Pascal de Sutter ,, Aceşti nebuni care ne guvernează’’ Trad. Eiza Dumitrescu, Bucureşti: Tritonic, 2008
Lucrarea de faţă analizează comportamentele mai mult sau mai puţin deviante a unor lideri politici. Această carte ne înfăţişează liderii politici aşa cum sunt ei, ca oameni obişnuiţi, cu temeri, crize de personaliate, mânii şi vicii. Politica şi setea de putere amplifică starea de nervozitate iar pentru a putea face faţă stresului e nevoie de un caracter foarte puternic. Cartea este construită în jurul a şapte întrevederi cu profileri şi profesori de la universităţi prestigioase, iar pentu a putea înţelege mai bine , voi defini ce este acela un ,,profiler”. Aceştia sunt acei oameni care, pe măsura dovezilor descoperite, făceau profilul criminalului, această idee este transpusă, cu succes, şi în lumea politică. Ei se numesc “key leaders profilers”, iar misiunea lor este să contureze profilul psihologic al anumitor conducători politici. Lucrează de obicei pentru serviciile secrete, în diplomaţie sau, în privat, pentru oameni politici care doresc să ştie slăbiciunile adversarilor lor. Iar avantajul cunoaşterii defectelor rivalilor politici este de la sine înţeles. Cartea ne ajută să înţelegem că oamenii politici sunt şi ei, în fond (sau cel puţin la început) oameni obişnuiţi, cu defecte şi calităţi, cu temeri şi defecte şi, mai ales, cu depresii. Politica este cea care îi conduce la nebunie. Preşedintele francez Francoise Mitterrand afirmă că ,,Puterea este un drog care ia minţile oricui gustă din ea”. Pascal de Sutter ne invită să ne punem, măcar pentru o singură zi, în postura omului politic, a stresului, oboselii şi a criticilor frecvente apărute în mass-media, cu care trebuie să facă faţă zilnic. Acestea, acumulate şi combinate cu refulări şi predispoziţii anterioare duc la devieri în comportamentul liderului. Cele 4 capitole ale cărţii se concentrează într-un întreg dedicat omului politic care conform psihologiei politice ne arata imaginea opusă, pentru a dezvălui cine sunt cu adevărat oamenii politici. Se ştie că scena internaţională a fost marcată de lideri despre a căror excentricitate şi tiranie s-a scris foarte mult, însă lucrarea de faţă se balansează în jurul unei întrebări cu dublu sens: mediul politic dăunează integrităţii liderului politic, pentru că în urma stresului şi a situaţiilor excepţionale acesta să devină o personalitate accentuată sau liderul politic deţine sămânţa tendinţelor către megalomanie, paranoia, mitomanie, narcisism patologic, pentru a-si putea exercita rolul de conducător? Aceasta este distincţia pe care autorul o propune pentru a conceptualiza teza nebuniei liderului politic vehiculată în spaţiul public european şi internaţional. 1
Astfel, pentru fiecare capitol Pascal de Sutter , apelează la personalităţi din diferite domenii. Prima întâlnire este cea cu Jarrold Post, psihiatru şi profesor la George Washington University, iniţiatorul Centrului de Analiză de Personalitate şi al comportamentului politic al CIA, cu misiunea de a înţelege „de la distanta” personalitatea, dar şi comportamentul liderilor internaţionali. Primul capitol s-ar putea structura astfel: primul profil psihologic al unui lider politic, importanţa elementelor culturale şi al indicatorului de frecvenţă în realizarea profilului psihologic al liderilor politici. În cadrul acestui capitol se discută despre un studiu realizat de precursorii profesorului Post, coordonaţi de profesorul Murray de la Harvard, care au realizat un raport de 1721 de pagini despre „analiza personalităţii lui Hitler cu predicţii ale comportamentului său viitor şi sugestii asupra atitudinii de adoptat în raport cu acesta, acum şi după predarea Germaniei. Octombrie 1943”1de unde se pot desprinde principalele trăsături de personalitate ale lui Hitler: nevoia reactivă de dominare şi superioritate, nevoia reactivă de agresiune şi răzbunare, reprimarea conştiintei morale, a conformismului şi a dragostei, proiectarea asupra celorlalţi a celor mai criticabile elemente ale propriei personalităţi. Teza centrală a lui Henry Murray priveşte explicaţia psihologică a antisemitismului lui Hitler: „evreii erau un element asupra căruia putea să îşi proiecteze propriul sentiment de inferioritate (propria sensibilitate, slăbiciunea, timiditatea, sexualitatea masochistă).2 Putem spune că noţiunea de gradaţie reprezintă de asemenea în viziunea autorului un instrument funcţional şi eficace pentru că „frontiera dintre nebunie şi normalitate ţine de gradul de afectare şi de frecvenţă a comportamentului perturbant”.3 A doua întâlnire este rezervată lui David Winter, professor la Universitatea din Michigan, care consideră că personalitatea unui politician poate fi înţeleasă dacă se analizează patru elemente politice: nivelul politic, modul de funcţionare al politicienilor, motivaţia acestora şi contextual social. Capitolul evidenţiază prin exemple un alt set de trăsături care pot fi analizate în intenţia de a elabora profilul psihologic al liderului politic. În concepţia psihologului Didier Pleux, un copil căruia nu i se refuză nimic poate deveni copil rege sau copil tiran care doreşte satisfacţie imediată şi prezintă intoleranţă la frustrare. Putem aminti lideri politici actuali sau foşti liderii, care au sau au avut aceste tendinţe: tendinţele paranoide manifestate prin suspiciune maladivă şi rigiditate absurdă (Stalin - episodul foametei din Ucraina din 1932, mareşalul Al Hadj Dr Idi Amin Dada în Uganda - în delirul său asasinează sute de mii de oameni datorită grandilocvenţei narcisiste şi sadismului); stresul şi epuizarea fizică şi emoţională (Paul Deschanel, preşedintele francez care escaladează fereastra unui tren în plină noapte în anii 1920); tendinţe schizoide (regele Talal al Iordaniei, izolarea lui F. Mitterand şi J. Chirac spre sfârşitul mandatelor, Fidel Castro în Cuba); megalomania („de Gaulle este Franţa, iar Franţa este de Gaulle”)4; etc.
1.Pascal de Sutter, ,,Aceşti nebuni care ne guvernează,,- p.11 2.Op.cit.- p.20 3.Op.cit.- p.30 4.Op.cit.- p.49
2
Mary Rothbart, profesoară şi cercetatore la Universitatea din Oregon,este cea de-a treia persoană cu care Sutter discută despre stările, trăirile şi emoţiile omului politic. Profesoarei Mary Rothbart, pune bazele unei alte ipoteze în studiul omului politic, şi anume: pornind de la ideea că personalitatea adultă reprezintă temperament înnăscut modelat de educaţie, cercetătoarea se întreabă dacă temperamental reprezintă solul în care sunt plantate rădăcinile viitoarelor atitudini care formează nucleul personalităţii viitorilor lideri politici. „Psihopații idioţi îşi petrec viaţa la închisoare, psihopaţii mai şmecheri se îmbogăţesc vânzând, droguri iar psihopaţii cu adevărat inteligenţi ajung şefi de stat”1 Cea de-a patra întâlnire este rezervată fostului psiholog şi profesor la Universitatea din California, Paul Ekman, specialist în studiul micro-expresiilor care se pot constitui într-un indicator care are rolul de a stabili gradul de sinceritate al subiectului studiat. Profilerii sunt interesaţi cu precădere de emoţiile asociate minciunii pe care le grupează astfel: ,,culpabilitatea sau ruşinea de a minţi, frică de a fi prins, plăcerea de a trage pe sfoară,,2 . În ce priveşte micro expresiile care trădează minciună, acestea sunt prezente la liderii politici asemeni unor caracteristici normale pentru că, conform lui Hannah Arendt, „minciunile puteau fi considerate ca instrumente necesare şi legitime, nu numai în meseria de politician, dar şi în aceea de om de stat”3 Întâlnirea cu profesorul Antonio Damasio de la Universitatea California de Sud din Los Angeles, punctează asupra rolului emoţiilor în procesul decizional al lui Homo Politicus. Cele şapte tipuri de pasiuni menţionate (pasiunea de a convinge, de a seduce, de a distruge, de a supravieţui, de a dura, de a se bucura, pasiunea datoriei), ghidează profilul liderului politic, profilerul având sarcina de a repera emoţiile pozitive şi negative care declanşează mobilul decizional al liderilor. Penultima întâlnire este cea cu profesorul Aubrey Immelson care, pentru a studia mobilul care-i pune în mişcare pe liderii politici, a dezvoltat un instrument de explorare Millon Inventory Index care radiografiază 12 trăsături de personalitate (dominaţia, ambiţia, extraversiunea, meticulozitatea, inhibiţia, retragerea schizoidă, neîncrederea, instabilitatea etc), care pot fi simplificate în doar cinci trăsături majore numite “big five”. În acest capitol este prezentată o interesantă estimare a scorurilor lui Geoge Bush pe scala celor cinci trăsături fundamentale, analiza profilului lui Bill Clinton realizat de Margaret Herman şi analiza profilului lui Nicolas Sarkosy prin combinarea metodei Millon, a metodei CIA, şi a metodei nonverbale. Philip Tetlock, profesorul Universităţii Berkeley, California, în ultima întâlnire descrisa de autorul Sutter, subliniază necesitatea unor previziuni corecte şi existenţa probabilităţii crescute ca experţi celebri să eşueze în prognosticurile acestora. ,,... experţii cu cât se se înşeală mai mult , cu atât succesul acestora este mai mare, şi cu cât ideile lor sunt mai complicate şi par foarte inteligente, cu atât mai mult sunt ascultati” .4
1.Op. cit.- p.107 2.Op. cit.- p.113 3.Op. cit.- p.114 4.Op. cit.- p.184
3
În conluzie Pascal de Sutter aduce amănunte picante nu numai despre liderii cunoscuţi, ci se învârte pe o largă suprafaţa temporară şi geografică. Personal, m-au uimit decretele date de preşedintele Turkmenistanului, Sarapamourad Niazov. Pentru a se convinge de propria tinereţe a stabilit, prin lege, că atributul de bătrân/(ă) va caracteriza doar persoanele peste 73 de ani. Denumirea lunilor anului a fost schimbată în numele părinţilor săi şi a cărţilor pe care Niazov le-a citit. De asemenea, Turkmenistanul este singura ţara din lume care deţine Ministerul Adevărului.
4
Bibliografie : 1. Pascal de Sutter -,,Acești nebuni care ne guvernează’’, Editura Tritonic, 2008 2. http://www.sferapoliticii.ro/sfera/135/art17-radu.html 3. http://www.scribd.com/doc/560760645 4. http://surse.citatepedia.ro/din.php?a=Pascal+de+Sutter&d=Ace %BAti+nebuni+care+ne+guverneaz%E3
Huzu Mihaela Ştiinţe Politice, anul 2 zi Grupa 2 5
