Vrei mai mult?
Citeste Zori de Ziua, periodic on-line de analiza si sinteza asupra realitatii fantastice Sfinxul din Bucegi
Ing. Dan Corneliu Brăneanu Pe platoul Bucegilor, pe o creastă care separă bazinele hidrografice ale Prahovei şi ale Ialomiţei, la cote cuprinse între 2200 şi 2300 m, se găsesc câteva mărturii în piatră ale unor civilizaţii de mult apuse oricum cu mult, mult înaintea dacilor. Printre aceste mărturii supraterane se pot cuprinde: Sfinxul, stânca Baba Mare, Babele de lângă Sfinx şi de pe muntele Cocora, Sfinxul Leu şi altele mai puţin popularizate, dar având fiecare importanţa lor. Aceste mărturii au avut o formă diferită de exprimare şi probabil de folosinţă în "illo tempore". Ceea ce frapează este că ele sunt grupate pe o suprafaţă relativ mică care corespunde ca funcţionalitate şi ca arie de colectare cultică a unor populaţii urcate pe platou din diferite direcţii, în special, aşa cum rezultă în poziţionare, din văile Prahovei şi ale Ialomiţei. În cele ce urmează ne vom referi la cel mai important obiectiv-mărturie obiectiv-mărturie respectiv la aşa-zisul aşa-zisul Sfinx, cunoscut acum în lumea întreagă cel puţin prin faptul că a apărut pe coperta uneia din cărţile lui Robert Charroux, autor tradus în nenumarate limbi şi după mediatizarea pe care i-a i-a făcut-o făcut-o peruanul Daniel Ruzo. Trecând peste faptul că denumirea de Sfinx este improprie şi asimilată artificial, trebuie arătat că el şi-a şi -a onorat numele întrucât a fost fost misterios şi a intrat ca prezenţă târziu în conştiinţa noastră, întrucât n-a n-a fost de găsit în tradiţiile ciobanilor şi nu a fost menţionat nici măcar de Nic. Densuşianu în "Dacia Preistorică", tratat apărut în 1913. Aceasta în timp ce mărturii în piatră mai puţin reuşite erau semnalate în Ceahlău încă de Dimitrie Cantemir. După cît se cunoaşte stânca Sfinx a apărut sub această denumire pentru prima dată în anul 1932 luna februarie, cu ocazia unei expoziţii fotografice oficiale itinerante. În anul 1938 i se spunea Sfinxul de la Babele. Ceeace se vedea atunci, ca şi acum, este un profil cu nasul rupt care priveşte spre vf.Omul şi care constituia un simplu punct de atracţie turistică, fără a i se da o mare importanţă. Mai mult, din cauza lipsei de educaţie a turistului român generată şi de carenţele de organizare, preocupări şi idei ale clasei intelectuale ante şi postpost-belice, Sfinxul (ca şi Babele) a constituit obiect de cătărare, profanare si implicit avariere. Considerându-se Considerându-se că aceste obiective sunt rezultatul rezu ltatul forţelor naturii, aşa cum ziceau şi şi zic şi în prezent "oamenii de ştiintă",ele nu meritau nici o grijă deosebită. Singura acţiune, simbolică în realite a fost înconjurarea în anii '70 a unei laturi, cea mai frecventată, cu un lanţ din zale groase. Acţiunea s-a s -a realizat prin demersul sufletistului sculptor Constantin Iordache, în prezent decedat. În legătură cu nasul sfărâmat al Sfinxului se consideră că agresiunea a fost efectuată de un trăgător civil sau un militar german. Ipoteza este neverosibilă neverosib ilă şi corespunde unei carenţe de cunoaştere. Se precizează că în antichitatea îndepartată exista obiceiul ca unei opere artistice reprezentând omul să i se distrugă nasul, în momentul terminării ei, din motivaţii mistice. Ceeace este mai important este f aptul aptul că de fapt aşazisul Sfinx este cea mai complexă manifestare în piatră a geniului uman (singur sau ghidat de alte genii extraterestre) de pe Terra. Această afirmaţie, paradoxală la prima vedere este uşor verificabilă, la realizarile supraterane, prin faptul că nicăieri în lume, nici măcar în platoul Marcahuasi din Peru, nu există un masiv de piatră atât de mare care să fie sculptat pe atîtea direcţii cardinale căci ceeace este cunoscut în deobşte ca Sfinx este numai una din feţele prelucrate. Această fată nu reprezintă stricto sensu tipologia unui om, din care cauză şi denumirea improprie de Sfinx poate fi totuşi păstrată. Privind dinspre cabana Babele se poate surprinde de data aceasta însă profilul exact al unui bărbat luptător matur cu casca militară milit ară (de tip german) pe cap, casca care a fost gasită de Daniel Ruzo şi în platoul Marcahuasi. Privind dinspre Baba Vânturiş apare un alt profil bărbătesc cu fruntea teşită care este profilul îndeobşte cunoscut, iar de pe partea dreapta venind de la Babele în direcţia Vf. Omul în spatele "Bărbatului cu cu cască",dar privind în acelaşi sens cu acesta (spre Est) apar alte trei figuri, mai deformate, de profile omeneşti. Stânca este în plus un adevărat muzeu de vieţuitoare căci în zona de sud dinspre Babe apar feline feline (capete de leu,de pisici etc.). Aceste descoperiri sunt în mod fatal incomplete deoarece le-am le- am făcut în trecere, apărând deci ca o consecinţă stringentă acţiunea de fotografiere sistematică. Mai mult, din punct de vedere al concepţiei artistice pe
Vrei mai mult?
Citeste Zori de Ziua, periodic on-line de analiza si sinteza asupra realitatii fantastice pereţii pereţii sculptaţi apar tehnici întâlnite şi în alte locuri din ţară şi din lume, în care de exemplu gura unei figuri mai sus amplasate devine ochiul unei alteia poziţionate mai jos. Cu excepţia celor trei profile din spatele luptătorului cu cască, celelalte aspecte semnalate nu au mai fost vehiculate până în prezent, cu atât mai puţin mediatizate, ca acum. Existenţa unei asemenea ample şi complexe realizări ieşită din comun pe un anumit loc, indică în mod obligatoriu sacralitatea şi primordialitatea acestuia faţă de alte puncte sensibile ale Terrei. Poziţionarea acestui complex sacru, artistic şi cu caracter de tezaurizare pe platoul Bucegilor acolo unde este nu surprinde, ţinând seama de apropierea lui faţă de vârfurile deja mediatizate ca sacre dela Omul şi Bucura Dumbravă. Nimic nu se realiza, nici în illo tempore ca şi acum, fără o justificare logică. În plus, rezultă că regiunea limitrofă Bucegilor era dens populată sau că aici pe platou au avut loc aterizări din spaţiul cosmic, cosmonauţii respectivi ţinând săsă -şi marcheze locul prin opere durabile în timp, aşa cum a făcut USA cu unii din preşedinţii săi şi cum facem noi acuma pe o stânca de 40 m. înălţime cu marele rege Decebal în Cazanele mici ale Clisurii Dunării, la gura golfului Mraconia. În ceeace ceeace priveşte sacralitatea stâncii în care apare printre altele şi celebrul Sfinx aceasta, ca probă materială, nu se poate dovedi mai simplu decât prin fotografie; dintre miile de imagini care s-au s-au făcut la Sfinx în decursul anilor şi în special în latura stâncii stâncii dinspre cabana Babele, există un procent important de clişee cu aşa-zise aşa-zise defecte de hârtie sau greşeli de developare. Stadiul de cunoaştere a Adevărului în probleme fine în care ne aflăm, care era rudimentar la începutul secolului şi acum mai de curând este acceptabil, determina şi determină încă această "smintire" a deţinătorilor de astfel de documente valoroase şi minunate. Stânca cu Sfinxul este în întregimea ei un vortex de energie, care pune în legatuăa cosmicul cu teluricul, f iecare iecare cu energiile lui, pe Uranus cu Geea, vortex care atrage şi diferite entităţi astrale inteligente, benefice şi malefice. Manifestarea pe peliculă, care prin definiţie este mai sensibilă ca ochiul omenesc, îmbracă cele mai diverse forme de la fâşii separate între ele de lumină albă sau neagră (pe film albalb-negru) până la sfere sau puncte de asemenea albe sau negre şi nu sunt deci defecte de orice natură. În ceeace priveşte Sfinxul propriupropriu -zis, adică în partea de nord a stâncii, acesta este încărcat cu energie pozitivă şi negativă care se manifestă în anumite părţi ale lui şi după o ciclitate orară necunoscută. Astfel este menţionat cazul unui turist german care suferind de stomac s-a vindecat stând lipit în mod constient de piatră. Altii care s-au s-au suit deasupra capului s-au s-au simţit foarte rău, căci acolo se cantonează energia negativă. Aceste fenomene se realizează probabil şi pe celelalte faţete prelucrate ale stâncii dar ele n-au n-au avut prilejul să fie probate, aceste faţete nefiind până acum luate în seamă. seamă. În planuri subtile se pot imagina şi coloane (tuneluri) energetice subterane cu o textură mai mult sau mai puţin complicată. Problema este prea delicată pentru a fi expusă într-un într-un asemenea articol. Dar, chiar şi în plan fizic, Daniel Ruzo şi Vasile Lovinescu, dar şi înca alţii, apreciază că în zona până la Vf. Omul există tuneluri subterane de o lungime desfăşurată impresionantă. Ba mai mult dupa o informaţie transmisă dealungul miilor de ani (şi denumită "ştiintific" legendă) şi culeasă de regina Carmen Carmen Sylva ar exista mari depozite subterane dintre care unele păstrează aur. Au fost enumerate suficiente aspecte cutremurătoare care pot face şi un înrăit materialist să tresară de curiozitate sau de dispreţ. Nu trebuie uitat că aceste aspecte sunt cantonate cantonate nu oriunde şi nu întâmplător în România şi că ele prin poziţia lor mângâie limita de Nord a benzii de totalitate a marii eclipse de soare din august 1999, mare prin consecinţele ei, chiar dacă acestea nu se vor vedea imediat în timp, bandă care, ca şi în anul 1991 la anterioara eclipsă totală, strabate Romănia, ambele înglobând oraşul Bucureşti. Vom reveni acum în final la Sfinxul propriu-zis pentru a prezenta şi punctul de vedere al oamenilor de ştiintă. Este prea cunoscut faptul că aceştia consideră că realizarea lui s-a s-a produs natural prin factori fizici şi climatici, îngheţîngheţ dezgheţ, eroziunea vântului, etc. Trecând peste faptul că este aberant ca aceşti factori să se vorbească între ei şi să lucreze pe toate feţele masivului.Vom arăta în continuare o situaţie necunoscută până în prezent din acest domeniu. Singurele cercetări cu caracter ştiinţific în elucidarea modului de naştere al Sfinxului au fost efectuate în anul 1975 de prof. universitar
Vrei mai mult?
Citeste Zori de Ziua, periodic on-line de analiza si sinteza asupra realitatii fantastice Petre B. de la Institutul de Petrol şi Gaze din Bucureşti, Bucureşti, după ce acesta avusese ocazia în anul 1971 de a lua cunoştinţă, la faţa locului, de unele realităţi din munţii Anzi. Prin intermediul Cercului de Alpinism al studenţilor care au coborât pe o coardă din partea superioară a Sfinxului pe o anumită verticală semnificativă a obţinut numeroase probe de rocă, prevelate la distanţe egale. Aceste probe au fost supuse unor determinări de rezistenţă la zgâriere cu sclerometrul Facultăţii. S-a S-a putut constata că între probele de rocă luate din zone de microrelief pozitiv şi microrelief negativ (orbitele ochilor de exemplu) nu există diferenţe semnificative de rezistenţă la zgâriere. Prezenta unor astfel de diferenţe ar fi justificat teoria eroziunii diferenţiate (prin existenta unor compoziţii litoligice net diferite). S-a dovedit experimental că nu există în cazul Sfinxului, ca şi a Babelor din apropiere, o justificare a acestei teorii simpliste, corespunzatoare unei mentalităţi individuale dar mai ales oficiale învechite, materialiste, rudimentare şi care constituia o piedică în calea cunoaşterii adevărate. Să sperăm că la ora actuală nu se mai m ai gasesc oameni de ştiinţă care preiau ideiidei-şablon dela profesorii lor fără a le trece printr-un printr-un filtru propriu al gândirii, fără a face un minim de cercetare pe teren. Afirmaţia Afirm aţia este retoric optimistă deoarece în gândire şi în publicistică bântuie în continuare la noi, cu toată tranziţia care trebuie să fie în primul rând de mentalităţi, aceleaşi sabloane şi leitleit -motive depăşite, cu toate că au apărut destule traduceri de cărţi şi articole, care nu sunt băgate în seamă în mod deliberat. Experimentului realizat în premieră poate mondială de prof. Petre Bomboe trebuie să i se acorde importanţa deosebită pe care o are. Semnalăm că această informaţie este pentru prima dată redată în scris, prin acest material, după 24 ani de ocultare. Sclerometria efectuată şi rezultatele ei fac posibilă ipoteza de intervenţie limitată a omului care a profitat de existenţa unei formaţiuni litologice propice pe care a retuşat-o. retuşat-o. În capul Sfinxului carpatin această retuşare însă a presupus un grad de cunoaştere foarte avansat având în vedere că orbitele ochilor au fost astfel realizate încât ele se "aprind" numai la o anumită zi de toamnă, corespunzând unei situaţii astronomice precise. Orientarea Sfinxului exact către Vf.Omul, scrierea care se mai poate descifra cu greu în zona gurii şi alte situaţii reprezintă tot atâtea exprimări ale acestui grad gr ad de Cunoaştere. Vântul, în cazul mai pregnant al scrierii, a avut şi are un rol destructiv nu constructiv constructiv asupra Sfinxului. Este de aşteptat şi aproape firesc ca ideile expuse în acest material, chiar lipsite de o ilustraţie corespunzatoare pe care o posedăm dar care se devalorizează nepermis în faţa unor condiţii tehnice de reproducere necorespunzătoare, va descătuşa nişte energii mentale superioare în special în generaţia foarte tânără care are cam de prin 1982 o dotare specială. Se poate începe cu fotografia folosită de aceia care deja au realizat în alte locuri clişee cu "defecte de film sau de prelucrare". Radiestezia are din plin de lucru în complementaritate cu clar-vederea în stare de veghe sau în stare alpha. Aşteptăm dezvăluirile dumneavoastră.
