Shen 神 Dr. Laurentiu Teodorescu
Pentru a putea analiza etimografic ideogramele la care vom face referire, inclusiv decriptarea lor hermeneutică, în contextul particular specializat al limbajului medical tradiţional chinez, trebuie să ne reamintim conceptul dao 道, fundamental pentru întreaga gândire chineză. Traducerea uzuală a ideogramei dao
(cu forma veche 道) este aceea de cale,
drum, lege, principiu, metodă, cap (cu forma metodă, şi este compusă din pictogramele 首 cap (cu veche 首(
), şi 辶 (辵), 止) = faţa, cu ochii sub sprâncene, sprâncene , iar superior părul ),
cu 彡 urmele pe care le lasă pe drum, cu sensul de a merge. merge. Deci a urma 止 piciorul cu principiu). un drum în mod raţional (de raţional (de unde şi sensurile de metodă, lege, principiu). Poate cea mai expresivă definiţie a căii am am întâlnit-o întâlnit- o la André Scrima (Timpul rugului aprins, Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 31): “Calea este un mod sintetic – purtător, – purtător, evident, al unei pluralităţi de sensuri – pentru – pentru a defini faptul, pur şi simplu, simplu, al (în dubla existenţei noastre văzută în acelaşi timp ca o enigmă şi ca un s e n s (în accepţiune de direcţie şi de semnificaţie ). E o enigmă pentru că, fiind de străbătut, nu se revelează decât pe măsura parcurgerii ei; iar maxima enigmă o constituie capătul.” nsă de la cap. 42 din Daode jing a Pornind î nsă a lui Laozi :『道生一，一生二，二生三， 三生萬物．』„Dao naşte pe Unu, Unu naşte pe Doi, Doi naşte pe Trei, Trei naşte
este binomul Yin-Yang , cele Zece mii de lucruri 1” (unde Unu este Unu este Marele început , Doi este iar Trei reprezintă cele trei niveluri: Cer - 天 tian, - 地 di , Om tian, Pământ Om - 人 ren), ren), pare mai pertinentă interpretarea lui Jacques Lavier (în: Bio-énergétique chinoise, căreia „Caracterul [dao - n.n.] arată un Maloine S. A., Paris, 1976, p. 29), conform căreia „Caracterul ncruntate în efortul gândirii, spun cap (a) al cărui sprâncene sunt î ncruntate glosele. ... În realitate, în Tao, acest cap nu are sens pictografic, ci trebuie interpretat din punct de ve dere ideografic, dezvăluindu de zvăluindu-ne ceva oarecum închis, ascuns (sub un acoperiş), numărul Doi (cele două linii orizontale). Dacă deschiderea situată sus şi la dreapta ne indică faptul că e posibil de pătruns în incintă, ..., ceva poate deasemenea să şi iasă, dar în mod sigur nu numărul Doi, care rămâne, din contră, bine ascuns. Ceea ce iese din Tao este Trei, pe care-l regăsim superior, sub forma ‹părului›, situat înafară. Radicalul din stânga reprezintă un picior (b) care lasă urme (c), ceea ce indică faptul că Tao poate fi înţeles prin urmele vizibile pe care le lasă, ... ” . Concluzia este deci că m a n i f e s t u l a p a r e l a n i v e l t r i n i t a r. sintagmă folosită pentru a desemna întreaga natură, toate lucrurile , unde 萬 wan (lit. wan (lit. zece mii ) are rolul de a marca pluralul, în sens de universalitate, iar 物 wu = substanţă, materie, l ucru, ucru, fiinţă, făptură . 1
2
Shen 神,
cu varianta grafica 神 şi forma veche
, se traduce în mod uzual prin
spirit, divinitate (într-o variantă din stilul bronz 金文 vedem un om îngenunchiat în faţa altarului ), conştiinţă iluminativă, inteligenţă; putere, forţă (ex. 神藥 shen yao = remediu extrem de eficient ). Jean-Claude Darras traduce mai elegant prin energie psiho-informaţională. Ideograma Shen
este compusă din radicalul 示 shì , notat 礻 în caractere
compuse, şi foneticul 申 shēn, având însă aici şi rol semnificativ. , cu forma antică 示, avea iniţial semnificaţia de altar . În stilul carapace şi os (甲骨 文), 示 ilustra un altar 丅 de pe care picura sângele sacrificial. Comentatorii
scolastici explică 示 drept 二 (i.e. 上 = deasupra, superior ) cerul , cu soarele, luna şi stelele (cele trei linii inferioare), extinzând astfel semnificaţia către religie, ritual . , cu forma antică 申, reprezintă două mâini care strâng ceva 丨 lung (Bernhard
Karlgren, Analytic Dictionary of Chinese and Sino-Japanese, Dover Publications, Inc., New York, 1923, section 868), poziţie a mâinilor în timpul meditaţiei. Ulterior, pentru a strânge s-a folosit ideograma 伸, cu radicalul 亻 om, persoană (伸), şi sensurile extinse de a explica, a raporta, a crede. este acea funcţie care ne face să înţelegem transcen dentul (dualul nonmanifest 二) observând manifestul ternar (cele trei linii verticale ale Putem spune deci că shen
radicalului 示, asemănătoare ‹părului› din ideograma 道, precum şi 申 cele două mâini - yin şi yang - strângând sfoara, cel de-al treilea element), respectiv „urmele pe care le lasă în natură” .
