Tehnici de Teatru Pentru Educatia de La Egal La Egal a Tinerilor Manual de Formare Ypeer Asociatia Www.tineriPentruTineri.ro

Set de instrumente pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor

Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Set de instrumente pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor


Realizarea acestei publicaţii a fost posibilă datorită contribuţiei UNFPA, Fondul ONU pentru Populaţie şi a Planului de activitate bugetară unificat al Programului Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS), precum şi datorită unei finanţări separate din partea Agenţiei Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) acordate programului Family Health International (FHI)/YouthNet. Opiniile exprimate în acest document nu reflectă în mod necesar politicile UNFPA, UNAIDS, USAID sau FHI. Principiile şi politicile fiecăreia dintre agenţiile ONU sunt guvernate de deciziile relevante ale organelor lor de conducere, fiecare agenţie desfăşurând intervenţiile descrise în acest document în conformitate cu propriile principii şi politici şi în limitele mandatului propriu UNFPA este o agenţie internaţională de dezvoltare care promovează dreptul fiecărui om – femeie, bărbat sau copil – la o viaţă sănătoasă şi la şanse egale în societate. UNFPA sprijină ţările în utilizarea datelor privind populaţia în cadrul politicilor şi programelor de reducere a sărăciei şi de creare a condiţiilor pentru ca fiecare sarcină să fie dorită, fiecare naştere să fie sigură, fiecare tânăr să fie protejat de HIV/SIDA şi fiecare fată şi femeie să fie tratată cu respect şi să ducă o viaţă demnă. Începând din 2001, Programul Y-PEER (Youth Peer Education Network – Reţeaua de Educaţie de la Egal la Egal pentru Tineret) colaborează cu parteneri la nivel de ţară în vederea dezvoltării capacităţii organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale de implementare, coordonare, monitorizare şi evaluare a programelor de educaţie de la egal la egal în vederea prevenirii răspândirii maladiei HIV/SIDA şi a îmbunătăţirii sănătăţii reproducerii în rândul tinerilor. Vârful de lance al iniţiativei Y-PEER a fost UNFPA în parteneriat cu FHI/YouthNet, Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) şi alte organizaţii. Programul Y-PEER, lansat în 27 de ţări din Europa de Est şi Asia Centrală, se extinde în prezent şi în alte regiuni ale lumii, cum ar fi ţările arabe şi continentul african. YouthNet este un program cu durata de 5 ani finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) pentru a contribui la îmbunătăţirea sănătăţii reproducerii şi a preveni răspândirea virusului HIV în rândul tinerilor. Echipa YouthNet este coordonată de FHI şi mai cuprinde organizaţiile CARE USA şi RTI International. Această publicaţie este finanţată parţial prin Acordul de cooperare încheiat între USAID şi FHI pentru YouthNet, nr. GPH-A-00-01-00013-00. . United Nations Population Fund şi Youth Peer Education Network (Y-PEER) 220 East 42nd Street, 18th Floor New York, NY 10017, USA Family Health International/YouthNet 2101 Wilson Boulevard Arlington, VA 22201, USA © 2005 Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie ISBN nr. 0-897-14768-5

Cuprins Mulţumiri

4

Introducere

5

Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază

7

Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal

15

Atelierul de lucru 1. Naşterea scenariului: cum se creează un text dramatic prin improvizaţie

16

Atelierul de lucru 2. Cum se elaborează povestea personajelor

34

Atelierul de lucru 3. Cum se identifică mesajul adecvat pentru publicul vizat

44

Atelierul de lucru 4. Putem vorbi? Discuţii eficiente după vizionarea unei scene

59

Secţiunea 3. Alte jocuri şi exerciţii de teatru

67

Secţiunea 4. Programe avansate de teatru pentru educaţia de egal la egal: înfiinţarea şi construirea unei companii de teatru

75

Secţiunea 5. Anexe Anexa 1.

Termeni din teatru folosiţi în programele de educaţie de la egal la egal

Anexa 2.

85

Adolescenţa timpurie, medie şi târzie – abordări adecvate din perspectiva dezvoltării adolescentului

88

Annex 3.

Listă de resurse adnotată pentru educaţia de la egal la egal

101

Annex 4.

Surse

103

Mulţumiri Acest manual a fost elaborat de Dr. Cydelle Berlin, director executiv al NiteStar, o companie de teatru din New York şi Ken Hornbeck, consultant teatral, cu sprijin din partea a numeroşi actori/educatori, formatori, participanţi la atelierele de lucru, membri ai publicului şi educatori de la egal la egal. Coordonatorii acestei publicaţii au fost Aleksander Bodiroza de la Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA), iniţiatorul proiectului şi Hally Mahler de la FHI/YouthNet, care a revizuit manualul. În timpul elaborării sale, manualul a fost revizuit de formatorii peer Ilija Bilic, Ozge Karadag, Atanas Kirjakovski şi Marija Vasileva-Blazev; de Maryanne Pribila de la FHI/YouthNet; şi de Katy Shroff de la UNFPA. Tonya Nyagiro şi JoAnn Lewis de la FHI/YouthNet şi Mahua Mandal de la Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) au făcut observaţii în legătură cu revizia. Din partea FHI la procesul de producţie a manualului au participat Suzanne Fischer şi Claudia Ruland, la editare; William Finger, la coordonarea producţiei; şi Karen Dickerson, la asistenţă concepţie şi redactare. Concepţia şi aşezarea în pagină au fost realizate de Dick Hill, HillStudio. Programul Y-PEER a utilizat tehnicile discutate în acest manual pentru a consolida activităţile Y-PEER desfăşurate în Europa de Est, ţările arabe şi ale Africii Orientale. Autorii au recreat în acest manual atelierele de lucru şi dezbaterile desfăşurate în cadrul programului Y-PEER pentru ca şi alţii să poată beneficia de această abordare. Jocurile de teatru provin dintr-o tradiţie transmisă din generaţie în generaţie, iar multe dintre ele sunt utilizate de atât de multă vreme încât nimeni nu-şi mai poate aroga în mod rezonabil dreptul de a le fi inventat sau creat. Din această cauză, multe dintre jocurile şi exerciţiile de teatru din acest manual nu pot fi atribuite unui anumit autor sau unei anumite surse în sensul tradiţional al cuvântului. Mai mult, autorii au studiat cu foarte mulţi profesori, au participat la zeci de conferinţe şi ateliere de lucru în calitate de cursanţi sau autori de prezentări şi astfel au ajuns să preia diferite elemente de la un număr prea mare de persoane pentru a le mai putea menţiona cu exactitate. Mulţi dintre actorii/educatori care au colaborat cu autorii le-au împărtăşit acestora jocurile şi exerciţiile preferate din propria experienţă, iar pe lângă acestea autorii au conceput o serie de alte exerciţii pentru acest manual. Printre profesorii şi şcolile care au contribuit la evoluţia autorilor se numără Gail Cronauer, Southern Methodist University, Dallas, Texas; Stanley Zareff; TheatreSports USA, New York; Diann Ainslee; Augusto Boal; The Body Electric School; Şcoala de Arte Tisch, Universitatea din New York, New York; Anne Bogart; Chris Coleman; Şcoala de Teatru Circle in the Square, New York; Departamentul de Studii de Teatru, Universitatea Emory, Atlanta, Georgia; Viola Spolin, profesor şi autoarea lucrării Improvisation for the Theatre; şi Deryck Calderwood, Programul de sexualitate umană al Universităţii din New York. În sfârşit, autorii doresc să-i mulţumească lui JLG pentru răbdare şi sprijin.

4


Introducere Să înveţi înseamnă să afli ceea ce ştii deja. Să faci înseamnă să demonstrezi că ştii cu adevărat. Să-i înveţi pe alţii înseamnă să le aminteşti altora că ştiu şi ei la fel de bine. Cu toţii învăţăm, facem şi îi învăţăm pe alţii. – R. Bach

Acest manual a fost elaborat pentru coordonatorii de program şi educatorii de la egal la egal pentru tineri care sunt interesaţi de înglobarea unei componente de teatru în activităţile de sănătate a reproducerii şi prevenire a infecţiilor cu HIV pe care le desfăşoară sau de consolidarea unei componente de teatru deja existente în cadrul unui program. Există numeroase moduri în care teatrul poate fi aplicat în educaţia de la egal la egal. Educatorii de la egal la egal pot apela la jocurile de roluri sau la scenarii în cadrul activităţilor obişnuite pe care le desfăşoară în şcoli sau în alte contexte. Educatorii peer pot monta chiar o piesă de teatru care poate deveni nucleul unei sesiuni de educaţie de la egal la egal. Programele de teatru pentru educaţia de la egal la egal mai bine închegate pot chiar ajunge să facă un turneu cu o piesă de teatru. Noţiunea de 'actori/educatori peer' – utilizată în acest manual – se referă la educatorii peer care fac parte din programe de educaţie de la egal la egal care folosesc teatrul ca instrument educativ. Aceşti actori peer nu sunt 'actori' în sensul tradiţional al cuvântului, deoarece ei interpretează doar un anumit tip de scene sau piese de teatru care au ca obiectiv educaţional modificarea cunoştinţelor, atitudinilor şi comportamentelor publicului căruia i se adresează. Ei nu sunt nici 'educatori peer' în sensul tradiţional al cuvântului, deoarece ei nu prezintă materialele educative celor de-o seamă cu ajutorul metodologiei didactice tradiţionale. Pentru a lucra eficient, actorii/educatori peer trebuie să beneficieze de formare de specialitate atât în domeniul artelor teatrale cât şi al educaţiei de la egal la egal/pentru sănătate. Celor două discipline va trebui să li se acorde aceeaşi importanţă, pentru a se crea astfel un nou tip de educator care dispune de capacitatea de a prezenta mesaje dinamice care captează atenţia tinerilor şi îi influenţează în mai mare măsură decât mesajele prezentate fie de adulţi, fie în contextul unei lecţii în clasă. Deoarece aceşti educatori peer sunt selectaţi dintre membrii publicului ţintă al programului, ei trebuie să reflecte diversitatea acestui public în ceea ce priveşte distribuţia după sex, vârstă, apartenenţă etnică, origine geografică şi aşa mai departe.

5

În limita posibilităţilor, la formarea actorilor/educatori peer şi la elaborarea pieselor de teatru este bine să contribuie şi persoane cu experienţă în domeniul teatrului. Astfel de specialişti se pot găsi la şcolile şi academiile de teatru, precum şi la teatrele locale, la cluburile de teatru, muzică sau dans.

Manualul cuprinde 5 secţiuni: ■

Secţiunea 1. Să începem cu elementele de bază face o trecere în revistă a istoriei şi teoriei utilizării teatrului în educaţie, aduce argumente în favoarea utilizării teatrului ca mijloc de educare a tinerilor în domeniul sănătăţii reproducerii şi al infecţiilor cu HIV şi explică abordarea autorilor privind elaborarea unor piese de teatru sau scene prin improvizaţie.

■

Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal, secţiunea centrală a acestui manual, este un curriculum pentru formarea actorilor/educatori peer, pentru elaborarea unor piese de teatru şi practicarea discuţiilor cu publicul după vizionarea unor scene sau spectacole de teatru.

■

Secţiunea 3. Alte jocuri şi exerciţii de teatru oferă instrumente de formare suplimentare cu ajutorul cărora educatorii peer îşi pot îmbunătăţi aptitudinile actoriceşti şi de improvizaţie.

■

Secţiunea 4. Programe avansate de teatru pentru educaţia de la egal la egal oferă informaţii despre construirea unei companii de teatru, stabilirea distribuţiei, repetiţii, regie şi alte aspecte cu care se confruntă organizaţiile care doresc să monteze o piesă de teatru cu care să plece în turneu.

■

Secţiunea 5. Anexele cuprind o listă de termeni de teatru pentru educaţia de la egal la egal, un material informativ despre etapele adolescenţei, precum şi propuneri de resurse şi surse bibliografice.

Multe dintre exerciţiile din acest manual provin din practicile teatrale existente în Europa şi America de Nord. Multe dintre exerciţii au fost însă adaptate cu succes şi în ţările în curs de dezvoltare. Manualul este astfel conceput încât să poată fi adaptat la orice context cultural. Pentru a adapta materialele, şi mai ales atelierele de lucru, în mod corespunzător, facilitatorii vor trebui să le citească cu atenţie în prealabil pentru a le putea pregăti în funcţie de nevoile publicului. În timpul parcurgerii manualului, consultaţi la nevoie materialele suplimentare şi lista de termeni din Secţiunea 5.

6


1

Să începem cu elementele de bază


Secţiunea 1

1


Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. – Gandhi Această secţiune cuprinde două părţi: teatrul în educaţie şi componentele unui program de teatru de la egal la egal. În prima parte se face o trecere în revistă a istoriei şi teoriei utilizării teatrului în educaţie şi în sănătatea publică. Se explică modul în care teatrul poate influenţa comportamentul oamenilor, se vorbeşte despre nevoia creării unui teatru corespunzător din punct de vedere cultural şi al dezvoltării adolescentului, despre componentele esenţiale ale unei intrigi şi definiţia educatorilor peer ca actori/educatori. În partea a doua se explică diferenţa dintre improvizaţie şi modalitatea tradiţională de a scrie piese de teatru. Se discută despre obiectivele educaţionale şi despre modul în care se definesc elementele 'cine, ce face şi unde' într-un scenariu bazat pe improvizaţie. Această secţiune furnizează informaţii despre componentele esenţiale de care au nevoie toţi cei care doresc să elaboreze activităţi de teatru în cadrul unui program de educaţie de la egal la egal. Aceste informaţii de bază vor fi necesare pentru a se putea trece la utilizarea materialelor mai avansate din acest manual.

Teatrul în educaţie De ce reuşeşte oare teatrul să capteze interesul oamenilor din diferite culturi de mai multe mii de ani? Teatrul constituie o parte importantă a vieţii multor oameni, deoarece acesta oferă tuturor posibilitatea de a se destinde şi de a urmări diferite poveşti şi povestiri. Teatrul ia diferite forme în diferite culturi – cum ar fi teatrul de păpuşi indonezian, opera chinezească, povestirile şi bătutul la tobe tradiţional african sau spectacolele de teatru montate în stil Broadway. Oricare ar fi stilul de teatru adoptat, spectacolele trebuie să aibă potenţialul de a crea momente magice, de neuitat pentru public. Noţiunea de 'teatru în educaţie' se referă la utilizarea teatrului într-un scop care merge dincolo de acela de a oferi o formă de divertisment unui public. Scopul său este în general de a modifica cunoştinţele, atitudinile sau comportamentele (sau poate toate cele trei elemente) la publicul vizat. În contextul acestui manual, scopul urmărit prin utilizarea teatrului în educaţie este îmbunătăţirea sănătăţii reproducerii în rândul tinerilor, prevenirea infecţiilor cu HIV şi reducerea stigmatizării şi discriminării care însoţesc sarcinile nedorite sau infectarea cu HIV.


7

Istoria teatrului în educaţie şi a teatrului în sănătatea publică Teatrul a constituit dintotdeauna o punte între educaţie şi divertisment. Din cele mai vechi timpuri, teatrul a fost folosit pentru a răspândi ştiri, pentru a povesti fapte din istorie sau pentru a-i informa pe oameni despre evenimentele care se petreceau în afara comunităţii în care îşi duceau existenţa. În ultimul timp, utilizarea teatrului şi a artelor dramatice în scopuri educative a cunoscut un reviriment remarcabil. Subiectul asupra căruia s-au concentrat nenumărate spectacole de teatru a fost epidemia HIV/SIDA. În diferite părţi ale lumii, spectacolele de televiziune, piesele de teatru radiofonice, campaniile de presă, benzile desenate sau alte produse ale fanteziei au fost folosite pentru a transmite informaţii şi a influenţa comportamentul oamenilor. Oamenii se identifică adesea cu personajele de pe scenă sau din piesele de teatru radiofonic sau de televiziune şi doresc să participe la formele interactive de spectacol în care pot dezbate aspectele controversate şi delicate ale unor subiecte cum ar fi sexualitatea, consumul de droguri injectabile, violenţa împotriva femeilor şi alte subiecte legate de sănătate.

Studii privind utilizarea teatrului în scopuri educative Există tot mai multe studii care susţin utilitatea folosirii teatrului în educaţie (vezi şi resursele din Secţiunea 5). Teatrul este considerat într-o măsură tot mai mare un puternic instrument al schimbării sociale. Teatrul poate da o mai mare forţă afectivă şi psihologică mesajelor transmise şi oferă un mijloc credibil şi atrăgător prin care se pot explora problemele delicate, mai ales când se lucrează cu tineri. Vizionarea unui spectacol educativ bine conceput poate schimba modul de gândire al unei persoane şi poate chiar şi modul său de acţiune. Prin folosirea teatrului ca instrument de educaţie şi creaţie, se pot elimina convingerile greşite, se pot prezenta puncte de vedere echilibrate şi se pot influenţa comportamente. Dacă este folosit eficient, teatrul este o modalitate excelentă pentru prezentarea unor teme delicate despre care nu se discută de obicei în public, mai ales în contexte educative. Prin intermediul teatrului, publicul poate recepţiona aceste mesaje pe o cale antrenantă şi interesantă. În împrejurări şi condiţii optime, teatrul vizionat în direct poate schimba comportamentul oamenilor: el poate contribui la îndepărtarea tinerilor de comportamentele riscante, periculoase şi îndreptarea lor spre un stil de viaţă mai sigur şi mai sănătos.

Cum îi influenţează teatrul pe oameni? Atunci când este de calitate, teatrul reuşeşte să capteze atenţia oamenilor. Chiar şi tinerii plictisiţi de activităţile şcolare sau de programele de televiziune anoste par să se trezească la viaţă când asistă la un spectacol de teatru. Teatrul captivează spectatorii, le reţine atenţia şi îi implică într-o experienţă. Prin implicarea publicului în mod activ, spectacolul nu influenţează doar sentimentele publicului, ci acţionează şi asupra aptitudinilor sale intelectuale sau cognitive. Tocmai această capacitate a teatrului de a atinge corzile sufletului face posibilă influenţarea atitudinilor într-un mod care nu este la îndemâna instrucţiei tradiţionale.

8


Totuşi, pentru ca teatrul să poată schimba comportamentul tinerilor, el nu trebuie să se mulţumească doar cu generarea unei simple reacţii afective. El trebuie să transmită mesaje într-un mod pe care tinerii îl înţeleg şi pe baza căruia pot acţiona. Prin urmare, reprezentaţiile şi atelierele de teatru trebuie să se bazeze pe teoriile educaţiei şi ale comportamentului. Teatrul destinat programelor educative trebuie să cuprindă şi o componentă de evaluare care să permită coordonatorilor de program să analizeze modul în care teatrul influenţează publicul ţintă.

Semnificaţia termenilor Utilizarea teatrului pentru educarea publicului a fost denumită în multe feluri. În cadrul acestui manual s-au utilizat cu precădere noţiunile de teatru în educaţie sau edu-divertisment. În literatura de specialitate se mai folosesc şi termeni cum ar fi info-divertisment şi educaţie-divertisment.

Cadrul teoretic Teatrul educativ, ca şi alte forme de 'edu-divertisment', se bazează pe teoriile lui Albert Bandura. Bandura a constatat că oamenii învaţă cum să se comporte – şi cum să-şi modifice comportamentul – urmărindu-i pe ceilalţi oameni. În edu-divertisment, actorii fac o demonstraţie de comportament pentru public. Publicul are ocazia să observe astfel comportamentul modelelor pozitive şi negative. Din perspectiva contribuţiei pe care teatrul o poate avea la educaţia publicului pentru sănătate, un rol important îl are modelul de personaj care trece printr-o transformare, adică personajul care trece de la comportamentul riscant la cel sigur, demonstrând astfel publicului că schimbarea este posibilă, că un tânăr este capabil şi suficient de puternic pentru a putea deţine controlul asupra propriului comportament. Teatrul educativ pe teme de sănătate se inspiră şi din ideile altor cercetători şi teoreticieni ai învăţării (vezi Secţiunea 5 pentru resursele bibliografice propuse). Cercetările au demonstrat, spre exemplu, că adolescenţii au tendinţa de a adopta comportamentul persoanelor pe care le consideră ca modele de viaţă. Deoarece adolescenţii sunt adesea atraşi de comportamentele mai riscante – şi de persoanele care le promovează – această constatare este deosebit de utilă pentru crearea modelelor care trec printr-o transformare. Cei care fac educaţie pentru sănătate prin teatru trebuie să acorde o mare atenţie creării unor personaje care adoptă atitudini care sunt atrăgătoare pentru tineri, dar oferă în acelaşi timp un model de comportament corect şi de dorit. În reprezentaţiile care au succes la tineret apar adesea personaje de tipul celor menţionate mai jos: ■

Personaje moderne, 'cool', îmbrăcate cu haine la modă, care folosesc un limbaj adecvat vârstei (oricare ar fi comunitatea căreia îi aparţin).

■

Tipuri de personaje familiare publicului. Este vorba de personaje care au căzut deja pradă unor comportamente de mare risc sau se gândesc să le încerce.

■

Personaje care au motive credibile pentru a-şi schimba comportamentul şi a evita consecinţele unor acţiuni riscante. De exemplu, o piesă de teatru poate prezenta de ce şi cum personajele trec la practicarea sexului protejat şi adoptă comportamente mai puţin riscante.


9

Teatru adecvat din punct de vedere cultural şi al dezvoltării adolescentului Pentru ca educaţia prin teatru să fie încununată de succes, ea trebuie să fie adecvată din punct de vedere cultural şi al dezvoltării adolescentului. Adolescenţii nu vor fi mişcaţi de o piesă de teatru gândită pentru copii mai mici. Pentru ca mesajele să aibă forţă şi eficienţă, vocabularul folosit va trebui să fie diferit la tinerii din mediul urban faţă de cei din mediul rural.

Intriga Nucleul unui spectacol de teatru de succes este reprezentat de intrigă, la închegarea căreia concură diferite elemente. Ca şi la oricare altă formă de artă, succesul sau insuccesul unei piese de teatru este un element cu totul subiectiv. Ceea ce unuia dintre spectatori i se poate părea o piesă minunată, altuia i se poate părea pur şi simplu un timp pierdut. Iată însă elementele care contribuie la elaborarea intrigii unei piese: ■

În piesă există mai multe personaje bine definite, între care există relaţii complexe, realiste şi relevante care contribuie la desfăşurarea intrigii.

■

Personajele se află într-o situaţie de conflict, ceea ce captează atenţia publicului.

■

Din intrigă se degajă un sentiment de adevăr, ceea ce nu înseamnă neapărat că întâmplările relatate sunt adevărate, ci mai degrabă că ele par sincere şi credibile.

■

În spectacol se apelează la umor, dacă este oportun. O poveste care îi face pe oameni să râdă – măcar din când în când – este întotdeauna bine primită de public.

Educatorii peer ca actori/educatori Cercetătorii au constatat că printre cele mai eficiente programe de educaţie a tinerilor prin teatru sunt cele concepute şi interpretate de tinerii care au urmat ei înşişi programe de formare în tehnicile de teatru şi educaţie de la egal la egal specializate într-un domeniu tehnic cum este sănătatea reproducerii sau prevenirea infecţiilor cu HIV. Atunci când educatorii peer cu pregătire adecvată apelează la teatru pentru a comunica cu cei de-o seamă, ei pot imprima forţă uriaşă mesajelor pe care doresc să le transmită.

Componentele de bază ale unui program de teatru de la egal la egal În contextul acestui manual, expresia 'teatru de la egal la egal' se referă la spectacole de teatru originale, jucate de tineri pentru cei de-o seamă cu ei. (În acest manual, se consideră tineri persoanele cu vârste între 10 şi 24 de ani, însă termenului i se poate da şi o altă definiţie, care să se potrivească mai bine programului dvs.) Teatrul de la egal la egal este folosit ca punct de pornire pentru discuţii şi comunicare, dând posibilitatea celor din public nu numai să reflecteze asupra problemelor de sănătate prezentate, ci şi să înceapă să iniţieze un dialog despre ele cu cei de-o seamă, cu liderii lor, cu familia şi prietenii.

Improvizaţia vs. modalitatea tradiţională de a scrie piese de teatru Există multe modalităţi în care se pot realiza piese de teatru pentru programele de educaţie de la egal la egal. Unii abordează problema din perspectiva tradiţională – nişte adulţi sau tineri scriu o piesă pe o anumită temă iar actorii/educatori o pun în scenă. Acest manual se concentrează asupra utilizării unui model diferit de creare a unor piese de teatru: improvizaţia. 10


Improvizaţia este procesul de creare a unei scene sub imperiul momentului fără a se folosi un scenariu. Prin însăşi natura sa, improvizaţia este creativă şi imediată. Prin improvizaţie, tinerii deţin controlul asupra procesului de creaţie şi sunt îndemnaţi ca în acest proces să-şi utilizeze şi trupul, şi sentimentele, nu doar intelectul. Una sau mai multe dintre scenele create prin improvizaţie sunt apoi notate şi pot constitui baza pentru elaborarea unei piese întregi. Astfel, scenariul provine direct de la tineri şi nu sună fals, aşa cum se poate întâmpla atunci când adulţii încearcă să se substituie unui adolescent în conceperea unui text dramatic. Bineînţeles, transformarea unei improvizaţii în produs finit nu este în nici un caz un proces uşor. Dimpotrivă, el poate fi deosebit de laborios. În acest manual se descriu etapele care trebuie parcurse pentru realizarea unor scene şi a unui scenariu şi se propun o serie de ateliere de lucru care îi pot ajuta pe coordonatorii de programe să realizeze un spectacol dramatic interesant prin folosirea unor tehnici de improvizaţie.

Cum poţi învăţa pe cineva să joace teatru sau să facă improvizaţie? Mulţi sceptici sunt de părere că actoria (sau improvizaţia) sunt discipline care nu se pot preda. Argumentul pe care îl invocă este următorul: de vreme ce actoria se bazează în mare parte pe implicarea afectivă şi pe imaginaţia celor care joacă, nu mai rămân decât foarte puţine lucruri care ar trebui învăţate de la alţii. Totuşi, profesorul de actorie are mai multe atribuţii, şi anume: ■

de a-l ajuta pe actor să exprime şi să comunice eficient lucrurile pe care le imaginează

■

de a crea un mediu sigur pentru cel care învaţă să joace, în primul rând un mediu în care acesta să poată să şi greşească, putând astfel să-şi asume riscuri şi să exploreze plenar procesul de creaţie

■

de a facilita construirea încrederii în cadrul trupei

■

de a propune exerciţii de îmbunătăţire a rezistenţei şi flexibilităţii şi de relaxare

■

de a-i ajuta pe viitori actori să-şi îmbunătăţească tehnica vocală

Pentru a putea face improvizaţie, sunt necesare tehnicile generale şi deprinderile menţionate mai sus, dar trebuie deprinse şi unele tehnici mai concrete în domeniul improvizaţiei, cum ar fi: ■

cum se primeşte o 'ofertă' (replicile dintr-un dialog, fragmentele din povestea unui personaj, sau alte elemente aduse pe scenă de un partener)

■

cum se evită îngheţarea unor scene prin evitarea folosirii unor răspunsuri scurte, de genul dau sau nu, sau a unor răspunsuri care îl lasă pe partener fără replică

■

cum se conduce o scenă spre deznodământul convenit în prealabi

■

cum se poate dezvolta capacitatea de a face lucruri imprevizibile pe scenă, mai degrabă decât lucruri previzibilel

■

cum se poate focaliza atenţia asupra personajelor prezente pe scenă mai degrabă decât asupra altor personaje

■

cum se poate focaliza atenţia mai mult asupra intrigii şi a mesajului decât asupra spectacolului în general


11

Oricare ar fi abordarea aleasă de un proiect, scenele sau spectacolele de teatru nu sunt niciodată cu adevărat 'produse finite'. Cu cât lucraţi mai mult în acest domeniu, cu atât veţi învăţa mai mult, atât dvs. cât şi actorii. Probabil că veţi dori de mai multe ori să reveniţi şi să vă revizuiţi materialul, deoarece întotdeauna e loc de mai bine, nu-i aşa?

Definiţi obiectivele educaţionale Obiectivele educaţionale trebuie să fie clar definite înainte de a se începe lucrul la o scenă. De pildă, dacă programul de educaţie de la egal la egal vizează tineri cu vârste între 12 şi 14, scopul fiind de a-i ajuta pe aceşti tineri să amâne debutul vieţii sexuale, probabil că întâi va trebui să-i învăţaţi pe aceştia câte ceva despre transformările prin care trece organismul la această vârstă, să le explicaţi de ce ar fi bine să-şi amâne prima experienţă sexuală şi să le daţi câteva sfaturi cu privire la ce ar trebui să facă pentru a reuşi să prelungească perioada de abstinenţă. Acestea ar fi obiectivele educaţionale pe care le urmăriţi Problematica legată de sănătatea reproducerii şi infecţiile cu HIV este complexă deoarece ea cuprinde în acelaşi timp elemente din domeniul sănătăţii fizice, mentale şi afective. De asemenea, trebuie avute în vedere şi relaţiile cu familia, prietenii şi comunitatea în general. Atunci când se apelează la arta dramatică, apare tentaţia de a se aborda un subiect prea vast sau de a se încerca rezolvarea tuturor problemelor din lume cu o singură scenă. Este evident mai bine să vă concentraţi activitatea pe anumite probleme concrete, bine definite. Obiectivele educaţionale clar definite vă vor servi drept linii orientative în crearea scenelor. Pentru a vă putea stabili obiectivele, încercaţi să răspundeţi la întrebările de mai jos împreună cu echipa de educatori peer: ■

Ce mesaj doriţi să transmiteţi despre problema de sănătate vizată?

■

Care sunt atitudinile pe care vreţi să le schimbaţi?

■

Care sunt cunoştinţele noi pe care aţi dori să le transmiteţi publicului?

■

Care aţi dori să fie comportamentul publicului după vizionarea scenei?

Este important ca, pe parcursul evoluţiei piesei de teatru, să reveniţi periodic la aceste obiective pentru a vă asigura că nu v-aţi abătut de la obiectivul global urmărit. De obicei, unul sau două obiective educaţionale sunt suficiente pentru o scenă. Dacă încercaţi să urmăriţi prea multe obiective, ideea devine adesea neclară, mesajul fiind mai dificil de receptat de public.

Stabiliţi cine, ce face şi unde După ce aţi elaborat obiectivele educaţionale urmărite, stabiliţi următoarele elemente: cine, ce face şi unde. Aceste elemente vă asigură instrumentele cu ajutorul cărora puteţi crea scene logice, în directă legătură cu obiectivele educaţionale. În primul rând, definiţi elementul ce face, care se referă la intriga sau confruntarea din cadrul scenei. Situaţia conflictuală trebuie astfel aleasă încât să aibă legătură cu obiectivele educaţionale stabilite.

12


■

Despre ce este vorba în scenă?

■ Care sunt forţele aflate în conflict? ■ Ce vor personajele şi de ce duc nevoile lor diferite la neînţelegeri sau confruntări? Despre ce este vorba în scenă?

Apoi, definiţi elementul cine, care se referă la personajele din scenă ■

Ce personaje vor fi implicate în această intrigă? Nu uitaţi, teatrul trebuie să aibă o logică pentru a putea fi credibil..

■

Care sunt relaţiile dintre personaje? De cât timp se cunosc? Care este dinamica forţelor în relaţiile dintre personaje?

■

Care este trecutul personajelor? Ce vârstă au? De unde sunt? Ce grupuri etnice sau economice reprezintă? (Toate aceste elemente compun povestea personajului.)

■

Care este punctul de vedere al personajelor despre problema în discuţie?

■

Care sunt convingerile personale şi valorile pe care le susţin personajele în legătură cu subiectul înainte de începutul scenei?

■

Cum se vor schimba sau cum nu se vor schimba punctele lor de vedere pe parcursul scenei?

În timpul conceperii scenelor, încercaţi să stabiliţi cât mai concret elementele de mai sus. Nu va trebui să construiţi personajele sau intriga în mare detaliu înainte de a începe improvizaţia, însă va trebui să vă faceţi o idee generală despre toate aceste aspecte înainte de a trece la treabă. Lăsaţi personajele să evolueze. Un element care trebuie să fie stabilit însă înainte de a începe improvizaţia este numele personajelor. Nu e bine să folosiţi numele adevărate ale actorilor pentru a evita identificarea excesivă a acestora cu personajele pe care le interpretează Acum alegeţi elementul unde, care se referă la locul sau cadrul în care se desfăşoară scena. Dacă actorii ştiu de la bun început unde se petrece scena, aceştia îşi vor înţelege mai bine rolurile. Aveţi grijă ca locul unde se desfăşoară acţiunea, ca şi personajele, să se încadreze în logica intrigii. Alegerea locului poate contribui şi la intensificarea tensiunii dramatice din scenă. Dacă în scenă este vorba de un cuplu care discută despre utilizarea prezervativului, tensiunea momentului va fi poate mai mare dacă scena se petrece în dormitor decât dacă se petrece într-un bar.

Improvizaţi, revizuiţi şi reluaţi. După ce aţi stabilit cine, ce face şi unde prin discuţii în cadrul grupului, verificaţi dacă toţi participanţii ştiu cum se numesc personajele, ce se întâmplă în piesă şi cum se va termina scena. În acest moment puteţi începe prima improvizaţie. Fiecare personaj va contribui în mod spontan la crearea dialogului de pe scenă, fără a folosi un scenariu. Cineva va avea sarcina de a înregistra scena (pe bandă video, audio sau luând notiţe). După încheierea scenei, lansaţi imediat o discuţie de grup pentru a identifica elementele care ar trebui schimbate. Apoi refaceţi scena şi discutaţi-o. A ieşit mai bine de data asta sau nu? Ce a mers de data asta mai bine ca prima dată?


13

Prin folosirea metodei „cine, ce face şi unde”, veţi putea crea materialul dramatic brut necesar pentru o piesă de teatru. Dvs. şi echipa cu care lucraţi va trebui să decideţi apoi ce să faceţi cu materialul odată ce a fost conceput. Poate că aveţi nevoie doar de o singură scenă pentru o sesiune de educaţie de la egal la egal, sau poate doriţi să elaboraţi un set de scene care se vor putea reuni într-o piesă într-un singur act şi care poate fi prezentată într-un teatru popular sau la un colţ de stradă. Legaţi scenele între ele cu muzică, cântece, dansuri, bătut din tobe sau monologuri. Teatrul de la egal la egal are un mare potenţial şi este extrem de flexibil. Folosiţi-vă imaginaţia!

22


Secţiunea 2

Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal

2 Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal

2

Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal

Această secţiune cuprinde patru ateliere de formare care îi ajută pe educatorii de la egal la egal să-şi îmbunătăţească jocul şi să creeze piese de teatru prin intermediul cărora îşi pot atinge obiectivele educaţionale. Atelierele au fost gândite într-o anumită progresie, prin urmare e bine să fie parcurse în ordinea în care sunt prezentate. Ele oferă actorilor/educatori instrumentele de bază pentru folosirea improvizaţiei în crearea unor scene, în elaborarea unor mesaje şi obiective educaţionale corespunzătoare, stabilirea trecutului (sau poveştii) unui personaj şi atragerea publicului într-o discuţie interactivă. Cele patru ateliere de formare sunt: ■

Atelierul 1. Naşterea scenariului: cum se creează un text dramatic prin improvizaţie

■

Atelierul 2. Cum se elaborează povestea unui personaj

■

Atelierul 3. Cum se concepe mesajul potrivit pentru publicul vizat

■

Atelierul 4. Putem vorbi? Discuţii eficiente după vizionarea unei scene

Câteva sugestii privind desfăşurarea atelierelor După ce veţi fi prezentat aceste ateliere de mai multe ori, veţi constata că nu există două grupuri de participanţi care să fie exact la fel. Grupurile pot diferi mult între ele din punct de vedere al experienţei, timidităţii, capacităţii de reacţie, inteligenţei şi talentului. Ca urmare, experienţa desfăşurării atelierelor se va dovedi diferită de fiecare dată, ceea ce le face cu atât mai interesante. Ca şi profesorii buni, şi facilitatorii buni trebuie să ştie cum să lucreze cu fiecare participant la atelier în ritmul propriu. Ei trebuie să dispună de capacitatea de a asculta cu atenţie întrebările participanţilor, să fie extrem de răbdători la nevoie şi adesea să se încreadă în propriile intuiţii sau sentimente. Un bun facilitator trebuie să fie clar şi concis atunci când explică instrucţiunile pentru exerciţii şi jocuri şi să aibă o atitudine caldă, deschisă şi imparţială. O astfel de atitudine îi va ajuta pe participanţi să-şi facă curaj şi să-şi exprime părerile, ceea ce constituie una dintre cheile succesului unei astfel de activităţi. Facilitatorii eficienţi îşi iau treaba în serios, însă o abordează cu umor şi insuflă un spirit ludic activităţilor desfăşurate. Un bun facilitator va şti că nici o formă de joacă nu poate fi greşită. Facilitatorii trebuie să găsească echilibrul delicat între nevoia de a nu se abate de la subiect (de a respecta programului atelierului) şi dorinţa de a rămâne flexibil. Adesea, o discuţie, un exerciţiu sau un joc durează mai mult decât s-a prevăzut sau preconizat. Pot exista numeroase motive pentru care se întâmplă aşa, şi până la urmă nu e nimic rău în asta. Nu ajută la nimic dacă facilitatorul se lasă copleşit de un sentiment de frustrare în astfel de situaţii. Important este să aibă încredere în proces, să se abată puţin de la program şi să se asigure că parcurge toate lucrurile pe care participanţii trebuie neapărat să le înveţe. La urma urmei, cu cât facilitatorii desfăşoară un număr mai mare de ateliere, cu atât vor dobândi mai multă competenţă în facilitarea acestora.


15

Atelierul 1. Naşterea scenariului: cum se creează un text dramatic prin improvizaţie Atelierul 1 pune la dispoziţia participanţilor instrumentele necesare pentru crearea unor materiale didactice bazate pe teatru. În cadrul acestui atelier, tinerii participă la o serie de jocuri şi exerciţii de teatru prin care se urmăreşte relaxarea trupului şi a minţii. Este vorba de exerciţii fizice interactive uşoare care sunt prezentate în primul rând ca o activitate distractivă. În cadrul exerciţiilor de mai jos, se prezintă şi se exersează elementele de bază ale improvizaţiei, după care se discută despre modalitatea de elaborare a unor mesaje educaţionale eficiente. Urmează alte câteva exerciţii în cadrul cărora participanţi elaborează scurte scenarii educative, le prezintă în faţa grupului şi apoi le evaluează eficacitatea.

Obiectivele atelierului De a-i ajuta pe participanţi să se simtă în largul lor şi liberi să discute problemele sănătăţii sexuale fără jenă sau reţinere. De a demonstra cum se pot crea scenarii axate pe anumite teme pornind de la ideile şi experienţele participanţilor.

Durată

3 1/2 ore

Materiale ■ O minge de cauciuc sau un obiect similar cu care se poate arunca în siguranţă ■ Scaune pentru participanţi ■ Flip chart ■ Mai multe markere de diferite culori ■ Coli de flip chart pregătite în prealabil:

1. 'Bun venit la atelierul Naşterea scenariului', pe care se trec numele facilitatorilor 2. 'Stop cadru', pe care se trec numerele de la 1 la 10 (şi se lasă loc pentru alte informaţii)

3. 'Mesajul' pe care se trece următoarea listă: ● Obiective educaţionale (se lasă loc pentru două obiective educaţionale) ● Sugestii ▼ umor ▼ scene scurte ▼ diferite nume ▼ scene cu un final neclar

16


Atelierul 1 Temă

Introducere şi încălzire

Exerciţiu: Cercul de masaj Obiective

De a sparge gheaţa şi de a-i ajuta pe participanţi să se relaxeze De a-i ajuta pe participanţi să înveţe numele celorlalţi

Materiale

10 minute

Coala de flip - chart 'Bun venit la atelierul Naşterea scenariului'

Procesul Faceţi prezentările. Arătaţi participanţilor coala de flip chart pe care sunt scrise numele facilitatorilor. Cereţi participanţilor să formeze un cerc şi să se întoarcă spre dreapta, iar apoi să aşeze mâinile pe umerii persoanei pe care o au în faţă şi să îi facă un masaj pe umeri, ceafă şi spate După câteva minute, cereţi participanţilor să se întoarcă şi să maseze persoana aflată în stânga lor.

Notă pentru formatori Acest exerciţiu este poate nepotrivit în anumite contexte culturale. Sau poate deveni acceptabil dacă se adaptează prin

Cereţi tinerilor să vorbească cu persoana care le face masaj şi să îi spună cum vor să fie masaţi, sau să descrie ce le

formarea a două cercuri separate, pentru fete şi băieţi. Rămâne ca exerciţiul să fie adaptat în funcţie de situaţie.

face plăcere şi ce nu. Verificaţi dacă tinerii au aflat şi ţinut minte numele persoanelor pe care le-au masat şi dacă aceştia au mulţumit pentru masaj.. Încheiere Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive şi apoi cereţi participanţilor să formeze un cerc mai mare.


17

Exerciţiu: Cercul de încălzire rapidă Obiective

De a institui un ritual care poate fi folosit la începutul unui atelier sau al unei repetiţii.

10 minute

De a-i ajuta pe participanţi să se relaxeze, să se învioreze, să-şi întindă muşchii şi să respire mai bine. Materiale

Nu sunt necesare.

Procesul Scopul acestor exerciţii este de a asigura întinderea tuturor grupelor musculare importante, de a îmbunătăţi concentrarea grupului şi de a-i înviora pe participanţi. Exerciţiile pot servi şi ca un ritual de grup care poate fi executat înainte de fiecare repetiţie sau atelier de formare. Cereţi participanţilor să formeze un cerc, iar apoi să găsească un partener pe partea cealaltă a cercului cu care să se privească ochi în ochi pe toată durata exerciţiului. După aceea, se execută mai multe exerciţii de respiraţie, întinderi, sărituri şi alte mişcări, sub coordonarea facilitatorului.

Notă pentru formatori Atunci când se desfăşoară la începutul atelierului Naşterea scenariului, exerciţiul de încălzire în cerc este de obicei scurt şi este coordonat de facilitator. Atunci când cercul de încălzire se foloseşte la începutul repetiţiilor sau al altor ateliere, exerciţiile pot fi mai lungi şi pot fi coordonate de participanţi.

Încheiere Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive, invitându-i pe participanţi să aplaude. Spuneţi participanţilor să rămână în această formaţie pentru următorul exerciţiu, pentru că astfel vor putea să se cunoască mai bine între ei.

18


Atelierul 1 Exerciţiu: Cercul de energie al numelor şi Jocul numelor ritmate Obiective

De a-i încuraja pe participanţi să se exprime fizic. De a continua procesul de relaxare a grupului şi de a genera bună dispoziţie.

15 minute

De a-i ajuta pe membrii grupului să înveţe numele celorlalţi participanţi. Materiale

Nu sunt necesare.

Procesul Facilitatorii pot alege oricare dintre următoarele jocuri cu nume Cercul de energie al numelor Grupul formează un cerc. Doi tineri care stau unul lângă altul sunt invitaţi să se ofere voluntar să înceapă jocul. Cei doi se aşează faţă în faţă, iar unul dintre ei are sarcina de a-i spune celuilalt cum se numeşte, în timp ce execută şi un anumit gest (de exemplu face un semn cu mâna, mişcă un picior sau îşi apleacă capul într-o parte). A doua persoană repetă apoi numele primei persoane, însă cu voce mai tare, şi repetă şi gestul făcut (către prima persoană), însă mai pronunţat. Apoi, a doua persoană se întoarce spre tânărul care stă pe partea cealaltă, îşi spune numele, însoţit de un alt gest, pe care cea de-a treia persoană le repetă, şi tot aşa până se parcurge tot cercul. Jocul numelor ritmate Participanţii sunt în continuare în formaţie de cerc. Facilitatorul bate următorul ritm din palme: 1-2, 1-2-3 iar apoi îi invită pe participanţi să bată şi ei ritmul împreună cu el. După ce toţi au deprins ritmul, bătutul din palme se înlocuieşte cu acţiunea ritmată. Participanţii vin pe rând, unul câte unul, în mijlocul cercului şi îşi spun numele, făcând în acelaşi timp un gest. Pe numărătoare, gestul şi pronunţarea numelui se fac pe '1', iar repetarea lor de către grup se face pe '2'. Imediat, pe '1-2-3', grupul repetă din nou numele persoanei şi gestul, de trei ori, în ritm alert. Apoi cel din mijloc revine în cerc şi urmează alt participant, până când le vine rândul tuturor.

Încheiere Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive şi invitaţi-i pe participanţi să aplaude. Spuneţi participanţilor că exerciţiul pe care tocmai l-au parcurs a fost o introducere la improvizaţie. E bine ca grupul să rămână în formaţie de cerc în timp ce le vorbiţi despre folosirea teatrului în educaţia de la egal la egal şi le explicaţi ce au de făcut pe parcursul zilei.


19

Exerciţiu: Prezentarea teatrului în educaţie şi stabilirea regulilor de bază Obiective

De a face o scurtă trecere în revistă a utilizării teatrului în educaţie ca instrument pentru educaţia de la egal la egal

15 minute

De a oferi câteva explicaţii despre ce se va întâmpla în cadrul atelierului. Naşterea scenariului De a conveni asupra câtorva reguli de bază în cadrul grupului Materiale

Flip - chart şi markere

Notă pentru formatori Prezentarea generală a atelierului Naşterea scenariului se face mai degrabă în acest moment decât la început, pentru că este esenţial ca la început să se creeze o atmosferă degajată cu ajutorul exerciţiilor de încălzire şi a exerciţiilor cu nume înainte de a se trece la partea educativă şi la elaborarea regulilor de bază.

Procesul Informaţi participanţii că acest atelier le va oferi instrumentele necesare pentru crearea unor materiale didactice bazate pe teatru. Urmează să parcurgă o serie de jocuri şi exerciţii datorită cărora experienţa învăţării va fi deosebit de plăcută. Explicaţi că se va învăţa despre improvizaţie, despre elaborarea mesajelor şi despre crearea unor scurte texte dramatice. Explicaţi pe scurt următoarele aspecte despre istoria teatrului în educaţie, pentru ca participanţii să înţeleagă mai bine contextul acestei abordări: ■

Toate culturile recurg la teatru ca formă de divertisment şi de relatare a unor istorii – printre exemple se pot aminti povestirile africane, teatrul de păpuşi indonezian, opera chinezească.

■

Teatrul poate fi şi un bun mijloc de a răspândi informaţii şi de a educa.

■

Mai ales tinerii reacţionează pozitiv la mesajele educaţionale transmise prin teatru, mult mai bine decât la mesajele transmise prin prelegerile tradiţionale.

■

Teatrul captivează publicul şi îi ajută pe participanţi să se concentreze asupra subiectului.

Apoi, explicaţi participanţilor faptul că regulile de bază sunt importante, pentru că ele oferă tuturor un sentiment de siguranţă cu privire la faptul că se pot exprima deschis pe tot parcursul atelierului. 20 Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Atelierul 1 Invitaţi participanţii să propună 2-3 reguli de bază. Notaţi propunerile pe o coală de flip - chart. În cadrul regulilor de bază se poate stabili, de exemplu, că participanţii pot vorbi numai pe rând, nu mai mulţi deodată, că le datorează respect celorlalţi şi au obligaţia de a păstra confidenţialitatea (ceea ce se spune în cadrul atelierului nu poate părăsi sala). Participanţii vor trebui să cadă de acord asupra listei de reguli de bază. Purtaţi o scurtă discuţie cu tinerii despre consecinţele pe care le poate avea încălcarea acestor reguli. Încheiere

Spuneţi grupului că următorul joc poate părea simplu, însă este mai dificil decât s-ar putea crede.

10 minute

Exerciţiu: Dă ritmul mai departe Obiectiv

De a dezvolta coeziunea, unitatea şi concentrarea grupului.

Materiale

Nu sunt necesare.

Procesul Cereţi participanţilor să formeze un cerc şi staţi şi dvs. în cerc. Întoarceţi-vă spre persoana de lângă dvs. (din stânga sau dreapta), priviţi-o în ochi şi bateţi din palme. Acesta trebuie să încerce să bată din palme în acelaşi timp, astfel încât să ajungeţi să bateţi din palme împreună. Apoi, participantul respectiv se întoarce spre persoana de pe partea cealaltă, bat împreună din palme şi tot aşa, pe rând, până se parcurge tot cercul. Astfel se creează impresia că bătaia din palme este transmisă de la un participant la altul. Cereţi participanţilor să imprime exerciţiului un anumit ritm pe care să-l şi menţină. După ce cercul este parcurs de mai multe ori, se întrerupe exerciţiul şi se poartă o scurtă discuţie despre cele întâmplate. Întrebaţi participanţii care sunt elementele datorită cărora reuşesc să bată din palme la unison. (Iată câteva răspunsuri posibile: faptul că se privesc în ochi şi îşi susţin privirile, respiraţia, intenţiile clare, faptul că nu anticipează, că rămân concentraţi asupra momentului.) În ce măsură a reuşit grupul să păstreze ritmul? Încercaţi să faceţi exerciţiul şi a doua oară, însă de data asta cereţi unui participant să lanseze exerciţiul. Evaluaţi din nou.

Încheiere Subliniaţi importanţa armonizării cu colegii actori/educatori pe parcursul repetiţiilor şi spectacolelor. Apoi, spuneţi participanţilor să rupă cercul şi să înceapă să meargă prin încăpere, pregătindu-se pentru următoarea activitate.


21

Temă

Jocurile de teatru

Exerciţiu: Exerciţiu de mers – jos masca! Obiective

De a se conştientiza existenţa energiei corpului şi a energiei grupului în rândul participanţilor.

10 minute

De a-i învăţa pe tineri să-i privească pe oameni în ochi fără să aibă un sentiment de jenă. De a-i învăţa pe participanţi să folosească întreg spaţiul de formare. Materiale

Nu sunt necesare.

Notă pentru formatori Deşi durata recomandată pentru acest exerciţiu este de doar 10 minute, el poate dura mai mult sau mai puţin, în funcţie de scopul pentru care este folosit, fie ca exerciţiu de încălzire pentru repetiţii, fie ca exerciţiu pregătitor pentru crearea improvizaţiilor. Puteţi să-l lăsaţi să continue cât doriţi sau cât vă permite timpul. Dacă vă aflaţi într-un context cultural unde privitul direct în ochi nu este acceptat de regulă, exerciţiul va trebui adaptat în mod corespunzător. Procesul Cereţi participanţilor să păstreze tăcerea pe tot parcursul acestui exerciţiu. Cereţi participanţilor să se răspândească prin încăpere şi să se deplaseze în mod aleatoriu. Peste un minut, cereţi participanţilor să se gândească (în tăcere) cum se simt. În ce stare afectivă se află? Simt vreo tensiune în organism? Cum se simt din punct de vedere fizic? Amintiţi-le participanţilor să respire adânc în timp ce continuă să meargă deplaseze prin încăpere. Apoi, cereţi participanţilor să observe încăperea în timpul mersului. Cereţi-le să observe culorile, obiectele, jocurile de lumini, textura materialelor – detalii cărora altfel nu le-ar acorda prea mare atenţie. Acordaţi-le un minut pentru această activitate.

22


Atelierul 1 Spuneţi apoi participanţilor să încerce să stabilească contactul vizual cu cei pe lângă care trec. Spuneţi-le să se privească în ochi ca şi cum s-ar vedea pentru prima oară. Spuneţi participanţilor că acest exerciţiu se intitulează 'jos masca', ceea ce înseamnă că nu trebuie să încerce să pară fericiţi dacă nu se simt fericiţi, şi nu trebuie să încerce să arboreze o mină prietenoasă dacă nu simt aşa. În acest exerciţiu participanţii nu au nici un motiv să se străduiască să fie acceptabili din punct de vedere social. Ei îşi vor lăsa corpul şi faţa să exprime cu adevărat ceea ce simt sau cum se simt în timp ce se deplasează prin încăpere. În sfârşit, cereţi participanţilor să schimbe ritmul şi modul în care se deplasează prin încăpere. De exemplu, cereţi-le să meargă mai repede sau mai încet, pe vârfuri sau pe vine, sau în orice alt mod. Pe tot parcursul exerciţiului, participanţii trebuie să încerce să se privească ochi în ochi cu ceilalţi şi să conştientizeze starea propriului corp şi sentimentele care îi animă. Încheiere

Faceţi câteva comentarii pozitive, apoi încheiaţi exerciţiul. Spuneţi participanţilor să continue să meargă prin încăpere în timp ce explicaţi regulile pentru următorul exerciţiu.

Exerciţiu: Exerciţiu de impuls Obiective

De a-i încuraja pe participanţi să se exprime cu ajutorul vocii şi corpului. De a-i ajuta pe participanţi să scape de teama de a nu se face de râs.

10 minute

De a-i ajuta pe participanţi să conştientizeze variaţiile de energie necesare pentru a face mici gesturi sau pentru a emite sunete. Materiale

Nu sunt necesare.

Procesul

În timp ce grupul continuă să meargă prin încăpere, explicaţi că acest nou exerciţiu va începe atunci când veţi bate pe cineva pe umăr. Persoana pe care o bateţi pe umăr trebuie să emită un sunet şi să facă un gest în timp ce continuă să meargă prin încăpere. Toţi ceilalţi vor repeta sunetul şi gestul până când bateţi pe altcineva pe umăr, şi procesul se reia. Începeţi exerciţiul. Pe lângă schimbarea celor care 'conduc' grupul la intervale de aproximativ un minut, puteţi adăuga şi mai multă variaţie cerând grupului să facă gesturi mai largi sau mai discrete, sau să emită sunete mai tari sau mai slabe.


23

Sau puteţi cere grupului să revină întâi la mersul neutru înainte de a bate pe altcineva pe umăr.

Încheiere Cereţi participanţilor să revină la mersul neutru şi apoi, după câteva secunde, să se oprească. Faceţi câteva comentarii pozitive. Explicaţi că scopul acestui exerciţiu a fost de a-i ajuta să depăşească orice sentiment de jenă pe care l-ar putea avea atunci când emit sunete sau fac gesturi în faţa unui public. Apoi, cereţi participanţilor să formeze perechi pentru următorul exerciţiu. Perechile se vor aşeza la distanţă unele de altele, astfel încât fiecare să aibă cât mai mult spaţiu în jur.

Exerciţiu: Exerciţiu în oglindă Obiective

De a-i ajuta pe participanţi să stabilească legături între ei. De a explora energia kinestetică, mişcarea la unison şi de a dezvolta încrederea.

10 minute Materiale

Nu sunt necesare.

Procesul Cereţi perechilor să decidă cine va fi persoana 'A' şi cine persoana 'B'. Explicaţi căpersoanele A vor trebui să facă mişcări simple, lente, iar persoanele B vor trebui să le imite (ca şi cum ar fi în oglindă). Cereţi participanţilor să păstreze liniştea în timpul exerciţiului şi să se concentreze asupra partenerilor. După câteva minute, cereţi participanţilor să inverseze rolurile, astfel încât acum persoanele B să conducă mişcarea (fără să întrerupă mişcarea în timpul schimbului). După alte câteva mişcări, cereţi participanţilor să mai inverseze rolurile încă o dată sau de două ori, scurtând timpul dintre schimburi. Când consideraţi că participanţii s-au deprins cu exerciţiul, spuneţi-le să continue mişcările în oglindă fără ca unul dintre ei să fie neapărat conducătorul iar celălalt imaginea sa în oglindă. Pentru a putea face acest lucru, vor trebui să se străduiască să se armonizeze cât mai mult cu ceea ce face partenerul. După câteva minute, cereţi participanţilor să se oprească treptat din mişcare, împreună.

Încheiere Purtaţi o scurtă discuţie cu grupul. Puneţi următoarele întrebări: Cui i-a plăcut mai mult să imite mişcările celuilalt? Cui i-a plăcut mai mult să conducă mişcarea? Ce i-a ajutat să facă mişcarea la unison? Ce i-a deranjat? Explicaţi că legătura intensă cu partenerul pe care au simţit-o pe parcursul acestui exerciţiu seamănă foarte mult cu ceea ce vor dori să obţină cu partenerii lor pe scenă.

24


Atelierul 1 Exerciţiu: Maşinile Obiective

De a explora energia grupului, mişcarea simultană şi ritmul. De a explora concentrarea şi punctele de concentrare, sunetul şi mişcarea, precum şi influenţa pe care sentimentele o pot avea asupra mişcării.

Materiale

10 minute

Nu sunt necesare.

Procesul Cereţi unui voluntar să vină în mijlocul încăperii şi să emită un sunet repetitiv în timp ce imită mişcările unei maşini. Cereţi celorlalţi participanţi să se alăture primei piese a maşinii unul câte unul şi să emită sunete şi să facă mişcări care se potrivesc cu cele ale piesei la care s-au conectat. Participanţii nu trebuie să se ataşeze de maşină neapărat în continuarea persoanei care s-a alăturat grupului chiar înaintea sa. După ce toţi participanţii s-au conectat la maşină, cereţi ansamblului să se mişte mai lent sau mai rapid. De asemenea, cereţi participanţilor să-şi închipuie că maşina îşi schimbă culoarea sau starea de spirit (sugeraţi câteva posibilităţi) şi să-şi modifice acţiunile în funcţie de acestea.

Încheiere Formulaţi câteva comentarii pozitive şi spuneţi câteva cuvinte de laudă (de ex. 'Bravo, a mers foarte bine colaborarea între voi.'). Apoi adresaţi următoarele întrebări grupului: Cum v-aţi simţit ca piesă a unei maşini? V-a fost greu să rămâneţi concentraţi asupra sunetelor emise şi a mişcărilor făcute? Ce v-a ajutat să faceţi acest lucru? Care dintre schimbările de ritm, culoare sau sentiment au fost dificile? Care au fost uşoare? Explicaţi participanţilor că scopul acestui exerciţiu a fost exersarea lucrului în echipă, precum şi a modului în care mişcările corpului pot fi utilizate pentru a exprima diferite stări de spirit. Subliniaţi că aceste abilităţi le vor fi necesare în interpretarea pieselor de teatru pentru educaţia de la egal la egal. Acum anunţaţi grupul că urmează să treacă la primul joc adevărat de improvizaţie.

Exerciţiu: Jocul fără dialog Obiective

De a-i încuraja pe participanţi să-şi urmeze impulsurile

15 minute

fizice şi vocale fără a-şi reprima sentimentele. De a-i ajuta pe participanţi să conştientizeze implicarea totală a corpului şi exprimarea fără cuvinte.


25

Materiale

Nu sunt necesare.

Procesul Cereţi participanţilor să formeze două rânduri egale, aşezate faţă în faţă, să spunem rândurile A şi B. Toate persoanele din rândul A vor avea un partener în rândul B (persoana cu care stau faţă în faţă). Desemnaţi-l pe cel care stă la unul dintre capetele rândului A să fie căpitanul rândului A, iar cel care stă faţă în faţă cu el să fie căpitanul rândului B. Cereţi celor doi căpitani să poarte un 'dialog' folosind sunete şi mişcări, însă nu şi cuvinte. De exemplu, căpitanul A poate să întindă braţele şi să emită un şuierat. Tot rândul căpitanului A repetă sunetul şi mişcarea. După aceea, căpitanul B trebuie să dea replica, făcând o nouă mişcare însoţită de un nou sunet. După ce căpitanul B dă replica în acest fel, rândul căpitanului B repetă mişcarea şi sunetul emis de acesta. După acest schimb de replici, cei doi căpitani sunt trimişi la celălalt capăt al rândului, iar cei care stau acum la capătul rândului devin noii căpitani. Această operaţiune se va repeta până când toţi participanţii ajung să joace rolul de căpitan. Dacă e cazul, amintiţi participanţilor că trebuie să poarte 'dialogul' prin sunet şi mişcare, nu cu cuvinte. Încheiere Nu uitaţi să faceţi câteva comentarii pozitive şi să amintiţi participanţilor că acest exerciţiu a fost primul pas pe care l-au făcut în învăţarea improvizaţiei. Cereţi participanţilor să rămână în aceeaşi formaţie pentru următorul exerciţiu, un joc de improvizaţie cu cuvinte.

Exerciţiu: Cine, ce face, unde Obiective

De a prezenta elementele unei scene De a se conştientiza importanţa verbalizării

15 minute

rapide a informaţiilor esenţiale Materiale

Nu sunt necesare

Procesul Cereţi participanţilor să identifice partenerul care stă faţă în faţă cu ei în rândul opus. Explicaţi că în cadrul acestui exerciţiu vor învăţa despre elementele de bază ale unei scene: cine, ce face şi unde.

26


Atelierul 1 Cine se referă la personajele din scenă, relaţiile dintre ele, trecutul, convingerile şi valorile acestora. Ce face se referă la intriga scenei, la subiect, la legătura dintre intrigă şi obiectivul educaţional. Unde se referă la locul sau cadrul în care se petrece fiecare scenă şi la legătura dintre personaje, intrigă şi cadru. Spuneţi participanţilor că fiecare pereche va avea sarcina de a crea, pe rând, o scenă formată din 3 rânduri. Persoana A începe scena, persoana B îi dă replica, iar persoana A încheie scena cu replica a treia, care este şi ultima. În cadrul acestei scene formate din 3 replici, participanţii trebuie să reuşească să comunice cine, ce face şi unde. Subliniaţi cât este de important ca partenerii să colaboreze în elaborarea scenei, în loc ca toate elementele să fie comunicate într-o singură propoziţie de o singură persoană. De exemplu, persoana A poate pronunţa replica de deschidere şi poate mima o activitate prin care sugerează locul unde se petrece acţiunea (unde). Persoana B poate răspunde cu o replică în care specifică relaţia dintre cei doi, adăugând astfel un nou element la acţiune (cine). Apoi persoana A, în încheierea scenei, poate clarifica intriga (ce face). Rând pe rând, perechile interpretează câte o scenă până când se ajunge la capătul rândului şi toţi au apucat să participe la joc. Scenele vor fi independente una de alta; a doua pereche îşi va crea propria scenă după ce prima pereche a terminat de jucat. Participanţii nu vor discuta între ei despre scenă înainte de a le veni rândul. Mai degrabă, ei vor trebui să accepte replica partenerului şi să construiască dialogul pornind de la aceasta. Subliniaţi că scopul acestui exerciţiu nu este de a se da replici cât mai amuzante, ci de a exersa colaborarea în crearea unei scene simple. După ce perechile poartă dialogul cerut, faceţi o evaluare rapidă pentru a verifica dacă au reuşit să comunice toate cele 3 elemente. Cereţi repetarea dialogului dacă este necesară precizarea cu mai mare exactitate a unuia dintre elemente, sau faceţi sugestii cu privire la modul în care se poate asigura o mai mare precizie cu o altă ocazie.

Exemplu de scenă formată din trei replici Persoana A: Of, e plină bucătăria de vase nespălate! (Se stabileşte unde.) Persoana B: Da, mamă, chiar că s-au strâns multe! (Se stabileşte cine sunt persoanele şi care este relaţia dintre ele.) Persoana A: Fiul meu drag, dacă m-ai ajuta, aş putea să le termin mult mai repede. (Se stabileşte ce face - adică conflictul care face ca schimbul de replici să devină interesant.)


27

Încheiere Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive. Explicaţi că acest joc este dificil, însă este important de parcurs. Dacă i se prezintă de la bun început datele de bază ale unei scene, publicul va înţelege mai bine despre ce va fi vorba. Apoi cereţi participanţilor să se adune lângă flip chart (pot să stea pe scaune sau pe jos) ca să puteţi discuta despre următoarele etape ale procesului Naşterea scenariului.

Temă

Crearea şi evaluarea unei scene

Exerciţiu: Identificarea unor teme şi crearea unor scene Obiective

De a se prezenta modul în care se pot aborda anumite teme, obiective educaţionale şi categorii de public la crearea unei scene

15 minute

De a-i pune pe participanţi în situaţia de a exersa scrierea unor obiective educaţionale Materiale

Coli de flip - chart şi markere.

Procesul

Discutaţi importanţa elaborării unor scene adaptate la anumite categorii de public. Cereţi participanţilor să se gândească la următoarele întrebări în timp ce creează scenele: Cui i se adresează scena (care este publicul ţintă)? Care este tema aleasă şi ce aspect al temei vor să abordeze? De exemplu, cereţi participanţilor să vină cu idei cu privire la aspectele pe care le-ar aborda dacă tema aleasă ar fi sănătatea reproducerii (de ex. refuzul de a întreţine relaţii sexuale, învăţarea faptului că menstruaţia şi poluţia nocturnă sunt fenomene normale în adolescenţă etc.) şi publicul ţintă ar fi tinerii între 12 şi 14 ani. Subliniaţi că scenele mai reuşite sunt cele care se concentrează asupra unor aspecte cât se poate de concrete. Discutaţi în cadrul grupului despre diferite teme care ar putea constitui punctul de pornire al unor scene, iar apoi alegeţi una dintre ele. Definiţi şi explicaţi importanţa unor obiective educaţionale clare şi solide. Invitaţi grupul să conceapă în scris două obiective educaţionale pentru tema aleasă. Încheiere

Răspundeţi la întrebările formulate eventual de participanţi. Apoi, cereţi-le să formeze un cerc, pregătindu-se astfel pentru următorul exerciţiu.

28


Atelierul 1 Exerciţiu: Aruncarea mingii Obiectiv

De a-i ajuta pe participanţi să-şi exploreze sentimentele, gândurile, ideile şi atitudinile cu privire la tema aleasă.

Materiale

O minge de cauciuc sau un alt obiect care se poate arunca în siguranţă.

5 minute

Procesul Grupul formează un cerc. Amintiţi participanţilor tema aleasă în cadrul exerciţiului anterior. Aruncaţi mingea cuiva din cerc. În timp ce aruncaţi mingea, formulaţi cu voce tare un gând, o atitudine sau un sentiment legat de temă. Persoana care a prins mingea trebuie apoi s-o arunce altui participant, împărtăşind în acelaşi timp o idee sau un sentiment cu ceilalţi membri ai grupului. Continuaţi exerciţiul până când toţi participanţii au avut ocazia să vorbească sau până când membrii grupului nu mai găsesc nimic nou de spus. Încheiere Explicaţi că acest exerciţiu îi ajută pe participanţi să evalueze rapid şi să exprime propriile sentimente despre tema dată. Atunci când spun cu voce tare ceva odată cu aruncarea mingii, probabil că spun primul lucru care le vine în minte, fără să stea să se gândească ce ar putea crede ceilalţi sau dacă părerea lor va fi împărtăşită. Formulaţi câteva comentarii pozitive. Apoi, spuneţi grupului că vor juca un joc în cadrul căruia vor avea ocazia de a crea rapid mai multe scene scurte pe această temă. Astfel participanţii vor vedea cât de uşor se poate genera destul de mult material pe o anumită temă.

Exerciţiu: Stop cadru tematic Obiectiv

De a se exersa improvizaţia pe o temă dată

Materiale

Coala de flip chart cu titlul 'Stop cadru' şi markere

15 minute

Procesul Invitaţi doi voluntari să vină să stea în faţa grupului. Spuneţi participanţilor că voluntarii vor executa o improvizaţie simplă pe tema aleasă în cadrul exerciţiilor anterioare. Ei pot crea orice fel de scenă, personaje sau situaţii, atâta vreme cât nu se abat de la temă. Actorii trebuie să înceapă scena fără nici o pregătire. Explicaţi apoi că, în orice moment, o persoană din grup poate striga 'stop'. Când aud cuvântul stop, cei doi actori trebuie să se oprească imediat, încremenind în poziţia în care se află, iar cel care a strigat stop îl înlocuieşte pe unul dintre ei, preluând poziţia


29

celui înlocuit. Pornind din acest punct, perechea va începe o nouă scenă pe aceeaşi temă, însă cu personaje şi situaţii noi. Începeţi jocul invitând doi voluntari să interpreteze o scenă. Dacă trece mai mult de un minut şi nimeni nu strigă stop, amintiţi-le participanţilor că este momentul să intervină un nou voluntar. În timpul desfăşurării jocului, notaţi pe coala de flip chart 'Stop cadru' scenele care au fost create.

Notă pentru formatori Acest joc poate genera o serie de idei pe o anumită temă şi îi poate face pe participanţi să încerce lucruri la care altfel nu s-ar fi gândit.

Când le-a venit rândul aproape tuturor participanţilor, sau când nu se mai generează idei noi, opriţi jocul. Cereţi participanţilor să se adune în jurul suportului de flip chart şi să revadă împreună lista de idei care au fost generate în cadrul exerciţiului. Subliniaţi că este bine ca scenele să fie notate în timp ce sunt improvizate, astfel încât să nu fie uitate cele mai bune dintre ele. Încheiere Aplaudaţi-i şi felicitaţi-i pe participanţi. Pe baza notiţelor luate, comunicaţi numărul de scene pe care au reuşit să le iniţieze într-o perioadă foarte scurtă de timp. Spuneţi participanţilor că acum urmează să se concentreze asupra planificării scenelor.

Exerciţiu: Planificarea scenelor în grupuri mici Obiectiv

De a exersa planificarea unei scene pe o anumită temă

Materiale

Coli de flip - chart şi markere pentru patru grupuri şi

20 minute

coala de flip - chart intitulată 'Mesajul' Procesul Afişaţi coala de flip - chart intitulată 'Mesajul' pe perete. Împărţiţi grupul în patru echipe. Cereţi fiecărui grup să stabilească un grup ţintă căruia ar dori să i se adreseze, o temă adecvată pentru acest public şi un obiectiv educaţional pentru această temă. Cereţi grupurilor să-şi noteze ideile pe o coală de flip chart.

30


Atelierul 1 Cereţi participanţilor să citească cele scrise pe coala de flip chart intitulată 'Mesajul' şi apoi să reflecteze asupra sugestiilor de pe această pagină – folosirea umorului, găsirea unor nume pentru personaje şi evitarea lungirii scenelor – şi să vină cu idei proprii pe aceste teme. După ce le acordaţi participanţilor câteva minute pentru a găsi idei, cereţi-le să stabilească clar publicul ţintă, tema, obiectivele educaţionale şi numele personajelor. Apoi, fiecare echipă va elabora o scurtă scenă de 2 minute prin care va urmări atingerea obiectivului educaţional. Spuneţi echipelor că nu trebuie să repete scena înainte de a o interpreta în faţa grupului şi că nu este nevoie ca toţi membrii echipei să participe la scenă. Se vor implica doar atâţia participanţi de câţi e nevoie pentru a se atinge obiectivele.

Încheiere

După aproximativ 15 minute, verificaţi dacă toate grupurile au terminat de planificat scenele. Apoi vorbiţi cu participanţii despre cum li s-a părut procesul. A fost uşor sau greu? De ce? Au participat toţi? Pregătiţi o 'scenă' pe care să joace participanţii şi adunaţi publicul în jurul acesteia.

Exerciţiu: Prezentarea scenelor Obiective

De a-i ajuta pe participanţi să dobândească experienţă în interpretarea scenelor şi în primirea feedbackului din partea facilitatorului şi grupului.

20 minute

De a oferi un model de sesiune de întrebări şi răspunsuri în care participanţii rămân în pielea personajului (opţional). Materiale

Coli de flip - chart, markere, instrumente de scris şi hârtie

Notă pentru formatori Se va alege un co-facilitator sau un voluntar care să noteze conţinutul scenelor, astfel încât membrii grupului să se poată întoarce la ele când se trece la şlefuirea scenelor.

Procesul Invitaţi o echipă de voluntari să înceapă prezentarea scenelor. La începutul şi încheierea fiecărei scene, un membru al echipei va spune cu voce tare 'scenă', pentru ca publicul să ştie când a început şi când s-a încheiat fiecare dintre ele.


31

Faceţi câteva comentarii pozitive. După fiecare scenă, adresaţi întrebările de mai jos echipei care a interpretat-o şi publicului: ■ Întrebare pentru echipă: Ce obiective educaţionale aţi urmărit? ■ Întrebare pentru public: Aceste obiective educaţionale au fost clare

pentru public? ■ Întrebare pentru echipă: Care a fost publicul ţintă? ■ Întrebare pentru echipă: Există diferenţe între scena pregătită şi

scena interpretată? Scena a ieşit aşa cum aţi preconizat? ■ Întrebare pentru public: Scena a fost realistă? ■ Întrebare pentru toţi: Care dintre părţile scenei ar trebui păstrate?

Ce ar trebui să se schimbe?

Opţional: Sesiune de întrebări şi răspunsuri în care participanţii rămân în pielea personajului Cereţi participanţilor care au interpretat scena să rămână în pielea personajelor după încheierea scenei. Puneţi-le apoi câteva întrebări simple, pe care le adresaţi de fapt nu persoanelor, ci personajului pe care îl interpretează şi cereţi-le să răspundă ca şi cum ar fi personajul în cauză. Evaluaţi în cadrul grupului dacă actorii au răspuns la întrebări în modul în care ar fi răspuns personajele. Subliniaţi că aceste sesiuni de întrebări şi răspunsuri cu participanţii care rămân în pielea personajului pot contribui la îmbogăţirea experienţei educaţionale a publicului după vizionarea unei scene.

Încheiere Încheiaţi cu câteva cuvinte de laudă şi felicitaţi-i pe cei care au interpretat scenele. Subliniaţi faptul că aceste scene reprezintă doar primii paşi. Pregătirea unor scene pentru a fi prezentate în faţa unui public poate fi un proces de lungă durată.

Exerciţiu: Următorii paşi 10 minute

Obiectiv

De a face o trecere în revistă a următorilor paşi în cadrul procesului de elaborare a scenelor care urmează să fie folosite în cadrul grupurilor peer.

Materiale

Nu sunt necesare.

Procesul Explicaţi că, ori de câte ori o scenă urmează să fie interpretată pe parcursul atelierului, ea va fi evaluată de grup, care va decide ce a mers şi ce nu, după care scena va fi prelucrată din nou, dacă este nevoie.

32


Atelierul 1 Spuneţi participanţilor că au reuşit astfel să facă primul pas în procesul de creare a unor scene de calitate, care ar putea face parte dintr-un spectacol prezentat pe scenă. Scenele vor trebui să mai fie exersate înainte de a fi gata pentru public. Scena poate deveni un puternic instrument de educaţie şi schimbare prin evaluarea dialogului (dacă este corect, relevant, adecvat vârstei, adecvat din punct de vedere cultural şi dacă asigură echilibrul între umor şi dramă), a personajelor (dacă sunt realiste, se potrivesc cu logica situaţiei şi pot fi recunoscute de publicul ţintă), a situaţiei (dacă este realistă, posibilă, relevantă, interesantă şi antrenantă) şi a mesajului (dacă este clar, relevant, adecvat vârstei, adecvat din punct de vedere cultural şi la zi). Încheiere Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive. Verificaţi dacă participanţii au întrebări. Apoi cereţi-le să formeze un cerc pentru încheierea atelierului Naşterea scenariului.

Exerciţiu: Închiderea cercului Obiectiv

De a institui un ritual care poate fi folosit la încheierea fiecărui atelier sau a fiecărei repetiţii.

Materiale

Nu sunt necesare.

5 minute

Procesul Alegeţi un exerciţiu simplu, cum ar fi bătutul de două ori din palme, pocnitul din degete sau bătutul din picioare. Dacă aveţi timp, puteţi alege şi ceva mai complex. Încheiere Mulţumiţi tuturor participanţilor şi comunicaţi data şi ora următorului atelier. Spuneţi participanţilor că pot pleca, însă rămâneţi în sală pentru a fi la dispoziţia celor care vor să mai pună întrebări.

Despre exerciţiul de închidere a cercului Se recomandă desfăşurarea unui exerciţiu de 'închidere a cercului' la încheierea fiecărui atelier din cadrul acestui program. Deşi manualul conţine mai multe exerciţii, jocuri sau ritualuri de încheiere, ele nu constituie decât propuneri. Puteţi să elaboraţi cercuri de închidere originale, având grijă însă să le folosiţi în mod consecvent. De ce este atât de importantă închiderea cercului? În cadrul teatrului de la egal la egal se discută despre multe teme delicate. Tinerii trebuie să aibă o ocazie de a se relaxa şi de a se destinde după ce au avut de gestionat sentimentele complexe care apar adesea pe parcursul procesului.


33

Atelierul 2. Crearea poveştii personajelor În cadrul acestui atelier participanţii învaţă despre importanţa dezvoltării trăsăturilor interioare şi exterioare ale personajelor. Exerciţiile îi ajută pe actorii/educatori peer să-şi imagineze şi să exprime trăsăturile fizice ale personajelor lor (comportamentul, trăsăturile tipice, modul în care merg şi vorbesc). În plus, participanţii învaţă metode cu ajutorul cărora se poate crea povestea unui personaj, care cuprinde o serie de detalii personale despre acesta (viaţa de familie, obiective, vise şi experienţă). În sfârşit, participanţii învaţă cum se pot folosi aceste detalii despre personaje în timpul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri organizate după prezentarea spectacolului.

Obiectivele atelierului De a prezenta povestea personajului ca instrument folosit în dezvoltarea personajelor şi în discuţia facilitată organizată după prezentarea spectacolului. De a prezenta câteva metode pentru dezvoltarea trăsăturilor exterioare ale personajului. De a învăţa despre importanţa asigurării logicii şi consecvenţei faptelor prezentate în cadrul scenelor. Durată

3 ore

Materiale ■ Scaune pentru participanţi ■ Hârtie şi instrumente de scris (destule pentru toţi participanţii) ■ Markere ■ Coala de flip - chart intitulată 'Ce ne face ceea ce suntem?' ■ Bandă adezivă

34


Atelierul 2 Temă

Introducere

Exerciţiu: Ce ne face ceea ce suntem? Obiective

De a se studia experienţele, trăsăturile, trecutul şi alţi factori care compun identitatea unei persoane.

Materiale

15 minute

Coala de flip - chart intitulată 'Ce ne face ceea ce suntem?' şi markere

Procesul

Expuneţi coala de flip - chart 'Ce ne face ceea ce suntem?' într-un loc vizibil. Pe măsură ce participanţii intră în sală, cereţi-le să ia un marker şi să scrie pe coala de flip - chart factorii care cred că au contribuit la ceea ce sunt ei acum. Daţi câteva exemple, cum ar fi sexul, orientarea sexuală, factorii economici, mediul, cultura, religia, valorile familiale, precum şi relaţiile cu propria persoană, cu ceilalţi şi cu societatea în general. Spuneţi-le că nici un răspuns nu poate fi considerat greşit. Încheiere

La momentul potrivit, întrerupeţi exerciţiul şi adunaţi-i pe participanţi într-un cerc în mijlocul încăperii.

Exerciţiu: Exerciţiul statuilor Obiective

20 minute

De a-i ajuta pe participanţi să-şi exprime sentimentele prin mişcările trupului

Materiale

Nu sunt necesare

Procesul

Spuneţi participanţilor că urmează să intre, pe rând, în centrul cercului, unde îşi vor spune numele şi apoi vor forma o statuie vie care reprezintă cel mai bine cum se simt în momentul respectiv. Sarcina nu este să spună despre ce sentiment este vorba, ci mai degrabă să ilustreze acest sentiment prin statuia creată. Fiecare participant va trebui să rămână nemişcat în poziţia de statuie timp de câteva secunde înainte de a reveni în cerc.


35

După ce toţi participanţii au prezentat o statuie, puneţi următoarele întrebări: ■

Cum v-aţi simţit în rolul de statuie? A fost uşor? A fost greu?

■

Vi s-a părut dificil să vă exprimaţi sentimentele fără cuvinte? De ce da? De ce nu?

■

Care sunt modalităţile în care putem exprima sentimente fără cuvinte?

Încheiere

Spuneţi participanţilor că nici unul dintre răspunsurile la aceste întrebări nu poate fi considerat greşit. Rolul lor este de a-i ajuta pe participanţi să se concentreze asupra exprimării sentimentelor şi a comunicării emoţiilor fără a apela la cuvinte. Formulaţi câteva comentarii pozitive asupra activităţii desfăşurate. Apoi, explicaţi că, în următoarea serie de exerciţii, vor învăţa să construiască personaje. Participanţii urmează să elaboreze gândurile, experienţele, obiectivele şi visele personajelor, precum şi trăsăturile lor fizice.

Temă

Crearea unui personaj

Exercitiu: Exercitiu de redactare - crearea unui personaj 20 minute

Obiectiv

De a-i învăţa pe participanţi să creeze un personaj.

Materiale

Hârtie şi instrumente de scris pentru fiecare participant şi coala de flip - chart intitulată 'Ce ne face ceea ce suntem' expusă într-un loc vizibil.

Procesul

Spuneţi participanţilor că vor avea la dispoziţie 10 minute pentru a crea un personaj nou. Vor trebui să inventeze toate elementele care se referă la personaj, cum ar fi numele, locul naşterii, vârsta. etc. Aceste date formează povestea personajului. Înainte ca participanţii să înceapă să scrie, întrebaţi-i ce alte informaţii cred că ar trebui să facă parte din povestea unui personaj. Faceţi trimitere la coala de flip - chart 'Ce ne face ceea ce suntem?'. Iată câteva alte exemple de elemente care ar putea intra în povestea unui personaj: ■

Religie, educaţie, tradiţii

■

Familia (părinţii, bunicii, tutorii, fraţii)

■

Originea etnică şi cultura căreia îi aparţin

■

Obiective personale şi profesionale

■

Vise de viitor

■

Relaţii cu prietenii, cu prietenul sau prietena

■

Studii, rezultate şcolare, obiective educaţionale urmărite

■

Abuzuri suferite (fizice, psihice, afective)

36


Atelierul 2 ■

Orientarea sexuală

■

Experienţa sexuală

■

Hobbyuri, culori preferate, obiceiuri, apucături, interese, gusturile în materie de muzică şi film

Notă pentru formatori Nu este necesar ca toate aceste elemente să fie trecute pe flip chart. Acestea sunt doar câteva exemple pe care le puteţi folosi pentru a-i stimula pe participanţi să se gândească la alte trăsături ale personajelor.

Invitaţi-i pe participanţi să înceapă să scrie. Spuneţi-le să-şi folosească imaginaţia şi să completeze cât mai multe dintre aceste informaţii în cele 10 minute de care dispun.

Încheiere După expirarea timpului alocat, cereţi participanţilor să se oprească din scris. Amintiţi-le că acesta nu este decât începutul, deoarece procesul de creaţie continuă pe tot parcursul elaborării şi prezentării scenelor. Spuneţi participanţilor să-şi lase foile deoparte, să-şi ducă scaunele lângă perete şi să se adune în mijlocul încăperii pentru următorul exerciţiu.

Exerciţiu: Exerciţiu de mers – explorare fizică Obiectiv

De a-i ajuta pe participanţi să exploreze şi să creeze trăsăturile fizice şi comportamentele personajelor lor.

Materiale

20 minute

Nu sunt necesare

Procesul Cereţi participanţilor să meargă prin încăpere şi să-şi observe mersul. Unde au centrul de greutate? Cât de mari sunt paşii pe care-i fac? Îşi mişcă braţele în timp ce merg? Care este partea corpului care conduce mişcarea? După câteva minute, cereţi-le să accentueze mişcările pe care le fac în timpul mersului. După un minut, cereţi-le să revină la mersul obişnuit, neutru.


37

Spuneţi apoi participanţilor să se concentreze asupra personajelor pe care le-au creat cu puţin timp în urmă. În timp ce continuă să meargă prin încăpere, cereţi participanţilor să modifice treptat trăsăturile propriului corp, astfel încât să preia trăsăturile personajelor lor. Ce fel de mers au personajele? Cât de mari sunt paşii pe care îi fac? Cum se mişcă? După câteva minute, cereţi-le să accentueze felul în care se mişcă personajele lor, după care să revină la propriul mers neutru. Acum cereţi participanţilor să alterneze mersul propriu cu mersul personajului. Observaţi care sunt asemănările şi deosebirile dintre ele. După alte câteva minute, încheiaţi exerciţiul.

Încheiere

Formulaţi câteva comentarii pozitive. Întrebaţi-i pe participanţi ce au observat în legătură cu corpul personajelor în timpul exerciţiului. Cum au evoluat? Ce diferenţe au sesizat între mersul propriu şi cel al personajului şi de ce au ales ca personajele să aibă un anumit mers? Explicaţi că actorii pot reveni oricând la starea de spirit în care erau când au adoptat mersul personajului ca să regăsească astfel personajul În pregătire pentru următorul exerciţiu, cereţi participanţilor să ia foile pe care au scris poveştile personajelor şi să-şi găsească un partener.

25 minute

Exerciţiu: Lucrul cu partenerul – interviurile şi împărtăşirea unor informaţii, crearea unei scene Obiective

De a le da ocazia participanţilor să-şi dezvolte mai departe personajele, lucrând cu un partener, şi să folosească respectivele personaje într-o scenă improvizată. De a face o trecere în revistă a tehnicilor de planificare a scenelor.

Materiale

Povestea personajelor.

Procesul

Cereţi participanţilor, grupaţi în perechi, să-şi găsească un loc liniştit de lucru. În primele 8 minute ale exerciţiului, participanţii vor face interviuri alternativ unul cu celălalt (câte patru minute fiecare). Cei intervievaţi trebuie să se pună în pielea personajului, adică să răspundă şi să se comporte ca şi cum ar fi personajul pe care l-au creat.

38


Atelierul 2 După încheierea interviurilor, perechile vor avea 12 minute la dispoziţie să se gândească la o situaţie în care ar putea fi implicate în mod logic cele două personaje şi să elaboreze o scenă improvizată cu două personaje pe care s-o prezinte în faţa grupului. Amintiţi-le să facă uz de tehnicile de planificare a scenelor pe care le-au învăţat în cadrul atelierului Naşterea scenariului – identificarea publicului ţintă, a temei şi a obiectivelor educaţionale. Spuneţi participanţilor să nu facă repetiţii pentru scenă, ci să schiţeze doar un scurt plan.

Încheiere După expirarea timpului alocat, adunaţi întreg grupul la un loc. Explicaţi că acum se va trece la interpretarea acestor scene improvizate. Spuneţi participanţilor că principalul scop urmărit este să rămână în pielea personajului, atât fizic cât şi psihic.

Aplicarea poveştii personajului la scenă

Temă

Exercitiu: Reprezentarea scenelor create cu partenerii Obiectiv

De a le oferi participanţilor posibilitatea de a trăi experienţa interpretării unei scene originale folosind

20 minute

instrumentele de dezvoltare a personajelor pe care le-au învăţat în cadrul acestui program de formare. Materiale

Nu sunt necesare.

Procesul Fiecare pereche îşi prezintă scena. După fiecare scenă, întrebaţi-i pe actori cum s-au simţit. I-au surprins personajele? Pregătirea poveştii personajului i-a ajutat în timpul scenei? De ce da sau de ce nu? Îndemnaţi publicul să facă comentarii.

Încheiere Încheiaţi cu câteva comentarii pozitive. Amintiţi grupului că, dacă reuşesc să conceapă poveşti interesante pentru personajele lor, scenele devin mai realiste, iar personajele mai vii.


39

Exerciţiu: Discuţii despre scene şi aplicarea tehnici '20 de întrebări' la fiecare scenă Obiectiv

De a-i învăţa pe participanţi să folosească o tehnică numită '20 de întrebări' care îi va ajuta pe participanţi

20 minute

să studieze în mai mare profunzime personajele şi să adauge detalii la povestea lor. Materiale

Flip - chart şi markere; coala de flip - chart 'Ce ne face ceea ce suntem?' cu răspunsurile participanţilor de la exerciţiul anterior, afişată într-un loc vizibil pentru toată lumea; două scaune 'pe scenă'.

Procesul

Atrageţi atenţia participanţilor asupra colii de flip - chart 'Ce ne face ceea ce suntem?'. Spuneţi-le că, deşi au muncit deja destul de mult la personajele lor în timpul exerciţiului de redactare şi al interviurilor, vor putea oricând să mai adauge noi detalii la povestea şi la viaţa interioară a personajelor lor. Invitaţi un voluntar, împreună cu partenerul său, să vină să se aşeze pe scenă cu faţa spre public, intrând în pielea personajelor pe care le-au creat. Cereţi publicului să pună întrebări personajelor, astfel încât aceştia să-şi poată îmbogăţi povestea. După câteva minute, invitaţi o nouă pereche de voluntari să vină în faţa grupului şi să răspundă la întrebările venite din public. Continuaţi cu alte perechi de voluntari până când toţi ajung să răspundă la întrebările publicului sau atât cât vă permite timpul. Un co-facilitator va nota răspunsurile date de personaje pe coli de flip - chart.

Încheiere

Spuneţi participanţilor că la început li se va părea poate dificil să înţeleagă de ce sunt importante detaliile privind un personaj sau altul. Pe măsură ce repetă şi interpretează diferite scene, îşi vor da însă tot mai mult seama că aceste detalii îi ajută să intre mai uşor 'în pielea unui personaj', să fie mai legaţi de realitatea personajului şi să se relaxeze în timp ce îl interpretează. Ajutaţi-i pe participanţi să verifice dacă faptele şi poveştile celor două personaje dintr-o scenă sunt logice şi nu există contradicţii între ele. Orice fisură în logica poveştii poate afecta eficacitatea scenei din punctul de vedere al impactului asupra publicului.

40


Atelierul 2 Exerciţiu: Uniţi punctele Obiectiv

De a oferi un model de metodă de verificare încrucişată a infor-maţiilor cu privire la un personaj şi de a evalua logica unei scene.

Materiale

15 minute

Coala de flip - chart folosită pentru a nota răspunsurile personajelor la întrebările din exerciţiul anterior şi două markere de culori diferite.

Procesul Alegeţi o scenă (sau mai multe, în funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie) şi cereţi participanţilor care au interpretat-o să vă ajute să demonstraţi exerciţiul. Revedeţi răspunsurile date în cadrul jocului celor '20 de întrebări'. Comparaţi răspunsurile şi faptele şi verificaţi dacă corespund. (De exemplu, poate că unul dintre personaje a declarat că cei doi au fost activi sexual în trecut, în timp ce celălalt a spus că nu au făcut sex niciodată.) Încercuiţi elementele contradictorii cu una dintre culori şi elementele care concordă cu alta. Subliniaţi elementele contradictorii care trebuie să fie corectate. Amintiţi-le participanţilor că dacă faptele nu se potrivesc, publicul îşi va pierde încrederea şi nu va crede în ceea ce faceţi. Încheiere Fiţi pozitiv. Spuneţi grupului că, deşi acest proces poate părea dificil, el merită totuşi parcurs. Acest tip de pregătire îşi arată roadele mai târziu pe scenă. Cu cât mai mult reuşiţi să faceţi spectatorii să vibreze, cu atât va fi mai mare probabilitatea ca aceştia să realizeze schimbările pe care le vizaţi prin obiectivele educaţionale.

Exerciţiu: Povestea personajului şi facilitarea Obiective

De a recapitula de ce este important să se elaboreze o

20 minute

poveste a personajului. De a demonstra cum se poate exploata povestea personajului în cadrul discuţiilor facilitate de după vizionarea spectacolului. Materiale

Flip - chart şi markere.

Procesul Întrebaţi-i pe participanţi de ce cred că o poveste a personajului bine concepută este importantă în crearea unor scene reuşite. Notaţi răspunsurile pe flip - chart. Iată câteva variante posibile de răspunsuri: ■

pentru a le face cât mai reale pentru public

■

pentru a crea personaje rotunde, bine definite


41

■

pentru a evita stereotipurile

■

pentru a explora relaţiile şi împrejurările care au generat anumite comportamente şi atitudini

Întrebaţi-i pe participanţi care ar fi motivele pentru care ar fi util să se organizeze o discuţie după vizionarea unei scene cu cei care le-au interpretat. Amintiţi participanţilor că, în acest tip de discuţii, actorii rămân în pielea personajului după încheierea scenei şi răspund la întrebările celor din public ca şi cum ar fi personajul. Notaţi răspunsurile date pe flip chart. Iată câteva răspunsuri posibile: ■

pentru a se verifica dacă publicul a înţeles mesajul

■

pentru a oferi publicului ocazia de a contribui la rezolvarea problemelor cu care se confruntă personajele şi de a propune soluţii pentru rezolvarea conflictului prezentat în scenă

■

pentru a elimina convingerile greşite

Explicaţi că discuţia după vizionarea unei scene – tema acestui atelier – prelungeşte oarecum scena şi oferă o experienţă mai complexă publicului. Întrebaţi-i pe participanţi în ce mod i-ar putea ajuta povestea personajelor în cadrul sesiunilor de întrebări şi răspunsuri de după vizionarea scenelor. Notaţi răspunsurile date pe flip chart. Iată câteva răspunsuri posibile: ■

Poveştile personajelor îi ajută pe actorii/educatori să deosebească personajele pe care le joacă în diferite scene sau piese.

■

Poveştile personajelor le asigură actorilor/educatori informaţiile de care au nevoie pentru a putea răspunde la întrebările publicului.

■

Poveştile personajelor îi ajută pe actorii/educatori să înţeleagă motivaţia propriilor personaje, precum şi toţi factorii care contribuie la ceea ce sunt.

Încheiere Explicaţi participanţilor că munca de elaborare a trăsăturilor fizice şi a vieţii interioare a unui personaj este o muncă continuă. Participanţii nu trebuie să se aştepte ca personajele lor să fie complet elaborate deja după o singură parcurgere a acestor exerciţii. Întotdeauna mai sunt lucruri de descoperit despre personaje, iar datorită acestor descoperiri, munca participanţilor rămâne permanent proaspătă şi vie. Cereţi grupului să-şi ducă scaunele lângă perete şi să formeze un cerc în mijlocul încăperii.

42


Atelierul 2 Exerciţiu: Închiderea cercului Obiective

De a executa în continuare ritualul de închidere a cercului De a demonstra modul în care se poate adapta un exerciţiu făcut mai devreme pentru a contribui la dezvoltarea personajelor

Materiale

5 minute

Nu sunt necesare

Procesul Ca şi în cadrul exerciţiului anterior cu statuile, participanţii vor veni pe rând în mijlocul cercului ca să creeze o statuie. De această dată, participanţii vor crea statuia punându-se în pielea personajului lor – deci vor ilustra corpul şi starea afectivă a acestuia.

Încheiere Încheiaţi sesiunea cu o secvenţă de bătut din picioare, pocnit din degete şi bătut din palme executată de întregul grup. Mulţumiţi participanţilor şi a nunţaţi data şi ora următorului atelier. Rămâneţi în sală pentru a răspunde la eventualele întrebări ale participanţilor după încheierea atelierului.


43

Atelierul 3. Cuplarea mesajului cu publicul În cadrul acestui atelier, participanţii joacă două jocuri prin care se introduc două elemente: valorile şi diversitatea. Participanţii află că, chiar în cadrul unei echipe de educatori de la egal la egal, tinerii provin din medii diferite şi au experienţe de viaţă, valori, experienţe şi orientări sexuale diferite. Participanţii sunt conduşi înapoi în timp în anii adolescenţei timpurii printr-o meditaţie ghidată. Apoi se face o trecere în revistă a diferitelor etape de dezvoltare a adolescentului. Aceste jocuri şi exerciţii se încheie cu o discuţie despre publicul ţintă, punându-se accentul în mod concret pe aspectele legate de vârstă şi diversitate, precum şi pe importanţa de a se crea un teatru de la egal la egal adecvat vârstei şi culturii publicului ţintă. Aspectele conştientizate în acest fel sunt apoi aplicate în practică prin adaptarea de către participanţi a scenelor elaborate anterior la alte categorii de public, fie mai în spaţiu vârstă, fie mai tinere, sau care sunt diferite din alte puncte de vedere.

Obiectivele atelierului De a realiza o mai bună conştientizare a marii diversităţi care există în rândul diferitelor categorii de public din punctul de vedere al valorilor, convingerilor, vârstei, culturii, precum şi al experienţei şi orientării sexuale. De a-i ajuta pe participanţi să adapteze materialele existente pentru ca acestea să includă în mai mare măsură grupurile marginalizate, în funcţie de nevoi. Timp

4 ore

Materiale ■ Coli de flip - chart pe care scrie 'Sunt de acord' şi 'Nu sunt de acord' ■ Afirmaţiile pentru exerciţiul 'Tu de care parte eşti?' ■ Descrierile pentru exerciţiul 'Dincolo de linie' ■ Coala de flip - chart intitulată 'Etapele dezvoltării adolescentului',

împărţită în trei coloane purtând titlurile 'timpurie, 'medie' şi 'târzie' ■ Anexa 2. Adolescenţa timpurie, medie şi târzie ■ Flip - chart ■ Markere ■ Bandă adezivă ■ Scaune pentru participanţi

44


Atelierul 3 Notă pentru formatori Cuplarea mesajului este un atelier complex şi incitant şi poate genera o puternică implicare afectivă. Actorii/educatori sunt puşi faţă în faţă cu propriile valori şi cu valorile altora, care pot fi foarte diferite de cele proprii. Exerciţiul Dincolo de linie îi invită pe participanţi să descopere despre sine lucruri la care poate nu s-au gândit niciodată. De asemenea, participanţii sunt purtaţi în trecut în cadrul unei meditaţii despre adolescenţă, o perioadă deosebit de dificilă din viaţă pentru unele persoane. Nu uitaţi cât de important este ca oamenilor să li se dea posibilitatea de a-şi exprima sentimentele în faţa unui grup şi de a beneficia astfel de sprijinul necesar. Nu este treaba coordonatorului să rezolve problemele participanţilor, însă un bun coordonator ştie să asculte, să ofere sprijinul şi îndrumarea necesare şi să monitorizeze situaţia într-o manieră încurajatoare şi profesionistă. Poate că participanţii vor pleca de la atelier cu sentimentul că nu au găsit o soluţie la problema lor, însă este firesc să se întâmple aşa. Alocaţi suficient timp pentru exerciţiul de închidere a cercului şi pentru discuţiile de după atelier. Aveţi ocazia astfel să vedeţi care e starea de spirit în cadrul grupului şi cum îi puteţi sprijini în prelucrarea celor întâmplate.

Explorarea valorilor şi diversităţii culturale

Temă

Exerciţiu: Tu de care parte eşti? Obiectiv

De a explora şi împărtăşi valorile personale

Materiale

Coli de flip - chart pe care scrie 'Sunt de acord şi 'Nu sunt de

20 minute

acord'. Afirmaţiile pentru exerciţiul 'Tu de care parte eşti'? Procesul Afişaţi coala pe care scrie 'Sunt de acord' pe un perete al încăperii şi coala cu 'Nu sunt de acord' pe peretele opus. Pregătiţi-vă din timp lista de afirmaţii pentru exerciţiul 'Tu de care parte eşti?'. Duceţi scaunele la marginea sălii, pentru a lăsa un spaţiu liber în mijloc. Cereţi participanţilor să se adune în mijlocul încăperii şi spuneţi-le că veţi citi o listă de afirmaţii. După citirea fiecărei afirmaţii, vor trebui să se gândească dacă sunt


45

de acord sau nu sunt de acord cu aceasta sau nu se pot decide. Participanţii nu pot să rămână indecişi decât la o singură afirmaţie, prin urmare vor trebui să se străduiască foarte mult să decidă dacă sunt sau nu de acord cu fiecare afirmaţie. Dacă sunt de acord, vor trebui să se apropie de afişul cu 'Sunt de acord', iar dacă nu sunt de acord, spre afişul cu 'Nu sunt de acord'. Dacă nu se pot decide, vor rămâne în mijlocul încăperii – zona indecişilor. Citiţi cu voce tare afirmaţiile de mai jos. Nu trebuie să le citiţi neapărat pe toate, şi oricum trebuie să le adaptaţi pe cele pe care le citiţi, astfel încât să fie adecvate pentru actorii/educatori cu care lucraţi. Cereţi participanţilor să se decidă asupra răspunsului fără să vorbească între ei.

Afirmaţii pentru exerciţiul 'Tu de care parte eşti?' ■ Este mai bine să aştepţi până la vârsta adultă (peste 18 ani) pentru a

avea relaţii sexuale. ■

Masturbarea este normală şi sănătoasă pentru bărbaţi.

■

Masturbarea este normală şi sănătoasă pentru fete.

■

Dacă un tip scoate o fată în oraş la o întâlnire şi cheltuieşte 100 de lei cu ea, ea trebuie să se culce cu el în schimb.

■

Nu e nici un pericol să te duci acasă cu maşina după ce ai băut două pahare de ceva la o petrecere.

■

Dacă un bărbat face sex cu o femeie şi femeia rămâne însărcinată, cuplul trebuie să păstreze copilul şi să se căsătorească

■

Dacă o fată îi dă de înţeles unui băiat că e pregătită pentru sex, se dezbracă şi se bagă cu el în pat, trebuie să facă sex cu el chiar dacă între timp se răzgândeşte.

■

Tatăl şi mama trebuie să împartă în mod egal responsabilităţile cu privire la îngrijirea copilului.

■

Dacă o persoană seropozitivă nu îşi informează partenerul sexual despre situaţia în care se află, trebuie trimisă la închisoare.

■

Dacă faci sex cu o persoană de acelaşi sex nu înseamnă neapărat că eşti homosexual.

■

Toate persoanele active sexual ar trebui să se supună testării HIV obligatorii

■

Este o alegere acceptabilă să devii părinte la vârsta adolescenţei.

■

Este OK să te vezi şi să faci sex cu mai multe persoane în acelaşi timp.

■

Dacă o femeie măritată care lucrează rămâne însărcinată, trebuie să-şi lase locul de muncă şi să stea acasă să-şi crească copilul.

■

Femeilor şi bărbaţilor homosexuali nu ar trebui să li se dea voie să facă sau să adopte copii.

■

Dacă o persoană infectată cu HIV/SIDA practică întotdeauna sexul protejat (adică foloseşte întotdeauna un prezervativ sau un baraj dentar), nu e nevoie să-şi informeze partenerul sexual despre situaţia în care se află.

Încheiere Mulţumiţi participanţilor pentru prezenţă şi participare. Apoi invitaţi-i să formeze un cerc pentru următorul exerciţiu, în cadrul căruia vor discuta despre lecţiile învăţate din exerciţiul anterior.

46


Atelierul 3 Tu de care parte eşti? – alte variante Varianta jocului 'Tu de care parte eşti?' descrisă în acest manual este adesea denumită şi varianta 'Alegerea forţată'. Alegerea este forţată pentru că participanţii sunt obligaţi să decidă dacă sunt de acord sau nu cu afirmaţia, fără să poată purta nici un fel de discuţii despre decizia pe care urmează s-o ia, fără să poată spune că sunt 'oarecum' de acord sau nu cu o afirmaţie prin faptul că se aşează în aproprierea unuia dintre afişe, dar nu într-o parte sau alta şi pentru că participanţii nu pot rămâne în zona indecişilor decât o singură dată. Iată şi două alte variante ale exerciţiului: ▼

'Linia continuă'. În loc să fie obligaţi să spună în mod tranşant dacă sunt sau nu de acord cu afirmaţiile, participanţii se pot aşeza oriunde de-a lungul unei linii invizibile care merge de la 'sunt de acord', trece prin 'nu sunt sigur' şi ajunge la 'nu sunt de acord'. Participanţilor li se cere să observe cât de diferite şi complexe pot fi părerile oamenilor. Discuţiile între participanţi nu sunt permise pe parcursul jocului, însă aceştia pot purta o discuţie despre părerile lor după încheierea jocului.

▼

'Zonă neutră cu discuţii'. În această variantă populară, se stabileşte o zonă neutră, asemănătoare cu zona indecişilor din prima variantă. Participanţii pot veni în această zonă ori de câte ori doresc dacă iniţial nu sunt siguri de părerea lor sau de valorile în care cred în legătură cu o anumită afirmaţie. Atunci când sunt invitaţi de ceilalţi, participanţii pot să discute şi să explice motivele pentru care sunt sau nu de acord cu afirmaţiile auzite. Cei din zona neutră îşi pot clarifica poziţia şi, când sunt pregătiţi, pot trece în zona de acord sau dezacord. În cadrul acestei variante, este important să limitaţi timpul de discuţie, pentru că aceasta tinde să se prelungească la nesfârşit dacă nu este monitorizată atent.

Exerciţiu: Discuţie despre jocul Tu de care parte eşti? Obiective

De a clarifica ideile despre valori şi despre originea valorilor şi convin gerilor.

20 minute

De a discuta ipotezele privind valorile comune existente în rândul educatorilor de la egal la egal. De a discuta ce e de făcut atunci când valorile personale vin în conflict cu valorile grupului. Materiale


Procesul Adresaţi participanţilor următoarele întrebări (în ordinea dată) şi îndemnaţi-i să poarte o discuţie pe marginea lor, în funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie: ■

Cum a fost să participaţi la acest joc?

■

Cum v-aţi simţit când stăteaţi singur într-o parte a sălii? Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal

47

Cum v-aţi simţit când stăteaţi împreună cu un grup mai mare (cu

■

majoritatea)? ■

Aţi fost surprins de opiniile vreunuia dintre participanţi?

■

Au existat persoane care şi-au schimbat (sau au vrut să-şi schimbe) părerea în funcţie de răspunsurile date de alţii?

■

Care este originea valorilor noastre?

■

Formulăm vreodată ipoteze cu privire la valorile în care cred oamenii doar pornind de la cine sunt şi cu ce se ocupă?

■

Ce facem dacă mesajele grupului din care facem parte sunt diferite de valorile noastre personale?

Încheiere Mulţumiţi participanţilor pentru entuziasmul şi onestitatea de care au dat dovadă. Cereţi tuturor să-şi ducă scaunele lângă perete şi apoi să formeze un singur rând de-a lungul unuia dintre pereţii sălii, stând cu faţa spre peretele opus.

Exerciţiu: Dincolo de linie Obiective

De a le demonstra participanţilor cum se simte cineva care ascunde un secret – o potenţială sursă de ruşine sau mândrie – şi de a-i pune în situaţia de a decide dacă e mai

20 minute

bine să le spună celorlalţi despre ce este vorba sau nu De a-i pune pe participanţi în situaţia de a simţi ce înseamnă să fii marginalizat şi izolat Materiale

Descrierile pentru exerciţiul Dincolo de linie

Procesul Verificaţi dacă toţi participanţii stau în linie dreaptă pe o parte a sălii şi cereţi-le să păstreze liniştea pe tot parcursul jocului. Participanţii vor trebui să-şi închipuie o linieimaginară care taie sala în două. Spuneţi participanţilor că urmează să citiţi o listă de descrieri ale unor categorii de persoane. După citirea fiecărei descrieri, dacă vreunul dintre participanţi consideră că face parte din respectiva categorie şi nu îi e jenă să o recunoască, el poate trece dincolo de linie, întorcându-se apoi cu faţa spre restul grupului. Avertizaţi-i pe participanţi că unele dintre aceste descrieri pot fi foarte personale. Tocmai din această cauză, au şi posibilitatea să nu treacă dincolo de linie (şi să rămână pe loc), chiar dacă ştiu că fac parte din respectiva categorie. Participanţii care au trecut dincolo de linie se vor întoarce în rând înainte de citirea următoarei descrieri. Începeţi să citiţi următoarele descrieri.

48


Atelierul 3

Notă pentru formatori Lista de mai jos trebuie să fie adaptată la grupul cu care lucraţi. Adăugaţi sau scoateţi de pe listă anumite descrieri în funcţie de cultura, originea etnică şi statutul economic al grupului cu care lucraţi.

Descrieri pentru jocul Dincolo de linie ■ femei ■ bărbaţi ■ fete ■ băieţi ■ femei cu ochii căprui ■ bărbaţi cu ochii albaştri ■ persoane mici de statură ■ persoane înalte ■ persoanele care sunt cei mai mari dintre fraţi ■ persoanele care sunt cei mai mici dintre fraţi ■ persoane sub vârsta de 18 ani ■ persoane peste vârsta de 18 ani ■ persoane peste vârsta de 30 de ani ■ creştini ■ hinduşi ■ musulmani ■ persoane cărora li s-a spus că sunt graşi cândva în viaţă ■ persoane cărora li s-a spus că sunt slăbănogi cândva în viaţă ■ persoane născute într-o altă ţară ■ persoane care fumează ■ persoane care consumă alcool ■ persoane care au stat la închisoare ■ persoane care au fost sau sunt căsătorite ■ persoane ale căror părinţi nu au liceul ■ persoane care poartă ochelari sau lentile de contact ■ persoane care au purtat sau poartă aparat auditiv ■ persoane crescute de un singur părinte ■ persoane crescute de părinţi divorţaţi sau care nu s-au căsătorit niciodată ■ persoane care au fost crescute de bunici ■ persoane care au fost adoptate ■ persoane care au făcut facultate ■ persoane care au consumat droguri ■ persoane care au avut o relaţie cu cineva de altă rasă/origine etnică cândva în viaţă


49

■ persoane care au un frate sau o soră geamănă ■ persoane care au pierdut un frate sau o soră ■ persoane care au furat un obiect cu valoarea de peste 300 lei cândva

în viaţă ■ persoane cărora li s-a spus că se poartă ca un băieţoi cândva în viaţă ■ persoane cărora li s-a spus că se poartă ca un fătălău cândva în viaţă ■ persoane care cunosc pe cineva care este seropozitiv sau care are

SIDA ■ persoane care au prieteni care sunt homosexuali, bisexuali sau care

şi-au făcut operaţie de schimbare de sex ■ persoane care au făcut sex cu o persoană de acelaşi sex cândva în

viaţă Încheiere Mulţumiţi grupului pentru participarea la acest joc. Cereţi-le să-şi aducă scaunele în mijlocul sălii şi să formeze un cerc în pregătire pentru următorul exerciţiu.

Exerciţiu: Discuţie despre jocul Dincolo de linie

20 minute

Obiective

De a discuta despre părerile participanţilor în legătură cu exerciţiul Dincolo de linie. De a-i ajuta pe participanţi să înţeleagă diversitatea potenţială a publicului teatrului de la egal la egal. De a discuta despre obstacolele pe care păstrarea unor secrete, ruşinea de a vorbi despre ele şi stigmatizarea le ridică în munca noastră şi despre avantajele unei atitudini inclusive pentru munca noastră.

Materiale

Flip - chart şi markere.

Procesul Adresaţi participanţilor întrebările de mai jos (în ordinea dată) pentru ca aceştia să poarte o discuţie pe marginea lor, până la expirarea timpului alocat: ■

Cum a fost să participaţi la acest joc?

■

Cum v-aţi simţit când stăteaţi într-un grup mic (sau singur) după ce aţi trecut dincolo de linie?

■

Cum v-aţi simţit când stăteaţi alături de un grup mare după ce aţi trecut dincolo de linie?

■

A hotărât cineva să nu treacă dincolo, chiar dacă de fapt ar fi vrut să treacă?

■

A fost cineva surprins de trecerea dincolo de linie a vreunuia dintre participanţi (fără să spuneţi despre cine a fost vorba)?

50


Atelierul 3 ■ Cum v-aţi simţit când aţi trecut dincolo de linie într-o situaţie în care

era jenant să faceţi acest lucru? ■ De ce credeţi că am jucat acest joc?

Explicaţi că, până şi în situaţiile în care prezentarea unei scene vizează o anumită categorie de public, în rândul acestui public să existe o foarte mare diversitate. Ajutaţi-i pe participanţi să înţeleagă cât de important este să avem o atitudine inclusivă faţă de oamenii diferiţi de noi şi nu să-i stigmatizăm pe unii sau pe alţii. Încheiere Mulţumiţi participanţilor pentru discuţiile interesante pe care le-au purtat. Spuneţi-le că acum urmează să vorbiţi mai concret despre mesajele scenelor şi despre modul în care puteţi include întregul public în piesele de teatru de la egal la egal pe care le prezentaţi. .

Exerciţiu: Valorile şi diversitatea – care este mesajul? Obiective

De a le demonstra participaţilor modul în care valorile proprii pot influenţa mesajele şi obiectivele educaţionale pe care le elaborează pentru scenele create.

20 minutes

De a-i îndemna pe participanţi să aibă în vedere diversitatea publicului atunci când concep mesajele pe care doresc să le transmită. De a-i ajuta pe participanţi să înţeleagă importanţa de a-şi elabora mesajele pe baza cunoştinţelor, atitudinilor şi comportamentelor publicului ţintă. Materiale


Procesul Adunaţi grupul în jurul flip - chart-ului. Scrieţi literele K, A şi B pe flip - chart. Spuneţi participanţilor că prima întrebare pe care trebuie să şi-o pună atunci când stabilesc tema unei scene este 'Care este mesajul şi care sunt obiectivele educaţionale pe care le urmărim?' La conceperea mesajului şi a obiectivelor educaţionale, vor trebui să aibă în vedere aspectele legate de 'KAB' şi să se asigure că prin mesajul transmis vor reuşi să influenţeze cunoştinţele, atitudinile şi comportamentele publicului ţintă: ■ Cunoştinţe: scena trebuie să ofere informaţii importante şi fapte utile ■

Atitudini: mesajul trebuie să influenţeze sentimentele şi opiniile

■ Comportamente: în situaţia ideală, scena trebuie să aibă o influenţă

pozitivă asupra comportamentului publicului După ce au definit obiectivele, participanţii vor putea trece la conceperea unor mesaje cât mai imparţiale, fără puncte de vedere personale. Întrebaţi-i pe participanţi cum pot reuşi să facă acest lucru. Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal

51

Atrageţi atenţia participanţilor că nu trebuie să pornească de la ipoteza că ceilalţi actori/educatori de la egal la egal sunt animaţi de aceleaşi valori ca şi ei, doar pentru că desfăşoară acelaşi tip de activitate. La fel, chiar dacă membrii publicului sunt de-o seamă cu actorii, aceştia nu vor împărtăşi neapărat valorile în care cred aceştia. Întrebaţi-i pe participanţi dacă se simt oarecum obligaţi să conceapă mesaje 'corecte' în care de fapt ei înşişi nu cred. Sau simt nevoia să conceapă mesaje pe care ei înşişi le consideră valoroase, însă nu cred că au vreo utilitate practică sau vreo legătură cu realitatea? Dacă răspunsul este da la oricare dintre aceste întrebări, ce cred că s-ar putea face în legătură cu aceste dileme? Întrebaţi-i pe participanţi de ce este important ca mesajele să fie adaptate la populaţia ţintă. Amintiţi-le că mesajele trebuie să fie relevante pentru public pentru că fiecare public este unic în felul său. Ca actori/educatori de la egal la egal, ei trebuie să înveţe tot ce se poate despre populaţia ţintă, astfel încât scenariul creat să reflecte experienţa de viaţă a acestei populaţii. Educatorii nu trebuie să se bazeze pe ceea ce cred că ştiu despre o populaţie, pentru că aceste cunoştinţe pot fi deformate de unele convingeri greşite, de dezinformări, de ideile preconcepute ale unor persoane sau ale societăţii în general.

Încheiere Mulţumiţi participanţilor pentru discuţia interesantă pe care au purtat-o. Cereţi participanţilor să-şi ducă scaunele la marginea sălii şi să se aşeze confortabil pe jos pentru următorul exerciţiu.

Temă

Explorarea dezvoltării adolescentului

Exerciţiu: Meditaţie ghidată – întoarcere la vârsta de 13 ani Obiectiv

De a-i ajuta pe participanţi să-şi amintească etapa adolescenţei timpurii.

20 minute Materiale

Întrebări pentru meditaţia ghidată (pagina 53)

Procesul Asiguraţi-vă că toţi participanţii s-au aşezat comod pe jos şi au suficient loc în jur ca să se întindă dacă doresc în timpul exerciţiului. Explicaţi că grupul va desfăşura un exerciţiu cunoscut sub denumirea de meditaţie ghidată. Pentru exerciţiu nu trebuie decât să se relaxeze, să asculte cu atenţie şi să-şi observe propriile gânduri şi sentimente.

52


Atelierul 3 Cereţi participanţilor să închidă ochii şi să încerce să se relaxeze. Spuneţi-le să nu se mişte şi să nu vorbească în timpul meditaţiei. Reduceţi intensitatea luminii sau chiar stingeţi lumina şi închideţi uşa, astfel încât în încăpere să fie linişte. Vorbiţi încet, cu un ton liniştitor, şi faceţi pauză între instrucţiuni şi întrebări pentru a le da timp participanţilor să călătorească mental înapoi în timp. Începeţi prin a le cere tuturor participanţilor să se întoarcă în timp la vremea când aveau undeva între 10 şi 13 ani. Pentru a-i ajuta să se concentreze, îndemnaţi-i să încerce să-şi amintească o anumită zi, cum ar fi prima sau ultima zi de şcoală, o zi de naştere sau o zi de sărbătoare. Adresaţi-le întrebările de mai jos pentru a-i ajuta să-şi amintească anumite lucruri despre propriul corp, despre sentimentele şi ideile pe care le aveau şi despre cum era viaţa lor în general la acea vârstă. (Adaptaţi întrebările la cultura căreia îi aparţin participanţii.)

Meditaţie ghidată Este dimineaţa devreme şi tocmai te-ai trezit: ■ Cum arată camera? O împarţi cu cineva? ■ Când te scoli din pat, cu ce te vei îmbrăca? ■ Dacă te priveşti în oglindă când eşti complet dezbrăcat, cum arată corpul tău?

Uite-te la faţă, la păr, la gât, umeri, piept, talie, şolduri, organele genitale, picioare şi braţe. ■ Ce părere ai despre corpul tău? ■ Ce înălţime ai? Ce greutate ai? ■ Ce vei face astăzi? ■ Cu cine îţi vei petrece timpul? ■ Vei merge la şcoală? Sau la joacă? ■ Cine sunt prietenii tăi? ■ Vei lua micul dejun? Dacă da, cine mai e cu tine la masă? ■ Ce vei mânca? ■ Care sunt lucrurile importante pentru tine? ■ Care sunt activităţile tale preferate? Cititul? Privitul la televizor? Mersul la film? ■ Din cine şi din ce este compusă 'lumea' ta?

La încheierea meditaţiei, spuneţi participanţilor să-şi urmărească mai atent respiraţia, după care cereţi-le să se întoarcă în prezent.


53

Notă pentru formatori Puteţi continua această meditaţie ca să acoperiţi şi perioadele adolescenţei medii (între 14 şi 16 ani) şi adolescenţei târzii (între 17 şi 20 de ani) în funcţie de timpul pe care îl aveţi la dispoziţie şi dacă în publicul dvs. ţintă există persoane din aceste grupe de vârstă.

Încheiere Mulţumiţi participanţilor că au acceptat să participe la meditaţie. Întrebaţi-i cum se simt. Spuneţi-le că acum urmează să discutaţi despre ceea ce au simţit şi să scrie o parte dintre aceste lucruri pe o coală de flip chart, pentru a recapitula astfel cunoştinţele despre etapele de dezvoltare a adolescentului. Cereţi participanţilor să tragă scaunele în jurul suportului de flip - chart.

Exerciţiu: Prezentarea adolescenţei timpurii, medii şi târzii Obiectiv

De a trece în revistă modificările cognitive, afective şi fizice asociate cu diferitele etape ale dezvoltării adolescentului.

20 minute Materiale

Coală de flip - chart cu titlul 'Etapele dezvoltării adolescentului', markere şi Anexa 2. Adolescenţa timpurie, medie şi târzie.

Procesul Lipiţi coala de flip - chart pe perete cu bandă adezivă. Întrebaţi-i pe participanţi ce au văzut, ce au simţit şi ce au gândit în timpul meditaţiei ghidate despre momentul când aveau 13 ani. Înregistraţi răspunsurile date în coloana 'adolescenţa timpurie'. Apoi, dacă aţi continuat meditaţia şi privind adolescenţa medie şi târzie, întrebaţi-i ce au văzut, ce au simţit şi ce au gândit în aceste etape ale vieţii lor, inclusiv cu privire la modificările fizice şi afective prin care au trecut. Dacă nu aţi avut timp să faceţi şi exerciţiul de vizualizare pentru aceste etape, invitaţi-i pe membrii grupului să încerce să-şi amintească cum era viaţa lor la vârstele respective. Notaţi răspunsurile date în coloanele corespunzătoare. Încheiere Treceţi în revistă pe scurt schimbările majore care au loc atunci când se trece de la adolescenţa timpurie la cea târzie. Răspundeţi la eventualele întrebări venite din partea participanţilor şi mulţumiţi-le pentru implicare.

54


Atelierul 3 Exerciţiu: Elaborarea unor mesaje şi scenarii adecvate vârstei Obiective

De a-i învăţa pe participanţi să aplice cele învăţate despre adolescenţă în elaborarea unor mesaje educative şi a unor scenarii adecvate vârstei.

40 minute

De a explica diferenţa dintre mesajele eficiente şi ineficiente. De a da participanţilor ocazia de a exersa elaborarea, prezentarea şi evaluarea unor mesaje adecvate vârstei pentru scenariile de teatru de la egal la egal. Materiale


Procesul Analizaţi importanţa înţelegerii etapei de dezvoltare în care se află adolescenţii din publicul ţintă. Amintiţi participanţilor că situaţiile dintr-o scenă, precum şi limbajul şi comportamentul personajelor trebuie să fie adaptate la public. Discutaţi despre diferite teme (de exemplu sexul protejat sau sarcină) şi despre faptul că teatrul de la egal la egal trebuie să fie abordat în diferite moduri în funcţie de etapa de dezvoltare în care se află adolescenţii din public. (Vezi Anexa 2. Adolescenţa timpurie, medie şi târzie pentru informaţii şi sugestii.) Împărţiţi participanţii în 3 sau 4 grupuri şi daţi fiecărui grup o coală de flip - chart şi markere pentru o activitate care va dura 15 minute. Cereţi fiecărui grup să se gândească la o temă şi la un mesaj de bază în legătură cu acea temă (de ex. – prevenirea unei sarcini; mesaj de bază – să nu faci sex înainte să te fi gândit la posibilele consecinţe şi înainte de a fi luat măsuri pentru evitarea unei sarcini). După ce grupurile şi-au conceput mesajul de bază, cereţi-le să adapteze acest mesaj la trei categorii de public diferite, în funcţie de etapa de dezvoltare a adolescentului în care se află, iar apoi să scrie aceste mesaje pe coala de flip - chart. După 15 minute, invitaţi grupurile să prezinte celorlalţi participanţi mesajele concepute şi adaptările specifice vârstei. Discutaţi mesajele şi analizaţi adecvarea acestora. Încheiere Explicaţi participanţilor că în cadrul următoarei activităţi vor trebui să reia scenele pe care le-au elaborat pentru atelierele anterioare şi să le prelucreze astfel încât să devină adecvate pentru vârsta şi cultura anumitor categorii de public peer.


55

Adaptarea scenelor – cuplarea mesajului cu publicul

Temă

Exerciţiu: Adaptarea scenei – planificare Obiectiv

De a învăţa cum se adaptează scenele pentru a ajunge la diferite categorii de public peer.

20 minute

Materiale


Procesul Amintiţi pe scurt participanţilor importanţa următoarelor reguli: ■

Fiţi sensibili la aspectele etnice şi culturale şi deveniţi buni cunoscători ai acestor aspecte. Învăţaţi tot ce puteţi despre tradiţiile şi normele diferitelor grupuri de persoane. Actorul/educator peer are sarcina de a reprezenta în mod corect realităţile cu care se confruntă populaţiile ţintă, iar printre acestea se numără şi modul în care apartenenţa la o anumită minoritate, rasă sau cultură poate influenţa viaţa şi deciziile membrilor publicului.

■

Fiţi inclusivi. Aveţi consideraţia necesară faţă de faptul că mulţi dintre tinerii din public s-ar putea să se confrunte cu probleme în familie sau cu probleme personale (cum ar fi divorţul, imposibilitatea de a-şi continua studiile, identitatea sexuală, relaţiile cu alţi oameni etc.). Aveţi cât mai mare grijă ca piesele de teatru pe care le prezentaţi să nu îi îndepărteze pe cei care sunt poate diferiţi de grup.

■

Conştientizaţi caracteristicile etapelor de dezvoltare ale adolescentului (vezi Anexa 2). Ceea ce se potriveşte la o anumită grupă de vârstă adesea nu se potriveşte la alta.

Cereţi participanţilor să-şi găsească partenerii de scenă din atelierele anterioare şi apoi să adapteze împreună scenele (inclusiv obiectivele educaţionale, mesajele etc.) la tineri aflaţi la o vârstă diferită de cea căreia i s-au adresat iniţial. O posibilă alternativă ar fi să adapteze scenele la o categorie diferită de tineri (de ex. tineri care nu frecventează şcoala în locul tinerilor care frecventează şcoala). Participanţii vor avea la dispoziţie 10 minute pentru a discuta cum au de gând să-şi adapteze scenele, dar nu vor avea voie să facă repetiţii în acest timp. Încheiere Pregătiţi scena şi chemaţi-i pe participanţi mai aproape ca să poată urmări scenele prezentate.

56


Atelierul 3 Exerciţiu: Adaptarea scenei – prezentare, discuţii şi următorii paşi Obiective

De a se prezenta adaptările scenelor pregătite în cadrul exerciţiului anterior.

30 minute

De a se evalua scenele adaptate. De a se discuta următorii paşi în procesul de creaţie şi prelucrare a scenelor. Materiale


Procesul Invitaţi participanţii să se ofere voluntar pentru prezentarea scenelor adaptate, fără să spună care este publicul ţintă la care le-au adaptat. După fiecare prezentare, grupul va încerca să ghicească noul public căruia i se adresează scena. Discutaţi despre modul în care au fost adaptate elemente cum ar fi limbajul, situaţia şi locul în care se desfăşoară scena la noul public ţintă. Cei doi parteneri au făcut o adaptare reuşită? Ce a mers bine în scenă şi ce ar fi putut merge mai bine?

Notă pentru formatori Insistaţi ca participanţii să-şi adapteze scenele în mod corespunzător. De exemplu, trebuie să le atrageţi atenţia că, dacă un mesaj este prea simplu, el poate fi perceput drept condescendent de un public mai mare ca vârstă.

În sfârşit, discutaţi ce mai trebuie făcut pentru ca scenele să ajungă la calitatea care le face prezentabile pe scenă. De câte repetiţii este nevoie? Ce schimbări ar face?

Încheiere Răspundeţi la întrebări şi mulţumiţi participanţilor pentru activitatea depusă. Cereţi-le să-şi ducă scaunele lângă perete şi să formeze un cerc în mijlocul încăperii pentru încheiere.


57

Exerciţiu: Închiderea cercului Obiective

De a încheia atelierul cu un ritual. De a le mulţumi participanţilor pentru atenţie şi implicare.

5 minute Materiale

Nu sunt necesare

Procesul Participanţii formează un cerc şi încheie sesiunea cu o bătaie din picior, o pocnitură din degete sau o bătaie din palme. (Oricare dintre aceste variante este acceptabilă.) Încheiere Mulţumiţi participanţilor pentru munca depusă. Spuneţi-le că exerciţiul de Cuplare a mesajului poate fi o experienţă tulburătoare pentru multe persoane şi îndemnaţi-i să mai rămână şi să stea de vorbă între ei sau cu dvs. după încheierea atelierului.

58


Atelierul 4. Putem vorbi? Discuţii eficiente după vizionarea unei scene sau a unui spectacol În cadrul acestui atelier, participanţii învaţă cum să faciliteze eficient discuţiile de după vizionarea spectacolului şi discută despre rolurile facilitatorului şi ale actorilor/ educatori peer în cadrul acestor discuţii. Se organizează o simulare a unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri şi, după desfăşurarea acestui joc de roluri, se discută despre ce a mers bine şi ce s-ar fi putut face mai bine în cadrul sesiunii.

Obiectivele atelierului De a explica diferitele activităţi şi roluri implicate în discuţiile facilitate după vizionarea unei scene. De a face o trecere în revistă a tehnicilor eficiente de facilitare. De a da participanţilor ocazia să desfăşoare şi să evalueze o sesiune de discuţii.

Durată

3 ore

Materiale ■ Flip - chart ■ Markere ■ Bandă adezivă ■ Scenă pregătită pentru demonstraţie

Va fi nevoie de doi actori – fie participanţi la atelier, fie persoane din afară – care să interpreteze scena. Nu contează care este subiectul scenei, atâta timp cât aceasta poate genera o discuţie interesantă după vizionare. Dacă scena va fi interpretată de participanţi la atelier, anunţaţi-i din timp despre acest lucru ca să aibă timp să conceapă o scenă corespunzătoare.


59

Temă

Introducere şi încălzire

Exerciţiu: Exerciţii de încălzire Obiective

De a-i ajuta pe participanţi să se relaxeze şi de a efectua câteva exerciţii de încălzire.

10 minute

De a explica scopul atelierului. Materiale

Nu sunt necesare

Procesul Invitaţi-i pe participanţi să formeze un cerc. Desfăşuraţi o serie de exerciţii cu grupul, cum ar fi Dă ritmul mai departe (pagina 21), Zip, Zap, Zop (pagina 69), sau alte jocuri cunoscute. Uraţi-le participanţilor bun venit la acest nou atelier de formare. Explicaţi că de această dată vă veţi ocupa de organizarea unor discuţii facilitate eficiente după vizionarea unei scene sau a unui spectacol. Încheiere Răspundeţi la întrebări. Spuneţi participanţilor să-şi ia scaunele şi să se strângă lângă suportul pentru flip - chart.

Exerciţiu: Trăsăturile caracteristice ale facilitării

20 minute

Obiective

De a identifica principalii participanţi şi rolurile pe care le îndeplinesc în cadrul unei discuţii facilitate. De a explora factorii care fac ca fiecare rol din cadrul unei astfel de discuţii să fie important.

Materiale


Procesul Adresaţi participanţilor următoarele întrebări. Notaţi răspunsurile date pe flip chart. ■

Ce este facilitarea?

■

Ce asigură reuşita unei sesiuni de facilitare?

■

Care sunt trăsăturile caracteristice ale unui facilitator eficient?

■

Care sunt rolurile care intervin în facilitarea unei discuţii organizate după vizionarea unei scene de teatru de la egal la egal?

60


Atelierul 4 Consultaţi caseta 'Trăsăturile caracteristice ale facilitării' de mai jos şi completaţi cunoştinţele participanţilor cu informaţiile noi de aici care nu au apărut în discuţii.

Trăsăturile caracteristice ale facilitării Ce este facilitarea după vizionarea unei scene? Facilitarea după vizionarea unei scene este discuţia organizată după reprezentarea unei scene sau a unui spectacol complet de teatru. Această discuţie este condusă de un facilitator care acţionează ca o punte între actori (care rămân în pielea personajelor în timpul discuţiilor) şi public. Această discuţie contribuie la îmbogăţirea experienţei educaţionale a publicului, deoarece oferă mai multe informaţii, elimină convingerile greşite şi oferă răspunsuri la întrebările pe care şi le pune publicul.

Ce asigură reuşita unei sesiuni de facilitare? Reuşita unei sesiuni de facilitare depinde în mare măsură de seriozitatea cu care se face planificarea. Bineînţeles, orice sesiune desfăşurată cu participarea unui public poate ridica probleme neaşteptate, dar cu cât planurile sunt făcute mai din timp, cu atât facilitarea va fi mai eficientă. Trebuie să ştiţi care sunt obiectivele educaţionale ale scenei şi să vă gândiţi, în cadrul grupului, cum puteţi consolida cunoştinţele pe care doriţi să le transmiteţi în timpul discuţiilor. Discutaţi aspectele esenţiale pe care doriţi să le prezentaţi şi funcţiile concrete pe care le vor îndeplini actorii/educatori şi facilitatorul în timpul discuţiei interactive.

Ce asigură eficienţa unui facilitator? Ce funcţii are un facilitator? Un facilitator eficient înţelege obiectivele sesiunii. Trebuie să fie suficient de sigur pe sine pentru a putea conduce discuţia, însă nu trebuie să pară nerăbdător sau critic. Facilitatorul trebuie să poată crea un 'spaţiu sigur' printr-un limbaj al corpului prietenos, primitor; să asculte cu atenţie; să jongleze cu întrebările şi să ştie să le redirecţioneze; şi să lase publicul să se afirme. Facilitatorul trebuie să păstreze ordinea în sală, să concentreze mesajul şi să asigure fluiditatea discuţiilor.

Ce asigură eficienţa unui actor/educator peer în timpul facilitării? Ce rol îndeplineşte actorul/educator peer? Actorii/educatori peer sunt eficienţi în timpul facilitării atunci când au tot timpul în vedere obiectivele educaţionale ale sesiunii şi rămân concentraţi asupra propriului rol. De exemplu, rolul unui actor/educator peer poate fi de a prezenta în faţa publicului unele idei greşite, care vor trebui apoi corectate, sau de a întrupa un exemplu de viaţă 'negativ'. Actorul/educator peer trebuie să aibă disponibilitatea de a interpreta aceste roluri, chiar dacă riscă să fie supus dezaprobării publicului. În timpul discuţiilor de după vizionarea scenei, actorul/educatorul peer trebuie să rămână în pielea personajului şi să dea răspunsuri logice şi în concordanţă cu personajul interpretat.

Încheiere Mulţumiţi participanţilor pentru discuţia interesantă. Invitaţi-i să se mute într-un spaţiu liber al încăperii şi să formeze un cerc. Explicaţi grupului că vor juca un joc care va scoate în evidenţă câteva dintre dificultăţile unei discuţii facilitate. Secţiunea 2. Patru ateliere de formare prin teatrul de la egal la egal

61

Exerciţiu : Aruncă sunetul Obiectiv

De a ilustra prin experienţa proprie cât de agitate pot deveni discuţiile facilitate

10 minute

Materiale

Nu sunt necesare

Procesul Cereţi unui participant să emită un sunet şi în acelaşi timp să mimeze că aruncă o minge unui alt tânăr din cerc. Persoana care 'prinde' sunetul trebuie apoi să-l 'arunce' mai departe altcuiva, şi aşa mai departe. În timp ce primul sunet este aruncat de colo-colo în jurul cercului, cereţi unei a doua persoane să arunce un alt sunet în joc, în timp ce primul sunet circulă în continuare. După câteva minute, spuneţi unui alt participant să arunce în joc un al treilea sunet. Participanţii vor trebui să continue să arunce toate cele trei sunete în acelaşi timp. După câteva minute, întrerupeţi jocul. Discutaţi reacţia grupului. Explicaţi faptul că, aşa cum jocul a devenit foarte agitat, la fel se poate întâmpla şi în timpul unei sesiuni de discuţii după vizionarea unei scene. Pe măsură ce participanţii se aprind în timpul discuţiilor, facilitatorii pot fi puşi în situaţia de a vedea mai multe mâini ridicându-se deodată în public, prin urmare trebuie să poată gestiona mai multe persoane şi situaţii în acelaşi timp. Încheiere Răspundeţi la întrebări, după care cereţi participanţilor să revină la scaunele de lângă suportul de flip - chart. Spuneţi participanţilor că vor participa la o simulare a unei sesiuni de facilitare după vizionarea unei scene în cadrul următoarei activităţi.

Prezentarea, facilitarea şi prelucrarea scenei

Temă

Exerciţiu: Demonstraţie de prezentare şi facilitare a unei scene Obiectiv

De a face o demonstraţie de discuţie eficientă de după vizionarea unei scene.

30 minute Materiale

Scena pregătită, flip - chart şi markere (pregătite lângă zona 'scenei')

62


Atelierul 4 Notă pentru formatori În situaţia ideală, sesiunea ar trebui să fie condusă de doi formatori, unul urmând să faciliteze discuţia de după vizionarea scenei şi celălalt urmând să noteze conţinutul discuţiilor pe flip chart.

Procesul Participanţilor li se va cere să se prefacă acum că asistă cu adevărat la prezentarea unei scene pentru un grup peer. Ei vor juca rolul de public al teatrului de la egal la egal. Invitaţi-i pe actorii/educatorii peer să prezinte scena pregătită. La încheierea scenei, mulţumiţi actorilor. Treceţi la facilitarea discuţiei organizate între 'public' şi actorii care au interpretat scena.

Notă pentru formatori Al doilea formator va trebui să ia notiţe pe tot parcursul discuţiei, întorcând suportul de flip - chart astfel încât grupul să nu vadă ce scrie. Acesta va împărţi coala în trei coloane: 1) derularea discuţiilor; 2) eficienţa facilitatorului; 3) adecvarea răspunsurilor date de actori.

Încheiere La expirarea timpului alocat, întrerupeţi discuţia şi mulţumiţi actorilor şi publicului. Spuneţi participanţilor că a sosit momentul să evaluaţi discuţia.

Exerciţiu: Discuţia de după vizionarea scenei Obiective

De a trece în revistă punctele forte şi punctele slabe ale demonstraţiei de sesiune de discuţii din cadrul exerciţiului anterior.

20 minute

De a trece în revistă factorii care contribuie la eficienţa discuţiilor facilitate.


63

Materiale

Flip - chart cu notiţele făcute pe parcursul activităţii anterioare şi markere

Procesul Recapitulaţi rolurile îndeplinite de actori şi de facilitator. Apoi, cereţi formatorului care a luat notiţe în timpul discuţiilor să le arate participanţilor ce a scris. Discutaţi elementele esenţiale pe care le-a notat la capitolul eficienţa facilitatorului, vorbind despre lucrurile care au fost eficiente şi care nu. Încercaţi să identificaţi diferite moduri în care discuţia ar fi putut fi îmbunătăţită. Derularea discuţiei a fost fragmentată? Discuţia a trenat în unele momente sau s-a trecut prea repede peste unele puncte importante? Facilitatorul a încurajat publicul să pună întrebări? Facilitatorul a avut o atitudine deschisă, imparţială? Actorii au rămas în pielea personajelor şi au dat răspunsuri adecvate?

Încheiere Răspundeţi la întrebările participanţilor. Formulaţi câteva comentarii pozitive şi cuvinte de laudă către actori şi participanţi pentru munca depusă pe parcursul sesiunii. Subliniaţi faptul că au nevoie de foarte multă practică pentru a putea deveni buni facilitatori.

Exerciţiu: Exersarea în practică a facilitării Obiective

De a oferi participanţilor prilejul de a exersa în practică facilitarea unei discuţii şi de a primi feedback.

45 minute

Materiale


Procesul Împărţiţi participanţii în trei grupuri care cuprind parteneri de scenă din sesiunile anterioare. Cereţi fiecărui grup să aleagă o scenă pe care s-o interpreteze, alegeţi un facilitator al discuţiei şi o persoană care să ia notiţe. După ce daţi celor trei grupuri 10 minute să discute despre scene şi facilitare, reuniţi cele trei grupuri. Fiecare dintre grupuri îşi va prezenta scena şi apoi veţi desfăşura o scurtă discuţie de 5 minute după vizionarea scenei. După aceea, persoana care a luat notiţe îşi va spune părerea despre modul în care s-a derulat discuţia, despre facilitare şi despre actori. Daţi posibilitatea şi altor membri ai publicului să formuleze feedback. Încheiere Mulţumiţi grupurilor pentru munca depusă. Amintiţi-le că facilitarea discuţiilor de după vizionarea unei scene este o competenţă pe care o vor dobândi prin experienţă şi practică.

64


Atelierul 4 Informaţii suplimentare despre discuţiile facilitate În timp, actorii/educatorii peer cu experienţă şi pregătire corespunzătoare (sau educatorii peer tradiţionali care nu joacă în scene, dar fac parte din echipă) pot ajunge să faciliteze discuţiile de după vizionarea unei scene. Aceasta este varianta ideală, pentru că în acest caz intervenţia poate fi cu adevărat o experienţă de la egal la egal. Facilitatorii peer au nevoie însă de formare şi îndrumare intensivă. Pe parcursul formării, educatorii peer care se pregătesc pentru facilitare trebuie să treacă printr-o perioadă în care îndeplinesc rolul de asistent al facilitatorului principal, după care pot fi promovaţi în rolul de co-facilitator, atunci când dobândesc experienţa şi pregătirea necesare. În cele din urmă, acestor educatori peer li se oferă posibilitatea de a facilita o discuţie, la început însă numai sub supravegherea unui formator care este prezent în public sau urmăreşte discuţia din „culise”, fiind pregătit să intervină şi să ajute la nevoie.

Temă

Întrebări finale şi recapitulare

Exerciţiu: Recapitularea facilitării Obiectiv

De a recapitula principalele lecţii învăţate despre facilitare.

Materiale

Colile de flip - chart cu notiţele făcute pe parcursul exerciţiilor de facilitare anterioare, flip - chart şi markere

20 minute

Procesul Vorbiţi participanţilor despre câteva dintre aptitudinile importante necesare pentru a fi un bun facilitator, cum ar fi: ■

capacitatea de a folosi un limbaj inclusiv şi imparţial

■

capacitatea de a detensiona situaţiile de conflict

■

umorul

■

folosirea unui limbaj al corpului care să reflecte dorinţa de a interacţiona cu publicul

■

capacitatea de a stabili şi păstra contactul vizual cu publicul

■

capacitatea de a formula întrebările nerostite

■

capacitatea de a-i ţine în frâu pe participanţii indisciplinaţi

Recunoaşteţi faptul că facilitarea este o muncă dificilă, însă plină de satisfacţii. Verificaţi dacă participanţii mai au întrebări. Încheiere Formulaţi câteva comentarii pozitive şi adresaţi cuvinte de laudă şi încurajare tuturor participanţilor la atelier.


65

Exerciţiu: Următorii paşi

20 minute

Obiectiv

De a clarifica aşteptările in legătură cu viitorul

Materiale

Nu sunt necesare

Procesul Dacă desfăşuraţi acest atelier ca activitate independentă pentru un grup, întrebaţi-i pe participanţi ce au de gând să facă cu cunoştinţele dobândite în cadrul acestui atelier de formare în domeniul tehnicilor de teatru pentru educaţia de la egal la egal. Dacă acesta este doar primul pas în cadrul unui proces mai vast care va cuprinde şi alte activităţi de formare şi creaţie, repetiţii şi interpretarea unor noi scene, stabiliţi clar ce aşteptări aveţi faţă de participanţi şi ce aşteptări au aceştia faţă de dvs. sau faţă de restul activităţilor din cadrul programului. Felicitaţi-i pe participanţi pentru noile cunoştinţe pe care le-au dobândit în domeniul utilizării teatrului în educaţia de la egal la egal. ÎIncheiere Cereţi participanţilor să-şi ducă scaunele la marginea sălii şi să formeze un cerc în mijloc.

Exerciţiu: Închiderea cercului Obiectiv

De a încheia atelierul cu un ritual structurat. Materiale

Notă pentru formatori

Nu sunt necesare

Se cuvine poate să Procesul

organizaţi o încheiere

Cereţi-le participanţilor să găsească un cuvânt

mai oficială a atelierului

care descrie cum se simt la încheierea atelierului

de formare. Poate că

sau ce au învăţat.

participanţii vor dori să organizeze o ceremonie

Grupul execută o serie de mişcări simple (cum

de închidere.

ar fi bătutul din picioare sau din palme etc.) sub coordonarea dvs., aşa cum aţi făcut şi în timpul altor activităţi de închidere a cercului. Încheiere Mulţumiţi participanţilor pentru munca depusă. Spuneţi-le că atât dvs. cât şi ceilalţi facilitatori veţi rămâne la dispoziţie pentru observaţii şi întrebări după încheierea atelierului. Amintiţi-le participanţilor că nu au făcut decât primii paşi în practicarea unei noi forme de educaţie extrem de interesante. Învăţarea facilitării şi a jocului pe scenă ia timp, însă procesul va fi atrăgător şi captivant. Felicitaţi-i pe participanţi pentru participarea cu succes la ateliere.

66


Secţiunea 3

Alte jocuri şi exerciţii de teatru

3 Alte jocuri şi exerciţii de teatru

3

Alte jocuri şi exerciţii de teatru

Ai încredere în vocea firavă şi liniştită care spune, 'S-ar putea să reuşesc, o să încerc.'– D. Mariechild Este important să aveţi la dispoziţie o mare varietate de jocuri şi exerciţii din care să le puteţi alege pe cele mai potrivite pentru activităţile de formare. Cu ajutorul jocurilor şi exerciţiilor noi, puteţi adăuga mai multă prospeţime programului de formare şi aveţi mai multe opţiuni pentru rezolvarea problemelor de tehnică a jocului pe scenă cu care vă confruntaţi pe parcurs. Această secţiune cuprinde jocuri şi exerciţii suplimentare care nu au apărut în cadrul Secţiunii 2. Aceste jocuri şi exerciţii sunt doar câteva dintre sutele de exerciţii de teatru folosite în întreaga lume. Ele diferă din perspectiva deprinderilor pe care sunt menite să le dezvolte. Unele urmăresc îmbunătăţirea aptitudinilor şi tehnicilor de actorie, în timp ce altele îi ajută pe actori să-şi dezvolte aptitudinile de improvizaţie. Alte exerciţii ajută în acelaşi timp la dezvoltarea tehnicilor actoriceşti şi de improvizaţie. Această secţiune cuprinde 5 categorii de exerciţii: ■

construirea încrederii

■

dezvoltarea coeziunii

■

observare şi mişcare

■

improvizaţie

■

disponibilitate afectivă

Construirea încrederii Ridicarea Unul dintre jucători stă întins pe podea iar membrii grupului stau în jurul lui. Fiecare dintre membrii grupului are sarcina de a ridica o anumită parte a corpului acestui jucător. Membrii grupului îl ridică pe jucător treptat deasupra capului şi îl plimbă prin încăpere. Exerciţiul se va continua prin rotaţie până când toţi ajung să fie ridicaţi în acest mod. Săritura Grupul formează două rânduri care stau faţă în faţă, la o distanţă de aproximativ 30 de centimetri unul de altul. Participanţii ţin braţele întinse înainte şi puţin depărtate, astfel încât să formeze 'un teren de aterizare'. Unul câte unul, jucătorii sar de pe un scaun sau o masă (cu o înălţime de aproximativ un metru) în braţele grupului. Atenţie: grupul trebuie să aibă grijă să amortizeze aterizarea săritorului. Exerciţiul se va continua prin rotaţie, până când tuturor participanţilor le vine rândul să sară.


67

Fuga cu ochii legaţi Participanţii formează un rând de-a lungul unuia dintre pereţii unei încăperi mai mari. Unul dintre jucători este legat la ochi şi pus să fugă spre rândul de participanţi. Când ajunge în apropierea lor, cei din rând îl prind şi îl opresc. Continuaţi exerciţiul prin rotaţie până când toţi participanţii apucă să fugă cu ochii legaţi. Cu ochii închişi în cerc Grupul formează un cerc strâns în jurul unui jucător care stă în mijloc, cu ochii închişi şi picioarele apropiate. Participanţii din cerc îl pasează pe jucătorul din mijloc de la unul la altul, iar acesta se relaxează complet şi se lasă în mâinile grupului. Exerciţiul va continua prin rotaţie, până când toţi jucătorii ajung să stea în centru.

Dezvoltarea coeziunii Într-un singur glas Echipele formate din 2-4 persoane se aliniază una câte una pe scenă. Membrii echipelor stau cu braţele petrecute pe după umerii colegilor şi cu faţa la ceilalţi jucători şi la facilitator. Toţi membrii dintr-o echipă vor vorbi în acelaşi timp într-un singur glas, fără să aibă un text stabilit dinainte. Vor vorbi rar şi se vor strădui să menţină contactul vizual între ei. Nici unul dintre jucători nu trebuie să încerce să conducă – aici e vorba de coeziune şi încredere. Jocul poate fi jucat în mai multe moduri. Într-una din variante, facilitatorul cere echipei să spună o poveste împreună (subiectul poate fi stabilit de facilitator), să vorbească despre un subiect ca bun cunoscător al acestuia sau să răspundă la întrebările puse de grup. Într-o altă variantă, echipele de pe scenă au sarcina de a improviza o scenă, cele două personaje fiind interpretate colectiv de două echipe. Povestirea I Jucătorii stau în cerc, iar facilitatorul anunţă titlul povestirii. Jucătorii construiesc povestea împreună. Fiecare jucător are dreptul să adauge un singur cuvânt la poveste, după care predă ştafeta următorului jucător din cerc. Povestirea II Se procedează ca mai sus, însă de această dată unul dintre jucători spune povestea până la un punct şi apoi predă ştafeta jucătorului care stă la dreapta sa, care continuă povestea până când predă ştafeta următorului jucător. Povestire în limba păsărească Se procedează ca mai sus, însă nu se dă un titlu povestirii. Jucătorii construiesc povestea tot în colaborare, bucată cu bucată, diferenţa este însă că nu folosesc o limbă obişnuită, ci o păsărească. La sfârşit, fiecare participant poate să scrie despre ce crede că a fost povestea, după care se poate purta o discuţie în grup pentru a se compara variantele. Mişcarea Jucătorii stau un cerc. Unul dintre jucători îi arată o mişcare celui care stă la dreapta sa. Rând pe rând, fiecare jucător imită mişcarea şi o transmite mai departe următorului

68


până când ea ajunge înapoi la cel de la care a pornit, care lansează o mişcare nouă pe care o transmite în jurul cercului. Variaţie: adăugaţi şi un sunet care să însoţească mişcarea. Zip, Zap, Zop Grupul stă în cerc. Jucătorul care începe arată spre un alt jucător din cerc, îi caută privirile şi, după ce au stabilit contactul vizual, spune 'Zip'. Jucătorul căruia i s-a transmis cuvântul arată apoi spre o altă persoană, stabileşte contactul vizual cu aceasta şi spune 'Zap'. Apoi acest al treilea jucător arată spre o altă persoană din cerc şi spune 'Zop'. Jocul continuă în acest mod, cuvintele fiind transmise în ordinea prezentată mai sus. Jucătorii se vor strădui să transmită cuvântul corect fără întreruperi. Se poate juca şi ca un joc de eliminare (adică, persoana care repetă incorect cuvântul care i se transmite este eliminată din joc). Scaunul fierbinte Trei jucători stau aşezaţi unul lângă altul. Cel din stânga şi cei din dreapta au sarcina de a se întrece în a capta atenţia jucătorului din mijloc prin orice fel de mijloace (bineînţeles, în limite rezonabile şi fără a avea voie să-l atingă). În grup strâns Jucătorii stau în picioare foarte aproape unul de altul, cu braţele petrecute pe după umeri, formând un grup strâns. Cereţi participanţilor să închidă ochii şi să păstreze tăcerea, şi apoi faceţi cu ei câteva exerciţii de inspiraţie şi expiraţie, timp de aproximativ un minut. După ce s-au relaxat, cereţi jucătorilor să se desprindă de grup, ţinând în continuare ochii închişi, dar să păstreze legătura cu spaţiul fizic din jur, dacă pot. Cereţi participanţilor să încerce să simtă ce se întâmplă în încăpere. Unde sunt ceilalţi jucători? Unde se află ei faţă de ceilalţi jucători? Cereţi jucătorilor să exploreze nemişcarea şi energia grupului. După câteva minute, retrageţi câţiva jucători din joc, care vor deschide ochii şi vor urmări ce se întâmplă. În încheiere, cereţi tuturor participanţilor să deschidă ochii şi discutaţi despre exerciţiu.

Observare şi mişcare Trezirea Jucătorii stau întinşi pe jos cu ochii închişi. Jucătorilor li se spune să deschidă ochii şi să vadă lumea din jur cu ochi noi, să-şi exploreze propriul corp şi mediul înconjurător ca şi cum le-ar vedea pentru prima dată. Treptat, jucătorii se ridică în şezând, apoi în picioare şi aşa mai departe. Acest exerciţiu trebuie să dureze cel puţin 30-45 de minute. Exerciţiu cu animale Împărţiţi participanţii în grupuri de 4-5 jucători. Fiecare jucător din grup alege animalul în care vrea să se transforme. În acest exerciţiu grupurile au la dispoziţie un spaţiu bine delimitat în cadrul căruia, în timpul alocat, vor explora animalul în care s-au transformat şi relaţiile cu celelalte animale din grup. Discutaţi despre exerciţiu şi despre posibilitatea de a-l aplica la lucrul cu personajele etc.


69

Deplasare prin spaţiu Participanţii se mişcă prin încăpere. Facilitatorul numeşte pe rând diferite stări fizice – cum ar fi o schimbare de ritm, greu, uşor, mai mare, mai mic, strâmt, sacadat, balonaşe, plutire printre nori etc. – iar jucătorii răspund cu propriul trup în timp ce continuă să se deplaseze prin încăpere. De la încremenire la viteză Jucătorilor li se cere să alerge prin încăpere cât pot de repede. La un semn al facilitatorului, toţi încremenesc în poziţia în care sunt, rămân nemişcaţi şi nu scot nici un sunet până la un nou semn al facilitatorului, când încep din nou să alerge. Schimbări de ritm Participanţii se împart în grupuri de 5-6 jucători. Fiecare grup se mişcă continuu în ritmul indicat de facilitator, într-o zonă clar definită a sălii. La 'unu' mişcarea trebuie să fie abia perceptibilă. La 'zece' jucătorii trebuie să se mişte cât pot de repede. La 'cinci' ritmul mişcării trebuie să se situeze la un ritm mediu. Membrii grupului vor trebui să înveţe să prindă schimbările subtile de ritm pe parcursul derulării exerciţiului. Mişcare pe ritmul muzicii Jucătorii sunt răspândiţi prin încăpere. Formatorul asigură fondul muzical, format dintr-o succesiune de piese diferite, în timp ce jucătorii explorează influenţa pe care muzica o are asupra corpului lor. După câteva minute, formatorul cere jucătorilor ca mişcările pe care le fac să devină mai ample, sau dimpotrivă, mai puţin ample. Se discută apoi despre legătura dintre capacitatea de a 'simţi' ritmul şi munca actorului pe scenă. Exerciţiu de neutralitate Jucătorii sunt răspândiţi prin sală şi încearcă să stea într-o poziţie complet neutră. Facilitatorul îi ajută pe jucători să găsească poziţii cu adevărat neutre. Discutaţi despre faptul că orice element care nu este neutru poate de fapt comunica ceva. Modelarea lutului Trei jucători ies în faţa grupului şi adoptă o poziţie neutră. Alţi trei jucători devin 'sculptorii' care se aproprie de câte un jucător şi îi sculptează corpul şi faţa. După câteva minute, facilitatorul le cere statuilor să prindă viaţă sub noua identitate, reflectând modificările aduse fizicului lor. Umplerea spaţiului Jucătorilor li se alocă câte un număr, unu, doi, sau trei. Jucătorii lucrează într-un spaţiu bine definit şi pornind de la o poziţie neutră. La strigarea numărului lor, jucătorii umplu spaţiul din jurul lor. De exemplu, când facilitatorul strigă 'Doi', toţi cei cu numărul doi trec să umple spaţiul dintre ei şi ceilalţi jucători. Versiune avansată: jucătorii lucrează pe trei nivele: jos, la mijloc sau sus. Facilitatorul strigă, 'Numărul doi, jos,' 'Numărul unu, sus' etc. iar jucătorii trec să umple spaţiile respective.

70


Improvizaţie Poziţia şi propoziţia Jucătorii se mişcă liber prin încăpere. La indicaţia facilitatorului, care strigă 'stop', jucătorii rămân nemişcaţi în poziţia în care se găseau. Facilitatorul trece de la un jucător la altul şi aceştia descriu pe rând poziţia în care au încremenit folosind o singură propoziţie. Statuile Jucătorii stau în perechi, spate în spate. Facilitatorul spune un cuvânt care denumeşte un sentiment, o problemă etc. (de ex. iubire, ură, bucurie sau sex). După aceea numără până la trei. La trei, partenerii trebuie să se întoarcă, să creeze pe loc statuia care exprimă cuvântul respectiv şi să rămână nemişcaţi în respectiva poziţie. Dansul numelor Jucătorii au la dispoziţie 20 de minute pentru a crea un număr de dans în care îşi folosesc întreg trupul pentru a-şi scrie numele. Orchestra I Unul dintre jucători este dirijorul. Toţi ceilalţi jucători personifică un instrument (de ex. o trompetă sau o vioară) cu corpul şi cu sunetele aferente. Dirijorul dirijează orchestra formată din ceilalţi jucători. Orchestra II Unul dintre jucători este dirijorul, ca mai sus. Jucătorii se împart în grupuri de 3-4 membri pentru a crea o frază muzicală originală (două sau trei măsuri sunt de ajuns). Mai întâi, grupurile îşi prezintă pe rând 'melodia' întregului grup. Apoi, dirijorul dirijează întreg ansamblul, indicând intrările şi ieşirile, făcând semn cine să cânte mai tare şi cine mai încet etc. În a doua rundă, grupurile pot adăuga şi mişcare exerciţiului. Expresie de grup Facilitatorul spune cuvinte care denumesc diferite stări care vor trebui să fie exprimate de grup în ansamblul său (fie ca grup statuar, fie ca masă în mişcare). Iată câteva exemple de astfel de stări: puternic, uşor, expansiv, greoi, furios, trist, fericit, emoţionat sau beat. Trei cuvinte Jucătorii formează perechi. Facilitatorul propune trei cuvinte sau expresii care nu au nici o legătură între ele (de ex. copac, orez şi manuale). Jucătorul A are sarcina de a-i spune Jucătorului B o poveste în care să folosească toate cele trei cuvinte. Toate perechile desfăşoară acest exerciţiu în acelaşi timp şi au la dispoziţie un timp limitat. După prima rundă, facilitatorul propune alte trei cuvinte, iar acum e rândul Jucătorului B să spună o poveste jucătorului A pornind de la ele, şi aşa mai departe.


71

Cuvânt cu cuvânt Jucătorii formează perechi. Facilitatorul dă jucătorilor titlul unei poveşti. Perechile vor crea povestea împreună, cuvânt cu cuvânt (de exemplu, Jucătorul A: 'A', Jucătorul B: 'fost', A: 'odată', B: 'ca', A: 'niciodată', B: 'o', şi aşa mai departe). A treia persoană intră în încăpere Doi jucători au sarcina de a improviza o scenă pe baza următoarelor elemente date: relaţia dintre personaje, conflictul, locul şi momentul în care se desfăşoară acţiunea. Între timp, un al treilea jucător aşteaptă afară. Acestui jucător nu i se comunică decât cine este şi ce informaţii sau fapte va duce în scenă. Atunci când facilitatorul îl pune pe cel de-al treilea jucător să intre, jucătorii aflaţi în toiul improvizaţiei vor trebui să se adapteze la această nouă prezenţă. Purtaţi o discuţie despre modul în care cel de-al treilea jucător a influenţat scena. Scenă în ordine inversă Doi jucători au sarcina de a improviza o scenă pe baza următoarelor elemente date: relaţia dintre personaje, conflictul, locul şi momentul în care se desfăşoară acţiunea. Jucătorii trebuie să joace scena invers, adică de la sfârşit la început – să înceapă cu ultima replică, să continue cu penultima şi tot aşa, până ajung la începutul scenei. Adăugarea unor evenimente la scenă Doi jucători au sarcina de a improviza o scenă pe baza următoarelor elemente date: relaţia dintre personaje, conflictul, locul şi momentul în care se desfăşoară acţiunea. De asemenea, li se dă un 'eveniment'. (De exemplu, scena se referă la doi fraţi al căror tată este bolnav de SIDA. Unul dintre personaje este sunat de la spital şi i se spune: 'Veniţi la spital, tatăl dvs. este foarte bolnav.') Prin adăugarea unui eveniment, situaţia din scenă devine mai tensionată.

Libertate şi destindere Promovaţi o atmosferă de libertate şi destindere în cadrul sesiunilor de formare, mai ales atunci când jucaţi jocuri de teatru. Dintr-o serie de motive, unele dintre aceste jocuri îi intimidează pe participanţi la început. Intensitatea (sau însăşi apariţia) sentimentului de intimidare va diferi de la o persoană la alta şi de la un joc sau exerciţiu la altul şi i-ar putea surprinde pe participanţi, chiar dacă joacă deja jocul de câtăva vreme. Dacă însă în cadrul atelierului sau programului de formare se stabileşte clar că este imposibil să faci ceva greşit atunci când participi la astfel de jocuri, temerile participanţilor se pot gestiona mult mai uşor, iar activităţile pot fi instructive. Nu uitaţi că va trebui să ţineţi seama de normele culturale valabile în locul unde vă desfăşuraţi activitatea în ceea ce priveşte atingerea unei alte persoane sau alte aspecte de acest gen şi adaptaţi exerciţiile în funcţie de situaţie.

72


Basmul Grupul alege 7-8 'elemente' care să poată fi incluse într-un basm sau într-o poveste tradiţională (de ex. ploaie, vânt, fulger, cai care gonesc, copaci care cad etc.). Fiecărui element i se va asocia un sunet (de ex. bătutul din palme pentru ploaie). Apoi, grupul se va împărţi în două, iar o jumătate se va ocupa de conceperea poveştii (care va cuprinde toate elementele de mai sus), iar cealaltă jumătate va gândi mişcările pentru fiecare element (de ex. pentru a reprezenta lumina fulgerului, toţi vor sări în sus cu braţele ridicate în aer). După ce grupul a avut la dispoziţie timp pentru a concepe povestea şi coreografia, reuniţi-i pe participanţi şi invitaţi primul grup să interpreteze povestea, în timp ce al doilea interpretează elementele. Filmul străin Doi jucători lucrează ca 'actori' într-un film străin, în timp ce doi alţi jucători fac dublajul de voce pentru ei. Actorii vor juca, iar vocile lor vor fi asigurate de cei care fac dublajul. Minciuna Doi jucători stau în faţa grupului: sunt copii (fraţi sau buni prieteni). Facilitatorul pune o întrebare (de ex. 'Mihai, Ioana, cine a vopsit câinele roşu?') iar cei doi copii încearcă să dea o explicaţie împreună. Începe unul dintre ei, apoi se întoarce către celălalt, care continuă povestea, după care revine primul, şi aşa mai departe. Publicul poate pune întrebări în orice moment. Cu cât e mai ciudată povestea, cu atât va fi distracţia mai mare.

Disponibilitate afectivă Caleidoscopul stărilor de spirit Jucătorii numără până la 10. În timpul numărătorii, ei trec de la o stare de spirit la alta, în succesiunea fericit – furios – trist – fericit. (De exemplu, pe 1-2-3 sunt fericiţi, pe 4-5 sunt furioşi, pe 6-7-8 sunt trişti, iar pe 9-10 sunt din nou fericiţi.) Acest exerciţiu le permite jucătorilor să exploreze sentimentele şi emoţiile. Pentru variaţie, se poate număra până la 5 sau până la 20, sau numărătoarea poate fi înlocuită cu rânduri dintr-un monolog. Handicapul fizic Acest exerciţiu se poate dovedi util atunci când un jucător se confruntă cu un 'blocaj' în elaborarea unei scene sau a unui anumit personaj. Jucătorul are sarcina de a-şi spune replicile în timp ce ceilalţi îl împiedică să se mişte liber (de ex. doi membri ai trupei îl ţin de picioare în timp ce el încearcă să păşească şi să îşi spună mai departe replicile, sau mai mulţi jucători formează un perete uman peste care jucătorul încearcă să treacă în timp ce continuă să-şi spună replicile). Atenţie! Acest exerciţiu se va folosi numai în cadrul unui grup ai cărui membri au dezvoltat deja o relaţie solidă de încredere între ei. Limitarea mişcării jucătorului trebuie să se facă într-un mod simplu şi non-violent. Facilitatorul va monitoriza desfăşurarea exerciţiului.


73

Influenţează-ţi perechea Jucătorii formează perechi. Fiecăruia dintre cei doi parteneri li se cere să provoace un sentiment sau un şir de sentimente la partener, însă nici unul dintre ei nu ştie care este obiectivul urmărit de celălalt (de ex. jucătorul A îl face pe partenerul B să se simtă derutat, jucătorul B îl face pe partenerul A să se simtă în al nouălea cer). Jucătorii pot fi instruiţi să provoace două sentimente diferite la partenerul lor. Acest exerciţiu se execută de cele mai multe ori fără ca participanţii să vorbească, deşi se pot folosi şi diferite acţiuni, sunete sau o limbă păsărească. Jucătorilor li se spune să-şi urmărească obiectivul ferm şi activ, dar să-şi lase şi partenerul să-i influenţeze.

74


4

Programe avansate de teatru pentru educaţia de la egal la egal: înfiinţarea şi construirea unei companii de teatru


Secţiunea 4

4


Ceea ce poţi face sau ceea ce poţi visa, poţi şi începe. Îndrăzneala are geniu, putere şi magie. – Goethe Această secţiune a fost concepută ca o prezentare şi trecere în revistă a modului în care se poate construi o companie de teatru. Cunoştinţele de bază pe care participanţii le-au deprins în Secţiunile 1 şi 2 – privind formularea obiectivelor educaţionale, crearea scenelor şi apoi reprezentarea lor – constituie premisele esenţiale pentru a se putea trece la utilizarea acestei secţiuni. Această secţiune se referă la identificarea obiectivelor şi priorităţilor, la stabilirea distribuţiei şi organizarea unor probe pentru diferite roluri, pregătire, repetiţii, prelucrarea scenelor, logistică şi coordonare, precum şi la o serie de alte aspecte. Această secţiune se adresează celor care doresc să creeze o companie de teatru, însă multe dintre ideile de aici le pot fi utile tuturor programelor de educaţie de la egal la egal care utilizează tehnici preluate din teatru.

Înfiinţarea unei trupe de teatru Identificarea obiectivelor şi priorităţilor Înainte de a se trece la stabilirea distribuţiei şi la organizarea probelor pentru roluri, este necesar să definiţi viziunea despre trupa de teatru pe care doriţi s-o construiţi şi despre obiectivele educaţionale pe care le urmăriţi prin piesele de teatru puse în scenă. Gândiţi-vă cum vreţi să fie spectacolul pe care-l montaţi şi cum puteţi să-l realizaţi. Nu uitaţi că această viziune se poate schimba şi evolua în timp, aşa că va trebui să rămâneţi deschis şi flexibil pe tot parcursul activităţii pe care o desfăşuraţi. Pe măsură ce vă abandonaţi procesului de creaţie, arta pe care o creaţi tinde să-şi trăiască propria viaţă. Încă de la început, este bine să stabiliţi concret câteva elemente. ■ ■

Ce tipuri de subiecte veţi aborda în piesa de teatru? Actorii care joacă în distribuţie pot să-şi aducă contribuţia la conţinutul piesei, sau cei care vă asigură finanţarea vă impun un anumit conţinut?

■

Veţi crea un material dramatic original sau vi se va pune la dispoziţie un scenariu? (Autorii acestui manual recomandă însă insistent folosirea improvizaţiei ca metodă de elaborare a scenariilor.)

Aceşti factori influenţează obiectivele pe termen scurt şi lung, precum şi planificarea repetiţiilor. De exemplu, dacă nu aveţi un text scris în prealabil – adică materialul va fi creat de actori înşişi în timpul repetiţiilor – obiectivele iniţiale ar putea fi următoarele: ■

să identificaţi problemele de sănătate pe care le veţi aborda în spectacol

■

să stabiliţi conţinutul concret al problemelor folosind tehnica 'cine, ce face, unde' Secţiunea 4. Programe avansate de teatru de la egal la egal

75

■

să improvizaţi scenariul şi apoi sa lucrati la detalii

■

să definiţi clar şi să stabiliţi legăturile dintre scenele care rezultă din improvizaţie (de ex. cu ajutorul muzicii, încercând în general să daţi o formă spectacolului)

■

să concepeţi povestea personajelor şi să organizaţi discuţiile de după vizionarea spectacolului

Pentru atingerea acestor obiective este nevoie de planificare, organizare minuţioasă şi de numeroase ore de muncă pe parcursul mai multor săptămâni şi luni. E bine să aveţi în vedere şi obiectivele de mai jos, care sunt mai puţin concrete, însă sunt importante pentru ca o trupă de teatru să lucreze la cel mai înalt nivel de calitate: ■

dezvoltarea încrederii şi coeziunii în cadrul trupei

■

îmbunătăţirea flexibilităţii fizice, afective şi vocale

■

îmbunătăţirea cunoştinţelor şi tehnicilor de joc pe scenă

■

îmbunătăţirea aptitudinilor muzicale şi vocale

Distribuirea actorilor/educatori peer în diferite roluri Recrutarea, organizarea probelor şi stabilirea distribuţiei sunt sarcini extrem de importante pentru o trupă care are intenţia de a monta o piesă de teatru completă sau de a folosi teatrul ca principală componentă a unui program de educaţie de la egal la egal. Coordonatorii de program trebuie să aibă în vedere o serie de aspecte atunci când stabilesc distribuţia, în funcţie de cerinţele pe care le ridică piesa de teatru pe care o montează. De exemplu, se va folosi în piesă muzică şi dans? Actorii vor trebui să cânte la un instrument? Este important să găsiţi echilibrul între nevoia de a găsi actori talentaţi şi educatori peer talentaţi. Nu uitaţi, membrii distribuţiei vor trebui să beneficieze de pregătire în ambele domenii. Gândiţi-vă la aptitudinile în domeniul educaţiei de la egal la egal de care are nevoie programul. Educatorii peer trebuie să aibă aptitudini de scriitor la un anumit nivel? Ce alte tipuri de activităţi vor mai trebuie să desfăşoare în afara jocului pe scenă?

Organizarea de probe cu actorii/educatori peer Dacă este posibil şi fezabil, invitaţi tineri din publicul ţintă la probele pentru diferite roluri în piesa de teatru. Prin intermediul acestor probe, îi veţi putea identifica pe actorii/educatori peer care manifestă cel mai mare angajament faţă de jocul pe scenă şi educaţia de la egal la egal şi vă puteţi face o idee despre talentele pe care le aveţi la dispoziţie. Iată câteva sugestii de care e bine să ţineţi seama la organizarea probelor: ■

Anunţaţi faptul că se organizează probe la nivelul comunităţii (sau în rândul publicului ţintă) pe mai multe căi, de exemplu prin participarea la reuniuni ale comunităţii, prin vizite la şcoli sau prin împărţirea unor fluturaşi în pieţe sau în locurile mai circulate.

■

Aveţi grijă ca sala în care se dau probele să fie suficient de spaţioasă pentru ca tinerii să se poată mişca nestingheriţi prin ea, şi să aibă o masă şi nişte scaune pregătite pentru comisia de selecţie.

76


■

Dacă aveţi nevoie de instrumente muzicale, obţineţi-le din timp şi pregătiţi-le în sala de probă.

■

Dacă este posibil, creaţi un spaţiu de recepţie (care să fie prevăzut cu o uşă care se poate închide) care să fie separat de spaţiul în care se dau probele. Astfel, comisia de selecţie şi cei care dau probe vor putea discuta fără să fie deranjaţi de zgomotul de afară.

■

Numiţi un responsabil cu primirea şi înregistrarea persoanelor venite la probă, care va avea şi sarcina de a nota datele de contact ale acestora. Pentru a mai câştiga timp, această persoană poate să aibă şi un asistent, a cărui sarcină va fi să-i însoţească pe cei veniţi la probă la intrarea şi la ieşirea din sală.

Trataţi-i cu respect pe tinerii care vin să dea probe, pentru că ei ar putea deveni viitorii actori/educatori peer cu care veţi lucra. Comunicaţi-le imediat dacă vor mai fi chemaţi pentru o a doua probă sau dacă au fost selectaţi pentru distribuţie.

Listă de verificare pentru probe ▼

Stabiliţi clar în prealabil ce căutaţi.

▼

Gândiţi-vă de ce organizaţi probele.

▼

Stabiliţi câte roluri sunt disponibile şi câţi băieţi sau fete vreţi să distribuiţi în aceste roluri. Lăsaţi la o parte orice idee preconcepută şi fiţi deschis la surprizele pe care le puteţi avea în timpul probelor.

▼

Găsiţi un spaţiu în care să puteţi desfăşura probele şi stabiliţi data şi ora la care au loc probele în funcţie de disponibilitatea spaţiului.

▼

La nevoie, închiriaţi un pian sau o orgă electronică, dacă sala de probă nu este

▼

La nevoie, angajaţi pe cineva care să-i acompanieze pe candidaţi la pian/orgă.

▼

Faceţi publicitate pentru probele pe care le organizaţi prin intermediul anunţurilor în

dotată cu aşa ceva.

ziare, prin distribuirea de fluturaşi sau prin vizite personale. ▼

Verificaţi ca toate materialele publicitare să conţină informaţiile complete.

▼

Recrutaţi din timp un responsabil cu înregistrarea candidaţilor şi un asistent al acestuia şi instruiţi-i în legătură cu sarcinile pe care le au de efectuat.

▼

Pregătiţi nişte foi cu informaţii utile, cereri pentru participarea la probe, foi de prezenţă, liste de aşteptare, invitaţii pentru o nouă probă (care sunt opţionale, dar oricum va trebui să stabiliţi o metodă prin care îi veţi invita pe candidaţi să revină pentru noi probe), tăbliţe indicatoare şi fotografii pe care să le expuneţi pe perete.

▼

Pregătiţi scotch, instrumente de scris, capsatoare şi capse şi orice alte lucruri de

▼

Stabiliţi din timp cum vor comunica între ei membrii comisiei de selecţie în timpul

care credeţi că aţi putea avea nevoie în ziua respectivă. derulării probelor. ▼

După fiecare probă, alocaţi două minute pentru o discuţie cu candidatul.

▼

Stabiliţi cum veţi comunica cu personalul de la recepţie.

▼

Discutaţi toate problemele în prealabil, pentru a evita neînţelegerile şi tensiunile între membrii comisiei de selecţie.

▼

Asiguraţi-vă că toţi membrii comisiei ştiu ora la care se vine şi se pleacă, ora la care se dă pauza de masă, precum şi toate celelalte detalii de procedură.

Şi acum, vă dorim mult succes. Puteţi trece la treabă! Secţiunea 4. Programe avansate de teatru de la egal la egal

77

Formarea actorilor din distribuţie în domeniul educaţiei de la egal la egal şi al educaţiei pentru sănătate Aveţi grijă ca toţi membrii distribuţiei să beneficieze de formare cu privire la subiectele din domeniul sănătăţii de care se vor ocupa. Deşi acest manual nu conţine un modul de formare pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor în domeniul sănătăţii reproducerii şi al HIV/SIDA, există numeroase astfel de module care se pot folosi în acest scop, inclusiv Manualul pentru formarea formatorilor din această serie de instrumente de lucru. Dacă printre cei care lucrează în cadrul organizaţiei dvs. nu există formatori cu competenţă în domeniul sănătăţii şi al educaţiei de la egal la egal, apelaţi la alte organizaţii care vă pot ajuta în acest sens.

Formarea actorilor din distribuţie în domeniul teatrului de la egal la egal Secţiunea 2 are menirea de a vă oferi sprijinul necesar, dvs. şi actorilor/educatori peer, în atingerea obiectivelor vizate. Exerciţiile contribuie la dezvoltarea deprinderilor pe termen lung, şi ar fi bine ca multe dintre activităţi de aici să fie încorporate sistematic în repetiţiile, sesiunile speciale de formare, taberele şi celelalte evenimente de formare programate pe care le organizaţi. Actorii/educatori peer vor avea nivele diferite de experienţă, abilităţi, deschidere şi disponibilitate faţă de asumarea unor riscuri. Existenţa unei astfel de diversităţi în rândul actorilor/educatori peer este de fapt un câştig, deoarece ei se vor putea ajuta între ei şi vor avea de învăţat câte ceva de la fiecare.

Construirea unei companii de teatru Considerând că aţi reuşit să găsiţi o echipă minunată pentru distribuţie, va trebui acum să treceţi la stabilirea obiectivelor pe termen mediu şi scurt pe care trebuie să le atingeţi pentru ca viziunea dvs. să se transforme în realitate. Dacă gândiţi lucrurile pe termen scurt şi lung, veţi putea stabili o ordine logică în ceea ce aveţi de făcut şi nu vă veţi simţi presat să încercaţi să faceţi totul deodată. Nu uitaţi că procesul de elaborare şi îmbunătăţire a materialului ia destul de mult timp. Unele sarcini trebuie îndeplinite acum, însă altora nu le va veni rândul decât peste 6 luni sau peste un an.

Repetiţiile Poate că aspectul cel mai important în construirea unei companii de teatru este seriozitatea cu care abordaţi planificarea şi pregătirea repetiţiilor. Pentru ca repetiţiile să fie eficiente, este important să creaţi de la bun început un spaţiu sigur, dinamic, plin de energie şi plăcut pentru trupă. Lăsaţi ca acest spaţiu să fie al actorilor/educatori peer, pentru că, cu cât se vor simţi mai în largul lor aici, cu atât vor fi mai deschişi spre creativitate. Răspunderea de a stabili tonul repetiţiilor îi revine regizorului şi echipei cu care lucrează. Regizorul trebuie să le dea tuturor sentimentul de siguranţă că pot încerca lucruri noi, pot eşua, pot reuşi şi se pot juca. 78


Umorul este un instrument esenţial. Regizorul trebuie să creeze o atmosferă în care nimic nu este judecat după criteriile corect sau greşit şi în care nu există reuşită sau eşec. Tot regizorul este cel care trebuie să-i ajute pe membrii trupei să găsească echilibrul între o atmosferă deschisă, plăcută şi una rigidă, cu disciplină excesivă. Membrii trupei trebuie să sosească la timp, să plece la timp, să-şi facă treaba eficient, dar şi cu plăcere.

Logistica repetiţiilor Ţinând seama de faptul că actorii/educatori peer au şi alte responsabilităţi – serviciu, şcoală, familie şi activităţi extraşcolare – reflectaţi asupra următoarelor întrebări: ■

Realist vorbind, cât timp credeţi că pot aloca actorii repetiţiilor pe săptămână?

■

Ce înseamnă să ai prea multe repetiţii?

■

Ce înseamnă să ai prea puţine?

Înainte de a lua o hotărâre privind repetiţiile, consultaţi-vă cu trupa. În general, planificarea a două repetiţii pe săptămână este o variantă acceptabilă din mai multe puncte de vedere: al timpului alocat, al asigurării echilibrului cu orarul actorilor/educatori peer şi al timpului necesar pentru a pregăti cum trebuie piesa de teatru. Uneori pot să treacă mai multe luni până vă daţi seama dacă cele două repetiţii pe săptămână sunt de ajuns sau sunt prea multe. Cheia reuşitei o dă structura. Tinerii au nevoie de structură şi chiar le prieşte, chiar dacă aparent se opun încercărilor de a li se impune orice fel de structuri. Dacă reuşiţi să instituiţi un program de repetiţii structurat, consecvent, aproape ca un ritual, veţi fi uimit de rezultatele obţinute.

Compensaţi, dacă aveţi posibilitatea Dacă aveţi posibilitatea, gândiţi-vă să-i plătiţi pe actorii/educatori peer pentru timpul pe care îl alocă repetiţiilor şi să le plătiţi şi transportul, sau găsiţi o altă modalitate de a le oferi o compensaţie. Le cereţi să vină la o anumită oră şi să execute anumite sarcini – prin urmare ar trebui să-i plătiţi pentru ceea ce fac, dacă vă permite bugetul.

Încălzirea, jocurile şi exerciţiile din cadrul repetiţiilor Activităţile de încălzire concentrează energia şi stimulează motivaţia actorilor/ educatori peer pentru muncă. Există multe modalităţi de a face încălzire – consultaţi Secţiunile 2 şi 3 unde veţi găsi exerciţii cu ajutorul cărora îi puteţi pune în mişcare pe actorii/educatori peer. Important este să începeţi fiecare repetiţie cu o activitate de grup care încălzeşte corpul şi vocea, înviorează membrii trupei, îi ajută să se concentreze şi îndeplineşte funcţia unui ritual. Prin desfăşurarea ritualului, spaţiul este definit ca 'spaţiu al grupului'. De asemenea, el semnalează tuturor că repetiţia a început. După încălzire, treceţi la o serie de jocuri şi exerciţii de teatru. Rezervaţi între 30 şi 45 de minute din fiecare repetiţie pentru acest tip de activităţi, timp Secţiunea 4. Programe avansate de teatru de la egal la egal

79

suficient pentru a juca 3-4 jocuri. Alternaţi exerciţiile care solicită mai mult fizicul cu activităţile mai cerebrale. Mai jos vă oferim un exemplu de plan pentru o sesiune de 45 de minute de jocuri şi exerciţii (jocurile sunt preluate din Secţiunile 2 şi 3). Zip, Zap, Zop (5 minute) Dă ritmul mai departe (3 minute) Exerciţiu de mers – jos masca! (10 minute) Exerciţiu în oglindă (10 minute) Maşinile (12 minute)

Crearea şi dezvoltarea unei scene Cea mai mare parte a timpului din cadrul unei repetiţii trebuie să fie dedicată elaborării şi îmbunătăţirii spectacolului. Pentru crearea unei noi scene prin improvizaţie şi pentru lucrarea scenei astfel încât să poată fi prezentată în spectacol este nevoie de o activitate de mare concentrare, care se va desfăşura în mai multe etape. După ce actorii/educatori peer creează o nouă scenă, invitaţi grupul să reflecteze asupra sa. Fără această reflecţie, nu se va putea face nicio îmbunătăţire. Putem evalua mai bine eficacitatea unei scene dacă încercăm să răspundem la întrebările de mai jos. ■

În ce măsură contribuie scena la atingerea obiectivelor educaţionale?

■

Scena (inclusiv personajele şi intriga) este relevantă pentru publicul ţintă?

■

Scena este adecvată vârstei?

■

Limbajul folosit este adecvat pentru vârsta şi cultura publicului?

■

Limbajul folosit este mult prea modern? Sau argoul folosit va suna depăşit în curând?

■

Limbajul folosit este discriminatoriu, sexist?

■

Scena îmbină umorul cu drama?

■

Scena reuşeşte să transmită un mesaj, fără să adopte un ton moralizator sau critic?

■

Scena este interesantă şi captivantă?

■

Scena reuşeşte să conştientizeze, să informeze, să educe, să dezvolte deprinderi şi să îndemne la adoptarea unor noi comportamente?

Continuaţi să vă puneţi aceste întrebări pe parcursul evoluţiei scenei. Nu vă fie teamă să eliminaţi o scenă care nu merge, chiar dacă aţi lucrat la ea foarte mult. Apoi invitaţi persoane din afara grupului să vizioneze piesa şi să vă spună ce părere au despre ea. Aceasta este o modalitate excelentă de a vă da seama dacă aţi reuşit să vă atingeţi obiectivele prin ceea ce aţi creat. Feedbackul şi modificările sunt foarte utile, prin urmare nu trebuie să vă fie teamă de critică. După ce aţi creat toate scenele, le-aţi evaluat şi aţi tot improvizat pe marginea lor, vine momentul în care trebuie să le fixaţi, adică să le puneţi pe hârtie ca pe un scenariu. După ce aţi jucat scenele timp de aproximativ o lună, vă veţi da mai bine seama ce trebuie schimbat pentru ca ele să devină şi mai relevante pentru 80

publicul ţintă. Tehnici de teatru pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor: manual de formare

Câteva aspecte de care e bine să ţineţi seama ▼

Aveţi grijă să nu fie prea multe personaje într-o scenă. Dacă scenele sunt supraaglomerate, ele pot deveni neclare.

▼

Fiţi atenţi cu 'scenele de ceartă' sau orice alte scene în care are loc o confruntare. Acestea se pot transforma uşor într-un schimb de ţipete şi răcnete, ceea ce afectează valoarea lor educativă.

▼

Verificaţi lungimea scenelor. De obicei, cu cât sunt mai scurte, cu atât e mai bine.

▼

Evitaţi să puneţi replici prea lungi în gura personajelor. În viaţa reală, folosim puţine cuvinte. Povestea o spune comportamentul omului – iar această poveste e uneori mai interesantă decât cea spusă cu cuvinte.

▼

Nu vă fie teamă de umor

Umorul şi tensiunea dramatică – găsirea echilibrului Va trebui să găsiţi un echilibru între umor şi tensiunea dramatică, fie că prezentaţi o singură scenă sau un întreg spectacol format din mai multe scene. Umorul este un instrument eficient din mai multe motive. El poate contribui la relaxarea publicului, iar prin relaxare, la deschiderea sa în mai mare măsură spre recepţionarea mesajului. Umorul, mai ales atunci când e folosit încă de la începutul unui spectacol, ajută la creşterea nivelului de concentrare şi atenţie al publicului şi îl pregăteşte pentru evenimentele mai dramatice de mai târziu. Dacă aţi folosit umorul în mod eficient, veţi fi 'câştigat' astfel un moment dramatic mai târziu, pentru că publicul reacţionează în general mai bine la dramă în această situaţie, decât dacă nu s-ar fi folosit umor deloc în prealabil. Umorul trebuie însă folosit selectiv. Deşi umorul poate fi eficient într-o scenă care se referă la infecţiile cu transmitere sexuală, nu se cade să apelăm la el atunci când ne ocupăm de un caz de viol, de exemplu. Trupa şi coordonatorii săi trebuie să analizeze cu atenţie modul în care se desfăşoară acţiunea piesei şi vor trebui să evalueze permanent echilibrul emoţional realizat.

Curgerea spectacolului 'Curgerea' unui spectacol se referă la suişurile şi coborâşurile din piesă, la ritmul piesei, la culmile şi la văile emoţionale parcurse. În termeni simpli, curgerea începe dintr-un punct (personajul porneşte din punctul A), are o porţiune de mijloc (personajele parcurg un drum în cadrul scenei, ceea ce generează o anumită schimbare) şi o încheiere. Deşi sfârşitul nu aduce cu sine neapărat şi deznodământul, pe parcursul piesei se întâmplă cu siguranţă ceva care a schimbat sau urmează să schimbe viaţa personajelor.

Secţiunea 4. Programe avansate de teatru de la egal la egal

81

Şedinţa de trupă şi închiderea cercului Puteţi aloca aproximativ 15 minute la sfârşitul repetiţiei pentru o mică şedinţă a trupei pe teme diverse. Poate că unii dintre participanţi au anunţuri de făcut, se poate discuta despre programul repetiţiilor, sau se pot da informaţii cu privire la viitoarele spectacole sau deplasări. Această mică şedinţă este un moment important, chiar dacă nu se prezintă decât informaţii de interes personal. Şi ea contribuie la procesul de sudare a trupei. La sfârşit, cereţi grupului să formeze un cerc şi să încheie repetiţia cu un ritual de închidere a cercului. Închiderea cercului trebuie să fie un exerciţiu simplu, de exemplu toţi vor trebui să bată de două ori în podea cu piciorul şi să bată din palme în acelaşi timp, sau să pocnească de trei ori din degete şi să respire adânc, să cânte un cântec sau chiar să facă meditaţie. Exerciţiul de închidere a cercului se poate desfăşura în mod diferit la fiecare repetiţie şi poate fi condus de fiecare dată de o altă persoană. Important este ca de fiecare dată să marcaţi încheierea sesiunii cu un astfel de ritual şi să nu lăsaţi trupa să se risipească pur şi simplu.

Regia În acest manual nu se discută despre cum se regizează o piesă de teatru. Dacă printre angajaţii companiei nu există specialişti în teatru, încercaţi să găsiţi pe cineva care vă poate ajuta în acest sens. Nu va trebui neapărat să cheltuiţi prea mult în acest scop; la multe universităţi sau colegii există studenţi la regie care se vor bucura că au ocazia să lucreze la un proiect extern. La o companie de teatru locală sau regională s-ar putea să existe cineva cu experienţă în regie care fie se va oferi voluntar, fie va accepta să vă ajute contra unei sume modice. Ideal ar fi, bineînţeles, să aveţi la dispoziţie tot timpul un regizor artistic strălucit, creativ şi plin de însufleţire, care să lucreze neobosit şi cu dăruire de sine pentru program. Însă până când găsiţi o astfel de persoană, e bine să angajaţi un regizor consultant. Citiţi sugestiile de mai jos, care credem că vă pot ajuta în a vă face o idee generală despre cum puteţi să vă îmbunătăţiţi materialul dramatic.

Câteva sugestii privind regia ■ Una dintre funcţiile regizorului este de a asigura focalizarea scenei, adică de a

stabili care dintre personaje trebuie să fie în centrul atenţiei publicului într-un moment dat. Scena poate fi focalizată într-un mod eficient prin stabilirea exactă a mişcării scenice, a locului şi momentului în care actorii se deplasează pe scenă. Prin folosirea mişcării, a absenţei mişcării, a poziţiilor de pe scenă şi a relaţiilor dintre personaje, puteţi nu numai să focalizaţi scena, ci să şi creaţi tensiune dramatică. Încercaţi să vă gândiţi ce s-ar întâmpla dacă nu aţi avea voie să folosiţi dialogul, cum aţi spune povestea folosind exclusiv elemente vizuale? ■ Un alt rol al regizorului este de a asigura curgerea scenelor (şi de fapt a

întregului spectacol), după cum s-a descris mai sus. Regizorul este cel de-al treilea ochi, care este critic, care urmăreşte curgerea spectacolului şi are grijă ca drumul parcurs să fie drept, focalizat, logic şi credibil. În legătură directă cu curgerea piesei se află evenimentul central al scenei – acţiunea esenţială. Toate elementele din scenă conduc spre acest moment cheie.

82


Din cauza acestui moment, totul se schimbă după aceea. Bineînţeles, există multe alte 'momente' în cadrul unei scene; regizorul are sarcina de a asigura focalizarea asupra aspectului esenţial. ■

Regizorul asigură un bun echilibru între folosirea umorului şi a tensiunii dramatice în cadrul piesei şi ia deciziile finale cu privire la adecvarea umorului sau dramei la anumite teme.

■

Regizorul trebuie să lucreze cu trupa pentru a se asigura că piesa este credibilă şi repetabilă. Piesele nu se vor improviza pe scenă în faţa publicului. Spectacolul trebuie să fie reluat de nenumărate ori. Deşi fiecare spectacol este uşor diferit de toate celelalte, teatrul devine artă tocmai pentru că el imită viaţa. El este un dialog repetat care a fost prelucrat cu atât de multă grijă încât noi să îl percepem ca fiind real.

Obiectivele pe termen lung După ce aţi început să prezentaţi spectacolul în faţa unui public şi acesta se dovedeşte eficient, puteţi trece la îndeplinirea unor obiective pe termen lung. Aceste obiective pot diferi de la o companie la alta, însă un aspect pe care toate companiile e bine să-l aibă în vedere este necesitatea de a distribui două (sau chiar trei) persoane în acelaşi rol. Astfel, veţi avea la dispoziţie dubluri pentru orice rol în caz de boală sau în cazul apariţiei altor probleme. Se va aloca suficient timp pentru repetiţiile cu actorii în diferite roluri. Până la urmă, puteţi să-i învăţaţi pe actorii cu care lucraţi că un rol nu aparţine exclusiv unui actor. Actorul într-adevăr creează un personaj sau o scenă, însă în acest tip de teatru accentul se pune pe ansamblu, piesa şi spectacolul în întregimea sa aparţinând trupei. Printre alte obiective pe termen lung se numără revizuirea şi rescrierea scenelor, adăugarea unor noi scene pentru subiectele care nu au fost încă abordate, îmbunătăţirea tehnicilor de facilitare, revizuirea numerelor de dans sau adăugarea unor cântece noi. Fiecare companie îşi va stabili propriile obiective pe termen lung. Este important însă să continuaţi repetiţiile. Datorită întâlnirilor sistematice, grupul se va suda mai mult şi va deveni o adevărată trupă de teatru şi chiar o „familie”. Înainte de toate însă, este important să rămâneţi flexibil în privinţa planurilor dvs. Da, e bine să urmăriţi anumite scopuri şi obiective, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung. Da, e bine să aveţi un plan. Însă fiţi pregătit să renunţaţi la el, mai ales dacă se întâmplă ceva extraordinar. Dacă o anumită scenă are cu adevărat succes, nu renunţaţi la ea doar pentru că planul dvs. prevede că trebuie să lucraţi la altceva. Mai târziu, vă veţi felicita că aţi procedat aşa.

Secţiunea 4. Programe avansate de teatru de la egal la egal

83

Menţinerea calităţii Este tentant să crezi că, odată ce ai terminat de pregătit şi repetat o scenă sau un spectacol şi eşti gata să ieşi pe scenă cu el, te poţi relaxa şi toate vor merge conform planului de fiecare dată. Din păcate, nu se întâmplă aşa. Actorii se schimbă, personalul auxiliar se schimbă, informaţiile cuprinse în scenă se actualizează sau se schimbă pentru a reflecta problemele şi statisticile nou apărute, se pierde textul scenariului sau nu se înregistrează actualizările făcute. Directorul executiv, regizorul artistic sau responsabilul pentru viziunea globală şi calitatea companiei de teatru sau a programului de educaţie de la egal la egal au obligaţia de a realiza periodic analiza riguroasă a scenelor, spectacolelor şi atelierelor organizate. Dacă nu există o astfel de persoană care să răspundă în mod direct de asigurarea calităţii, calitatea se poate deteriora în timp.

Muzică şi dans Folosirea muzicii şi dansului se poate dovedi extrem de eficientă în teatrul utilizat pentru educaţia de la egal la egal a tinerilor. Muzica se poate utiliza creator în mai multe scopuri: pentru crearea unui număr de deschidere încărcat emoţional, pentru stabilirea legăturii dintre scene şi pentru sublinierea mesajului şi emoţiei spectacolului. În cazul în care folosiţi muzică în spectacol, planificaţi şi repetiţii periodice pentru partea muzicală în cadrul orelor de repetiţii generale. La fel ca muzica, şi dansul poate aduce un plus scenelor pe care le realizaţi. Dansul poate fi un instrument puternic, însă pentru crearea unor inserturi de dans pline de înţeles, este nevoie de multe repetiţii şi de consultanţă de specialitate din partea unor profesionişti în domeniu.

84


Secţiunea 5

Anexe

5 Anexe

Anexa 1. Termeni de teatru folosiţi în programele de educaţie de la egal la egal

1

Mulţi dintre termenii din lista de mai jos sunt termeni obişnuiţi, iar sensul lor este binecunoscut tuturor. Formatorii care activează în domeniul teatrului de la egal la egal au adaptat însă unii dintre aceşti termeni după cum urmează.

Actor/educator de la egal la egal (peer)

O persoană care participă la crearea unor texte dramatice prin improvizaţie, care interpretează personajele din piesele şi scenele create în faţa publicului peer şi care rămâne în pielea personajului în timpul discuţiei de după vizionarea scenei sau spectacolului. Actorii/educatori peer beneficiază de formare intensivă în domeniul tehnicilor actoriceşti şi de improvizaţie, precum şi cu privire la anumite aspecte din domeniul sănătăţii.

Adecvat vârstei

Un element care este relevant, comprehensibil, atrăgător şi logic pentru un grup de persoane de aceeaşi vârstă. Atunci când se creează o scenă adecvată vârstei, trebuie să se aibă în vedere nu doar vârsta populaţiei ţintă, ci şi nivelul de dezvoltare şi experienţa membrilor acestuia (experienţa de viaţă, experienţa sexuală etc.).

Povestea personajului

Istoria personajului, aşa cum este gândită de actorul/educator peer. Povestea personajului cuprinde toate faptele care privesc personajul care apar în textul dramatic, precum şi multe alte fapte care nu se regăsesc în acest text. Povestea personajului trebuie să cuprindă detalii despre familia personajului, situaţia sa de viaţă, lucrurile care îi plac şi care nu-i plac, activităţile de zi cu zi etc.

Mişcarea scenică

Mişcarea scenică (adică modul în care se deplasează un actor pe scenă, când şi unde se aşează sau stă în picioare etc.) stabilită în mod normal de regizor. De obicei, actorii îşi marchează mişcarea scenică pe text şi o învaţă aşa cum învaţă şi replicile.

Adecvat cultural

Un element care este relevant, comprehensibil, atrăgător şi logic pentru un grup de persoane cu aceeaşi origine etnică, de aceeaşi rasă, din acelaşi context cultural sau cu aceeaşi experienţă.

Obiective educaţionale

Obiective educaţionale clar definite pentru intervenţiile educative bazate pe teatru (jocuri de roluri şi scene). Obiectivele educaţionale sunt elaborate în aşa fel încât să contribuie la modificarea cunoştinţelor, atitudinilor şi comportamentelor (de ex. să contribuie la conştientizarea diferitelor metode de prevenire a sarcinilor nedorite).

Facilitare

Un alt termen pentru discuţiile interactive coordonate de un moderator desfăşurate după vizionarea unei scene sau a unui spectacol cu participarea actorilor şi a publicului.

Secţiunea 5. Anexe

85

Facilitator, formator, lider, instructor, coordonator de program

Termeni care se pot utiliza alternativ pentru a-i desemna pe coordonatorii programelor de educaţie sau teatru de la egal la egal. În programele de educaţie de la egal la egal, rolul coordonator este împărţit de regulă între tineri şi ne-tineri. În acest manual, termenul de 'facilitator' este folosit în general pentru a desemna persoana care coordonează discuţiile care au loc după reprezentaţie. Ceilalţi termeni sunt folosiţi pentru coordonatorii de programe, conducătorii de ateliere, precum şi pentru alte persoane care îndeplinesc roluri de coordonare sau conducere.

Gest

Mişcare a unei părţi a corpului. Termenul se referă şi la mişcarea unui grup, de exemplu la dans, sau un moment încărcat emoţional în timpul unei piese de teatru (de ex. un gest încărcat de nelinişte).

Improvizaţie

În termenii cei mai simpli, improvizaţia este interpretarea spontană a unui rol, fără un text pregătit în prealabil. Actorii pot învăţa unele mijloace prin care îşi pot îmbunătăţi tehnicile de improvizaţie, iar grupurile urmează de obicei o schiţă de text pregătită în prealabil atunci când improvizează o scenă. Dar pentru ca o interpretare să poată fi considerată improvizaţie, scenariul nu trebuie să fie în nici un caz învăţat pe dinafară.

Impulsuri

Cel mai bună sinonim pentru acest termen ar fi acela de imbold spontan. Majoritatea oamenilor învaţă să-şi reprime impulsurile în viaţa de zi cu zi. Impulsurile sunt însă instrumente nepreţuite pentru actori în jocul lor.

KAB

Acronimul în limba engleză pentru cunoştinţe, atitudini şi comportamente. Intervenţiile din domeniul educaţiei au rolul de a îmbunătăţi cunoştinţele, de a modela atitudinile şi de a influenţa pozitiv comportamentele.

Energie kinestezică

Energia în mare parte invizibilă stimulată de mişcarea şi încordarea corpului, care încheagă, animă şi susţine tot ce este viu. Scopul multora dintre jocurile şi exerciţiile din acest manual este de a-i învăţa pe participanţi să acceseze această energie.

Mesaj

Obiectivul de învăţare general, dominant al scenelor şi reprezentaţiilor. Mesajul global contribuie la stabilirea obiectivelor educaţionale concrete (de ex. adolescenţii trebuie să ştie că este bine să aştepte până când se fac mai mari ca să înceapă viaţa sexuală).

Poziţie neutră

O poziţie a corpului dreaptă, în care persoana nu se sprijină pe un picior sau pe celălalt, are umerii şi braţele relaxate şi ţine capul drept. Găsirea poziţiei neutre este importantă, deoarece adoptarea oricărei alte poziţii poate comunica indirect anumite lucruri sau poate distrage publicul.

Jocul fără text

Memorarea textului dramatic. Regizorul va stabili un termen până la care toţi actorii vor trebui să înveţe să interpreteze textul piesei pe dinafară (sau fără text).

86


Jocul de roluri

O scenă simplă cu două sau mai multe personaje, interpretată de obicei într-un cadru educaţional de către formatori, participanţi sau membri ai publicului. Jocurile de roluri se interpretează adesea fără sau după foarte puţine repetiţii. Sunt folosite adesea în predarea competenţelor de comunicare şi a tehnicilor de rezolvare a problemelor.

Scenariu

Un scenariu complet cuprinde expunerea, dezvoltarea (evenimentul central sau intriga) şi deznodământul. Multe scenarii se termină însă fără a se ajunge la deznodământ.

Indicaţii scenice

O serie de expresii utilizate de actori, regizori, balerini, arhitecţii de scenă şi alţi specialişti din teatru cu referire la diferite părţi ale scenei şi la instrucţiunile privind mişcarea scenică, cum ar fi centrul scenei, partea dreaptă şi stângă a scenei, partea din faţă sau fundul scenei. Pe scurt, dacă actorul trebuie să se îndrepte spre dreapta şi să se îndepărteze de public, indicaţia scenică va fi 'X o ia la dreapta şi se îndreaptă spre fundul scenei'.

Public ţintă

Publicul vizat de un program. Publicul ţintă poate fi o categorie demografică mai îngustă sau mai largă. Intervenţiile eficiente în domeniul educaţiei de la egal la egal sunt adaptate la publicul ţintă.

Teatrul în educaţie

Teatrul folosit ca instrument pentru atingerea unor obiective educaţionale.

Cine, ce face, unde

Elementele concrete de la care se porneşte în construirea unei scene: cine (personajele şi relaţiile dintre ele), ce face (intriga, acţiunea principală) şi unde (locul). Stabilirea acestor elemente de la bun început va da impulsul necesar improvizaţiei.

Secţiunea 5. Anexe

87

Anexa 2. Adolescenţa timpurie, medie şi târzie – abordări adecvate din perspectiva dezvoltării adolescentului

2

Aceste linii orientative reflectă etapele generale în dezvoltarea adolescentului. Educarea tinerilor în problemele sexualităţii şi HIV/SIDA var trebui să fie adaptată din punct de vedere cultural şi adecvată din perspectiva dezvoltării adolescentului.

Adolescenţa timpurie Tinerii ■

fac primele încercări de a-şi obţine independenţa faţă de părinţi şi familie

■

încep să respingă indicaţiile venite din partea părinţilor sau a altor persoane aflate în poziţii de autoritate

■

se simt frustraţi că depind în continuare de adulţi

■

acordă o mare importanţă relaţiilor cu cei de o seamă (mai ales cei de acelaşi sex) şi influenţei pe care o au aceştia

■

îi admiră pe adolescenţii mai mari şi admiră celebrităţile

■

încep să-şi analizeze sistemele de valori şi să se preocupe de diferenţa dintre bine şi rău

■

sunt interesaţi de rolurile de gen şi de modul în care trebuie să se poarte băieţii şi fetele, sau bărbaţii şi femeile

■

sunt preocupaţi sau chiar jenaţi de schimbările fizice şi afective prin care trec

■

sunt preocupaţi de întrebarea 'Sunt oare normal?'

■

îşi formează imagini pozitive sau negative despre sine pe baza trăsăturilor şi dezvoltării fizice

■

încep să manifeste un interes sentimental sau sexual faţă de alte persoane

Sugestii pentru educaţia de la egal la egal adecvată din perspectiva dezvoltării în această etapă: ■ Adolescenţa timpurie este un moment propice pentru iniţierea educaţiei despre sexualitate, deoarece aceasta îi poate ajuta pe adolescenţi să se informeze şi să înveţe anumite lucruri înainte ca marea majoritate dintre ei să fi devenit activi sexual. ■

Tinerii aflaţi în primii ani de adolescenţă au nevoie de informaţii despre schimbările care au loc în timpul pubertăţii, precum şi despre apariţia la ei a primelor semne ale sexualităţii. Aceste informaţii îi fac adesea să se simtă stânjeniţi şi jenaţi. Ca urmare, uneori râd fără motiv, se ruşinează sau nu ştiu cum să se comporte.

■

Aceşti tineri trebuie să ştie că modul în care se dezvoltă adolescenţii diferă destul de mult de la o persoană la alta, iar schimbările şi noile senzaţii sexuale pe care le încearcă sunt fireşti.

■

Discuţiile de grup îi pot ajuta pe tinerii adolescenţi să înţeleagă că nu sunt singuri.

■

Educaţia făcută cu grupuri de persoane de acelaşi sex se poate dovedi adesea o metodă eficientă pentru studierea unor materiale care pot genera sentimente de jenă în prezenţa unor persoane aparţinând celuilalt sex.

■

Ca toţi tinerii, şi cei aflaţi în primii ani de adolescenţă reacţionează mai bine la tipul de educaţie care le oferă opţiuni şi îi ajută să înveţe cum să reflecteze asupra deciziilor pe care urmează să le ia.

■

Tinerii adolescenţi îi privesc probabil pe educatorii de la egal la egal puţin mai mari decât ei ca modele de viaţă şi preţuiesc sfaturile lor şi lucrurile pe care le învaţă de la ei.

■

Tinerii adolescenţi reacţionează mai bine la învăţarea activă prin jocuri şi activităţi decât la ceea ce li se comunică prin prelegeri. 88


2

■

Tinerii adolescenţi reacţionează de obicei mai bine la discuţiile concrete decât la cele prea abstracte.

Adolescenţa medie Tinerii: ■

se simt extrem de complexaţi şi sunt preocupaţi de schimbările fizice, de sentimentele şi senzaţiile sexuale intense care caracterizează această perioadă

■

au un sentiment de nesiguranţă şi le lipseşte respectul faţă de sine

■

simt puternic nevoia de a fi acceptaţi de cei de-o seamă cu ei şi de a fi atrăgători pentru aceştia

■

se confruntă frecvent cu sentimente de singurătate şi izolare

■

încep să se îndoiască de valorile în care altădată credeau orbeşte

■

forţează limitele (limitele proprii şi cele impuse de alţii) şi îşi asumă riscuri

■

se simt invulnerabili şi nemuritori

■

stabilesc relaţii strânse cu tinerii de acelaşi sex din aceeaşi grupă de vârstă

■

se concentrează mai mult asupra prezentului decât asupra viitorului

Sugestii pentru educaţia de la egal la egal adecvată din perspectiva dezvoltării în această etapă: ■

Tinerii la vârsta adolescenţei medii mai au poate nevoie de informaţii despre pubertate, însă schimbările fizice îi preocupă mai puţin în acest moment decât la vârsta adolescenţei timpurii. La această vârstă, adolescenţii sunt mai interesaţi de informaţiile despre sarcină, relaţii, infecţiile cu transmitere sexuală, contracepţie, homosexualitate, sexul protejat etc.

■

Tinerii la vârsta adolescenţei medii reacţionează pozitiv la exerciţiile care se referă la clarificarea valorilor şi la luarea deciziilor, precum şi la discuţiile care le oferă prilejul de a-şi analiza opiniile proprii şi opiniile celor de-o seamă cu ei.

■

La această vârstă, adolescenţii nu îi mai prea consideră pe educatorii de la egal la egal ca posibile modele de viaţă, ci mai degrabă sunt influenţaţi de acţiunile şi atitudinile celor de-o seamă cu ei. Atunci când educatorii de la egal la egal vorbesc degajat, fără stânjeneală, despre prezervative sau despre sexualitate, ei pot avea o influenţă pozitivă asupra atitudinii adolescenţilor faţă de sexul protejat.

■

Discuţiile în grup pot contribui la atenuarea sentimentului de izolare.

Secţiunea 5. Anexe

89

Adolescenţa târzie Tinerii: ■

sunt preocupaţi de deciziile pe care le iau şi de posibilele lor consecinţe pe termen scurt şi lung

■

sunt mai puţin influenţabili de către cei de-o seamă cu ei şi se simt mai siguri şi mai încrezători în sine

■

sunt interesaţi de intimitate şi de relaţiile de iubire

■

sunt altruişti şi idealişti, preocupaţi de lume şi de ceilalţi oameni

■

sunt capabili de o gândire mai abstractă şi îşi pun probleme existenţiale despre sensul şi scopul existenţei

Sugestii pentru educaţia de la egal la egal adecvată din perspectiva dezvoltării în această etapă: ■

Tinerii de vârsta adolescenţei târzii au primit deja informaţii concrete despre sexualitate, sarcină şi prevenirea îmbolnăvirilor. Deşi poate nu le-ar strica să mai audă aceste informaţii din nou, probabil că preferă să participe la exerciţii şi să poarte discuţii despre deciziile şi alegerile pe care trebuie să le facă.

■

Deoarece pot să gândească abstract, acestor tineri le plac mai mult discuţiile pe teme filosofice, cum ar fi stereotipurile de gen.

■

Adolescenţii mai mari reacţionează în general pozitiv la educatorii de la egal la egal şi îi admiră pentru strădania lor de a-i ajuta pe alţii să se protejeze.

■

Poate că aceşti tineri vor dori să se implice în diferite activităţi de promovare a educaţiei pentru sexualitate şi a altor teme conexe. O astfel de implicare ar putea contribui la schimbarea în bine a comportamentului lor.

Sursă: Berlin C, Schnee E. Materiale nepublicate despre educaţia de la egal la egal elaborate pornind de la etapele de dezvoltare definite de Jean Piaget şi Erik Erikson.

90


Anexa 3. Listă de resurse adnotată pentru educaţia de la egal la egal

Notă: toate resursele, cu excepţia cărţilor menţionate la punctul 1. Materiale despre teatru, se pot obţine gratuit, dacă nu au preţul menţionat.

1. Materiale despre teatru Volumele menţionate mai jos oferă informaţii de bază despre tehnicile de teatru care pot fi utile în educaţia de la egal la egal.

Contaminating Theatre: Interactions of Theatre, Therapy, and Public Health. MacDougell J, Yoder PS (ed.). Northwestern University Press, 1998.

The Development of Africa Drama Etherton M. London and Hutchison, 1982.

Games for Actors and Non-Actors Boal A. Routledge, 1992.

Improv! A Handbook for the Actor Atkins G. Heinemann, 1994.

Improvisation for the Theatre Spolin V. Northwestern University Press, 1963.

Improvising Real Life: Personal Story in Playback Theatre Salas J. Kendall/Hunt, 1993.

Learning through Theatre: New Perspectives on Theatre in Education Jackson A (ed.). Routledge, 1993.

Theatre for Community, Conflict and Dialogue: The Hope Is Vital Training Manual Rohd M. Heinemann, 1998.

Theatre in Search of Social Change Epskamp K. CESO, 1989.

Theatre of the Oppressed Boal A. Theatre Communications Group, 1985.

Secţiunea 5. Anexe

91

3

2. Ghiduri privind educaţia de la egal la egal/participarea tinerilor European Guidelines for Youth AIDS Peer Education Svenson G, et al. (ed). Comisia Europeană, 1998 Această publicaţie Europeer (Reţeaua europeană de educaţie de la egal la egal) cuprinde îndrumări privind conceperea, derularea şi evaluarea unor proiecte de educaţie de la egal la egal pe tematica SIDA pentru tineri. În primele două capitole se analizează avantajele şi limitele educaţiei de la egal la egal. Disponibilă în limbile engleză, franceză, germană, greacă, italiană, portugheză, spaniolă, suedeză şi cehă. Disponibilă online la adresa: http://www.europeer.lu.se/index.1002---1.html, prin poştă la adresa: Department of Child Health, Church Lane, Heavitree, Exeter EX2 5SQ, UK, sau prin e-mail: [email protected]

Guide to Implementing TAP (Teens for AIDS Prevention) Advocates for Youth, ediţia a doua, 2002 Acest ghid detaliat vine în ajutorul adulţilor şi adolescenţilor care doresc să elaboreze şi să deruleze în practică un program de educaţie de la egal la egal privind prevenirea răspândirii HIV/SIDA în şcoală şi comunitate. Cuprinde planuri pentru 17 sesiuni, precum şi propuneri de activităţi şi descrieri ale unor proiecte aflate în curs de desfăşurare. Disponibil online la adresa: http://www.advocatesforyouth.org/publications/tap.htm sau se poate obţine prin poştă scriind la adresa: Advocates for Youth, 2000 M Street NW, Suite 750, Washington, DC 20036, USA

How to Create an Effective Peer Education Project: Guidelines for AIDS Prevention Projects Family Health International Această lucrare constituie un ghid practic pentru planificarea şi desfăşurarea unui proiect de educaţie de la egal la egal care atrage atenţia asupra posibilelor dificultăţi din domeniu. Disponibilă online la adresa: http://www.fhi.org/en/HIVAIDS/pub/guide/BCC+Handbooks/ peereducation.htm sau se poate obţine prin poştă adresa: Family Health International, Attn: Publications, P.O. Box 13950, Research Triangle Park, NC 27709, USA

Peer Approach in Adolescent Reproductive Health Education: Some Lessons Learned Biroul UNESCO pentru Educaţie Asia şi Pacific, Thailanda, 2003 Această broşură se referă la studiile desfăşurate privind impactul educaţiei de la egal la egal în promovarea comportamentului sănătos în rândul adolescenţilor, realizează o sinteză a experienţelor acumulate pe teren şi oferă orientări pe baza cărora factorii politici şi organizatorii de programe îşi pot adopta sau adapta propriile strategii la contextul propriu. Disponibilă online la adresa: http://unesdoc.unesco.org/images/0013/001305/130516e.pdf

Peer Learning Harey M. UK Youth, ediţia a doua, 2000, 11.00 GBP Peer Learning este o resursă foarte populară care pune la dispoziţia celor interesaţi instrumente cu ajutorul cărora tinerii pot fi învăţaţi să deruleze un program de învăţare de la egal la egal. Lucrarea oferă îndrumări clare şi o structură flexibilă care poate fi utilizată de tineri la diferite nivele de participare şi într-o serie de contexte. Poate fi folosită în activităţi care vizează o gamă largă de teme participative, cum ar fi infracţionalitatea, democraţia şi cetăţenia. Peer Learning conţine propuneri de acţiuni, planuri pentru sesiunile de recrutare şi formare, descrierea unor activităţi pentru dezvoltarea deprinderilor de bază sau esenţiale, precum şi idei pentru 92

Theatre-Based Techniques for Youth Peer Education: A Training Manual

continuarea acestor activităţi. Cartea poate fi folosită în combinaţie cu Yes Me!, manualul pentru tinerii educatori de la egal la egal (vezi 4. Manuale de formare).Se poate comanda online la adresa: http://www.ukyouth.org sau prin poştă la adresa: UK Youth, Kirby House, 20-24 Kirby Street, London EC1N 8TS, UK

Peer to Peer: Youth Preventing HIV Infection Together Advocates for Youth, 1993, 4.00 USD Această resursă pentru planificatorii de programe şi asistenţii sociali care lucrează cu tinerii face o analiză a raţiunilor şi a cercetărilor care stau la baza educaţiei de la egal la egal în domeniul reducerii riscurilor, cu accent asupra prevenirii infecţiilor cu HIV. Materialul prezintă în detaliu modelele reuşite de programe de educaţie de la egal la egal. Disponibil online la adresa: http://www.advocatesforyouth.org

Peer, An In-Depth Look at Peer Helping, Planning, Implementation, and Administration Tindall, JA. Accelerated Development, ediţie revăzută, 1994 Acest volum se ocupă de consilierea de la egal la egal şi de impactul pe care aceasta îl poate avea asupra unora dintre problemele cu care se confruntă societatea. Se adresează factorilor responsabili care se ocupă de planificarea, implementarea şi administrarea programelor de asistenţă de la egal la egal. Se poate obţine prin poştă scriind la adresa: Accelerated Development, 1900 Frost Road, Suite 101, Bristol, PA 19007-1598, USA

3. Studii şi cercetări 3.1. Studii generale Peer Education and HIV/AIDS: Concepts, Uses, and Challenges Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA, Colecţia Bune Practici, 1999 În această broşură se discută teoria educaţiei de la egal la egal şi se face o trecere în revistă a bibliografiei de specialitate şi a rezultatelor evaluării nevoilor desfăşurate în Jamaica în aprilie 1999. Disponibilă în limbile engleză, franceză şi spaniolă. Disponibilă online la adresa: http://www.unaids.org, prin poştă la adresa: UNAIDS, 20 Avenue Appia, CH 1211 Geneva 27, Switzerland, sau prin e-mail la adresa: [email protected]

Peer Potential: Making the Most of How Teens Influence Each Other Campania Naţională pentru Prevenirea Sarcinilor în rândul Adolescentelor, 1999, 15 USD Este vorba de trei lucrări de cercetare în care se subliniază efectele pozitive ale influenţei celor de-o seamă în viaţa adolescenţilor şi se atrage atenţia şi asupra modalităţilor în care influenţa celor de-o seamă cu ei le poate dăuna tinerilor. De asemenea, se oferă orientări importante pentru cei care elaborează programe şi politici cu privire la valorificarea la maximum a potenţialului educaţiei de la egal la egal. Se poate comanda prin e-mail la adresa: [email protected] sau prin poştă la adresa: The National Campaign to Prevent Teen Pregnancy, 1776 Massachusetts Avenue, NW, Suite 200, Washington, DC 20036, USA

Summary Booklet of Best Practices Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA, 1999 Broşura conţine descrierea a 18 proiecte adresate tinerilor. Se vizează în principal următoarele obiective: Secţiunea 5. Anexe

93

■

promovarea sănătăţii sexuale

■

afirmarea tinerilor care au dobândit deprinderile de viaţă necesare

■

reducerea riscului infectării cu HIV/SIDA

■

prevenirea riscului de a fi expus violenţei şi abuzului şi de a fi atras în comerţul sexual

■

construirea unei reţele de sprijin de la egal la egal

■

reducerea discriminării faţă de persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA

■

acordarea de sprijin tinerilor pentru a-şi putea continua studiile şi asigurarea securităţii sociale şi economice pe termen lung a participanţilor la proiecte

Majoritatea proiectelor cuprind şi educaţie de la egal la egal. Disponibilă în limbile engleză şi franceză. Disponibilă online la adresa: http://www.unaids.org, prin poştă la adresa: UNAIDS, 20 Avenue Appia, CH 1211 Geneva 27, Switzerland, sau prin e-mail la adresa: [email protected]

3.2. Monitorizarea şi evaluarea programelor cu şi pentru tineri Learning to Live: Monitoring and Evaluating HIV/AIDS Programmes for Young People Webb D, Elliott L. Salvaţi Copiii, 2000, 12.95 GBP Acesta este un ghid practic pentru elaborarea, monitorizarea şi evaluarea unor programe pentru tineri în domeniul HIV/SIDA, pe baza experienţelor dobândite în cadrul unor proiecte desfăşurate în diferite părţi ale lumii. Se prezintă noile cunoştinţe acumulate cu privire la educaţia de la egal la egal, educaţia în şcoală, furnizarea de servicii în cadrul unor clinici, modalităţile de a se ajunge la copiii deosebit de vulnerabili şi modalităţile de lucru cu copiii afectaţi de HIV/SIDA. Versiunea prescurtată a ghidului este disponibilă în limbile engleză şi portugheză. Ghidul este disponibil online la adresa: http://www.savethechildren.org.uk sau poate fi obţinut prin poştă scriind la adresa: Save the Children, 1 St. John's Lane, London EC1M 4AR, UK

3.3. Instrumente de cercetare The Narrative Research Method – Studying Behaviour Patterns of Young People by Young People Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 1993, comanda nr. 1930054, 8 CHF/7.20 USD Acest instrument de cercetare a fost utilizat pe scară largă pentru a se înţelege comportamentul, inclusiv cel sexual, al tinerilor în contextul cultural în care trăiesc. Este reunit un nucleu format din tineri a căror sarcină este să compună o relatare reprezentativă în care sunt descrise diferite comportamente din propria lor comunitate. Relatarea este apoi transformată într-un 'chestionar' la care sunt invitaţi să răspundă alţi tineri din zonele care fac obiectul studiului. Constatările făcute ca urmare a aplicării acestei metodologii participative pot fi folosite pentru elaborarea unor planuri de acţiune locale sau naţionale pentru promovarea sănătăţii adolescenţilor şi a unor produse de informare în domeniul sănătăţii, activităţi în care poate fi implicat şi nucleul de tineri în calitate de facilitatori. Disponibil în limbile engleză, franceză şi spaniolă. Disponibil online la adresa: http://www.who.int or sau prin e-mail la adresa: [email protected]

4. Manuale de formare 4.1. Manuale de formare pentru educaţia de la egal la egal The Crunch: Negotiating the Agenda with Young People. A Peer Education Training Manual The Health Education Board for Scotland, 1997, 20 GBP Acest manual descrie contextul în care a fost elaborată educaţia de la egal la egal, prezintă 94


cadrul teoretic care stă la baza dezvoltării activităţii de educaţie de la egal la egal şi oferă sfaturi concrete cu privire la bunele practici. Manualul ilustrează teoria şi practica folosind exemple din domeniul consumului de droguri, alcool şi tutun. Ghidul poate fi utilizat însă şi în orice altă formă de educaţie de la egal la egal. Se poate obţine prin poştă scriind la adresa: Fast Forward, 4 Bernard Street, Edinburgh EH6 6PP, UK sau prin e-mail la adresa: [email protected]

Know the Score UK Youth, 1999, 17.95 GBP Subiectul acestui volum este educaţia pentru combaterea consumului de droguri. Gândit ca un material care poate fi folosit în cadrul unor programe de pregătire pentru educatorii de la egal la egal, publicaţia cuprinde următoarele elemente: ■

idei şi sugestii privind aspectele pozitive şi provocările care apar în activitatea de educaţie de la egal la egal în domeniul combaterii consumului de droguri

■

manuale de formare care se pot fotocopia şi se pot folosi pentru formarea unor educatori de la egal la egal în acest domeniu

■

activităţi pe care educatorii de la egal la egal le pot folosi sau adapta pentru a asigura o mai bună conştientizare a tinerilor privind problemele legate de consumul de droguri

■

diferite mijloace de evaluare a iniţiativelor de educaţie de la egal la egal în domeniul combaterii consumului de droguri

■

studii de caz referitoare la două proiecte de educaţie de la egal la egal în domeniul combaterii consumului de droguri

Disponibil pe Internet la adresa: http://www.ukyouth.org sau prin poştă la adresa: UK Youth, Kirby House, 20-24 Kirby Street, London EC1N 8TS, UK

Peer Education: A Manual for Training Young People as Peer Educators Book 1: Peer education: an introduction Book 2: Training peer educators (15 sesiuni de formare în 5 module) Book 3: HIV/AIDS and sexuality (sesiuni de formare) Murtagh B. National Youth Federation în asociere cu The Health Promotion Unit, Ireland, 1996, 13.00 euro Aceste 3 manuale oferă informaţii, îndrumări şi modele pentru proiectele de educaţie de la egal la egal desfăşurate de serviciile pentru tineri. Toate cele 3 manuale se bazează pe experienţele dobândite în cadrul activităţii concrete pe teren. Volumul 1 are ca scop clarificarea noţiunii de educaţie de la egal la egal şi cuprinde orientări cu privire la evaluarea acestui tip de educaţie. Volumul 2 cuprinde 5 module care pot fi utilizate în pregătirea generală şi formarea potenţialilor educatori de la egal la egal. Volumul 3 cuprinde 2 module: unul pentru formarea educatorilor de la egal la egal în domeniul HIV/SIDA şi unul care îi ajută să reflecteze asupra diferitelor aspecte sexualităţii. Disponibil online la adresa: http://www.nyf.ie/, prin poştă la adresa: National Youth Federation, 20 Lower Dominick Street, Dublin 1, Ireland, sau prin e-mail la: [email protected]

Together We Can: Peer Educator's Handbook and Activity Kit Jamaica Red Cross HIV/AIDS Peer Education Project, 1995 Acest manual se adresează educatorilor de la egal la egal adolescenţi care lucrează în domeniul prevenirii HIV/SIDA şi ITS. Cuprinde activităţi pentru gestionarea situaţiilor de risc, evaluarea valorilor personale şi formarea deprinderii de utilizare a prezervativului. Disponibile online la: http://www.gysd.net/doc/resources/TWC_InstructorManual.pdf şi http://www.gysd.net/doc/resources/ TWC_ActivityKit.pdf, sau prin e-mail la adresa: [email protected] Secţiunea 5. Anexe

95

Yes Me! UK Youth, 1996, 12.00 GBP Acest program de auto-perfecţionare uşor de urmat permite tinerilor educatori de la egal la egal să înţeleagă şi să dobândească deprinderile necesare pentru organizarea unui grup de învăţare de la egal la egal. Yes Me! este împărţit în şase secţiuni: cum să pornim, cum să-i facem pe ceilalţi să vorbească, cum să vorbim despre problemele de sănătate, cum lucrăm cu grupurile, elaborarea tacticii şi aplicarea în practică a celor învăţate. Yes Me! cuprinde 23 de sesiuni pe care tinerii le pot parcurge individual sau în grup. Un titlu popular de multă vreme, volumul Yes Me! explorează teme cum ar fi comunicarea non-verbală şi dinamica de grup şi îi îndeamnă pe tineri să elaboreze proiecte în mod sistematic şi să-şi evalueze propriile calităţi şi atuuri. Disponibil online la adresa: http://www.ukyouth.org/resources, prin e-mail: [email protected], sau prin poştă scriind la adresa: UK Youth, Kirby House, 20-24 Kirby Street, London EC1N 8TS, UK

Y-PEER: Peer Education Training of Trainers Manual UNFPA şi FHI/YouthNet, 2005 Conţinutul acestei a doua ediţii a manualului de formare Y-PEER (publicat iniţial în 2003) a fost îmbogăţit cu materiale suplimentare pentru a se putea adresa publicului la nivel global. Manualul cuprinde o trecere în revistă a aspectelor teoretice, o propunere de curriculum de formare cu durata de 6 zile, un model de sesiune de educaţie de la egal la egal pe tema HIV/SIDA, 20 de fişe informative care se pot împărţi participanţilor şi mai multe materiale în anexă (resurse, exerciţii şi altele). Disponibil online la adresele www.unfpa.org sau www.fhi.org/youthnet. Pentru informaţii suplimentare puteţi scrie un e-mail la adresa: [email protected] sau [email protected]

4.2. Alte manuale de formare Action with Youth, HIV/AIDS and STDs: A Training Manual for Young People Federaţia Internaţională a Societăţilor de Cruce Roşie şi Semilună Roşie, ediţia a doua, 2000 Acest manual se adresează liderilor de tineret care doresc să desfăşoare un program de promovare a sănătăţii legat de HIV/SIDA în rândul tinerilor. Manualul cuprinde informaţii de bază despre HIV/SIDA şi despre impactul epidemiei, îndrumări privind planificarea programului şi idei pentru diferite activităţi educative şi proiecte comunitare. Disponibil în limbile engleză, franceză, spaniolă şi arabă. Se poate comanda online la adresa: http://www.ifrc.org/publicat/catalog/order.asp, prin poştă la adresa: International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies, PO Box 372, CH-1211 Geneva 19, Switzerland, sau prin e-mail la adresa: [email protected]

AIDS: Working with Young People Aggleton P, Horsley C, Warwick I, et al. AVERT, 1993 Acest manual de formare poate fi utilizat cu tinerii în vârstă de peste 14 ani în cadrul unor cluburi de tineret, programe de formare sau în şcoli. Cuprinde exerciţii şi jocuri introduse cu ajutorul unui text de bază, în care se face o prezentare generală a aspectelor medicale şi sociale ale SIDA şi se oferă sfaturi cu privire la educaţia privind HIV/SIDA. Disponibil online la adresa: http://www.avert.org

Exploring Healthy Sexuality Jewitt, C. Family Planning Association UK, 1994 Acest manual se adresează asistenţilor sociali care lucrează cu tineri şi care nu au beneficiat de formare în domeniul educaţiei pentru sexualitate. Poate fi comandat prin poştă la adresa: Family Planning Association UK, 2-12 Pentonville Road, London N1 9FP, UK 96


Games for Adolescent Reproductive Health. An International Handbook Programul pentru Utilizarea Tehnologiilor Adecvate în Sănătate, 2002 Acest manual stimulează imaginaţia educatorilor pornind de la unele sugestii şi propuneri; manualul cuprinde 45 de jocuri interesante, uşor de folosit şi educative; sfaturi cu privire la crearea propriilor jocuri; precum şi seturi de cartonaşe care pot fi utilizate ca atare în cadrul unor jocuri. Disponibil online la adresa: http://www.path.org/publications/pub.php?id=676

Gender or Sex, Who Cares? de Bruyn M, France N. IPAS şi HD Network, 2001 Acest pachet de resurse, care cuprinde un manual, fişe de curriculum şi folii pentru proiector oferă o introducere la tematica genului şi a sănătăţii sexuale şi a reproducerii. Disponibil online la adresa: http://www.synergyaids.com/documents/3858_060602_GenderBook.pdf

It's Only Right. A Practical Guide to Learning about the Convention of the Rights of the Child Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii, 1993 Acest ghid se adresează liderilor unor grupuri de tineri şi cadrelor didactice care lucrează cu tineri cu vârsta de peste 13 ani. Ghidul cuprinde o serie de activităţi care îi pot ajuta pe copii să-şi cunoască drepturile şi să-şi planifice diferite acţiuni în acest domeniu. Disponibil în limbile engleză şi franceză. Disponibil online la adresa: http://www.unicef.org/teachers/protection/only_right.htm

Life Planning Education: A Youth Development Program Advocates for Youth, 1995, 60 USD Acesta este un pachet de formare care cuprinde exerciţii interactive privind sexualitatea/educaţia pentru deprinderile de viaţă şi care se adresează tinerilor cu vârste între 13 şi 18 ani. Se poate folosi în şcoli sau în alte contexte care au de a face cu tinerii. Disponibil online la adresa: http://www.advocatesforyouth.org/publications/lpe/ sau prin poştă la adresa: Advocates for Youth, 2000 M Street NW, Suite 750, Washington, DC 20036, USA

A Participatory Handbook for Youth Drug Prevention Programs: A Guide for Development and Improvement Biroul Naţiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor şi Criminalităţii (UNODC) şi The Global Youth Network, 2002 Acest instrument pentru grupurile de tineri urmăreşte identificarea problemelor care apar în legătură cu consumul de droguri. Disponibil în limbile engleză, chineză, franceză, spaniolă, rusă şi arabă. Disponibil online la adresa: http://www.unodc.org/youthnet/youthnet_youth_drugs.html

Primary Prevention of Substance Abuse: A Facilitator's Guide Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi UNODC, 2000 Disponibil online la: http://www.who.int/substance_abuse/activities/global_initiative/en/ primary_prevention_guide_17.pdf

Project H - Working with Young Men to Promote Health and Gender Equity Instituto Promundo, 2002. Acest manual cuprinde cinci teme: sexualitatea şi sănătatea reproducerii, paternitatea şi îngrijirea copilului, actele de violenţă comise împotriva coexistenţei paşnice, raţiune

Secţiunea 5. Anexe

97

şi sentimente, precum şi cum se poate preveni şi trăi cu HIV/SIDA. Fiecare temă cuprinde o secţiune teoretică şi o serie de activităţi participative care facilitează activităţile de grup cu băieţi tineri cu vârste între 15-24 ani. Disponibil în limbile portugheză, engleză şi spaniolă. Disponibil online la adresa:http://www.promundo.org.br/controlPanel/materia/view/103 sau prin e-mail la adresa: [email protected]

Right Directions: A Peer Education Resource on the UN Convention of the Rights of the Child Salvaţi Copiii în asociere cu The Guides Association, UK, 1999, 4.99 GBP Acest ghid îi ajută pe tineri să reflecteze asupra propriilor drepturi prin intermediul unei serii de activităţi antrenante şi amuzante elaborate pe baza Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Cele 40 de activităţi cuprinse în ghid se referă la o gamă largă de probleme importante care îi privesc pe tineri, cum ar fi intimidarea, discriminarea, sărăcia, lipsa unei locuinţe, sănătatea şi exprimarea de sine. Disponibil online la adresa: http://www.savethechildren.org.uk

Working with Street Children. A Training Package on Substance Use and Sexual and Reproductive Health, Including HIV/AIDS and STDs Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2000, comanda nr. WHO/MDS/MDP/00.14 Acest pachet de formare cuprinzător a fost elaborat pentru educatorii care lucrează cu copiii străzii (şi pentru alţi factori implicaţi în programele care se adresează copiilor străzii) şi cuprinde două părţi: ■

Zece module de formare, care oferă informaţii despre problemele cu care se pot confrunta copiii străzii şi despre deprinderile şi cunoştinţele esenţiale de care au nevoie educatorii pentru a putea funcţiona în mediul dinamic al străzii.

■

Sugestii pentru formatori, un manual care oferă idei cu privire la predarea anumitor materii, cuprinde informaţii pe anumite teme şi prezintă opţiuni care îi pot fi de folos formatorului sau educatorului în adaptarea nevoilor şi resurselor locale.

Disponibil online la: http://www.who.int/substance_abuse/activities/street_children/en/ sau prin e-mail la adresa: [email protected]

Young People and Substance Use: A Manual Monteiro M. (ed.), OMS şi Fundaţia Mentor, 1999, comanda nr. 1930151, 30 CHF/27 USD Acest ghid uşor de utilizat vine în sprijinul lucrătorilor sanitari care nu dispun de o pregătire vastă sau de resurse sofisticate pentru a putea realiza materiale educative. Se acordă o atenţie deosebită nevoilor copiilor străzii. Manualul ilustrează o serie de modalităţi în care tinerii pot fi implicaţi în elaborarea, utilizarea, diseminarea şi evaluarea materialelor educative. Poate fi comandat prin e-mail la adresa: [email protected]

100 Ways to Energise Groups: Games to Use in Workshops, Meetings and the Community Alianţa Internaţională HIV/SIDA, 2002 Volumul conţine o culegere de exerciţii de încălzire şi antrenare a participanţilor în activitate, precum şi jocuri care pot fi folosite de toţi cei care lucrează cu diferite grupuri de persoane, în cadrul unor ateliere de lucru, reuniuni sau la nivelul comunităţii. Disponibil în limbile engleză, franceză şi spaniolă. Disponibil online la adresa: http://www.aidsalliance.org/sw7452.asp

4.3. Manuale de formare pentru consiliere (nu neapărat pentru consilierea de la egal la egal) 98


Counselling Skills Training in Adolescent Sexuality and Reproductive Health. A Facilitator's Guide Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ediţie revăzută 2001 Organizaţia Mondială a Sănătăţii, ediţie revăzută 2001 Acest ghid doreşte să vină în ajutorul facilitatorilor care desfăşoară un seminar de formare de 5 zile privind deprinderile de consiliere în domeniul sexualităţii şi sănătăţii reproducerii la adolescenţi. În cadrul activităţii de formare descrise în ghid, se oferă informaţii de bază despre sexualitate, sănătatea reproducerii şi principiile consilierii neutre, precum şi posibilitatea de dobândire a unor deprinderi specifice în domeniul comunicării interpersonale. Disponibil online la adresa: http://www.who.int/childadolescent-health/New_Publications/ADH/WHO_ADH_93.3.pdf sau prin e-mail la adresa: [email protected]

5. Ghiduri de resurse Annotated Bibliography about Youth AIDS Peer Education in Europe Svenson G, et al. (ed), Comisia Europeană, 1998 Disponibil online la adresa: http://webnews.textalk.com/europeer.youth/, prin poştă la adresa: Department of Child Health, Church Lane, Heavitree, Exeter EX2 5SQ, UK, sau prin e-mail la adresa: [email protected]

Resource Guide for Sex Educators: Basic Resources That Every Sex Educator Needs to Know About Huberman B. Advocates for Youth, 2002, 10 USD Disponibil online la: http://www.advocatesforyouth.org/publications/ResourceGuide.pdf

6. Alte resurse LeFevre DN. New Games for the Whole Family. New York: Perigee Books, 1988. Miller WR, Rollnick S. Motivational Interviewing: Preparing People for Change (2nd edition). New York: Guilford Press, 2002. New Games Foundation. The New Games Book. Pella, IA: Main Street Books, 1976; New Games Foundation. More New Games. Pella, IA: Main Street Books, 2001. Rollnick S, Miller WR. What is motivational interviewing? Behavioural and Cognitive Psychotherapy 1995;23:325-34. Selverstone R. Training Guide for Mental Health Professionals. New York: Sex Information and Education Council for the United States (SIECUS)

7. Reviste Xcellent. The journal of peer education in Scotland Publicată de Fast Forward Positive Lifestyles Ltd., preţul abonamentului: 10 GBP/an Această revistă, care apare de trei ori pe an, promovează dezvoltarea educaţiei de la Secţiunea 5. Anexe

99

egal la egal în domeniul sănătăţii, prezintă bunele practici, asigură un forum pentru dezbateri şi o feră informaţii despre diferite resurse utile, despre evenimentele care urmează să aibă loc, cum ar fi cursurile de formare, sau despre posibilităţile de networking. Se poate comanda prin poştă la adresa: Fast Forward Positive Lifestyles Ltd., 4 Bernard Street, Edinburgh EH6 6PP sau prin e-mail la: [email protected]

8. Site-uri utile pe Internet http://www.advocatesforyouth.org/ Advocates for Youth se ocupă de diferite aspecte legate de sănătatea sexuală şi a reproducerii în rândul tinerilor la nivel internaţional şi oferă informaţii, posibilităţi de formare şi de asistenţă strategică organizaţiilor care deservesc tinerii, factorilor politici, activiştilor din domeniul tineretului şi mass mediei.

http://www.avert.org AVERT este o organizaţie caritabilă internaţională care se ocupă de tematica HIV/SIDA şi oferă statistici utile, informaţii pentru tineri, ştiri, date recente şi resurse privind homosexualitatea.

http://www.europeer.lu.se/index.1002---1.html Europeer este centrul de resurse al Universităţii din Lund şi al Uniunii Europene pentru educaţia de la egal la egal în rândul tinerilor din Europa Occidentală. Se ocupă de aspecte legate de sănătatea, dezvoltarea şi afirmarea tinerilor.

http://www.fhi.org Family Health International acţionează în domeniul îmbunătăţirii sănătăţii reproducerii şi a familiei în întreaga lume prin desfăşurarea unor cercetări în domeniul biomedical şi al ştiinţelor sociale, organizarea unor intervenţii inovatoare în domeniul furnizării serviciilor de sănătate şi a unor programe de formare şi informare.

http://www.goaskalice.columbia.edu Universitatea Columbia este promotoarea acestui program de educaţie sanitară prin Internet, care este prietenos faţă de tineri, amuzant şi se bazează pe o serie de întrebări şi răspunsuri educative.

http://www.hsph.harvard.edu/peereducation/ Acest site cuprinde resurse pentru educaţia de la egal la egal, inclusiv instrumente de formare, standarde şi planuri de lecţie elaborate în cadrul unui proiect comun desfăşurat de Facultatea de Sănătate Publică din cadrul Universităţii Harvard şi diferite agenţii guvernamentale din Africa de Sud. Se prezintă o serie formată din 6 volume cu titlul Rutunang: Standards of Practice for Peer Education on HIV/AIDS in South Africa, de Charles Deutsch şi Sharlene Swartz.

http://www.ippf.org International Planned Parenthood Federation (IPPF) este cea mai mare organizaţie voluntară care se ocupă de programele legate de sănătatea sexuală şi a reproducerii. Organizaţia doreşte să promoveze şi să impună dreptul femeilor şi bărbaţilor de a decide liber număr copiilor şi momentul în care vor să-i aibă, precum şi dreptul la cel mai înalt nivel de sănătate sexuală şi a reproducerii.

100


http://www.iwannaknow.org Acesta este site-ul de informare pentru tineri despre sănătatea sexuală al Asociaţiei Americane de Sănătate Socială.

http://www.nitestar.org Nitestar este programul de Teatru în educaţie/Teatru pentru schimbare socială găzduit de Spitalul St. Luke's Roosevelt din New York, SUA. Programul apelează la teatru în încercarea de a-i ajuta pe tineri să-şi clarifice problemele sociale şi de sănătate cu care se confruntă, să renunţe la atitudinile nesănătoase şi să adopte comportamente sănătoase.

http://www.savethechildren.org.uk Salvaţi Copiii este cea mai importantă organizaţie caritabilă din Marea Britanie care prin activităţile sale urmăreşte crearea unei lumi mai bune pentru copii. Desfăşoară activităţi în 70 de ţări, ajutându-i pe copiii din comunităţile cele mai defavorizate din lume.

http://www.siecus.org Consiliul de Informare şi Educare privind Sexualitatea din Statele Unite (SIECUS) promovează educaţia cuprinzătoare privind sexualitatea şi militează pentru dreptul persoanei de a face alegeri sexuale responsabile.

http://www.teenwire.com Acest side dedicat educaţiei sexuale, care aparţine organizaţiei Planned Parenthood, conţine numeroase articole scrise de şi pentru tineri.

http://www.unaids.org Programul Comun al Naţiunilor Unite pentru HIV/SIDA (UNAIDS) reuneşte eforturile şi resursele a opt organizaţii din sistemul Naţiunilor Unite pentru a ajuta ţările din întreaga lume să prevină noile infecţii cu HIV, pentru a acorda îngrijire celor deja infectaţi şi a reduce impactul epidemiei HIV/SIDA.

http://www.unfpa.org Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (UNFPA) oferă sprijin ţărilor în curs de dezvoltare, la solicitarea acestora, pentru îmbunătăţirea accesibilităţii şi calităţii îngrijirii în domeniul sănătăţii reproducerii, precum şi al planificării familiale, al maternităţii sigure şi al prevenirii ITS, inclusiv HIV/SIDA.

http://www.unicef.org Fondul Naţiunilor Unite pentru Copii (UNICEF) colaborează cu parteneri din întreaga lume pentru a promova recunoaşterea şi realizarea drepturilor copilului. În cadrul acestui site, puteţi accesa link-ul: http://www.unicef.org/programme/lifeskills.html pentru a afla o serie de informaţii despre educaţia bazată pe deprinderile de viaţă.

http://www.unodc.org/youthnet Global Youth Network este o iniţiativă a Programului Internaţional pentru Controlul Drogurilor al Biroului Naţiunilor Unite pentru Combaterea Drogurilor şi Criminalităţii (UNODC). Global Youth Network urmăreşte promovarea implicării tinerilor la nivelul comunităţii internaţionale în elaborarea unor politici şi programe de prevenire a consumului de droguri.

Secţiunea 5. Anexe

101

http://www.youthclubs.org.uk Această reţea britanică promovează şi desfăşoară activităţi de înaltă calitate şi oportunităţi educaţionale pentru toţi tinerii.

http://www.youthhiv.org/ YouthHIV, proiect al organizaţiei Advocates for Youth, oferă acest site pe Internet creat de şi pentru tinerii seropozitivi şi educatorii de la egal la egal seropozitivi. Scopul urmărit este asigurarea unui site sigur şi eficient pe Internet care să ofere informaţii privind sănătatea sexuală şi psihică, sprijinul comunităţii, posibilităţile de desfăşurare a unor activităţi de advocacy, resurse şi trimiteri, precum şi educaţie de la egal la egal online.

http://www.youthpeer.org Programul Y-PEER (Youth Peer Education Network) contribuie la dezvoltarea capacităţilor organizaţiilor guvernamentale şi non-guvernamentale de la nivel naţional de a implementa programe de educaţie de la egal la egal de înaltă calitate în Europa de Est, Asia Centrală, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Africa Orientală. Acest site cuprinde link-uri către peste 25 de site-uri la nivel de ţară şi pune la dispoziţie resurse şi instrumente de comunicare.

102


4

Anexa 4. Surse

Bandura A. Social Foundations of Thought and Action. Englewood Cliffs, NJ; Prentice-Hall, 1977. Berlin C, Berman L: The other partner: the young man's role in adolescent pregnancy. Family Life Educator 1994;12(3):4-10 Berlin C, Berman L: Theater, peers and HIV prevention: a model. Family Life Educator 1995;14(1):8-13.. Berlin C, Lieberman, L. Program: The NiteStar STARLO theatre education approach to pregnancy and disease prevention for pre- and early adolescents. Health Education and Behaviour 2003;30(2);129-32. Bosomphra K. The potential of drama and songs as channels for AIDS education in Africa: a report on focus group findings from Ghana. Quarterly of Community Health Education 1992;12(4):317-42. Chamberlain R, Chillery M, Ogolla L, et al. Participatory educational theatre for HIV/AIDS awareness in Kenya. In PLA Notes Issue 23(69-74). London, International Institute for Environment and Development, 1995. Disponibil la: http://www.iied.org/NR/agbioliv/pla_notes/pla_backissues/documents/plan_02314.PDF Dalrymple L, Jaffa A. DRAMAIDE, a project in schools in Kwazuki-Netal, South Africa 1996. In AIDS Education: Interventions in Multi-Cultural Societies. Scheker G, Sober-Friedman FS (eds.) New York: Plenum Press, 1996. Dalrymple L, Toit MK. The evaluation of a drama approach to AIDS education. Educational Psychology 1993:13(2):147-54. Denman S, Davis P, Pearson J, et al. HIV theatre in health education: an evaluation of “Someone like you.” Health Education Journal 1996;55(2):156-64. Glik D, Novak G, Valente T, et al. Youth performing arts entertainment education for HIV/AIDS prevention and health promotion: practice and research. Journal of Health Communication 2002;7(1);39-57. Harding CS, Safer LA, Kavanaugh J, et al. Using live theatre combined with role playing and discussion to examine what at-risk adolescents think about substance abuse, its consequences, and prevention. Adolescence 1996;31(124):783-96. Shefner-Rogers CL, Rogers EM. Evolution of the entertainment-education strategy. Paper presented at the Second International Conference on Entertainment-Education and Social Change, Athens, Ohio, May 7-10, 1997. Maritz G. Educational Theatre at the Edge of the Crush. The Use of Theatre as Entertainment-Education in HIV and AIDS Awareness and Prevention in the South African Mining Sector – Opportunities for Change. Pretoria, South Africa: Centre for the Study of AIDS, Department of Drama, University of Pretoria, 2004. Disponibil la: http://cscwww.cats.ohiou.edu/aas/happenings/conf/upload/ Gerrit%20paper1.doc Ward L. Drama: an effective way to educate about AIDS. Social Casework: The Journal of Contemporary Social Work 1988;69(6):393-96.

Secţiunea 5. Anexe

103

Tehnici de Teatru Pentru Educatia de La Egal La Egal a Tinerilor Manual de Formare Ypeer Asociatia Www.tineriPentruTineri.ro

Recommend Documents