01_teoria arhitecturii peisajului

LUCRARE DE LICENTA -

TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI

-

SPATIUL - INTRE UTILIZARE SI ABANDON

Faza: Predare:

LICENTA 27 martie

DIANA CULESCU Student: Indrumator: arh. lector ANCA STANESCU

- 2006 -

CUPRINS

3 SPATIUL - INTRE UTILIZARE SI ABANDON \u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u202

SPATII ABANDONATE

\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u202 3

CE FEL DE PEISAJ CAUTAM? \u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u202 4

UN ALT FEL DE PEISAJ \u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u202 9

PEISAJUL TERTIAR SI SPATIUL URBAN

\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u202 13

\u201cGRADINI IN MISCARE\u201c \u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u202 14

CONCLUZII \u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u20 16

FALEZA NORD CONSTANTA

\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u202 17

BIBLIOGRAFIE .......................................................................

LUCRARE DE LICENTA

- TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI -

19

2 ,

SPATIUL - INTRE UTILIZARE SI ABANDON

Terenul abandonat \u2026 piarloaga \u2026 maidanul \u2026 sunt notiuni in jurul car se structureaza (se compune) aceasta lucrare, deoarece acesti termeni constituie o tema dominanta in proiectele, preocuparile si ideile zilelor noastre. Aceste spatii sunt intalnite pretutindeni, fie ca este vorba de mediul urban, fie de cel rural sau periurban. Dar ce reprezinta aceste terenuri abandonate? De unde provin? Care sunt legile care le guverneaza? Ce pozitie are societatea umana fata de ele? Acestea sunt cateva intrebari pentru care cercetatorii cauta un raspuns, intr-o lume in care natura este preferata in forma sa idealizata si spectaculoasa: munti, padure, campie, litoral \u2026

SPATII ABANDONATE In legatura cu termenii utilizati sunt necesare, pentru inceput, cateva precizari. Termenul de \u201cparloaga\u201d 1 este utilizat pentru a defini un teren agricol

necultivat, invadat de buruieni, in timp ce \u201cmaidan\u201d 2 -ul reprezinta un teren viran situat in interiorul sau la marginea unei localitati. Dupa cum se poate observa, primul termen face referire la un spatiu ce tine de mediul rural, in timp ce al doilea releva apartenenta spatiului la mediul urban, desi starea functionala este aceeasi. Este de amintit ca sensul peiorativ al cuvantului maidan este de data relativ recenta, sensul initial fiind acela de spatiu in care se desfasura viata sociala 3 (spatiu public de intalnire, de schimb economic). In franceza, termenul utilizat pentru a defini un teren necultivat (in sens figurat neingrijit) este \u201cfriche\u201d 4 . Interesant de remarcat este faptul ca pentru a denumi un teren neutilizat, aflat in orice alt mediu fata de cel rural, cuvantul friche este urmat de un adjectiv: friche urbaine, friche industrielle, friche portuaire etc.

LUCRARE DE LICENTA


3 ,

Asadar, maidanul si parloaga pot fi considerate, din punct de vedere al starii teritoriului, ca fiind sinonime, ambele provenind din terenuri folosite anterior (antropizate) in diverse scopuri: agricol, industrial, urban etc. Motivele abandonului sunt diverse si depind de mediul in care se gasesc spatiile respective, dar aparitia lor presupune folosirea acestora de catre om si abandonul lor ulterior, cu foarte rare exceptii, cand este vorba de terenuri amenajate si nefolosite - un fel de “resturi inerente amenajarii”, cum este marginea unui drum. In plus, mai sunt privite ca maidane, acele spatii amenajate a caror utilizare nu presupune lucrul lor continuu - liziera unei paduri. “Titlul” de maidan il mai poarta o serie de spatii neamenajate, dar foloste de catre om cum este cazul unor protiuni de plaja. In sectorul urban, teritoriile abandonate corespund spatiilor aflate in asteptarea amenajarii sau in asteptarea realizarii unor proiecte suspendate din motive bugetare, decizii politice. Totusi acest abandon priveste orice spatiu – orasul, industria, turismul genereaza la fel de multe maidane ca si agricultura, silvicultura si constructiile. Gilles Clement este de parere ca abandonul 5 este tributar al unui mod de gestionare, spatiul amenajat fiind generat de principiul de amenajare. El afirma ca “orice amenajare genereaza maidane”.

CE FEL DE PEISAJ CAUTAM? De-a lungul timpului, oamenii au supus si modelat natra inconjuratoare. La inceput acest demers a implicat asigurarea celor necesare vietii, insa odata cu trecerea timpului si a diversificarii nevoilor, aceste actiuni au avut in vedere crearea unui microclimat mai favorabil desfasurarii vietii. Amenajarea a devenit practic actiunea prin care omul incearca sa adapteze teroriile nevoilor sale – materiale, culturale, estetice, fizologice, etc. Pe tot parcursul evolutiei sale, societatea umana a emis continuu teorii in privinta locului pe care trebuie sa il ocupe natura in viata de zi cu zi, precum si a LUCRARE DE LICENTA


4 ,

formelor in care aceasta trebuie sa existe in preajma sa. Astazi, intr-o epoca a dezvoltarii urbane fara precedent, omul incearca sa-si intoarca fata spre natura mai mult ca oricand. Dar oare ajunge dorinta de a transpune imagini frumoase in realitetea materiala pentru a regla incoerenta orasului si pentru a reduce poluarea? Este suficient sa aducem arborii, peluzele si apa in mediul urban pentru a ameliora conditiile de viata?

“de la nasterea oraselor …” 6 De la aparitia orasul, societatea occidentala a preferat forma idealizata a naturii, dovedind o inclinatie irezistibila pentru farmecul gradinilor si seductia spectacolului oferit de litoral sau de munti. Insa, in comparatie cu alte culturi (cea chineza de exemplu), istoria societatii occidentale ca societate peisagista este de data relativ recenta si este direct legata de perioada moderna 7 . A pretinde ca societatea occidentala este una peisagista, inseamna a afirma ca ea este condusa de o dubla motivatie in construirea mediului de viata. Pe de o parte o motivatie este reprezentata de incercarile de a pune in practica idealurile filosofice, etice si estetice ale peisajului, iar pe de alta parte se evidentiaza dorinta de a surprinde LUCRARE DE LICENTA


5 ,

prin formele remarcabile ale mediului de viata, fie ca sursa de confort si de reverie, fie ca marturie a viitorului unei lumi ideale. Refuzand acea parte de lume care ii este data pentru a trai, societatea peisagista cauta sa puna in practica alte solutii care sa reprezinte alternative ecologice, sociale si estetice. Ea nu se multumeste cu peisajele care ii sunt impuse de activitatile economice si de politicile publice: campuri agricole, linii electrice, lotizari, zone industriale abandonate, rauri poluate, etc., ci viseaza la un peisaj primitor, la ambiante serene, unde apele sunt curate si aerul pur. Astfel, spatiile din afara orasului devin un refugiu delicat, unde societatea isi gaseste linistea. Dar cand ajung sa traiasca in acest peisaj, atat de constant si mult ravnit, amatorii de viata in provincie, pe malul apei sau la munte, mai devreme sau mai tarziu, incep sa viseze la oras, la numeroasele servicii oferite de acesta, la facilitatile sale de neinlocuit si la ambianta care nu poate fi gasite in “salbaticie”.

“… la nasterea spatiilor verzi” 8 LUCRARE DE LICENTA


6 ,

Dorim natura in viata noastra, dar aceasta nu trebuie sa vina sa ne asalteze, ci noi vom merge sa ii aratam cat de mult o apreciem 9 . Aceasta dorinta colectiva incearca continuu sa se materializeze, fie in spatiu public, fie in cel privat. In gradina, loc simbolic al lumii de vis a creatorului sau, societatea peisagista si-a concretizat viziunea idealizata fata de natura. Ulterior, aceasta viziune a fost transpusa si in spatiul public urban, intr-o incercare de a ordona orasului dens si compact. In construirea oraselor ultimelor doua secole, puterea publica a instalat si perpetuat promenadele, parcurile si gardinile care au introdus natura idealizata in oras, uitand uneori ca aceasta dispune de o flora maiestoasa sau de un relief care ofera peisaje splendide. Aceasta nevoie de natura in oras nu este traita la fel de toti indivizii. De multe ori ea este redusa, mai ales in viziunile edililor in perpetua cursa electorala, la o simpla “decorare vegetala” a orasului, ce poate deveni populara, dar care nu raspunde in mod fundamental raportului dintre oras si natura cautata. Pe de o alta parte acest decorativism vegetal se dovedeste a fi de prea multe ori de un gust indoielnic, fapt care explica tendinta specialistilor de a se opune acestor practici de “infrumusetare” a orasului in favoarea cautarii unui echilibru structural al spatiului care ii asigura calitatile estetice necesare. Integrarea

patrimoniului, dezvoltarea

armonioasa a spatiului urban, calitatea estetica a noii arhitecturi nu sunt probleme de forma, de fatada ci probleme fundamentale ale construirii mediului urban, fapt reflectat in dezbaterile legate de stil, sobrietatea sau profunzimea prezentei vegetatiei in oras, de prea multe LUCRARE DE LICENTA


7 ,

ori ramasa la nivel de decor. Noua paradigma ecologica, noile presiuni sociale fac din aceasta relatie natura-oras o axa structurala a dezvoltarii teritoriilor urbane. Ca raspuns la problematica ridicata de calitatea mediului de viata si la preocuparile legate de o dezvoltare durabila, bazata pe un echilibru armonios intre necesitatile sociale, economice si de mediu, peisajul fiind o componeta importanta a acestui cadru, s-a luat initiativa elaborarii Conventiei europene referitoare la

peisaj, semnata la Florenta (octombrie 2000). Aceasta are ca obiectiv promovarea protejarii, gestionarii si planificarii peisajelor si organizarea cooperarii europene referitoare la problematica peisajului 10 . Peisajul a devenit astfel o preocupare politica larg impartasita, prin aceasta conventie fiind recunoscut faptul ca acesta constituie o componenta de baza a mostenirii naturale si culturale a Europei, contribuind la bunastarea omenirii si la consolidarea identitatii europene. Romania se numara printre primele semnatare 11 , iar prin ratificarea de catre Parlament, prevederile Conventiei devin obligatorii pentru tara noastra. Aceste prevederi fac referire la strategiile si masurile de protectie, gestionare si planificare a peisajelor la nivelul intregului fie el natural, rural, urban sau periurban, incluzand atat peisajele spectaculoase, obisnuite sau degradate. Politicile prevazute de Conventie se refera la sensiblizarea societatii civile, a organizatiilor private si a autoritatilor publice fata de valoarea peisajului si necesitatea protectiei lui; la formarea de specialisti in domeniul protejarii, gestionarii si planificarii peisajului; la identificarea si cartarea tipurilor de peisaj precum si caracterizarea acestora si a fortelor si presiunilor care le transforma, etc. Politicile aplicate pe teritoriul Romaniei pana in prezent au vizat in principal protectia mediului si partimoniului construit. Abordarea problematicii peisajului este relativ fragmentata in prezent, dar tinde sa devine din ce in ce mai coerenta sub egida elaborarii unei legislatii adecvate in domeniu. Pericolele aduse insa de aceste noi politici ale peisajului sunt legate de o posibila ”preformatare” a viziunii asupra peisajului. Putem astfel sesiza de-a lungul textului Conventiei o prefigurare a unei ”estetici oficiale” a peisajului, o definire politica a frumosului. LUCRARE DE LICENTA


8 ,

Acelasi pericol se face simtit si legat de ideea de patrimoniu, care sugereaza o viziune paralizanta asupra elementelor lui. Astfel in cadrul textului se simte o tendinta retetara in a privi spatiul, o limitare a valorizarii lui si mai ales o posibila blocare a evolutiei perspectivelor asupra a ceea ce este sau nu privit ca peisaj. Teritoriile pe care Gilles Clemen le numeste ”peisaj tertiar”, tind sa devina spatii ”in afara legii”, doar pentru ca ele nu se integreaza in ”estetica momentului”.

UN ALT FEL DE PEISAJ La inceputul secolului XXI aproximativ 7 din 10 europeni sunt locuitori ai unui oras 12 . In aceasta parte a lumii, expansiunea societatii urbane continua in defavoarea spatiilor rurale, care iau acum forma unei extensii periurbane. Avem, prin urmare, teritoriile antropizate in plina dezvoltare pe de o parte (urban, periurban, rural) si natura pe de alta parte. Dar unde isi gasesc locul acele teritorii abandonate? Poti fi considerate spatii antropice, avand in vedere folosinta lor anterioara? Sau pot fi considerate ca apartinand naturii, daca luam in considerare frenezia cu care vegetatia le invadeaza? Un studiu asupra peisajului din Vassiviere 13 (Franta), realizat pe parcursul anului 2002 pentru Centrul de arta si peisaj, lasa sa se intrevada caracterul artificial a ceea ce pare a fi naturalul in prezent: intinderea oglinzii de apa a unui baraj hidroelectric, arborii unei paduri plantate, iarba din crescatoriile de bovine etc. Atunci cand se incearca abordarea peisajul ca un rezultat al activitatii umane se descopera imediat un numar mare de spatii indecise, lipsite de functiune, care sunt greu de numit. Acest ansamblu de spatii se situeaza la

margine (in liziera padurilor, in lungul drumurilor si raurilor, in cotloanele uitate ale culturilor etc.) si ocupa suprafete cu dimensiuni modeste, dispersate precum colturile pierdute ale unui camp sau unitare si vaste ca turbariile, stepele si anumite parloage provenite dintr-o abandonare recenta. Intre aceste fragmente de peisaj nu exista nici o asemanare de forma, ele avand doar un punct comun: toate constituie un teritoriu de refugiu al diversitatii 14 . Aceasta justifica adunarea lor sub un termen unic – peisaj tertiar. Termenul este propus de Gilles Clement in cartea LUCRARE DE LICENTA


9 ,

sa “Manifeste du Tiers paysage”. Acest peisaj cuprinde, alaturi de suma spatiilor abandonate, rezervatiile si ansablurile primare. Ansamblurile primare si rezervatiile privesc spatiile naturale, in timp ce terenurile abandonate pot face referire la orice tip de spatiu 15 . Caracterul indecis al celui de-al treilea peisaj corespunde evolutiei libere a ansamblului entitatilor biologice care compun teritoriul in absenta oricarei decizii umane.

Ansamblurile primare sunt acele teritorii care nu au fost niciodata supuse exploatarii. Ele evolueaza lent sau deloc, iar speciile care se dezvolta aici corespund nivelului optim de viata pentru conditiile de mediu. In lume exista inca anumite paduri primare, celelalte spatii primare repartizandu-se in preriile alpine, stepe, tundre etc. Ansamblurile primare sunt unitare in aspect in ciuda unei diversitati destul de puternice (ele detin inca cea mai mare diversitate planetara).

Rezervatiile sunt ansambluri protejate de activitatea umana, prin decizie administrativa, deoarece sunt considerate fragile sau rare, bogate intr-o diversitate aflata in pericol. Rezervatiile si ansamblurile primare se aseamana prin apropierea sau ajungerea la stadiul de climax - nivel stabil unde aspectul se modifica foarte putin in timp. Flora ansamblurilor primare si a rezervatiilor este diferita de toate celelalte. Mentinerea inchiderii mediului reprezentat de rezervatii si de ansamblurile primare interzice accesul entitatilor exogene. Un teren recent abandonat primeste in scurt timp specii pioniere, caracterizate de un ciclu rapid, care dispar curand in favoarea unor specii din ce in ce mai stabile. Acest ciclu de inlocuire se prelungeste pana la obtinerea unui echilibru, unei stari de permanenta. Aparitia rapida, apoi disparitia speciilor pioniere in favoarea speciilor stabile, sunt reprezentative pentru

maidane,

deoarece doar pe un teren nud (liber de orice forma de viata), lipsit de concurenta, se pot instala plantele pioniere. Flora terenurilor abandonate nu este compusa exclusiv din specii naturale indigene, ea reuneste toate plantele exotice pioniere compatibile cu mediul (biomul).

LUCRARE DE LICENTA


10 ,

Pe masura ce terenul “se inchide” (permite doar dezvoltarea anumitor specii, plantele pioniere fiind exluse), se atenueaza si dinamica cuceririi. Viata maidanelor este scurta, nefiind nevoie de mai mult de 40 ani pentru a se face trecerea de la o parloaga la o impadurire dens. Se poate afirma ca suma maidanelor constituie, prin excelenta, teritoriul amestecului planetar, deoarece acestea pot cuprinde terenuri aflate intr-o stare incipienta de colonizare (flora compusa din plante pioniere), cat si medii ajunse in perioada de climax specific. Prin natura sa peisajul tertiar constituie un refugiu pentru multiplele specii care nu isi gasesc locul in alta parte. Speciile care nu apar in peisajul tertiar sunt reprezentate de plantele cultivate, animalele evoluate, si entitatile a caror existenta depinde de zonele cultivare si de crescatorii (de exemplu macul rosu – Papaver

rhoeas – este o planta ce depinde de practicile agricole; alaturi de alte specii, face parte dintr-o serie de plante combatute, deci amenintate cu disparitia, dar animate de o mare putere de regenerare 16 ). Vegetatia reprezentativa in functie de tipul de spatiu ocupat 17

Ansamblu primar Rezervatie - mare diversitate specifica - specii stabile / dinamica lenta - endemism puternic

Maidan

Spatiu amenajat

- diversitate specifica eterogena (indigena + exogena) - specii instabile - endemism slab

- diversitate specifica redusa sau nula - specii mentinute artificial prin energie conrrara - endemism minimal sau nul

Peisajul tertiar se distribuie asupra unor teritorii cu statut oficial foarte variat, raspunzand unor obiective si roluri diferite, uneori contradictorii. Un teritoriu declarat rezervatie, din punct de vedere administrativ, este menit protejarii, LUCRARE DE LICENTA


11 ,

supravegherii si sanctionarii. Marginea unui drum, maidanul urban, nu fac obiectul niciunei protectii, ele fiind locuri ce se incearca a fi reduse si suprimate, desi constituie rezerve biologice. Realitatea peisajului tertiar este de ordin mental, pozitionandu-se in campul etic al cetateanului planetar cu titlu de permanenta si coincide cu decupajele administrative cu statut temporar. Prin continutul sau, prin premisele create de diversitatea specifica, prin necesitatea de prezervare sau de intretinere a dinamicii sale, peisajul tertiar imbraca o dimensiune politica. Statutul nescris, dar verificat al celui de-al treilea peisaj este acela de ordine planetara 18 , iar mentinerea existentei sale nu trebuie sa depinda de intelepciune ci de o constiinta colectiva. Peisajul tertiar isi schimba aspectul in timp. Aceste schimbari au la baza atat factori interni – dinamica naturala de accedere la climaxul forestier – cat si externi, care tin de mediul inconjurator – presiunile exercitate de teritoriul antropizat din imediata apropiere influenteaza pierderea sau mentinerea unui echilibru al diversitatii – dar si de politicile aplicate. Evolutia teritoriala a peisajului tertiar coincide cu evolutia teritoriala a spatiilor antropizate. Cresterea numarului de terenuri abandonate, lasate in urma de lucrarile de amenajare, nu conduce mereu la o crestere a suprafetei globale a peisajului tertiar ci la o mai mare fragmentare a acestuia. Multitudinea de fragmente ale peisajului tertiar reprezinta un factor selectiv al diversitatii – supravietuiesc doar acele specii ale caror cerinte ecologice sunt compatibile cu conditiile oferite de fragmentul respectiv. Din punct de vedere social, peisajul tertiar este privit ca un spatiu natural, destinat in unele cazuri loisir-ului, ca un spatiu neproductiv (in cazul abandonului administativ) sau ca un spatiu sacru. Abandonarea administativa a acestor spatii poate duce la o dubla raportare a societatii fata de ele: pe de o parte acestea sunt supuse devalorizarii (maidan, parloaga, teren indecis), iar pe de alta parte capata o valenta moralizatoare (loc sacru, un loc interzis). Abandonul administrativ nu implica abandonul total al spatiului, acesta continuand sa fie “consumat” de catre societate sub diverse aspecte.

LUCRARE DE LICENTA


12 ,

PEISAJUL TERTIAR SI SPATIUL URBAN Daca din punct de vedere ecologic aceste peisaje tertiare sunt spatii de o indiscutabila valoare, din punct de vedere estetic lucrurile se demonstreaza a fi mult mai complicate. Exista o serie de artisti (in special proveniti din zona land-artului) sau de peisagisti care au inteles deja frumusetea acestor spatii si care incearca sa o promoveze in cadrul proiectelor lor (Peter Latz, Christo, etc.). Pentru marea masa insa aceste peisaje raman “simple maidane“, condamnate la dispret si agresiune. Aceste spatii nu au devenit inca “peisaje publice“ si nu fac parte dintr-o estetica oficiala a marii culturi, insa valorizarea lor de catre specialisti le acorda inca o sansa de a exista. In pofida faptului ca peisagistii si artistii au invatat sa priveasca aceste spatii ca fiind frumoase, aceasta sansa nu poate fi valorificata fara realizarea unei educari a maselor si fara sensibilizarea publicului, a tuturor teoreticienilor si practicienilor de specialitate. Inglobarea acestor spatii, sub diverse aspecte, in amenajari trebuie avuta in vedere, insa modul in care se realizeaza acest lucru are o deosebita importanta. Pe termen scurt desigur amenajarea acestor zone poate tine de implicatii pecuniare considerabile referitoare la functiunile alocate. Aceasta graba in a obtine profit cat mai rapid cu putinta trebuie domolita, lundu-se in considerare influenta pe termen lung a acestor spatii la nivelul intregului spatiu urban ecologica, educativa, estetica, recreativa, etc. – si, prin urmare, obtinerea de avantaje pentru intregului oras. In urma cu 50 de ani, ideea de preverdissement 19 a modificat sfera de actiune a peisagistilor, prin adaugarea unei noi laturi rolului lor de a realiza amenajari de spatii verzi. Practicile de preverdissement ofera peisagistilor posibilitatea de a participa, in cadrul unor echipe interdisciplinare, la prefigurarea tesutului urban intr-o maniera concertata, si implica pregatirea terenul in vederea realizarii unei trame vegetale care sa fie suficient de puternica pentru a servi drept punct de pornire al unei actiuni de urbanizare, precum si negocierea acestor spatii cu o estetica populara.

LUCRARE DE LICENTA


13 ,

Pierre Donadieu este de parere ca, in prezent, preverdissement-ul ramane apanajul unui “urbanism peisagist foarte operational“ 20 , dand ca exemplu proiectul lui Michel Desvigne si Christine Dalnoky care are ca obiect peninsula Greenwich. Este vorba de realizarea unui viitor cartier al orasului, cu o retea de parcuri, promenade si gradini in jurul unui pavilion expozitional. Abordarea proiectului nu se bazeaza pe istoria industriala a locului, considerata anecdotica la scara geologica, ci pe refacerea coerentei geografice a spatiului plat de pe malul Tamisei, facand referire la imaginea ecologica a padurii aluviale, in care cartierul isi va ocupa treptat locul - “peninsula este redresata printr-o logica de plantare in care desenul, ca instrument al proiectului a fost indepartat“. Interesant prin conceptul de proces generator de forme urbane si naturale, acest proiect marcheaza o inflexiune in practicile peisagiste, renuntand la valorificarea memoriei istorice, in favoarea valorificarii ecologice si naturaliste. Problematica politicilor de preverdissement are insa doua taisuri: pe de o parte aceste practici pregatesc aproprierea privata sau publica a unui teren, permitiand un timp de expunere, de restaurare a substratul natural, dar pe de alta parte au ca efect distrugerea ecosistemelor create in astfel de spatii. Desigur, aceasta inlaturare a ecosistemelor create pe terenurile abandonate poate fi controlata sau evitata prin corelarea peisagisticii cu alte domenii - social, economic, ecologic, etc., si prin natura proiectelor realizate. Preverdissement-ul poate reprezenta astfel o tehnica de posibila salvare a spatiului de la agresiune, in masura in care acesta devine valorizat social.

“GRADINI IN MISCARE“ Datorita varietatii de specii ce pot fi intalnite in cadrul maidanelor, acestea reprezinta teritorii in continua evolutie si transformare. Modul in care toate aceste transformari sunt percepute de catre societate confera acestui tip de spatiu un statut special, putand fi privite ca adevarate gradini ce evolueaza in timp si spatiu. Gilles Clement considera ca vidul arhitectural contine o diversitate biologica, care implica miscarea - adica realitatea gradinii. In gradinile propriu-zise LUCRARE DE LICENTA


14 ,

elementele vegetale au un loc bine stabilit in masiv, borduri mixte, partere etc.. In cazul maidanelor aceasta ordine nu se aplica, nu se face o diferentiere intre plante

bune si plante rele, iar locul ocupat de fiecare individ si forma masei floristice sunt determinate de relatiile stabilite intre plante (toleranta, inhibitie, etc.). Aceasta lume variaza in functie de spatiu si timp, masa floristica suferint o serie de miscari. Rezulta astfel o modificare permanenta a aspectului “gradinii“, datorita transformarii masei floristice pe parcursul anotimpurilor, asa cum putem vedea in orice gradina, dar mai ales datorita aparitiei sau disparitiei elementelor

vegetale

in

locuri

imprevizibile. Astfel, aspectul acestor locuri nu e niciodata acelasi de la o perioada la alta, fie ea horticola sau biologica. Aceasta poate varia de la o saptamana la alta, de la o luna la alta si binenteles de la un an la altul. In legatura cu rapiditatea cu care se pot produce aceste schimbari, exemplul dat de Gilles Clement (Le jardin en mouvement – 1991) este edificator. El vorbeste de diferitele aspecte sub care se poate prezenta o campie populata cu margareta de camp (Leucantheum vulgare). Astfel, daca se trece la o cosire in ras a acelei campii, ea se va transforma dintr-o intindere plina de flori intr-un gazon, aratand complet diferit., iar spatiul va putea fi parcurs mult mai usor. Daca, in schimb, pe intinderea ei vor fi lasate palcuri ici si colo din diverse motive (margaretele nu au fost cosite inca intr-o anumita zona, in alte locuri tufe tepoase sau graminee sunt lasate sa creasca in voie, etc.) se va constata ca in fata privitorului apare “inceputul unei sculpturi“ in materia verde. Cu cat ciclul biologic este mai rapid, cu atat speciile sunt mai numeroase, iar modificarile “gradinii“ sunt mai frecvente. Asadar,

perpetua modificare a

spatiului de circulatie si a vegetatiei justifica termenul de miscare, iar administrarea acestei miscari justifica termenul de gradina in cazul acestor spatii.

LUCRARE DE LICENTA


15 ,

Avand la dispozitie toate elementele necesare (arbusti, liane, plante bulboase, specii erbacee, si chiar unii arbori) este foarte posibila, asadar, realizarea unor parcuri “naturale“, in care speciile plantate de regula in astfel de amenajari sa fie inlocuite de o serie de specii “salbatice“. Avantajul acestora este desigur capacitatea de a oferi mereu alta imagine, surprinzand prin culoare, vierietate, etc., dar mai ales prin forma.

CONCLUZII Peisaj tertiar, maidan, teren abandonat – indiferent de sintagma folosita, toti acesti termeni fac referire la un teritoriu de o bogatie inestimabila din punct de vedere ecologic, dar cu puternice implicatii din punct de vedere al peisajului. Aceste spatii reprezinta deja peisaje, dar perceperea lor ca atare depinde de o cultura ce trebuie instaurata in societatea umana. Poate datorita faptului ca sunt caracterizate de o permaneta miscare, aceste teritorii nu sunt percepute ca peisaje inca. Dar trebuie sa facem un pas inapoi si sa privim imaginea de ansamblu: desi elementele ce le definesc sunt intro permanenta schimbare in functie de sezon, ciclu biologic, etc., ele se pastreaza ca entitate. Alternativele ecologice, sociale si estetice reprezentate de terenul abandonat trebuie sa suscite interesul peisagistilor in demersul lor de a crea spatii pentru oameni. El nu trebuie sa mai ramana “un simplu maidan“, ci trebuie sa constituie locul unde ne petrecem cu placere momente din viata si la care visam uneori. Condamnarea la dispret si agresiune trebuie sa inceteze, iar valoarea sa trebuie inteleasa pe deplin si apreciata pretutindeni.

LUCRARE DE LICENTA


16 ,

FALEZA NORD CONSTANTA In prezent este evident faptul ca lipseste o viziune asupra reabilitarii si dezvoltarii zonei Faleza Nord Constanta, aceasta fiind un spatiu destructurat, supus unor puternice presiuni sociale. Dubla implicatie pe care Faleza Nord Constanta o are in viata orasului - centru si periferie - a dus la transformarea ei intr-un mozaic de spatii lipsit de coerenta si coeziune. Cel mai afectat din acest punct de vedere este spatiul situat intre zona construita a orasului si malul marii (faleza propriu-zisa). Acesta a cunoscut in ultmele decenii puternice transformari datorate atat activitatii antropice, cat si factorilor naturali (lucrari de consolidare a pantei, lucrari de drenaj, depunerea pamantului excavat din fundatiile blocurilor, alunecari de teren, infiltratii, etc.). Pe teritoriul Falezei Nord Constanta se gasesc in prezent o serie de plante considerate rare sau vulnerabile (Crambe maritima, Ecballium elaterium, Glaucium flavum, etc.), precum si speciile endemice in zona Dobrogei, care fac dovada existentei unor ecosisteme deosebite in zona. Un aspect deosebit de important il contituie prezenta plantelor pioniere (Potentilla reptans) dovada a faptului ca acestea stau la baza colonizarii zonelor formate din umpluturi de pamant rezultat din saparea fundatiilor, pe care a fost posibila aparitia ulterioara a plantelor endemice si rare. Aceste zone insa sunt supuse continuu unor presiuni urbane, generate atat de nevoia de spatii de locuit cat si de nevoia stringenta de spatii comunitare care sa raspuna actualelor cerinte sociale. Date fiind problemele sit-ului si mizele legate de peisaj, amenajarea Falezei Nord Constanta pune problema unui just echilibru intre nevoia de natura si dorinta morala, stiintifica si estetica de a salva un ecosistem rar. Este vorba de o “negociere artistica“ a acestor spatii in scopul intrarii lor ca peisaj in conceptia oamenilor, pastrandu-se insa caracterul si vegetatia actuala. Imbinarea acestor realitati constituie o provocare in conturarea unei interventii capabile sa mentina coerenta si unicitatea peisajului. LUCRARE DE LICENTA


17 ,

1

Chioreanu Aurora, Radulescu Gheorghe – Mic dictionar enciclopedic, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972, p. 716 2 Ibidem, p. 555 3 Harhoiu Dana – Bucuresti - un oras intre orient si occident, Editura Simetria, Bucuresti, 1997, p. 53 4 *** – Petit Larousse - Dictionnaire encyclopedique pour tous, Librairie Larouse, Paris, 1965, p. 454 5 Clement Gilles – Manifeste du Tiers paysage, Edition Sujet/Objet, Paris, 2004, p. 15 6 Preluare dupa Batellier J.F. – Sans retour ni consigne, Edition Syros / La Breche, Paris, 1978, p.4 7 Berque Auguste, Conan Michel, Donadieu Pierre, Lassus bernard, Roger Alain – Cinq proposition pour une theorie du paysage, Edition Camp Vallon, Seyssel, 1994, p. 22 8 Ibidem, p. 5 9 Clement Gilles – Ou en est l’herbe? – Les cahier de l’ecole de Blois 4: Autour des friches , Les editions de l’Imprimeur, Paris, 2005, p. 11 10 *** – European Landscape Convention, Council of Europe, Florence, 2000, p. 6 11 Iliescu Ana-Felicia – Arhitectura peisagera, Editura Ceres, Bucuresti, 2003, p. 16 12 Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 17 13 Clement Gilles – op. cit., p. 11 14 Diversitatea se refera la numarul de specii vii distincte de animale, plante si entitati simple (bacterii, virusi, etc.), numarul oamenilor fiiind cuprins intr-o singura si unica specie unde diveristatea se exprima prin varietate etnica si culturala – Clement Gilles – op. cit., p. 10 15 Clement Gilles – op. cit., p. 15 16 Clement Gilles – op. cit., p. 19 17 Preluare dupa Clement Gilles – op. cit., p. 25 18 Clement Gilles – op. cit., p. 28 19 Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 132 20 Donadieu Pierre – La Societe paysagiste, Actes SUD / ENSP, 2002, p. 133

LUCRARE DE LICENTA


18 ,

BIBLIOGRAFIE: Autant Pierre AUTOUR DES FRICHES-LES CAHIERS DE L’ECOLE DE BLOIS Les Editions de l’Imprimeur, 2006 Bailly J.-C. De Boiscuille Chilperic Claramunt Marc Clement Gilles Degruelle Christiphe Dewitte Aurelie Echenoz jean Eveno Claude Lermite Delphine Pere Christophe Sakaguchi Kyohei Verriest A.-S. Zischle Hanns Berque Augustin Conan Michel Donadieu Pierre Lassus Bernard Roger Alain

CINQ PROPOSITION POUR UNE THEORIE DU PAYSAGE, Editions Champ Vallon, Seyssel, 1994

Clemet Gilles

MANIFESTE DU TIERS PAYSAGE, Editions Sujet / Objet, 2004

Donadieu Pierre

LA SOCIETE PAYSAGISTE, Actes SUD / ENSP, 2002

Iliescu Ana-Felicia

ARHITECTURA PEISAJULUI, Editura CERES, Bucuresti, 2003

Le Dantec J.-P.

LE SAUVAGE ET LE REGULIER, Editions du Moniteur du Paris 2002

Roger Alain

COURT TRAITE DU PAYSAGE, Editons Gallimard, 1997

Stanescu Anca

TEORIA ARHITECTURII PEISAJULUI - note de curs

LUCRARE DE LICENTA


19 ,

01_teoria arhitecturii peisajului

Recommend Documents