Prezentarea biodiversitatii in judetul Satu Mare Cadrul natural, date demografice si organizarea administrativa teritoriala 1.1.Date generale Judeţul Satu Mare este situat în nord-vestul României, în zona de contact a Câmpiei Tisei cu Carpaţii Orientali şi Podişul Someşan, în bazinul inferior al Someşului, Someşului, fiind delimitat la la nord de frontiera cu Ucraina, la vest de frontiera cu Ungaria, la sud de jud. Bihor, la sud-est de jud. Sălaj iar la est de jud. Maramureş. judeţului Satu Mare este variat şi are forma unui amfiteatru amfiteatru ce coboară din est spre vest, Relieful judeţului deosebindu-se două trepte: câmpia (2/3 (2/3 din din supra suprafa faţa ţa tota totală lă,, în vest vest este este reprez reprezen enta tată tă de Câmp Câmpia ia Someşului, cu o suprafaţă joasă de 126 m, uşor fragmentată de Someş, Tur, Crasna şi Câmpia Nirului, mai înaltă, până la 160 m, acoperită cu dune de nisip), şi zona înaltă (în extremitatea nord-estică, reprezentată de munţii vulcanici Oaş si Gutâi, cu înălţimi de 1.200 m, care închid Depresiunea Oaşului, de 827 m, completându-se cu Culmea Codrului de 579 m şi zona de piemont) Clima – caracterizare generală (temperatură, precipitaţii); Temperatura Temperatura aerului înregistrează o scădere treptată, de la vest la est din cauza creşterii altitudinii reliefului. Precipitaţii atmosferice Precipitaţiile atmosferice înregistrează creşteri treptate de la vest spre est, consecinţă a creşterii altitudinii reliefului expus advecţiilor de aer umed şi în sector vestic. 1.2. Resursele naturale 1.2.1. Resurse naturale neregenerabile - Resursele de apă: Pe teritoriul judeţului Satu Mare, aşezat pe un imens rezervor subteran, apele se ivesc la suprafaţă ca izvoare, sau prin foraje, sub formă de ape minerale carbogazoase, cloruro-sodice cu proprietăţi alcaline, slab sulfuroase, bicarbonate, sau sub formă de ape termale cu temperaturi de peste 50°C, în localitatea Ady Endre chiar de peste 70°C. Apele subterane - ascensionale sunt acumulate acumulate în straturile de nisipuri nisipuri şi pietrişuri panoniene la o adâncime de 250-400 m. 1.2.2 Resurse naturale regenerabile Ca urmare a structurii structurii geologice geologice complexe, complexe, în subsolul subsolul judeţului Satu Mare se găsesc numeroase resurse de substanţe minerale utile dezvoltării economiei. În zona muntoasă, îndeosebi în cea vulcanică a Oaşului, au fost identificate şi exploatate minereuri complexe (pirită, zinc, plumb, aur şi argint), de fier (limonit, siderit şi perlit), precum şi bentonită, necesară industriei de coloranţi şi detergenţi. 1.3. Date demografice Conform datelor înregistrate până la data de 1 iulie 2010, populaţia judeţului Satu Mare este de 364.938 locuitori locuitori din care un număr de 177.131 reprezintă reprezintă populaţia masculină masculină şi 187.807 o reprezintă reprezintă populaţia populaţia feminină. feminină. Populaţia Populaţia urbană a fost de 173.110 de persoane, indicatorul indicatorul de urbanizare fiind de 47,52 %. Densitatea populaţiei la nivelul judeţului este de 82,6 loc/kmp, fiind de aproximativ trei ori mai mare în mediul urman (234,6 loc/kmp), iar în mediul rural fiind sub media pe ţară (52,1 loc/kmp).Ca şi număr de locuitori judeţul ocupă locul 29 din cele 41 de judeţe ale României. 2. Analiza asupra raportului de mediu pe 2009, al Agentiei pentru Protectia Mediului Satu Mare 2.1. CONSERVAREA NATURII ŞI A BIODIVERSITĂŢII, BIOSECURITATEA Biodiversitatea judeţului Satu Mare
Capitalul natural al judeţului Satu Mare este variat ca urmare a interacţiunii dintre formele de relief existente (câmpie, dealuri şi munţi) şi factorii climatici care au determinat constituirea a 3 regiuni biogeografice şi anume : panonică, continentală şi alpină, fiecare fiind caracterizată printr-un anumit tip de vegetaţie şi faună specifică. Multe habitate şi specii de floră şi faună sălbatică sunt protejate atât la nivel naţional, comunitar cât şi mondial. În cadrul Uniunii Europene aceste habitate şi specii care trebuie să fie menţinute într-un stadiu de conservare favorabilă sunt cuprinse în Reţeaua ecologică Natura 2000. NATURA 2000 este o reţea ecologică europeană de arii naturale protejate formată din: Arii Speciale de Conservare (SAC), constituite conform Directivei Habitate, pentru protejarea tipurilor de habitate şi a speciilor de floră şi faună sălbatică. În România, a fost aprobată la nivel naţional lista Siturilor de Importanţă comunitară – SCI care vor deveni Arii speciale de conservare – SAC în urma validării de către Comisia Europeană. Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (SPA), constituite conform Directivei Păsări, pentru protejarea păsărilor sălbatice şi a habitatelor în care trăiesc acestea. În ţara noastră, siturile Natura 2000 au fost declarate la nivel naţional prin OM nr. 1964/2007 •
•
privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, respectiv prin HG nr. 1284/2007 privind declararea ariilor de protecţie specială avifaunistică ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România .
Cele două Directive europene pe baza cărora au fost desemnate siturile Natura 2000, sunt transpuse în România prin O.U.G. nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, cu modificările şi completările ulterioare . Pe lângă actele normative menţionate anterior, există şi o legislaţie conexă, care creează un cadru adecvat pentru conservarea habitatelor şi speciilor de floră şi faună sălbatică. 2.2. Habitatele naturale. Flora şi fauna sălbatică 2.2.1 Habitatele naturale În judeţul Satu Mare au fost inventariate 21 tipuri de habitate cu importanţă conservativă comunitară şi 29 de habitate de interes naţional. 2.2.2. Flora şi fauna sălbatică 2.2.2.1 Flora judeţului Satu Mare Atât din punct de vedere al formelor de relief cât şi pe baza considerentelor fitogeografice, teritoriul judeţului Satu Mare poate fi împărţit în trei unităţi: câmpie (63%), zonele colinare din partea de sud a teritoriului inclusiv Culmea Codrului(20%) şi zona montană - lanţul vulcanic Oaş –Gutâi care închide depresiunea Oaşului (17%). a. Zona de câmpie se încadrează în sectorul nordic al Câmpiei de Vest. Este o unitate fitogeografică distinctă numită districtul Câmpia Someşului, având o serie de particularităţi faţă de restul regiunii de şes din partea de nord vest a ţării: - Taxoni vegetali caracteristici pentru acest district floristic al ţării ( Fumaria jankae – endemică, Centaurea indurata var. hirsuta), dintre care şi unele specii de pe nisipuri ( de ex. Corynephorus canescens ); - Flora nisipurilor din nord vestul ţării constituie o notă specifică a teritoriului, unde apar o serie de specii arenicole caracteristice zonei, precum şi alte rarităţi cu areal disjunct ( Iris humilis, Spergula pentandra, Alyssum montanum subsp. gmelinii, Carex supina etc.); Prezenţa unor specii ce apar de obicei numai în regiunile montane (Calamagrostis stricta, Betula pubescens, Carex appropinquata etc.); - este singura zonă de câmpie a ţării unde apar pâlcuri de Sphagnum (S. platyphyllum şi S. inundatum la Livada; S. squarrosum la Ciumeşti); - numărul mare al elementelor circumpolare în comparaţie cu partea centrală şi sudică a Câmpiei de Vest; - prezenţa masivă a elementului atlanto – mediteranean Fritillaria meleagris (laleaua pestriţă);
asociaţiile vegetale caracteristice acestei zone sunt: Festuco vaginatae – Corynephoretum, Carici-Calamagrostetum neglectae precum şi Querco robori – Caricetum brizoidis. b. Zona colinară - Unitatea care cuprinde piemonturile vestice ale Tăşnadului şi a Codrului, deasupra cărora se întinde Culmea Codrului, este încadrată în provincia daco – ilirică. În zonele colinare cresc o serie de specii mediteraneene, ponto-mediteraneene, euroasiatice cu caracter continental, respectiv dacice, care sunt răspândite în general mai la sud de acest teritoriu. c. Zona montană - Munţii Oaş – Gutâi adăpostesc o serie de elemente comune cu Maramureşul învecinat ca : Euphorbia carpatica, Woodosia ilvensis, Aruncus dioicus, Avenula planiculmis etc. Prezenţa unor specii de plante şi a asociaţiilor Caricetum lasiocarpae şi Calamagrostetum canescentis pledează în direcţia afinităţilor fitogeografice spre Carpaţii Orientali. Un caracter intermediar o are Depresiunea Oaşului, azi puternic antropizată. Prin văile largi ale râurilor pătrund aici o serie de elemente ale florei regiunii de câmp. Dintre elementele fitogeografice ponderea cea mai mare o deţin eurasiaticele (Achillea ptarmica, Blysmus compressus, Erythronium dens-canis, Holoschoemus romanus subsp. holoschoemus etc– 42,7%). Eurasiaticele cu caracter continental ( Aster amellus, Euclidium syriacum, Ranunculus pedatus etc. – 8,2 %) populează în special staţiunile ierboase, inclusiv sărăturile. În concordanţă cu relieful şi coordonatele geografice ale judeţului, procentul speciilor europene ( Hottonia palustris, Nymphaea alba, Saxifraga tridactylites,Trollius europaeus etc.- 12,3%) este destul de însemnat, pe lângă care se remarcă şi cele central-europene, care au reprezentanţi în special între plantele de pădure (Aposeris foetida, Cerastium sylvaticum, Ranunculus lanuginosus, Vicia pisiformis etc.-7,0%). Dintre cele circumpolare speciile Carex lasiocarpa, Eriophorum vaginatum, Lathyrus palustris, Pyrola minor etc.-9,0 %) apar pe terenuri mlăştinoase. Elementele pontice, inclusiv ponto-panonice ( Inula ensifolia, Polygonum arenarium, Urtica kioviensis etc.-2,7%) respectiv ponto-mediteraneene (Crocus reticulatus, Lotus angustissimus, Ranunculus illyricus etc.-3,0%) cresc în staţiunile însorite şi aride de la altitudini joase. Speciile sudice mediteraneene ( Danthonia alpina, Lychinis coronaria, Saxifraga bulbifera , etc.4,9% ), inclusiv cele submediteraneene, apar în special pe coastele sudice şi vestice ale zonelor colinare precum şi pe dunele de nisip, în staţiuni cu regim de umiditate ridicat. Elementele atlantice şi atlanto-mediteraneene (2,4%) populează de preferinţă terenurile mezohigrofile şi făgetele. Se remarcă prezenţa unui număr însemnat de specii dacice sau daco – balcanice (Crocus banaticus, Ferulago sylvatica, Lathyrus hallersteinii etc. – 1,6%), care apar în mai multe staţiuni. Elementele balcanice (Quercus frainetto, Seseli palasii, Trinia ramosissima - 0,9 % ) se găsesc pe pantele însorite ale zonelor colinare. În schimb majoritatea elementelor panonice ( Achillea asplenifolia, Cirsium brachycephalum, Festuca vaginata etc. – 1,0 % ) apar pe câmpie. Dintre elementele carpatice (0, 7 % ) o importanţă fitogeografică deosebită o constituie prezenţa endemismelor ( Euphorbia carpatica, Phyteuma tetramerum, Ranunculus carpaticus – 0,5% ). În staţiunile montane, cantonate la altitudini mai mari, apar şi specii alpino-carpatice (Aconitum variegatum, Avenula planiculmis, Senecio subalpinus etc. – 0,4 % ) precum şi unele elemente arcto-alpine ( Arabis alpina, Woodsia ilvensis- 0,1 % ). Cosmopolitele ( Lemna gibba, Limosella aquatica etc. – 4,9 % ) se găsesc în tot judeţul, pe când speciile adventive ( Ambrosia artemisiifolia, Elsholtzia ciliata, Panicum dichotomiflorum etc. – 6,3 % ) sunt caracteristice în primul rând terenurilor agricole. 2.2.2.2 Fauna sălbatică a judeţului Satu Mare Pe teritoriul judeţului Satu Mare se întâlnesc 3 tipuri de ecosisteme: terestre, acvatice şi subterane. La acestea se adaugă şi zona ariilor antropizate. Fauna terestră este dispusă spaţial în etaje şi zone biogeografice. Deosebim un etaj al pădurilor de foioase (nemoral) şi un etaj al pădurilor de conifere (boreal). În câmpie se individualizează o zonă de silvostepa . Pe lângă acestea fauna judeţului cuprinde mai multe complexe de animale azonale, restrânse în suprafaţă determinate de condiţiile topoclimatice, -
edafice şi trofice particulare, pe stâncării, nisipuri, turbării şi lunci. I. Fauna etajului boreal ( molidişuri – păduri de conifere ) Datorită condiţiilor mai grele de viaţă, animalele sunt mai reduse ca număr, iar activitatea lor se desfăşoară mai ales în coronamentul şi pe trunchiul copacilor. Animalele tipice acestui etaj forestier sunt: păsările, moluştele şi insectele. Mamiferele nu au reprezentanţi tipici deoarece cerbul şi căpriorul trăiesc şi în pădurile de foioase, iar rozătoarele de pădure ca veveriţa şi pârşii sunt specii tipice pădurilor de foioase. Pădurile de conifere adăpostesc o faună bogată şi caracteristica de păsări, din care unele trăiesc numai în acest biotop. Din neamul ciocănitoarelor întâlnim: negraica, ciocănitoarea pestriţă; răpitoare de noapte: buha, huhurezul mic, huhurezul mare (oaspete de iarnă); corvide: alunarul, corbul; turbidae: sturzul de munte (oaspete de iarnă), mierla gulerată, mierla neagră, sturzul de vâsc; păsări cântătoare: piţigoiul de munte, piţigoiul moţat, pitulicea mică, auşelul cu cap galben (oaspete de iarnă).Dintre reptile amintim: şopârla de munte, vipera comună (rar), iar dintre amfibieni : salamandra carpatină, salamandra comună, broasca brună. Foarte bogată este şi fauna nevertebratelor alcătuite din: moluşte, insecte şi miriapode. II. Fauna etajului nemoral (păduri de fag şi gorun) Fauna făgetelor este cu mult mai bogată şi mai diversificată decât cea din molidişuri, deoarece condiţiile de existenţă s-au îmbunătăţit sub aspectul regimului termic şi a luminii. Mamiferele sălbatice întâlnite în acest etaj: căpriorul, cerbul, jderul de copac, lupul, mistreţul, viezurele, iepurele, şoarecele scurmător, şoarecele de câmp. Fauna păsărilor: ierunca, acvila ţipătoare mică, şorecarul, uliul găinilor, cucul, huhurezul mic, ciocănitoarea mare, pitulicea mică, sturzul de vâsc, codroşul de grădină, fâsa de pădure, cinteza. Fauna făgetelor mai cuprinde un număr mare de insecte care trăiesc în frunzar şi sunt reprezentate prin numeroase specii de coleoptere, proture, colembole, himenoptere, diptere. Insectele sunt prezente în toate stadiile de dezvoltare. Unele consumă frunze ca omizile defoliatoare ale coleopterelor şi lepidopterelor, altele se hrănesc cu lemn. Fauna gorunetelor este alcătuită din mamifere, păsări, reptile, batracieni. Mamiferele care trăiesc în aceste păduri nu sunt locuitori tipici ai acestora: pârşul de stejar, iepurele, lupul, vulpea, mistreţul, căpriorul (foarte frecvent), veveriţa (rar), pisica sălbatică (rar). Ornitofauna gorunetelor este foarte bogată fiind alcătuită din: porumbei sălbatici, turtureaua, gaia roşie, uliul porumbar, potârnichea, fazanul, cucul, privighetoare, piţigoi, mierla, grangurele, sticletele, sitarul, florinte. Dintre reptile amintim: şarpele orb, şarpele de casă, şarpele de frunze, şopârla de câmp, guşterul. Amfibienii sunt prezenţi în gorunete pe sol prin: broasca roşie de pădure, broasca râioasă brună, broasca râioasă verde, brotăcelul (specie de câmpie puţin numeroasă). Dintre nevertebrate se întâlnesc în frunzarul pădurii: melci, păianjeni, insecte, râme, miriapode, colembole. III. Fauna de silvostepă este mai puţin variată decât cea de pădure. Mamiferele caracteristice sunt rozătoarele: popândăul, hârciogul, şoarecele pitic, şoarecele de câmp, orbetele, iepurele de câmp, iar în apele de câmpie întâlnim şobolanul de apă şi bizamul. Ornitofauna este alcătuită din: dropie (accidental), pitpalacul, potârnichea, eretele de câmp, uliul găinilor, ciuful de pădure, striga, guguştiucul, fâsa de câmp, ciocârlia, cioara neagră, lăcar, vrabia de casă, stăncuţa. Reptilele sunt slab reprezentate atât ca specii cât şi ca indivizi: şarpele de casă, şarpele de apă, şopârla de câmp; iar dintre batracieni: broasca râioasă comună, broasca de pământ. Fauna acestei zone de silvostepă cuprinde numeroase specii de insecte predominând ortopterele (lăcuste, cosaşi de păşune, greiere de pădure, călugăriţa) şi coleopterele. IV. Fauna azonală cuprinde: 1. Fauna stâncăriilor - zonă cu condiţii austere de viaţă care individualizează un complex faunistic, iar animalele prezintă o serie de adaptări speciale. Fauna petrofilă este formată din: păsări, reptile, insecte, gasteropode etc. 2. Fauna nisipurilor este psamofilă cu o serie de adaptări morfologice şi etologice. Cele mai numeroase specii aparţin insectelor şi reptilelor, deoarece învelişul lor tegumentar impermeabil permite supravieţuirea cu o cantitate mică de apă. Întâlnim în această zonă gasteropode, insecte (ortoptere,
coleoptere), iar vertebratele sunt reprezentate de amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. 3. Fauna sărăturilor. Cele mai des întâlnite specii sunt: fluturele Cuculia asteris , heteropterul Leptoceraea viridis, homopterul Euconomelus lepidus precum şi unele specii de paseriforme. 4. Fauna turbăriilor cuprinde nevertebrate, relicte glaciare tipice şi în mai mică măsură vertebrate, cum este asociaţia ornitologică Dendrocopeta majoris-Anthetum trivialis. Dintre nevertebratele caracteristice sunt prezente doar specii de protozoare, rotiferi, tardigrade şi gastotrichi. 5. Fauna luncilor şi a stufului. Mamiferele caracteristice acestor zone sunt: bizamul, vidra, şobolanul de apă, vulpea, mistreţul etc. Avifauna este alcătuită din: barza albă, egreta mare, egreta mică, buhaiul de baltă, stârcul cenuşiu, stârcul de noapte, fluieraşul, sitarul de mal, privighetoarea de zăvoi, lăstunul de mal, cucul, codobatura etc. Pe lângă acestea se adaugă o serie de nevertebrate: moluşte caracteristice, microcrustacei, păianjeni, unele insecte mai puţin caracteristice. V. Fauna zonelor antropizate (fauna localităţilor şi a terenurilor agricole) 1.Fauna ruderală este reprezentată de specii de vertebrate, mamifere: dihorul de casă, şobolanul cenuşiu, şoarecele de câmp; păsări: ciocârlanul, pietrarii; reptile: guşterul; amfibieni: broasca râioasă; moluşte: limax etc. 2.Fauna parcurilor şi grădinilor este reprezentată in principal de păsări, insecte, gasteropode etc. Păsările sunt extrem de variate: ciocănitori, sturzi, piţigoiul mare, sticlete, cinteză, coţofana etc. Dintre insecte putem aminti: gărgăriţa merilor, gândacul zmeurii, omida păroasă a dudului. În locurile umede din parcuri se întâlnesc diverşi melci. 3.Fauna culturilor de legume este reprezentată prin: cârtiţe, rândunele, lăstuni de casă, piţigoi, iar dintre nevertebrate: gărgăriţa fasolei, ploşniţa roşie a verzei, gândacul de Colorado, gărgăriţa cepei, păduchele verde al castraveţilor etc. 4.Fauna culturilor de cereale reprezentată prin: iepure de câmp, hârciog, popândău, şoarece de câmp, cioara de semănătură. Dintre nevertebrate întâlnim: cărăbuşii cerealelor, ploşniţa cerealelor etc. 5.Fauna livezilor este alcătuită din păsări insectivore: graurul, sticletele, botgroşi, grangurele. Dintre insectele fitofage: păduchele verde al mărului, gărgăriţa florilor de măr, viermele merilor, păduchele de San Jose etc. precum şi unele specii de limax. 6.Fauna viilor este cea mai săracă, fiind alcătuită din insecte dăunătoare: viermele de sârmă, cărăbuşul marmorat, cărăbuşul viţei de vie, molia strugurilor viespea strugurilor. Dintre aranee: păianjenul roşu, păianjeni eriofizi. Dintre păsări cele mai des întâlnite sunt: mierlele şi cristeii de câmp. - FAUNA SĂLBATICĂ - Număr specii de faună sălbatică de interes naţional identificate în judeţ : 69 - Număr specii de interes comunitar: 233 Specii ameniţate la nivelul Uniunii Europene: - Circus aeruginosus – erete de stuf: specie protejată, oaspete de vară, cuibăreşte în stufărişurile întinse din zonele heleşteelor şi a mlaştinilor. - Circus pygargus - erete sur: specie periclitată, de pasaj şi rar, oaspete de vară, maximum 20 – 40 perechi clocitoare în România. Factorii care afectează negativ populaţia de erete sur sunt: înlocuirea culturilor mozaicate cu monoculturi întinse, tratamentele cu pesticide şi folosirea utilajelor mecanizate. - Ardea purpurea – stârc roşu: specie periclitată, oaspete de vară cu efectiv în reducere, cca 800 – 1200 perechi clocitoare în România. Factori negativi: asanarea zonelor umede; - Botaurus stellaris – buhai de baltă: specie protejată, oaspete de vară, cuibăreşte local în stufărişurile întinse; Factori negativi: asanarea zonelor umede; - Ciconia ciconia – barza albă: specie vulnerabilă, oaspete de vară, prezentă în zonele unde există habitate convenabile de hrănire: pajişti umede, smârcuri, mlaştini etc. Populaţie în declin, cca 4000 – 6000 perechi clocitoare. Factori negativi: asanarea zonelor umede, electrocutarea, distrugerea cuiburilor;
- Ciconia nigra – barza neagră: specie vulnerabilă, oaspete de vară, cuibăreşte în păduri întinse cu copaci înalţi, în apropierea unor ape curgătoare sau stagnante (ca habitat trofic), cu efectiv redus cca 40 – 120 perechi clocitoare. Factori negativi: restrângerea suprafeţelor cu păduri, tăierea arborilor bătrâni (mai ales a stejarilor şi gorunilor), reducerea abundenţei faunei acvatice, prezenţa omului; Total specii identificate în flora şi fauna judeţului Satu Mare: 4809 2.2.3. Specii din flora şi fauna sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse genetice Specii de faună de interes cinegetic exploatate de către administratorii fondurilor de vânătoare din judeţ, respectiv Direcţia Silvică Satu Mare, Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Satu Mare şi Asociaţia Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Carei. 2.2.4. Specii deţinute în captivitate - nu este cazul 2.3. Starea ariilor naturale protejate Aria naturală protejată reprezintă o zonă terestră, acvatica şi/sau subterana în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiintifica ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale; Pentru asigurarea măsurilor speciale de ocrotire şi conservare a habitatelor, speciilor de floră şi faună sălbatică, pe teritoriul judeţului Satu Mare s-au instituit mai multe categorii de arii naturale protejate după cum urmează: - arii de interes naţional, - arii de interes comunitar, - arii de interes judeţean sau local 2.3.1. Arii de interes naţional şi judeţean - Număr arii naturale de interes naţional: 6 - tipul de administrare a ariilor naturale protejate: - nr. arii atribuite în custodie: 5 - Număr arii naturale de interes judeţean: 9 - număr monumente ale naturii: 24 2.3.2. Arii de interes internaţional - nu este cazul 2.3.3. Arii de interes comunitar - Nr. situri de importanţă comunitară ( SCI): 3 - Nr. arii de protecţie specială avifaunistică (SPA): 2 – se suprapun parţial peste cele 3 SCI-uri - Suprafaţa ocupată de siturile Natura 2000 raportată la suprafaţa totală a judeţului Satu Mare (%): 10,03 (44.317 ha) - tipul de administrare: - nu sunt structuri de administrare constituite sau custozi Activităţile socio-economice desfăşurate într-un ritm alert pot duce la poluarea mediului şi la distrugerea valorilor naturale. Monitorizarea acestora la nivelul judeţului au rolul de a sesiza la timp orice modificare intervenită în areal. 2.4 Mediul marin şi costier Nu este cazul pentru judeţul Satu Mare. 2.5. Starea pădurilor 2.5.1. Fondul forestier Totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură, producţie sau administraţie silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinaţie forestieră şi neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului la proprietate, fondul forestier naţional (Legea nr. 46 din 19/03/2008 -Codul Silvic al României).
2.5.2. Funcţia economică a pădurilor Pădurea îndeplineşte în principal funcţia de protecţie şi multiple funcţii economice. În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, pădurile se încadrează în doua grupe funcţionale: a) grupa I, care cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi a ecofondului, precum şi pădurile din ariile naturale protejate de interes naţional; b) grupa a II-a, care cuprinde păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie, în care se urmăresc realizarea masei lemnoase de calitate superioară şi a altor produse ale pădurii, precum şi, concomitent, protecţia calităţii factorilor de mediu. I. Funcţia de protecţie Prin funcţia sa de protecţie pădurea îndeplineşte următoarele roluri: - Participă la procesul de formare, de evoluţie şi conservare a solului, prin concentrarea în fitomasa arborilor a elementelor chimice din atmosferă, apă şi sol. Din această fitomasă, în timp, prin procese de descompunere, s-a format solul. Astfel cu excepţia zonei de stepă, cele mai multe tipuri de sol s-au format sub păduri; - favorizeză înmagazinarea apei, împiedicând formarea torenţilor şi a viiturilor de apă în urma ploilor torenţiale şi a topirii zăpezilor, împiedicând astfel producerea inundaţiilor şi a eroziunii solului; -apără solul împotriva eroziunii menţinând fertilitatea acestuia; - este un generator de oxigen şi regulator al compoziţiei aerului atmosferic şi al schimbărilor climatice pădurea prin procesul de fotosinteză are un rol foarte important în fixarea şi reducerea concentraţiei bioxidului de carbon – gaz cu efect de seră care în combinaţie cu alte gaze determină fenomenul de încălzire globală; - are un important rol de protecţie în cazul poluării fonice şi chimice. Funcţia economică II. Produsele pădurii se împart în două categorii şi anume produse principale şi produse accesorii. Produsele principale sunt reprezentate de lemnul prntru construcţii, industrie şi combustibil (lemn de foc), răchită, puieţi ornamentali, seminţe forestiere. 2.5.3. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief (ha) Distribuţia arboretelor, care sunt gestionate de către Direcţia Silvică Satu Mare şi Ocolul silvic Ciumeşti, după principalele forme de relief se prezintă după cum urmează: Unitatea Câmpie 39.238,2
Forme de relief Deal 12.429,0
Total (ha) Munte 1.124,6
D.S. Satu Mare 52.791,8 Ocolul silvic 5.066,0 2.331,0 750,0 8.147,0 Ciumeşti TOTAL 44.304,2 14760,0 1874,6 60.938,8 Tabel 2.5.3.1. Distribuţia pădurilor după principalele forme de relief. 2.5.4. Starea de sănătate a pădurilor Activitatea denumită generic "protecţia pădurilor" are ca scop prevenirea atacurilor produse de boli şi dăunători precum şi combaterea acestora, încadrându-se în ansamblul măsurilor de gospodărire raţională şi gestionare durabilă a fondului forestier naţional, în concordanţă cu principiile acceptate la nivel european şi mondial, principii ce converg spre obţinerea de foloase economice maxime, fără a neglija nici un moment echilibrul ecologic pe care pădurea trebuie să-l genereze şi să-l menţină. 2.5.5. Suprafeţele din fondul forestier naţional parcurse cu tăieri Tăierile de arbori reprezintă activitatea de producţie şi de execuţie desfăşurată pe o suprafaţă de pădure, de pe care urmează a se recolta materialul lemnos provenit din tăieri de produse principale sau
tăieri de ameliorare, în scopul valorificării superioare a masei lemnoase (produse principale, secundare sau accidentale) 2.5.6. Zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire În anul 2009 s-au înregistrat zone cu deficit de vegetaţie forestieră şi disponibilităţi de împădurire. 2.5.7. Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări Faţă de anul 2008, când s-au scos din circuitul forestier o suprafaţă de 1,0 ha , în anul 2009 nu s-au înregistrat scoateri temporare din circuitul silvic, conform datelor furnizate de către Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Oradea - Inspecţia Silvică şi de Vânătoare Satu Mare şi Direcţia Silvică Satu Mare. 2.5.8. Presiuni antropice exercitate asupra pădurilor. Sensibilizarea publicului Fondul forestier al judeţului Satu Mare se încadrează în aşa zise “păduri cultivate” în care intervin în plus şi se intensifică tot mai mult interacţiunile dintre programele proprii ale pădurii şi cele de natură social-economică. Pentru a promova activităţile de voluntariat în cadrul organizaţiilor şi a instituţiilor pentru plantarea de copaci sau alte plante în oraşe şi în împrejurimile acestora, conform calendarului anual de plantări de primăvara, APM Satu Mare s-a implicat activ în Programul Naţional de responsabilitate socială corporativă “ Milioane de oameni, milioane de copaci” . 2.5.9. Impactul silviculturii asupra naturii şi mediului Silvicultura are rolul de a conduce, printr-o gestionare durabilă a pădurilor, lucrările de înfiinţare şi dirijare a vegetaţiei forestiere din fondul forestier naţional precum şi de pe alte diverse terenuri. Funcţiile de protecţie a solului şi a apei şi rolul pădurii în circuitul carbonului au o importanţă deosebită chiar dacă ele nu pot fi cuantificate financiar. Pădurea crează un microclimat specific care contribuie la atenuarea extremelor climatice şi crează o ambianţă favorabilă pentru muncă şi recreerea oamenilor. În centrul strategiei Uniunii Europene de exploatare a pădurilor stă conceptul de exploatare multifuncţională a pădurii aplicat pe scară largă în Europa. Acest concept integrază toate beneficiile importante pe care pădurea le aduce societăţii (funcţia ecologică, economică, de protecţie şi socială). 2.6.. Presiuni antropice exercitate asupra biodiversităţii În prezent majoritatea teritoriului judeţului este folosit ca teren agricol. Suprafaţa precum şi intensitatea folosirii terenului agricol în unele zone creşte progresiv, în timp ce în alte zone reducerea efectivelor de animale duce la degradarea pajiştilor şi la tendinţa de schimbare a categoriei de folosinţă a terenurilor fapt ce are repercusiuni asupra florei şi faunei sălbatice şi a habitatelor. Astfel necesitatea conservării unor habitate naturale caracteristice judeţului a devenit o problemă de mare actualitate. 2.7. Biosecuritatea 2.7.1. Reglementări în domeniul biosecurităţii Sistemul de autorizare în domeniul biosecurităţii Conform art. 39, capitolul VI din OUG 195 din 22 decembrie 2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea 265 din 29 iunie 2006 cu modificările ulterioare, activităţile care implică organisme modificate genetic obţinute prin tehnicile biotehnologiei moderne, sunt supuse unui regim special de reglementare, autorizare şi administrare, fiind supuse legislaţiei specifice în vigoare şi convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. Cadrul instituţional Conform art.11, alin. (1) din OUG 43 din 23 mai 2007 privind introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic, aplicarea prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă şi crearea cadrului naţional de biosecuritate se realizează prin participarea şi colaborarea dintre: - Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului;
- Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului; - Comisia pentru securitate biologică; - Garda Naţională de Mediu; - autorităţile implicate, respectiv autoritatea publică centrală pentru agricultură, autoritatea centrală sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor, autoritatea publică centrală pentru sănătate, autoritatea publică centrală pentru protecţia consumatorilor şi autoritatea publică centrală pentru educaţie, cercetare şi tineret. Procedura de autorizare Conform art. 1, alin.(2) din OUG 43 din 23 mai 2007, activităţile reglementate de această ordonanţă de urgenţă sunt: a) introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, în alte scopuri decât introducerea pe piaţă; b) introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic, ca atare sau componente ale unor produse; c) mişcarea transfrontieră a organismelor modificate genetic, în legătură cu activităţile prevăzute la lit. a) şi b). Activităţile se referă la organisme modificate genetic definite conform acestei ordonanţe de urgenţă. Prin organism modificat genetic se înţelege orice organism viu, cu excepţia fiinţelor umane, al cărui material genetic a fost modificat într-un mod diferit de cel natural, altfel decât prin încrucişare şi/sau recombinare naturală. Conform art.11. alin.3, din OUG 43 din 23 mai 2007 privind introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic, autoritatea competentă care „emite autorizaţiile/acordurile conform prezentei ordonanţe, le revizuieşte, suspendă sau le anulează” este Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, din subordinea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. În conformitate cu principiul precauţiei, pentru evitarea efectelor adverse asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, este interzisă introducerea deliberată în mediu a unui organism modificat genetic în scop de cercetare-dezvoltare sau în orice alte scopuri decât introducerea pe piaţă, fără autorizaţie, emisă de autoritatea competentă. Activitatea de introducerea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic,în alte scopuri decât introducerea pe piaţă parcurge urmatoarele etape, conform OUG 43/2007: Notificarea catre autoritatea competentă în vederea obţinerii autorizaţiei. Autoritatea competentă poate accepta ca introducerea deliberată în mediu a unui organism modificat genetic sau a unei combinaţii de asemenea organisme, pe aceeaşi locaţie sau pe locaţii diferite, efectuate în acelaşi scop şi pe o perioadă stabilită, să facă obiectul unei singure notificări. În cazul în care se reia introducerea deliberată a unui organism modificat genetic sau a unei combinaţii de asemenea organisme, care a făcut obiectul unei autorizaţii anterioare, notificatorul este obligat să transmită o nouă notificare. Notificarea trebuie să conţină: a) cererea de autorizare, care precizează tipul de organisme modificate genetic şi activitatea propusă; b) dovada achitării tarifului pentru evaluarea dosarului de notificare, prevăzut la art. 69; c) dosarul tehnic conţinând informaţiile specificate în anexa nr. 3, necesare pentru realizarea evaluării riscului asupra sănătăţii umane şi a mediului, ca urmare a introducerii deliberate în mediu a unui organism modificat genetic sau a unei combinaţii de asemenea organisme (informaţii de ordin general, informaţii privind organismele modificate genetic, locaţia/locaţiile unde are/au loc introducerea/introducerile deliberată/deliberate în mediu, informaţii privind condiţiile de introducere şi mediul potenţial receptor, informaţii privind interacţiunile dintre organismele modificate genetic şi mediu, un plan de monitorizare
pentru a identifica efectele pe care le pot avea organismele modificate genetic asupra sănătăţii umane şi asupra mediului, informaţii privind controlul intern, monitorizarea, metodele de remediere, gestionarea deşeurilor, planurile de intervenţie în caz de urgenţă şi, după caz, rapoartele notificatorului, o anexă conţinând eventuale date confidenţiale, informaţii rezultate din experienţa obţinută din introduceri ale aceluiaşi organism modificat genetic sau aceleiaşi combinaţii de asemenea organisme, a cărui/cărei notificare este în curs sau pentru care notificarea a fost transmisă sau este transmisă, în interiorul, fie în exteriorul Comunităţii Europene) d) rezumatul notificării, întocmit conform reglementărilor naţionale şi comunitare; e) evaluarea riscului asupra sănătăţii umane şi a mediului şi concluziile prevăzute în anexa nr. 2 secţiunea D, împreună cu toate referinţele bibliografice şi indicarea metodelor de evaluare folosite; f) declaraţia pe propria răspundere, completată şi semnată de notificator, prin care îşi asumă întreaga responsabilitate pentru orice prejudiciu adus sănătăţii umane, bunurilor materiale sau mediului, care ar rezulta din introducerea propusă; g) informaţia pentru public, conform modelului din anexa nr. 8 Pentru introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic, ca atare sau componente ale unor produse se aplică prevederile art. 29–42, capitolul III din OUG 43/2007 privind introducerea deliberată în mediu şi introducerea pe piaţă a organismelor modificate genetic Autorizarea cultivatorilor de plante superioare modificate genetic este asigurată de către autoritatea publică centrală în domeniul agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale, prin DADR judetene în baza Ordinului MAPDR nr. 237/2006 privind autorizarea cultivatorilor de plante modificate genetic. 2.7.2 Locaţii şi suprafeţe cultivate cu plante superioare modificate genetic în judeţul Satu Mare. Centrul pentru Testarea Soiurilor Mărtineşti – suprafaţa autorizată : 0,10 ha din care suprafaţa efectiv cultivată: 0,05 ha. S-a obţinut o producţie de soia de 40 kg care s-a distrus. 2.7.3 Coexistenţa Noţiunea de coexistenţă – semnifică protejarea culturilor convenţionale şi ecologice de orice pagubă economică cauzată de contaminarea întâmplătoare cu material modificat genetic. Aceasta presupune că între cultura unei plante modificate genetic şi cultura convenţională a aceleaşi plante trebuie să existe o distanţă suficient de mare astfel încât să se evite polenizarea încrucişată care ar permite contaminarea culturii conveţionale cu material genetic modificat. În urma controalelor efectuate de GNM – Comisariatul Judeţean Satu Mare nu s-au semnalat încălcări ale legislaţiei referitoare la coexistenţa culturilor modificate genetic cu cele convenţionale şi ecologice. În cadrul Uniunii Europene, în cazul porumbului modificat genetic şi cel convenţional, distanţele variază de la 25 de metri (Olanda, Suedia) la 800 de metri (Ungaria, Luxemburg). Comisia Europeana precizează că măsurile de coexistenţă la nivel frontalier nu au fost stabilite până în prezent. 2.7.4 Perspective De la data aderării României la Uniunea Europeană cultivarea sau testarea plantelor superioare modificate genetic se supune acquis-ului comunitar. Romania se află pe poziţa 21 în lume ca suprafaţă cultivată cu organisme modificate genetic, potrivit celui mai recent raport ISAAA (International Service for the Acquisition of Agri-biotech Applications). La noi în ţară există mai puţin de 0,05 milioane de hectare de culturi modificate genetic, faţă de ocupanta primei poziţii, SUA, cu 64 de milioane de hectare. În Uniunea Europeană este permisă doar cultivarea porumbului MON810, dar Germania, Franţa, Austria, Grecia, Ungaria şi Luxemburg au interzis aceste recolte, din cauza efectului pe care l-ar putea avea asupra sănătăţii şi a mediului.
