ELENA FARAGO Numele Elenei Farago, pseudonimul literar sub care este cunoscuta Elena Paximade, a ramas legat pentru totdeauna de poezia pentru copii. Pornind de la simpla observare a cotidianului , poeta a creat mici poezii, captivante prin muzicalitatea lor si prin puterea de adaptare la intelegerea copilului .
"Gindacelul", "Catelusul schiop", "Intr-un cuib de rindunica". Pedeapsa mâţei, Doi fraţi cuminţi” si multe altele sunt poezii indragite si cunoscute de aproape toti copiii. Poezia Elenei Farago este de o factura deosebita, poate datorita faptului ca de la anii adolescentei a fost mama propriilor frati frati orfani si datorita datorita experientei pe care a acumulat-o in anii in care s-a aflat in preajma preajma unor copii aflati in dificultate dificultate fiind inspectoare a azilurilor azilurilor pentru copii din Craiova. Ea dezvăluie dragostea poetei pentru copii, carora le descrie cu gingăşie, prospeţime si delicateţe lumea care ii inconjoara: gâze minuscule, păsări felurite (cocoşi, rândunele, vrăbii, lăstuni, etc.), patrupedelor casnice (vaci, măgari, iezi, purcei, căţei, pisici, etc.) etc.) Creatia Elenei Farago este speciala pentru ca ofera copiilor mici posibilitatea de a cunoaste si intelege corect si profund situatii delicate de viata si militeaza pentru nonviolenta, ducand tema in lumea vietatilor dragi ( "Gindacelul", "Catelusul schiop) Ea raspunde nevoii emotionale a copiilor si are puternice valente educative Adresandu-se copiilor, poeziile Elenei Farago Farago au cateva caracteristici specifice liricii pentru copii afectivităţiii copiilor copiilor , crea se adresea adresează ză afectivităţi creand nd imag imagin inii frum frumoas oasee desp despre re univ univer ersul sul o
o
o
inconjurator au o tematica variată oferind informatii despre comportamentul si calitatile fiintelor, plantelor, lucrurilor care fac parte din universul copiilor, modele de acţiune produc multă plăcere prin rimă şi muzicalitate
o
redau fapte, idei, tablori si sentimente intr-o forma foarte concisa
o
au mesaj bine construit, o concluzie usor de retinut si cu valente educative
− Elena Farago a selectat pentru aceasta poezie un personaj care face parte din lumea
gospodariei in care copilul ocupa un loc foarte important − Este una dintre cele mai frumoase poezii destinate copiilor CATELUSUL SCHIOP 1
INCADRARE − Catelusul schiop este o foarte scurtă povestire alegorică, în versuri, în care autoarea, personificând unul dintre animalele care populeaza universul inconjurator al copiilor (un catel) prezinta drama lui generata de faptul ca are un piciorus bolnav − Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil TITLU − este simplu, si sintetizeaza imaginea si starea sufleteasca a personajului principal al actiunii lirice TEMA - vietati din universul apropiat al copiilor CONTINUT − Inceputul poeziei este o prezentare pe cat de scurta pe atat de edificatoare a principalului personaj si are scopul a capta atentia copilului si a-l implica Eu am numai trei picioare, Si de-abia mă misc: top, top, − Continutul poeziei este concis si descrie drama sufleteasca a catelului: faptul ca rad copiii de el, il poreclesc, "cutu schiop", sta singur pentru ca nu se poate juca − Catelusul este constient ca asa va fi toata viata: schiop si trist
−
Si plâng mult când mă gandesc Ca tot schiop voi fi de-acuma Si tot trist am să traiesc Versurile urmatoare sunt o induiosatoare redare a dorintei micului catel care isi doreste
lucruri firesti , dar pe care el nu le poate face Si-as latra si eu din poarta La copiii de pe drum!... Cat sunt de frumosi copiii Cei cuminti, si cat de mult Mi-ar placea să stau cu dansii, Să mă joc si să-i ascult! − Prin urmare, desi se refera la lumea animalelor, poezia vorbeste despre drama, despre situatii
dificile in viata, despre nevoia de sprijin a celor aflati in dificultate, despre integrarea in colectivitate, bunatate si intelegere − Mesajul poeziei este unul implicit , referitor la modul in care trebuie sa privim semenii nostri aflati
intr-o situatie dificila fara voia lor,
2
−
Este usor de receptat de copii, discursul mizand pe sensibilitatea deosebita a copiilor fata de durerea vietatilor care ii inconjoara si are un puternic caracter educativ
COMPOZITIE − Compozitional poezia de bazeaza pe monolog − Are la baza personificarea
formele verbelor conditional optativ “ M-as juca”, “ as latra” – sugereaza dorinta catelusului onomatopee: “top, top”- creaza o imagine auditiva care sensibilizeza ascultatorul − Versificatia asigura muzicalitate −
−
Ritm:
−
Rima:
−
Masura: alterneaza versul cu 8 silabe cu cel cu 7 silabe Eu am numai trei picioare, Si de-abia ma misc: top, top, Rad cand ma-ntalnesc copiii, Si ma cheama "cutu schiop". Fratii mei ceilalti se joaca Cu copii toti, dar eu Nu pot alerga ca dansii, Ca sunt schiop si cad mereu! Si stau singur toata ziua Si plang mult cand ma gandesc Ca tot schiop voi fi de-acuma Si tot trist am sa traiesc. Si cand ma gandesc ce bine M-as juca si eu acum, Si-as latra si eu din poarta La copii de pe drum!... Cat sunt de frumosi copiii Cei cuminti, si cat de mult Mi-ar placea sa stau cu dansii, Sa ma joc si sa-i ascult! Dar copiii rai la suflet Sunt urati, precum e-acel Care m-a schiopat pe mine, Si nu-i pot iubi de fel... 3
M-a lovit din rautate Cu o piatra in picior, Si-am zacut, Si-am plans atata, De credeam ca am sa mor... Acum vine si-mi da zahar Si ar vrea sa-mi fie bun, Si-as putea sa-l musc odata De picior, sa ma razbun, Dar il las asa, sa vada Raul, ca un biet catel Are inima mai buna Decat a avut-o el.
GÂNDĂCELUL INCADRARE − este o foarte scurtă povestire alegorică, în versuri, în care autoarea, personificând unul dintre animalele care populeaza universul inconjurator al copiilor (un catel) incearca sa sensibilizeze copii in legatura cu violenta, care poate fi o drama − Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil TEMA - vietati din universul apropiat al copiilor ; universal minuatural CONTINUT − intrebarea retorica de la inceputul poeziei are scopul a capta atentia copilului si a-l implica De ce m-ai prins în pumnul tau, Copil frumos, tu nu stii oare Ca-s mic si eu si ca mă doare De ce mă strangi asa de rău? −
Continutul poeziei − este concis 4
−
descrie pledoaria unui copil “ gandacelul”, catre alt copil, pentru a nu il maltrata
−
gandacelul ii sugereaza micutului care-l strange in pumn sa se puna in situatia lui si a
constientizeze durerea lui si a familiei sale De ce să vrei să mă omori? Ca am si eu părinti ca tine, Si-ar plange mama dupa mine, Si-ar plange bietele surori, Si-ar plange tata mult de tot Căci am trait abia trei zile, Indura-te de ei, copile, Si lasa-mă, ca nu mai pot!…
−
−
poezia continua cu parerea de rau tardiva a copilului: gandacelul murise deja pentru ca il stransese prea tare in pumnul sau si nu-l mai putea invia Scarbit de fapta ta cea rea Degeaba plangi, acum, copile, in final, poezia contine un indemn , firesc catre copil: sa-si recunoasca fapta rea in fata parintilor si sa promita ca va fi bun cu orice vietate, indiferent cat de mica sau neinsemnata ar fi Si zi-le ca de-acum ai vrea Să ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate Si-oricat de mica ar fi ea!
−
Mesajul este usor de receptat de copii, discursul mizand pe sensibilitatea deosebita a copiilor fata de durerea vietatilor care ii inconjoara si are un puternic caracter educativ
COMPOZITIE − Compozitional poezia de bazeaza pe monologul gandacelului − Are la baza personificarea −
Versificatia asigura muzicalitate −
Ritm:
−
Rima: 5
−
Masura: vers cu 8 silabe De ce m-ai prins în pumnul tau, Copil frumos, tu nu stii oare Ca-s mic si eu si ca mă doare De ce mă strangi asa de rău? -
Copil ca tine sunt si eu, Si-mi place să mă joc si mie, Si mila trebuie să-ti fie De spaima si de plansul meu! De ce să vrei să mă omori? Ca am si eu părinti ca tine, Si-ar plange mama dupa mine, Si-ar plange bietele surori, Si-ar plange tata mult de tot Căci am trait abia trei zile, Indura-te de ei, copile, Si lasa-mă, ca nu mai pot!... Asa plangea un gandacel In pumnul ce-l strangea să-l rupa Si l-a deschis copilul dupa Ce n-a mai fost nimic din el! A incercat să-l mai invie Suflandu-i aripile-n vant, Dar a cazut în tarna frant Si-ntepenit pentru vecie!... Scarbit de fapta ta cea rea Degeaba plangi, acum, copile, Ci du-te-n casa-acum si zi-le Parintilor isprava ta. Si zi-le ca de-acum ai vrea Să ocrotesti cu bunatate, In cale-ti, orice vietate, Oricat de far-de-nsemnatate Si-oricat de mica ar fi ea!
PEDEAPSA MÂŢEI INCADRARE 6
− o foarte scurtă povestire alegorică, în versuri, în care autorul, personificând unul dintre
animalele care populeaza universul inconjurator al copiilor (o pisicuta ) critica deprinderea sa de a fura si a arunca vina pe altcineva, cu scopul de a preveni manifestarea unui astfel de prost obicei − Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil
TITLU – sugereaza deznodamantul intamplarii descriese in poezie si anume pedepsirea matei vinovata TEMA- vietati din universul apropiat al copiilor CONTINUT − adresarea directa de la inceputul poeziei: “ I-auzi, draga mea papusa,/ Zgârie mâta la usa! are scopul a capta atentia copilului si a-l implica − Fetita ii povesteste papusii cea mai buna prietena a ei despre fapta matei, care a furat “ Un intreg picior de rata,”, l-a mancat, dupa care a pus osul in cotetul lui Azor , ca cada vina pe el; − Poezia contina confesiunea fetitei, care ii spune ca desi iubeste pisicuta, a fost nevoita s-o pedepseasca pentru a nu mai repeta aceeasi greseala − Continutul poeziei este concis −
Mesajul din finalul poeziei este usor de receptat de copii si anume: pedeapsa este necesara, ea nu inseamna lipsa de iubire , ci dimpotriva dorinta de a indrepta unele comportamente gresite Desi inca o iubesc, Trebuie s-o pedepsesc. C-a fost rea si dusmanoasa, Si n-o las sa intre-n casa
COMPOZITIE − Compozitional poezia de bazeaza pe monologul fetitei − −
Este utilizata personificarea papusii Versificatia asigura muzicalitate −
Ritm: 7
−
Rima:
−
Masura: vers cu 7-8 silabe I-auzi, draga mea papusa, Zgârie mâta la usa! Dar eu nu-i deschid deloc, Ca sunt suparata foc. A furat iar, ca o hoata, Un intreg picior de rata, Si-apoi, dupa ce i-a ros Toata carnea, pan-la os, A dus osul, binisor, În cotetul lui Azor. Ca pe el sa-l banuim Si sa nu il mai iubim Si acum n-o bat, n-o cert, Dar nu vreau deloc s-o iert. Desi inca o iubesc, Trebuie s-o pedepsesc. C-a fost rea si dusmanoasa, Si n-o las sa intre-n casa.
DOI FRAŢI CUMINŢI INCADRARE − scurta povestire în versuri, foloseste puterea exemplului pentru a indemna copiii la cumintenie si bunatate TITLU – este sugestiv si face referire direct si fara echivoc (= fara dubii) la una calitatile laudabile ale copiilor TEMA – universul familiei CONTINUT − Continutul poeziei este scurt, concis si consta in descrierea unui tablou de familie tihnita, in care cei 2 frati cumininti se joaca linistiti, asculta povesti spuse de mama lor. − Poezia face referire la faptul ca mama este primul educator al copilului Si ne-nvata lucruri multe, Si frumoase, stând cu noi, 8
Si îi place sa ne-asculte Când vorbim noi amândoi... − Versurile urmatoare sugereaza foarte bine dragostea mamei, descriind gestul tandru si
ocrotitor de mangaiere Mama noastra ne vorbeste Si ne mângâie duios, − Poezia reda plastic atmosfera tihnita, relatiile de apropiere sufleteasca dintre mama si copii sai −
Mesajul este usor de receptat de copii si are un puternic caracter educativ Versurile din final sunt edificare in acest sens: un indem, care cu siguranta e indemnul tuturor mamelor pentru copiilor lor Si în gândul nostru-ntruna Auzim povata ei: - Fiti cuminti întotdeauna Si fiti buni, copiii mei!...
COMPOZITIE − Compozitional poezia de bazeaza pe monologul unuia dintre frati −
Versificatia asigura muzicalitate −
Ritm:
−
Rima:
−
Masura: vers cu 7-8 silabe Noi suntem doi frati, în casa Si nu ne certam deloc, Si suntem tacuti la masa, Si cuminti în orice loc. Avem hamuri, cerc si minge, Când pe-afara ne jucam, Iar când ploua, ori când ninge, Linistiti în casa stam. Si cu jucarii frumoase Ne jucam tot amândoi, Pe când mama nostra coase, Ori citeste, lânga noi. Mama noastra ne vorbeste Si ne mângâie duios, 9
Iara seara ne citeste Ori ne spune-un basm frumos. Si ne-nvata lucruri multe, Si frumoase, stând cu noi, Si îi place sa ne-asculte Când vorbim noi amândoi... Si în gândul nostru-ntruna Auzim povata ei: - Fiti cuminti întotdeauna Si fiti buni, copiii mei!...
10
