost capturarea `n luna martie a anului 1989, `n Sibiu, a unor lupt\tori DIA `n timpul unor misiuni de lupt\. „Un aspect care poate prezenta semnifica]ie `l constituie prezen]a `n municipiul Sibiu, `n prim\vara anului 1989 a unui deta[ament de militari din cadrul Batalionului 404 Buz\u – cercetare `n ad`ncime, apar]in`nd de Direc]ia de Informa]ii de pe l`ng\ Marele Stat Major al Armatei. Militarii respectivi erau `n ]inut\ civil\, dota]i cu sta]ii de emisie-recep]ie, au efectuat observ\ri [i fotografieri de pe cl\dirile situate `n vecin\tatea unor unit\]i ale MApN [i MI [i au consemnat puncte din apropierea acestora sau alte puncte strategice din ora[ pe o hart\, cum ar fi:

574


hotelurile Continental, Bulevard, BTT, UM 01473 (Anexa V, filele 29-36; Anexa VIII, fila 16). ~nt`mpl\tor sau nu, acestea au fost locurile fierbin]i `n derularea evenimentelor din decembrie 1989“384. ~n anexele invocate se g\se[te un Raport intern al SRI Sibiu care con]ine interogatorii sau `nregistr\ri operative ale unor martori la evenimente, `ntre care [i fostul [ef al biroului contrainforma]ii al Garnizoanei Sibiu: „Din discu]iile purtate cu colonel `n rezerv\ MODRESCU GHEORGHE, fost [ef birou CI pe garnizoana Sibiu, acesta a afirmat c\ `n prim\vara anului 1989, a re]inut o persoan\ care, de pe acoperi[ul unui bloc situat `n cartierul Valea Aurie, a fotografiat unitatea militar\ de auto de pe strada Calea Popl\cii din Sibiu. Aceast\ persoan\ avea asupra ei o sta]ie de emisie, care nu era la acea vreme `n dotarea Armatei, [i o hart\ a Municipiului Sibiu detaliat\, pe care erau `nsemnate unele obiective printre care hotelurile BTT, Continental [i altele, de unde, de fapt, s-a [i tras `n acea perioad\. La ancheta efectuat\ la sediul Comenduirii Garnizoanei Sibiu, acest cet\]ean a afirmat c\ este cadru DIA [i face parte dintr-o unitate situat\ `n Municipiul Buz\u, fapt confirmat [i de comandantul acestei unit\]i, care i-a solicitat domnului Modrescu punerea `n libertate a celui re]inut, afirm`nd c\ misiunea acestuia, c`t [i a altor ofi]eri `n aceea[i perioad\ `n Sibiu, a fost `ncheiat\“. Alte detalii oferite de fostul ofi]er CI arat\ c\ lupt\torii DIA au fost semnala]i Securit\]ii Sibiu `n luna martie a anului 1989, `ndeplinind acea misiune, de c\tre cet\]eni ai Sibiului, locatari ai unor imobile din apropierea obiectivelor vizate sau `n al c\ror pod de cas\ au urcat respectivii lupt\tori. Securitatea a re]inut doi astfel de indivizi `n flagrant, fotografiind de pe un bloc perimetrul UM 01473, le-a confiscat aparatele foto [i i-au supus perchezi]iei. Ei au fost b\ga]i `n biroul ofi]erului de CI al UM 01434, locotenent Popa, unde au fost interoga]i. Colonelul Modrescu a reprodus urm\torul dialog: „Voi ce ave]i de lucru pe aici?“ R\spuns: „P\i, suntem militari, am venit s\ test\m, s\ execut\m o testare de vigilen]\ asupra unit\]ilor militare din Sibiu“. Astfel de opera]ii de testare a vigilen]ei se aflau `n misiunile 384 Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii. Raport privind evenimentele din

decembrie 1989 în jude]ul SIBIU, pp. 12-13.


575

unit\]ii DIA de la Buz\u, numai c\, pentru a ie[i bine la control, comandan]ii unit\]ilor vizate de control erau de regul\ anun]a]i discret `nainte. ~[i furau c\ciula singuri. De data aceasta misiunea a avut o desf\[urare foarte ciudat\: nu putem vorbi de o misiune de testare a vigilen]ei unor unit\]i militare at`t timp c`t lupt\torii fotografiau [i `nsemnau pe hart\ hoteluri din Sibiu, blocuri de locuin]e [i poduri de case din ora[. H\r]ile capturate de Securitate au r\mas `n posesia acesteia, constituind prob\, prin `nsemn\rile f\cute pe ele, asupra faptului c\ ac]iunea DIA nu se `nscria `n categoria „testarea vigilen]ei“. La fel [i sta]iile miniaturale de emisie-recep]ie. Acest pasaj al Raportului SRI Sibiu devine de-a dreptul dramatic atunci c`nd precizeaz\ c\ Modrescu Gheorghe a luat leg\tura cu comandamentul de la Buz\u al unit\]ii cunoscute mai t`rziu cu indicativul Batalionul 404, care a confirmat apartenen]a celor re]inu]i la aceast\ unitate special\ [i i-a cerut ofi]erului CI pe Garnizoana Sibiu s\ le semneze ordinele de serviciu pentru a se putea `ntoarce la Buz\u. Ca urmare a acestui eveniment ciudat, Departamentul Securit\]ii Statului a dat `n lucru verificarea informa]iilor legate de ac]iunile DIA de acel tip `n ]ar\, primind dou\ informa]ii mai substan]iale: 1. O ac]iune similar\ celei de la Sibiu a fost semnalat\ `n ora[ul Sighi[oara, post factum, adic\ f\r\ s\ fie surprins\ `n flagrant 2. Pe durata anului 1989, `n comisariatele militare din ]ar\ au fost schimbate de dou\ ori – `n unele localit\]i, de trei ori – planurile de mobilizare, fapt f\r\ precedent. Prezen]a unor lupt\tori DIA `n martie la Sibiu poate fi `ncadrat\ lucid, f\r\ apelul la scenarii complicate, `n opera]iile curente ale unit\]ilor speciale de la Buz\u (indicativul „Batalionul 404“ este conven]ional, nu se folosea la acea dat\). Problema este c\ obiectivele pe care le-au vizat `n martie 1989 lupt\torii DIA – hoteluri, acoperi[uri, poduri de case – au fost identificate `n decembrie 1989 ca locuri de unde s-a tras, ele fiind indicate ca atare chiar de sintezele trimise Parlamentului de c\tre MApN! Al treilea eveniment deosebit subliniat de Raportul SRI Sibiu se refer\ la de acum celebrul avion ROMBAC care a zburat de la Bucure[ti la Sibiu `n ziua de 20 decembrie 1989. Printre alte informa]ii, raportul preciza [i faptul c\ „o parte a locurilor din spatele

576


avionului erau acoperite cu o prelat\ alb\; dup\ `mbarcarea pasagerilor, `n cala avionului au mai fost `nc\rcate [i alte pachete; la aterizare pe Aeroportul Sibiu, o parte din pasageri au fost a[tepta]i, prelua]i `n dou\ autobuze ale armatei [i transporta]i `ntr-o direc]ie necunoscut\ (Anexa VI, filele 6-21). Preciz\m c\ `n seara zilei de 20 decembrie 1989 lui Nicu Ceau[escu i s-a solicitat aprobarea pentru cazarea `n regim de cet\]eni str\ini – la fostul hotel al partidului – a unui grup de circa 40 de persoane care au sosit cu avionul Rombac (Anexa VI, filele 27-30); `n seara aceleia[i zile, `n incinta UM 01512 a intrat, prin poarta 2, un grup de persoane `mbr\cate sportiv, accesul f\c`ndu-se, `n baza ordinului transmis de comandantul unit\]ii, [eful g\rzii, de a nu se consemna nimic `n registrul de intr\ri. Persoanele respective au fost cazate `n pavilionul armei chimice, au servit masa `n 21 decembrie la popota cadrelor, unde s-a transmis de asemenea ordinul de a nu fi men]iona]i `n eviden]\, dup\ care prezen]a lor nu a mai fost semnalat\ (Anexa VI, filele 22, 31, 32)“385. Ziarele sibiene au abordat frontal [i foarte devreme (primele luni ale anului 1990) problema terorismului – la fel ca presa din Timi[oara [i Bra[ov –, reorient`ndu-[i atacurile de pe Securitate pe Armat\. Ziarul sibian Diminea]a prezenta `n iulie 1990 m\rturia unui pasager al avionului Rombac care ar\ta c\ „fiind mai aproape de u[\, am reu[it s\-i v\d pe cei 30-40 de pasageri pe care ì g\sisem deja `mbarca]i la Bucure[ti“386. Informa]iile publicate de cotidianul Diminea]a, ca de altfel [i alte articole din presa sibian\, au infirmat datele furnizate `n februarie 1990 de Aeroportul Sibiu, conform c\ruia, de exemplu, „din totalul de 81 de pasageri, un num\r de 31 au fost femei [i doi au fost copii“387. Cercetarea f\cut\ de SRI a demonstrat c\ `n avion s-au aflat dou\ femei – Elena Gr\dinaru [i Nelucia Niculescu, persoan\ foarte cunoscut\ `n Sibiu, fiind director al firmei de mobil\ SC SPECIAL SA – ambele d`nd declara]ii care atest\ prezen]a unui grup de indivizi suspec]i. Al]i pasageri – inginerul Ion Ve[tean de la IFEP, Gh. Lisenschi, maistru la IOMCOOP, [i colegul s\u Vasile D. – 385 Ibidem, p. 14. 386 Diminea]a, Sibiu, Nr. 15/26 iulie 1990, p. 3. 387 Tribuna, Sibiu, Nr. 43/14.02.1990, p. 1.


577

indic\, sub argumentul c\ „am f\cut armata [i [tiu cum arat\“, c\ pachetele `nvelite `n h`rtie alb\ sau crem, de acelea[i dimensiuni, erau cu muni]ie. Un ofi]er de la Casa Armatei a declarat c\ `n 20 decembrie 1989 era ofi]er de serviciu, ocazie cu care a constatat intrarea `n UM 01512, pe poarta 2, a unui camion cu 30 de persoane, primind ordin s\ nu raporteze, s\ nu-i legitimeze pe conduc\torii transportului [i s\ nu `nscrie `n registru aceast\ prezen]\ `n unitate. Constantin Voicu, care era la acea dat\ plutonier adjutant la UM 01512 [i [ef al popotei cadrelor, a declarat c\ a servit masa unui grup de militari [i civili, cer`ndu-i-se s\ nu-i `nregistreze `n listele de eviden]\ a ra]iilor alimentare. O m\rturie foarte interesant\ [i consistent\ a venit de la o unitate militar\ din R`mnicu-V`lcea, care `n ziua de 21 decembrie 1989 a primit ordinul s\ trimit\ la Sibiu un grup de 200 militari [i 50 de cadre. Ea va ajunge acolo `n diminea]a de 22 decembrie. Ziaristul Constantin Burlacu consemna: „La popota unit\]ii servea de dou\ zile masa un anume grup de sportivi care, p`n\ la urm\, s-au ar\tat a nu fi competitivi `ntr-ale sportului, cu oameni de mare performan]\, `n alte n\zdr\v\nii (...) La ora dimine]ii (de 22 decembrie, n.a.), un grup de sportivi servea masa la popota unit\]ii militare sibiene, sosit pe calea aerului [i fiind `ncartirui]i aici cu dou\ zile `n urm\“388. „Sportivii“ au renun]at la masa de pr`nz, r\sp`ndindu-se `n ora[. Raportul Comisiei senatoriale `nclin\ s\ atribuie aceste for]e speciale USLA, f\r\ `ns\ a explica nici leg\turile clare cu dispozitivul militar de la Sibiu, nici faptul c\, dup\ revolu]ie, Armata [i guvernul FSN au avut la dispozi]ie toate mijloacele pentru a demonstra originea lor securist\ [i nu au f\cut-o. Dup\ 22 decembrie 1989, Raportul SRI Sibiu arat\ c\ lupta armat\ violent\ dintre Securitate, Mili]ie [i Armat\ nu a existat, fiind vorba de atacuri ira]ionale comandate de colonelul Dragomir `mpotriva cl\dirii Inspectoratului MI, f\r\ nici un motiv aparent, fiind `ncadrate `n categoria focului diversionist `nc\ din dup\-amiaza zilei de 22 decembrie. Ordinele de foc date de colonelul Dragomir sunt `ntr-adev\r inexplicabile, mai ales c`nd constat\m numeroasele ordine [i demersuri, care i-au fost adresate de la Bucure[ti, s\ `nceteze focul: 388 Reporter, Rîmnicu-Vîlcea, anul III, nr. 55, pp. 1-3.

578


„~n intervalul 12.30-16.30 – cu mici intermiten]e –, s-a tras asupra cl\dirii Inspectoratului, inclusiv cu armament greu. Cu toate c\, de la Bucure[ti, colonelul P`rc\l\bescu, generalul Ilie Ceau[escu, procurorul militar Voinea, i-au cerut locotenent-colonelului Dragomir Aurel – `n calitate de comandant de garnizoan\ – s\ ordone `ncetarea focului“389. A[a cum am ar\tat, generalul {tefan Gu[\, [eful MStM, a transmis `n mod clar prin televiziune ordinul ca unit\]ile militare din Sibiu s\ se retrag\ `n caz\rmi [i s\ `nceteze focul. Colonelul Dragomir `l suna la MApN pe generalul St\nculescu, raport`ndu-i c\ este atacat de Securitate, iar St\nculescu ì ordona: „Ap\r\-te pe r\spunderea mea“. Unii anali[ti, care nici ei nu-[i pot explica `nc\lc\rile de ordin ale colonelului Dragomir, v\d `n schimbul de telefoane `ntre acesta [i generalul St\nculescu o `n]elegere legat\ de fenomenul diversionist-terorist atribuit lui St\nculescu [i DIA. A urmat caruselul cunoscut al unit\]ilor trimise cu ordine separate `n acela[i loc pentru a prinde terori[tii, tr\g`nd unele `n altele p`n\ la urm\. De exemplu: „~n ziua de 22 decembrie 1989, `n jurul orei 12.30, o forma]iune de cadre [i elevi ai UM 01606, condus\ de c\pitan Ni]\ Octavian, a primit ordin s\ ocupe [i s\ apere cl\direa telefoanelor de pe Bulevardul Mihai Viteazul, situat\ `n apropiere [i `n raza de vizibilitate a UM 01512 – corp B. ~n aceast\ din urm\ unitate, a fost constituit\ – la ordin – o forma]iune de luneti[ti, condus\ de maior Damian Emil, dispus\ `n pavilionul central. Ca urmare a zvonurilor privind ocuparea telefoanelor de c\tre «terori[ti», a neverific\rii acestei informa]ii [i necunosc`nd ordinul dat primei forma]iuni, efectivele UM 01512 – B au `mpu[cat mortal pe c\pitan Ni]\ Octavian, `n timp ce inspecta plan[eul cl\dirii (Anexa II, filele 22-23); caseta video 1, h. 1.19.45 (Anexa VIII, filele 1-3)“390. ~n anul 2005 procesul penal intentat lui Aurel Dragomir este `n curs. Raportul SRI Sibiu a fost contestat de Cotroceni, mai ales `n sec]iunile sale „Cum au murit oamenii `n revolu]ia sibian\“ [i „Diversiunea – terori[tii“, o not\ venit\ de la cabinetul generalului Vasile 389 Arh. SR, Serviciul Român de Informa]ii. Raport privind evenimentele din decembrie 1989 în jude]ul Sibiu, p. 17. 390 Ibidem, p. 19.


579

Ionel men]ion`nd: „Con]inutul acestui capitol conduce la p\rerea c\ are caracter tenden]ios“ [i „fac recomandarea de a se revedea [i acest document, evit`nd o posibil\ acuzare a SRI c\ prezint\ evenimentele de pe pozi]ia unor sprijinitori ai fostei Securit\]i. ATEN}IE!“ Era o tentativ\ de intimidare. Nota era `nso]it\ de un text de r\spuns intitulat „Unele considerente cu privire la materialul: Decembrie ’89 la Sibiu“ – conceput probabil la MApN – `n care se contestau anumite afirma]ii din raportul SRI Sibiu, toate `ns\ leg`ndu-se de aspecte minore, secundare. Unele afirma]ii din documentul de r\spuns sunt chiar derutante. De exemplu, la pagina 2, punctul c, se contest\ c\ Dragomir ar fi dat ordin ca militari ai UM 01512 [i UM 01606 s\ pun\ sub paz\ cl\direa Inspectoratului MI, pentru ca [ase r`nduri mai jos s\ afirme „s-a constituit un cordon de elevi pe trotuarul din fa]a sediului Inspectoratului MI, ceea ce nu `nseamn\ c\ a fost luat sub paz\ militar\“ (!) Forma]ia era flancat\ [i de dou\ TAB-uri. Militarii respectivi erau `narma]i [i cu muni]ie de r\zboi la ei. ~n acela[i loc [i `n aceea[i situa]ie de paz\ [i ap\rare a sediului Inspectoratului MI Sibiu, r\spunsul venit de la CSAT arat\ la pagina 3 c\ „la deschiderea focului, primele victime au fost doi militari ce au f\cut parte din cordon: elev Mi]i]i Dan, `mpu[cat mortal, [i locotenent-major Jude]u Alexandru r\nit, c\lcat `n picioare de mul]imea speriat\“. De asemenea, se contest\ constituirea unui „comandament unic“ la sediul unit\]ii centrale conduse de locotenent-colonelul Aurel Dragomir. Este vorba de cererea [efilor Inspectoratului MI de a fi primi]i `n unitate [i de a coopera de acolo cu comanda militar\, lucru pe care Aurel Dragomir l-a acceptat. Mai bine t\ceau din gur\, cum spune un proverb românesc. Ca urmare a acestei reac]ii venite din partea militarilor de la CSAT, SRI Sibiu `ntocme[te o „Completare la Raportul privind evenimentele din decembrie 1989 din jude]ul Sibiu“, `naintat\ Forma]iunii Sintez\, Analiz\ [i Informare din cadrul SRI, cu num\rul 002903 din 13.12.1993. SRI Sibiu va veni de data aceasta cu informa]ii detaliate, unele dintre ele prezent`ndu-se ca probe zdrobitoare, iar altele dovedindu-se a proveni chiar de la... Armat\. Alte dovezi au venit de la Procuratura Militar\, aceasta

580


identific`nd, prin Rezolu]ia nr. 774/P/1990, c\ persoanele aflate pe cl\dirile din jurul sediului Inspectoratului MI erau militari ai unit\]ilor din Sibiu. ~n cazul primelor dou\ victime, soldatul Mi]i]i [i locotenentul-major Jude]u, Procuratura Militar\ arat\ c\ incidentele `n care au fost implica]i nu sunt legate, ofi]erul fiind r\nit la orele 13.30, „la mai bine de o or\ dup\ deschiderea focului“391. La `ntrebarea retoric\ a oamenilor consilierului preziden]ial Vasile Ionel „cine i-a omor`t pe militari la Sibiu?“, raportul de completare al SRI Sibiu trece la detalii, prezent`nd o list\ cu cele 10 cazuri `n care au murit cadre militare. Doar dou\ aveau autori necunoscu]i, celelalte opt fiind cauzate de lupt\tori ai unit\]ilor militare din Sibiu392. Ca urmare a acestui schimb de documente contradictorii `ntre SRI [i CSAT, directorul SRI Virgil M\gureanu ia decizia de a-l avansa pe Ioan Rusan la gradul de colonel, numindu-l [ef al SRI Sibiu, confirm`nd astfel nu numai solidaritatea SRI cu autorul raportului despre evenimentele din decembrie 1989 la Sibiu, ci [i acurate]ea informa]iilor con]inute de acesta. Aflat `nc\, dup\ mai bine de 15 ani, `n procese pentru cele petrecute la Sibiu, colonelul Aurel Dragomir se lupt\ s\-[i dovedeasc\ nevinov\]ia, de[i nu exist\ institu]ie a statului, inclusiv MApN, care s\ nu-l considere culpabil. Cea mai grav\ acuz\ este `ns\ cea profesional\, venit\ – f\r\ consecin]e juridice – din partea Armatei. Dup\ deschiderea focului, comandantul garnizoanei nu a avut altceva de f\cut dec`t s\ p\r\seasc\ centrul de comand\ [i s\-l `nso]easc\ pe elevul `mpu[cat Mi]i]i la spital: „~n tot acest timp, eu personal eram la Spitalul Militar Sibiu, unde am mers cu elevul decedat [i r\ni]ii, momente `n care s-a declan[at un adev\rat r\zboi `ntre for]ele de mili]ie [i securitate, pe de o parte, [i militarii afla]i `n posturile de santinel\, paz\ [i ap\rare a [colii“393. Poate cineva, chiar [i neinstruit, s\ conceap\ ca ofi]erul cu func]ia cea mai mare `ntr-o mare unitate, comandant al 391 Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Sec]ia Informa]ii Sibiu, Nr. 002903/13.12.1993, p. 15. 392 Ibidem, p. 19. 393 Lumea Magazin, An X, Nr. 6 (110), 2002, p. 40.


581

garnizoanei unui municipiu re[edin]\ de jude] sau a oric\rui comandant militar, s\ p\r\seasc\ comanda, frontul, opera]iunile militare pentru a se duce cu primul militar care cade la spital? A[a ceva nu s-a pomenit `n nici un r\zboi, din miile de r\zboaie pe care le-a cunoscut omenirea, s\ plece comandantul cu primul r\nit sau mort la spital! Invocarea unui „adev\rat r\zboi“ `ntre securi[ti [i santinelele unit\]ii, chiar dac\ ar putea sprijini argumentul de mai sus al autorului `n privin]a comportamentului neprofesionist al lui Aurel Dragomir, nu r\m`ne nici ea `n picioare deoarece reconstituirile f\cute de Justi]ie, Comisia senatorial\, SRI arat\ c\, de fapt, `n „adev\ratul r\zboi“ tr\geau numai militarii abandona]i f\r\ comand\ de Aurel Dragomir. ~n leg\tur\ cu inexisten]a unui comandament comun cu MI [i Securitatea, Aurel Dragomir declar\ c\, av`nd aprobarea lui Nicu Ceau[escu [i a generalului Hortopan, de la Bucure[ti, „cele trei cadre de conducere din cadrul Inspectoratului au venit s\ lucreze `ntr-un birou situat l`ng\ cel al comandamentului {colii. Se putea considera un minicomandament de criz\“394. ~n sf`r[it, pentru a nu mai lungi demonstra]ia `n acest caz, `n cadrul interviului luat lui Aurel Dragomir de Viorel Patrichi `n anul 2002, fostul comandant de la Sibiu are [i un r\spuns tran[ant: „Viorel Patrichi: C`nd a]i ordonat instalarea simulatoarelor? Aurel Dragomir: Imediat dup\ `ncetarea focului.“395 Concluzia ziaristului Viorel Patrichi, care a cercetat `n am\nunt cazul Sibiu, este demn\ a fi luat\ `n calcul: „Deoarece Nicu Ceau[escu era prim-secretar al jude]ului Sibiu, acolo s-a declan[at al treilea front al diversiunii din decembrie 1989. Pe fondul gravelor nemul]umiri populare care au provocat revolta, anumi]i indivizi cu misiuni precise au ucis cu arme sofisticate oameni nevinova]i. La fel ca la Timi[oara sau la Bucure[ti, la Sibiu a tras Armata, cu sau f\r\ ordin, exper]i de la Direc]ia de Informa]ii a Armatei au montat simulatoare, f\r\ s\-[i previn\ m\car camarazii, mili]ienii [i securi[tii au 394 Lumea Magazin, An X, Nr. 5 (109), 2002, p. 36. 395 Lumea Magazin, An X, Nr. 6 (110), 2002, p. 41.

582


tras c`nd au fost ataca]i `n sediile lor, civilii speria]i au tras [i ei, c`nd au pus m`na pe arme“. Sec]ia Parchetelor Militare ne-a l\sat o imagine de ansamblu asupra tragediei de la Sibiu: „Este de men]ionat `mprejurarea c\, de[i asupra cl\dirilor Inspectoratului MI s-au executat ulterior trageri repetate [i intense dinspre UM 01512 Sibiu, totu[i nici un cadru MI nu a fost ucis sau r\nit `n cl\direa Inspectoratului, `n pozi]ii de tragere la ferestre sau u[i, ceea ce este de natur\ s\ infirme declara]iile date de militari din UM 01512 Sibiu care, de regul\, sus]in versiunea ripostei pe care au dat-o la tragerile efectuate din sediile MI asupra unit\]ii militare. Aceea[i concluzie se desprinde [i din constatarea ulterioar\ a unui num\r redus de urme de gloan]e, pe pere]ii cl\dirilor UM 01512 Sibiu, precum [i din inexisten]a unor victime `n r`ndul militarilor afla]i `n aceste cl\diri. La data de 22.12.1989 au fost re]inute [i izolate `n incinta UM 01512 Sibiu majoritatea cadrelor MI, iar `n zilele urm\toare s-au predat sau au fost re]inute [i celelalte cadre, fiecare dintre acestea fiind supuse unei cercet\ri cu privire la uzul de arm\ [i activitatea anterioar\, dup\ care s-au dispus solu]ii de neurm\rire penal\, cu excep]ia a c`torva cadre care au fost trimise `n judecat\. De altfel, `n prezent singurul cadru MI care este condamnat definitiv este maiorul Buda Ion, `n sarcina c\ruia s-a re]inut c\, folosind pistolul din dotare, a r\nit un ofi]er `n incinta UM 01512 Sibiu (este vorba de celebrul mili]ian ar\tat la Televiziune ca terorist, n.a.). ~n noaptea de 22/23.12.1989, precum [i `n zilele urm\toare, `n municipiul Sibiu a continuat s\ se trag\. Aceasta s-a datorat st\rii generalizate de confuzie [i nesiguran]\, informa]iilor nereale ce au fost vehiculate chiar [i prin mass-media, zvonurilor alarmante r\sp`ndite de diverse persoane neidentificate, suspiciunii generalizate care a f\cut ca gesturi minore s\ fie hiperbolizate. Starea de panic\ [i nesiguran]\ a fost amplificat\ de un nou element reprezentat de ridicarea `n aer a elicopterelor UM 01989 Sibiu, care au executat foc cu mitralierele de la bord la nivelul unor cl\diri de unde se presupunea c\ se trage de c\tre elemente diversioniste. De asemenea, s-au constatat caren]e `n conducerea trupelor. Astfel, `n multe cazuri, militarii, surescita]i datorit\ stresului prelungit la care au fost supu[i, au deschis focul


583

din proprie ini]iativ\, de multe ori nejustificat. S-au `nregistrat cazuri `n care persoane care locuiau `n vecin\tatea unit\]ilor militare au fost `mpu[cate `n casele lor, crez`ndu-se c\ de acolo s-a tras asupra unit\]ilor militare“396.

396 CSJ. SPM, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, pp. 188-189.

Capitolul XII

FENOMENUL DIVERSIONIST-TERORIST Motto: Se f\ptuiau necontenit crime grave, pricinuindu-se dezordine pentru c`t\va vreme, [i se ar\ta un dispre] ru[inos legilor [i drept\]ii. Pe c`nd r\ul \sta se `ntindea ca o plag\, aveau loc revolte f\]i[e `mpotriva statului, atacuri armate [i acte de violen]\ `mpotriva patriei, s\v`r[ite de c\tre cet\]eni exila]i ori condamna]i sau de c\tre aceia care, c\ut`nd s\-nl\ture pe al]ii, ]inteau ob]inerea vreunei magistraturi sau comanda unei armate. Se iveau acum numero[i st\p`nitori tiranici [i [efi de fac]iuni cu puteri depline. Dintre ace[tia, unii nu voiau s\ mai renun]e la o[tile ce le fuseser\ `ncredin]ate de c\tre popor, `n timp ce al]ii recrutau, din proprie ini]iativ\ [i f\r\ consim]\m`ntul autorit\]ii de stat, trupe de mercenari. Dac\ se `nt`mpla ca una din fac]iuni s\ se `nst\p`neasc\ din vreme `n Roma, cealalt\ dezl\n]uia o lupt\ aprig\ `ndreptat\ numai cu numele `mpotriva adversarilor politici, dar, de fapt, `mpotriva patriei.

APPIAN (R\zboaiele civile)

Fenomenul terorist este aspectul cel mai straniu, complicat [i mai bine ascuns al revolu]iei. ~ncercarea de a aplica aparatul logic asupra m\rturiilor [i chiar asupra pu]inelor documente pe care le avem despre fenomenul declan[at `n seara zilei de 22 decembrie 1989 este `ngreunat\ de faptul c\ opiniile personajelor principale ale revolu]iei, ale reprezentan]ilor institu]iilor implicate [i ale martorilor ocazionali se contrazic la infinit. Prima ipotez\, lansat\ `nc\ din timpul desf\[ur\rii evenimentelor, c\ terori[tii erau securi[ti fanatici, de[i simpl\ [i foarte accesibil\, se love[te [i ea, la 15 ani dup\ revolu]ie, de justificate interoga]ii [i de aprecieri lucide. Este posibil ca fenomenul s\ nu fi fost compact, adic\ s\ nu fi fost g`ndit `ntr-un singur loc, pus `n aplicare de o singur\ comand\ [i executat de membri


585

unui singur corp diversionist. Este posibil ca el s\ con]in\ [i improviza]ie. Dar este posibil [i ca, av`nd `n vedere implicarea extern\, el s\ fi fost g`ndit `n str\in\tate [i s\ fi suferit inciden]a hazardului [i a nonconformismului clasic românesc. Oricum, a[a cum se prezint\ ast\zi analiza, fenomenul terorist a fost compus dintr-o succesiune de ac]iuni care au pus `n mi[care mai multe for]e, unele aliate `ntre ele, altele inamice. Nu trebuie s\ scoatem din calcul rolul `nt`mpl\rii. ~n anul 2004, o ini]iativ\ extrem de inspirat\ ofer\ cercet\torilor, istoricilor [i cititorilor un instrument de orientare asupra adev\ratei enciclopedii a defini]iilor [i teoriilor despre terori[ti. Ruxandra Cesereanu face `n volumul Decembrie ’89. Deconstruc]ia unei revolu]ii un foarte util bilan] al tezelor lansate `n timpul [i `n post-timpul revolu]iei. ~ntr-un capitol distinct, Ruxandra Cesereanu identific\ cel pu]in 10 versiuni ale provenien]ei fenomenului terorist: „1. securi[ti (reprezentan]i ai unor fac]iuni na]ionaliste) fideli lui Ceau[escu; 2. orfani români (de[i nu neap\rat) crescu]i de Securitate [i instrui]i ca gard\ personal\ a lui Ceau[escu; porecli]i «ienicerii», respectivii ar fi fost forma]i [i antrena]i cu mentalitate de kamikaze; 3. terori[ti arabi (libieni, palestinieni, iranieni etc.); 4. agen]i str\ini (`n principal sovietici [i maghiari); 5. militari sovietici racola]i din r`ndul unor basarabeni (a c\ror limb\ matern\ era româna); 6. franctirori izola]i (luneti[ti), ac]ion`nd independent; 7. de]inu]i de drept comun din penitenciarele române[ti (utiliza]i fie de fac]iuni fidele lui Ceau[escu, fie, dimpotriv\, de noua putere constituit\ din 22 decembrie 1989); 8. ofi]eri din Armat\, MI, trupe USLA (inclusiv din Securitate, din fac]iunile care au simpatizat revolu]ia [i au sprijinit-o) ac]ion`nd la ordinele noii Puteri postceau[iste [i 10. terori[tii nu au existat `n carne [i oase, psihoza legat\ de ei fiind `ntre]inut\ inten]ionat, `ntruc`t erau folosi]i ca presiune psihologic\ asupra popula]iei“397. Preciz\m c\ volumul Ruxandrei Cesereanu este doar un inventar de teorii – un excelent aparat orientativ [i statistic – pentru cercetarea fenomenului; el nu con]ine probe sau analize. Noi vom 397 Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstruc]ia unei revolu]ii, Ed. Polirom, Ia[i, 2004, p. 190.

586


`ncerca s\ izol\m acele c`teva teorii care au primit `n timp, fie pe cale juridic\, fie pe cale publicistic\, fie prin cercetare proprie, o anumit\ consisten]\, `nt\ri]i [i de constatarea c\ marea majoritate a celor 10 teze a disp\rut, ca pure specula]ii. Cele care mai stau `n picioare sunt lipsite de nuan]\, din cauza absen]ei informa]iei selecte, `n primul r`nd a probelor documentare. ~n al doilea r`nd, am adoptat formula „diversionist-terorist“ pentru a descrie sintetic fenomenul, deoarece el s-a manifestat ca o diversiune, nu ca un atac al unei for]e combatante urm\rind s\ cucereasc\ sau s\ anihileze un obiectiv, iar efectul c\utat de aceste ac]iuni a fost acela de a r\sp`ndi teroarea pentru a putea permite atingerea unui scop precis. Ca [i `n alte ocazii, `ncepem cu un mic dic]ionar: Diversiune: 1. Opera]iune care vizeaz\ deturnarea aten]iei de la adev\ratul adversar. 2. Ac]iune care deturneaz\ sensul unui eveniment pentru a ascunde adev\rul. Terorism: Ansamblu de acte de violen]\ comise de o organiza]ie pentru a crea un climat de insecuritate prin inducerea sentimentelor de fric\, de pericol, de paralizie a voin]ei (individuale sau/[i de grup).

Teza ini]ial\ Teza ini]ial\, cea din timpul evenimentelor, conform c\reia terori[tii proveneau din structuri ale Securit\]ii r\mase loiale lui Nicolae Ceau[escu [i care au ac]ionat `n baza unui ordin, a fost sus]inut\ insistent de Silviu Brucan, apoi a disp\rut aproape `n totalitate ca lipsit\ de orice suport. Conducerea Securit\]ii a ocolit ordinele lui Ceau[escu `nc\ de la Timi[oara, a favorizat `ndep\rtarea lui, a refuzat s\-l apere `n cl\direa CC, iar `n ce prive[te Direc]ia V, de gard\, Ceau[escu a fost abandonat undeva pe un c`mp. ~ntr-un dialog cu generalul-colonel(r) Constantin Olteanu, fost ministru al Ap\r\rii [i membru CPEx, acesta sublinia: „Vede]i dvs., c\ Postelnicu [i Vlad au f\cut un pas `napoi. Securitatea avea 7 brig\zi ale trupelor


587

de Securitate, instruite, dotate pentru lupta `n localitate la Bucure[ti, Constan]a, Bac\u, Bra[ov, Cluj, Timi[oara, Craiova. Re]ine]i! Pentru lupta `n localitate [i pentru treaba asta: ordine interioar\. N-au mi[cat. {i, `n felul \sta, l-au b\gat pe Milea `n fa]\. Milea, chiar s\ fi fost cuplat cu \ilal]ii, era prea `n fa]\ s\ fac\ ceva. S\ fac\ altceva“. Reamintim c\ `n momentul unei deplas\ri a lui Nicolae Ceau[escu `n ]ar\, a unei „vizite de lucru“, cum era numit\, Direc]ia V stabilea un `ntreg dispozitiv complex de paz\ [i ap\rare a [efului statului `n cooperare cu toate structurile locale – partid, Ministerul de Interne, Ministerul S\n\t\]ii, Ministerul Transporturilor etc. Pentru a-l ap\ra pe Ceau[escu `n 22 decembrie 1989, Direc]ia V ar fi trebuit s\-l escorteze `ntr-o loca]ie special\, secret\, s\ pun\ `n mi[care `ntregul aparat de protec]ie, nu s\-l abandoneze la voia `nt`mpl\rii. Lucrurile astea `ns\ le-am aflat abia mult timp dup\ revolu]ie. De altfel, suspiciunea cet\]enilor la adresa Securit\]ii era fireasc\ [i cvasigeneral\. ~nsu[i [eful DSS, generalul-colonel (r) Iulian Vlad a recunoscut acest fapt `n timpul celei de-a doua audieri la Comisia parlamentar\: „Dl Hosszu: Deci domnul Gabrielescu [i ceilal]i revolu]ionari erau a[a de suspicio[i fa]\ de organele de Securitate. Dl Vlad: Cum s\ nu fie, p\i e normal. Dl Hosszu: Deci comportarea anterioar\ a organelor de Securitate i-a determinat. Dl Vlad: Sigur, `n primul r`nd este un om care a suferit rigorile Securit\]ii, adic\ a institu]iei care reprezenta politica statului `n problema securit\]ii statului. Dl Hosszu: Deci atunci reac]ia lor era normal\. Dl Vlad: Da, fire[te c\ da. {i eu la fel a[ fi procedat.“398 Silviu Brucan invoc\ drept probe ale tezei securi[ti-terori[ti trei articole ale Ordinului 2600/1988, pe care le-am analiza [i noi, ar\t`nd semnifica]ia lor real\. Brucan propune ca rezolvarea misterului s\ fie inversarea cuvintelor „antiterorist“ cu „terorist“ `n 398 Arh. SR, Stenograma nr. 56/22.02.1994, Audierea generalului Iulian Vlad,

pp. 19-20.

588


textul Ordinului 2600: „~n toate cele 38 de pagini ale sale, Ordinul 2600 vorbe[te despre unit\]i de lupt\ «antiteroriste». Schimba]i numele lor `n «unit\]i teroriste» [i ve]i g\si cheia problemei“399. Aceast\ solu]ie nea[teptat de simplist\ nu rezist\ analizei de text [i celei logice. ~n primul r`nd, Ordinul 2600 nu con]ine „`n toate cele 38 de pagini“ referiri la unit\]ile de lupt\ antiterorist\, ci doar articole speciale destinate misiunilor acestor unit\]i, care nu erau altceva dec`t celebra USLA. ~n timpul luptelor de la baricad\, de exemplu, lupt\tori acestei unit\]i au fost vizibil amplasa]i `n dreptul intr\rii spre strada Bati[tei, pentru a bloca accesul la Ambasada SUA. ~n continuare, Silviu Brucan invoc\ articolul 29, unde se prevedea interven]ia prin surprindere „`mpotriva celor care s-au dedat la acte de dezordine anarhice, p\trunderi `n for]\ `n obiective, atacuri asupra unor persoane sau distrugeri de bunuri“. Toate aceste fapte care presupuneau interven]ia unit\]ilor antitero (de fapt, `n Ordin este vorba de toate for]ele de ordine ale MI) se petrecuser\ `nainte de 22 decembrie 1989, at`t la Timi[oara c`t [i la Bucure[ti, f\r\ ca USLA s\ intervin\. Dup\ 22 decembrie „actele de dezordine“, „p\trunderile `n obiective“ invocate de Ordin au fost favorizate de Securitate, ca aspecte ale revoltei populare. ~n sf`r[it, Silviu Brucan reproduce articolul 57 (de observat saltul `ntre articole), unde erau `n[irate unit\]ile „pentru acest gen de r\zboi tip gheril\ urban\“ (afirma]ia ì apar]ine lui Silviu Brucan, nu Ordinului). Ordinul 2600/1988 a fost tip\rit `n sute de exemplare, fiind trimis la toate inspectoratele jude]ene [i la unit\]ile MI [i de Securitate. Trebuie s\ fim naivi s\ credem c\ un ordin care ar fi trebuit s\ prevad\ unit\]i [i ac]iuni de genul celor teroriste din decembrie 1989 nu era deplin conspirat, adresat `n exclusivitate unor ofi]eri cu misiuni speciale, [i nu difuzat oficial printr-un act care s\ `n[iruie „unit\]ile teroriste“. Astfel, indirect [i necontrolabil, Silviu Brucan acrediteaz\ o alt\ tez\ [i anume aceea c\, `n momentul instal\rii unui nucleu politic nou, a grupului Ion Iliescu, unit\]ile antiteroriste s-au 399 Silviu Brucan, Genera]ia irosit\. Memorii, Ed. Universul & Calistrat Hoga[, Bucure[ti, 1992, p. 229.


589

transformat `n unit\]i teroriste. Este o capcan\ `n care au c\zut, dup\ revolu]ie, at`t oameni politici din Opozi]ie, c`t [i unii ziari[ti. Ea provine din versiunea politic\ a loviturii de stat date de Uniunea Sovietic\ `n beneficiul lui Ion Iliescu. Politicienii care sus]in versiunea unor for]e fidele execut`nd un ordin nu `[i pun problema c\, dac\ a fost o lovitur\ de stat dat\ de Ion Iliescu [i de sovietici, atunci „terori[tii“, indiferent de unde proveneau, nu f\ceau altceva dec`t de a ap\ra ]ara `mpotriva unei agresiuni externe – misiune ce se `ncredin]eaz\ tuturor militarilor, din orice ]ar\ suveran\ – [i, din acest punct de vedere, pot fi considera]i eroi, nicidecum terori[ti. S-au opus unei interven]ii sovietice. Pe tema originii fenomenului terorist `n Ordinul 2600/1988 a mers un timp [i Ion Iliescu, dar `ntr-un mod mult mai spectaculos: „Un ordin secret al Ministerului de Interne (nr. 2600 din 1988) prevedea o serie de dispozi]ii `n acest sens: grupe de [oc [i interven]ie cu misiunea de a rezista p`n\ la restabilirea ordinii, depozite secrete de arme pentru a fi utilizate `n caz de nevoie, apartamente special amenajate pentru a putea servi drept baz\ logistic\ pentru opera]ii de comando etc.“400 ~n timpul `ntrevederii din 2 decembrie 2004, l-am `ntrebat pe Ion Iliescu `n ce pasaj sau articol al Ordinului 2600/1988 a g\sit acele prevederi [i mi-a r\spuns cu sinceritate: „~n leg\tur\ cu ordinul acela, 2600, ave]i dreptate, nu l-am v\zut, mi s-a spus c\ prevede chestiunile acelea“. ~nfiin]area USLA. ~n volumul de opinii separate al Raportului Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate `n revolu]ia din decembrie 1989, senatorul Adrian D. Popescu-Nec[e[ti sus]ine c\, `n mod cert, terori[tii au fost lupt\tori ai USLA. ~n sprijinul acestei afirma]ii el invoc\ anumite articole din Ordinul MI nr. 001084/1 iulie 1977 [i Ordinul MI nr. 001370/10.05.1978 privind organizarea [i misiunile USLA. Este vorba de dou\ ordine care au acoperit etapa a II-a [i a III-a pentru unitatea RP, care mai t`rziu s-a numit USLA. 400 Ion Iliescu, Revolu]ia român\, Ed. Presa na]ional\, Bucure[ti, 2001, p. 44.

590


Ideea `nfiin]\rii unei unit\]i antiteroriste `n România a ap\rut, evident, dup\ ce s-a declan[at `n lume fenomenul terorist, care, de[i p\rea a fi gestionat de state [i organiza]ii arabe amice lag\rului comunist, avea particularitatea de a ac]iona printr-o mul]ime de grupuri [i forma]iuni greu de controlat. Oficial, at`t OEP, c`t [i statele arabe gazd\ afirmau c\, de fapt, aceste grupuri sunt sc\pate de sub control, de[i ele se declarau, toate, ca fiind „populare“, adic\ lupt`nd pentru na]iunea palestinian\. Antrenate [i controlate de URSS, grupurile respective erau imprevizibile pentru România401. Ini]ial, structura antiterorist\ a României se limita la c`teva deta[amente numite „{oimii“, compuse din ofi]eri [i subofi]eri din Ministerul de Interne care `nso]eau civil, dar `narma]i, avioanele curselor TAROM. Au fost lichidate at`t la sol, c`t [i `n aer mai multe tentative de deturnare [i atacuri teroriste, care `ns\ au atras aten]ia asupra atitudinii acestor forma]iuni arabe fa]\ de România, pe care o considerau o ]int\ din cauza rela]iei privilegiate stabilite de Ceau[escu cu Israelul [i cu Statele Unite. Un act terorist `nf\ptuit pe teritorul ]\rii noastre, `n Bucure[ti (ocuparea Ambasadei Egiptului), l-a convins pe Ceau[escu de necesitatea `nfiin]\rii unei Unit\]i Speciale de Lupt\ Antiterorist\. Componen]a [i misiunile Unit\]ii Speciale de Ap\rare Antiterorist\ (USAAt), cum se numea `n 1976, erau cuprinse `n fi[a documentar\ a Ministerului de Interne, Comandamentul Trupelor de Securitate Nr. 0018174: „Componen]a unit\]ii: – Deta[amentele 1, 2, 3, 4 ap\rare antiterorist\ ambasade – Deta[amentul de asigurare a securit\]ii aeronavelor – Deta[amentul de ap\rare antiterorist\ a aeroporturilor Otopeni [i B\neasa – Deta[amentul de interven]ie antiterorist\ Misiuni `ndeplinite `n ciclul de instruc]ie 01.07.1975 – 29.02.1976: 401 Caleb Carr, Les leçons de la terreur, Ed. Presses de la Cité, Paris, 2002, pp. 214-215.


591

– execut\ `n cooperare cu organe ale Ministerului de Interne paza nemijlocit\ [i ap\rarea a 33 obiective Arta [i 2 aeroporturi vizate de elemente teroriste, `n Capital\; – particip\ la asigurarea securit\]ii aeronavelor române[ti pe timpul zborului `n cursele interne [i externe; – controlul antideturnare a persoanelor, la `mbarcarea pe aeronave.“402 Dup\ cum se observ\, at`t prin componen]\ c`t [i prin misiuni, USLA a avut de timpuriu o destina]ie precis\, specializat\, total opus\ [i inadecvat\ presupuselor ac]iuni de terorism din timpul revolu]iei. Este `ns\ semnificativ c\ USLA a fost `nfiin]at\ `n... Germania Federal\. ~n 1977, `n calitate de secretar de stat al DSS, generalul Iulian Vlad ia `n subordine unitatea antiterorist\ existent\ [i g\se[te ca „partener ideal“ structura antiterorist\ deja existent\ a Republicii Federale Germania. Generalul Iulian Vlad se va deplasa de mai multe ori `n Germania la invita]ia ministrului de Interne, a [efului BND [i a adjunc]ilor s\i pentru a lucra `mpreun\ la constituirea unit\]ii de lupt\ antiterorist\ a statului comunist român. USLA s-a n\scut, `n fapt, la Wiesbaden! ~n]elegerea a con]inut [i un protocol prin care instructori `n antiterorism vestgermani au predat cursuri [i au instruit efectivele USLA `n România. Principiile de organizare [i de lupt\ porneau, ca [i `n Germania Federal\, de la ap\rarea de acte teroriste, de la faptul elementar c\ terori[tii ac]ionau pe teritoriu str\in, `n nici un caz de a organiza ac]iuni teroriste pe propriul teritoriu. Nu vom g\si `n nici un articol de pres\ vest-german, scris de un german, acuza]ia c\ USLA a fost for]a terorist\ din decembrie 1989. Ei [tiau de ce. Prin urmare, teza simplist\ a lui Silviu Brucan, c\ USLA s-a transformat peste noapte din unitate antitero `n unitate terorist\, este neserioas\. Modificarea misiunilor unei astfel de unit\]i presupune schimbarea doctrinei, a mentalit\]ii, a mijloacelor de lupt\. Trebuie `ns\ subliniat c\, imediat dup\ declan[area diversiunii 402 CNSAS, Florica Dobre, Florian Banu, Camelia Duic\, Silviu B. Moldovan, Liviu }\ranu, Trupele de Securitate (1949–1989), Ed. Nemira, Bucure[ti, 2004, p. 349.

592


cu atacurile asupra cl\dirii CC, precum [i odat\ cu apari]ia apelurilor disperate de la Televiziune pentru a fi ap\rat\, prin Bucure[ti s-au mi[cat din ordin c`teva forma]iuni ale USLA, din ordinul generalului Vlad, cu scopul de a depista originea focului diversionist. Astfel, Sergiu Nicolaescu a surprins mi[c\rile [i preg\tirile de lupt\ ale unor militari `n preajma Televiziunii, presupu[i a fi de la USLA, aceast\ unitate av`nd `n apropiere un centru propriu. Credibilitatea de revolu]ionar a cunoscutului regizor este `ns\ serios zdruncinat\, iar imaginea sa va continua s\ se degradeze, din cauza m\rturiilor care apar [i care vorbesc despre o apartenen]\ la un complot. Atunci c`nd vorbim de USLA `n timpul desf\[ur\rii fenomenului diversionist-terorist, chiar ac]ion`nd `n preajma Televiziunii, nu trebuie s\ ignor\m, s\ uit\m nici o clip\ faptul c\, dup\ ora 18.00 din ziua de 22 decembrie, colonelul Ardeleanu a trecut `n subordinea lui Nicolae Militaru [i nu s-a dezlipit de l`ng\ acesta. Este, de asemenea, posibil ca echipa USLA trimis\ s\ descopere cine trage de pe Palatul Regal s\ fi fost perceput\ ca o for]\ terorist\ care ac]ioneaz\ de acolo, de[i nu au atras nici un foc. ~n schimb, [tim c\ s-a c\utat distrugerea acestei unit\]i. „La un moment dat – a explicat Mihai Montanu Comisiei parlamentare –, pe 23 vine [i generalul Militaru acolo, care zice: «Ne atac\ terori[tii! Securitatea!» Vlad, care era [i el prezent a spus: «Ai mei am dat ordin s\ fie consemna]i `n unit\]i, iar ai mei, singurii care au for]\ de izbire, sunt cei din brigada antiterorist\, ori comandantul este aici, se jur\ cu m`na pe scriptur\ c\ ai lui sunt `n cazarm\ [i cu armamentul sigilat». Domnul Militaru `l acuz\: «Nu se poate, c\ sunte]i tr\d\tori». ~nainte de venirea generalului Militaru eu am stat de vorb\ [i cu Ardeleanu, [i cu Neagoe, [i cu generalul Vlad. Ardeleanu [i cu generalul Neagoe au dat `n scris declara]ie c\ unit\]ile sunt consemnate `n caz\rmi, armamentul sigilat [i au f\cut [i un jur\m`nt de credin]\ pentru patrie [i revolu]ie“403. Cercetarea f\cut\ de o echip\ CFSN, av`ndu-l drept [ef pe Mihai Montanu, a demonstrat c\ aceast\ unitate nu a folosit armele [i muni]ia din dotare, iar `n timp ce `n ora[ tr\geau terori[tii, USLA f\cea revista frontului `n fa]a comisiei CFSN. ~n timpul audierii sale 403 Arh. SR, Stenograma nr. 14/10.XI.1993, Audiere Mihai Montanu, pp. 14-15.


593

la Comisia senatorial\, Mihai Montanu a povestit cum s-a format o echip\ CFSN condus\ de el care s-a deplasat la sediul USLA, undeva pe la Pia]a Gala]i. Lupt\torii erau acolo, se pl`ngeau c\ au fost declara]i terori[ti. Generalul Bucurescu a fost pus s\ fac\ prezen]a: 90% prezen]i, 10% absen]i – fugi]i, c`]iva bolnavi [i c`]iva disp\ru]i404. Virgil M\gureanu, unul din membrii marcan]i ai grupului Iliescu, a fost foarte categoric `n timpul audierii la Comisia senatorial\: „Virgil M\gureanu: (...) Atunci a fost chemat Ardeleanu, c\ruia i-am cerut (acest lucru nu a fost consemnat `n anale [i nici nu ]in s\ fie consemnat acum), dar i-am cerut eu, de fa]\ fiind [i ceilal]i: «Domnule, dac\ voi sunte]i profesioni[ti `n antiterorism [i, `ntruc`t aici este vorba de profesioni[ti care vor s\ ne distrug\, chema]i-i pe profesioni[ti s\-[i fac\ datoria». Cu deosebit\ vehemen]\ i-am spus, dar eram numai noi doi care schimbam replici: «Domnule, dup\ c`te [tiu eu, voi ave]i cel mai teribil arsenal la dispozi]ie». A `ncercat s\ nege, c\ el nu ar avea arsenal, [i ulterior s-a dovedit c\ `n cea mai mare m\sur\ avea dreptate. C\ dotarea lor era mai cur`nd precar\. |sta este un subiect care a[ dori s\-l discut\m mai am\nun]it c`nd se va discuta despre posibilit\]ile fostei Securit\]i; nu stric\ s\ [tim aceste lucruri. Dl Sabin Ivan: USLA este un caz neelucidat. Dl M\gureanu: USLA este un caz elucidat. M\car s\ fie celelalte lucruri mai clare. Noi v\ ducem la unitate acolo. Aceasta este o unitate `n slujba ]\rii. Acum. Atunci a avut misiuni antiteroriste demne de toat\ lauda. Dar [ti]i cum e, cu probe la m`n\, nu a[a. Ar fi interesant s\ merge]i la ei s\ v\ spun\ cu ce se ocup\ [i de c`nd. O unitate `nfiin]at\ din 1975. {i are un palmares impresionant. {i nu a fost pentru nici un regim.“405 Dac\ cei absen]i au fost terori[tii, atunci n-au ac]ionat `n cadrul misiunilor unit\]ii lor [i nu la comanda DSS. Colonelul Ardeleanu, [eful lor, a stat tot timpul l`ng\ generalul Militaru. Oricum, muni]ia `ntregii unit\]i a fost g\sit\ intact\. A urmat bine-cunoscuta diversiune criminal\ a lui Militaru pentru asasinarea colonelului Trosca [i a 404 Ibidem, p. 21. 405 Arh. SR, Stenograma nr. 10/27.10.1993, Audiere Virgil M\gureanu, pp. 55-56.

594


lupt\torilor s\i. Un am\nunt important: USLA exista numai `n Bucure[ti, singurii lupt\tori sub sigla USLA din ]ar\ erau cei c`]iva deta[a]i la paza aeroporturilor din marile ora[e, cu indicativul „{oimii“ (de regul\ trei-patru oameni la fiecare aeroport). Orice teorie despre usla[-terorist trebuie s\ explice prezen]a simultan\ a fenomenului terorist din teritoriu, `n timp ce efectivele erau `n cazarma din Bucure[ti, [i faptul c\ `n timp ce se f\cea revista de front, `n Bucure[ti continua s\ se trag\. Ipoteza c\ terori[tii au fost lupt\tori ai trupelor de securitatemili]ie este neserioas\, aceste for]e fiind constituite `n propor]ie de 90% din militari `n termen406.

Problema declan[\rii „atacului terorist’’ [i a deschiderii focului Mult timp s-a acreditat ideea c\ prima deschidere a focului s-a petrecut `n cl\direa CC, din `nt`mplare. Odat\ cu instalarea grupului conduc\tor `n vederea redact\rii documentelor de preluare a puterii, echipe mixte de militari [i civili `narma]i au pornit s\ inspecteze cl\direa, deoarece erau `nc\ multe `nc\peri `ncuiate, care sc\paser\ devast\rii. O astfel de echip\ a fost condus\ de regizorul Tudor M\r\scu, echip\ care i-a capturat pe Dinc\ [i Postelnicu g\si]i ascun[i `ntr-un cabinet, pe sub mese: „Pe la orele 14.00-15.00, am plecat cu o echip\ s\ scotocim prin toate birourile – mi-a declarat cunoscutul regizor `n ziua de 16 septembrie 2004. Nu mai ]in minte pe la ce etaj era un birou dezafectat, cu mult\ mobil\. Cineva a sim]it o mi[care sub un birou. Era Dinc\ `n patru labe. L-am scos [i am scotocit `n continuare. ~ntr-un oficiu, o `nc\pere anex\, dup\ u[a de la un frigider mare l-am g\sit pe Postelnicu. I-am scos pe am`ndoi `n [uturi p`n\ la etajul I, unde era comandamentul. I-am b\gat acolo tot `n palme [i-n [uturi. Postelnicu avea o zgaib\ la frunte [i se tot v\ic\rea s\-i d\m batista `napoi... ì pusesem s\-[i goleasc\ buzunarele, s\-[i scoat\ curelele... [i acum ne cerea batista pentru zgaiba aia. 406 CNSAS, op. cit., p. 596.


595

Erau `ntr-o panic\ total\, tremurau, b\ie]ii erau cu armele pe ei. Dinc\ era ceva mai sobru, dar cel\lalt `n schimb era numai muci“. ~n fa]a Comisiei senatoriale, colonelul Florea L\z\rescu a enumerat c`teva gre[eli care s-au f\cut atunci [i care au condus la mor]i [i r\ni]i, pe fondul apari]iei fenomenului terori[tilor: `narmarea tinerilor `n sediul CC, f\r\ comand\, f\r\ s\ aib\ `n frunte un militar. S-a tras din cl\dire, de c\tre ace[ti tineri. Este posibil ca primele focuri s\ fi fost trase de grupurile de tineri care au cobor`t s\ scotoceasc\ cl\direa, au g\sit `nc\peri `ncuiate [i au folosit pistolul mitralier\ pentru a distruge `ncuietorile [i clan]ele. A[a v\zuser\ `n filme. Cei de sus au crezut c\ sunt terori[ti infiltra]i prin catacombe [i au `nceput [i ei s\ trag\. Este [i cea mai logic\ explica]ie. De altfel, Florea L\z\rescu a mai ar\tat c\ urmele l\sate `n cl\dire de gloan]e provin din traiectorii care nu veneau de afar\, `n anumite unghiuri, ci din\untru. Asta explic\ [i de ce nu sunt urme de gloan]e pe fa]ada cl\dirii. L\z\rescu mai arat\ c\ `n noaptea de 22 spre 23 decembrie Dumitru Mazilu a dat dispozi]ie s\ se sting\ toate luminile [i s\ se trag\ `n tot ce mi[c\. A fost `nregistrat\ pe pelicul\ secven]a `n care Sergiu Nicolaescu p\trunde `n sala unde se desf\[ura [edin]a CFSN [i anun]\ c\ acea cl\dire a CC este minat\ [i c\ `n subsol „au fost g\site `nc\peri cu unii ascun[i [i care tr\geau de acolo“. Informa]ia, `n cel mai bun caz, se baza pe zvon [i a fost dat\ ca atare pentru faptul c\ Sergiu Nicolaescu g\sise, imediat ce a cobor`t de la etajul 6, grupul format `n jurul lui Ilie Verde] [i Constantin D\sc\lescu `ntr-o faz\ ceva mai avansat\, cu oamenii mai potoli]i [i dispu[i la organizare. Nicolaescu a pus m`na pe programul [i pe lista de guvern a acestora, le-a luat [i, f\c`nd o leg\tur\ improprie cu prezen]a cuplului Vlad-Gu[\ `ntr-o `nc\pere al\turat\ – f\r\ s\ [tie c\ ace[tia lucrau acolo din ordinul lui Ion Iliescu –, a v\zut `n acest nucleu o alternativ\ periculoas\ la grupul Iliescu. ~ntr-o lung\ [i interesant\ dest\inuire f\cut\ istoricului Marian Oprea la postul DDTV, Gelu Voican Voiculescu a introdus `n ecua]ia „fenomenului terorist“ un element nou care trebuie luat `n considerare. Potrivit lui Gelu Voican, Ilie Verde] ar fi sunat la Ministerul Ap\r\rii [i i-a cerut generalului St\nculescu s\-i aresteze pe cei din grupul Iliescu. Cum `ntre Sergiu Nicolaescu [i Victor St\nculescu

596


exista o comunicare intens\, cei doi au convenit scoaterea grupului Iliescu din CC, unde se presupunea c\ exist\ pericolul arest\rii de c\tre grupul Verde]–Gu[\–Iulian Vlad [i mutarea la sediul MApN. Astfel se explic\ interven]ia „panicat\“ a lui Sergiu Nicolaescu, folosind minciuna c\ interiorul cl\dirii este minat. La scurt timp, parc\ pentru a-i convinge [i mai tare, `n cl\direa CC `ncepe s\ se trag\. Tr\ind cu impresia, `n continuare, c\ grupul Verde]–Gu[\–Vlad reprezint\ un adversar al grupului Iliescu, generalul St\nculescu mai face o mi[care: „Marian Oprea: St\nculescu `l cheam\ pe Ilie Verde] la MApN, ì pune la dispozi]ie [i un transportor blindat, `ns\ pe drum `l abandoneaz\. Gelu Voican Voiculescu: ~nl\turarea lui Verde] nu a fost arbitrar\. A fost decizia lui St\nculescu.“407 Scena nu este lipsit\ de importan]\, deoarece ofer\ un motiv plauzibil pentru declan[area diversiunii cu terori[tii. S\ ne amintim cuvintele istoricului Florin Constantiniu, care, f\r\ s\ cunoasc\ detaliul deciziilor lui St\nculescu, scria: „Ac]iunile diversioni[tilor nu pot fi explicate dec`t ca av`nd func]ia s\ `mpiedice crearea altor centre de putere, `n afara nucleului instalat la conducerea Frontului Salv\rii Na]ionale“! Generalul {tefan Gu[\ a surprins momentul deschiderii focului `n exterior altfel: „Din acel birou am v\zut cum a `nceput s\ se trag\. De ce? Am tras perdeaua [i am v\zut personal patru cuiburi de foc pe Palatul Regal. C\ e posibil s\ fi fost simulatoare, e posibil. Prin geam nu-]i dai seama. Nu, ceva totu[i m-a frapat. Aceast\ pia]\ de aici era plin\ de oameni, eu m-am uitat de sus – n-a c\zut nimeni. Dar pe Palat, re]in c`t oi tr\i treaba asta, am v\zut flac\r\ la gura ]evii, c\ sunt militar, [i zgomotul specific de automat. Deci, de acolo s-a tras prima dat\, [i de aici a `nceput canonada, aceast\ nenorocire. Cei de jos, care erau `n pia]\, care fuseser\ `n dispozitiv `nc\ din cursul zilei, au `nceput s\ riposteze. {i de aici 407 DDTV, 02.08.2005, Amintiri din prezent, Marian Oprea în dialog cu Gelu

Voican Voiculescu.


597

a `nceput. Atunci am avut prima discu]ie [i l-am `ntrebat pe generalul Vlad: «Domnule, \[tia ai cui sunt, c\ Armata nu se urc\ pe Palatul Regal?». A spus c\ nu sunt ai lui [i mi-a spus c\, textual v\ spun: «Eu l-am tr\dat pe Nicolae Ceau[escu, dar n-am s\-mi tr\dez poporul român». C\ a[a este, c\ a[a nu este, asta r\m`ne de dovedit, dar omul a[a mi-a spus. Atunci am spus: «Hai s\ facem ceva s\ `nceteze mascarada asta ce se `nt`mpl\ aici!» (`n scurt timp li s-au t\iat leg\turile, n.a.). De ce v\ spun? M-am uitat pe geam; oamenii nu c\deau totu[i, fugeau de colo-colo, dac\ v\ aminti]i, dintr-o parte `n alta, dar n-am v\zut mor]i. Am dat telefon atunci prin TO [i am `ntrebat ce se `nt`mpl\? Era un moment de lini[te. Dar peste numai un minut am primit telefon c\ [i la Ministerul Ap\r\rii Na]ionale se trage din blocurile de vizavi. Deci, cam pe la 18.30 a `nceput aceast\ parte a doua. Era `ntuneric, se vedea flac\ra la gura ]evii, erau ma[ini cu luminile aprinse, dar n-am v\zut nici un mort, `nc\ o dat\ spun“408. Simulatoarele, care sunt de mai multe feluri, au fost aprovizionate `n România de generalul Victor St\nculescu: „AMS: ~n octombrie 1987 – am v\zut documentul la Romtehnica – a]i cump\rat simulatoare de foc. Victor Atanasie St\nculescu: Da. AMS: Pentru ce structur\ a Armatei le-a]i cump\rat? VAS: Nu mai ]in mine. S\-i `ntreb pe cei de la Romtehnica. AMS: O s\ v\ rog s\ face]i asta... Nu pentru DIA? VAS: Nu, erau pentru trupele de uscat. AMS: Ce instruc]ie mai f\ceau trupele de uscat, domnule general? Mai f\ceam noi instruc]ie sofisticat\, c`nd noi nu mai f\ceam trageri de mult? VAS: Eh, se mai f\cea.“ Generalul Gu[\ [i Pavel Coru] au comentat [i ei problema simulatoarelor: 408 Arh. SR, Stenograma nr. 3/21 septembrie 1993, Audierea generalului Gu[\

{tefan, pp. 9-10. (În propria audiere, generalul Vlad afirm\ c\ a folosit cuvîntul „m-am îndep\rtat“, nu „tr\dat“.)

598


„General {tefan Gu[\: Domnule, senza]ia mea atunci – [i asta r\m`ne c`t voi tr\i –, c\ \[tia au tras undeva, dac\ au tras real, au tras undeva deasupra mul]imii. Pavel Coru]: Ca s-o sperie. General {tefan Gu[\: Al doilea. Ori au tras simulat, e posibil [i asta, pentru c\ e greu s\-]i dai seama cu geamul, dac\ eram afar\ poate altfel vedeam lucrurile... Pavel Coru]: Simulatoare de foc. General {tefan Gu[\: Simulatoare, sigur c\ da, care marcheaz\. P\i noi n-avem?... Care creau foc automat [i se vede foarte clar flac\ra la gura ]evii [i zgomotul.“409 {i colonelul Octavian Nae a descris felul cum a perceput deschiderea focului, aduc`nd Comisiei [i un am\nunt tehnic interesant: de pe cl\direa Palatului Regal, datorit\ unui detaliu arhitectonic, nu se poate trage `n jos, spre Pia]\. „Dl Nae Octavian (...) Pe fondul \sta a `nceput s\ se trag\, de sus, de aici. Pia]a era aproape plin\... Dl S\ndulescu: De unde? Dl Nae Octavian: Consiliul de Stat. Deasupra. Dl S\ndulescu: S-a tras de acolo. Dl Nae: Deci, deasupra, de pe cl\dire. {i, bine`n]eles, deci, eram cu acest t`n\r pe care `l cheam\ Preotu – pe care nu l-am mai v\zut de atunci, nici nu mai [tiu ce-o mai fi cu el, era student `n anul IV. {i am v\zut toat\ scena. {i am r\mas pu]in surprins c\... eu [tiind care este configura]ia acoperi[ului cl\dirii, zic: «M\, \[tia nu trag `n \[tia de jos! C\ n-au cum». Sus, acolo, balustrada e cam at`t de lat\... E.. ca s\ tragi `n pia]\ trebuie s\ te urci pe ea. Deci, dac\ e[ti `n spatele ei, trece pe deasupra Pie]ei. Deci, ar fi trebuit s\ trag\ `ncoace. Or, `ncoace nu s-a spart nici un geam! {i... «Cine or fi \ia care trag acolo?» 409 Daniela Veronica Gu[\ de Dr\gan, Condamnat la adev\r. General {tefan Gu[\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, p. 312.


599

Prima oar\ am crezut c\ trag unii de bucurie, de... ceva, a[a.. ~n sf`r[it, tot au tras [i a `nceput s\ se r\spund\ cu foc de aici.“410 Sergiu Nicolaescu a avut o ini]iativ\ ciudat\, plas`nd cascadori `narma]i `n pozi]ii de tragere `n cl\direa CC. Nu `n]elegem de ce [i de cine ap\ra cl\direa. „AMS: A]i prins momentul deschiderii focului `n pozi]ia de observare cea mai favorabil\. SN: Eram, `n clipa `n care a `nceput s\ se trag\, la etajul 6, pe teras\, fixam cascadorii `narma]i pe pozi]ii de ap\rare. ~n clipa `n care noi eram acolo, a `nceput s\ se trag\ de pe Athénée Palace [i de pe Palat. I-am v\zut, se tr\gea de pe acoperi[. Ce am observat?... Mai `ntì cascadorii m-au `ntrebat: «Ce facem, deschidem focul?» AMS: Care cascadori erau cu dvs.? SN: Popescu, Nicu Constantinescu... AMS: Dide nu era? SN: Nu, Dide era la baricad\, turn\tor, m\rturisit [i de Dan Iosif. Sus am v\zut focurile, nu tr\geau, tr\geau de efect [i le-am spus cascadorilor: «Nu trage]i». Lumea fugea, dar nu c\dea nici un r\nit.“411 Vom preciza aici c\, la acea dat\, existau `n dotarea Armatei mai multe tipuri de simulatoare de foc, unele fiind mecanice (simulau focul la gura ]evii), altele fiind electronice, de forma unei cutii, simul`nd zgomotul de arm\ militar\, eventual `nso]it de o lumin\ intermitent\. ~n timpul audierilor pentru Comisia senatorial\, Sergiu Nicolaescu a recoltat [i dou\ m\rturii elocvente: „DN – Bd. Aviatorilor – Am v\zut `n ziua de 23 [i `n noaptea de 23/24, `n perioada critic\, `n spatele vilei unde locuia actorul Mitic\ Popescu, doi b\rba]i tineri de 34-35 ani ce manipulau o cutiu]\ ca un 410 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octavian, pp. 67-68. 411 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, p. 159.

600


pian cu clape pentru copii, simul`nd zgomot de arm\ automat\ [i semnale optice. Dup\ aceasta, din Bd. Aviatorilor [i de la TV se r\spundea cu gloan]e adev\rate (...) BI – Bd. Aviatorilor – ~n noaptea de 23/24 [i urm\toarele, la ore relativ fixe, dar numai noaptea `n zona unde locuiesc, `n spate, pe un garaj-magazie, am observat prezen]a unei persoane – posibil militar cu salopet\ combinezon, care manipula o cutie de circa 30/35/20 cm cu taste [i, eventual, claviatur\, care producea zgomote [i lumini similare celor produse de pu[ca-mitralier\. Aceasta provoca trageri reale din Televiziune [i din Bd. Aviatorilor.“412 La aceste m\rturii se adaug\ [i cea a unui lucr\tor din Palatul Telefoanelor, Gheorghe Dumitru, care a urm\rit evenimentele de pe partea opus\ cl\dirii CC [i de sus, de la o `n\l]ime mai mare dec`t Palatul [i CC-ul: „Gheorghe Dumitru: Am mai observat c\ `n Pia]a Revolu]iei taberele erau `mp\r]ite `n dou\. Una, `n care comanda Sergiu Nicolaescu, avea zona din fa]a balconului de unde au fugit dictatorii c\tre Romarta, Telefoane p`n\ `n Bulevardul 6 Martie, deci partea dreapt\. A doua, comandat\ de Ion Caramitru, era cuprins\, `n partea st`ng\, cum prive[ti din fa]a Bisericii Kre]ulescu. Se `ntindea p`n\ la Hotelul Bucure[ti [i cuprindea strada Boteanu, Hotel Athénée Palace, Biblioteca Central\ Universitar\ p`n\ la Biserica Alb\, la domiciliul lui Zoe Ceau[escu. ~n fa]\ la Ateneul Român [i la restaurantul Cina ma[ini ale Armatei cu militari `n termen desc\rcau l\zi cu muni]ie [i probabil armament.“413 Este descrierea unui sector de „front“, o descriere tipic\ oamenilor cu preg\tire militar\. Probabil c\ Gheorghe Dumitru era la acea dat\ `n sistemul de protec]ie (al Armatei sau al Securit\]ii) din Palatul Telefoanelor. Povestea mediatic\ a deschiderii focului `n Pia]a Palatului are `nc\ o pat\ alb\, ocolit\ de mai to]i anali[tii acestui fenomen. 412 Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie ’89, Ed. Ion Cristoiu, Bucure[ti, 2000, p. 216. 413 Scrisoare trimis\ autorului la 23 septembrie 2004, p. 5.


601

Foarte interesant\ este informa]ia pe care a dat-o colonelul Octavian Nae `n continuare Comisiei [i anume faptul c\ generalul Vlad a trimis o echip\ USLA s\ descopere cine e pe acoperi[uri [i trage – duc`ndu-se, focul `nceteaz\414. Gu[\ trimite [i el o grup\ de para[uti[ti la Palatul Regal – s-au `nt`lnit cu o doamn\, angajat al Muzeului, [i au urcat pe sc\ri p`n\ pe cl\dire. „{i ce a]i f\cut, b\, fra]ilor acolo?“ „Dom’ne, am v\zut ni[te siluete.“ „{i ce-a]i f\cut?“ Era pe `ntuneric. „Am tras [i noi“415 ~n sf`r[it, c`nd din cl\direa CC a ie[it un militar `n kaki cu un steag cu gaur\, cei care tr\geau de pe cl\direa Consiliului de Stat s-au oprit. Din cl\direa CC, din balconul `n continuare luminat, au `nceput s\ se transmit\ prin difuzoare apeluri s\ nu se mai trag\, deoarece la Palatul Regal „sunt ai no[tri“. Era vorba de grupa de la USLA sau de para[uti[tii trimi[i acolo. ~n timpul audierii ale la Comisia parlamentar\, Pavel Coru] a pus la dispozi]ie senatorilor o `nregistrare audio foarte sugestiv\: „Voce maistru militar: Aten]iune! Cei care au tras s-au predat. Oamenii s\ ias\ `n pia]\ s\ `nceteze focul. Ie[i]i cu to]ii afar\, a fost un mic incident. Armata e cu poporul! Ie[i]i `n pia]\ cu to]ii. V\ vorbe[te un maistru, un maistru militar al Armatei române! Observa]i c\ nimeni n-a murit. Sunt maistru militar din Armata român\. A[tept\m s\ se formeze guvernul provizoriu, s\ intr\m `n legalitate. V\ rug\m s\ nu v\ l\sa]i influen]a]i! Aici se r\sp`ndesc zvonuri.“416 ~n interior s-a luat hot\r`rea s\ fie str`nse armele. Ele au fost depozitate `ntr-o sal\ de la etajul II [i `n alta de la etajul I, unde fusese grupa operativ\ a MApN. Dup\ ce, la solicitarea lui Ion Iliescu, s-a constituit nucleul Vlad–Gu[\, Dumitru Mazilu s-a ata[at de ei, ac]ion`nd `ns\ dintr-o alt\ `nc\pere, al\turat\. La un moment dat, ca urmare a focului tras din interior, a luat foc o draperie [i Dumitru Mazilu a avut o ie[ire nervoas\, cer`nd: „S\ `narm\m oamenii!“ Grupurile 414 Arh. SR, Stenograma nr. 44/9 februarie 1994, Audierea colonelului Nae Octavian, p. 69. 415 Ibidem, p. 103. 416 Arh. SR, Stenograma nr. 46/14 februarie 1994, Audiere Pavel Coru], p. 46.

602


de tineri afla]i `n preajma lui s-au repezit la `nc\perile respective [i s-au `narmat din nou. De asemenea, Mazilu a ordonat s\ fie stins\ lumina `n cl\dire. Revolu]ionarii l-au ascultat. Constantin Popa, fost [ef aprovizionare, transport [i prestare de servicii la cl\direa CC, a surprins un astfel de moment: „La camera 226, care era un cabinet mare, lung, erau `n 23 decembrie, pe la 09.30, Mazilu [i Gu[\, apoi Mihai Valeriu, colonelul R\dulescu, Cazimir Ionescu, Dan Iosif [i generalul Vlad, dar numai diminea]\. Gu[\ a plecat dup\ asta, apoi mai spre sear\ a plecat [i generalul Vlad. Mazilu era `nconjurat de civili [i l-am auzit spun`nd: «Iliescu s-a dus la MApN, la Televiziune [i v\ manipuleaz\. Ne `mpu[c\ \[tia [i murim aici `n sediu». Atunci a cerut re`narmarea civililor [i arestarea celor de la Securitate care ne p\zeau, care erau la etajul II `ntre corpul A2 [i aripa C. Atunci l-au arestat [i pe Nica Leon, a `nceput o nebunie, o isterie, c\ ne era fric\ de oricine. Pe Dan Iosif erau s\-l omoare, prins `n foc `ncruci[at `ntre etaje“. Printre lucrurile care nu s-au cunoscut, nu s-au `n]eles [i nici ast\zi nu circul\ prin analizele despre evenimente este [i ordinul generalului Victor St\nculescu de a izola, dezarma [i re]ine pe to]i ofi]erii Direc]iei IV, de contraspionaj, ai Armatei, care, de fapt, erau ofi]eri ai Securit\]ii. Majoritatea `ns\ fuseser\ recruta]i ca angaja]i `n acea Direc]ie din r`ndurile ofi]erilor MApN. ~n jurul orei 14.00 (sau 15.00, dup\ alt\ versiune), St\nculescu a ordonat dezarmarea [i izolarea, chiar arestarea tuturor ofi]erilor de contrainforma]ii militare din Armat\, ordin care a fost executat `n unele locuri cu brutalitate (ofi]erii fiind `nchi[i `n arestul unit\]ii, `n unele cazuri b\tu]i, `n alte cazuri teroriza]i), iar `n alte locuri cu nedumerire (comandan]ii unit\]ilor au ar\tat CI-[tilor ordinele primite de la Bucure[ti [i i-au rugat s\ stea lini[ti]i `ntr-un birou). Pavel Coru], la acea dat\ lucr`nd la DIA, va explica generalului Gu[\, pe durata unui interviu, cum s-au petrecut lucrurile: „Pavel Coru]: Pe data de 22, la orele 14.00, ofi]erii de Contrainforma]ii militare au depus armamentul. General {tefan Gu[\: La ora 14.00, nu eram `n Bucure[ti. Pavel Coru]: Pe 22, la orele 14.00.


603

General {tefan Gu[\: Nu eram `n Bucure[ti. Pavel Coru]: Deci din ordinul generalului St\nculescu au fost dezarma]i, fiind considera]i... negri. Noi deja atunci am [tiut c\ ceva se `nt`mpl\ neobi[nuit; `nainte de sosirea dumneavoastr\ `n Bucure[ti, cu privire la situa]ia noastr\, se luase o hot\r`re: am fost dezarma]i. General {tefan Gu[\: Aia s-a transmis [i `n teritoriu. Pavel Coru]: S-a transmis [i `n teritoriu. Deci generalul St\nculescu a dat ordin s\ se dezarmeze contrainformatorii. Generalul {tefan Gu[\: Nu [tiu cine a dat exact ordinul. Pavel Coru]: D`nsul era la comand\. Generalul {tefan Gu[\: Da. Pavel Coru]: Cert este c\ eu de la d`nsul am primit ordinul. Eram un executant, pentru c\ eram militar al Armatei române. Contrainformatorii nu erau ai altcuiva dec`t tot ai Armatei române, c\ acolo am lucrat toat\ via]a. Bun. Ce-a mai ap\rut atunci? ~n momentul `n care am cobor`t jos, la ministrul St\nculescu, dus de amiralul Dinu [i `nso]it de amiralul Dinu, mi s-au precizat urm\toarele, dup\ ce amiralul a intrat la ministrul adjunct St\nculescu [i c`nd a ie[it mi-a spus: «Tovar\[e Coru], nu ave]i de ce s\ v\ teme]i, cei care a]i lucrat `n Armat\ n-a]i s\v`r[it abuzuri [i vede]i-v\ de treab\; armamentul `ns\ `l preda]i. Ceilal]i de la Securitate `ns\ au s\v`r[it abuzuri [i vor avea necazuri». {i atunci m-am g`ndit: «Cine a luat aceast\ hot\r`re? De unde se [tia la nivelul Ministerului Ap\r\rii Na]ionale ce f\cuse Securitatea?». Asta se `nt`mpla `n jurul orei 14.00-14.30.“417 Acest moment al revolu]iei este confirmat de numero[i ofi]eri de contrainforma]ii din ]ar\, `ns\ lucrul cel mai important este afirma]ia generalului St\nculescu, f\cut\ `ntre orele 14.00 [i 14.30, din ziua de 22 decembrie 1989, c\ „ceilal]i de la Securitate `ns\ au s\v`r[it abuzuri [i vor avea necazuri“. ~ntre acele ore Securitatea transmisese mesaje clare de adeziune fa]\ de revolu]ie, luase contact cu Ion Iliescu, 417 Daniela Veronica Gu[\ de Dr\gan, Condamnat la adev\r. General {tefan Gu[\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, p. 342.

604


iar la ora 16.00 reprezentan]ii ei se vor afla `n biroul generalului St\nculescu, particip`nd la primul comandament militar al revolu]iei. Se declan[ase prima diversiune, la Sibiu, unde colonelul Dragomir ataca sediile MI [i Securit\]ii, ì transmitea lui St\nculescu invers, c\ Securitatea `l atac\, iar St\nculescu ì ordona: „Te autorizez s\ ripostezi“. Totu[i, din relatarea lui Pavel Coru], nu Sibiul a fost cauza ordinului de arestare a ofi]erilor de contrainforma]ii. Timp de mai mul]i ani, pe durata `nt`lnirilor [i interviurilor cu fo[ti ofi]eri de Securitate, to]i, dar absolut to]i, au afirmat c\ generalul St\nculescu era urm\rit pentru spionaj [i, `n consecin]\, ordinul s\u de `ndep\rtare a contrainformatorilor a preg\tit diversiunea securi[ti-terori[ti. ~n `ntrevederea privat\ pe care am avut-o cu generalul St\nculescu `n ziua de 29 octombrie 2004, acesta a avut urm\toarea reac]ie: „AMS: Dar [tia]i ce se `nt`mpl\. Adic\, `n general, cu debarcarea lui Ceau[escu. Eu am stat de vorb\ cu mul]i generali de Securitate [i [tiu c\ era]i b\nuit de spionaj, iar multe din ac]iunile dvs. erau ale unui spion. Victor Atanasie St\nculescu: Ale unui spion inteligent! AMS: ~ntr-adev\r, [i ave]i admira]ia mea pentru felul cum v-a]i strecurat. La urma-urmei, a]i adus [i libertatea mea. Era]i urm\rit pentru spionaj. VAS: Da, m-au urm\rit [i dup\, c`nd eram ministru al Ap\r\rii. AMS: {i Spiroiu la fel, dar nu fugi]i «dup\», hai s\ vorbim de ce a fost `nainte. De exemplu, avea]i rela]ii cu Arady. VAS: Ata[atul militar ungur. AMS: ~ntr-adev\r. Arady era urm\rit, au fost interceptate convorbirile lui, transmisiunile lui cu Budapesta, `n care i se cerea cu insisten]\ s\ ob]in\ informa]ii despre dispunerea trupelor române[ti pe grani]a de Vest. Pe 12 septembrie 1989 a fost urm\rit. Securitatea l-a luat [i pe Vasile, cel de la Direc]ia IV... VAS: Da, Vasile era. AMS: {i Arady a intrat la dvs. `n birou.


605

VAS: De asta a afirmat Miklos Nemeth (fostul premier al Ungariei, n.a.) c\ au avut colaborarea unui general din conducerea Armatei. Dar nu nota]i, c\ nu voi recunoa[te nimic. AMS: Apoi, al]i generali de Securitate spun c\ toate `nt`lnirile dvs. cu delega]ii str\ine din ultimii ani aveau nevoie de viza lor. Dvs., `n loc s\ anun]a]i din timp [i s\ `nainta]i documentul pentru aviz, ì suna]i cu o zi `nainte sau chiar cu c`teva ore [i ei d\deau viza verbal, f\r\ s\ mai verifice. Nu aveau control asupra `nt`lnirilor dvs. cu str\inii, astfel c\ putea]i discuta cu orice spion. VAS: Era un om de afaceri, Pop George, despre care am aflat, dar dup\ revolu]ie, c\ era de la MI-6. Mi-a povestit cum a fost para[utat `n Iugoslavia, la Tito, [i apoi a venit `n România. A murit `ntre timp. Apoi, la Londra am fost invitat de lordul Emerly, care a recunoscut c\ George era omul lor. AMS: V-au `ncadrat, cum se spune. VAS: M-au `ncadrat. AMS: Mai erau [i al]ii `n preajma dvs.? VAS: Probabil. Dar [i mai interesant este c\ am fost `n America, dup\ revolu]ie, [i au venit la mine [i mi-au spus: «Candida]i la Pre[edin]ie.» «Cum s\ candidez, asta `nseamn\ cam trei milioane de dolari!?» «~ntr-adev\r!» «P\i, n-am ace[ti bani.» «N-i da]i `napoi dup\...» Asta este! AMS: Formidabil! Dar trebuie s\ recunoa[te]i c\ americanii [i britanicii nu puteau face o astfel de ofert\ unui necunoscut. VAS: M\ [tiau, plus c\ [tiau ce-am f\cut... AMS: Domnule general, imediat ce a]i ajuns la minister, `n 22, a]i dat ordin de arestare, `ndep\rtare, izolare a ofi]erilor CI. VAS: S\-i dea deoparte, sub supraveghere. AMS: A]i dat ordin, ordin scris? VAS: Nu [tiu dac\ exist\ ordinul, dar am dat acest ordin. AMS: De ce? VAS: Ca s\ nu vad\ ce urma s\ fac\ armata. AMS: {i ce urma s\ fac\? VAS: Ce-a f\cut. Nu voiam ca Securitatea s\ [tie ce facem noi.

606


AMS: Dar tronsonul de comunica]ii al Securit\]ii de ce l-a]i t\iat? VAS: Din acelea[i motive. AMS: Domnule general, la acea or\ locotenent-colonelul Stan ap\ruse la Televiziune, colonelul Ra]iu, [eful Direc]iei I, fusese la sediul MApN, la ora 16.00... [edin]a de la ora 16.00... VAS: Da, [edin]a din 22. AMS: A durat 20-30 de minute. La Televiziune se anun]ase trecerea Securit\]ii de partea poporului, Ra]iu era l`ng\ dvs. Era clar. De ce i-a]i arestat pe CI-i[ti? VAS: Nu aveam `ncredere. Nu puteam face ce voiam s\ facem cu Armata cu ei `n spate.“ Momentul deschiderii focului r\m`ne `n continuare un subiect greu, controversat. A[a cum a afirmat `n repetate ocazii generalul Gu[\, „atacarea“ cl\dirii CC [i a sediului MApN din Drumul Taberei s-a produs simultan – a dat telefon [i a aflat – sau la interval de c`teva minute. Iat\ `ns\ c\ Pavel Coru] vine cu un am\nunt tulbur\tor: prima institu]ie atacat\ a fost sediul Direc]iei IV, aflat `n ora[, `n cl\direa fostului cotidian Curentul. „Concomitent, deci, `n jurul orei 18.30, a fost atacat a[a: primul care m-a sunat, `nainte de a vedea dumneavoastr\ (generalul Gu[\, n.a.) pe palat, a fost generalul Gheorghe Vasile, [eful Direc]iei de Contrainforma]ii militare din Departamentul Securit\]ii Statului, [i m-a anun]at c\ este atacat\ Direc]ia, adic\ sediul acestei unit\]i. Eu i-am spus: «Nu se poate, la noi e lini[te!» {i mi-a spus: «Domnule, cere de la amiralul Dinu [i de la generalul St\nculescu dou\ tancuri sau dou\ TAB-uri s\ mut\m arhiva de aici». Peste c`teva minute, ne-au atacat [i pe noi. Deci, cumva `n curs de zece minute a `nceput s\ se trag\ cam asupra tuturor unit\]ilor militare, ale Armatei [i ale Contraspionajului militar din Departamentul Securit\]ii Statului“418. Pavel Coru] nu a fost un ofi]er oarecare. Lansarea lui public\ postrevolu]ionar\ ca autor al unor romane de serie, foarte populare, dar nere]inute de critica literar\, 418 Daniela Veronica Gu[\ de Dr\gan, op. cit., pp. 315-316.


607

imaginea sa de creator al unor fantezii publicistice, preocuparea pentru paranormal, precum [i atitudinea na]ionalist\ din unele apari]ii televizate nu trebuie s\ ne induc\ `n eroare. Pavel Coru] a fost ofi]er de informa]ii [i contrainforma]ii acoperit, lucr`nd `n perioada 1980–1985 `n Sec]ia Leg\turi Externe a MApN, iar `n perioada 1985–1989 a fost [eful Biroului contraspionaj din Direc]ia de Informa]ii a Armatei (DIA). Dac\ este – sau ar fi trebuit s\ fie – cineva care avea acces la informa]iile despre racol\rile f\cute de diferite servicii secrete militare str\ine `n Armata român\, atunci Pavel Coru] este omul. El a produs cea mai substan]ial\ audiere `n fa]a Comisiei senatoriale (a durat [ase ore), prezent`nd documente, casete video [i audio drept probe, iar Comisia a fost puternic impresionat\ de m\rturiile lui. De[i mul]i dintre membrii Comisiei au folosit informa]iile furnizate de el, au ezitat s\ anun]e sursa, din acelea[i motive ar\tate mai sus. A[adar, informa]iile cu caracter istoric prezentate de Pavel Coru] nu trebuie confundate cu paginile lui de roman, care sunt o interpretare fantezist\, de multe ori eliptic\, a ceea ce a constatat `n timpul revolu]iei. Prin urmare, momentul „atacului terorist“ trebuie descris ca o ac]iune diversionist\ aproximativ simultan\ asupra a trei obiective, `n urm\toarea ordine: sediul Direc]iei IV a Securit\]ii, sediul CC, sediul MApN. Declan[area fenomenului diversionist-terorist a st`rnit [i un comportament ciudat din partea trupelor. Este vorba de nenum\rate m\rturii, at`t din partea civililor c`t [i din partea militarilor, care arat\ c\ for]ele de infanterie [i blindate trimise pe str\zile ora[elor din ]ar\ [i din Capital\ primeau ordine de la e[aloanele superioare de a executa foc `n anumite direc]ii, `n anumite cl\diri, la intervale lipsite de orice sens, la fel cum erau [i ]intele vizate. Revolu]ionarul Daniel P\curaru, cel care capturase drapelul de pe CC, a fost martorul unui astfel de comportament: „AMS: Cum se tr\gea? Daniel P\curaru: Se tr\gea la `nt`mplare, pentru a crea panic\. Se tr\gea de la Muzeu (Muzeul de Art\ RSR, n.a.) [i se mai tr\gea

608


de dincolo de Palat, de la blocul turn [i de la magazinul Adam. Se tr\gea din cl\direa care era `ntre blocul turn [i magazinul Adam. AMS: Sunte]i sigur? DP: Da, se tr\gea cu de-astea... trasoare. AMS: Se tr\gea cu trasoare?! Terori[tii foloseau trasoare? V\ da]i seama c\ asta le descoperea locul de unde tr\geau? DP: Ce terori[ti? N-a fost nici un terorist. Dac\ voiau s\ omoare, omorau atunci cu gr\mada. Tr\geau la `nt`mplare, ca s\ sperie lumea. Am f\cut armata, tocmai veneam din armat\, [tiam. Se tr\gea la derut\, nu erau tr\g\tori de elit\ [i aveau puncte fixe de tragere. Nu schimbau locul. AMS: Dar [tia]i ce cl\dire este cea dintre blocul turn [i Adam? DP: Nu. AMS: Fusese `nainte Ministerul For]elor Armate. DP: Nu [tiam. Se tr\gea [i dintr-un bloc din spate de la turn. Locuri fixe, la derut\. AMS: Asta a fost `n noaptea de 22. DP: Da, `n 22. Spre diminea]\ m-am dus acas\, mi-era foame. {i este sunat\ mama diminea]\: «Veni]i, c\ s-a spart magazinul...» Mama lucra la magazinul Nuf\rul, care era pe col] la intersec]ia Luteran\ cu {tirbei Vod\. AMS: Aoleo, ce pozi]ie! Domnule, sunte]i un martor extraordinar. V-a]i dus acolo? A]i stat `n intersec]ia asta? DP: Da, sta]i s\ vede]i. Mama este chemat\, de ce? ~n intersec]ie se postase o companie de tancuri, geamurile de la magazinul Nuf\rul erau sparte [i `n magazin se instalase punctul de comand\ al unit\]ii de tancuri. {i-au f\cut birou acolo [i au chemat-o, pentru c\ era marfa clien]ilor `n\untru, s\ vin\ s\ p\zeasc\. Iar Armata avea `n\untru punctul de comand\. Pe 23 diminea]a, c`nd eram `n CC, a ap\rut tipul acela pe care `l vede]i `n spatele lui Iliescu la televizor, cre], `nalt, t`n\r... AMS: Cu un pulover pe g`t? DP: |la! AMS: Mihai Ispas.


609

DP: Era `n garda lui Iliescu. A venit [i ne-a spus: «Gata, pleca]i acas\». Era vreo opt [i jum\tate. M-am dus acas\, pe mama au chemat-o, [i pe la 12.00 m-am dus [i eu dup\ ea. ~n intersec]ie erau tanc l`ng\ tanc. Comedie, s\ prosteasc\ o ]ar\ `ntreag\. Tr\geau cu mitraliera de 14,5, dar cum tr\geau? Erau ni[te tipi care mi[unau pe l`ng\ tancuri [i care le spuneau: «Trage `ncolo, trage acolo» [i \ia tr\geau... `n nimic. AMS: Era ziu\? DP: Era ziu\. Erau vreo trei-patru persoane care le d\deau indica]ii. Toat\ ziua veneau \[tia, care le spuneau: «Trage `n cutare loc, c\ acolo sunt terori[ti». |la mi[ca mitraliera [i tr\gea c`te o rafal\. Vreau s\ v\ spun c\ f\cuser\ praf balustrada de sus de pe Palat, c\ `n ea tr\geau. Noi f\ceam bancuri de jos, c\ o s\ fac\ creneluri la Palat. AMS: A]i observat ma[ini suspecte `n acea intersec]ie? Vreau s\ v\ spun c\ intersec]ia asta {tirbei–Luteran\ este plin\ de evenimente. Sunt trei astfel de locuri: {tirbei, apoi str\du]a de l`ng\ Telefoane [i Pia]a Rosetti. DP: La str\du]a de la Telefoane am v\zut [i eu mi[care. Dar la noi, la Luteran\, am avut incidente cu un microbuz. A venit de sus, dinspre Athénée Palace, a dat col]ul, am auzit c\ se tr\gea dup\ el [i, c`nd a intrat pe bulevardul care coboar\, au `nceput cei de aici de la tancuri s\-l ciuruiasc\. Ma[ina s-a lovit `n bordura din dreapta. ~n\untru erau un [ofer [i un cet\]ean. Tot a[a: cele trei-patru persoane care incitau, strigau «Trage, trage!» [i l-au ciuruit. AMS: Mai ]ine]i minte dac\ `n intersec]ie sau prin apropiere au ap\rut ma[ini str\ine, cu num\r de TC? DP: Nu, nu... cum a]i spus? AMS: TC, adic\ taxi consular. DP: Nu, nu TC, a fost una de CD. A fost o ma[in\ de CD, str\in\, care a venit [i individul a parcat-o `n dreptul unde acum mi se pare c\ este un restaurant. A venit, a parcat-o `n dreptul restaurantului dinspre Hotel Bucure[ti. Era interzis\ parcarea acolo. Noi to]i am spus c\ a parcat-o inten]ionat acolo. A pus-o pe trotuar cu fa]a spre Palat, a `nchis-o [i individul a plecat. AMS: Ce tip de ma[in\ era?

610


DP: Era Lada combi cu num\r de CD. AMS: Pute]i s\ fixa]i momentul, ora? DP: Pe 23 decembrie, dup\ ora unu. A venit pe lini[te, nu era nici o problem\, a `nchis-o [i tipul a plecat. {i la un moment dat, mai t`rziu vine ordin: «Trage]i `n ea». AMS: Sta]i pu]in. Cum a venit ordin? DP: Eu st\team jos, l`ng\ tancul din fa]a magazinului Nuf\rul [i vedeam cum trage tancul. Eram `n dreptul lui. {i a venit ordin... AMS: Cum a venit ordin? Prin comunica]iile tancului sau de la indivizii \ia? DP: Nu, le-a venit prin c\[ti. Conduc\torul tancului era ie[it prin turela lui de jos, avea c\[tile alea negre de tanchist [i primea ordine prin c\[ti [i el transmitea celui de sus, de pe turela cu mitralier\. Erau deci dou\ feluri de indica]ii: de la cei de jos, vreo trei-patru indivizi care le spuneau: «Trage `n locul cutare» [i ordinele venite de la comandan]i prin sta]ie. AMS: Aha, am `n]eles. Era o diferen]\ `n felul cum reac]ionau. DP: Da, era. C`nd veneau \ia, `ndreptau mitraliera `ntr-acolo [i tr\geau o rafal\. C`nd le venea ordin prin casc\ tr\geau `n balustrada de pe Palat. Ordinul \sta venea din c`nd `n c`nd, ca un program. Cred c\ se uita unul la ceas [i le spunea: mai trage]i o rafal\. {i ei aveau armele `ndreptate spre Palat, iar atunci c`nd venea ordinul, nici nu mai ocheau, tr\geau rafalele, ca s\ se spun\ c\ trag [i este lupt\ cu terori[tii. Comedie, v-am spus! AMS: {i cu ma[ina CD cum a fost? DP: La un moment dat a venit ordinul [i, pentru c\ turelele erau `ndreptate spre Palat, le-au mi[cat spre ma[in\, dar au deschis focul `nainte [i au ciuruit Sala Palatului, peretele Palatului, strada... era [i lume care se plimba [i, dac\ ì prindea `n rafala aia, ì f\cea praf... [i c`nd a pus mitraliera pe ma[ina CD, au f\cut-o praf. Apoi au luat `n rafal\ [i peretele blocului, au distrus farmacia care era colo, ferestrele de la parterul blocului. AMS: Domnule P\curaru, o s\ v\ pun o `ntrebare ciudat\: `n afar\ de ru[ii \ia care strigau la mitingul din 21 decembrie, a]i mai


611

`nt`lnit ru[i sau persoane care vorbeau stricat române[te, eventual `n intersec]ia aia de la {tirbei vod\ cu Luteran\? DP: Da, basarabeni, dar nu la Luteran\, la Pia]a Roman\. Era prin 24 decembrie, cred, am zis s\ lu\m metroul, eram cu un prieten, [i am ie[it la sta]ia de metrou de la Pia]a Roman\, cea care este spre McDonald’s. AMS: La blocul Polar. DP: Pe partea cu Leonida. {i era baraj. Ne-au oprit, ne-au controlat [i unul dintre ei vorbea cu accent de Chi[in\u. Dup\ aia am cunoscut moldoveni din Basarabia, de la Chi[in\u, [i mi-am dat seama c\ era accentul \la. Mi-am adus aminte. AMS: Poate era totu[i moldovean de-al nostru, de la Boto[ani. DP: Nu, nu, se chinuia s\ vorbeasc\ române[te. Nu [tia cuvintele. Vorbea foarte stricat. Se vedea c\ folosise limba român\ foarte pu]in.“419 Acest tip de evenimente, cu deschiderea focului la indica]ia unor civili sau din ordin `mpotriva unor ]inte neprecizate, a creat marea majoritate a victimelor civile [i militare de dup\ 22 decembrie 1989, ora 18.30. Versiunea despre evenimente sus]inut\ de fo[tii conduc\tori ai Securit\]ii nu poate r\m`ne neconsemnat\: ac]iunea `mpotriva Securit\]ii a fost dorit\ de coali]ia interna]ional\ format\ pentru r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu [i a fost pus\ `n aplicare de generalul St\nculescu [i de generalii Armatei racola]i de GRU `ncep`nd cu 1969, din r\zbunare pentru faptul c\ Securitatea depistase activit\]ile lor de tr\dare [i pentru a [terge urmele. Fenomenul terorist a fost declan[at de acest grup `n cooperare cu for]ele sovietice infiltrate. ~n consecin]\, a existat o leg\tur\ direct\ `ntre ac]iunea sovietic\ din România [i grupul care a preluat conducerea Armatei `n dup\-amiaza zilei de 22 decembrie 1989. Teza este extrem de tentant\, are numeroase argumente favorabile, dar at`t timp c`t fo[tii lideri ai Securit\]ii – generalul 419 Interviu din 16 iunie 2005, în arhiva autorului.

612


Vlad, generalul Neculicioiu – nu aduc [i probele, m\car ca m\rturii, istoricii nu se vor putea ag\]a de aceast\ versiune a evenimentelor. Colonelul Goran, apoi locotenent-colonelul Ion Chi]oiu, de la Securitatea Municipiului Bucure[ti, au indicat destul de transparent, ca autoare a fenomenului terorist, Direc]ia de Informa]ii a Armatei: „Dl Chi]oiu: Eu consider c\ momentul 22, ora 18.30, a fost momentul de diversiune, care m\ dep\[e[te [i pe mine [i pe al]ii, care zice]i dvs. c\ suntem profesioni[ti... {i `mi sus]in... [i m\ bazez pe faptul c\ – p`n\ la ora 18.30 sau 19.00, c`nd a `nceput s\ se trag\ aici, `n pia]\ –, nu s-a tras nici un glon] aici! Deci, s-a tras la `ntuneric. Cine avea inten]ia s\ vin\ `n Pia]\ s\ trag\ `n cineva imaginar? Consider c\ a fost o diversiune pus\ la cale de profesioni[ti. Dl Gabrielescu: Diversiunea o putea face numai Securitatea. Dl Chi]oiu: Preocup\ri pentru diversiune n-au numai securi[tii. Dl Gabrielescu: Eu [tiu? Dl Chi]oiu: Armata! Ce, Armata nu are Direc]ie de Informa]ii?“420 Revenind la generalul {tefan Gu[\, acesta a constatat destul de repede c\ ordinele lui nu se execut\. De exemplu, cazul cel mai grav, de[i d\duse ordine explicite [i publice la Sibiu pentru ca for]ele militare s\ se retrag\ `n caz\rmi, unit\]ile militare din municipiu tr\geau cu tot armamentul din dotare, inclusiv cu avia]ia de lupt\. Gre[eala principal\ i-a apar]inut chiar lui. A fost o eroare de calcul, c`nd, dup\ discu]ia de la minister [i instituirea Comandamentului militar unic, a acceptat s\ plece la CC, urm`nd s\ conduc\ acest comandament de acolo. Complet gre[it! Comandamentul militar unic nu putea fi condus dec`t de la MApN unde avea sisteme de comunica]ii, grupe operative, structuri func]ionale, aparat de conducere. El se duce la CC, st\ `ntr-un birou `mpreun\ cu generalul Vlad [i `ncearc\ s\ gestioneze situa]ia complicat\ din ]ar\ prin telefoanele cl\dirii. C`nd 420 Arh. SR, Stenograma nr. 100/31 mai 1994, Audierea locotenent-colonelului

Chi]oiu Ion, p. 29.


613

acestea le-au fost t\iate, Gu[\ [i Vlad au r\mas suspenda]i `n necunoscut. Martori oculari, `ntre care Gelu Voican Voiculescu, au relatat acuza]ia grav\ pe care o adresa generalul Gu[\ lui Ion Iliescu `n acele momente: „|sta e sabotaj!“, cu referire la ordinele de „deschidere a frontierelor“ [i de neexecutare a ordinelor sale. Generalul Vlad l-a sunat pe adjunctul ministrului Po[telor [i Telecomunica]iilor, colonelul de Securitate Pintilie – care `ns\ era agent acoperit DIA –, [i l-a apostrofat violent. Acesta s-a f`st`cit [i atunci a indicat cine a dat ordinul: „Tov. general St\nculescu...“ Vlad a sunat atunci furibund la MApN: „Tov. general, cum e posibil s\ dispune]i s\ mi se taie leg\turile?“ Leg\turile au fost restabilite pentru un timp, apoi t\iate din nou. Fenomenul a fost tr\it [i de generalul Romeo C`mpeanu, la Inspectoratul General al Mili]iei: „Romeo C`mpeanu: (...) Imediat ce am ajuns la Inspectorat, aud la radio comunicatul din care rezulta c\ unit\]ile MI au trecut `n subordinea Armatei. AMS: La ce or\ a]i auzit lucrul \sta? RC: ~ntre 14.30 [i maxim 15.00. AMS: Nu se poate! Arunca]i totul `n aer, domnule general. V\ rog s\ repeta]i... ave]i repere orare? RC: S-a dat telefon pe toate re]elele noastre c\ MI este `n subordinea MApN, iar eu am auzit `n direct la radio acest comunicat. AMS: ~nainte s\ ajunge]i la MApN la [edin]a de la ora 16.00? RC: Mult `nainte [i o s\ vede]i cum se confirm\ [i orele. Oricum, comunicatul a fost transmis la radio `nainte de ora 15.00. AMS: Formidabil! P\i cine a luat decizia asta? RC: Eu m-am `ntors de la TV dup\ ora 14.30. Nu [tiu cine a dat ordinul, dar l-am auzit `n clar la radio [i, fiind vorba despre noi, nu puteam s\-l ignor. O s\ vede]i c\ are [i logic\ ce v\ spun, pentru c\ `n momentul `n care am auzit c\ sunt subordonat Armatei am pus m`na pe telefon [i am sunat la cabinetul lui Milea, la MApN. Acolo mi-a r\spuns direct St\nculescu. Ne cuno[team. «Am `n]eles c\ s-a dat decret de trecere a unit\]ilor MI `n subordinea MApN. ~n primul r`nd, cu cine trebuie s\ ]in leg\tura [i dac\ sunt ceva probleme urgente

614


de ordonat». St\nculescu: «Ai probleme ceva deosebite?» «Nu sunt.» «P\i, atunci nu crezi c\ ar fi bine s\ vii aici?» AMS: Nu a fost un ordin, n-a avut forma unui ordin. RC: Nu a fost un ordin, ci... «ar fi bine s\ vii aici». «Bine», am spus [i m-am dus. La poart\ s-a dat telefon [i am fost primit. St\nculescu era pe scaunul lui Milea, iar `n birou erau revolu]ionarii... Iliescu, Montanu, Voiculescu. Eu, c`nd am intrat, m-am adresat: «S\ tr\i]i, tovar\[e general-locotenent!», `ns\ el s-a sculat `n picioare [i mi-a f\cut semn: «Nu, nu mie...» [i mi l-a ar\tat pe Ion Iliescu: «Prezint\-te la tov. Iliescu». M-am prezentat [i am rugat s\ [tiu cu cine ]in leg\tura. St\nculescu a spus atunci: «Pentru orice problem\ deosebit\ ]ii leg\tura cu mine. Dac\ acum ai ni[te probleme de ridicat, raporteaz\-i domnului Iliescu». Eu am spus atunci: «Tovar\[e Iliescu, avem dou\ probleme mai deosebite `n care v\ rug\m s\ ne ajuta]i. Prima: `ntr-o perioad\ foarte scurt\ s-au dat dou\ decrete de gra]iere prin care marea majoritate a de]inu]ilor cu condamn\ri sub 10 ani au fost elibera]i.» ~n penitenciare r\m\seser\ numai cei cu condamn\ri grele. «Sunt oameni pentru care s-au depus eforturi deosebite s\-i re]inem. Ar fi o mare gre[eal\ s\-i elibera]i». Se `nregistrau deja atacuri, presiuni pentru scoaterea infractorilor din penitenciar, din aresturi. «A doua: vede]i c\ inspectoratele noastre [i IGM sunt pline de armament [i muni]ie, cantit\]i foarte mari. Dac\ se intr\ `n inspectorate [i cad pe m`na tuturor, putem s\ avem probleme.» Iliescu m-a ascultat [i a spus: «Da, da, drag\, ai dreptate, o s\ c\ut\m s\ vedem ce se poate face». AMS: Este tipic lui un r\spuns neangajant. Nu lua decizii. RC: Am plecat. M-am `ntors la Inspectorat [i am trecut la verificarea prezen]ei, a efectivelor. ~n timp ce m\ zb\team acolo s\ pun ordine la comand\ [i s\ st\p`nesc situa]ia din ]ar\ vine [eful de cabinet [i `mi spune c\ a venit Nu]\. Am intrat `n vrie, ce fac? Caut s\ intru `n leg\tur\ cu generalul St\nculescu pentru a-i spune c\ a ap\rut Nu]\, c`nd... telefonul este t\iat. Leg\tura. Iau guvernamentalul [i sun la MApN... se f\ceau c\ nu `n]eleg. Una dup\ alta mi-au fost t\iate toate leg\turile. AMS: Pe la ce or\ se `nt`mpla asta?


615

RC: Pe la 17.00 au `nceput s\-mi taie leg\turile. M\, ce e asta, cine face chestia asta? M-am dus la Mocanu, la parter. «Ai telefon?» «Da.» Iau telefonul s\ formez num\rul de la MApN, se rupe leg\tura [i aici. Fac o verificare [i constat stupefiat c\ telefonul guvernamental, TO [i interMI, cu care ]ineam leg\tura cu unit\]ile MI din teritoriu, erau t\iate. AMS: Avea]i o linie special\ de leg\turi interne `ntre unit\]i? RC: Da. Mi le-au t\iat [i pe astea. Asta m-a fr\m`ntat, pentru c\ am vrut s\ [tiu cine mi-a t\iat leg\turile telefonice. M-am interesat [i am aflat c\ nu putea fi dec`t Pintilie. AMS: Ac]iona din ordinul lui St\nculescu. S-a prezentat la CC, la Gu[\ `mpreun\ cu colonelul Nicolae Popescu, [eful Transmisiunilor, ca s\ cear\ [i acordul lui. Ordinul i-a apar]inut lui St\nculescu.“ ~n jurul orei 19.00, complet deruta]i de apari]ia fenomenului terorist, generalii Gu[\ [i Vlad hot\r\sc s\ se adreseze for]elor proprii [i na]iunii cu mesaje explicite care s\ fie transmise prin Televiziune [i Radio. Operatorii video afla]i `n cl\direa CC au fost ruga]i s\ `nregistreze mesajele. Mai `ntì generalul Gu[\, apoi generalul Vlad au citit `n fa]a camerelor de luat vederi textele `ntocmite de ei. „General {tefan Gu[\: V\ vorbe[te generalul-maior Gu[\. Cet\]eni ai României noi, armata [i poporul sunt(em) st\p`ni pe situa]ie aproape `n `ntreaga ]ar\. Mai sunt cuiburi izolate de dispera]i care `ncearc\ s\ ne distrug\ ceea ce am cucerit. Nu au reu[it [i nu vor reu[i. Toat\ popula]ia s\ treac\ `n lini[te la lucru pentru a putea aproviziona cu cele necesare copiii, b\tr`nii, femeile, `ntreaga popula]ie. S\ restabilim lini[tea `n aceste momente istorice, dar [i dificile. V\ rog s\ da]i dovad\ de mult patriotism, de dragoste de ]ar\. S\ instaur\m c`t mai repede cursul nou al vie]ii. Totul trebuie s\ intre `n normal c`t mai repede. Ac]iona]i `mpotriva celor care `ncearc\ s\ ne destabilizeze, `mpotriva celor care `ncearc\ s\ sparg\ magazinele. Ap\ra]i valorile noastre na]ionale. S\ ac]ion\m pentru a asigura lini[tea ]\rii, suveranitatea [i integritatea teritorial\ a României.“

616


„General Iulian Vlad: Stima]i cet\]eni! Fra]i români! V\ vorbe[te generalul-colonel Iulian Vlad, comandantul for]elor de Securitate [i ale Ministerului de Interne. ~n aceste momente istorice, Ministerul de Interne, Securitatea, toate unit\]ile sale, `mpreun\ cu Armata Român\ lupt\ cot la cot pentru salvarea fiin]ei noastre na]ionale, a poporului român. Ministerul de Interne, toate armele din componen]a sa, s-au dezis de elementele loiale lui Ceau[escu. Fra]i români! ~n aceste clipe hot\r`toare, s\ fim uni]i! Crede]i `n noi! Ajuta]i-ne [i nu v\ vom tr\da `ncrederea!“ Ambele declara]ii sunt dominate de efectele declan[\rii diversiunii teroriste, ambii generali av`nd sentimentul c\ cineva din structura lui ac]ioneaz\ altfel dec`t ordinele pe care ei le d\duser\ [i `n pofida declara]iilor publice, prin Televiziune, transmise cu numai c`teva ore `nainte de reprezentan]ii Armatei, Ministerului de Interne [i Securit\]ii. Generalii a[a-zisului „comandament militar unic“ de la CC erau dezinforma]i [i, mai mult, victimele, ]intele diversiunii. A existat [i un moment c`nd s-au suspectat `ntre ei, Gu[\ aprob`nd [i el t\ierea leg\turilor telefonice, crez`nd c\ generalul Vlad, care se afla `n fa]a lui, la acela[i birou, transmite mesaje codificate prin telefon. ~n acele clipe, fiecare cuv`nt normal, fiecare propozi]ie a [efului Securit\]ii era ascultat\ cu tensiune [i suspiciune. Dar `nainte de asta, atunci, dup\ ora 19.00, generalul Gu[\ a f\cut un gest disperat de a opri avalan[a de dezinform\ri. Odat\ cu casetele `nregistrate ale declara]iilor, el a trimis [i un mesaj personal lui Ion Iliescu: „Rog ca, odat\ cu mesajul de mai sus, s\ i se transmit\ imediat tovar\[ului Ion Iliescu ceva ce este vital. S\ se anun]e imediat `n ]ar\ c\ unit\]ile de Securitate, toate, au trecut de partea revolu]iei [i ne-au ajutat [i ajut\ Armata. Altfel s\ [ti]i c\ se termin\ totul. Am informa]ii c\ la Timi[oara au `ncercat s\ le ia sediile. Imediat s\ se `ntrerup\ orice emisiune la Televiziune [i la Radio [i s\ se dea acest lucru `n toat\ ]ara, `n toate ora[ele. Armata [i Securitatea vor ac]iona `mpreun\, s\ termin\m cu treburile astea. Desigur, neap\rat, dac\ nu, pierdem totul. Acum mi-a sosit informa]ia. {i la Radio s\ se dea [i s\


617

se repete [i la Televiziune c\ `n toat\ ]ara unit\]ile armatei ac]ioneaz\ `mpreun\ cu Securitatea, altfel nu putem pune ordine. Securitatea a trecut `n subordinea Armatei. Sunt oameni cinsti]i. S\ se `nceteze cu cucerirea sediilor lor din diverse localit\]i. Face]i apel la ra]iune. Face]i acest apel, v\ rog din toat\ inima, dac\ ]ine]i la ce-am cucerit, dac\ nu, pierdem `ntr-un minut tot. General {tefan Gu[\“421 Declara]iile celor doi generali, precum [i apelul personalizat al generalului Gu[\ au avut o soart\ care apare ast\zi, dup\ ce fiica generalului a publicat documentele [i `nregistr\rile tat\lui s\u `ntr-un volum, ca plin\ de semnifica]ie istoric\ [i politic\. Declara]ia audio-video a generalului Gu[\ a fost transmis\ seara, `n timp ce `nregistrarea video, pe film, a generalului Vlad a fost oprit\ de grupul care se instalase la conducerea Televiziunii [i nu a fost difuzat\ dec`t a doua zi `n jurul orei 03.00, numai audio. Grupul instalat de Ion Iliescu la conducerea Televiziunii a fost compus din Silviu Brucan, Dan Mar]ian [i Petre Constantin. Afl\m `ns\ de la Teodor Brate[ o informa]ie crucial\: „Important este s\ re]inem c\ `ncep`nd (aproximativ) cu ora 19.00 din ziua de 22 decembrie 1989, toate informa]iile cu caracter militar, pe care le-am comunicat telespectatorilor, au fost avizate de comandamentul ofi]eresc constituit la etajul XI, `n biroul directorului general adjunct, birou situat – cum am mai precizat – `n acea arip\ a blocului-turn `n care nu s-a tras“422. Informa]iile „cu caracter militar“ erau cele referitoare la fenomenul „terorist“ ap\rut din senin. Se confirm\ c\ din acest „comandament ofi]eresc“ f\cea parte acel „Cico“ Dumitrescu, urm\rit de Securitate pentru tr\dare `n favoarea URSS. Noaptea, ajuns la disperare `n privin]a dezinform\rilor care continuau s\ se transmit\ pe ecranul televizoarelor, Petre Roman va cobor` `n studioul 4 [i va interveni cu vocea r\gu[it\, dar cu un ton categoric, 421 Veronica Daniela Gu[\ de Dr\gan, op. cit., p. 24. 422 Teodor Brate[, Trilogia revolu]iei române în direct, vol. 1, Ed. Ager-Econo-

mistul, Bucure[ti, 2004, p. 286.

618


anun]`nd c\ generalul Vlad lucreaz\ al\turi de generalul Gu[\ la CC [i c\ Securitatea lupt\ `mpreun\ cu Armata `mpotriva for]elor teroriste: „Petre Roman: Dragi compatrio]i. Trebuie s\ anun] c\ al\turi de generalul Gu[\, al\turi de mi[carea noastr\ este [eful Securit\]ii, generalul Iulian Vlad, care d\ ordin trupelor de Securitate s\ se al\ture Armatei.“423 Interven]ia lucid\ a lui Petre Roman, care se `ntemeia pe mesajul scris venit de la Gu[\, a fost repede acoperit\ cu valul de l\turi aruncate `n continuare de Televiziune asupra na]iunii. Diminea]a, pe la ora 03.00, a fost transmis la Radio textul declara]iei lui Iulian Vlad. De ce nu a fost transmis\ prin Televiziune declara]ia de adeziune, de ce nu a fost difuzat mesajul [efului Securit\]ii? De ce, av`nd la dispozi]ie imaginea [i cuvintele generalului Vlad, considerate de acesta [i ca un mesaj c\tre to]i subordona]ii s\i din Ministerul de Interne [i Securitate (Postelnicu fiind arestat, Iulian Vlad, `n calitate de ministru secretar de stat, urma la conducerea `ntregului MI), grupul care controla Televiziunea a hot\r`t s\ nu dea caseta pe post, de[i diferi]i reprezentan]i ai acestui grup urlau din minut `n minut pe post c\-i atac\ securi[tii? Tot Silviu Brucan a insistat pe lipsa de loialitate a generalului Vlad, argument`nd c\ i-a cerut acestuia `n mod expres s\ dea un comunicat c\tre for]ele sale, ale Securit\]ii, „s\ `nceteze focul [i s\ se predea“ [i c\ textul `nregistrat de general nu era satisf\c\tor, ci ap\rea doar ca o eschivare duplicitar\. Generalul Iulian Vlad nu era un naiv s\ nu-[i dea seama c\ a cere `ncetarea focului [i predarea lupt\torilor Securit\]ii `nsemna o recunoa[tere implicit\ c\ „terori[tii“ erau ai Securit\]ii, c\ executau un ordin prealabil care trebuia anulat astfel, printr-un mesaj public. Or, [eful DSS, de[i `[i punea problema dac\ nu cumva terori[tii sunt dintre ai lui, ie[i]i de sub control, [tia foarte bine c\ un asemenea ordin nu fusese dat. ~ncerc`nd s\-[i contacteze unit\]ile, leg\turile ì erau t\iate pe m\sur\ ce umbla din birou `n birou, `n c\utarea unui telefon. Asta 423 Înregistrare TVRL, 22 decembrie, transmis\ de postul de televiziune DDTV în ziua de 1 august 2005, ora 19.30.


619

i-a trezit suspiciunea c\ acuza]ia de terorism la adresa Securit\]ii nu este `nt`mpl\toare, reac]ie a unor civili exalta]i de la Televiziune, [i c\ fenomenul este deliberat, organizat [i pus `n aplicare cu o complicitate instalat\ la Ministerul Ap\r\rii. Generalul Iulian Vlad se confrunta atunci cu atacul frontal de care se temuse, pe care `l intuise cumva `nc\ din 1987 [i pentru care se preg\tise `n vederea salv\rii Securit\]ii, supravie]uirii ei ca serviciu secret al unei ]\ri `n transformare politic\ [i social\, pe scena c\reia urma s\ joace un rol principal. Totul se n\ruia `n acele ore de blocaj din sediul fostei Puteri.

Ipotezele fenomenului terorist Am selectat din mul]imea de ipoteze care au circulat sau mai circul\ `n primul deceniu [i jum\tate postdecembrist trei versiuni care merit\ a fi analizate. Recunosc dintr-un `nceput c\ nu pot formula un verdict istoric ferm, neav`nd la dispozi]ie adev\rul perfect documentat [i probat, dar cititorul `[i poate face o imagine coerent\ pe baza probelor aduse `n sprijinul analizei: Fenomenul terorist nu a existat; din `nt`mplare, panic\ sau ordine gre[ite militarii [i civilii s-au `mpu[cat `ntre ei. Aceast\ ipotez\ confund\ efectul cu cauza [i las\ f\r\ explica]ie multe aspecte, cum ar fi r\zboiul electronic, numeroasele scene de confruntare cu component\ vizual\ din TVR, Academia Militar\ sau din alte localit\]i dec`t Bucure[tii. Fenomenul a apar]inut unei structuri politice speciale, secrete, ini]iate [i preg\tite din timp de Nicolae Ceau[escu [i care a fost constituit\ din lupt\tori fanatici proveni]i din Armat\, Securitate, activi[ti de partid. Nu se explic\ felul `n care o astfel de structur\ putea exista f\r\ ca [efii MI, ai Securit\]ii [i Armatei s\ [tie de ea [i s-o indice cu precizie, unii dintre ei f\c`nd [i pu[c\rie sub o acuza]ie pe care ar fi putut s\ o `nl\ture u[or.

620


Fenomenul a apar]inut unei structuri ata[ate Armatei, `n particular Direc]iei de Informa]ii, care a pus-o `n ac]iune pentru a contracara efectele de imagine [i penale ale represiunii sau pentru a asigura instalarea stabil\ a noii puteri. R\m`ne sub semnul `ntreb\rii colaborarea acesteia cu grupele de interven]ie str\ine [i cu subversiunea interna]ional\. PRIMA IPOTEZ| Fenomenul terorist nu a existat Prima ipotez\ `l are ca voce principal\ pe senatorul Valentin Gabrielescu, pre[edinte al Comisiei senatoriale `n 1994. ~n raportul final a Comisiei el afirm\ c\ „nu avem dovezi c\ a existat o organiza]ie absolut ocult\ care la comand\ unic\ a declan[at `n `ntreaga ]ar\ o ac]iune coerent\ pentru restabilirea dictaturii“, apoi define[te fenomenul terorist astfel: „~n localit\]ile unde lupt\torii din G\rzile patriotice au primit armament [i muni]ie [i unde revolu]ionarii s-au `narmat sau li s-a distribuit armament, a ap\rut [i fenomenul terorist `nso]it de pierderi grele `n mor]i [i r\ni]i, ca la Bucure[ti sau la Bra[ov. ~n alte localit\]i, unde G.P. nu au intervenit sau nu au avut muni]ie, unde revolu]ionarii nu au fost `narma]i apar foarte pu]ine sau chiar deloc lupte cu terori[ti. Mai cur`nd am putea conchide c\ acolo unde aceste trei for]e `narmate (plus Armata, n.a.) au ac]ionat simultan, `n acela[i ora[, pe acelea[i str\zi, f\r\ o comand\ unic\, f\r\ s\ [tie unii de al]ii pe timp de noapte [i pe cea]\ [i `n stresul provocat de un poten]ial inamic, care putea s\ apar\ de pe uscat, din aer sau de pe mare, s-au produs grave erori de fapt. Toate aceste for]e armate, erau de bun\-credin]\, to]i luptau cu spirit de sacrificiu sau cu eroism, peste 1 000 de oameni [i-au pierdut via]a [i alte mii au fost schilodi]i, to]i cu credin]a c\ lupt\ pentru libertate [i pentru patrie“424. Aceast\ tez\ ridic\ un aspect particular al fenomenului terorist – crearea panicii [i a condi]iior pentru deruta for]elor angajate `n revolu]ie – la nivelul 424 Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate în revolu]ia din

decembrie 1989, vol. II. Opinii separate, p. 144.


621

`ntregului proces revolu]ionar, care a cunoscut multe alte aspecte. Bruiajul electronic, simularea de ]inte false, interven]ia unor for]e str\ine infiltrate printre revolu]ionari, cei [ase `mpu[ca]i la Inter cu arme silen]ioase pentru a provoca ura [i hot\r`rea revolu]ionarilor `mpotriva for]elor de ordine, nici m\car eliberarea „terori[tilor“ de c\tre Armat\, nu pot fi explicate prin haosul provocat de civilii `narma]i. Tragerile unor subunit\]i militare `mpotriva altor subunit\]i militare au fost provocate profesionist, nu erau `nt`mpl\toare. Cu toate acestea, teza lui Valentin Gabrielescu acoper\ un aspect real, parte a ceea ce s-a numit „fenomenul teorist“ [i anume o parte a efectelor diversiunii. Un aparent aliat al acestei teze este, p`n\ la un punct, Curtea Suprem\ de Justi]ie, Sec]ia Parchetelor Militare, care, `n Sinteza pe care a `ntocmit-o `n 1994, arat\ c\ „organele de urm\rire penal\ nu au primit spre anchetare elemente care s\ fi fost capturate `n `mprejur\ri (certe) de natur\ a demonstra c\ au tras asupra popula]iei ori asupra unor obiective; desigur, ipoteza existen]ei unor asemenea indivizi poate fi discutat\, dar ea nu a fost confirmat\ de cercetarea celor re]inu]i [i preda]i pentru anchet\“425. Sinteza Parchetelor Militare este un document amplu, plin de cazuistic\ extrem de interesant\ [i pe alocuri percutant\, demont`nd `n bun\ m\sur\ legendele despre terori[tii captura]i, dar ea r\m`ne, ca document pentru istorie, o analiz\ asupra efectelor fenomenului terorist, nu despre cauzele, originile [i consisten]a lui operativ\. Ca institu]ie a magistraturii ea nici nu putea face mai mult dec`t probele pe care le-a avut la dispozi]ie. ~ns\, nu putem ocoli constatarea c\ o mul]ime de fapte nu au fost cercetate, c\ au existat dispozi]ii clare venite de la Armat\, de la ministrul Nicolae Militaru, ca persoanele arestate sub b\nuiala de terorism s\ fie eliberate, c\ nu s-a f\cut cercetarea armelor – `n pu]inele cazuri de arme cercetate, `ntre care [i pu[ti cu lunet\, toate proveneau de la Armat\ –, c\ nu s-au f\cut autopsii, c\ institu]iile – SRI [i Armat\ – nu au cooperat cu Parchetele militare, pun`nd la dispozi]ie probele pe care le-au de]inut. Sec]ia Parchetelor Militare nu a luat `n 425 CSJ.SPM, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul

Militar în perioada 1990–1994, în cauzele privind evenimentele din decembrie 1989, p. 253.

622


considerare str\inii deceda]i `n timpul evenimentelor [i care au fost transporta]i de urgen]\ cu avioane speciale `n ]\rile de origine. S\ lu\m c`teva exemple: doi militari din paza MApN s-au r\nit `ntre ei `n noaptea de 23 spre 24 decembrie, c`nd „un individ voinic, `mbr\cat `ntr-un costum croit dintr-o bucat\, `n genul unui combinezon negru, ar fi escaladat gardul din vecin\tatea punctului de control (...) ~nt`mplarea nu a putut fi probat\ `n totalitate `ntruc`t individul nu a fost re]inut, r\nit sau ucis, astfel c\ ea trebuie re]inut\ doar ca o posibil\ secven]\ caracteristic\ din timpul acelor incidente cu tr\g\tori individuali ce ar fi ac]ionat `n scopuri v\dit diversioniste“426. Or cazul nu a existat – ofi]erii din dispozitivul de la MApN l-au pus pe seama USLA –, a fost inventat de cei doi militari ca o scuz\ pentru deschiderea focului [i r\nirea accidental\, ori cazul a fost real [i atunci fenomenul diversionist a existat. Cine l-a pus `n practic\ nu se analizeaz\. Un alt caz, care a circulat mult [i prin pres\, a fost al lui Tudor Molan de la Bra[ov. Acesta a relatat c\ a fost instruit de un ofi]er de Securitate cum s\ execute foc asupra revolu]ionarilor cu o arm\ cu lunet\. Ulterior, Molan [i-a schimbat depozi]ia, dar cercetarea Procuraturii Militare Bra[ov, merg`nd mai departe, constat\ c\ arma cu lunet\ `n cauz\ apar]inea unei unit\]i militare [i s-a aflat `n dotarea unui lupt\tor al acelei unit\]i a MApN. Cum a fost folosit\ de c\tre lupt\torul Armatei acea arm\ nu s-a mai cercetat. Sec]ia Parchetelor Militare confirm\, de fapt, o realitate: „Existen]a unor tr\g\tori neidentifica]i este `n afar\ de orice `ndoial\ `n condi]iile `n care au produs [i victime, chiar dac\ nu `ntotdeauna au creat impresia c\ s-a urm\rit cu tot dinadinsul acest lucru“427. Tragerea unei concluzii asupra fenomenului terorist a fost `mpiedicat\ [i de faptul c\ „cineva“ s-a prezentat la Institutul Medico-Legal [i a ridicat cadavrele terori[tilor, armele [i toate actele acestora. Sec]ia Parchetelor Militare arat\ c\ datele despre aceast\ opera]ie au fost ob]inute „prin mijloace informative“, ceea ce `nseamn\ de c\tre Securitate, fapt pentru care [i informa]ia c\ cel care a preluat cadavrele terori[tilor ar fi fost procurorul Vasiliu nu pot fi 426 Ibidem, p. 256. 427 Ibidem, p. 291.


623

credibile. ~n ziua de 5 ianuarie 2005, procurorul Marian Capot\ a dezv\luit public c\, `n r`ndurile celor peste 400 de cet\]eni re]inu]i [i v\zu]i de el, au fost identifica]i c`]iva cu urme de tragere pe mìni, cu mai multe uniforme pe ei, cu aspect [i comportament suspect, dar `n momentul `n care trebuia s\ treac\ la ancheta de fond, terori[tii au fost prelua]i de un procuror militar, disp\r`nd `mpreun\ cu dosarele lor. A[adar, ceea ce spune `naltul for al magistraturii române nu este c\ fenomenul terorist nu a existat, ci c\ nu exist\ probe asupra existen]ei sale. A DOUA IPOTEZ| Existen]a unei structuri secrete a partidului A doua ipotez\, care presupune existen]a unei structuri secrete deplin conspirate, a fost preluat\ la ceva timp dup\ consumarea evenimentelor, `n anii urm\tori, pe m\sur\ ce jurnali[tii, unii oameni politici mai lucizi [i membrii Comisiei senatoriale s-au l\murit c\ terori[tii nu erau ofi]erii de Securitate. Pe m\sur\ ce audierile la Comisie anulau bucat\ cu bucat\ teza securi[ti-terori[ti, era absolut\ nevoie de proiectarea unui nou inamic, tez\ `mbr\]i[at\ de politicienii Puterii [i Opozi]iei [i datorit\ temerii c\ insisten]ele ofi]erilor de Securitate audia]i [i m\rturiile lor ar putea duce, cu concluzia asupra fenomenului terorist, c\tre Armat\. Cum spune românul: a[a ceva atunci „`]i d\dea foc la valiz\!“ Pe de o parte, Puterea fusese ridicat\ [i se sprijinea `n continuare pe Armat\, iar Opozi]ia nu avea curajul s\ atace direct institu]ia militar\ de teama unei lovituri a acesteia, care s\ introduc\ un regim militar. Temerile Opozi]iei au fost preluate de presa occidental\ [i imediat au ap\rut articolele despre pericolul dictaturii militare `n România. Prin urmare, s-a dezvoltat teza c\ terori[tii au provenit din Armat\, Securitate [i activi[ti de partid, oameni care au ie[it din structurile oficiale [i au constituit un corp distinct, perfect conspirat al lui Ceau[escu. Asta ì scutea pe generalii Vlad, Gu[\, St\nculescu, inclusiv pe generalii de la Marele Stat Major, de r\spunderea dirij\rii terori[tilor. Campion al tezei este Sergiu Nicolaescu: „Pe ansamblu, terori[tii au fost de dou\ categorii:

624


cei veni]i din str\in\tate [i care au ac]ionat ca terori[ti – subliniez: care au ac]ionat ca terori[ti, pentru c\ nu to]i au ac]ionat – [i din care cei mai importan]i [i mai mul]i au fost din URSS, apoi din Ungaria [i din alte locuri (]\ri socialiste), plus cei intra]i din Occident. Au existat [i terori[ti din Occident. A doua categorie de terori[ti [i care au ac]ionat ca terori[ti a fost format\ din militari sau fo[ti militari, ofi]eri acoperi]i care aveau misiuni precise `n conjunctura «teritoriu vremelnic ocupat». Ei proveneau de la Securitate, Armat\, Mili]ie, din rezerv\, de la partid“428. Sergiu Nicolaescu are o teorie mult mai dezvoltat\ dec`t sinteza din acest citat, teorie ce poate fi studiat\ `n interviul respectiv, unde numeroase afirma]ii r\m`n f\r\ o explica]ie logic\ [i nu o dat\ se bat cap `n cap. Acest aspect este generat de considerente politice postdecembriste. Pe fond, `ntrebarea la care Sergiu Nicolaescu nu r\spunde este: care a fost leg\tura `ntre terori[tii str\ini, cei mai mul]i din URSS, [i terori[tii români proveni]i din Securitate, Armat\, activi[ti de partid? ~n mod cert, terori[tii sovietici nu au ac]ionat `n favoarea lui Ceau[escu. Se presupune, aceasta este premisa de lucru, c\ terori[tii români au ac]ionat `n favoarea fostului dictator. ~n aceste condi]ii, am avut dou\ feluri de terori[ti, cu misiuni total contrare, adic\ ni[te inamici. Nu avem nici o dat\, o c`t de mic\ informa]ie c\ `n decembrie 1989 terori[tii, de fapt, s-ar fi b\tut `ntre ei! Mai mult dec`t at`t, ipoteza c\, la atacul terori[tilor fideli, s-a r\spuns cu interven]ia unor terori[ti str\ini, nu se poate sus]ine, deoarece ac]iunile lupt\torilor str\ini au premers ipotetica ac]iune a fidelilor lui Ceau[escu. C`nd spune „terori[ti din URSS [i Ungaria“, Sergiu Nicolaescu se refer\ la Timi[oara, `n primul r`nd. Poate c\ exprimarea nu este precis\ [i Sergiu Nicolaescu se refer\ la for]ele speciale sovietice [i maghiare care au ac]ionat pe teritoriul României `nc\ de la Timi[oara, intr`nd `n ac]iune mai t`rziu [i `n alte localit\]i, inclusiv Bucure[ti. Ele au avut misiunea diversionist\ de a provoca revolta popular\ [i apoi diversiunea de la Bucure[ti, pentru scoaterea din func]iune a Securit\]ii [i consolidarea grupului Iliescu la Putere. ~n aceste condi]ii, terori[tii români, preg\ti]i pentru ac]iune pe „teritoriul 428 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 149.


625

vremelnic ocupat“, trebuiau s\ lupte `mpotriva inamicului p\truns. Nu cunoa[tem nici un astfel de caz. Teza unui nucleu format din lupt\tori deplin conspira]i selecta]i din Armat\, Securitate, partid provine de la Direc]ia de Informa]ii a Armatei. Pavel Coru] este cel care a explicat-o Comisiei senatoriale. Acesta a ar\tat mai `ntì c\ DIA avea o re]ea secret\ special destinat\ „teritoriului vremelnic ocupat“: „~n afar\ de Securitate, pe teritoriul României se afla [i re]eaua 246 a Direc]iei de Informa]ii a Marelui Stat Major, despre care b\nuiesc c\ v-a vorbit amiralul Dinu {tefan. Re]eaua 246 Intern\ a fost creat\ `n 1975 pentru a preveni invadarea României f\r\ posibilitatea de ripost\. Invadarea putea s\ fie din orice direc]ie. Nu s-a f\cut `mpotriva unui anumit inamic. Dup\ evenimentele din 1968, c`nd tensiunile dintre România [i URSS au fost mari, s-a luat hot\r`rea ca pe `ntregul teritoriu românesc s\ se creeze grupuri speciale de cerceta[i care s\ r\m`n\ pe teritoriul vremelnic ocupat, sub conducerea unei reziden]e, [i `n caz de ocupare s\ desf\[oare activit\]i de culegere de informa]ii [i de transmitere c\tre MStM. Aceasta era re]eaua 246. Ea era condus\ de reziden]i din Direc]ia Informa]ii, Sec]ia a II-a, prin ofi]eri activi `n reziden]\, ori cerceta[i rezervi[ti din r`ndul ofi]erilor, subofi]erilor [i sergen]ilor. ~n 1989, `n timpul evenimentelor, este singurul organ informativ care a r\mas neafectat, pentru c\ Securitatea – prin diversiune – a fost blocat\ [i a `ncetat s\ mai culeag\ informa]ii pe data de 22 decembrie“429. Re]eaua 246 ar fi fost condus\ de ofi]erii Paul {arpe, Sp\taru Dumitru [i Bobei Zaharia, [eful re]elei propriu-zise. ~n zilele de 17 [i 18 decembrie 1989, ofi]erii acestei re]ele au plecat `n teritoriu, `n primul r`nd la Timi[oara. Pavel Coru] indic\ urm\toarea r\sp`ndire: la Timi[oara, maiorul Ple[an Dumitru; `n Ardeal, la Cluj [i la Bistri]a, colonelul Vasile P\str\vanu; `n Moldova, c\pitanul Tohan Nicu[or. Un alt ofi]er important al Cercet\rii, colonelul Cornel B\rbulescu, [ef Birou cercetare DIA, a fost chemat de ministrul Milea la CC `n ziua de 21 decembrie [i 429 Arh. SR, Stenograma nr. 46/14 februarie 1994, Audiere Pavel Coru], p. 11.

626


s-a `ntors `n seara de 22 decembrie. La CC, colonelul B\rbulescu a operat cu trusa de lucru pe hart\. Ce? Nu [tim. Dar declara]ia lui Coru] poate fi comentat\. ~n primul r`nd, cerceta[ii – de oriunde – nu se ocup\ doar cu culegerea de informa]ii. Cu at`t mai mult cei trimi[i `n teritoriul vremelnic ocupat. Sunt `narma]i, foarte bine preg\ti]i, [i ac]ioneaz\ pentru sabotarea ma[inii de r\zboi inamice, iau prizonieri, atac\ centre de comand\. Dac\ au fost alarma]i din 17 decembrie [i trimi[i `n diferite regiuni ale ]\rii, aveau timp suficient s\ descopere amplasamentul for]elor sovietice infiltrate sub acoperirea de turi[ti [i s\ ac]ioneze asupra lor. Nu aveam astfel de situa]ii. Chiar [i dac\ Re]eaua 246 s-a ocupat numai cu culegerea de informa]ii, atunci Armata trebuie s\ de]in\ adev\rul, adev\r pe care nu l-a spus nici dup\ 15 ani. De ce? O subtez\ a acestei teorii vorbe[te despre dou\ re]ele, despre dou\ unit\]i speciale deplin conspirate: Unitatea Special\ R la Armat\ [i Unitatea Special\ S la Securitate. Departamentul Securit\]ii Statului avea `ntr-adev\r o Unitate Special\ S, care „se `ndeletnicea cu interceptarea coresponden]ei [i depistarea autorilor `nscrisurilor periculoase, cum erau considerate scrisorile anonime transmise conducerii de partid sau manifestele scrise de m`n\ sau b\tute la ma[in\“430. Altfel spus, cei care ne desf\ceau scrisorile. ~n plus, Unitatea Special\ S era `ncadrat\ `n propor]ie de 95% cu femei. Greu de crezut c\ se puteau racola terori[tii \ia care s\reau de pe macarale din r`ndurile so]iilor de cadre [i „po[t\ri]elor“ Securit\]ii care se ocupau de coresponden]a noastr\. S-a invocat, de asemenea, structura labirintic\, imposibil de dezlegat a Securit\]ii, `nc\rcat\ cu unit\]i [i echipe deplin conspirate [i din care putea proveni grupul terorist, f\r\ a fi neap\rat parte a Securit\]ii „vizibile“. Este adev\rat c\ orice serviciu secret are astfel de unit\]i labirintice. Dar nu numai el. Generalul Victor St\nculescu, `ncerc`nd s\ descifreze ceva din tenebrele revolu]iei, va constata cu surprindere c\ [i DIA avea astfel de structuri 430 Marius Oprea, Mo[tenitorii Securit\]ii, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2004, p. 83.


627

deplin conspirate: „Dup\ aia, c`nd eram ministru, am fost [i am v\zut: Dinu avea structuri pe care nu le-am dat de cap niciodat\“. ~n continuare, Pavel Coru] arat\ cum a fost izolat, la fel ca to]i ofi]erii de contrainforma]ii militare, [i cum a fost chemat `n dou\ r`nduri la [eful DIA, d`ndu-i-se dou\ informa]ii. „Sergiu Nicolaescu: Vorbi]i de noaptea de 22 spre 23. Pavel Coru]: Da. Prima informa]ie: (viceamiralul Dinu) mi-a spus a[a: «Tovar\[e Coru], v\ [tiu de c`nd era]i elev, e lovitur\ de stat cu sprijin sovietic». Am ie[it din biroul d`nsului, m-am prezentat `n biroul de contrainforma]ii, mi-am adunat cei trei subordona]i, pe care ì aveam acolo, le-am transmis ordinul, le-am transmis informa]ia. Nu mi-a dat nici un ordin (viceamiralul Dinu, n.a.) At`t, m-a informat c\ e lovitur\ de stat, cu sprijin sovietic. Unul dintre ofi]eri, maiorul Sobolu Florea, a spus: «{efu’ – reproduc exact –, d\m foc la arhiva B, c\ ne `mpu[c\ ru[ii». Arhiva B era arhiva agenturii sovietice, din care aveam cam o treime documente pe arhiva B. Ceilal]i din lucr\tori au optat s\ p\str\m documentele p`n\ `n ultima clip\. ~n cazul c\ trupele sovietice vor intra `n unitate, care era destul de ap\rat\... m\ uitam pe geam [i vedeam ce era: o centur\ de TAB-uri, de tancuri, oamenii din gard\, regimentul de gard\ din solda]i, plus ofi]erii adu[i din diferite unit\]i, nu [tiam de unde, ulterior am aflat c\ erau de la Academia Militar\. Deci, am optat s\ nu distrugem documentele“431. ~n continuare, Pavel Coru] a explicat membrilor Comisiei senatoriale, ceea ce ulterior a devenit teza „structurii teroriste organizate la CC“: „Pavel Coru]: Documentele au r\mas neatinse, fiind predate pe data de 10 ianuarie, c`nd s-a desfiin]at unitatea. Aceasta a fost prima informa]ie. C\ e lovitur\ de stat cu sprijin sovietic. Faptul c\ amiralul era deschis fa]\ de mine [i avea `ncredere `n continuare `n mine m-a f\cut s\ m\ prezint. A doua informa]ie. Cine sunt terori[tii? A doua informa]ie a sunat a[a: «Ceau[escu era un om bolnav – reproduc cuvintele amiralului Dinu – de suspiciune. A creat o mic\ armat\ `n afara Armatei, Securit\]ii [i Mili]iei [i cu aceast\ armat\ avem noi 431 Ibidem, p. 27.

628


acum de a face. Cu asta ne b\tem». «Din cine este format\ aceast\ armat\, tovar\[e amiral?» «Este format\ din activi[ti de partid [i mercenari str\ini.» Propunerea mea a fost atunci: «Apela]i la USLA, care este o unitate specializat\ `n lichidarea terori[tilor, [i folosi]i cerceta[ii dvs. ~mpreun\, USLA [i cerceta[ii din Batalionul 404 s\ lichideze aceast\ miniarmat\ de terori[ti, format\ din orfani [.a.m.d., mercenari, activi[ti de partid».“432 Ideea existen]ei unui grup deplin conspirat format de Ceau[escu [i condus de la Comitetul Central se leag\ – `ntr-adev\r – de afirma]iile stranii ale lui Nicolae Ceau[escu la CPExul din 21 decembrie 1989, ora 18.00, pe care le-am semnalat `ntr-un capitol precedent. Le reproducem pentru u[urarea analizei: „Nicolae Ceau[escu: S\ se constituie grupe de ap\rare a bunurilor `ntregului popor, a ora[elor, a socialismului, a independen]ei [i suveranit\]ii ]\rii, bazate pe grupe patriotice, dar cuprinz`nd pe cei mai buni activi[ti de partid, pe cei mai buni oameni ai muncii din toate domeniile“(...) „Acestea sunt deta[amente de lupt\ [i ac]iune. Ele, cu for]e proprii, trebuie s\ asigure ordinea `n `ntreprinderi [i `n ora[e [i s\ fie doar sprijinite, acolo unde este necesar, de unit\]ile Ministerului de Interne [i de unit\]ile militare“ (...) „Nu trebuie s\ se ajung\ la folosirea armelor, dar trebuie folosite toate mijloacele. Deta[amentele de lupt\ trebuie s\ fie deta[amente dotate cu tot ce este necesar pentru a impune ordinea [i disciplina.“ To]i fo[tii activi[ti de partid, lucr\tori `n cl\direa CC, [i chiar `nal]i demnitari ai Securit\]ii neag\ existen]a acestor grupe de ap\rare, pe care Ceau[escu le nominaliza distinct de G\rzile patriotice. Este `ns\ de semnalat c\ Securitatea vorbe[te foarte pu]in despre activitatea G\rzilor patriotice `n timpul revolu]iei. Numeroasele c\r]i scrise de ei [i ap\rute `n ultimii ani ignor\ sau nu confer\ G\rzilor 432 Ibidem, p. 28.


629

patriotice nici un rol `n evenimente. {i totu[i, au fost implicate masiv `n represiune [i la Timi[oara, [i la Bucure[ti. Este un semn c\ Securitatea nu prea cuno[tea activitatea acestei structuri subordonate direct lui Nicolae Ceau[escu. ~n schimb, foarte bine informat\ era Armata, de care depindeau logistic [i profesional G\rzile patriotice. Pavel Coru] r\m`ne adeptul acestei ipoteze, d`nd chiar un exemplu `ntr-unul din interviurile lui cu generalul {tefan Gu[\, ar\t`nd c\ „un fost soldat de-al meu, de la Marin\, de c`nd eram eu ofi]er de Marin\, nu de Contrainforma]ii, a devenit activist de partid [i a fost avansat locotenent la o sec]ie special\ a Comitetului Central. B\iatul m-a `nt`lnit `nt`mpl\tor [i a zis: «Domnule, m-au chemat la Comitetul Central [i m-au avansat locotenent, sunt activist de partid `ntr-o fabric\»“433. ~ntr-adev\r, straniu! Aceast\ a doua ipotez\ poate avea un grad de credibilitate, dac\ limit\m ac]iunea acestor forma]iuni la diversiunea cu simulatoare [i la trageri cu muni]ie real\ cu scopul de a deruta for]ele str\ine infiltrate. Dar nu se `n]elege de ce aplicau aceste misiuni `mpotriva militarilor propriei Armate, a sediului MApN, de ce au atacat Direc]ia IV a Securit\]ii, c\ doar luptau pe teritoriu vremelnic ocupat. ~mpotriva cui, c\ cei din strad\ erau cet\]eni ai Bucure[tilor [i militari ai Armatei române? Gelu Voican Voiculescu a explicat teoria sa asupra acestei ipoteze: „Gelu Voican Voiculescu: (...) Mi-au spus oameni de la Armat\ c\ Ceau[escu, dup\ atentatul asupra lui Reagan, a `nfiin]at o structur\ secret\ [i a dat-o la Armat\. El `[i pierduse `ncrederea `n Securitate, `[i pierduse `ncrederea dup\ fuga lui Pacepa [i a organizat structura asta paralel\. Era format\ din ofi]eri `n rezerv\, dar `nc\ `n putere, oameni cu experien]\, activi[ti de partid, care se intitulau «grupe de lupt\». Aveau case zidite `n interiorul c\rora erau depozite de arme, muni]ie, hran\. O astfel de structur\ era [i foarte u[or de penetrat. Vlad mi-a spus c\ e posibil. Dac\ structura asta a existat, `nseamn\ c\ mai exist\ [i ast\zi. AMS: Sergiu Nicolaescu are aceea[i tez\. 433 Veronica Daniela Gu[\ de Dr\gan, op. cit., p. 337.

630


GVV: Sergiu a lucrat cu Armata [i [tie. Vezi c\ raportul lui la Comisie este f\cut cu Armata [i favorabil ei, adic\ au ascuns multe lucruri.“434 Mai este o `ntrebare, cu caracter tehnic, dar foarte serioas\: pentru a face ceea ce f\ceau terori[tii `n decembrie, adic\ performan]ele fizice [i psihice de care au dat dovad\, era obligatoriu ca ace[ti oameni s\ se antreneze undeva, `n poligoane speciale, `n zone urbane, `n condi]ii de stres create artificial. Toate astea `nseamn\ mijloace logistice existente la Securitate [i la Armat\. Nu po]i s\ ascunzi a[a ceva. Nu se puteau antrena f\r\ s\ atrag\ aten]ia, f\r\ s\ apeleze la instructori din cadrul for]elor conven]ionale sau speciale ale unor institu]ii ale statului. Un soldat f\cut ofi]er [i ata[at Comitetului Central, lucr`nd ca activist de partid, are nevoie de un antrenament intens, variat, continuu, de multe [edin]e de tragere cu armamentul specific, s\ fac\ recunoa[teri pe timp de noapte [i de zi. Nu poate sc\pa a[a ceva cunoa[terii conducerii Armatei sau Securit\]ii. Dac\ sistemul de alarmare se f\cea prin comisariatele militare – cum s-a afirmat –, este imposibil s\ scape, cel pu]in de cunoa[terea unei parole de c\tre comandantul comisariatului, o map\ sau un fi[ier special. ~n octombrie 2005, colonelul Ghergulescu, fostul comandant al Batalionului 404, a afirmat cu claritate (la postul de televiziune OTV) c\ lupt\torii acestor re]ele se antrenau `n unitatea sa. Nimic [i nimeni nu a `mpiedicat Armata s\-i dema[te pe ace[ti terori[ti, pentru a sc\pa ea de greaua acuza]ie, de marea suspiciune care planeaz\ asupra ei. A TREIA IPOTEZ| Structura secret\ a Armatei A treia ipotez\ are partizani cu totul surprinz\tori. Unii anali[ti, `ntre care [i fostul pre[edinte Emil Constantinescu, dau de `n]eles c\ tocmai membrii acelor re]ele secrete ale Armatei au fost terori[tii, trimi[i `n lupt\ de generalul St\nculescu [i de viceamiralul Dinu435. 434 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 200. 435 Emil Constantinescu, Adev\rul despre România (1989–2004), Ed. Universalia,

Bucure[ti, 2004, p. 142.


631

Sigur, `n sensul c\ lupt\torii au fost trimi[i de {tefan Dinu, care apoi i-a raportat generalului St\nculescu, `n 22 decembrie, iar acesta i-a folosit pentru a pune la respect pe toat\ lumea, inclusiv pe membrii grupului Iliescu, vizavi de Armat\. La aceea[i concluzie a ajuns [i Gelu Voican Voiculescu. ~n timpul `ntrevederii noastre din iulie 2004, mi-a declarat urm\toarele: „Gelu Voican Voiculescu: Pe m\sur\ ce trece timpul, `ncep din ce `n ce mai mult s\ cred c\ fenomenul terorist a apar]inut Armatei. AMS: Ce mobil ar fi avut? GVV: ~n momentul `n care Armata ne-a protejat contra ac]iunilor Securit\]ii, adic\ a percep]iei noastre c\ Securitatea ne vrea capul, ea a devenit salvatoarea grupului Iliescu. Putea astfel s\-i pun\ condi]ii, s\ c\dem la pace: «Nu se pune `ntrebarea ce am f\cut p`n\ `n 22 decembrie, altfel nu a]i fi fost». A fost, a[adar, un simulacru. Este o ipotez\ istoric\, dar este convingerea mea. Dac\ Securitatea voia s\ fac\ m\cel, f\cea m\cel. Armata a creat fenomenul terorist cu scop de diversiune pentru a `ntre]ine o situa]ie amenin]\toare care s\ ì dea posibilitatea s\ slujeasc\ noua putere. AMS: Bine, dar aceast\ versiune, acest plan presupune o subtilitate de g`ndire pe care eu nu am `nt`lnit-o `n Armat\. GVV: St\nculescu era singurul care putea avea subtilitatea asta. Dar trebuie s\ iei `n calcul c\ imaginea de unitate [i ordine, inclusiv a Armatei, `n situa]ia dat\, nu este realist\. Era un haos [i la ei. Puteau exista comandan]i care s\ ac]ioneze de capul lor, cu un scop bine definit [i pe care St\nculescu s\ nu-l cunoasc\.“436 Am supus aten]iei fostului pre[edinte Ion Iliescu o schem\ logic\ pentru a afla care este g`ndirea lui dup\ 15 ani, din care 11 a fost `n capul statului, av`nd toate mijloacele de informare la dispozi]ie. „AMS: Domnule pre[edinte, hai s\ d\m deoparte probe, documente [i martori. V\ propun s\ folosim aparatul logic. For]e fidele lui 436 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 192.

632


Ceau[escu? Ceau[escu este abandonat `n cl\direa CC de Direc]ia V [i de generalul Vlad, fuge cu un elicopter, este l\sat pe marginea drumului, doarme `ntr-o ma[in\ de radar [i dvs. vorbi]i de for]e fidele?! Ion Iliescu: Da, ave]i dreptate, dar asta credeam atunci. Au venit la noi [i ne-au spus: «Sunt for]e fidele lui Ceau[escu care ne atac\». AMS: Cine a venit? II: Cineva de acolo. AMS: De unde de acolo? De la Armat\? II: Da, de la Armat\. AMS: Dar ast\zi, dup\ 15 ani, nu vi se pare suspect? II: A fost o nebuloas\, explicabil\ `n starea de haos care s-a creat atunci. AMS: Lan]ul logic! O forma]iune fidel\ lui Ceau[escu face diversiune? Domnule pre[edinte, o forma]iune de asta v\ cur\]a. Crede]i c\ o astfel de structur\ trage `n aer, simuleaz\ lupta, folose[te simulatoare? Nu vine peste dvs. `n haosul \la [i v\ cur\]\? II: Ave]i dreptate [i dumneavoastr\. Dar pentru o diversiune de acest fel nu e nevoie de fapte numeroase. Sunt suficien]i c`]iva, bine instrui]i, care s\ declan[eze panic\, restul fac al]ii, `ntr-o atmosfer\ de suspiciune general\. AMS: Crede]i c\ o structur\ fidel\ lui Ceau[escu trage asupra cl\dirii CC [i a MApN f\r\ s\ lase urme? II: Urme au r\mas pentru mult\ vreme [i la CC, [i la Televiziune. La MApN tr\geau din blocurile de vizavi. Am trecut prin baraje de foc. AMS: P\i erau blocurile Armatei, iar dvs. st\tea]i cu ferestrele luminate [i cu draperiile netrase. II: Asta nu cred, noi eram `n interior. Nu-mi amintesc s\ nu fi tras draperiile. Am [i dormit trei nop]i `n cl\direa MApN. AMS: Indiferent unde v\ afla]i, poate s\ stea Ministerul Ap\r\rii sub foc cu luminile aprinse [i cu draperiile netrase? II: Asta nu cred c\ este adev\rat. AMS: Lan]ul logic se rupe aici [i exact aici este locul unde nu `n]eleg. dvs. ave]i o explica]ie?


633

II: Foarte t`rziu ne-am dat seama c\ nu putea fi suspectat\ Securitatea, `n ansamblul ei, ca institu]ie. De la MApN ni s-a spus c\ erau solda]i `mpu[ca]i cu un glon] `n frunte. AMS: {i dvs. de ce n-a]i avut unul `n frunte? ~mpu[c\ solda]i, dar asupra echipei de conducere nu trage nici un glon]. La alarm\, c`nd sari din pat `n miezul nop]ii, scrie `n cele mai elementare regulamente, pui p\tura `n fereastr\. C`nd se folosesc arme cu lunet\, scrie `n regulamentul de instruc]ie, se trage asupra ofi]erilor, asupra comandantului pentru a paraliza comanda inamicului, nu trage nimeni cu pu[ca cu lunet\ dup\ solda]i. Asta se nume[te diversiune. II: Vreau s\ spun c\ primul foc de arm\, `n cl\direa CC, `n seara de 22 decembrie s-a tras asupra biroului `n care lucram noi la redactarea proclama]iei c\tre ]ar\. ~n noaptea de 22 decembrie s-a tras asupra blocului administrativ al TVR, `n special asupra etajului XI, `n care ne aflam noi [i asupra pasarelei de trecere spre studioul 4. Pe cine s\ suspectezi `n aceste condi]ii, dec`t for]e sau elemente interesate s\ `mpiedice structurarea unei noi puteri. ~n condi]iile de atunci, `n mod firesc, suspiciunile s-au `ndreptat spre Securitate sau structuri specializate ale acesteia. Ulterior, s-a putut constata c\ nu putea fi suspectat\ Securitatea, `n ansamblu.“437 Aproape fiecare r\spuns al lui Ion Iliescu poate fi demontat cu u[urin]\. Draperiile netrase la MApN sunt o chestiune deja cunoscut\ [i recunoscut\ de colegii lui Ion Iliescu – Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, iar generalul C`mpeanu a descris-o `n am\nunt. Evident, dac\ „eram `n interior“, `nc\perile n-aveau draperii etc. Urmele de la cl\direa CC sunt o glum\, iar trecerea pasarelei de la Televiziune prin foc viu este contrazis\ de numeroase declara]ii ale revolu]ionarilor care `l `nso]eau. Primul foc deschis asupra `nc\perii din CC unde se preg\tea proclama]ia este o legend\; am explicat deja cum s-a deschis focul `n subsolurile cl\dirii [i de pe Palatul Regal. Acestea nu sunt observa]ii m\runte, pentru c\ ele nu se refer\ la afirma]iile unui 437 Interviu din 2 decembrie 2004, în arhiva autorului.

634


oarecare, ci la declara]iile stereotipe, mereu lipsite de credibilitate ale celui care a fost pre[edinte al României timp de 12 ani. Cu fiecare declara]ie pe care o d\, Ion Iliescu nu face dec`t s\ m\reasc\ suspiciunea asupra persoanei sale [i, totodat\, s\ anuleze, ca lipsite de valoare, m\rturiile lui. ~n discu]ia cu generalul St\nculescu acesta a sugerat existen]a unei ac]iuni preg\tite din timp `n care au fost implicate DIA [i re]elele sovietice. Iat\ m\rturia: „AMS: R\m`ne problema grea a terori[tilor. ~ncep s\ cred c\ au cam fost de la noi... Victor Atanasie St\nculescu: Nu [tiu, era ciudat, a fost o component\. AMS: Nu v-a]i dat seama? Un om at`t de inteligent, cu s`nge rece? VAS: {i eu am fost tras pe sfoar\. AMS: Dinu? VAS: Poate. El se subordona direct Marelui Stat Major, [i Gu[\ era la CC. Dup\ aia, c`nd eram ministru, am fost [i am v\zut: Dinu avea structuri pe care nu le-am dat de cap niciodat\. AMS: To]i securi[tii afirm\ c\ terori[tii au fost de la DIA, de la Batalionul 404. VAS: Erau ni[te leg\turi. AMS: Cine? Militaru? Dinu? VAS: {i-[i, c\ era ceva organizat [i s-a lucrat cu o component\ str\in\ preg\tit\. AMS: A[a ceva nu se putea face dec`t cu o preg\tire anterioar\ [i `n cooperare. VAS: P\i, v\ spun o chestie. Ie[ise so]ia cu c\]elul la plimbare [i `n dreptul cl\dirii aceleia din Pia]a De Gaulle, cum ì spune acum... AMS: Fosta Pia]\ a Aviatorilor, unde se f\ceau defil\rile. VAS: Da... se `nt`lne[te cu o doamn\, o rusoaic\, [i ea cu c\]elul. Stau de vorb\ [i femeia ì spune c\ au primit ordin s\ evacueze cl\direa, s\ plece. Asta era pe 9 decembrie, exact c`nd intrau primele coloane pe sus... AMS: Pe la Ungheni.


635

VAS: Da, [i so]ia mi-a spus... era foate ciudat, era un semnal. AMS: S\ revenim la terori[ti. VAS: Dar cei prin[i au fost du[i la Mili]ie [i li s-a dat drumul. AMS: Majoritatea erau ame]i]i de pe strad\, dar au fost du[i [i la Armat\ [i li s-a dat drumul. VAS: Da. AMS: De ce? Cine le d\dea ordin s\-i elibereze [i de acolo, [i de acolo, c\ erau to]i sub conducerea Armatei? VAS: Grupul!“ A treia ipotez\ nu pune `n ecua]ie doar existen]a unor structuri secrete care au simulat fenomenul terorist pentru a salva Armata de consecin]ele execut\rii ordinelor de represiune, ci [i prezen]a unei infiltr\ri substan]iale a serviciilor de spionaj sovietice la conducerea Armatei. Este vizat cel mai des chiar viceamiralul {tefan Dinu, [eful DIA. Nu am `nt`lnit ofi]er de Securitate care s\ nu acuze c\ era spion sovietic. Bine`n]eles, f\r\ probe. Ei indic\ `ns\, f\r\ echivoc, drept autor al fenomenului terorist Batalionul 404 de la Buz\u, tez\ care este comb\tut\ `n ultimul timp de fo[tii [efi ai acestuia. At`t generalul Gu[\, c`t [i Pavel Coru] contest\ aceast\ versiune: „Batalionul 404 a fost folosit, dup\ p\rerea mea – am mai multe argumente dec`t cele pe care vi le-am spus –, ca «bau-bau». Nu este adev\rat c\ Batalionul 404 a fost folosit pentru diversiune sau pentru teroare“438. Mai degrab\ – la o atent\ studiere a stenogramei audierii lui Pavel Coru] – acesta indic\ drept autori ai fenomenului terorist structura ultrasecret\, de tip Re]eaua 246, de cerceta[i ai DIA [i MStM. Acolo au ac]ionat at`t generalul St\nculescu, c`t [i generalii [i coloneii racola]i de sovietici [i invoca]i de Nicolae Militaru `n declara]iile sale ulterioare, inclusiv pe film. Una din complica]iile fenomenului terorist a fost interferen]a lui Nicolae Militaru `n sistemul de comand\ de la MApN, moment din care se pot distinge destul de clar inten]iile sale de a se r\zbuna pe Securitate. El a c\utat, `n mai multe r`nduri, s\ provoace un conflict militar 438 Arh. SR, Stenograma nr. 46/14 februarie 1994, Audiere Pavel Coru], p. 26.

636


deschis `ntre unit\]i ale Securit\]ii [i Armatei, trimi]`ndu-le pe r`nd [i separat `ntr-un loc – de regul\ cimitire, dar [i Pia]a Sfatului din Bra[ov –, cu scopul de a se lupta `ntre ele [i de a demonstra c\ terori[tii sunt forma]iuni organizate ale Securit\]ii. L-a pus pe colonelul Ardeleanu s\ fac\ revista de front a USLA la Ghencea, cu militarii echipa]i complet [i `narma]i, [i `n acela[i timp a preg\tit o unitate militar\ `n pozi]ii de tragere mascate, inform`ndu-i pe ofi]erii acestei unit\]i c\ acolo urmeaz\ s\ vin\ un grup de terori[ti. La un moment dat, `n timpul audierilor de la Comisia senatorial\, Sergiu Nicolaescu [i-a pierdut cump\tul [i a rostit mai multe adev\ruri `n fa]a colonelului Goran: „Sergiu Nicolaescu: Vede]i dumneavoastr\, dumneavoastr\, care a]i lucrat `n informa]ii, nu ne spune]i nimic de diversiune, c`nd diversiunea a jucat rolul cel mai important! A anun]at unitatea de aici c\ vine Securitatea c\tre ei [i venea o unitate militar\. Sunt anun]a]i \[tia de dincoace c\ acolo e Securitatea... Deci, s-a urm\rit un r\zboi `ntre Securitate [i Armat\. {i asta dovede[te un interes str\in, c\ românii nu aveau interes, c\ Ceau[escu plecase! Era un interes str\in de ]ar\, se urm\rea r\zboiul `ntre Securitate [i Armat\. Asta este linia logic\. Deci, cunoa[terea tuturor locurilor, a telefoanelor, a unit\]ilor care aveau posibilit\]i de mi[care, care se puneau `n mi[care, de a[a manier\ `nc`t s\ [tie [i de unde pleac\ [i... Dl Goran: Dar pe timpul cui, domnule senator, cine era la comanda Armatei atunci c`nd se `nt`mplau toate astea? (Goran se referea la Nicolae Militaru, n.a.) Vede]i, aici e toat\ nedumerirea mea. SN: Dar diversiunea n-a fost f\cut\ de el, de persoana respectiv\ sau de un aparat pe care s\-l fi avut la dispozi]ie. Era o organiza]ie gata f\cut\, care a[tepta momentul s\ fac\ diversiunea asta! Ea a[tepta semnalul, pentru c\ acest lucru coincide cu diversiunea radioelectronic\, coincide cu alte [i alte lucruri. Dl Goran: Nu [tiu, am citit undeva – cu care eu sunt de acord. Activitatea de distrugere a sistemului `n interior e a KGB-ului [i `n exterior a Occidentului.


637

SN: Au ac]ionat [i `n interior? Dl Goran: {i. ... Dar vreau s\ spun... Totu[i.“439 Este locul unde Sergiu Nicolaescu pune punctul pe i. A existat o organiza]ie, o forma]iune preg\tit\ din timp care, av`nd misiuni diversioniste `n caz de ocupa]ie militar\ str\in\, a ac]ionat `n cooperare cu for]ele speciale sovietice infiltrate pentru r\sturnarea lui Ceau[escu [i asigurarea instal\rii unei noi puteri, prosovietice. Haosul declan[at de represiune [i de revolta popular\, situa]ia precar\ `n care se afla grupul Iliescu, puterea fragil\ pe care o dob`ndise, dar mai ales transformarea revoltei populare anticeau[iste `ntr-o manifesta]ie anticomunist\, trecerea la ac]iune a agenturilor occidentale prin diferi]i agen]i proiecta]i `n mijlocul evenimentelor, `n centrul imaginii, au determinat intrarea `n ac]iune a unui scenariu diversionist, sprijinit de opera]iunea aerian\ radio-electronic\. Sta]iile Armatei de tip R-105, cum ar\ta generalul Spiroiu, au avut cele mai multe probleme. Iat\ un pasaj din raportul SRI – Cara[ Severin trimis conducerii institu]iei `n vederea `ntocmirii raportului preliminar destinat Parlamentului României `n 1993: „~n timp ce se efectua foc intens, nejustificat, asupra sediului Inspectoratului Jude]ean Cara[-Severin al Ministerului de Interne dinspre zona Unit\]ii Militare 01929 – Re[i]a, `n data de 23 decembrie 1989, fostul [ef al Serviciului T, c\pitan (r) Berinde Florin a luat cu greu leg\tura telefonic\ cu comanda unit\]ii pentru a clarifica motivele ac]iunilor ce aveau loc. I s-a repro[at c\ Securitatea le-ar fi `ntrerupt leg\turile [i le bruiaz\ sistemul de comunica]ii, fapt nereal. P`n\ la urm\, s-a convenit ca s\ intre `n leg\tur\ cu ajutorul sta]iei de emisie-recep]ie de tip R-105, care se afla `n dotarea ambelor unit\]i. ~n jurul orelor 15.00, pe c`nd se efectuau acordurile pe scala sta]iei de c\tre c\pitanul (r) Berinde Florin, `n prezen]a unor cadre din conducerea Inspectoratului, s-au auzit foarte puternic convorbiri `n limba 439 Arh. SR, Stenograma nr. 90/4 mai 1994, Audierea colonelului Gheorghe Goran, pp. 91-92.

638


rus\, ce aveau intona]ii de ordin. La auzul acestor mesaje, locotenent-colonelul Mariu]a Gheorghe de la fostul organ de Mili]ie, cel mai mare `n grad din cei prezen]i, a dat ordin s\ se `nchid\ sta]ia pentru a nu se auzi [i de alte cadre [i a nu se crea o stare de panic\ `n r`ndul efectivelor. Convorbirile se auzeau deosebit de clar, se transmiteau de aproape, f\r\ zgomot, f`[ìt [i bruiaj.“440 Trebuie `n]eles de c\tre orice cititor al acestor r`nduri c\ niciodat\ [i nic\ieri nu se planific\ o opera]iune de diversiune aerian\ radioelectronic\ dec`t `n sprijinul unei opera]iuni la sol, `n leg\tur\ direct\ cu misiuni `ndeplinite de unit\]i militare, `n cazul nostru speciale, care opereaz\ la sol. Prin urmare, atunci c`nd accept\m [i recunoa[tem c\ a existat fenomenul diversiunii aeriene, `nseamn\ obligatoriu c\ la sol, pe teritoriul României, se aflau for]e terestre str\ine `n ac]iune. Asta `nseamn\, a[a ì cum comunica generalul Iulian Vlad lui Filip Teodorescu la Timi[oara, penetrarea sistemului na]ional de ap\rare [i infiltrarea de for]e str\ine pe teritoriul na]ional. For]a care avea misiunea prin lege s\ identifice, s\ opreasc\ [i s\ anihileze aceast\ infiltrare a unei puteri str\ine pe teritoriul na]ional era Armata. S\ ne uit\m `nc\ o dat\ pe declara]iile viceamiralului {tefan Dinu. 1. Este informat `nc\ din luna octombrie 1989, de generalul iugoslav Iovici, omologul s\u, despre planurile pentru declan[area unei opera]iuni de interven]ie neconven]ional\ ampl\ `n România: „Se men]iona faptul c\ vor fi organizate, mai `ntì, p\trunderi ale unor grupuri de indivizi preg\ti]i special, care, sub acoperirea de turi[ti, veni]i la neamuri sau la prieteni, la momentul potrivit vor provoca tulbur\ri [i panic\ `n r`ndul popula]iei de pe str\zi [i din pie]e, `ndemn`nd-o la revolt\ [i nesupunere fa]\ de autorit\]ile române[ti“441. Informarea f\cut\ de generalul Iovici 440 Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Not\-raport privind unele aspecte

legate de desf\[urarea evenimentelor din jude]ul Cara[-Severin în decembrie 1989, p. 6. 441 Dosarele Istoriei, Nr. 12 (88), 2003, p. 14. Conferin]\ sus]inut\ la Institutul de Istorie N. Iorga în data de 12 mai 2003.


639

con]inea [i detalii asupra etapelor a ceea ce s-a [i petrecut la Ia[i, Timi[oara, la Bucure[ti [i `n alte mari ora[e ale ]\rii – instigare la revolt\ [i atacarea institu]iilor statului. 2. ~n aceea[i conferin]\ ]inut\ la Institutul Nicolae Iorga, viceamiralul Dinu afima c\ `ntreaga conducere a Armatei [i a partidului era bine informat\ asupra faptului c\ „nu activit\]ile militare din jurul grani]elor amenin]au regimul dictatorial“. Atunci, ce a c\utat Armata cu tancurile pe strad\, de ce s-a comunicat unit\]ilor de la Timi[oara c\ ne atac\ ru[ii [i ungurii, de ce au participat ofi]erii DIA de la Bucure[ti [i Craiova la periplul generalului Ilie Ceau[escu prin unit\]i militare din zona Vest, cu telegramele ata[a]ilor militari `n m`n\ [i cu informa]iile de la Iovici la ei, afirm`nd c\ ne atac\ for]ele Tratatului de la Var[ovia, c`nd „DIA cuno[tea bine c\ nu activit\]ile militare din jurul grani]elor amenin]au regimul dictatorial“? ~n acest caz, afirma]iile fostului [ef al DIA nu vin dec`t s\ ne conving\ `nc\ o dat\ c\ generalul Vasile Milea cuno[tea adev\rul, dar a ac]ionat deliberat, `n complicitate cu Nicolae Ceau[escu, pentru reprimarea manifesta]iilor din Timi[oara, Cluj, Bucure[ti. 3. ~n emisiunea de televiziune a lui Vartan Arachelian, viceamiralul Dinu poveste[te cum a plecat `n concediu de odihn\ `n data de 9 decembrie – data la care for]ele speciale sovietice intrau `n ]ar\ – [i cum i-a spus ministrului Milea c\ nu exist\ nici o amenin]are `n plan militar, adic\ de invazie: „Probleme politice [i r\zvr\tiri – asta e cu totul altceva“442. A[a ceva este incredibil! {eful Direc]iei de Informa]ii a Armatei consider\ c\ misiunea unit\]ii sale se refer\ exclusiv la pericolul de invazie [i uit\ c\ o interven]ie militar\ este preg\tit\ cu ac]iuni de diversiune `n teritoriu, cu infiltr\ri de for]e de comando, cu trimiterea de subunit\]i ale for]elor speciale pentru constituirea unor puncte de comunica]ii, cu organizarea unor ac]iuni de sabotare a ap\r\rii. {eful unei Direc]ii de Informa]ii a Armatei poate spune „se preg\tesc r\zvr\tiri `n ]ar\, eu plec `n concediu“?! Pozi]ia din 1998 a 442 Vartan Arachelian, Revolu]ia [i personajele sale, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1998,

p. 108.

640


Marelui Stat Major: „Potrivit concep]iilor militare moderne, pentru a realiza realmente surprinderea, o invazie nu se execut\ doar `n urma aglomer\rii for]elor aproape de grani]a statului vizat, ci prin aducerea trupelor din ad`ncime, folosindu-se pe scar\ larg\ desantul aeropurtat“443. Elementar! 4. A[a cum arat\ studiul Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, la data de 8 decembrie 1989, ata[atul militar al României `n Ungaria transmitea: „Simultan cu provocarea unor demonstra]ii ale popula]iei de origine maghiar\ din Transilvania, Ungaria are inten]ia s\ provoace incidente la grani]a cu ]ara noastr\, care s\ degenereze `n conflict militar `ntre cele dou\ ]\ri, dup\ care apoi s\ cear\ interven]ia unor ]\ri ale Tratatului de la Var[ovia, `ndeosebi din partea URSS“444. P\i, telegrama atr\gea aten]ia asupra preg\tirii unei interven]ii militare! A doua zi, dup\ ce prime[te aceast\ telegram\, [eful DIA pleac\ `n concediu. 5. Siguran]a cu care vorbe[te fostul [ef al DIA despre inexisten]a amenin]\rii cu invazia este [i ea dubioas\, deoarece, a[a cum arat\ gr\nicerii, abia `n ziua de 17 decembrie 1989, la ora 21.00, „s-a permis ofi]erilor speciali[ti din Direc]ia Informa]ii, s\ execute cercetarea radio din 11 puncte situate `n dispozitivul gr\nicerilor de la frontierele cu URSS, Ungaria [i Bulgaria, pe direc]iile ce prezentau importan]\ deosebit\ pentru asigurarea integrit\]ii teritoriale a României“445. Cercetarea radio la frontier\ putea fi aceea care s\-i permit\ s\ plece `n concediu `n 9 decembrie, dac\ aceasta ì raporta c\ e lini[te. Dar iat\ c\ cercetarea radio absolut necesar\ `n astfel de momente a fost pornit\ abia `n 17 decembrie, c`nd viceamiralul Dinu se `ntoarce din concediu. 6. ~n ziua de 15 decembrie, `n timp ce [eful DIA f\cea cur\ de aerosoli la Poiana }apului, ministrul Ap\r\rii [i [eful MStM-ului, afla]i `n Moldova, opreau ei coloane de „turi[ti“ sovietici, pentru a se 443 Costache Codrescu, Armata român\ în revolu]ia din decembrie 1989, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1998, p. 30. 444 Ibidem, p. 29. 445 General de brigad\ (r) Sever Neagoe, Personalit\]i din evolu]ia gr\nicerilor în secolul XX, Bucure[ti, 2001, p. 213.


641

interesa ce-i cu ele. Iar pe frontier\ se `nt`mpla urm\torul lucru: „Aplica]iile militare sovietice coborau pe firul apei, [i punctele de observare anun]au c\ «se preg\tesc s\ treac\». Se f\ceau `mbarc\ri pe mijloace de traversare mobile, `naintau p`n\ la jum\tatea firului apei [i se `ntorceau. Ac]iunile se desf\[urau pe toat\ linia frontierei, de la Siret p`n\ la Gala]i“446. Asupra prezen]ei unor diversioni[ti str\ini, `n ac]iune pe str\zile marilor ora[e ale ]\rii, adic\ a unor for]e str\ine infiltrate, cu care trebuiau s\ lupte for]ele speciale ale Armatei [i USLA, au fost produse destule informa]ii `n acest volum. Serviciul Român de Informa]ii, prin vocea [efului ei, Virgil M\gureanu, nu ezit\ s\ sus]in\ teza unei organiza]ii din interior, sus]inut\ de afar\ atunci c`nd este vorba de acest subiect. ~n interviul acordat postului de televiziune BBC 2 [i difuzat `n seara de 16 decembrie 1994, Virgil M\gureanu declara: „John Simpson: Cum caracteriza]i ac]iunile teroriste? Virgil M\gureanu: (...) Supozi]ia noastr\ – [i avem destule date ca s\ consider\m c\ aceast\ supozi]ie este corect\ – a fost atunci [i este [i ast\zi c\ au ac]ionat la comanda din afar\ a unor anumite persoane, foarte bine dotate cu armament [i care s-au implicat `n punctele cele mai sensibile ale evenimentelor din Bucure[ti [i din teritoriu.“447 Raportul SRI con]ine un pasaj care schimb\ total imaginea despre deschiderea focului diversionist `n Bucure[ti. {i probabil c\ a fost cazul mai multor localit\]i, `n primul r`nd Timi[oara unde primii r\ni]i [i mor]i din Pia]a Libert\]ii cad din cauza unor focuri trase de persoane neidentificate. „~n aceea[i zi de 22 decembrie 1989 – arat\ Raportul SRI –, `n jurul orei 14.00 (deci, patru ore [i jum\tate `nainte de „atacarea“ sediului CC, n.a.), pe strada {tirbei Vod\, venind din 446 Arh. SR, Stenograma nr. 179/29 mai 1994, Audierea colonelului Ciurl\u Gh.

Constantin, pp. 8-9. 447 Dennis Deletant, „Fragmente ale unui adev\r. Televiziunea BBC [i revolu]ia

român\“ în Întreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Ed. Mirton, Timi[oara, 2001, p. 50.

642


direc]ia Calea Victoriei, a ap\rut un autoturism Dacia 1300, cu num\r de `nmatriculare 12-B- (pentru cititorul str\in preciz\m c\ acestea erau numere atribuite reprezentan]elor str\ine `n România, n.a.), `n interiorul c\ruia se aflau doi b\rba]i. Ajuns `n intersec]ia {tirbei Vod\–Luteran\, autoturismul a `ncetinit, iar ocupantul locului din dreapta [oferului a tras, pe geam, o rafal\ de arm\ automat\ orientat\ la nivelul trotuarului (f\r\ s\ fi provocat victime), dup\ care ma[ina s-a `nscris pe strada Luteran\, la al c\rei cap\t (intersec]ia cu strada Nuferilor) a fost blocat de un dispozitiv de baraj format din for]e ale Armatei. La soma]ii, autoturismul a oprit [i cei doi ocupan]i au cobor`t cu mìnile ridicate, strig`nd: «Palestinieni, palestinieni». Au fost identifica]i de militarii [i civilii afla]i `n zon\, iar la controlul efectuat, `n interiorul ma[inii au fost g\site dou\ arme automate“448. Puteau fi palestinieni, caz `n care erau ata[a]i cursurilor de preg\tire pentru str\ini ale Armatei, sau terori[ti autohtoni care s-au prezentat cu inten]ie drept palestinieni pentru a sus]ine teza c\ trupe fidele din Securitate `mpreun\ cu mercenari str\ini atac\ revolu]ia. Aceast\ ultim\ tez\ era strigat\ diversionist pe postul na]ional de Televiziune. Tot acolo curgeau telefoanele diversioniste date `n numele unor ofi]eri superiori de la Ministerul Ap\r\rii. Raportul SRI a identificat c`teva nume [i, practic, a confirmat `n 1994 c\ telefoanele diversioniste proveneau de la MApN: „Date ob]inute din mediul militar afirm\ c\ `n ziua de 22 decembrie 1989, dup\ ora 18.00, `n sediul MStM, unde se afla concentrat un num\r mare de ofi]eri, maiorii Nicolaescu Gheorghe [i Jilavu, ambii din Serviciul de protocol (`n prezent primul lucreaz\ `n Direc]ia de Cercetare, iar al doilea `n Regimentul de gard\), intrau, din or\ `n or\, `n cabinetul generalului V.A. St\nculescu, unde se afla [i viceamiralul Dinu {tefan (pe atunci [eful DIA), iar la ie[ire se adresau celor afla]i `n antecamer\, oferindu-le informa]ii de genul: «Se va deschide foc asupra elicopterelor care vin din partea de Vest...», «Combinatul Petrochimic din Pite[ti a fost atacat de terori[ti», «Blindate venind dinspre T`rgovi[te 448 Senatul României, Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Infor-

ma]ii privind evenimentele din Decembrie 1989, la Bucure[ti, p. 16.


643

vor ataca Bucure[tiul», «Sibiul este `necat `n s`nge de c\tre Securitate», st`rnind panic\ `n r`ndul cadrelor care ì auzeau. La colportarea acestor zvonuri `n cadrul MApN a contribuit [i colonelul Iva[cu Traian, tot din Serviciul de protocol (`n prezent pensionar)“449. Un caz mult mai amplu, chiar foarte complex, a fost `nregistrat la Academia Militar\. El a fost prezentat de generalul de brigad\ (r) Mihai Chiriac – cadru din conducerea Academiei Militare, care ocole[te adev\rul asupra interven]iei studen]ilor s\i la baricad\, dar are foarte multe am\nunte veridice `n ce prive[te activitatea terorist\ din zona Academiei Militare. ~n seara de 22 decembrie 1989, la ora 21.40, asupra autobuzului cu studen]i, aflat `n curtea Academiei, s-a deschis foc `n serii scurte din trei direc]ii, `ntre care [i din p\rcule]ul aflat pe strada Bagdasar. Focul nu a produs victime. La scurt timp dup\ ce c`]iva ofi]eri-studen]i au `ncercat s\ ia pozi]ie de ap\rare, focul s-a declan[at din nou, „ca urmare a apari]iei pe strada Bagdasar a unor grupuri de oameni venind dinspre sta]ia de metrou Eroilor. ~n majoritatea lor tineri, purt`nd steaguri f\r\ stem\, scandau: «Victorie! Victorie! Armata e cu noi!». Aceast\ situa]ie, aproape incredibil\, `n care alterna deplasarea unor oameni ce-[i manifestau bucuria pentru victoria revolu]iei, cu reluarea focului de c\tre inamic, orientat spre curtea interioar\ a Academiei, s-a men]inut p`n\ c\tre ora 23.50“450. Nu s-a tras nici asupra revolu]ionarilor, dar vom `ntrerupe aici analiza cazului Academia Militar\, pentru a da o posibil\ explica]ie ciud\]eniei semnalate de generalul Chiriac. A[a cum ar\tam `ntr-un capitol precedent, `ncep`nd din 21 decembrie, de la miting, numero[i ofi]eri tineri de Securitate (grade de locotenent [i locotenent-major) au fost trimi[i pe str\zi pentru a observa comportamentul mul]imii. ~n ziua de 22 decembrie, num\rul acestor ofi]eri a fost sporit, av`nd misiunea de a identifica activit\]ile suspecte ale unor grupuri sau echipe de diversioni[ti ai str\zii. Conform m\rturiilor unor astfel de ofi]eri, care au acceptat s\-mi descrie situa]ia operativ\ din strada acelor zile, `n zonele de ac]iune 449 Ibidem, p. 17. 450 Mihai Chiriac, Aniversare însîngerat\, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2003, p. 54.

644


ar\tate [i `n volumul precedent au fost semnala]i [i identifica]i indivizi atletici, vorbind stricat române[te, cu accent basarabean, care `ndemnau cet\]enii s\ se adune [i s\ protesteze. Unul din locurile unde au ac]ionat `n ziua de 21 decembrie, dup\ spargerea mitingului, `n seara de 22 decembrie, dup\ ora 19.00, [i `n ziua de 23 decembrie, a fost intersec]ia {tirbei-Vod\ cu Luteran\ (unde a avut loc [i incidentul descris mai sus `n raportul SRI). ~n aceast\ intersec]ie a ac]ionat un grup format din trei persoane tinere – unul blond, `mbr\cat cu o scurt\ de piele de culoare deschis\ [i cu guler de blan\, un alt t`n\r scund de statur\, dar musculos, foarte elastic, care explica agit`nd mìnile cu o anume exersare, [i un t`n\r brunet cu ochi verzi, care nu a vorbit niciodat\ `n aceast\ perioad\. ~n 21 decembrie au oprit cet\]enii fugi]i de la miting, `ncuraj`ndu-i s\ revin\ `n Pia]\ [i s\ protesteze `mpotriva lui Ceau[escu; `n 22 decembrie acest grup a reu[it s\ adune aproximativ 30 de tineri bucure[teni pe care i-a `ndemnat [i `nso]it s\ se deplaseze `n sus, pe direc]ia {tirbei-Vod\ (este posibil s\ fie cei care au ajuns seara la Academia Militar\); `n ziua de 23 decembrie acela[i grup de diversioni[ti basarabeni (a[a au fost identifica]i `n rapoartele `naintate de ofi]erii de Securitate care i-au observat, rapoarte care se g\sesc [i ast\zi `n arhiva SRI [i ar putea l\muri multe), au ac]ionat `n intersec]ia men]ionat\, tr\g`nd oamenii de pe trotuare `n strad\, vocifer`nd [i anun]`nd: „S\ nu v\ speria]i dac\ auzi]i avioane. Sunt fra]ii no[tri de la Chi[in\u care ne vin `n ajutor“. Interven]ia a fost `nregistrat\ dup\ cererea de trimitere a unor for]e aeropurtate sovietice de c\tre liderii CFSN. Un alt grup a fost identificat la Podul Izvor cer`nd trec\torilor: „Dac\ [ti]i unde este o unitate militar\, s\ mergem s\ lu\m arme“. Revenind la cazul Academia Militar\, generalul Chiriac arat\ cum prin dreptul institu]iei treceau „autoturisme, care arborau steagul revolu]iei, iar cei `mbarca]i scandau «Armata e cu noi!». La ajungerea `n dreptul intervalului dintre pavilioanele A [i C, aceia[i oameni au deschis focul, `n serii scurte, asupra cur]ii interioare [i ferestrelor de la popot\. Dup\ dep\[irea pavilionului A, se relua scandarea «Armata e cu noi!». Era ceva `ntr-adev\r incredibil, dar adev\rat.


645

O asemenea ac]iune era foarte bine g`ndit\. Pe strad\ era `nc\ circula]ie, mul]i oameni veneau dinspre centru spre cartierul Drumul Taberei, astfel c\ cei care au organizat ac]iunea contau pe o anumit\ protec]ie, deoarece orice ripost\ cu foc din partea celor din ap\rarea localului Academiei periclita via]a unor oameni nevinova]i“451. Nu era `mpu[cat nimeni, nu c\dea nimeni. Ac]iunea diversionist\ a continuat p`n\ la ora 02.30. Apoi au ap\rut diversiuni `n interiorul Institu]iei. Generalul Chiriac trage concluzia c\ una dintre misiunile diversioni[tilor era aceea de a `mpiedica `mbarcarea studen]ilor-ofi]eri `n autobuze [i deplasarea lor `n ap\rarea sediului MApN, aflat `n apropiere, la Complexul Orizont. La un moment dat, `n forma]iunea studen]ilor-ofi]eri a ap\rut ini]iativa de a ac]iona profesionist pentru depistarea [i prinderea terori[tilor. Ini]iativa a apar]inut studen]ilorofi]eri cerceta[i: „Obi[nui]i s\ culeag\ date despre inamic `n orice situa]ie, indiferent de gradul de periculozitate [i de risc, ofi]erii cerceta[i, ocup`nd pozi]ii favorabile, au trecut la observarea inamicului pentru a-i determina pozi]ia, valoarea, procedeul de ac]iune [i inten]iile probabile“452. La foarte scurt timp, lupt\tori izola]i (c`te unul) au p\truns `n cl\dire [i au produs primele victime printre cadrele Academiei. Unul dintre terori[ti a fost r\nit, l\s`nd urme de s`nge. Dar faptul cel mai surprinz\tor descris de generalul Chiriac este atitudinea loc]iitorului comandantului Academiei Militare, generalul Gheorghe Logof\tu, ofi]er cu studii la Moscova, persoan\ aflat\ sub urm\rirea Securit\]ii sub b\nuiala de spionaj `n favoarea URSS. Logof\tu a venit foarte rar la Academie, mai ales ziua, pe lumin\, `n schimb a transmis mereu ordine prin telefon. Relatarea generalului Chiriac `n ce `l prive[te pe Logof\tu este [ocant\: „~n unele din pu]inele momente petrecute la sediu, `n ziua de 23 decembrie diminea]a, comandantul Academiei, generalul Gheorghe Logof\tu, a insistat s\ se `n]eleag\ bine ordinul de a nu se `ntreprinde vreo ac]iune, `n special de cercetare, `n exteriorul perimetrului institu]iei noastre [i a cerut s\ se execute `ntocmai acest ordin. La `ncercarea mea de a 451 Ibidem. 452 Ibidem, p. 55.

646


argumenta necesitatea cercet\rii `n exterior, `ntruc`t informa]iile pe care le aveam erau insuficiente, `n majoritatea lor neveridice [i false, generalul-comandant m-a `ntrerupt, spun`ndu-mi r\spicat: «Am constatat c\ ai `n]eles acest ordin. ~]i cer, foarte serios, s\-l execu]i `ntocmai. Personal, r\spunzi cu capul dac\ vreun cerceta[ de al dumitale va ac]iona `n afara gardului Academiei. Mul]ume[te-te cu datele ob]inute prin observare [i ascultare, completate cu cele primite de la e[alonul superior. Dac\ trimi]i cerceta[ii `n exterior, e[ti pasibil de a fi pus la zid»“453. Cerceta[ii, de[i `ncepuser\ s\ culeag\ informa]ii despre diversioni[tii care ac]ionau `n jurul Academiei (numi]i de martorii oculari „str\ini“), au fost retra[i. Generalul Chiriac nu las\ lucrurile neterminate [i arat\ c\ „a existat chiar p\rerea c\ inamicul cuno[tea foarte bine interdic]ia impus\ Academiei de a nu ac]iona `n exterior, ci numai la obiectivele ordonate“. Nu este greu de presupus c\ generalul Logof\tu, care transmitea acele ordine de la sediul MApN, unde se afla al\turi de generalul Militaru, nu avea interes s\ se descopere cine erau diversioni[tii-terori[ti. Printre secven]ele diversioniste din zona Academiei a fost `nregistrat\ [i ac]iunea unui autoturism Lada de culoare ro[ie din care se deschidea foc `n serii scurte, tipice tr\g\torilor militari. Ajuns `n zona R\zoare, autoturismul este ciuruit cu foc viu de militarii [i civilii afla]i `n dispozitivul unui baraj. Cercetarea f\cut\ de Mili]ia judiciar\ dup\ consumarea evenimentelor din decembrie a adus surprize. Colonelul Ionel Bejan, care a participat la cercetarea cazului R\zoare, a dezv\luit detaliile acestui caz: „Cu personaje de genul «turi[tilor» din noaptea de 21/22 decembrie aveam s\ m\ `nt`lnesc ulterior, `n perioada martie-iunie 1990, c`nd am fost deta[at la Procuratura Militar\. La acea dat\, se derulau cercet\ri legate de `mprejur\rile `n care s-a produs decesul revolu]ionarilor `n municipiul Bucure[ti. Astfel am ajuns ca, `mpreun\ [i sub conducerea procurorilor civili [i militari, s\ cercet\m [i s\ `ncerc\m s\ clarific\m decesul unor «turi[ti» la barajul de control de la R\zoare–Academia Militar\ unde, `ntr-un incident, s-a executat foc asupra unuia sau dou\ (nu-mi mai amintesc exact) autoturisme 453 Ibidem, p. 96.


647

LADA cu num\r de `nmatriculare `n URSS. ~n incident au decedat dou\ sau trei persoane (pasageri) aflate `n acele autoturisme. Din declara]iile martorilor (care obligatoriu se vor g\si la dosarul cauzei, aflat probabil `n arhiva Parchetelor Militare Generale), pe care le-am luat celor care formau barajul, rezulta clar c\ ocupan]ii erau `mbr\ca]i, s\ zicem, standard, respectiv cu c\ciuli ruse[ti pe cap, cu scurt\ sport, cred de culoare verde deschis, atletici, cu tr\s\turi specifice, inconfundabile, ruse[ti. Unul dintre membrii barajului (tehnician la Institutul de Ape din apropierea c\minelor studen]e[ti) a specificat `n declara]ia sa c\ din acel autoturism s-a executat foc asupra componen]ilor barajului, care au ripostat. La `ntreb\rile noastre dac\ asupra celor deceda]i s-au g\sit arme, r\spunsul acestuia a fost afirmativ [i ferm. Ba, mai mult, a schi]at (a se `n]elege – desenat), tipurile de arme g\site asupra lor. {i declara]ia, [i schi]ele se pot g\si la dosarul cauzei. Surpriza celor prezen]i a fost cu at`t mai mare cu c`t unul din pistoalele automate (gen UZI) desenat era un BERETA. }in minte c\ domnul procuror l-a `ntrebat cum de mai ]ine minte tipul de arm\ pe care a avut-o `n m`n\, iar r\spunsul acestuia a fost simplu: «Sunt pasionat de arme»“454. Povestea basarabenilor folosi]i `n ac]iunile diversioniste – `n mai multe localit\]i, inclusiv Timi[oara! – este negat\ de „puri[ti“, adic\ de adep]ii tezei „revolu]iei pure“, f\cute de români, `n mod spontan [i cu caracter anticomunist. Teza aceasta nerealist\, sus]inut\ dup\ 15 ani doar de un singur jurnalist – Lucia Hossu Longin, exclude subversiunea, diversiunea str\in\ [i implicarea sovietic\ `n evenimente de strad\, dar c`nd ajunge la grupul Iliescu, la „furtul revolu]iei“, se blocheaz\, pentru c\, evident, lucrurile nu se leag\. Nu se vor lega niciodat\ pentru adep]ii acestei teze. De fapt, societatea civil\ a reac]ionat la acest subiect, iar printre cei care au `nceput s\ se l\mureasc\ sunt [i revolu]ionari timi[oreni. Cu ocazia simpozionului organizat `n 1999 de Memorialul Revolu]iei din Timi[oara s-a desf\[urat [i o dezbatere la care a participat 454 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 144-145.

648


procurorul Dan Voinea [i la care s-a ridicat, la un moment dat, problema „turi[tilor sovietici“: „Ana Blandiana: Deci, povestea cu sovieticii este o poveste? Dan Voinea: Este o realitate. Au fost grupuri de a[a-zi[i turi[ti, nu a verificat nimeni p`n\ `n prezent, veni]i din Republica Moldova, deci [tiau române[te, care au tranzitat ]ara. Antevorbitorul meu s-a referit la un grup de astfel de turi[ti care au fost uci[i `n zona Br\det, l`ng\ Craiova (localitatea Br\de[ti, n.a.). ~ntr-adev\r, acolo a fost o ambuscad\, s\ zic a[a, c\reia i-au c\zut victime ace[ti turi[ti str\ini, au existat mai multe victime, dou\ dintre ele fiind ofi]eri `n cadrul Ministerului de Interne Sovietic (...) Anneli Ute Gabanyi: Am vrut s\ amintesc faptul c\, `n acest context, `ntr-un interviu cu scriitori din Republica Moldova, publicat `n ianuarie 1990, am aflat c\ `n Republica Moldova s-ar fi creat dou\ divizii constituite din civili [i a ap\rut [i o relatare a unui cet\]ean din Moldova care povestea c\ a fost `n România `ntre 16 [i 25 decembrie [i c\ ar fi fost `n termen, adic\ el era soldat, `ns\ `n civil, [i avea ordinul s\ trag\ `n oameni `n uniform\.“455 Istoricul Anneli Ute Gabanyi a expus cu acea ocazie [i ipoteza c\ „arabii“ recunoscu]i de martori `n diferite locuri puteau fi lupt\tori sovietici din republicile asiatice. Nu era nevoie de mul]i. De altfel, fenomenul diversionist-terorist a fost lansat [i operat de un num\r mic de lupt\tori – Comisia senatorial\ estimeaz\ `ntre 100 [i 200 de persoane –, dar cu misiuni diferite, distincte: incitare la violen]\, distrugeri, provocarea Armatei (mai ales la Timi[oara); mobilizarea cet\]enilor români la revolt\, la manifesta]ie `mpotriva lui Ceau[escu; executarea de foc diversionist cu scopul de a acredita existen]a terori[tilor-securi[ti [i pentru a opune for]ele Armatei [i Securit\]ii; foc uciga[ diversionist pentru a produce [i exploata panica. Trebuie `ns\ `n]eles c\ ace[ti lupt\tori nu puteau ac]iona `n Timi[oara sau `n Bucure[ti f\r\ a fi sprijini]i, dirija]i [i c\l\uzi]i (de la cuv`ntul 455 Iosif Costina[, Întreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Ed. Mirton, Timi[oara, 2001, p. 137.


649

tehnic c\l\uz\ folosit `n opera]iunile de cercetare-diversiune) de o organiza]ie secret\, provenit\ dintr-o institu]ie a statului, care a pus la dispozi]ie Uniunii Sovietice informa]ii, date [i logistic\ pentru aceast\ opera]ie. Ea a fost dirijat\ din centrele de reziden]\ sovietice [i de generali tr\d\tori care au ajuns la comanda Armatei `n acele zile. Nicolae Militaru este autorul mai multor ordine transmise `n teritoriu [i `n Bucure[ti prin care unit\]i militare erau trimise `ntr-un loc pentru a anihila terori[ti, apoi trupele de Securitate intrate `n subordinea sa, pe care le trimitea `n acela[i loc [i cu aceea[i misiune. A vrut s\ masacreze USLA pe un teren de instruc]ie din Ghencea, a reu[it s\-l omoare pe Trosca folosind aceea[i metod\. ~n momentul `n care consta]i c\ `n strad\ lupt\tori sovietici sunt folosi]i pentru a provoca deschiderea focului, sub pretextul c\ trag securi[tii, adic\ acela[i lucru pe care Militaru `l clama din cabinetul ministrului Ap\r\rii, nu se poate s\ nu faci leg\tura. Nicolae Militaru ì va declara revolu]ionarului Claudiu Iordache – o va face explicit [i la Televiziunea Român\ dup\ revolu]ie – c\ acel complot militar penetrase niveluri `nalte ale conducerii Armatei timp de mai mul]i ani: „Printre primii care s-au decis s\-l doboare din fruntea statului (pe Nicolae Ceau[escu, n.a.) au fost militarii. Dintre ace[tia va fi constituit\ o echip\, ale c\rei r`nduri vor cre[te continuu, [i care va ac]iona `n clandestinitate p`n\ `n decembrie 1989, deci vreme de dou\zeci de ani!“456 Ce nu spune Nicolae Militaru este c\ militarii respectivi erau, direct sau indirect, agen]i sovietici. ~n privin]a situa]iei de la Ministerul Ap\r\rii, suntem `n posesia unei m\rturii pre]ioase venite de la un martor ocular calificat, generalul Romeo C`mpeanu: „Romeo C`mpeanu: ~ntre timp, a `nceput s\ se trag\. Se tr\gea de la Televiziune `n draci [i gloan]ele ajungeau p`n\ la noi, `n {tefan cel Mare. Nu `n]elegeam `n ce ]int\ aerian\ trag, pentru c\ trebuia s\ tragi `n sus ca s\ ajung\ gloan]ele de la Televiziune, peste cartierele Doroban]i [i Floreasca, la noi. Gloan]e venite 456 Claudiu Iordache, Clasa nevrednic\, Ed. IRINI, Bucure[ti, 1997, p. 203.

650


aiurea! Ini]ial, noi credeam c\ se trage `n noi, abia dup\ aia ne-am dat seama c\ se tr\gea aiurea. Plus c\ nu `n]elegeam dup\ cine trag!? Atunci am hot\r`t s\ plec. L-am luat pe Munteanu [i pe [eful cadrelor, cu [oferul de la secretariat, [i am plecat la St\nculescu. Mia fost imposibil s\ ajung la MApN. La baraje ne opreau, aveam tot felul de discu]ii, mai s\ ne ia la b\taie. Civilii de acolo vorbeau de terori[ti. «Care terori[ti?» Nimeni nu [tia s\ spun\. {oferul locuia `n apropiere, `n Drumul Taberei, [i ne-am dus la el acas\. Am stat la televizor p`n\ s-a f\cut diminea]\, ne`n]eleg`nd cine sunt terori[tii care tot atacau, `n timp ce MI [i Securitatea trecuser\ `n subordinea Armatei. Diminea]\, m-am dus la MApN, am sunat de la poart\ [i St\nculescu mi-a spus s\ vin. Nu v\ spun ce-au p\]it cei r\ma[i `n ma[in\! De atunci am r\mas la MApN, numai `n biroul lui Milea. AMS: Diminea]a de 23 decembrie? RC: Da, 23 decembrie. P`n\ s\-l v\d pe St\nculescu, au s\rit revolu]ionarii pe mine. Montanu striga: «Tot ministerul este `nconjurat de terori[ti». Adev\rul este c\ se tr\gea ca la Verdun. Dar din minister, nu spre minister. «Ca s\ demonstra]i loialitatea – spune Montanu –, v\ duce]i [i aduce]i tot ce pute]i – for]e ale MI –, intra]i `n blocurile din jurul ministerului, prinde]i terori[tii, dac\ ì g\si]i.» «Bine, zic, dau ordin.» Militaru sare [i zice atunci: «Uite c\ [i din spate ne atac\, avem cimitirele pline de terori[ti.» AMS: Domnule general, era ziu\? RC: Da, domnule, ziu\! Atunci am dat ordin {colii de pe Olteni]ei s\ organizeze forma]iuni care, `n frunte cu comandantul {colii, s\ vin\ [i s\ fac\ scotocirea `ntregului cimitir Ghencea. Ei au venit, au luat piatr\ cu piatr\ la scotocit, n-au g\sit absolut nimic. Doar c\ a ap\rut un elicopter care a `nceput s\ trag\ `n ei, r\nind un militar care ulterior a decedat. Atunci m-am `nfuriat, m-am `ntors la Inspectorat [i am dat ordin: «Efectivul `n paz\, restul merge cu mine». Am plecat cu un autobuz plin, cu banderole tricolore pe m`n\ [i m-am `ntors astfel la MApN. Am oprit exact `n fa]a punctului de control. C`nd s\ ne d\m jos, au `nceput s\ trag\ `n noi, dar nu tr\geau `n autobuz, ci tr\geau pe l`ng\ el. Nu mai `n]elegeam nimic. Am s\rit `n [an]ul din fa]a punctului de control, m-am strecurat [i am intrat peste ei. «Ce face]i,


651

fra]ilor?» Le-am spus s\ opreasc\ focul [i l-au oprit. Am luat leg\tura cu Militaru [i \sta mi-a ordonat: «~i cobor`]i [i ì b\ga]i `n blocuri.» AMS: Domnule general, mai ]ine]i minte ora la care se petreceau `nt`mpl\rile astea? RC: ~ntre 10.30 [i 11.00 ziua. AMS: Ziua! RC: Ziua. S-au format grupe din militarii adu[i de mine de la {coala de pe Olteni]ei [i... Mili]ia s-a deplasat la blocurile de vizavi [i a `nceput s\ caute terori[tii care atacau Ministerul Ap\r\rii, blocuri `n care se tr\gea cu toat\ muni]ia, drept r\spuns. Domnule Stoenescu, am luat apartament cu apartament la r`nd, de sus [i p`n\ jos, bloc cu bloc... Nimic! Oameni speria]i care nu `n]elegeau de ce trage Armata `n ei. ~ntr-un singur beci, c\ ne-am b\gat [i `n beciuri, `n subsoluri, am g\sit ni[te mucuri de ]igar\ care p\reau mai recent fumate. Mi-a raportat colonelul Baciu, [eful Direc]iei economice. Nu era nici urm\ de terorist `n blocurile de vizavi. Ca ofi]er [i general, nu puteam reac]iona emo]ional. Trebuia s\ existe o explica]ie pentru tragerile cu tot armamentul `n blocurile alea. Nu aveam una. Domnule Stoenescu, `nchipui]i-v\ c\ verificarea blocurilor a ]inut toat\ ziua, p`n\ s-a f\cut sear\. Se `nsera c`nd le-am spus a lor mei «V\ retrage]i». Eu am stat acolo zile [i nop]i, `n biroul lui Milea, [i v\ spun c\ imediat ce a venit noaptea au `nceput s\ trag\ din nou. ~n cine? Nu [tiu. La un moment dat s-a petrecut o scen\ foarte important\, dar pe care nici eu nu am perceput-o corect din prima clip\. Eram `n biroul ministrului c`nd s-a lansat iar anun]ul: «Ne atac\ terori[tii de vizavi». ~n momentul acela generalii Militaru, Voinea, Chi]ac au reac]ionat suspect de lini[ti]i [i s-au dus la fereastr\ s\ vad\ terori[tii. Biroul era luminat, draperiile erau trase [i ei se uitau `n `ntuneric dup\ terori[ti. Atunci – `mi vine [i acum s\ r`d – au s\rit civilii... Roman, Montanu [i i-au tras de la fereastr\: «Domnilor, v\ `mpu[c\!» Generalii s-au uitat unul la altul contraria]i. Scena era de un ridicol total.

652


AMS: Generalii st\teau `n dreptul ferestrei [i se uitau `n `ntuneric dup\ terori[ti, dup\ lupt\torii \ia superantrena]i, dota]i cu pu[ti cu lunet\ `n infraro[u, iar civilii au strigat la ei c\ se expun? RC: Da. Scena era total ridicol\, dac\ o iei ca atare. ~ns\ generalii erau lini[ti]i, nu p\reau amenin]a]i de cineva. Au tras draperiile, dar cam `n sil\, a[a, pentru c\ au l\sat o fant\ de lumin\ prin care cred c\ se vedea ce e `n\untru. (Scena mi-a fost confirmat\ integral de domnul Petre Roman, n.a.) AMS: Dumneavoastr\ ce reac]ie a]i avut? RC: Pe mine m\ contraria lini[tea lor. Veneau ofi]erii [i ne anun]au c\ trag terori[tii din toate p\r]ile, iar ei r\spundeau c\ sunt de la Securitate [i de la Interne, iar c`nd `[i d\deau seama c\ sunt [i eu acolo spuneau c\ sunt ni[te grupuri de fanatici.“ A[a cum se prezint\ tabloul ipotezei a treia, a existat un complot militar aflat `n leg\tur\ cu serviciile secrete ale Uniunii Sovietice, care a penetrat nu numai la nivelul unor comandan]i din Ministerul Ap\r\rii Na]ionale a României, ci [i `n anumite structuri informative, inclusiv `n e[aloanele care asigurau controlul politic de c\tre partid al Armatei. Elementul românesc al complotului militar s-a comportat ezitant, riscant, incapabil de o ac]iune decisiv\ care s\-l `ndep\rteze sau lichideze pe Nicolae Ceau[escu. URSS a hot\r`t, `n cooperare cu Fran]a [i Ungaria [i beneficiind de sprijinul logistic al SUA [i al altor state occidentale, s\ declan[eze o subversiune interna]ional\, ca suport mediatic [i de imagine pentru o interven]ie neconven]ional\ `n România. Aceasta a avut ca baz\ diversiunea [i ca misiune provocarea unei revolte populare care s\ for]eze c\derea lui Ceau[escu. Acesta `ns\ g\se[te un aliat fidel `n persoana ministrului Ap\r\rii, general-colonel Vasile Milea, care pune `n aplicare ordinele de represiune ale dictatorului. Comploti[tii militari sunt paraliza]i de situa]ia `n care [eful Armatei este numit comandant unic [i trece la represiune, angaj`nd for]e supranumerice, conducerea se concentreaz\ la Comitetul Central al PCR, unde se instaleaz\ o grup\ operativ\ din care exist\ b\nuieli c\ f\ceau parte [i ofi]eri angaja]i `n complot, la Marele Stat Major r\m`n doar subalterni, [eful DIA pleac\ `n concediu, iar


653

c`nd revine exclude posibilitatea unei invazii externe. Participarea Armatei la represiune a fost un factor major de criz\ care a afectat imaginea [i pozi]ia institu]iei ce trebuia s\-l `nl\ture pe dictator, astfel c\, dup\ ie[irea din joc a generalului Milea, conducerea intr\ `n panic\. Generalul Victor A. St\nculescu, prezent [i la Timi[oara, informat [i asupra represiunii de la Bucure[ti, se solidarizeaz\ cu generalii vinova]i de transmiterea ordinelor criminale ale lui Ceau[escu [i Milea [i organizeaz\ diversiunea `mpotriva Securit\]ii. Comploti[tii se cupleaz\ cu diversiunea sovietic\ pentru a salva situa]ia Armatei, a lor [i pentru a elimina adversarul cel mai puternic, Securitatea. Generalul Nicolae Ple[i]\, comandant al {colii de la Gr\di[tea `n timpul evenimentelor, a avut posibilitatea s\ surprind\, prin mijloace tehnice speciale, mai multe convorbiri telefonice [i comunica]ii radio din Bucure[ti, dup\ ce a constatat c\ leg\turile telefonice ale {colii i-au fost t\iate. Probabil c\, din acest motiv, ascult`nd comunica]iile din principalele centre ale evenimentelor, generalul Ple[i]\ pare foarte sigur pe el `n privin]a adev\rului despre fenomenul diversionist-terorist, pe care `l consider\ declan[at de DIA cu scopul de a speria lumea [i a o trimite acas\: „Viorel Patrichi: Cine a pus simulatoarele vizavi de obiectivele importante din punct de vedere politic [i administrativ? Folclorul spune c\ le-a pus Securitatea. Nicolae Ple[i]\: Nu aveam `n dotare a[a ceva. Numai unit\]ile speciale din Armat\ aveau simulatoare. Nici trupele de Securitate nu aveau simulatoare. Militaru mi-a spus c\ Direc]ia de Informa]ii a Armatei a montat simulatoarele. Voiau s\ lini[teasc\ spiritele pentru c\ oamenii nu se retr\seser\. Credeau c\ mul]imea se va `nfrico[a. VP: Atunci de ce tot Armata a tras spre simulatoare, zdrobind multe cl\diri? NP: Au simulat pentru a intimida. S-a creat dezordine. Oamenii urlau: «Trag `n noi securi[tii! Terori[tii!» {i-atunci, tot Armata a pus tunul pe Bibliotec\, pe Palat. Cu daune irecuperabile. Armata a f\cut-o din prostie. Ofi]erii din strad\ nu [tiau de simulatoarele Armatei! Nici

654


Securitatea nu [tia! Eu am crezut c\ trag comandourile str\ine infiltrate. Au fost [i comandouri str\ine (...)“457 Viceamiralul {tefan Dinu are, la un moment dat, `n cartea lui de memorii confiden]iale, un text limpede, edificator pentru orice concluzie: „Statul Major General sovietic nu era str\in de prezen]a grupurilor ce desf\[urau la noi ac]iuni de tip terorist [i nici de diversiune aerian\ [i radio-electronic\. Dup\ opinia mea, solu]ia `ncet\rii ac]iunilor teroriste de la noi se afla tot la `ndem`na conducerii politico-militare sovietice, eventual [i a altor alia]i cu care se coopera, dar nu prin folosirea unit\]ilor militare ruse[ti, ci, pur [i simplu, prin transmiterea semnalului de `ncetare a ac]iunii acelor grupuri neidentificate“458. Dar probabil c\ cea mai solid\ m\rturie consemnat\ p`n\ acum este cea a unui militar cu experien]\, fost ministru al Ap\r\rii, general colonel (r) Constantin Olteanu. El nu poate fi suspectat nici de partizanat gratuit – este doctor `n Istorie – , nici de „iubire“ de securi[ti. Dialogul cu el nu este neap\rat [ocant, de[i dezv\luirile sale poart\ aceast\ dinamic\, ci l\muritor `n multe privin]e, deoarece dezv\luirile provin de la un profesionist foarte bine informat. Destul de mult deta[at de cariera sa anterioar\, el prive[te lucrurile inclusiv cu o doz\ mare de ironie: „AMS: Domnule general, ne apropiem de un subiect greu: fenomenul terorist. De fapt, eu cred c\ a fost o diversiune. V\ explic de unde porne[te `ntrebarea mea [i ce caut s\ aflu de la dvs. Imaginea actual\ a celor c`]iva, foarte pu]ini, care se mai ocup\ de fenomenul \sta... Ion Cristoiu, pre[edintele Emil Constantinescu, doi-trei istorici mai tineri... este c\ mai `ntì s-a declan[at o diversiune provocat\ de Armat\ pentru a trimite lumea acas\ [i apoi s-a complicat, intervenind mai multe for]e, inclusiv sovieticii. Am o gr\mad\ de date despre implicarea lor `n strad\. Constantin Olteanu: Este posibil ca acesta s\ fie adev\rul. Domnule profesor, sunt dou\ aspecte: diversiunea a fost din interior 457 Marian Oprea, Viorel Patrichi, În culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul

Ple[i]\, Ed. Lumea Magazin, Bucure[ti, 2004, p. 437. 458 Viceamiral (r) {tefan Dinu, op. cit., p. 230.


655

[i s-a completat din afar\. Diversiunea a fost din interior, pentru c\ pove[tile cu otr\virea apei, cu catacombele, cu bombele puse... au f\cut-o \[tia. Ce este interesant: foarte repede, ai no[tri, comandan]ii no[tri [i-au `nsu[it acest scenariu, `n care s-au antrenat. Un nepot al meu, inginer, mi-a relatat c\ `n seara zilei de 22 decembrie 1989 se afla `n troleibuz spre cartierul Drumul Taberei. ~n sta]ia de la Academia Militar\, un ofi]er MApN i-a cerut [oferului s\ comunice pasagerilor c\ «apa e otr\vit\». AMS: Se cuno[tea mecanismul unei diversiuni cu apa otr\vit\, cu bombele... Eu mi-aduc aminte c\ eram militar t.r. la Mihail Kog\lniceanu [i ne f\cea instruc]ia asta... vine inamicul [i anun]\ apa otr\vit\, ce faci? Trebuia s\ iei imediat m\suri s\ contracarezi. Or, ave]i dreptate, nu s-a f\cut lucrul \sta. Dimpotriv\. CO: ~n seara zilei de 22 decembrie 1989, `mpreun\ cu Ion Catrinescu, prim-adjunct al [efului Sec]iei organizatorice din CC al PCR [i cu c\pitanul Gheorghe Ciulean, ofi]er de Securitate care m\ `nso]ea (gard\ personal\, n.a.) am sosit de la Ia[i la Buz\u, la Comandamentul Armatei a 2-a. La ora 15.00 am plecat din Ia[i `nso]it de cei doi, cu un autoturism ARO cu care venise la Ia[i colonelul Boar, [eful serviciului de contrainforma]ii al Armatei a 2-a, ajung`nd la Buz\u la ora 20.00. Aceast\ deplasare am efectuat-o cu acordul prealabil al generalului Ion D`nd\reanu, comandantul armatei, care a [i stabilit s\ venim `mpreun\ cu colonelul Boar. I-am g\sit pe D`nd\reanu [i pe colonelul, ulterior generalul, Nicolae P\[tinic\, ac]ionau pentru a trimite dou\ regimente la Bucure[ti, unul de la R`mnicul S\rat [i unul de la Gala]i. Ce s\ caute, domnule, la Bucure[ti!? Ei stabileau deja m\suri pentru deplasarea militarilor. D`nd\reanu a vorbit la telefon cu St\nculescu `n leg\tur\ cu noi [i St\nculescu le-a spus: «Re]ine-i!» D`nd\reanu mi-a transmis altceva: «S\ fii gazd\ bun\». Mi-am dat seama. Asta a fost seara, pe 22. A mers cu noi la popot\, adic\ eu, Ion Catrinescu, care era [i el acolo, [i `nso]itorul meu de la Securitate. {i lui Catrinescu i-am spus: «Du-te, domnule, acas\, c\ dumneata nu e[ti vizat, eu am alt statut. Pe mine m\ vor». «Nu, c\ stau cu dumneavoastr\.» P`n\ la urm\ i-au luat, i-au c\znit [i pe ei c`teva zile [i pe urm\ le-au dat drumul.

656


AMS: Haide]i s\ discut\m c`te ceva despre «terori[tii» de la Buz\u. CO: ~nainte de a relata c`teva aspecte privind terori[tii de la Buz\u, doresc s\ subliniez un fapt foarte important: Comandamentul Armatei a 2-a, `n frunte cu generalul-locotenent Ion D`nd\reanu, a fost singurul comandament de armat\, din cele patru, care nu a scos militari `n strad\ `n perioada 17-22 decembrie 1989, `n nici o localitate din zona de responsabilitate a acestei armate, respectiv `n `ntreaga Moldov\. Eu, care am r\spuns de jude]ele Ia[i, Vaslui, Boto[ani [i Suceava `n acele zile, am cooperat foarte bine cu comandantul armatei. Nu am dec`t s\ regret c\ acest lucru este l\sat `n umbr\. M\ refer la faptul c\ D`nd\reanu nu a scos Armata pe strad\ atunci, `ntre 17 [i 22 decembrie, c`nd to]i ceilal]i au ie[it. Dar aceasta este alt\ poveste. AMS: V\ rog s\ o spune]i. CO: Ne-am cazat `n c\minul din Comandamentul armatei, pe care `l cuno[team. ~ncep`nd din 23 decembrie am fost izola]i, s-a instaurat paza, ofi]eri cu pistoale mitralier\ la u[i, am fost trecu]i la regimul de hr\nire la trup\. De[i eram general, eram militar [i nu am comentat. ~n diminea]a de 23 decembrie a luat masa cu noi [i generalul D`nd\reanu, care `mi spune: «Tovar\[e secretar, n-am dormit toat\ noaptea. Ptii, ce-a fost, elicoptere... Colonelul (apoi generalul) Lupu... ptii, ce-a fost azi-noapte, am tras cu materialul de 100 mm». «Poftim?!» Acum \sta, comandantul armatei, a fost el subofi]er c`nd a fost artilerist, dar eu m-am uitat la el cu un ochi... «Poftim?! Cum po]i s\-mi spui mie c\ ai tras cu materialul de 100 mm dup\ elicoptere care zboar\ la mic\ altitudine? (interlocutorii izbucnesc `n r`s) Dvs. sunte]i artilerist la origine, cum pute]i sus]ine a[a ceva?» Generalul a continuat cu alt exemplu [i mai [i. Zicea c\ «oameni `narma]i, adu[i cu elicoptere, au purtat lupte terestre cu militarii trimi[i s\-i captureze». Pe urm\, c\ au fugit unii `n p\dure, c\ au l\sat elicopterele desant, n-aveau nici o inscrip]ie. «{i?», `l `ntreb. Zice: «Ne-au r\nit ni[te solda]i, dar pe \ia... n-am prins nici unul.» (interlocutorii izbucnesc `n r`s) Dup\ care... v\ da]i seama, era comandantul Armatei... `mi zice: «Mai e unul `n turla bisericii». «{i de ce nu a]i luat m\suri s\-l captura]i sau s\ trage]i, s\-l opri]i?» «P\i, nu se poate, c\ deterior\m turla bisericii.» (interlocutorii izbucnesc `ntr-un hohot de r`s, dialogul


657

cu generalul Olteanu se `ntrerupe c`teva minute) ~ncep`nd cu 23 decembrie, cl\dirile Comandamentului armatei [i cele adiacente au fost ocupate de militari `narma]i, inclusiv cu mitraliere, [i av`nd muni]ii de r\zboi, echipa]i pentru lupt\. De asemenea, s-a instalat [i paz\ de perimetru. Solda]ii deschideau focul la `nt`mplare, `nc`t ofi]erii strigau la ei: «Nu mai trage]i!» I-am `ntrebat pe ofi]eri: «~n ce tr\gea]i, m\?» «Sunt terori[ti.» «Ce e m\ acolo, unde trage]i voi?» «Este Direc]ia Agricol\.» «Ce s\ caute terori[tii `n Direc]ia Agricol\?» AMS: Otr\vesc apa! (interlocutorii izbucnesc `n r`s, dialogul se `ntrerupe c`teva minute din acest motiv) CO: Fenomenul terorist, de diversiune, declan[at din exterior, dup\ opinia mea, nu se putea f\r\ complicitate din interior. De aceea, eu v\ spun: originea fenomenului nu cred c\ este aici, la noi. El a fost transmis, a fost ordonat celor care erau `n leg\tur\, prin oamenii lor. «Agenturli», vorba r\posatului. Aceste elemente de scenariu nu au fost inventate pe plan local. Ele au fost transmise de organele centrale, patronate de acestea. Dac\, de exemplu, `ntr-o garnizoan\ militar\ se tr\gea aiurea, cum se [tie, e[aloanele superioare trebuiau s\ intervin\, cum ar fi trebuit s\ intervin\ [i la Sibiu sau `n alte locuri. Rezult\ c\ unit\]ile militare s-au angrenat `n acest scenariu din ordine superioare, l\s`nd apoi r\spunderea `n seama celor mici. Implicarea unor agenturi str\ine nu se putea face `n toate situa]iile direct, ci prin oamenii lor de aici, inclusiv din Armat\. Dar, `n leg\tur\ cu «terori[tii» de la Buz\u, v\ rog s\ fi]i de acord s\ v\ mai dau un exemplu de imagina]ie diversionist\, care, de data asta, m\ prive[te direct. AMS: V\ rog. CO: La `nceputul anului 1990, c`nd eram re]inu]i `n {oseaua Olteni]ei, Ioan Toma, fost prim-secretar al CC al UTC, mi-a spus c\ `n timp ce m\ aflam la Buz\u, Ilie Verde] i-a spus c\ «generalul Olteanu a luat o unitate de tancuri de la Buz\u [i s-a dus cu ea `n mun]i s\ organizeze rezisten]a». Nu este exclus ca Verde] s\ fi transmis ce auzise de la al]ii, dar oricum ai lua-o, chiar [i din punct de vedere militar, este o enormitate. Trebuie s\ c\uta]i sursa multor diversiuni din Armat\ la conducerea acesteia. Altfel nu era posibil.“459 459 Interviu din 1 august 2005, în arhiva autorului.

658


Pe timpul aceleia[i `nt`lniri din 1 august 2005 cu generalul Olteanu, dincolo de atmosfera aparent destins\, care de altfel a [i permis prezentarea unor situa]ii cu o anumit\ deta[are, f\r\ pasiuni [i partizanate, au ap\rut [i momentele dramatice, [i afirma]iile categorice. Venind de la un v`rf al Armatei [i al suprastructurii politice a statului (a fost membru CPEx), ele nu pot fi dec`t m\rturii de cert\ valoare: „AMS: Domnule general, diversiunea asta terorist\ a avut dou\ componente, dac\ `mi permite]i, tehnice. Unul, simulatoarele. Constantin Olteanu: Eu le [tiam la armat\, de mult, nu le-am mai v\zut de nu [tiu c`nd. AMS: Nu. Este vorba de cele noi. Le-a aprovizionat St\nculescu `n 1987, prin Romtehnica. Al doilea aspect este c\ am avut tr\g\tori. Este clar c\ au fost [i tr\g\tori. Numai c\ tr\geau cu muni]ie de 7,62 cu trasoare. Sunte]i un militar cu mult\ experien]\. Puteau \[tia de la USLA sau vreo structur\ a Securit\]ii, preg\tit\ din timp, s\ trag\ cu trasoare? Pentru c\ aici este un nonsens militar: trasorul `]i permite s\-]i reglezi tirul pe timp de noapte. Bun. Dar tr\g\torii \[tia, chiar presupun`nd c\ au tras cu PSL-ul, nu nimereau ]inta. Tr\geau aiurea. {i, `n cazul \sta, intervine al doilea aspect al trasorului – te descoper\ de unde tragi. Este focul la gura ]evii, dar este [i trasorul. CO: Aia cu USLA a fost tot o diversiune, ca s\ abat\ aten]ia. AMS: P\rerea dvs., dup\ ce a]i stat s\ v\ g`ndi]i, s\ discuta]i cu unul, cu altul, dup\ ce a]i [i investigat... Bine, dvs. nu era]i `n Bucure[ti, era]i la Ia[i, dup\ 17 decembrie. V-a]i format o opinie despre acest fenomen? Ce structur\ putea s\ organizeze aceast\ diversiune cu terori[tii? CO: Numai Armata, prin Marele Stat Major, prin scenarii transmise direct [i prin mass-media. AMS: Este cumplit pentru ]ara asta! CO: Nu putea altcineva. Numai Marele Stat Major! AMS: P\i atunci, la Bucure[ti, la comand\ era Eftimescu.


659

CO: Nu [tiu ce comanda Eftimescu atunci. {i vede]i c\ au mai fost [i unele structuri. Vede]i dvs. c\ au intrat `n jocul \sta [i generalul Iosif Rus, comandantul Avia]iei, care dup\ 1989 a lucrat tot timpul `n MApN, ajung`nd la gradul de general de armat\. A fost implicat `n cele petrecute la Televiziune [i la Otopeni. A fost apoi [i generalul Mircea Mocanu, comandantul Ap\r\rii Antiaeriene. Ce i-a determinat s\ fac\ asta, nu [tiu. Dac\ ì iau ca studii, ei au f\cut studiile `n ]ar\. Nu [tiu ce s-a `nt`mplat cu ei, dar au intrat `n joc. AMS: Batalionul \sta, 404, se arat\ mereu cu degetul spre el. CO: Aia a fost o prostie a lui Milea, c\ i-a luat s\ fac\ ce erau preg\ti]i s\ fac\ `n spatele inamicului. Din c`te am aflat, aceast\ unitate a fost prost folosit\. Era preg\tit\ pentru cercetare `n ad`ncime. Militarii din aceste unit\]i puteau fi folosi]i pentru culegerea de informa]ii [i dezinformare, ac]iuni de diversiune, nu pentru represiune. AMS: Nu crede]i c\ au fost ei? CO: Nu, nu prea cred. Dup\ 1980, c`nd s-au mai creat dou\ armate, m-am dus la Ceau[escu [i i-am spus a[a: «Avem patru armate. La fiecare armat\ s\ avem o divizie de tancuri, un regiment de para[uti[ti, un regiment de elicoptere, o brigad\ de v`n\tori de munte [i un batalion de cercetare `n ad`ncime». A fost de acord [i le-am creat. Asta este toat\ povestea. Ca s\ fie competitive, au f\cut preg\tire special\. Necunosc`nd rolul acestor batalioane, mul]i le-au dat o tent\ diversionist\. AMS: Dar vede]i c\ se arat\ cu degetul spre el tot mai insistent. CO: Batalionul 404 de la Buz\u a fost, s\ zicem, «mam\» pentru celelalte, cum a fost Regimentul 60 para[uti[ti de la Buz\u, pentru cele nou `nfiin]ate: Boteni, Caracal [i C`mpia Turzii. AMS: Cine au fost executan]ii? Marele Stat Major a ordonat diversiunea. O fi [i preg\tit-o. Cine au fost executan]ii? CO: Le-a dat {tefan Dinu oamenii. De Dinu depindeau cei de la Buz\u. ~n structura DIA era o sec]ie care se ocupa de cercetare. AMS: Deci terori[tii au fost oameni da]i de Dinu. Se putea s\ existe structuri deplin acoperite? CO: Cred c\ da. Dar DIA nu putea s\ regizeze ea ceea ce a fost.

660


AMS: Se mai vorbe[te [i de anumite mape, dosare speciale la Comisariate, pentru mobilizare. Persoane care aveau diferite meserii, func]ii, erau mobilizate, aveau ordin de serviciu. Generalul Chelaru, de exemplu, poveste[te treaba asta, i-a prins... CO: {i n-a f\cut nimic, pentru c\ au venit [i le-au dat drumul. AMS: Erau mape separate. {tia [eful Comisariatului [i... CO: Nu cred c\ puteau s\ fac\ asta, pentru c\ se deconspirau, domnule profesor. De undeva se scurgea o informa]ie la cei de la Contrainforma]ii, prin oamenii lor ar fi `ntrebat: «Ce-i cu mapa asta?» Pe undeva se putea s\ fi avut ni[te oameni, dar peste tot nu cred s\ fi avut. Era foarte bine ascuns\. Nu vede]i c\ nu s-a [tiut de ea. Este posibil s\-i fi plasat `n anumite structuri, care erau necesare, care au fost activizate pentru ca s\ le foloseasc\. AMS: Dar s\ trag\ `n oameni, domnule general, `n români? CO: Tot ei. (...)“ Trebuie precizat `ns\ categoric c\ Armata, ca institu]ie [i ca oameni, a fost victima acelor tr\d\tori de ]ar\, precum [i a unor comandan]i din v`rful ierarhiei militare care, pentru a se proteja de consecin]a ordinelor ilegale de represiune pe care le-au executat, au trecut rapid `n slujba tr\d\torilor, `n principal a lui Nicolae Militaru. Nu numai sutele de civili omor`]i dup\ 22 decembrie 1989, dar [i sutele de militari care au pierit dup\ aceast\ dat\ sunt victimele fenomenului diversionist-terorist declan[at de sovietici, indiferent dac\ au fost `mpu[ca]i direct sau ca urmare a focului necontrolat. Armata României, membr\ `n NATO, nu are de ce s\-i mai protejeze pe acei criminali, numai pentru faptul c\ au purtat uniforma militar\. ~n fa]a atitudinii entuziaste, incon[tient derutate a revoltei populare, a mul]imii care scanda peste tot `n ]ar\ „Armata e cu noi!“, a scenelor de „fraternizare“ [i a apelurilor repetate, disperate prin Televiziune la Armat\ de a „trece de partea revolu]iei“, dar mai ales odat\ cu constituirea unui nucleu politic prosovietic, elementele complotiste [i aderen]i ocazionali panica]i din conducerea Armatei


661

pun `n mi[care for]e militare secrete care declan[eaz\ ceea ce numim fenomenul diversionist-terorist. Dirija]i de reziden]a sovietic\, comploti[tii apeleaz\ direct sau ì determin\ pe membrii grupului Iliescu, panica]i [i ei de ac]iunea unor „for]e fidele lui Ceau[escu“, s\ cear\ ajutor militar din URSS.

Cererea de ajutor militar sovietic Cererea de ajutor militar sovietic a fost unul dintre cele mai dramatice momente ale istoriei noastre recente. El se `nscrie pe linia invaziei Basarabiei din 1940, a ofensivei Armatei Ro[ii din 20 august 1944 [i a pericolului de invazie din august-septembrie 1968. Toate acestea sunt momente de cotitur\ `n istoria noastr\, clipe `n care destinul na]iunii [i al statului se schimb\ sau o ia pe o alt\ cale dec`t cea pe care curge. De aceea, oric`t talent literar ar avea un scriitor, nu poate reproduce tensiunea, dramatismul acelor momente de la sediul Ministerului Ap\r\rii Na]ionale, greutatea pe care o dob`ndea fiecare cuv`nt `n gura celor c`]iva oameni care aveau soarta na]iunii [i a ]\rii pe m`n\. A[a cum se prezint\ nivelul de informa]ie `n acest moment ar trebui f\cut\ o distinc]ie `ntre tentativele lui Ion Iliescu de a contacta Ambasada URSS dinainte de ora 18.30, cu scopul de a anun]a implicarea sa `n evenimente, [i telefoanele date mai t`rziu, prin care s-a cerut interven]ia militar\. Acestea din urm\ sunt plasate ca timp `n 23 decembrie, pentru c\ au fost legate de informa]iile furnizate de diferi]i martori oculari despre implicarea lui Ion Iliescu `n acel demers. Marian Mierl\, membru al grupului „Mansarda“, a dezv\luit recent c\ primele demersuri pentru chemarea trupelor sovietice i-au apar]inut lui Silviu Brucan, din cl\direa Televiziunii, `nc\ din noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989: „~n TVR, dintre persoanele importante a r\mas doar Silviu Brucan. Toat\ noaptea el a `ncercat s\ sune la Moscova oameni din anturajul lui Gorbaciov. A avut dou\ convorbiri

662


`n limba rus\, pe care eu nu o cunosc. Dup\ cea de-a doua, a venit foarte dezam\git, `nso]it de un fost director adjunct al TVR de pe vremea lui Everac. Ne-a zis: «Nu vor veni! Tovar\[ii sovietici nu vor s\ trimit\ oameni, doar logistic\»“460. A fost vehiculat\ mult timp ideea c\ fenomenul diversionist-terorist a avut drept scop crearea st\rii de spirit (terorii securiste) pentru a putea permite invazia sovietic\ [i pentru eliminarea fizic\ a lui Nicolae Ceau[escu. Din perspectiva datelor cunoscute p`n\ acum ele sunt mai degrab\ ini]iative ale lui Silviu Brucan. ~n al doilea r`nd, trebuie adus\ `n calcul [i impresia liderilor CFSN – Iliescu, Voican Voiculescu, Sergiu Nicolaescu, Roman – c\ la sediul CC s-a format un nucleu politico-militar alternativ, o grupare rival\ constituit\ din Verde], Dumitru Mazilu, generalul Gu[\ [i generalul Vlad. S-ar putea s\ fie motivul principal – dac\ nu cel secundar, dup\ nevoia de diversiune `n sprijinul imaginii Armatei – pentru care le-au fost t\iate leg\turile telefonice. ~ntr-o `ntrevedere particular\ din 14 august 2004, Gelu Voican Voiculescu ar\ta c\ [i ideea `ntreruperii leg\turilor telefonice i-a apar]inut tot lui Silviu Brucan. De altfel, fo[tii lideri ai Securit\]ii – care indic\ f\r\ dubii o list\ de agen]i sovietici av`ndu-l `n frunte pe Silviu Brucan, al\turi de generalii Militaru, Logof\tu, Kostyal, Pancea, Vasile Ionel, Nicolescu, Eftimescu `ns\ niciodat\, cu excep]ia lui Brucan [i a lui Militaru, nu au produs vreo prob\, nu au evocat vreun detaliu semnificativ al activit\]ii de tr\dare – sunt `nclina]i s\ dea `ntregului eveniment un aspect organizat. Iat\ de ce aglomerarea acuzelor pentru toate faptele suspecte, reprobabile sau chiar tr\d\toare pe numele celor doi agen]i dovedi]i ai sovieticilor dore[te s\ induc\ preexisten]a unui plan, a unui plan bine g`ndit, complicat [i subtil, care ar fi cuprins toate mi[c\rile dubioase pe care le-au f\cut cei doi `n complicitate cu ceilal]i. La o privire rece, distan]at\ de evenimente [i de patimile lor, este extrem de greu, dac\ nu chiar total imposibil [i inutil, s\-i acuzi pe Gelu Voican Voiculescu sau pe Petre Roman de premeditare, `n coniven]\ cu sovieticii. F\r\ a intra `n detalii acum, este totu[i de semnalat c\ am`ndoi, 460 Jurnalul Na]ional, Nr. 3352/22 mai 2004, p. 7.


663

prim-ministru [i viceprim-ministru, au luat ni[te m\suri total opuse intereselor sovietice `n România atunci c`nd au `nceput s\ conduc\ guvernul. Am`ndoi au pl\tit `ntr-un fel pentru asta. Generalul St\nculescu, autorul unor manevre inteligente [i totodat\ periculoase `nainte [i dup\ lovitura militar\ dat\ `n sediul CC, s-a orientat mai degrab\ spre Occident, spre Marea Britanie [i Statele Unite. Ceilal]i, mai m\run]i, trebuie, obligatoriu, s\ acopere partea de oportunism a momentului. Altfel nu se poate, altfel nu este române[te. Prin urmare, este mai prudent a crede c\ Uniunea Sovietic\ a c\utat permanent [i prin mai multe metode, escaladate, `ndep\rtarea lui Ceau[escu [i declan[area proceselor de transformare politico-economic\ a României dup\ model gorbaciovist, dar serviciile sale secrete nu au putut prevedea haosul declan[at de revolta popular\ [i, mai ales, dispari]ia partidului comunist `n c`teva minute. Nu credem c\ sovieticii au fost aten]iona]i de faptul c\ Armata – pe care contau cel mai mult – va executa ordinele de represiune ale lui Ceau[escu, c\ se va expune at`t de grav la Bucure[ti [i apoi va avea nevoie de manevre complicate pentru a reveni `n centrul Puterii. Factorul uman, impulsul personal nu este nici ast\zi luat `n calcul. Or, `n astfel de momente [i ac]iunea unui singur om poate schimba cursul evenimentelor. Sergiu Nicolaescu a f\cut c`teva astfel de mut\ri care au modificat tendin]e, situa]ii: `l salveaz\ pe Ion Iliescu `n balconul CC-ului, ì sperie pe membrii CFSN c\ este minat\ cl\direa [i ì evacueaz\ `ntr-o alt\ loca]ie, unde se vor lua deciziile cele mai importante; generalul St\nculescu hot\r\[te din proprie ini]iativ\ cui s\-i predea puterea, declan[eaz\ `mpreun\ cu viceamiralul {tefan Dinu mecanismul de salvare a imaginii Armatei, dar [i salvarea lui personal\; Silviu Brucan cere t\ierea leg\turilor telefonice ale Securit\]ii, conduce diversiunea prin Televiziune `mpotriva Securit\]ii, cere imperios executarea lui Ceau[escu, ob]ine prin [antaj arestarea generalului Iulian Vlad etc. Credem c\ toate aceste ac]iuni au avut, pe fond, un suport strict personal. Nu `nt`mpl\tor, aversiunea tuturor acestor oameni se unea `ntr-un punct – Securitatea. To]i avuseser\ probleme grele cu ea – Ion Iliescu era cunoscut ca leg\tur\ a unor agen]i sovietici (Militaru, Ioni]\, Radu Nicolae) [i urm\rit pentru miza pe care o

664


puneau sovieticii pe el; Silviu Brucan era un vechi agent sovietic care apucase s\ `n]eleag\ de la fa]a locului ce este America, dar care convenea cu [eful unui stat str\in (M.S. Gorbaciov) r\sturnarea [efului statului s\u; Nicolae Militaru era dovedit, inclusiv prin autodenun] (Dosarul „Corbii“), ca agent sovietic, situa]ie pe care a ad`ncit-o prin `ncerc\rile repetate de a contacta reziden]ele sovietice din România (la Bucure[ti [i Constan]a); generalul Victor A. St\nculescu fusese `n trecut informator al Securit\]ii, apoi, odat\ cu ascensiunea `n ierarhia militar\, a sim]it-o `n permanen]\ `n umbra sa [i i-a depistat unele din contactele dubioase, pe linie de spionaj, pe care le avea [i `n Est, [i `n Vest, iar `n 1989 fusese avertizat oficial asupra leg\turilor sale externe; Gelu Voican Voiculescu fusese anchetat de Securitate [i condamnat pentru o infrac]iune de drept comun ridicol\, f\c`nd [i pu[c\rie. Trebuie precizat, totu[i, c\ Gelu Voican Voiculescu, a[a cum a m\rturisit istoricului Marian Oprea la postul de televiziune DDTV, trecea frecvent [i fraudulos grani]a `n Ungaria [i Iugoslavia `nainte de revolu]ie! El este asimilat grupului din jurul lui Aurel Drago[ Munteanu, aflat `n leg\tura unor agen]i Mosad461. Singurul care nu avea dosar deschis la Securitate era Petre Roman, dar Petre Roman era puternic influen]at de soarta tat\lui s\u `n care Securitatea jucase un anume rol. Par a fi suficiente motive personale pentru ca oamenii ace[tia s\ cread\ c\ Securitatea a declan[at o ac]iune pentru a-i `ndep\rta de la Puterea pe care puseser\ m`na cu ajutorul Armatei. Dar aveau [i destul\ minte s\ `n]eleag\ c\ nu puteau supravie]ui la Putere cu Securitatea na]ionalist\ r\mas\ intact\ `n coasta lor, mai ales dup\ ce a fost clar c\ `n spatele grupului este URSS. Cu Armata `n derut\ [i ac]ion`nd total, dar total neprofesionist, cu un ministru al Ap\r\rii interesat de soarta sa, `n primul r`nd, [i cu fenomenul diversionist-terorist sc\pat de sub control, nu g\seau c\ exist\ alt sprijin dec`t din dou\ locuri: 1. Oamenii din strad\, care fie voiau s\ ob]in\ ceva, fie credeau cu sinceritate c\ ap\r\ revolu]ia, fie sim]eau impulsul de neoprit de 461 Este motivul real pentru care, dup\ revolu]ie, Gelu Voican a fost atacat vehe-

ment în publica]iile na]ionaliste ca evreu, agent Mosad, autor al asasin\rii lui Nicolae Ceau[escu printr-un act ritual etc.


665

a se da `n acel montagnes-russes care pornise la vale odat\ cu evacuarea lui Ceau[escu din cl\direa CC, pe care ei o considerau „fuga lui Ceau[escu“; 2. Aliatul sovietic, Marea Putere tutelar\. Trebuie `ns\ spus, cu toat\ claritatea, c\ orice chemare sau aprobare de chemare a unor trupe str\ine `n ]ar\ a fost [i a r\mas `n Istoria României un act de tr\dare na]ional\, repugnat de popor pentru totdeauna [i stigmatizat de cultura român\ cu un semn care nu se [terge niciodat\. Nu avem prea multe m\rturii directe, de la martori oculari, despre cererea de interven]ie sovietic\, pentru c\ au fost pu]ini martori [i pentru c\, gestul f\c`ndu-se `n sediul MApN, militarii care au v\zut [i auzit `[i ]in gura. Generalul Gu[\ a hot\r`t `ns\ s\ lase aceast\ m\rturie dincolo de morm`nt: „General {tefan Gu[\: Eu r\m`n cu imaginea asta a domnului general Militaru, nu [tiu ce v`rst\ are acum (1992), dar at`t de bine `mi amintesc: s-a a[ezat l`ng\ biroul ministrului, `ntr-un fotoliu, a pus m`na pe telefonul alb sau ro[u, nu mai ]in minte exact... Pavel Coru]: Asta este foarte important. General {tefan Gu[\: ... [i a cerut: «Maskva». Pavel Coru]: Adic\ cum a spus? General {tefan Gu[\: A cerut leg\tura cu Moscova. Pavel Coru]: Da. Generalul {tefan Gu[\: Exact nu [tiu ce-a cerut, nu mai re]in exact... Pavel Coru]: Deci a zis: «Alo, Maskva». General {tefan Gu[\: ... dar n-am s\ uit, domnule general Militaru, niciodat\ accentul cu semnul moale, «al...» [i «ia bil», nu «b`l» cum zic ei, «generalul Militaru...» [i nu [tiu ce. Am disp\rut imediat din birou, `n orice caz, a fost un moment pentru mine... Pavel Coru]: {ocant.

666


General {tefan Gu[\: ... un pumn, da; c`nd am auzit c\ vorbe[te `n limba rus\... Pavel Coru]: {i c\ primul lucru pe care l-a f\cut, a luat leg\tura cu Moscova. General {tefan Gu[\: ... zic: «Domnule, dracu’ m-a luat, acesta acum...»; mi-am dat seama c\ ceea ce se spunea despre el... de fapt, a fost momentul c`nd mie mi s-a confirmat, dac\ vrei – pentru c\ p`n\ atunci auzisem doar pove[ti cu ce-a f\cut, ce n-a f\cut –, dar acum mi s-au confirmat zvonurile despre generalul Militaru, \la a fost momentul. Pavel Coru]: C`nd a luat leg\tura cu Moscova [i le-a adus aminte cine a fost? General {tefan Gu[\: C\ a fost nu [tiu ce, nu [tiu ce, c\ «Eu am fost comandantul Armatei...» Pavel Coru]: Deci `n momentul c`nd el a `nceput s\ povesteasc\. General {tefan Gu[\: Deci a f\cut un fel de foarte scurt\, foarte scurt\... Pavel Coru]: Biografie. Prin telefon.“462 Dup\ toate probabilit\]ile, scena a avut loc `n diminea]a zilei de 23 decembrie, atunci c`nd generalul Gu[\ a hot\r`t s\ p\r\seasc\ sediul CC [i s\ se duc\ la MApN. Situa]ia pe care a g\sit-o este cea descris\ mai sus. Potrivit martorilor oculari din r`ndul militarilor, colonelul – ulterior generalul – Popa Florentin a fost acela care a n\v\lit `n biroul lui Gu[\, alert`ndu-l asupra telefoanelor care se d\deau `n URSS. Ion Iliescu neag\ acest moment. Este `ns\ singurul care `l neag\, to]i ceilal]i martori confirm`ndu-l. At`t generalul Gu[\ c`t [i al]i martori precizeaz\ c\ o leg\tur\ cu Moscova pentru a cere trimiterea de trupe sovietice a f\cut [i Ion Iliescu. ~n timpul audierii sale la Comisia senatorial\, generalul Ion Hortopan a afirmat urm\toarele: „Dl Gabrielescu: (...) Domnule general, chiar ultima `ntrebare: a]i auzit dvs. o discu]ie relativ la posibilitatea s\ chem\m trupele sovietice s\ ne ajute `n situa]ia aceea? Dar, pe cinstite s\ ne spune]i. 462 Veronica Daniela Gu[\ de Dr\gan, op. cit., p. 350.


667

Dl Hortopan: Da. ~n momentul acela greu, pe 23, s-a f\cut o interven]ie `n URSS. S-a dat un telefon. Dl Gabrielescu: Cine? Dl Hortopan: Domnul pre[edinte Iliescu. Dl Gabrielescu: De unde [ti]i? Dl Hortopan: Am fost de fa]\.“463 Cu ocazia unei confrunt\ri directe la MApN, `n decembrie 1993, generalii Gu[\ [i Hortopan s-au l\sat timora]i, afirm`nd c\ nu l-au v\zut personal pe Ion Iliescu d`nd telefon la Moscova. Este posibil s\ fie adev\rat: nu Ion Iliescu, personal, a sunat atunci la Moscova. Folosindu-se de amatorismul senatorilor [i jurnali[tilor, Ion Iliescu poate nega la infinit c\ nu el a chemat trupele sovietice, pentru c\ nu el a dat telefonul. Nu are nici o importan]\, de vreme ce era pre[edintele CFSN, conduc\torul noii puteri, cum s-a autointitulat, iar telefoanele s-au dat `n prezen]a lui [i, mai mult ca sigur, cu acordul lui. Este o chestiune de responsabilitate. La fel, nici Nicolae Ceau[escu nu a `mpu[cat cu m`na lui revolu]ionari la Timi[oara sau Bucure[ti. Fostul [ef al DIA, viceamiralul Dinu, chiar dac\ evit\ [i el s\ nominalizeze, d\ anumite detalii, care `ns\ nu mai las\ loc de interpretare. Leg\turile cu sovieticii au fost stabilite „din cabinetul ministrului Ap\r\rii, `n prezen]a mai multor persoane din organul provizoriu de conducere, creat cu o zi mai `nainte“464. Prin urmare, teza conform c\reia liderii CFSN au fost suna]i de sovietici, [i nu invers, este fals\. {tefan Dinu chiar subliniaz\: „~n primul r`nd, rezult\ limpede c\ ideea consult\rii Statului Major General rus `n problema terori[tilor era o sugestie colectiv\ a celor care au constituit cu o sear\ `nainte conducerea provizorie“465. Brucan, Militaru, Iliescu sunt cele trei persoane care au cerut interven]ia militar\ sovietic\, negociind – dup\ cum explic\ `n declara]iile lor generalul Gu[\, `n interviul cu 463 Arh. SR, Stenograma nr. 6/18.10.1993, Audierea generalului Ion Hortopan, pp. 77-78. 464 Viceamiralul (r) {tefan Dinu, Transparen]e dintr-o via]\ condamnat\ la discre]ie, Bucure[ti, 2005, p. 229. 465 Ibidem.

668


Pavel Coru], [i generalul Hortopan, `n continuarea audierii sale – tipul de interven]ie: o brigad\, dou\ brig\zi de trupe speciale, antiteroriste, dup\ ce ini]ial ceruser\ o intrare cu trupe. S-a comentat la un moment dat c\ solicitarea de „ajutor“ sovietic s-a limitat la una sau dou\ forma]iuni de lupt\tori antiterori[ti sovietici, numai c\ declara]iile gr\nicerilor arat\ cu totul altceva: „~n diminea]a de 23 decembrie 1989, c`nd gr\nicerii erau `n curs de aplicare a m\surilor men]ionate mai sus (punerea `n alarm\ a unit\]ilor, n.a.), cu corecturile [i complet\rile aduse `n acea prim\ zi dup\ ie[irea din totalitarism, [eful de stat major al Brig\zii de Gr\niceri Ia[i, colonelul Gheorghe Apostol, a raportat colonelului Petre Geant\ c\ `mputernici]ii de frontier\ sovietici s-au prezentat `n Punctele de Control Trecere a Frontierei `nso]i]i de mai mul]i ofi]eri de diferite arme [i au solicitat s\ li se comunice dac\ România are nevoie de ajutor [i dac\ este afectat\ situa]ia la frontiera comun\466. Gr\nicerii nu au motive s\ ascund\ sau s\ modifice data la care a avut loc `nt`lnirea de la frontier\, deoarece toate aceste lucruri se consemneaz\ `n documentele oficale ale unit\]ilor. Prin urmare, este clar c\ cererea de interven]ie a unor for]e militare sovietice terestre s-a f\cut prima dat\ `n noaptea de 22 spre 23 decembrie [i a fost vorba, f\r\ `ndoial\, de trupe terestre, deoarece forma]iunile, subunit\]ile antiteroriste sovietice intr\ `n ac]iune numai aeropurtat. Pentru asta trebuie s\ li se deschid\ un aeroport, nu frontiera. Pe la frontiera de stat pot intra numai trupe terestre, motiv pentru care `mputernici]ii sovietici ai frontierei lor de Vest, `nso]i]i de ofi]erii comandan]i ai altor arme (tancuri, artilerie, geniu) – adic\ ai trupelor preg\tite s\ intre, despre care viceamiralul Dinu afirm\ c\ nu existau –, s-au prezentat pentru a se informa asupra existen]ei ordinelor de permisiune a p\trunderii. Comandantul gr\nicerilor l-a c\utat `n sediul CC pe generalul Gu[\ [i nu l-a g\sit (era deja la MApN), apoi s-a informat la MStM, de unde a primit ordin (indirect, dar tot de la Gu[\) s\ resping\ cererea sovietic\. „Presat de timp, colonelul Geant\ a redactat [i transmis la Ia[i urm\torul r\spuns cu trei puncte care a fost dat sovieticilor: 466 General de brigad\ (r) Sever Neagoe, op. cit., pp. 372-373.


669

«1. România nu a solicitat ajutor militar nici unui stat; 2. Situa]ia creat\ `n ]ar\ se rezolv\ cu for]ele proprii; 3. Dac\ va fi necesar, vom solicita ajutor prin organele competente ale României»“467. Militarii sovietici „surprin[i de r\spuns, au salutat [i, `ntorc`ndu-se st`nga-mprejur, au plecat `n grab\, `ndep\rt`ndu-se de frontier\“. Aceast\ informa]ie se leag\ de celebra decizie a CFSN de a deschide frontierele pentru a permite intrarea de ajutoare umanitare. Este interesant c\ acestea a[teptau la frontier\ – de exemplu, coloane franceze [i olandeze, la frontiera de Vest a României – `nc\ din ziua de 22 decembrie, c`nd Ceau[escu mai era `nc\ `n sediul CC. Este posibil ca generalul Gu[\ s\ fi avut anumite informa]ii `nc\ de timpuriu, `nc\ de la Timi[oara, pentru c\ el vine la [edin]a crucial\ din 22 decembrie, ora 16.00, la MApN [i cere expres `nchiderea frontierelor [i trecerea gr\nicerilor `napoi la Armat\. {tia povestea cu ajutoarele umanitare, sub acoperirea c\rora puteau intra `n ]ar\ [i „musafiri nepofti]i“. Sergiu Nicolaescu mi-a declarat c\ a fost unul dintre aceia care au sunat `n numele Frontului [i au cerut deschiderea frontierelor. Petre Roman explic\ contextul psihologic al deciziei de chemare a sovieticilor, dar pozi]ia lui trebuie `n]eleas\ prin prisma participantului care nu cuno[tea tot: „Petre Roman: Au fost multe complicit\]i. Erau (terori[tii, n.a.) poate un corp ata[at numai lui Ceau[escu, nu erau practic din Securitate. Poate c\ au fost organiza]i de Andru]a Ceau[escu. N-am dec`t supozi]ii. Pozi]iile lor de tragere erau bine g`ndite din timp... la CC se tr\gea de vizavi, de la Palat, la Televiziune, din casele din fa]\, la MApN, din blocurile din fa]\. Ne-au spus ulterior cei de la Armat\ c\ sunt de la Securitate. AMS: Cine de la Armat\? PR: Militaru. AMS: Pr\p\d! 467 Ibidem, p. 373.

670


PR: Asta este, ce puteam face atunci? {i Brucan insista c\ sunt de la Securitate. Noi presupuneam c\ sunt de la Securitate, c\ sunt acele grupuri f\cute de Ceau[escu. To]i dictatorii aveau astfel de g\rzi. AMS: E posibil s\ existe a[a ceva [i generalul Vlad s\ nu [tie? PR: ~l `ntrebam pe generalul Vlad: «Cine trage, domnule general?», [i el `mi r\spundea: «Nu [tiu s\ v\ spun». ~n momentele acelea to]i spuneau: «S\ vin\ sovieticii, s\ vin\ oricine». Tat\l meu `mi spusese: «Nu avem ce a[tepta de la Moscova, noi trebuie s\ ne `ndrept\m c\tre Vest...» Dar mul]i spuneau..., uita]i-v\ [i `n cartea mea cu Ple[u ce spune Ple[u acolo..., «s\ vin\ oricine, numai s\ sc\p\m de Ceau[escu.»“468 ~n fa]a acestei situa]ii, generalul {tefan Gu[\ hot\r\[te s\ resping\ demersul liderilor CFSN [i ia ini]iativa de a-[i suna omologul sovietic pentru a opri interven]ia: „Mi s-a sugerat de c\tre domnul Iliescu, domnul Militaru, domnul Voican [i cei care mai erau: «Domnule, ce facem? Nu vezi c\ e pr\p\d, moare lumea, e omor, e scandal. V\ propunem s\ cerem ajutor, s\ chem\m o brigad\, un batalion. C`t are o brigad\? C`t are un batalion?». Probabil c\ este momentul `n care pe undeva se poate spune c\ am intrat `n panic\. Nu voiam s\ transform România `n al doilea Liban. {i am spus-o foarte clar [i foarte ferm [i mai exist\ [i azi martori, dac\ n-or fi m\slui]i [i \[tia, dar nu cred pentru c\ exist\ un Dumnezeu [i o dreptate. «Domnule, zic, face]i o mare gre[eal\, o mare eroare, iar eu, c`t voi fi [eful Marelui Stat Major al Armatei române, nu voi admite aceast\ treab\.» Probabil c\ am b\tut [i cu pumnul `n mas\. A[a este. Am fost nervos. Am fost nervos cu domnii care sunt acum `n conducere c`nd le-am spus: «Domnilor, ave]i o mare r\spundere, v-a]i creat ad-hoc un guvern sau ce e. Face]i ceva, da]i comunicate, spune]i ceva românilor, poporului, pentru c\ e haos. A]i zis c\ e vid. E vid, dar c`t l\s\m vidul?». Poate a deranjat aceast\ treab\. De ce spun poate? Pentru c\ mi-am dat seama ce se `nt`mpla cu mine `n viitor, `n urm\toarele zile. {i atunci i-am chemat la mine pe colonelul 468 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 178.


671

Mircea [i cred c\ [i pe locotenent-colonelul Lungu. Nu! Am fost sunat de ata[atul militar sovietic Mihailov: «Tovar\[i, felicit\ri. E nevoie de ajutor?» «Nici un fel de ajutor, domnule! Nu avem nevoie de nici un fel de ajutor». C`nd ei au sugerat s\ le cerem ajutor, am intrat `n panic\. {i atunci i-am chemat pe cei doi [i am spus: «Sun\ la Moscova. Cheam\-l pe Moiseev, [eful Marelui Stat Major sovietic, omologul meu». A r\spuns Denisov, mi se pare, poate gre[esc, sunt at`tea care s-au petrecut, [i am spus: «Domnule, noi nu avem nevoie de nici un fel de ajutor de la voi, re]ine]i, de nici un fel de ajutor». S-a `ncercat, a doua oar\, c`nd eram `n birou la mine, la Marele Stat Major: «Domnule, ce facem domnule, nu se termin\! Moare lumea, panic\, s\ chem\m...» Le-am spus: «Domnilor, eu v-am spus p\rerea mea. Nu accept, c`t sunt eu [eful Marelui Stat Major, nici un fel de ajutor de la nimeni. Armata român\ [i noi ne vom rezolva singuri treburile»“469. Scena convorbirii telefonice purtate de generalul {tefan Gu[\ cu sovieticii este confirmat\ [i de alt martor ocular: „AMS: A]i asistat la chemarea trupelor sovietice? Romeo C`mpeanu: S-a dat telefon [i la Ambasada URSS, [i la Moscova. Eu am fost prezent c`nd au r\spuns de la Moscova, c`nd au dat ei telefon cu r\spunsul la chemare. L-au chemat pe Gu[\. Au discutat, mai pe române[te, mai pe ruse[te. Doreau s\ cear\ l\muriri dac\ Marele Stat Major este de acord s\ participe [i ei cu unit\]i de reprimare a terori[tilor. Gu[\ striga `n telefon: «St\p`nim situa]ia... ~n nici un caz... St\p`nim situa]ia!». |ia insistau, [i Gu[\ striga la ei c\ nu este cazul. Atunci i-au spus lui Gu[\: «Uita]i ce facem – Iliescu era l`ng\ Gu[\ [i i se traducea, i se relata ce spun \ia –, noi avem ni[te unit\]i specializate `n antiterorism, v\ trimitem numai unit\]ile astea». Militaru, de al\turi, a s\rit: «Ei, din astea s\ ne aduc\, c\ sunt bune». Gu[\ a strigat atunci: «Nimic, nici discu]ie, tovar\[i. St\p`nim situa]ia. Dac\ apar probleme deosebite, v\ apel\m noi». Gu[\ urla c`t `l ]inea gura. Foarte ferm. AMS: Cine mai era de fa]\? 469 Veronica Daniela Gu[\ de Dr\gan, op. cit., pp. 62-63.

672


RC: Roman, Militaru, Brucan, Iliescu. AMS: Ce reac]ie au avut? RC: Nici una. Apoi au trecut `ntr-un birou al\turat.“470 Generalul Gu[\ va fi sunat [i de ata[atul militar maghiar {andor Arady, leg\tura generalului St\nculescu, oferind ajutor [i totodat\ citindu-i prin telefon lista precis\, exact\ a sta]iilor de transmisie ale Securit\]ii, pe care le ob]inuse prin activitatea sa de spionaj, cu sprijinul evident al unui tr\d\tor român. Aceast\ informa]ie, pe care Gu[\ o confirm\ `n mai multe r`nduri, constituie o posibil\ leg\tur\ logic\ cu planificarea anterioar\ a distrugerii Securit\]ii [i a diversiunii teroriste. Gu[\ a fost apoi apelat [i de ata[atul militar cehoslovac, Vatzic, care oferea muni]ie. ~n casetele filmate la fostul sediu al CC [i pe care le-a v\zut mult\ lume, generalul Gu[\ are dou\ interven]ii telefonice, legate de subiectul pe care `l trat\m. Prima: c`nd a auzit `n receptor vorbindu-se `n ruse[te, a tr`ntit telefonul [i a strigat: „Ce vor \[tia? Nu `n]eleg“; o revolu]ionar\ a asigurat apoi traducerea. A doua: tot prin telefon spunea cuiva, s-a `n]eles c\ de la Marin\: „Rade tot! Auzi, rade tot!“, ceea ce era un ordin de deschidere a focului asupra elicopterelor anun]ate c\ ar veni dinspre mare. Tentativa sovieticilor de a-l contacta `n cl\direa CC dovede[te dou\ lucruri: 1. C\ solicitarea de interven]ie sovietic\ s-a f\cut de la MApN devreme, `nainte ca Gu[\ s\ ajung\ la minister [i 2. C\ urmare a acestui prim contact al sovieticilor cu el, Gu[\ a hot\r`t s\ plece la MApN pentru a prelua comanda. Scena de revolt\ a generalului Gu[\ ar trebui completat\ cu am\nuntele aduse la lumin\ de Sergiu Nicolaescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Gelu Voican Voiculescu, to]i martori oculari, care arat\ c\ [eful Marelui Stat Major a scos atunci carnetul de partid [i a strigat c\ r\m`ne fidel partidului care l-a format471. Gelu Voican Voiculescu a v\zut scena astfel: „Gu[\ a scos carnetul de partid [i a urlat la noi: «|sta e via]a mea, `n \sta cred [i n-am s\-l tr\dez!»“. 470 Interviu din 4 februarie 2005, în arhiva autorului. 471 Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998, p. 23.


673

Avem tot temeiul s\ credem c\ scena este autentic\, `ns\ ideea c\ loialitatea generalului Gu[\ fa]\ de partidul comunist ar fi fost motivul real al `ndep\rt\rii sale din func]ie [i al `nlocuirii lui cu agentul sovietic Militaru este o specula]ie postrevolu]ionar\. Vezi-Doamne, el era comunist, iar ei erau democra]i! Nu rezist\. Oprirea interven]iei militare sovietice a fost cauza real\ a `ndep\rt\rii lui Gu[\. Nici Ion Iliescu nu l-a vrut, aparent dintr-un alt motiv: „Mai este chestiunea asta cu numirea lui Militaru. Cu Gu[\ nu se putea discuta. Era surescitat, nervos. A venit la mine pe 24 decembrie [i mi-a propus s\ m\ adresez popula]iei la TV, ca s\ se retrag\ acas\, s\ nu mai stea pe str\zi. Cum s\ fac a[a ceva, cum s\ propun popula]iei revoltate s\ se retrag\? {i i-am spus: «Eu circul, ies, dau de baraje de oameni, m\ opresc tinerii, revolu]ionari cu banderole, ne legitimeaz\ [i ne dau drumul. Dumneata nu ie[i, nu cuno[ti starea de spirit. Cum s\-i trimit acas\, c`nd e revolu]ia lor [i asta este singura noastr\ for]\?» {i atunci ne-am dat seama c\ Gu[\ este instabil [i periculos. Pe St\nculescu am ezitat s\-l numim. El nu lucrase `n domeniul operativ, `n armat\. {i nu cuno[team detalii privind prezen]a sa la Timi[oara. Militaru fusese [ef al Marelui Stat Major, `nainte de a fi `nl\turat de Ceau[escu. Aceasta ì d\dea un atu `n plus. De aceea ne-am orientat spre el“472. Problema este c\ Ion Iliescu circula [i nu tr\gea nimeni `n el. ~n timpul canonadei de la Televiziune, c`nd terori[tii tr\geau `n tot ce mi[c\, Marian Mierl\ a fost martorul urm\toarei scene: „Am mers cu to]ii `n vitez\ spre Studioul 4, s\ citim proclama]ia. Mie mi-a fost foarte fric\ c\ ne vor `mpu[ca prin pasarela perfect luminat\ [i foarte expus\ care f\cea leg\tura cu Studioul 4. Singurul care p\rea calm [i deta[at era Iliescu“473. Petre Roman descrie [i el scena de atac terorist pe timp de zi de la MApN: „Petre Roman: (...) Din 23 diminea]a, pe la ora 06.00, am fugit `mpreun\ cu Iliescu la MApN cu un TAB. AMS: Pe cine a]i g\sit acolo? 472 ~ntrevedere din 2 decembrie 2004, Cotroceni. 473 Jurnalul Na]ional, Nr. 3352/22 mai 2004, p. 7.

674


PR: Era acolo toat\ lumea bun\... Militaru, Gu[\, Vlad, Eftimescu... Am ajuns pe la 06.30 – 07.00. Nu a fost propriu-zis o [edin]\, ci o discu]ie, o analiz\ asupra situa]iei. ~ns\, atunci c`nd am ajuns acolo, a `nceput s\ se trag\ `n noi, asupra cabinetului ministrului. Era clar c\ erau luneti[ti profesioni[ti, ac]ionau obiectiv-]int\. AMS: Tr\geau diminea]a, pe lumin\?! PR: Da, tr\geau diminea]a, pe lumin\. {i la Televiziune s-a tras pe lumin\. La MApN ne ]ineau sub foc, execut`nd foc periodic, intermitent.“474 Nu exist\ a[a ceva – atac terorist, care s\ se desf\[oare ziua, f\r\ s\ fie ]inti]i [i lovi]i comandan]ii, liderii noii Puteri. Aceste situa]ii `nt\resc imaginea de diversiune f\cut\ `n favoarea grupului instalat la Putere de Armat\. ~ns\ putem lua `n calcul lipsa de experien]\ a lui Petre Roman [i convingerea sa c\ asist\ la un atac al fidelilor lui Ceau[escu. Exist\ informa]ii din interiorul MStM c\ generalul Gu[\ a `ncercat s\ convoace conducerea acestui organism pentru a trece la arestarea liderilor CFSN, ca autori ai chem\rii trupelor str\ine `n ]ar\ [i, sigur, ca tr\d\tori, `ns\ f\r\ succes. {i aceast\ posibil\ mi[care a generalului Gu[\ – perfect plauzibil\ – a fost interpretat\ dup\ revolu]ie de unii dintre liderii CFSN ca fiind o `ncercare a lui de a da o contralovitur\ de stat, adic\ o contrarevolu]ie, ei f\c`nd revolu]ia. Este o alt\ specula]ie. Dac\ generalul Gu[\ d\dea lovitura asta, o f\cea pentru c\, `n concep]ia lui, `n acel moment avea de a face cu un grup de tr\d\tori de ]ar\. Nu o f\cea pentru reabilitarea partidului comunist sau pentru readucerea lui Ceau[escu la Putere. Iar cuv`ntul lui Gu[\, oric`t ar p\rea de paradoxal, conta atunci, `n primul r`nd pentru sovietici. Am v\zut cum `l `ntrebau insistent pe viceamiralul Dinu unde este generalul Gu[\. Era o `ntrebare legitim\, deoarece `n cadrul Tratatului de la Var[ovia, care avea o reprezentan]\ a Marelui Stat Major Aliat la Bucure[ti, sovieticii cu generalul Gu[\ discutau. Generalul Gu[\, `n calitate de [ef al Marelui Stat Major al Armatei române, era ofi]erul cu func]ia echivalent\, corespondent\ func]iilor 474 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 177.


675

de cooperare din cadrul Tratatului. ~n sistemul lag\rului comunist, mini[trii Ap\r\rii erau privi]i ca func]ii politice. Armata, ca for]\ militar\, era reprezentat\ de Marele Stat Major. Personalitatea generalului {tefan Gu[\ nu trebuie supralicitat\. Fiu de ]\rani s\raci din satul Sp\taru, comuna Coste[ti, jude]ul Buz\u, a fost unul din milioanele de români simpli [i f\r\ orizont crescu]i de partidul comunist. Pentru mul]i copii de ]\rani s\raci, milit\ria, mai ales calitatea de ofi]er, era un ideal, reprezenta un uria[ salt social. N\scut cu doar patru ani `nainte de c\derea României sub ocupa]ie sovietic\, nici fiul Mariei [i al lui Gheorghe Gu[\ nu a avut de ales regimul politic. La v`rsta de 17 ani, c`nd `ncepe via]a b\rbatului, {tefan Gu[\ intr\ la {coala Militar\ de Ofi]eri Activi de Tancuri [i Auto de la Pite[ti. Accesul `n aceast\ celebr\ [coal\ [i `n garnizoana care fuseser\ m`ndria mare[alului Ion Antonescu i-a permis s\-[i urmeze liniar [i complet preg\tirea [colar\, al\turi de cea profesional\. Educa]ia lui a fost `ns\ integral comunist\. A pornit de la Caietele de studiu individual editate de Sec]ia de Educa]ie Politic\ a CC al PCR, `n care tinerii cade]i erau soma]i: „G`nde[te-te la conduc\torii Partidului nostru; `n condi]iile mult mai grele pe care le crea activitatea ilegal\, c`nd `ns\[i de]inerea unei singure bro[uri puteau s-o pl\teasc\ cu via]a, nu `ncetau nici un moment s\ studieze [tiin]a marxist\-leninist\, s\ ad`nceasc\ studiul legilor de dezvoltare ale societ\]ii“. ~mp\nat\ cu citate din Marx [i Lenin, structurat\ dup\ articolele din Sc`nteia [i publica]iile de propagand\ proprii ale Armatei, educa]ia militarilor români nu le putea deschide o alt\ cale. Din 16 mai 1945 fusese `nfiin]at\ Direc]ia Superioar\ a Culturii, Educa]iei [i Propagandei de pe l`ng\ Ministerul de R\zboi. ~n Instruc]iunile referitoare la drepturile [i obliga]iile DSCEP se ar\ta c\ una dintre misiunile sale este „dezvoltarea [i `nt\rirea sim]ului de prietenie pentru Armata ro[ie [i Uniunea Sovietic\“ sau „supravegheaz\ `n modul cel mai strict purtarea moral\ a ofi]erilor [i trupei, lu`nd m\suri pentru a `nt\ri disciplina militar\ [i autoritatea comandantului“475. Cu astfel de baz\ educa]ional\, la 22 august 475 Arhiva MApN, fond Ministerul de R\zboi, Cabinetul Ministrului, Nr. 20240/

16 mai 1945, p. 2.

676


1960 i se acord\ gradul de ofi]er, locotenent `n cadrul For]elor Armate ale RPR. ~ntre anii 1961 [i 1966, {tefan Gu[\ a fost comandant de pluton [i de companie de tancuri la {coala Militar\ Superioar\ de Ofi]eri de Tancuri [i Auto din Pite[ti, av`ndu-l ca [ef al [colii pe Vasile Milea. Acesta a fost, din acel moment, conduc\torul s\u de carier\. Potrivit unei versiuni, Gu[\ s-a aflat, din ordin, printre comandan]ii de plutoane de tancuri chema]i de Nicolae Ceau[escu `n anul 1962 pentru `n\bu[irea r\scoalelor ]\r\ne[ti din Arge[, comandant al coloanei de tancuri [i autotunuri deplasat la chemarea secretarului CC fiind colonelul Vasile Milea. Generalul Spiroiu, martor al evenimentului din 1962, afirm\ c\ la acea dat\ Gu[\ era deta[at la Craiova. S\ fim bine `n]ele[i: {tefan Gu[\ a fost un ofi]er de excep]ie din punct de vedere profesional, un tanchist de elit\ [i un comandant militar cu calit\]i incontestabile. Dup\ ajungerea lui Nicolae Ceau[escu la conducerea ]\rii [i declan[area propagandei comunist-na]ionaliste, nimic, nici un semn de `ndoial\ nu a `mpiedicat formarea sa ca na]ionalist matur. Numirea sa `n func]ia de prim-adjunct al ministrului Ap\r\rii Na]ionale [i [ef al Marelui Stat Major (25 septembrie 1986) a avut loc `n condi]ii speciale, fiind ales de generalul Milea pentru aceast\ func]ie, odat\ cu alegerea aceluia drept succesor al generalului Olteanu. Puternic marcat de moartea generalului Milea, pe care o considera [i el, ca [i mul]i al]i generali ai Armatei României, ca fiind ordonat\ de Ceau[escu, {tefan Gu[\ ni se prezint\ ast\zi, dup\ mai bine de un deceniu, profund derutat de ceea ce se `nt`mpla. S-a dus la Televiziune, `n loc s\ vin\ direct la conducerea Armatei, la sediul MApN, a acceptat preluarea puterii de c\tre Ion Iliescu, a ascultat ordinul acestuia de a se instala `n cl\direa CC-ului, `n loc, din nou, s\ r\m`n\ la locul lui de comand\, s-a `ntors [i a descoperit c\ noua putere cheam\ trupele sovietice `n ]ar\. De abia atunci a reac]ionat, strig`ndu-[i, la fel de nepotrivit, dar sincer, loialitatea sa fa]\ de comunism, mai bine zis fa]\ de comunismul pseudona]ionalist, care `l adusese la gradul de general [i la func]ia de [ef al MStM, `nc\ de foarte t`n\r. Motivele pentru care sovieticii nu au dat curs cererilor repetate ale echipei Brucan-Militaru-Iliescu au fost dou\:


677

1. Pericolul ca, f\r\ acordul de p\trundere al [efului Marelui Stat Major român, trupele sovietice s\ fie `nt`mpinate cu foc, [i `n România s\ se declan[eze un conflict militar deschis, care nu mai putea fi tratat drept o lupt\ a fidelilor lui Ceau[escu `mpotriva revolu]iei, ci ca o lupt\ de ap\rare a Armatei `mpotriva unei invazii str\ine. 2. Sovieticii nu aveau nevoie de o interven]ie cu trupe, deoarece aveau suficiente for]e infiltrate deja `n ]ar\, for]e speciale de interven]ie disimulate `n coloane de turi[ti `n tranzit [i care a[teptau un semnal. Contactat de la frontiera de Est, generalul Gu[\ va suna la Ia[i, la comandamentul diviziei mecanizate, `nt\re[te ordinul de trecere la ap\rare pe Prut. Acela[i lucru se petrecea [i la frontiera de Vest. Concentra]i asupra for]elor auxiliare p\strate de Milea `n ora[ele zonei de Vest – Oradea, Timi[oara, Arad –, nu trebuie s\ uit\m c\ for]ele combatante, marile unit\]i, erau `n stare de alarm\ pentru trecerea la acoperirea frontierelor `nc\ din 17 decembrie seara. Nu putem confunda unit\]ile auxiliare folosite `n ora[e la represiune sau pentru men]inerea ordinii cu grosul trupelor Armatei române care se afla `n dispozitivele de ap\rare din apropierea frontierelor, `n afara ora[elor. ~ntr-o convorbire cu generalul Cioar\, avut\ la Cluj `n 1997, acesta mi-a relatat c\ el este acel ofi]er contactat de sovietici prin intermediul gr\nicerilor [i c\ generalul Gu[\ i-a strigat `n telefon: „Treci `n pozi]ie de lupt\ [i nu la[i nici un picior de rus `n ]ar\! Mori acolo, pe brazd\!“ Este posibil ca generalul Cioar\ s\ mai exagereze, dar este deasupra oric\rui dubiu – inclusiv din constat\ri personale – c\, sub conducerea lui Gu[\, Armata ar fi ripostat la orice intrare de trupe sovietice `n ]ar\. Gu[\ era con[tient de riscul enorm pe care [i-l asuma, motiv pentru care a f\cut toate acele demersuri de a bloca telefonic cererea de „ajutor“ trimis\ de liderii CFSN sovieticilor. Fermitatea lui trebuie `ns\ nuan]at\, el `nsu[i fiind derutat [i panicat – cum singur recunoa[te – la ideea c\ un soldat sovietic omor`t `nseamn\ r\zboi cu URSS, motiv pentru care a dat [i ordine contradictorii. De exemplu, mai `ntì a cerut artileriei antiaeriene s\ nu doboare elicopterele sovietice anun]ate c\ p\trund `n spa]iul nostru aerian, pentru ca

678


apoi, c`nd a `nceput s\ `n]eleag\ un anumit joc, s\ ordone dobor`rea lor f\r\ nici o ezitare. Interesant este c\ [i francezii, [i americanii au oferit atunci ajutor. Sergiu Nicolaescu a afirmat c\ el a vorbit la telefon cu Ambasada Fran]ei, de unde i s-a comunicat c\ pe teritoriul Ungariei, `n fa]a Oradei, se afl\ o unitate special\ de interven]ie a for]elor antiteroriste franceze, compus\ din 90 de lupt\tori. Doina Cornea a confirmat c\, `ntr-un dialog cu ambasadorul Fran]ei `n România, acesta oferise ajutorul militar evocat de Sergiu Nicolaescu. Este evident c\ militarii francezi nu ap\ruser\ acolo peste noapte, ci f\ceau parte din planul interven]iei complexe din România, aprobat la Kiev `ntre Gorbaciov [i Mitterrand. De altfel, `n volumul s\u de analize asupra pr\bu[irii Cortinei de fier, André Fontaine arat\ c\ `n decembrie 1989 a existat un dialog telefonic `ntre secretarul de stat american James Baker [i colegul s\u francez, Roland Dumas, `n care demnitarul francez l-a informat c\ a pus la dispozi]ia noii puteri de la Bucure[ti „o brigad\ de voluntari“476. „Voluntarii“ erau lupt\tori de comando ale trupelor speciale de interven]ie ale Fran]ei. Ungaria i-a `ncartiruit, hr\nit, preg\tit informativ pentru interven]ie. ~n acela[i context, printr-un intermediar – o cuno[tin]\ comun\ –, Corneliu Bogdan l-a informat telefonic pe Petre Roman c\ Ambasada Statelor Unite pune la dispozi]ie unit\]ii antiteroriste (nu putea fi dec`t USLA) arme perfec]ionate, aparate de vizare [i ochire pe timp de noapte, veste antiglon]. Petre Roman i-a comunicat imediat lui Ion Iliescu oferta american\. Ion Iliescu a r\spuns scurt: Nu! Acest subiect, al chem\rii for]elor militare sovietice `n ]ar\ [i al posibilei interven]ii militare `n România, este dominat totu[i de o contradic]ie. Ca români obi[nui]i cu eternul pericol de la Est, cu `n[el\toriile [i scamatoriile diplomatice ale Rusiei [i URSS-ului, cu atitudinea de for]\ [i superioritate, pe care ambele sisteme politice cunoscute de marele inamic de la Petrograd sau Moscova au exersat-o `n rela]iile cu România, avem tenta]ia de a pune mereu la `ndoial\, cu justificat\ ne`ncredere, declara]iile Kremlinului. Altfel 476 André Fontaine, op. cit., p. 512.


679

spus, `n subiectul nostru, nu credeam `n declara]iile pacifiste ale lui Mihail Gorbaciov, care anun]ase c\ s-a renun]at la doctrina Brejnev [i c\ URSS nu va mai interveni militar `n statele comuniste satelite. Motiv pentru care, acuz`ndu-l pe Ion Iliescu de chemarea trupelor sovietice, anul\m implicit [i veridicitatea declara]iilor neinterven]ioniste ale lui Gorbaciov. Cum se `mpac\ declara]iile categorice de neinterven]ie ale lui Gorbaciov cu m\rturiile pe care le avem despre inten]ia de a interveni totu[i `n România? De ce Moscova respinge oferta american\ de acord asupra unei interven]ii militare [i `n acela[i timp comandan]ii unit\]ilor militare sovietice se prezint\ la frontier\? Probabil c\ r\spunsul corect se afl\ numai `n arhivele KGB [i GRU. Noi vom `ncerca o explica]ie logic\. Serviciile secrete sovietice au contribuit substan]ial la promovarea, declan[area [i conducerea reformelor ini]iate de Mihail Gorbaciov. Era chiar obligatoriu, pentru a putea controla fenomenul. A[a cum ar\tam anterior, fenomenul a fost sc\pat de sub control, n-a putut fi ]inut `n limitele planificate – perestroika a e[uat. Nicolas Werth ar\ta recent c\ „perestroika a bulversat o economie a[ezat\ pe coerci]ie, pe corup]ie – indispensabil\ pentru a «unge roti]ele» unei economii planificate – [i pe absen]a institu]iilor juridic credibile care s\ garanteze exerci]iul dreptului de proprietate, care s\ permit\ libera stabilire a unor contracte fiabile, care s\ asigure reglementarea mijloacelor [i execu]iei deciziilor, f\r\ de care nu poate exista nici m\car schi]a unei economii de pia]\“477. Semnele clare ale e[ecului se vedeau `nc\ de la `nceputul anului 1989. Faptul c\ Ceau[escu observase cu precizie acest adev\r, faptul c\ pe fond avea dreptate, nu trebuie s\ ne arunce `n plasa curentului neoceau[ist, care `ncearc\ s\ fac\ din fostul dictator român o victim\ care a murit cu dreptatea `n bra]e. Crimele sale nu vor fi prescrise niciodat\ de Istorie. Pentru România, problema se pune `ntr-un singur fel – momentul Gorbaciov a fost o mare, o uria[\ oportunitate. Ceea ce analiz\m noi este felul cum a reu[it România s\ profite de ea [i cum a ie[it din sistemul comunist 477 Nicolas Werth, Histoire de l’Union soviétique. De l’Empire russe à la Com-

munauté des Etats indépendants, 1990–1991, Ed. Press Universitaires de France, Paris, 2004, p. 551.

680


pe porti]a `ntredeschis\ de Gorbaciov – spion sau nu occidental. Avem tot mai multe semnale c\, `n momentul `n care e[ecul perestroik\i a fost vizibil [i dezorganizarea general\ a URSS a devenit o tendin]\ imposibil de oprit, at`t KGB-ul c`t [i Armata sovietic\ au `ncercat s\ ia m\suri de `mpiedicare a dezastrului. Tot atunci, mai precis `n iarna anului 1988–1989, la scurt timp dup\ numirea lui Vladimir Kriucikov la conducerea KGB (octombrie), a fost concretizat\ printr-un dosar ipoteza ac]iunii deliberate de distrugere a URSS de c\tre Mihail Gorbaciov, ca agent occidental. Pentru anul 1989, care ne intereseaz\ pe noi, trebuie s\ lu\m `n calcul ac]iuni, independente de Mihail Gorbaciov, ale KGB [i GRU, ac]iuni al c\ror final este marcat de puciul din august 1991. Nu insinu\m c\ cele dou\ mari servicii de informa]ii ale URSS nu mai ascultau de Mihail Gorbaciov sau de conducerea politic\, ci c\ opera]ionalizau ac]iuni care nu se conformau indica]iilor politice ale acestuia. Una dintre cele mai importante ac]iuni a fost aceea de a promova colaboratori [i agen]i ai lor `n func]iile de conducere ale statelor comuniste europene, cunoscu]i ca reformatori na]ionali. Gorbaciov avea o atitudine rezervat\ fa]\ de ace[tia, dorind s\ sublinieze c\ r\sturn\rile de putere din Europa de Est sunt naturale [i nu au alt\ leg\tur\ cu el dec`t mesajele de eliberare pe care le d\dea `n fiecare capital\ a lag\rului. „Cu obstina]ie – explic\ Andrei Graciov, asistentul [i purt\torul s\u de cuv`nt –, el evita toate contactele oficiale [i chiar oficioase cu reformatorii. A fost `n van c\ agen]ii lui Kriucikov introdu[i `n s`nul elitei conduc\toare a ]\rilor socialiste, ca [i «comisarii» sovietici pe chestiuni de securitate ata[a]i acestor regimuri `l f\ceau s\ `n]eleag\ c\ sunt gata s\ utilizeze «levierele de influen]\» preg\tite pentru astfel de situa]ii. A fost, de asemenea, `n van c\ Lihaciov, dup\ o vizit\ `n RDG [i Cehoslovacia, a sunat clopotul de alarm\ `n timpul unei plenare a Comitetului Central [i a denun]at abandonarea pozi]iilor socialismului mondial [i tr\darea prietenilor de c\tre Moscova. De asemenea, tot `n van, Departamentul Interna]ional al CC, condus de Falin, i-a prezentat secretarului general sugestii asupra manierei de a-i ajuta pe «prieteni» s\ treac\ f\r\ prea mari daune zonele de turbulen]\ `n care i-au b\gat «fratele mai mare sovietic», determin`ndu-i s\ reformeze acel


681

socialism, care lor li se p\rea `nc\ viabil. Gorbaciov r\m`nea inexplicabil impasibil [i imperturbabil“478. Este tulbur\tor pentru noi s\ fim nevoi]i a privi cu aten]ie [i interes opiniile lui Gheorghe Goran, fostul [ef al Securit\]ii Municipiului Bucure[ti, care le-a spus senatorilor români: „Gorbaciov a fost spion. Uita]i-v\ c\, dup\ ce l-au folosit, nu mai d\ nimeni nici o ceap\ degerat\ pe el“. ~n acel an 1989, pe r`nd [i `mpreun\, James Baker (`n numele lui George Bush sr.), John Major, François Mitterrand [i Helmuth Kohl ì d\duser\ lui Mihail Gorbaciov garan]ii ferme c\ „NATO nu va avansa nici m\car un deget mic de la picior spre Est“479. Spre norocul nostru, Gorbaciov a crezut treaba asta. Petre Roman este omul politic român care a atras aten]ia c\, `n privin]a implic\rii sovietice `n evenimentele din decembrie 1989 din România, trebuie s\ lu\m `n calcul o pozi]ie [i o ac]iune diferit\ a lui Gorbaciov [i a serviciilor secrete. Aceasta este motiva]ia plauzibil\ pentru declara]iile oficiale ale lui Gorbaciov [i {evardnadze de neimplicare `n România, `n timp ce unit\]ile de comando Spetna] se pozi]ionaser\ `n principalele ora[e ale României [i `n Capital\, ac]ionau la Timi[oara [i la Bucure[ti, participau la diversiunea terorist\ `n sprijinul nucleului de „prieteni“ condus de Ion Iliescu. Ca atare, Ion Iliescu se poate ap\ra la infinit cu declara]ii oficiale sovietice la nivelul cel mai `nalt – Gorbaciov chiar declara: „Noi putem influen]a esen]ial ]\rile socialiste numai prin exemplu“ –, asta nu exclude existen]a opera]iunilor conduse de KGB [i GRU `n decembrie 1989, [i dup\, `n România. Ast\zi avem probe concludente asupra implic\rii fundamentale [i masive a serviciilor de spionaj sovietice `n cel pu]in trei cazuri: Cehoslovacia (KGB), Bulgaria (GRU) [i România (KGB [i GRU). Drumurile paralele ale politicii sovietice, conduse independent de Gorbaciov [i de serviciile secrete, s-a unit apoi `ntr-un loc – puciul din 19 august 1991, dup\ care „pe 28 august 1991, Colegiul de conducere al KGB a fost dizolvat, unit\]ile de lupt\ ale acestuia au fost transferate la Ministerul Ap\r\rii (la fel ca `n România!, 478 André Fontaine, op. cit., p. 255. 479 Andrei Gratchev, Le mystère Gorbatchev. La Terre et le Destin, Ed. Du Rocher,

Paris, 2001, p. 255.

682


n.a.) [i a fost `nfiin]at\ o comisie de anchet\ care s\ l\mureasc\ rolul KGB `n cadrul tentativei de lovitur\ de stat“480. ~n rechizitoriul care a `nso]it decizia aceasta, `n afar\ de acuza]ia de complot, se afla [i acuza]ia c\ KGB-ul a ac]ionat f\r\ aprobarea Biroului Politic al CC al PCUS. Andrei Graciov precizeaz\, de altfel, c\ „KGB-ul, care p`n\ `n acel moment nu a vrut s\ dea ocazia unor suspiciuni de ingerin]\, a f\cut totu[i tot posibilul «pentru a `nclina balan]a `n favoarea noii puteri din România»“481. Observa]ia lui Petre Roman este pertinent\ – serviciile secrete sovietice au lucrat f\r\ aprobare politic\. De asta s-au [i ferit at`ta. La solicit\rile insistente de interven]ie ale lui Brucan, Militaru, Iliescu, a r\spuns Armata sovietic\. Ea `ns\ a r\spuns prudent, oscil`nd `ntre trimiterea unei unit\]i de comando (ca [i francezii) sau a unui sprijin logistic (ca [i americanii). Acum nu mai are importan]\. Nu mai conteaz\ nici faptul c\ americanii, pe care bunicii [i p\rin]ii no[tri i-au a[teptat cu ochii ridica]i spre cer din interiorul `mprejmuirilor ghimpate, ne-au r\spuns la aceast\ chemare dup\ 50 de ani cu o solicitare c\tre sovietici s\ mai invadeze o dat\ România. Important este c\ n-au intrat. Important este c\ [eful MStM – comunist, na]ionalist cum era el – s-a opus. Important este gestul de chemare a trupelor sovietice `n România de c\tre Brucan, Militaru [i Iliescu, gest care r\m`ne `n Istorie [i nu poate fi [ters cu nici o scuz\.

480 Cristian Troncot\, Careul de a[i. Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA,

Rusiei [i Israelului, Ed. Elion, Bucure[ti, 2003, p. 157. 481 André Fontaine, op. cit., p. 511.

Capitolul XIII EXECUTAREA {EFULUI STATULUI, NICOLAE CEAU{ESCU Motto: Iustinian este raza de soare a imperiului. El singur, prin r`vna [i `n]elepciunea lui, a ridicat din temelii bun\starea oamenilor. PROCOPIUS DIN CAESAREA (Despre zidiri, anul 555 d.Hr.) Iustinian n-a fost om, ci duh necurat `n chip de om, cum am mai spus: e lucru dovedit [i poate judeca oricine dup\ mul]imea r\ut\]ilor pe care le-a adus pe capul oamenilor.

PROCOPIUS DIN CAESAREA (Istoria secret\, anul 558 d.Hr.)

Dac\ data de 23 decembrie 1989 va r\m`ne ca ziua `n care grupul Ion Iliescu a cerut interven]ia militar\ sovietic\ `n România, 24 decembrie este ziua [edin]elor CFSN `n care s-a `ncercat fixarea Securit\]ii ca autoare a fenomenului terorist [i a fost hot\r`t\ executarea so]ilor Ceau[escu. Un instantaneu fotografic al grupului Iliescu din acea zi n-ar putea niciodat\ s\ surprind\ situa]ia real\ `n care se aflau membrii din conducerea CFSN la sediul MApN. Erau `nconjura]i de militari nesiguri [i `nsp\im`nta]i, care tr\geau furibund `n cele trei simulatoare plasate `n apartamente din blocurile opuse sediului [i care, dup\ ora 21.00, f\ceau de c`teva ori plici! plici! – abia se auzeau, dup\ care amu]eau ore `n [ir. Se mai aflau `n jurul lor, `n birourile MStM [i ale Ministerului, tot felul de generali [i ofi]eri superiori deruta]i, av`nd pe con[tiin]\ crimele de la Timi[oara [i Bucure[ti, un vinovat mai pu]in (Milea), un general {tefan Gu[\ violent [i acuzator, care `ncerca s\ adune conducerea MStM pentru a-i aresta pe liderii CFSN, un general Victor St\nculescu, care le oferise puterea, `n stare de orice, dar, `nl\turat de la comand\, nu mai comunica cu ei, `n schimb lucra de zor cu cei de la DIA. Un lider ezitant – Ion Iliescu –, prizonier al umanismului socialist [i al sistemului din care era nevoit s\ ias\ pe teren necunoscut, nu avea

684


capacitatea s\ pun\ ordine `n stat. ~n imediata lui apropiere se agitau dou\ categorii de asocia]i [i un t`n\r idealist. Asocia]ii: Silviu Brucan [i Nicolae Militaru, doi reprezentan]i ai subversiunii externe, ai Uniunii Sovietice, `nc\rca]i de ur\ [i urm\ri]i de r\zbunare personal\, pe de o parte, Gelu Voican Voiculescu [i Sergiu Nicolaescu, pe de alt\ parte, doi oameni de ac]iune dispu[i la orice sacrificiu pentru victorie, goni]i spre acte-limit\ de teama e[ecului. Al\turi, un prooccidental Petre Roman, care credea c\, odat\ cu dispari]ia lui Nicolae Ceau[escu, `n România se poate instala democra]ia. De fapt, `n zilele de 23 [i 24 decembrie 1989, la nivelul conducerii provizorii a ]\rii, se confruntau dou\ lan]uri logice. Unul pornea din g`ndirea generalului {tefan Gu[\: Ceau[escu a fost `ndep\rtat, s-a constituit o nou\ conducere, s-a produs haos, acesta trebuie oprit, oamenii trebuie s\ se duc\ acas\, Armata [i organele Ministerului de Interne trec la restabilirea ordinii, iar noua conducere trece la gestionarea Puterii – socialiste!, Gu[\ nu vedea dincolo de sistem –, rezolv`nd problemele politice, economice [i sociale ale statului. Acest lan] logic a fost `ntrerupt de constatarea c\ nucleul central al CFSN-ului chema trupe sovietice `n ajutor. Generalul Gu[\ a oprit interven]ia sovietic\ printr-o atitudine ferm\, apoi a `ncercat s\-[i organizeze un corp de ofi]eri din MStM cu care s\-i re]in\ pe liderii CFSN – considera]i de el deja tr\d\tori de ]ar\ –, urm`nd a apela la grupurile politico-militare constituite la nivel jude]ean pentru a restabili ordinea. Planul lui a e[uat dintr-un singur motiv: subordona]ii s\i, `n frunte cu adjunctul general-locotenent Eftimescu, s-au considerat trecu]i `n subordinea lui Nicolae Militaru, executau ordinele acestuia [i recuno[teau autoritatea grupului politic condus de Ion Iliescu. Oficial, atitudinea ofi]erilor este interpretat\ ca fiind „o dovad\ a trecerii Armatei de partea revolu]iei“, dar cine cunoa[te mediul militar [tie c\ ofi]erii erau panica]i, dezorienta]i, speria]i de consecin]ele implic\rii criminale a Armatei de c\tre Ceau[escu `n represiune [i, mai ales, dispera]i s\ g\seasc\ un factor politic `n stare s\-[i asume responsabilitatea [i s\ le asigure lini[tea. Contraamiralul Aron, fost coleg [i prieten cu Sergiu Nicolaescu, `l va pune `n gard\ pe acesta asupra inten]iilor generalului Gu[\ de a-i aresta. A fost [i o


685

reac]ie de oportunism. Generalul Gu[\ va caracteriza atitudinea ofi]erilor din Marele Stat Major astfel: „Lingerea, drag\, lingerea, ling\i, c\ pot s\ le spun a[a. Ling\ii imediat m-au trecut pe linie moart\ [i au trecut s\-l ling\ (pe Militaru, n.a.)“ ~n al doilea r`nd – un lucru pe care cei care nu sunt familiariza]i cu mediul militar nu-l `n]eleg –, faptul c\ Nicolae Militaru avea un grad mai mare [i i-a repro[at, la un moment dat, c\ nu a trecut pe la nivelul armat\ de arme `ntrunite l-a blocat pe Gu[\. Pur [i simplu psihologia cazon\, mult amplificat\ `n perioada comunist\, punea numirea generalului {tefan Gu[\, un profesionist al armelor cu convingeri na]ionalist-comuniste, la conducerea MStM `n umbra unei formalit\]i, a unui obicei r\mas de la regulamentele [i ierarhiile Armatei Ro[ii. Prizonier al acestei mentalit\]i cazone, generalul {tefan Gu[\ nu mai reac]ioneaz\, consider`ndu-se probabil vinovat c\ fusese avansat peste al]i generali, mai b\tr`ni, la conducerea MStM. Al doilea lan] logic era al grupului din jurul lui Ion Iliescu: Ei credeau c\ Ceau[escu este `nc\ `n via]\, sub controlul lui St\nculescu, `n timp ce ei se afl\ `n sediul MApN printre militari nesiguri, se confrunt\ cu un [ef al MStM rusofob, pe afar\ ac]ioneaz\ ni[te for]e fidele fostului dictator, popula]ia lupt\ `n strad\ zi [i noapte pentru ap\rarea revolu]iei, dar, pe m\sur\ ce trece timpul, se radicalizeaz\, cer`nd abolirea comunismului – situa]ie amplificat\, paradoxal, tocmai de diversiunea terorist\ –, grupul nu poate avea `ncredere `n [eful Securit\]ii [i pentru c\ este ce este, dar [i pentru c\ ar putea descoperi cine sunt terori[tii, apoi mai este [i individul care [tie cine sunt ei `n realitate, pentru ca, `n sf`r[it, sentimentul de fragilitate a Puterii ob]inute s\ se transforme `n panic\. ~n apropierea orelor de amiaz\ ale zilei de 23 decembrie, generalul Gu[\ a fost chemat de liderii CFSN la MApN pentru a prelua efectiv func]ia de [ef al MStM [i pentru a opri haosul care domnea `n comunica]ii, ordine militare [i `n dispunerea for]elor. La plecare ì spune generalului Vlad: „Pe Eftimescu \sta, dac\ scap, `l `mpu[c cu m`na mea“. Generalul Iulian Vlad a vrut s\-l `nso]easc\, dar revolu]ionarii din sediul CC i-au cerut s\ r\m`n\ pe loc, fie pentru a putea fi siguri c\ nu-i tr\deaz\, fie pentru c\ era ultima personalitate a statului

686


care mai r\m\sese cu ei. Gu[\ va g\si mai `ntì un Mare Stat Major care nu-l mai asculta, subordona]i care ì raportau lui Militaru, un [ef al Direc]iei Informa]ii care lucra cu generalul St\nculescu, apoi pe acei civili condu[i de Ion Iliescu d`nd telefoane la Moscova pentru a chema o brigad\ – dou\ de para[uti[ti sovietici. Au urmat scene repetate de conflict `ntre Gu[\ [i liderii CFSN `n privin]a chem\rii sovieticilor [i orele `n care generalul i-a sunat pe r`nd pe [efii de state majore din URSS, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, pentru a le transmite personal c\ Armata român\ nu are nevoie de ajutor. A intervenit apoi dialogul cu ofi]erul Cioar\ de la Ia[i, care i-a comunicat prezen]a reprezentan]ilor Armatei sovietice la frontier\ [i inten]ia acesteia de a p\trunde cu trupe: „Pavel Coru]: Ce-a spus Cioar\? General {tefan Gu[\: Mi-a spus c\ are informa]ii [i de la gr\niceri, c\ se preg\tesc s\ intre `n România, cu blindate, cu elicoptere. {i i-am spus... Pavel Coru]: Dinspre Est, dinspre URSS. General {tefan Gu[\: Dinspre Est, asta-i realitatea. Pavel Coru]: Dinspre defuncta URSS. General {tefan Gu[\: Defuncta URSS, da. {i i-am spus: «Muri]i pe brazd\, nu trece nimic!» Nu trece nimic, cam a[a a fost.“ ~n dup\-amiaza zilei de 23 decembrie 1989 la sediul MApN au avut loc mai multe confrunt\ri verbale violente. Generalul {tefan Gu[\ – a[a cum am ar\tat – a g\sit ca intolerabil haosul din sediul conducerii Armatei, apoi a dat peste grupul Iliescu `ntr-o [edin]\, Nicolae Militaru ocup`nd locul [i biroul ministrului Ap\r\rii. Gu[\ ar fi `ntrebat: „Ce [edin]\ e asta [i pe mine nu m-a]i chemat?“ A urmat scena descoperirii de c\tre [eful MStM a apelurilor repetate f\cute de Ion Iliescu [i Silviu Brucan la interven]ia militar\ sovietic\ [i reac]ia violent\ a generalului. Iulian Vlad, ajuns [i el la MApN i-a repro[at dur lui St\nculescu `ntreruperea leg\turilor telefonice [i s-a mul]umit cu r\spunsul c\ Pintilie a f\cut totul de capul lui. Apoi, `mpreun\ cu generalii Gu[\, Vasile, Hortopan [i C`mpeanu s-a retras `n cabinetul


687

generalului Nicolescu, unde au `nceput s\ lucreze pe h\r]i la un plan pentru prinderea terori[tilor. Silviu Brucan, venit la sediul MApN, descoper\ cooperarea `ntre Armat\ [i Securitate chiar `n sediul Armatei [i `n prezen]a noii conduceri. „Pe acest fundal, imagina]i-v\ c\ opera]iunile militare ale Armatei `mpotriva terori[tilor se aflau `n mìnile a doi generali: Gu[\ {tefan, care abia se `ntorsese de la Timi[oara, unde fusese trimis de Ceau[escu ca s\ `nece `n s`nge rebeliunea, [i Vlad Iulian, [eful Securit\]ii. C`nd, ajung`nd la Ministerul Ap\r\rii, mi-am dat seama de acest lucru, am avut un [oc. Mi s-a spus c\ generalul Vlad se al\turase revolu]iei [i c\ ar coopera perfect cu generalul Gu[\, ceea ce nu m\ mira: am`ndoi fuseser\ membri ai Comitetului Central, bucur`ndu-se de `ncrederea lui Ceau[escu. Dar s\ la[i soarta revolu]iei `n m`na acestora doi mi s-a p\rut un lucru incredibil. Doar `l cuno[team bine pe generalul Vlad, din timpul celor dou\ luni de arest [i investiga]ie la Securitate. El era de departe cel mai inteligent [i mai [iret general, cu un cap deasupra celorlal]i. De aceea am spus c\ trebuie s\ test\m loialitatea lui, cer`ndu-i s\ fac\ o declara]ie public\ care s\ con]in\ un ordin explicit dat trupelor sale s\ `nceteze focul [i s\ se predea armatei. El a f\cut aceast\ declara]ie la Radio; la Televiziune nu s-a mai dus, dar de[i eu scrisesem cu m`na mea un bilet `n care era aceast\ fraz\-cheie: «~nceta]i focul [i preda]i-v\ Armatei», generalul Vlad a omis s\ o men]ioneze `n declara]ia sa“482. Este o versiune care ascunde existen]a `nregistr\rii video din sediul CC, nedifuzat\ de Televiziune, probabil din acela[i motiv: generalul Vlad nu avea cum s\ ordone subordona]ilor s\i „`nceta]i focul [i preda]i-v\ armatei“, at`t timp c`t nu tr\geau ai lui. A doua zi Silviu Brucan a provocat o nou\ confruntare, aplic`nd un [antaj asupra lui Ion Iliescu: „Drag\ Ioane, eu `mi iau p\l\ria [i plec. Eu nu pot coopera cu [eful Securit\]ii. Dac\ tu po]i, este privilegiul t\u“. ~n declara]iile sale, Silviu Brucan vorbe[te de un „consiliu de r\zboi“ care l-ar fi judecat pe generalul Vlad. ~ntr-o scrisoare deschis\ adresat\ lui Silviu Brucan `n februarie 1990, generalul Gu[\ a contestat existen]a acelui „consiliu de r\zboi“ [i a denun]at inten]ia 482 Silviu Brucan, op. cit., p. 22.

688


de r\zbunare personal\ a acestuia: „De fapt, domnule Brucan, nu a]i spus adev\rul nici `n leg\tur\ cu generalul Vlad. {ti]i foarte bine c\ n-a fost nici un Consiliu de R\zboi care s\-l judece. A]i dorit s\ pl\ti]i ni[te poli]e, iar timpul v\ presa“483. Dup\ 15 ani, Ion Iliescu a rememorat acel moment, ar\t`nd adev\rata semnifica]ie a scenei: „Ion Iliescu: Exista o suspiciune, poate exagerat\, din partea lui Brucan asupra lui Vlad, care `l interogase personal pe Brucan. Dar mie Vlad mi s-a p\rut atunci de bun\-credin]\. Vlad explica logic [i Brucan c\uta s\-l scoat\ vinovat, pentru c\ nu ne d\dea o explica]ie plauzibil\ – cine sunt ace[ti terori[ti. ~ntre timp, se f\cuse verificarea forma]iunilor acelea ale lui Ardeleanu, asupra c\rora s-a `ndreptat, `n primul r`nd, suspiciunea. AMS: USLA. II: Da. ~n urma verific\rii, to]i erau `n unit\]i. Era clar. Totu[i, Brucan a continuat s\-l suspecteze pe Vlad c\ ar cunoa[te, dar nu vrea s\ colaboreze. AMS: Omul \sta a f\cut patru ani de pu[c\rie. II: Pentru altceva. AMS: Tot r\zbunare. Dar a fost arestat la MApN. II: Nu am putut s\ opresc atunci asta. Nu v\ da]i seama `n ce pozi]ie m\ aflam? Cum s\ opresc eu? Cum s\ ies atunci [i s\ spun, c`nd toat\ omenirea aia urla c\ terori[tii sunt securi[ti, cum s\ ies? Nu v\ da]i seama?“ Generalul Iulian Vlad a explicat [i el Comisiei parlamentare pentru cercetarea evenimentelor din decembrie condi]iile conflictului personal cu Silviu Brucan [i felul `n care a fost demonstrat\ neimplicarea Securit\]ii `n fenomenul diversionist-terorist. „Dl Gabrielescu: Dar acolo unde a]i stat din 23 seara p`n\ `n 28 decembrie seara, cam asta a fost perioada de terorism. Ce era acolo, [i nu numai dvs. [i Gu[\ [i cei cu care lucra]i, ce [tia]i dvs. despre terorismul acesta? 483 Daniela Veronica Gu[\ de Dr\gan, Condamnat la adev\r. General {tefan Gu[\, Ed. RAO; Bucure[ti, 2004, p. 142.


689

Dl Vlad: Am s\ v\ redau un episod, care pentru mine a fost [i r\m`ne un mare semn de `ntrebare, episod `n dou\ acte, s\ zic a[a. ~n noaptea de 24 decembrie sau 25 (noaptea de 24 spre 25 decembrie, n.a.) am avut acea discu]ie pe care preopinentul meu a prezentat-o ulterior ca pe o judecare a mea la Curtea Mar]ial\, consiliul de r\zboi, nu [tiu cum i-a zis. M\ refer la Brucan, c\ci cu d`nsul am avut acea discu]ie, care era pornit efectiv `mpotriva mea. A venit s\ m\ acuze c\ Securitatea este cea care trage [i de ce trage, de ce continu\ s\ opun\ rezisten]\. I-am spus: «Domnule profesor, v\ `n[ela]i, sunt convins c\ nu este Securitatea»... o discu]ie p`n\ spre zorii zilei. ~n momentul de v`rf al discu]iei i-am spus c\, dac\ se pune problema lipsei de `ncredere, aici sunt [i v\ rog s\ dispune]i, adres`ndu-m\ celor ce erau prezen]i acolo. Atunci s-au schimbat, spun`nd c\ trebuie s\ continu\m, s\ cooper\m, s\ lucr\m. Eu, de fapt, anterior discu]iei care cred c\ a `nceput pe la ora 22.00-23.00, lucrasem cu generalul Hortopan la un plan de lichidare a celor considera]i terori[ti [i care tr\geau de pe Palatul Republicii. {i aici cred c\ au fost ni[te jocuri fantastice! Dup\ toate mi[c\rile de trupe [i blindate nu se putea st\vili focul [i atunci am zis c\ introduc eu `n lupt\ unitatea de lupt\ antiterorist\, pe care `ns\ nu o mai comandam, pentru c\ din dup\-amiaza de 22 decembrie mi s-a luat comanda trupelor de Securitate [i respectiv a unit\]ii de lupt\ antiterorist\. Apoi iar mi-au dat-o [i iar mi s-a luat. A fost trimis acolo un ofi]er de la Marele Stat Major care practic l-a secondat pe comandantul unit\]ii `n tot ceea ce urma s\ se fac\. Eu am spus c\ `mi asum r\spunderea cu o subunitate din trupele de Securitate [i, cu c`]iva lupt\tori antiterori[ti, vom putea rezolva problema [i s-a `nceput un plan prin care s\ fie asigurate bloc\rile exterioare de subunit\]i ale Armatei, iar ac]iunea de lupt\ `n interior s\ o execute oamenii mei.“484 Declara]ia generalului Vlad se confirm\ [i din alte surse – Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Petre Roman – cu un amendament: este posibil ca [eful DSS s\ fi afirmat atunci c\ `n mod sigur terori[tii 484 Arh. SR, Stenograma nr. 56/22.02.1994, Audierea generalului Iulian Vlad,

pp. 30-31.

690


nu sunt ai Securit\]ii, `ns\ m\rturiile r\mase peste timp – `n primul r`nd chiar ale generalului Vlad – arat\ c\ avea el `nsu[i dubii, c\ nu era at`t de convins c\ nu ac]ioneaz\ vreun grup fidel din r`ndurile fostelor structuri ale statului comunist. S\ ne amintim pasajul din declara]ia sa pentru Televiziune [i Radio, `n care admite existen]a „elementelor loiale lui Ceau[escu“, apoi declara]ia olograf\ din 29 ianuarie 1990, `n care cere verificarea unit\]ilor Securit\]ii din care ar fi putut proveni terori[tii pentru a se dovedi c\ nu ele generaser\ acel fenomen. Este `ns\ interesant c\, pe timpul confrunt\rii personale Brucan-Vlad, unii membri ai conducerii CFSN – Nicolae Militaru, care a avut tot timpul o atitudine nea[teptat de politicoas\ [i deferent\ fa]\ de el, [i Petre Roman, care avea destule resentimente `n ce prive[te Securitatea – i-au luat ap\rarea lui Vlad. Totu[i, suspiciunea a r\mas [i datorit\ faptului c\ anumi]i ofi]eri din preajma nucleului CFSN incitau `n permanen]\, tr\g`ndu-i deoparte pe c`te unul [i spun`ndu-le: „Nu-l crede]i, Securitatea trage, au unit\]i ascunse, au arme sofisticate, v\ minte ca s\ scape, jos avem solda]i `mpu[ca]i `n frunte cu un glon]“ etc. Cum Armata era cea care sprijinea noua Putere [i tot Armata le oferea protec]ia `n sediul ei, este de `n]eles c\ suspiciunea a fost mai puternic\ dec`t dovezile de loialitate ale generalului Vlad. Pe acest fond a ac]ionat Nicolae Militaru, declan[`nd seria de diversiuni menite, pe de o parte, s\ demonstreze c\ terori[tii sunt securi[ti [i, pe de alt\ parte, s\-[i rezolve r\fuielile personale. Infrac]iunile de crim\ cu premeditare [i instigare la crim\ f\ptuite de Nicolae Militaru au fost: 1. Chemarea colonelului Trosca `n fa]a MApN pentru a fi asasinat; 2. Ordinul de adunare a efectivelor USLA, echipate pentru lupt\, pe un teren din cartierul Ghencea pentru a fi mitraliate din cuiburi de tragere preg\tite din timp; 3. Ordinul de adunare a efectivelor Direc]iei V la garajul de l`ng\ actuala cl\dire a Guvernului pentru a fi lichidate; 4. Alarmarea [i chemarea pentru lupt\ `n ora[ a efectivelor {colii de la Gr\di[tea, conduse de generalul Ple[i]\; 5. ~nscenarea masacrului din Pia]a Sfatului din Bra[ov, unde au fost amplasate subunit\]i ale Armatei [i chemat\ pentru a le ataca o subunitate din Brigada trupelor de securitate a municipiului; 6. ~nscenarea masacrului de la


691

Otopeni. ~ntr-o relatare cu adev\rat dramatic\, generalul Romeo C`mpeanu a descris scena asasin\rii colonelului Trosca: „AMS: V\ mai aminti]i scena din ziua sau noaptea de 23 decembrie? Romeo C`mpeanu: Pe 23 decembrie, seara, pe `ntuneric, poate 19.00, poate 20.00, nu [tiu sigur, a venit la minister (al Ap\r\rii) generalul Vlad. Protesta pentru c\ i s-au t\iat leg\turile. La ora 18.00 ne convocase Iliescu la o [edin]\: «Tovar\[i, problemele sunt deosebit de complicate, trebuie rezolvate, avem nevoie de for]e, pentru asta este nevoie [i de o conducere». Gu[\ era l`ng\ mine, pe scaun. Iliescu a continuat: «Ne-am g`ndit ca, deocamdat\, provizoriu, s\ punem `n frunte un militar mai `n v`rst\. Ce zice]i s\-l numim [ef al Armatei pe generalul Militaru?» Gu[\ m-a tras la el `n birou [i, de cum a intrat, a izbucnit: «Ce nenorocire o s\ fie pe capul nostru! |sta este o lichea nemaipomenit\. O s\ vezi ce o s\ tragem de pe urma lui». La pu]in timp dup\ ce a fost numit (oficial) ministru, Militaru striga: «Ap\sa]i, domnilor, pe butoane, trage]i, opri]i m\celul din ]ar\!» Apoi a cerut: «Chema]i-l pe Ardeleanu!». Vine Ardeleanu [i, c`nd vine – eu am r\mas `n birou numai cu Militaru –, ì spune: «Vizavi avem terori[ti, tu ai speciali[tii, ia contact cu ei [i face]i o ac]iune». AMS: Asta se `nt`mpla `n 24 decembrie, noaptea. RC: ~n 24 decembrie. Ardeleanu d\ telefon [i `n acela[i timp deschide [i sta]ia cu cei de la USLA. AMS: Cum adic\, nu `n]eleg, ce sta]ie a deschis? RC: Cei de la USLA aveau sta]ii de emisie-recep]ie... AMS: A, am `n]eles, sta]ii portabile, motorole. RC: Exact. Ardeleanu vorbea cu Trosca la telefon [i avea [i sta]ia deschis\ `n acela[i timp. {i ì spune: «Ia trimite tu trei ABI-uri `ncoace. Intri pe strada principal\ [i caut\ s\ despresurezi ministerul». AMS: {tia]i c\ for]ele militare care ap\rau ministerul erau la nivel de trei brig\zi? RC: Nu [tiam exact c`]i sunt, dar erau foarte mul]i... tancuri, TAB-uri, artilerie, trupe de infanterie. A intervenit Militaru: «S\ vin\

692


[i Trosca». Ardeleanu i-a transmis: «Trosca, vii tu cu ele». Erau tot timpul `n leg\tur\ pe sta]ie, c`nd au intrat pe Drumul Taberei [i tancurile au `nceput s\ trag\ `n ei. Usla[ii urlau `n ABI-uri, urlau ca `n iad. Tot asasinatul s-a auzit `n sta]ie, `n biroul lui Militaru. L-am auzit pe Trosca url`nd: «Tov. colonel, trag `n noi, trag `n noi!». Ardeleanu s-a `ntors spre Militaru: «Tov. ministru, da]i ordin s\ nu mai trag\». {i atunci Militaru s-a ridicat [i i-a spus: «B\i Ardelene, tu [tii c\ noi suntem pe front, [i pe front lumea mai [i moare». Ardeleanu se ruga de el, `l implora. Militaru se plimba prin birou [i ì spunea: «Tancurile noastre sunt vechi, nu avem condi]ii de transmisiuni [i chiar dac\ vreau s\ iau leg\tura nu pot. L-au g\sit pe atacator [i au tras!». Ardeleanu a `nceput s\ pl`ng\: «Mi-a]i omor`t oamenii». ~n timpul \sta se auzea Trosca prin sta]ie: «Trag `n noi! Trag `n noi!»... [i a murit sta]ia. A amu]it. Ardeleanu pl`ngea [i se t\v\lea pe jos: «Ce-a]i f\cut! Ce-a]i f\cut!». Militaru se foia prin birou [i ì spunea: «B\i Ardelene, n-aveam cum». AMS: Dup\ asta l-a obligat pe Ardeleanu s\ dea o declara]ie c\ Trosca a atacat ministerul, ca s\ omoare noua conducere, revolu]ionar\. RC: Am aflat [i asta. AMS: Domnule general, mi-a]i relatat o crim\. RC: ~ntr-adev\r, o crim\. Am fost martor. Militaru era disperat s\ pun\ m`na [i pe cei de la Direc]ia IV. M\ `ntreba mereu: «Unde e Vasile? Ce p\rere ai de Vasile?». ~n 23 sau 24 decembrie l-a chemat pe generalul Vasile la el [i s-au izolat, singuri, `ntr-un birou. AMS: I-a cerut dosarul Corbii [i Vasile i l-a dat.“ (Dosarul i-a fost predat de un [ef de serviciu din Direc]ia IV, n.a.)

Executarea so]ilor Ceau[escu Executarea `n fa]a plutonului a [efului statului, dup\ un simulacru de proces, a fost [i a r\mas o tem\ insistent dezb\tut\ de pres\. Impactul acestei mor]i violente a fost cu at`t mai mare cu c`t el a fost [i


693

amplu mediatizat, fiind singura situa]ie din lume `n care s-a prezentat execu]ia unui [ef de stat. Detaliile celor dou\ cadavre din care [iroia s`ngele va r\m`ne mult timp, dac\ nu pentru totdeauna, adev\rata emblem\ a revolu]iei române. Ideea de a-l executa pe Nicolae Ceau[escu i-a apar]inut lui Silviu Brucan, fiind imediat preluat\ de Gelu Voican Voiculescu. Ea a fost lansat\ `n sediul MApN `n noaptea de 23 spre 24 decembrie. Conform unei teorii care se infiltreaz\ tot mai insistent `n dezbaterile din jurul mor]ii lui Nicolae Ceau[escu, ideea i-ar fi apar]inut `n realitate lui Mihail Gorbaciov. Primul indiciu a ap\rut odat\ cu publicarea stenogramei `ntrevederii dintre Nicolae Ceau[escu [i Mihail Gorbaciov din ziua de 4 decembrie 1989 de la Moscova, la care au participat [i Constantin D\sc\lescu, prim-ministru al Guvernului României [i omologul s\u sovietic N.I. R`[kov. La un moment dat, Ceau[escu i-a cerut lui Gorbaciov ca `n]elegerile dintre ei s\ fie discutate la o `nt`lnire a prim-mini[trilor. „M.S. Gorbaciov: Atunci s\ se `nt`lneasc\. N.I. R`[kov: Pe 9 ianuarie 1990 ne `nt`lnim. M.S. Gorbaciov: Ve]i mai tr\i p`n\ la 9 ianuarie!“485 Ne[tiind care a fost gestul care a `nso]it replica sau pozi]ia privirii sale, nu ne d\m seama cui i-a spus Gorbaciov acele cuvinte. Pare o adresare c\tre R`[kov, dar cu sub`n]eles pentru Ceau[escu. Oricum, sensul acelor cuvinte este confirmat de fostul consilier de pres\ Eugen Florescu, unul dintre aceia – `ntre care [i generalul Vlad – care au primit informa]ia de la Constantin Mitea, martor ocular. Relatarea lui Florescu este plin\ de am\nunte, dar [i de sugestii: „AMS: A]i fost cu Ceau[escu la Moscova `n vizita din 4-5 decembrie? Eugen Florescu: Nu, dar a fost Mitea [i mi-a povestit. 485 Constantin Sava, Constantin Monac, Revolu]ia român\ din decembrie 1989 retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001, p. 91.

694


AMS: V\ ascult. Au fost trei `ntrevederi: m\ intereseaz\ a doua [i a treia. EF: Prima a fost important\. Ceau[escu a luat cuv`ntul revoltat pentru c\ se scap\ din m`n\ o seam\ de lucruri [i se fac gre[eli `n sistemul comunist. A argumentat cu cazul Jivkov. Era revoltat pentru c\, spunea: «dvs. l-a]i presat pe Jivkov s\ ia atitudine `mpotriva noastr\, n-a f\cut dec`t s\ `ndeplineasc\ ordinele voastre [i acum l-a]i aruncat» (era vorba de schimbarea public\ a atitudinii Bulgariei fa]\ de România, apari]ia unor declara]ii critice [i permisiunea dat\ televiziunii [i presei s\ denigreze regimul lui Ceau[escu, n.a.). Tonul lui a fost foarte dur. La care Gorbaciov i-a r\spuns: «Tov. Ceau[escu, stai jos, nu te mai ocupa de Jivkov [i de soarta lui, ocup\-te de dumneata. Du-te acas\, s\rb\tore[te cu bine Cr\ciunul [i Anul Nou, dac\ o s\ le mai apuci». AMS: Dar chestia asta n-a spus-o `n discu]ia a doua, cu D\sc\lescu [i cu primul-ministru sovietic de fa]\? EF: A spus-o prima dat\ `n plen. ~n discu]ia a treia, Gorbaciov a repetat asta. L-a condus p`n\ la u[\ z`mbind [i i-a repetat: «S\rb\tore[te Cr\ciunul [i Anul Nou, dac\ ai s\ le mai apuci». AMS: ~n ce m\sur\ crede]i c\ versiunea lui Mitea este veridic\? EF: Eu am publicat acest dialog `n revist\ [i i-am trimis-o s\ o vad\. Mi-a r\spuns c\ nu are nici un comentariu [i c\ ea corespunde adev\rului.“486 Tot atunci s-a mai `nt`mplat un fapt ciudat, relatat de generalul Olteanu, la acea dat\ membru CPEx [i [ef al sec]iei Rela]ii externe a CC al PCR: „Constantin Olteanu: (...) ~ncepe [edin]a, Gorbaciov vorbe[te cam o or\. Ne spune c\ Bush ì informeaz\ pe cei din NATO, noi aici `ntre noi. {i c`nd Gorbaciov ne spune c\ Bush discut\ problemele de dezarmare cu ai lui, Ceau[escu ridic\ un buletin Agerpres [i spune: 486 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, pp. 81-82.


695

«Cum se `mpac\ ce spune]i cu realitatea, c`nd Bush a declarat acum dou\ ore `n drum spre Bruxelles c\ NATO trebuie s\ se `nt\reasc\, s\ continue s\ se preg\teasc\». Gorbaciov s-a f\cut c\ nu `n]elege, apoi a trecut la problema denun]\rii invaziei `n Cehoslovacia. Mesajul era: dac\ mai face]i de-astea, Tratatul nu mai intervine. Gorbaciov spune: «S\ semn\m declara]ia cu condamnarea interven]iei `n Cehoslovacia». Ceau[escu s-a auzit din nou, peste ei: «S-o semneze cine a intervenit. Noi n-am intervenit, n-avem ce semna.» Atunci Gorbaciov, vizibil iritat: «Bine!» Nu a apucat s\ continue prea mult, pentru c\ Ceau[escu a intervenit din nou: «S\ se retrag\ trupele sovietice din Cehoslovacia.» Au s\rit `n sus: «Cum?!» S-a creat rumoare `n sal\. Gorbaciov a r\spuns c\, `ntruc`t delega]ia cehoslovac\ mai r\m`ne la Moscova, vor discuta aceast\ chestiune. Nicolae Ceau[escu a continuat: «S\ se retrag\ trupele sovietice din toate ]\rile socialiste». S-a creat animozitate. ~l vedeam cum se ambaleaz\ [i se bag\ `ntr-o chestiune extraordinar de periculoas\. Singur `mpotriva tuturor. To]i ceilal]i erau noi, el era ultimul r\mas din vechea gard\. S-a luat o pauz\ pentru a se g\si un r\spuns. Dup\ pauz\, prim-ministrul est-german Hans Modrow a explicat c\ nu este de acord cu retragerea trupelor sovietice din RDG. Atunci Gorbaciov s-a `ntors [i l-a `ntrebat ironic: «De acord, tovar\[e Ceau[escu?» ~n pauz\, Egon Krenz, acum prim-secretar al PSUG, vine la noi, iar la desp\r]ire, c`nd ì str`nge m`na lui Ceau[escu, ì spune `n limba rus\: «Tov Ceau[escu, nu [tiu dac\ ne vom mai vedea.» A urmat `nt`lnirea Gorbaciov-Ceau[escu. Au fost de fa]\ stenograful D`rnu Aurel [i traduc\torul Gheorghe Stoica. Trebuie s\ vorbi]i cu el. Stoica [tie multe. AMS: Nu-l g\sesc. CO: Lucreaz\ la Externe. La terminarea `ntrunirii, Gorbaciov a propus ca la `nt`lnirea celor dou\ delega]ii, din partea sovietic\ s\ participe el [i premierul Nikolai R`[kov, iar din partea român\ Ceau[escu [i D\sc\lescu. Liderul sovietic a justificat formula propus\ prin faptul c\ Eduard {evardnadze, ministrul de Externe sovietic, urma s\ se `nt`lneasc\ cu Hans Dietrich Genscher, omologul s\u vest-german, care sosise la Moscova. Ca urmare, prezen]a lui Ion Stoian a fost exclus\. ~n ce m\ prive[te, Gorbaciov a propus s\ discut

696


cu omologul meu, Alexandr Iakovlev, despre organizarea unor conferin]e interna]ionale ale partidelor comuniste. Ap\ de ploaie. Eu am urm\rit atent pe ceas [i a[a [tiu c\ `nt`lnirea Gorbaciov–Ceau[escu a durat 80 de minute. ~n ultimele 20 de minute a intrat [i Constantin Mitea, consilierul de pres\ al lui Ceau[escu, pentru punerea la punct a comunicatului. Exist\ o fotografie cu participan]ii la aceast\ `nt`lnire. AMS: Ceau[escu n-a avut nici o reac]ie? ~n avion, de exemplu. CO: Ba da. A spus: «|sta – adic\ Gorbaciov – este un om r\u [i periculos. Nu ne-a spus adev\rul. Ne ascunde multe din aranjamentul lui cu Bush.» Am `n]eles c\ generalul Vlad [tia ce fusese la Malta.“487 Sugestia ca Nicolae Ceau[escu s\ fie eliminat este posibil s\ fi existat din partea lui Gorbaciov `n `ntrevederea secret\ pe care i-a acordat-o la Kremlin lui Silviu Brucan. I-am solicitat acestuia o discu]ie pe aceast\ tem\, dar a refuzat. Despre felul cum a evoluat ideea execut\rii so]ilor Ceau[escu la Bucure[ti [tim mai multe. Exist\ `ns\ o problem\ cronologic\; conform afirma]iilor generalului St\nculescu, acesta i-ar fi spus lui Ion Iliescu: „Ceau[escu este sub paz\ [i [tiu unde e [i o s\ v\ spun c`nd este cazul!“488, ceea ce `nseamn\ c\ liderii FSN nu [tiau precis unde este, dar `n]elegeau c\ se afl\ sub controlul generalului. Pe acesta tocmai `l d\duser\ jos de la conducerea Armatei, pun`ndu-l pe Militaru, iar St\nculescu i-a p\r\sit pentru un timp, duc`ndu-se `ntr-o alt\ cl\dire, unde era biroul s\u. De aceea, secven]ialitatea scenelor oferit\ de generalul St\nculescu pare mai credibil\ – `n noaptea de 23 spre 24 decembrie Brucan a cerut executarea lui Ceau[escu, Ion Iliescu s-a opus, au urmat negocierile `n baia cabinetului ministrului Ap\r\rii, cu robinetele deschise la maximum pentru a nu fi asculta]i de microfoane, 487 Dialog din 20 iunie 2005. (Este de men]ionat aici c\ declara]ia generalului Olteanu clarific\ o dilem\ legat\ de întrevederile Gorbaciov–Ceau[escu de la Moscova din decembrie 1989: n-au fost trei întîlniri, ci numai dou\ – una în plen [i una între delega]iile sovietic\ [i român\. Faptul c\ aceast\ a doua întrevedere s-a desf\[urat în dou\ p\r]i, f\r\ Mitea [i cu Mitea – singurul martor care a descris întrevederea –, a creat impresia c\ a existat [i o întrevedere separat\ Gorbaciov–Ceau[escu.) 488 Dinu S\raru în dialog cu Victor Atanasie St\nculescu, Generalul revolu]iei cu piciorul în ghips, Ed. RAO, Bucure[ti, 2005, p. 61.


697

Gelu Voican Voiculescu a insistat [i el, `ns\ f\r\ prea mare rezultat, dup\ care au hot\r`t s\ apeleze la generalul St\nculescu. Revenit `n corpul central al ministerului, acesta va avea principalul dialog cu Gelu Voican Voiculescu `n diminea]a de 24 decembrie: „Dorian Marcu: S\ revenim la dest\inuirea dvs. Ce v-a f\cut s\ ave]i `ncredere `n domnul Gelu Voican? De ce tocmai `n d`nsul? Victor St\nculescu: M-a atras privirea hot\r`t\, p\trunz\toare, aproape sfredelitoare [i ]inuta cvasimilitar\. ~n acela[i timp trebuie s\ d\m [i hazardului un rol – `mi amintesc perfect: eram mai departe de ceilal]i, l`ng\ numeroasele aparate telefonice, c`nd acest insolit personaj s-a apropiat de mine [i mi-a prezentat o analiz\ surprinz\tor de exact\ a situa]iei `n care ne aflam. Comentariul s\u era p\truns de `ngrijorarea c\ cei doi sunt fugari prin ]ar\. Atunci mi s-a p\rut firesc s\-i spun adev\rul, c\ cei doi erau deja prizonieri la T`rgovi[te. DM: {i mai departe? Victor St\nculescu: Am fost din nou surprins de reac]ia brusc\ a interlocutorului meu care, dup\ o insolit\ dizerta]ie despre Descartes, «recursul la metod\» [i ra]iunea de stat, debitat\ pe un ton egal [i deta[at, `n contrast vizibil cu ochii deveni]i sc\p\r\tori, mi-a propus direct o variant\ a suprim\rii lor imediate, interes`ndu-se de c`t de repede ar fi posibil\ `nf\ptuirea acesteia. DM: Domnule Voican, deci, ideea omor`rii de urgen]\ a celor doi v\ apar]ine. Pute]i s\ ne da]i o justificare? Gelu Voican Voiculescu: Da. Presiunea necesit\]ii! ~n clipa aceea am judecat rapid ce urm\ri cu adev\rat tragice ar fi putut avea men]inerea lor `n via]\, `n ideea unei judec\]i cu termen lung. Posibilitatea unui revers al situa]iei, `n eventualitatea c\ ei ar fi elibera]i, m\ `ngrozea, [tiind amploarea pe care o luase lupta de strad\.“489 Dezbaterile au durat mai multe ore din ziua de 24 decembrie, din baia ministrului Ap\r\rii trec`ndu-se `n alte birouri, unde s-au desf\[urat mai multe [edin]e, esen]a lor fiind lupta dat\ de to]i ceilal]i lideri 489 Dorian Marcu, Moartea Ceau[e[tilor, Ed. Excelsior CA, Bucure[ti, 1991, p. 14.

698


ai CFSN pentru convingerea lui Ion Iliescu s\ accepte suprimarea imediat\490. Iliescu i-a convins `ns\ c\ este nevoie de un proces, chiar [i de unul foarte scurt. Petre Roman afirm\ c\ `nc\ de atunci Ion Iliescu le atr\gea aten]ia: „Revolu]iile se r\zbun\, `[i devoreaz\ copiii!“, interven]ie pe care a repetat-o [i `n ianuarie 1990, odat\ cu apari]ia fenomenelor contestatare ale presei [i Opozi]iei politice. ~n acest timp, a[a cum a rezultat din dialogurile purtate de autor cu Gelu Voican Voiculescu la 15 ani de la evenimente, acesta [i Victor St\nculescu au `ncercat s\ produc\ o suprimare imediat\ a lui Ceau[escu, trec`nd peste rezervele morale ale lui Ion Iliescu. Voican s-a `n]eles cu St\nculescu s\ stabileasc\ un contact telefonic cu comandantul unit\]ii de la T`rgovi[te, colonelul Kemenici, c\ruia, sub o form\ parolat\, i-au transmis ordinul de a fi preg\tit `n orice clip\ s\-i execute pe so]ii Ceau[escu. „Victor St\nculescu: Am fost receptiv; subscriind la idee, am telefonat imediat la T`rgovi[te [i am luat toate m\surile de `ndeplinire a acestei solu]ii, `n caz de necesitate. Am convenit ca un simplu ordin verbal s\ fie suficient `n finalizarea ac]iunii. Dorian Marcu: {i a]i avut curajul s\ ordona]i acest lucru prin telefon? Gelu Voican Voiculescu: Domnul general Victor St\nculescu a folosit un limbaj criptic, de-o bizarerie uimitoare. Am admirat eficacitatea [i promptitudinea cu care a stabilit «solu]ia» cu comandantul de la T`rgovi[te. DM: V\ aminti]i bizareria codific\rii? Gelu Voican Voiculescu: Da. Era o referire la dou\ personaje c\rora li se va ar\ta un tanc gol.“491 Ce se `nt`mpla? Mult timp nu am dat prea mare importan]\ acestui dialog [i nu am cobor`t pe sensul cuvintelor, fiind convins c\ am deja o opinie format\ asupra execu]iei de la T`rgovi[te. Dar, `n vara 490 Vezi Jurnalul Na]ional, Anul XIII, Nr. 3541, 4 ianuarie 2005, p. 7. 491 Dorian Marcu, op. cit., p. 15.


699

anului 1998, fiind contactat de ofi]eri de la T`rgovi[te (`ntre care maiorul Mateescu era cons\tean cu mama mea), am deslu[it `n]elesul exact al scenei reproduse de Gelu Voican Voiculescu [i Victor St\nculescu. Irita]i de ezit\rile lui Ion Iliescu, cei doi au hot\r`t s\-i suprime pe so]ii Ceau[escu, urm`nd a-l pune pe [eful CFSN `n fa]a faptului `mplinit. Pentru asta, St\nculescu l-a sunat pe Kemenici [i i-a dat de `n]eles c\ trebuie s\ preg\teasc\ o modalitate de a-i omor` pe so]ii Ceau[escu. Colonelul a fost derutat, nefiind preg\tit nici suflete[te, nici tehnic pentru o astfel de execu]ie. Atunci, St\nculescu i-a sugerat introducerea celor doi Ceau[e[ti `ntr-un tanc sau mai bine un TAB, care s\ fie aruncat `n aer. Dup\ cum mi-au explicat ofi]erii de la T`rgovi[te, Kemenici a `ncercat aceast\ formul\, f\r\ s\ le comunice exact ce dore[te, produc`nd o serie de ordine contradictorii [i confuzii, care `ns\ i-au permis s\ con[tientizeze c\ explozia unui tanc `n unitate ar avea consecin]e distructive necontrolate. ~n aceste condi]ii, el a ales formula urc\rii celor doi dictatori `ntr-un TAB care, sub acoperirea diversiunii c\ unitatea poate fi atacat\ de securi[tii loiali lui Ceau[escu, trebuia plimbat prin mai multe locuri, schimb`ndu-i-se astfel pozi]ia [i `ngreun`nd posibilitatea de localizare a lor. De aici [i `n aceste condi]ii a ap\rut ideea c\ Ceau[escu are un ceas special prin care semnaleaz\ unde se afl\. ~n loc s\-i ia pur [i simplu ceasul de la m`n\, Kemenici, derutat [i el [i dominat de un stres justificat, a `nceput plimbarea TAB-ului prin unitate. Ceea ce numim aici „plimbare“ prin unitate reprezenta o manevr\ care permitea dirijarea prin sta]ie a TAB-ului `ntr-o zon\ a dispozitivului de ap\rare a unit\]ii, unde s\ poat\ fi dat ordinul de lovire, ciuruire a lui. El a raportat la Bucure[ti lui St\nculescu luarea acestei m\suri, iar generalul i-a comunicat celebra parol\ „recursul la metod\“, adic\ ce subliniam mai sus: „un simplu ordin verbal s\ fie suficient `n finalizarea ac]iunii“, care reprezenta semnalul pentru lichidarea cuplului Ceau[escu. Nu putem – autor [i cititor `mpreun\ – s\ nu facem leg\tura `ntre aceste preg\tiri [i apari]ia celui mai straniu aspect al fenomenului diversionist-terorist din ziua de 24 decembrie, pe lumin\, a[a cum l-a dezv\luit Petre Roman. Este posibil s\ fie o specula]ie intelectual\, o

700


tenta]ie prea mare pentru a fi abandonat\, dar „atacarea“ sediului MApN `n acea zi, pe lumin\, `n mai multe r`nduri [i la ore diferite, se leag\ prea bine cu dialogul St\nculescu-Kemenici. Acest „atac“ de zi a crescut [i mai mult presiunea asupra lui Ion Iliescu. La primele ore ale serii din ziua de 24 decembrie 1989, St\nculescu ì va transmite lui Kemenici parola „recursul la metod\“. Conform relat\rilor oferite de ofi]erii de la T`rgovi[te, comandantul unit\]ii de la T`rgovi[te va dirija TAB-ul cu cei doi Ceau[e[ti afla]i `n\untru spre o zon\ exterioar\ unit\]ii, trec`ndu-l prin dreptul unui puternic dispozitiv de ap\rare c\ruia i-a transmis c\ TAB-ul este inamic, atac\ unitatea, d`nd ordin de deschidere a focului asupra sa. Ofi]erii din dispozitiv `ns\ au ezitat, recunosc`nd blindatul [i pun`ndu-[i problema soartei conduc\torului acestuia, camarad de-al lor. ~n aceste condi]ii, Kemenici a sunat la Bucure[ti foarte agitat, surescitat, anun]`nd e[ecul opera]iei. Iat\ alte dou\ situa]ii descrise de locotenent-major Iulian Stoica, ofi]er aflat `n TAB-ul cu so]ii Ceau[escu: „Locotenent-major Iulian Stoica: ~n cele dou\ ore c`t am a[teptat `n fa]a comandamentului s-au `nt`mplat `ns\ cel pu]in dou\ ciud\]enii care m-au pus pe g`nduri, care m-au marcat profund. A[a, st`nd pe loc, f\r\ nici un motiv, de pe transportor a c\zut roata de rezerv\. V\ imagina]i `n ce condi]ii: st`nd pe loc, sta]ion`nd adic\, f\r\ s\ ne mi[c\m. Apoi, `n acelea[i condi]ii, ne pomenim cu toat\ motorina din rezervorul suplimentar sub TAB, un lac de lichid inflamabil. Lipsea chibritul, lipsea sc`nteia doar.“492 {i mai departe: „Auzeam cum poleiul cade pe iarb\, pierdusem [irul orelor, pluteam `n neant c`nd, `n acea bezn\ a disper\rii, aud o voce necunoscut\ venit\ parc\ din fundul p\m`ntului, de departe [i de demult, cu reverberare de ecou: – Stoico, m\i Stoico, omoar\-i, m\, c\ altfel murim ca pro[tii!... Scap\-ne din chinul \sta, m\i Stoico!... 492 Viorel Domenico, Dup\ execu]ie a nins, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1992, p. 111.


701

Am sim]it cum se clatin\ p\m`ntul [i cum cerul se balansa ca un candelabru dup\ cutremur. Era a doua oar\ c`nd se f\ceau presiuni directe asupra mea“493. Concluzia ofi]erului este transparent\: „Sunt sigur c\ asta se [i urm\rise acolo sus, la centru: s\ fim adu[i `n situa]ia de a-i ucide noi `n[ine dintr-o gre[eal\, printr-un accident, chiar [i din proprie ini]iativ\“494. E[ecurile repetate ale execut\rii so]ilor Ceau[escu la T`rgovi[te i-au convins pe Gelu Voican Voiculescu [i pe Victor St\nculescu c\ trebuie s\ accepte ideea lui Ion Iliescu de organizare a unui proces sumar [i a unei execu]ii cu ajutorul unui pluton adus de la Bucure[ti. ~n nucleul CFSN instalat la sediul MApN se aflau patru persoane care [tiau ce `nseamn\ cu adev\rat o revolu]ie [i care este comportamentul liderilor unei revolu]ii `n fa]a actului de suprimare a [efului statului: Silviu Brucan, fost doctrinar al stalinismului, considera – `n 1989! – , c\ ceea ce s-a petrecut `ntre 1944 [i 1948, adic\ ocupa]ia sovietic\ a României [i introducerea cu for]a a stalinismului, a fost o revolu]ie495. Provenit dintr-o familie evreiasc\ burghez\, el se va `ndrepta spre agentura sovietic\ din România, mai `ntì incon[tient, apoi cu toat\ convingerea, lovitura de stat de la 23 august 1944 proiect`ndu-l `n func]ia de secretar general de redac]ie al oficiosului comunist Sc`nteia. Ca membru al „coloanei a cincea sovietice `n partid“, cum singur o recunoa[te496, Silviu Brucan a contribuit din plin la instalarea sistemului comunist `n România, fiind unul dintre autorii mentalit\]ilor comuniste cu care a fost surprins\ na]iunea român\ la ora revolu]iei din 1989: „~n fiecare diminea]\, `n toate fabricile din ]ar\, exista un ritual de partid: prima jum\tate de or\, muncitorii, dup\ ce pontau prezen]a la lucru, mergeau la clubul cultural, unde 493 Ibidem, p. 112. 494 Ibidem, p. 113. 495 Silviu Brucan, Genera]ia irosit\. Memorii, Ed. Univers & Calistrat Hoga[, Bu-

cure[ti, 1992, p. 5. 496 Ibidem, pp. 54-58.

702


secretarul cu agita]ia [i propaganda citea articolul de fond al Sc`nteii, la care to]i d\deau din cap aprobator (combate bine tovar\[ul), dup\ care se `ndreptau plini de `nsufle]ire [i optimism la locul de munc\. Se `ndoctrina astfel ideologic masa muncitorilor, se forma «limbajul de lemn» al activistului de partid [i chiar modul lui de a g`ndi [i a privi lumea [i societatea. Cei mai devota]i duceau cuv`ntul partidului [i acas\, `n familie, repet`nd la cin\, `n loc de rug\ciunea de la `nceputul mesei, con]inutul articolului de fond din Sc`nteia. A[a s-a f\urit `n mod sistematic societatea docil\ [i conformist\ a erei comuniste“497. Adic\, societatea docil\ [i conformist\ din 1989 care n-a avut nici o reac]ie la dictatura lui Nicolae Ceau[escu [i a trebuit s\ fie provocat\ profesionist de serviciile secrete sovietice pentru a ie[i `n strad\. S-ar putea ca unora saltul de la anii de `nceput ai comunismului, `n care Silviu Brucan, Leonte R\utu [i Leonte Tism\neanu, tat\l cunoscutului politolog Vladimir Tism\neanu, preg\teau na]iunea român\ pentru starea de m\m\lig\ din 1989, la anii declan[\rii perestroik\i gorbacioviste, s\ par\ prea mare, dar nu este. Erau `ndoctrina]i [i copiii, mai ales copiii, care `n 1989 vor fi oamenii maturi care a[teptau s\ se `nt`mple ceva, de undeva. De aceea, `mi voi permite aici o scurt\ analiz\ de caz, de extrac]ie personal\, eu fiind cazul cel mai bine cunoscut de mine.

* ~n num\rul 1 din 10 ianuarie 2002 al revistei Flac\ra lui Adrian P\unescu, {tefan Andrei sugereaz\ c\ primul simptom al cultului personalit\]ii a ap\rut pe vremea lui Dej. Ceau[escu a observat cultul personalit\]ii la Dej, prinz`nd un moment de maxim\ putere a liderului comunist român, cu to]i adversarii dobor`]i. Astfel, de[i s-a vorbit despre caracterul s\u autodidact, p`n\ la sf`r[it Ceau[escu a `nv\]at tot la [coala lui Dej. Eu, de exemplu, am tr\it un episod care mi-a r\mas foarte clar `n amintire: Pe strada C\uza[i, `n apropierea actualei intersec]ii din spatele magazinului Unirea, unde era [i un cinematograf de cartier, 497 Ibidem, p. 52.


703

se g\sea o mic\ bibliotec\ public\. Func]iona la parterul unei case vechi cu etaj, fost magazin evreiesc de coloniale. ~ntr-o zi a anului 1958 acas\ la noi (o garsonier\ la ultimul etaj al unui bloc vechi din strada Pitagora nr. 3) s-a prezentat un personaj foarte pitoresc al cartierului, domnul Stern, despre care nu [tiam cu ce se ocup\, dar era prezent `n mai toate activit\]ile cartierului. Avea vreo 60 de ani sau cel pu]in a[a de b\tr`n `l vedeam eu atunci. Aveam 5 ani. Mi-l amintesc bine pe acest evreu jovial, pentru, c\ imediat dup\ opera]ia mea de apendicit\, a venit la tata [i mi-a adus o statuet\ de lut – Sache – pe care o p\strez [i ast\zi. A fost singura mea juc\rie. Trebuie s\ fi fost vara, atunci, `n 1958, c`nd a venit la noi, cer`ndu-i tatii s\ m\ lase cu el, pentru a m\ duce undeva. Tata a cedat nea[teptat de u[or, el care nu se desp\r]ea de mine niciodat\ dup\ plecarea mamii. Domnul Stern m-a dus de m`n\ la acea bibliotec\ de cartier unde erau aduna]i [i al]i copii. ~mi erau necunoscu]i, iar acum, judec`nd cu alt\ minte acea `nt`mplare, cred c\ erau copii care, la fel ca [i mine, nu participau la activit\]ile organizate ale cartierului, nu erau integra]i `ntr-un program. Eu, de pild\, nu fusesem primit `ntr-o gr\dini]\. Nu eram, a[adar, „prin[i“ `n programul de activit\]i ob[te[ti, fiind copii care proveneau din familii de nemembri de partid, din familii cu probleme politice. Retr\iesc [i acum cu un frison fereala cu care tat\l meu `mi d\dea primele no]iuni de limba german\ [i cum vorbeam cu el `n [oapt\ pentru a exersa limba studiat\ de tata la Charlottenburg. ~n biblioteca aceea ne a[tepta o femeie de vreo 30 de ani `ntr-un capot `nflorat [i cu p\rul str`ns `ntr-un coc imperfect din care coborau [uvi]e neglijente. Senza]ia mea era c\ acea femeie locuie[te acolo, `n bibliotec\, [i m\ tot `ntrebam unde este patul, chiuveta etc. Era ceea ce `n termeni literari se nume[te o „mahalagioaic\“, o femeie de cartier. Ne-a a[ezat `n cerc pe scaune `n mijlocul `nc\perii, iar ea a luat loc `ntre noi cu o carte `n m`n\. Era o carte de format mare, dar sub]ire, din tipologia c\r]ilor pentru copii. {i femeia a `nceput s\ ne citeasc\ ni[te poezii ciudate. ~n toate era vorba despre un erou care str\bate o lung\ perioad\ de lupte pentru binele poporului. Una dintre poezii mi-a r\mas foarte bine `ntip\rit\ `n minte, f\r\ s\-i pot

704


reproduce versurile, doar ca subiect, pentru c\, la sf`r[itul lecturii ei, femeia mi-a cerut s-o comentez. Era vorba despre un erou care lupta pentru binele poporului [i la un moment dat a fost atacat mi[ele[te de c`]iva tovar\[i, care au ascuns adev\rul, nu au vorbit deschis ce aveau de spus, nu s-au prezentat `n fa]a oamenilor s\ spun\: „Asta credem noi“, [i au complotat. Aflat `n pericol, eroul a fost imediat `nconjurat de oamenii muncii, care au f\cut o hor\ `n jurul lui [i l-au ap\rat, iar du[manii au fost pedepsi]i. ~ntrebat direct cine este eroul, n-am [tiut s\ r\spund. Atunci femeia mi-a explicat pe `ndelete c\ eroul este tovar\[ul Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a fost atacat de c`]iva tr\d\tori din partid, dar c\ oamenii muncii i-au luat ap\rarea imediat, fiind iubit [i stimat de popor. Auzeam pentru prima dat\ numele conduc\torului comunist al ]\rii [i luam astfel contact tot pentru prima oar\ cu incidentul devia]ionist al Anei Pauker. Abia dup\ mul]i ani aveam s\ `n]eleg sensul acelei „prelucr\ri“ politice asupra unor copii de 5 ani, c`nd am nimerit `n ziare peste primele semnale „literare“ ale cultului personalit\]ii lui Nicolae Ceau[escu [i mi-am adus aminte cu claritate acel episod. Mi s-a p\rut atunci comic [i straniu s\ scrii o carte de poezii despre devia]ia politic\ a Anei Pauker, s\ pui `n versuri a[a ceva, s\ transformi `n oper\ literar\ un incident politic, probabil major pentru oamenii maturi, dar total nesemnificativ [i de ne`n]eles pentru un copil. {i totu[i... f\r\ informa]ia cultural\ autentic\ primit\ de la tat\l meu, f\r\ lecturile la care m\ obliga [i f\r\ numele secrete – Ion Antonescu, Ion Br\tianu, Petre P. Carp – pe care nu aveam voie s\ le rostesc `n public, dar despre care tat\l meu `mi povestea zeci de nop]i, probabil c\ mi-ar fi fost imposibil intelectual [i moral s\ scriu aceast\ carte. ~mi mai aduc aminte [i momentul de criz\ c`nd fratele meu a scris `n teza la Istorie „rebeliunea legionar\ de la 23 august 1944“, f\c`nd o confuzie cult\ cu rebeliunea legionar\, fiind exmatriculat [i pierz`nd anul. Tot aici `mi amintesc ziua `n care a murit Gheorghiu-Dej. ~n fa]a tipografiei de pe strada Pitagora, pe gardul bisericii se str`nseser\ to]i ho]ii [i borfa[ii cartierului. ~i cuno[team; furau de prin case, umblau `n ga[c\, unul avea un pistol f\r\ capace (se vedea mecanismul interior), erau tatua]i pe bra]e, duhneau a b\utur\, vorbeau `n jargon [i


705

scuipau `ntruna. Ei bine, `n acea zi a mor]ii lui Gheorghiu-Dej, borfa[ii \[tia se adunaser\ pe gardul bisericii [i pl`ngeau. Mai ales unul dintre ei se v\ieta: „A murit, m`nca-i-a[ p... lui, c`t era de bun, se urca pe schele cu zidarii, cobora `n min\ cu minerii… A f\cut mult pentru ]ara asta“. Ceilal]i treceau o sticl\ cu b\utur\ de la unul la altul [i mai ziceau c`te ceva despre Dej, de parc\ le murise tat\l. Scena asta m-a impresionat [i s-a fixat cu for]\ `n amintirea mea dup\ ce am vizionat la un televizor „Record“, singurul din cartier, `n casa unui [ofer de la Uzinele Vulcan, `nmorm`ntarea liderului comunist. Nu pot s\ trec peste am\nuntul c\ acel [ofer sau muncitor, nu sunt prea sigur, nu apuca niciodat\ s\ se uite la televizor. Se a[eza pe scaun `n fa]a lui [i adormea imediat, fr`nt de oboseal\. C`nd co[ciugul cu Dej a fost scos dintr-o cl\dire mare (nu mai ]in minte care, dar este posibil s\ fi fost Palatul), lumea a `nceput s\ ]ipe isteric. Apoi a urmat discursul agitat al lui Nicolae Ceau[escu (`l vedeam pentru prima oar\) [i scena de la mausoleu, unde unul dintre generalii care duceau co[ciugul pe umeri, un general foarte b\tr`n, s-a `mpiedicat de sc\ri [i era gata s\ cad\, ruin`nd toat\ ceremonia. Singura impresie pe care am re]inut-o despre Ceau[escu atunci a fost tinere]ea lui. ~n ochii mei de copil de 12 ani Nicolae Ceau[escu era foarte t`n\r, inexplicabil de t`n\r pe l`ng\ ceilal]i lideri comuni[ti cu p\rul alb. L-am simpatizat imediat pentru asta. ~n clipa `n care am pronun]at `ns\ primul cuv`nt de admira]ie pentru Nicolae Ceau[escu, am luat o b\taie sor\ cu moartea de la tata [i mi-a disp\rut admira]ia.

* Dup\ moartea lui Stalin [i dup\ ini]ierea programului românesc de epurare a agenturii sovietice, Silviu Brucan s-a orientat inteligent c\tre diploma]ie, devenind la `nceputul anului 1956 ambasador al României comuniste la Washington. Asta i-a schimbat radical viziunea despre lume [i probabil c\ `n el a ren\scut filonul burghez `n care venise pe lume. ~n 1961 public\ `mpreun\ cu so]ia sa o carte surprinz\toare despre America, un elogiu mascat al celui mai puternic stat capitalist din lume: „New Yorkul nu e frumos, dar are incontestabilele lui frumuse]i: impun\toarele cl\diri zg`rie-nori, cu geamuri-panouri de

706


sticl\ cu reflexe albastre, verzi sau cenu[ii, prinse `n zid\rie, `n o]el, aluminiu sau `n bronz; ceea ce se nume[te New York skyline, `nv\luit chiar `n zilele `nsorite `ntr-o u[oar\ cea]\ viorie (la ce ne-ar folosi s\ ne amintim c\ se datore[te fumului nelipsit aici?); Parcul Central, men]ionat `nainte, br\zdat de [osele, dar totu[i col] de natur\ unde vegeta]ia nu prea bogat\, pu]in ajutat\ de m`na omeneasc\, este completat\ at`t de impresionant de st`ncile proprii teritoriului pe care se `ntinde ora[ul [i care au f\cut posibil\ cl\direa lui `n `n\l]ime“498. Anul 1989 `l va surprinde pe Silviu Brucan `ntr-o senectute a[ezat\ `ntre credin]ele sale staliniste [i nostalgia revolu]iei comuniste [i cinismul american care `mpinge omenirea `nainte `n Istorie. Vechi comunist iubitor de trai bun [i convertit la binefacerile democra]iei, el va con[tientiza foarte bine, `nc\ de atunci, ceea ce sociologul francez Claude Karnoouh a rostit abia `n 2005: „Puterea instalat\ `n decembrie 1989 a `n]eles c\ Nicolae Ceau[escu, conduc\torul, avea o legitimitate solid\, motiv pentru care trebuia eliminat fizic“499. Gelu Voican Voiculescu provenea dintr-o veche familie nobil\ româneasc\ – familia Sturdza –, beneficiind de o educa]ie aleas\ `ntr-un mediu cultural bogat [i `n care personalitatea sa s-a completat cu rigoarea studiilor tehnice. Voican Voiculescu este inginer. Dar mai presus de aceste date biografice, Gelu Voican Voiculescu a fost [i este un om de ac]iune, numit de unii „un aventurier“, iar de generalul St\nculescu, partenerul s\u din revolu]ie, drept „un tip de revolu]ionar sud-american, despre care mi-am dat seama mult mai t`rziu c\ era destul de citit [i destul de bogat, destul de bine `narmat din punctul de vedere al preg\tirii intelectuale“500. Imaginea de Pancho Vila este doar o aparen]\. Preocupat [i bine informat `n aria ezoterismului, a francmasoneriei, Gelu Voican Voiculescu a intrat `n revolu]ie cu o imagine clar conturat\ asupra mersului istoriei [i a mi[c\rilor Marilor 498 Alexandra Sidorovici [i Silviu Brucan, America v\zut\ de aproape, Ed.

Tineretului, Bucure[ti, 1961, p. 9. 499 Claude Karnoouh în dialog cu Stelian T\nase, Realitatea TV, Zece [i un sfert,

26.01.2005. 500 Dinu S\raru în dialog cu Victor Atanasie St\nculescu, op. cit., p. 130.


707

Puteri, c\ut`nd s\ afle [i s\ `n]eleag\ pa[ii lor pe p\m`nt românesc. ~n anul 1970 a fost arestat [i anchetat `n Ungaria sub acuza]ia de spionaj industrial, `ncerc`nd [i o trecere frauduloas\ a frontierei cu Austria, unde a [i fost prins. Anchetat `n România de ofi]erul de Securitate Gheorghe Goran (viitorul [ef al SMB), va fi eliberat. Apoi i s-a `nscenat un proces de drept comun, fiind `ncarcerat pentru trei ani. ~n decembrie 1989, `nainte de r\sturnarea de la putere a lui Nicolae Ceau[escu a participat la manifesta]iile din dreptul Restaurantului Gr\dini]a [i de la baricad\, de unde s-a retras acas\ `n jurul orei 03.00, din diminea]a de 22 decembrie: „Gelu Voican Voiculescu: (...) M-am `mbr\cat `n kaki, ca, atunci c`nd trag militarii, s\ nu m\ ]inteasc\, s\ cread\ c\ este unul de-al lor... Sigur, acum lucrurile astea par puerile... M-am preg\tit de plecare. Mi-am luat o saco[\ din alea de plas\ din plastic, `n care am pus ciorapi, bandaje, plasturi pentru orice situa]ie... puteam fi r\nit. Am luat de la baie o ]eav\, o tij\ de la suportul de prosoape, s-o am la mine `n caz c\ trebuie s\ m\ ap\r. Aveam un pulov\r cu epole]i, [tii c\ se purtau pe vremea aia, mi-am pus `n buzunare cle[ti, un [pi], foarfec\..., iar `n picioare ni[te ghete u[oare. M-am `ncins cu chimirul, am b\gat [i `n \sta tot felul de chestii. M-am `ntins pu]in [i mi-am spus: dac\ scap cu via]\ diminea]\, o tai spre Ungaria. Aveam eu un plan pus la punct mai de mult, dar scopul final era s\ ajung la Pireu, `n Grecia [i s\ cer azil. Diminea]\ m-am dus la CEC-ul de la Eva s\ scot bani [i am scos 3 000 de lei..., dar am mai l\sat `n cont, pentru orice eventualitate... nu-mi d\deam seama care, dar reac]ionam din instinct. Cu banii \[tia m\ g`ndeam s\ dau la [oferi, la camioane pe drum. Am cump\rat pastile energizante de 15 lei de la farmacie, aveau [i cofein\, [i vitamine, `]i d\deau un puseu de energie. AMS: Ce medicament era \sta? GVV: Efortex. Se folosea pentru efort sportiv, contra febrei musculare, [tiind c\ voi merge mult pe jos. Imagineaz\-]i c\ am dat pastilele astea grupului nostru, lui Petre, lui Iliescu `n nop]ile urm\toare [i ei, [i al]ii crez`nd c\ i-am drogat, c\ nu [tiu ce pastile sunt de la trupele speciale ca s\ rezist\m f\r\ somn... Era Efortex luat de la farmacia din col].

708


Dar `]i dai seama cum m\ priveau \[tia: «Domnule, \sta trebuie s\ fie din ni[te trupe speciale, bine c\ e de partea noastr\!» Aveau [i gust bun. La ora 08.00 m-am dus la serviciu [i am semnat condica. AMS: E[ti nebun! GVV: Alex, n-am cum s\-]i explic... AMS: Bine, tu e[ti un tip cerebral, cu un bagaj de no]iuni [i informa]ii, nu te pot amesteca cu ceilal]i, dar trebuie s\ `n]elegi de unde vine [i legenda care plute[te deasupra ta. Tu ai fost tipul misterios... GVV: Era un mister `n care m\ compl\ceam. La Institut toat\ lumea comenta ce a v\zut. ~n timp ce comentam, sunt chemat la poart\ de socru-meu... a disp\rut nevast\-mea! Fosta nevast\. Am reu[it s\ ies cu greu, c\ nu ne d\deau voie. Pe la 09.00 m-am dus la P\unescu... AMS: Erai `n c\utarea unui lider. GVV: Da. La el era o adun\tur\ de tineri cu ghitare care `l aclamau [i voiau s\-l ia cu ei. Am luat-o pe Pitar Mo[i [i, `n timp ce m\ apropiam de Scala, aud dintr-o ma[in\, de la radio, comunicatul cu Milea tr\d\tor. AMS: Primul s-a transmis la 10.51. GVV: Atunci asta este ora la care am ajuns la Scala. «Bun, `mi zic, l-a `mpu[cat pe \sta, ce-o s\ fie acum?» C\tre cofet\ria Scala era baraj, `n care era Mitic\ Iliescu. Dinspre Universitate se auzea: «Armata e cu noi!» La un moment dat, ca la un semn, scutierii fug, TAB-urile `ncep s\ se retrag\, iar lumea curge pe bulevard. Atunci m\ `nt`lnesc cu o fost\ coleg\ de la Via]a Româneasc\... «Ce faci aici?», iar eu `mi iau o pozi]ie eroic\ [i ì spun: «Am `nt`lnire, la revedere, m\ `nt`lnesc cu destinul!» Era un teribilism... Ies `n bulevard, `n B\lcescu, Magheru, `n por]iunea aia, [i v\d TAB-urile venind cu oameni pe ele. M\ sui [i parcurg traseul p`n\ la Gr\dini]a pe un TAB, trec prin fa]a institutului meu [i strig la colegii mei, urlam la colegii mei de la ferestre s\ m\ vad\. Ne-am f\cut semne, ne-am f\cut cu m`na, strigau: «Gelu, Gelu, bravo Gelu!». Era momentul meu sublim. (r`de) Mi-am f\cut num\rul. TAB-ul a mers p`n\ `nainte de Pia]a Roman\ [i s-a oprit. A ie[it conduc\torul [i ne-a spus: «Gata, da]i-v\ jos, c\ noi trebuie s\ ne `ntoarcem» (...) Lumea fugea gr\bit\ spre


709

CC, al]ii o luau pe Doroban]i. Atunci am strigat s\ se anun]e din om `n om: «Schimba]i direc]ia [i o lu\m spre Televiziune». La Pia]a Lahovary m-am dus din nou la P\unescu. L-am g\sit `n poart\, parlament`nd cu ni[te tineri. Lumea rupea tablouri, portrete, lozinci. La Doroban]i, `nainte de strada Jean Textier, pe dreapta, m\ re`nt`lnesc cu Harosa [i ì spun: «Ai ma[in\?» «Da.» «Fugi repede la Casa Sc`nteii [i adu-l pe Iliescu!» Vedeam `n el pe succesorul lui Ceau[escu. Personajul m\ interesa, eram preocupat de a lua leg\tura cu el.“501 ~n prim\vara anului 1989 Gelu Voican Voiculescu a `ncercat s\ se apropie de Ion Iliescu, prin intermediul graficianului Harosa de la Editura Meridiane. Pentru a putea face asta a imaginat publicarea unei lucr\ri [tiin]ifice, „Evacuarea apelor industriale cu suspensii minerale“, pe care s\ o supun\ aten]iei Editurii Tehnice. {tiindu-se filat [i [tiindu-l [i pe Iliescu filat, a renun]at. Prin Aurel Drago[ Munteanu se interesa de evolu]ia [i anturajul lui Iliescu. Totodat\, a aflat c\ `nc\ de prin 1986 foarte mul]i activi[ti de partid `l curtau pe Iliescu, din oportunism, fiind convin[i c\ sovieticii `l vor schimba pe Ceau[escu cu Iliescu, motiv pentru care c\utau s\-[i preg\teasc\ o pozi]ie apropiat\ de Iliescu `n momentul schimb\rii. Mul]i veneau, treceau pe la Editura Tehnic\ doar pentru a da m`na cu Iliescu [i a-[i rosti numele, astfel `nc`t Iliescu s\-i ]in\ minte. Al]ii, mai ingenio[i, intrau sub un pretext oarecare [i ì `nm`nau bile]ele cu scurte mesaje de solidaritate, pe care apoi le distrugeau. Unul l-a `nghi]it `n fa]a lui. Voican Voiculescu `l va `nt`lni prima dat\ pe Ion Iliescu la Televiziune [i din acel moment nu se va desp\r]i de el p`n\ `n ziua c`nd a fost numit viceprim-ministru al noului guvern instalat de CFSN. Prin natura complex\ a personalit\]ii sale – `n acela[i caracter omul de cultur\ preocupat de ezoterism [i omul de ac]iune, dispus la orice sacrificiu [i gata pentru orice ac]iune categoric\ –, Gelu Voican Voiculescu s-a g`ndit `n mod firesc la suprimarea lui Nicolae Ceau[escu, `n ideea [i regula marilor revolu]ii din istoria omenirii, pornind de la 501 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, pp. 207-208.

710


filozofia carthesian\. Ideea „recursului la metod\“ era de fapt un apel la opera ra]ionali[tilor, pornind de la Discours à la Méthode (1637) a lui Descartes, continu`nd cu ideea `ncredin]\rii de c\tre cet\]ean a puterii c\tre guvernarea civil\, corpului politic, de fric\ sau pentru a-[i ob]ine siguran]a, a[a cum a fost enun]at\ de Spinoza `n Tractatus theologico-politicus (1670), [i ajung`nd la expresii mai concrete `n teza lui Leibniz din opera sa Essais de théodicées (1710), unde r\ul trebuie extras din societate „pentru a preveni un r\u mult mai mare sau pentru a ob]ine un bine mult mai mare“. Pledoaria lui Gelu Voican Voiculescu viza conceptul politic rezultat din opera filozofilor ra]ionali[ti cunoscut cu denumirea de „ra]iune de stat“ (raison d’état), care afirm\ c\ anumite interese superioare ale statului, interese generale ale unei na]iuni sau comunit\]i primeaz\ `n fa]a interesului personal [i al moralit\]ii private. Altfel spus, executarea lui Nicolae Ceau[escu era justificat\ de necesitatea opririi fenomenului teorist, care – credeau ei – era generat de o for]\ loial\ dictatorului. Gelu Voican Voiculescu a fost revolu]ionarul autentic, `n sensul istoric al vocabulei, revolu]ionar con[tient c\ tr\ie[te o revolu]ie, [tiind ce este ea [i ac]ion`nd decisiv `n direc]ia victoriei. Av`nd acces la v`rful echipei noi prin propriile-i merite, el a jucat unul din rolurile majore `n evenimente. ~n ciuda martel\rii metodice a imaginii sale `n presa postdecembrist\ nu exist\ nici o dovad\ c\ ar fi f\cut parte din vreun complot sau ar fi avut vreo leg\tur\ cu diversiunea sovietic\. Singurul indiciu care `l face suspect a fost dat tot de el [i const\ `n faptul c\ trecuse de mai multe ori frontiera `n mod fraudulos, `ntorc`ndu-se de fiecare dat\ `n ]ar\. Din punctul de vedere al Securit\]ii el este `ncadrat filierei Aurel Drago[ Munteanu, motiv pentru care a [i fost acuzat de presa na]ionalist\, dup\ revolu]ie, c\ este evreu. Gelu Voican Voiculescu este [i dintre pu]inii revolu]ionari care au sim]it [i dimensiunea tragic\ a revolu]iei. ~ntr-un articol publicat `n noiembrie 1999 `n revista Agora el va reflecta asupra sensurilor evenimentelor din decembrie 1989: „Revolu]ia noastr\ n-a `nsemnat `n acele zile doar triumful incontestabil al libert\]ii, ci [i o uria[\ lacrim\ prelins\ pe harta ]\rii, cople[it\ de sf`[ietoarea durere a unui popor ce nu merita at`ta suferin]\, dup\ calvarul `ndurat `n anii `ndelunga]i ai dictaturii“.


711

Al treilea personaj care cuno[tea mecanismele unei revolu]ii era inginerul Petre Roman. Cultivat `ntr-o familie cu tradi]ie [i beneficiind de educa]ia mamei sale catolice de origine spaniol\, Petre Roman a fost [i a r\mas profund marcat de destinul tat\lui s\u, cunoscutul lider comunist Valter Roman. ~ndep\rtat din zona conducerii partidului, mai degrab\ pentru viziunile sale socialist-europene moderne – a fost un adept al eurocomunismului –, acuzat ca „element cu puternice r\m\[i]e mic burgheze“, Valter Roman a fost unul dintre intelectualii comuni[ti care „s-au trezit“ la un moment dat `n privin]a sistemului comunist, f\r\ a deveni un adversar al acestuia, dar critic`ndu-l constant. Tr\it [i [colit `n Fran]a, urm\rit de experien]a trist\ a tat\lui s\u, Petre Roman devenise deja un critic, au acuzator al sistemului comunist, nu numai al regimului Ceau[escu. Pasionat de literatura francez\ [i de Istoria Fran]ei, el va adera la ideea suprim\rii lui Nicolae Ceau[escu, a[a cum se procedase [i `n timpul Revolu]iei Franceze. ~n primul discurs parlamentar al lui Saint Just acesta pledase pentru interpretarea `ndep\rt\rii [efului statului ca un act politic. Robespierre, `n discursul s\u din 3 decembrie 1792, va enun]a [i el principiul suprim\rii [eful statului ca „o m\sur\ de salvare public\“, ca „un act de care depinde cimentarea Republicii [i soarta na]iunii“. Ca persoan\ ce nu f\cuse parte din complotul sovietic, Petre Roman a fost supus nu numai presiunii generate de diversiune, ci [i influen]ei liderilor mai v`rstnici ai CFSN, care dirijau evenimentele c`nd spre o interven]ie militar\ sovietic\, sub forma unor unit\]i speciale antiteroriste, c`nd spre necesitatea imperioas\ a elimin\rii fostului dictator. Orice analiz\ asupra comportamentului [i atitudinii lui Petre Roman din decembrie 1989 trebuie separat\ de campania insistent\ [i ampl\ lansat\ pentru denigrarea lui dup\ trecerea anului 1990, c`nd era prim-ministru [i `ncerca s\ introduc\ reformele economice ale economiei de pia]\. Sergiu Nicolaescu a fost `ntrebat dac\ este de acord cu executarea so]ilor Ceau[escu undeva pe un hol [i a r\spuns scurt c\ da. Cunoscut ca unul dintre cei mai importan]i regizori români, de]in`nd suprema]ia româneasc\ [i `n cinematografia estic\ `n domeniul filmului de

712


ac]iune, Sergiu Nicolaescu avea [i o cot\ interna]ional\ foarte ridicat\, tr\ind mult timp `n Occident. A fost `ntotdeauna un om de ac]iune, dotat cu un caracter puternic, atins inclusiv de un u[or aer de superioritate, sportiv [i avid de cunoa[tere, mai ales `n domeniul istoriei na]ionale. Asupra persoanei sale planeaz\ suspiciunea c\ la Televiziune a folosit un pistol automat cu care a omor`t doi presupu[i terori[ti. Consult`nd o personalitate mondial\ a psihologiei, general medic la Spitalul Militar din Bucure[ti, acesta mi-a atras aten]ia asupra unui aspect care constituia (`n anii ’70) o preocupare a medicilor psihiatri angaja]i de studiourile de la Hollywood. Era vorba de tendin]a actorilor care joac\ roluri de pistolari (`n weste-rnuri sau `n filmele poli]iste) de a transfera obiceiul de a folosi armele din recuzit\, exersarea `n sute de secven]e filmate a tragerii cu o arm\ `n oameni, `n nevoia de a trage cu arme [i muni]ie reale. Cei mai mul]i dintre ace[ti actori au f\cut o pasiune pentru v`n\toare sau au devenit clien]i frecven]i ai poligoanelor de tragere. Unii dintre ei, cazul cel mai celebru fiind al lui John Wayne, au cerut [i au primit grade militare onorifice. Sergiu Nicolaescu frecventa poligonul unit\]ii militare din Ploie[ti conduse de colonelul Nicolescu. Preg\tirea militar\ [i `n m`nuirea armelor pe care o f\cuse Sergiu Nicolaescu pentru seria de filme poli]iste, precum [i regizarea unor scene de lupt\ cu arme de foc [i blindate, cu care devenise celebru, i-au dat nu numai u[urin]a cu care s-a mi[cat printre evenimentele revolu]ionare, dar [i radicalismul cu care a votat f\r\ ezitare executarea [efului statului. O secven]\ anume din filmul s\u Ultimul cartu[ – darea pe m`na mul]imii a unui criminal – l-a determinat s\ cear\ ini]ial aruncarea lui Ceau[escu `n bra]ele mul]imii pentru a-l sf`[ia. Ca revolu]ionar, Sergiu Nicolaescu a fost o personalitate-cheie `n mai multe momente decisive ale perioadei critice 21-26 decembrie 1989, fiind total ata[at grupului Ion Iliescu [i ac]ion`nd exclusiv `n favoarea acestuia. ~n diminea]a de 22 decembrie se duce la Uzinele Grivi]a [i aduce un grup de muncitori `n Pia]a Palatului. Este cel care pronun]a la Televiziune primul discurs coerent [i logic, d`nd, prin notorietatea sa, primul semn de credibilitate [i siguran]\ cet\]enilor bulversa]i de cursul evenimentelor. Accept\ denumirea de FSN aleas\ atunci pentru c\ ea corespundea ini]ialelor sale


713

(Florin Sergiu Nicola, numele s\u real, provenit dintr-o familie de aromâni). ~l salveaz\ pe Ion Iliescu `n balconul CC, apoi contracareaz\ grupul Verde]–D\sc\lescu [i determin\ mutarea nucleului CFSN la MApN. Va pleda insistent – a[a cum se vede dintr-o `nregistrare video privat\ – pentru `nscrierea pe listele CFSN a numelor revolu]ionarilor [i pentru eliminarea numelor de fo[ti activi[ti ai partidului. Era ascultat pentru c\ era [i foarte cunoscut [i apreciat pentru filmele sale. ~n leg\tur\ cu acest episod, secretarul senatorului Nicolaescu, Marian G\man, a adus urm\toarele preciz\ri: „Pe 22 decembrie am intrat `n sediul CC-ului, unde un num\r mare de tineri revolu]ionari au stricat aranjamentele unor tovar\[i ce doreau c`t mai repede s\ fac\ guvernul Verde]..., dar la un moment dat, c`nd a ap\rut domnul Sergiu Nicolaescu, b\nuind pericolul, s-a adresat foarte dur tovar\[ului Verde], amenin]`nd cu arma c\ trebuie s\ lase puterea, c\ tinerii sunt cei ce au reu[it s\-l alunge pe dictator, propun`ndu-ne s\-i arest\m“502. Prin urmare, a[a-numitul „guvern Verde]“ a c\zut sub amenin]area cu arma! Se leag\ perfect cu informa]iile date de Gelu Voican istoricului Marian Oprea [i ar\tate de noi `ntr-un capitol precedent. A fost un gest important pentru cursul evenimentelor, care a lichidat definitiv orice tentativ\ de a se reconstitui un alt pol de putere dec`t cel al lui Ion Iliescu. ~n anul 1961, `mpreun\ cu Titus Popovici, fusese trimis ca reporter-operator `n Cuba, cu misiunea de a filma revolu]ia lui Fidel Castro [i asistase la procesele tribunalelor revolu]ionare cubaneze. Acuza]ii erau adu[i `n sala unei [coli, a unei caz\rmi, judeca]i sumar [i condamna]i `n fa]a so]iei, p\rin]ilor [i fiilor lor, pu[i apoi imediat la zidul [colii [i `mpu[ca]i, tot `n fa]a familiei. Scenele acestea i-au r\mas puternic `ntip\rite `n memorie [i l-au determinat s\ nu aib\ nici o ezitare `n privin]a execut\rii so]ilor Ceau[escu. Acestor patru intelectuali li s-au asociat doi militari, total diferi]i `ntre ei, dar care au jucat rolul ac]ional decisiv la conducerea Armatei, 502 Declara]ie semnat\ de domnul Marian G\man pentru dosarul de revolu]ionar

întocmit potrivit legii, în arhiva autorului.

714


institu]ie care, a[a cum ar\tam, a reprezentat factorul hot\r`tor pentru direc]ia `n care s-au dezvoltat faptele [i implicit istoria noastr\ `ncep`nd cu diminea]a de 22 decembrie 1989. Victor Atanasie St\nculescu provenea dintr-o familie de intelectuali români din clasa medie, dar avea o ascenden]\ rus\, bunicii s\i fiind colonel [i, respectiv, general `n armata ]arist\. Volumul s\u de interviuri cu scriitorul Dinu S\raru, ap\rut `n 2005, i-a surprins [i pe fo[tii lideri ai Securit\]ii, contraria]i de abilitatea ie[it\ din comun a generalului St\nculescu de a-[i disimula originea [i trecutul. Aproape nimic din datele biografice pe care le dezv\luie St\nculescu acolo nu au fost aflate de Securitate, `n ciuda verific\rilor repetate [i minu]ioase la care a fost supus. Inteligent, cultivat [i rece, distant, el a urcat `n cariera militar\ prin imaginea de profesionist al armelor, dar [i prin diferen]a vizibil\ fa]\ de colegii s\i ofi]eri ai Armatei populare, adu[i de la sap\ [i `mbr\ca]i `n uniforme. Cuno[tin]ele sale de medicin\ [i matematic\ – a fost student la Medicin\ [i la Matematic\, abandon`nd `ns\ studiile – i-au permis s\ se afirme `n arma tehnic\ a Artileriei [i s\ primeasc\ gradul de colonel la 32 de ani. Invazia sovietic\ `n Cehoslovacia din 1968 `l surprinde `n func]ia de loc]iitor al [efului MStM [i [ef al Direc]iei Organizare-Mobilizare-Planificare-~nzestrare, func]ie `n care a ajuns pe un traseu c`[tig\tor, av`nd sprijinul fra]ilor Ilie [i Marin ai lui Nicolae Ceau[escu. Destul de timpuriu [i-a oferit serviciile [i a devenit informator al Securit\]ii, asigur`ndu-[i [i aici o protec]ie solid\. ~n timpul audierii generalului Hortopan la Comisia senatorial\, acesta a avut urm\torul dialog cu Sergiu Nicolaescu: „Dl Hortopan: (...) {tiu c\ generalul St\nculescu a fost informatorul Securit\]ii, c\ l-am avut [i subordonat. C`nd eram [eful Marelui Stat Major, el era [eful Direc]iei Organizare-Mobilizare. Dl Sergiu Nicolaescu: Asta se [tie. Dl Hortopan: Dar problema asta de care m\ `ntreba]i dvs., nu.


715

Dl Sergiu Nicolaescu: P\i asta este important, ce-a]i spus. Deci b\nuiala c\ el era informator. Dl Hortopan: Nu b\nuiala, [tiam sigur.“503 Ofi]erul care l-a racolat, potrivit unei surse din Securitate, a fost viitorul general Nu]\. Moartea acestuia `n elicopterul cu care era adus la Bucure[ti este atribuit\ acestei leg\turi timpurii. Odat\ cu deschiderea spre asimilarea tehnologiilor occidentale operat\ de Nicolae Ceau[escu, generalul St\nculescu ia contact cu Vestul democratic [i capitalist, fapt ce i-a stimulat resentimentele ereditare anticomuniste. Rela]ia cu Securitatea a trecut `ntr-un stadiu superior, leg\tura dezvolt`ndu-se `n domeniul tehnologiilor militare, unde era privit ca expert [i negociator abil. ~n aceast\ calitate s-a `nt`lnit prima dat\ [i cu Ion Iliescu: „AMS: V\ cuno[tea]i cu St\nculescu? Ion Iliescu: Pe St\nculescu `l cunoscusem mai de mult. Prima dat\ l-am cunoscut la Clinceni. Noi, la Institut, pe vremea c`nd lucram la Ape, aveam un program pentru studierea grindinei. {i cei de la IMH angajaser\ speciali[tii `n acest domeniu, s\ fac\ un studiu pentru combatere. Chestia asta implica [i Academia Tehnic\ Militar\, care avea [i ea un colectiv de cercetare. A fost atunci un miting, ceva de genul \sta, o demonstra]ie la Clinceni, unde Armata prezenta ni[te avionete pe care le puteam folosi [i noi, plus sistemul de rachete. Se preconiza tragerea cu rachete `n `ncercarea de a `mpiedica formarea bulg\rilor de ghea]\ sau, dup\ ce se formau, s\-i spargi. {i aici foloseam rachete. AMS: Am v\zut un astfel de procedeu `ntr-un film sovietic la jurnalele de actualit\]i de la cinematografe. II: {i acolo l-am `nt`lnit prima dat\ pe St\nculescu. Mi-a f\cut o impresie bun\, avea o anumit\ prestan]\, o ]inut\ care `l deosebea de ceilal]i. Atunci l-am cunoscut prima dat\.“ ~n anul 1989 generalul St\nculescu intr\ `n aten]ia special\ a Securit\]ii ca urmare a unor `nt`mpl\ri ce trezesc suspiciunea. ~l 503 Arh. SR, Stenograma nr. 6/18.10.1993, Audiere general Hortopan Ion, pp. 75-76.

716


frecventa pe reprezentantul firmei britanice Rolls Royce `n România, inginerul George Pop, documentat de Securitate drept agent al MI6, cu care avea `nt`lniri neanun]ate sau nedeclarate. Generalul St\nculescu afirm\ ast\zi c\ nu cuno[tea calitatea de spion a lui Pop, dar este greu de crezut, av`nd `n vedere [i faptul c\ `n cursul anului 1989 a fost avertizat oficial de Departamentul Securit\]ii Statului, ocazie cu care i s-a prezentat activitatea de spion a reprezentantului britanic. Generalul Alexie, secretarul de stat al DSS, `naltul func]ionar care d\dea vizele pentru contactele oficiale ale generalului St\nculescu Victor cu str\inii, a semnalat [i el c\ adjunctul ministrului Ap\r\rii telefona sau trimitea cererea de aprobare `n ultima clip\, uneori doar cu c`teva ore `nainte de `nt`lnire, astfel `nc`t nu se mai putea organiza supravegherea specific\ a `nt`lnirii, contactele sale cu diferi]i emisari str\ini sc\p`nd de sub control. Apoi, cu ocazia unei nun]i la Cercul Militar, a observat un comportament nefiresc din partea lui. „AMS: V\ mai aminti]i evenimente suspecte din acea perioad\? {tefan Alexie: Da, am `nt`lnit o situa]ie suspect\ `n ce `l prive[te pe generalul St\nculescu. ~n octombrie 1989 am participat la cea mai frumoas\ nunt\ de care am auzit eu, nunta b\iatului generalului Stamatoiu. Am stat la masa principal\ cu generalul St\nculescu [i doamna St\nculescu, Dumnezeu s-o ierte. Ei bine, `n atmosfera aceea de petrecere, generalul St\nculescu m-a tatonat toat\ noaptea, m-a `ntrebat cu insisten]\ despre unit\]ile noastre de antiterorism. La `nceput am crezut c\ interesul lui pentru mine era legat de faptul c\ eu aprobam leg\turile lui cu str\inii. Se `nt`mpla un lucru ciudat... St\nculescu ap\rea mereu cu cererea `n ultima clip\, invoca tot timpul urgen]e, apari]ia peste noapte a unor oameni de afaceri, negociatori, leg\turi din lumea comer]ului cu arme, interese formidabile, ocazii nemaipomenite pe care nu trebuie s\ le rat\m etc. Aprobarea se d\dea prin adres\ trimis\ din timp la noi, eu d\deam `n verificare [i apoi aprobam sau nu. El practica acest lucru, ap\rea `n ultimul moment sau d\dea telefon [i ob]inea aprobarea de contact cu diferi]i str\ini, f\r\ adres\ scris\, astfel c\ `n eviden]a contactelor generalului St\nculescu exist\ mai pu]ine `nt`lniri dec`t a avut.


717

AMS: Adic\ a existat posibilitatea de a avea `nt`lniri care nu au fost controlate sau pe deplin controlate. {A: Este posibil. La nunta aceea, dac\ a avut anumite sarcini, m-a rugat toat\ noaptea s\-i scot ginerele, care lucra la noi, s\-l mut de la munca operativ\ la organizare-mobilizare, `n aceea[i unitate `n care lucra. Era o cerere de scoatere pe linie moart\, ceea ce era foarte suspect; oricine caut\ s\-[i promoveze protejatul. Nu sunt ofi]er de ieri, de ast\zi, simt anumite lucruri. Cu aceste dou\ subiecte, ginerele [i antiterorismul, m-a b\tut el la cap `n timpul nun]ii (...) Dar ce este interesant cu St\nculescu... Dup\ ce i-am rezolvat problema cu ginerele, m-am `nt`lnit cu el la o depunere de coroane, i-am spus c\ s-a rezolvat, `ns\ el a `ntors capul, ca [i cum nu-l interesa. Mi s-a p\rut a fi tipul omului care nu vrea s\ se [tie, nu vrea s\ i se aminteasc\ de o astfel de chestiune. La urma-urmelor, era un fleac, dar probabil c\ pentru el scoaterea rudei din zona de foc fusese o ac]iune deliberat\. M-a mai surprins faptul c\ la acea nunt\, doamna St\nculescu afirma pur [i simplu c\ se trage dintr-o familie `nrudit\ cu ]arii ru[i [i avea, `ntr-adev\r, pe bra]e, la urechi, la g`t ni[te vechi bijuterii ]ariste. S-a l\udat cu ele.“504 O alt\ problem\, mult mai grav\, pentru care Securitatea l-a luat `n observa]ie pe generalul St\nculescu a fost concediul pe care l-a ob]inut `n Ungaria, la Lacul Balaton, `n vara anului 1989, `n condi]iile `n care toate concediile perfectate prin acordurile bilaterale `ntre institu]iile ]\rilor comuniste europene fuseser\ suspendate. Securitatea l-a urm\rit [i acolo – folosind agen]i maghiari racola]i de serviciile secrete române –, astfel c\ au fost primite informa]ii valoroase despre `nt`lnirile neprotocolare pe care le-a avut cu reprezentan]i de frunte ai serviciilor de spionaj maghiare [i sovietice. U[urin]a cu care se mi[ca `n rela]iile interna]ionale, cunoa[terea limbii maghiare, dar [i rela]ia suspect\ cu ata[atul militar al Ungariei `n România, Arady {andor, l-au adus pe generalul St\nculescu `n aten]ia UM 0110, contraspionaj 504 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, pp. 111-112.

718


]\ri socialiste. Vom relua aici, pentru fixarea informa]iei, declara]ia generalului Neculicioiu pe acest subiect, dat\ Comisiei senatoriale: „Dl Neculicioiu: Iat\, `n septembrie, ata[atul militar Arady de la ambasada ungar\ era presat de la Budapesta (sportiv la Steaua, n\scut `n România), era presat s\ dea informa]ii urgente. {i zice: «Domnule, eu mìne primesc co[ul cu informa]ii» (textual). «Hai s\ vedem ce face mìne!», (ne-am zis, n.a.) Am discutat cu generalul Vasile ([eful Direc]iei contrainforma]ii militare) s\ vedem ce facem. {i, `ntr-adev\r, s-a dus la MApN a doua zi [i numai `ntr-un birou a intrat, precis, unde era un adjunct al ministrului. Septembrie 1989. Membrii comisiei: Cine? Dl Neculicioiu: El a fost aici, pe scaunul \sta. Acum, nu din cauza asta [i-a pus piciorul `n ghips. Membrii comisiei: V\ mul]umim!“505 Cu aceea[i ocazie, generalul Neculicioiu confirm\ [i informa]iile primite de la generalul {tefan Alexie, c\ Victor A. St\nculescu avea `nt`lniri cu str\ini f\r\ s\ mai cear\ aprobare sau o cerea telefonic `n ultimul moment. Acuzat cam f\r\ sens [i oricum ciudat pentru prezen]a sa la Timi[oara, generalul St\nculescu este cercetat abia dup\ 15 ani pentru ce a f\cut la Bucure[ti `ncep`nd cu 22 decembrie 1989, fiind considerat salvatorul revolu]iei. Trimis la Timi[oara [i – dup\ cum constat\m acum – foarte avizat asupra a ceea ce se `nt`mpl\ – diversiunea sovietic\, opera]ia interna]ional\ de r\sturnare a lui Nicolae Ceau[escu –, generalul St\nculescu a f\cut tot posibilul s\ nu se implice `n represiune, contribuind chiar la favorizarea declan[\rii revoltei populare. L\sat noaptea la telefon, `n locul lui Coman, el lua leg\tura cu directorii `ntreprinderilor cu conducere sau comisie militar\ [i le recomanda s\ nu `mpiedice revolta muncitorilor. Reamintim c\ revolta popular\ a izbucnit `n diminea]a de 20 decembrie la ~ntreprinderea Optic\ Timi[oara, atunci c`nd directorul, 505 Arh. SR, Stenograma nr. 33/26.01.1994, Audierea generalului Ion Neculicioiu, p. 23. (Data exact\ a contactului celor doi a fost determinat\ precis: 12 septembrie 1989.)


719

colonelul Pastiu, a refuzat s\ execute ordinul lui Ion Coman de a bloca manifestan]ii `n interior [i a deschis por]ile, permi]`nd declan[area primei demonstra]ii muncitore[ti din ora[. Poate p\rea un gest minor, dar s\ nu uit\m c\ persoana care a deschis u[a balconului Universit\]ii Bucure[ti a ajuns pre[edintele statului! ~n fa]a ordinului de a citi decretul pentru starea de necesitate din noaptea de 20 spre 21 decembrie, generalul St\nculescu se eschiveaz\ [i `ncearc\ s\-[i `nsceneze o criz\ de colicist `n spitalul din Timi[oara, disp\r`nd mai multe ore. Conform propriei m\rturii, tot `n acea noapte [i-a scris demisia din Armat\. Ajuns la Bucure[ti, `[i pune piciorul `n ghips la Spitalul Militar, tot pentru a evita executarea ordinelor lui Nicolae Ceau[escu. Toate aceste manevre conduc la concluzia c\ generalul Victor Atanasie St\nculescu era cel pu]in avizat asupra evenimentelor care urmau s\ se petreac\ `n România, dac\ nu cumva, m\car prin rela]ia cu spionul maghiar Arady, a [i contribuit la declan[area lor. Chemat de Ceau[escu [i numit ministru al Ap\r\rii, el d\ o lovitur\ de stat militar\, apoi `l evacueaz\ cu elicopterul pe [eful statului din sediul Puterii [i probabil c\ a fost [i autorul ordinului de dobor`re a acelui elicopter. Revenit la Ministerul Ap\r\rii, el intr\ `n contact cu Ion Iliescu, ì ofer\ protec]ia [i Puterea, de]inut\ `n acel moment de Armat\, dup\ care ordon\ arestarea tuturor ofi]erilor de contrainforma]ii militare. Generalul St\nculescu este urm\rit [i ast\zi, dup\ 15 ani, cu o ur\ ne`mp\cat\ de mul]i ofi]eri de Securitate, consider`ndu-l autor al fenomenului diversionist-terorist lansat cu scopul de a distruge Securitatea, martor\ a activit\]ilor sale de spionaj. Totodat\, `n calitate de ministru al Ap\r\rii [i supervizor al Procuraturii Militare, ei `l acuz\ [i pentru t`r`rea lor `n procesele postrevolu]ionare, con[tient fiind c\ sunt nevinova]i. Contraatacul public a fost `ns\ gre[it lansat, acuzele la adresa lui St\nculescu limit`ndu-se la prezen]a sa `n Timi[oara, folosindu-se naivitatea [i lipsa de informa]ii ale revolu]ionarilor [i ale presei din Timi[oara. Ceea ce se poate reconstitui – numai prin apelul la logic\ – din g`ndirea generalului Victor St\nculescu este legat direct [i indisolubil de ceea ce s-a v\zut pe ecranul televizoarelor `n primele ore de emisie liber\. ~n acel interval a fost creat\ involuntar imaginea c\

720


]ara este `n haos, a fost denun]at\ Armata ca autoare a represiunii [i tot acolo au ap\rut tot felul de personaje suspecte, militari activi [i `n rezerv\ care au dat impresia c\ au vorbit `n numele Armatei. Mihai Lupoi afirma c\ nu mai exist\ conducerea Armatei, Mircea Dinescu cerea o nou\ conducere la MApN, iar Nicolae Militaru cerea ca Armata s\ opreasc\ m\celul. ~n acest interval critic, timp de o or\, generalul St\nculescu a oscilat dac\ s\ opreasc\ sau nu Televiziunea, [i probabil c\ tot `n acel moment a hot\r`t declan[area diversiunii care s\ ]in\ la respect Securitatea – martorul cel mai periculos –, noua echip\ de conducere [i pe revolu]ionarii din strad\. Ra]iunea generalului St\nculescu pare a fi strict militar\: „Dac\ coment\m prea mult `n Armat\, trebuie s-o desfiin]\m“. ~n ce prive[te cel\lalt aspect al situa]iei – haosul din ]ar\ –, St\nculescu a c\utat un nou lider politic [i l-a ales pe Ion Iliescu. Restul este o consecin]\ tragic\. Generalul Nicolae Militaru este marele criminal din decembrie 1989, dup\ Nicolae Ceau[escu. Ofi]er f\cut din ]\ran s\rac, el [i-a schimbat numele stigmatizant de L\p\dat `n Militaru odat\ cu `mbr\]i[area carierei militare. Ea a reprezentat singura modalitate de via]\ a acestui individ. Trimis la studii `n URSS, este racolat de GRU, apoi reactivat cu ocazia unei aplica]ii militare desf\[urate `n Dobrogea. ~nlocuit din func]ia important\ pe care o avea `n conducerea MApN, el va c\uta s\ se r\zbune [i va intra rapid [i benevol `ntr-una din opera]iile conduse de URSS pe teritoriul României cu scopul `nl\tur\rii lui Nicolae Ceau[escu printr-un complot. ~n povestea complotului militar exist\ [i multe exager\ri. Securitatea a reu[it s\ depisteze din timp [i s\ fac\ inofensive mai multe infiltr\ri sovietice importante. Ele par `ns\ ac]iuni destinate culegerii de informa]ii, dec`t organiz\rii vreunui complot, chiar dac\ aparent au existat [i astfel de tentative. „Securitatea a recunoscut flagrantul `n cazul generalului {erb, comandantul Armatei a 2-a, care a transmis informa]ii secrete asupra Planului de mobilizare român ata[atului militar sovietic la Bucure[ti. A fost urmat de neutralizarea generalului Grigore Naum, [eful Departamentului de Contrainforma]ii Militare, considerat de sovietici ca unul dintre cei mai importan]i


721

agen]i, cu un rol-cheie `n tentativa de a-l `ndep\rta pe Ceau[escu de la Putere“506. Cazul generalului {erb este foarte ciudat. Prin zvon s-a r\sp`ndit ideea c\ a fost executat. A fost trecut `n rezerv\ cu gradul de soldat [i `nchis pentru un an [i trei luni la Penitenciarul Aiud. Apoi a fost chemat de Ceau[escu personal, ca [i cum ar fi descoperit c\ a f\cut o gre[eal\, reabilitat `ntr-un fel [i numit economist la o asocia]ie agricol\ din Sohatu, jude]ul Ilfov. ~n 1975 este chemat din nou la Ceau[escu [i numit [eful unui serviciu din cadrul IMGB din Bucure[ti. ~n 1977 este numit director al ~ntreprinderii de Transporturi [i Utilaje Grele de la Rovinari. ~n 1986 este pensionat, iar `n 1996 este ales primar al localit\]ii Malul cu Flori. Este de ne`n]eles aceast\ biografie pentru un „tr\d\tor de ]ar\“. R\m`ne `n continuare confuz\ tema loviturii de palat `ncercat\ de sovietici pentru `ndep\rtarea lui Ceau[escu [i cu at`t mai neverosimil\ o revolt\ militar\ sau un puci `mpotriva acestuia. Ceau[escu se `nconjurase de oameni fideli, de activi[ti ai vechii g\rzi pe care ì verificase personal `n perioada c`t a fost [eful Sec]iei organizatorice a partidului, epurase mare parte din activi[tii cu studii la Moscova, pe evrei sau pe cei c\s\tori]i cu evreice, tr\sese pe linie moart\ tot felul de al]i activi[ti incomozi, promovase cel pu]in dou\ genera]ii de activi[ti cu studii universitare [i, din 1968, introdusese ca criteriu ocult atitudinea na]ionalist\. Silviu Brucan afirm\ `ns\ deschis c\ lovitura militar\ a fost `ncercat\ de sovietici: „Prima tentativ\ de a organiza o lovitur\ militar\ a avut loc `n 1976. Ideea venea de la ministrul Ap\r\rii Na]ionale, generalul Ion Ioni]\, care a discutat chestiunea cu [eful de Stat Major, generalul Ion Gheorghe. Ei puteau s\ organizeze o lovitur\ din punct de vedere strict militar. ~i cuno[team pe am`ndoi, dar eu eram `n contact numai cu generalul Ioni]\. ~ntr-o discu]ie cu acesta am ajuns la concluzia c\ nici clasa muncitoare, nici restul popula]iei nu erau preg\tite `n acel moment pentru o asemenea lovitur\ de for]\ [i de aceea nu o vor sprijini. P`n\ la urm\ cei doi generali au renun]at la ideea loviturii. Proiectul a fost reluat `n ’83–’84, c`nd situa]ia economic\ `n ]ar\ `ncepuse s\ se deterioreze `n mod serios. 506 Cristian Troncot\, op. cit., p. 52.

722


Generalul Ioni]\ nu mai era ministru al Ap\r\rii. El fusese pensionat, `n primul r`nd pentru c\ refuzase s\-l promoveze pe fratele lui Nicolae Ceau[escu – Ilie, de la maior direct la gradul de general. Dar Ioni]\ reu[ise s\ [i-i apropie pe generalul Nicolae Militaru [i pe generalul {tefan Kostyal, care fuseser\ colegi la Academia Militar\ Voro[ilov din Moscova, `ntre 1956 [i 1958. ~n acea perioad\, at`t generalul Ioni]\ c`t [i generalul Militaru se aflau `n contact cu Ion Iliescu, considerat de noi to]i ca omul cel mai indicat s\ ia locul lui Ceau[escu ca lider al partidului comunist“507. Declara]ia lui Silviu Brucan are c`teva sl\biciuni. ~n primul r`nd, pe generalul Militaru l-au racolat sovieticii direct, nu prin Ion Ioni]\. Generalul Kostyal s-a aflat `n aceea[i situa]ie, to]i trei `ndeplinind unul din criteriile de racolare ale Opera]iunii „Nistrul“ – alegerea lor din r`ndul minoritarilor (Ioni]\ [i Militaru – ]igani, Kostyal – ungur). ~n al doilea r`nd, chiar [i `n 1983, [ansele ca Ion Iliescu s\ preia conducerea Partidului Comunist Român erau minime, prin v`rst\, prin rolul marginal `n ierarhia partidului, prin slaba notorietate, numele lui impun`ndu-se `n anumite medii, mai ales teatrale [i literare, prin faptul c\ se `mpotrivise „revolu]iei culturale“ importate din China. La Timi[oara [i la Ia[i a stat foarte pu]in. Este `n bun\ m\sur\ un mit, creat `n condi]ii pe care le vom ar\ta mai t`rziu, notorietatea lui Ion Iliescu. Lumea se `ndrepta atunci cu speran]ele spre un Corneliu M\nescu, spre un {tefan Andrei, oameni cu vizibilitate [i performan]\. Apoi trebuie g\sit\ o explica]ie la atitudinea generalilor Ioni]\ [i Ion Gheorghe, pentru c\ ace[tia fuseser\ principalii autori ai planurilor de rezisten]\ `n cazul unei invazii sovietice dup\ august 1968. Istoricul Mihai Retegan a stat de vorb\ cu generalul (r) Ion Gheorghe [i acesta i-a pus la dispozi]ie un document revelator: `n momentul ordinului de rezisten]\ militar\ dat de Ceau[escu, Ion Gheorghe a cerut permisiunea de a efectua activit\]i de spionaj militar pe teritoriul Uniunii Sovietice. „Ceau[escu a schimbat c`teva priviri cu Maurer [i cu Bodn\ra[ [i ne-a aprobat – verbal – cele solicitate de mine, `ntreb`ndu-ne, 507 Silviu Brucan, Genera]ia irosit\. Memorii, Ed. Universul [i Calistrat Hoga[, Bucure[ti, 1992, p. 175.


723

totodat\, dac\ dispunem de for]ele [i mijloacele necesare. I-am confirmat c\ dispunem de toate acestea, dar c\ avem nevoie de aprobarea conducerii statului, `ntruc`t exista interdic]ia de a le folosi“508. Ce putea s\ se schimbe at`t de dramatic `n con[tiin]a lui Ioni]\ [i Gheorghe `nc`t din comandan]i ai unei rezisten]e antisovietice de curaj nebun s\ se transforme `n agen]i sovietici? Este foarte greu de r\spuns, dar putem presupune c\ autoritatea pe care a c`[tigat-o Ceau[escu `n interior [i `n exterior dup\ august 1968, transformat\ `n cunoscutul cult al personalit\]ii, `n promovarea Elenei Ceau[escu `n func]ii tot mai `nalte, `n eliminarea din func]ii a celor care `[i f\cuser\ studii `n URSS a produs destul\ nemul]umire ca s\ permit\ o sl\biciune at`t de mare `nc`t s\ creeze condi]iile unei tr\d\ri. Cazul Militaru pare [i mai relevant. Generalul Ple[i]\ face `n 2001 dezv\luiri surprinz\toare: „Militaru a fost agentul meu! A murit [i pot s\ vorbesc. Am argumente. El a fost racolat de GRU `n perioada c`nd a f\cut cele dou\ academii la ru[i, dar, dup\ ce-a venit aici, a pierdut orice leg\tur\. Mi-a spus [i consemnul pe care l-a primit `n cazul `n care se rupea leg\tura cu GRU“. Dup\ c\derea generalului {erb, „au decis reactivarea lui Militaru, pe care l-au prins la o aplica]ie `n Dobrogea“509. Acesta `ns\ ar fi lucrat sub controlul lui Ple[i]\, ajung`nd s\-l informeze [i asupra demersurilor secrete politice `n preg\tirea debarc\rii lui Ceau[escu. Oricum, fostul general de Securitate indic\ drept principal\ motiva]ie a comploti[tilor din Armat\ marginalizarea ca urmare a studiilor f\cute `n URSS [i din cauza nevestelor sovietice. Argumentul lor principal era c\ la studii `n URSS fuseser\ trimi[i tot de Partidul Comunist, nu se duseser\ de capul lor. O surs\ aparte pentru subiectul „lovitur\ de stat organizat\ de URSS“ este Ion Mihai Pacepa. ~n cartea sa, Mo[tenirea Kremlinului, scris\ `n 1993, Pacepa abordeaz\ tema cu aparent\ siguran]\. Din p\cate, stilul s\u voit polemic, adaptat luptelor politice din România postrevolu]ionar\, face ca [i acest volum, asemeni c\r]ii Orizonturi ro[ii, s\ fie lovit de lipsa credibilit\]ii. La lipsa de credibilitate a 508 Mihai Retegan, 1968. Din prim\var\ pîn\ în toamn\, Ed. RAO, Bucure[ti,

1998, p. 212. 509 Viorel Patrichi, op. cit., pp. 46-47.

724


autorului se adaug\ [i cea a textului, ceea ce este fatal unei surse bibliografice. Totu[i, este normal ca [i opinia sa s\ fie consemnat\, mai ales pentru c\ versiunea lui Pacepa se potrive[te fundamental cu cea a Securit\]ii române. Conform lui Pacepa, UM 0920/A (viitoarea UM 0110) a aflat despre complotul sovietic prin interceptarea convorbirilor ofi]erilor PGU [i GRU, acredita]i la Bucure[ti. Fostul ofi]er de Securitate nu spune c\ intercept\rile s-au f\cut cu aparatur\ furnizat\ de americani [i vest-germani. Printre persoanele contactate sau racolate `n Opera]iunea „Nistru“, cu scopul de a forma un Front al Salv\rii Na]ionale, s-au aflat [apte generali din Armat\ [i Securitate, Petre Boril\ – care trebuia s\ organizeze o r\scoal\ a minorit\]ii bulgare din Dobrogea –, Ion Iliescu, fost favorit al lui Ceau[escu, „ros de parvenitism [i ambi]ii personale“, Valter Roman, Silviu Brucan, Nicolae Militaru, Sergiu Celac – racolat de un fost coleg din URSS `n 1978510. Sunt c`teva lucruri stridente `n versiunea lui Pacepa. ~n primul r`nd, este o copil\rie [i totodat\ un act de neprofesionalism s\ afirmi c\, `n urma succesului loviturii de stat sovietice, `n anii ’70 sau chiar [i ’80, sovieticii ar fi `nfiin]at `n România un „Front al Salv\rii Na]ionale“! România era stat comunist, controlat de URSS, [i vecin pe deasupra. Schimbarea liderului, indiferent prin ce metod\, nu producea modific\ri ale structurii puterii politice din ]ar\, nu `nlocuia organiza]iile de v`rf ale Partidului Comunist – Birou Politic, Comitet Central, Congres – cu o structur\ nou\, atipic\. Sovieticilor le trebuia un nou lider, prosovietic, `n v`rful structurilor existente, nu o aventur\ revolu]ionar\ care s\ „salveze“ ce? Pacepa ori face o confuzie, ori for]eaz\ polemic lipsa de informa]ie [i preg\tire a cititorilor s\i, introduc`nd `n sistemul de putere din România comunist\ o structur\, imaginat\ `ntr-adev\r de PGU [i GRU, dar pentru statele subdezvoltate sau capitaliste `n care organiza astfel de lovituri. A[a au `ncercat `n Portugalia, `n ]\ri din America Central\. Autorul aduce scenariul de organizare a unor Fronturi de Salvare Na]ional\ din 1986–1989, scenariu g`ndit de KGB pentru a putea controla liberalizarea gorba510 Ion Mihai Pacepa, Mo[tenirea Kremlinului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1993, pp. 302-310.


725

ciovist\ a Estului, `n era doctrinei Brejnev. Atunci s-a intrat [i cu trupe `n Cehoslovacia, s-a preg\tit [i o interven]ie `mpotriva Poloniei, dar rezultatul a fost punerea unui nou lider, promoscovit, `n fruntea vechii structuri. Cazul polonez este [i mai elocvent: Jaruzelski a introdus legea mar]ial\ `n plin\ criz\ politic\ de sistem f\r\ s\ `nfiin]eze vreun „front“ nou. ~n al doilea r`nd, o r\scoal\ a minorit\]ii bulgare din Dobrogea instigat\ de Petre Boril\ chiar ]ine de literatura umoristic\, deoarece, conform Recens\m`ntului din 5 ianuarie 1977, minoritatea bulgar\ din România reprezenta 0,042%, adic\ 9 267 de persoane511, locuind `n marea majoritate `n satele din jurul Bucure[tilor [i `n Capital\, `n timp ce `n Dobrogea s-au declarat bulgari... 34 de cet\]eni! Valter Roman [i Silviu Brucan avuseser\ leg\turi timpurii cu URSS, din timpul r\zboiului, dar fuseser\ `ndep\rta]i destul de devreme din func]ii politice importante. Ion Iliescu [i Sergiu Celac, v\zu]i `mpreun\ cu agen]i sovietici, este iar\[i ceva foarte superficial, Ion Iliescu fiind un opozant vizibil, care luase atitudine `nainte s\ fie recontactat de sovietici pentru `ndep\rtarea lui Ceau[escu, iar Celac a „c\zut pe tehnic\“, particip`nd la o discu]ie critic\ despre cultul personalit\]ii `nregistrat\ de Securitate. El a f\cut demersuri insistente pentru a ajunge la Ceau[escu, i s-a aranjat s\-l `nt`lneasc\ pe un culoar [i, `ntreb`ndu-l cu ce i-a gre[it, a primit un r\spuns sibilinic: „Cuno[ti legile ]\rii?“ Cum Celac n-a r\spuns – Celac n-a reu[it niciodat\ s\ `n]eleag\ despre ce legi era vorba –, Ceau[escu a trecut mai departe512. Cornel Burtic\, fost `nalt demnitar comunist [i apropiat al lui Nicolae Ceau[escu, este de p\rere c\ „povestea asta cu a[a-zisul complot pus la cale de Ioni]\ [i Militaru este o gogori]\“513. Fostul [ef al propagandei [i singurul `nalt demnitar comunist care a avut voin]a s\ p\r\seasc\, sc`rbit, structura de v`rf a Puterii consider\ 511 Autor colectiv, Enciclopedia de Istorie a României, Ed. Meronia, Bucure[ti, 2000, p. 402 (Tabelul 110). 512 Scen\ relatat\ autorului de graficianul Eugen Mih\escu în ziua de 9 iulie 2003 [i confirmat\ de doamna Mariana Celac. 513 Rodica Chelaru, Culpe care nu se uit\. Convorbiri cu Cornel Burtic\, Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2001, p. 151.

726


c\ acel „complot“ al militarilor s-a redus la c`teva discu]ii `ntre generali cu caracter critic la adresa cuplului Ceau[escu. Nu este chiar a[a. ~n perioada 1987–1989, Nicolae Militaru a continuat activitatea de sondare [i chiar atragere a unor colonei [i generali din Armat\ [i trupe de Securitate, `n marea majoritate trecu]i `n rezerv\, folosind influen]a, leg\turile [i vechile compromisuri ale acestora `n structurile militare pentru a determina o trecere la ac]iune `mpotriva lui Ceau[escu. Nimeni n-a avut curajul s\ ac]ioneze, astfel c\ sf`r[itul anului 1989 i-a g\sit pe to]i lega]i prin secret, poate chiar [i `n]ele[i, dar inactivi. ~ncep`nd din 1984, grupul civil de disiden]\ condus de Ion Iliescu, din care f\cea parte [i Virgil M\gureanu – persoana care l-a atras pe Ion Iliescu `n complot –, a luat leg\tura cu grupul militar condus de Nicolae Militaru, din care mai f\ceau parte Ion Ioni]\, Kostyal [i Radu Nicolae. Virgil M\gureanu a recunoscut acest fapt: „Am avut mai multe `nt`lniri cu I. Ioni]\, cu fostul ministru al Armatei, Militaru, [i la dou\ din aceste `nt`lniri a participat [i actualul pre[edinte. Toate erau cu acest scop. Ultima `nt`lnire de acest gen a avut loc `n toamna anului 1984“514. Ion Iliescu mi-a confirmat existen]a complotului: „Domnule Stoenescu, complot a fost! Eu m-am `nt`lnit cu Ioni]\, cu Militaru, cu M\gureanu [i am discutat: «Ce facem, cum `l r\sturn\m pe \sta?» {i n-am g\sit solu]ie. Asta a fost. Ioni]\ nu era un tip prea mobilat, prea inteligent, dar era onest. Militaru era cu fanteziile“515. ~ntr-adev\r, Nicolae Militaru a introdus [i mult\ fantezie `n povestea acestui complot. Cauza se afl\ at`t `n caracterul s\u murdar [i paranoic, c`t [i `n am\nuntul important c\ `n cursul anului 1989 pierduse contactul cu sovieticii. Un autor nelipsit de talent, dar robit fanteziei [i revan[ei politice – l-am numit pe Alexandru S\uc\ –, a publicat o carte primit\ de public cu interes. ~n debutul acestei c\r]i el afirm\: „~n 1984, pre[edintele României, Nicolae Ceau[escu, a fost informat de organele de specialitate despre planificarea, la Bucure[ti, a unei `nt`lniri conspirative la care urmau s\ participe mai mul]i generali `n rezerv\ [i alte persoane ce de]inuser\ 514 Arh. SR, Stenograma nr. 10/27.10.1993, Audierea domnului Virgil M\gu-

reanu, p. 31. 515 Interviu luat la Cotroceni în ziua de 2 decembrie 2004.


727

sau mai de]ineau `nc\ func]ii importante `n Partidul Comunist Român [i `n stat“516. ~nt`lnirea urma s\ aib\ loc la Ambasada URSS din Bucure[ti. Pentru a verifica informa]ia am f\cut apel la coordonatorul unor activit\]i de constraspionaj din DSS, care a dorit s\-[i p\streze anonimatul: „CC: Substan]a informa]iei este autentic\, veridic\. Dar nu este vorba de nu [tiu ce generali, mai ales de generali `n func]ii mari. Pe de alt\ parte, ideea, informa]ia propriu-zis\ este luat\ ca atare din o serie de declara]ii ale lui Militaru. Informa]ia cu [edin]a de la ambasad\ a generalilor nu s-a verificat. Despre ce este vorba: cel care a `ncercat s\ intre `n leg\tur\ nemijlocit\ cu reprezentan]ii sovietici prin contacte directe la ambasad\ a fost Militaru. El voia s\ provoace acea [edin]\, pentru a ar\ta sovieticilor c\ el conduce o conspira]ie. F\cea aceste `ncerc\ri `n chip nebunesc. Era vorba de un mod care demonstra totala iresponsabilitate. Nu fa]\ de el, ci din partea celor `n numele c\rora vorbea... Ioni]\, Pletos, al]i c`]iva ca ei, din cei de la Armat\ trecu]i `n rezerv\ pentru incompeten]\ sau pentru c\ ajunseser\ la limita de v`rst\. Asupra lor plana b\nuiala, suspiciunea de leg\turi cu serviciile de spionaj sovietice, cu GRU `n principal. Fuseser\ contacta]i la aplica]ii comune, `n timpul deplas\rilor, la institu]iile din URSS unde erau trimi[i etc. Pe generalul Logof\tu, de exemplu, l-au contactat cu mai mult\ discre]ie, dovad\ a inten]iilor serioase. El a fost numit al doilea conduc\tor al Securit\]ii, dup\ Gelul Voican Voiculescu, `n timpul evenimentelor, ceea ce este semnificativ. ~n realitate, nici unul dintre ace[ti generali, despre care Militaru voia s\ lase impresia c\ sunt comploti[ti, nu ac]iona ca [i complotist. Militaru, prin faptele lui, a demonstrat lipsa de responsabilitate, se arunca cu capul `nainte, duc`ndu-se la Consulatul sovietic de la Constan]a, `ncerc`nd de mai multe ori s\ intre `n Ambasada sovietic\ de la Bucure[ti. Aproape toate aceste pove[ti despre conspira]ie sunt informa]ii provenite de la el. Este adev\rat c\, cu unii 516 Alexandru S\uc\, K.G.B.-ul [i revolu]ia român\, Ed. Miracol, Bucure[ti,

1994, p. 9.

728


dintre ei, de exemplu Ioni]\, a avut `nt`lniri, dar nu la Ambasada sovietic\, ci prin parcuri, `n Her\str\u. Pe strad\, `n zona Her\str\u. Noi ocupam, de exemplu, mai multe b\nci de pe o alee [i l\sam una liber\. Se a[ezau pe ea, era special aleas\ pentru a fi retras\ [i s\ le dea confortul unei `nt`lniri conspirative, dar `n realitate era banca noastr\ [i `nregistram tot. Militaru era, pur [i simplu, un tr\d\tor disperat, imprudent, fanatic. Aceste tr\s\turi ur`te de caracter s-au v\zut `n decembrie ’89 c`nd acest om s`ngeros, acest tr\d\tor ordinar a fost numit ministru al Ap\r\rii [i a ordonat asasinarea oamenilor pe str\zi. Ca s\ revin... Nu a existat niciodat\ vreun gest al lui Ioni]\ de a se duce la Ambasada sovietic\, a[adar informa]ia lui S\uc\ este o intoxicare a lui Militaru, pornind de la ni[te ini]iative tembele pe care le-a avut. Comandorul Radu Nicolae era, `ntr-adev\r, cel mai implicat. Dincolo de ce a f\cut Militaru, Radu le-a [i folosit, a fost un om de ac]iune, fiind descoperit, cercetat [i condamnat pentru spionaj. R\sp`ndise `nscrisuri, transmitea informa]ii cu caracter secret, lucrurile erau clare [i la Radu Nicolae se putea documenta perfect activitatea de tr\dare `n favoarea sovieticilor. Nu se dorea un scandal. A[a c\ i s-a dat o pedeaps\ bl`nd\. AMS: Era pedeapsa cu moartea. CC: Sigur. Dar ac]iunea lui Radu era infinit mai important\ dec`t a lui Militaru, pentru c\ era permanent `n ofensiv\ [i mult mai penetrant\. ~ns\ Militaru avea alt\ amplitudine pentru GRU, condusese o armat\, era adjunct al ministrului Construc]iilor, adic\ un nivel mult mai interesant dec`t Radu Nicolae, care venea de jos, din Armat\.“ Numit, de c\tre Ion Iliescu, ministru al Ap\r\rii [i comandant al tuturor for]elor armate din MI [i Securitate, `nc\ din dup\-amiaza de 22 decembrie 1989, la Televiziune, Nicolae Militaru va ac]iona mai `ntì prudent, apoi brutal [i criminal `n interesul personal de a [terge urmele actelor sale de tr\dare `n favoarea URSS. Dezastrul politic `n care a fost aruncat\ România dup\ decembrie 1989 a permis ca acest tr\d\tor s\ candideze la Pre[edin]ia României [i s\ moar\ `n patul lui, nepedepsit. Calitatea sa de asasin nu se refer\ la acceptul pe care l-a


729

dat pentru executarea so]ilor Ceau[escu, ci la victimele pe care le-a produs premeditat `n r`ndul militarilor Armatei [i al cet\]enilor civili. Iat\, a[adar, componen]a grupului de persoane care a hot\r`t executarea lui Nicolae [i a Elenei Ceau[escu. Generalul St\nculescu a primit misiunea s\ organizeze procesul [i execu]ia. De[i premeditat, actul de la T`rgovi[te nu a fost o crim\, av`nd un suport politic [i `nscriindu-se `n categoria actelor revolu]ionare de violen]\ asupra [efului statului. Juristul francez Badenter l-a caracterizat astfel: „Nu a fost un proces stalinist, ci o execu]ie politic\“. Execu]ia a ap\rut [i a r\mas `n memorie ca fiind mai complicat\, din cauza cererii exprese a lui Ion Iliescu de a se ]ine un proces, c`t de sumar. S-a comentat `ndelung asupra caracterului neprofesionist [i ilegal al procesului de la T`rgovi[te, el fiind `n realitate consecin]a complic\rii situa]iei de c\tre Ion Iliescu. Dup\ 15 ani, cele cinci capete de acuzare sunt considerate ridicole, fabricate, produs al diversiunii: 1. Genocid – peste 60 000 de victime; 2. Subminarea puterii de stat prin organizarea de ac]iuni armate `mpotriva poporului [i a puterii de stat; 3. Infrac]iunea de distrugere a bunurilor ob[te[ti, prin distrugerea [i avarierea unor cl\diri, explozii `n ora[e etc.; 4. Subminarea economiei na]ionale; 5. ~ncercarea de a fugi din ]ar\ pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse la b\nci str\ine517. Ideea cu genocidul s-a dovedit foarte repede o fantezie juridic\, n\scut\ probabil din interpretarea unor sintagme care se refereau la grupuri de oameni `n articolul despre genocid din Codul Penal. Cifra de 60 000 de mor]i a fost lansat\ de Gelu Voican Voiculescu, acesta g`ndindu-se la zecile de mii de români care se presupunea c\ muriser\ `n timpul celor 25 de ani de conducere ai lui Nicolae Ceau[escu. 517 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 3, mar]i, 26 decembrie 1989, p. 1.

(Al cincilea cap de acuzare a fost introdus ulterior.)

730


Cifra n-a fost interpretat\ astfel – de altfel, nimeni nu a stat atunci s-o explice –, ci ca [i cum ar fi apar]inut num\rului de mor]i produs de terori[ti `n `ntreaga ]ar\. Ea a avut `ns\ [i consecin]e nea[teptate. Dup\ executarea sentin]ei, `n ziua de 26 decembrie 1989, Procuratura General\ a dispus deplasarea a [ase echipaje ale sale `mbarcate `n autoturisme pentru a g\si `n Bucure[ti cele... 60 000 de victime. La un moment dat, unul dintre echipaje a semnalat existen]a `n curtea ambasadei unui stat african a unor l\zi imense. S-a cerut aprobarea [i interven]ia Ministerului de Externe pentru a permite perchezi]ionarea acelor l\zi, cu argumentul c\ `n ele s-ar putea afla c`teva sute de cadavre preg\tite pentru a fi scoase din ]ar\ cu avionul. Aprobarea a fost dat\ [i, la desfacerea l\zilor, s-a constatat c\ era o cantitate foarte mare de mobil\. Ancheta a stabilit c\ membrii ambasadei fuseser\ aviza]i `nc\ de la `nceputul lunii decembrie de preg\tirea unei interven]ii militare pentru r\sturnarea lui Nicolae Ceau[escu, iar angaja]ii ambasadei investiser\ to]i banii `n mobil\ româneasc\ ieftin\, pentru a o vinde `n str\in\tate la pre]ul pie]ei. Cel de-al treilea cap de acuzare este [i cel mai confuz, cam f\r\ noim\, dec`t poate dac\ cineva din conducerea MApN – institu]ie care a supravegheat activitatea Procuraturii – nu a vrut s\ pun\ `n c`rca lui Ceau[escu distrugerile mari f\cute de Armat\ asupra cl\dirilor `n timpul diversiunii. Subminarea economiei na]ionale este `ntr-adev\r un subiect de discu]ie, `n m\sura `n care probabil c\ orice economist poate demonstra leg\tura `ntre mersul economiei din ultimii ani ai regimului Ceau[escu [i nivelul de trai al românilor. ~ncercarea de a fugi din ]ar\ cu miliardul de dolari a f\cut parte din diversiune, astfel c\ este inutil s\ o mai coment\m. ~n schimb, subminarea puterii de stat este singurul cap de acuzare valabil, toate ordinele lui Nicolae Ceau[escu din perioada 17-22 decembrie 1989 fiind neconstitu]ionale [i ilegale, duc`nd `n mod direct la pierderea de vie]i omene[ti [i la discreditarea Armatei României, pun`nd-o `n situa]ia unic\ din istorie de a deschide foc ilegal `mpotriva unor oameni ne`narma]i. Pentru aceast\ vin\ grav\, Nicolae Ceau[escu are `n mod categoric calitatea de criminal, iar executarea sa se dovede[te peste timp [i pentru totdeauna pe deplin justificat\.


731

Pentru a se putea duce la `ndeplinire hot\r`rea Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale de executare a lui Nicolae Ceau[escu ca urmare a unei sentin]e de condamnare la moarte, era nevoie de `nfiin]area unui Tribunal excep]ional, instrument executoriu tipic al revolu]iilor. Juri[tii asocia]i grupului de conducere al CFSN vor `ntocmi o Hot\r`re de `nfiin]are a Tribunalului Militar Excep]ional, care `ns\ con]inea trei pagini. Consider`nd documentul prea amplu [i tehnicist, Ion Iliescu `[i va lua r\spunderea personal\ de a-l recompune, at`t prin reducere, c`t [i prin simplificare. Citind cu aten]ie textul f\cut de juri[ti, el a c\utat s\ extrag\ p\r]ile esen]iale, ned`ndu-[i seama c\ formula originar\, „sentin]a pronun]at\ va r\m`ne definitiv\ prin nerecurare [i executorie“, ì anula lui Ceau[escu dreptul de recurs, iar generalului St\nculescu ì acorda dreptul de a trece imediat la execu]ie. Aceast\ formul\ nu va ap\rea `n Hot\r`rea CFSN, la fel cum Hot\r`rea `n sine nu va fi publicat\ `n Monitorul Oficial, ne`nscriindu-se astfel ca act oficial al statului. Textul Hot\r`rii CFSN din 24 decembrie 1989 este scris [i semnat de m`na lui Ion Iliescu:

HOT|R~RE Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale din România, constituit prin voin]a poporului român la 22 decembrie 1989, ca organ suprem al puterii de stat; Av`nd `n vedere faptele deosebit de grave s\v`r[ite de cet\]enii CEAU{ESCU NICOLAE [i CEAU{ESCU ELENA, destitui]i din func]iile de stat [i politice prin ac]iunea revolu]ionar\ a maselor populare; Constat`nd c\ ace[tia au organizat din timp [i au dirijat o serie de ac]iuni ostile, `ndreptate `mpotriva poporului român,

HOT|R|{TE: 1. Instituirea unui Tribunal Militar Excep]ional, care s\ procedeze de urgen]\ la judecarea faptelor comise de CEAU{ESCU NICOLAE [i CEAU{ESCU ELENA. Urgen]a este impus\ de dorin]a, `n acest sens, a tuturor cet\]enilor cinsti]i ai României;

732

ALEX MIHAI STOENESCU 2. Tribunalul Militar Excep]ional va judeca aceast\ cauz\ `n conformitate cu prevederile legale r\mase `n vigoare, `n ce prive[te procedura [i dreptul material penal; 3. Acest tribunal va fi alc\tuit `n componen]a stabilit\ de legea pentru organizarea judec\toreasc\ `n vigoare, urm`nd a se asigura `ntocmai dreptul de ap\rare al f\ptuitorilor. Pre[edintele Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale (semn\tura) ION ILIESCU România, Bucure[ti, 24 decembrie 1989.

Nu are rost s\ insist\m asupra procesului; stenograma lui a fost publicat\ `n mai multe lucr\ri despre revolu]ie, iar con]inutul s\u filmat a fost difuzat cu numeroase ocazii. Nicolae Ceau[escu, prin ordinele neconstitu]ionale [i ilegale care au condus la pierderi de vie]i omene[ti [i la deteriorarea grav\ a imaginii Armatei României, [i Elena Ceau[escu, `n calitatea ei de `nalt func]ionar al statului [i de `nlocuitor al [efului statului `n perioada 18-20 decembrie 1989, timp `n care a dat ordine criminale [i a dispus distrugerea cadavrelor celor omor`]i la Timi[oara, `[i meritau soarta [i gloan]ele care i-au secerat. Ne iluzion\m crez`nd c\ `ntr-un proces desf\[urat corect Nicolae Ceau[escu ar fi folosit alte argumente dec`t cele cu care a atacat grav fiin]a na]ional\ a românilor prin `nfometare, deteriorarea st\rii de s\n\tate [i pierderea demnit\]ii, a spiritului s\u dinamic [i a speran]ei cu care a rezistat `n Istorie.

Constituirea CFSN, ca putere provizorie `n stat La 26 decembrie 1989, Ion Iliescu emite primul Decret-lege `n calitate de pre[edinte al CFSN, fapt lipsit de orice baz\ juridic\, fiind `n continuare doar expresia legitimit\]ii revolu]ionare, adic\ a sprijinului pe care `l acordau tacit minoritatea social\ revoltat\ [i majoritatea inactiv\ a popula]iei. Decretul-lege nr. 1 abroga c`teva legi, decrete [i alte acte normative ale statului comunist totalitar care


733

vizau titluri ale cuplului Ceau[escu, func]ionarea Consiliului Ap\r\rii Republicii Socialiste România (practic toate institu]iile de for]\ ale ]\rii trecuser\ `n subordinea Armatei), sistematizarea teritoriului, dreptul la liber\ circula]ie, acumularea de c\tre stat a p\r]ilor sociale ale oamenilor muncii, programul de alimenta]ie „[tiin]ific\“ a popula]iei, `ntreruperea sarcinii, libertatea de expresie518. Tot `n ziua de 26 decembrie 1989 se pune `n discu]ie numirea unui prim-ministru care s\ formeze un nou guvern. Propunerea ini]ial\, sprijinit\ de Ion Iliescu, se `ndrepta spre profesorul Virgil M\gureanu, persoana care `l racolase la Cehul Silvaniei `n 1981, dar, la interven]ia decisiv\ a lui Silviu Brucan, personalitatea care continua s\ domine grupul ajuns la putere, a fost numit Petre Roman519. Alegerea aceasta a fost dezb\tut\ intens de pres\, imaginea proiectat\ [i r\mas\ despre noul prim-ministru fiind aceea a unui fiu de nomenclaturist, agent KGB, membru al complotului Iliescu – KGB, autor sau coautor al unor decizii reprobabile din timpul revolu]iei (`nfiin]area FSN, chemarea trupelor sovietice, executarea so]ilor Ceau[escu). Timpul a demonstrat c\ Petre Roman nu f\cuse parte din complot [i c\ nu fusese autorul vreunei decizii importante `n zilele critice ale prelu\rii puterii. Numirea sa se `nscrie `n coordonatele reale ale raporturilor de for]\ [i influen]\ din cadrul grupului numit „al lui Iliescu“, unde personalitatea cu cea mai mare influen]\ [i autoritate asupra lui Ion Iliescu era Silviu Brucan. El negociase cu Mihail Gorbaciov r\sturnarea de la Putere a lui Nicolae Ceau[escu [i stabilise cine este succesorul [i care vor fi direc]iile ideologice ale noii conduceri. Cu un amendament: realitatea violent\ a rezisten]ei lui Ceau[escu prin represiune, precum [i realitatea violent\ a modalit\]ii de preluare a Puterii dup\ 22 decembrie 1989 nu mai permiteau viabilitatea indica]iei lui Gorbaciov privind supravie]uirea PCR. Discu]ia a pornit cu ideea lui Gorbaciov: „De la `nceput a declarat c\ este de acord cu ac]iunea de r\sturnare a lui Ceau[escu, cu condi]ia ca ea s\ fie conceput\ [i realizat\ astfel `nc`t s\ duc\ la men]inerea partidului 518 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 4, miercuri, 27 decembrie 1989, p. 1. 519 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 5, Decret nr. 1/26 decembrie 1989,

miercuri, 27 decembrie 1989.

734


comunist ca for]\ politic\ conduc\toare `n România“520. La care Silviu Brucan a avut o replic\ ce s-a dovedit hot\r`toare `n timpul evenimentelor din decembrie: „Totul va depinde de comportarea celor din organul conduc\tor al partidului, Comitetul Politic Executiv, [i un test apropiat `l va constitui reac]ia lor la Scrisoarea celor [ase...“521. Or, reac]ia la Scrisoarea celor [ase fusese nul\. Poate c\ liderii Uniunii Sovietice au fost mai circumspec]i, cunosc`nd din istoria [i realitatea partidului comunist c\ acei [ase b\tr`ni trecu]i de mult pe linie moart\ nu mai reprezint\ nimic `n partid, `ns\ americanii au crezut chiar c\ ei reprezint\ o voce important\. Dac\ ne uit\m acum din nou pe prima interven]ie la Televiziune a lui Alexandru B`rl\deanu, vom identifica [i resentimentul lor violent pe partidul care nu-i ascultase [i care, prin lipsa lui de reac]ie, ì adusese pe scaunul de anchet\: „Partidul Comunist Român, de 20 de ani, s-a f\cut incapabil [i inapt s\ guverneze, pentru c\ partidul s-a predat `n mìnile unui singur tiran (...) Iar acum, dup\ 20 de ani de zile, la v\rsarea aceasta de s`nge a poporului, partidul s-a dovedit [i nedemn s\ mai guverneze“522. A[a cum am mai ar\tat, ceea ce s-a `nt`mplat la acel nivel al scenariului sovietic a fost o ruptur\ produs\ de Ceau[escu, prin rezisten]a lui s`ngeroas\, care l-a obligat pe Ion Iliescu s\ intre `n ac]iune mai devreme, s\ ias\ din programul s\u de lider al unei forma]iuni prosovietice menite s\ ia puterea mai t`rziu, prin alegeri libere, [i s\ se implice `n evenimente. ~n acest fel s-a produs [i saltul direct de la PCR la FSN, `n timp ce scenariul sovietic, aplicat `n toate celelalte ]\ri comuniste, prevedea desprinderea unei aripi disidente din partid [i c`[tigarea alegerilor `mpotriva partidului comunist, care `ns\ supravie]uia, constituindu-se `n rezerv\ de cadre pentru scena politic\ reformat\. Formula asta la Bucure[ti a c\zut. Asta, `n ce prive[te prima faz\ politic\ [i subpolitic\ a revolu]iei. Felul `n care a preluat FSN puterea, tot prin violen]\ [i cu acumularea 520 Silviu Brucan, De la capitalism la socialism [i retur. O biografie între dou\ re-

volu]ii, Ed. Nemira, Bucure[ti, p. 194. 521 Ibidem. 522 Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ în direct, Bucure[ti, 1990, p. 51.


735

unor decizii [i r\spunderi grave asupra liderilor s\i, a n\scut complexul de imagine – poate [i de vinov\]ie – care a dus la alegerea, de c\tre Silviu Brucan, pentru func]ia de prim-ministru a unui t`n\r venit din strad\, imposibil de contestat. Cunosc`ndu-l din familie, fiind prieten cu tat\l lui, cump\r`ndu-i biciclete c`nd era copil, el nu [i-a putut `nchipui nici o clip\ c\ Petre Roman va orienta România spre Occident. C`nd [i-au dat seama, l-au dat jos printr-o lovitur\ de stat. Tot `n 26 decembrie, prin dou\ decrete succesive (nr. 2 [i nr. 3), Nicolae Militaru este reactivat [i numit ministru al Ap\r\rii Na]ionale. Decretul nr. 4 din 26 decembrie 1989 trecea oficial Securitatea `n componen]a Armatei. ~n sf`r[it, la 27 decembrie are loc prima [edin]\ plenar\ a Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale la care particip\ to]i membrii anun]a]i prin comunicatul din noaptea de 22 decembrie (inclusiv Tökes, Doina Cornea, Ana Blandiana [.c.) [i unde este emis Decretul privind constituirea, organizarea [i func]ionarea Consiliului Frontului Salv\rii Na]ionale [i a consiliilor teritoriale ale Frontului Salv\rii Na]ionale“523, actul normativ care a enun]at preluarea puterii de c\tre Frontul Salv\rii Na]ionale `n locul Partidului Comunist Român [i de c\tre Consiliul Frontului Salv\rii Na]ionale `n locul Consiliului de Stat. A[a cum vom vedea `n detaliu `n continuare, acesta este documentul fundamental al revolu]iei, actul juridic prin care este `nlocuit\ vechea conducere a ]\rii cu o conducere nou\, nu Proclama]ia din 22 decembrie – care este un act cu caracter strict politic, programatic – [i nici celelalte documente emise anterior, f\r\ autoritate juridic\ (hot\r`rea de judecare a so]ilor Ceau[escu, numirea lui Petre Roman, numirea lui Militaru, trecerea Securit\]ii `n subordinea Armatei). Ele se `nscriu doar `n categoria politic\ a legitimit\]ii revolu]ionare: „Legitimitatea politic\ (popular\) a unei revolu]ii victorioase nu are efecte din punct de vedere constitu]ional dac\ revolu]ia nu este legitimat\ [i juridic“524. Iat\ de ce [edin]a plenar\ a 523 Monitorul Oficial al României, Anul I, Nr. 4, miercuri, 27 decembrie 1989,

pp. 2-3. 524 Cristian Ionescu, Drept constitu]ional [i institu]ii politice. Teoria general\ a

institu]iilor politice, vol. 1, Ed. Lumina lex, Bucure[ti, 1997, p. 135.

736


CFSN din 27 decembrie este momentul decisiv `n care s-a constituit legal noua putere. {edin]a a fost deschis\ de Ion Iliescu printr-o „informare asupra activit\]ii desf\[urate [i a m\surilor luate `n primele zile dup\ declan[area luptei revolu]ionare“. Aici, cu abilitatea-i cunoscut\, Ion Iliescu a f\cut o manevr\ pe care n-au `n]eles-o nici ast\zi, dup\ 15 ani, participan]ii. Lipsi]i de experien]\ politic\, liderii CFSN, precum Doina Cornea sau Ana Blandiana, nu au observat c\ trecerea la propuneri pentru constituirea Biroului Executiv al CFSN nu a pus `n discu]ie [i nici nu a supus aprob\rii alegerea pre[edintelui Consiliului. Ion Iliescu se considera pre[edinte de drept, dar oficial nu era ales de nimeni. Trec`nd cu tot felul de improviza]ii prin faza legitimit\]ii populare, noua putere instalat\ nu l-a trecut nici pe pre[edinte din improviza]ie `n autoritate. Tem`ndu-se de opozi]ie sau de cine [tie ce alt\ propunere pentru func]ia de pre[edinte al CFSN, Ion Iliescu a cerut, abil, s\ fie discutat\ direct componen]a Biroului Executiv. Membrii au votat atunci urm\toarea componen]\: Dumitru Mazilu (prim-vicepre[edinte), Cazimir Ionescu, Carol Kiraly (vicepre[edin]i), Dan Mar]ian (secretar); membri: Bogdan Teodoriu, Vasile Neac[a, Silviu Brucan, Gheorghe Manole, Ion Caramitru, Nicolae Radu. ~n Monitorul Oficial, `n fruntea acestei liste, a fost publicat [i „Pre[edinte: Ion Iliescu“, f\r\ a fi `ns\ ales de nimeni. ~n continuare, de[i comunicatul CFSN din 27 decembrie nu men]ioneaz\ acest fapt, a fost anun]at\ [i componen]a provizorie a Guvernului, av`ndu-l `n frunte pe Petre Roman [i ca viceprim-ministru pe Gelu Voican Voiculescu.

* Sf`r[itul anului 1989 a surprins na]iunea român\ `n plin\ tulburare, `nfrico[at\ de violen]a schimb\rii de regim, dominat\ de spiritul isteric al unei revolu]ii, dezorganizat\ politic. Pre]ul pe care l-a pl\tit pentru eliberare s-a datorat lipsei de reac]ie civic\, politic\ [i, `n ultim\ instan]\, na]ional\ la criza regimului Ceau[escu. ~n diminea]a de 1 ianuarie 1990, `n prima zi a Anului Nou, România se trezea dintr-o be]ie grea, nemai[tiind ce a f\cut peste noapte. I s-a oferit o ciorb\ de potroace preg\tit\ de cu sear\ [i re`nc\lzit\ la foc viu, pe


737

care a sorbit-o fl\m`nd\. Obosit, dar `n continuare setos de libertate [i de via]\, poporul român a avut foarte vag impresia c\, `n noaptea de 30 decembrie, un intelectual român ì propusese s\ scape de structura partidului comunist care `l adusese `n halul \la: „Sunte]i pu]ini `n mijlocul acestui popor, de vreme ce el s-a putut reg\si peste noapte cu o asemenea for]\ [i gra]ie; [i totu[i mul]i, dac\ a]i putut face cu putin]\, hr\ni [i cau]iona oroarea vreme de 40 de ani. Vou\, acestor mul]i-pu]ini, v\ adresez urm\toarea chemare: L\sa]i o respira]ie mai lung\ `ntre ultimul omagiu pe care l-a]i scris, `ntre ultima [edin]\ `n care v-a]i exprimat entuziasmul pentru realegerea lui Ceau[escu la cel de al XIV-lea Congres [i adeziunea gr\bit\ pe care a]i venit s\ v-o da]i `n zilele `n care timi[orenii nu terminaser\ s\-[i `ngroape mor]ii [i `n care s`ngele de pe Bulevardul Magheru [i din Pia]a Palatului nu se zv`ntase `nc\. Nu mai str`nge]i o vreme, b\rb\te[te, m`na colegilor vo[tri [i nu-i mai privi]i senini `n ochi. L\sa]i s\ se `ntrevad\ o urm\ de sfial\ `n privirea voastr\. Fi]i o vreme stingheri. Nu mai ap\re]i la televiziune. Nu mai scrie]i `n ziare. Nu v\ mai ridica]i glasul dec`t pentru o scurt\ c\in]\, c\ci altfel `l ridica]i din nou `n minciun\. L\sa]i cuvintele s\ spun\ ceea ce spun; nu mai folosi]i o vreme vorbele demnitate, libertate, con[tiin]\, dreptate, popor. Nu asasina]i aceste cuvinte. Renun]a]i la alibiuri morale spun`ndu-v\ c\ a]i f\cut ne`ncetat r\ul ca s\ pute]i face, din c`nd `n c`nd, binele. S\ nu v\ fie fric\, ci doar, din c`nd `n c`nd, o lung\, insuportabil\ ru[ine. C\uta]i atunci un p\rinte care [i-a pierdut `n zilele acestea copilul [i cere]i-i iertare. Intra]i `n noul an meditativi. {i aprinde]i o lum`nare pentru cei mor]i [i pentru voi. Iar dac\ ve]i da curs acestei chem\ri, ve]i `nceta s\ fi]i lichele [i ve]i primi recuno[tin]a noastr\. V\ vom iubi.“525 525 Gabriel Liiceanu, Apel c\tre lichele, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996, pp. 5-6.

738


Gabriel Liiceanu rostea aceste cuvinte `n prezen]a a doi fo[ti informatori ai Securit\]ii [i a celui care lansase public, pentru prima oar\, expresia „Epoca de Aur“. Textul, dincolo de valoarea sa literar\, con]inea un mesaj politic explicit, care, `n mod normal, ar fi trebuit s\ se transforme `ntr-o lege a lustra]iei. Av`nd `n vedere situa]ia juridic\ [i politic\ a puterii `n acel moment, emiterea unui decret-lege cu acest subiect ar fi fost extrem de facil\. Av`nd `n vedere `ns\ cine preluase puterea, ne d\m seama c\ era imposibil ca Ion Iliescu s\ emit\ un astfel de act normativ, `ncep`nd lustra]ia cu el `nsu[i. Cuv`ntul lustra]ie nu exista `n dic]ionare [i, nici dup\ aceea, `n Dic]ionarul Explicativ al limbii române din 1996, nu a fost trecut.

Capitolul XIV

O NA}IUNE MURIBUND| Motto: Tat\, tat\, chem\ el [i `[i duse coatele la ochi hohotind. Unde te duci tu acum, `ncotro o s-o iai dup\ ce deschizi poarta [i o s\ ie[i iar la drum?...

MARIN PREDA

Na]iunea pe care am surprins-o la `nceputul acestei lucr\ri de istorie f\c`nd Unirea sub domnitorul-pre[edinte de republic\ Alexandru Ioan Cuza a suferit transform\ri majore, substan]iale. ~ntreaga tulburare prezentat\ aici, pe parcursul mai multor volume, a ilustrat procesul de modernizare, `n sensul adapt\rii la modernitatea occidental\, [i totodat\ pierderea treptat\ a atributelor tradi]ionale cu care rezistase timp de mai multe secole `n Istorie. Caracterul improvizat [i [ocant al importului modernit\]ii din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea a provocat `n România un lung proces de adaptare dominat de tranzi]ii ne`ncheiate, de salturi istorice – „arderea etapelor“ –, permi]`nd totodat\ instalarea solid\, structural\ a unor defecte de construc]ie r\mase necorectate din 1859 [i p`n\ `n 2005. Concluzia autorului, dup\ analiza desf\[urat\ p`n\ acum `n acest volum, este c\ na]iunea român\ a hot\r`t foarte greu s\ produc\ o revolu]ie `n anul istoric 1989. Voin]a sa politic\ a fost aproape nul\. ~n ciuda traiului extrem de nefericit [i dominat de lipsuri, de frig [i de grave consecin]e asupra st\rii de s\n\tate a oamenilor, cet\]enii României nu au avut voin]a [i for]a de a reac]iona la anomaliile regimului comunist dominat de Nicolae Ceau[escu. Na]iunea român\ nu a reac]ionat politic nici m\car atunci c`nd la Moscova a fost dat semnalul eliber\rii. ~ntre 1985 [i 1989 au trecut cinci ani lungi `n care reac]ia politic\ a românilor s-a limitat la incidentul salarial de la Bra[ov, r\mas izolat [i la care s-au solidarizat doar c`]iva intelectuali. Lipsa de ini]iativ\ a românilor a determinat focalizarea interesului Marilor Puteri, pentru a nu [tiu c`ta oar\, asupra României. Revolu]ia a fost consecin]a interven]iei ample,

740


sub forme sofisticate asupra con[tiin]ei cet\]enilor români, stimul`ndu-le reflexul natural de libertate, oblig`ndu-i s\-[i exprime nemul]umirea [i speran]ele printr-un protest politic public. De ce a fost nevoie de interven]ia str\in\ cu metodologii [i mijloace moderne, neconven]ionale, adecvate sf`r[itului de secol XX, pentru ca românii s\-[i r\stoarne un regim dictatorial, inuman [i aberant care sugea `n fiecare clip\, vizibil [i palpabil, substan]a vital\ a na]iunii? Iat\ `ntrebarea la care autorul acestor volume a dorit s\ ajung\ dup\ un drum de peste trei mii de pagini de analiz\. Cercetarea `nf\ptuit\ `n trecutul ultimului secol [i jum\tate al na]iunii [i statului român a scos la lumin\ o versiune mai dur\ [i poate mai realist\ a istoriei na]ionale din aceast\ perioad\, c\ut`nd s\ sublinieze acele fenomene distructive, anormale care au supravie]uit sub orice regim. România a cunoscut sistemul democratic doar timp de vreo 40 de ani, `n rest – regimuri autoritate [i dictaturi, acestea din urm\ ocup`nd cea mai mare parte a perioadei analizate, [i pe durata tuturor acestor regimuri [i-a construit un comportament deviant, modalit\]i [i mijloace de a supravie]ui sau de a se adapta. Consecin]ele muta]iei istorice pe care a suferit-o poporul român odat\ cu modernizarea sa for]at\ din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea s-au `ntins [i `nc\ sunt active pe toat\ durata acelui secol [i jum\tate scurs de c`nd na]iunii române i s-a dat un stat importat din str\in\tate cu toate institu]iile sale, distrug`nd an de an [i guvernare cu guvernare fostele institu]ii create de vechea na]iune român\, care rezistase la tot felul de `ncerc\ri timp de un mileniu [i jum\tate. Nu putem [ti c`t de moral era poporul român `nainte – nu despre corup]ia lui moral\ este vorba aici –, dar ca nucleu al na]iunii moderne române el a cunoscut [i `nc\ mai cunoa[te o devastatoare corup]ie politic\. Pentru a `ncerca s\ `n]elegem ce se `nt`mpl\ cu na]iunea român\, s\ refacem o list\ cu fenomenele distructive `nt`lnite pe parcursul volumelor `n care ne-am ocupat de procesele care au condus la neobi[nuita densitate de lovituri de stat, tentative, r\scoale [i revolu]ii pe care le-am cunoscut `n ultimul secol [i jum\tate: Corup]ia la nivelul clasei politice prin furtul din proprietatea de stat, principal\ surs\ de `mbog\]ire rapid\ prin folosirea


741

autorit\]ii [i imunit\]ii pentru a acumula resurse. Jefuirea propriului stat. Primul care a semnalat acest fenomen a fost Mihai Eminescu, `n opera sa politic\. Folosirea func]iei publice `n scopuri personale, at`t pentru acumularea privilegiilor c`t [i pentru conservarea acestora, ca instrument al segmentului de Putere de]inut. Acest fenomen a fost declan[at `n secolul al XIX-lea, odat\ cu introducerea birocra]iei de c\tre domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Bugetul, instrument de control centralizat al economiei [i factor de corup]ie, statul neav`nd niciodat\, sub orice regim, curajul s\ permit\ libera ini]iativ\ [i s\ se retrag\ din economie, fiind totodat\ incapabil s\ renun]e la sistemul birocratic complicat, bazat pe taxe multiple [i variabile, aplicat asupra salaria]ilor. Consumul rapid al cre[terii bugetare, imediat ce se constat\ o ridicare a nivelului de trai, astfel c\ fiecare efort economic al na]iunii a fost repede risipit `n consum, cu slabe resurse pentru investi]ia pe termen mediu [i lung. Cele dou\ perioade de mari investi]ii (regimul carlist [i regimul comunist) s-au sprijinit fundamental pe masive `mprumuturi externe, pe care popula]ia le-a pl\tit apoi cu eforturi enorme, terminate `n catastrofe na]ionale (23 august 1944 [i 22 decembrie 1989). Mecanisme anarhice n\scute `n federa]iile sindicale au speculat imediat orice cre[tere vizibil\ a nivelului acumul\rilor financiare [i economice, c\ut`nd s\ for]eze transformarea rapid\ a acestora `n cre[teri salariale, astfel c\ fiecare grev\ a ad`ncit [i mai mult decalajul `ntre consum [i investi]ii. Controlul politicienilor de c\tre oameni de afaceri este un fenomen `nt`lnit de la Cuza [i p`n\ ast\zi, politicul implicat `n afaceri fiind folosit [i protejat cu scopul facilit\rii acumul\rilor ilegale sau pentru ob]inerea acestora cu ajutorul legilor date de politicieni. Condi]ionarea legisla]iei interne de c\tre institu]ii interna]ionale, marile `mprumuturi [i programe de finan]are fiind un instrument de modelare a comportamentului interna]ional al României dup\ interesele Puterii care acorda `mprumutul.

742


Devalizarea b\ncilor de c\tre partidele politice a reprezentat o constant\, de la PN}–Banca Marmorsh/Blank, la PSDR–Bancorex, pentru a sus]ine formal institu]ia alegerilor, dar `n realitate pentru a putea ob]ine [i/sau men]ine accesul al Putere. Camarila a cunoscut aspecte inegale, de la cele acute sub Cuza [i Carol al II-lea, p`n\ la clica lui Nicolae Ceau[escu [i la grupul de presiune [i interese din jurul pre[edin]ilor postdecembri[ti, dar a avut `ntotdeauna un rol distructiv pentru c\ a speculat mereu imaginea de autoritate de care s-a bucurat sub toate regimurile capul statului. Interven]ia Armatei `n tulbur\ri interne, cu pierderi de vie]i omene[ti a `nregistrat peste 20 de cazuri, din care cinci cu implicare extern\, consecin]\ a crizelor repetate pe care le-au produs regimurile politice `n raport cu na]iunea. Seria nesf`r[it\ a reformelor agrare (14, din 1864 p`n\ `n 2000), ca un rezultat al aplic\rii mecanice, neperformante a legilor asupra oamenilor, nu asupra fondului funciar, astfel c\ toate reformele agrare din România au vizat `nzestrarea ]\ranului cu p\m`nt, [i nu exploatarea terenului agricol dup\ criteriul eficien]ei potrivit mediului, solului, condi]iilor climaterice [i geografice. Pr\bu[irea autorit\]ii statului `n fa]a grup\rilor interlope s-a manifestat ca una din consecin]ele finale ale lan]ului de erori politice [i economice `n care legea, inclusiv Constitu]ia, a fost ocolit\, schimbat\ sau pur [i simplu `nc\lcat\ mai `ntì la v`rf, cobor`nd apoi cu simptomele p`n\ la nivelurile de jos ale societ\]ii. Pierderea `ncrederii popula]iei `n sistemul electoral [i comedia campaniilor au fost [i sunt consecin]a apari]iei [i dezvolt\rii demagogiei, a populismului (ca form\ extrem\ a na]ionalismului), `n locul practicii constitu]ionale [i legale [i a obiceiului de a apela f\r\ discern\m`nt la sentimentele individuale [i na]ionale ale unui popor numit de Eminescu „rasa nefericit\ a Europei“. Pentru fiecare fenomen enumerat mai sus, cititorul va g\si nenum\rate dovezi [i probe pe parcursul textului acestor volume [i `[i poate formula o cazuistic\ proprie din istoria modern\ [i contemporan\ a României. Cauzele acestei liste negre sunt dou\:


743

Importarea sistemului democratic din Fran]a, f\r\ ca acest tip de organizare a vie]ii sociale s\ fie produsul natural al na]iunii române, dezvoltarea incomplet\ a procesului de modernizare pentru a atinge stadiul de civiliza]ie [i apoi e[ecul rapid al regimului democratic `n România (preponderen]a perioadelor istorice cu regimuri autoritare [i dictatoriale). Neatingerea stadiului de economie de pia]\ autentic\, neatingerea fazei democra]iei func]ionale [i a capitalismului stabil. Aceste deficien]e ale societ\]ii [i statului român sunt, de regul\, prezentate ca av`nd, ini]ial, un caracter obiectiv, sursa e[ecului g\sindu-se `n teza „decalajului“ politic [i economic `ntre Vestul [i Estul Europei. Istoricul armean Agop Garabedian a formulat aceast\ tez\ `n termeni clari: „}\rile Europei de Sud-Est nu au avut timpul istoric de a se moderniza prin mijloacele industrializ\rii. C`nd noile state din regiune [i-au f\cut apari]ia, repartizarea teritoriilor de produc]ie sau a pie]elor era deja stabilit\. Singura atitudine pe care o puteau opune acestei situa]ii era de a adopta modernizarea condus\ de stat. ~n aceste condi]ii, na]ionalismul a ap\rut inevitabil drept for]a motrice intelectual\ [i emo]ional\ a acestui tip de modernizare. Acest model `[i p\streaz\ vitalitatea pe durata unei perioade foarte lungi“526. Dup\ un secol de la constat\rile amare ale lui Mihai Eminescu asupra consecin]elor acestui dat istoric, tot un om politic de Dreapta descoperea poporul român `n ipostaza la fel de amar\ a consecin]elor felului cum a trecut prin ultimul secol de e[ec al moderniz\rii: „Aceast\ tr\s\tur\ a sufletului mioritic, aceast\ predispozi]ie spre resemnare, aceast\ senin\tate `n fa]a celor mai dure lovituri, aceast\ capacitate de a lua cu lini[te, f\r\ furie sau `ncr`ncenare, lucrurile a[a cum sunt, aceast\ caracteristic\ a sufletului românesc este o infirmitate“527. La Chi[in\u, `n decembrie 1989, lupt\torul na]ionalist Mircea Druc `ncerca s\ adune fonduri pentru ajutorarea fra]ilor s\i din România decima]i de terori[ti – 526 Agop Garabedian, L’Europe du Sud-Est, présent et avenir în Bulletin Nr.

28/1988-1999, Association Internationale d’Etudes du Sud-Est Européen, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1999, p. 179. 527 Emil Tocaci, Revolt\ [i speran]\, Ed. Ex Ponto, Constan]a, 1998, p. 148.

744


peste 60 000 de victime – [i pentru `ngrijirea zecilor de mii de r\ni]i, de sinistra]i ca urmare a distrugerilor masive de cl\diri prin explozii – cum suna capul de acuzare num\rul 3 din procesul lui Ceau[escu –, a miilor de copii r\ma[i f\r\ familie. Mircea Druc va nota `n Jurnalul s\u reac]ia fra]ilor: „Eu sunt responsabil de medicamente. E mai greu. Adun\m bani. Le vom cump\ra imediat cum afl\m de ce au nevoie. Nu putem trimite la `nt`mplare. De aceea, `ncerc s\ fac leg\tura cu Bucure[tiul. Nu r\spunde. Nimeresc la Ia[i. «De ce ave]i nevoie?» «La noi e lini[te. N-avem nevoie de nimic.» Clasic! Tipic! Specific na]ional!“528 ~n acel moment, scriitorul Stelian T\nase se oprea s\ respire, dup\ ce fusese `n balconul cucerit al Comitetului Central al PCR [i strigase: „Dictatura a c\zut!“ „Lumea preia: «Jos Ceau[escu, Jos Ceau[escu!» Strig\, aplaud\. Le vorbesc ceva despre scriitori, despre cenzur\. Huiduie c`nd aud cenzur\. «O s\ fie bine! spun. De-acum o s\ fie bine. P`n\ la prim\var\ s\ facem alegeri libere, s\ avem oameni cinsti]i, cura]i, ei s\ ne serveasc\, nu noi s\ fim sclavii lor. Monopolul PCR s-a terminat.» Huiduieli, minute-n [ir, nu pot s\ mai vorbesc. Sunt cuvinte la care furia mul]imii explodeaz\ (PCR, Ceau[escu). Am sentimentul puterii depline. Un ceva care-l simt pe din\untru, de for]\, de pl\cere suprem\. ~i `n]eleg pe lideri; cum se `mbat\ cu propriile lor vorbe, din aclama]iile mul]imii. E un drog. ~n spatele meu c`]iva se agit\, vor s\ ia microfonul, s\ termin mai repede. Mi se spune «f\r\ politic\». Ca [i cum revolu]ia e altceva!“529

Disiden]i [i opozan]i Chiar [i dup\ 15 ani no]iunile de disiden]\ [i opozi]ie, la fel ca [i cele de na]iune-popor, revolu]ie-revolt\ popular\-lovitur\ de stat, sunt confundate, ne`n]elese `n sensul lor politic. 528 Viorel Patrichi, Mircea Druc sau Lupta cu ultimul imperiu, Ed. Zamolxe, Bucure[ti, 1998, p. 343. 529 Stelian T\nase, Ora oficial\ de iarn\, Ed. Institutului European, Ia[i, 1995, p. 191.


745

Disiden]a politic\ sub regim comunist este o atitudine, o divergen]\ ideologic\, o ac]iune a unei persoane sau a unui grup care se manifest\ `n interiorul puterii politice (`n cazul nostru PCR sau institu]iile oficiale ale statului). Opozi]ia politic\ sub regim comunist este o atitudine, o ac]iune spontan\ sau organizat\ a unei persoane sau a unui grup apar]in`nd societ\]ii civile de a se opune, de a rezista `n conflict deschis cu puterea comunist\. ~n România ambele componente ale conflictului intern cu puterea comunist\, cu regimul dictatorial al lui Nicolae Ceau[escu, au fost extrem de slabe. La nivel analitic, starea opozi]ionismului `n ]ara noastr\ se `nscrie f\r\ devia]ii `n cercetarea de fond operat\ de politologul britanic de origine român\ Ghi]\ Ionescu. Acesta `ncadreaz\ România `n r`ndul statelor „suverane `n care opozi]ia politic\ `n calitate de institu]ie este proscris\ de c\tre de]in\torii puterii `n numele elimin\rii alien\rii politice [i integr\rii `n societatea f\r\ clase a viitorului (cu alte cuvinte, statele comuniste)“530. ~n mod normal [i istoric, „intelectualitatea este cel mai influent strat social, at`t `n statele comuniste, c`t [i `n cele na]ionaliste. ~n calitate de intelectualitate tehnic\, ea ocup\ e[aloanele cele mai `nalte ale statului, de la atotputernicii exper]i ai comisiilor de planificare [i p`n\ la multiplele categorii de instan]e executive din administra]ie [i industrie. ~n calitate de intelectualitate creatoare, ea alc\tuie[te nucleul activ al opiniei publice `n ambele categorii de state [i, prin intermediul unor factori de educare a opiniei publice, ca universit\]ile, academiile [i institu]iile de `nv\]\m`nt superior, institu]iile culturale, teatrele, periodicele, exercit\ o influen]\ real\ asupra politicii regimului“531. Aceast\ tez\, valabil\ `n alte locuri, nu s-a potrivit României sub dictatura lui Nicolae Ceau[escu. ~n primul r`nd intelectualitatea, ca poten]ial opozi]ionist, a fost m\cel\rit\ `n perioada 530 Ghi]\ Ionescu, Isabel de Madariaga, Opozi]ia, Ed. Humanitas, Bucure[ti,

1992, p. 148. 531 Ibidem, p. 174.

746


stalinist\, iar cei care au supravie]uit au fost asimila]i [i folosi]i prin „reeducare“ `n sistemul comunist. Intelectualitatea tehnic\ pe care o evoc\ generic Ghi]\ Ionescu era `n România un strat nou, ridicat din p\turile cele mai de jos ale societ\]ii, format politic [i educa]ional `n epoca stalinist\, p\truns [i trecut prin `nv\]\m`ntul superior, cu mici excep]ii, pe baz\ de origine s\n\toas\ [i apartenen]\ politic\. Dac\ a `nv\]at ceva, a `nv\]at din mers, de cele mai multe ori f\r\ asimilare [i `n absen]a fondului cultural necesar asimil\rii tehnologice integrate. „Exper]ii atotputernici ai comisiilor de planificare“, care ar fi trebuit s\ exercite o influen]\ asupra puterii comuniste, erau ei `n[i[i comuni[ti, altfel nu supravie]uiau, indiferent de valoarea lor profesional\. Cele c`teva presupuse disiden]e economice cunoscute au fost sever reprimate: Virgil Trofin [i Alexandru B`rl\deanu, `ndep\rta]i brutal, Cornel Burtic\, obligat s\ se retrag\, Vl\du] Nisipeanu, transformat `n complotist. Intelectualitatea creatoare nu a reprezentat niciodat\ „nucleul activ al opiniei publice“, fiind profund dezbinat\ [i orientat\ conflictual `n interiorul ei. Sentimentul dominant la Uniunea Scriitorilor era ura `ntre scriitori [i `ntre grupuri. „Universit\]ile, academiile, institu]iile de `nv\]\m`nt superior“ n-au avut niciodat\ o „influen]\ real\“ asupra puterii politice, singura influen]\ activ\ fiind aceea a unor personalit\]i – Adrian P\unescu, Marin Preda, Eugen Barbu – asupra lui Nicolae Ceau[escu sau Nicu Ceau[escu, ocolind [i uneori anul`nd decizii aberante. Teatrul (spectacolul de teatru) a fost singura institu]ie care a reu[it s\ creeze un firav, dar totu[i bine individualizat curent de opinie. Cauzele lipsei de opozi]ie organizat\ [i ale existen]ei unei disiden]e izolate, nesemnificative, s-au g\sit `n dou\ fenomene definitorii pentru societatea [i statul român sub dictatura lui Nicolae Ceau[escu: sprijinul masiv [i unitar acordat de societate `n favoarea lui Nicolae Ceau[escu [i amenin]area sovietic\. Esen]a problemei este surprins\ de Ghi]\ Ionescu: „Una dintre ra]iunile pentru care o anumit\ parte, dac\ nu chiar majoritatea sectoarelor opiniei publice din statele lipsite de opozi]ie, favorizeaz\ regimurile existente constituie orgoliul [i interesul ce le sunt inspirate de anumite m\suri ce pot


747

fi considerate adev\rate triumfuri na]ionale (eliberarea de]inu]ilor politici, declan[area industrializ\rii, recuperarea culturii [i istoriei na]ionale, deschiderea interna]ional\, atitudinea antisovietic\, n.a.). Un asemenea sprijin devine [i mai puternic atunci c`nd guvernul `n cauz\ se vede, `n mod real sau numai aparent, amenin]at de un conflict deschis cu o putere str\in\: Rusia sovietic\ printre statele comuniste, Marea Britanie sau Statele Unite printre statele na]ionaliste“532. ~n aceste condi]ii, factorul extern a contat foarte mult, mult mai mult dec`t normalul, `n atitudinea na]iunii române de a nu schimba regimul, adic\ pe Nicolae Ceau[escu. Ceea ce Ghi]\ Ionescu nume[te „factori de educare“ s-a redus pentru România la emisiunile postului de radio Europa liber\. Am prezentat deja pe scurt `n capitolele precedente dou\ cazuri: Mircea Dinescu (disiden]\) [i Dan Petrescu (opozi]ie) a c\ror ac]iune s-a sprijinit nu numai pe nemul]umirea personal\ [i pe dorin]a de libertate, ci [i pe un consistent sprijin extern. Alte cazuri au r\mas la fel de izolate. Cele mai importante cazuri de disiden]\ au fost Ion Iliescu, Scrisoarea celor [ase [i Vl\du] Nisipeanu.

Ion Iliescu Ion Iliescu este cel mai cunoscut caz de disiden]\. {colarizat `n URSS ca fiu al unui ilegalist, el a p\truns de la `nceputul regimului comunist `n nomenclatura de partid. ~n anul 1971, cu ocazia unei vizite `n Asia, intr\ `n conflict personal cu Elena [i Nicolae Ceau[escu. Iosif Boda, un apropiat al lui Iliescu `nc\ din ani de debut, mi-a prezentat la 4 aprilie 2004 dou\ motive pentru declan[area conflictului Iliescu–Ceau[escu: „~n turneul din Orientul ~ndep\rtat Iliescu avusese dou\ reac]ii care `l iritaser\ pe Ceau[escu. La marea adunare din Coreea de Nord, Iliescu a rostit la tribun\, `n spatele lui Ceau[escu, o replic\: «~i scot [i pe ei la demonstra]ii cum ì 532 Ibidem, p. 176.

748


scoatem [i noi pe ai no[tri». Ceau[escu nu a reac]ionat pe moment. Al doilea incident a avut loc `n China, unde delega]ia trebuia s\ se `mpart\ `n trei pentru a participa simultan la trei ac]iuni din program. La una din ac]iuni, Nicolae Ceau[escu a desemnat-o pe Elena Ceau[escu s\ conduc\ delega]ia. Iliescu a reac]ionat – scena se petrecea `n absen]a lui Ceau[escu –, opun`ndu-se acestei decizii, pentru c\ Elena Ceau[escu nu avea nici o func]ie [i nu reprezenta pe nimeni. Aceste dou\ incidente mi-au fost povestite de Iliescu dup\ 1989, ca fiind cauza real\ a conflictului“. O alt\ surs\ credibil\ a acelei disocieri ideologice este {tefan Andrei, cunoscut ministru de Externe al României. ~n 1971, Andrei a f\cut parte din delega]ia PCR care a efectuat o vizit\ `n R.P. Chinez\, continuat\ `n R.D. Coreean\, R.D. Vietnam [i R.P. Mongol\. Nicolae Ceau[escu l-a instruit pe Andrei s\ nu fac\ referiri elogioase la adresa „revolu]iei culturale“ din China `n cuv`nt\rile [i documentele preg\tite cu ocazia vizitei. Problema era c\ o pozi]ie româneasc\ asupra acestui subiect – considerat o problem\ intern\ a Chinei, indiferent ce pozi]ie adoptai, de laud\ sau de critic\ –, risca s\ intre `ntr-un mecanism de analiz\ chinez, `n care, dac\ `l criticai, erai atacat violent `n pres\ pentru asta, iar dac\ `l l\udai erai comparat [i implicit criticat pentru neurmarea ei ca `n China. Ceau[escu [i Maurer au evitat cu inteligen]\ aceast\ capcan\. „~mpreun\ cu Constantin Mitea [i Emilian Dobrescu – poveste[te {tefan Andrei –, pre[edintele de ast\zi al României, Ion Iliescu, a redactat proiectele de cuv`nt\ri ale lui Nicolae Ceau[escu, pentru mitingul prieteniei din fiecare ]ar\“. Dup\ vizita `n R.D. Coreean\, `n drum spre Vietnam, delega]ia a f\cut o escal\ de o noapte la Shanghai. „Seara, p`n\ t`rziu spre miezul nop]ii, `n timpul [i dup\ cin\, a avut loc o discu]ie aprins\ `ntre Nicolae Ceau[escu [i I.G. Maurer, despre cele v\zute `n cele dou\ ]\ri, despre democra]ie [i societatea de consum (la remarca lui Ceau[escu c\ nu trebuie stabilit ca obiectiv «consumul», Maurer i-a replicat: «Nicolae, eu a[ prefera s\ mor cu fundul `n sus `ntr-o societate de consum!»), despre raportul ra]ional din venitul na]ional dintre acumulare [i consum [i despre multe alte probleme. Intercal`ndu-se – dup\ p\rerea mea, tam-nesam `n


749

aceast\ discu]ie –, Ion Iliescu a ridicat problema limbajului folosit `n presa româneasc\, altfel spus «limbajul de lemn». Nicolae Ceau[escu, `n stilul cunoscut, i-a dat o replic\ dur\ [i necru]\toare, ar\t`nd c\ un secretar al CC cu propaganda trebuie s\ aib\ `n vedere ca Sc`nteia, România liber\, Munca [i alte ziare s\ poat\ fi citite [i `n]elese de to]i cet\]enii ]\rii [i s\ fie `n concordan]\ cu cre[terea gradului de cuno[tin]e ale popula]iei, sprijinit [i pe extinderea `nv\]\m`ntului obligatoriu la 8 ani, apoi la 10 ani [i, `n perspectiv\, la 12 ani. Nicolae Ceau[escu a men]ionat c\, pentru intelectuali, exist\ publica]ii cu un limbaj corespunz\tor, iar, dac\ mai trebuie, s\ se analizeze [i s\ apar\ [i alte publica]ii pentru ei. B\nuiesc c\ pre[edintele de ast\zi, Ion Iliescu, acuzat pe fa]\ de intelectualism, `n seara aceea, la Shanghai, de c\tre Nicolae Ceau[escu (`n prezen]a lui I.G Maurer, Manea M\nescu, Dumitru Popa, George Macovescu, a mea [i a altora), a desprins, cu inteligen]a [i perspicacitatea remarcabile cu care este dotat, c\ acolo s-a cl\tinat puternic, spre r\sturnare, scaunul de secretar CC al PCR cu propaganda pe care fusese instalat, tot de c\tre Nicolae Ceau[escu“533. M\rturia este foarte valoroas\ pentru c\ vine de la o surs\ direct\. Observatorii de la v`rful nomenclaturii afirm\ c\ disiden]a lui Ion Iliescu a avut cauze strict personale, deloc doctrinare sau politice, ca urmare a unei nemul]umiri fa]\ de sistemul de rota]ie a cadrelor folosit de Ceau[escu. Acesta avea un sistem propriu de construire a carierei oamenilor apropia]i, dar [i a celor care f\ceau gre[eli sau se dovedeau incompeten]i. Ceau[escu ac]iona pe nea[teptate [i producea schimb\ri din func]ii ale unor activi[ti importan]i, cobor`ndu-i sau urc`ndu-i `n ierarhie aparent f\r\ nici o ra]iune. Uneori, aceste schimb\ri aveau un caracter mareic, destituirile [i numirile `n func]ii afect`nd zeci de activi[ti cu func]ii `nalte. La `nceputul anilor ’80, aceste rota]ii de cadre luau forma unor adev\rate furtuni `n structuri, at`t prin dimensiunea salturilor 533 Memorii {tefan Andrei. Oameni [i fapte, episodul VII, în Flac\ra lui Adrian P\unescu, Nr. 6 din 11 octombrie 2001, p. 25.

750


f\cute de activi[ti de la o func]ie la alta, c`t [i prin amploarea schimb\rilor. Activi[ti superiori de partid, membri ai CC, se trezeau peste noapte trimi[i la o sec]ie sau la un jude], de la un minister la altul, de la un sector de activitate la altul, aparent f\r\ nici un sens. Erau urcate `n ierarhie nume necunoscute, cobor`te dup\ c`]iva ani, reurcate, dar pe alt traseu. C`nd se a[tepta mai pu]in, un activist de la Ministerul Agriculturii, remarcat de Ceau[escu la o plenar\, era trimis prim-secretar la un jude], apoi primar al unui mare ora[, apoi ales `n CC al PCR [i repartizat unei sec]ii ideologice sau responsabile cu industria etc. Dup\ un timp, se trezea membru supleant `n CPEx [i, f\r\ nici un preaviz, trimis din nou la un jude], dup\ care, `n doi-trei ani, era chemat direct `n CPEx. Este o aparen]\ de nesiguran]\, de c\ut\ri a unei formule politice [i de `mbun\t\]ire a unui aparat de partid func]ional [i profesionist, `n condi]iile `n care comunismul nu mergea. A[a am fi tenta]i s\ judec\m acest fenomen. El este `ns\ mult mai subtil. Sistemul propriu de rota]ie a cadrelor, folosit de Ceau[escu, nu poate fi `n]eles dec`t `n logica lui Ceau[escu, dup\ coordonatele sale mentale [i dup\ forma]ia sa de activist comunist. Ca fost [ef al Sec]iei organizatorice a partidului – inima partidului –, el `nv\]ase perfect mecanismele func]ion\rii partidului [i `n]elesese cel mai bine avantajele unui conduc\tor care [tie s\ le manevreze. Fenomenul rota]iei accelerate a cadrelor [i al dirij\rii carierei politice de c\tre Ceau[escu personal aveau urm\toarele avantaje pentru liderul suprem: 1. Impunea concep]ia personal\ a lui Ceau[escu despre partid, ca o organiza]ie compus\ exclusiv din activi[ti de partid, ca meserie, indiferent de profesie [i cu ignorarea total\ a preg\tirii `ntr-o anumit\ specialitate a acestora. Rolul activistului de partid era s\ conduc\ sectoare de activitate `n numele partidului, s\ aplice politica acestuia `n domeniul respectiv. Pentru asta el trebuia s\ fie un activist des\v`r[it, un om politic prin excelen]\, un executant fidel al directivelor superioare, un „revolu]ionar“. 2. Plimbarea activi[tilor de partid prin structuri avea drept scop preg\tirea acestora pentru a face fa]\ oric\rei munci de r\spundere [i pentru perfec]ionarea calit\]ii de conduc\tor politic, indiferent de


751

domeniu, construindu-i astfel ca lideri politici, prin dob`ndirea de aptitudini [i acumularea de metode, informa]ii, experien]\. ~nc\ o dat\ se vede c\ modelul de baz\ al lui Ceau[escu era Armata [i c\ activi[tii de partid erau trimi[i `n diferite func]ii la fel cum erau plimba]i ofi]erii pe la diferite arme [i `n diferite col]uri ale ]\rii p`n\ s\ ajung\ generali. 3. Rota]ia cadrelor inventat\ de Ceau[escu se ab\tea de la principiile vechiului procedeu comunist, orizontalitatea [i diversitatea domeniilor vizate de rota]ie. Ceau[escu ac]iona pe vertical\, cobora [i urca activi[tii, de la munca de jos la v`rf, apoi de la v`rf din nou la munca de jos [.a.m.d. Totodat\, Ceau[escu stabilise un traseu propriu al carierei politice, astfel c\ func]ia de prim-secretar la un jude] devenise mai important\ dec`t un secretar cu propaganda sau cu tineretul. Acesta este motivul real pentru care l-a trimis pe Nicu Ceau[escu la Sibiu [i lumea a crezut eronat c\ este o c\dere din func]ia de prim-secretar UTC. Greutatea func]iilor din structura de partid era dat\ de concep]ia lui Ceau[escu despre partidul „lui“, nu din ceea ce era definit la un partid comunist prin doctrina marxist-leninist\. 4. Acest sistem de conducere a partidului prin fluctua]ia cadrelor pe vertical\ asigura o dependen]\ total\ a activi[tilor de Nicolae Ceau[escu personal. Situa]ia a generat escaladarea cultului personalit\]ii, ca modalitate [i cheie a ascensiunii. Cei care gre[eau, cei care `l deranjau la un moment dat pe Ceau[escu erau trecu]i la munca de jos, pentru ca `ntr-un t`rziu s\ fie „ierta]i“, ridica]i din nou `n grad. Aceast\ iertare, indiferent de gre[eala pe care o f\cuse, p\rea un adev\rat act de clemen]\, o decizie strict personal\ de bun\tate [i `n]elegere, o salvare a carierei, o [ans\. 5. Pe acela[i considerent, fluctua]ia cadrelor implica [i o fluctua]ie a privilegiilor, lucrul cel mai acut perceput de activi[ti, fapt care determina nu numai dependen]a de liderul suprem, ci [i loialitatea fa]\ de acesta. 6. Sistemul de putere ceau[ist `mp\r]ea foarte distinct [i abrupt structura de partid de aparatul de partid. O serie de sectoare ale activit\]ii, `n care se puteau g\si speciali[ti, posesori ai unei profesii exercitate `n domeniul firesc, apar]ineau exclusiv aparatului de

752


partid, condus de structura de partid. Odat\ cu Ceau[escu, Securitatea, de exemplu, a fost trecut\ din sfera structurii de partid `n aparatul de partid, scoas\ din zona deciziei [i introdus\ `n zona executiv\, unde avea doar sarcina de a executa ordinele partidului (de aici u[urin]a cu care se pot ap\ra ast\zi fo[tii securi[ti `n fa]a unui proces, at`t timp c`t nu este f\cut procesul comunismului, al partidului). Sistemul avea o deficien]\ structural\ maxim\: distrugea sistematic, cum a [i distrus, structura de partid, a[a cum func]iona ea `n celelalte state comuniste, crea o dependen]\ total\ de secretarul general, anula orice ini]iativ\ sau vitalitate a structurii, desfiin]a leg\turile func]ionale ale organiza]iilor de baz\ [i `ntre acestea [i e[aloanele superioare, deprofesionaliza oameni [i institu]ii, instala o dictatur\ a loialit\]ii fa]\ de Ceau[escu. La momentul examenului, `n perioada 1986–1989, Partidul Comunist Român s-a dovedit cel mai fragil [i nu a rezistat. Revenind acum la subiectul nostru, existau dou\ motive pentru nemul]umirea lui Ion Iliescu. Primul era f\r\ `ndoial\ nemul]umirea personal\ pentru schimbarea din func]ie dup\ placul lui Ceau[escu, pentru „degradarea“ sa politic\, pentru aruncarea sa `n sistemul de rota]ie a cadrelor, viziunea sa ambi]ioas\ fiind de ascensiune vertiginoas\ spre v`rf, simplu [i liniar, at`t timp c`t avea un comportament corect, loial [i o preg\tire superioar\, politic\ [i profesional\. Al doilea motiv personal era incompatibilitatea sa cu Ceau[escu, `n calitate de individ discre]ionar, primitiv politic, needucat, incult [i viclean, sforar de culise, iubitor de laude [i lingu[iri, u[or influen]abil de so]ie, o cretin\, puritan `n materie moral\ (Ion Iliescu av`nd o via]\ sexual\ destul de libertin\). Ion Iliescu era un cu totul alt tip de comunist, cu o viziune umanist\, intelectual\ asupra lumii [i societ\]ii comuniste, un om educat, iubitor de cultur\ [i acceptat `n mediile culturale, un om cu profesie – inginer – [i cu studii autentice. Totodat\, demagogia lui cobora p`n\ la cet\]eanul de jos f\r\ nici o arogan]\, f\r\ `n[el\torii – a[a cum g`ndea Ceau[escu `n ]\r\nia lui speculativ\ –, iar prin cunoa[terea chiar [i


753

sumar\ a unor limbi str\ine avea [i un alt acces la informa]ie dec`t Ceau[escu. ~n sf`r[it, Ion Iliescu detesta tot ce este ordine cazon\ [i metode ale serviciilor secrete. La foarte scurt timp dup\ `ndep\rtarea sa din func]iile centrale, Ion Iliescu a g\sit adep]i [i admiratori `n structurile partidului, care au `nceput s\ investeasc\ `n el o proiec]ie de `nlocuitor ideal al lui Nicolae Ceau[escu. Una din cauzele criticilor mascate, `n\bu[ite ale nomenclaturi[tilor la adresa lui Ceau[escu era reducerea privilegiilor, atacul la avantajele pe care le oferea o func]ie politic\. ~n concep]ia lui Ceau[escu, activistul de partid era un om dedicat muncii de partid, un puritan [i un erou al politicului, ac]ion`nd din convingeri comuniste [i sacrific`nd totul pentru o idee. Proiec]ia acestui arhetip se g\se[te `n filmele care ì pl\ceau (sau ì f\ceau pe plac) [i `n care se reg\sea multiplicat `n zeci de ipostaze, ilustr`nd, de fapt, acela[i tip de erou – el. Deciziile lui Ceau[escu de a-i muta pe activi[ti `n case de serviciu, de a-i obliga s\ circule cu ma[ini fabricate `n România, de a le limita num\rul de case, de a-i judeca dup\ situa]ia familial\, reprezentau un inconfort major pentru cei care vedeau `n politic\ o carier\, o posibilitate de parvenire. A[a cum se spunea `n popor: „Adic\, s\ nu fi m`ncat c\cat degeaba“, s\ nu se supun\ degeaba, chiar f\r\ nici un profit, priva]iunilor acelei vie]i de partid plictisitoare, populate cu [edin]e lungi, adun\ri anoste, discursuri interminabile [i f\r\ sens, de deplas\ri `n teritoriu unde totul se pierdea `n anonimat. A fost unul dintre motivele dezvolt\rii f\r\ precedent a corup]iei, a micilor aranjamente, scheme [i afaceri locale prin care se traficau produsele confortului, de la pe[te proasp\t la covoare din blan\ de urs, [i p`n\ la v`rful corup]iei, traficul de influen]\. Tr\ind cu frica `n s`n c\ vor fi afla]i sau turna]i de Securitate, ei ac]ionau tot mai vizibil [i zgomotos `n cultul personalit\]ii lui Ceau[escu, sanc]ionau dur `n subordine [i `[i `ntindeau leg\turile prin partid cu singurul scop de a-[i asigura protec]ia. Nu-l iubeau pe Ceau[escu, le era fric\ de el, iar din orice observa]ie sau pedeaps\ politic\ `mpotriva lor vedeau o tragedie, o nedreptate, o condamnare. M`rìau pe la col]uri cu fereal\, dar, dac\ `[i amintea Ceau[escu de ei, explodau dintr-odat\ cu entuziasm, uitau totul, lans`ndu-se `n noua

754


func]ie cu un nou elan [i o imens\ revenire a dorin]ei de parvenire. Din acest mediu al pseudodisiden]ei s-a conturat [i a str\lucit Ion Iliescu f\r\ s\ fac\ mare lucru. Un caz de nemul]umire `n structuri, care a orientat alte c`teva zone ale aparatului [i pe vechii stalini[ti `ndep\rta]i de la „ca[caval“ spre „speran]a Iliescu“, a fost generat de unele decizii ale lui Nicolae Ceau[escu aplicate nomenclaturii. ~n cursul anului 1974 Ceau[escu a hot\r`t s\ schimbe salariul `n retribu]ie. Ideea era s\ nu mai impoziteze salariile angaja]ilor, urm`nd ca suma primit\ `n m`n\ s\ fie [i cea de pe [tat. Prin aceast\ manevr\, oficializat\ prin legea adoptat\ de MAN la 29 octombrie 1974, el a lovit `ntr-o zon\ a privilegiilor, poate neb\nuit\: „P`n\ atunci persoanele care primiser\ ordine [i decora]ii se bucurau de o reducere a impozitului pe salariu de 50% p`n\ la 100%. Aceste avantaje erau m\runte prin introducerea retribu]iei (care nu mai includea impozitul [i deci nici reducerea impozitului ca urmare a primirii unui ordin sau decora]ii). Astfel, `n cazul amintit, dac\ o persoan\ avea un salariu de 2 000 de lei, din care un impozit de 200 de lei, iar datorit\ decora]iei (ordinului), avea o reducere de impozit de 50%, primea anterior `n m`n\ 1 900 de lei. Prin introducerea retribu]iei (salariul `n m`n\, f\r\ impozit), el primea 1 800 de lei (2 000 de de lei minus impozit 200 de lei)“534. Exemplul ales de {tefan Andrei nu love[te, totu[i, adev\rata ]int\. Salariile activi[tilor de partid nu se `nv`rteau `n jurul cifrei de 2 000 de lei. Ei aveau 4 000, 6 000, [i impozitul se cifra la multe sute de lei, dac\ nu o mie. Pierderea acestor sume `nsemna mult pentru activistul de partid, iar nemul]umirea sa era pe m\sura sumei pierdute prin ordinul lui Ceau[escu. Un caz aparte de nemul]umire se manifesta `n r`ndul ilegali[tilor, umplu]i de ordine [i decora]ii `n primele decenii ale comunismului [i care acum `[i vedeau pensiile diminuate. Cam de aici a pornit nemul]umirea lui Silviu Brucan, stimulat\ de decizia lui Ceau[escu de a-l retrage din via]a de lux a diploma]iei [i de sanc]iunile primite pentru dou\ gafe publicistice. 534 Ibidem, Nr. 2 din 17 ianuarie 2002, p. 10.


755

Cu ocazia deschiderii anului universitar din septembrie 1973, profesorul de la {coala de partid „{tefan Gheorghiu“, Virgil M\gureanu, singurul teoretician [i expert al perioadei comuniste `n domeniul gestion\rii Puterii, va lua decizia – conform altei versiuni, va primi aceast\ misiune de la sovietici – de a-l contacta pe Ion Iliescu, aflat `n acel moment la Timi[oara `n structura de conducere a CJP Timi[. S-au cunoscut acolo, apoi s-au `ntors la Bucure[ti cu avionul. Pe durata c\l\toriei, Virgil M\gureanu, fost ofi]er de Securitate, l-a sondat „`n orb“ pe Iliescu, stimul`ndu-l [i analiz`ndu-l cu maxim\ aten]ie, astfel `nc`t la ajungerea `n Capital\ evaluarea liderului comunist, sanc]ionat de Ceau[escu pentru abaterile sale ideologice, a fost aproape complet\. Racolarea a avut loc `n 1981 la Cehul Silvaniei. A urmat participarea la complotul cunoscut [i desemnarea sa ca succesor al lui Ceau[escu, at`t de grupurile complotiste – politic [i militar, c`t [i de sovietici. Procentul de probabilitate ca apartene]a lui Ion Iliescu la agentura sovietic\ s\ fie dovedit\ cu probe este `n realitate foarte redus. At`t [eful Securit\]ii, c`t [i [eful unit\]ii anti-KGB neag\ apartenen]a lui Ion Iliescu la KGB. De fapt, ei afirm\ c\ nu aveau probe. ~n timpul celei de-a doua audieri la Comisia senatorial\, generalul Victor Neculicioiu a r\spuns la aceast\ `ntrebare: „Sergiu Nicolaescu: Conduc\torii revolu]iei, adic\, din conduc\torii ap\ru]i `n revolu]ie [i care aveau rela]ii cu ru[ii? Dl Neculicioiu: Eu cred a[a, c\ ideea principal\, nu v\ sup\ra]i, a[a intuiesc eu, e c\ probabil `ntrebarea bate undeva sus, eu v\ spun f\r\ nici un fel de ocoli[: nu s-a stabilit, nu s-a primit nici o informa]ie cert\ referitor la actualul pre[edinte al ]\rii, domnul Iliescu, c\ ar avea ceva cu ru[ii, de[i s-a v`nturat foarte mult.“535 Specula]iile privind apartenen]a la KGB vin din dou\ surse. ~n primul r`nd nu se cunoa[te [i nu se `n]elege calitatea de agent KGB, 535 Arh. SR, Stenograma nr. 111/12 iunie 1994, Audierea generalului Victor Neculicioiu, p. 9.

756


presa de opozi]ie [i opinia public\ fiind prizoniere ale imaginii de spion sovietic indus\ de filmele de aventuri sau de romane [i c\r]i de serie. KGB-ul a dezvoltat o multitudine de specii `n domeniul spionajului [i agenturii, `ntre care cei mai importan]i agen]i erau cei de influen]\. Adic\ acele personalit\]i plasate `n func]ii c`t mai `nalte [i care pot influen]a cursul unor decizii, c`t mai aproape de v`rf [i c`t mai importante, strategice. Timp de peste 50 de ani, trecu]i de la terminarea celui de-al doilea r\zboi mondial, c\r]i de istorie [i articole din revistele de specialitate au speculat de multe ori `n jurul unor [efi de stat care ar fi putut fi influen]a]i de URSS `n deciziile lor strategice. Nu ne oprim la pre[edin]i ai unor state africane sau arabe, ci vom alege un caz european. Istoriografia american\ las\ o umbr\ de suspiciune asupra pre[edintelui Finlandei, Juko Kusti Paasikivi (1870–1956), lider al mi[c\rii pentru pace (1920) al\turi de comuni[ti [i al organiza]iei de prietenie cu URSS (1940), prim-ministru `ntre 1944 [i 1946 [i pre[edinte al Finlandei `ntre 1946 [i 1956536. ~n perioada interbelic\, `n care I.M. Maiski era reprezentant plenipoten]iar `n Finlanda [i se desf\[ura o ampl\ ac]iune politic\ [i public\ `mpotriva URSS, J.K. Paasikivi a fost un partener de dialog valoros pentru diplomatul sovietic. „Spre deosebire de mul]i militan]i finlandezi, Paasikivi a men]inut bucuros leg\turile cu reprezentan]a plenipoten]iar\ sovietic\“. Pe durata mai multor `ntrevederi, Maiski [i Paasikivi au proiectat `mpreun\ viitorul rela]iilor fino-sovietice, dup\ `ncheierea r\zboiului, Maiski promi]`nd deschiderea pie]ei sovietice, „mare [i avantajoas\“, astfel `nc`t situa]ia interna]ional\ a Finlandei „se va consolida considerabil“537. „Paasikivi `mi `mp\rt\[ea p\rerile – poveste[te mai departe Maiski – [i nu o dat\ le-a dezvoltat el `nsu[i, `nve[m`nt`ndu-le `n haina faptelor [i a posibilit\]ilor concrete“538. Spre sf`r[itul lunii februarie 1946, pre[edintele Finlandei, mare[alul Carl Gustav E. Mannerheim, se `mboln\ve[te [i simte 536 Toate datele apud Das Neue Taschen Lexicon, Band 12, Ed. Bertelsmann

Lexicon Verlag, Gutersloh, 1992, p. 2. 537 I.M. Maiski, Amintirile unui ambasador sovietic, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1967, p. 47. 538 Ibidem.


757

nevoia s\ plece la tratament `n Portugalia, „dar pre[edintele era o personalitate politic\, care nu putea p\r\si ]ara f\r\ ca ru[ii s\ fie informa]i, [i la Comisie nu venise nici o solicitare `n leg\tur\ cu acest subiect, nici la guvernul sovietic, nici la ~naltul Comandament al Armatei Ro[ii“539. Paasikivi este solicitat s\ intervin\ la sovietici, este primit imediat de Jdanov [i ob]ine acordul URSS – la fel ca `n cazul regelui Mihai al României – `n speran]a c\ [eful statului va p\r\si puterea. „La 9 martie 1946, domnul Paasikivi a fost ales pre[edinte al Republicii [i, dou\ zile mai t`rziu, a avut loc schimbarea la nivelul celui mai `nalt post `n stat“540. Nu exist\ nici o prob\ serioas\ asupra apartenen]ei lui J.K. Paasikivi la KGB, dar este cert c\, o dat\ ajuns pre[edinte, a luat dou\ decizii strategice evidente `n avantajul URSS: `n 1948 a semnat un tratat de asisten]\ mutual\ cu URSS, `n loc de Marile Puteri occidentale, iar `n noaptea premerg\toare intr\rii Finlandei `n NATO a anulat decizia. ~n perspectiv\ istoric\, nu a gre[it, d`nd Finlandei aura celui mai reprezentativ stat neutru [i asigur`ndu-i prosperitatea care o situeaz\ ast\zi printre primele `n lume. Din aceea[i perspectiv\ istoric\, `ncadrarea pre[edintelui României Ion Iliescu `n categoria agen]ilor de influen]\ sovietici se poate face doar printr-un singur act: semnarea la Moscova `n ziua de 5 aprilie 1991 a Tratatului de prietenie cu URSS, care prevedea [i blocarea dreptului României de a adera la NATO, fapt ce a generat opozi]ia ferm\ a primului-ministru Petre Roman [i a st`rnit protestele energice ale opiniei publice. ~n privin]a racol\rii celor care studiau `n URSS, procedeul se practica, `ns\ nu reu[ea cu toat\ lumea. ~n dialogul cu colonelul Ioan Rusan, fostul [ef al compartimentului anti-STASI din UM 0110, acesta a reconstituit c`teva elemente de interes pentru opera]iile de racolare: „Ioan Rusan: Interesul pentru controlul total al unui stat era [i el total. Studen]ii trimi[i `n URSS, c`]i erau?, c`teva sute, poate 539 Mare[alul Finlandei, Carl Gustav Emil Mannerheim, Memorii, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2003, p. 354. 540 Ibidem, p. 355.

758


mii... reprezentau o mic\ parte din societatea româneasc\. P\i, ce parte? Acea parte selectat\ de Partidul Comunist Român pentru a ocupa func]ii de conducere `n partid [i `n stat. Nu-l trimitea Gheorghiu-Dej sau Ana Pauker pe Gheorghe la studii `n URSS ca s\ fac\ un pode] peste Bahlui [i apoi s\ rezolve canalizarea la Zimnicea. Comunismul nu avea speciali[ti, nu avea elite, pentru c\ oamenii lui proveneau din muncitori [i ]\rani analfabe]i, cu origine s\n\toas\, adic\ nuc\, nimic, teren virgin. Ei nu erau trimi[i acolo pentru meserie, ci pentru a ocupa func]ii `nalte `n aparatul de partid [i de stat [i s\ se priceap\ la domeniul pe care `l vor conduce, s\ aib\ idee. Interesul KGB aici era. {tia c\ oamenii \[tia vor primi func]ii politice. Era interesul general al URSS pentru ca `n func]iile politice din ]\rile comunise s\ fie oameni care au trecut pe la ei. ~n perioada 1950–1955, `n orice facultate, indiferent de profil, se punea problema rolului conduc\tor al PCUS `n mi[carea comunist\, `n sistem, astfel c\ studen]ii str\ini erau interpreta]i [i ca activi[ti ai URSS. Apoi, exista un mecanism simplu de favorizare a acestei dependen]e: noile state comuniste aveau nevoie de speciali[ti `n anumite domenii, care erau specifice statului respectiv, c\ era agricultur\, industrie, comer], cercetare [tiin]ific\, electronic\, [i `ntocmeau ni[te diagrame de specialit\]i. Aceste diagrame de specialit\]i erau trimise la Moscova. Moscova repartiza cum voia ea locurile [i d\dea o cifr\ de [colarizare. KGB-ul [tia precis, `nc\ de la `nceput, pe cine va avea `n lucru. AMS: Haide]i s\ mergem mai departe cu analiza. Nicolae Ceau[escu a fost la sovietici, a f\cut studii militare acolo. A fost racolat? IR: Tot ce se poate, de[i cred c\ pe Ceau[escu, prin firea lui, puteai s\-l racolezi, dar nu puteai pune nici o baz\ pe el. Ce trebuie s\ `n]elege]i este epoca, adic\ o anumit\ epoc\ `n care exista controlul PCUS asupra partidelor comuniste. La r`ndul lor, `n aceea[i epoc\, partidele comuniste [tiau c\, f\r\ PCUS [i URSS, ele pot fi m\turate de la conducere `ntr-o noapte. Dovad\ Ungaria, Cehoslovacia, Cuba, Coreea, Vietnam. A[adar, atunci exista o interdependen]\ asumat\. ~n aceste condi]ii, URSS conducea un program foarte


759

important de control politic asupra partidelor comuniste prin oameni, prin activi[ti c`t mai bine plasa]i. Era vorba de controlul asupra subordon\rii ]\rii respective intereselor URSS. Imagina]i-v\ c\ `n conducerea superioar\ a unui partid comunist ap\rea o devia]ie, o p\rere care viza un interes contrar URSS, eventual un interes na]ional autentic, ce f\ceau? Intrau toat\ ziua cu tancurile peste ei? Sovieticii aveau interese superioare `n lume, iar sistemul comunist era prezentat de ei ca raiul pe p\m`nt.“541 ~n leg\tur\ cu acest subiect, am avut o discu]ie deschis\ cu Ion Iliescu la Cotroceni, cu pu]in timp `nainte de `ncetarea ultimului s\u mandat de pre[edinte: „AMS: (...) S\ [ti]i c\ am avut o surpriz\ c`nd am stat de vorb\ cu ofi]eri de Securitate. To]i vedeau `n dvs. solu]ia pentru `nlocuirea lui Ceau[escu. {i ei vedeau o solu]ie, spuneau c\ sunte]i mai luminat, mai inteligent... C`nd i-am `ntrebat de calitatea dvs. de agent KGB, nu p\reau s\ aib\ dubii. Era o contradic]ie. Atunci le-am cerut probe, o m\rturie, o leg\tur\, o ac]iune care s\ se `ncadreze `n categoria asta. To]i au dat `napoi. ~n leg\tur\ cu racolarea de c\tre KGB, o s\ v\ ar\t ce-am f\cut eu. Am stat de vorb\ cu un ofi]er de cadre, zice c\ `l cheam\ Popovici, locuie[te `ntr-o localitate de l`ng\ V\lenii de Munte, [i mi-a explicat, e adev\rat, destul de incoerent, cum se f\ceau racol\rile. Apoi am verificat [i mi s-a confirmat cum se proceda. Spune]i-mi, `nainte s\ pleca]i la Moscova, a]i f\cut vreo perioad\ de preg\tire? Ion Iliescu: Am f\cut o lun\ de cantonament, `n august 1950, `nainte de plecare. So]ia plecase `nc\ din 1949. AMS: Era]i c\s\tori]i? II: Nu, eram prieteni. Ne-am c\s\torit `n 1951. Eu eram `n primul an la Politehnic\, Facultatea de Electrotehnic\, cantonamentul s-a organizat la c\minul 303 Politehnic\. A fost f\cut\ o repartizare pe 541 Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, p. 129-130.

760


domenii `n acel cantonament, pe to]i cei selec]iona]i pentru a merge `n URSS. Pe mine nu aveau unde s\ m\ dea `n alt\ parte, pentru c\ eram deja, cum v-am spus, student la Electrotehnic\. A[a se numea pe atunci. AMS: A]i f\cut o preg\tire `n limba rus\. II: Da, se `nv\]a limba rus\, c`teva no]iuni elementare, c`t se putea deprinde `n decurs de o lun\. AMS: ~n timpul \sta, KGB-ul din România, c\ el conducea Securitatea atunci, v-a f\cut un dosar, care se numea Dosar de cunoa[tere, unde era tot. Deci, dvs. ave]i cel pu]in un dosar la KGB, un dosar de urm\rire. II: De unde naiba s\ [tiu? {i ne-au dus la Institutul Energetic Moscova, iar pe mine la Facultatea de Hidroenergetic\. Nina era la Institutul de chimie tehnologic\. AMS: ~n perioada c`t a]i stat acolo, forma]i un grup mai mare de români sau era]i r\sp`ndi]i pe la diferite facult\]i? II: La un num\r mare de universit\]i, institute [i facult\]i diferite. La Institutul Energetic era un grup de cca. 30 de români, condus de Nelu Weissman, aflat `n ultimul an al facult\]ii Hidroenergetice. Eu am intrat direct `n anul II al aceleia[i facult\]i. Dar la mine la facultate eram singur `n anul meu. Mai erau unii la al]i ani. AMS: Cu cine st\tea]i `n camer\, cu cine era]i prieten? II: M-au pus `n camer\ cu patru ru[i. AMS (izbucne[te `n r`s): V-au `ncadrat. II (r`de): Probabil, dar eu eram prieten cu al]ii, din grupa mea, cu Li Peng [i un ceh. AMS: Domnule pre[edinte, ru[ii \ia din camer\ v\ luau la c`rciumi, la fete, la muzee, ie[ea]i noaptea cu ei? II: Nu. Eu am avut avantajul c\ era [i Nina acolo, cu care petreceam fiecare duminic\, merg`nd mai ales la spectacole. AMS: Mare noroc, s\ [ti]i! Nu exista student s\ nu fie observat. V-or fi v\zut serios, f\r\ be]ii, cu o prieten\ constant\, or fi aflat c\ ave]i inten]ii serioase, c\s\toria... Dar, spune]i-mi, `ntr-una din c\r]ile dvs., c\ le-am citit pe toate, asta este meseria, spune]i c\ Moscova a fost o deziluzie.


761

II: Da, a[a este. Primul [oc l-am avut `n gar\. Aveau closete nedesp\r]ite, vedeai cum `[i fac nevoile oamenii acolo. {i am fost [ocat. ~n România, considerat\ ]ar\ `napoiat\, nu se pomenea a[a ceva. ~n c\mine, la fel. {i m-am `ntrebat: «P`n\ aici merge comunismul?» AMS: Ne pi[\m to]i la un loc? II (r`de spontan, relaxat): Noi aveam o imagine idilic\ despre URSS, o imagine cu totul diferit\ despre comunism, o imagine nu numai supradimensionat\, ci [i calitativ\, dar [i despre superioritatea or`nduirii pe care o reprezenta URSS. Noi g`ndeam c\ fascismul, capitalismul [i regimul... na, ce era atunci la noi... AMS: Monarhia. II: ... c\ ne ]inuse `n loc, c\ ne exploatau, [i c`nd colo descopeream o civiliza]ie inferioar\ României mele «`napoiate». Apoi, atmosfera era cam cenu[ie... Bine, noi explicam toate astea [i prin faptul c\ fusese r\zboiul, c\ URSS f\cuse un efort imens, c\ `nc\ nu se redresase economic. AMS: Dar s\ [ti]i c\ aceast\ chestiune a contat foarte mult. Comuni[tii din toate ]\rile ocupate de URSS aveau misiunea de a sprijini URSS. dvs. nu v\ afla]i acolo numai pentru a deveni un specialist `n România, ci [i pentru a lupta la cauza Uniunii Sovietice. II: Pentru noi atunci asta era de la sine `n]eles. AMS: Este firesc s\ fi fost [i o problem\ de convingeri. Nu a]i sim]it niciodat\ c\ era]i supravegheat, c\ se verifica aderen]a dvs. la cauza URSS. II: Ne considerau ai lor, domnule Stoenescu. Eram ai lor. Doar nu crede]i c\ erau trimi[i la studii la Moscova du[mani ai poporului?“542 Un autor anume – Vladimir Alexe – s-a ocupat cu perseveren]\ de biografia lui Ion Iliescu, produc`nd o serie de m\rturii [i ipoteze care arat\, `n final, ca o imagine de ansamblu, c\ Ion Iliescu ascunde `nc\ foarte multe lucruri. Posibila origine bulgaro-]ig\neasc\ 542 Interviu din 2 decembrie 2004, în arhiva autorului.

762


a tat\lui s\u nu are nici o relevan]\ istoric\; [tim c\ sovieticii alegeau indivizii racola]i pentru agentura lor `n România cu preponderen]\ din r`ndurile minorit\]ilor. {i `n privin]a racol\rii la Moscova, loca]ia nu are nici o relevan]\, pentru c\ sovieticii f\ceau racol\ri [i `n România. Mai ales c\, trebuie s\ o subliniem, c`nd a plecat la Moscova, Ion Iliescu era deja numit `n conducerea grupului de studen]i români. Povestea cu Aleksandr Nikolaevici {elepin, primul-secretar al Komsomolului sovietic, este mai interesant\. Potrivit lui Vladimir Alexe: „De studen]ii str\ini se ocupa Sec]ia a IX-a (studen]i str\ini), din cadrul Directoratului II al MGB/MVD/KGB. Primii «colaboratori» ai acestei Sec]ii IX erau secretarii de organiza]ii na]ionale ale studen]ilor [i aspiran]ilor (doctoranzilor). Cei ce «studiau» la Moscova erau selecta]i din ]\rile comunizate din lumea liber\ (mediile de st`nga) sau din «lumea a treia» (Asia, Africa, America latin\) cu scopul de a fi «studia]i» la Moscova `n vederea recrut\rii: deveneau «agen]i de influen]\» ori «spioni» sovietici dup\ re`ntoarcerea `n ]ara lor de ba[tin\“543. ~n mod previzibil, Vladimir Alexe nu are cum demonstra c\ liderii studen]ilor str\ini colaborau cu Sec]ia a IX-a din Directoratul II al KGB, dar informa]ia este plauzibil\. Ce nu se `n]elege aici este faptul, ar\tat foarte bine de colonelul Ioan Rusan, c\ ace[ti lideri ai studen]ilor, `ntre care se afla [i Ion Iliescu, erau oricum „agen]i de influen]\“ ai Uniunii Sovietice, cu sau f\r\ un angajament cu KGB-ul. Pe pere]ii universit\]ilor sovietice se putea citi o lozinc\ a lui Stalin, care spune totul despre acest fapt: „Nu po]i fii patriot `n ]ara ta, dac\ nu iube[ti Uniunea Sovietic\!“ Ca [i mul]i al]i activi[ti de partid ai perioadei, Ion Iliescu era un propagandist al doctrinei marxist-leniniste [i `n particular al doctrinei comuniste sovietice, un agent al comunismului sovietic care propov\duia doctrina sovietic\ `n ]ara lui. El chiar mi-a spus un mare adev\r la `nt`lnirea din 2 decembrie 2004: „Ne considerau ai lor, domnule Stoenescu. Eram ai lor. Doar nu crede]i c\ erau trimi[i la studii la Moscova du[mani ai poporului?“ Ne putem imagina ca fiul unui ilegalist s\ lupte `n mun]i cu Securitatea? 543 Vladimir Alexe, România secret\, Ed. Elit, Bucure[ti, 2004, p. 202.


763

Nu. Destinul lui era deja trasat. ~n plus, cu aceea[i ocazie, Ion Iliescu mi-a povestit o scen\ semnificativ\: „AMS: S\ revenim la umbra KGB. Pute]i crede c\ numirea dvs. `n func]ia de conduc\tor al studen]ilor de acolo se f\cea f\r\ acordul lor? Ion Iliescu: Aceste numiri nu se f\ceau la Moscova, ci `n ]ar\. De fapt, `n fiecare vacan]\ aveau loc adun\ri ale studen]ilor care `[i alegeau comitete de studen]i str\ini. Exista un prorector, care m-a chemat o dat\ [i m-a `ntrebat: «Ce facem cu Tan]a Gheorghiu?» Fiica lui Gheorghiu-Dej era student\ la Electroenergetic\. «Ce facem cu ea, c\ nu vine la cursuri?» Umbla brambura. Acolo, la facultate, exista o t\bli]\ pe holul principal unde se treceau absen]ii, indisciplina]ii... AMS: Un fel de gazet\ de perete. II: Nu, era o t\bli]\ [i se scria cu cret\. {i Tan]a Gheorghiu ap\rea mereu pe tabl\, plus c\ `[i d\duse numele `ntreg – Gheorghiu-Dej – [i vedea toat\ lumea, [tiind despre cine e vorba. M-a chemat prorectorul [i m-a `ntrebat: «Ce facem cu ea?» {i eu l-am `ntrebat: «Dar dac\ era rus, ce f\cea]i?» Iar el mi-a r\spuns: «~l d\deam afar\». «Da-]i-o afar\!» El a luat leg\tura cu Dalea, care era ambasador, [i au trimis-o acas\. A revenit peste vreun an, dar potolit\. E posibil ca prorectorul \sta s\ fi ]inut leg\tura cu KGB-ul. AMS: Cu [eful reziden]ei. II: A v\zut reac]ia mea, a apreciat-o [i atunci a existat probabil o viz\ pozitiv\ pentru mine. S\ [ti]i c\ `ntr-un institut ca \sta exista foarte mult\ seriozitate, corectitudine [i erau interesa]i `n primul r`nd de seriozitatea ta, dac\ te ]ii de `nv\]\tur\. Aici, de mine n-au avut de ce s\ se lege. AMS: Dar s-a mizat pe dvs. `n momentul `n care Ceau[escu a luat-o razna.“ Problema devine mai interesant\ atunci c`nd descoperim, prin intermediul lui Vladimir Alexe, povestea lui A.N. {elepin, [eful pe linie de Komsomol al lui Ion Iliescu la Moscova. Acesta devine `n

764


1958 pre[edinte al KGB, prezentat de Alexe ca specialist `n opera]iuni de „intoxicare“ (maskirovka), av`nd inclusiv un caracter criminal. Vladimir Alexie afirm\ c\ „Ion Iliescu se specializase `n maskirovka, tehnica sovietic\ de dezinformare activ\, tehnic\ care avea s\-i fie de folos `n tot restul carierei politice“544, f\r\ a aduce [i vreo prob\, de[i fostul pre[edinte Emil Constantinescu scrie [i el c\ Ion Iliescu a dat `n timp numeroase semne c\ ar fi antrenat `n aceste tehnici545. Aici, cei doi sunt greu de contrazis: Ion Iliescu nu emite de 15 ani dec`t acela[i flux de informa]ii ocolitoare, pline de sincope, inclusiv de dezinform\ri, `ntre care unele au fost demontate `n acest volum. Chiar [i `n fa]a propriilor sale declara]ii, el acuz\ o scoatere din context, apoi reproduce de fiecare dat\ acelea[i fraze drept explica]ii, cu inten]ia probabil\ de a le impune p`n\ la urm\ drept adev\r. ~ntr-adev\r, aceasta este o tehnic\ a dezinform\rii. S\ lu\m un exemplu: lui Ion Iliescu i se atrage aten]ia c\ `nainte s\ ajung\ la Televiziune a trecut pe acas\, de unde a dat mai multe telefoane, `ntre care cel pu]in unul a fost la Ambasada URSS. S\ ne uit\m `n c\r]ile lui: „M-am `ntors `n biroul meu (de la Editura Tehnic\, n.a.), mi-am str`ns lucrurile [i am cobor`t `n strad\. Ma[inile Securit\]ii disp\ruser\, `n sf`r[it. ~nso]it de o m`n\ de colegi din editur\, care voiau s\ tr\iasc\, m\car `n parte, `mpreun\ cu mine ceea ce se `nt`mpla, m-am `ndreptat spre sediul Televiziunii“ (Revolu]ie [i reform\, 1994, p. 54). {ase ani mai t`rziu, `n 2001, Ion Iliescu scrie o alt\ carte despre revolu]ie: Revolu]ia român\. De[i timp de [ase ani de zile presa, istoricii, anali[tii politici au prezentat numeroase dovezi asupra traseului pe care l-a avut Ion Iliescu `n acea zi de 22 decembrie, pasajul referitor la trecerea pe acas\ [i din aceast\ nou\ carte are acela[i con]inut: „M-am `ntors `n biroul meu, mi-am str`ns lucrurile [i am cobor`t `n strad\. Ma[inile Securit\]ii disp\ruser\, `n sf`r[it. ~nso]it de o m`n\ de colegi din editur\, care voiau s\ tr\iasc\, m\car `n 544 Ibidem. 545 Emil Constantinescu, Adev\rul despre România (1989–2004), Ed. Universalia,

Bucure[ti, 2004, p. 203.


765

parte, `mpreun\ cu mine ceea ce se `nt`mpla, m-am `ndreptat spre sediul Televiziunii“ (Revolu]ia român\, 2001, p. 37). Pe Vladimir Tism\neanu, prost informat asupra realit\]ilor din decembrie 1989, `l fenteaz\ cu elegan]\ (Marele [oc din finalul unui secol scurt, 2004, p. 182). De ce face lucrul \sta, `n multe alte cazuri legate de ac]iunile lui din acea zi, nimeni nu `n]elege. ~n astfel de condi]ii, specula]ia ]ine loc de adev\r, iar specula]ia a fost de multe ori demontat\ de Ion Iliescu, reu[ind astfel s\ adopte o pozi]ie de victim\ [i, totodat\, s\ acopere mai departe evenimentele nebuloase din biografia lui. Vladimir Alexe descoper\ `ns\ c\, `n perioada 1955–1956, Ion Iliescu a lucrat la Praga `n secretariatul Uniunii Interna]ionale a Studen]ilor (U.I.S.), organiza]ie acoperit\ a serviciilor secrete sovietice, av`nd [i acolo drept [ef pe un anume Pelikan (demascat public ca agent sovietic) [i pe acela[i general {elepin. Asupra calit\]ii UIS de institu]ie acoperit\ a KGB, autorul francez Thierry Wolton face dezv\luiri elocvente. Pe lista organiza]iilor interna]ionale finan]ate de Sec]ia Interna]ional\ a CCPCUS [i conduse de KGB, la pozi]ia a cincea apare: „Uniunea Interna]ional\ a Studen]ilor. Fondat\ `n 1946, cu sediul la Praga. 118 organiza]ii afiliate“546. Ion Iliescu f\cea parte dintr-o structur\ acoperit\ a KGB [i avea [efi kaghebi[ti. Virgil M\gureanu, omul care l-a racolat pe Iliescu `n grupul complotist, este poate cel mai categoric asupra rolului acordat de Moscova lui Ion Iliescu: „Virgil M\gureanu: (...) Europa postbelic\ a fost Europa conturat\ de marii comandan]i militari [i mai pu]in de politicieni. Nu spun c\ `n]elegerile politice de la Ialta n-au avut un rol, dar [i acolo cea care a presat din spate, cea care a dat impulsul pentru deciziile politice a fost presiunea factorului militar. Europa anului ’89, an de cotitur\, cel pu]in la fel de important ca Europa de dup\ Postdam, a fost Europa configurat\ de c\tre ac]iunile [i sarcinile speciale ale serviciilor secrete. AMS: De aceea n-avem voie s\ minimaliz\m acest rol. 546 Thierry Wolton, KGB-ul în Fran]a, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 227.

766


VM: Ar fi o mare gre[eal\ pentru oricine. AMS: Nu, dar exist\ aceast\ tendin]\ de a afirma c\ serviciile secrete sunt doar un instrument [i c\ au un rol marginal `n astfel de evenimente. Sigur, m\ refer la evenimentele noastre, din decembrie 1989. VM: Este evident c\ cine porne[te pe aceast\ cale, porne[te prost, gre[it, [i rezultatul analizei sale va fi la fel de eronat. Ceea ce este ast\zi geopolitic\ conturat\ dup\ ’89, este datorat\ `n primul r`nd serviciilor secrete, spre deosebire de momentul Postdam, c`nd geopolitica a fost conturat\ de marii comandan]i militari. Este ce spuneam mai devreme. Aici `mi ridic eu un prim semn de `ntrebare cu privire la semnifica]ia real\ a evenimentelor a[a-zise revolu]ionare din decembrie 1989. Zise revolu]ionare din România. C`nd totul este potrivit unui scenariu, c`nd for]e dinainte preg\tite cu multe luni intr\ `n dispozitiv [i execut\... cu oarecare precizie, cu o marj\ de eroare care este oricum presupus\... intr\ pe scen\ asemenea for]e, te `ntrebi ce r\m`ne din preg\tirea l\untric\, psihologic\ [i spiritual\ a unui moment precum cel din decembrie 1989 din România? Poate c\ semnifica]ia acestui eveniment [i modul cum a fost conceput\ strategia, inclusiv `n ce prive[te grup\rile care s-au dovedit a fi actorii evenimentului, active `n aceast\ privin]\ pe teritoriul nostru, toate acestea trebuie v\zute [i din aceast\ perspectiv\. Nu m\ aflu printre cei care spun c\ serviciile ast\zi sunt factotum sau c\ pot ac]iona independent sau, mai r\u dec`t at`t, pot determina s\ zicem atitudinea [efilor de stat, a factorilor de decizie. Dar repet: dup\ p\rerea mea, Europa anului ’89, a[a cum a rezultat ea dup\ consumarea scenariului, a fost [i rezultatul unei ac]iuni `ndelung preg\tite [i distribuite altor for]e de c\tre serviciile speciale. Marile servicii speciale! AMS: Am convenit, a[adar, c\ evenimentele din România din decembrie 1989 au fost planificate `n exterior [i generate de acolo. Mie mi se pare c`t se poate de clar, iar declara]ia dvs., ceea ce a]i spus p`n\ acum, este extrem de important\ pentru români. Sunt convins c\ va fi citat\ de orice istoric. A]i mai spus, de asemenea, c\ este important s\ nu porne[ti de la premise false, pentru c\ vei ajunge


767

la rezultate false. Teza revoltei spontane din decembrie 1989 trebuie abandonat\. Dar vin acum [i v\ `ntreb un lucru, `n completarea sau `n continuarea a ceea ce a]i spus despre planificarea de c\tre sovietici a schimb\rilor din România: considera]i, dup\ experien]a pe care o ave]i, de [ef al Serviciului Român de Informa]ii [i de participant la ac]iunile premerg\toare r\sturn\rii lui Ceau[escu, considera]i, dup\ cuno[tin]ele de politologie pe care le-am constatat `n cele trei c\r]i ale dvs. pe care le-am citit, excelente, despre puterea politic\, considera]i c\ este posibil ca Uniunea Sovietic\ s\ planifice o r\sturnare a [efului statului român f\r\ ca `n aceast\ planificare s\ intre [i persoana care s\-l `nlocuiasc\ pe Ceau[escu? Adic\, altfel spus: ac]ionau vreodat\ sovieticii pentru `nlocuirea unui lider politic f\r\ s\ aib\ preg\tit pe `nlocuitorul acestuia? VM: Din aceast\ perspectiv\, a celor discutate, [i logic vorbind acest lucru ar p\rea imposibil. Este imposibil ca sovieticii s\ fi planificat r\sturnarea lui Ceau[escu f\r\ s\ aib\ pe cineva preg\tit s\-i ia locul. Mai ales c\, oricine [i `n orice ]ar\ unde opereaz\ cu un scenariu de acest tip trebuie s\ aib\ `n vedere succesiunea la putere, pentru c\ golul de putere este lucrul cel mai riscant... AMS: {i periculos... VM: Cel mai riscant [i periculos. Golul de putere `mpinge la situa]ia de a ajunge la rezultate neprev\zute. F\r\ `ndoial\ c\ grupurile [i persoana care urmau s\ asigure succesiunea erau dinainte contactate [i preg\tite pentru aceast\ eventualitate. AMS: A]i reu[it s\ identifica]i [i grupul, [i persoana? VM: V\ referi]i la România? AMS: La România. VM: Dac\ lu\m lucrurile a[a cum s-au petrecut ele... dvs. [ti]i c\ o serie de tentative care s-au desf\[urat `ntre acel foarte scurt interimat, `ntre amiaza zilei de 22 decembrie [i dup\-amiaza zilei, s\ zicem 17.00... AMS: 17.30...

768


VM: ~n acel interval, dup\ cum [ti]i, au fost o serie de tentative, care toate au e[uat sau, invariabil, au e[uat. Tentative dup\ aceea nu [tiu s\ mai fi fost sau nu am eu cuno[tin]e... AMS: Nu, a[a este. VM: ~n intervalul acela s-a petrecut inclusiv episodul Verde], care nu era `n c\r]i, nu?... AMS: Este [i opinia mea, de[i unii cred c\ era una din variante. Este important de spus, pentru c\ s-a creat mult\ confuzie, ve]i vedea mai t`rziu `n dialogul nostru de ce este bine s\ elimin\m versiunea cu preg\tirea lui Verde], pentru a clarifica ac]iunile viitoare, de dup\ ora 17.30, ale diferi]ilor actori ai evenimentelor. VM: Dar nici nu trebuie s\ l\s\m nici un echivoc `n aceast\ privin]\. Chiar dac\ se spune, ierta]i-m\ c\ g`ndesc a[a, chiar dac\ se spune c\ n-au avut loc contacte anterioare – c\ n-au avut cum s\ aib\ –, contacte anterioare `ntre cei care au asigurat succesiunea `n ’89, odat\ cu seara zilei de 22 decembrie ’89 [i p`n\ deun\zi, rolul lor fusese deja stabilit, [i pe diferite c\i directe [i indirecte rolul acesta de succesor fusese convenit, mai mult sau mai pu]in tacit. S-a spus, [i istoricii au suficient\ b\taie de cap, presupun c\ [i pe dvs. v-a chinuit treaba asta, dac\ s-au dat telefoane, dac\ au fost contacte la cel mai `nalt nivel, [i vorbesc `n primul r`nd de contacte cu factori de decizie de la Moscova. Indiferent de asta, lucrurile fuseser\ stabilite [i jocul fusese, s\ spunem a[a, conturat. AMS: Este foarte important ce spune]i [i mai ales este important c\ o spune]i dvs. Concluzia o s-o trag eu [i anume c\ principala persoan\ pe care miza URSS pentru `nlocuirea lui Ceau[escu era Ion Iliescu. VM: Dar f\r\ `ndoial\. {i lucrul acesta se [tia de la prima vizit\ a lui Gorbaciov `n calitate de [ef de stat `n România. AMS: S\ spunem 1987. Domnule profesor... VM: Ca o concluzie, ierta]i-m\, dvs. m-a]i incitat [i trebuie s\ tragem o linie aici. Ca o concluzie. ~n centrii de decizie majori din Europa, `n primul r`nd la Moscova, fusese omologat\ [i conturat\ succesiunea [i venirea lui Ion Iliescu la putere. Cu doi-trei ani `nainte de venirea lui Gorbaciov, `n România se conturase deja


769

necesitatea g\sirii unui succesor, prin toat\ re]eaua de comunic\ri, prin toate interferen]ele `ntre notele serviciilor circula acela[i nume. Lucrurile acestea le [tia [i Ceau[escu. Clar! Probabil c\ de aceea marginalizarea lui Ion Iliescu [i ]inerea lui sub cea mai strict\ observa]ie a fost un fapt c`t se poate de vizibil. Eu am fost unul dintre «beneficiarii» acestor m\suri, pentru c\ `n cele din urm\ am fost `ndep\rtat de el. Bine, eu m\ duceam acolo... mi s-a pus `n seam\ inclusiv faptul c\ de acolo, unde m-au trimis, eu puteam ]ine mai bine leg\tura cu autorit\]ile sovietice, ca s\ punem la cale. ~n realitate, orice punere la cale, `ntr-o form\ c`t de c`t organizat\ pentru a determina dispari]ia mai timpurie a regimului lui Ceau[escu, toate au fost z\d\rnicite sau, `n orice caz, duse la punctul `n care orice posibilitate de acest gen era exclus\. Dar lucrul acesta, m\ refer la interven]ia pentru schimbare, s\ se [tie, [i cu asta `nchid paranteza, nu mai era posibil sub forma unei interven]ii brutale, directe, adic\ interven]ia militar\, nu mai era posibil\. Valabil pentru toate ]\rile.“547

Scrisoarea celor [ase Aceast\ ac]iune a unui grup de [ase fo[ti activi[ti de partid din perioada stalinist\ trecu]i „pe linie moart\“ – Silviu Brucan, Alexandru B`rl\deanu, Gheorghe Apostol, Corneliu M\nescu, Constantin P`rvulescu, Grigore R\ceanu – a constat `n trimiterea la posturile Europa liber\ [i Vocea Americii a unui text critic la adresa lui Nicolae Ceau[escu. Scopul real al scrisorii era sensibilizarea activului de partid, ac]iunea condus\ de Silviu Brucan fiind un sprijin pentru mesajele de `ndemn [i instigare pe care serviciile secrete sovietice le transmiteau liderilor PCR pentru a-l schimba din func]ie pe Nicolae Ceau[escu. Originea Scrisorii celor [ase se g\se[te la fostul lider al PCR Gheorghe Apostol, vechi colaborator al sovieticilor, reactivat ca agent `n timpul mandatului s\u de 547 Interviu din 23 iulie 2005, în arhiva autorului.

770


ambasador `n Brazilia. {eful unit\]ii anti-KGB a dat explica]ii asupra debutului acestui caz. Gheorghe Apostol a fost recrutat ca agent sovietic `n România, reactivat `n Brazilia [i apoi din nou la Bucure[ti pentru a ac]iona `n Scrisoarea celor [ase. ~n România, a fost contactat de Krasnov, cu care „a f\cut `nt`lnirea dup\ toate regulile spionajului la Gr\dina Zoologic\ din B\neasa. S-au dus pe c`mp, ca s\ nu fie controla]i. Au fost controla]i“548. Apostol a contactat mai mul]i nomenclaturi[ti din vechea gard\, ajung`nd [i la Corneliu M\nescu: „Gheorghe Apostol a venit la mine acas\, m-a anun]at [i mi-a vorbit despre aceast\ idee, despre acest proiect pe care mi l-am `nsu[it de la `nceput. Urma s\ se redacteze o scrisoare c\tre Ceau[escu. A revenit cu o scrisoare redactat\ `n stil strict anticeau[ist“549. Silviu Brucan [i-a dat seama c\ textul era submediocru – de altfel, at`t Apostol c`t [i R\ceanu [i P`rvulescu erau semianalfabe]i – [i a hot\r`t s\ `ntocmeasc\ un document serios. Pentru asta a apelat la Alexandru B`rl\deanu, autorul celei mai mari p\r]i din textul final al Scrisorii celor [ase. ~n continuare, generalul Neculicioiu a ar\tat c\ sovieticii au vrut s\-l contacteze pe Brucan `n România printr-un agent [i s\-i transmit\ informa]ii directe de la KGB, reprezent`nd ordine de la conducerea politic\ a URSS. Securitatea a dejucat aceste contacte, astfel c\ KGB-ul a `ncercat s\-l scoat\ pe Brucan din ]ar\ pentru a-l contacta afar\. Securitatea i-a dat drumul, dup\ ce a verificat posibilit\]ile de a-l urm\ri afar\, traseul [i leg\turile lui Brucan, astfel `nc`t s\ poat\ monitoriza toate mi[c\rile lui `n str\in\tate. ~n realitate, generalul Vlad i-a `naintat lui Nicolae Ceau[escu un raport prin care solicita respingerea cererii de viz\ pentru Statele Unite, dar [eful statului a considerat c\ asta ar genera un protest din partea unor cercuri evreie[ti de peste Ocean [i, `n plus, a estimat c\ Silviu Brucan va face [i unele afirma]ii ponderate, favorabile regimului din România. A cerut `ns\ urm\rirea pas cu pas a acestuia. A[adar, 548 Arh. SR, Stenograma nr. 33/26 ianuarie 1994, Audierea generalului Victor

Neculicioiu, p. 18. 549 Convorbiri neterminate. Corneliu M\nescu în dialog cu Lavinia Betea, Ed.

Polirom, Ia[i, 2001, pp. 238-239.


771

cel care a hot\r`t acordarea vizei lui Silviu Brucan a fost personal Nicolae Ceau[escu. Generalul Neculicioiu a mai ar\tat c\ sovieticii, sim]ind controlul Securit\]ii `n SUA – consecin]\ a mandatului dezastruos al ambasadorului Fundenbruk –, au hot\r`t s\-l aduc\ `n URSS. „Am [tiut [i c`nd d\ scrisoarea. Am informat [i pe cei de la Direc]ia III [i pe generalul Vlad: «Vede]i c\ mìne d\ scrisoarea» [i ei nu au mai... m\ rog, aveau filajul pe ei... dar...“550 Generalul Stamatoiu a fost [i el implicat `n caz: „Dl S\ndulescu: {tiu c\ Silviu Brucan a fost `n turneu `n America, Uniunea Sovietic\, Austria, i s-a aprobat `n condi]ii cam dubioase, pentru c\ intrase `ntr-o disiden]\. Nu v-a]i ocupat cu cine a luat leg\tura acolo, nu era de domeniul dvs.? Dl Stamatoiu: Fac o deconspirare, pe care nici Brucan nu o [tie. Eu [i cu Aurel Duma, fostul adjunct al ministrului de Externe, i-am dat aprobare lui Brucan, f\r\ [tirea altcuiva. Eu aveam atunci vederile mele, dar `mi asiguram spatele. De la Cabinetul 2 se d\deau dispozi]ii s\ nu plece arti[ti, profesori, medici, dar eu mai strecuram [i dintre ace[tia printre cei care plecau. Despre Brucan s-a aflat dup\ ce a plecat, [i au fost `ntreb\ri cum a plecat? ~l aveam pe Duma drept acoperire [i noi am stabilit s\-l l\s\m pe Brucan s\ plece pentru c\ mergea `n SUA, unde era crezut [i oricum ar fi vorbit de România, trebuia s\ spun\ [i ceva bun. De ce s\-l oprim s\ plece [i s\ n-i punem pe americani `n cap, c\ nu l-am l\sat pe Brucan s\ plece? Am [tiut ce a f\cut acolo, expunerile pe care le-a ]inut, c\ apoi a fost `n Anglia, apoi la Moscova, unde s-a `nt`lnit cu c`]iva economi[ti.“551 Sunt [i fantezii `n declara]ia asta. Brucan a plecat datorit\ deciziei lui Ceau[escu, nu a lui Stamatoiu. De la Viena, Silviu Brucan a fost preluat de o echip\ a Diviziei T din KGB [i adus la Moscova, unde a avut `nt`lnirea decisiv\ cu Mihail Gorbaciov. Securitatea, av`nd antene 550 Ibidem, p. 20. 551 Arh. SR, Stenograma nr. 31/26 ianuarie 1994, Audierea generalului-locotenent

Stamatoiu Aristotel, pp. 31-32.

772


inclusiv `n anturajul lui Gorbaciov, a[a cum am ar\tat `n primul capitol, a aflat despre acest transfer, f\r\ `ns\ a putea documenta [i con]inutul dialogului. Readus la Viena, el va fi oprit la grani]a României de ofi]erul Direc]iei III contraspionaj, care, verific`ndu-i pa[aportul, i-a spus: „Dar dumneavoastr\ a]i mai fost undeva!“ Scena este descris\ `n memoriile sale [i de Silviu Brucan, `ntr-o manier\ subiectiv\. Din acel moment `ns\ [i din motivul precis al vizitei la Gorbaciov, Silviu Brucan a intrat `n aten]ia special\ a Securit\]ii. Mutat `n cartierul D\m\roaia, adus la ora 10.00 la anchet\ [i readus acas\ la ora 16.00, el `[i va petrece mai tot timpul la re[edin]a fiicei sale din Cartierul Prim\verii. Scrisoarea celor [ase nu a avut nici un efect asupra partidului, chiar dac\ importan]a ei [i a „semnatarilor“ a fost mult exagerat\ de presa str\in\. Aceast\ lips\ de reac]ie a contat `n momentul 22 decembrie 1989, atunci c`nd Silviu Brucan, inteligent [i cultivat politic, a `n]eles c\ PCR este irecuperabil.

Vl\du] Nisipeanu Vl\du] Nisipeanu (n. 1921) era la `nceputul regimului comunist din România un t`n\r oltean n\scut `n comuna V\leni, jude]ul V`lcea. ~ntre anii 1952 [i 1958 a urmat cursurile de filozofie [i istorie ale Universit\]ii Lomonosov de la Moscova, fiind pentru un timp secretar de partid al organiza]iei studen]ilor comuni[ti români afla]i `n URSS. ~n subordinea sa se afla organiza]ia de tineret Zemleaciskva, condus\ de Ion Iliescu. Este persoana confundat\ cu Iliescu atunci c`nd se afirm\ c\ a fost coleg cu Mihail Gorbaciov. Lucr`nd ca func]ionar `n Ministerul Aprovizion\rii Tehnico-Materiale timp de peste 20 de ani, Vl\du] Nisipeanu a observat de timpuriu erorile pe care le f\cea Nicolae Ceau[escu `n economie [i a hot\r`t s\ ini]ieze o ac]iune disident\, av`nd un substrat economic. ~n mai 1977, el `ntocme[te un document programatic `n numele Frontului Democrat din România [i `[i asociaz\ mai mul]i colegi [i cunoscu]i `ntr-un complot viz`nd r\sturnarea de la Putere a lui Ceau[escu.


773

Planul complotului avea trei obiective: 1. Arestarea celor doi Ceau[e[ti [i a conducerii superioare. 2. Judecarea lor pentru faptele s\v`r[ite. 3. Trecerea la transform\ri democratice `n ]ar\552. La un anumit timp dup\ aceast\ ac]iune, Nisipeanu a intrat `n leg\tur\ cu colonelul Andrei P\s\rin din Direc]ia V, ofi]er cu misiuni de paz\ [i ap\rare a [efului statului, [i cu colonelul Andrei P\s\reanu din Ministerul Ap\r\rii. Ace[tia organizau un complot destul de bine pus la punct pentru arestarea lui Nicolae Ceau[escu, complot care e[ueaz\ `n anul 1984, ca urmare a unor scurgeri de informa]ii c\tre Securitate. Complotul a avut leg\turi cu URSS. ~n Nota nr. D/00585.184 din 1977 a Departamentului Securit\]ii Statului, veridicitatea ac]iunii anticeau[iste a lui Vl\du] Nisipeanu [i a complotului este recunoscut\: „Despre NISIPEANU VL|DU}, 55 de ani, membru PCR, inspector general `n Ministerul Aprovizion\rii Tehnico-Materiale [i Controlului Gospod\ririi Fondurilor Fixe, au fost verificate, cu aprobare de partid, unele date privind preocup\ri pentru s\v`r[irea unor infrac]iuni grave. S-a stabilit c\ se situeaz\ pe pozi]ii de denigrare a politicii partidului [i statului, ascult\ frecvent [i colporteaz\ [tiri du[m\noase transmise de posturi occidentale de radio. Prin mijloace specifice s-a stabilit c\ NISIPEANU VL|DU} este preocupat de a ini]ia o ac]iune de complot, `n leg\tur\ cu care un cunoscut apropiat al s\u l-a avertizat c\ «nu poate avea [anse de reu[it\»“553. Pentru a putea fi arestat [i trimis `n judecat\, lui Vl\du] Nisipeanu i s-a `nscenat o infrac]iune de „`nc\lcare a normelor legale privind ap\rarea secretului de stat“ (ar fi uitat ni[te documente de serviciu `ntr-o camer\ de hotel), `ns\ raportul Securit\]ii prin care se formuleaz\ aceste acuza]ii este semnat de generalul Victor Neculicioiu, [eful unit\]ii anti-KGB(!)554. Ac]iunea lui Vl\du] Nisipeanu trebuie s\ fi fost serioas\, autentic\, de vreme ce [eful Securit\]ii o recunoa[te ca atare: „Au fost oameni care cu adev\rat au f\cut lucruri notabile. Poate c\ al]ii ar face caz mare. V\ dau un caz care 552 Vl\du] Nisipeanu, L-am înfruntat pe Ceau[escu, Ed. Crist, Bucure[ti, 2001, p. 20. 553 Ibidem, p. 206. 554 Ibidem, p. 208.

774


mi-a venit `n minte: este vorba de Vl\du] Nisipeanu, despre care v\ spun c\ poate fi considerat un disident autentic. Este un caz pe care `l pot sus]ine, argumenta `n orice `mprejurare.“555

* Trei au fost cele mai importante ac]iuni de opozi]ie `mpotriva regimului dictatorial al lui Nicolae Ceau[escu. Cum ultimul caz de opozi]ie activ\ – Frontul Popular din România – a fost prezentat pe larg `ntr-un capitol special, ne vom ocupa numai de celelalte dou\.

Petre Mihai B\canu [i grupul de ziari[ti de la România liber\ Pentru l\murirea acestui caz am apelat direct la Petre Mihai B\canu, cu care am avut un lung dialog, `n ciuda modestiei [i a reticen]elor sale. Informa]iile furnizate de Petre Mihai B\canu se verific\ aproape `n totalitate cu informa]ii primite de la fosta conducere a Securit\]ii. „Alex Mihai Stoenescu: Domnule B\canu, sunt `n posesia unor informa]ii consistente c\ ac]iunea dumneavoastr\ `mpotriva regimului a fost autentic\, v-a apar]inut [i nu a fost generat\ de altcineva. A fost o ac]iune româneasc\, pornit\ de la români responsabili. Petre Mihai B\canu: Da, dar nu vreau s\ vorbesc despre asta. AMS: Domnule B\canu, dac\ nu vorbi]i dumneavoastr\, cine vre]i s\ vorbeasc\? Eu caut de [apte ani cu lum`narea opozan]ii lui Ceau[escu [i dau numai peste `nchipui]i. Doina Cornea, grupul de la Ia[i, cu toate p\catele lui, [i s-a terminat... Ce facem? Chiar am fost o na]iune de blegi? PMB: Chiar a[a de r\u st\m? AMS: Nu mai intru `n detalii... Chiar a[a! 555 Arh. SR, Stenograma nr. 56/24.02.1994, Audierea generalului-colonel Iulian

Vlad, p. 55.


775

PMB: Bine, am s\ v\ spun c`teva lucruri. Eu am gre[it `ntr-un anumit punct, c`nd organiza]ia a atras [i al]i oameni, de toate condi]iile. De exemplu, salvamonti[tii. {ti]i c\ eu am introdus salvamontul `n România. {i erau mul]i, ac]ionau la r`ndul lor pe aceast\ organiza]ie. La un moment dat m-am [i g`ndit c\ ar putea fi 5 000 de oameni (cifra este exagerat\, n.a.) {i mi-am zis: «Dac\ nu s-a aflat, `nseamn\ c\ opozi]ia `n România `ncepe s\ existe». C`nd mi-a venit ideea s\ scoatem un ziar adev\rat, tip\rit, eram convins c\ se poate face ceva, c\ mai exist\ forme de nesupunere `n pres\. Mai avusesem probleme p`n\ atunci cu sec]ia pres\ [i cu Securitatea, pentru c\ mai b\gam [op`rle `n rubrica mea. Uneori `ns\ erau nevinovate. V\ dau una nevinovat\: publicasem de vreo 200-300 de ori pozi]ia navelor române[ti `n lume. Era publicat\ `n port, la poart\, ziarul din Constan]a o publica zilnic, apoi, c`nd mai `ntrerupeam, m\ sunau rudele, diferi]i cet\]eni care aveau rude pe vase. Am picat pe o nav\ de pescuit care transporta arme [i s-a interpretat c\ am f\cut-o special. AMS: Dar nu era `nc\ urm\rire. PMB: Probabil c\ nu. Revenind la subiect, cred c\ am fost neatent, am f\cut erori, nu aveam un distribuitor la Pite[ti. Acolo am gre[it. Pentru mine a r\mas un mister de ce Securitatea s-a oprit numai la noi [i nu a s\pat s\ ajung\ la to]i cei 5 000. Am dou\ explica]ii: nu voiau s\ se afle c\ a existat o asemenea anvergur\; erau ferici]i c\ ne-au prins [i nu i-a interesat mai departe. Au fost aresta]i doar cei care participau la tip\rirea ziarului. AMS: V\ pot asigura c\ nu la Pite[ti a fost scurgerea. Aveau pe cineva foarte aproape de dumneavoastr\. V\ mai pot confirma c\ [tiau de grupul dumneavoastr\ de mult, cam de la `nceput, [i a[teptau s\ vad\ ce face]i. Au intrat `n alert\ abia c`nd au constatat c\ sovieticii vor s\ v\ preia. PMB: Pe undeva, am gre[it [i eu. Ne `nt`lneam la coad\ la benzin\. {ti]i c\ aici, `n spatele Casei (Sc`nteii), era coada la benzin\ria de pe deal. ~n ma[in\, st`nd ore `n [ir, puneam detalii la punct. Eram eu, Uncu, Creang\ [i {tefan Maier. La un moment dat unul dintre noi a spus: «Ce facem dac\ suntem prin[i?»

776


Atunci ne-am g`ndit ca aceia, care nu sunt `nc\ prin[i, s\ inflameze presa interna]ional\ prin ambasade. Nu mai [tiu care a spus c\ st\ pe l`ng\ un consulat, nu mai ]in minte care. Uncu a spus: «Trebuie s\-i anun]\m [i pe ru[i.» Ini]ial am fost reticen]i, apoi eu am `ntrebat: «Cum s\-i anun]i?». Mi-am adus aminte c\ venise la mine de vreo dou\ ori corespondentul Izvestia, unul Volodin. Prin \sta s\ inflam\m Moscova. AMS: Cum se `nt`mplase? PMB: Un coleg de-al meu de la (sec]ia) agrar, Macarov, m\ oprise [i-mi zisese: «Corespondentul Izvestia te roag\ dac\ po]i s\-i dai [i lui ni[te fapte diverse, ni[te `nt`mpl\ri mai spectaculoase». Presa sovietic\ se schimbase, nu mai avea nevoie de prostii de la Bucure[ti, iar nou\ ne disp\ruse presa sovietic\, nu mai primeam nici Pravda. {i Macarov i-a spus: «Domnule, depozitarul `n zona faptului divers este B\canu». Macarov l-a adus pe Volodin, `ns\ m\ gr\beam. Prima `nt`lnire durase dou\ minute, m\ gr\beam, a[a c\ i-am dat trei-patru articola[e. AMS: Macarov \sta era de mult sub observa]ie, deci nu v\ face]i iluzii, c\ de la prima `ntrebare a]i intrat `n vizor. PMB: A doua oar\ a venit Volodin la mine, este adev\rat c\, av`nd timp mai mult, am `nceput s\-l `ntreb de glasnost, de perestroika. ~nt`lnirea a durat cam 10 minute. Atunci Volodin mi-a dat telefonul lui, scris pe o buc\]ic\ de h`rtie. L-am b\gat sub cristalul biroului, unde erau sute de bile]ele de-astea. La anchet\, mi-am dat seama c\ ne-a luat pe to]i odat\, deci [tiau mai de mult. Securitatea lucra cu cr`mpeie [i apoi o aliniau cu to]i [apte [i te for]au s\ o dai cum vor ei. A[a mi-am dat seama c\ au mai discutat [i cu al]ii. Maier a scos porumbelul cu Volodin. Ne-au adus poze [i le-au aliniat pentru recunoa[tere. Mi-am dat seama c\ erau preg\ti]i [i c\ voiau s\ fac\ un cap\t de acuzare. Acum, dvs. trebuie s\ [ti]i c\ atunci c`nd te afli acolo, `n `nchisoare, sunt momente c`nd po]i s\ scrii ce vrei, dar [i momente c`nd am pus stiloul jos: «Ast\zi nu scriu nimic». Mi-au spus c\ Uncu a recunoscut c\ suntem agen]ii lui Volodin. M\ bufne[te r`sul [i acum. Ironia soartei: dup\ revolu]ie primesc o invita]ie la o


777

s\rb\toare, ceva, o ceremonie la ambasada sovietic\. L-am trimis pe Uncu. |sta, s\racu’, Dumnezeu s\-l ierte, p\strase, nu [tiu cum, un dinte pe care i-l sp\rseser\ `n b\taie `n `nchisoare [i `l ]inea `n buzunarul de la c\ma[\. S-a dus Uncu la ambasad\ [i, la un moment dat, `n timpul recep]iei, vine unul la el [i se recomand\: «Volodin». La care Uncu: «Nu e[ti dumneata Volodin». «Eu sunt, domnule, n-a]i p\timit dvs. din cauza mea `n `nchisoare?» «Nu e[ti, domnule, dumneata, c\ pe Volodin l-am recunoscut eu din fotografii.» Atunci a realizat Uncu `ncurc\tura, c\ el cuno[tea pe altul de la Ambasada sovietic\ [i `n anchet\ `l confundase cu Volodin. Cum \ia de la Securitate ì tot d\deau cu Volodin `n sus [i `n jos, el a pus degetul pe cel pe care `l cuno[tea. A venit Uncu la mine `n noaptea aia: «Uite, domnule, pentru ce mi-au scos \ia dintele!» AMS: Cum a decurs ancheta? Dar mai `nainte v\ spun eu c\ ac]iunea Securit\]ii s-a pus `n mi[care doar `n momentul `n care a documentat contactul cu sovieticii. Din punctul lor de vedere, oric`t vi s-ar p\rea de absurd, grupul dvs. p\rea periculos numai din momentul `n care era preluat de sovietici. S\ revenim, ancheta! PMB: La un moment dat m-au trezit `n miezul nop]ii [i m-au dus la anchet\. Mi-am dat seama c\ e ceva important pentru c\ mi-au dat un pix cu past\ neagr\ [i mi-au spus s\ scriu cite] [i mare. Cu pixul negru era clar c\ declara]ia trebuia s\ ajung\ la CC. Chiar acolo a ajuns. Anchetator era unul Burloi, o brut\, care `ns\ de data asta a fost amabil. Avea sarcin\ s\ pun\ `ntreb\ri forte. Dar erau bazaconii. I-am spus: «Domnule colonel, ne-a]i obligat s\ scriem c\ suntem `n rela]ii lui Volodin, dar chiar s\ spune]i c\ suntem agen]i KGB? Mai `ntì ne-a]i f\cut agen]i CIA, Mosad... aiurea. Cum s\ fim agen]i KGB, c`nd noi, prin construc]ia noastr\ psihologic\ suntem antiru[i?» Burloi era evident `mpins de timp. A devenit conciliant, dar iar revenea cu insisten]ele. Atunci mi-a venit o idee: «Bine, domnule, v\ scriu ceva s\ v\ uimesc, c\ [tiu unde merge declara]ia asta. Uite: Volodin ne-a promis dou\ linotipuri [i o rotativ\ de ziar». Burloi se freca pe mìni de ce-a aflat el. Acum,

778


dvs. [ti]i c\ un linotip intr\ `n toat\ camera asta, iar o rotativ\ de ziar are nevoie de o hal\. AMS: V-a luat la b\taie pentru asta? PMB: Dup\ patru-cinci zile mi-am dat seama c\ vine furtuna. M-au trecut mai `ntì prin camera de tortur\. Nu b\teau ofi]erii de Securitate, aveau oamenii lor pentru b\taie. Apoi m-au dus la Burloi, aveam un ochi umflat. Burloi era un tip care disimula nemaipomenit, sadic. C`nd `l suna fata lui la telefon era alt om, era un om normal. Dup\ aia, c`nd se `ntorcea la mine, se transforma. M\ ia ca omul `ngrijorat: «Frate Petric\, ce-ai f\cut, domnule, acolo, de ai ajuns `n halul \sta?», de parc\ era alt\ institu]ie. Dar era la subsol, de acolo m\ aduseser\. Apoi s-a uitat la mine fix, cu ur\, [i mi-a spus: «Dac\ o singur\ dat\ mai faci o chestie ca asta, nu mai ie[i de aici!» Era chestia cu rotativa, c\ mi-am b\tut joc de ei. Din acel moment au renun]at la cazul Volodin. Dac\ aduceam eu vorba de el, renun]au imediat, nu-i mai interesa. AMS: Atunci v-au mutat la Jilava? PMB: Am stat la Rahova o jum\tate de an, apoi, `n iulie-august, m-au dus la Jilava [i m-au pus `n celul\ cu doi t`lhari. Erau de-\[tia care t\iau m`na b\tr`nilor [i le puneau sare ca s\ spun\ unde ]in banii. ~n dosarul pe care l-am cerut la CNSAS nu apar dec`t turn\toriile \stora, 23 de pagini, dar pe coperta dosarului scrie c\ sunt 24 de volume. Singura `n]elegere cu Securitatea am f\cut-o c`nd m-au `ntrebat: «Ce preferi, proces de viol sau afaceri cu ma[ini?». «Cum viol?» – am `ntrebat. «Scoatem de al\turi – de la Mili]ie – un dosar de delapidare, o femeie, [i o facem martor\. Nici nu avem nevoie de viol, este suficient\ tentativa». Ce este interesant aici este c\, dup\ trei luni de arest, apare prima declara]ie de drept comun. Adic\, ce-am c\utat trei luni `n anchet\ dac\ era o chestie cu ma[ini v`ndute? Abia dup\ trei luni au g\sit asta? E clar\ treaba pentru oricine. {i am recunoscut afacerea cu ma[ini, c\ viol nu puteam recunoa[te. C`teva luni am stat singur, c`teva luni n-am mai vorbit, nu mai aveam voce. Avea dreptate Coposu, `nnebune[ti. Domnule Stoenescu,


779

ace[ti 14 ani care au trecut de la revolu]ie eu ì echivalez cu anul stat la `nchisoare (...)“556

Doina Cornea Doina Cornea a fost cadru didactic `n `nv\]\m`ntul superior, titular\ la Facultatea de Filologie a Universit\]ii din Cluj. De[i nu avea activitate politic\ [i nu participa `n nici un fel la ac]iunile de propagand\ `n `nv\]\m`nt ale regimului comunist, Doina Cornea prime[te o burs\ de var\ `n Fran]a (1965), ocazie cu care ia contact cu civiliza]ia occidental\. Angajat\ `n procesul de liberalizare cultural\, lansat de Nicolae Ceau[escu, ea va pleda mereu pentru a[ezarea `nv\]\m`ntului românesc pe baze calitative, nu cantitative. ~n plan politic, mi[carea antisovietic\ a lui Ceau[escu nu a r\mas f\r\ ecou: „La `nceput, Ceau[escu ne-a cucerit pe to]i. Pe to]i! Protestul lui din vremea evenimentelor de la Praga a fost ceva extrem de important pentru noi!“557 ~n anul 1976 fiica sa r\m`ne `n Fran]a cu ocazia unei c\l\torii, motiv pentru care, prin efectele unei astfel de situa]ii asupra criteriilor introduse de partid `n dosarul de cadre, posibilit\]ile de ascensiune `n cariera profesional\ ì sunt blocate. ~n anul 1982, Doina Cornea se hot\r\[te s\ trimit\ o scrisoare postului de radio Europa liber\ `n care protesteaz\ pentru „devalorizarea cultural\ [i spiritual\ a societ\]ii noastre, `n urma impunerii unei ideologii reduc]ioniste, sterilizante“558. Pledoaria Doinei Cornea se suprapunea pe un fenomen de regres al preg\tirii umaniste `n cadrul `nv\]\m`ntului superior tehnic, fenomen r\mas `nc\ obscur, care a constat `n diminuarea cursurilor cu profil umanist din facult\]ile cu profil tehnic, dup\ ce `n deceniul opt fuseser\ introduse, printr-o decizie 556 Alex Mihai Stoenescu, op. cit., pp. 132-136. 557 Doina Cornea, Libertate? Convorbiri cu Michel Combes, Ed. Humanitas,

Bucure[ti, 1992, p. 23. 558 Doina Cornea, Scrisori deschise [i alte texte, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991,

p. 14.

780


la fel de obscur\. Aceast\ scrisoare se afl\ la originea transform\rii Doinei Cornea `n opozant al regimului comunist, ca urmare a unei erori stupide (dac\ nu cumva a fost deliberat\) f\cute de redactorii postului de radio Europa liber\. De[i `n finalul scrisorii Doina Cornea preciza: „A[ vrea s\ rog pe to]i cei din ]ar\, c\rora m\ adresez ast\zi, s\ m\ ierte pentru faptul c\ nu-mi divulg identitatea“, [i semna, dar numai pentru redac]ia postului. Europa liber\ ì cite[te scrisoarea [i ì d\ numele `n clar, pun`nd-o astfel `n aten]ia Securit\]ii. Cu toate acestea, scrisoarea citit\ la Europa liber\ n-a cunoscut vreo reac]ie din partea autorit\]ilor, abia `n anul urm\tor, 1983, fiind invitat\ la o discu]ie la rectoratul Universit\]ii Cluj, unde i s-a repro[at c\ a fost nedreapt\ cu intelectualii români. Ajuns\ aproape de data pension\rii, Doinei Cornea nu i s-a mai prelungit contractul de munc\, fapt u[or for]at [i care a fost interpretat de ea ca o dare afar\ din `nv\]\m`nt. De altfel, `ntr-o `ntrevedere cu ofi]erul de Securitate al Universit\]ii fusese oricum amenin]at\ cu darea afar\. Conform m\rturiei fostului [ef al Direc]iei de cadre a Ministerului ~nv\]\m`ntului, profesorul Aurelian Bondrea, cel care aprobase numirile Doinei Cornea `n func]iile didactice de la Universitatea din Cluj, cazul ei de opozi]ie nu apare `n dosarul de cadre, ie[irea din `nv\]\m`nt fiind determinat\ de atingerea v`rstei de pensionare. Pentru partid acest caz nu exista. ~n 1984 ea trimite o nou\ scrisoare la Europa liber\, protest`nd pentru desfacerea contractului de munc\, dar `n toamna aceluia[i an prime[te de la partid [i de la Securitate viza de c\l\torie `n Fran]a, pentru a-[i vizita fiica. ~ntoars\ `n ]ar\, ea va continua s\ expedieze scrisori la Europa liber\ `n cadrul unui ciclu de texte adresate tinerilor, c\ut`nd cumva s\-[i continue activitatea didactic\ dedicat\ accesului studen]ilor români la literatura [i istoriografia mondial\, dincolo de pragurile rigide ridicate de ideologia comunist\. Din anul 1987 `ncepe s\-i scrie scrisori lui Nicolae Ceau[escu, cer`ndu-i s\ aplice o reform\ calitativ\ a `nv\]\m`ntului românesc [i pled`nd pentru o educa]ie orientat\ spre promovarea elitelor. Dup\ dou\ din aceste scrisori a primit c`te o amend\.


781

Cu ocazia alegerilor din 15 noiembrie 1987, Doina Cornea protesteaz\ la sec]ia de votare, explic`nd printr-un text de ce refuz\ s\ voteze. Este invitat\ afar\. „~n aceea[i zi `ns\, la Bra[ov izbucnea revolta muncitorilor de la «Steagul Ro[u». C`nd am aflat acest lucru, de la Europa liber\, `n seara zilei de 17, mi-am spus imediat c\ trebuie s\ m\ solidarizez `n mod public cu muncitorii. Am f\cut prin urmare o pancart\, `n care declaram c\ ì sprijin pe manifestan]i, [i am afi[at-o la poart\, la strad\“559. Pancarta nu a fost dat\ jos de nimeni. Probabil surprins\ de lipsa unei reac]ii, Doina Cornea va trece atunci la fabricarea unor manifeste prin care f\cea un apel la solidarizare cu muncitorii de la Bra[ov. De aceast\ dat\ este re]inut\, anchetat\ [i supus\ unui regim de deten]ie ilegal\ timp de cinci s\pt\m`ni. Cazul Doina Cornea intr\ `ntr-un alt stadiu, determinat de criza politic\ declan[at\ la v`rful conducerii politice de revolta muncitorilor de la Bra[ov, perioada sa de deten]ie, precum [i comportamentul anchetatorilor fiind legate [i influen]ate de ordinele contradictorii date atunci de Ceau[escu. Odat\ luat\ decizia de a nu-i condamna pe manifestan]ii aresta]i la Bra[ov, este eliberat\ [i Doina Cornea – acuzat\ ini]ial de „atentat la securitatea statului“ –, fiind totu[i ]inut\ `n continuare sub supraveghere prin Mili]ie. Pe timpul deten]iei, postul francez Antenne 2 difuzeaz\ un interviu cu Doina Cornea, fapt care ì atrage un grad de notorietate ca opozant\ din România `mpotriva regimului comunist. „{tiam c\ de acum `nainte – avea ea s\ declare `n 1992 – o s\ fiu oarecum cunoscut\ `n Occident, a[a c\ voi putea s\ ac]ionez f\r\ s\ fiu, pur [i simplu, dat\ disp\rut\“560. Punerea unui mili]ian la poart\ – m\sur\ stupid\ – a atras aten]ia [i concet\]enilor ei. ~n ultimii doi ani ai dictaturii comuniste, Doina Cornea va continua s\-i trimit\ scrisori lui Nicolae Ceau[escu prin intermediul Europei libere, con]inutul fiind din ce `n ce mai critic [i politic. Pentru a fi protejat\, Ambasada Fran]ei va ini]ia un sistem de verificare, prin convorbiri telefonice zilnice, c\ nu a fost arestat\ sau asasinat\. 559 Doina Cornea, Libertate?, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992, p. 68. 560 Ibidem, p. 80.

782


Acreditat\ cu o notorietate interna]ional\ ampl\, dar mai ales prin `nc\p\]`narea cu care a continuat s\ se opun\ public dictaturii lui Ceau[escu, Doina Cornea va fi a[ezat\ pe primul loc al listei CFSN `n noaptea de 22 decembrie 1989. „Nucleul comunist al Frontului ne-a dus pur [i simplu de nas, trebuie s-o recunoa[tem! Aveau nevoie, bine`n]eles, s\ ne «arate» pe noi, ceilal]i, `n primele zile cel pu]in, c\ci nu erau prea siguri de adeziunea popula]iei“561. Ea va cunoa[te deziluzia complet\ dup\ 1989, imaginea ei fiind abrupt pr\bu[it\ `n momentul `n care pre[edintele Partidului Na]ional Liberal, proasp\t ie[it din suspendarea pe care [i-o hot\r`se `n 1948, a f\cut declara]ia public\: „Doamna Doina Cornea `n politic\ este zero t\iat `n patru!“ Rolul ei se `ncheiase.

Imaginea revolu]iei Foarte pu]ine voci din exteriorul ]\rii mai folosesc formula „revoltei populare“, fie din considerente de politic\ interna]ional\ a statului din care provin, fie pentru c\ nu fac efortul de a se documenta asupra evenimentelor din România. De[i a fost s`ngeroas\, r\sturnarea comunismului `n România continu\ s\ r\m`n\ marginal\ `n raport cu c\derea sistemului `n Cehoslovacia sau Polonia. ~n articolele din presa occidental\, povestea eliber\rii românilor se g\se[te `n c`teva r`nduri de la sf`r[itul analizelor sau lipse[te, ca insignifiant\. ~n volumele de autor sau de sintez\, se folose[te de regul\ formula „revolt\ popular\, urmat\ de o preluare a puterii de grupul neocomunist al lui Ion Iliescu“, dup\ care este subliniat\ guvernarea postdecembrist\ a lui Petre Roman [i condamnat\ seria mineriadelor. România r\m`ne `n continuare o zon\ obscur\, neinteligibil\, absent\ `n domeniul publicistic cu acces la limbi de circula]ie interna]ional\, motiv pentru care autorii str\ini prefer\ s\ citeze sau s\ se inspire din lucr\ri ale membrilor emigra]iei române[ti. Ele sunt, 561 Ibidem, p. 106.


783

invariabil, mediocre, politizate, majoritar imprecise. Vom lua un singur exemplu, deoarece `l consider\m semnificativ pentru definirea fenomenului. Vladimir Tism\neanu – exponent al tinerii intelighen]e evreie[ti plasate de p\rin]ii lor stalini[ti `n lumea liber\, dup\ ce p\rin]ilor li s-au pr\bu[it idealurile – este prezentat drept „o personalitate marcant\ `n mediul universitar [i de cercetare din SUA“, fiind cel mai des citat, ca referin]\, de autorii str\ini. Prin intermediul operei sale de politologie nu reu[im s\ `n]elegem, totu[i, discrepan]a `ntre bog\]ia de informa]ii, rigoarea analizei c`nd este vorba de celelalte state foste comuniste din Europa, [i cazul României, ]ara lui de origine. Ce afl\ jurnalistul sau autorul str\in de la Vladimir Tism\neanu din lucrarea – alegem la `nt`mplare – Reinventarea politicului. Europa R\s\ritean\ de la Stalin la Havel? C\: 1. „Revolu]ia român\ a `nceput la Timi[oara, sc`nteia fiind aprins\ de curajul unui om, reverendul Lászlo Tökes, un pastor al Bisericii reformate (calviniste) [i o parte din minoritatea etnic\ maghiar\.“562 Fals! Revolu]ia a `nceput la Ia[i, iar curajul lui Tökes este o inven]ie, atitudinea sa – dincolo de leg\turile cu spionajul maghiar – fiind exact contrar\ imaginii proiectate `n universit\]ile americane de Vladimir Tism\neanu; minoritatea maghiar\ n-a avut nici un rol, violen]ele de la Timi[oara fiind provocate [i `ntre]inute profesionist de cet\]eni români, `n majoritatea lor etnici români, preg\ti]i pe teritoriul Ungariei [i introdu[i `n ]ar\ cu scop diversionist. 2. „La 17 decembrie, din ordinul lui Ceau[escu, for]ele de Securitate au ac]ionat `mpotriva demonstran]ilor din Timi[oara f\r\ menajamente.“563 Fals! For]a de represiune la Timi[oara a fost Armata; Securitatea s-a ab]inut de la ac]iuni violente `n strad\, motiv pentru care, 562 Vladimir Tism\neanu, Reinventarea politicului. Europa R\s\ritean\ de la Stalin la Havel, Ed. Polirom, Ia[i, 1997, p. 204. 563 Ibidem.

784


`n [edin]a CPEx din 17 decembrie, ministrul de Interne [i [eful Securit\]ii au fost acuza]i de Ceau[escu de tr\dare [i amenin]a]i cu plutonul de execu]ie. 3. ~n cuv`ntarea de la radio [i televiziune a lui Nicolae Ceau[escu din seara de 20 decembrie 1989, acesta ar fi dat un avertisment „c\ asupra demonstran]ilor din alte localit\]i se va trage.“564 Fals! Nu a existat o astfel de amenin]are, nici m\car sub form\ de aluzie, Ceau[escu av`nd atunci trei teme: protejarea Armatei pentru deschiderea ilegal\ a focului, organizarea unei reac]ii populare de sprijin pentru politica sa, cererea expres\ de a nu abandona produc]ia [i problemele economice. 4. La mitingul din 21 decembrie, „uralele mul]imii au `nceput brusc s\ se transforme `n huiduieli“565. Fals! Doar Ion Iliescu – unicul – mai sus]ine aceast\ versiune `n România; mitingul a fost sabotat profesionist, mul]imea care `l aclama pe Ceau[escu s-a risipit `n panic\ [i, dup\ golirea Pie]ei Palatului, a fost auzit\, la mare distan]\, ac]iunea unui grup organizat din dreptul Hotelului Bucure[ti. 5. „(...) Trecerea de la faza de simulat\ pre]uire la cea de sincer\ [i molipsitoare huiduial\ a fost declan[at\ de membri ai Securit\]ii, ac]ion`nd la ordinele [efilor lor, deci[i `n secret s\ scape de Ceau[escu, nu vom [ti-o poate niciodat\.“566 Fals! {tim sigur c\ Securitatea nu a organizat un complot `mpotriva lui Ceau[escu, abandon`ndu-l `n momentul `n care, potrivit versiunii Securit\]ii, Ceau[escu a „dezertat“ prin p\r\sirea sediului Puterii; Securitatea i-a r\mas fidel\ lui Ceau[escu p`n\ la sf`r[it, `n]eleg`nd prin sf`r[it lovitura militar\ dat\ `n diminea]a de 22 decembrie, pe fondul declan[\rii revoltei populare de la Bucure[ti. 6. „Milioane de privitori au fost `n direct la TV martorii unei mul]imi de oameni ce strigau `mpotriva dictatorului.“567 564 Ibidem, p. 205. 565 Ibidem. 566 Ibidem.


785

Fals! Nu a existat o astfel de transmisiune `n direct, dec`t seara t`rziu, pe 22 decembrie, `ntr-un cu totul alt context; principalele imagini ale mul]imii din Pia]a Palatului au fost difuzate mult mai t`rziu, prin secven]e `nregistrate de operatori individuali. 7. „A urmat un alt episod al evenimentelor revolu]ionare: un lan] de demonstra]ii studen]e[ti `n Pia]a Universit\]ii, care au durat `ntreaga zi de 22 decembrie, `n ciuda represaliilor s`ngeroase.“568 Fals! Nu a existat o astfel de demonstra]ie studen]easc\ `n ziua de 22 decembrie; probabil c\ este o confuzie cu seara [i noaptea de 21 decembrie, c`nd, oricum, aportul studen]ilor a fost infim. 8. Ar fi existat o „rezisten]\ organizat\ de unele unit\]i izolate ale poli]iei secrete, `ntre 22 decembrie [i ziua de Cr\ciun, c`nd Ceau[escu [i so]ia lui au fost executa]i“569. Fals! A fost o diversiune organizat\ [i lansat\ de sovietici, cu sprijinul unor agen]i plasa]i la conducerea Armatei, `n favoarea grupului Ion Iliescu; ac]iunea nu a `ncetat de Cr\ciun, fiind continuat\ datorit\ faptului c\ Securitatea se protejase aproape perfect [i r\m\sese intact\. F\r\ `ndoial\ c\ un autor str\in care cite[te cartea profesorului Vladimir Tism\neanu va scrie `n propria sa oper\ c\ `n România a avut loc o conspira]ie a Securit\]ii, urmat\ de o revolt\ general\ a popula]iei. Este versiunea cea mai departe de adev\r. Am luat `n calcul [i posibilitatea ca, la nivelul anului 1997, Tism\neanu s\ nu fi fost bine informat, mai ales `n condi]iile haosului informa]ional din România postdecembrist\. Iat\ `ns\ c\, `n 2005, profesorul american continu\ s\ lanseze acelea[i informa]ii false despre evenimentele din România: „Revolu]ia a `nceput la Timi[oara pe 15 decembrie, sc`nteia pornind de la un mic grup adunat `n jurul casei pastorului Lászlo Tökes, un preot calvinist rebel, care urma s\ fie arestat din 567 Ibidem. 568 Ibidem. 569 Ibidem, p. 206.

786


cauza luptei sale pentru drepturi religioase“570. Probabil c\ a[a ceva este o re]et\ prizat\ de cititorul american; `n România ea este ridicol\. Pentru mitingul din 21 decembrie, Vladimir Tism\neanu ì dezinformeaz\ `n continuare pe publici[tii americani: „Voci din mul]ime l-au huiduit pe Ceau[escu `n Pia]a Palatului, `n fa]a sediului Comitetului Central, probabil ca o provocare“571. De ne`n]eles pentru români, dar\mite pentru un str\in. Secven]ialitatea momentelor r\sturn\rii efective a lui Ceau[escu de la putere – lu\m `n calcul faptul c\ profesorul Tism\neanu nu are de unde s\ [tie de lovitura militar\ dat\ `n sediul CC – este complet r\sturnat\: mul]imea ocup\ cl\direa [i dup\ aceea Ceau[escu fuge. Din p\cate, analistul sau publicistul str\in continu\ s\ nu aib\ surse credibile [i bine informate despre evenimentele din România, membrii emigra]iei române[ti oferind fie versiuni legendare, fie rezumate inexacte (cazul Tism\neanu). ~n aceste condi]ii, imaginea extern\ despre revolu]ia din România, adev\rul despre interven]ia sovietic\ asistat\ de occidentali, despre ini]ierea ac]iunii la Ia[i, despre instigarea profesionist\ a revoltei la Timi[oara, despre autorul real al represiunii, despre lovitura de stat militar\ dat\ de generalul St\nculescu, despre preluarea puterii de c\tre Armat\ [i predarea ei grupului Iliescu nu vor fi aflate niciodat\ de cet\]enii str\ini care vor s\ `n]eleag\ ce s-a petrecut `n decembrie 1989 pe aici.

O na]iune f\r\ doctrin\ na]ional\ Raportul na]iune–stat la români a fost viciat de la `nceput, astfel c\ nici statul actual – format dintr-o administra]ie compus\ tot din cet\]eni români – nu se poate sustrage tenta]iei de a ac]iona `mpotriva propriei sale na]iuni. Una din cauzele persisten]ei conflictului 570 Vladimir Tism\neanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politic\ a comunis-

mului românesc, Ed. Polirom, Ia[i, 2005, p. 265. 571 Ibidem.


787

stat–societate, sub orice regim [i sub toate sistemele politice, este c\ na]iunea român\ nu are sau nu aplic\ o doctrin\ na]ional\. „Doctrin\ na]ional\“ nu `nseamn\ neap\rat na]ionalism – inclusiv cu sensul s\u peiorativ –, ci conturarea unei ideologii, a unui corp de idei generale, a unui set de principii despre ce vrea na]iunea român\ `n viitor, despre cum vrea s\ tr\iasc\ [i s\ se raporteze la contextul european. ~n realitate, noi, cei care analiz\m sau folosim politic na]iunea român\, nu [tim ce vrea ea. Iar atunci c`nd `n]elegem, ì spunem c\ nu are dreptate [i trebuie s\ fac\ altfel. La momentul actual ea este agresat\ sau ademenit\ cu un proiect care nu-i apar]ine, Uniunea European\, la care nu a participat, dar pe care trebuie s\-l `ndeplineasc\. Nu este prima oar\ c`nd i se `nt`mpl\ na]iunii române acest lucru [i de aceea ea reac]ioneaz\ la limita dintre abandonul politic [i speran]\ difuz\. ~n baza aceleia[i ecua]ii, na]iunea român\ se va trezi la realitate abia dup\ ce va fi admis\, dup\ NATO, [i `n Uniunea European\. Atunci, ca [i `n 1870, ca [i `n 1914, 1918 sau 1940, vor ie[i la suprafa]\ problemele de adaptare, de asimilare, de integrare. Tulburarea vie]ii interne va rena[te, la fel de inexplicabil [i de asincron cu mersul civiliza]iei europene. Deocamdat\ aceasta este o constatare. Dar se poate formula [i o explica]ie. Autorul acestor volume crede c\ solu]ia constituirii unei doctrine na]ionale se afl\ la `ndem`n\, `n corpul operei filozofilor români. De regul\, la nivelul popula]iei, filozofii sunt privi]i ca ni[te intelectuali care „filozofeaz\“, adic\ g`ndesc [i vorbesc `n termeni utopici, sterili [i de ne`n]eles, ca urmare a unei izol\ri personale, a tentativei de a se `nscrie `ntr-o elit\ a g`nditorilor sau din ratarea altor meserii. Ei par ni[te m`nc\tori de timp, ni[te eclectici rup]i de societate [i mai ales de nevoile zilnice ale oamenilor. Pe aceea[i construc]ie de imagine, nimeni nu-[i pune `ntrebarea dac\ filozoful tr\ie[te ca un om obi[nuit, ci doar c\ g`nde[te altfel, abstract [i mai ales inutil, nefolositor pentru cet\]ean. Este principala eroare care `mpiedic\ identificarea de c\tre cet\]ean a setului de idei [i principii pe care s-ar putea construi `ntr-un final via]a sa mai bun\. România pare dintotdeauna un stat dezorgani-

788


zat [i de aceea atunci c`nd apare un lider sau un regim autoritar popula]ia `l prive[te cu speran]\, f\r\ alte judec\]i de valoare. Na]iunea român\ se comport\ astfel ca o popula]ie `n c\utarea unei ordini, a unor repere fixe [i stabile de la care s\ curg\ normele sale de via]\. ~n realitatea oric\rui efort intelectual de a `n]elege zbuciumul na]iunii române se afl\ paginile ne[tiute ale filozofiei române[ti. Opera filozofilor români nu este steril\, nu a fost scris\ de dragul artei [i nu a avut un caracter general, pentru c\ fiecare filozof român a `ntors `ntreaga sa analiz\ [i oper\ c\tre români [i c\tre nefericirea lor istoric\. Ast\zi c\ut\m r\spunsuri pentru a `n]elege – dincolo de cuvinte sau ca reac]ie la deformarea sensului `n politica occidental\ – ce `nseamn\ a fi na]ional, `ns\ Vasile Pârvan a dat o defini]ie: „Na]ionalul e ceva biologic–politic: e con[tiin]a de sine, solidar\, a unui organism independent, `n lupt\ de existen]\ cu alte organisme analoage [i `ntrebuin]`nd pentru ap\rare chiar forma animalic\ a luptei, care este r\zboiul. Na]ionalul nu e ]inta suprem\ a spiritualiz\rii, ci e materialul brut, care pare a fi `nnobilat prin g`ndirea general-uman\, astfel `nc`t crea]iunile lui s\ devin\ pretutindeni [i etern valabile. E[ti na]ional `n orice reac]iune a culturii superioare nu con[tient, voit, ci incon[tient, fatal. Dar `ntocmai cum nu vrei, ci e[ti, f\r\ voia ta, `n opera de art\, liric ori epic, tot a[a e[ti, f\r\ s\ vrei, na]ional, `n sufletul t\u“572. Constantin Noica, un alt exemplu, a emis teza modern\ a necesit\]ii concentr\rii g`ndirii române[ti `ntr-o doctrin\ na]ional\: „Nu ne putem l\sa g`ndi]i de al]ii, care nu ne g`ndesc din «sinea» noastr\ româneasc\; [i nu mai putem nici `nt`rzia de-a ne g`ndi, c\ci, dac\ n-o facem, vine g`ndul altora peste noi“573. La nivelul superior al politicii, spunea mai departe Noica, românii trebuie s\ porneasc\ de la un program na]ional coerent care s\-l vizeze pe individ: „Sunt dou\ 572 Vasile Pârvan, Idei [i forme istorice. (Patru lec]ii inaugurale ale cursului de Istorie Antic\ [i de Istoria Artelor, Universitatea din Cluj, Lec]iunea I), Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1920, p. 27. 573 Constantin Noica, Manuscrisele de la Cîmpulung, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1997, p. 39.


789

planuri `n care se poate `ncerca ceva, pentru o afirmare româneasc\ `n lume: unul e planul culturii `n `n]eles restr`ns, planul c`torva specialit\]i; [i altul, al culturii `n sens larg, `ngrijire a sufletului unei comunit\]i [i ridicarea moral\ a lui“574. Este mult mai important\ educa]ia cet\]enilor, `nc\ de copii, `n direc]ia asimil\rii fire[ti [i armonice a con[tiin]ei na]ionale dec`t investi]ia `ntr-o industrie pe care cet\]eanul f\r\ ideologie [i mentalitate format\ o va accepta ca pe un dat, ca pe un loc de munc\ prin care supravie]uie[te. Or, ceea ce se `nt`mpl\ cu na]iunea român\ de la Cuza `ncoace, situa]ia poporului român dup\ modernizarea for]at\ din a doua jum\tate a secolului al XIX-lea, este o permanent\ „ajustare stilistic\ ulterioar\ a unei idei constructive mo[tenite“575. Proiectul na]iunii române a fost deviat de la traiectoria sa natural\, proces sintetizat perfect de unul din marii creatori ai Dreptei române[ti, I.L. Caragiale: „De unde Statul ar trebui s\ fie rezultatul natural al societ\]ii, ne pomenim c\ societatea trebuie s\ fie produsul artificial al Statului“, [i a devenit deja imposibil s\ refaci procesul de acolo de unde a fost rupt. S\ lu\m un alt exemplu. Emil Cioran este considerat un pesimist `nd`rjit [i chiar un du[man al divinit\]ii, adept al ideii c\ Dumnezeu a abandonat omenirea `ntr-un haos total. „Profetul meu este Dürer – scria el. Cu c`t meditez la periculozitatea veacurilor, cu at`t m\ conving c\ unica imagine capabil\ s\-i dezv\luie sensul este aceea a C\l\re]ilor Apocalipsei. Timpul nu `nainteaz\ dec`t strivind sub t\v\lugul lui mul]imile; cei slabi vor pieri, cei tari a[ijderea, [i din chiar ace[ti c\l\re]i, `n afar\ de unul. Pentru el, pentru `nfrico[ata lui faim\ au p\timit [i au urlat veacurile. ~l v\d cresc`nd la orizont [i aud deja gemetele, chiar strig\tele noastre. ~n noaptea ce ne va pogor` `n oase nu va aduce pacea?, cum a f\cut-o pentru Psalmist, ci groaza“576. Viziunea `ntunecat\ a lui Cioran, desprins\ de România [i români [i izolat\ `n mansarda din Paris, 574 Ibidem, p. 149. 575 Lucian Blaga, Trilogia valorilor. {tiin]\ [i crea]ie, Ed. Humanitas, Bucure[ti,

1996, p. 168. 576 Emil Cioran, Istorie [i utopie, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1997, p. 45.

790


pare la fel de iluzorie ca [i proiec]iile senine ale unui optimist. Dar din punctul de vedere al Lepei B\rbat, c\zut\ pe strad\ la Timi[oara `n Pia]a Libert\]ii cu un glon] `n cap, ea este perfect valabil\. La fel [i `n sufletul t`n\rului usla[ omor`t cu un glon] `n frunte la Palatul Telefoanelor din Bucure[ti `n timpul revolu]iei. „Pentru soldatul c\zut `n lupt\, r\zboiul este f\r\ sf`r[it“, a fost o vorb\ rostit\ de un filozof la sf`r[itul primului r\zboi mondial [i a r\mas la fel de actual\ `n zilele tragediei care a lovit na]iunea român\ `n decembrie 1989. F\r\ mor]ii de la Timi[oara, f\r\ mor]ii de la Bucure[ti [i din celelalte ora[e-martir, revolu]ia n-ar fi existat. Istoricii ar fi scris un capitol scurt con]in`nd c`teva detalii picante ale CPEx-ului din 17 decembrie 1989, `n care Nicolae Ceau[escu a fost `ndep\rtat printr-o lovitur\ de palat, sau despre o `n]elegere `ntre generalii Milea [i Vlad din aceea[i zi care s\ fi condus la `nl\turarea lui printr-o lovitur\ de stat. Dar, mai ales, dac\ românii ar fi ie[it `n strad\ s\ protesteze, s\ formeze partide alternative `n 16 decembrie sau `n 17 decembrie [i nu abia `n 20, adic\ dac\ ar fi f\cut gestul natural de eliberare `nainte s\ se produc\ tragedia, [i nu ar fi fost nevoie s\ fie provoca]i de al]ii, ast\zi con[tiin]a lor era mai u[oar\. Tot ceea ce i se `nt`mpl\ ast\zi românului, de la s\r\cie la corup]ie generalizat\, ur\ [i dezintegrare spiritual\, este pre]ul pl\tit pentru acea ezitare. Ba chiar situa]ia poporului român ast\zi este mult mai grav\ ca `n trecut: folosirea abuziv\, diversionist\ a ideii na]ionale de c\tre regimul politic al lui Ceau[escu i-a l\sat pe români [i f\r\ credin]a adev\rat\, sufleteasc\ `n ideea na]ional\, `ndrept`ndu-se lent spre adoptarea final\ a ideilor altora. Exist\ [i o explica]ie teologic\ asupra nefericirii românilor `n perioada comunist\. Preo]ii unui popor au [i menirea de a crea deasupra unui neam o cupol\ protectoare prin rugile lor. Compromisurile capilor biserice[ti, abandonarea sfin]eniei lor `n mocirla materialist\, precum [i diluarea operei c\lug\rilor, a pustnicilor care au misiunea ca prin puritatea lor s\ ocroteasc\ România, ne-a l\sat [i f\r\ protec]ie divin\. Invocarea acelor aspecte ale divinit\]ii, Dumnezeu [i Hristos, `n timpul revoltei populare: „Dumnezeu [i-a


791

`ntors fa]a spre români“ (Mircea Dinescu) [i „Hristos se na[te pe acest p\m`nt“ (Ion Caramitru) a fost pur formal\. Realitatea era cu totul alta: ideea de jertf\ a umblat ca o furtun\ prin min]ile oamenilor [i a fost repede compromis\ de circul religios, de ceremoniile false, de cruci `nfipte `n asfalt, de rug\ciuni pe trotuar [i de exhibi]ionism charismatic, `n timp ce chipul schimonosit al [efului statului, c\zut l`ng\ zidul de la T`rgovi[te [i care `ntruchipa nefericirea noastr\, continua s\ ne urm\reasc\ asemeni unui afi[ dintr-un film de groaz\. Execu]ia so]ilor Ceau[escu ne-a [tampilat repede pe bra] eticheta de s\lbatici. Nu, românii nu erau s\lbatici `n acel decembrie 1989! Nu s\lb\ticia era starea lor, ci altceva, mult mai grav: le lipsea spiritul de justi]ie. Românii nu mai cunoscuser\ de mult sim]ul drept\]ii [i de 70 de ani nimeni nu le mai d\dea dreptatea. Ei s-au aruncat `n revolt\ cu propria lor revolt\ oarb\. Poate la Timi[oara s\ fi existat o anumit\ doz\ de luciditate, f\c`ndu-se diferen]a clar\ `ntre diversioni[ti [i revolu]ionari, dar la Bucure[ti – nu. Ne-am pus apoi speran]a `n apari]ia [i dezvoltarea societ\]ii civile. Organiza]iile societ\]ii civile au ap\rut [i s-au dezvoltat ca prelungiri „secrete“ ale Opozi]iei. Apoi, `ntr-o duminic\, filozoful Andrei Ple[u a scris epitaful lor: „La noi, societatea civil\ s-a n\scut mai cur`nd ca un fel de partid de opozi]ie. C`nd lupta politic\ s-a stins sau a c\p\tat forme mai pu]in spectaculoase, societatea civil\ a declinat, a[a cum a declinat [i Opozi]ia, iar acum un fel de lehamite general\, precum [i ne`ncrederea `n posibilitatea de a interveni cu succes `n mersul lucrurilor fac ca prezen]a ei public\ s\ fie palid\“577. Grupul pentru Dialog Social, mult timp invidiat ca elit\ a intelectualit\]ii culturale române[ti, a e[uat la fel de lamentabil dup\ ce, la fel ca g\ina din Pungu]a cu doi bani, care a f\cut o m\rgic\, a lansat proiec]ia sa politic\ `n perioada 1996–2000, de care apoi s-a desolidarizat cu la[itate [i, mai mult, atac`nd-o de parc\ era crea]ia altuia. S\tul de plictiseala de acolo, Andrei Ple[u va lovi din nou: „Ulterior, lucrurile au degenerat [i, `ntr-adev\r, 577 Evenimentul zilei, duminic\, 16 mai 2004, p. 10.

792


GDS nu mai ilustreaz\, la ora asta, modelul de la care a pornit: a devenit o adunare melancolic\ de p\reri asemenea. GDS a devenit la un moment dat locul unde oamenii de aceea[i p\rere se `nt`lneau ca s\ se lamenteze `mpreun\“578. De ce am subintitulat volumul despre revolu]ie „O tragedie româneasc\“? Pentru c\ pre]ul pl\tit pentru eliberarea noastr\ este prea mare: peste o mie de mor]i, sute de r\ni]i, o imens\ dezam\gire politic\, o spaim\ economic\, Armata – sprijinul nostru istoric – compromis\ pentru prima oar\ `n istorie, un stat r\mas mult timp f\r\ serviciu secret, o scen\ politic\ debil\ doctrinar [i ac]ional, o scen\ social\ pe drumul dezna]ionaliz\rii. Am ales acest subtitlu [i dup\ ce mi-am amintit un text al lui Nicolae Noica, ultima personalitate de Dreapta a României: „Ne-am pl`ns uneori, lu`nd lucrurile a[a, din c\r]i [i din istoria altora, c\ nu exist\ o dimensiune a tragicului [i a c\derii `n cugetul românesc. Ne-am pl`ns c\ acesta din urm\ rezolv\ toate, armonizeaz\ toate [i converte[te p`n\ la r\ul `n bine, cum o face c\derea. Dar o con[tiin]\, tot tragic\ dac\ vrem, mai subtil\ iar\[i, vine s\ se `nscrie `n c\derea noastr\. C\ci dac\ nu e joc tragicul evident, zgomotos [i aproape grosolan al pr\bu[irii, dac\ nu e pompa tragicului, este `n schimb prezen]a lui difuz\, st\ruind zvonul cumplirii lui `n tot ce e omeneasc\ `mplinire“579. To]i marii no[tri filozofi au dreptate, pentru c\ opera lor filozofic\, at`t timp c`t se apleac\ asupra problematicii române[ti, este o continu\ analiz\ despre destinul românesc. Acesta este [i motivul pentru care, de[i multora le pare ermetic\, iar celor de jos un fel de teorie savant\ f\r\ nici o leg\tur\ cu realitatea, adic\ cu ceea ce li se `nt`mpl\ mereu românilor f\r\ s\ `n]eleag\ de ce, ei bine opera filozofilor no[tri con]ine toate r\spunsurile [i tot adev\rul. Calitatea particular\ a filozofilor români este tocmai aplicarea unor mijloace filozofice la destinul românesc, faptul c\ oriunde navigheaz\ cu observa]iile lor critice, fie la Aristotel, fie la Kant sau Hegel, se 578 Ibidem. 579 Constantin Noica, Cuvînt împreun\ despre rostirea româneasc\, Ed. Huma-

nitas, Bucure[ti, 1996, p. 158.


793

`ntorc la problematica româneasc\, urm\ri]i de aceea[i nefericire. Iar nefericirea lor const\ `n faptul c\, fiind excelen]ele poporului român, au ajuns s\ cunoasc\ adev\rul despre poporul român. {i acesta este foarte dureros. V\lenii de Munte, 2003–2005

Anexa 1

ETAPELE {I CRONOLOGIA REVOLU}IEI ROMÂNE Revolu]ia român\ a fost un proces politico-militar care s-a desf\[urat `ntre 14 decembrie 1989 [i 20 mai 1990. Cauza profund\ a ei a fost decizia Uniunii Sovietice de a evita criza generalizat\ a sistemului comunist, de a declan[a un program de reform\ cu scop principal economic [i salvarea statutului s\u de Mare Putere. Deoarece liberalizarea Estului comunist implica schimbarea regimurilor dictatoriale [i a liderilor acestora `ntr-un timp foarte scurt – pentru ca procesul s\ poat\ fi controlat –, rezisten]a la proiectul sovietic a regimului din România a reprezentat cauza imediat\, de suprafa]\, a desf\[ur\rii schimb\rii printr-o revolu]ie s`ngeroas\. Planul sovietic a fost nevoit s\ se adapteze mai multor etape, determinate de posibilitatea de a atinge scopul mai devreme sau mai t`rziu, mai u[or sau mai greu, cu diferite grade de interven]ie [i la mai multe niveluri ale societ\]ii române[ti. Scopul era `nl\turarea lui Nicolae Ceau[escu [i implicit a so]iei sale, cu conservarea partidului comunist ca baz\ structural\ pentru controlarea pluralismului politic, dar cu un regim politic reformat `ntr-un sistem socialist de tip gorbaciovist. Ac]iunea planificat\ de sovietici [i sprijinit\ de celelalte Mari Puteri (f\r\ China) a pus la `ncercare rezisten]a sistemului de putere din România, `n]eleg`nd prin aceasta Partidul, Armata [i Securitatea.

Etapele Etapa I: ~ncercarea lui Mihail Gorbaciov de a-l convinge pe Nicolae Ceau[escu s\ cedeze puterea, s\ se retrag\ [i s\ permit\

796


reformarea regimului printr-un pluralism politic controlat [i prin trecerea la sistemul economic proiectat de URSS – o adaptare la principiile economiei libere cu p\strarea leg\turilor stabilite `n CAER [i constituirea unei zone economice a Estului. Etapa a II-a: Declan[area unei subversiuni interna]ionale care s\ distrug\ imaginea pozitiv\ a lui Nicolae Ceau[escu [i s\ accentueze criza din România. URSS, SUA [i Marile Puteri vest-europene pun `n mi[care o campanie de prezentare a României ca un caz dramatic [i exploziv, stimuleaz\ disiden]a [i opozi]ia c`torva personalit\]i [i blocheaz\ accesul statului român la circuitul economic [i financiar interna]ional. Ceau[escu reac]ioneaz\ cu un plan de orientare a schimburilor economice spre Orient (Iran, Irak) [i cu unul de transformare a României `n creditor pentru statele Lumii a Treia. Etapa a III-a: O ac]iune la nivelul superior al partidului, `n primul r`nd `n CPEx, care s\ provoace `ndep\rtarea lui Ceau[escu din func]ie. Pentru aceast\ ac]iune `nal]i demnitari comuni[ti au fost contacta]i [i influen]a]i s\ ac]ioneze, promi]`ndu-li-se sprijin. Al]i nomenclaturi[ti activi ai partidului au fost la r`ndul lor contacta]i pentru a sprijini `n structuri ac]iunea membrilor CPEx. Este ini]iat\ de c\tre URSS Scrisoarea celor [ase. O serie de lideri politici afla]i pe diferite niveluri, fie de teama de a nu mai fi ale[i la Congres, fie din oportunism, au sondat ei `n[i[i puterea sovietic\ prin mesaje, semnale, propuneri. Nu cunoa[tem `n ce m\sur\ au fost transmise semnale c\tre Securitate [i Armat\ s\ nu se opun\. Ar fi important de [tiut dac\ ofensiva diversionist\ `mpotriva Securit\]ii nu a fost un reflex al lipsei de r\spuns din partea Securit\]ii. Aceasta, chiar dac\ a refuzat s\ fac\ jocul Moscovei [i a ac]ionat singur\ pentru a facilita c\derea lui Ceau[escu, a fost privit\ ca fidel\ acestuia [i a pl\tit cel mai mare cost institu]ional al revolu]iei. Etapa a IV-a: Instigarea la revolt\ popular\. ~n cazul `n care partidul nu reac]ioneaz\, iar liderii din CPEx nu fac mi[carea decisiv\, ace[tia trebuiau ajuta]i prin crearea imaginii unei revolte


797

populare care s\ le justifice ac]iunea, ca fiind expresia voin]ei na]ionale, eventual a muncitorimii. Se trecea la provocarea unor mi[c\ri de revolt\ controlate, astfel `nc`t s\ nu ias\ din matricea schimb\rii omului, nu [i a sistemului. Pentru asta au fost sondate principalele centre cu poten]ial revolu]ionar, a fost identificat suportul social [i politic opozi]ionist, apoi s-a trecut la influen]area [i organizarea unor nuclee opozi]ioniste capabile pe ac]iune. Subliniez din nou c\ organizarea de c\tre sovietici a nucleelor care s\ ini]ieze mi[c\rile revendicative avea [i scopul de a controla eventuala devia]ie de la scopul c\utat de sovietici [i a `mpiedica sc\parea din m`n\ a procesului revolu]ionar care se putea solda cu o ie[ire rapid\ din Tratatul de la Var[ovia sau cu o solicitare de asisten]\ occidental\. Pentru a putea controla evolu]ia mi[c\rilor revolu]ionare din România au fost trimise comandouri formate `n majoritate din lupt\tori basarabeni retra[i de pe frontul din Afganistan sau membri ai trupelor speciale, dirija]i de ofi]eri sovietici. Ac]iunea cea mai convenabil\ era la Ia[i, dar ea a e[uat printr-o contraac]iune rapid\ [i foarte eficient\ a Securit\]ii. ~n fa]a acestui prim e[ec, au rezultat dou\ consecin]e: 1. Mutarea ac]iunii `n alt ora[ (Bra[ov, Cluj, T`rgu Mure[, Arad, Timi[oara), apel`ndu-se la sprijinul maghiar. 2. ~n fa]a reac]iei Securit\]ii la Ia[i, sovieticii au tras concluzia final\ c\ Securitatea ì este fidel\ lui Ceau[escu [i au pus `n calcul [i destructurarea ei `n momentul r\sturn\rii. Maghiarii au anun]at c\ ac]iunea care se desf\[oar\ cel mai bine [i cu rapiditate este cea de la Timi[oara, astfel c\ at`t structurile sovietice din România, c`t [i comandourile trimise `n ]ar\ ca „turi[ti“ s-au deplasat `n Banat. Gruparea format\ `n Iugoslavia a primit ordin s\ p\trund\ `n ]ar\ [i s\ ia pozi]ii de a[teptare. La Timi[oara `ns\, `n zilele de 15 [i 16 decembrie, mi[carea revolu]ionar\ a fost extrem de slab\, at`t numeric c`t [i politic, popula]ia nu s-a raliat, muncitorii nu au reac]ionat, studen]ii au refuzat s\ participe. Mul]imea minim\ din noaptea de 16 decembrie (estimat\ corect `ntre 800 [i 1 000 de persoane) a oferit doar posibilitatea desf\[ur\rii diversiunii distructive, fiind sparte vitrinele unor magazine, atacat [i incendiat sediul politic jude]ean, devastate c`teva

798


unit\]i comerciale. Scopul era acela de a l\sa urme c`t mai vizibile, astfel `nc`t mi[carea s\ par\ mai ampl\ [i mai grav\ dec`t era. Totodat\, era important ca ac]iunea protestatar\ s\ provoace o represiune dur\. ~ns\ pruden]a mini[trilor de Interne [i Ap\rare nu a permis transformarea incidentelor din noaptea de 16 decembrie `ntr-o tragedie. Pe fondul asigur\rilor de st\p`nire a situa]iei primite de la MI [i MApN , membrii CPEx nu au avut motiv s\ ac]ioneze. Etapa a V-a: Represiune armat\. ~n]eleg`nd sau cunosc`nd probabil scenariul, dac\ nu cumva a „sim]it“ instinctiv pericolul, Nicolae Ceau[escu a cerut cu insisten]\ implicarea Armatei pe str\zile din Timi[oara pentru a ar\ta c\ este hot\r`t s\ riposteze dur, supranumeric. ~n momentul implic\rii stupide a Armatei, `n diminea]a de 17 decembrie, grupurile diversioniste formate din români preg\ti]i `n Ungaria au `nceput s\ atace cu preponderen]\ trupele acesteia, provoc`ndu-le la ripost\. Diversioni[tii provocau, apoi se retr\geau, l\s`ndu-i `n fa]\ pe timi[orenii revolta]i sau curio[i, astfel c\ principalele victime au apar]inut localnicilor. For]ele MApN riposteaz\ cu o represiune care provoac\ 75 de mor]i. Nu a fost decretat\ starea de necesitate. Nu a existat temeiul legal al interven]iei, fapt pentru care at`t Nicolae Ceau[escu, c`t [i ministrul Vasile Milea se `ncadreaz\ `n infrac]iunile de subminare a puterii de stat [i crim\ cu premeditare. Etapa a VI-a: Revolta popular\ de la Timi[oara. Criza de la Timi[oara, de[i ajunge `n faza critic\ `n ziua de 20 decembrie prin izbucnirea revoltei populare [i apari]ia celei de-a doua forma]iuni politice alternative (Frontului Democrat Român dup\ Frontul Popular Român de la Ia[i) adun\ aproximativ 100 000 de oameni, dar nu determin\ o solidarizare suficient\, de durat\ [i larg\ a popula]iei. ~n noaptea de 20 decembrie, mul]imea timi[orean\ se risipe[te, `ns\ Securitatea [i Armata refuz\ lichidarea nucleului revolu]ionar. Este primul semn important c\ liderii militari a[teapt\ o solu]ionare politic\. Pentru a se ap\ra, Ceau[escu lanseaz\ `n seara de 20 decembrie mesaje explicite de solidaritate fa]\ de Armat\, justific`nd


799

represiunea [i c\ut`nd s\-[i p\streze fidelitatea institu]iei militare. ~n realitate, diversiunea de la Timi[oara se consumase cu rezultate politice minore: Ceau[escu `[i p\stra puterea; Timi[oara r\m`nea o insul\ izolat\; liderii revolu]ionari devin extrem de vulnerabili [i expu[i unei lichid\ri rapide; liderii PCR, Securitatea [i Armata nu fac `n continuare nici o mi[care; grupurile diversioniste de la Timi[oara [i din alte localit\]i b\n\]ene se retrag peste grani]\; coloanele de „turi[ti“ se `ndreapt\ spre Bucure[ti, monitorizate str`ns mai ales de Armat\. ~n aceast\ etap\ a primat exploatarea mediatic\ [i politic\ interna]ional\ a incidentelor de la Timi[oara. Agen]iile de pres\, posturile de radio [i televiziune declan[eaz\ o campanie ampl\ de informare [i dezinformare, iar factorii politici interna]ionali preg\tesc introducerea crizei `n aten]ia ONU. Scopul final este acordul pentru o interven]ie militar\ legitim\ a trupelor Tratatului de la Var[ovia `n ]ar\, ac]iune care s-ar fi declan[at mai `ntì prin activarea [i intrarea `n opera]ii specifice a trupelor de comando aflate deja `n România sub acoperirea de „turi[ti“. ~n cadrul aceleia[i subversiuni, URSS d\ senza]ia c\ `ncurajeaz\ scenariul unei revolte a minorit\]ii etnice maghiare, pentru a crea o presiune major\ asupra factorilor politici [i militari români, iar Ungaria, cu sprijin logistic francez [i politic german [i american, se preg\te[te s\ transforme interven]ia ONU [i a Tratatului de la Var[ovia `ntr-o revendicare [i eventual ocupa]ie a Transilvaniei. Etapa a VII-a: Diversiune la Bucure[ti. URSS `[i mut\ ac]iunea la Bucure[ti, reu[ind s\ exploateze erorile lui Ceau[escu, neutralitatea Securit\]ii [i confuzia Armatei. Incitatori califica]i folosesc prilejul mitingului din 21 decembrie pentru a mobiliza grupuri de cet\]eni la revolt\. Se desf\[oar\ anumite ac]iuni individuale sau a unor mici grupuri: sabotarea mitingului, panicarea mul]imii, regruparea [i mobilizarea unor mici adun\ri de cet\]eni `n apropierea Pie]ei Palatului de c\tre agen]i provocatori basarabeni, vorbind române[te cu accent [i d`nd asigur\ri c\ for]ele militare „române[ti“ din Basarabia vor veni `n ajutor printr-un

800


desant, mobilizarea unor ofi]eri superiori [i generali `n rezerv\ [i retragere de a-[i contacta fo[ti colegi sau subordona]i activi, cer`ndu-le s\ nu-l mai apere pe Ceau[escu sau intimid`ndu-i asupra responsabilit\]ii pentru represiunea de la Timi[oara. Serviciile de spionaj occidentale `[i activeaz\ agen]ii [i colaboratorii din r`ndul românilor, cer`ndu-le s\ ac]ioneze `n strad\ [i s\ `ncerce s\ preia ini]iative protestatare. Etapa a VIII-a: Represiunea de la Bucure[ti. Nicolae Ceau[escu apeleaz\ la rudele sale cele mai apropiate, fra]ii afla]i `n func]ii superioare de comand\, Ilie [i Andru]a, pentru a mobiliza trupe ale Ministerului Ap\r\rii Na]ionale [i Ministerului de Interne `n represiunea din Bucure[ti (adjunc]ii Gu[\ [i St\nculescu sunt imobiliza]i la Timi[oara, Postelnicu este inactiv, iar generalul Vlad nu r\spunde la comenzi). Armata nu are, nici `n generalul Milea, nici `n al]i generali din conducerea superioar\, ini]iative care s\ se opun\ ordinelor lui Ceau[escu, astfel c\ `n noaptea de 21 decembrie represiunea nu poate fi `mpiedicat\. Etapa a IX-a: Revolta popular\ de la Bucure[ti. De[i firavul nucleu revolu]ionar din Pia]a Universit\]ii este lichidat peste noapte, emisari ai acestuia se r\sp`ndesc prin `ntreprinderile bucure[tene descriind gravitatea faptelor [i reu[ind s\ mobilizeze grupuri numeroase, `n primul r`nd de muncitori, la un mar[ spre Centru [i o revolt\ popular\ substan]ial\. Fondul principal de nemul]umire social\ este determinant at`t pentru partea de revolt\ de la Timi[oara, c`t [i pentru cea de la Bucure[ti. Mi[carea din Capital\ este legitimat\ de gravitatea evenimentelor de la Timi[oara, a[a cum au fost ele prezentate de presa interna]ional\, [i de evenimentele petrecute la Bucure[ti peste noapte, acestea din urm\ constituind o confirmare probatorie pentru imaginea grotesc\ transmis\ prin mass-media `n timpul nop]ii. ~n acest punct, opera]iunea fundamental\ a subversiunii externe, incitarea popula]iei la proteste, reu[e[te. Sinuciderea generalului Milea se transform\ `n factor favorizant pentru schimbarea atitudinii Armatei.


801

Etapa a X-a: Lovitur\ de stat militar\ (puci). Numit ministru al Ap\r\rii, generalul Victor St\nculescu d\ o lovitur\ de stat militar\ [i, `ntre orele 10.00 [i 13.30 din 22 decembrie 1989, `l deposedeaz\ pe Nicolae Ceau[escu de Putere. Simultan [i separat, generalul Iulian Vlad intervine `n `ntreaga structur\ a Ministerului de Interne, interzice folosirea focului `mpotriva revoltei populare [i blocheaz\ orice ripost\ la procesul de `ndep\rtare a lui Nicolae Ceau[escu. Armata preia puterea de facto – generalul St\nculescu d\ un ordin prin care toate sediile Comitetelor Jude]ene de Partid s\ fie `ncercuite de trupele MApN –, f\r\ `ns\ ca aceast\ realitate s\ fie perceput\ `n dezordinea care destructureaz\ rapid revolta popular\. Etapa a XI-a: Fiecare serviciu str\in de informa]ii implicat `n subversiune `ncearc\ s\-[i plaseze agen]ii [i colaboratorii români `n zone c`t mai apropiate de noul nucleu de putere. Componenta maghiar\ `[i urm\re[te propriul scenariu de ad`ncire a crizei `n Transilvania [i de proiectare a unei mi[c\ri etnice separatiste. ~n unele localit\]i transilv\nene se `nregistreaz\ atrocit\]i f\cute de maghiari `mpotriva reprezentan]ilor autorit\]ii. Proiectul sovietic cunoa[te o situa]ie paradoxal mai slab\: factorul politic superior `[i pierde orice autoritate, fiind incapabil s\ dea o solu]ie politic\ pentru criza generalizat\; agen]ii s\i sunt fie izola]i, fie lipsi]i de autoritate politic\, astfel c\ au nevoie at`t de o trecere rapid\ la ac]iune, c`t [i de o proiectare urgent\ `n notorietate a numelui [i imaginii lor (de aici rolul esen]ial al Televiziunii); conducerea Armatei (generalii Gu[\ [i St\nculescu) este `nc\ oscilant\, pe de o parte urm\rit\ de complexul de vinov\]ie, pe de alt\ parte derutat\ de haosul instalat pe strad\ [i `n sediul CC al PCR, nu `n]elege, nu cunoa[te [i nu poate prelua ini]iative sovietice; generalii prosovietici `nc\ nu au nici o autoritate `n Armat\, astfel c\ r\m`n cupla]i grupului politic din cl\direa CC. ~n aceste condi]ii, Ion Iliescu [i grupul s\u de comploti[ti, simpatizan]i [i prieteni este nevoit s\ intervin\ acum, cu toate c\ principalului opozant al lui Nicolae Ceau[escu nu i se repartizase nici un rol `n subversiune, nu

802


a jucat nici un rol `n aceasta, ci era preg\tit pentru o etap\ ulterioar\, exclusiv politic\, [i anume aceea `n care, dup\ r\sturnarea lui Ceau[escu [i instalarea unei conduceri provizorii a PCR, urma s\ creeze o disiden]\ reformist\ explicit\ `n s`nul partidului, s\ constituie apoi un partid politic socialist gorbaciovist cu care s\ participe la alegeri [i s\ preia puterea pe cale democratic\. Intrarea `n ac]iune a lui Ion Iliescu chiar din dup\-amiaza de 22 decembrie a fost expresia rat\rilor succesive de c\tre URSS a etapelor scenariului unei schimb\ri a lui Ceau[escu printr-o lovitur\ de palat `n s`nul CPEx, printr-o diversiune la Ia[i, apoi la Timi[oara (sau `n alt ora[), prin agravarea situa]iei ca urmare a rezisten]ei lui Ceau[escu (represiune s`ngeroas\), prin refuzul Securit\]ii [i pruden]a Armatei de a lua ini]iative decisive anticeau[iste (lovitur\ de stat). B\t\lia pentru preluarea controlului asupra Puterii `n dup\-amiaza [i seara de 22 decembrie a for]at URSS s\ implice la vedere, `n prim-plan, pe agen]ii s\i de influen]\ – fapt impropriu activit\]ilor de agentur\, dar semnificativ pentru problemele pe care le-a creat scenariului sovietic desf\[urarea revoltei din Bucure[ti [i mai ales pr\bu[irea autorit\]ii politice `n haos. Cel mai grav eveniment pentru URSS a fost dizolvarea structural\ `n c`teva ore a Partidului Comunist Român [i ie[irea brusc\ din planul unui transfer al regimului pe cale politic\ (prin folosirea structurilor partidului) spre un stat socialist reformist. Ceea ce a favorizat rezolvarea provizorie [i improvizat\ a problemei politice absolut necesare URSS-ului a fost ie[irea lui Ion Iliescu din planul doi `n primul plan al solu]iei politice, sprijinirea sa de elementele expuse ale agenturii sovietice [i solidarizarea Armatei [i Securit\]ii cu acest grup, inclusiv prin acceptarea autorit\]ii politice a acestuia. Etapa a XII-a: Nucleul politico-militar care a preluat ini]iativa instal\rii unei noi autorit\]i este extrem de fragil. El are urm\toarele tr\s\turi: 1. Un lider politic acceptat pro forma, al c\rui principal atu este lipsa unui contracandidat;


803

2. Un mic grup de sprijin format din agen]i [i colaboratori sovietici, mediatiza]i prin Televiziune, dar la gr\mad\ cu numero[i al]i difuzori de imagine [i, mai ales, surclasa]i mediatic de figurile celebre [i mult mai populare ale unor actori, regizori, scriitori; 3. ~n lipsa unui suport structural politic, Ion Iliescu nu poate prelua conducerea PCR, ci a unei forma]iuni parapolitice improvizate, `n care, ca urmare a concep]iilor proprii – `nc\ idealiste, lipsite de pragmatism, vetust umaniste [i a unei proiec]ii romantice despre democra]ie, precum [i datorit\ limitelor capacit\]ii sale de a `n]elege [i asimila dimensiunile fenomenului –, el va propune intrarea unui num\r mare [i divers de personalit\]i, acoperind o gam\ larg\ de interese (americane, franceze, maghiare etc., de grup social sau strict particulare, aventurieri, impostori, b\g\cio[i, comuni[ti oportuni[ti, agen]i ai Securit\]ii, ai DIA). Pozi]ia moderat\ a lui Ion Iliescu este surclasat\ de dou\ personalit\]i hot\r`te, avizate, radicale – Silviu Brucan [i Nicolae Militaru. O a treia, generalul St\nculescu, se asociaz\ rapid acestora, form`nd un triumvirat radical care reu[e[te s\ influen]eze spre m\suri categorice viziunea moderat\ a lui Ion Iliescu. Componen]a pestri]\ a nucleului din jurul lui Ion Iliescu este [i cea care ì d\ caracterul fragil. 4. O Armat\ dezorientat\ la conducerea c\reia se afl\ executan]ii represiunii de la Timi[oara [i Bucure[ti; Armata, ca institu]ie, preia controlul efectiv al ]\rii [i al autorit\]ii, trecerea ei de partea revolu]iei av`nd caracterul unui puci, Armata fiind `n continuare preocupat\ de restabilirea ordinii [i fiind dispus\ `n orice clip\ la preluarea explicit\ a puterii printr-un regim militar. 5. O Securitate prezent\, intact\, neimplicat\ `n represiune [i atent\ la comportamentul nucleului politic, avizat\ asupra provenien]ei noilor lideri, circumspect\ [i poten]ial periculoas\ prin natura sa doctrinar na]ionalist\. 6. O mul]ime haotic\ r\mas\ `n strad\, reprezent`nd `n realitate sub 1,5% dintr-o popula]ie care nu reac]ioneaz\, dar observ\ [i a[teapt\ o clarificare, este [ocat\ de suprimarea brutal\ a cuplului Ceau[escu [i nu are un organ de percep]ie format pentru

804


a `n]elege ceva concret din multitudinea de mesaje transmise la televizor [i la radio. Mai mult, mul]imea din strad\ dep\[e[te – fie prin incitare profesionist\, fie incon[tient\ – nivelul politic al scenariului schimb\rii [i `ncepe, din 22 decembrie ora 17.30, s\ emit\ mesaje anticomuniste, viz`nd o schimbare radical\ a regimului politic. Ion Iliescu, `ncerc`nd s\ se impun\ definitiv ca lider politic acceptat, este huiduit `n balconul cl\dirii CC [i se blocheaz\. Scena define[te momentul-cheie al revolu]iei, care demonstreaz\ at`t fragilitatea noii puteri, c`t [i perspectiva declan[\rii unei revolu]ii autentice, necontrolate. Etapa a XIII-a: Solidarizarea Armatei cu noul nucleu politic are drept scop stabilizarea situa]iei politice, instalarea unei autorit\]i decizionale coerente [i `ncetarea mi[c\rilor haotice ale popula]iei. Armata pred\ puterea grupului Ion Iliescu. Elementele cele mai acute ale fragilit\]ii noii puteri, [i `n primul r`nd poten]ialul na]ionalist intact antisovietic al Securit\]ii, determin\ dou\ acte majore: 1. Proiectarea insistent\ [i ampl\ a imaginii Securit\]ii ca instrument de represiune loial lui Ceau[escu, ca autoare a asasinatelor din strad\ sub acoperirea tragerilor de avertisment ale Armatei, ca organizatoare a grupurilor de terori[ti români [i arabi [i ca ini]iatoare a unor acte de diversiune `ndreptate `mpotriva popula]iei (otr\virea apei, a alimentelor, folosirea subteranelor, r\pirea lui Ceau[escu, aruncarea `n aer a unor obiective economice strategice etc.). 2. Acordarea de c\tre noul nucleu politic a `ntregii `ncrederi Armatei, atr\g`nd-o total de partea ei, d`ndu-i asigur\ri c\ nu vor exista consecin]e pentru represiunile de la Timi[oara [i Bucure[ti, declar`nd-o public chiar `n primele acte oficiale emise de CFSN drept principalul sprijin al noii puteri. Numirea la conducerea Armatei a unui grup compact de generali adu[i din rezerv\ [i din retragere, `n frunte cu agentul GRU Nicolae Militaru, asigur\ at`t loialitatea conducerii Armatei fa]\ de noua putere, c`t [i distrugerea poten]ialului de ripost\ na]ionalist\ [i de influen]are


805

politic\ al Securit\]i, permi]`nd compactizarea nucleului politic gorbaciovist la conducerea statului, oferind un vinovat marcat pentru toate crimele [i o acoperire pentru p\r]ile expuse ale interven]iei agenturii sovietice. ~ntruc`t turbulen]a prea mare a mul]imii [i folosirea acesteia ca factor de presiune cu aparen]\ determinant\ – a[a-numitul apel la politica str\zii –, nu poate fi anulat\ [i potolit\, iar Ion Iliescu continu\ s\ fac\ erori provenite din concep]ia sa umanist\ despre revolu]ie (inten]ia de a constitui un consens na]ional, p\rerea gre[it\ c\ românii se vor `ntoarce la munc\, anun]ul c\ nu va candida, ci doar va conduce puterea provizorie, a[teptarea unei recuno[tin]e [i a unei colabor\ri din partea partidelor politice nou ap\rute, neglijarea poten]ialului anticomunist [i prooccidental al unor grupuri influente, cum erau cele intelectuale etc.), `n sf`r[it, toat\ aceast\ conjunctur\ complex\ determin\ decizia de a transforma puterea revolu]ionar\ provizorie `ntr-un partid politic menit s\ gestioneze guvernarea statului (ianuarie 1990). Etapa a XIV-a: Transformarea nucleului puterii provizorii FSN `n partid politic, cu r\m`nerea acestuia la putere `n ianuarie 1990, a reprezentat adev\rata lovitur\ de stat din timpul revolu]iei, ea av`nd toate atributele unei astfel de lovituri, definite unanim `n dic]ionarele, enciclopediile [i lucr\rile de referin]\ cunoscute [i caracterizate sintetic ca o ac]iune de preluare a puterii [i condus\ din interiorul unei puteri instalate. Opozi]ia politic\, asocia]iile de revolu]ionari, presa [i liderii de opinie fac aceea[i gre[eal\ fundamental\ plas`nd lovitura de stat `n decembrie, c`nd nu a existat bine conturat dec`t puciul Armatei `mpotriva lui Ceau[escu, ca o consecin]\ a subversiunii externe [i a revoltei populare de la Timi[oara [i Bucure[ti. Acuzele v\dit exagerate [i false aduse lui Ion Iliescu produc e[ecul contraloviturii de stat `ncercate de partidele de opozi]ie `n perioada ianuarie–mai 1990, nasc simpatie, `l victimizeaz\ [i `l conduc la succesul categoric al echipei Iliescu la alegerile din 20 mai.

806


Etapa a XV-a: Alegerile din 20 mai 1990 `ncheie procesul revolu]ionar, România reintr`nd `n starea de legitimitate juridic\, a[a cum este definit\ de Dreptul constitu]ional, dar [i `n sfera de influen]\ sovietic\.

Anexa 2

CRONOLOGIA REVOLU}IEI ROMÂNE I. Subversiune interna]ional\, convenit\ `ntre Marile Puteri, dintre care Uniunii Sovietice i se acord\ rolul preponderent, este declan[at\ `ncep`nd cu anul 1987. II. Tentativ\ de revolt\ popular\ – Ia[i, 14 decembrie 1989. La Ia[i apare primul partid politic alternativ\ – Frontul Popular Român; agentura sovietic\ `l sprijin\ [i `ncearc\ preluarea lui; fiind o ac]iune româneasc\, f\r\ leg\turi func]ionale cu subversiunea sovietic\, ac]iunea e[ueaz\; liderii sunt aresta]i; `nceputul revolu]iei. III. Diversiune extern\ la Timi[oara – 16-17 decembrie 1989; grupuri de români preg\ti]i `n Ungaria devasteaz\ centrul ora[ului; un num\r foarte mic de cet\]eni autentic revolta]i se asociaz\ mi[c\rii; Securitatea refuz\ s\ se implice `n strad\. IV. Tentativ\ de lovitur\ de palat – CPEx, 17 decembrie 1989; sovieticii au contactat [i influen]at din timp mai mul]i membri ai CPEx `n ideea `nl\tur\rii secretarului general printr-o lovitur\ de palat; Ceau[escu `[i d\ demisia, dar este `ntors de fidelii s\i. V. Represiune militar\ ilegal\ – Timi[oara, 17-18 decembrie 1989. VI. Stare de asediu neoficial\ [i ilegal\ la Timi[oara – 19 decembrie 1989. VII. Revolt\ popular\ – Timi[oara, 20 decembrie 1989, apari]ia unui program politic [i a celui de-al doilea partid alternativ\ – Frontul Democrat Român.

808


VIII. Diversiune extern\ – 21 decembrie 1989, la Bucure[ti este sabotat mitingul prin intermediul unor echipe de agitatori [i diversioni[ti; un grup protestatar se instaleaz\ `n centrul Capitalei. IX. Represiune militar\ ilegal\ – Bucure[ti, noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989. X. Revolt\ popular\ – Bucure[ti, 22 decembrie, ora 03.00, grupuri mari de pe platformele economice m\r[\luiesc spre Centru [i `l ocup\ (ora 10.00); conducerea Armatei este paralizat\, `n timp ce Securitatea `ncepe s\ ac]ioneze direct pentru `ndep\rtarea dictatorului. XI. Lovitur\ de stat militar\ (puci) – 22 decembrie 1989, ora 10.07, noul ministru al Ap\r\rii, generalul Victor St\nculescu, declan[eaz\ un proces de `ndep\rtare a lui Nicolae Ceau[escu de la putere, proces care se `ncadreaz\ `n categoria istoric\ „lovitur\ de stat militar\“ (puci); `ncep`nd cu ora 10.00, prin ordine succesive date `n `ntreg sistemul MI, generalul Iulian Vlad retrage sprijinul acordat lui Nicolae Ceau[escu. XII. Transfer de putere – 22 decembrie 1989, `n intervalul 12.00–17.30. Partidul Comunist Român se destram\ rapid; singura putere `n stat este de]inut\ de Armat\; generalul St\nculescu d\ un ordin de preluare a pazei [i controlului asupra sediilor Consiliilor Jude]ene de Partid [i asupra Televiziunii. Aproximativ ora 13.40, generalul St\nculescu este contactat de Ion Iliescu [i noul ministru al Ap\r\rii ì ofer\ puterea. XIII. Constituirea nucleului politic provizoriu cu caracter revolu]ionar (CFSN), av`nd drept principal sprijin `n Armat\ – orele 16.00, la sediul MApN. Armata este preocupat\ `n primul r`nd de restabilirea imaginii sale, motiv pentru care declan[eaz\ o diversiune cu scopul de a [terge numele represiunii. XIV. Revolta popular\ se transform\ `n mi[care anticomunist\ – orele 17.30-18.30, mul]imea din Pia]a Palatului se radicalizeaz\ [i


809

for]eaz\ nu numai `nl\turarea conducerii ceau[iste, ci [i a regimului comunist. Agen]i [i colaboratori ai serviciilor de informa]ii occidentale `ncurajeaz\ aceast\ tendin]\. XV. Diversiune terorist\ – 22-24 decembrie 1989, `ncep`nd cu orele 16.30, 16.45. O organiza]ie aflat\ `n leg\tur\ cu comandan]i din e[alonul superior al Armatei `ncearc\ s\ determine risipirea mul]imii [i restabilirea ordinii publice prin r\sp`ndirea zvonurilor panicarde, apoi prin simularea unor atacuri. Grupul prosovietic radical de la conducerea CFSN cere distrugerea Securit\]ii; este declan[at\ [i sus]inut\ profesionist diversiunea cu terori[tii Securit\]ii, cu scopul dublu de a dirija mul]imea spre o solidarizare cu noua putere `mpotriva unui inamic marcat [i de a distruge Securitatea, ca factor poten]ial periculos, na]ionalist, neimplicat `n represiune; `n acest calcul intr\ [i dorin]a agen]ilor sovietici ajun[i la putere de a distruge institu]ia care cuno[tea activitatea lor de tr\dare de ]ar\. XVI. Instituirea regimului revolu]ionar – 24-31 decembrie 1989, emiterea de decrete revolu]ionare care proclam\ preluarea puterii de c\tre CFSN, suprema]ia Armatei, trecerea Securit\]ii `n subordinea acesteia, instituirea tribunalelor excep]ionale, execu]ia cuplului Ceau[escu, arestarea [efilor Securit\]ii. XVII. Lovitur\ de stat – 6-30 ianuarie 1990, un grup de conducere al CFSN hot\re[te transformarea FSN `n partid politic, cu p\strarea puterii. El va decide, total abuziv [i ilegitim, o repartizare a locurilor `n CPUN (av`nd func]ia de parlament provizoriu) `n formula 50% noul partid FSN [i 50% celelalte partide, act ce marcheaz\ caracterul ilegal [i neloial al prelu\rii puterii prin lovitur\ de stat. (Defini]ie: lovitura de stat este o ac]iune de r\sturnare a puterii organizat\ [i condus\ din interiorul acelei puteri.) XVIII. Contralovitur\ de stat – 12 ianuarie–28 februarie 1990, partidele politice nou `nfiin]ate organizeaz\ manifesta]ii de strad\ cu scopul r\sturn\rii puterii politice reprezentate de partidul

810


FSN, r\mas ilegal la putere. FSN folose[te grupuri sociale (muncitori de pe platformele industriale, mineri) [i for]e de ordine pentru a `nfr`nge contralovitura de stat. Opozi]ia `ncearc\ o prelungire a contraloviturii de stat printr-o manifesta]ie permanent\ `n Pia]a Universit\]ii, devenit\ ilegal\ dup\ alegerile din 20 mai 1990. XIX. ~ncheierea procesului revolu]ionar, a revolu]iei – 20 mai 1990. Alegerile declarate oficial [i recunoscute interna]ional drept libere legitimeaz\ lovitura de stat din ianuarie [i confirm\ `ncredin]area puterii c\tre FSN prin votul majoritar, substan]ial al popula]iei. Aceast\ nou\ realitate politic\ marcheaz\ e[ecul `nscrierii României pe un scenariu occidental de desprindere din sfera de influen]\ sovietic\ [i, totodat\, r\m`nerea României `nc\ un deceniu `n sfera de influen]\ sovietic\. ~nt`rzierile `n reformarea sistemului politic [i al celui economic sunt interpretate de Occident ca ac]iuni dirijate `n sensul dorin]ei de a r\m`ne `n sfera de influen]\ a URSS (Rusiei), motiv pentru care liderii politici ai FSN [i ai partidelor n\scute de acesta vor fi urm\rite de o continu\ [i insistent\ propagand\ interna]ional\ negativ\, cu efecte directe asupra situa]iei sociale a popula]iei. Tentativa guvernului Petre Roman de a aplica o reform\ liberal\ rapid\ este sabotat\ din interiorul puterii, astfel c\ `n septembrie 1991 guvernul Roman este r\sturnat printr-o nou\ lovitur\ de stat.

Bibliografie selectiv\

Documente din fonduri arhivistice Arhiva Senatului României (Arh. SR), Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate `n revolu]ia din decembrie 1989, vol. I. Arh. SR, Raportul Comisiei senatoriale privind ac]iunile desf\[urate `n revolu]ia din decembrie 1989, vol. II. Opinii separate. Arh. SR, Fond Dosare audieri Comisia senatorial\ pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 (neorganizat\ arhivistic), 1994. Arhivele Na]ionale ale României, Stenogramele [edin]elor Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român – 1948, Bucure[ti, 2002. Arhivele Na]ionale ale României, Copil\ria comunismului românesc `n Arhiva Cominternului, Bucure[ti, 2001. Academia Român\, Institutul Na]ional pentru Studiul Totalitarismului, Colectivizarea agriculturii `n România. Dimensiunea politic\ (1949–1953), Bucure[ti, 2000. Academia Român\, Institutul Na]ional pentru Studiul Totalitarismului, Arhivele totalitarismului, 1998–2004. Curtea Suprem\ de Justi]ie. Sec]ia Parchetelor Militare (CSJ.SPM), Autor colectiv coordonat de general de brigad\ Samoil\ Joarz\, Sinteza aspectelor rezultate din anchetele efectuate de Parchetul Militar, `n perioada 1990–1994, `n cauzele privind evenimentele din decembrie 1989. CSJ. SPM, locotenent-colonel Gh. Cornescu, Informare cu privire la cercet\rile efectuate de Parchetele Militare `n cauzele referitoare la evenimentele din Decembrie 1989. Curtea Suprem\ de Justi]ie, Sec]ia Penal\ (CSJ.SP), Dosar nr. 2955/1998, Sentin]a nr. 9 din 15 iulie 1999. Curtea Suprem\ de Justi]ie, Completul de 9 judec\tori, Decizia nr. 8, Dosar nr. 55/1999, {edin]a public\ de la 23 februarie 2000. Procuratura României. Procuratura General\ – Direc]ia Procuraturilor Militare, Dosar nr. 517/P/1989.

812


Procuratura României. Procuratura Militar\ Cluj, Dosar nr. 14/P/1990. Serviciul Român de Informa]ii (Arh. SRI), Punct de vedere preliminar al Serviciului Român de Informa]ii privind evenimentele din decembrie 1989. Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Raport privind evenimentele din decembrie 1989 `n jude]ul Sibiu. Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Sec]ia Informa]ii Sibiu, Nr. 002903/13.12.1993. Arh. SRI, Serviciul Român de Informa]ii, Not\-raport privind unele aspecte legate de desf\[urarea evenimentelor din jude]ul Cara[-Severin `n decembrie 1989. Arh. SRI, Note-raport privind unele aspecte cu caracter informativ din perioada premerg\toare evenimentelor din decembrie 1989 `n jude]ele Harghita, Satu-Mare, Ia[i. Supliment Ordinea OMNIAPRES, Evenimentele din decembrie 1989 v\zute de Serviciul Român de Informa]ii (Raport preliminar SRI publicat). Ministerul de Interne. Departamentul Securit\]ii Statului, Instruc]iuni Nr. D – 00190/1987 privind organizarea [i desf\[urarea activit\]ii informativ-operative a organelor de securitate, 1987. Ministerul de Interne. Departamentul Securit\]ii Statului, Instruc]iuni Nr. D – 00180/1987 privind activitatea de creare [i folosire a re]elei informative a aparatului de securitate, 1987. Ministerul Ap\r\rii Na]ionale (MApN), Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ verde. MApN, Documentarul-Comandantului, general-maior Voinea Gh., copert\ ro[ie. MApN Document. Buletinul Arhivelor Militare Române, 1998–2005. Arh. MApN, Fond „Decembrie 1989“. Arh. Corp 10 Armat\, Ia[i, Rapoarte c\tre Statul Major al Trupelor de Gr\niceri. CNSAS, Florica Dobre, Florian Banu, Camelia Duic\, Silviu B. Moldovan, Liviu }\ranu, Trupele de Securitate (1949–1989), Ed. Nemira, Bucure[ti, 2004. Arhiva cotidianului Ziua, Fond Stenograme Comisia pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 (manuscrise).


813

Colectiv coordonat de general de divizie (r) Costache Codrescu, Armata român\ `n revolu]ia din decembrie 1989, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1998. Arhiva cotidianului Jurnalul Na]ional. Arhiva cotidianului România liber\. Constantin Sava [i Constantin Monac, Revolu]ia român\ din decembrie 1989 retr\it\ prin documente [i m\rturii, Ed. Axioma Edit, Bucure[ti, 2001.

Autori români Paul Abrudan, Sibiul `n revolu]ia din decembrie 1989, Ed. Casa Armatei, Sibiu, 1990. Vladimir Alexe, România secret\, Ed. Elit, Bucure[ti, 2004. Vladimir Alexe, Biografiile secrete ale „reformatorilor“ din statele Estului ex-comunist `n cotidianul Ziua. Dosare ultrasecrete, nr. 122/ 9 septembrie 2000. Vladimir Alexe, KGB a regizat r\sturnarea regimurilor comuniste din Europa de Est `n Ziua din 19 noiembrie 1999. Anghel Andreescu, Octavian Burcin, Neculai Munteanu, Adrian B\lan, Starea de asediu `n România modern\, Ed. All, Bucure[ti, 2000. Vartan Arachelian, Sc`nteia vine de la Moscova `n revista Historia, Anul 1, Nr. 2, decembrie 2001. Vartan Arachelian, ~n fa]a dumneavoastr\. Revolu]ia [i personajele sale, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1998. General Eugen B\d\lan, colonel Teodor Frunzeti, Ac]iunile militare altele dec`t r\zboiul, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2001. Lavinia Betea, Convorbiri neterminate, Ed. Polirom, Ia[i, 2001. Lavinia Betea, Maurer [i lumea de ieri, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2001. Teodor Brate[, Explozia unei clipe, Ed. Scripta, 1992. Teodor Brate[, Echipa de sacrificiu. Din culisele guvern\rii postrevolu]ionare. 5 ianuarie 1990 - 5 februarie 1991, Ed. „România de azi“, Bucure[ti, 1992.

814


Teodor Brate[, Trilogia revolu]iei române `n direct, vol. 1, Ed. Ager-Economistul, Bucure[ti, 2004. Mircea Brenciu, Revolu]ia luminii, Ed. S.Z.O.C. „Cincinat Pavelescu“, Bra[ov, 2004. Silviu Brucan, De la capitalism la socialism [i retur. O biografie `ntre dou\ revolu]ii, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1994. Silviu Brucan, România `n deriv\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2000. Silviu Brucan, Democra]ia `n România `ncepe cu democra]ia `n Front, Ed. Semnalul, Bucure[ti, 1990. Silviu Brucan, Genera]ia irosit\. Memorii, Ed. Universul [i Calistrat Hoga[, Bucure[ti, 1992. Gheorghe Buzatu [i Mircea Chiri]oiu, Agresiunea comunismului `n România. vol. I, II, Documente din arhivele secrete: 1944–1989, Ed. Paideia, Bucure[ti, 1998. Boris Buzil\, ~n prezen]a st\p`nilor. Treizeci de ani de jurnal secret la România liber\, Ed. Compania, Bucure[ti, 1999. Mihaela M. Ceau[escu, Nu regret, nu m\ jelesc, nu strig, Ed. Medita]ii, Bucure[ti, 2004. Ruxandra Cesereanu, Decembrie ’89. Deconstruc]ia unei revolu]ii, Ed. Polirom, Ia[i, 2004. Rodica Chelaru, Culpe care nu se uit\. Convorbiri cu Cornel Burtic\, Ed. Curtea Veche, Bucure[ti, 2001, p. 151. Iulian Chifu (Radu Chiaburu), O ipotez\ despre revolu]ia român\, `nceput\ la Ia[i `n cotidianul Independentul, 14 decembrie 1999. Iulian Chifu, Basarabia sub ocupa]ie sovietic\, Ed. POLITEIA-SNSPA, Bucure[ti, 2004. Iulian Chifu, R\zboi diplomatic `n umbra Kremlinului. Lupta politic\ de culise dintre CSI [i Consiliul Europei pentru control strategic `n Republica Moldova, Centrul de Istorie [i Civiliza]ie European\, Ia[i, 1997. General de brigad\ (r) Mihai Chiriac, Aniversare `ns`ngerat\, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2003. Pavel Câmpeanu, Ceau[escu, anii num\r\torii inverse, Ed. Polirom, Ia[i, 2002.


815

Emil Constantinescu, Adev\rul despre România (1989–2004), Ed. Universalia, Bucure[ti, 2004. Florin Constantiniu, O istorie sincer\ a poporului român, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure[ti, 1999. Doina Cornea, Libertate? Convorbiri cu Michel Combes, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992. Doina Cornea, Scrisori deschise [i alte texte, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991. Iosif Costina[, ~ntreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Ed. Mirton, Timi[oara, 2001. Colonel(r) Gheorghe Cotoman, Dosarele Securit\]ii. Dezv\luirile unui anchetator de la Direc]ia VI a D.S.S., Ed. Obiectiv, Craiova, 1999. Radu Cristescu, Spionajul [i contraspionajul pe `n]elesul tuturor. Mic dic]ionar al serviciilor secrete, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 2000. Silviu Curticeanu, M\rturia unei istorii tr\ite, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2000. Ion Diaconescu, Dup\ temni]\, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2003. Ion Diaconescu, Dup\ revolu]ie, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2003. Viceamiral (r) {tefan Dinu, „Din culisele militare ale revolu]iei române din decembrie ’89 `n Dosarele Istoriei, Nr. 12 (88). Viceamiral (r) {tefan Dinu, Transparen]e dintr-o via]\ condamnat\ la discre]ie, Bucure[ti, 2005 (tiraj confiden]ial, 10 exemplare). Neagu Djuvara, Amintiri din pribegie (1948–1990), Ed. Albatros, Bucure[ti, 2002. Viorel Domenico, Dup\ execu]ie a nins, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1992. Ionel Gal, Ra]iune [i represiune `n Ministerul de Interne (1965–1989), vol. I-II, Ed. Domino, Ia[i, 2001. General Ion Gheorghe, general Corneliu Soare, Doctrina militar\ româneasc\. 1968–1989, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1999. Daniela Veronica Gu[\ de Dr\gan, Condamnat la adev\r. General {tefan Gu[\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004.

816


Emil Hurezeanu, „Europa liber\ [i revolu]ia“ `n O enigm\ care `mpline[te [apte ani. Timi[oara 1989–1996, Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 1997. Victor Iancu, Istoria pierdut\ a României postdecembriste, Ed. Ma[ina de scris, Bucure[ti, 2000, Cristian Ionescu, Drept constitu]ional [i institu]ii politice. Teoria general\ a institu]iilor politice, vol. 1, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997. Apud Cristian Ionescu, Drept constitu]ional [i institu]ii politice. Sistemul constitu]ional românesc, vol. II, Ed. Lumina Lex, Bucure[ti, 1997. Ion Iliescu, Revolu]ie [i reform\, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1994. Ion Iliescu, Revolu]ia român\, Ed. Presa na]ional\, Bucure[ti, 2001. Ion Iliescu, Aufbruch nach Europa, Ed. Böhlau, Köln, 1995. Ion Iliescu, La Roumanie à l’heure de la vérité, Ed. Henri Berger, Paris, 1994. Ion Iliescu, Integration and Globalization. A Romanian View, Ed. Funda]ia Cultural\ Român\, Bucure[ti, 2003. Marele [oc din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu `n dialog cu Vladimir Tism\neanu, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2004. Claudiu Iordache, Polul de Putere, Ed. IRINI, Bucure[ti, 2002. Claudiu Iordache, Clasa nevrednic\, Ed. IRINI, Bucure[ti, 1997. Panait Istrati, Spovedanie pentru `nvin[i, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1990. Cleopatra Lorin]iu, Emanuel Valeriu, F\r\ contract, Ed. Quadrat Press, Bucure[ti, 1992. Dan A. L\z\rescu, Confesiuni. Dialoguri realizate cu Radu }oanc\, Ed. Hestia, Oradea, 1997. Valentin Lipatti, Lumea `n tranzi]ie, Ed. Globus, Bucure[ti, 1994. Dorian Marcu, Moartea Ceau[e[tilor, Ed. Excelsior CA, Bucure[ti, 1991. Cassian Maria Spiridon, Ia[i, 14 decembrie 1989, `nceputul Revolu]iei Române, Ed. Timpul, Ia[i, 1994. Cassian Maria Spiridon, „Orice revolu]ie are petele sale `ntunecate“, interviu luat de Dan M. Brezuleanu `n Situa]ia (Ia[i), Nr. 127/9 decembrie 1999.


817

Cassian Maria Spiridon, Ia[i, 14 decembrie 1989, `nceputul Revolu]iei Române, p. 15, dup\ serialul ap\rut `n numerele din decembrie 1990 [i ianuarie 1991 ale revistei Cronica din Ia[i. Cassian Maria Spiridon, Ia[i, 14 decembrie 1989, `nceputul revolu]iei române?, Ed. Cogito, Oradea, 2000. Gheorghe Gaston Marin, Consemn\ri, Ed. SemnE, Bucure[ti, 2003. Niculae Mavru, Revolu]ia din strad\, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004. Dumitru Mazilu, Revolu]ia furat\. Memoriu pentru ]ara mea, vol. 1, Ed. Cozia, Bucure[ti, 1991. Virgil M\gureanu, Studii de sociologie politic\, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1997. Virgil M\gureanu, Declinul sau apoteoza puterii?, Ed. RAO, Bucure[ti, 2003. Miodrag Milin, „Azi `n Timi[oara, mìne-n toat\ ]ara!“ `n Timi[oara, 16-22 decembrie 1989, Ed. Facla, Timi[oara, 1990. Miodrag Milin, Timi[oara `n arhivele Europei libere. 17-20 decembrie 1989, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti, 1999. Marius Mioc, Revolu]ia din Timi[oara [i falsificatorii istoriei, Ed. Sedona, Timi[oara, 1999. Marius Mioc, Procesele revolu]iei din Timi[oara (1989). Documente istorice, Ed. Artpress, Timi[oara, 2004. Marius Mioc, Revolu]ia f\r\ mistere. Cazul Lászlo Tökes, Ed. „Almanahul Banatului“, Timi[oara, 2002. Marius Mircu, Dosar Ana Pauker, Ed. Gutenberg-Casa c\r]ii, Bucure[ti, 1991. General de brigad\ (r) Sever Neagoe, Personalit\]i din evolu]ia gr\nicerilor `n secolul XX, Bucure[ti, 2001. General de divizie (r) Neagu Cosma, Securitatea, poli]ia politic\, dosare, informatori, Ed. Globus, Bucure[ti, 1998. Neagu Cosma, Contribu]ia unor minorit\]i na]ionale la bol[evizarea României, Ed. Bravo-Press, Bucure[ti, 1996. Nicolae M. Nicolae, O lume a[a cum am cunoscut-o. Amintirile unui fost ambasador al României, Ed. Pro Domo, Bucure[ti, 2000.

818


Sergiu Nicolaescu, Cartea revolu]iei române. Decembrie 1989, Ed. „Ion Cristoiu“, Bucure[ti, 2000. Sergiu Nicolaescu, Sergiu Nicolaescu acuz\!, Ed. PRO, Bucure[ti, 1998. Sergiu Nicolaescu, Revolu]ia. ~nceputul adev\rului. Un raport personal, Ed. Topaz, Bucure[ti, 1995. Daniel Nicolescu, Convorbiri cu Dan De[liu, Ed. Eminescu, 1998. Paul Niculescu-Mizil, De la Comintern la comunism na]ional, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 2001. Paul Niculescu-Mizil, O istorie tr\it\. Memorii, vol. 1, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 2002. Vl\du] Nisipeanu, L-am `nfruntat pe Ceau[escu, Ed. Crist, 1999. Constantin Olteanu, File din istoria Bucure[tilor. ~nsemn\rile unui primar general, Ed. ALDO, Bucure[ti, 2004. Marian Oprea, Viorel Patrichi, ~n culisele Securit\]ii cu [i f\r\ generalul Ple[i]\, Ed. Lumea Magazin, Bucure[ti, 2004. Marius Oprea, Stej\rel Olaru, Ziua care nu se uit\. 15 noiembrie 1987, Bra[ov, Ed. Polirom, Ia[i, 2002. Marius Oprea, Mo[tenitorii Securit\]ii, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2004. Marius Oprea (coordonator), Nicolae Videnie, Ioana C`rstocea, Andreea N\stase, Stej\rel Olaru, Securi[tii partidului. Serviciul de Cadre al PCR ca poli]ie politic\. Studiu de caz: arhiva Comitetului Municipal de partid Bra[ov, Ed. Polirom, Ia[i, 2002. Marius Oprea, Banalitatea r\ului. O istorie a Securit\]ii `n documente, 1949–1989, Ed. Polirom, Ia[i, 2002. Alexandru O[ca, Vasile Popa, România, o fereastr\ `n Cortina de Fier, Ed. Vrantop, Foc[ani, 1997. Viorel Patrichi, Mircea Druc sau Lupta cu ultimul imperiu, Ed. Zamolxe, Bucure[ti, 1998. Viorel Patrichi, Ochii [i urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Ple[i]\, Ed. Ianus Inf. SRL, Bucure[ti, 2001. Cristina P\iu[an, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul comunist din România. O cronologie politic\ (1945–1989), Ed. Tritonic, Bucure[ti, 2002.


819

Mihai Pelin, Genii [i analfabe]i. Militari [i intelectuali sub lupa Securit\]ii, Ed. Universal Dalsi, Bucure[ti, 2002. Mihai Pelin, Un veac de spionaj, contraspionaj [i poli]ie politic\, Ed. Elion, Bucure[ti, 2003. Aurel Perva, Carol Roman, Misterele revolu]iei române, Ed. „R\scruci de milenii“, Bucure[ti, 1991. Ion Petcu, Ceau[escu, un fanatic al puterii, Biografie neretu[at\, Ed. Românul, Bucure[ti, 1994. Colectiv coordonat de general de divizie Ion Pitulescu, {ase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne `n decembrie 1989. Pledoarie pentru Istorie, vol. 1, Bucure[ti, 1995. Dumitru Popescu, Un fost lider comunist se dest\inuie: „Am fost [i cioplitor de himere“, Ed. Expres, Bucure[ti, f.a. Dumitru Preda, Mihai Retegan, 1989 – Principiul dominoului. Pr\bu[irea regimurilor comuniste europene, Ed. Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 2000. Tiberius Puiu, Ucraina [i ucrainenii, Ed. Mustang, Bucure[ti, 1999. Colonel (r) Gheorghe Ra]iu, Raze de lumin\ pe c\r\ri `ntunecate, Ed. Paco, Bucure[ti, 1996. Ion Ra]iu, Note zilnice. Decembrie 1989–Decembrie 1990. ~n fine, acas\, Ed. Univers, Bucure[ti, 1999. Ion Ra]iu, România de ast\zi. Comunism sau independen]\? Ed. Condor, Bucure[ti, 1990. Ion Ra]iu, Politic\ pentru Occident, Ed. „Progresul Românesc“, Bucure[ti, 1992. Grigore R\duic\, Crime `n lupta pentru putere (1966–1968): Ancheta cazului P\tr\[canu, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 1999. Mihai Retegan, 1968. Din prim\var\ p`n\ `n toamn\, Ed. RAO, Bucure[ti, 1998. Mihai Retegan, R\zboi politic `n blocul comunist, Ed. RAO, Bucure[ti, 2002. Petre Roman, Libertatea ca datorie, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1994. Petre Roman, M\rturii provocate. Convorbiri cu Elena {tefoi, Ed. Paideia, 2002.

820


{ef rabin dr. Moses Rosen, Primejdii, `ncerc\ri, miracole, Ed. Hasefer, Bucure[ti, 1991. Dinu S\raru `n dialog cu Victor Atanasie St\nculescu, Generalul revolu]iei cu piciorul `n ghips, Ed. RAO, Bucure[ti, 2005. Alexandru S\uc\, K.G.B.-ul [i revolu]ia român\, Ed. Miracol, Bucure[ti, 1994. Eugen Simion, Convorbiri cu Petru Dumitriu, Ed. Mercu]io, Bucure[ti, 1998. Ioan Scurtu [i Georgiana-Margareta Scurtu, „Evolu]ia situa]iei din Balcani `n a doua jum\tate a secolului al XX-lea“ `n Balcanii, ie[irea din trecut, Institutul de Studii Interna]ionale [i Strategice, Bucure[ti, 1999. Autor colectiv, Istoria Basarabiei de la `nceputuri p`n\ `n 1998. Coordonator Ioan Scurtu, Ed. Semne, Bucure[ti, 1998. Te[u Solomovici, Securitatea [i evreii. Despre c\l\i [i despre victime, Ed. Ziua, Bucure[ti, 2003. Colonel (r) Traian Stambert, Escal\ pe strada „c`rti]elor“, Ed. Paco, Bucure[ti, f.a. Ion St\nescu, Poten]ialul turistic românesc – Eldorado al viitorului, Ed. Paco, Bucure[ti, 2001. Alex Mihai Stoenescu, Interviuri despre revolu]ie, Ed. RAO, Bucure[ti, 2004, Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat `n România, vol. I-IV, Ed. RAO, Bucure[ti, 2001-2004, Alex Mihai Stoenescu, Armata, mare[alul [i evreii, Ed. RAO, Bucure[ti, 1997. Alex Mihai Stoenescu, Cornel Codi]\, Balcanii – ie[irea din trecut, Ed. ISIS, Bucure[ti, 1999. Ilie Stoian, Criminala capodoper\, Ed, EVEX, Bucure[ti, 1994. Ilie Stoian, Decembrie ’89. Arta diversiunii, Ed. Colaj, Bucure[ti, 1993. Stan Stoica, România. O istorie cronologic\ (1989–2002), Ed. Meronia, Bucure[ti, 2002. Nicolae Stroescu, Pe urmele revolu]iei, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1992. Ion Suceav\, ~n numele adev\rului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1991.


821

Titus Suciu, Reportaj cu sufletul la gur\, Ed. Facla, Timi[oara, 1990. Domni]a {tef\nescu, Cinci ani din istoria României. O cronologie a evenimentelor. Decembrie 1989 – decembrie 1994, Ed. Ma[ina de scris, Bucure[ti, 1995, Mihai Tatulici, Revolu]ia român\ `n direct, Bucure[ti, 1990, Stelian T\nase, Revolu]ia ca e[ec. Elite & societate, Ed. Polirom, Ia[i, 1996. Stelian T\nase, Ora oficial\ de iarn\, Ed. Institutului European, Ia[i, 1995, p. 191. Stelian T\nase, Miracolul revolu]iei, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999. Stelian T\nase, Acas\ se vorbe[te `n [oapt\, Ed. Compania, Bucure[ti, 2002. Filip Teodorescu, Un risc asumat. Timi[oara–decembrie 1989, Ed. Viitorul Românesc, Bucure[ti, 1992. Radu Tinu, Timi[oara... no comment!, Ed. Paco, Bucure[ti, 1995. Cristian Troncot\, Hora]iu Blidaru, Careul de A[i. Serviciile secrete ale Marii Britanii, SUA, Rusiei [i Israelului, Ed. Elion, Bucure[ti, 2003, p. 25. Cristian Troncot\, Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informa]ii [i Securitate ale regimului comunist din România, Ed. Elion, Bucure[ti, 2003. Cristian Troncot\, „The evolution of the relations between Romanian and Soviet Intelligence and Security Agencies (1969–1989)“ `n On both sides of the Iron Curtain, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2001. Corneliu Vadim Tudor, Jurnalul Revolu]iei, de la Cr\ciun la Pa[te, Ed. Funda]iei România Mare, Bucure[ti, 1999. Corneliu Vadim Tudor, Cartea de Aur, Ed. Funda]iei „România Mare“, Bucure[ti, 2003. Ion }`rlea, Moartea p`nde[te sub epole]i. Sibiu ’89, Ed. Blassco & Mustang, Bucure[ti, 1993. Stelian }urlea, C.I.A. „Compania“ cu u[ile deschise, Ed. Funda]iei PRO, Bucure[ti, 2000. Constantin Vasile, Noi am fost terori[tii?!, Ed. Sibguard, Sibiu, 1995.

822


Radu Vasile, Curs\ pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2002. Teodor Wexler [i Mihaela Popov, Anchete [i procese uitate. 1945–1960, vol. I-II, Funda]ia W. Filderman, Bucure[ti, f.a. {erban R\dulescu-Zoner, Gheorghe Cliveti, Gheorghe Oni[oru, Dumitru {andru, Apostol Stan, Istoria Partidului Na]ional Liberal, Ed. All, Bucure[ti, 2000. Autor colectiv, Timi[oara – 16-22 decembrie 1989, Ed. Facla, Timi[oara, 1990. Autor colectiv, Anii 1961–1972: ]\rile Europei de Est, `ntre speran]ele reformei [i realitatea stagn\rii, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti, 2001.

Lucr\ri de sociologie, filozofie [i filozofia istoriei Sorin Antohi, Exerci]iul distan]ei. Discursuri, societ\]i, metode, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1997. Autor colectiv, coordonator Daniel Barbu, Firea românilor, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2004. Ionica Berevoescu, Dan Chiribuc\, Mircea Ioan Com[a, Narcisa Grigorescu, Andra Aldea L\z\roiu, Sebastian L\z\roiu, Marilena Pop, Lucian Pop, Sofia Manuela St\nculescu, Fe]ele schimb\rii. Românii [i provoc\rile tranzi]iei, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1999. Lucian Blaga, Trilogia valorilor. {tiin]\ [i crea]ie, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996. Traian Br\ileanu, Sociologie general\, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2003. Alfred Bulai, Mecanismele electorale ale societ\]ii române[ti, Ed. Paideia, Bucure[ti, 1999. Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, O lume disp\rut\, Ed. Polirom, Ia[i, 2004. Liviu Chelcea, Puiu L\]ea, România profund\ `n comunism, Ed. Nemira, Bucure[ti, 2000.


823

Ion Chiciudean, Imaginile sociale despre na]iune; de la imaginile constituite spontan la posibilitatea manipul\rii lor. Oportunitatea gestion\rii imaginii sociale despre na]iune `n Investigarea na]iunilor. Aspecte teoretice [i metodologice, Ed. Licorna, Bucure[ti, 1998. Iulian Chifu, Calea dreapt\. Pledoarie pentru o doctrin\ a Adev\rului, Centrul de Istorie [i Civiliza]ie European\, Ia[i, 1996. Emil Cioran, Istorie [i utopie, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1997. Ion Dinu, Con[tiin]a de sine a na]iunilor `n Investigarea na]iunilor. Aspecte teoretice [i metodologice, Ed. Licorna, Bucure[ti, 1998. Ion Florea, Mistica politic\ [i paradoxurile democra]iei, Editura FRM, Bucure[ti, 1996. Petre T. Frangopol, Mediocritate [i excelen]\. O radiografie a [tiin]ei [i a `nv\]\m`ntului din România, Ed. Albatros, Bucure[ti, 2002. Vintil\ Horia, Credin]\ [i crea]ie, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2003. Ion Iano[i, Eu – [i el. ~nsemn\ri subiective despre Ceau[escu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2003. Nicolae Iorga, Sfaturi pe `ntunerec, Ed. Militar\, Bucure[ti, 1977. Gabriel Liiceanu, Apel c\tre lichele, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996. Alexandru Mamina, Societate, institu]ii, reprezent\ri sociale, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1998. Adrian Marino, Politic\ [i cultur\, Pentru o nou\ cultur\ român\, Ed. Polirom, Ia[i, 1996. Alina Mungiu, Românii dup\ ’89. Istoria unei ne`n]elegeri, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1995. Constantin Noica, Manuscrisele de la C`mpulung, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1997. Constantin Noica, Cuv`nt `mpreun\ despre rostirea româneasc\, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996. Vasile Pârvan, Idei [i forme istorice. (Patru lec]ii inaugurale ale cursului de Istorie Antic\ [i de Istoria Artelor, Universitatea din Cluj I), Ed. Cartea Româneasc\, Bucure[ti, 1920. Cristian Popa, „Structura societ\]ii civile `n concep]ia lui Hegel“ `n Revista de teorie social\, Tomul V, Nr. 4, Ed. Academiei Române, Bucure[ti, 2001.

824


H.-R. Patapievici, Politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1996. Ulm Spineanu, ~ncotro... România 2000?, Ed. Mondograf, Constan]a, 1995. Gheorghe Teodorescu, Sociologia mirabilis, Ed. Funda]iei AXIS, Ia[i, 2003. Emil Tocaci, Revolt\ [i speran]\, Ed. Ex Ponto, Constan]a, 1998. Gheorghe Toma, Xenopol despre logica istoriei, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1971. Petre }u]ea, Omul. Tratat de antropologie cre[tin\, Ed. Timpul, Ia[i, 2003. Autor colectiv, „Teoria organiza]iilor“ `n Buletinul ~nv\]\m`ntului Militar, Anul III, Nr. 1-2, Bucure[ti, 1996.

Autori str\ini Christopher Andrew [i Oleg Gordievski, KGB, istoria secret\ a opera]iunilor sale externe de la Lenin la Gorbaciov, Ed. All, Bucure[ti, 1994. Donald L.M. Blackmer and Sidney Tarrow, Communism in Italy and France, Ed. Princeton University Press, New Jersey, 1977. Ante Beljo, YU-Genocide, Ed. Northen Tribune Publishing, TorontoZagreb, 1995. Georges-Marc Benamou, Le dernier Mitterrand, Ed. Plon, Paris, 1996. Noel Bernard, Aici e Europa liber\, Ed. Observator, Bucure[ti, 1990. Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism [i unicitatea „{oah“-ului, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1999. Yann Breault, Pierre Jolicoeur, Jacques Levesque, La Russie et son exempire, Ed. Presses de Sciences Po, Paris, 2003. Zbigniew Brzezinski, Marele e[ec. Na[terea [i moartea comunismului `n secolul XX, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1993. Vladimir Bukovski, Judecat\ la Moscova, Ed. Albatros, Bucure[ti, 1998. Peter Calvocoressi, Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Ed. Polirom, Ia[i, 2003.


825

Caleb Carr, Les leçons de la terreur, Ed. Presses de la Cité, Paris, 2002. Georges Castellan, Histoire des Balkans (XIVème–Xème siècle), Ed. Fayard, Paris, 1991, George Crowder, Anarhismul, Ed. Antet, Bucure[ti, 1997. Jean Daniel, Religiile unui pre[edinte, Ed. Enciclopedic\, Bucure[ti, 1991. Victor Débuchy, Strania istorie a armelor secrete germane, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1983. Dennis Deletant, Ceau[escu [i Securitatea. Constr`ngere [i disiden]\ `n România anilor 1965–1989, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1998. Dennis Deletant, „Fragmente ale unui adev\r. Televiziunea BBC [i revolu]ia român\“ `n ~ntreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Ed. Mirton, Timi[oara, 2001. Olivier Forcade, Sébastien Laurent, Secrets d’ Etat. Pouvoirs et renseignement dans le monde contemporain, Ed. Armand Colin, Paris, 2005. Marc Ferro, Naissance et effondrement du régime communist en Russie, Ed. Livre de poche, Paris, 1997. Gerald Ford, The autobiography of. A time to heal, Berkley Books, New York, 1980. Charles W. Freeman, Jr., The Diplomats Dictionary, National Defense University Press, Washington, DC. André Fontaine, La Tache rouge, Edition de La Martinière, Paris, 2004. John Foran, Teoretizarea revolu]iilor, Ed. Polirom, Ia[i, 2004. Francis Fukuyama, Sf`r[itul Istoriei? Ed. Vremea, Bucure[ti, 1994. David B. Funderburk, Un ambasador american `ntre Departamentul de Stat [i clanul Ceau[escu, Ed. Jon Dumitru, Munchen, 1989. Anneli Ute Gabanyi, „Revolu]iile europene ale anului 1989. ~ncercare de analiz\ tipologic\“ `n O enigm\ care `mpline[te [apte ani (Timi[oara, 1989–1996), Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 1997. Anneli Ute Gabanyi, „Revolu]ia român\ – o revolu]ie neterminat\?“ `n ~ntreb\ri cu [i f\r\ r\spuns. Decembrie 1989, Centrul Na]ional de Documentare, Cercetare [i Informare Public\ despre Revolu]ia din Decembrie 1989, Timi[oara, 2001.

826


Anneli Ute Gabanyi, Cultul lui Ceau[escu, Ed. Polirom, Ia[i, 2003. Misha Glenny, The Balkans, 1804–1999. Nationalism, War and the Great Powers, Ed. Granta Books, London, 1999. Daniel Jonah Goldhagen, Hitler’s Willig Executioners. Ordinary Germans and the Holocaust, Ed. Alfred A. Knopf Inc., New York, 1996. Mihail Gorbaciov, Memorii, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1994. José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele, Europa comuni[tilor, Ed. Institutului European, Ia[i, 2003. Andrei Gratcev, Le mystère Gorbatchev. La Terre et le Destin, Ed. Du Rocher, Paris, 2001. Raul Hilberg, Holocauste: les sources de l’histoire, Ed. Gallimard, Paris, 2001. Memoriile lui Hru[ciov, Institutul de Studii Istorice [i Social-Politice de pe l`ng\ CC al PCR (uz intern), Bucure[ti, 1973. Alexandr Iakovlev, Ce vrem s\ facem din Uniunea Sovietic\. Convorbire cu Lilly Marcou, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1991. Alexandr Iakovlev, „Contrarevolu]ia rus\“ `n Sfera politicii, Nr. 68/martie 1999. Ghi]\ Ionescu, Isabel de Madariaga, Opozi]ia, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992. Ghi]\ Ionescu, Opozi]ia. Trecutul [i prezentul unei institu]ii politice, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992. Norbert Juretzko mit Wilhelm Dietl, Bedingt Dienstbereit. Im Herzen des BND – die Abrechnung eines Aussteigers, Ullstein Buchverlag GmbH, Berlin, 2004. Robert D. Kaplan, Fantomele Balcanilor. O c\l\torie `n istorie, Ed. Antet, Filipe[tii de T`rg, Prahova, 2002 (copyright 1993). John Keane, Societatea civil\. Imagini vechi, viziuni noi, Institutul European, Ia[i, 2003. Henry Kissinger, Diploma]ia, Ed. All, Bucure[ti, 1998. Alexandr Kolpakidi, Lichidatorii KGB. Opera]ii speciale ale serviciilor secrete sovietice. 1941–2004, Ed. Yauza-Exmo, Mockba, 2004.


827

Thomas Kunze, Nicolae Ceau[escu. Eine Biographie, Ed. Ch. Links, Berlin, 2000. Jacques de Launay, Mari decizii ale celui de-al doilea r\zboi mondial, vol. I-II, Ed. {tiin]ific\ [i Enciclopedic\, Bucure[ti, 1998. Petru Lucinschi, Ultimele zile ale URSS, Ed. Evenimentul Românesc, Bucure[ti, 1998, pp. 23-24. Pascal Lorot, Perestroika, Ed. Corint, Bucure[ti, 2002. Monica Lovinescu, Pragul/Unde scurte V, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1995. I.M. Maiski, Amintirile unui ambasador sovietic, Ed. Politic\, Bucure[ti, 1967. Curzio Malaparte, Tehnica loviturii de stat, Ed. Nemira, Bucure[ti, 1996. Mare[alul Finlandei, Carl Gustav Emil Mannerheim, Memorii, Ed. Militar\, Bucure[ti, 2003. Lilly Marcou, L’Union Soviétique, Ed. Armand Colin, Paris, 1971. Herbert Marcuse, La fin de l’Utopie, Ed. Delachaux & Niestlé S.A., Neuchatel (Switzerland), 1968. Vasili Mitrokhin, Christopher Andrew, Arhiva Mitrokhin. KGB `n Europa [i `n Vest, Ed. Orizonturi, Ed. Sirius, Bucure[ti, 2003. Thierry de Montbrial, Ac]iunea [i sistemul lumii, Academia Român\ [i Ed. Expert, Bucure[ti, 2003. Nikolai Morozov, Corespondentul Agen]ei TASS care a v\zut totul, Ed. Funda]iei Culturale Române, Bucure[ti, 2002. Christine Ockrent, Contele de Marenches, Consilier de tain\ al Puterii, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992. Ion Mihai Pacepa, Mo[tenirea Kremlinului, Ed. Venus, Bucure[ti, 1993. Bruce Page, David Leitch [i Phillip Knightley, Philby. The Spy who Betrayed a Generation, Ed. Sphere Books Ltd., London, 1982. Radu Portocal\, „Sistemul sovietic: strategia mor]ii aparente“ `n O enigm\ care `mpline[te [apte ani. Timi[oara, 1989–1996, Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 1997. Nestor Rate[, România: revolu]ia `nc`lcit\, Ed. Litera, Bucure[ti, 1994. Jean-François Revel, Marea parad\, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 2002.

828


Gerd Ruge, Mihail Gorbaciov, Ed. Doina, 1993. Eduard {evardnadze, Op]iunea mea, Ed. Presa Na]ional\, Bucure[ti, 2003. Françoise Thom, Le moment Gorbatchev, Ed. Hachette, 1989. Vladimir Tism\neanu, Reinventarea politicului. Europa R\s\ritean\ de la Stalin la Havel, Ed. Polirom, Ia[i, 1997. Vladimir Tism\neanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politic\ a comunismului românesc, Ed. Polirom, Ia[i, 2005. Dmitri Volkogonov, „Mihail Gorbaciov – ultimul secretar general al PCUS“ `n Rev. Memoria, Nr. 29, Bucure[ti, 1999, Piotr S. Wandycz, Pre]ul libert\]ii. O istorie a Europei central-r\s\ritene din Evul Mediu p`n\ `n prezent, Ed. All, Bucure[ti, 1998. Nicolas Werth, Histoire de l’ Union soviétique. De l’ Empire russe à la Communauté des Etats indépendants, 1990–1991, Ed. Press Universitaires de France, Paris, 2004. Nicolas Werth, Gael Moullec, Rapports secrets sovietiques, 1921–1991. La société russe dans les documents confidentieles, Ed. Gallimard, Paris, 1994. Ernest Weibel, Histoire et géopolitique des Balkans de 1800 à nos jours, Ed. Ellipses, Paris, 2002. Thierry Wolton, KGB-ul `n Fran]a, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992. Thierry Wolton, Ro[u-brun. R\ul secolului, Ed. Funda]ia Academia Civic\, Bucure[ti, 2001. Pavel Zdacek, „Arhivele Securit\]ii Statului“ (cehoslovac) `n Analele Sighet, Nr. 9, Ed. Funda]iei Academia Civic\, Bucure[ti, 2001. ~mpov\ra]i de mo[tenirea Securit\]ii [i Stasi. (Die Erblast von Stasi und Securitate): r\spunsuri germane, române [i maghiare la o provocare istoric\: simpozion: Bucure[ti: 6-8.06.2001, Ed. Compania, Bucure[ti, 2002. Autor colectiv, ~ntreb\ri pentru sf`r[it de mileniu. Convorbiri cu Le Monde, Ed. Humanitas, Bucure[ti, 1992.

biblioteca rao De la clasici la contemporani, într-o formul\ grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru

biblioteca dumneavoastr\ Madeleine Albright David Baldacci J.L. Borges & E. Sábato

DOAMNA SECRETAR DE STAT JOCUL ORELOR DIALOGURI BORGES–SÁBATO

Dan Brown

~NGERI {I DEMONI CODUL LUI DA VINCI FORT|REA}A DIGITAL| CONSPIRA}IA STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I ~MP|R|}IA FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA CARNETE TEATRU PRIMUL OM PRIETENIE ABSOLUT| MISTERELE ISTORIEI VIA}A MEA RISC ASUMAT {OCUL AURUL INCA{ILOR C|DEREA NOP}II DAVID COPPERFIELD (2 vol.) NEPOTUL LUI RAMEAU PRIN EUROPA (5 vol.) MAREA TROLILOR C|TUNUL ORA{UL CASA CU COLOANE PUTERI EXCEP}IONALE PARANOIA CATACLISMUL RINOCERUL CONSPIRA}IA VALUL UCIGA{ FRUCTELE P|MÂNTULUI FALSIFICATORII DE BANI / PORUMBELUL ULTIMUL JURAT UN ALTFEL DE CR|CIUN CAMPIONUL DIN ARKANSAS MAESTRUL MO{TENITORII MEDIATORUL CONDAMNAT LA ADEV|R ATAC LA PRE{EDINTE LUPUL DE STEP| SIDDHARTHA / C|L|TORIE SPRE SOARE-R|SARE KNULP / DEMIAN CORESPONDEN}| (vol. 1) ~N PUTEREA NOP}II TR|IE{TE NOAPTEA CONVERSA}IE LA CATEDRALA CUCERITORII / CALEA REGAL|

(consemnate de Orlando Barone)

Albert Camus

John Le Carré Eugen Ovidiu Chirovici Bill Clinton Robin Cook Clive Cussler Nelson DeMille Charles Dickens Denis Diderot Josif Constantin Dr\gan Nancy Farmer William Faulkner Joseph Finder Colin Forbes André Gide John Grisham

V.D. Gu[\ de Dr\gan Jack Higgins Hermann Hesse Franz Kafka Dean Koontz Mario Vargas Llosa André Malraux

Thomas Mann

DOCTOR FAUSTUS POVESTIRI M|RTURISIRILE

G. García Márquez

TOAMNA PATRIARHULUI DESPRE DRAGOSTE {I AL}I

ESCROCULUI FELIX KRULL LOTTE LA WEIMAR DEMONI INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R| SUFLET DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI AVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN, CLANDESTIN ~N CHILE A TR|I PENTRU A-}I POVESTI VIA}A GENERALUL ~N LABIRINTUL S|U POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE Virgil M\gureanu

DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?

Ilie N\stase

MR N|STASE

Regina Noor

CALEA SPRE CREDIN}|

Ioan Paul al II-lea

MEMORIE {I IDENTITATE

Michael Paigent, Richard Leigh,

S~NGELE SF~NT {I SF~NTUL GRAAL

Henry Lincoln L. Picknett & C. Prince

MISTERUL TEMPLIERILOR CONSPIRA}IA STARGATE

Mario Puzo

GIULGIUL DE LA TORINO

OMERTA

Ernesto Sábato

ESEURI (vol. 1)

Antoine de Saint-Exupéry

CURIERUL DE SUD. ZBOR DE NOAPTE. P|M~NT AL

Jean-Paul Sartre

TEATRU CUVINTELE / GREA}A

OAMENILOR John Saul

CASA DE LA R|SCRUCE CLUBUL MANHATTAN

Dinu S\raru

TRILOGIA }|R|NEASC| CIOCOII NOI CU

Dinu S\raru

GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL

BODYGUARD & Victor St\nculescu John Steinbeck

~N GHIPS {OARECI {I OAMENI FRUCTELE M~NIEI

Stendhal

RO{U {I NEGRU M|N|STIREA DIN PARMA

Alex Mihai Stoenescu

ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA (vol. I, II, III [i IV[1]) PATIMILE SF~NTULUI TOMMASO D’AQUINO INTERVIURI DESPRE REVOLU}IE

J.R.R. Tolkien

ROVERANDOM POVE{TI NETERMINATE

L.N. Tolstoi

CAZACII {I ALTE POVESTIRI SONATA KREUTZER {I

Marius Tuc\

ASTENII DE BUZUNAR PAMFLETE CU ROMÂNI

Oswald Wirth

FRANCMASONERIA PE ~N}ELESUL

Moony Witcher

FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI NINA {I MISTERUL

ALTE POVESTIRI

ADEP}ILOR S|I NOTEI A OPTA NINA {I BLESTEMUL {ARPELUI CU PENE

Nout\]i

Antony Beevor STALINGRAD

Antony Beevor BERLIN

c lubul c \ r] ii ra o ~ncep`nd cu 1 iunie 2005, CLUBUL C|R}II RAO are un nou regulament de func]ionare, mai modern, mai eficient [i mai adaptat nevoilor dumneavoastr\, care este pus la dispozi]ia membrilor odat\ cu fi[a de `nscriere. Principala inova]ie o reprezint\ introducerea a TREI TIPURI DE CARDURI care v\ ofer\ mari reduceri de pre] `n achizi]ionarea c\r]ilor. Pentru detalii privind acest regulament v\ pute]i informa din bro[urile editurii noastre sau scriindu-ne pe adresa:

C.P. 2-124, Bucure[ti; e-mail: [email protected] sau acces`nd site-urile: www.raobooks.com; www.rao.ro

alex-mihai-stoenescu-istoria-loviturilor-de-stat-in-romania-vol-4

Recommend Documents