SWETT ORISON MARDEN
Mínunile gÂnduluí traducere: Eliza-MARIA BARNOSCHI
Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte IRINEU Arhiepiscop al Alba luliei
EDITURA Reîntrnegirea ALBA IULIA 2001 1
INTRODUCERE „Mintea sănătoasă, face trupul sănătos” „Zamolxe” Nu da, Doamne, omului cât poate îndura! Dorința toarnă în formă. Ceia ce viața sculptează apoi în piatră. Dorințele noastre arzătoare sunt mai cu adevărat crezul (credința) noastră. Decât tot ceea ce spunem prin rugăciuni. Sub o formă sau alta acest proverb este în toate limbile, la toate popoarele pământului. O dureroasă experiență de mii de ani se cristalizează în această amară rugăciune, adresată, și lui Dumnezeu… câinelui Anubis și Norocului.. Cine-i fericitul care a trăit și care n-a avut prilejul să suspine: Asta nu credeam s-o pot îndura! Sau care-i neonrocitul ce a trait atât de searbăd, încât să nu fi avut prilejul să se mândrească cu o sforțare deosebită, de care nu se știa capabil! Dar înțelepciunea omenească se oprește aici. Nu trage învățământul, atât de firesc totuși, că omul este înzestrat cu puteri mai mari decât acelea de care se servește în chip obișnuit și că ar trebui să se deprindă a se folosi mereu de ele. Mare cuvânt a spus filosoful Keyserling când a recomandat oamenilor să caute mai degrabă să priceapă adânc ceea ce știu deja, decât să învețe mereu lucruri noi. Știm, știm foarte bine că în noi zac puteri supraomenești, și că la ocazii mari, cum ar fi o primejdie, ne vom folosi de ele; totuși dela un capăt până la celălalt al vie ții le lăsăm să doarmă și vegetăm spunând mereu „nu pot”, „sunt bolnav”, „mi-e teamă”. Dar, oricât ar fi încă de nemăsurată prostia omenească, trebuie să fie o cauză mai adâncă, din care să izvorască teama de a trăi cu toate coardele cu toate pânzele întinse… Această cauză este instinctual de conservare. 2
Desigur, lumea mai dăinuește încă, numai pentru că tot ce se naște n-are alt scop, în esența oricărui fel de a viețui, decât păstrarea ființei proprii. De aici izvorăște și munca și lenea și eroismul conștient. Însă, după cum iarna răcim din teamă de răceală, fiindcă ne încălzim casele și ne îmbrăcăm mai mult decât trebuie, tot așa lăsăm să ne conducă orbește instinctul de conservare, ce ne îngroapă puterile în adâncul ființei, de teamă că nu le va avea la nevoie de mare primejdie. Și ne istovim păzindune comoara, ca avarul care adeseori o ascunde atât de bine încât n-o mai poate găsi atunci când ar voi să mai cheltuiască ceva din ea!... A ne lăsa pradă instinctului de conservare nu numai în fața împrejurărilor exterioare, dar și în ce privește perfectarea finiței noastre, este a trece dincolo de scopul urmărit, deoarece puterea vitală crește și se reînoiește mereu prin întrebuințare. Și chiar de ar fi limitată, este cu totul neînțelept să duci o viață păcătoasă, pentru a- ți păstra mijlocul de-a ți-o apăra într-o împrejurare excepțională, ce poate nu va veni niciodată! Hipertrofia instinctului de conservare a mai pricinuito și religiia umilinței, durerii, slăbiciunii, aliment esențial al tuturor religiilor. Unele religii, și altele numai din pricină că sunt rău explicate de preoții lor, au sădit în cea mai mare parte din oameni fatala ideie a renunțării și în toți neîncrederea în puterile lor. Totuși, din cele mai vechi timpuri, spirite mai îndrăznețe au tras beneficiile faptelor ce nu se potrivesc nici cu șoaptele instinctului de conservare, nici cu învățătura religiei. Nu este aici locul documentărilor istorice și științifice. Asemenea studii hapsâne nu pot fi puse alături cu imnul poetic al unui iluminat. Orison Swett Marden n-a fost om de știință; dar marile adevăruri, marile taine ale universului, toate, sunt mai întâi presimțite de inspirați, și apoi dovedite de savanți. Cărțile lui Marden sunt tot așa de puțin științifice ca și „Stăpânirea de sine” a lui Coué; însă, ca și broșurica scriitorului de la Nancy, circulă în milioane de exemplare, în mai toate limbile pământului. 3
„Stăpânirea de sine” și „Minunile gândului” purced cam din aceiași doctrină; sunt însă pentru stări sufletești deosebite. Terapeutica lui Coué nu se aplică deopotrivă tuturor. „Stăpânirea de sine” este necesară cazurilor grave, pe când celor mai puțin bolnavi le este de-ajuns „Minunile gàndului”, carte de altfel folositoare tuturor, ori cât ar fi de sănătoși. Metoda Coué, prin ingenioasa suprimare a elementului voință, poate fi folosită și de cei nehotărâ ți. Acel care nu mai este capabil de nici un fel de efort, se poate trata prin autosugestia lui Coué. Remediu pentru a cărui aplicare nu trebuie numaidecât voință, ci abia puțină bunăvoință. Iar când și aceasta lipsește, metoda tot nu dezarmează, căci bunavoința poate fi sugerată de un medic cu autoritate și prestigiu față de bolnav, de o persoană iubită de el, sau chiar pe cale de sugestie directă făcută în timpul somnului.(...) Marden, ca orice american, nu poate prețui decât realitatea prezentú și nu poate pricepe lipsa de voință De aceea s-a devotat unui apostolat special, propriu stilului american. Invalizii, debilii cronici, nu-l interesează: dar și-a închinat viața îndreptării celor cu voința zdruncinată și mai ales rău întrebuințată, din care vrea să facă cuceritori. Idealul său este o cât mai numeroasă elită de cuceritori, până când toți oamenii vor fi „supraoameni”. „Minunile gândului” este un poem plin pe alocuri de ușoare exagerări, ca orice adevărată poezie izbucnită din inimi generoase și din intuiții „tari”. Este un imn al izbânzii spiritului asupra materiei. * * * Pentru acei prea mulți care neagă ceea ce nu știu, sau nu pot să-și explice, amintesc următoarele constatări celebre: D-r A. Brauchle publicà (I925) în revista „Medizet” experiențele profesorului de fiziopsihologie Franz B. prin care se răstoarnă multe legi științifice: D-r Franz B. prin concentrarea gândului își poate coborâ inima cu 6-8 cm. Sau își poate activa digestia, ca în trei sferturi de ceas să ajungă de la mâncare la normală evacuare. Sau poate privi încrucișat cu un ochi în afară și cu celălalt înăuntru. 4
Sau vestita experiență a doctorului Abrams: se apropie o bobiță de măduvă de soc, electrizată, de o tumoare canceroasă. Dacă bolnavul este îngrijorat de boala lui sau este într-o atitudine mentală pasivă, bobița va fi atrasă spre centrul tumorii. Dacă însă bolnavul știe să gândească și să repete cu încredere că se va vindeca și cà tumoarea lui se resoarbe, atunci cancerul nu mai alege bobița de soc, ba chiar o respinge. Ar trebui, dacă omul ar fi măcar în parte la înălțimea pretențiilor lui, ca toți acei care află despre aceste minuni, să-și schimbe cu totul atitudinea în fața vieții. Totuși, cu toate că nu ne îndoim de experiențele citate mai sus, continuăm să ne intoxicăm cu frica bolii și cu tot felul de ingrediente minerale și vegetale, dar vraja gândului bun, nici măcar nu o încercăm. Relativ la suferințele funcționale și nervoase (poate mai puțin grave dar foarte mari), toată, lumea științifică este de acord că sugestia gândului potrivit este remediul suveran și mai totdeauna unic. Iatà un exemplu citat de marele Bernheim, autorul celebrei formule: „Orice gând are tendìnța să se prefocă într-o realítate”. O persoanà suferea îngrozitor din pricina unei tuse spasmotice care începea regulat dimineața la ora șapte și ținea ore întregi, istovindu-i puterile. Toate tratamentele au fost zadarnice. D-r Bernheim a făcut să se falsifice ceasul bolnavului, așa încât ora șapte să fie când șase când opt etc. Mai târziu s-a spus pacientului înșelăciunea. Acesta, dându-și seama că boala lui era închipuită, s-a vindecat. În ce privește vindecările morale, rezistența sufletească și trupească în fața necazuilor vieții, dovezile sunt de natură mult mai puțin tangibilă; sunt cu totul subiective și nu pot fi îndeajuns apreciate decât prin experiență personală. Dar pentru a dobândi această binefăcătoare experiență, trebuie să începem prin a încerca tratamentul cu gândirea optimistă, însă după toate regulile autosugestiei. * * * Citatele ce urmează sunt spicuiri din concluziile doctorului Alexis Carrel, savantul francez de la Institutul 5
„Rockefeler”; concluzii ce aduc inspiratului S.O.Marden sprijinul științei. „Ciudat lucru! Toate minunile gândirii, toată munca intelectuală a celor mai mari creații, nu produce nici cea mai mică ridicare a metabolismului. Desigur este ciudat lucru; că gàndirea care preface fața pământului, face și desface națiuni, descoperă universuri în nemărginirea spațiului, se elaborează, în noi fără să consume energie deloc, sau atât de puțină, încât nici nu poate fi măsurată cu mijloacele tehnice actuale. Cele mai puternice creații ale inteligenței măresc metabolismul mult mai puțin decât bicepsul când se contractează ca să ridice o pietricică. Nici ambiția lui Cezar, nici cugetarea lui Newton, nici inspirația lui Beethoven, nici concentrarea lui Pasteur, nu au izbutit să iuțească nutriția țesuturilor, cum ar fi făcut repede câțiva microbi sau o ușoară excitare a glandei tiroide”. * * * „Care să fie natura gândului, acest ceva ciudat care trăiește în noi fără să consume o cantitate apreciabilă de energie? Care să fie relațiile sale cu formele cunoscute ale energiei fizice? Spiritul trece aproape neobservat prin materia vie; și totuși este cea mai colosală putere din lume. A frământat fața pământului, a ridicat și a sfărâmat civilizații, a creat universul sideral. Spiritul, gândul, este el produs de celulele cerebrale, ca insulina de pancreas, ca fierea de ficat? Care sunt în celule precursorii gândului? În detrimentul cărei substanțe se elaborează el? Vine oare dintr-un element preexistent ca glucoza din glycogen? Sà fie vreo formà de energie deosebită de energiile studiate de fizică și care nu se exprimă prin acelea și legi? Sau dimpotrivă, trebuie oare socotită gândirea ca ceva nematerial, ființând în afară de spațiu și de timp, în afară de dimensiunile universului cosmic și că adăugându-se, printr-un procedeu necunoscut, creierului, care ar fi condiția neînlăturabilă a manifestărilor ei? În toate vremurile, în toate țările, mari filozofi și-au închinat viața cercetării acestor probleme. N-au găsit soluția”. * * * 6
„Puterea gândului se dezvoltă prin exercițiul cugetării, studiul logicii, disciplina interioară; și prin influențe puțin cunoscute ale mediului. Omenirea nu și-a dat niciodată osteneala să descopere natura condițiilor de dezvoltare intelectuală. N-avem nici o cunoștință despre geneza inteligenței. și totuși ne închipuim cà o putem dezvolta, exercitând memoria copilului prin școli! Observația însă, ne dovedește că marile descoperiri științifice nu sunt decât în parte operă intelectuală. Savanții de geniu mai au, pe lângă puterea de observare, de a înțelege, adică de a lega (inteligere) și alte calități: intuiție, imaginație creatoare. Un adevărat șef n-are nevoie de fișe psihologice și de informații ca să-și aleagă bine subordonații; îi ajunge să-i privească în ochi. Un mare judecător dă hotărârea cea bună, chiar dacă o argumentează fals în sentin ță. Intuiția și inspirația sunt minuni ale gândirii, ce nu se încadrează total în ceea ce numim inteligență”. * * * „Simțul moral este mai important decât inteligența. Frumusețea morală lasă amintiri neșterse celui ce a avut șansa s-o privească vreodată. Ea dă celui care o are, o putere ciudată, inexplicabilă, dar dominatoare. Este mai mult decât știința, decât arta, este temelia civilizației”. „Inteligența este aproape nefolositoare celui care nu are decât atât. Intelectualul sadea este o ființă necompletă, nenorocită, căci este incapabil de a realiza ceea ce înțelege”. „Capacitatea de a prinde raportul lucrărilor nu-i fecundă, dacă nu-i întovărășită de alte activități: voință, imaginație, simțire, puteri organice și, mai ales, simțul moral”. „Gândirea conformă cu simțul moral întărește chiar puterile ftzice și face fericirea cu putință”. * * * „Integritatea, adică sănătatea organismului: fizică, psihică, mentală și morală este indispensabilă manifestărilor conștiinței. Omul gândește, „iubește”, suferă, admiră și se roagă, în același timp și cu creierul și cu toate organele lui”. 7
* * * „Vindecările miraculoase sunt rare, dar sunt fapte științific controlate; realitatea lor dovedește că mintea, organele și celulele noastre sunt capabile de activită ți necunoscute încă. Aceste vindecări arată că anumite stări mistice, de pildă rugăciunea și curățenia morală, au efecte foarte precise și că sunt fapte de care trebuie să se țină seama. Cazurile cele mai importante au fost observate de biroul medical din Lourdes”. „.... În câteva secunde, minute, cel mult în câteva ceasuri, rănile se cicatrizează, simptomele generale dispar. Uneori dezordinea funcțională, încetează înaintea leziunii anatomice. În cazuri grave, bunăoară în cazul cancerului, urmele mai rămân câteva zile, după vindecare. Miracolul se caracterizează uneori printr-o accelerare surprinzătoare a evoluției de reparare organică. Singura condiție indispensabilă este fenomenul de rugăciune. Minunea acestui gând operează, chíar dacă nu este gândul pacientului”! „Acesta poate chiar să nu creadă! E destul să fie alăturea de cel ce se roagă fierbinte pentru dânsul”... „Asemenea fapte au o înată însemnătate. Ele dovedesc realitatea unor relații de natură necunoscută, între spirit și organe, între gând, celule și trup. Ele dovedesc importanța obiectivă a activității gândirii, de care igieniștii, medicii, educatorii, sociologii, mai niciodată nu se ocupă. Activitatea gândirii însă, înțeleasă și folosită, va deschide o lume nouă”. * * * „Cea mai mare nenorocire pe care civilizația științifică a pricinuit-o oamenilor, este putința de a trăi confortabil fără muncă”. * * * „Avem motive să credem că personalitatea se întinde dincolo de limita trupului, că precizia conturului anatomic nu este decât iluzie; că adică fiecare suntem mai mari și mai împrășgtiați decât ne este trupul”. * * * 8
„Când lumea își va da seama de falimentul credințelor noastre pedagogice, medicale și sociale, se va întreba, poate, ce-ar fi de făcut pentru îndreptarea situației". * * * „Popoarele își Pot salva existența și singura înălțare, prin dezvoltarea celor tari și prin ocrotirea celor slabi”. * * * „Știința supremă este Iubirea, Psihologia; căci înainte de toate omenirea are nevoie de puterea Iubirii și a gândirii" (dar și Teologia - pentru că, ce faci fără credin ță? n. red'). Dacă primind aceste uluitoare concluzii, nu ne schimbăm îndată și cu totul, felul nostru de a cugeta și de a trăi, fără iubire, iar conducătorii felul lor de a chivernisi societatea, înseamnă că omul este încă departe de a merge pe calea lui împărătească. Și totuși avem credința că va ajunge să stăpânească acea misterioasă activitate mentală, care va crea lumea cea nouă. D. V. B. I Originea divină a aspirațiilor legitime. Aspirațiile sufletului și dorințele inimii sunt cu totul altceva decât poftele și plăcerile vulgare și trcătoare. Ele sunt profeții, sunt vestitorii a ceea ce poate să devină realitate. Ele arată de ce suntem capabili; ele dau măsura înălțimii idealului nostru și ne precizează sfera activită ții noastre. Idealul nostru este schița care precede, realitatea, substanța a ceea ce sperăm să fim. Sculptorul știe că idealul său nu-i o fantezie a închipuirii sale, ci o profeție, un simbol a ceea ce va întruchipa el cândva, în marmură. Când începem a dori ceva din toată inima, intuim o legătură între acest lucru și noi; legătură cu atât mai tare, cu cât dorința este mai arzătoare și strădania pentru a o înfăptui mai înțeleaptă. Ceea ce ne încurcă, este că dăm prea multă importanță aspectului material al vieții și nu destulă idealului. Ar trebui să deprindem a trăi în gândire idealul pe care dorim să-l vedem realizat. Dacă, de pildă, dorim să rămâ9
nem tineri, trebuie să trăim cu mentalitatea tinereții; dacă voim să fim frumoși, trebuie să trăim în starea mentală pe care o creează frumusețea. * * * Folosul de a trăi în ideal este că dispar toate lipsurile fizice, intelectuale li morale. Astfel nici nu ne mai putem gândi la bătrânețe, căci bătrânețea este degenerare, senilitate și acestea nu există în ideal, unde totul este tânăr și. frumos, unde nu-i loc pentru urâciune și decrepitudine. De aceea, obiceiul de a trăi în ideal ne este de un mare ajutor. Idealul ne ține mereu înaintea ochilor, modelul perfecțiunii pe care o căutăm; el ne mărește încrederea în originea noastră divină și a perfecțiunii noastre finale, pentru că ne dă viziunea a ceea ce simțim instinctiv, că odată tot îl vom atinge. Obiceiul de-a gândi și de a afirma lucrurile cum dorim să fie, sau cum ar trebui să fie și de-a proclama că suntem în stare să le îndeplinim, creează modelul pe care procesuul vieții îl va reproduce. Să avem mereu prezent în spirit viziunea ființei ideale a ceea ce vrem să fim. În același timp, să credem că putem ajunge acea ființă, gonind imediat orice idee de boală sau orice sugestie de inferioritate. Să nu ne lăsăm niciodată prea mu1t preocupați de slăbiciunile, sau de lipsurile noastre. Având mereu prezent idealul nostru și luptând curajos ca să-l atingem, ne vom ridica până la el. În credința, cu tărie păstrată, că năzuințele noastre vor fi realizate, cà visurile noastre se vor înfăptui, este o mare putere. Nimic nu ne ajută mai mult decât convingerea că lucrurile se vor întoarce în bine și nu în rău, că vom reuși, iar nu că vom cădea, și că vom fi fericiți, în ciuda a tot ce s-ar putea, sau nu s-ar putea întâmpla. Nimic nu-i mai dătător de curaj, decât o atitudine optimistà, care ne face să credem în ceea ce este mai bun, mai înalt, mai fericit și care nu lasà loc nici pesimismului, nici descurajării. 10
Să credem din toatà inima că suntem capabili să facem ceea ce trebuíe să facem. Și să nu ne îngàduim nici o îndoială în această privință și s-o gonim, dacă ea încearcă să pàtrundă în noi. Să n-avem decât gânduri bune și idei înalte și să fim hotărâți să le înfăptuim. Înlăturând orice gând dușman, orice descurajare, orice ar putea să ne facă să credem că nu vvom izbuti, sau că ne pânde ște vreo nenorocire. Cu o atitudine optimistă să fim siguri că ne vom ajunge scopul, în orice vom încerca să facem sau să fim; și vom constata cu plăcută surprindere cât de mult ni se dezvoltă calitățile vieții și cât de mult ne progresează întreaga ființă. Cànd spiritul a luat odată obiceiul de a se hrăni numai cu gânduri pozitive, fericite și încurajante, nu mai poate face altfel. Dacă copiii noștri ar putea câștiga acest obicei, orientarea civilizației s-ar schimba repede și am face progrese nebănuite în desăvârșirea noastră. Un spirit astfel format, ar fi capabil să-și realizeze totdeauna aspirațiile, în cel mai înalt grad și să se ridice deasupra învrăjbirilor, a răutăților și miilor de dușmani ai păcii noastre, ai confortului nostru, ai utilității noastre sociale și ai reușitei noastre pe toate planurile existenței noastre. Credința că viitorul ne rezevă numai lucruri bune, că vom fi fericiți și că vom prospera, că vom avea o familie frumoasă, un cămin agreabil și că vom fi pregătiți pentru orice eventualitate, iată cel mai bun capital din toate cu care ne putem arunca în viață. Ceea ce încercăm cu tărie, tinde să se îndeplinească, chiar dacă la început ar părea imposibil. Dacă ne reprezentăm în chip viu ceea ce am voi să fie via ța noastră și dacà urmărim mereu și energic înfăptuirea din toate puterile, este mult mai sigur că vom reuși, decât dacă vom nesocoti această atitudine. Mulți își lasă dorințele și ambițiile să-i părăsească. Ei nu înțeleg că intensitatea și statornicia dorinței dau puterea de înfăptuire. Efortul statornic pentru păstrarea intensității dorinței, are puterea să o transforme în realitate. Nare importanță că această realizare ar fi puțin probabilă sau îndepărtată, că viitorul pare întunecat; este destul ca 11
noi să credem fără pic de îndoială într-însa cu tàrie și să luptăm energic pentru ea; mai devreme sau mai tâtziu o vom avea. Dorința începe să fie un stimulent, numai când se transformà în hotărâre trainică. Dorința unită cu o decizie solidă dă naștere acelei puteri creatoare, ce se traduce în rezultat practic. Fără întrerupere, ne mărim sau ne micșorăm puterile, prin calitatea gândurilor noastre, a emoțiilor și a idealului nostru. Nu gândim și nu spunem decât ceea ce vrem să fie realitate. Persoanele care mereu se plâng, care mereu spun pretutindeni și de prisos că sunt ostenite, istovite, că sunt nenorocite, că n-au noroc, sau că o soartă rea le urmărește, și că așa vor rămâne întotdeauna, că au muncit mult încercând zadarnic să ajungă la un tezultat, nu-și dau seama că-și grevează în minte aceste întunecate tablouri, tot mai adânc, și astfel ele se vor realiza cu siguran ță. Să nu mai admitem nici o clipă că suntem bolnavi, slabi, sau abătuți, căci gândind la ele, le dăm putere asupra noastră. Suntem cu toții fructul gândurilor noastre și ajungem întocmai ceea ce suntem în ideea noastrà cea mai secretă despre noi. Obiceiul de-a vedea zilnic în noi o fiin ță creată pentru a îndeplini o misiune divină, perfect capabilă de a ne realiza misiunea, ne dă o nestrămutată încredere, o minunată putere și o neîntreruptă încurajare. Dacă vrem să propășim pe vreo cale oarecare, să ne îndreptăm gândurile în acea direcție, dându-le cât mai multă vioiciune posibilă. Concentrându-ne atenția asupra lor până când vom simți că ne împing înainte, că parcă le vedem înfăptuite; și până la urmă se vor înfăptui. Cu încetul, omul slab, imperfect, păcătos, creat de falsul nostru chip de a trăi va fi înlocuit prin omul ideal, printr-un nou om, așa cum trebuie să ni-l închipuim creat de Dumnezeu. Idealul este un neîntrecut sculptor de caractere; el are o imensă influență asupra căilor vieții noastre. 12
Nu-i posibil nimănui să ascundă prea mult timp ceea ce-i ocupă în mod obișnuit gàndurile, expresia feței și felul de viață îl dau de gol, mai devreme sau mai târziu. De aceea, trebuie să veghem ca emoțiile și gàndurile noastre să fie mereu superioare, nobile, și folositoare. Hotărât e să n-avem niciodată nimic comun cu gândurile sau cu acțiunile de calitate inferioară; tot ceea ce facem să poarte pecetea perfecțiunii. Angajarea neîntreruptă a sufletului și a inteligenței, spre a înfăptui lucruri mari, exercită asupra vieții o influență reformatoare și o înalță la un nivel superior. Credința privește înainte și vede lucruri pe care ochiul nu le vede. Credința este substanța lucrurilor la care aspirăm, schița imaginii lor; substanța reală, și nu numai o rcprezentație mentală. În dosul credinței, în dosul speranței, în dosul dorințelor adânci ale inimii noastre, dacă sunt și legitime, „animate de o ideie creatoare, și plăcută lui Dumnezeu, este o realitate potențială. Ceea ce credem cu tărie, devine un ferment creator. Viziunea, de pildă, a unui cămin plăcut, înfloritor, dorința de a fi o persoană capabilă să poarte mari răspunderi, sunt germeni creatori. Curentul tuturor gândurilor noastre trebuie să fie îndreptat către scopul ce ni l-am dat vieții. Cele mai mari minuni ale civilizației au fost făcute prin concentrarea gândului. să trăim în așteptarea celor bune, în convingerea că din efortul nostru constat și din lupta noastră pentru ajungerea scopului va rezulta ceva mare și frumos. Să trăim convinși că veșnic vom progresa, înaintând mereu tot spre ceva mai bun, mai înalt. Multe sunt persoanele care-și închipuie că-i periculos să se lase pradă visurilor, pentru că asta le-ar distuge spiritul practic. Cu toate acestea, imaginația este tot atât de sfântă ca și toate celelalte facultăți. Ea ne pune în stare să trăim în ideal, chiar când suntem obligați să muncim, într-un mediu neplăcut sau nefavorabil. Imaginația ne ajută să întrezărim glorioasele realități ce ne așteaptă. Ea ne arată lucrurile ce ne sunt posibile. 13
A clădi castele în Spania nu trebuie să fie socotit ca o trecere de vreme nefolositoare, sau periculoasă. Începem prin a ne clădi castele în subconștient, apoi le dăm formă de dorințe, apoi le ancorăm adânc în activitatea noastră și, în sfârșit, ele devin realitate. A visa, a crea, nu este numai a clădi castele în văzduh. Orice castel real, orice cămin a început prin a fi un castel de aer. Visul legitim este creator; el dă realitatea dorin ței și apoi însuși lucrul dorit. o clădire nu poate fi construită fără planurile unui arhitect care, mai întâi, le-a visat; astfel ea a fost, ab initio, creată, în minte. Arhitectul vede cu ajutorul planului mental și, apoi, cu al celui de pe hârtie, construcția așa va fi în realitate. Tot ce înfăptuim în viață, intuim mai înainte în mintea noastră. Tot așa cum construcția este, până în cele mai mici amănunte, o realitate în spiritul arhitectului, chiar înaintea așezării celei dintâi pietre, tot așa înfăptuim în minte tot ceea ce mai târziu va fi o realizare în via ța noastră. Viziunile noastre legitime sunt planurile posibile ale structurii vieții noastre; dar nu vor rămâne decât planuri, dacă nu depunem mari eforturi pentru a le înfăptui, întocmai cum planurile arhitectului ar rămâne simple desene, dacă constructorul nu le-ar da o realitate. Toți acei care au făcut lucruri mari au fost niște visători; dar ceea ce au înfăptuit a fost în propor ție nu cu visul, ci cu activitatea, cu energia și cu stăruin ța depusă în urmărirea idealului lor; s-au ținut de visul lor și au luptat ca să-l înfăptuiască. Nu-ți părăsi visurile când numai în aparență sunt nerealizabile. Fii credincios viziunilor tale, cu toată tenacitatea de care ești în stare. Să nu îngădui nevoilor materiale ale vieții să-ți umbrească idealul sau să ți-l micșoreze. Să trăiești într-o atmosferă care-ți deșteaptă aspira țiile; să citești cărți care ți le stimulează. Leagă-te cu persoane care au făcut ceea ce încerci tu și caută să descoperi secretul reușitei lor. Seara înainte de culcare reculege-te câteva clipe. Stai liniștit și visează după pofta inimii. O zi de muncă reală poate fi încheiată, fără pagubă și cu folos, printr14
o reverie. Nu te speria deloc de ce poți visa, căci fără vise și popoarele și oamenii pier. Putința de-a visa nu ne-a fost dată în zadar în dosul ei se ascunde o realitate. Este un dar dumnezeiesc sortit să ne facă să întrezărim lucrurile mari ce stau în rezervă pentru noi, să ne ridice de la vizibil la invizibil, și să ne arate că aceste lucruri pot deveni realități în viața noastră. Aceste priviri în rai ne sunt îngăduite, ca să nu ne descurajăm din pricina cusururilor și a decepțiilor noastre. Nu vorbesc de visuri fantastice și trecătoare, ci de dorințele legitime, reale și sfinte ale sufletului nostru; dorințe ce trebuie să ne aminteascà mereu că ne putem face viața sublimă și că, în ciuda mediului nostru care ar fi neplăcut și dușmănos, ne-am putea totuși ridica la o situațìe pe care o întrezărim în aspirațiile noastre. Mă gandesc la dorința legitimă de-a vedea înfăptuindu-se dezvoltarea personalității noastre-întregi și la putința de ase reproduce, în viața noastră de toate zlele, modelul întrezărit în clipele noastre cele mai nobile. „Cel ce trăiește strângând petece, va rămâne petecar, atâta timp cât nu va avea alt ideal decât acela de petecar”(!) Atitudinea noastră mentală, dorința adâncă a inimii noastre, este ruga statornică căreia-i răspunde natura. Sunt puțini acei care înțeleg că dorințele ce au constituit adevărata lor rugăciune, sunt și singurele care se împlinesc. Acel care păstrează atitudinea mentală cea adevărată și care luptă serios, cinstit, pentru ajungerea scopului, îl va realiza, sau măcar se va apropia mult de el. Este o formidabilă putere creatoare, într-o neîntreruptă concentre a spiritului asupra unei dorinți sau ambițiuni. Această concentrare dezvoltă o minunată putere, care atrage, care creează lucrurile după care suspinăm. Aspirațiile inimii ne stimulează energia creatoare. Ele sunt un permanent tonic pentru facultățile noastre și ne măresc calitățile; ele tind să facă realități din visurile noastre. Natura este un mare negustor care ne oferă ceea ce-i cerem, dar trebuie să-i dăm prețul cuvenit. 15
Gândurile seamănă cu niște rădăcini, care s-ar întinde în toate direcțiile oceanului cosmic al energiilor acumulate, și care atrag, prin vibrațiile și prin afinitățile lor, mijloacele menite să ajute la înfăptuirea lor. Pasărea n-ar avea instinctul să migreze iarna spre sud, dacă n-ar fi un sud, care să le primească; Creatorul n-ar fi pus în noi dorința legitimă a unei vieți mai mari, mai complete, a unei integrale dezvoltări și aspirația spre nemurire, dacă n-ar fi o realitate, care să corespundă acestor dorinți și dacă n-ar fi în acel ce le dorește posibilită ți de realizare. În lumea vegetală totul, floare, fruct, urmează un curs normal, ajungând la timp la dezvoltare și maturitate; fructul cade copt înainte de-al putea distruge zăpada. Dacă se întâmplă vreodată să vie iarna, pe când mai sunt flori îmbobocite și fructe încă, verzi, ceva anormal s-a întâmplat undeva. Și când vedem că aproape nici o ființă omeneascà nu reușește să se dezvolte complet, că nu-i nici măcar pe jumătate dezvoltată când este secerată de moarte, putem trage concluzia că este ceva care nu merge. Este evident anormal ca omul, cea mai superioară creație, încât nu ni-l putem imagina decât făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, să se desprindă din copacul vieții înainte de-a fi ajuns, măcar în parte, la maturitate. Protestăm, cum ar putea protesta mărul scuturat din copac și care-și vede creșterea oprită înainte ca să se fi copt și să fi ajuns un fruct perfect. Protestăm, cum ar putea protesta vigurosul stejar smuls din pământul care-l hrănea, tocmai când ar fi început să i se formeze ghinda. Oamenii cei mai bine înzestrați prin educație și care au întâlnit cele mai multe înlesniri pe drumul lor, și chiar giganții rasei, când ajung la marginea mormântului simt că nu-s încă decât muguri în formație și că nu și-au dat încă toată măsura. Dar, desigur, că nu totdeauna va fi așa. Multe analogii ne lasă să întrevedem că viața omenească va avea prilejul să-și atingă maturitatea, să dea fructe perfecte și să se dezvolte complet. 16
Avânturile instinctive spre o totală desfășurare a facultăților noastre, ca și lăuntrica noastră protestare împotriva distrugerii, care ne atinge înaintea ajungerii la această dezvoltare, dovedesc că trebuie să fie o realitate corespunzătoare dorințelor și aspirațiilor inimii noastre, realitate ce n-a fost încă măcar descrisă în vreo carte. Dacă am putea avea mereu prezent în ochi modelul nostru ideal, în așa chip încât aceasta să fie atitudinea noastră mentală obișnuită, repede ni s-ar reproduce idealul în viață și am deveni ființă umană completă. II Și reușita și fericirea ne stau la îndemână. Nicí un om n-are oblígația să rămână într-un medíu în care este mereu supus unor ínfluențe care îí distrug ambițiile sale legítime și care-l mențín într-o stare de sărăcie. Respectul de sine îi impune să iasă dintr-un astfel de mediu. Aproape toți cei care au ajuns prosperi mărturisesc că, cel mai fericit moment din viața lor a fost acela când au scăpat de sărăcie, când au realizat cele dintâi mii, când și-au dat seama că lipsurile n-au să mai stea în calea avântului lor, când au putut să întrezărească timp liber și posibilități de-a se dezvolta, de-a studia, de-a călători, când, în fine, au simțit că au smuls din ghearele sărăciei pe acei ce le sunt scumpi. Atunci, mărturisesc ei, simțeau puterea de a-și da lor și de-a da altora un avânt care să-i facă să înainteze în viață; simțeau întăritoarea influență a succesului; că orizontul se lărgea tot mai mult înaintea lor. În general, cerem prea puține, prea puțin nădăjduim să se înfăptuiască, prea ne înăbușim dorințele și ne limităm aspirațiile. Și neîndrăznind să pretindem tot ce soarta ține pentru fiecare din noi în rezervă, nu ne deschidem destul pentru ca inspirațiile, imboldurile cerești să poată pătrunde în noi și să ne îmbogățească personalitatea. Gândirea noastră creatoare este limitată și meschină pentru că ne acordăm o mentalitate îngustă și o dezvoltare timidă. Creatorul nostru, ori cum s-ar numi, nu sărăcește niciodată doar, împlinindu-ne cererile. Floarea n-are nevoie să-și însușească vreo părticică din lumina și căldura soa17
relui. Lumânarea nu pierde din lumina ei dând-o și altei lumânări. Nu o pierdem, ci, din contră, ne mărim putința de-a iubi, iubind; adică revărsând cu îmbelșugare dragostea noastră asupra tuturor celor din jur. Când vom ști să vedem lucrurile în mare, când vom fi învățat să nu ne mai limităm gândirea, să nu ne mai împiedicàm de idei meschine, vom vedea prin experiența proprie că ceea ce căutăm, ne caută și ne iese în cale la jumătatea drumului. Nu ne mai plângem mereu că ne lipsește ba una, ba alta. Dacă, n-avem nimic, să mai dăm și altuia. De câte ori afirmăm că nu posedăm ceea ce alții posedă, că noi nu ne putem duce unde se duc ei, nici să facem ceea ce ei fac, săpăm tot mai adânc în noi aceste întunecate tablouri. Atâta timp cât vom vorbi de întâmplările noastre neplăcute și vom insista asupra plicticoaselor amănunte pe care am avut le-am îndurat, mentalitatea noastră inconștientă ne va împiedica să știm cum să ne atragem, fie cele ce dorim, fie remediul împrejurărilor defavorabile în care ne aflăm. Atitudinea mentală, viziunea interioară, trebuie să corespundă realităților urmărite. Prosperitatea se creează mai întâi mental; deci nu-i posibil de rcalizat cu o mentalitate opusă. Nu ne putem atrage belșugul, dacă ne lăsăm subjugați de ideile de sărăcie care-l gonesc. Este periculos să muncim ca să obținem ceva și în adâncul sufletului să ne așteptăm la contrariu. Suveica țesătorului trebuie să urmeze modelul dat. Belșugul și prosperitatea niciodată nu vor ajunge la noi pe canalul gândurilor de sărăcie și de neșanse. Trebuie să gândim belșugul; dacă îl dorim, să ni-l imaginăm în minte, fără îndoieli și numai atunci ne va veni. Sunt mulți acei cărora li se pare natural ca altul să aibă confort, lux, casă bogată, timp liber, și că toate acestea nu-s pentru ei! Sunt convinși că nu se cuvine să le aparțină și lor, fiindcă sunt rezervate celor din altă clasà. Dar de ce ești din altă clasă? Numai pentru că admiți că ești așa, pentru că te nutrești cu gânduri de inferioritate, pentru că te limitezi singur. Pui hotar între tine și bunăstare! Faci, în ce te privește, inutilă legea libertă ții, 18
închizându-i mintea ta. Să nu uiți că nu-ți este îngăduit nici măcar să speri să ajungi la ceea ce ignori! Prin ce filosofie îți închipui să obții bunurile pământești, dacă ești adânc convins că ele nu sunt pentru tine? Unul din cele mai mari blesteme ale lumii este credința că sărăcia este necesară. Mulți își închipuie că este cu totul necesar să existe și săraci, ba chiar că unii au fost special creați pentru asta. N-ar trebui să fie nici un sărac pe planeta noastră. Pământul este doar plin de tot felul de bogății, ce abia au început să fie exploatate. Suntem săraci în mijlocul belșugului, numai pentru că gândirea noastră este greșită și mărginită. Se știe acum, că gândurile sunt forțe reale ce intră în țesătura vieții și ne formează caracterul; dacà cultivăm gânduri de frică și de lipsă, dacă ne temem de sărăcie, încorporăm în țesătura vieții noastre toate aceste gânduri, care atrag, ca un magnet, sărăcia temută. Desigur nu-i firesc ca omul să muncească din greu pentru puțin confort și să-și cheltuiascà timpul pentru ași câștiga viața, în loc de-a și-o trăi. Dacă am fi oameni absolut normali, munca pentru a ne câștiga pâinea zilnică n-ar fi decât un incident în via ța noastră. Marea ambiție a rasei omenești ar fi o dezvoltare către tipuri superbe, care să ajungă supraomenești; pe când acum nu creștem decât „viețuitoare” ce nu se preocupă decât de viața materială... Decide să întorci spatele sărăciei și așteaptă cu ardoare belșugul; hrănește-te „cu tot gândul și cuvântul ce vine de la Dumnezeu, și cu gânduri de abundență, bineînțeles în acord cu firea ta, și încearcă să te consideri bogat și satisfăcut sufletește, înainte de a fi. Aceasta te va ajuta să-ți atragi ceea ce dorești. În dorințele puternice și statornice stă o energie creatoare. Dorința este puternică, numai când ne împinge să luptăm pentru ea. Adevărul este că trăim în atmosfera ce singuri ne-o făurim, că nu suntem decât produsul gândurilor. Omul n-a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu ca să se înjosească, ci ca să se înal țe, nu ca să 19
privească în jos, ci spre ceruri. Nimic n-ar trebui să pară omului că ar fi pentru el prea frumos, prea bun, prea mare, sau prea sus. Atitudinea noastră de sărăcie și de îngustare a gândirii ne limitează posibilitățile. Dacă am avea despre viață o mai largă concepție, dacă ne-am cunoaște mai bine drepturile cu care ne-am născut, dacă în loc de-a ne tângui, de a ne târâi, de-a cârti, de-a ne umili, am ști ce vrem, viața ne-ar fi mult mai frumoasă și mai completă. Trăim sărăcăcios datorită îngustimii vederilor noastre, slăbiciunii credinței noastre și a meschinei concepții, ce avem despre titlul nostru de regi ai creației. Fără îndoială, că este ceva în neregulă, de vreme ce sunt prea mulți acei care, deși moștenitori ai împărăției cerești, mor de foame la malul fluviului bogăției și al belșugului ce curge de la ușa lor, ducând cu el comori nemăsurate și nemărginite. Condițiile noastre de viață, sărăcia sau bogăția, mulțimea sau lipsa de prieteni, armonia sau discordia personalității noastre, totul este rezultatul gândirii. Dacă atitudinea noastră mentală este săracă și obsedată de sărăcie, starea noastră materială îi va corespunde. Dacă gândurile ne-au fost mari, generoase și largi, dacă cu mintea am trăit într-o atmosferă de belșug și de prosperitate, dacă am ftcut eforturi serioase ca să atingem această stare, ea se înfăptuiește și măcar parțial. Tot ceea ce primim de la viață ne vine pe poarta gândurilor. Dacă gândim îngust și meschin, atunci ceea ce ne va da soarta va fi îngust și meschin. Când vedem persoane luptând ani de-a rândul împotriva sărăciei, cu toate că n-au fost lovite nici de boli, nici de împrejurări nenorocite, extraordinare, trebuie să știm că le-a lipsit ceva în mecanismul vie ții lor și anume, că n-au avut acea atitudine mentală de care avea nevoie. Cercetând bine, vom descoperi, foarte probabil, că s-au plâns mereu de insuficiența câștigurilor și de incapacitatea de a și le mări. De nu ești mulțumit cu starea în care te găsești, dacă viața și se pare grea și dacă te plângi de soarta ta, vei descoperi, când analizezi bine, că toate acestea nu sunt 20
decât rezultanta gândurilor tale, fiindcă totdeauna ne apropiem de idealul la care aspirăm. Idealul fiecăruia este totalul gândurilor sale obișnuite (mai mult decât ceea ce-și zice, câteodată, că i-ar fi idealul). Nimic nu lipsește mai mult rasei omenești decât o nestrămutată încredere în izvorul nesecat al puterilor spirituale. Ar trebui să trăim cu acest izvor în acelea și rela ții, în care trăiește copilul cu părinții lui. Copilul nu spune că nu îndrăznește să-și mănânce mâncarea, de teamă că apoi n-o să mai aibă. Nu așteptăm îndeajuns de la puterile noastre, nu ne credem capabili nici pe jumătate din cât ar trebui; aceasta este pricina lipsurilor, ce ni se pare însă, că soarta ni lea hărăzit. Nu pretindem cu vigoare dreptul nostru la belșug și de aici decurge sărăcia vieții noastre. Nu cerem vieții cu mândria firească regelui creațiunii; ne mulțumim cu prea puțin. Lipsa celor necesare nu se potrivește cu alcătuirea ființei umane. Succesul decurge dintr-un proces mental cu totul științific. Omul care vrea să prospere, trebuie să creadă că va prospera; trebuie să aibă încredere în posibilitățile lui de câștig; să nu aibă, mai ales, spiritul plin de îndoială și de frică, să nu vorbească mereu de sărăcie, nici să se gândească la ea și să nu se arate în ochii celorlalți ca un sărac. Un asemenea om muncește ca să obțină ceea ce șia propus, eliminând constant din spiritul său orice gând potrivnic. Nu sunt puțini acei de care sărăcia se ține scai și care au renunțat de a lupta cu curaj ca să scape de nevoi. Chiar dacă muncesc mult, nu mai au nici o speranță să-și creeze o independență. Mulți rămân săraci de frica sărăciei, lipsindu-se de foarte multe, fiindcă le este teamă să nu sărăcească și mai tare; ei trăiesc obsedați de această idee, care sfârșește prin a le determina evoluția vieții. În multe familii copiii sunt îndopați cu gânduri de sărăcie; de dimineață până în seară n-aud alte convorbiri și astfel cresc cu aceastà imagine. Împrejurul lor nu se vor21
bește decât de restrângerea cheltuielilor; iar toată atmosfera le sugerează lipsuri și mizerie. Nu e mirare, că niște copii crescuți în aceste împrejurări vor perpetua mediocritatea părinților? Nu este prea greu de observat că frica de sărăcie, grija neîntreruptă pentru „legarea celor două capete”, face pe om nu numai nenorocit, dar î1 și împiedică de-a ajunge la situații mai bune. Cine trăiește așa, nu face decât să-și sporească greutățile și gândurile negative. Oricât ți-ar fi de întunecat orizontul, oricât ți-ar fi de descurajant mediul în care trăiești, trebuie să ignori total ceea ce-ți poate fi nefavorabil, cu ceea ce putea fi o piedică a dezvoltării energiei tale. Nu atingem în viață decât idealurile pentru care ne luptăm; și dacă nu suntem siguri de nimic, nimic nu primim. Râul nu poate curge pe o albie mai înaltă decât izvorul său; astfel nimeni nu poate ajunge bogat dacă se așteaptă la sărăcie. Acel ce vrea să reușească nu trebuie să-și zică: „La ce-mí servește să-mí dau atâta osteneală? N-am să ajung niciodată să câștíg maí mult decât o bucată de pâíne. Eu n-am să am parte ca alții nicí de confort, nici de belșug. Soarta mea este să fiu și să rămân sărac. „Omul cu asemenea gânduri nu va ajunge niciodată la nimic. Trebuie să te străduiești, plin de speranță și de curaj, ținând seamă că succesul și fericirea sunt drepturi inalienabile. Sunt persoane care ar voi să devină bogate, dar gândurile lor sunt până într-atât de strâmte, încât nu-s niciodată în situația care să le permită să-și atragă avere. Omul care voiește să ajungă la o situație înfloritoare, se gândește mereu la ea, creându-și-o mai întâi în minte; dar nu sub formă de deziderat, ci de realitate. OmuI sărac nu totdeauna este acel care n-are nimic, sau aproape nimic; ci care este sărac în idei, în simpatiile sale, în aprecierile sale, în sentimentele sale, și mai ales acela care are despre el și despre soarta lui o idee săracă; acela care se îndoiește de posibilitățile lui și care comite crima de-a se nesocoti singur. Sărăcia mentală ne face săraci. 22
Dacă am fi constructori mentali mai iscusiți, am fi și constructori materiali mai iscusiți. Marii înfăptuitori construiesc cu gândul, fiind niște visători practici; inteligen ța lor se avântă în nemărginitul ocean al energiei, înfăptuind idealul visat de ambiție, întocmai cum principiul închis în sămânță reproduce planta ascunsă în ea. Nu înaintăm decât în direcția gândirii noastre. Pentru a prospera, trebuie să ne așezăm într-o atitudine de prosperitate. Trebuie să credem în prosperitate și să trăim în consecință, îndreptând în acest scop toate gândurile noastre. Scop pe care îl vom atinge prin atitudinea noastră mentală și prin eforturile noastre statornice. Belșugul, în cel mai larg și variat înțeles al cuvântului, este tot ceea ce ne face viața frumoasă, tot ce înal ță și inspiră, tot ceea ce este măreț și sublim, tot ceea ce ne îmbogățește personalitatea,viața și experiența. III Despre greșita evaluare a șanselor Sunt mulți acei care privesc viața distorsionat. Aceștia își neutralizează o mare parte din eforturi, printr-o atitudine mentală ce nu corespunde activității lor, așa încât, în realitate, deși muncesc pentru a obține un lucru, se pregătesc pentru un altul. Având cu privire la lucrul pe care-l urmăresc, printr-o greșită atitudine mentală, îl gonesc. Acest fel de oameni nu se înhamă la nimic cu acea încredere în victorie care smulge succesul, cu acea hotărâre ce nu cunoaște înfrângerea. A avea ambiția să devii bogat, de pildă, poate fi inhibată de teama că vei rămâne sărac; de îndoiala că vei fi capabil să-ți realizezi visul; este ca și cum ai vrea să ajungi într-o localitate de la răsărit, călătorind spre apus. „Și aceasta se poate; dar numai izbutind să ocolești pământul... adică cu eforturi excepționale”. Nici o filozofie nu-i în stare să ajute pe un om să izbutească, dacă mereu se îndoiește de îndemânarea lui. Acel care vrea să reușească, trebuie să creadă în succes cu cel mai stăruitor optimism. Nu poți înainta decât în direcția în care privești. 23
Dacă te uiți spre sărăcie, în direcția ei vei merge. Pe de altă parte însă, dacă îi întorci spatele, nevrând să ai nimic comun cu ea, vei merge spre belșug. Este o zicătoarc, că oaia pierde o îmbucătură de iarbă la fiecare behăit. De câte ori te plângi de soartă, spunându-ți că niciodată n-ai să poți face ceea ce fac alții, că n-ai calită țile altora, că n-ai noroc, etc., îți exhibi toate inferioritățile șiți faci cu atât mai anevoioasă sarcina de-a înlătura piedicile ce stau în calea propășirii și a fericirii tale. Gândurile au puterea magnetică de-a atrage ce este asemănător lor. Dacă te temi mereu că nu vei reuși în afacerile tale, dacă, te plângi de împrejurările în care muncești, proorocind că toate îți vor ieși prost, întradevăr așa va fi. Poți să faci cele mai mari eforturi, dacă mintea îți este plină de frica insuccesului, această frică îți va neutraliza munca și-ți va face succesul imposibil. Spectrul nereușitei și teama de-a cădea în mizerie, impiedică pe mulți oameni să obțină ceea ce doresc, săpându-le vitalitatea și făcându-i incapabili să-și organizeze condițiile izbândirii. Obiceiul de-a privi totul cu încredere, în loc de-a le vedea cu îndoială și nesiguranță, obiceiul de a crede că ceea ce ți se va întâmpla va fi bun, că binele va triumfa, că armonia și sănătatea sunt realități, iar boala numai o lipsă trecătoare, este ceea ce se numește atitudinea optimistă, care, pând la urmă, va schimba lumea. Optimismul este constructor. El este pentru individ ceea ce soarele este pentru vegetație. Facultă țile noastre mentale, prin ele cresc și prosperà ideile, după cum plantele și copacii cresc și prosperă prin soare. Pesimismul este negativ; este o închisoare întunecoasă, care distruge vitalitatea și oprește dezvoltarea. O inevitabilă pedeapsă atinge pe acei care nu privesc decât partea rea a lucrurilor, care cobesc mereu numai răul și nereușita, care nu văd decât aspectul întunecat și neplăcut al vieții. Acest fel de oameni își atrag ceea ce mintea lor vede mereu, ceea ce așteaptă, ceea ce cobesc. Nimeni nu poate să-și atragă ceea ce nu este de aceiași natură cu el. Orice lucru radiază propria sa substan ță și 24
atrage ceea ce-i seamănă. Omul care vrea să fie fericit și să aibă șanse de reușită trebuie să se gândească la fericire și la desăvârșire. Încetează de-a te mai gândi la sărăcie, dacă vrei să prosperi. Nu te preocupa de cele ce n-ai vrea să ți se întàmple. Gândind la ele, cultivi pe cel mai sigur dușman al progresului tău. Respinge, alungă din minte cu toată perseverența de care ești capabil tot gândul rău și vei vedea cu surprindere cât de repede îți vor veni cele ce dorești. Atitudinea mentală pe care o luăm față de munca noastră și față de scopul ce urmărim, are o foarte mare importanță. Dacă începi munca cu atitudine de sclav și nu vezi în ea decât o corvoadă, dacă muncești fără speranță, fără să vezi în eforturile tale decât un mijloc de-a nu muri de foame, dacă te gândești că o asemenea via ță ți-a fost sortită, nu poți s-ă te aștepți la nimic altceva decât la ceea ce îți închipui că ți-a fost scris. Însă, dacă fără să suferi din pricina stării tale prezente, îți îndrepți gândul către un viitor mai bun, dacă ești sigur că odată și odată te vei ridica deasupra obositoarei tale munci și că vei ajunge să-ți croiești o viață în care va domni frumosul, confortul și veselia, și dacă totodatuși ai precizat scopul, având în același timp încredere în Dumnezeu și puterile tale, fii sigur că vei putea rcaliza lucruri mari. Având credința că într-o zi vom fi în stare să realizăm ceea ce acum nu ni se pare posibil, păstrând cu tărie atitudinea mentală a celui care știe că odată tot îi va veni ceea ce dorește, și trăind cu această viziune internă, dăm inteligenței o putere misterioasă, care o face inventivă și o transformă în magnetul ce va atrage cele urmărite. N-am văzut niciodată un om care, având încredere în el, să-și afirme mereu putința de-a săvârși ceea ce întreprinde, să aibă ochii mereu ațintiți la scop, să lupte bărbătește pentru a-l atinge și care totuși să nu reușească. Aspirațiile devin inspirații, apoi, realități. Îndoiala este trădătoare; ea ne distruge energia și ne anihilează ambiția. Rezidă o mare putere în gândul constant, poziția, în consecvența și încrederea în bine și fericire și că nimic în 25
lume nu te poate împiedica să le ai. Fă-ți obiceiul de a- ți afirma aceasta fără încetare și de-a crede fără slăbiciune în triumful tău final; fă așa cu stăruință și cu încredere și vei avea mulțumirea să constați că stăruința și încrederea sunt de-a dreptul miraculoase. Am cunoscut un om în momentul când un dezastru financiar îl sărăcise de tot ce agonisise în mulți ani de luptă și efort. Nu-i mai rămăsese decât stăruința și curajul său împreună cu un mare număr de guri de hrănit. Totuși cu mai multă ușurință ai fi reușit să-l descurajezi pe Napoleon! El, cu pumnii înclegtați, hotărât să nu accepte înfrângerea, ținându-și privirea ațintită la scop, s-a aruncat din nou „în arenă”. În câțiva ani a ajuns iară și la belșug. Nimic nu ni se întâmplă fără o cauză mentală. Atitudinea noastră mentală creează premisele succesului sau ale insuccesului. Rezultatul muncii noastre va corespunde naturii gândurilor, obișnuiței și atitudinii noastre mentale. Spiritul ca să producă trebuie să fie ținut într-o stare pozitivă de energie creatoare. O atitudine mentală deprimantă, repede va face inteligența neputincioasă și va atrage o armată de dușmani și de piedici care vor închide drumul succesului și al fericirii. Facultățile noastre sunt ca acele slugi care nu-ți dau decât ceea ce aștepți de la ele: ai încredere în ele, vor face cât pot mai bine. Toate lucrurile mari care s-au înfăptuit pe lume, sunt opera atitudinii mentale optimiste. Cultivându-ți un caracter tare și viguros, creezi o stare care forțează împrejurările. Multe spirite pozitive devin negative, datorită influențelor ce le distruge încrederea în ele. Adeseori ni se sugerează că am fi slabi, că nu ne-am cunoaște meseria, că n-am fi la înălțimea ambițiilor noastre. În scurt timp dacă am accepta sugestia - subtila otravă ne paralizează inițíativa, nu mai avem vigoare în ce întreprindem, - nu mai suntem în stare să luăm decizii ferme și importante, spiritul devine șovăielnic; șeful de mai înainte devine subaltern. Puterea mentală tinde să înfăptuiască ceea ce voim cu tot dinadinsul. Crezi din toată inima și lucrează cu încredere. Intensitatea dorinței dublează vigoarea acelui pro26
ces mental care luptă să îndeplinească lucrul. Cu alte cuvinte, toate mijloacele inteligenței sunt în slujba dorințelor prefăcute în hotărâri active. O solidă hotărâre, de a aduce la bun sfârșit ceea ce ai început din toată inima, creează inteligenței un model pe care ea va ști să-l reproducă în realitate. Este în adâncul ființei noastre o putere misterioasă, pe care n-o putem explica, dar pe care toți o simțim și care tinde să ne multiplice puterile pentru înfăptuirea idealurilor hotărâte. De pildă, dacă stăruiesc în formula că „sunt țărână” și că sunt mai puțin decât semenii mei, în scurt timp voi fi cu totul convins de aceasta și o fatală renunțare se va întipări în inconștientul meu, iar acea putere misterioasă, lăuntrică, va începe să traducă în realități imaginea mea de neputință. Dacă dimpotrivă, afirm că tot ce este bun îmi aparține prin naștere, dacă declar mereu că sunt capabil să-mi ating marele scop spre care tind, dacă afirm că sunt puternic, că sunt sănătos, că trăiesc în spațiul sublim al moralei creștine, că n-am nimic comun cu boala, cu lipsa de armonie, atunci spiritul devine atât de pozitiv și atât de creator, prin atitudinea lui afirmativă, încât nu mai este capabil să distrugă, ci numai să producă, nu mai poate să mă deprime, ci mereu îmi va construi, piatră cu piatră, idealul. Gândirea constructivă este protector al omului; ea îi scapă de învrăjbire, de sărăcie și de boală. Acei ce fac parte din marea armată a învinșilor, sunt acei care gândesc negativ, pe când învingătorii sunt gânditori pozitivi, constructivi. Spiritul negativ nu-i în stare să ia decizii importante. Trebuie să facem toate eforturile pentru a ne schimba atitudinea și pentru a ne vindeca de îngrijorare și de neliniște, căci având spirit negativ, suntem totdeauna lași. Când ne menținem într-o atitudine hotărâtă și curajoasă, gândurile triste, deprimante și nesănătoase, nu pot să ne atingă. Când ne lăsăm cuprinși de descurajare, înlesnim opera nefastă a fricii, a grijii, a urii, a geloziei. Idei negre n-au decât oamenii descurajați. 27
Tăria și stăruința gândurilor noastre obișnuite dau măsura a ceea ce suntem capabili în viață . Gândurile obișnuite ale unora sunt atât de slabe și de spasmotice, încât nu pot comunica spiritului vigoarea necesară ca să îndeplineascà lucruri mari. Văzând pentru întâia oară o persoană, se poate spune dacă este sau nu în stare să gândească energic, prin toate cuvintele ce le pronunță; omul pozitiv transpiră atâta forță, că poate antrena și pe cei slabi. Lumea deschide calea caracterelor tari. Câteodată întâlnim persoane care ne impresionează adânc; imediat simțim că au calități de conducători de oameni și că vor reuși în tot ce vor întreprinde. Alte persoane ne fac o impresie contrară; simțim instinctiv că totdeauna vor fi învinse. Pentru ca un caracter să poată domina, trebuie să știe să-și cultive calități pozitive. Suprema artă este de a face din viață o permanentă victorie; ceea ce n-ar fi greu, dacă am fi educați în acest sens. Din nenorocire, inteligența este menținută mai totdeauna într-o stare negativă; în loc să creeze, execută sugestii străine. Studentul care, terminându-și studiile, intră în carieră fără să știe ce este o atitudine mentalà hotărâtă, va fi repede învins. Îndoielile sale, temerile sale, lipsa de încredere în el, timiditatea, slăbiciunea gândirii, îi vor paraliza inteligența, fără să-și dea seama. Oricât de necesare ar fi latina, greaca, filozofia și știința, este nețărmurit mai important pentru un student să învețe cum să-și mențină inteligența la maximumul creator și cum să înlăture tot ce este pierdere de vreme. Adeseori vedem tineri foarte instruiți care nu reușesc în nimic, pentru că au o inteligență negativă și incapabilă să creeze. Acestora, câteva luni de antrenament al mentalului, pentru schimbarea felului de gândire, le-ar face mai mult bine decât le-au făcut toți anii de studiu. Gândirea pozitivă dezvoltă inițiativa, cea mai importantă dispoziție mentală. De ești lipsit de inițiativă, o poți căpăta abordând o atitudine mentală pozitivă și creatoare, 28
față de orice lucru și chiar când petreci. Un gând negativ totdeauna te slăbește. Îți vei fi singur de mare ajutor afirmând mereu că ești ceea ce ai vrea să fii; nu că speri să fii, ci că ești deja. Vei fi atât de minunat, pe cât de repede se reproduce în firea ta acea personalitate ideală a gândului tău. Reținând în spirit, cu stăruință, ceea ce am dori să facem din noi, sau să fim, ne putem contura un caracter tare și, adesea, din cele mai mărețe. Ne putem induce o bună și permanentă sănătate, plenitudine de viață, realizând tot mai mult omul ideal, fără cusur și fără pată! Stă în puterile oricui, să dea supremație calităților ce le are și să-și îmblânzească defectele sale și chiar dușmanii progresului său. În momentul în care puterea creatoare - de pildă la plante agenții chimici și fizici din pământ, aer, apă și soare - înceteazà, de a-și exercita acțiunea binefăcătoare, începe degenerarea. În momentul în care omul încetează, să aibă încredere în principiile vitale din el, elementele distructive îl deprimă și, treptat, îl distrug. Dacă răului, a cărui experiență ești nevoit să o constați în jurul tău, îi negi apriori puterea, prin aceasta îi micșorezi influența. Dacă însă, îi recunoști puterea, ești, într-adevăr, realist. Având spiritul ațintit asupra unui scop, într-un mod atât de constant, încât aceasta să devină un obicei și îndreptând asupra acestui scop toate facultățile noastré, creăm un fel de câmp magnetic, care va atrage tot ceea ce dorim. Trebuie să respingem, din toate puterile, sentimentele dușmănoase față de alții, càci acestea ne sunt dușmanii ce ne sapă energia și ne împiedică progresul. Pentru a avea succes, trebuie să trăim în armonie, în liniște sufleteascà, în libertate de gândire. Curajul, încrederea, hotărârea: iată puterile electricității mentale care aduce succesul. A ști să-ți liberezi spiritul de grijă, de neliniște și de tot ce-l înăbușă și totodată să știi să ți-l umpli de vigoare, 29
de speranță, de gânduri bune, este o mare artă. Numai așa, îl poți menține într-o atitudine creatoare. Radiem în jurul nostru atitudinea noastră mentală, speranțele și temerile noastre. Este o misterioasă putere în emulația (strădania de autodepășire) unei atitudini hotărâte și curajoase, în încrederea care însoțește siguranța succesului. Cu alte cuvinte, este aproape tot atât de important să-i faci pe ceilalți să creadă în tine, cât este ca tu însu ți să crezi în tine; iar pentru a ajunge la aceasta, trebuie să ai o atitudine hotărâtă, victorioasă și, sinceră să te simți tare. Este o mare diferență între omul care crede în izbândă, care merge prin lume ca un cuceritor, și între unul care mereu are aerul de învins și care se comportă ca și cum s-ar aștepta să fie înfrânt în marea luptă a vieții. Lumea îl iubește pe acela, a cărui atitudine cuceritoare arată că este totdeauna sigur de reușită. Convingerea că ai putere, ți-o dă afirmarea puterii. Unii se miră că sunt așa de puțin considerați în lume și că au așa de puțină trecere în mediul lor. Au însă această situație, deoarece nici nu gândesc și nici nu se poartă ca niște cuceritori. Aceștia n-au o atitudine creatoare, victorioasă; sunt ființe debile. Cine nu învață secretul de a radia putere (în speță putere de afirmare), nu poate să se servească de magnetismul său mental. Caracterul pozitiv atrage, caracterul negativ respinge (...) Sunt unii oameni care lasă impresia că nu așteaptă nimic de la viață și că nu doresc decât să trăiască mai mult sau mai puțin confortabil, să mănânce bine să bea, să doarmă mult și bine și eventual să facă și un pic de amor și acela de proastă calitate.. Pentru aceștia, via ța este numai o înlănțuire de mici fapte, în loc să fie o bucurie, o victorie repetată. Viața bine înțeleasă, este o neîntreruptă dezvoltare și îmbogățire, care, prin aceasta chiar, ne dă toată satisfacția de-a trăi. Ceea ce ar trebui cultivat în capul copilului, din cea mai fragedă vârstă, este că el s-a născut spre a învinge, spre a fi un cuceritor de valori și, de ce nu, și de inimi, în 30
limitele moralei și a bunelor maniere și nu poate a fi un învins, cum s-ar părea că o cred mulți. Dacă ne-am învăța copiii să aibă o mentalitate de învingător, să aibă un mare respect de ei înșiși, prccum și o nețărmurită încredere în capacitățile lor cu sârguință folosite, nereușita ar fi lucru foarte rar. Va veni însă și acea vremea când copiii conștienți de munca lor creatoare de putere, vor învăța să exprime vigoare, și să aibă o gândire triumfătoare. Și aceasta, va fi socotit ca una din părțile cele mai importante etape ale educației lor. Dacă vrei să poți obține o poziție victorioasă, trebuie să înlături orice gând de gelozie, suspiciune, de bârfă, ură sau de răzbunare și să cultivi acea pace lăuntrică, care este apanajul caracterelor cu adevărat mari. Toată filozofia fericirii constă în muncă susținută, în afirmarea energică a ceea ce vrem să fim cu adevărat. Un tânăr care pășește în viață cu dorința de a reuși, nu trebuie să-și zică: „Aș vrea să ajung și eu ceva, dar în profesia ce mí-am ales-o este prea multă concurență, încât mí-e teamă că am greșit, alegând-o”. Tânărul care gândește, vorbește și se comportă astfel, nu va ajunge decât la un rezultat cvasi-mediocru. Poți să enunți oricâte vorbe îndemânatice, nu vei reuși să ascunzi cu totul, aceluia căruia îi vorbești, gândirea ta secretă. Dacă ai față de tine neîncredere, iar pentru dânsul un sentiment de gelozie, invidie, va simți. Putem domina pe cineva prin vorbele noastre și, întru câtva, prin atitudinea noastră fizică, dar nu-l putem împiedica să simtă adevărata noastră atitudine mentală. Mulți trec prin viață, nici bogați, nici săraci, fără succese și fără insuccese. Ei oscilează ca o pendulă între lipsă și mediocritate, pentru că inteligența lor este când creatoare, când negativă. Aceștia, atunci când reușesc să aibă puțin curaj, puțină speranță și entuziasm, produc și ei câte ceva; când însă își pierd curajul, lăsându-se cuprinși de frică și îndoială, spiritul lor devine negativ, neproductiv și atunci cad din nou în lipsuri. IV Să ai convingerea solidă că ești în stare să 31
duci la bun sfârșit lucrul început Oare ce succes ar putea avea un îmblânzitor al animalelor sălbatice, dacă ar intra în cușcă plin de frică, de îndoială și de nesiguranță? Ce s-ar întâmpla dacă și-ar zice: „Este o întrepríndere riscantă, dín partea unui om, să se măsoare cu un tigru. Am să încerc totuși sà stăpânesc această fiară. Dar oare voi reuși”? Acel care s-ar prezenta într-o astfel de atitudine șovăitoare în fa ța unor animale sălbatice, ar fi cu siguranță sfâșiat. Numai o demnă îndrăzneală îl poate scăpa. Fiarele trebuie stăpânite prin radiația ochilor; o clipà de slăbiciune poate costa vița. Într-adevăr, omul nu poate avea voința care duce la succes; decât dacă este convins că va reuși în ceea ce întreprinde. Cum ar putea un tânăr să devină, de pildă, un bun negustor, dacă în conștiința lui nu-și recunoaște calitățile necesare? Totdeauna avansăm numai în direcția convingerii noastre. Nu realizăm decât ceea ce credem că suntem în stare să facem. Cum să fie posibil, ca un tânăr să facă avere, dacă nu-și recunoaște aptitudini de a câștiga bani și dacă se aruncă în afaceri cu convingerea că puțini reușesc, că cei mai mulți rămân săraci și că el face parte, probabil, din această ultimă categorie? Cum să reugească la școală elevul, care se crede incapabil de-a studia? Cum să fie posibil ca un tânărt să-și găsească un loc bun de afirmare, dacă nu se crede capabil de-a îndeplini perfect obligațiile acelui loc? Am cunoscut tineri care și-au ales cariera cu atâta bărbăție și curaj, încât nimic n-a putut să le stânjenească succesul. Dacă analizăm acțiunile cele mari și frumoase și pe cei ce le-au inițiat, vedem că principala lor calitate a fost încrederea. Omul care are încredere absolută în îndemânarea lui de a duce la bun sfârșit ceea ce a început, va reuși; chiar dacă încrederea sa pare celorlalți și poate este, într-adevăr, temerară. Ceea ce acestor oameni le dă putința să reușească, este nu numai efectul subiectiv al încrederii în ei, într-o largă măsură, ci și efectul pe care această încredere î1 produce asupra celorlalți. Când un 32
om are sentimentul valorii sale, când este sigur că va putea influența semenii și actele lor, atunci inspiră încredere și împrăștie temerile; fiecare este convins că este în prezența unuia care va reuși, căci toată lumea crede în cel ce crede în izbândă. Sunt persoane care ne captivează de la prima vedere, prin atitudinea lor victorioasă; credem în puterea care emană din toatà ființa 1or. În multe întreprinderi depindem de părerea altora despre noi, în speță față de capacitatea noastră de a munci, de a combina, de a dirija, de a face acele o mie de lucruri pe care le cer împrejurările, locul de muncă sau publicul. Viața este prea scurtă ca să ne permitem să o risipim în amănunțite cercetări, asupra valorii reale a celui care se pretinde capabil să facă cutare sau cutare act. Lumea primește, fără control, afirmarea sinceră (adică pe aceea susținută de adevărata atitudine mentală), pe care fiecare o transmite despre el, conștient fiind sau nu. Dintr-un grup de tineri cu educație și aptitudini asemănătoare, unii înaintează repede în viață, în timp ce alții așteaptă să fie descoperiți, fără să fie conștienți. Lumea n-are vreme să umble la vânat, după merite. A te lăsa și pentru puțin timp copleșit de îndoială, înseamnă a deschide o poartă neșanselor. N-ar trebui niciodată să îngăduim încrederii în noi înșine să șovăiască, nici măcar o clipă, oricât de întunecat ar părea drumul. Nimic nu distruge mai repede încrederea ce o inspirăm celorlalți, decât lipsa de încredere în noi. Mulți nu reușesc și pentru cà transmit descurajarea lor celor cu care au de-a face. Dacă singur te prețuiești prea puțin, ceilalți nu-și vor da osteneala să verifice de nu cumva te-ai socotit sub reala ta valoare. Se vede din atitudinea fiecăruia și locul ce-l ocupă în lume și la cât își prețuiește capacitatea și situația. Dacă ai sentimente vulgare, vulgară îți va fi și speranța, reușita și viața. Dacă singur nu te respecți, se citește pe fața ta. Dacă te simți sărac, dacă te simți complexat, poți fi sigur că nimic nu se va manifesta în tine constructiv. 33
Trebuie ca superioritatea să o ai mai întâi mental, înainte ca ea să se și poată vedea în fapte și în maniere. Este o extraordinară putere în convingerea că poți. Omul care are încredere în el însuși, scapă de incertitudini și de orice îngrijorare pentru viitor. Cu alte cuvinte, acel ancorat în credință scapă de multe din temerile și grijile eare pot înfrânge pe acei care n-au credin ță. El se poate folosi liber de facultățile sale și își poate da toată măsura valențelor proprii. Nici un om nu poate da tot, atunci când spiritul îi este împiedicat de griji, de neliniște, de teamă, de nesiguranță; tot așa, cum nimeni n-ar putea munci frzic, având mușchii contorsionați (...) Pentru munca cerebrală este absolut necesară totala libertate. Nesiguranța și îndoiala sunt cei mai mari dușmani ai acelei concentrări, care este secretul oricărei forțe. Încrederea a fost întotdeauna o cheie fundamentală; cu ea s-au înfăptuit minuni. Nimeni, niciodată nu va putea aprecia suficient minunata influență a credinței în acțiunile eroice! Credința răstoarnă munți de piedici! Biblia ne amintește, la tot pasul, că și Avraam și Moise și toate acele mari caractere, numai prin credin ță au făcut atâtea minuni. Religiile insistă asupra importan ței credinței: crede șí te vei mântui ș.a. Credința ne înmulțește puterile, iar fără ea nu putem nimic. Un om oricât ar fi de puternic, este repede deposedat de puterea lui când își pierde încrederea în el. Credința este legătura care unește conștiința cu subconștientul. credința pătrunde în adâncul ființei noastre lăuntrice, în sanctuarul vieții noastre și astfel acționează în noi divinul. Viața noastră este eroică sau păcătoasă, măreață sau inutilă, după cât este credința de adâncă, de tare sau de slabă. Multe persoane nici nu bănuiesc importanța credinței, fiindcă nici nu știu ce înseamnă credință; o confundă cu fantezia și cu imaginația, câtă vreme, ea este vocea unei puteri lăuntrice, ce izvorăște din atotputernicia Duhului Sfânt; este o facultate spirituală care „ știe” și 34
„vede” drumul pe care celelalte facultăți nu pot să-l vadă. Credința este o putemică, chiar cea mai puternică pârghie; ne înalță, dându-ne o idee despre Pământul Făgăduinței; este Lumina Adevărului și a Înțelepciunii. Este criminal să distrugi unui copil încrederea în el, spunându-i că nu va ajunge niciodată la nimic bun, că nu-i în stare să facă ceea ce pot face ceilalți. Părinții și educatorii sau profesorii nu prea înțeleg cât sunt de impresionabile tinerele inteligențe și cât de mult pot fi tulburate, prin sugestiile de inferioritate și de nepricepere. Sugestia de inferioritate a pricinuit multe naufrìgii, tragedii și înfrângeri. În statele putemic dezvoltate, spre exemplu, un mare numàr de elevi nu-și pot termina școala, din pricina unor cursuri neînsemnate, deoarece aceste lipsurì îi fac să- și atribuie slàbiciunile unei profunde inferiorități și devin morocănoși, deprimați și umiliți de nereușita lor. Sufletul lor se resimte până-ntr-atâta, că, nu este an în care unii să nu se sinucidă. Nici cel mai bun cal de cursă nu poate câștiga, dacă și-a pierdut încrederea în el. Antrenorii întrețin cu mare grijă acest instinct, căci siguranța animalului de a ajunge cel dintâi este un mare factor al victoriei. Tot ce ne mărește încrederea în noi, ne mărește și puterea. Oamenii care fac lucruri mari au, în principal, o mare încredere în ei, în puterea 1or, în viitorul omenirii. Încrederea puternică în ei înșiși și credința că vor putea înfăptui ceea ce și-au propus, au fost principiile fundamentale ale tuturor marilor inventatori. Adesea au început să lucreze în sărăcie și au înfruntat multe obstacole. Totuși au continuat să muncească și au rămas convinși că, mai devreme sau mai târziu, se va deschide drumul și pentru ei. Gândiți-vă cât bine a făcut omenirii această atitudine de speranță și credință a marilor inventatori. Ne bucurăm astăzi de confort și de o mulțime de înlesniri, care au fost realizate pentru noi de aceste suflete tari. Adesea acești oameni au muncit în lipsă și mizerie, ba chiar în atmosfera dușmănoasă și neîncrezătoare și a celor mai iubiți din jurul lor (...) 35
Credința poate ține loc de geniu. Nimeni n-a găsit încă o explicație filozofică a credinței. Ce fixează oare pe câte un om de munca lui, dându-i curaj și speranță în cele mai grozave condiții, făcându-l capabil să îndure cu curaj, ba chiar cu voie bună, chinurile sărăciei și tot felul de suferințe? Ce-l mai sus ține și cei mai dă tărie chiar după pierderea și celui din urmă ban, când prietenii, familia și acei pe care-i iubește mai mult nu-l mai stimează și nu mai cred in el? Ce este acea for ță din el, care-l ajută să îndure lucruri ce l-ar omorâ de o sută de ori, dacă n-ar avea-o? Credința ne împinge mereu înainte. Este un simț al sufletului, o presimțire spirituală care vede dincolo de vederea frzică,, un crainic care pregătește drumul, care deschide ușile închise, care vede dincolo de obstacole și arată calea pe care facultățile mai puțin spirituale n-o pot vedea. Marele inventator, marele inginer, inspiratorul oricărui efort omenesc, este superba credință, mai mare decât toate obstacolele. Să nu avem cea mai mică neliniște despre viitorul tânărului care are o solidă încredere în el. încrederea în sine a fost întotdeauna mai mult decât un ajutor în momentele grele; ea este prietenul săracului, cel mai bun capital pentru el. Oamenii fără altă avere decât o mare încredere în ei înșiși, au înfăptuit minuni, acolo unde capitalul fără încredere n-a reușit. Dacă s-ar putea măsura credința omului, am avea o prețuire aproape exactă a capacităților lui. Nimeni nu poate face lucruri mari cu o credință mică. Dacă am avea o idee mai largă despre ceea ce putem, dacă am avea o încredere mai mare în noi, am putea înfăptui incomparabil mai multe decât înfăptuim. Suntem paralizați de vechea doctrină, conform cărora omul nu este decât țărână ticăloasă. Singura noastră inferioritate este aceea pe care singuri ne-o dăm. Am ajuns caricatura omului creat de Dumnezeu. Ne depreciem singuri, ne credem slabi și inferiori, în loc să aspirăm spre înălțimile superiorității. 36
Una din cele mai nenorocite dogme ale vechii teologii este aceea a ticăloșiei omului. Omul se înjosește și se condamnă la mediocritate, prin inferioritatea gândurilor sale, printr-o asiduă și, proprie depreciere. Vechea teologie ne-a învățat să ne socotim născuți din păcat. Dar Biblia prin nimic nu arată că omul trebuie să se nimicească și să se târască înaintea Creatorului, ca un sclav. Din această proprie depreciere, nu poate rezulta decât demoralizare. În atitudinea noastră este prea mult servilism; iar în teologia noastră prea multă nimicire și prosternare a omului în fața omului. Omul n-a fost creat pentru umilire și rușine, ci pentru a-și conforma originea și scopul divin. Omul a fost făcut ca să stea drept și să privească lumea drept în față, chiar și pe Creatorul său cu multă demnitate și smerenie; cu atât mai mult, cu cât este făcut după chipul Lui. Un prinț cu sânge regesc în vine trebuie să-și arate rangul cu mândrie, bărbăție, respectul cuvenit, cu demnitate și cu încredere. Toți suntem prinți în devenire ai creației. Răul este că nu știm să vedem îndeajuns binele care este în noi. Dacă am ști aceasta, am avea o înfățișare mai bună. Ridică-ți capul și învață să ai o bună idee despre sìne și despre capacitatea ta de-a duce la bun sfârșit ceea ce ai început. Sărăcia ce domnește adesea în rândurile clasei muncitoare, este datorată, în mare parte unui propriu sentiment de inferioritate. În locul unei atitudini bărbătești demne și independente, muncitorii admit că se cuvine să fie inferiori patronului. Patronul adevărat, cu demnitate nu stimeazà servilitatea. El iubește pe acei care se arată demni de a fi oameni și care cer să fie tratați ca oameni. Ne dăm sau nu ne dăm seama, dar nu suntem mai tari decât convingerea noastră. Și niciodată nu ne apucăm de lucruri mai mari decât acele pe care ni le inspiră încrederea ce o avem în noi. Obiceiul de a cultiva încrederea în noi înșine, de a crede că avem mai multă îndemânare și putere de câtă folosim, are o deosebită influență pentru lărgirea și dez37
voltarea mentalului; de regulă cea mai mare lipsă a omului este lipsa de încredere în el. Ia o persoană modestă, sensibilă, sfioasă, și învaț-o să aibă încredere în ea și; arată-i că poate ajunge om de valoare, dezvoltă-i încrederea până ce va ajunge tare și viguroasă și atunci vei vedea cum acelei persoane, nu numai că-i va crește curajul, dar se va transforma și mental. Procesu-ul vital reproduce în chip constant modelul mental, adică părerea ce avem despre noi înșine. Abilitatea unui general poate să fie foarte mare; ea nu va fi folositoare decât dacă eforturile îi vor fi inspirate de încredere în abilitatea lui. Omul care n-are decât un singur talent, dar crede în el cu o victorioasă credință, face adeseori neasemănat de multe lucruri, față un altul care ar avea zece talente, dar nu crede în ele. Încrederea dă viață tuturor facultăților noastre; influența ei este binefăcătoare, în timp ce îndoiala și teama demoralizează. Nimic nu întărește pe om și nu-i dezvoltă și cele mai neînsemnate calități decât o viguroasă credință; credința în tine, în alții, în tot și în toate! Cu cât credința ne este mai mare, cu atât este mai intimă legătura noastră cu minunata Putere Universală. Acel care are încredere neînvinsă la menirea lui, se numără între puternicii pământului. Credem în omul unei mari credințe, fie că ne este simpatic, fie că nu, pentru că, credința este putere, statornicie și caracter. Încrederea noastră în altul este proporțională cu statornicia principiilor lui, cu soliditatea încrederii ce are în misiunea lui. Cea mai mare parte din oamenii care au reușit, sunt acei care se așteptau ca lucrurile să aibă pentru ei o bună finalitate; ei nu-și pierdeau încrederea în rezultatul final, oricât ar fi fost aparențele de întunecate. Facultățile noastre ne stau la „îndemână”; ele produc ceea ce așteptăm de la ele. Dacă ne așteptăm la mult, nult ne vor sluji. Dacă însă n-avem în ele acea mare îccredere care le determină la un viguros efort, dacă ezităm sau ne îndoim, facultățile noastre își vor pierde curajul și rezultatul va fi pe măsură. 38
Nu cunosc mod care să dea mai multă valoare vie ții, decât acela de a crede mereu în bine decât în rău, și de-a socoti ca lucru nestrămutat că trebuie să reușim în tot ce întreprindem. Obiceiul de-a exagera greutățile și de a le da o mare importanță, slăbește caracterul și paralizează, inițiativa în așa grad, încât se ajunge la neputința de-a mai întreprinde ceva. Cel care începe prin a vedea numai greutățile, niciodată nu va face ceva valoros. Izbutește numai acela care țintește, sfințește scopul și biruie piedicile. Credința ne este dată (e Dar dumnezeiesc) pentru a ne susține; ea este pentru individ, ceea ce pentru navigator este busola, care-l conduce sigur în port. Piedicile sunt mari sau mici, în propoție cu credința noastră. În fa ța unora ele se înalță ca un munte, iar în fa ța altora se micșorează cât niște mușuroaie. Să nu ai frică de răspundere. Este cea mai mare greșeală să eziți în asumarea unor răspunderi acum, cu gândul că mai târziu ai să fi mai bine pregătit. Fermitatea de moment este cea mai bună pregătire. Mulți nu se cunosc singuri, până când n-au suferit vreo umilitoare înfrângere. Acest insucces eliberează, atunci, din adâncimea firii lor, puteri care-i pun în stare să facă minuni. sunt unii oameni care, când se văd trântiți jos și simt că cei din jurul lor îi disprețuiesc și-i învinovățesc, tocmai atunci iau hotărârea de se ridica; și deodată totul în ei năzuiește spre bine și spre triumf. Un asemenea erou pare a-și zice: Dacă viața îmi rezewă, încă un Waterloo, voi fi Welington, nu Napoleon. V Încurajare Prin autosugestie Mulți, deși bine înzestrați, produc puțin, fiindcă sunt victimele unor autosugestii deprimante. Acești oameni, de câte ori încearcă să facă ceva, admit posibilitatea insuccesului și se gândesc atât de mult la această umiIitoare ipoteză, încât își inhibă inițiativa. Nimic nu se poate întâmpla mai rău unui om, decât să-și închipuie că ar fì născut într-o zodie rea, că soarta îi este potrivnică. Nu este soartă în afară de propria noastră 39
gândire; soarta ne-o facem singuri, prin felul gândirii noastre. La ce te poți aștepta de la un om care se crede născut pentru nereușită? Este tot atât de imposibil succesului să se nască din neîncredere, ca și trandafirului să se nască din scaieți. Când cineva este mereu preocupat de sărăcie și de neșanse, imprimă aceste idei în subconștientul său, care-i va pregăti condiții nefavorabile. Cu alte cuvinte, gândirea sa, atitudinea sa mentală, îl face să nu poată lucra cum trebuie, cu toată bunăvoința ce ar avea-o. Foarte adesea atribuim norocului și soartei ceea ce nu este decât efectul gândirii noastre. Vedem deseori lângă noi persoane, care nu-s deloc mai abile decât noi și care reușesc de minune, în timp ce noi rămânem în mediocritate sau chiar în sărăcie, ceea ce ne face să ne închipuim că o soartă misterioasă ajută acelor persoane, iar pe noi ne persecutà. Secretul reușitei este însă, în noi înșine, în atitudinea noastră mentală. Răul rezidă în faptul că nu pretindem de la noi atât cât ar trebui. Se cuvine să avem despre noi mult mai bună părere; ar trebui să ne considerăm ființă superioară, înzestrată cu nesfârșite și divine capacități. Este o magică putere, o reală forță creatoare în eforturile tale să ajungi ceea ce crezi că ar trebui să fii. Dorești sănătate? Atunci să nu-ți îngădui gândul că tear putea atinge vreo boală; ia mereu atitudine de om sănătos; gândește-te la sănătate, spunând că o ai deplin. Același lucru se poate spune și despre propășire. Nu-ți îngădui gândul că, te-ar putea ajunge sărăcia; adoptă mereu atitudinea omului care prosperă. Lucrează, gândește, îmbracà-te ca un om căruia îi merge bine. De vrei să fii brav, să ai mereu prezentă în minte ideea că nu-ți este de nimic teamă, că nimic nu te-ar putea face laș. Dacă suferi din pricina timidității, afirmă, mereu că niciodată nu te vei lăsa dominat de nimeni și de nimic. Ridică capul: proclamă-ți bărbăția și ia hotărârea de a 40
învinge această slăbiciune a caracterului (!) Dezrobirea de grija părerii celorlalți despre ei, este de un mare ajutor timizilor. Spune: ceilalți sunt prea ocupați ca să aibă când să se ocupe și de mine; și dacă, ar face-o, nu-mi pasă, eu am să-mi urmez calea. Dacă părinții și profesorii îți spun că ești stupid, neagă cu energie. Gândește mereu contrariul. Că dimpotrivă ești vrednic, că vei arăta celor care te judecă rău, că po ți face și tu ceea ce fac ceilalți. Orice ar gândi alții despre capacitățile tale, să nu-ți îngădui niciodată îndoiala asupra putinței de-a înfăptui ceea ce dorești, cu pasiune și cu statornicie. Mărește-ți încrederea în tine, prin toate mijloacele posibile. Spune cu tărie că ai locul tău în lumea asta și că-l vei ocupa bărbătește. Deprinde-te să aștepți de la tine lucruri mari. Să nu admiți niciodată că ai fi destinat mediocrității. Fii convins că tot ce ți se va întâmpla, va avea o cauză și că această cauză este mentală. Gândurile sunt o putere, o mare putere; prin ele ne influențăm viața și îi schimbăm condițiile. Ele ne modelează caracterul și felul de a trăi. Suntem ceea ce ne sunt gândurile. Nu știu cine spunea: „Toată datoria omului constă în aceasta: să învețe ceea ce trebuie să g â n d e a s c ă”. Apostolul Pavel înțelesese filozofia justei gândiri, și predica mereu că gândirea nu trebuie să fie ocupată decât de idealuri înalte. Dar prin gândirea ocupată, apostolul Pavel nu înțelegea ca idealurile înalte să-ți treacă numai prin gând, ca apa printr-o strecurătoare, ci să se și oprească spiritul la acest fel de gândire, să le stimuleze până când îți vor pătrunde în așa chip viața, încât să devină parte integrantă din ființa ta. Să cugetăm o clipă și la ce rezultate am ajunge când spiritul ne-ar fi plin de gânduri de desfrâu, de ură, de răzbunare, de învrăjbire, de gelozie, sau de alte rele patimi omenești. Gàndurile criminale induc crima. Sugestiile voluptoase, predispun spre desfrânare. Noțiunile la care ne gân41
dim în chip obișnuit și asupra cărora ne concentrăm spiritul, ne orientează viața (...) Oriunde m-aș duce, nu mă pot despărți de mine. Sunt întotdeauna determinat de gândurile rnele, încercat de idealul meu și mereu influențat de autosugestiile mele. Dacă gândurile mele sunt înguste, voi trăi într-o lume mărginită; dacă gândurile mele sunt lipsite de dragoste și de simpatie, n-am să pot să mă bucur de fraternitate, fiindcă singur m-am făcut incapabil de-a o aprecia. Dacă, sunt meschin, nu voi avea un orizont larg, ci limitat prin sărăcia gândurilor mele. Cu toate acestea, deși nu putem evada din atmosfera noastră, o putem totuși preface, prefăcându-ne gândirea și atitudinea în raport cu viața. în puterea noastră este ca să trăim într-un infern, sau în paradis. Acum este un lucru bine stabilit că relele deprinderi pot fi stăvilite, înfrânte chiar, adormind seara cu hotărârea și credința vindecării. Cum ai putea să dai maximum de efort productiv, dacă grija, neliniștea, descurajarea sau melancolia îți sterilizează jumătate din energia ta mentală? Trebuie să-ți descotorosești spiritul de acești dușmani, căci altfel ei îți vor scădea vitalitatea și eneigia. Autosugestia de gelozie, bunăoară, a întunecat multe vieți. Gelozia pustiește un suflet mai rău ca o crimă. câte naufragii n-a pricinuit acest groaznic dușman! În câteva luni a ruinat caractere frumoase! Nenumărate crime, de tot felul, au fost comise de către persoane bune și cinstite din firea lor, când spiritul le-a fost otrăvit de acest vajnic dușman al păcii și al fericirii. Omul gelos se crede grav ofensat; el nutrește gânduri de răzbunare și adeseori ajunge la suprimarea rivalului. La început nu admite nici măcar ipoteza unei crime, dar măcinând mereu idei dușmănoase, spiritul său devine anormal. Gândurile chinuitoare, grijile, temerile paralizează puterile productive. Este minunată forța mentală pe care o poate dezvolta o perpetuă afirmare a puterii tale productive. 42
Desigur, poți să-ți întrebuințezi mult mai bine forța cerebrală, în loc să-ți amintești mereu întâmplările neplăcute. Dacă oamenii te judecă rău, trebuie să-ți spui mereu: sunt destul de bine înzestrat ca să nu-mi fie permis să mă cobor până la nivelul acelor ce mă calomniază; am să-i silesc prin exemplul meu pozitiv, să mă stimeze. Facă ceilalți orice, eu mă voi comporta ca un a d e v ă r a t OM. Viața are prea multă valoare, ca să îngădui unor flecari să-mi distrugă liniștea sufletului și să-mi anihileze rostul meu pe lume. Dacă alții nu-și îndeplinesc menirea lor de oameni, dacă își risipesc timpul distrugându-și în același timp puterile, nu-i nici un motiv să fac și eu la fel cu dânșii. Îndată ce te simți rău dispus, arțăgos, gata să te irite tot ce te înconjoară, încearcă această experiență: lasă tot și pleacă la plimbare pe jos; dacă se poate la câmp. În timpul mersului gonește din suflet tot ce-ar putea să-ți mențină starea de dezechilibru și gândește-te numai la lucruri frumoase și plăcute. Astfel vei fi un om care se ridică deasupra împrejurărilor. Spune-ți: „E ridícol ca un om tare, făcut să stăpânească natura, să fie mereu tulburat de nímícurí triviale și neînsemnate”. Apoi, ia hotărârea să te întorci la muncă stăpân pe tine. Mai fă în aer liber și câteva exerciții de gimnastică cu respirații adânci, și te vei simți reînviat. Te vei minuna cât de fecund îți va fi timpul, câte binefaceri ascunde. Cànd ești gata să te arunci într-o nouă întreprindere spune-ți: „Este un lucru bun și am să-l fac; vreau să mă arăt un om, nu un laș; n-am să dau înapoi ori câte greutăți voí întâlní în cale!" Repetă câteva rugăciuni, versuri sau vreo cugetare frumoasă, care să-ți inspire veselie, energie și curaj. Vei constata cu surprindere cât de repede și cât de putemic te va întări asemenea autosugestie. Am un prieten care își vine în ajutor, prin autosugestie, stimulându-și cu glas tare propria putere. Când simte că nu face tocmai ce trebuie, că a făcut vreo greșeală, că n-a judecat destul, c-a șovăit prea mult, sau că ambiția și puterea vitală îi scad, iese singur la câmp și își ține cam acest discurs: 43
„Și acum, tinere, moșule, să ne răfuím! Te ticăloșești măi băíete, moșule, idealul șí ambíțíile tale s-au micșorat de tot! Te neglijezí sub toate formele șí nici nuți pasă! Asta nu-i deloc bíne. De nu bagí de seamă, această íner-țíe și această indíferență îți vor pune în primejdie víito-rul. Îți trec pe sub nas atâtea ocazií bune și nu ești în sta-re să pui mâna pe ele. Reînnoie ște- ți energia, că altfel devii leneș. Le ieí toate cum nu trebuie. De acum înainte am să te strunesc altfel, ca nu cumva să rămâi de căruță! Ești doar capabil de mult mai mult decât fací de la un tímp. Scutură-ți creierul de pânzele de păíanjen în care íarăși s-a încurcat, Cugetă, cugetă, cugetă mereu și iar cugetă la un scop. Nu te enerva, nu te întrísta, e ștí amorțit - deșteaptă-te!” Acest tânăr, după ce-și flagelează astfel puterile psihice, caută cele mai neplăcute dificultăți ca să se pună la încercare, și reușește repetându-și: „Dacă alțíi au putut, de ce n-aș putea și eu”? După câțiva ani de serioasă și severă disciplină, tânăruI a făcut minuni. Chiar dacă fusese un copil sărac, ce cunoscuse toată mizeria lipsei. A reușit să se autoeduce și, cu încetul, să fie un tânăr cultivat și cu maniere frumoase, apoi chiar un om cu situație și un filantrop. Dumneata tinere sau bătrân, care de ani de zile te chinuiești din pricina experiențelor dumneatale nenorocite și din pricina gândurilor tale negre, închipuiește-ți că ai ajuns la o haltă și spune-ți: am dat o prea mare parte din viața nea neliniștii și grijilor; ani de-a rândul m-am lipsit de somn și m-am lăsat deprimat de dușmanii victorioși ai confortului, ai propășirii și ai fericirii mele; a venit vremea ca totul să se schimbe! Și fii sigur că totul se va schimba. Iar dumneata, care mai tot timpul ești obsedat de nevoi, dar mai ales de panica greutăților posibile, trezește-te! Chiar dacă, încă din tinerețe n-ai avut o singură zi bună, n-ai avut măcar o singură zi spiritul liiniștit și mulțumit, cum se cuvine oricărei ființe omenești . A trăi așa, într-o atmosferă de frică și de spaimă, nu înseamnă a trăi, ci a târâi o păcătoasă existență. Ai încredere în dumneata; socotește-te o ființă fără frică și spune-ți: 44
„Doar nu sunt laș! Nu-mi este teamă și n-am să mă târăsc; sunt un om. Numai copiilor le este frică. De azi înainte n-am să mă mai las înjosit de acest sentíment rușinos. Karma-i anormală, íar eu sunt normal; n-am să accept să-mi strice caríera o piedică atât de vulgară și de prostească. Înțâi trebuie să mă încred în míne și numai apoi în steaua mea. Nuí înfrânt decât acela care prime ște să fie, care ia poziție de ínferior pentru că gândește că nare noroc. Lumea aparțíne acelor care o cuceresc." Omul care a câștigat arta de a-și umple spiritul cu gânduri înălțătoare și dătătoare de curaj, este în stare să dezlege cele mai mari probleme și să învingă cele mai mari greutăți ale vieții. VI Gonește-ți gândurile negre. Omul care poate zâmbi când totul îi merge prost, are un imens avantaj asupra acelui al cărui curaj slăbe ște îndată ce împrejurările sunt grele. Carlyle a spus că: unii sunt foarte meșteri în arta de-a se autonenoroci. Ba chiar radiază o otravă mentală care atinge pe cei dimprejur, oricât ar căuta aceștia să se apere de contaminare. Astfel de persoane afirmă, fără încetare, că nu se pot schimba, că nu pot să nu aibă idei negre. Dar aceasta e fals. Nici o ființă n-a fost făcută ca să fie nenorocită, ca să întunece lumea și ca să facă și pe alții nenorociți. Toți am fost creați ca să fim fericiți și veseli. Nimeni n-are dreptul să-și întristeze vecinii, arătândule o mină tristă; și nici să împrăștie împrejurul său germeni de îndoială, de frică, de descurajare sau de melancolie, după cum n-are dreptul să facă altuia nici un rău fizic. După cum nu-ți este îngăduit să lovești trupul cuiva, tot așa nu-ți este îngăduit nici să-i otrăve ști fericirea . Este un lucru destul de ciudat că unii oameni sunt totdeauna gata să primească ideile cele negre. Alte persoane se complac în a-și descrie toate mizeriile, toate suferințele, toate simptoamele închipuite, plângându-se de soarta lor crudă. Astfel își împlântă în suflet, inconștient dar tot mai adânc, gânduri dușmane propășirii lor. Fiecare cunoaștem „martiri” ai acestui fel de întuneric, și care au darul de-a ne întrista. în fața lor nu ne mai 45
putem păstra seninătatea; mina lor ne îngheață, conversația lor ne deprimă. Nimànui nu-i place să trăiască cu un om ursuz, trist și melancolic. Să nu uităm aceasta. Un suflet melancolic, grijuliu, înlesnește dezvoltarea bolilor, deoarece distruge puterea de rezistență a trupului. Nimic nu-i mai molipsitor și mai periculos ca depresia și ideile negre. Pe de altă parte, o persoană veselă, optimistă și senină, când intră într-un mediu trist și melancolic, poate câteodată, provoca o adevărată revoluție, dacă, buna ei dispoziție este de o potență superioară acelui mediu melancolic. Cei stăpâniți de accese de întunecime, nu-s în stare în timpul crizei nici măcar să fie politicoși, nici chiar cu cei apropiați. Parcă-și închipuie că toți cei dimprejur sunt datori să le împărtășească deprimarea și nu fac nici un efort să se stăpânească. Mulți își compromit chiar cariera, prin aceea că îndepărtează posibilitatea simpatiei prin reaua lor dispozi ție; instinctiv evităm pe cei ursuzi și-i căutăm pe acei care transmit armonia. Câteodată o casă întreagă este infectată de un membru al familiei ursuz, morocănos și nemulțumit. Nu-i niciodată de acord cu ceilalți; el niciodată nu se duce acolo unde toți vor; el din principiu e de altă părere; el nu trăiește în armonie cu ceilalți și n-are nici o plăcere comună cu ei. Astfel nu numai el este nenorocit, ci împiedică și pe ceilalți de-a fi fericiți. Se cunosc oameni care suferă de idei negre cu atâta intensitate, încât chiar aspectul fizic le este schimbat în timpul crizelor. Asemenea stări sunt o regretabilă pierdere de energie. Și este într-adevăr trist să vezi oameni cear putea să fie o forță pentru propășirea lumii, că ajung robi ai ideilor deprimante care-i chinuiesc. Închipuiți-vă un om vrednic să conducă mari întreprinderi, sau să îndeplinească multe misiuni, ajuns incapabil să se ocupe de ceva din pricina unor demoni închipuiți, pe care ar trebui să-i răpună în câteva clipe! Adeseori vedem ambiții nobile și vaste, realizând nu46
mai nimicuri, pentru că au crize de anihilare și depresii. Acela care este victima unor astfel de depresii, niciodată nu va putea conduce pe alții. Mulți ar fi capabili să facă lucruri mari, de n-ar fi robi ai variabilei lor dispozi ții sufletești. Niciodată nu știi cum să te apropii de ei. Dacă-s bine dispuși îți vor primi cu optimism și simpatie orice propunere; dacă au idei negre, vor fi dezinteresați de tot și vor rcfuza orice activitate. Astăzi critică și combat tot ce fac cannazii lor, pentru ca mâine să accepte totul fără control. 3 Descurajarea tulbură judecata. Sunt oameni care fac tot felul de nebunii sub imperiul fricii. Deciziile gra-ve nu se iau decât cu inima liniștită. Când te neliniștește teama, îndoiala sau descurajarca, nu mai ai nici bun simț, nici judecată dreaptă. 3 Când se simte descurajat omul, în loc să reziste, în loc să încerce să se stăpâ-nească și să-și învingă depresia, se lasă atras de gânduri întunecoase, de unde nu el se ridică, ci târziu îl ridică moralul refăcut prin chiar toropeala disperării, a inerției.
O judecată sănătoasă, nu iese decât dintr-un cap sănătos și din facultăți cu totul normale. când în spirit sunt griji, intelectul este afectat și nu mai suntem capabili de o puternică concentrare. Calmul, echilibrul și seninătatea sunt absolut necesare gândiri productive. Cauza principală pentru care mulți nu reușesc, este greșeala lor de-a se hotărî asupra chestiunilor importante tocmai când spiritul nu le este în condiții bune, adică tocmai când sunt necăjiți. Omul trebuie întâi să-și neutralizeze obsesia grijii și a fricii, și apoi să ia hotărâri. Omul a fost creat ca el să stăpânească împrejurările vieții lui, nu să le fie rob. Unui om care știe să gândească, îi este foarte ușor să se elibereze de ideile lui negre și apăsătoare. Din nenorocire, cei mai mulți dintre noi, în loc să-și deschidă ferestrele sufletului ca să intre soarele veseliei, al speran ței și al optimismului, le închid cu scrupulozitate. Căutăm să gonim întunericul cu forța, pe când ar fi mult mai ușor să lăsăm veselia să ne cuprindă sufletul, căci ideile negre nu rezistă optimismului, fie el provocat de cele mai copilărești motive. Este mare artă a învăța, să-ți „conectezi” spiritul asupra frumosului, asupra adevărului, asupra sănătății, chiar când te invadează urâtul, minciuna boala. Desigur, nu 47
totdeauna-i ușor, dar este posibil. Pentru asta trebuie, însă, câștigată o oarecare îndemânare în conducerea gândirii. Dacă respingem, cu hotărâre, „asaltul” ideilor negre, ca-re-ne înăbușă fericirea, înțelegând că n-au altă forță decât aceea pe care singur le-o dăm, să fim siguri că vor înceta de-a ne mai persecuta. Cel mai bun mijloc de-a goni discordia este să ne umplem viața de armonie; să respingem ce-i penibil și răufăcător, să privim numai ce-i plăcut și binefăcător. Să nu uităm că două idei opuse nu pot ocupa spiritul în același timp. Să ne facem obiceiul de-a nu „emana” decât gânduri de armonie și de frumusețe, în locul celor tenebroase. Să nu căutăm să ne dăm seama în ce stare de spirit suntem; să afirmăm pur și simplu că trebuie să fim în dispoziții optimiste, că vrem să fim, că suntem! Să afirmăm cu hotărâre acest lucru și va deveni o realitate. Ori de câte ori ne simțim îngrijorați, neliniștiți, sau descurajați, ne oprim și spunem: „Nu așa trebuie să trăíască o ființă inteligentă și curajoasă”. Omul viitorului nu-și va spune: „ia să vedem cum mă simt azi, ca să mă pun sau nu la lucru. Dacă vreun organ pare că nu merge prea bine, e mai prudent să mă ocup de el, decât să mă duc la slujbă”! Omul viitorului va avea mai multă încredere în viață și nu va mai fi sclavul sentimentelor vagi și superficiale. Cànd ne simțim năpădiți de idei negre, deprimați, tulburați, descurajați, îngrijorați, facem o baie, ne îmbrăcăm elegant și stăm serios de vorbă cu noi înși-ne. Ne vorbim cum am vorbi unui copil al nostru, sau unui prieten înfundat în mocirla descurajării și torturat de melancolie. Ne gonim sugestiile deprimante; ne ridicăm împotriva dușmanilor păcii și fericirii noastre; ne adunăm toate puterile ca să fim fericiți, orice ni s-ar întâmpla. Dacă comportându-ne astfel, am reușit odată să ne înseninăm cerul mental, să fim siguri că vom reuși întotdeauna. Să ne reamintim că de multe ori ni s-a întâmplat ca un prieten vesel sosit pe neașteptate în momentele rele, să ne însenineze imediat. Alteori, vindecarea ne-o aduce o simplă schimbare de decor, sau un mic „incident” spon48
tan. Când melancolia se apropie de noi, ne concentrăm cu putere mintea la ceva care-i este contrar; să ne gândim la veselie, la încredere, la utilitatea spiritului de bună voință față de toată lumea. Vom constata cu surprindere că dușmanii mentali, care erau gata să ne împiedice mersul înainte și să ne facă viața mizerabilă, dispar ca prin farmec, ca întunericul odăii când pătrunde soarele. Gândurile vesele nu lasă loc pentru cele melancolice. Nu pierde din vedere că adeseori pricina descurajării și a melancoliei nu-i decât o lipsă de vitalitate fizică, datorată vreunui fel de surmenaj, sau chiar numai a unei digestii defectuoase, sau avreunui obicei nesănătos. Atunci, cautăm o distracție inocentă, un prieten vesel, un prilej de râs. Ne jucăm cu copiii, ne ducem la teatru sau luăm o carte deconectantă. Dormim dacă putem sau facem o baie și să ne îmbrăcăm cu îngrijire. Foarte adeseori osteneala și grijile parcă fac parte din hainele de pe noi; schimbându-ne, ne schimbăm și cursul ideilor. Câmpul și aerul de țară este de asemenea un antidot bun, ca și muzica veselă; cântă, chiar dacă n-ai voce! Fiecare trebuie, să ne dăm seama care metodă ne priește mai bine și pe acea s-o aplicăm ca antidot contra melancoliei și oboselii. 4 Dar numai dacă putem să eviăm a adormi trist, căci aceasta e mai rău decât de a nu dormi. 5 Un erou a lui R.Kipling, explorator al unor păduri, care de un an nu văzuse altă figură omenească decât pe a servitorului său, seara mânca îmbrăcat în smoking. Iar în notele lui explica: dacă nu m-aș rade și nu m-aș îmbrăca seara, aș uita demnitatea omenească și m-ar năpădi melancolia.
Chiar dacă mediul este deprimant, ne ridicăm deasupra. Întoarcem spatele întunericului, privim spre lumină și umbrele se vor împrăștia. Gândindu-ne serios vom înțelege că-i stupid, ba chiar criminal, ca în lumea asta atât de frumoasă și plină de atâtea lucruri făcute să ne bucure, că având atâtea prilejuri de progres, să fim de-a pururi, ca și cum viața ar fi o catastrofă. Cu toate că nu-i lucru prea ușor, oricine poate să-și schimbe dispoziția rea, în bună. Aruncându-ne în curentul vieții active, ne interesăm de tot ce ne înconjoară, ne ocupăm de membrii familiei, adoptându-le ideile, interesându-ne de proiectele 1or. Ieșim din noi și vom fi fericiți. Cei cu idei negre au prostul obicei de-a se deprecia 49
singuri. Să nu ne îngăduim și să nu îngăduim nimănui să ne inhibe încrederea în triumful asupra dușmanilor păcii și ai fericirii noastre. Să credem fără întrerupere că vom avea tot ce-i bine, de folos și bun. Fă neîntrerupte eforturi să răspândim împrejurul nostru veselie și voie bună; îndată o să ne simțim întărit, încurajat și bine dispus. Tiebuie să uităm tot ceea ce ne-a făcut să suferim, tot ce ne-a fost neplăcut și să nu îngăduim amintirilor amare să ne tulbure. Față de o întâmplare neplăcută sau nenorocită nu-i decât o singură armă: uitarea. A ne reaminti mereu acea neplăcere, este a-i întreține veninul. S-o gonim din spirit, cum am goni un hoț din casă. Cu toții am suferit din pricini pe care, mai târziu, le-am văzut că nu erau decât fantome de-ale imaginației noastre. Dar atribuind realitate acestor fantome, am suferit mult. Mulți își alungă ideile negre citind cărți amuzante, dar, mai ales, cărțile sfinte ce, prin conținutul lor de inspirație, liniștesc spiritul și-l vindecă. Un medic psihiatru declară, că a găsit un nou remediu împotriva ideilor negre. El își îndeamnă bolnavii să zâmbească în orice împrejurare, să se silească să râdă, oricât de puțină poftă ar avea. Sau măcar să-și ridice colțurile gurii, cu persistență. Îi pune să facă acest exercițiu până ce le vine să râdă de-a binelea.6 Să nu ne înveninăm viitorul, prin micile mizerii prezente. Norii care întunecă astăzi soarele, se vor împrăștia mâine. Să învățăm să vedem viața în totalitatea ei și nu în fragmentele ei triste. Totul depinde numai de curajul nostru, de încrederea în noi, de atitudinea noastră optimistă. Și cu toate acestea, îndată ce dăm de o greutate, de o zi amară, de un insucces, de o jignire, ne lăsăm copleșiți de gândurile îndoielii, ale fricii, ale descurajării, ce sunt în sufletul nostru ca o bombă într-un muzeu de porțelanuri. Asemenea gânduri câteodată sfarmă într-o clipă tot produsul unei munci constructive de ani de zile și suntem nevoiți, apoi, să luăm totul de la început. Când vom pricepe oare că preocupările deprimante sunt cel mai mare și distructiv dușman? Într-o clipă de 50
neatenție, un pictor își poate compromite un tablou la care a lucrat câțiva ani. Tot așa, spiritul ne distruge, prin mânie, gelozie, pesimism și melancolie, opere constructive la care am muncit mult timp. 6 Dar mai bine nu zâmbim deloc, decât să zâmbim lăsând col țurile gurii în jos. Ironia nu-i veselie; surâsul sceptic este mai degrabă începutul plânsului decât al râsului.
Când ne simțim descurajați și ne credem la pământ, vom ajunge cu adevărat la pământ, fiindcă gândurile ne modeleazà viața. Schímbându-ne direcția gândurilor ne schimbăm și viața. Mii de oameni au pierdut tot ce aveau mai scump pe lume, sau toate rezultatele materiale ale muncii lor și totuși înaintează, curajos și fără șovăială, căci au inimă tare și spirit îndrăzneț, ce nu se lasă înfrânt. Cu astfel de „bogății” se poate cuceri totul. VII Omul se schimbă, schimbându-și gândurile. Mulți se lasă stăpâniți de prejudecăți, de supersti ții, de lașități, de gelozii, și de câte alte nimicuri, care însă, cu încetul, se încrustează, așa de adânc în mentalitatea lor, încât cu mare greutate mai pot scăpa de ele. O lecție din cele mai greu de înțeles, este aceea că prin ce gândim ne modelăm trupul însuși. Trupul este dezechilibrat sau armonios, bolnav sau sănătos, după felul gândurilor noastre. Acei care au înțeles și aplicat această lecție, până-ntr-atâta s-au schimbat într-un sìngur an, încât abia mai pot fi recunoscuți. Înfățișarea lor desfigurată de frică, de grijă, sau de vicii, schimonosită sau inexpresivă din pricina neliniștii lăuntrice, de-odată începe să strălucească, reliefând speranță, încredere și veselie. Apostolul Pavel a dovedit adânci cunoștințe științifice când a spus: „Transformăte, reînnoindu-țí sufletul”. Creșterea totdeauna neutralizează decăderea. Cât timp spiritul se reînnoiește și progresează, forțele de dezagregare nu se pot manifesta. Fiecare a avut, măcar o dată în viață, ocazia să, experimenteze minunea reînnoirii sufletești în bine. De noi depinde ca binefăcătorul fenomen să se repete mereu. 51
Mulți cred că creierul rămâne neschimbat, limitele fiindu-i fixate de destin și că nu poate fi decât îmbogățit prin cultură. Sunt totuși foarte numeroși acei care și-au „prefăcut” cu totul creierul, dezvoltându-și unele facultăți slabe din naștere, sau atrofiate prin neglijare. Câteodată, întreg caracterul este schimbat, prin cultivarea forțată a unor facultăți ce lipsesc la început. De pildă curajul. Multe persoane n-au reușit la începutul vieții, fiind cu totul lipsite de această calitate; dar încetat, printr-o educație inteligentă, au ajuns să aibă curaj mai mult decât normal. La acest rczultat se ajunge stimulând copiii să aibă încredere în ei, sugerându-le acțiuni îndrăznețe, povestindu-le eroismul altora, sau dovedindu-le primejdiile lașității. La începutul civilizației, creierul era simplu, căci viața nu-i cerea altă dezvoltare decât aceea necesară apărării și obținerii hranei. Cu timpul, dezvoltându-se tot mai mult, pe măsura propășirii civilizației, creierul s-a dezvoltat în variate aspecte, iar astăzi efortul mental complex adeseori surmenează pe om. Fiecare progres al omenirii face un nou apel la creier și, după cum trupul se adapteazà noilor condiții de viață,, tot așa și creierul se dezvoltă după nevoile tot mai complicate ale devenirii. Mereu celule noi intră în activitate. Profesorul Elmer Gates a dresat cățeii, în vederea dezvoltării speciale a unor simțuri și a reușit să dea unuia văzul, altuia auzul, de o intensitate neobișnuită, lăsând pe celelalte să se piardă până aproape de atrofie. Avea un cățel care recunoștea vreo șapte nuanțe de verde și de roșu! Creierul este mereu prefăcut de felul activită ții, de motivele acestei activități și de mediul în care fiecare trăiește. Creierul unui om, care duce o viață obositoare întrun mare oraș este altfel conformat decât al aceluia care duce o viață liniștită la țară. Dezvoltarea creierului este mult influențată de mulțimea sugestiilor din marile aglomerații. Orășeanul gândește repede, mișcările lui sunt mai vioaie, puterea sa de percepție mai mare, deoarece totul îl excită; între el și omul de la țară, este o mare deo52
sebire. Creierul se adaptează. cu ușurin ță tuturor formelor noi de civilizație. Preotul preocupat de cele spirituale. are un creier ce prezintă, caractere diferite de al unui avocat, de pildă. Este foarte ușor de deosebit un om care a dus o viață intelectuală, de unul eare a fost negustor. Un mediu care stârnește ambiția. exercită o puternică influență asupra creierului. Un copil care a trăit izolat la țară, fără dorinți și fără aspirații, într-un anumit mediu orășenesc, devine un ambițios și i se vor dezvolta calități ce astfel nici nu puteau fi bănuite. Sunt numeroase cazurile de talente ce se arată tardiv, datorită schimbării împrejurărilor de viață. Educatorii viitorului vor ști cum să dezvolte loburile cerebrale, corespunzătoare facultăților ce trebuie dezvoltate. Profesorul Wiliam James din Havard, spunea că cel mai mic gând lasă urme în structura fizică a creierului. Orice gând, rău sau bun, influențeazà, substanța cerebrală; și de aceea, un gând mereu repetat se instalează, temeinic gonind gândul contrar. De pildă, nimic nu poate schimba un caracter bun și plăcut întrunul rău și nesuferit, așa cum îl schimbă gândurile de ură și răzbunare. Un gând anume păstrat în minte, cu îndelungată încăpățânare, poate schimba un caracter și poate crea o dispoziție specială, ca și cum te-ai fi născut cu ea. Mulți, deși foarte îndemânatici în unele lucruri, sunt cu totul incapabili în altele, dar, de cele mai multe ori, numai pentru că s-au apucat de ele cu neîncredere. Știința educației creierului ne va învăța, în viitor, cum pot fi prevenite sau înlăturate idiosincraziile și ciudățeniile mentale și cum se pot întări facultățile slabe care stânjenesc propășirea. Vom învăța că dezvoltarea unor facultăți în paguba altora, nu este o educație științifică și că educarea nearmonioasă a creierului este o nenorocire a civilizației actuale, fiindcă determină adevărate boli mintale. Dacă vrem să ne cultivăm o facultate slabă sau chiar atrofiată, s-o privm cu mintea mereu așa cum am vrea să fie, nu așa cum este; atunci se vor forma și se vor dezvolta în creier celulele corespunzătoare. 53
A ne afirma cu stăruință și încredere că putem să reușim, iată ce nu trebuie să ne lipsească. Dacă aspirăm, fără întrerupere, spre mai bine, spre mai frumos, spre nobil și dacă luptăm mereu să atingem aceste idealuri, nu-i posibil să nu propășim. Dispozițiile vicioase și criminale, fie chiar și ereditare, se pot alunga din creier și înlocui prin altele nobile. Este neîndoielnic că omul trebuie să dorească perfecțiunea vieții și că viețile mediocre sunt anormale. În loc să luptăm să ne dezrădăciăm un defect sau un viciu, deprindem calitatea opusă și cusurul va dispărea. Dorința arzătoare de-a ne ridica moralmente, este cel mai bun antidot contra relelor tendițe de care vrem să ne eliberăm. Aceste tendințe vor muri astfel de „inaniție”. Nu crește și nu trăiește decât ceea ce-i hrănit. Unul din cele mai crude lucruri ce se făptuiesc în educație, este de-a reproșa cuiva cusururile și maniile lui. Nu descurajarea, ci încurajarea vindecă. Când o fetiță este mai urâtă decât colegele ei, trebuie făcută să simtă că frumusețea sufletului dă o expresie figurii atât de luminoasă, încât întrece adevărata frumusețe fizică; iar pe de altă parte că, cultivându-și caracterul, se poate face atât de simpatică, încât nimeni n-are să-i mai bage în seamă o „neregulă”. Mulți au spiritul până-ntr-atâta stânjenit de ignoran ță și de superstiție, paralizat de griji și teamă, că mintea lor nu poate da nici măcar a zecea parte din puterea lor creatoare. Aceștia nici măcar nu știu ce înseamnă libertatea spiritului. Dar îndreptarea nu-i grea pentru acela cate ar deprinde „Legea” formării obiceiurilor. Stăpânirea de sine este lucru ușor pentru cine știe să nu alimenteze tristețea. Când sângele îți curge fierbinte prin creier, nu trebuie să te mai înfierbânți țipând, agitândute, și nici stricând obiectele din casă, deoarece duci mânia la paroxism. Dacă însă, dimpotrivă, stai liniștit șiți induci gânduri de blândețe și de bunăvoință, fie chiar în chip mecanic, fără atenție și convingere, vei vedea cât de repede se stinge focul. 54
Mama poate dezvolta în copil toate calitățile ce i le presupune. Însă le poate omorâ pe cele mai evidente, dacă se ocupă de defectele copilului, în loc să se ocupe de calitățile lui. Părinții și educatorii având gândul fixat asupra cusururilor, sugestionează, pe copil în rău. Aceasta simte gândurile lor, care dacă sunt încurajante îl vor încuraja, iar dacă, sunt critice îl vor deprima dezvoltând cusurul. Același principiu se aplicș și imperfecțiunilor noastre. Dacă accentuăm mereu răul din noi, dacă ne criticăm mereu lipsurile, dacă mereu ne dojenim, nu ajungem la alt rezultat decât să ne întipărim și mai adânc în minte acele lipsuri, care ne vor stânjeni în via ță, din ce în ce mai mult. Pe de altă parte, dacă privim cu încredere ceea ce este bun în noi, ne deschidem perspective glorioase. Nu poți ajuta pe acel în care nu vezi decât răul din el. Dar se poate obține aproape orice de la acel căruia îi arăți putințele lui și scânteia divină ce se ascunde în el. Spre exemplu, minunata influență a lui Filip Brooks asupra acelor care cădeau în stare de bestialitate, pierzânduși respectul de sine, stătea în aceea că le arăta divinul ce se mai găsea în sufletul lor și astfel le dădea curaj. Omenirea a făcut mari progrese științifice pe toate tărâmurile materiale; dar suntem înapoiați în arta dezvoltării puterilor spirituale și intelectuale. În viitor medicii vor fi mai ales psihologi, care vor explica cum gândul cel potrivit creează o viață bună, cum împrejurările materiale nu sunt decât expresia atitudinii mentale prezente și trecute; și cum schimbând direcția gândirii, schimbă însuși cursul vieții. Bolnavii care au tăria să aibă mereu prezent în spirit, gândul - nu símpla dorínță - de sănătate, care pot cugeta cu încredere că se fac sănătoși, chiar urlând de durere, care se încăpățânează să nu se recunoască bolnavi și nici nu pot să se simtă deprimați, vor reuși să neutralizeze răul și se vor vindeca mai repede. VIII Frica paralizează. Frica stârnită în lumea întreagă de cometa Halley a fost nemaipomenită. În unele localități, țăranii crezând că pământul va fi distrus de cometă și excitați de predicatori 55
improvizați de panică, își mărturiseau cele mai nebănuite păcate. Astfel, multe crime au fost dovedite. La apari ția cometei au fost persoane care au murit de spaimă. La New York se țineau lanț procesiunile de oameni îngroziți de siguranța sfârșitului. Lucrătorii refuzau să mai lucreze. Spaima luase mințile: Prin Indiile occidentale unii șarlatani s-au îmbogățit, vănzând cu preț de un dolar câte o pilulă anti-cometă!!! In ciuda luminii adusă de atâtea veacuri de civiliza ție, o mare mulțime de oameni este încă victima celor mai stupide superstiții și temeri, moștenite din vremurile celei mai întunecoase barbarii. Opalul, cred mulți, este o piatră aducătoare de nenorociri. Un negustor din New York era convins că-i merg rău afacerile și că doi copii s-au îmbolnăvit din pricina unui opal. S-a hotărât să-l vândă. Spre marea lui surprin-dere a aflat de la bijutier că piatra era falsă! Deși pare de necrezut, este posibil ca oameni inteligenți să-și organizeze viața după indicațiile astrologilor, ghicitorilor în palmă, în cărți sau în cafea! Ca asemenea preziceri să se realizeze, este însă firesc. Dar ele se realizează tocmai pentru că mintea victimei se fixează cu o totală încredere asupra evenimentului prezis și astfel toate puterile ei sunt dirijate de inconștient ca să-l înfăptuiascà. Este păcat ca să umplem capul copiilor cu superstiții, cărora le vor fi apoi toată viața robi. Cât de caducă este punerea credinței în „cârca” fatalității destinului. Cum este posibil ca o fiin ță creată după chipul lui Dumnezeu, să creadă că poate să-i meargă prost în afaceri pentru că a ieșit cu stângul din casă, sau pentru că cea dintâi persoană întâlnită este o femeie, o pisică neagră sau un preot (!?) Desigur mulți oameni mari au fost plini de tot felul de superstiții. Dar cu cât ar fi fost mai mari, dacă nu-i subjugau acele superstiții ! Dacă voim să ajungem cineva, să nedescotorosim de superstiții, deoarece o completă dezvoltare cere libertate mentală. Cine zice superstițios, zice fricos, iar frica par56
alizează. Frica anihilează facultățiIe creatoare, spontaneitatea, entuziasmul și încrederea în sine; ea otrăve ște gândirea, caracterul și energia; ea distruge ambiția. Mulți nu îndrăznesc să trăiască de frica morții, iar alții sunt chinuiți de teama că are să li se întâmple ceva rău. Fericirea acestora este cu totul deturnată, așa încât nau o clipă bună. Această temere le mărește timiditatea, și timiditatea, le mărește frica. Altora le este frică de orice: de curent, de guturai, de-a încerca cea mai sigură afacere și, mai ales, de opinia publică. Au o nespusă groază de ceea ce va zice lumea și se tem de un eventual insucces, după cum se tem de tunete și de fulgere și își petrec viața în chinul fricii! Unii oameni trăiesc cu frica unor anumite boli. Fără întrerupere, macină în capul lor simptomele acelor boli și suferințele posibile, așa încât prin sugestiile rele, își pierd puterea de rezistență, pregătindu-și astfel organismul să capete tocmai temutele boli. Este un lucru dovedit că, în cazul epidemiilor, unii fricoși se îmbolnăvesc fără să fi fost expuși contactului fizic; numai pentru că și-au fixat atenția asupra primejdiei considerând-o ca neînlăturabilă. Se știe că unii condamnați la moarte au murit de frică, văzând ghilotina. Spaima poate albi păruI într-o clipă. Când Ludovic de Bavaria s-a convins de nevinovăția soției lui pe care o omorâse, a încărunțit complet în câteva zile. Carol I al Angliei a înalbit în noaptea în care a încercat să fugă din castelul Carislorooke. Frica afectează, circulația sângelui și toate funcțiile interne. Pe când fericirea, bucuria, înviorează, armonioasa funcționare a organismului. Dacă o spaimă trecătoare poate produce efecte dezastruoase, cu atât mai grozave vor fi efectele fricii cronice, deși este mai puțin intensă, fiindcă erodează zilnic și omoarà cu încetul. Îngrijorarea cronică e ucigătoare. Și totuși puțini vor să priceapă că grija omoară. Este ciudat lucru că, după veacuri de experiență, omul tot se mai lasă chinuit de grijă, frică și neliniști false. Ne lăsăm, de la leagăn până la 57
mormânt, torturați de dușmani pe care, schimbàndu-ne direcția gândirii, i-am putea învinge cu cea mai mare ușurință. Temerile și suferințele pricinuite de sugestia unei rele eredități sunt de asemenea foarte răspândite. Copiii crescuți cu amintirea, mereu repetată, a bolilor strămoșești, încep să le simtă simptomele și sfârșesc prin a căpăta chiar bolile. Copiii care cresc într-o atmosferă de frică, de orice fel de frică, nu se vor dezvolta normal. Trupul lor nu va crește cât trebuie, venele și arterele lor se vor diminua, circulația sângelui va fi mai lentă, inima le va slăbi. Teama deprimă și rodește: este fatală propășirii. Ori te scapi de ea, ori îți va seca izvoarele vie ții, frica umplând imaginația cu tablouri întunecate, secătuiește sufletul. Frica nu privește decât umbra și norul. Încrederea însă, vede numai marginea de argint luminos a norului și soarele din spatele lui. Frica se uită în jos așteptând răul; credința privește în sus sperând binele. Cànd încrederea îți stăpânește sufletul, nu mai este loc pentru frica de sărăcie sau de nereușită. O mare încredere prelungește viața. La spatele plictiselii prezente credința vede scăparea. Credința este sigură că totul se va sfârși cu bine, deoarece ea cu cât înaintăm în vârstă, cu atât credința noastră crește, ajunge religioasă. - Credința scapă omul de griji și î1 face capabil să muncească cu toate mijloacele lui. Nu te gândi că nu-ți ajunge cât produci; fă tot ce faci, cât poți mai bine și ai credință; ea face minuni. Mulți au dezastruosul obicei să se întrebe mereu dacă vor reuși sau nu. Această atitudine naște îndoiala fatală progresului. Taina progresului este încrederea. Când creierul și nervii vibrează, de emoții opuse, producția lor utilă este nulă. Niciodată suferințele nu-s așa de importante pe cât par. Ceea ce îmbătrânește elasticitatea trupului, și distruge strălucirea privirii, nu-i decât foarte rar nenorocirea iminentă; este grija nenorocirilor de mâine, ce poate nici nu ne vor lovi. 58
În toate regiunile, frica a jucat un mare rol. Înainte, preoții stăpâneau popoarele exploatându-le frica. Doctrina iadului cu suferințe corporale veșnice a umbrit multe veacuri omenirea. Bisericile care au fost create ca un refugiu împotriva fricii, au dezvoltat totodată dogma fricii ca armă, pentru apărarea credinței (?!) Omul, deși făcut după chipul lui Dumnezeu, are totuși o soartă tragică, dacă într-adevăr trebuie să trăiască cu teamă veșnică de îngrozitoare calamități, ce l-ar pândi mereu și după moarte chiar! Nu-i posibil un înalt ideal de viață prin luptă și cucerire, pentru acel silit să se pregătească mereu de moarte, așteptând-o în fiecare clipă. Ce este frica? De unde-i vine nemaipomenita putere anihilantă? Numai și numai de la imaginația noastră. Când ne dăm bine seama, vedem că-i o fantomă, deoarece nici un rău nu ne poate veni decât de la noi înșine. Se găsesc totuși medici care susțin că emoția fricii este tot așa de normală ca și aceea a curajului. Ace ști medici confundă prudența și prevederea cu frica. Teologiile noastre prea sunt pline de frică și de tristețe și cuprind prea puțină bucurie și mulțumire; au prea multă umbră, prea multe preocupări de viață viitoare și mult prea puține de această prezență. Un gând de teamă poate fi neutralizat, opunându-i ca antidot un gând de curaj; tot așa, cum un chimist distruge puterea acidului, amestecându-l cu alcalinul. Creierul îngrijorat și neliniștit nu poate gândi limpede. Grija nu-i decât o formă a fricii; dar omul sănătos, care duce o viață curată și regulată nu poate fi îngrijorat. A te chinui cu gândul unei boli, înseamnă a-ți atrage acea boală. Cel dintâi lucru pe care să ni-l dorim, trebuie să fie sănătatea mintală atât de solidă, încât microbii bolii, grijii sau a fricii să nu se poată prinde de noi. Eforturile noastre devin zadarnice, dacă nu mâncăm sănătos, dacă nu facem exerciții frzice, dacă nu gândim pozitiv, dacă nu dormim liniștit, dacă n-avem încredere și 59
echilibru. Mii de dușmani încearcă să pătrundă în organismul nostru și-l vor ataca în punctul cel mai slab. IX Principiul divin al unității. Profesorul Shaler de la Universitatea din Harvard, spunea că cea mai mare descoperire a filozofiei este Principiul Unității Universale. Ideea că nu-i decât un singur principiu care conduce tot universul, că nu-i decât o singură viață, o singură realitate, că suntem mânați de un singur mare curent al principiului atotcreator, este o gândire din cele mai încurajante, dintre toate gândurile care au intrat vreodată în sufletul omenesc. Când vom înțelege că, în străfundul ființei noastre, suntem tot una cu acest mare principiu, că nu suntem decât o părticică din el și, totodată, inseparabili de el și că nu putem fi nimiciți sau anihilați, cum nu pot fi legile matematice, când vom înțelege că ne putem împărtăși din toate calitățile Creatorului; că trebuie să ajungem perfecți. Și nemuritori, deoarece am fost creați pentru perfecțiune și pentru veșnicie; atunci vom fi în stare să pătrundem în misterele vieții și vom avea o minunată senzație de siguranță și de mulțumire, pe care nimic astăzi nu neo poate da. Sfântul Pavel a avut, fără îndoială, viziunea unirii cu principiul cel mare, când a spus: „Am credința că nici moartea, nici o putere, nici înălțimea, nici adâncimea și nici un fel de creație nu ne-ar putea despărți de Dumnezeu”. Se cuvine ca încrederea noastră în oameni și lucruri să fie atât de bine înrădăcinată, să fie atât de mare în victoria finală a armoniei, a adevărului, a dreptàții, încât nimic să nu ne poatà clinti echilibrul nostru sufletesc. Am cunoscut o femeie plăpândă, care a îndurat nenorociri atât de grozave, că alții mai tari ar fi ajuns la balamuc; ea însă nici n-a cedat, nici nu s-a plâns. În cele mai grele momente era senină, liniștită, încrezătoare și plină de bună voință pentru toți. În ochii ei strălucea o lumină ce, desigur, n-avea nimic pământesc. Această fiin ță era atât de conștientă de unirea ei cu nesfârșitul, avea o cre60
dință atât de mare, încât nimic n-o putea neliniști. Nici tortura, nici foamea, nici ostracizarea socială, nimic nu-i putea stinge nici lumina divină din privire, nici constanta ei seninătate. Se simțea sprijinită de puterea creației; navea nici o frică. Lumea a socotit totdeauna ca un mister faptul că martirii puteau suporta, fără să se înspăimânte și fără să sufere, cele mai diabolice schingiuiri. Explicația stă în faptul că acești oameni erau conștienți că îndură pentru dreptate și de adevăr. Ori de câte ori faci rău, te micșoreză. Astfel sunt mulți acei care, despărțindu-se de dreptate, de adevăr și de iubire, pierd cunoștința divinei lor obârșii. Prin fiecare faptă rea, ne tăiem un fir de legătură cu Dumnezeu. Astfel un erou poate ajunge un criminal. De câte ori greșim, se slăbește legătura cu armonia universală și, treptat, ajungem prada tuturor temerilor și îndoielilor. Când avem siguranța asemănării vieții noastre cu viața ideală, nu mai simțim nici slăbiciune, nici osteneală, nici timiditate, nici îndoială, omul este mare numai în măsura în care reflectează adevărul și dreptatea. Este slab și neputincios doar când crede numai în puterile proprii, negând pe cele divine. Gândul că reprezentăm viața, iubirea, dreptatea, adevărul și frumosul în chiar esența lor eternă și divină, ne aduce seninătate, pace și o înălțime sufletească la care nimic material nu ne poate ridica. Conștiința identității cu Principiul Etern ne va împiedica să îmbătrânim și, cu cât trec anii. vom simți mai bine armonia vieții. Gândirea că o putere infinită, care prezidează soarta noastră, stă totdeauna gata să ne vindece rănile și să ne ajute, este un mare reconfort moral. „O bucată de fier magnetizat ridică o altă bucată ne magnetizată, chiar de opt ori mai grea. Un om magnetizat de conștiința unirii lui cu marea Putere Creatoare a Universului, are mult mai multe mijloace decât acel ce nu se sprijină decât pe slabele lui forțe materiale ; poate fi com61
parat cu acela care în loc să se ajute cu un motor, muncește să-și împingă singur vehiculul. Dacă nu ne părăsește gândul că menirea ne este progresul veșnic, nu vom avea griji, nici necazuri și ne vom simți Puterile înzecite. X În ton cu armonia Universală. Vestitul violonist Ole Bull se oprea în mijlocul unei execuții artistice pentru cel mai mic dezacord pe care numai finețea urechii sale î1 putea percepe; și nu reîncepea până când tonul nu era perfect, fără să țină seamă de nerăbdarea publicului, adesea zgomotos manifestată. Exacticitatea urechii, ca și a vocii se strică foarte ușor. Oricare ar fi instrumentul de care te servești în marele concert al vieții - vioară, pian, voce, etc., adică literatură, medicină, negoț, politică - trebuie să nu pierzi tonul, ca să nu „falsifici” armonia rasei omenești. Orice-ai face și oricare ar fi împrejurările, să nu cân ți fals. Să nu fim falși. Nu îngădui „instrumentului” tău dezacordat să-ți strice urechea și judecata. A te deprinde cu dezacordul, este ca și cum ai accepta falsul și dezordinea. (din tine și din afara ta) Nici un artist n-ar putea scoate armonia dintr-un pian hârbuit (. . .) Un om ros de emoții dezastruoase nu poate lucra rodnic. Omul este un mecanism mai delicat chiar decât un cronometru. În fiecare dimineață trebuie nu numai întors, ci și pus la punct, până când își stabilește „mersul”. Mii de nimicuri strică echilibrul și caracterul, acelora care nu și-au găsit încă centrul de greutate. Dar pe cel care are sufletul așezat temeinic, nici nenorocirile, nici ispitele nu-l pot clinti din echilibrul lui. Un asemenea suflet nu mai oscilează, între speranță și descurajare, fiindcă î și dă seama că este supus marii legi care guvernează universul. Armonia ne aduce sănătatea mintală și morală. Echilibrul, seninătatea, amabilitatea, blândețea, generozitatea mențin acordul între efortul organismului și procesus-ul de perpetuă reînnoire, acord pe care-l distrug fricțiunile morale. 62
Omul seamănă cu telegrafia fără fir. Trimite „telegrame” de pace, de forță, de armonie sau de neliniște și de discordie, după felul gândirilor și al idealurilor sale. Aceste unde se împrăștie în toate direcțiile și își găsesc ecou în sufletele celorlalți. Un suflet senin se aseamănă cu superbul albatros care planează, deasupra adâncimilor oceanului. Candid, el râde și de furtună și de arcaș. Este ciudat că oameni destul de clar văzători în unele domenii, sunt atât de miopi când este vorba să-și dea seama de importanța zilnicei acordări a tonului mecanismului lor mental. Mulți care sfârșesc ziua complet istoviți, fără să fi lucrat cu spor, ar fi muncit cu mai mult folos și ar fi seara mai puțin osteniți, dacă ar fi întrebuințat câteva clipe dimineața ca să ia tonul just. Acela care se duce la muncă dimineața cu sufletul în antagonism cu viața sau cu colaboratorii săi, nu va fi în stare să dea tot cât ar putea. Un om de afaceri „și nu numai” nu se duce niciodată la birou, fără să se armonizeze cu lumea și viața. Nu pleacă de acasă, fără să se curețe de senzațiile de invidie, de egoism, de rea-dispoziție și de orice formă de dezacord. Succesul său este totdeauna în raport cu gradul de armonie sufletească cu care și-a început ziua. Una din pricinile pentru care atâtea vieți sunt meschine, mărunte, decăzute și neputincioase, este că oamenii nu știu să se ridice deasupra lucrurilor care îi fac să piardă tonul just. Mulți sunt acei care nu izbutesc să scape de tot felul de angoase și se lasă mereu împiedicați de mici fricțiuni. Dacă cineva i-ar încuraja și i-ar menține în tonul just, i-ar face să săvârșească opere mărețe. Dar, fiecare trebuie să dobândească arta aceasta, deoarece în zadar o așteaptă de la alții. Multe persoane dezagreabile și iritabile când sunt ostenite, devin plăcute după ce s-au odihnit puțin. Aceasta dovedește că nimicurile iritante, nu sunt iritante prin ele înșile, deci nu trebuie să le lăsăm să ne strice armonia. Ne mobilizăm spiritul cu gânduri vicioase și distructive, apoi îl silim să lucreze obosit și dezacordat 63
stimulându-l cu tot felul de excitante, până când î1 ruinăm. Ne-a fost dat ca să ne facă fericiți, dar noi, prin brutalitatea noastră, îi stânjenim activitatea normală. Trebuie să ne autoreeducăm în așa chip, încât orice ni s-ar întâmpla să nu ne pierdem nici prezența de spirit, nici echilibrul mintal. Viața noastră este diferențiată în expresie pe de o parte, dacă suntem senini, îngăduitori și blânzi sau hărțuiți de îndoială mândrie și disonanță pe de altă parte. Dacă am învăța să fim mereu în ton, ne-am stimula capacitatea și ne-am prelungi viața. Un om cu suflet mare, echilibrat, senin și calm se simte „și este” un uriaș. Am cunoscut un om de stat, care devenea cu totul mizerabil, când îl necăjeau muștele, furnicile și țân țarii; era incapabil să facă altceva decât să lupte cu aceste insecte. Observatoarele astronomice sunt de obicei instalate pe vârful munților, pentru ca să nu apară în câmpul lentilei gunoaiele din atmosfera joasă. Pentru a goni zgomotele distonante care ostenesc spiritul, pentru a neutraliza miile de nimicuri care ne otrăvesc viața, trebuie să ne înăl țăm până la împărăția gândirii și a sentimentului curat, unde sufletul respiră un aer divin și unde ne simțim în contact cu Principiul Unic și Etern. Cu Dumnezeu. De ce să nu avem puteri divine, de ce să fim mărunți, dacă suntem de obârșie divină? Te aștepți oare ca fiul tău să-ți fie inferior? De ce dar plămada lui Dumnezeu să nu îndrăznească să fie în ea scânteia divină și să devină asemănător cu El? Nenorocirea este că nu știm să ne cerem drepturile originii noastre. Și până când vom învăța aceasta, nu vom putea produce decât puțin și cu eforturi mari, pe când în noi este puterea de-a produce mult cu eforturi mici. A fi în ton cu Armonia Universală, înseamnă a putea dobândi sănătate deplină, fericire, belșug și toate binecuvântările cuvenite omului prin drept Divin. XI Puterea lăuntrică. Am văzut un om de vigoare mijlocie, așezat cu capul și călcâiele pe câte un scaun, iar pe o scândură, pusă de-a 64
curmezișul pe pântecele lui, șase oameni sau un cal. Aceste isprăvi sunt mentale, fiindcă puterile fizice ale omului nu sunt suficiente pentru asemenea eforturi. Totuși oricine le poate realiza sub stăpânirea hipnozei. De unde vine puterea care face posibil ceva atât de extraordinar? Desigur nu de la hipnotizator, care nu face decât să pună în acțiune puterile ascunse în hipnotizat. Asemenea isprăvi ne dau o idee despre imensele puteri ce zac în noi și de care nu știm să ne servim. Dacă am ști, am înfăptui minuni. Fără să putem explica, simțim instinctiv că este în noi o mare putere care ne mână, o putere „ascunsă” care ne prezidează soarta și care ne ajută când o invocăm în cazuri de mare primejdie. Această putere minunată, când casa ia foc, sau altă catastrofă ne lovește, face într-o clipă un erou dintr-un invalid. De unde vine puterea ce se arată „super” de-odată? Vine din străfundul ființei și ne dovedește cât este de mare și cât de puțin e utilizată. * „Minuni” de acest fel se înfăptuiesc cu ușurință și fără interven ții de „sus” prin autosugestie conștientă după cum se constată.
Noua filozofie încearcă să învețe pe oameni cum să descopere și cum se folosește acea minunată putere ascunsă și de care încă nu știm să ne slujim decât foarte rar și într-o foarte mică măsură. Dacă am cunoaște nesfârșitele puteri înlănțuite în noi, nu ne-am mira când aflăm, de pildă, că un păcătos derbedeu a fost un erou cu ocazia unei deraieri, inundații, cutremur, incendiu, etc. Un erou este în fiecare, dar îi lipsește ocazia să se arate, fiindcă priceperea noastră și curățenia sufletească nu-i în stare să-l determine. Simțim constant că în noi este ceva ce nu se frânge niciodată și care nu greșește. În acest ceva ascuns stă tot adevărul, toată iubirea, toată viața; acolo sălășluiește „pacea care întrece toate cunoștințele”; acolo strălucește „lumina ce n-a fost niciodată văzută. nici pe pământ, nici pe ape”. Mulți mor cu toate că în ființa lor au încă multă sănătate latentă ce i-ar putea scăpa din boală, dacă ar ști săși „cultive acel ceva”. Istoria medicinii este plină de cazuri de revenire la viață, în ultimul moment, prin invoca65
ția sugestivă a unei rude iubite, sau a unui medic psiholog. Din nenorocire, de cele mai multe ori, bolnavul are credința că nu se poate însănătoși, că trebuie să moară, iar această convingere paralizează puterile de rezistență ale trupului și boala devine fatală, prin lipsă de credin ță (și de bună voință). Tot astfel, sunt mulți nenorociți care măresc armata învinșilor, fiindcă nu știu să „scoată” din ei decât abia energia necesară ca să vegeteze, cu toate că în sufletul lor „dorm” puteri imense, pe care dacă o inspirație fericită sau un prilej favorabil le trezește, ajung să îndeplinească lucruri mari. Aceasta este și nu alta, însăși taina geniului: dezlănțuirea puterii lăuntrice. Va veni o vreme când ne vom sluji după voie de puterile cele ascunse, pe care azi nu le găsim decât în crizele excepționale. Deocamdată însă, n-avem destulă încredere în puterile noastre subconștiente și nici nu știm să le punem la lucru*. În om este ceva care nu se strică niciodată, care nu se demoralizează, care nu se înjosește și care poate ridica cea mai decăzută ființă până la starea normală de armonie cu viața veșnică. Ori, ajuns în această stare, omul iubește binele, fiindcă în el se află principiul dreptății, al cinstei și al adevărului. Răul nu-i în firea omului normal, care răspândește binele, ca floarea mireasma. O creatură omenească rea, necinstită, suspicioasă, lacomă, avară, nu-i om, după cum disonanța nu-i muzică. Divinul din om, mai devreme sau mai târziu, triumfă, după cum adevărul înfrânge eroarea și armonia discordia, deoarece adevărul e veșnic, pe când minciuna este fals. „Eu l-am pansat și Dumnezeu l-a víndecat” a scris Ambroise Paré pe zidul școlii de medicină din Paris. Iată taina vindecării! Biblia, care, ca și oarecare scriptură sfântă a oricărei religii, e plină de povestiri de vindecări mentale. De ce să ne îndreptăm către Puterea Creatoare numai în nenorocire? Să ne gândim cât este de ridicol a crede că o doctorie înghițită, ea singură, poate să schimbe starea principiului 66
spiritual din noi!
* ......Stăpânirea de sine prin autosugestie......
Spiritul singur este creator. Nimic n-a fost făcut și nici nu poate fi refàcut decât de spirit! Numai el este creatorul celulelor noastre și numai el le poate preface când sunt bolnave! Orice vindecare nu este decât autovindecare.* Puterea „Ființa” stă numai în ființa noastră làuntrică. Ce binefacere pentru omenire va fi atunci, când fiecare își va da seama că orice vindecare nu poate veni decât de la trezirea forțelor lăuntrice, și că neîndoielnic vin, odată aceste forțe „trezite”. Medicii viitorului vor propovădui că un processus creator lucrează mereu în om și că dacă felul educației, al culturii și al ideilor noastre nu i-ar stânjeni activitatea, vindecările noastre ar fi întotdeauna repezi și depline. Unii cultivatori cumpără pământ în regiuni sterile și se pun pe muncă, începând cu săparea unei fântâni, dar se descurajează înainte de-a ajunge la apă. Câte unul sapă însă cu încăpățânare și sfârșește prin a face o grădină minunată în mijlocul pustietăților. Tot așa, mulți nesăpând destul de adânc în ființa lor ascunsă, nu ajung la marele izvor de viață, care i-ar regenera și, astfel, rămân să-și ducă viața steril și searbăd. Cu toții am avut, măcar o dată în viață, intui ția imenselor rezerve din noi, fie cu prilejul unei mari dureri, fie citind o carte inspirată, fie printr-o convorbire cu un „mare” optimist. Să căutăm a păstra veșnic atitudinea mentală în care ne-a pus acea intuiție, acea clipă de putere și de speranță. *cf.Coué, op.cit. Dă-ți seama că ești o parte a Înțelepciunii Universale, care susține totul, care face modelul trandafirului înainte de-al face în realitate, eare face soarele și firu1 de iarbă! Pricepe că acest Ocean de Energie este și-n tine și că- ți stă la îndemână să-l folosești, ca să produci orice ai vrea! Unul folosește, izvorul vieții, ca să facă o minunată statuie, altul o minunată carte, altul telefonul și alții fapte monstruoase, ce demoralizează omenirea! 67
Dacă omul s-ar armoniza cu Principiul Etern care sălășluiește în el, care nu moare niciodată, care nu-i niciodată bolnav, care nu păcătuiește niciodată, atunci ar atinge cea mai înaltă formă de viață. Cei mai mulți dintre oameni nu-și dau seama că aspirațiile legitime sunt sfinte. Ce este oare acest impuls lăuntric, pe care îl resimțim? Este îndemnul vieții veșnice, care ne silește să ajungem la ceva tot mai bun, care nu ne lasă să ne mulțumim cu puțin. XII Noua metodă de educație. Iubirea este un medicament și un remediu dătător de viață. Biblia arată numeroase vindecări prin iubire. „Pentru că iubește, îi voi prelungi viața”, a zis Psalmistul. Cànd vom înțelege oare că Marele Principiu curativ este dragostea, fiindcă este armonie? Unde iubirea domnește, nu-i discordie. Iubirea este seninătatea, pacea și fericirea. Este marele remediu împotriva oricărei dureri și este pavăză răutății, răzbunării și a tuturor instinctelor brutale. Patimile urâte își găsesc pieirea în iubirea sinceră și în simpatia duioasă. Nu o dată s-a văzut cazul unei mame pe care dragostea de copii a întors-o de pe marginea mormântului! Convingerea că este necesară educația lor, dă unei mame, cu adevărat iubitoare, puterea să reziste bolii și so învingă. Știu o mamă carc cunoaște vraja de-a tămădui toate suferințele copiilor ei prin dragoste. Această mamă știe cum să-și ridice copilul îndurerat până la Împărăția Armoniei Veșnice. Otrăvii geloziei, mâniei sau urii, ea îi opune antidotul iubirii, căci ea simte că a ocărâ pe un copil care suferă, este a stinge focul cu gaz. Este știut că, copilul pe care părinții îl cresc în atmosfera necazurilor lor îmbătrânește înainte de vreme. Gândiți-vă, acum, la copiii care cresc în promiscuitatea mizeriei! Nu-i de mirare că ajung criminali. Dar este cu totul surprinzător - și mai niciodată nu se întâmplă – ca un copil crescut într-o atmosferă curată, nobilă, intelectuală, să nu meargă spre lumină, spre succes. 68
Cum s-ar putea oare ca un copil, ce în primii lui ani, când este îndeosebi impresionabil, n-a primit decât sugestii de rău, de gelozie, de ură, de răzbunare, să ducă mai târziu o viață frumoasă? Este foarte însemnat lucru ca, copiii să nu audă, să nu vadă și să nu învețe decât ceea ce le înnobilează caracterul. Spiritul copilului este o placă de fotografie; păstrează imaginea oricărei gândiri și toate sugestiile cărora le este expus. Dar primele impresii formează caracterul și determină tot viitorul. Dacă vrei să-ți ajuți copilul să dea tot cât e capabilă firea lui și să-i mărești posibilitățile, crește-l în sugestii pozitive de dragoste, speranță, de optimism; stimulează-i încrederea și devotamentul. Astfel îl vei face fericit și fericirea lăuntrică duce la succes. Este mult, mult mai bine, pentru viitorul unui copil să-l crești în idei juste, în gândire de încredere, de succes, de optimism, decât să-i lași avere. Să-i umpli spiritul copilului de armonie și de adevăr, de cinste și iubire curată ca să nu mai fie loc în el pentru discordie și eroare. Este o cruzime să amintești mereu copiilor defectele și ciudățeniile lor. Copiii sensibili ar putea fi sugestionați și li s-ar putea fixa în caracter un complex de inferioritate. A releva copilului un rău al lui, este mult mai puțin folositor, decât a-i sugestiona binele opus, trecând cu vederea răul. Însinuarea neîntreruptă a iubirii, a frumosului, a nobleței îi va influența atât de mult firea, încât nimic josnic sau vulgar nu-l va atrage. Copilului îi trebuie inspirată încrederea în el, prin orice mijloc; nu ca să se considere superior tuturor, ci ca săși dea seama că este făcut după chipul lui Dumnezeu și că are și datoria și putința să-și pună în valoare harurile divine cu care s-a născut. Mulți copii, mai ales acei sensibili și timizi, au tendința să se creadă mai puțin înzestrați, însă tocmai aceștia pot fi mai cu ușurință încurajați sau descurajați. Ar fi o crimă să fie menținuți în lipsă de încredere. 69
Sugestiile deprimante se înfig în sufletul lor ca niște săgeți și treptat intră atât de adânc, încât rana nu se mai vindecă toată,viața. Mulți părinți nu-și dau seama cât de mult simt copiii descurajarea și ridicolul. Copiilor le place să fie lăudați, încurajați și apreciați; aceasta fiind pentru ei și un tonic necesar. Ei se inhibă repede sub influența criticii, reproșului sau a deprecierii. Educația prin neîntrerupte critici și observații, este cea mai rea. Este condamnabil să-i faci pe copii să creadă că sunt stupizi, mediocri sau anormali și că nu vor reuși în viață. Nimic nu este așa condamnabil la un părinte sau la un educator, decât să distrugă energia unui copil, să-i inducă starea de neputință, de inutilitate, de „terminare” (...) Nimeni nu îmbătrânește înainte de a pierde interesul pentru viață, înainte de-a i se fi răcit inima . Atât timp cât păstrezi câteva contacte cu viața, spiritul nu poate îmbătrâni. Un om este bătrân, indiferent de vârstă, atunci când nimic nu mai simte și nici nu mai gândește decât ca un bătrân. Gândurile ca energia, puterile și ambițiile nu trebuie să înceapă să scadă de la o anumită vârstă dinainte fixată; acest fapt ar avea asupra organismului o influen ță dezastruoasă. Nu ne putem da bine seama cât este de benefic să trecem de limitele ce singuri le-am fixat, sau de-a făptui ceea ce credem inițial că nu suntem în stare să facem.. Nu ne mutăm cu gândul la bătrânețe și mergem pe acest drum nenorocit până la tristul său capăt, dacă nu avem priceperea de-a ne întoarce cu mintea și atitudinea spre tinerețe. Îndată ce ți-a intrat în cap gândul că îmbătrânești, încep să se arate și semnele bătrâneții. Gândul tinereții, mereu prezent în minte, se va manifesta în trupul nostru, producând armonie, grație, frumusețe și împiedicând zbârciturile și osteneala. Un lucru este sigur: nu putem fi mult deosebiți de ceea ce ne sunt convingerile. Medicul cu greu va ține în viață pe acela care este convins că moare, că nu se poate 70
să nu moară. Starea organismului este strâns legată de credința sufletului, de felul gândurilor. Am cunoscut persoane convinse că nu vor depăși o anumită vârstă și care cu câțiva ani înaintea termenului ce și l-au fixat, s-au pus să-și lichideze conștiincios toate legăturile cu viața. Adânca lor credință s-a înfăptuit! Puțin după scadență au murit. Asemenea prejudecăți asupra vieții sunt și mai periculoase pentru acei care au un trai monoton și uniform. Viața fără variație și fără distracții, aceiași zi de zi și an de an, osifică gândirea. De aceea mulți rurali, cu toate că au condiții igienice bune, trăiesc mai puțin și în tot cazul îmbătrânesc mai repede. Osificarea mentală pricinuiește osificarea fizică.. Întâi vine slăbirea gândirii și numai în urmă înțepenirea articulațiilor. Zbârciturile apar întâi în gândire și apoi pe figură. Variația este o nevoie tinerească, tinerețea se men ține prin variație. Înțelegerea optimistă a vieții, munca rațională și eficientă, o filozofie de viață mai veselă, multă igienă, au prelungit traiul în ultima vreme. Lucrul este dovedit prin statisticele societăților de asigurare. Urmărirea unui scop prelungește viața . Am fost doar creați ca să desăvârșim ceva pe lumea asta! Nimic nu omoară tinerețea în om mai rapid ca lenea, sau ca activitatea împrăștiată,, fără un scop anume. Vaporul care stă în port, putrezește mai degrabă decât acel care călătorește. Facultățile creierului ca și organele neîntrebuințate îmbătrânesc mai repede decât facultățile și organele mereu în funcțiune. Nu este greu să-ți împrospătezi și să-ți întinere ști spiritul: este destul să ai în minte gândul cel bun și în țelept asupra vieții. Dacă dorești să fii tânăr, trebuie să te vezi, cu încredere, întinerind; adică să voiești ca refacerea constantă a celulelor trupului tău să fie o regenerare, nu o îmbătrânire. Spune-ți: nu pot îmbătrâni, , deoarece bătrânețea nu este decât începutul sfârșitului, o scurtă agonie în ajunul 71
morții. Crede în viață și trăiește-o! Crede în tinere țe și trăieșt-o, simte-o și fă-o să se arate prin toți porii fiin ței tale! Închide cu hotărâre ușa tuturor dușmanilor tinere ții, tuturor gândurilor ce ne pot îmbătrâni. uită întâmplările neplăcute, încercările dureroase. Prin gândire pozitivă î ți păstrezi tinerețea și trăiești mult. Viața de familie este și ea un puternic mijloc de prelungire a vieții, când este fericită; dar micile fricțiuni zilnice uzează mult tinerețea. Armonia fizică nu poate fi păstrată decât prin armonia gândirii. Un preot englez ajuns la 105 ani spunea, că și-a prelungit viața impunându-și să nu se gândească la nimic neplăcut după ora nouă seara. - Grijile în timpul somnului îmbătrânesc organismul, deoarece, otrăvesc sângele și stânjenesc acel processus mental de regenerare, prin destabilizarea armoniei generale în trup și suflet. Spiritul multora s-a dezechilibrat, numai pentru că nau știut să evite în somn preocupările neplăcute. Înainte de-a adormi, trebuie să ne inducem gânduri vesele și încurajatoare. Dacă am avut greutăți în timpul zilei, să ne culcăm alungând din minte tot ce ne-a supărat și amărât. Mai bine să nu te culci deloc, oricât ar fi aceasta de dăunătoare, decât să adormi fără să-ți fi redobândit armonia sufletului, care restabilește echilibru forțelor în timpul somnului. Inteligența, gândirea înțeleptă, poate înlătura multe din cauzele care scurtează viața. Dacă omul ar fi destul de cuminte, și-ar putea păstra tinerețea chiar după o sută de ani. Un semn foarte îmbucurător al vremurilor moderne, este nota mai puțin tristă și tragică a vieții religioase. Cântecele deprimante, tânguirile nesfârșite, amenințările înfricoșate, ocupă mai puțin loc în slujbele și disciplinele religioase. Ca urmare, suntem mai veseli, râdem mai mult, petrecem mai mult. Și nu mai este la modă atitudinea sumbră, mina gravă și melancolică, nici luarea vieții în tragic. Oamenii instruiți știu să se descotorosească de o mul72
țime de slăbiciuni mentale, care ucid înainte de vreme pe cei inculți. Astronomii, de exemplu, ocupați cu spațiul nesfârșit, sunt mai la adăpost de micile mizerii trupești, decât oamenii de ocupație obișnuită. Și viața simplă, stăpânită de un înalt ideal, mărește longevitatea. Preotul de pildă, prin sublimele sale preocupări, prin traiul său dezbrăcat de egoism și închinat aproapelui cu o totală uitare de sine, se bucură de cele mai bune condiții care prelungesc viața. Aspirațiile sunt un tonic; ele stimulează facultățile minții și funcțiile organelor. Îmbătrânim repede numai pentru că nu știm să rămânem în tonul just. Echilibrul și seninătatea sunt determinante în longevitatea psiho-fizică, în păstrarea unei constituții puternice și frumoase. Omul viitorului va aduna mereu înțelepciune și putere. Este mare deosebire între coacerea și ofilirea fructului. O bătrânețe normală este frumoasă, senină plăcută; este un processus de îmbogățire și de potolire, un processus ale cărui flori sunt mai fiumoase decât acelea ale tinereții. Sunt multe teorii care spun că sfârșitul vieții este mai frumos decât începutul ei. Când vom pricepe acest mare adevăr, că sănătatea și fericirea sunt normalul și că, în fiecare din noi, este o părticică din Principiul Universal, Unic, Etern, vom fi în stare să ne împotrivim timpului și să ne dăm seama că în ceea ce numim bătrânețe, nu poate fi descompunerea ființei noastre reale și eterne. XIII Omul este ceea ce-i sunt gândurile. Cercetând prin analiză spectrală lumina unei stele, deși suntem la depărtare de milioane de ani lumină, ne putem da seama care sunt elementele care ard în atmosfera ei de foc. Un psiholog poate analiza caracterele după umbrele pe care gândurile și idealurile le aruncă pe figuri. Lucrurile și împrejurările n-au asupra noastră decât puterea pe care le-o atribuim. Ceea ce ar putea speria pe unul, așa încât să-l omoare, altuia poate să nu-i facă nici 73
cea mai mică impresie. Sunt fericiți aceia care și-au educat atât de bine gândirea, încât nimic nu poate să le strice echilibrul mental. Cunosc persoane care au pierdut și familie și avere și situație și reputația, pe nedrept și totuși nimeni n-a auzit o plângere din gura lor și n-a putut să observe o slăbiciune în viața lor; deoarece au învățat bine știința gândirii juste, prin care se alungă din spirit tot ceea ce pricinuiește durere sau necaz. Când suferi sau când ești necăjit, poți să fii sigur că ai deschis o portiță a sufletului ce nu trebuia deschisă. Ori de câte ori te simți nenorocit, deprimat, îngrijorat, sau când ai gânduri negre, este numai pentru că te-ai lăsat copleșit de vreo otravă mentală, care totuși are antidotul ei, tot așa de sigur cum apa este antidotul focului. Abia elita omenirii începe să priceapă adevărul știin țific din străvechea filozofte, ce ne poruncește să ne iubim dușmanii. Dacă îi urâm, nu facem decât să mărim focul patimii ce ne consumă, pe când iubirea stinge acest foc și ne redă binefăcătorul echilibru. Și apoi gândurile noastre de dragoste neutralizează ura adversarului. Porunca de-a iubi pe dușmani nu este, prin urmare, numai creștinească, ci este tot atât de științifică, cum este și aceea de a arunca apă peste foc. Ceilalți oameni ne dau ceea ce și noi le dăm lor. Îi provocăm să vadă în noi ceea ce noi vedem într-înșii. Dacă încercăm să vedem în ei binele, noblețea, sinceritatea, adevărul, puterea afinității acestor virtuți îi va face să le vadă și ei în noi. Dacăm dimpotrivă, nu scrutăm în ei decât răul, tot rău vor vedea și ei în persoana noastră. Dacă avem față de altul gànduri - meschine, gânduri, invidioase, disprețuitoare, dacă vrem numaidecât să găsim bestia din ei, numai bestia va veni spre noi, numai ea își va căuta afinitățile în noi. Fiecare persoană pe care o întâlnim, are despre noi o părere ce prea puțin se deosebește de părerea ce noi o avem despre dânsa. Efluviile spirituale ce merg de la tine spre altul, se întorc de la el spre tine. Dacă te adresezi unui criminal numai cu scânteia divină din tine, vei deștepta în el scânteia divină ce nu se poate să nu fie în orice om. 74
Dacă, însă, vei îngădui să iasă din tine puteri diavolești, ca ura, gelozia, invidia, ele vor trezi pe dracul în acela care ar fi victima urii tale infernale. Binele iese în calea binelui, răul răspunde răului, ura iese în calea urii, dragostea atrage dragostea, fiindcă legea afinității nu se dezminte niciodată. Gândirea are legi nestrămutate, ca și matematica. Instinctiv, urii, nu-i răspunde dragostea; dar gândul de bună voință, atrage buna voință. Numai conștient, voit, putem răsplăti ura cu iubire. Ca să ai prieteni, trebuie să-i iubești. Ca să fii iubit, iubește. Chiar și animalele sălbatice răspund gândirii ce le-o inducem. Îmblânzitorul stăpânește mai bine fiara prin bunătate și dragoste, decât prin răutate și prin puteri frzice. Diavolul din noi ne îndeamnă să răspundem cu ură la bunăvoință; și este în om un ceva bestial, care se trezește ca un ecou al bestialității altuia față de el. „Aceluia care-mi face rău, chiar voit - spunea un budist - îi răspund printr-o sinceră iubire! Și cu cât îmi va face mai mult rău, cu atât îi voi face mai mult bine”. Va veni o vreme când oamenii își vor păzi spiritul de invazia gândurilor discordante, cum își păzesc astăzi grădina de invazia buruienilor. Cine-și cunoaște caracterul prezent, poate spune ce fel de semințe și-a sădit în suflet când era tânăr.N-ai să culegi trandafiri, dacă ai semănat spini. Cum ai putea să te aștepți să culegi bunăvoință și simpatie, dacă ai semănat brutalitate și dușmănie? Dacă semeni printre oameni gânduri de belșug, de succes, de armonie, vei propăși în viață; dacă semeni ură, îndoială, zgârcenie, nu te poți aștepta decât la o recoltă tristă. O figură amară și ostilă trădează un suflet egoist și vicios. O figură deschisă și senină este produsul gândirii armonioase, dezinteresate și altruiste. Omul ce se plânge mereu de soarta lui și care aruncă vina pe alții, nu-i un om normal, nici chiar real; nu este decât o caricatură a omului. Trebuie să învățăm, odată, a ne păzi de gânduri dușmane, de emoții ucigătoare, tot așa cum ne păzim casa de hoți. Să ne deprindem a le goni din suflet, sau a le neu75
traliza prin contrariul lor, cu scopul de-a ne scuti de suferință, de umilință, de durere și de fatalele lor urmări. Știind că trupul este o „formă” a sufletului, este oare ceva mai științific decât concluzia că un suflet plin de gânduri bolnave, nu poate întreține decât un trup bolnav? Cum ne putem aștepta ca bioritmul să se facă normal, într-un trup plămădit cu gânduri anormale? Tulburările frzice, totdeauna dovedesc tulburări mentale; deoarece dacă ar fi în spirit o perfectă armonie, și corpul ar fi armonios. Sălbaticii și popoarele primitive cred, că principiul atotcreator a pus în unele plante, fructe, leacul bolilor fizice. Dar noi am început să pricepem că omul are în el însuși marele panaceu al tuturor bolilor. Simpla gândire veselă este un leac pentru toate bolile sufletești; iar anumite feluri de-a gândi, sunt tot atàtea leacuri. Fii optimist și vei alunga îndoiala, marele izvor de boli, de insucces și de mizerii. Stai strajă la intrarea sufletului tău, ca să nu-l năpădească vreun dușman al fericirii și al propășirii tale; făcând așa, te vei minuna de puterile ce vei dobândi și de totala și fericita schimbare ce se va face în tine - și încă în foarte scurt timp. Deprinderea de-a cultiva gânduri de sănătate, de putere, de vrednicie, făcând din ele realități prezente și socotindu-le adevăruri veșnice; este un tonic vrăjit ce dă repede senzația unor puteri reînnoite și sporite. Toate gândurile ce sugerează slăbiciune, insucces, nenorocire, sau sărăcie sunt distructive, negative, deprimante. sunt dușmanii noștri. Alungă-i ori de câte ori vor încerca să-ți pătrundă în suflet. Ferește-te de ei cum te-ai feri de un bandit, deoarece îți fură confortul, armonia, puterea, fericirea, succesul. Atâta timp cât sugestiile înălțătoare ocupă spiritul, cele opuse lor nu-și pot îndeplini opera de distrugere. Din ce în ce mai mult ești tot mai asemănător cu ceea ce iubești și dorești cu ardoare, după cum vei semăna tot mai puțin cu ceea ce urăști, desconsideri sau renegi. Te prefaci după dorințele ce-ți stăpânesc sufletul cu putere. 76
Negând mereu ipocrita formulă că omul ar fi un vierme păcătos și afirmând mereu adevărul că, dimpotrivă, frumusețea și puterile nobile sunt de esența omului, ne vom preface caracterul în chip minunat. De ceea ce te lepezi cu neîntreruptă statornicie, îți iese din conștiință și din viață. O nețărmurită putere îți umple ființa și îți întărește caracterul când ai, fără întrerupere, în minte, numai idei de viață, de adevăr, de frumusețe, de optimism. Nimic nu-i mai important în viața noastră decât calitatea gândurilor noastre obișnuite și zilnice. Viața îți este cu totul alta, după cum gândurile îți sunt sănătoase sau bolnave. cele mai superbe idealuri se pervertesc, dacă gândirea zilnică este vulgară. Este de cea mai mare importanță să privești viața în chip sănătos, vesel, optimist și cu acea încredere care aduce soarele în inimă. Persoanele care emit judecăți vesele, optimiste, încurajante, răspândesc adevărate raze de soare, ce sunt pentru mediul înconjurător o minunată binefacere. Deprinde-te să radiezi bucurie; să fii generos și afabil. Împrăștie veselia fără rezevă. Răspândește-o în căminul tău, în stradă, în tramvai, oriunde te-ai afla, pretutindeni, cum trandafirul își dăruie mireasma. Când te vei pătrunde de adevărul că gândirea bună și iubitoare este un balsam pentru rănile tale, ca și ale celorlalți, că gândurile armonioase și frumoase înalță și înnobilează și că cele opuse însămânțează moarte și ruină, atunci vei găsi taina adevăratului fel de-a trăi. Unii nutresc, cu anii, gânduri de ură și de gelozie împotriva vreunui dușman. Această atitudine mentală îi împiedică, fără să-și de-a seama, să dea vieții toată măsura puterilor lor și, astfel, nu pot fi fericiți. Și apoi, radiind dușmănie trezești antagonismul în ceilalți, și-i faci dușmani și astfel îți strici singur ambientul. Trebuie să ai bună voire în inimă, ca ceea ce faci, fie cu capul, fie cu mâinile, să fie treabă vrednică. Ura, răzbunarea, gelozia, sunt stimuli negativi activi, cu eare te sinucizi, ca și cu arsenic, dar mai încet. 77
Atitudinea binevoitoare față de toți, te apără de dușmănia celorlalți, mai bine decât orice. Sunt persoane fericite care trăiesc blând, cărora nimic nu le strică pacea sufletească, care n-au dezacorduri în viață, deoarece se bucură de o trainică armonie lăuntrică. Par a iubi pe toată, lumea și toată lumea le iubește. Alții, din pricina unor rele predispoziții neînfrânate, sau a unei naturi sălbatice, sunt mereu în căldarea cu ulei clocotit! Toți acei stăpâniți de simțăminte de ură, de gelozie, de invidie își strică și sănătatea morală și cea fizică, dar și reputația. Aceștia se minunează că nu-s prețui ți, că nu-s iubiți; dar cauza este numai în ei, în fermen ții de ură și de răzbunnare pe care răspândindu-i împrejurul lor, ucid bunele sentimente care altfel ar veni spre ei. Pe de altă parte, acei care iradiază gândul lor plăcut, iubitor, simpatic și binevoitor pentru alții, sunt la rândul lor simpatici și iubiți. Va veni vremea când toți oamenii își vor da seama că este neasemănat mai ușor de făcut binele decât răul, că practicând „regula de aur”, a Iubirii se induce în lume o bunăstare universală. XIV Gândurile greșite Produc un venin Psihic. Una din cele mai nenorocite idei omenești este aceea a eredității bolilor trupești; ereditatea este mult mai puțin dăunătoare, decât frica de această idee. Trupul fiind o masă de celule într-o absolută dependență una de alta, gândul rău face mai mult rău organelor și funcțiunilor decât o problematică ereditară. Gândurile, după chipul și asemănarea lor, „nasc” în corp tot alte celule noi, tinere, vioaie și viguroase sau bolnave, slabe și neviabile. Va veni vremea când omul va ști să audă reclamațiile celulelor ce suferă de boală sau de discordie, tot așa cum auzim strigătul unui copil; și atunci, va ști să le vindece cu gândul potrivit. Gândind exclusiv într-un anumit fel vom restabili armonia.* Va veni vremea când omului îi va fi rușine săvorbească de slăbiciunile lui, deoarece astfel ar dovedi că a făptuit păcatul unui gând de ură, de răzbunare, de gelozie, 78
de înșelăciune față de aproapele sau de grijă și de frică pentru el însuși; într-un cuvânt, mărturisirea unei dureri va dovedi o rușinoasă otrăvire mentală, o compromițătoare uitare a stăpânirii de sine. Ca să fii sănătos și fericit și ca să ai succes, trebuie să fii bun. Alt drum de propășire nu este. * cf.Coué, Autosugestia curativă în „Stăpânirea de sine”
O șubredă sănătate fizică este produsul unei greșite vieți psihice a noastră, sau a părinților noștri, care ne transmit mai degrabă starea lor sufletească, decât bolile lor. Astăzi, prea puțini își dau seama că lăsându-se copleșiți de gânduri, de emoții și de patimi rele, își pricinuiesc boli fizice. Orice gând rău este un agent patogen. Trupul plătește toate gândurile nearmonioase. Odată ce știm că atitudinea mentală se reproduce în trup, trebuie să fim grăbiți să ne construim caracterul. Ființa noastră ține să semene tot mai mult cu ceea ce ne ocupă mai mult spiritul. Dacă ne concentrăm gândurile asupra celor religioase, ne vom spiritualiza și manierele și expresia feței. De aceea, recunoaștem felul profesiunii necunoscuților pe care-i întâlnim pe stradă, după înfățișarea lor. Te-ai gândit vreodată că ți se pot citi gândurile pe față și în atitudine? Și că figura îți este un buletin alt preocupărilor tale din ultimii ani? În zadar îți închipui că-ți poți păstra mereu taina gândurilor, ele îți apar înscrise pe față. - Nimic nu putem ascunde temeinic, deoarece, cu încetul, toată viața noastră sufletească ni se arată prin stigmate fizice pe chip; iar adevărata noastră personalitate radiază mereu în afară. Gândirea înțeleaptă și o viață dreaptă, fac un suflet și un trup sănătos. Trupul fiind produsul spiritului, nu se poate să nu-i semene. Cine cultivă adevărul, armonia, frumusețea și dragostea, va avea un trup sănătos. Este bine cunoscut că cine-și fixează gândul cu teamă asupra unei inflamații sau dureri oarecare, o agravează.* 79
Singurul mijloc de-a ajunge la o sănătate perfectă, este de-a realiza în cuget tot mai multă sănătate, tot mai multă vigoare. Nu poți fi fizicește viguros, fără să ai gânduri de vigoare. Un trup sănătos nu este decât exteriorizarea gândirii de sănătate. Cât timp trăiești, cu energie, în minte un ideal de tinerețe, de vigoare și de puteri creatoare, trupul î ți va corespunde acestui ideal. Silește-te, în tot momentul, să crezi că ești și că faci tot ce trebuie ca să fii o ființă perfectă, că ai o sănătate solidă și un spirit bine echilibrat, capabil de mari eforturi. Să nu-ți îngădui niciodată un ideal bicisnic; să n-ai, nici o clipă măcar, ideea unei sănătăți imperfecte, căci modelele pe care ți le făurești în minte, ți se reproduc în trup. Ideile noastre, idealul nostru, gândurile noastre, emoțiile noastre, dispoziția zilnică, adică întreaga noastră atitudine mentală trimite, fără întrerupere, o succesiune de vibrații prin toate celulele trupului și astfel influențează funcția tuturor organelor. O bucurie nobilă trimite un fluid de viață și de vindecare, iute ca un fulger, până în cele mai îndepărtate celule. Iar pe de altă parte, o emoție rea, un gând hain, trimite otravă în toate miliardele de celule ale trupului. Este științific dovedit că starea mentalà vicioasă, că emoția patimilor morbide, produc schimbări chimice în creier și otrăvesc viața celulară a trupului întreg. Începem să înțelegem că celulele stomacului, ca și ale oricărui alt organ, sunt ca și o adevărată prelungire a creierului. De aceea, când mintea e tulburată, toate funcțiile sunt anormale. p. 92 *Yezi „Stăpdnirea de sine pildele și experiențele știin țifice citate de Coué:
Este o mare nenorocire credința că spiritul și inteligența nu pot să fie decât în creier, când în realitate ele se manifestà în toate celulele trupului. În acest sens, s-au făcut interesante experiențe. O părticică de țesut tăiată dintr-un organism viu și pusă lângă unele substanțe reacționeazà diferit, după felul substanței. Astfel, s-a put observa că celulele vii se îndepărtează de nitroglicerină, se apropie cu lăcomie de capiscum, (ardei), lângă opium se agită, dar cad învinse. 80
Aceasta dovedește că celula are inteligență; lucrează firesc, fiindcă nici celula nu-i decât o parte și o formă a spiritului însuși. Trupul și spiritul sunt unul și același lucru, un tot unic. Credința că ar fi două entități deosebite, a făcut omenirii un rău ce nu se poate socoti. Inteligența de care ne bucurăm este împărțită în toate celulele trupului. Desigur, că aceea a celulelor creierului a ajuns la un mai înalt grad de dezvoltare; dar este un minunat tonic conștiința că și celelalte celule sunt de aceiași esență divinà, deopotrivă de creatoare. Iar când avem nestrămutata credință, că întreg trupul este din izvorul sănătă ții, al iubirii, atunci abia vom ști ceea ce înseamnă a fi, cu adevătat, puternic. Unele organe sunt, mai mult decât altele, supuse influenței unora sau altora dintre otrăvurile mentale. De pildă, egoismul și invidia îmbolnăvesc mai ales ficatul; pe când mânia, gelozia și frica otrăvesc mai de grabă inima. Sunt persoane care în câteva minute își otrăvesc așa de mult organismul, încât timp de câteva zile tot corpul lor este bolnav. Certurile familiale la masă dau foarte adeseori indigestii și dispepsii. Oarecari forme de griji au o influență rea asupra rinichilor. Îndeosebi digestia suferă când creierul este neliniștit . Poți să mănânci bine și să elimini normal și totuși țesuturile să sufere de foame, dacă otrava supărării sau altă otravă mentală ți-a stricat calitatea și compoziția sucurilor digestive. Când sufletul este deprimat de frică, de grijă, de gelozie, de mânie, sau de ură, sucul gastric este secretat în condiții nepotrivite, este de calitate inferioară, nu mai are proporții chimice normale și adeseori conține chiar o adevărată otravă. Să nu-ți „așezi” niciodată necazurile la masă, căci nimic nu ruinează mai repede digestia decât un spirit ostenit și neliniștit. Nu este efort mai răsplătit, decât acela de-a fi mereu vesel la masă și vesel înainte de culcare. Să nu uităm niciodată că, ceea ce se întâmplă cu digestia, în general, când primim la masă o telegramă care 81
anunță dezastre, se întâmplă în particular, dar constant, când necazul este starea noastră obișnuită. Tulburarea digestiei prin emoții se vede experimental în laborator. Când găsim în mâncare ceva dezgustător, nu mai putem mânca nimic; foamea ne fuge dintr-o dată și chiar ne vine greață. Să nu pierdem din vedere faptul că puterea gândului asupra funcțiilor organice este mare. Deoarece medicina din lumea întreagă admite că dispepsia este o boală nervoasă, este limpede că gândurile vesele și armonioase o vor învinge. Făcând să fim stăpâniți mereu și în orice împrejurări de gânduri vesele, senine, armonioase, ne menținem echilibrul mental și atunci trupul își va menține pe al său. Gândurile discordante se manifestă în trup sub cele mai variate forme; adeseori sub forma de dispepsie, câteodată de reumatism, cancer, etc. Efectul rău al gândirii greșite se vede ușor în circulația sângelui. Să pricepem bine ce înseamnă, de pildă, răcirea extremităților corpului în urma unui acces de mânie, durere, etc. Gândurile produc adevărate schimbări chimice în creier, iar acele pătimașe schimbări otrăvitoare, înveninează toate celulele trupului. Un acces de mânie poate arde unele centre nervoase, ca un scurt circuit o lampă electrică. Este foarte tristă priveliștea naufragiului speranțelor, ambițiilor și a fricii, la care ajunge cel cu mintea pustiită de furtuna vreunei pasiuni rele, sau de intoxicarea zilnică, de tip panicard. Cât de repede învățăm, în domeniul fizic, că ce-i fierbinte frige; că, cuțitul taie; că, otrava ucide; pe când în domeniul mental ne otrăvim zilnic, grăbindu-ne moartea, prin gânduri rele ce ne distrug secrețiile vitale; cât suferim din pricina mentalului, a focului pasiunilor rele, și totuși nu suntem în stare să înlăturăm cauza acestor suferințe! * Acestei autosugestii trebuie sà i se adauge și aceea specială de vindecare, potrivit lui Coué (în „Stàpdnirea de sine”)
Grija, neliniștea, descurajarea, sau ideile panicarde copleșindu-te, îți micșorează energia și vitalitatea; ele 82
atacând delicatul organism mental, grăbesc îmbătrânirea și scurtează viața. Cinci minute de mânie pot dăuna atât de mult unor delicate centre vitale ale sistemului nervos, încât îndreptarea lor abia se poate face în săptămâni și chiar numai în luni de viață înțeleaptă; iar câteodată răul este ireparabil. Dacă ne vom da bine seama că emoțiile rele sunt demoralizante și că urâciunea lor se arată în trup prin stigmate și suferințe, ne vom deprinde să fugim de ele ca de ciumă. Istoria medicinii povestește multe cazuri de vindecare prin influența gândului. Boli grave și cronice au fost de-ndată vindecate, prin schimbarea subită produsă în creier de o veste bună și neașteptată. Aproape oricine a avut ocazia, măcar o dată în viața sa, să constate că o mare bucurie neașteptată i-a luat, ca și cu mâna, o durere fizică de care tocmai suferea. Chiar dacă ușurarea n-a ținut decât puțin, totuși s-a făcut astfel dovada că spiritul domină trupul. S-au văzut vânători cu totul istoviți de oboseală renunțând să mai urmeze vânatul, dar vederea neașteptată a animalului mult dorit, i-a înviorat ca prin minune și le-a dat puteri noi. Tot ce mărește sănătatea spiritului, întărește sănătatea trupului. Gândirea nobilă, veselă, optimistă, nu este un tonic numai pentru minte, ci și pentru trup. Să nu deprinzi niciodată convingerea neputinței dea te stăpâni. De asemenea, să nu spui niciodată: aceasta întrece puterile mele. Afirmă cu aplomb că ești mai tare decât mizeriile trupului și nu te fă robul unor puteri inferioare. Nimic nu-i mai prielnic dezvoltării unei boli decât atitudinea mentală care micșorează vitalitatea, prin ațintirea gândului asupra temerii că boala va fi mai tare. Imaginația speriată inventează, tot felul de semne, de simptome și stimulează progresul răului. Așteptarea emoțională a durerii și frica înfrângerii, micșorând credința, anihilând speranța (mare resort al vieții), omoară mai sigur decât bolile însăși. Aceia care au nenorocirea să se creadă moștenitori ai unei boli incurabile, își minează rezistența prin gânduri 83
deprimante. Toate secrețiile trupului lor sunt materialmente influențate și sângele lor își pierde, din ce în ce mai mult, calitățile lui vitale. Este științific dovedit că grija, necazul și frica, zilnic ucid milioane de globule roșii. Când un medic imprudent mărturisește bolnavului că îl socotește într-o stare gravă, boala se agravează și mai mult prin scăderea numărului globulelor roșii, omorâte de descurajarea pacientului. Mii de bolnavi sunt uciși ca urmare a acestei situații. Speranța și veselia sunt terapii mult mai bune decât medicația, cât timp aceste „leacuri” puternice lucrează, asupra organismului, bolnavul nu-i în primejdie mai niciodatà. Specialistul în care bolnavul are încredere vindecă, prin această încredere, mult mai bine decât prin tratamentul medicamentos. Mentalitatea bolnavului schimbându-se complet sub influența credinței, trupul lui reacționează mai energic. S-au constatat științific, ameliorări imediate generate de credința într-un medicament, înainte ca pilula înghițită să fi putut fi asimilată de organism. Credința, speranța, idealurile, vindecă bolile și transformă caracterele. Credința a fost, în toate timpurile și la toate popoarele, cel mai mare medic. Ea face minuni cu o lingură de apă, cu o pilulă de miez de pâine, cu un inel purtat întrun anumit fel, cu o vorbă spusă cu rostul potrivit. Să ne gândim la minunatele vindecări ale pelerinilor care merg sute de kilometri, postind și închinându-se, ca să bea un pahar de apă sfințită! Dacă acești nenorociți și-ar da seama că minunea este în ei înșiși, în credința lor, ce viață fecundă ar putea avea! Succesul, când vine mai ales după lungi necazuri, este un tonic ce schimbă compoziția chimicà a secrețiilor și îmbunătățește funcțiunea tuturor organelor trupului. Dar și contrariul este adevărat, pentru cei al căror suflet nu s-a cultivat în școala stăpânirii de sine. Starea fizică. nu-i decât realizarea materială a stării mentale. Din totdeauna omul a tot căutat și mai caută încă, pe pământ, în aer și sub pământ, tot felul de doctorii vegetale, animale sau minerale, dar nu-și dă seama că 84
marele leac, suveran și universal, îl poartă în creier, în adâncul ființei lui intime. Totuși, în ultimul timp, s-a produs o scădere treptată în terapia prin medicație, oamenii folosesc tot mai puține medicamente și se adresează tot mai mult igienei și naturii, ceea ce este un pas spre medicina sufletească. Mulți medici întrebuințează, tratamentuI mental. Tratamentul mental, strict științific, se răspândește tot mai mult; tot mai mult se recunoaște că ceea ce vindecă nu-i decât o putere lăuntrică. Omul scapă de dușmanii propășirii lui, când își alungă gândurile rele. Și nici nu-i greu să-ți gonești din spirit gândurile otrăvitoare. Nu-i de făcut altceva decât să pui gândul opus în locul acelui producător de panică. Gândurile de milostenie, de dragoste, ucid repede pe acele de răzbunare sau de ură; ideile negre năvălesc în spiritul care nu caută idei vesele. Numai atunci vom putea zice că știm să trăim, când vom fi învățat cum se alungă dușmanii mentali ai sănătății, ai digestiei, ai asimilării, dușmani ce ne otrăvesc sângele și secrețiile; când vom fi învățat să ne păstrăm imaginația curată și idealurile nobile. Când omul va ști să creeze, prin gândire antidotul la ideile și simțămintele de ură, de gelozie, de invidie, de deprimare, de melancolie, discordante, prin altele armonioase, când va recunoaște că o mare putere creatoaresălășluiește în atitudinea mentală corectă și că rezultă o groaznică tragedie din atitudinea mentală greșită, atunci civilizațía va propăși miraculos. Cuprins Introducere ................................................................... 3 I. Originea divină a aspirațiilor legitime ..................... 11 II. Și reușita și fericirea îți stau la îndemână ................21 III. Despre greșita evaluare a șanselor ........................ 30 IV. Să ai convingerea solidă că ești în stare să duci până la bun sfârșit lucrul început .......................................... 42 85
V. Încurajare prin autosugestie .................... ............... 53 VI. Gonește-ți gândurile negre ......................................61 VII. Omul se schimbă, schimbându-și gândurile ........ 7 0 VIII. Frica paralizează .................................................76 IX. Principiul divin al unității ...................................... 82 X. În ton cu armonia universală ................................... 85 XI. Puterea lăuntrică .................................................. 89 XII. Noua metodă de educație ,............................,,,.....94 XIII. Omul este ceea ce-i sunt gândurile ................... 102 XIV. Gândurile gregite produc un venin psihic ........ 1 09 EDITURA REÎNTREGIREA IULIA Dacă treci prin viață intrebandu-te de ce atragi anumiți oameni sau anumite categorii de oameni în viața ta, sar putea ca acest articol să ți se pară interesant. Poate că nu crezi că atragi pe nimeni în mod deosebit în viața ta, ci pur și simplu așa sunt oamenii sau poate crezi că oamenii apar în viața ta la întâmplare ca rezultat al șansei. Ei bine lasă-mă să-ți spun că, adevărul este altul. Există un motiv pentru care fiecare om din trecut a fost prezent în viața ta, pentru fiecare om pe care îl întâlne ști în prezent sau îl vei întâlni în viitor. Adevărul este că deși nu ești conștient că există o explicație pentru oamenii pe care îi atragi în viața ta, mintea ta subconștientă știe de ce fiecare om intră în viața ta și pentru ce motiv. Vestea bună este că depinde de alegerile tale conștiente dacă îți rămâne sau nu în preajmă. Totul în univers are o vibrație unică și asta include și oamenii. Nu există două vibrații exact la fel, așadar nu există doi oameni exact la fel deși vibrațiile pot fi foarte asemănătoare una cu alta. Aceste vibrații ale tale, invizibile atrag către tine evenimente și oameni care vibrează într-un mod apropiat față de tine. Nu ai observat că oamenii de succes se asociază cu alți oameni de succes? Oamenii leneși au în preajma lor alți oameni leneși? Câți oameni activi și de succes cunoști care să stea toată ziua cu cei care au ca preocupare principală să-și petreacă timpul uitându-se la televizor? 86
Motivul nu este pentru că o persoana este mai bună decât cealaltă pentru domeniul ei de activitate ci, este pentru că aceste două categorii de oameni emit vibra ții diferite, încât nu ar putea să împartă același spațiu pentru o perioadă îndelungată de timp. Acesta este și unul din răspunsurile la întrebarea de ce atragi aceeași categorie de oameni în viața ta. Același lucru se aplică și la oamenii încrezători în propriile persoane sau oamenii nesiguri. Ei nu se potrivesc. Nu face greșeala să crezi că încrederea este acela și lucru cu deschiderea unui om, pentru că nu este cazul. Poți să fii o persoană care are încredere în sine, dar să nu fii o persoană extrem de sociabilă și deschisă. Mulți oameni încrezători sunt rezervați, și par a fi timizi sau nesiguri, dar dacă intri într-o conversație cu ei, îți vei da seama că încrederea în propria lor persoană e evidentă. Dacă ești o persoană care are încredere în propria persoana, poate ți s-a întâmplat să cunoști o persoană nesigura, care după câteva pahare, părea a fi la fel ca și tine. V-ați distrat, v-ați simțit bine împreună, dar când v-ați întâlnit ulterior, când niciunul din voi nu era sub influența unor substanțe, ai simțit că nu sunteți compatibili. Alcoolul și alte substanțe poate au efectul de a-ți ridica sau coborâ vibrația pentru o perioadă limitată de timp, dar fii atent la persoanele pe care le cunoști când te afli sub aceste influențe, pentru că data viitoare s-ar putea să fie diferite. Acesta este un alt motiv pentru care atragi anumiți oameni. Mai departe poate te întrebi de ce o femeie care pare încântătoare, poate fi atrasă de un bărbat ne-atrăgător. Ei bine, adevărul este că ei pot fi atrași unul de celălalt chiar dacă par diferiți în exterior, pentru că mai mult ca sigur vibrează în același mod în interior. Deși pentru noi nu are sens când vedem o femeie care se tot întoarce la bărbatul care o abuzează, explica ția este că în interior ei vibrează în același mod. În acest caz amândoi sunt niște persoane nesigure și cu o lipsă acută de încredere în sine. Devine un cerc vicios când persoana care este abuzată rememorează mereu aceste momente ale abuzului și continuă să intre în acea stare, pentru că 87
vibrația ei va fi din ce în mai joasă și astfel va atrage din ce în ce mai mult lucruri negative. La fel și nesigura persoană care abuzează va fi atât de cuprinsă de vină și teamă încât își va coborâ din ce în ce mai mult vibrația și va atrage tot lucruri și evenimente negative. Așadar, când incidentul trece, cei doi sunt încă într-o vibrație joasă asemănătoare și de aceea continuă să se întoarcă mereu unul la celălalt. Cel mai nefericit lucru este că cei dragi din jurul lor care au o vibra ție mai ridicată și încearcă să-i ajute sunt refuzați. Vestea bună este că dacă începi să te gândești la motivele pentru care atragi anumiți oameni în viața ta și înțelegi foarte bine legea vibrației și legea atracției, poți să faci progrese majore în a te schimba în bine. Vei experimentta rezultate din ce în ce mai pozitive în via ța ta pe măsură ce-ți ridici vibrația. Dacă te găsești într-o situație în care atragi oameni care nu sunt potriviți pentru tine, relații care nu sunt ecologice, interacțiuni care nu-ți provoacă nici o satisfacție, depinde de tine să începi să te cunoști și să vezi privirea de ansamblu, pentru a putea să-ți transformi viața, rela țiile și starea de spirit. Dacă poți detecta ce anume te supără la cineva , ar fi înțelept să te întorci spre tine și să vezi în ce măsură aceste trăsături se găsesc în tine? Când ești fericit și-i tratezi pe ceilalți așa cum ți-ai dori să fii tratat la rândul tău și faci asta din suflet, pentru că așa vrei, nu pentru că trebuie, universul te va conduce spre oameni care sunt asemănători cu tine. Se spune că pentru a atrage oameni atractivi , trebuie să fii tu atractiv. Pentru a atrage oameni puternici trebuie să fii tu puternic. Pentru a atrage oameni fideli, trebuie să fii tu fidel. În loc să trebuiască să te chinui să-i schimbi mai tarziu, poate ar fi mai bine să devii mai întâi tipul de persoană pe care vrei s-o atragi în viața ta pentru că este adevărat că atragi ceea ce ești. Mulți oameni își doresc lucruri extraordinare dar imaginea lor de sine limitează ceea ce primesc de fapt. Nu poți atrage persoane care sunt mai mult decât modul în care te vezi pe tine însuți. 88
De exemplu, atâta vreme cât gândești și acționezi ca un fumător, vei continua să fumezi indiferent de metodele pe care le încerci pentru a te lăsa. Atâta vreme cât gândești și acționezi ca o persoană grasă, vei continua să fii o persoana grasă. La fel se aplică și pentru a găsi un/o partener/ă. Atâta vreme cât tu ești o persoană nesigură, geloasă, o persoană leneșă, vei atrage același gen de partener/ă. Atâta vreme cât nu vei gândi și acționa ca o persoană care are ceea ce tu îți dorești, nu vei atrage niciodată acele lucruri. Oamenii care au căsătorii fericite nu acționează în acest sens pentru că le au, ci au căsătorii fericite pentru că au gândit și au acționat la această scară. Au devenit ei mai întâi oamenii pe care își doreau să-i atragă în via ța lor. Așadar e extrem de important să accepți cine ești, ca persoană, să-ți îmbunătățești imaginea de sine, să iei deciziile potrivite pentru tine, înainte de a atrage oamenii potriviți în viața ta. Nu poți atrage în viața ta un om care să te iubească nebunește, să se poarte cu tine în cel mai frumos mod posibil dacă tu nu te îndrăgostești de tine, și nu te porți cu tine în cel mai bun mod. Când a fost ultima oară când ai făcut ceva pentru tine? Pentru a-ți ridica vibrația? Pentru a învăța să te iubești pe tine? Renunță la rolul de victimă, și nu te rezuma doar la a asimila informații. Acționează! Nu mai e timp să aștepți. Eu nu vreau să rămâi doar la conștientizare, vreau să te văd cum te ridici dintr-o viață nesatisfăcătoare și conștient să alegi să-ți creezi viața pe care o dorești. Pentru că depinde doar de tine! Orice investiție pe care o faci în tine, se va reflecta de 10 de ori în calitatea vieții tale. astazi la 19:10 2014 Tragem aer în piept şi repetăm astfel: (1) Am venit pe această lume pentru a-mi descoperi talentele înnăscute, pentru a le dezvolta în abilităţi şi pentru a face apoi lumea mai bună prin ele. Misiunea mea este să transmit mesajul meu cât mai multor oameni şi pentru a le face viaţa mai bună, mai uşoară şi mai frumoasă prin ceea ce fac eu cu pasiune zi de zi. 89
(2) Ştiu că banii, sănătatea, iubirea şi anturajul de care am parte sunt doar o reflecţie, un efect secundar a nivelului meu de dezvoltare per-sonală. Am să accept cine sunt cu toate calităţile şi defectele, am să mă îmbrăţişez şi mă iert pentru toate lucrurile pe care le-am făcut greşit şi mi-au afectat negativ viaţa şi am să merg mai departe spre destinul meu mă-reţ fără povara regretelor din trecut. (3) Merit să am un stil de viaţă exact aşa cum doar îl visez acum. Îmi voi pune la vedere toate scopurile şi visurile şi de fiecare dată când am o stare de lene sau de lipsă de motivaţie voi ridica privirea din pământ, mă voi uita la visurile mele şi voi şti care este motivul pentru care nu mă opresc în nici o zi din munca şi misiunea mea. (4) Tot ce am nevoie se află deja în mine. Eu trebuie doar să iau o pauză şi să mă deconectez de la agitaţia acestei lumi şi să mă conectez la adevăratul meu sâmbure de divinitate. Simt că am o putere şi o energie nelimitată ce aşteaptă să fie exploatate pentru binele meu şi a celor care mă înconjoară. (5) Iubesc această viaţă pentru că este exact viaţa de care am nevoie să mă pot desăvârşi ca ființă umană. Fără dificultăţile cu care mă confrunt azi nu aş putea să mă văd aşa cum sunt cu adevărat şi nu aş putea să-mi evaluez corect capacităţile. Am multă încredere că voi reuşi să fac tot ce mi-am propus şi orice obstacol ce îl am în cale este acolo pentru a fi depăşit şi pentru ca eu să acumulez puterea acelui obstacol odată ce l-am depăşit. (6) Înţeleg că toţi oamenii din jur sunt oglinzi pentru mine şi că oame nii nu mă vor trata niciodată mai bine decât mă tratez eu însumi. De aceea e important ca felul în care arăt, mă port şi mă tratez în general să reflecte iubirea şi respectul ce-l am în primul rând pentru Dumnezeu, seme-ni şi pentru mine. (7) Înţeleg că banii sunt doar un efect minor pentru ceea ce am eu de oferit ca valoare. Pentru a face bani este necesar să-mi dezvolt abilităţi care să producă valoare pentru lumea din jur, pentru Cer și pt. mine. (8) În iubire şi atracţie, regulile sunt total altele decât sunt în restul vieţii noastre. Îmi asum acest lucru şi accept că pentru o viaţă împlinită pe plan relaţional, intim şi afectiv e important să studiez cum funcţionează Iubirea neîntinată, intimitatea şi legăturile dintre oameni. (9) Vreau ca în orice moment al vieţii mele să pot spune cu mândrie: „Am făcut tot ce am putut eu face cu mijloacele pe care, Dumnezeu mi le-a pus la dispoziţie şi nu am ce să-mi reproșez”. (10) Ştiu că frumuseţea vieţii nu constă atât în destinaţie cât în drumul parcurs. Am să trăiesc toate experienţele care Dumnezeu mi le oferă şi în acelaşi timp voi avea privirea spre Dumnezeu şi orizont ca să nu uit care îmi este drumul şi direcţia în viaţă. Aşa să ne ajute Dumnezeu. *. Să muncim ca şi cum nu am avea nevoie de bani. 90
*. Să Iubim ca şi cum, nimeni, nu ne-ar fi făcut niciodată rău. *. Să dansăm ca şi cum nimeni nu ne-ar privi. *. Să cântăm ca şi cum nimeni nu ne-ar auzi. *. Să Trăim ca şi cum Paradisul ar fi aici, pe pământ. De ce să ne îngrijorăm fără motiv? Cine oare, se teme de noi fără motiv? Cine ne poate ucide? Sufletul nu se naşte; atunci cum poate să moară? Orice s-a întâmplat, a fost spre bine; Orice se întâmplă, este spre bine; Orice se va întâmpla, va fi numai spre bine. Nu trebuie să regretăm trecutul. Nu trebuie să ne îngrijorăm pentru viitor. Prezentul se întâmplă... Ce-am pierdut, oare, ca să plângem trecutul? Ce am adus cu noi în lume, ca să credem că am pierdut ceva? Ce am produs noi, ca să credem că a fost distrus? Că noi am distrus, distrugem, și poate că vom mai continua să distrugem în inconștiența noastră valorile inestimabile ale naturii care cu o generozitate nemai pomenită ni le oferă, fără ca noi să dăm dovadă de un cât de mic respect, cinste și recunoștință! S. O. S. N-am adus nimic cu noi în lume. Dar distrugem cu o nepăsare crasă ceea ce Dumneze, Natura și lumea ne-a oferit și încă mai continua să ne mai ofere, nu știm până când! Orice am avea, am primit de aici. Orice am dăruit, „dacă am dăruit”, am dăruit de aici. Orice am luat, „chiar cu japca” am luat de la Dumnezeu. Orice am dat, i-am dat Lui. Lui DUMNEZEU! „„„Dacă””” Am venit cu mâinile goale, şi vom pleca cu mâinile goale. Ceea ce credem că este al nostru astăzi a fost al altcuiva ieri şi va aparţine altcuiva mâine. CORECT? Au BA? Să nu ne înşelăm, crezând că totul este al nostru… Este o impresie falsă, şi va fi cauza necazurilor noastre. Schimbarea este legea Universului, a Lui Dumnezeu. Ceea ce credem că este moarte, în realitate este viaţă. Într-o secundă putem fi milionari şi în secunda următoare putem fi aruncați în sărăcie și în cea mai neagră mizerie, dacă suntem lacomi, nechibzuiți și netrebnici. Al tău şi al meu, mare şi mic; Să ștergem aceste noţiuni din minte. Abia atunci TOTUL este al nostru şi noi suntem al acestui TOT. 91
Trupul acesta nu este al nostru; nici noi nu suntem sclavul trupului nostru. Trupul este făcut din foc, apă, aer, şi pământ, şi va dispărea descompu-nându-se în aceste elemente. Dar sufletul? El este permanent! Deci, cine suntem noi? Să ne dedicăm fiinţa lui Dumnezeu. Și numai atunci, poate că, vom afla cine suntem cu adevărat. Aceia care-şi cunosc susţinerea Dumnezeiască sunt pentru totdeauna eliberaţi de frică, necaz şi durere. Tot ceea ce facem, să facem dedicându-ne lui Dumnezeu. Aceasta ne va aduce experienţe extraordinare de bucurie şi libertate pentru totdeauna. Mulţumesc anticipat celor care vor citi şi vor încerca, cu sinceritate, să aplice învăţăturile în viaţa de zi cu zi. Să ne găsim fericirea în momentele simple, cu adevărat importante. Să ne găsim bucuria în ochii copiilor noştri şi în sinceritatea lor. Fie ca aceste momente încărcate de energie pozitivă să ne aducă pacea în suflet şi pe cei dragi alături de noi. Sper să vă aduc un zâmbet pe buze...cu ..... „Moşul meu"... Vă doresc din tot sufletul „CRĂCIUN FERICIT"! sau!!!!!! Puterea vindecătoare a inimii. „Institutul american HearthMath a descoperit că inima emite un câmp electromagnetic de cinci mii de ori mai puternic decât câmpul pe care-l emite creierul”. Este important să notăm această diferenţă de putere între câmpul electromagnetic al inimii şi acela al capului pentru a înţelege im-portanţa sentimentelor noastre, a iubirii, a recunoştinţei, a aprecierii şi a oricărei trăiri pozitive! Tot ce simţim şi trăim ca sentiment frumos, pozitiv, înalţător (compasiunea, dragostea, blândeţea, bunătatea, bucuria) creează ceea ce specialiştii au numit „coerenţa inimii”, pe când trăirile negative, ca şi gândirea corespunzătoare acestora creează „incoerenţa inimii”, generând emisii vibraţionale în câmpul electromagnetic al inimii şi al creierului nostru. Aceste câmpuri electromagnetice influentează deopotrivă corpurile noas-tre, ca şi realitaţile pe care le întâlnim în viaţa de zi cu zi. Acelaşi institut a constatat că, - dacă suntem furioşi timp de cinci minute, sistemul imunitar are nevoie de şase ore pentru a recupera puterea pierdută. De asemenea, - dacă trăim cinci minute de compasiune şi apreciere, imunitatea se îmbunătăţeşte cu 41 la sută. Am notat toate acestea pentru ca fiecare dintre noi să înţeleagă puterea de vindecare a inimii blânde şi iubitoare, precum şi puterea trăirilor negative de a ne îmbolnăvi. În mod practic, putem înţelege în fiecare moment al existenţei dacă ne aflăm în inimă sau am ieşit din ea. – De câte ori simţim şi gândim negativ, ne înfuriem, ne supărăm, urâm, dezapreciem sau judecăm în mod agresiv (putem observa realitatea imediată, fără a o judeca) este semn că ne îndepărtăm de inimă. 92
Orice am gândi, am simţi, am trăi ca stare negativă ne semnalează că am intrat în domeniul Egoului sau al „judecăţii lumii”. Mintea omenească este condiţionată de realitatea prezentă sau trecută, de frica de viitor, de frica de pierdere sau de durere, aşa încât ea va genera întotdeauna emoţiii negative când va fi în faţa unui eveniment de viaţă neplăcut. Simplul fapt de a ne auto observa această negativitate şi a alege spontan să ne întoarcem la adevărul inimii noastre, o rugăciune repetată, o amintire frumoasă, apelul la gânduri bune, de speranţă, de bucurie, de bine pentru tot ce ne inconjoară ne ridică vibraţional încetul cu încetul până acolo unde vom simţi că suntem din nou în armonie cu inima noastră. Dacă vom gândi binele cel mai înalt al tuturor vom crea starea de „coerenţă între inimă şi minte”, de armonie între inimă şi minte, ceea ce ne va aduce o surpriză copleşitoare. Mai întâi, se vor vindeca multe dintre afecţiunile pe care le avem în corpul fizic. Dar, mai presus de orice, ne vom simţi vindecaţi în suflete. Nu vom mai face eforturi aşa de mari pentru a gândi pozitiv, pentru a aprecia, pentru a dărui, pentru a ne simţi iubitori sau generoşi. Aceste trăiri se vor ivi spontan în noi și ne vor mângâia, orice ni s-ar întâmpla. Și vă întreb acum: ce am făcut cu inima? Cu emoțiile noastre, cu sentimentele? Când ne-am pierdut inima și am lăsat creierul să conducă? Când am devenit imuni unii față de alții? Când ne-am imunizat față de noi înșine închizându-ne inima? Mai vrea oare cineva să o regăsească? Mai crede cineva că dacă inimă nu e, nimic nu e? Să ne răspundem sincer, ca de la inimă la inimă... Viața trăită cu capul, cu rațiunea, este o viață mecanică. Cu capul putem câștiga multe, dar nu putem trăi multe. Putem avea un standard mult mai bun, dar nu vom mai avea viață. Viața este a inimii. Viața poate crește numai în inimă. „De aceea e plină lumea de ființe umane fără inimă”. Viața, Dragostea, Spiritul cresc armonios, numai în solul inimii. Tot ce este frumos, tot ce este valoros, tot ce este plin de înțeles, important, vine din inimă. Inima are memorie. Are capacitatea de a-și aminti. Inima are abilitatea de a anticipa anumite evenimente. Cum altfel am putea explica de ce inima unei persoane aflată în moarte cerebrală continuă să bată? Cum am putea explica precognițiile? Cum am putea explica schimbările de gust, dorințe, emoții și chiar schimbările de personalitate în cazul persoanelor care au suferit transplanturi de inimă? Aceleși studii realizate de cercetătorii lumii demonstrează că emoțiile și starea de sănătate a inimii se află într-o strânsă legătură. Emoțiile negative afectează negativ inima, crescând riscul dezvoltării unei boli a inimii. Când o persoană experimentează sentimente de mânie, frustrare, nemulțumire sau este altfel stresată, corpul eliberează un hormon ce slăbește sistemul imunitar al organismului și comprimă vasele de sânge, influețând negativ și tensiunea arterială. 93
Inima are capacități vindecătoare și autovindecătoare. Inima poate crea ordine și armonie într-un haos. Deține capacitatea de a intensifica intuția și inteligența. Putem să ne folosim de inimi pentru a crea Raiul pe Pământ. Poate reduce anxietatea, stresul și mânia. S-a demonstrat că emoțiile negative atrag după sine un ritm neregulat al inimii, haotic, în timp ce emoțiile pozitive determină ritmuri ordonate, uniforme, armonioase. Inima poate lăsa loc limpezimii emoționale și poate consolida creativitatea. Inteligența inimii este cea care alimentează inteligența emoțională. Miracolele au loc tot timpul, pentru că sunt realizate de inimă. Inima este comuniunea directă cu sufletul uman. „Valorăm, atât cât valorează inima”. O iubire „gândită”, e mult mai puternică decât simpla beție a simțurilor. Încredințați-i „Teiului” sperața Dvs, și el vă va stimula intuiția, ajutându-vă să le deosebiți doar pe cele care au sorți de a se împlini. Când afară este destul de cald, culcați-vă pe spate, în iarbă, cu ochii pierduți în ramurile puternice ale teiului și cu tălpile goale sprijinite de trunchiul lui. Așa se vindecau de arsurile dragostei vechii celți. „Oboseala vine din lupta ființei cu viața. Când ne opunem vieții, judecând, criticând, mâniindu-ne, pierdem viața din noi și obosim, și, este și normal pentru că mergem contra curentului. Iubirea este curgerea vieții. Pacea, liniștea, se obțin numai când lăsăm viața să curgă prin noi și nu mai opunem rezistență la ceva”. Și mintea caută neîncetat, dar, găsește mereu altceva de care să se agațe, dar, în esență mintea își caută liniștea. Așa că, lupta nu este între noi și cei din jur, sau în întâmplările din viață, ci este „numai” între noi și noi, acea luptă interioară este cea care cu adevărat epuizează”. Deci, de iertare, iubire, binecuvântare şi rugăciune, să nu ne îndepărtăm niciodată. Aşa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
„Una dintre cele mai mari boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni.” -Maica Tereza din Calcutta, India -. URMĂTOAREA ZI
„Programul de azi: expiră, inspiră, expiră.” - BudhaCONTROLUL TEMPERATURII
„Activitatea învinge frigul. Repausul învinge căldura.” Lao Tse (VI d.c.) O SIMPLĂ VIZITĂ
„Toţi suntem în vizită în acest moment şi loc. Suntem doar în trecere. Am venit să observăm, să învăţăm, să creştem, să iubim şi să ne întoarcem acasă.” Zicătoare aborigenă australiană URMĂTOAREA GENERAŢIE 94
„Autenticul protector este acela care ştie că lumea nu este o moştenire de la părinţii săi, ci un împrumut de la copiii săi.” - J.J. Audubon 1800VALOAREA TIMPULUI
„Nu se poate acoperi cu aur nici un singur moment de viaţă. Ce altă mare pierdere, atunci, decât timpul pierdut fără rost? -Chanakya Pandita, 275 d.c., IndiaFRUMUSEŢE SIMPLĂ
„Frumuseţea este minunată fără zorzoane.” - Sfântul IeronimFLUVII DE DRAGOSTE
„La început sunt mici, dar în curgerile lor devin mai puternice şi mai profunde, şi odată ce au pornit nu mai fac cale-ntoarsă. Aşa se întâmplă cu râurile, cu anii şi cu prieteniile.” - Vechi verset sanscritPRIORITATE
„Lumea nu-ţi datorează nimic. Exista înaintea ta.” Mark Twain VIAŢĂ SĂNĂTOASĂ
„Secretul sănătăţii, mentale şi fizice, stă în a nu-ţi mai plânge trecutul, în a nu te mai preocupa de viitor şi în a nu căuta soluţii la probleme viitoare, ci în a trăi înţelept şi serios acum și oriunde te afli.” - Budha DEZVOLTARE DURABILĂ
„Cea mai mare diferenţă dintre păsări şi om este capacitatea lor de a construi fără a schimba peisajul.” Robert Lynnd, Irlanda CUM PRIVEŞTI …
„Frumuseţea nu este un atribut al lucrurilor în sine. Există doar în mintea celor care le contemplă.” - David Hume, Scoţia – FRUMUSEŢE FĂRĂ EFORT
„Observă Crinii și lăcrămioarele de pe câmp , cum cresc; nu se obosesc, nu muncesc. Dar îţi spun că nici Solomon, în toată gloria lui, nu s-a îmbrăcat ca ele.”Matei, 6:28-29A VISA CU OCHII DESCHIŞI 95
„Cei ce visează ziua cunosc multe lucruri, care le scapă celor ce visează noaptea.” – Edgar Allan PoeINVITAŢIE
„Prima floare înflorită pe Terra a fost o invitaţie la un cântec încă nenăscut.” - Rabindranath Tagore, India „Nu-ţi fie teamă de risc când te afli pe o corabie în larg, se poate balansa.” - Proverb chinezesc -. Spune Talmudul: „Un vis neinterpretat e ca o carte necitită.” Aşa că azi nu are importanţă dimensiunea arhivei, ci calitatea conţinutului Mintea rănită… 20/04/2012 de lavinia
Poate că nu v-aţi gândit niciodată la acest lucru, dar pe un nivel sau altul suntem cu toţii maeştrii. Suntem maeştrii pentru că avem puterea de a crea şi de a ne conduce propriile vieţi aşa cum dorim. La fel cum civilizaţiile şi religiile lumii îşi creează mitologii incredibile, noi ne creăm propriile noastre mitologii, populate cu eroi pozitivi şi negativi, cu îngeri şi demoni, cu regi şi cerşetori. Noi creăm în mintea noastră o întreagă populaţie, inclusiv diferite personalități ale noastre, după care ne folosim de o imagine sau alta în funcţie de starea în care suntem. Devenim astfel adevăraţi artişti dramatici, proiectând în exterior diferite imagini ale noastre şi controlând cine şi ce dorim să fim. Atunci când ne întâlnim cu alte persoane, le clasificăm imediat, atribuindu-le un rol sau altul în viaţa noastră. Creăm astfel o imagine a lor, în funcţie de rolul pe care-l atribuim. Iar acest proces se repetă cu absolut toate persoanele din jurul nostru. Noi avem puterea de a crea. Această putere este atât de mare, încât tot ceea ce credem se transformă pentru noi în realitate. Noi ne creăm pe noi înşine şi devenim cei care credem că suntem. Suntem ceea ce suntem pentru că asta credem noi despre noi înşine. Întreaga 96
noastră realitate este în întregime creată de noi înşine. Aceeaşi putere o au însă şi ceilalţi oameni. Singura diferenţă dintre noi şi o altă persoană constă în felul în care folosim această putere, în destinaţia pe care o dăm puterii noastre creatoare. Chiar dacă semănăm cu unii sau cu alţii, nu există totuşi nimeni în întreaga lume care să-şi trăiască viaţa exact la fel ca noi. În acest fel, noi jucăm de-a lungul întregii vieţi un anumit rol, pe care am ajuns să-l jucăm atât de bine încât am devenit maestrul propriei noastre realităţi. Ajungem astfel să ne controlăm personalitatea, convingerile, fiecare acţiune, fiecare reacţie a noastră. După ce am practicat ani de zile, am ajuns maeştrii propriei noastre lumi subiective, a propriei noastre realităţi. Dacă vom ajunge să înțelegem că fiecare om este propriul său maestru, vom înţelege şi tipul de control pe care îl exercităm personal. De pildă, atunci când suntem copii şi cineva ne creează probleme, noi ne supărăm pe el sau pe ea. Într-un fel sau altul, mânia noastră face ca problema să dispară (cel mai adesea în subconştient); în acest fel, noi atingem rezultatul dorit (problema a dispărut). Când situaţia se repetă, noi ştim deja cum trebuie să reacţionăm - prin mânie - pentru ca problema să dispară. Şi astfel, noi continuăm să practicăm arta mâniei, până când devenim adevăraţi maeştri ai ei. În mod similar, învăţăm să devenim maeştri ai geloziei, ai tristeţii, ai lipsei de încredere în sine. Toată drama noastră existenţială, toate suferinţele noastre, se învaţă prin practică. Noi facem un legământ cu noi înşine şi continuăm să practicăm acest legământ până când atingem un control absolut asupra lui. Felul în care gândim, în care simţim şi în care acţionăm devin atât de rutiniere încât nu mai avem nevoie să fim atenţi la ceea ce facem. Comportamentul nostru a devenit un tipar, o reacţie de acelaşi fel la stimulii exteriori. Ca să devenim maeştri ai iubirii, noi trebuie să practicăm arta de a iubi. La fel ca şi orice altă manifestare, arta relaţiilor interumane se învaţă 97
prin practică, iar cei care practică suficient de mult pot atinge un control perfect asupra ei. Aşadar, controlul unei relaţii de cuplu sau de prietenie ţine de acţiune, nu de cunoaştere sau de teoretizare. Totul este legat de acţi-une. Evident, pentru a intra într-o acţiune este necesar să dispunem de o anumită cunoaştere, sau cel putin de conştientizarea felului în care funcţionează oamenii. Când teama devine prea mare, mintea raţională începe să clacheze şi nu mai suportă toate aceste răni cu otrava care le macină. Cărţile de psihologie numesc acest proces boală psihică, schizofrenie, paranoia, psihoză, dar toate aceste boli sunt create doar atunci când mintea raţională ajunge să fie atât de înspăimântată şi rănile ei devin atât de dureroase încât minţii i se pare mai uşor să rupă contactul cu lumea exterioară. Oamenii trăiesc cu teama continuă de a nu fi răniţi, iar acest lucru creează o dramă uriaşă, pe care o regăsim oriunde ne-am afla. Felul în care comunicăm unii cu ceilalţi este atât de dureros din punct de vedere emoţional încât fără nici un motiv aparent noi ne înfuriem, ne întristăm, devenim geloşi sau invidioşi. Chiar şi a spune „Te iubesc” poate fi ceva înspăimântător aproape jignitor. Totuşi, chiar dacă ne temem atât de tare de interacţiunea emoţională, noi continuăm să încercăm, creăm relaţii de cuplu, ne căsătorim şi facem copii. Pentru a ne proteja rănile emoţionale şi pentru a nu fi răniţi, noi oamenii ne creăm în minte un sistem foarte sofisticat al negării. Acest sistem ne transformă în nişte mincinoşi perfecţi. Am ajuns să mințim atât de perfect încât ne mințim chiar şi pe noi înşi-ne, ba chiar ajungem să credem în propriile noastre minciu-ni. Nici nu ne mai dăm seama că mințim, sau chiar dacă ne dăm seama, găsim pretexte şi scuze pentru minciunile noastre, numai pentru a ne proteja de durerea pe care near putea-o provoca zgândărirea rănilor. Acest sistem al negării seamănă cu un perete de ceaţă aşezat în faţa ochilor noştri, care ne împiedică să vedem 98
adevărul. Purtăm o mască socială, căci este prea dureros să ne afişăm aşa cum suntem sau să-i lăsăm pe alţii să ne vadă aşa cum credem noi că suntem. Sistemul negării ne face să pretindem că toată lumea crede ceea ce dorim noi ca ei să creadă despre noi înşine. Noi ridicăm aceste bariere pentru protecţie, pentru a ne feri de ceilalţi oameni, dar aceleaşi bariere ne restricţionează propria noastră libertate, ne împiedică să mai ieşim în exterior. Ne acoperim cu tot felul de straturi protectoare, iar atunci când cineva spune: „Nu mă mai presa”, el se referă la atingerea unei răni din mintea sa, la care reacţionează pentru că îl doare. În viziunea toltecă, tot ceea ce credem despre noi înşine şi tot ceea ce cunoaştem despre lumea în care trăim nu este altceva decât un vis. Dacă privim descrierile religioase ale iadului, vom constata că acestea nu diferă deloc de societatea umană, de felul în care visăm noi. Iadul este un loc al suferinţei, al fricii, al luptelor şi violenţelor, al judecăţilor şi al injustiţiei, un loc al pedepsei care nu se sfârşeşte niciodată. Noi ne luptăm cu noi într-o junglă a prădătorilor; suntem plini de prejudecăţi, de vinovăţie, de resentimente, de otrava emoţiilor negateve: invidie, mânie, ură, tristeţe, suferinţă. Noi creăm singuri toţi aceşti demoni în minţile noastre, căci ne-am obişnuit să visăm iadul în propria noastră viaţă. Fiecare ne creăm propria dramă personală în care ne desfăşurăm viaţa, dar oamenii care au trăit înaintea noastră au creat împreună un mare vis exterior, visul societăţii umane. Visul exterior, Visul Planetei, este Visul colectiv creat de miliardele de visători. Marele Vis include toate regulile sociale, toate legile, religiile, culturile, toate manierele în care trăim astăzi noi oamenii. Toate aceste informaţii înmagazinate în minţile noastre seamănă cu o mie de voci care ne vorbesc simultan. Toltecii numesc acest proces: mitote. Realitatea dinlăuntrul nostru este iubire pură; noi suntem Viaţa. Sinele nostru real nu are nimic de-a face cu visul, dar procesul de mito-te ne împiedică să vedem cine suntem cu 99
adevărat. Atun-ci când privim Visul din această perspectivă, conştienţi că suntem cine suntem, ne dăm imediat seama de com-portamentul prostesc, care devine chiar amuzant. Marea dramă devine astfel o comedie. Ne dăm seama că sufe-rim pentru lucruri practic lipsite de importanţă, une-le dintre ele chiar ireale. Nu avem însă de ales. Ne-am născut în această societate, am crescut în ea şi am în-văţat să ne comportăm la fel ca ceilalţi, într-un non-sens generalizat. La naştere, mintea emoţională a omului este perfect sănătoasă. Primele răni pe corpul său emoţional apar în jurul vârstei de 3-4 ani, când copilul se infectează pentru prima oară cu otrava emoţiilor negative. Observaţi însă copiii cu vârste cuprinse între doi şi trei ani: ei nu fac altceva decât să se joace tot timpul, să râdă tot timpul. Imaginaţia lor este extrem de puternică şi ei îşi trăiesc visul ca pe o aventură a explorării. Când întâlnesc un obstacol, reacţionează şi se apără, dar apoi uită şi trăiesc la fel de intens momentul următor, îşi reîncep jocul, explorarea şi amuzamentul. Ei trăiesc în permanenţă în clipa prezentă. Nu se ruşinează de trecutul lor, nu sunt îngrijoraţi de viitor. Copiii mici exprimă exact ceea ce simt şi nu se tem să iubească. Cele mai fericite momente din viaţa noastră sunt cele în care ne jucăm la fel ca şi copiii mici, când cântăm şi când dansăm, când explorăm şi creăm diferite lucruri numai pentru a ne amuza. Această stare de fericire maximă care caracterizează comportamentul de copil este firească, întrucât ea exprimă mintea umană normală. Copiii sunt inocenţi şi este firesc ca ei să exprime iubirea. Ce s-a întâmplat însă cu noi? Ce s-a întâmplat cu întreaga lume în care trăim? Necazul este că noi adulţii din jurul copiilor suntem deja bolnavi din punct de vedere mental, iar boala noastră este extrem de contagioasă. Noi captăm atenţia copiilor şi-i învăţăm pe aceştia să se comporte exact ca noi. Acesta este mecanismul prin care boala noastră le este 100
transmisă copiilor. Aşa ne-am infectat şi noi pe vremea când eram copii, de la părinţii noştri, de la profesori, de la rudele mai mari, de la toţi aceşti oameni bolnavi. Ei ne-au captat atenţia şi ne-au transmis informaţiile lor prin repetiţie. Acesta este procesul prin care învaţă omul: programarea minţii sale. Mecanismul nu poate fi schimbat, programul însă da. Prin captarea atenţiei lor, noi îi învăţăm pe copii o anumită limbă, cum trebuie să citească, cum trebuie să se comporte, cum trebuie să viseze. În acest fel, oamenii sunt domesticiţi la fel cum am domestici un câine sau un alt animal, prin mecanismul pedepsei şi al recompensei. Acest lucru este întru totul anormal. Ceea ce numim educaţie nu este altceva decât o domesticire a fiinţei umane. Înainte, nu le păsa dacă erau acceptaţi sau nu. Opiniile celorlalți oameni nu contau pentru ei, pentru că ei nu doreau altceva decât să se joace şi să trăiască în prezent. Teama de a nu primi recompensa aşteptată se transformă treptat în frica de a fi respinşi. Teama că nu sunt suficient de buni pentru altcineva îi face să încerce să se schimbe, să-şi creeze o imagine pe care o proiectează în exterior, în funcţie de ceea ce aşteaptă alţii de la ei. Copiii fac acest lucru numai pentru a fi acceptaţi, pentru a-şi primi astfel recompensa. Ei învaţă să pretindă că sunt ceea ce nu sunt, şi continuă să joace acest rol, numai pentru a fi suficient de buni pentru mama sau pentru tata, pentru profesor, pentru a corespunde religiei, pentru o mie de motive. Prin practică, ei ajung să se identifice din ce în ce mai bine cu modelul ales, cu imaginea pe care şi-au creat-o şi pe care o controlează acum perfect. În curând, ei uită cine sunt în realitate şi încep să trăiască în conformitate cu imaginea aleasă. Mai mult, ei îşi creează imagini diferite, în funcţie de grupurile diferite de oameni cu care se asociază. Astfel, ei îşi creează o anumită imagine pentru a101
casă şi o alta pentru şcoală, iar când mai cresc, îşi creează noi şi noi imagini. Opiniile exterioare au o mare putere asupra comportamentului prostesc al oamenilor care trăiesc în iad. Aceştia simt în permanenţă nevoia să audă că sunt frumoşi, buni, deştepţi, că ceea ce fac ei este bine. „Cum arăt? Ţia plăcut cum am vorbit? Eşti de acord cu ceea ce fac?” Simţim nevoia să auzim opiniile celorlalţi tocmai pentru că suntem domesticiţi şi putem fi manipulaţi în funcţie de aceste opinii. De aceea, căutăm în permanenţă recunoaşterea din partea altor persoane. Avem nevoie de un sprijin emoţional din partea lor. Simțim nevoia să fim acceptaţi de către Visul exterior, prin intermediul altor persoane. Aşa se explică de ce adolescenţii beau alcool, iau droguri sau încep să fumeze; nu pentru că şi-ar dori cu adevărat să facă aceste lucruri, ci numai pentru a fi acceptaţi de către alte persoane (care au asemenea obiceiuri), pentru a intra în „gaşca” lor. Atât de mulţi oameni suferă din cauza acestor imagini false pe care încearcă să le proiecteze despre sine… Ei pretind că înseamnă ceva foarte important, dar în sinea lor cred că nu înseamnă nimic, şi îşi dau atâta osteneală să însemne ceva în această societate a Visului, să fie recunoscuţi şi aprobaţi de ceilalţi… Ei încearcă să fie importanţi, faimoşi, puternici, bogaţi, să fie nişte învingători, să -şi exprime visul personal şi să-şi impună acest vis în faţa celor din jurul lor. De ce? Deoarece ei cred că Visul este real şi îl iau foarte în serios. lavinia 10 lucruri dovedite științific pe care le poți face azi pentru a fi mai fericit. Fericirea este atât de interesantă deoarece fiecare dintre noi are propria lui definiție și modalitate de a o atinge. Mi-ar plăcea să fiu mai fericit și sunt sigur că tuturor 102
ne-ar plăcea asta; prin urmare m-am gândit că ar fi interesant să găsesc câteva modalități – dovedite știin țific – de a deveni mai fericit. Mai jos găsim zece dintre cele mai bune modalități întâlnite. 1. Să facem mai multă mișcare – 7 minute ar fi suficient. S-ar putea să mai fi citit recent despre antrenamentul de 7 minute. Așa că, dacă ne gândeam că nu avem timp pentru mișcare, poate îi putem face loc în programul nostru. Mișcarea are un efect atât de puternic asupra fericirii și bunăstării noastre, încât s-a dovedit că este o strategie eficientă de a depăși stările de de depresie. Într-un studiu citat în cartea lui Shawn Achor, The Happiness Advantage, trei grupuri de pacienți și-au tratat depresiile cu medicamente, mișcare sau o combinație între cele do-uă. Rezultatele acestui studiu m-au surprins. Deși toate cele trei grupuri au înregistrat progrese asemănătoare în ceea ce privește nivelul de fericire, evaluările realizate poststudiu au fost radical diferite: Dupa 6 luni grupurile au fost testate pentru a evalua rata recidivei. 38% dintre cei care s-au tratat doar cu medicamente au intrat în depresie. Cei din grupul pentru care tratamentul consta într-o combinație de medicamente și mișcare s-au descurcat puțin mai bine, rata de recidivă fiind de 31%. Marea surpriză a venti din partea grupului cu mișcare fizică: rata recidivei în acest caz a fost de doar 9%. Totuși, nu trebuie să fii în depresie pentru a beneficia de efectele mișcării fizice. Te poate ajuta să te relaxezi, să-ți îmbunătățești capacitățile creierului și chiar imaginea corporală, chiar dacă nu slăbești. 103
Conform unui studiu din Journal of Health Psychology, persoanele care făceau mișcare se simțeau mai bine în corpurile lor, chiar dacă fizic, nu se schimba nimic: Au fost evaluate greutatea, forma și imaginea corporala a 16 bărbați și 18 femei înainte și după 6 x 40 minute sesiuni de făcut mișcare si 6 x 40 minute sesiuni de citit. În ambele contexte, greutatea și forma corpului nu s-au chimbat. Totuși, diverse aspecte ale imaginii corporale s-au îmbunătățit la sfârșitul antrenamentelor, față de cum erau înainte. Am mai explorat efectele mișcării fizice și ne-am uitat la ce se întâmplă în creierele noastre, cum ar fi eliberarea de proteine și endorfine care ne fac să ne simțitm mai fericiți, după cum putem vedea în imaginea de mai sus. 2. Dormi mai mult – vei fi mai puțin sensibil la emoțiile negative. Știm că somnul ne ajută corpurile să-și revină și să se refacă, iar asta ne ajută să rămânem concentrați și să fim productivi. Se pare că este important și pentru fericirea noastră. În NurtureShock, Po Bronson și Ashley Merryman explică felul în care somnul influențează nivelul nostru de optimism: Stimulii negativi sunt procesați de amigdală; amintirile pozitive sau neutre sunt procesate de hipocampus. Deprivarea de somn afectează hipocampusul mai puternic decât amigdala. Rezultatul este că oamenii care nu dorm suficient nu-și pot aminti lucruri plăcute, însă se descurcă foarte bine la a-și aminti lucruri neplăcute. Într-un experiment realizat de Walker, studenții privați de somn au încercat să memoreze o listă de cuvinte. 104
Și-au putut aminti 81% dintre cuvintele cu conotații negative, cum ar fi „cancer”; și doar 31% dintre cuvintele cu înțeles pozitiv sau neutru, cum ar fi „răsărit” sau „coș”. Un alt studiu al BPS Research Digest demonstrează faptul că somnul ne influentează sensibilitatea la emoții negative. Folosind un exercițiu de citire a expresiilor faciale de-a lungul zilei, cercetătorii au studiat sensibilitatea participanților la emoții pozitive și negative. Cei care au lucrat și după-amiaza fără să tragă un pui de somn, mai târziu au devenit mai sensibili la emoții negative precum frica și furia. Folosind un exercițiu de recunoaștere a expresiilor faciale, am demonstrat că o persoană care nu doarme va avea o reacție mai intensă la emoții precum frica sau furia, de-a lungul zilei. Cu toate acestea, dacă se doarme puțin la mijlocul zilei, reacția la aceste emoții negative va fi blocată sau chiar anulată, iar expresiile pozitive (fericite) se vor înmulți. Desigur că durata și calitatea somnului vor influența starea pe care o vei avea când te vei trezi, ceea ce va face diferența peste zi. Graficul alăturat, care arată cum scade activitatea creierului, subliniază foarte bine cât de important este somnul pentru productivitate și fericire. Un alt studiu a testat cum a fost influențată ziua angajaților de starea pe care au avut-o când au început lucrul de dimineața. Această stare a fost corelată cu percepția pe care au avut-o despre client și cu felul în care au recționat la stările acestora. Cel mai important este că, pentru manageri, starea angajaților a avut un impact foarte clar asupra performanței, inclusiv asupra a cât de mult au lucrat și cum au lucrat. 105
Somnul este un alt subiect pe care l-am mai abordat în trecut, analizând cât de mult somn avem cu adevărat nevoie pentru a fi productivi. 3. Mută-te mai aproape de locul de muncă - un drum scurt până la serviciu contează mai mult decât o casă mare. Drumul până la serviciu poate influența puternic nivelul nostru de fericire. Nu ne surprinde deloc faptul că efectul său se va cumula în timp și ne face din ce în ce mai puțin fericiți, mai ales că trebuie să-l parcurgem de două ori pe zi, cinci zile pe săptămână, conform site-ului The Art of Manliness, tindem să nu ne dăm seamn cum ne va afecta un drum lung până la locul de muncă: …în timp ce mulți factori voluntari nu ne afectează fericirea pe termen lung pentru că ne obișnuim cu ei, oamenii nu se obișnuiesc niciodată cu corvoada zilnică până la muncă deoarece uneori traficul este aglomerat, alteori nu. Sau, cum psihologul de la Harvard, Daniel Gilbert, a formulat-o; „Condusul în trafic este un alt fel de iad prin care treci zilnic”. Tindem să compensăm acest fapt prin deținerea unei case mai mari sau a unui loc de muncă mai bun, dar aceste compensații nu funcționează: Doi economiști elvețieni care au studiat efectele drumului până la locul de muncă asupra fericirii, au descoperit că, astfel de factori nu se pot compensa pentru neplăcerea creată de un drum lung. 4. Petrece mai mult timp cu familia și prietenii – nu vei regreta asta mai târziu. Printre primele cinci regrete pe care oamenii le au pe patul de moarte se află faptul că nu au petrecut mai mult timp cu prietenii și familia. Dacă vrei mai mutle dovezi cum că acesta este benefic pentru tine, am găsit mai multe studii care arată că te pot face mai fericit chiar acum. 106
Timpul petrecut cu ceilalți este foarte valoros când vine vorba de a ne îmbunătăți fericirea, chiar și pentru introverți. Câteva studii au descoperit că timpul petrecut cu familia și prietenii fac o mare diferență în nivelul de fericire pe care îl resimțim, în general. Suntem fericiți când avem o familie, suntem fericiți când avem prieteni și aproape toate celelalte lucruri care credem că ne fac fericiți sunt, de fapt, doar modalități prin care să petrecem mai mult timp alături de familie și prieteni. „Am învățat că singurul lucru care contează în viață sunt relațiile cu alți oameni”. S-a descoperit că relațiile bărbaților în vârstă de 47 de ani previzionau schimbările apărute mai târziu în viață mai bine decât orice altă variabilă, cu excepția acțiunilor de apărare. Relațiile bune cu familia par a fi în mod special importante: 93% dintre bărbații de 65 de ani care aveau o viață prosperă, au fost apropiați de un frate sau o soră când erau tineri. Folosind Sondajul Britanic asupra gospodăriilor (British household panel survey), consider că o creștere a nivelului de implicare socială valorează 85 000£ pe an în termeni de satisfacție a vieții. Pe de altă parte, schimbările reale în ceea ce privește venitul, cumpără foarte putină fericire. Găsesc ultima propoziție a fi interesantă în mod special: Pe de altă parte, schimbările reale în ceea ce privește venitul, cumpără foarte puțină fericire. Prin urmare, am putea să ne creștem venitul anual cu sute de mii de dolari și tot nu putem fi la fel de fericiți pe cât am fi dacă ne-am crește rețeaua de prieteni. Studiul Terman, care este curprins în The Longevity Project, a demonstrat că relațiile noastre și felul în care îi 107
ajutăm pe ceilalți sunt factori importanți pentru a trăi o viață lungă și fericită: Am descoperit că dacă un participant la studiul Terman simțea cu adevărat că el sau ea avea prieteni și rude la care putea apela când întâmpina o situație dificilă, atunci acea persoană era mai sănătoasa. Am previzionat că cei care se simțeau foarte iubiți și îngrijiți, trăiau mai mult. Surpriză: predicția noastră era greșită… Pe lângă dimensiunea rețelei sociale, cel mai mare beneficiu al relațiilor sociale a venit din a-i ajuta pe ceilalți. Cei care și-au ajutat prietenii și vecinii, au dat sfaturi sau și-au făcut griji pentru alții, tindeau să trăiască mai mult. 5. Ieși afară - te simți mai fericit la 13,9°C. În The Happiness Advantage, Shawn Achor recomandă să petrecem mai mutl timp în aer liber pentru a fi mai fericiți: Ai un mare avantaj dacă ieși afară într-o zi frumoasă; conform unui studiu, dacă petreci 20 de minute afară, când vremea este frumoasă, nu numai că îți îmbunătățești starea, dar îți îmbunătățești memoria și gândirea… Aceasta este o veste bună pentru aceia dintre noi care sunt ingrijorați cu privire la cum vom încorpora obiceiuri noi în programele noastre deja încărcate. 20 de minute este un timp suficient de scurt de petrecut afară, timp pe care l-ai putea include în drumul spre serviciu sau în pauza de masă. Un studiu realizat de Universitatea Sussex din Marea Britanie a descoperit același lucru - că timpul petrecut în aer liber îi face pe oameni mai fericiți: Să stai afară, lângă mare, într-o după-amiază insorită și caldă de weekend, este pe placul majorității dintre noi. De fapt, s-a demonstrat că participanții erau mult mai fericiți afară, în natură, decât erau în medii urbane. 108
În 2011, Societatea Meteorologică Americană a publicat un studiu care a demonstrat că temperatura din momentul prezent ne influențează nivelul de fericire mai puternic decât alte variabile, cum ar fi vântul și umiditatea, sau chiar temperatura medie de peste zi. De asemenea s-a demonstrat că nivelul de fericire este mai ridicat la 13,9°C; prin urmare urmărește prognoza meteo înainte de a ieși afară pentru cele 20 de minute de aer curat. Despre corelația dintre productivitate și temperatură am mai vorbit în trecut. Este fascinant ce poate face o mică schimbare de temperatură. 6. Ajută-i pe ceilalți - numărul magic este de 100 de ore pe an. Unul dintre cele mai contraintuitive sfaturi pe care leam primit a fost acela că, pentru a fi mai fericit, ar trebui să-i ajuți pe ceilalți. De fapt, 100 de ore pe an (sau două ore pe săptămână) este timpul optim pe care ar trebui să-l dedicăm ajutorării celorlalți, astfel încât să ne îmbogățim viețile. …când cercetătorii au intervievat peste 150 de per-soane despre achizițiile lor recente, au descoperit că ba-nii cheltuiți pe activități, ca de exemplu concerte sau ci-ne luate în oraș cu prietenii, au adus mult mai multă sa-tisfacție decât achizițiile materiale cum ar fi pantofi, te-levizioare sau ceasuri scumpe. Nivelul de fericire crește atunci când cheltuim bani pentru alți oameni, fenomen cunoscut sub numele de „cheltuială prosocială (proso-cial spending)”. Participanții și-au amintit de o achiziție recentă făcută fie pentru ei, fie pentru altcineva, iar apoi și-au evaluat nivelul de fericire. După aceea, participanții au ales fie să achiziționeze ceva pentru ei sau altcineva. Participanții care au achiziționat pentru alții s-au sim țiti semnificativ mai fericiți imediat după această activitate; cel mai important este faptul că, cu cât participan ții 109
s-au simțit mai fericiți, cu atat mai mult probabilitatea de a cumpăra ceva în viitor pentru altcineva va crește. Prin urmare, suntem mai fericiți atunci când cheltuim bani pentru ceilalți decât pentru noi. Dar ce se întâmplă atunci când petrecem mai mult timp cu ceilal ți? Un studiu asupra voluntariatului realizat în Germania a analizat felul în care voluntarii erau afectați atunci cand le erau luate oportunitățile de a-i ajuta pe ceilalți: Voluntariatul era încă foarte răspândit. Datorită șocului cauzat de unificaer, o mare parte a infrastructurii de voluntariat (de exemplu cluburi sportive asociate cu firme) s-a prăbușit, iar oamenii și-au pierdut oportunitățile de a face voluntariat. Pe baza schimbărilor subiective în bunăstarea acestor oameni și a subiecților din grupul analizat care nu au suferit niciun fel de schimbare în ceea ce privește statutul de voluntari, este sprijinită teoria conform căreia voluntariatul crește satisfacția vieții. …noi, oamenii de știință, am descoperit că actele de bunăvoință produc cea mai sigură creștere momentană în bunastare, spre deosebire de orice alt exercițiu pe care l-am testat. 7. Zâmbește mai mult - îți poate alina suferința. Zâmbitul în sine ne poate face să ne simțim mai bine, dar este mult mai efcient când în acela și timp avem și gânduri pozitive, conform acestui studiu: Un nou studiu condus de un profesor de la Universitatea Michigan sugerează că cei care lucrează la serviciu-clienți și care simulează zâmbetul de-a lungul zilei, își înrăutățesc starea de sprit și se sustrag de la muncă, afectând prductivitatea. Dar angajații care zâmbesc ca rezultat al gândurilor pozitive, cum ar fi o vacanță exotica sau recitalul copilului, își îmbunătățesc starea de spirit și ocolesc mai puțin munca. 110
Desigur că este important să exersezi „zâmbetele reale” în care îți folosești și ochii. Este foarte ușor să observi diferența (vezi poza de mai jos). Conform PsyBlog, zâmbetul ne poate îmbunătăți atenția și ne ajută să îndeplinim mai bine sarcinile cognitive: Zâmbetul ne face să ne simțim bine, ceea ce ne îmbunătățește flexibilitatea atenției și abilitatea de a gândi holistic. Când această idee a fost testate, rezultatele au arătat că participanții care au zâmbit au îndeplinit mai bine sarcinile pentru care era nevoie să fie atenți și să vadă mai degrabă pădurea întreagă, nu doar copacii. Un zâmbet este o modalitate bună și de a alina suferința pe care o simțim în diverse circumstanțe: Zâmbitul este o modalitate de a reduce disconfortul cauzat de o situație problematică. Psihologii numesc acest fenomen, teoria feedback-ului facial. Chiar și simu-larea unui zâmbet atunci când nu simțim nevoia, este îndea-juns pentru a ne îmbunătăți puțin starea de spirit (acesta este un exemplu de cogniție întrupată). Una dintre postările noastre anterioare exploreaza mai în profunzime știința din spatele zâmbetului. 8. Planifică o călătorie – dar nu pleca în una. Spre deosebire de a-ți lua efectiv vacanța, se pare că planificarea uneia sau pur și simplu luarea unei pauze de la muncă, ne poate îmbunătăți nivelul de fericire. Un studiu publicat în jurnal Applied Research în Quality of Life, a demonstrat că cel mai mare grad de fericire îl resimțim când planificăm o vacanță, întrucât ne bucură sentimentul anticipării: În studiu, efectul anticipării vacanței a crescut nivelul de fericire timp de opt săptămâni. 111
După vacanță, gradul de fericire a scăzut la nivelul de bază pentru majoritatea subiecților. Shawn Achor ne oferă câteva informații și în legătură cu acest subiect: Conform unui studiu, oamenii care doar s-au gândit să se uite la filmul lor preferat și-au crescut nivelul endorfinelor cu 27 %. Dacă în acest moment nu-ți poți face timp pentru o vacanță, sau măcar pentru o napte cu prietenii, planifică ceva în calendar, chiar dacă este peste o lună sau peste un an. Apoi, oricând ai nevoie de puțin mai multă fericire, amintește-ți de ea. 9. Meditează - reprogramează-ți creierul pentru fericire. Meditația este adesea promovată ca un obicei important pentru îmbunătățirea concentrării, clarității mentale si a atenției, precum și pentru a te ajuta să rămâi calm. Sa dovedit că este utilă și pentru a-ți crește nivelul de fericire: Meditația îți golește mintea literalmente și te calmează; s-a arătat adesea că este cea mai eficientă modalitate de a trăi o viață mai fericită. Cred că graficul de mai sus explică mai bine. Potrivit lui Shawn Achor, meditația te poate ajuta să fii mai fericit pe termen lung: Studiile au arătat că imediat după meditație, timp de câteva minute, experiementăm sentimente de liniște și mulțumire, precum și niveluri mai crescute de conștiință și empatie. Conform studiilor, se pare că meditația reali112
zată cu regularitate ne poate programa creierul pentru a crește nivelul de fericire. Mi se pare surprinzător faptul că ne putem modifica cu adevărat structura creierului prin intermediul meditației și, în același timp îmi oferă siguranța că ceea ce simt și gândesc astăzi nu este permanent. Am mai abordat subiectul meditației și al efectelor acesteia asupa creierului. Este cu adevărat uimitor cât de mult ne poate ajuta. 10. Practică recunoștința - crește atât nivelul fericirii, cât și al satisfacției vieții. Aceasta este o strategie simplă, însă, personal, am descoperit că-mi influențează puternic viitorul. Există o mulțime de modalități prin care poți practica recunoștința, de la a ține un jurnal al lucrurilor pentru care ești recunoscător, la a împărtăși unui prieten sau partenerului tău trei lucruri bune care ți s-au întâmplat peste zi, până la a ieși în oraș cu prietenii pentru a le arăta că le ești recunoscator pentru ajutorul oferit. În cadrul unui experiment, unde câțiva participanți au notat lucrurile pentru care erau recunoscători zilnic, stările lor de spirit s-au îmbunătăți de la acest exercițiu simplu: Grupurile care au practicat recunoștința au experimentat niveluri mai ridicate ale bunăstării pe parcursul mai multor (nu a tuturor) studii, comparativ cu alte grupuri. Efectul asupra emoțiilor pozitive pare a fi cea mai importantă descoperire. Conform rezultatelor, concentrarea conștientă pe binecuvântări ar putea avea beneficii emoționale și interpersonale. The Journal of Happines a publicat un studiu care se folosea de scrisori de recunoștință petru a testa cum ne afectează nivelul de fericire faptul că suntem recunoscă113
tori: Participanții au fost 219 bărbați și femei care au scris trei scrisori de recunoștință de-a lungul a trei săptămâni. Rezultatele au arătat că scrierea scrisorilor de recunoștință a crescut nivelurile de fericire și satisfacție a vieții ale subiecților și, în același timp, a dus la diminuarea simptomelor de depresie. O ultimă idee: îmbătrânirea te va face mai fericit. Ca un punct final, este interesant de observat că, pe măsură ce îmbătrânim, în special la vârsta a doua, tindem să devenim mai fericiți în mod natural. Există încă opinii controversate privind cauza acestui fapt, însă oamenii de știință au câteva idei: Cercetătorii, inclusiv autorii, au descoperit că oamenilor mai în vârstă cărora li s-au arătat imagini cu diverse expresii faciale sau situații, tind să se focuseze și să și le amintească mai mult pe cele care exprimă emoții pozitive, decât pe cele ce exprimă negativitate. Alte studii au demonstrat că pe măsură ce îmbătrânesc, oamenii caută situații care să le îmbunătățească starea de spirit - de exemplu, să evite grupurile de prieteni sau cunoștințe care ar putea să-i influențeze emoțional negativ. Cu toate acestea, alte lucrări au arătat că oamenii mai în vârstă învață să se detașeze de pierderea și dezamăgirea apărute în urma obiectivelor neatinse și își îndreaptă obiectivele către a obține mai multă bună-stare sufletească. Prin urmare, cu toate că, faptul că ai îmbătrânit te va face nefericit, mai mult ca sigur vei dezvolta o perspectivă mai optimistă decât cea pe care o ai acum… Rolul corpului eteric în procesul de digestive. 114
Este importont să ne sculăm de la masă, fără să fim complet sătui. De ce? Pentru ai lăsa de lucru corpului eteric. Da, pentru a umple acest mic gol pe care l-am lăsat, corpului ereric este împins să caute, încă, hrana în regiuni mult mai subtile, și, după câteva momente, nu numai că vom fi sătui, dar ne vom simți plini de energii noi, de energii fizice dar și psihice. În timp ce, dacă suntem sătui, paralizăm acîivitatea corpului eteric și asta e foarte rău pentru sănătate, căci astfel întreg organismal este amenințat cu inerția. Corpul eteric nu trebuie paralizat, trebuie, din contra, să i se dea mereu posibilitatea de a fi activ. Datorită activității corpului eteric, ne putem menține sănătatea. Dar, pentru - provoca activitatea corpului eteric, nu treburc săturat corpul fizic, dimpotrivă, această mică privare de hrană a corpului fizic determină activetatea corpului eteric. 45 de proverbe indiene care să-ți trezească înțelepciunea! Pentru că uneori avem nevoie ca sufletul și mintea să ne fie „zdruncinate” de adevăruri profunde și semnificative. Aceste proverbe indene ne pot face viața mai bună și mai frumoasă celor cărora ne vom folosi de ele! 1. O carte este precum o grădină pe care o ții în buzunar. 2. Nu lăsa pe mâine ce poți face azi. 3. O casă fără copii este precum un mormânt. 4. Ce a fost greu de îndurat, este dulce ca amintire. 5. Un prieten îți dă un sfat în interesul său, iar nu al tău. 6. Unu și cu unu, uneori fac 11. 7. Nu este nimic nobil în a fi superior unui alt om. 115
8. Urmează râul și vei găsi marea. 9. Mediocrului, mediocritatea i se pare minunată. 10. Cea mai rea formă de sărăcie este să ai multe datorii. 11. Nu te împiedici de un munte, dar te împiedici de o piatră. 12. Orice câine este un tigru pe strada sa. 13. Zahărul furat este cel mai dulce. 14. Vorbește ca un papagal; meditează precum o lebădă, mestecă precum o capră; și scaldă-te precum un elefant. 15. O mamă este „o scoala”, pregătind-o pe ea este ca și când ai pregăti o nație bună. 17. Ceva nefăcut la timp va fi regretat. 18. Zâmbetele pe care le împarți se vor întoarce mereu la tine. 19. Speranța face lumea să se învârtă. 20. Oricine mănâncă o plăcintă nu numără găurile din ea. 21. Nu e de nici un folos să sapi o fântână lângă casa ce a luat foc. 22. Dependența de celălalt este dezamăgire continuă. 23. Învățătura este o comoară de care nici un hoț nu se poate atinge. 24. Adevărata fericire stă în a o oferi celorlalți. 25. Pe-acolo pe unde împunge acul, trece ața. 26. Perlele nu au nicio valoare în deșert. 116
27. A se plânge este cea mai slabă armă a unui om. 28. Un bărbat fără o femeie este doar jumătate de om. 29. Sărăcia naște hoți așa cum iubirea naște sfinți. 30. Dacă trăiești lângă râu, împrietenește-te cu crocodilul. 31. Nimeni nu s-a pierdut pe un drum drept. 32. Crezi ceea ce vezi și nu tot ce auzi. 33. O greșeală știută este mai bună decât un adevăr necunoscut. 35. Într-un copac în care nu te poți urca sunt mereu o mie de fructe. 36. Chiamă-l pe Dumnezeu, dar vâslește departe de stânci. 37. Mai bine un diamant care străluceste discret decât o piatră perfectă. 38. Acela care are prieteni adevărați nu are nevoie de oglindă. 39. Adesea, ceea ce găsești în râuri nu găsești în oceane. 40. Întreabă un înțelept și nu îi da neascultare. 41. Printre orbi, omul cu un ochi este rege. 42. Doar două lucruri contează pe acest pământ: un fiu și o fiică. 43. Banii la care visezi nu îți vor plăti datoriile. 44. Răbdarea este cea mai frumoasă rugăciune. 45. Nu-ți mânca pâinea pe masa altcuiva. 117
Insuflă-mi Doamne grija, ca să am întotdeauna conștiința dreaptă și curată; înfățișare cuviincioasă; vorbire folositoare și purtare în bună orânduială. Amin. Și nici nu-i obligatoriu să trimite-ți acest mesaj nimănui, ci este suficient dor să ne folosim noi de el. A fost o dată o țară în care se petreceau numai nenorociri: jafuri, vânzări de țară și de bunuri materiale din avutul poporului... Președintele, neștiind ce să facă pentru a îndrepta lucrurile, chemă la el un înțelept, iar acesta îi spuse următoarele: ,,Domnule președinte, tu ești cauza tuturor acestor nenorociri; tu, cu toți cei care te înconjoară și te susțin trăiți în dezordine, sunteți nedrepți, cruzi, și iată de ce catastrofele nu încetează să se abată asupra poporului tău”. Apoi, înțeleptul s-a adresat poporului, spunândui: ,,Dacă suferiți, este pentru că merita ți această suferin ță: datorită modului vostru de trai dezechilibrat ați atras un președinte care vă aduce numai nenorociri”. Iată cum explică înțelepții lucrurile. Când un popor întreg hotără ște să trăiască în lumină, Cerul îi trimite conducători nobili și cinstiți care nu-i aduc decât binecuvântare și prosperitate. Dar dacă un popor este guvernat de indivizi incapabili și iau decizii doar pentru prosperitatea și binefacerea lor, acest popor trebuie să știe că el este principalul vinovat de situația creată. O listă a sfaturilor transmise de seniorii japonezi, la final de carieră, celor mai tineri, care le vor lua locul Motto: „Când încetezi să alergi după lucrurile greșite, le dai lucrurilor bune șansa de a te găsi” Să fii ceea ce ești... Una dintre cele mai mari provocări în viață este să fii tu însuți, într-o lume care încearcă să te facă precum toți ceilalți. Cineva va fi întotdeauna mai frumos ca tine, mai deștept sau mai tânăr, însă nimeni nu poate fi ca tine. Nu te schimba, pentru ca oamenii să te placă. Fii tu însuți și oamenii potriviți te vor iubi pe tine, cel adevărat. Trecutul.. Nu vei putea începe următorul capitol din viața ta, dacă vei continua să-l citești pe ultimul. 118
Frica să nu greșești... Făcând ceva și obținând un rezultat greșit este mai productiv decât să nu faci nimic. Orice reușită are o urmă de eșec în spatele ei și orice eșec te conduce spre succes. Vei ajunge să regreți mai mult lucrurile pe care nu le-ai făcut, decât pe cele pe care le-ai făcut. probleme... Înfruntă-le cu capul sus. Nu, nu va fi ușor. Nu este nicio persoană în lume care poate depăși, fără să greșească, toate complicațiile cu care via ța ne pune față în față. Nu suntem făcuți să rezolvăm pe loc, toate probleme apărute. Nu așa am fost creați. De fapt, am fost creați să ne supărăm, să ne întristăm, să fim răniți, să ne împiedicăm și să cădem. Pentru că tocmai acesta este întregul scop al vieții - să ne înfruntăm problemele, să învățăm din ele, să ne adaptăm și să le rezolvăm în timp. Acesta este, în cele din urmă, modul în care devenim persoanele care suntem. a minți.... Poți minți pe oricine din lumea întreagă, însă nu te poți păcăli pe tine însuți. Viețile ni se îmbunătățesc, numai atunci când acceptăm provocările care ne apar în cale, nu le ocolim. Iar cea mai dificilă dintre provocări este aceea de a fi sinceri cu noi înșine. nevoile proprii... Cel mai dureros lucru este să te pierzi, pe tine însuți ca persoană, atunci când iubești pe cineva prea mult. Și să uiți că și tu ești special. Da, ajută-i pe ceilalți, dar ajută-te și pe tine. Dacă există vreodată vreun moment perfect pentru a-ți urma visul sau pentru a face ceva care contează pentru tine, acel moment e cel de acum. ești pregătit... Nimeni nu se simte niciodată 100% pregătit, atunci când apare o nouă șansă. Asta, pentru că cele mai multe oportunități din viață ne forțează să trecem dincolo de zona noastră de confort. În orice situație, ne vom simți întâi insufiecient pregătiți. Dar asta ține de procesul de învățare, nu-i așa? relații din motive greșite... Relațiile trebuie alese înțelept. Este mai bine să fii singur, decât într-o companie neplăcut-. Nu trebuie să te grăbești. Dacă trebuie să se întâmple, ceva, se va întâmpla - la timpul potrivit, cu 119
persoane potrivite și din motivele corecte. Îndrăgosteștete pentru că așa simți, nu pentru că te simți singur. relații noi ... Vei învăța că, în viață, oamenii pe care-i întâlnești, îi întâlnești cu un scop. Unii te vor testa, unii se vor folosi de tine, unii te vor învăța câte ceva. Dar, cel mai important este că, vor fi și câțiva care vor scoate la iveală, tot ce-i mai bun din tine. a concura cu toți ceilalți din jurul tău... Nu te mai gândi la ce fac ceilalți mai bine decât tine. Concentreazăte să-ți bați zilnic, propriile recorduri. Succesul este, până la urmă, o luptă doar între tine și propria-ți persoană. invidios pe ceilalți... Invidia înseamnă să numeri toate harurile cu care au fost dăruiți alții, în loc să te ui ți la tine și la ce ai primit tu. Întreabă-te următorul lucru: „Ce am eu și toată lumea își dorește?". Mustră pentru greșelile vechi... Putem iubi persoanele nepotrivite și putem plânge pentru ceea ce am greșit, însă, indiferent ce întorsătură ia viața, un lucru este sigur: greșelile ne ajută să găsim acele persoane și acele lucruri care sunt potrivite pentru noi. Toți greșim, toți ne zbatem și chiar toți regretăm anumite lucruri din trecutul nostru. Orice lucru care ți se întâmplă, bun sau rău, te pregătește pentru un moment care urmează să vină. Să-ți cumperi fericirea... Multe dintre lucrurile pe care ni le dorim sunt scumpe. Dar adevărul este că lucrurile care ne aduc cu adevărat fericirea sunt gratuite dragostea, râsul, prietenia... Completați voi lista mai departe. așteptarea fericirii de la ceilalți... Dacă nu ești mulțumit cu tine, așa cum ești, nu vei fi fericit nici în rela ția cu alte persoane. Trebuie să-ți creezi stabilitate și fericire în propria viață, înainte de a o împărtăși cu altcineva. a trăi în gol, gândindu-te și răzgândindu-te... Nu mai analiza așa de mult la fiecare situație, căci vei crea probleme care nici măcar nu existau. Evaluează situația și acționează. Nu poți schimba lucrurile cu care refuzi să te confrunți. Progresul implică riscuri. Punct! Ca să marchezi un gol, trebuie ca, întâi, să dai drumul la minge. 120
a-ți plânge de milă... Surprizele neplăcute cu care viața te pune față-n față nu fac decât să-ți netezească calea în direcția care era menită pentru tine. Poate nu în țelegi și nu vezi asta, în momentul în care lucrurile rele se petrec și poate că îți va fi greu. Dar reflectă și la celelalte lucruri negative care ți s-au întâmplat în trecut. Vei observa destul de des că fiecare dintre ele te-a condus întrun loc mai bun, către o persoană mai bună, la o stare de spirit minunată sau o situație fericită. Așa că, zâmbete! Lasă-i pe toți să vadă că astazi ești mult mai puternic decât erai ieri. Și astfel, chiar vei fi. a ține supărare... Nu-ți trăi viața cu ură în suflet. Vei ajunge să te rănești mai mult pe tine, decât pe oamenii pe care-i urăști. Iertarea nu înseamnă „Ceea ce mi-ai făcut este în regulă", ci iertarea înseamnă „Nu o să te las să-mi strici fericirea, pentru totdeauna”. Iertarea este răspunsul … Renunță la ranchiună, găsește-ți pacea și eliberează-te. Și, nu uita, iertarea nu e numai pentru alte persoane, ea este și pentru tine. Atunci când e nevoie, iartă-te și pe tine, mergi mai departe și încearcă să te descurci mai bine, data viitoare. nivelul ... Refuză să-ți cobori standardele, doar pentru a-i mulțumi pe cei care refuză să-și le ridice pe ale lor. explicații și scuze la nesfârșit, pentru greșeli… ... Prietenii tăi nu au nevoie de asta, iar dușmanii tăi oricum nu vor crede. Doar fă ceea ce simți cș este corect. frumusețea bucuriilor mărunte…... Bucură-te de lucrurile mărunte, pentru că, într-o zi te vei uita înapoi și vei descoperi că ele erau, de fapt, lucrurile importante. Cele mai bune perioade din viața ta vor fi acele momente mici, aparent neimportante, pe care le-ai petrecut râzând cu cei care contează pentru tine. să faci lucrurile perfect... Societatea nu premiază perfecționiștii, ci îi recompensează pe cei care duc lucru-rile la bun sfârșit. calea ușoară... Viața nu e ușoară, mai ales atunci când plănuiești să obții ceva care să merite. Nu alege ca121
lea ușoară, care să te ducă acolo. Realizează ceva extraordinar. Lucrurile sunt minunate, atunci când nu sunt… ... Este în regulă să te împiedici din când în când . Nu trebuie să te prefaci sau să demonstrezi mereu că ești puternic. Nu ar trebui să fii preocupat nici de ceea ce cred ceilalți - plângi, dacă simți nevoia - este sănătos să-ți verși lacrimile. Cu cât mai curând vei face asta, cu atât mai repede vei fi pregătit să zâmbești din nou. a-i învinui pe alții pentru necazurile tale ... Îți vei realiza visele, în măsura în care îți vei asuma responsebilitatea pentru viața ta. Când îi învinuiești pe alții pentru lucrurile prin care treci, le predai lor controlul asupra acelor părți din viața ta. griji... Grijile nu vor face ca ziua de mâine să fie mai puțin grea, dar sigur vor face ca ziua de astăzi să fie mai puțin veselă. Pentru a afla dacă merită să te îngrijorezi pentru o situație întrebă-te următorul lucru: „Va mai conta situația asta peste un an? Peste trei? Peste cinci?" Dacă răspunsul este nu, e clar că-ți faci griji inutil. concentrare pe ce NU vrei să se întâmple ... Concentrează-te pe ce îți dorești să se petreacă. Gândirea pozitivă este ingredientul de bază al oricărei povești de succes. Dacă te trezești în fiecare dimineață gândindu-te că ceva minunat ți se va întâmpla în ziua respectivă și ești puțin atent, vei observa destul de des că ai avut dreptate. a fi nerecunoscator. Oricât de bună sau grea a fost până în acel moment, trezește-te dimineața și fii mulțumit că trăiești. Cineva, undeva se luptă cu disperare să trăiască. În loc să te gândești la ceea ce îți lipsește, gândeștete la ceea ce ai tu și le lipsește altora. Viața este prea scurtă pentru a o petrece cu oameni care nu merită. Dacă cineva te vrea în viața lui, îți va face loc în ea, nu trebuie să te străduiești prea mult să-l capeți. Nu încerca să te bagi cu forța în sufletul cuiva care trece cu vederea valoarea pe care o ai. Amintește-ți mereu că prieteni adevărați nu-ți sunt cei 122
care sunt lângă tine când ești fericit, ci cei care îți sunt aproape, atunci când ți-e cel mai greu. Creierul deține controlul absolut asupra organismului . El ne ajută să facem acțiunile conștiente, dar în același timp coordonează și programele inconștiente (adică cele la care nu ne gândim în mod activ). Adică: pe de-o parte ne ajută să ne mișcăm conștient, să vorbim sau să muncim conștient, iar pe de altă parte reglează cât acid gastic să fie în stomac, reglează componenta sângelui, reglează cât de des să bată inima, reglează câți hormoni să elibereze toate glandele… și așa mai departe. Toate aceste activități inconștiente sunt coordonate cu mare precizie de către creier. Așadar creireul se ocupă 24 de ore pe zi de procesele inconștiente care au loc în corp pentru a ne asigura starea optimă pentru supraviețuire. Ca exemplu: Putem simți acum tricoul sau cămașa pe care o avem acum pe noi? Le simțim? Dacă în acest moment nu am fi precizat acest lucru… ce credem? Că:, trupul nostru ar fi simțit că are un tricou sau cămașă pe el? Normal că l-ar fi simțit, însă noi nu am conștentizat asta, până nu am precizat acest lucru. Adică am simțit tricoul „cămașa” tot timpul zilei, însă în mod inconștient, până când n-am precizat să ne gândim la el și astfel am devenit constienți de el. Pe același principiu funcționează TOATE procesele din organism. De exemplu: 123
Stomacul produce acid gastric în mod inconștient, adica NU trebuie ca să ne gândim „acum produc acid gastric”, ci creierul se ocupă de asta instinctiv, automat. Taina vieții lungi BANANELE Bananele sunt gustoase, sănătoase, mobile (ușor de luat peste tot), destul de ieftine și un ingredient grozav pentru shake. Dar asta nu este totul, spun specialiștii. Ei cred că expresia „going bananas" (expresie care înseamnă a o lua razna) provine din efectul pe care îl au bananele asupra creierului. După ce veți citi acest articol, nu veți mai privi niciodată bananele cu aceiași ochi. Iată de ce. Aflux de energie Bananele conțin trei zaharuri naturale - sucroza, fructoza și glucoza, combinate cu fibre. O banană oferă instantaneu un aflux susținut și substanțial de energie. Energie pentru a face mișcare timp de 90 de minute Cercetările au demonstrat că numai două banane oferă destulă energie pentru un efort fizic extenuant de 90 de minute. Nu este de mirare că banana este fructul numărul unu în rândul atleților de performanță ai lumii. Ameliorarea problemelor medicale și a bolilor. Dar energia este numai unul dintre modurile în care banana ne poate ajuta să ne menținem în formă. Ne poate ajuta să înfruntăm sau să prevenim un număr substanțial de boli și probleme, ceea ce o face să fie obligatorie în meniul zilnic. Iată în continuare o listă cu cele mai bune efecte pe care le are. Putere pentru creier: 200 de elevi de la o scoală din Twickenham (Middlesex, Marea Britanie) au fost ajutați să-și treacă examenele anuale cu rezultate mai bune mâncând banane la micul dejun, în pauză și la prânz, în încercarea de a-și îmbunătăți puterea creierului. Cercetările au arătat că acest fruct ce conține o cantitate mare de potasiu poate ajuta procesul de învățare prin îmbunătățirea atenției. Constipație: Având un conținut ridicat de fibre, bananele pot fi incluse în dietă în scopul restabilirii funcționării normale a intestinelor, ajutând la depășirea constipației fără a mai fi nevoie de laxative. Mahmureala: Unul dintre modurile cele mai rapide de a vindeca mahmureala este prepararea unui milkshake de banane, îndulcit cu miere. Banana calmează stomacul și, cu ajutorul mierii, ridică nivelul zahărului din organism, în timp ce laptele calmează și rehidratează corpul. Arsurile la stomac: Bananele au un efect natural antiacid în corp, deci dacă suferiți din cauza arsurilor gastrice, încercați să mâncați câteva banane pentru a calma durerea. Ciupiturile de țânțar: Înainte de a căuta crema împotriva ciupiturilor de insecte, încercați să frecați zona afectată cu partea interioară a cojii de banană. Mulți oameni cred că are un succes uimitor în reducerea umflării și iritării la locul ciupiturii. 124
Nervii: Bananele au un conținut ridicat de vitamine din complexul B, care ajută la calmarea sistemului nervos. Supraponderali și stresați la muncă? Studiile efectuate la Institute of Psychology din Austria au descoperit că stresul de la serviciu duce la pofta de alimente care aduc confort, precum ciocolata și cipsurile. Un studiu efectuat pe 5000 de pacienți ai spitalului a arătat că cei mai grași dintre pacienții care au participat la studiu aveau șanse mai mari de a avea un nivel ridicat de stres la locul de muncă. Studiul a tras concluzia că, pentru a evita poftele induse de panică, trebuie să controlăm nivelul de zahăr din organism cu ajutorul gustărilor cu nivel ridicat de carbohidrați la fiecare două ore pentru a menține stabil nivelul zahărului. Stresul: Potasiul este un mineral vital, care ajută la normalizarea pulsului, trimite oxigen către creier și reglează echilibrul hidric al organismlui. Atunci când suntem stresați, rata metabolismului crește, reducând astfel nivelul potasiului. Acesta poate fi echilibrat cu ajutorul unei gustări formate din banane, care au un conținut ridicat de potasiu. Negii: Mulți oameni preocupați de alternative naturale jură că dacă doriți să scăpați de un neg, puteți pune pe el o bucată de coajă de banană, cu partea galbenă în afară. Puteți menține această compresă cu ajutorul unui plasture sau leucoplast medicinal. Bananele și merele: Așadar, o banană este într-adevăr un remediu natural al multor boli. Dacă am face comparație cu un măr, are de patru ori mai multe proteine, de două ori mai mulți carbohidrați, de trei ori mai mult fosfor, de cinci ori mai multă vitamina A și fier și de două ori mai multe alte vitamine și minerale. Este bogată și în potasiu și este unul dintre cele mai valoroase alimente pe care le avem la îndemână. Deci poate este momentul de a schimba proverbul, spunând „Bananele, un aliment perfect!" Bananele trebuie să fie motivul pentru care maimuțele par așa de fericite tot timpul. Încă un secret: crema de pantofi Vreți să vă lustruiți repede pantofii? Luați partea interioara a cojii de banană și frecați direct pantoful... apoi ștergeți cu o cârpă uscată. Nu-i așa că este un fruct uimitor? DESPRE NUCI SI ORZ VERDE NUCILE Consumate după fiecare masă, aceste fructe împiedică îngroșarea arterelor și previn bolile de inimă. Opt nuci pe zi vă țin arterele flexibile, inima sănătoasă și previn apariția atacului vascular cerebral, arată un studiu realizat de cercetătorii americani de la Barcelona 's Hospital Clinico, apărut în publicația „American College of Cardiology”. Specialiștii citați de BBC News vă sfătuiesc să consumați nuci mai ales după o 125
masa bogată în grăsimi pentru a atenua efectele negative pe care acestea din urmă le au asupra organismului. Nucile, mai sănătoase decât uleiul de masline Cercetarea a constat în monitorizarea a 24 de adulți, jumătate dintre ei cu un nivel normal al colesterolului, iar cealaltă jumătate cu un nivel ridicat. Participanții la studiu au primit două porții de salam bogat în grăsimi și brânză, pe care le-au consumat la un interval de o săptămână. La una dintre porții, cercetătorii au adăugat cinci lingurițe de ulei de masline, iar la cealaltă, miezul a opt nuci. Testele au arătat că atât uleiul de masline, cât și nucile au ajutat la reducerea inflamațiilor din artere care apar brusc după o masă bogată în grăsimi saturate și care, în timp, favorizează întărirea arterelor și crește riscul unor boli de inimă și al atacului vascular cerebral. Cu toate acestea, spre deosebire de uleiul de masline, nucile au mai ajutat și la menținerea elasticității și flexibilității arterelor, indiferent de nivelul colesterolului. Tratează tulburările de ritm cardiac. Cercetătorii au mai observat că acidul alfa linoleic din nuci poate fi benefic pentru cei cu tulburări ale ritmului cardiac. Ei i-au avertizat pe participanții la studiu că pot mânca absolut tot ceea ce doresc, cu condiția să consume și nuci. Acest lucru demonstrează că grăsimile protectoare din nuci înlătură efectele grăsimilor saturate din dietă, pe când o grăsime neutră, precum uleiul de masline, nu are un rol atât de important, afirmă Robert Vogel, profesor la University of Maryland, Baltimore . Pentru că sunt elastice, arterele se pot întinde atunci când fluxul sanguin se îmbunătățește. Consumul de grăsimi întrerupe producerea de oxid nitric de către „căptușeala” arterelor, necesar pentru menține-rea flexibilă a vaselor de sânge. Nucile mai conțin antioxidanți și arginina, un aminoacid folosit de organism pentru a produce oxidul nitric. Pentru vegetarieni. Combinați nucile cu legume și pâine. Nucile și alunele pot înlocui majoritatea nutrienților animali în cazul persoa-nelor vegetariene. Printre nutrienți se numără cele mai multe vitamine B, fosfor, fier, cupru, potasiu și proteine. Ca mai toate proteinele din surse vegetale, cele din nuci și alune sunt inferioare calitativ celor animale. Cu toate acestea, în combinație cu pâine, cereale și leguminoase (mai ales soia și linte) se poate obține gama întreagă și echilibrată de aminoacizi esențiali. Orzul verde - un miracol al lumii vegetale Continutul plantei verzi in vitamine si minerale: •de peste 250 de ori mai multă provitamina A decât în lăptucă; • de peste 25 de ori mai mult potasiu decât în banane; • de peste 11 ori mai mult calciu decât în lapte; • de peste 11 ori mai mult fier decât în țelină; 126
• de peste 7 ori mai multă vitamina C decât în portocale; • de peste 10 ori mai multă vitamina B1 decât în spanac; • de peste 23 ori mai multă biotină (factor din grupul vit. B) decât în lapte; 2000 micrograme SOD (superoxid dismutaza), activ, la o porție de două grame de orz verde, pudră. Superoxid dismutaza este o enzimă proteică activă cu un efect deosebit în vindecarea bolilor, în revitalizarea organismului și în încetinirea proceselor de îmbătrânire. Această enzimă intervine în inactivarea radicalilor liberi oxidril. Dr. Milton Fried afirmă că acești radicali liberi favorizează îmbătrânirea celulelor și apariția bolilor. Orzul verde este până în prezent cea mai bogată sursă de SOD cunoscută. Efecte benefice asupra organismului: • Ø mai puțin somn necesar; • Ø mai multă energie în eforturile fizice, intelectuale, memorie îmbunătățită, claritate a gândirii; • Ø reglarea tensiunii arteriale; • Ø renunțarea la pilule calmante pentru dureri; • Ø eliminarea surplusului de greutate în obezitate; • Ø rezolvarea problemei acneei; • Ø efect antiinflamator (superior cortizonului și fenilbutazonei, fără a avea efecte secundare) • Ø revitalizeazp tegumentul, vindecând uscăciunea acestuia, care însoțește îmbătrânirea; • Ø crește potența organismului. Orzul verde este folosit pentru extragerea sucului său, se usucă și se transformă în pudră sub o formă sau alta este folosit în anorexie, anemie, stomatite, cancer, gastrită, ulcer, colită, pancreatită, afecțiuni hepatice (hepatită virală și cronică, ciroză), dischinezie biliară, diabet, astm, bronșită, tuberculoză pulmonară, viroză pulmonară, rinită alergică, cardiopatie ischemică, infarct miocardic, hipotensiune și hipertensiune arterială, astenie, schizofrenie, epilepsie, nevralgie de trigemen, nevralgie facială, insomnie, artrită, acnee, pistrui, eczeme, ulcer varicos, tromboflebite, hemoragii, fistule perianale, hemoroizi, dismenoree, sterilitate, impotență, avitaminoze, alopecie, reumatism articular acut, lombo-sciatică. Voința, dârzenia realizării cu orice preț a ceva anume, nu este cel mai bun sfetnic. Un bine obținut printr-un efort prea costisitor se întoarce adesea împotriva noastră. Să ne lăsăm duși de cursul (fluxul) vieții. Viața ne oferă numai ceea ce ne este cu adevărat folositor. Numai în liniștea lăuntrică putem vedea cu adevărat folosul absolut. Numai pacea lăuntrică ne dirijează pașii în modul cel mai înțelept pe calea cea mai bună, pe calea adevărului. 127
Nu există ceva mai de preț în tot cosmosul ca smerenia (modestia, bunul simț. Prin bunătatea și rugămințele noastre, poate fi influiențat în bine chiar și sufletul cel mai înrăit și mai agresiv. Tăcerea este esențială în invocarea oricărui sprijin și ajutor, de la Dumnezeu. Să ne străduim să observăm doar, și să luăm contact cu propria noastră gândire, fără să facem altceva. Să ne conștientizăm gândurile de fiecare clipă și nimic altceva. Această pasivitate a minții ne va scoate din orice suferință. Când mintea își înțelege dimensiunea neputinței … ea tace. Și în această liniște, Absolutul existent în profunzimea ființei noastre, se manifestă prin infinita lui sfințenie, operând transformări radicale binefăcătoare. Strigă zilnic din adâncul ființei tale Numele lui Hristos Dumnezeu în care este acest Glas-Cuvânt încă din veșnicie. Doamne, Iisuse, Tu Cel din Adâncul Adâncurilor ființe mele, redămi Cuvântul-Rostirea Ta de la crearea mea, ca să pot vorbi iarăși cu Tine. Conștiință, Conștiinței mele este acest Cuvânt-Rostire ce comunică totodată cu Tine În acest Glas-Rostire, eu mă voi reîntâlni cu Tine față către Față; și O, Doamne, cine va putea spune bucuria acestei vederi. Dacă eu voi remempra Cuvântul-Rostirea de Taină din mine, tot limbajul negative al subconștientului – al bolii și al morții se va topic a întunericul de lumină. Dincolo de inimă este sufletul meu în care este Cuvântul-Rostirea Ta: Iisuuuuusseeeeeeeee, Iiissuuuuusssseeeeeee, Iiisssuuuuussseeeeeeeeeeeeeeeeeee. Meditez, cuget, uneori fără să vreau, la propria-mi viață, la ceea ce am făcut și nu trebuia să fac, sau la ceea ce trebuia să fac și nu am făcut. Rezultatul, este o nebuloasă, ceva lipsit de orice interes. Și atunci mă întreb; oare chiar așa să fie.? Ceea ce citim, să credem, Ceea ce credem să propovăduim, Ceea ce propovăduim, să trăim. Învățăm prea greu și prea târziu, uităm să simțim și disprețuim pe nedrept subiectivitatea. Cu toate acestea, subiectivitatea este prețioasă și nobilă; ea este una din marile noastre dimensiuni umane; ne permite să ne bucurăm de arta muzicii, a prieteniei, a rugăciunii, a picturii și de frumusețea naturii. „Prin ea viața noastră se desfășoară în bucurie sau în tristețe, în entuzizsm sau în decepțive… ea ne permite să pătrundem în tainile corpului nostru, să luăm cunoștință de funcțiile sale senzoriale și să le dezvoltăm. Ea este subtilă și ne permite accesul la celelalte corpuri ale noastre. 128
Faptele care nu spun mare lucru sau nimic unui mare număr de oameni, sunt lumionoase pentru alții.” Orice atitudine umană, trebuie să încercăm s-o înțelegem și s-o interpretăm. Cu minte… Altfel suntem și rămânem, niște victime a confuziei între; „ceea ce știm și ceea ce credem”. Suntem supuși unor legi și trăim constrânși a suporta un mod de gândire dictat de societatea căreia îi aparținem. – Ierusalimul este = Raiul (urcare – suire), fericirea veșnică. – Ierihonul este = Lumea aceasta pământească (coborâre – cădere). Credința izbăvește de primejdii, vindecă și iartă, și ne izbăvește pe noi și pe toți cei dragi ai nostril, chiar și pe toți vrăjmașii nostril, de toate primejdiile, necazurile și bolile cele sufletești și trupești, Dumnezeul nostru Cel Prea Bun și Milostiv. Amin. Credința se întărește prin sfânta rugăciune, prin post și milostenie, prin spovedanie regulate și prin Sfânta Împărtășanie. Să unim Credința cu rugăciunea, cu postul, cu milostenia și smerenia și dacă-I mai punem și Coroana Iubirii, atunci este cu adevărat Credință tare. Să ne rugăm neînceta Bunului nostrum Dumnezeu să scoată din inimile vrăjmașilor noștri toată urâciunea, răutatea, invidia și răzbunarea, iar noi Îl vom preamări cu laude pe Domnul. – Să primești slava lui Dumnezeu cea gătită omului depărtat de păcate. – Unica modalitate de a scăpa de suferință, este întâlnirea cu baza purității din noi înșine. Numai atunci, ego-ul cu gândirea lui haotică, marele vrăjmaș al finite umane, își va înceta activitatea, cedând conducerea inteligenței creatoare ce operează numai prin Iubire, frumusețe, bunătate și mângâiere sufletească. – Pronia Cerească = Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru întreaga lume. – Rău cu rău, dar, și mai rău fără rău. Zice un proverb! Dar care e demn de toată considerația și de luat în seamă, de luat aminte… Niciodată nu e bine și e chiar imprudent, să renunți la ceea ce ai, pentru ceea ce ți-ai dori să ai. Este un fel de a da vrabia din mână pentru gâsca sălbatecă de pe lac, și asta ca să nu zic cioara de pe gard. Bun simț Bun Dragoste Creatoare Ai Duh: - Ai Putere : Distructivă Rău Dușmănie Contradicție 129
Ai spirit:
Bun Ai Rău
Ai Conștiință
Ai
Nu ai conștiință
Ai
Dăruire Vorbire : Refuz Ucidere
Folositoare Gândire ănătoasă Nefolositoare Minte sănătoasă Bună voință iubire Rea voință Ură, egoism
– Necazul: răbdare lucrează, iar răbdarea curățire de păcate. – Depresia este o tulburare psihică gravă, este aducătoare de moarte pentru că este aducătoare de desnădejde: Organul țintă al întristării este INIMA; deci întristarea slăbeste inima, iar vinul o înveselește,pâinea o întărește, dar cel mai cuminte lucru este să alungăm întristarea… – O privire binevoitoare înveselește inima și o veste bună întărește oasele. Domnul nostrum Iisus Hristos este: Învățător, Sfințitor și Conducător. – În toți oamenii patimile sunt vii dar în oamenii Harului ele sunt legate; este vie patima dar este legată. Cine stăpânește peste patimi este împărat. Dacă vrem să vină peste noi Harul lui Dumnezeu, trebuie să ne ferim de păcate, și în special de păcatele mari, de moarte mai ales de mândrie căci zice Duhul Sfânt: Dumnezeu, celor smeriți le dă Har iar celor mândri le stă împotrivă. – Adorăm pe Dumnezeu și venerăm sau cinstim pe sfinți și Îngeri. – Omul ființă create, dar nedesăvârșită din cauza neascultării și căderii sale din Rai. – Oricât am fi învățat, (chiar toate învățăturile lumii) și oricâte realizări am am avea pe toate planurile existenței, dacă nu am învățat să comunicăm și să avem o permanentă, strânsă și smerită legătură cu Dumnezeu și iubire, milă, blândețe față de oameni, nimic nu am învățat și nimic nu suntem. – Când dăruim ceva trebuie să fim foarte chibzuiți și cu mult discernământ, cui, cum, când, ce și cât dăruim, așa fel ca darul să fie spre zidire (schimbare în bine) și nu spre sminteală, pierdere de suflet. – Omul se face ceea ce iubește; când ucenicul își iubește dascălul se va face și el asemenea celui pe care-l iubește; când Îl iubește pe 130
Dumnezeu omul merge către această realitate, și va merge la infinit, în creștere. – Ceea ce-ți lipsește, împrumută de la tine însuți. „Coto stoic Roman” – Fiecare posedă în sine „iubirea pe care trebuie s-o transmită celorlalți. Iubirea se transformă în energie. Cel care acordă iubirea sa este întotdeauna recompensat. Dacă nu o face, el blochează această energie și se epuizează în conflicte emoționale. Doamne, Tu, Sprijinitorul și Scăparea mea Ești! Amin. Maria = Împărăteasă sau izbăvitoare. Unor categorii de oameni, nu e bine, nu trebuie și nici nu me-rită să li se facă cunoscută bunăvoința, amabilitatea familiarita-tea și generozitatea, căci în scurtă vreme devin abuzivi până la obrăznicie. Deci, mai multă aparent rezervă și puțină indife-rență în fața voluntarilor și nestăpâniților. Eczemele Să mâncăm agrișe, cireșe, struguri, ananas, persici, smochine, mere, cură de lămâi, prune, miere, ridichi, ceapă, usturoi, făină integral de in, lăptuci, spanac, mai cu seamă salată de verdețuri, ceai de pelin, salvie, mesteacăn, violete, urzici, vâsc, Frunze de nuc.
131
-
-
Tămăduirea de la distanță se face începând cu vibrațiile bolnavului. Meditând asupra unei fotografii se intră în legătură cu corpul astral al pacientului. Corpul său astral poate fi tratat prin intermediul corpului astral al tămăduitorului, dar energia Divină este cea pe care o transmite acesta din urmă. Trebuie lucrat asupra unei fotografii a pacientului în picioare singur. Există două lumi, și lumea rationalist se teme de cea spiritual pe care o ignoră pentru că nu o poate sesiza și percepe. Descoperirea propriilor dimensiuni interioare, convinge-rea absolută de a învăța să vezi să sesizezi sensul ascuns al lucrurilor – acestea sunt cele mai importante. Începând dintr-un anumit moment, nu mai există alegere, viața interioară fiind cea mai puternică. Numai depășind încercările și obstacolele ce apar în calea noastră vom putea să ne trezim sufletul și să ne consolidăm: credința, iubirea, dragostea și dăruirea. 132
-
Este foarte rău să trăiești lângă persoane negative, mai bine să te desparți de ele. – Se uită prea des a se vorbi cu Dumnezeu Tatăl Ceresc. Instinctul, afectivul, intelectul, fiecare vrea să-și joace rulul și divizează personalitatea.
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
Eczemele Să mâncăm agrișe, cireșe, struguri, ananas, persici, smochine, mere, cură de lămâi, prune, miere, ridichi, ceapă, usturoi, făină integral de in, lăptuci, spanac, mai cu seamă salată de verdețuri, ceai de pelin, salvie, mesteacăn, violete, urzici, vâsc, Frunze de nuc. A fost o dată o țară în care se petreceau numai nenorociri: jafuri, vânzări de țară și de bunuri materiale din avutul poporului... Președintele, neștiind ce să facă pentru a îndrepta lucrurile, chemă la el un înțelept, iar acesta îi spuse următoarele: ,,Domnule președinte, tu ești cauza tuturor acestor nenorociri; tu, cu toți cei care te înconjoară și te susțin trăiți în dezordine, sunteți nedrepți, cruzi, și iată de ce catastrofele nu încetează să se abată asupra poporului tău”. Apoi, înțeleptul s-a adresat poporului, spunândui: ,,Dacă suferiți, este pentru că merita ți această suferin ță: datorită modului vostru de trai dezechilibrat ați atras un președinte care vă aduce numai nenorociri”. Iată cum explică înțelepții lucrurile. Când un popor întreg hotără ște să trăiască în lumină, Cerul îi trimite conducători nobili și cinstiți care nu-i aduc decât binecuvântare și prosperitate. Dar dacă un popor este guvernat de indivizi incapabili și iau decizii doar pentru prosperitatea și binefacerea lor, acest popor trebuie să știe că el este principalul vinovat de situația creată.
146
