The Hand Test Testul mâinii necesită cam 10 minute pentru administrare, incluzând înregistrarea răspunsurilor şi a altor comportamente relevante, dar fără scorare. Timpul pentru scorare şi interpretare diferă în funcţie de aşteptările examinatorului şi de familiaritatea cu testul. Examinatorii experimentaţi care sunt capabili să recţioneze imediat pot scora în timpul administrării dacă asta nu întârzie administrarea. Începătorii e mai indicat să realizeze administrarea şi apoi să scoreze, pe baza înregistrărilor fidele. Procedurile de administrare Înainte de administrarea testului trebuie luate măsuri pentru stabilirea raportului. De vreme ce testul generează puţină anxietate nu este nevoie de o sesiune preliminară prelungită. În general, cel mai bine este să se înceapă testarea cât mai repede posibil. Examinatorul şi examinatul trebuie să stea faţă în faţă. Planşele trebuie să fie pe masă cu faţa în jos. Examinatorul începe spunând: „Am o serie de planşe pe care sunt desenate imagini ale mâinii. Am să îţi arăt aceste planşe, una câte una şi vreau să îmi spui ce ţi se pare că fac mîinile.” Apoi este întoarsă prima planşă şi examinatorul spune : „De exemplu, ce ar putea face această mână?” Planşele sunt prezentate întoarse. Adică una peste alta cu faţa în jos. Examinatul poate întoarce planşa când doreşte după ce este prezentată. Examinatul este încurajat să ia planşa şi să o examineze. După ce a răspuns la prima planşă, aceasta se aşează cu faţa în jos pe masă şi este întoarsă a doua planşă. Această procedură continuă până ce ultima carte este întoarsă. Examinatorul întoarce ultima planşă (care este albă) şi spune: „Această planşă este albă. Aş vrea să îţi imaginezi o mână şi să îmi spui ce face. Răspunsurile la teste trebuie să fie fidel înregistrate. Trebuie înregistrat şi timpul iniţial de răspuns pentru fiecare răspuns; acesta este intervalul care se scurge din momentul în care planşa este întoarsă până la primul răspuns scorabil al examinatului. Dacă examintul nu poate să ofere un răspuns scorabil la o planşă (un eşec), nu se înregistrează nici un timp de răspuns iniţial pentru acea planşă. Dacă examintul nu refuză să răspundă dar reflectează îndelung la ea, examinatorul trebuie să întoarcă cu grijă planşa cu faţa în jos după ce au trecut 100 de secunde, să o înregistreze ca eşec şi să continue cu cealaltă planşă. Pauzele lungi între răspunsuri la aceeaşi planşă trebuie de asemenea înregistrate introducând secundele între paranteze. ATENTIE Este important ca examinatorul să urmărească ghidul prescris de administrare cât mai precis, de vreme ce natura şi numărul răspunsurilor oferite sunt parţial un artefact al sumei îndemnurilor primite de la examinator. Totuşi există o serie de exemple precise când examinatorul trebuie să ancheteze răspunsurile examinatului. De obicei aceasta se întâmplă pentru a îndemna examinatul să elaboreze un răspuns mai bine definit. Aceste exemple includ: 1. Dacă examinatul dă un răspuns scurt, stereotip, descriptiv cum ar fi: „E în sus” examinatorul trebuie să incurajeze examinatul întrebându-l „Ce face mâna?” 2. Dacă examinatul dă un singur răspuns la prima planşă, examinatorul trebuie să întrebe „Altceva?”
3. Prima dată când apare un eşec (nu oferă un răspuns scorabil), examinatorul trebuie să întrebe „Poţi să ghiceşti?”. Dacă examinatul continuă să nu ofere un răspuns scorabil la acea planşă sau la altele, nu se mai adaugă nimic. 4. Dacă un răspuns este ambiguu, examinatorul poate întreba examinatul „Poţi să îmi spui mai multe despre asta?”. Aceasta este cea mai frecventă problemă la planşa III, unde natura profund structurată a desenului generează răspunsuri stereotipe cum ar fi „Indică spre ceva”. 5. Când răspunsurile reflectă o mână care loveşte, se agaţă, se întinde, face ceva este necesar să fie stabilit obiectul sau motivul pentru acţiune pentru a putea scora răspunsul. În aceste cazuri examinatorul întreabă „Ceva special?” sau „Cu ce scop?”. Cel mai bine este ca examinatorul să decidă, înainte de a solicita o elaborare, dacă răspunsul dat poate fi scorat ca neambiguu. 6. Dacă examinatul pare confuz sau frustrat de ultima planşă (albă), examinatorul trebuie să repete „Doar imaginează-ţi o mână făcând ceva”. În nici un caz nu este indicat să se apeleze la altceva decât la aceste întrebări standard. Dacă, pentru scopuri clinice, examinatorul decide că poate fi obţinut ceva prin solicitarea unor explicaţii mai detaliate ale răspunsului, încurajând examinatul să facă asociaţii libere sau solicitând examinatul să aprofundeze perceptul, cel mai bine este să pună aceste întrebări informale adaptate la condiţiile testului astfel încât să nu invalideze normele adunate în condiţii de administrare standardizate. Procedurile de înregistrare Broşura de scorare (Catalogul WPS Nr. W-110A) Broşura de scorare (Catalogul WPS Nr. W-110A) are obiectivul de a uşura administrarea, înregistrarea şi clasificarea răspunsurilor. Spaţiul pentru răspunsurile examinatului, timpul pentru răspunsul iniţial, scorarea răspunsurilor, sunt menţionate la pagina 2 a broşurii (Vezi figura 1, pg. 8) Comentariile, exclamaţiile şi alte remarci ale examinatului sunt înregistrate dar nu sunt răspunsuri scorabile. Orice comportament semnificativ al examinatului (râs, dezgust, oroare) trebuie notate pe broşură şi sunt separate de răspunsuri prin paranteze. Întrebările puse de examinator trebuie de asemenea înregistrate şi separate prin paranteze. Înregistrarea răspunsurilor, timpul pentru răspunsul iniţial şi comportamentele pot fi simplificate folosind următoarele simboluri de scorare. Unele dintre acestea sunt utilizate şi în cadrul procedurilor de administrare a testului Rorschach şi se aplică şi înregistrării Testului Mîinii: 1. @ : examinatul întoarce planşa. 2. V, ^, <, > : examinatul a întors planşa din poziţia iniţială şi răspunde la desen ţinând planşa cu marginea superioară în jos ( V ), marginea superioară spre stânga ( < ), marginea superioară spre dreapta ( > ), sau ^ atunci când examinatul lasă planşa în poziţia iniţială. Simbolul ^ nu trebuie introdus cu necesitate dacă toate sau aproape toate planşele sunt lăsate în poziţia iniţială. De obicei, acest simbol este folosit atunci când examnitaul lasă arareori planşa în poziţia iniţială, sau când examinatul furnzează răspunsuri pentru mai multe poziţii ale aceleiaşi planşe. 3. (Q): Examinatorul a pus o întrebare. 4. (E): Examinatul ilustrează poziţia mâinii de pe planşă folosind propria mână. 5. (D): Examinatul demonstrează cu propria mână pentru a-şi ilustra răspunsul.
