Alberto Martini Enigme captivante ale istoriei BUCURESTI 2005 Cuvânt înainte Gustul pentru mister exista în fiecare din noi. Enigmele istoriei si ale stiinţei ne captiveaza, uneori chiar prea mult, dar, din pacate, ele nu sunt tratate întotdeauna cu seriozitate dând, astfel, nas tere la teorii si ipoteze neverosimile care, datorita ideilor diferiţilor autori, devin din ce în ce mai fanteziste. Dar nu trebuie nici sa exageram, manifestând un scepticism abuziv. Exista mistere adeva rate care, poate mâine, vor fi elucidate. Este necesara puţina modestie, acceptând ideea ca în cunostinţele omenirii exista înca foarte mari lacune. Vom examina, în aceasta carte, un numar de enigme ale trecutului. Vom începe cu cele mai vechi, de !a începuturile istoriei Pamântului, si vom ajunge, treptat, la ultimele secole. Categoric, nu toate aceste mistere pot fi puse pe acelasi plan. Sunt unele de mare importanţa — originea vieţii, de exemplu, sau apariţia omului — în timp ce altele sunt mai restrânse, "la obiect", cum ar fi cele referitoare la identitatea exacta a lui Shakespeare sau a Mastii de Fier. Vom vedea, totusi, ca unele mistere, aparent puţin importante, conduc la implicaţii mari. De fiecare data, vom prezenta datele problemei la care ne referim, apoi vom analiza ipotezele carora le-a dat nastere. Le vom expune cât se poate de obiectiv, dar asta nu ne va împiedica sa o aratam pe cea pe care o preferam. MISTERELE PALEONTOLOGIEI Sl ALE PREISTORIEI Aceasta prima parte ne va conduce, pornind de la apariţia vieţii pe Pamânt, la graniţele preistoriei si istoriei, parcurgând si perioada misterioasei dispariţii a reptilelor uriase. 1. Originea vieţii Acum circa patru miliarde si jumatate de ani, universul s-a îmbogaţit cu un astru nou: planeta Pamânt, constituita din blocuri de metal, din pietre si din praf, cu miezul format dintr-o masa topita, ca un nucleu central încarcat de elemente grele, cum sunt fierul si nichelul, în jurul acestui nucleu, s-au asezat materialele mai usoare, care au format învelisul si crusta. Atmosfera Pamântului, în acel timp, era un amestec de vapori de apasi dioxid de carbon, de amoniac, metan si hidrogen sulfurat. Compoziţia acestui amestec primitiv a contribuit, fara îndoiala, la apariţia vieţii. Originea vieţii este una din cele mai importante probleme ale biologiei, care continua sa stârneasca discuţii aprinse, deoarece are atât conexiuni filozofice cât si religioase. Ea este cea care îi desparte pe materialisti de spiritualisti, cei din urma invocând intervenţia lui Dumnezeu. In cursul Istoriei, problema originii vieţii a dat nastere la cele mai variate teorii. Oamenii au crezut mult timp în generaţia spontanee, adica în apariţia subita a fiinţelor vii plecând de la materia moarta. Astfel, Virgiliu (1) credea ca albinele se nasc din intestinele unui taur mort. Ambroise Pare con 1
sidera a ca pietrele pot da nastere broastejpr râ-ioase. în secolul XVII, fiziologul Van Helmont (2) înca mai credea ca grâul fermentat se putea transforma în soareci. Chiar Buffon era partizan al genera ţiei spontanee; cercetarile lui Pasteur au demonstrat, însa, ca generaţia spontanee este imposibila. Dar ce s-a putut întâmpla la începutul istoriei Pamântului? Experienţe bine conduse au la murit, treptat, problema, în 1910, D. Berthelot si H. Gaucheron obţin, cu ajutorul energiei emise de un arc electric , substanţe compuse din carbon, oxigen, hidrogen si, uneori, azot. O astfel de compoziţie este asemanatoare cu cea a materiei vii. In acelasi an, chimistul italian Giglio Tos enunţa o ipoteza interesanta asupra originii vieţii. Conform acestei ipoteze, moleculele vieţii, sau "biomoleculele", s-ar fi format în marile primitive si tot acolo ar fi intrat în interacţiune. Forjele fizice necesare acestor interacţiuni au jucat atunci un rol important. Ipotezele formulate apoi au luat în consideraţie si acţiunea unei energii exterioare: traznetul, de exemplu, sau radiaţia solara ultravioleta, în 1930, biologul rus A. Oparin mai adauga caldura si radioactivitatea. El considera ca diferitele substanţe organice s-au format, datorita acestor factori, în atmosfera Pamântului, pornind de la metan, amoniac, vapori de apasi hidrogen sulfurat. Preluate de apa de ploaie, noile substanţe formate au ajuns în mare. Douazeci si trei de ani mai târziu, biologul american Stanley Milier a verificat experimental ipoteza lui Oparin, reconstituind în laborator condiţiile care au existat în natura când a aparut viaţa. El a introdus într-un flacon gazele atmosferei primitive. "Traznetele" au fost realizate prin descarcari electrice si, apoi, a captat într-un tub produsele sintetizate astfel. Analizele facute, ulterior, au aratat lucruri foarte interesante: se formasera molecule organice, ca acidul acetic, ureea, acidul formic etc., dar si cinci aminoacizi, substanţe de baza din componenţa materiei vii. Experienţa s-a dovedit foarte convingatoare. Milier a repetat-o, folosind, de aceasta, data raze ultraviolete asemanatoare cu cele aflate în radiaţia solara: rezultatul a fost la fel de convingator. Oparin este de parere ca la apariţia vieţii ar fi existat o etapa capitala: coacervaţia, fenomen intermediar între solubilizare si precipitare. Acest proces ar fi intervenit în "supa primara" pe care o formau oceanele în primele epoci din istoria Pamântului. Biologul american S. Fox a încercat sa reconstituie aceasta "supa". El a pus un amestec de substanţe asemanatoare cu proteinele în apa caldasi sarata. Reamintim ca proteinele sunt substanţele de baza ale materiei vii. Fox a observat apariţia unor sfere minuscule, "microsfere", învelite de membrane: erau rudimente de celule vii... Materia vie este constituita, dupa cum se stie, din astfel de celule. Paleontologia, sau stiinţa fosilelor, ne da informaţii asupra primelor fiinţe vii. Cele mai vechi fosile cunoscute dateaza de acum trei miliarde opt sute de milioane de ani. Sunt organisme minuscule, cu o celula, "microorganisme" descoperite în sud-vesţul Groenlandei. Cinci sute de mii de ani mai târziu, aproximativ, apar primele sîrpmatolite, roci calcaroase, formate din mici concreţiuni datorate acţiunii algelor albastre. Existenţa acestor roci dovedeste ca fotosin-teza (sau asimilarea clorofiliana) exista deja în acea epoca. Datorita ei, primele fiinţ e vii produceau oxigen si rezultatul a fost o oxigenare progresiva a atmosferei Pamântului; în aceste condiţii puteau sa se dezvolte si organismele care foloseau oxigenul. Primele manifestari ale sexualitaţii au aparut acum un miliard de ani. Fauna si flora se diversifica, treptat, în mari. Acestea se populeaza cu meduze, moluste, anelide (sau viermi inelaţi). Minunata aventura a vieţii a început!
2
Exobiologia este acum o stiinţa de sine statatoare: ea studiaza posibilitatea existenţei vieţii în afara planetei Pamânt, pe alte astre, în cosmos. Aceasta problema are darul de a stimula imaginaţia. Odinioara, lumea se temea de debar carea marţienilor; astazi, enigma O.Z.N. începe sa fie luata în serios si de unii oameni de stiinţa. La începutul acestui secol, S. Arrhenius(7) , presupunea ca viaţa pe Pamânt provine din germenii veniţi de pe alte planete dar aceasta n-a facut decât sa întârzie rezolvarea problemei. Legat de aceasta, trebuie amintita controversa provocata de meteoritul de la Orgueil care c azuse, în 1864, aproape de satui cu acest nume, de lânga orasul Toulouse. Pe meteorit s-au g asit urme de substanţe organice, deci 'Vii", dar aceste substanţe s-ar fi putut prinde de meteorit dupa impactul cu solul. Mai recent, au fost facute descoperiri promiţatoare, în 1969, în Australia a cazut un meteorit, în el au fost descoperiţi aminoacizi si s-a demonstrat ca era imposibil sa fie luaţi de pe sol în momentul impactului. S-au pus în evidenţa cinci din cei douazeci de aminoacizi prezenţi, în mod normal, în celulele vii. O astfel de descoperire arata ca evoluţia spre viaţa s-a produs si în alta parte decât pe Pamânt. O experienţa ingenioasa a dus la concluzii care demonstreaza acelasi lucru, într-un laborator din California, cercetatorii au încercat sa reconstituie condiţiile ecologice de pe planeta Marte. Ei au pus pamânt (sau sticla) în stare de pulbere sterilizata la caldura într-un mediu gazos format din 97% dioxid de carbon, oxid de carbon si vapori de apa, aceasta fiind chiar compozi ţia atmosferei marţiene. în focul radiaţiei solare care învaluie planeta rosie, experimentatorii au folosit radiaţii ultraviolete. Aceasta iradiere a dus la apariţia pe pulberea de pamânt sau de sticla, a unor compusi organici, de exemplu aldehida formica. Or, acesti compusi se pare ca au fost odinioara pe Pamânt, precursori ai materiei vii... Mai târziu, in 1976, sonda americana Viking 2 s-a asezat pe Marte cu misiunea de a detecta urme de viaţa. Nu s-au gasit forme de viaţa, dar au fost descoperite substanţe formate din carbon, hidrogen si oxigen. 2. Dispariţia dinozaurilor Apariţia vieţii si, apoi, înmulţirea fiinţelor vii se situeaza în faza primara a istoriei Pa mântului: în precambrian (sau antecambrian), numit astfel deoarece el a precedat cambrianul, prima perioada a erei primare (vezi tabel pag. 19). Istoria Pamântului, dupa precambrian, este împarţita în trei ere: era paleozoica (primara), era mezozoica (secundara) si era neozoica. Acum ne gasim în perioada cuaternara, ultima perioada a erei.neozoice. în cursul erei primare, plantele si animalele s-au raspândit, trecând din apele marine în apele dulci, apoi, unele dintre ele au iesit din apa pentru a trai pe pamântul uscat. Iesirea din apaa fost una din etapele cruciale ale istoriei vieţii, Amfibienii (sau batracienii) sunt socotiţi printre pionierii cuceririi pamânturilor eliberate de apa. Unii se vor transforma în reptile, treptat, în era primara, pentru ca apoi, în era secundara s a se diversifice extraordinar de mult. A doua si a treia perioada a erei secundare, jurasicul si cretacicul (prima perioada a fost triasicul) sunt marcate de dominaţia reptilelor. Cele mai impresionante din aceste reptile sunt dinozaurii. Etimologic, acest termen înseamna "sopârla îngrozitoare" (în greceste: saura-deinos). Dinozaurii (sau mai corect 3
dinozaurienii) nu sunt totusi sopârle, ci reptile foarte diferite, împarţite în mai 'multe familii. Tipul cel mai cunoscut de dinozaur este diplo-docus sau brontozaur. erau animale cu trupul urias, cu gâtul foarte lung, terminat cu un cap mic, si cu o coada, de asemenea, foarte lunga. M asurau treizeci si, în unele cazuri, cincizeci de metri! Un dinozaur descoperit de curând în Texas pare a fi atins aceasta marime. El îsi merita numele de superzaur. Mult timp, dinozaurii au fost consideraţi amfibii si se obisnuia sa fie reprezentaţi balacindu-se în noroi. Acum însa, cea mai mare parte a paleontologilor îi considera fiinţe terestre, locuind în paduri, mâncând frunzisul arborilor, datorita gâtului lor lung. Alţi dinozauri erau bipezi si carnivori de temut. Asemanatori unor canguri uriasi, ei erau greu de clintit de pe trepiedul format din membrele inferioare si coada. Cel mai cunoscut este Tyranno-saurus rex, al carui craniu masura un metru si patruzeci. O alta familie îi cuprindea pe dinozaurii bipezi, dar ierbivori. Cel mai cunoscut este iguanodonul, dotat, în loc de degetul mare, cu un pinten foarte necesar pentru smulgerea crengilor încarcate de frunze cu care se hranea. Alţi dinozauri, tot ierbivori, aveau forma unor rinoceri. Printre ei era triceratops, cu trei coarne, doua pe frunte si al treilea pe nas; un guleras osos îi proteja ceafa. Acesti dinozauri, si înca mulţi alţii, au trait, dupa cum am spus, în jurasic si în creţacic, dar, la sfârsitul cretacicului, acum aproximativ saptezeci de milioane de ani, ei au disparut. Aceasta dispariţie a imperiului reptilian a dat nastere ia multe ipoteze. Care poate fi explicaţia fenomenului? Nenumarate Ipoteze Trebuie sa spunem de la început ca dispariţia dinozaurilor nu a fost brusca. Deja, de-a lungul timpului, unele familii de dinozauri disparusera, fiind înlocuite de altele. Dar de data aceasta, la sfârsitul cretacicului, s-a produs o dispariţie fara înlocuire. Alt lucru important: tot la sfârsitul cretacicului au disparut si reptilele zburatoare, reptilele marine, molustele (amonitele, rudistele) si chiar unele vegetale. Dispariţia dinozaurilor nu este deci decât un caz particular al unui fenomen mai complex. Numerosi autori au cautat, totusi, sa explice, izolat, doar dispariţia dinozaurilor. Din aceasta cauza au fost emise mai multe zeci de explicaţii, adesea seducatoare, dar fara valoare stiinţ ifica. O prima serie de ipoteze se bazeaza pe cauze legate de natura animalelor: dispariţie naturala prin îmbatrânirea speciilor, crestere excesiva a înalţimii, dereglare a metabolismului sau a sistemului hormonal, micsorare a creierului, alunecare a discurilor vertebrelor... Alţi autori au sugerat unele cauze legate de modul de alimentare: dinozaurii au mâncat prea mult sau prea puţin sau au fost otraviţi de apa, de plante toxice sau de substanţe minerale. Ipoteza otravirii cu vegetale nu este lipsita de interes, în cretacic, s-au raspândit pe glob plantele cu flori. Or, acestea conţin alcaloiz(8) periculosi pentru animalele care se hranesc cu aceste plante, în special pentru reptile, mai puţin sensibile decât mamiferele la gustul lor neplacut. Marii dinozauri, care înghiţeau cantitaţi enorme de vegetale, riscau deci sa se intoxice. Totusi, exista doua argumente care contrazic aceasta ipoteza. Reptilele nu sunt lipsite de papile gustative. De asemenea, ele se pot apara de otravurile vegetale datorita enzimelor existente în corpul lor. 4
Alta serie de ipoteze se refera la "agresiunile" biologice: paraziţi, epidemii, exterminarea dinozaurilor ierbivori de catre cei carnivori, care, apoi, s-ar fi devorat între ei... S-a mai spus ca dinozaurii si-ar fi mâncat propriile lor oua sau ca primele mamifere le-ar fi mâncat ouale. Si condiţiile de clima au fost luate în calcul: seceta, umiditatea, inundaţiile, chiar potopul... dar mai ales încalzirea atmosferei prin "efectul de sera" datorat cresterii cantitaţii de dioxid de carbon din aer. Apoi, o serie de factori geologici si atmosferici: praful emanat de vulcani, gazele toxice, variaţiile în presiunea si compoziţia atmosferei — deplasarea axei de rotaţie a Pamântului sau chiar, smulgerea Lunii din bazinul Pacificului. Au fost invocate si cauze astronomice cum ar fi cometele sau petele solare. Doua ipoteze "astronomice" au recapatat interes în ultimii ani: supernova si meteoritul. O supernova este o stea gata sa provoace o catastrofa: explozia ei extraordinar de puternica se poate produce într-un timp record. Or, o supernova a explodat, se pare, pe la sfârsitul erei secundare. Aceasta explozie ar fi provocat un flux de raze X, apoi un val de raze cosmice: Pa mântul ar fi primit atunci o doza de radiaţii comparabila cu cea înregistrata în apropierea locurilor unde au explodat bombele termonucleare. Totusi, si celelalte reptile, cum ar fi, de exemplu, crocodilii, ar fi trebuit sa fie ucise, în plus, dispariţia dinozaurilor ar fi fost brutala în acest caz, or noi stim ca a fost progresiva. Recent, descoperirea iridiumului în argila, un element din grupa metalelor platinice, atât în Italia, cât si în Spania, Danemarca si China, a dat nastere unei noi ipoteze referitoare la dispariţia dinozaurilor. Iridiumul se gaseste mai ales în meteoriţi, Un enorm meteorit ar fi la originea forma rii acestor depozite de iridium. E! s-ar fi ciocnit cu Pamântul la sfârsitul cretacicului; impactul ar fi provocat formarea unui strat de praf în jurul Pamântului. Razele soarelui n-au mai putut pa trunde, vegetaţia a disparut si dinozaurii, lipsiţi de hrana, ar fi murit. Aceasta fascinanta ipoteza nu este luata însa în seama de majoritatea specialistilor. Aces tia, apreciind ca dispariţia dinozaurilor se încadreaza într-un fenomen de dimensiuni mai mari, cauta cauza într-un proces de ordin climatic. La sfârsitul erei secundare, s-a produs o retragere generala a marilor si, ca o consecinţa, o crestere a suprafeţei pamânturilor uscate, îndepa rtarea marii a condus, în mod normal, la o modificare a climatului: acesta devenind de tip continental, cu veri calde si ierni reci, numeroase organisme nu au rezistat.'Unele reptile s- au refugiat în vizuini, în care au hibernat. Primele mamifere si primele pasari, datorita sistemului de reglare termica — cu alte cuvinte, ele aveau deja "sângele cald" — nu au avut probleme de supravieţuire. Dar dinozaurii fiind, în cea mai mare parte, foarte înalţi si cu reglare termica inexistenta sau într-o forma rudimentara, au fost învinsi de schimbarea climatului, în special de iernile reci. Si au disparut... Au disparut cu adevarat? Oare sa fi disparut toţi? Din diferite regiuni ale lumii ajung pâna la noi, cu insistenţa, voci care afirma ca mari reptile cu aspect de dinozauri ar mai supravieţui. Unul din primele elemente referitoare la aceasta ipotetica supravieţuire îl gasim în Biblie. Când profetul Daniel era prizonier în Babilon, el a vazut un animal ciudat, pe care locuitorii îl adorau: "Exista si un mare balaur si babilonienii îl venerau." Regele i-a spus lui Daniel: "Si de el vei zice ca e facut din bronz(9) ? Uita-te, el traieste, manânca si bea. Acum, tu n-o sa mai poţi spune ca nu este un zeu viu". Daniel i-a raspuns: "Eu îi slavesc pe Domnul Dumnezeul meu, ca 5
numai el este un Dumnezeu viu; ce mi-araţi tu nu este un Dumnezeu viu. Da-mi voie, o, rege, si-l voi ucide pe acest balaur fara sabie si fara bâta". Si regele a spus: "îţi dau voie". Atunci Daniel a luat clei, grasime si fire de par, le-a fiert laolalta si a facut bulgari pe care i-a aruncat în gura balaurului. Si balaurul a murit. Si Daniel a zis: "Iata-1 pe cel pe care îl adorai!". Ce fel de balaur era? Un varan(10) ? Dar speciile din Orientul Apropiat nu depasesc doi metri. Si aceste reptile puteau sa-i impresioneze pe babilonieni? In Australia exista, la autohtoni, numeroase legende despre reptile uriase. Astfel, se spune ca în mlastinile si fluviile din nordul Australiei ar fi trait un monstru numit Kulta, cu corpul mare, cu gâtul lung, terminat cu un cap mic, cu patru labe iungi si o coada ascuţita. Era ierbivor. Când se misca, pamântul se cutremura sub picioarele lui. Când mlastinile s-au uscat, transformându-se în desert, uriasul animal a murit. Descrierea lui Kulta aminteste de diplodocus sau de brontozaur. Este oare doar o coincidenţa sau australienii au vazut, într-adevar, dinozauri vii? Situaţia este si mai complicata în Africa, unde multe legende povestesc despre animale ciudate care ar locui în lacuri si miastmi. Unele din aceste animale n-au nici o legatura, fara îndoiala, cu dinozaurii, dar caracteristicile unora dintre ele dau de gândit. Este cazul, în special, Iui N'Yamala, un animal cu aspect de diplodocus, care s-ar ascunde în regiunile neumblate din Gabon si din Congo. 3. Si maimuţa a devenit om Dinozaurii au constituit rezultatul final al uneia din numeroasele familii de reptile de la sfârs itul erei primare si începutul celei secundare. Una din aceste familii, cu indivizi cu aspect mai banal de sopârla mare, a fost denumita familia reptilelor mammaliene, ea fiind la originea mamiferelor. La rândul lor, acestea s-au diversificat si printre descendenţi figureaza un grup de mamifere care tr aiesc si acum, si anume cârtiţele, aricii si chiţcanul de padure. Prin intermediul animalelor fosile înrudite cu actualele animale tana(11) si cu chiţcanii de padure din Asia de sud-est, s-a ajuns la primate, sau mai precis ia cele mai primitive dintre ele, lemurienii. Acestia se gasesc mai ales în Madagascar si au un nas ascuţit: cele mai cunoscute sunt cele din tipul maki. Uriasul din China Lemurienii au aparut în eocen(12). Iniţial au fost raspândiţi si în Europa, pentru ca apoi sa se re strânga în regiunile tropicale. In oligocen(13) , si-a facut apariţia un nou grup de primate, provenite din lemurieni. Este grupul maimuţelor. Unele s-au dezvoltat în America de Sud si au fost stramosii maimuţei agaţatoare si ai altor specii. Alţi descendenţi sunt raspândiţi în Africa, Europa si Asia. Unul din ei ne intereseaza în mod special, deoarece a dus la animalele antropomorfe sau maimuţele superioare: urangutanul, gorila si cimpanzeul. Stramosul acestora a fost propliopitecul. Nu este nici o îndoiala ca din acesta descinde egip-topftecul, descoperit în situl din Fayoum, în Egipt, care i-a dat si numele. Unele caractere îl apropie de om, dar altele dovedesc ca era înca maimuţa-avea coada, iar membrele îl arata ca traia în copaci. A aparut în oligocen. 30 ENIGME CAPTIVANTE Dtyopitecul, care a trait în miocen(14) , este stramosul gorilei si al cimpanzeului, si, se pare, si al omului, prin intermediul altor primate. Ce primate? S-a crezut, cândva, în existenţa unei specii extraordinare, poate chiar prea extraordinara pentru a fi stramosul nostru. Pentru a o cunoaste, sa ne îndreptam cu gândul spre Hong-Kong, în anul 1934. 6
Un tânar paleontolog olandez, Ralf Von Koenigswald, se plimba prin oras. A intrat într-una din acele "farmacii" chinezesti care vând, în vrac, scoici, fosile etc. într-un ulcior, a gasit tot felul de dinţi, si, printre ei, a remarcat un molar enorm, destul de asemanator cu molarul de om, dar de sase ori mai mare, si l-a întrebat pe negustor: "Unde l-aţi gasit?" Acesta i-a raspuns ca îl are de foarte mult timp si ca ţaranii descopera, adesea, astfel de "dinţi de balaur". Von Koenigswald a descoperit ulterior înca doi dinţi asemanatori. Mai târziu, alţi dinţi si chiar mandibule ale monstruosului primat au fost gasite nu numai în China, dar si în India si Pakistan, A existat deci, la sfârsitul pliocenului(15) si în pleistocen (16), un animal antropomorf urias, care a fost numit "gigan-topitec". Poate fi imaginat ca o supergorila înalta de doi metri saptezeci! Este, totusi, greu de stabilit înalţimea unei fiinţe careia îi cunosti doar dinţii si mandibulele. Acest King-Kong fosil era fara îndoiala prea mare pentru a fi stramosul nostru. Un candidat mai acceptabil pentru aceasta calitate este ramapitecul. El a trait în India, China, Turcia, Ungaria si Kenya acum treisprezece pâna la sapte milioane de ani. Acest primat a frait mai întâi în padurile tropicale umede si, fara îndoiala, arbori-cole. Apoi, aceste paduri s-au rarit din cauza secetei. A urmat o suprapopulare cu ramapiteci, fapt care a dus la migrarea unora spre savane. A fost epoca "coborârii din copaci". Aceasta trecere de la viaţa în padure ia viaţa într-un mediu descoperit a favorizat ridicarea în doua picioare, deoarece un primat din savana are interes sa mearga în doua picioare pentru a observa împrejurimile pe deasupra ierburilor înalte. Poziţia verticala ar putea fi si rezultatul unui comportament agresiv: se stie ca gorila ataca stând pe doua picioare... Ceea ce stim sigur este c a aceasta poziţie verticala "eliberând" mâna de rolul ei locomotor, a fost o etapa decisiva în evoluţia spre om. Ramapitecul este stramosul probabil al aus-tralopitecului, care a trait acum 3,5 -5 milioane de ani. Australopitecii au capatat acest nume deoarece primii au fost descoperiţi în Africa australa (nu în Australia). Terminaţia pitec (pithekos -maimuţa - în greceste) vine de la faptul ca la început au fost consideraţi maimuţe. în ultimele decenii, resturi fosile de aus-tralopiteci au fost gasite în Tanzania, Kenya si Etiopia, mai ales în renumita vale Omo. Caracterele principale aie australopitecilor sunt: fruntea tesita, arcada sprâncenelor proemi nenta, un prognatism accentuat (adica falca de jos iesind în afara) si o poziţie practic verticala. Au existat mai multe tipuri de australopiteci. Australopitecul zvelt era mai mic (1,30 metri) decât cel robust (1,55 metri) numit si parantrop sau zin-jatrop, In depresiunea Afar, din Etiopia, a fost descoperit, în 1974, scheletul unei femele — sau mai curând al unei femei-australopitece careia i s-a dat numele Luci. A fost necesara crearea unei noi specii pentru ea: Australopithecus afarensis. Este cel mai vechi australopitec. Omul îsi face apariţia Australopitecii existau deja de mii de ani când, în aceleasi regiuni ale Africii, a aparut un nou hominid: Homo habilis. De unde vine acest nume? Homo este denumirea în latina a omului. Habilis se datoreste faptului ca acest om a fost primul în stare sa ciopleasca piatra. Inalt de 1,5 metri, Homo habilis avea craniul mare si diferite caractere mai evoluate decât cele ale australopitecilor, în special cele de dentiţie. Este autorul pietrelor si galeţilor taiaţi, vechi de trei milioane de ani, a ceea ce se numeste "pebble culture"(17). Homo habilis este varul australopitecilor de care s-a diferenţiat plecând dintr-un trunchi comun, ramapitecul, si este stramosul lui Homo erectus, adica omul cu poziţie dreapta, poziţie pe care o aveau, de altfel, si hominizii precedenţi, în specia Homo erectus sunt grupaţi oameni fosile cunoscuţi, adesea, sub alte nume. Este cazul pitecantropului a carui descoperire în Java, în 1891, a facut senzaţie, O alta fosila celebra, sinantropui, a fost gasita, în 1921, în apropiere de Beijing. 7
Specia Homo erectus cuprinde si pe omul din Heildelberg (Germania), cunoscut si sub numele de "mandibula lui Mauer", ca si pe atlantrop ("omul din Atlas") din Algeria etc. Cei mai vechi Homo erectus au trait acum circa un milion noua sute de mii de ani; ultimii au disparut acum doar zece mii de ani. Adaugam ca fiecare "strat11 de hominizi n-a disparut, desigur, brusc la apariţia urmatoarei specii mai evoluate; au existat suprapuneri între ele. Scheletul lui Homo erectus era destu! de asemanator cu cel al omului de astazi, dar craniul lui pastra numeroase caractere arhaice: progna-tism puternic, mandibula viguroasa, frunte tesita, arcadele sprâncenelor proeminente, înalţimea varia între 1,40 si 1,55 metri. Homo erectus a fost primul hominid care a folosit focul; uneltele sale arata un net progres comparativ cu cele ale lui Homo habilis. Mai multe tipuri de hominizi duc de fa Homo erectus la Homo sapiens, specie careia îi aparţinem. Este vorba despre presapieni, care se pot împarţi în presap/en/ propriu-zisi si prenean-dertalieni, fosilele lor fiind descoperite în diverse regiuni ale Europei. Limbaj, unelte si foc Homo sapiens este mai curând omul care stie, decât omul înţelept. Este specia careia îi aparţinem. A aparut acum circa o suta de mii de ani si este reprezentat prin diferite tipuri de fosile, îl vom pomeni doar pe unul din ei, omul din Neanderthal, deoarece vom reveni pe larg asupra lui. Alţi Homo sapiens fosili sunt si mai asemanatori cu noi. Omul din Cro-Magnon este unul din ei si-si datoreaza numele sitului Cro- Mag-non (Dordogne, Franţa) unde au fost descoperite primele schelete. Alte oseminte s-au gasit, apoi, în diferite regiuni ale Franţei, în Germania, Belgia, Marea Britanie, Africa de Nord. Omul din Cro-Magnon era foarte înalt: masura 1,80 - 2 metri. Omul din Chacelade, care-si datoreaza numele unei localitaţi din Dordogne, Franţa, era, din contra, mic de statura (1,55 m); avea o faţa mare si pomeţi puternici. Descoperit în Italia, omul din Grimaldi are unele caractere negroide: craniul foarte alungit, deschiderea nazala mare, prognatism puternic, înalţimea sa era de 1,6 metri. Fosile de Homo sa-piens au fost descoperite aproape peste tot în Europa, în Asia si în Africa si mai târziu în Australia si America. Transformarea animalelor în hominizi se caracterizeaza prin cresterea capacitaţii cerebrale, adica a volumului cutiei craniene. La cimpanzeu ea este de 400 - 450 centimetri cubi, la gorila, de 620 centimetri cubi, iar la oameni, în funcţie de tipul de hominid, astfel: 450 - 550 cnf 500 - aproape 800 cm 780-1225 cm >australopitec Homohabilis Homo erectus Omul din Neanderthal 1300 -1700 cm;? Homo sapiens actual 1200 - 2000 cm^ (în general 1300 -1600 cm ). Cresterea este impresionanta, dar nu trebuie facuta o legatura prea stricta între volumul creierului si nivelul intelectual. Evoluţia s-a produs desigur si la alte organe, dar nu le putem afla din fosilele gasite. Nu stim, de exemplu, în ce stadiu s-a micsorat pilozitatea. Stramosii nostri preistorici puteau vorbi? Problema este greu de rezolvat, deoarece organele care au permis trecerea de la strigate la voce nu s-au pastrat. Din fericire, s-a pus la punct o metoda care poate da unele indicaţii în aceasta problema. La om, flexiunea oaselor de la baza craniului are legatura cu capacitatea sa de a vorbi. S-a studiat aceasta posibilitate de flexiune a oaselor la hominizii fosili si a rezultat ca aus-tralopitecul avea 10% din capacitatea noastra de elocuţiune, iar omul din Neanderthal, 90%. Omul din Cro-Magnon se pare ca vorbea la fel de bine ca noi. 8
S-a dovedit ca folosirea uneltelor implica existenţa unui adevarat limbaj, în orice caz, producerea uneltelor apare ca mult mai importanta decât descoperirea focului. Istoria focului, care a început cu Homo erectus, nu este usor de reconstituit. Stramosii nostri fa ceau focul prin ciocnirea a doua bucaţi de silex si puteau sa pastreze aprins focul provocat de incendii naturale. Datorita focului si-au putut lumina pesterile, si-au fiert alimentele, s-au încalzit, si-au preparat coloranţi. Faptul ca se strângeau în jurul focului a constituit o mare schimbare în viata lor. 4. De la valea Neanderthal, la platourile Asiei Centrale La 17 decembrie 1968, doi zoologi, unul britanic, Ivan Sanderson, iar altul, franco-belgian, Bernard Heuvelmans, au intrat în camionul-rulota ai unui circar din bâlciul instalat la Rollingstone, în Minnesota, în Statele Unite. Aflasera, cu câteva zile mai înainte, de la un corespondent misterios, ca la circarul respectiv, un oarecare Frank Han-sen, era expusa o curiozitate cu totul neobisnuita. Era vorba de o fiinţa "umana" paroasa, prinsa într-un bloc de gheaţa. Cei doi zoologi s-au hotarât s a mearga sa-l vada, desi o curiozitate de bâlci este mai curând dubioasa. Heuvelmans credea ca vor gasi un macac negru, o maimuţa din insulele Celebes (Sulawesi)(18): câteva caracteristici rezultate din descrierea fiinţei respective pareau sa o dovedeasca. Tot din informaţia primita, rezulta ca blocul de gheaţa cu fiinţa prinsa în el a fost descoperit plutind pe Pacificul de nord, de o nava ruseasca. Deci, Heuvelmans si Sanderson au intrat în rulota lui Frank Hansen. Acesta a aprins luminile fluorescente din interiorul cosciugului de sticla. Fiinţa era cu totul ciudata. Masura 1,8 metri lungime, corpul îi era acoperit de par negru, trunchiul avea forma unui butoias, braţele erau anormal de lungi, iar palmele de o marime extraordinara: 27 centimetri lungime si 19 laţime... Unul din braţele omului paros era adus deasupra capului; faţa îi era ranita îngrozitor, fara îndoiala de o împuscatura. Totul parea sa susţina autenticitatea specimenului. Firele de par aveau direcţia normala. Un miros urât se degaja dintr-unul din colţurile cosciugului: cadavrul începuse sa putrezeasca. Rulota lui Hansen, pentru a atrage vizitatorii, avea fixata pe ea o inscripţie absurda: "Conservat în gheaţa de secole, poate un om medieval, evadat din era glaciara." De unde a aparut omul paros? Ar fi fost interesant ca omul paros sa fie supus unei examinari stiinţifice riguroase. Din pacate, nu a fost posibil. Este foarte greu, în Statele Unite, sa faci o ancheta la un particular. Circarul a invocat un misterios magnat californian, care ar fi fost proprietarul specimenului: acest om, spunea el, refuza orice examinare a fiinţei din blocul de gheaţa. Nu s-a stiut niciodata daca acest magnat exista cu adevarat. Si Hansen a continuat sa-si plimbe curiozitatea prin Statele Unite si chiar în Canada. Oamenii de stiinţa erau împarţiţi. Unii susţineau ipoteza unui trucaj — totusi greu de crezut — iar alţii îsi manifestau interesul pentru fabuloasa descoperire. Heuvelmans i-a dat omului paros denumirea de omul pongoid (Homo pon-goides), adica omul cu aspect de pongo, cu acest nume fiind deja desemnata gorila si, apoi, urangutanul. Dar timpul trecea si astfel se micsora posibilitatea de a putea fi autopsiat specimenul. Acesta a disparut, si, apoi, a reaparut. Chiar Casa Alba s-a aratat interesata de problema. Dar omul paros, din pacate, a disparut a doua oara, pentru totdeauna. Hansen ajunsese sa pretinda ca el îl ucisese pe omul pongoid, pe teritoriul Statelor Unite. Desigur ca a dat aceasta falsa versiune pentru a se dezvinovaţi: aceasta era mai puţin grav, din punctul de vedere al legii, decât de â-l fi introdus fraudulos în Statele Unite. Heuvelmans, încercând sa rezolve problema, s-a gasit în faţa unui puzzle. 9
El a obţinut fragmentul care îi lipsea gasind în World Journal Tribune din 1 noiembrie 1966, o informaţie conform careia soldaţii americani din Vietnam "au raportat ca au ucis'o enorma maimuţa antropoida". Or, în principiu nu exista o astfel de maimuţa în Vietnam. Dar cum Hansen fusese militar în Vietnam, problema aceasta dubioasa nu-si putea gasi rezolvarea pornind de aici? Probabil ca Hansen, în faţa cadavrului omului paros, si-a spus ca ar putea câstiga ceva bani expunându-l în bâlciuri. Cadavrul a fost pus într-unul din cosciugele destinate soldaţilor ucisi, cosciuge care serveau si pentru traficul de droguri. Si astfel, omul pongoid a devenit o atracţie de bâlci în Statele Unite. Aceasta ipoteza este total coerenta. Dar, pentru aceasta, ar trebui sa admitem ca exista, în Vietnam, oameni parosi necunoscuţi... Surprinzatorul om din Neanderthal Sa trecem acum în alta epocasi în alta regiune, în 1856 si în Germania, în valea Neanderthal, aproape de Dusseldof, lucrând într-o cariera, muncitorii au descoperit o cutie craniana foarte ciudata, cu o frunte tesitasi cu arcade enorme. Nu era cumva craniul unui om de alta data, diferit de noi? Cea mai mare parte a savanţilor de atunci n-au acceptat aceasta interpretare. Ei credeau ca este craniul unui hidrocefal sau al unui cazac ucis în timpul retragerii din Rusia... Treptat, totusi, s-a impus parerea ca este vorba de un tip de om preistoric deosebit, omul din Neanderthal. înalt de circa 1,6 metri, el avea craniul foarte alungit. Faţa sa era proeminenta, mandibula puternica si fara barbie. Fosile ale oamenilor de Neanderthal au fost descoperite si în alte locuri în Europa, Africa si Asia. Unul din cele mai cunoscute este omul din Chapelle-aux-Saints (Corrieze, Franţa). Datorita caracteristicilor sale, omul din Neanderthal a fost mult timp considerat ca o specie aparte. De fapt, au existat, în Orientul Apropiat, neanderthalieni destul de asemanatori celorlalţi Homo sapiens. Astazi, omul din Neanderthal este clasat în specia Homo sapiens. El a trait în pleistocenul mediu (sau în musterian(19)) adica într-o perioada care s-a întins între 150.000 si 30.000 de ani Î.H. Apoi, neanderthalienii au disparut si aceasta dispariţie este la fel de curioasa ca si dispariţia dinozaurilor, deoarece savanţii nu au putut descoperi motivul care i-a facut sa dispara. Nu este, însa, usor sa se situeze cu exactitate aceasta dispariţie, Recent, o descoperire de un mare interes a fost facuta în zacamântul de la Saint-Cesaire (Charente-Maritime, Franţa). Este vorba de resturile unui schelet (în special mandibula) al unui neanderthalian care a trait la începutul paleoliticului superior, adica într-o epoca posterioara dispariţiei "oficiale" a omului din Nean-derthal. Iar craniul gasit în Caucaz, ar fi cel al unui neanderthalian din epoca de bronz, deci aproape de epoca istorica! Ţinând seama de aceste date, este normal sa ne întrebam daca neanderthalienii nu au supravieţuit înca o lunga perioadasi daca unii nu supravieţuiesc si astazi. Mai ales ca, în toata Asia, din Vietnam în Caucaz relatari stranii menţioneaza existenţa unor "oameni salbatici", în 1914, un zoolog rus a întocmit un raport referitor la oamenii parosi despre care a auzit vorbindu-se în Asia centrala. Acesti oameni aveau arcadele masive si un craniu alungit. Nasul era turtit, pomeţii proeminenţi. Corpul lor era acoperit cu o blana brun roscata ca a unei camile tinere. Ca sa doarma se lungesc pe pamânt cu faţa în jos. Li se spune ksy-gyik. Ulterior, dovezile despre acesti oameni salbatici au devenit atât de numeroase, încât Academia de Stiinţe a fostei U.R.S.S. a creat o comisie pentru a dezlega misterul. De la o regiune la alta, aceste fiinţe au nume diferite: almass, almasty, kaptar si ksygyik. Sunt înalţi de circa 1,7 metri; au braţele lungi si picioarele scurte. Se hranesc, se pare, cu radacini, bace, oua si animale mici. Uneori au fost gasiţi pui. S-au semnalat si indivizi albinosi. Acesti "oameni-animale" sunt câteodata prinsi si locuitorii îi folosesc ca sclavi. 10
In Caucaz, o franţuzoaica, dr. Marie-Jeanne Koffmann, a cercetat cu perseverenţa problema oamenilor parosi. A explorat Caucazul în cele mai ascunse unghere, pe jos, calare, cu motocicleta sau în masina, în acest fel, a cules nenumarate indicii asupra omului salbatic local, kaptarul. Una din cele mai ciudate povestiri despre omul paros caucazian este cea a Zânei. Zâna era o femela — sau, mai curând, o femeie — de kaptar, care era folosita ca servitoare în catunul Tkhina, pe la 1880. Prinderea ei a fost foarte grea: fusese legata si batuta si i s-au pus lanţuri la picioare. S-a "domesticit" totusi, treptat, si a fost folosita la treburi marunte. Avea fruntea tesita, ceafa proeminenta, nasul turtit. Zâna a avut copii cu mai mulţi oameni din catun. Pe primul l-a bagat în apa aproape îngheţata ca sa-l spele, dar acesta a murit. Asa ca, dupa aceea, i s-au luat imediat pruncii. Patru din copiii sai au supravieţuit. Erau puternici, cu pielea închisa. Nu aveau deloc caractere de "om primitiv". Si ei au avut descendenţi. In 1964 si 1965, cercetatorii rusi au hotarât sa faca sapaturi în cimitirul din Tkhina, în care fusesera îngropaţi Zâna si descendenţii ei. Nu s-a mai gasit scheletul Zan'ei, dar ramasiţele descendenţilor sai au fost deshumate. Ele aveau caracteristici în oarecare masura neanderthaliene... Neanderthallenll supravieţuiesc ascunsi? lata-ne în miezul problemei, în general, oamenii parosi din Asia centralasi orientala au un aspect care aminteste pe cel al omului din Nean-derthal. Ca si omul congelat din rulota din innesota... Heuveimans a ajuns la urmatoarea concluzie. Omul din Neanderthal a supravieţuit mai mult decât se crede în general, dupa cum o dovedeste descoperirea unor fosile. Mai mult chiar, oameni din Neanderthal traiesc ici si colo, în Asia, din Caucaz în Vietnam, trecând prin Pamir, Mongolia, Siberia... Unul din acesti oameni salbatici ucis a cazut în mâinile lui Hansen si pe acesta îl expunea dea lungul Statelor Unite. Astfel ar fi rezolvata enigma dispariţiei omului din Neanderthal. Dar cum a fost posibil, se pune întrebarea, ca acesta sa dispara atât de brusc? Si raspunsul este ca el nu ar fi disparut... Aceasta descoperire necesita mai multe precizari, în primul rând, sa nu amestecam problema oamenilor parosi din Asia centrala cu cea a lui "Yeti, omul zapezilor din Himalaia: acesta este un : alt mister, total diferit de cel de care ne ocupam -aici. Apoi, kaptarii si ceilalţi oameni parosi duc, se ;pare, o viaţa extrem de rudimentara. Or.'omul din Neanderthal din preistorie a fost autorul unor lucrari destul de elaborate, silex cioplit, razuitoare, cuţitase de razuit, dalţi etc. S-ar parea deci ca unii neanderthalieni au suferit o "decadenţa tehnica" sau ca unii au ramas la stadiul primitiv. De altfel, de-a lungul Istoriei, se regasesc mereu urme ale supravieţuirii oamenilor preistorici. O sculptura din biserica Semur-en-Auxois (Cote-d'Or), care dateaza din secolul XII, reprezinta un "prezentator" de om salbatic, adica o persoana care-l plimba, ca si cum ar plimba un urs. Dupa spusele lui Plutarh, un om salbatic prins în Albania i-a fost prezentat lui Sylla. Calatoria Iul Hannon Supravieţuirea oamenilor preistorici n-a întârziat sa stimuleze imaginaţia scriitorilor, lata doua din operele lor, prima pe un ton glumeţ, a doua pe un ton mai grav. Andre Maurois a scris urmatoarele: "într-o zi, în Perigprd(20) , un muncitor care lucra in fundul unei galerii înca neexplorate din Lascaux(21) a venit sa-mi spuna ca a auzit mârâituri: — Nici cuvinte, nici ţipete. M-am dus acolo si am descoperit o familie preistorica! De douazeci de mii de ani ea traise acolo, reproducându-se, respirând printr-un horn care dadea în padure, hranindu-se... Cum naiba s-or fi hranit? Dar nu este imposibil sa-ţi imaginezi, în fond, ce reprezinta douazeci de mii de ani faţa de cincizeci de milioane de ani ai coelacantului(22) al carui organism este acum atât de complicat ca i-au trebuit, pentru a fi modelat, câteva miliarde de ani? Romanul adevarat al lui Smith este atât de perfect, încât nu-l voi mai scrie pe al meu." Oamenii din Neanderthal au putut supravieţui pâna târziu în alte regiuni ale lumii. Legat de aceasta, trebuie sa interpretam altfel un episod celebru din Antichitate, ramas neelucidat. 11
Pe la anul 450 î.H., Hannon (23), trimis de Cartagina, a depasit coloanele lui Hercule, adica strâmtoarea Gibraltar, în fruntea unei flote de saizeci de vase, pentru a întemeia colonii pe coastele africane. Flota s-a îndreptat spre sud, descoperind ţarmuri populate de oameni ciudaţi si de animale necunoscute. Cartaginezii au ajuns pe o insula in care se gasea un lac, în mijlocul caruia se afla o insuliţa. Aceasta insuliţa era populata de "barbaţi salbatici" si de "femei salbatice". Cartaginezii au încercat în zadar sa-i prinda pe barbaţi, dar au reusit sa puna mâna pe trei femei, cu toate ca ele se aparau muscându-i. Femeile au fost ucise si pieile lor au fost aduse în Cartagina. Calatoria lui Hannon a stârnit numeroase comentarii, din cauza acestor fiinţe ciudate. Ce puteau fi oare? Si, mai întâi, pâna unde mersese Hannon? Oare "barbaţii" si "femeile" întâlniţi de expediţie, erau babuini, cimpanzei, pigmei, sau ultimii Haustralopiteci? în ceea ce priveste locul extrem la care a ajuns flota cartagineza, unii l-au situat în Mauritania sau Senegal, iar alţii l-au stabilit în golful Guinea. Pentru aceasta au avut la îndemâna doi factori: lânga insula cu oameni salbatici se înalţa un munte, Carul Zeilor, care ar fi putut sa fie Muntele Camerun. Apoi, dupa cum spuneau interpreţii, fiinţele descoperite se numeau gorillai. Erau deci gorile! Cartaginezii au întâlnit deci gorilele cu douazeci si trei de secole înainte de descoperirea lor de catre occidentali. Sa mai spunem ca pieile "femeilor salbatice" erau înca vizibile, în anul 146 Î.H.^ în templul Junonei din Cartagina. In 1945, un tânar istoric, Raymond Mauny, a facut 'cunoscuta, în timpul unui congres care s-a ţinut la Dakar o "Nota asupra calatoriei lui Hannon", nota care prezenta un nou aspect al problemei. R. Mauny face observaţia ca problema hranei, asa cum se punea în acea epoca, îl împiedica pe Hannon sa treaca dincolo de Sahara, Cu atât mai mult cu cât întoarcerea nu se putea face decât cu ajutorul vâslelor, din cauza vânturilor puternice. Gorillai, în aceste condiţii nu putea fi gorila, nici cimpanzeul si nici pigmeul. Ipoteza gorilei se poate elimina si din alte motive: niciodata gorilele nu s-ar fi lasat prinse atât de usor. în privinţa pigmeilor, pieile lor n-ar fi fost considerate atât de extraordinare încât sa fie expuse într-un templu. In sfârsit, trebuie sa ne întrebam ce "oameni salbatici" si parosi puteau locui înca, în Antichitate, pe coastele marocane. De altfel, neanderthalienii au fost descoperiţi în lungul acestor coaste. N-ar fi imposibil, dupa cum remarca B. Heuvelmann, ca acestea sa fi supravieţuit pâna în epoca istorica. Si atunci, cartaginezii flotei lui Hannon ar fi putut, foarte bine, sa-i întâlneasca. De altfel, tradiţiile populare din Maroc vorbesc de oameni parosi traind în pesteri... 5. Pietre care privesc spre soare Ori de câte ori este vorba de megaliţi, adica etimologic "pietrele mari", ne gândim la Bretania. Dar aceasta regiune nu deţine monopolul, în Franţa, mai sunt megaliţi in Aveyron, Ardeche si în multe alte regiuni. Scandinavia, Marea Britanie, Spania, Africa de Nord, India au si ele megaliţii lor. Megaliţii se împart în mai multe tipuri. Menhirul este o piatra verticala fixata în sol; poate cântari pâna la 200 tone si chiar 350 tone, cum este cazul menhirului din Locmariaquer (Morbihan) (24) lung de 23,5 metri, care acum este spart în patru bucaţi. Uneori, menhirele formeaza linii paralele. Astfel, la Carnac, tot în Morbihan, exista celebrele siruri lungi de patru kilometri, în alte cazuri, menhirele sunt asezate în cerc (denumite impropriu cromlech) sau în ansambluri complexe, ca în situl de la Stonehenge, în Anglia. Dolmenul este un mormânt colectiv, în mod obisnuit ni-l închipuim ca o piatra orizontala as ezata pe doua pietre verticale, dar se gasesc si forme mult mai complexe, în regiunile de coasta, cum sunt cele din Bretania, dolmenul cuprinde o "camera" la care duce un culoar, în regiunile de interior se întâlnesc si dolmene care au doar un culoar, fara camera. Sunt numite alei acoperite.
12
Uneori, dolmenele sunt incluse într-un ca/m, adica o movila de pamânt si de piatra, sau sunt acoperite de un tumul de pamânt. Unele dolmene ar fi avut rol de templu. Construcţia megaliţilor a început, în Europa, pe la anul 4500 Î.H. Un sit extraordinar: Stonehenge Sirurile si cercurile de menhire se pare ca au avut o funcţie precisa si cu totul extraordinara: ele au servit pentru observaţii astronomice. Oricât de surprinzator ar parea, oamenii din epoca megaliţilor aveau cunostinţe astronomice foarte avansate. Acest lucru a fost demonstrat de un cercetator britanic, Alexander Thom, care a studiat sute de situri megalitice în Anglia, în Scoţia si în Franţa. Aceste cercetari n-au fost întotdeauna usor de facut, deoarece, în Scoţia mai ales, megalitii se gasesc, uneori, situaţi în turbarii mlastinoase; ele pot fi ascunse sub vegetaţie sau chiar acoperite de turba. ingramadire de pamânt sau de pietre pe care unele oare vechi le ridicau deasupra mormintelor. A. Thom a constatat lucruri ciudate, în sudul Angliei, aproape de Salisbury, la nord-est de Southampton, se înafţa unul din cele mai impresionante ansambluri de monumente megalitice din lume: Stonehenge. Acest ansamblu a fost înalţat treptat între anii 1800 si 1400 Î.H. de mai multe popoare care, unul dupa altul, au ocupat sudul Marii Britanii. Primii constructori de la Stonehenge au fost invadatori originari din Franţa care s-au amestecat cu poporul numit din Windmill Hill, as ezându-se în aceste locuri din anul 2500 î.H. Apoi, alţi imigranţi, veniţi din Olanda, au ajuns aici pe la anul 1700 Î.H. si au continuat construcţia monumentelor. In sfârsit, invadatori nordici s-au amestecat cu cei veniţi înaintea lor, pe la anul 1500 Î.H. si au terminat construcţia ansamblului. :1 Aspectul actual al sitului Stonefienge permite reconstituirea celui de altadata. Partea sa principala era un cerc de monolit de circa treizeci de metri diametru; el se compunea din treizeci de blocuri asezate vertical, cântarind fiecare douazeci si cinci de tone, deasupra carora, treizeci de lintouri aţipite formau un coronament. Acum nu mai exista decât jumatate din blocurile verticale si foarte puţine lintouri, pe 1 monument facut dintr-o singura piatra 2 traversa orizontala deasupra unei deschideri, asezata pe doua puncte de sprijin. 54 ENIGME CAPTIVANTE locurile lor. în interiorul acestui cerc se înalţau cinci triliţi, adica cinci perechi de bfocuri de piatra cânta rind patruzeci si cinci de tone fiecare, având la partea superioara un lintou voluminos. între aceste blocuri, fusese construita o potcoava din blocuri mai mici, pietrele albastre (aduse din Ţara Galilor), din care n- au mai ramas acum decât urme. în centrul acestei potcoave fusese culcat un menhir, o adevarata piatra de altar lunga de cinci metri. în exteriorul cercului de monoliţi, la circa treizeci de metri, un rambleu de un metru cincizeciînalţime forma incinta circulara a monumentului. La nord-est, un drum întrerupea acest rambleu. Era intrarea principala a monumentului, de unde drumul ajungea pâna Ia un râu la circa trei kilometri. 13
Chiar de la terminarea lui, monumentul de la Stonehenge a suferit numeroase degradari. Situl a fost, timp de secole, folosit de locuitorii din vecinatate drept cariera de piatra. Uneori, chiar turi - 21 stii sparg pietrele ca sa ia bucaţile ca amintiri. în 1953, s-au descoperit, pe un monolit din Stonehenge, sculpturi reprezentând un pumnal si topoare semanând cu cele produse în Grecia; se pare ca existau legaturi în acea vreme între Grecia miceniana si Marea Britanie. ALE ISTORIEI 55 Astronomii Preistoriei Axa principala a ansamblului de la Stonehenge, ca si menhirul culcat, sunt orientate spre punctul în care rasare soarele la solstiţiul de vara. S-a considerat ca acest sit era un loc de cult solar si ca funcţiona ca un calculator urias destinat sa prevada eclipsele. De altfel, la 21 iunie, ziua solstiţiului de vara, o procesiune de falsi druizi se îndreapta spre pietrele din Stonehenge unde se desfasoara o curioasa ceremonie... Specialistul rus, Vladimir Avinsky crede ca pietrele din Stonehenge deseneaza o pentagrama, adica o stea cu cinci vârfuri si ca cercurile si elipsele succesive dau informaţii despre marimea planetelor sistemului solar... Cunostinţele astronomice ale oamenilor din neolitic par a fi fost remarcabile, chiar daca s-ar fi limitat doar la observaţii asupra soarelui. Poziţiile rasaritului si apusului soarelui se schimba zilnic, ca si înalţimea sa deasupra orizontului. Precizarea poziţiei rasaritului soarelui la solstiţiul de vara este, totusi, usoara. Mult mai greu de înţeles este miscarea lunii care este extrem de complicata: or-bita lunii nu coincide cu planul ecuatorial al 1 preoţi celţi 56 ENIGME CAPTIVANTE Pamântului. Se poate aprecia ca unele aranjamente ale blocurilor sunt raportoare uriase. Oamenii din acea perioada foloseau doua linii de ochire pentru a fixa poziţia exacta a rasaritului si apusului lunii. Cea din spate era formata dintr-o piatra sau un interstiţiu între doua blocuri. Cealalta era, fie un alt bloc, fie un munte sau o vale. Megaliţii din Carnac formeaza, astfel, un extraordinar observator lunar. Exista trei principale serii de aliniamente lânga Carnac: la Menec, Ker-mario si Kerlescant. La circa zece kilometri spre est, se afla marele menhir spart de Ia Locmariaquer, amintit mai sus, numit si menhiru) de la Er Grah, Acest menhir, când era în picioare — si ridicarea lui a fost o treaba deosebita — era, se pare, "ghidonul" enormului observator lunar. Realizarea acestuia a cerut mai multe secole de observaţii. 14
Sa stabilim pe o harta a regiunii megaliţii si tumulii: se constata ca unii dintre ei pot 1i pusi în legatura, doi câte doi, cu marele menhir. Se obţin astfel, opt (de patru ori doua) traiectorii care indica punctul unde rasare si unde apune luna în timpul fazelor sale extreme. Putem sa ne imaginam ca la construirea megaliţilor servind ca posturi de observaţie s-au montat stâlpi de lemn, acestia având rolul de posturi de observaţie provizorii. Mai exact, trebuia ca observatorul sa înlocuiasca stâlpul de ia o zi la alta, luna schimbându-si locul. Nu era o ALE ISTORIEI 57 treaba simpla. Sa-i apreciem cum se cuvine pe acesti pionieri — mult timp necunoscuţi — ai astronomiei. - 22 Megaliţii mai pun si alte probleme. O locuitoare din regiunea Camac, doamna A. M. Vialfont, a facut interesante observaţii asupra unora dintre ei. De exemplu, o piramida gasita la Barnenez, în Finister , are fiecare din cele patru feţe cu aspect diferit. Prima formeaza un triunghi echilateral. A doua are un unghi drept perfect. A treia are tot un unghi drept dar imperfect. A patra are un arc de cerc. A cincea faţa este un triunghi ascuţit care da piramidei un echilibru perfect. Doamna Vialfont a gasit, de asemenea, multe alte pietre ciudate. Una din ele este o statuie de pisica în marime naturala, într-o parte pare un cotoi; de alta parte, o pisica însoţita de un pui... O alta piatra, descoperita la Roscoîf, aminteste ciudat o femeie însarcinata: buricul îi este vizibil... Se mai gasesc: "inima de la Plouezoch", "faţa de la Locmariaquer", "profilul surâzator de la Barnenez", "pasarea în zbor de la Plouezoch"... 1 departament din Bretania (Franţa). MISTERELE ANTICHITAŢII Vom cauta sa lamurim enigmele civilizaţiilor disparute si vom cauta sa descoperim tainele piramidelor egiptene si ale palatelor romane. f 1. Potopul si stiinţa Daca se examineaza inscripţiile gravate pe copaci sau pe bastonase de catre pieile rosii linapi sau delawari din estul Americii de Nord, se poate citi o poveste ciudata. La început, conform cronicii gravate astfel, marea se întindea peste tot. Deasupra, în ceaţa, locuia Creatorul, etern si nevazut. El a creat Soarele, Luna, stelele, apoi vânturile, care au. împins apele. Si-atunci a aparut uscatul. Creatorul a dat nastere primitor doi oameni si apoi animalelor. Fericirea domnea pe Pamânt. Dar un duh rau a creat Sarpele negru, simbol al Raului: el a adus nefericirea, razboiul, furtunile. Oamenii au luptat contra Sarpelui. Pentru a-i ucide, acesta a provocat un potop si apele au acoperit uscatul. Creatorul a vazut suferinţa cumplita a oamenilor care încercau sa scape de la înec. Ca 15
câ ea sa-l salveze, Ie-a 'mis o broascaţestoasa, mai mult decât uriar„-^V;lîru trebuia sa culeaga din apa top^c.vriîiirea. "Existau linapii, spune cronica, j$&^ broasca ţestoasa, si-atunci toţi ENIGME CAPTIVANTE oamenii s-au urcat pe broasca ţestoasa." Pâna la urma, apele s-au retras, eliberând uscatul pe care oamenii s-au asezat din nou. La incasi, exista, de asemenea, tema potopului. Dupa tradiţiile lor, zeul Viracocha, creatorul oamenilor, le-a cerut sa traiasca în pace, respectând legile morale. Dar, foarte mulţi dintre ei erau orgoliosi si desfrânaţi. Viracocha i-a blestemat si, pe unii dintre ei, i-a transformat în animaie sau în pietre. Apoi, pentru a-i pedepsi pe toţi oamenii, a trimis apele sa cuprinda pamântul.'Si a venit Uno - 23 Pachauti, adica potopul. Dar animalele i-au simţit apropierea: în luna dinaintea potopului, lamele au devenit triste si si-au pierdut pofta de mâncare. Apele au crescut timp de saizeci de zile. Doar trei servitori credinciosi ai lui Viracocha au scapat de pedeapsa. Comparaţii tulburatoare Potopul se regaseste si într-o legenda tlaxca-lana din America centrala. Marele zeu Tezcatlipoca, a provocat potopul, dar, mai înainte, !-a urcat pe o mare corabie pe Tezpi — Noe indian — cu animale si plante. Când apele au început sa se retraga, Tezpi a dat drumul unui vultur. Acesta a început sa 64 ENIGME CAPTIVANTE manânce carnea animalelor moarte înecate si nu s-a mai întors. Tezpi a trimis atunci alte pasa ri: doar un colibri a revenit pe corabie, cu o ramura verde în cioc. Aceasta legenda este, în mod vadit, foarte asemanatoare cu relatarea biblica. Conform Bib liei, Noe, la sfârsitul potopului, l-a trimis pe corbul Hereb, sa-i aduca vesti despre ce se întâmpl a. Dupasapte zile, corbul nu se întorsese, si-atunci Noe i-a dat drumul porumbiţei lonah: ea a revenit, având în cioc o ramura de maslin. Relatari asupra unei imense inundaţii se regasesc pe toate continentele. începând cu secolul trecut, s-a cautat sa se dea o explicaţie stiinţifica acestei tradiţii. Unii au aratat ca o mare enorma interioara, situata în Asia centrala, se golise, pe la anul 2300 Î.H., ca urmare a 16
unui cutremur. Dupa o alta teorie, nori enormi ar fi înconjurat odinioara permanent planeta, pân a când racirea climatului a dus la condensarea acestor nori, urmata de ploi îngrozitoare. Geologii însa n-au gasit niciodata urme ale vreunei inundaţi) planetare. S-au produs doar potopuri locale. Unul din cele mai importante s-a produs în Mesopotamia . Pe acesta îl reda Biblia, el gasindu-se, în forme puţin diferite, în legendele babilontene si asiriene. Mai precis, aceste legende 1 "Ţara dintre fluvii" (Tigru si Eufrat). ALE ISTORIEI 65 se gasesc în epopeea lui Ghilgames, dupa numele eroului, iar Biblia le-a preluat. S-a putut data, cu aproximaţie, aceasta inundaţie, pe la anul 4000 Î.H, O tabliţa ramasa din civilizaţia din Sumer , una din cele mai vechi, cunoscute în Mesopotamia, povesteste cu precizie potopul . Ziusudra este omologul lui Noe. "Ziusudra, în picioare pe locul sau, asculta. "Stai lângazid, în stânga mea... Lângazid îţi voi spune ceva, ascufta~ma; Fii atent la ordinele mele: La noi... un potop va cuprinde sanctuarele Pentru a distruge samânţa rasei umane... Aceasta este hotarârea noastra, sentinţa adunarii zeilor La ordinul lui Anu si En/if... Regelui si legii sale, un ragaz li se va acorda." - 24 Toate furtunile, cu o extraordinaraviolenţa S-au dezlanţuit în acelasi timp. Si imediat, Potopul a invadat sanctuarele. Dupace timp de sapte zile si sapte nopţi Potopul a maturat pamântul Si enorn , ^nrabie a fost zgâlţâita Defurtu ^Jape, Utu a f, ,./,& care raspândeste in sudul Mesopotamiei, Jânga Golful Persic. 66 ENIGME CAPTIVANTE Lumina în cer si pe pamânt Ziusudra a deschis atunci o fereastra a corabiei lui enorme, Ziusudra, regele S-a prosternat în faţa lui Utu; Regele i-a sacrificat un bou si a ucis 17
o oaie." Se pare ca a fost descoperita o marturie concreta a potopului1 în regiunea în care odinioara Tigrul si Eufratul se varsau în Golful Persic s-a gasit un strat mare de namol, lung de sase sute de kilometri si lat de o suta cincizeci. Cauza acestei inundaţii a fost, fara îndoiala, un cutremur care s-a produs chiar în Golful Persic. O alta dovadasi mai spectaculoasa despre realitatea unui potop în Orientul Apropiat, poate fi descoperirea ramasiţelor Corabiei lui Noe pe Muntele Ararat, în Turcia orientala, unde ea ar f i esuat. Conform observaţiilor unor aviatori, în gheţurile acestui munte s-ar gasi un obiect cu forma unei corabii, lunga de o suta treizeci si cinci de metri... Mai multe expediţii au cercetat aceste locuri în 1952, 1953, 1955 si 1958. Erau conduse de Fer-nand Navarra. în 1958, acesta a adus bucaţi de lemn scoase din gheaţa: vechimea lor a fost apreciata la patru sau cinci mii de ani. Ca sa provina din arca, ar fi trebuit sa fie ceva mai vechi... Mit sau realitate? Blestemul lui Tutankhamon "Moartea v-a atinge cu aripile ei pe cel care îl va tulbura pe faraon " Aceasta inscripţie, descoperita în interiorul mormântului lui Tutankhamon, 1 capata un straniu ecou atunci când a devenit 1 cunoscuta soarta celor care "au profanat" acest mormânt. Dar exista oare cu adevarat o relaţie de j cauzasi efect între aceasta profanare si aceasta soarta'? Pentru a ne putea face o parere, cel mai bine ar fi sa reamintim istoria descoperim acestui l mormânt. La începutul secolului XX, egiptologii credeau ca Valea Regilor1 si-a dezvaluit toate secretele ^Treizeci de cosciugesi douazecisi patru de mumii .provenind din trei dinastii de faraoni egipteni au fost scoase la lumina. Printre cele mai cunoscute, trebuie menţionate cele ale lui Ramses II si Amenofis l. vale în Egipt pe rn; Loc ales fmperiu stie al Nilului, în fata Luxorului ântarea faraonilor din Noul 68 ENIGME CAPTIVANTE t Sapaturile au provocat, uneori, manifestari ostile din partea populaţiei. Astfel, la Luxor, în momentul în care unele tezaure erau încarcate pe un vas, a aparut o procesiune de femei - 25 arabe, gemând si urlând. In melopeea lor, un cuvânt revenea mereu: "Blestem..." Mormântul neasteptat Egiptologii nu erau, totusi, primii care au patruns în hipogeele Egiptului faraonic. Grupuri de jefuitori i-au devansat. In 1900, un grup înarmati-a lovit pe paznicii mormântului lui Amenofis II. în 1903, un englez bogat, lordul Carnavon, a venit la Cairo cu intenţia de a face noi sapaturi. 18
La început, a fost primit cu scepticism, dar el a reusit sa-si atraga colaborarea unui tânar, dar remarca-bii arheolog, Howard Carter. Si, contrar tuturor asteptarilor, echipa Carnavon-Carter a obţinut un sir de succese. în 1906, un alt cercetator, Theodore Davis, a descoperit o cupa mica din faianţa albastra pe care era gravat un nume pâna atunci necunoscut: Tutankhamon. Apoi, au fost descoperite ulcioare 1 cântec ritmat care însoţeste declamaţia 2 cavouri ale civilizaţiilor preistorice, protoistorice si antice. ALE ISTORIEI 69 de pamânt marcate cu acelasi nume... Se parea ca Tutankhamon era un faraon care traise în jurul anului 1350 Î.H. Carter si Camavon au hotarât sa-si concentreze cercetarile asupra lui. Timp de câţiva ani, sapaturile n-au scos la iveala mare lucru, cu excepţia unei tabliţe de lemn, pe care era înscrisa relatarea razboiului dintre egipteni si hicsosi . Razboiul din 1914 a întrerupt cercetarile. Carnavon începuse sa se descurajeze, în 1920, el a trimis de la Londra, lui Carter, o telegrama: "Am pierdut destul timp în Valea Regilor. Schimba tocul. Mergi sa faci sapaturi în delta Nilului. Este o regiune în care nu s-au gasit înca prea multe." Carter a avut atunci o sclipire de geniu. Uitându-se într-o zi la colibele de piatra din vecina tatea mormântului lui Ramses VI, i-a venit în minte ideea ca nimeni nu facuse sapaturi sub ele... De ce n-ar încerca el? La 2 noiembrie 1922, încep sapaturile. Chiar a doua zi, apare surpriza: a iesit la iveala o piatra. Carter a desprins-o cu grija, dar a aparut o alta piatra. Era cu siguranţa, capatul unei sc ari. Pâna s-a înserat, au fost degajate patru trepte, din cele saisprezece pe care le are scara. 1 triburi nomade asiatice care au invadat Egiptul si !-au stapânit în sec. XVIII - XVI î.H. 70 ENIGME CAPTIVANTE Cercetatorii, dupa degajarea scarii, au întâlnit o dala de piatra cu doua sigilii. Unul din ele era fara îndoiala fals, facut de jefurtorii de morminte care urmareau sa-si ascunda acţiunea. Dar al doilea era autentic. El purta inscripţia urmatoare Nebkheperoure -Tutankhamon. Poarta a fost perforatasi prin gaura facuta a iesit un aer calduţ, greu de respirat. Carter a introdus o lanterna prin gaurasi a putut vedea un culoar lung, plin de darâmaturi. La extremitatea cealalta, la sapte sau opt metri distanţa, o alta poarta a aparut marcata de sigiliul lui Tutankhamon. Carter i-a telegrafia! lordului Carnavon pentru a-i anunţa extraordinara descoperire. Trei saptamâni mai târziu, acesta a venit în Egipt, însoţit de un alt egiptolog renumit, Calender. 19
- 26 O înţepaturade ţânţar La 25 noiembrie 1922, Carter, Carnavon si Calender au coborât împreuna scara cu saisprezece trepte si au ajuns pâna la a doua poarta. Carter a gaunt-o, a luminat interiorul si s-a uitat sa vada ce se afla în partea cealalta. Era ceva fantastic, deoarece Carter a început sa vorbeasca farasir si a ramas lipit de zid, parca ? Tutankhamon - masca funerara 72 ENIGME CAPTIVANTE doborât de ceea ce vazuse. Spartura a fost marita. Si-atunci, la rândul lor, si însoţitorii lui au putut sa vada. Erau vase de alabastru, bijuterii, coliere, cupe de aur, cufere incrustate cu pietre preţioase... Un fapt curios: dezordinea în care erau îngramadite toate aceste comori. Era însa clar: mormântul iui Tutankhamon fusese deja profanat si, fara îndoiala, de foarte mult timp. Si nu exista în camera nici mumie, nici sarcofag, ceea ce era ciudat... Cercetatorii au facut inventarul complet al bogaţiilor îngramadite în anticamera. Ziaristii au n aval'it din lumea întreaga, dar când vreo treizeci dintre ei au vizitat mormântul sub conducerea lui Carter, au fost huiduiţi de vreo suta de egipteni care aruncau si cu pietre. Poliţia a trebuit sa intervina. Aceasta n-a împiedicat, la 18 februarie 1923, sa se faca "inaugurarea" oficiala a sapa turilor. La intrarea în mormânt, fluturau drapele egiptene si britanice, înaltul comisar al Marii Britanii, mai mulţi ministri egipteni, ambasadorii Franţei si Belgiei, regina Elisabeta a Belgiei (care îi susţinea pe lordul Carnavon), participau la inaugurare. Dar nu se facea doar o vizita oficiala, ci se trecea la o noua etapa a sapaturilor. Arheologii au început sa desprinda peretele în spatele caruia trebuia sa se gasesca mormântul lui Tutank hamon. Dincolo de zid a aparut un cufar de lemn ALE ISTORIEI 73 aurit, înalt de trei metri, pe care era desenat soimul Horus. Semne magice pareau a fi destinate protejarii odihnei faraonului. Apoi, a fost gasit un al doilea cufar. De data aceasta, pe el aparea un sigiliu cu numele lui Tu-tankhamon. Carter si Carnavon au înţeles casi-au atins ţinta. Mumia era acolo. Ca o masura de prudenţa, Carnavon a hotarât sa închida mormântul pentru a evita un aflux nedorit de vizitatori. Descoperirea a facut mare vâlva: moda Tutank-hamon a început la Londra. Dar lordul Carnavon avea o alta grija: fusese înţepat la gât de un ţânţar. Aceasta înţepatura a provocat o puternica mâncarime, apoi o inflamaţie. El si-a dat seama de gravitatea situaţiei, deoarece sanatatea sa era deja subreda în urma unui accident de masina. "Am auzit chemarea, sunt gata." a spus el. 20
în curând, s-a declansat o congestie pulmonara, în noaptea de 4 spre 5 aprilie 1923, lordul Carnavon era în agonie ?ntr-o camera a hotelului Continental din Cairo. Din nou, a spus: "S-a terminat, am auzit chemarea si ma pregatesc!" Aproape chiar în acel moment, lumina s-a stins în camerasi, de altfel, în tot hotelul... Infirmiera care-l supraveghea pe Carnavon s-a dus sa aduca lumânari; când a revenit, descoperitorul lui Tutankhamon era mort. Asa s-a nascut legenda blestemului faraonului. - 27 ENIGME CAPTIVANTE Diferite explicaţii Foarte repede, presa a facut o legatura între moartea lui Carnavon si profanarea mormântului lui Tutankhamon. Astfel, Ia 6 aprilie 1923, Le Fi-garo scria: "Evenimentele au dat dreptate prezicerilor fela-hilor. Omul care a descoperit hipogeul faraonului Tutankhamon a fost victima divinitaţilor subterane. Lordul Carnavon nu mai este. în acest fel s-au îndeplinit ameninţarile marilor preoţi egipteni facute contra profanatorilor de mumii." Se soptea chiar ca, în realitate, un scorpion — sacru în vechiul Egipt... — l-a înţepat pe Carnavon, si nu un ţânţar. Se afirma, de asemenea, ca o cobra a mâncat canarul lui Carnavon: acesta avea, într-adevar, obiceiul sa puna, îa capatul de sus al scarii mormântului, colivia cu pasarea favorita. în realitate, moartea Iui Carnavon, am mai spus-o, n-a fost deloc misterioasa. Iar Carter se simţea foarte bine si îsi continua sapaturile. El a descoperit doua alte cufere, cu numeroase ac cesorii, apoi o capela etc. Doua alte sarcofage au fost gasite, din care unul din aur masiv. Mumia a fost scoasa din mormânt ai tombrie 1925: învelita complet în benzi ALE ISTORIEI 75 se gasea într-o stare foarte proasta. Inscripţiile de pe benzi afirma: "Rege Tutank-hamon, inima ta ramâne nemuritoare în trupul t au. Ea este în fruntea celor vii, asa cum Ra va ramâne în cer." Acum se stie ca Tutankhamon era un faraon din a 18-a dinastie, mort foarte tânar. Obiectele de arta gasite în mormântul sau sunt la muzeul din Cairo. Totusi, seria de morţi care a urmat a contribuit la întreţinerea mitului blestemului. Cel mai tân ar din fraţii lui Carnavon a murit dupasase luni. Infirmiera care l-a îngrijit pe lord la hotelul Continental a murit puţin dupa aceea, iar secretarul lui Carter a decedat curând de tuberculoza; tatal arheologului s-a sinucis trei luni mai târziu. Dar au fost si cazuri mai tulburatoare. Astfel, savantul britanic Archibald Douglas Reed a de cedat la puţin timp dupa ce a radiografiat mumia lui Tutankhamon. S-a relatat ca un ministru egiptean, vrând sa ancheteze aceasta enigma, a vizitat mormântul 21
împreuna cu un îmblânzitor de serpi. La sosirea lor, o cobra si o vipera ar fi iesit din mormânt... si au reusit sa dispara. Ministrul a murit puţin dupa ce a revenit la Cairo. Cei ce cred în puterea blestemului, vorbesc de saptesprezece victime... Ca raspuns, acestora li se poate arata o lista cu persoane care au participat la descoperirea lui Tutankhamon, dar care au murit la o vârsta foarte * 76 ENIGME CAPTIVANTE - 28 l avansata, în condiţii normale. Trebuie totusi sa amintim casi alţi egiptologi au murit în condiţii misterioase înainte si dupa sapaturile lui Carter si Carnavon. în 1823, arheologul italian Giovanni-Battista Belzoni, cel care a descoperit mormântul lui Sethi l, s-a îmbolnavit având febra mare pe când se gasea în Africa occidentala. Poate ca n-a fost decât o criza de paludism, dar Belzoni a spus: "Simt mâna morţ ii întinzându-se spre mine... Stiu ca nu mai am decât câteva ore de trait." Un vrajitor african l-a tratat cu opium, dar arheologul a murit blestemându-l pe Sethi l. "Faraonii s-au razbunat," a spus simplu vraj[torul. în 1862, germanul Theodor Bilharz , specialist în autopsia mumiilor, a fost cuprins de friguri dupa o vizita la Luxor. A delirat timp de cincisprezece zile si a murit fara a-si mai fi revenit. Un alt arheolog german, Heinrich Brugsch a manifestat spre sfârsitul vieţii simptome clare de alienare min tala. Alte cazuri sunt mai recente. Un conservator al muzeului din Cairo, Mohamed Mehdi, a murit în urma unei hemoragii cerebrale dupa ce aprobase expunerea la Pafis a tezaurului lui Tutankhamon. Succesorul sau, Kamal Mahrez, a murit, tot de o 1 savant care a dat numele bilhanozei (boala provocata de un vierme parazit în aparatul circulator alemului), (n.a.) ALE ISTORIEI 77 hemoragie cerebrala, dupa ce daduse aprobarea pentru o expozfţie asemanatoare la Londra... Numeroase ipoteze au fost elaborate pentru a explica aceste morţi misterioase. Una din cele mai stranii este cea a "piramidei care ascute simţurile". Forma piramidala ar duce la acumularea de energie si, ca urmare, la producerea de viziuni oribile "profanatorilor" si chiar moartea lor. lata ce relateaza cercetatorul englez Paul Brunton care a petrecut o noapte în camera regala a piramidei lui Keops: "Eram cu ochii închisi si, totusi, toate acele forme întunecate, diafane ma forţau sa le vad. Si permanent dusmania lor neînduratoare, încrâncenarea lor cumplita cautau s a ma împiedice sa-mi menţin hotarârea... Curând, s-a atins paroxismul. Forme monstruoase, 22
nelamurite, orori sinistre, infernale, forme cu aspect baroc, grotesc, nebunesc, diavolesc mis unau în jurul meu; scârba pe care mi:o inspirau îmi provoca o suferinţa de neînchipuit, în câteva minute, am trait într-o stare de emoţie pe care n-o voi uita niciodata. Aceasta stare de necrezut ramâne fixata în altorelief în memoria mea. Pentru nimic în lume, n-as mai repeta aceast a experienţa; niciodata nu voi mai ramâne noaptea în mijlocul Marei Piramide." 1 lucrare de sculptura în relief faţa de un fond de care ţine sau pe care a fost aplicata. - 29 ENIGME CAPTIVANTE S-a presupus, de asemenea, ca egiptenii descoperisera radioactivitatea. Preoţii lor ar fi pus materiale radioactive în mormintele faraonilor. Categoric, cunostinţele egiptenilor în diferite domenii erau importante, dar nimic nu dovedeste ca ei cunosteau radioactivitatea. De altfel, egiptologii morţi în condiţii misterioase n-au aratat nici unul vreun simptom de radiodermita, boala datorata radiaţiilor. Mai convingatoare ar fi ipoteza care acuza febra Q, boala cu forme variate, care bântuie în ţarile orientale si care se datoreste unei rickettsii , organism intermediar între bacterii si virusi, parazit al animalelor si oamenilor. Praful a fost si el acuzat: aflat din abundenţa în necropole, el poate irita pielea sau gâtul si poate fi periculos pentru persoanele cu caile respiratorii sensibile, cum era cazul lui Carnavon. Un cercetator sud-afrjcan, Geoffroi Dean, crede ca histoplasmoza este vinovata de uciderea pretinselor victime ale faraonului. Aceasta boala rara, care ucide lent, ar putea fi transmisa de excrementele liliecilor care traiesc în pesteri. Dar nici un liliac nu a fost vazut în mormântul 1 provoaca boala denumita nckettsioza (tifos exantematic, febra munţilor Stâncosi). 2 boala datorata unei ciuperci parazite (histoplasma) care ataca pielea, ganglionii, oasele, viscerele. 80 ENIGME CAPTIVANTE iui Tutankhamon care era, dupa cum am vazut, închis ermetic de mii de ani. Si atunci, daca nu liliecii, atunci poate ciupercile subterane au transmis histoplasma. Totusi, dupa cum am vazut, morţile imputate pretinsului blestem au avut caracteristici diferite si nu pot fi atribuite unei cauze unice si misterioase. Blestemul lui Tutankhamon i-a facut pe mulţi sa viseze si sa tremure. Dar este foarte greu s a crezi în el. 3. De la orasul Ys1 la Atlantida Grallon , rege din Cornouaille3 se lupta în ţari nordice îndepartate, într-o zi, obosiţi de lupta si de faptul ca nu puteau cuceri o fortareaţa inexpugnabila, oamenii sai l-au abandonat. Ramas 23
singur într-o ţara straina, a întâlnit o femeie cu par rosu, Malgven, care i-a propus sa-l însoţeasc a în Bretania, dupa ce o va ajuta sa scape de soţul ei. Dar trebuiau, fara corabie, sa ajunga la flota regelui. Malgven I-a urcat pe Grallon pe un cal vrajit, Morvac'h care, repezindu-se pe deasupra valurilor, a ajuns repede din urma corabiile bretone. Timp de un an, Grallon si Malgven au ratacit pe oceane, timp în care l-i s-a nascut o fetiţa, Da-hut. Dar din nenorocire Mafgven a murit în timpul calatoriei. Doar ei doi, tatal si fiica vor ajunge pe coastele peninsulei Cornouaille. Dahut a crescut cetate legendara bretona care a fost înghiţita de valun în sec. IV sau V. sau Gradlon, rege legendar venit din Cornouaille în Bretania. regiune în sud-vestul Angliei. 82 ENIGME CAPTIVANTE - 30 printre grandioasele faleze din Armorique , acolo unde îi placea sa se plimbe. Ea i-a cerut tata lui ei sa-i construiasca un oras. Mii de muncitori au început lucrul si un oras s-a înalţat curând ia malul oceanului. Un zid urias, având o ecluza închisa cu porţi de bronz a caror cheie era pastrat a cu grija de Grallon — ferea cetatea de furia oceanului. Asa s-a nascut orasul Ys. Lui Dahut îi placea sa stea de vorba cu oceanul: "Ocean, frumos Ocean, rostogoles te-ma pe nisip, rostogoleste-ma pe valul tau. Eu sunt logodnica ta, Ocean, frumos Ocean albastru. Eu sunt nascuta pe mare, în mijlocul valurilor laptoase si în ceţurile ca de vata. Când eram mica, tu frematai, eu ma jucam pe spatele tau uriassi tu frematai. Eu mângâiam parul tau bogat de spuma si tu frematai." Orasul Ys a devenit un oras al desfrâului. Dahut îsi dorea un alt barbat în fiecare seara: ea f( sufoca punându-i o masca de matase pe faţa, apoi îl arunca în infernul lui Plogoff, spartura uria sa ameţitoare deschisa între faleze. Doar un singur logodnic o captiva pe Dahut: Oceanul, ca ruia îi sacrifica pe ceilalţi... într-o seara, a sosit, calare pe un cal rosu aprins, un necunoscut, îmbracat si ei tot în rosu. 1 parte a Galiei, care cuprinde astazi Bret Anrnor: numele celtic al Bretaniei.) ALE ISTORIE! 83 Chiar atunci, oceanul se înversuna contra digurilor. Omul i-a cerut lui Dahut cheia ecluzei. Ea a ezitat întâi, dar, pâna la urma, a cedat si a luat cheia de la gâtul lui G ral Io n si a deschis porţile; un val urias s-a pravalit peste orassi I-a scufundat. Asa a disparut orasul Ys. Dahut si Grallon au reusit sa fuga. Calul Mor-vac'h îi ducea pe amândoi, fiica agaţata de tat a, într-o cursa nebuneasca: Oceanul care vroia sa-si prinda logodnica, încerca sa întreaca bidiviul în fuga. Deodata, o silueta a aparut pe o stâncasi s-a auzit o voce: Sfântul Guenole îi cerea lui Gra'l-lon sa scape de fata. Regele a aruncat-o în ocean, în care Dahut a regasit fantomele 24
nenumaratelor sale victime. Aceasta este legenda orasului Ys. Dahut, ca personaj al legendei, a fost introdusa doar în secolul XVIII. Orasul Ys ar fi existat cu adevarat si aici regele Grallon a întemeiat resedinţa episcopala Quimper. Orasul ar fi fost întemeiat în anul 475, fiind situat fie în golful raposaţilor (Baie des Trepasses), fie în golful Douarnenez. In acest ultim golf, scafandrii afirma ca au zarit ruine ciudate. Acestea se pot observa însa doar în anumite momente, în timpul fluxului si când apa este foarte linistita. De asemenea, la estul golfului exista un drum care nu duce nicaieri, oprindu-se la ocean. Dupa unii, cele sapte insuliţe care se însira între Douarnenez si Piougrescant ar fi fost odinioara 84 ENIGME CAPTIVANTE locul pe care a fost cândva situat orasul, care, se pare, era foarte întins... Zidul Insulelor Bahama Atlantida... Este enigma despre care s-a scris cel mai mult. Si nu s-a scris ca a fost doar un oras ci un continent întreg si o civilizaţie pe care marea le-a înghiţit. Platon, în doua dialoguri, Timaios si Critias, a conferit misterului Atlantidei o valoare deosebita. Preluând o legenda egipteana, Platon a descris o insula care ar fi existat odinioara în Atlantic, si a aratat ca pornind de !a aceasta insulasi strabatând si alte insule, se putea ajunge pe un continent. Aceasta insula ar fi avut un port, un stadion, bai publice; pe insula - 31 aveau loc curse de tauri, care erau folosiţi si la sacrificii. Insula ar fi fost distrusa de cutremure de pamânt si de inundaţii. Mai târziu, numerosi scriitori au preluat tema Atlantidei; s-a cautat Atlantida peste tot: în marea Nordului, aproape de insula germana HeligolaM, pe lânga insulele Canare sau în inima Sahar Conform indiciilor date de Platon, Atlanta*: 1 stat insular (fost Lucayes) din Atlantic, la sud-est de coasta Floridei. ALE ISTORIEI 85 fi fost situata în mijlocul Atlanticului. Insulele vecine, de care vorbeste filozoful, pot fi Antilele, as ezate aproape de America... De altfel, mai multe descoperiri facute în ultimul timp vin în sprijinul tezei despre o Atlantida în Atlantic. în primul rând, descrierea extraordinarului "zid din Bahama" în 1970, de catre un fotograf submarin foarte cunoscut Dimitri Rebiloff; el le-a reperat nu prin scufundare în adâncuri, ci zburând pe deasupra regiunii din jurul insulei Bimini . Survolând aceasta regiune, se observa aliniamente bizare de blocuri de piatra, care, în 25
mod ciudat, sunt invizibile de pe un vas. Aceasta explica motivul pentru care au ramas neobservate atât de mult timp. Blocurile au dimensiuni care variaza de la 1 pe 1,5 metri, pâna la 3 pe 4 metri si formeaza ziduri lungi de 600 metri la o adâncime, în general, de 5 la 6 metri. Uneori, zidurile schiţeaza un soi de dreptunghi. O asemenea descoperire a provocat vii discuţii. Unii au vazut în "zidul din Bahama" doar un fenomen natural, afirmând ca n-ar fi decât un cordon de gresie la malul marii, asemanator celor cunoscute deja în Bahama. Totusi, între cordoanele de gresie si zidurile descoperite de Rebikoff exista deosebiri nete. insula din arhipelagul Bahama. 86 ENIGME CAPTIVANTE Gresiile sunt friabile si, în plus, deformate, caracteristici care nu apar la zidurile facute din conglomerate de nisip grosier calcaros, amestecat cu fragmente de cochilii. Deci, originea "omeneasca" a zidului din Ba-hama pare dovedita. Mai ramâne de stabilit ce popor l-a construit. Zidul, care se gaseste la 5 - 6 metri sub apa, pare sa dateze de cinci mii de ani. Aceasta vechime s-a calculat pornind de la viteza de crestere a nivelului marii în Bahama. Ar fi putut o civilizaţie amerindiana sa înalţe blocurile? Care civilizaţie? Si în ce scop? Pentru a construi simple ziduri? Sau diguri? Enigma este atragatoare. Oricum nu este imposibil ca aceste vestigii sa faca parte din Atlantida lui Platon, care, evident, nu cunostea America. O alta descoperire, tot recenta, a readus în actualitate enigma. Oceanografi rusi, la bordul navei stiinţifice Vitiaz, au descoperit la jumatatea drumului dintre Portugalia si Madera , ramasiţ ele unor ziduri si ale unor scari mari. Aceste ruine, pe care le-au fotografiat, se afla la circa 70 de metri adâncime, pe vârful unui vulcan submarin stins. Ele sunt formate din blocuri cubice si din altele rotunjite. Ce concluzie se poate trage? 1 insula portugheza în Atlantic, portughezi în anul 1418. - 32 ^^kW; Foto 7 - Femei din Creta ENIGME CAPTIVANTE N-a fost, mal curând, Creta? Pentru unii autori, Atlantida ar fi fost un continent foarte/nare situat pe locul actualului Ocean Atlantic, în acest fel, s-ar putea explica asemanarile dintre civilizaţiile amerindiene (a indi enilor din America) si cele egiptene si grecesti. Aceasta ipoteza nu poate fi credibila, asa cum nu pot fi nici altele care se bazeaza mai mult pe imaginaţie decât pe date stiinţifice. Astfel, fizicianul german 'Otto Muck considera ca Atlantida se întindea din Mexic pâna în Mesopotamia, aceasta putând explica similitudinea dintre piramidele Egiptului si cele din America precolumbiana. Lo 26
cuitorii acestui imperiu ar fi fost oameni din Cro-Magnon! Aceasta explicaţie pune atâtea probleme noi, câte raspunsuri da. Si aceasta cu atât mai mult cu cât, dupa spusele savantului, într-o buna zi, un meteorit enorm ar fi cazut în mijlocul acestei Atlantide, din care n-au mai ramas decât câteva ruine, intre care si zidurile din Bahama... Mergând mai departe cu ideile fantastice, unu au imaginat o Atlantida dotata cu mas ini zburatoare si cu submarine, popuiata de sclavi jumatate oameni, jumatate animale, sfâsiata de lupte între "buni" si "rai"... ALE ISTORIEI 89 Platon a situat Atlantida la vest de coloanele lui Hercule, adica de strâmtoarea Gibraltar. Si, spunea el, insula era mai mare decât Libia (adica Africa de Nord) si Asia (e vorba de Asia Mic a) împreuna. Dar nu cumva Platon a interpretat gresit legenda egipteana? Oare Atlantida nu era situat a, mai curând, între Libia si Asia? Iar între Africa de Nord si Asia Mica exista o insula: Creta. Si aceasta insula permite celor ce vin din Egipt ca, trecând prin câteva insule mai mici, sa ajunga pe un alt teritoriu, Grecia... Amintim ca acest amanunt exista în textul lui Platon. în plus, numeroase aspecte din descrierea Atlantidei facuta de catre Platon amintesc de Creta antica, cu alte cuvinte de civilizaţia minoica, dezvoltata aici începând din anul 2400 î.H. în multe privinţe, civilizaţia Cretei poate fi considerata ca foarte evoluata. Cretanii cautau sa -si înfrumuseţeze viaţa si iubeau tot ce era frumos. Femeile erau elegante — una din ele, reprezentata într-o pictura a fost denumita Pariziana — si aveau un rol important în societate. Cretanii erau un popor de navigatori. Ei au pus la punct instalaţii sanitare perfecţionate si foloseau bai fa cute din pamânt ars sau din metal. Au lasat numeroase opere de arta. Cursele de tauri se desfasurau frecvent în Creta antica; si, dupa cum spune Platon, ele se racticau si în Atlantida. Taurul avea un mare rol T 90 ENIGME CAPTIVANTE în civilizaţia lor. Conform legendei, Pasiphae, soţia regelui Cretei, Minos, a avut un - 33 copil cu un taur iesit din valuri. Acest copil avea trupul de om si capul de taur: Minotaurul, un monstru sângeros, care traia într-un labirint si care, la fiecare noua ani mânca sapte tineri greci (sapte baieţi si sapte fete), daţi ca tribut de Atena.' Fiui regelui Atenei, Tezeu, s-a oferit sa faca parte din grupul victimelor monstrului. Fiica lui Minos, Ariadna, i-a dat un fir cu ajutorul caruia sa poata iesi din labirint (de aici provine expresia firul Ariadneij. Si Tezeu a ucis Minotaurul. Cretanii practicau deci diferite coride . Taurii pe care-i foloseau erau fie 27
specimene domesticite, fie bouri redutabili. Bourul a fost marele taur al Preistoriei: e! apare pe frescele din Lascaux si îl regasim în toata Antichitatea (Cezar I-a întâlnii în padurea hercinica ) si în Evul Mediu; el a disparut, se pare, pe la 1627. Era un animal impresionant, cu coarnele formând o lira, si înalt de 2 metri în regiunea greabanului; taurul era negru, iar femela, roscata. Cretanii se distrau si cu jocul primejdios numit "sari peste taur". Curtea palatului din Cnossos, 1 corida - cursa de tauri. 2 Orogeneza hercinica -totalitatea miscarilor de cutare a scoarţei pamântului {la sfârsitul erei primare) în urma careia s-au format o sene'de munţi (Ardeni, Vosgi). ALE ISTORIEI 91 capitala Cretei, era, cu aceasta ocazie, transformata în arena. Un tânar cretan (sau o tânara cre-tana care era îmbracata barbateste, rochia ei lunga, obisnuita, nefiind potrivita) sarea spre taurul care se repezea spre el, îl prindea de coarne si facea un salt periculos peste spinarea taurului. Un partener îl prindea în partea cealalta. Acest joc era plin de riscuri, "saritorul" riscând sa fie strapuns de coarnele animalului. Lupta nu ducea la moartea animaluiui, dar, uneori, acesta era sacrificat dupa corida. Val seismic asupra Cretei La începutul secolului XX unor arheologi le-a venit ideea unei comparaţii între Atlantida si Creta. Dar abia în 1969, elenistul britanic J. V. Luce s-a preocupat îndeaproape de aceasta identificare. începând din 1947, cercetarile facute de oceanografi în Mediterana orientala au aratat ca fundu! marii este acoperit, în aceasta regiune, de un strat de cenusa alba a carui grosime, în Marea Egee, depaseste doi metri, în timp ce în regiunea Ciprului nu are decât câţiva centimetri. S-a dedus ca, pe la anul 1500 î.H. s-a produs o puternica erupţie vulcanica în Mediterana. Dar unde anume? O insula a reţinut atenţia cercetatorilor: Santorin sau Thera. Insula Santorin este 92 ENIGME CAPTIVANTE formata dintr-un grup de insuliţe situate la 110 kilometri la nord de Creta. Acolo se gaseste singurul vulcan activ din Marea Egee. în perioada care ne intereseaza, insula Thera (Santorin) era o colonie minoica. Insuliţele care formeaza Santorinul acum sunt asezate ca într-un cerc, în mijlocul caruia - 34 poate fi identificat un crater invadat de mare. în termeni geologici, aceasta se numeste o caldeira , în plus, straturi mari de cenusa vulcanica au fost gasite pe insula. Observaţiile facute în acest 28
mic arhipelag au aratat ca vulcanul din Santorin a erupt pe la anul 1500 Î.H. Din el provine cenu sa descoperita pe fundul Mediteranei, ca si în Creta. Se stia ca civilizaţia minoica s-a prabusit brusc pe la anul 1500 Î.H., cea mai mare parte a oraselor, palatelor si satelor fiind distrusa, dar nu se stia din ce cauza. Acum, se pare ca ra spunsul este clar. Sa încercam sa reconstituim faptele. într-o zi, vulcanul din Santorin a intrat în erupţie. Probabil ca marea coloana de fum care a fost eliberata era vizibila de pe malul nordic al Cretei, dar, cu siguranţa, aceasta manifestare vulcanica nu parea atât de grava încât sa provoace panica. S-a întâmplat însa, ceva mai grav: valuri uriase 1 (cuvânt portughez) caldare de mari dimensiuni rezultata din prabusirea craterului unui vulcan ca urmare a unei erupţii. Foto 8 - Reconstituirea templului din Cnossos 94 ENIGME CAPTIVANTE II au patruns în golul provocat la Thera când s-a eliminat lava. Valurile s-au propagat apoi pâna în Creta. Probabil ca masurau pâna la 180 metri înalţime, si se deplasau cu o viteza de 160 kilometri pe ora spre Creta. Când au atins insula, ele aveau înca circa 90 metri înalţime... iovitura a fost puternica. Flota minoica s-a facut ţandari. Nori de cenusa au navalit pe insula, au izbucnit incendii, locuitorii au fost sufocaţi de gazele toxice. Doar regiunile din sudul si vestul insulei n-au fost atinse. Smo chinii din Creta, datând din acea epoca, au fost gasiţi carbonizaţi... Cretanii au încercat sa repare stricaciunile, dar bogaţia insulei fusese pierduta pentru totdeauna. S-a pierdut flota pe care se baza puterea ei; agricultura si comerţul s-au ruinat si Creta n-a mai fost în stare sa se apere de invazii. Veniţi din Grecia, micenienii s-au infiltrat în insula, înaintea altor invadatori. Cultura cretana s-a menţinut de bine de rau câtva timp înainte de a disparea. Civilizaţia minoicaţinea acum de domeniul trecutului. Din toate ipotezele suscitate de mitul Atfan-tidei, cea care o identifica cu insula Creta este cea mai credibila. Aceasta nu înseamna ca n-au existat, în lume si alte civilizaţii înghpe de ape, alte Atlantide... 4. Morţi misterioase în antichitate Ce otrava l-a ucis pe Britanicus? Ce se gasea în cupa data lui Socrate? Cum a reusit - 35 Mitridate sa devina imun la otravuri? Ce ciuperci i-au fost servite la masa împaratului Ciaudius? Ce conţineau vaporii care o faceau pe Pitia la Delfi sa intre în transa? Atâtea întrebari care solicita priceperea istoricului, dar si a toxicologuluL a botanistului si a chimistului. Nu este o sarcina usoara sa identifici otravurile, drogurile, antidoturile, plantele 29
folosite în Antichitate. Termenii folosiţi de autorii vechi pentru a le desemna, nu sunt, adesea, termeni stiinţifici si este, uneori, greu sa separi adevarul de fals, realitatea de ficţiune, istoria de legenda. Si totusi, coroborarea datelor furnizate de literatura greaca sau latina cu cunostinţ ele toxicologiei moderne, permite formularea unor ipoteze interesante în scopul elucidarii acestor probleme. 1 Mitridate VI Eupator cel Mare (132-63 Î.H.) rege al Pontului In Asia Mica. 96 ENIGME CAPTIVANTE Farmacopeea antica Farmacopeea antica era bogatasi variata. Egiptenii descoperisera acidul cianhidric pe care-l extrageau din sâmburii de piersic: probabil Tu-tankhamon a fost asasinat cu aceasta otrava. Biblia citeaza radacina de absint . Popoarele vechi foloseau mai ales otravuri vegetale, extrase din cucuta, opium, digitala, laptele câinelui, brândusa, matraguna, maselariţa; din clematitasi spânz obţineau meconiu . Foloseau si otravuri minerale (arsenicul, ceruza -carbonatulAbazic de plumb -, cinabrul -sulfura de mercur), în acest arsenal se gaseau si substanţe animale, ca sângele de salamandr a, rnacinatura de cantarida, buprestes si omida de pin. Buprestes si cantaridele sunt insecte coleop-tere. Primele, indiferent de specie, nu au proprietaţile atribuite de greci. Pudra de cantarida, luata pe cale orala, irita organele urinare si era considerata, gresit, ca afrodiziac. Molusca marina cu aspect de limax, aplysia, era considerata toxica, dar în mod gresit. Sângele 1 planta aromatica conţinând o esenţa amarasi toxica, din familia compozeae. 2 suc conţinând alcaloizi (meconina). ALE ISTORIEI 97 de taur este cu adevarat toxic si a fost folosit de Hannibal , Themistocle si Midas, regele Frigiei (715 - 676 Î.H.). Ptomainele, substanţe toxice, apar, în adevar, în sângele stricat. Sunt alcaloizi proveniţi din substanţe azotate degradate: hidramine, diamine si aminoacizi. Astfel, colina, care are acţiune de protecţie asupra ficatului, prin oxidare se transforma în muscarina care este chiar otrava dintr-o ciuperca (Amanfta muscaria;. palaria sarpelui). Uneori, însa, tipul de otrava sau de drog este mai greu de precizat. Prima enigma o gasim în Odiseea. Pentru a-i da posibilitate lui Ulise sa scape de farmecele lui Circe care i-a preschimbat tovarasii în purcei, Hermes îi aduce o iarba misterioasa: "Radacina era neagrasi floarea, alba ca laptele; «moli» o numesc zeii; muritorii o smulg greu; dar zeii pot orice." Ce poate fi aceasta "iarba a vieţii"? S-a crezut ca este spânz, maselariţa, sau mandragora . Spânzul celor vechi aparţinea genului strigoaie din familia liliaceae: el conţine - 36
30
alcaloizi 1 general si om de stat cartaginez (247-183 Î.H.) S-a otravit pentru a scapa de romani. 2 general si om de stat atenian (525-460 î.H.) 3 planta a' carei radacina se aseamana cu o forma omeneasca si are proprietaţi narcotice si purgative. Odinioara se'folosea în vrajitorie. 4 planta robusta, cu flori albe-verzui. Veninoasa, medicinala. 98 ENIGME CAPTIVANTE care încetinesc bataile si micsoreaza forţa de contracţie a inimii. Este un hipdtensor si un laxativ. Era'recomandat celor care vorbeau farasir si tare. Spânzul de astazi face parte din ordinul ranuncu-lales, familia ranunculaceae, care înfloreste iarna si de aceea i s-a dat numele: trandafir de Craciun; are un prost renume chiar din vremea lui Diosco-ride . Nu ne putem da îns a seama cum, una sau alta din aceste plante, i-a putut feri pe tovarasii lui Ulise si pe Ulise însu si, de a fi transformaţi în porcine. Maselariţa si mandragora sunt, de asemenea, plante cu flori albe si se gasesc pe malurile Mediteranei. Ele au proprietaţi calmante si narcotice, si, din acest motiv, intra, probabil, în compoziţia ba uturii "Nepenthes care aducea "uitarea tuturor relelor" (A. Chenier, Orbul) cu care Jason I-a adormit pe balaurul din Colchida, Una din aceste doua plante i-a fost data lui Ulise, probabil, pentru a-l face sa uite spectacolul dureros al tovarasilor sai metamorfozaţi si sa-i usureze întoarcerea în Ithaca. Tot în Odiseea, Elena i-a dat lui Telemac, fiul 1 Pedanios D. {sec. l d.H.) medic si botanist grec originar din Asia Mica. A scris: "Despre mijloacele de vindecare". bautura magica contra tristeţii. erou tesahan. A organizat expediţia argonauţilor pentru cucerirea Lânei de Aur din Colchida. ALE ISTORIEI 99 lui Ulise, acest misterios Nepenthes pentru a-i alina supararea si durerea. Unii autori cred ca este vorba de opium sau hasis pe care grecii probabil ca le cunosteau. Dar a fost gresit asimilat cu cafeaua, care va fi introdusa pe continentul european abia în secolul XVII. în orice caz, aceasta bautura nu are nimic de-a face cu planta carnivora cu acelasi nume care creste în regiunile tropicale ale Lumii vechi (Malaezia). 31
O alta enigma este cea a Pitiei din Delfi, preoteasa lui Apollo. Se considera ca aceasta fecioara primea inspiraţia datorita unei degajari (pneuma) de gaze ce ieseau dintr-o spartura în pamânt pe care tradiţia o situiaza în fundul ady-tonului (camera subterana în care statea Pitia). Dar sapaturile de la Delfi n-au aratat în acel loc nici o emanaţie de vapori. Daca nu era o pneuma, se poate crede ca Pitia mesteca frunze de laur (dafin), arborele lui Apollo: unele varietaţi de laur sunt, cu adevarat, toxice. Noi credem ca delirul Pitiei era un fenomen de ordin religios, înrudit cu autosugestia. Si astazi, ca si în Antichitate, nu este nevoie de un agent fizic sau chimic pentru a se provoca o stare de excitaţie sau de frenezie religioasa. - 37 ENIGME CAPTIVANTE Moartea Iul Socrate Despre moartea lui Socrate ne vom ocupa mai pe larg. Se cunosc foarte bine faptele datorita re-tatarii lui Platon în Phedon , Socrate fusese condamnat la moarte de un tribunal din Atena pentru nelegiuire si corupere a tineretului. Dupa ce a baut cupa cu suc de cucuta, el si-a simţit picioarele si stomacul racindu-se, devenind apoi insensibile. El i-a mai csj-uţ lui Criton sa sacrifice un cocos lui Asclepios si a facut o miscare convulsiva. Calaul i-a descoperit faţa: ochii (uf Socrate erau nemiscaţi. Otrava îsi facuse efectul. Dar ce fel de otrava? Exista mai multe feluri de cucuta. Ele aparţin familiei umbeliferae, având florile ca niste umbrele albe. Cucuta mica, înalta 1 filozof grec atenian (470-399 î.H.) 2 filozof grec atenian (428-348 Î.H.) discipol al lui Socrate. Autor al treizeci de dialoguri (Banchetul, Republica, Phedon etc.) 3 dialog al lui Platon, care pune în scena ultimele momente ale lui Socrate în mijlocul discipolilor sai. 4 (în dialogul lui Platon) Socrate îi spune lui Criton, care a venit la închisoare ca sa-l elibereze, ca legea, chiar nedreapta, trebuie respectata. 5 (mitologia greaca) zeu venerat în Epidaur. Este Escu/ap, la latini. ALE ISTORIEI 101 de saizeci de centimetri, nu poate fi inculpata; ea nu conţine decât un alcaloid puţin toxic si nu creste în regiunile mediteraneene. 32
Se poate scoate din cauzasi cucuta otravitoare sau de apa, deoarece nici ea nu se gases te în Grecia. Flora greceasca are însa alte cucute, în primul rând, cele din grupa oenantae, ale caror radacini sunt toxice. Totusi, ele nu se gasesc în regiunea Atenei, unde Socrate a fost condamnat la moarte si intoxicaţia pe care o provoaca are simptome diferite. Adevarata "vinovata" este cucuta mare. Aceasta specie, înalta, uneori, de 2 metri, se gases te în mod obisnuit în jurul Atenei. Tija, frunzele si florile sale conţin o otrava în care se gasesc cinci afcaloizi, între care conina sau cpnicina, cu o structura apropiata de cea a nicotinei si provoaca o paralizie care ucide. Simptomele descrise de Platon concorda cu efectele provocate de ace sti alcaloizi. Este posibil ca, pentru a îndulci agonia condamnatului, sa se fi adaugat opium, la sucul de cucuta. Macul creste în unele regiuni din Balcani si grecii si-l puteau procura. Theophraste , filozof grec si discipol al lui Platon, relateaza ca cele doua substanţe fusesera amestecate de c alau. 1 filozof grec din Lesbos (372-287 Î.H.). Autor al Caracterelor, culegere de studii morale si portrete pitoresti. 102 ENIGME CAPTIVANTE Poetul grec Appolonios spune ca probabil se amestecasera împreuna cu cucuta si radacini de - 38 omag (Aconitum tauricum), dar aceasta ipoteza ni se pare puţin credibila, deoarece omagul provoaca o paralizie a limbii si a vorbirii, urmata de o indispoziţie intensa cu tulburari de respiraţie; Socrate nu a prezentat nici unul din aceste simp-tome. Cucuia a facut si alte victime ilustre: De-mostene s-a otravit, neîndoielnic, tot cu cucuta, în timp ce Seneca a baut suc de cucuta în timp ce-si taia venele. Mit r l date sl otravurile O problema despre care s-a scris foarte mult este metoda pusa la punct de Mitridate pentru a se apara de otravuri. Procedeul pe care el l-a poet si gramattcian din Alexandria (295-230 Î.H.), autor al epopeii Argonauţii. om politic si orator atenian (384-323 Î.H.). A luptat contra lui Filip al Macedoniei si contra lui Alexandru cel Mare. Din cauza esecului revoltei grecesti s-a otravit. filozof, nascut la Cordoba {4 Î.H.- 65 d.H). Preceptor al lui Nero, consul. Compromis într-o conjuraţie, s-a sinucis. A scris: Dialoguri, tragedfi. ALE ISTORIEI 103 33
inventat a intrat în uz cu numele de mitridatizare si desemneaza imunitatea contra otravurilor, obţ inuta prin ingerarea acestora în doze mici mai întâi, apoi din ce în ce mai puternice. Mitridate nu a folosit deci nici un antidot, desi s-a spus de multe ori acest lucru. Erou al unei tragedii de Radine , Mitridate VI cel Mare a fost rege al Pontului din 111 (a 63 Î.H. Tânar, a trait ca un vagabond si atunci a studiat plantele toxice si a pus la punct metoda sa. Se pare ca a folosit învaţaturile unor tamaduitori sciţi si ale unor medici din Babilon si din Bîtinia . Se spune casi-a încercat metoda pe condamnaţi la moarte. Tehnica pusa la punct de Mitridate a dat nastere la multe controverse. Dupa A. Cabanes si L. Nass, el înghiţea zilnic otrava într-o doza care nu-/ putea otravi. Apoi, si-a perfecţionat metoda punând împreuna toate otravurile cunoscute. Tot dupa aceiasi autori, Mitridate ar fi fost un precursor al seroterapieJ: el ar fi conceput un antidot al veninului viperelor, folosind sânge de raţ e care Jean fiacine, poet dramatic francez (1639-1699). A scris tragedii (Andromaca, Bntannicus, Mitndate, Fedra etc.) si o comedie (Ies Plaideurs). ţara din Asia Mica la Marea Neagra, cucerita de romani în 63 Î.H., la moartea lui Mitridate VI. regat în vestul Asiei Mici, la malul Marii Negre (sec. III Î.H.). 104 ENIGME CAPTIVANTE mâncasera aceste reptile. - 39 Natura exacta a otravii contra careia Mitridate se imunizase a ramas necunoscuta: dupa unii, el s-ar fi folosit de un amestec de plumb si mercur; dupa alţii, de o infuzie de flori de piersic. Un amestec de plumb si mercur nu da niciodata imunitate celui care îl înghite cu regularitate. Din contra, dupa câteva luni, consumatorul devine un infirm suferind de tulburari digestive, de dureri intense în tot abdomenul, cu iradieri spre sale si organele genitale, si de dureri cumplite de cap. El cade într-o profunda apatie si devine somnolent. Nu se mai poate ţ ine pe picioare si are ameţeli. Infuzia de flori de piersic, daca florile sunt culese cu frunze si cu tije destul de lungi, conţine acid cianhidric. Piersicile, ciresele salbatice, migdalele si multe alte rosaceae conţin în sâmburi un glicozid cianhidrina: amigdalina. Prin hidroliza cu acizi diluaţi sau prin absorbţie în sistemul digestiv, amigdalina se descompune în glucoza, benzalde-hidasi acid cianhidric (sau o cianura). Cianura nu miroase asa cum se crede; mirosul de migdale amare este dat de benzaldehida care nu este toxica. Dat fiind ca ea se gaseste în produsele de degradare ale amigdalmei în cantitate proporţionala cu cantitatea de cianura, intensitatea mirosului sau este proporţionala cu cantitatea de acid cianhidric (sau, cum se mai numeste, acid prusie). Ingerarea regulata a acestei infuzii duce, în timp, la greţuri, tulburari nervoase (insomnii, 34
-«TTfr'PTfftf ALE ISTORIEI ameţeli, mers nesigur), dureri în regiunea inimii, o oboseala crescândasi o slabire accentuata.
- 40 Se pare ca Mitridate nu a avut aceste simptome. Ca o curiozitate, dam compoziţia amestecului "Mitridate", asa cum l-a propus Serenus Samonnicus, savant latin din secolul III d.H.: douazeci de frunze de virnanţ, un cristal de sare, doua nuci si doua smochine uscate. Virnanţul este o planta ier-bacee din care exista circa optzeci de specii în Europa meridionalasi în Asia: una din ele cu flori galbene si miros agreabil, este cultivata în gradini. Ca urmare, numele mitridate a devenit, fara îndoiala gresit, sinonim cu drogul sarlatanului. Sinuciderea reginei Cleopatra în anul 30 Î.H., a ramas înconjurata de mister. Dupa unii, ea s-ar fi otravit; dupa alţii ea ar fi cerut un cos cu flori sj smochine, printre care se ascundea o "aspida" care a muscat-o si a ucis-o. în realitate, sarpele care a muscat-o nu are nici o legatur a cu vipera aspida de la noi (Vipera aspis). Mai mult ca sigur ca a fost o cobra egipteana (Na/a haje] numita aspida de cei vechi. în Antichitate se stia ca muscatura acestui Cleopatra VII (69-30 Î.H.) regina a Egiptului. Farmecele ei i-au atras pe Cesar, apoi pe Antoniu. Cu ea s-a încheiat dinastia Lagizilor si independenţa Egiptului. Vipera aspis, talie mica: 60-80 cm. Traieste în mijlocul si sudul Europei. 106 ENIGME CAPTIVANTE sarpe omora relativ fara dureri si de obicei în acestfel era ucis un deţinut politic. De altfel, pe coroana regala a sculpturilor din anticul Egipt apare o aspida. Sinistra Locusta Sa trecem peste câteva decenii si sa intram în întunecata atmosfera a Imperiului roman, în timpul c aruia otravitorii au avut un rol important. Astfel, Livia , soţia lui August ; si-a ucis soţul prin presa rare de arsenic pe smochinele pe care el ie consuma cu placere. Moartea împaratului Claudius în anul 54 d.H. a dat nastere la diferite interpretari. Soţia sa, Agripina, dorea sa-l ucida pentru ca fiul ei Nero , din alta casatorie, sa se urce pe tron, S-a hot arât 1 35
Livia Drusila (55 Î.H.-29 d.H.) soţia lui Augustus. A avut, dintr-o casatorie anterioara, doi copii: Ţiberiu si Drusus. La îndemnul ei, Augustus l-a înfiat pe Ţiberiu. Caius Julius Caesar pcfavianus Augustus, împarat roman, nepot al lui Julius Caesar. Nascut în 63 Î.H., mort în 14 d.H. împarat roman (41-54 d.H.). împarat roman (54-68 d.H.}. S-a sinucis ca urmare a mai multor comploturi. ALE ISTORIEI - 41 107 sa-l otraveasca: etapele acestei crime au fost relatate cţfi mai mulţi istorici, în special Suetonius s i Tacit . Eunucul Halotus a prega tit mâncarea fatala dupa instrucţiunile oribilei otra vitoare Locusta. Era o mâncare de ciuperci comestibile (Amanita caesarea) numite în latina boletum: din aceasta cauza sunt acuzate în mod obis nuit mânata rcile sau hribii (Boletus edulis) ca l-au otravit pe Ciaudius. Aceste ciuperci comestibile au fost impregnate cu suc extras din Amanita phalloides, ciuperca foarte otravitoare. Totusi, împa ratul din placerea de a mânca din nou dintr-un fel atât de bun, a vomat, gâdilându-si omusoru!. Ei absorbise doar o mica doza de otrava, insuficienta pentru a-l omorî. Agripina i-a cerut atunci medicului lui Ciaudius, Xenofon din Cos, sa gaseasca un mijloc sa-l ucida. Sub pretextul ca-l ajuta pe împa rat sa vomite din nou, medicul i-a înfipt o pana în gâtlej, dupa cum arata Tacit. Suetonius spune însa ca, din contra, medicul i-a facut o spa lare a stomacului sau i-a dat sa înghita o fiertura . V. s i G. Wasson afirma ca lui Ciaudius i s-a administrat o puternica doza de fiertura de tigv a 1 istoric latin (69-125 d.H.) Autor al carţii Vieţile celor doisprezece Cezari (de la Caesar la Domiţian). 2 istoric latin (55-120 d.H.) autor al Analelor, Viaţa lui Agricola, Dialogul oratorilor. 108 ENIGME CAPTIVANTE (Lagenaria siceraria) pe cale rectala , pentru ca împaratul sa nu-i simta gustul amar. Aceasta ar fi marit efectele ciupercii otravite. O vom regasi pe Locusta în acţiune si într-un alt celebru caz de otra vire. Ea preparase p otrava fulgeratoare, facând încerca ri pe sclavi, otrava pe care Nero, fiuf Agripinei, f-o ceruse pentru a-( omorî pe.Britannicus, fiul lui Claudius s i al Mes-salinei . într-o pagina celebra , Tacit relateaza tragica masa, Britannicus statea de o parte, în tovaras ia altor nobili tineri. Nero s i complicele sau Narcis au fost nevoiţi sa foloseasca o viclenie pen-tru a îns ela vigilenţ a "celui care gusta mâncarurile", lata ce spune Tacit: "p bautura înca "nevinovata", dar foarte fierbinte, i-a fost servita lui Britannicus, dupa ce a fost controlata; el n-a primrt-o deoarece era foarte 36
fierbinte si atunci s-a turnat apa rece în care fusese deja pusa otrava. Aceasta i s-a raspândit în tot corpul cu atâta repeziciune ca dintr-o data i-au fost retezate si vorba si viaţa. Cei ce s edeau alaturi de el la masa s-au nelinistit. Cei mai puţin prevazatori au fugit; dar cei 1 B. Ti beri u s Claudius, fiu al lui Claudius si al Messalinei {41-55 d.H.^. A fost otravit de Nero.' 2 Valeria Messalina, împarateasa romana (25-48 d.H.) soţia lui Claudius, mama lui Britannicus s i a Octaviei. A fost ucisa la instigarea lui Narcis (sclav eliberat de Claudius). ALE ISTORIEI 109 cu mintea mai ascuţita au ra mas la locul lor nemiscaţi, cu ochii pe Nero. Acesta, stând pe patul sau s i simulând ca nu stia ce se întâmplase, a spus ca nu-i nimic grav: cauza era boala de care suferea Britannicus de mic copil, ca îsi va reveni sica o sa deschida iar ochii." Britannicus era, într-adeyar, epileptic. - 42 în Britannicus, drama lui Racine, Burrhus, educatorul lui Nero, îi povesteste Agripinei tragedia la care asistase: "Cupa din mâini îi era umplutade Narcis; Dar buzele sale abia i-au atins marginea, Nici sabia n-ar fi avut o forţa atât de mare Doamna, i-a luat lumina ochilor; Si-a cazut pe pat rece, faraviaţa." Cu ce otrava a fost fulgerat Britannicus? S-a vorbit de omag, de arsenic, de cocleala, de cinabru, de un amestec de plumb si mercur. Dar, ţinând seama de viteza cu care a acţionat otrava, ipoteza cea mai posibila este folosirea acidului cianhidric. Pentru a încheia, sa parasim ţarmurile mediteraneene si sa facem o scurta incursiune în India. Soma vechilor arieni, care era principalul ingredient din sacrificiile vedice, a provocat multe discuţii. S-a crezut ca este sucul fermentat al unei plante din familia Asclepiadaceaelor (Asclepias 110 ENIGME CAPTIVANTE acida), cu flori asemanatoare cu cele de orhidee. Recent, V. si G. Wasson au identificat-o cu palaria s arpelui, o minunata ciuperca rosie cu pete albe, care conţine o substanţa cu efecte halucinogene, musci molul. Dupa cum se vede, otravurile Antichitaţii nu si-au dezvaluit înca toate secretele... 37
5. A incendiat Nero cu adevarat Roma? Nero, incendiatorul Romei... Aceasta acuzaţie am citit-o si auzit-o atât de des încât ni se pare ca este cât se poate de adevarata. Categoric, Nero are o reputaţie proasta, si o merita: s a ne amintim de otravirea lui Britannicus despre care tocmai am vorbit. Totusi, începutul domniei sale a fost fara cusur, iar incendiul Romei s-a produs în anul 64 d.H., adic a la începutul domniei împaratului. Istoricul Georges-Roux, pe baza lucrarilor altor autori, a reusit sa stabileasca adevarul. Concluziile lui sunt surprinzatoare. Dar sa vedem mai întâi ce s-a întâmplat. Roma devastata La 18 iulie 64, Roma era toropita de caldura. Nero se afla în vila sa din Antium pe litoral, la 45 de kilometri de Roma. Seara, vântul din sud batea peste oras. Chiar atunci au aparut flacari în întuneric. Focul aprinsese micile magazii de lânga 112 ENIGME CAPTIVANTE Marele Circ, care a început si el sa arda. Stârnit de vânt, incendiul s-a întins si a ajuns pe înalţ imile învecinate, cu precadere pe colina Palatin. Un mesager s-a repezit în galop spre Antium, pentru a-l înstiinţa pe Nero. Acesta a fost sculat din somn; el a sarit pe un cal si a pornit spre Roma unde a ajuns dupa patru ore si jumatate. Se f acuse dimineaţa, prapadul luase proporţii uriase si locuitorii intrasera în panica. Tacit ne-a la sat relatari despre scenele îngrozitoare care se petreceau în oras. Populaţia urla fugind si încercând sa-si care bolnavii. Dar flacarile îi înconjurau pe fugari din toate parţile. La sfârsitul celei de-a doua zile, incendiul parea ca se' potoleste, dar focul s-a înteţit din nou, si mai puternic, în dimineaţa urmatoare. Abia dupa o saptamâna a fost stins. Pagubele au fost catastrofale: cinci din cele sapte coline ale Romei au fost pustiite. Din cele paisprezece - 43 cartiere ale Orasului Etern, trei au fost distruse în întregime si sapte parţial. Palatinul , Quirinalul , Esquilinul au fost, practic, în întregime arse. Din locuinţele imperiale de pe colina Palatin nu mai ramasese decât o uriasa gramada de cenusa. Palatul lui Nero a ars. Un numar important din monumentele 1 una din cele sapte coline ale Romei. Cartier aristocratic si apoi resedinţa a împaraţilor. 2 una din cele sapte coline ale Romei, în nord-vest. 3 una din cele sapte coline ale Romei, la est. ALE ISTORIEI 113 din Forum1 s-au prabusit. Flacarile au distrus o-pere de artasi manuscrise de mare valoare. Marile antrepozite cu alimente au ars si ele. Asa cum se întâmpla în asemenea ocazii, jefuitorii au profitat de incendiu pentru a prada. 38
Ce a facut Nero în timpul catastrofei? El a încercat, mai întâi, sa salveze obiectele de arta care se gaseau în palatul sau. Stim ca era amator de artasi de literaturasi ca îi susţinea pe artisti si pe scriitori. Georges-Roux scrie, referitor la aceasta: "Era pasionat dupa lucrarile de arta, îi susţinea pe sculptori, îsi transformase locuinţa într-un adevarat muzeu. Apollo din Belvedere si faimosul grup Laocoon provin din colecţiile lui. Si sa fi fost el cel care a dat foc, nu mahalalelor saracacioase, ci templelor antice, bijuterii ale tezaurului naţional? Este greu de conceput (...) Si aceasta deoarece — toţi istoricii sunt de acord — "împaratul a fost primul sinistrat." Nero a încercat sa coordoneze acţiunea de dominare a calamitaţii. A fost vazut pe strazi, 1 piaţa din Roma situata între Capitol si Palatin, centru al activitaţii politice, religioase, comerciale si judiciare, corespunzatoare Agorei din Atena. 2 pavilion din Vatican construit de Inocenţiu III si luliu II. Ei gazduieste o colecţie de sculpturi antice (Apollo din Belvedere, Torsul din Belvedere). 3 erou troian sufocat, împreuna cu fii sai, de doi serpi uriasi. Celebru grup de sculptura antica din sec. II Î.H.' 114 ENIGME CAPTIVANTE noaptea, fara escorta. Dusmanii sai s-au gânditr un moment, sa profite de ocazie pentru a-l asasina. Dar au renunţat. N-ar fi fost prea elegant, într-adevar, sa ucizi un împarat atunci când îsi face datoria. Nero a deschis porţile gradinilor sale si a distribuit alimente sinistraţilor; el a dat chiar din bunurile sale personale. A luat masuri deosebite: stocurile de produse alimentare au fost rechiziţionate si mlastinile din Ostia au fost stabilite ca loc de depunere a darâmaturilor, în acele clipe, nimeni nu-l acuza pe Nero ca ar fi incendiatorul. Se cautau alţi vinovaţi. Cine a fost vinovatul? Opinia publica i-a acuzat iniţial pe evrei. Romanii, toleranţi cu strainii si cu religiile lor, îi primisera bine, la începui. Apoi, se produsesera unele incidente care au provocat apariţia unui antisemitism violent. Astfel ca poporul din Roma i-a acuzat imediat pe evrei ca au dat foc oras ului. Simţind pericolul, evreii au cautat sa îndrepte banuielile spre crestini. De altfel, pentru mulţi romani nu era mare deosebire între crestini si evrei. - 44 Important este faptul ca romanii au'început sa-i considere pe crestini ca ţapi ispasitori si sa-i ucida. port al Romei antice aproape de varsarea Tibrului. Foto 9 -Nero 116 39
ENIGME CAPTIVANTE Dupa Tacit, crestinii au fost aruncaţi în gropile cu animale salbatice sau au fost crucificaţi înainte de a fi arsi de vii: au fost transformaţi în torţe vii care luminau înîr-un mod înfiorator gradinile lui Nero. înnumeroase tablouri au fost reprezentate aceste scene. Adevarul este ca nu se stie nimic sigur de chinuirea în acest mod a crestinilor. Pasajul din Tacit care vorbeste de aceasta este, fara îndoiala, apocrif , Este sigur ca n-au fost aruncaţi la animale, ci ca au fost decapitaţi, daca erau cetaţeni romani, sau crucificaţi, în total, au pierit 200 pâna la 300 de oameni; este mult, desigur, dar puţ in comparativ cu masacrele care se vor savârsi mai târziu, când, cu adevarat, crestinii vor fi aruncaţi la animale. De altfel, nu era înca vorba de o persecuţie religioasa, ci de o represiune dupa un incendiu considerat ca a fost provocat de cineva, adica de un delict de drept comun. Totusi, nimic nu dovedeste ca autorii incendiului ar fi fost crestinii. Tacit sugereaza vinovaţ ia lor, dar Suetonius nu face nici o aluzie, de altfel ca si Pliniu cel Batrân . 1 neautentic, îndoielnic. 2 istoric, filolog si literat roman (23-79). A scris un tratat despre oratorie ("Sţudiosus"), "Istoria naturala", A munt în timpul erupţiei Vezuviului în 79 d.H. ALE ISTORIEI 117 Acest autor îl acuza, totusi, pe Nero, de o maniera mai mult sau mai puţin categorica. Pliniu vorbeste de "incendiile prinţului Nero" fara alta precizare. Suetonius îl acuza mai ferm pe împarat. El spune: "Nero a incendiat Roma". Relateaza ca oameni ai împaratului, îmbracaţi în livrea imperiala, au fost vazuţi strabatând orasul cu torţe... Tacit vorbeste de "rautatea prinţului" fara a spune mai mult. Georges-Roux observa însa faptul ca Tacit si Suetonius erau înalţi funcţionari flavieni , adica dintr-o dinastie diferita de aceea de care aparţinea Nero. Aveau deci motive sa-l dusmaneasca. Trebuie sa recunoastem ca sunt totusi motive sa-l dezvinovaţim pe împarat. De altfel, ceilalţi istorici sau scriitori nu fac nici o aluzie la eventuala sa vinovaţie. Si ne referim la Plutarh, Flavius Josef , Marţial , la sfântul loan Chrisostom ... Când conjuraţii complotului condus de Pison f m 1 dinastie care a condus imperiul roman din 69 la 96 (Vespasian, Titus, Domiţian). 2 generai si istoric evreu, nascut în Ierusalim (7-100), autor al Razboiului evreilor si al Antichitaţilor iudaice. 3 poet latin, nascut la Bilbilis în Spania (40-104). Epigrame. 40
4 episcop de Constantinopol (344-407). Elocinţa lui i-a adus numeie Chrisostom (Gura de aur). 5 Calpumius Pison, om politic roman (38-69). Galba I-a desemnat ca succesor, dar ambii au fost ucisi de partizanii lui Othon. - 45 118 ENIGME CAPTIVANTE anul care a urmat incendiului, !-au acuzat pe Nero, ei n-au facut nici o aluzie ca el ar fi fost autorul dezastrului. La fel, când Galba va provoca o revolta contra lui Nero, el îi va aduce acestuia multe acuzaţii, dar nu va face nici o referire la incendiu. Un Incendiu faraîndoialaaccidental în fond, de ce ar fi dat Nero foc Romei? Desi în mod obisnuit se crede ca era nebun, în realitate, nu era decât un original. Sa fi incendiat el Roma pentru a se bucura de spectacol, asa cum se spune astazi? Dar ar fi putut sa aiba placeri asemanatoare cu mai puţine urmari... Sa fi vrut sa faca o operaţie urbanistica, de "reînnoire"? Ar fi putut s-o facasi altfel. Mai ales ca au ars cele mai frumoase cartiere... Alt argument în favoarea împaratului: comportarea lui deosebita faţa de sinistraţi. Si, în sfârsit, dup a cum am vazut, ei nu era în Roma când a izbucnit incendiul. Daca vroia sa se bucure de spectacol ar fi fost acolo când oamenii lui dadeau foc. Desigur, absenţa sa ar putea fi un alibi, dar, în acest caz, nu s-arfi dus atât de departe, deoarece 1 împarat roman (5 Î.H.-69 d.H.). Succesor ai lui Nero, a domnit sapte luni (68-69 d.H.). A fost asasinat de partizanii lui Othon (împarat roman dupa Qalba). ALE ISTORIEI 119 parcurgerea a patruzeci si cinci de kilometri calare de catre un om care nu era obisnuit cu aceasta, nu putea fi o placere... Un ultim argument în favoarea lui Nero: daca cete de incendiatori au dat foc Romei la ordinele sale, ei ar fi avut de-a face cu locuitorii, ceea ce nus-a întâmplat. Si-atunci, daca Nero nu este vinovat, daca nici crestinii si nici evreii nu au provocat incendiul, cine a facut-o? La încheierea anchetei sale, Georges-Roux ramâne la parerea ca incendiul din Roma n-a fost provocat, ci s-a produs din întâmplare. La 18 iulie 64, Roma era toropita de canicula: nu trebuia prea mult ca sa izbucneasca un incendiu. Daca s-au observat mai multe puncte în care focul a aparut, motivul este ca focul s-a propagat foarte repede, favorizat de vânt. în nici un caz nu-l putem vedea pe Nero cântând din lira în faţa flacarilor, asa cum ne-a fost prezentat de atâtea ori. lata ce scrie Georges-Roux în finalul cercetarilor sale: "Istoria, se 41
spune, este o doamna în vârsta careia nu-i place sa fie tulburata. Trebuie, totusi, uneori, sa fie zguduita pentru a se face loc adevarului". MISTERE DIN EVUL MEDIU PÂNAÎN SECOLUL NOUASPREZECE Shakespeare, Masca de Fier vor fi, între alţii, "eroii" celei de a treia parţi. 1. îngrozitoarea boalaa Celor ce Ard Timp de noua secole, o boala ciudatasi îngrozitoare a pustiit numeroase regiuni din Europa: Focul Sfântului Anton. Cauza acestei boli a fost descoperita destul de recent, asa ca, mult timp, ea a fost înconjurata de o atmosfera de superstiţii, de panica generala, de groaza... Misterioasa boalasj-a facut apariţia în secolul X. Cronicarul Flodoard o menţioneaza pe la - 46 950 în Paris; în secoiul urmator, Raoul Glaber si Hugues de Flavigny o descriu si ei. Sigebert de Gembloux a semna!at-o în Lorena si i-a facut o descriere precisa: membrele bolnavilor se gangreneaza, se înnegresc si se desprind de trup. El a numit boala 'locul sacru" (ignis sacei). Dupa aceea, relatarile asupra bolii s-au înmulţit si au permis sa i se stabileasca simptomele. Uneori, victima era cuprinsa de ameţeli, de convulsii, de halucinaţii, de spasme care aminteau de 1 cronicar si scriitor al vieţii sfinţilor, francez (894-966), autor al unei Istorii a catedralei din fîe/ms si a unor Anale. 124 ENIGME CAPTIVANTE epilepsie. Alte ori, boala se manifesta întâi printr-o pata neagra, apoi, asa cum a notat cronicarul, mâinile si picioarele se înţepeneau, pielea de pe ele se usca; apoi se gangrenau, înnegrindu-se în totalitate. Bolnavul parea devorat de un adevarat foc interior. El se rasucea de durere, urlând: "Ajutor, ard'" în mod paradoxal, acest "foc" era însoţit de impresia de frig ca de gheaţa. Uneori, picioarele si mâinile se desprindeau de corp si cadeau. Nu se poate imagina o boala mai îngrozitoare si este de înţeles spaima pe care a provo-cat-o timp de secole. Una din caracteristicile sale cele mai curioase era periodicitatea cu care aparea. Un flagel redutabil în tot Evul Mediu, boala s-a manifestat cu regularitate si în locuri diferite. Povestea ei a fost redata de doctorul H. Chaumartm într-o carte deosebit de documentata, în Aquitania , pe la anul 1000, ea a ucis mai mult de patruzeci de mii de oameni; în 1131, flagelul a provocat moartea a paisprezece mu de 1 "Boala Celor ce ard sl Focul Sfântului Anton", editata de autor, 1946. 2 provincie în sud-vestul Franţei. ALE ISTORIEI 125 42
oameni la Paris, unde a fost chemata în ajutor sfânta Genoyeva pentru a apara orasul. Boala a facut ravagii în Limousin , Brabant , Flandra . între 1670 si 1676, boala s-a manifestat în Sologne , fn asa masura încât i s-a dat numele de "boala solognoţilor". în secolul XVIII, a continuat sa bântuie în Boemia, în Elveţia, în Suedia... Un pictor din acea epoca, Doyen, a reprezentat-o într-un tablou pastrat în biserica Saint-Roch din Paris. în cursul acestui scurt istoric, am evitat sa numim aceasta boala, deoarece nu este o treaba usoara. Una din denumirile ei cele mai obisnuite este "Boala Celor ce Ard"- ea provine, desigur, din impresia de arsura pe care o aveau bolnavii. Totusi, acest nume a fost dat si attor boli, cum ar fi ciuma, antrax, erizipel, chiar si sifilis. Forma cu manifestari convulsive a fost denumita "Focul Sfântului Andrei". Forma cu gangrena a intrat în istorie cu numele de "Focul Sfântului Anton". 1 (sfânta) Genoveva (422-502) considerata sfânta ocrotitoare a Pansului (ea promisese locuitorilor Luteţiei (numele vechi al Pansului) ca nu vor avea de suferit în urma invaziei lui Attila; cuvântul ei a fost respectat, orasul fund cruţat) 2 regiune din nordul Franţei - 47 3 regiune din Belgia. 4 regiune împarţita între Franţa si Belgia. 5 regiune la sud de Pans 126 ENIGME CAPTIVANTE în anul 1090, când a izbucnit în Dauphine1 o epidemie de "Foc sacru", locuitorii si-au amintit ca moastele sfântului Anton fusesera aduse cu câtva timp înainte într-o biserica din regiune, la Motte-au-Bois, Imediat, bolnavii s-au dus acolo si miracolul s-a produs: fiul seniorului de la Valloire a fost vindecat de sfânt. Tatal si fiul s-au hotarât atunci sa se dedice acţiunii de vindecare a victimelor Focului si au întemeiat Ordinul Sfântului Anton. De atunci, acest sfânt a fost chemat în ajutor contra acestei boli: era reprezentat cu flacari la picioare. Sfântul Marţial, care era invocat mai înainte, a fost dat uitarii. Epidemia pariziana din 1311 s-a stins datorita sfintei Genoveva; o biserica din Paris îi poarta, de atunci, numele. Victimele Bolii Celor care Ard — "cei fara membre" — îsi puteau sfârsi zilele în spitalele Or dinului Sfântului Anton, care îi hranea si-i îmbraca gratuit. Se puteau vedea, agaţate deasupra porţilor acestor ospicii, "ex-voto -uri" îngrozitoare: braţe si picioare 43
negre. O fraza le însoţea: "Nemo 1 provincie franceza în sud-est, cu capitala la Grenoble. 2 sihastru din Tebaida (251-356 d.H); unul din întemeietorii monahismului crestin. 3 apostol din Limousin (regiune' a Franţ&i) si primul ep|scop din Limoges (sec. III). 4 obiecte care se asezau tntr-un sanctuar drept mulţumire pentru îndeplinirea unei dorinţe. ALE ISTORIEI 127 in vanum peccat in Antonium" (Nimeni nu pacatuieste nepedepsit faţa de Anton"), Se întâmpla, uneori, ca un bolnav sa-si piarda un picior sau o mâna în cursul transportului. Mulţi înselatori se dadeau drept victime ale Focului pentru a primi pomana — sa nu uitam c a era perioada Curţii Miracolelor . Ambroise Pare citeaza cazul unui escroc care se plimba cu braţul uscat al unui spânzurat, facând lumea sa creada ca este al lui. Din nefericire pentru el, braţul fals i-a cazut: prins astfel, a fost condamnat la biciuire. Daca sfântul Anton, prin minunile sale, parea în stare sa vindece îngrozitoarea boala, el îi si pedepsea pe cei care fi batjocoreau, în 1576, la Châtillon-sur-Seine, trei soldaţi protestanţi au aruncat în foc statuia sfântului: acesta i-a pedepsit, lasându-i sa fie "arsi" de Focul sacrul Când nu se produceau miracole, se foloseau alte metode în lupta contra bolii. Se varsa apa pe victime pentru a stinge focul care îi ardea: imediat, vapori greţosi ieseau din victime, întunecând, se zice, strada pe care se gaseau. Mai târziu, în secolele XVI si XVII, chirurgii s-au ocupat de victime, amputându-le membrele bolnave. 1 cartier din vechiul Paris care în Evul Mediu servea ca refugiu cersetorilor si vagabonzilor. 128 ENIGME CAPTIVANTE - 48 începe sase facalumina Totusi, o enigma ramânea nerezojvata: care era cauza Bolii Celor care Ard? Mult timp, a fost considerata ca o posedare de catre diavol, apoi asimilata cu o boala venerica, în 1670, însa, valul misterului a început sa se ridice! Denis Dodart, medicul lui Ludovic XIV, a facut o expunere interesanta la Academia de Stiin ţe în legatura cu "gangrena solognoţilpr": el a spus ca folosirea ca hrana a "secarei stricate" era cauza bolii. De altfel, el se baza pe spusele lui Claude Perrault care fusese informat de medicii din Sologne. în 1717, în Elveţia, dr. Karl Nikolauss Lang acuza cornul secarei ca este adevaratul responsabil al Focului Sfântului Anton. Adevarul începea sa iasa la lumina! 44
Trebuie sa deschidem aici o paranteza, intrând în domeniul botanicii, ca sa vorbim de o ciuperca vinovata, ale carei efecte negative fusesera, în sfârsit, demascate. Cornul secarei (Claviceps pur-purea) se prezinta ca un bulgare negru care traieste ca un parazit pe spicul secarei. Când cade pe pamânt, el încolţeste si sporii sai vor in-fecta noi spice. Când seminţele de secara de 1 medic, fizician si arhitect francez (1613-1688). ALE ISTORIEI 129 acum "contaminate cu sporii cornului secarei" erau macinate, amestecate cu altele, pâinea obţ inuta avea miezul negru: consumarea acestuia provoca îngrozitoarea boala. De atunci, Focul Sfântului Anton a capatat denumirea medicala de ergotism gangrenos si Focul Sfântului Andrei, de ergotism convulsiv. Aceasta cauza, total nebanuita, a lamurit mai multe aspecte ale bolii. Mai întâi, viteza mare de raspândire a epidemiei pe care o capata uneori când se producea o intoxicaţie alimentara colectiva. Apoi, frecvenţa mai mare în regiunile sarace; în sfârsit, asocierea ei, adesea evident a, cu perioadele de foamete. Se înţelege usor aceasta, deoarece în acest caz, din lipsa de grâu, ţaranii macinau secara, expunându-se astfel ergotismu-lui. Ciuperca fusese depistata de botanisti mult înainte de a fi implicata în aceasta problema: Lo-nicer, un erudit din timpul Renasterii, a menţionat-o pentru prima data în 1565. Acţ iunea de contractare a uterului fusese observata chiar din aceasta perioada: a fost folosita deseori pentru a usura nasterile ... Cine si-ar fi putut închipui ca acelasi microorganism era la originea Bolii Celor 1 ergot de seigle (în franceza) - cornul secarei. 2 cornul secarei produce si o constricţie a vaselor sanguine periferice, care poate duce la gangrena extremitaţilor. 130 ENIGME CAPTIVANTE ce Ard, care facea atunci mari ravagii? Istoria cornului secarei a redevenit interesanta în secolul nostru: bine cunoscutuj drog LSp-25 , este un derivat direct al acidului lisergic, care este principiul activ al cornului secarei. Este deci o ciuperca halucinogena, ca si agaricul (ciuperca) din Mexic. Sa ne reamintim ca victimele Focului Sfântului Andrei sufereau, printre altele, si de halucinaţii. Acum, se mai cuvine o ultima întrebare: suntem oare astazi feriţi de pericolul apariţiei bolii Focul Sfântului Anton? Ultimele epidemii de ergo-tism au fost semnalate în secolul trecut în - 49 Suedia si Rusia. Cornul secarei a fost considerat vinovat de tragicele otraviri din Pont Saint-Esprit în 1951, dar în mod gresit: responsabil era un insecticid amestecat cu faina. 45
Astazi, au fost luate toate masurile pentru a se evita consumarea secarei parazitate. Dar, culmea, cornul secarei are si efecte benefice: unele din substanţele pe care le conţine sunt utilizate con tra migrenelor. Asa ca, paradoxal, se cultiva ciuperca blestemata în lanuri de secara în scopul acestei utilizari: se aleg varietaţi de secara cu înflorire întârziata, pentru a se evita asstfel orice 1 abreviere a denumirii germane Lyserg S au re Diethyjamida ţdietilamida acidului lisergic); toxic puternic, halucinogen, duce la nebunie 2 a fost obţinut si pe cale sintetica. ALE ISTORIEI 131 contaminare a secarei utilizate pentru alimentaţie, care înfloreste mai devreme. Diferite medicamente, de exemplu morfina, permit acum sa fie oprita declansarea ergotismului. Focul Sfântului Anton, temuta Boala a Celor ce Ard, aparţine de acum înainte Istoriei. 132 ENIGME CAPTIVANTE 2. Un castel, o capela, un tezaur Totul parea încremenit în micul oras de provincie asezat lânga vechiul castel. Doar o lumina se misca prin haţisul care înconjura castelul luminânddrumul unui om care înainta fara ezitare. Avea în mâini o lopata, o cazma si diferite alte scule. Brusc, a încalecat ghizdurile unui vechi puţsi a disparut în el. Acest om se numea Roger Lhomoy si cauta p comoara în castelul din Gisors, capitala regiunii Vexin normand , Unele legende vechi l-au convins ca în movila de pamânt pe care se afla castelul medieval din Gisors, orasul lui natal, se ascunde o comoara imensa. Roger Lhomoy a reusit sa fie angajat, de catre conducerea orasului, ca paznic si ghid al castelului, în fiecare noapte — razboiul al doilea mondial se încheiase — facea cercetari pe ascuns. 1 regiune din vechea Franţa, desparţita de râul Ept în Vexin normand si Vexin francez. ALE ISTORIEI 133 Un explorator curajos A început prin a desfunda un vechi puţ care, în timp, se umpluse cu pamânt, si a coborât în el, ajungând pâna la adâncimea de treizeci de metri. Riscurile la care se expunea erau foarte mari si, de altfel, într-o noapte, pamântul s-a prabusit peste el si si-a rupt un picior. A reusit, totu si, sa iasa Ia suprafaţa cu eforturi supraomenesti. - 50 Refacut, Roger Lhomoy s-a hotarât sa abandoneze puţul, în care nu descoperise galeria pe care se astepta s-o gaseasca, si a început sa sape în alt loc, la cincisprezece metri mai departe. 46
Folosind instrumente improvizate, a reusit sa ajunga la saisprezece metri adâncime. Acolo, a descoperit o mica sala, de circa patru metri pe patru. Apoi, a sapat pe orizontala, în direcţia pu ţului pe care-l explorase mai înainte. Si prin acest tunel care nu avea decât cincizeci de centimetri diametru, Lhomoy a înaintat târându-se pe burta... Din pacate, acesta nu a dat nici un rezultat. Atunci, curajosul explorator a început sa sape din nou pe verticala, pornind de la acest tunel. El a sapat patru metri în noua galerie si a ajuns la un zid. R. Lhomoy a reusit sa scoata doua pietre din zid, si-a bagat capul prin spartura facuta si a scos un ţipat: descoperise o sala uriasa. 134 ENIGME CAPTIVANTE Cu lampa în mâna a patruns în sala lunga de treizeci de metri, lata de nouasi înalta de patru metri si jumatate, care nu era altceva decât o capela în stil romanic, având un altar si statui ale lui lisus Hristos si ale apostolilor sai. De-a lungul zidurilor erau asezate nouasprezece sarcofage de piatra lungi de doi metri. Fascicolul de lumina al lampii a descoperit treizeci de cufere asezate în rânduri de câte zece! Cuferele aveau lungimea de doi metri si cincizeci, înalţ imea de un metru si optzeci si laţimea de un metru si saizeci... Lhomoy, revenit acasa dupa periculoasa sa expediţie s-a gândit sa anunţe descoperirea sa. S-a dus, în primul rând, la primaria din Gisors, dar acolo nu a fost crezut. Si-a povestit, apoi, aventura întregului oras, dar oamenii nu i-au dat importanţa. Totusi, oricine putea vedea groapa pe care a sapat-o. Doi oameni s-au oferit sa coboare în ea: unul din ei a ajuns pâna la cripta. N-a intrat în ea, dar aruncând pietre, a auzit cum rasuna. Autoritaţile au început sa-i faca necazuri lui Lhomoy. L-au acuzat de degradarea monumentului si a fost dat afara. Chiar în acea zi, conducerea orasului a pus oameni sa astupe groapa. Pamân tul â acoperit, din nou, misterioasa pestera a lui Aii Baba, întrevazuta un moment. Dar enigma din Gisors nu era decât la început. Lhomoy i-a povestit aventura sa scriitorului Gerard de Sed e. Deosebit de interesat, acesta a facut o cercetare aprofundata a problemei. Dupa ALE ISTORIEI 135 ce a publicat în presa un reportaj asupra misterului din Gisors, a primit un telefon ciudat. Un barbat vroia sa-i faca niste destainuiri si Gerard de Sede i-a facut o vizita. Barbatul de la telefon fusese stupefiat vazând în articolul lui Gerard de Sede, un plan al capelei descoperite de Lhomoy. "Este foarte ciudat, i-a spus scriitorului, lata ce deţin de mai mulţi ani: este un plan si am ca utat mereu, dar în zadar, sa aflu la ce monument se refera. Va jur ca muream de dorinţa de a afla, deoarece documentele care însoţesc acest plan arata ca el desemneaza locul unde au fost puse la adapost cele mai importante secrete ale Ordinului Templierilor. Nu sunt autorizat însa sa va arat aceste documente, dar uitaţi-va la acest plan, cred ca o sa va intereseze." Gerard de Sede s-a tulburat vazându-l, deoarece acest plan era exact la fel cu cel al capelei subterane din Gisors. O mistificare era exclusa: era imposibil sa faci, într-un timp atât de scurt, o copie dupa planul publicat ?n presa. 47
De altfel, se vedea ca planul era vechi. în partea de jos a documentului pe care i-l arata interlocutorul sau, Gerard de Sede a obser vat o cruce cu extremitaţile laţite, înscrisa într-un cerc, care, la rândul lui, era înscris într-un pa trat. Amintea de crucea Ordinului Templului. De asemenea, scriitorul si-a amintit ca a vazut o cruce asemanatoare pe un câmp, în apropierea - 51 ENIGME CAPTIVANTE unui drum din jurul orasului Gisors. Oricum, umbra Ordinului Templului parea sa domine enigma de care se ocupa. Dar cine au fost, în fond, Templierii, acesti oameni carora le-au fost consacrate atâtea studii în ultimii ani? Misteriosii Templieri Ordinul Templului a fost întemeiat la Ierusalim, în anul 1119, de Hugues de Payns, un cavaler din Champagne, Geoffroy de Saint-Omer si aiţi noua camarazi ai lor. Scopul ordinului era de a se asigura securitatea drumurilor spre Locurile Sfinte, prptejându-i pe pelerini de atacurile sarazinilor si ale bandiţilor, în anul 1128, în timpul Conciliului din Troyes, s-a stabilit regulamentul Ordinului de catre Sfântul Bernard . Ţinuta Templierilor, stabilita de papa, era formata dintr-o "manta alba" cu o cruce rosie pe inima. Au participat la cruciade. Cu timpul, ordinul a devenit un fel de banca: pelerinii, plecând spre Palestina, puteau depune, în Europa, banii la o 1 nume dat de occidentalii din Evul Mediu musulmanilor din Europa si din Africa. 2 una din cele mai mari' figuri ale crestinismului (1090-1153). A întemeiat manastirea din Clairvaux. ALE ISTORIEI 137 casa a Ordinului; ei gaseau suma depusa ducându-se la Templierii instalaţi în Orient. Lo cuinţa lui Hugues de Payns se gasea pe locul templului lui Solpmon. Templierii au fost alungaţi din Palestina de catre arabi si au venit în Europa unde au întemeiat comanderii . S-au îmbogaţit tot mai mult: regii Franţei si ai Angliei le încredinţau administraţia tezaurului lor. De îmbogaţirea Ordinului nu profitau membrii sai care erau obligaţi, prin regulament, sa duca p viaţa austera. Precizam ca nu erau calugari, dar trebuiau sa traiasca într-o comunitate, f ara femei si fara copii. Dar bogaţia Ordinului a provocat invidia. Sub Fifip cel Frumos , Templierii sunt acuzaţi de corupţie, Îri1307. Regele !e-a facut proces si papa Clement v i-a condamnat, dar acuzaţiile aduse erau mincinoase: li se reprosa, de exemplu, ca adora un ido) hermafrodit, Bafomet. La 18 martie 1314. marele maestru al Ordinului, Jacques de Molay si ceilalţi mari demnitari au ascultat, în piaţa bisericii Notre-Dame, sentinţa data contra lor. Au fost condamnaţi la închisoare. Jacques de Molay si Geoffroy de Chamay si-au 48
1 domeniu aparţinând unui ordin militar sau religios. 2 Filip IV (1268-1314) rege al Franţei (1285-13f4). 3 papa din 1305 la 1314. Protejat de Filip cel Frumos. 4 ultimul mare maestru al ordinului Temphenlor (1243 1314). 138 ENIGME CAPTIVANTE afirmat în faţa mulţimii nevinovaţia. Un sergent al regelui si-a pus mâna pe gura lui Molay pentru a-l împiedica sa vorbeasca. Filip cel Frumos a dat atunci ordin ca cei doi rebeli sa fie arsi pe rug, ca si alţi treizeci si s apte de cavaleri ai Ordinului. Si în timp ce flacarile cresteau, victimele strigau: 'Trupurile sunt - 52 ale regelui Franţei, dar sufletele sunt ale lui Dumnezeu!" Unele aspecte ale istoriei Templierilor au continuat sa stimuleze imaginaţia, în special misterioasa doctrina esoterica— pe care ei ar fi transmis-o francmasoneriei — ca si fabuloasele bogaţii pe care le aveau. Templierii deţineau mai mult de noua mii de castele! Ei beneficiasera de nenumarate donaţ ii, ca sa nu mai vorbim de prada pe care o luasera de la musulmani. Filip cel Frumos a pus sta pânire pe o parte din aceste bogaţii, dar restul a putut fi pus la adapost. Se spune ca Jacques de Molay, dându-si seama de sumbrele planuri ale regelui, l-a chemat în celula sa pe nepotul sau Guichard de Beaujeu si i-a dezvaluit ca mormântul predecesorului sa u, marele maestru Guillaume de Beaujeu, din Templul din Paris era gol. El conţinea, în realitate arhivele Templului si relicve de valoare, în special 1 care nu poate fi înţeleasa decât de cei iniţiaţi; ascuns, secret. 2 Templul din Paris devenise centrul Ordinului ALE ISTORIEI 139 sfesnicul cu sapte braţe al lui Solomon. Si Jacques de Molay a continuat: "Dar tezaurul material ai Templierilor este în alta parte: în cele doua coloane care împodobesc strana Templului, la intrarea în mormântul Marilor Maestri. Capttelele care împodobesc aceste coloane pivoteaza în jurul lor si în interiorul coloanelor — care sunt goale — se gasesc marile tezaure strânse din econom)-, ile Ordinului." Enigma persista 49
Dupa moartea lui Molay, Guichard de Beaujeu a golit coloanele Templului de conţinutul lor preţios si le-a ascuns într-un loc secret. S-a vorbit de Li-massol în Cipru si de diferite locuri din Franţa, în special de domeniul familiei Beaujeu, lânga Lyon. Mai sigur, tezaurul Templierilor ar fi fost ascuns într-un castel al domeniului familiei Beaujeu: castelul d'Arginy, Este un castel cu aspect auster si bizar, în 1950, proprietarul sau a primit vizita unui colonel englez care i-a propus sa cumpere castelul oferind o suma uriasa. A refuzat. Pe stema de la intrare figureaza semne care continua pâna la donjon. Printre aceste semne se afta unu), un semn egiptean, care indica existenţa unui tezaur... r 140 ENIGME CAPTIVANTE Sa revenim la castelul din Gisors, unde ar putea sa fie tezaurul Templierilor sau o parte din el, deoarece s-ar putea ca el sa fi fost împarţit în mai multe locuri. Gerard de Sede a continuat ancheta asupra enigmei din Gisors. El a ajuns la concluzia care acrediteaza descoperirea lui Lhompy. Mai întâi, este evident ca exista o construcţie subterana sub donjon, deoarece o simpla movila de pamânt nu-l putea susţine. Apoi, aceasta cladire avea o capela: un raport al administratorului castelului, din anul 1375, menţioneaza "capela Sfânta Caterina". Or, aceasta capela este chiar cea descoperita de Lhomoy. Un manuscris din 1696, scris de abatele Alexandre Bourdet conţine un plan al "capelei subterane Sfânta Caterina": el corespunde cu descrierea (ui Lhomoy. în - 53 plus, Gerard de Sede a aflat de existenţa unui manuscris în latina, datând din anul 1500, în care se vorbeste de treizeci de cufere de fier! Nu exista îndoiala: o parte, cel puţin, a tezaurului Templierilor se "odihneste" la Gisors! Si pare bine pazit... Doi ziaristi se duceau în masina la Gisors pentru a se interesa de aceasta problema. Un necunoscut a tras asupra lor în momentul în care se apropiau de oras... 3. Un lucru neexplicat: harta lui Pin Rai's în 1929, directorul muzeelor naţionale turcesti a descoperit în colecţiile celebrului muzeu Topkapi din Istanbul, fragmentele unei harţi în culori întocmita de un amiral turc din secolul XVI, Piri Rai's. Mai exact, este vorba de Piri Rai's Ibn Hadji Mehmet, tradus literalmente Piri- amiral -fiul 50
-pelerinului - de - la - Meca - Mohamed. Este denumit frecvent, deformând ortografia numelui s au, Piri Reis. Conservatorul muzeului, Halii Etern Eldem si-a dat imediat seama de importanţa descoperirii saje, deoarece, aceasta harta prezinta, cu o precizie, uneori extraordinara, coastele Americîi de Sud si alte regiuni necunoscute, sau aproape necunoscute, în epoca lui Piri Rai's... O precizie surprinzatoare Acesta si-a desenat harta pe o piele de gazela în martie 1513. El a si adnotat-o pentru a ar ata ca l li 142 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 143 s-a inspirat din diferite harţi arabe, portugheze etc. si dintr-o harta a lui Cristofor Columb. Trebuie spus ca un unchi al lui Piri îl facuse prizonier pe un fost marinar al lui Columb. Patru ani dupa ce si-a desenat harta, Piri a prezentat-o sultanului Selim l.1 Mai mulţi specialisti au examinat harta si au fost uimiţi de detaliile care apar pe ea, Dintr-o privire, se poate recunoaste Oceanul Atlantic, având de o parte Europa si Africa si de afta, cele doua Americi. 2 Necunoscuta atunci de europeni, Cordiiiera Anzilor este figurata clar. Printre numeroasele desene care ilustreaza harta, apare o lama, animal care era - cel puţin oficial - necunoscut în Europa. Desigur, exista greseli pe aceasta harta: Amazonul este vizibil în dublu exemplar, dar insula Ma-rajo, care este situata la varsarea acestui fluviu este desenata cu precizie: totusi, ea va fi "descoperita" abia în 1543. O ciudaţenie a harţii este ca noua sute de mile de coasta sud-americana nu sunt trecute... Totusi, insulele Falkland sunt la locul lor, si, cel mai extraordinar lucru, o parte a litoralului Antarcticei este desenat corect. Se poate identifica, în spe-cial, peninsula Palmer si Ţara Reginei Maud. 1 Seiim l cel Crud (1467-1520), sultan otoman (1512-1520). A cucerit Siria, Palestina si Egiptul. 2 (anţ de munţi.
- 54 Or, continentul antarctic nu va fi descoperit decât în anul 1818, si releveul coastelor sale va fi stabilit abia în 1958! Ba chiar, a trebuit sa fie sondata gheaţa care acopera acest continent! Ar trebui sa ne întoarcem cu sase mii de ani înapoi pentru a regasi un continent antarctic fara gheţuri. Cu alte cuvinte, harţile care l-au inspirat pe Piri ar fi fost întocmite la acea epoca... 51
lata-ne deci în faţa "inexplicabilului". Sa încercam, totusi, sa explicam. O civilizaţie neidentificata? Unii cercetatori au încercat, într-adevar, sa dezlege aceasta enigma de necrezut. Este, în specia), cazu) lui Jacques Victoor. E) a plecat de la ipoteza ca, acum sase pâna la zece mii de ani, exista o "Civilizaţie mondiala* înca neidentificata. Aceasta civilizaţie ar fi lasat harţi care, dupa dispariţia ei, ar fi putut ajunge în biblioteca din Alexandria , distrusa în trei rânduri. De altfel, Piri, în adnotarile sale, vorbeste despre o harta întocmita în epoca iui Alexandru. Sau, poate, 1 înfiinţata în Egipt de primii doi monarhi din dinastia Ptolemeilor în sec. III î.H; în anul 47 Î.H. avea 700.000 volume, când a fost parţial distrusa la ocuparea Alexandriei de catre Caesar. 144 ENIGME CAPTIVANTE aceste misterioase harţi ar fi fost pastrate la biblioteca din Cartagina, distrusa, si ea, de catre romani. Geografii din Alexandria si fenicienii ar fi putut desigur sa se inspire din aceste harţi. Acestea, la rândul lor, ar fi la originea portulanelor din Evul Mediu, folosite atunci de navigatori. Pe aceste por-tulane s-ar fi bazat Piri Ra'is, asamblându-le ca la un joc de puzzle. Este momentul sa ne amintim ca vikingii au ajuns în America de Nord si chiar dupa unii, în America centrala si de Sud. Un viking ar fi devenit chiar rege al toltecilor. Fenicienii si cretanii ar fi ocupat si ei BraziSia. Dar n-au ramas harţi din aceste ipotetice expediţii. Dupa cum remarca J. Victoor, harta lui Piri Ra'is nu este unica. Harta lui Oronteus Finaeus, datând din 1532, arata Antarctica în întregime. "Desenarea completa a coastelor sale, scrie J. Victoor, se suprapune exact pe cea a harţilor moderne, iar polul sud este asezat corect." Continentul antarctic este, totusi, prea mare pe aceasta harta. Aceasta provine din faptul ca cercul polar al lui Oronteus Finaeus este în realitate cercul paralelei 80. Aceasta greseala ar putea proveni din scoala din Alexandria. 1 harta de navigaţie întocmita cu ajutorul busolei, fobsrta în Evul Mediu (sec. XW-XVl). ALE ISTORIEI 145 Alt fapt uimitor: harta lui Hadji Ahmed, care dateaza din 1559, arata, si ea, continentul antarctic, dar, în plus, se poate recunoaste istmul care unea Siberia de Alaska în era cuaternar a! Pe harta lui Reinel, datând din 1510, este prezenta Australia, care nu va fi descoperita de europeni decât abia în 1606. Pe harta fraţilor Zeno, desenata la Veneţia în 1380, se poate recunoaste Groenlanda, însa fara calota sa glaciara! Sa mai menţionam portulanul lui Ibn Ben Zara din Alexandria, care dateaza din 1487. Trei puncte curioase ale acestei harţi par a arata ca ea reprezinta Europa la sfârsitul ultimei glaciaţ 52
ii! Locul de varsare al Guadalquivirului , în Andaluzia , care acum este o delta, este desenat ca un golf. Marea Egee este presarata de insule în numar mai mare decât cunoastem astazi. In - 55 sfârsit, Marea Britanie si Irlanda sunt acoperite de gheţari... Examinarea acestor harţi se complica din cauza problemelor de proiecţie pe care nu le dis cutam. Important este ca autorii !or, sau cei care !e-au inspirat, cunosteau tot Pamântul, inclusiv Antarctica, si aveau o idee despre marimea lui. Desigur, nu poate exista unanimitate asupra 1 fluviu din Spania, care se varsa în Atlantic. 2 regiune din sudul Spaniei. 146 ENIGME CAPTIVANTE acestui punct de vedere. Dupa unii autori, litoralul situat la baza harţii lui Piri n-ar fi cel al Antarcticei, ci ar fi coasta pacifica a Americii de Sud: amiralul, din lipsa de loc, n-ar fi putut-o pune la locuf ei. Aceasta idee ar fi aproape la fel de extraordinara ca si faptul ca a cunoscut-o. Oricum, enigma ramâne pasionanta... 4. Shakespeare faramasca Shakespeare este chiar Shakespeare? Cel mai mare scriitor de limba engleza a fost, cu adevarat, William Shakespeare, modestul actor nascut la 1564 în Stratford-upon-Avon? Sau este doar un pseudonim sub care se ascunde un geniu necunoscut? Problema, asa cum este normal, a facut multa vâh/a, si nu numai în Anglia. Aceasta controversa îsi are originea în puţinele documente existente cu privire la autorul lui Hamlet si al lui Othelb. Oficial, William Shakespeare s-a nascut la 23 aprilie 1564 în Stradford-upon-Avon, în centrul Angliei. Era fiul unui negustor de lânasi de piele. Dupa ce a absolvit scoala din Stradford, a devenit, la treisprezece ani, ucenic. La optsprezece ani, s-a casatorit cu Anne Hathaway, fiica unui fermier, mai în vârsta decât el cu opt ani. A avut trei copii, din care doi gemeni. în 1592, Shakespeare s-a angajat într-o trupa de actori; apoi, a jucat la teatrul Globe, la Londra. A devenit conducatorul unei companii teatrale 148 ENIGME CAPTIVANTE pentru care a scris câteva piese. Cea mai mare parte a lucrarilor sale a fost scrisa între anii 1591 si 1610, în 1597, Shakespeare a cumparat una din cele mai mari cladiri din Stratford. Primele reprezentari cu Romeo si Julieta au avut loc în 1596, cele cu Hamletm 1601, cu Othellom 1604, cu 53
Macbethm 1606. Pe la 1610, Shakespeare a parasit Londra pentru a reveni la Stratford, unde a dus o existenţa de proprietar rural. A murit în 1616, la 23 aprilie tocmai când îsi aniversa ziua de nas tere... Cu toate ca s-a putut stabili o biografie aproximativa a lui Shakespeare, omul însusi a ra mas misterios. Nu exista nici un manuscris al operelor sale; piesele sale a trebuit uneori sa fie prelucrate pentru a putea fi jucate: un actor n-ar fi putut scrie piese ce puteau fi jucate? Si, lucru important, piesele lui Shakespeare se desfasoara în epoci si în locuri foarte variate: în Roma antica pentru lulius Caesar, Veneţia si Cipru pentru Othello, Danemarca pentru Hamiet, Franja Evului Mediu pentru Henric VI etc. Un simplu actor ca Shakespeare a fost în stare sa dea viaţa unor personaje din atâtea epoci si din atâtea ţari? Shakespeare, se spune, nu iubea carţile: testamentul lui nu pomeneste de e!e. Cele doua fiice ale lui nu stiau sa scrie,.. B nu s-a - 56 sinchisit niciodata ca se publicau în ediţii "pirat" operele sale de catre escroci. S-a calculat ca un ţaran englez foloseste circa cinci sute de cuvinte; opera lui Shakespeare Foto 10 - Shakespeare 150 ENIGME CAPTIVANTE conţine cincisprezece mii... Iar autorul acestei opere trebuia sa cunoasca spaniola, italiana, franceza, sa fie la curent cu problemele de drept, cu stiinţele oculte, cu echitaţia, cu heraldica etc . In acest fel, faţa de disproporţia dintre un personaj modest si o opera gigantica, s-a pus întrebarea daca William Shakespeare nu era un pseudonim al unui scriitor genial, dornic sa ra mâna în anonimat . Bacon, Marlowe sau un mare senior? Cinci candidaţi au fost propusi, cu prioritate. Primul este Francis Bacon (1561-1626), om de stat englez, savant si filozof. Biografia lui F. Bacon prezintasi ea unele aspecte misterioase, deoarece se pare ca ar fi fost fiul nelegitim al reginei Elisabeta . El este autorul unui mare numar de opere, lucrarea sa principala fiind "Noua logica" (Novum organum). Totusi, viaţa si caracterul lui Bacon nu par a se potrivi cu opera shakespeariana, în plus, toata 1 Gradina Shakespeare în Bois de Boulogne, la Paris, cultiva toate florile citate în opera fui Shakespeare.
- 57 2 !a fel, unii au afirmat ca piesele lui Molie re, au fost 54
operele lui Corn ei l le si chiar ale lui Ludovic XIV 3 Elisabeta l-a (1533 -1603), regina a Angliei (1558 1603). ALE ISTORIEI 151 viaţa lui, Bacon a fost foarte ocupat, încât este greu de imaginat ca ar fi putut sa aiba timpul liber necesar sa scrie piesele lui Shakespeare. în 1593, într-o încaierare într-un cabaret, si-a pierdut viaţa un poet si autor dramatic englez, Christopher Marlowe, nascut în 1564, ca si Shakespeare. El a fost înjunghiat. Cel puţin oficial, deoarece Marlowe se pare ca n-ar fi murit chiar în acea zi si ar fi continuat sa traiasca în secret. Si în aceasta perioada el ar fi scris piesele atribuite lui Shakespeare. Alte puncte comune între cei doi oameni: Marlowe facea parte dintr-o trupa de actori si a scris si el piese de teatru, desigur inferioare, în ansamblu, celor ale lui Shakespeare, totusi pline de verva; în ele se regasesc adesea pasaje extrem de frumoase. Din piesele lui putem cita: Tamerlan cel Mare (1587) si Masacrul din Paris (1589). Mai mult sau mai puţin agent secret, Marlowe a avut o viaţa agitata. El s-a discreditat din cauza ateismului sau si din acest motiv ar fi socotit ca ar fi mai prudent sa dispara în 1593 si s-ar fi ascuns la un protector, poate contele de Oxford: la resedinţa acestuia ar fi scris operele lui Shakespeare. De altfel, Edouard de Ver, al saptesprezecelea conte de Oxford, a fost si el banuit ca a scris piesele "marelui Will". Tot asa, au fost banuiţi si alţi doi mari seniori literaţi. Primul a fost Roger Manner, al cincilea conte 152 ENIGME CAPTIVANTE de Rutland. Aceasta teza a fost susţinuta de savantul belgian Celestin Demblon. Dar R. Manners s-a nascut în 1576 si, daca admitem teza iui Demblon, trebuie sa fim de acord ca el a scris s ase capodopere la saptesprezece sau optsprezece ani... Mai solida pare teza lui Abel Lefranc, profesor la College de France, în cartea sa celebra Sub masca lui William Shakespeare (1920). Dupa parerea lui, autorul pieselor lui Shakespeare a fost William Stanley (1561-1642) al saselea conte de Derby. Acest mare senior a calatorit mult: din 1582 în 1587, a parcurs Franţa (unde a fost oaspete la curtea lui Henric III), italia, Navara, Orientul Apropiat. în 1587, s-a reîntors în Anglia: este exact anul în care Shakespeare, intrat în trupa de actori, a ajuns la Stanley. Când a murit protectorul trupei, aceasta a fost susţinuta de lordul Strânge, fratele mai mare al lui Wiiliam Stanley, în acea perioada, în Anglia, trupele de actori puteau obţ ine dreptul de a purta numele unui senior, scapând, astfel, de acuzaţia de vagabondaj, ele fiind considerate ca fac parte din casa seniorului. Deci, Shakespeare era, pe atunci, "protejatul" familiei Stanley. Doua alte motive sunt în favoarea tezei lui AbelLefranc. Autorul pieselor Iui Shakespeare avea, în mod evident, cunostinţe juridice: William Stanley a fost înscris la una din scolile de drept din Londra. De asemenea, pe la anul 1600, piesele lui 55
ALE ISTORIEI 153 Shakespeare arata ca autorul trecea printr-o accentuata criza de pesimism, de tristeţe, de melancolie. Este sigur ca, în cursul acelor ani, W. Stanley a fost coplesit de griji în viaţa sa personaia. Aceste coincidenţe sunt oare suficiente pentru a convinge? Coincidenţele nu sunt o dovada - 58 ... Astazi, parerea care prevaleaza este ca Shakespeare este chiar Shakespeare. în fond, acesta ar fi putut foarte bine sa se documenteze asupra epocilor si regiunilor în care sunt situate piesele sale. Si Istoria pastreaza amintirea unui om a carui viaţa modesta a contrastat cu stralucirea operei sale. ENIGME CAPTIVANTE 5. Omul cu Masca de fier Identitatea omului cu masca de fier este desigur una djn enigmele cele mai celebre din istoria Franţei, în fond, cine a fost omul care, timp de douazeci si doi de ani, în patru închisori diferite, a fost silit sa poarte, permanent, nu numai o masca de fier, dar si o masca de catifea neagra? Partea de jos a mastii avea arcuri de oţel. Se daduse ordin ca omul sa fie ucis dacasi-o scotea. Ludovic XIV, Regele Soare (1643-1715) a spus: "Vreau ca nimeni sa nu afle vreodata cine este." La rândul lui, Michel de Chamillard, ministrul Regelui Soare, întrebat pe patul de moarte, a spus: "Nu pot destainui, este secret de stat." Necunoscutul de la Bastllla Daca se examineaza jurnalul lui du Junca, reprezentantul regelui la Bastilia, la data de 18 septembrie 1698, se poate citi: "Joi, 18 septembrie, la ora trei dupa amiaza, domnul de SaintMars , guvernatorul forta reţei Bastilia, s-a O) u_ 0) •o C3 O w O u. r 56
- 59 ENIGME CAPTIVANTE prezentat, venind din fostul lui post de guvernator al insulelor Sainte-Marguerite-Honorat , aducând cu el, în litiera sa, unyechi deţinut pe care l-a avut în pazasi la Pignerol , pe care l-a ţinut permanent mascat, al carui nume nu se spune, si pe care l-a închis, coborând din litiera, în prima camera din turnul Basiniere, asteptând noaptea, pentru a-l lua si conduce chiar el, la ora noua seara, cu domnul de Rosarges, unul din sergenţii pe care domnul guvernator i-a adus, în a treia camera, singur în turnul Bretaudiere pe care l-am mobilat cu tot ce trebuie, înainte de sosirea sa, primind ordin de la domnul de Saint Mars, care deţinut va fi servit si îngrijit de domnul de Rosarges, si hrana prizonierului fiind asigurata de domnul guvernator." într-un alt jurnal, în care se treceau date asupra morţii sau eliberarii deţinuţilor, du Junca a scris la data de 19 noiembrie 1703: "în aceeasi zi, 19 noiembrie 1703, deţinutul necunoscut, având permanent masca de catifea neagra pe faţa, pe care domnul guvernator de Saint-Mars l-a adus cu el, venind din insulele Sainte-Marguerite, pe care-I pazea de mult timp, care s-a simţit ieri cam rau iesind de la slujba 1 insulele Samte Marguerite si Saint Ho n o rât fac parte din insulele Lerins din Mediterana, 2 oras din Italia (Piemont). A fost în stapânire franceza în mai multe rânduri. Fortareaţa în care au fost închisi Fouquet, Lauzun si omul cu Masca de fier. ALE ISTORIEI *> f 157 religioasa, a murit astazi la orele zece seara, fara a fi avut vreo boala grea, în cel mai scurt timp." Masca de Fier a fost înmormântat la 20 noiembrie în cimitirul Saint-Paul sub numele de Mar-chiel sau Marchioly. Faţa i-a fost arsa cu vitriol pentru ca, în caz de deshumare, sa nu poata fi nicicum identificat. Apoi, a fost uitat pâna la apariţia, la Amsterdam, în 1745, a unei carţulii anonime: Memorii secrete pentru a servi istoria Persiei. Autorul satirizeaza personaje de la curtea iui Ludovic XIV, carora le da nume persane, în carte se vorbeste de un deţinut politic mascat, pe care autorul îl con sidera a fi contele de Vermandois, fiul lui Ludovic XIV si al domnisoarei de La Valliere. Voltaire a fost primul care s-a ocupat, cu adevarat, de enigmaticul caz al omului cu Masca de Fier. Desigur ca ideea i-a venit dupa ce^ citise lucrarea de mai sus, pe care o cunostea, în Secolul lui Ludovic XIV, el relateaza povestea misteriosului deţinut care avea o voce frumoasa si o piele oachesa... Voltaire a pomenit din nou aceasta enigma în Dicţionarul enciclopedic. Editorul sau — sau chiar Voitaire însusi — a redactat o nota în care se spune ca omul cu Masca de Fier era probabil fratele mai mare al lui Ludovic XIV. 57
între a timp, alţi doi autori au evocat curiosul mister, în 1754, abatele Lengley-Dufresnoy a identificat Masca de Fier cu ducele de Beaufort, ENIGME CAPTIVANTE - 60 disparut în faţa orasului Când ie , în Creta. Mai târziu, în 1769, un alt eclesiast, parintele Griffet, a publicat fragmentele din jurnalul lui du Juca pe care le-am citat. In secolul XIX, enigma îi va atrage pe Alexandre Dumas, care a scris "Ludovic XIV si secolul sau", si pe Jules Michelet . Din închisoare în închisoare Pe baza documentelor pe care le avem, yom încerca sa reconstituim istoria Mastii de Fier. între martie 1680 si septembrie 1681 — data este nesigura — un deţinut a sosit la Pignerol, în Piemont. Era o fortareaţa pe care Franţa o deţinea din 1631. Donjonul era folosit ca temniţa pentru deţinuţii politici. Poate ca ar fi interesant ca, chiar de pe acum, sa-i cunoastem pe cei sase deţinuţi politici care au fost închisi la Pignerol în perioada respectiva. Primul este fostul administrator general al finanţ elor, Fouquet, închis dupa procesul din 1664 vechiul nume al unui oras din Creta, astazi Heraklion. istoric francez (1798-1874). Ascris Istoria Franţei. om de stat francez (1615-1680), ministru de finanţe. Condamnat pe viaţa ca delapidator în 1664. ALE ISTORIEI 159 El a murit în 1680. Al doilea este un oarecare Eus-tache Dauger, care a fost adus în 1669. In 1671, a fost închis la Pignerol, Lauzun, fost favorit al lui Ludovic XIV. Nemulţumindu-l pe rege, a fost închis si eliberat abia în 1680. Au fost adusi, apoi, la Pignerol, un calugar iacobin, un spion numit Dubreuil si, în 1679, diplomatul italian Matthioii. Guvernatorul din Pignerol era Saint-Mars. fn 1681, a fost mutat la o alta fortareaţa, Exiles, tot în Piemont. L-a luat acolo si pe Dauger. Apoi, Saint-Mars a fost transferat la închisoarea din insula Sainte-Marguerite, în arhipelagul insulelor Lerins, în faţa orasului Cannes. Si aici l-a luat cu el pe Dauger, Deţinuţii ramasi la Pignerol — între care si Matthioii — i-au fost trimisi si ei mai târziu. în 1698, dupa cum stim, Saint-Mars a fost transferat la Bastilia, El s-a dus acolo împreuna cu unul din deţinuţii sai, cu Masca de Fier, care fusese închis pe rând la Exiles si în insula Sainte Marguerite. 58
De ce a fost obligat acest om sa-si pastreze permanent masca, chiar când îl examina doctorul? Daca era atât de stânjenitor, autoritaţile ar fi putut, cu usurinţa, sa-l elimine. Era oare atât de us or de recunoscut încât era obligat sa poarte masca chiar când traversa Franţa si nu putea fi vazut decât de ţarani? Mai multe relatari arata în ce masura se dadea importanţa pastrarii secretului asupra identitaţii 160 ENIGME CAPTIVANTE sale. într-o zi, în insula Sainte-Marguerite, Masca de Fier a reusit sa scrie cu un cui sau un cuţit câteva rânduri pe o farfurie de argint, pe care a aruncat-o pe fereastra. Un pescar a gasit-o si i-a adus-o lui Saint-Mars. Acesta I-a întrebat: "— Ai citit ce este scris pe farfurie? - 61 — Nu stiu sa citesc! a raspuns omul. — A mai vazut-o cineva? — Abia am gasit-o, nimeni n-a vazut-o. Am adus-o Excelenţei voastre ascunsa sub haina, de frica sa nu fiu luat drept hoţ. — Poţi sa pleci, i-a spus Saint-Mars, norocul tau este ca nu stii sa citesti." O alta relatare este introdusa de Alexandre Dumas în "Ludovic XIV si secolul sau": "Un asistent de chirurg a vazut, în timp ce facea baie, plutind ceva alb pe apele marii. A îno tat spre acel obiect, !-a adus la mal si s-a uitat la el. Era o camasa de pânza foarte fina, pe care, cu un amestec de apasi funingine drept cernealasi cu un os de pui ca pana, deţinutul îsi scrisese toata viaţa. S-a grabit sa-i duca guvernatorului camasa gasita. Domnul de Saint-Mars i-a pus aceeasi întrebare ca si pescarului. Omul i-a raspuns ca, într-adevar, stia sa citeasca, dar ca, gândindu-se ca rândurile scrise pe acea pânza puteau sa se refere la vreun secret de stat, s-a ferit sa !e citeasca. Domnul de Saint-Mars I-a trimis acasa fara sa-i spuna nimic, dar, a doua zi, omul a fost gasit mort în pat." ALE ISTORIEI 161 într-un articol scris de domnul de Paiteau, stranepot al lui Saint-Mars, aparut în Anul literar din 1769, se spune ca un ofiţer de infanterie numit de Blainvilliers, s-ar fi travestit în soldat, la Sainte-Marguerite, pentru a-l vedea pe deţinut prin ferestrele camerei sale. El l-ar fi vazut fara masca: faţa lui era "alba" si parul albit prea devreme. Blainvilliers a mai spus ca guvernatorul si ofiţerii stateau în picioare cu capul descoperit pâna ce el le spunea sa se aseze si sa-si puna p alariile pe cap; în timp ce domnul de Saint-Mars îl însoţea pe ilustrul prizonier pe drumul dintre insula Sainte-Marguerite si Bastîlia, el s-a oprit la proprietatea sa din Paiteau.' Mai mulţi calareţi îi însoţeau pe cei doi oameni. Domnul de Saint-Mars a luat masa cu deţinutul, având doua pistoale lânga farfurie. Ţaranii n-au putut vedea daca necunoscutul mânca având masca pe faţa; dar e! o avea atunci când a traversat curtea. Temnicerul si deţinutul au dormit noaptea aceea în doua paturi alaturate. Se nasc câteva întrebari referitoare la masca purtata de misteriosul necunoscut. Nu trebuia ei, oare, sasi-o scoata din când în când pentru a se spala si pentru a se barbieri? 59
Surprinzator este si volumul cheltuielilor facute pentru deţinerea în închisoare a Mastii de Fier; timp de douazeci de ani, a costat o suta patruzeci si patru de franci pe zi. Se pare ca o întemniţare 162 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 163 la Exiles costa saptezeci si doua de mii de franci; la Sainte-Marguerite, optzeci de mii de franci. Omul era permanent tratat cu mult respect. Fara a fi luxoasa, viaţa lui în închisoare era, în general, confortabila; la Pignerol, "apartamentele" sale erau mai bine aranjate decât cele ale lui Fouquet sau de Lauzun. O mulţime de Ipoteze - 62 Enigma Mastii de Fier, din momentul în care s-a ocupat de ea Voltaire, a stimulat în mod deosebit imaginaţiile. Ipotezele formulate asupra identitaţii deţinutului sunt nenumarate. S-a crezut chiar ca era o femeie... Una din ipotezele cele mai raspândite este cea care îl vede în Masca de Fier pe un frate al lui Ludovic XIV. Aceasta ar explica motivul pentru care era obligat sa poarte permanent o masca: ca sa ascunda o asemanare, foarte evidenta, între cei doi. Mai precis, Masca ar fi fost un frate geaman al Regelui Soare. Anna de Austria l-ar fi nascut la prânz, dupa care a mai nascut un copil, seara, de aceasta data pe ascuns; reginele aveau obligaţia de a naste în public. Si atunci, necunoscutul mascat ar fi putut fi un frate mai în vârsta decât Ludovic XIV, care, în aceste condiţii, nu era decât un uzurpator. O varianta a acestei ipoteze: Ludovic XIV ar fi fost fiul Annei de Austria si al lui Mazarin , în timp ce Masca de Fier ar fi fost veritabilul delfin ... Contele de Vermandois ar fi putut fi o Masca de Fier destul de credibila. Am mai vorbit de aceasta ipoteza. El era, reamintim, fiul natural al lui Ludovic XIV cu domnisoara de La Valliere. Oficial, a murit la 18 noiembrie 1683. în realitate, aceasta moarte ar fi fost fictiva: contele de Vermandois ar fi fost atunci închis, deoarece îl palmuise pe delfin în cursul unei certe. Dar, la moartea contelui de Vermandois, în timpul asediului de ia Courtrai, au fost de faţa numerosi martori, iar gestul sau nu justifica o deţinere pe viaţa. Si totusi ipoteza a gasit crezare. In 1789, un revoluţionar a povestit ca a gasit, între doua pietre, la Bastilia, o hârtie pe care Masca de 1 {1601-1666} fiica a regelui Filip III al Spaniei si regjna a Franţei prin casatona cu Ludovic XIII. Regenta, a condus ţara cu ajutorul lui Mazann pâna la majoratul lui Ludovic XIV. 1 prelat si om de stat francez de origine italiana 60
(1602-1661). Principalul ministru aî regentei Anna de Austria. 2 mostenitorul prezumtiv al tronului Franţei, dupa ce provincia Dauphine a fost alipita domeniului regal prin cumparare (1349}. 164 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 165 Fier scrisese: "Eu sunt Louis de Bourbon, conte de Vermandois..." Alta ipoteza identifica Masca de Fier cu ducele de Beaufort. Acesta comanda, fn 1669, expediţia din Candie în Creta. El a fost ucis la 25 iunie, dar nu i s-a gasit trupul. Totusi si la moartea ducelui au fost martori si nici nu existau motive întemeiate pentru ca sa fie închis pe viaţa. Mai mult, în 1703, ar fi avut 87 de ani, pe când Masca de Fier n-a avut, în mod vadit, la moartea sa, decât aproximativ 60 de ani. în 1825, un fost consul general în Siria, cavalerul Taules, a publicat un memoriu în care afirm a ca Masca de Fier a fost patriarhul armean Avedick. Acesta ar fi fost rapit la ordinele lui Ludovic XIV, Ja instigarea iezuiţilor: patriarhul se opunea încercarilor acestora de a uni biserica catolica cu biserica armeana. Daca Avedîck a fost cu adevarat închis în Franţa, ar fi fost deţinut la Mont-Saint-Michel si el - 63 a murit în 1711. Alt candidat: un conspirator numit Louis de Oldendorff, dar cunoscut si sub multe alte denumiri. Acesta, dupa ce a fost arestat la Peronne, a fost închis la Bastilia, dar, oricum, în nici una din închisorile în care a fost deţinut Masca de Fier. 1 insula stâncoasa la gura râului Couesnon, legata de coasta cu un dig, din 1879. Era condamnat la cel mai aspru regim, ceea ce nu a fost cazul misteriosului prizonier. Un englez? La 10 octombrie 1711 ^prinţesa palatina , vaduva ducelui de Orfeans , fratele lui Ludovic XIV, îi scria soţiei electorului de Hanovra o scrisoare în care spunea: "Un om a fost închis mulţi ani la Bastilia si a murit acolo mascat. Lânga el au stat doi muschetari pentru a-l ucide în caz ca îsi scotea masca. A mâncat si a dormit mascat. Fara îndoiala ca asa a fost deoarece a fost bine îngrijit, a avut locuinţa bunasi i s-a dat tot ce-si dorea. A fost împartasit mascat; era foarte credincios si citea continuu. Nu s-a aflat niciodata cine era."' Dupa douasprezece zile, prinţesa palatina i-a scris din nou corespondentei sale: 1 titlu purtat de Charlotte Elisabeth de Bavîere. 61
2 Philippe duc d'Orle'ans (1640-f 701), fiul lui Ludovic XIII si al Annei de Austria, (i-au fost soţii Henriette d'Angleterre si Chartotte-Elisabeth, prinţesa palatina). 3 titlu purtat în Imperiul germano-roman (epoca medie si moderna) de cei sapte principi laici si ecleziastici care aveau dreptul s'a-f aleaga pe împarat (printre ei si electorul de Hanovra). 166 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 167 "Am aflat, a scris ea, cine era omul mascat care a murit la Bastilia. A purtat masca dar nu pentru a fi chinuit. Era un lord englez amestecat în compotul ducelui de Berwick , contra regelui Wil-helm . El a murit astfel, pentru ca regele sa nu afle niciodata ce s-a întâmplat cu el." într-adevar, tatal ducelui de Berwick, Jacob II fusese detronat de prinţul de Orania, devenit Wil-helm III. Lordul de care este vorba ar fi putut fi pedepsit de Ludovic XIV pentru ca a participat la acordul anglo-olandez din 1668, care se opunea intereselor Franţei în Ţarile de Jos. Anglia a dat si alţi* candidaţi ^posibili la Masca de Fier. Ducele de Monmouth, în special, fiul natural al lui Carol II . Ducele se revoltase contra lui Jacob II, fratele si succesorul lui Carol II. Jacob II l-a decapitat pe Monmouth dar se spunea în taina ca acesta în realitate nu murise. In ultimul moment, regele l-ar fi înlocuit cu un alt condamnat la moarte. Chiar regele l-ar fi vizitat pe Monmouth în 1 Jacob Stuart, duce de Berwick (1670-1734), fiul natural al lui Jacob II regele Angliei. S-a naturalizat
- 64 francez si a devenit Maresal al Franţei (1706) 2 Wilhelm III rege al Angfiei (1689-1702), care l-a alungat de pe tron pe Jacob II, socrul sau. 3 pnnţ de Anglia (1649-1685), fiul natural al lui Carol II. Sef al opoziţiei protestante dupa urcarea pe tron a lui 62
Jacob II. 4 rege al Angliei, Scoţiei si Irtandei (1660-1685). închisoare si i-ar fi acoperit capul cu o gluga înainte de a-l duce spre o destinaţie necunoscuta. Un chirurg englez, client obisnuit al cafenelei Procope, domnul Nelaton, povestea ca într-o zi i s-a cerut sa ia sânge unui deţinut din Bastilia. Acesta avea capul acoperit cu un servet: accentul lui era categoric englezesc. Totusi, Monmouth, ca si "lordul" prinţesei palatine trebuie eliminaţi. Este de ajuns sa fie confruntate datele sau unele puncte de reper din viaţa sau din activitatea lor cu ceea ce se stie despre Masca de Fier. nu exista nici o coincidenţa. Mai trebuie adaugat, pentru a încheia cu ipotezele "engleze" ca în Masca ar fi fost vazut si un fiu al lui Crom-well1. Sa trecem peste ipoteza Moliere, foarte fantezistasi sa ne oprim puţin asupra tezei conform ca reia ar fi fost chiar Fouquet. Acesta n-ar fi murit la Pignerol Ludovic XIV a lansat zvonul ca a murit, dar l-a transferat la Sainte-Marguerite. Madame de Maintenon a cerut, în momentul casa toriei cu Ludovic XIV, sa fie înasprit regimul penitenciar al lui Fouquet, caruia îi fusese, cândva, amanta. Nici aceasta ipoteza nu pare foarte plauzibila. 1 lord protector al Angliei, Scoţiei si Irlandei (15991658). Sub conducerea lui, a'fost'decapitat Carol l (1649). 2 Frangoise d'Aubignon marchiza de ~ (1635-1719), amantasi apoi soţie a lui Ludovic XIV. 168 ENIGME CAPTIVANTE Mai ramân doar doi candidaţi de examinat, dar cu mai multa atenţie, deoarece acestia par cei mai demni de luat în consideraţie. Tradarea unul agent secret Ludovic XV1 — ca si Ludovic XVI2— stia-cine a fost Masca de Fier. El nu i-a spus niciodata numele, dar, o data, a vorbit despre un ministru italian... La 14 decembrie 1667, Ludovic XIV a primit o scrisoare semnata: Ercolo A. Matthioli. Acesta îi scria regelui ca încearca sa-l atraga pe ducele de Mantua în tabara Franţei, pentru a-l ajuta pe Ludovic XIV în intenţiile lui referitoare la Milano. Puţin timp dupa aceea, abatele d'Estrade, ambasador la Veneţia, i-a dat asigurari regelui ca ducele de Mantua este gata sa ajute Franţa pentru cumpararea fortareţei Casale, pe Padl . La 12 ianuarie 1678, Ludovic XIV i-a scris personal contelui Matthioli pentru a-i mulţumi pentru ajutorul dat. Matthioli si abatele d'Estrade s-au 1 rege al Franţei (nascut 1715 -decedat 1774) stranepot al lui Ludovic XIV. 2 rege al Franţei (nascut 1754 - decedat 1793), nepot 63
al lui LouisXV. 3 fluviul cel mai mare din Italia. Izvoraste din Alpi si se varsa în Adriatica.
- 65 ALE ISTORIEI 169 întâlnit atunci si au discutat preţul cedarii catre Franţa a fortareţe! Casale. La 13 martie 1678, tratatul este întocmit între abatele d'Estrade si ducele Carol IV din Mantua. Cu Casale, Franţa dobândea, la frontiera estica a Piemontului, o fortareaţa care putea fi perechea fortareţe! Pignerol care se afla la vest. Totusi, preţul era foarte mare; cinci sute de mii de livre. La 28 noiembrie 1678, Matthioli a venit la Paris pentru a încheia afacerea. Ludovic XIV l-a însarcinat pe ministrul sau al Afacerilor externe, marchizul de Pomponne, sa semneze tratatul alaturi de Matthioli. Dupa semnare, Ludovic XIV l-a primit pe Matthioli, în secret. El i-a dat, ca mulţumire pentru stradanie, patru sute de dubloni de aur si un diamant mare. S-a prevazut ca, dupa aplicarea tratatului, Matthioli sa primeasca înca patru sute de mii de dubloni. Un colonel de dragoni, domnul d'Asfeld, a fost însarcinat sa se duca la Carol IV, pentru a lua tratatul secret întarit de semnatura ducelui, în acest timp, viitorul maresal Catinat a fost trimis la Pignerol pentru pregatirea operaţiilor militare de luare în stapânire a fortareţe! Casale. Trupele erau deja adunate la Briancon. La 9 martie, în ajunul zilei în care d'Asfeld trebuia sa fie primit de ducele de Mantua, a fost 1 moneda veche spaniola de aur. 170 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 171 arestat la Milano si predat spaniolilor. Catinat a fost desemnat sa-l înlocuiasca. Matthioli tradase. O scrisoare a noului ambasador al Franţei la Veneţia, de Pinchesne, o dovedeste. Ambasadorul Spaniei s-a dus la ducele de Mantua pentru a protesta contra tratativelor în curs: ducele le-a dezminţit categoric. Abatele d'Estrade a aflat ca informarea spaniolilor venea de la Matthioli si a imaginat un plan ca sa-l prinda. Ludovic XIV si-a dat aprobarea si Louvois i-a scris lui Saint-Mars: "Regele trimite acum ordin domnului abate d'Esîrade sa încerce sa aresteze un om a carui comportare I-a nemulţumit pe Majestatea sa; pentru aceasta, Ma-jestatea sa mi-a ordonat sa va înstiinţez pentru ca dumneavoastra sa nu faceţi greutaţi si sa-l primiţi când va va fi trimis si sa-l paziţi în asa fel încât el sa nu aiba legaturi cu nimeni, ca el sa se caiasca de purtarea rea pe care a avut-o si nimeni sa nu afle ca aveţi un nou deţinut." 64
La 2 mai, Matthiofi a venit la întâlnirea cu abatele d'Estrade. Catinat se gasea acolo cu câţ iva ofiţeri, si I-a arestat. Ofiţerii nu stiau cine este omul pe care l-au prins. Matthiolî a fost închis la Pigneroi. A fost obligat sa-i scrie tatalui sau pentru ca acesta sa dea 1 om de stat francez (1639-1691). A reorganizat armata franceza. Ministru a! Afacerilor externe. documentele care dovedeau tradarea. Louvois a scris: "Matthioli nu va mai fi niciodata liber." E! a fost transferat la Sainîe-Marguerite unde a murit. Pâna de curând Matthioli era considerat de cea mai mare parte a istoricilor drept candidatul cel mai important la titlul de Masca de Fier. în acest caz, ar trebui sa ne imaginam ca a supravieţuit si ca a fost transferat la Bastilia. S-a remarcat ca numele dat Mastii la moarte, Marchioly, aminteste de Matthioli. - 66 Dar o alta ipoteza este mai credibila... A fost Eustache Dauger? în 1667, Colbert1 a cazut în dizgraţie, dar a reusit sa recâstige favoarea regelui^ Dusmanul lui principal era pe atunci Louvois. în decembrie 1668, Colbert s-a îmbolnavit brusc. Avea mari arsuri la stomac si boala parea atât de grava încât ministrul parea pierdut. Si totusi si-a revenit. S-a pus în mod firesc întrebarea daca "boala" lui Colbert nu era, în realitate, o "otravire", si, bineînţeles, ca banuielile s-au îndreptat spre Louvois. Despre acesta, principesa palatina declara: 1 om de stat francez (1619-1683), a contribuit la caderea lui Fouquet. Secretar de stat al Casei regelui. 172 ENIGME CAPTIVANTE "Este îngrozitor de rau; nu-si face scrupule sa arda, sa otraveasca, sa mintasi sa însele." Era s tiut ca Louvois avea legaturi cu o serie de otravitori. Deci, nu este imposibil ca el sa fi încercat sa-l otraveasca pe Colbert. El ar fi însarcinat un valet, un oarecare Dauger, sa înfaptuiasca crima, care însa n-a reusit. Stim ca acest Eustache Dauger a fost încarcerat la Pignerol în 1669. Un fapt de notat: a fost anunţata venirea lui dinainte si, cu toate ca era doar un vaiet, trebuia tratat bine si nu trebuia vazut de nimeni. La 19 iulie, Louvois i-a scris lui Dauger, care era deci agentul lui, sa revina în Franţa prin Dunkerque. în aceeasi zi, i-a scris capitanului de Vauroy, maior din Dunkerque sa vina imediat la Saint-Germain. Si, în timp ce Dauger se îndrepta spre Dunkerque, de Vauroy calarea în galop spre acelasi oras. Când Dauger a debarcat, a fost arestat, legat si bagat într-o trasura care a pornit spre Pignerol. în 1932, istoricul Maurice Duvivier s-a preocupat de acest Eustache Dauger, l-a asimilat cu Eustache d'Auger de Cavoye, nascut în 1639. Acesta era varul marchizei de Brinvilliers , devenita 1 Marie d'Aubray, marchiza de Brinvilliers (1630-1676) decapitata si arsa în Place de Greve pentru ca îsi otravise tatal si fraţii. 65
ALE ISTORIEI 173 celebra în cunoscutul caz al otravirilor1. Mai mulţi membri ai familiei sale erau apropiaţi ai lui Ludovic XIV. Eustache a avut o viaţa tumultoasa, din cauza careia a fost închis, prima data, în 1667. Deci iata-l încarcerat la Pignerol. Stim ca Fouquet era închis în fortareaţa din 1664. Dauger a obţinut dreptul sa-l vadasi chiar sa petreaca mai multe ore în tovarasia sa: se poate spune ca i-a devenit valet. în martie 1680, Fouquet a murit subit. L-a otravit Dauger? Doamna de Sevigne relateaza ca Fouquet a murit "în convulsii si dureri de stomac, fara a putea vomita." Dar pentru ce si la instigarea cui Dauger I-a otravit pe Fouquet? La 10 iulie 1680, Louvois i-a scris lui de Saint-Mars: "Am primit, împreuna cu scrisoarea dumneavoastra din 4 a acestei luni, ceea ce era atasat si voi face ceea ce trebuie. Va fi de ajuns sa-i spovedesti o data pe an pe deţinuţii din Turn... Informeaza-masi pe mine cum a fost posibil ca numitul Eustache sa faca ceea ce mi-aţi trimis si de unde a luat medicamentele necesare pentru preparare, pentru ca nu pot crede ca dumneavoastra i le-aţi procurat." - 67 Medicamente, nu otravuri? Doar pentru a adormi, nu pentru a ucide? Un deţinut din Bastilia, 1 serie de otraviri scandaloase, la Paris, din 1670 la 1680. 174 ENIGME CAPTIVANTE numit Belot, a spus ca un oarecare Dauger (acelasi?) folosea opiu pentru a adormi pe cine vroia el. Atunci, Dauger este cu adevarat Masca de Fier? Din toţi deţinuţii politici din acea epoca, el este singurul ale carui manifestari coincid cel mai bine cu cele ale misteriosului deţinut. Si, totusi, afirmaţia nu este sigura. "Nu, scrie F. Mercury, teza Cavoye-Dauger este prea complicatasi neconvingatoare. Este construita pe prea multe incertitudini, pe cinci ipoteze, din care nici una nu este verificata: prima, a unui d'Auge din Cavoye disparut total în-1669 si devenit Dauger la Pignerol; a doua, c a el este Dauger citat de Belot în interogatoriul sau din 1679; a treia, ca Fouquet a murit asasinat; a patra, ca Dauger a avut otrava în închisoare; a cincea, ca el era asasinul." Teza cea mal recenta în 1978, a aparut o carte de Camille Bartoli cu titlu atragator: "Am descoperit uimitorul secret al Mastii de Fier."Teza autorului este total revoluţionara. El a descifrat, mai întâi, simbolurile alchimiste din manastirea Cimiez din Nisa: este vorba în ele de "legitimitatea Adev aratului Rege". Apoi, un misterios corespondent l-a dus pe Bartoli ALE ISTORIEI 66
175 la Madona de Fenestre, sanctuar în care au fost masacraţi, odinioara, Templierii. Acesta i-a spus ca în epoca lui Ludovic XIV, un descendent al Carolingienilor a pretins tronul Franţei. S-a format o conjuraţie hotarâta sa-l urce pe tron. Acest pretendent era Henric II de Lorena, al cincilea duce de Guise, fiul lui Carol, al patrulea duce de Guise, fiul lui Henric, al treilea duce de Guise, numit Omul cu cicatrice, asasinat la Blois. Nascut în 1614, Henric II era deci mostenitorul pe linie carolingiana. El a fost în fruntea napoli-taniior revoltaţi contra Spaniei, Era mare maestru al ceremoniilor de la Curte. Este de înţeles ca Ludovic XIV I-a îndepartat pe acest pretendent stânjenitor care, oficial, a murit în 1664. în realitate, a ramas în viaţa, a fost închis la Pignerol si el ar fi fost Masca de Fier. Personalitatea deţinutului ar explica foarte bine, în orice caz, consideraţia de care se bucura. Henric II ar fi murit la Sainte Marguerite în 1694. Si Dauger l-ar fi înlocuit, devenind o a doua Masca de Fier, cel care a murit la Bastilia. 176 ENIGME CAPTIVANTE 6. Un cromozom a facut sase clatine coroana Angliei în 1788, în ajunul Revoluţiei franceze, monarhia engleza trecea printr-o criza puternica. - 68 Aceasta a durat pâna în 1837, când s-a urcat pe tron regina Victoria . In acel an, regele George III rege al Angliei (1760-1820), nascut în 1738, a manifestat grave tulburari nervoase. A urmat un tratament obisnuit în acea epoca: era batut, înlanţuit si înfometat f ara a se cauta un remediu pe cale medicala. Contrar asteptarilor, regele si-a revenit. Boala sa fiind ciclica, a revenit dupa un timp. La fiecare recidiva, tulburarile s-au agravat, în februarie 1811, când suveranul a început sa ia arborii din parcul sau drept reae al Prusiei, dupa expresia lui Andre Maurois , a fost numit imediat un regent: prinţul de 1 Victoria l (1819-1901) regina Marii-Britanii si a Irlandei (1837-1901) si împarateasa Indiei (1876-1901). Nepoata a lu'i George III. 2 scriitor francez (1885-1967) autor de romane, de amintiri de razboi, de biografii romanţate. ALE ISTORIEI 177 Galles1. Foarte obez — un adevarat Falstafr regal — acest regent era un cartofor si un desfrânat care a devenit repede nepopular. Pentru a forţa parlamentul sa-i plateasca datoriile facute, s-a logodit cu verisoara sa primara, prinţesa de Brunswick, desi era casatorit în secret din 1785 cu o oarecare doamna Fitzherbert. Caroline de Brunswick a trait o viaţa infernala. Regentul s-a desparţit de ea dupa nasterea unicei lor fiice, Charlotte. Crescând, aceasta ţinea partea mamei sale. Regentul a mal-tratat-o si a închis-o optsprezece luni când ea si-a marturisit dragostea pentru prinţul Leopold de Saxa-Cpburg . 67
Cinci ani mai târziu, constrâns de opinia publicasi de ostilitatea crescânda a parlamentului, el a permis casatoria Charlottei cu cel ce va deveni mai târziu primul rege al Belgiei, în 1817, s-a produs o drama: prinţesa Charlotte a murit la nastere, lasând Anglia fara mostenitor regal si lipsind casa de Hanovra de succesor, în 1820,'o noua criza 1 viitorul Geprge IV (1820-1830), regent (1811-1820). 2 eroul principal din ^Nevestele ves&le din Windsor"ae Shakespeare. 3nascut fa Coburg (1790-1865). Viitor rege al Belgiei (1831-1865). 4 dinastie care a domnit în Marea Britanie din 1714, pâna în 1917, când George V a hotarât sa-i dea numele: dinastia de Windsor, datorita tendinţelor antigermane ale englezilor în acea perioada. 178 ENIGME CAPTIVANTE l-a ucis pe George III dupa o domnie de s aizeci de ani. Regentul a devenit regele George IV la vârsta de cincizeci de ani. Ei nu a avut succesor. Aceste doua catastrofe naţionale (nebunia lui George III si moartea Charlottei) au avut aceeasi cauza: porfiria acuta. Aceasta este - 69 concluzia anchetei facute în 1970 de cercetatori englezi (Malcapine si colaboratorii sai). O boalade familie Este o boala de familie, care apare între douazeci si treizeci de ani si care se manifesta, cu preca dere, la femei. Trei serii de semne clinice caracterizeaza aceasta boala. La început, bolnavii au crampe în regiunea stomacului, ombilicului si pântecelui, însoţite de vome si constipaţii rebele. Apoi, bolnavului îi pot paraliza membrele, trunchiul, faţa sau ochiL In alte cazuri, pot sa apara crize convulsive, în a treia faza apar tulburarile psihice. La unii bolnavi, se observa o hiperexcitabilitate si iritabilitate. Uneori, boala se asociazasi cu o amnezie a faptelor recente, o pierdere a jioţiunii de spaţiu, si de timp si o polinevrita. jn alte cazuri apar crize de delir cu halucinaţii, în intervalul dintre crize, bolnavul redevine normal. Cu timpul, acest interval 68
se micsoreaza. Foto 12 - Mana Stuart si Henry Darnley 180 ENIGME CAPTIVANTE Simptomul cel mai important este culoarea rosu închis a urinei care conţine compusi din care se formeaza hemoglobina. Uneori urina devine rosie numai dupa expunere la soare. Cu toate ca este denumita "acuta", în realitate este o boala cronica cu reveniri periodice, în afara unei anumite predispoziţii din nastere, caracterul familial este evident. Unii cercetatori au analizat 478 membri în viaţa ai unei familii si, la 125 dintre ei, au putut efectua un examen clinic si analize biologice: 60 erau atinsi de porfirie'(circa 50%). Aceasta boala este provocata de tulburari genetice. Unele mutaţii modifica genele regulatoare, adica moleculele care în cromozomi coordoneaza activitaţile celulare. în 1966, Malcapine si colaboratorii sai, studiind boala lui George III, etichetata clasic drept "psihoz a maniaco-depresiva", au stabilit diagnosticul postum de porfirie acuta, diagnostic pe care l-au prezentat în British Medical Journal (din 6 ianuarie 1968). Descoperirea unei porfirii certificate si a unor anomalii biochimice la doi descendenţi direcţi ai lui George III, înca în viaţa, a confirmat, în element structural al nucleului celulei la animale si plante, sub forma de filamente, - 70 bastonase, granule. Au un rol însemnat în fenomenele ereditaţii. Sunt compusi din acizi dezoxiribonucleici (ADN), acizi ribonucleici (ARM), etc. ALE ISTORIEI 181 oarecare masura, acest diagnostic si a precizat boala la patru din copiii sai si la nepoata sa, prinţesa Charlotte. Chiar sl Maria Stuart1 Foarte interesaţi, acesti autori au cautat antecedente în familie. Ei au regasit anomalia pâna la Maria de Scoţia, cunoscuta mai ales sub numele de Maria Stuart. Casatoria acesteia cu foarte tânarul Francisc II nu s-a desavârsit din cauza sanataţii subrede a regelui care a murit la numai saisprezece ani, [a un an dupa ce s-a urcat pe tronul Franţei, în 1565, Maria Stuart s-a recasatorit cu Henry Darnley cu care a avut un fiu. Acesta a domnit în Scoţia sub numele de Ja-cob VI si, mai târziu, a urmat-o la tronul Angliei, începânjd cu 1603, pe Bisabeta (, cu numele de a instaurat dinastia Stuarţilor în reJacob r. El 1Maria l Stuart (1542-1587) regina a Scoţiei (1542-1567), fiica lui lacob V. S-a refugiat în Anglia, dar regina Elisabeta a închis-o si a executat-o. 69
2 rege al Franţei (1559-1560), nascut în 1544, fiu al lui Henric II si al Mariei de Medicis. 3 rege al Scoţiei (1567-1625) si rege aJ Angliei si Irlandei {1603-1625). Nascut la 1566 si mort în 1625. 4 familie scoţiana care a dat regi Scoţiei, din 1371, si regi Angliei din 1603 pâna în 1688. 182 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 183 gatul Tudorilor, Notele scrise de Theodore Turquet de May-erne, un medic francez care l-a îngrijit pe lacob l, s-au pastrat pâna la noi. El noteaza, între 1610 si 1615, semnele principale ale porfinei si, în special, frecvenţa micţiunilor rosu închis, pe care regele le atribuia vinului de Alicante, vinul sau favorit. Fiul lui Jacob l, Henric, prinţ de Galles, a murit si el în cursul unui acces de porfirie acuta, la numai 18 ani. Sora sa, Elisabeta, regina Boemiei, a transmis boala Sofiei, fondatoarea casei de Hanovra. începând de atunci au fost atinsi de aceasta boala: — electorul de Hanovra, care a devenit rege al Marii Britanii sub numele de George l (17141727); — fiul sau, George II (1727-1760); - 71 — stranepotul sau, George III (1760-1820) si varul acestuia, Frederic cel Mare (regele Prusiei 1740-1786); — George IV, fiul lui George III; — fiica lui George IV, Charlotte, prinţesa de Galles, Celebra pentru frumuseţea si farmecul sau, Maria de Scoţia era celebrasi pentru iritabilitatea 1 familie engleza din Ţara Galilor, care, din 1485 pâna în 1603, a dat cinci suverani Angliei, de la Hennc VII (1485 -1509), la Elisabeta l (1558 -1603). si permanenta sa neliniste. Era cuprinsa de mânii cumplite pe care nimic nu le îndreptaţea. Cei de la curte se fereau atunci sa se afle în prezenţa ei. Când îi trecea mânia uita totul. Era, de asemenea, foarte nelinistita; or, crizele de anxietate suni de natura sa declanseze reveniri ale porfiriei la o persoana suferind de aceasta boala. Trebuie spus ca ea avea motive serioase sa nu aiba încredere în ce[ din jurul ei, începând cu soţul, Henry Darnley. îl alesese ca soţ pentru ca "este omul cel mai bine facut si cel mai frumos pe care îl vazuse vreodata", dar si-a dat însa repede seama ca era las, badaran si vanitos. Extrem de nemulţumit de situaţia lui de "rege-consort", Darnley a cerut mereu coroana matrimoniala care l-ar fi facut rege asociat la putere. 70
El a insultat-o neasistând la botezul fiului lor. Aceasta a provocat o adevarata criza a reginei în cursul careia a vomat de saizeci de ori, dupa care a cazut în nesimţire. Scrisoarea lui Du Crpc, ambasador al Franţei în Scoţia, catre arhiepiscopul de Glasgow, se refera la aceasta criza. Du Croc fusese la capatâiul reginei în seara botezului. Abjectul Darnley n-a pregetat sa o considere pe regina ca amanta a lui Riccio, secretarul s au italian, si a lui Boîhwell, amiral al flotei. Astfel de calomnii au fost proferate si de catre Moray, fiul natural al lui Jacob V, invidios pe puterea surorii sale. 184 ENIGME CAPTIVANTE Bothwell, pe de alta parte, era hotarât sa-l ucida pe Darnley, care era, evident, o piedica în cale lui catre cucerirea Mariei Stuart, de a carei simpatie pentru el era sigur. Acest dusman al Angliei n-a pregetat sa sî-l apropie pe Maitland de Lethington, spion al Elisabetei. Bothwell a aruncat în aer resedinţa lui Kirk O'Fiel în care statea Darnley care a reusit totusi sa scape. A fost în cele din urma prins de oamenii lui Bothwell care l-au sufocat, introducându-i un servet în gura. Maria Stuart, necunoscând rolul iui Bothwell în acest asasinat, s-a casatorit cu el. Ea a spus despre acest om ambiţios si brutal care a dus-o la pierzanie: "N-am fost decât o prada în mâinile lui." Hipersensibilitatea si irascibilitatea Mariei Stuart erau la limita patologicului. Cazul lui George III ţine de psihiatrie. Doi ani dupa primele tulburari aparute în 1788, acestea ji revin, si înca într-un mod tot mai îngrijorator, în 1804, o recidiva mai grava a necesitat prezenţa a cinci medici, în fiecare noapte^unul din ei era de serviciu la capatâiul regelui, în 1807, starea regelui s-a agravat. Intervalele dintre crize s-au micsorat din ce în ce. Pe de alta parte, regele a orbit. "El se crede în stare sa învie morţii, cere sa fie îmbracat numai în alb, îsi închipuie ca se afla în paradis, vorbeste despre el ca si cum ar fi mort si continua, totusi, sa cânte la clavecin, neobosit, din Haendel," scria J. Descheemaker. A fost lasat singur la Windsor, nefiind nimeni ALE ISTORIEI 185 sa-l radasi sa-l tunda, parul si barba sa erau atât de lungi ca semana cu regele Lear. La 6 iulie 1811, fiul sau a depus juramântul în calitate de regent. - 72 Ravagiile bolii Patru morţi sunt atribuite porfiriei intermitente acute. Mai întâi cea a lui Henric, prinţ de Galles si fiul lui Jacob l. El a murit în 1612 în cursul unei crize care prezenta toate semnele tipice ale acestei boli. Tatal sau, din acelasi motiv, îl va urmaîn mormânt treisprezece ani mai târziu. Moartea Henriettei-Anne d'Angleterre, nepoata Mariei Stuart, soţia lui Filip de Orleans si, deci, cumnata lui Ludovic XIV, a fost provocata tot de aceasta teribila boala. Ea a murit fa 26 de ani, la 29 iunie 1670, dupa noua ore de agonie dureroasa. Unii cred ca moartea ei a fost provocata de otravirea pusa la cale de cavalerul de Lorena. Acesta, mare favorit al lui Filip d'Orleans (Monsieur), închis — din ordinul regelui — în castelul Pierre Encise, în apropiere de Lyon, o de 71
testa pe Henriette, considerând-o pe soţia lui Filip 1 fiul lui Ludovic XIII si frate cu Ludovic XIV. Nascut la 1640, mort la 1701.' 2 denumire data fratelui care urma dupa rege. 186 ENIGME CAPTIVANTE ALE ISTORIEI 187 (Madame ) responsabila de dizgraţia în care se afla. Ura lui faţa de englezoaica a crescut. O otrava violenta, adusa din Italia de Maurei de Vo-lonne, reîntors de puţin timp dupa ce statuse lânga cavalerul de Lorena, ar fi fost pusa în ceasca soţiei lui Fitip de catre marchizul d'Effiat. Aceasta este ipoteza lui Claude Derblay. Dupa alte ipoteze, Henrietta avea o sanatate subreda, fiind aproape mereu bolnava. Mai semnificativ pentru noi este junghiul pe care-l avea în mod obisnuit si care o obliga sa se întinda pe p amânt trei, patru ore, neputând dormi. Contrastul între intensitatea "colicii" de care se plângea în timpul agoniei si lipsa leziunilor anatomice constatate la autopsie este o caracteristica a porfiriei la adult. Dupa împartasania ce i s-a dat de abatele Feuillet, un janseiîist cunoscut, a intervenit Bos-suet. El a asistat-o în timpul ultimelor clipe de viaţa, marcate de tulburari respiratorii si a pronunţat apoi celebra cuvântare "Madame moare, Madame a murit", adevarata capodopera a artei oratorice. fn sfârsit, iatasi cazul Carolinei-Mathilda, fiica postuma a prinţului de Galles, Frederic-Ludovic si al Augustei de Saxa-Gotha, sora lui George III, casatorita la 15 ani cu Christian VII, 1 soţia fratelui care urma dupa rege. fiul lui Frederic V (1786-1848), rege al Danemarcei si al Norvegiei; 'Trandafirul englez" — asa o numeau supusii sai danezi — s-a îmbolnavit la trei ani de la sosirea ei la Copenhaga. Medicul sau, Jean Frederic Struense, n-a dezvaluit motivul pentru care a îngrijit-o cu atâta devotament. Mai târziu, Struense si Carolina-Mathilda l-au îngrijit pe mfcul prinţ Frederic: în acele momente s-au nascut legaturi foarte gingase între cei doi care vegheau la patul copilului. Aceasta dragoste a dus la pierzania Carolinei. La 6 aprilie 1772, s-a pronunţat divorţul din vina ei pentru adulter, ca si condamnarea la închisoare pe viaţa în Kroenberg, - 73 -
72
Englezii nu au acceptat acest lucru si au trimis o fregata cu "sabordurile deschise si cu tunurile gata" în portul Copenhaga. La bordul fregatei se gasea lordul Keith, venit, în numele regelui George III, sa ceara eliberarea Carolinei-Mathilda, principesa engleza. Prizoniera i-a fost data lordului, împreuna cu fiica ei, si fregata a plecat, dar nu spre Anglia, ci spre coastele Hanovrei, pe atunci posesiune engleza. (n fortareaţa Celle, veche resedinţa a ducilor de Brunswick,'ex-regina Danemarcei si Norvegiei s-a îmbolnavit din nou, desigur din cauza disperarii ca a fost desparţita pentru totdeauna de Struense. Ea nu avea decât douazeci si patru de ani. Ultima victima renumita a porfiriei: Frederic al 188 ENIGME CAPTIVANTE Prusiei, denumit cel Mare, pe care îl cunoastem în special datorita corespondenţei regelui cu Voltaire. Scrisorile sale redau calvarul pe care l-a îndurat din cauza acestei boli: dureri de stomac, vome, colici, paralizie parţiala a picioarelor. Culoarea rosie a urinei indica diagnosticul. Aceasta mostenire o avea din casatoria lui Frederic V de Boe'mia (1596-1632) cu Elisabeta Stuart, fiica lui Jacob l. Frederic fi a murit, cu siguranţa, de por-firie. Maria Stuart, Henrietta a Angliei, Frederic II, George III, George IV au fost atinsi de aceeasi boala ereditara. Sunt, în total, treisprezece generaţii, desfasurate pe patru secole, care au suferit de porfirie acuta: aceasta boala i-a omorât tineri pe unii, iar pe alţii dupa o lunga perioada de suferinţa sau de demenţa. Istoria ei aduce în memorie pe cea a hemofiliei, care s-a înversunat asupra familiilor regale din Anglia, Spania si Rusia. Trebuie sa-i omagiem pe cei care, cu un mare efort, au realizat o ancheta istorico-medicala si au descoperit "porfiria regala" iamurind, astfel, numeroase aspecte enigmatice din istoria Europei. CUPRINS Partea 1-a Misterele paleontologiei si ale preistoriei 1. Originea vieţii ............................................. 11 2. Dispariţia dinozaurilor ......... , ................... 17 3. Si maimuţa a devenit om ................................ 28 4. De la valea Neanderthal la platourile Asiei Centrale .......................................... 37 5. Pietre care privesc spre soare .................. ......50 Partea 2-a Misterele antichitaţii 1.Potopul si stiinţa ......................................... 61 2.Mit sau realitate? Blestemul lui Tutankhamon .................................................... 67 3.De la orasul Ys la Atlantida ....................... 81 4.Morţi misterioase în antichitate ................ 95 5.A incendiat Nero cu adevarat Roma ............. 111 Partea 3-a Misterele din Evul Mediu pânaîn secolul XIX 73
- 74 1 îngrozitoarea boala a celor ce ard ......... 123 2. Un castel, o capela, un tezaur. ............... 132 3. Un lucru neexplicat: harta lui Piri Ra'i's . 141 4. Shakespeare fara masca ...................... 147 5. Omul cu masca de fier .............. , ............... 154 6. Un cromozom a facut sa se clatine coroana Angliei ....................................... 176
74
