UNIVERSITATEA “DUNĂREA DE JOS” GALAŢI DISCIPLINA: ,,ECONOMIE”
Coordonator: Prof. Ion Cordoneanu Cursant: Adelina Mustaţă
-iunie 2010 -
1
CUPRINS 1.
ARGUMENT..………………………………………………………….p.3
2.
DEFINIREA ŞOMAJULUI.………………..………………………….p.3
3.
TEORII SOCIOLOGICE ……………………………………………..p.6
4.
CAUZELE ŞOMAJULUI ……………………………………………..p.7
5.
MĂSURAREA ŞOMAJULUI ………………………………………..p.9
6.
FORME ALE ŞOMAJULUI ………………………………………….p.10
7.
CONSECINŢELE ŞOMAJULUI …..………………………………..p.13
8.
POLITICI DE COMBATERE A ŞOMAJULUI …..…………….. p.13
9.
BIBLIOGRAFIE …..……………………………………...………….. p.16
2
Şomajul este astăzi unul din fenomenele cele mai puţin acceptate care afectează economiile tuturor ţărilor .
DEFINIREA ŞOMAJULUI. Noţiunrea de şomaj provine de la cuvantul “chomage”1 din limba franceză, la randul său preluat din limba greacă “cauma” care însemna “caldură mare” din cauza căreia se întrerupea orice activitate. La origine noţiunea de şomaj reprezenta întreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate. Şomajul se poate caracteriza ca o stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de munca. Şomeri sunt toţi acei apţi de muncă, dar care nu găsesc de lucru şi care pot fi angajaţi, parţial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării economice. Ei reprezintă, un surplus de forţă de muncă, în raport cu numărul, celor angajaţi,în condiţii de rentabilitate impuse de economia de piaţă. Şomajul a devenit o problemă, odată cu dezvoltarea industrială, începand cu a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în perioadele de recesiune, cand întreprinderile industriale îsi micsorau producţia şi, ca urmare, eliberau un numar important de muncitori, care deveneau şomeri. Cel mai adesea, şomajul contemporan este abordat şi analizat ca un dezechilibru al pieţei muncii la nivel naţional, ca un loc de întalnire, şi de confruntare între cererea globală şi oferta globală de munca. Şomajul apare ca rezultat exclusiv al ofertei de muncă sau de fortă de muncă, cererea nefiind luată în considerare. Numai în corelarea cererii cu oferta de locuri de muncă permite aprecierea mai corectă asupra situaţiei de pe piaţa muncii, dacă există sau nu somaj. O creştere a ofertei concomitentă cu scăderea cererii determină o deteriorare a situaţiei ocupării forţei de muncă. Şomajul, dacă nu a existat pană la acest moment, apare, iar daca există, creşte. Dimpotrivă, cresterea cererii şi scăderea ofertei de muncă se traduc printr-o diminuare a somajului. In Romania, Legea nr 1/1991 republictă cu modificări în Legea 86/19922, precizează că sunt consideraţi someri persoanele apte de muncă, ce nu pot fi încadrate din lipsa de
Şomaj s.n. ( fr. chomage ) a nu avea, a nu gasi de lucru . Conform DEX al Limbii Romane Legea nr.1 din 7 ianuarie 1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională republicata in Monitorul Oficial nr. 86/14 august 1992 3
1 2
locuri disponibile corespunzătoare pregătirii lor, deşi nu se fac precizări în lege reiese că,varsta este de peste 16 ani. ani. Munca3 este o activitate conştientă, specifică omului, îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii între el şi natură, pentru satisfacerea trebuinţelor sale. Antoine de Saint Exupéry 4, numeşte această activitate: “Calitate a omului, care nu are nici un nume. Această calitate poate fi însoţită de veselia cea mai zâmbitoare. Este acea calitate a tâmplarului care se aşează de la egal la egal în faţa bucăţii sale de lemn, o pipăie, o măsoară, şi, departe de a o trata cu uşurinţă, îşi adună pentru ea toată priceperea”. Munca, factor de producţie activ şi determinant în activitatea economică, impune o analiză amplă la nivel macroeconomic şi microeconomic. Munca ocupă, în universul sociologilor, un loc preponderent. Ea mobilizează iscusinţele, permite omului să depăşească constrângerile mediului şi contribuie astfel la crearea bogăţiilor. Veniturile care îi sunt asociate constituie o componentă esenţială a cererii reprezentate de gospodării şi permit accesul la consum. Indiferent că este vorba de atribuirea posturilor, de ierarhia calificărilor, sau de organizarea relaţiilor profesionale, gestiunea resurselor umane regrupează aceste diferenţe caracteristice şi pune în joc mai multe problematici. Unele trimit la dezbateri teoretice, altele se referă la contribuţii mai factuale; de exemplu, cum se explică progresia şomajului de lungă durată: trebuie trebuie să incriminăm rigiditatea aparatului productiv, să ne pronunţăm în favoarea unei redefiniri a procedurilor de indemnizare sau să evocăm recompunerea relaţiilor sociale; trebuie să raţionăm în termeni de integrare şi de polivalenţă sau să punem accent pe delocalizarea activităţilor şi reducerea posibilităţilor de angajare. O altă temă de actualitate: precarizarea locurilor de muncă, inegalităţile dintre categoriile mâinii de lucru ce riscă să se accentueze. 3 4
Conform Dicţionarului explicativ al limbii române Antoine Antoine de Saint Exupéry Exupéry – “Gânduri ”, ”, Colecţia COGITO, Ed. Albatros, Bucureşti, 1985, pagina 195 (paragraf
817) 4
Pentru a caracteriza nivelul forţei de muncă trebuie utilizaţi următorii indicatori:
populaţia activă şi populaţia ocupată sau neocupată. Populaţia activă este totalitatea persoanelor cu o vârstă mai mare decât o
anumită limită stabilită legal şi o sursă proprie de venit. Populaţia activă se împarte în două categorii: obişnuit activă şi curent activă. Populaţia activa , este constituită în funcţie de modul în care se participă la creearea de bunuri şi servicii în decursul unui an şi cuprinde toate persoanele care au depăşit o anumită vârstă – în cazul României, şi al mai multor ţări: de 15 ani – şi al căror principal statut în ceea ce priveşte activitatea în cursul unei lungi perioade (un an calendaristic) a fost “ocupat” sau “neocupat”. Persoanele cu statutul “neocupat” au depăşit o anumită vârstă, iar în timpul perioadei de referinţă sunt fără muncă, disponibil pentru muncă sau în căutarea unui loc de muncă. Neocuparea este numărul de persoane care caută loc de muncă, iar
neocupaţii sunt persoanele fără loc de muncă, numiţi şomeri. Şomajul este un fenomen contemporan, complex, cuprinzător, care include în sfera sa aspecte economice, sociale, politice, psihologice şi morale. Dicţionarul explicativ îl defineşte ca un fenomen economic caracteristic societăţii capitaliste, care constă în aceea că o parte din salariaţi rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea şi oferta de forţă de muncă. Este o stare negativă a economiei care constă în nefolosirea unei părţi din forţa de muncă salariată. Şomajul este caracterizat de pierderea de venit, pierderea încrederii de sine, erodarea raporturilor cu comunitatea şi apariţia sentimentelor de alienare şi excludere din viaţa normală, ceea ce provoacă tensiuni şi ameninţarea stabilităţii sociale. Şomajul se manifestă inegal pe ţări, zone, perioade, sexe, vârstă, calificare profesională. Afectează de cele mai multe ori tinerii şi femeile, iar prelungirea în timp măreşte riscul degradării competenţei profesionale şi dificultatea de reintegrare. Şomerul de lungă durată se descalifică, uneori iremediabil. Uitarea gesturilor profesionale, pierderea ritmurilor de muncă îl fac pe şomer mai puţin competitiv şi antrenează o neîncredere sporită în rândul potenţialilor patroni5. PATRÓN2, -OÁNĂ, patroni, -oane, subst. 1. S.m. și f. Proprietar al unei întreprinderi. 2. S.m. (În Roma antică) Patrician roman, considerat în raport cu liber ții săi. 3. S.m. și f. Sfânt socotit protector al unei persoane, al unei corpora ții sau al unei comunități care îi poartă numele; zi calendaristică în care se prăznuie ște un sfânt și pe care o serbează cei 5 5
Conform BIM (Biroul Internaţional al Muncii), sunt consideraţi şomeri persoanele care cumulează următoarele condiţii: •
Au depăşit vârsta de 15 ani;
•
Sunt apte de muncă; Nu au loc de muncă (a încetat contractul sau a fost temporar întrerupt întrerupt şi sunt în
•
căutare de muncă remunerată); Sunt fără ocupaţie, apte de muncă, nu au mai lucrat sau ultimul loc de muncă nu
•
a fost remunerat; Sunt disponibile imediat pentru o muncă salariată.
•
TEORII SOCIOLOGICE ALE ŞOMAJULUI I.
Teor Teoria ia clas clasic icăă sus susţi ţine ne idee ideeaa că că şom şomaj ajul ul exis există tă numa numaii pen pentr truu per perso soan anel elee car caree
vor să se angajeze, dar cu un salariu superior celui stabilit pe piaţa muncii. Ca urmare, şomajul are cauză rigiditatea salariului real la scădere, nivelul prea ridicat al acestuia pretins de lucrători şi presiunile sindicale asupra modului de determinare a salariului care împiedică întreprinzătorii să ridice cererea de forţă de muncă la nivelul care ar absorbi întreaga ofertă existentă la un moment dat. Şomajul voluntar rezultă din faptul că o parte din şomeri acceptă voluntar să rămână în această situaţie pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Ea s-ar datora dorinţei lor de a avea mai multă informaţie despre locurile de muncă ce se oferă. Considerând insuficiente informaţiile furnizate pe piaţa muncii, ei preferă să examineze singuri ansamblul de oportunităţi în baza unor calcule de tip cost / avantaj (costul = lipsa ocupării, iar avantajul = un loc de muncă mai bun). II.
Teoria lui John Maynard Keynes6 susţine ideea că şomajul involuntar există
dacă, în cazul unei creşteri uşoare, în raport cu salariul nominal, a preţurilor la bunurile pe care le consumă muncitorii, cât şi cererea totală de mână de lucru dispusă să muncească la salariul nominal curent, cât şi cererea totală de mână de lucru la acel salariu, ar fi mai mari decât volumul existent al ocupării. Cauza şomajului involuntar este insuficienţa cererii de consum. Cum cererea de forţă de muncă e derivată din care poartă numele acelui sfânt. ♦ Ocrotitor, protector. – Din lat. patronus, germ. Patron, fr. patron . The General Theory of Employment, Interest and yMone (1936). „Teoria generală a ocupării forţei de muncă, a dobânzii şi a banilor”, Editura Publica, Bucureşti, 2009, traducere de Corina Mădălina Haită. ISBN ISBN:: 978-973-1931-02-9 6
6
cererea pentru bunurile la producerea cărora este folosită, explicaţia şomajului involuntar nu se găseşte pe piaţa muncii, ci pe piaţa bunurilor şi serviciilor. O reducere a investiţiilor din diverse motive (rata dobânzii ridicată, rata profitului inacceptabilă pentru întreprinzător, conjunctură nefavorabilă) va reduce într-o etapă următoare producţia, întreprinzătorii nu mai sunt interesaţi să ceară angajări, iar preţul de vânzare coboară. Diferenţa între volumul ocupării anterioare şi cel existent în noile condiţii este şomaj involuntar, pentru că aceşti lucrători ar accepta lucrul la salariul curent al pieţei, dar cererea este insuficientă datorită scăderii investiţiilor, care numai încurajează investitorii să angajeze salariaţi. III. III.
Conc Concep epţi ţiaa neoc neocla lasi sică că sus susţi ţine ne că că şoma şomaju jull ar ar rezu rezult ltaa din din înse înseşi şi proc proces esel elee
creşterii, ceea ce îi oferă caracterul de fenomen “natural”. Şomajul ar rezulta din mobilitatea forţei de muncă şi condiţiile de informare a pieţei muncii. Statisticile arată o diminuare a perioadei medii de ocupare şi, respectiv, o mărire a duratei medii de şomaj datorate prelungirii perioadei dintre două angajări.
CAUZELE ŞOMAJULUI Apariţia şi accentuarea şomajului au o multitudine de cauze obiective, dar şi subiective. In condiţiile unei productivităţi a muncii ridicate, r idicate, ritmul de creştere economică, nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă, astfel încat să asigure o ocupare deplină, pe piaţa muncii. Există şi cauze de ordin subiectiv, care ţin de comportamentul reţinut al agenţilor economici7 de a angaja tineri, fie datorită lipsei lor de experiantă, fie că aceştia nu se încadreaza în disciplina muncii. In randul tinerilor, şomajul apare şi ca urmare a tendinţei de a căuta locuri de munca plăţite cu un salariu mai mare, fapt ce intarzie integrarea lor activă. Progresul tehnic - pe termen scurt, este generator de şomaj, într-o proporţie mai mare sau mai mică, în funcţie de capacitatea financiară a ţărilor de a asimila noutăţile cercetării ştiinţifice.Pe termen lung, generează noi nevoi, care sunt acoperite prin 7
Agen Agenţii economi economici ci sunt persoane sau grupuri de persoane fizice ş i/sau juridice juridice care, care, în calitat calitatee de participan participanţ i la viaţ a economi economiccă , îndeplin îndeplinesc esc roluri ş i au comportamente economice similare
7
produse rezultate din activităţi noi, generatoare de locuri de muncă. Criza economică - caracterizată prin scăderi sau stagnări ale activitatii economice, sporeşte numarul de şomeri, integrarea lor fiind la un nivel scăzut. Absorbirea unui număr cat mai mare de şomeri depinde de posibilităţile reale ale fiecărei ţări de a stimula agenţii economici în cresterea investiţiilor de capital.In Romania, criza economică de lungă durată a generat un şomaj de mari proporţii cu perspective reduse de reintegrare a forţei de muncă pe termen scurt. Modificările de structură a ramurilor şi sectoarelor economice - sub impactul diversificării cererii de bunuri, al crizei energetice, conduc inevitabil pentru o perioadă îndelungată la reducerea cererii de munca.Imigrarea - emigrarea - influenţează asupra stării pieţei muncii. Imigrarea unei părţi a populaţiei active în vederea angajării în diferite ţări va spori oferta de fortă de muncă în cadrul acestora. Emigrarea are un efect invers, de scădere a ofertei de muncă în zona de origine. Conjunctura economică şi politica internaţională nefavorabilă - datorită oscilaţiilor ritmului creşterii economice, conflictele armate, promovării unor politici de embargou influenţeaza negativ asupra relaţiilor economice vizand importul - exportul, deteriorand activităţile economice în ţările din zonă şi contribuind la creşterea şomajului.Existenţa şomajului la un nivel ca o rată naturală, urmată de o relativă stabilitate a ofertei de muncă, ar genera condiţii de echilibru între rata somajului şi rata inflaţiei8. In Romania, şomajul şi inflaţia, au avut o evoluţie sincronizată, atingand, în unele perioade, la cote procentuale deosebit de ridicate. O cauză importantă care stă la baza tendinţei de scădere a şomajului, reprezintă pe de o parte în emigrarea unei părţi importante din forţa de muncă, iar pe de altă parte, în returnarea, de către un număr mare de persoane, ce au depăşit perioada de acordare a indemnizaţiei de somaj, de a se mai înregistra la Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă9.
MĂSURAREA ŞOMAJULUI 8
INFLÁȚIE, inflaț iiii, s.f. Fenomen specific perioadelor de criză economică, constând în deprecierea banilor de hârtie aflați în circulație ca urmare fie a emiterii unei mase băne ști peste nevoile reale ale circulației, fie a reducerii volumului producției și circulației mărfurilor, fapt care duce la scăderea puterii de cumpărare a banilor. [Var.: inflațiúne s.f.] – Din fr. inflation
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) este o instituţie publică de interes naţional din România, România, cu personalitate juridică. A fost înfiinţată în 1999, sub numele de Agenţia Naţională pentru Ocupare şi Formare Profesională[1]. În anul 2000, numele a fost schimbat în Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă 8 9
Estimarea sau măsurarea şomajului presupune luarea în considerare a dimensiunii, structurii, intensităţii şi duratei acestuia, într-o perioadă sau alta, apeladuse în acest sens la indicatorii cantitativi şi structural - calitativi.
Indicatori cantitativi - exprimă mărimea absolută a somajului, adică numarul total al şomerilor existent, la un moment dat, pe ansamblul economiei naţionale, într-o zona geografică, în anumite ramuri, profesii, meserii.
Rata şomajului - exprimă procentual mărimea şomajului, fiind raportul procentual între numărul şomerilor şi populaţia activă.
Indicatori de ordin structural - se referă la componenta structurală a şomerilor după nivelul de calificare, specialităti, meserii, sex, varstă sau rasă. Pentru o evaluare corectă a mărimii şomajului la un moment dat, trebuie să se calculeze : - intrările - persoane concediate, casnice sau care au terminat un ciclu de învatămant şi nu se pot angaja. - ieşirile - persoane care găsesc noi locuri de muncă, cele care revin la vechiul post, cele care nu mai caută locuri de muncă, emigranţii, pensionarii, s.a. Prin structura sa, somajul afectează toate categoriile de salariaţi, fapt ce lărgeşte spectrul saraciei şi accentuează marginalizarea unui numar important de persoane devenite şomere sau recent sosite pe piaţa muncii.
Măsurarea şomajului - necesită luarea în calcul şi a altor elemente, cum sunt :
- intensitatea şomajului - se calculeaza prin determinarea corectă a momentului încetării totale sau parţiale a activităţii şi diminuarea corespunzătoare a salariului sau pierderea totala a locului de munca.
- durata şomajului - timpul care se scurge de la pierderea locului de munca pana la reîncadrarea sau reluarea activităţii într-un domeniu sau altul.
FORME
ALE
ŞOMAJULUI 9
Cărţile de specialitate alcătuiesc o clasificare a formelor de şomaj, luând în considerare mai multe criterii: 1) După După modu modull de mani manife fest star are: e: Şomaj voluntar (lucrătorii nu sunt dispuşi să se angajeze cu salariul real existent)
•
Şomaj involuntar (datorat insuficienţei cererii10)
•
2) După După sex, sex, vârstă vârstă şi şi pregă pregăti tirea rea persoa persoanel nelor or afec afectat tate: e: •
Şomaj feminin
•
Şomaj juvenil Şomaj intelectual , etc.
•
3) •
În analize care cuplează criteriile cauză, sferă de cuprindere şi durată, se disting: Şomaj conjunctural (ciclic) – care apare în urma reducerilor de activitate ce au
loc în fazele de recesiune, depresiune sau criză ori datorită unor perturbaţii din viaţa economică. •
Şomaj tehnologic – reprezentat de reducerea locurilor de muncă datorită
modificărilor în aparatul tehnic de producţie. Resorbirea lui presupune recalificarea forţei de muncă sau chiar reconversia ei, fiind necesară o perioadă mai lungă de timp pentru reîncadrarea lucrătorilor. •
Şomajul structural – generat de modificări în
structura activităţii şi a mobilităţii
profesionale; poate rezulta şi dintr-o inadecvare a ofertei de muncă, la nevoile diverselor domenii de activitate. •
Şomaj sezonier – întâlnit cu regularitate în ramurile şi sectoarele de activitate cu
caracter sezonier (agricultură, turism) •
•
Şomaj total – cuprinde întregul timp de lucru al unui salariat Şomaj parţial – reducerea temporară sau de durată a timpului de lucru
(săptămână incompletă sau zi incompletă), destul de des întâlnit •
Şomaj de ofertă – atunci când intreprinzătorii refuză să mai producă şi să mai
angajeze lucrători în condiţiile existente de rentabilitate a capitalului, pe care le consideră inacceptabile. 10
Cererea de munca este reprezentata de detinatorii de capital, in calitate de cumparatori iar oferta de munca o reprezinta posesorii de forta de munca, in calitate de vanzatori . 10
•
•
•
Şomaj de excludere, reprezentativ pentru lucrătorii mai vârstnici; Şomaj de inserţie , propriu celor sub 25 de ani; Şomaj de reconversiune, legat de restructurările industriale.
Aceste ultime 3 forme nu evoluează în acelaşi ritm. Din 1985 şomajul de excludere este în scădere. Dimpotrivă, şomajul de reconversiune, caracterizat de creşterea numărului concedierilor din motive economice, precum şi şomajul de inserţie, corelat cu creşterea procentului activităţii feminine la vârste intermediare, se menţin la nivel ridicat. Diferenţele sunt mari chiar de la o ţară la alta. Numărul şomerilor de lungă durată este foarte mare în Spania, Olanda şi Belgia. Alte regiuni sunt relativ ocolite de acest fenomen (America de Nord, Scandinavia). Aceste diferenţe depind de diverşi factori. Este vorba, de la caz la caz, de repartizarea populaţiei active, de structurile industriale sau de nivelul de calificare. Trebuie menţionate şi variabilele instituţionale (influenţa legislaţiei, organizarea protecţiei sociale şi dinamica relaţiilor r elaţiilor contractuale). 4) •
•
După criteriul duratei: Şomaj de scurtă durată – sub un an ca întindere Şomaj de lungă durată – mai mult de un an. Este în progresie constantă. Fie că
este vorba de efective, de partea relativă sau de vechimea medie, indicatorii reţinuţi confirmă această tendinţă. Pentru a analiza corespunzător şomajul, trebuie cercetate ratele şomajului, ele având cea mai largă utilizare. Rata şomajului se calculează după relaţia: RS = [ S / (PO + S) ] x 100, unde S = numărul de şomeri, iar PO = populaţia ocupată. Rata şomajului arată ponderea şomerilor în numărul total al forţei de muncă (FM), de aceea FM = PO + S (suma dintre populaţia ocupată şi şomeri). Ratele şomajului au fluctuat în ţările occidentale în ultimii ani, iar între diverse societăţi au existat variaţii substanţiale. În afara orbitei occidentale, şomajul a fost considerabil mai redus în Japonia decât în alte părţi. O combinaţie de factori explică nivelurile relativ ridicate din multe state occidentale pe parcursul ultimilor 20 de ani.
Un element important îl constituie creşterea competiţiei internaţionale în
industrii pe care se baza prosperitatea occidentală. În 1974, 60 % din producţia 11
mondială de oţel era realizată în Statele Unite ale Americii. Astăzi, cifra este de doar 15 %, în timp ce producţia s-a triplat în Japonia şi în ţările din Lumea a Treia (în special Singapore, Taiwan şi Hong Kong – care practică preţuri inferioare celor japoneze).
Cu mai multe ocazii, începând cu “criza petrolului” din 1973 (perioadă în care
principalele ţări producătoare de petrol s-au întrunit şi au căzut de acord să urce preţul petrolului), economia mondială a avut parte, fie de o recesiune severă, fie de o încetinire a producţiei.
Folosirea din ce în ce mai amplă a microelectronicii în industrie a redus nevoia
de forţă de muncă.
Mai multe femei decât înainte caută slujbe plătite, rezultatul fiind că mai mulţi
oameni caută numărul limitat de slujbe disponibile. Anumite ţări par a fi mai bine plasate decât altele în combaterea şomajului la scară mare. Ratele şomajului au fost reduse cu mult succes în Statele Unite decât în Marea Britanie sau în alte naţiuni europene. Explicaţia constă probabil în faptul că puterea economică a ţării îi oferă mai multă putere pe pieţele mondiale decât economiile mai mici şi mai fragile. În mod alternativ, este posibil ca sectorul de servicii mai cuprinzător din SUA, să ofere o sursă mai mare de noi slujbe decât disponibilul din ţări în care o parte mai mare a populaţiei a fost folosită în mod tradiţional în industriile de prelucrare.
CONSECINŢELE ŞOMAJULUI Pe plan naţional, excluderea unei părţi a forţei de munca influenţează dinamica mărimii PIB11, în în sensul că instruirea, calificarea celor aflaţi în şomaj au presupus cheltuieli din partea individului şi a societăţii, cheltuieli care nu vor putea fi recuperate în situaţia şomajului de lungă durată ; această forţă de muncă, ieşită din populaţia activă ocupată, nu contribuie la creşterea PIB ; societatea suportă costurile şomajului pe seama contribuţiei la fondul de şomaj, din partea agenţilor economici şi Produsul intern brut (prescurtat PIB) este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piaţă a tuturor mărfurilor şi serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei în ţări decurs de un an. Acesta se poate calcula şi la nivelul unei regiuni sau localităţi. 12
11
salariaţilor.
La nivel de individ - familie f amilie, şomajul se repercutează negativ asupra venitului, indemnizaţia de şomaj fiind mai mică decat salariul. Existenţa în Romania a unui şomaj cronic de lungă durată, ce a generat criza ocupării forţei de munca, impune cu necesitate o politică activă de ocupare, care să vizeze obiective la nivel micro şi macroeconomic.
POLITICI DE COMBATERE A ŞOMAJULUI Politici active- constau din masurări care contribuie la (re)integrarea şomerilor în diferite activităţi şi prevenirea şomajului în randul celor ocupaţi. Principalele acţiuni, măsuri de promovare a politicilor active, sunt : - organizarea de cursuri de calificare pentru cei care vin pe piaţa muncii fără o
calificare corespunzătoare şi recalificarea şomerilor în concordanţă cu structura profesională a locurilor de muncă ; - stimularea stimularea agenţilor economici prin parghii economico-financiare, în extinderea activităţii economice ; prin acordarea de facilităţi în vederea relansării şi - încurajarea investiţiilor prin creşterii economice, a crearii de noi locuri de muncă ; - acordarea de facilităţi intreprinderilor - care angajează şomeri, precum şi
tineri absolvenţi(prin subvencţionarea de catre Ministerul Muncii , a 70% din salariul net). - încurajarea efectuării unor lucrări de utilitate publică - pe pe plan local sau naţional - dezvoltarea ocupării atipice - ocuparea pe timp de muncă parţial, ocuparea
temporară, munca la domiciliu, munca independentă şi alte forme de ocupare ; In vederea atenuării şomajului şi a consecinţelor lui sunt importante şi alte măsuri , acţiuni, ca : acordarea de facilităţi care să stimuleze mobilitatea forţei de
muncă de la o zonă la alta, de la un sector de activitate la altul(indemnizaţii de transfer, locuinţe, etc.); încurajarea şomerilor de a se lansa în activitaţi pe cont propriu ; 13
racordarea învaţămantului la tendinţele ce se conturează în diviziunea muncii muncii interne şi internaţionale; formarea şi specializarea tinerilor în domenii de perspectivă îndelungată care să le ofere o mobilitate profesională profesională ridicată ; dezvoltarea dezvoltarea sau crearea de unităţi în sectoare ce ţin de : producerea de instalaţii, utilaje de depoluare, reciclarea materiilor utile ; introducerea de restricţii privind imigrarea ; In Romania, şomajul poate fi redus prin creşterea investiţiilor, care să reechilibreze piaţa bunurilor şi serviciilor, dar pentru aceasta, sunt necesare cateva condiţii, şi anume : sporirea investiţiilor şi crearea unor structuri moderne ale acestui sector, tarife raţionale şi creşterea veniturilor reale ale agenţilor economici, ale populaţiei.
Măsuri active vizează populaţia ocupata în vederea preîntampinării riscului de şomaj. Adaptarea forţei de muncă ocupate la cerinţele mereu în dinamică ale unităţii în care lucrează diminuează riscul persoanelor respective de a deveni şomeri.
Politici pasive acestea se concretizează în măsuri şi acţiuni care să asigure şomerilor involuntari un anumit venit pentru un trăi decent sau de subzistenţă. Politica pasivă raspunde la cele doua cerinţe în măsura în care, pe de o parte, stimulează crearea de noi locuri de muncă, şi, pe de altă parte, fixează un cuantum al venitului incitator la muncă. Venitul asigurat şomerului se numeste indemnizaţie de şomaj12 sau în cazul ţarii noastre ajutor de şomaj şi se acordă pe o perioadă determinată de timp. timp. In Romania perioada de acordare a şomajului este de 9 luni, iar a alocaţiei de sprijin, de 18 luni. Şomajul afectează în prezent foarte mult tinerii şi femeile, iar din cauza marii recesiuni în care ne aflam, şomajul are o tendinţă de creştere de lungă durată. In cazul depăşirii perioadei de acordare a indemnizaţiei de şomaj, din imposibilitatea găsirii unui loc de munca, în multe ţări se mai acordă, pentru un interval de timp ajutor de şomaj sau alocaţie de sprijin, acestea fiind sume fixe, lunare, cu mult mai mici decat indemnizaţia de şomaj. Costul şomajului are un suport obiectiv atata atata timp cat societatea nu are capacitatea de a crea noi locuri de muncă şi de a asigura creşterea gradului de ocupare. Indemnizatia de somaj se acorda somerilor pe perioade stabilite diferentiat, in functie de stagiul de cotizare. Cuantumul indemnizatiei de somaj este o suma fixa, neimpozabila, lunara, reprezentând 75% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii acestuia. Indemnizatia se plateste lunar 14 12
BIBLIOGRAFIE:
1.
Gilles Ferréol – “ Dicţionar de sociologie”, Colecţia Collegium, Ed. Polirom,
Bucureşti, 1998, paginile 126-133, 210. 2.
Coralia Angelescu şi Ileana Stănescu – “ Economie politică – elemente
fundamentale”, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2000, paginile 258-270. 3.
Liviu Stelian Begu – “Statistică internaţională ”, ”, Ed. All Beck, Bucureşti, 1999,
paginile 31-35. 4.
Dicţionarul explicativ al limbii române , Ed. Academiei Republicii Socialiste
România, 1975, paginile 575, 928. 15
5.
Antoine de Saint Exupéry – “Gânduri”, Colecţia COGITO, Ed. Albatros,
Bucureşti, 1985, pagina 195 (paragraf 817) 6.
Anthony Giddens – “Sociologie”, Ed. All, Bucureşti, 2000, paginile 357-362
7.
Anvers Denis-"Economia mondială" Ed. Humanitas, Bucuresti, 1991, pagina
73-97
16
