Adi Rule - Misterul Gemenelor

ADI RULE

MISTERUL Traducere din limba engleză de Cristina Jinga

Unu Arătăm ca două fete obişnuite. Nu mai mult de optspre­ zece ani. Ea, cu o căciuliţă galben-deschis, eu, cu faţa pe jumă­ tate ascunsă de ochelari negri. Cu picioarele atârnând în gol, părul fluturând în ceaţa oraşului Caldaras, buclele lungi amestecându-se. Avem braţele încolăcite printre zăbrelele de metal ale vechiului aviariu care reflectă lumina răsăritului, mult dea­ supra pieţei. Aici, sus, eu şi Jey am putea părea asemănătoare oricui s-ar întâmpla să-şi ridice privirile şi să ne descopere. Am putea părea chiar surori. însă nimeni nu ne-ar putea acuza de adevăr. Suntem prea departe ca să ştie careva că suntem ge­ mene - ca să-şi dea cineva seama că numai una dintre noi e fiinţă omenească. O mână de preoţi ai lui Rasus s-au adunat la fântâna din centrul Pieţei Marelui Ra, pentru meditaţia de dimineaţă. Câţiva cetăţeni stau lângă ei, pe dalele albe de marmură, cu ca­ petele plecate. Alţii se grăbesc în drumul lor, salutând doar în trecere. — Rege Rasus, îţi mulţumim pentru lumină, şopteşte Jey odată cu murmurele îndepărtate ale preoţilor.

‘

M isterul g em en elo r

. „arf încheieturile, cu palm ele în a i„ lc ?i d ' î i ' " " “ '’X a n d rarele suarehn.

întinse, sim ^

^

. j să nUii tăcem asta, zic eu încet, h,

biliar n-ar i*'-

hC X m U

pr«">>» " id " " Pcric<>1 « " » '" •

Ea ^

“T , t u i « an d U privire „„.stdtoare, pân» când in sf fcc gestul de revere,.ti « * « * * m o r m fa __ Mulţumesc. Surorii mele îi place să îm p ă rtă şea sc ă re lig ia c u cin ev a, aşa că eu »es din ascunzătoarea m ea p e n tru u n ră s ă rit, î n flecare lună îmi place priveliştea - felul în c a re p re o ţii m a i m ici în rang, în robe violet şi albastre, se a ra n je a z ă în e v a n ta i în j Urul mentorilor îmbrăcaţi în negru, ca fru n z e le s tră lu c ito a re ale unei verze de noapte deşi vin m ai m u lt p e n tr u ea. îmi lipesc obrazul de grilajul cald , ru g in it. In dep ărtare, dincolo de marginea oraşului în p a n tă , m a re le v u lc a n M ol Se înalţă şi pufneşte nori negri. — Nu că nu mi-ar plăcea să ies d in c asă , d in c â n d în când, dar pentru un pic de m işcare şi o s c h im b a re d e d e c o r n u prea merită să fii fiartă de vie, zic eu. — N-ai fost încă prinsă, sp u n e so ra m e a . încă.

7

la T em plu, la d re p t v o rb in d . Aş fi fost p rim ită cu aceeaşi căl­ d u ră ca m o n s tru l B et-N cf, ale c ăru i oase străvechi, blestem ate, încă zac sfâ râin d pe fu n d u l lacu lu i Valul de Azur. D ar so ra m e a u rm ă re ş te p re o ţii cu o ch i strălu cito ri - cu ochii m ei, n u m a i că n e g ri şi m in u n a ţi, nu alb aştri ca zam bila. £ atât de u şo r să c o n sid e ri că asta e sin g u ra deosebire d in tre noi, s in g u ru l m e u cu su r. în c e rc să n u m ă gândesc la d eo seb i­ rile n ev ăzu te - p â n z a d e p ă ia n je n a cicatricelo r roşii care-m i aco p eră spatele. Sângele m e u . Eu n u m ă u it la p re o ţi. N u v re a u să le a tra g p riv irea spre m ine, o ric â t d e m u ltă lu m in ă a so arelu i, ceaţă şi d ista n ţă ne separă. în sch im b , s tu d ie z im p o z a n ta sta tu ie ce străju ieşte uşa T em plului d in p a rte a c ea la ltă a pieţei: u n in d iv id de o b sid ian , cu u m e ri laţi şi p u te rn ic i, c u b ra ţe m u sc u lo a se , care a ru n c ă o privire sev eră la o a m e n ii d e la p ic io a rele lui. A re d in ţi ascuţiţi, p ăru l zb ârlit şi o c h i în fio ră to ri, b u lb u c a ţi. Şi arip i, p a tru la nu m ăr, d elicate şi a rc u ite ca ale u n e i lib elu le. Aripi-roşii. O c re a tu ră c u su flet d ifo rm , c u ră z b u n a re a stră ­ m o şilo r a rz â n d u -i su b p iele, ro d al n eleg iu itei leg ătu ri d in tre o fiinţă o m e n e a sc ă şi u n alter. M ă u it la el, la acest m o n stru o s p rin ţ d in p iatră, c ă u tâ n d p e c h ip u l lu i ceva d in m in e însăm i. M e d ita ţia d e d im in e a ţă se în c h e ie şi n u m ai sim t că eu şi ley s u n te m s u ro ri g e m e n e n o rm a le , care se d eo seb esc n u m ai

Preoţii de jos îşi continuă m e d ita ţiile , in v o c â n d lu m in o a ­

d u p ă c u lo a re a o c h ilo r. E a este fiin ţă o m e n e a sc ă , iar eu s u n t o

sele spirite ale trecutului. De aici, sp irite le p a r d o a r u n p ic mai

c re a tu ră în tu n e c a tă d in m ito lo g ie c are a p rin s viaţă. Aripi-roşii. Eu.

mult decât petice sclipitoare de ceaţă în d e s ite p e la m a rg in ile fântânii.

As,a e 0 reu5ită- 2i« ley. Cel puţin aşa cred.

— Păi, a tu n c i, zice ea, o s ă ... n e v e d e m d eseară. — Să în v e ţi b in e , s p u n eu , s c h iţâ n d u n z âm b e t. în c e a rc ă să

eu „ u p o t d e slu şi spiritele

n u ced ezi d is tra c ţie i. Ia r d a c ă n u -i rezişti, a tu n c i... asig u ră-te

“ teîn W CU m p0lK ea- N u “ » d e stu le o re d e s tu d iu p e .re Tentplu pentru asta. Sau orice ^ Hp ^ ^

că el e d e v a s ta to r d e fru m o s sau m ă c a r în d e a ju n s de a tră g ă to r

unul de alt

caP’

cât să te facă să c re z i asta.

A i>f K » * 1 NIi s Wt i i I ţţtam e n t? lo r „ u m * >(•“ «

" ,n m

ka, ’id‘ *i J 7 U,"f ’ _ (n..„il.unHc t i>*l“ Jf,f,c **’*'''........ ..«.tr'fll P-»1 PJtti di^l. b,arâ >i'J ^ a,ungfm ^ *u l*

°

>>r,v ^

vctJ». |V ,U11U t*lfj ,J ,a W ^ ii**. d er* ,, V

ulUtC >Um. “ ! ! ! a p - » r t ^ ml d r d c . s u ^ . c a , c , , u , — ^ * , c „ d e r iv e . ir H ^ l.v P* \ i \ * c. c e le „ Ut b «*P*n,fr^ Ufm

„ „„nule. a,HM cobor

«* *

* *

t4 vă nu svot niciu n zgom ot. Aşa a Început viaţa mea. Am fost ascunsă, invizibilă, in ul­ timii optsprezece am Poate că sem ăn cu Jey, dar sângele meu

ru. dar „ u t4

u ,c -H

t ind cu ţ. k t rw am aAwul. c u im a pArm ţ,, n o ţ ,n ţ ^ convlM .A am f. um amlndouA um ane Ha vh .at | 4U ^ prrolul Iu. Kam» UhoI in . a v ^ . . 1 , . a să « Iu h- , c 1 , 1 * ^ m iU fX.,r tra Uii.-a fx- niKUţclc n o a stre tr u n ţi pA tatr ţ>„ mama iuw»tiA n a o alter. u p rin ţev i a lum inii ^ t virtuţii. m»!A par.A din fik k unei powrştl p en tru copii ^ ^ jo uinirm rmlui kgăium tn trn ise dintre alte» ţi o in - deşi ^ mme. una umani. .ralaJtA *np*-roşu O r u e a n p roţu ar tre­ bui ino.ai de părinţi la naştere. Invk ai m ei au crezut c i eu eram ipevuiA Scmjnut uiJi Je muil »n un o jp ih if, sp u n ea tata. bineînţeles, in clipa in care briciul preotului m i-a ciupit pie­ lea. tingeie rau a ie>it la o c o li. negru ca lu m ea p riv iţi pnn ochii uram iruhişi. hu am plâns. preotul a inm ârm urit. iar mama a ripiodoi mtr o bdA de toc care a m istuit şi casa noastrâ. u pmituJ odaia cu ea. Povestea pentru copţi a fost adevit»tA. la urnu urmei Avi.d eu. tata ţi Ies am iâvat in urmă câm p u rile de lin viokt dm Vai Chorm. pentru Caidaraa, un oraţ precu m mecamsunui vras, cu rotite dinţate ţi angrenate ţi ţac-ţac--facun P*

1U 0 aia. c â n d am coborât din tren. Tata ne ducea, pe Jey in biaţe. înlâţata in cele mai bune scutece, ţi pe m ine intr-un coş, j şold I ram înfăşurată intr-o luţâ de masă, ascunsă sub măin „ K|,iu n putrede de tulpini de lin, cu o batistă legată la gură.

T „ . * u . »■«< “ u m m “ ‘ ,r « * « » ,y* .arau in«uiu%atc >i m ai p u ţin u ,,,!.. .

„ a întorc ^ f* v .»mAa*undd»nn.'U

9

tu in

^ i ^ H i a s â . pe care a cu m o pot resad oirat, mi-a usturat plăpândele viscere pentru

|iă tira /â un altlrl de suflet. laia spune cA sunt o lată bună >i nu se inşalâ. Niciodată n am lurat vreo bucăţică de prăjitură, n am ucis nici măcar vreo insectă. N am dorit vreodată râul cuiva, nici măcar preoţilor care m ar osân d i la înecarea Veşnică. N u-m i dau voie »a zgârii m ânioasă pereţii, să râcâi sticla fum urie ce mă separă de lum e pană -ini tocesc un ghiile şi mi dă sângele negru. Asta lac fiarele. Dar. In m im a m ea, ştiu că virtutea m ea este doar o m ă­ suri de siguranţă- Simt răutatea clo co tin d u -n ii in piept, adunându-sc ghem . zvârcohndu-se. Ca apa fierbinte care este pompată din lacul Valul de Azur, plum bul solid presând-o din toate părţile până când răbufneşte şi se preface in aburi. Simt că dac-aş face vreodată o faptă rea, cât de mică, n-a> mai fi in stare să mă opresc până ce n-aş distruge lum ea intreagâ. Tata spune câ sunt o fată bună şi nu se in şalâ D eocam dată. In timp ce Jey işi începe ziua la şcoală, eu mă grăbesc prin aerul um ed al oraşului, cu capul plecat, spre adăpostul sigur al casei noastre şi al dom ului de sticlă sub care locuiesc, in se ­ cret. Mă furişez pe străzile lăturalnice şi prin gangurile pline cu noroi, singurul zgom ot făcut fund cel al poalelor tocite ale trcnuului m eu fluturând in mers.

j0

A m R u le

U mare distanţă de frum oasa Piaţă a Afare] Aleea Nebunului, o străduţă in g u stă, fo a rte a p ro a ^ ^ ^ dintre cele mai mizerabile zo n e ale o ra şu lu i, d a r P ritatea acuM ..--------. în haine s-—r , ' %^ ^ mnlri eonii cei mai mulţi copii par să fie ai cuiva. T rec p e lân Jan ^- Dune, : r “ ‘lSa Vreocâle, „ w. ...»■>■ Pomp,. * hirnnri. pe oe lângă lâneă p en e n siu n i şsii C r \am , ^ _eraVre°c â tey uşi simP*e * b!r““ J a li, înainte d e a d a c u o c h ii de u„ tavernă foarte trec______. „ a — .......... — ' —o u iii de legătura cu următoarea stradă d e care am „tVo. ■ dacă n-am explorat tot oraşul C aldaras p e jos, l .am ^ ta t 1 1 pe hârtie tipărită- U neori, m i se pare că am câlâtofi prin'toată U

gratie hărţilor şi cărţilor p e care m i le aduo

“ ‘ z e ^ o t e le dinspre Aleea N ebun ului su n t m ai slabe aici,* ne si cu cât înaintez, cu atât m ai lin işte se face. Pietrele de 8avaj lasă locul pământului negru bătătorit, care-m i înăbuşă P . / Ceaţa s-a adunat aici, estom p ân d lin iile zidurilor rugi­

Misterul gemenelor

11

Cu respiraţia în tretăiată, alerg. A leargă şi ei. B andiţi sau, m ai _u g ^ z i C eaţa se vălătuceşte. N u privesc înapoi. N u contează de ce m ă urm ăresc o am en ii ăştia. N u trebuie să fiu prinsă. N u trebuie să fiu văzută. Prin ceaţă, zăresc dru g i negri solizi, sunetele paşilor m ei şi ale rare m ă urm ăresc fiind singurele care se aud în acest cotN«, «u. nu. M ă apuc d e bare, to tu şi, în c e rc â n d să m ă caţăr. A lunec o dată, de d o u ă ori, ru g in a îm i ju leşte ş i-m i zgârie palm ele. Nişte m âin i p e u m e rii m ei. D eg ete p u te rn ic e m ă strâ n g până la os, s m u c in d u -m ă în d ă ră t. Violenţă. E o sen zaţie n o u ă. N u p o t să sp u n că îm i place. M ă răsucesc şi m ă re p e d la o u şă m e ta lic ă ce b u b u ie a gol sub p u m n ii m ei. P e n tru p rim a o a ră îm i zăresc a tac a to rii. O

la înălţime o pereche de porum bei. A bu ru l se ridică dinspre

im agine albastră. Preoţi ai lui R asus! V oinici, a su d a ţi d e efo rt, u n u l m ai v â n ­ jos decât celălalt, a ra tă m a i d e g ra b ă a tâ lh a ri d e râ n d d ecât a

ţevile din spatele clădirilor, tulburând ceaţa gangu lui, şi eu res­

sacerdoţi. A m â n d o i ag ită n işte p isto a le n e g re c u p âln ie, ceea ce

pir aerul fierbinte înţesat cu m iros d e cărb u n e şi de materii descompuse.

e un pic dezam ăg ito r, d e v re m e ce, d u p ă p ă re re a m ea, s-a r c u ­

nii ş i ^ ferestrelor zăbrelite. O pasăre răpitoare urmăreşte de

Pasărea întoarce bru sc c ap u l - o m iş c a re fu lg e ră to a re - şi se uită fix în direcţia m ea cu o c h i g a lb e n i, n e c lin tiţi. A m trăit printre păsări răpitoare to a tă viaţa. O c h ii ace ia , o g lin d a unei inimi nemiloase care n u se te m e a p ro a p e d e n im ic p e lumea asta, semnalizează pericol. O iau la fugă. Oamenii - doi, cred - care m ă u r m ă r is e r ă d is c re t p rin gan­ gul învăluit în ceaţă, scot u n s trig ă t d e p a n ic ă ş i se silesc să m ă prindă din urm ă, în loc s ă -m i c u r m e b r u s c existenţa pe pământ.

veni ca p reo ţii să-şi p o a tă d o b o rî d u ş m a n ii d ire c t cu razele albe ale soarelui. — Hei! A jutor! s trig e u la u ş a în c h is ă , d a r n u ră s p u n d e n im en i. B âjb âin d d u p ă o a ltă so lu ţie , m ă în to rc c u faţa la p re o ţi. C u m m -a u găsit? C e v o r să facă?

Oare ştiu ce su n t? — C e v reţi? Fac u n salt în lă tu ri, c â n d ei se n ă p u ste s c a s u p ra m ea. P re d ă -te z e u lu i-re g e , zice u n u l, p u ţin c a m fă ră su flu . R asus o să te ju d e c e .

12

A m R ui n

Se repede la mine, dur ii aplic o lovit de tatea corpului generos drapată de robă i ia r e i un pas înapoi.

M i s l r r u l K« - im - n « ? lo r

'^ i h .

încerc să mi-1 eliberez, dar el e puternic şi mă îmbrânceşte S u S Şi apoi sunt zdruncinată de ceva ce Se ra \ de metal. meu. O potenţialitate incandescentă în n ?SUce$(e îjj p în uşa _ Lăsaţi fatal spune muncitorul, apropiindu-se şi hdicândeasupra stomacului. Mă opresc, cu o pa] r ------ «-u o palm^ . r 'ubi '1 . cj „umilii. , ctritJ ja eI, însă nişte degete scorojit al uşii, stând nemişcată, încercând să ^ Pe ^ l’leacă de ^ ............ -p.i •i îm a arrfj Hi/».1 TalnilP îmi Tălpile i ard. lce ma gâtuie, oprindu -m i cuvintele. nici nu ^ rfS| care n u n .â strân g e d e g ât îşi a ru n c ă p u m n u l g re u Ceva din creier îm i sp u n e că, d acă resp ir m ăcar ^ ţintind spre capul tân ăru lu i. singura gură de aer prelu n g şi cu lăcom ie, aşa cum ^ Ho PTI * spune că sunt o fată b u n ă şi are d re p ta te . D a r c â n d p r e ­ mele doresc cu disperare în clipa asta, acea ene • confuză se va dilata, m ă va d ev o ra şi m ă va ciirw - P°teflNi otul îsi strânge degetele m ai m u lt şi v ed erea în c ep e să-m i fie n ă ­ —- >a c u p rin d ^ pădită de m uşte negre din p ricin a lipsei d e aer, îm i d a u voie să vârful degetelor. Sim t că aş p u te a să sm u lg tocul uşii ripostez, doar puţin. Trebuie, îm i sp u n . N u ex istă a lta so lu ţie. uşă cu tot. Şi zidul, deopotrivă. Şi to t gangul. 2i<,>cu Când el slăbeşte st rânsoarea p e n tru o clipă - p ro b a b il cât să n u Aripi-roşii. Pielea m ă fu rn ic ă şi sân g ele îm i vuieşte mă ucidă, totuşi - trag aer în p ie p t cât p o t, o fe rin d u -le p lă m â n i­ îmi lipesc spatele de uşă şi-m i în cleştez degetele lor mei lacomi fluxul de a er care-m i elec trize a ză c o rp u l. — Plecaţi şi o să vă las teferi. teferi. Şi, p en tru p rim a oară, îl sim t - u n c u re n t a rz ă to r, a c u t, c a re Oamenii înaintează, dând la o x —— cu ytc mă străbate începând din tălpi, tre c â n d p r in p ic io a re , p r in m ă ­ piciorul iazi şi stârnind mici vârtejuri în c eaţa deasă. Cel Putrede runtaie, prin inim ă, p ân ă în vârfu l d eg etelo r. M ie z u l fie rb in te — j—-v aM . care vorbise prj mul pare mul pare obosit. obosit. C Celălalt este m a i fu rio s, răţoindu-se: al păm ântului, sângele de lavă al C a ld a ra s u lu i u rc ă p r in c o rp u l — îndatoririle - îndatoririle no astre a u fo st sta b ilite d e Rasus însuşi. meu, se uneşte cu sp iritu l m eu . Suntem una, ş o p te ş te el, fără cuvinte. Suntem totul. Mai înainte sâ p o t răsp u n d e, u n tâ n ă r iese din ceaţă, nm zvelt şi mai scund decât p reo ţii, p u r tâ n d p a n ta lo n i de munci­ îl abat asupra p reo tu lu i, o d e sc ă rca re , o e x p ira ţie . D u p ă tor şi un trenci simplu, cenuşiu. P este u m e rii atacatorilor rod, numai o clipă, închid fluxul de e n e rg ie în a p o i în c o rp u l m e u , îl văd analizând situaţia şi a p ro p iin d u -se , în g rijo rat. încercsâ-i în păm ântul de dedesubt, în g ro z ită d e c e -a m p u tu t d e sc ă tu şa . Insă acum p reo tu l este în flăcări. fac semn sâ plece înainte ca ei să-l o b serv e, d a r el strigă: — Hei, voi de colo! Ei bine, n-am m ai făcut asta. Preoţii se intorc. El se rostogoleşte p e p ă m â n t, în c e rc â n d să stin g ă p â lp â irile roşu de pe m arginile robei. Faţa îi este în s â n g e ra tă şi a rsă, p isStai deoparte, preaiubitule! îi zice fu rio su l. Aceasta este o chestiune a Templului! toiul e fier înroşit, alături. Haide, îm i zice celălalt p re o t, a p u c â n d u -m i bratuL

Celălalt p reo t se h o lb ează la m in e. — Cum, talpa iadului a i...?

Mist e r u * gemenelor

, .. _ a V r£ â n d in a p o i p r i n g a n g r w a m rhushit-o* 5 Ara o . -■ V o - j in faţa m e a . E u c o n tin u i sâ a % o lad â « r lo o e a s * u» . ^ fu* A ^ . * N u m ă m ai p o a te p r i n d e a c u m S, V n!

, , .

^

O >-*£-

î

.

.*

, i_ a ja d u lu i, c re zi c ă eşti? m â râ ie a m e n in ţă to r _ C ine’

*?< fh; H " X

M d o flrt P«0C 5. - în d r e p ta t m a n ia o r e în c e r c a * p r o s t a t e s â m â a ju te . T ? N

r L f u . fa « * > • H w c U o r v i “ Cf b ratde. ferinJu-se de p u m n ii p re o tu l™ . X Mâ fu rişei spre ei câţiva p a şi, c u g r ija sa m ă ţin ^ .

preotul la el^ Q în tr e b a re la c a re eu , u n a , n -a m a t i rnâ îâCc îx* -o d ată în sta re sâ r ă s p u n d m u lţu m ito r, tost mc» c r e a tu r ă a r ă u lu i, a m e n in ţă to a r e , c ă re ia A n P , ' r° ' " ' v r e u n m u n c ito r e s te o m o r â t în b ă ta ie in tr - u n « H a Pera X Sanju re r O fă p tu ră d e p u te r e

şi lu m in ă , c a re se o p u n e

n ed rep ta U^* f iin ţa om enească ... Pe c o ad a lu i Ver, p re o tu l m - a o b s e r v a t. S u n t în c ă p re a d e ca să a ib ă v re o ş a n s ă s ă m ă p r in d ă , d a r îşi în c a r c ă d in

marginile întunecate, m u rd a re . % I H abar n-ai ce era c re a tu ra p e c a r e to c m a i ai ajutat scape! răcneşte preotuL M uncitorul se d a tin ă c â n d u n p u m n il n im e re ş te î

15

*

W i r a!i7ind trosnetul. — O păritule, plod de s tră lu n g c e eşti! îi dă o lovitură p u te rn ic ă şi m u n c ito r u l se prăbuşeşte, obrazul şiroind de sânge. M i-am petrecut toată v ia ţa în c e r c â n d s ă tr e c neobservaţi A r fi înţelept din p a rte a m e a să m ă d u c în a p o i la A leea Nebu. nului, să încerc să m ă salvez şi să sc a p d e p r e o ţi şi d e îndatoririle Templului lor, sâ uit de p a lp ita n ta m e a r ă b u f n ir e d e violenţi însă un val de g reaţă îm i c u p r in d e s to m a c u l p rivind faţa însângerată a m u n c ito ru lu i c u o c h ii s tr â n ş i d e d u re re , care nu poate fi cu m ult m ai în v â rs tă d e c â t m in e . P r e o tu l în robă al bastră îl loveşte a cu m c u p ic io a re le , b o c a n c i i lu c io ş i aplicând

n o u p fc to lu L M u n c ito ru l se z v â rc o le ş te p e jo s , m â n jin d p ă ­ m ân tu l cu sân g ele lu i. în g h it n o d u l d in g â t P reo tu l m ije şte o c h ii p r in c e a ţa s u b ţire . — T e-ai h o tă râ t să te s u p u i ju d e c ă ţii? M ă fixează c u o p riv ire c h io râ ş ă . E s te c u ra jo s , tr e b u ie s ă -i recu n o sc m e ritu l ăsta. — N u , îi strig . El îşi p u n e o m â n ă în ş o ld . — A tu n c i ce m a m a fo c u lu i faci? A răt sp re g ră m a d a s â n g e r â n d ă d e la p ic io a re le lu i. — Păi, e u n - a m b ă tu t p e c in e v a p â n ă a fo st g a ta să-şi d e a d u h u l. Fac u n p a s în fa ţă . în c ă . C e n a ib a fac? M ă d a u e ro in ă ? î m i b a g d in n o u m â in ile în b u z u n a re , c a să le a s c u n d tr e m u r u l .

lovitură după lovitură c o rp u lu i n e m iş c a t. P r im e ş te bătaie pen­ tru că a încercat să m ă ajute.

p ie p tu l în a in te , c e lă la lt b r a ţ a t â r n â n d u - i d e p ă r ta t d e c o rp . Si­

M uncitorul izbuteşte să-şi rid ic e b r a ţe le p e s te faţă, dar de-

m ian . S tră m o şu l f ă p tu r ii n o a s tr e , la fel c u m c r e a tu r ile v o ra c e ,

ricul c o n tin u ă să-l lovească. S u n e te le î m i fa c r ă u - bufnituri în fundate şi tro sn e te şi strig ă te g â tu ite .

cu piele şi so lzi d in v r e m u r ile s tră v e c h i a u fo st p e n tr u p ă s ă rile ră p ito a re d in v r e m u r ile n o a s tr e .

M u n c ito ru l z ac e n e m iş c a t. P r e o tu l r id ic ă p is to lu l. S tă c u

R ulE

16 Dar sângele meu este diferit de al lui. Sângele m e u Udl dftuj,.. învolburează în corp şi m ă fu rn ic ă în ?USu,-â putere şi lavă. Se învolbureaza r ■- -imPăm ântului. ^ e8ete Se trage din sângele fierbinte al pământului . U“ *-— c — E;' periculoasă! îi strigă răguşit răguşii celălalt « * - • - ,. d- -e pr e- j Gs Totuşi preotul îşi adună curajul, curajul, c o n v in g an d u -se că p ( lupta şi singur împotriva m onstrului. Plăm ânii m ei zvâCnt * implorând gura de aer care va hrăni ghem ul d e e n e rg jc. bundă din corpul meu. Nu vreau să-l rănesc pe acest om> îmi sp u n . N u este bi doreşti râul altora. Nu vreau să fiu rea - d a r m i s-a p ă ru t at \t ** bine când l-am aruncat pe celălalt preot cât colo şi j . a m * Nu. Gata cu violenţa. Sunt hotărâtă să p le c ... p â n ă r citorul schilodit scapă un geamăt gâlgâit. P â n ă ce p reo t 1 * . mută atenţia de la mine şi spune, peste u m ă r: *$* — Tot aici eşti, secătură? Până ce îngenunchează lângă m u n cito r, în fig e m â pârul Jui ca sâ-i ridice capul şi lipeşte ţeav a p i s t o l u l u i ^ ^ sub bărbia tânărului cu faţa in jos. e§ ru Abia alunei ingadui energiei potenţiale d in in te rio r u l m » seape din vârful degetelor in cel m ai s c u rt gest D o a r , „ T " " din inebeieturâ. atâta tot. N u -m i s trâ n g p a lm a In Nu-mi trag umărul in spate să-m i iau av ân t. T re b u ie d o ar să opresc un om sâ-1 ucidă pe un altul. N u p o a te fi n im ic râu in asta, nu-i aşa? Un val de foc izbeşte zidul din spate al u n e i c lă d iri dărăpă­ nate, topindu-1. Preotul ars de la p ă m â n t g e m e şi în c e a rc ă să se îndepărteze târâş de metalul topit. Mâ apropii de m uncitorul căzu t cu faţa în jo s , în timp ce preotul bătăuş priveşte, în c re m en it, fă ră să m a i fie însă o ameninţare. Şi-a scăpat pistolul din m â in i, ia r o c h ii îi săgetează în jur, disperat să găsească o cale d e scăp are. în g r o z it.

M isterul g e m e n e lo r

17

Suflu d in v ârfu l d e g ete lo r de la p icio are, u n val Totuşi îl atac vzător c a re -1 ia pe sus şi-l izbeşte d e p o a rta d e fier d in ca-

^ a n gUlui, cu o a se m e n e a fo rţă , în c â t n u se m ai d ezlip eşte PătUc o lo SR ăm ân e în ţe p e n it, fără c u n o ş tin ţă , în v in e ţin d u -s e de d d e la lovitură. A r p u te a fi m o rt. A r p u te a m u ri a m â n d o i. ra Nu ştiu făcut? M -a m a p ă ra t, l-a m a p ă ra t pe acest tâ n ă r c u ra Ce uru j „ i !i__i t__. i o ________ ,..1..! __ a fost p re a uşor. P rea p a lp ita n t. Ju stificarea g estu lu i c o ­ 5. D ar a rect fream ătă în p iep tu l m e u , d a r m a i p u lsea z ă şi altceva — ceva care m ă în d u re re a z ă c â n d m â u it la b ă rb a ţii n e m işc a ţi, ră n iţi. Ce altceva aş p u te a ju stific a p rin acest foc n o u -d e sc o p e rit? M uncitorul d e sc h id e o c h ii c â n d m ă a p ro p ii. îi sim t re sp ira ţia întretăiată cân d îl rid ic şi-l sp rijin c u sp atele d e zid. M ă priveşte înspăim ântat, în tim p ce-i d a u la o p a rte d in o c h i o şu v iţă rebelă de pâr b lo n d , s im ţu rile m e le fiin d a sa lta te d e valul d e p u te re şi de apropierea d e ra n a în tu n e c a tă d e p e o b ra z u l lui. — N -a m m a i v ă z u t n ic io d a tă p e c in e v a ... fă c â n d asta, b â i­ guie el. — Ei, n u m ai sp u n e ! m u r m u r e u , ia r el sc o a te u n s u n e t gâl­ gâit care ar p u te a fi râs. E şti b in e ? O în tre b a re id io a tă ; r ă s p u n s u l e ste m a i m u lt d e c â t e v id en t. Ce vreau eu sa ştiu e c in e v a a v e a g rijă d e el, d a c ă p o a te sta în picioare, u n d e a r tre b u i să se d u c ă a c u m . în sc h im b , m ă u it în ochii lu i c e n u şii isto v iţi şi îl în tr e b d a c ă e b in e . El îm i z â m b e şte . V o c e a îi p a re o ş o a p tă . — S unt b in e . — S u n t u n m o n s tr u . î m i p a re ră u . N u . . . n -a m fo st sig u ră d e asta p â n ă a d in e a u ri, c a sa fiu s in c e ră . N u ştiu d e c e -o s p u n . în s ă m u n c ito r u l d o a r în c h id e o c h ii şi îşi re a z e m ă cap u l cald, în s â n g e ra t, d e u m ă r u l m e u .

M i s t o r u I ş;*i• m o m ' l o r 18

, ra 5

Vo«- 1 1

pr"’, c c “' a * » ^ - cu a n te t şi fo to g ra fii g ra n u la te , p â n ă la c io tu r i d e c re |a h a r n ^ ra tă c jte d e m e ta l c e a r p u te a fi a s o c ia te c u

. d isti^ lâ

3eslȔesc ^0,,

, „ întreb, eu voce jo asi. P r i ,,^

orasu101, . ., ares»tcrld' - E*U ’n pot' ^ « r,J,C.’ i.i vine w r,IC

aiut ^ se rid ice in p k i0 de efort.

T a n e T ^ 1' " siU " ^ r e p e d e * # *

,e"

Nu

* «a,

Va trebui ^ inCtr

omorând pr*0' 1' , aCtfla chinuit, de paixâ tierhCrca * * £ » * <** • * * drept pedeapsă ar f, antuvanta. noastră in P ^ nturnntr bra„„ „ __ Hai. annce. p rib u ^ a ^ ă . dopa umerii mei.« • * £ r,ee el. * P - P • » nu sun, _ M i numesc C o rn » ^ ^ ^ e _ m al resprri m c i

morţi- Cel put'", a *

19

dar misei-

Celalalt, ei bine. e un P Adevirat Mai este v a t la pamant. Totuşi ar put

tu l a rs. d c s i n u se n d rc â d, G a rd ie n ii s e a p ro p ie , m de aici rep ed e, s p u n eu.

El se răsuceşte tresarmd st P — Aceea. Acolo ma duceam ^ ____ • Ne împleticim cheie din buzunar. Odată ce trecem dincolo de prag, m ă în to r c iu te şi încui mecanismul in urma noastră. C orv in a d e v e n it m a i greu . îmi pun un braţ pe după mijlocul lui şi îl d u c a p r o a p e tâ râ ş de-a lungul unui culoar strâmt până in tr-u n b iro u m ic , întunecos, cu o uşă acoperită de o draperie in spate, c a re tră d e a z ă u n ate­ lier, spaţiu şi mai mulţi oameni. Peste to t s u n t te a n c u ri d e ziare şi hârtii împrăştiate, laolaltă cu tot soiul d e a lte a cceso rii, de

i° a n e ^ . . j e

e c a rc Je a u d f u n c ţio n â n d în fu n d a l. U n p o r tr e t

niaî" -. .1 u n u i d o m n în c r u n ta t p riv e ş te în jo s d e p e o h a r tă J p o n o s ită p e p e re te le o p u s , ia r o fe m e ie c u p a r ro ş u p e r-

fect p ie p tă n a t stă la b iro u , s c r iin d . I-a sare în p ic io a re c â n d in tr ă m şi v in e fu g a la n o i. __ Q ij' H asus, C o rv in ! C e -a p ă ţit? S ă-l d u c e m p e so fa. îl aşezăm cu g rijă p e s o fa u a d e m ă ta s e to c ită . Pe fe re a s tră , o r.rm ă lu m in o a să a tâ r n ă d e a s u p r a tr o tu a r u lu i: B U L E T IN U L Z IL N IC A L O R A Ş U L U I C A L D A R A S Subiecte d e im p o r ta n ţă şi in te re s p e n t r u to ţi c e tă ţe n ii N en o ro citu l d e ziar. E xa ct c e -m i lip se a . Fem eia în g e n u n c h e a z ă lâ n g ă r ă n it, c u m â n a p e o b ra z u l Iui. — A m fost a ta c a tă d e n iş te b a n d iţi în g a n g , z ic e u . C o r v in a avut cu raju l să in te rv in ă şi a în c a s a t- o u r â t, m ă te m . Fac o ch ii m a ri la el. Te rog, p rieten e, n u p o m e n i de şm echeria mea cu focul. în c ă n u s u n t în a fa ra p r im e jd ie i. L o c u l a c e s ta î n ­ seam n ă e x p u n e re - a m o fa ţă aici. Fem eia d ă la o p a rte d e p e fa ţa lu i C o r v in o şu v iţă d e p ă r de c u lo area p a iu lu i, c ea c a re n u p a re să a ib ă d e g â n d să stea cu m in te. D eci c h ia r a fo s t o îm p u ş c ă tu r ă ce a m a u z it eu . T re b u ie s-o fi a u zit şi g ărzile. C o rv in , d a c ă te -a u r ă n it... EI p u n e o m â n ă p e s te a ei. — D rag ă N a ra , zice. Z â m b e tu l îi în tin d e c r e s tă tu r a d in o b ra z in tr - u n m o d c are m ă face să tresar. S u n t b in e. U n p ic b u rd u ş it, a tâ ta to t.

evalueze, cum ^ porter, carevasâzicâ. — Cine eşti? mâ >ntre

că]dură - din p a rte a ei.

Nu simt nicio “ "'a'mte sâ mâ P<* gândi, punsul meu se au — Nu ştiu sigur. ^

21

M isterul g e m e n e lo r

RUl-E

A Dl 20 ine mă priveşte, insă fără 55 Femeia se intoaree sp« ^ ^ fapte, O r i p ăreri. ţ j n ^

ce treb u ie sâ fie Buletinul Zilnic de astăzi, exemP,ar d '° C^ eU n titlu im p o sib il îm i sare in ochi. deschis p e ir K,T . , r . există a r i PI-roşii î n r e a l i t a t e r c 0 H ANPANTU • spiraţia- M i se face p ielea ca de gam a. T rebuie Mi se ta,e reS\ , SingUruI lu c ru care m i-a în g ă d u it să ră m â n sâ fie o gluma- nu > în to td e a u n a că, p e n tru m a jo rita ‘" ^ T n t r n u ^ s u n f u n b a s m .

“ *° B r u Z bătaie în nşâ, răsunând d.nspre holul d .n spate, ii întrerupe vorba — Mă ocup eu de ei. Ea se ridică, îşi îndreaptă costum ul elegant şi se îndepâr. tează cu paşi hotărâţi. Mă uit la Corvin. — Eu ar trebui să... — Ssst! îşi duce un deget la buze. Nu p e uşa d in faţă. Sigur sunt alte gărzi care supraveghează in stradă. M ai b in e aştepţi să plece. Mâ zgâiesc la el. Este foarte bine inform at d esp re treburile de genul ăsta pentru un bun cetăţean obişnuit. O a u d pe Nara ridicând vocea la gărzi; dacă vor să intre, a r face b in e să aibă permisiune semnată de la autorităţile în d re p t ale C o m an d an ­ tului. Hotărăsc că-mi place Nara. Dar biroul e sufocant şi soarele s-a rid icat m a i m u lt pe boltă. Trebuie să ajung acasă. Cât o să treacă p â n ă o să p o t ieşi din nou afară în siguranţă?

interesant în

uletin?întreabă C o rv in . B

Mâ întorc spre el, lip sită d e exp resie. El îşi lu n g e şte g âtu l, ui• An se la ziarul d e p e b iro u . ta" l Ah Poveştile n o a stre d in a in te d e c u lc a re p r in d viaţă. Nu spun nim ic. C o rv in m ă p riv e şte c u o c h i c u rio şi. Zâmbesc. _ o a m e n ii din C a ld a ra s p o a te că se te m d e a rip i-ro şii, d a r nimeni nu crede cu a d ev ă ra t în ei, n u -i aşa? El se lasă în ap o i p e spate. — Nu ştiu. — Cu sig u ran ţă că nu. El se uită d in n o u la m in e . — Suntem fo arte m o d e rn i. î n a tâ t d e m u lte p riv in ţe. D a r frica şi sp eran ţa s u n t e te rn e . în fie c are d im in e a ţă , o a m e n ii se adună în Piaţa M arelu i Ra ca să ro ste a sc ă m e d ita ţiile îm p re u n ă cu preoţii, fascinaţi d e în tr u p ă rile sc â n te ie to a re ale u n o r e m o ţii de m ult apuse. D acă e să în tre b e c in e v a m u lţim e a : „C red eţi că aripi-roşii su n t reali?”, eu zic că m a jo rita te a a r c lătin a d in cap şi ar spune ceva vag, care a r s u n a fo a rte a p ro a p e d e n u , d a r care

A ersez încăperea, uitându-mă pieziş la fe re astra de care nu îndrăznesc sâ mă apropii, când atenţia îm i e a tra să de un

nu e chiar nu. C ei m a i m u lţi o a m e n i d o a r a şte a p tă p rim a p e r­ soană care să sp u n ă da.

j\D l R ULE

M isterul g e m e n e lo r

23

22

, .„r încercând să par degajată, pri Tac. Mă uit i» i® 12® ; Dar, odată ce încep să ci,eSCi *< zburându-mi P ^ ^ n t u l pune stăpânire pe m i„ec^ m ă mai pot °Prl

cU abandon.

gât uscat, îng >t'n gi ^ „ d a n tu lZ a n a p rim it orhideeQ în numele impara t' ’desCoperită recent în galeriile Mine, incandescenta, care a J ^ ^ Cei care cred că alteRoşii de către vana o ^ ^ ^ dc părere că or/mfeca ^

rii încă mai um ap ^ cheia pentr» as

dCZ7fi

aripl.wşii s-ar mai putea ascunde ^ pă$trată ]a Palatul de Aramă,

inm,]l0CU n° L tui plănuieşte s-o dezvelească inaugural de Und£ M e d i u l s ă p t ă m â n i . Toiagul de O ni* cere ca orh, .

***"<

hideea asta in c a n d e sc e n tă tre b u ie să le fi spus. ° r 1 • încearcă să se rid ice. R esp iraţia i-a d e v en it su p e rC orvin b iro u şi m ă d u c la el, n e ştiin d p re a b in e ficială. Las ziaru l pe

m să-l aJu t* cun ^ trebui să te d u c e m la u n d o c to r, zic eu, p a lm a ar-

7

i de d o rin ţă să-i d a u d in n o u şu v iţa aceea de p ă r la o zându-m i parte. El clatină din cap. __ O să fiu bine. A m tre c u t şi p rin lu c ru ri m ai rele. Mă încrunt. — D ar... Ascultă, zice, a p le c â n d u -se sp re m in e , c o b o râ n d u -şi

dată Templului mi t a * » că nu este califi. vocea conspirativ. A r tre b u i să -i sp u i. să-i o tite ® puterea f, O el ar puica submina Mă încordez. 'tonurile Templului dc a găsi V a distruge aceasta a m en d a re — Ce? C ui să-i sp u n ? D e sp re ce v o rb e ş ti...? ile a n a Comanda«ridrăspundă. — Narei, zice şi m ă a p u c ă d e m â n ă . tatei Dacăda. atunci nu este etedusir'problema Templului, ci o Degetele lui su n t reci şi p a lm a m ă în ţe a p ă c â n d îşi trece problemă care priveşte pe toată lumea drn Caldaras . uşor degetul m are peste ea. Cuvintele mă copleşesc ca focul vulcanului M ol. Orhid, — Ar treb ui să-i spui. incandescentă. — Ce să-i spun? Am mai auzit de plantele acestea delicate în p o v eştile per M intea m i se zbate în n e b u n ită d u p ă o id ee - c u m să explic tru copii. Se zice că strălucesc în prezenţa u n o r a rip i-ro şii, fnn focul? am avut o a rm ă - u n p isto l - g re n a d e - C o rv in a avut foarte folositoare pentru a-i depista. D e a se m e n ea , c a şi despi halucinaţii - orice altceva în afară d e adevăr. aripi-roşii, se zice că sunt doar un mit. El nu spune n im ic, ci îm i în to a rc e b lâ n d în c h eietu ra. M ă uit Probabil com andantul Zan crede că le g e n d a o rh id e e i est la palm a în to arsă în su s şi tresar. A m sim ţit fieru l p o rţii vechi o născocire şi că poate arăta el oam enilor d in C a ld a ra s, o dat intrându-m i în carn e c â n d am în c erca t să sar peste ea, d a r nu p e n tru totdeauna, că aripi-roşii nu există. mi-am dat seam a că m ă tăiasem . N u era p rea rău - ceva m ai C e ghinion pentru m ine că există cel p u ţin u n u l. nasol decât o ju litu ră - , d a r c u rsese sânge; m â n a îm i era m â n ­ jită de sânge. Era o coincidenţă prea mare ca preoţii să m ă fi g ă sit în sin Sângele m eu n eg ru . Sângele u n u i arip i-ro şii. A sta nu aveam g u ra zi in care am ieşit din ascunzătoare. T re b u ie să fi ştiu exact u n d e să caute. cum s-o m ai explic.

A P' KULE

M islerul g e m e n e lo r

25

24

mâna inaP ° i n l"am u ‘tat la C o r v *n, siiiiţ! Mi-ani smucit cum pălesc. — Te înşeli. Eu... — Ea te poate proteja. - uitat lung Ia el, in tăcere, pentru o cljr,'- f M-am urmă, am şoptitM Jind0'e sc I,[ ° '“ " al Narei, p « "

=

Fac s e m n s p re B u letin . — A i v ă z u t articolul ă s ta ?

,C
d in s p a te v e s te a În to a rc e ,.,

e Hc0r1e 'z u t c a- m ie îm| , M şi, la în c ep u t,d P am

—

ns o urând spre C o rv in P o ţi sâ m e r g iţ !n „ O a -1 ros pe o r m să v in i su s sa te v a d a . cu“ ' să si f. recăpătat co ntrolu l a su p ra firii e i autoritare. J T * cred că îngrijorata şi sensibila N a ra p e c a re a m în,al. „it-o mai devreme e o fiară pe cinste. — Bine, nicio grijă. M ă duc. Corvin se ridică, îm pleticindu-se n e s ig u r p e p ic io a re spre uşa acoperită de draperie din spate. Se în to a rc e şi îm i zâm beşte cu un amestec ciudat de bunătate şi d u re re , c a re m ă ia p e ne­ pregătite. Ea te poate proteja. N u prea cred . Nara îl priveşte plecând, apoi se în to a rc e s p re m in e şi îmi spune: — A r trebui să nu mai ai nicio p ro b le m ă ie şin d p e u şa din faţă, acum . îm i aruncă o privire p ă tru n z ăto a re . C el p u ţin , dacă n u m ai e şi altceva ce pot face p en tru tine?

4

A m nişte întrebări şi ea simte asta. A ştea p tă , c u braţele încrucişate, iar eu răm ân în faţa ei, e lectrizată d e curiozitate. T rebuie să fiu prevăzătoare; e periculos aici. N u tre b u ie să-i dezvălui prea m ulte despre mine. în să am nevoie de răspunsuri, iar N ara p a re să d e ţin ă o m u lţim e.

n u se u ită Ia ziar: Ea nu Auzi presa, acolo, în spate? E u a m scris a rt

A r p utea fi adevărată? în tre b . O r h id e e a adică ~ rîHică d in u m e riw C o m a n d a n tu l şi T o ia g u l d e O n ix c u s ig u r a n ţa c re d c ă " tă E u n . a m v ă z u t- o , p e r s o n a l. D e c e te in te re s e a z ă ? e adevara a. tc ir c u ite a z ă b r u s c , d a r îm i re a m in te s c că e Kjervn nru se sc u i . c ~ * Fete m e s e ria ei să s tr a n g a in f o r m a ţii. E in firea ei. un reporter, __ Sim plă c u rio z ita te . îi a ru n c ceea ce s u n t c o n v in s ă c ă e u n z â m b e t n e c o n v in g ă to r. N ara p are in d ife re n tă . __ Sunt s u rp rin s ă c ă e o n o u ta te p e n t r u tin e . T o t o ra ş u l a vorbit n u m a i d e asta. E şti d e la T e m p lu ? A proape că râ d . _N u. N u , c u s ig u r a n ţa n u s u n t. _C e a firm a ţie c a te g o ric ă , z ice e a , b ă tâ n d u ş o r d in d eg ete. O are are d e g â n d să ia u n c re io n ? Pe coada lui Ver! N - a r fi tr e b u it să s p u n a tâ t d e m u lte . Z â m ­ besc, bâlbâind: — O h , ştii tu . Is to ria n u m - a in te re s a t n ic io d a tă . Şi to a tă chestia cu celibatul. Mi se a p rin d o b ra jii. E v id e n t. î n m o d c la r s u n t o fe m eie d in lum e, cu m o d o v e d e şte fa p tu l c ă u n c u v â n t c a re în s e a m n ă opu­ sul sexului m ă face să ro şe sc . D ar N ara n u s p u n e d e cât: înţeleg. M ă g â n d is e m c ă p o a te ai fo st u n d e v a , izolată, d e n-ai auzit d e o rh id e e . N oi, ă ă ... n u p re a c itim Buletinul. N u în u ltim a v re m e . Se p a re că ta ta m -a p ro te ja t d in nou.

AD‘

'

%

N“, X tie^

hule

’dw vâloi'

muliume* P ^ uie „

:almS pot. Acum c b -

a c o r d a t' z ic e u ' c 4t „ plec. îm i P « r4“ Pentr» '

" O

* * , 5ip M r .e Sin6u r d e g n j â; D e o b i c e i . V % _ Fra . e ! P « « * ^ unoscăt„ a r e c â l - a . a p . a t

se înmoaie. I ti® " reCa rc â n d p u n m â n a p e c la n ţa uşii, H ^ra Mă întorc să pic : în spatele meu. întjnde u n carto n aş. __ ia asta, zice şi ă îm i rid ic o c h ii şi rămân PiNara Blake,red*C “* *ă luminoasă. onită de privire ^ altceva. - !" C3Zl ml i c „ i n d u . m â p u ţin , Şi m ă s tr e c o r în tr .* , I „ In stradă, P casă, d a u b o b â rn a c e In neştire ang. în timp ce g „ ^ y izită a N a re i Blake.

D oi

C eru l v ă z u t p r in p e re ţii d e stic lă ai c a m e re i m ele d in p o d este s tră lu c ito r d e la c e a ţa a lb -c e n u ş ie a d u s ă d e v â n t d in sp re M ol, m a re le v u lc a n . E c u ra t, d e c u lo a re a p a lid ă a a b u ru lu i care

şu ieră d in valvele d e e v a c u a re ale ţe v ilo r ce se în co lăcesc p rin străzile o ra ş u lu i C a ld a ra s . C u n o rii ă ştia sp ălă c iţi, e ap ro a p e cât senzaţie d e albastru p o a te d e v e n i c e ru l ă sta v re o d a tă . Păsările de “S " ' / / » reali»*’ Buletinul *trâmbiţa p ra d ă îşi au c u ib u rile în g r ă d in a d e p e a c o p e riş u l ăsta, îm p re ­ u n ă c u m in e , v e n in d şi p le c â n d c â n d v o r ele, c u a rip i n eg re care icleană, cum spune To âgul . . taie p rin c ea ţa o ra ş u lu i ca b ric iu l p rin m ă ta se . A ici, ascu n să de nu, întotdeauna un pic mai în siguranţa. Sau p o a te .-a ţin u t pe lum e, s u n t e x p e r tă în c ă r ţi, v ia ţa d e seră şi c e ru l cenuşă. lilalţi un pic mai protejaţi de mine? D ar a d in ea u ri, p re o ţii aceia n gang, focul pe care l-am provocat... Azi e ziua în care am devenit reală

M ă las p e sp a te în s c a u n u l d e la b iro u l m e u d e m etal ca c iu ­ pit d e v ărsat, în tim p ce ta ta fo şn e şte fru n z e le şi p erfo rează m i­ cile ţevi d e irig a ţie d in sp a te le m e u . — T ufa d e ş a p c a -b ro a ş te i a ra tă u n p ic c am ofilită, zice el. A u d m ic u l ţip ă t al m e ta lu lu i p ă tru n z â n d în m etal. — A sta s -a r p u te a s -o rezo lv e. Să stai cu o ch ii pe ea. — M u lţu m e s c , s p u n . în o ra ş u l ă s ta d e c ă ră m id ă , p ia tră şi c u p ru , lu c ru rile care cresc v erzi s u n t b u c u r ia m e a. A d u n ă tu ra în tâ m p lă to a re d e flori

28

A

di

R u Le

şi legume din dom a rămas în grija m ea se depune şi «lele mohorâte, grădina to ^ ’ CU to*tâ Tata îşi târăşte Picioarele Sp re ^ ‘^ o r e ş t ^ N ^ ţeapăn, de metal, râcâind lem nul podelejU n' eu> pi — Arată toate bine. D ar să ai grijă 'CiN ( Se referă la plante. Uneori cred că se ref vorbeşte despre plante, dar nu su n t niciod ^ ^ altCev Aş vrea să-i spun despre orhideea f° arte s> S | preoţii care aproape că m -au înhăţat. D a rştj e!Centâ şi d face bagajele şi am pleca departe, ca să 'f lăsându-şi prestigiosul post de g ră d in a r-Şef tmă în «igu, ^ renunţa la oraşul ăsta, d â n d u -1 d eoparte c a ^ IllSUla cată, şi nu-i pot face aşa ceva. Nu din n o u . & P& ° Creangă ^ Insă el îşi continuă drum ul, gârbovit, s duce în casă şi atunci ceva dă să ţâşnească dT UŞa' traPâ catţ puternic ca valul de foc de azi-dim ineaţă. m m ‘ne la fel l — Tată, încep eu, fără să ştiu cum aveam să c El se întoarce, cu sprâncenele stufoase si alh,.0" ! ^ 11** — Ce-i? * e ridlcate. — Eu..., mă opresc. Respiră. — Ştiai că am foc în mine? Ochii lui sunt ca două jum ătăţi de lu n ă când zâmbeşte — întotdeauna am ştiut. * Apoi trapasedeschideşi el coboară anevoie, pantof pe meii me al pe metal, buf-zbang-buf-zbang, p ân ă când creştetul ca pu ut său cu par des dispare, iar eu nu su n t sigură dacă a înţele u adevarat ce l-am întrebat sau dacă eu am înţeles cu adevăr; ce mi-a răspuns.

o > de

rutina

â este cat se p

^ eaSta ' eV - strada n°arâ, m uncitorii care

azâ în s c h im oam enu

PirT.1ab‘âînCepSnuPşi-aU înch£iat „ D e s c h i d c u tia P °$ ta la p* 10" 'a n e în<* ° a * re de som n. V c 0 Sin bUfl, âti continuă ** s din faţa casei no D robul de m a i m uU e

s“ p e f,a ti s i ”

0% ***

r

scrisorile pe care majoritatea

tgZuulapr*™- $'iucee*tU _ a a ; totreb cu voce tare. P e n tru că a sta m i- a r p la c e a n e spus să Ştiu Şl eu. Mă aşez pe o bancă de m etal d in P iaţa P o ia n a în g e r u lu i, n e r ­ voasă, tresărind la zgomotul cascadei a rtific ia le c a re n u p r e a suplineşte lipsa de vegetaţie din parc. N -a r fi tre b u it să v in . D a r ce altceva puteam face? Persoana care îm i trim is e s e s c r is o a r e a deja mă găsise. Poiana îngerului se află la m a rg in e a o ra ş u lu i şi e x p u s ă c a ­ priciilor naturii, aşa că m ajo ritatea o a m e n ilo r c a re îş i fă c e a u plimbarea de dim ineaţă p u rta b a n d a n e c a să se p r o te je z e d e

rilor r

x

trezesc *n sem iîntunericul de dinaintea zi ac scurta plim bare, înviorătoare, până la cut

particulele de cenuţă. Îm i legasem o b u c a tă d e m a te r ia l în

cum m â

Norii străluceau foarte puternic. Expedj, Scris‘>rii. să apară dintr-o clipă intr-alia. JrH , Un fior de gheaţă mi a străpuns f()Cu, ;â e o cursă şi o să fiu ucisă? Deşi nu ». ard. (1,. * 'nâ,Jnir „ ..... dacă trezesc cu gâtul tăiat, e ceva atrăgător în Siln^ jt,1Crăbl|are ^ 5i Să fii prins in capcană nu cere prea multă aceM(i h,bzuin|ă Sail din partea mea. Sau poate urmează să fiu şantajată' a * ^ ef( "<>n mai nasol. N-am multe de oferit decât cărţi şi p]ante *ta'' Pic -sănăt0ac Prin ceaţă, zăresc un trenct roşu, imaculat. Dcşi eochelari de soare şi o bandană de pânză ca toţi c e i l a l ţ i Blake n-a făcut prea mari eforturi să se deghizeze. î,ni .*'* umerii relaxându-se. Iar când soseşte cu băuturi delicioasă fructe pentru amândouă, tabloul e aproape plăcut. Aproape * — Poftim, zice scurt, întinzându-m i o sticlă. Rareori am gustat altă băutură decât apa călâie care curge la robinetul din bucătăria noastră şi o privesc întâi pe Nara bând prima, ca să nu mă arăt prea lacomă. — Întâi de toate, nu mai pune întrebări despre orhidee incandescente, zice ea, punându-şi băutura jos şi potrivindu-şi la loc bandana peste gură, roşie, de aceeaşi culoare cu trendul. — Poftim? Nu-i pot vedea ochii Narei prin ochelarii de soare cu rame aurite, dar ştiu exact privirea exasperată pe care probabil mi-o arunca. M-ai întrebat pe mine - pe nenorocita de redactor-şefde Buletinul Zilnic - dacă eu credeam că orhideea era reală. De P-

^

fost ^grijorată pentru aripi-roşii.

p u b lic1"05"' CUVântlU aCda’ r° Stit CU voce tare‘ Aici’ în l0C

,ei S C ’ S f)U n C "

,.M
m u lte i-a m

o minge,

tleargă d u p ă •<* o o rtiţe d e scăpare. ~ am Nebembăuturile. Un grup d e copii aleaib _ sulgat eu? ubcopaciimetalicidin apropiere. C aut p o rtiţe d e scai insulaRoet,I r,, la şcoală.,niciunul

_ Curiozitate.4Stomaculm isestrânge.

Ne

.$ul

r" '

habar r^zicn-arc eu. D ar nne

-'■--ar putea aura i.PeIoSUL ra B1alcearpU ia câ ai fi fi'a ,e f ’

e u . P ar

.. v r e u n c i

^ ^ ;^ :rrb â r i ::^ rr ' ,Inniciuncaz,z»cee •

Mă las Pe sPate' _ Asta e o uşurare. n _a u c is v r e _ Organizaţia mea secreta veche de u atâ decât preoţi. Deşi încercăm să ev itam a s ta .^ ^ Scap o exclamaţie, iar sticla m ea cad e la p a m a n t, s p a r ndu-se de dalele pavajului de sub b an că. Nara îmi aruncă o privire încruntată. —Sunt copii care se joacă aici. M ă în d o ie sc că p ă r in ţii s- ar icura ca ei să se ducă acasă cu lim bajul ăsta. - Voi ucideţi preoţi? şoptesc. Ea clipeşte încet. ” P»Ew â t a C r ! T , mlSiUnea" 0 astră d e c la ra ,ă ' d a r « î n 1Ş 1 mmic desPre aşa ceva, b in eîn ţeles;

c a lm

Misterul ge vedea genele p rou fil, i n s p ă ­ troteiaţi?imiApof r id ic sp râ n cen ele.Ddin espre t o s arcuite. D u p ă câteva clipe ;

Ai"»1 Rl'lE —Oricum, continui ea. inii pare rău dacă ojhUc- . « ş u ri Jar cred ci tocmai ru ar trebui să fii de acord"' ^ L- *wî*iar de c Uv ^ de cei cei care care ii U fac fac râu rău-*^-a

»

E*t-SeC dt p'-l'H. Inirmbandanadepefaţa. _ Monstrul...? Despre ce naiba vorbeşti? o , ăe-acum o mie de ani? _ — Ah. legendele, zice Nara, cu un zâmbet glacial. Bet v „ Dai Roer. oamenii şi altern. Ei au urzit in tr ig i 0{^ CaiJaras, nu-i aşa Pufnesc. _ Cei mai mulţi oameni nu cred în alteri. — Cei mai mulţi, nu. Vocea impersonală a Xarei e întreruptă de clipocitul casca dei din spatele nostru. — Dar noi două credem. Studiez complicatele forme ale celui mai apropiat copac metalic, lumina pătrunzând printre frunzele sale lustruite, împestriţând terenul gol al parcului.

Ştiu ce eşti. Degetele mele sunt reci, o senzaţie stranie în oraşul âsu fierbinte şi umed. Deschid gura să zic ceva, dar nu-mi vine in minte nimic de spus. Sara se lasă pe speteaza băncii, lumina reflectându-scar gintie din ochelarii ei. — Lite, orhideea e reală. La fel de reală cum eşti şi tu. Dar eu te pot proteja. Dacă ne ajuţi. Fiindcă... avem nevoie de aiu torul tău. Înghit în sec. Pot rezolva asta. Sau pot să fug — să urmei calea ferată până jos, în câmpie, să mă ascund în vreun ham bar, undeva.

.Sâmăprotejaţi. - tf/fisp/eparc/ipot *r*/*asefi frumc

/nuif m ai m u lte m o crezare dam 1 căeUÎ dacâ^a tckocheu>*~ de inine’ — S-ar putea sâ-ţi dai seama spune: cămătemde tinedecâttu d

într-alta. -ilăcea s-o sp u i direct. o*5* , , Ov ^ or; mâinileuna ^ iult spaţiu deschis. îmi i măacuzide ceva, m i-ar pp r e a m Dacii Totul , aici. ită la m in e prm olul ee atât itit de u«. vulnerabil • -? N ara se mulţi’oameni r* n-o să te urmăresc? Nara se uită i . ~ —♦ foarte bună în meseria m ea. Sunt foarte .? M ă : alteri şi a rip i-ro şn

„ Dacă vii cunune,^ fa» rău. Pnvesc în depărtare. _ N o in |* g ‘* ' ™ !â!'’m' . cu o v o c e tă io a să _ tncnmi d m i mai minţi, spune ea, c u caoţduL Ştiu ce eştiIarăşi fraza asta. îmi încleştez maxilarul, - Regret, zic, nu cred că mai avem ce discuta. Ea se ridică brusc, scuturându-şi trenciul. —Chestiunea, domnişoară Fairw eather — c ă c i b ă n u ie s c ci nu ai un nume de botez, nici vreun alt n u m e , d e altfel, d a r o si-ţi spun pe numele de familie —, chestiunea este că, d a c ă n o i ştimcă eşti aici, n-o să treacă prea m ult p â n ă c â n d o s ă ştie ş i ei ţ i j i uci Probabil că ,tiu deja. Şi ei te v or ucide, C r e d e -m ă p e ta duca mori, e foarte posibil ca întreg oraşul Caldaras

35

K>r

.c a

rut gumenen.*.

Rui.p.

inhala toată ceaţa d in oraşul C aldaras, ii M olprecum aburul d in tr-o ţeava tine, inclusiv tatăl si-ţi mai ripescdintimp. O zi bunâ !i!!-SO,'a 'a k a nutea '*•n dio B u le tin _ Sa respiri uţior, spun eu, de?| ^ r«Wr, ^ "u, ‘ iC',T »lol artico* p ă tn ă n ca intr-o menghină. nu mei s in ‘ ° ^ * v° ■ > afund deget S-O - r^' s'° Ma *: spartăOchelarii ei aurii sclipesc. Există artpt-ro}" în tim p 1 to p it că - Fie să mergi tot timpul sub ceats cea care strigădin noulamine, eata>m ai2iceea ■stecatcu cenuşă. m 'eşi u m o^ — rip . . . care a ttiu,nif " ~"ndA f° s te°uiariPi — i-r o ,., cea " ~rof ‘ ~Oiia*ripi-roşii rulamesu~fost Este destul de întuneric ca să mă aventurez afară Muştiu, îi răspu.. frică cu-*'■>* râmizileşi mortarul furiaîneigangul ăla? A fo st o aripi-roşii y jey şi să mă ocup de micii ei prizonieri maronii’ in 8răd exist stârnitatâta frică şi panică in gangul ălar x\~ ^ o rv in JBlake în nişte crengi ici, ud colo, plivesc şi ciupesc florile moarte"t* atâta existenţă blestemată l-a atras p e C o rvin pe care abia îi mai pot vedea în lumina scăpătată vor ap^ * aceeaa cărei exic-- , î careaproapel-a ucis? nou, mâine-dimineaţă, însă, curând, se vor întuneca lup» î adevărat eu? deveni un giulgiu negru ce va acoperi tot oraşul pentru ^ întunericul Adânc. Anul nostru întunecat dintr-o mie acţ întuneric Adânc va fi primul de Ia Războiul Pământului’^ ţin u tă î n P a la tu l
I 9 •3 ■M

cul Adânc se apropie, sângele meu se schimbă. Cicatricele f* «Pate au Început să mă ardă, iar plămânii îm i sunt atât de j

f

î

x

x

î

* ?* "•* ' ° »

ldentice,nucredcăaşputeaarăt

«

«

«

P.

6 daCă aV em f e V uţ putea arăta vreodată atât de melodramatici

A o i R ukb

ca lu i W ’ aŞa i în

^ N -T is ă g h ic e ş ti n ic io d a tă ...

în ţelep t să te a m e ste c i

îiidrâz fosă nu lnu*~ -rlatin rin din dtf’-**i cap. c3f părerea m ea , n u e ;hează asupra n o a stră , veg m in e , dacă p r e o ţii

I Tânărul tău, o în tre ru p eu , plictisită. c u x p

(ic acum ?

Z>Cr. ChevTseP m ine şi zâm zâm beşte beşte. ---- întoarce spre * - .......'•?* «ii Ţi-am spus 1- Ti-am sous că •a fost -ales 1" să“ îl pre . trul Fibbori, la urm ătoarea co con ferinţii ţă despre - »pe J* >nSu • n icrin noase de la Şcoală? şcoală? B Bonner ştie atât ![fPre le8unn>i!’ onner d e m ulte despre i, N l ridicinoasel c*Nfc Spune asta cu o faţă serioasa. Jey, p e scurt. _ Cu siguranţă pare să aibă m ulte talente, zic eu. Tinerii lui ]ey au întotdeauna talente uimitoare, după sele ei. Bun-gust la vinuri, apreciere a artei, filozofie. \4ri de conferenţiari. _ Apropo de rădăcinoase, zic eu, sărm anii bulbi aici imploră o moarte rapidă. ' iuîi d( — Ei,bulbii-iuţi! Lasă astea. Dă cu piciorul într-un gard de sârmă. _ Ascu\ţ i zice cu voce coborâtă, am nevoie de ajutorul tiu. Mâine. Ştii. o să-l întâlnesc pe Bonner, în secret. Îmi încrucişez braţele. — Deci tata nu îl place. Ea îşi întoarce capul. _ L-a plăcut, de erme. W 1II1 la început. eri fA D ar tata. poate fi atât — — Ştii cum e. Ochii li reflectă lum ina dinspre fereastra riei. Crede că Bonnere ^ Unima dlnsPre fereastra bucăţi bucăţirici. Crede că Bonner e prea o re n m n ^ W—-Yu-*-* iarăşi capul spre mine, mine cu ochi visători. Nu-i o prostie? f?i înt°arC Bc___t c doar foarte devotat devotat Templului. Tcmnl l • Nu-i t(> anim N uic -1 0 Prostie?BonM oar foarte rău în asta! Euuaşa zice s z i că c ,^sunt - mai TemplulmN ud niniic multe lucruri rele în rău privinţa Templu deşi nC^u CUjurăm^ntul de căpetenie al Supremului Sării, cp{ . . ° *C> a ProtcJa cetăţenii de aripi-roşii. Şi sfârşind cu «■ do, preo,i care ,-au „ âpusm asupra mea gang ieri

trebof,le

ge pe p‘~

'K > * ° * * * “

a ltâ o c a z ie ?

ardeclde . fKit.il tău cu 0(iei' nu ^te poti întâlni CU 1 pe ce nu y su s. Ş tiu c ă

n-ar trebui; « mk,. p â n ă c â n d c u v im c Ie , m ' Sărăcuţa de tine. urn H a]u “ecâ înapoi pe gât. Apoi spu unecă înapoi pe gât. Apoi spun: miineelumină-de-odihnă. A r treb u i să -l a ju ţi _ De altfel, mâine e lumină e tata pe Insula Roet. Ca îngrijitoare a acestei grădini d e casa, ycy oi». .**-. —— — cţii. Trebuie să ştie despre sol şi lu m in ă , să lc e p rninn ut nw lecţii."Trebuie sa c a ic curcubeiele ircubeiele de petale, de viţe şi de fru n ze în lo c u l p e c a r e o a ­ menii îl numesc; Giuvaierul oraşului C ald ara s. C e l p u ţ i n , a ş a spune tata. _—Da, tocmai asta-i ideea. Am un pplan, la n , ccu u m l-a ş p u te a îînnDnner fără ca tata să afle. N um ai că am n e v o ie d e aju“ ^ B°m M " ca ,a,a »
PU, em- N“ * mai Poate- N u c â n d în o r a ş Mm a Nu când preoţii lui Rasus m ă urm ăresc. Ea se răsuceşte să mă privească în faţă.

“

3

A di Rule

iultsă veziInsula Roet. b u j° ru l aratăca o cârpă veche. ; fj0^rea din mâinile m ele ' id tata a adus . plut _ Ştiică iţii ' w a um Şi-mi aruncă ceva c e a .. iul ei cale M ă u itia o b iectu lîn g ă lb e n it a n , ... ' ■<»sticlădepe biroul meu.ia Când albă caAptele, rpartata fu mau. _ to tce m aip o t m irosiîn petalele sa cărţiş ipasăre. JW ~ Un Paradis d e

zX"^>eib,nek’uninceputdciriurt°*«

voc<*. t un exemplar din Buletinul '/.Unic. % torcea^1ac* c*nd ' ^ . ^ D ecen u m i'aispui? hl

ACobişnuită »**1 icssăpenu -ibinaţia nostru i ameţitor Acu*.ddeeInsula c
Ridică dm urrm ^_ţ . fad griji. Bănuiesc. Dar, ascultă n - Tf “**. * 1 ţii locul vreo câteva ore. Tata n-0 * * nevoie decât ^ fie ^ _ o să ud bujorii în faţa ^ ţjjci măcar n- ^ ^ exaCt în capătul celălalt, în sera principeiarC 0 ^ existenţa mea secretă. Ş i, 'aii

numai opm c rdeaţiIa nuu— * -* »/>niulprivatalîmpăr;

E un joc Pe Zjle speciale când săsimtla^1 ’^ n jg ---------; ' Jey r era cea care"an 7a fafe/ Ar V0rb. Cea(a 9r^ăt0g' ^e«. f

ka acasă şi eu n,-

’ ^ prev,/f'

rf Iţgfadu.m/ oefeta negri peste W

cădulade p/ele sW ns, ’O'flj/^ e toată ft,a mea

“7" * ? “ e,ea erau P " fc“'u ase D ar nodala sa du oprizonieră. Mergeam p in i

» » fc aw»<*'

oga/erie de artă p'nii mă puteam abţine să nu ” a! ^ W " d /a toată lumea. * " H ----------------- ------ I Insă pe sub ochelarii negri ai tatei, ochii mei V erau la IC fel dt ___ _ ,.ivl elau id ălucitori ca soareJe prin Sticla sticla vitratul™j l .- • •• m ■ strălucitori vitraliilor violet-albăstrii, căprui ca ai celeilalte fiice a Iui. Şi ceea ce tata n-a spus nicio­ dată, dar ştiu acum, este că, dacă vreo cunoştinţă ar fi observat că ochii fiicei lui şi-au schimbat inexplicabil culoarea, dacă mi-aş fî tăiat vreunul dintre micile mele degete neîndemâna ticeîn vreo ceaşcă ciobită şi ciudatul sânge negru ar fi începui să curgă din rana mea, atunci toate acele zâmbete — de la bâr bătui de pe stradă cu pălărie înaltă, de la bătrâna din magaz care mi-a strecurat o bomboană — ar fî dispărut. Jeyse apleacă spre mine.

în jo c i Absu /\uo~rd. N u m -aş ^ d o f f l ‘nialpni, ^r?ca zele să văd g ră d in ile rouî,u’ yjaţa mea ă? Să-i rup ru p -fru n j^ppar^ * riroldo& casa -o ale .acului v a lu l d e hideea inoui^— dătiin asemene, in apele clocotitoare ale lacului totj? dac-a#£a'si orhideea -—'3 trăda cu adevărat? Să fiu p e n tru p si-i arunc tulpina în ape.. p o lZ L ™ O „ a7ur, înainte să măpoată trăda ^

*»““ in ^

“"'“U ndesc

i

„ t e olanul ci, dar ş tie ca n u

tulbură - o d is£ * £ £ £ „î, am mai văzu.-o niciod ată. O c h ii perare pe faţa ei pc pentru p „ «:..t c* risc totul pentru acest n o u băiat. ei mi implori s-o ajut, s - • »— Nu-mi place. nişte veşti Acum, se schimbă vântul nopţii. Trebuie săi aducă a ademenitoare cu el, pentru că toate păsările prădătoare - p atru la număr, în clipa asta - ţâşnesc brusc de pe fereastra D o m u lu i de deasupra noastră şi zboară spre cerul din ce în ce m ai în t u ­ necat. încerc să le urmăresc, uitându-mă după aripile n eg re p e fundalul norilor, dar sunt distrasă de reflexia m ea în fereastra bucătăriei. Ochii violet-albăstrii estompaţi m ă privesc, la r â n ­ dul lor: aripi-roşii sub sticlă. Sora mea păstrează o tăcere încordată.

r»

K

41

a •e t e r 11^

■i*•"

din urm ă p o a te ca e o ^ J^

tr u u n w e e k e n d .

^ f p r o b “l de Sere ; £ ^ U o a r e s u b u m b r e le s tr ă ^ Î d e r n u l t i " 1" PT l p a g a l i c o c o ţu(i p e b r a |e le lo r ş . a PT L - ş i tr u s e le d e s c u le c u d e g e t e

'd o a m n e lo r cu

lo r d e a rip i ş i g ă u r i l e lu n g i.

- derfm oak%un

T re i

paşi lung1’ laSJ' . De pietrele cen u şii ale p a v a ju lu i. P d e soare aunu Pe P ^ ^ d e a Ib a s tru a p rin s - p e n tr u Sunt precauta, /ev nu ar ieşi niciodată în haina asta. închid Po arta dţ

cei niairnU,t,’ CUvâd niciun p reo t. M u lţim e a o să m ă p ro te je z e Din fe ric ire .^ sfinţi n _a r a ta c a 0 fa tă n e în a r m a tă

în urma mea şi păşesc de p e a leea m ic ă d e pietriş a grâ( noastre din faţă p e pavajul străzii, l o a t a lu m ea poartă t duri în oraşul Caldaras. A ici, m o d a izv o ră şte din necesi, Cenuşa care se revarsă din v u lc a n u l M o l se lip eşte şi mânje iar eleganţii pantaloni de tw eed ş i s a lo p e te le d e mătase treb protejate în întregime, până la v â rfu l p ic io r u lu i. jey e în pas cu m oda - gulere apretate, brodate, ridicate pâ la urechi, panglici şi copci d e argint în faţă. T oate hainele me sunt cu gulere joase şi sim ple, cu nastu ri d e alam ă oxidaţi şi t vuri care nu doar ating păm ântul, c i îl m ătură d e-a dreptul. îns ar fi inutil ca tata să irosească b a n i p e h a in e la m od ă pentn fiica lui invizibilă. Jey este cea care ar arăta lip sită de bun-gust într-un trenci prea lung, cu nasturi vech i.

Nu sunt încă Jey, m i-am ream intit. A ş p u tea fi oricine. Abia coborâtă din trenul de la D rush ca s ă -m i v iz ite z m ătuşa sau o nouă studentă în oraş sau fiica u n u i n o b il v e n ită să se împrie­ tenească cu Comandantul şi îm p ărăteasa ş i celeb ra lor familie frumoasă.

vjrtuţii> d a r p e n tr u m in e , d o a r p e ric o l.

în ndjiocul străzii, n u -i aşa? înghit în sec. A r face-o.

, Oraşul c o n tin u ă în p a n tă şi e u în c e p sa u r c , t r a g a n d u - m i de etele de-a lungul c ă ră m izilo r z g r u n ţu r o a s e a le c lă d ir ilo r care îmbrăţişează strada - o ca să b u n ă c u lo c u in ţ e d e în c h ir ia t, o băcănie, colţul unei fabrici lu n g i. P a v a ju l u r c ă m a i d e p a r te spre lumina soarelui, ceaţa d e c e n u ş ă fiin d atât d e s t r ă lu c i­ toare, încât mă obligă să -m i m ijesc o c h ii ca să v ă d c e v a în a in te . Pot vedea lum ea exterioară p rin stic la D o m u lu i, d a r a u tr e ­ cut ani mulţi de când n -a m m a i m e r s c u a d e v ă r a t p r in C a l­ daras în plină lum ină a z ile i, fără o c h e la r ii d e s o a r e ai ta tei. Oraşul fără umbre, fără sticla n e g r ic io a s ă ca re s ă -i c e a r n ă c u ­ lorile şi contururile, e se n z a ţio n a l. U n c u p lu d e v â rstă m ij lo c ie ma salută rapid, zâm bete b in e v o ito a r e . D o i b ă ie ţi d u c â n d n iş te pung. de hârtie m ă d e p ă şe sc în g o a n ă , u n u l p e o p a r te şi a ltu l pe cea alta, de parcă aş fi u n c o p a c în tr -u n râu. N u ş tiu c e m ă

Z

T

mai ,are - Să fiu < * > ™ c a şi c â n d a ş f i?v r e o p" oarecare sau sa fiu ig n o ra tă d in e x a c t a c e la ş i m o tiv .

AD' 42

RULH

[V listorul

10icul în care cele m ai ve.L w în rA f ^ .. C*ll Piaţa ^ reU!‘ , ris e rid ică d e a s u p r a î n c e ţ o ş a t m * 1 « tţ,

a frumoase - 1 ^

p e n ^ . b . T e n ’P '' a u n u i s tr ă lu n g m ă iz b e şte zd ravăn şi m ă ° ff

* * * » ariul rugin«- dar e u n - a m p ă ş it cotam Pa * ? o pavează- E u n s p a ţ m m u lt m a i

^

^

r/ad> o

i v i r i l e d e s u s p a n * jo s . ° n d u' n l^ ^ a • a re a tâ t d e r ă u , d o m n i ş o a r ă , se a u d e o v o ce

se n in . 0 c r e a t u r ă c o lo s a lă c a / " ' e

n

l i

de sus. le a n tă , d i n s p i n a r e a s tr ă lu n g u lu i, se a p le a c ă Q fem e *e e 8

care m iş u n ă p r i n p i a ţ ă î n d o ^

d’1 “ eva a p e s te mine, lo v in d n -se d e b r a ţ u l m e u ş i m â ^

i i . â r c t ă r-u /-v,-!-.; U l„ _ dj f111 n â* ccă%11 a Zu d r e a___T cân p t ăTn . Uh ănr hb aătr bî na t vin v â r s tă , c u o c h i

b la refe juâ aju tâ 83 S*i m â b a t e u ?u r e l p e b r a b în a in le d e a -ş i v e d e a dâ d in cap Ş .. l i n j Ur s e o p r e s c p u ţ i n , în g r ijo r a ţi, c e rc e -

0 d ă d ire s tră v e c h e , a le c ă r e i t r ă s a ta isi ’s trSlucito are d e d i n c o l o d e e l. î n o c h % n u m a i c o n tu r u l l u i _ a le c&rui >>

ecauncap

upa P â n ă m ă îm p ie d ic d e P o a ,e le tr e n d u lu i. CX ^ reO do1 ? a u ’g e n u n c h i i d e d a le . li s im t z v â c n in d d e d u z n e s c s ă m ă r id i c . O m â n ă m ă a p u c ă d e c o t

Jele de Pia,,a “ obişnuită. S u n t a g ita tă , decât celcu care j vas, - s u r p r in z ă to r în a c e s , " A nt alo ş1 v 0 platoul drep » ^ c ă rb u n e - e s te d o m i n a t d e pantă de cf nUf Templu al im R estompate de ce

m e n t e . O fa tă n o r m a lă p e ca le d e a lăsa o o fa tă c a r e e x istă .

c âteva

,ey ştim bin e d in z ile i, în *c '' ^

43

,

in senzaţia nouă, neobişnuita de a fi î n g h i o n t i t a . S u n t atât ti, m„lte conexiuni um ane aici! U m e ri ş i c o a te a t i n g â n d u - m i h „ecere copii ciocnindu-se d e p ic io a re le m e le , p le te râ sf,ratt aângâindu-mi faţa, înlocuind m ir o s u r ile d e f u m şi d e otravă man? cui acelea de flori şi săpun. N u -m i d o re s c d e c â t s ă m ă opresc şi - mij! lijlocul Pieţei M arelui R a, b u c u r â n d u - m ă d e toate să stau în aceste senzaţii. Sunt încântător de expusă în m ijlo c u l a c e s te i m ă r i c u dale de piatră bine măturate şi cu valu rile m u lţim ii. A tâ t d e mulţi ochi - dincolo de ochelarii opaci ai m u n c i t o r i l o r d e la cazane şi ai înaltei societăţi, neacoperiţi ai t u t u r o r c e lo r la lţi. U n ii au ochi căprui ca sora mea. Totuşi ai mei sunt albaştri. A n o rm a li. N u este n e o b işn u it sa ai ochi albaştri, îmi spun, dar îm i c o b o r p le o a p e le , c ă u tâ n d un P de observaţie mai retras. Aş p u te a să z ă b o v e s c în u m ­ brele enormului aripi-roşii de o b sid ia n c a re p ă z e ş te p ia ţa , doai

spre m in e -

?

'FacE5“ efort u n eio i s » -m i r e 8 ăSeSC S'aSUL p a , m u lţu m e sc . a e p r e a m u l t . P i e t r e l e a lb e , l u m i n a z ile i, c e a ţa şi Acum 11 a m lT to ţi o c h ii ă ş ti a , e x a m i n â n d u - m ă - to tu l e p re a

mai cu mult ll\

“b e sc în c a p ă t u l c e lă la lt a l p ie ţe i, i n t r â n d în m u lţim e

Ma d^şi o c o lin d - o , s p r e u m b r e l e a d â n c i a le T e m p lu lu i lu i

v ieS \ r n i lip e s c p a l m a d e s t a t u i a l u i a r ip i- r o ş ii , d e p a rc ă g esml m ă va lin iş ti, m ă v a ţ i n e d e p a r t e d e îm b u lz e a lă . P ia tr a n e ­ tedă e rece, la fel şi u m b r a s a . R e s p ir. Ici şi colo, p r e o ţii m a i m i c i î n r a n g , c u o c h ii p le c a ţi şi ro b e de u n a lb a s tru a p r in s , î m p i n g m ă t u r i la te , m ă t u r â n d c e n u ş a şi praful d e p e d a le le d e m a r m u r ă î n c a n a le le d e s c u rg e re . Tata m i-a s p u s c ă a s ta fa c c â t e z iu a d e lu n g ă , p e n t r u a p a stra piaţa s u r p r in z ă to r d e albă> t o t t i m p u l. M ă g â n d e s c la o a sele s p u m e g â n d a le lu i B e t N e f d e p e f u n d u l la c u lu i V alu

lor nepăm ânteană fiin d m ir a c o lu ) Azur.ardere .ocoti,ă. N im en i n u v e d e c u a d ev ă r '"te Per"“ neT in !h id e lacul în burta lu i d e fo c . N î^ «

a

^

: r ^

d - , ă

e

v r , ă

ă i „

r d

a

t

> 1_ ---- uuiUUCdll) privirea‘“ “ ~~ oS, n u m o n str u o s . D a c ă -i p ile ş ti g h e a r e le d e ^.pi.roŞi* e (rl{™pic io a re, ar p u te a fi a p ro a p e u n alter. E ste p e

X

chid « p e c a r i cărare p en tru m a tu ra Ut, , ţ c e n u ş i ^ li n t e a » . Preotul nu re u t,a la m in e , n ic i la “ l i l u i măturoiului său, dar se m i * . d ,n c e in c e "< dTadăpostul meu umbrit. M a în c o r d e z to a tă . A sc u „ u W p,s,ol sub robă? A fost tr.n ţ.s p e n tr u n u n e ? î m i U

45

. n N ,

ta

Spr e m in e .

de piatră, cu venele pulsând.

Misterul gem en elor

l "a,%

Sp,,^

Atunci el se întoarce, (acarnl o m iş c a r e Ş u ieră to a re arc larg, şi ÎŞ* ™>ic*te cărarC în a p o i’ Spre ^ ‘ra d e s c u ' ^ ' capătul îndepărtat la pieţei. '«d Răsuflu, tulburată. în m ijlo c u l p ie ţe i, p r e o tu l Se 0 p r

j

ja mâi*' de ţa urm a u rm elor. C e ar s p u n e , o a re, a c e s t u ria ş jUmâtate a'ter' dacă ar fi să v o r b e a sc ă m u lţim ii d in P ia ţa M a « iu iB a? Oare m-ar recunoaşte p e m in e ? o trâ p r e a iu b ită . E doar ^ ^ ^ în a p o i. U n b ă r b a t in a lb se u ită la

Vocea m a

ţn tr-u n to ia g lu m in o s , c a re s p ir a le a z ă în aer

rnine- Se

sâu alb. O c h ii lu i s u n t a d â n c iţi în fa ţa su p tă . deasupra Pa in ferio ri r o ie s c în ju r u l lu i, c u p r iv ir e a în to a te ^ ‘t ^ ş i ^ p o s tu r ă su p u să .

Roet, eroul Războiului P ă m â n tu lu i T o p it, p r iv e ş te sen in

Par'Vocea ’ mi; __ sc bu lo c h e a z ă _în g â tlej. Ş tiu c in e e s,te. a ,c e s t o m. . C â t osibil m i se p a re să fie a ic i, a c u m , v o r b in d c u m in e in ^ '^rnea de lib ertate - a l d o ile a c e l m a i im p o r t a n t p r e o t d in

mulţimea pestriţă de o a m e n i, ţ in â n d u - ş i c o if u l su b b

'^regul C aldaras, d u p ă S a n c tita te a S a T r o n u l d e Sare. A cest

musculos, cu un picior g o l d e m a r m u r ă r id ic a t p e scutJl

om ar putea, c u u n c u v â n t, să t r im it ă n e n u m ă r a te p e r so a n e să-şi întâlnească so a rta sa u m o r m in te le . Toiagul de O n ix .

faţa unei fântâni sculptate m ig ă lo s. în c e n t r u l a c e s t e i

amicului său. Luceşte chiar şi în a c e a s tă lu m in ă so la ră dif intr-un contrast izbitor cu m a siv u l a r ip i- r o ş ii d e p ia tră ne din spatele meu. Mă desprind de soclu l sta tu ii şi p r iv e s c in s u s . P ot să acum preoţii de o b sid ian , p e ju m ă ta te d in

sta tu r a fio

O am enii dau d in ca p sa u fa c p le c ă c iu n i c â n d tr e c p e lâ n g i noi. Fac şi eu o p le c ă c iu n e , n e ş t iin d c a r e e s te p r o to c o lu l. Tat; nu m i-a sp u s n ic io d a tă c u m s ă m ă a d r e s e z în a lţilo r p reo ţi doar să stau d ep a rte d e ei.

principale, in tin zân d u -şi m â in ile a p r o a p e p â n ă la um erii înaripaţi. Ciudat, să ai o creatu ră atât d e m u lt u r â tă şi ten dc p-i/ă «K m », la uşa T em p lu lu i. I n s ă p e m in e m ă linişte Indiferent de m itologie, aici se afiâ u n aripi-roşii, in P iaţa 1 reiu, Ha, unde toata lu m ea s e p o a te u ita b in e la e l. F ace p din oraşul Caldaras. Face p a rte d in societate.

— B unăvoinţa V o a stră , b ă lm ă je s c e u , a m in t in d u - m i d ia lo gul din scen a fu n era ră d in tr -u n u l d in tr e r o m a n e le lu i Jey. — Statuia te tu lb u r ă , p r e a iu b ită , a ra tă T o ia g u l d e O n ix spr marele arip i-ro şii d e p ia tră . Ţ in e m a c e s t m o n s tr u p r im itiv 1 uşa noastră ca sâ a râ lâ m c ă n u n e e s t e te a m a d e el. A s ta -i to t.

Poartă-te n orm al. P o a riă -te n o rm a l. C e în sea m n ă n o rm a Toiagul d e O n ix se u ită in o c h ii m e i ş i, c h ia r d a c ă m â gânde?

A m K u i.n 46

ci nu are niciun

motiv s-o recunoască p e Jev y ,n n iin

ce e altfel. *s , . -nla Voastră, voastra, zic eu. Vă va mulţumesc. _ Da, Bunăvoinţa n iu lţu m ---- ameţită, 4n/'îî ■ 'Da,BT’ 1wusc dacă orhideea m -a dat

Mă nr de doar dă din cap şi spune: Y !»»• «'i dispar, Se Întoarce cu suta» î Templu.

ţ : '« * * » *

de * * • - * • . » • « ^

mă sprijin cu spstefe de Templu, m spatele s ta tu i, lu , a rip i

P a tru

Bubuiturile inimii meleîn urechi, su n etu l f n c n . a c o p e ră ^ zetul din piaţă. . Am scăpat ca prin urechile acului? D in ce? M a sim t la fd de mitologică precum statuia antică din faţa m ea. Cu siguranţă m onstrul primitiv de care vorbea Toiagul de O n ix n -a re nimic în com un cu mine şi cu trendul meu zdrenţuit. îm i amintesc faţa vineţie a preotului pe care l-a m doborât în gang. Fără voia mea, mă uit din nou în sus şi stom acul mi se strânge. M ă aflu în spatele statuii acum, iar de aici p o t vedea adevărata poveste. Marile aripi ca de insectă ale m o n s tru lu i nu su n t ataşate de corpul lui. Au fost retezate şi su n t ţin u te sus, la u m erii lui, de micii preoţi haini care-1 înconjoară. Ia r pos­ tu ra lui relaxată nu se datorează blândeţii sau b unăvoinţei, nici m ăcar dem n ităţii pe care se zice c-o au prinţii alteri. în reliefi d etaliat d in spatele statuii, pot vedea cum şira spinării n mpp âa nn ăa la Qea— cum ^ ra spinării e um flata la gât de uriaşa uriaşa ţeapâ ţeaoâVC ™ flata gat de cu care menţii 1 » »« * l-au stra pr u M ăreţu li arip i-ro şn din Piaţa Marelui Ra* *preoţii _ 1e mort.

, , de rad este u n a d in tr e c e le m a i f a im o a s e p r iv e liş ti

, n i°nt g u l C aldaras. A rcele lu i v e rz i lu s tr u ite şi b a lu s t r a d e le divin aproape tra n slu c id e s u b n o r ii s tr ă lu c i to r i d e p e c e r u l d e deasupra lacului V alul d e A zu r. C e a ţa p e r p e t u ă a la c u lu i n u permite să vezi p o d u l p â n ă în c a p ă tu l în d e p ă r ta t , a ş a c ă p a r e să se ridice d in n im ic. E o p riv e liş te a tâ t d e u im ito a r e , în c â t a r putea cu u şu rin ţă s ă -m i ta ie re s p ira ţia — d a c ă n - a ş fi a tâ t d e distrasă de cadavru. în ju r s-a strân s o m ică m u lţim e , d a r o a m e n ii n u l-a u în c e r ­ cuit atât de aproape cât să a sc u n d ă silu e ta fă ră v ia ţă , în tin s ă p e plăcile de gresie d in faţa tu rn u lu i d e p a z ă al p o d u lu i d in s p re oraş. La p rim a privire, l-aş fi p u tu t c o n fu n d a c u o g ră m a d ă d e cârpe cenuşii, dacă n -a r fi fost m â n a care ieşea d in m o r m a n u l acela. A răta ca u n an im al ciu d at, o d ih n in d u - s e p e p ă m â n t, c u degetele încovoiate care făceau se m n e c h ia r şi în n e m iş c a re a lor. în p o fid a vocii ra ţiu n ii, m ă a p ro p ii, u itâ n d u - m ă p r in t r e coatele celorlalţi la g ră m a d a n e în su fle ţită . E p r o a s p ă t d e s c o ­ perit - o a m en ii în că n u rea cţio n e a ză . M ă s tră b a te u n fio r d e gheaţă, ch iar dacă afară e can icu lă. U n b ă rb a t în tr e p a tr u z e c i

**

A.ui R ulu

şi cincizeci de ani, cu şuviţe de p ă r u d lipite nală, m o rt in stradă. Pe - faţa eom, tQrs; M ulţim ea creşte. Murmurele se transformă in «*,.• - G ărzi! C rim ă! D e în d a tă ce u n priv ito r strigă „ c rim a 1, toţi ceilalţi U r I nul. D oi g ard ien i vin în fugă d in sp re Piaţa M arelui R ^ treilea, care traversa p o d u l, aude strigătele şi îşi i u ţ e ş ^ ^ ' spre m u lţim ea a d u n a tă în n u m ă r d in ce în ce m ai m are6 *** — C etăţeni! răcneşte u n u l d in tre gardieni peste Zarv m ulţim ii. C ine a fost m a rto r la asta’ C e s-a întâm plat a ic i /'* ' U itaţi-vă la faţa Ivii! strig ă o femeie. Şoc şi groază! — E salo p e ta u n u i m u n c ito r de la cazane. Ce caută aictfl zice u n b ă rb a t, a ră tâ n d c u degetu l spre m ort. M u lţim e a în c e p e să m ă îm p in g ă şi m ă îndrept spre vechiul tu r n de p a ză , a c u m n e fo lo sit decât p en tru toaletele sale. înăun­ tr u , o sa găsesc g ă lea ta de cenuşă a lui ]ey şi m ătura de petale d a r în c ă n u p le c de acolo, m ai stau puţin. Ceva m ă ţine în loc A tu n ci, p e ste învălm ăşeala hainelor, a pălăriilor şi a mâi nilor, ap are u n v io let strălucitor. Lm preot al lui Rasus, înalt ş calm , c u g u ra s trâ n să în tr-o expresie de îngrijorare care o re flectâ p e aceea d in privire. — G a rd ie n i, zice el, cu o voce calmă ce străbate prin gălăgi m u lţim ii confuze, e u am v ăzu t ce s-a întâmplat. A cum , oam en ii adu n aţi pe Podul de ]ad nu mai sunt o gloată su n t u n auditoriu. Se lasă tăcerea. Gardianul care vorbise aşteapl m ă rtu ria preotului, cu carneţelul în mâini şi sprâncenele ridicat __ P reaiu b iţilo r, zice preotul, vremuri nefaste au venit asv p r a n o a stră , căci ceea ce zace lat pe Podul de Iad nu este do; u n o m m o rt, ci o poveste care a prins viaţă. î m i ţin re sp ira ţia, apăsăndu-m i palmele de uşa rugini tu r n u lu i d e pază-

£

M

.n a n e lo r isterul gc

49

mulţime şi vorbeşte c u a u to ri-

i î<;i plimba ochii peste ClOşuv/*--.— , Pfe0tul ; a v adresa credincioşilor d in' T em A plu. oiri —i găsit pe acest biet om zăcân d aici - in e x p liarca! de P ■au. _ —-oraqe m o a rte a se făcuse d e ja netate’~Când'-am cabil! monstru] care îi provocase m o a . ltct _ stru a . A ° o m o^ crana s ă -i r>ru ax văzut. Dar am îngenuncheat lângă sn«*râ«T Mcea marme - - - e u e călătoria spre G rădina Eternă ’ - " d e a-şi incePen:u t i n g u m erii vecinilor, p ro te c to r preotul face se - -prea; ub

„R aiu s o să te în tâ m p in e c u b u Lun„ Să te călău zească sp re s o a rta ta . în s ă . *

*

pi i ni de w c s * m ' a a p u c a t str4 n s

* Preotul îşi înşfacă violent b ra ţu l, ilu strativ . M ai m u lţi p riv itori exclamă. Preotul continuă, m ă rtu ria lu i d e v e n in d d in ce in ce mai asemănătoare cu u n sp ectaco l de te a tru . — „Sfinte preot al lui Rasus!", a strig a t el. „A v ertizează-i! Spune-le oamenilor că am fost u cis d e u n arip i-ro şii!" Rămân mască. M ulţim ea e x p lo d ea z ă în d e c la ra ţii, ţip e te , negaţii, însă gardianul cu c arn eţelu l n u îşi n o te a z ă n im ic . Studiez om ul m o rt cât p o t, d in sp atele g ru p u lu i. N ic iu n aripi-roşii nu e responsabil de m o a rte a a c e a sta , cel p u ţin n i ­ ciun aripi-roşii ca m ine şi, d in câte ştiu eu , s u n t s in g u ru l. P r i­ vesc mulţimea. Totul e atât de te a tra l, a tâ t d e s fru n ta t. Chiar cred aşa ceva? Nu încă. N u pe d ep lin . In s ă d e stu l cât să facă o ra şu l a ce sta să vibreze ceva m ai intens. Acum, p reo tu l cu ro b ă v io let a p lecat. N u ştiu d a c ă are v re o legătură cu m o a rte a acestu i o m . D a r c u s ig u ra n ţă a s ă d it o săm ânţă de frică. Trag aer în piept şi m ă în d e p ărtez . Să fiu p re z e n tă la u n ev e­ nim ent d em n de a fi p u b licat în ziare e c h iar m a i p e ric u lo s,

.

48

G*

so A o, R u , F

51

Misterul gemenelor

a cu m , c â n d re d a c to ru l-şe f de la Buletinul Zilnic Şi, c rim ă sau nu, i am făcut o p ro m isiu n e surorii 11 mele CUfy, 4r4'. d eei incandescente. Uşa ru g in ită a tu rn u lu i de pază °r^d u p ă ce m Oeriîî * ă o p in tesc zdravăn în ea. * Găsesc găleata de Ct. ^ < * * ? * i w a l . a l, |U| „ Z ' , T C:iieiC yălcatu u , >

~ r

,;,iuz° w ‘’ ^ -........ .. mrad a p u rtâ n d iu, lrt Vf) grădinar, a su............ ro rii mele. N u -m i d ă nim eni atenţie. « " h i*

în cerc să m erg tin s ~- su n t Jcy Jey acum acu m . iar ea o în ....... ca *a traversat p0j ul ta de m u lte ori. M ă ţin p e m a rm n • — • * ăsta de1•m ulte o mână d 7 • ori. M ă ţin pe m arg in e, trecându-mi lungul b alu strad e i calde, n e ted e ca sticla, iar, cu cealaltă mâni p o t sim ţi u m ezeala p e m â n eru l găleţii de cenuşă. C ând podul ajunge la m alu l lacu lu i Valul d e Azur, dru m u l s-a ridicat atât de m ult in aer, în cât lacu l m ai e d o ar sporadic vizibil prin ceaţa | de d ed esu b t, străfu lg erări de acvamarin şi lum ini săltăreţe. C h ia r şi de aici, d e la înălţim e, ti pot simţi dogoarea. Ca toată lu m ea d in o ra şu l C aldaras, sunt obişnuită cu fierbinţeala, dar c ăld u ra u m e d ă care se ridică din lacul clocotitor e destul de in­ te n să ca să m ă silească să-m i şterg fruntea cu mâneca. P odul e liniştit, com parativ cu forfota oraşului Caldaras, în să nu e pustiu. U n om în uniformă de grădinar asemănă­ to are celei p e care o p o rt eu mă depăşeşte grăbit, dar nu mă salută. A sta-i bine. D oi gardieni ai oraşului trec agale pe lângă m ine, în d re p tâ n d u -se în direcţia opusă, către Piaţa Marelui Ra; n -a u aflat încă vestea despre crimă. îmi ţin ochii pe dalele de gresie d inaintea mea. N -am mai fost niciodată la o asemenea înălţim e, nici m ăcar în aviariu, şi nu vreau să par ameţită, cum încep de fapt să m ă simt. C ân d po d u l începe să coboare, zăresc pentru prima oară Insula Roet şi, în sfârşit, Palatul de Aramă. M ai m ult jad, fireşte. Un arc precum cel din capâtul dinspre oraş, cu M ol şi Ver şi îngerul Lung sculptaţi în rehcf

-IUL

jrumui cu dale de gresie ieşind d e p e p o d p e Suh -■■■înride piatră se deschid ca n işte arin • v ^ d e Unn » i> "« i» r a n t * * * ^ ~~A.*£ ■

""l>r
-

—

e

p r iv a , ă

in spJi afmpJritcsa. Odată ce ies de sub arc, mă opresc, copleşită d e veneraţie deasupra In,ulei cu un soare străAlbastru. K*‘s,ă cer '

Ci,or in mijloc, raze îm i aco p eră pielea ca o p ă tu ră . nijloc, ale ale cărui că Albastrul cerului aproape o bscen în lim p e z im „e a« şi erului ee imposibil, imp * •-*—* ranta sa Cum de există cer aici? IUIr»/^ nde cnnf su n t norii? n o rii? Fara înindo,ală că împărăteasa, cu tehnologia de u ltim ă o ră la d isp o ziţia sa are un dispozitiv anum e ca să ţină ceaţa d ep arte. Privirea m i se îndreaptă spre palat, edificiile care se în g răm ăd esc ca nişte ciuperci, mecanisme strălucitoare u rcân d şi c o b o râ n d la e x te ri­ orul lor ca într-un dans graţios. Şi verdeaţa. Ştiam că avea să fie aici. Ştiam că v erdeaţa exista şi că palatul de pe Insula Roet era în co n ju rat d e ea. D ar atât de multă! îi simt şi mirosul. Se în tin d e d in locul în care m ă aflu şi într-o parte şi în cealaltă precum catifeaua, o m ie de n u an ţe diferite de verde îm brăţişând brazde în spirale d e flori roz, g al­ bene şi albastre.

Ţaca-ţaca-ţaca-ţaca. Un m u n cito r îm pinge o m aşinărie în raza mea vizuală, două roţi la capătul unei osii cu un cilin d ru rotitor între ele. îl privesc curioasă, p en tru câteva clipe. C ilin ­ drul rotitor din faţa lui e făcut din lame; taie iarba pajiştii ca s-o păstreze la înălţim ea unui covor luxuriant. De aceea p arfu m u l de frunze e atât de puternic. C ilindrul aruncă în sus firele de iarbă, iar m uncitorul, ţinând m aşinăria de m ânere, îl u rm ează cu mers degajat. în locul unei salopete de grădinar, p o a rtă

53 52

A

di

, il g e m e n e l o r M isterul g

R ule

pantaloni cenuşii obişnuiţi, are m ânecile s u fW „ . . ci. o f t r l luunuecate Otni«> ____ . e cate, I ginie şi e fara ochelari - un serv ito r de-al casei Cst« n, Jey ar fi fost grădinar-şef, ea i-ar fi pn uutut * * .n ! nabu- Da» tu t d* da sar’d % pajiştea asta doar p en tru a-i a d m ira torsul lung Si n - e ? ciufulit. Nu pot să spun că eu n-aş fi făcut la fel ^ ^ M irosul pajiştii şi excesul de cu lo are rad iin d i„ aim(, mn scot din m inte om ul ucis - intr-adevăr, nu mai e x istA " ''' cerul şi păm ântul. Tot ce pot face e să nu-nti sco, negri ai lui Jey şi să mă holbez, în tr-ată. priveliştea aceas,! * imbata şi inii taie respiraţia. a^

p e d u lc e le R asu s, d u m Vă supăra!1' VKaUJ*TX l '’uV.a.„ ,e tid o m n ,ş o a ra )eyy * !,irw ea,ber’ ^ • ă t d e s p r ă ^ V ^ * c u " i i |'t c a z â d i" CJ

Apareot.

^

r e i ^ ^ ^ ^

n*en<ţio n e z e că tr e b u ia să in s tr u -

Jey a u ' “ s d in ă ritu l«i, astăzi. Pe c o a d a v e rd e a lu t

ia«ă0n0Vf rnnu ştiu care s u u , p aşii. O n n a m ă p riv e ş te c u Ver, „ic, maca ^ o p rjv ire p e ste „ m ă r u l et. s tu d iin d te re S d u ^ m a s e le de bujori care se presu p u n e ca stau d e paza

D om nişoară Fairw eather!

« văd, În le m n e sc * 1" ’8'

da «

« ,

O tânără in salopetă de grădinar s-a ridicat de după „ta, tufe de flori şi se grăbeşte spre mine. * Mă fac m ică in um bra arcului. Oh. revărsa-s-ar Mol. prob„ Iul o cunoaşte pe ]ey. Cosaşul s-a oprit Ia marginea pajiştii s, uita buim ăcit cum tânăra îmi face semn cu mâna. — D om nişoară Fairweather? Ajunge la m ine, gâfâind un pic. - îm i pare atât de rău. Am veni, mai devreme şi am vrui doar sa arunc o privire la acele minunate fW■ ■, bene - aţi mai văzut aşa ceva vreodată? Jur că * ^ nu chiar - poate vreo două flori ofilite s t r ” U C' am al,nS’ să le f. smuls - n-o să mă spuneţi maestrului 56 ^ O h, pe dulcele Rasus, doar că asta e nr lb^ori> nu-i aşa? Pun o m ână pe umărul ei. 013 mea Zl ?!••• — îm i cer iertare, domnişoară. ? Ea trage aer în piept, cu faţa pistruiată - O nna. îmi pare atât de râu. 0 n na r T ^ 1 de Se” oasă. m ăă învăţaţi i desprăfuirea, astăzi. Vreau să WllL Dumneavoastră pun»aşa plânuiserăţi.

înti"Se de bUj0ri'

dincolo flori. )lo de un răzor n aă p ăd a u it u du*e — . v ____ AHll-tî Hai să m ergem , atu n ci. A d u -ţi şi g ă lea ta .

Fâşjâş.fâş. Peria de petale e m oale ca p ă ru l m e u d u p ă o b a ie c u s ă p u n . Mânuşile de grădinărit ale lui Jey stau , m o to to lite , în b u z u n a ­ rul salopetei, căci las soarele să se o d ih n e a s c ă p e d o s u l m â in ilo r mele în timp ce lucrez. Pot să ju r că sim t g re u ta te a ra z e lo r lui. într-o altă zi, m -aş fi p u tu t b u c u ra d e asta. F â ş,fâ ş,fâ ş. Din fericire, O n n a e tă c u tă , c o n c e n tra tă la p e ria tu l ei, câţiva paşi mai încolo. N -a fost c in e ştie ce d e e x p licat, slavă lui Rasus. C enuşa lui M ol n u se a d u n ă p re a m u lt aici. N u e ca acasă, unde m arginile m icii n o a stre g ră d in i s u n t m e re u a c o p e ­ rite de pulberea neagră-cenuşie. G ro sim e a s tra tu lu i d e c e n u ş ă n găleată creşte aproape im p e rc ep tib il în tim p ce lu crez, d a r ose irea pe care m icile m ele p e rie ri o fac a su p ra fiecărei flo ri e a e de p ro fu n d ă ca şi c ân d le-aş p ic ta p e ta le le p e o p â n z ă enuştu-m this. Sunt ca p reo ţii care m ă tu ra u p rin P iaţa M a re lu i

l2 T T T iea in aceas,ă lu m e P 'in a da Pra f- îm i în g ro p faţa intr-un b u ch e, de flori c u rate şi in sp ir a d â n c . M ag n ific.

A0f 54

.ra^e’

ui *

A ni Ru le

, a

— Sunt t | ' *■>■iv. i ; preferatele îllt'ip mele, î riaic " ' ' « l i a capul. G ălelta a0C' llinSpM' 1' c o n ţin u u il revărsându-se nur CenuSi «■>cads ln

e

c

^

? î cu^ par

^

-

*eS«?‘; > fjete* da! ! ^ an

le a rnilu

1 ^ P otp,.. a0i reC

am cupa- . , ^ â rece-

„ s „cta are

te* Nu spun nim ic. C e-ar spvme ]ey? Pleacă de-aici, zic eu. — T e-am speriat? întreabăi vocea. Mă întorc.

Ul sâ v^rbes

piă

***% £#* b,'n

- ctornac-

o p0^

siir1^ .. cie s h e a \a lustruite d g

, rfud\e d e s e lo r .

Nvi, d o a r că u n e o ri hotărăsc să arunc lucrurile şi apoi J ^ *\tv înjur. pti«winS l ţ5 alunecând p Este E ste cosaşul pajiştii, care stă la o distanţă respectabilă »nul atât de a p ro a p e cât părea după sunetul glasului, în liniştea din vesc uluită. I T s e n ia lio n ^ c ^ rtM,npa rece mag-cn sub ^ ^ jur. El zâm b eşte şi îşi ridică sprâncenele. Ochii lui sunt albaştri iotnoi, «i ” se u u a m > frum r ca şi ai m ei. Bine, nu ca ai mei, totuşi albaştri, de un albastruîca I Şi chiar :ste - partum al c eru lu i incredibil de deasupra. — îm i cer iertare, zice el. ~ £ S X i — îh m . N u. E în regulă. vreodată. E\ face semn spre Uon. ^ în cerc să-i fac sem n să plece. Zâmbesc sau îmi arăt colţii _ bujorii sunt deosebiţi, n u -i * • . ţu ş e sc. ceva cu buze şi dinţi. în orice caz. De ce e atât de dificil? Jey ştie .p ap e c a . o t n ^ i t o la * * £ £ £ £ * . e » ~ c u m să vorbească oamenilor. Şi persoana aceasta vorbeşte cu — Îmi plac buţotn. spun. P a c a to t a dar Jey. nu cu m ine. Suni gala a* spun n-am ^ ”? * * * % L J * f * C iudat cum mi se p a n că el vorbeşte cu mine. ta l amintesc la lanc c i ley li vede la fiecare s lin ,» Se uită la O n n a şi întinde două cupe de alamă, zâmbind. mână. închid brusc gura. _ M -am gândit că poate vă e sete. Onna zice chiţăit-, , îm i dau seam a că O nna n-a scos încă memn cuvânt. Gura — Eu... nu pol, domnule, nu trebuie... e ... sunteţi p re a b u n îi e deschisă şi irisurile ei căprui se văd încercuite de alb. când ti intinde cupa, cu ochii plecaţi. EAse întoarce spre ea. în til d Vă m v d ţ u m e r l i m l X ^ c u o voce tremurătoare.

57

M isteru l g e m e n e lo r

A di R ule

56

scu are . întreruptă d e "u n" clin ch et uşor ie--"a şin ds de dinbuzunarbuzunarul '„trerup1^ de U** de buzui.~-

— Onna, nu-i aşa? îi ia cupa şi ea roşeşte. — Daca nu ţi-e sete, n-ai vrea s ă ... verşi găleţii cenuşă de partea cealaltă a zidului? ’ aM^ r — Da, domnule. ■ Ia găleţile, adunând într-a mea cât de m ultă cenuşă

I

poate, apoi se îndepărtează grăbită peste pajiştea în so rip ^'* Domnule. Asta ar explica de ce nu e în uniform ă Să fi un grădinar-şef? 4r-

ivV'\H'i>V-VvVv'AV*V'.

Pe firea sângeroasă a lui Rasus, să fie maestrul Fibbori î l Sângele îmi aleargă prin vene atât de iute, că îmi a m o ^ J degetele. Indiferent cine-o fi, nu pare să m ă trateze - adică ley - ca pe o cunoştinţă, aşa că probabil nu e maestrul Fibbon Risc şi întreb: — Te cunosc de undeva? El zâmbeşte şi îşi lasă capul într-o parte, o reacţie pe care n-o pot interpreta. Nu, nu cred că ne-am întâlnit. îm i cer iertare. întinde o mână şi îmi strâng degetele în jurul ei, cum m-; învăţat sora mea că se salută. — Zahi, zice el. — )ey. Fairweather. Mi se pare chuW cx ■j c . , r lc ciudat sa-mi dau eu singur un nume. Sper ca nu mi-1 repetă D . . peta î1 elBun, acum, scuză-mi dar trebuie sa ma întorc la periat Fac o pauză şi, riscând din nou, ad — Grădina trebuie să fie perfectă velirea orhideei. înţelegi. ^ ntru Crepuscul, la dez — înţeleg, zice el. U n val de îndrăzneală - sau de ^ c Prostie ~ continui: ma învăluie ţ — Apropo de orhidee, din întâmpiar ’ŞUi cumva...?

^^^,,m PU ,SeU it chiul. Cel puţin. aici. ' Acumscoate « » ^

^

J

^ dintr-una d in cele d ou a teci

ivirea mea întrebătoare, spune:

i ' P * ideT c o A Nu se ştie n ic io d a tă când aş putea avea __ Lame e ne,oie de ele, „ r - ^

- e i e

q

pajişte m are. umS • d u c e m â n a c j , re flo ri, re te z â n d

mai înflorite. O în tin d e spre m in e.

Simt cum m i se în co rd ează to ţ. m u ş c h ii _ Tocmai ai tăiat u n a d in tre flo rile Îm p ă ră te se i! El îşi înclină din n o u capul, ceea ce în c e p e să fie en ervan t. — Aşa am făcut. Tata încă îmi spune povestea florii p e care m i-a a d u s-o , cea care acum se îngălbeneşte într-un vas d e sticlă d in D o m . U n mecanic neatent a scăpat o cutie d e ulei, d e p e sch ela lu i r id i­ cată pe lângă zidurile Palatului de A ram ă, şi a rupt tu lp in a f lo ­ rii unui bujor de dedesubt. Tata a încercat disperat să sa lv eze floarea, dar nu se mai putea face nim ic. C u toate acestea, in te n ­ dentul Comandantului s-a întâm plat să fie d e faţă şi a răm as impresionat de eforturile sale, aşa că tatei i s-a dat v o ie să ia tloarea acasă. Despre mecanic nu s-a m ai auzit niciod ată.

" me‘ s^Se‘eazâ în jur, frene,ic. Nimeni. Ma r4stesc ,a — Y* — Tu... cap seci D acă ai fi fost văzut? Ochii i se m ăresc p e n tru o fra c ţiu n e d e s e c u n d ă . > 1 . 1 11 • .u $ W w.

58

- "ULE ai putea spune că tocm ai m i-am riscat libertatea -

viaţa - ca să-ţi ofer u n dar. Haide, ai de gând s ă - T ^ ^ Măcar atât ai putea face. în că ţine floarea întinsă spre m ine, cu un zâmbet Inim a îm i bate nebuneşte. N -a văzut nimeni, îm i s p u ^ 8*! cercând să şi cred. D ar sunt încrem enită. CU’1 Z ahi lasă m âna jos. — Ei bine, n -am prea avut succes. N u ra-am gândit că tu N u -i nim ic. Prim a fată pe care o văd vreodată periind flori fă ră m ă n u şi, şi în g ro p â n d u -şi faţa în flori cu lăcomie, şi zân b in d la peisaj de p a rc ă i-ar fi cel m ai b u n prieten din lum e,« e u ce fac? M ă p o r t ca u n măgar. fte fru a z ănşi p rinOtre ze.a ru n c ă b u jo ru l în brazd a de flori, unde dispar M ă în d re p t d e spate. — D a. E l îm i zâm b eşte uşor. __ Sunt sigur că-m i arunci cea mai dură privire pe sub o c h ela rii aceia. — Probabil. — Ar trebui să-i dai jos, ca să-ţi pot aprecia mai bine dispreţul. A cum sim t primejdia. Cosaşul acesta e prea curios. Asta-i problem a cu ascunsul - nu faci decât să devii mai interesant. __N u, zic eu. Exclus. Z ahi îşi pune o mână in şold.

M

i s t e r u l g e m e n e lo r

59

. Sunt căprui, zic eu. ■*?aer în piept, uitându-se cu atenţie El trage _ _ Chiar aşa? fac un pas înapoi şi îm i duc, stingherită, o m ână la faţă — Sunt căprui. N-o să-mi taie bentiţa cu care-mi sunt prinşi ochelarii c ama lui de cosit, nu-i aşa? Panica ce m i-a tot dat tA . CU mibareşte in pieptul meu. Nu ştiu ce m ă tulbură , onul Iui insolent sau cele blând. Jey ar sti n *

~cu ~ ^ cs**«*z z

;;

oftează. _ trebuie să ajung în altă parte. Şi s-a te rm in a t şi ziua ta de muncă, nu-i aşa? Gata cu munca, deja? Tata o să iasă din dom ul grădinii private dintr-o clipă într-alta şi eu nu sunt cu niciun pas m ai aproape de a găsi orhideea decât eram azi-dim ineaţă. Zahi îmi zâmbeşte afectat, scuzându-m ă ironic. — Sunt sigur că eşti foarte dezamăgită. Nu ştiu ce să spun, aşa că îi dau înapoi cupa de alamă. Apoi fac o plecăciune adâncă, am intindu-m i cum arată politeţea în afara casei mele.

— Mi-a părut bine că te-am cunoscut. Să respiri uşor. El se uită din nou la mine cu acea expresie nedum erită şi, pentru o clipă, mă simt ca mine însămi, nu ca ea. — Atunci o să-m i spui tu ce culoare au ochii tăi sau răm doar să-mi imaginez eu? — Să respiri uşor, domnişoară Fairweather, răspunde el, cu o plecăciune asemenea. Mă gândesc la mecanicii slabi şi la minerii cocoşaţi care r Numai că eu nu respir uşor. Plămânii îmi sunt ca-n cleşte 8 . ne sub ferestrele casei mele, pe strada Drobul Şi pulsul îmi în drept, urechi; pentru prim a oară mă întreb sT re E ln u se mişcă la fel cazvâcneşte ei- Este mai mai confort; în aer şi în lum ină. dacă sunt capabilă să fiu la fel de sentimentală ca Jey.

terui gctnenCl° , ai meu^ u n s i n g ^ ful8erc U lavâ.C u pe o a ^ - cU; dm C a l d a r a s ^ â tea

sufo* 1 Pe tea trim iteAo. ^îar ^dac-*? ^ fl r t0ţc nutea i-aŞ PutC â a lui Ver> p sâptâman • doarm â, aol FaŞ pUtC sâ a loi Vef’ l t ^o săpt*m insidi°aS 1#ţ în celf lmuul ^ afa ”d a ' saâ a d o arm â,

vărsa * < cU * *, ' a2rle-aŞ?°^ le -* * T iTiing’ ^ . Codata*

doi pre°t‘

ca am , paptul Paptttl că am ctîuasta. P d e lu cru

-

Pentru m asacru

(rebui sa fie u n

r nimici P°p0atrava. In ceatâ. Poa“ d să

Alterii din legendă sunt creaturi uluitoare. Poveştile ne Spuri ca au dispărut - şterşi de pe faţa păm ântului de monstrul Bet-Nef, în urmă cu o mie de ani -, dar noi îi ţinem aproape până în ziua de azi, în temple, palate şi şcoli. Creaturi diafane, frumoase, pri­ vesc tăcute din gresie, din tapiţerii roase şi din vitralii străluci­ toare. Noi îi sculptăm, îi pictăm, le vorbim ca şi cum ar asculta, îi venerăm în secret la fel cum venerăm zeii adevăraţi. Şi totuşi este trist că, pentru că oamenii sunt slabi, părintele alter este cel care trebuie să se ocupe de sosirea unui aripi-roşii. Părintele alter este cel care îl pune pe copilul nou-născut într-un sac şi îl ţine sub apă. Alterii sunt făpturi ale luminii şi dreptăţii, aşadar este firesc să nu simtă nicio remuşcare când distrug cre­ aturile răului, destinat, să caute mmicirea tutlIror oam eni|or creaturi care au lup,., departe, monstrului Bet-Nef când s-au confrunta, cu Dai Roe. Rărboi», p Nu vreau sa spun ca aş avea vreo id F trugerea rasei umane, chiar dac-aş vrea^p ^ ** prOVOC dlS’ măcar nu cunosc toţi oamenii, nu-mi ^ PaPtu^ că nici face să îi ucid pe toţi. Ar fi atât de istoL^01 ‘nchiPui cum a$ 0r- Dacă aş fi Rasus,

-

^

sa „u sun, * » • W

e^ ^

1& o trav ă care se

eXiS“

H im p u lu i. lo c u ito ri, d tn

^

i ,a a s ,a d e c e a ţa o tr a v i'

r gea t P^ $ă e x term ineNUC o tn trea

-

^in l enervez niciodată. Aproape niciodată.

.iepe,a de - « . v ă

^ t a ^ r t r Z T s â 'î m b r a c

fost de ani buni - de propria

o g lin zi de pe

» P - de păianjen ^ ifonierului vad o alta p , narc-aş urâte, roşii,meu se întretaie Pe spatele m eu, de parc , fi în ceră mă frig pe un gratar. i poartă cicatricele strămoşilor. R t-Nef, ,/.„ d e i.a rip » -ro ş ii,în alian ţâ c u m o „ s m f iB N ef,

62

A u i R ule IVI*

T opit. E i i-au măcelărit sistem atic p e alteri - i

v^seje jn ele c u o c h ii a e sc m ^ i

p riii p ărin ţi iar c â n d leg iu n ile lu i B e t-N e f au ajunT* ** K C aldaras au u c is p reoţi, civili, chiar ş i copii. LegenV ^ ° r^ . ccuu rca pre,0 Civili’ 5' copii. Legtn j .e ^t în r c ă. ccu u :ju m ătăţi d e |i' m ăsură. B Uele A tu n ci, D a i R oet a ' A tu n»ci, «** D ai R oet a v en it în ajutorul oraşului căh u n s o i d e a n im a l m a g n ific, fără în d o ia lă - poate Vfe

*

„ g* « ” uteC

u n a d in tre m e to d e le p rin care se presupune că ai putea dec seb i u n a r ip i-ro şii d e u n o m a fost m ia de cicatrice roşii dep su t reale. sp n a te le său. E ste adevărată povestea? N u ştiu. Dar cicatricele\

n işte ro şii o r ib ile c u u n c u ţit d e b u -

o &sesCpel*Y3 est timp- R o şiile d in g r ă d in a c a se i n o a s tr e iS'° n în„e3C.;' o şuleţuJ V >a tân din ccoşu leţu l lor, lor, ca ca n işte c—a p e te m ic u ţe d e n la mine din ^ » *£llitJ

lu n g zburător, cu aripi d e fo c, d e c e nu? B et-N ef a fo s” ^ cat în lac, le g iu n ile lu i în sp ă im â n tă to a re au fost a U in L * ^ C aldaras p e n tru to td ea u n a , iar D a i R oet în su şi i-a dat rui arip i-ro şii câ te o m ie d e lo v itu ri de bici. D in ziua ^

_C^rcd

. Super.

urSU,J 5‘ „ m u l îi c a d e z d r ă n g ă n in d p e p o d e a . şmecheria c u tă ia tu l ro ş iilo r! am p r in s :

,i-l spăl în c h iu v etă .

Iau cuţitul de jos şintră -1 ----tata, aducând c u el m ir o su l g ră d in ilo r Uşase deschide şi intră tata, aducând

■Mmm, supă! Z yy ^zâmbeşte alb eşte"m u lţu m ită. ită. Tata T a ta se se u ită la m in e . m ulţum ;t ziua L Şi, cum a fost ziu a ta, fa ta m e a ? îşi pune pune ghetele ghetele de de lucru lu c ru p p ee c o v o ra ş u l d e ş te r s p ic io a re le d e Îşi

c u mN ăarscu z ictăe cu Jey.cicatrice. Ei, nu-i asta o lovitură în pantaloni?,

M ă h o lb ez, fascinată de urâţenia mea. Cicatricele nu dor, 1 în s ă în u ltim a vrem e au crescut, culoarea lor devenind mai vi- \ brantă. Să fie oare pentru că am înaintat în vârstă? Sau pentru c ă se apropie în tu n ericu l Adânc? N -am pe cine să întreb. N u cred că su n t intr-adevăr o m ie de cicatrice, dar mi-a în ţep en it gâtul d e cât l-am sucit să m ă uit în oglindă. încă o dată, m ă dau bătută înainte să le fi numărat pe toate. C h ip u l frum osului cosaş, Zahi, îm i apare deodată în minte. O fată n orm ală i-ar fi putut spune, cu ochii descoperiţi, că îi cet zâm părul nepieptănat şi vesta de culoarea ruginii, ar fi ppulatu bi,lui flirta.

ne*. Bună, răsp u n d eu, e v itâ n d u -i p riv ire a , o ia târşâind p e lâ n g ă m in e , c a să se s c h im b e în h a in e le ;eară, bocănind în p o d e a c u p ic io ru l să u d e m e ta l. In tre re, mă mângâie p e cap c u o m â n ă m a re şi c a ld ă . Deschid dulapul cu m iro d e n ii şi sc o t c âtev a b o rc a n e d e sticlă, oi privesc micile ghivece c u ie rb u ri d e p e p e rv a z u l ferestrei. — Asta e în regulă? Jey îşi ţine rid icat c u ţitu l p ic u râ n d . U n lich id d e o c u lo a re suspectă sclipeşte în fâşiile d e lu m in ă ce p ă tr u n d p rin p e r d e ­ lele de dantelă. în c lin ă to c ă to ru l şi b u căţelele d e ro şie a lu n e c ă într-o oală m are. S u n t... altfel, zic eu. Sunt un pic scârb o ase, oftează ea. E d e la o tra v a d in aer. Intră şi în sol.

D ar p e c in e încerc să păcălesc? Am fost prin oraş nesupra­ veg h ea tă n u m ai d ou ă zile, iar in prima aproape c-am ucis doi Are d rep tate, bineînţeles. In C ald ara s este m u lt m a i d ificil o a m e n i. D o i preoţi. Preoţi! să creşti p lan te în aer liber decât în sere. -

,

Supă. supă, supă, supă! se aude un cântecel de jos.

65

■ 64

A d < Ru i , — Ştii ce-ar trebui să facem? Să le aruncăm Pe Tata se întoarce in bucătărie în confortabili căm aşă de pânză, ale cărei fibre m oi su n t ultim*' vieţii la ferm a de care Jey şi cu m ine n u ne a m i n t i n T ^ ' — C e anum e? Ce aruncăm ? A m ândouă ştim că e o cauză pierdută. N u pentru că p erm item să aruncăm câteva legum e dezgustătoare, d in ^-^ in când, ci p e n tru c ă ... ’

ci^en

e to r

toari^â

m âzga

m aro n ie în «u r a '

Când o cu supa. asta, sS.ţi f i e r u l o să fiţi gata să - /Sj ■ada D robul de Sare, _ pufneşte_ Nu e nimic irătesei. Şi am observat că ai făcut săputeţicreşte roşii pe s tr aveţigrijăde grădinile împărătesei, oz «... _ astăzi, Jey.■n g a b a e m ° ţia d e c â t rCf*o -grozavă cu bujorii, ,treabăgroz*™ ^-- ^ .c parfumul, m ai deerahă „ ne care Bujorii- îmi amintesc parfumul, m a. — D — ţintirea parfumului propriu-zis. Vad floarea catifelată p e care

— M inerii de sare d in D ru sh ar fi fericiţi să aibă roşiile ast fie că arată bine, fie că nu, zice tata, încrucişându-şi braţele ţ a m ilii întregi trăiesc cu u n sfert de kilogram de sare pe zi.

amrefuzat s-o accept căzând printre frunze şi dispărând.

O poveste absurdă. O ricine ar u rm a dieta asta şi-ar g^. m o artea b u h ă ită m ult prea rapid ca să mai fie de mare folos« m iner. în s ă ăsta e finalul discuţiei şi fierbem supa mai departe, Jey cântând, iar ta ta încercând din răsputeri să nu dea prea m ulte sfaturi. U neori e greu să ghiceşti ce expresie ascunde b a rb a lu i stufoasă, dar ochii de regulă îi zâmbesc.

afară numai eu şi tata, chiar şi un prieten ar putea fi convins că

A cum , to ţi trei stăm la masă, încercând să ne consumăm creaţia cât m ai repede cu putinţă, ca să uităm că a existat vre­ odată. Supa are gust de canal de scurgere şi de jale, ca sfârşitul lum ii b â n tu it de molime. Jey crede câ e amuzant. Şi este des­ tu l de com ic, cum stăm noi aici, mâncând catastrofa asta de p a rc -ar fi o cină norm ală. M a ţin de nas şi înghit. Jey izbucneşte in râs. _\;_ am sâ am niciodată succes in creşterea unei plante, zice ea. _ Poate câ tocm ai ai cultivat o specie nouă de roşii, suge­ rez eu. A m p u tea s-o num im Frumoasa Brună, jev rânjeşte. __ Sau D eliciul Putred! __ Voma. C aidarasului.

0 bătaie în uşă ne încremeneşte. Măilein uşă nu sunt niciodată sem n bun. C ând suntem pe sunt sora mea,dacă ar părea cumva bănuitor. Inszaicl înănn ou, suntem doud. Gemene, rară „iciun semn sfânt peZ unZ

M mrche“

noastre care sa să nc ne ma..---------

.

« "(e omeneşti. Asta nu se

poate explica. Tata se opreşte cu de supă în aer. Eu îm i a ru n c farfucu lingura lin iUV»'e- -j '— în cutia resturi veD vegetale ria pe jumâtate poliţă golita în cutia de de resturi --------de lângă chiuvetâ şi urc scara pana în dom , inim a b u b u in d u -m i în piept. De obicei, nu trebuie să stau prea m ult ascunsa. De cele m a multe ori, la uşă sunt prietenii lui Jey care vin s-o ia sau o livrar de mânuşi sau foarfeci noi pentru tata. Totuşi, un m inut în spa tele peretelui fals al şifonierului poate părea cât o oră. Panica n se implanta prin minte cât aştept în beznă, o mie de lucruri ca ar fi putut sa mă trădeze. Motivul bătăilor în uşa de jos ar put fi o garda care a venit să mă ia la închisoare. N u - mai probat la Templul lui Rasus. Cum am luptat cu foc contra preoţilor. Cum m-am holbat la statuia de obsidian a lui aripi-roşi

66 A dj

r

rUl gemenelor

vS»? J

£ £ ? £ %

67

M i s t e r u i fa

* * * « *

, ,e ssăă n„ee acuze, — l a s ă ! s-o facă. N u -i n e-

M “ ' - c a r e a m m iro s|t;narPbU aS ^ . B Iafee

-

ichideg“ ra' DarC„ e n tru ceva, atâta v re m e cât n u ştir,

care am iubii bujorii,

^

t ^

n,ruceva' a,â,avremecâ,nuş,imce peste masă şi o bate uşurei p e a surorii

însă, oricât de sufocantă totdeauna. k y dâ sem na)

Tataintm

, Su p ravj '« c .c * * * » « « coa'd '

T ' Sub P a r e l e m c,e,

u ^ Să j« * Când c° b o r. T , A fo«t u n r * Stă Prob*bil a

. Ea um P'e chiuveta cu ana c,oare, lângă uşă, citind , Nl«iic pentru care să f m aestrul Fibbori. “ *

Faţa tatei spune altceva tot • sPre dom , suprafat, • tUŞL M ă opresc în El bine, zice tata. Jey ridică ochii r>k

f

^

p

surprinde pe a m an d o u a .

^ .c e e a c e n e s u ^ ^

^

chiar Q fetiţă. Ştiu ca e foarte

- $tiu- LŞtl3 rll tinerii bărbaţi. C hiar şi să te înd răgosteşti,

plăcut să

vorbeşti c u

într-o buna Z1'ndrăg0steşte o d ată la d o u ă să p tă m â n i, se sileşte ' X “ ască uşor. îm i doresc să-ş, p ă stre z e ră s p u n su rile scurte şi vagi. Nu ştim încă dacă tata a aflat d e sp re în tâ ln ire a ei

secretă cu Bonner.

mi Se iţe ş te . Tata ia din nou mesajul, de p arcă n u e sig u r ce a r tre b u i să

' U' - - M m e p c m : : : 7 7 : -.o n n e lmisnto ri„ vc ~~ c e e, tată? F ’ ln sPatele scării. Tata c lip e le ln cet5 ii ~ Jey. Ofteaza ca un urui, H mesaJul ,a foc. fata mea. dln Jnsuşi Mol re v , , . M° L T ei-ogsăstaij, Jeyse a şa z a p e u n sc a u n

SŞîsşaâSaşsBS Tata o f t e a r i ^ r X

<

' ^ e i 5' *' " W d u fc " * " '

' CT' ZiCC Cl' dar Pare « nu .„e „ ""Pi'uritâ pe m încerc sâ răm ân calm ă, deşi sânge,,."1 “ "linue - T a tă..., incepe ,ey „ îi arunc „

^

Ue avertl

.

înţeleagă din el. — Jey, draga mea, ştii care su n t regulile. N u p o ţi vo rb i cu nimeni de acolo. La şcoală, da. La ceainării, da. D a r a co lo ... pur şi simplu e prim ejdios p e n tru sig u ran ţa su ro rii tale. Sigur ştii asta, fata mea. Jey se încruntă. — Tată, nu... — Nu e nimic de făcut acum , zice el. Trebuie să refuzi. In ­ diferent ce ai făcut, indiferent ce ai spus, i-ai atras atenţia, aşa că pur şi simplu nu trebuie să te duci. Să mă duc? repetă Jey. Unde să m ă duc? Nu mai rezist. Tată, care-i mesajul? Pare să mă observe pentru prim a oară. Tace un m o m en t, apoi m i -1 întinde. Hârtia e grea de la blazonul aurit, im p rim at

68

Adj R ule

în relief, în capul paginii. O pecete mare de iar un fir auriu atârnă în spate.

Zfo'st w

D o m n işo a re i J e y F a irw e a th e r, s tr a d a D r o b u l d M a ie sta te a S a Im p e r ia lă Î m p ă r ă te a s a C a ld i

^Ului

Şt M u lt s tim a tu l A z iz i Z a n , C o m a n d a n tu l p r o te c to r u l n a ţ i u n i i

° ™ ? u lu i C a /d ~"*r%

so lic ită re sp e c tu o s p r e z e n ţa d u m n e a v o a s tr ă

S a se

la o p e tr e c e re d e d u p ă - a m ia z ă ce va a vea lo c în u r m ă to a r e a lu m in ă - d e - o d ih

-

* « * * * ■ * * * * ,,* £ « « w a i e x p re să a d e v o ta tu lu i lo r f i u

h uideobsidian ai lui a rip i-ro şii cel m o r t d in P ia ţa M a gâreşte în sonan, b â n ,u in d u -m ă p e n tr u ca n u a r a ta

A d m ir a b ilu l Z a h i Z a n .

a un aripi-roşii. Pentru că arată ca u n o m , ca şi m in e . CaMă Zgâiesc la contururile p ie tre lo r d in z id u l d e l.ângă p a tu l

T resa r. A d m ir a b ilu l Z a h i Z a n ? F iu l Im n *

e/ *»

iui erau piecati h „ '• 1U// mParat« e j ? £ u

f ” 5udu/ Caldarasului. întrebă în m unf1'1' înzăpezii, glasul, dintre care cea mai arzătoare' gătuie cosea pajiştea? e era: ce mama naibii unde era să £ ştiut? c; Palatulde Aramă/ ? ‘ C',",,n âim *».b "petrecere ■priRectificare: a invitat-o’Pe Jey. îns,a niciuna dintre noi n-avea să se ducă.

meu. Mintea refuză să-m i alunece în u ita re d e sin e; a le a rg ă printre amintiri şi extaz şi în g rijo rare. U rm ă re sc în a in ta re a

lentă a unei raze de lună, iar cân d aju n g e p e faţa m e a , r e n u n ţ la somn şi ies de sub pături. Las urma corpului m eu a d ân c ită în sa lte a u a d e p a ie c â n d mă dau jos din pat, ceaţa n e g u ro a să p re s â n d p e re ţii d e s ti­ clă ai domului. A prind la viaţă u n m u c d e lu m â n a re , s tâ r n in d foşnete de pene dinspre stin g h iile d e d e a su p ra cap u lu i, şi m ă îndrept în vârful picioarelor spre şifonier. Pe el, găsesc cutia de m etal p e n tru scule, p e care m ă m u n ­ cesc s-o împing, p u ţin câte p u ţin , p â n ă reu şesc s-o d a u jo s. O am din Val C horm , din casa care acu m e d o a r a m in tire a v e rd e a cenuŞii. în in terio r se află o bucată d in tr-o faţă d e m a să arsă, mipaturită cu grijă, şi o m icuţă colecţie d e p ag in i, a c u m m o i şi erfeniţite, din rom anele d e duzină p e care Jey le a d u c e acasă.

7V

\o*

ctc* /ă'A \ ^ C* iVC ' .fie ^ o Pitvc cs« " po*ve an* i\a 'ot /}o pe*- ,i»V îâ3 obişnuită capul unui om cu degetele ei\n P'

l\ *'l-l"*

70

A i >i Rui h

l iccarc padina v dintr o altă poveste, tu titluri si Utipilu ilt monstru, linul ilu/rlimt şi Mireasa Mn‘«r« PU-t V’ Toate poveştile sunt despre aripi roşii in cele mai ilepriS' mai brutale inaitilestari ale lor.

&

nJVCrl'mcu, nu a crezut in aripi roşii,câinsângele pofida m eu curge privit cicatricele şi ştiu Chiar şi după ce mâinile mele au slobozit â/u t faţa \ora> < & i-am jfcindial' Padinile pe tare le ani păstrat sunt ilustraţii, de , Piaţa Marelui Ka am sculptat acel aripi-roşii Insă, orităt de frumoşi, înspăimântaţi şi sumar imbră ^ ,\eaca. ob«"u' 0fvCin< ta ta p pe n°voamenii aceştia, interesul meu se îndreaptă în altă parte^ ^ ia tis » e i^ .p e e V ilustraţie portretizează, de asemenea, un aripi-roşii. a ădinăalui v,a “ ' infestată de mălură, Păroşi, cei mai mulţi dintre ei. Cu ochi sălbatici, colţi întâmpla cu num ai căfosl tsteîtw»rtU de grâu _ când nu va mai gheare. îi studiez din nou atent, încercând, făcând eforturi ^ care se putea ţa«roape răsărit,cel cultura I mai rău lucru care o . , mă văd pe mine însămi. Părul meu e lung, dar îl ţin bine piep. lâni înainte de Întunericul Adânc, aproape ,ic timp de un an. Împărăteasa i-a convocat pe cei tânat. Unghiile mele sunt pilite şi dinţii, curaţi. Ochii ce se uivă tev a săpf -'.rvri si botanişti să ajute ferm ierii ca s« la mine din oglindă par destul de calmi. * tatăl nostru trecreşter Este ridicol să te gândeşti că o persoană care n-a văzut nimai respectaţi nou.v— cât mai multe plante cu puf ciodată un aripi-roşii ar putea scrie o poveste despre ei sau ar salvei putea face portretul unuia. E ridicol să te gândeşti că ar putea buie-săRămâneţi plece. cu bine, fetele mele, să respiraţi uşor. exista ceva din mine in povestirile astea senzaţionale. li aud cuvintele pe care nu le rosteşte. Vrea să spună că tre­ Ştim adevărul despre monştri după faptele lor, nu după buiesâfim cu băgare de seamă. )ey, tăcută. Eu, invizibilă. Şi cu înfăţişare. toataîngrijorarea lui, habar n-are in ce mare încurcătură sunt De ce le păstrezi? m ar întreba ley, dacă ar afla. Ce aş putea să-i răspund? Că, oricât de oribili sunt aceşti aripi-roşii imagi­ deja eu. nari, sunt totuşi o familie căreia aş putea să-i aparţin, dacă aş fi Vdzutâ. Din cauza blestematei de orhidee. Aerul din plăm ânii m ei arătat ceva mai mult a demon? fumegă. întotdeauna am fost atât de precauţi. C e mă fac acum? Sau poate că mă linişteşte faptul că nu mă văd pe mine în Privesc uşa închizându-se în urma tatălui m eu şi-i ascult aceste ilustraţii. Aş putea fi doar o fată normală, ascunsă de ghetele scrâşnind pe aleea de pietriş până în stradă. Pe fereas­ societate, dar nu un pericol pentru aceasta. Cineva care, dacă lucrurile ar sta altfel, s-ar putea duce la o ceainirie, ar merge că, o vad pe )cy facându-i cu mâna din m icuţa noastră gradină la şcoală, ar întâlni un băial. ar merge la o petrecere în lum*d ^n faţă, cu părul negru neacoperit» cu um erii dezgoliţi. bună, iar lumea s-ar comporta ca şi când n-ar fi tumic

73

A m Ku, n

'% lU'*!''U'U' I’" " r *

* ' mi ’ ^

N i» u i,i nu ,„ i .,U1.

N ” W- ' « > « ><7. « U 4 « l „ . U l T , N

eand le am .il.irn.it? Nu m "m. >iUfdin m aa pus pus *tata să stau sus''n d o m, (nţ' nu tui văzută stradă? Nimic WUU1 din um MUUUU Nimic nu mai parc $i£Ur ac % 1h u a' u am vorbit cu Jey despre ce s-a întâmplat în'?V

s+'&z&rssz n11*""'

.. u apa -

, oC so ra n te *

' ,ib Jl,u\ Vr°

m gt.uhtu. N-aş şti de unde să încep sau ce aş vrea *anSv»u Singurul lucru pe care l ştiu e că e mai important decât"'1'1 i and sa ajung la aturisila aia de orhidee incandescentă lcv intră in casă, închizând uşa greoaie în faţa luminii stri lucitoare de amiază.

I I I I I I

ţ je baj °n , cru\ \m p ° rla n t r^ fru rf* dat nu asta e W nU eu, spune ltniiteC , eu am '° s1, . U n e trecereaacee , tteC e,u ,;«Ateduci^a a m* to . Peeu eCereaacc 1 ' 'cEib h in eâa > ’eu ,e ^d ’u ci\ap t ^e’d . u^vata t a dde etin ţine .

— 1-i bine. zice ea, bietul tata, întotdeauna trimis să rezolv* W **” •* Pesle 0 - -.1 mnoioi pi oblemele tuturor. Cât o să dureze oare de data asta? i sia s i a m.v nainW 'aVe Cl‘ * ' ' ’ a tatei. C ea care a w şiâS« înc.cp să-m i leg părul la spate cu un elastic. Jey se apropo U ^ ^ e a . 'T e a m a » s iV K “ autonvnat de m ine. trăgând, înfoind şi îndreptând. dragostea ŞŢ' . . toare m chpa ' — bănuiesc că destul cât să te duci la petrecerea aceea. Nu ştiu de ce spun asta. — Nu i grozav? zice ea şi-i aud zâmbetul din glas. Să fiu sin­ _ Uite.ley.»» m' elc6 si acum su n t reala. ceră, mi-a trecut prin minte să mă duc. Ce râu ar putea fi în asta? /wea mai multa logica Vreau să spun, n-am întâlnit încă pe cineva din familia regală şi, din câte aud, mi-aş fi amintit cu siguranţă dacă aş fi întâlnit. Jey părea confuza. y ca eşti reală. Intot eaUU _ Cum adică, „reala’ B m W _ pşc ce spUi asta? întreb eu, ţinându-mi vocea în frâu. ]ev mă trai;e o ultimă oară de pâr, fixându-1, apoi mâ în­ ai fost reală. , cărţiMă uit spre şirul meu ordo ^ toarce cu fata la ea. Privirea ei este jucăuşă. _ Şi atunci, cum m ă cbeam a. ^ ^ oftat de frustrare. — N -ai auzit nimic despre Zahi Zan? Se spune că ar fi chiar Expresia ei îngrijorată şovăie acum . frum os. Deşi se pare că duce o viată pe potrivă. Se apleacă spre mine. O altă tânără domnişoară în fiecare săptămână - şi une­ - N-am să mă cert cu t i n e ^ \poi coboară \âfnoasă,bufnrn P ascult. D u p ă catev ori mai mult de una! _Citeşti prea multe romane iettine, zic eu, sec. M i aşea pe podea, l i n g i ^ i i t u l s e n a re lo r^ minute, aud pleoscâitul a p « > «' IOI cate este probabil — Care-i problema? toului, foşnetul costumului *aţ^pe picioare, mulat pe ust, Jey dă să mă ia de braţ, dar cu deja urc scara spre Uniştea cam erei mele.

mai scump obiect din casa

i- •'

m

j V .. *75

m*\OÎ A ,“ K.., tl

^ * ISI3. ^ V u»c**

decolteu care I » i> .

, 7 >" um

« i,

u ’" k 7 P entru lt«v Si

,,U*a*

zzzs

ar frtce

tml>r,,c sa,°P et., ei verde de r« - vVA M*'i "«I „n i liicg „ „ b pan/;» peste im n ,t u \ n o .i i , ,n‘‘t.ika inferioară a letei (Y.K

t

i

i,. si mM n o .

— c > faci?

'

,f

•» » * * * * * * ■

„tcUtxceu mai rară lCi4riosc ooreşte. rul*PeCtn .U rccvanvd% TB^

.

»>o( ilNil pe ne preoţi .........* -si ‘ m\ nC,,‘rU c* P «ocmai • . n .,inIe* U)cnu ^ ,.v* «i*. a<*c» IH, > r
" 'J "-'Llr" '■> ÎI'V H’so «

>A'P O**-”

ln;,v “ • " « i"KA„.„.k ^

*

‘, ; t « ;;

. ta, af arpuU’a ' - A ! aW rilcsc rW»li i . n min Îmivin *

^

*

^

, t c o J a , j g ,“ *x —A m i a-ra'tli crede.1

M li ~ v\

bine - mă

°rhi. ] '*t

, 1. C." b,,r starj, îi Bis., " ‘ '“' «or a mâinii.

m ic pe ţjnlclunlt* de mătase n .

Cîi;n!iit;irit> răspund eu. Aia e u n ilo rm a mea. O a re e lu m in a p ic r i^ ce pilrum lc prin jalnrelelc feros,,,

dc vma PCMtru exPri's»«i ei atât dc enigmatica? Prag aer in piept şi pun o m âni pe umărul ei.

7

,C>' CU~ * trcbuie Sa m i dl“ la petrecere. Pe Insula Roet S pun asta pe cel mai hotărât ton. ( >are o să Sc opună* I. cade faţa şi. p en tru doar o clipă, are aceeaşi expresie c a tu n ci când tata i a spus că nu putea să meargă cu ea în prim ei ?,i la şcoală. D ar nu mai avem cinci ani si *, î ; c. . . . . . ea tşi revine repedt S trâm b a clin nas. — A şa ? Râd. — Raţa ta o să m ă ajute să trec de porţi. Dar u să m ă d u c ă acolo u n d e am nevoie să ajung. £ in n ' ° rm a ,u 1 im p o r ta n t decât pot spune. îm i pare rău. Ştiu că Jj^ rlant' Ma

M , .a ,« ra > :\ie P 'icu' 4' iiibrtW**1* ...*.fariLîn\unM « !T Sl ic> » a o a a ,i> f» ‘J - i" ' un’ca Preiei M arelui Ra, carcasele pom pe-

p,,«a -h '« *

malul r»ict»l<>'

Uculm Valu le ^ ad& ncutik a cv a m a n n e. co,s( pe drumul lor P4« • ) ’ a\im cntcarA oraşul ;ctind. încălzind sau reciclând apa care « ,m mlcauic. S U tole m e ,S i» mi imliept ‘l>,e pod. r> v a lu n ‘ ‘ mm p, Un6l pil,mii de sub p ,a o a re le , m

ţ ^

^ m u ,K i,o ri, ^ foc„ ite

imbricaţi in negru ş\ plm i de praf dc . u ţn ca/anelor, stau pe chei, m âncăndu Şi m ancarca timp ce lacul fierbe sub ei. C ând trec, unui din tre ei a un o anpi de Pur curăţată de carne undele, in locui unde o p a lm i de n chei. Acolo, nisipul negru e vechi, toate sclipind albe şi cu rtiioJ opări, Si J is p l-o t de lraversez, ta ri să mat tiu a apelor iacului Valul de M ur.

^ p tâ n lu rrto r *r d r i m as pe ele

. dc ftum oserea osortală

76

77

fj

t'|H' lor 1 tf4•rP

upâ *u i ale , C la fel de splendid ca p ° d i ilu,«.e înstăpâneşte peste el, poleind n iarch

M»*

degrădinărit. M i-ar f i fo s t n ,a j rVthainedegante,dar uniform a asta este ce ^ d * C ă a 5>f i «ogUc^deea incandescentă 3 ° )a i b u n ă ^

o lum ină caldă. Curând eazâ ţă rm ucu l Insulei Uoet. d e la_p oy;u artă. Se fac desp râfu iri astăzi, zice una

O**-

~ s-*'

0)I^ izn i Zan ieşind pe o granuiua , ---- , U ^ Z c i t intrarea principală în Palatul d e A ra m ă . C u —• strălucitori la veston, n u - m i v in e

m onedele noi. arm u ri ca gardienii din oraş, dar invitată. Au aceleaşi e în tin d invitaţia. da San tin ela o ia ş i tuşeşte, acope __S u n t invitată. r c o leg u l lu i îi arată n® L _ L eP~: » nfs" * r i...u n du u --şi s râsul b. 3 ,r ^ t h e ; ;--; py e bbucata u de hârtie şi spun®- atjc Da er. E fiica unuia A'—' - yi spunt sPune; unuia dintre **>tata este Ring — Fairweather, zicgrădinarii-, eu, bărbia — înainte. Şefi, ^ fâ n d u -r — Bine, bine!

S 4

V

t t * * * E m a n s n<>bilime f* \ j d nu tn'*10 * “Z , poni. Îm brăcată in tr-o ro c h ie d e m ă ta se C g r u p de £ ^ , m interi. id en tice, îi ţin c alea c â n d d ie dăruieşte o g ra ţio a să p le c ă c iu n e . * £ % fttă . galben unt - se d e s p rin d e d e g ru p şi ii

Sunt aici să găsesc orhideea, n im ic altceva. A n alizez trraml din spatele ochelarilor negri ai lui Jcy. C h ia r d a c ă o rh iSantinela sc dă un pas in lâluri. de# este cea mai rară plantă din C aldaras, to tu şi este o p lan tă. — N u -i chiar ce aş purta eu la o petrecer Are nevoie de lumină şi îngrijire. îm p ă ră te asa n -o p o a te ţin e rm*-: ^c.ccere, dar treabi atenţie şi trec cu paşi paşi mari u -i dau -a- U careNZahi Zanaten*’" o cosea in dimirn ta.L . t- “‘*»n pe sub arc. Pajiştea j* iscunsi in vreo pivniţă. -■* w ln dimineaţa când l-am întâlnit e plini c* Un dom de sticlă scânteietoare, p ătat d e c u lo rile esto m p ate oam eni bine îmbrăcaţi, inclusiv ceea ce pare a fi un exorbitant brâcaţi, inrl»-saJe vârfurilor copacilor din ău n tru , se ridică în spatele cupole* num ăr de fete frumoase. Smălţează iarba ca nişte flori uriaşe in loririmiiaie palatului. Acolo trebuie sâ fie g răd in a p erso n ală a rochiile lor strălucitoare, de toate culorile imaginabile; servitorii împărătesei, locul care m ib a răpit pe tata de atâtea ori. Acesta m işună printre ele, ca nişte insecte roind pentru polenizarea lor ■o— pentru csie motivul pentru care m ica m ea g răd in ă în toate culorile Pentru o clipă, rămân p ir n i locului. ' roir>d Tot ce ej cxpnjnâ lor k _..iân pironită Tot r® fac f- polenizarea jeritate. îi privesc cum mănâncă şi be. pojrtâ in ea o oarecare m elancolie, căci ştiu că năstureii, roşiile au,pescrar® joacă cu ciocanele de crochet şi jocuri cu cercuri, n.,^1 “ $ fasolea mea căţărătoare sunt o nim ica toată în com paraţie cu stau lenevind , . , pe marginea fântânilor ,, , , deiunt» rv care nu le cunosc, on minunile de aici. îm i rotesc ochii peste pajişte, în treb ăn d u m iă M ă ghem uiesc în —uui elegante. cine or fi aceste făpturi preţioase, bogate ln frunze, care solicită ...«gn em u iesc în spatele unei brazde gajben. l ciune, sperând că postura şi costumaţia m®~ m t mai Huiltă atenţie din partea tatei decât mine. d in â n t” oricui m-ar -----" ■ - o 6 s e „ a d i„ f'n " ^ . ^ a Vor e*arbi-tăOrhideea incandescentă trebuie să fie acolo. sugera gra^ erg pe marginea pajiştii» trecând pe lângă bujon, care îşi nu am hpesc parfumul de corpul meu ca nişte pânze de păianjeni. Mă e*“-*%#**».,

. y'*.2'

■I » în d r e p t s p re d o m u l

de sticlă

d»* 4

lungul

'a O tura uv

un- * -ti de parfum . A> p u -

x,

u i p a s sigur, d a r ,,tl ^ ,a r,c C h u r >(.........u * . tiv ită '.lc so are y de v to td e a u n a . c re d că ..s *!*-««• ca aş alege «---In su*la k „,lJ' c t C4

I)Mmul f P4 /'« de “ V metal,ce

^^

p ie titu ri de v .ţr a u r» . N u e g e n u l de uşă care »' p m ^.m d d iscret in ea I >cscuraH tâ, în cerc o c U n L ^ ^ * cu c a rtu şe V. M>rc m ira re a m ea. se d w c h .d e c„ . * vtrccor l^ u n t r u şi, »n %fârş»t, văd gridm a U C4 *** de ta ru l e ra m co p il. C4rnv^

. s*A r.!C -

-hi*

. \«n

fr u n zc lc v ra r id . în to td ea u n a am fo s t m .,n -

°

C "" ’ d 'n d n tttu l m eu. d e v rem e ce su n . fo a rte h ,‘" ’K1 ‘ „ ,.a a, narea f i r i în d o iala p ric ă jită pe * .roca'- dar * c i f l„ „ |e cu ad ev ă ra t m ar, au S de purpuru. M ă ap lec p rin tre I r u n /e >i rtdaai®*#“ '"*•1

arunc „ privire. D a . se v ed e c ev a albastru

^ r ^ d e d e s u b t...

( o p a c ii *c în alţă *prc cerul de sticlă, frunzele verz*>gafc^ V albastre ră sp â n d in d un caleid o sco p de lum ină frurm Star/Stârţ. Scări Paşi. Unii prudenţi. N u paşti cu iva care vrea sa încremenesc. aleile de pietriş şi d â m b u rile aco p erite cu muşchi ale grid^ ^auzit. Rămân nemişcată, ghem uită printre frunztAe gigan tice. Pasări pe care nu le pot vedea ciripesc pe ram urile lor - recui** . de sub m ine fragm ente de m elodic individuală, d ar n -am auzit niciodată4* - Deci, ce ai găsit, draga mea? de m ulte odată. Apa curge in cascade pe lângă marginile doniu. Vocea şuierătoare a unui b ărb at pare sâ vină _ seama că mă aflu pe vârful u n u i dâm b îm brăcat in lui, clipocitul ci sclipitor a m eţm d u -m â, de parcă intregul loc s-a - -"ncii-broaştei, o alee d e p ietriş ţi-mi dau seam. .---ridica la cer H ori im ense stau tolănite in jur, întinzându-şi ten muşchi. De partea cealaltă a şepcii- d i tac uleie, etalându şi spiralele, culorile şi m iresm e scandalos i trece pe fundul văii, la câţiva paşi m ai jos. —Salutare şi ţie, răspunde o voce glacială de fem eie. senzuale V eşnic-negre, flori-spiriduş, anem one inelate - nu pot —Oh, îmi cer scuze. Vocea şuierătoare pare uşor iritată. num i decât jum ătate dintre speciile pe care le văd şi pe multe al­ Salutare. Ce mai faci? Eu sunt bine. U nuia dintre agenţii noştri tele doar le ghicesc după desenele pe care mi le amintesc vag din i a fost tăiat gâtul, iar Cei Frum oşi răspândesc zvonuri despre cărţile tatei. N u poate exista altă grădină la fel de m inunată în toata iripi-roşii. Vocea şuierătoare vorbeşte cu o afectare m ieroasă, de înaltă lu m ea asta. O alee acoperită cu pietre de alamă mă ademeneşte. Gră­ aristocraţie, în vrem e ce a femeii sună mult mai natural nobilă, d in a este pustie, in afară de păsările cântătoare şi cei câţiva încerc să mă strecor câţiva centim etri mai in tre frunze, ca să o privire la ei, dar nu îndrăznesc să scot vreun zgomot. peşti pe care i-ain zărit in bazinele strălucitoare, iar frânturile -^ ? exclamă femeia. arunc i de voci de pe pajiştea de aiarâ se sting pe măsură ce mă înde­ 7 Cine. _ai năşit? — Unuta dintre. p ă rte z de uşile aurite, lini ridic ochelarii pe cap şi-mi las banp ecv ce — Nu ai nevoie să Ş"1d a n a în ju ru l gâtului. iar culorile şi p arfu m u n k sunt încă şi

ftt irit

7.e\AA de SV

îsO

u P » ^ tC ■emeia ră sp u n d e cu u n stro p de venin

-

A c^W '

}F*

av

Ce am găsit? Bună întrebare , ,o

- N u fi insolentă cu m ine, spune vocea am inte, n u eşti de neinlocuit. ŞUl^ăt, Rus\ts. ce $ă însem ne asta? - N u sunt insolentă, su n t realistă. zice fe n ian d an tu l nu are secrete, da? Tot cp _ . me‘a« ''« i e t o . c n , , . spun, n u există. Se aude un scrâşnet p u tern ic de pietriş “ “ vine severă.

‘ “ ■ 'J •V «*»vţ a,

— N u fi proastă. N u e treaba ta să-i pui existenţa fe. , ială, treaba la e s-o găseşti. ^ — D ar se spune câ Spinul N e g ru ...

Anyan du-*?'

ve$ta c\nat

e>1 D e ce n a**a tu eş^-

ast*,■2u fi mai _ Ei, zice el. nu-i ali'

râdvnh* \a\tăa &ra u aţte a ^ t â u ca treabă î nd opai m n u le. î m i p are ea

tfaiimbricat aşa? Miintorcdeparcăa?- Acasti este uniforma m ea

m a \n to a tc e

- săfac un pas, d a r m ă p rin d e d e u m ă r şi na-pplace. ,frt*

7zice eb

i,1«V te j°cv

, lic c u c u . ^ “’ pe-ace — D acă el există cu adevărat, atunci e o fiinţă omenească ^ Vci m â n a u plesneşte cănd o striveşti, exact ca oricare alta, se răsteşte Jey! _ Nu-mi place tonul tău, pierdem răbdarea. D acă n u găsim Inim a curând. Cei Frumoi. dându-i-ola o parte. F a ţă d e N ap , c u sudoao vor găsi. Sau să raportez că nu eşti potrivită? Sunt sigur ci Oh Rasus, ce se întâmplă? i? A i a b an d o ­ fiul Îm părătesei ştie u n d e este, iar eu ştiu pe cineva care ar t —Tefurişezi pe aici, deghizată? zice . m ai m ult decât bucuroasă sa stoarcă inform aţia asta de Ia d reasciipindu-i pe la tâmple. C e faci? Lucrezi cu ei? d e p arcă inform aţia — Nu! Tânăra femeie părea nervoasă acum. Nu-i nevoit
h.

I A di H u i k

•H2

— Încetează cu m inciunile, |cy! sc u iî’ă peste f;i\A cu palma deschisă.

pl(4

^ C.d

Ustura ca naiba. Mai râu, mi a aruncat othcla Mâ reped ** • »■«» înapoi, dar prea târziu. Tânărul' uitându-sc înmârmurit la faţa mea.

tv>l ...C sa s c ^ 1 sU"e V<>» u t" ca te i'' n " \ilaf , P*ie .a rta. sincef .....V‘celeIdc a ^ c

ne-

e br#l,a x ttte ,t^ e - NVlS' a P

diO

— Ce naiba...?

— Ce se întâmpla? E vreo problemă? se aude o spatele lui. Spatele Imi Îngheaţă, umerii mă dor.

V0C* d*

— Totul r in regulă, zice Faţă de Nap, deşt arată un pK y ^ ; S . - W " zice B” n n c r n «* Se intnan.e ţi. in clipa aceea, amândoi dâm cu ochii de 7^, o»Bon' cea’rtl alCl Nioo /an. yiocof»t'P e fO viVa-s>-' n te a c i. — Excelenţa Voastră! /aht se înclină. Faţă de Nap se Înclină şi cu nu ştiu ce %âfoc a ')A că sfârşesc dând din cap mai curând violent.

-jss

4

Fată de Nap e numai zâmbete. - Aţi cunoscut o pe prietena mea, domnişoara In f MXwrathrr* priettna mra Atunci â*Ua trebuie sâ fie Bonner. Domnul f^gurnâ fcâdâ*' Jicnii ( >b Iry, ai fl avut atâţia tme/i gcntilrrf»* <\r unde s alegi* ?;e c* nâringul ăsta*

< n siguranţă ne am Întâlnit, /kt /.4bi, cu faţa irirxpf* F o p ărere w *e vid, domnişoară F-afweathcf. Mi bucur câ *%putut vrm ia mva mea petrreerr întinde o mâr.4 şi t o strâng scurt Apoi, trăsăturile i ţr fu mm**/* vnt/ un rmc început de Se p-ar' că 'febu** să m: cer iertare yi re<«n/*r ^

rtv* ** * * ** *»* O K m** ** w dbţ** îr^itJr

*• r* ft f*, e w tipM

>4de Konner

t ir. Kri ,f

*J'« f u

“

.

cât

nU tn^^lreZ

cepele. _ Sueştt Ulrotu* N u .n u .n u tn

e\.

voce*

- pnpteccw fbeV »-

c\

clamA-

« U m .n c C I «

U'K* aHciîitrva si bu? - tu ai ochi olbaitr*.

jYO> ^

Int^ d^ una

Nu îf pr«vcii, Tic «*• c* -*r.â.eiv. r.u V»> r n m t f#

\

; ţi p « n °

,n;
*"*

lr * « * n d u mi V * rir af«r.\iune. d*r e\ *« - r Âf/l * MOiS c i *r#î

cu-

rţ £j MiS^ ;

fat.ii. im r-u n

• >.'. ,T c-;i'K Î

«4

A f>, h şoc in piept, is ea că are o soră? ţi gem ene, exclam ; a mi se învârteşte,

ţi a m ai spus de :spre m ine? le e sem nul tău, geam ăna? se preotului de. pe fruntea ta Inima mea bate nebuneşte. Il pri' . .iu m a m inţi, 'esc în och i. — Te rog, şoptesc eu. D e dragul h vâ/.ut vreodată. Da? O să părăsesc or; ii Jey, te rog să i niciodată. Promit. Te rog, nu aş face i şui. N -o să mă în cele din urmă el clipeşte şi se âu nim ănui vr< lasă-mă să-l înduplec. N-o să mai cei încruntă. Te r< (-and Bonner vorbeşte, cuvintele niciodată altcev — O să-ţi păstrez secretul faţă d< ui sunt reţinute ţ aici, astăzi. Ce trebuie să faci acum est oam enii aceştia şi să ţi acoperi faţa cu bandana aceea Fac cum m i-a spus, uşurarea inundându-m i venele. — M ulţu ... — Acum , vii cu mine! zice el şi mă înşfacă de braţ. $ dispari, o să m ă duc la tine acasă, in noaptea asta, si o săgâtul surorii tale in tim n <-**

r'nd eu şi B onner p ă ră sim d o m e n iu l P a la tu lu i d e A ra m ă , / J e n , Pe lângă Z ahi Z an şi u n a d in tr e tin e r e le fr u m o a s e I cea îmbrăcată in rochia g a lb e n - u n t - c a re s ta u p e o b a n c ă d e / piatră, lângă o fântână. Ea râ d e şi îşi la să c a p u l p e s p a te ; el se I strâmbă comic. N iciunul d in tre ei n u n e o b s e rv ă . Nu e ca şi când aş fi răp ită sau cev a d e g e n u l ăsta . Drumul înapoi peste P o d u l d e Jad e ste u n a m e s te c d e e m o ţie şi enervare. Bonner nu s p u n e u n d e m e rg e m , d a r n u e n e v o ie decât să mă întreb singură: U n d e aş d u c e eu u n a rip i-ro ş ii d a c ă l-aş prinde? Deci, b in eîn ţeles că m e rg e m d re p t, prin m u lţim e a din Piaţa Marelui Ra, la T em plul lui R asus. Bonner îmi striveşte b raţu l cu d eg etele lui tra n s p ira te ca şi când m-ar stăpâni fizic. Şi fără sângele m eu d e a rip i-ro şii aş putea să mă scutur de lip ito area asta u m flată de pe m ine. Insă nu Pot fug* - ştie u n d e locuiesc, u n d e se d u ce Jey la şcoală. N u Pot s-o păzesc în fiecare m in u t, cân d e im posibil p e n tru n o i sa f*m împreună în public. Ieşim de pe largul Bulevard al lui Ver, stră b ate m g a n g u ri umede şi străduţe lăturalnice presărate cu prăvălii cu v itrin e lr>tunecate p e care aş avea o reţin ere să le explorez. T recem I

ADi K * i *

M ^u-rul genuinelor


nv..:

„ r iJ.™

o filit e d e u

v ,M

f* lin şi1 „ « j , n » r ^ " - ,n" r**»>le lui rodii? 4 * xr xU‘J ... ...... r.-snir.irnl ureu. C.u „-^drrart.: re s p iru l greu. Cu toată .h mi du*.? ‘ a i.. J m j %c2iru zâ ii c fric AIrtţe « mj poarte pe srrâ/i|e neunibl ilara* ju nu ce ve:e aglomerate - 6 ' rUJ. UnUe iu

.; ilt „ f’v- O *r'“ ’"y 4,U I,■u,N

or<ţţ.i r-

''H

cearcă w ascunsa crima. D ar re x u lt4 tu j Vlr>Ov4t U| r ungur. in îarinnfuJ tic fu ndaturi Uir >. , * c 4iaUî do | l§ i *<, u rh *i»11 . a „. - 4rtl*. iar turn eu capam ă. N iu eu nu ^nre V iu. r V ^ ^ ......... - un PT ^ v* " m tjl ~J ,;f' f '^ 'rr' v ^ .x „ omlU pic-**.!-1 'U n t c n u i a ţ ^ ^

f* . " & « * * * <* ne ^ r~.tr' ■y»^ *!* ^ mântui n*m e * — — autul r“ ^ ’ . âi-d "* « , Mrf a * -« * *> •‘A - n . l u r . e B * W

^ « * « ■ « •. PP a* *' c* Ac '"h '~^ ^ l W U f c td ,^ ,

^ nun- ^ T iU rtrE"îat d m CMi2* Xan^ ^ t ^ 1 % * 3,-aerinr supranaturale. H u in ie , c u o asele Var p iir* < ^ r r - i e Mirratiraur.u-c. au M ic rro e tu it p e n tr u c i v a u a d ^ « .£ 1 ^ - a i i u w « a -irr. r.re. nu c u m a r d e n ă fie. «jrr.rnem le ? a ia M a re u u ? a ţ i Ce T c m p iu i Hu SU^ a tu n a uicpT a :u p r .m i ti c u b rT teie C e v .h c ie d e p r s r /j „ aui ir parcam i. u m aeie a u -Vfa ii. r u u mâxcar o u » * jarutii a p if iccr.ii ..m rx 'iu u i. .v ,r>r ri z e c i d e c a m e tu x pian. a rum novau ^ tcuiu-«.«» c . m . c u . . . O ai cu terv.iru a i t u c id 3e îe n r te r . a.u ;u e’C'Jmaxai a m irrsnum . t il

Hi tia «nuuKSe ic '.rar, a r r . r â '.car.riCHi- V c ţm m . ras. •aan cruc rm uuiic. r . u r c a r m .t i c r - c : v_ccu^»vu c m urxrss u n u 'arr. m rtr.'^ ra r n c n r.â . r.kCTic n u «r.c m. r j i t r t a le « jc tic . u r t »c m r n i c t t sac ţ» ra u n . acm Ce m e r c e im ira rru i r . r » l 'e v o 'z V

H7

.^ ■ â r s a / M o s l a ’ irtff V«’•ay H ^ c!

.uCC>te b raţu l. îm i a ru n c ă o p riv ire aspră, dar

^ n < t im‘ S ^ tele ei. î» «ste le a m â d c m ,n e >» ar« dreptate . vjd tr'c i 1110 ua-i " &*• , , , prietene, sp u n eu , u ită n d u -m â adănc in . . , . . , _ * ^ jîtt fac* aşi*» r jn ^, apoi». în c e rc â n d sa v ad in sufletul unei ce^ ^ ji putut să d eclare c -o i u b e ţ e pe sora m ea şi apoi ^rvjaitf car<^ . fr in g e gâtul. O p e rs o a n ă care a p u tu t să râii tP < ^ C ^ ,-e nu »-a făcut n ic io d a tă v reu n râu, ca s-o A c e l o r care o vor o m o n p re ^

inccp « m i tre m u re , fu rn ic ă n d u m ă cu foc. Strâ-

D<^

trag repede in fu n d u l ţa rc u lu i, străn g ân d u -se in ^ anei copertine de m etal jegos. B o n n er a increm em t, cu -îWvm in sfârşit ocrui nuitws*’ T c o a ştie n t de poziţia . p e rx u lo a ^ ă in care ^ ^ ungur. Aş putea stinge p e U>c o ch ii aşt;a apoşi pentru xfieauna, iar sora m ea n ar afla n ic io d a tă ce s-a Întâmplat. Aş jbio si-i herb sângele in vene. fd-o acum, im i spun in m in te. D egetele im i su n t arăt de injgae, incit l-as putea lăsa f i r i piele cu o s in g u ri atingere. — Hai să m ergem , c r e a tu r ă ş u ie r i el, u m flindu-se ca un aixrm căutând b â a ie . M işca-te. Fă V în tin d o m ir ă . B o n n er se u r ă la ea, cu ochn ho-iviri, u ir ier.dară ceara gar.g’ului mizerabil e rtuberati de un sunet ian. 0 taie. M i întorc, cm hrxi urechile. Acnio - anii de armare, nur r ă m a c n a c i r . n m j dintre noi nu l-a văzut - «re un sta n nerrsre, c u o rersptratx g a râ 'ă v p â ră ca un zr.em ue arr.â »u:cre, r u x n n ă 7 .i^ e îr. m urcăre, rezemat de un c e n ^ a -* ' ^~l~>COC*’ 3»o«Jirr.c rx^r-K lin ikeun ^ ^ xsaBfcnt« odmji u. O p dc p r* c i r x s â cu ^ rctJfc» « â c r x r x i u r< urL-irJÎ r*^

Cit rrv^uî k:

aî ccsi.cs - < « « A

Ki t ‘

M 1a * 1 u

Omul 'f u«U ij ««“w ' u tK,u »a\», ,\ ,ir mult de u w mmii.i .Ic d esp ic i r ,cA f ‘X - * - - .......... ... " u ‘« n it. 5ih. ^ţ, *1 - „ ........ .... i>r"a r ' " " ' " ' im > VTX .< » * » « - >” *' „ '* t 4 > voy ' khml auriu şi tn.\ /Â reşie ( V U uu>i v*r *ta ^ t* * 'v .%rv^ * • , <* fxu * uXvm^ . P* iT«r _v\v^ ,^vX _ tv^u - . _ sVC î n d u e c ţv a Vor. vV * ^

de “

H1)

-ii» c* ,,ntfţaţa A\ \mea ne& d e v in e ca g h e a ţa . A p ro a p e că n u -m i . de \h* oasâ c a re -m i iese d in gâtlej. ea h o ro ro ^si -— utio^ ţnsi m ârâi eu. e că te -a ş p u te a u c id e p e loc, d acă (O CeŞtiudnsă • ,r ti tare uşor. 0 te*>' noU iar B o n n e r n u m a t sc o a te m cvun cu*' p o ro ^ d‘n rWire \n a p o i. sp re b ă tr â n u l tn z d re n ţe , d a r e\

* “' ^

^ T . *-tjpi. # * * ' e Ci ^ r ^ e ^ o___— n n e t udum e mi âş\ v mîngădui * \ ^ d vn' . --v â rfu l d e g e te Câtfc-V v ’V J, »AV-*~ ‘' , ră c e a s c ă pr *rm “ ‘ v'Ar tu l d e g e te ţ^ „----p i - te a tre> mi ^* nare F*1 m ie,. d e v re m e ce e d o a r u n ru~ •

au în ch is o c h ii. S ta u n e m iş c a ţi in ceaţa m ur-

$i toA'ariş s. ar p u te a să ră m â n ă a şa p â n ă la sfârşitul dări ş*> Prot -junior\cum am com plicat lu c ru rile . P ă ş im p e o s tra d ă lată, zgo­

_ w t « i , c e “ ,â n ,' ? ., cu p u ta cU fa p te i n n o r o iu l n e j r a ş i u n s u r o , d in ^ Pentru o clipi, m i * P « e c i a u d l a r i ş i tu ş e a h ă r i i t a a W , J ,u . t and m i în to rc, o c h it lu i in ie c ta ş , s ttilu c e s c . R i v i "pnnd privirea t . nu m i p o t a b ţin e , r a d ş i e u c u el. Bonner se ridică, a m eţit.

_ Să nu să n u în d ră z n e ş ti să fugi, monstrule’ ţjni încrucişez braţeie. - S - o să fug. N u a tâ ta t i m p c â t l i b e r t a t e a m e a e preţ* p tn tru viaţa su ro n i m eie A ş a d a r p o ţ i s ă - ţ i ţ i i m â in ile bie* m ate acasă. Ochii iui tuigerâ. O să m o n . aripi ro şii. C e i F r u m o ş i o s ă - ţi sm ulgă cai

nea de pe oase.

\o r

i'y i

viat- *rUlK ^ r '*

H

|)avi »m*W° *•' u‘ l,M‘* d e p a r te ife Sor ^ ^ „ . . w i « , , , „ l l | „ |!,W t; J " * * - n m < . n itfo stc ! cxtL u iu ) H onnt>ri(j r Nup u n < *^$0 ....... n c v iI1(l;! a,' r,:,," ‘| " i „ „ , P a rCij n.\siproU*ie,lort,,H ,1,i o ai putea şti cev a d e s p r e d ra g o s te .

,: l «A** n ,v r . v« c W e m t f \ \Vn*A

■

\

motoasă şi scăldată in lu m in a d ifu z ă d o a r-c u -p u ţin -m a i-lu m inoasă-decăt-umbra, care ţin e lo c d e s o a re aici. D e v rem e ce nu l-am ucis pe B o n n er i n se c re t, v a tr e b u i să evadez când mă va lăsa la T em plu şi s p u n o ru g ă c iu n e să reuşesc să m ă întorc pe strada D ro b u l d e S are c a s -o p re v in p e ]ey înainte să-şi dea e\ seam a c -a m s c ă p a t. O o p e ra ţiu n e ceva m ai deli­ cată, recunosc. Peste alte câteva m o m e n te , u rc ă m in sfârşit treptele de m ar­ mură ce duc la m arele T e m p lu al lu i R asus. Vestibulul de d in ­ colo de uşile de in tra re e cam cavernos; nu-m i pot închipui cum arată san c tu a ru l p ro p riu -z is. B onner face o plecăciune la intrare, apoi îm i a ru n c ă o cău tă tu ră piezişă. Eu îi întorc pri­ virea plină de v e n in . Exclus. Nu mă plec. El mijeşte ochii, de parcă ar fi tre b u it să ştie că n -o să am decenţa să mulţumesc zeului care se pregăteşte să mă doboare. Apoi îmi face semr urm ez, deşi ex act asta fac de mai bine de o jumătate de oră

9\ '< V /

tb v\c\e î n v * '1 t\f ■\t\*ă. unua... jucându-se cu >dcA TCA l» * 1 \d c

«y%V -'oz w ., ;>*. — :y 3 *r

:,i' ,

^ *•" '^ „W m » o a r i din păm ânt pc su b poc ^J<,',KU ^a,„a.evadareac im posibilă du.

(i'hrtH r o>olc vU* lu* ru ţ*** par\U>$cftU CUtat4, p\^, n u ip u ird ^Iba u r t sv Uposv m ţn'ic de satir, aur şi ruVurv n ' ** ^ Unn.ua , a v ^ u u .u ie prin terestrele cu vitralii.

l n plvo, unt o toba violei, un tang mai inall faţă de albanii >de «Aiul. stALi mirarea in sanctuar, dar ftonner îlV ^inu SI mă irajţe imi o pane. Acolo, aşteptam pentru ceea ce ivire o veşnicie. Preoţi şi civili miră şŞi ies, dar Honner

JaU^

S ' a^ " j r

a

Osingură scară ce duce la suprafaţă şi nccare va trebui să i incinerez de mai aştept. •'«»** f | . vd* Să

cpfM-o , vo - bu'

%

L s\vi\vd l« * ' CSVC

■ fler m*rimf'uniw rsali T em pluiu. aproape .. itaşat trebuie să acântărească cât ,<*"• . fteţ

- ca să nu mă tragă de gâtosie în .. ,rcbd'e c
V . u « '» ' « * < * * dau seama că sunt o pac m c io atenţie In cele d m u rm ă . u n alt preot in violet *W‘ W ^ silită să m i' A** ■- " v a e e ra tă ? stranguleze. Şi. îmi san ctu ar acelaşi de pe P odu l de Iad cu m ărturia despre o^'" un scaun ardau f» o pretenţie exagerata. ucis - şi H onner p a re . in sfârşit. interesat. Vorbesc cu v ' ^ ibrăcaţi in negru, o huidumă bărboasă cieV*« dat’ /u td . in tim p ce e u m ă p retac că studiez critic scena celr isod1 femeie slăbinoagă, cu ochii goi, se încruntă la mine de s c u lp ta ta in tr -u n u i d in tre p ilo n ii de gresie ai vestibulului p'r* lor de fier cu ţepi - coifuri reprezentând razele tu l m i m ă s o a ră d in o c h i. apoi d ispare pe o uşă pe care abia apUţ " ‘—moaşă, dacă soarele ar fi negru şi dO s -o r ă r e s c . in sp atele u n e i m a ri d rap erii aurite. Mă întreb căt0 fiftu r \ bărbos. Valsă d u re z e p â n ă sosesc gărzile Tem plului. ăteabâgA tdlăU U N u m u lt. ; eşti aici’ w \s s ^ ‘

- Deci. pentru ce*

ufţcare sau erezie? C a o ric e te m p lu care se respectă, şi acesta are o temniţi. Ml încrunt. S u n t sig u ră că au u n alt nu m e pentru ea, ceva de genul Zoii» - Nu vi se spun prea multe, aşaD e te n ţie i C o re c ţio n a le luste şi C en tru de Exerciţiu. Dar ca - Preacutvie? încearcă femeia. p e rs o a n ă care a citit p â n ă la saturaţie rom ane de duzină, recu­ - Ei, mi faci să roşesc. \m i încru cişez braţele. C h iar n u ştiţi n o sc g ra tiile de fier, p o d eau a m urdară şi obiectele care par dt de ce mi afiu aici? Cum o să m ă p u teţi to rtu ra corespunzător s p e c ia lita te fă ră ca n a tu ra tor să fie imediat identificabilă. Lu ley ar fi mândră de cât de b in e im i ascund team a. Mă rog, m in a slab ă de la cele câteva lum ânări fixate in perete creeazi aproape. Doar cât inim a sâ n u -m i spargâ pieptul cu bătăile ^ g e n u l de s e m iîn tu n e ric ce stârneşte panica nejustificată. Niduşeala îm i şiroieşte pe lângă faţă. lem n iţa este ^^ Sau c o m p le t justificată. Jitoare. Dar anticiparea pedepsei mele. misterul acesteia, e h o n n e r a fost exp ed iat de preotul in violet, cu m âna pe spa­ mai greu de suportat. Măruntaiele mele par strivite nu tele lu i, c u v re o d o u ă etaje m ai sus. Gărzile şi cu mine am con­ MroUmactttloc. >"<*<» « *iui aai u\ u\u ciudat este cât de ne tin u a t să c o b o râ m p â n ă când lum ina puternica a lămpilor cu Uterul a râului <1i;a distrugerii*

7 m a rm u ra şi catifeaua au rită au fost înlocuite de pâlpâiri

galbene, piatr» gola* V P*«

1

\or un aripi-roşii

O străveche

i i

W

V

* 2 i? S * i* M is te ru l g e m e n e lo r

ADf R ulb

^

92

« « n erv ™ » .

sunt numai In timp fe ele iar•« ei suni «m**— doi? — ................ ... ce " “mă uit la 40 XeV

fn C? ^ e de expresie şi la mişcările lor apatice, simt b an^

tea întregii chestiuni. Potrivit legendei, eu nu vreau nimic ^ ceva decât moartea tuturor fiinţelor omeneşti din Caldar^ • am puterea supranaturală de a o face. Lor nu le pasă? N-ar trf bui să fie îngroziţi? Nu că m-aş simţi supranaturală acum. Mi-e foarte cala sunt transpirată şi nervoasă. Trebuie să-mi muşc obrazul dinăuntru ca să nu-m i trem ure maxilarul. ** Gardianul bărbos zice: — Bine, atunci, hainele jos.

» ,

— Hei, stai p u ţin ..., încep eu, dar femeia deja şi-a pus mâi­ nile pe nasturii salopetei mele verzi de grădinar. Nu pot să cred că am fost vreodată entuziasmată de inter­ acţiunea um ană, că am vrut să mă atingă cineva. Interacţiunea um ană e groaznică. Îm ping cu cotul degetele osoase de pe mine, iar bărbosul spune: — Ah, nu-ţi rupe costumul! Adică ei plănuiesc să... să nu ştiu ce şi nici nu vreau să mă gândesc la asta, iar to t ce poate el să spună este nu-ţi rupe cos­ tumul? Asta înseam nă că preoţii ar fi supăraţi dacă ar şti ce se pregătesc gardienii ăştia doi să facă? Bărbosul se apleacă la o poliţă joasă şi scoate un bici de strălungi care arată periculos. Sudoarea îmi şiroieşte pe tâm­ ple, dar nu mă clintesc. Femeia cu ochii afundaţi pune mâinile pe bici. — Vrei o plesnitură peste faţă, domnişoară? întreabă ea. Strălungii sunt păsări mari. Ştii ce poate face un bici unei făp­ turi mici ca tine? îţi retează nasul de pe moacă sau îţi scoate un ochi din orbită. _Nu sunt mică, zic eu, dar femeia îşi bagă un deget în gură şi scoate un poc! ca de dop.

° s ă < i s tu c e s c fa ţa '

.J » “ “ ’0pereZi' ^ în gât C ruzim ea e m u lt m ai înfricoşătoare “V ? - M â îndepărtez d e gardianul b ârb o a spre h*lată în Polltet . 5 * * " I d o r m a . d o m n işo ară, c o n ftn u â b .r b o ^ e a d e s u s e s u f— Nil*

p rim u l n a stu re d in ş ir u l c a r e c o c în d e su s a 'sa’lo p e te i. p Faac în cc ăă u un n pp aa ss

“ C e i a oftează Şi-i aru n că celuilalt o p r iv ir e p lic tis ită . _ O să-i aplic strangulatorul. , Bărbosul stă puţin p e gând uri, a p o i d ă d in ca p , flă c ă r ile lu ­ mânărilor sclipind în och ii lu i. Strangulatorul nu este n u m it cu im a g in a ţie . Z g a rd a m e a e prevăzută cu un resort in telig en t şi u n m e c a n ism c u p â r g h ii, pe care cineva îl poate acţion a p en tru a c re şte sa u a slă b i p r e ­ siunea pe gâtul m eu. F em eia ap u că d e m a n etă , s p r ijin in d u -s e degajat de zidul de piatră în n eg rită , d e parcă ar av ea ş i a lte lu ­ cruri mai bune de făcut. Nu trebuie să strângă d ecât o dată. T em niţa în tu n e c o a să d e ­ vine o ceaţă de stele roşii care-m i joacă în ain tea o c h ilo r ş i ş tiu că mai bine îm i scot salopeta decât să m ai fiu stran gu lată o d a tă . Nu-i dau gardianului bărbos satisfacţia d e a -m i d e s c h e ia e l msuşi nasturii. îm i scot braţele afară d in m ân eci şi la s să c a d ă Partea de sus a salop etei. Ştiu că ar trebui să m ă r u şin e z - ş tiu ce •nseamnă m od estia si goliciun ea tru p ească - dar, să sp u n

A

94

di

R ule

d re p t, n im ic n u m i se pare Ia fel de şocant cât să fiu văzută c u n o sc u tă , c u sau fără haine. C h iar şi acum , cu jumătatea p e te i In ju ru l taliei, ceea ce m ă deranjează cel mai m ult e f ^ 0' c ă aceşti d o i g a rd ie n i ştiu că exist. taPtul — ln to a rc «-te. « c e g a rd ia n u l bărbos, neim presionat Ş o v ăin d , m ă în to rc . Îl sim t apropiindu-se, aud bicim „ s tră lu n g i tâ râ t p e p o d e a , în spatele m eu. Apoi face o Pau > ^ — A sta -i v re o glum ă? — N u c re d , zic eu. C el p u ţin , n u m ă p rin d eu. — C a re -i p ro b lem a? în tre a b ă femeia. în c e rc să m ă în to rc , în tim p ce ea se apropie de noi, dar d ia n u l b ă rb o s m ă îm p in g e la loc. F e m e ia c u o c h ii goi îşi p lim bă m âna pe spatele meu. înşfacă o lu m â n a re d in p e re te şi o aduce mai aproape, lum inând cele o m ie d e cicatrice. — C e, ta lp a iadului, e asta? întreabă ea. O a re o a m e n ii ăştia frecventează Templul? Chiar nu ştiu nim ic? — C icatricele astea sunt vechi, zice gardianul bărbos. Uite, to a te s u n t vindecate. _ Să fie afurisite. F em eia u rm ă re şte cu degetul crestăturile de pe spatele meu _ P ro b lem a cu organizaţia asta - şi o tot spun de am de z ile ..., începe bărbosul. — Ştiu, ştiu, îl întrerupe femeia. Ştiu ce o sa spui. __ E E pSa de com unicare, încheie bărbosul. __ G are i_ar om orî, vorbesc serios, i-ar omorî să ţină so­ co teala ăstora? Fem eia cu ochi goi oftează din rărunchi. îmi m â n e a m şi eu porţia de seară, ştiL Se îndepărtează de m ine şi mă întorc, lanţul cel greu legăn â n d u -se periculos.

1

M is te r u l g e m e n e lo r

- Ştiu, zice gardianul bărbos, apoi se uită la m ţjnbracă-te. Mai repede. Toiagul de Onix vrea să te vidă **** Ei bine, gândesc eu, începând să mă închei la nasturi, asta s-ar putea să fie cea m ai stranie sesiune de tortură care â avut vreodată loc în Templul lui Rasus.

Temutul înalt preot cunoscut ca Toiagul de Onix este, pro­ babil, ultima persoană din Caldaras pe care majoritatea oame­ nilor s-ar aştepta să-l găsească citind cu voce tare din Marea carte a mamei M ay de basme pentru copiii cuminţi. Insă eu sunt mai greu de surprins decât majoritatea oamenilor. Nu ridic nici măcar o sprânceană când începe lectura din „Povestea moraru­ lui orb”, în timp ce stăm în faţa unui grup de vreo douăzeci de preoţi de diverse ranguri, intr-o încăpere aproape apăsător de puternic luminată de lumânări. Nu că Toiagul de Onix ar fi putut fi un bun învăţător. Nu există niciun pic de căldură în vocea lui groasă când citeşte adunării. — „Dar morarul”, spune el, „deşi nu-i putea vedea pe cei doi oameni, nu s-a lăsat păcălit de deghizarea lor, căci le-a auzit glasurile şi i-a cunoscut drept ceea ce erau .” îmi aruncă o privire pătrunzătoare, în mod cert dorind să fie plină de înţeles. Văzut astfel, instalat într-un jilţ înalt de lemn, în capătul micuţei încăperi, Toiagul de Onix îmi aminteşte de o ilustraţie cu păsările de pradă pe stâncile din Drush, cu penele lor albe netezite de vânt şi pliscurile tocite de nisipul din aer. După toate treptele pe care eu şi gardienii le-am urcat, tre­ buie să ne aflăm undeva aproape de vârful Templului, dar sin­ gura fereastră îngustă, maronie, a camerei nu oferă indicii despre lumea de afară. Preoţii, cu feţele ascunse sub bandane, sunt tăcuţi. Nu mă uit la ei, aceşti oameni care n-au nimic

A dj R ulb

96

M is te r u l g e m e n e lo r

altceva mai bun de făcut astăzi decât să asiste la aberaţia a&u In schim b, Im i ţin p riv irea a ţin tită la T oiagul de O n ix, cu ui,.., —»'•U |

* --- 5------slabă 11 * a "ferestruicii. LuminaPirul lui alb strălucind în lumina nu-i îmblânzeşte cu nimic asprimea chipului. Stau în p ic io a r e în ca p ă tu l c elă la lt al cam erei, cu î nch

97

o face. în schim b, ne aru n că tu tu ro r cea m ai fioroasă

lnsân ntăturâ şi zice: . ^crunta argum entul tăcerii in această in stan ţă, prea-

tu r ile în lă n ţu ite d e p o d e a . F o rm e n e d eslu şite forfotesc î **** b rele c a m e r e i, d is p o z itiv e d e fie r c u ţe p i şi structuri asim et^ ' d e sp r e c a re n u ş tiu c e să z ic că su n t. în sp atele m eu zidul

— Nu aCC P • să ^ vreo şansă de a convinge T em plul de iobiti. Şi dacă V sfătuiesc să răsp u n zi la în tre b ă ri sim plu şi oevinovăţia ta, adevărat. d estin d , în tin z â n d u -m i pielea. C icatricele fia t» — ' iii m i se d îs tin a , u n u ib„,------------«ict*» lig h io an e vii, de plămâni» pe spate par să se zvârcolească, precum nişte lighioane vii,

c io p lit în r e lie f, în fa ţişâ n d u -1 p e R asu s, soarele cu m ulte mâ ^

«i rîncercând afară din corpul meu* de pc a, t7 U rcân d să-şi să -şi croiască cro ia scă drum u i ------------

- C u n o ş ti p o v e s te a m o r a r u lu i orb, preaiubită? în tr e b T o ia g u l d e O n ix . treaba

arzând ş»

^

--..jf/.v, ta. fn Aşadar, este posibil. nevinovăţia

Poate^oS ies de aici şi toată lumea o să rămână întreagă, în

îm i în c le ş te z d e g e te le . C ă tu şe le d e fier în cep să m ă roadă. D a , B u n ă v o in ţa V o a stră . V o c ea îm i este înăbuşită de a e r u l în c in s a l în c ă p e r ii ă ste ia în g h e su ite . Tata m i-a citit basme c u m fa c t o ţ i p ă r in ţii. Ş i c ite a p e v o c i d iferite m ult mai bine d e c â t d u m n e a v o a s tr ă , d e ş i în m o d c er t aş vrea să vă aud citind „ H a r k o , lilia c u l fe r ic it”, d a c ă a ţi vrea să m ai faceţi o încercare. C in e v a c h ic o te ş te , d ar se o p reşte rapid. Poate că unuia din­ tr e e i o s ă -i fie m ilă d e m in e . Hei, m ai ţii minte fata aia? Era

în d ră zn ea ţă , n u -i a şa ? Vreau să zic, nespus de demonică, da, însă n u ţi-ai d orit d in totdeauna să-i dai un pic peste nas marelui preoţi T o ia g u l d e O n ix c o n tin u ă să m ă privească cu căldura unui v ie r m e m o r t.

_ Morarul descoperă secretul pe care îl ascund negustorul şi croitorul, s p u n e el. Care este secretul preaiubită? _ Pledez pentru tăcere, Bunăvoinţa Voastră, ii răspund, ca să nu stric surpriza sfârşitului pentru aceşti buni preoţi. Ici si colo, balonaşe de râsete se sparg pe sub cateva bandane Ochi nervoşi sclipesc în penumbră. Oare credincioşu încep să se întrebe dacă Toiagul de Onix va ndrca, mtr-adevăr, toiagul de onix pe care-1 ţine în capul cu el mai înainte să se ajunga la un ver

CCl!^ Atund! adevărul simplu, zic eu, este că n-am fost acu­ zată de vreo crimă. Doi sau trei preoţi murmură in semn de protest. Toiagul de Onix se apleacă în mănunchiul de lumină ce pătrunde pe fe­ reastra murdară. — O să repet întrebarea: Care este secretul negustorului şi al croitorului? încep să mă satur de jocul ăsta. Toată lumea cunoaşte povestea. — Sunt gemeni. — Gemeni? îşi înalţă el o sprânceană. Şi de ce ar trebui să fie acesta un secret? Pufnesc batjocoritor. Pentru un mare preot sunteţi groaznic de nefamiliarizat cu mitologia. Unul dintre preoţii în negru mă plesneşte peste cap cu un bici de strălung de care nu ştiam că e aici, crestându-mi ure­ chea. Sângele cald curge pe sub păr. Nu pot să ridic mâna ca să Hnâşterg şi faptul că şiroieşte mă supără mai mult decât durerea. — Scuză-m ă, zice graţios Toiagul de O n ix, n -am auzit ce-ai spus.

A D I KULE

98

M is te ru l g e m e n e lo r

N u trebuie sd te bucuri de asta, gândac bătrân netrebnic,

n-o zic cu voce tare. îi răspund în schimb: ** _ Negustorul şi croitorul nu sunt gemeni umani, as nu poartă pecetea vreunui preot pe frunţile lor. Sunt odr f* ' unei fiinţe omeneşti şi ale unui alter. as‘ek — A h , b a sm ele, z ice e l către ceila lţi. P oveşti de conasta su n t to a te a cestea , preaiubită? lh a lţă cartea de p o ^ \ tim p c e g ru p u l m u rm u ră co n sim ţiri şovăitoare. A i u r d ^ n -a u c e că u ta în tr -o in sta n ţă d e judecată. e 1 carţ A sta n u e o in sta n ţă d e ju d ecată. In prim ul rând n u e x istă n ic iu n ju d ecător, jurat sau grefier. N u există lis tă d e a c u z a ţii sem n a tă d e vreu n ofiţer sau de Comanda^ N u e x istă d e c â t T o ia g u l d e O n ix. M arele p reo t la să cartea să cadă p e pod ea cu o bufnitură. — D a , câ n d eram c o p ii, am auzit toate basm ele vechi des. p re p r in ţii şi p r in ţese le alteri, dar ca adulţi le-am uitat U u rm a u rm elor, aceasta este ep oca m odernă, una a maşinilor, a l m işc ă rii şi a eg a lită ţii. C u siguranţă că am trecut de vârsta bas­ m elor. T o tu ş i... La această pau ză, p reoţii se foiesc, cu nervozitate. __T otu şi, co n tin u ă Toiagul de O nix, până în ziua de azi, ge­ m e n ii su n t m arcaţi de briciul unui preot, ca să-i putem cunoaşte că su n t o a m en i şi sunt buni. Se în toarce spre m in e.

_Preaiubită, ce este un aripi-roşii? _

U n so i de floare, spun eu, care poate vindeca patruzeci şi

şapte d e su ferin ţe diferite. R ă s p u n s u l m eu este teoretic adevărat, dar preotul in negru p lesn eşte iarăşi din biciu l de strâlung, acum peste spinarea m ea Trosnetul e m ai im presionant decât rana, de data asta, dar n u vreau să-m i fo r ţe i norocul. Dataurm atoare ar putea fi p este o c h ii m ei.

99

I

_ Ai toată dreptatea să iei în râs o asem enea întrebare, ~~ mea Mă îndoiesc că aceşti oam eni învăţaţi au nevoie să

^ « p lic a t un astfel d e lucru. 1« zgjX de Onix face un pas, roba lui albă reflectând petice de lumină c* jT C'toată lumea ştie că aripi-roşii nu există. Făprfe cunoscute sub numele de alteri nu mai trăiesc în Calda-

W %

n mie de ani, nu-i aşa?

^ r Z

Z

Z

t Z

d S

Z

a

,

- » ■ - * * * *

naştere * —

Cu siguranţă că n u , lic e u , su m b ru . - Dar continuă Toiagul de Onix, c u vocea b ru sc domoala

"dată în pofida a ceea ce „ştie toată lum ea, extsta unu dintre^noi care îşi amintesc o poveste diferită. Noi rămânem vigilenţi, frumoşi în ochii zeului nostru. Cei Frumoşi.

Acum, Toiagul de Onix mi se adresează direct: — Tu nu porţi pecetea preotului, preaiubită, şi ştim că eşti

o geamănă. Câteva exclamaţii dispreţuitoare se aud în aerul înăbuşitor. Toiagul de Onix se uită la unul dintre preoţii în robă violet. — Frate Bonner, vrei să ieşi în faţă, te rog? Răpitorul meu se desprinde din grupul celor din umbră şi se târăşte greoi spre mine. Nu prea aproape. Rezist dorinţei de a-1 scuipa. Toiagul de Onix vorbeşte calm. — Acesta este curajosul tânăr care a descoperit-o pe gea­ măna fără pecete - pe monstru. Se întoarce spre Bonner: Tot Caldarasul îţi este recunoscător, preaiubitule. Acum, ai putea

ÎOO

A d i R ulb M is te r u l g e m e n e lOT

Orice. B u n ă v o in ţa V o astră.

_ Aş dori Să răspunzi la o întrebare, Z[ce * identifica * ^^tul _ un aripi-roşii? ^iipi-roşn? Ochii lui Rnnno» —

Cum m putem

- Poartă pe spinare cuvenitele ci tre dem onicii aripi-roşii! Poartă d o v a d a m ^ * ^ ****** din noştri! ‘eietern « » zeilor

- . ,u i B onner'săgetează spre preotul In negru ° ch l dar T oiagu l d e O n ix râde uşor ş i spune:

CU biri. .

^ N u te tem e, preaiubitule. N u a i făcut nim ic greşit. Iţi doar zia sâ d o v e d e şti câ a i dreptate in faţa fr a- ţi'rrilo ilo r nooastre. oc aastre. b1cş\t. Iţi

U şu rarea scald ă faţa lu i B onner. C icatricele, zice el.

T V * -----

faţa fraţilor şi a suta.

T o ia g u l d e O n ix se u ită la m ine. — D a c ă e şti atât de am abilă să îngenunchea 2,'Ce e ' CU b 'a n d ^ in tr-o fracţiune secundâ ^ d in n o u c u b ic iu l, d e data asta in spatele picioarelor

'*

a d p e p o d e a , izb in d u -m i genunchii. Lanţul din junii în c h e ie tu r ilo r m ele se sm u ceşte, scoţând un zornăit asurzito care u m p le lin işte a în căp erii. T uşesc, când Toiagul Onix zice-, — E şti p regătit să oferi dovada pentru aceasta, frate Bonner î l v ă d p e B on n er asudând. N u ştie dacă am sau nu cicatric ş i e p o s ib il să fi iro sit tim p u l tuturor de pom ană. Mă uit urât L e l, b u cu ro a să că e p erp elit p u ţin şi el înainte ca toate acestea & se term in e. Faţa lu i d e nap luceşte. Pe bune, Jey, idiotul ăsta ? S e aprop ie d e m in e şovăitor. Toiagul de O nix îmi fac sem n sâ m ă în torc, iar preotul în negru trage de lanţurile mele M ă su p u n şi, curând, sim t atingerea tim idă a unei lame d c u ţit în ceafa m ea. M icu l n etrebnic, chiar are de gând să-m i taie hainele. Au< m aterialul salopetei de grădinar a lui Jey sfâşiindu-se încet. Ni e n ev o ie să taie până jos, dar o face oricum , şi spinarea mei d ezgolită, p lin ă de cicatrice, este expusă tuturor.

Vocea Toiagului de Onix spintecă aerul, iar î neşte în strigăte şi urale şi exclamaţii de mânie Căperea izbuc- Acum, vom arăta a doua şi cea din urm ă dovada Preotul îmbrăcat în negru mă înghionteşte să , ' nou cu faţa la adunare. întorc din - Hai să vedem, rage Toiagul d e O nix, ce curge p rin v acestei creaturi! enele Unul dintre preoţii în violet se apropie, ţin â n d în m ână pum nii strălucitor, bătut cu p ietre scu m p e care s t r ă l u c i " Bonner, cu ochii m ari, face un pas în lături, în tim p ce p r e o ţ i îmi ia mâna, întinzându-m i braţul şi rid icâ n d m â n ec a salone

tei pânălacot. Aşază lama pum nalului pe pielea m ea

? "

- îmi sângerează deja urechea, intervin eu . N u doi să ajungcu mâna la păr, dar ai putea doar să 1 r,vt • • • - H «nur, daci ţi-e mai uşor. nd,CI «* să tu - Gura! se răsteşte el, apăsând lam a c u „ mişcare rapidă, irece p u m n a iu i p e s.e an ieb raţu i m eu . mi-aş fi imaginat. Bonner face un pas îndărăt, îngrozit. — Este... este cu adevărat negru, m u rm u ră el, când lichidul picură de pe degetele mele şi face o baltă pe podeaua slab luminată. Mă uit lung la rana mea, uşor perplexă. Nici m ăcar n u m ă ustură. — Ce te-aşteptai? întreb eu. Apoi, doar ca să fiu maliţioasă, mârâi am eninţător la el. El sare de două palm e în aer. N u m ă pot abţine şi râd. m i iese ca o tuse gâtuită. încăperea e cuprinsă de frenezie acum.

102

1 *
- Sângele Râului! spune Toiagul de o bunâtate om enească nu se află în venele a * '* ' Nr şi surori, judecaţi în privinţa acestei a r i p i - ^ ' . ^ f i u Respiră, îm i spun eu. E i nu ştiu câtă osândă u * °*H il Ş i m ă trezesc aşteptând sentinţa. Vreau să- ^ ad% Iul. Vreau să dau vina pe sângele meu m a l e f i ^ '^ C> care va podidi acest sanctuar. Pentru — Atunci, sunt condam nată? întreb eu Sun»-v,u se condam , nă un monstru la moarte, lumeţi —N zicesicunj Toi Onix, ridicând o sprânceană. Trebuie doar să fie p rin s ^ 14'

dea ceea ce m erită.

Şlsi' *

„i g em en elo r JVHMi*ter° g

103

"fa De p*r<* 0 pasirc de pradă are nevoie & îş i ju stific e firele sau un vulcan, lava. * 0 chinui si stau în picioare, jetu rile puternice d e ap ă s i * mi dau toapoi*ianfuriie m u? « n d d in încheieturii 0 * ^ timp ce m i zbat. Toiagul d e O n ix strigă p este h ă r J kic, preoţi se străduiesc sâ tragă m anetele si să în.U «*• Trebuiesă-mi recâştig controlul, să chem focul « ^ Atunci, cu un geamăt, podeaua începe să sp î , i/ener. « c aţtd p e Ungi preoti „■ To,

dinFace spatele meu. sem n din degete ş i aud zăngânitul unor mecanism .......... -

Locurile unde m -a lovit biciul de strălung mă dor de-abine lea acum, dar îm i ridic braţele înlănţuite cât pot. Suliţe fierbinţi de putere îşi găsesc drumul prin oasele Templului, urcândprin podeaua aceasta de metal ş i prin picioarele mele. — Atunci, vă condamn eu pe voi. Primul val de foc aproape că-şi atinge ţinta. Văd o expre­ sie clară de surpriză contorsionându-i faţa Toiagului de Onix, şcând i strigă. flăcările erup din mâinile mele. Preoţii se lasă la pământ

Insă, m ai înainte să pot lovi din plin, sunt trântită pe spate de nem iloase jeturi de apă care ţâşnesc din ceea ce acum îmi dau seama că sunt conducte mari de jur împrejurul camerei Torentul m ă împinge cu spatele de zidul sculptat şi, în timp ce m ă lupt, văd adunarea recăpâtându-şi stăpânirea de sine. Crăpar-ar iadul. Dacă aş fi atacat cu o clipă înainte, acum ar fi fost toţi nişte grămezi fumegânde, cum meritau. Dar a trebuit sâ ştiu eu pentru ce eram condamnaţi, că m alta opliune. nu-t aşa? Imbecili. T r e b u ~ |fi„ b,

Mă răsucesc şi descopăr spaţiu deschis în spatele m eu. M e­ canismul din podea a răsucit-o în jos, în afara zidului, deschizând-o ca pe o falcă, în timp ce preoţii au răm as privind de pe platforma lor ridicată. Alunec spre cer. Picioarele mele caută un punct de sprijin, d ar podeaua e prea netedă. îmi înfăşor degetele în jurul lanţurilor de la îndieietun, singurele lucruri care mă mai ţin ancorată în ceaţă, la înălţime, în timp ce exteriorul invadează interiorul. Curând, podeaua a dispărut în întregime. Jeturile de apă se opresc. Şi eu atârn. Prin strălucirea orbitoare, ochii mei zăresc curcubeul deli­ cat de smarald al Podului de Jad întinzându-se prin ceaţă mult departe în stânga mea. Privirea mi se îndreaptă în sus, spre ceaţa orbitor de albă dincolo de care, pe undeva, un soare tre­ buie, cu siguranţă, să ardă, apoi în jos. Sunt la şaizeci de metri deasupra lacului Valul de Azur care fierbe. Partea din spate a Templului iese în afară, deasupra apei; nu există nimic sub mine decât acvamarinul clocotitor. — Să respiri uşor, preaiubită.

4

104

A

di

R

u le

T oiagul de O n ix se apleacă prin deschizătura! lntun* deasupra m ea. __ F ie ca În geru l L ung să te călăuzea iscă la Grăd'

Şi se întoarce, dispărând încă o dată în umbrei

I

Cât au de gând să m ă ţină aici? Braţele deja voie de un plan. C icatricele de pe spate pârâie şi

r' ^

îm i balansez picioarele, încercând să mă prind d e T ^ ^

O pt

chisă a ceea ce fusese înainte podea. O ajung, dar ghetd • alunecă de pe ea. e 11111 Poate că aş reuşi să u rc în ap o i pe lanţurile de la încheieturi. Apuc u n u l d in ele şi îm i a d u n to ate puterile ca să m i ridic M ica încăpere se află la n u m ai vreo trei m etri deasupra mea. Lanţurile devin d in ce în ce m ai strânse în tim p ce fac mici progrese, închizând distanţa. Apoi, u n alt scrâşnet m etalic se aude aproape de capul meu şi cătuşele se deschid. Tot ce p o t face e să m ă agăţ de un lanţ cu am bele m âini, acum libere, şi să m ă ţin. Intenţia nu e să atârn aici, la u rm a urmelor. Intenţia e să cad N u contează. Acelaşi plan. Mă ţin num ai cu mâna stângă şi în tin d braţul drept. însă lanţul e surprinzător de lipsit de ru­ gină şi de neted, iar eu nu pot face nim ic să-mi opresc degetele de a aluneca pe suprafaţa lui udă. îm i am intesc cuvintele pe care le-am scris în jurnalul meu, când eram copilă, atunci când am început prim a oară să încerc să m ă înţeleg: Fapt: Aripi-roşii nu au, în realitate, aripi. Ghinion, gândesc, când lanţul alunecă din strânsoare. Izbu­ tesc să m ă mai apuc o singură dată de el, înainte să pic, şaizeci de m etri, în apa clocotită a lacului Valul de Azur.

ă, cum ai cunoscut-o pe mama? eysuntem la vârsta la care totul necesită o explicaţie. jameni de ştiinţă. stătea întins în patul lui nu-destul-de-încăpător-penLumânarea de pe biroul său s-a topit în şiroaie, iar >ate în fereastra întunecată ce dă în strada Drobul de a fiecare câteva momente fulgeră, dar tunetul huruie or în altă parte a oraşului. Era timpul pentru noi să ne

:em în paturile Nu v-am spus? noastre. a zis tata, ciufulindu-i părul lui Jey. Nu, am zis eu, atentă la trucurile lu i, nu ne-ai spus. C um noscut-o? 1s-a încruntat, apoi a zâmbit, şi am ştiut că aveam să aflăm ărul. ~ Cu m ulţi ani în urmă, înainte să ne mutăm în Val Chorm, 111 în ucenicie la grădinarul-şef al Comandantului. El m -a nis să culeg trufe de foc, din apropiere d e Gura lui M ol.

A;

K

oână pe Mol? Până în vârf?

106

A di R uce M is t e r u l g e m e n e l o r

Fireşte că am urcat, a zis tata, cu mândrU „ irntor. Periculos ş i înspăim ântător, dar frUmo Eur% -

- Ca o pasăre d e pradă, am zis eu, dacă ai f Tata a dat din cap ş i m -a bătut uşurel pe m inT N - Exact aşa, a spus el. E i bine, trufele de f greu de cules - de aceea sunt atât de p r e ţ i o a s e i ^ la m arginea lavei. Le place sulful ş i cenuşa ei Le acolo. în să e un teren foarte înşelător p e care să u m b l ? ^ să porţi haine speciale ca să te protejeze de căldură Ia a alunecă piciorul sau dacă m alul se surpă, e i bine, s-a t • - Eu aş putea s-o fac, a zis Jey, trăgând de p la p u m ă a tatei. Sunt uşoară. N -aş surpa malul. ^ — Sunt sigur că nu ai face-o, a zis tata. Eu n-am fost atâtde norocos, totuşi. D upă ore în şir de căutări, am zărit un pâlcîn­ treg de trufe de foc, de-a lungul unui m ic pârâu incandescent în entuziasm ul meu, am călcat cu toată greutatea pe o crustâ de pământ, iar piciorul m i-a scăpat drept în lavă. 1 Am atins o cută a cuverturii. — D e aceea ai un picior de metal? Tata şi-a aşezat mâna peste a mea. — N u e foarte plăcut de mângâiat, nu? n ii se uită lung. Nu, a zis Jey. Şi te face să te m işti ciudat şi atunci oame­

Am mângâiat tija de metal prin cuvertură. — Dar e bun, am spus eu. înseamnă că încă mai poţi merge. — Da, este, ş i sunt foarte recunoscător pentru asta, a spus tata. Sunt chiar ş i mai recunoscător mamei voastre, care a răs­ stins de pe m mine. punsfocul strigătelor ele de ajutor. Ea m-a scos afară din lavă şi a

— Cum arăta mama? am întrebat eu. nesigură, a spus: Atunci, privirea tatei s-a întors înapoi Î^Ump şi> ^ QVQCe

107

cum a r p lo n ja u n o m în a p ă. N u m a i că în A jeşit

laV ea a ţâ şn it în el.

. AenJ *». aj * V njezi în apă, a zis Jey. E p re a fie rb in te . ^ jju pot1 ^ n t b u n e d e în o ta t în ele, i-a z â m b it ta ta . Ş tiu - f ° eIe a^ . SdUe laCUrile d e la Val C h o rm , d a r ... m ă rog, n u

d nu vă afJin taVoastră a venit p e n tr u că e u a m c h e m a t-o - e ra c0°teaZâ nd în care p u tea veni. Ia r c â n d ea a stin s fo cu l d e p e S‘n idTpe pielea m ea, eu i-a m v o rb it. E ra fo a rte c u rio a să , ^ îc u rn su n te ţi voi, fetelor. A m v o rb it c u ea d e s p re s in g u ru l lucru pe care îl cunoşteam m ai b in e: p lan tele. Ea e ra fascin ată. Mu existau plante acolo d e u n d e v en ise ea. V oia să le vadă. A şa că... le-a văzut. Am lu at-o cu m in e , jo s, la b aza m u n te lu i, şi i-am arătat copacii m in u n a ţi şi flo rile d in C ald aras. — Şi ai iubit-o, am spus eu. Nu-1 mai văzusem n ic io d a tă p e ta ta p lâ n g â n d şi n ici d e atunci încolo nu l-am m ai văzut, d a r c â n d s-a u ita t la m ine, ochn ii luceau ca ceaţa d im in e ţii rid ic â n d u -se de p e lacul Valul de Azur. — Am iubit-o foarte m ult, a spus el.

V09

listerul g e m en e lo r

ĂcUflmă^ intr-untărăTn^acvatic învolburat * •există sus-m Şijoim s.D,teschid o ch ii. a z e d e SO a ’ ^’^C 3 r e a i tresaltă laRsplendoareaZ m0is(i^su5m r'Un şijo s. Dl“\ eschid ocn ,.. Je i„ tim p Vc ee,i 5‘f« ~ ”e‘e şi picioarele , ■ P 11“031S%>arin iarinim a îm i tresaltă la splendoarea „ * rs 11 itd e „i m p c e Stav -lipitoareîm i ating braţele şi picioarele î°e n tpace stau * îndată,fermecatăde acesttărâm nesfârşitd e p a c e ş i a d â n j

^-C iudat,observăm intea meu confuză, s ă fiifie r td e ^

****atatdeneplăcutcâtti *Putea im

a oin a

undebiciulmi-a sfâşiat pielea m ă ard d e parca

'

r "

• ’

&încercasă-milărgească rănile,d a r restu l n io lr r

CU*ite p ie lu C a m ă tă cu o

aldurăenergizantă.

A r fi u n in te re sa n t su b i le se o a m e n ii c â n d cad sr " *Uf>'e Cf e *!r'U0 a rrcc ăă uUn n enii no-** c3Ud Pac» de , l Cad spre “ “"«fie,, '*V

Nuştiuentez câtemoartea secundeprin trec până îm i A d^ experim fierb ere

Că n u P ar să * ^ -u n o r 1 : ^ bândgrndacii-fntcte pe„tru , ' va» * -o piu e ,rca t fSă / u

JMrt,

V" ' de ,v 101 Oi0ni °ar,e. (j Cerce(a, ?P P 'C r P i4 l Cs> ' a'f ° ^ i - t o c « e pentru ’,,n ,e c UvinJ P « b- .Uf ^ p ân I»ăvieW a r-alţii «4» ar3f £ ,a8„ „iciodatâ parte sfârşitul rap.u. iU\u ar PP»tea u te a>i ' e -lor ° şi r P,C,° a re g-loa rlbee ntotdeauna e ra p id ' U. " “ *c jos. /Iar ar puteat •nai iau «scutit şi micile F1 '-*-ai ea pJ e- n tru p rim a o ară în vieţile lor chinuite. ■ I e t * e i Ş SPr? s f i rşj( ° f cbinuue ea Cl% ascuţit şiCum micile lo r picioare galbene încrem enesc pen'"“leauna. putem faceuna una caasta? ?întreao» ..... U' ^ e u 0n3^ '' şuierat ţru totdeauna. Cum leleputem face ca întreabă m intea tină. Oraşul ăsta are nevoie de o... de o... Organizaţie t tim p ce m ă prăbuşesc spre sfârşitul meu opărit,ii irieasubapl Oraful n in te cu v in tele tatei.

.—csşz

* —“ >unirevin ieşit din tavă Ir"'* cum ' r.. arm ar plonja un om în apă.

deprotejare a Gândacilor-Fructe.

v ăzu t nicio d ată p e cineva plonjând în apă şi, cu n -am facu t-o niciodată eu însăm i, aşa că nu. -preţ u.- usig .5U __ a însăm i, aşa că nu prea pot ...a finîez e z exact. D ar acum e prim a mea - şi ultii ultimatin d m âinile deasupra capului, întind în tin d care m âinile deasupra capului, întind şi picioarele,şi eb cu care p arte o să ating apa. apa. -— — »vIVj — uuiig >arele. Frum oasa apă a lacului Valul de a— * oaşa apăalapreotul» lacului Valul de Azur îmi izbeşte a b iciul demstrălung strălung al preotului. Fierbinţeala sa îmi ră­ ul p ân ă sus ii pană sus, în tim p ce plonjez din neantul nemilos al stran iu l lichid, gros. Când eşti scufundătorul nu ai o ă im agine despre cum arată scufundarea, dar acum zare idee, cel puţin. Aşa a arătat mama. E un soi de •supun.

uriaşe, îmi îndrept gândurile înapoi la prezent şi la fericitul

a m

Pe coada lui Ver, minte, adu-ţi aminte unde eşti! Cu eforturi

faptcă nu fierb. însă, cu toate acestea, mă înec. Aripi-roşii nu pot înota. Cel puţin acei aripi-roşii care au fost crescuţi fără acces la un ochi de apă de mărimea potri­ vită. Tata nu mă lăsa nici măcar să vizitez băile publice în excursiile noastre, chiar dacă vizitatorii întotdeauna poartă căşti de cauciuc şi ochelari etanşi, pentru că cicatricele mele ar fi fost vizibile într-un costum de baie. Aşadar acum, în­ cântarea mea de moment că n-o să-mi cadă carnea opărit i a p aPa care îmi inundă plămânii, ar

110

\

-

A di Rijle P â din braţe. D ă din picioare, m a gândesc, dat n u răsp u n d la com enzi. C orpul m eu e scos dm

\

. eu e * m p rin s d e panică. A poi m ă cuprm de pacea. Rămân -KOI m ă cuprinde paceaS£"> V , ' ^ Treaba cu apa care fierbe, totuşi, este C' K Ramin > T reaba c u ap a care fierbe, to tu şi, este că nu ii Fierberea în sus, sus, sus u ^ *V ^ U j, J fierb e re a ee nnum u m ai ai ddespre espre in sus, ssus. A jungijojoss în intr-o tr-o apă ap ăcare care fierbe, fierbe aşa că şi ajungi ^ in tă p rin adâncim ile am * "adâncim ile p u stii, încântătoare, ale 1 pUn^c ^ \ ţin tă ea p rin ria m ea e spre cer. ’ acului, trai « In sc u rt tim p, capul îm i iese la suprafaţă Acu ştiu ce să facă, ia r a e ru l m ă p ârjo leşte până în r ă r ^ Î S *

jf

$

m

Z e c e

de aer îm i trezeşte co rp u l în ap o i la viaţă; picioareleinc ^ m işte ş i rid ic m âna ca să-m i şterg p icătu rile din o c h i! ^ ^ \ lacu lu i se încreţeşte, fierb in te ş i agitată, d ar izbutesc s ă ^ r gandu-m rp uînl paer, rin apa. n asu l ş i tgco u ra in stin ctele p relu ân d controlul \

. esK dificil s i sp u i d e care p a rte a g r a n iţe i d in tr e reU”

’ irnpu\- \ în fa ţă v ăd faţadele d in sp re lac ale clăd irilo r de pe o pant ş i a lta a P ieţei M arelui Ra, T em plul lu i R asus dominându-U c a u n so i d e ciu p ercă bulboasă, atotputernică, întinzându-şi ten tacu lele către cer. S ă-m i fac d ru m în ap o i către mal, îngusta fâşie d e n isip negru, h o tărn icită de u n z id so lid de fundaţie, n u p a re o id ee fo arte bună. în să n u am u n d e să m ă duc în altă p a rte ; In su la R oet se află departe, în cap ătu l celălalt a l lungului P o d d e Jad. A şadar, m ă în to rc p e spate ş i îm ping în apă cu pi­ arele c ân d in tru pînâ num la tu pcio lu lu i, a ppoâinmă ai d ep arte, ă labra ţărm . rii ieşite în afară a tem­

J® * *

i n r h id o c h ii.

„ e afii M ai ales câ n d lu c r u r ile ca p e tr e c e r ile m a l-

* l ' d e t î plonjările în apa m o r ţii c lo c o tită în c e p să ţ i se întâmple în aceeaşi zi. Cu toate acestea, cân d m ă tr e z e sc , în m o d c e r t am am b ele picioare înfipte în realitate. U r ec h ile îm i v u ie s c , su n t acop erita cu legume putrezite ş i v ie rm i, iar d o i m u n c ito r i s o io şi d e la pompe rânjesc la fu n d u l m eu g o l, care atârn ă în afara salop etei verzi, ferfeniţită. O z i bună şi vouă. Scutur resturile d e le g u m e d e p e m in e ş i m ă răsu cesc, u itându-mă furioasă la m u n cito ri. — Hei, fato, să -ţi fie d e b in e! z ic e u n u l, ştergân d u -şi stratul de deasupra al p rafu lu i d e cărb u n e de p e frun te cu o batistă.

C ân d m ă caţăr p e n isip u l negru, corpul îm i e deodată rece ab su rd , a fu risit d e rece, cu m uşchii am orţiţi ş i trem urând. Abia m ă târă sc p e vechile p ietre ale Tem plului lu i Rasus ş i m ă ghemu­ iesc p e ele, p a rte a ieşită în afară ascunzându-m ă de ochii celor de M in tea îm i fuge spre ta ta ş i Jey, d a r , curând, gândirea m i s e în tu n e că , ia r p l e o a p e l e m i se în ch id f ă r ă voie. d e a s u p ra .

J&h

Sunt un p ic in v id io s p e n oap tea p e care trebuie s-o fi avutCelălalt p u fn eşte în râs ş i am ân d oi se îndepărtează, bind. Ei b in e, c el p u ţin am în sen in a t un p ic ziua cu |va îm i iau p icioarele la spinare şi o zbughesc înapoi,

Templului lui R asus, departe de ceea ce bucătăriei de jo s, judecând după gram ada de resturi

4|

,

112

dc dedesubt r>. . A,>' s ă c r e d Câ in ■* ^ (>h()*it ) i

«•n« 1 itr m iv11““

nio.rn ,a " oL In " n p Ce c ePnV. n ^ ' 0' 1de ? ă Z d° W * n' cât(Iif .. '«c. n « ip n e s r u „ ' " ' “i X n n e în n,,,as' Gu P*. ^ M ol i z i ^ ?*% il e »_ . In fâmrw*_„ ,l/‘d d* „ ^ ' c h ,. • V| „A % r \ Pun in n cdare $; c ,e r* . n^DH %'r ° rdine. V|n în * % ? U,Sri'e o r * ,dleei i„ ° r,,U ' foarte m ar>desn^.. t , nc^ S. esce iu ţ C^C nu n ie r. SH Am nevoie d e nfd a ră ' Sese,rH . A n ifost c , şte haille Jf)e Fărăî^ ; ^ e r eCu ,ată pare ca nu ieri? pot f i r arn fost e*ecu t atâ, D e ce m hartă. ,eri- D e tricele? Utlcitorii ăia de dsenj e^ea adin e 3 uri nu m i. au obs ^ fo a m * ervaf r es(ea b u m , qca. renfele, Cei p mi dau eu

„re o lin iirâ . ju, o r u . - -

di"^ T o .^ Z bCNV

i0 ,ac^ VaJu f.Um° ?i Cred că e« e că d de a ,u„ r. s in a sunt Eu a m miIdJuI toate apa. . Uc^ U,J[ br>,„. o a rfă a> duw ta fo c e T : ^ - foy nu m^ t căzând ce/e din um , slSttra„( l ,es W, dacj fac mă asta. " d'c " « i* u r ă Da;„od. a'â

r i m i °'aZ ? Z l : ‘Cl ° r i c 4,e“^ SS » “ ■^ 7 “ ^ . -naiul. S ă " n « cin 7 ' 7 ucă,ăn "** " c încuiată ■ " " i;a h ' n s p Z ^ ' Sunt în £ ^ m ai treacă

Pian

—iei.

''' ^ Iri, e

»u p„,

a n ,in f o d e „ n7 " „ ' " « f o R eprobabil Una d in tre P°ve?tjie n«. J ^ ! ? “ ru i de altfel m am ei Mav ? dar îmi sduce am citit-o f

i

t

,JP‘

M* n‘"

|

A l u n e c a , â , n u în b u c ă . ă r t a într-o căm ara

dau: n ,^ ; i n r ,‘
^ 5 K » = r - p « r a r-r ^ ^ p a rte a v ie tu ^ P artC Pot auzi voci în a p r o p ie r e , p e u n d e l u m i n a , , uşii ,1C:: ră m a rii. A c o lo î n s e a m n ă c ă e b u uiitru *Şii Pr)n. }UT' untru cadrul

*;erevar! ^ „ n d " probabil se p re p a ră m â n c a r e a p e n t r u r e z id e n ţi i :ătăria, 1 amplului Haine Trebuie să-m i a s c u n d c ic a tric e le , m a i în tâ i şi m a i presus de toate. Să-m i p u n cev a p e s te f u n d a r fi d e a s e m e n e a plăcut. Apoi mai este şi stra tu l s c â rb o s d e je g c a re m ă a c o p e r ă dincappână-n picioare. A ru n c u n o c h i în p e n u m b r a m ic ii c ă ­ mări, ţinând urechea c iu lită la v o c ile d in b u c ă tă rie . M i-a r lu a doar o secundă să ies în a p o i p e fe re a s tră , d a r n -a ş m a i avea parte de secunda aia d acă aş fi lu a tă p r in s u rp rin d e re .

Vocea calm ă a u n ei fem ei de v ârstă m ijlocie tu lb u ră c ă m a ra Şi eu înlem nesc. i

-

. s c a p â d e s ta rito a re c a r e j c p r in ţe s a a l,C n ° d “ tă “ im e d ia l la f e r e a s tr a b u c a -

Nu mă uim eşte să d e sc o p ă r că o a m e n ii d e aici n u -ş i ţin h a ­ inele în cămară. G ăsesc, to tu şi, v re o d o i saci m a ri d e fa in ă c a re ar putea fi de folos, la nevoie. A r fi p ă c a t să risip e sc a tâ ta fain ă, mai ales cu m ălu ra d in est, d a r p re s u p u n că asta se în tâ m p lă când cineva treb u ie să lu p te să su p rav ieţu iască. Tocmai ai sosit, soră?

«n g^ „

. S,e

lo r

~~ M ă tem că p râ n z u l s-a te rm in a t şi eu m a i a m d o a r d e curăţat legum ele aici, în d u p ă-am iaza asta. Va tre b u i să în c e rc i

114

'7i 115

l a b ucătăria d e sus p e n tru p u te aa f o s t e i le , nişt> O altă a « s l e P«< Mi Voce«- r.«ispunde .ulţum esc m ult, d a r d a t seam a c ă a tre c u t

et*e \or

în v ăţatu l.' '

din Sa« ctUat. Ma ^ tr e b d cu îd v rM n S H care tuar, ,c n , d in c u ltu —al sor.a a a ,a ,y . ^ X. astg tort m -au trim is 1ce](° r , Urează si fos D~ Ş’ Se e v , n ,° an e r 'a r e ar o acea. Ii ca?u] enUf PotU( u P* X-re ^lult or gadd|irii ea ţ ,v' %' mvî.*x Fr Preoţi as t( Şt X X : V ? > i ul aşi, n u su n t decai vreo vre, douăzeci la nun»r-,ul lui — O ricum , continuă sora, m ă Şt» indiferent cin, asta aici, p e n tru dom»” -’â a^ â °?net de s X ° mnui G0re Ni d acă vie stofa *
— Bineînţeles podea 0 Jea.Q ca

Cateva a i t n / " ' a are _u n pic de >oar cru 0;finu] pun aici, lângă Buletin, tun, are decât pe care-l face când s ifototdi i L f N f c b,° cânesc ed e de pe - întotdeauna î l citeşte, pri-xiu intră, aşadar o să le vadă Scen,a, slavă cârpit, în seara asta, d '^ “ " " “'d in . ri-»s»lavălui Rasus re noi. Alte bor-** Aşa că o sa altr ~altminterin-ar - * e u - doar au d p e soră zicând* de bocănituri r ^ am uitat zănţ&~s* •- ^pantofi o s ă . . . uOh, la fi ^ o ii-iu ţi! “" W dN afW ! ! a'.dc,rm"M' sâ le

°*lel°r. O

Ari oS»r! închide.' ad u ce a m in te sto m a în deschid ?*ni0^ tnti plac bulbii-iuţi, îm i a u u d.,e în fo m e ta tă , - -m t neobişnuit îorj avut o zi grea ieri. id. Mă D a c i aş fi o n o n e presupun ca —_ ‘A -npricuI căm ării tuneriCvv eci să fie X - « sta n -ar fi p e rm is în ^^atar situaţia din In iV ize Je/ ae pildă, deşi ea n -ar ti p e ru ,10 ... —-naiere, cu fundul la vedere; e a a r fi ales . )c 7 ’ ' t,,r>eu î n b u X {n ^turi menajere, c u -----.iri®in _x konuiesc că aş putea in tra c u tu p e u î n D ^r'am motive sâ bănuiesc c« r jjfP *•-*s,~ 1*»nlortt si undefemeia cu legumele şi-ar d u ce m âin ile la p ie p t şi a r ■-* -1» ctea inima în loc, m ă i.fa to ! şi n u ialn icâ Şi m i- a r o fe ri s'“ “ ^ to T b a i a cu săpun pe care m i le -a ş d o n . ;*lb* WOţ' r eu Dar eu sunt eu. A şadar, sin g u re le o p ţiu n i P’d °« « p ă n ă când n u m ai e n im e n i î n b u c ă tă rie s a u « " “ ‘din ecuaţie pe femeia asta, p ro b a b il c u o p ă iitu ră ’ " " ,j in cap. Insă nu-m i pasă de câte o ri s tă p â n ii e i m -a r executa, eu nu atac pe cineva care găteşte. A şad ar, m ă aşez intre sacii de faină, sperând că o să facă o p a u z ă d e n e c e sita te , înainte să vină domnul Gore. Aşteptând in întuneric, n u am n im ic d e fă c u t d e c â t să stau in propria-mi piele. Put îngrozitor. A fru cte stric ate şi a ră n i cu puroi. Urechea pe care m i-a sfâşiat-o p re o tu l c u b ic iu l m ă doare şi zvâcneşte, şi sim t m ici creatu ri - căpuşe? v ierm i? forfotindu-mi pe piele. Am m ân cărim i peste to t. A p ro ap e c-aş sări iar în lacul Valul de A zur ca să scap de m izeria asta. După probabil vreun sfert de oră, în cep să in tr u în p a n ic ă . Femeia cu legumele spală ceva în chiuvetă, şi fred o n e az ă , şi zăngăneşte oaie, şi vorbeşte singură ca u n ro b o t d o m e stic , şi mi se Pare din ^ în ce m ai d a r că va treb u i sâ aplic p la n u l c u sacii de faină, în cele din urm ă.

,

b

[.■■■-V- ‘

VX-.:V--

Mă

o,

pregătesc să'sfd sia şii u n im e, d in lum e, cân d o au d A ' Ver, nio r/0;| — O, dulce

prostănacă!

117

i5te ru 1 f?4

‘n
' a">

ac cei

ver>*eje D e în d a tî —ja s e d J/1 6 UC* furişez afară d in casei **ta Cam ; es^ i d f n °astr, Se f, a t r Turiaşă n i Kucăt* ^ r i9 ,n Cea/a/f e,CU ° V*uira tcfe iu ă. O p lită c u cărb U - mare c |t ^ ngă căm in, b " ,i Peodernă o parte ş i o ch . ot -*uuni m

m asa d in m iilo- ’ de legum—.ii, e. Miar ă î*1^ pătul celălalt aail încăperii,sun albastr** rastru vibr.

M

D upă cum a spus, bucătăreasa a n u ­ de azi. Ştiu că nu trebuie să oraşul - cum v*a - - P us —ua lângăcum Buleti, - —uovesc, d ar m ă întreb > — »ede N ara Blake - capturarea şi execuţia mea.. oficial acuzată de crim a de pe Podul de Jad? A A cr<**»~' pararea mea? A vorbit car--a în-Crez«t cineva povesti aî">poWv7 ; - a ^ v , n , Nficiun ici” *' Ni* e a ? Rcarev -m i cineva id triva Toiagului de Onix? . —inc ziarul şi, grăbită, îl răsfoiesc. - —vânt. Nicio m enţiune despre descoperirea unei aripi-roşii aici, în inim a Caldarasului. N ici m ăcar o referire în trecere. C ei Frum oşi lucrează în secret, aşadar. Interesant. chii Mă îm i încrunt. cad în colţul de susfial unei pagini, unde este tipă­ rităO data. Nu poate adevărat. Am dorm it trei zile?

Trei zile7. Asta explică de< p e banca A

—vie ce mi-e atât de foame. ame. Arunc Buletinul la loc de lemnlaşiomă reped la tropot oala cude bulbi-iuţi, dar î n a ^ sâ-i dau capacul parte, aud scara din apropiere. Fir-ar să fie. Pici tnainte °are c° borând

a

uşa in

t , ^ 3rP slavă In i V er. î n c h i d î n c e t i ^ nC ^ a p rin cip a lă d e s c h iz â n d u - s e ş i b u c ă t ă r e a s a

%

întor ca să observe

verzele. S p e r că va fi p r e a o c u p a t ă CU lipseştetu ru lu i g alb en al u n e i roba ă cu excepţia con ecoasa > tca întun‘ ifli' Aş putea aştep ta aici p a n a m i s-a r Sicara un paber mai sus. ^ ş F -------ie ld .. - forvastra din căm ară, d a r s -a r p u te a să fie a uf1razia sa scap pe c a s t rcând fem eia cu leg u m ele s-a în to rs * * -im p licat acum , coi Gore stă să v in a d in tr-o clipă în tr-a lta . M ai b in e p s mai t domn ace# ***.

ac0Per, o 6 Ifâ Se30 c ă de L a cUfe — ..vieîm sei află u n-umo»-am intesc de ant. C uloarea en)n \ p reo ţii care ~n , ."»ri repulsia . - ° rman de st0f > —oia şi înşfac roba eii. - strânge stomacul, . . - rfem e m -au atacat în gang, dar îm icăcj J *b.*dţ unde

‘

opresc, p e ju m ă ta te în u m b ră ,

deschisă. D e do u ă ori fir-a r să fie. d e lângă p lita c u c ă r ? O nşă îngustă, — dulap, d a r o în cerc, to tu şi. S ca ra :eşire-n e u n u r m a m ea, ex act foarte bine r ă ’

Q

•n c l o r

scara să văd unde duce, j? urca: Cei puţin ştiu că nu duce la T o iag u l d e O n ix . E ste o s c a ra servitorilor. E posibil ca el să n ic i n u ş tie c ă e x istă . S e rv ito rii trebuie să apară şi să dispară ca p rin m a g ie , fă ră să se în g h e s u ie pe scările adevărate. D e fapt, c u m sta u aici şi a s c u lt z ă n g ă n itu l oalelor, simt un soi de în ru d ire c u s e r v ito r im e a d e la T e m p lu l lui Rasus. Voi urca, aşadar. La etajul urm ător, crăp uşa câţiv a c e n tim e tr i şi îm i a p ro p ii ochiul. F. în mod cert b u c ă tă ria de la etaj, z u m z ă in d d e tre b u ri, cu bucătari şi servitori p re g ă tin d m a sa d e seară. în c h id u şa c u grijă şi urc un alt etaj, s c ă rp in â n d u -m ă d e v ie tă ţile d in p ă r u l meu. Uşa aceasta se d esch id e în tr-o d ra p e rie grea, a u rită , tiv ită c u albastru. Simt spaţiul cav ern o s de d in co lo d e ea - a p a re n t, s c o ­ pul draperiei este să a sc u n d ă uşa asta iar c â n d îm i fac c u ra j să arunc o privire în ă u n tru , d esco p ăr u riaşu l v estib u l al T e m ­ plului, cu pardoseala sa de m a rm u ră lu cio asă şi s tră lu c ito rii Pilaştri de gresie. Preoţi, aristocraţi şi c etă ţe n i o b iş n u iţi in tr ă şi

»C*.s ce

P i­ Mii

'n / t.

.

'V ,,

% MC*. < /): ir o 4> CU|, » ./ u / ■V-5 Mii/ n , e >»-ro căm i II /lr c s c ,H. Nu-y d r Um , „ n du ji U u lu m iiR ^ adă. V a .treb să, caştept. sâ

rr*4.n«-*“ ,r , i cbi°vctă' lân g

-V V ^ X

p t să aşa că urc nvai ^ N găsescuînşiţa uţe n lerefu g iustau temp pe oaici, rar deasupra. mtr-» servitorilor. L i adr eschid t —1 v*u u n h o l m ic, alb, probabil u n ^ '^ p a şi tim izient ~r a l zilei, d in această z o n ă ^ ^ H - - a acest m om treb u i s ă fie p u s tie ş i n u în tâ ln e sc p e n*- ni r * 'n n ad o stu te» nim e la *: ră de ăp prim ." l strâm t'C tablă, ş i ..e auad tca sfor tej câ Al(i ^ f 9cy t Cafiv, rui^ i z £ fin ită, un °fo; Mia i n s ^ , i »* »r\;Cja sc înăuntru, fo i U ’Oi aP ^ M ra g riju lii ş i ajung p eîpesc h o luurechea l de ea, ev- - la încă ( \ aşa că mrăsună -**

Mă

KPed i n S u Z ^ ~ u^- Îmi »in cân d ecoul u n . , ' ' ...c cineva. N -am altă alternativi ...duntru, închizând u şa d u p ă mine. în tâm p in ă o privelişte frum oasă. Jad E xistă un tip de fr>*- T,c ..p ae frumuseţe e* ,«u in asfinţit, jo cu l d e lum ină din există şi un alt tip de fru>-~de J do rinţele - fiP de fr. taie răsuflarea - Podulde niâ u,t eu acum. g ră d in a îm părătesei. Dai seţe, a l b an alu lu i făcut excepţior, ^tuiui. Aceasta este fru m u seţea băii la 'Oaj care _ ^a este singura — a ac ă e încuiată. - u n ivărul la uşă, Încrezătoare c ă ltlcăp{ere n u va trezi e * C u robinete! - sclip emsuspiciuni ailată albădacă - o cadă! care C ada ailată -',l ~ m ina -careem in tră p e fereastra înaltă c u sticlă m ată, şi, alături, o m ăsuţă p e care se află to t soiul d e p erii ş i u n curcubi JeŞte Jn iuborcane c u p u d ră de săpun. D e-a lungul ur>-u n m ic şem ineu în care arde n ” r >eu de nnui există

Pro,soape

su rp a r nva tr e i /- ile.

că am dormit în gunoi .

• ^ n a . salopeta z d r e n ţu ită & U,indâ. E, clar V* — ,.o°v ..ii Mo1- cut. Pisica mea, - -s -s e tu ri. M ă î n t o r c , c Jc sc o.1 K w V ^'T n erecu n o scu * . L ^ A\ ac()peritc cu mâl şi r e s tu r i. m - . . . . yiri,,iiniSlJaţele la fel d e ncprezentabil c a şi faţa; m o tiv u l muncitorii de la p om pe n u m i-a u o b s e r v a t c ic a tri—u■f-Hărie. c cii ş i de m rd ă rie . P o t zări g â nddeăstr - l1 a tu -se ,b u c u râ n d u -se < l a At\ ce d u c u i <»»iw ^ c e l a ' forfotind 5‘ ,âran N u m . a m g â n d it n i c i o d a t ă s a

z , **«*■ * r f iKîCUmâl' dUreche E d esp icată, o rană u r ia şa tn t.n ' * r X Z Z Z lobului până în m ijio c . S â n g e le n e g r u I Z Z zona, lip in d u -se d e păr şi d e g a t. în m o d s.aîncheg* P ^ braţ u n d e p reo tu l m - a c re sta t c u ^ »°<

pumnalul este complet v in d ecat. Hotărât lucru, e tim pul p e n tru o b a ie . Dar m ai întâi deschid ro b in e tu l d e la c h iu v e tă şi b e a u c u poftă apă proaspătă, caldă, ce c u rg e d in b e lş u g . S to m a c u l m i se destinde şi simt fu rn icătu ri în c o rp şi p â n ă în v â rfu l d e g e te lo r. Apoi dau drum ul la ap ă în c a d ă . î n tim p c e a ş te p t să se umple, descojesc salopeta v e rd e , ţin u n s c u r t m o m e n t d e t ă ­ cere, ca recunoştinţă p e n tru serv iciile sale o n o ra b ile , şi o a r u n c în foc. Când cada se u m p le, îm i s c u fu n d tr u p u l isto v it în a p ă. Fără săpun, deocam dată, asta e d o a r p e n tru a clăti s tra tu l g ro s de murdărie, sângele şi p asag erii c lan d e stin i. D u p ă c âte v a m i ­ nute, scurg apa soioasă şi u m p lu iarăşi cada, d e d a ta a sta a d ă ugând câţiva p u m n i de p u d ră de lav an d ă p lă c u t m iro s ito a re . Acum zăbovesc, frecân d u -m i pielea c u a p a în s ă p u n ită , c u fundându-m i capul dedesubt şi stâ n d cât p o t re z ista d u r e r ii

121 120

Ao

' * u
’

-

tirnp ce

stu d ia i la T em plu. ■>tiecă a r treb u i să fiu m o a rtă

- m ai sta u . A ş P « » « s& slau u,M a «o»** ,

M p u ic a » m

ţ m cu În d u re ra i. P e ra ,„t % <*

a r fi « iaUu z sa ie s .lin *Pa ! » * “ " “ **•»* m«^ o P p u fo * Sa n a t Ş li» <* UE m i im b ra c ro b a a lb a ş tri d « e » * iU.

4«ft.•

\

. --------..n u n e sa m a p r in d c u m vin s. leagă roba. D a r d u p ă c â te v a în c e rc ă ri şi greşeli Şi Cu,»i priveşte d in obg u*iud. d ă . S u n t c a nn oo uuăă.. w -Y'-U, O St° ră ^Pm'uăIes J .pe a ___ i lin p rin . tholu r i re am in, uu'eles-*suan tmc aarcă ri sdi cu v "m v in cu u l. lv alK ^ăT Ies obap ia holu l alb e xC a ilC c t cV â n d tr e i p re o ţi in violet Vin be aPar4^ colţ şi se apropie de m in e . M ă o p re sc , c u m â n a p e cia ^ â p n v e s '^ ’ vreau să in tru în ap o i în b a ia d e u n d e m -a u v ăzu t ieşind da ^‘Pi ştiu nici dacă ar tre b u i să folosesc s c a ra d e serviciu Ava nu a to rc cu faţa sp re p re o ţi,. ţinându-m - n id «i capU traK| aer in piept şi m ă în plecat şi in d ep ârtân d u -m ă cu p aşi m a ri d e uşa scării de serviciu.Trec pe lângă ei fără niciun cu v ân t, ia r ei n u -m i daunicio atenţie, continuându-şi conversaţia.

I

D upă colţ, m ă opresc şi m ă sp rijin d e p erete, lăsând aerul din piept să-mi iasă cu greu. Alte ho lu ri, alte uşi. Trag cu ure­ chea; preoţii încă vorbesc pe h olul alb, în apropierea scării. Aştept, sperând că se vor despărţi. O uşă din stânga mea se deschide b ru sc şi iese u n preot in albastru. Îm i plec capul, exam inându-m i cingătoarea. Preotul închide uşa in urm a lui şi spune: — îm i cer iertare, aşteptai la această cam eră? Vocea sună familiară. Îmi ridic privirea. — Jey? Roba albastră de templu a lui Zahi Zan se potriveşte cu ochii lui, care sunt larg deschişi de surprindere. — C hiloţii afurisiţi ai lui Mol, zyrC**»-

t u n d n i Ş te le‘ * * * * * * " " J ey ,f i i J e y . aa---x imi în pi*ză.FiiJey,ac>uni. Jn y c > ^La naiba A m ^ * •*nu / ntea >ţifl 1■1intră Celpuţ“‘ CeIpuP“ r Uni pare rău , zic hiar ar trebui Kiintea îm intra sâ uspun , reu. -"cră cii,n i să 1 3 a ' ’ ■tUlJ* n'*izic’ trn i pare rău, zic eu.C Chiar a . . -A/n c r e z m yti zic, să spun nişte rugăciuni.

-'■rzutcătu erai grădinar, zice el,d eg aja. /re Vr*uSâ un grădinar. j an t# .Şi eu a m c r e z u t că tu erai gic*w. - D e fapt, a d a u g e u , încercând s ă - m i a srrr*dinar,: c u n a iic glas, am crezu t că d u m n e a v o a s tr ă e r a ţi u n g r ă d i n a r

£1se uită la mine nedum erit.

'

- C oseaţi ppajiştea a jiştea ?r continui Coseaţi cm — ^ eu.f

T

m p K a n ° b ils i

Oh!■chicoteşte. gândit m ... C le ş te . EEii bbine, in e , s-au g ân d it ca r,î c m superiori i-axu d a t vo ie să lătur în Piaţa M arelui Ra. Preoţii superiori m i-au d a t v' 'ovieiată să •• — într-un lo c ceva mai privat. E ste o viaţă , in Piaţa Mareiu. Nn - ie să spun ... mi Prritii meditative în tr-u n lo c cev a m a i nu-i .ia r Zahi îşi în clin ă cap u l. T reb u ie să s p u n ...

arăţi minunat în culoarea asta. încremenesc. — Minunat? Dece-am spus asta? — Bineînţeles. Face u n sem n . C h ia r şi aici, în a c e e a şi u n i ­ formă ca toată lum ea, eşti o flo are p rin tre b u ru ie n i. E ca o replică d in tr-u n ro m a n d e d ra g o ste . A r p u te a să fie cu adevărat o replică d in tr-u n ro m a n d e d ra g o ste . D a r m ă a u d bâlbâind: — Mulţumesc. Şi dumneavoastră s u n te ţi... m in u n a t. Ochii i se încreţesc în tr-u n z âm b e t fu d u l. Ce naiba se întâm plă? N u su n t m in u n a tă . N u s u n t n ic i măcar um ană. N ici Z ah i Z an n u e m in u n a t. F ru m o s, d a , d u lc e Rasus, este frum os. Şi u n pic prea c o n ştie n t d e asta . M ă d o r

I

elor

123

ca zu lă sta , a ş fi foartebucuros .1* /

♦«

reîmprospătezimemo-

122

câ'V

A di * u Le N - a r tre b u i s ă -ţi s p u n astfel d e 1 p â n ă în v â rfu l u re c h ilo r. C e a r c re d , UCfUri ta n ă — T â n ă ru l m e u ... Bonner ?

ce ^ -oU' ş i

se

în c r e d e r e

în

tr e -

c d^ eiCU ^ ia ie s e n i i .-

U itasem . O h , ce să s p u n d e sp ŞPre B o n n er? p p u n d e în a in te ca m in te a să p o a tă su g ara v reun ;.Ura^ — El e ... m o rt.

^ 6

s te

P oate a ltă dată.Ceea ce a ' "m

e d e c u p pu s ttien ţuă n. u l

r

d intre o r ic e

— M ort? — N u, n u m o rt. M ă în c r u n t. D o a r îl urăsc. Z ahi râde, p ă râ n d în c â n ta t.

.trează î n acel

trelt ^ode e n a ir eapliae ^t. ap elcâ* -c f , u n

N u e s te -» d u ş m a n a l l o r , c a

' oi m ai m u lţi d in .ţeasa\to l?

tov -at

poateca Cpar eIfrumoşi, aşa..cătrebuie săfie u , . b&*C etă(eannormal Ia cap.Şi,spredeosebirede c e i oraşulCaldaras,elştie c e ş t i u C om andantul
— înţeleg! Ei b in e , a şte p ta i la c a m e ra de meditaţie? Este foarte ap ro a p e de m in e a cu m . Pot să-i văd robei, firişoarele de p ă r de p e o b raz. A r treb u i să mă d a u ^ poi, dar n u vreau. M iro ase a fiori. Sau e u miros? Poate exagerat cu p u d ra de lavandă. — D a, spun. A dică, da, a şte p ta m la cam era de meditaţie Ă ă... m ulţum esc. El zâmbeşte şi în tin d e m â n a p e d u p ă m ine, apăsând pe clanţă. Eu tot nu m ă m işc, nici cân d se apleacă şi mai aproape, ca să deschidă uşa. — M editaţiile te aşteaptă, zice el şi-m i face sem n spre mica încăpere din spatele nostru. Eu n -am găsit niciodată prea m ulte aici, în afară de am intirile preoţilor plicticoşi, dar nu se ştie niciodată. A runc o ocheadă. C am era e curată şi plină de lumânări, fără niciun fel de mobilier, în afară de un covor ca iarba. — A m intirile preoţilor? întreb eu. Zahi dă din cap. — D e fapt, cât de nouă eşti în treaba asta? — N u sunt nouă deloc, zic eu, ridicându-m i un pic bărbia. N um ai că nu m editez foarte des, asta-i tot

■ c\\ e u W

otvaiiilte. D ar ,ă râ t in m ic a încăpere ş i î n c h i u u , Prea bine, reîm prospătează-m i m e m < Zahi se aşază pe covorul ca iarb a printre Sperca.-

"cte ţin u t m inte. O cupă

—‘tul. se

’^ i a m

\tv ţacet^ aV

u n in te a s c ă

sâ

>\a esVe

spaţiu.

vrde

u \e ^

Când medităm, lOv». iul şi, astfel, întărim conexiun

tr e c u -

\o c o r’v \e

p ie ţe i

•« .

eh *1

dvn eea\a

la figurile lum inoase fiinţelee a ţa Mă gândesc la tigu.._

Ş l Iliiiy w .

u n :

d e

unu-

ce

în -

-

şutat-- •

atnvinU tV‘

Raîn timpul m editaţiilor de dpreoţii im in cle -, invocă ? ■~:«inile pe care ,ă ca nişte cronici. Sunt ceea Dect că-ti d ai la o p arte : să-V 1 Zahi dă din M. cap.Sunt mai degrabă cnaţele.cTrebuie —A într-un f e l . M u .. ce s-a p e t r e c u t . îşi î n d r e a p t ă spar identitatea. Doar să simţi.

\v i?.

125 124

r'

A d i R u ,. e

în ch id e ochii, coborându-ş, Re încetineşte. F ereastra îngustă şi

^

1

negre.

ne învăluie în lu m in ă curată, î n timp * * ace^ i X câ n d u -se ş i co b o râ n d în c e t p e sub ţesătura^,> D u p ă v reo câteva m in u te, d esch id e „ — A i p u tea în cerca ş i tu.

C

a* ră.

e c u putinţă acum. mele. Oare ** E cu putinţă? bucurieaiâ ?ia cu “. Arpuiea M oI>seuităla buzele mele. w ebăficiJe “ V mi’gârute?Gura îm i e uscată. E cu - omun a rip i- roşu pana acum ? ***nd să mă săruţi? I+-

S Ul'■*

î i ofer ceea c e sp er că este u n zâmbet plăcut — Prefer sâ m ă u it la tin e. El îm i aruncă o p rivire provocatoare ş i se înt ta ţiilelu L ° arceU*H.

nîls* r wc£v ţncepi***' tP.. -cte-

\ . vea ceVa

îm P o tr l

să m ă

;^

«

^

descuraJeze? .

“ rivire sp re u şă . N -a i d e p u s u n . .. a s t a . ..

— P ot sim ţi o b u cu rie v ech e în cam era asta, spun o ch ii în ch işi. U ite. ^^

jtT A erul din tre n o i pare să capete o lum ină a lui, aparte de pu nctele galb en e ale lum ânărilor sau de razele trandafirii din. spre fereastră. N u e puternică, dar cu siguranţă pot vedea cevQ acolo, crescând ş i strălucind. D urează câteva clipe, devenind un p ic m ai strălucitoare, um plând cam era. A poi dispare. Zahi deschide ochii. — A i văzut-o? V ocea îm i e pierită de uim ire. — Acela a fost un spirit de bucurie? Se întoarce spre m ine. — A fost am intirea a ceva fericit care s-a p etrecu t aici. Ri­ dică din um eri. N u ştiu ce a fost. U nii d in tre m arii preoţi pot invoca viziuni specifice - oam eni m işcându-se, hainele lor, feţele lor - ca şi când am asista la ceea ce s-a întâmplat. Dar cei m ai m ulţi dintre noi suntem norocoşi dacă obţinem doar o frântură dintr-un sentim ent de m ult trecut.

Căldura din cameră îmi acoperă pielea. — îm i place ideea că a fost bucurie aici, în trecut.

El se apleacă m ai aproape.

^ r a de obrazul m eu.

_ D ar tu? _ Sfinte Rasus! „ 7ahi şopteşte la urechea m e a te a fa ra : 1 Nu trebuie să depui ju răm ân tu l ăla p a n a n u -ţi d a u ro b a

ietâ. Ştiicuasta, nu? vraişte. N -ar trebui să m ă a flu a ici. E l c r e d e Tresar, mintea sunt Jey. Ce-o să m ă fac c â n d o să d e a p e s te a d e v ă r a ta Jey irw eather, a fa ră , în lum e, p u rtâ n d u -ş i h a in e le e i e le g a n te ? S to ­ icul mi se strânge dureros. Şi apoi ghiorţăie cu fe ro c ita tea u n e i p ă s ă ri d e p r a d ă . S im t im mi se duce culoarea d in o b ra ji. î n to a te ro m a n e le p e c a r e -am citit, scena ro m an tică n - a fo st n ic io d a tă precedată d e tiorţăitul maţelor eroinei. Zahi izbucneşte în râs. - Dulce V er,ţi-e foam e? Scot, stingherită, u n h o h o t d e râ s ciu d at: " Presupun că d a. PI îsi lasă capul pe

P

~~ *-*i'>«neste

^ 5

\

A t>‘ R u iH — D e ce n -a i sp u s aşa? V in o . Se ridi . centura ro b e i sale. L asă m ed itaţia H ai ^ — E u ..., m ă rid ic în picio are. Ei bine

lnceI>es-

— C u siguranţă a m în târziat la m asa de

â>cS?°a'e ' *

bui să m ergem în altă parte. Eşti g ata să te 1^ * 12ice el v E z it D acă m asa d e s e a ră e ner nu m ai p ân d eşte in vestibul. Să părăsesc t ^ a a ar putea fi cea m ai m a re şa n să să n u fiu d e s r ^ mplul cu t! îm i ghiorţaie din nou. • — Da. Şi nu o spun num ai d in cauza stom acului sau a încordaţi; în clipa asta, vreau să-l u rm e z p e Zahi Zan î^lu ^ de afară. Să iau masa cu el. S ă... mea Crăpar-ar fundul lui Mol, se dezbracă d e robă. Şi... poart. alte haine pe dedesubt. Vesta ru g in ie p e care încă o văd minte pe fundalul unui verde incredibil. k Clipesc. — Ai hainele tale obişnuite pe dedesubt, remarc eu. — Da, poţi să-ţi laşi roba aici. Netezeşte cutele ţesăturii al­ bastre. Iţi dau cuvântul meu că n-o s-o ia nim eni. Acum îmi vede faţa. — Care-i problema? mă întreabă. —Sunt Nimic, doar... locul ăsta unde m ergem ... aş putea purta asta? primiţi şi preoţii? Câteva dintre lumânări au ars până la capăt, p âlp â irile lor din urmă aruncând scântei în penumbră. Zahi are din nou ex­ presia aceea Roet. nedumerită pe care mi-o amintesc din grădinile de pe Insula — Nu sunt sigur dacă am văzut vreodată un semn în vreo tavernă pe care să scrie „Interzis preoţilor”. zice el Dar lasă-ţi pur şi simplu roba aici şi rămâi in ce ai pe dedesubt

V "

slaba' înţeleg’ eUc 0 a p se:

regu li. Kâmaiaşa.

- Găleatade Cărbuni trebuie, într-un fel, să fie o ta ­ riumbre - aplecându-se, râzând, ridicându-şi ,
în ă u n tru , es dejanoapte, pereţii negri sclipesc în strania lu m in ă p o r t o c a l i e carepulsează între paletele ventilatoarelor d in tavan. îm i a ra n je z cutele ţesăturii albastre. Sunt deghizată, d a r asta nu înseamnă că nu ies în evidenţă. C icatricele de p e sp ate îm i DUui-— mâncărimi. dauu m a n c& im i. Nu Nu trebuie trebuie să stau p rea m u lt. n De zahi la bar, bar, unde el se sp rijin ă î îl urmez pe Zahi la cându-şi capul spre mine.

co ate, în to r-

—Fulg-de-nea? Ridic o sprânceană. — Da, dragul meu? »mul palid, cocoşat, care şterg e El râde şi se întoarce spre o paharele cu o cârpă. vă rog. Şi m â n ­ — Două Fulg-de-nea, zice. Şi un e. Pentru numele lui Rasus, adu-ne ceva d e mâncare. care, — Excelenţa Voastră.

TC-lll C"

ue aici contoare. Gul,

Ln« o <,o 3e

m ult de o persoană SUn
*tCU*OŞH

j

ec°/f,

?Jh i^ * * '< â tc r u tin d in

,

CU

\

.^ei, \

h u a lb a s tr u

€t J /vw fH n r.-tcftf-m i d e sp re fa m ilia _ js e u /td e sp re fa m ilia t

Z ic t*n ^

tu . > ■

ao,v X .'V 'V

... sunt costum aţi ca aripi\ S Zahi pufneşte, aruncând o p riv i — A devăraţi rebeli, -roşii? V fiu-i ire disr»-eţui\ necos, sub păm ânt, ascuns. N u fac T - â-v — 1 aSa ?, Localul cu ito a re oraşul ăsta. Sunt ca gândacii. asta îi atrage.^ Respir, niciodată ceva _ r> lâsându-m ; -

De i iasă nele mele? Jeci acum n-m -a ri nfierv u no zitatea m o m ^să-m *

\

c n >r

r*-

p otri^ Z ‘ntre^ Se uita la mine nevenindu-i să creadă, în timp ce ba Împinge spre noi două pah are albastre.

vivvmumt.

u>r°n ţx jncj

, , oNi* * ’”0 ' ■ tt cM l />/cIjsJ capulpe spate. n d de . / el. L fJA iTi . dccun° ">«<• f« » te * - 7'ojiJ Zum:,rO*re cv* ştie despn» J “b s o lv j MJju molap. m Am picatŞcoala a Treia.:ret în tu n e c a t, .. A H * " " I n d r e p l ' c o n v e r s a ţ i a sp r e o r h id e e . rm, » " f ^ % rlinlo5i. D ar vrea,, «i s i c o n tin u e s a - m , f chiar spre C e i e

ziceel> mama este c o n d u c ă to a re a p o p o r u l u i ş i

„„B clandâarm atele. O poveste d e d ra g o s te v e c h e d e c â n d — Doar n-ai de g ând să-m i ţii o p red ică despre cât di /urnea. Am u n frate mai mare, care n u e n ic i p e d e p a r t e la te l d e sitoare sunt insectele pentru solul n o stru ? Flirtezi, în srL chipeş ca mine, care este u rm ă to ru l la tro n şi s p e r să tr ă ia s c ă —râde Greşeala mea. Am crezut vr*>'*: despre solului era carpse —, m schimb’ predică El şimodul îmi-x dămin uncare ” . că oo Inc**"toarte muici vreme, ca să nu Fie n ic io d a tă n e v o ie să a n i v re o flirtează. 1râde cî *‘ Simt Dr»»~incertca/n co ^ . an pahar. E rece. responsabilitate. priviri, oranj în lumină, sa evit; versâm sala. Zahi dă i— In afară de Templu, sp u n eu. scoate la r " pern — Corect, Templul. -u-ne în timp -- o masă goală, cetntelă cae moi, lipită de perete. O fei e o draperie bo; Se apleacă şi îşi lipeşte buzele d e ale m ele. Şi d e o d a tă to tu l curată, şi 'Bată pentru a \ pânza de păianjen, ne şi le^•gume ..«urate. m urate este întunecat, şi estompat, şi în d e p ă rta t în afară d e el - c a ld , "leie,,; cu ° banchetăa arcuită, cu aproape, real. m anşete lungi, de danLe devorez. Fulgul meu deurmează şi ne lasă o tava cu pâine apă Nu durează atât de mult pe cât m i-ar plăcea m ie, d a r e u n s ă ru t rapid.cu gheaţă şi cu ,,*~ pe care lumea nu-1 poate lua niciodată înapoi. Z ah i se re tra g e nea> despre care cred ca e doar strop de mentă, dispare, de asemenea, Princaretree “ ‘reilba “ TemP,Ul “r PU,ea fl d °"" ° fazâ Iar zâmbetul lui e atât de ferm ecător atât o- - . a odată nu pot face nim ic decât să m ă reped înspre el p en tru un

A Dl R u, E

130

re se transform ă în două, în trei şi in ^ alt sărut, care ^ explorator> pană când lml d ecare maî Prot . - \ arn deschei^

. nastu rii—de la căm aşă, iar rf

Sţs'

Ca l' am . ;„ ,..l ° înfăşurate în jurul m eu şi degetele lui au ’î nc‘ar e| are' ...... *- •" parte ţesătura albastră m ătăsoasă a robei Să jurul gâtului... preoţ ^ Cicatricele. 'n Nu -1 pot lăsa să-mi descopere cicatricele î m * trpK puterea voinţei ca să m ă desprin d de lângă el. El cr ^ toată laxează, dă înapoi. * e’ se rţ. — îmi pare rău, zic. E u... — Nu, te rog, mie îmi pare rău, sp u n e el. Se pare că terpretat greşit... semnalele tale. am'nAmândoi ne uităm, fără să vrem , la pieptul lui dezg0llt râdem.

— Oh, Rasus! exclam eu. C ăm aşa asta valorează probabil mai mult decât întreaga mea garderobă. — Probabil, zice el. Mă ridic în picioare. — Ar trebui să plec. Se ridică şi el şi încuviinţează. Un început de zâm bet triştii flutură pe buze. — înţeleg. îi iau mâinile în ale mele. Nu, nu înţelegi, spun eu. Dar poate că, în tr-o b u n ă zi...

t 3^

eC £

dincolo de lin ia o riz o n tu lu i c â n d m a

* « * se ana™“!â de pe Strada D ro b u l d e S are. N u m ă «■*“ deâ“ S“ blu pe în tu n eric; oricât d e b in e m ă a scu n d e ^ albaştri, e totuşi bătătoare la ochi. C el p u ţin gluga UâicopeAkaţa, deşi nu se obişnuieşte ca fraţii ş i surorile sa -şi ^ In ^ psurprinsă e c z p tot pul casa în în tu n e ric şi, p e n tru o c lip a , Sunt sătim găsesc miseface rău. Calmează-te. N-ai niciun motiv să te gândeşti că cevanu e în regulă. în pofida am en in ţărilo r lu i B o n n er, geam ă­

nul uman al unui aripi-roşii e nevinovat. O ricin e a c itit v reo ­ datăMama May îţi poate spune asta. C o p ilu l acela e ste in o c e n t carăsăritul soarelui şi, cel m ult, p o ate f i co m p ătim it şi p ro te ja t din pricina geam ănului său vrednic d e d isp re ţ. A cum , că su n t moartă, Jeyînn-are să-i fieii,frică. A ieşit oraşde cucep rieten în seara asta, p ro fitâ n d d e ab ­ senţa tatei, atâta to t. C um am făcut şi eu. T rebuie să m ă rtu ri­ sesc că mă cam doare faptul că ea poate fi p lecată la p e tre c e re , m vreme ce eu sunt, d in câte ştie ea, în că d isp ă ru tă .

Dar mă cuprinde neliniştea când traversez aleea spre uşa

noastră. Vad ghiveciul răstu rn at,

pietrele scoase d

in

p ă m

â n t,

T

- : 'i ^ N^- **p**1* d a r nu-mi dau voie să admit ci ceva c in n e re g u lă până ridic zăvorul mii ca a-o găsesc atârnând In tr-o balam a. ** Un miros ciudat mă izbeşte când in tr u în bucătărie. ^ mai degrabâ absenţa mirosurilor. Ghetele pline de pâmârJf ^ tatei, mirosul de flori ce se păstra in jurul Jui, parfum uj Ju praful de cărbune de la plita de g ă tit, m iro s u rile persisten* la mic dejunuri şi de la cine. e îm i rotesc ochii prin încăpere. M asa cea grea, intr Un scaun răsturnat. Uşa de la cam era Iui Jey larg deschis* ^ ea n-ar fi lăsat-o niciodată. ’ Cu,Ji N u. Intru repede în cam era ei şi găsesc patul nefacut, şif0nie plin. O vază curbată graţios - un cadou prim it de ziua e id ^ p artea tatei - zace in cioburi p e jos, m argaretele albastre ale ]J Jey, m eticulos crescute în cenuşă, su n t îm prăştiate şi rupte A dispărut.

^

pUmbăndu-mi mâinile pe suprafaţa neregulată a . ^ lemn. N-am fost niciodată legată de un nume înainte, 0***. pe care casa aceasta U poarta, iar acum oamenii ştiu cine Frumoşi, Nara Blake, Zahi, şi cine ştie câţi alţii? Mi-am riscliri şi m -am expus, iar acum sora mea a dispărut. am 5-0 găsesc. Iar prim a persoană p e care am s-o întî*> hotărârea arzându-m i p lă m â n ii, şi fac doi paşi spre i ** ^Bonntr. J lu n zgom ot d e ceva spart ve n in d d in d o m m ă îm pietreşte. ^ L Z p U cu băgare de seamă de scara din spatele bucătă-

■
A dun ce a m ai răm as d in m arg arete şi Ie duc în bucătărie. La chiuvetă, u m plu o cană de m etal cu apă şi tai codiţele strivite cu o pereche de foarfeci ascuţite. E fo rtu rile m ele su n t în van; viaţa lor s-a sfârşit de câteva zile. Totuşi, c h iar dacă sim t furnicăturile nervilor p rin piele şi capul m i se învârte, m ă ajută să fac ceva. în d re p t scaunul şi m ă aplec, g reaţa p u n â n d stăpânire pe m ine în valuri m ici. Fibrele d e lem n se am estecă sub ochii mei care privesc în gol m asa d in bucătărie. A r fi trebuit să vin în fugă aici. D e în d ată ce m -am trezit în g răm ada aceea de vierm i, ar fi trebuit să dau fuga în strad a D robul de Sare. D e ce pierdusem tim pul la Tem plu? Ce lucru îngrozitor i se întâm plase lui Jey în tim p ce eu m ă sărutam cu un tân ăr care nici m ăcar n u ştie că exist?

rpci jf. *•ZBANG. Scara se zdruncină ■ când un corp coboară câte două trep te o htă, aterizând cu o bufnitură ce zgâlţâie casa. Fem eia e slabă la mp, dar formidabilă, înălţându-se m ult deasupra m ea, îm b ră ­ c ă într-o haină lungă, strânsă pe corp, neagră ca ceaţa n opţii. ată-te, se răsteşte ea; apoi, gura ei roşie se pungeşte C e iracu s-a întâmplat aici?

S *

îm i încrucişez braţele. A ă... tu mi-ai răvăşit casa? — Destul cu asta. '*un PistoJ întunecat dintr-un toc de p e coapsă - - - * • hani a lui Mol! ,ip eu> aIunecân(J p e

R ulb Misterul gemenelor

.

p o i aici I 7 r ■ 135 iPn» în N im eni în istoria om enirii feC,‘V I[ ». ^ t d e "fluturând pentru echilibru. Coapsa mea ţipăl picu » -r — » ns la *— ___ _ «m enirii nu s-a întors vreodată pe picior, picior, pe pe sub sub robă, robă, dar dar n-am n-am altă altă soluţie. soluţie. Mă Mă >s ^ | ' ^* f ;i efierbinte r b in te pe p u n s la „treci înapoi aici”, m ai ales nu când a fost spU ***** Drl-ntre cupluri, doamne prinse în conversaţii însufleţite ton am eninfător d e cineva ţinând un pistol. Cu toate ^ ^ ^ mni spilcuiţi, unii dintre care se uită la mine pieziş, de orice înclinaţie aş fi p u tu t avea să dau curs cererii ei a fi p Utea fi hoţ de buzunare. Dar hainele mele de preot ru t rapid cân d o explozie zguduitoare m-a asurzit. A tr ' ^ blestem ăţia aia în m ine! ^ ^ d e ajuns ca să oprească ocheadele bănuitoare să devină

CU Lovesc cu picio ru l uşa bălăngănită şi m ă împleticesc afarîn noapte. D o u ă p ăsări d e p rad ă îşi iau zborul din vârful u ^ ’ acoperiş d e vizavi, cân d sprintez printre razele de lumină ale felinarelor strad ale ce străjuiesc po arta noastră, cu femeia pe

raşului. fe tite după garda oraşului. îmi Ceaţa nopţii îmi umezeşte umezeţ faţa. Femeia în negru se ţine

în urma . „j mine, cam la o stradă in u rm a mea. ----- Poate că aşteaptă . „ să di unde fug, ceea ce e o decizie p e care trebuie s-o iau rapid. gândesc la Nara Blake. Ea voia ajutorul meu, mi-a projjjîs ajutor la schimb, dar am încredere în ea? Dacă Bonner are urmele mele. Pietrele pavajului îmi împing înainte picioarele vreo legătură cu dispariţia lui Jey, drumul meu va duce pro­ în g re u n a te d e ghetele d e g ră d in a r care supravieţuiseră mira­ cu lo s apei clocotitoare a lacului. babil înapoi la Templul lui Rasus. Nara Blake nu-i are deloc la inimă pe preoţi; asta a fost clar. Şi trebuie să mă duc undeva. A l doilea g lo n ţ n u ratează. Sim t arsura intensă în clipa în Strada se termină, aşa cum toate par s-o facă, mai devrem e care a u d d etunătura, o eru p ţie d e durere care-mi dezechili­ x— început, când cad în ____ _ sau mai târziu, în Piaţa Marelui Ra. C hiar şi după lăsarea în tu ­ to t unde corpul. La început, când cad într-o parte în cadrul unei ferestre jo ase de piatră, nici m ăcar nu-m iubrează dau seama când cei mai mulţi cetăţeni sunt în casele lor, piaţa n e i ferestre A ~nericului, -‘ am fost îm puşcată. D ar când încerc să m ă ridic, piciorul stâng încă zumzăie, discret, de activitate. O am eni o bişnuiţi şi preoţi cedează. G lonţul a in trat undeva în coapsa mea. D«/ce R a su s.fă de toate rangurile se preumblă pe dalele albe şi netede, p ro fi­ s ă n u s â n g e r e z p r e a ta r e . Asta e prim a rugăciune p e care creie­ tând de versiunea oraşului a unei seri plăcute. încetinesc, streru l m eu o scoate la înaintare. F ie r b e - m ă , t a i e - m i u r e c h ile , acocurându-mă între două grupuri de preoţi şi aruncând o privire p e r ă - m ă c u v ie r m i , d a c ă v r e i. D a r s â n g e n e g r u c u r g â n d d in tr-o peste umăr, înainte de a-mi aduna puterile pentru un efort rană de glonţ - nicio robă din tot Caldarasul nu va p u te a a s final şi a sprinta spre fântâna lui Dai Roet, aruncându-m ă în cunde asta. spatele ei.

M ă adun, p e lângă perete. Nicio uşă deschisă, nicio piaţă aglom erată, niciun parc public care să-mi fi putut oferi o as­ cunzătoare. Fie fug, fie... nu. Fug. La stânga şi la dreapta, p rin lumina felinarelor şi prin în­ tu n eric, înclinaţia oraşului Caldaras ţinându-m i mintea oblică

• Trag cu ochiul p e după curbura de m arm ură. Preoţi p re ­ tutindeni. Albaştri, violeţi, câţiva negri, de toate m ărim ile şi in&ţişirile. D om ni şi doamne, golani şi copii de bogătaşi, străkngi, papagali domesticiţi şi păsări de pradă frum oase, grase. Nimeni nu se apropie de fântână cu scop precis. E posibil ca atacatoarea să-mi fi pierdut urma?

136

A

f

di

R ule

M â rid ic tod^pO nda-m â. câ.e o veri*ră o dau, w , „ " du ln i de durere prin tot corpuL Fanta™ unproa*"' oate bulbuci; u#ilienu oam enii vorbesc degajaţi_*uaid prinlrevmpro^Q^ petic ^. vorbesc degajaţi prinlre peUce\e Z a\& caldă. încerc să fac vreo câtiv* n cerc să fac vreo câţiva paşi spre margineaple^ “„d e u nascunzător gang întunecos prom ite sâ nţi ofere o oat«Mt m ăsură, MUrn0 0. ,M> Do1 P r e o ţ> in n e g ru se o n r « Car* t im p c e ş c h io p ă te z p re a a P W c d ,n VorbU şi Se u ită , c a p u l, m u r m u r â n d : proaPe d e ei. M â opresc şi 111 C uW m 2 S - r u c e s p e r c â e s te u n

? ^

f ţil0 r* ^

F e ţe le în a lţilo r p r e o ţi s u n t d e n e p ă tru n s m e n i . în a i n t e c a u n u l s ă - m i în to arn ă salutul / X T " •"*' m e z e e x e m p lu L * lalalt sa-t ^ S ă r e s p ir i u ş o r, s p u n ei, la u n iso n . î n s fâ rş it, a ju n g la in tra re a în gang şi arunc o ultimă privire î n s p r e P ia ţa M a re lu i Ra. T rei tin eri stau acum pe marginea fân­ tâ n ii, d o i b ă ie ţi c u b ă rb ii lipsite d e ferm itate şi o fată a cărei bluză c u g u le r în a lt e d e sc h e ia tă p â n ă m u lt sub clavicule. Ar putea fi cu u ş u r i n ţ ă Jey şi p rie te n ii ei, gândesc eu cu o strângere de inimă. D a r n u s u n t. Ş tiu , în stră fu n d u l conştiinţei mele, că, în clipa asta, Jey n u e ste c u n im e n i care a r putea fi num it prieten. D is tr a c ţia m e a m -a t r ă d a t O chi de pe partea cealaltă a pieţei s c lip e s c în lu m in a felinarelo r fixate în zidul marelui Templu. F e m e ia în n e g ru m -a găsit. M ă a f u n d în gang, o co lin d lăzi vechi, bălegar de strălungi şi ta b le m e ta lic e rezem ate d e ziduri. D au într-uu alt gang, famil»

căj

z

r

z

-

- j e

t

■“

*

Misterul gemenei.or 137

^

Piticesc spre capătul închis cu poartă al gangului şi uş3u Încuiată. Disperată, bat cu pumnii in suprafaţa

tflS

^

Hei! B u le tin u l Z iln ic ! Sunt la uşa din spate! Hei, aici! Pang, b a n g , b a n g .

Nimic. Valuri de ameţeală mă cuprind. Nu sunt sigură cât mai răm âne în picioare, iar femeia în negru îşi va face apariţia ^ . O dipâ într-alta. Mă îndoiesc că va rata ţinta aici şi am puternica presimţire că un glonţ înfipt în carnea cuiva e mai Jnult decât destul. O răbufnire de râsete tulbură pe neaşteptate liniştea şi îmi jjjuntesc de taverna Camera Pompei - trebuie, de asemenea, să aibă uşa din spate în gangul ăsta plin de murdărie. Găsesc osa Ia jumătatea distanţei, unde sunetele dinspre local încep să se amestece cu uruitul înăbuşit din Aleea Nebunului. “"Uşa aceasta nu e încuiată şi se deschide imediat cu un zăngăniL 0 închid după mine şi, cu mult efort, potrivesc încuietoarea interioară în poziţia închis. E un pic mâncată de rugină şi trebuie să împing în ea de vreo două ori cu umărul ca să scârţâie şi să se încuie. în sfârşit, o clipă de odihnă. L Sau o clipă pentru a cădea pe podea, în agonie. Fesele arzătoare ale lui Mol! îmi ridic roba şi examinez rana din partea exterioară a coapsei Nu e prea urâtă, sinceră să fiu. Sângerează, dar nu excesiv. O împung de vreo două ori cu de­ getele murdare, dar nu e nici urmă de mica bucată de metal de­ formată sub piele. O pot scoate mai târziu, dar deocamdată ar trebui măcar s-o bandajez. S p a l-o , m a i în tâ i. Mă uit în jur. Magazia aceasta din spate este întunecoasă, ticsită cu butoaie şi lăzi, iar larma clienţilor din Ca­ mera Pompei se aude printr-o uşă interioară cu stor. Mă târăsc

M is te r u l g e m e n e lo r

un raft cu urcioare şi-l înşfac pe primul care-mi p. mână. Lichidul auriu dinăuntru mă ustură până la OS> dar. s p a lă s â n g e le incriminator, p e podeaua acoperită cu paie. ‘ Sacrific un mic sac de ovăz pentru un bandaj, şopti^ z e l e m e l e proprietarului tavernei şi ascunzând probele în SC unei stive de lăzi. înfăşurat strâns în pânză de sac, piciorul ^ simte ceva mai bine şi m ă ridic, şchiopătând spre uşa i n t e ^ M ă uit p rin tre stinghiile storului, ţinându-m i re s p ira ţi capătul celălalt al unui hol scurt, zăresc o încăpere aglom lu m in i slabe, m ultă mişcare, sunet şi culoare. Cele câtevaT pe care le văd su n t îm bujorate şi umflate de râs. Nu mai nicio altă robă de preot, d a r cu siguranţă un local ca acesta! p e n tru toată lum ea. Trebuie d o ar să m ă furişez înăuntru câne n im e n i nu e ... p â n ă la

U n bărbat vine pe hol, înspre această magazie. Tresar şi mă dau înapoi de lângă uşa cu stor. Ultimul lucru pe care mi-1 doresc este să fiu confundată cu o hoaţă şi să fiu predată gărzii oraşului. N u am decât secunde. Gândeşte, gândeşte. Ascunzătoare. U n şir de butoaie m ari sunt aşezate lângă un perete şi mă caţăr în tr-u n u l d in tre ele, unde m ă ghemuiesc, chircindu-mă de du­ rere A r fi fost bine să m ă p o t şi acoperi, dar nu mai e timp. Bu­ toiul este destul de înalt ca să m ă ascundă, atat timp cat omul nU D eTndată ce m ă ghemuiesc, aud uşa deschizându-se. Omul se duce agale în partea cealaltă a încăperii şi, după un moment,

în gălăgioasa sală comur să m ă furişez şi eu în t e ş i o s ă în c e r c cu stor închizându-se :p t să a u d u şa fi uitat omul uşa d *în c h id e . O a r e să iscultând. i-i aud? î n c h i d o c care zice: v a în t o a r c e

a p ă s a ţi ş i o v o c e a s p r ă Ip a i a d u l u i , f a c i a c o l o ? e r ia tă y ş i - m i r i d i c u n p i c u it ă la m i n e p e s t e m a r g i tm i a m in te ş te d e m ă tă h ă l n a i o p r e ş te , d i n c â n d î n < n î m p r e u n ă p e a fa r ă .

N uj

a ite o b ă ta i e z d r a v ă n ă î n

... a d ic ă e u ? î n g a i m . ;a ta d e d e d u c ţ i e e i n c i ? î n t r e a b ă e l . Sau, m a i j îtru că n u se p o a t e s ă m e u m ă p r e g ă t e s c s ă ch<

— Oh. Bine. Eu d o a r... îmi ridic piciorul sănătos peste m a r g in e ro b a mi se agaţă de m a r g i n e ş i butoiul se cu un trosnet. — Fir-ar fesele învăpăiate ale lui R a s u s ! Bărbatul îşi ridică sprâncenele. — N u-i un limbaj prea c u v ii n c io s p Templului. La naiba . —* O h ... Mă c ă z n e s c s ă mă r id ic î n p i c coapsă tăindu-m i r ă s u fla r e a ... E i b in e , e u s u în l* roha mea. Sunt una a lb a s tr ă .

d irecţia uşii cu

ş m

ţ&

im

B ărbatul d ă d in cap.

— tm-hmm. Nu parc convins. Vrei — Postulantăl Asta e. — »i — A tu n /J ' rx^ta c. Ştiam asta. sPui< Atunci mai trag nădejde ~ Hi se sprijină cu spateie de P«ntru ^itor. pofida expresiei iui severe. uşa cu «or. Care e rk*% " ochii —ic e rvume\e lău? Ş\ gândeşle-\c\a chem garda oraşuhn. Ma er» v ’ — E u... ,a c r a ^ to im utw\\h\it\, aXvuwtwţr, meuhodoro%\t M intea u n i e Purul \zată. i p o t să i-\ dau N-o nici pe a\ dej a ştie că o să-\ . .cme ce n u am unui. i ^ t\\\ —-nume. 1 mint, aşa că...- Răscolesc u n num e, orice

r- Domnule Orm! strigă o fată pe h ., M . 0 petrecere de nuntă! ' Mai ^ Vine! răcneşte omul. par ceva mi se înfige în minte. ^ Domnul Orm? mă întorc spre el. pe ce ş tiu n u m e le ăsta? _ Ei bine, zice el, acum ai avantaj asupra mea, asta-i clar q j ţoate acestea, o să chem garda în treizeci de secunde. ^ Nu, eu... T u o ştii pe Nara Biake, nu-i aşa? piciorul rănit îmi zvâcneşte şi mă sprijin cu o mână de zidul Tir*** cald* rugându-mă să nu leşin. ^ Ş tiu că nu-mi plac întrebările, — N ara Biake, zic eu. Numele meu este Nara Blak< O m ul se îndreaptă brusc. v .Orm se încruntă, dar nu se clinteşte. Ascultă. ^ * . Să risc totul devine din ce în ce mai uşor. Nu sunt sigură Ce? Tonul nu-i mai este glumeţ şi se holb dacă e un lucru bun. Dar nu am unde să mă duc şi Nara Biake e viclenie. Ai spus Nara Biake? 5eazâla ^Une singura persoană din oraşul ăsta care mi-a oferit protecţie. In­ Aparent, nu era numele potrivit. diferent care ar fi motivele ei, trebuie sa fie o alegere mai bună — N u, m ă poticnesc eu. Nu, am spus Dai Roet Numele decât garda sau templu. Sau canalul. m eu e D ai Roet. După stră-stră-stră... — Orm, spun, când reuşesc să-mi aduc aminte, l-ai aju­ O m ul face un pas spre mine şi pune o tat pe Corvin, fratele Narei, după ce a fost bătut într-un gang? um ărul meu. bătătorită ^ Avea de gând să te roage să îl examinezi. — De unde ştii de Nara Biake? -* H s e uită fix şi încruntat la mine. D au înapoi. —— Şi de unde, pajiştea înverzită a lui Ver, ştii tu asta? — Eu sunt motivul pentru care a fost bătut Nu... stai... Nu ştiu! Nu ştiu despre ce vorbeşti. Eu... vreau să spun că el m-a ajutat să scap de acei doi... ăă... bandiţi — Ş te rg e -o naib ii de aici, soră, şu ieri d . înainte să-ţi tros­ ţ ■*— Eşti o mincinoasă nenorocită. n e s c cap u l. j Vederea începe să mi se înceţoşeze. Alunec pe lângă uşa şi — M i se p a re o afacere bună. mă uit în sus la Orm, care mă priveşte cu o expresie pe care n-o Ş c h io p ă te z spre uşa care d ă în gang, implorând toţi zeii la pot interpreta. c a r e m ă p o t g â n d i să fi făcut femeia în negru să plece, Intre v _ Am nevoie de un adăpost Cred că Nara m-ar ajuta, dacă tim p . ar fi aici Te rog. Sora mea a dispărut

142 n

•î

■j* w

Trec peste faptul că am fost împuşcată în picior, de buie să fi observat că nu sunt chiar în formă. Poate ***' sunt beată. Poate câteva scufundări în butoiul cu b e r e ^ o idee rea. ^ O r m n u se c lin te şte . î i z ăresc fa ţa p rin o ch ii m ei î - N a ra v o ia a ju to ru l m e u . A z is ... fie să m erei t p e s u b c e a ţă . ° lot(^eaut\a C e v a d e p e c h ip u l lu i se sc h im b ă . T u . .. n u se p o a te să f ii... N a ib a să te ia strai c e e şti, z ic e el. N o i a m c r e z u t c ă aaii m UUge in u rit. F a c e u n n î»c în p a s m d r e a p ta şi r id ic ă o tra p ă c u b a la m a a d a la iv e a lă o m a n e t ă fix a tă în z id u l m urdar C ân d o ^

____M ulţumesc, zic eu. Orm ta ° c^ e*e şi o vâră în broască, iar după un jjoinent intrăm în încăperea de dincolo. Locul în care o să f\u siguranţă. ’în La început, n u văd m obilierul sau oam enii. Simt doar un vag dulce; e înăbuşitor aeru l aici, aproape copleşitor. ra e izbitoare, d e asem enea. Fireşte că e foarte cald sub ânt d ar aici pare nefiresc de cald, d e parcă ar arde u n foc. echilibrez, c u m ân a d e cad ru l m asiv al uşii. U n foc chiar în tr-u n căm in d in p artea cealaltă d e uşă. în c e p să cerce-

u n p a n o u m a r e se d e s c h id e c u u n fa c -f«c-fac m etafic

cu

t r e p t e d e 2 ă b re le i t a l i c e c o b o a r ă în î „ , un eric m a r i d e u im ir e .

ochli

— E ş ti î n s ig u r a n ţ ă a c o lo , jo s , b o m b ă n e el. Până când Nara o s ă n e s p u n ă c e s ă fa c e m c u tin e . H a id e , sus! M ă r i d i c ă î n p ic io a r e şi s ta u u n m o m e n t să-m i adun pute­ r il e , a p o i îl u r m e z p e u ş a s e c re tă . — C o n f o r ta b il, z ic e u , în tim p ce tro p ă im p e scara metalică. D e j a m ă g â n d e s c la c e r u l a lb -c e n u ş iu v ă z u t p rin sticla do­ m u l u i m e u , f iin d c ă m i- a m a m in tit d e te m n iţa rece din Tem­ p l u l lu i R a s u s . C e l p u ţ i n , a ic i, jo s , e gaz. P o t să-i v ă d lu m in a curată pe sub u ş a ţ i n t u i t ă d e la c a p ă tu l scă rii. _ S p e r c â - ţi p la c b e r e a şi san d v ic iu rile, p e n tru că nu avem a ltc e v a , z ic e O r m . N u î n t r e b c e fel d e sa n d v ic iu ri. D acă n u cum va Camera lu x o a să d ecât m -a u lăsat să cred uşa Pom pei e . g in ită, san d v iciu rile o să aibă gust de s c â rlâ ito a re ? . p o d e a u a ^

fu m . indiferent din ce ar

si restul încăperii acesteia ro tu n d e , c u zid de cărăm idă. U n ^ de cărţi stă fru m o s p e o m asă d e co lţ c u picioare graţioase, si* - . O m â n ă d e o a m en i s u n t risipiţi p rin ^jaft de cărţi - i-A toi. lii— ţepene. m ai ţ n v ârstă, cei flancată d e fotolii ţepene. O m â n ă-a e u a n .v ----încăpere - b ărb aţi şi fem ei, d e v â rsta m ea, m ai în v ârstă, cei mai mulţi p u rtâ n d culorile m o h o râ te ale lu c ră to rilo r la p o m p e şi ale mecanicilor. U n ii m ă privesc ad m ira tiv ; alţii îşi ţin cap e­ tele plecate. — Bine ai v e n it în C asa Subterană. * O rm traversează odaia. — O să-ţi a ră t cam era d e d o rm it. Se ach ită d e sarcin a sa, dar n u te aştepta la P alatul d e A ram ă. Pe aici. ■ D eschide o u şă b o ltită . C am era de d o rm it este lu n g ă şi î n ­ tunecoasă şi, d in fericire, n u atât de încălzită ca o d aia p rin c i­ pală. Câteva p a tu ri pliante pe lângă p ereţi, câteva aco p erite de p ătu ri su b ţiri, d e cu lo ri diferite. C ârlige m etalice îm p o d o ­ besc pereţii, d e u nele fiind atârnate tr e n d u r i sau eşarfe, altele

J._ ^

* • j -----v

goale. — S unt nişte h aine aici. O rm trage u n cufăr vechi d e sub unul d in tre paturi. Asta dacă nu cum va eşti ch iar d e la T em plu. Tuşesc puţin. — E u, ă ă ...

X — Oh. pentru num ele îngerului Lung. eşti cel mincinos pe care l-ani întâlnit vreodată. Clatină din cap. dar zâm beşte şi se întoarce spre — Baia e acolo.

^ Pro<

AP*"

£i DUi*» t eu.

^ re“ 5i,sSf"

* * *

. .

........

bolţ.

Aratâ In capitul celălalt al camerei de dormit — Sora m e a ...

-

° f ■'! g“ m SOra' zi“ ° ™ îi. Pentru o clip, blândă ş, îngrijorată îm i am inteşte de tata S u privirea îm bracă-te în ceva mai p uţin bătător la ochi' J l ^ N ara. O să vedem ce are ea de zis despre tine “ ° Chem Pe D l,pă ce p ,eacă* deschid cufărul şi încep .A. 1 *t să — scotoce o^uiocesc Prin el. B ineînţeles, A. totul m iroase a naftalină. Scot o cămaşă de selină z d re n ţă ro a să şi p o rn esc spre baTeca s â - m T ^ ^ n o u ran a. C el p u ţin , e m ai igienic decât un sac vechi d e ^ ^ d e au a u n ei m agazii m u rd are.

U n p ic

m ai igienic. îmi spăl faţ°a'

+ < £ — - d, f ^ n " U PfoSt aruncată m tr

lac * * * ■ “ " im presionap.

SC

* * "

^ Şi n-at

pu

tfecuţia din umeri. Cei îru m o şi nici maCar r. Nara « dlC* foSt secretă. Ce aUfe\, ce sa ti - E xe^ despre aşa ceva, o f t a * U

s im ţin d c u m degetele m i se relaxează puţin, când încerc a a c ald ă p ro a sp ătă . în a p o i în c a m e ra de d o rm it, aru n c roba pe podea. Lenje­ ria m o d e rn ă d in c u fă r se sim te m ai bine pe pielea mea. Scot o p e re c h e de p a n ta lo n i vechi, sim pli şi în stare bună. Sunt din v re m u ri n u p re a în d e p ă rta te cât să fie com plet demodaţi, dar ţe s ă tu ra lo r băţo asă, neagră, n u flutură ca m ătăsurile aerisite şi m u se lin e le su b ţiri care îm pestriţează acum strada. îi găsesc u n p ic re stric tiv i, d a r n u am alte opţiuni. închei nasturii unei b lu z e u zate — d e ce a r avea nevoie cineva de atât de mulţi nas­ m

fi 11

tu ri? — şi îm i strâ n g p ă ru l in vârful capului, nu la fel de elegant c u m p o a te s -o facă Jey, d a r în tr-u n fel care m ăcar sugerează d o m e s tic it.

O b ă ta ie în u şa cam erei de d o rm it. — In tră ! s trig eu.

* T

m in e .c u sprâncenele în ălţate. G u ra u ...

c *

„ E afac e u n p a s s P « m m e’ CU * * * * * batjocoritor? ^ ^

, u m c a „ te m e de T o.agu

Draga mea, nu şti *< > "*

.

. _ «vt

c 4 t o a t i l u m e a s e . e m e d e e 1. E u . , . t a « a m i-a

— Nu ştiam ca toaia iu * S *

n u vorbesc c u "

- Tatăl tă u avea drep

^

mplui are m u ltă p u te re , m a i fo a rte ... d ev o taţi. Ia r p e r

ales Tem plul lu i Rasus. Pre0 1 de Q n ix _ eretici, re v o lu ţio n a ri, soanelecare îi displac Toiag ^ ^ ţ.p ăresc ce n u tre b u ie crim inali, r e d a c t o r i ^ uneori disparprea plin*

P UJ -

^

fu n d u l u n u i s tră lu n g

i i

*S •vV*3?

A

di

R ula

:J H k . _ Af fi putut Crti fir» imaginea a s ^ Piciorul unj zy. duunero*«• Imi mut greutatea. Dar a sta e ... trebuie ** aT0 * * _____- fZ.X _______ ** Oe iNu? Firăi jproces, fără condam nare? Numai zeu pot ped cineva der < _____ erezie. De ce nu ia m ăsuri Comandantul? ** ic u r i/ M -m eo

____

Chat daca ar vrea «a .a la da Templul lui R * J . * * " b l ^ « , putea să dovedească absolut nim ic. ^ ~ n-*

0 pur p simplu o nebunie, chiar * pam n, „„

Mă aplec. — C um ? D e ce nu?

— Toiagul de Onix nu zbiară ordine ca un dictator zicp El insinuează o idee, foloseşte o metaforă, vorbeşte * totul altceva. Iar oamenii o sfârşesc, ca prin magie - S * ^ unii dintre ei o sfârşesc pe fundul lacului Valul de Azur 3 ^ Nu ştiu ce să răspund. Mă las, cu umerii pleoştiţi. pe zidul din spatele patului meu. N ara îşi netezeşte pieptarul jachetei. — Scuze, asta-ţi strică imaginea curată ca lacrima despre oraşul Caldaras? Mă strâmb. Sunt foarte sigură că Nara e de partea mea, dacă există părţi. D ar asta nu înseamnă că nu e enervantă. — Totuşi. Secret sau nu, tu ai ştiut ce s-a întâmplat cu m ine. Şi aş crede că şi cititorii tăi ar fi putut să fie oarecum interesaţi. N ara zâmbeşte compătimitor. r — Iată o ascetă care vrea să fie faimoasă! Pufnesc. _Nu Su n t o ascetă şi cu siguranţă nu vreau să fiu faimoasă. N um ai că am crezut că toată întâmplarea ar putea fi o chesti­ u n e m ai im portantă, de vreme ce eu sunt... ştii. A cum îm i aruncă o privire a s p r ă ^ ^

„ l^ J * ”" " " b n v fc * -u vcch.tun-

S„ _ ă S> t» » 5” d° “ “ a S» * Na” *■•” "

M»

, spMelm dez*°'«-

r-.

^„neazi * *CT totul ^ J • »mi Z * a to „ „din l n e asancr comun».

^ ?

° X

J ^ Z

S

P S

^ Z

£ £ £ * « cbluza V m « p s “ “ ..mi tai o vena P® “

~

^

aPrOP4edemm"

“

~

r - ° '~

k

*

*

“ - 'crcd pe Corvin pe cuvân‘ ' .m Nu te osteni s i m i rogi. zice Nara, poate

« J l u z s , Pietbetea de vie a t fi «rebm.

eşti singura i arunce in 1

•i? Bineînţeles că sunt singura

o în lac. Eu sunt singura neno-

*V,

t« a

• •-

ue> au Vbu ---- în - ue teamă ca să~“ suun p ra ___ » .a rumic mai de temut Caldaras decât ariv•w /^ Aşadar, dânduneori... o mână de ajutor acestei cauze foarte reale’ gul de Onix li creează.

Stai p u ţin , ce?

— C reează...? D ar m ă opresc. îm i aduc aminte gardienii din temniţa c se pregăteau să m ă biciuiască şi s-au oprit când şi-au—dat sea^ ca că ,p e, spatele m eu crau erau deja deja C cicatrice. • ........icaw “ Tîm ™ iaaduc tc S'* naiul care m i-a crestat nalU'* Care m ia braţul, rana care nu a J * * ' » vrndecase m iraculos când m» trezisem, ,rei zile eşi produsese un torent de sânge negru. Tăietura, îm i, seam a, n-a fost niciodată făcută. Şi îm i aduc aminte expr, de stupefacţie de pe faţa Toiagului de Onix când unul dii „aripi-roşii” ai săi chiar a încercat să se lupte. N ara se ridică şi se îndreaptă spre uşă. — Ei, bine ai venit în Casa Subterană. — A sta-i tot? Deschideţi uşile unei creaturi de temut < când aş fi un tu rist oarecare? N -ar trebui să ceri săruri ca s, leşini sau ceva de genul ăsta? — M ai degrabă te ajut să-ţi eliberezi sora. U şurarea —sau e speranţa? —mi se adună într-un nod în — C hiar poţi? — C u siguranţă aşa sper. Vorbesc, cu m ai m ultă emoţie decât intenţionam: __ D e ce m ă ajuţi, Nara? E a clipeşte şi pentru prim a oară observ umbrele de o ch ii ei.

*2 "

de importantă pentru noi Xe nevoie de ajutorul tău. Z âm beşte slab. Şi no^ n plicea să-l răpească cineva pe C o rvin. M-'aş Ui că asta simţi şi tu d in cauza d ispariţia surorii tale Da. Mulţumesc. prea bine, atunci, zice Nara, gata să se întoarcă la lucruri etice. Dar, ca să fiu sinceră - m ă tem că s-ar putea să fie iculos. Iau aranjez p iru l şi îm i verific înfăţişarea în oglinda unui jsaj Înrămat de pe hol. _ Am fost deja ucisă o dată. Acum ea se întoarce spre m ine, serioasă. - Da. Iar făptui că eşti m o artă este singurul m otiv pentru

are mai eşti în viaţă. | Când eu şi N ara in trăm în cam era com ună, O rm şi o fe mete stau la o m asă lungă, în mijloc, pe care se află teancuri de ziare şi căni de cositor. Se ridică în picioare când ne văd, iar femeia îi ia m âinile lu i N ara într-ale ei. N ara se uită la O rm şi spune: — El cum se sim te azi? $ O rm d ă d in cap. •> — Foarte bine. O să ajungă aici, în câteva momente, aş zice eu. Am trim is u n băiat să-l aducă. v» N ara se u ită acum la femeie, înaltă şi delicată, cu un păr blond strălucitor, şi face prezentările: v — Elena, ea este... este... Nara se uită la mine. Ei bine, ea i* Acum, femeia blondă îşi întoarce atenţia asupra mea.

tinde o mână şi i-o strâng.

*~

V;

— O aripi-roşii vie, în cam e şi oase! zice ea, S trălu cito ri.

— Mare noroc, nu-i aşa? O rm face cu ochiul. Şi gândeşti câ era cât pe-aci sâ pun să te aresteze. ^ Mă uit la Nara cu ochii holbaţi. Are de gând să afle lumea din Caldaras cine sunt? Ea nu-m nu-m ii răspunde. a. « cm , ui aga m ea, zice Elena, dând drumul m nilor N arei. Vocea şi privirea ei sunt blânde, opusul înfăţişării dur N arei. — N oi suntem H oinarii C eţii, cei care părăsesc adăpost^ cald al răsuflării lu i M ol doar pentru a proteja oraşul ac^u de râu. U n m are pericol se apropie, dar tu ai putea fi şan* noastră. M ă în cru n t. — Pericol? N ara flutură din m â n ă — N u ştie nim ic deocam dată. Iar sora ei a dispărut Faţa Elenei se întristează, verdele bluzei reflectându-se in ochii ei. — O h, da, desigur. Trebuie să fii înnebunită Vino, ia loc. Ne strângem în jurul mesei lungi - Nara, Elena, Orm, eu şi ceilalţi locatari ai Casei Subterane. Ei îm i zâmbesc şi imi fac loc, spunându-m i cuvinte de bun v en it Toate aceste noi cunoştinţe m ă am eţesc. Sau poate că e de la durerea din pi­ ciorul ră n it Încerc sâ le zâmbesc şi eu, să fiu norm ală Dar ei ştiu cine sunt, oam enii ăştia. Când o să se sfârşească visul ăsta? C ând o sâ m ă trezesc, suspendată, deasupra lacului Valul de A zur? Iau o înghiţitură din cana mea de cositor, care conţine un lichid ce probabil a fost cândva bere, înainte de a fi fost stors din ciorapii uzi ai cuiva.

££teva clipe mai târziu, soseşte Corvin, roşu la faţă şi epu , intrând pe uşa ţintuită dinspre scări. Se uită lung la mine ¥*] apoi aruncă o privire întrebătoare spre Nara. ^ S tai jos, zice ea. Aripi-roşii a noastră nu s-a înecat, la urmelor.

ţlc i uitându-se la mine, Corvin se grăbeşte să se apropie de t0^

^ aşază lângă sora lu t Arăţi bine pentru o persoană m oartă, zice el, cu respiraţia

^ifâitoare. ™ Şi tu la feL zic eu, ceea ce îl face să râdă gâlgâit ____Te-am pierdut pe Insula Roet, zice C orvin, iar N ara îi jnjncâ o privire tăioasă, jtfă aplec în faţă — M-aţi urm ărit? Acum, Nara m ă priveşte rece. Ţi-am spus că avem nevoie de ajutorul tău. Nu e nici urm ă de cruzim e în trăsăturile ei, d ar îm i dau seama căNara Blake e obişnuită să obţină ce vrea. îi studiez ochii atent machiaţi, tenul fără cusur, bine p u d rat Ceva din m ine ştie că este un om bun, cum spui despre o lege că este b u n ă D ar bun nu înseamnă întotdeauna corect Sau blând. D eodată uşa ţintuită se deschide de perete şi o femeie intră cu paşi apăsaţi, înaltă şi izbitoare, cu pâr lucios, lăsat liber, cu buze roşii şi îm brăcată complet în negru. La şold îi atârnă o sabie lu n g ă într-o parte, şi un pistol, în cealaltă Nu spune nimic, dar aruncă o privire morocănoasă prin încăpere, în a­ inte de a se trânti la masă şi a-şi trage o cană în fa ţă Sar în picioare. — Tu! Ea-şi ridică ochii. -

9

i2 £ S

Vr%.;KK‘ *

(n,ilţwU! aice Elena. Căre i problema, Fir> Femeia - rw " t . ridicat dc pe scaun * gesticulez

Unt __

O sA ptâm ini până u , ” la obiect. Asta e prioritatea noasTrl s ^ ^ Inim i, la timp p e n tru C repuscul. D acâ in f^ ™ ^ orectă, orhideea incandescentă o să fie n ° r^ aUa

ă o avem pe aripi-roşii... ° “ fle ° P^blemă. se uităls Corvin. Nu-mi spune c-ai^ yycsc cu pumnul masă. m ele... tul Intervin: lur că dac* te mai amesteci vreodată VnIn treburile Ceţii tac. uităndu-se la mine. Nara ţf. str&nge ^ " ,m PuKat In picior! a ^

O rm îşi duce o mână U frunte. Pentru numele a tot ce arde O rt-ţi îngrijesc eu rana... Acum se ridic* şi Corvin. — D espre ce i vorba? Fir îm i aruncă priviri ucigaşe. — A fost în casă.

a

**

H*u

— In casă? N tt uit. p e r in d , la Nara, U Corvin şi U orm Adică. In casa in care locu iesc eu? Cine este femeia asta? Aţi tri­ m is-o vot să m ă răpească şi pe mine? — N u ar fi trebuit s-o Impuşti! C orvin pare îngrozit. — A fugit! răspunde Fir. Misiunea mea era s-o aduc înapoi şi doar nu era s-o scap cum ai făcut tu! Elena vorbeşte calm: — Se presupunea s-o convingi să vină. Fir. _Sarcina mea era s-o aduc. şuieră Fir Iar când eu primesc o sarcină e pentru că încercările de convingere au eşuat. — Destul cu asta! se răsteşte Nara. Fir, Aripi-roşii - Anpi roşu, Fir. Acum tăceţi naibii cu toţii şi staţi jos. Toată lumea se aşazâ, iar eu arunc o privire îngrijorată prin încăpere. Fir ia o înghiţitură din cana eL Bănuiesc că Hoinarii Geţii chiar au mare nevoie de ajutorul meu. E derutant.

or. „a"? m i răstesc eu. «Orhideea”? „Aripi-roşii”? n -am din vânătoarea voastră de hoituri. Indiferent - - M m întâi pe sora mea.

— Cum? — Nu e In primejdie, repetă Corvin pe un to mai potolească iritarea. Foarte probabil o ţin gheze, atâta tot. Ii arunc o privire fioroasă. — Ştiu exact cum decurg interogatoriile lor. — In orice caz, Inima are prioritate, zice promit, o s-o eliberăm pe sora ta. M i ridic în picioare, ch iar dacă rana îmi zvj — Nu ştiu de a cui in im ă sunteţi atât d< interesaţi sau de ce vă pasă de nenorocita de părătesei sau de ce, pentru pajiştile înverzite î nevoie de ajutorul meu intr-atât de mult, în pe asta - împung aerul cu degetul spre Fir Dar eu o să-mi eliberez sora înainte de a face

eu,, ~ v-«^Lr**--. .«.*..>** v. -.i

*2

* Y '

m

^

A u t Nu l i «tac* vui nu m l puteţi ajuta, ies chiar acum Inerţiei#?? braţcie. Alegeţi — Oh „ A ,r#r H u/>* P«“limba lUi ___IUI Mol, voi nu vedeţi jocul i& străpunge acrul încins. Hr U sc Incruntâ la mine. _ - *.■■■'"** * pe u»»-* gesticulează. s *« ridicat de — Doar n -o să ne gândim serios la o lui Kasusi

M Utvtui ţţrme «U. ei?

° v<>ce «i «cau nu] di„ T

Mă ridic şi salut din c. , ------ “
»f: ■

— Atunci, eu am plecat. — Stai! zic Intr-

cealaltă.

*tr\

‘Piui

masă.

Un # ,as Ni»r» şi EJer

rna. apoi se uită Una u mă opresc, la câţiva paşi de uşi. Elena continuă: — Bineînţeles câ te vom ajuta să-ţi eliberezi sora. ş, d trebuie s-o facem acum ... Mă

Fir înjură şi bate cu pumnul In masă, dar Elena continuă — Dacă trebuie s-o facem acum, atunci o s-o facem. Şi cu asta, basta. — Şi după aceea, ce? Ea o să se hotărască să ne ajute, din bunătatea inim ii ei, şi să fie salvatoarea noastră aripi-roşii? Fir împunge aerul cu un deget în direcţia Elenei. — E mai rău o speranţă falsă decât nicio speranţă. Sunteţi o adunătură de idioţi dacă vă închipuiţi că un aripi-roşii există cu adevărat. Ea e probabil doar o altă eretică cu cicatrice false. C orvin trânteşte cana pe masă. — Intreci măsura, Fir. — A ratâ-ne rana de glonţ, aripi-roşii, zice Orm. Eu o să scot bestia aia de metal din carnea ta, iar Fir o să poată vedea cât sânge vrea. _N u-i destul. F ir arată spre m ine şi face doi paşi mari până la mine.

> V -^

săturat dc prinţesele alea rebele din ,i om . U r b a n i, care ne tot « ^ ^ m al avut de-a tace cu trucurile * iuţeai* de m*n*- Iluzionism Exact ca şl blestem atul de Veml°r' A vut destul tim p sâ-şl mânjească bandajele cu tuş. fdt*- A * J am văzut sângele, zice Corvin. p u n â n d p u m n u l pe 7 Mara poate confirma. m»**- w * CorVin, pufneşte dispreţuitor Fir, şi nimeni alt— Nara f ^ mine. Ai Q soră geamănă şi nu eşti inVine ip <***« tk . Asta « to t ce Ştim.

jemnata- * sJ de tăcere; chiar şi O rm tace, in timp ce C*m€rW c t e în faţa mea. Eu nu dau înapoi. Dacă ăsta e Fir se proţ P î mod cert n .am s-o las să mă învingă. O las

t r e p t e * sPre mine> ^ {um ui ei duke’ pă irunză i° r’ gâdi_ Undu-mi nările. Işi mijeşte ochii. __ ştii ce cred eu? m ârâie ea. Eu n u -i ră sp u n d . Ea se în to a rc e spre ceilalţi C ă asta e to t ce e de ştiut. Ea are n ev o ie d e a ju to r ca sâ-i scoatem n en o ro cita de geam ănă n e în se m n a tă d in în c h i­ soarea Templului, a tâta tot. Şi nu asta su n tem g ata să facem ? Fraieri. O am enii d in ju ru l m esei încep să m u rm u re, a ru n c â n d u -m i priviri suspicioase. F aţa Elenei e im pasibilă. O rm se u ită Ia m ine de p arcă i-aş fi d ato are cu vreun răspuns. — Deci, care ţi-e jo cu l, prinţesă? Fir îşi sco ate d in teacă sabia lungă c u o m işc are v io le n t graţioasă. Eu n u m ă clintesc. — E şti o iscoadă? întreabă încet şi p erfid . Sau d o a r v re o fată p ro a stă care s-a gândit că ar fi distractiv să o m o a re p reo ţi? A cum îşi p u n e sabia la gâtul m eu. C âţiv a d in tre H o in a rii C eţii ex clam ă cân d lam a îmi apasă p e gât - e x act cât tre b u ie c a să n u stră p u n g ă pielea. Fir ştie ce face.

Mă uit în ochii ei mânioşi şi o cu n o sc. D a r să m ă n u ^ fiinţă omenească? Dacă a r şti ea ce n -a ş d a să fie adevăr Eu nu sunt o fiinţă omenească . Şi d a c ă to t e să sfârşit, atunci hai măcar să fiu e u în să m i.

kt

- Fir! N a ra se r id ic ă în p ic io a re , c u m â in ile în „ , În cetează!

j

•

F ir se în to a r c e , i n s ta n ta n e u p u s ă p e jo a c ă .

- Doar mă jucam, Nara. Se uită din nou la mine B să-ţi salvez sora iubită. De ce nu stai tu aici şi o să te ^ 0 când reuşesc? Numai că... nu ţi-am reţinut numele. o iT ^ ăştia din neamul vostru n-aveţi nume. ’ da> Se dă un pas la o parte, zâmbind dulce spre Nara şi lăsând sabia jos. ?l Aproape lăsând sabia jos. Sunt prea rapidă pentru ea. înşfac sabia, încă la gâtul meu, iar ea se clatină. întoarce capul, cu sprâncenele ridicate de surprindere. — Numele meu? Apăs tăişul lamei în carne până când simt sângele prelingându-se pe gât în şiroaie groase, fierbinţi. Ceilalţi sar în pi­ cioare. Cănile zăngănesc pe podea. Ochii lui Fir sunt holbaţi şi încearcă să se dea înapoi. Dau drum ul săbiei, acum înnegrită de sângele meu extraor­ dinar, inconfundabil.

Doisprezece HlT14rf Jf.* ^‘

'

v
I

^ ş i C o r v i n stăm întinşi p e acoperiş, c u coatele p e vârful 0 ^ t mişcă reglajul binoclului, deşi e u n m ister c u m poate yedea ceva în noaptea asta fără lună. U n felinar îm p răştie o lumină tulbure peste po arta de in trare a atelierului d e peste d ru m . — Mă încing, şoptesc eu. C oapsele m ele n u s u n t o b işn u ite

pi atâta frecuş.

; — Eu p o rt pantaloni d in ăştia în Fiecare zi. C o rv in se u ită

atent p rin binoclu. C oapsele tale se p o t d escu rca. WjMijesc ochii în întuneric. t;. — Ai tăi nu su n t atât d e strâm ţi. Ia r O rm to c m a i a sco s u n gjonţ din m ine. Nu e genul d e ran ă d e care ai v re a să se frece

— Numele m eu e Aripi-roşii.

stofa tot tim pul. ' — S-ar crede c-ar trebui să fii m ai îngrijorată de afurisita de tăietură pe care ţi-ai făcut-o la gât cu sabia lui Fir. ! O eşarfa neagră legată în jurul gâtului îm i ascunde b a n d a ­ jul. Tăietura mă înţeapă când m işc capul, d a r o să se vindece. De altfel, a meritat.

V*

\V*

— N’u. Nu, ai dreptate. Eşti ţăcănită, dar ai dr uită ia m in e. A r trebui să începi să ai mai multă ** A rip i-ro şiL Văd că ai rămas şi fără o parte din u r e d J ţ ** ***** arăţi ca o găină de gang pe jum ătate jumulită. * InceP>« - O h, a s t a . îm i pipăi urechea spintecată de biciul a lung. A m nevoie d o a r de o nouă pieptănătură. ** ***' li a ru n c iui zâm bet ştrengăresc, iar expresia luj ^ îmV'“ " f / f m i a p rin s.u rp rm d cre * pen,™ o d ip i, ^ u n u l ta altu l m tâ c ^ e . Pare câ e pe cale a â c ă c e v l ^ " ” z g o m o t de jo s îi atrag e atenţia. 10 Ua

lnlţnm .v«, fem eia în c h id e p o a r u în urm a e i * . Intr-O c lip ă , n e rid icăm ş i o lu ăm iu te d u p i Kri Rămânem p e a c o p e r işu r i, v e şm in te le n oavtre n e .y e av ■ -n e u n e o r i ş i u n u l d e a ltu l, in tim p c e n -o pier
1 f ^podiL încerc să ţin pasul cu Corvin, când el se flm 1 ffiţc r ifi peste pante, intrând şi ieşind din întunericul 1 toanelor fi prin umbrele balcoanelor de fier. Bătrâna

1 pejos.şerpuind prin gangurile pline de gunoaie şi ttrkzi f 1 '

O siluetă se apropie dinăuntru de poartă, nedesluşită * ceaţa nopţii. — lat-o, şopteşte Corvin şi amândoi rămânem tăcuţi « încordaţi. Nu sunt foarte sigură că ştiu cum se joacă jocul ăsta vau care sunt echipele. Silueta deschide poarta încet şi se opreşte, uitându vc in sus şi-n jos pe stradă. Felinarul laminează faţa unei femei in vârstă. E c ev a prefăcut în înfăţişarea ei, cu haina sa peticită w croită strâmb. In modul în care scrutează împrejurimile in îs m ina slahâ. Mâ încrunt şi mă apkc spre Corvin, şoptindu-i foarte mcet la ureche: — Q n ee ? El se apleacă spre mine. __Ţeppa Orătania. Nu putem vorbi cu ea aici. O să fug p u r ţi jin ţrfu înăuntru ţi o ara d e gănd t i u d Încurc cu p aicii ateJierjîui. Trebuie t-o pnndtm in loc dodii».

, 4 c,bigi. Sunt un pic recunoscătoare acum pentru pantalo^ de tweed strânşi pe corp, când mă târăsc pe lângă colţuri zimţate fi mă strecor prin deschizături, lucru care mi-ar fi fc*tgreu cu pantalonii mei largi stilaţi, deşi nu atâl de snlaţivdrinei luminate a unei t opreşte în faţa vitrinei — Flom de cea mai fihA uătase Şl HÂBT1E. De pe un guta* de vizavi, eu şi Corvin o privim in timp ce din buzunarul hainei sale vechi şi Începe să umble

cfros-kn-lef.

Îs uşă. — O- A'-' simplă vânzătoare de flori? şopteşte eL Niciun scru-

poLAbsolut mcninuL -j Apostaţiface semn din cap şi sare, prin ceaţă, pe strada pa­ vată. Ce a Însemnat semnul acela din cap? Oare trebuie să-l urmez? Refuz să sar de la înălţimea asta cu un picior proaspăt împuşcat.

Înjurând in barbă, mă apuc de un jgheab din apropiere şi ttila t t i ahinec jos. mânjindu-mi mâinile şi hainele de rugină. Corvin e deja vizavi, proţâpit In faţa femeii. — Nu, nu, nu. Nicio treabă la Templu. Nu. Femeia Îşi scutură părul alb şi creţ. Corvin îmi face semn din cap, in tim p ce mă apropii şchiopătând de ei.

M isteru l g em en elo r

' • 1' Ah, dragul m eu C orvin Blake. Dacă eşti la fel de frum os vorbeşti, atunci zeii ch iar s-au răzb u n at cân d m -au

_T e p p a , s p e r c ă o să-ţi facă plăcere să o cunoştj noua m e a p r i e t e n ă . S a l u t - o . pe O c h ii g o i . h o l b a ţ i , ai Iui Teppa O rătania, reflectă ]Unr s la b ă c â n d î ş i i n t i n d e g â t u l î n direcţia mea. lna — V o r b e ş t e , b r u t ă , sau te spintec.

c U rn

oarbă-

aşteaptă în P iaţa M arelui Ra, rez em a tă d e u riaşu l f ’f ^ ■ d e obsidian. P iaţa este în sfârşit p u stie; felinarele a r i p ^ aruncă p etice de lu m in ă p e v asta în tin d e re d e d ale,

co m p ătim ito r peste um ărul eu n u i-aş desconsidera atât d e repede am eninţările s * ’ ^ c o n v in g ă to r ’ C o r v in c la tin ă d in c a p

0 1,

Te

— T eppa.

O p lă c e r e s ă

te cunosc, d o m n işo a ră ... ă ă .. do ’ n ,Şoa

161

aeS

Pl

d m o d e l e ciudate, fru m o ase. Z n d e l e n e ş c â n d C o rv in , T ep p a

spre

râ

fn .in d m â n a în salu lu i p e care m -ara obişnuit sâ-1 fac , ea nu m i-o bagă în seam ă. *Qar

n o i,

şi c u m in e n e a p ro cu o m â n ă în b u z u n a r. Tăcând s e m n

t a i zice ea. In m o d c e r t e x istă o a s e m â -

- „ D o m n iş o a ră T eppa” ai? R âde horcăit. D e unde ai c les-o şi p e -a sta , C o rv in Blake? A ltă revoluţionară cu capul n o ri, g a ta să m o a ră p e n tr u H o in a rii C eţii?

flare de familie. O ignor. C orvin sp u n e î n c e t : ___ Intrâm p rin faţă, o lu ă m p e sc a ra s e r v ito r ilo r p â n ă la

Se a p le a c ă s p re m in e şi a tu n c i m ă învăluie un miros de fu­ n in g in e şi d e d e sc o m p u n e re .

etajul cu tem niţe şi sco atem p riz o n ie ra p e a c e la şi d r u m p e c a re

— Să fii s ig u ră c ă eşti gata, d rag ă, fiindcă, de murit, chiar o să m o ri. — G u ra , z ice C o rv in c u a sp rim e. A scultă, ţi-am spus, a v e m n e v o ie să in tr ă m la e ta ju l c u d e ţin u ţi d in Templul lui R asu s. — N u s u n t şp e ra c lu l v o stru , golanilor, se răsteşte bătrâna, a p o i tu şeşte. N u facem n ic iu n târg. — U ite o fe rta m ea, zise C o rv in . Fie n e ajuţi să intrăm cu d e g e te le ta le iscusite, fie sp a rg e u sin g u r încuietorile cu dinţii tă i b le ste m a ţi. M ă u it la el ulu ită. A m e n in ţă ri, pistoale, săbii - cine sunt a c e ş ti H o in a ri ai C eţii? D a r T e p p a O ră ta n ia râ d e şi p u n e o m ână râioasă p e braţul lu i C o rv in .

am venit. Fata n o u ă ... este p rio rita te a . E u şi F ir n e v o m o c u p a de orice situaţie care se va ivi. . înghit în sec. F a ta n o u ă e s t e asta, ce n u spune el. A o r ita te a . N u

a s u r o r ii

p r io r ita te a .

Ş tiu c e în s e a m n ă

r ip i- r o ş ii e s te p r io r ita te a . V ia ţa e i e s te p r i ­ e i. N u a n o a s t r ă .

Riscant, zice Teppa. D a r n u e p ielea m e a în

-

adusă cu forţa. — N u p u tem scoate p riz o n ie ra

jo c .

F u am

fo s t

pe

n e n o ro c ita d e u şă

p r in ­

şuieră Fir. Corvin îşi a ru n c ă m âin ile în sus, exasperat, d a r in te rv in eu: — Nu, spun. N u ieşim p e uşa principală. C o b o râ m p e sca sc ra

c ip a lă ,

ervitorilor p ân ă Ia bucătăria de jos. Există o fe re a stră îîn căiară p e care p u te m ieşi. Teppa h ârâie u n h o h o t de râs.

^ y r

.d.____ _ M is te ru l g e m e n e lo r

să

fL g r Z P

163

fac, d e c â t să m ă d u c Ia ci? A r fi m ult m ai râu sâ nu

C^ aupUn P°l Cel p u ţin , a cu m , m a i a m o şan să m in u scu lă să ies g e m până în sanctuar ca şi când am fi acolo ca să —.om ne * bine? C ând vestibulul e lib e r , găsim scara.

T

şi Fir intră cei dintâi, apoi eu şi Teppa Doi în negru se îndreaptă spre o uşă bogat împodobitâ°l încetişor la vreo glum ă când trecem prin vestibulul ne acordă nicio atenţie, d a r C orvin şi Fir traversează câperea până la m arile uşi ale sanctuarului şi dispar in T * Teppa li urm ează, ţinându -se la num ai u n metru sau ^ spatele lor, aşa că eu răm ân ultim a. 011,1

1-zâm b ln d ' C e , , , u e iî Sum “ rm l'

C o r v in

A proape că am ajuns la sanctuar, când aud zgomotul unn balam ale vechi. M ă întorc şi descopăr o siluetă cocârjată i j d în cet pe o u şă o rn a tă d in faţa celor doi preoţi îmbrăcaţi^ negru. Preoţii îşi in treru p conversaţia şi se dau în lături, pi'". cându-se adânc - atât d e adânc, încât in luminile slabe de no ap te le văd genunchii atingând podeaua. Eu tresar. C ineva in faţa căruia până şi înalţii preoţi îngenun­ chează? N u poate fi Toiagul de Onix. îm i muşc obrazul pe di­ năuntru, dorindu-m i să am dreptate. Şi nu, nu e eL E un bătrân care n u poartă u n toiag, ci u n coş. E îmbrăcat intr-o robă tranda­ firie, bogat îm podobită cu panglici, şi merge cu paşi mici. Tro­ nul de Sare. C el m ai puternic preot din tot CaldarasuL Spre groaza mea, îşi întoarce capul şi m ă fixează cu pri­ virea. E prea întuneric sâ-i văd bine ochii, dar semnificaţia m âinii in m ă n u şa te pe care o întinde In direcţia mea este dară V i n o a ic i .

A runc o privire panicată spre sanctuar. Nici urm ă de ceilalţi M ă uit înapoi la Tronul de Sare, care este la fel de nedintit ca şi pilonul de piatră lângă care stă. îşi ţine, răbdător; mâna întinsă.

* i c e T ro n u l d e Sarv ° vo? !!' Templu. EU m â pregâtusc sâ o fe r pm afe d e

t o i sp u n e

n u e ° o c az ie

^ X ^ u r iodul, nu „ iu cum să m ă adresez X * d

* I u i Ver. am feştelit-o ; n u -

după cum se pare. D a r T ronul de Sare d o a r se u ită la ^ ^ A p o i , fop» lui zbârcită face vălurele ca a p a - u n z âm b e t. UD termen rezervat p e n tru egalii sau in fe rio rii cu iv a, jpuneeL Potrivit Templului, adică. P o triv it... m ie, p re su p u n . Mă p le c din nou, atingând p o d eau a c u g en u n ch ii. _îmi cer iertare, B unăvoinţa V oastră, e u ... — .Bunăvoinţă” este rezervat Toiagului d e O nix, zice T ro­ nai de Sare, făcând sem n spre unul dintre p re o ţi să m ă aju te să mă ridic. Şi eu m -am întrebat întotdeauna dacă asta e ra cu m v a o glumă. Cei m ai m ulţi m i-ar spune „Lum inăţia V oastră”. L u m in ă ţia V o a s tr ă . Ştiam a s t a l In orice caz, nu e nevoie să-ţi ceri iertare, preaiubită. îmi ţin ochii plecaţi. Sunt onorată de salutul dumneavoastră, d a r m i-e ruşine că nu m-am adresat cum se cuvine. T e ro & n u p u n e s ă f i u f i a r t ă d i n n o u . S a u î m p u ş c a t ă . S a u s ă m i s e ta i e c a p u l.

Tronul de Sare pune o mână uşoară pe um ărul meu.

M iste ru l gem enelor

A di R ulb

Ait) vrut r f vorbesc cu Unc pentru c «i uiuqh inima m, mi-a s __ ww , vaJoro8 d e s p u s . Iar acum ştiu că voiai să-t fizici;, 3 TL— lul Preoţii fac gestul cu palmele deschise; încerc să le exemplul, d ar sfârşesc doar fccându-le oarecum la cei umili ‘‘la cei' sfinţi « -__ TnH. Toţi. ddee la CU)mâna — încălziţi de razele soarelui Unttm 1ui *> mod mod Toţi suntem preaiubiţi. Închid o ch ii . M u lţu m e sc .

----^ r uSUS, lu i u-w cavernos. Nu mă aştept sa găsim u** mcu,ala, H o r nu li se cere să cureţe şi să aducă mâncarea şi aici? ^ ^ l a l t i nu par surprinşi, iar unealta lui Teppa rezolvi re­ ia** bl jncuict0rii. E limpede că avem nevoie de ea. X>edC PrOD r i n u l , apoi ne face sem n să ieşim din scară. Fir t c o a x p ' ^ recunosc. Holul gol e în contrast cu ves£g ^curajoasă, a jo a sâ , tr^ “----materiale lnxoa.se Şi d e culori. Fir înaintează î»!dul luxoase^ şi a ccâteva ---------^ l i n cîncărcat â r c a t dde nmateriale dintre lăm pi slabe, iar * tinându-se în um bra d in tre cele câteva lăm pi slabe, iar ' - •c e vom găsi m ai de10 • « urmăm, în tăcere, nesiguri d e ceea ce vom găsi m ai de-

Nu ştiu ce altceva să spun, decât: — Cu plăcere. — Să respiraţi uşor, mai zice eL Iar cei doi preoţi îi răspund, ca un ecou— Să respiraţi uşor. i

Fac o p lecăciune, d o a r o înclinare din mijloc — S ă resp iraţi uşor. Tronul de Sare şi cei doi preoţi îmbrăcaţi în negru ies uşile Tem plului, «ilară, in lum ina lunii. Vestibulul fiind acum pustiu, Fir, Corvin şi Teppa se întorc p e uşile sanctuarului. — C e i-ai spus? m ă întreabă Fir de parcă m-ar acuza de ceva.

1

de-a lungul curburii zidului. peodată, Fir se opreşte, lip in d u -se d e in trâ n d u l u n ei L Teppa încremeneşte, ia r e u m ă în to rc sp re C o rv in , care o p r i v i r e c u F ir şi apoi d ă d in cap. Face se m n şi m ă în ­ torc Fir şi-a legat o b an d a n ă peste n a s şi g u ră şi n e în tin d e şi nouă câte una. M ă u it d in n o u la C o rv in , c a re d e ja şi-a legat o bandană neagră sub ochi şi scoate u n săculeţ d e Ia b râu . E u şi Teppa ne potrivim bandanele, care m iros a ulei. î m i ţin ră s u ­ flarea, când C orvin trece p e lângă m ine, în a in tâ n d d e -a lu n g u l zjdului. încet, o depăşeşte şi p e Fir, care se strecoară în ap o i Ia

tam en tele sale private şi să desenăm mustăţi pe toate Sfintele

noi, cu capul întors să-I urm ărească pe C orvin. jp ţ C ând el aproape c-a d isp ăru t d in vedere, îi văd b raţu l legănându-se - a ru n că din săculeţ ceva în hol. Apoi se retrage şi c u

Cărţi. C orvin p u fneşte în râs, dar Fir îi aruncă o privire furioasă şi

toţii ne lipim d e zid. c . Trec câteva m in u te p ân ă ce Fir începe d in n o u să înainteze.

brusc el pare să aibă ceva în gât de care încearcă să scape.

Inima îm i sare d in piept la vederea înspăim ântătoarei apariţii

— I -am spus că suntem aici ca să dăm o spargere în apar­

U şa spre scara servitorilor este ascunsă după draperi­

a unui gardian a l Tem plului, cu ţepii coifiilui d e fier aru n cân d

ile grele, dar îm i aduc am inte unde se află şi o găsesc repede

umbre p e pereţii goi. D ar, când n e apropiem , văd că e prăbuşit

C o r v in îşi ridică sprâncenele aprobator, dar Fir continuă să su p ravegh eze, privirea ei săgetând dintr-un colţ în celălalt al în căp erii

în scaunul lui, ■ M ă în to rc spre C orvin.

8WRT

MS*

A m K u ii

SEP" nr

dMt>-

Nu-< vid zâmbetuJ pe sub bantUnâ, dar l«i ^

7^ fon^.

f f ţ i jm— 1BH _______ .v— repede privirea spre Fir, dar In lo c u l fu riei \a care * Ifltt*1110 am uzată. Fără voia m ea, rânjesc. T e p p a are ^ t e p i . e* P * 1* a m

_ .parte-

— Cunoscute «i ca som n-oricând Nu — C u to n r c . lor c un « n o u r . ,p u „

167

—

— M stâl d e tte le i «o p u se cu. Ast* «i «vut |n s*cu l«' ochilor, când încuviinţează:

M i« l« r u l g e m e n e lo r

iZ Z ^ * * *

*** dr ni iu „ dr plăpând* Ş, , u ,cnd„ ,., ^ '***“ "«*. ^ irebute si fii un loartc bun gridinar. ** ,ncu*Hi»tnl — Le fur*. şopteşte Fir. Corvtn încearcă iarăşi u întreb d ac i nu cum va a răcit * *v* d in 8*< Inct l f p a nil - C M .I r ic .F tr .c u o n r tn ih ^ u . Slâ chiar In spatele gardianului ineoiutieni i r •olide. inconştient, in faţa Uncj

Uite**1* c u ca

e^

bâjbâia la în c u ie to a re sc o a te u n d eclic pas în a p o i. F ir a p a s ă p e c la n ţă şi în eptăm . dar n u se în tâ m p lă n im ic . D r u m u l «mi « - * ■

- M u liu m ^ ^ 0 întâlnesc privirea. - c^ d escu m p ân ^ tx p u l

« n d m ă S,reC° r Pe

,ito r. când Spun asia «i m i se TnC|in ă scu rt din cap. ^

d c g fa b ă u n saio n d e c â t

* diOCOl° tZ — N o tâ mai fie niciun ah gardian Nu c tn ro n . » « ., deţinuţi, d r nici am , d
e
cu tem n iţa jila v i, lu m in ată Mă mi5c cu grijă sâ n u d em n m -zele cu picioare su b ţiri, pe care sunt

de catifea aurită ţi un cu ier se află o uşă în ­ gustă, uşor întredeschisă. Mă furişez până fo ea şi îm i stre c o r ? f o te o cameră m odestă, cu două mese de toaletă şi un şir de paturi. Deţinuţii de la etajul ăsta chiar au condiţii bune, g â n ­ desc eu, am intindu-m i de femeia gardian cu ochii a fu n d a ţi şi mecanismul ei de strangulare. Camera e întunecată şi îm i ia un moment p in i desluşesc o siluetă a cuiva care doarm e. Sr. Înaintez pe pipăite până la pat, unde o familiară şuviţă de pir negru se iţeşte de sub o pătură cu imprimeu floral. M ă aplec, cu faţa aproape atingând cearşafurile. — Jey! ti ating umărul. Ea se răsuceşte, întinzându-şi picioarele şi dându-şi pătura la o parte de pe faţă. Sora mea deschide ochii Înceţoşaţi, apoi li face mari cât ouăle de pasăre de pradă.

iW

Ol

•Vf>*"■

. *iac

^

*££**

* tv

poc * » * * « * in *****«$»* jranitt» ^ $* H * .* * * * * * ^ ^ că trebuie sâ Tină cu ^ ^ t,» ^ M 1 d u r mapări la ea. o iau în braţe şw ş c p - ^

i w s r ^ r^ ]k ^ u un loc sigur unde putem merse. - F ^ ^ ţlr e mVordat şi ciudat, iar ea continui să «bea*. C rC 7 Z* kia cât ouăle de pasare. Pac un pas înapoi. __ V* soctcsc- trebuie sa ne crabun. Awm£a inoet ş i â r a sâ-şi ia cwduid e 'b m ine. ea dabnâ d a ca?.

O imuc d e u m e n ş i ea se face m ici-

_

_ O e-i cc tine* şuiei. Am « m l sa te scot ae aicx Dar s i fim p rin s e -trâ n te s i piecâmacum: ~

N u. şo p teşte ea. atic de m m c i * * * oe-o

^ i a u iru in u u . •-

m i jntorc de la avianu. in ziua aceea? ,

__^rteriiea îmi furnică tot corpul ca o mie de viermi. Ne*>CSOOfT7~~vj£ mele, mă las să cad pe frumoasa tapiţene

* * * * * * paaoareieiii ■ fatofiUlUL • , r 4iinc rn&iniief r f & trMn^

-i :n c e p i n ta c t- e s te s i r â n r rrrr^y—^rr-r-Ţ ^ ^

— -Ce tise i â «cm ? C a m a d ic ă ş t i c e sare? k r r ^ . . a

s tu U — c e şrn x L

— b u t Tua: m u ta t. M m asasfae d e s â c c re z i Ssl L a ş i c e ru ir u a T x x u t j k a r x c a i t â x x i 3c săcsapus, z r e e a

— C i u rre c u ra ş -a r £ sârrrcc m rafaa sacx, « a rr

kişutL

— ' a r e u n e r r xe D em cu u c a s c ra n s i «s* c a w x t « a rsu ră-

iau3C M erx ş. a s c u t. A se n e c sE c i *s a w a a s ă ... t i Se rsa-.'d'

«a*: 5»tnner t M c i Dxuupu d e O » am » « arunce o iu m rî m tie c îz c s ir x x u tc rs . s t . — Enuraer! a i » m i a r a u » s a $g>- fefttacarr e c s o s i*rr„

Un*. e*if ^ a r o f c i t a i ^ — Nx r^ g a s

ascu& â-m âC zace e a , « r e ă a d « a i « g u r a p e ea.

M ii t c f u c 'î c « a W w iJi «uţ^aast.

avea u să te execute! A spus că aveai

_ Bonner n-a s p ^ ^ filp arificatâ- E u ' _ în cercân d să -m i a scu n d e m o ţia d in T” ^ ţ * . ac=L .. aorf f e ţa m i. E ™ K e®OBICmHW^ L i

ş c c ce oaL

M i s t e r u l ge>m«t>olu r

U*<* « M r • W ' ^ le-ai spus preoţilor despre mine? Tu le-a, spus câ

j

— N u s a p te n r e a can n c m ~~

ViA>

. â i â sâ-sâ d e a seam a câ t d e c o p ilă re şte

E * H < j b e s c N ^ l » t M a ] e ? e P e G a e ,u b l f f l ■a r c ă s â n g e le i n o b ra iL

__G r e intre tin e şi B onner n u e iubire! M â opresc, tră g â n d âa jwrpt. T rebuie s i frecăm d e a k i. IU Se depărtează câţiva p z ş d e m ine. — N D tarţt-coţn. Actmsinţeâeg. în ain te n -am ştiu t că e ra i... — m m n tin . Am crezut că erai a l e e a rair*». — Swrf la fid ca tine! O d â id ^ a â . m — Am riz u l preotul! Cei cârm a tu t x ar* f o a ’ & e*dt3d g a ia , d ar n a reuşesc «â scoc n id ttn «m et. Incâ am ia l i nte &ţa ku toată o ra c i r x . — Şi p c ccsâbk f C m om sc ei icm p isa r d e m â n i* a c a m ®a ţ ° f U cran rupte in u te iocurî! B onner i-a adu* p e y p ■ A riciţi aici, ca u -m i arare casa e şti in ccaiuate. — Jcţ»ei au încercat — Şt i-arn văzut m âr â ie sărm an u lu i B onner. M âtm le fa j

C om at putut?

170

A di

R uLE

° h>Jey>de ce trebuie săfii atât de credula? T

ace* tâ n ăr m ârşav n e adusese aici p C re d e re a ^ cam dată, d a r p e n tru cel de n eclintit în *** ^ SigUranţa ^ cele d in u rm ă to ţi în cep em să năr* COrectitudin J de°' /e y îşi zcobbooaară vocea. ră ^ * * * * * şi p ^ H , î,

C h iu toate ' “ « u n u des ip I e d ta e s tc u B o n n e r? U spune nim ic, d ar o vad trem urând. 0 u t de ceva *n via^a ei>se tem e de

1 te tn

^ ^ dep^U^e d e n e b u n ia a s t

Vreau sa

poi 7 Pr“ , r s s r ap ro,ecţi' - A™'>câ „ ■”* - ** vin cu ei ^ i r P° i 5.,iu că pr ,e i»*- Z ă u ? l m U ncI P i,“ “ ţ" e t o s |g u ran ţi ^

.^

niciodată tu. «». H -° sa o a ră în v iaţa m ea, n u oentru P ° m _ „ d in c am eră. A Mâ întorc Şi

ai SP * * vaza n o a stră De PC ra ţd e P i c a t e & f ^ sig u ra n ţă? P tru ca erai atât de f e r i ^ ° t0llu'

l Ul: Ş l

după mine-

£ a îşi p leacă ochii.

- Ba da. înţelegeai. V^ ă ni,Ta dea una ai înţeles. ţa 61 - &ţa mea. ţ„tot Acum ea se uită la mine, cu asprime. A u sp u s că erai o b estie tu rb ată m in e . Şi ai venit. '

eu de acu m

r z

■

aveai sa vii dUpă :»

Sar în picioare. Am venit să te salvez! Jey se dă înapoi.

*"

1'•ţ-'V*S*

.'*■

T ’Vy 'M V > / • i, ■■ .

K**/*- '«M '.1- , ''

m T T .r0g! Te ? 8' n “' mi face răUl ariP‘-ro?ii. Dacă vreodată m ai iubit câtuşi de puţin, dacă e ceva omenesc în tine! Raman fără grai. Mă zgâiesc la sora mea înfricoşată de gân­ dul de a părăsi închisoarea. — Bonner şi cu mine plecăm spre est mâine, zice ea. 0 să ne ducem la tata. N-o să ne urmăreşti până acolo, nu-i aşa? înghite în sec. Ei au spus că o să cauţi să te răzbuni şi pe tata, odată ce... odată ce o să-ţi pui în minte s-o faci. O să-l luăm cu noi, departe, şi n-o să ne găseşti niciodată. Fierbinţeala îmi furnică faţa, mai rău decât viermii, mai rău decât sângele. Cu o şoaptă firavă, întreb:

i %A

m

P privirea lui devine distantă; o detaşare

H\ T reis prezece

*\*^

, . , ----«.araera de dormit a Casei Subterane nu *v .& Ar ootiîocTAlxl ca saheaua mea din dom, şi mimase a sn lac de faa. Cu toaie acessea dorm buştean şi mâ treaesc ^ muitâ sub pături. Cu siguranţă nu am nevoie de pături pe-^ a-m i ţine caid in această pivniţă înăbuşitoare, dar in dipa asu am newâe de o barieră intre mine şi restul lumii Tras; pătura peste fcaţă. Murmure dinspre camera comună imi ajung La urechi, cu­ vinte nedesluşite, dar tonuri aprinse. îmi pun un braţ peste cap, lăsându-l să apese cu greutatea lui peste urechea rănită ca să nu mai aud. îmi ţin ochii inchişa. Lşa se deschide şi se închide. Nişte paşi se apropie Simt pe cineva stând pe patul de Ungi a! meu. daur nu deschid ochii H ascult, sunetul fiecărei respiraţii Impiedkându mă să alunec în somn. _Ţi-am adus ceva. Tonul Iui Corvin e un pic ezitant, de pană mi-ar fi pus o ^ ^ T o ltu l păturii la o patte de pe fătâ şi mă uit la _ Jey are dreptate? Sunt un monstru?

Nu poţ> Pm «omenea întrebări. jj* las s* cad înapoi pe pernă. Ei bine. a s ta ajută. lui Corvin se mută in prezent şi trăsăturii* i se N<» toţi putem fi un pic... nervoşi. In special...

_ Fii. mormăi cu. Aveam de gând s i spun sora mea, Nara. T * _ D aci ea ar fi fost aici to d ip a asta. i a r fi dat la o parte « ta aia de p ir blond de pe faţa învineţită. ^ T a » venit a k i fără nimic, iar oraşul ne a susţinut, a zis d . Itorâvreasi'i protejeze pe oamenii d e a id care n u se pot proKja singuri. * Mă rostogolesc pe spate. — N n vor s i se protejeze singuri. D e... d e oricine. *| Corvin întinde m âna in spatele lui. — Vrei sau nu ce ţi-am adus? întorc capuL — Bine ; Scoate cutia de metal pentru scule, cea de pe şifonierul nea. Toate tăieturile din romanele de duzină cu aripi-roşii, fo­ tografii cu foy şi cu tata, faţa de masă a m am ei Mă ridic în capul oaselor, uitându-m â întâi la cutie apoi la eL

— Cum»...? El zâmbeşte şi ridică din umeri. — Ţi-am adus şi o parte din haine Sper că nu te superi. Mi-am închipuit că ai vrea lucrurile ta le Ţi-am udat şi gră­ dina, c ă d merita. Toate plantele acelea verzi, acolo, sus, in mij­ locul oraşului E chiar uimitor.

a pi

RULB

Aveam un sistem de irigaţie, am zis eu. Tata l-a proiecţ - AZ de pasăre. Plantele îl adoră. Nu mi-am putut exDi" p'cltdaU de ce păsările de pradă aşteaptă până sunt inâun^ ca să-şi facă nevoile.

insultat.

it? Nicidecum, zic eu, simţind cum mi se aprind ce blândă, spune: ceară să fad ceva extrem de periculos, singura cale de a salva oraşul Caldaras, au să ştii că poţi refuza. [d. în schimb, îmi trec degetele mari pe

_ Sună... încântător? Corvin îmi întinde cutia. OriCu am găsit asta şi am ştiut că era specială. ^ Iau cutia şi o ţin strâns la piept. — Este, răspund eu. Mulţumesc.

în Mă lungesc din nou pe pat. Cutia nu e confortabil de braţe, dar mă calmează.

Corvin tace pentru câteva momente. Apoi întreabă: — Ce ştii despre alteri? — Ştiu foarte puţin din orice despre care nu am citit, zic şi închid ochii. în poveşti, prinţii şi prinţesele alteri - \ Deschid cutia, care scoate un nuc .................." »““eiigenţ deauna sunt prinţi prinţese -îndeajuns sunt fermecători, — sauomeneşti cât să-şi intelij foloseasc f n S e s te frumos împăturită. Privirea lui Corvin zăboveşte puterile magice ca să vină în ajutorul servitorilor umilibuni. şi; Admiră fiinţele omeneşti îndeajuns cât să-şi folosească 6 colecţia deîn aripi-roşii puterile magice ca sămea vină aint— 1din - romane, dar nu zice nim ic nobililor în egală măsură. Deschid ochii şi studiez tavanul d C**.Iat-0.T‘Oîntind cu multă grijă. Ea însăşi a crescut linul, metal întunecat. Sunt tot ce aripi-roşii nu sunt.

— Aripi-roşii nu sunt fermecători, inteligenţi şi buni? Pufnesc în râs. — Nu, tradiţional. — Nu mi se pare că tu eşti prea tradiţională, spune Corvin. Eu tac. El se lasă pe spatele, sprijinindu-se în braţe. — Dar mama ta? Ea era o alter. — A murit la scurt timp după ce m-am născut. Nu mi-o amintesc. — îmi pare rău, zice el încet. Ştii ceva despre ea? Cum arăta? Trag aer în piept şi mă ridic în capul oaselor. Destul cu min­ ciunile. îm i dau picioarele jos din p a t Corvin se îndreaptă.

ţar tata l-a tors.

< Efoarte frumoasă. Corvin pipăie marginile. Dar ce a păţit? « Aproape uitasem că faţa de masă trebuie să fii fost odată destul de mare cât să acopere tăblia unei mese. Aproape toată viaţa mea fusese doar bucata asta - doar cât să înfeşi un copil, pb?* Casa noastră a ars din temelii, spun eu, evitându-i privi­ rea. Tata a salvat doar bucata asta de pânză. £ Dar nimeni n-a salvat-o pe ea. — TUştii să ţeşi? întreabă Corvin. *' Căldura din dormitor începe să mă ameţească. — Mama nu era ţesătoare; vecina noastră a făcut asta. Mama era grădinar, ca tata. Tulpinile de lin pot fi foarte greu de îngrijit, ştii.

O luncă înflorită, u n d u in d u -se sub vâ o fracţiu n e d e secu n d ă in m in te - este o im a g in a t-o eu? — T rebuie să laşi spicele să p u trezeasc vrem e, d u p ă care le ru p i - le zd ro b eşti n im ic d in ele - şi apoi, la sfârşit, răm âi ci tede, care p o t fi in tr-a d e v ă r tra n sfo rm a te C o rv in îm p ă tu re ş te c u g rijă b u c a ta de po i. P are v e ch e şi p o n o s ită în lu m in a de ; lu c it c â n d fu sese n o u ă .

decât aerul plin de aburi al nopţii, dar nu prea a St)us sâ încerc sa dorm , că aveam sa disa voi fi aici, dim ineaţă, iar \n îndeajuns de puternic să fiu. n oate fi u n motiv. P entru eV ^ f o T u . Nu- Zah e tn a tre ^

Jey-

-

eU*

c a m e re i

roicioarelor, ^ ^ sp d

- M u lţu m e s c c ă m i-a i a ră ta t-o ,z ic e , Se rid ic ă si m ic şo re a z ă

î n sfâ rşit, C a s a S u b te ra n ă e învăluită de linişte şi întune­ ric , d a r e u s u n t tre a z ă d e -a binelea; îm i legăn picioarele de pe u n b a lc o n p ă r ă g in it d e d e a s u p ra gangului din spatele Came­ re i P o m p e i. D o u ă p ă s ă ri d e p ra d ă stau cocoţate pe balustradă. A m d o u ă o p ţiu n i: să p lec sau să răm ân , atâta tot, simplu. Şi m a i s im p lu . Să plec. M i-a r p lă c e a p ro b a b il stâncile d in D rush, unde păsările d e p r a d ă m ă n â n c ă şo p ârle p â n ă când penele li se colorează în v e rd e . A ş p u te a c u ltiv a o m ică g răd in ă de deşert şi să gătesc p e n t r u m in e rii d e sare. Aş p u te a trăi sub cerul liber, departe de o r h id e e a in c a n d e sc e n tă şi de C ei Frum oşi. T o tu şi, sim t că oraşul C aldaras este casa mea, aşa soios Ş) o tră v ito r c u m este. îm i sprijin faţa, tocă încinsă de la căldura d.r c a m e ra d e d o rm it a C asei Subterane, de parapetul balconului

ab ia vizibile în lu m in a ulu i. M ă op resc d in lezor tre c e fără să m ă obo r şi, d e şi se m işc ă făta „ ari m ă tu râ n d c o n tu ru , m ă o b serv ă.

Elena. Ai avut o săp tăm ân a

— M ulţumesc, dar sunt bine. Nara dă din cap şi începe sa ine pe loc, cu m âna în şold, şi — Baliverne! _ . Îm i ridic brusc capul, fiindcă ium confruntată cu „Balivern* o ^ iîm tn n e ric , ca o furtun

flf I I

i

/

g â n u i^

17*

două InşeM ctadam crezut câtfara. ce, „-am

severă dintre eie^ Pompei, c i în biroul Buletinului Zii. n r S u i Călduros. N ara încuie uşa în urm a ^ n ic a l ° ra^ sub draperie d in b iro u l din spate. $paM ne con‘1Udiny olo de draperie e b in e lum inat şi zgomotos, cu

R ă n i t u l p u tern ic a l preselor d e tipar duduind aiarul a, . 8 o a m e n i în salopete negre se m işca la fel de precis şi de T r i e n t ca rotiţele m aşinilor p e care le operează. Nara şi Elena n u le d a u m are atenţie, i n tim p ce n e croim drum până \a * -------- îuni sp spirală colţ a l sălii. ___ scară m etalică irală dd in in tr-u tr-u nn colţ A p a rta m e n tu l d e A p a rta m en tu l d e deasupra biroului este elegant mobilat dam asc şi c u lo ri bogate ia r N ara n u pierde nicio clipă în tu rn a în tre i p ă h ărele ceva verde-sm arald, care completează a m o sfera d e rafin am en t. — P resu p u n c ă a r fi tre b u it să-m i închipui că voi nu locuia în C asa S ubterană, sp u n eu, so rb in d d in pahar. L ich id u l p a rfu m a t, m entolat, îm i gâdilă nările. Ochii înce să -m i lăcrim eze. C am atât c u rafinam entul. E len a îşi ia o po ziţie artistică, cu u n cot rezemat pe polii căm in u lu i, ia r N a ra se aşază p e o ban ch etă de catifea roşie m a rg in i de le m n întunecat. — N o i n u avem nevoie să locuim în C asa Subterană, zic N ara. N u treb u ie să fim ascunse. — A scunse? — S u n t lu c ru ri p e care n u le înţelegi, zice Nara. — M ulţum esc p e n tru această evaluare vagă, răspuns e\ D a r este adevărat, trebuie să recunosc. Sunt m ulte lucruri p care n u le înţeleg. C um se cârpesc ciorapii, de pildă. îm i pu o m â n ă în şold, rid icân d u -m i capul. O am enii trebuie să fi a sc u n şi p e n tru că n u p o t cârpi ciorapii? E len a chicoteşte.

Eu aş fi dispărut de m uie L a p u D e ta h a ™ lp e ,n a s ă ; ^ pine, Aripi-roŞfi» atunci atu n ci îÎnţelege asta: cei care vor tr&da âsta în tu n e ric u lu i A dânc asta în m tim pul ----. . n u vor„ ca pianuriie * O&Ş scute şi au p rieten i p u tern ici. O d ată ce p u n cochii * fiC sau m o ri, şi e m ai b in e d a că izbuteşti să iiei tu p6 tine,

111 fm

i K

S

U

. SŞ3 greu . s p u n eu . b r u s c c a p tiv a tă d e o pic-

^ T a u S a de pe perete: ro ş u a p rin s şi n u a n ţe d e g a lb e n p e n n seam a d a c ă lă c rim e z d e la b ă u tu r a s m a „ ld ^ T d e la asaltul cu lo rilo r. C lip e sc ş i- m i în to r c p n v tr e a m altă parte. . . Lângă tabloul în c u lo ri ţip ă to a re a ta m ă u n p e isa j e x tr a o r d i­ nar, într-o ram ă d e a lam ă ră su cită . îm i în d o i u n b r a ţ la s p a te , cum m -a învăţat tata. e — Foarte frum os. — E u n Zan, îm i sp u n e E len a. M ă-sa. U n s tră -c e v a sa u a ltu l de-al iubitului n o s tru C o m a n d a n t. — Ăsta-i Val C h ro m ? Fac u n pas în ap o i, lăsân d m ă n u n c h iu rile d e v e rd e şi p u n c ­ tele violet-albăstrui să-m i învăluie p riv irea. — S-ar pu tea, zice Elena. N ara l-a m o ş te n it d e la b u n ic a ei, care a locuit în Val C h o rm . M ă în to rc în sp re cam eră şi N ara îm i face s e m n sp re fo to liu l îmbrăcat în catifea roşie, asem ănătoare cu a b a n c h e te i. C â n d aşez, m ă întreabă: — Tu ai fost la Val C horm , A ripi-roşii? — De acolo sunt, de fapt. Iau în că o în g h iţitu ră d in b ă u ­ tură. D ar bănuiesc că nu ne aflăm aici să d isc u tă m d e sp re c o ­ pilăria mea.

A

A d i R ule

ISO

M is te ru l

Elena oftează şi scoate un scaun delicat, arăm it, de birou din apropiere de căm in. Se aşază şi spune: — Ne b u cu răm când o am enii trec pe la noi ca * bim . M ai vin rep o rteri, ştii, sau diverşi prieteni oc V°r' la clu b u l de bridge, însă n u avem prea m ulţi v i z i t ^ 0^ n u -ţi în c h ip u i că n u eşti b inevenită. Dar, da, a d e v ^ p e n tru care eşti aici e acela că N a ra vrea ca tu să m°tiv — N u f, d ra m a tic ă , aice N ara. ridicându-si

r

54

să f ' oD; , l Căe Sa,Văm ° ra5U,? im re b '

^

* -

- t 'r ^ -

Că trebuie

— D e M o l, zice N a ra . A h . D a . O g lu m e i.

— Şi c u m fa c e m asta? E a se u ită la m in e d e p a rc ă to cm ai aş fi întrebat despre c h ilo ţi d a c ă se p u n p e c a p sau p e fu n d . — ll o m o ra m . M ă u it d e la N a ra la E len a. A m â n d o u ă au aceeaşi expresie te m ă to a r e , g rav ă. N u e o g lu m ă , atu n ci. S ă-l o m o ra m p e M ol. Ele n u -ş i d a u se a m a că M ol e u n z e u ? N u -ş i d a u se a m a c ă M ol e, d e a s e m e n e a , u n v u lc a n ? În g h it şi u ltim a g u ră d in lich id u l sm arald atât de repede, în c â t m ă a rd e p e gât. — V ă m u lţu m e s c p e n tru ospitalitate, dragelor, dar trebuie s ă - m i ia u la revedere. N u m ă distrez cu uciderea zeilor zilele N a r a se rid ic ă , c u u n deget lăcuit în d rep tat spre mine, dar E le n a o o p re şte cu u n gest, du cân d u -se până la o m ăsuţă late­ ra lă , d e u n d e ia carafa.

S®mer>eior

_ Desigur, o să-ţi dăm

lând din nou rafinatul meu păhărel. e ea' "mp Nara se aşază Ia ioc, iar eu mă las pe spate tn fotoUu cinci minute. __ v ă mă ascult. Nara ţintuieşte cu o privire încruntată. Intre bogatele draperii cafeniu-deschis, fereastra întunecată din spatele ei în­ cepe să sclipeasdk de picături de ploaie. — Ştii despre Războiul Pământului T opit. Cu asta mă prinde pe picior g re şit —Doar pentru că nu m -am d u s la şcoală n u în seam n ă oar haz, . scăpat scapat de de a a buchisi b u ch isi ppoemul o e m u l ăla ă la epic e p ic fără ~ ------. ^zic eu. D e două ori. '* Nostalgii florale flo rale despre d e sp re Dai D a i Roet R o e t învingându-1 în v in gîor-ât a n d u toată -1 pe pe monstrul Bet-N ef şi p re fe ra ţii lu i a rip i-ro şii, astfel în c â t to a tă lumea să poată tră i fericită p â n ă la a d â n c i b ă trâ n e ţi. — M onstrul B et-N ef, d a , zice N a ra , c a re a v r u t să a c o p e re oraşul Caldaras cu foc. A sta s-a în tâ m p la t c u a p ro a p e o m ie d e ani în urm ă, to tu şi m a i există u n ii c are îl v en erează. — îl venerează p e B e t - N e f ! p u fn esc e u d isp re ţu ito r. A sta-i nebunie. N u cred. — Trebuie, zice E lena, cu ochii sclipind, căci se află în in te ­ riorul Tem plului lu i R asus. I-ai întâlnit. — Ah. U n lo c b u n să te ascunzi, ad m it eu. N e b u n i d eg h izându-se în altfel de nebuni. îşi spun C ei F ru m o şi, ştii. Şi m i-e greu să num esc aruncarea in tr-u n lac clocotit „întâlnire”. Elena d ă d in cap. — D a, ei bine, ca şi Bet-Nef, ei cred că M ol este R asus în ­ tru p at în lum ea asta, la fel cum reprezintă soarele şi stelele, în spaţiul cosm ic. Ei vor... să-l elibereze. Iar în tu n ericu l A dânc e m om entul când o vor face. îm i în tin d un braţ peste speteaza fotoliului.

t Si

Misterul gemenelor

— Deci ei vor să elibereze un vulcan, orice > asta, iar voi nu credeţi că vom supravieţui cu tc

— Poţi fi cât vrei de neserioasă. Tonul Narei aş putea fi cât de neserioasă vreau. Dar adevărul < de tine să găseşti şi să distrugi Inima lui MoL Po — Potrivit legendei, o întrerup eu. Ce sursă — Potrivit legendei, se răsteşte Nara, nurr

6X15 • ti ţ i şi d o m o li. T ra g e a e r ^ţiliniŞ v |_0 vâd oricu m . E xistă o m art ax ân d e m o \ia p e

acolo, aşa se

‘

^

■£«= =“““ ^ --— 2

c a ,n ,a u e v ,n pe z, ce tre c e m ai puternici. Avem m o tiv e V !" d e m ca lid e ru l lo r n u este n im e n i altul decât Toiagul de o» — A sta-, o te o rie valabilă, căci el a fost cel care a în c e,c « o m a fia rb a ca p e u n ou. N a ra se în c ru n tă . — A tu n c i, ai d o v a d a. E ceva, bănuiesc. E u ... sperasem că a ce st c u lt n u -ş i va înfige ră d ă cin ile atât de adânc. R id ic o sp râ n c e a n ă . — S u n t s ig u ră că to ţi su n te m şocaţi că Toiagul de Onix s-a d o v e d it u n n e b u n p e ric u lo s. N a ra sch iţea ză u n z âm b e t, în pofida voinţei sale, apoi îşi

tabiou Cu roşu, ga\ben şi

5

3

1

m ai

d re g e glasul. — C e i F ru m o şi tre b u ie opriţi. P ăm ântul Topit de sub Mol e ste tă râ m u l alterilor. N e va distruge. Pe toţi. — T ă râ m u l alterilor? N u m ă g â n d ise m n ic io d a tă cu m ar putea arăta tărâmul al te r ilo r s a u u n d e a r p u tea fi. Ştiam num ai că m am a apăruse dir câ nu ştie cum să încheie fraza.

- ------ ---

A m R ulb

184

. .r

Elena aşteaptă. — în co ncepţia lui B et-N ef, u n aripi-roşii - u n u l dim ialii săi supuşi - este sin g u ra fiinţă care poate ajunge la 1 ^ ° ' C el p u ţin - îm i zâm b eşte p u ţin în c u rc atâ - potrivit A cu m a c e a s t ă în g h iţitu ră zd rav ăn ă d in lichidul v!r \ ^ fără în d o ia lă d elicio asă. e es^e — A sta-s eu, m u rm u r. O le g en d ă nenorocită. V o iam să fu ră m o rh id e e a in can d escen tă ca să ne ajute a g ă sim u n a rip l-ro şii, s p u n e N ara. E lena era convinsă că trebui să e x iste u n u l tn cetate. — D a r a p o i ai a p ă r u t tu , zice Elena. A c u m a m â n d o u ă se u ită la m in e neliniştite, de parcă toatâ a fa c e re a a sta a r fi a ltc ev a d ecât n e b u n ie curată. N u p o a te fi a d e v ă ra t, n u -i aşa? Toiagul de O nix nu poate fi a tâ t d e c r u d în c â t să in c ite o m â n ă de p reo ţi naivi până la fre­ n e z ie , p e n tr u a - p e n tr u a a rd e o raşu l C aldaras de viu? Închid o c h ii, a m in tin d u - m i e x p re sia sen in ă de pe faţa lui când unul d in tr e p re o ţii săi îm i sp in tecase u rech ea în două cu biciul. D o s u l tn v ă p ă iu t al Iul M ol. A ru n c o p riv ire la p a h a ru l gol d in m ân a m ea şi oftez. - IU b in e , m ai în tâ i de toate, o să am nevoie de încă un r â n d d in asta.

MP Sâ ucid u n zeu,

[prima parte a ] îleţt de pălării. Fir. ^ D e s i g u r , zice u n d e m ă prefăceam că a d m ir nişte îm pleti­ 'ţes d in alcov, ci pereche de p o stu lan ţi în albastru tori^metalice decorative. patele nostru. în această după-am iază <4l»par ţn m ulţim ea d in sţ:vard Trandafir-dulce e înţesat cu nofrumoasă, distinsul bulejam eni şi păsări de povară deopotrivă W ime fi strălungii lor, c nanclici Si straie. In seara asta e încede, Îm podobiţi cu pene, putui C repusculului, seara i triviţ celor spuse de Nara, ■ «5 oăsesc Inim a lui M

Intunericului Adânc. Po-

186

A m R ule

*

Chiar dacă rezidenţii Casei Subterane Îmi ştiu secretul - • eu pe-al lor - sunt totuşi aripi-roşii şi nu m i simt în largul ^ In public. Noi trei suntem im bricaţi astfel incit si ne arme* zâm cu ceilalţi. Corvin pare s i se bucure de pilirialui \m\» iar eu am îm prum utat o şapei albi de Va Nara. Ne-am pUSt trenciuri moderne, cim işi de mătase şi ghete cu tocuri \n^ lustruite ca nestematele. Nu pot s i spun ci-m i plac tocurile Înalte. Fir şi Corv\n pişesc cu u şu rin ţi pe bulevardul Trandafirul-dulce - cartierul celor bogaţi li se potriveşte - in timp ce şerpuim printre grupuri de oam eni şi strilungi. Îm i ţin capul sus, dar m i clatin incercând s i ţin pasul cu ei. M i intreb daci au făcut parte din familii nobile cindva, intr-o a lţi viaţi. Fir emani bunistare şi autoritate. Lui Corvin - li arunc pe furiş o privire când ne oprim puţin ca si lis im un grup de doamne s i iaşi dintr-un magazin de tabac v in ltaTile li de bine, " dispar rapid, iar ““ d » araţi surprinritor surprinzător ae Dme, ca fiul

M isterul g«menelor

rJCiaS, recunoscând totul în faţa lui ZahW Oare m-av fi pr lat, pe wine **Pe familia mea-de Toiagul de Onix? Pt° ’V ţju. Am citit destule romane de duzină ca să şfiu câ ^ip i-ro şli nu rămâne niciodată cu prinţul. Ea obţine sabia, sau glonţul «au ştreangul.

^ pir se opreşte în faţa unui magazin cu vitrine mari, curate. _ Ţine minte, şopteşte ea fioros, aplecându-se spre urc ^iea mea, nu dezvălui cine eşti. î De parcă aş avea nevoie să-mi fie am intit. — Spune cât de mult adevăr poţi, îm i zice Corvin cu blân­ deţe. Aşa o să-ţi vină mai uşor. Mă zgâiesc în vitrina magazinului, la curcubeul de mărgele, şi pene ce împodobesc nişte capete sculptate. tţjW v * : ■

W & m

Dl. MONTROSE HORRO, PĂLÂRIER t*r PĂLĂRII de calitate pe Gustul ales al DOAMNELOR şi DOMNILOR

. Iblond « *“in vânt * şi nasturi de argint. v reu n u i nobil, cu părul. său aH M vfA Pentru toate ocaziile M ă su rp rin d e u itân d u -m ă la el şi, pentru o clipă, ochii n o ş lri se în tâln esc. Sistem ul m eu respirator aparent nu ştie .'Firma, cu sculpturile ei bulboase şi vopseaua stridentă, este ce să facă m ai d ep arte cu această inform aţie, iar gâtlejul îmi la fel de pompoasă ca individul care ne întâmpină când intrăm zv âcn eşte in tuse. Fir îm i aruncă o privire nedumerită, iar eu în magazinul aerisit. în g h it în sec şi îm i potrivesc pasul cu al lor, în timp ce ne croim —*Tinerii mei prieteni! Ce surpriză plăcută. d ru m pe lângă nişte cărucioare încărcate cu flori de mătase. Proprietarul magazinului se înclină adânc, cămaşa lui apreÎm i potolesc sim ţurile. Bineînţeles că e palpitant ca un tânăr tată pârâind şi.lanţul de aur al buzunar legănându-se ai ceasului c c de -------_ j ~ ratase. Magazinul miroase aa piele şi aa ch ip eş să se uite la tine. Pot să înţeleg de ce lui Jey îi place atât ostentativ pe vesta de mătase. Magazinul miroase piele şi de m ult. în să văzându-i pe Fir şi Corvin în hainele lor distinse pene de strălungi, şi, vag, a funingine. Corvin îşi scoate pălăria. m i-am adus am inte de altcineva - un adevărat aristocrat, care Omuleţul spilcuit mi se adresează: — Şi ce fermecătoare tânără domnişoară aţi adus cu voi! p o a r tă h a in e eleg an te şi comode cu egală uşurinţă. Vocea îi e şuierătoare şi mieroasă, în acelaşi timp. Monty Horro. D ar seara aceea Pana şi Găleata de Cărbuni a fost parcă intr-o a h i v ia ţi. în ain te ca ley s i fi plecat înainte ca eu sâ fi devenii Încântat. u n H oinar al C e ţit O are lucrurile ar «la ahfd acum daca aş i‘

m

i

Wf

M m

-V

1*4 -A-^» "» KUI J

îmi u. tnUrm V o şirul*, wilwvlnd u„ m, ™ P* P*«» muh c4,°*'* linâr* «Jomn.şj,,** c * J ^ U m‘"« <* 1* * * * * '» « ,! meu, Mmi .U* dufHl ^ ^

I

Vi* P«n,ru copil. Ap,n s*

s'Z Z lT

°* * * "

i

M i «■» U d l Z

^ ^ " d ''I,1^

“

bn.

i w „ , „ u n a „ p ^ , . K tp l" ^ u m trtl.> n ,.f M l c U p i ). , , Um
*<ă*â, **tă/.i.

P***l

Un. Horro are drepure . numric
Ho.ro «

„ „ ^ tr e c c d r .e c .U c - b ^ E U o j^ ^ m

^

•*"»***.

<>l ^ ^ A *f<4a Dar va trebui si ne descurcăm, da? Vemţ, cu fl urmăm brtr-o odaie din spate, care e la fel de ^ pe cit e cea din (aţă de ordonaţi. El trap/: ur* cufăr de gp raft cu pitirii bărbăteşti pe jumătate terminate ţi s t aţayi, ^jfldo-ne semn *4 luăm loc pe scaunele pliante şubrede f0 t par destinate diverselor puncte de lucru din 'încăpere. Se jpgfen ţi noi, iar Monty Horro imi arunci un zâmbet. — Aşadar, te dud ta un bal in seara asta, domnişoară Un? ptoct din filele unei poveşti, Eţti emoţionată? — Nu ţtiu despre ce vorbiţi, zic eu. 0 ridici din umeri. — Nu contează C iti vreme voi, tinerii frumoşi, sunteţi dis­ puşisi faceţi treburile murdare pentru aceşti pungaşi. Hu prea cred,,., Începe Fii; dar Horro (ace semn din r i a i A nu se ostenească. t Corvin e tăcut, dar fi vid un muşchi zbitindu-se pe 6»^* St Montj Horro te apleacă, vorbindu-mi cu o voce joasă, —— Bine, domnişoară Lin, cit de multe ştii? s Sunt nedumeriţi. — En... ă i...

— Ştie esenţialul, intervine Fit. Avem nevoie doar de orice ■oui informaţie pe care o ai in privinţa minunii. ’ Horro ridici din umeri.

— Misiunea e misiune. Inima hii Mol se afli pe undeva pe fattula Roet, iar noi trebuie s-ogă*m V” >distrugem.^Uiainie . ţi Ci adepţii bătuţi .încap ai Kii Bret-Nef să trezească vulcanul t*

si ne prăjească pe toţi. Asta t

J

^:*-v .. -Jr;f: 190

Misterul gemenelor

\9 Y

_neva şUe> sp Une Fir. C ineva de pe insuta aia

unde

JV- \V

A oi R ulb

A titudinea lui sugerează că ar treb u i să ştiu exact ce Se supune că o să fac. în să eu am te rm in a t-o cu delicateţea — Inima lui Mol? îm i în c ru c işe z b raţele. H abar n : Inim a lui Mol, c u m se d istru g e sau c u m m am a n a i b i i ^

M onty H orro îşi mijeşte ochii.

-

; te Inima.

Oftează, cu frustrare.

j^onty H o rro îşi în d reap tă atenţia spre m ine. ^ Tu o să vii cu m ine, ca asistentă a m ea. Va trebui să p o rţi ea ce ai p e tine, bănuiesc. N u p re a elegant, ce-i drept. M ă mă* din Cap p ân ă-n picioare. D a r v a tre b u i să scapi d e eşarfa

ataU.

— C re d e -m ă , ai să ştii de în d a tă ce ai s-o vezi dra p ro tejată d e ceva c are i-a u cis p e to ţi ceilalţi care au f o 5-0 g ăse a sc ă.

. •

06 s t ? * '*

lrirt*işi

M ă în c o rd e z , fă c â n d e fo rtu ri să n u reacţionez pe fată 1 dintele lu i. E x istă c e v a fa m ilia r în v o cea sa. O are l-am ^ tâ ln it? N u p re a c re d ; n - a m c u n o s c u t p re a m u lţi oam eni W re s p ira ţia lu i ş u ie r ă to a re îm i stim u le a z ă m em oria. ^ F ir îş i la s ă c a p u l p e sp ate.

draga mea. Gulerele se poartă descheiate până ia claviculă.

1

— C u s ig u r a n ţă o m u l n o s tr u d e aco lo a aflat ceva. F a ţa lu i H o r r o se în tu n e c ă . — D u p ă p ă r e r e a m e a , s -a im p lic a t p re a m ult. Dar, aparent, a fă c u t p r o g r e s e . O să m ă în tâ ln e s c c u ea cân d ajungem. Î m i a m in te s c . V o c ile p e c a re le -a m a u zit d in întâmplare, c â n d e r a m s u b tu f a d e ş a p c a -b ro a ş te i în g ră d in a privată a lmrră ă te s e i - u n a d i n t r e e le e r a a lu i M o n ty H orro. Simt fiori i r a s p in ă r ii c â n d m ă u it la el, acest ro to fei şi scund pal», ş ir - a p ro a p e c o m ic ă - p re a b u n ă aespi despre î■r t c a r e a re o p ă r e r e — . Î m i a m in te s c te a m a d in v o cea c ea tin e re i fem ei când el a m e n in ţa t- o . — C u m ră m â n e c u S p in u l N egru? în trea b ă C orvin. Şi el o

Trebuie ca m icul tău gât senzual să se vadă.

__ Scuze, zic, ducând o mânăla gât. A sta v a trebui să rămână. Horro — Ei bse in încruntă. e, m ăcar p u te m să-i sc h im b ă m culoarea? N e g ru te .

foce să arăţi ca u n asasin. îi arunc o privire p e care a ş v re a s-o ia d re p t m isterio asă. — Aş putea fi u n asasin. El chicoteşte şi m ă b a te p e ste n a s c u u n d e g et în cărcat d e bijuterii. — Şi eu la fel. Şi ghici care d in tre n o i n -a r fi băn u it? înghit în sec, ia r c restătu ra d e p e gâtul m e u îm i d ă u n spasm . — L in n u are o ţin tă , zice C o rv in . E a m erg e acolo p en tru Inimă, n im ic m ai m ult. H orro pufneşte. M erge acolo p e n tru a-şi înd ep lin i m isiunea, indiferent ce presupune asta. Se uită din nou la m ine. C red că cea m ai bună şansă a ta, în acest moment, e să speri că fie C om an d an ­ tul, fie vreunul din tre fiii lui are o slăbiciune p en tru brunete,

p ro te je z e In im a . __ O m a i s p u n o d a tă , se răsteşte H orro. N u există. Iar dacă

draga —m Nea. u , spune Corvin şi vocea lui e tăioasă acum. N -o să-i

cistâ, e u n o m . N im ic m a i m u lt. C o r v in d ă d in cap, în s ă p a re tu lb u rat. C ine sau ce este Spiu l N e g ru ? M ă p re g ă te sc să în tre b , d a r to n u l lui H o rro asupra

cerem să facă nimic din ceea ce nu vrea să facă. _L-ai văzut pe admirabilul Zahi Zan. Tonul lui H orro e 'J-ooiat si zâmbeşte cu afectare. Bineînţeles că vrea să facă.

hestiunii e ra c h ia r final.

;fr L

2

Kli9teT\JLl g«m «nelot

îmi face şmechereşte cu ochiul, ceea ceîmi răscoleşte stom — Parcă Zahi Zan studia la Templul lui Rasus, nu? z[Q^ sper că faţa mea nu arată la fel de pierită cum mă simt *U — Vezi? agită Horro un deget la Corvin. E foarte inf0r — El o să fie la Crepuscul, zice Fir. Toţi nobilii vor Bineînţeles că o să fie şi el. ac°lo, — Planul n-o să meargă, zic eu. Nu mă pot duce la C cui, dacă Zahi Zan va fi acolo. El... mă cunoaşte. ' rePusCeilaJţi trei se întorc către mine şi simt că până şi ca sculptate presărate prin încăpere se uită uimite la mine. ^ — Ce limba focului vrei să spui? întreabă Horro. Corvin pune o mână pe antebraţul meu. S p u n e c â t d P , a d e v ă r poţi. mult Eu... uneori mai desprăfuiesc bujorii, când e lu m ină-de-odihnă. Tata e unul dintre maeştri grădinari de pe Insula Roet. H orro m i-aruncă o privire fioroasă. — Tatăl tău e sim patizant al cauzei noastre? M ă blochez. N u m -am gândit dacă tata ar fi de acord ca eu să ucid un zeu. O plantă, sigur nu. D ar un zeu? Nu ştiu. — E plecat, răspund eu. Se ocupă de mălura grâului, în est. Sim t o eliberare de tensiune dinspre Corvin şi Fir. _ A tunci nu are im portanţă, zice Horro. Acum, ce-i cu p rostia aia că îl cunoşti pe fiul împărătesei? O să te recunoască? Evit privirile celorlalţi. — Da. H o rro se încruntă. — Eşti ab so lu t...?

— Da. _ Nu contează, zice Fir. Identităţile voastre vor fi ascunse, la urm a urmelor.

- E riscant, dar a 1 arcF, ;ă merg cu o necunoscu , Sunny. - Trebuie să fie Lin, zic

fi fo st mu\l m a i s'vmm i-o pe \erveşa aia idi

Ea are pregătirea pentru

*#

din umeri, _Eu doar fac c e zice Se ridică ş i îi urmăm « - Hai să încercăm ce^ ac tr ă s u r a . Trebuie doî re mine: Mă întorc dup Ce? Să mă duc cu el? Şi îg e r ă n d u -i din priviri c fn r ro face o plecăciune i tJ o r r o r id ic ă

•aordinar de prostesc, dat k j sa au costumele. Se întoarce apoi într-o clipă, draga mea. ► cumva „costume”? M ă uit la Fir, rreau, dar Fir m ă ignoră. M onty arte, ridicolă, şi ne despărţim . Eu înalte, iar C orvin m ă ia de

cu trăsura. Corvin sc _r __ o alee îngrijită. M ă întorc spre el. — M-am săturat de deghizări, ţir

2 Fir râde. prinţesă. Sunt costum aţii — Nu sunt deghizări adevărate de carnaval. ' — Costumaţii! p Fir rânjeşte afectat. — Este un bal mascat. — Blestemată gaură de foc a lu M ă sprijin lângă Corvin, simţii ... —■ L-am auzit pe M onty spi Încântător deux-pi£ce, continui

A di R ule

194

Neîmbrăcată. Doar o perucă sofisticată, din câte am î nişte ... frunze. * es

— Măi să fie, zic eu, calmă, ce sim ţ al umorului! Ai tăiat gâtul cuiva p en tru asta?

Fir pufneşte în râs. _O ricum , zice, sper că ai făcut baie de curând. _ N -am făcut. Deşi mi-ar fi plăcut; ceaţa subţire deja mi-a umezit hainele O trăsură, sclipind galbenă în razele piezişe ale soarelui co­ borât, vine uruind în faţa magazinului. înaintea ei, doi strâlungi cu înfăţişare arţăgoasă, împodobiţi cu panglici roşii de satin la gât, îşi mişcă în loc picioarele cu gheare, nerăbdători. O trăsură. Citisem despre ele, desigur. Le văzusem trecând pe stradă. D ar de ce asta m i se părea atât de mare şi de insta­ bilă? Fir se duce să-i vorbească vizitiului. Corvin pare îngrijorat. — Ţ in e minte, Horro nu ştie despre tine. — C e sunt, adică. — C ine eşti, zice el. Nu ştie să te ferească de orhideea in­ candescentă. Se uită în ochii mei. Ţine-te departe de orhidee. O să te dea de gol. M ârâi, frustrată: — N ici m ăcar nu ştiu unde e!

. f i r t num *

™

ţin e -te departe. 1

A d u -ţU m W e ce ţi-am spus mai devreme, murmură el.

M i s t e r u l g e m e n e lo r

\9S

alegere, nu? D e vrem e ce nu poate f\ fâcutâ decât

. mine. De o i-u*.

deo .-ţini mine: DeoLin iubesc sora, zice el încet, dar nu are mereu dreptare. "T reuŞesc să descifrez expresia lui încruntată. Desigur, g D misiune periculoasă, dar mai e ceva mocnind ţeasta

SUb*T.Tcre?i în cultul ăsta al lui Bet-Nef? îl întreb. Adică, sunTei gata să facă ce zice Nara că vor să facă? rorvin dă din cap. . A T T b u n â seamă că sunt. Ii iscodim de Iun, m ş,r. cJum ită ţie. acum Stim că execuţiile care au avu, loc au fost -distrate de însuţi Toiagul de Onix. El a semănat fr,ca de 0f. i roşii în rândul preoţilor Templului. Mă studiază. Şi doar nu crezi că a fost imaginaţia ta cea care aproape m-a lăsat fără viaţa în gang, nu-i aşa? — Nu. O văd pe Fir uitându-se în partea cealaltă a străzii, cu umerii încordaţi. întotdeauna vigilentă. Şi... îmi pare rău pentru atunci. Corvin schiţează un zâmbet. — Mă simt mai stupid pentru povestea aia decât pentru orice altceva. Tu nu aveai nevoie mine ca să te apăr. Nici de mine, nici de altcineva. — Asta nu-i adevărat, zic eu, încet. — Numai că, începe el, simt că mai e ceva despre care Nara nu ne spune. Mă uit pătrunzător la el. — Crezi că minte? Şi eu mă duc acolo să-mi risc viaţa? — Nu. Nu, nu minte. Numai că sunt atâtea lucruri pe care nu le ştim. Atâtea lucruri pe care nu le putem şti decât după ce treaba e terminată. îmi atinge braţul. Decât după ce e termi­ nată de către o Lin.

A ° i R ule

Zâmbesc.

— Iţi mulţumesc pentru nume» apropo. El se sprijină din nou de gard, cu privirea în altă part — Nu-i nevoie să-l păstrezi. e* — E singurul pe care-1 am. — A i g rijă , îm i sp u n e C o rv in . Z a h i Z an nu e de în c r ^ — N ic io g rijă . îm i v ă r m â in ile în buzu nare O «a ’ cu rc cu Z ahi Zan. ^ ma deSR e a lita te a m ă lo v e şte ş i m ă în fio r ch ia r ş i in această c a ld ă . P a la tu l d e A ra m ă . Ia rb a . B u jo rii. Ş i . . . o in im ă ? F ir s e a p ro p ie d e n o i.

E indicat

D e s c h id e u ş a tr ă s u r ii ş i o s c a r ă d e m e ta l se desfăşoară până jo s . M ă u it in c u p e u l întunecos. D u p ă o clip ă, e a întreabă; ă rae? i p r o b le m a ? N - a i m a i m e rs n icio d ată în vreuna d in — tr -aCs te — N u p re a . — N u p rea?

— N u. C o r v in p u n e o m â n ă p e u şă. — T e s im ţi b in e ? A s t a - i r id ic o l. S u n t b in e . S u n t b in e . _ E u , ă ă . . . c r e d c ă p u r ş i sim p lu n u -m i p la ce ideea că nu a m c o n t r o l a s u p ra lo c u lu i in c a r e m ă duc. F a c a s ta e x a c t p e d o s . A r f i tre b u it s ă -m i sp u n m ie însămi a d e v ă r u l ş i s â - i nvint p e eL C o r v i n in tr ă in tră s u ră , c a re s c â rţâ ie ţ i s e d a tin ă su b greuta te a lu t.

^

Urcă odată, urcă! Rasus, o să întârziem'. Ajunge la noi, cărând o geantă de piele şi purtând un cos^«-hiar mai ridicol decât cel de m ai devreme. N -am idee cine s-a costumat - nu-m i pot im agina ca vreun personaj ^ ^ t o r i e sau din literatură s-a afişat cu u n asem enea trenci juriu şi un guler foarte înalt. __Ce_ţi închipui că faci? zice arătarea către C orvin din tră­

•V

H o r r o o s ă s e în to a r c ă im ed iat. M a i b in e intri. s ă n u s ta i în s tr a d ă , d a c ă n u e n ev oie.

Trag aer în piept şi îm i împletesc degetele cu a\e \Uv tar e\

«din cap. liniştitor. însă, exact când pun vârful picioruţul pe ^ p t a de metal, glasul lui Monty Horro latrâ-şuieră umplând

^ -.„tin zân d o m ân ă. U ite. În c ă n u p leacă ni-

£ â i e r i v i n o Şi s ta i în ă u n tr u u n m i n ^ t i te o b işn u ieşti cu ea.

sură. Ieşi afară. Ăsta nu e un taxi. Se întoarce spre Fir. V oi doi seniţi după noi. Să vă purtaţi ca nişte aristocraţi, da? Dar fără să airageţi prea m uh atenţia. Invitaţiile alea n-au fost uşor de obţinut şi nu vor ţine, dacă sunt cercetate îndeaproape. Fir se dă la o parte din calea lui Horro, iar C orvin deschide uşa mică de pe cealaltă parte a trăsurii, sărind pe pavaj. Mai înainte să-m i dau seama ce se întâmplă, M onty Horro m -a îm ­ pins înăuntru, împreună cu geanta lui, s-a urcat pe bancheta din faţa mea şi i-a spus vizitiului să-i dea drumuL Pornim cu o smucitură şi sunt lipită de speteaza banchetei Până am izbutit să mă adun îndeajuns cât să mă uit pe fereastră, ne-am hurdu­ cat după colţ şi Corvin şi Fir n-au mai fost de văzut. Mă izbeşte greaţa. închid ochii Cum pot face oam enii asta în m od frecvent? — Uite-ţi costumul. Horro aruncă un sac înspre mine. Trenciul lui de satin auriu hiceşte în lumina murdară a ferestrelor. — Foarte bine. El bate darabana pe genunchi _ D i-i drumul, atunci

Ak

A

198

M i s t e r u l g e m e n e lo r

A.oi R u lb

\99

"JWP.N»-/

poarta spre Bazinul îngerului Lung. Sunnv *C°10 ' m ‘a Că a ^ u t progrese. M i j e ş t e ^ * ? '* & Să SpUna t0 t CinCVa de la Palat * * unde se află W a s l fiu sincer, m urm ură el, ar trebui să-l răpim pur şi simplu pe fil­ fizonul de fiu al împărătesei şi să smulgem informaţia de la el . privesc străzile cenuşii ale oraşului Caldaras trem urând pe lângă noi, străfulgerări de cărămizi înceţoşate şi oameni fără chipuri E greu să-mi închipui ceva atât de cumplit şi de strălu-

s tn m a c u l m i se strânge când cotim din nou dupâ un colţ

_1 E sigur să te schim bi de haine într-o trăsură în mers? H orro pufneşte. __ D eschide sacul, tărtăcuţă. îl deschid şi găsesc n um ai o m ască roşie sclipitoare. __ N u trebuie să câştigăm concursul de costume, zice el. Avem nevoie d o ar să n u fii tu recunoscută. __ Ah. D esigur. îm i p u n m asca p e faţă, strâ n g ân d bine panglica la Spate-Mă străd u iesc să zâm besc. — C u m arăt?

|

- C a u n oarecare, zice el, exact ce vrem . Se apleacă m in e: Ţ in e m in te , asta e u ltim a noastră şansă. Şi dacă Nar" zice ca tu tre b u ie să fii aceea, atunci tu trebuie să fii. Eu nu-i p u n deciziile la în d o ială. Ea e to t ce m ai stă între oraşul ăsta şi d istru g e re , aşa că ai naibii grijă s-o faci m ândră sau te spintec c u m â n a m ea. A cum a, ascultă, Toiagul de Onix o să treacă la a c ţiu n e c â n d răsare steau a Bel. Ai tim p num ai până atunci ca să găseşti şi să d istru g i In im a. D acă dai greş - ei bine, m-aşbu c u ra să n u -m i a rd ă casa d in tem elii. Să-ţi vezi casa arzân d din tem elii cu siguranţă nu e deloc o b u c u rie , d u p ă cu m ştiu bine. D ar să m ori ars-sufocat de lavă e m ai rău. H o rro nici m ăcar n u m enţionează de oamenii din acest o ra ş care n -o să fie în stare să fugă la tim p, dacă va erupe Mol. în to r c capul. N im ic din toate astea nu m i se pare real. Sunt p rin s ă în m itologie. D ar probabil e singurul m otiv pentru care exist. A ş fi im posibilă în lum ea reală. __ asistentă a m ea, m ă vei însoţi în salon, când vom u n g e H o rro îşi aranjează manşetele de dantelă. Eu o să vor­ b e sc cu M aiestatea Sa Im perială şi pe tine o să te trim it de-acolo c u v reo tre a b ă oarecare. U rm e a ^ poteca strălungilor până ieşi

ător ca un val de lavă existând aici. N im ic din toată povestea Inima, cultul lui Bet-Nef, M ol - nu pare m ăcar posibil. în tu n e­ ricul Adânc e la ani, eoni depărtare, n u ore. în să acum , cu vor­ bele lui Monty H orro încă şuierându-m i în urechi, pieptul îm i ,e cu o nouă hotărâre. Nimeni n-o să pună m âna pe Z ahi Zan. rii suntt costumaţi albe lucioase ca stiCOSlUmaţx în salopete ---A & finută da; nu e nevoie de trenciuri aici, câtă vreme cenuşa e ţinută la distanţă. Poartă părul tuns scurt, pieptănat şi băţos ca părul de n bărbat de păpuşă. păpuşă. U Un baroai întinde mmiuv o~ mână —— îmbrăcată într-o mănuşă ‘ ‘ — albă pentru a-1 ajuta pe Monty Horro la coborâre coborârea din tră ­ sura care saltă şi se leagănă la fiecare mişcare a lui, iar o femeie scoate geanta de piele de sub banchetă. Nimeni nu m ă ajută pe mine, când mă dau jos, stângace, din cupeu. N -are im portanţă. Când păşesc în lumina slabă a soarelui, sunt din nou copleşită de prospeţimea şi culoarea Insulei Roet. Pajişti verzi, risipă de flori, un cer mai albastru decât are dreptul sâ fie ceva real Extravaganţa priveliştii e ameţitoare. Sângele parcă se în ­ viorează prin inima încă şi încă o dată, în tim p ce privesc, rit, V rorhi vâjâitul circulaţiei lui prin vene. Aceasta este •«t,l cau in mul său în ure*J‘*> > • dau eu seama. Doresc pasional locul «aia. î«*1 dorinţa Vasi0

acesta

M

D e şi C re p u scu lu l n u e p revăzu t să în ceap ă decât d te v a o re , n o b ilim e a a ie şit a fa ră să p riv ească apusul pa ' îm p â n z ite cu p rie te n ii c u Z a h i u ltim a o a ră când fuse d e ja m iş u n a u d e o a s p e ţi v iu c o lo ra ţi de toate vârstei ** ^ d in tre e i a s c u n z â n d u -s e su b m ă şti îm p od obite * s c u m p e sau e ta lâ n d u -ş i g u le re d e p e n e sau aripi Iar P'Ctr< to a re . M ă u it în jo s la b lu z a m e a d e m ă ta s e .., accent — A d u -m i g e a n ta . * 1 M o n ty H o r r o îm i a ru n c ă o rd in u l în ain te d e a fi condus d e s e rv ito ri - sa u e l c o n d u c â n d u -i p e servitori - spre o g a n tă , c a r e s e în a lţă d o u ă e ta je p e strălu citoarea faţadă d e ^ ^

ferestre înalte. Cu coada ochiului r. ~ a c t dacă cp' i a mea se află în această £ se îngrămădesc afară, în a s h n ţ U u ^ ^ u T ^ fl°* - Aici, aici! zice Horro nerăbdător, făcăndu-mi sem pun geanta de piele între picioarele din faţă ale unui leu n t pe podea, lângă el. Horro face semn celor doi servitori * ]ece Şi-mi arată geanta. P ^ A m nevoie de lucrurile mele. Scoate-le din geantă. Im . jrăteasa va veni în orice clipă pentru masca ei. ? Deschid geanta şi scot o cutie învelită în mătase.

__ Acolo, acolo! Horro îmi indică o m ăsuţă delicată, iar eu aşez cutia şi a c e ş tia d u c tr ă s u r a d e a c o lo . N u îm i pare rău s-o văd plecând.'*1 I îocep să scot şi restul conţinutului genţii - cele ce trebuie pen ­ G e a n t a d e p ie le a lu i H o r r o e g re o a ie , dar izbutesc să intru tru cusut, un borcănel de clei, o pereche de foarfeci ascuţite. p e u ş a m a r e ş i s ă m ă îm p le tic e s c d u p ă el. Câteva minute mai târziu, ni se alătură u n grup de per­ î n p o f id a v e c h im ii s a le - c e l p u ţin d o u ă secole, dacă nu pui soane, care apar pe o uşă migălos lucrată şi îm podobită c u o la s o c o t e a lă m o d e r n iz ă r ile P a la tu l d e A ram ă n u -ţi dă impre­ oglindă. Procesiunea îmi aminteşte de floarea preotul-la-altar, s ia d e r e lic v ă . L u n g u l h o l d e la in tra re c a re m ă întâm pină scân­ care domină un colţ absolut superb din dom . însă, în loc de un t e ia z ă d e v ia ţă . U lt im a ra z ă a so a re lu i p ătru n d e nestingherită lujer strălucitor, încărcat cu polen, o femeie se ridică în m ijlo­ în ă u n t r u p r in g e a m u l fe r e s tr e lo r în a lte ale holului de intrare, cul acestui tablou botanic, satinul de culoarea lavandei, pal, al t m b ă i n d s tr a tu r ile la r g i d e f lo r i d e p ia tră şi copăcei. în fântâna mânecilor sale lucind în apusul reflectat de oglinzi. Câteva ser­ c e a m a r e , a p a f ie r b in te s c o a te n e în c e ta t ab u ri din mâinile în­ vitoare îmbrăcate în alb o înconjoară, corpurile lor aplecate în ­ t i n s e a le u n e i fe m e i d in s p in a re a a ce ea ce este, cu siguranţă, chipuind petalele mari şi ivorii ale florii. s tr ă lu n g u l c u în fă ţiş a r e a c e a m a i p rieten o asa. Caţiva nufen Femeia în satinul lavandă e înaltă, cu sprâncene groase şi c ă r n o ş i p lu te s c d e d e s u b t şi m ic i p e ru şi tem erari, pe care nunegre şi un nas a cărui punte iese în afară în partea de sus şi co­ T Z L a b u r u l, stau c o c o ţa ţi fe ric iţi p e denivelările şt mu boară într-o linie aproape verticală. Păşeşte cu încrederea de­ c h ii le f â n tâ n ii, c ir ip in d şt in fo in d u -ş i p e n e e. gajată a celor foarte puternici. împărăteasa. Monty Horro se grăbeşte spre ea, fluturând din degetele D incolo de fântână, M onty Horro şi servitorii o iau la stân ga, iar eu îi urm ez într-o încăpere cu tavan înalt, cu mo­ lungi şi ţuguindu-şi buzele. — Bine ai venit, domnule Horro, zice împărăteasa. Iţi mul­ b ilie r a u rit şi o pardoseală decorată extravagant cu picturi de ţumesc că dai o mână de ajutor costumului meu pentru deseară. an im ale, grădini şi stele. Pereţii sunt oglinzi înalte, alternând a p a la tu lu i. V iz itiu l n o s tru se răsteşte la strălungi să se m iş t^ *

- t’-'îWKlifi'fciV ;»

$?' r *î î | „ ie r u l g e m e n e lo r

A di R ule 204

re ea hipnotizată. Structura şi forma frun^. Mă întorc spre ^ ţn ţr_u n {cl asemănătoare cu orhide^ lor acestei plan ^ ^ ^ acasă, num ai că aceasta e mai maiţ sturz.f^ T m a iîn d ră z n e ţ curbată şi încreţită. Frunzele se înalţi Şi r ineâză ceva m ai intens când m ă uit la ele.

Ş‘ Mi se încordează to ţi muşchii. Aceasta este orhideea incan­ descentă. Instinctiv, inşfac foarfecele şi le ţin lângă şold. __ Asta e orhideea mea? întreabă împărăteasa, cu voce

impasibila. N u o cunosc îndeajuns de bine încât să ştiu dacă tonul acesta e periculos. — Da, Maiestatea Voastră, zice Fibbori, frângându-şi mâinile. A fost u n accident. — Văd asta. Ce ai de gând să faci în această privinţă? Îm i ţin răsuflarea. Planta ruptă luminează stins, ţinându-se de ciotul de la bază doar în câteva aşchii. Nimeni nu observă frunzele lum inoase - aparent, chiar dacă legenda este ade­ vărată, orhideea incandescentă este prea vătămată ca să mai reacţioneze la prezenţa mea. Am scăpat, deocamdată, de planta care m -ar fi trădat. Este un noroc incredibil. Şi, cu toate acestea, când frumoasele frunze încep să pâlpâie de parcă ar fi ştiut că sunt pe moarte, inima mi se întristează. O n n a aranjează ghiveciul, scoţând o fâşie de pânză groasă de sac şi vorbind în neştire: _Trebuie doar să îndreptăm tulpina, Maiestatea Voastră... E cât pe-aci să scape cârpa pe jos. Gura maestrului Fibbori se aspreşte, dar O nna continuă să trăncănească, roşie la faţă. — Trebuie să aplicăm o pânză bună pentru bandaj... aşa... o legăm şi... — Ca pe o roşie, zice împărăteasa cu o dezaprobare subînţeleasă.

Maestrul F ib b o ri în cu v iin ţează dând d in cap, ia r pe ob raz i bate un muşchi. O ajută pe O nna să în făşo are pân za d e sac • p ce orh id eea tresare şi se scutură. îm p ărăteasa p riv eşte 1tirnp iar M on ty Horro arată încântător de scan d alizat. „ tăcere, ^ rău frunzele de flacără ale acestei uluitoare 941 m lt aproape întunecate. Sunetul jum ătăţilor rupte ale plante sun ^ {^ ndu se una d e cealaltă, când pânza de sac nJpinU negsă stea la locul lor m ă râcâie pe nervi. Poate că n-o 16 , ne această orhidee incandescentă, d a r cunosc or‘“"°X iar ele nu sunt nici pe departe ca roşiile. jura. sa găsesc orhideea asta şi s-o sm u lg d .n ra d a trădătoare. Acum. când m oare, to t ce tre b u ie sâ fac eLe s-o las să-şi dea duhul. D a r to tu l în m in e p ro teste az ă. Fiecare părticică a sufletului m eu m ă z g â r ie p e su b piele; p i ­ cioarele şi degetele ard de dorinţa d e a in te rv en i cum va. T ata nu i-ar lăsa sâ facă operaţia asta oribilă, letală, u n ei o r h i d e e atât de nobilă ca aceasta. Şi nici eu n u p o t sta d e o p a r t e , fără să fac ceva. foarfecele în mână, mă strecor pe lângă toţi Strângând ceilalţi şi dau fuga la fântâna de la intrare. Le înm oi ţinându-le o clipă în apa clocotită şi lamele ies strălucitoare şi sterilizate. Nimeni nu-mi dă atenţie când m ă întorc grăbită. M aestrul Fibbori şi Onna sunt prea ocupaţi să se lupte cu frica şi cu pânza de sac murdară, Monty Horro e prea ocupat să-i urm ă­ rească amuzat, iar Maiestatea Sa şi cârdul de slujnice sunt prea ocupate să-şi dea aere de judecători. Mă apropii de ghiveci şi, cu o mişcare rapidă, întind foarfe-1

A*la hază. Cele douăjumătăţi ale3tulpinii negre *lă-

ADI R i/ lb

Misterul

Se lasă o tăcere mormântalâ. Horro şi O nna rămân cu rile căscate Ia mine. Fibbori nu spune nimic, dar mă fuU, ^ ochii lui vioi. 011 împărăteasa se întoarce spre mine, încruntată. — Cine spuneai că eşti? Există ceva familiar în privirea ei - senina siguranţă d specifică celor au foarte m ultă putere. Am mai văzut-o Zahi Zan, şi la Toiagul de Onix.

a

îm i las m âinile pe lângă corp, foarfecile lovir coapsă. vindu-mă pe — N um ele m eu e Lin, Maiestatea Voastră. C ei d in ju ru l m eu abia mai îndrăznesc să respire. în liniştea nefirească, au d cântecul slab al păsărilor şi apa curgând din­ spre fântâna d in hol. îm părăteasa se uită la rămăşiţele plantei de la picioarele mele. — M -ar interesa să aud, dom nişoară Lin, de ce ai ales să tai, sub ochii mei, u n exemplar rar din cea mai valoroasă spe­ cie b o ta n ic ă d in Caldaras, mai ales ţinând cont că noi, Co­ m a n d an tu l şi cu m ine, plănuiserăm că va fi piesa principală a serbării d in seara asta, unice într-o mie de ani. Spre cinstea lui, M onty H orro face un pas înainte. — M aiestatea Voastră, îm i asum întreaga responsabilitate p e n tru asta. Lin este ucenica mea. Distrugerea orhideei cade asupra capului meu. Vocea lui picură ameninţări. îm părăteasa îi aruncă o scurtă privire, apoi se întoarce înspre m ine, d ar nu m ai zice nimic. C ineva dregându-şi glasul neconvingător tulbură atmo­ sfera şi cu toţii ne uităm la maestrul Fibbori, care se încruntă la m ine.

- De fapt, Maiestatea Voastră - se în to arce spre ea - or bideea nu este distrusă. împărăteasa rid ică o sprânceană neari Dacă mă gândesc mai bine, continuă Fibbori, cred că tăierea de la bază ar putea fi cea mai bună şansă de recupe­ rare a plantei. In tonul lui se simte dezgustul, când continuă: __ Vedeţi, orhideea incandescentă - toate orhideele - sunt redispuse la infecţie când sunt deteriorate. Dacă rana este destul de severă, o am putare sterilă cât m ai aproape de răd ă­ cini este cel mai înţelept lucru de făcut. — înţeleg. îm părăteasa m ă priveşte atent. în cazul acesta... bravo, domnişoară Lin. M are păcat că nu vom avea o orhidee de dezvelit la Crepuscul, dar cel puţin nu am p ierd u t-o defini­ tiv. îşi strânge buzele. Poate ai vrea să te gândeşti Ia o slu jb ă la noi, să lucrezi cu plante, în loc de pălării. Desprinde un evantai de culoarea lavandei de Ia brâu, îl deschide şi spune: Acum, dom nule Horro, vorbeşte-mi despre noua teh­ nică de a împodobi cu mărgele despre care mi-ai pomenit. Desigur, Maiestatea Voastră, spune Horro, înclinând respectuos capul. D om nişoară Lin, te superi dacă te rog să-mi aduci câteva flori proaspete de albâstriţe? Dacă găseşti vre­ una, vreau să spun. Du-te. Mă expediază şi, în sfârşit, voi fi liberă să mă întâlnesc cu Sunny, la Bazinul îngerului Lung. — Domnişoară Lin, spune o voce poruncitoare când ajung la uşă. Mă întorc pe-un călcâi. — Mă întreb, continuă împărăteasa, dacă, în timp ce eşti pe afară, l-ai putea anunţa pe fiul meu, Zahi, că domnul Horro

mc ^ a ra

•'•tu l

viu. M u lţu m esc.— .. ^ r c a c -o să-l

Dau din cap şi m â grăbesc să ies din îngheaţă sângele in vene. La dracu. Nu salon, simţi ordinului Îm p ă ră te se i. P o t doar spera p o t să nu \ să-m i ascundă id e n tita te a de Z a h i Zan t am urgul ş m â re c u n o a ş te ? C e - o să fac dacă nu m >ar ce-o să H o lu l d e la in tra re e p lin d e lu m e recunoaşte? tâ n d u -s e s p re c e e a c e b ă n u ie s c c ă e acu m , oaspei nw " ■ în cnp5.nl celălalt. O zăresc de la u n so i de - «rSluciu,*,

v ern o asă, tap etată cu draperii arăm ii şi flori aurii. O m â n ă m ă atinge pe umăr. Maestrul Fibbori nva v a ta ră d in salon şi acum stă in um bra unui suport inalt de ţin â n d in b raţe ghiveciul cu orhideea. Îm i arunr* - _ n e p ă tru n s. — D o m n iş o a ră ... Lin, nu m u lt d e u n a d in tre cele m ai p ale m ele.

îmi aminteşti foarte ucenice de grădina

— N - o să m ă c e rta ţi p en t £ 1 m ă p r iv e ş te a te n t c â te v — N u , z ic e . D a r tr e b u ie & a i f o s l c ă f a c i c e e a c e tr e b u ia R id ic d in u m e r i. __ A m a c a s ă o o rh id e e st tr u ea.

wmmmm

-

d ă d in cap-

orhideea incandescentă?

L ° « 1C- SP“ n e m “' n a5r e tK a tâ şi frunzele ofilite care rac

f a c e sem nJ J ^

£

- C1 ° u,Cl tlce c,
gurul care a fost găsit vreodată... E mat v aloros decât de Aramă. Mai valoros decât toate comorile iui W. Trag aer în piept. __ Eu... asta e de înţeles, bănuiesc. __ Da, zice Fibbori. Şi dacă ai fi îndrăznit s-o ta Maiestăţii Sale Im periale, pedeapsa ta ar fi fost _ Fierberea? întreb, plină de speranţă. _ Spânzurătoarea, spune el. __ Dinţii putrezi ai lui Rasus! exclam eu, înainte să-mi iau seama, păi, atunci e un lucru bun că n-am omorât-o. — Dinţii putrezi ai lui Rasus, intr-adevăr. Vocea maestrului Fibbori este aspră, dar simt şi un zâmbet ascuns.

î m i r id ic b ă r b ia .

a

fc«m*rM»Vor

i c a n işte p ăsări m oarte.

Las mirosurile de aramă, apă şi flori îngrijite din holul de la intrare pentru miresmele de afară, de iarbă şi de flori de noapte. Soarele a apus rapid, deşi Crepusculul nu va începe, oficial, decât la răsăritul lui Bel. Cel mai strălucitor astru de pe cerul nopţii, Bel este cunoscută şi ca Regina Stelelor, fiindcă va domni tot anul care vine. în tim p ce m ă îndepărtez de Palatul de Aramă, văd că au mai rămas câţiva oam eni pe pajişte. Luna a răsărit deja şi, la lu­ mina ei, văd un fermecător labirint de gard viu într-un colţ al parcului. Îm părăteasa a spus că Zahi va fi acolo. Niciodată n-am mai văzut cu adevărat lumina lunii - doar chestia slabă, difuză, care se cerne fin printre norii pe care Mol îi scuipă peste noi, în oraşul de jos. Dar această lumină a lunii e pură, puternică, tn timp ce merg printre Hon, vad cum uni schimbă culoarea pielii. 4 a zidurilor•priamlui. şi a petalelor. O adiere de van, mângâie iarba şi brazdele de don. mflorandu-le

In valuri j cindu-mi Ştiu de coardele ii tu n ec aîe, ; aJC>£vstriî a le gard in c h is , n o ; n o a p te a , z id u rile ur d in tr-o p~ p o v e ste d e -a m a m e b ir in tu lu i, 1 c u t r e n u l n isip , m o a le c a p u fu l, m ă a şte p t a ş te p tâ n d a ic i. Z âm b esc P o a te că m ă t p a r e r a p id , to tu ş i. Je y a terrr n a t - o c u m in e . D e g e te le

»ar, ridicând; e a capului. ; d e ja lo c u l k spTe la b irin t su n t de un : tâ râ m m ag a n d in tru p t :> picioarele i s â găsesc \

- Zâmb,

Poveştj]ea

m â a v e n tu r e zm e le tr a s e a z ă c o n tu ru rile pereţi t r u n s e c u s u n 10 i,n t e r i° r u l în apropiere, a s ă f a c c a le in ti>etu u n e i fâ n tâ n i clip o cin d . P rii p e Z a h i Z a n . o a r s â . D a r m ă o p re sc . A m fost ti I n i m i i e m a i D a c ă n - o fa c , o să tre ze sc suspic p o r t a n t ă d e c â t o r ic e altceva; nu r i c o l m is iu n eim a. Îm i ţin r " r e s p ir a ţia şi m a i fa c v re o d o i-tre i p ap ro ap e, p â n ă -i c e a ju n g la u n c o lţ ş i descopa d esch îs - m i jl o c u l la b ir in tu lu i. I n f a ţa m e a , m ic i ş u v o a ie d e ap ă se înalţ, b a z in în c o n ju r a t d e d a le m a ri d e p iatră. A erul d a r c u v a p o r i d e a p ă , n u c e n u şă . D o u ă pers b a z i n , c u s p a te le la m in e , u m ă r lân gă um ăr, u n u l s p r e c e lă la lt. R â se te . O tâ n ă ră se în to arce m o m e n t c a s ă a r u n c e o flo a re - o d elicată arg s e p a r e - in b a z in u l d in sp atele ei. Z âm b etu l ei t r ă s ă t u r ile c h ip u lu i, p e rfe c te .

am văzut-o cu Zahi Zan pe lT‘ *« Şi este el, din nou, lângă e a H recurv^ chiar ş ^ ^ Parul ii este ciufulit. Stă lăsat pe vpîJie toUu>n l calm al proprietarului, şi spune ceva ce nu r,*. -u.- ' ^ G alben-Unt râde din nou şi işi aşazâ capul pe umărJi Z'i ^ aplec peste gardul viu. __ Zahi Zan! pouâ feţe se întorc spre mine. Zahi mijeşte ochii prin j^jniintuneric. .— Da? _Mama dumneavoastră vâ aşteaptă in salon! V a sosit tstascaIn timp ce mâ întorc, o aud pe Fata GaJben-Unt întrebând: — Cine a fost, o servitoare? Cu o bruscă durere in stomac, îmi găsesc drum ul prin iabirintul de gard viu. Străbat pajiştea in fugă, trec pe lângă nişte cojj>e ale servitorilor care arată ca o uriaşă omidă adormită, şi pe lângă domul de sticlă al grădinii împărătesei. O speranţă cum n-am ştiut că aveam se revarsă intr-un torent năvalnic M-am minţit pe mine însămi, nu-i aşa? In pofida cultului lui Bet-Nef şi a Hoinarilor Ceţii şi ştiind că eu trebuie să distrug Inima lui Mol ca să salvez oraşul Caldaras, când am traversai Podul de Jad, in seara asta, in trăsura aceea oribilă, exista o parte din mine care nu voia decât să-l mai vadă o dată pe Zahi Zan. Cu corpul încordat, ajung ia zidul curb ce străjuieşte împre­ jurimile Palatului de Aramă. Trăsurile sosesc una după alta pe drumul de gresie, aristocraţi in costume înzorzonate coboară, râd şi se grăbesc înăuntru. Mă uit peste pajişti, unde lumina de h palat nu poate ajunge, iar amintirea odinioară minunată a feţei lui Zahi atât de aproape de a mea, a braţelor sale in jurul

C'*!'

m

A

dj

R

M is te ru l g em e n e lo r

u l s

m eu, e d o ar o altă um bră în acest •peisaj -- J fantomatic -~*V\J r-£r*A Inz-Vii/i « A i! --x •— ---1 c â n d în c h id o c h ii, m ă in v ad ează o a m in tire m a i v ie ,a u c lip o c in d şi a u n e i le sp e z i m a ri d e p iatră, a d ou ă capete

Şerpuiesc printre copaci incov • ^ â n d poteca despre care H o r r o ^ f flUna* \ucx0as ^ Se sfârşeşte intr-o vale î n t u n e c o a s ă ^ — * £ jscunde in ea o apă stătătoare destul de r * nea*T* ling* bazin se află o statuie răsturnată h J h ?*mtU * be*-

^

aa p p ro ro aa p p ee u n u l d e a ltu l. L -a m v ă zu t a cu m , nu?

C e m i-am im aginat că o să se întâm ple’ Ar fi trebuit să d e c ân d l-am văzut p rim a oară, cosind iarba in vesta lui ----- .u»utt iu Vest;

* - ,nge; U‘ LU" g> Un PiCi° r CUgheare tb generoasă. Ma aşez pe coapsa lui acoperită de muşchi Tot ce ştiu despre tovarăşa m ea intrus este că se va îmâf***’ ruine aici. a ni cu Mai întâi îi aud paşii. Niciun animal sălbatic n-ar fi atât de Upsit de subtilitate, foşnind de-a lungul potecii, agitând tufele şi lăstarii. Mă ridic, ştergându-m i transpiraţia de pe faţă. \Jn desiş de frunze m ari, rubinii, se cutrem ură şi om ul m eu de

n --T m e , u n p r in ţ d e g h iz ao tt îin ţă ra---n . L a fel de fru m o s şi de o o r h id e e in c a n d e s c e n t ă .

A m fo st b ic iu ită , f ia r tă , Îm p u ş c a tă , izo lată şi dm

■

D a r a b ia a c u m , c â n d îm i lip e s c fa ţa d e a rcu l de jad c a r ^ ' c h e a z ă c a p ă tu l p a r c u lu i, f r u n te a m i se în c re ţe ş te , c o l ţ u r i l e ^ ' m i s e în c o r d e a z ă , ia r la c r im ile m i se scu rv Pe ohm ii * &UtU

i- i

i-i

.

. .

c o la d o v a d a d e a u to c o m p a tim ire .

*Jl m ir-ofuii.

legătură apare.

C e d is p r e ţ o b iş n u ia m s ă a r ă t p e n tr u Jev cân d venea acasă

Încremenesc. Tu trebuie s i fii Lin, zice Fata G alben-U nt. Eu su n t Sunny.

c u i n i m a f r â n t ă d u p ă in im ă f r â n tă , şi u ită -le la m ine acum

LXXUv,u%.— este Ia fel d e frum oasă ca To n„eînţeles că eşti. De aproape, esic ia »».._ căzătoare, cu piele fără cusur şi păr strălucitor. Ea se uită Ia

T r e b u i e s a s a lv e z o r a ş u l d e d is tr u g e r e p rin fo c , iar eu plâng p e n tru Z a h i Z an .

mine, evaluându-mă, iar eu bâlbâi un salut neinteligibil. — Unde te-a găsit Monty? întreabă ea, mijind ochii. Te-am

B a liv e r n e , î m i s p u n , c u c e a m a i b u n ă im ita ţie a vocii Elenei. A e r u l e s t e u m e d ş i d e n s în ju n g la d in afara zidurilor pa­ l a t u l u i . A i c i , t o t u l e s te î n a c e e a ş i m ă s u r ă d e z o rd o n a t şi neîn­ g r i j i t , p e c â t s u n t o r d o n a t e ş i în g r ijit e g ră d in ile Îm părătesei, î n p o f i d a v o i n ţ e i m e le , s u n t f e r m e c a tă d e e x u b e ra n ta acestui

lo c s i l b a l i c , c ă s c â n d g u r a la to a t e fo r m e le d e v ia ţa oem aoaflori1 albastre z u te - p la n te c ă ţă ră to a reî,t Ill/ft UlWvavrv---jşi _ verzi, insolente, ne-

.

T„

c iz e la te , şi in se c te ca giu v aieru rile, îm buibate cu nectar. în din v r e m e cc c e da o m u il şi rd P alatul e a A_____ ram ă se laudă cu specii din ia iu i dwv ^ * - i - —. u x în î n tr e c i î n tr e g C a ld a ra s u l, ju n g la Insulei R oet e locuită în întregime d e s p e c im e n e a u to h to n e - p lan te şi anim ale care sunt de aici. E s te c iu d a t, d a r o p a rte d in m in e sim te că şi eu aparţin tot a c e s tu i lo c .

mai— văzut? Probabil, răspund, adunându-mă. Şi m-a găsit Nara, nu Monty. îşi arcuieşte sprâncenele dramatic la mine. — Eşti din gaşcă, atunci. îm i aruncă un zâmbet conspira­ tiv. Bravo ţie. D au din cap: — Doar un alt Hoinar al Ceţii, bănuiesc. »-»c5 capul într-o parte, surprinsă. CreD oar lasă capul in ir-u aduc aminte să fi văzut vreodată — Zău? Sunny îşi m -a pus în legătură deam că eşti agentă. Nu-mi a\*w_ Hoinar al C eţ'; în afară de Fir, care un

V

W .i'fifai A o i R ule

214

cu un agent din nobilime, care m-a prezentat ca fiica 1 • m i-a fost intrarea pe insulă. Cei m ai mulţi dintre noi nobili sau pe-aproape. Sur^eu1 NN-o spune cu m ândrie. M ândria generaţiilor de ; anstoc e atât ât de adânc înrădăcinată în oasele ei, încât —nu mai e ^evoi>ie să i se s tre c o a re şi în voce. îm i s c h im b a b o rd a re a . — O h . n u s u n te m o fic ia l H o in a ri ai Ceţii» C red d u m e r ită . D a r. d a , tre c c a a sis te n ta lu i M onty H o ™ 5 S u n n y se a ş a z ă p e s ta tu ia ră s tu rn a tă a în g e ru lu i Lu n s si a la tu r i. ull6Şieu, — Ş tiu u n d e e s te I n im a , îm i sp u n e. V o rb eşte cu voce joas5 d e p a r c ă n e - a r p u te a tr ă d a c o p a c ii îm b ră c a ţi în muşchi. D a r, b in e a s c u n s ă - şi p ă z ită . — î m i im a g in a m , s p u n e u . O a r e o s ă fiu în s ta r e s ă m ă ap ăr? N a ra aşa crede; ea ştie ce l e - a m f ă c u t p r e o ţ i lo r în g a n g . D a r n u ştie că am fost complet n e p u t i n c i o a s ă în T e m p lu , u n d e d u ş m a n ii m ei au fost într-adev ă r p r e g ă t iţ i s ă m ă în f r u n t e . S u n n y s e d ă p u ţin m a i a p ro a p e d e m in e . — Am

v o r b it c u Z a h i -

Z a h i Z a n , ştii, al doilea fiu al

Îm p ă r ă te s e i...

Oh, ştiu. _

ş i m i - a lu a t c e v a tim p , d a r în ce le din urm ă am scos

i n f o r m a ţ i a d e la e l. E l e , ă â , e m a i p u ţin precaut când e ... SOt r e b u i e sâ-1 fi d r o g a t. O să a le g să c re d că l-a drogat î n o r^ ce c a z , c o n t in u ă S u n n y , l-a m Tăcut să vorbească " 1 . , e in s u le i şi a lă s a t s ă -i scap e c ă există un pasa) d e sp re s e c re te a Îm p ă ră te se i. Şi m i-a spus sa nu s u b t e r a n î n g r a d in a P ? A scu n zăto area perfectă!

cobor niciodată acolo. Evident,

M isteru l gemei\e\ot

' ' ___ Ce revelaţie, zic eu, sec. Eşti sigur* c i n-ai citit vreun rtjan de senzaţie?

ny îşi încrucişează braţele. Incredibila lum ină a lunii de

\ sula Roet se cerne p rin tre frunzele verzi şi aurii pe faţa ei, „ ce mă studiază. t Tite e cel mai bun fir pe care-1 avem. g e n ţii Narei au " \ . _ ta Ne-am infiltrat aici de luni bune şi a ar trebui să asculte vechile legende, st jalnic. Uneori,, creu ea . . . ---rjmc. Uneor ---- creaturi. Scoat încerce săy obţină uneia dintre acele.. -ktirto ajutorul aîl un hohot de râs amar. E o nebunie, nu-i aşa? __ p u ... Una dintre care creaturi? Vrei să spui un aripi-roşii? jvlă silesc să râd, dar perişorii zburliţi de pe braţele mele sem­ nalează primejdie. încă sunt surprinsă că oamenii chiar cred că există vreuna. Vreau să spun, nu ştiu tu, dar eu n-am văzut ni-

55

ciun alter umblând pe străzile oraşului Caldaras. Sunny încuviinţează din cap şi umerii i se relaxează. Dă un bobârnac la o insectă verde de pe antebraţul ei. — Dar dacă nu găsim Inima... Alterii chiar există, ştii. Bineînţeles că ştii. Ce tot îndrug? De aceea eşti aici. Doar că eu... E foarte important s-o găsim. Nu ştiu ce să fac cu tăcerea pe care o învăluie în jurul cu­ vintelor care ar trebui să urmeze. Privirea ei este distantă. Jey ar încuraja-o şi s-ar împrieteni cu ea. Dar eu nu sunt Jey, aşa că doar aştept. După câteva momente de tăcere, Sunny zice. - Horro nu-şi dă seama de asta; e gheboşat ca o pipă şi rău cât doi ca el. D « vreau să ştii - sun. cu iotul devotată cauzei. Mă ia de mână. N-o să dezamăgesc pe n.meni cum fac alţii. Vezi tu eu sunt... sunt o geamănă. Nu o geamana um ană fiară c ^unt una dintre aceia. semn pe frunte. Su

Au» R ulv

216

MUtcrul ţ«Q\«n*lor

Atenţie. îm i controlez flecare nerv al feţei ca să su rp rin sa ar trebui. S& nu par foarte d o rn ici de a C4t asta. chiar d a c i o Înţepătură de ac arzătoare din d*sPrţ ţipă d u p ă răspunsuri. cre'eruţ Prim ele cuvim e carc-m i ies din gur5 sum . — U nde e sora ta? ncPotrfv\ţc Ii,a în lem neşte.

lui Mol, soră, zice ca. Găseşte-i Inim a ş\ striveşte-o

lA°artC . sni. s« înnegreşte.

P jJU >ju S alv ează OraşuU_____ Sau O preşte-i pe Cei Frumoşi? Doar... SCllVCU^U . i* w * in no la , arte lui Mol? Mă uit lung la ea» ea,habar habar n-am cu ce expresie.

KSI

vulcan, dar nu există

—+« că ee un j^ol poate un zeu zeu sau sau poate po
— Vrei să spui. bestia. A fost nimicită,bineînţeles la s - CT ^ S H » u

locuiesc aici. m

DC CrCa,Ura aUcr «>* » «dus-o pe

unde ura este cultivată şi apreciată.

— In sens strict, el a fost tatăl m eu, la fel cum mo acela a fost, în sens strict, fratele meu. nslrul A lt aripi-roşii. U n b ăiat care ar fl fost de vârsta mea. Unul caro n -a lo st a d u s clan d estin în oraş, într-un coş de pasăre cU p ra d ă . U n u l care şi-a petrecut cea mai mare parte a scurtei sale v ieţi sub ap ă, m u rin d , în loc de într-o colivie de sticlă. îmi în to r c p riv ire a spre cer, fixând-o pe coroanele sclipitoare ale c o p a c ilo r, im p u n â n d u -m i ca um ezeala din ochi să dispară îna­ in te ca S u n n y s-o observe. __ A sta i-a frâ n t in im a m am ei mele, spune ea. Crezuse că e ra p re g ă tită . D a r n en o ro cita de creatură semăna atât de mult în picioare, sucindu-m i braţele în faţa mea. in

sp a te, d in n o u în faţă. -

.

.

DeCi “ ^ X T a T â X l T i u t u r â n d u - , ! bucăţeleîe Je

-

A - o intM n;re —

^ .a ^ c â e s iip e c o n t —

—

- -

agenţii” Ei sunt d in cele mai

tunecate colţuri ale societăţii - nu din gangurile pline de gu n0aie ale oraşului Caldaras, c i din turnurile sale aurite, arcuite,

S u n n y sc u ita la n iin e cu asprim e.

CU

r— vw *

înţeleg unde îşi găseşte Nara „agenţii. ____

>

■-

, ^ Su nny iic c * există un pasa) « c w Com andantului. Aşa că va trebui să

y

" * r i < W privau a « «. — „Şarpe” am zis. nu „ape”! croncăneşte o voce ■Pr'T\ c\CTV\\ n0pţii. Şşşşşşarpe! Ştii, cel mai bun prieten a\ mamev tale

$inguraticeî

_ Oh, dulce Ver, mormăie Corvm şi eu ii urmăresc direcţia

C in e ls p r e z e

priviriiY ţn faţa palatului, printre trăsurile elegante, o persoană undă, purtând o haină oribilă şi o pungă de hârtie pe cap, -biarăla unul dintre servitorii palatului. I __ Cum m ama focului te-ai putea costuma ca „ape”’ O să

ce

U n c o ş m a r verde s c l’ •

rte câ"d ie s p e a rc u l d e f H ?‘ , -----A ra m ă

de A ra m i ^

^

^

^

M

Ur«? m -Mă trao ,r„ j, pe uriaş în to rc în nar—.i „ ? de°‘

I

*<11

1

în P&rcul Pal^ l u i

Ţ i - a i a l e s c o s t u m u l ă s t a c a s ă fie în to n c u lim ba ta a s c u ţ i t ă ? o î n t r e b p e F i r , c â n d e a î ş i s c o a t e m a sc a . L - a m a l e s p e n t r u c ă n u e v o lu m in o s , z ice ea, studii n d u - m i m a s c a . S a u s c â n t e i e t o r . C e - a z is S u n n y ? —

c a t a l u n e i s c u l p t u r i g e o m e t r i c e î n g a r d u l v iu . C u m e şi chestia a s ta c a r e se ţin e d u p ă noL

ochii lăptoşi ai lui Teppa Orătania. Corvin oftează. - Am crezut că Nara o să te strecoare înăuntru ca bucătă-

F i r î n t i n d e m â n a ş i t r a g e f a ţ a c o ş m a r u lu i v e rd e , scoţându-1 l a i v e a l ă p e C o r v i n , u n p i c a s u d a t. s e p r e s u p u n e s ă f iu V e r , z ic e el.

l l e x a m in e z . _ _ P o a t e d u p ă o n o a p t e g r e a în p ă d u re . _ _ S a u c a o s a l a t ă , z ic e F i r ş i e u p u fn e s c în râs. -

D a , b i n e ! C o r v i n î ş i a r u n c ă m a s c a p e p a jiş te . Aşa

c a r e e u r m ă t o a r e a m iş c a r e ? îm i c o b o r v o cea. „•V

— Hei! strigă Corvm . Punga se întoarce spre noi la auzul vocii lui. __ Oh, iată-i. O seară bună, soldat. Vine târşâindu-şi picioarele, în tim p ce noi încercăm să ne retragem mai adânc în um bra sculpturii de gard viu. — Pentru numele a tot ce arde, zice Fir, dă-ţi jos punga aia ridicolă de pe cap. Smulge punga de hârtie scoţând la iveală părul alb soios şi

S u n n y e u n p i c î n f r i c o ş ă t o a r e . I i u r m e z în co lţu l întune­

__

ajungi tu pe fundul unor ape intr-un m inut, am ice...

-

reasă. Teppa ridică din umeri. - N-au vrut să mă creadă, nu ştiu de ce. Dar am găsit punga asta şi am improvizat. Găgăută âla de gardian de la poartă a fost cam obraznic, dar i-am spus: .Sunt curată, pnetenei M.-am .mi ■.„f z-r»trebuie! N-am mcio arma! Nimic! Dez­ brăcat costumul tot c şi caută-mă!.„ Şi c. vorbeam , d _ ă laşipie]e serios, mi-am bracă-m a pa jumătate şi tot ce trebuie, şi bănuiesc că d a t chiloţii joS Pana ’

X

t

•• «* «B 220

asta

S55«

Aoi R ule *■>&£.

fo st destul de convingător pentru el, fiindcă m -a pân ă aici ca pe o d oam n ă din lu m ea bună. îşi pune mâ şold u ri. D e ci, în co tro ? n^e T ep p a rezolvă repede u şile b oltit a le îm p ărăte se i. C o rv i

Ue aurite ale grădinii privsit v^orvin, Fir şi cu mine stăm strategic s * cundcm de privirea oricui, în timp ce ea zăngăneşte încu-° rea şi b o m b ă n e , însă se plimbă destui oameni prin parc'et°a' ne sim ţim foarte încordaţi. Din fericire, după câteva m o r ^ * un declic ne anunţă că avem cale deschisă. Cnte’ — P ă z e sc eu a ic i, afară, zice Teppa, cu o privire şmecheră

____

M ia te ru îg » ^ ^

A să căutăm? întreabă Fir ^ 221 — Deci unde peducţia nu a punedd ei forte, cel puita d ,c i „ „ e , rezolva misterul locului in care să împungă vârful ascuţit al jabiei sale. Corvin face câţiva paşi şi atinge cu degetele vârful săgeţii jyiui arcaş de piatră. _Dacă e ceva pe care Com andantul vrea să-l ţină secret Je ucenicii grădinari şi de vizitatori, n-o să fie în niciunul din­ tre locurile care necesită îngrijire sau care invită la cercetare

atentă. închid ochii. _ Trebuie să fie într-un loc care nu se schimbă. _Hai să ne despărţim , zice Corvin. Fir şi cu mine încuviinţăm. în c h id uşa aurită în urm a m ea, iar Teppa deja a dispă C o r v in râd e. Eu urm ez poteca de pietre de aramă la dreapta, pe lângă o ’ărut. tufa de cuscută ale cărei flori se ridică până sus în aer. După — N e-am închipuit că s-ar putea să fie nevoie să intrăm în o cotitură, care o bancă de piatră ‘în care nu este deschisă v reo la tu ră a palatului n.. *«*‘ forma unei pene uriaşe stă ---------uescm să publicului. Era o în mijlocul unui dezm ăţ de flori de fumul-dimineţii. Apoi p o s ib ilita te . D e c i d e -a sta am p lătit-o ca s ă ... ne bage înăuntru -asta o iau p rin tr-u n mic pâlc de copaci veşnic verzi miniaturali, — Ia r a c u m , c ă su n tem î n ă u n t '- " ------ * su n tem în ău n tru , ne putem purta singuri d e g r ijă , n u ? z ic eu. nu mai înalţi decât capul meu, fiecare tuns cu o simetrie perfectă. R id ic ă d in u m eri: Grădina, deşi magnifică, nu e enormă şi pot auzi foşnetul — A s ta -i T ep pa. şi scrâşnetul pietrelor sub paşii lui Corvin, care îi dă ocol pe P ă ş e s c p c p o te c a d e p ietre de aram ă, lăsându-m i masca să partea cealaltă, şi paşii lui Fir, care o străbate prin mijloc. Mă c a d ă la p ă m â n t. C h ia r şi pe În tu n eric şi în tăcere, grădina îm­ opresc când ajung la cascada ce şiroieşte pe dom într-un bazin p ă ră te s e i îţi taie răsuflarea. C u lorile sunt altfel. Tot mai pare un de aramă. Pânza lată de apă curgând pe sticlă formează un c a le id o s c o p , în să în locu l unui belşug de cioburi de giuvaiere peisaj, în veşnică schimbare, de lumină şi întuneric, care mă în to a te c u lo r ile , acu m este un d ecor dintr-o m ie de piese subtil ţintuieşte în loc, ca vrăjită. Mă uit în bazinul de aramă, unde apa curge continuu, dar d ife r ite d in tr -o sin g u ră piatră preţioasă albastră superbă. îmi fără să se reverse niciodată, dispărând printr-un grilaj mare. la s o c h ii să c o lin d e p c potecă, sus, pe trunchiurile copacilor 2. , . .li: şi în jur, la ‘tufele r 1 ----' In pofida înfăţişării simple, fără sculpturi complicate sau înalţi verzi.

— Sunt sigură că oricum o să ai un ochi pe toate şampania* la liber, îi spune Fir peste umăr, intrând pe uşă. — Şam panie l a l i b e r ?

- **i

t&i

•f/,

■■X ». v.•’ . ' '

Sas.-.;

Misterul gemcnelot

222

material* preţioase, aceasta este v>tv>o*DU probabil cea mai im p rţ^ . ^ ««.C ■ \ w»A >4*m »»—■»' —1 n a n li a m l n i ^ n o’^ u l O ld aras. M ari. pe o pajişte n e in ^ .

— Există o cameră de Întreţinere dedesubtul acesteia’ în ­

• tă lum inată de lună, in spatele domului grădinii, vid un mic nărău care şerpuieşte înapoi intr-un crâng de copaci bitrâni. Atâtea pregâtm . atât de m ult efort, pentru această viziune de frumuseţe.

treb__ ^ Nu din câte ştiu eu, zice Nara. Deşi nu sunt foarte fami-

__ lncâm âtor. spune o voce in dreptul umărului meu. Mă întorc brusc. — S ara?

1

ZZ3

t a stâ cu o m ână in şold, uitindu-se la căderea dc apă. — Un pasai nu atât de secret, este? — E u ..., Încep, dar inii dau seama că are drept; Cirilaiul de pe fundul bazinului de J ----aramă e destul de mare p e n tru a perm ite trecerea unei persoane. — Narai C o rv in se grăbeşte de-a lungul potecii. Fir apare o clipă mai târziu. — D eci, cum închidem apa ca sâ putem cobori? întreabă N ara. Expresia lui Fir e greu de citit, dar pare un pic mai rezervată decât de obicei. — Tu ce cauţi aici? N ara o priveşte pe sub genele sale perfect arcuite. — N u ţi-ai închipuit că aş vrea sâ fiu de faţă când aripi-roşii n e salvează pe toţi? Studiază din nou căderea de apă. Deci, u n d e e robinetul? îm i ridic privirea, cercetând partea de sus a cascadei. O ţeavâ sim plă e fixată invizibil la îmbinarea dintre marile pano­ u ri de sticlă ale dom ului şi o urmăresc din ochi până dispare in spatele vegetaţiei.

liari cu grădina asta. __ jsju> zjcc Fir. Am cutreierat toată insula. După ponturi fclse de la agenţii Narei. — Atunci cred...

Dau la o parte ramurile unor tufe joase, dese, şi găsesc o

valvă in zid. — Cred că asta e ceea ce căutam. Valva protestează puţin, dar o întorc până când şiroaiele de apă se opresc. Nara dă din cap. — Bravo! Stă la marginea bazinului de arama, uitându-se cum se scurge apa. dintre noi ar trebui să rămână aici şi să facă de — Unul strajă, zice Fir, schimbând o privire cu Corvin. — Fir, rămâi tu. Nara flutură o mână. Corvin, ajută-mă să ridic grilajul ăsta. Intrăm în în bazinul bazinul goi gol şi -alunecos. grilajului sunt Intrăm — —AoaBarele ne ele şi sare înapoi, încă fierbinţi când Corvin pune mâna pe ele şi sare înjurând. - Lasă-mă pe mine, zic eu. Poate că sângerez la fel de uşor ca oamenii, dar apa opărită nu mă frige. Apuc bine de barele Încinse şi ridic grilajul, dând la iveală o groapă întunecată. _Fu întru prima.1 1 ioC în urma voastra, zice . Fir, cana . _ eu P-Un^icioareîe deasupra gropii. Pot să-l fixez la loc. îmi \egân P

A

d i

K

u i .e

N u m ai să n u dai d ru m u l la ap ă, zice C o rv in Nu în o t n ic i In ap ă re c e

tunelul începe să se îngusteze şi, dună w » ^u tem siliţi să ne UW m pe b u n i pti„ ,au felinarul ş , in tru prim a, ie5ind ta p„ tea c adâncitură largă şi plată — trebuie să fie un bazin, îm i dau searna. când apa curge. Ridic felinarul deasupra capului, dar cobor flacăra după o clipă şi m ă uit atent in spafiul larg de 11 bazin. E lu m in at de lu n ă, de sus. N u suntem atât de

Ştiu să

Mă las să cobor în beznă, atingând cu picioarel alunecoşi. Mai ridic o dată privirea spre f r u m o s , PCreW — Ai grijă, Fir. Dacă vin Toiagul de Onix şi ai pace. N u-i în fru n ta de una singură. ' asă'> în Fa îşi sc u tu ră u m erii, gata de luptă.

adânc sub păm ânt pe cât am crezut. — A ici se strânge apa, zice N ara, sp eriin d u -m ă din nou.

— A s ta c e v r e a să în s e m n e ? O f te z .

Corvin a ieşit

— C e v re i tu , b ă n u ie s c .

şi el d in tu n el şi face u n o c o l pe la m arginea

bazinului gol. N ara se rid ică p este m arginea bazinului.

Ş i m ă la s s ă c a d în b e z n ă . C ă d e r e a e m a i lu n g ă d e c â t c r e d e a m , d eşi nu am niciun

__ C e este lo cu l ăsta? O chii m ei se ob işn u iesc, cât stau la m arginea bazinului, al

m o t iv s a m ă a ş te p t la o a n u m e d is ta n ţă . P u teau să fi fost trei­

cărui zid îm i ajun ge până la piept. G u ri rotunde şi negre de

z e c i d e m e t r i , d u p ă c u m m i s - a p ă ru t m ie . T o tu şi, după un gli

ţevi punctează latu rile bazinului, aşteptând să ducă apa mai

î n s t o m a c , a m a t e r iz a t d u r, d a r n e v ă tă m a tă . R azele lunii pă­

departe, u nde este nevoie. R idic ochii, exam inând form ele şi

t r u n d p â n ă a ic i, ilu m in â n d s la b u n tu n e l larg , ai cărui pereţi î n c l i n a ţ i l u c e s c a c o p e r i ţ i d e a lg e . — C â t d e jo s e s te ? în t r e a b ă c o n tu r u l cap u lu i lui C orvin de d easu p ra.

rului. C o rv in vin e lângă m ine. nc. — E o grădină, zice el, cu uim uimire. in aru l roată, fascinată de toate Este o grădină. Plim b bfelinarul

— C a m v r e o t r e i m e tr i? E l a t e r iz e a z ă c u u n :

— A u! — S a u p o a t e c in c i? z ic d u p ă a c e e a .

Nara cade în tăcere lângă n o i şi se rostogoleşte. Apo, se ri­ d ic ă , ş te rg â n d u -ş i m âzga de pe costum ul ei bine croit. Aud » c â itu l u n u i c h ib rit şi u n felinar pâlpâie la viaţa. _ B u n , zice ea, h ai să vedem unde duce ăsta. Mergem ,,

umbrele în tu nericu lu i. — Apă şi lu m ină, spun eu. M ă caţăr afară din bazinul gol şi ridic din nou flacăra felina­

*

L \

Studiez form a frunzelor, poziţia florilor neobişnuite. îm i dau brusc seama. Cât pe-aci să scap felinarul din Apoi

c o n tin u ă o b ucată, coborând m ereu. încep sa sus . Q s& ne d u c ă p e m alul lacului Valul de Azur, fiind doar D UPă v re» ^

plantele ciudate şi pornesc printre ele. înalte şi scunde, mlăe ceva familiar la unele dintre ele, dar pldlllbiv v-._ • ci eu în dioase şi butucănoase, e ceva ta. orice creşte în m in această a u o v .. ciudată peşteră deschisă am şi eu în ’ astea nu-mi sunt complet necunoscute. dom . Totuşi, plantele astea nu-mi sunt complet neci

-

mână-

Nara se

râ frunzele pufoase ale unei nh ci tufe-

V ' > i a» şm 226

‘

^^—-•f.it.i,, r-iifimi,

’V-r

•vîa«;

A di R ulb

Nara, nuf

Ea-şi trage mâna înapoi şi se ridică în picioare uit* > mirată la mine. ’ llandu-Se - Nu atinge nimic! spun eu. Nu atinge niciun* plantele astea! na dintre Corvin încremeneşte. — Ce vrei să spui? Mă mişc printre plante, ţinând felinarul sus. — Asta e o grădină otrăvită. N ara şi C ro v in se dau inapui p iu ă la ,m rRi„ e. ,

.

Ku. îm i rev in în m in te d en u m irile, p rilu iie şi i,K " p la n ie p e c a re le -a m m e m o ra i, dar nu le-an, v izu , V e n a -d e -u h e a ţa , la c rim a lu i

Ver şi orice-moarte, mda mai Du

te r m c ă a p ra fu lu i d e d o rm it al lui C orvin . Grădina asta e un la b ir in t d e m ă ră c in i, fru n z e şi flori aşteptând să facă rău. Sau să u cid ă . — P ăi, e p e ric u lo s şi să respirăm ? întreabă Nara, gesticu­ lâ n d n e ră b d ă to a re . Sau ar treb u i d oar să nu culegem legumele p e n tr u s a la tă d in acest lo c? C e r c e te z h ă ţişu l p la n te lo r d in ain tea noastră. — E g re u d e spus. L e arăt: Ă sta ţepos de colo, de pildă, este u n p u f-p a f. G h im p ii lu i su n t m o rta li otrăvitori. C hiar şi o zgâ­

H

m

V

..................... M isterul gemenelor

227

O metodă deşteaptă de a prot tul celălalt al acestei încăperi, nu crez? bÎ T afVa în pUne pe Fir să-şi croiască drum cu sabia n Că n'° — Nu, zic eu, lăsând felinarul jos. U n e le ^ 0’ nu? plante se apără eliberând otrava în aer, dacă sunt S ^ tT * * * — Bandane, zice Corvin, să filtreze aerul otrăvit C _ N-ar merge, îi explic eu. Ai putea purta un costum de fier din cap până-n picioare, să-ţi acoperi gura cu cea mai fină ţesătură, dar dacă cel mai mic vapor îţi atinge pielea, sau dacă vreunul din spori pătrunde printr-o îmbinare a armurii. Corvin clatină din cap. — Deci unele plante sunt ucigătoare dacă le atingi, altele sunt ucigătoare dacă le respiri, iar altele sunt ucigătoare dacă le rupi.

Nara îşi pune degetele pe buze. - Ceea ce înseam nă, zice ea, încet, că unele

nu

su n t ucigă­

toare la atingere, respiraţie sau rupere. - Păi, da, zic eu. - Deci ar putea exista o cărare printre ele, dacă am putea s-o găsim. Nara se apropie din nou de marginea grădinii o tră­ vite. Se întoarce spre m ine, hotărâtă. Ne poţi conduce? Corvin vine lângă m ine şi pune o mână caldă pe spatele meu, ceea ce sunt foarte sigură că Nara nu poate vedea, prin

r ie tu r ă o s ă -ţi în c h e g e sângele în câteva m inute. — B in e d e ştiu t, z ice C o rv in . M ă u it în ju r. __ D a r a ce e a , c a re este cu n o scu tă ca pasăre-strangulare sau p a să re -stra n g u la to r. N u -m i am in tesc. A rată la fel de fioros c a p u f-p a fu l, în s ă g h im p ii lu i sunt inofensivi, în afară de faptul c ă în ţe a p ă . în s ă te u cid e cu sp orii. A ceştia plutesc în ju ru l lui ca u n n o r şi, d a c ă îi resp iri, oasele ţi se lichefiază. N a ra d ă d in cap .

întuneric. P ăi... Cercetez iarăşi din ochi g r ă d in a . P r o b le m a este că nu cunosc toate plantele astea. Ştiu vreo câteva, dar într-o gră­ dină ca asta, o singură greşeală poată fî fatală. — Atunci va fi fatală şi pentru Cei Frumoşi, zice Corvin. Nara, Toiagul de Onix nu poate străbate grădina otrăvită, cum nu putem nici noi. Singura metodă e de a distruge grădina complet - să opreşti apa şi s-o iaşi să se usuce - iar asta ar lua

JL

In

i v

■ >

y+-

V>1

I

m ai m ult tim p decât au. fn num ai câteva ore, Crepuso va term ina. A ş zice sa adunăm toţi Hoinarii Ceţij aici ^ ** m i tem pe Fir după ei - şi să stăm de pază. ° tri‘

— Nu! se răsteşte Nara. Vine cu paşi apasaţi la noi şi se apropie de faţa lui C — A, pune in joc o r ^ u l C aldara, pe abili,a,ea ,a d T aT ' la distanţa o arm ală de m em bri ai c ilu lu i? Hoinarii ( , iscusiţi, d ar am fi copleşiţi num eric. C “ SUnl — O avem pe Lin, zice Corvin.

il

mi

£M

— A ripi-roşii nu-i de ajuns. Trebuie să fim siguri E xpresia ei e neîndurătoare. Dar când îmi închipui uriaşul val de lavă. de nestăvilit, înghiţind Insula Roet şi bulevardul T ran d afiru l-d u lce, ba chiar şi casa noastră de pe strada Drobul de Sare, o înţeleg. — Staţi d eoparte, da? Fac un pas spre marginea grădinii. O să în cerc să găsesc o cărare sigură. Vă spun eu când să mă u rm aţi. C u in im a b u b u in d u -m i, păşesc pe lângă primul şir de plante, în cercân d să-i găsesc un num e fiecăreia, trecând pe lângă ea. D u p ă vreo câţiva paşi, observ o lum ină portocalie ciudată. Slabă, d a r distinctă. Sting felinarul. __ Am încredere că ştii ce faci, zice Nara cu răceală. L um ina oranj vine de la m arginea grădinii, la numai caţiva paşi distanţă. Mă îndrept spre ea. Şi, pe măsură ce mă apropii, lu m in a devine m ai puternică. C ând în sfârşit ajung, lumina e atât de strălucitoare, încât ajunge până la tavan. _ Pe coada lui Ver, m urm ură Corvin. M ă u it la sursa de lum ină - o tufa cu frunze m ari, mica şi cenuşie D acă n-ar fi fost lumina, aş fi zis că e o frunza-lun,r e o tufa com ună în regiunile cu păduri, ale căre. radacm face dinţii oricui le mestecă să cadă. Mă aplec - sigur asta e

’ ‘• V

t

.

frunză-luntre? T'nându-m i răsuflarea, apuc una dintre t zd e mai mari ca să mă uit la ea mai îndeaproape.

Şi dedesubt, ascunsă de frunzele tufei, văd adevărat

su rsă

a ciudatei lumini oranj.

Această orhidee incandescentă nu e ruptă sau pipernicită.

Nu e pusă într-un ghiveci. E înfloritoare, frunzele sale învăpă­ iate, pe care dansează flăcările, strălucesc puternic printre frun­ zele şi tulpinile celorlalte plante din jur. D ar dacă n-aş fi dat la o parte creanga de frunză-luntre, n-aş fi văzut-o niciodată. Mă îndrept de spate şi văd o altă lum ină oranj, la câţiva paşi distanţă, în stânga mea. _Ce se întâmplă? zice Nara. Ce e lum ina aia? Mă întorc cu faţa la ei. — Este o orhidee incandescentă. Luminează pentru că eu sunt o... — O Lin, zice Corvin şi nu-mi pot reţine un zâ m b e t care mă gâdilă până în vârful picioarelor. — O aripi-roşii, zice Nara fără emoţie. Deci asta ce înseamnă? Trag aer adânc în piept. — Cred că trebuie să fie mai multe orhidee incandescente ascunse în grădină. Iar scopul lor este să ne arate - să-mi arate mie - calea prin grădină. Asta ar explica de ce numai un aripi-roşii poate găsi Inima. îmi muşc buzele. Bineînţeles, dacă mă înşel, putem muri cu toţii. Nara clatină din cap. — Nu cred că te înşeli. Şi e s i n g u r a n o a s t r ă şansă, oricum. — Eu mă bag, dacă şi tu o faci, zice Corvin. — Foarte bine. Veniţi în spatele m e u . Mişcaţi-vă numai când mişc eu. pe următoarea ,lumina . x oranj slaba. Exista îmimă fixez privirea O potecă dreaptă intre cele două orhidee incandescente, dar e 4 m

L m" - .

.

_

__

'm**â^*£**M 230

v.■^ ^ 1,1

„l i

năpădită pe ambele părţi de plante de toate m ărim ile t tând printre ele, o să le atingem şi o să respirăm aerul di jurul lor. N u putem evita asta. ^Pte-

1 1

'■ A d » R u l i

>■1,- , - Mn----- , -r

y.

F a c u n p a s . U n p â lc d e ia r b ă -c io lă n o a s â În a ltă , din d m e a , m ă z g â r ie p e u m e r i. Î n c ă u n p a s, o tu fa -ră su c itâ din m e a im i t a ie p a n ta lo n ii c u fr u n z e le sa le . C o n tin u i să m -

A u ! s t r ig ă C o r v in . T u f a a ia to c m a i m -a tăiat'

^

- N u - i n i m ic , s p u n p e s te u m ă r. A ce e a e le m n u l-b rici rv te ta ie . Uf^ r -

G r o z a v , m u r m u r a el.

■pptM ttiS* - *.n. n» e lung. „ „ pic m a, ^ | jfcrşeşte intr-o m are camera de păm ânt, în mijlocul căreia * \ află o grăm adă de liane negre, lum inate in roşu strălucitor Ele ' sunt încolăcite şi împletite, întinse pe jos, îngrămădite \n mijţoCul încăperii ca nişte panglici aruncate. Eu mă uit, fascinattâ. ţju se mişcă, dar e ceva aparte cu ele. In mijlocul lor, stă cocoţat un obiect in form ă de ou, lu ­ minând stins. N u m ai m are decât pum nul meu, pulsează viu. j^ara şi Corvin se uită ţintă la el, lum ina sa clară refiectându-se

C u r â n d , a ju n g e m la a d o u a o r h id e e , c a re strălu ceşte put

slaba ei p â lp â ir e f i i n d la n u m a i v r e o z e c e p aşi in faţa noastră. In afară d e v r e o c â t e v a în ţ e p ă t u r i ş i d e m ir o s u r ile p işcâtoare care nt

n i c . D e d a t a a s t a , N a r a z ă r e ş te u rm ă to a re a o rh id ee,

a r d p ie p t u r il e , a ju n g e m la e a fă r ă in c id e n te . N e ia p r o b a b i l o o r ă s ă s tr ă b a te m in tre a g a grăd in ă otrăviră. U n e l e o r h i d e e s u n t a tâ t d e d e p a rte , c a a b ia le zărim ,

la înce­

paşi. Plantele m o r t a l e n e în c o n jo a r ă , m â n g â in d u -n e c u fru n zele păroase, int i n z â n d s p r e n o i ţe p i a s c u ţiţi sa u s u fo c â n d u -n e cu polen. Insă

p u t , i n v r e m e c e a lte le s u n t la m a i p u ţin d e zece

n u m u r im . N u n e p ie r d e m c u n o ş tin ţa . A ju ngem in căpătui c e lă la lt . l i d a u f e lin a r u l lu i C o r v in , c a r e a p rin d e u n ch ib rit. — B r a v o , z ic e N a r a , n e te z in d u -ş i s a c o u l şi u itând u -se cu un o c h i c r i t i c la z id u r ile c ă p tu ş ite c u ră d ă c in i. N u pu tem ti prea d e p a r t e d e in im ă . , S in g u r a c a le d e a În a in ta e ste u n p a sa j jo s , m urdar, pe l a t u r ă a a c e s t e i în c ă p e r i lu n g i. C o r v in p o rn e şte prim ul, e d a - a a s -a , c u b r a ţe le În a in te , z v â rco lin d u -se p rin tre rădăcini -

u r m a ^ d in a r u lu i c a o râ m ă . N a ra U u rm ează, iar eu m ă streco, c u g r e u i n u r m a e i, b â jb â in d p r in b e z n a .

In ochii lor. Fac un pas spre el. — A sta... este? Ştiu deja răspunsul. Acest lucru mic şi lu ­ minos este fără îndoială o in im ă Mă uit la Nara. M m m ... nu ştiu dacă ar trebui să-i facem vreun râu. Ochii ei fulgeră — Adunâ-ţi minţile, aripi-roşiL Ştii ce este a sta Ştii ce pe­ ricol reprezintă. Fă ceea ce trebuie. — Sunt de aceeaşi părere cu Lin, zice Corvin. Ceva in toată povestea asta pare greşit. Uite, doar stă acolo. E vie. Nara ne apucă pe fiecare de un umăr. — Ascultaţi ce spuneţi. Aceasta este Inima lui MoL Ştiţi ce vrea să facă Toiagul de Onix cu ea - ce poate face în noaptea asta, dacă nu-1 oprim. Am irosit luni in şir ca să găsim Inima. Hoinarii Ceţii şi agenţii şi-au pierdut vieţile căutând-o. Şi voi sunteţi gata să uitaţi totul pentru că e frumoasă? Imi plec privirea. — Iartă- m ă Nara. Ai dreptate. Corvin încuviinţează. _ Mi am pierdut capul, pentru un moment. — Acum, smulge-o din cuib, aripi-roşii, zice Nara. Şi dis­ truge viaţa din ea.

2 *2

«flV VAX’V/'J In tim i m âna %prc in im a lu m in o asă, cure pulsca/ă j a tnivâ p recu m *.1ltărt!ţU. fie rb in ţi, cu penele lor în fo ia tt * *” ^ ~ M o arte lui M ol, so ră. ş o p t e s c N ara. M oarte aUerll

Înlemnesc cu m âna 1ntkiu&,

IM,r*

- M oarte alierilor?

Nara se strâm bă in tr un zâm bet acru. — C e credeai că o s i se întâm ple când le vom distr I .Ir;,,,,,,,! Ar-Mloarc! < >r sâ p ia r i ca T tic va curăţa lum ea d e ei. ** “ ir‘l, cu n sck -

N » r e c u n o s c v o c e a c a r e -m i ie se
— Pe

to ţi?

N ara, zice C o r v in . eu credeam că, dacă distrugem Ini m m i. im v u lc a n u l c a s ă n u m a i p o a tă fi folosit la nimici­ r e aa , oarda o lur lu

— A ş a v a f i, z ic e N a r a . A s tfe l v o m fi sig u ri c ă nimeni n u v a m a i t r e b u i s ă t r e a c ă p r in c e - a m tr e c u t noi, Corvin. N ic io d a t ă . E x is t ă o p r iv ir e in o c h i i e i, m a c a lc ă p e n e r v i.

scânteietoare şi îndepărtată, care

— C o r v in ? în t r e b e u . — N u e v o r b a d e s p re ră z b u n a re , N ara, z ic e el, lin iştit. Dulce R a s u s , n - a m a i r ă m a s n im e n i p e n tru ră z b u n a re. S-au dus. Toţi s -a u d u s. — Ş t i i c u m s u n t a lte r ii, a r ip i-r o ş ii? N a ra m a strân g e mai t a r e d e u m ă r . C e fe l d e c r e a tu r ă îş i p o a te în e c a p ro p riu l copil? V o c e a î i d e v in e s p a r ta . T a ta n u v o ia s - o la s e s - o fa c ă . S o ra mea ş i a p o i f r a t e le lu i C o r v in , A n a ş i B ird y . T im p d e z e c e ani, n-a l ă s a t - o s - o f a c ă , n o i p a tr u d e v e n in d d in c e în c e m a i con v in şi, î n F ie c a re z i, c ă v o m c r e ş te îm p r e u n ă . în s ă e a n - a p u tu t tră i cu s p a im a . Ş t i a c ă e r a m d o a r n iş te c o p ii - to ţi, d o a r n iş te c o p ii

d** propria piele a contat mai mult. Aşa c4 .tm r o „ luat din şopron o foarfeci dc tune copac» v \ „ U(,lX v .. , ^ ţp «>mn.

— Destul, Nara. Faţa lui Corvin şiroieşte dc lacrimi. Nara mă apucă strâns dc braţ. _ Apoi i a decapitat pc Ana şi pc Birdy ir» paturile lor \ vrei să ştii ceva? Pupilele ci sunt dilatate, () foarfecă de tu n s u> păcii este o armă cu tăiş im presionant, li taie şi pe alteri \a fel de uşor ca şi pe oam eni. Zâm beşte. Aceea a fost prim a nedrep tate pe care am indreptat-o. _ Am spus destul! C orvin o îm pinge Va o parte de lângă mine. Nara, gândeşte-te la Elena! — Elena ştie câ este necesar, ii aruncă Nara cu dispreţ. O h, Rasus, distruge-o odată şi gata! Întinde o mână, dând sâ apuce inima ce pulsează. Şi ţipă. Mă uit in jos. Sângele ţâşneşte ca un gheizer din braţul ei. Mâna ei rănită zace în ţărâna de jos, ca o floare roşie căzută. O voce vorbeşte din umbră: — Mai atinge o dată Inim a şi o sâ fie capul tău. Nara se lasă în genunchi. Eu şi Corvin ne întoarcem speriaţi, când o siluetă păşeşte in lumină. E mascat, îmbrăcat in negru din cap pânâ-n picioare, in afara unei lame lungi care luceşte în m âna sa şi a alteia, care-i atârnă la şold. — Spinul Negru, şopteşte Corvin. Se spune că el e mâna dreaptă a Tronului de Sare, câ a ucis mulţi Hoinari ai Ceţii, dar n-a existat niciodată vreo dovadă. — Dacă Spinul Negru există, e doar un om, îmi amintesc eu cuvintele. Cine eşti? Silueta se apropie.

.__ E u s u n t c e l c a r e a p ă ră In im a d e c e i care ar vrea să-i rău . R id ic ă o m â n ă în m â n u ş a tă \a g u ră şi suflă. U n p raf sclipitor n e în v ă lu ie , c a u n p a r fu m d u lce -în ţe p ăto r. N ara se prăbuşeşte p e o p a r te . C o r v in c a d e d in p icio a re . P ie le a m i se în fio a r ă , în tim p ce p leoap ele m i se îngreunează. M ă u it c u o ch ii în c e ţo ş a ţi l a o m u l d in faţa m ea. — V o c e a t a . . . te c u n o s c . S p in u l N e g r u î ş i s c o a te m a s c a ş i-o a ru n că m iş c a r e s ă lb a tic ă . __ Ş v e u a m c r e z u t c ă te c u n o s c ,

Şaisprezece

pe jos, cu 0

spune Zahi. Ziduri murdare, lumină slabă de lumânări, copleşitorul miros de mucegai şi seu —mă trezesc intr-un mediu familiar de dezgustător. pot să spun că mi-a lipsit temniţa din Templul lui Rasus. îmi dau picioarele jos de pe banca de metal despre ire cineva s-a gândit că ar putea trece drept pat şi mă duc până la ieretele de gratii din faţa mea. Pietrişul scrâşneşte sub tălpile mele joale. Mi-au luat toate hainele, mai puţin maioul şi pantalonii in­ comozi de tweed din Casa Subterană găsită-şi-pierdută. Pantaloni care, bănuiesc, n-au putut să-i descojească de pe mine. N-am idee câte ore au trecut sau ce se petrece în lumea de •fără. Poate că oraşul Caldaras n-a fost un bastion de confort şi siguranţă pentru mine, dar este casa mea. Şi dacă mai există şansă să îl salvez, o să încerc. Închizând ochii, invoc puterea de sub mine. Mă găseşte chiar Si aici strecurându-se prin tălpile mele, umplându-mi venele. * ' mai puternică bilă de foc de până acum. Pietrele ^ StC nărtat luminează roşii. Dar gratiile celulei mele zidului îndep31 rămân solideFir-ar- j f t k > m

*

î" “f- \

'V.^- A m K u u

.

— Hcll strig In spaţiul Întunecat de dincolo de gratii vaf Am Informaţii pentru împărăteasă! Hei» ZgAlţAi gratiile. C on tin u i *A strig vreo câteva minute. în cele din dărA vcrtlca 1.1 de lu m in ă apare In bezna de dincolo «u "4' ° mea. Se mArcştc, o uşă se desch ide şi trei siluete U t , . 1 <'">U N avem tim p de pierdut, zic eu. Trebuie kâ vorh.'^'' împAt Aleasa şi ( '.omanduntul. Hs<' tu M ot\ «să -* (aci a>«i ceva. N —n a ilin «.linie siiu ete e lc sset *.v^uimu* ii U lr c silu din desprinde din ^rup se apropie de tţratii; d o i pa/.nit i cu tyUiţii i^i pe cap flanchea/* flanchează u>a. 1,4 * — Z altl, sp u n cu “ , ascu lta m ă. Cu *T‘* — ■- — ma. Cultul lui lu*t n c( c y< ...i. * b in e m e r s i In T em p lu l acesta. Ui intenţionează să trc /c a s u * Ştiu cc in ten ţio n e a z ă C ei Frum oşi să facă. zi<.c el. l)c se c re z i cA îi su,_rp ra v eg h ea m odm in propriul propriul lor lor Templu? **’ ....... f,.avanii Inima »lui M ol C “i **-*4 ................ ...o l e p r e ţio a să şi p u tern ică. M ulţi ar folosi o pentru prnpriile s c o ile sc o p u r i. P e asta, d u p ă R ăzboiul Pământului Topit, Tronul d e S a te a c real p r im u l Spin N egru din al doilea copil al regelui. I ii p ă z e sc liu iu u i c u m au făcut o şi predecesorii mei, timp de nici, timp dc O in ie d e ani. ( ) p ă zesc d e cultul Ret Nef. Şi de creaturi ca tine. — N u în ţe le g i, sp u n eu. t .in e e Jcy la ir w ca th e r? Vocea îi este gâtuită. Măcar exi st ă? Î mi atei obrajii. — E sora m ea , şo p te sc . Există. E la fel de reală ca Suniiy. — S u n n y! ex cla m ă el. A trebuit sâ-i dau cu linguriţa infor­ ma ţ i a d e sp r e lo cu l u n d e se alia tunelul, numai ca să aflu ce punea e a la ca le. A m urm ărit o timp de vreo oră, în seara asta, înainte să m i d a u sea m a că probabil transm isese deja informaţia. — Z a h i , a s c ul t ă . . . — A m a s c u l t a t d e s t u l m i n c i u n i l e ta le . z ic e el c u a m ă ră c iu n e .

A*ta C prea mult. Ma agâţ de gratii _ Dar tu ce mi-ai fi tăcut? Nu vezi? Păna , ilu rr . jjt tntr-o cuşcă. ' •“ ‘n<-uDimina dinspre uşă ii dansează pc faţă, in timp ce se m u u (dine, cercetător. _ întotdeauna credem că vom şti să identificăm răul când jj vom întâlni, zice el, liniştit. Şi rareori izbutim, încetează, îl implor. El ridică o mână şovăitoare, dar o Iasă jos după numai o clipă. — Râul nu Învinge întotdeauna cu aripi de foc. O să mă lase aici. _ I-am salvat pe alteri, nu-i aşa? spune cu voce joasă, în­ fundată. O întreagă societate. Aşa era drept să fac. Nu? îmi simt obrajii arzând. Nu-i răspund. Acum schiţează un zâmbet strâmb, fără nicio bucurie. — Dar voi aţi câştigat, oricum. Aţi câştigat pentru că, in po­ fida tuturor lucrurilor, a secretului bine păstrat, a crimelor... In clipa asta, această... Vocea i se frânge şi îşi mută privirea de la mine. Âsta c cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. — Am crezut că ţii la mine. Fierbinţeala de pe faţă imi ustură ochii, adunându-mi la­ crimi la colţuri. Caut o urmă de înţelegere pe faţa lui, de hotă­ râre, de regret. Dar nu găsesc nimic, decât împietrire. — Am ţinut, zice el, dar asta nu înseamnă că nu sunt duş­ manul tău. îmi lipesc fruntea de gratiile murdare. — Te rog, nu face asta. _ îmi pare râu, aripi-roşii. îmi Întoarce spatele, cu umerii povârniţi de tristeţe, şi îi prisilueta ieşind pe uşă, umbra pe care o aruncă pe zidurile scăVC.SCj .nind din ce in ce mai mare, pe măsură ce urcă. Paznicii îl rn 1 ^ fantome în lumina torţelor, iar eu mă întorc cu spatele. ur rncaV^

r? # »r r v i r ‘

1

Mtfttetui |« m 0 n«ior S im t o fu rn ic ă tu ră in p iep t care se răspândeşte ln afa fie rb in ţe a la v ie c o rc -m l fa ce in im a s -o ia la goană 1 a ţ,Kc

' °

p o t n u m i. D a r a p o i fin i a m in te sc gangul - faţa lui C o r v ln 'f’ * ' 0 g o n ită, u n p isto l la gâtu l Iul - şl re cu n o sc acest sentiment T o tu ş i, n - a m s ă i la s p e Z a h i Z a n să nm ară in tr

^

d e la v ă . C c tr e b u ie să fa c m a i d e p a rte c fo arte clar. A f a T * * * IV ebu te să e x is te u n p u n c t slab tn te m n iţa asta. îm i tV» t g e te le p e s te s u p ra fa ţa a sp ră a zid u lu i d in spatele meu \i\ y u n g h iile ş i- m i ju l e s c n o d u r ile d eg etelo r pe piatră Arunc f d e t o c în c o lţ u r ile c e lu le i, d a r n u găsesc n icio speranţă d e U b e r t a t e . R o m a n e le d e d u z in ă cu a rip i-ro şii îm i râd în nas ci'n a m in t i r e : o c h i c a tă c iu n ii, m u ş c h i ca piatra. Lum ea se uită la m in e şi ti v e d e . 'lo t u ş i, n u -m i p o t im ag in a un aripi-roşii ade­ v ă r a t în c h i s in t r - u n ţa r c c a u n pui de strălung. U n a d e v ă r a t a r ip i-r o ş ii. C e în se a m n ă asta, la urma urme­ lo r ? M ă a ş e z p e b a n c a d c m e ta l, lă sâ n d u -m i capul în mâini. — G a t a , d e s tu l. A vem tre a b ă . O v o c e r ă s u n ă lo v in d u -s e d c zid u rile jilave. Ridic capul, s p e r ia t ă . U n u l d in tr e g a rd ie n ii lui Z ah i a răm as în urmă şi se d e s p r in d e a c u m d in tr - u n c o lţ în tu n e c a t al încăperii. O fte z . — U ite ,

n u m a i a m n ic iu n s e c re t, aşa că, înainte să ms tot-

t u r e z i, d e c e n u î n c e r c i s ă m ă în tre b i, pu r şi sim plu, ce vrei s ă ş tii?

Se apleacă şi aud o chele clănţănind In Încuietoare. — Unde e Nara? — Spre cinstea iul, tânărul tău cavaler a pus s i fie bandajată ţi trim isă la spitalul privat dc pe Insula Roct. Sub pază strictă,

bineînţeles. Zgâlţâie dc cheie şi m ecanism ul ruginit clămpăneşte. Ies din cuşcă. — N u e tânărul m eu cavaler. — Ţi-am spus să nu ai încredere în el. C orvin scoate o pereche de pantofi dîn buzunar. Ver ştie unde i-a găsit; sunt ceva m ai m ult decât nişte curele de piele. Ţotuşi sunt bucuroasă să am ceva în picioare. — Nu e nedem n dc încredere, zic eu. Este un om bun şi cine e în măsură să spună tâ greşeşte? Eu încă nu ştiu cu ade­ vărat ce ar fi trebuit să facem cu Inima, când am avut ocazia. TVi Ştii? — N u, dar nu la asta mă refeream, zice Corvin cu o expre*ie pe care n-o pot descifra. Ştiu doar că o să-ţi frângă inima. întorc capul. — Inima mea nu te priveşte. Sfârşesc legatul şireturilor pantofilor de piele. El dă scurt din cap. _ p rea bine. Hai să mergem. Procesiunea Tronului dc Sare tocmai a pornit spre Insula Roet şi mai trebuie s-o luăm pe Fir. Scot un geamăt:

" b i n e t m c r m o T p iT s e

_

t

"

să p o rţi p an talo n i, ăştia vechi şi

zdrenţuiesc complet şi cad de pe noeî C o r vini alerg ia gratn. C um ....

E\ işi ridică m 4ndr“ doborâ, de som n-oricând, na? - D o a r n u crez. că p ^ ^ inha|at )a viaţa mea? A fost Ai cât de m udc t pra găs. p n . j potrivit pentru a o şterge. d o aidee r o chestiune

— Chiar trebuie? dovedeşte câ Fir nu are aceeaşi rezistenţă puternică la orecum Corvin. K ghemuită intr-un morman somn-oricând precum u a i pe l r fundul .. mei bărci bărci mici, pe care am de saci goi V murdari unei sâ traversăm lacul Valul rechiziţionat-o ca 1 -i Voi.,1 ^de Azur. A r u r Lacul nu

EWgwMWW.V»240 »'-'.' *. e făcu t p entru plim bat cu barca, deşi Tem plul păstrează două din aceste am barcaţiuni in utile pentru cazuri de u

Cu siguranţă, posibila dispariţie a oraşului constituie de urgenţă. Un Caz Corvin vâsleşte repede, încercând să ajungem la malul Roet înainte ca barca să se înfierbânte prea rău ca să U în ea. Deja mâinile lui înmănuşate alunecă pe vâslelTî ?°USla Din când în când, Fir îşi înalţă capul ameţit, iar eu i-1 ţ * n' etalloc, ca să n-o lovească vreo vâslă în faţă. Asta e, fără di la tea cea mai plăcută pentru m ine din Crepuscul de par* Ne apropiem de insulă î n , , u „ . o c ^ s c » t ^ e d i T ' Podul de Jad. p lu tin d prin apa strălucitoare şi cerul - ^ P' cat. C orvin înfăşoară bucăţi de saci în jurul m â n e re lo r"? "'' crispează când trage dc vâsle. C ând ajungem la insulă 'sa ? b a r c ă şi o tr a g la m a l c â t d e re p e d e p ot. apa fierbinte a i ? g â n d u -m i p â n ă la şo ld . O d a tă c e b a r c a e la m a l, C o r v in o rostogoleşte pe Fir peste m a r g in e , ş i e a a te r iz e a z ă g r ă m a d ă p e p ăm ân tu l înmiresmat. — F ir ! ş u ie r ă e l, p le s n in d - o u ş o r p este obraz. Hei! p u te—r e aL. a s ă - m ă p e m in e , ş o p te s c ş i îi trag o p alm ă cu toată — A u! sc â n c e şte ea. — T r e z e ş te - te , î i s p u n . A m a ju n s p e In su la R o et şi Toiagul d e O n i x p r o b a b il e s te d e ja a ic i. E a m ije ş t e o c h i i î n su s, la m in e .

— Hmm? C o r v i n p u n e o m â n ă p e fru n te a ei. — B in e . L a s - o . S e a p le a c ă ş i- i v o rb e şte la u rech e: Nu pleca d e a ic i! Ş i n u in tr a în la c ! E a s c u ip ă - sa u p r o b a b il îi c u r g b alele in v o lu n tar - şi în ­ c e a r c ă , b u im a c ă , s ă - i d e a u n p u m n , d e care e l se fereşte.

— N u-m i zbune tu ce s’ fac, căpâţână seacă d e ... N u ejti t u ... Şi cade lată pe spate, cu ochii închişi. C orvin se uită la ea. __E bine. Ridic o sprânceană la el. _____ zău, e bine, zice el. Hai să mergem. Stai, o să-i iau sabia, p u p ă m ultă negociere chinuitoare cu un copac, eu şi C or­ ne căţărăm pe zidul care înconjoară Palatul de Arama. De V!n avem vedere b u n ă asupra pajiştii, unde toţi oaspeţii îm ­ părătesei stau adunaţi ca să privească răsăritul lui Bel, Regina Stelelor. TU-RUUUU! Inconfundabilul sunet clar şi dulce al olim u-cornului tulbură aerul nopţii. întorc capul spre locul de unde se aude nota prelungă. La m arginea pajiştii, se află un mic cort îm podobit cu flamuri viu colorate. D upă o clipă, iz­ bucnesc urale, când o femeie face cu m âna de sub flamuri îm părăteasa, înalta şi uşor de remarcat chiar şi de la distanţa asta. C om andantul, cu pieptul plin de medalii, stă de o parte a ei, iar Zahi Zan stă de cealaltă, alături de un tânăr drăguţ, des­ pre care presupun că e fratele lui mai mare. Nu m a i apără In im a a cu m , n u -i aşa? gândesc eu, cu am ără­ ciune. Mă uit la uşile dinspre domul grădinii private a îm p ără­ tesei, dar nu e niciun semn de activitate. împărăteasa se adresează mulţimii. Este un politician model, vorbeşte calm - dar cu un ton poruncitor - despre cât de important este să fim uniţi ca societate p en tru a prospera în întunericul Adânc. Este o cuvântare elocventă şi încrezătoare, dar mintea mea e la m onstruosul m unte adorm it, care parcă ne priveşte din spatele ceţii negre care m ărgineşte peisajul. Corvin se foieşte în loc, bătând darabana pe suprafaţa net îă a zidului. Dar când Tronul de Sare se ridică să vorbească, nemişcat şi încordat. rămâne

iâttiS*Sfci

— —»»«* u c OS

urechea sâ-1 aud. Ne îmbarcăm acu îm preună. O călătorie în întunericul m ai întâlnit de o m ie de ani. însă nu Mai m ulte persoane din m ulţime palm ele deschise.

— în cer, soarele nostru poate că Regine Bel p e n tru u n tim p, însă el c< pe care a facut-o posibilă aici. în n vat-o noi. în însăşi carnea noastră. D in p u n c tu l m e u d e o b s e rv a ţie , lu n g u l P a la tu lu i d e A ra m ă . T o tu l e C o r v in c e r c e t â n d m u lţim e a d e p e n e la l o c u l lu i. P â n ă c â n d la b ir in t u l d e g a rd v h S e a u d ţ i p e t e d in g r u p u l a r i s t s ă s e în d e p ă r t e z e , b u lu c in d u - s e s c ă p a d e d ă r â m ă t u r i. C o r v i n a s ă s e r v c â t m a i m u lt e — C o m a n d a n t r i d i c a t e p r o t e c t o r î n ju r u l T r o n u b i i l e s c o a s e d in t e a c ă , a le r g â n d : d e O n ix ... u nd e?

de zim *—aSupra Toiagului de Onix aproape m

^ când ajungem aproape, Toiagul de Onix loveşte şi ne ai toţi cât colo, pe iarbă.

Chiar a lovit el? Mă străduiesc să mă ridic în picioare şi văd cur năpusteşte încă o dată asupra lui. Nu sunt prea sigu ce văd; este o stranie dualitate în Toiagul de Onix, ac I pe care mi-1 amintesc stă calm, cu toiagul ridicat, 1 Inima lui Mol din cuibul ei de sub pământ. Dar ci I îl atacă - Zahi, Corvin, gărzile palatului - o versiu | strălucitoare, a lui însuşi loveşte cu putere, ca şi câ 1 de Onix ar fi două fiinţe în acelaşi timp. | Iar a doua începe să crească. Cu cât mai mare se ţ mai feroce se apără, un bărbat transparent, sclipitor, j şi cu o sabie care la fiecare fulgerare lasă o dâră de s s — Ce talpa iadului cauţi aici? \ Zahi mă înşfacă de umăr. Eu mă smucesc, cân ' violet doboară un gardian al palatului chiar între 1 |

— Ce e asta? Arăt spre uriaşul care-1 apără pe Toiagul de C

|

I

1i 1

văzut, dar unde? _ Ce face Toiagul de Onix? Mă dau înapoi câţiva paşi, dar alunec pe ţln spatele unei brazde de flori

" aSl Med»»4’spUne 4 C" răsuflarca tSiati

-.V

Zm-:

244

w**

-r. -- ' Scot capul dintre flori. Uriaşul războinic luminos U| sabia

'T i i

>ia transparentă, retezând coroana unui arbore orna *®t* şi făcând crengile grele sâ zboare lovind un Krun d* ai palatului. 8ardienj

1

Misterul

Şi o ia din loc, dispărând tn talmcş-balmeşul de corpuri minate de îunâ. Mâ iăli. uit la războinicul imens, apoi la Corvin. Cs--A f ro? O» re» v /sra Toiagul 'l'n ta o id de Onix - sau ar meDar de ce? De ce aarr in invoca pe Dai Roet? ti făcând lacanu el ei - de uc ce l-ar i-ai invoca mv 1 dita sau ce-o fi M&

- Aha, zic eu. C redeam câ m editaţia era mai n , palpitantă. Puvin..# O ch ii lui Zahi ii în tâln esc pe ai mei pentru numai o d , — U neori, zice el. "P*C o rv in se rostogoleşte şi se opreşte lângă noi - Salu tare, cop ii, zice el. iar Zahi ii aruncă o privire ven noasâ. D e ci. stăp ân e Z an , ai vreo idee. te-ai gândit cum să at un sold at e n o rm , u şo r invizibil, d e ceea ce pare aproxim ativ'’ îşi lu n geşte gâtu l p este flo rile d in răzor - acum o mie de ani?" — C u sig u ra n ţă m ă g ân d esc cu m să întăresc paza jn te m n iţe le T em p lu lu i, răsp u n d e Z ah i sarcastic.

D e a c u m o m ie d e a n i ? M ă u it p rin tre flori la soldatul uriaş şi in c lip a a c e e a ii re c u n o s c - este războinicu l reprezentat in fâ n tâ n a d in P iaţa M arelu i R asus. — A la e D a i R o e t, z ic eu. D e ce? — M e d ita ţia a v a n sa tă p o a te p rod u ce viziuni din trecut, d u p ă c u m ş tii, s p u n e Z a h i. — V iz iu n e a a ia to c m a i a azvârlit un om zece m etri, zice C o r v in . — T o ia g u l d e O n ix e ste un p re o t p u tern ic. Z a h i r is c ă o p riv ire p e s te flo rile d in brazd ă, d ar lasă imediat c a p u l jo s , c â n d o b u c a tă d e m e ta l îi tre c e v âjâind pe la urechi. — V iz iu n e a lu i e s t e ... e i b in e , e reală. O arecu m . Cred câ a c e s t D a i R o e t lu p tă R ă z b o iu l P ăm ân tu lu i 'Io p it ch ia r aici. fc

u ria ş , c r e d , d in c a u z ă c â e atât d e legendar. Sau cam aşa ceva. S e rid ic ă în p ic io a r e . U ite , a rip i-ro ş ii. eu tre b u ie sâ opresc ch e s­ tia a s ta , î n t r - u n fe l sau a ltu l.

1a

i aci/v/i 11 i c u i

iiisviiO ) aţ/1/1 ic* x_/v/i v i i i .

Corvin şterge sabia lui Pir de iarbă. __ n u ştiu. Toiagul de Onix nu prea e cunoscut pentru de­ cizii logice.

Clatin din cap. — Pentru el sunt logice. Şi nu l-ar invoca pe Dai Roet, con­ tinui eu, ci l-ar chema pe Bet-Nef. Totul capătă înţeles în clipa aceea. Dar să fie oare adevărat? Oare războinicul uimitor, a cărui faţă de marm ură priveşte, impasibilă, la cel mai puternic templu din Caldaras, sâ fle nu Dai Roet, ci monstrul Bet-Nef? Deodată, războinicul îşi întoarce capul masiv spre mine, cu o privire arzătoare. Adrenalina care-mi inundă brusc corpul, pentru o clipă, îmi şterge din minte orice altceva, după care încep să simt din nou. Nu doar scânteile aprinzându-m i răru n ­ chii, ci o arsură teribilă prin cicatricele de pe spate. E tot ce pot face ca să nu mâ ghemuiesc la pământ. Corvin se apleacă spre mine. — Nimeni nu poate lupta cu arătarea asta. Ar trebui să i ajutăm pe oameni să se retragă la loc sigur şi să ne gândim ce facem mai departe. Sâ începem să evacuăm oraşul. i-te, spun eu----eu, !ungindu-mi uriaşul _ [)u-te, ---------- gâtul ®-------ca " 'sâ *'* ’cercetez *'■*'* V«l II |1II1IU acum -- ---/ care domină toiul in jur. Eu trebuie să vorbesc cu el Corvin face ochii cât cepele. ^ -./în fnre Trebuie să vo rb ea i cu el? [)u te! ii poruncesc şi o iau la fugă.

V

HUI* Misterul gemenelor

fugiţii. îl văd pe z ahi ~ .«avui «.tucata ia pământ, nemişcatăcuîntr-un strat de flQ cate în picioare. 1^

Mi se taie răsuflarea, pentru o clipă. Dar nu pot face pentru ei, aşadar continui să alerg. niI^ic — Bet-Nef! strig ia războinicul imens. Monstru ce eşti' a Toiagul de Onix se întoarce spre mine din interiorul „h luminoase a lui Bet-Nef. Ţine în mâini Inima lui Mol J , minează roşu printre degetele lui. Se încruntă la mine * - îm i aduc am inte de tine. Nu le-an, mai doborât o daiit — Nu chiar, răspund eu. aA cum expresia i se transform ă într-una de groază în ti ce o durere p ârjo lito are îm i sfâşie spatele şi mă sileşie să în genu nch i. a — D u lce Rasus, m u rm u ră el. O aripi-roşii. V ederea în râs Ia el. m i-e în ceţo şată de agonie, dar reuşesc să pufnesc — D a. O nenorocită de aripi-roşii. C ât despre minciunile pe c a re i le -a i spu s su ro rii m ele, se dovedeşte că toate au fo st ade­ vărate. Su rp riză, tică lo su le ! Ş i d in tr-o d a tă , d u rerea a dispăru t. Toiagul de O nix face un p a s în a p o i, ia r B e t- N e f în sfâ rşit se u ită la m ine. — P re d ă -te , D a i R o e t! G la s u l lu i tu n ă p e ste in su lă, făcân d să zăngănească feres­ tre le ş i în d o in d tu lp in ile florilor. M ă u it în sus. — C e? Eu? — P re d ă -te , D a i R o e t. N -a m să arăt m ilă. __D ă - t e la o p a rte , ră cn e şte T oiagu l de O n ix. O să -ţi dau o s in g u r ă ş a n s ă , p u ric e g re u d e strivit. Şterg e-o în ain te să-i pun in im a a s ta Iu i B e t - N e f şi a tu n c i p o ate c ă o să m ai a i p a rte de o a tr e ia v ia ţă .

îi dai lui Inima lui Mol? strig eu. Dar e\ e numai o amintire Toiagul de O n ix zâm beşte. __ D eocam dată. D ar când o să-i dau inim a vie a unui zeu,

o să revină la viaţă.

Şi îşi aruncă mâinile în aer, lansând Inima, care începe să plutească în sus. Rămân cu gura căscată la el. Nara s-a înşelat. Cei Frumoşi nu voiau doar să reînvie idealurile lui Bet-Nef, ci voiau să-l re­ învie pe Bet-Nef însuşi. Şi tocmai asta se întâmplă. Uriaşul războinic încă îţi ţine privirile aţintite asupra mea şi, pentru o clipă, tot ce pot face este să mă uit. Pe măsură ce Inima lui Mol se înalţă în văzduh, devine tot mai învăpăiată, cu fiecare secundă. — Lin! A O mână mi se aşază pe umăr. Mă întorc. Corvin a supra­ vieţuit, până la urmă, iar acum mă priveşte cu ochi mari, scânteietori. — Uită-te la tine. Mă holbez la el, neînţelegând. Cămaşa atârnă de corpul meu în câteva fire şi dintr-odată îmi pierd echilibrul. Corvin m ă sprijină cu o mână. îmi întorc capul şi înlemnesc, şocată, în spatele meu pot zări o buclă sclipitoare, o pânză de păianjen care luminează în roşu faţa lui Corvin şi totul în jurul meu, tre ­ murând în adierea vântului. — Lin, spune Corvin. Sunt nişte... Dar eu ştiu ce sunt. Patru la număr, exact ca ale lui aripi-roşii din Piaţa Marelui Ra. Ştiu modelul acestor pânze de păianjen care luminează în roşu; le-am ştiut toată viaţa mea. N u su n t cide fapt- Au dormitat. Au aşteptat doar să se d esp rin d ă catrice,

■

■ ’
jo ii* - Phxtesc la lim ita razei lui de acţiune. E l îşi duce m ult i şpste enorm a sabie, lucirea ei argintie tăcând zidurile Palatului j e Aramă sâ lum ineze in noapte, îşi repede braţul înain te şi eu ţâşn esc cu toată viteza spre

târfei in rxmp ce oamenii ^ ~ î*«a. in nxnp ce oamenii dr pe paiiKe pm w c uhiiţi. Mi ta. 'î*- >1aiur. d .„ „ a „dresez ţi m aripile de insectă— care —i înalţ, iiar 2j aripile de insecta care a ia cer «rr din din tpzzeie spanie ‘aminea* parcul' pajat pydîi in i ia meu jupuit" luminează g de Arama intr-un intens. _,rubiniu imens. Rez-Sef Brt-Set scoate un răget şi îşi roteşte sabia învăpăiată. dar tu dansez departe de ea, ndicându-mâ mai sus de umărul lui cu pu!in efort. Nu mă simt ca pisările răpitoare, plutind dusă de curenţii de aer, negociind. Nici nu mă simt lipsită de greutate şi presată din toate părţile ca in apă. Eu călătoresc cu lumina, cu nimbul roşu al propriilor anpi.

lui- Sabia străveche m ă ratează la m ilim etru , părS

-o

Războinicul scapă sabia din mână, apăsându-şi mâinile pe piept. Cu o forţă care face Insula Roet să se cutrem ure, cade. Toiagul de Onix cade odată cu eL

Bet-Nef îmi urmăreşte zborul cu ochi mari, luminoşi, până când eu mă aprind. Mă uit la mâinile mele, acum goale. Unde e Inima? Am scăpat-o? Am distrus-o? Şi apoi îmi dau seama. O simt. Un puls slab în pieptul meu, o nouă lumină a pielii mele. Inima lui Mol e a mea. — O să vorbesc cu tine, aud ecoul vocii lui Bet-Nef ajun­ gând la mine peste iarbă. _ Şi eu o să vorbesc cu tine, am răspuns. Oraşul ăsta este sub protecţia mea. — Lupţi bine, Dai Roet. Vocea lui Bet-Nef devine mai slabă. __ De ce mă numeşti aşa? îl întreb. Dincolo de zidurile palatului, vârful înalt al lui Mol lumi

Mulţimea priveşte, fermecată. Dar eu imi păstrez atenţia asupra uriaşului Bet-Nef, care mă atacă din nou, curentul de aer stârnit de sabia Iui translucidă râvâşindu-mi hainele zdrenţuite. Devine mai solid cu fiecare secundă. îmi fixez privirea pe Inima care pulsează înăuntrul lui. Dac-aş fi distrus-o când avusesem ocazia...! Dar nu mă lăsase inim a mea. Mă arunc in spatele unui turn de aramă, sabia lui Bet-Nef ciupindu-m i braţul cu foc rece. N-am nicio armă, numai vâl­ vătaia din corpul m eu care tânjeşte să se reverse intr-un fulger furios. D ar ar putea fi ea de ajuns împotriva unei amintiri? El îşi încordează din nou muşchii, gata sâ lovească. Trebuie să calculez exact m om entul potrivit. Prea devreme şi prima sa lovitură de sabie m ă va nimeri. Prea târziu şi mă va nimeri a

„eazâ vag 'n Întuneric.

■x l

Dar eu pătrund prin el, cu braţele întinse. Pă­

amintirea rece a sângelui său mă înconjoară, sufocantă, şi imi zeiesc drum mai adânc, până simt căldura Inimii lui Mol sub tjegete. O inşfac şi o strâng la piept, in timp ce corpul meu con­ tinuă sâ înainteze, străpungând prin masiva, sclipitoarea şiră a spinării şi dincolo de ea, in aerul înmiresmat.

- Aripi-roşii! zbiară Toiagul de Onix de dedesubt, arătând spre mine. Litaţi-1 acolo, voi, care nu mi-aţi ascultat avertis­ mentele?

&

lovitură.

trund prin armura luminoasă, prin carnea lui translucidă,

Sunt liberă.

J

; . m l m an şeta p an talon u lu i, iar el o trage în ap o i pen tru

$

Bet-Nef se uită la mine. .- —..•.XK89N'? »-• r :»

'"'T iyF ffi.

__N u m ă c u n o şti, frate? F rate. R ă m â n n e m iş c a tă , r ă s p â n d in d u -m i lu m in a

rubi-

n i e p e s te p a jiş t e a la r g ă . S im t o a m e n ii d in ju r u l m e u privind, ţin f t n d u - ş i r ă s u fla r e a . __ p u t e c u n o s c n u m a i c a m o n s tr u , sp u n . N ă lu c a l u i B e t - N e f c lip e ş te în c e t . __ O a m e n i i s u n t î n m u lte fe lu r i, fra te . T o ţi m o n ş tri. T o ţi în ­ g e r i. P r iv e ş t e î n ju r . N u - m i d a u s e a m a d a c ă la n o i sau în trecut. Z â m b e ş te .

M - a i în v in s , a s tă z i. A r m a t a m e a e d is tru s ă . O ra ş u l e a l tău. Şi, c u to a te a c e s t e a ...

S p u n e ! îl în d e m n . I n im a lu i M o l p a lp ită u ş o r în p ie p tu l m e u , trim iţâ „ d u -m i f l o r i p r in v e n e . B e t - N e f r e s p ir ă a d â n c . — Ş i, c u to a t e a c e s te a , e u o să te în v in g p e tin e. N um ele m e u p o a t e c ă v a fi u r â t d e a c u m în c o lo , ia r al tău va fi slăvit. D a r c h i a r în m o m e n t u l a c e s ta , a d e p ţii m e i se a scu n d în vizuini p r in o r a ş . N - o r să ia s ă la lu p tă c u sa b ia , c i cu cu vân tu l. Poveşti. L e g e n d e . Î ş i în c h id e o c h i i s tr ă lu c ito r i. P este u n seco l, nim eni n u - ş i v a m a i a m in ti c e ai fo st tu , fra te . A m se m ă n a t sem inţele is t o r i e i , ia r r e c o lta n u v a a d u c e d e c â t n e n o ro c ire p en tru nea­ m u l tă u . R â d e . B u c u r ă - t e d e v ic to r ia ta , a rip i-ro ş ii. Ş i a p o i d is p a r e , lu m in a m e m o r ie i stin g â n d u -se în c ă o dată în s ia ju l c e n u ş iu al tim p u lu i.

Ş ap tesp rezece Noaptea, oraşul Caldaras întotdeauna a avut o combinaţie unică de sumbru şi ameninţător. Dar acum, că întunericul Adânc s-a pogorât asupra noastră, cetăţenii au adoptat ceaţa neagră şi zgomotele stranii. Provocăm noaptea cu lumânări strălucitoare şi haine în culori deschise. Colindăm străzile la orice oră. De când orătăniile trăiesc afară în ceea ce va fi, probabil, cel mai derutant an din vieţile lor, ne trezim în fiecare zi la sunetul clopotelor, în loc de cântecul cocoşilor. Obiecte vechi şi bogat ornamentate, clopotele prăfuite cântă peste oraş din cupole ui­ tate de lume şi din clopotniţe cu cel mai răsunător şi impună­ tor glas, venind din cel mai înalt dom al Templului lui Rasus. S-a nimerit ca, în momentul în care am aflat adevărata na­ tură a eroilor noştri din poveşti, ziua a devenit noapte. Atât de multe inimi şi cuvinte au fost întoarse cu susul în jos în seara Crepusculului. Bet-Nef, deopotrivă m onstru şi fiinţă menească. Dai Roet, fratele lui geamăn şi salvatorul nostru, ,-r.di Totuşi acum predomină un seniment de dreptate o aripi-*0?1 1, înainte. * exista p en tru mine. mine. ^Cel -i rpuţin,npntm nu

•

252

Am

R

'

:

ule

D e ln d u .il c e e c h ip a m a e s tr u lu i F lb b o r i a a r a n ja t p a rc u l p la iu lu i d e A r a m ă , a lu a t t im p u l p e n t r u a s e r o s ti d e c , o f i c i a l e . C â n d Î m p ă r ă t e a s a m - a n u m it p e m in e e ro in ă

'" 'e

c ă z u t in g e n u n c h i în m i jl o c u l m u lţ im i i d e p e p a jiş te a p ' ,

“ a

d e A r a m ă . I a r c â n d T r o n u l d e S a r e a ie r t a t t o ţ i a rip i r o s * tU|Ui t r e c u t ş i d in v iit o r , a p lâ n s t r e i z ile . E u a v u s e s e m atât d dm t r i c ă ş i v i n o v ă ţ i e î n s â n g e le m e u , în c â t n u m i- a m d at ScI T * c i o d a t ă c â t p u r t a t a t a î n i n i m a lu i. ‘ a m' — H a l n a i b i i d e f r ig , z i c e F ir , c u p ă r u l n e g ru c iu fu lit de v â n t u l n o p ţ i i . N - a , p u t e a s ă d a i f o c la c e v a c u d e g e te -s c â n te i?

demenţialele t a l !

dle

de pe Insula Roet. C orvin zâmbeşte pe întuneric. Apoi întreabă calm-, — Nicio veste de la sora ta? — Câtă diplom aţie, observă Fir. Râd, cu toată durerea din inim ă, şi atât durerea, cât şi bucu­ ria sunt autentice. — E în regulă. Dacă nu le poţi pune o întrebare personală stingheritoare prietenilor tăi, atunci cui? C o rv in îşi p lim b ă p riv irea p e ste lic ă ririle p ieţei.

î m i s p r i ji n b ă r b i a d e b a l u s t r a d a d e m e t a l a av iariu lu i. Sub n o i , î n P i a ţ a M a r e l u i R a , p r e o ţ i i t o c m a i îş i în c h e ie m ed itaţiile d e d i m i n e a ţ ă . F ă r ă l u m i n a s o a r e lu i c a r e s ă s e in te rp u n ă , pu tem v e d e a m a i b i n e c u r c u b e u l e s t o m p a t a l v iz iu n ilo r lu m in o a s e . — A ş p u t e a t o p i b a l u s t r a d a , î i r ă s p u n d , d a r p ro b a b il a r d e ş i fa ţa .

ţi-aş

— D r ă g u ţ , z i c e e a , t r e m u r â n d a tâ t d e t a r e în b ă ta ia v ân tu lu i s l a b , î n c â t e a p r o a p e t e a t r a l. — C e m a i H o i n a r a l C e ţ i i e ş t i, F ir , c o m e n te a z ă p iţig ăiat C o r v i n , d i n p a r t e a c e a l a l t ă a m e a . Z e c e g r a d e d ife re n ţă , şi sâ n ­ g e le t ă u se p r e fa c e în a p ă c u g h e a ţă . — M a i p r o b a b i l d o u ă z e c i , b o m b ă n e F ir , fr e c â n d u -ş i p alm e l e u n a d e a l t a . C h i a r t r e iz e c i. _

E v o r b a n u m a i d e u n a n , s p u n e u . A p o i o sa n e p u te m

-“ sccsssss---C o r v in . a ş te p ta t. U r m ă r e s c c u m c â te v a v i— M a i b in e d e c â t m -a m aşt p s tră z ile d e t r i n e d e m a g a z i n e * b i r o u r i s e a p r m d la v ta ţ a , p e

— A r Fi trebuit să vină la cerem onia ta. — O să vină în cele din urm ă, spun eu. Balustrada zăngăneşte când Fir se ridică în picioare. — N u pot pierde toată ziua aici, sus. Se apleacă peste ba­ lustradă, cu părul fluturând în vântul întunericului. O să ne prindă prânzul până coborâm. Acum se uită la mine. Pe aceia dintre noi care nu pot zbura. Mă las pe spate, sprijinindu-mă în coate. — N-am să zbor acum peste tot, să ştii. — Nici măcar pentru propria plăcere? îmi zâmbeşte Cor­ vin necuviincios. Apoi adaugă, blând: N-am să uit niciodată cum ţi s-au desprins aripile alea din spinare şi te-au propulsat prin văzduh. Au fost acolo tot timpul şi nimeni n-a ştiut. Fir face un pas apăsat spre mica fereastră prin care am ieşit pe acoperiş. — Haideţi să mergem! Pe coada verde a lui Ver, Corvin. Hai, Lin, o să întârziem la împărăteasă. Mă ridic leneşă în picioare. — Inima e bine. O pot simţi în mine, bate mai departe. Fac semn spre vulcanul care ne veghează de dincolo de lacul Valul

f 4

M

A im K»ii u

••- ;

ac A/vu\ îucă luminând mocnit vio dinăuntru. Mol mi pare Să se plângă. în orice ca/. — Va vrea garanţii, zice Vir. Nn poţi să i porţi pic» pe ches­ tia asta, — Dacă trebuie. Întind o mână şi-l ridic pe Corvin. Vir deschide fereastra care scârţâie din balamale. — O sâ tu bine. El n-o sâ fie acolo. Se zice că a plecat înainte de a se fi terminat curăţatul distrugerilor. Nu l-a ajutat nici pe fratele lui sâ-i prindă pe Cei Frumoşi. Ce-i drept, Încă nu ştiu care dintre noi l-a trădat pe celălalt. Zahi a plecat, dar n-am de ce să-l învinuiesc. însă tot ce-i spun lui Fir e: — Nu ştiu despre cine vorbeşti. Fir râde, dar Corvin e tăcut. Intrăm pe fereastră, unul după altul, şi coborâm în umbrele liniştite ale vechiului aviariu. Intr-un fel, am făcut drumul ăsta de multe ori, când veneam cu sora mea să privim împreună meditaţiile de dimineaţă, sau separat, mai târziu, ea cu viaţa ei, eu cu a mea. însă astăzi, în noua întunecime, nu mai sunt Jey cu ochii necorespunzători şi cu sângele necorespunzător. Eu sunt eu. O aripi-roşii. Cu toate cele care se cuvin să fie. Eu sunt Lin.