ARGUMENT Transmisia automobilului are o cinematică potrivită cu rolul de a transm transmite ite moment momentul ul motorul motorului ui la roţile motoare, motoare, modificând modificându-i u-i,, în acelaşi timp valoarea în funcţie de mărimea rezistenţelor la înaintare.
Schema Schema cinema cinematic tică a tran transmi smisie sieii automobilului 1- motor; 2- ambreiaj; 3- cutia de viteze; 4- articulaţii cardanice; 5- arbore arbore longitudinal intermediar; 6- arbore longitudinal principal, 7- transmisia princi principal pală; 8- difere diferen nţial; 99- roţi motoare motoare;; 10- arbo arbori ri planet planetari ari;; 11- carte carterr punte punte motoare
În rap rapor ortt cu num numărul rul de pun punţi mot motoa oare re şi şi cu pozi poziţia ace acest sto ora transm transmisi isia a automo automobil bilelo elorr poate poate cuprind cuprinde, e, în totali totalitat tate e sau parţial ial,, urm următoar toare e ansam ansambl blur uri: i: -ambreiajul; -cutia de viteze; -reductorul distribuitor; -tra -trans nsmi misi sia a ca card rdani aniccă; -tra -trans nsmi misi sia a pri princ ncip ipal ală; -dif -difer eren enţialu ialul; l; -arborii planetari. 1
-transmisia finală Ambreiajul este este ansam ansambl blul ul ca care re trans transmi mite te cuti cutiei ei de vite viteze ze puterea puterea produs produsă de motor, motor, asigurâ asigurând nd cuplarea cuplarea acestei acesteia a la pornir pornire, e, decuplarea şi cuplarea în timpul mersului la schimbarea treptelor de vite vitezză şi dec decup upla lare rea a pe o per perio ioad adă sc scur urttă la o opr prir irea ea aut autom omob obil ilul ului ui.. Cutia de viteze asigu sigurră modif difica carrea moment entului la roată în funcţie de diferitel ele e reziste stenţa la înainta ntare şi mersul înapoi fără inversarea inversarea ssensului ensului de rota rotaţie al motoru motorului. lui. Reductorul distribuitor are distribuitor are rolul de a distribui distribui momentul momentul motor la dou două pun punţi mot motoa oare re şi toto totoda dattă de aa-ll mult multip ipli lica ca.. Transmisia cardanică are rolul de a transmite momentul de torsiune torsiune între arbori arbori afla aflaţi în planuri planuri diferite, diferite, respectiv respectiv de la cutia de viteze la reductorul central.
Trans Transmis misia ia
princi principal pala a sa sau u re redu duct ctor orul ul ce cent ntra rall perm permit ite e
transmiterea momentului motor sub un unghi de 90 grd.
Dife Difere ren nţ ialu ialul l are rolul rolul de a asigura asigura deplasarea deplasarea ro roţilor motoar motoare e cu tura turaţi diferi diferite te atunci atunci când când condi condiţiile iile de drum o cer, cer, de exem exemplu plu la executarea virajelor.
Arborii planetari au rol olul ul de a tran transm smiite momen omentu tull de torsiu torsiune ne de la difere diferen nţial la la roţile moto motoare are sau sau reducto reductorul rul final final..
Reductorul final are rolu rolull de a mări mome momentul ntul motor motor la roa roattă în cazul autovehiculelor grele. Puterea dezvoltată de motor este tra rans nsmi missă la roţile ile motoa otoare re de o se seri rie e de organ organe e ca care re forme formeaz ază transmisia automobilului. Aceste organe sunt: ambreiajul, cutia de vite vitezze, tra rans nsm misia sia pri princip ncipal ală, dife difere ren nţia ialu lull şi ar arbo bori riii plan planet etar arii. Ambr Ambrei eiaj ajul ul este este orga organul nul de de legătur tură a transm transmis isie ieii cu motor motorul ul,, fiind fiind monta ontatt înt între moto otor şi sc schi him mbătoru torull de vite viteze ze.. Aces Acesta ta perm permit ite e transmiterea cuplului motor de la arborele cotit la cutia de viteze şi 2
poate întrerupe legătura dintre cutia de viteze şi arborele cotit, în vederea schimbării treptei de viteze. Cutia de viteze, cel de-al doilea organ al transmisiei automobilului, în sensul de transmitere a mişcării de la motor, are următoarele funcţii: permite modificarea forţei de tracţiune în funcţie de variaţ ia rezistenţ elor la înaintare, permite mersul înapoi al automobilului, fără a inversa sensul de rotaţie al motorului, realizează întreruperea îndelungată a legăturii dintre motor şi restul transmisiei în cazul în care automobilul stă pe loc cu motorul în funcţiune. La automobilele ROMAN transmisiile cardanice se folosesc pentru a transmite momentul de torsiune de la cutia de viteze la cutia de distribuţie si apoi la reductoarele centrale ale punţilor sau de la o punte spate la cea de–a doua punte spate În construcţia automobilelor se folosesc transmisii cardanice simple deschise cu articulaţii la ambele capete. Puntea motoare are rolul de a transmite momentul motor
de la cutia de viteze la roţile motoare. În acelaşi timp, puntea trebuie să transmită cadrului sau caroseriei forţele de tracţiune şi forţele de frânare, precum şi momentul rotativ şi momentul de frânare, care apar în timpul deplasării automobilului. Puntea trebuie să asigure o funcţionare normală a tuturor organelor montate în carterul punţii (transmisia principală, diferenţialul, arborii planetari). Permite obţinerea unui raport de transmitere la care calităţile dinamice şi economice ale automobilului sunt optime. Dată fiind fiabilitatea ridicată a transmisiei în ansamblu, există tendinţa eronată ca acestei părţi a automobilului să i se acorde o mai mică atenţie în exploatare. După cum se ştie, transmisia autovehiculelor aplică cuplul motor variabil cu viteze de rotaţie diferite la roţile motoare, proces care trebuie să se facă lin, fără zgomote şi cu multă siguranţa. Organele care intră în structura acestui sistem 3
suferă intense solicitări complexe de natură mecanică , termică şi chiar corosivă în urma cărora se produc abateri dimensionale, de formă, deteriorare a suprafeţelor sau dereglări. Întregul lanţ cinematic al transmisiei este intens solicitat, atât termic cât si mecanic, de aceea sunt necesare intervenţ ii periodice în procesul de exploatare pentru reabilitarea stării tehnice a transmisiei. Menţinerea stării tehnice a automobilelor şi restabilirea valorilor parametrilor de diagnosticare în domeniul de funcţionalitate impun controlul şi aplicarea unor lucrări de întreţinere tehnică şi de reparaţii curente, aplicate punţ ii motoare prezentate în această lucrare.
Capitolul 1 Noţiuni despre puntea motoare Puntea motoare are rolul de a transmite momentul motor de la cutia de viteze la roţile motoare. În acelaşi timp, puntea trebuie să transmită cadrului sau caroseriei forţele de tracţ iune şi forţ ele de frânare, precum şi momentul rotativ şi momentul de frânare, care apar în timpul deplasării automobilului. Puntea trebuie să asigure o funcţ ionare normală a tuturor organelor
montate
în carterul punţii (transmisia principală,
diferenţialul, arborii planetari). Permite obţinerea unui raport de transmitere
la
care
calităţile
dinamice
şi
economice
ale
automobilului sunt optime. În funcţie de modul de transmitere a forţ elor şi a momentelor de la puntea motoare la cadrul sau caroseria automobilului, punţile motoare se clasifică în: •
Punţi motoare la care forţele şi momentele se transmit
prin intermediul arcurilor suspensiei; 4
•
Punţi motoare la care forţele se transmit prin intermediul
arcurilor suspensiei, iar momentele prin bare de reacţiune; •
Punţi motoare la care forţele şi momentele se transmit
prin intermediul unor trompe cardanice; La autovehicule Roman puntea spate este o punte motoare. Puntea motoare se compune din: transmisie principală, diferenţial, arbori planetari, şi carterul punţii în care se montează părţile componente. În fig. 1. este prezentată schema cinematică a punţ ii motoare.
Fig. 1. Schema cinematică a punţii motoare 1- transmisie principală ; 2- casetă diferenţial; 3- arbori planetari; 5- carterul punţii motoare; 6- roţi
Transmisia principal ă, întâlnită sub denumirea de reductor central, angrenaj principal sau în unghi, este mecanismul plasat între arborele secundar al cutiei de viteze şi diferenţial. Transmisia principală
îndeplineşte
două
funcţ ii:
permite
transmiterea
momentului motor de la un arbore situat în plan longitudinal al automobilului la diferenţial (sub un unghi de 90º ), şi în acelaşi timp, îl şi măreşte. Părţile componente ale transmisei principale sunt reprezentate în fig. III.1. Pinionul conducător (pinionul de atac) se găseşte în angrenare permanentă cu roata condusă (coroana).
5
Roata condusă
se fixează de caseta diferenţ ialului. Raportul de
transmitere al transmisei principale i o este întotdeauna supraunitar. Clasificarea transmisiilor principale. După schema cinematică de organizare (numă rul treptelor de schimbare a momentului motor), transmisiile principale pot fi: simple şi duble. După tipul angrenajelor utilizate transmisiile principale pot fi: conice, cilindrice şi cu melc. Transmisia principală cu angrenaj conic poate fi: cu dinţi drepţi cu dinţi înclinaţ i, cu dinţi curbi şi angrenaj hipoid. Reductorul central este destinat pentru a mării momentul transmis de la arborele cardanic şi pentru transmiterea acestui moment la diferenţial şi la arborii de transmisie ai reductoarelor finale. Totodată serveşte la schimbarea direcţ iei momentului motor cu un unghi de 900 Construcţia
reductorului
central
cu
angrenaj
conic
a
automobilelor dotate cu motoare D 2156 HMN 8 este prezentată în figura de mai jos
Reductorul central
Pinionul conic 1 angrenează cu roata dinţată 15. Pe axul pinionului de atac 1 se montează rulmentul 2, rulmentul 8 cu carcasa acestuia 7 şi flanşa de antrenare 12, fixată prin piuliţa 13. 6
Pinionul de atac asamblat se introduce în carcasă , după ce în prealabil se fac reglajele corespunză toare. Reductorul final al punţii din spate este prezentat în fig. 2.14. Pe arborele 1, antrenat de diferenţial este montat prin caneluri pinionul 9, care angrenează cu roata dinţată 10, ce antrenează arborele roţii 16. Acest ansamblu este montat într-o carcasă cu un plan de separaţie, care se poate strânge la corpul punţ ii din spate prin intermediul şuruburilor 7.
Reductorul final
Diferenţ ialul este un mecanism montat între transmisia principală şi transmisia la roţile motoare care permite obţinerea de viteze
unghiulare
diferite
la
roţile
punţii.
La
deplasarea
automobilului în viraj, roata motoare exterioare parcurge un spaţiu mai mare decât roata motoare interioară virajului. Diferenţialul este mecanismul care permite ca roţile motoare ale aceleaşi punţi să se rotească cu viteze unghiulare diferite, dând astfel posibilitatea ca la deplasarea automobilului în viraje, roţile să parcurgă spaţii diferite.
7
Dacă roţile motoare sunt montate pe acelaşi arbore, deplasarea automobilului în viraje nu este posibilă fără alunecarea şi patinarea roţilor, ceea ce conduce la uzarea rapidă a anvelopelor, la creşterea consumului de carburant şi la manevrarea mai dificilă a direcţiei. În lipsa diferenţialului, în anumite condiţii de deplasare a automobilului, apare între roţile punţii aşa numita putere parazită. De obicei, apariţia puterii parazite este provocată de dimensiunile diferite ale razelor roţilor la deplasarea rectilinie pe căi netede şi de rulare a roţilor egale când au de parcurs spaţ ii diferite (viraje sau drum cu denivelări). Apariţia puterii parazite la roţile punţii determină: •
sporirea solicitărilor din mecanismele punţii;
•
creşterea pierderilor mecanice prin creşterea puterii transmisiei;
•
sporirea consumului de combustibil şi uzurii anvelopei;
•
reducerea manevrabilităţii şi stabilităţii automobilului. Clasificarea diferen ţ ialelor Diferenţialele se clasifică după tipul angrenajelor folosite, după principiul de funcţ ionare, după valoarea momentului transmis şi după locul de dispunere al lor în transmisie.
După
tipul
angrenajelor folosite, diferenţialele pot fi cu roţi dinţate conice şi cu roţi
dinţate
cilindrice,
iar
după
principiul
de
funcţionare
diferenţialele de împart în: simple, blocabile sau autoblocabile. După valoarea momentului transmis la roţile motoare diferenţialele se împart în: simetrice şi asimetrice. După locul de dispunere în transmisie, se folosesc diferenţ ialele dispuse între roţile
aceleiaşi punţi şi diferenţialele dispuse între punţ ile
automobilului cu mai multe punţi motoare. La automobile cele mai
8
răspândite sunt diferenţ ialele simple, simetrice cu roţ i dinţ ate conice ce va fi prezentat în subcapitolul ulterior. Partile componente si functionarea diferentialului În general un diferenţial ( fig. 2. ) se compune din caseta 3 pe care este fixată coroana 2 a transmisiei principale. În casetă se fixează crucea 7 pe care sunt montaţi liberi sateliţii 6 (în număr de 2 până la 4), care angrenează permanent cu pinioanele planetare 4 şi 5. Acestea sunt fiecare, fixate la extremităţile interioare ale arborilor. Mişcarea de rotaţie se transmite casetei diferenţialului de la transmisia principală (pinionul de atac şi coroana 2) a automobilului. La deplasarea automobilului în linie dreaptă, deoarece lungimile drumurilor descrise de roţile motoare sunt egale, vitezele lor unghiulare sunt egale. Deci vitezele unghiulare ale pinioanelor planetare vor fi egale cu cea a casetei iar sateliţ ii sunt imobilizaţi executând o mişcare de revoluţie împreună cu caseta. Ei au în acest caz numărul rolului de piese de legă tură între caseta şi pinioanele planetare. La deplasarea în viraje a automobilului, roţile motoare vor avea de parcurs drumuri de lungimi diferite, deci şi vitezele lor unghiulare vor
trebui să fie diferite. Astfel roata din exteriorul
virajului împreună cu pinionul planetar respective vor avea o viteză unghiulară mai mare decât cea din interiorul virajului.
9
diferenţial montat
Fig 2. Construcţia diferenţialului a- diferenţ ial demontat; b-
Pentru a realiza această diferenţă de viteză unghiulară (de turaţie) între pinioanele planetare, sateliţii vor avea în plus o mişcare de rotaţie în jurul axelor lor proprii, care va fi cu atât mai mare cu cât diferenţa de turaţie dintre pinioanele planetare este mai mare. Alunecarea şi patinarea roţilor duce la o uzură rapidă a pneurilor, la un consum de putere pentru alunecare şi patinare, la o creştere a consumului de combustibil şi la dificultăţi în ceea ce priveşte manevrarea automobilului.
10
Diferenţialul H 0835 şi HD 1045
Diferenţialul utilizat la autovehiculele ROMAN este un diferenţial simetric simplu cu sateliţi conici de tipul H 0835 . Carcasa diferenţialului este compusă din semicarcasele 4 şi 6 asamblate într-un plan perpendicular pe axa longitudinală a punţ ii. Pe semicarcasa 4 (din dreapta ) se montează coroana dinţ ată iar pe semicarcasa 6 (din stânga) se fixează bucşa cu excentric 7 pentru acţionarea pompei de ulei. Între cele două semicarcase se fixează crucea 12 de susţinere a celor 4 sateliţi 5, iar în alezajele laterale sunt montate pinioanele planetare 13 (dreapta) şi 11 (stânga). Pinioanele sateliţi sunt în angrenare permanentă cu pinioanele planetare. Reglarea poziţiei coroanei dinţate faţă de pinionul de atac, la asamblarea diferenţialului se face cu ajutorul şaibelor de reglaj 3 care se introduc între capacele laterale şi carcasa punţ ii.
Arborii planetari au rolul de a transmite momentul motor de la diferenţial la roţile motoare ale automoblului, sunt solicitaţi la torsiune de către momentul motor, dar şi la încovoiere de forţele care acţionează asupra roţ ii motoare. Arborii planetari sunt solicitati la torsiune de către momentul motor, dar pot fi solicitaţi şi la încovoiere de forţele care acţ ionează asupra roţ ilor motoare. Fr, Ff, Z2 şi Y2. Forţele Fr şi Ff solicită arborele planetar la încovoiere în plan orizontal, iar Z2 şi Y2 în plan vertical. Clasificarea arborilor planetari se face după solicitările la care aunt supuşi. Solicită rile arborilor planetari depind de modul de montare a capătului lor exterior în carterul punţii motoare. În funcţie de modul de montare a arborilor planetari în carterul punţii motoare, ei pot fi: total decărcaţi, semiîncărcaţi şi total încărcaţi de momentul încovoietor. Arborii planetari total descărcaţi (fig. 3 a.) sunt solicitaţi numai la torsiune de către momentul Mr. În acest caz, butucul roţii motoare, 11
prin intermediul a doi rulmenţi conici 2 şi 3, se montează.pe trompa 1 a carterului punţii din spate. Solicitare la încovoiere este preluată astfel de carterul punţii motoare. arborele planetar preluînd numai momentul motor ce-l solicită la torsiune. Soluţia cu arborii planetari total descărcaţi se utizează la autocamioane şi la autobuze.
Fig. 3. Forţele şi momentele care acţionează asupra unei roţi motoare
Tipuri de arbori planetari: a-descărcaţi; b- semiîncărcaţi ; c- încărcaţi ;
La autovehicule Roman se utilizează arbori descărcaţ i ( fig. 3, a) Pentru a transmite momentul motor de la diferenţial la roţile motoare, arborii planetari sunt solidarizaţi la rotaţie atît cu diferenţialul (pinioanele planetare) cît şi cu butucul roţ ii motoare. Arborii planetari, constructiv, se deosebesc între ei după modul de solidarizare cu pinioanele planetare, precum şi cu roţile motoare. Există arbori solidarizaţi cu pinionul planetar prin intermediul canelurilor,
iar
cu
butucul
roţii
printr-o flanşă. Arborele se
solidarizează la rotaţie cu pinionul planetar tot printr-un capăt canelat, iar cu butucul roţii motoare prin intermediul unei pene ce are un locaş pe porţiunea conică a arborelui Transmisia finală amplifică momentul motor transmis
roţilor şi, în acelaş timp, contribuie la micşorarea solicitărilor organelor transmisiei dispuse înaintea ei. Transmisia finală se utilizează la automobilele la care raportul de transmitereal transmisiei principale, rezultat prin calcul, are o valoare prea mare. 12
La automobilele, transmisia finală este dispusă după diferenţ ial. Transmisile finale se întîlnesc la unele autobuze sau autocamioane grele. Transmisiile finale se clasifică după mai multe criterii. Din punct de vedere constructiv, transmisiile finale pot fi cu roţ i dinţate (cu arbori cu axe fixe sau planetare) şi cu lanţ (nu se mai utilizează la automobilele moderne).
Fig. 4. Schema cinematica a puntii din spate a autobuzului 1- carterul punţii; 2- mufă de cuplare a diferenţialului; 3- transmisie finală, 4- roţi motoare; 5- coroana transmisiei principale; 6- sateliţii di8ferenţialului; 7- pinionul transmisiei principale; 8arbore planetar; 9- 9,10- pinioanele transmisiei finale; 11- arborele roţ ii motoare
După numărul treptelor, transmisiile finale pot fii: simple, duble şi cu mai multe trepte.
După
locul
de
amplasare,
transmisiile finale pot fi dispuse lîngă diferenţial sau lîngă roţile motoare. În fig. 4 este prezentată schema cinematică de la un autobuz, echipat cu motor D2156 HMN8 la care se utilizează transmisii finale simple cu roţi dinţate, cu arbori cu axe fixe amplasate lângă roţile motoare.
13
CAPITOLUL 2 ÎNTRETINEREA PUNŢII MOTOARE Întreţinerea diferenţialului constă în: -controlul nivelului; -completarea şi schimbarea uleiului de transmisie din carter; - verificarea etanşeităţii carterului -reglarea rulmenţilor Controlulşi completarea nivelului uleiului de transmisie din carter. Periodic, se controlează nivelul lubrifiantului, care trebuie să fie până la nivelul orificiului de alimentare. Dacă nivelul este necorespunzător, se va completa cu ulei de acelaşi tip. Schimbarea uleiului de transmisie din carter se face la termenele date în notiţa tehnică a automobilului şi constă din golirea lubrifiantului printr-un orificiu plasat în partea de jos a carterului şi umplerea, până la nivel tot printr-un orificiu astupat cu unbuşon filetat şi plasat la înălţimea la care trebuie să fie nivelul lubrifiantului. Uleiul de transmisie se înlocuieşte întotdeauna la venirea automobilului
din cursă, pentru ca să fie cald şi să se 14
scurgă mai uşor. Operaţiile de întreţinere a punţ ii spate sunt prevăzute în tabelul de mai jos: Periodicitatea, în km echivalenţ i În perioada de Dupa perioada Dupa îniocuirea garantie şi rodaj de rodaj motorului cu altele noi sau
Operatia
Schimbarea uleiului Odata la 500 Gresare arbori cu cama 500/2 500/5000 frână Gresare suport arbore antrenare-ieşire Verificare nivel ulei Inlocuirea unsorii rulmenţii roţilor
500/2500/5 000 2 500/5 000 la
Verificare jocului pinionul de atac
la
Verificarea jocului rulmenţii rotilor
la
Verificarea starii jantelor Verificarea capacelor
—
24000 3000
24000 3000
3 000 3000
3000 4000
RTS-
RTS-
max24000
max 24000
—
12 000
—
12000
Zilnic
Zilnic şi la
12000 12000
Zilnic şi la 12 12 000
stringerii
diferentialului 2500 Verificarea stringerii Zilnic şi la piuliţelor roţilor 12 000
3000 Zilnic şi la 12 000
3000 Zilnic şi la 12 000
Date pentru reglarea puntii spate Felul jocului
H08SS/HD 0835 H1045/HD1045
Jocul axial al rulmentilor grupului 0,13/0,15
0,13/0,15
Jocul
0,11/0,13
axial
al
rulmenţilor 0,09/0,11
Jocul axial definitiv al diferentialului după scoaterea unei saibe de sub capacul carcasei de grosimea 15
0,09/0,10, in mm Jocul între flancurile
—
0,06/0,07
dinţilor
îngust, in mm Jocul axial la butucul roţii, în rotaţii
0,15
0,20
ale piulitei cu caneluri
1/4
1/4
Diametrul interior al tamburului de
440
440
443
443
0,5/0,8 6,5
0,5 6,5
0,2/0,6
0,2/0,6
0,5
0,5
0,4
0,4
frina, in mm Diametrul
interior
maxim
al
tamburului, dupa reparatii, în mm Jocul între saboţi si tambur, in mm Grosimea minima a ferodoului, in mm La transmisia centrala: Jocul radial al arborelui de antrenare în bucşele de lagar, mm
— jocul axial al arborelui de
antrenare, în mm - Jocul axial in diferenţial, în mm
Verificarea şi reglarea jocului dintre dantura pinionului de atac şi cea a coroanei diferenţ ialului Verificarea jocului la dantura grupului conic al diferenţialului se face iniţial prin apreciere, la mână. dacă se simte un joc prea mare sau prea mic, se acţionează asupra piuliţ ei speciale din partea casetei diferenţialului printr-o deşurubare cu un anumit numă r de ture, înşurubându-se cealaltă piuliţă cu acelaşi numă r de ture, până se obţine un joc mai mic la dantura grupului conic sau, invers, până se obţine un joc mai mare. Se fixează apoi un comparator 1 cu palpatorul perpendicular pe flancul unui dinte al coroanei 2 cât mai aproape de diametrul 16
exterior şi se verifică dacă jocul la dantură este între 0,12 şi 0,25 mm; dacă jocul este prea mare, se deşurubează piuliţa de pe partea casetei diferenţialului şi se înşurubează cu aceeaşi valoare piuliţ a cealaltă şi invers. După ce se obţin valorile corespunzătoare jocului prescris, se blochează piuliţele de reglaj cu opritoarele.
Verificarea şi reglarea jocului dintre dantura pinionului de atac şi cea a coroanei:
1-comparator; diferenţialului;
23-
coroana carcasa
diferenţialului.
Verificare şi reglarea distanţ ei conice Pentru a se realiza o cuplare corectă între pinionul de atac şi coroana diferenţialului, pinionul trebuie poziţionat astfel ca partea din faţă a acestuia să se gă sească la distanţ a A=59 mm de axul coroanei . Poziţionarea se realizează prin amplasarea unor rondele 1, de grosimi convenabile, între rulmentul biconic 2 şi arborele secundar 3. Verificarea distanţei conice se face astfel: - se fixează semicarcasa dreaptă a cutiei de viteze pe un suport; - se aşează arborele secundar asamblat în locaşul să u; - se pune la loc semicarcasa stângă , strângându-se provizoriu
câteva şuruburi între semicarcase; - se fixează capacul cutiei de viteze pentru a permite coliviei
rulmentului biconic să stea în poziţie corectă; 17
- se aşează mandrina 1 în găurile din semicarcasă ; apoi se
introduce cala 2, la partea din faţă a pinionului de atac; - se măsoară distanţa dintre cală şi mandrină, folosind un
calibru de distanţă.
Verificarea şi reglarea distanţei conice:
1-rondele de reglare; 2- rulment biconic; 3-arbore secundar, Adistanţă conică
Coroana transmisiei principale nu se recondiţionează.
Înlocuirea coroanei are loc atunci când prezintă: fisuri sau crăpături indiferent de natură şi poziţie, ştirbiri ale dinţilor pe mai mult de 25% din suprafaţa de lucru, uzura alezajului pentru carcasa diferenţialului peste limita admisă. Pentru verificarea jocului dintre flancurile dinţilor pinioanelor transmisiei principale se aşează ceasul comparator perpendicular pe flancul dintelui, se ţine pinionul şi flanşa de antrenare fix şi se roteşte coroana de la un refuz la celălalt.
Se
citeşte
ceasul
comparator. M ăsurătoarea se face pe fiecare al doilea dinte al 18
coroanei. La un joc prea mic pe flancuri se scoate şaiba corespunzătoare din partea opusă coroanei şi se introduce în partea coroanei. La un joc prea mare se procedează invers. Verificarea jocului dintre flancurile dinţilor la transmisia principal ă a punţii motoare HD 0835
Reglarea angrenării pinionului central şi coroanei la transmisia principală
Pentru a verifica şi corecta angrenajul pinion de atac şi coroană, se acoperă trei dinţ i ai coroanei cu vopsea de tuşat. Prin intermediul flanşei de antrenarea pinionului se roteşte coroana cu o rotaţie completă înainte şi înapoi frânând coroana cu o bucată de lemn. Urmele de că lcare pe dinţ ii coroanei şi pinionului trebuie, pe cât posibil, să coincidă cu cele existente la roţi dinţate noi. Urmele de călcare se află pe mijlocul flancului de tracţ iune ,,A” şi de împingere ,,B” ca în figura de călcare a dinţilor 1 (dantură Oerlikon), sau mai aproape de diametrul mare a coroanei (dantur ă Klingelnberg).
19
Figura de călcare 2 rezultă numai dacă angrenajul este sub sarcină. Dacă rezultă figura de călcare 3 atunci pinionul trebuie deplasat în direcţia ,,C”iar coroana în direcţia ,,D” până ce rezultă figura 4. Dacă rezultă figura de călcare 5 atunci pinionul trebuie deplasat în direcţia ,,E”, iar coroana în direcţia ,,F” până ce rezultă figura 6. În final se îndepărtează pe partea coroanei între capac şi carcasă o şaibă de compensare de 0,09 până la 0,10 mm grosime.
CAPITOLUL 3 REPARAREA PUNŢII MOTOARE În exploatare, puntea poate prezenta următoarele defecte: -
încovoierea şi răsucirea sau ruperea punţ i propriu-zise, ruperea fuzetei deteriorarea sasu ruperea filetului fuzetei;
-
rupera pivoţilor
Încovoierea sau răsucirea punţ ii propriu-zise. 20
Defectul se produce datorită şocurilor privite la trecerea automobilului încărcat peste obstacole. Ca urmare a îcovoieri punţii propriu-zise se modifică inghiul de aşezare al roţilor şi pivoţilor iar conducerea automobilului, devine mai greoaie anvelopele se uzează prematur, iar consumul de combustibil creşte. Înlăturarea defectului se poate face numai în atelierul de reparaţie.
Ruperea punţ ii propriu-zise. Cauzele acestui defect pot fi, fisuri sau defecte ascunse, supraîncărcarea automobilului. Înlăturarea defectului se face la atrelierul de reparaţ ii până la care automobilul va fi remorcat cu puntea din faţă suspendată .
Ruperea fuzetei sau a pivotului . Defectul se produce datorită oboselii materialului sau şocurilor primite la trecerea automobilului supraîncărcat peste obstacole. Acest defect nu se poate înlă tura pe parcurs, ci în atelier până la care automobilul va fi remorcat de puntea din faţă suspendată.
Ruperea filetului fuzetei. Filetul fuzetei se poate rupe din cauza forţelor axiale mari carea acţionează asupra piuliţei ca urmare a uzuri excesive a rulmentului conic exterior cea ce duce la jocuri axile. Transmisia principală poate prezenta ca defecte: Deteriorarea sau ruperea dinţilor pinionului de atac.
Defectele se datorează reglajului incorect antrenarea corpurilor străine între dinţ ii, conducerii defectuase prin bruscarea ambreiajului în teren greu accesibil.
21
Defectul însoţit de zgomote, conduce la oprirea automobilului şi imposibilitatea continuării drumului. Remedierea se face la atelierul de reparaţie până unde automobilul se remorchează .
Griparea
sau
deteriorarea
rulmenţ ilor transmisiei
principale. Defectul se datoreşte în mare parte cauzelor prezentate la uzura rulmenţilor schimbătorului de viteze, la care se adaugă dezechilibrarea arborelui longitudinal. Remedierea
se
face
la
atelierul
de
reparaţie,
până
automobilul va fi remorcat.
Jocul necorespunzător între pinion şi coroană. Defectul se manifestă prin zgomote puternice ritmice de tonalitate medie la mersul în sarcină al motorului (dacă jocul este prea mic) precum şi la turaţie de mers încet (dacă uzura pinioanelor este prea mare). Remedierea constă în restabilirea jocului precis între pinion şi coroană. Diferen ţ ialul poate prezenta ca defecte, uzura excesivă sau deteriorarea danturi pinioanelor sateliţi sau planetari. Defectul se datoreşte uzuri carcasei deplasări îndelungate din teren greu, blocări sau reglări incorecte ale frânei roţilor din spate, folosiri la roţile din spate a unor anvelope cu uzuri sau dimensiuni diferite. Remedierea se face numai la atelierul de reparaţii până unde automobilul este remorcat.
Griparea sau deteriorarea rulmenţ ilor carcasei. Defectul se produce datorită cauzelor care au fost prezentate la griparea sau deteriorarea rulmenţilor transmisei principale.
Ruperea axului sau a cruci sateliţ ilor . Defectul se datoreşte suprasolicitărilor organelor respective, în condiţii speciale de exploatare (trecerea prin terenuri grele, desfundate). 22
Remedierea se face în atelierul de reparaţ ie până unde automobilul va fi remorcat. Arborii planetari pot prezenta ca defecte:
Uzarea excesivă a canelurilor . Ruperea arborilor planetari. Defectul se produce datorită funcţionâri îndelungate, supraîncă lziri automobilului, deformări ale carteruluipunţii din spate. Remedierea se face la atelier până unde automobilul va fi remorcat.
TEHNOLOGIA DE RECONDITIONARE
PINIONUL PLANETAR
Defectele posibile ale pinionului planetar sunt:rizuri inelare pe suprafaţa de reazem, ciupituri prin rupere ale dinţilor în capete Rizurile inelare pe suprafa ţ a de reazem a pinionului se constată vizual şi cu lupa şi se înlătură prin rectificare la cota de reparaţie. Ciupituri prin ruperi ale din ţ ilor în capete se constată vizual şi se recondiţionează prin polizaea marginilor rupturii. Rebutarea pinionului are loc când prezintă următoarele defecte: •
rupturi ale dinţilor
•
ciupituri şi exfolieri ale dinţilor peste 25% din suprafaţa
activă •
mărirea golurilor cnelurii peste o anumită limită
•
fisuri sau crăpături indiferent de mărime şi poziţie
PINIONUL SATELIT Defectele posibile ale satelitului sunt: uzura sau deteriorarea alezajului pentru fusul crucii; ciupituri şi mici rupturi ale dinţilor la capete .
23
Uzura sau deteriorarea alezajuluise înlătură prin:rectificare interioară la cota de reparaţie; cromare dură urmată de rectificare la cota nominală. Ciupiturile din ţ ilor la capete se înlătură prin polizare. Rebutarea satelitului are loc dacă prezintă defectele: •
fisuri şi crăpături,indiferent de mărime sau poziţie
•
rupturi ce afectează mai mult de doi dinţi
•
ciupituri sau exfolieri pe mai mult de 25% din suprafaţa
activă a dinţilor •
uzura în grosime a dinţilor peste o anumită limită
•
uzura sau deteriorarea locaşului pentru fusul cruciiv peste
o anumită cotă. CASETA DIFERENŢ IALULUI Defectele posibile ale casetei sunt: uzura în diametru a locaşurilor pentru crucea sateliţilor; uzura în diametru a fusurilor pentru
rulmenţi;
uzura
filetului
găurilor
de
prindere
a
semicasetelor; uzura suprafeţei de sprijin a pinionului planetar. În cazul uzurii în diametru a locaşurilor pentru crucea sateli ţ ilor, caseta se recondiţionează prin alezare la cota de reparaţ ie, folosindu-se o cruce majorată. La uzura în diametru a fusurilor pentru rulmen ţ i, caseta se recondiţionează prin încărcare cu sudură , strunjire şi rectificare la cota nominală. Uzura filetului găurilor de prindere a semicasetelor se elimină prin refiletare prin majorare. La uzura suprafe ţ ei de sprijin a pinionului planetar, caseta se recondiţionează prin rectificare frontală, la montaj utilizându-se o şaibă de presiune cu grosimea majorată. Rebutarea casetei are loc dacă prezintă defectele: 24
•
crăpături sau fisuri, indiferent de poziţie şi mărime
•
uzura sau distrugerea filetului unei găuri pentru prinderea
coroanei transmisiei principale. CRUCEA SATELIŢ ILOR La crucea sateliţilor se pot uza sau deteriora fusurile. Recondiţionarea se poate realiza prin: cromarea dură a fusurilor urmată de rectificare la cota nominală sau cota treptei de reparaţ ie; metalizarea cu pulberi urmată de rectificare la cota nominală sau la cota treptei de reparaţie. Demontarea diferenţialului de la axa motrică HD 0835
Defectele şi tehnologia de recondiţ ionare a arborilor planetari
Defectele posibile ale arborilor planetari pot fi: încovoierea arborelui planetar, uzura în grosime a canelurilor. -încovoierea
arborelui
planetar
se
stabileşte
cu
un
comparator. La prinderea între vârfuri, bătaia pe lungimea canelurilor nu trebuie să depăşească 0,1 mm, iar în rest maxim 0,3 mm. Se recondiţionează prin îndreptarea unei prese speciale. Defectele şi tehnologia de recondiţ ionare a reductorului final
25
Defectele roţilor dinţate ale reductorului final sunt de acelaşi tip ca şi celorlalte roţi dinţate din transmisia automobilului şi modul de recondiţionare este acelaşii.
Demontarea pinioanelor reductorului final
BIBLIOGRAFIE 1. Frăţilă G., Frăţilă M.,Samoilă S. Automobile, cunoaştere, între ţ inere şi
reparare, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995 2. Groza A.,Calciu G,Saviuc S., Smărăndescu G., Aldescu I. Metode şi lucrări
practice pentru repararea automobilelor, Editura tehnică, Bucureşti, 1985 3. Mateevici.V.,Pavelescu T. Automobile ROMAN pentru transportul de
mărfuri, Editura Tehnică , Bucureşti, 1982 4. Mondiru C. Automobile Dacia Diagnosticare, între ţ inere, reparare,
Editura tehnică, Bucureşti, 1998
26
CUPRINS
ARGUMENT....................................................................................................................................... 1 Capitolul 1............................................................................................................................................ 4 Noţiuni despre puntea motoare............................................................................................................. 4 Reductorul central................................................................................................................................ 6 Reductorul final.................................................................................................................................... 7 CAPITOLUL 2................................................................................................................................... 14 ÎNTRETINEREA PUNŢII MOTOARE...........................................................................................14 Verificare şi reglarea distanţei conice........................................................................................17 CAPITOLUL 3................................................................................................................................... 20 REPARAREA PUNŢII MOTOARE................................................................................................. 20 TEHNOLOGIA DE RECONDITIONARE...................................................................................23
27
