R O M A N E LE M E S EI R O TU N D E Tnprelucrarea moderna a lui
J A C Q U E S B O U L EN G E R Prefata de IRINA
BAoESCU
AURELTITA
EDITURA
U N IV E R S
Bucure$ti
COPILARIA
LUI LANCELOT DU LAC
I
I 1
In marea 1Galiei 5i a Micii Bretanii, erau pe vremuri doi regi frati buni 5i ~are 5e casatorisera eu doua surori bune. Unul s~ l1ume~ Ban din Beno'ie, iar celalalt Bohor d;n Gannes. Regele Ban era, pe vremea aceea, un barbat desf .ul de batrin; dar regina Elena, sotia lui, era Inca tlnar5 ~i f emeie In putere, ITlUit iubita de oamenii din popor. Nu avusesera dedt un singur f ecior, numit Galaad la botez, dar caruia i s,a spus mereu Laneelot; povestea noastra arf ' sa va spuna mai Ineolo de ce anume, caei aeum nu e nici loeul, niei momentul potrivit. Regele Ban avea ea du~man de moarte pe veeinul sau Claw clas, regele Pamlntului Pustiu, eavaler destoinie ~i Intelept, dar pedid ~i care lupta eu Invequnare Impotriva,i. Ci regele Artus n,avea cum sa vina In a jutorul Ini Ban din Benolc, hind prins, In vremea aceea, In lupta Impotriva baronilor sai din Bretania Mare. In schimb, Claudas f acuse Il1chinare Imparatului de Ia Roma, care Ii trimisese o~ti ~i, ell a jutorul lor, pusese stilplnire pe toate ora~ele~i pe tot pamlntul regelui Ban, In af ara de f ortareata de Ia Trebe, In care 11 tinea asediat. A~a Inclt regele Ban se vedea In mare primejdie de a £ i prins, prin f oamete sau altf~l. Cam. pe la jumatatea lui august, Ii spuse reginei, sotia lui: - Doamna, ~tii la ce m,am glndit? Sa ma due chiar eu sa,i cer a jutor regelui Artus ~i sa,i arat din nou cum slnt jefuit: Ii va £ i mai mare mila de mine daea ma voi InHiti~a ehiar eu, aieve:l, dedt daea ii voi trimite un sol. Prega, te~te'te a~ad:lr, caci yom merge Impreuna, ~i nu yom Ilia
ell noi dedt pe f iul men ~i un seutier. f a tot ee :1m aiei
t!I
locul ei se af la Ull lac caruia i se spunea lacul Dianei. Diana aceasta, care a f ost regina Siciliei ~i care a domnit pe vremea valorosului scriitor Yirgiliu, era 0 f emeie careia ii placea cel mai LUult pe lurne sa cutreiere codrii ~i sa vineze toata ziulica: iata de ce paginii, care vietuiau pe vremea aceea, ii ziceau zeita codrilor, atit crau de smintiti si de nccredin, cio~i. Regel~, care cuno~tea bine lacul' 6i~nei, hotad sa poposeasdi in preajma lui, pentru odihna reginei ~i a oame' nilor sai, pina la ziua. In vremea aceasta, porni sa urce un deal din vecinatate, ca sa,~i mai zareasca 0data, in revar, satul zorilor, castelul la care tinea mai mult dedt la arice pe lume. Oar povestirea inceteaza de a mai vorbi dtva timp despre dinsul ~i se intoarce la Aleaume, sene~alul sau.
N,apuca bine sa se depiirteze loegele Ban, ca sene~alul sau 'ii ~i ceru lui Claudas 0 tidula de Iibera tree ere, spunind ca voia sa,i propuna incetarea luptei. Claudas se invoi cu draga inima, 'intrudt 'i~i dadea bine seama ca nu era chip sa cucereasca cetatea dedt printr,un vicle~ug sau prin intelegere. - Ah, sene~ale, spuse Claudas, maloe pacoste sa hi al unui astfel de suveran ca al dumitale, care nu te poate pricopsi cu nimic! Am auzit vorbindUise atit de mult de domnia,ta, indt a~ fi 'in stare sa f ac orice, daca ai vrea sa treci de partea mea. Ti,a~ da regatul acest.a ~i I,,,i drmui ca vasal al meu. Aldel, daea te'oi lua cu Corta, voi fi nevoit sa te napas, tuiesc, caci juratu,m'am pe toti shntii ca nu voi lua, in razbelul acesta, vreun captiv care sa nu he ucis sau intern.' nitat pentru dte zile 0 mai avea. Ap ii vorbi Claudas 0 bucata de vreme ~i sene~alul ii f iigadui in cele din urma ca,l va ajuta cu toata puterea lui, cu conditia ca el, Claudas, sa,1 faea in schimb rege al Beno!, cului. ~i dupa ce Claudas ii jura pe shntele moa~te, sene, ~alul ii dezvalui plecarea regelui Ban.
- Maria,ta, adauga el, dnd ma voi intoarce la castel voi lasa portile deschise ~i voi spune ca avem armistitiu, oamenii no~tri vor primi vestea cu bucurie ~i VOl' porni sa se dev brace ~i sa se odihneasdi, intruc1t au indurat destule osteneli ~i chinuri in ultima vreme. Zis ~i facut. Oar un cavaler numit Banin, care era nnul regelui Ban ~i care statea de stra ja in necare noapte, inarmat pinam dinti, il vazu intorc1ndu,se ~i,1intreba de unde vine ~i pentru ce treaba ie9ise din cetate la ceasul acela. - M,am intilnit, ii spuse tradatorul, cu Claudas, ca sa primesc de la el armistitiul pe care il acorda regelui, stapinul meu 9i al vostru. Auzindu,i spusele, Banin fremata din tot trupul. - Cine vrea sa lucreze cu credinta, ii spuse el senqalului, nu porne~te la ceasul acesta sii
podul in mare graba; l/ i aeolo, impreuna cu cei trei osta~i care pazeau turnul, dintre care unul Ii deschisese poarta, ~c pregatea sa,l aperc cu stra~nicic. Intreaga f ortareata era acum In mlinile lui Claudas, 10 af ara de turn, l/ i parte din c1adiri Incepeau sa arda, spre marea mlnie a regelui, care nu ~tia cine dintre oamenii Iui Ie dad use [oe. Banin ~i c~i trei osta~i respinsera toate atacurile vreme de patru zile. In a cincea zi, regele porunci sa se instaleze o ma~ina de aruncat pietre, dar In van batea cu pietre donjonul, caci zidurile rezistau ~i asediatii n,ar fi cazut niciodata, daca ar fi avut apa ~i merinde. Din nenorocire, nu trecu mult ~i Incepura sa simta lipsa hranei. Yntr,o noapte Inhatara 0 bufnita ~i tare se mai bucurara, caci zburatudle aruncatoarei de pietre alungasera toate pasarile. In sHr~it, veni ~i c1ipa In care, vrlnd nevrind, se glndira sa se predea. In fiecare zi, regele Claudas, uluit de vitejia lui Banin, Ii striga: - Preda,te, Banin! Nu mai poti rezista! Am sa'ti dau un castel, arme ~i cele trebuitoare ca sa te duci unde vei pofti, daca n,o sa'ti placa sa ramli cu mine, caci pentru marea ta vitejie ~i pentru credinta de care dai dovada mi'el/ti mai drag dedt orice viteaz. - Maria,ta, raspunse In cele din urma Banin, m'am sfatuit Cll tovaral/ ii mei l/ i am hotarlt sa.ti predam turnul. Dar sa patm cai buni l/ i sa ne lal/ i sa plecam Incotro om llC dai vedea cu ochii. Fara zabava, Claudas porunci sa se aduca sfintele moal/te ~i jura ce ceruse Banin. ~i a~a intra Claudas In donjon ~i a junse staPln pe tot tinutul Benoicului. Dar povestea se Intoarce acum Ia regele Ban despre care n,a mai depanat nimic de la 0 vreme.
Gnd regele Ban, dilare pe calul sau de parada, a junse pe culmea dealului, se luminase de,a binelea de ziua. Regele privi cu atentie, In departare, zidurile albe ale fortaretei lui, l/ i donjonul, ~i ~anturile. ~i deodata vazu loaltlndu,se un valatuc de fum, apoi tll/ nind sdntei, apoi ni~te c1adiri III palalai, l/ i focu!, zburlnd dintr;un Ioc In altul, ~i 0flacara cumplit de urlta, rididndll'se catre cerul 1nvapaiat ~i lumi, ntnd mla~tinile ~i dmpiile dimpre jur. A~a se uita regele Ban cum 1i ardea castelu!, care ramiisese toata Irnbarbatarea lui, In care 1~i pusese Intreaga nade jde de a,si redobtndi dndva domeniile toate. In fata acestei prive(i~ti, i se paru ca nimic din traiul asta paml~tesc nwi mai era de vreun ajutor ~i se simti f iira nici un rost pe lume ~i un om sf 1r~it. Feciorul sau micut nu putea Inca sa,I a jute. Ce sa mai vorbim de sotia lui, f emeie tlnara, cum era, crescuta In Indestulare 9i'de vita atlt de aleasa, coborine! de,a dreptul din regele David! lar acum trebuia ca feciorul si regina sa paraseasca Franta si sa 'indure dureri si saracie, iar regele 1nsll9i, batrin, strir'ntorat, sa,~i irosea~ca restul zilelor 'in chin, e1, caruia Ii placusera atlt de mult voiol/ia 9i tovara~ii veseli de petrecere! A~a chibzuia regele Ban. I~i aeoped ochii cu mlinile ~i 0 m'ihnire ath de mare 11cllprinse ~1,1apasa, Inch, neputtnd varsa Iacrim.i, simti ca se iniibu~a ~i lel/ina. Cazu de pe cal atit de tare, Indt n,a lipsit mult sa,~i rupa gltul. Slngele de un ro~u'lnchis 11 podidi pe gura, pe nas l/ i pe am'iridoua urechile. ~i dnd 19i veni In fire, dupa 0 bucata buna de vreme, privi spre cer ~i rosti cum putu: " - Multumescu,ti tie, Doamne Dumnezeule! Iti aduc muIFin~ita, bJa jil~ul~ Parinte, pentru ca ai gasit cu c~le sa,wi sflqesc a~a ~irul zilelor, nevoia~ ~i strhntorat, caci ~i tll a~ijderea ai Indurat saracia. Doamne, carele ai tinut sa ma mlntui pI'in slngele tau, nu lasa sa ajunga cu mine, la pier; zanie, sufletul pe care I,ai saIa~Iuit In mine, ci ajuta,ma, cael viid si still ca mi,a biitut ceasul sflrsitului. Marite Doamne, lndurii,te de soata mea, Elena, i~drumeaz,o pe cea lipsita de forta, care coboara din vita 'inalta, de tine orin,
duita In domnia cea plina de prime jdii! ~i adu,~i amintc, Doamne, lle plaplndul meu vlastar, orran atltde timpuriu, dei numai t\l pot.i f i sprij in copiilor care nu nlai au parinte! Dura ee rosti cuvi.ntele aeestea, rcgele Ban l~i ecru iertare vi se dii de pacatele lui. Apoi smutse trei fire de iarha III nume!e Sf intei T reimi. Si atlt de tare i se strlnsc sufletul dnd se glndi la sotia ~i l~ f iu! lui, lneh i se tulbllra privirea, virtele i se sparsedi ~i inima Ii plesni In piept. Cazll mort, ell mlinile puse In cruei~, Cll rata lndreptata sprc cer ~i ell ea pul catre rasarit.
REGINA CEA NAPASTUlTA DE MARl DURERl In vremea aeeasta regina l~i a~tepta domnul la poalele dealului. r~i base copilu! In brate ~i spunea, saruttndwl de sute de ori: - De buna seama, daca vei putea trai destul ca sa a jungi !a vlrsta de douazeei de ani, vei fi Citra asemanare, cel mai [rumos dintre [rumosi. Binecuvlntat fie numeIe Domnului Dumnezeu care mi,~ harazit un f ill atlt de [rumos! In momentul acela vazu calul regelui eoborind la trap costi~a, caci II speriase caderea regelui. Surprinsa, Ii pomnci scutiemlui sa,1 prinda ~i sa urce c1t mai degraba dealul. In cudnd auzi tipatul sf1~ietor pe care II scoase acela dnd ;[ .-asi pe rege zadnd Ia pamlnt, rnort ~i 1ntepenit. Tulb\ l' rata., l~i a~ez.iihul ill iarba deasa ~i 0 jwrni In goana ditre vlrful dealului. Mai lntli, c1nd vazu soldatulin genllnehi 11nga trupul rege, lui, cazu le~inata, apoi lneepu sa geama de jaIl', pllnglnd marile fapte de vite jie ~i hrea bla jina a regelui, chemlnd moartea prea zabavnica, dupa socotinta ei, ~i l~i smulgea [rumosu,i par b:ilai, l~i rasueea bratele, l~i brazda [ragedul hip cu atha eruzime, Inch slngele ro~u ca f ocul Ii ~iruia p obra ji, ~i scotea asemenea tipete, Inch dealul ~i valea Jin preajma rasunau, plna ee glasul i se istovi eu totul.
~i cum sc tlnguia a~a, l~i ;nuinti deodata de f illt ei, pc care 11 parasise eu neehibzuinta pe malul laeului ~i porni deo' data, In mare goana, ea 0 [emeie care ~i,a pierdut mintile, catre loeul In care II lasase. T eama 0 ehinuia attt de tare lnc1t se potieni ~i cazu diu, de mai multe ori, de ramase ca naucita. Dar c1nd a junse la poalele dealului, despletitil ~i sf'i~iata cum era, vazu ca pruneul [usese scos din leagan ~i 0 rata 11tinea la piept ~i,1 stringea eu drag la sin, gol, golut ~i fara seuteee, de§i dimineata era rece ~i soarele era sus pe cer. ~i straina aeoperea oehii ~i gurita mieutului eu sarutari dragastoase, cum era ~i firese, eaci doar era eel mai frumos eopil din lume. - Draga mea, striga regina c1t putu de departe, pentru numele lui Durnnezeu, lasa eopilu!. Delacum Inainte nu va mai avea parte dec1t de chin §i jale, caei este orran. Tatal lui a murit iar el ~i'a pierdut tara, care n,ar fi f ost mica dad Domnul Dumnezeul nostru i,ar fi pastravo. Dar f ata aceea nwi raspunse nimie. rar c1nd 0 vazu pe regina ca se apropie, se seula eu pruneulln brate, se lndrepta spre nurginea lacului ~i, eu pieioarele strinse unul I1nga altul, sc afundil In apa. Vazlnd una ea asta, mama s(' nann Je~inata, iar dnd i~i veni In f ire ~i nU!~i mai gasi pruneul ~i niei pe f ata i \ ce ('< l, mai mai sa,~i piarda cumpatul. Voia sa se arunce In lac ~i [ilra lndoiala ca Sial' f i aruncat, daea 11Iarfi oprit,o curtel1ii. stareta care. trecea prin apropiere cu doua maici, eu duhovnieul, cu un Frate r1nda~ ~i eu doi seutieri vazu eumplita jail' a reginei ~i, euprinsa de mila, dadu fuga spre loeul din care porneau sf 1~ietor jelaniile. - Hei, doamna, spuse ea, Domnul Dumnezeu sa,!i lumi, neze sufletul eu bueurie! Dar, adauga apropiindwse, nu vei f i f iind cumva [naria,sa regina?
o
- Eu sint regina cea napastuita de mari dureri! ~i Ii povesti nenorocirile care s e abatusera asupra ei: cum murise regele pe deal cind a vazut castelul T rebe in flaciiri ~i cum fiu I ei, care era f loarea tuturor coriilor din lume, fusese riipit de un diavol cu chip de fata. - In numele Domnului ~i pentru sufletuI domniei,tale, spuse ea incheind, iti cer sa ma pdm,e~ti ca maid, intrudt nu mai am nici un rost in viata lumeasca; iar de ml
intre timp, la doua zile dupa moartea regelui Ban, fratele lui, regele Bohor, a raposat ~i el de suparare, ca ~i de boala. Lasa in urma lui doi copii f i'umo~i, dar la 0 virsta f oarte f rageda: Lionel, care nu avea dedt un an ~i noua luni, ~i celalalt, numit Bohor, ca ~i tatal sau, numai de noua luni. Regina, sotia regelui Bohor, a trebuit sa fuga. Unui cavaIeI' cu numele Pharien i s,a facut tare rnila de ea: s,a dus la dinsa ~l Sq of erit sa,i tina cl copiii ~i sa,i creasca in taina.
Ond inteIese ca singurul mi jloc de a,i sciipa tef e ri era sa se desparta de ei in feluI acesta, 0 euprinse 0 jale cum nu se mai vazuse, dar a trebuit sa se impace cu gindul. Se sihastri in abatia reginei Elena, sora ei, unde, calugarindu'se, se v5zu f erita de incumetarile Iui Claudas. ~i mihnirea lor era intrudtva u~urata prin faptul ca i~i tinguiau impreuna marile lor dureri ~i Ie aduceau ca jertf a Domnului. Pharien tinu copiii la dinsul ~i ii hrani vreme de dtiva ani fara sa spuna nimanui cine erau, in af ara de sotia lui, care era foarte frumoasa si iscusita la yorba. Dar iata ca din pricina marii sale f ;umuseti, Claudas se indragosti de aceasta doamna ~i, de dragul ei, iI facu pe Pharien sene' ~alul regatului Gannes ~i,1 darui cu multe mo~ii roditoare ~i cu venituri. Dar in cele din urma Pharien descoperi taina. Daca a fost amarit, nlCl nu se cade sa mai intrebam: fa nimic nu tinea atit ca la sotia Iui cu cununie. Intr,o zi, dupa ce se pref acuse ca pleaca departe pentru ni~te treburi, se intoarse peste noapte *i,1 gasi pe Claudas cu ea; dar regele sari pe f ereastrii ~i fugi. A doua zi, lui Phaden ii fu teama ca nu cumva Claudas sa,i f aea de petrecanie, de aceea veni la el ~i,i spuse: - Maria,ta, sint omul mariei,taIe cu juruinta ~i trebuie sa,mi f aci dreptate. Unul dintre cavalerii mariei,tale ma triideaza cu sotia mea si I,am surprins 0 data. - Care este ~avalerul' acela? - Maria,ta, nu ~tiu, dici sotia mea nu vrea sa'l spuna llumele; dar mi,a spus cii e cineva de la curte. Da,mi 0 povata ca un suzeran ce'mi e~ti. - Desigur, spuse C1audas ca sa,1 incerce, in locul dumitaJe eu I'a~ ucide pe tL'adiitorul acela. Pharien nu spuse nimic ~i regele erezu ca nu ~tiil nimic, f apt care iI lini~ti, Dar sene~alul se intoarse la casteluI lui ~i acolo i~i inehise sopa intr'un turn, farii s5 mai lase pe altcineva cu ea in af arii d e 0 batrina care i i aducea de baut si de mincare. intr,o seara, doamna izbuti sa vorbeascii printr,o f ereastra cu un scutier, care era un Val' de,al ei, ~i,l trimise sa,i dea de ~tire regelui de tot ce indura ea. Claudas trimise indata un scutier sa,i spuna lui Pharien di va veni sa cineze fa d.
N ,avu Ineotro senesalul si Isi aduse sotia din turn ea s~),1 primeasdi pe rege. Ii det~ p~rundi sa s~ Imbraee eu Imbra, amintea eea mai de pret, apoi el pomi Intru Intimpinarea regelui ~i / l primi sarbatore~te. Dar, dupa eina, doamna Ii destainui regelui, ea sa se rav bune, ca sotul ei Ii tinea de mai bine de trei ani, intr,unul dintre eastelele lui, pe fiii regelui Bohor din Gannes. Spre marea ei surprindere, Claudas nu se supara de loc, ci doar ii spuse sene~alului: - Da,mi mie copiii; iti jur pe sf intele moa~te ca,i voi tine teferi si sanatosi si ca Ie voi da indiirat mostenirea 'ind vor a j~nge la ~ir;ta de a deveni cavaleri, pr~eum ~i rcgatul Beno1c, care trebuie sa f ie al lor, intrudt am auzit vorbindu,se ca f eeiorul regelui Ban a murit. A venit intr,adevar vremea sa ma gindese la mintuirea sufletului. Pe tatal lor nu l,am despuiat de tot ce avea dedt pentru a nu voia sa mi se inehine: copiii lui imi vor f i supu~i redinciosi. $i porun~i sa se aduca moa~tele sfintilor ~I Jura In fata tuturor baronilor sai di niciodata f iH lui Bohor nu vor avea nimic de suferit din parte a lui, dar ca Ie va pastra mo~ia pina la vremea dnd vor fi in stare S/O stapineasdi. Dupa aceea ii dete in paza lui Pharien ~i unui nepot al acestuia, ell numele Lambegue. Cu toate acestea, la putina vreme ([upa aceea, porunei sa fie inehi~i toti patru in tumul din ,annes. [... ]
FaLa care 11rapise pe eopilul regelui Ban era zina. Pe vre, Inea aceea erau numite zine toate femeile care se price, p~au la f armece, ~i in Bretania erau mai multe dedt pe rice alte meleaguri. Ele euno~teau puterea desdnteeelor, a pietrelor si a ierburilor si datorita aeestora dimineau l'inere, frum~ase ~i bogate dupa bunul lor plac. ~i rinduiala a casta a fost inscaunata pe vremea lui Merlin, prooroeul
englezilor, care ~tia orice ~i a f ost atlt de preamarit ~i de temut de eatre bretoni, Inelt II numeau sflntul lor prooroe, iar gloata de rind II soeotea ehiar zeu.
Daca Doamna Lacului a tinut la Lancelot, nici di mai tre' buie sa intrebam: chiar de l,ar fi dllS In pinteee, nu i,ar f i purtat mai bine de grijil. LaCld in care parllse di se azvirle cu el nu era altceva dedt 0 vra ja, pe care 0 niiscoeise putin I mai Inainte Merlin pentru ea: In locul in care apa parea ~ ~ anume mai adinea, se aflau case frumoase ~i imbel~ugate, In prea jma carora eurgea un rlu foarte bogat In pe~te; dar nalucirea unui lac aeoperea toate astea. Doamna nu era singura pe meleagurile aeelea: avea aeolo eu ea eavaleri, doamne ~i domni~oare de onoare ~i ii dadu lui Laneelot 0 doiea buna. Dar nimeni nu ~tia numele eopilului: unii il numeau Frumosul Gasit, altii Fiul "egelui,' iar el credea di Doamna Lacului era mama lui. ~i erescu ~i a junse atit de voinic, Indt la trei ani parea de cinci. La virsta aeeasta avu un dascal, care Ii diidu Invatatura ~i ii arata cum sa se poarte ca gentilom. De indata ee a fost eu putinta, ii dadura un mie arc ~i sageti, cu care tragea in pasarele; apoi, dnd ajunse mai mare, Ii dadura arme mai puterniee ~i baiatul vina iepuri ~i potirnichi. Avu un cal al lui de cum putu sa calareasca. Se plimba calare in jurul laeului, mereu insotit de scutieri ~i de gentilomi, iar eI parea eel mai nobil dintre ei toti - ~i intr,adevar ap era. In sf lqit, invata ~ahul, tablele ~i toate jocurile, cu 0 u~urintii uimitoare, atlt de istet era; de~i nu era dedt un biiietan, nimeni nu I,ar fi putut intrece in privinta aceasta. ~i aeum, iata,i portretul pentru cei dirora Ie plaee sa audi vorbin. dll'se de frumusetea unui copil. Avea f ata maslinie, dar nu prea de tot: pe chipul sau, eu' loarea rozalie se imbina placut eu cea alba ~i eu eea oache~a ~i toate trele se domoleau una pe alta. Avea gura mica, buzele rosH si bine eroite, dintii albi, marunti si strinsi. Barbia lui' er; bine f ku ta ~i ave~ in mijloe 0 gr~pita; nasI;', un pie aevilin; ochii, alba~tri, ins a schimbatori: senini ~i plini de bueurie, dnd era multumit, dar ca ni~te carbuni aprin~i, dnd era miniat; In eazul acesta. umerii obrajilor
se acopereau ell pete ea ni~te pieaturi de s'lnge, 'l~i 'lnerunta [runtea, str'lngea din dinti p'lna ee ser'l~neau ~i ai 11zis ea scoate f lacari din piept, apoi glasul 'li suna ea 0 chemare cletrompetii ~i, ee mai una, alta,nimicea tot ce avea 'In m1ini sau tinea 'In dinti, dar ~i uita totul, in af ara de pricina m'lniei, ceeace s,a vazut cu prisosinta in multe rinduri. Avea f runtea inalta, spdncenele subtiri ~i str'lnse, iar parul Jui miiUisos ramase balai ~i lucitor elt timp fu copi!; mai t'lrziu se 'lnchise la culoare ~i ajunsc cenll~iu, dar dimase ondulat ~i lucitor. Ot despre gh - nici prea plap'lnd, nici prea lung, nici prea scurt - nu i,ar £1stat riiu cu el nici ceJei mai [rumoase doamne. lar de umerii Jui, largi ~i inalti cum se cuvine, atirnau ni~te brate lungi, drepte, bogate in oase, in nervi ~ i in mu~chi. Daca degetele i,ar £1fost putin mai subtiri, miinile ar £1[ost potrivite pentru o f emeie. Ot despre ~ale ~i ~olduri, ce cavaler le,ar fi avut rnai bine Hicute? Coapsele ~i gambele erau drepte, iar picioarele u~or arcuite, a~a inch nimeni n'a avut vreodata un mers mai sigur. Doar pieptul era - poate - putin carn prea ad'lnc ~i amplu, ~i multi socoteau ca, de,ar fi fost mai putin adinc, l,ai £1privit ~i cu mai multa placere; elar regina Guenievra, mai tirziu, obi~nuia sa spuna ca Domnul Dumnezeu i.l facuse astf el ca sa fie pe m5sura inimii lui, care s'ar 11'lnabu~it 'In orica!"e alt piept ~i ca, dealtminteri, de,ar fi [ost ea in 10C ld Ziditorului, nu ar £1 r'incluit in LHlcelot nimic mai muJt ori mai putindedt avea. C'lnel voia, dnta de minune, dar nll dnta des, dci nimeni wa aratat vreodata m~\ i putin dedt el vreo bucurie f ara l"Ost. Altm.interi, dacii avea vreun temei de vesel ie, nimeni nu puteJ f i mai dr:igllt ~i mai vesel; ~i uneori spunea ca .In c1ipele clnd era voios din cale af ara, nu exista nimic
din ceea ce ar.£1 cutezat inima lui sa viseze pe care trupul lui sa nwl £1 putut dobindi, atlt de multa incredere avea in voio~ia lui pentru a duce la bun sfiqit cele mai anevoioase striiduinte. Anzindu,l vorbind cu atita mindrie, multi oameni 'l,ar fi ·invinuit de inf umurare ~i de laudaro~eni~; dar nici yorba de a~a ceva: ce spunea el, in privinta aceasta, tinea de marea destoinicie a 11intei sale de la care ii venea ;nume toata f ericirea. ' A~a a [ost Laneelot, iar daca trupul sau se plltea spune d e bine f aeut, niei inima nwi era mai pre jos. Ciici era baiatul cel mai bla jin ~i Cel mai ingaduitor, dar dnd avea de / a f ace cu un misel, stia la nevoie sa,l intreaca in miselie. Darnicia luier; [ar~ seaman: dadea cu aceea~i draga i~ima cu care primea. Ii privea cu respect pe gentilomi, totu~i nu s,a purtat niciodata ur'lt cu nimeni fara un temei serios. Dealtf el, dnd era minios foc, nu era u~or sa,l potole~ti. ~i avea 0 judecata atlt de limpede ~i de dreapta, indt, chiar dupa ce trecuse de virsta de zece ani, nici chiar das, calul lui nu ar mai £1~tiut cum sa,l opreasca de la un lucru pe care il socotea bun ~i chibzuit. [ ... ]
LANCELOT
$1 DASCALUL SAU
Lancelot isi gasi daseiilul si trei dintre insotitorii care Jl cautau ~i ~ar~ se mirara grozav vazindwl ci se i ntoreea pe jos, minind din urm5 un eal s!abanog, tinind doi dini de zgarda, areul pe dupa git ~i tolba eu sageti la eingatoare. - Unde iti e calul? il intreba dasciilul. - L,am pierdut. - Dar pe asta de uncle Lai llut? - Mi kl dat cineva. - Pentrll respectul p I" are Jl datorezi DOQmnei, spune adevarul' Baiatul, care IV:lr £ i jurat strimb Cll un:l ell clou:i, pov('sti ce i se intimplase. - Cum a~a! spuse mir:lt dasdilul, ti,ai c1aruit calul f ara Invoirea mea ~i vlnatul pentru Doamna, pe deasupra?
.- Dascale, ii spnse Lancelot, nu te supara. Ogarul asta f ace cit doi cai de soiul celui pe care 11aveam eu. - Pe Sfinta Cruce, ai sa ma pomene~ti! ,i, spunlnd a~a, dascalul ii cirpe~te baiatului 0 palma atit de naprasnica inctt il doboara la pamint. Lancelot nu plinge, nici nu tip a, dar repeta ca pentru el ogarul face mai rnult decit doi cai voinici. Dascalul, cuprins de minie, love~te atit de crincen dinele cu joarda lui, Inctt catelandrul, in cepe sa urle. Furios, Lancelot da drumul zgarzilor ~i, smulgindw~i arcul de la git, se napustqte asupra dascalului. Vazindu,l, das, alul incearca sa,1 apuce. Dar baiatul, iute ~i sprinten um era, se fere~te la timp ~i,l izbe~te in cap cu muchia arcului atlt de tare, Incit ii plesne~te pielea ~i,l doboara la pamlnt, naucit. Apoi, nebun de minie cind i~i vede :1rcul rupt, se arunca asupra lui ~j,[ izbe~te din nou, plna e nu mai ramine din arc nici 0 bucata cu care sa mai poata lovi. In vremea aceasta cei trei insotitori se straduiau sa,1 domoleasdi, dar el scoase din tolba sagetile ~i Incepu sa Ie aZYlrle in ei, diutind sa,i ucida, ap incit 0 rupsera la f uga prin padure. Baiatul incaleca atunci pe unul din caii lor ~i luindw~i ei doi dini, unul pe obllnc ~i celalalt In crupa, porni prin padure. ~i pe nea~teptate, cum taia 0 vale, vazu trecind turma de caprioare. Din obisnuinta, isi cauta arcul la glt ~i, amintindw~i deodata cur~ il r'upse~e ~i,l prapadise, f u cuprins de minie: «Cel care ma impiedica sa vinez 0 aprioara din astea are sa mi,o plateasca scump! i~i spuse d in glnd. Cu cel mai bun ogar ~i cu cel mai bun copoi d· vinatoare, rva~.Ii dat gre~! » Se intoarse la Lac, intra in ,'urte ~i se duse Ia Doamna lui, ca sa,i arate cc ogar frumos .lyea el. Dar dascalul, plin de singe, se ~i plinsese de d. - Vlastar regesc, ii spuse ea prefadndu,se suparata foe, jignire loyindu,1 ~i ranindu.l ,11m de mi,ai adus 0 astf elde p cel diruia te incredintasem ca sa te invete? - Doamna, s'a dovedit a nu .Ii un dascal bun, de vreme ce Ill.a batut pentru ca facusem ce se cuvenea. Nwmi pasa de loviturile lui. Dar mi,a lovit ogarul, care este unul Jintre ei mai buni din lume, si cu atita incrincenare, di n,ar mai .Ii lipsit mult pina sa;l omoare sub ochii m.ei, ~i asta
pentru c5 ~tia ca tin la el. Ba mi,a mai pricinuit un necaz, diei din vina lui nu am putut vina 0 f rumoasa caprioara. Afla ca in orice loc il voi intilni, afara de aici, voi incerca sa,1 dipun. Doamna fu nespus de fericita ca,1 auzea vorbind cu atita m.indrie; dar, prefadndwse mereu a.li miniata, incepu iar: - Cum de,ai indraznit sa daruiesti un bun al meu? - Doamna, atita vreme cit voi'.Ii sup us poruncilor Dom, niei,tale ~i cirmuit de un servitor, va trebui sa ma feresc de multe lucruri. Cind nu voi mai vrea sa ascult de cineva, voi pleca. Dar, mai inainte de a pleca, tin sa,ti spun ca 0 inima de barbat nu poate ajunge demna de cinstire daca ramine vreme prea indelungata sub obladuirea altcuiva, ciici prea de multe ori trebuie sa tremure. Nu mai vreau dascal; zic dascal, nu senior sau doamna! Vai si amar de vlastarul regesc care nu poate darui din aVl:~ia lui cu indrazneala! - Crezi ca e~ti f ecior de rege, pentru c5,~i spun eu uneori asa? Nici yorba sa .Iii! ~ Doamna, spuse baiatul suspinind, asta ma mihne~te, caei inima mea ar cuteza sa,mi spuna di sint. Doamna 11 lua atunci de mina ~i, tragindu,l putin mai deoparte, 11 saruta pe gudi ~i pe ochi cu attta drag, ca, vazind,o, nimeni n,ar .Iicrezut ca nu era copilul ei. - Baiete draga, nu .Ii trist, ii spuse ea, vreau ca in viitor sa daruiesti ce vei vol. ~i de,acum incolo vei .Ii print si stapin pe' tine insuti. Oricine ar .Ii tatal tau, ai dovedit ;:1 ai 0 inima de rege.
Dupa dtva timp, 0 chema pe una dintre domni~oarele ei de onoare, numita Saraida, care era f rumoasa, cuminte ~i cuviincioasa, ~i 0 trimise in cetatea Gannes, dupa ce,i spusese ce va avea de facut. Regele C1audas dadea receptie la curte de ziua s.lintei Magdalena, cum obi~nuia in.liecare an. Era a~ezat In capul
copii ?i pe d,lScalii lor ~i sa ia cu el, ca semn de cinstire, un alai de cavaleri, de osta§i §i de scutieri, ap cum trebllie sa fie 1nsotit cel care porne§te In cautarea unor printi!
mesel 111 sala cea mare, cu toata baronimea si cu fiul sau Dorin, un chipe? ?i semet o?tean pe care il fac~se de curind cavaler, dnd intra Saraida in sala, tinlnd doi ogari de lanturile lor de argint; ?i grai atit de tare, lnctt fu auzita de toti: - Rege Claudas, Oumnezeu sa te aiba in paza lui. T e salut in numele celei mai bune doamne din dte se afla pe lume. Plna acum, doamna mea te,a pretuit mai mult dedt pe oricine altul, dar a auzit spunlndUise despre tine anume lucruri care 0 fac sa se teama ea nu ai nici macar jumatate din bunlll,simt ?i din curtenia pe care credea e a I e ai. - Fii binevenita, domni?oara, ii raspunse regele sur1z1nd, ?i doamnei dumitale 1i urez numai bucurii. Oar poate ca i s,o fi vorbit despre mine mai de bine dedt merit. Spune,mi, rogwte, ce rau fac dupa parerea dumitale? - Am sa'ti spun, relua domni?oara. Oare nUli adevarat ca tii In temnita pe cei doi feciori ai regelui Bohor din Gannes? Pe dnd ei nu s1nt vinovati de nici ° mi?elie, ?i nimeni nu are mai multa nevoie ca un copil de b11ndete ?i de mila. ~i se dovede?te fara strop de mila cel care se arata pizmas si rau fata de niste copii! ~i afla ca nu este om sub cer ca~;, afllnd ~a te p~rti astfel Cll feciorii regeilli Bohor, sa nu fie 1ncredintat ca ai de glnd sa Ie faci 1ntno buna zi de petrecanie, ?i care, pentrll aceasta, sa nu te urasca din inima. Oaca ai cinsti legile curteniei, ei s,ar afla aici, Ilnga domniMta, 1nvesm1ntati ca niste printi si 1nsuti te'ai bucura de mare cinstire, c~ci fieca~e ar spu~e ca ~?ti un suveran de vita aleasa, ce se poarta cu orfanii dupa cuviinta ?i Ie pastreaza mo?ia. - Zau ea adevar graie?ti, domni?oara! raspunse Claudas. ~i dadu porunea sene~alului sau sa,i caute numaidedt pe
eei doi copii, ealarind pe caii lor de parada, cu dascalii pe crupa, se dusera la palat cu mare alai. Oamenii de rind Ie ie§eau 1n cale ca sa,i vada ?i se rllgau pentru mlntuirea adevaratilor lor seniori. La palat sosira destui oameni care sa,i ajute sa descalece. lar dnd intrara 1n sala, am1ndoi frnmo~i ~i a?a cum se cuvine sa fie ni~te gentilomi de lnalta oblf§ie, cu fruntea sus, cu privirea m1ndra ?i am1ndoi m1na In mlna, multi cavaleri din regatlll Gannes, care fusesera vasalii parintelui lor, nu se putura staplni sa nu piinga de mila. Regele se afla In caplll mesei, In sala cea mare, 1ntr'un jilt bogat, 1mbracat 1n mantia de la ceremonia 1ncoronarii; In fata lui, pe un suport de argint 1naft de un stat de om, se afla coroana ~i sceptrul de aur 1mpodobit cu nestemate, iar pe un alt suport, 0 spada dreapta, bine ascutita ~i lucitoare. Neindoielnic ca ar fi parut 1ntelept ~i mlndrn de mai mare dragul, de n,ar fi avut chipul plin de crnzime si de miselie. 'Ii primi' frnmos pe feciorii regelui Bohor ?i, chemlndwl pe Lionel, a earni tin uta ~i purtare aleasa 1i stlrneau admi, ratia, 1i intinse cupa lui, poftindu,[ sa bea. Oar baiatul nici nUll vedea macar; era cu ochii doar la spada lucitoare. Saraida se apropie atunci ~i punlndwi m1inile pe obraji Ii 1ntoarse inceti?or capul catrc cupa; apoi, dupa ce,l lncununa ?i pe el, ca ~i pc f ratele lui, cu dte 0 coronita de flori proaspete ?i inmiresmate, Ie a~eza la glt fiediruia dte 0 mica agrafa de aur cu nestemate. - Bea, acum, iubite fecior de rege, Ii spuse ea lui Lionel. - Voi hea, domni~oarii, 1i raspunse el, dar altul va plati vinul! ~i spunind a~a, ia cupa In mlna.
- Sparge'o! Arune,o la pamint! ii striga fratele sau. Dar e1,rididnd,o eu amindoua miinile, i1love~tepe C1audas din rasputeri in plina fata ~i ath de naprasnie, inch ii sparge fruntea, apoi, rasturnind seeptrul ~i spada, inhata eoroana, 0 arunca pe dale, 0 zdrobe~te eu caldiul, impra~' tiindll'i pietrele pretioase. Tot palatul e in mare zarva. Dorin sare in ajutorul tatalui sau care zace pe jos, phn tot de vin ~i de singe; baronii seridica in picioare, unii casa senapusteascaasupra baietilor, altii ca sa,i apere. Lionel luase spada de jos iar Bohor scep' trul ~ise luptau ath unul dt ~icelalalt cu amindoua mlinile din toate puterile; dar n,ar fi putut sa tina piept impotriva atitor du~mani, daca puterea Borilor daruite de fata n,ar fi impiedieat orice arma de a,i rani pina la singe, iar puterea agrafelor nu i,ar fi ferit de orice lovitura ce le,ar fi putut rupe madularele. Amindoi se trageau spre u~a, condu~i de Saraida, dnd Dorin, vazindll'i ca fug, se napusti asupra lor; dar Lionel, tnaltind spada, ii retezii pumnul sting, pe care 1 1 ridicase ca sa se apere, ~i Ii taie obrazul ~i ghul pina la jumatate; in vremea asta Bohor ii spinteca teasta cu 0 lovitura de sceptru, astfel inch Dorin cazu mort. Vazind aceasta, regele, care era foarte curajos, smulse spada unuia dintre cavaledi lui, i~i infa~ura bratul sting cu mantia ~i se napusti asupra baietilor, fara sa,i pese ca,~i primejduia propria,i viata, intre atitia oameni dintre care multi 1 1 urau. Vazindll'l ca vine atit de naprasnic, Saraida riimase 0 clipa uluita, dar i~i veni in fire la timp ca sa arunce 0 vraja care Ie dadea baietilor asemanarea celor doi ogari ai ei, iar dinilor infatisarea baietilor, si in aceeasi clipa se arunca in calea regelui, a carui spada 0 rani la sprinceana. Ayea sa poarte toata viata urma acestei rani. - A~a, rege C1audas!ii striga ea. Am platit sCllmpvenirea mea la curtea mariei,tale! M,ai ranit si vrei sa'mi omori ogarii, cum nu sint altii mai frumo~i p; lume! Regele se uita in jur: i se paru ca,i vede pe cei doi baieti fugind, dar, de fapt, dinii fugeau, inspaimintati de zarva. Ii urmari, rididndll'~i arma ca sa,i loveasca in momentul In care aveau sa treaca pe u~a,dar ei treeura cu atita sprinte' neala, inch spada caZllzadarnic peste prag ~ise facu tandari.
- Domnul fie laudat! spuse el privind dotul care li rama, sese in mina. Daea a~ fi ueis cu mina mea odraslele lui Bohor, mi s,ar fi scos ve~nicochii ~i m,a~ fi fiicut de ocara. Porund atund sa fie prin~i cd pe care li credea ca sint micii printi ~i ii puse sub paza unora dintre oamenii lui in care avea mai multa incredere. ~i daca plinse apoi moartea fiului sau, nici nu e de mirare. Dar Pharien si Lambegue nu erau nici ei mai putin indurerati dedt ei, caci nu se indoiau nici dt negru sub unghie ca tinerii lor sllzerani, pe care ii credeau prin~i, n,aveau sa fie in curind haraziti mortii.
ELlBERAREA BAIETILOR
In vremea aceasta, Fecioara Lacului, dudndwi de zgarda pe aceia pe care toti ii socoteau ni~te ogari, ajungea intr,o padure din apropiere, in care i~i lasase scutierii. Clnd 0 viizura intordndu,se ranita la fata, scutierii fura tare uimiti. Ii oblojirii rana cu 0simpla flsie de pinza asa cum Ie did use ea porunca. Apoi 1 1 a~eza'pe ogarul L~nel pe callil ei de parada, in fata ei; unul dintre oamenii ei 1 1 lua pe Bohor pe oblinc ~i micul grup trecu in goana cailor pe drumurile cele mai drepte. Nu se oprira dedt dnd se innopta, ca sa gaseasca undeva gazduire. Saraida desfiicu atunci vraja: oamenii ei nu puteau sa,~i creada ochilor dnd vazura ivindwse doi baieti frumo~i in locul dinilor. - Au n,am prins un stra~nic vinat? ii intreba ea. - Pretioasa ~i frumoasa prada, de buna seama! Dar cine sint baietii ace~tiachipe~i?
Fecioara Lacului nu voi sa Ie spuna. lar daca Lionel ~i Bohor fura rasHitati in noaptea aceea, va lasam sa va inchipuiti singuri: . - Sa nu va f ie teama, copii, Ie spunea Saraida: dascalii vostri nu VOl' pati nimic si in curind VOl' Ii llnga voi. D~r, la drept ~orbind, 'intrudt ii avea pe printi cu ea, putin ii mai pasa de toate celelalte. Dimineata porni la drum cu oamenii ei, ~i, dupa ce m.erse multa vreme calare, ajunse in sf 1r~it la Lac. 1ar dnd Doamna Lacului ii vazu pe baietii lui Bohor, fu mai bucuroasa dedt s'ar putea spune. Clt despre Lancelot, i,au fost f iira multa zabava mai dragi dedt insotitorii sai, cu toate ca nici prin gind nwi trecea ca sint rudele lui; ~i, inca din prima zi, cei trei veri buni mincara din acela~i blid ~i odihnira in acela~i pat.
Af lind ca regele CIaudas ii intemnitase pe adeval'atii lor seniori, multi cavaleri din tinutul Gannes ~i multi ora~eni sarisedi la anne sub conducerea lui Pharien ~ia lui Lambegue. In vremea aceasta, CIaudas nu se gindea dedt sa jeleasca rnoartea baiatului sau. - Preadragul tatH fedor, spunea el printre gemete, scump cava leI', viteaz f ara masura, daca ai fi trait, nimeni nu te,ar Ii a juns din urma, caei aveai mai mult dedt oricine cele trei insu~iri prin care straluce~te un barbat in crugul vremii lui: bunatatea, darnicia si mindria. Ci eu nu tineam atit la tine pentm ca erai f iul ~eu, dt pe temeiul n~arii vrednicii care sala~luia in tine. De dragul tau, lmi schimbasem vechile naravuri, ~i eu, care n,am fost niciodata a~a de. f elul meu, devenisem mari, nimos. Hei, de buna seama, nu mai a~teptam ca propria mea vitejie sa,mi mai aduca vreo noua cucerire; dar tu, prin destoinicia ta f iira de seaman, nu m,ai Ii ridicat oare mai pres us de toti, tu care intreceai pe toata lumea, cum intrece aurul celelalte metale ~i rubinul nestematele? Nu
se af la putere aidoma puterii lui Dumnezeu; de aceea se cuvine sa lnduram ce ne trimite el. Vai, tare ma minunez ca,mi mai simt inca inima batind! In vreme ce CIaudas se tlnguia astfel, auzi marele taraboi pe care 11 f aeeau in fata palatului cavalerii ~i tirgovetii din Gannes, carora Ii se aLiturasera multi baroni din Benolc, fo~ti supu~i ai regelui Ban. Claudas n,avea cu el, ca sad apare, dedt 0 mina de oameni din Pamintul Pustin. Dar i~i lua cama~a lunga de zale, i~i lega coiful, I~i agata pavaza de gtt, I~i Incinse spada ~i apuca 0 secure cu tai~ul ascutit ~i cu coada intarita, caci nimeni nu se pricepea ca el 5'0 mlnuiasca In Incaierare; apoi se arata la 0 fereastra a palatului. - Pharien, i,a strigat el, ce doriti, dumneata ~i cu oamenii acestia? - Maria,ta, vreau saHni dai Inapoi pe adevaratii no~tri seniori, feciorii regelui Bohor, carora jurase~i sa Ie Inapoiezi regatul acesta, sub suzeranitatea mariei,tale. - Atunci sa se lupte fiecare dt 0 putea mai bine, caei nwi voi da Inapoi dedt silit cu forta. Arcurile, arbaletele ~i pra~tiile intrara numaidedt In joc, iar sagetile, pietroaiele ~i pietrele cazura ca 0 ploaie asupra palatului. Clnd baga de seama ca cei de af ara se pre gateau sa dea foe portii, CIaudas pomnd sa i se deschida ~i, Insotit de ai lui, ie~i pe jos, cu securea In mina, ~i incepu sa atace cu ea attt de cumplit inctt asaltatorii batura in retragere. Clnd 11vazu f adnd prapad printre tovara~ii de lupta, Lam, begue simti cum il cuprinde minia. Deodata porunce~te sa i se aduca f ara Intlrziere calul de lupta, incaleca pe el ~i, inarmat pina in dinti, cu coiful pe cap, cu lancea gata ~e atac, se napuste~te asupra lui Claudas in goana calului. II izbe~te atlt de puternic cu lancea inctt Ii strapunge umarul; dar calul sau, dus de avint, se izbe~te Cll capul de zid ~i cade mort, in timp ce ~i el, ca naucit de izbitura; ramine intins alaturi de cal. In vremea aceasta CIaudas, cu ciotul de lance In umar, ~iroind de singe, se reazima ell spatele de zid, sub 0 ploaie de pietre ~i de sageti, ~i in curind se lasa in genunchi. Lambegue, care I~i venise in fire, se ~i napuste~te asupra,i cu spada In mina ca sa, 1 rapuna, dnd Pharien 11opri apudndu,l de brat:
"c < ..-
- Nepoate draga, ce,ai de gind sa f aci? Vrei sa,l ucizi pe unul dintre cei mai destoinici cavaleri ~i mai vite ji suverani ai vremii noastre? - Cum a~a, tradatorule, ai vrea sa,l scapi cu viata pe acela care te,a f acut pe vremuri de ocara ~i care vrea sa,i rap una pe f eciorii suveranului nostru, regele Bohor? De huna seama, porti in piept 0 inima imhatrinita ~i ticaloasa! - Taci din gura, nepoate, grai Pharien. Orice fapta rea ar fi savirsit, nu se caele sa doresti moartea sau dezonoarea sllzeranul~i tau, af ara numai daea nu te,ai elezlegat in chip leal ell' juruinta facuta. Lui i,am adus inchinare, sint omullui: e de datoria mea sa,l apar de moarte ~i de oriee oeara, in masura puterilor mele. Nu urmaresc dedt seaparea copiilor regelui Bohor, lntrlldt sint fiii fostlllui meu suzeran, ~i asta de elragul lor. Claudas i[ auzi ~i Ineepu sa strige, ea unul cuprins (bo teama cumplita sa nUlsi piarda viata: - Iti mul~umesc, pr~abunule p;ieten! lata spada mea: ti,o predau ca hind cel mai leal eavaler din dti existil. Si ;m siiAi dau indata copiii. Sa stii ea de i,as fi' tinut ehi~r ill cet;tea mea din Bourges, Il:ar f i avut nici c : neplacere clinspre partea mea. Prill aceasta lupta lua sflr~it. Pharien porunei sa se retraga luptatorii din amhele parti ~i intra ill palat cu Clauclas, care le~ina. Dar oamenii lui se grabira sa,i seoata coiful ~i sa,l stropeasca bine cu apa rece, a~a incit l~i veni In fire; apoi cloctorii ii oblo jira ~i,i ingrijir:t r:tnile, cum se pricep ~i sa f aea, ~i el inelura totul cu mare euraj. Intre timp se innoptase, ~i chiar III clipa In care Saraida Ii dezlega de vra ja pe Lionel ~i pe Bohor, tare cleparte de aeolo, cei doi ogari, care aveau lnf atiprea h;Iieti!or, l~i reeapiitara f orrna lor dilltli In palatul lui Claudas, spre marea mirare a tuturor si a regelui lnsusi. Clnd viizu cleo, data doi dilli In locul i)rin~ilor care d~ar fusesera adu~i aeolo, Pharien sim~i atlta sp~lima In inima, Illdt era mai, mai sa moara. - Cum, maria,ta, izbueni el, imi jurasqi canTli vel reda pe f eciorii regelui Bohor ~i lmi dai ogarii a~tia? - Vai, dispunse regele, a~tia slnt eei doi ogari pe care fata i,a ad us nu demult lnaintea mea ~i Imi dau bine seama ea,
de f apt, ea i,a r:ipit pe prin~i printr'o vrajrt! Preabul1ule prieten, nu ma niipastui: slnt gata sa ma /as prinsul dumitale pe CUV111t de onoare ~i sa'ti slu jesc drept ostatic plna dnd vei primi ve~ti demne de crezare de la Lionel ~i ell' la Bohor. Dar jura,mi pe eredil1ta dumitale ea ma vei apara pina atunci. Pharien ~ovala, eaei se temea cii nwl va putea ocroti pe rege lmpotriva nepotului sau Lambegue, care 11 ura de moarte, nici - poate - lmpotriva oamenilor din Gannes ~i din Benolc, care nwl iubeau deloc, ~i se glndea ca, daca i s,ar lntlmpla vreo nenorocire lui Claudas, dupa ce Lar fi luat sub paza lui, ar fi dezonorat pentru totdeauna. De aceea, til1u sa ceara ~i parerea baronilor mai lnainte de a se prinde ~i se duse 111curtea palatului sa Ie spuna cum stau lllcfll1"ile. Se 1l1noptase de,a bindea, dar se aprinsesera atltea torte si atltea f elil1are, Illdt se vedea ea ziua. - Cum, 'ul;ehiule, izbucni Lambegue, dupa ce ispravi Pharien de vorbit, vrei sa,1 iei sub paza dumitale pe trada, torul care i,a ucis pe adevaratii no~tri seniori ~i care, pe vremuri, ti,a f acut chiar dumitale atita rau? Dacii ar ~ti 110rodul ce stiu eu, nu ti,ar da nimeni ascultare! - Nu slnt ;urprins, nepoate, cii ai adt de putina judeeata: chibzuinta aleasa ~i vite jia stralucita I1U fac laolalta casa buna, la vlrsta pe care 0 ai tu. T otu~i, ca sa vezi ceva mai lim.pede In oglinda 1ntelepciunii, iti voi da urmatoarea povata: In batalie, nu a9tepta pe nimeni, ei da prim.ul pinteni calului, ca sa tragi daca poti, 0 lovitura stra~nica; dctr la s<ul cur~ii, dt timp vei fi tlnar, fere~te,te sa'ti rostqti parerile mai lnainte de a fi luat cuvlntul cei mai 111vlrsta ea tine: aeesti lntelepti care ma asculta stiu de partea cui este clrepta~ea. Nu vid printre ei niei un' baron care sa nwi fi adus lui Claudas, de voie sau de nevoie, jurw inta de supunere ~i omagiu eu mlinile lmpreunate a ruga, ~i care sa nu trebuiasca, prin urmare, a,i pazi trupul regelui ~i a-i apara viata Gl' pe a sa. Ciici nu e mi~elie mai urlta dedt uciderea suzeranului. Dctc:i suzeranul a savlr~it vreo f ctpta rea lmpotriva vasalului sau, aeesta trebuie sa,l eheme in fata bctronilor 111rastim.p de patruzeci de zile; $i 111eazul 111cctre I1Uar putea sa,l readuea la ceea ce e drept, atunei nu are dedt sa elenun~e Inchinarea, dar public, in f ata
~
oamenilor lui, iar nu In taina. Nici chiar atunci nu are, pentru atita lucru, dreptul sa,I omoare, caci ace1a care varsa singele suzeranului sau este tradator ~i sperjur ~i uciga~ ~i calcator de juruinta, afara numai daca n'a fost la mijloc ucidere sau mi~elie. Seniori, daca vreti sa jurati ca regele Claudas n,are a se teme de nimic din partea domniilor voastre, in ciuda gre~elilor pe care le,a saviqit, il voi lua sub paza ~i cheza~uirea mea. De nu, faca hecare cum 0 socoti e1 mai bine! In ceea ce ma prive~te, eu ~tiu ce'am sa f ac. Spuneti'mi acum ce hotar1ti. Dupa ce se consultara, cavalerii din Gannes trecura la parerea lui Pharien ~i se jurara pe moa~tele sf intilor sa respecte viata prizonierului sau. (. .. )
P1na la virsta de optsprezece ani, Lancelot ran1.ase in paza Doamnei Lacului. Tare ar £1vrut sa,l mai retina inca, ath de mult tinea la eJ. Dar ~tia ca, retin1ndwl, saviqea un pacat de moarte, la f el de gray ca pacatul tradarii, de vreme ce baiatul avea virsta ceruta pentru intrarea in rindul cavalerilor. Intr,o buna zi, dupa Rusalii, Lancelot ucise la vinatoare cel mai mare cerb din citi s'au vazut vreodata, care se nimeri s~ he cleopotriva de gras, de pardi ar £1f o st in luna august. II trimise numaiclecit Doamnei prin doi scutieri, iar eI ramase toata ziulica, intr,atit de cald era, tolanit pe iarba, la umbra unui stejar. Ditre seara, indiledi pe calul sau cle V1natoare pentru a s e intoarce acasa. Avea inf ati~area unui aclevarat om al padurilor, cu 0 tunica verde pe care 0 purta, incununat cu ramuri ~i cu tolba cle sageti la cingatoare, de care nu se despartea niciodata, doar arcul lasinclu,1 unui scutier sa i,1 duca. Vazindwl ath de frumos, Doamna Lacului simtea cum i se umplu ochii de lacrimi. Cind intra baiatul in sala, i~i ascunse f ata in m1ini ~i, 111.loc sa,1 imbrati~eze ~i sa,1 sarute, cum f acea
mereu, 0 zbughi in camera cea mare. Lancelot veni dupa ea: 0gasi intinsa pe pat, pllngind. - Dar ce ai, Doamna? 0intreba el. Dad te'a ned jit cineva cu ceva, poveste~te'mi totul, caci nu voi ingaclui nimanui sa te supere, cite zile voi avea pe lume. Dar Doamna suspina atit de tare, incit nu putea vorbi. - Fedor de rege, indeparteaziHe, ii spuse totu~i dinsa, sau ai sa vezi cum mi se eurma zilele. - Plec atunei, de vreme ee prezen!a mea te supara atit de rau. Spunind aceste euvinte, iese pe u~a, i~i ia arcul, iI atirna de git, i~i agata tolba de sageti la cingatoare, pune ~aua pe cal ~i,l apuca de dlrlogi, cind aceea care il illbea mai mult decit oriee pe Illme veni in fuga ~tergindw~i f ata, cu oehii rosii si umflati si, apucind de friul calului, izbucni: - Uncle ";rei' sa te 'd~ci, baiete? - Ma duc, Doamna, intr,un loc in eare sa,mi pot alina amaraeiunea. - Unde? Spune,mi, in numele eredintei pe care mi,o datorezi. - La curtea regelui Artus, sa slujese vreun barbat viteaz pina cind ma va f ace eavaler. - Cum, f ecior de rege, dore~ti atit de mult sa hi eavaler? - De buna seama, Doamna! Este lucrul la eare nazuiese cel mai mult pe lumea asta. - Daca ai ~ti ce mari indatoriri impune orclinlll cavaleresc, n,ai cuteza sa,1 mai doresti. - ~i de ce, Doamna? 'Depa~ese oare aceste indatoriri cura jul ~i puterea unlli barbat? - Da, uneori: Domnul Dumnezeul nostru i,a facut pe unii mai vite ji dedt pe a1tii, mai voinici ~i mai curtenitori. - Tare 5 £ 1 0 5 ar £ 1 , Doamna cel care n,ar indrazni sa he invest it eavaler. Diei, orieine, dad nu poate avea harurile trupului, poate macar sa aiba harurile suf letului. Pe cele dintii, ca voinieia, puterea, f rumusetea - Ie are omul din ":'" nascare. Dar curtenia, intelepeiunea, bunatatea, lealitatea, vite jia, marinimia, lndrazneala - numai trindavia nu te lasa sa Ie ai, dici toate tin de vointii. ~i adeseori v,am auzit spunind d sufletul face vite ji. Doamna Lacului 11 apuca atunei de mlna pe Lancelot ~i
il duse in camera ei, iar acolo, dupa ce il ruga sa stea jos, ii spuse: / - Cei dintii cavaleri nu au fost cavaleri din pricina obir, ~iei,dci toti ne tragem din acela~itata 9i din aceea~imama. Dar dnd Pizma ~i Nesatiu1 au inceput sa creasca in lume, atunci cei slabi rlnduira mai presus de ei ni9te aparatori, care sa mentina dreptatea ~i sa,i ocroteasca. ~i se dadu menirea aeeasta celor voinici, celor puternici, celor ehipe~i, leali, cutezatori, vite ji. ~i nimenea, pe vremea aceea, n'ar f i fost atit de indraznet inch sa incalece pe cal mai inainte de. a fi intrat in rlndurile cavalerilor. Dar investitura de cavaler nu era data a~a, ca un hatir. Li se cerea safie buni cu toata lumea, in afara de tical09i, milostivi fata de cei bolnavi, gata sa,i apere pe cei nevoia~i ~i sa,i dea In vileag pe tilhari ~i pe uciga9i, buni judecatori, f ara ura ~if ad'l partinire. Caci nu Ii s,au dat armele f ara un temei. Pavaza care atlrna de gitul cavalerului 9i,1apara din f ata inseamna ca se cuvine sa se aseze intre Sfinta Biseridi 5i vra~masii ei care 5'0 cotrop~asca ~i sa primeasca loviturile in 'locu,i, ca un fiu pentru maica lui. A~a cum cama~a de zale il inve~minta ~i il ocrote~te din toate partile, tot astfel se cade sa acopere el 9i sa lmprejmuiasca Sfinta Biserica, in a~a chip inch cei rai sa n'o poata atinge. Coif ul cavalerului este ca adapostul din care ii tine sub supraveghere pe raufacatori ~i pe tilharii Sfintei Biserici. Lancea lui, atit de lunga indt rane9te inainte de a fi atins cu ceva cel care 0 poarta, inseamna ca el trebuie sa,i impiedice pe cei cu ginduri rele de a se apropia de Sfinta Biserica. lar daca spada, cea mai nobila dintre anne, are doua tai~uri, e pentru ca izbe~te cu unul pe dU9maniicredintei, iar eu celalalt pe hoti ~i pe uciga~i; pe dnd virf ul ascutit lnseamna supunere, caci toti oamenii trebuie sa se supuna cavalerului; ~i nimic nu strapunge inima ea 5upunerea, In ciuda curajului. Calul, in sfir~it, cste poporu!, care trebuie sad dudi pe cavaler in spate ;;i sa vegheze a-i procura cele de trebuinta, purtindwl dupa placul lui intru savir~irea a tot ce este bine. Doua inimi trebuie sa aiba: una tare ca fierul, pentru cei neleali 9i pentru mig ei, alta rnoale ~i mladie cum este ceara caIda, pentru cei buni 9i bla jini. Acestea sint indatoririle VOl'
cu care ne legam fata de Domnul Dumnezeul nostru dnd primim ordinul cavalerilor, 9i mai bine ar fi pentru un tinar sa ramina scutier toata viata lui, dedt sa se vada a juns de ocara pe pamint ~i pierdut in ochii Domnului. - Doamna, spuse Lancelot, daca am sa gasesc pe cineva care sa consimta a ma investi cavaler, nu ma voi teme sa f iu cavaler, caci Dumnezeu se va indura - poate - sa,mi dea insu~irile de care e nevoie in tagma aceasta, iar eu imi voi pune toata inima, tot trupul, toata osteneala ~i toata munca in slujba demnitatii de cavaler. - in numele Domnului, spuse Doamna Lacului suspinind, nazuinta dumitale se va implini a;;adar in curind. Plingeam dnd te,am vazut, pentru ca ~tiam lucrul acesta. Vei fi imbracat i n tinuta de cavaleI' de omul eel mai vrednic. De multa vr~me, Doamna Lacului pregatise toate armele care Ii trebuiau baiatului: 0 cama;;a alba de zale, u90ara ~irezistenta, un coif argintat 9i 0 pavaza de culoarea zapezii, cu pafta de argint. Spada, pusa la incercare cu difedte prile juri, era mare, taioasa ;;i u90ara cum nu se mai poate. ~i lancea era scurta, groasa, rezistenta, cu fierul bine ascutit; calul de lupta, lnalt, puternic ~i plin de vioiciune; mantia lui Lancelot, mantaua captu;;ita cu blana de hermina, toate erau albe, ~i pina ~i escorta lui, Inve9mintata In alb, cu oameni diad pe cai albi. Cu aceasta suita, Insotiti de Lionel, Bohor ~i Lambegue, Lancelot 9i Doamna Lacului purcesera la drum In martea dinaintea zilei de Sf intul Ion. Dar po, vestirea va depana mai l11coloce s,a Intlmplat la curtea regelui Artus ~i cum a fost f iicut cavaler Lancelot de catre regina Guenievra ~icum s'a purtat el.
