Rainbow Rowell Eleanor Si Park

O poveste de iu b ir e frum oasă, care t e bântuie... £/eanor & Park mi-a adus aminte nu numai ce-nseamnă să fu tâ n ăr şi îndrăgostit de o fată, dar şi ce-nseamnă să fu tâ n ă r şi îndrăgostit de o carte. oh n Q reen

7

eleanor Bestseller

Neiv York

park T im es

r a in b o w rowell

RAINBOW ROWELL

Rainbow Rowell (n. 1973) este o prozatoare din Statele Unite, născută în Omaha, Nebraska, unde trăieşte şi în prezent, alături de soţul ei şi de cei doi copii. Din 1995, când şi-a luat licenţa în jurnalism, până în 2012, când s-a apucat serios de scris, a fost editorialistă pentru Omaha World-Herald. Primul ei roman, Attachments, apare în 2011. Adevăratul succes vine însă cu două romane pentru tineri apărute în 2013, Fangirl şi Eleanor şi Park, pe care New York Times le enumeră printre debuturile remarcabile ale anului. Ultimul a fost deja tradus în peste zece limbi.

RAINBOW ROWELL

ELEANOR ŞI PARK Traducere din limba engleză de Florentina Hojbotă

Redactor: Iulian Curuia Tehnoredactor: Angela Ardeleanu Copertă: Alexandru Daş

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Eleanor şi Park / Rainbow Rowell; trad. de Florentina Hojbotă. - Bucureşti: Youngart, 2015 ISBN 978-606-93849-3-0 I. Hojbotă, Florentina (trad.) 821.111(73)-31=135.1

Rainbow Rowell Eleanor & Park Copyright © 2013 Rainbow Rowell

© youngart, 2015, pentru prezenta ediţie, youngart este un imprint al Grupului Editorial Art.

Pentru Forest, Jade, Haven şi Jerry şi toţi ceilalţi din spatele camionetei

N u mai încerca să-şi aducă aminte cum arăta. Apărea în gândurile lui după bunul ei plac: în vise şi minciuni, în dejâ-vu-uri trunchiate. Conducea, de exemplu, şi, în drum spre serviciu, vedea la un colţ de stradă o fată cu părul roşu: ar fi jurat, pentru o fracţiune de secundă, o fracţiune sufocantă de secundă, că era ea. Apoi îşi dădea seama că părul fetei bătea spre blond şi nu era la fel de roşu. 9 Şi că fuma... Şi că avea un tricou cu Sex Pistols. Eleanor ura Sex Pistols. Eleanor... Stătea tot timpul în spatele lui. Până când întorcea capul. Era lângă el, în pat, când se trezea. Până deschidea ochii. Din cauza ei, toate şi toţi ceilalţi păreau mai cenuşii, mai insipizi şi mai săraci. Eleanor distrugea tot. Eleanor dispăruse. N u mai încerca să-şi aducă aminte cum arăta.

August 1986

Capitolul 1

Park — A şa ceva nu există! urla cineva, acoperind hohotele de râs din spatele autobuzului. — Ba sigur că există, ce dracu’ ! zicea Steve. Stilul mai­ muţă beată, frate, e pe bune. Poţi să şi omori pe cineva cu el. — Mănânci rahat. — Ba tu mănânci rahat, a spus Steve. Park! Hei, Park! Park îl auzea, dar nu voia să-i răspundă. Uneori, dacă nu-1 băgai în seamă pe Steve un minut, trecea la altcineva. Dacă ştiai asta, aveai optzeci la sută şanse să supravieţu­ ieşti cu un vecin ca el. Numai că Park uitase de celelalte douăzeci de procente: ţine capul jos. S-a trezit cu un ghemotoc de hârtie în ceafă. — Alea erau notiţele mele la Creşterea şi dezvoltarea omului, dobitocule! a zis Tina. — Scuze, iubito, a spus Steve. îţi explic eu care-i treaba cu creşterea şi dezvoltarea omului. Ce vrei să ştii? A

— Invaţ-o stilu’ maimuţă beată! a zis cineva. — PARK! a urlat Steve. Park s-a întors. Lumea se strânsese în jurul lui Steve, aşezat pe scaunul din spate. Stătea jos, dar tot atingea tavanul cu capul. Oriunde ar fi fost, tot ce era pe lângă el părea mobilă pentru păpuşi. încă din clasa a şaptea arăta ca un bărbat în toată firea, chiar dinainte să-i crească barba - nu cu mult înainte.

11

R ainbow R owell

Câteodată Park se întreba dacă nu cumva Steve înce­ puse să umble după Tina tocmai pentru că lângă ea arăta şi mai mult ca un monstru. Cele mai multe fete din Flats erau micuţe, dar Tina n-avea nici 1,50. Cu tot cu coama ei de păr. Odată, cu un an în urm ă, cineva l-a luat pe Steve la mişto, zicându-i că mai bine n-ar lăsa-o gravidă pe Tina, pentru că ar omorî-o cu copiii lui uriaşi. — O să-i iasă din burtă, ca-n Aliens, aşa îi zisese. Steve şi-a rupt degetul mic când i-a dat una-n faţă. — A r trebui să-l înveţe cineva pe băiatu’ ăsta al lui Murphy cum se dă cu pumnul, a zis tatăl lui Park când a auzit. D ar Park spera să nu-1 înveţe nimeni: tipul lovit de Steve nu putuse să deschidă ochii o săptămână. Park s-a întors şi i-a aruncat Tinei tema făcută ghem, iar ea a prins-o. — Park, a zis Steve, spune-i lui Mikey cum e cu stilul maimuţă beată la karate. 9 — Habar n-am , a răspuns Park ridicând din umeri. — Dar există, nu? — Cred c-am auzit de el. — Vezi. Steve se uita după ceva cu care să arunce în Mikey, dar nu găsea nimic. A şa că a arătat cu degetul. — Ti-am zis,7 ce dracu’. 9 — Ce dracu’ ştie Sheridan despre kung fu? a întrebat Mikey. — Eşti prost? Maică-sa e chinezoaică, a răspuns Steve. Mikey l-a studiat atent pe Park. Park a zâmbit şi şi-a îngustat ochii. — Da, cred că se şi vede. Eu credeam că eşti mexican. — Rahat, Mikey, a zis Steve, ce dracu’ eşti aşa rasist?

12

Eleanor şi Park — Nu e chinezoaică, a spus Tina. E coreeancă. — Cine? a întrebat Steve. — M am a lui Park. M am a lui Park o tundea pe Tina din şcoala primară. Aveau exact aceeaşi coafură: spirale lungi de permanent, cu breton într-o parte. — E al dracului de sexy, aia e, a zis Steve, murind de râs. Fără supărare, Park. Park a reuşit să mai schiţeze un zâmbet şi s-a ascuns la loc în scaun, şi-a pus căştile şi a dat volumul la maxim. Dar tot îi auzea pe Steve şi Mikey, care erau cu patru rânduri mai în spate. — Şi care-i faza? întreba Mikey. — Frate, tu te-ai bate cu o maimuţă beată? Sunt uri­ aşe. N-ai cum să câştigi. Gândeşte-te numai cum ar fi să te ia una la căpăcit. X T C nu reuşea să acopere gălăgia din autobuz, se gân­ dea Park, înfundându-şi căştile în urechi. Ziua următoare avea de gând să vină cu Skinny Puppy. Sau poate o să-şi facă o casetă, special pentru autobuz, numai cu piese zgo­ motoase, cu cât mai multe ţipete. Putea să revină la post-punk în două luni, după ce-şi lua permisul. M am a lui avea să-i dea Impala ei, iar Park deja strânsese bani pentru un casetofon nou de maşină. Plus că, dacă mergea cu maşina la şcoală, putea să doar­ m ă douăzeci de minute în plus. Park a văzut-o pe fata cea nouă când au văzut-o şi ceilalţi. Stătea în faţă, lângă primul loc liber. U n băiat stătea singur acolo, un boboc, dar şi-a pus geanta pe scaunul de lângă el, după care s-a uitat în altă parte. Toţi cei care stăteau singuri s-au mutat pe scaunul de lângă culoar. Park a auzit-o pe T ina chicotind - ea pentru chestii din astea trăia.

13

Rainbow R owell

A tras aer în piept şi a înaintat pe culoar. Nimeni nu se uita la ea. Num ai Park, fascinat ca de o catastrofă feroviară sau de o eclipsă. Părea exact genul de persoană căreia i se putea întâm­ pla aşa ceva. Nu numai că era nouă, dar era şi mare şi stângace. Păr ciudat, creţ... şi roşu, pe deasupra. Şi felul în care era îmbrăcată... Parcă voia să atragă atenţia asupra ei. Parcă nu-si dădea seama ce dezastru era. Avea o cămaşă în carouri, bărbătească, vreo şase lanţuri ciudate, lungi, la gât şi eşarfe la încheieturile mâinilor. Lui Park i se părea că seamănă cu o sperietoare de ciori sau cu păpuşile alea colorate pentru alungarea necazurilor pe care m ama lui le ţinea pe măsuţa de toaletă. Nu părea pregătită să supravieţuiască în sălbăticie. Autobuzul a oprit din nou şi au mai urcat câţiva elevi. Au împins-o la o parte, au trecut de ea şi s-au aşezat pe locurile lor. A sta era problema, că toţi cei din autobuz aveau deja locurile lor. Fiecare îşi ocupase unul în prima zi de şcoală. Iar cei care, cum era cazul lui Park, avuseseră norocul să stea singuri, n-aveau de gând să renunţe la scaunul liber. M ai ales pentru cineva ca ea. Park a privit-o din nou. Rămăsese în picioare. — Hei, fetiţo, a strigat şoferiţa, stai jos! — Hei, fetiţo, a m aim uţărit-o Steve, mârâind ca un neandertalian. Tot autobuzul era de părere că şoferiţa avea doar atâta minte cât să-i ducă la şcoală. De fiecare dată când spunea ceva, Steve o lua peste picior. — In picioare, rău, a mârâit el. — Jos, bun, a zis Tina râzând apoi.

14

Eleanor şi Park Fata se îndrepta spre partea din spate a autobuzului. Chiar în burta fiarei. „Doamne, opreşte-te. întoarce-te“, îi zicea Park, în gând. Era sigur că Steve şi Mikey abia aşteptau s-o ia în primire. A încercat din nou s-o ignore. A văzut un loc liber chiar vizavi de Park. Uşurată, s-a luminat la faţă şi s-a grăbit spre el. — Hei, a zis Tina agresiv. Şi-a văzut de drum. — Hei, a spus Tina, toanto! Steve a început să râdă. Prietenii lui i-au ţinut imediat isonul. — Să nu stai acolo. Ă la e locul Mikaylei. Fata s-a oprit, s-a uitat la Tina, pe urmă s-a uitat din nou la locul liber. — Stai jos! s-a auzit din faţă răcnetul şoferiţei. — Trebuie să stau şi eu undeva, a zis fata, vorbind ferm şi calm. — Nu m ă interesează, a repezit-o Tina. Autobuzul s-a clătinat şi fata a făcut câţiva paşi în spate, ca să nu cadă. Park a încercat să dea walkmanul mai tare, dar era la maxim. S-a uitat din nou la ea. Părea gata să izbucnească în plâns. Fără să ştie cum şi de ce, Park s-a mutat la fereastră. — Stai jos. Spusese asta iritat. Fata s-a întors spre el, încercând să-şi dea seama dacă nu cumva era şi el vreun nesimţit. — Drace, a zis Park, uşor, făcând un semn cu capul spre locul liber de lângă el, stai jos odată. Fata s-a aşezat. Slavă Domnului, n-a zis nimic, nu i-a mul­ ţumit. A lăsat un spaţiu de cincisprezece centimetri între ei. Park se uita pe geamul de plexiglas, aşteptând să se dezlănţuie iadul.

15

Capitolul 2

Eleanor Eleanor şi-a evaluat opţiunile: 1. Putea să meargă pe jos de la şcoală acasă. Pro: făcea mişcare, prindea culoare în obraji, avea timp să se gân­ dească la ale ei. Contra: nu ştia noua adresă, nici în ce direcţie trebuia s-o apuce. 2. Putea s-o sune pe m am a ei să vină s-o ia cu maşina. Pro: multe. Contra: m am a ei n-avea telefon. Nici maşină. 3. Putea să-l sune pe tatăl ei. Ha! 4. Putea s-o sune pe bunica ei. Doar aşa, ca să-i spună bună ziua. Stătea pe scările de beton din faţa şcolii şi se uita la şirul de autobuze galbene. Era şi autobuzul ei acolo. Num ărul 666. Chiar dacă Eleanor ar fi scăpat azi de autobuz, chiar dacă apărea acum zâna cea bună cu o caleaşcă-dovleac, tot trebuia să ajungă cumva la şcoală ziua următoare. Iar diavolii ăia din autobuz tot cu fata la cearşaf aveau să se trezească, în paturile lor din iad. Pe bune. N -ar fi surprins-o să-i vadă căscându-şi gurile, gata s-o înghită. Fata aia din spate, blonda cu geaca decolorată... M ai că-i ieşeau coarnele din breton... Şi iubitul ei era sigur unul dintre Nefilimi. Fata aia - ca toţi ceilalţi - o ura pe Eleanor cu mult înainte s-o fi văzut. Parc-ar fi fost angajaţi s-o omoare, într-o viaţă anterioară.

16

Eleanor şi Park Eleanor nu-şi dădea seama dacă asiaticul care până la urmă o lăsase să stea lângă el era tot ca ei. Sau poate era doar prost. (Dar nu prost-prost... Era înscris la două dintre cursurile avansate la care se ducea si ea.) Maică-sa insistase ca Eleanor să fie înscrisă la cursuri avansate la noul liceu. Se speriase când îi văzuse notele din clasa a noua. — Nu cred că e o surpriză pentru dum neavoastră, doamnă Douglas, zisese consilierul. „H a!“ se gândise Eleanor. „Aţi fi surprinsă cât de multe lucruri pot fi surprinzătoare în acest moment.“ M ă rog. Eleanor putea să se uite în voie la nori şi în timpul orelor avansate. Erau ferestre şi în clasele alea. A sta dacă s-ar mai fi întors la şcoala asta. A sta dacă mai ajungea acasă. Nu-i putea spune maică-sii ce se întâmpla, pentru că maică-sa îi zisese deja că nu e nevoie să meargă cu auto­ buzul la şcoală. Aseară, când Eleanor despacheta... — Richie a spus că te duce el, e în drum ul lui spre serviciu. — M ă pune să stau în spatele camionului? — El vrea să vă înţelegeţi, Eleanor. A i promis că o să încerci si tu. 9 — M ă înţeleg mai bine cu el dacă păstrez distanţa. — I-am zis că eşti pregătită să faci parte din familia noastră. — Dar fac parte. Sunt un fel de membru fondator. — Eleanor, i-a zis maică-sa. Te rog. — M erg cu autobuzul, spusese Eleanor. Nu-i mare lucru. O să-mi fac prieteni. „H a “, se gândea acum Eleanor. „Un ha dram atic, imens.“

17

R ainbow R owell

Autobuzul ei avea să plece în scurt timp. Câteva alte autobuze ieşeau din parcare. Cineva a trecut în fugă pe lângă Eleanor şi i-a lovit din greşeală geanta. Şi-a luat geanta din drum şi a început să-şi ceară scuze - dar era idiotul ăla de asiatic, care s-a încruntat când a văzut-o. S-a încruntat şi ea, iar el a luat-o din nou la fugă. „D a, bine", şi-a zis Eleanor. „Câtă vreme sunt eu pe aici, fiii iadului nu vor flăm ânzi."

Capitolul 3

Park Nu a vorbit deloc cu el la întoarcere. Park încercase toată ziua să-şi dea seama cum ar putea scăpa de fata cea nouă. Trebuia să facă schimb de locuri, altfel nu avea cum. Dar cu cine? N u voia să oblige pe nimeni. Şi, dacă îşi schimba locul, Steve ar fi observat. Park se aşteptase ca Steve să spună o măgărie când o lăsase pe fată să stea lângă el, dar Steve începuse să vor­ bească din nou despre kung fu. Park, fiindcă veni vorba, ştia foarte multe despre kung fu. Pentru că tatăl lui era obsedat de arte marţiale, nu pentru că mama lui era coreeancă. Park şi fratele lui mai mic, Josh, făceau taekwondo de când începuseră să meargă. Să facă schimb de locuri, dar cum? Probabil că ar fi putut găsi un loc liber în faţă, cu bobocii, numai că ar fi fost o declaraţie colosală de slăbiciune. Şi aproape că-i părea rău de ciudata aia care ar fi rămas singură în spate. îi părea rău că gândea în felul ăsta. Dacă tatăl lui ar fi ştiut cum gândeşte, i-ar fi zis că-i un papă lapte. în faţă, de data asta. Dacă ar fi ştiut bunica, i-ar fi dat una după ceafă. — Ce-i cu atitudinea asta? i-ar fi zis. A şa te porţi cu cineva care e mai puţin norocos? Dar Park nu era nici el din cale-afară de norocos sau de bine văzut cât să o poată ajuta pe roşcata aia proastă. Era suficient cât să-şi scape el pielea. Ştia că era de tot

19

R ainbow R owell

rahatu’, dar se bucura că există oameni ca ea. Pentru că existau şi oameni ca Steve, Mikey sau Tina, care aveau nevoie de o victimă. Si, dacă n-ar fi fost roşcata, ar fi fost altcineva. Şi, dacă n-ar fi fost altcineva, ar fi fost Park. Steve îl lăsase în pace de dimineaţă, dar n-avea să-l ţină mult. Găsea el un prilej să-l umilească. Park parcă o auzea pe bunică-sa, din nou: — Chiar aşa, băiete, îţi baţi capu’ pentru că ai făcut un gest frumos şi te-a văzut lumea? Nici măcar nu fusese aşa frumos, se gândea Park. Ii făcuse loc, dar se luase de ea. Când o văzuse la ora de engle­ ză, după-amiază, i se păruse că venise acolo ca să-l bântuie. — Eleanor, spusese domnul Stessm an. E un nume puternic. Ştii că este numele unei regine?... — E numele grasei din Chipettes1, şoptise cineva în spatele lui Park. U n coleg râsese. Domnul Stessm an a făcut semn către o bancă liberă din fată. 9 — Astăzi citim poezie, Eleanor, Dickinson. Poate ne ajuţi să începem. Domnul Stessman i-a deschis cartea şi i-a arătat locul din pagină. — Haide, a zis, tare şi răspicat. îţi spun eu când să te opreşti. Fata cea nouă s-a uitat la domnul Stessman, de parcă ar fi sperat să fie o glumă. Dându-şi seama că nu era cazul aproape niciodată nu glumea - , a început să citească. — Flămândă Veşnic, când a fost, a citit ea. Câţiva elevi au râs. 1 The Chipettes, numele unui trio de cântăreţi din serialul de animaţie american The Chipmunks. (N. rect.)

20

Eleanor şi Park „Isuse“, s-a gândit Park, „numai domnul Stessman ar pune o fată plinuţă să citească despre mâncare în prima ei zi de scoală.“ — Continuă, Eleanor, a zis domnul Stessman. Iar ea a luat-o de la capăt. Lui Park i s-a părut o idee proastă. — Flămândă Veşnic, când a fost La Prânzul meu să Vin Abia m-apropiai de Masă Gustând Ciudatul Vin Era tot ce râvneam prin Geamuri Privind înfometată în drum spre casă - nesperând Să mă trezesc Bogată} De data asta a recitat mai tare. Domnul Stessman nu a oprit-o. A şa că a citit toată poezia, cu vocea aia degajată, sfidătoare. La fel cum îi vorbise Tinei. — M inunat, a zis domnul Stessm an radiind când a ajuns la final. Pur şi simplu minunat. Sper să fii alături de noi, Eleanor, măcar până facem Medeea. A şa sună vocea cuiva care intră în scenă într-un car tras de balauri. Când a apărut la ora de istorie, domnul Sanderhoff nu a zis nimic. — A , Regina Eleanor de Aquitania, i-a spus totuşi, când i-a înmânat tema. Se aşezase cu câteva bănci în faţa lui Park şi, din câte a văzut el, şi-a petrecut toată ora uitându-se pe geam. Nu a reuşit să-şi dea seam a cum să scape de ea în autobuz. Sau cum să scape de el. A şa că, până să vină ea, şi-a pus căştile şi a dat volumul la maxim. Slavă Domnului că nu a încercat să-i vorbească.1 1Traducere de Veronica Porambacu, în Emily Dickinson, Versuri, KLU, Bucureşti, p. 199. (N. tr.)

21

Capitolul 4

Eleanor în după-amiaza aia a ajuns acasă înaintea celor mici, iar asta era bine, pentru că nu se simţea în stare să-i vadă iar. Când se întorsese acasă, cu o seară în urm ă, fusese super ciudat... Eleanor îşi petrecuse mult timp gândindu-se cum o să fie să se întoarcă în sfârsit acasă si cât de dor îi era de 9 J toţi. Credea că o să fie primită cu confetti... Credea că se vor îmbrăţişa fericiţi. Dar fraţii ei parcă nici nu ştiau cine era. Ben s-a uitat scurt la ea, iar Maisie... Maisie stătea la Richie în braţe. Dacă nu i-ar fi promis maică-sii că o să se poarte exemplar tot restul vieţii ei, ar fi vomitat pe loc. Doar Şoricel a venit alergând s-o ia în braţe. L -a ridi­ cat. îi era recunoscătoare. Avea cinci ani acum şi era greu. — Hei, Şoricel. îi ziceau asa de când era micuţ, nu mai ştia de ce. Ei i se părea că seamănă cu un căţel ameţit, agitat, care abia aşteaptă să-ţi sară în braţe. — Uite, tati, a venit Eleanor, a zis Şoricel, sărindu-i din braţe. O ştii pe Eleanor? Richie s-a făcut că nu aude. Maisie privea atentă şi îşi sugea degetul mare. Eleanor nu o mai văzuse făcând asta de ani de zile. Avea opt ani acum, dar cu degetul în gură arăta ca un bebeluş. 9

22

N-avea cum să-şi aducă aminte de ea. Avea cam doi ani... Stătea pe jos, cu Ben, care avea unsprezece ani. Se uita fix la peretele din spatele televizorului. M am a lor a plecat din living cu geanta în care erau lucrurile lui Eleanor şi a dus-o în dormitor, iar Eleanor s-a dus după ea. Era o cameră mică — doar cât să încapă un şifonier şi un pat supraetajat. Şoricel a venit fuga după ele. — Tu iei patul de sus, a spus el, iar Ben o să dormă jos, cu mine. A şa ne-a zis mama şi Ben a început să plângă. — Stai liniştit, le-a zis mama cu blândeţe. Trebuie doar să ne adaptăm. Dar camera era prea mică să se poată „adapta" toţi. (Lucru pe care Eleanor a preferat să nu-1 spună.) S-a cul­ cat cât a putut de repede, ca să nu se m ai întoarcă în living. Când s-a trezit, la miezul nopţii, toţi trei fraţii dormeau pe jos. N-avea cum să coboare fără să calce pe ei şi nici măcar nu ştia unde era baia... A găsit-o până la urmă. Casa avea doar cinci camere, iar baia era lipită de bucătărie - lipită la propriu, nici uşă nu avea. „Casa asta a fost proiectată de troli“, şi-a zis Eleanor. Cineva, mama ei probabil, pusese un cearşaf înflorat între frigider şi toaletă. Când a venit de la liceu, a deschis uşa cu noua ei che­ ie. Casa arăta şi mai deprimant pe lumină - învechită şi goală, dar cel puţin Eleanor era acum singură în casă, cu m am a ei. Era ciudat să ajungă acasă şi să o vadă pe maică-sa stând acolo în bucătărie, era... ziceai că e... normală. Făcea o supă, tăia ceapă. Lui Eleanor îi venea să plângă. — Cum a fost la şcoală? a întrebat-o m am a ei. — Bine, a spus Eleanor. — A fost bine în prima zi?

23

R ainbow R owell

— Absolut. Adică, na, ca la şcoală. — O să ai mult de recuperat? — Nu cred. M am a ei şi-a şters mâinile de blugi şi şi-a dat părul după urechi. Eleanor era uimită, pentru a m ia oară, de cât era de frumoasă. Când era mică, credea că m am a ei arăta ca o regină, ca o eroină din poveşti. N u o prinţesă - prinţesele sunt doar drăguţe. M am a ei era frumoasă. înaltă şi impunătoare, lată în umeri, cu o talie elegantă. Oasele ei, spre deosebire de ale altora, păreau să aibă un scop. Nu existau doar pentru a o ţine dreaptă, existau ca să demonstreze ceva. Avea un nas puternic şi bărbia ascuţită, pomeţi pro­ eminenţi şi compacţi. Te uitai la ea şi te gândeai că mai mult ca sigur era sculptată în prova unui vas viking pe undeva, sau pictată pe vreun avion... Eleanor semăna mult cu ea. Dar nu destul. Eleanor arăta ca mam a ei, dar văzută printr-un acva­ riu. M ai rotundă, mai greoaie. Ca prin ceaţă. Trăsăturile care la m am a ei erau statuare la Eleanor erau rigide. Tră­ săturile care la mama ei erau delicat conturate la Eleanor erau şterse. După cinci copii, m am a lui Eleanor avea sânii şi şol­ durile unei femei dintr-o reclamă la ţigări. La şaispre­ zece ani, Eleanor arăta deja ca şi cum ar fi ţinut un han medieval. Avea prea multe din toate cele şi nu era suficient de înaltă ca să nu se observe. Sânii ei porneau imediat de sub bărbie, şoldurile... o parodie. Până şi părul mamei ei, lung, ondulat şi castaniu, era o versiune mai legitimă a cârlionţilor roşu aprins ai lui Eleanor.

24

Eleanor şi Park Eleanor şi-a dus m âna la cap, jenată. — Vreau să-ţi arăt ceva, i-a zis mama, acoperind supa cu un capac, dar să nu ştie cei mici. Haide, vino! Eleanor a urm at-o în dormitorul copiilor. M am a ei a deschis dulapul şi a scos un vraf de prosoape şi un coş de rufe plin cu şosete. — N -a m putut lua toate lucrurile tale când ne-am mutat. După cum vezi, nu avem la fel de mult spaţiu ca în casa cea veche. Dar am adus tot ce-am putut. S-a întins şi a scos din dulap un sac de gunoi şi i l-a dat lui Eleanor. — îm i pare rău de restul... Eleanor fusese convinsă că Richie îi aruncase toate lucrurile cu un an în urm ă, la zece m inute după ce o dăduse afară. — E-n regulă. Mersi. îi puse m âna pe umăr, o secundă doar. — Cei mici o să ajungă în vreo douăzeci de minute şi luăm masa la 4.30. A ş vrea să fie toate gata până se-ntoarce Richie. Eleanor a dat din cap, în semn că o auzise. A deschis sacul imediat cum a ieşit maică-sa din cameră. Voia să vadă ce mai avea... Primul lucru pe care l-a văzut au fost păpuşile de hâr­ tie. Se desfăcuseră în sac şi se încreţiseră - câteva erau mâzgălite cu creioane colorate. De ani de zile nu se mai jucase cu ele, dar se bucura mult să le regăsească. Le-a presat şi le-a pus una peste alta. Sub păpuşi, cărţile - vreo zece, douăsprăzece, luate probabil la repezeală de m am a ei... Nu avea de unde să ştie care erau preferatele ei. Eleanor s-a bucurat când a găsit acolo Garp şi Watership Down. îi părea rău că

Povestea lui Oliver ajunsese în sac, iar Poveste de iubire, 25

R ainbow R owell

nu. Micuţii domni era acolo, dar nu şi Micuţele doamne sau Băieţii lui Jo. M ai erau şi nişte hârtii prin sac. Eleanor avea o cartotecă în fosta ei cameră şi, din câte vedea, maică-sa pusese acolo mai toate dosarele, cum se nimerise. Eleanor a încer­ cat să le ordoneze - carnetele de note, pozele de la şcoală, scrisorile de la prietenii prin corespondenţă. Se întreba ce se întâmplase cu restul lucrurilor din fosta lor casă. Ale ei, dar şi ale celorlalţi. Mobila, jucăriile, plantele şi picturile maică-sii. Farfuriile daneze primite la nuntă de bunica ei... Căluţul roşu U F F D A atârnat deasu­ pra chiuvetei. Poate erau la subsol. Poate mama ei spera să nu stea decât provizoriu în casa făcută de troli. Eleanor încă spera că relaţia cu Richie era doar pro­ vizorie. La fundul sacului era o cutie. Lui Eleanor i-a sărit puţin inima din loc când a văzut-o. Unchiul ei din M inne­ sota le trimitea întotdeauna de Crăciun un cadou de la Clubul Fructul Lunii, unde era înscris, iar ea şi fraţii şi sora ei se certau cine să ia cutia în care erau puse fructe­ le. Era o prostie, dar cutiile erau bune - solide, cu capac frumos. A sta era o cutie de grepfrut, cu margini mai fine de la uzură. Eleanor a deschis-o cu grijă. Toate erau neatinse. H âr­ tia de scris, creioanele colorate şi markerele Prismacolor (un alt cadou de Crăciun de la unchi). Câteva plicuri promoţionale de la mall, care încă mai miroseau a parfumuri scumpe. Şi walkmanul. Neatins. Fără baterii, dar era aco­ lo. Iar dacă există un Walkman e foarte probabil să existe şi muzică. Eleanor şi-a băgat nasul în cutie. M irosea a Chanel No. 5 şi a creioane proaspăt ascuţite. A oftat. Nu avea ce să facă cu lucrurile pe care le recuperase după ce se uitase prin ele. în şifonier nu era loc nici pentru

26

Eleanor şi Park hainele ei. A aşezat deoparte cutia şi cărţile şi a pus restul înapoi în sacul de plastic. Apoi a împins sacul cât mai departe pe raftul de sus, după prosoape şi umidificator. A urcat în patul de sus şi a dat de un motan bătrân şi ciufulit care dormea acolo. — Zât, a zis Eleanor împingându-1. Motanul a sărit pe podea şi a ieşit din dormitor.

Capitolul 5

Park Domnul Stessman le cerea să înveţe pe de rost o poezie, orice poezie voiau ei. M ă rog, ce poezie îşi alegeau. — O să uitaţi tot ce vă predau eu, a zis domnul Stess­ man, mângâindu-şi mustaţa. Tot. Poate o să vă aduceţi aminte că Beowulf s-a luptat cu un monstru. Poate o să vă aduceţi aminte că „A fi sau a nu fi“ este din Hamlet, nu din Macbeth... în rest? Ce să mai vorbim... Se plimba agale în susul şi în josul rândurilor de bănci. Domnului Stessman îi plăceau toate astea - îi plăcea să aibă ochii aţintiţi asupra lui. S-a oprit lângă banca lui Park şi şi-a rezemat relaxat m âna pe scaunul lui. Park s-a oprit din desenat şi şi-a îndreptat spatele. Oricum nu putea să deseneze. — Prin urmare, veţi avea de învăţat o poezie, a zis dom­ nul Stessman, făcând o pauză ca să se uite în jos la Park cu privirea lui Gene Wilder din Fabrica de ciocolată. Creieru­ lui îi place poezia. E lipicioasă. O să învăţaţi o poezie şi, peste cinci ani, o să ne întâlnim la Village Inn şi o să spu­ neţi „Domnule Stessman, încă ştiu Drumul neumblat!lu. Ia ascultaţi... „Se despărţeau în codrul galben două dru­ muri..."1 1 The Road Not Taken, celebru poem american de R obert Frost. (N red.)

28

Eleanor şi Park Dom nul Stessm an s-a mutat la urm ătoarea bancă. Park s-a relaxat. — Că veni vorba, să nu aleagă nimeni Drumul neum­

blat, m -am săturat de ea până peste cap. Şi nici Shel Silverstein. E bun, dar nu mai sunteţi la gimnaziu. Sun­ tem oameni mari. Alegeţi o poezie pentru oameni mari... Una romantică, ăsta ar fi sfatul meu. O să vă prindă bine. S-a dus la banca noii eleve, dar ea nu şi-a luat privirea din fereastră. — Bineînţeles, cum vreţi voi. A ţi putea alege Un vis

întârziat... Eleanor? L -a privit absentă. Domnul Stessman s-a aplecat spre ea. — L-ai putea alege, Eleanor. Este un poem puternic şi autentic. Dar cât de des o să-l poţi folosi? O dată la zece ani, la o petrecere simandicoasă? Nu. Alegeţi o poezie care vă spune vouă ceva. Alegeţi o poezie care să vă ajute să-i spuneţi ceva cuiva. Park avea de gând să aleagă o poezie cu rimă, ca s-o ţină minte mai uşor. îi plăcea domnul Stessman, chiar îi plăcea. A r fi vrut totuşi să-l poată seta la o intensitate mai redusă. De fiecare dată când mergea aşa prin clasă lui Park îi părea rău de el. — Ne întâlnim mâine la bibliotecă, a zis domnul Stessman, întorcându-se la catedră. Mâine culegem roze. S-a sunat de pauză. La marele fix.

29

Capitolul 6

Eleanor — A i grijă, Zdreanţă. Tina a îmbrâncit-o pe Eleanor, a trecut pe lângă ea şi a urcat în autobuz. îi convinsese pe toţi colegii de la ora de sport să-i spună Toantă lui Eleanor, dar Tina deja trecuse la Zdreanţă şi Sângerete. îi şi explicase la vestiar. — Fincă zici că ai capul pe roşu. Normal că Tina era colegă la sport cu Eleanor - pentru că ora de sport este iadul pe pământ, iar Tina sigur era un demon. Un demon ciudat, în miniatură. Ca un demon de jucărie. Sau ca o ceaşcă de ceai. Şi avea o trupă întreagă de drăcoaice mai mici, în treninguri identice. De fapt toate fetele aveau treninguri identice. La cealaltă şcoală, lui Eleanor i se păruse nasol că trebuiau să poarte şort. (îşi ura picioarele chiar mai mult decât îşi ura restul corpului.) Dar la North trebuiau să poarte trening. M ai precis, o salopetă din poliester. Par­ tea de jos era roşie, cea de sus, cu dungi albe şi roşii. Cu fermoar în faţă. — Roşul nu te prinde, Toanto, i-a zis Tina prima oară când Eleanor s-a îmbrăcat pentru ora de sport. Toate fetele au râs, până şi fetele de culoare, care o urau pe Tina. Dacă nu râdeai de Eleanor era ca şi cum n-ai fi ştiut discursul despre munte al lui Martin Luther King.

30

Eleanor şi Park Azi, după ce Tina o îmbrâncise, Eleanor nu s-a grăbit să urce în autobuz. Dar tot a ajuns înaintea tâmpitului ăluia de asiatic. A sta însemna că trebuia să se ridice ca să-l lase să stea la fereastră. Aiurea. Totul era aiurea. De fiecare dată când autobuzul lua câte o groapă, Eleanor ajungea practic la el în braţe. Poate renunţa cineva la şcoală sau murea şi-ar fi putut să se mute de lângă el. Bine că cel puţin nu vorbea cu ea. Şi că nu se uita la ea. Cel puţin aşa credea. Eleanor nu se uita deloc la el. Câteodată se uita la pantofii lui, avea pantofi mişto. Iar câteodată se uita să vadă ce citeşte... 5 Numai benzi desenate. Eleanor nu-şi lua nicio carte cu ea. Nu voia ca Tina sau altcineva din autobuzul ăla să o prindă vreodată cu capul plecat.

,

Park Nu i se părea în regulă să stea zi de zi lângă cineva fără să-i vorbească. Chiar dacă era ciudată. (Isuse, ciudată mai era. A răta ca un pom de Crăciun, cu toate chestiile alea care-i erau prinse de haine - bucăţi de pânză, o fundă...) In fiecare zi, Park abia aştepta să se dea jos din autobuz şi să scape de ea şi de toţi. — Frate, unde ţi-e dobakul? încerca să mănânce singur în camera lui seara, dar fratele lui mai mic nu-1 lăsa în pace. Josh stătea în uşă, în costumul de taekwondo, înfulecând o pulpă de pui. — Acuşica vine tata, zicea Josh, cu gura plină, şi-l apu­ că dracii dacă nu eşti gata.

31

R ainbow R owell

M am a lor a apărut în spatele lui Josh şi i-a dat o cas­ tană în cap. — Nu vorbi urât, gură spurcată! Trebuise să se ridice pe vârfuri - Josh sem ăna cu taică-său, deja era cu cel puţin douăzeci de centimetri mai înalt decât ea şi cu aproape zece mai înalt decât Park. Ca dracu’. Park l-a împins pe Josh afară şi a trântit uşa. Deocamda­ tă îşi păstra statutul de frate mai mare, în ciuda diferenţei de înălţime, purtându-se ca şi cum l-ar fi putut bate. La taekwando el câştiga, dar numai din cauză că Josh îşi pierdea răbdarea la orice sport unde statura lui nu îi dădea un avantaj evident. Antrenorul de fotbal al liceului deja venea la meciurile lui Josh, care era în echipa de juniori. Park s-a îmbrăcat în dobak, întrebându-se cam cât de curând o să înceapă să poarte hainele mai vechi ale lui Josh. Cu un marker permanent poate reuşea să scrie pe tricourile de fotbal Hiisker Dii, în loc de Husker. Sau poate nici n-avea să fie cazul - nu era sigur că Park urm a să crească mai mult de 1,60. N u era sigur că n-o să-i mai vină hainele. Şi-a pus conversii în picioare şi s-a dus să mănânce în bucătărie. Maică-sa încerca să scoată nişte pete de sos de pe geaca albă a lui Josh cu un prosop. — Mindy? A sa îsi făcea intrarea tatăl lui Park seara, ca un tată dintr-un sitcom. (,,Lucy?“ ) M aică-sa îi răspundea de pe unde era: — Aici sunt! Num ai că ea zicea „a-ici-sunt“. Pentru că în mod clar avea să vorbească toată viaţa ca şi cum venise din Coreea abia cu o zi în urmă. Câteodată Park se gândea că vorbea intenţionat cu accent, fiindcă îi plăcea lui taică-său. M ama

32

Eleanor şi Park lui însă se străduia din răsputeri să se integreze, în toate felurile imaginabile... Dacă ar fi putut vorbi ca şi cum crescuse acolo, după colţ, ar fi vorbit aşa. Taică-su a venit repede în bucătărie şi a luat-o în braţe. Făceau asta în fiecare seară. Giugiuleală în toată regula, nu conta cine se nimerea pe lângă ei. Era ca şi cum te-ai fi uitat la Paul Bunyan cum se giugiuleşte cu o păpuşă de-aia din seria „Lumea este mică“. Park l-a tras de mânecă pe fratele lui. — Hai, să mergem. Puteau să aştepte în Impala. Tatăl lor avea să iasă într-un minut, imediat ce se schimba în dobakul lui imens.

Eleanor Tot nu se putea obişnui cu faptul că cina era aşa de devreme. Ce se întâmplase între timp? în cealaltă casă luau masa împreună, chiar şi Richie m ânca împreună cu ei. Lui Eleanor nu-i părea rău că nu stătea la masă cu Richie... Dar acum i se părea că maică-sa voia să nu mai fie nimeni prin preajmă când ajungea el acasă. Ba chiar îi gătea separat. Copiii mâncau sendvişuri calde cu brânză, iar Richie, friptură. Lui Eleanor nu îi părea rău nici de asta, era o pauză binevenită de la ciorba de fasole, de la fasole şi orez sau huevos y frijoles. După masă, Eleanor dispărea în camera ei şi citea, dar cei mici se duceau afară. Când vine frigul şi când începe să se înnopteze devreme ce-o să facă? O să se ascundă toţi în dormitor? Ce nebunie. Nebunie de-aia ca-n Jurnalul

Annei Frank. 33

R ainbow R owell

Eleanor a urcat în patul de sus şi a scos cutia. Motanul ăla cenuşiu şi prost iar dormea acolo. L -a împins să plece. A scos cutia de grepfrut şi s-a uitat la foile din ea. Voia de mult să le scrie prietenilor de la fosta ei şcoală. Nu apucase să-şi ia răm as-bun de la nimeni când plecase. Maică-sa o luase pe sus: „Ia-ţi lucrurile şi hai, vii acasă.“ M am a ei fusese aşa de fericită. Si Eleanor fusese fericită. 9 Se duseseră direct la North, s-o înscrie pe Eleanor, pe urm ă se opriseră la Burger King, în drum spre noua casă. O tot strângea de m ână pe Eleanor... Eleanor se prefăcea că nu-i vede vânătăile de la încheietura mâinii. U sa s-a deschis si sora ei mai mică a intrat cu motanul 9 9 în braţe. 9 — M am a vrea să laşi uşa deschisă, a zis Maisie, ca să se aerisească. Toate ferestrele erau deschise, dar în casă parcă tot nu era aer. Cu uşa deschisă, Eleanor îl vedea pe Richie stând pe canapea. S-a lăsat în jos până nu l-a mai văzut. — Ce faci? a întrebat-o Maisie. — Scriu o scrisoare. — Cui? — încă nu ştiu. — Pot să urc la tine? — Nu. în acel moment Eleanor nu se gândea decât cum să-şi ascundă cutia. Nu voia ca Maisie să-i vadă creioanele colo­ rate şi foile. în plus, o parte din ea încă voia să o pedep­ sească pentru că stătuse la Richie în braţe. A şa ceva nu s-ar fi întâmplat înainte. înainte ca Richie s-o dea afară pe Eleanor, erau toţi împotriva lui. Poate că Eleanor îl ura cel mai mult şi cel mai pe faţă, dar toţi erau de partea ei, şi Ben, şi Maisie,

34

Eleanor şi Park chiar şi Şoricel. Şoricel îi fura ţigările şi i le ascundea. Şi, când auzeau că scârţâie arcurile saltelei, îl trimiteau pe Şoricel să bată la uşă... Când auzeau ceva mai grav, ţipete şi plânsete, se strân­ geau toţi cinci la Eleanor în pat. (în vechea casă avea fiecare patul lui.) M aisie se aşeza în dreapta lui Eleanor atunci. Când plângea Şoricel, când de pe faţa lui Ben se ştergea orice expresie şi devenea visătoare, Maisie şi Eleanor se priveau una pe alta. — II urăsc, spunea atunci Eleanor. — îl urăsc aşa de mult că aş vrea să moară, spunea Maisie. — Sper să cadă de pe scară la muncă. — Sper să-l calce un camion. — Unul de gunoi. — Da, spunea Maisie, scrâşnind din dinţi, şi să cadă toate gunoaiele peste cadavrul lui. — Şi pe urmă să-l calce autobuzul. — Da. — Sper să fiu acolo în autobuz. Maisie a pus motanul pe pat. — Ii place să doarmă aici, a spus Maisie. — Şi tu îi zici tată? a întrebat-o Eleanor. — E tatăl nostru acum, a răspuns Maisie.

Eleanor s-a trezit în timpul nopţii. Richie adormise în living, cu televizorul aprins. Nici nu a respirat în drum spre baie şi i-a fost frică să tragă apa. Când s-a întors în cameră, a închis uşa. Dă-1 dracu’ de aer.

35

Capitolul 7

Park — O s-o-ntreb pe K im dacă nu vrea să iasă cu mine, a spus Cal. — N-o-ntreba, i-a zis Park. — De ce? De fapt ei trebuiau să caute poezii. Cal alesese deja una scurtă, despre o fată Julia şi „unduirea veşmintelor ei“ („Vulgar“, spusese Park. „N -are cum să fie vulgar“, replicase Cal, „e de-acum trei sute de ani.“ ) — Pentru că e Kim , a spus Park. Nu poţi s-o inviţi în oraş. Uită-te la ea. Kim stătea la masa de alături, cu alte două fete de la şcoala pregătitoare. — Uită-te la ea, a spus Cal, este o Betty. — Isuse. Vorbeşti numai prostii. — Ce? E adevărat. Chiar aşa se zice. — Dar ai scos asta cu Betty din Thrasher sau ceva de genu’, corect? — A şa învaţă oamenii cuvinte noi, Park, citesc. — Te străduieşti prea tare. — E o Betty, a spus Cal, dând din cap afirmativ, cu ochii la Kim, apoi a scos un cârnăcior Slim Jim din rucsac. Park s-a uitat din nou la K im . Avea părul blond, tuns într-un bob, breton ţeapăn, ondulat şi era singura din şcoală care avea un Swatch. K im era din categoria

36

Eleanor şi Park oamenilor care nu fac niciodată riduri... Evita să-l pri­ vească pe Cal. De teamă să nu fie maculată. — Sunt pe val, a zis Cal, anul ăsta-mi fac o prietenă. — Probabil nu Kim , totuşi. — De ce nu? Crezi că nu-s de nasul ei? Park s-a uitat la Cal. Nu arăta rău. Era un fel de Barney Rubble mai înalt... Intre dinţii din faţă îi rămăsese o bucă­ ţică de carne. — încearcă cu altcineva. — Pe dracu’ altcineva, încep cu num ărul unu. Şi-ţi găsesc şi ţie o fată. — Da, mersi, n-am nevoie. — Ieşim toţi patru. — Nu. — Cu Impala. — Nu-ţi face speranţe. Tatăl lui era cam fascist în privinţa asta. în seara de dinainte îl anunţase pe Park că trebuia mai întâi să con­ ducă o maşină cu schimbător. Park a deschis un alt volum de poeme. Num ai poezii despre război. L -a închis. — Dar ştiu una care te cam vrea. Cred că are febra junglei. — Nici măcar rasist nu poţi să fii cum trebuie, a zis Park ridicându-şi privirea. Cal făcea semn cu capul spre colţul bibliotecii. Fata cea nouă se uita fix la ei. — Cam mare, a spus Cal, dar Impala e o maşină spa­ ţioasă. — Nu se uită la mine. Se uită în gol - are obiceiul ăsta. Uite. Park i-a făcut cu mâna, dar ea n-a reacţionat în niciun fel.

37

R ainbow R owell

Privirea li se încrucişase o singură dată de când apă­ ruse în autobuz: cu o săptămână în urmă, la istorie, şi i s-a părut că ea ar vrea să-i scoată ochii din orbite. „Dacă nu vrei să se uite oamenii la tine“, îşi zisese Park, „nu-ţi pune plase de pescuit în păr. Cutia ei de biju­ terii cred c-arată ca un sertar cu vechituri." Nu se-mbrăca total aiurea tot timpul... Avea nişte Vans care-i plăceau, cu căpşuni. Avea şi un blazer verde în ape cu care s-ar fi îmbrăcat şi el, dacă ar fi crezut că nu-1 vede nimeni. Oare fata aia credea că n-o vede nimeni? înainte să urce ea în autobuz, dimineaţa, Park se pre­ gătea, ca să nu fie luat prin surprindere, dar apariţia ei te lua pe nepregătite. — O ştii? l-a întrebat. — N u, a răspuns Park imediat. M ergem cu acelaşi autobuz. E ciudată. — Febra junglei chiar există. — Pentru negri. Spui asta despre cineva care e atras de negri. Şi nu-i un compliment, adică nu cred. — Şi ai tăi vin din junglă, a zis Cal arătându-1 cu dege­ tul. N-ai auzit de Apocalypse Now? — Vorbeşte cu Kim. E o idee bună de tot.

Eleanor Eleanor nu voia să se bată pentru un volum de E . E. Cum m ings, doar nu era ultim a păpuşă Cabbage Patch Kid. Găsise loc la secţia de literatură afroamericană şi se hotărâse să aleagă poezia cu pasărea în colivie pe care o auzise la Oprah.

38

Eleanor şi Park încă un lucru de căcat la şcoala asta. De cacao, s-a corectat ea. Aproape toţi elevii erau negri, dar la cursurile avansate aproape toţi erau albi. Veneau cu autobuzul din vestul ora­ şului Omaha. Iar albii din Flats, elevii neavansaţi, veneau cu autobuzul din cealaltă direcţie. Eleanor îşi dorea să fi avut mai multe cursuri avansate. Să fi existat şi la sport o grupă pentru avansaţi... Nici n-ar fi primit-o. A r fi trimis-o la sport terapeutic. Cu alte grase care nu pot să facă abdomene. în fine. Elevii avansaţi - negri, albi, Asia Mică - parcă erau mai amabili. Poate erau la fel de răi, dar nu voiau să aibă probleme, de frică. Sau poate erau la fel de răi, dar fuseseră dresaţi să fie politicoşi - să le ofere scaunul celor în vârstă sau fetelor. Eleanor avea cursuri avansate la engleză, istorie şi geo­ grafie, dar restul zilei şi-l petrecea în Oraşul Nebunilor.

Jungla şcolii, pe bune. Trebuia să depună mai mult efort pentru materiile avansate, ca să nu o dea afară de la ele. A început să copieze în caiet poezia cu pasărea în coli­ vie... Frumos. Avea rimă.

39

Capitolul 8

Park Ii citea benzile desenate. La început Park a crezut că i se năzărea lui. I se tot părea că se uita la el, dar când îşi întorcea privirea spre ea, Eleanor ţinea capul în jos. Intr-un târziu şi-a dat seam a că se uita în poala lui. Nimic indecent. Se uita la benzile lui desenate - se vedea din felul în care i se mişcau ochii. Park nu ştia că cineva cu păr roşu putea să aibă ochii căprui. (N u ştia că cineva putea să aibă un păr atât de roşu.) Ochii noii fete erau mai închişi decât ai mamei lui, închişi de tot, aproape ca nişte găuri care i se deschideau pe faţă. Suna rău, dar nu era. Era chiar posibil să fie cea mai interesantă trăsătură a ei. Pe Park îl făcea să se gândeas­ că la felul în care o pictau artiştii pe Jean Grey uneori, în timpul unei transe telepatice, cu ochii complet negri, ca de extraterestru. A zi fata purta o cămaşă bărbătească imensă, cu scoici pe ea. Gulerul trebuie să fi fost foarte mare, un guler disco, pentru că era tăiat şi acum se destrăma. îşi prin­ sese coada cu o cravată bărbătească, într-o fundă mare de poliester. Arăta ridicol. Şi se uita la benzile lui desenate. Park simţea că trebuie să îi spună ceva. Tot timpul simţea că trebuie să-i spună ceva, măcar bună sau scuze.

40

Eleanor şi Park Dar deja trecuse mult timp şi nu-i vorbise deloc de când o repezise atunci, prima oară, iar acum era absolut ciudat.

O oră pe zi. O jum ătate de oră la dus, o jumătate de oră la întoarcere. Park nu i-a zis nimic. Dar a deschis mai mult revista şi a întors paginile mai încet.

Eleanor M am a ei părea obosită când a ajuns Eleanor acasă. Adică mai obosită ca de obicei. Părea la capătul puterilor. Când cei mici s-au întors de la scoală si > 9 au intrat valvârtej în casă, s-a enervat dintr-o nimica toată - Ben şi Şoricel se certau pe-o jucărie - şi i-a dat pe toţi afară, inclusiv pe Eleanor. Eleanor nu pricepea de ce fusese dată afară. A stat puţin pe veranda din spate, uitându-se la rottweilerul lui Richie. O numise Tonya, după fosta lui soţie. Tonya asta, căţeaua, cică era periculoasă, dar Eleanor o vedea tot tim­ pul pe jumătate adormită. Eleanor a încercat să bată la uşa din spate. — M am ă! Dă-mi drumu’ ! Nici n-am apucat să fac baie. Făcea baie când se întorcea de la şcoală, înainte să vină Richie. Era mai puţin stresant aşa, mai ales că cineva rupsese cearşaful care ţinea loc de uşă. Maică-sa nici n-a băgat-o în seamă. Cei mici plecaseră la terenul de joacă. Casa cea nouă era chiar lângă o şcoală primară - şcoala la care mergeau Ben, Şoricel şi Maisie - , iar terenul dejoacă începea chiar unde se termina curtea lor.

41

R ainbow R owell

Eleanor nu ştia ce să facă, aşa că s-a dus lângă Ben şi s-a aşezat într-un leagăn. De-acum era vreme de geacă. Şi-ar fi dorit să aibă o geacă pe ea. — Ce o să faci când o să fie frig şi n-o să te mai poţi juca afară? l-a întrebat pe Ben, care scotea din buzunare maşinuţe Matchbox şi le alinia pe jos. — Anul trecut, a spus el, tata ne punea să ne culcăm la 7.30. — Doamne. Si 9 tu? De ce-i ziceţi 9 toti 9 asa? 9 încerca să nu se arate iritată. Ben a ridicat din umeri. — Pentru că s-a căsătorit cu mama, cred. — Da, dar... Eleanor şi-a trecut mâinile peste lanţurile leagănului, apoi şi le-a mirosit. — .. .noi nu-i ziceam aşa. — Simţi că e ca un tată pentru tine? — Nu ştiu, a răspuns Ben sec. Ce simţi când ai un tată? Eleonor nu i-a răspuns, aşa că el şi-a văzut în continu­ are de maşinile lui. Trebuia să se tundă, avea cârlionţi blond-roşcat care-i ajungeau până la guler aproape. Era îmbrăcat cu un tricou mai vechi de-al lui Eleanor si 9 cu o pereche de reiaţi transformaţi de m am ă-sa în panta­ loni scurţi. Era cam mare să se mai joace cu maşinuţe în parc, avea unsprezece ani. Alţi băieţi de vârsta lui jucau baschet toată noaptea sau stăteau în grupuri la marginea terenului de joacă. Eleanor spera ca Ben să rămână mai mult timp în urma vârstei lui - în casa aia nu aveai cum să fii adolescent. — îi place să-i spunem tată, a zis Ben aliniindu-şi maşi­ nile. Eleanor a privit înjur. Şoricel se juca cu nişte copii care aveau o minge de fotbal. Maisie probabil că luase copilul cu ea la prietenii ei...

42

Eleanor şi Park înainte Eleanor se trezea tot timpul cu copilul pe cap. Acum nici n-ar mai fi deranjat-o, ar fi avut o ocupaţie. Dar Maisie nu o lăsa s-o ajute. — Cum a fost? a întrebat-o Ben. — Cum a fost ce? — Să stai cu ăia. Soarele era la câţiva centimetri deasupra liniei orizon­ tului, iar Eleanor îl fixa cu privirea. — O K . Groaznic. M ă simţeam singură. M ai bine ca aici. — Erau şi alţi copii? — Da. Mici de tot. Trei. — Aveai camera ta? — Cam aşa ceva... Teoretic, la familia Hickman nu împărţea livingul cu nimeni. — Erau de treabă? — Da... da. Erau de treabă. Nu chiar ca voi, totuşi. La început familia Hickman fusese de treabă. Dar obo­ siseră pe urmă. Eleanor ar fi trebuit să stea la ei doar câteva zile, o săptămână, cel mult. Până se mai liniştea Richie. — O să fie ca o petrecere în pijamale, îi spusese doamna Hickman în prima noapte, în timp ce-i pregătea canapea­ ua. D oam na H ickm an - Tam m y - o ştia pe m am a lui Eleanor din liceu. Pe televizor aveau o fotografie de la nun­ ta lor. M am a lui Eleanor fusese domnişoară de onoare rochie verde închis, floare albă în păr. La început, maică-sa o suna aproape în fiecare zi. După câteva luni, n-a mai dat niciun telefon. A aflat mai târziu că Richie nu plătise factura şi fuseseră deconectaţi. Dar Eleanor nu ştia asta atunci.

43

R ainbow R owell

— A r trebui să ne adresăm autorităţilor, îi tot zicea domnul Hickman nevesti-sii. Credeau că Eleanor nu-i aude, dar dormitorul lor era chiar deasupra livingului. — A şa nu se mai poate, Tammy. — Andy, ea n-are nicio vină. — Nu zic că are, zic doar că nu aşa ne-a fost vorba. — Nu ne deranjează cu nimic. — Nu-i copilul nostru. Eleanor încerca să nu-i deranjeze deloc. S-a antrenat să poată sta înto cameră fără să lase nicio urm ă a trecerii ei pe acolo. Nu aprindea niciodată televizorul şi nu folosea telefonul. Nu cerea niciodată o a doua porţie la masă. Nu le cerea nimic lui Tam m y şi domnului Hickm an - ei nu avuseseră de-a face cu o adolescentă până atunci, aşa că nu le trecea prin cap că ea ar putea să aibă nevoie de ceva. Se bucura că nu ştiau când era ziua ei de naştere. — Credeam că nu te mai întorci, i-a zis Ben. împingea o maşină prin praf şi se abţinea să nu plângă. — O, voi, cei cu credinţa slabă, a spus Eleanor şi a început să se dea în leagăn. S -a uitat din nou după Maisie şi a văzut-o lângă băieţii mai mari, care jucau baschet. Eleanor îi ştia pe mulţi din autobuz. Era acolo şi asiaticul ăla tâmpit - sărea mai sus decât l-ar fi crezut în stare. Purta un şort lung negru şi un tricou pe care scria „Nebunie". — Eu plec, i-a zis Eleanor lui Ben, coborând din leagăn şi punându-i m âna pe cap. Dar nu pentru totdeauna. Nu dispera. A luat-o spre casă şi a intrat repede prin bucătărie, fără ca maică-sa să poată spune ceva. Richie era în living. Eleanor a trecut prin faţa televizorului, privind drept îna­ inte. Şi-ar fi dorit să aibă o geacă pe ea.

44

Capitolul 9

Park Voia să-i spună că a făcut treabă bună cu poezia aia a ei. Şi tot n-ar fi fost de-ajuns. Fusese singura din toată clasa care nu-şi citise poezia ca şi cum ar fi fost o temă. O recitase ca şi cum ar fi avut o viaţă a ei. Pe care ea o scotea la lumină. Când vorbea, nu-ţi puteai lua ochii de la ea. (Chiar mai mult decât de obicei, pentru că Park oricum nu-şi putea lua ochii de la ea.) Când a terminat, mai mulţi colegi au aplaudat, iar domnul Stessman a îmbrăţişat-o. O încălcare flagrantă a codului de conduită. „Hei. Frumoasă figură. La engleză." A şa o să-i spună. Sau poate: „Suntem colegi la engleză. A fost mişto poe­ zia pe care ai citit-o.“ Sau: „E şti în clasa domnului Stessm an, corect? Da, mă gândeam eu.“ Park îşi lua benzile desenate miercurea seara, după taekwondo, dar le citea joia.

Eleanor Tâmpitul de asiatic sigur ştia că îi citea revistele. Ba se mai uita la ea din când în când, înainte să întoarcă pagina, de parcă chiar ar fi fost politicos.

45

R ainbow R owell

în mod cert nu era ca ceilalţi, ca dracii din autobuz. Nu vorbea cu niciunul. (Mai ales nu cu ea.) Dar era ceva acolo, pentru că atunci când stătea lângă el o lăsau toţi în pace. Până şi Tina. A sta o făcea să-şi dorească să stea lângă el toată ziua. De dimineaţă, când s-a urcat în autobuz, parcă simţea că o aştepta. Avea o bandă desenată cu titlul Cei ce veghea­

ză, dar arăta oribil şi Eleanor şi-a zis că n-o să tragă cu ochiul. Sau n-o să citească cu ochiul. Tot aia. (Cel mai mult îi plăcea X-Men, chiar dacă nu înţele­ gea tot ce se întâmpla; X-Men era mai rău decât General Hospital. I-au trebuit câteva săptămâni să se prindă că Scott Summers şi Cyclops erau unul şi-acelaşi, dar încă nu pricepuse care era treaba cu Phoenix.) Dar Eleanor n-avea nimic mai bun de făcut, aşa că i-au căzut ochii pe urâţenia aia... Apoi a început să citească. Apoi au ajuns la şcoală. Aiurea de tot, fiindcă nu apuca­ seră să ajungă nici la jumate. Nasol de tot, fiindcă asta însemna că el o să termine restul la şcoală, iar la întoarcere avea să citească vreo penibilitate, ROM sau cine ştie ce. Dar nu. Când Eleanor a urcat în autobuz în acea după-amiază, asiaticul a deschis Cei ce veghează chiar acolo unde se opriseră. încă citeau când au ajuns la staţia unde cobora Eleanor - se întâmplau foarte multe, stăteau la câte un cadru minute întregi. Când s-a ridicat, el i-a dat revista. Eleanor a fost foarte surprinsă. A încercat să i-o dea înapoi, dar el n-o mai băga în seamă. A pus revista între manuale, ca şi cum ar fi vrut s-o ascundă, apoi a coborât.

46

Eleanor şi Park

A citit revista de trei ori în seara aia, în patul de sus, mângâind motanul bătrân şi pricăjit. După aceea a pus-o în cutia de grepfrut, ca să nu i se întâmple nimic peste noapte.

Park Şi dacă nu i-o mai dădea înapoi? Şi dacă n-o să mai citească primul număr din Cei ce veghează din cauză că-i împrumutase revista unei fete care nici măcar nu i-o ceruse şi care mai mult ca sigur habar n-avea cine era Alan Moore? Dacă nu i-o mai dădea, erau chit. Se anula episodul cu „Drace, stai jos odată". Doamne! Nu, cum să se anuleze? Şi dacă i-o dădea? El ce să-i spună? Mersi?

Eleanor Când a urcat în autobuz, el se uita pe geam. Ea i-a dat revista, iar el a luat-o.

47

Capitolul 10

Eleanor Dimineaţa următoare, când a urcat în autobuz, Eleanor a găsit un teanc de reviste pe locul ei. Le-a luat şi s-a aşezat. El deja citea. A pus revistele în rucsac şi a început să se uite pe fereastră. Nu voia să citească de fată cu el, nici ea nu ştia de ce. A r fi fost ca si cum ar fi văzut-o mâncând. A r fi fost ca şi cum... s-ar fi dat de gol cumva. Dar a stat cu gândul la reviste toată ziua şi, imediat cum a ajuns acasă, s-a căţărat în pat şi le-a scos. Aveau toate acelaşi titlu, Creatura din mlaştină. Eleanor a mâncat de seară în pat, picior peste picior, având mare grijă să nu păteze revistele, mai ales că toate erau în stare perfectă. Nici măcar un colţ îndoit. (Asiatic tâmpit şi perfect.) In noaptea aia, după ce fraţii şi sora ei au adormit, Eleanor a aprins lumina ca să citească. Erau cei mai zgo­ motoşi adormiţi din lume. Ben vorbea în somn, iar Maisie şi ăla mic sforăiau amândoi. Şoricel a făcut pipi în pat nimic zgomotos în asta, dar nu era semn bun. Lumina nu părea să-i deranjeze totuşi. Eleanor era doar vag conştientă de faptul că Richie se uita la televizor în camera de alături şi aproape a căzut din pat când bărbatul a trântit uşa dormitorului de pere­ te. Parcă s-ar fi aşteptat să-i prindă făcând cine ştie ce trăsnăi la ora aia din noapte, dar când a văzut că nu era

48

Eleanor şi Park decât Eleanor, care citea, a mârâit - se pricepea de minune la asta - şi i-a zis să stingă lumina, că să doarmă ăia mici. După ce a închis uşa, Eleanor s-a ridicat şi a stins lumi­ na. (Reuşea cât de cât să se dea jos din pat fără să calce pe nimeni - aveau noroc, pentru că ea se trezea prima dimineaţa.) Eleanor s-a gândit că poate n-o prinde dacă lăsa lumina aprinsă, dar nu merita să rişte. Nu voia să fie nevoie să-l mai vadă încă o dată pe Richie. Arăta exact ca un şobolan. Ca versiunea um ană a unui şobolan. Ca personajele negative din desenele animate ale lui Don Bluth. N u ştia ce vedea maică-sa la el. Nici tatăl ei nu arăta deloc bine.

Câteodată - când catadicsea să facă o baie, când se îmbrăca frumos şi nu bea, dar toate deodată, în aceeaşi zi - Eleanor aproape că înţelegea de ce mamei ei i se părea că arată bine. Slavă Domnului, asta nu se întâmpla foarte des. Când se întâmpla, lui Eleanor îi venea să se ducă la baie să-şi bage degetele pe gât. Oricum... Ce mai conta... Putea să citească. Intra des­ tulă lumină pe geam.

Park Abia i le dădea şi ea le termina imediat. Când i le îna­ poia, dimineaţa următoare, se purta ca şi cum ar fi ţinut în m ână ceva fragil. Ceva de preţ. Nici n-ar fi ştiut că a atins comicsurile, dacă n-ar fi avut alt miros. Toate revistele pe care i le împrumuta Park se întor­ ceau la el mirosind a parfum . Nu ca parfum ul cu care

49

R ainbow R owell

se dădea mama lui. (Imari.) Nici ca ea nu miroseau - ea mirosea a vanilie. Din cauza ei, comicsurile lui miroseau a trandafiri. Un câmp întreg de trandafiri. Ii citise toată colecţia A lan Moore în mai puţin de două săptămâni. Acum îi dădea câte cinci numere din X-men odată şi era sigur că îi plăceau, pentru că nota numele personajelor pe manuale, printre nume de formaţii şi ver­ suri din cântece. Tot nu-şi vorbeau în autobuz, dar tăcerea lor se schim­ base, era mai puţin agresivă. Aproape prietenoasă. (Dar nu cine ştie ce.) Park trebuia să vorbească cu Eleanor azi, să-i spună că nu avea ce să-i dea. Se trezise târziu şi uitase să ia teancul de comicsuri pregătit de cu seară. Nici nu avusese timp să mănânce sau să se spele pe dinţi şi nu se simţea în largul lui la gândul că o să stea aşa aproape de ea. D ar când a ajuns şi i-a dat comicsurile din ziua de dinainte, Park doar a ridicat din umeri. Ea s-a uitat în altă parte. Şi amândoi au început să se uite în jos. Iar avea urâţenia aia de cravată. Azi o purta la înche­ ietura mâinii. Braţele şi încheieturile ei erau erau pline de pistrui, mulţi-mulţi, în diverse nuanţe de auriu şi roz - chiar şi pe mâini. Mâini de băiat, ar fi zis mama ei, cu unghii scurte de tot şi cu pieliţele neîngrijite. Eleanor nu-şi lua privirea de la manualele din poala ei. Poate credea că se supărase pe ea. S -a uitat şi el la manualele ei - la desenele ei A rt Nouveau. — Şi, a început el, fără să ştie ce o să spună în conti­ nuare, îţi place The Smiths? Avea grijă să nu-i respire în faţă.

50

Eleanor şi Park Ea a ridicat privirea, surprinsă. Confuză, poate. Park a arătat spre manualul pe care scrisese mare, cu verde: „How soon is now?“ — Nu ştiu, n-am ascultat. — Doar vrei să laşi impresia că-ţi plac The Smiths? Ii vorbea de sus, fără să vrea. — Da, a răspuns ea uitându-se de ju r împrejur prin autobuz. încerc să-i impresionez pe localnici. Park nu ştia dacă făcea pe deşteaptă fără să vrea, dar în niciun caz nu se forţa. între ei s-a lăsat o perdea de gheaţă. Park s-a întors spre fereastră. Ea s-a uitat spre geamul de partea cealaltă a culoarului. Când a ajuns la engleză, a încercat să-i surprindă pri­ virea, dar nu se uita la el. I s-a părut că se străduia atât de tare să-l ignore, încât nici la oră nu voia să participe. Domnul Stessman tot încerca să o facă să vorbească. A sa j făcea el, mai nou, când voia să anime atmosfera. Trebuiau să discute despre Romeo şi Julieta, dar nimeni nu voia să vorbească. — N u pari em oţionată de m oartea lor, domnişoară Douglas. — Poftim? a zis ea îngustându-şi ochii. — Nu ţi se pare trist? a întrebat-o domnul Stessman. Doi tineri îndrăgostiţi mor. „Şi strănepoţii noştri vor povesti cu jale...“ Pe tine nu te impresionează? — Cred că nu. — Atât de rece eşti? De distantă? Stătea rezemat de bancă, prefăcându-se că vrea s-o convingă de ce spune. — Nu... Pur şi simplu nu mi se pare că e o tragedie. — Este o tragedie, a zis domnul Stessman.

51

R ainbow R owell

Şi-a dat ochii peste cap. Avea două sau trei rânduri de perle false la gât - şi bunica lui Park îşi punea perle false când se ducea la biserică

iar când vorbea se juca cu ele.

— Dar este evident că-şi râde de ei, a spus ea. — Cine? — Shakespeare. — Ia spune-ne... Şi-a dat iar ochii peste cap. Se prinsese care era schema domnului Stessman. — Romeo şi Julieta sunt doi copii de bani gata care întot­ deauna au primit tot ce-au vrut. Iar acum li se pare că se vor unul pe altul. — Se iubesc... a spus domnul Stessman, ducându-şi mâna la inimă. — Nici măcar nu se cunosc, a zis ea. — A fost dragoste la prima vedere. — A fost „Vai, tu, ce drăguţ e“ la prima vedere. Dacă Shakespeare ar fi vrut să credem că se iubeau, nu ne-ar fi zis la început că Romeo era obsedat de Rosaline. Shakespeare ironizează iubirea. — Atunci de ce a străbătut veacurile? — Nu ştiu... Pentru că Shakespeare e un scriitor foarte bun? — Nu! a zis domnul Stessman. Să vorbească altcineva, cineva care are inimă. Domnule Sheridan, în pieptul dumitale ce bate? Spune-ne de ce Romeo şi Julieta a supravie­ ţuit patru sute de ani. Lui Park nu-i plăcea deloc să vorbească la ore. Eleanor s-a încruntat la el, apoi s-a uitat în altă parte. Simţea că roşeşte. — Pentru că, a zis el încet, privindu-şi banca, pentru că oamenii nu vor să uite cum e să fii tânăr? ...şi îndrăgostit? Domnul Stessman s-a lăsat pe catedră şi şi-a mângâiat barba. — A m dreptate? a întrebat Park.

52

Eleanor şi Park — O, da, categoric. Nu ştiu dacă din acest motiv a deve­ nit Romeo şi Julieta cea mai iubită piesă din toate timpu­ rile. Dar da, domnule Sheridan. Vorbe mai adevărate nu au fost nicicând rostite. La istorie Eleanor nu l-a băgat deloc în seamă pe Park, dar oricum n-o făcea niciodată. Când s-a urcat în autobuz, după-amiază, ea deja era acolo. S -a ridicat să-l lase să se aşeze pe locul lui de la geam, dar l-a suprins faptul că i-a vorbit. încet. Aproape în şoaptă. Dar i-a vorbit. — E mai mult un fel de listă cu dorinţe, a zis ea. — Ce anume? — Piese pe care aş vrea să le ascult. Sau formaţii. Ches­ tii care par interesante. — Dacă nu le-ai ascultat, de unde ştii de ele? — Nu ştiu, a răspuns ea, în defensivă. Prieteni, foşti prieteni... reviste. N u ştiu. Din mai multe părţi. — De ce nu le asculţi atunci? L -a privit de parcă ar fi stabilit oficial că e un idiot. — Nu-i ca şi cum ai putea să asculţi The Smiths la radio Sweet 98. Apoi Park n-a mai zis nimic, iar ea şi-a dat peste cap ochii căprui spre negru. — Doamne... Nu şi-au mai spus nimic tot drumul. In seara aia, în timp ce-şi făcea temele, Park a înre­ gistrat o casetă cu toate piesele lui preferate de la The Smiths, plus câteva piese de la Echo and the Bunnymen şi Joy Division. înainte să se culce, a pus caseta şi alte cinci comicsuri

X în rucsac.

53

Capitolul 11

Eleanor — De ce eşti aşa de tăcută? a întrebat-o pe Eleanor m am a ei. Eleanor făcea baie, iar mama ei gătea o ciorbă de fasole ciorbă la plic, „15 boabe“. — Asta-nseamnă trei boabe de fiecare, o anunţase Ben pe Eleanor mai devreme. — Nu sunt tăcută. Fac baie. — Tu cânţi în cadă. — Ba nu, a spus ea. — Ba da. Cânţi „Rocky Raccoon“. — Dumnezeule. Da, bine că mi-ai zis, n-o să mai cânt. Dumnezeule. Eleanor s-a îmbrăcat repede şi a încercat să se strecoa­ re pe lângă maică-sa, dar ea a prins-o de mâini. — îm i place să te aud cântând. S -a întins să ia o sticlă de pe blatul din spatele lui Eleanor, şi i-a dat cu un strop de vanilie după urechi. Eleanor a ridicat din umeri de parcă ar fi gâdilat-o. — De ce mă tot dai cu vanilie? Miros ca o păpuşă. — Pentru că e mai ieftină decât parfumul şi miroase la fel de bine. Apoi şi-a dat şi ea cu vanilie după urechi şi a râs. Eleanor a râs şi ea şi câteva secunde s-au privit zâm­ bind. M am a ei purta nişte blugi vechi şi un tricou. Avea părul prins la spate într-o coadă. Arăta aproape la fel ca

54

Eleanor şi Park înainte. Avea o fotografie - la o zi de naştere a lui Maisie, când punea îngheţată în cornete, unde avea părul prins la fel. — Eşti bine? a întrebat-o mama ei. — Da, sunt doar obosită. O să-mi fac temele şi mă duc la culcare. M am a lui Eleanor părea să-şi fi dat seama că ceva nu era în regulă, dar n-a insistat. Eleanor s-a urcat în patul de sus şi a împins motanul mai încolo. Nu avea nimic de citit. Nimic nou adică. Oare o să-i mai dea benzi desenate? De ce începuse să-i dea, în primul rând? Şi-a trecut mâinile prin păr când şi-a adus aminte ce piese jenante îşi notase pe manualul de mate:

This Charming Man şi How Soon Is Now? îi venea să le mâzgălească cu pixul, să nu se mai vadă, dar el probabil ar fi observat şi i-ar fi scos-o pe nas. Eleanor chiar era obosită, nu minţise. Citise până târ­ ziu în fiecare noapte. A adormit imediat după cină.

S-a trezit din cauza ţipetelor. Richie ţipa. Eleanor nu înţelegea ce spunea. Printre ţipetele lui, o auzea pe m am a ei plângând. Părea să plângă de mai multă vreme. Dacă n-o mai intere­ sa că ei o pot auzi însemna că îşi ieşise complet din minţi. Eleanor ştia că şi ceilalţi se treziseră. S-a aplecat până a reuşit să-i vadă pe întuneric. Stăteau toţi patru unul lângă altul în mijlocul mormanului de pături de pe jos. Maisie îl ţinea pe bebe în braţe, îl legăna aproape violent. Eleanor a coborât încet, fără zgomot, şi s-a ghemuit lângă ei. Şoricel a venit imediat la ea în braţe. Tremura şi era ud, şi o cuprinsese şi cu mâinile, şi cu picioarele, ca o

55

R ainbow R owell

maimuţă. M am a ei a ţipat tare, două camere mai încolo, şi toţi cinci au tresărit. Dacă ar fi fost cu doi ani în urmă, Eleanor s-ar fi dus fuga şi ar fi bătut în uşă. A r fi strigat la Richie să se oprească. A r fi sunat la poliţie în primul rând. Dar acum i se părea că numai un copil sau un prost ar face aşa ceva. Acum nu se gândea decât ce vor face dacă cel mic începea să plângă. Slavă Domnului, nu a plâns. Până şi el înţelegea că, dacă încerci să-i opreşti, nu faci decât să pui paie pe foc.

Când a sunat ceasul dimineaţa, Eleanor nici nu-şi mai aducea aminte dacă apucase să doarmă. N u-şi aducea aminte când se oprise plânsul. Un gând îngrozitor i-a trecut prin minte. S-a ridicat, împiedicându-se printre copii şi pături. A deschis uşa şi a simtit mirosul de şuncă. 9 9 însem na că mama ei era în viată. 9 Şi că tatăl ei vitreg încă-şi lua micul-dejun. Eleanor a inspirat adânc. Mirosea a pipi. Dumnezeule! Singurele haine mai curate erau alea de ieri, şi Tina în mod sigur avea să comenteze, pentru că mai era şi neno­ rocita aia de zi în care aveau ora de sport. Şi-a luat hainele şi a ieşit dinadins în living, hotărâtă să nu se uite direct la Richie, dacă era acolo. Era. (Ce dia­ vol! Ce nemernic!) M am a ei stătea lângă plită, mai nemiş­ cată decât de obicei. N-aveai cum să nu-i vezi vânătaia de pe obraz. Sau aia de sub bărbie. (Ticălosul, ticălosul, ticălosul.) — M am ă, a şoptit Eleanor repede, trebuie să mă spăl. Maică-sa s-a uitat la ea. — Ce?

56

Eleanor şi Park Eleanor a arătat spre hainele ei - probabil păreau şifo­ nate şi atât. — A m dormit pe jos cu Şoricel. M am a ei s-a uitat stresată în living. Richie l-ar fi pedep­ sit pe Şoricel dacă ar fi aflat. — Bine, bine, a zis, împingând-o pe Eleanor în baie. Dă-mi hainele, eu o să stau aici la usă. Si nu care cumva să simtă el mirosul. Asta-m i mai trebuie. De parcă Eleanor ar fi fost cea care făcea pipi pe unde se nimerea. S -a spălat mai întâi pe jum ătatea de sus a corpului, apoi pe cea de jos, ca să nu fie niciun moment complet dezbrăcată. Pe urm ă s-a întors prin living, cu hainele purtate în urm ă cu o zi, încercând din răsputeri să nu miroasă a pipi. Rucsacul ei era în dormitor, dar Eleanor nu voia să deschidă uşa, pentru că mirosul înţepător ar fi fost şi mai pronunţat. A şa că a plecat pur şi simplu. A ajuns la autobuz cu cincisprezece minute mai devre­ me. încă se simţea şifonată şi panicată şi, din cauza şun­ cii, stomacul ei scotea tot felul de sunete.

57

Capitolul 12

Park Când Park a ajuns în autobuz, a pus benzile desenate şi caseta cu Smiths pe scaunul de alături, ca ea să le vadă acolo. Să nu fie nevoie să-i mai şi spună ceva. Când a văzut-o urcând în autobuz, câteva minute mai târziu, Park s-a prins că ceva era în neregulă. A i fi zis că se rătăcise şi ajunsese acolo din întâmplare. Era îmbră­ cată la fel ca în ziua de dinainte - asta nu era neapărat ciudat, întotdeauna purta o versiune diferită a aceluiaşi lucru, dar azi era altfel. Nu avea nimic la gât şi la mâini, părul îi stătea în toate părţile - ca o cască, un glob explo­ dat de cârlionţi roşii. . » J S-a oprit lângă scaun şi s-a uitat la lucrurile îngrămă­ dite de el acolo. (Dar manualele ei unde erau?) După aceea le-a luat, cu mare grijă, ca de obicei, şi s-a aşezat. Park ar fi vrut să se uite la ea, dar nu putea. Se uita fix la încheietura mâinilor ei. Eleanor a luat caseta pe care el scrisese, pe un sticker alb şi subţire, How Soon Is

Now and More. I-a întins-o. — Mulţumesc... i-a zis ea. Păi da, era prima oară când o auzea spunând aşa ceva. — ...dar nu pot. Park era nedumerit. — E pentru tine, ia-o, a spus el şoptit.

58

Eleanor şi Park Şi-a luat privirea de la mâinile ei şi s-a uitat mai sus, la bărbia ei căzută. — Nu, adică... mulţumesc, dar... nu pot. I-a pus caseta în palmă, dar el tot nu înţelegea. De ce trebuia fata asta să complice absolut tot? — N -o vreau, a zis Park. Ea a strâns din dinţi şi s-a uitat urât la el. Ce mult trebuia să-l urască. — Nu, a spus ea, mai tare, vrând parcă să o audă toată lumea. Fiindcă... nu pot. N-am cum s-o ascult. Dumneze­ ule, ia-o şi gata! Park a luat caseta. Eleanor şi-a acoperit faţa cu mâi­ nile. Băiatul de pe scaunul de vizavi, un tâmpit dintr-a zecea care mai şi era poreclit Junior, se uita la ei. S-a uitat încruntat la Junior până l-a făcut să-şi mute privirea. Pe urm ă s-a întors la ea... Şi-a scos walkmanul din trenci, a scos caseta cu Dead Kennedys, a băgat caseta cealaltă, a apăsat pe play şi, cu mare grijă, i-a pus căştile peste păr. Avusese grijă să nu o atingă deloc. Park auzea chitara înfundată din intro şi primul vers al piesei.

I am the son... and the heir...1 Ea a ridicat capul puţin, dar nu s-a uitat la el. Nu şi-a luat mâinile de pe faţă. Când au ajuns la şcoală, şi-a dat jos căştile şi i le-a înapoiat. Au coborât împreună şi au rămas împreună. Era ciu­ dat. De obicei se despărţeau de îndată ce atingeau trotu­ arul - acum asta i se părea mai ciudat lui Park. Oricum

1 „Sunt fiul... şi moştenitorul...“ (în engl., în original). (N. tr.)

59

R ainbow R owell

mergeau în aceeaşi direcţie amândoi de fiecare dată, vesti­ arul ei era pe acelaşi coridor: cum reuşiseră să o ia fiecare în altă direcţie? Park s-a oprit puţin când au ajuns la vestiarul ei. Nu s-a apropiat de ea, doar s-a oprit. S-a oprit şi ea. — Deci, a zis el uitându-se în lungul coridorului, acum ai ascultat The Smiths. Iar ea... Eleanor a râs.

Eleanor A r fi trebuit să ia caseta. N -ar fi trebuit să spună tuturor în gura mare ce are şi ce nu are. N -ar fi trebuit să le zică nimic unor asiatici ciudaţi. Unui asiatic ciudat. Era destul de sigură că era asiatic. Nu era uşor să-ţi dai seama. Avea ochi verzi. Iar pielea lui avea culoarea soarelui care trece prin miere. Poate era filipinez. Filipine e în Asia? Probabil. A sia este imposibil de mare. Eleanor nu cunoscuse decât un singur asiatic până atunci - Paul, colegul ei la mate de la cealaltă şcoală. Paul era chinez. Părinţii lui se mutaseră în Om aha ca să scape de guvernul chinez. (Părea o opţiune cam extremă... Ca şi cum s-ar fi uitat la globul pământesc şi ar fi zis: „A-ha. Da, mai departe de-atât nu se poate.“) De la Paul ştia că se spune „asiatic, nu oriental. Ori­ entală e mâncarea", îi zisese el.

60

Eleanor şi Park — Cum zici tu, LaChoy1, îi replicase ea. Eleanor nu-şi putea explica ce căuta un asiatic în Flats. Pe-acolo toţi erau albi-albi. Albi din convingere. Până să ajungă aici, Eleanor nu auzise nici măcar o singură dată cuvântul cu n 1 2 spus în gura mare, dar în autobuz toţi îl foloseau ca şi cum ar fi fost singurul fel în care s-ar fi putut spune că cineva era negru. Ca şi cum n-ar fi existat un alt cuvânt sau vreo altă expresie mai potrivite. O nebunie totală, mai ales că cei mai mulţi elevi erau de culoare la liceul ăla. Eleanor se ferea de cuvântul cu n, nici în gând nu-1 folosea. Era destul că, din cauza lui Richie, trecea prin viaţă făcându-i „javre“ în capul ei pe toţi pe care-i întâlnea. La şcoala lor mai erau trei sau patru asiatici. Veri. Unul dintre ei scrisese un eseu despre cum e să fii un refugiat din Laos. Şi mai era şi ochi verzi ăsta. Căruia, din câte se părea, avea să-i spună povestea vie­ ţii ei de la cap la coadă. La întoarcere poate o să-i spună şi că nu avea telefon, maşină de spălat, periuţă de dinţi. Se gândea să-i vorbească consilierei despre chestia cu periuţa. Doam na Dunne o invitase pe Eleanor să ia loc în biroul ei în prima zi de şcoală şi îi ţinuse un discurs despre cum Eleanor îi putea spune orice. Tot timpul cât o strânsese pe Eleanor de partea mai grăsuţă a braţului. Dacă i-ar fi zis doamnei Dunne tot - despre Richie, despre mama ei, tot - nu ştia ce s-ar fi întâmplat. 10 marcă sub care simt vândute ingrediente folosite în mâncarea chinezească. (N. tr.) 2 N igger (negrotei),' termen rasist, ofensator pentru populaţia de culoare din SUA. (N. red.)

61

R ainbow R owell

Dar dacă i-ar fi zis doamnei Dunne că n-are periu­ ţă... poate i-ar fi luat o periuţă, nimic mai mult. Şi atunci Eleanor n-ar mai fi fost nevoită să se furişeze în baie după prânz să-şi frece dinţii cu sare. (Văzuse asta într-un wes­ tern - probabil că nici nu funcţiona.) Se auzi clopoţelul. 10:12. încă două ore până la engleză. Se întreba dacă el avea să-i vorbească. Poate-si vorbeau acuma. 9 Sau poate îşi vorbeau doar pe autobuz. Vocea aia îi răm ăsese în cap - nu a lui, a celui care cânta. Solistul de la The Smiths. I se simţea accentul, chiar şi când cânta. Parcă ar fi strigat.

I am the sun... And the air...1

La început Eleanor mai că n-a observat că nimeni nu s-a purtat oribil cu ea la ora de sport. (Era cu mintea în autobuz.) Când jucau volei Tina a zis la un moment dat „Tu serveşti, proasto", dar atât - era o glumă, dacă te gândeai de ce era în stare Tina. Când Eleanor a ajuns la vestiar, şi-a dat seama de ce fusese Tina atât de reţinută: aştepta. Tina şi prietenele ei - dar si fetele de culoare, fiindcă toată lumea voia să asiste la spectacol - stăteau lângă rândul ei de vestiare şi o aşteptau să ajungă la al ei. Era acoperit cu tampoane. O cutie întreagă. La început Eleanor a crezut că aveau sânge pe ele, dar când s-a apropiat a văzut că erau mâzgălite cu marker roşu. Cineva scrisese „Zdreanţă" şi „Roşcăţoiu" pe câteva 1 „Sunt soarele... Şi aerul...“ De fapt, aici Eleanor înţelege greşit primul vers al piesei How Soon Is Now. (N. tr.)

62

Eleanor şi Park tampoane, dar erau tampoane scumpe, aşa că tuşul I'uhomc parţial absorbit. Dacă n-ar fi avut hainele acolo, dacă n-ar fi fost îmbră­ cată în costumul de gimnastică, ar fi făcut stânga-mprcju r. Dar a trecut de fete, ţinându-şi bărbia cât putea de sus, şi a dezlipit tacticos tampoanele de pe uşă. Erau şi înăuntru câteva, lipite de haine. I-au dat lacrimile, nu s-a putut abţine, dar a stat cu spatele, ca să nu iasă un spectacol. în câteva minute s-a term inat totul, pentru că nimeni nu voia să întârzie la masa de prânz. Fetele trebuiau să se schimbe şi să-şi aran­ jeze părul. Eleanor s-a gândit să păstreze câteva tampoane, alea pe care nu scria nim ic - ce risipă, Dum nezeule! Dar n-avea rucsacul la ea, aşa că le-a strâns cum a putut şi le-a aruncat în coşul de pe hol. Se gândea că n-o să le scoată nimeni de acolo. A ajuns târziu la m asa de prânz, apoi a întârziat la engleză. Iar dacă până atunci nu ştia că îl place pe asia­ ticul ăla idiot şi stresant, acum o aflase. După toate câte se întâmplaseră în ultimele patruzeci şi cinci de minute - şi în ultimele douăzeci şi patru de ore - , Eleanor nu se gândea decât că o să-l vadă pe Park.

Park Când au ajuns din nou în autobuz, a luat walkmanul fără să mai stea la discuţii şi fără să fie nevoie ca el să-i pună căştile la urechi. Cu o staţie înainte să coboare, i l-a înapoiat.

63

R ainbow R owell

— Ţi-1 împrumut, dacă vrei, i-a zis el încet. Să asculţi si restul. 9 — Nu vreau să-l stric. — N-ai cum să-l strici. — Nu vreau să-ţi consum bateriile. — Nu-mi pasă. L -a privit atunci în ochi, poate pentru prim a oară. Părul ei era mai ciufulit decât dimineaţă - mai mult înfoiat decât creţ, de parcă ar fi vrut să-şi facă un afro roşu. Dar ochii ei erau gravi, de o sobrietate rece. Toate clişeele pe care le-aţi auzit vreodată despre Clint Eastwood - aşa erau ochii lui Eleanor. — Pe bune, a zis ea. Cum să nu-ţi pese? — Sunt doar nişte baterii. 9 A scos bateriile şi caseta, i-a dat walkmanul şi a cobo­ rât din autobuz fără să se uite înapoi. Dumnezeule, ciudată mai era.

Eleanor Bateriile au început să se term ine pe la unu, dar Eleanor a mai ascultat muzică vreo oră, până când vocile, care începuseră să se audă în reluare, s-au oprit.

64

Capitolul 13

Eleanor A zi nu şi-a mai uitat cărţile şi avea alte haine. îşi spă­ lase blugii în cadă seara trecută şi erau jilavi... Dar, una peste alta, Eleanor se simţea de o mie de ori mai bine decât ieri. Până şi părul o asculta, pe jumătate. îl strân­ sese la spate şi îl prinsese cu un elastic. Avea s-o doară ca naiba când o să-l scoată, dar măcar îi ţinea părul. Cel mai bine era că avea în cap melodiile de la Park - şi în piept, cumva. Muzica de pe caseta aia era altcumva. Se simţea altfel. Parcă îi făcea plămânii şi stomacul să tremure. Avea ceva captivant, dar şi ceva puternic. O făcea să simtă că totul, lumea întreagă nu era cum credea ea. Şi era bine. Era mult mai bine. Când a urcat în autobuz dimineaţă, a ridicat imediat capul să-l vadă pe Park. Şi el se uita, părea să o aştepte. Eleanor nu s-a putut abţine şi a zâmbit cu gura până la urechi. O secundă numai. Imediat cum s-a aşezat, Eleanor s-a lăsat în jos pe sca­ un, ca să nu i se vadă creştetul capului, ca să nu vadă nenorociţii din spatele autobuzului cât era de fericită. îl simţea pe Park lângă ea, chiar dacă era la cincispre­ zece centimetri depărtare. După ce i-a dat comicsurile, a început să tragă de funda verde pe care şi-o legase la mână. Nu ştia ce să-i spună.

65

R ainbow R owell

O îngrijora gândul că poate n-o să reuşească să-i spună nimic, nici măcar n-o să-i mulţumească... Park îşi ţinea mâinile perfect nemişcate pe picioare. Dar perfect-perfect. Piele ca mierea, unghii rozalii. La el totul sugera putere şi supleţe. Nu făcea nicio mişcare fără rost. Aproape ajunseseră la şcoală când el a rupt tăcerea. — Ai ascultat? Eleanor a dat din cap în semn că da, îngăduindu-şi să ridice privirea până în dreptul umerilor lui. — Ţi-au plăcut? Ea şi-a dat ochii peste cap. — Vai, a fost... ştii, a zis ea răsfirându-şi degetele... extraordinar. — Eşti sarcastică? Nu-mi dau seama. S -a uitat la el, chiar dacă ştia că o să se simtă ca si cum cineva i-ar fi scos stomacul prin piept cu un cârlig. — Nu. A fost extraordinar. Le-aş fi ascultat la infinit. E piesa aia, Love Will Tear Us Apart... — Da, Joy Division. — Vai, e piesa cu cel mai bun început. El a imitat chitara si 9 tobele. — Da, da, da, a zis ea. îm i venea să ascult alea trei secunde la infinit. — Si de ce nu le-ai ascultat? 9 Ochii îi zâmbeau, dar nu şi gura. — Nu voiam să-ţi consum bateriile. Park a dat din cap, vrând parcă să spună că era o prostie. — Plus că, a continuat ea, îmi place şi restul piesei la fel de mult - părţile acute, linia melodică, partea cu da, da-de-da-da, de-da, de daa. Park a dat din cap aprobator.

66

Eleanor şi Park — Şi vocea lui, la final, a mai zis ea, când cântă puţin mai sus... Iar la sfârşit de tot, când tobele parcă se împo­ trivesc, parcă n-ar vrea să se termine piesa... Park a reprodus sunetul tobelor: tam -ta-ta-ta-tam , tam-ta-ta-ta-tam. — îm i vine să sparg piesa asta în bucăţi şi s-o iubesc până mor. A sta l-a făcut să râdă. — Şi The Smiths? a întrebat-o. — Nu ştiu cine ce cânta. — O să-ti fac o listă. — Mi-au plăcut toate. — Foarte bine, a zis el. — La nebunie. Park a zâmbit, dar s-a întors cu faţa la geam. Ea şi-a coborât privirea. Ajunseseră în parcare. Ea nu voia ca treaba asta nouă, cu vorbitul (vorbitul de-adevăratelea adică, pentru că vor­ biseră unul cu celălalt şi îşi zâmbiseră) să se termine. — Şi, a zis ea repede, îmi place X-M en. Dar îl urăsc pe Cyclops. El şi-a dat capul pe spate. — Cum să-l urăşti pe Cyclops. E căpitanul echipei. — E plictisitor. E mai rău ca Batman. — Ce?! Nu-ţi place Batman? — Aoleo! Ce plictisitor e. Nici nu-mi vine să citesc. Când vii cu Batman, m ă trezesc că-1 ascult pe Steve, sau m ă uit pe geam, dorindu-mi să cad într-un somn criogenie. Autobuzul a oprit. — Hm , a făcut el şi s-a ridicat. Suna foarte critic. — Ce? — Acum ştiu la ce te gândeşti când te uiţi pe geam.

67

R ainbow R owell

— Ba nu ştii. Sunt mai multe, le combin. Ceilalţi se îmbulzeau pe culoarul de lângă ei. Eleanor s-a ridicat şi ea. — O să-ţi aduc întoarcerea Cavalerului Negru, a zis el. — Ce-i aia? — Cea mai puţin plictisitoare poveste cu Batman, atâta tot. — Cea mai puţin plictisitoare zici? Ridică Batman în ea din amândouă sprâncenele? Park a râs din nou. Faţa lui se schimba complet când râdea. Nu părea să aibă gropiţe, dar obrajii parcă i se pliau şi aproape că nu i se mai vedeau ochii. — Aşteaptă şi-o să vezi, a zis.

Park In dimineaţa aia, la engleză, Park a observat că Eleanor avea un punct roşu pe ceafă, sub linia părului.

Eleanor în după-amiaza aia, la istorie, Eleanor a observat că Park îşi rodea pixul când se concentra la ceva. Şi că fata din spatele lui - K im parcă o chema, fata cu sâni mari şi geantă portocalie Esprit - era în mod evident îndrăgostită de el.

68

Eleanor şi Park

Park în seara aia, Park a făcut o casetă doar cu piesa color de la Joy Division. A golit toate jocurile video pe care le avea şi toate maşi­ nile cu telecomandă ale lui Josh, şi a sunat-o pe bunica lui să-i spună că de ziua lui, în noiembrie, nu vrea decât baterii A A .

Capitolul 14

Park — De ce nu poţi să-ţi iei permisul până la bal? l-a între­ bat Cal. Domnul Stessman îi pusese să lucreze în grupe de câte doi. Trebuiau să facă o comparaţie între Julieta şi Ofelia. — Pentru că nu pot să călătoresc în timp, i-a răspuns Park. Eleanor stătea în cealaltă parte a camerei, lângă feres­ tre. Era în grupă cu un coleg pe care-1 chema Eric, un baschetbalist. El vorbea, iar Eleanor îl privea încruntată. — Dacă aveai maşină, a spus Cal, o invitam pe Kim. — Poţi s-o inviţi. Eric era genul de tip care întotdeauna mergea cu um e­ rii lăsaţi pe spate, la vreo treizeci de centimetri în spatele coapselor. Parcă dansa tot timpul limbo. Parcă-i era frică să nu dea cu capul de pragul de sus al uşilor. — Vrea să meargă cu un grup, a zis Cal. Plus că eu cred că-i place de tine. — Ce? Nu vreau să merg la bal cu Kim. Nici nu-mi pla­ ce de ea. Adică... ştii ce vreau să spun... Ţie îţi place de ea. — Ştiu. De-aia e bun planul meu. Mergem la bal toţi. Ea îşi dă seama că nu o placi, e nefericită şi ghici cine o să fie lângă ea, s-o invite să danseze un blues? — Nu vreau s-o fac pe Kim să se simtă prost. — Mai bine ea decât eu.

70

Eleanor şi Park Eric a mai zis ceva, iar Eleanor s-a încruntat din nou. Pe urm ă s-a uitat la Park - şi nu mai era încruntată. Park a zâmbit. — Un minut, a anunţat domnul Stessman. — Rahat, a zis Cal. Care era? Ofelia era dusă, nu? Şi Julieta era într-a şasea parcă, nu?

Eleanor — Deci Psylocke e tot o telepată? — Îhî, a răspuns Park. în fiecare dimineaţă, când urca în autobuz, lui Eleanor îi era teamă că Park n-o să-şi scoată căştile. Că putea să nu mai vorbească deloc cu ea, la fel de brusc cum începuse s-o facă... Iar dacă s-ar fi întâmplat asta, dacă într-o zi ar fi urcat în autobuz şi el nu şi-ar mai fi ridicat privirea, n-ar fi vrut să-l lase să vadă cât de mult ar fi afectat-o. Până acum nu fusese cazul. Până acum vorbiseră tot timpul. La propriu. Vorbeau întruna când stăteau unul lângă celălalt. Şi aproape fie­ care conversaţie începea cu: „Cum ţi se pare...“ Cum i se părea lui Eleanor albumul ăla de la U 2? îl adora. Cum i se părea lui Park Miami Vice? Plictisitor. Când erau de acord, spuneau „Da“, când unul, când altul. — Da. — Da.

— Da! — Chiar că. — Exact. 71

R ainbow R owell

— Aşa-i? Erau de acord pe toate subiectele importante şi se con­ traziceau pe orice altceva. Şi asta era bine, pentru că, atunci când se contraziceau, Eleanor reuşea să-l lase m as­ că pe Park. — De ce mai era nevoie în echipa X-M en de o altă telepată? l-a întrebat ea. — Asta are părul mov. — E foarte sexist. Park făcea ochii mari. M ă rog, cât de cât. Uneori se întreba dacă forma ochilor lui afecta felul în care vedea lucrurile. A sta era probabil cea mai rasistă întrebare din toate timpurile. — Nu există sexism în X-Men, a replicat el, dând din cap. Ei toţi sunt o metaforă a toleranţei. Au jurat să apere o lume care îi urăşte si 9 9 se teme de ei. — Da, zicea ea, dar... — Niciun „dar“, spunea el râzând. — Dar, insista Eleanor, fetele sunt atât de stereotipe în rolul lor de fetişcane pasive. Jumătate din ele se gândesc şi-atât. Cam asta e superputerea lor, gânditul. Iar superputerea lui Shadowcat e şi mai aiurea, ea dispare. — Devine intangibilă, a zis Park. E altceva. — Dar tot e ceva ce poţi face la o petrecere, în timp ce bei ceai. — Nu si dacă ai o cană cu ceai fierbinte în mână. Plus 9 că uiţi de Storm. — N -am uitat de ea. Ea controlează vremea cu mintea. Tot puterea gândului e. Şi nici n-ar putea să facă altceva încălţată cu cizmele alea. — Are un M ohayk mişto... — Freza ei e irelevantă.

72

Eleanor şi Park Park s-a lăsat pe spate în scaun, zâmbind, şi s-a uitat în tavan. — Nu există sexism în X-Men. — Cauţi un exemplu de femeie puternică în echipa X? l-a întrebat Eleanor. Ce spui de Dazzler? E un glob de discotecă pe două picioare. Sau Regina Albă. Se gândeşte foarte mult în timp ce poartă o lenjerie albă imaculată. — T u ce putere ţi-ai dori? a întrebat-o el, ca să schimbe subiectul. Se întorsese cu faţa la ea, rezemându-şi obrazul de partea de sus a scaunului. Zâmbea. — A ş vrea să zbor, a spus Eleanor, ferindu-şi privirea. Ştiu că nu-i ceva din cale-afară de folositor, dar... zbori. — Da, a zis el.

Park — La naiba, Park, pleci în vreo misiune ninja? — Ninja poartă negru, Steve. — Ce? Park ar fi vrut să se schimbe după taekwando, dar taică-său îi zisese că trebuie să fie acasă la 9, aşa că avea mai puţin de o oră să ajungă la Eleanor şi să-i arate... Steve era pe-afară, meşterea la Camaro. încă nu-şi lua­ se permisul, dar nu mai avea mult. — Te duci să-ţi vezi prietena? i-a strigat el lui Park. — Ce? — Te duci pe ascuns să-ţi vezi prietena? La Sângerete? — Nu-i prietena mea, a zis Park, înghiţindu-şi cuvintele apoi. — Pe ascuns, ca un ninja, a spus Steve. Park a negat dând din cap şi a luat-o la fugă. „Da’ chiar nu e“, şi-a zis el în gând în timp ce traversa aleea.

73

R ainbow R owell

Nu ştia precis unde stătea Eleanor. Ştia staţia de unde urca în autobuz şi ştia că stă lângă o şcoală... „Aici trebuie să fie“, s-a gândit. Se oprise lângă o casă mică, albă. Câteva jucării stricate prin curte şi un Rottweiler uriaş, care dormea pe terasă. Park s-a apropiat fără grabă de casă. Câinele şi-a ridi­ cat capul şi l-a privit scurt pentru o clipă, apoi s-a culcat la loc. Nu s-a mişcat nici când Park a urcat scările si a 9 9 bătut la usă. 9 Bărbatul care a deschis uşa era prea tânăr să fie tatăl lui Eleanor. Park era destul de sigur că-1 mai văzuse prin cartier. Nici nu ştia cine se aştepta să-i deschidă uşa. Cine­ va mai exotic. Cineva care să semene mai mult cu ea. Bărbatul nu a scos o vorbă. Stătea acolo în uşă şi aştepta. — Eleanor este acasă? l-a întrebat Park. — Cine întreabă? Avea un nas ca un cuţit şi privirea îi cobora de-a lungul lui, direct spre Park. — Suntem colegi de şcoală. Bărbatul s-a mai uitat puţin la Park, după care a închis uşa. Park nu ştia ce să facă. A aşteptat câteva minute şi, chiar când se gândea să plece, a apărut Eleanor, deschi­ zând uşor uşa, doar cât să se strecoare afară. Avea ochii mari şi părea panicată. In întunericul ăla ochii ei nici nu păreau să aibă iris. Imediat cum a văzut-o, a ştiut că n-ar fi trebuit să o caute, era o greşeală. Şi simţea că ar fi trebuit să ştie asta cu mult înainte. Fusese aşa de nerăbdător să-i arate... — Hei! a zis el. — Bună! — Eu...

^

— A i venit să m ă provoci la luptă?

74

Eleanor şi Parii Park a scos de la piept, de sub dobak, al doilea mimăr din Cei ce veghează. Eleanor s-a luminat la faţă. Era foarte palidă şi parcă strălucea sub felinarul de pe stradă

au

era nimic contrafăcut în reacţia ei. — A i citit-o? l-a întrebat ea. El a dat din cap că nu. — M ă gândeam că am putea s-o citim... împreună. Eleanor a mai aruncat o privire spre casă, apoi a cobo­ rât repede scările. El s-a ţinut după ea, peste aleea de pie­ triş, până la intrarea şcolii primare. Venea destulă lumină de la becul de siguranţă de deasupra uşii. Eleanor s-a aşezat pe ultima treaptă iar el s-a aşezat lângă ea. Oricum le lua de două ori mai mult să citească Cei cei veghează decât orice altă revistă, dar în seara aia le-a luat chiar mai mult, pentru că era foarte ciudat să stea unul lângă celălalt altundeva decât în autobuz - plus că se vedeau în afara şcolii. Părul lui Eleanor era ud şi lung, bucle întunecate îi încadrau fata. Când au ajuns la ultima pagină, Park nu-şi dorea decât să mai stea şi să vorbească despre revistă. (îşi dorea, de fapt, să mai stea şi să vorbească cu Eleanor.) Dar ea se ridicase în picioare şi se uita spre casă. — Trebuie să plec. — Aa... Bine, a zis Park. Cred că şi eu trebuie să plec. L -a lăsat acolo, pe treptele şcolii. A dispărut în casă înainte ca lui Park să-i treacă prin cap să-şi ia la revedere.

Eleanor Când a intrat în casă, în living era întuneric, dar tele­ vizorul era aprins. Eleanor l-a văzut pe Richie stând pe canapea, şi pe m am a ei la intrarea în bucătărie.

75

R ainbow R owell

Mai erau doar câţiva paşi până la camera ei... — A la e prietenul tău? a întrebat-o Richie, uitându-se în continuare la televizor, oprind-o din drum. — Nu, a zis ea. E un coleg. — Ce voia? — M -a întrebat ceva de o temă. Se oprise în pragul uşii de la dormitor. Cum Richie nu mai spunea nimic, a intrat în cameră, închizând uşa după ea. — Ştiu eu cine-mi eşti. Nu eşti decât o căţea-n călduri, i-a zis, chiar când închidea usa. Vorbele lui au lovit-o în plin pe Eleanor. Ca o lovitură în bărbie. S-a urcat în pat, a închis ochii şi, cu pleoapele strânse, dinţii şi pumnii încleştaţi, şi-a ţinut respiraţia până nu i-a mai venit să ţipe. Până atunci reuşise să-l ţină pe Park într-un loc din capul ei la care Richie nu putea ajunge. Complet separat de casa aia şi de tot ce se întâmplase acolo. (Era un loc extraordinar. Singurul loc din capul ei unde s-ar fi putut ruga.) Dar acum Richie intrase acolo şi se pişa peste tot. Con­ taminase tot ce simţea ea cu putoarea şi stricăciunea lui. Acum nu se mai putea gândi la Park... La cum arăta, pe întuneric, îmbrăcat în alb, ca un supererou. La cum mirosea, a transpiraţie şi săpun. La cum zâmbea când îi plăcea ceva, cu colţurile buzelor uşor ridicate... Dacă se gândea la el, auzea obscenităţile lui Richie. L-a împins pe motan din pat - doar aşa, ca să fie rea. Motanul a protestat cu un miorlăit, dar s-a urcat imediat la loc.

76

Eleanor şi Park — Eleanor, a şoptit M aisie din patul de jos, ăla era prietenul tău? Eleanor a scrâşnit din dinţi. 9 9 — Nu, i-a răspuns, tot în şoaptă, dar cu răutate. E un coleg.

Capitolul 15

Eleanor M am a ei venise în dormitor dimineaţa următoare, în timp ce Eleanor se pregătea să plece. — Lasă-m ă pe mine, a zis ea în şoaptă, luând peria şi strângându-i părul într-o coadă de cal, fără să-i strice cârliontii. Eleanor... 9 — Ştiu de ce eşti aici, a zis Eleanor, îndepărtându-se de ea. Nu vreau să vorbesc despre asta. — Ascultă-mă puţin. — Nu. Ştiu. N -o să mai vină, bine? Nu l-am invitat eu, dar o să-i spun şi n-o să mai vină. — Bine, da... Bun, a zis maică-sa, încrucisându-si mâinile la piept, vorbind tot în şoaptă. Eşti prea mică, atâta tot... — Nu, a zis Eleanor, nu-i asta. Dar nici măcar nu con­ tează. N-o să mai vină, bine? Nici măcar nu-i vorba despre ce credeţi voi. 9 M am a ei a plecat din cameră. Richie era încă acasă. Eleanor a alergat la uşa de la bucătărie când l-a auzit dând drumul la robinetul din baie. „Nici măcar nu-i vorba despre ce credeţi voi“, îşi zicea, în timp ce mergea către staţia de autobuz. Şi, gândindu-se la asta, i-a venit să plângă, pentru că ştia că era adevărat. Iar faptul că-i venea să plângă o enerva. Pentru că, dacă tot era să plângă, măcar să plângă din cauză că viaţa ei era de căcat - nu din cauză că un băiat interesant, simpatic, nu o plăcea în felul ăla.

78

Eleanor şi Park Cu atât mai mult cu cât Park era prietenul ei şi ăsta era cel mai bun lucru care i se întâmplase. Probabil părea cu capsa pusă când a urcat în autobuz, pentru că Park nu a salutat-o când s-a aşezat. Eleanor se uita pe culoar. După câteva secunde, s-a întors spre ea şi a tras-o de eşarfa veche de mătase înfăşurată la încheietura mâinii. — îm i pare rău, a zis el. — Pentru ce? Şi când vorbea se vedea că e furioasă. Doamne, ce nesu­ ferită era. — Nu ştiu, a răspuns Park. A m impresia că ţi-am creat probleme aseară... A tras-o de eşarfă din nou, aşa că s-a uitat la el. încerca să nu pară supărată - dar mai bine să pară supărată decât să se vadă că s-a gândit toată noaptea la cât de frumoase erau buzele lui. — A la era tatăl tău? Eleanor şi-a dat capul pe spate. — Nu. Nu, este... soţul maică-mii. Nu e nimic pentru mine. O problemă, poate. — A i avut probleme? — Oarecum. Chiar nu voia să vorbească cu Park despre Richie. Abia îl scosese pe Richie din locul ăla din capul ei rezervat lui Park. — îm i pare rău, a repetat el. — E-n regulă. N-ai nicio vină. îţi mulţumesc, oricum, pentru Cei ce veghează. M ă bucur că l-am citit. — A fost mişto, nu? — O, da. Puţin violent. M ă gândesc la partea cu Come­ diantul... — Da... Scuze.

79

R ainbow R owell

— Nu, nu asta am vrut să zic. De fapt... cred că ar trebui să o recitesc. — Eu am mai citit-o de două ori azi-noapte. O poţi lua tu diseară. — Serios? Mersi. încă îi ţinea un capăt al eşarfei între degete, frecând încet mătasea. Eleanor se uita la mâna lui. Dacă ar vedea-o acum, şi-ar da seama cât e de proastă. Simţea că i se citesc ^pe fată afecţiunea si tandreţea. Dacă 9 9 9 9 9 Park s-ar uita la ea acum, ar sti tot. N u s-a uitat. Şi-a răsucit un capăt al eşarfei pe degete până când i-a ridicat m âna în aer. Apoi şi-a lăsat degetele învelite în mătase în palma ei. Iar Eleanor a simţit că se dezintegrează.

Park O ţinea de mână ^pe Eleanor si era9 ca si cum ar fi tinut 9 9 9 în palmă un fluture. Sau o bătaie de inimă. Ceva absolut, dar absolut viu. De îndată ce-a atins-o, s-a întrebat cum a putut să stea atât de mult timp fără să o atingă. I-a trecut degetul mare peste palmă şi peste degete, atent la fiecare respiraţie a ei. N u era prim a oară când ţinea de m ână o fată. M ai fuseseră câteva fete la patinoar, la Skateland. O fată la balul clasei a noua, cu un an în urm ă. (S-au şi sărutat în timp ce îl aşteptau pe tatăl ei să vină s-o ia.) Până şi pe Tina o ţinuse de mână, când fuseseră „împreună"... în clasa a sasea. 9

80

Eleanor şi Park Şi nimic nu fusese ieşit din comun în toate astea. Era aproape ca atunci când Josh era mic şi îl lua de m ână când treceau strada. Sau ca atunci când o ţinea de mână pe bunica, când mergea cu ea la biserică. Poate ceva mai multă transpiraţie şi stinghereală. Când o sărutase pe fata aia cu un an în urm ă, cu gura uscată şi cu ochii aproape deschişi, Park se întrebase dacă nu cumva era ceva în neregulă cu el. Se întrebase - serios, chiar când o săruta se întreba chestia asta - dacă nu cumva era gay. Dar parcă nu-i venea să se sărute cu băieţi. Iar când s-a gândit la She-Hulk sau la Storm (şi nu la fata aia, Dawn), sărutul a început să-i placă mai mult. „Poate că nu m ă atrag fetele reale“, se gândise el atunci. „Poate sunt un pervers obsedat de desene." „Sau", se gândea el acum, „poate nu le recunoşteam pe celelalte fete. A şa cum un computer nu primeşte o dische­ tă dacă nu-i recunoaşte formatarea." Când atinsese mâna lui Eleanor, o recunoscuse. Ştia.

Eleanor Dezintegrată. Ca şi cum s-ar fi întâmplat ceva greşit în timp ce-o teleportau pe nava spaţială Enterprise. Dacă nu ştii cum e, e ca şi cum te-ai topi - dar e ceva mai violent de-atât. Chiar şi aşa, bucăţele-bucăţele, Eleanor tot simţea că Park o ţine de mână. Tot simţea că îi mângâie palma cu degetul. Stătea complet nemişcată, pentru că nu putea

81

R ainbow R owell

să facă nimic. încerca să-si 9 aducă aminte ce animale îsi 9 paralizează prada înainte s-o mănânce... Poate că Park o paralizase cu nişte vrăji ninja, cu mâna lui, ca Vulcan din X-Men, şi acum avea s-o mănânce. A r fi fost minunat.

Park Şi-au retras mâinile când s-a oprit autobuzul. U n flux de realitate a urcat prin Park şi băiatul s-a uitat în jur, neliniştit, vrând să ştie dacă îi văzuse cineva. După care s-a uitat neliniştit la Eleanor, ca să vadă dacă-1 observase. Dar ea se uita în jos, chiar şi după ce şi-a luat geanta şi a ieşit pe culoar. Şi, dacă s-ar fi uitat cineva la ei, ce-ar fi văzut? Park nu-şi putea da seama cum arăta faţa lui când o atinsese pe Eleanor. A răta ca cineva care ia prima gură de Pepsi Light într-o reclamă. Extaz complet. Park a mers în urm a ei pe culoar. Era aproape la fel de înaltă ca el. Avea părul prins sus şi i se vedea gâtul înroşit, plin de pete. îi venea să-şi lipească obrazul de gâtul ei, dar s-a abţinut. A mers cu ea până la vestiar şi s-a sprijinit de perete când l-a deschis. E a nu zicea nimic. A pus la loc câteva cărţi şi a luat altele. Pe măsură ce emoţia faptului că se atinseseră dispărea, începea să-şi dea seama că, de fapt, Eleanor nu reacţio­ nase în niciun fel. Nu-i strânsese mâna. Nici măcar nu se uitase la el. Nici acum nu se uita la el. Isuse.

A bătut încet la uşa vestiarului ei. — Piei!

82

Eleanor şi Park Ea a închis uşa. — Hei, ce? — Eşti bine? > Ea a dat din cap că da. — Ne vedem la engleză? a întrebat el. Ea a încuviinţat din cap şi a plecat.

Isuse.

Eleanor La prima, a doua şi a treia oră, Eleanor şi-a tot atins palma. Nimic. Cum era posibil să existe atâtea terminaţii nervoase într-un singur loc? Şi fuseseră tot timpul acolo sau apar aşa, când au ele chef? Şi, dacă erau tot timpul acolo, cum reuşise să pună mâna pe atâtea clanţe fără să o ia cu leşin? Poate de-asta ziceau unii că e mai bine să conduci o maşină cu schimbător de viteze.

Park Isuse. Oare era posibil să violezi mâna cuiva? Eleanor nu s-a uitat la Park nici la engleză, nici la istorie. S-a dus la vestiarul ei după ore, dar n-a găsit-o. Când a urcat în autobuz, ea era pe scaun - dar stătea pe locul lui, sprijinită de perete. Se simţea prea prost ca să spună ceva. S -a aşezat lângă ea şi şi-a strâns mâinile între genunchi...

83

R ainbow R owell

A şa că Eleanor a trebuit să se întindă şi să-l apuce de încheietură ca să-i ia mâna într-a ei. Şi-a strâns degetele peste degetele lui şi i-a mângâiat palma cu degetul mare. Lui Eleanor îi tremurau degetele. Park s-a întors în scaun şi s-a aşezat cu spatele la culoar. — Eşti bine? a şoptit ea. El a dat din cap că da şi a respirat adânc. Se uitau amândoi în jos, la mâinile lor.

Isuse.

Capitolul 16

Eleanor Sâmbăta era cel mai rău. Duminica Eleanor se putea gândi cât de repede avea să vină ziua de luni. Dar sâmbetele durau cât zece ani. îşi terminase temele. Un cretin dubios scrisese te fac să

fii udă? pe manualul ei de geografie şi i-a luat ceva timp să acopere scrisul cu un pix negru. A încercat să deseneze o floare deasupra. S-a uitat la desene cu cei mici până a început partida de golf, pe urm ă a jucat solitaire la dublu cu Maisie până s-au plictisit de nu mai ştiau ce e cu ele. După aceea a ascultat muzică. Păstrase ultimele două baterii de la Park ca să asculte muzică azi, când îi era cel mai dor de el. Avea deja cinci casete de la el - dacă o ţineau bateriile, asta însemna patru sute cincizeci de minute pe care le putea petrece cu Park, în capul ei, ţinându-1 de mână. Poate că era stupid, dar, chiar şi în fanteziile lui Eleanor, acolo unde totul era posibil, asta era tot ce făcea cu el. în ce o privea, asta arăta cât de minunat era să-l ţină de mână pe Park. (M ai ales că ei nu se ţineau de m ână şi atât. Park îi atingea mâinile ca şi cum ar fi fost ceva rar şi preţios, ca şi cum degetele ei ar fi fost intim legate de restul corpului ei - ceea ce, bineînţeles, era adevărat. Greu de explicat. O făcea să simtă că era mai mult decât sum a părţilor care o alcătuiau.)

85

R ainbow R owell

Singurul dezavantaj al noului lor obicei era că acum nu mai stăteau de vorbă. Eleanor aproape că nu se putea uita la Park când o atingea. Iar Park nu mai reuşea să-şi termine propoziţiile. (Iar asta însemna că o place. Ha!) Ieri, pe drumul spre casă, autobuzul făcuse un ocol de cincisprezece minute, din cauza unei conducte sparte. Steve începuse să-njure că el trebuie să ajungă la noul lui job, la benzinărie. Dar Park a zis: — Ce tare... — Ce anume? Eleanor stătea la perete acum, pentru că se simţea mai în siguranţă, mai puţin expusă, iar din când în când îşi putea imagina că erau doar ei în autobuz. — Pot să sparg ţevi cu puterea minţii, a zis Park. — A sta e o mutaţie destul de limitată. Care-i numele tău? — Numele meu... hm... Şi a început să râdă, trăgând-o uşor de un cârlionţ. (Atingerea părului era un gest nou, abia descoperit. U ne­ ori, după ore, venea pe la spatele ei şi o trăgea de coadă sau îi atingea uşor părul răsucit la ceafă, în partea de sus.) — Nu prea... nu ştiu care-i numele meu. — Lucrări Publice, poate, a zis ea, punându-şi mâna peste mâna lui, cu degetele perfect aliniate. Vârfurile degetelor ei ajungeau până la ultima lui arti­ culaţie - probabil singura parte a corpului ei care era mai mică. — Eşti ca o fetiţă, zicea el. — Ce vrei să spui? — Mâinile tale. Nu ştiu, sunt... delicate. Ii prinsese mâna între mâinile lui. — Stăpânul Conductelor, a şoptit ea.

86

Eleanor şi Park — Ce? — A sta e numele tău de supererou. Nu, stai... Cimpoierul. Ca în „Ţi-a venit sorocul, Cimpoierule!“. Park a râs si a tras-o iar de-un cârlionţ. A sta a fost cea mai lungă conversaţie a lor în două săptămâni. începuse să-i scrie o scrisoare - de un milion de ori o începuse - , dar parcă prea era o chestie de clasa a şaptea. Ce să-i scrie? „Dragă Park, îm i place de tine. Eşti tuns fain.“ Chiar era tuns fain. Chiar-chiar. Părul scurt la spate, puţin mai lung şi ciufulit în faţă. Era foarte drept şi aproa­ pe negru, iar la Park negrul părea să fie un stil de viaţă. Se îmbrăca numai în negru, din cap până-n picioare. Tricou negru punk-rock peste bluza de corp neagră. Pantofi negri. Jeanşi negri. în fiecare zi aproape. (Avea şi un tricou alb, dar pe el scria, cu litere negre, „Steagul Negru“.) Când Eleanor se îmbrăca în negru, m am a ei zicea că arăta de parcă s-ar duce la înmormântare - într-un sicriu. Dar maică-sa obişnuia să zică chestii de-astea mai demult, când chiar o vedea cum se îmbracă. Eleanor îi luase toate acele de siguranţă din trusă şi-şi prinsese bucăţi de măta­ se sau de catifea peste găurile din blugi, iar maică-sa nu-i spusese nimic. Lui Park îi stătea bine în negru. Ziceai că e un desen în cărbune. Sprâncene dese, arcuite, negre. Gene scurte, negre. Pomeţi proeminenţi, strălucitori. „Dragă Park, îmi place mult de tine. Pomeţii tăi sunt foarte frumoşi.“ Singurul lucru la care nu-i plăcea să se gândească, atunci când era vorba de Park, era ce vedea el oare la ea.

87

R ainbow R owell

Park Camioneta nu pornea. Tatăl lui Park nu spunea nimic, dar Park ştia că era enervat la culme. — Mai încearcă o dată. Ascultă motorul, pe urm ă bagă în viteză. De-ar fi fost doar atât. Ascultă motorul, apasă ambreiajul, bagă în viteză, accelerează, dă drumul la ambreiaj, învârte volanul, uită-te-n oglinzi, semnalizează, fii atent la motociclete.... Mai nasol era că dacă taică-su n-ar fi fost acolo, scoţând fum pe nări, i-ar fi ieşit. Park îşi dădea seama că ar şti ce să facă. A şa era şi la taekwando câteodată. Lui Park îi era greu să înveţe ceva nou de la tatăl lui. Ambreiaj, viteză, acceleraţie. Motorul s-a oprit. — Gândeşti prea mult! a răbufnit taică-su. A şa-i spunea întotdeauna. Când era mic, Park îi răs­ pundea. — N -a m cum să nu m ă gândesc, îi zicea Park la taekwando. Nu pot să-mi opresc creierul. — Dacă o să lupţi aşa, cineva tot o să ţi-1 oprească. Ambreiaj, viteză, huruit. — Porneşte-o din nou... Şi nu te mai gândi... A m zis să

nu te mai gândeşti. M aşina s-a oprit iar. Park şi-a pus mâinile mai sus şi şi-a lăsat capul pe volan. Frustrarea ţâşnea din tatăl lui prin toţi porii. — La naiba, Park, nu ştiu ce să m ă fac cu tine! De un an ne chinuim aşa. Două săptămâni mi-a luat să-l învăţ pe fratele tău.

88

Eleanor şi Park Dacă ar fi fost acolo mama lui, i-ar fi atras utonţin. — Nu e bine. Doi băieţi. Diferit. Iar taică-su ar fi strâns din dinţi. 9 — Bănuiesc că Josh n-are probleme să gândească, a zis Park. — N -ai decât să-l crezi prost. El poate să conducă o maşină cu transmisie manuală. — Dar n-o să conduc decât Impala, a mormăit Park către bord, şi e automată. — Nu asta e ideea, a zis tatăl lui, aproape ţipând. Dacă ar fi fost aici mama, ar fi zis: — Hei, domnule, ce faci? Ieşi ţipă la cer, dacă tu nervos. Ce spunea despre Park faptul că-şi dorea să meargă m am a lui peste tot cu el, să-l apere? Că era un fătălău. Tatăl lui aşa credea. Probabil se gândea la asta în timp ce vorbeau. Şi tăcea ca să n-o spună cu voce tare. — M ai încearcă. — Nu, am terminat. — O să termini când îţi spun eu. — Nu, a zis Park, am terminat. — Să ştii că nu plecăm de aici. Mai încearcă. Park a încercat să pornească maşina, dar n-a reuşit. Taică-su a lovit torpedoul cu mâna lui mare. Park a des­ chis uşa şi a sărit jos. Taică-su l-a strigat, dar el şi-a văzut de drum. Erau la doar câţiva kilometri de casă. D acă taică-su a trecut cu camioneta pe lângă el la întoarcere, Park nu l-a remarcat. Când a ajuns în carti­ er, pe înserate, Park a luat-o pe strada lui Eleanor, în loc s-o ia pe strada lui. în curtea casei ei se jucau doi copii cu părul blond-roşcat, deşi afară era destul de frig. N u a putut să vadă nimic înăuntru. Poate dacă stătea mai mult ar fi văzut-o la vreo fereastră. Park ar fi vrut să

89

R ainbow R owell

îi vadă faţa. Ochii ei mari, căprui, buzele ei pline, rozalii. Gura ei semăna puţin cu gura lui Joker (în funcţie de cine îl desena), mare şi arcuită. Nu psihotică, evident... Mai bine să nu-i spună asta niciodată. în niciun caz nu părea un compliment. Eleanor n-a apărut la fereastră. Dar copiii începuseră să se uite la el, aşa că s-a dus acasă. Sâmbăta era cel mai rău.

Capitolul 17

Eleanor Lunea era cel mai bine. Azi, când a urcat în autobuz, Park i-a zâmbit. I-a zâm­ bit până a ajuns lângă el. Eleanor nu reuşea să-i zâmbească, nu de fată cu toată lumea. Dar nu-şi putea înăbuşi zâmbetul, aşa că îi zâmbea podelei şi îşi ridica privirea, la fiecare câteva secunde, să vadă dacă o priveşte. Da. Şi Tina se uita la ea, dar Eleanor a ignorat-o. Park s-a ridicat când a ajuns la rândul lor şi, imediat cum s-a aşezat, i-a luat mâna şi i-a sărutat-o. S-a întâm­ plat atât de repede, că n-a mai apucat să moară - de feri­ cire sau de ruşine. Şi-a lipit faţa pentru câteva secunde de umărul lui, pe mâneca trenciului lui negru. A strâns-o tare de mână. — M i-a fost dor de tine, i-a şoptit el. Eleanor a simţit că-i dau lacrimile, aşa că s-a întors spre fereastră. Nu şi-au mai vorbit restul drumului. Park a mers cu ea până la vestiar şi au stat amândoi în linişte, rezemaţi de perete. Nu era aproape nimeni pe hol. Cu puţin înainte să se sune, Park a întins mâna spre părul ei şi şi-a înfăşurat o şuviţă roşie pe degetul lui auriu ca mierea. — Şi iar o să-mi fie dor de tine, a zis, înainte să plece.

91

R ainbow R owell

întârziase la dirigenţie şi nu l-a auzit pe domnul Phelps când i-a spus că poate pleca. I-a trântit o hârtie pe masă. — Eleanor, trezirea! A i un bilet de învoire de la con­ siliera şcolii. Doamne, ce nemernic. Bine că nu-i era profesor. In drum spre biroul consilierei, şi-a trecut degetele peste peretele de cărămidă, fredonând o melodie pe care o ştia de la Park. I-a zâmbit şi doamnei Dunne, când a intrat în birou, asa era de euforică. 9 — Eleanor,7 i-a zis doamna Dunne,7 îmbrătisând-o. 9 9 Doamna Dunne era o fană a îmbrăţişărilor, o luase în braţe de prima dată când se văzuseră. — Ce mai faci? — Bine. — Arăţi bine azi. Eleanor s-a uitat la puloverul ei (un grăsan şi-l luase probabil ca să-l poarte la golf prin 1968) şi la blugii gău­ riţi. Doamne, dar oare cât de rău arăta în alte zile? — Mulţumesc, nu ştiu ce să zic, a spus râzând. — A m stat de vorbă cu profesorii tăi. Ştii că o să ai aproape numai 10 la toate materiile? Eleanor a ridicat din umeri. Nu avea cablu, nici telefon, şi avea impresia că trăieşte pe ascuns în casa aia şi nu tre­ buie să fie prinsă... Avea timp berechet să-şi facă temele. — Da, aşa este, a continuat doamna Dunne. Sunt foar­ te mândră de tine. Lui Eleanor îi părea bine că aveau biroul ăla între ele. Doam na Dunne părea pregătită să o m ai ia o dată în braţe. — Dar nu de-asta te-am chemat aici. Te-am chemat pentru că de dim ineaţă am primit un telefon, înainte de ore. A sunat un domn care voia să vorbească cu tine.

92

Eleanor şi Park Spunea că e tatăl tău şi că nu te poate suna acasă, fiindcă nu are numărul de telefon... — Nu avem telefon. — A , înţeleg. Tatăl tău nu ştie? — Probabil că nu, a zis Eleanor. Era surprinsă că ştia la ce liceu mergea. — A i vrea să-l suni? II poţi suna de aici. Dacă ar vrea să-l sune? De ce o sunase? Poate se întâm­ plase ceva rău (foarte rău). Poate murise bunica. Doamne! — Sigur... — Să ştii că poţi veni să vorbeşti la telefon de aici de câte ori ai nevoie. Se ridicase de pe scaun şi stătea pe marginea biroului, îşi ţinea m âna pe genunchiul lui Eleanor. Eleanor era cât pe ce să îi ceară o periuţă de dinţi, dar s-a gândit că după asta ar urm a un maraton de îmbrăţişări şi mâini pe genunchi. — Mulţumesc. — Bine, a spus doamna Dunne, radiind. O să ies puţin. M ă duc să-mi împrospătez rujul. După ce a plecat doamna Dunne, Eleanor a format numărul tatălui ei, mirându-se că încă îl mai ştia. A răs­ puns la al treilea apel. — Bună, tată. Sunt Eleanor. — Bună, iubito, ce mai faci? I-ar fi zis tot, de la cap la coadă. — Bine. — Restul ce mai fac? — Bine. — Nu aţi dat niciun telefon. Ce rost avea să-i spună că nu au telefon. Sau să-i aducă aminte că el nu suna niciodată când aveau. Sau că el ar

93

R ainbow R owell

fi trebuit să facă ceva ca să vorbească cu ei, pentru că el avea totuşi telefon, maşină si o viată a lui. N-avea rost să-i spună nimic. Eleanor o ştia de foarte mult timp, nici ea nu-şi mai aducea aminte de când. — Hei, am o propunere interesantă, i-a zis el. M ă gân­ deam că poate vrei să vii să stai la noi vineri seară. Avea vocea unui prezentator TV, unul de-ăla care vrea să-ţi vândă nu ştiu ce casete cu compilaţii. Hiturile disco ale anilor ’70, sau ultima selecţie Time-Life. — Donna vrea să merg cu ea la o nuntă şi i-am zis că ai putea să ai tu grijă de Matt. Poate ţi-ar prinde bine nişte bani pentru babysitting. — Cine-i Donna? — O ştii pe Donna... Donna, logodnica mea. A i cunos­ cut-o ultima oară când ai fost pe-aici. Adică aproape cu un an în urmă. — Vecina ta? — Da, Donna. Poţi să rămâi aici peste noapte. A i grijă de M att, mănânci pizza, vorbeşti la telefon... Şi te şi plă­ tesc, zece dolari. Primii ei bani. — Bine, a zis Eleanor. Vii să ne iei? Ştii unde stăm? — Te iau de la şcoală - doar pe tine, de data asta. Mai bine să nu ai atâţia copii pe cap. Când termini orele? — La trei. — Bun. Ne vedem vineri la trei. — Bine. — Bine, atunci. Te iubesc, draga mea, să-nveţi bine. Doamna Dunne stătea în prag, cu braţele deschise. E bine, îşi zicea Eleanor în timp ce mergea pe hol. Totul e bine. Toată lumea e bine. Şi-a pupat mâna, doar ca să vadă cum se simte pe buze.

94

Eleanor şi Park

Park — Nu merg la bal, a zis Park. — Normal că nu vii... la dans, a spus Cal. Nu mai ai timp să închiriezi un smoching, oricum. Ajunseseră mai devreme la engleză. Cal stătea cu două bănci în spatele lui Park, ceea ce însemna că trebuia să se uite peste um ăr ca să vadă când vine Eleanor. — închiriezi un smoching? l-a întrebat Park. — O, da. — Nimeni nu vine în smoching la balul ăsta. — Şi cine crezi că o să fie cel mai elegant de-acolo? Dar ce ştii tu, nici măcar nu vii. La bal adică. La fotbal vii, nu? E altceva. — Nici nu-mi place fotbalul, a zis Park uitându-se în spate, la uşă. — A i putea să nu mai fii cel mai rău prieten din lume pentru cinci minute? Park s-a uitat la ceasul de pe perete. — Da. — Te rog, a zis Cal, fă-m i favoarea asta! V in mulţi colegi mişto şi, dacă vii, K im o să stea cu noi. Eşti ca un magnet pentru Kim. — Şi nu vezi nicio problemă aici? — Nu. A m găsit momeala perfectă pentru capcana pe care i-o întind lui Kim. — Ce-i tot repeţi numele... — De ce? Doar nu-i aici... nu? Park s-a uitat în spate. — De ce nu-ţi place şi ţie o fată care te place? — Niciuna nu mă place, a zis Cal. De ce să nu-mi placă fata pe care o plac de-adevăratelea? Hai, te rog! Vino la meci vineri. Pentru mine.

95

R ainbow R owell

— Nu ştiu... — Aoleo, ce-i cu ea? Zici c-a omorât pe cineva doar ca să se amuze. Park şi-a întors capul. Eleanor. îi zâmbea. Avea un zâmbet ca în reclamele la pastă de dinţi, în care vezi practic toţi dinţii cuiva. „A r trebui să zâmbească aşa tot tim pul“, şi-a zis Park. îi schimba faţa, care din ciudată devenise frumoasă. Voia să o facă să zâmbească aşa mereu. Când a intrat, domnul Stessman s-a sprijinit de tablă, prefăcându-se că mai are puţin şi cade. — Dumnezeule mare, Eleanor, încetează! M ă orbeşti. D e-asta ţi-ai ţinut zâm betul sub cheie, fiindcă e prea puternic pentru muritorii de rând? Eleanor şi-a coborât privirea, jenată, şi zâmbetul i-a înţepenit pe buze. — Psst, a făcut Cal. K im se aşezase între ei. Cal şi-a unit degetele, implo­ rator. Park a oftat şi a dat din cap că da.

Eleanor M am a ei nu voia să o lase să facă pe dădaca. — Are patru copii, zicea, în timp ce întindea aluatul pentru tortilla. A uitat? Eleanor făcuse greşeala - prostească - să-i spună de faţă cu fraţii şi sora ei că vorbise cu tata la telefon, şi se entuziasmaseră toţi. Pe urm ă a trebuit să le spună că ei nu erau invitaţi, că nu făcea decât să stea cu copilul şi-atât, şi că tatăl lor nici n-o să fie acasă.

96

Eleanor şi Park Şoricel începuse să plângă, iar Maisie s-a înfuriat şi a ieşit val-vârtej din cameră. Ben a rugat-o pe Eleanor să-l sune şi să-l întrebe dacă nu poate să vină şi el, să dea o mână de ajutor. — Spune-i că am grijă de copii tot timpul, a zis Ben. — Mare figură e taică-tu, a spus m am a ei. De fiecare dată vă dezamăgeşte. Şi de fiecare dată se aşteaptă să adun eu cioburile sparte. Să le adune, să le bage sub covor - totuna, pentru mama ei. Eleanor nu a contrazis-o, nici nu s-a certat cu ea. — Te rog, dă-mi voie să mă duc. — De ce vrei să te duci? a întrebat-o maică-sa. Ce-ti 9 pasă? Lui nu i-a păsat niciodată de tine. Doamne. Şi dacă era adevărat, tot o durea s-o audă spusă aşa. — Nu-mi pasă, a spus Eleanor. Vreau să mai plec şi eu de-aici. N -am fost nicăieri de două luni,7 numai la scoală. 9 Plus că a zis că m ă plăteşte. — Dacă-1 dau banii afară din casă, poate ar putea plăti pensia alimentară. — M am ă... Sunt doar zece dolari. Te rog. — Bine, a zis m am a ei, oftând. O să vorbesc cu Richie. — Nu! Doamne, să nu vorbeşti cu Richie. El o să spună nu. Şi, oricum, nu are dreptul să-mi spună că nu-1 pot vedea pe tata. — Richie este capul familiei noastre. Richie ne pune mâncare pe masă. Care mâncare, îi venea lui Eleanor să întrebe. Şi, că tot veni vorba, care masă? Mâncau pe canapea, pe podea sau pe treptele de-afară, din farfurii de hârtie. Iar Richie ar fi zis nu, doar aşa, pentru că putea. S-ar fi simţit regele Spaniei. Probabil că asta şi era intenţia mamei ei, voia să-i dea ocazia să se simtă şi el bine.

97

R ainbow R owell

— M am ă, a zis Eleanor, punându-şi m âna pe faţă şi rezemându-se de frigider. Te rog. — Of, bine, a zis m ama ei enervată. Dar dacă-ţi dă bani, ai putea măcar să-i îm părţi cu fraţii şi sora ta. M ăcar atâta să faci. Le dădea toţi banii, n-o interesa. Ea voia doar să poată vorbi cu Park la telefon. Să poată vorbi cu el fără să-i audă toate odraslele iadului. „M i-a fost dor de tine“, zisese el de dimineaţă. Numai el ştia de ce îi fusese dor de ea... Era o grasă. O ciudată. Nu putea vorbi cu el ca o persoană normală. Cine ştie... Cine ştie din ce motiv pervers îi plăcea de ea. Problema lui. Dar de plăcut, o plăcea, era sigură de asta. Deocamdată, cel puţin. Azi. O plăcea. Ii fusese dor de ea. Toată ziua îşi repetase în gând cuvintele lui. Jucaseră baschet de dim ineaţă la ora de sport, iar Eleanor fusese aşa de distrată, că a uitat, pur şi simplu, că e mai bine să nu iasă în evidenţă. A prins mingea şi s-a lovit de Annette, una dintre prietenele Tinei - o fată arţăgoasă, dură. — O cauţi cu lumânarea? o întrebase Annette, apropiindu-se de ea şi împingând-o cu mingea în piept. Zi! Hai, să te văd. Hai! Eleanor a făcut câţiva paşi în spate, ieşind din teren, şi a aşteptat ca doamna Burt să fluiere aut. Annette a fost enervată tot jocul, dar Eleanor a evitat-o. Când stătea lângă Park în autobuz simţea că toate erau în regulă, că era în siguranţă. Putea să invoce sentimen­ tul acela acum. Ca un câmp de forţă. Era Fata Invizibilă. A sta însemna că el era Domnul Fantastic.

98

Eleanor şi Park Dimineaţa următoare, în autobuz, Park se juca cu bră­ ţara ei - îşi trecea degetul pe sub brăţară, urmărindu-i conturul. Eleanor i-a cerut numărul de telefon. A început să râdă. — De ce râzi? l-a întrebat ea. — Asa... a zis el încet. f Vorbeau tot timpul în şoaptă, deşi toţi cei din autobuz urlau şi, dacă voiai să te auzi peste toate înjurăturile şi tâmpeniile lor, trebuia să urli la megafon. — M i se pare că te dai la mine, a zis Park. — N -ar fi trebuit să-ţi cer numărul. T u nu l-ai cerut pe-al meu. S-a uitat la ea, pe sub părul care îi cădea pe frunte. — M -am gândit că n-ai voie să vorbeşti la telefon... după ce l-am întâlnit pe tatăl tău vitreg. — Probabil că n-aş avea voie, dacă aş avea telefon. Eleanor se străduia să nu vorbească deloc cu Park despre lucruri de felul ăsta - despre lucrurile pe care nu le avea. A aşteptat o reacţie din partea lui, dar nimic. El îşi trecea degetul mare peste venele de la încheietura mâinii ei. — Atunci de ce-mi ceri numărul? „O f“, şi-a zis ea, „las-o baltă.“ — Nu eşti obligat să mi-1 dai. Park şi-a dat ochii peste cap, a scos un pix din rucsac şi a luat un manual de-al ei. — Nu, a şoptit Eleanor, nu acolo. Poate-1 vede mama. L -a văzut că se încruntă. — Cred că ai avea mai multe probleme dacă vede asta. Eleanor s-a uitat la manual. Rahat. Cine scrisese por­ căria aia pe cartea de geografie îi scrisese acum ceva şi pe cartea de istorie.

...să mi-o sugi, cu litere albastre, urâte. 99

R ainbow R owell

I-a smuls pixul din m ână şi a început să mâzgălească scrisul, să nu se mai vadă. — De ce-ai scris aşa ceva? E un cântec? — N -am scris eu, i-a răspuns Eleanor, simţind că gâtul i se umple de pete roşii. — Atunci cine? S-a uitat la el cât putea de urât. (Nu-i venea uşor să se uite la el altfel decât sorbindu-1 din ochi.) — N u ştiu. — De ce ar scrie cineva aşa ceva? — Nu ştiu. Şi-a dus cărţile la piept şi le-a luat în braţe. — Hei... Eleanor nu l-a băgat în seamă, s-a uitat pe geam. Nu-i venea să creadă că-1 lăsase să vadă porcăria aia. Una era să-l lase să vadă ce hal de viaţă are, puţin câte puţin... „Da, am un tată vitreg nesuferit, n-am telefon şi, când rămânem fără detergent de vase, mă spăl pe cap cu şam ­ pon de purici şi căpuşe...“ Şi era cu totul altceva să-i aducă aminte cum se purtau toţi cu ea. M ai bine-1 chema la ora de sport. M ai bine-i dădea o listă cu toate porcăriile pe care i le ziceau, în ordine alfabetică.

B - Boarfă roşcată C - Cur gras A r fi întrebat-o, probabil, de ce era aşa. — Hei, a repetat el. Eleanor a dat din cap, nevrând să mai vorbească. La ce-ar fi ajutat dacă-i spunea că la cealaltă şcoală nu se purtau aşa cu ea? Da, mai râdeau de ea. Peste tot erau băieţi răi. Fete rele, şi mai şi. Dar la cealaltă şcoală avu­ sese şi prieteni. Nu stătea singură la masa de prânz, îşi

100

Eleanor şi Park scriau bileţele. Avea colegi care o alegeau în echipa lor, la sport, doar pentru că li se părea că e drăguţă şi amuzantă. — Eleanor... Dar la cealaltă şcoală nu mai era nimeni ca Park. Nu mai era nimeni ca Park nicăieri. — Ce? a zis ea, către fereastră. — Cum o să m ă suni dacă n-ai numărul meu? — Cine-a zis c-o să te sun? Şi-a strâns şi mai tare cărţile la piept. Park s-a apropiat de ea, împingându-şi um ărul în um ă­ rul ei. — Nu fi supărată pe mine, a spus el oftând. A ş înnebuni. — Nu mă supăr pe tine niciodată. — Sigur. — Chiar nu. — înseamnă că te superi doar când eşti pe lângă mine. L-a împins cu um ărul, zâmbind. — Sunt babysitter acasă la taică-miu vineri seară şi mi-a spus că pot să vorbesc la telefon. Park s-a întors cu faţa la ea, curios. Era dureros de aproape de faţa ei. L-ar putea săruta - sau şi-ar putea lăsa fruntea pe fruntea lui - şi el n-ar avea cum să se ferească. — Da? a zis Park. — Da. — Da, a spus el zâmbind. Şi nu m ă laşi să-ţi scriu numărul meu? — Spune-mi-1 şi o să-l memorez. — Lasă-mă să ti-1 scriu. 9 — O să-l memorez ca pe o melodie, ca să nu-1 uit. Park a început să-şi cânte numărul, pe cifre - 867-5309 - , iar Eleanor se prăpădea de râs.

101

R ainbow R owell

Park Park încerca să-şi aducă am inte cum a fost când a văzut-o prima oară. îşi amintea că în ziua aia o vedea aşa cum o vedeau toţi ceilalţi. îşi amintea că se gândise că îşi merita soarta. N-o ajuta deloc părul ăla creţ, roşu. N -o ajuta faptul că faţa ei avea forma unei cutii de bomboane cu ciocolată. Nu, nu la asta se gândise. Se gândise... ...că n-o ajuta deloc că avea o mie de pistrui şi obraji grăsuţi, ca de bebeluş. Dumnezeule, obrajii ei erau adorabili. Pistruiaţi, dar şi cu gropiţe - ar fi trebuit să fie interzisă chestia asta şi rotunzi ca merele pădureţe. Era o minune că alţii nu încercau să o ciupă de obraji. Bunica lui sigur avea s-o facă, atunci când se vor întâlni. Dar Park nici la asta nu se gândise, prima oară când o văzuse pe Eleanor în autobuz. îşi amintea că se gândise că era destul că arăta asa cum arăta... 9 Dar de ce mai purta şi rochia aia? De ce se îmbrăca aşa? Şi de ce se purta aşa? De ce trebuia să încerce atât de mult să fie altfel? îşi amintea că se simţise prost pentru ea. Iar acum... Acum simţea că i se urcă sângele la cap numai când se gândea că alţii ar putea râde de ea. Când se gândea că cineva i-a scris porcăria aia pe manual... se simţea cam ca Bill Bixby, cu puţin înainte să se transforme în Hulk. îi fusese destul de greu să se prefacă, în autobuz, că nu era foarte afectat. Nu voia să o facă să se simtă şi mai prost... îşi băgase mâinile în buzunar, le făcuse pumn şi le-a tinut asa toată dimineaţa. 9 9 9

102

Eleanor şi Park Toată dimineaţa i-a venit să-i dea cuiva un pumn. Sau un picior. După prânz Park avea ora de sport şi a alergat cam mult la antrenament, până a simţit că-i vine înapoi sendvişul cu peşte. Domnul Koenig, profesorul de sport, l-a scos de la oră şi l-a trimis să facă un duş. — Cară-te, Sheridan. Acum! Nu suntem în Carele de

foc 1 aici. Park şi-ar fi dorit să fie furios şi atât. Şi-ar fi dorit să simtă nevoia de a o apăra şi proteja pe Eleanor, nimic mai mult. Fără să simtă că râdeau şi de el. Câteodată - nu doar atunci, ci în fiecare zi de când se cunoscuseră - devenea prea conştient de sine în prezenţa lui Eleanor. Când vedea câţiva colegi stând de vorbă era sigur că despre ei vorbeau. Câteodată, în autobuz, avea impresia apăsătoare că râdeau de ei. Şi atunci Park se gândea să dea înapoi. Nu să se despartă de ea. Nici nu putea fi vorba de asta, în cazul lor. Doar... să se distanţeze. Să recâştige cei cinci­ sprezece centimetri dintre ei. întorcea gândul ăsta pe toate părţile, până când o vedea din nou. Stând în banca ei, în clasă. Aşteptându-1 în autobuz. La cantină, citind singură. Când o vedea pe Eleanor, nu se mai putea gândi la nicio distanţă. Nu se mai putea gândi la absolut nimic. Se gândea doar că voia s-o atingă. Că voia să facă tot ce putea sau tot ce trebuia ca s-o facă fericită. 1 Chariot o f Fire (în orig.), film britanic în regia lui Hugh Hudson, care spune povestea a doi alergători la Jocurile Olimpice din Paris, 1924. (N. red.)

103

R ainbow R owell

— Cum adică nu vii? l-a întrebat Cal. — S-a întâmplat ceva, a răspuns Park. Erau la m asa de prânz, iar Park încerca să nu vor­ bească tare. — Ceva? a zis Cal, aruncând lingura în budinca de banane. S-a întâmplat că eşti de toată jena, nu? Se întâm­ plă din ce în ce mai des în ultima vreme. — Nu. Ceva. O fată, despre asta-i vorba. Cal s-a aplecat în faţă. — O fată? Park a simtit că se face tot roşu. » y — Cam aşa ceva. Da. Nu prea vreau să vorbesc despre asta. — Dar aveam un plan. — T u aveai un plan, a zis Park, şi era unul foarte prost. — Cel mai rău prieten din lume.

Eleanor Park a pus-o să-i repete numărul de telefon tot drumul spre casă. Dar până la urm ă i l-a scris şi pe carte. L -a ascuns printre titlurile de piese. — Forever Young. — Asta-i 4, a zis el. O să ţii minte? — Nici nu e nevoie, îl ştiu pe de rost. — Iar aici scriu 5... Nu-mi aduc aminte nicio piesă care să aibă 5 în titlu... Iar ăsta... Summer o f ’69 . .. Ţine-1 minte pe 6, dar uită-1 pe 9. — Urăsc cântecul ăsta. — Ştiu, da... Hei, nu-mi aduc aminte niciun cântec cu 2... — Two o f Us.

104

Eleanor şi Park — Noi doi? — Beatles. — A ... de-aia nu-1 ştiu, a zis el si l-a notat. A.

9

9

'

— îţi ştiu numărul pe de rost. — M i-e team ă să nu-1 uiţi, a zis el încet, dându-i părul de pe ochi la o parte cu pixul. — N -o să-l uit. Niciodată. M ai mult ca sigur avea să-l spună cu voce tare pe patul de moarte. Sau să şi-l tatueze în dreptul inimii când avea să se sature el de ea. — A m memorie bună la numere. — Dacă nu m ă suni vineri seară, din cauză că mi-ai uitat numărul... — Ce-ar fi să-ţi dau numărul lui tata şi, dacă nu te sun până la nouă, m ă suni tu? — Excelent. Serios. — Dar să nu suni în altă zi. — M ă simt de parcă... A râs şi s-a uitat în altă parte. — Ce? a întrebat Eleanor, dându-i un cot. — Parcă am avea întâlnire. Ţi se pare o tâmpenie? — Nu. — Doar suntem împreună în fiecare zi... — Nu prea suntem împreună, a zis ea. — Zici că avem cincizeci de paznici. — Paznici ostili, a şoptit Eleanor. — Da. Şi-a pus pixul în buzunar, pe urmă i-a luat mâna şi i-a ţinut-o la piept câteva secunde. Nu-şi putea imagina ceva mai frumos. Voia să fie mama copiilor lui şi să-i dea ambii rinichi. — O întâlnire, a zis el. — Aproape.

105

Capitolul 18

Eleanor în dimineaţa aia, când s-a trezit, se simţea ca de ziua ei - sau ca de ziua ei în trecut, când avea cât de cât şanse să mănânce îngheţată. Poate tatăl ei avea îngheţată... Dacă avea, sigur o arun­ ca până să ajungă la el. Tot timpul făcea aluzii la greuta­ tea ei. Mai demult, cel puţin. Poate că, de când nu-i mai păsa de ea, nu-i mai păsa nici câte kilograme avea. Eleanor s-a îmbrăcat cu o cămaşă bărbătească veche, cu dungi, şi a rugat-o pe mama ei să-i facă nod la cravată - nod de-adevăratelea, pentru că şi-a pus cravata la gât. M am a ei a şi pupat-o la uşă, i-a urat distracţie plăcută şi i-a zis să-i sune pe vecini dacă-i făcea taică-su probleme. „Sigur, cum să nu“, şi-a spus Eleanor. „Dacă logodni­ ca lui tata mă face curvă şi m ă obligă să folosesc o baie care nu are uşă, tu eşti prima persoană pe care o sun. Şi totuşi..." Era emoţionată. Trecuse cel puţin un an de când nu-1 mai văzuse pe tatăl ei. Chiar mai mult. Nu o sunase deloc cât stătuse la familia Hickm an. Poate nu ştiuse că era acolo. Nu-i spusese. Când apăruse Richie în peisaj, Ben s-a supărat tare de tot şi spunea întruna că o să se mute la tata. O tâmpenie - toţi ştiau că era o ameninţare fără rost, chiar şi Şoricel, care era mic de tot.

106

Eleanor şi Park Tatăl lor nu îi suporta nici măcar un weekend. îi lua do la mama lor, pe urmă îi aducea înapoi şi pleca să-şi vadă liniştit de weekendul lui. (Cu multă, multă marijuana, col mai probabil.) Park s-a distrat foarte tare când i-a văzut cravata. Eleanor se bucura când îl făcea să zîmbească, dar acum era chiar mai bine. — Nu ştiam că trebuie să ne îmbrăcăm elegant, a zis Park când s-a aşezat lângă el. — Sper să mă duci intr-un loc frumos, a spus ea încet. — O să te duc... a zis el şi i-a îndreptat cravata. Intr-o zi. Ii spunea lucruri de felul ăsta mai ales în drum spre liceu. M ai puţin atunci când se întorceau. Câteodată Eleanor se întreba dacă era treaz de-a binelea. Se răsucise cu totul în scaun, cu fata la ea. — Pleci direct de la liceu? — Da. — Şi m ă suni imediat cum ajungi... — Nu, te sun imediat cum se linişteşte ăla mic. Chiar trebuie să am grijă de un copil acolo. — O să-ţi pun multe întrebări personale, a zis el, apropiindu-se de ea. M i-am făcut o listă. — Nu mi-e frică de lista ta. — Este extrem de lungă şi extrem de personală. — îm i rezerv dreptul să nu răspund. S-a aşezat din nou drept în scaun şi-a privit-o. — Abia aştept să pleci, a zis el în şoaptă, ca să putem vorbi în sfârsit. 9

Eleanor stătea jos pe scările din faţa liceului. Voia să-l vadă pe Park, dar ajunsese probabil prea târziu şi el era acum în autobuz.

107

R ainbow R owell

Nici nu ştia după ce maşină să se uite. Tatăl ei repara maşini de import şi le revindea, din asta trăia - m ă rog, aproape - , şi tot timpul conducea altă maşină. Chiar când se gândea îngrijorată că n-o să mai vină - poate greşise liceul sau se răzgândise - , a auzit un claxon. O Karmann Ghia veche, decapotabilă. Arăta ca maşina în care murise James Dean. Tatăl ei scosese o m ână pe geam, cu ţigara între degete. — Eleanor! a strigat-o. S -a dus spre m aşină şi a urcat. N u avea centuri de siguranţă. — Doar atât iei cu tine? a întrebat, uitându-se la ruc­ sacul ei de şcoală. — E doar o noapte, a ridicat ea din umeri. — Bine. Apoi a ieşit cam repede din parcare, cu spatele. Uitase ce şofer prost era. Toate manevrele le făcea prea repede şi cu o singură mână. Eleanor se sprijinea de bord. Era destul de frig afară, iar în maşină, în mers, era şi mai frig. — N u ridici capota? a strigat ea. — încă n-am reparat-o, i-a răspuns el râzând. Stătea în acelaşi duplex în care se mutase după ce el şi m am a ei se depărţiseră. O clădire solidă, din cărămidă, la zece minute de mers cu maşina de liceul ei. Au intrat în casă şi el a studiat-o atent. — A şa e moda acum? Eleanor s-a uitat la căm aşa ei largă albă, la cravata mare cu model Paisley şi la reiaţii mov tociţi. — A ha, a zis ea cu nepăsare. Asta-i uniforma noastră, de fapt.

108

Eleanor şi Park Iubita tatălui ei (logodnica), Donna, ieşea de la muncă la cinci, apoi se ducea să-şi ia băiatul de la grădiniţă. Au aşteptat-o pe canapea, uitându-se la sport la ESPN. Tatăl ei fuma ţigară de la ţigară şi bea scotch dintr-un pahar mic. Din când în când suna telefonul şi atunci râdea şi vorbea mult despre maşini, afaceri sau pariuri. A i fi zis că fiecare persoană care-1 suna era cel mai bun prieten din lume. Tatăl ei avea părul blond, ca un băieţel, şi faţa rotundă, băieţoasă. Când zâmbea - adică mai tot timpul - i se lumina toată faţa, ca un panou stradal. Dacă se uita prea mult la el, începea să-l urască. Apartamentul lui se schimbase de la ultima ei vizită, şi nu doar din cauza cutiei cu jucării din living sau a cos­ meticelor din baie. La început, când veneau pe la el - după divorţ, dar înainte de Richie - , era exemplul perfect al apartamen­ tului unui burlac. Nici nu avea destule castroane de supă. Odată i-a pus lui Eleanor supă de scoici într-un pahar de cocteil. Şi n-avea decât două prosoape. „Unul ud, unul uscat", zicea. Acum Eleanor se uita fascinată la micile semne de via­ ţă bună pe care le vedea împrăştiate prin casă. Pachete de ţigări, ziare, reviste... Cutii de cereale şi hârtie igienică de marcă. Frigiderul lui era plin de lucruri pe care le aruncai în căruciorul de cumpărături doar pentru că sunau bine, fără să mai stai pe gânduri. Iaurt cu gust de cremă de lapte şi ouă. Suc de grepfrut. M ai multe feluri de brânză rotundă, împachetate separat în ceară roşie. Abia aştepta să plece taică-su ca să m ănânce tot. în cămară erau stive de cutii de Coca-Cola. O să bea cola în loc de apă toată noaptea, poate o să se spele pe faţă cu cola. Şi o să comande pizza. Dar se putea ca pizza să-i fie scăzută din banii de babysitting. (Taică-su ar fi fost în

109

R ainbow R owell

stare de aşa ceva. Te aduce la sapă de lemn cu clauzele scrise mărunt.) Nu-i păsa dacă s-ar fi crizat el sau dacă ar fi făcut scandal Donna aia că le mânca toată mâncarea. Oricum n-avea să mai vină pe la ei prea curând. Acum îi părea rău că nu luase o geantă de mână. A r fi luat conserve de Chef Boyardee şi conserve de supă de pui cu tăieţei Campbell pentru ăia mici. S-ar fi simţit ca Moş Crăciun... Nu voia să se gândească la ăia mici acum. Sau la Cră­ ciun. A dat pe M TV, dar taică-su s-a încruntat la ea - vorbea din nou la telefon. — Pot să ascult muzică? l-a întrebat în şoaptă. El i-a făcut semn din cap că da. Avea în buzunar o casetă mai veche, cu muzică de tot felul. Voia s-o şteargă şi să-i facă o casetă lui Park. Dar lângă combină era un pachet de casete Maxell noi-nouţe. Eleanor a luat una şi a ţinut-o sus, arătându-i-o tatălui ei, care a dat aprobator din cap, în timp ce scruma într-o scrumieră în forma unei africance goale. Eleanor s-a aşezat în fata coşurilor cu viniluri. 9 9 9 Albumele alea erau şi ale mamei ei, nu doar ale lui. Poate că ea nu vrusese să ia niciunul. Sau poate le-a luat el pe toate, pur şi simplu. Maică-sii îi plăcea la nebunie albumul ăla Bonnie Raitt. Eleanor se întreba dacă tatăl ei îl ascultase vreodată. Se uita pe rând la albume şi se simţea ca la şapte ani. Când încă n-avea voie să scoată viniluri din învelitori, Eleanor le aşeza pe jos şi se uita la imaginile de pe ele. Când s-a făcut mai mare, tatăl ei a învătat-o cum să le şteargă de praf cu o perie de catifea cu mâner de lemn. îşi aducea aminte cum mama ei aprindea beţigaşe parfu­ mate şi punea albumele care-i plăceau cel mai mult - Judee

110

Eleanor şi Park Sili, Judy Collins şi Crosby, Stills şi Nash - când făcea curat în casă. îşi aducea aminte cum punea tatăl ei muzică - Jimi Hendrix, Deep Purple şi Jethro Tuli - când veneau prie­ tenii lui şi stăteau până noaptea târziu. Eleanor îşi aducea aminte cum stătea pe burtă pe un covor persan vechi, bea suc de struguri dintr-un borcănaş de jeleu, având grijă să nu facă niciun zgomot, pentru că frăţiorul ei dormea în camera de alături, si studia toate discurile, unul câte unul, rostindu-le numele la nesfârşit. Cream. Vanilia Fudge. Canned Heat. Discurile miroseau la fel. Ca dormitorul tatălui ei. Ca haina lui Richie. A marijuana, şi-a dat Eleanor seama. Norm al. A cum trecea repede prin ele, avea o misiune. Căuta Rubber Soul si 9 Revolver. Câteodată se gândea că n-o să-i poată da lui Park la fel de multe câte îi dădea el. în fiecare dimineaţă el revărsa o comoară asupra ei fără să se gândească la asta, fără să-şi dea seama cât de mult valora. Ea n-avea cum să-l răsplătească. N-avea cum să-i mul­ ţumească. Cum ai putea să îi mulţumeşti cuiva pentru The Cure? Sau pentru X-Men? Câteodată simţea că o să-i rămână mereu datoare. Dar apoi şi-a dat seama că Park nu ascultase niciodată Beatles.

Park Park s-a dus în parc să joace baschet după ore. Doar aşa, ca să treacă timpul. Dar nu putea să fie atent - se tot uita la casa lui Eleanor, pe care o vedea din spate. Când a ajuns acasă, a strigat-o pe maică-sa.

111

R ainbow R owell

— M am ă! A m venit acasă! — Park! a strigat ea. Sunt aici! In garaj. A luat repede o îngheţată de cireşe din congelator şi s-a dus spre garaj. I-a mirosit a soluţie de permanent imediat cum a deschis uşa. Tatăl lui Park transformase garajul în salon - când Josh a început să meargă la grădiniţă, m am a lor s-a dus la cursuri de coafură, machiaj şi îngrijire. Avea şi o mică firmă deasupra uşii laterale: „La Mindy, Coafor şi mani­ chiură/' „M in-D ae", aşa apărea în permisul de conducere. Toate vecinele care îşi permiteau să meargă la salon veneau la m am a lui Park. în weekendurile cu balul de început de an sau cu banchetul de absolvire, îşi petrecea toată ziua în garaj. Pe Park şi pe Josh îi punea, din când în când, să ţină bigudiurile calde. Pe scaunul de coafor stătea Tina. Părul ei era strâns pe bigudiuri, iar m ama lui Park îi turna soluţie de perma­ nent dintr-o sticlă de plastic. îl usturau ochii de la miros. — Bună, mamă! a zis el. Bună, Tina! — Bună, dragule! a zis m am a lui, dublând r-ul. Tina i-a zâmbit larg. — închide ochi, Ti-na. Ţine închis. — Doamnă Sheridan, a zis Tina, ţinând un prosop alb pe ochi, aţi cunoscut-o pe prietena lui Park? M am a lui nici nu şi-a ridicat privirea din creştetul Tinei. — Nuuu, a zis ea, cu un scurt plescăit. Nicio prietenă. Park nu. — Ei... Spune-i, Park... O cheamă Eleanor şi a venit anul ăsta la noi. Sunt nedespărţiţi în autobuz, nici nu ne bagă în seamă.

112

Eleanor şi Park Park s-a uitat lung la Tina. Era şocat că îl dăclou do gol în felul ăsta. îl uimea faptul că prezenta atmosfera din autobuz într-o lumină roz. îl suprindea până şi faptul că le dădea atenţie, lui şi lui Eleanor. M am a lui s-a uitat la el, dar foarte scurt - părul Tinei era într-o fază critică. — Nu ştiu nimic de nicio prietenă, a zis ea. — Sigur aţi văzut-o prin cartier, a asigurat-o Tina. Are părul roşu, frumos. Ondulat natural. — Chiar aşa? a întrebat mama lui. — Nu, a zis Park, enervat, simţind cum i se strânge stomacul. — T u eşti băiat, Park, a spus Tina de sub prosop. Sunt sigură că e natural. — Nu, a zis el, nu-i prietena mea. N -am nicio prietenă, a adăugat uitându-se la maică-sa. — Bine, bine, a zis ea. Prea m ultă vorbărie do fete pentru tine. Prea multă şi pentru tine, Ti-na. Vezi dacă e gata cina, Park. A ieşit din garaj, dar ar fi vrut să stea acolo, să se certe, să nege, îl mânca limba. A trântit uşa, pe urmă s-a dus în bucătărie şi a lovit tot ce a putut. U şa de la cuptor, dulapurile, coşul de gunoi. — Ce dracu’ ai? l-a întrebat tatăl lui intrând în bucă­ tărie. Park a îngheţat. Nu voia să aibă probleme în seara aia. — Nimic, a zis. Scuze. îm i cer scuze. — Isuse, Park, descarcă-te pe sac... în garaj aveau un sac de box, la care Park n-avea cum să ajungă. — Mindy! a strigat taică-su. — Aici sunt!

113

R ainbow R owell

Eleanor n-a sunat în timpul cinei. A sta era bine, l-ar fi enervat pe taică-su. Dar n-a sunat nici după cină. Park se învârtea prin casă, luând lucruri la întâmplare, apoi punându-le la loc. Ştia că era absurd, dar îi era teamă că nu suna pentru că o trădase, pentr u că aflase cumva, simţise o tulburare în Forţă. La 7.15 a sunat telefonul şi a răspuns mama lui. Şi-a dat imediat seama că vorbea cu bunica. Park bătea darabana pe o etajeră cu cărţi. De ce nu voiau ai lui să aibă şi ei apel în aşteptare? Toată lumea avea. Bunicii lui aveau. Şi bunica, dacă voia să stea de vor­ bă, de ce nu venea pe la ei pur şi simplu? Stătea lângă ei. — Nu, nu cred, zicea m aică-sa. Şaizeci de minute mereu duminica... Poate gândeşti la Douăzeci-Douăzecil Nu?... John Stos-sel? Nu?... Geraldo Rivera? Nu? Di-anne Sawyer? Park a dat uşor cu capul în peretele livingului. — Ce naiba e cu tine, Park? s-a răstit taică-su. Se uita cu Josh la Echipa de şoc. — Nimica, a zis Park, nimic. Scuze. Aştept un telefon, atâta tot. — Te sună iubita? l-a întrebat Josh. Park s-a cuplat cu Roscătoiu. 9 9 — Nu e... a început Park să zică, dar şi-a dat seama că ţipa şi şi-a încleştat pumnii. Dacă te mai prind că-i zici aşa, te omor. Chiar te omor. O să fac puşcărie toată viaţa, o să-i frâng inima mamei, dar te omor. Taică-su se uita la el ca şi cum încerca să-şi dea seama ce dracu’ e-n neregulă cu el - aşa se uita la el tot timpul. — Park are o iubită? l-a întrebat pe Josh. De ce i se zice Roscătoiu? 9 9 — Cred că din cauză că e roşcată şi are ţâţe mari.

114

Eleanor şi Park — Să nu te-aud! a zis mama lor, acoperind receptorul cu o mână. Tu, a continuat ea, arătând spre Josh, treci la tine-n cameră. Imediat. — Dar, mama, mă uit la Echipa de şoc. — Ascult-o pe maică-ta. în casa asta n-ai voie să vor­ beşti asa. 9 9 — Dar tu aşa vorbeşti, a spus Josh, ridicându-se fără tragere de inimă de pe canapea. — Eu am treizeci şi nouă de ani, a zis tatăl lor, şi su nt; un veteran decorat. Vorbesc cum vreau eu, la dracu’ ! M am a lor l-a împuns cu unghia - avea unghii lungi - şi a acoperit din nou receptorul. — Acum te trimit şi pe tine în camera ta. — Iubito, chiar aş vrea să faci asta, a spus el şi a arun­ cat cu perna după ea. — Hugh Downs? a zis mama lui Park în telefon, ridi­ când perna căzută pe jos. Nu?... Bine, m ă mai gândesc. Bine. Te iubesc. Bine, pa pa. Imediat ce l-a închis, telefonul a sunat iar. Park a sărit ca din puşcă de lângă perete. Taică-su a rânjit la ol. Mai­ că-sa a răspuns. — Alo? Da, numai puţin, a spus ea şi s-a uitat la Park. La telefon. — Pot să vorbesc din camera mea? M am a lui a încuviinţat din cap. — Roşcăţoiu, a zis tatăl lui încet. Park a alergat în camera lui şi a stat puţin pe loc, vrând să-şi recapete suflul înainte de a răspunde. Dar nu reuşea. A şa că a ridicat receptorul. — A m răspuns, mamă. Mersi. A aşteptat să audă clicul. — Alo? — Bună, a zis Eleanor.

115

R ainbow R owell

A simţit că-i dispare toată încordarea şi fără încordarea asta parcă nu mai putea sta în picioare. — Bună, a spus el cu respiraţia întretăiată. A auzit-o chicotind. — Ce-i? — Nu ştiu, i-a răspuns ea. Bună. — Credeam că nu mai suni. — Nu-i nici măcar 7.30. — Da, dar... A adormit fratele tău? — Nu e fratele meu. Nu încă, cel puţin. Cred că tata e totuşi logodit cu mama lui. Dar nu, n-a adormit. Ne uităm la Fraggle Rock. Park a ridicat încet telefonul şi l-a pus pe pat. S-a aşe­ zat încet. Nu voia ca ea să-l audă. Nu voia să ştie că avea un pat dublu cu saltea cu apă şi un telefon care arăta ca un Ferrari. — Când se întoarce tatăl tău? a întrebat Park. — Târziu, sper. Din ce spuneau, mai niciodată nu au babysitter. — Tare. Eleanor a chicotit iar. — Ce-i? — N u ştiu, a răspuns ea, parcă mi-ai vorbi la ureche. — Tot timpul îţi vorbesc la ureche, a zis el, lăsându-se pe pernele din pat. — Da, dar de obicei îmi vorbeşti despre Magneto sau mai Tştiu eu ce. Eleanor avea vocea mai subţire la telefon, mai plină şi i se părea că o aude în căşti. — în seara asta n-o să-ţi spun lucrurile pe care ţi le pot spune în autobuz sau la ora de engleză, a zis el. — Iar eu n-o să-ţi spun decât ce pot spune de faţă cu un copil de trei ani.

116

Eleanor şi Park — Drăguţ. — Glumesc. E în altă cameră şi m ă ignoră cu desă­ vârşire. — Deci.... — Deci... a zis şi ea, lucruri pe care nu le putem spune în autobuz. — Lucruri pe care nu le putem spune în autobuz. înce­ pe tu. — îi urăsc pe toţi ăia din autobuz, a spus Eleanor. El a râs, apoi şi-a adus aminte de Tina şi i-a părut bine că Eleanor nu-i putea vedea faţa. — Şi eu, câteodată. Cred că sunt obişnuit cu ei. îi ştiu mai pe toţi de când lumea. Steve e vecin cu mine. — Cum asa? — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că tu parcă nu prea ai avea legătură cu locul ăla... — Din cauză că sunt coreean? — Eşti coreean? — Jumate. — Cred că nu prea ştiu ce-nseamnă asta... — Nici eu, a zis Park. — Cum adică? Eşti adoptat? — Nu. M am a mea e din Coreea. N um ai că nu prea vorbeşte despre asta. — Cum a ajuns în Flats? — Tata. E l a luptat în Coreea, s-au îndrăgostit şi a venit cu ea aici. — A aa, serios? — Da. — Ce romantic! Eleanor nici n-ar fi putut să-şi închipuie. Probabil că ai lui se giugiuleau în momentul ăla.

117

R ainbow R owell

— Presupun, da. — Dar nu asta voiam să zic. Voiam să spun că... eşti altfel decât cei din cartierul tău,' ştii? 9

^

Bineînţeles că ştia. I-o ziceau toţi tot timpul. în gene­ rală, când Tina îl alesese pe Park, şi nu pe Steve, Steve spusese: „Cred că se simte mai în siguranţă cu tine, tu eşti aşa, jumate fetiţă." Park ura fotbalul. Când tatăl lui l-a dus la vânătoare de fazani, a plâns. De Halloween, nimeni nu ştia ce era cu costumul lui. („Sunt Red Torna­ do." „Sunt Harpo M arx.“ „Sunt Count Floyd.“) Şi mai că-i venea s-o roage pe maică-sa să-i facă nişte şuviţe blonde. Park ştia că era altfel. — Nu, a zis el. Nu ştiu... — Eşti... Eşti asa de... interesant. 9 9 9

Eleanor — Interesant? a întrebat Park. Doamne. Nu-i venea să creadă că i-a zis aşa ceva. Apro­ po de cum să nu fii interesant. Opusul lui interesant. Dacă ar fi căutat cuvântul interesant în dicţionar, ar fi găsit poza cuiva interesant zicând: „Ce dracu e-n neregulă cu tine, Eleanor?" — Nu sunt interesant, a zis el. Tu eşti interesantă. — Ha! a zis ea. A ş vrea să fii aici acum şi să beau lapte, ca să vezi cum îl scot pe nas, ca răspuns la ce-ai zis acum. — Glumeşti? T u eşti Dirty Harry. — Cine? — Clint Eastwood adică, ştii? — Nu. — Nu-ţi pasă ce cred alţii despre tine, i-a zis el.

118

Eleanor şi Park — Ce nebunie. Sigur că-mi pasă. — Nu s-ar spune. Pari să fii tu însăţi, orice-ar fi. Jiu nica mea ar spune că te simţi bine în pielea ta. — De ce-ar spune asta? — A sa vorbeşte bunica. 9 9 — Sunt prizonieră în pielea mea. Dar de ce vorbim despre mine, totuşi? Vorbeam despre tine. — Prefer să vorbesc despre tine. Vocea îi era mai joasă acum. îi plăcea să audă doar vocea lui, nimic altceva. (Şi Fraggle Rock în camera alăturată.) Vocea lui era mai groasă, nu îşi dăduse seama până atunci, dar cumva caldă. O ducea cu gândul la Peter Gabriel. Nu la felul în care cânta, bineînţeles. Şi fără accentul britanic. — De unde eşti? a întrebat-o el. — Din viitor.

Park Eleanor avea un răspuns pentru orice - dar reuşea să ocolească toate întrebările lui Park. Nu vorbea despre familia sau despre casa ei. Nu vorbea despre cum arăta viaţa ei înainte de a se muta acolo sau despre cum arăta viaţa ei după ce cobora din autobuz. Când fratele ei vitreg - vorba vine - a adormit, pe la nouă, l-a rugat pe Park să o sune peste cincisprezece minute, ca să-l ducă pe copil în pat. Park s-a dus repede la baie, sperând să nu dea nas în nas cu maică-sa ori cu taică-su. Până acum îl lăsaseră în pace. S-a întors apoi în camera lui. S -a uitat la ceas - încă opt minute. A pus o casetă. S-a schimbat în pantaloni de pijama şi tricou.

119

R ainbow R owell

A sunat-o. — Sigur n-au trecut cincisprezece minute, a zis Eleanor. — N -am mai avut răbdare. Vrei să te sun mai încolo? — Nu. Vocea ei era chiar mai caldă acum. — S-a trezit? — Nu, a spus ea. — Unde eşti acum? — în casă adică? — Da, unde? — De ce? a întrebat Eleanor, iar în tonul vocii ei se simţea ceva care semăna puţin a dispreţ. — Pentru că m ă gândesc la tine, a răspuns el, exasperat. — Si? — Pentru că vreau să simt că sunt cu tine. De ce tre­ buie să complici totul? — Probabil pentru că sunt asa de interesantă... — Ha! — M -am întins pe jos în living, a zis ea încet. în faţa combinei. — Pe întuneric? M i se pare că stai pe întuneric. — Pe întuneric, da. S-a lăsat pe spate în pat şi şi-a acoperit ochii cu braţul. O putea vedea. Cu ochii minţii. îşi imagina luminile verzi de pe combină. Lum inile din stradă intrând pe fereas­ tră. îşi imagina faţa ei strălucitoare, cea mai interesantă lumină din cameră. — Asculţi U 2? a întrebat-o Park, părându-i-se că aude

Bad în fundal. — Da, cred că e piesa mea preferată în momentul ăsta. O derulez şi o ascult fără oprire. E bine să nu ai grija bateriilor. — Ce parte îţi place mai mult?

120

Eleanor şi Park — Din piesa asta? — Da. — Toate, mai ales refrenul - da, cred că refrenul. — Sunt perfect treaz, a fredonat el, pe jumătate. — Da... a zis ea încet. A sa că Park a continuat să cânte. Pentru că nu ştia ce > 9 să mai spună.

Eleanor — Eleanor? Niciun răspuns. — M ă auzi? Distrată cum era, Eleanor a făcut semn din cap că-1 aude. — Da, a zis apoi cu voce tare, dându-şi seama că el n-o vedea. — La ce te gândeşti? — M ă gândeam... De fapt... nu m ă gândeam la nimic. — E de bine? E de rău? — Nu ştiu, a zis ea, întorcându-se şi lipindu-şi faţa de covor. Şi, şi. Park tăcea. îi auzea respiraţia. îi venea să-l roage să ţină receptorul mai aproape de gură. — M i-e dor de tine, a zis Eleanor. — Sunt aici. — A ş vrea să fii aici. Sau să fiu eu acolo. A ş vrea să putem vorbi aşa şi altă dată, nu doar în seara asta, şi să ne vedem. Să ne vedem de-adevăratelea. Să fim singuri, doar eu si 9 cu tine. — De ce crezi că nu se poate? a întrebat el.

121

R ainbow R owell

Ea a râs. Atunci şi-a dat seama că de fapt plângea. — Eleanor... — Taci. Nu-mi spune pe nume în felul ăsta. E mai rău. — Ce e mai rău? — Totul, a zis ea. Park a tăcut. Ea s-a ridicat si sters nasul de mânecă. 9 si-a 9 9 — Ţi se mai spune şi altfel? a întrebat el. A sta era una dintre manevrele lui, când era prost dis­ pusă sau enervată: schimba subiectul în cel mai încântă­ tor mod posibil. — Da, a zis ea. Eleanor. — Nu Nora? Sau Ella? Sau... o poreclă? — încerci să-mi găseşti o poreclă? — Nu, îmi place foarte mult numele tău. Nu vreau să renunţ9 la nicio silabă din el. — Ce nărod eşti, a zis ea ştergându-şi ochii. — Eleanor... De ce nu ne putem vedea? — Doamne, abia mă oprisem din plâns. — Zi-mi. Vorbeşte cu mine. 9 — De-aia... Pentru că tatăl meu vitreg m-ar omorî. — Ce-i pasă lui? — Nu-i pasă. Vrea numai să mă omoare. — De ce? — Termină cu întrebarea asta, a zis ea furioasă, şi nu şi-a mai putut reţine lacrimile. Tot timpul m ă întrebi asta.

De ce? De parcă ar exista un răspuns pentru orice. Nu toată lumea are viaţa ta, să ştii, sau familia ta. în viaţa ta, toate se întâmplă cu un motiv. Oamenii au un sens. Dar viata mea nu este asa. Nimeni nu are sens în viata mea... 9 9 9 — Nici măcar eu? — Ha! Tu cu atât mai puţin. — De ce zici asta?

122

Eleanor şi Park Părea rănit. De ce să se simtă rănit? — De ce, de ce, de ce... a spus ea. — Da, de cel De ce eşti tot timpul supărată pe mine? — Nu sunt niciodată supărată pe tine. I-a scăpat un suspin. Prost mai era. — Ba da. Şi acum eşti supărată pe mine. Te întorci împotriva mea de fiecare dată când începem s-o luăm şi noi într-o direcţie. A » — în ce direcţie? 9 — într-o direcţie, a zis el. A noastră. A cum câteva minute ai spus că ţi-e dor de mine. Şi, pentru prima oară de când te ştiu, nu ai fost sarcastică sau defensivă, nu mi-ai vorbit ca şi cum aş fi un idiot. Iar acum ţipi la mine. — Nu ţip. — Eşti supărată. De ce eşti supărată? Eleanor nu voia s-o audă plângând. Şi-a ţinut respira­ ţia, dar era mai rău. — Eleanor... a zis el. Si mai rău. — Nu mai spune asta! — Ce pot să spun, atunci? Tu mă poţi întreba de ce, să ştii. Promit să răspund. Părea dezamăgit, dar nu enervat. Nu-şi aducea aminte să fi fost enervat decât o singură dată: când urcase ea prima oară în autobuz. — T u mă poţi întreba de ce, a repetat el. — Da? a zis Eleanor trăgându-şi nasul. — Da. — Bine. S-a uitat la platanul pick-upului şi la reflexia ei în capa­ cul de plastic fumuriu. A răta ca o fantomă fălcoasă. A închis ochii. — De ce îţi place ţie de mine?

123

R ainbow R owell

Park Park a deschis ochii. S -a ridicat în fund, apoi în picioare, şi a început să se-nvârtească prin camera mică. S-a dus în dreptul feres­ trei - fereastra care dădea spre casa ei, chiar dacă era la distantă de o stradă si ea nu era acasă

ţinând telefonul-

maşină pe stomac. Ii ceruse să-i explice ceva ce nici el nu-şi putea explica. — Nu-mi place de tine, a zis. A m nevoie de tine. A aşteptat-o să-l oprească. Cu un „H a“ sau „Doamne“ sau „Vorbeşti ca într-un cântec al celor de la Bread". Dar ea tăcea. S-a dus la loc în pat, fără să-i mai pese dacă Eleanor îl auzea foşnind. — M -ai putea întreba de ce am nevoie de tine... a zis el şoptit. Nici nu era nevoie să şoptească. La telefon, pe întune­ ric, nu trebuia decât să-şi mişte buzele şi să respire. — ...dar nu ştiu. Ştiu doar că am... M i-e dor de tine, Eleanor. Vreau să fiu cu tine tot timpul. Eşti cea mai inte­ ligentă fată pe care am cunoscut-o şi cea mai amuzantă, şi tot ce faci m ă suprinde. A ş vrea să spun că de-asta îmi placi, pentru că aş părea... profund... Dar cred că te plac şi pentru că ai părul roşu şi mâinile catifelate... şi miroşi a tort făcut în casă pentru o zi de naştere. A aşteptat o reacţie. Dar ea n-a spus nimic. Cineva a bătut uşor la usă. 9 9 — Numai puţin, a şoptit el. Da? a zis apoi tare. M am a lui a deschis uşa, doar cât să-şi strecoare capul. — N u foarte târziu, a zis ea. — Nu foarte târziu.

124

Eleanor şi Park M am a lui a zâmbit şi a închis uşa. — Gata. M ai eşti acolo? — Aici sunt, a zis Eleanor. — Spune ceva. — Nu ştiu ce să spun. — Spune ceva, altfel mă simt prost. — Să nu te simţi prost, Park. — Drăguţ. Au tăcut amândoi. — Intreabă-mă de ce te plac eu, a zis ea în cele din urmă. Park s-a surprins zâmbind. Simţea un val de căldură cuprinzându-i inima. — Eleanor, a zis el, doar de dragul de a-i rosti numele, de ce îţi place de mine? — Nu-mi place de tine. Park a aşteptat. A tot aşteptat... Apoi a început să râdă. — Eşti puţin rea. — Nu râde, mă încurajezi. O auzea zâmbind. O vedea zâmbind. — N u-m i place de tine, Park, a repetat ea. Eu... Nu pot să zic asta. — De ce nu poţi? — M i-e jenă. — Până acum e jenant doar pentru mine. — M i-e teamă că o să spun prea mult. — Imposibil. — M i-e teamă că o să spun adevărul. — Eleanor... — Park. — N u îţi place de mine, a zis el, ca s-o încurajeze să continue.

125

R ainbow R owell

îşi apăsa telefonul pe coasta cea mai de jos. — Nu-mi place de tine, Park, a zis ea, lăsând pentru o secundă impresia că vorbeşte serios. Cred că... trăiesc pen­ tru tine, a zis, cu un glas care aproape-i pierise cu totul. Park a închis ochii şi şi-a lăsat capul pe pernă. — Cred că nici nu respir când nu sunt cu tine, i-a şop­ tit. Asta înseamnă că până luni dimineaţa, când te văd, petrec şaizeci de ore fără să respir. Poate de-asta sunt răutăcioasă şi mă răstesc la tine. M ă gândesc tot timpul la tine când nu suntem împreună, nu fac nimic altceva. Iar când suntem împreună intru în panică. Pentru că fiecare secundă este importantă. Şi nu mă pot controla, nu ştiu ce să fac. Nu-mi mai aparţin, nu mai sunt a mea, sunt a ta - şi ce m ă fac dacă te hotărăşti că nu m ă vrei? Cum ai putea să mă vrei aşa cum te vreau eu pe tine? Park tăcea. A r fi vrut ca alea să fie ultimele cuvinte pe care îi era dat să le audă. Voia să adoarmă cu acel „te vreau“ în minte. — Doamne, a zis ea. Ţi-am spus că nu e bine să vor­ besc. Nici măcar nu ţi-am răspuns la întrebare.

Eleanor Nici măcar nu-i spusese ceva frumos despre el. Nu-i zisese că arăta mai bine decât orice fată, sau că pielea lui arăta ca razele soarelui arse de soare. Şi tocmai de-asta nu-i spusese. Pentru că toate senti­ mentele ei - arzătoare şi frumoase în inima ei - sunau păsăreşte când încerca să le pună în cuvinte. A întors caseta şi a pornit casetofonul, aşteptând să-l audă pe Robert Sm ith cântând înainte să se aşeze pe canapeaua de piele maro a tatălui ei.

126

Eleanor şi Park — De ce n-o să te pot vedea? a întrebat Park. Vocea lui era directă şi nevinovată. Ca ceva nou-venil, pe lume. — Pentru că tatăl meu vitreg e nebun. — Trebuie neapărat să ştie? — I-ar spune mama. — Trebuie neapărat să ştie? Eleanor şi-a trecut degetele peste marginea măsuţei de sticlă. — Ce vrei să zici? — Nu ştiu. Ştiu doar că vreau să te văd. Să fim ca 9 9 acum. — Nici nu am voie să vorbesc cu un băiat. — Până când? — N u ştiu, niciodată. E o chestie de-aia fără sens. M am a nu vrea să-l supere în niciun fel. Iar lui îi place să fie rău. M ai ales cu mine. M ă urăşte. 9 — De ce? — Pentru că îl urăsc. — De ce? îşi dorea foarte tare să schimbe subiectul, dar nu l-a schimbat. — Pentru că e un om rău. Crede-mă. E genul de om rău care vrea să omoare tot ce e bun. Dacă ar şti de tine, ar face tot posibilul să mi te ia. — Nu m ă poate lua de lângă tine, a zis Park. „Ba da, ar putea“ s-a gândit Eleanor. — M ă poate lua pe mine de lângă tine. U ltim a oară când s-a supărat pe mine m-a dat afară şi un an de zile n-am avut voie să mă întorc acasă. — Isuse! — Da. — îm i pare rău.

127

R ainbow R owell

— Să nu-ţi pară, a zis ea. Numai nu-1 pune la încercare. — N e-am putea întâlni la locul de joacă. — M -ar da de gol fraţii mei. — Atunci în altă parte. — Unde? — Aici, a zis el. A i putea veni aici. — Şi părinţii tăi ce-ar spune? — „Ne pare bine să te cunoaştem, Eleanor, nu vrei să rămâi la cină?“ A râs. Voia să-i spună că nu era o soluţie, dar poate că era. Poate. — Eşti sigur că vrei ca ei să mă cunoască? — Da, a spus el. Vreau să te cunoască toată lumea. Eşti persoana mea preferată. Dintre toate persoanele, din toate timpurile, tu eşti preferata mea. O tot făcea să simtă că putea zâmbi liniştită. — N u vreau să te pun într-o situaţie jenantă... — Imposibil. Livingul s-a umplut de lumina unor faruri de maşină. — Fir-ar! a zis Eleanor. Cred că s-a întors tata. S -a ridicat şi s-a dus la fereastră. Tatăl ei şi Donna ieşeau din K arm an n Ghia. D onna avea părul în toate părţile. — Fir-ar, fir-ar, fir-ar! N -am apucat să-ţi spun de ce te plac şi acum trebuie să închid. — Nu-i nimic. — Pentru că eşti simpatic, a zis ea. Şi-ţi plac glumele mele... — Da, a râs el. — Şi eşti mai deştept ca mine. — N u sunt. — Şi arăţi ca un erou, a continuat ea, repede, spunând tot ce-i trecea prin cap. A răţi ca cineva care câştigă la

128

Eleanor şi Park final. Arăţi bine şi eşti bun. Ochii tăi sunt magici, a şoptit ea. Şi mă faci să mă simt ca o canibală. — Eşti nebună! — Trebuie să închid, a zis, aplecându-se până când receptorul a ajuns aproape de telefon. — Eleanor, stai puţin, a zis Park. Ea îl auzea pe taică-su în bucătărie şi îi bubuia inima. — Eleanor... stai puţin... Te iubesc. — Eleanor? a zis tatăl ei, din prag. Vorbea încet, ca să n-o trezească, dacă adormise. A închis telefonul şi s-a prefăcut că doarme.

Capitolul 19

Eleanor Ziua următoare şi-o aducea aminte ca prin ceaţă. Tatăl ei i-a reproşat că a mâncat tot iaurtul. — Nu l-am mâncat eu, i l-am dat lui Matt. Taică-su nu avea decât şapte dolari în portofel şi doar atât i-a dat. Când se pregătea să o ducă acasă, Eleanor a zis că trebuie să meargă la baie. S-a dus la debaraua din hol, a găsit trei periuţe de dinţi noi-nouţe şi un săpun Dove şi le-a băgat în partea din faţă a pantalonilor. E posibil ca Donna s-o fi văzut (era chiar acolo, în dormitor), dar n-a zis nimic. Lui Eleanor îi părea rău de Donna. Tatăl ei nu râdea niciodată decât la glumele lui. Când a ajuns cu ea acasă, toţi copiii au ieşit în fugă să-l vadă. I-a plimbat puţin prin cartier cu noua lui maşină. Eleanor ar fi vrut să aibă telefon, ca să poată suna la poliţie. „E aici, în Flats, un individ care plimbă nişte copii în maşină. Sunt destul de sigură că nu au centuri de siguranţă şi că şoferul a băut scotch toată dimineaţa. A , şi dacă tot veniţi, mai e un individ, în curtea din spate, care fumează haşiş. E o şcoală în apropiere." Când a plecat tatăl lor, în final, Şoricel a vorbit întru­ na despre el. După câteva ore, Richie le-a zis să-şi pună hainele pe ei.

130

Eleanor şi Park — Mergem la film. Toţi, a zis el uitându-se drept la Eleanor. Eleanor şi cei mici au urcat în camionetă. Se înghesui­ seră lângă cabină şi se strâmbau la bebe - el avea voie să stea înăuntru. Trebuiau să iasă din cartier, aşa că Richie a luat-o pe strada lui Park, dar Park, slavă Domnului, nu era afară. însă Tina şi prietenul ei neandertalian erau, bineînţeles. Eleanor nu s-a sinchisit să se ascundă. N-avea rost. Steve a fluierat-o. Ningea când s-au întors de la film. (Scurtcircuit.) Richie mergea încet, iar asta însemna că ei se umpleau de zăpadă în spate; dar măcar nu zbura nimeni din camionetă. „Ca să vezi“, se gândea Eleanor, „nu mă mai încântă ideea de a fi aruncată din mers dintr-o maşină. Ciudat.“ Când au trecut din nou pe lângă casa lui Park pe întu­ neric, ea s-a întrebat care era fereastra de la camera lui.

Park îi părea rău că îi spusese cuvintele alea. N u pentru că n-ar fi fost adevărat. O iubea. Sigur că o iubea. A ltă explicaţie nu exista pentru... pentru tot ce simţea. Dar nu voia să-i spună în felul ăla. A tât de devreme. Şi la telefon. M ai ales că ştia părerea ei despre Romeo şi

Julieta. Park îl aştepta pe fratele lui mai mic să se schimbe. A

In fiecare duminică se îmbrăcau frumos, în pantaloni ele­ ganţi şi pulovere, şi cinau cu bunicii lor. Dar Josh juca Super Mario şi nu mai termina. (Mai avea puţin şi ajun­ gea la ţestoasa infinită pentru prima oară.)

131

R ainbow R owell

— Eu plec, a strigat Park, ca să-l audă părinţii. Ne vedem acolo. A alergat prin curte, pentru că nu voia să-şi pună haina pe el. în casa bunicilor mirosea a şniţel de pui. Bunica lui nu avea decât patru feluri de mâncare în repertoriul cinelor de duminică: şniţel de pui, şniţel de vită, friptură înă­ buşită din carne de vită şi pastramă de vită - dar toate erau bune. Bunicul lui se uita la T V în living. Park s-a oprit şi l-a îmbrăţişat pe jumătate, pe urmă s-a dus în bucătărie s-o îmbrăţişeze pe bunica. Era aşa de mică, încât până şi Park era mai înalt decât ea. Toate femeile din familia lui erau micuţe şi toţi bărbaţii erau uriaşi. Doar lui Park îi lipsea asta din A D N . Poate că genele coreene dăduseră totul peste cap. Dar asta nu explica faptul că Josh era uriaş. Josh parcă nu avea niciun fel de genă coreeană. Ochii lui erau căprui şi doar foarte puţin migdalaţi - doar cu un pic de migdală. Avea părul închis la culoare, dar în niciun caz negru. Josh arăta ca un puşti german sau polonez solid, doar că ochii i se făceau mici de tot când zâmbea. Bunica lor s-ar fi zis că e orice, numai irlandeză nu. Sau poate Park credea asta doar pentru că toţi cei din familia tatălui său făceau atâta caz de faptul că sunt irlandezi, în fiecare an, de Crăciun, Park primea un tricou pe care scria „Sărută-mă, sunt irlandez". A aranjat masa fără să aştepte să fie rugat - el se ocu­ pa de asta întotdeauna. Când a ajuns şi m am a lui, a stat în bucătărie cu ea si cu bunica, si le-a ascultat bârfele despre vecini. — A m aflat de la Jamie că Park are o relaţie serioasă cu una dintre fetele care stau la Richie Trout, a zis bunica.

132

Eleanor şi Park Park nu era deloc surprins că tatăl lui o informase deja - nu putea păstra un secret. — Toată lumea vorbeşte de prietena lui Park, a zis m am a lui, numai Park nu. — A m auzit că e roşcată, a spus bunica. Park se prefăcea că citeşte ziarul. — N -ar trebui să crezi ce spun bârfele, bunico. — Da, n-aş mai crede, dacă ne-ai prezenta-o. El şi-a dat ochii peste cap. Iar asta l-a făcut să se gân­ dească la Eleanor. L -a făcut să simtă că ar vrea să le spu­ nă de ea, doar ca să aibă un motiv să-i pronunţe numele. — îm i pare rău de copiii care stau în casa aia, a zis bunica lui. Băiatul ăla al familiei Trout a fost tot timpul pus pe rele. Nouă ne-a distrus cutia poştală când era tatăl tău în armată. Ştiu că el a făcut-o, pentru că era singu­ rul de pe-aici care avea un El Camino. A crescut acolo, în căsuţa aia, până când s-au mutat ai lui în altă parte, într-un loc şi mai uitat de lume. în Wyoming, parcă. Ca să scape de el, probabil. — Şşt, a întrerupt-o m am a lui, căreia i se părea că bunica era puţin prea caustică pentru gustul ei. — Noi credeam că şi el s-a mutat în vest, dar acum s-a întors cu o nevastă mai în vârstă ca el, care arată ca un star de cinema, şi cu o droaie de copii vitregi cu părul roşcat. Gil i-a zis bunicului tău că au şi-un câine mare. Eu niciodată... Park sim ţea că ar trebui să sară în apărarea lui Eleanor, dar nu ştia cum. — Nu m ă surprinde că-ţi plac roşcatele, i-a zis ea. Bunică-tu a fost îndrăgostit de o roşcată. Din fericire pentru mine, ea nici nu-1 băga în seamă. C e-ar fi spus bunica lui dacă i-ar fi prezentat-o pe Eleanor? Ce le-ar spune vecinilor?

133

R ainbow R owell

Şi maică-sa ce-ar spune? S-a uitat la mama lui, care pisa cartofii pentru piure cu un zdrobitor mai mare decât braţul ei. Era îmbrăcată cu 9 nişte blugi prespălaţi şi un tricou roz cu anchior, şi avea cizme de piele cu franjuri. La gât, un lănţişor cu un înger de aur şi, la urechi, cruci lungi de aur. A r fi fost cea mai populară fată din autobuz. Nu şi-o putea închipui trăind altundeva.

Eleanor N u o minţise pe m am a ei niciodată. N u în lucrurile importante, în orice caz. Dar duminică seara, când Richie se dusese într-un bar, Eleanor i-a zis mamei ei că s-ar putea să meargă în vizită la o colegă ziua următoare. — Cine e colega asta? a întrebat maică-sa. — Tina, a spus Eleanor - fusese primul nume care-i venise în minte. E din cartier. M am a ei nu era atentă. Richie întârzia şi friptura lui se usca în cuptor. Dacă o scotea, se enerva că se răcise. Dar, dacă o lăsa acolo, se enerva că era tare. — Bine, i-a zis. M ă bucur că începi să-ţi faci prietene.

134

Capitolul 20

Eleanor Oare el o să fie altfel acum, după ce îi spusese că o iubeşte? (Sau că o iubise, un minut, două, vineri seara măcar cât să o spună.) Oare el o să fie altfel acum? Oare o să fie distant? Era altfel. A răta mai bine ca niciodată. Când a urcat în autobuz, Park stătea drept în scaun, ca să-l poată vedea mai uşor. (Sau ca s-o vadă el mai uşor.) Iar după ce s-a ridicat ca să-i facă loc să ajungă la scaunul ei, s-a aşezat din nou, lipindu-se de ea, şi s-au lăsat amândoi mai jos în scaun. — A fost cel mai lung weekend din viaţa mea, i-a zis el. Eleanor a râs şi s-a sprijinit de el. — Te-ai plictisit de mine? a întrebat-o el. A r fi vrut să poată şi ea să spună lucruri de genul ăsta. Să-i pună întrebări de-astea, fie şi în glumă. — Da, a răspuns Eleanor. Până peste cap. — Serios? — Chiar nu. Eleanor i-a dat haina la o parte şi i-a strecurat caseta cu The Beatles în buzunarul tricoului. El i-a prins mâna şi i-a ţinut-o în dreptul inimii. — Ce-i asta? a întrebat Park, scoţând caseta cu mâna liberă. — Cele mai bune piese din toate timpurile. Cu plăcere.

135

R ainbow R owell

I-a mişcat mâna pe piept şi ea a roşit. — Mulţumesc, a zis Park. A aşteptat să ajungă la vestiarul ei ca să-i dea vestea. Nu voia să fie auzită de altcineva. El stătea lângă Eleanor şi-şi împingea intenţionat rucsacul în um ărul ei. — I-am spus mamei că s-ar putea să trec pe la o prie­ tenă după ore. — Serios? — Da, dar nu e neapărată nevoie să fie azi. N u cred că o să se răzgândească. — Nu, azi. Vino azi. — Nu trebuie să vorbeşti mai întâi cu m am a ta? — Nu, a zis el dând din cap. A m voie să stau cu fete în camera mea, dacă las uşa deschisă. — Fete? Au trecut atâtea fete prin camera ta încât să fie nevoie de această regulă? — O, da. M ă cunoşti doar. „N u te cunosc", şi-a zis ea, „nu de-adevăratelea.“

Park Pentru prima oară după multe săptămâni, Park nu a simţit că i se strânge stomacul în drum spre casă la gân­ dul că trebuie să se umple cât mai mult de prezenţa ei ca să reziste până a doua zi. A ltceva îl neliniştea acum. U rm a să i-o prezinte pe Eleanor mamei lui şi o vedea acum prin ochii ei. M am a lui era o cosmeticiană care vindea Avon. Nu ieşea niciodată din casă fără să-şi mai dea o dată genele cu rimei. Când apărea Patti Smith la Saturday Night Live, ea se enerva.

136

Eleanor şi Park — De ce vrea să arate ca bărbat? E tare trist. Eleanor purta azi haina de mătase în ape şi o cămaşă cadrilată de cowboy. Avea mai multe în comun cu bunicul lui decât cu mama lui. Şi nu era vorba doar de haine, ci şi de felul ei de a fi. Eleanor nu era... drăgălaşă. E ra bună. E ra corectă. E ra onestă. A r fi ajutat în mod sigur o bătrână să treacă strada. Dar nimeni - nici măcar bătrâna aia - n-ar fi zis vreodată „O ştii pe Eleanor Douglas? Ce fată drăguţă". Mamei lui îi plăcea drăgălăşenia. Adora drăgălăşenia, îi plăceau zâmbetele, conversaţia uşoară şi contactul vizu­ al... Adică toate lucrurile cu care Eleanor n-avea nicio legătură. Pe de altă parte, m am a lui nu înţelegea sarcasmul. Iar el era destul de sigur că nu era o chestiune de limbă. Pur şi simplu nu înţelegea. Lui David Letterm an îi spunea „ăla urât şi rău care vine după Johnny". Park şi-a dat seama că îi transpirau palmele şi i-a dat drumul mâinii lui Eleanor. I-a pus m âna pe genunchi şi asta l-a făcut să se simtă aşa de bine, era ceva aşa de nou, că preţ de câteva minute nu s-a mai gândit la m am a lui. Când au ajuns la staţia lui, s-a ridicat şi a aşteptat-o. Dar ea a clătinat din cap. — N e vedem acolo, i-a spus S-a simţit uşurat. Apoi vinovat. Imediat cum a pornit autobuzul, a alergat spre casă. Fratele lui nu avea cum să fie acasă la ora aia, din fericire. — M amă! — Aici! a strigat ea din bucătărie. îşi dădea unghiile cu un lac roz sidefat. — M am ă. Bună. H m , Eleanor trece pe-aici în câteva minute. Este... hm... este Eleanor a mea. Acum. E OK?

137

R ainbow R owell

— Chiar acum? a întrebat ea agitând sticla. Şi biluţele din sticlă zornăiau. — Da, să nu facem prea mare caz, da? Fii... fii relaxată. — OK, a zis ea. Sunt relaxată. El a dat din cap aprobator, pe urmă s-a uitat prin bucă­ tărie şi living, ca să fie sigur că nu e nimic ciudat la vede­ re. S-a uitat şi la el în cameră. M am a lui îi făcuse patul. A deschis uşa înainte ca Eleanor să apuce să bată. — Bună! a zis ea. Părea emoţionată. Sau, mai degrabă, enervată, dar asta din cauză că era emoţionată. — Bună! a zis el. Toată dimineaţa nu se gândise decât cum să facă să petreacă mai mult timp cu Eleanor, iar acum, când era în faţa lui, îşi dorea să se fi gândit mai bine înainte să o cheme la el. — Intră. Şi să zâmbeşti, da? a zis el, în penultimul ceas. — Ce? — Zâmbeşte. — De ce? — Nu contează. M am a lui stătea în pragul bucătăriei. — M am ă, ea este Eleanor. M am a lui a zâmbit larg. Eleanor a zâmbit şi ea, dar nu i-a ieşit prea bine. A i fi zis că îşi apăra ochii de o lumină prea puternică sau că se pregăteşte să-i dea cuiva o veste proastă. I s-a părut că mamei lui i se dilată pupilele, dar proba­ bil era doar o închipuire. Eleanor s-a apropiat de m am a lui, cu mâna întinsă, dar ea şi-a scuturat mâinile, într-un gest care voia să spună „scuze, nu mi s-a uscat oja“, dar pe care Eleanor nu părea să-l recunoască.

138

Eleanor şi Park — M ă bucur să te cunosc, Eleanor. Ell-e-no. — M ă bucur să vă cunosc, a zis Eleanor, tot ciudată hi cu ochii mijiţi. — Stai aproape, poţi ajunge pe jos? a întrebat-o mama lui. Eleanor a dat din cap că da. — A sta e bine, a zis m am a lui Park. Eleanor a clătinat din cap. — Vreţi nişte suc? Ceva de mâncare? — Nu, a spus Park, expeditiv. Poate tu... Eleanor a dat din cap în semn că nu. — O să ne uităm puţin la televizor, a zis el, bine? — Sigur, a zis m am a lui. Ştii unde m ă găseşti. S -a întors în bucătărie, iar Park s-a îndreptat spre canapea. A r fi vrut să stea într-o casă cu etaj sau cu o pivniţă renovată. Când se ducea la Cal, m am a lui îi tri­ mitea jos şi îi lăsa în pace. Park s-a aşezat pe canapea. Eleanor s-a aşezat şi ea la celălalt capăt. Se uita fix în podea şi-şi rodea pieliţele de la unghii. Park a dat drumul la M T V şi a inspirat adânc. După câteva minute, s-a mutat mai la mijlocul cana­ pelei. — Hei! a zis el. Eleanor se uita fix la m asa joasă. Pe m asă erau stru­ guri negri. Mamei lui îi plăceau la nebunie strugurii. — Hei! a zis el din nou şi s-a dat mai aproape de ea. — De ce mi-ai spus să zâmbesc? l-a întrebat Eleanor în şoaptă. — Nu ştiu, pentru că aveam emoţii. — De ce să ai emoţii? Eşti la tine acasă. — Ştiu, dar până acum n-am mai invitat pe cineva ca tine acasă. Eleanor s-a uitat la televizor. Era un clip cu Wang Chung.

139

R ainbow R owell

S-a ridicat brusc. — Ne vedem mâine. — Nu, a spus el, ridicându-se. Cum? De ce? — Aşa. Ne vedem mâine. — Nu, i-a zis Park, prinzând-o de coatele mâinilor. Doar ce-ai ajuns. Ce s-a întâmplat? — Cineva ca mine? a întrebat ea, cu o privire rănită. — N u asta voiam să spun. Voiam să spun cineva la care ţin. Eleanor a inspirat adânc şi a dat din cap în semn că nu-1 crede. îi curgeau lacrimi pe obraji. — Nu contează. Nu ar trebui să fiu aici, o să te fac de râs. M ă duc acasă. — Nu, a zis el trăgând-o mai aproape. Linişteşte-te, da? — Şi dacă mă vede m am a ta plângând? — N -ar fi... grozav, dar nu vreau să pleci. îi era team ă că n-avea să mai vină niciodată dacă o lăsa să plece. — Hai, stai lângă mine. Park s-a aşezat şi a tras-o pe Eleanor lângă el, iar acum el stătea între ea şi bucătărie. — Urăsc să cunosc oameni noi, a şoptit ea. — De ce? — Pentru că oamenii nu m ă plac. — Mie mi-a plăcut de tine. — Ba nu, a trebuit să lupt cu tine. — Acum îmi place de tine, a zis el punându-şi o m ână în jurul ei. — Nu face asta. Dacă intră mama ta? — N -o să-i pese. — îm i pasă mie, a zis Eleanor, dându-i mâna la o parte. E prea mult. Nu m ă simt bine. — Bine, a zis el şi a lăsat-o în pace. Numai nu pleca.

140

Eleanor şi Park Ea a încuviinţat din cap şi s-a uitat la televizor. După un timp, după vreo douăzeci de minute, poate, s-a ridicat din nou. — M ai stai puţin, a zis el. Nu vrei să-l cunoşti pe tata? — îm i doresc super tare să nu-1 cunosc pe tatăl tău. — Vii şi mâine? — Nu ştiu. 9 — A ş vrea să te pot conduce acasă. — M ă poţi conduce la uşă. Iar el a condus-o. — îi spui tu mamei tale la revedere din partea mea? N u vreau să creadă că sunt nepoliticoasă. — Da. Eleanor a ieşit pe verandă. — Hei, a zis el, dar a sunat dur si enervat. Ti-am zis să zâmbeşti pentru că eşti frumoasă când zâmbeşti. Eleanor a coborât scările, apoi s-a întors şi l-a privit. — A r fi fost mai bine să crezi că sunt frumoasă când nu zâmbesc. — Nu asta am vrut să spun, a zis el, dar ea plecase deja. Când s-a întors în casă, mam a lui a ieşit zâmbitoare din bucătărie. — Eleanor a ta e drăguţă, a zis ea. Park a dat din cap că da şi s-a dus la el în cameră. „N u“, şi-a zis el aruncându-se pe pat. „Nu este.“

Eleanor Probabil o să se despartă de ea mâine. A sta e. Măcar nu va fi nevoie să-l cunoască pe taică-su. Doamne, oare cum o fi taică-su? Sem ăna cu Tom Selleck - văzuse o

141

R ainbow R owell

fotografie de familie pe consola TV. Şi Park, în generală? Extrem de simpatic. De pus în dicţionar, în dreptul cuvân­ tului simpatic. Toţi din familia lui erau simpatici. Chiar şi fratele lui alb. Mama lui semăna cu o păpuşă. în Vrăjitorul din Oz - car­ tea, nu filmul - , Dorothy ajunge într-un loc care se numeşte Ţara Oamenilor de Porţelan, şi toţi oamenii de-acolo sunt micuţi şi perfecţi. Când era mică şi mama ei îi citea poves­ tea asta, Eleanor credea că cei din Ţara Oamenilor de Porţelan erau chinezi, ca porţelanul. Dar de fapt erau din ceramică - sau se transformau în ceramică dacă voiai să iei unul cu tine înapoi în Kansas. Eleanor şi l-a imaginat pe tatăl lui Park, Tom Selleck, ascunzând-o pe soţia lui din porţelan în vesta militară şi scoţând-o pe ascuns din Coreea. M am a lui Park o făcea să se simtă uriaşă. Eleanor nu f era cu m ult m ai înaltă decât ea, poate doar cu câţiva centimetri. Dar se simţea mult mai masivă. Dacă ar fi venit un extraterestru să studieze formele de viată de pe Pământ, nici n-ar fi crezut că ele două fac parte din aceeaşi specie. Când era în preajma unor fete care arătau aşa - ca mama lui Park, ca Tina, ca majoritatea fetelor din cartier - , se între­ ba unde-şi ţineau organele. Cum era posibil să aibă sto­ mac, intestine, rinichi şi să poarte blugi atât de strâmţi? Eleanor ştia că era grasă, dar nu se simţea chiar aşa de grasă. îşi simţea totuşi oasele şi muşchii sub piele, şi tot mari erau. M am a lui Park ar fi putut să poarte cutia tora­ cică a lui Eleanor ca pe o vestă largă. Park mai mult ca sigur avea să se despartă de ea, şi nu din cauză că era imensă. O să se despartă de ea din cauză că era o imensă bătaie de cap. Pentru că ea nu putea să stea lângă oameni normali fără să se panicheze.

142

Eleanor şi Park Fusese prea mult. M am a lui frumoasă, perfectă. Casa lui normală, perfectă. Eleanor nici nu ştiuse că existau astfel de case în cartierul ăla de rahat: case cu mochetă din perete-n perete şi cu coşuleţe cu potpourri peste tot. Nu ştiuse că există astfel de familii. Singurul lucru care o consola când se gândea că stă în varza aia de cartier era faptul că toţi cei care locuiau acolo erau şi ei varză. Colegii n-aveau decât s-o urască pentru că era mare şi ciudată, dar n-aveau cum s-o urască din cauza familiei şi casei ei distruse, pentru că aşa erau toate acolo. Familia lui Park era familia Cleaver1. Ii zisese că buni­ cii lui stau în casa vecină - aveau ghivece cu flori, pen­ tru numele lui Dumnezeu. Familia lui era practic familia Walton1 2. Fam ilia lui Eleanor era varză încă dinainte să vină Richie şi să aducă iadul peste ei. Ea nu avea ce căuta în livingul lui Park. Nu se simţea nicăieri la locul ei, mai puţin atunci când stătea lungită în propriul pat, închipuindu-şi că este altundeva.

1 Familia Cleaver apare în sitcomul american Leave It to Beaver! {Las’ p e Beaver!), fiind asociată cu idealul familiei perfecte de la jum ătatea secolului XX: tatăl înţelept, mama iubitoare, fiul sportiv şi fiul năzdrăvan. (N. tr.) 2 Familia Walton, din serialul cu acelaşi nume The Waltons reprezintă familia americană din anii 1930 - 1940. (N. tr.)

143

Capitolul 21

Eleanor Când Eleanor a ajuns la locul ei în dimineaţa urm ă­ toare, Park nu s-a ridicat s-o lase să intre. Doar s-a dat la o parte. Parcă nici nu voia să se uite la ea. După ce i-a întins nişte benzi desenate, a evitat-o. Steve era foarte gălăgios. Poate că tot timpul era aşa. Când o ţinea Park de mână, Eleanor nici gândurile nu şi le mai auzea. Toată lumea din spate cânta imnul echipei statului Nebraska. In weekend era un meci mare, împotriva celor din Oklahoma sau Oregon, sau ceva de genul. Domnul Stessman le promisese că le dă puncte suplimentare toată săptămâna dacă vin îmbrăcaţi în roşu, care era culoarea echipei. N-ai fi zis că domnul Stessman era atât de sensibil la toată aiureala aia cu Husker1, dar nimeni nu părea imun. M ai puţin Park. El avea un tricou U 2, cu poza unui băieţel pe piept. Eleanor nu dormise toată noaptea, gândindu-se că Park o s-o termine cu ea, iar acum nu voia decât să-i fie curmată suferinţa. L-a tras de mânecă. — Da? a zis Park calm. — Te-ai plictisit de mine? 1 Echipa Universităţii Nebraska-Lincoln. (N. tr.)

144

Eleanor şi Park Nu întrebase în glumă. Pentru că nu glumea. El a dat din cap că nu, dar tot pe geam se uita. — Eşti supărat pe mine? Park stătea cu mâinile în poală, cu degetele încrucişa­ te, ca şi cum ar fi avut de gând să se roage. — îm i pare rău, a zis ea. — Nici măcar nu ştii de ce sunt supărat. — Dar tot îmi pare rău. S-a uitat la ea şi a zâmbit puţin. — Vrei să ştii? a întrebat-o. — Nu. — De ce? — Pentru că mai mult ca sigur e vorba de ceva ce nu pot schimba. — De exemplu? — Că sunt ciudată. Sau... că am făcut un atac de panică în livingul tău. — Cred că în parte a fost şi vina mea. — îm i pare rău. — Eleanor, stai, ascultă-mă, sunt supărat pentru că mi se pare că tu te-ai hotărât să pleci imediat cum ai intrat în casă, poate chiar înainte. — M i se părea că n-am ce căuta acolo. Nu spusese asta suficient de tare cât să-i acopere pe monştrii din spate. (Serios, era mai rău când cântau decât când urlau.) — M i se părea că nu vrei să fiu acolo, a zis ea, mai tare. Din felul în care o privea Park, muşcându-şi buza de jos, a ştiut că avea măcar puţină dreptate. A r fi vrut să nu fie aşa. A r fi vrut să-i spună că îşi dorea să fie acolo, că voia să mai vină la el şi s-o ia de la capăt.

145

R ainbow R owell

Park a zis ceva, dar nu l-a putut auzi, pentru că toţi elevii din spate scandau. Steve stătea în spate, pe culoar, dând din mâinile lui de gorilă ca un dirijor.

Hai! Roş-căţoi! Hai! Roş-căţoi! Hai! Roş-căţoi! Eleanor s-a uitat în jur. Toată lumea striga.

Hai! Roş-căţoi! Hai! Roş-căţoi! A simţit că-i îngheaţă vârfurile degetelor. S-a uitat din nou în jur şi şi-a dat seama că toţi o priveau.

Hai! Roş-căţoi! Şi-a dat seama că despre ea era vorba, nu despre m as­ cota Husker.

Hai! Roş-căţoi! S-a uitat la Park. Şi el ştia. Se uita fix înainte. îsi ţinea pumnii încleştaţi pe lângă corp. Nu-1 recunoştea. — E în regulă, a zis ea. El a închis ochii şi a clătinat din cap - nu, nu era în regulă. A utobuzul a parcat în faţa şcolii, iar Eleanor abia aştepta să coboare. Scandările s-au transformat în râse­ te. Park era în spatele ei, dar s-a oprit după ce-a coborât. Şi-a aruncat rucsacul pe jos şi şi-a scos haina. — Hei, a zis Eleanor, stai, nu! Ce faci? — Vreau să pun punct poveştii ăsteia. — Nu. Lasă-i! Nu merită. — Dar tu da, a zis el înverşunat, uitându-se la ea. Tu meriţi. 9 — Nu o faci pentru mine, a zis ea şi ar fi vrut să-l ia de-acolo, dar nu simţea că e al ei şi că are acest drept. Eu nu vreau să faci asta.

146

Eleanor şi Park — M -am săturat să tot râdă de tine. Steve cobora din autobuz, aşa că Park şi-a strâns iar pumnii. — Să râdă de mine? Sau de tine? a întrebat ea. A privit-o şocat. Şi a ştiut că avea dreptate şi de data asta. La naiba! De ce o tot lăsa să aibă dreptate când era vorba de rahaturile astea? — Dacă o faci pentru mine, a zis Eleanor, cu toată înverşunarea de care era în stare, atunci ascultă-mă. Nu vreau să faci asta. A privit-o drept în ochi. Ochii lui erau atât de verzi, încât băteau spre galben. Respira sacadat şi faţa lui aurie se înroşise. 9 — Pentru mine? l-a întrebat. El a dat din cap că da. N u-şi lua ochii de la Eleanor. Părea s-o implore. — E în regulă, a zis ea. Te rog. Să mergem. Park si-a închis ochii si, într-un târziu, a încuviinţat dând din cap. Ea s-a aplecat să-i ia haina şi l-a auzit pe Steve. — Aşa, Roşcăţoi. Arată-ne ce ai. Park a dispărut în secunda aia. Când s-a uitat după el, l-a văzut împingându-1 pe Steve în spatele autobuzului. Arătau ca David şi Goliat - numai că David nu se apropiase de Goliat, ca să nu şi-o ia pe coajă. Colegii deja ţipau: Bătaie! Veneau fugind din toate păr­ ţile. A alergat şi Eleanor. L -a auzit pe Park. — M -am săturat de gura ta mare. Şi l-a auzit pe Steve. — Eşti sigur că vrei asta?

147

R ainbow R owell

L -a împins cu forţă pe Park, dar Park n-a căzut. A făcut câţiva paşi în spate, şi-a scos un um ăr în faţă, a sărit şi l-a lovit pe Steve cu piciorul drept în gură. Toată lumea şi-a ţinut răsuflarea. Tina a ţipat. Steve s-a aruncat înainte aproape imediat cum şi-a coborât Park piciorul, agitându-şi pumnii mari şi lovindu-1 pe Park în cap. Eleanor a crezut că-1 vede murind. S -a dus repede să se pună între ei, dar Tina era deja acolo. Atunci a venit unul dintre şoferi. Şi un director adjunct. Toţi încercau să-i despartă. Park gâfâia şi îşi ţinea capul în jos. Steve se ţinea de gură. îi curgea sângele pe bărbie în valuri. — Cristoase, Park, ce dracu’ te-a apucat? Cred că mi-ai rupt un dinte. Park şi-a ridicat capul. Avea faţa plină de sânge. Şi-a pierdut echilibrul şi l-a prins directorul adjunct. — Să o laşi... pe prietena mea... în pace. — Nu ştiam că e prietena ta! a ţipat Steve şi din gură i-a curs din nou un val de sânge. — Doamne, Steve! N -ar trebui să conteze. — Contează, a bolborosit Steve. Eşti prietenul meu. N -am ştiut că e prietena ta. Park şi-a pus m âinile pe genunchi şi a dat din cap, aruncând stropi de sânge pe trotuar. — Uite că e. — Bine, a zis Steve. Isuse! Se adunaseră destui adulţi care să-i dirijeze acum pe elevi spre clădirea şcolii. Eleanor a pus haina şi rucsacul lui Park în vestiarul ei. Nu ştia ce să facă cu el de fapt.

148

Eleanor şi Park Nici cu ea nu ştia ce să facă. Nu ştia ce să simtă. Trebuia să fie fericită că Park zisese că era prietena lui? Ei nu-i ceruse părerea. Şi nu era ca şi cum o zisese cu cine ştie ce bucurie. O zisese cu capul în jos şi cu faţa plină de sânge. Trebuia să-şi facă griji pentru el? Putea să facă un atac cerebral, să intre în comă? De fiecare dată când se bătea cineva în familia ei, mama începea să ţipe: „Nu în cap, nu în cap!“ Şi nu era aiurea să-şi facă atâtea griji pentru faţa lui Park? Steve avea genul de faţă la care nu conta dacă îi mai lipseau câţiva dinţi sau nu. Câteva găuri în zâmbetul lui îl ajutau să arate mai golan, cum îi plăcea lui. Dar faţa lui Park era ca o operă de artă. Nu una biza­ ră, urâtă. Park avea tipul de faţă pe care-o pictai ca să rămână în istorie. Trebuia să fie supărată în continuare pe el? Trebuia să fie indignată? Să ţipe la el când îl vedea la engleză: „A i făcut-o pentru mine? Sau pentru tine?“ I-a pus haina în vestiar şi s-a aplecat s-o miroasă. Miro­ sea a săpun Irish Spring, a potpourri, vag, şi a încă ceva: a băiat - altfel nu ştia cum să-l descrie.

Park n-a venit nici la engleză, nici la istorie, şi nu l-a văzut nici în autobuz. Nici Steve. Tina a trecut pe lângă scaunul lui Eleanor cu nasul pe sus. Eleanor s-a uitat în altă parte. Toată lumea în autobuz vorbea despre bătaia de dimineaţă. „Kung Fu, dracu’ să mă ia, David Carradine şi alta nu.“ Şi „La dracu’ cu David Carradine, a fost Chuck Norris curat“. Eleanor a coborât la statia lui Park. 9

149

R ainbow R owell

Park Era suspendat două zile. Steve era suspendat două săptămâni, fiindcă era a treia oară când se bătea cu cineva în anul ăla. Park se simţea destul de prost din cauza asta, pentru că el începuse, dar când se gândea câte tâmpenii făcea Steve în fiecare zi şi scăpa basma curată... M am a lui Park s-a supărat aşa de tare, că n-a vrut să se ducă să-l ia de la şcoală. L -a sunat pe tatăl lui la birou. Când a venit, directorul a crezut că era tatăl lui Steve. — De fapt, a zis taică-su, celălalt e al meu. Asistenta şcolii i-a spus că Park nu trebuia să meargă la spital. Dar nu arăta deloc bine. Avea un ochi vânăt şi probabil nasul rupt. Steve a trebuit să meargă la spital. I se clătina un din­ te, iar asistenta credea că are şi un deget rupt. Park a stat în cancelarie cu o pungă de gheaţă pe faţă în timp ce tatăl lui stătea de vorbă cu directorul. Secre­ tara i-a adus un Sprite din biroul profesorilor. Taică-su nu i-a spus nimic decât după ce a pornit maşina. — Taekwondo este arta autoapărării, a zis el sever. Park n-a răspuns. îi zvâcnea toată faţa. Asistenta nu avea voie să prescrie Tylenol. — Chiar l-ai lovit în fată? Park a dat din cap că da. — înseam nă că a fost o lovitură din aer. — Salt şi lovitură în cârlig cu întoarcere, a mormăit Park. — N-are cum! Park a vrut să se uite urât la el, dar orice muşchi pe care-1 mişca îl făcea să simtă că e lovit în faţă cu pietre.

150

Eleanor şi Park — A re noroc că porţi tenişi şi iarna... Serios, salt şi lovitură în cârlig cu întoarcere? Park a dat din cap. — Maică-ta o să sară până-n tavan când te vede. Era la bunica, plângea când m -a sunat. Tatăl lui avusese dreptate. Când a intrat în casă, maică-sa era complet incoerentă. L -a luat de umeri şi s-a uitat la faţa lui, dând din cap dezaprobator. — Te baţi! i-a spus împungându-1 în piept cu arătăto­ rul. Te baţi ca maimuţă albă proastă... N-o mai văzuse aşa supărată decât pe Josh până atunci - o văzuse odată aruncându-i un coş cu flori de mătase în cap - , dar niciodată pe el. — Pierdere, zicea ea, pierdere! Bătaie! Nici de faţa ta n-ai grijă. Tatăl lui a încercat să-i pună m âna pe umăr, dar nu l-a lăsat. — Dă-i o bucată rece de carne băiatului, Harold, să şi-o pună pe faţă, a zis bunica, aşezându-1 pe Park la masa din bucătărie şi inspectându-i faţa. — Nu prăpădesc carnea pe aşa ceva, a zis bunicul lui. Taică-su a scos un Tylenol din bufet şi i l-a dat, cu un pahar cu apă. — Poţi să respiri? l-a întrebat bunica. — Doar pe gură. — Taică-tu a avut nasul spart de atâtea ori, că acum nu mai respiră decât printr-o nară. De-aia sforăie ca un marfar. — Gata cu taekwondo! a zis mama lui. Gata cu luptele! — Mindy... a zis tatăl lui. S-a întâmplat doar o dată. Ii lua apărarea unei fete de care se iau colegii lui tot timpul.

151

R ainbow R owell

— Nu e doar o fată, a mormăit Park - când vorbea, îi vibra fiecare oscior din cap, din cauza vocii. E prietena mea. A şa spera, cel puţin. — Roşcata? a întrebat bunica. — Eleanor, a zis el. Numele ei... este Eleanor. — Nicio prietenă, nu, a spus m ama lui, încrucişându-şi braţele. Pedepsit.

Eleanor Când Eleanor a sunat la uşă, i-a deschis M agnum D.P.1 — Bună ziua, a zis ea, încercând să zâmbească. Sunt colegă de şcoală cu Park. I-am adus cărţile şi haina. Tatăl lui Park a privit-o din cap până-n picioare, dar nu ca şi cum ar fi studiat-o, slavă Domnului. M ai degrabă a măsurat-o. (Inconfortabil, oricum.) — Tu eşti Helen? a întrebat-o. — Eleanor, a zis ea. — Eleanor, aşa... Numai puţin. N -a mai apucat să-i spună că nu voia decât să-i lase lucrurile lui Park şi să plece, că a şi dispărut. A lăsat uşa deschisă, iar Eleanor l-a auzit vorbind cu cineva, cu mama lui Park, probabil. „Hai, Mindy...“ şi „Doar câteva minu­ te", apoi, chiar înainte să se întoarcă la uşă: „Credeam că e mult mai mare, cu porecla asta, Roşcăţoi." — Voiam doar să las astea, a zis Eleanor când el a deschis cadrul cu plasă al uşii. — Mulţumesc, a zis el. Intră. 1 Personaj interpretat de Tom Selleck în serialul M agnum EI. (Magnum, D[etectiv].P[articular].). (N. tr.)

152

Eleanor şi Park Eleanor a ridicat rucsacul lui Park. — Serios, puştoaico, intră şi dă-i-1 tu. Sunt sigur că vrea să te vadă. „N u prea cred“, şi-a zis ea. Dar l-a urmat prin living, pe holul scurt care ducea la camera lui Park. Tatăl lui a bătut uşor şi a băgat capul pe uşă. — Hei. Sugar Ray1. A venit cineva să te vadă. Vrei să-ţi pudrezi nasul mai întâi? A lăsat-o pe Eleanor să intre şi a plecat. Camera lui Park era mică şi plină cu tot felul de lucruri. Vrafuri de cărţi, casete, benzi desenate. Machete de avioa­ ne. Machete de maşini. Jocuri de masă. Deasupra patului avea un sistem solar rotitor - sem ăna cu chestiile alea care se pun deasupra pătuţurilor de copii. Park era întins pe pat şi încerca să se sprijine pe coate când a intrat ea. Lui Eleanor i s-a tăiat respiraţia când l-a văzut. Arăta mult mai rău ca înainte. Avea un ochi aşa de umflat, că nu i se mai deschidea, iar nasul i se făcuse mare şi vânăt. îi venea să plângă. Şi să-l sărute. (Orice lucru o făcea să-şi dorească să-l sărute, de fapt. Dacă Park i-ar fi zis că are păduchi şi lepră, şi viermi în gură, ea tot s-ar fi dat cu strugurel. Doamne sfinte!) — Eşti bine? Park a dat din cap că da şi s-a sprijinit cu spatele de tăblia patului. Eleanor a lăsat jos manualele şi haina şi s-a apropiat de pat. El i-a făcut loc, aşa că s-a aşezat. — Aoleo, a zis, dezechilibrându-se şi făcându-1 şi pe el să cadă într-o parte. 1 Sugar Ray Robinson (1921 - 1989) a fost un celebru boxer profesionist american. (N. tr.)

153

R ainbow R owell

Park a gemut şi a prins-o de mână. — îm i cer scuze, a spus ea, vai de mine, îmi cer scuze, eşti bine? Nu mă aşteptam să fie o saltea de apă. I-a venit să râdă numai când a pronunţat cuvintele alea, „saltea de apă“. Park a râs şi el puţin - râsul lui suna ca un sforăit. — M am a l-a cumpărat, a zis el. Crede că e bun pentru spate. îşi ţinea ochii închişi aproape de tot, chiar şi pe cel sănătos, şi vorbea cu gura mai mult închisă. — Te doare când vorbeşti? 9 Park a dat din cap da. O ţinea în continuare de braţ, deşi acum Eleanor îşi recăpătase echilibrul. O ţinea chiar mai strâns. L-a mângâiat uşor pe păr cu cealaltă mână. I-a înde­ părtat părul de pe faţă. Era moale şi aspru în acelaşi timp, şi parcă simţea fiecare fir sub degetele ei. — îm i pare rău, a zis el. Eleanor nu l-a întrebat de ce. I se adunaseră lacrimi în colţul ochiului stâng şi i se scurgeau pe obrazul drept. Ea a început să i le şteargă, dar nu voia să-l atingă. — E-n regulă... a zis Eleanor, lăsându-şi mâna în poală. Se întreba dacă tot mai voia să se despartă de ea. Dacă da, nu avea de ce să-l acuze. — A m stricat tot? a întrebat el. — Tot... ce? a şoptit ea, parcă tem ându-se că l-ar fi putut durea şi auzul. — Tot... noi. Eleanor a clătinat din cap, deşi el probabil n-o vedea. — Imposibil. Şi-a lăsat mâna să-i alunece pe braţ până la m âna ei şi a strâns-o. Eleanor îi vedea muşchii încordându-i-se la antebraţ şi puţin sub mâneca tricoului.

154

Eleanor şi Park — Cred că ti-ai distrus fata. 5 9 Park a mormăit. — A sta e bine, a zis ea, erai cam prea drăguţ pentru mine, oricum. — Crezi că sunt drăguţ? a întrebat-o cu o voce groasă, trăgând-o de mână. Se bucura că el nu-i putea vedea faţa. — Cred că eşti... 9 Frumos. Fascinant. Ca oamenii aceia din miturile gre­ ceşti care făceau zeii să nu mai vrea să fie zei. Vânătăile şi umflăturile parcă îl făceau şi mai frumos. Chipul lui părea gata să iasă din crisalida în care era prins. — O să râdă în continuare de mine, a izbucnit ea. Băta­ ia asta nu schimbă nimic. Nu poţi să sari la bătaie de fiecare dată când cineva crede că sunt ciudată sau urâtă... Promite-mi că n-o să încerci să-i baţi pe toţi. Promite-mi că o să încerci să nu-ţi pese. El a strâns-o de m ână din nou şi a clătinat din cap lent, ca să nu-1 doară. — Fiindcă pentru mine nu contează, Park. Dacă ţie îţi place de mine... m ă jur pe ce am mai sfânt, nimic altceva nu contează. Park şi-a rezemat capul de tăblia patului şi i-a luat mâna, aşezând-o pe pieptul lui. — Eleanor, de câte ori să-ţi mai spun, a zis el printre dinţi, că nu-mi place de tine... Park era pedepsit, iar la şcoală putea să se întoarcă abia vineri. Dar nimeni nu s-a luat de Eleanor ziua următoare, în autobuz. A fost lăsată în pace toată ziua.

155

R ainbow R owkll

După ora de sport, a mai găsit nişte perversităţi scrise pe manualul de chimie, desfă-ţi picioarele, scris cu un stilou care lăsa pete de cerneală violet. în loc să acopere cuvintele cu pixul, a rupt coperta şi a aruncat-o. O fi fost ea distrusă şi ridicolă, dar putea să facă rost de o pungă de hârtie. Când a ajuns acasă după ore, mama ei a venit după ea în camera copiilor. Pe patul ei erau două perechi de blugi Goodwill. — A m găsit nişte bani prin haine când le-am pus la spălat. A sta însemna că Richie uitase nişte bani prin buzuna­ re. Dacă se întorcea beat, nu întreba de ei, se gândea că i-a cheltuit la bar. Când găsea bani, maică-sa îi cheltuia pe lucruri care nu-i săreau în ochi lui Richie. Haine pentru Eleanor. Len­ jerie nouă pentru Ben. Conserve de ton şi pungi de făină. Lucruri care puteau fi ascunse în sertare şi dulapuri. Eleanor a probat blugii repede, până să se întoarcă ceilalţi. Erau puţin cam mari, dar arătau mai bine ca orice altă haină de-a ei. Toţi pantalonii ei aveau câte un defect: un fermoar stricat, o gaură, pe care încerca să le ascundă trăgând tot timpul de tricou, să le acopere. Avea şi ea în sfârşit nişte blugi a căror singură problemă era lărgimea. Maisie primise o pungă cu păpuşi Bărbie îmbrăcate doar pe jumătate. Când a ajuns acasă, Maisie şi-a aliniat toate păpuşile pe pat şi s-a străduit să le combine hainele ca să cre­ eze unul, două costume complete. Eleanor s-a dus lângă ea pe pat şi a ajutat-o să le pieptene şi împletească părul tocit. — A ş fi vrut să fie şi-un Ken printre ele, a zis Maisie. Vineri dimineaţă, când Eleanor a ajuns în staţie, Park era acolo deja şi o aştepta.

156

Capitolul 22

Park Ochiul lui a fost mai întâi mov, pe urm ă verde, apoi galben. — Cât timp sunt pedepsit? o întrebase el pe maică-sa. — Cât să-ţi pară rău că te baţi. — îm i pare rău. Dar nu prea îi părea de fapt. După bătaie avusese loc o schimbare în autobuz. Park nu se mai simţea la fel de stresat. Era m ai relaxat. Poate pentru că îl înfruntase pe Steve. Poate pentru că nu mai avea nimic de ascuns... Plus că nimeni din acel autobuz nu mai văzuse o lovi­ tură de-aia în viaţa reală. — A fost extraordinar, i-a zis Eleanor în drum spre şcoală, la câteva zile după bătaie. Unde-ai învăţat aşa ceva? — Tata m ă obligă să merg la taekwondo de când sunt la grădiniţă... Dar a fost o lovitură prostească, m -am dat mare. Dacă Steve s-ar fi gândit puţin, ar fi putut să mă apuce de picior sau să m ă împingă. — Dacă Steve ar gândi... a zis ea. — A m crezut că ţi s-a părut penibil. — Păi da. — Penibil şi extraordinar? — Sunt cele două nume ale tale... — Vreau să mai încercăm, a zis el.

157

R ainbow R owell

— Ce să încercăm? Figura ta de Karate Kid ? Nu, ar fi oricum, numai extraordinar nu. Trebuie să ştii când să renunţi... 9 — Nu, vreau să mai vii pe la mine. Tu nu? — Nu contează. Eşti pedepsit. — Da...

Eleanor Toată şcoala ştia că Eleanor era motivul pentru care Park Sheridan îi dăduse un picior în gură lui Steve Dixon. Când trecea pe hol, Eleanor auzea alt fel de şoapte acum. La ora de geografie a întrebat-o cineva dacă e adevă­ rat că s-au bătut pentru ea. — Nu, a zis Eleanor. Doamne sfinte. Pe urm ă i-a părut rău că n-a zis „Da, pentru m ine!“, fiindcă ar fi ajuns şi la urechile Tinei şi s-ar fi înfuriat la culme. In ziua cu pricina, la ora de sport, două colege au insis­ tat ca Eleanor să le povestească toată scena în detaliu. (M ai ales detaliile sângeroase.) Au mers cu ea la prânz şi au stat cu ea la masă. Iar de-atunci stăteau tot timpul împreună. — Oricine-1 cafteşte pe Steve Dixon e prietenul meu, a zis DeNice atunci, în prima zi. — Eu nici nu l-am atins pe Steve, a spus Eleanor. — D ar tu ai fost motivul caftelii, a zis DeNice. A m auzit că tipu’ tău l-a bătut de i-a dat sângele pe ochi. — Nu-i adevărat.

158

Eleanor şi Park — Fată, trebuie să ştii cum să înveţi să stai în lumina reflectoarelor, a spus DeNice. Dacă Jonesy al meu l-ar fi bătut pe Steve, m-aş învârti pe-aici cântând cântecul ăla din Rocky. Na-na, naaa, na-na, naaa... A făcut-o să râdă pe cealaltă fată, Beebi. Tot ce spu­ nea DeNice o făcea pe Beebi să râdă. Erau prietene bune din generală, iar Eleanor s-a gândit că e un fel de onoare faptul că o primeau în clubul lor. Un club cam ciudat, ce-i drept. DeNice era printre cele mai scunde persoane pe care le văzuse vreodată Eleanor - un prichindel - şi purta tot timpul salopetă. (Era adorabilă. Dar nu în felul în care speră de obicei fetele la şaisprezece ani să fie.) Şi lui DeNice îi plăcea să-şi lege bandane colorate la genunchi sau la glezne. Odată, când erau toate trei la coadă, un băiat a venit la ea şi i-a spus că arată ca Punky Brewster, doar că-i neagră. DeNice nici n-a clipit. — N -am treabă cu toţi proştii care se ţin de glume, i-a zis ea lui Eleanor. Eu am bărbat. Jonesy şi DeNice erau logodiţi. El terminase liceul şi lucra ca manager adjunct la ShopKo. Voiau să se căsăto­ rească imediat ce DeNice devenea majoră. — Şi încă ce bărbat, a chicotit Beebi. Când Beebi râdea, râdea şi Eleanor. Râsul lui Beebi era molipsitor. Şi tot timpul avea o privire fixă şi surprinsă cum au toţi cei care nu pot să rămână serioşi. Beebi era, cum ar fi spus m am a lui Eleanor, „o fată voinică". Era mai mare decât Eleanor. Treningul lui Beebi avea altă culoare, de parcă l-ar fi comandat special. Când stătea lângă Beebi, Eleanor se sim ţea prost că îşi ura

159

R ainbow R owell

propriul corp atât de mult. (Deşi remarcase că ei i se spu­ nea scroafă la ora de sport, nu lui Beebi.) — Lui Eleanor nu i-ar plăcea de el, a tachinat-o DeNice. Pe ea n-o interesează decât criminalii cu sânge rece.

Park — Cât timp sunt pedepsit? l-a întrebat Park pe tatăl lui. — A sta nu depinde de mine, întreab-o pe maică-ta. Tatăl lui stătea pe canapea şi citea o revistă, Soldier

o f Fortune. — Zice că pentru totdeauna. — Atunci e pentru totdeauna. Se apropia vacanţa de Crăciun. Dacă era pedepsit şi în vacanţă, nu se vedea trei săptămâni cu Eleanor. — Tată... — A m o idee, a zis el, lăsând revista deoparte. Scapi de pedeapsă dacă înveţi să conduci. Pe urmă poţi să-ţi scoţi prietena la plimbare cu maşina... — Ce prietenă? a întrebat mama lui, care tocmai intra­ se pe uşă, cu pungile de cumpărături în mână. Park s-a ridicat s-o ajute. Tatăl lui s-a ridicat s-o sărute franţuzeşte, de bun venit. — I-am zis lui Park că îl scap de pedeapsă dacă învaţă să conducă. — Ştiu să conduc, a strigat Park din bucătărie. — Dacă înveţi să conduci cu schimbător automat e ca şi cum ai învăţa o flotare de fete, i-a zis taică-su. — Nicio fată, a spus maică-sa. Pedepsit. — Dar până când? a întrebat Park, intrând în living. Ai lui se aşezaseră pe canapea.

160

Eleanor şi Park — Nu puteţi să m ă pedepsiţi la infinit. — Sigur că putem, a zis taică-su. — De ce? a întrebat Park. M am a lui părea agitată. — Eşti pedepsit până o uiţi pe fata aia care te-nvaţă la rele. Şi Park, şi tatăl lui au uitat că vorbeau ceva şi s-au uitat amândoi la ea. — Care fată care mă-nvaţă la rele? a întrebat Park. — Roscătoiu? a întrebat tatăl lui. 9 9 — Nu-m i place fata aia, a zis ea hotărât. Vine la mine acasă şi plânge, foarte ciudată fată, pe urm ă baţi prieteni şi sună de la şcoală, faţă ruptă... Şi toată lumea, toată lumea spune la mine că familia aia necaz. Necaz doar. Nu-m i trebuie. Park şi-a ţinut respiraţia. Era prea înfierbântat să spu­ nă ceva, ar fi răbufnit. — Mindy... a zis tatăl lui, făcându-i lui Park semn cu m âna să aştepte puţin. — Nu, a spus ea, nu. Nu fată ciudată şi albă în casa mea. — Nu ştiu dacă îti dai seama că fetele ciudate şi albe sunt singura mea opţiune, a zis Park cât de tare putea. Nici când era nervos nu putea să ţipe la m am a lui. — M ai sunt şi alte fete. Fete bune. — Ea e o fată bună. Nici măcar n-o cunoşti. Tatăl lui s-a ridicat şi l-a împins pe Park spre uşă. — Du-te! a zis el aspru. Du-te şi joacă baschet, fă-ţi de lucru. — Fetele bune nu se-mbracă precum băieţii, a spus m am a lui. — Du-te! l-a îndemnat taică-su. Park n-avea chef să joace baschet. Nu apucase să-şi ia haina şi afară era frig. A stat în faţa casei câteva minute,

161

R ainbow R owell

pe urmă s-a decis să meargă la bunici. A bătut şi a deschis uşa - n-o încuiau niciodată. Stăteau în bucătărie, se uitau la Family Feud1. Bunica lui făcea cârnaţi polonezi. — Park! a zis ea. Parcă ştiam că vii. A m făcut cam mulţi cartofi. — Credeam că eşti pedepsit, a zis bunicul lui. — Şşş, Harold, cum să n-aibă voie să-si vadă bunicii? Te simţi bine, dragule? Eşti tot roşu. — M i-e frig, atâta tot. — Rămâi la cină? — Da. După m asă s-au uitat la Matlock. Bunica lui croşeta. Făcea o pătură pentru cineva care urma să aibă un copil. Park se uita la televizor, dar nu era deloc atent. Bunica umpluse peretele din spatele televizorului cu fotografii 20x25 înrămate. Erau poze cu tatăl lui şi cu fra­ tele lui mai mare, care murise în Vietnam, poze cu Park şi Josh din fiecare an şcolar. Era şi o fotografie mai micuţă cu părinţii lui în ziua nunţii. Tatăl lui era în uniforma de ceremonie, iar m am a, într-o fustă mini roz. Cineva scrisese „Seul, 1970“ într-un colţ. El avea 23 de ani, ea, 18, cu doar doi ani mai mare decât Park. — Toţi crezuseră că era însărcinată, îi zisese taică-su. Dar nu era. Aproape însărcinată, dar asta e altceva... Eram doar îndrăgostiţi. Park nu se aşteptase ca mama lui s-o placă imediat pe Eleanor, dar nici s-o respingă. Se purta frumos cu toată 1 Emisiune-concurs la care participă două familii, învingătoare fiind familia care reuşeşte să identifice cele mai multe răspunsuri date de majoritatea participanţilor la un studiu. (N. tr.)

162

Eleanor şi Park lumea. „Mama ta e un înger“, aşa spunea bunica. Aşa spu­ nea toată lumea. Bunicii l-au trimis acasă după ce s-au uitat la un episod din Hill Street Blues. M am a se culcase, dar tata stătea pe canapea - îl aştep­ ta. Park a încercat să-l ignore. — Stai jos, i-a zis el. Park s-a aşezat. 9 — Nu mai eşti pedepsit. — De ce? — Nu contează de ce. Nu mai eşti pedepsit, iar mamei tale îi pare rău, să ştii, că a spus lucrurile alea. — O zici doar aşa... — Da, poate o zic doar aşa... a replicat el oftând. Dar nu contează. M am a ta îti vrut ea 9 vrea binele,7 nu? Nu ti-a 9 binele întotdeauna? — Cred că da... — E doar îngrijorată. Ea crede că te poate ajuta să-ţi alegi o prietenă aşa cum te ajută să-ţi alegi materiile la şcoală sau hainele... — Nu-mi alege ea hainele. — Isuse, Park, taci odată şi ascultă-mă! Park a tăcut şi s-a aşezat în fotoliul albastru. — E o situaţie nouă pentru noi, să ştii. M am ei tale îi pare rău. îi pare rău că te-a rănit şi vrea s-o inviţi pe prietena ta la cină. — Ca s-o facă să se simtă rea şi ciudată? — Na, e puţin ciudată, nu? Park nu avea energie să se enerveze. A oftat şi şi-a lăsat capul pe fotoliu. — Nu de-asta îţi place de ea? l-a întrebat tatăl lui.

163

R ainbow R owell

Park ştia că nu trebuia să-i treacă supărarea. Ştia că în toată situaţia aia unele lucruri erau complet aiurea şi nu erau în regulă. Dar nu mai era pedepsit şi putea să petreacă mai mult timp cu Eleanor... Poate o să reuşească să fie şi singuri. Abia aştepta să-i spună. Abia aştepta să se facă dimineaţă.

Capitolul 23

Eleanor îi era ruşine să recunoască, dar uneori reuşea să doar­ m ă în ciuda tuturor ţipetelor. M ai ales la câteva luni de când se întorsese acolo. Dacă s-ar fi trezit de fiecare dată când se enerva Richie... Dacă s-ar fi speriat de fiecare dată când îl auzea urlând în came­ ra din spate... Câteodată o trezea Maisie, când urca în patul ei. Maisie n-ar fi lăsat-o în ruptul capului s-o vadă plângând în timpul zilei, dar noaptea tremura ca un copil şi-şi sugea dege­ tul mare. Toţi cinci învăţaseră să plângă în tăcere, fără niciun sunet. „E în regulă", îi spunea Eleanor, luând-o în braţe. „E în regulă." In noaptea aia, când s-a trezit, a ştiut că ceva era diferit. A auzit uşa din spate deschizându-se cu zgomot. Şi-a dat seama că încă dinainte să se fi trezit auzise voci de bărbat afară. înjurături. Zgomote în bucătărie, apoi focuri de armă. Ştia că erau focuri de armă, chiar dacă nu mai auzise niciodată. Membrii unei bande, s-a gândit. Traficanţi de droguri. Violatori. Membrii unei bande şi violatori traficanţi în acelaşi timp. Parcă vedea o mie de indivizi fioroşi care voiau să-l facă bucăţi pe Richie - până şi prietenii lui erau înfiorători. Probabil că imediat cum auzise împuşcăturile coborâse din pat. Acum era în patul de jos, târându-se peste Maisie.

165

R ainbow R owell

— Să nu te mişti, i-a şoptit ea, chiar dacă nu ştia dacă Maisie se trezise. Eleanor a deschis fereastra doar cât să poată ieşi. Nu aveau plasă la geam. A ieşit şi a străbătut terasa în fugă, fără zgomot. S-a oprit la casa de alături, unde stătea un bătrân pe care-1 chema Gil. Purta bretele peste tricou şi se uita urât la ei când îşi mătura trotuarul. Lui Gil îi lua o eternitate să răspundă la uşă, iar când a apărut, Eleanor şi-a dat seama că bătutul la uşă îi con­ sumase toată adrenalina. — Bună seara! a zis ea pierit. Părea rău şi, pe deasupra, nervos ca naiba. Gil ar fi putut s-o facă pe Tina să se ascundă sub masă doar uitându-se la ea şi după aceea probabil i-ar mai fi dat şi-un picior. — Pot folosi telefonul dumneavoastră? l-a întrebat ea. Trebuie să sun la poliţie. — Ce? a lătrat Gil. Avea părul lins şi purta bretele şi peste pijama. —- Trebuie să sun la poliţie, a zis ea, ca şi cum i-ar fi cerut o cană cu zahăr. Sau poate sunaţi dumneavoastră, vă rog! Sunt nişte bărbaţi înarmaţi în casă. Vă rog! Gil nu părea deloc impresionat, dar a lăsat-o să intre. Era frumos înăuntru. Eleanor s-a întrebat dacă fusese căsătorit - sau poate că îi plăceau lui în mod deosebit volănaşele. Telefonul era în bucătărie. — Cred că au intrat nişte oameni la mine în casă, i-a zis Eleanor operatorului telefonic. A m auzit împuşcături. Gil n-a dat-o afară, aşa că a rămas în bucătăria lui, aşteptând să vină poliţia. Pe bufet avea un vas plin cu negrese, dar nu i-a oferit niciuna. Frigiderul era plin de magneţi în forma statelor americane. Avea un ceas în for­ mă de pui pentru controlat timpul de fierbere a ouălor. S-a

166

Eleanor şi Park aşezat la m asă şi şi-a aprins o ţigară. Nici de data asta nu a întrebat-o dacă nu vrea şi ea una. Când a venit maşina poliţiei, Eleanor a ieşit din casă, simţindu-se brusc jenată că era în picioarele goale. Gil a închis uşa în urma ei. Poliţiştii nu au ieşit din maşină. — Tu ai sunat? a întrebat-o unul dintre ei. — Cred că e cineva în casă, a zis ea nesigură. A m auzit ţipete şi împuşcături. — Bine, i-a zis poliţistul. Aşteaptă puţin şi mergem înăuntru cu tine. „Cu m ine?“ s-a gândit ea. In niciun caz nu voia să intre în casă. Ce putea să le zică ea oamenilor ălora din livingul ei? Poliţiştii - doi bărbaţi solizi cu cizme negre înalte - au parcat maşina şi ea i-a condus pe terasă. — Haide, deschide usa. — Nu pot. E-ncuiată. — Cum ai ieşit? 9 — Pe geam. — Atunci intră înapoi pe geam. Dacă urma să mai sune vreodată la poliţie avea să cea­ ră un echipaj care să n-o trimită singură într-o casă cu oameni înarmaţi. Oare şi pompierii făceau la fel? „Hei, puştoaico, intră tu prima şi deschide uşa.“ S-a căţărat pe fereastră, apoi peste Maisie (care încă dormea), a fugit în living, a deschis uşa, pe urm ă a fugit înapoi în camera ei şi s-a aşezat pe patul de jos. — Politia! 9 Pe urm ă l-a auzit pe Richie înjurând. — Ce m am a dracu’? — Ce se întâmplă? a întrebat m am a ei. — Politia. >

167

R ainbow R owell

Fraţii şi sora ei se treziseră şi se înghesuiau unii în alţii. Cineva a călcat pe ăla mic şi a început să plângă. Eleanor i-a auzit pe poliţişti m ărşăluind prin casă. Richie ţipa. U şa dorm itorului s-a trântit de perete şi m am a lor a intrat în cameră ca soţia nebună din Jane

Eyre, într-o cămaşă de noapte albă, lungă, şi ruptă. — Tu i-ai sunat? a întrebat-o pe Eleanor. Eleanor a făcut semn din cap că da. — A m auzit împuşcături.

— Şşşş, a zis mama ei, grăbindu-se spre ea şi punându-i cam apăsat mâna la gură. Dacă te întreabă, să le spui că ţi s-a părut. A fost o greşeală. U şa s-a deschis şi m am a ei i-a luat m âna de la gură. Luminile a două lanterne au ţâşnit în cameră. Toţi copiii se treziseră şi plângeau. Ochii le străluceau ca la pisici. — Sunt doar speriaţi, a zis m am a lor. N u înţeleg ce se-ntâmplă. — Nu-i nimeni aici, i-a zis poliţistul lui Eleanor, îndrep­ tând lanterna spre ea. Ne-am uitat prin curte şi la subsol. Suna mai mult a acuzaţie decât a asigurare. — îm i pare rău, a zis ea. M i s-a părut că aud ceva... Luminile s-au stins şi Eleanor i-a auzit pe cei trei băr­ baţi stând de vorbă în living. A auzit cizmele masive ale poliţiştilor pe terasă şi i-a auzit apoi plecând cu maşina. Fereastra rămăsese deschisă. Atunci a intrat Richie. El nu intra niciodată în camera lor. Eleanor a simţit un nou flux de adrenalină. — Ce-a fost în capul tău? a întrebat el calm. N -a zis nimic. M am a ei o ţinea de m ână, iar ea şi-a încleştat mandibula. — Richie, n-a ştiut, a auzit arma. — Ce m am a dracu’ !? a zis el dând cu pumnul în uşă şi rupând furnirul.

168

Eleanor şi Park — Credea că ne apără, a fost o greşeală. — T u vrei să scapi de mine? a urlat el. Credeai că scapi de mine? Eleanor şi-a ascuns faţa în um ărul maică-sii. Nu ca să se apere. Era ca şi cum s-ar fi ascuns el în spatele primu­ lui lucru din cameră pe care l-ar fi lovit el. — A fost o greşeală, a zis m am a ei încet. Voia să ne ajute. — Să nu mai chemi niciodată poliţia aici! i-a zis el lui Eleanor, scăzând tonul, cu ochii holbaţi. Niciodată! Vă dau pe toţi afară dacă vreau! a continuat el, ţipând, şi a ieşit trântind uşa după el. — înapoi în pat, a zis mama lor. Toată lumea... — Dar, mam ă... a şoptit Eleanor. — în pat! A ajutat-o să urce pe scara care ducea la patul ei. Apoi m am a ei s-a aplecat şi, cu buzele lipite de urechea oi, i-it şoptit: — Richie a fost. N işte copii jucau baschet în pure, făceau gălăgie. A vrut să-i sperie. Dar n-are permis do port-armă şi mai sunt şi alte lucruri prin casă... Putea (i arestat. Destul pentru noaptea asta. Gata. A stat puţin în genunchi lângă băieţi, i-a mângâiat şi i-a liniştit, apoi a ieşit încetişor din cameră. Eleanor putea ju ra că aude cinci inimi care bateau nebuneşte. Toţi îşi înăbuşeau suspinele. Plângeau pe dinăuntru. S-a dus jos, în patul lui Maisie. — E în regulă, a şoptit ea în camera întunecată. 10 în regulă acum.

169

Capitolul 24

Park Eleanor nu părea în apele ei în dimineaţa aia. N u a scos niciun cuvânt cât au aşteptat autobuzul. După ce-au urcat, s-a aşezat în scaunul ei şi s-a sprijinit de peretele autobuzului. Park a tras-o de mânecă, iar ea a zâmbit chinuit. — Eşti bine? a întrebat-o. S-a uitat la el. — Acum da. Nu o credea. A mai tras-o o dată de mânecă. S-a lipit de el şi şi-a ascuns faţa în umărul lui. Park şi-a afundat faţa în părul ei şi a închis ochii. —: Eşti bine? a întrebat-o. — Aproape, a zis ea. Nu-1 lăsa s-o ţină de m ână după ce coborau din auto­ buz. Nu-1 lăsa s-o atingă când erau pe hol. — Ne vede lumea, aşa zicea tot timpul. El nu credea că ăsta era motivul adevărat. Fetele care nu vor să fie văzute nu-şi pun ciucuri de draperie în păr. Nu poartă pantofi bărbăteşti de golf - sau măcar le scot crampoanele înainte. A şa că în ziua aia a stat lângă ea la vestiar şi a atins-o doar în gând, nu s-a apropiat de ea. A r fi vrut să-i spună ultimele veşti, dar ea părea atât de departe - nici nu era sigur că l-ar fi auzit.

170

Eleanor şi Park

Eleanor De data asta unde s-ar putea duce? înapoi la familia Hickman? — Hei, mai ştiţi când v-a rugat m am a să m ă primiţi pentru câteva zile şi pe urm ă nu m -a mai luat de la voi un an întreg? Vă mulţumesc din suflet că nu v-aţi dus la Protecţia Copilului. Sunteţi nişte buni creştini. M ai aveţi cumva canapeaua aia extensibilă? La dracu’ ! Până să apară Richie în viaţa lor, Eleanor ştia cuvân­ tul ăsta doar din cărţi şi de pe pereţii toaletelor. A dracu’ femeie. Ai dracu’ copii. Dracu’ să te ia, jigodie mică... cine dracu’ a pus mâna pe combina mea? O luase pe nepregătite data trecută, nu se aştepta s-o dea afară. Nu se aştepta pentru că nici prin cap nu-i trecuse că ar putea face aşa ceva. Nici nu credea că ar avea de gând - şi niciodată, niciodată n-ar fi crezut că m am a ei l-ar lăsa. (Richie trebuie să-şi fi dat seama înaintea lui Eleanor că priorităţile mamei ei se schimbaseră.) îi era greu să-şi aducă aminte de ziua aia - în primul rând pentru că simţea că fusese vina ei. Şi-o căutase. Ea era în camera ei, scria versuri de cântece la o maşi­ nă veche de scris cumpărată de mama ei de la Goodwill. A r fi avut nevoie de o panglică nouă (Eleanor avea o cutie plină cu cartuşe care nu se potriveau), dar încă mergea. Eleanor se îndrăgostise de maşina aia de scris; îi plăcea cum se simţeau tastele sub degete, sunetul ăla sec şi lipi­ cios pe care-1 scoteau... îi plăcea până şi mirosul ei, de metal şi cremă de pantofi. Era plictisită în ziua aia.

171

R ainbow R owell

Era prea cald, nu puteai decât să zaci pe undeva, să citeşti sau să te uiţi la televizor. Richie era în living. Se sculase pe la două, trei şi era prost dispus. Maică-sa făcea ture prin casă, îi aducea limonadă, sandvişuri, aspirină. Pe Eleanor o apucau nervii când o vedea aşa. Supunere necondiţionată. Era umilitor s-o vezi aşa. A şa că Eleanor s-a dus sus şi a început să scrie versuri din cântece. Balada Scarborough Fair. L -a auzit pe Richie bombănind. — Ce dracu’ e zgomotul ăla?

Şi — La dracu’, Sabrina, de ce nu-i spui să termine? Maică-sa a urcat pe vârfuri până sus şi şi-a băgat capul pe uşă. — Richie nu se simte bine, a zis ea. A i putea să nu mai baţi la maşină? Era palidă şi stresată. Eleanor ura s-o vadă aşa. A stat până a coborât maică-sa. Pe urmă, fără să stea prea mult pe gânduri, a apăsat intenţionat o tastă.

DA Clic-tac. îi tremurau degetele peste tastatură.

CĂ Crr-crr-tac-pac. Nimic. Nu s-a auzit. Casa era cufundată în tăcere, toro­ peală, imperturbabilă ca o bibliotecă din iad. Eleanor a închis ochii şi şi-a ridicat bărbia în aer.

TE DUCI LA TÂRGUL DIN SCRABOROUGH PĂTRUNJEL SALVIE ROZMAARIN ŞI CIMBRU 172

Eleanor şi Park Richie a urcat aşa de repede pe scări, încât îşi închipuia că a zburat până acolo. îşi închipuia că uşa s-a izbit de perete pentru că aruncase cu o minge de foc în ea. N u se aştepta să sară la ea, dar aşa a făcut. I-a luat maşina de scris şi a aruncat-o în perete atât de tare, că a spart peretele şi maşina a rămas câteva secunde înfiptă în lemnul de sub tencuială. E leanor era prea şocată să înţeleagă urletele lui. GRASĂ si FUTU-TI si CURVĂ. » > 9 Nu fusese niciodată atât de aproape de ea. îi era foar­ te frică de el. Nu voia să-l lase să vadă asta,7 asa că si-a 9 9 ascuns faţa în pernă. GRASĂ şi FUTU-ŢI şi CURVĂ. Şi TE-AM AVERTIZAT, SABRINA. — Te urăsc, a şoptit Eleanor în pernă. îl auzea izbind lucruri prin cameră. O auzea pe maică-sa, din pragul uşii, vorbind calm, ca atunci când încerci să faci un copil să se culce la loc. GRASĂ si FU TU -TI si CURVĂ si TI-AI FĂCUT-O CU 9 9 9 9 9 MÂNA TA. — Te urăsc, a zis Eleanor mai tare. Te urăsc, te urăsc, te urăsc! DRACU’ SĂ TE IA! — Te urăsc! SĂ VĂ IA DRACU’ PE TOTI! 9 — Dracu’ să te ia! CURVE PROASTE! — Dracu’ să te ia, dracu’ să te ia, dracu’ să te ia! CE-A ZIS? Se învârtea casa cu ea. Maică-sa trăgea de ea, încerca s-o dea jos din pat. Lui Eleanor îi era prea frică să se ridice. Voia să se lipească

173

R ainbow R owell

de podea şi să iasă târâş de-acolo. Voia să se prefacă că toată camera era plină de fum. Richie răcnea. Maică-sa a târât-o până la capătul scării şi a împins-o jos. Richie era în spatele lor. Eleanor s-a izbit de balustradă şi a alergat până la uşă mai mult în patru labe. A ieşit şi a fugit până pe trotuar. Ben se juca pe verandă cu o maşinuţă. Eleanor ar fi vrut să fugă mai departe, dar unde? Nu se gândise niciodată să fugă de-acasă. Nu ştia ce s-ar întâm­ pla cu ea dacă ieşea din curtea aia. Unde să se ducă? Cine s-o primească? Când s-a deschis uşa din nou, Eleanor a coborât de pe trotuar în stradă. Era mama ei. A luat-o de braţ şi au început să meargă repede spre casa vecinului. Dacă Eleanor ar fi ştiut ce avea să se întâmple, s-ar fi dus să-şi ia rămas-bun de la Ben. I-ar fi căutat pe Maisie şi pe Şoricel şi i-ar fi pupat pe obraz. A r fi cerut voie poate să intre să-l vadă pe cel mic. Iar dacă Richie ar fi aşteptat-o înăuntru, poate ar fi căzut în genunchi şi l-ar fi implorat să n-o dea afară. I-ar fi zis, poate, tot ce voia să audă.

Chiar şi acum, dacă Richie ar fi vrut ca ea să-i ceară iertare, să-l roage să-i fie milă de ea, dacă ăsta era preţul care trebuia plătit ca să rămână acasă, l-ar plăti. Spera ca el să nu-şi dea seama de asta. Spera ca nimeni să nu vadă în ce hal ajunsese.

174

Eleanor şi Park

Park Nu a fost deloc atentă la domnul Stessman la engleză. La istorie s-a uitat toată ora pe fereastră. In drum spre casă, nu părea supărată. N u părea în niciun fel. — Eşti bine? a întrebat el. 7 S-a uitat la el şi a dat din cap că da. Când a coborât din autobuz, Park tot nu apucase să-i spună. A şa că a coborât şi el, deşi ştia că ea nu voia. — Park... a zis Eleanor, uitându-se speriată pe strada care ducea la casa ei. — Ştiu, a zis el, dar voiam să-ţi spun... că nu mai sunt pedepsit. — Nu? — Îhî. — E grozav, a zis ea. — Da... S-a uitat din nou spre casă. — Asta înseamnă că poţi veni pe la mine. — Aa... — Dacă vrei, adică. Se aşteptase ca lucrurile să meargă altfel. Chiar şi când se uita la el, Eleanor nu se uita la el, de fapt. — Aa... — Eleanor? E totul în regulă? Ea a făcut semn din cap că da. — îti mai... A făcut o pauză şi şi-a băgat degetele pe sub bretelele rucsacului. — M ai vrei să vii? a continuat Park. îţi mai e dor de mine?

175

R ainbow R owell

E a a dat din cap că da. Părea gata să plângă. Park spera că n-o să mai plângă iar la el acasă. Dacă mai venea vreodată. Simţea că o pierde. — Sunt doar foarte obosită, a zis ea.

Capitolul 25

Eleanor Dacă îi mai era dor de el? A r fi vrut să se piardă în el. Să-l ţină lipit de ea, ca un pansament. Dacă i-ar arăta câtă nevoie are de el, ar fugi de ea.

Capitolul 26

Eleanor Eleanor se simţea mai bine a doua zi. în general dimi­ neaţa era mai bine. Când s-a trezit, l-a găsit pe motan încolăcit lângă ea parcă n-ar fi ştiut că nu-i plăcea de el şi că nu-i plăceau pisicile în general. Pe urm ă m am a îi dăduse un sendviş cu ou pe care Richie nu-1 vrusese şi i-a prins de haină o floare veche de sticlă. — A m găsit-o la second-hand, i-a zis ea. O voia Maisie, dar am păstrat-o pentru tine. A dat-o cu vanilie după urechi. — S-ar putea să trec pe la Tina după ore, a zis Eleanor. — în regulă. Să te simţi bine. Eleanor spera să-l găsească pe Park în staţie, dar nu s-ar fi supărat dacă nu o aştepta. Dar o aştepta. Stătea acolo, în semiîntuneric, cu un trenci gri şi bascheţi negri, uitându-se după ea. A alergat să ajungă mai repede la el. — Bună dimineaţa, i-a zis, împingându-1 cu amândouă mâinile. El a râs şi a făcut un pas înapoi. — Cine eşti tul 9 — Prietena ta. Toată lumea ştie. 9 — Nu... Prietena mea e tristă,7 e tăcută si m ă face să 9 nu dorm noaptea de grija ei.

178

Eleanor şi Park — Nasol. Cred că ai nevoie de o altă prietenă. Park a zâmbit şi a clătinat din cap. Era frig şi încă nu se luminase de tot. Eleanor îi vedea aburii respiraţiei. îi venea să-i înghită respiraţia, dar s-a abtinut. > — I-am zis mamei că s-ar putea să merg la o prietenă după şcoală... — Da? în afară de Park, nu mai ştia pe nimeni care să ţină rucsacul pe ambii umeri, nu doar pe unul - şi se ţinea mereu de baretele ghiozdanului, ai fi zis că doar ce cobo­ râse din avion. Era extrem de simpatic. M ai ales când era timid şi-şi cobora privirea în pământ. L -a tras de breton. — Da. — Tare, a spus el zâmbind. Obrajii şi buzele îi străluceau. „Să nu-1 muşti de faţă“, şi-a zis Eleanor. „E aiurea, e ridicol şi nu vezi aşa ceva în sitcomuri sau în filmele care se termină cu un sărut fabulos.“ — îm i cer scuze pentru ieri, a zis ea. Şi-a prins baretele de la rucsac cu degetele şi a ridicat din umeri. — Se mai întâmplă.

Doamne, era de parcă ar fi vrut să-i devoreze faţa.

Park Aproape că-i spusese tot ce zisese mama lui despre ea. I se părea că nu e bine să aibă secrete faţă de Eleanor.

179

R ainbow R owell

Dar părea să fie şi mai rău dacă-i îm părtăşea ches­ tia asta. A r fi fost si 9 mai stresată. Poate nici n-ar mai fi venit... Iar azi părea aşa de veselă. Era cu totul altă persoană, îl strângea tot timpul de mână. L -a muşcat de um ăr când coborau din autobuz. Plus că, dacă-i zicea, ar fi vrut să se ducă acasă să se schimbe. A sta în cel mai bun caz. A zi era îmbrăcată într-un pulover în carouri portocalii, mult prea larg, avea cravata aia verde de mătase şi blugi evazaţi, cam lălâi. Park nici nu ştia dacă Eleanor avea haine de fete 9 nu-i păsa. La drept vorbind, îi cam plăcea că se îmbrăca băieţeşte. Poate era el gay, deşi nu credea asta, pentru că n-ar fi arătat Eleanor ca un băiat nici dacă se tundea şi-şi punea o mustaţă. Hainele alea bărbăteşti îi accentuau de fapt feminitatea. Nu voia să-i spună ce zisese maică-sa. Şi nu voia să-i spună să zâmbească. Dar dacă-1 mai muşca, nu ştia ce-ar fi fost în stare să facă. — Cine eşti tu? a întrebat-o el în autobuz,7 în drum 9 spre casă. — Toată lumea ştie.

Eleanor La spaniolă, profesoara le-a cerut să scrie o scrisoare pentru un prieten, în spaniolă. Senora Bouzon a pus un episod din Que Pasa, USA? în timp ce scriau. Eleanor a încercat să-i scrie lui Park. Fără mare succes.

Estimado Senor Sheridan, Mi gusta corner su cara. 180

Eleanor şi Park

Besos, Leonor1 In restul zilei, când se simţea nesigură sau speriată, îşi repeta că e mai bine să fie veselă. (N-o făcea să se simtă mai bine, dar o ajuta să nu se simtă mai rău...) îşi spunea că părinţii lui Park erau oameni buni, dacă aveau un copil ca Park. Lăsa la o parte faptul că regula asta nu funcţionase în cazul ei şi-al familiei ei. Şi nici nu trebuia să le facă faţă de una singură. Avea să fie şi Park cu ea. A sta era ideea. Ca să fie cu Park, s-ar fi dus în orice loc, oricât de îngrozitor. L -a văzut după ora a şaptea într-un loc unde nu-1 mai văzuse până atunci. Pe holul de la etajul trei, cu un micro­ scop în mână. Era de două ori mai bine decât atunci când îl vedea într-un loc unde se aştepta să-l vadă.

1 Stimate domnule Sheridan, Aş vrea să vă devorez faţa. Pupici, Leonor (spaniolă, în orig.). (N tr.)

181

Capitolul 27

Park A sunat-o la prânz pe m am a lui ca să-i spună c-o să vină cu Eleanor. Consiliera l-a lăsat să-i folosească tele­ fonul. (Doamnei Dunne îi plăcea să fie de ajutor într-o situaţie de criză, şi Park nu făcuse decât să dea de înţeles că e ceva urgent.) — Voiam să-ţi spun că o să vin cu Eleanor după ore, i-a zis el mamei lui. Tata zicea că e în regulă. — Bine, a spus maică-sa, fără să-şi ascundă nemulţu­ mirea. Rămâne la cină? — Nu ştiu, a zis Park. Probabil că nu. M am a lui a oftat. — Trebuie să te porţi frumos cu ea, să ştii. — Eu mă port frumos cu toată lumea. Doar ştii asta.

Park şi-a dat seama în autobuz că Eleanor era stresată. Era tăcută şi-şi tot muşca buza de jos, care se albise atât de tare că se vedea că avea pistrui şi pe buze. Park a încercat s-o facă să vorbească despre Cei ce

veghează - doar ce terminaseră de citit al patrulea capitol. — Cum ţi s-a părut povestea cu piraţii? a întrebat-o el. — Care poveste cu piraţii? — Hai că ştii, e personajul ăla care tot timpul citeşte o bandă desenată cu piraţi, povestea din interiorul poveştii, povestea cu piraţi.

182

Eleanor şi Park — Eu sar peste partea aia, a zis ea. — Sari peste ea? — E plictisitoare. Bla, bla, bla... piraţi... bla, bla, bla. — Nimic din ce scrie Alan Moore nu poate fi expediat ca bla-bla-bla, a spus Park solemn. Eleanor a ridicat din umeri si si-a muscat buza. ’ ’ ’ — încep să m ă gândesc că poate n-ar fi trebuit ca întâl­ nirea ta cu benzile desenate să înceapă cu o carte care deconstruieşte complet ultimii cincizeci de ani din istoria genului, a zis Park. — N -am auzit decât bla, bla, bla, genului. Autobuzul a oprit lângă casa lui Eleanor. S-a uitat la el. — Mai bine coborâm la staţia mea, nu? a întrebat Park. Eleanor a ridicat iar din umeri. Au coborât la staţia lui, odată cu Steve şi Tina, şi cea mai mare parte a colegilor din spatele autobuzului. Când Steve nu lucra, se adunau toţi în garajul lui, chiar şi iarna. Park şi Eleanor mergeau în urma lor. — îm i pare rău că arăt aşa aiurea azi, a spus ea. — Arăţi la fel ca-ntotdeauna. Eleanor îşi ţinea rucsacul cu o mână. A încercat să i-I ia, dar nu l-a lăsat. — întotdeauna arăt aiurea? — Nu asta era ideea... — A sta ai spus. A r fi vrut s-o roage să nu se supere tocmai atunci. Oricând, numai atunci nu. Putea să găsească motive să se supere pe el toată ziua următoare, dacă voia. — Te pricepi de minune să faci o fată să se simtă spe­ cială, a zis Eleanor. — N -am pretins niciodată că ştiu cum să mă port cu fetele.

183

R ainbow R owell

— Eu am auzit altceva. A m auzit că ai voie să inviţi 9

fete în camera ta... — Le-am invitat, dar n-am învăţat nimic. S-au oprit pe veranda casei. El i-a luat geanta. Se stră­ duia să ascundă că are emoţii. Eleanor se uita spre alee, ai fi zis că vrea s-o ia la fugă. — Voiam să spun că nu arăţi altfel decât de obicei, a zis el încet, ca să nu-1 audă maică-sa, care putea fi la uşă. Şi întotdeauna eşti drăguţă. — Nu sunt niciodată drăguţă. I-a vorbit ca unui idiot. — M ie îmi place cum arăţi. Nu suna ca un compliment, ci de parcă ar fi contrazis-o. — A sta nu înseam nă că sunt drăguţă, a spus ea, tot în şoaptă. — Bine, atunci arăţi ca o vagaboandă. — Ca o vagaboandă? îi străluceau ochii. — D a, o ţigancă vagaboandă. Zici că o să joci în

Godspell. — Nici nu ştiu ce-i aia! a exclamat ea. — E oribil. S-a apropiat de el. — Arăt ca o vagaboandă? — Mai rău. Ca un clovn trist vagabond. — Şi-ţi place cum arăt? — Iubesc felul în care arăţi. Auzindu-1, Eleanor a zâmbit din toată inima. în tot­ deauna când o vedea zâmbind, ceva se rupea în el. întot­ deauna.

184

Eleanor şi Park

Eleanor Noroc că mam a lui Park a deschis uşa atunci, pentru că se gândea să-l sărute, şi asta nu era o idee prea bună - Eleanor nu ştia nimic despre sărut. Văzuse, bineînţeles, un milion de săruturi la T V (mul­ ţumesc, Fonzie din Happy Days), dar la T V nu vedeai ce se întâmplă exact. Dacă ar fi încercat să-l sărute pe Park, ar fi fost ca atunci când o fată o pune pe Bărbie să-l sărute pe Ken: două feţe care se lovesc cu putere una de alta. Pe lângă asta, dacă mam a lui ar fi deschis uşa şi ar fi asistat la scena acestui sărut ciudat, ar fi urât-o şi mai mult pe Eleanor. M am a lui Park chiar o ura pe Eleanor, era evident. Sau poate ura doar ideea de Eleanor - o fată care-1 seduce pe primul ei născut în propria casă, în living. Eleanor s-a lăsat condusă de Park în living. Se străduia să fie super-politicoasă. Când mama lui i-a întrebat dacă nu vor ceva de mâncare, Eleanor i-a spus: — A r fi minunat, mulţumim. M am a lui se uita la Eleanor ca la o pată făcută do cineva pe canapeaua ei bleu. Le-a adus nişte biscuiţi şi i-a lăsat singuri. Park îi zâmbea de fiecare dată când se uita la ea, iar Eleanor încerca să-şi spună că se bucura să fie cu el, ca să n-o ia razna, dar nu îi era uşor. In casa aia erau tot felul de detalii mici care o neliniş­ teau. De exemplu, strugurii ăia de sticlă agăţaţi peste tot. Sau hârtia igienică de culoarea piersicii. Sau draperiile asortate cu canapeaua, care se asorta, la rândul ei, cu milieurile delicate de sub veioze.

185

R ainbow R owell

A i fi zis că cineva care creşte într-o casă atât de îngri­ jită şi plictisitoare nu are cum să fie interesant. Dar Park era cel mai inteligent şi m ai am uzant băiat pe care-1 cunoscuse şi asta era planeta lui de origine. Eleanor ar fi vrut să se simtă superioară mamei lui Park şi casei sale de doamnă-Avon. Num ai că se tot gân­ dea ce bine trebuia să fie să ai o astfel de casă. Să ai o cameră a ta, să ai părinţi şi şase tipuri diferite de biscuiţi în dulap.

Park Eleanor avea dreptate: nu era drăguţă. Arăta ca o ope­ ră de artă, iar arta nu trebuie să fie drăguţă; trebuie să te facă să simţi ceva. Cu Eleanor stând lângă el, pe canapea, Park se simţea de parcă cineva deschisese o fereastră în mijlocul came­ rei, de parcă cinevar ar fi înlocuit tot aerul din cameră cu unul nou, mai bun (de două ori mai proaspăt, cum se spunea în reclame). Eleanor îl făcea să simtă că se întâmplă ceva. Chiar şi atunci când nu făceau decât să stea pe canapea. N u l-a lăsat s-o ţină de mână, nu la el acasă, şi n-a vrut să răm ână la cină. Dar a spus că ar vrea să vină şi ziua următoare, dacă părinţii lui nu aveau nimic împotrivă şi nu aveau. M am a lui se purtase foarte frumos. Nu-şi folosea tot farmecul din arsenal, cum făcea cu clientele ei sau cu vecinii, dar nici nu era nepoliticoasă. Şi, dacă voia să se refugieze în bucătărie de fiecare dată când venea Eleanor, avea tot dreptul.

186

Eleanor şi Park Eleanor a venit şi joi după-amiază, şi vineri, iar sâm­ bătă, în timp ce jucau Nintendo cu Josh, tatăl lui i-a cerut să rămână la cină. Lui Park nu-i venea să creadă că acceptase. Tatăl lui a întins masa şi Eleanor s-a aşezat lângă Park. Şi-a dat seama că avea emoţii. Abia s-a atins de hamburgerul cu vită şi, de la un punct încolo, se vedea că zâmbeşte fără mare convingere. După m asă s-au uitat pe H B O la înapoi în viitor, iar mama lui a făcut floricele. Eleanor şi Park au stat pe jos, rezemaţi de canapea, şi, când a luat-o de m ână, nu şi-a retras-o. I-a mângâiat palma, ştiind că îi place - îi coborau pleoapele şi părea adormită. După film, tatăl lui a insistat ca Park s-o conducă acasă. — V ă mulţumesc de găzduire, domnule Sheridan, a zis Eleanor. Şi dumneavoastră, doamnă Sheridan, vă mulţu­ mesc pentru masă. A fost delicioasă. M -am simţit bine. A spus toate astea fără urmă de sarcasm. — Noapte bună! le-a urat ea când au ajuns la uşă. Park a închis uşa. Aproape că puteai să vezi toată ama­ bilitatea aia nervoasă părăsind-o pe Eleanor. A r li vrut s-o ia în braţe, să-i dea putere. — N-ai cum să mă conduci acasă, a zis, cu asprimea ei obişnuită. Ştii, da? — Ştiu. Dar pot să te conduc o parte din drum. — Nu ştiu... — Hai, Eleanor, e întuneric. N-o să ne vadă nimeni. — Bine, a spus, dar şi-a vârât mâinile în buzunare. Mergeau încet amândoi. — A i tăi sunt grozavi, a zis ea după un minut. Serios. Park a luat-o de braţ. 9 — Hei, vreau să-ţi arăt ceva.

187

R ainbow R owell

A dus-o în aleea casei urm ătoare, între un pin şi o rulotă. — Park, n-avem voie să fim aici. — Ba da. Bunicii mei stau aici. — Ce voiai să-mi arăţi? 9 — Nimic, vreau să stăm puţin singuri. Au mers în capătul aleii, după copaci, rulotă şi garaj. Nu-i putea vedea nimeni acolo. — Serios? a zis ea. Ce jalnic! — Ştiu, a zis el, întorcându-se spre ea. Data viitoare o să spun doar „Eleanor, vino cu mine pe aleea asta nelu­ minată, vreau să te sărut". Eleanor nu şi-a dat ochii peste cap. A respirat adânc, apoi a închis gura. Park începuse să ştie cum s-o ia pe nepregătite. Şi-a înfundat mâinile în buzunare, aşa că a prins-o de coate. — Data viitoare o să spun doar „Eleanor, ascunde-te după tufişurile astea cu mine - o să înnebunesc dacă nu te sărut". Ea nu s-a mişcat, aşa că Park şi-a zis că o putea m ân­ gâia pe faţă. Pielea ei era aşa cum arăta: catifelată, albă şi fină, ca porţelanul, dar cu pistrui. — O să spun doar: „Eleanor, hai cu mine într-o lume paralelă..." Şi-a pus degetul mare pe buzele ei, ca să vadă dacă ea dă înapoi, dar nu s-a retras. S -a apropiat. A r fi vrut să închidă ochii, dar îi era teamă că l-ar lăsa acolo, cu ochii închişi. Când buzele lui mai aveau puţin şi le atingeau pe ale ei, Eleanor şi-a mişcat capul, frecându-şi nasul de al lui. — N -am mâi făcut asta până acum. — E în regulă, a zis el.

188

Eleanor şi Park — Nu e, o să fie oribil. — N-o să fie, a spus el. Eleanor a m ai dat o dată din cap a refuz, dar fără convingere. — O să regreţi, i-a zis ea. L -a făcut să râdă, aşa că a trebuit să mai aştepte o secundă înainte s-o sărute. N -a fost deloc oribil. Buzele lui Eleanor erau catifelate şi calde, şi îi simţea pulsul în obraz. Era bine că ea avea atâtea emoţii, pentru că asta îl făcea pe el să aibă mai puţine. Se calmase suficient cât s-o simtă cum tremură. S-a retras mai devreme decât si-ar fi dorit. Nu ştia cum 9 ’ să respire în timp ce-o săruta, nu avea destulă experienţă. Când s-a retras, ochii ei erau aproape închişi. Bunicii lui aveau un bec în faţa casei şi toată lumina cădea pe faţa lui Eleanor. Semăna cu Luna plină. O secundă mai târziu, şi-a lăsat privirea în jos. Park şi-a coborât mâna pe um ărul ei. — Eşti bine? a întrebat-o şoptit. Ea a făcut semn că da. A tras-o mai aproape de el şi a pupat-o pe creştet. încerca să-i găsească urechea sub părul des. — Vino-ncoace, a zis el, vreau să-ţi arăt ceva. Ea a râs. Park i-a ridicat bărbia. A doua oară a fost chiar mai puţin oribil.

Eleanor A u plecat împreună din aleea bunicilor lui şi au ieşit în stradă, iar Park a rămas acolo, în întuneric, uitându-se după Eleanor, care se ducea singură acasă.

189

R ainbow R owell

Eleanor şi-a spus că nu trebuie să se uite înapoi. Richie era acasă şi, în afară de mama ei, toţi se uitau la TV. Nu era foarte târziu. Eleanor încerca să se poarte ca şi cum nu era nimic anormal în faptul că a ajuns acasă noaptea. — Unde-ai fost? a întrebat-o Richie. — La o prietenă. — Ce prietenă? — Ţi-am spus, dragule, a zis mama ei, ştergând o tiga­ ie în timp ce intra în cameră. Eleanor are o prietenă în cartier. Lisa. — Tina, a spus Eleanor. — Prietenă, ai? a zis Richie. Gata, te-ai hotărât să renunţi la bărbaţi? 9 9 Lui i se părea că fusese foarte amuzant. Eleanor s-a dus în dormitor şi a închis uşa. N -a aprins lumina. A urcat în pat fără să se schimbe, a dat draperia la o parte şi a şters condensul de pe geam. Nu se vedea aleea - nu vedea mai nimic. Geamul s-a aburit la loc. A închis ochii şi şi-a rezemat fruntea de el.

190

Capitolul 28

Eleanor Luni dimineaţă, când l-a văzut pe Park aşteptând-o în staţia de autobuz, a început să chicotească. De-adevăratelea, ca un personaj din desene animate care se face roşu în obraz şi scoate inimioare pe urechi... Se simţea ridicol.

Park Luni dimineaţă, când a văzut-o pe Eleanor venind spre el, lui Park îi venea să alerge spre ea şi s-o ridice în braţe. Cum făceau tipii din serialele la care se uita maică-sa. Dar s-a stăpânit, prinzându-se de bretelele rucsacului, ca să se ţină pe loc... Se simţea extraordinar.

Eleanor Park era cam cât ea, dar părea mai înalt.

Park Genele lui Eleanor aveau culoarea pistruilor ei.

191

R ainbow R owell

Eleanor Au vorbit despre The White Album în drum spre şcoală, dar albumul Beatleşilor le servea drept scuză să stea cu ochii pe gura celuilalt. Parcă-şi citeau pe buze. Poate de-asta râdea Park întruna, chiar şi atunci când vorbeau despre „Helter Skelter“, care nu era în niciun caz cea mai amuzantă piesă a lor, nici măcar înainte să fie preluat de Charles Manşon.

Capitolul 29

Park — Hei, a zis Cal muşcând din sendvişul de la Rib-aQue. Vino şi tu la meciul de baschet de joi. Şi să nu te-aud că nu-ţi place baschetul, Spud1. — Nu ştiu ce să zic... — Vine şi Kim . — Cal... a mârâit Park. — O să stea lângă mine. Suntem împreună acuma. — Stai! Serios? a întrebat Park ducându-si mâna la j gură ca să nu scuipe o bucată de sendviş. Kim? — E atât de greu de crezut? Cal a desfăcut de tot cutia de lapte şi a băut din ea ca dintr-o cană. — Nici măcar nu-i plăcea de tine, să ştii. Se plictisea şi i se părea că eşti misterios şi tăcut - „apa lină sapă adânc“, cum ar veni. I-am explicat că eşti tăcut fiindcă n-ai niciodată nimic important de zis. — Mersi. — Dar acum sigur îi place de mine, aşa că poţi să ieşi cu noi dacă vrei. E foarte tare la meciurile do baschet. Poţi să-ţi iei nachos şi tot ce vrei. — O să m ă gândesc. 1 Anthony Jerome Webb, poreclit ,,Spud“ („Bnrnbulă“ ), cule un baschetbalist american din anii 1980-1990, unul dintre coi mai scunzi din istoria NBA. (N. tr.)

193

R ainbow R owell

N-avea la ce să se gândească. Nu voia să meargă nică­ ieri fără Eleanor. Iar ea nu părea genul de fată care să se ducă la meciuri de baschet. Şi nu păreau să aibă genul ăla de relaţie - o relaţie care să existe printre alţi oameni.

Eleanor — Hei, i-a zis DeNice după ora de sport, când se schim­ bau, în vestiar. Trebuie să vii cu noi la Noaptea Sprite săptămâna asta. Jonesy şi-a reparat maşina şi e liber joi. O s-o facem lată, lată, noaptea toată, toată, toată. — Doar ştii că n-am voie să ies, i-a spus Eleanor. — Ştiu că nici la prietenul tău n-ai voie să te duci, a zis DeNice. — Exact! s-a băgat şi Beebi. M ai bine nu le spunea, dar ardea de nerăbdare să spu­ nă cuiva că merge pe la Park. (Aşa ajung oamenii la închi­ soare după ce comit crima perfectă.) — Mai încet! le-a rugat. Doamne! — A r trebui să vii, i-a zis Beebi. Beebi avea faţa perfect rotundă, cu gropiţe în obraji care păreau aşa de adânci atunci când zâmbea, că arăta ca o pernă cu nasturi cusuţi pe ea. — O să ne distrăm. Pun pariu că n-ai dansat niciodată, a continuat ea. — Nu ştiu ce să zic... > — Te gândeşti la gagicul tău? a întrebat DeNice. Poate să vină şi el. Nu ocupă mult spaţiu. Beebi a râs, aşa că a râs şi Eleanor. Nu şi-l putea ima­ gina pe Park dansând. Probabil ştia să danseze bine, dacă nu-i spărgea muzica timpanele. El era bun la toate.

194

Eleanor şi Park Nu-şi putea imagina cum ar fi să iasă ei doi cu DeNice şi cu Beebi. Sau cu oricine altcineva. Ideea de a ieşi cu Park în văzul lumii i se părea la fel de bună ca ideea de a-ţi scoate casca de protecţie în spaţiu.

Park M am a lui zicea că, dacă se vedeau în fiecare zi după ore, cum deja se întâmpla, trebuiau să înceapă să-şi facă temele împreună. — Probabil are dreptate. Toată săptămâna am vorbit din burtă la engleză. — Şi azi? Serios? Nu mi-am dat seama. — A m făcut Shakespeare anul trecut la şcoala cealal­ tă... Dar la mate nu se poate după ureche... Nici măcar... Care-i opusul vorbitului din burtă? — Pot să te ajut eu la mate, să ştii. La algebră aproape am terminat. — Vai, tu, bine-ar fi, l-a ironizat ea. — Sau nu. Nu aş putea să te ajut la mate. Chiar şi zâmbetul ei răutăcios şi arogant îl înnebunea. Au încercat să înveţe în living, dar Josh voia să se uite la TV, aşa că s-au dus în bucătărie. M am a lui a zis că e-n regulă, dar pe urm ă şi-a adus aminte că avea nişte treabă în garaj. Aşa a spus, cel puţin. Eleanor îşi mişca buzele când citea... Park o lovea uşor cu piciorul pe sub masă şi îi arunca cu ghemotoace de hârtie în păr. Dacă ar fi fost vreo căli­ mară pe-acolo, i-ar fi băgat coada în cerneală.

195

R ainbow R owell

Nu erau singuri aproape niciodată, dar acum, că erau oarecum singuri, Park nu ştia ce să mai inventeze ca s-o facă să-l bage în seamă. I-a închis manualul de algebră cu pixul. — Pe bune? a întrebat ea şi a dat să-l deschidă la loc. — Nu, a spus Park şi a tras manualul spre el. — Credeam că învăţăm. 9 — Ştiu, dar... suntem singuri. — Nu chiar, aproape... — A r trebui să facem ceva ce nu putem face decât dacă suntem singuri. — Nici nu ştii ce ciudat sună ce zici... — Să vorbim, adică. Nici el nu ştia de fapt ce voia să zică. S-a uitat în jos, la masă. Eleanor scrisese peste tot pe manual; versurile cântecelor înconjurau şi încercuiau titlurile altor cântece, si tot asa. Si-a văzut numele scris cu litere micuţe, de m ână - întotdeauna îţi sare numele tău în ochi - , ascuns în refrenul unei piese a celor de la The Smiths. A zâmbit bucuros. — Ce? a întrebat Eleanor. — Nimic. — Ce? S -a uitat din nou la manual. O să se gândească mai târziu la asta, după ce pleacă ea. O să se gândească cum stă în bancă şi se gândeşte la el, şi îi scrie numele undeva unde crede că n-o să-l vadă nimeni. Dar apoi a mai văzut ceva. Cu litere la fel de mici, fără nicio majusculă: „ştiu că eşti o curvă miroşi a spermă“. — Ce? a repetat Eleanor, încercând să-i smulgă cartea din mână.

196

Eleanor şi Park Park nu i-a dat drumul. Sim ţea că i se urcă la cap sângele de Bruce Banner1. — De ce nu mi-ai spus că încă n-ai scăpat de chestiile astea? — Care chestii? Nu voia să o spună cu voce tare, nici să arate cu degetul. Nu voia să se uite în acelaşi timp cu ea la cuvintele alea. — Astea, a zis, trecându-şi mâna peste cuvinte. A văzut cuvintele şi a început imediat să acopere scri­ sul cu pixul. Se făcuse albă ca laptele şi gâtul i se umpluse de pete roşii. — De ce nu mi-ai spus? a întrebat el. — Nici nu observasem. — Credeam că s-a terminat. — De ce să crezi că s-a terminat?

De cel Poate pentru că acum era cu el? — Eu... Dar de ce nu mi-ai zis? — De ce să-ţi spun? E scârbos şi mi-e ruşine. încă mâzgălea cu pixul. Park şi-a pus mâna pe înche­ ietura ei. — Poate am cum să te ajut. — Cum să m ă ajuţi? Vrei să-i dai un picior? a întrebat ea, împingând manualul spre el. Park a strâns din dinţi. Ea şi-a pus manualul în geantă. — Ştii cine face asta? a întrebat-o. — O să-i baţi şi pe ei? — Poate... — Păi... ştiu că e cineva care nu mă place... — Dar nu oricine. Cineva care poate să ajungă la căr­ ţile tale fără să observi. 1 Personaj de benzi desenate, al cărui alter-ego este uriaşul Hulk.

197

R ainbow R owell

Cu zece secunde în urmă, Eleanor fusese răutăcioasă. Acum părea doar epuizată. — Nu ştiu. Cred că în zilele în care avem sport... — îţi laşi geanta în vestiar? Eleanor s-a frecat la ochi cu amândouă mâinile. — A m impresia că îmi pui întrebări stupide intenţio­ nat. Eşti cel mai slab detectiv din toate timpurile. — Cine nu te place la sport? — Ha! a zis ea, cu mâinile încă pe faţă. Cine nu mă place, auzi! — Nu e de glumă. — Ba tocmai, a zis ea, făcându-şi mâinile pumn, este exact genul de chestie pe care trebuie s-o iau în glumă. Altfel le dau satisfacţie Tinei şi celorlalte din gaşca ei. Dacă o să vadă că sufăr, n-o să mă lase niciodată în pace. — Tina? Ce legătură are Tina cu asta? — Tina e regina celor care nu mă plac la ora de sport. — Dar Tina n-ar face niciodată aşa ceva. Eleanor s-a uitat urât la el. — Glumeşti? Tina e un monstru. Dacă diavolul s-ar însura cu vrăjitoarea cea rea şi şi-ar trece copilul printr-un bol cu rău tocat mărunt, aşa ar fi, ca Tina. Park s-a gândit cum l-a pârât T ina în garaj şi cum râdea de ceilalţi, în autobuz... Pe urm ă însă şi-a adus aminte de toate dăţile în care Steve încercase să se ia de el şi Tina îl oprise. — O ştiu de când eram mici. N u e chiar aşa de rea. A m fost prieteni. — Nu păreţi prieteni acum. — Păi acum e cu Steve. — Şi ce importanţă are? Park nu ştia cum să-i răspundă. — Ce importanţă are? a repetat ea.

198

Eleanor şi Park Ochii lui Eleanor se îngustaseră. Dacă minţea, n-aven să-l ierte niciodată. — Nu are nicio importanţă. E o prostie. A m fost cu Tina în clasa a şasea. Nu că am fi ieşit vreodată sau c-nm fi făcut ceva... — Tina? A i fost cu Tind! — în clasa a sasea. N -a fost cine ştie ce. > > — Dar aţi fost prieteni? V-aţi ţinut de mână? — Nu-mi aduc aminte. — A i sărutat-o? — Nu contează. Dar conta. Pentru că Eleanor se uita la el ca la un străin. îl făcea să simtă că e un străin. Ştia că Tina putea fi rea, dar nu o credea în stare de asa ceva. Despre Eleanor ce ştia? Nu prea multe. Parcă nu voia să-l lase să o cunoască mai bine. Se simţea foarte apropiat de Eleanor, dar o cunoştea! — Tu scrii fără majuscule... a spus el şi, când cuvintele i-au ieşit pe gură, şi-a dat seama că nu era o idee bună... Tu ai scris lucrurile alea? Eleanor s-a făcut albă la faţă. Era şi mai palidă acum. Tot sângele din corp părea să i se fi retras în inimă, brune. Răm ăsese cu gura deschisă. I se vedeau pistruii de pe buze. Pe urm ă şi-a revenit. A început să-şi strângă mantia lele. — Dacă mi-aş scrie eu mie că sunt o curvă perversă.., a zis ea sec, ai dreptate, nu aş începe cu majusculă. Dar în mod sigur aş pune virgulă şi probabil punct la sfârşit... Sunt o mare fană a punctuaţiei. — Ce faci? Ea a dat din cap, nevrând să mai spună nimic, şi s-a ridicat. Nu ştia ce să facă s-o oprească.

199

R ainbow R owell

— Nu ştiu cine tot scrie pe manualele mele, a zis ea rece. Dar cred că acum ştim de ce m ă urăşte Tina atât de mult. — Eleanor... — Nu, a zis ea. Nu vreau să mai vorbim acum. A ieşit din bucătărie chiar când se întorcea m am a lui din garaj. Iar Park vedea pe faţa ei o expresie pe care începuse s-o recunoască. „Ce-oi fi văzând la fata asta ciu­ dată şi albă?“

Capitolul 30

Park în noaptea aia Park a stat şi s-a gândit la Eleanor care se gândise la el şi îi scrisese numele pe manual. Probabil că mâzgălise ceva peste el. încerca să-şi dea seama de ce o apărase pe Tina. Ce conta pentru el dacă Tina era bună sau rea? Eleanor avea dreptate, nu erau prieteni. Deloc. Nici măcar într-a şasea nu fuseseră prieteni. Tina îi ceruse prietenia, iar el acceptase, pentru că era cea mai populară fată din clasă. Dacă ieşeai cu Tina aveai capital social, iar Park încă avea de câştigat de pe urma faptului că fuseseră împreună. Datorită ei nu ajunsese într-o castă inferioară. Chiar dacă tot cartierul credea că Park era un ciudat şi un găl­ bejit, chiar dacă era un inadaptat... Nu îndrăzneau să-l facă ciudat, orezar sau homo. în primul rând, pentru că tatăl lui era bine făcut, era veteran de război şi erau vecini. Iar în al doilea rând, ce-ar fi spus asta despre Tina? Pe de altă parte, Tina nu-i întorsese niciodată spatele şi nu se prefăcuse că nu-1 cunoştea. De fapt... Da. Câteodată i se părea că ea şi-ar fi dorit să mai fie împreună. De câteva ori încurcase zilele în care avea programa­ re la coafor. Venea în camera lui şi încerca să găsească subiecte comune de conversaţie. în seara balului, când venise să-şi facă părul, trecu­ se pe la el şi-l întrebase ce părere are despre rochia ei

201

R ainbow R owell

albastră fără bretele. Lănţişorul i se prinsese în păr la ceafă şi l-a rugat s-o ajute. Park se făcea că nu înţelege. Steve l-ar fi omorât dacă s-ar fi cuplat cu Tina. Plus că Park nu voia să se cupleze cu Tina. Nu aveau nimic în comun, absolut nimic, şi nu era nici genul de nimic care poate fi exotic şi interesant; era pur şi simplu plictisitor. Nici nu credea că Tina îl plăcea cu adevărat. Mai degra­ bă nu voia ca el s-o uite. Intr-un fel, nici Park nu voia ca Tina să-l uite. Nu îl deranja că fata cea mai populară din cartier flirta din când în când cu el. S-a întors pe burtă şi şi-a ascuns faţa în pernă. Credea că nu-i mai pasă ce cred alţii despre el. Credea că faptul că o iubeşte pe Eleanor e o dovadă că nu-i mai pasă. Dar îşi tot descoperea alte şi alte rezerve de superfici­ alitate. Alte şi alte feluri în care o trăda.

Eleanor M ai era doar o zi până la vacanţa de Crăciun. Eleanor nu s-a dus la şcoală. I-a spus mamei ei că nu se simte bine. Cum Richie nu era acasă, nu trebuia să stea în dormitor, dar a stat. Era ca un câine care nu pleacă din cuşcă.

Park Nu ştia cum o să-şi ceară iertare, pentru că nu ştia cum ar fi putut s-o vadă.

202

Eleanor şi Park

Eleanor Maică-sa n-a întrebat-o de ce plângea. în casa aia era mai normal să întrebi „De ce nu plângi?

Park După prima săptămână de vacanţă, tatăl lui l-a între­ bat dacă el şi Eleanor s-au despărţit. — Cam aşa ceva, a spus Park. — E păcat, a zis tatăl lui. — Crezi? — Da, aşa pare. Pari un copil de patru ani care s-a pierdut în supermarket... Park a oftat. — N -ai cum s-o împaci? l-a întrebat taică-su. — Nici nu ştiu cum s-o fac să vorbească cu mine. — Păcat că nu poţi vorbi cu maică-ta despre asta. în materie de fete, eu nu ştiu decât că ajută să arăţi bine în uniformă.

Eleanor în prima săptămână de vacanţă, Eleanor aproape că nu s-a dat jos din pat şi, când s-a ridicat, a luat-o ameţeala. Nu mai avea baterii. Nu mai avea ce să citească... Chiar se terminase? De tot? Dacă nu s-ar fi certat înaintea vacan­ ţei, s-ar fi împăcat în autobuz, după câteva zile? Erau momente în care nu mai ştia de ce se certaseră.

203

R ainbow R owell

Apoi îşi amintea ce-i spusese Park şi ce era în stare să creadă despre ea. îi luase apărarea Tinei, în loc să fie de partea ei. Tinei! Eleanor îşi tot amintea cum se simţise când o sărutase prima oară... Cum îşi lăsase capul pe spate, cum îşi deschi­ sese gura. Cum îl crezuse când îi spusese că era specială.

Park într-o zi, Park a tot trecut cu bicicleta pe lângă casa lui Eleanor, până când a dispărut camioneta tatălui ei vitreg şi l-a văzut pe unul dintre copii ieşind să se joace în zăpadă. Era băiatul mai mare - Park nu-şi aducea aminte cum îl chema. A luat-o la fugă pe scări când a văzut că Park opreşte în faţa casei. — Hei, stai puţin! a zis Park. Te rog. Sora ta e acasă? — Maisie? — Nu, Eleanor... — Nu-ţi zic, a răspuns băiatul şi a fugit în casă. Park a smucit bicicleta şi a plecat.

204

Capitolul 31

Eleanor Cutia cu ananas a ajuns în Ajunul Crăciunului. Ai fi zis că venise Moş Crăciun în persoană, cu un sac de jucării pentru fiecare. M aisie şi Ben deja se certau pe cutie. Maisie o voia pentru păpuşile ei Bărbie. Lui Ben nu-i trebuia pentru nimic anume, dar Eleanor spera să câştige el. Ben doar ce făcuse doisprezece ani, iar Richie hotărAso că e prea mare să mai stea în cameră cu fetele şi cu ala mic. A venit cu o saltea şi a pus-o la subsol, iar acum Ben dormea acolo, cu câinele şi cu ganterele lui Richie. Când stăteau în cealaltă casă, Ben nu se ducea la sub­ sol nici ca să-şi pună hainele în coşul de rufe - iar acolo subsolul era aproape ca o cameră şi nu era umezeală. Iaii Ben îi era frică de şoareci, de lilieci, de păianjeni şi de ori­ ce altceva care s-ar fi putut mişca după ce stingea lumina. Richie deja ţipase de două ori la el, pentru că încercase să doarmă pe scară. Ananasul era însoţit de o scrisoare din partea unchiu­ lui şi a soţiei lui. M aică-sa a citit scrisoarea şi i-au dat lacrimile. — O, Eleanor, a zis ea entuziasmată, Gooff te invită la ei vara viitoare. Spune că universitatea unde predă el are o tabără pentru elevii buni de liceu...

205

R ainbow R owell

Nici nu apucase să-şi dea seama ce însemna asta (Sf. Paul, o tabără unde n-o ştia nimeni, departe de Park), că Richie a şi zis nu. — Nu poţi s-o laşi să se ducă singură în Minnesota. — Fratele meu o să aibă grijă de ea. — Ce ştie el despre adolescente? — Doar ştii că am stat cu el când eram în liceu. — Da, şi-ai rămas însărcinată... Ben se aşezase pe cutia cu ananas, iar Maisie îl lovea cu piciorul în spate. Ţipau amândoi. — E doar un căcat de cutie, a urlat Richie. Dacă ştiam că de Crăciun vreţi cutii, scăpăm de cheltuială. A sta i-a făcut pe toţi să tacă. Nimeni nu se aştepta ca Richie să le fi cumpărat cadouri de Crăciun. — Voiam să aştept până la Crăciun, a zis el, dar m -am săturat să vă văd încăierându-vă. Şi-a pus ţigara între buze şi s-a încălţat. Au auzit uşa camionetei deschizându-se, pe urmă Richie s-a întors cu o pungă de la ShopKo şi a început să arunce cutiile pe jos. — Şoricel, a zis el. Un camion imens cu telecomandă. — Ben. O pistă mare pentru curse. — Maisie... pentru că ştiu că-ţi place să cânţi. Richie a scos o orgă electronică. N u una de firm ă, probabil, dar totuşi. N -a pus-o pe jos, i-a dat-o direct lui Maisie. — Şi micul Richie... unde-i micul Richie? — Doarme acum, a zis mama lor. Richie a ridicat din umeri şi a pus ursuleţul pe jos. Punga se golise, iar Eleanor se bucura în sinea ei că a scăpat. Dar Richie şi-a scos portofelul şi i-a întins o bancnotă.

206

Eleanor şi Park — Uite, Eleanor, vino-ncoa. Să-ţi cumperi nişte haine normale. S-a uitat la maică-sa, care stătea în pragul bucătăriei, fără nicio expresie pe faţă, pe urm ă s-a dus să ia banii - o bancnotă de cincizeci de dolari. — Mulţumesc, a zis Eleanor cât putea de plat şi s-a dus apoi pe canapea. Ceilalţi îşi deschideau cadourile. — Mulţumesc, tată! spunea Şoricel întruna. Ce frumos, mulţumesc, tată! — Da, zicea Richie, cu plăcere. Cu plăcere. A şa se petrece un Crăciun adevărat. Richie a stat acasă toată ziua şi s-a uitat la cei mici jucându-se cu jucăriile lor. Poate că la bar, la Şina Rup­ tă, era închis în Ajunul Crăciunului. Eleanor a plecat în dormitor, ca să nu-1 mai vadă. (Şi ca să n-o mai audă pe Maisie cu orga ei.) Se săturase să plângă gândindu-se la Park. Voia să-l vadă. Chiar dacă el o credea o psihopată perversă care-şi scria singură porcării fără semne de punctuaţie. Chiar dacă îşi petrecuse anii de formare sărutându-se pe gură cu Tina. Nimic din toate astea nu i se părea atât de respingător cât să nu-i mai fie dor de el. (Se întreba dacă exista ceva ce i s-ar fi părut respingător, de fapt, când era vorba de Park.) Poate trebuia să se ducă la el chiar acum şi să se poarte ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Poate s-ar fi dus, dacă n-ar fi fost Ajunul Crăciunului. Isus n-o ajuta deloc. M ai târziu, m am a ei a venit să-i spună că se duceau să cumpere ceva pentru masa de Crăciun. — A m eu grijă de copii, a zis Eleanor. — Richie vrea să mergem împreună, a zis ea zâmbind, ca o familie. — Dar, mamă...

207

R ainbow R owell

—- Să nu te aud, Eleanor, avem şi noi o zi bună! — Hai, măi, mamă, a băut toată ziua! Maica-sa a clătinat din cap că nu, parcă ştergând-o cu buretele de pe o tablă imaginară. — Richie se descurcă, el poate să conducă şi aşa. — Nu cred că faptul că se întâmplă des să conducă băut e un argument foarte bun. — Ţie chiar nu-ţi convine nimic, nu? a spus m am a ei furioasă, fără să ridice vocea, şi a închis uşa în urm a ei. Ne simţim toţi bine azi, numai tu nu. Toţi îl iubesc pe Richie, numai tu nu. îm i pare rău că asta te nemulţumeş­ te atât de tare, Eleanor... Şi-a închis ochii, încercând să-şi păstreze cumpătul. Avea pleoapele alb-albastre. — Ştiu că nu e tot timpul bine, dar asta e viaţa noastră acum. Nu poţi să tot faci scene, nu poţi să tot ataci fami­ lia asta - n-o să te Zas! Eu trebuie să m ă gândesc la toţi, pricepi? Trebuie să m ă gândesc şi la mine. în câţiva ani, tu o să ai viaţa ta, dar Richie este soţul meu. Aproape că avea sens ce spunea, îşi zicea Eleanor. Num ai că era un tip de raţiune care venea dintr-o nebu­ nie profundă. — Ridică-te şi pune-ţi haina pe tine! i-a spus maică-sa. Eleanor şi-a luat haina şi s-a dus lângă fraţii şi sora ei în spatele Isuzului. Când au ajuns la Food 4 Less, Richie i-a aşteptat în maşină. Imediat cum au intrat, Eleanor i-a dat maică-sii cei cincizeci de dolari sifonaţi. 9 9 Maică-sa nici nu i-a mulţumit. 9

208

Eleanor şi Park

Park Făceau cumpărături pentru m asa de Crăciun şi era ceva interminabil, pentru că m am a lui Park era mereu stresată când trebuia să gătească pentru bunica. — Ce fel de umplutură îi place bunicii? a întrebat ea. — Pepperidge Farm, a zis Park, care se lăsa pe roţile din spate ale căruciorului. — Original? Sau cu mălai? — Nu ştiu. Original. — Dacă nu ştii, atunci nu-mi spune... Uite, a zis ea, uitându-se peste um ărul lui. Uite-o pe Eleanor a ta.

El-le-no. Park s-a întors şi a văzut-o pe Eleanor lângă lada cu carne, înconjurată de cei patru copii roşcaţi. (Numai că niciunul nu avea părul la fel de roşu ca Eleanor. Nimeni pe lume nu avea părul ei.) O femeie a pus un curcan în căruciorul de lângă ei. „Probabil mama lui Eleanor", şi-a zis Park. Semănau perfect. Doar că era mai elegantă şi mai aranjată. Arăta ca Eleanor, dar avea un aer obosit. La fel ca Eleanor, după ce se certaseră. M am a lui Park se uita şi ea la ele. — Hai să mergem, mamă, a zis Park încet. — Nu te duci s-o saluţi? l-a întrebat ea. Park a clătinat din cap. Nu credea că Eleanor ar vrea s-o salute şi, chiar dacă ar fi vrut, nu voia să-i facă pro­ bleme. Dacă era şi tatăl ei vitreg acolo? Eleanor arăta altfel, mai abătută decât de obicei. Nu-şi prinsese nimic în păr, nici la încheieturile mâinilor... Tot frumoasă era.

209

R ainbow R owell

Atunci a realizat Park pentru prima oară că Eleanor era frumoasă. Că şi ochilor lui le era dor de ea. A r fi vrut să alerge la ea şi să-i spună asta. A r fi vrut să-i spună cât de rău îi părea şi ce multă nevoie avea de ea. Eleanor nu l-a văzut. — Hai să mergem, mamă. Park credea că m am a lui o să-i vorbească despre asta în maşină, dar n-a zis nimic. Când au ajuns acasă, i-a spus că e obosită. L -a rugat pe Park să aducă el cumpărăturile în casă şi şi-a petrecut restul după-amiezii în camera ei, cu usa închisă. > Taică-su a ajuns la ora cinei şi, o oră mai târziu, când au ieşit amândoi din cameră, le-a spus că o să meargă toţi la Pizza Hut. M am a lui Park avea ochii roşii, dar nu părea să-i pese - nu şi-a refăcut machiajul înainte să plece. Park a încercat să adoarmă imediat cum s-au întors. Voia să fie singur, să se gândească la Eleanor, dar maică-sa a venit în camera lui. S-a aşezat pe pat fără să mişte deloc salteaua. I-a dat un cadou de Crăciun. — Asta este... pentru Eleanor a ta. Din partea mea. Park s-a uitat la cadou. L -a luat, dar a clătinat neîn­ crezător din cap. — Nu ştiu dacă o să am ocazia să i-1 dau. — Eleanor a ta. Ea vine din familie mare. Park a scuturat uşor cadoul. — Eu vin din familie mare, a zis mama lui. Trei surori mai mici. Trei fraţi 9 mai mici. Şi-a întins mâna, ca şi cum ar fi mângâiat pe cap şase copii. Băuse un cocteil cu vin la m asă si se vedea. N u vorbea niciodată despre Coreea.

210

Eleanor şi Park — Cum îi chema? a întrebat Park. Ea şi-a lăsat uşor mâna în poală. — în familie mare, a continuat mama lui, totul... toţ i câte puţin. Puţin de tot, ştii? Ştii? Poate două cocteiluri. — Nu sunt sigur că înţeleg, a zis Park. — Nimeni nu are de ajuns. Nimeni nu primeşte cât trebuie. Când întotdeauna foame,7 foamea îti rămâne în 9 cap, a spus şi şi-a atins fruntea cu palma. Ştii? Park nu ştia ce să zică. 9

A

— Nu ştii. N -am vrut să ştii... îm i cer scuze. — Nu-ţi cere scuze, a spus el. — îm i cer scuze pentru felul în care am primit-o pe Eleanor a ta. — M am ă, e în regulă. Nu e vina ta. — Nu cred că mă exprim cum trebuie. — E în regulă, Mindy, a zis tatăl lui Park din prag. Hai în pat, iubito. A ajutat-o să se ridice, după care i-a cuprins umărul cu braţul, protectiv. — M am a ta vrea să fii fericit, i-a zis el lui Park. Nu te da la fund din cauza noastră. M am a lui s-a încruntat, încercând să-şi dea seama dacă expresia folosită de soţul ei nu era cumva vulgară. Park a aşteptat până când n-a mai auzit televizorul în camera părinţilor lui. Pe urmă a mai aşteptat o jumătate de oră. Şi-a luat haina şi s-a strecurat pe uşa din spate, care era în cealaltă parte a casei. A alergat până în capătul aleii. Eleanor era aşa de aproape. Camioneta tatălui ei vitreg era în curte. Poate era mai bine aşa, decât să-l prindă pe veranda casei când s-ar fi

211

R ainbow R owell

întors din oraş. Toate luminile erau stinse şi, din câte vedea Park, câinele nu era pe-acolo... A urcat în linişte scările. Ştia care era camera lui Eleanor. îi spusese odată că dormea lângă geam şi ştia că are un pat supraetajat. A stat în aşa fel încât să nu i se vadă umbra pe fereastră. Voia să bată încet şi, dacă apărea altcineva decât Eleanor, s-o ia la fugă. Park a bătut uşor în partea de sus a geamului. Nimic. Draperia - sau cearşaful, ce-o fi fost - nu s-a mişcat. Probabil dormea. A bătut puţin mai tare şi era pregătit s-o ia la fugă. Draperia s-a dat foarte puţin la o parte, dar nu putea să vadă cine e înăuntru. Să fugă? Să se-ascundă? A păşit în faţa ferestrei. Draperia s-a deschis mai mult. Vedea faţa înspăimântată a lui Eleanor. — Pleacă, a spus ea doar din buze. El a clătinat din cap. — Pleacă, a spus ea din nou şi a arătat spre şcoală. La şcoală, i-a zis. Cel puţin aşa i s-a părut lui Park. A rupt-o la fugă.

Eleanor Eleanor nu se gândea decât că, dacă intră cineva pe fereastră, n-are cum să se ascundă şi să sune la poliţie. Nu că ar mai veni poliţia, după data trecută. Dar măcar să-l trezească pe nesimţitul ăla de Gil şi să-i mănânce negresele. Park era ultimul om pe care se aştepta să-l vadă la geam.

212

Eleanor şi Park I-a sărit inima din piept de bucurie, asta a fost primii ei reacţie. Park avea să-i omoare pe amândoi. Unii au fost împuşcaţi pentru mai puţin de-atât. Imediat ce l-a văzut plecând, s-a dat jos, la fel ca pisoiul ăla cretin, şi-a pus sutienul şi s-a încălţat pe întuneric. Purta o bluză largă şi nişte pantaloni de pijama de băr­ baţi. Avea haina în living, aşa că şi-a luat un pulover. Maisie adormise uitându-se la televizor, aşa că i-a fost destul de uşor să coboare din pat şi să iasă pe fereastră. „M ă dă afară de tot de data asta“, şi-a zis Eleanor în timp ce mergea pe vârfuri pe terasă. „A r fi cel mai frumos Crăciun de când lumea.“ Park o aştepta pe scările şcolii. Acolo unde citiseră Cei ce veghează. Când a văzut-o, s-a ridicat şi a venit alergând spre ea. Chiar a alergat. A venit alergând spre ea şi i-a cuprins faţa cu mâinile, A sărutat-o înainte să-i poată spune nu - nici n-avusese când. Iar ea i-a răspuns la sărut, fără să-şi mai aducă aminte că nu mai voia să se sărute cu nimeni niciodată, cu atât mai puţin cu el, pentru că uite în ce hal ajunsese. Şi ea, şi Park plângeau. Când Eleanor i-a pus mâinile pe obraji, erau uzi. Şi calzi. Park era aşa de cald. Şi-a lăsat capul pe spate şi l-a sărutat cum nu-l mai sărutase până atunci. Nu-i mai era teamă că nu ştia cum. El s-a retras să-i spună că îi părea rău, dar ea a clătinat din cap, pentru că, deşi voia ca lui să-i pară rău, mai mult decât orice voia să-l sărute. — îm i pare rău, Eleanor, a spus el, ţinându-i faţa în mâini. N -am avut dreptate cu nimic. Nimic. — Şi mie îmi pare rău, a zis ea. — De ce? — Pentru că mă supăr tot timpu 1 pe tine.

213

R ainbow R owell

— Nu-i nimic, câteodată îmi place. — Dar nu întotdeauna. El a clătinat din cap. — Nu ştiu de ce-o fac aşa, a spus ea. — Nu contează. — îm i pare rău că m -am supărat când mi-ai vorbit de Tina. Park şi-a presat fruntea de fruntea ei până a simţit că începe să-l doară. — Nu-i spune numele, a zis el. Ea nu e nimic, tu eşti... totul pentru mine. Totul, Eleanor. A sărutat-o din nou, iar ea a deschis gura. A u stat afară până când Park n-a mai reuşit să-i încăl­ zească mâinile, oricât le-ar fi frecat. Până i-au amortit buzele de frig şi sărutat. Voia s-o conducă până la casă, dar Eleanor i-a spus că ar fi sinucidere curată. — Vino mâine pe la mine, a zis el. — Nu pot, e Crăciunul. — Atunci poimâine. — Poimâine, a spus ea. — Şi răspoimâine. Eleanor a râs. — N u cred că m am a ta s-ar bucura. N u cred că mă place. — Nu-i adevărat. Vino. Eleanor urca scările spre uşa casei când l-a auzit şoptindu-i numele. S-a întors, dar nu putea să-l vadă în întu­ neric. — Crăciun fericit! a zis el. Ea a zâmbit, dar nu i-a răspuns.

214

Capitolul 32

Eleanor Eleanor a dormit până la prânz în ziua de Crăciun. Până a venit maică-sa şi i-a spus să se trezească. — Te simţi bine? A i ochii roşii. — Sunt somnoroasă. — Arăţi de parc-ai fi răcit. — A sta înseamnă că pot să mai dorm? — Cred că da. Eleanor... a spus mama ei îndepărtându-se de uşă şi coborându-şi vocea. O să vorbesc cu Richie. Cred că-1 pot face să se răzgândească şi să te lase în tabără. Eleanor şi-a deschis ochii. — Nu. Nu vreau să merg. — Credeam că o să sari în sus de bucurie că poţi pleca de-aici. — Nu, a zis Eleanor, nu vreau să plec iar. Se simţea prost că minţea, dar ar fi spus orice ca să-şi petreacă vara cu Park. (Nici nu voia să se gândească c-ar fi putut să se sature de ea până atunci.) — Vreau să stau acasă. M am a ei a dat din cap aprobator. — Bine, a zis ea. Atunci nu aduc vorba. Dar dacă te răzgândeşti... — N -o să mă răzgândesc. A plecat, iar Eleanor s-a prefăcut că se culcă la loc.

215

R ainbow R owell

Park A dormit până la prânz în ziua de Crăciun, până a venit Josh şi l-a stropit cu apă dintr-un pulverizator din salonul mamei lor. — Tata zice că, dacă nu te scoli, îmi dă mie toate cado­ urile tale. Park l-a lovit pe Josh cu o pernă. Toţi îl aşteptau şi toată casa mirosea a friptură de curcan. Bunica voia să deschidă mai întâi cadoul de la ea - tricoul cu „Sărută-mă, sunt irlandez". O mărime mai mare decât cu un an în urm ă, ceea ce însemna că avea să-i fie mai mare cu un număr. Părinţii i-au dat un bon de cadou în valoare de cincizeci de dolari pentru Drastic Plastic, magazinul cu muzică punk-rock din centru. (Park a fost suprins că s-au gândit la asta. Şi era suprins că DP vindea bonuri de cadou. Nu era prea punk din partea lor.) A mai primit două pulovere negre pe care chiar ar fi putut să le poarte, un parfum Avon într-o sticlă în formă de chitară electrică şi un breloc - pe care tatăl lui a ţinut să-l vadă toată lumea. Cea de-a şaisprezecea aniversare a lui Park trecuse şi nici nu-1 mai interesa să-şi ia permisul şi să meargă singur la şcoală cu maşina. Nici prin gând nu-i trecea să renunţe la singurele momente din zi pe care era sigur că le poate petrece cu Eleanor. Ea deja îi spusese că, deşi noaptea trecută fusese minu­ nată - şi amândoi fuseseră de acord - , era prea riscant să iasă pe furiş din casă. — Dacă se trezeau fraţii sau sora mea - şi încă nu-i exclus să se trezească - , în mod sigur m -ar fi pârât. Nu ştii niciodată de partea cui pot fi.

216

Eleanor şi Park — Dar dacă nu faci zgomot... Atunci i-a spus că, în majoritatea nopţilor, dormea în aceeaşi cameră cu toţi fraţii şi toate surorile ei. Toţi. O cameră cam cât a lui, a zis ea, mai puţin patul cu saltea de apă. Stăteau jos, rezemaţi de uşa din spate a şcolii, în m ica nişă unde zăpada nu le cădea pe faţă şi unde nu puteau fi văzuţi aşa uşor. Stăteau unul lângă altul, ochi în ochi, ţinându-se de mâini. Park n-o atingea pe Eleanor decât pe faţă sau pe mână, până la cot. Nu ştia dacă l-ar opri, dar nu voia să rişte. A r fi fost îngrozitor. Şi, oricum, mâinile şi faţa ei erau minunate. Aşadar stăteau acolo, mână în mână, iar Park i-a spus că nu vrea ca relaţia lor să mai fie ca înainte, când ea nu-i spunea nimic. — Dar vorbesc, a spus Eleanor, împingându-1, cu dege­ tele împletite cu ale lui. Vorbesc tot timpul. — Nu şi despre lucrurile importante, a zis Park tră­ gând-o spre el. — Adică muzica nu e importantă? Şi... literatura, lite­

ratura nu e importantă? Sau filmele? — Vorbim despre benzi desenate şi seriale. — Si? > — Şi câteodată am impresia că îmi ascunzi lucruri. — Cum ar fi toţi foştii mei prieteni demonici? — Nu. Lucruri importante. — Te referi la chestiile scrise pe manualele mele? Cre­ deam că am încheiat subiectul ăsta. — Dar încă se întâmplă. Şi nu e doar asta. Familia ta, viaţa ta... Nu vorbeşti niciodată despre viaţa ta. Ea si-a retras mâinile. — Nu ştiu de ce nu poţi să ai încredere în mine.

217

R ainbow R owell

— încerc, a zis el. — Nu... Adică să ai încredere în faptul că, dacă sunt lucruri pe care nu ţi le spun, am un motiv să nu ţi le spun. — Ce motiv? — Nu au legătură cu tine, a zis ea, încrucişându-şi mâinile. — Tu ai legătură cu mine. — Nici măcar nu ştii ce-mi ceri... a spus Eleanor, clăti­ nând din cap. M ie îmi place să te ţin separat de celelalte lucruri din viaţa mea. îm i place că, atunci când suntem împreună, toate celelalte lucruri dispar, ca şi cum nici n-ar exista. — Adică... atunci când nu suntem împreună, eu încetez să mai exist? — Nu. Nu. Când nu suntem împreună, m ă prefac ca şi cum încă am fi. încerc să rămân nemişcată până data viitoare când te văd. Park a luat-o de mâini. Nu prea înţelegea ce-i spunea, ştia doar că era ceva trist. — Parc-aş fi un vis, a spus el. — Da, a zis ea, strângându-i mâinile. — Nu. Nu vreau asta. Vreau să fac parte din viaţa ta, din viaţa ta adevărată. Vreau să ştiu cum te simţi şi ce faci când nu suntem împreună. Şi-a dus mâinile la ochi, să-şi şteargă lacrimile, fără să şi le desprindă de ale lui. El s-a aplecat să-i şteargă lacrimile cu un sărut, dar a fost cam ciudat. M âinile si nasurile lor îl cam încurcau. Eleanor a început să râdă tot era ceva. — Te plângi că sunt prea rezervată şi misterioasă, a spus ea, vorbind repede, şi mişcându-şi capul plin de cârli­ onţi. Dar poate şi de-asta îţi place de mine. Dacă ai şti tot ce se întâmplă în afara camerei de filmare, cum ar veni,

218

Eleanor şi Park poate c-ai vedea că lucrurile care ţi se par interesante la mine nu sunt decât... deprimante. El s-a uitat în ochii ei, de nepătruns în întunericul de-acolo. — Nu, a zis el. N-are cum. — Da, parcă ai de unde să ştii... El şi-a ridicat mâinile - şi pe ale ei - până la obrazul ei. — Nu ştiu de ce nu poţi să ai încredere în mine, a spus Park. Până la urmă li s-a făcut prea frig ca să mai poată sta afară. Şi gurile le îngheţaseră pe dinăuntru.

Eleanor Richie a zis că Eleanor trebuie să iasă din cameră si să 9 vină la masa de Crăciun. Bine. Chiar răcise, asa că măcar n-o să creadă că se prefăcuse toată ziua. Mâncarea a fost foarte bună. M am a ei chiar gătea bine când avea cu ce. (Nu doar legume.) Curcan umplut şi piure de cartofi cu mărar şi unt. La desert, budincă de orez şi ceva ce maică-sa făcea doar de Crăciun, biscuiţi cu piper. Cel puţin asta era regula pe vrem ea când m am a ei făcea dulciuri tot timpul. Cei mici nu aveau de unde să ştie. Când Eleanor şi Ben erau mici, m am a lor le făcea tot timpul ceva dulce. Când se întorcea de la şcoală, Eleanor întotdeauna găsea biscuiţi proaspeţi în bucătărie. Şi, în fiecare dimineaţă, micul dejun... Ouă şi şuncă sau clătite si 9 cârnati, 9 7 sau ovăz cu smântână si 9 zahăr brun.

219

R ainbow R owell

Eleanor se gândea atunci că de-aia era aşa grasă. Numai că şi acum, când flămânzea tot timpul, tot imen­ să era. S-au năpustit pe mâncare de parcă ar fi fost ultima lor masă, ceea ce nu era deloc departe de adevăr - pentru o vreme, cel puţin. Ben a mâncat amândouă copanele, iar Şoricel a mâncat o farfurie plină de piure. Richie iar băuse toată ziua, aşa că era din cale-afară de vesel, râdea cam mult şi vorbea cam tare. Numai că nu se puteau bucura că era bine dispus, pentru că era genul de bună dispoziţie care se putea foarte uşor transforma în proastă dispoziţie. Se putea întâmpla oricând... Şi s-a întâmplat, când a văzut că nu există plăcintă de dovleac. — Ce dracu-i asta? a întrebat, învârtind lingura în por­ ţia lui de risalamande. — Budincă de orez, a zis Ben, ghiftuit cu curcan. — Văd şi eu că-i budincă. Unde-i plăcinta cu dovleac? a ţipat el spre bucătărie. Ţi-am zis să faci o masă tradiţiona­ lă de Crăciun. Ţi-am dat bani pentru o masă de Crăciun. A apărut şi ea în pragul bucătăriei. încă nu apucase să se aşeze la masă. 9 — Am ... „E ste un desert tradiţional danez pentru Crăciun", spunea Eleanor în gând. „Bunica îl făcea, bunica mamei, la fel, şi e mai bun decât plăcinta de dovleac. E deosebit." — A m ... uitat să iau dovleac, a zis mam a ei. — Cum dracu’ să uiţi să iei dovleac de Crăciun? a zis Richie, aruncând cu bolul de inox în perete, lângă ea, şi împrăştiind budinca peste tot. Cu excepţia lui Richie, nimeni nu mişca. S-a ridicat clătinându-se de pe scaun.

220

Eleanor şi Park — M ă duc să cumpăr plăcintă de dovleac... ca să avem şi noi o m asă adevărată de Crăciun în familie. A ieşit pe uşa din spate. După ce-a auzit m aşina îndepărtându-se, m am a lui Eleanor a luat bolul cu restul de budincă şi a adunat par­ tea de deasupra grămezii căzute pe jos. — Cine vrea sos de cireşe? Toţi au vrut. Eleanor a curăţat budinca împrăştiată, iar Ben a dat drumul la televizor. S-au uitat la Grinch, la Frosty, omul de zăpadă şi la Poveste de Crăciun. A stat şi mama lor să vadă filmele cu ei. Eleanor se tot gândea că, dacă Fantoma Crăciunului Trecut ar fi apărut chiar atunci, nu i-ar fi plăcut de ei. Dar Eleanor se simţea sătulă si 9 9 fericită când a adormit.

221

Capitolul 33

Eleanor M am a lui Park nu s-a arătat surprinsă s-o vadă pe Eleanor ziua următoare. Probabil o anunţase Park. j — Eleanor, a zis ea, foarte prietenoasă, Crăciun fericit! Intră. Când intra Eleanor în sufragerie, Park doar ce ieşea de la duş şi s-au fâstâcit amândoi, nici ei nu ştiau de ce. Avea părul ud iar tricoul îi era puţin lipit de corp. Chiar se bucura să o vadă. Era evident. (Şi drăguţ.) Nu ştia cum să-i dea cadoul, aşa că i l-a băgat sub nas când s-a apropiat de ea. Park a zâmbit, surprins. — E pentru mine? — Nu, a zis ea, este... Da, e pentru tine, a spus apoi, negăsind nicio replică amuzantă. — Nu trebuia să-mi cumperi nimic. — Nu ţi-am cumpărat. Serios. — Pot să-l deschid? Nici de data asta n-a găsit nimic am uzant de spus, aşa că a încuviinţat dând din cap. Bine că ai lui erau în bucătărie si 9 nu-i vedea nimeni. Eleanor împachetase cadoul în ambalajul ei preferat: acuarele cu zâne si 9 flori. Park a rupt cu grijă hârtia şi s-a uitat la carte. De veghe în lanul de secară. O ediţie foarte veche. Eleanor nu îi scosese supracoperta, pentru că arăta bine, chiar dacă

222

Eleanor şi Park încă se mai vedea preţul scris cu creionul cerat de cei de la magazinul cu lucruri de mâna a doua. — Ştiu că e cam pretenţios. Voiam să-ţi dau Watership Down, dar aia e cu iepuri şi nu toată lumea vrea să citească despre iepuri... Park se uita zâmbind la carte. Lui Eleanor i-a fost puţin frică să nu deschidă chiar la prima pagină, pentru că nu voia să vadă ce-i scrisese. (Nu cu ea de faţă.) — E cartea ta? a întrebat-o el. — Da, dar am citit-o. — Mulţumesc, i-a zis el zâmbind larg - când era fericit, nu i se mai vedeau ochii. Mulţumesc. — Cu plăcere, a spus Eleanor coborându-şi privirea. Numai să nu-1 omori pe John Lennon sau mai ştiu eu ce. — Vino încoace. A tras-o de geacă şi a condus-o în camera lui, dar Eleanor s-a oprit în prag, ca şi cum acolo ar fi fost un gard invizibil. Park a lăsat cartea pe pat, după care a luat două cutiuţe de pe etajeră. Erau împachetate într-un ambalaj special pentru Crăciun, cu funde mari roşii. S-a dus lângă ea, în prag. Eleanor se sprijinea de cadrul uşii. — A sta e cadoul de la mama, a zis Park, ridicând una dintre cutii. E un parfum. Te rog să nu te dai cu el. S-a uitat în jos, apoi din nou la ea. Iar ăsta e de la mine. — Nu trebuia să-mi iei un cadou, a spus ea. — Nu fi prostuţă. Văzând că Eleanor nu ia cadoul, i-a luat m âna şi i-a pus cutia în palmă. — A m căutat ceva care ţi-ar atrage atenţia numai ţie, nu şi altora, a zis el, dându-şi părul din ochi. Ca să nu fie nevoie să-i explici mamei tale... M ă gândeam să-ţi iau un stilou, dar pe urmă...

223

R ainbow R owell

Park se uita la ea cum deschide cutia, plină de emoţii. A rupt din greşeală ambalajul. El i-a luat hârtia şi Eleanor a deschis cutia mică, de culoare gri. înăuntru era un lănţişor. Subţire, de argint, cu un pan­ dantiv mic - o panseluţă de argint. — O să înţeleg dacă nu-1 poţi primi, a spus Park. N -ar fi trebuit, dar îl voia.

Park Ce prostie. A r fi trebuit să-i ia stiloul. O bijuterie este o declaraţie publică. Dar şi... personală - de-asta îi şi luase lănţişorul. Nu putea să-i cumpere un stilou. Sau un semn de carte. Semnul de carte nu avea nicio legătură cu sen­ timentele lui pentru ea. Park îi luase cadoul din banii lui de casetofon de masi9 nă. 1-1 cumpărase dintr-un magazin din mall unde oame­ nii căutau inele de logodnă. — A m păstrat bonul. — Nu, a zis Eleanor, uitându-se la el. Părea tulburată, dar Park nu înţelegea dacă era semn bun sau rău. — Nu. E foarte frumos. Mulţumesc. 9 — O să-l porţi? a întrebat-o. Ea a dat din cap. Şi-a trecut m âna prin păr, apoi şi-a dus-o la ceafă, încercând să se stăpânească. — Acum? Eleanor s-a uitat puţin la el, apoi a dat iar din cap. A scos lănţişorul din cutie şi i l-a pus la gât. Exact aşa cum îşi imaginase atunci când l-a cumpărat. Poate de-asta îl

224

Eleanor şi Park cumpărase, pentru acest moment în care mâinile lui emu pe ceafa ei, sub părul ei. Şi-a trecut degetele de-a lungul lanţului şi i-a aranjat pandantivul pe gât. Eleanor a simţit că o străbate un fior. Park ar fi vrut să tragă de lănţişor, să şi-l bage în piepl şi s-o ţină legată de el. Şi-a retras mâinile brusc şi s-a sprijinit de cadrul uşii.

Eleanor Stăteau în bucătărie şi jucau cărţi. Fusese ideea lui Eleanor („Putem să facem cutare sau cutare?"), ca să nu mai stea în cameră cu fratele sau cu m am a lui, fără să facă niciunul dintre lucrurile pe care nu le-ar fi făcut dacă erau singuri. M a m a lui a întrebat-o cum a fost de Crăciun, iar Eleanor i-a spus că fusese frumos. — Voi ce mâncaţi la m asa de Crăciun? Curcan sau porc? — Curcan, a spus Eleanor, şi cartofi cu mărar... M ama mea e daneză. Park s-a oprit din joc şi s-a uitat la ea. Eleanor a făcut ochii mari. „Da, sunt daneză, term ină" i-ar fi spus, dacă mama lui n-ar fi fost acolo. — înseam nă că de la ea ai moştenit părul ăsta frumos, i-a spus m am a lui Park, ca o cunoscătoare. Park i-a zâmbit lui Eleanor, iar ea şi-a dat ochii peste cap. Când maică-sa a plecat să vorbească ceva cu bunicii lui, Park a lovit-o uşor cu piciorul pe sub m asă - era desculţ. — Nu ştiam că eşti daneză.

225

R ainbow R owell

— Acum, că am stabilit că-ţi spun tot, vom avea numai conversaţii de-astea sclipitoare? — Da. M am a ta e daneză? — Da, a zis ea. — Şi tatăl tău? — Un dobitoc. Park s-a încruntat. — Ce? T u ai vrut să fiu sinceră şi să-ţi spun ce simt. E un răspuns mult mai sincer decât „scoţian". — Scoţian, a zis Park zâmbind. Eleanor se tot gândea la pactul lor, la cum stabiliseră să fie deschişi şi sinceri. Nu credea că îi putea spune deo­ dată tot adevărul, în hidoşenia lui. A r fi fost prea mult. A şa că, atunci când a întrebat-o de Crăciun, i-a zis că m am a şi tatăl ei vitreg se certaseră, dar că până la urmă n-a fost rău, pentru că, după ce a plecat Richie, s-au simţit bine toţi. I-a spus despre budinca împrăştiată pe jos şi cum tot o mâncaseră. A povestit în aşa fel încât toată scena aia - şi toată seara - să pară amuzantă şi cu farmec, fără să mintă. Park a râs ascultând-o şi şi-a dat seama că îşi respecta promisiunea. — Crezi că m am a ta ar fi de acord cu mine dacă nu s-ar opune tatăl tău vitreg? — Nu ştiu... Fără să vrea, ţinea între degete panseluţa de argint.

A petrecut restul vacanţei acasă la Park. M am a lui nu părea să aibă nimic împotrivă, iar tatăl lui întotdeauna o invita să rămână la cină. M am a ei credea că stă la Tina.

226

Eleanor şi Park — Să nu stai prea mult pe capul lor, i-a zis ea Ia un moment dat. Iar altădată: — Tina poate să vină şi ea pe-aici. Dar amândouă ştiau că era o glumă. Nimeni nu venea cu prieteni acasă. Nici copiii, nici măcar Richie. Iar mama ei nu mai avea prietene. Avusese, la un moment dat. Când părinţii ei erau încă împreună, casa lor era pli­ nă de oameni. Dădeau petreceri. Bărbaţi cu părul lung. Femei cu rochii lungi. Pahare cu vin roşu peste tot. Şi, chiar şi după plecarea tatălui ei, veneau prietenele mamei. M ame singure care veneau cu copiii, aducând toa­ te ingredientele pentru daiquiri cu banane. Stăteau până târziu în living, vorbind pe şoptite despre foştii lor soţi şi despre posibili iubiţi, în timp ce copiii erau în camera de alături, cu jocurile lor de masă - Probleme şi îm i pare rău. Richie apăruse la un moment într-una dintre acele poveşti. M am a lui Eleanor se ducea la cumpărături dimineaţa devreme, când copiii încă dormeau. Nu aveau maşină şi nu-i plăcea s-o lase pe ea să aibă grijă de copii. Iar Richie o vedea pe m am a ei în drum spre muncă. Intr-o zi a oprit maşina şi i-a cerut numărul de telefon. I-a spus că e cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse vreodată. Prima oară, Eleanor a aflat de Richie când citea, sor­ bind dintr-un daiquiri de banane fără alcool, sprijinită de canapea. Nu trăgea propriu-zis cu urechea. Prietenele mamei ei o plăceau. Le plăcea că avea grijă de copiii lor fără să se plângă şi-i ziceau că e mult mai matură decât alte fete de vârsta ei. Când tăcea, uitau că era şi ea acolo. Iar când beau mai mult, nici nu le mai păsa.

227

R ainbow R owell

— Să nu ai încredere în bărbaţi, Eleanor! îi strigau ele, mai devreme sau mai târziu. Mai ales dacă nu le place să danseze! Dar când m am a ei le-a povestit că Richie i-a zis că e frumoasă ca o zi de primăvară, au oftat şi au rugat-o să le spună ce s-a mai întâmplat.

„Bineînţeles că a zis că e cea mai frumoasă femeie pe care a văzut-o vreodată", s-a gândit Eleanor. „Chiar este." Eleanor avea doisprezece ani şi nu credea că era posi­ bil ca un bărbat să-i facă mai mult rău mamei ei decât îi făcuse taică-su. Nu ştia că există şi lucruri mai rele decât egoismul.

Când a început şcoala, în ianuarie, Eleanor a continuat să se ducă acasă la Park în fiecare zi. Şi nu prea mai avea când să se spele. (In ruptul capului nu i-ar fi spus asta, indiferent cât de sinceri erau unul cu celălalt.) Singurul moment în care putea face baie în siguranţă era imediat cum ajungea acasă de la liceu. Dacă Eleanor se ducea la Park imediat după ore, nu-i răm ânea decât să spere că Richie o să fie la Şina Ruptă când ajungea ea acasă, seara târziu. Dar oricum trebuia să se spele repe­ de, pentru că uşa din spate era chiar în dreptul băii şi se putea deschide oricând. Când Richie era acasă, Eleanor trebuia să aştepte până se ducea el la culcare (riscant) sau să se trezească diminea­ ţa cu o oră înainte să-i sune lui alarma (la fel de riscant). îşi dădea seama că toată povestea asta cu baia făcută pe furiş o stresa pe maică-sa, dar nu prea era vina ei. Se gândise să facă duş la vestiare, la liceu, dar putea fi chiar mai periculos, din cauza Tinei şi a celorlalte fete.

228

Eleanor şi Park Cu câteva zile în urmă, la prânz, Tina a trecut pe lAngil masa ei şi i-a spus, din buze doar, cuvântul ăla cu p. P-iz-d-ă. (Nici măcar Richie nu-1 folosea, ceea ce însemna că Tina atinsese un nivel nemaipomenit de obscenitate.) — Care-i problema ei? a întrebat DeNice. Retoric, evident. — Se crede mare şi tare, a zis Beebi. — Nu este, a spus DeNice. Merge pe-aici, arătând ca un băieţel în fustă mini. Beebi a chicotit. — Şi părul ăla e complet aiurea, a continuat DeN i­ ce, uitându-se la Tina. N -ar strica să se trezească mai devreme şi să se hotărască dacă vrea să arate ca Farrah Fawcett sau ca Rick James. Beebi şi Eleanor au bufnit în râs. — Ori una, ori alta, fato, a spus DeNice, vrând să scoa­ tă cât mai mult din gluma ei. A şa. Sau invers. — Ia uite! a zis, punându-i lui Eleanor mâna pe picior. Uite-1 pe gagiul tău. S-au uitat toate trei spre peretele de sticlă al cantinei. Park trecea pe acolo cu alţi câţiva băieţi. Era în blugi, cu un tricou pe care scria „Minor Threat“. S-a uitat în canti­ nă şi a zâmbit când a văzut-o pe Eleanor. Beebi a chicotit. — E drăguţ, a zis DeNice, ca şi cum era ceva uşor de constat. — Ştiu, a zis Eleanor. îm i vine să-i mănânc faţa. Au râs toate trei până când DeNice le-a chemat la ordine.

Park — Deci... a zis Cal. Park încă zâmbea. Chiar dacă trecuseră de ceva vreme de cantină.

229

R ainbow R owell

— Tu şi Eleanor, da? — Aă... da, a spus Park. — Da... Toată lumea ştie. Eu ştiu de mult timp. M i-am dat seama după cum te holbezi la ea la engleză... Aşteptam doar să-mi spui. — A aa, îmi pare rău, a zis Park, uitându-se la Cal. Suntem împreună. — De ce nu mi-ai spus? — Credeam că ştii. 9 — Ştiam . Dar suntem prieteni, ar trebui să vorbim despre lucruri de genul ăsta. — M ă gândeam că n-o să pricepi... — Nu prea pricep. Să nu te superi pe mine. Eleanor mă bagă-n sperieţi. Dar dacă tu pricepi, şi dacă se pricepe şi ea, vreau să-mi spui. Vreau raportul complet. — Uite, de-asta. De-asta nu ţi-am zis.

230

Capitolul 34

Eleanor M am a lui l-a rugat să pună masa. Pentru Eleanor ăsta era semnalul de plecare. Nu-şi propusese să ţină cont de sfatul mamei ei, dar acum că începuseră şcoala încerca să nu stea prea mult la Park, ca să nu deranjeze. încerca să plece înainte de lăsarea întunericului. Acum stătuse puţin mai mult. Probabil din cauza asta nu l-a văzut pe tatăl lui Park, care stătea pe aleea din faţa casei. — Salut, Eleanor! a zis el, făcând-o să tresară. Aranja ceva în portbagaj. — Salut! a spus ea. Chiar semăna mult cu M agnum D.P. Nu reuşea

hm

se

obişnuiască deloc cu asta. — Hei, stai, ia vino puţin, a zis el. A simţit că i se pune un nod în stomac, dur s-a dus lângă el, nu foarte aproape. — Uite, să ştii că am obosit să te tot rog să rămâi la cină. — Da... a zis Eleanor. — Ce încerc să spun e că vreau să ştii că invitaţia rămâne deschisă. Eşti... binevenită, da? Părea jenat, şi o făcea şi pe ea să se simtă jenată, mai mult decât se simţea de obicei în pregjma lui. — Bine... — Uite, Eleanor... îl ştiu pe tatăl tău vitreg.

231

R ainbow R owell

Din punctul ăla, şi-a zis ea, dialogul lor o putea lua în orice direcţie. Rău de tot. Tatăl lui Park a continuat să vorbească, cu o m ână pe camionetă şi alta la ceafă, de parcă l-ar fi durut ceva. — îl ştiu de când eram mici. Sunt mai mare decât Richie, dar e un cartier mic şi am stat şi eu ceva pe la Şină... Soarele apusese de mult, nu-i putea vedea faţa. Tot nu înţelegea unde voia să ajungă. — Ştiu că n-are cum să fie uşor să stai pe lângă el, a zis tatăl lui Park, făcând un pas spre ea. Ce vreau să zic e că, dacă te simţi mai bine la noi, poţi sta mai mult. Mindy şi cu mine am fi mai liniştiţi, înţelegi? — Da. — A şa că e ultima oară când te invit să rămâi la cină. Eleanor i-a zâmbit, i-a zâmbit şi el şi în momentul ăla semăna mai mult cu Park decât cu Tom Selleck.

Park Părinţii lui spuseseră că Eleanor era binevenită ori­ când. Putea sta până la opt în zilele de şcoală şi până la unsprezece în weekenduri, dacă nu avea Park taekwondo sau altceva de făcut. Devenise o obişnuinţă. Eleanor acasă la el în fiecare după-amiază, pe canapea, jucând Nintendo. Se ţineau de mână, uitându-se la televizor. în fata lui la masă, facându-si tema. îl ajuta să-i ducă bunicii lui cumpărăturile. Mânca politicos tot ce i se punea în farfurie la cină, chiar dacă m am a lui gătea ceva scârbos - ficat cu ceapă, de exemplu. încă îl ţinea la distanţă când nu erau singuri. Adică mai tot timpul.

232

Eleanor şi Park Iar el încă nu descoperise cum ar putea s-o ia în braţe. Nu avea destule ocazii s-o sărute. Nu voia să meargă cu el în cameră... — Putem să ascultăm muzică, spunea el. — M am a ta... — Nu-i pasă. Lăsăm uşa deschisă. — Unde stăm? — Pe pat. — Doamne! Nu. — Pe jos. — N u vreau să creadă că sunt o stricată. Park nici măcar nu era sigur că m am a lui se gândea la Eleanor ca la o fată. O plăcea totuşi. M ai mult ca înainte. Chiar cu o zi înainte îi spusese că Eleanor e foarte manierată. — E foarte tăcută, zisese ea, ca şi cum ar fi fost un lucru bun. — E doar emoţionată, îi spusese Park. — De ce emoţionată? — Nu ştiu. A şa e. Nu putea să nu observe că mamei lui tot nu-i plăcea cum se îmbrăca Eleanor. O măsura din cap până-n picioare şi dădea dezaprobator din cap când credea că Eleanor n-o vede. Eleanor era ireproşabil de politicoasă cu mama lui. Ba chiar încerca să intre în vorbă cu ea. Intr-o sâmbătă sea­ ră, după cină, maică-sa îşi aranja pe masă produsele Avon pe care trebuia să le expedieze, în timp ce Park şi Eleanor jucau cărţi. — De când sunteţi stilistă? a întrebat-o Eleanor, uitându-se la recipientele de pe masă. Mamei lui îi plăcea mult cuvântul ăla. — De când a început Josh şcoala. Luat test liceu, merg la şcoală, iau diplomă, iau autorizaţie...

233

R ainbow R owell

— Uau... — întotdeauna coafat, chiar şi înainte, a continuat m am a lui, deschizând o sticlă roz si mirosind lotiunea. Fetiţă... tăiam păr păpuşi, desenam machiaj. — Ca sora mea, a zis Eleanor. Eu n-aş fi în stare. — Nu aşa greu... a spus mama lui, uitându-se la Eleanor. Imediat i s-au luminat ochii. — Hei, am o idee. îţi aranjez părul. Seara schimbării. Eleanor a rămas cu gura găscată. Probabil se şi vedea cu părul înfoiat şi gene false. — A , nu... Nu vă... — Da, a zis maică-sa. O să ne distrăm! — M am ă, nu, a intervenit Park, Eleanor nu vrea o schimbare de înfăţişare... Nu are nevoie să se schimbe, a adăugat el, reformulând. — Nu schimbare majoră, a zis maică-sa, întinzând deja m âna spre părul lui Eleanor. Fără tuns. Nimic care să nu iasă la spălat. Park s-a uitat la Eleanor, implorând-o parcă. Spera să ştie că rugămintea lui avea legătură cu faptul că mama lui s-ar fi bucurat, nu cu faptul că el ar fi crezut că e ceva în neregulă cu ea. — Fără tuns? a întrebat Eleanor. M am a lui se juca deja cu un cârlionţ. — în garaj e mai bună lumina. Vino.

Eleanor M ama lui Park a aşezat-o pe Eleanor pe scaunul pentru spălat şi a pocnit din degete spre Park. Spre groaza lui Eleanor, Park a venit şi a început să umple chiuveta cu

234

Eleanor şi Park apă. A luat un prosop roz dintr-un vraf maro şi i I a prlnn cu un arici în jurul gâtului, ridicându-i părul cu grijii. — îm i pare rău, i-a şoptit. Vrei să plec? — Nu, a spus ea din buze, apucându-1 de bluză.

„D a!“ a zis, în gând. Deja simţea că intră în pământ de ruşine. Nu-şi mai simţea vârful degetelor. Dar dacă pleca Park, cine o oprea pe mama lui, ducă voia să-i facă un breton bombat sau un permanent în spi­ rale?... Sau pe-amândouă? Eleanor n-ar fi încercat s-o oprească, orice s-ar fi întâm­ plat, ea era musafiră în acel garaj. îi mâncase mâncarea şi se purtase urât cu băiatul ei, nu avea cum să protesteze. Maică-sa l-a dat pe Park la o parte şi a pus-o pe Eleanor să stea din nou cu capul în chiuvetă. — Ce fel de şampon foloseşti? — Nu ştiu, a răspuns Eleanor. — Cum nu ştii? a întrebat-o, cu m âna în părul ei. E prea uscat. Părul creţ este uscat, ştiai? Eleanor a clătinat din cap. — Hm m m ... a zis m am a lui Park, aplecându-i capul în apă şi trimiţându-1 pe Park să pună o perniţă de ulei cald în cuptorul cu microunde. Era foarte, foarte ciudat să fie spălată pe cap de mama lui Park. Aproape că o ţinea în braţe. Avea un pandantiv cu înger care se legăna acum deasupra gurii ei. IV dea supra, Eleanor simţea că o gâdilă când o spăla pe cap, Nu ştia dacă Park se uita la ea. Spera că nu. Câteva minute mai târziu, avea părul dat cu ulei şi prins aşa de strâns cu un prosop, cu simţeai cft o doare fruntea. Park stătea în faţa ei, încercând să zâmbească, dar părea să se simtă la fel de prost cu eu. M am a lui căuta mostre Avon prin cut ii.

235

R ainbow R owell

— Ştiu că e pe-aici pe undeva, spunea ea. Scorţişoară, scorţişoară, scorţişoară... Aha! Şi-a împins scaunul cu roţi lângă Eleanor. — închide ochii. Ţinea în mână un creion mic maro. Eleanor se uita la ea cu ochii mari. — închide ochii, a repetat. — De ce? — Nu-ţi face griji. Se şterge. — Dar eu nu mă machiez. — De ce? Poate ar fi fost bine să spună că n-avea voie. A r fi sunat mai bine decât „Pentru că machiajul este o minciună". — Nu ştiu, a zis Eleanor, nu mi se potriveşte. — Ba potriveşte, a spus m am a lui Park, uitându-se la creion. Culoare bună pentru tine. Scorţişoară. — Este ruj? — Nu, dermatograf. Eleanor avea ceva împotriva dermatografului în special. — Pentru ce este? — Pentru machiaj, a răspuns m am a lui, exasperată. Te face frumoasă. Eleanor a simţit că-i ies flăcări din privire. — M am ă... a zis Park. — Uite. îţi arăt. Şi, înainte ca vreunul dintre ei să înţeleagă ce are de gând, îşi dusese deja degetul mare la colţul ochiului lui. — Scorţişoară prea deschisă. —

Onix.

— M am ă... a gemut Park, dar nu s-a mişcat. M am a lui s-a aşezat în aşa fel încât Eleanor să poată vedea, apoi a desenat o linie deasupra genelor. — Deschide.

236

Eleanor şi Park Park s-a supus. — Drăguţ... închide. I-a machiat şi celălalt ochi. După aceea a mai trasat o dungă sub ochi şi şi-a umezit degetul cu limba, ca s-o estompeze. — Uite, drăguţ. Vezi? a spus ea şi s-a dat înapoi, ca să vadă Eleanor. Uşor. Frumos. 9 Park nu arăta frumos acum. A răta periculos. Ca M ing Fără de M ilă, din Flash Gordon. Ca un membru al trupei Duran Duran. — Arăţi ca Robert Smith, a zis Eleanor. „Dar... da“, şi-a spus, „mai frumos.“ Park şi-a coborât privirea. Eleanor nu-şi putea lua ochii de la el. M am a lui a venit repede spre ea. — OK, acum închide ochi. Deschide. Drăguţ. închide iar... Se simţea exact cum te simţi când îţi desenează cineva cu un creion pe ochi. Pe urmă s-a terminat, iar mama lui o dădea pe obraji cu ceva rece. — Foarte simplu de făcut. Fond de ten, pudră, dermatograf, fard de pleoape, rimei, creion de buze, ruj, fard de obraz. Opt paşi, maxim cincisprezece minute. Se purta ca o profesionistă, ca gazda unei emisiuni culinare. în scurt timp i-a scos prosopul de pe cap şi s-a aşezat în spatele ei. Eleanor ar fi vrut să se uite din nou la Park, dar nu voia să-l vadă cum o priveşte. îşi simţea faţa grea şi lipi­ cioasă, probabil că arăta ca un personaj de sitcom. Park şi-a tras scaunul mai aproape şi a început să bată cu pumnul pe genunchiul ei. Eleanor şi-a dat imediat sea­ ma că o provoca să joace Piatră, Hârtie, Foarfece. A început şi ea. Doamne. Se folosea de orice pretext ca să-l atingă. Şi ca să nu se uite direct la el. Se ştersese la

237

R ainbow R owell

ochi, aşa că nu mai era machiat, dar tot arăta într-un fel pe care nu-1 putea descrie. — A şa le distrage Park atenţia copiilor când îi tund, a zis mama lui. Probabil pari speriată, Eleanor. Nu-ţi face griji. Promis fără tuns. Ea şi Park au ales amândoi foarfece. A dat-o cu o jum ătate de tub de spumă, pe urm ă a uscat-o cu un difuzor pentru volum - Eleanor nici nu ştia că există aşa ceva, dar, din câte părea, era foarte, foarte important. Din câte zicea mama lui Park, Eleanor nu avea deloc grijă de părul ei. Nu era atentă cu ce-1 spăla, îl peria, îşi prindea mărgele în el, flori de mătase - numai greşeli. Trebuia să-l usuce cu difuzorul, să-l prindă cu un elas­ tic şi, dacă se putea, să doarmă pe o pernă cu faţa de satin. — Cred că ţi-ar sta bine cu breton. Poate data viitoare încercăm breton. „N -o să existe o dată viitoare", şi-ajurat Eleanor. — OK, am terminat, a zis mama lui Park, toată numai zâmbet. A şa frumoasă... Vrei să vezi? a întrebat-o, apoi a întors-o cu scaunul spre oglindă. Ta-daa! Eleanor se uita în poală. — Trebuie să te uiţi, Eleanor. U ită-te, oglindă, aşa frumoasă. Eleanor nu putea. Simţea că o privesc amândoi. Voia să dispară, să se deschidă o trapă sub scaunul ei şi să cadă prin ea. Toată chestia asta fusese o idee groaznică. O idee teribilă. O să-i vină să plângă, o să facă o scenă. M am a lui Park avea s-o urască din nou. — Salut, Mindy, a zis tatăl lui Park, din uşa garajului. La telefon. A , Eleanor, ia te uită... Arăţi ca o dansatoare din serialul Solid Gold.

238

Eleanor şi Park — Vezi? a spus m am a lui. Ţi-am zis, frumoasă. Să nu te uiţi în oglindă până nu m ă întorc. A sta e cel mai inte­ resant. A fugit în casă, iar Eleanor şi-a îngropat faţa în palme, încercând totuşi să nu-şi strice machiajul. A simţit că Park o prinde de încheieturile mâinilor. — îm i pare rău, a zis el. Ştiam că n-o să-ţi placă, dar nu credeam c-o să-ţi displacă atât de mult. — Este foarte jenant. — De ce? — Pentru că... vă uitaţi la mine amândoi. — Eu tot timpul m ă uit la tine. — Ştiu, nu te mai uita. — E a încearcă să te cunoască. A şa e ea. — Chiar arăt ca o dansatoare din Solid Goldl — Nu... — O, Doamne, aşa arăt! — Nu, eşti... Uită-te. — Nu vreau. — Uită-te acum, înainte să se întoarcă mama. — Num ai dacă închizi ochii. — Gata, i-am închis. Eleanor şi-a luat mâinile de pe faţă şi s-a uitat în oglin­ dă. Nu era aşa rău cum îşi închipuise - era ca şi cum s-ar fi uitat la altă persoană. Cineva cu pomeţi şi ochi imenşi, şi buze foarte lucioase. Părul tot creţ era, m ai creţ ca niciodată, dar nu ciufulit. îmblânzit. Lui Eleanor nu-i plăcea, nu-i plăcea deloc. — Pot să deschid ochii? a întrebat Park. — Nu. — Plângi? — Nu.

239

R ainbow R owell

Bineînţeles că plângea. O să i se strice masca şi mama lui Park o s-o urască. Park şi-a deschis ochii şi s-a aşezat în faţa lui Eleanor, pe masa de toaletă. — A şa de rău ţi se pare că arăţi? — Nu sunt eu. — Bineînţeles că eşti tu. — Parcă aş fi mascată. Parcă aş încerca să fiu ceva ce nu sunt. Ca şi cum ar fi încercat să fie frumoasă şi populară. Tocmai chestia cu încercatul i se părea respingătoare. — Mie îmi place cum îţi stă părul, a zis Park. — Nu e părul meu. — Ba da... — Nu vreau să m ă vadă m am a ta aşa. Nu vreau s-o supăr. — Sărută-mă. — Ce? Park a sărutat-o. Eleanor a simţit că-i coboară umerii şi stomacul parcă i s-a relaxat. Pe urm ă i s-a strâns din nou. S-a retras. — M ă săruţi pentru că arăt ca altcineva? — Nu arăţi ca altcineva. Şi nu sunt nebun. — îţi place mai mult de mine aşa? Pentru că n-o să mai arăt niciodată asa. 9 A

A

— îm i place la fel de mult... îm i pare rău că nu-ţi mai văd pistruii, a zis şi i-a şters obrajii cu mâneca. Uite-i. — Tu arăţi altfel, şi nu ai decât ochii machiaţi. — Iţi place mai mult de mine? Eleanor şi-a dat ochii peste cap, dar a simţit un val de căldură cuprinzând-o. — Arăţi altfel. M ă intrigă.

240

Eleanor şi Park — Tu arăţi ca tine, a zis el. Eşti tot tu, dar cu volumul la maxim. S-a uitat din nou în oglindă. De data asta s-a văzut pe sine. Şi a observat că nu mai plângea. — Chestia e că sunt destul de sigur că mama s-a abţi­ nut. Cred că ei i se pare că arăţi natural. Eleanor a râs. S-a deschis usa. 9 — Aaaa, v-am spus să aşteptaţi! A i fost surprinsă? Eleanor a dat din cap că da. — A i plâns? O, am ratat! — îm i cer scuze dacă am distrus... — Nici vorbă, a zis mama lui Park, rimei rezistent la apă şi fond de ten bun. — Vă mulţumesc, a spus Eleanor. Nu-m i vine să cred ce mare e diferenţa. 9 — O să-ţi fac o trusă. Oricum nu folosesc toate culorile astea. Vino şi stai aici, Park. Să-ţi tai din vârfuri, dacă tot suntem aici. Eşti păros... Eleanor a stat în faţa lui şi au jucat piatră, hârtie şi foarfece pe genunchiul lui.

Park Eleanor arăta altfel, dar el nu ştia dacă îi plăcea mai mult aşa. Sau dacă nu-i plăcea deloc. Ştia că nu voia ca Eleanor să se machieze pentru ol, dar nu înţelegea de ce se supărase aşa de tare. Câteodată i se părea că încearcă să-şi ascundă tot ce avea mai frumos. Parcă ar fi vrut să fie urâtă. N u i-a zis asta, pentru că era genul de lucru pe car m am a lui l-ar fi spus. (Asta însemna că îi ascunde ceva?)

241

R ainbow R owell

înţelegea de ce voia Eleanor să arate altfel. Cât de cât. Pentru că era altfel - şi nu îi era frică să fie altfel. (Sau poate îi era mult mai frică să arate ca toţi ceilalţi.) Era interesant. Ii plăcea să fie lângă cineva aşa de cura­ jos şi de nebun. „Cum adică te intrigă?" ar fi vrut s-o întrebe. Dimineaţa următoare, Park s-a dus la baie cu dermatograful Onix. Nu-i ieşea la fel de bine ca mamei lui, dar s-a gândit că poate era m ai bine aşa. Poate arăta mai masculin. S -a uitat în oglindă. „îţi scoate ochii în evidenţă", le zicea maică-sa clientelor ei - şi era adevărat. Chiar îi scotea ochii în evidenţă. Şi îl făcea să pară chiar mai puţin alb. După aceea şi-a aranjat părul ca de obicei - , răvăşit şi ridicat în sus pe creştet, ca şi cum încerca să ajungă la ceva. De obicei, după ce făcea asta, şi-l pieptăna pe spate, pentru ca apoi să şi-l coboare. Acum l-a lăsat răvăşit.

Taică-su a luat-o razna la micul dejun. Razna. Park încercase să plece fără ca el să-l vadă, dar m am a lui nu admitea nicio excepţie când venea vorba de micul dejun. Park stătea cu capul plecat peste castronul cu cereale. — Ce-ai păţit la păr? l-a întrebat taică-su. — Nimic. — Ia stai puţin... Uită-te la mine... A m zis să te uiţi la

mine! Park şi-a ridicat capul, dar s-a uitat în altă parte. — Ce draeu’, Park? — Jamie! a sărit maică-sa. — Uită-te la el, Mindy, s-a machiat! Ce dracu’, Park, îţi arde de glume?

242

Eleanor şi Park — Nu înjuri, nici o scuză, a zis mama lui, uitându-so In el îngrijorată, gândindu-se că poate era vina ei. Poate era. Poate n-a făcut bine că a testat mostre de ri\j pe el când era la grădiniţă. Nu că el ar fi vrut să fie rujat. Cine ştie. 9 — Ba înjur, la dracu’ ! a ţipat taică-su. Du-te şi spală-te pe faţă, Park! Park nu s-a ridicat de la masă. — Du-te şi spală-te pe faţă! Park! Park a luat o lingură de cereale. — Jamie... a zis maică-sa. — Nu, Mindy. Nu! îi las pe băieţii ăştia să facă tot ce vor. Dar asta nu. Park nu iese din casă dacă arată ca o fată. — Mulţi bărbaţi se machiază, a zis Park. — Ce? Ce tot spui acolo? — David Bowie, a zis Park. Marc Bolan. — Nu vreau s-aud. Spală-te pe faţă! — De ce? a întrebat Park, lipindu-şi pumnii de masă. — Pentru că asa vreau eu. Pentru că arăţi ca o fată. 9 9 — Nimic nou, a spus Park, dând la o parte castronul cu cereale. — Ce-ai zis? — A m zis nimic nou. Nu asta crezi oricum? Park a simţit lacrimi curgându-i pe obraz, dar nu voia să se şteargă la ochi. — Du-te la şcoală, Park, a zis mama lui, calmă. Pierzi autobuzul. — Mindy... a spus taică-su, stăpânindu-se cu greu... o să-l facă praf. — T u zici mie Park e mare acum, aproape bărbat, alege el. A şa că lasă-1 să aleagă. Lasă-1 să plece. Tatăl lui n-a mai zis nimic. Nu ridicase niciodată vocea la soţia lui. Park a profitat de ocazie şi a plecat.

243

R ainbow R owell

S-a dus la staţia lui, nu la a lui Eleanor. Voia să regleze lucrurile cu Steve înainte să se vadă cu ea. Dacă era să ia bătaie de la Steve din cauza asta, Park prefera ca Eleanor să nu fie de faţă. Dar Steve l-a cam lăsat în pace. — Hei, Park, ce dracu’, eşti machiat? — Da, a spus Park, cu mâinile pe bretelele rucsacului. Toţi râdeau înfundat în jurul lui Steve, aşteptând să vadă ce-o să zică în continuare. — Semeni puţin cu Ozzy, a spus Steve. Zici că eşti gata să-i smulgi capul unui liliac cu dinţii. A u râs toţi. Steve l-a atins uşor cu pumnul pe braţ şi asta a fost tot. Eleanor era bine dispusă când a urcat. — Aici erai! Credeam că ţi-e rău azi, când am văzut că nu eşti în staţie. Park şi-a ridicat privirea. Ea a tăcut, suprinsă parcă, si s-a aşezat. Eleanor se uita la mâinile ei. — Arăt ca o dansatoare din Solid Goldl a întrebat el până la urmă, când n-a mai răbdat tăcerea. — Nu, a zis ea, uitându-se pieziş, arăţi... — Te intrig? A râs şi a dat aprobator din cap. — Cum adică? a întrebat-o. L -a sărutat. Franţuzeşte. în autobuz.

244

Capitolul 35

Park Park i-a zis lui Eleanor să nu vină la el după ore. Se aştepta să fie pedepsit. S-a spălat pe faţă imediat cum a ajuns acasă şi n-a aşteptat să fie trimis în camera lui, s-a dus singur. M am a lui a venit să-l vadă. — Sunt pedepsit? a întrebat Park. — Nu ştiu. A i avut o zi bună la şcoală? De fapt, şi-a zis Park, voia să ştie dacă a încercat cineva să-l bage cu capul în veceu. — A fost bine. Câţiva băieţi s-au luat de el pe hol, dar nu l-a deranjat aşa de tare cum se aştepta. Au fost mai mulţi cei care i-au spus că arată interesant. M am a lui s-a aşezat pe pat. Părea să fi avut o zi grea. I se ştersese rujul şi-i rămăsese pe buze doar conturul. Se uita la figurinele cu personaje din Războiul Stelelor îngrămădite pe etajera de deasupra patului. Park nu se mai atinsese de ele de ani de zile. — Park, tu... tu vrei să arăţi ca fată? Asta e? Eleanor se îmbracă băieţeşte. T u vrei să arăţi ca fată? — Nu... Dar aşa îmi place mie. M ă simt bine. — Ca fată? — Nu, a zis el. Ca mine. — Tatăl tău... — Nu vreau să vorbesc despre el.

245

R ainbow R owell

M am a lui a mai stat puţin, apoi a plecat. Park a rămas în cameră până a venit Josh să-l cheme la masă. Când s-a aşezat, taică-su nu s-a uitat la el. — Unde e Eleanor? l-a întrebat tatăl lui. — Credeam că sunt pedepsit. — Nu eşti pedepsit, i-a spus, atent la carnea tocată din farfurie. Park s-a uitat în jur. Numai Josh se uita la el. — Nu vorbeşti cu mine despre ce s-a întâmplat azi-dimineaţă? a întrebat Park. Tatăl lui a dus furculiţa la gură, a mestecat tacticos, a înghiţit. — Nu, Park, în momentul ăsta chiar nu am ce vorbi cu tine.

Capitolul 36

Eleanor Park avea dreptate. Nu erau niciodată singuri. Se gândea să mai iasă o dată pe ascuns, numai că era prea riscant şi era aşa de frig afară, că poate îi dege­ rau urechile. Dacă rămânea fără o ureche, maică-sa ar fi observat totuşi. Deja observase că se dădea cu rimei. (Chiar dacă era maro deschis şi pe cutie scria „Discret şi natural“.) — II am de la Tina, îi spusese Eleanor. M am a ei este reprezentantă Avon. Dacă transforma numele lui Park în „Tina“ de fiecare dată când spunea o minciună, era ca şi cum nu minţea de o mie de ori, ci doar o dată şi bine. O amuza ideea că ar fi prietena Tinei, că trece pe la ea în fiecare zi, îşi fac unghiile împreună, probează mai multe nuanţe de ruj... A r fi fost îngrozitor ca maică-sa să se întâlnească cu Tina pe undeva, dar nu prea erau şanse. M am a ei nu vorbea niciodată cu niciun vecin. Dacă nu te născusei în cartier, dacă nu erai a zecea generaţie care locuia acolo, dacă străbunicii tăi erau din altă parte, erai considerat intrus. Park credea că de-aia era lăsat în pace, cu toate că era şi ciudat, şi asiatic - pentru că familia lui avea o par­ celă acolo încă din vremea când cartierul era un lan de porumb.

247

R ainbow R owell

Park. Eleanor roşea de fiecare dată când se gândea la el. întotdeauna rosise, dar acum era mai rău. Si înainte era drăguţ şi interesant, dar acum era şi mai şi. Până şi DeNice şi Beebi vedeau asta. — Arată ca un star rock, a zis DeNice. — Arată ca El DeBarge, a aprobat-o Beebi. A rată la fel, se gândea Eleanor, doar m ai îndrăzneţ. Park era tot Park, dar cu volumul la maximum.

Park Nu erau niciodată singuri. Trăgeau cât puteau de plimbarea de la autobuz spre casă, iar câteodată rămâneau afară, pe treptele din faţa casei lui Park... până când mama lui deschidea uşa şi le zicea să nu mai stea în frig. Poate la vară avea să fie mai bine. Puteau ieşi. Poate ieşeau să se plimbe. Poate-şi lua şi el permisul până la urmă... Nu. De când se certaseră, taică-su nu mai vorbea cu el. — Ce s-a întâmplat cu taică-tu? l-a întrebat Eleanor. Stătea în picioare pe scara din faţa uşii, cu o treaptă mai jos decât el. — E supărat pe mine. — De ce? — Pentru că nu sunt ca el. Eleanor l-a privit neîncrezătoare. — A fost supărat pe tine şaisprezece ani? — Cam asa ceva. — Dar părea că vă înţelegeţi...

248

Eleanor şi Park — Nu, a spus Park, niciodată. Adică... ne-am înţeles destul de bine o vreme, pentru că am reuşit şi eu să mă bat cu cineva şi pentru că i se părea că mama era prea dură cu tine. — Ştiam eu că nu m ă place! a exclamat Eleanor împungându-1 cu un deget în mână. — M ă rog, acum te place, aşa că tata şi-a revenit şi nu-i mai place de mine. — Tatăl tău te iubeşte. Pentru Eleanor părea să fie important. Park a negat dând din cap. — Num ai pentru că trebuie. E dezamăgit de mine. Eleanor i-a pus m âna pe piept, dar mama lui a deschis uşa. — Intraţi, intraţi! Prea frig.

Eleanor — îm i place cum îţi stă părul, Eleanor, i-a zis mama lui Park. — Mulţumesc. 9 Eleanor nu-şi usca părul cu difuzor, dar folosea balsa­ mul pe care i-1 dăduse. Găsise şi o faţă de pernă din satin în şifonierul din dormitor, printre prosoape; şi alte lucruri, iar ăsta era practic un semn că Dumnezeu voia ca Eleanor să aibă mai multă grijă de părul ei. M am a lui Park chiar părea s-o placă acum. Eleanor n-a mai vrut să ia parte la o altă sesiune de coafat şi machiat, dar mama lui mai testa câte o nuanţă de fard de pleoape pe ea, să vadă cum îi vine, şi se mai juca uneori cu părul ei, când stătea la masa din bucătărie cu Park.

249

R ainbow R owell

— A ş fi vrut şi eu să am fată, îi zicea maică-sa. „A ş fi vrut şi eu să am o familie ca asta“, îşi spunea Eleanor. Şi doar din când în când simţea că este o trădă­ toare pentru că gândeşte aşa.

Capitolul 37

Eleanor Miercuri seara era cel mai rău. Park avea taekwondo, aşa că Eleanor se ducea direct acasă după ore, făcea baie, apoi încerca să stea toată seara ascunsă în cameră, citind. Era prea frig afară, aşa că fraţii ei nu puteau ieşi la joacă şi se urcau pe pereţi. In seara aia, când s-a întors Richie, nu aveau unde să se ascundă de el. Lui Ben îi era aşa de teamă că Richie o să-l trimită la subsol mai devreme, că stătea în şifonierul din dormitor şi se juca acolo cu maşinile lui. Când Richie a spus că vrea să se uite la Mike Hammer, mama lor a trimis-o şi pe Maisie în dormitor, chiar dacă el zisese că poate să rămână. Maisie dădea ture prin cameră, plictisită şi enervată. S-a oprit la patul suprapus. — Pot să urc? — Nu. — Te rog... Patul lor era mic, de copii, mai mic decât un pat dublu, abia dacă avea loc Eleanor - iar Maisie, la nouă ani, nu era micuţă şi slabă, ca alte fete de vârsta ei... — Bine, a mormăit Eleanor. Eleanor s-a dat uşor la o parte, ca şi cum s-ar fi mişcat pe o pojghiţă subţire de gheaţă. A încercat să se aşeze în aşa fel, încât Maisie să nu vadă ce avea ea acolo. Cutia de

251

R alnbow R owell

grepfrut era plină cu mărfuri de contrabandă. Farduri, casete cu muzică, baterii, benzi desenate... Doamne! Poate că Maisie numai acolo stătea când nu era ea acasă. Ca motanul. Când şi-a găsit locul, Maisie a întrebat-o ce citea. — Watership Down, a zis Eleanor. Maisie nici n-o asculta. Şi-a încrucişat braţele şi s-a aplecat spre ea. — Ştim că ai un prieten, i-a şoptit. Lui Eleanor i-a stat inima în loc. — Nu am un prieten, a zis ea imediat, fără nicio into­ naţie. — Ştim deja, a spus Maisie. Eleanor s-a uitat spre şifonier, la Ben, dar el o privea fără să trădeze nimic. Mulţumită lui Richie, ştiau cum să facă să nu se citească nimic pe faţa lor, erau experţi în asta. A r fi trebuit să caute un turneu de poker pentru familii... — N e-a zis Bobbie, a continuat M aisie. Sora ei mai mare iese cu Josh Sheridan, iar Josh spune că tu eşti pri­ etena fratelui lui. Ben a spus că nu e adevărat şi Bobbie a râs de el. Ben nici n-a clintit. — O să-i zici mamei? a întrebat Eleanor, trecând direct la subiect. — încă nu i-am zis, i-a răspuns Maisie. — Şi ai de gând? Eleanor s-a abţinut să n-o împingă jos din pat. Maisie ar fi explodat. — Ştii că el m-ar da afară, da? a întrebat Eleanor înversunată. Dacă am noroc şi nu mi se întâmplă şi altceva, meu rău. — N -o să spunem, a şoptit Ben. — Dar nu-i corect, a zis Maisie, rezemându-se cu spa­ tele de perete.

252

Eleanor şi Park — Ce? — Nu-i corect că tu poţi să ieşi tot timpul. — Ce vreţi să fac? a întrebat Eleanor, iar ei au privit-o disperaţi şi aproape... aproape plini de speranţă. în casa asta, de fiecare dată când deschidea cineva gura, nu auzeai decât disperare. Disperarea era zgomot alb, în ce-o privea pe Eleanor - pentru ea speranţa era periculoasă, speranţa care încerca să se cuibărească în inima ei. Era destul de sigură că ceva era în neregulă cu ea, că avea nişte conexiuni greşite, pentru că, în loc să se poarte frumos cu ei, să le arate afecţiune, a ales să fie rece si rea. — Nu pot să vă iau cu mine, dacă la asta vă gândeaţi. — De ce nu? a sărit Ben. Stăm şi noi cu ceilalţi copii. — Nu mai sunt alţi copii, a spus Eleanor, nu-i ca aici. — Nu ţii la noi, i-a reproşat Maisie. — Ba tin la voi, a şuierat Eleanor. Doar că n-am cum... să vă ajut. S-a deschis uşa şi a intrat Şoricel. — Ben, Ben, Ben, unde-i m aşina mea, Ben? Unde-i maşina mea? Ben? A sărit brusc pe Ben. Câteodată nu aflai decât după ce sărea pe tine dacă voia să te ia în braţe sau să te omoare. Ben a încercat să-l dea jos fără să facă gălăgie. Eleanor a aruncat cu o carte în el. (O ediţie necartonată. D um ­ nezeule!) Şoricel a ieşit în fugă din cameră, iar Eleanor s-a aple­ cat să închidă uşa. Putea să-şi deschidă şi dulapul fără să se dea jos din pat. — N -am cum să vă ajut, a spus ea, simţind că îi lăsa să se scufunde într-o apă adâncă. Nici pe mine n-am cum. Fata lui Maisie era ca un zid de beton. 9 — V ă rog să nu m ă spuneţi, le-a zis Eleanor.

253

R ainbow R owell

Maisie şi Ben au făcut un schimb de priviri, apoi Maisie, la fel de dură şi de cenuşie la faţă, s-a întors spre Eleanor. — Ne laşi să folosim lucrurile tale? — Ce lucruri? a întrebat Eleanor. — Benzile desenate, a zis Ben. — Nu sunt ale mele. — Fardurile, a spus Maisie. Păreau să-i fi inventariat tot patul. Deja îşi băgaseră nasul peste tot, era sigură. — Num ai să le puneţi la loc după aceea, a zis Eleanor. Iar benzile desenate nu sunt ale mele, Ben, sunt împru­ mutate. Trebuie să ai grijă de ele... Iar dacă vă prinde, a zis ea întorcându-se spre Maisie, mama vi le ia. M ai ales fardurile. Si rămânem fără nimic. 5 Au aprobat amândoi din cap. — Te-aş fi lăsat oricum să foloseşti fardurile, i-a zis Eleanor lui Maisie. Trebuia să-mi spui. — Mincinoaso! Maisie avea dreptate.

Park Miercurea era cel mai rău. Fără Eleanor. Iar tatăl lui îl ignora şi la cină, şi la taekwondo. Park se întreba dacă de vină era doar dermatograful sau dacă nu cumva dermatograful era creionul care a umplut paharul. Şaisprezece ani Park fusese slab, ciudat, efemi­ nat, iar tatăl lui îl cărase în spate, ca pe o povară. Şi, într-o zi, Park s-a machiat şi gata, asta a pus capac, şi lui taică-su nu i-a mai păsat de el.

254

Eleanor şi Park „Tatăl tău te iubeşte", îi spusese Eleanor. Şi avea drep­ tate. Dar nu conta. Astea erau regulile jocului. Tatăl lui îl iubea pentru că era obligat să-l iubească, aşa cum îl iubea Park pe Josh. De fapt, taică-su nu suporta să-l vadă în faţa ochilor. Park se dădea în continuare cu dermatograf când pleca la şcoală. Iar când ajungea acasă se spăla pe ochi. Iar tatăl lui se purta în continuare ca şi cum el nu exista.

Eleanor De-acum era doar o chestiune de timp. Dacă Maisie şi Ben ştiau, avea să afle şi mama lor. Ori îi spuneau ei, ori descoperea ea ceva ce îi scăpa lui Eleanor... Ceva. tot urma să se întâmple. Eleanor nu avea unde să-şi ascundă secretele. Le ţinea într-o cutie, pe pat. Sau acasă la Park, o stradă mai încolo. Nu-i mai rămăsese mult timp cu el.

255

Capitolul 38

Eleanor A stat în faţa lui Park la cele două ore pe care le aveau împreună. A şa putea să se uite la el fără să bată la ochi. Oricum bătea la ochi din când în când. Ca la ora de engle­ ză, în timp ce domnul Stessm an citea un fragment din

Hamlet şi se ambalase. Cel mai frumos era când se uita la Park şi vedea că el o privea deja. Sau când se uita la el, iar după o secundă, două, ridica şi el privirea, de parcă atât de des s-ar fi uitat la ea. Când li se întâlneau privirile, Park îi zâmbea. Ii zâm­ bea şi ea acum, aproape de fiecare dată. Joi seara, după cină, bunica lui a venit să-şi aranjeze părul şi a dispărut în garaj cu mama lui Park. Tatăl lui se lupta cu ţevile de sub chiuvetă ca să înlocuiască tocă­ torul de resturi menajere. Park îi spunea lui Eleanor că a cumpărat o casetă nouă. Elvis Costello. Num ai despre asta vorbea. — Ţi-ar plăcea câteva piese, unele sunt ca nişte balade. Dar restul sunt rapide. — Punk adică? a întrebat ea încreţindu-şi nasul. Putea să asculte câteva piese de la Dead M ilkmen, dar mai mult, nu - ura muzica punk. — A m impresia că ţipă la mine, zicea când încerca să-i pună câteva piese punk pe vreo casetă. N u mai urla la mine, Glenn Danzig!

256

Eleanor şi Park — Ăsta-i Henry Rollins. — Toţi mi se par la fel când urlă la mine. M ai nou, Park descoperise muzica New Wave. Poslpunk, îi zicea el. Trecea de la o trupă la alta aşa cum Eleanor trecea de la o carte la alta. — Nu, i-a spus el. Elvis Costello e mai melodios. Mai domol. O să-ţi înregistrez albumul. — Sau poţi să-l pui acum. — A r trebui să mergem în camera mea, a zis Park, lăsându-şi capul într-o parte. — OK, a zis ea, nu foarte relaxat. — O K ? a întrebat Park. N u şi nu, luni de zile, iar acum... „O K “? — OK. Dacă tot spui că pe m am a ta n-o deranjează... — Nu o deranjează. — Deci? Park a ţâşnit de pe scaun, tot un zâmbet, şi a ridicat-o de mână. S-a oprit în dreptul bucătăriei. — Mergem la mine să ascultăm muzică. — Bine, a zis taică-su de sub chiuvetă. Num ai să nu laşi vreo fată gravidă. A r fi trebuit să fie penibil, dar tatăl lui Park reuşea cumva să nu sune niciodată penibil. Eleanor şi-ar fi dorit să nu-i mai ignore tot timpul. M am a lui Park îl lăsase probabil să stea cu fete în cameră pentru că din living vedeai direct în dormitor, iar ca să ajungi la baie trebuia să treci pe lângă uşa lui. Dar lui Eleanor i se părea că Park avea parte do multă intimitate în camera lui. Nu putea să treacă peste faptul că acolo Park stătea mai tot timpul la orizontală. (Diferenţa era de doar nouă­ zeci de grade, dar când se gândea la asta simţea că îşi pierde minţile.) Tot aici se şi îmbrăca.

257

R ainbow R owell

N u puteau sta decât pe pat, dar pentru Eleanor asta era exclus. A şa că au stat între pat şi combină, unde încă­ peau doar dacă îşi strângeau picioarele. Imediat cum s-au aşezat, Park a dat înainte caseta cu Elvis Costello. Avea foarte multe casete si 9 Eleanor a scos câteva să se uite la ele. — A h, a zis Park îndurerat. — Ce-i? — Sunt în ordine alfabetică. — E-n regulă. Ştiu alfabetul. — Aşa e, a spus el ruşinat. îm i cer scuze. Când vine Cal pe la mine de fiecare dată le încurcă. — Cal de la engleză? — Îhî. Bun, asta e piesa pe care voiam s-o auzi. Ascultă. — Vine pe la tine? — Da, câteodată. N-a mai venit demult. Park a dat volumul mai tare. — Pentru că acum vin eu tot timpul... a zis Eleanor. — Şi nu mă plâng, pentru că de tine îmi place mai mult. — Dar nu-ţi lipsesc prietenii tăi? — Nu asculţi, a zis el. — Nici tu nu asculţi. 9 A pus pauză, parcă nevrând ca piesa aia să se audă doar pe fundal. — îm i cer scuze. Vrei să ştii dacă-mi lipseşte Cal? M ân­ căm la prânz împreună în fiecare zi. — Şi nu-1 deranjează că acum stai tot timpul cu mine? Niciunul dintre prietenii tăi nu are o problemă cu asta? Park şi-a trecut degetele prin păr. — îi văd pe toţi la şcoală... Nu ştiu, nu pot să spun că-mi lipsesc... Nu mi-a fost dor de nimeni niciodată, în afară de tine.

258

Eleanor şi Park — Dar acum nu-ţi mai e, suntem tot timpul împreună. — Glumeşti? Tot timpul mi-e dor de tine. Deşi se spăla pe faţă când ajungea acasă, îi mai rămâ­ nea puţin negru la ochi. Din cauza asta, tot ce făcea sau spunea părea mai dramatic. — A sta e nebunie curată, a zis ea. Park a început să râdă. — Ştiu... Eleanor i-a zâmbit. A luat-o de mână. Parcă era altfel acum. Voia să-i spună de Maisie şi de Ben, şi că zilele lor erau numărate etc., dar n-ar fi înţeles. Şi, până la urmă, ce-ar fi putut să facă el? Park a apăsat butonul de pornire. — Cum se cheamă piesa asta? a întrebat ea. — Alison.

Park Park i-a pus Elvis Costello... şi Joe Jackson, Modern Lovers, cu Jonathan Richman. Ea l-a tachinat pentru că i-a pus numai piese cuminţi şi melodioase, „din acelaşi filum ca Hali & Oates“, iar el a ameninţat-o că o dă afară din cameră. Când m am a lui a venit să-i vadă, aveau vreo sută de casete între ei şi, imediat cum a plecat, Park a sărutat-o pe Eleanor. Părea cel mai bun moment, nu aveau cum să fie prinşi. Era cam departe, aşa că i-a pus mâna pe spate şi a tras-o spre el. A încercat să se poarte degajat, ca şi cum ar fi fost ceva la ordinea zilei - deşi, când o atingea într-un loc nou, era ca şi cum ar fi descoperit drumul între două continente.

259

R ainbow R owell

Eleanor s-a dat mai aproape. Şi-a pus mâinile pe podea, în spaţiul dintre ei, şi s-a aplecat spre el, iar Park a prins curaj şi i-a cuprins talia cu cealaltă m ână. I s-a părut insuportabil că nu o ţine pe de-a-ntregul în braţe, aşa că s-a apropiat de ea, în genunchi, şi a tras-o spre el. M ai multe casete s-au spart sub ei. Eleanor s-a dez­ echilibrat şi a căzut pe spate, iar Park a căzut peste ea. — Scuze, a zis Eleanor. O, Doamne... uite ce a păţit

Meat Is Murder. Park s-a aşezat la loc şi s-a uitat la casete. A r fi vrut să le arunce din calea lor. — Cred că s-au stricat doar carcasele. Nu-i nimic... A început să strângă bucăţile de plastic. — The Smiths şi The Smithereens... a spus ea. Şi de stricat, tot în ordine alfabetică le-am stricat. El a încercat să-i zâmbească, dar Eleanor îi evita pri­ virea. — A r trebui să plec, a zis. Cred că e aproape opt, oricum. — A , bine, te conduc. S -a ridicat şi Park a urm at-o. A u ieşit, au trecut de casa lui, dar Eleanor nu s-a oprit când au ajuns la aleea din faţa casei bunicilor.

Eleanor Maisie mirosea toată a Avon şi era machiată ca târfa Babilonului. în mod sigur o să fie prinşi toţi trei. A l dra­ cului castel din cărţi de joc. I-su-se! Iar Eleanor nu se simţea în stare să se gândească la o strategie, pentru că nu se putea gândi decât la felul în care Park îi ţinuse o mână pe talie şi alta pe spate şi pe burtă

260

Eleanor şi Park

- trebuie să fi fost o experienţă ieşită din comun pentru el: toţi cei din familia lui erau destul de supli cât să apară într-o reclamă la cerealele Special K. Chiar şi bunica lui. Singura scenă din reclama aia în care ar fi putut să apară ea era cea în care cineva îşi prinde cu degetele trei centimetri de piele şi se uită la cameră ca şi cum a venit sfârşitul lumii. j De fapt, ar fi trebuit să fie mai slabă, ca să joace în sce­ na aia. De oriunde s-ar fi apucat, ar fi prins între degete vreo cinci, şapte centimetri. Poate doar la frunte să fi fost trei centimetri. Dacă se ţineau de m ână era bine. De mâinile ei nu-i era aşa ruşine. Nici sărutul nu era periculos, pentru că buzele pline sunt O K - şi pentru că Park de obicei închidea ochii. Dar între gât şi mijloc nu exista niciun loc caro să nu fie periculos. De la gât până la genunchi nu exista niciun loc unde să se poată observa vreo formă de relief cât de cât vizibilă. Imediat cum a atins-o pe spate, ea şi-a supt burta şi s-a dezechilibrat. De-aici pagubele colaterale. S-a simţit ca Godzilla. (Dar nici măcar Godzilla nu era gras. 10ra doar uriaş.) Ce o înnebunea era că voia ca Park să o mai atingă. Voia s-o atingă tot timpul. Chiar dacă asta avea să-l facă să-şi dea seama că semăna cu o morsă şi n-ar mai (i vrut să fie prietena lui... Atât de bine se simţea. I se părea că e ca un câine care a dat de gustul sângelui do om şi nu se mai poate opri, muşcă pe toată lumea. O morsă care-a dat de gustul sângelui de om.

261

Capitolul 39

Eleanor Park insista ca Eleanor să-şi verifice manualele, mai ales după ora de sport. — Pentru că, dacă e Tina - şi se vedea că tot nu crede că e vinovată - , trebuie să faci ceva, să vorbeşti cu cineva. — Cu cine? Stăteau în camera lui, rezemaţi de pat, prefăcându-se amândoi că Park nu îşi petrecuse o m ână peste spatele ei, pentru prima oară de când îi strivise casetele. N u de tot, o atingea doar foarte puţin. — A i putea vorbi cu doamna Dunne, a zis el. Te place. — Bine, deci îi spun doamnei Dunne şi îi arăt ce mi-a scris Tina pe manual, probabil ceva cu supt pixu’, că Tina numai asta are în cap, iar doamna Dunne întreabă: „De unde ştii că Tina a scris asta?“ N-o să creadă, aşa cum nici tu n-ai crezut, doar că în cazul ei n-o să fie vorba si de un trecut romantic complicat... — Nu e niciun trecut romantic complicat... — A i sărutat-o? Eleanor nu vrusese să întrebe asta. Nu cu voce tare. Dar se întrebase de atâtea ori, că i-a scăpat, pur şi simplu. — Pe doamna Dunne? Nu. Dar ne-am îmbrăţişat de o 9 9 grămadă de ori. — Ştii ce-am întrebat... A i sărutat-o? E ra sigură că o sărutase. Era sigură că făcuseră şi alte lucruri. T ina era aşa m icuţă, că Park putea s-o

262

Eleanor şi Park îmbrăţişeze probabil cu totul şi-i mai rămânea loc să-şi prindă şi mâinile la spate, în dreptul taliei. — Nu vreau să vorbesc despre asta, a zis el. — Pentru că ai sărutat-o, a spus Eleanor. — N u contează. — Ba contează. A fost primul tău sărut? — Da, şi ăsta e unul dintre motivele pentru care nu contează. A fost mai mult ca un antrenament. — Şi celelalte motive? — E vorba de Tina, eu aveam doisprezece ani, nici măcar nu începuseră să-mi placă fetele... — Dar o să-ţi aduci aminte tot timpul. A fost primul tău sărut. — O să-mi aduc aminte că n-a contat. Eleanor voia să se oprească. Vocile din capul ei, cele în care avea încredere, îi strigau: „Opreşte-te!“ — Dar... a continuat ea... cum ai putut s-o săruţi? — Aveam doisprezece ani. — Dar e îngrozitoare. — Şi ea avea doisprezece ani. — Dar... cum ai putut să o săruţi pe ea şi pe urmă să mă săruţi pe mine? — Nici nu ştiam că exişti. Park a cuprins-o atunci, de-adevăratelea şi şi-a lipit braţul de spatele ei. A tras-o spre el şi Eleanor, instinctiv, a stat dreaptă, ca să pară mai puţin grasă. — Nu semănăm în niciun fel, eu şi Tina... Cum de ţi-a plăcut şi de ea, şi de mine? Te-ai lovit la cap în primii ani de liceu şi ai trecut printr-o schimbare de personalitate? Park a cuprins-o şi cu cealaltă mână. — Te rog. Ascultă-mă. N -a fost nimic. Nu contează.

263

R ainbow R owell

— Contează, a şoptit Eleanor - acum, că o ţinea cu amândouă mâinile, era aproape lipită de el. Pentru că tu eşti primul meu sărut. Şi contează. El şi-a sprijinit fruntea de a ei. Eleanor nu ştia ce să facă nici cu ochii, nici cu mâinile. — Nimic din ce a fost înainte de tine n-a fost impor­ tant, a zis el. Şi nici nu-mi pot imagina să mai fie cineva după tine. — Nu, a spus ea dând din cap dezaprobator. — Ce? — Nu vorbi despre după... — Voiam doar să zic că... mi-aş dori să fiu şi ultimul tău sărut... Sună rău, ca o ameninţare sau ceva... Dar ce vreau să spun e că tu eşti... nu vreau să mai fiu cu altcineva.

— Nu... Nu voia să-l audă vorbind aşa. îşi dorise să-l facă să vorbească, dar nu vrusese să se ajungă atât de departe. — Eleanor... — Nu vreau să mă gândesc la ce o să fie „după“, a zis ea. — A sta şi spun, poate că n-o să existe un „după“. — Sigur că o să existe, a zis ea şi şi-a pus palmele pe pieptul lui, ca să-l ţină la distanţă. Adică... Doamne, sigur că o să existe. Nu-i ca şi cum o să ne căsătorim, Park. — Nu chiar acum. — Termină... a spus Eleanor; încerca să-şi dea ochii peste cap, dar o durea. — Nu te cer în căsătorie în momentul ăsta. Spun doar că... te iubesc. Şi nu-mi imaginez cum ar fi să... Eleanor plângea. Acum îi era mai greu să se certe cu el. — Dar ai doisprezece ani. — A m şaisprezece... a zis el. Bono avea cincisprezece când a cunoscut-o pe soţia lui, Robert Smith avea pai­ sprezece...

264

Eleanor şi Park — Romeo, scump Romeo... — Nu-i chiar aşa, Eleanor, şi ştii şi tu. O ţinea strâns. îi vorbea foarte serios acum. — Nu avem niciun motiv să credem că n-o să ne mai iubim. Şi avem toate motivele să credem că o să continuăm să ne iubim. „N u ţi-a m spus niciodată că te iubesc", s-a gândit Eleanor. Şi după ce-a sărutat-o, ea şi-a ţinut mâinile pe pieptul lui.’ în fine. Park insista ca ea să-şi verifice manualele. Mai ales după ora de sport. A şa că Eleanor aştepta până se schimbau toate fetele şi plecau din vestiar, apoi examina atent copertele, să vadă dacă găsea ceva suspect. Totul foarte la rece. DeNice şi Beebi de obicei o aşteptau. A sta însemna că uneori întârziau la m asa de prânz, dar însemna şi că se puteau schimba mai în voia lor, având parte de mai multă intimitate - ar fi trebuit să se gândească la asta cu luni înainte. Astăzi nu părea să fi apărut nicio porcărie pe cărţile ei. De fapt, Tina o ignorase toată ora. Până şi prietenele ei (inclusiv bestia de Annette) păreau să se fi plictisit de Eleanor. — Cred că n-au mai descoperit feluri noi de a râde de părul meu, i-a spus Eleanor lui DeNice în timp ce se uita la cartea de algebră. — Ţi-ar putea zice „Ronald McDonald", i-a spus DeNice. Ţi-au spus vreodată aşa? — Sau „Wendy", a zis Beebi, coborând vocea, „unde-i carnea de vită?", ca-n reclama aia.

265

R ainbow R owell

— Tăceţi din gură! le-a zis Eleanor, uitându-se prin vestiar. Aveţi grijă ce spuneţi. — Au plecat toate, a liniştit-o DeNice. Nu mai e nimeni. S-au dus la cantină, o să rămân eu fără Macho Nachos. Haide, fată, mai repede! — Luaţi-o voi înainte, a spus Eleanor. Ţineţi-mi şi mie un loc la coadă. Eu trebuie să-mi schimb hainele. — Bine, dar nu te mai uita la cărţile alea. A i spus doar că nu e nimic pe ele. Haide, Beebi! Eleanor a început să-şi strângă manualele. A auzit-o pe Beebi strigând „Unde-i carnea de vită?" din uşa gar­ derobei. „Ce caraghioasă." Eleanor şi-a deschis vestiarul. Era gol. Ca să vezi. A căutat şi în cel de deasupra. Nimic. Cel de dedesubt, la fel. Nu... Eleanor a luat-o de la capăt, a deschis toate vestiarele de pe peretele ăla, pe urmă a căutat în rucsac, s-a dus la peretele celălalt, încercând să nu intre în panică. Poate că doar îi puseseră hainele în altă parte. Ha! Amuzant. O glumă foarte bună, Tina. — Ce faci? a întrebat-o doamna Burt. — îm i caut hainele. — A r trebui să le pui în acelaşi vestiar de fiecare dată, ca să nu mai uiţi. 9 — Nu, cineva... Cred că le-a luat cineva. — Afurisitele, a oftat doamna Burt, ca şi cum ceva mai grav de-atât nu se putea întâmpla. Doamna Burt a început să deschidă vestiarele din celă­ lalt capăt al camerei. Eleanor s-a uitat în coşul de gunoi şi la duşuri. Apoi doamna Burt a strigat din baie. — Le-am găsit!

266

Eleanor şi Park Eleanor a intrat în baie. Era apă pe jos, iar doamna Burt stătea lângă un vas de toaletă. — M ă duc să iau o sacoşă, a spus Burt şi a oftat, tre­ când pe lângă Eleanor. Eleanor s-a uitat în toaletă. Ştia ce-o să vadă, dar tot a simţit că cineva îi dă o palmă - una umedă. Blugii ei noi şi cămaşa de cowboy erau îngrămădite acolo, cu pantofii deasupra. Cineva trăsese apa peste ele şi toaleta se înfun­ dase. Eleanor se uita la apa care curgea peste marginea vasului. — Poftim, i-a zis doamna Burt, întinzându-i o sacoşă galbenă de la Food 4 Less. Scoate-le. — Nu le mai vreau, a spus Eleanor, făcând câţiva paşi înapoi. N-avea cum să le mai poarte. Toată lumea avea să ştie că erau hainele din toaletă. — Dar nu poţi să le laşi acolo. Scoate-le, i-a zis doamna Burt lui Eleanor, care se uita la hainele ei. Haide. Eleanor a băgat m âna în toaletă; lacrimile îi curgeau pe obraji. Doamna Burt ţinea sacoşa deschisă. — N u le mai lăsa să vadă că te afectează, a spus ea. Nu faci decât să le încurajezi. „Da, mersi“, i-a zis Eleanor în gând, în timp ce-şi stor­ cea blugii şi cămaşa. A r fi vrut să se şteargă la ochi, dar avea mâinile ude. Doamna Burt i-a dat sacosa. — Hai. O să-ti dau un bilet de învoire. — Pentru? a întrebat Eleanor. — Ca să te poţi duce la consiliera şcolii. Eleanor a tras aer în piept. — Nu pot să merg aşa prin şcoală. îi tremura vocea. — Ce vrei de la mine, Eleanor?

267

R ainbow R owell

Era o întrebare retorică, în mod evident. Doamna Burt nici măcar nu se uita la ea. Eleanor s-a dus cu ea la biroul antrenorilor şi a aşteptat să-i scrie învoirea. A luat hârtia şi a ieşit pe hol. A început să plângă. Cum să meargă aşa prin şcoală, în costumul de gimnastică ? O s-o vadă toţi băieţii... Tot liceul. Şi Tina. Doamne, Tina probabil că vindea bilete pe holul dintre sala de sport şi biroul de consiliere. Eleanor nu putea s-o facă. N u aşa. Nu doar că era urât costumul ăla. (Poliester. Salopetă. Dungi albe şi roşii, fermoar lung, alb.) Dar era şi foarte mulat. Pantalonii scurţi abia îi acopereau chiloţii, iar pe piept costumul îi venea aşa de strâmt, că la subraţ cusăturile stăteau să pocnească. Arăta monstruos în costumul ăla. Era un dezastru. începeau deja să vină elevi la ora de sport. Câteva fete de-a noua se uitau la ea şi şuşoteau între ele. Din sacoşă picura apă. Nu apucase să-şi facă un plan cap-coadă când a luat-o în cealaltă direcţie, pe holul cu uşa care dădea în terenul de fotbal. Mergea hotărâtă, ca şi cum asta trebuia să facă, să iasă afară în mijlocul zilei, iar plânsul, faptul că era pe jum ătate dezbrăcată, sacoşa care picura făcea parte dintr-o misiune. U şa s-a închis în spatele ei, iar Eleanor s-a ghemuit cu spatele rezemat de ea, plângând în voie. U n minut doar. Dumnezeule. Dumnezeule! A aruncat sacoşa în coşul de gunoi de lângă uşă. S-a şters la ochi cu mânecile costumului. „Gata, stăpâneşte-te!“ şi-a zis, inspirând adânc. „N u le lăsa să vadă că te afectează." îşi aruncase blugii cei noi. Şi tenişii preferaţi, Vans. S-a întors la coşul de gunoi, a dat din cap, nevenindu-i nici ei

268

Eleanor şi Park să creadă ce făcea, şi a scos sacoşa. „Dracu’ să te ia, Tina! Să te ia toţi dracii.!" A mai tras o dată aer în piept. „Haide", şi-a spus, „poţi s-o faci." în capătul acela al şcolii nu erau clase, aşa că cel puţin n-o vedea nimeni. Mergea pe lângă zid, iar când a trebuit să dea colţul a mers pe sub geamuri. Se gândea să se ducă direct acasă, dar putea să fie mai rău. Şi în mod sigur dura mai mult. Dacă ajungea la uşa din faţă, de-acolo nu mai avea mult până la biroul doamnei Dunne. Ea o s-o ajute. Şi n-o să-i spună să nu plângă. Paznicul de la uşa din faţă nu s-a arătat mirat, ai fi zis că toată ziua vedea eleve care intrau şi ieşeau din liceu îmbrăcate în costumul de gimnastică. S -a uitat puţin la biletul de învoire al lui Eleanor şi i-a făcut semn să intre. „încă puţin", s-a gândit Eleanor. „N u alerga, fruntea sus, mai sunt doar două, trei uşi..." A r fi trebuit totuşi să se aştepte că Park o să iasă pe una dintre ele. De când îl ştia, din prima zi, tot timpul îl văzuse unde se aştepta mai puţin. Parcă li se intersectau vieţile, parcă gravitau unul în ju ru l celuilalt. De cele m ai multe ori, coincidenţele astea i se păruseră cel mai frumos lucru pe care-1 făcuse universul pentru ea. Park a ieşit pe o uşă din capătul opus al holului şi s-a oprit imediat cum a văzut-o. Eleanor a încercat să se uite în altă parte, dar era prea târziu. El s-a făcut roşu la faţă. Se uita la ea. Eleanor şi-a tras mai jos şortul şi a mers poticnit înainte, coborând în fugă ultimele câteva trepte până la biroul de consiliere. — Nu trebuie să te întorci acolo, i-a zis mam a ei după ce i-a spus toată povestea.

269

R ainbow R owell

(Aproape toată.) Eleanor s-a gândit puţin ce-ar fi făcut dacă nu s-ar mai fi dus la şcoală. A r fi stat toată ziua acasă? Şi pe urmă? — Nu, e OK, a zis Eleanor. Doamna Dunne o adusese chiar ea cu maşina acasă şi i-a promis că o să-i aducă un lacăt pentru vestiarul din garderobă. M am a lui Eleanor a pus hainele în cadă şi a început să le clătească, strâmbând din nas, deşi nu miroseau. — Fetele sunt foarte rele... a zis ea. Noroc că ai o pri­ etenă în care poţi avea încredere. Eleanor probabil părea foarte derutată. — Tina, a spus mama ei. Noroc că o ai pe Tina. Eleanor a dat aprobator din cap. Trebuia să se întoarcă la şcoală. Nu-1 putea evita la infinit pe Park. Dar cum să dea ochii cu el? I-ar vedea tot timpul expre­ sia aia pe care o avusese în hol... S-ar simţi ca şi cum încă ar sta acolo, îmbrăcată în costumul de gimnastică.

270

Capitolul 40

Park Park s-a dus devreme la culcare. M am a lui îl tot bătea la cap cu Eleanor. — Unde e Eleanor? întârzie? V-aţi certat? De fiecare dată când îi auzea numele, Park simţea că-i ia foc fata. j

— Ştiu când ceva nu e bine, i-a zis maică-sa la cină. V-aţi certat? V-aţi despărţit iar? — Nu, a zis Park. Cred că i-a fost rău şi s-a dus acasă. N -am văzut-o în autobuz. — A m şi eu o prietenă acum, a spus Josh, poate să vină pe aici? — Nu prietenă, a zis mama lor, prea tânăr. — A m aproape treisprezece ani! — Sigur, a zis tatăl lor, prietena ta poate veni. Cu con­ diţia să renunţi 9 9 la Nintendo. — Ce? a întrebat Josh şocat. De ce? — Pentru că aşa spun eu. Eşti de acord? — Nu! în niciun caz. Renunţă şi Park la Nintendo? — Da. Ce zici, Park? — De acord. — Sunt ca regele Solomon, a zis tatăl lor, şi războinic, şi înţelept. N -a fost o conversaţie propriu-zisă, dar tatăl lui îi vor­ bise mai mult decât în ultimele săptămâni. Poate că se

271

R ainbow R owell

aşteptase ca tot cartierul să apară la ei acasă, cu torţe şi furci, pentru că se dădea Park cu dermatograf... Doar că nimănui nu-i păsase. Nici măcar bunicilor lui. („Arăţi ca Rudolph Valentino", îi spusese bunica. Iar buni­ cul i-a zis tatălui lui: „A r fi trebuit să vezi cum arătau tinerii când erai tu în Coreea.") — M ă duc la culcare, a spus Park ridicându-se de la masă. Nici eu nu mă simt prea bine. — Dacă Park nu se mai joacă la Nintendo, a întrebat Josh, pot să-l duc la mine în cameră? — Park poate să se joace când vrea, a răspuns tatăl lor. — Dumnezeule,7 a zis Josh, nu, sunteti niciodată corecţi! 7 ,

Park a stins lumina în cameră şi s-a aşezat pe pat. Stă­ tea pe spate, pentru că altfel şi-ar fi ascuns faţa în pernă. Pentru că faţa lui îl trădase. La fel şi mâinile. Şi creierul. Abia la o oră după ce o văzuse pe Eleanor s-a întrebat de ce umbla ea pe hol în costumul de gimnastică. După încă o oră şi-a dat seama că ar fi trebuit să-i spună ceva. „Salut" sau „Ce e cu tine?", sau „Eşti O K ?“. Dar nu, el se uitase la ea ca şi cum atunci o vedea pentru prima oară. A şa simţise, că o vedea pentru prima oară. Nu era ca şi cum nu se gândise cum arăta Eleanor din­ colo de hainele ei. Se gândise chiar de multe ori. Dar nu-şi putea imagina tot, în detaliu. Singurele femei pe care şi le putea imagina goale erau cele din revistele pe care tatăl lui îşi aducea uneori aminte să le ascundă sub pat. Revistele alea o scoteau din minţi pe Eleanor. Dacă pronunţa cineva numele lui Hugh Hefner, era în stare să vorbească o jumătate de oră despre prostituţie, sclavie şi căderea Romei. Park nu-i zisese nimic de revistele Playboy

272

Eleanor şi Park ale tatălui lui, vechi de douăzeci de ani, dar nu se mai atinsese de ele de când o cunoscuse pe ea. Acum văzuse unele dintre acele detalii pe care nu şi le putea imagina. O putea vedea. Şi o tot vedea. Cum de nu observase până atunci cât erau de strâmte costumele alea? Si de scurte... Şi de ce nu se aşteptase să fie atât de frumoasă? Să aibă atât de multe spaţii concave? Şi-a închis ochii şi a văzut-o iar. Ca o clepsidră cu pis­ trui, ca o îngheţată perfectă la cornet. Ca Betty Boop, dar cu liniile mai apăsate. „Salut. Ce e cu tine? Eşti O K ?“ Probabil că nu era. N u urcase în autobuz la plecare. Nu venise la el după ore. A doua zi era sâmbătă. Dacă n-o vedea tot weekendul? Cum s-o privească acum în ochi? Nu se simţea în stare. A r fi văzut-o în costumul ăla. S-ar fi gândit la fermoarul lung, alb.

Isuse.

273

Capitolul 41

Park Ziua urm ătoare se duceau toţi la spectacolul naval, apoi mâncau de prânz în oraş şi poate mergeau la mall... Lui Park i-a luat o grămadă de timp să mănânce şi să facă duş. — Haide, Park, i-a zis taică-su, sever, îmbracă-te şi machiază-te. De parcă s-ar fi dus machiat la spectacolul naval. — Haide, i-a zis maică-sa, verificându-şi rujul în oglin­ da de pe hol, ştii că lui taică-tu nu-i place aglomeraţia. — Trebuie să vin si eu? t — Nu vrei să vii? a întrebat m am a lui, aranjându-şi părul la spate. — Ba vreau, a spus Park, deşi nu voia. Dar dacă vine Eleanor? A ş vrea să vorbesc cu ea. — S-a întâmplat ceva? Sigur nu v-aţi certat? — Nu, nu ne-am certat. Doar că... îmi fac griji pentru ea. Şi ştii că nu pot s-o sun acasă. M am a lui s-a întors cu spatele la oglindă. — Bine... a zis încruntându-se. Rămâi acasă. Dar dai cu aspiratorul, da? Şi strângi morman de haine pe jos din camera ta. — Mulţumesc, a spus Park şi a îmbrăţişat-o. — Park! Mindy! a strigat tatăl lui din uşă. Hai să mer­ gem! — Park rămâne acasă, a zis mama lui. Mergem noi.

274

Eleanor şi Park Taică-su s-a uitat la el, dar nu i-a spus nimic.

Park nu era obişnuit să stea singur acasă. A dat cu aspiratorul. Şi-a strâns hainele. Şi-a făcut un sendviş şi s-a uitat la câteva episoade din Young Ones1 pe M TV, apoi a adormit pe canapea. Când a auzit soneria, s-a dus repede să deschidă uşa, pe jumătate adormit. Inima îi bătea foarte tare, ca atunci când cazi într-un somn profund în timpul zilei şi te tre­ zeşti - ca şi cum corpul tău nu e convins că are voie să doarmă când soarele este sus pe cer. Era sigur că a venit Eleanor. A deschis uşa fără să verifice.

Eleanor Maşina lor nu era pe aleea din faţa casei, aşa că Eleanor s-a gândit că nu e nimeni acasă. Probabil plecaseră unde­ va şi participau la activităţi minunate de familie. Luau prânzul la Bonanza şi făceau poze, îmbrăcaţi în pulovere asortate. Tocmai voia să plece când s-a deschis uşa. N -a avut timp să se arate jenată de episodul din ziua trecută - sau să se poarte ca şi cum nu s-ar fi simţit prost - , pentru că Park deschisese deja uşa exterioară şi o trăgea de mânecă. Nici n-a închis usa, a luat-o imediat în braţe. îi simţea mâinile pe spate. 1 Serial britanic de comedie, difuzat între 1982-1984 de BBC2, iar în 1985, de M TV (N. tr.)

275

R ainbow R owell

De obicei îşi ţinea mâinile pe talia ei, ca şi cum ar fi dansat. Dar acum... Acum era... altfel. O ţinea în braţe şi stătea cu faţa în părul ei, iar Eleanor n-avea încotro, era lipită de el. Era cald... Foarte cald şi moale, puţin ameţit. Ca un copil adormit, şi-a zis ea. (Aproape. Nu chiar.) îi simţea bătăile inimii în pieptul ei. A încercat să se arate jenată. Park a închis uşa cu piciorul, s-a rezemat de uşă şi a ţinut-o şi mai strâns în braţe. Avea părul curat şi drept, şi îi intra în ochii adormiţi, aproape închişi. Era ameţit. Moale. — Dormeai? l-a întrebat ea în şoaptă, ca şi cum n-ar fi vrut să-l trezească. N u i-a răspuns, şi-a lipit doar gura deschisă de gura ei, iar Eleanor şi-a lăsat capul pe mâna lui. O ţinea atât de strâns, nu avea unde să se ascundă. Nu putea să stea mai dreaptă, sau să-şi sugă burta, nu mai avea niciun secret. Park a scos un sunet, un sunet care i-a vibrat în gât lui Eleanor. îi simţea toate cele zece degete. Pe gât, pe spate... Ea stătea prostită, cu mâinile pe lângă ea. Ca şi cum mâinile ei ar fi fost în alt film. Ca şi cum ea însăşi ar fi fost în alt film. Park probabil a observat, pentru că s-a oprit. S-a şters la gură pe tricou, în dreptul umărului, şi s-a uitat la ea de parcă atunci o vedea pentru prima oară de când intrase. — Salut... a zis el, inspirând, concentrându-se. Ce-i cu tine? Eşti OK? Eleanor s-a uitat la el. Nu reuşea să-i înţeleagă expre­ sia feţei. îşi ţinea bărbia m ai în faţă, ca şi cum n-ar fi vrut să-şi mai ţină gura departe de a ei şi avea ochii atât de verzi, că ar fi putut transforma dioxidul de carbon în oxigen.

276

Eleanor şi Park O atingea în toate locurile unde îi era team ă să fie atinsă... Eleanor a încercat o ultimă oară să se arate jenată.

Park Preţ de o secundă, Park s-a gândit că mersese prea departe. Nu îşi propusese asta, era ca un somnambul. Şi se gân­ dise la ea mult, visase cu ochii deschişi ore în sir. O dorea şi asta îl prostea. Ea stătea nemişcată în braţele lui. S-a gândit că a mers prea departe, că a greşit. Şi atunci Eleanor l-a atins. L -a mângâiat pe gât. I-ar fi fost greu să spună de ce i s-a părut altfel decât alte dăti în care îl atinsese. Ea era altfel. A stat nemişcată, pe urmă a ieşit din amorţeală. L -a mângâiat pe gât, apoi a desenat cu degetul o linie în jos, pe pieptul lui. Lui Park îi părea rău că nu era mai înalt şi mai lat în umeri - ar fi vrut ca mângâierea aia să nu aibă sfârşit. Ea, spre deosebire de el, era aşa stăpânită. Poate că nu-1 dorea la fel de mult. Dar şi dacă-1 dorea numai pe jumătate din cât o dorea el...

Eleanor A şa îl atingea pe Park, în visele ei. Pe bărbie, gât şi umeri...

277

R ainbow R owell

Era mult mai cald şi mai tare decât se aştepta. De par­ că toţi muşchii şi oasele lui erau chiar la suprafaţa pielii şi inima părea să-i bată direct sub tricou. L -a mângâiat încet, delicat, temându-se parcă să nu greşească.

Park Park s-a relaxat, rezemându-şi spatele de uşă. îi simţea mâna pe gât, pe piept. I-a luat cealaltă mână şi a ţinut-o apăsat pe faţa lui. A gemut ca şi cum l-ar fi durut ceva, dar s-a gândit că avea destul timp mai târziu să se simtă prost din pricina asta. Dacă îl apuca acum timiditatea, nu se alegea cu nimic.

Eleanor Park era viu, ea se trezise din amorţeală si aveau voie să facă asta. Era al ei. Erau împreună. Nu pentru tot restul vieţii, poate - în mod sigur nu - , şi nu la figurat, ci de-adevăratelea. Chiar acum. Acum el era al ei. Şi voia ca ea să-l atingă. Era ca un pisoi care-şi pune capul sub mâna ta. Eleanor şi-a trecut m âinile în jos pe pieptul lui, cu degetele răsfirate, şi le-a adus înapoi sus, pe sub tricou. A făcut-o pentru că a vrut ea. Şi pentru că, odată ce începuse să-l atingă ca în visele ei, îi era greu să se

278

Eleanor şi Park oprească. Şi pentru că... nu ştia când o să-l m ai poată atinge aşa din nou.

Park Când i-a simţit degetele pe abdomen, a scos iar sune­ tul ăla. A tras-o spre el şi a început să meargă înainte, împingând-o pe Eleanor, care mergea cu spatele - au ocolit împleticindu-se măsuţa de cafea până au ajuns la canapea. în filme, scena asta este ori perfectă, ori comică. în livingul lui Park, era doar stângace. Nu-şi dezlipeau mâi­ nile unul de altul, aşa că Eleanor a căzut pe spate, iar el a căzut peste ea, într-un colţ al canapelei. A r fi vrut să o privească în ochi, dar erau prea aproape. — Eleanor... a şoptit el. Ea a dat din cap, ca să ştie că l-a auzit. — Te iubesc, a zis el. S-a uitat la el şi ochii ei negri străluceau, apoi s-a uitat în altă parte. — Ştiu, a zis ea. Park si-a scos mâinile de sub Eleanor si 9 9 i-a trasat conturul pe canapea. Şi-ar fi petrecut toată ziua aşa, cu mâi­ nile pe coastele, talia şi şoldurile ei... Dacă ar fi avut o zi întreagă în faţă... Şi dacă astea ar fi fost singurele lucruri minunate la ea. — Ştii? a repetat el. Ea a zâmbit, aşa că a sărutat-o. — Nu tu eşti H an Solo în relaţia asta,7 să ştii. 9 9 9 — Ba sunt H an Solo, a şoptit ea. Se bucura s-o audă vorbind. Se bucura să îşi aducă aminte că în acel corp pe care îl descoperea era tot Eleanor.

279

R ainbow R owell

— Cum vrei, dar eu nu sunt Prinţesa Leia, a spus Park. — Nu te crampona de rolurile de gen, i-a zis Eleanor. Park şi-a trecut mâna pe lângă şoldul ei, de sus în jos, şi şi-a prins degetul în pulover. Ea a înghiţit în gol şi şi-a înăltat bărbia. El i-a ridicat puloverul mai sus şi, fără să stea pe gân­ duri, şi-a ridicat tricoul şi şi-a lipit abdomenul de al ei. Faţa lui Eleanor s-a crispat, iar Park a uitat de el. — Poţi să fii H an Solo, i-a spus, sărutând-o pe gât. Eu o să fiu Boba Fett. O să te caut prin toată galaxia.

Eleanor Acum ştia lucruri pe care nu le ştia în urm ă cu două ore: • Park avea piele. Peste tot. Şi era la fel de catifelată şi de frumoasă, ca mierea, ca pielea de pe mâinile lui. Pe alocuri se simţea mai plină, semăna mai degrabă cu cati­ feaua decât cu mătasea. Dar era tot a lui. Şi era minunată. • Şi ea avea piele. Iar terminaţiile nervoase ale pielii ei aveau superputeri nebănuite, care nu făcuseră nimic toată viaţa, dar care acum se trezeau la viaţă, şi simţea fiori de gheaţă şi de foc, şi înţepături ca de albină imediat ce o atingea Park. în toate locurile unde o atingea Park. • Chiar dacă îi era ruşine de abdomenul ei, de pistruii ei şi de faptul că avea sutienul prins cu două ace de sigu­ ranţă, îşi dorea ca Park s-o atingă, iar dorinţa asta depă­ şea orice ruşine. Iar când o atingea, lui nu părea să-i pese de toate lucrurile astea, unele chiar îi plăceau. Pistruii ei, de exemplu. A spus că sunt ca bomboanele de pe prăjituri. • Voia ca el s-o atingă peste tot.

280

Eleanor şi Park Park nu trecuse de marginea sutienului, nici mai jos de betelia blugilor - dar nu din cauza ei, Eleanor nu l-a oprit. N-ar fi făcut-o. Când o atingea Park, se simţea mai bine ca niciodată. Şi voia să se simtă aşa cât mai mult. Voia să-şi facă provizii. • Nimic nu era murdar. Cu Park. Nimic nu era ruşinos. Pentru că Park era soarele, iar asta era singura expli­ caţie la care se putea gândi.

Park Când a început să se întunece, Park avea impresia că ai lui se pot întoarce dintr-o clipă în alta - ar fi trebuit să fie acasă de multă vreme. Şi nu voia să-l găsească aşa, cu genunchiul între picioarele lui Eleanor, cu m âna pe şoldul ei şi cu gura pe gâtul ei, chiar deasupra liniei puloverului. S-a retras şi a încercat să-şi pună ordine în gânduri. — Unde pleci? l-a întrebat Eleanor. — Nu ştiu. Nicăieri... O să se-ntoarcă ai mei, trebuie să ne revenim. — Bine. Eleanor s-a ridicat. Dar era aşa de răvăşită şi de fru­ moasă, că nu s-a putut abţine şi au luat-o de la capăt. O jumătate de oră mai târziu s-a oprit iar. De data asta s-a ridicat în picioare. — M ă duc la baie, a zis Park. — Du-te. Să nu te uiţi la mine. j

A făcut un pas, apoi s-a uitat înapoi la ea. — M ă duc şi eu, a zis Eleanor peste câteva minute.

281

R ainbow R owell

Cât timp a lipsit ea, Park a dat televizorul mai tare. A adus două Coca-Cola. S-a uitat la canapea, să vadă dacă arăta suspect - nu părea. Când s-a întors, Eleanor era udă pe faţă. — Te-ai spălat pe faţă? — Da... a zis ea. — De ce? — Pentru că arăt ciudat. — Şi te-ai gândit că iese la spălat? A inspectat-o şi pe ea, la fel cum inspectase canapeaua. Avea buzele umflate şi ochii mai aprinşi decât de obicei. In schimb puloverul era la fel de lălâi ca toate puloverele ei, iar părul, la fel de ciufulit ca oricând. — Arăţi bine, a zis el. Eu cum arăt? S-a uitat la el, apoi a zâmbit. — Bine, a zis. Foarte, foarte bine. A întins m âna şi a tras-o pe canapea. încet, de data asta. S-a aşezat lângă el şi şi-a coborât privirea în poală. Park s-a lipit de ea. — N -o să începem să ne purtăm ciudat acum, nu? Ea a dat din cap că nu şi a râs. — Nu, a zis. Numai un minut, un minuţel. N u o mai văzuse niciodată atât de relaxată. N u se încrunta, nu-şi încreţea nasul. A cuprins-o cu o mână, iar ea şi-a lăsat capul pe pieptul lui din proprie iniţiativă. — A , uite, a zis ea. The Young Ones. — Da... Hei! Tot nu mi-ai spus... Ce s-a întâmplat ieri? Când te-am văzut? Ce-ai păţit? Eleanor a oftat. — M ă duceam la biroul doamnei Dunne, pentru că cineva mi-a luat hainele la ora de sport. — Tina?

282

Eleanor şi Park — Nu ştiu, probabil. — Isuse... groaznic. — E în regulă, a zis ea şi chiar părea să fie. — Ţi-ai găsit hainele? — Da... Chiar nu vreau să vorbesc despre asta. — Bine. Eleanor şi-a frecat faţa de pieptul lui, iar el a îmbrăţi­ şat-o. Park îşi dorea să rămână amândoi aşa toată viaţa, îşi dorea să se pună, la propriu, între Eleanor şi restul lumii. Poate că Tina chiar era un monstru. — Park? încă ceva. Pot să-ţi pun o întrebare? — Ştii că mă poţi întreba orice. Avem un pact. Şi-a pus mâna peste inima lui. — Reacţia ta de azi... are vreo legătură cu felul în care arătam ieri? Aproape că nu voia să răspundă. A tracţia orbitoare pe care o simţise în urm ă cu o zi părea şi mai deplasată acum, când ştia ce-o declanşase. — Da, a mărturisit el încet. Eleanor a tăcut aproape un minut. Apoi... — Ce s-ar mai oftica Tina.

Eleanor Când s-au întors, părinţii lui Park păreau sincer bucuroşi să o vadă. Tatăl lui cumpărase o puşcă nouă de vânătoare de la spectacolul naval şi a vrut să-i arate cum funcţionează. — Au arme de vânzare la un spectacol naval? a întrebat Eleanor.

283

R ainbow R owell

— A u de toate, a zis tatăl lui Park. Tot ce vrei. — Cărţi au? a întrebat ea. — Cărţi despre arme şi nave. Fiind sâmbătă, a stat până mai târziu, iar în drum spre casă s-au oprit, ca de obicei, pe aleea din faţa casei bunicilor lui. Numai că în seara aia Park nu s-a aplecat să o sărute. A luat-o în braţe. 9 — Crezi că o să mai fim vreodată singuri, ca azi? l-a întrebat ea şi a simţit că-i dau lacrimile. — Vreodată? Da. Cât de curând? Nu ştiu... L-a îmbrăţişat cât a putut de tare, apoi a plecat singură spre casa ei făcută din cărţi de joc.

Richie era acasă şi se uita la Saturday Night Live. Ben adormise pe jos, iar M aisie dormea pe canapea, lângă Richie. Eleanor s-ar fi dus direct la culcare, dar trebuia să meargă la baie. A sta însemna să treacă prin faţa lui. De două ori. Când a ajuns la baie, şi-a prins părul la spate şi s-a mai spălat o dată pe faţă. A trecut repede prin faţa televizo­ rului, fără să ridice privirea. — Unde-ai fost? a întrebat-o Richie. Pe unde umbli tot timpul? — A m fost acasă la prietena mea, i-a răspuns Eleanor, din mers. — Ce prietenă? — Tina, a zis Eleanor, cu m âna pe clanţa uşii de la dormitor. — Tina, a repetat Richie.

284

Eleanor şi Park Avea ţigara în gură şi în m ână ţinea o cutie de bere Old Milwaukee. — Cred că-i futere la Tina acolo, ă? E ca la Disneyland. Nu te mai saturi. Ea aştepta. — Eleanor? s-a auzit mama ei, din dormitor, pe jum ă­ tate adormită. — Si ce ti-ai luat cu banii pe care ti i-am dat de Crăciun? a întrebat Richie. Ţi-am zis să-ţi cumperi ceva fru­ mos. S-a deschis uşa şi mama ei a ieşit din dormitor. Purta halatul de baie al lui Richie - unul dintre halatele asiatice cumpărate de turişti, din satin roşu, cu un tigru mare, kitschos. — Eleanor, i-a zis maică-sa, du-te la culcare! — Tocmai o întrebam pe Eleanor ce şi-a cumpărat cu banii de la Crăciun. Dacă Eleanor inventa un răspuns, i-ar fi cerut să-i arate ce-şi luase. Dacă-i zicea că nu-şi cumpărase nimic, putea să-i ceară banii înapoi. — Un lănţişor, a zis ea. — Un lănţişor, a repetat el. S-a uitat la ea cu ochii înceţoşaţi, de parcă ar fi căutat să spună ceva oribil, dar a luat o altă gură de bere şi s-a lăsat pe spate. — Noapte bună, Eleanor, i-a zis mam a ei.

285

Capitolul 42

Park Părinţii lui Park nu se certau aproape niciodată, iar când se certau, aproape întotdeauna era vorba despre Park sau Josh. Stăteau în dormitor, cu uşa închisă, de mai bine de o oră, iar când a venit ora cinei şi trebuiau să plece, pentru că era duminică, mama lor a ieşit şi le-a zis băieţilor să se ducă fără ei. — Spuneţi-i bunicii că mă doare capul. — Ce-ai făcut? l-a întrebat Josh pe Park în timp ce traversau gazonul. — Nimic, a spus Park. Ce-ai făcut tu? — Nimic. Din cauza ta se ceartă. Când m -am dus la baie, am auzit-o pe mama spunându-ţi numele. D ar Park nu făcuse nimic. Doar chestia cu machia­ tul, care ştia că nu dispăruse de tot, dar părea să fi fost aproape iertată. Poate că ai lui aflaseră cumva ce făcuse cu o zi înainte... Şi chiar dacă ar fi aflat, nu făcuse cu Eleanor ceva ce i se spusese în mod explicit să nu facă. Maică-sa nu vor­ bea cu el despre astfel de lucruri. Iar tatăl lui nu-i zisese decât „Să nu laşi vreo fată însărcinată*1, un lucru pe care-1 tot repeta încă dintr-a cincea, când îi vorbise prima oară despre sex. (Lui Josh îi vorbise despre sex tot atunci, iar Park se simţise umilit.)

286

Eleanor şi Park în orice caz, între Park şi Eleanor nu se întâmplase nimic cu adevărat ieşit din comun. Nu o atinsese în vreun fel care să nu poată fi arătat la televizor. Deşi îşi dorise. Acum îi părea rău că n-o făcuse. Puteau să treacă luni de zile fără să mai aibă ocazia să fie singuri.

Eleanor S-a dus la biroul doamnei Dunne luni dimineaţă, îna­ inte de prima oră, iar doamna Dunne i-a dat un lacăt nou-nouţ, cu cifru. Era roz aprins. — A m vorbit cu câteva colege de-ale tale, a spus doam­ na Dunne, dar au pretins că nu ştiu nimic. O să aflăm totuşi ce s-a întâmplat, îţi promit. „Ce să se întâmple?" şi-a zis Eleanor. „Tina." — E -n regulă, i-a spus ea doamnei Dunne. N u con­ tează. Tina se uitase lung la ea când urcase de dimineaţă în autobuz. Stătea cu vârful limbii pe buza de sus, aşteptându-se parcă să o vadă pe Eleanor crizându-se sau vrând poate să-şi dea seama dacă purta vreuna dintre hainele din toaletă. D ar Park era acolo - a tras-o spre el şi a aşezat-o în poala lui, aşa că nu i-a fost greu să uite de Tina şi de toată lumea. Era aşa de drăguţ azi. Nu purta, ca de obicei, un tricou negru, cu un desen înfricoşător şi cu numele unei trupe, ci unul verde pe care scria „Sărută-mă, sunt irlandez". A mers cu ea până la uşa biroului şi a rugat-o să-l caute neapărat dacă se întâmpla cumva să îi fure cineva hainele. Dar n-a fost cazul.

287

R ainbow R owell

Beebi şi DeNice aflaseră din întâmplare de la cineva din altă clasă - ceea ce însemna că toată şcoala ştia. I-au spus că n-o mai lasă niciodată să vină singură la prânz, naiba să-i ia de nachos. — Boarfele alea trebuie să ştie că ai prietene, a zis DeNice. — Îhî, a aprobat-o Beebi.

Park Maică-sa îl aştepta în Impala luni după-amiază, când a coborât cu Eleanor din autobuz. A deschis geamul. — Bună, Eleanor, îmi cer scuze, dar Park are nişte treabă. Ne vedem mâine, da? — Sigur, a spus Eleanor. S -a uitat la Park, iar el s-a întins să-i strângă m âna când se-ndepărta. Park a urcat în maşină. — Haide, haide! i-a zis maică-sa. De ce faci totul aşa de încet? Poftim, a continuat, dându-i o broşură. Manua­

lul Şoferului din statul Nebraska. Testul practic la final. Acum pune-ţi centura. — Unde mergem? — Să-ţi iei permisul de conducere, prostuţule. — Tata ştie? 9 M am a lui stătea pe o pernă când conducea, aplecată peste volan. — Ştie, dar nu trebuie să vorbeşti cu el despre asta, bine? E treaba noastră, a ta şi a mea. Acum uită-te la test. N u greu. Eu trecut din prima.

288

Eleanor şi Park Park a deschis manualul la sfârşit şi s-a uitat la exame­ nul practic. Ştia manualul pe de rost, trebuise să-l studie­ ze la cincisprezece ani, când îşi luase permisul provizoriu pentru şcoala de şoferi. — O să se supere tata pe mine? — A cui treabă am zis că e? — A noastră. — A ta si a mea, a zis mama lui. Park a trecut testul din prima. I-a ieşit chiar şi parca­ rea laterală, or, o Impala era la fel de greu de parcat ca un distrugător din Războiul Stelelor. Maică-sa l-a şters la ochi cu un şerveţel înainte de a merge la fotograf. L -a lăsat să conducă spre casă. — Dacă nu-i spunem lui tata, a întrebat Park, asta înseamnă că nu pot să conduc? Voia să o scoată pe Eleanor undeva la o plimbare cu maşina. Nu conta unde. » — Lucrez la asta, i-a zis maică-sa. Până una, alta, ai permis, dacă va fi nevoie să pleci undeva. In caz de urgenţă. Ă sta nu prea era un motiv să-şi ia permisul. în cei şaisprezece ani ai lui, nu existase nicio urgenţă pentru care ar fi avut nevoie de unul. Dimineaţa următoare, în autobuz, Eleanor l-a întrebat ce avusese de făcut aşa secret, iar el i-a arătat permisul. — Ce?! a zis Eleanor. Eşti tu aici, ia te uită! Nu voia să i-1 mai dea înapoi. — Nu am nicio fotografie de-a ta, i-a spus. — O să-ţi dau alta. — Da? Serios? — îti dau una de la scoală. M am a are o tonă. 9 9 — Să-mi scrii ceva pe spate, a zis ea.

289

R ainbow R owell

— Ce să-ţi scriu? — De exemplu, „Hei, Eleanor, ţinem legătura, te iubesc ca pe sora mea, să nu te schimbi, eşti o dulce, Park“. — Dar nu te iubesc ca pe o soră, a zis Park. Şi nu eşti o dulce. — Ba sunt, a spus ea, dându-se lovită şi nevrând să-i înapoieze permisul. — Nu... A i tot felul de calităţi, a zis el luându-şi per­ misul, dar dulce nu eşti. — Asta e momentul în care-mi spui că sunt o impostoa­ re, iar eu îţi zic că de-asta cred că-ţi place de mine, tocmai fiindcă sunt o impostoare? Pentru că deja am discutat asta, am stabilit că eu sunt H an Solo. — O să scriu „Pentru Eleanor, cu dragoste. Park“. — Doamne, să nu scrii aşa ceva, poate vede mama.

Eleanor Park i-a dat o fotografie de la şcoală. Era din octombrie, dar între timp se schimbase. Părea mai mare. Până la urmă, Eleanor nu l-a lăsat să scrie nimic pe spatele pozei, de frică să n-o strice. După m asa de seară (carne tocată cu cartofi la cuptor) au stat în camera lui şi au reuşit să se sărute pe furiş în timp ce se uitau pe fotografii mai vechi făcute la şcoală. Când l-a văzut cum arăta când era mic si-a dorit si mai ? 9 mult să-l sărute. (Scârbos, dar ce contează. Nu-i ca şi cum voia să sărute un copil, aşa că ce rost avea să-şi facă griji din cauza asta?) Când Park i-a cerut o fotografie, ei i-a părut bine că nu avea ce fotografie să-i dea.

290

Eleanor şi Park — Să facem una, a zis el. — M m m ... bine. — Bine, ce tare, m ă duc să iau aparatul mamei. — Acum? — De ce nu? Nu ştia ce să-i răspundă. M am a lui Park nu mai putea de bucurie că o să-i facă o poză lui Eleanor. Adică urma „Machierea lui Eleanor, Partea a II-a“. Numai că Park a oprit-o, slavă Domnului. — M am ă, vreau s-o văd pe Eleanor când m ă uit la fotografie. Ea a insistat să facă o poză împreună, amândoi, iar pe Park nu l-a deranjat deloc. A cuprins-o cu braţul. — Nu ar trebui să aşteptăm vreo sărbătoare sau o zi demnă de tinut minte? a întrebat Eleanor. — Eu vreau să-mi aduc aminte de seara asta, a spus Park. Era asa de nărod câteodată. 9 Se poate ca Eleanor să fi părut prea fericită când s-a întors acasă, pentru că maică-sa a venit după ea în celălalt capăt al casei, de parcă ar fi putut să-i miroasă fericirea. (Avea mirosul casei lui Park. Mirosea a Piele Catifelată şi a lapte, brânză, carne, ouă.) — Vrei să faci baie? a întrebat-o. — Îhî. — Stau eu la uşă. Eleanor a dat drumul la apa caldă şi s-a băgat în cada goală. Intra frigul pe uşa din spate şi apa se răcea îna­ inte să se umple cada. Dar se spăla atât de repede încât termina până atunci. — Azi m -am întâlnit cu Eileen Benson la magazin. O mai tii minte de la biserică? 9

291

R ainbow R owell

— Nu cred, a zis Eleanor. N u se mai duceau la biserică de trei ani. — Avea o fată de seamă cu tine, Tracy. — Se poate... — Ei bine, este însărcinată. Eileen e distrusă. Tracy s-a încurcat cu un băiat din cartier, cu un negru. Soţul lui Eileen şi-a ieşit din minţi. — Nu-i ţin minte, a zis Eleanor. Cada se umpluse suficient cât să-şi clătească părul. — M ă rog, eu m -am gândit că sunt norocoasă, a spus m am a ei. — Că nu te-ai încurcat cu un negru? — Nu. De tine ziceam. Ce norocoasă sunt că tu eşti asa 9 9 deşteaptă când e vorba de băieţi. — Nu sunt. Şi-a clătit repede părul, apoi s-a ridicat, înfăşurându-se într-un prosop şi îmbrăcându-se. — Te fereşti de băieţi. A sta arată că eşti deşteaptă. Eleanor a scos dopul de la cadă şi şi-a strâns cu grijă hainele murdare. Fotografia lui Park era în buzunarul de la spate şi nu voia s-o ude. M am a ei stătea lângă plită si se uita la ea. 9 — Mai deşteaptă decât mine, a spus maică-sa. Şi mai curajoasă. Eu n-am mai fost singură din clasa a opta. Eleanor şi-a strâns blugii murdari la piept. — Vorbeşti ca şi cum ar exista două feluri de fete, a zis ea. Fetele deştepte şi fetele care le plac băieţilor. — N u e departe de adevăr, a spus maică-sa, încercând să-i pună m âna pe umăr, dar Eleanor a făcut un pas în spate. O să vezi. Numai să mai creşti puţin. A u auzit camioneta lui Richie intrând pe alee.

292

Eleanor şi Park Eleanor a trecut pe lângă maică-sa şi s-a dus repede în dormitor. Ben şi Şoricel au venit şi ei după ea. Nu ştia unde să ascundă poza lui Park, aşa că a pus-o în buzunarul cu fermoar al rucsacului. A sta după ce s-a uitat la ea de mai multe ori.

Capitolul 43

Park — Nu prea am chef să gătesc, a zis mama lui Park. Erau doar ei trei, Park, m am a lui şi Eleanor. Stăteau pe canapea, se uitau la Roata norocului. Taică-su se duse­ se la vânătoare de curcani şi se întorcea târziu, iar Josh dormea la un prieten. — Pot să pun o pizza la microunde, a spus Park. — Sau am putea ieşi la pizza, a zis maică-sa. Park s-a uitat la Eleanor - nu ştia care sunt regulile în privinţa ieşitului în oraş. Ea a făcut ochii m ari şi a ridicat din umeri. — Da, a spus Park, cu gura până la urechi, să ieşim la pizza. — Mie îmi e lene, a zis mama lui. Tu şi Eleanor duceţi-vă să luaţi la pizza. — Vrei să conduc eu? — Sigur. Ţi-e frică? Doamne, acum maică-sa îl făcea fătălău. — Nu, pot să conduc. Vrei de la Pizza Hut? Să sunăm mai întâi? — Mergeţi unde vreţi. M ie nici nu prea m i-e foame. Mergeţi voi. Mâncaţi. Vedeţi film sau faceţi ce vreţi. Şi el, şi Eleanor se uitau la ea cu ochi mari. — Eşti sigură? a întrebat Park. — Da, mergeţi. Nu am niciodată casa pentru mine doar.

294

Eleanor şi Park Stătea toată ziua singură în casă, dar Park a preferat să nu spună nimic. El şi Eleanor s-au ridicat neîncreză­ tori de pe canapea. Parcă se aşteptau ca m am a lui să strige „Păcăleală de 1 aprilie!", cu o întârziere de două săptămâni. — Cheile în cuier. Dă-mi geanta. I-a dat douăzeci de dolari din portofel, pe urmă i-a mai dat zece. — Mulţumesc... a spus Park, încă nesigur. Să plecăm acum? — Nu încă... Maică-sa s-a uitat la hainele lui Eleanor şi s-a încrun­ tat. — Eleanor nu poate să iasă aşa. Dacă ar fi purtat aceeaşi măsură, în momentul ăla ar fi îmbrăcat-o cu forţa cu o fustă mini prespălată. — Dar asa am fost îmbrăcată toată ziua, a zis Eleanor. Purta nişte pantaloni militari şi o cămaşă bărbătească cu mânecă scurtă, peste o bluză mov cu mânecă lungă. Lui Park i se părea că arată interesant. (De fapt i se părea că e adorabilă, dar cuvântul ăsta ar fi făcut-o pe Eleanor să vomite.) — Lasă-mă numai să-ţi aranjez părul, a zis m am a lui. A târât-o în baie după ea şi a început să-i scoată agra­ fele din păr. — Jos, jos, jos, spunea. Park s-a sprijinit de tocul uşii şi le privea. — E ciudat că te uiţi la noi, i-a zis Eleanor. — Nu e ceva ce n-am mai văzut. — Park probabil ajută pe mine să te coafez în ziua nunţii, a spus maică-sa. Şi Park, şi Eleanor şi-au coborât privirile. — O să te aştept în living, a zis el.

295

R ainbow R owell

Eleanor a fost gata în câteva minute. Părul ei arăta perfect, fiecare buclă strălucea şi ieşea în evidenţă, şi era dată cu luciu roz pe buze. Chiar dacă era departe de ea, ştia că o să aibă gust de căpşuni. — Bine, a zis mama lui, plecaţi. Să vă simţiţi bine. S-au dus spre Impala, iar Park i-a deschis portiera. — Pot să mi-o deschid şi singură, a spus ea. Până a ajuns el la portiera lui, ea s-a întins şi i-a deschis-o. — Unde să mergem? — Nu ştiu, a zis Eleanor, lăsându-se mai jos în scaun. A m putea ieşi din F lats? A m im presia că trec Zidul Berlinului pe ascuns. — A , da. A pornit maşina şi s-a uitat la ea. — Dă-te mai jos. Iţi străluceşte părul în întuneric. — Mersi. — Ştii ce vreau să spun. A luat-o spre vest. în estul cartierului lor nu era decât un râu. — Să n-o iei pe lângă Şină, a zis ea. — Pe lângă ce? — Fă dreapta aici. — Bine... S -a uitat în jos la ea - stătea ghemuită pe podeaua maşinii - si a râs. 9 9 — Nu e amuzant. — Ba este, cumva. T u stai pe jos, iar eu am ieşit cu maşina doar pentru că tata nu e în oraş. — Tatăl tău e de acord să conduci. Trebuie doar să înveţi să conduci o maşină neautomată. — Ştiu deja să fac asta. — Atunci care-i problema?

296

Eleanor şi Park — Eu sunt problema, a zis el iritat. Hei, am ieşit, nu vrei să te ridici? — O să mă ridic când intrăm pe strada 24. S-a ridicat pe strada 24, dar n-au vorbit deloc până pe strada 42. — Unde mergem? a întrebat ea. — Nu ştiu. Chiar nu ştia. Ştia cum să ajungă la şcoală şi în centru, si cam atât. — Unde-ai vrea să mergem? — Nu ştiu, a spus Eleanor.

Eleanor A r fi vrut să meargă pe promenadă, la Inspiration Point. Pentru ea, locul ăsta exista doar în serialul Happy Days. Dar nu voia să-l întrebe pe Park: „Hei, unde mergeţi voi când vreţi să aburiţi geamurile maşinii? “ Ce-ar fi crezut despre ea? Şi dacă avea un răspuns la întrebarea asta? Eleanor făcea eforturi mari să nu fie super impresiona­ tă de cât de bine conducea Park, dar de fiecare dată când schimba banda sau se uita în oglinda retrovizoare era exta­ ziată. Părea mult mai matur - n-ar fi fost surprinsă dacă şi-ar fi aprins o ţigară sau dacă ar fi cerut un scotch cu gheaţă... Eleanor nu avea permis. Nici mama ei nu avea voie să conducă, aşa că nu era tocmai o prioritate să-şi ia carnetul. — Trebuie să mergem undeva? — Păi, undeva tot trebuie să mergem... a răspuns Park. — Dar trebuie să facem neapărat ceva? — Cum adică?

297

R ainbow R owell

— Nu vrei să mergem undeva unde putem fi doar noi doi? Unde se duc cei care vor să fie singuri? N u ţin să ieşim din maşină... Park s-a uitat la ea, apoi s-a uitat din nou la drum, agitat. — Bine, a spus. Da. Da, numai să... A intrat într-o parcare şi a întors. — Să mergem în centru.

Park Până la urm ă au ieşit din maşină. Când au ajuns în centru, Park a vrut să-i arate Drastic Plastic şi Antiquarium, şi toate celelalte magazine cu viniluri. Ea nici în Piaţa Veche nu mai fusese, singurul loc din O m aha în care merita să te duci. In centru mai erau câţiva tineri şi unii arătau mult mai ciudat decât Eleanor. Park a dus-o la pizzeria lui prefera­ tă. Apoi la gelateria lui preferată. Şi la librăria cu benzi desenate care era pe locul trei în topul lui. îşi tot închipuia că au o întâlnire romantică, apoi îşi aducea aminte că asa si era. 9 9

Eleanor Park a ţinut-o de mână toată seara, ca şi cum ar fi fost prietenul ei. „Pentru că este prietenul tău, prostănaco“, îşi tot spunea.

298

Eleanor şi Park A sta spre marea dezamăgire a fetei de la magazinul cu viniluri, care avea opt găuri în fiecare ureche şi care în mod evident credea că Park e ca un dulap plin cu bunătăţi. Se uita la Eleanor într-un mare fel, părea să zică „Faci mişto de mine?“, iar Eleanor se uita la ea răspunzându-i: „E greu de crezut, nu?!“ S-au plimbat pe toate străzile din jurul pieţei, apoi au traversat şi s-au dus într-un parc. Eleanor nici nu ştia că existau toate locurile alea. Nu ştiuse că Om aha putea fi aşa frumoasă. (In capul ei, ăsta era tot meritul lui Park. Lumea se reconstruia în jurul lui şi devenea mai bună şi mai frumoasă.)

Park Au ajuns în Central Park. Versiunea din Omaha, nu cea din New York. Eleanor nici acolo nu mai fusese şi deşi era umezeală şi noroi şi destul de frig, se minuna întruna de cât de frumos era. — A , uite! Lebede. — Cred că alea-s gâşte, a zis Park. — Atunci sunt cele mai frumoase gâşte pe care le-am văzut vreodată. S-au aşezat pe o bancă şi s-au uitat la gâştele care se adunau pe malul lacului artificial. Park a cuprins-o cu braţul pe după umeri şi Eleanor s-a sprijinit de el. — Hai să mai facem asta, a zis el. — Ce? — Să mai ieşim. — OK.

299

R ainbow R owell

Nu-i mai zisese nimic despre cum ar trebui să înveţe să conducă o maşină cu transmisie manuală. Iar el îi era recunoscător. — Hai să mergem la balul de absolvire, a zis el. — Ce? a întrebat ea ridicând privirea. — La bal. Ştii, balul de absolvire. — Ştiu ce e, dar de ce-am merge? Pentru că voia s-o vadă într-o rochie drăguţă. Pentru că voia s-o ajute pe m am a lui să-i aranjeze părul. — Pentru că este balul de absolvire, a spus el. — Şi e de doi bani. — De unde ştii? — Pentru că tema este I Want to Know What Love Is. — Nu e un cântec aşa de prost, a spus el. — Eşti beat? îl cântă Foreigner. Park a ridicat din umeri şi a mângâiat-o pe braţ. — Ştiu că balul e de doi bani, a zis. Dar nu e ceva ce poţi face mai târziu, dacă te răzgândeşti. Nu se-ntâmplă decât o singură dată. — De fapt e de trei ori... — Bine, mergi cu mine la bal anul viitor? Eleanor a început să râdă. — Da, sigur. Mergem anul viitor. Până atunci prietenii din neamul păsărilor şi-al şoarecilor vor avea tot timpul din lume să-mi facă o rochie. Absolut. Da. Hai să mergem la bal. — T u crezi că n-o să mergem, a spus Park. O să vezi. Eu nu plec nicăieri. — Nu înainte să înveţi cum e cu schimbătorul de viteze. Era neînduplecată.

300

Eleanor şi Park

Eleanor Balul. Cum să nu. De parcă s-ar fi putut. O durea mintea numai când se gândea cât ar trebui să o bată pe maică-sa la cap să o lase... Deşi, acum că Park adusese vorba, Eleanor se gândea că n-ar fi imposibil. I-ar putea spune mamei ei că merge la bal cu Tina. (Draga de Tina.) Şi se putea aranja acasă la Park, mamei lui i-ar plăcea. Singurul lucru cu care trebuia să se descurce era rochia... Dar oare existau rochii de bal măsura ei? Trebuia să le cumpere de la raionul pentru „m am a miresei". Şi tre­ buia să jefuiască o bancă. Pe bune. Dacă-i pica din cer o bancnotă de o sută de dolari, Eleanor n-ar fi dat-o în vecii vecilor pe o stupizenie de rochie pentru bal. Şi-ar fi cumpărat o pereche nouă de tenişi Vans. Sau un sutien decent. Sau un casetofon portabil... Deşi probabil i-ar fi dat banii mamei ei. Bal. în vise.

Park După ce-a fost de acord să meargă cu el la balul de absolvire de peste un an, Eleanor a fost de acord să mear­ gă împreună şi la primul lui bal de intrare în societate, la petrecerea de după decernarea premiilor Oscar şi la toate celelalte baluri la care fusese invitat. A u râs atât de tare, încât gâştele au început să pro­ testeze. — Ţipaţi cât vreţi! a zis Eleanor. Voi credeţi că mă puteţi intimida pentru că sunteţi frumoase ca nişte lebe­ de, dar nu sunt genul ăla de fată.

301

R ainbow R owell

— Norocul meu, a spus Park. — De ce norocul tău? — Nu contează. îi părea rău că zisese asta. Vrusese să fie amuzant şi autoironie, dar nu voia să vorbească despre cum ajunsese Eleanor să fie atrasă de el. îl studia cu răceală. — Din cauza ta crede gâscă aia că sunt superficială, a spus ea. — Cred că-i gâscan, nu? Nu gâscani li se zice masculilor? — A , da, gâscan. I se potriveşte. Frumuşelul de el. Deci de ce e norocul tău? — De-aia, a zis Park, ca şi cum alea două silabe l-ar fi durut. — De-aia, de ce? — Nu e asta replica mea? — Credeam că pot să te-ntreb orice, a zis ea. De-aia, de ce? — Din cauza farmecului meu absolut american, a spus Park, trecându-şi mâna prin păr şi uitându-se în jos, la noroi. — Vrei să spui că tu nu arăţi bine? — Nu vreau să vorbesc despre asta, a zis el, cu mâna la ceafă. Nu putem să vorbim din nou despre bal? — O spui doar aşa, ca să-ţi zic eu că arăţi bine? — Nu, o spun pentru că e evident. — Nu este... i-a zis Eleanor, întorcându-se ca să fie cu faţa spre el şi prinzându-1 de mijloc cu amândouă mâinile. — Nimeni nu crede că asiaticii sunt atrăgători. Park îşi ferise privirea când spusese asta - se întorsese cu capul în cealaltă parte. — Nu aici, în orice caz. Presupun că în Asia o duc mai bine.

302

Eleanor şi Park — Nu-i adevărat, l-a contrazis Eleanor. Uită-te la mama si la tatăl tău... 9 — Cu fetele e altceva. Băieţilor albi asiaticele li se par exotice. — Dar... — încerci să te gândeşti la un asiatic super-atrăgător, ca să-mi dovedeşti că n-am dreptate? N-o să găseşti niciunul. M -am gândit eu la asta toată viaţa. Eleanor şi-a încrucişat braţele. Park a privit lacul. — Şi serialul ăla mai vechi, cu karatistul ăla... — Kung Ful — Da. — Protagonistul era alb, iar personajul la care te gân­ deşti era călugăr. — Si... 9 — Nu există niciunul, a spus Park. în M*A*S*H, de exemplu. Acţiunea se petrece în Coreea, iar doctorii flir­ tează tot timpul cu coreencele, nu? Dar asistentele, când au permisie, nu se duc la Seul să agaţe coreeni atrăgători. Lucrurile care le fac pe asiatice să arate exotic îi fac pe asiatici să arate ca nişte fetite. 9 9 Gâscanul încă sâsâia la ei. Park a ridicat o bucată de zăpadă care se topea şi a aruncat-o fără tragere de inimă în direcţia lui. încă nu putea să se uite la Eleanor. — Nu înţeleg ce legătura are asta cu mine, a zis ea. — Are cu mine. — Nu, a zis Eleanor, apucându-1 de bărbie şi făcându-1 să se uite la ea. N-are... Nici nu ştiu ce înseamnă faptul că eşti coreean. 9 — Dincolo de ce se vede cu ochiul liber? — Da, exact. Dincolo de ce se vede. Apoi l-a sărutat. îi plăcea când îl săruta din proprie iniţiativă.

303

R ainbow R owell

— Când m ă uit la tine, a zis ea, lipindu-se de el, nu ştiu dacă mi se pare că eşti drăguţ pentru că eşti coreean, dar nu cred că e în ciuda faptului că eşti coreean. Ştiu doar că mi se pare că eşti drăguţ. Dar, ştii, foarte drăguţ, Park... Ii plăcea când îi rostea numele. — Poate că mă atrag coreenii şi nu ştiu eu. — Bine că sunt singurul coreean din Omaha. — Şi bine că nu pleci nicăieri. — Iar te iei de mine din cauza chestiei cu condusul? — Nu, a spus ea râzând, dar ar trebui. Se făcea frig şi probabil că era şi târziu. Park n-avea ceas. S-a ridicat şi a făcut-o şi pe ea să se ridice. S-au luat de mână şi au traversat parcul, spre maşină. — Nici eu nu ştiu ce înseamnă faptul că sunt coreean... — Nici eu nu ştiu ce înseamnă să fii daneză si scoţiană, a zis ea. Contează? — Cred că da, a răspuns el. Pentru că e primul lucru prin care sunt definit de ceilalţi. Asta sunt în primul rând. — Ascultă-mă, cred că în primul şi-n primul rând eşti drăguţ. Eşti de-a dreptul adorabil. Pe Park nu-1 deranja cuvântul „adorabil".

Eleanor Lăsase maşina de cealaltă parte a Pieţei, iar parcarea era aproape goală când au ajuns ei. Eleanor se simţea din nou încordată şi nesăbuită. Poate avea legătură cu maşina... T

304

Eleanor şi Park Dinafară, un Chevrolet Impala poate să nu pară deloc pervers, cel puţin nu ca o camionetă făcută la coman­ dă, dar înăuntru era cu totul altceva. Locul din faţă era aproape la fel de mare ca patul lui Eleanor, iar bancheta din spate era un roman de Erica Jong care aştepta să fie transpus în realitate. Park i-a ţinut portiera, apoi a alergat prin spatele maşi­ nii si a urcat. 9 — Nu-i aşa de târziu cum credeam, a zis el, uitându-se la bord. Opt treizeci. — Da... Eleanor şi-a pus mâna pe locul liber dintre ei. Voia ca gestul ei să pară întâmplător, dar nu-i ieşise. Park şi-a pus mâna peste mâna ei. Fusese o seară perfectă. De fiecare dată când se uitase la el, el îi întorcea privirea. De fiecare dată când se gândi­ se c-ar vrea să-l sărute, el deja îşi închidea ochii. „Citeşte-mi şi acum gândurile", şi-a zis ea. — Ţi-e foame? a întrebat-o Park. — Nu. — Bine. Park şi-a retras m âna şi a pus cheia în contact. Eleanor l-a prins de mânecă înainte ca el să pornească maşina. A lăsat cheia şi, dintr-o mişcare, s-a întors şi a ridicat-o în braţe. Serios, chiar a ridicat-o. Tot timpul o surprindea cât era de puternic. Dacă i-ar fi văzut cineva (şi nu era exclus, pentru că geamurile încă nu se aburiseră), ar fi crezut că Eleanor şi Park făceau asta tot timpul. N -ai fi zis că era doar a doua oară. De data asta a fost altfel.

305

R ainbow R owell

N u mai înaintau metodic, ca în jocul ăla, Mami, Am Voie Să...1? Nici de sărutat nu mai reuşeau să se sărute 9 pe gură. (Coordonarea le-ar fi luat prea mult timp.) Eleanor s-a prins de căm aşa lui şi a urcat pe el. Iar Park o tot trăgea spre el, chiar dacă n-ar fi putut să se apropie mai mult. Era prinsă între Park şi volan, iar când el şi-a băgat m âna pe sub bluza ei, s-a lăsat pe claxon. S-au speriat amândoi şi Park i-a muşcat limba fără să vrea. — Eşti bine? a întrebat-o. — Da, a zis ea, bucuroasă că el nu-şi scosese mâna de sub bluză. Limba nu părea să-i sângereze. — Tu? l-a întrebat ea. — Da... Park respira greu şi totul era minunat. „Eu i-am făcut asta“, îşi zicea ea. — Crezi că... a început el. — Ce? Probabil că se gândea că ar trebui să se oprească. „Nu“, se gândea ea, „nu, eu nu cred nimic... Nu mai gândi, Park.“ — Crezi că... dar să nu spui că sunt nesimţit, da? Nu crezi că ar fi mai bine să stăm în spate? S-a ridicat de pe el şi s-a strecurat pe banchetă. Doam­ ne, era grozav, era superb. In mai puţin de-o secundă, Park a venit peste ea. 1 Joc în care „m am a" (sau, în alte variante ale jocului, „tata" ori „căpitanul") stă într-un capăt al camerei, cu faţa la perete, iar ceilalţi participanţi, care stau în capătul opus, întreabă dacă au voie să se mişte un anumit număr de paşi într-o direcţie sau alta. Câştigătorul jocului este cel care reuşeşte să ajungă primul lângă „m am ă", luându-i apoi locul. (N. tr.)

306

Eleanor şi Park

Park Se simţea aşa de bine deasupra ei, mai bine decât se aşteptase chiar. (Şi se aşteptase să fie ca raiul plus nirva­ na plus scena aia din Willy Wonka în care Charlie începe să zboare.) îi era greu să respire, nu mai avea aer. I se părea imposibil ca Eleanor să se simtă la fel de bine ca el - dar pe faţa ei vedea expresii pe care nu i le cunoştea. A răta ca una din fetele din videoclipurile lui Prince. Dacă Eleanor simţea ce simţea şi el, cum s-ar fi putut opri? Park i-a scos bluza. — Bruce Lee, a şoptit ea. — Ce? Nu înţelegea. I-au îngheţat mâinile. — Asiatic super atrăgător. Bruce Lee. — Aaa... Park nu s-a putut abţine, a râs. — Bine. Recunosc, Bruce Lee... Ea şi-a arcuit spatele şi el a închis ochii. N u s-ar fi săturat niciodată de ea.

307

Capitolul 44

Eleanor Camioneta lui Richie era pe alee, dar casa era cufun­ dată în întuneric, slavă Domnului. Eleanor era sigură că ceva o s-o dea de gol. Părul. Gura. Simţea că este radio­ activă. A u mai stat o vreme în maşină, pe scaunul din faţă, ţinându-se de mână doar, tulburaţi. Ea, cel puţin, aşa se simţea. Nu neapărat pentru că merseseră prea departe, ci pentru că merseseră mult mai departe decât era pregătită să meargă. N u se aşteptase să trăiască o scenă dintr-o carte de Judy Blume. Park probabil se simţea şi el ciudat. A rezistat la două piese Bon Jovi fără să se atingă măcar de radio. Eleanor îi făcuse un semn pe umăr, dar nu se mai vedea. Era din vina mamei ei. Dacă ar fi avut voie să aibă relaţii normale cu băieţi, n-ar fi simţit că trebuie să marcheze când ajungea prima oară pe bancheta unei maşini - n-ar fi simţit că e singura ei ocazie să atingă bâta. (Şi nici n-ar fi folosit metafore stupide din baseball.) Nu marcase, oricum. Se opriseră la a doua bază. (Cel puţin aşa credea - auzise mai multe definiţii contradictorii ale acestor ,,baze“.) Şi totuşi... Fusese minunat.

308

Eleanor şi Park Şi nu ştia cum aveau să supravieţuiască dacă nu mai făceau asta. — A r trebui să intru, i-a zis ea lui Park, după ce au mai stat încă o jumătate de oră în maşină. De obicei sunt în casă la ora asta. El a încuviinţat, dar nu s-a uitat la ea şi nu i-a dat drumul la mână. — Bine, a spus Eleanor. Suntem... bine, nu? Park şi-a ridicat privirea. Părul i se pleoştise şi-i intra în ochi. Părea preocupat de ceva. — Da, a zis el. Da, da. Doar că... Ea l-a aşteptat să continue. Park şi-a închis ochii şi a clătinat din cap, ca şi cum i-ar fi fost ruşine. — Doar că... nu vreau să ne luăm rămas bun, Eleanor. Niciodată. Şi-a deschis ochii şi s-a uitat drept la ea. Poate că asta era a treia bază. Ei i s-a pus un nod în gât. — Nu ne spunem adio, a zis ea. Doar la revedere. Mâine ne revedem. Park a zâmbit. Apoi a ridicat dintr-o sprânceană. Eleanor ar fi vrut să poată şi ea să facă la fel. — Şi... de mâine... o să fim împreună pentru totdeauna? Ea şi-a dat ochii peste cap. începuse să vorbească exact ca el. Ca o idioată. Spera să fie destul de întuneric pe alee şi să nu vadă că roşise. — Adio, a spus ea, clătinând iritată din cap. Ne vedem mâine. A deschis portiera - era grea ca un cal. S-a oprit şi s-a întors să se uite la el. — Dar suntem bine, nu?

309

R ainbow R owell

— Perfect chiar, a spus el, întinzându-se repede şi săru­ tând-o pe obraz. O să aştept să intri în casă. Imediat cum a trecut pragul, i-a auzit certându-se. Richie făcea scandal şi maică-sa plângea. Eleanor s-a îndreptat spre dormitor încercând să nu facă niciun zgo­ mot. Toţi se culcaseră pe jos, chiar şi Maisie. Dormeau în toiul furtunii. Eleanor s-a întrebat cât de des făcea şi ea la fel. A reuşit să urce în pat fără să calce pe nimeni, dar a aterizat pe pisoi. Motanul a miorlăit tare, iar ea l-a luat în poală. — Şşşş, i-a zis, scărpinându-1 pe gât. Richie a ţipat din nou - „casa mea“. A u tresărit şi Eleanor, şi pisoiul. A simţit ceva foşnind sub ea. A scos de sub picior o revistă de benzi desenate moto­ tolită. Un alm anah X-Men. „Ce naiba, Ben!“ A încercat să-l îndrepte în poală, dar era acoperit cu ceva lipicios. Şi pătura părea udă. Vreo cremă... Nu, fond de ten. Şi bucă­ ţele de sticlă spartă. Eleanor a scos cu grijă un ciob din coada pisoiului, apoi şi-a şters degetele ude de blana lui. O bucată de bandă maronie dintr-o casetă se înfăşurase în jurul labei motanului. Eleanor i-a scos-o. S-a uitat la pat şi a închis şi deschis ochii până când s-a obişnuit cu întunericul... Pagini rupte de benzi desenate. Pudră. Pete verzi de fard de pleoape... Kilometri de bandă de casetă. Căştile erau rupte în două şi atârnau de cadrul patului. Cutia de grepfrut era la picioarele patului şi nici n-a fost nevoie s-o ridice ca să ştie că o să fie uşoară ca un fulg. Era goală. Capacul era rupt în două aproape şi cineva

310

Eleanor şi Park scrisese pe ea cu un marker gros, negru - unul dintre markerele ei. „crezi că m ă prosteşti tu pe mine? asta e casa mea crezi că poţi să curvăsăreşti pe-aici prin cartier chiar sub nasul meu şi eu n-o să aflu asta crezi? ştiu cine-mi eşti şi s-a term inat" Eleanor se uita la capac şi încerca să lege o literă de alta si să le transforme în cuvinte - dar nu reuşea să 9 > treacă de avalanşa familiară de litere mici. M am a ei plângea undeva în casă şi părea că n-o să se oprească niciodată din plâns.

Capitolul 45

Eleanor Eleanor şi-a evaluat opţiunile.

1.

Capitolul 46

Eleanor te fac să fii udă ? A dat la o parte pătura murdară şi l-a pus pe motan pe cearşaful curat. După aceea a coborât în patul de jos. Rucsacul ei era lângă uşă. Eleanor l-a desfăcut fără să se dea jos din pat şi a scos fotografia lui Park din buzuna­ rul lateral. Apoi a ieşit pe fereastră, pe veranda casei, în stradă. Alerga mai repede decât alergase vreodată la ora de sport. Nu a încetinit decât când a ajuns la colţul străzii urmă­ toare, şi numai pentru că nu ştia încotro s-o apuce. Era aproape de casa lui Park - nu se putea duce la el acasă.

rupe himenul — Hei, Roşcato! Eleanor a ignorat-o pe fata care-o strigase. S -a uitat în spate, la stradă. Şi dacă o auziseră ieşind? Şi dacă veneau după ea? A coborât de pe trotuar şi a intrat în curtea cuiva. S-a ascuns în spatele unui copac. — Hei, Eleanor\ Eleanor s-a uitat înjur. Ajunsese în faţa casei lui Steve. Poarta garajului era coborâtă, doar o bâtă de baseball o ţinea deschisă. Eleanor putea să vadă pe cineva mişcându-se de colo-colo înăuntru. Tina venea pe alee, cu o bere în mână. — Hei! a zis Tina printre dinţi.

313

R ainbow R owell

Ca întotdeauna, părea dezgustată s-o vadă. Eleanor s-a gândit să fugă, dar îşi simţea picioarele moi. — Te căuta tatăl tău vitreg, i-a spus Tina. A dat ture cu maşina pe-aici toată noaptea. — Ce i-ai zis? Oare Tina îi zisese? De la ea ştia? — L -am întrebat dacă are scula mai mare decât cami­ oneta, i-a răspuns Tina. Nu i-am zis nimic. — I-ai zis de Park? Tina şi-a îngustat ochii. Apoi a făcut semn din cap că nu. — Dar cineva tot o să-i spună.

să mi-o sugi Eleanor s-a uitat în spate, la stradă. Trebuia să se ascundă. Trebuia să fugă de el. — Da’ ce-ai păţit? a întrebat-o Tina. — Nimic. La capătul străzii a oprit o maşină cu farurile aprinse. Eleanor şi-a acoperit capul cu braţele. — Haide, i-a spus Tina, vorbindu-i cu totul altfel decât până atunci - cu îngrijorare. Trebuie să te fereşti din calea lui până se potoleşte. Eleanor a mers după Tina pe alee, aplecându-se ca să intre în garajul plin de fum şi întunecat. (Dacă ar fi apă­ rut acum diavolul, printr-o trapă în podea, Eleanor ar fi fost de acord să-i dea sufletul fără să mai stea la discuţii.) — Aia-i Roscătoiu? Steve stătea pe canapea. M ai era acolo şi Mikey, cu o fată din autobuz. Ascultau heavy metal, Black Sabbath se auzea dintr-o maşină pusă pe butuci în mijlocul gara­ jului. — Stai jos, i-a spus Tina, arătând cu degetul locul liber de pe canapea. — Ai încurcat-o,7 Roscătoiule, i-a zis Steve. Te caută tati. j 5 '

314

Eleanor şi Park Steve era cu gura până la urechi. Avea gura mai mare decât a unui leu. — E tatăl ei vitreg, a spus Tina. — Vitregi a strigat Steve, aruncând o cutie de bere în celălalt capăt al garajului. Al dracu’, ţi-e tată vitregi Vrei să-l omor? Oricum îl omor pe-al Tinei. îi rezolv pe-amândoi în aceeaşi zi. Cumperi unul, primeşti unul... a spus el râzând. Cumperi unul, primeşti unul... gratis. Tina a desfăcut o bere şi i-a pus-o în poală. Eleanor a luat-o mai mult ca să ţină ceva în mână. — Bea! a îndemnat-o Tina. Eleanor, ascultătoare, a luat o gură de bere. Era acră şi blondă la gust. — Să jucăm jocul ăla cu moneda care trebuie aruncată în pahar, a îngăimat Steve. Hei, Roşcato, ai vreo monedă de douăzeci şi cinci de cenţi? Eleanor a dat din cap că nu. Tina s-a aşezat lângă el, pe braţul canapelei, şi şi-a aprins o ţigară. — A m avut monede, a zis ea. Dar le-am cheltuit pe bere, nu mai ştii? — Nu, i-a răspuns Steve, aia era o bancnotă de zece dolari. Tina a închis ochii şi a suflat fumul spre tavan. Eleanor a închis şi ea ochii. încerca să se gândească la ce-ar putea să facă, dar nu-i venea nicio idee. Muzica se schimbase, după Sabbath ascultaseră ACDC şi Zeppelin. Steve începuse să cânte şi avea o voce surprinzător de cristalină. Hangman, hangman, turn your head a vohile} Eleanor l-a ascultat pe Steve cântând m ai multe piese1 1 „Călăule, călăule, întoarce-ţi puţin capul" - versuri din piesa G allows Pole („E şafod"), a formaţiei Led Zeppelin. (N. tr.)

315

R ainbow R owell

una după alta. îi bătea inima tare. Berea i se încălzise în mână.

ştiu că eşti o curvă miroşi a spermă — Trebuie să plec de-aici, a zis ea. — Dumnezeule, a zis Tina, calmează-te! N-o să te găseas­ că aici. Mai mult ca sigur acum bea la Şină ca să-i treacă. — Nu, a spus Eleanor şi s-a ridicat. O să mă omoare. Şi era adevărat, şi-a dat ea seama atunci, chiar dacă nu era. Faţa Tinei se înăsprise. — Şi unde te duci? — Plec. Trebuie să-i spun lui Park.

Park Park nu putea să doarmă. în noaptea aia, înainte să se întoarcă pe scaunele din faţă, îi scosese toate bluzele şi îi desfăcuse chiar şi sutienul. Apoi a aşezat-o pe tapiseria albastră. A răta ca o nălucă acolo, ca o sirenă. Albul rece în întuneric, pistruii i se aglo­ merau pe umeri şi obraji ca frişca ridicându-se la suprafaţă. Imaginea ei îl bântuia. Strălucea dinapoia pleoapelor lui. Acum ştia cum arată fără haine si avea să fie un chin nesfârşit - nu mai exista vreo ocazie s-o revadă aşa în viitorul apropiat. Seara aia fusese o întâmplare, un noroc, un dar... — Park! Park s-a ridicat în pat si s-a uitat în iur confuz. — Park! S-a auzit o bătaie în geam şi Park s-a dus repede şi a tras draperia.

316

Eleanor şi Park Era Steve. Rânjea ca un nebun. Probabil că se prinsese de pervaz. Faţa lui Steve a dispărut şi l-a auzit căzând pe pământ. Dobitocul. M am a lui Park avea să-l audă. Park a deschis fereastra repede şi a scos capul afară. Voia să-i spună să plece, dar a văzut-o pe Eleanor în spa­ tele casei lui Steve, cu Tina. O ţineau cumva ostatică? Avea cumva o bere în mână?

Eleanor Imediat cum a văzut-o, a ieşit pe fereastră, suspendat la aproape un metru jumate deasupra pământului - avea să-şi rupă gleznele. Eleanor a simţit că i se pune un nod în gât. Park a aterizat pe vine, ca Omul Păianjen, şi a alergat spre ea. Lui Eleanor i-a căzut berea în iarbă. — Isuse! a zis Tina. Cu plăcere. Era ultima. — Hei, Park, te-am speriat? l-a întrebat Steve. A i crezut că sunt Freddy Krueger? Credeai că o să scapi de mine? Park s-a dus la Eleanor şi a prins-o de braţe. — A i păţit ceva? Ce se întâmplă? Eleanor a început să plângă. Dar rău, rău de tot. Când a atins-o Park, parcă s-a trezit la realitate - şi era oribil. — Sângerezi? a întrebat-o Park, luând-o de mână. — Maşină, a şoptit Tina ca un avertisment. Eleanor l-a tras pe Park lângă garaj ca să iasă din lumina farurilor. — Ce se întâmplă? a întrebat el iar. — M ai bine ne întoarcem în garaj, a zis Tina.

317

R ainbow R owell

Park Nu mai intrase în garajul lui Steve din generală. Jucau foosball acolo. Acum în garaj erau un Camaro pe butuci şi o canapea veche, lipită de perete. Steve s-a aşezat într-un colţ al canapelei şi şi-a aprins imediat un joint. L -a întins spre Park, dar el a dat din cap că nu vrea. După miros, ai fi zis că se fumaseră deja o mie de jointuri acolo şi că fuseseră stinse în o mie de beri. M aşina se clătina şi Steve a bătut în portieră. — Mai uşor, Mikey, să n-o răstorni. Park nu reuşea să-şi dea seam a cum de nim erise Eleanor acolo - dar îl târâse după ea în garaj şi acum îl ţinea în braţe. Park încă se gândea că poate o răpiseră. Trebuia să plătească o răscumpărare? — Vorbeşte cu mine, a zis el, cu gura în creştetul capu­ lui ei. Ce se întâmplă? — Tatăl ei vitreg o caută, a spus Tina. Tina stătea pe braţul canapelei, cu picioarele în poala lui Steve. I-a luat jointul. — E adevărat? a întrebat-o Park pe Eleanor. Ea a încuviinţat din cap, fără să-şi ridice faţa de pe pieptul lui. Nu-1 lăsa să se desprindă de ea nici cât s-o poată privi. — Ai dracu’ taţi vitregi! a zis Steve. Nişte nefutuţi toţi. A izbucnit în râs. — La dracu’, Mikey, ai auzit ce-am zis? a întrebat Steve, bătând încă o dată în uşă. Mikey? — Trebuie să plec, a şoptit Eleanor.

Slavă Domnului. Park a făcut un pas în spate şi a luat-o de mână. — Hei, Steve, noi mergem la mine.

318

Eleanor şi Park — A i grijă, băi, dă ture pe-aici cu maşina aia de căcat a lui... Park s-a aplecat să deschidă poarta garajului. Eleanor s-a oprit. — Mulţumesc, a zis ea. Park ar fi jurat că Eleanor îi mulţumise Tinei. Noaptea aia n-avea cum să fie mai ciudată de-atât. A dus-o pe Eleanor prin curtea din spate, apoi prin spatele casei bunicilor lui, până la alee, dincolo de locul unde se opreau să se sărute de rămas-bun. Când au ajuns lângă rulotă, Park s-a ridicat pe vârfuri şi a deschis uşa cu plasă. — Intră, i-a zis el. N u e încuiată. El şi Josh se jucau pe vremuri în rulotă. Era ca o căsuţă, avea un pat într-un capăt şi o bucătărie în capătul celălalt. Existau chiar şi o plită şi un frigider în miniatură. Ultima oară când Park intrase acolo atingea tavanul cu capul. Lângă perete era o m asă cu două scaune. Park s-a aşe­ zat de o parte a mesei, iar Eleanor, în faţa lui. A luat-o de mâini - în palma dreaptă avea o dâră de sânge, dar nu părea să simtă nimic. — Eleanor... Ce se întâmplă? Parcă o implora. — Trebuie să plec, a spus ea. Se uita în fată ca si cum ar fi văzut o fantomă. Ca si > ’ > cum ea însăşi era o fantomă. — De ce? a întrebat-o el. Are legătură cu seara asta? In capul lui, totul avea legătură cu seara aia. Nu se putea întâmpla într-o singură seară ceva foarte bun şi ceva foarte rău decât dacă erau strâns legate. Orice ar fi fost.

319

R ainbow R owell

— Nu, a zis Eleanor, frecându-se la ochi. Nu are legă­ tură cu noi. Adică... S-a uitat pe fereastră. — De ce te caută tatăl tău vitreg? — Nu ştiu... fiindcă am fugit de-acasă. — De ce? — Pentru că ştie, a zis şi vocea i-a tremurat. Pentru că el e... — Ce? — N -ar fi trebuit să vin aici. îm i pare rău. Park ar fi vrut să o scuture, să o scoată din starea aia - vorbea fără sens. Cu două ore în urm ă, totul era perfect între ei, iar acum... Iar el trebuia să se ducă acasă. Maică-sa încă nu se culcase, iar taică-su se putea întoarce în orice clipă. S-a aplecat peste masă şi a prins-o de umeri. — Putem s-o luăm de la capăt? a întrebat el şoptind. Te rog? N -am înţeles nimic. Eleanor a închis ochii şi a încuviinţat din cap, obosită. A luat-o de la capăt. I-a spus totul. Lui Park au început să-i tremure mâinile înainte să ajungă ea la jumătate.

— Poate n-o să-ţi facă nimic, poate vrea doar să te sperie. Poftim... i-a zis el, băgându-şi mâna în mânecă şi încercând să-i şteargă faţa de lacrimi. — Nu. Tu nu ştii, nu vezi cum... cum se uită el la mine.

320

Capitolul 47

Eleanor Cum se uită el la mine. Ca şi cum aşteaptă momentul potrivit. Nu cu dorinţă. Ca şi cum o să ajungă în cele din urmă si la mine. Când n-o să-i mai rămână nimic 9si nimeni 9 altcineva de distrus. Cum mă aşteaptă. Mă urmăreşte. Cum e tot timpul pe lângă mine. Când mănânc. Când citesc. Când mă pieptăn. Tu nu vezi. Pentru că şi eu mă prefac că nu văd.

321

Capitolul 48

Park Şi-a dat la o parte, unul câte unul, cârlionţii care-i căzuseră pe faţă, ca şi cum şi-ar fi adunat minţile cu mâna, într-un mănunchi. — Ai văzut şi tu ce mi-a scris pe manuale, a zis ea plat. Vrei să mai stau în locul ăla? — Eu... vreau doar să nu pleci, a zis Park. Unde te-ai duce? La tatăl tău? — Nu, el nu m ă vrea. — Dar dacă-i explici... — Nu mă vrea. — Atunci... unde? — Nu ştiu, a spus Eleanor, inspirând adânc şi îndreptându-şi umerii. Unchiul meu zicea că aş putea merge la vară la el, la St. Paul. Poate m ă primeşte mai devreme. — St. Paul, Minnesota. Ea a încuviinţat din cap. — Dar... a zis Park, uitându-se în ochii lui Eleanor, iar ea şi-a lăsat mâinile să cadă pe masă. — Ştiu, a suspinat ea, aplecându-se în faţă. Ştiu... Nu avea cum să stea lângă ea, aşa că s-a lăsat în genunchi şi-a tras-o lângă el pe linoleumul prăfuit.

322

Eleanor şi Park

Eleanor — Când pleci? a întrebat-o el, dându-i la o parte părul de pe faţă şi ţinându-i-1 la spate. — în noaptea asta. Nu pot să mă duc acasă. — Cum o să ajungi acolo? L-ai sunat pe unchiul tău? — Nu. Nu ştiu. M ă gândeam să iau autobuzul. Voia să facă autostopul. Nu se gândise la toate detaliile, o să se gândească la ele pe drum. Credea că ar putea merge pe jos până la auto­ strada interstatală, după care ar fi făcut cu mâna dac-ar fi văzut vreun break sau vreun monovolum - maşini de familie. Dacă nu era violată sau omorâtă - sau răpită şi vândută - până la Des Moines, îl suna cu taxă inversă pe unchiul ei. O să vină după ea, măcar ca s-o ducă înapoi acasă. — Nu poţi să pleci singură cu autobuzul. — N -am alt plan mai bun. — Te duc eu cu maşina. 9 — M ă duci tu la autogară? — Te duc până în Minnesota. — Park, nu, părinţii tăi n-o să te lase. — Atunci nu le cer voie. — Dar o să te omoare taică-tu. — N -o să m ă omoare, o să m ă pedepsească şi n-o să mai am voie să ies din casă. — Pentru tot restul vieţii tale. — Crezi că-mi pasă acum de asta? i-a spus el ţinându-i faţa în mâini. Crezi că-mi pasă de altceva acum, în afară de tine?

323

Capitolul 49

Eleanor Park i-a spus că se întoarce după ce ajunge taică-su acasă şi după ce adorm ai lui. — S-ar putea să dureze o vreme. Să nu aprinzi lumina sau ceva de genul ăsta, da? — Normal... — Şi fii atentă la Impala. — Bine. Nu-1 mai văzuse aşa de serios de când îl bătuse pe Steve. Sau din prima ei zi în autobuz, când o somase să se aşeze. Fusese singura dată când îl auzise înjurând. S-a aplecat şi a sărutat-o din uşa rulotei. — Să ai grijă, te rog, i-a spus ea. După aceea a plecat. Eleanor stătea la masă. Vedea aleea din faţa casei lui Park prin perdelele de dantelă. Deodată s-a simţit obosită. Voia să doarmă. Era deja trecut de miezul nopţii. Puteau să mai treacă ore bune până când se întorcea Park... Poate ar fi trebuit să se simtă prost că-1 implicase pe Park în toate astea, dar nu se simţea. El avea dreptate, cel mai rău lucru care i se putea întâmpla (cu excepţia vreunui accident groaznic) era să nu mai aibă voie să iasă din casă. Iar asta era ca şi cum ar fi câştigat la concursul

Ghiceşte preţul corect, prin comparaţie cu ce i se putea întâmpla ei dacă ar fi fost prinsă. Trebuia să fi lăsat un bilet?

324

Eleanor şi Park Oare m am a ei o să cheme poliţia? (Oare m am a ei era bine? Oare ceilalţi erau bine? Lui Eleanor îi părea rău că nu se uitase să vadă dacă ăia mici mai respirau.) Probabil că unchiul ei nici nu i-ar fi dat voie să rămână odată ce-ar fi aflat că fugise. Doamne, de fiecare dată când îl analiza în amănunt, planul se destrăma. Numai că era prea târziu să mai dea înapoi. Simţea că cel mai important lucru acum era să fugă, că cel mai important loc pentru ea era undeva cât

mai departe. Să plece de-acolo, după aia vedea ea ce face mai departe. Sau poate nu... Poate pleca şi apoi se oprea pur şi simplu. Eleanor nu se gândise niciodată să-şi ia viaţa, dar se gândise mult cum ar fi ca totul să se oprească. Să alerge până când nu mai putea face un pas. Să sară dintr-un loc atât de înalt încât să nu ajungă niciodată jos. Oare Richie o căuta acum? Maisie şi Ben aveau să-i spună despre Park, dacă nu-i spuseseră deja. Nu pentru că-1 plăceau pe Richie, deşi une­ ori încă părea că-1 mai plac. Ci pentru că îi avea la mână. Ca în prima zi, când Eleanor intrase în casă şi Maisie stătea în poala lui Richie... Futu-i! Şi iar futu-i. A r trebui să se întoarcă după Maisie. A r trebui să se întoarcă după toţi - să găsească o solu­ ţie, să-i înghesuie cumva în buzunare - dar după Maisie trebuia neapărat să se întoarcă. Maisie ar fugi cu ea. N-ar sta pe gânduri. Şi pe urm ă unchiul G eoff le-ar trimite pe amândouă acasă.

325

R ainbow R owell

M am a ei sigur ar suna la poliţie dacă s-ar trezi şi n-ar găsi-o pe Maisie. Dacă ar lua-o cu ea pe Maisie, ar putea strica totul, ar fi mai rău decât era deja. Dacă Eleanor ar fi fost eroina vreunei cărţi, The Boxcar

Children1, ar fi încercat. Dacă ar fi fost Dicey Tillerman12 ar fi găsit ea o soluţie. A r fi fost curajoasă şi nobilă, şi ar fi găsit o soluţie. D ar^ nu era. Eleanor nu avea niciuna din calităţile 9 astea. încerca doar să treacă cu bine de noaptea aia.

Park Park a intrat fără zgomot în casă pe uşa din spate. Nimeni din familia lui nu încuia uşile. Televizorul încă era aprins în camera părinţilor. S-a dus direct în baie, la duş. Era sigur că mirosea a tot felul de treburi care l-ar fi putut băga în belea. — Park! l-a strigat mama lui când a ieşit din baie. — Sunt aici, a răspuns el, mă duc la culcare. Şi-a ascuns hainele la fundul coşului cu rufe murdare şi şi-a scos toţi banii rămaşi de la ziua lui şi de la Crăciun din sertarul de şosete. Şaizeci de dolari. A r fi trebuit să fie de ajuns pentru benzină... probabil - nu ştia. Dac-ar ajunge la St. Paul, unchiul lui Eleanor i-ar aju­ ta s-o scoată la capăt. Nu era sigură că i-ar fi dat voie să 1 In traducere, „Copiii din vagonul de marfă“ - titlul unui roman scris de Gertrude Chandler Warner, în care personajele sunt patru copii orfani care îşi găsesc adăpost într-un vagon abandonat în pădure. (N. tr.) 2 Protagonista seriei Tillerman, de Cynthia Voigt, Dicey Tillerman are grijă de cei doi fraţi şi de sora ei. (N. tr.)

326

Eleanor şi Park rămână acolo, dar spunea că era de treabă, iar „soţia lui făcea parte din Peace Corps“. Park deja le scrisese părinţilor un bilet:

Mamă, tată, Trebuie s-o ajut pe Eleanor. Vă sun mâine, mă întorc într-o zi, două. Ştiu că o s-o încurc, dar e o urgenţă şi tre­ buie s-o ajut.

Park M am a lui îşi ţinea întotdeauna cheile în acelaşi loc - pe o plăcuţă în formă de cheie, aflată în holul de la intrare, pe care scria „Chei“. Voia să-i ia cheile, apoi să se furişeze pe uşa de la bucă­ tărie, cea mai îndepărtată de camera părinţilor. Tatăl lui a ajuns acasă pe la unu jumate. Park l-a auzit învârtindu-se prin bucătărie, apoi prin baie. A auzit cum se deschide uşa de la camera părinţilor, a auzit televizorul. Park s-a întins pe pat şi a închis ochii. (N-avea cum să adoarmă.) Imaginea lui Eleanor încă îi strălucea sub pleoape. Atât de frumoasă. Atât de calmă... Nu, nu calmă, mai degrabă... senină. Părea să se simtă mai bine descoperită decât acoperită. Părea pe de-a-ntregul fericită. Când şi-a deschis ochii, a văzut-o aşa cum o lăsase în rulotă - încordată, resemnată şi atât de pierdută, încât ochii ei îşi pierduseră lumina. Intr-atât de pierdută, încât nici nu se mai gândea la el.

Park a aşteptat până s-a făcut linişte. Apoi a mai aştep­ tat încă douăzeci de minute. Şi-a înşfăcat rucsacul şi şi-a

327

R ainbow R owell

derulat în minte planul de ieşire din casă. S-a oprit în bucătărie. Tatăl lui lăsase puşca de vânătoare pe masă, urma s-o cureţe probabil a doua zi. Pentru o clipă s-a gândit să ia puşca, dar nu-şi putea da seama la ce i-ar trebui. Doar n-aveau să dea peste Richie când ieşeau din oraş. Cel puţin aşa spera. Park a deschis uşa din spate şi se pregătea să iasă când l-a oprit vocea tatălui său. — Park? A r fi putut să fugă, dar probabil că taică-su l-ar fi prins. Tatăl lui se lăuda tot timpul că e în cea mai bună formă din viata lui. 9 — Unde crezi că te duci? l-a întrebat şoptit taică-su. — Trebuie... trebuie s-o ajut pe Eleanor. — La ce s-o ajuţi la două dimineaţa? — Fuge de-acasă. — Şi pleci cu ea? — Nu. Vreau doar s-o duc cu maşina la unchiul ei. — Unde stă unchiul ei? — In Minnesota. — Să dea dracii, a zis tatăl lui cu vocea lui obişnuită, vorbeşti serios? 9 — Tată, a zis Park făcând un pas înainte, rugător. Trebuie să plece. E vorba de tatăl ei vitreg. E... — A atins-o? Dac-a atins-o, sunăm la poliţie. — îi scrie nişte lucruri... 9 — Ce fel de lucruri? Park şi-a frecat fruntea. Nu-i plăcea să se gândească la asta. — Mizerii. — A vorbit cu maică-sa? — Maică-sa nu e într-o formă prea bună, cred că o bate. — Nemernicul...

328

Eleanor şi Park Tatăl lui s-a uitat la puşcă, pe urm ă înapoi la Park, trecându-şi mâna peste obraz. — Deci o duci pe Eleanor cu maşina la unchiul ei. O s-o primească? — Ea crede că da. — Trebuie să-ţi spun Park, că nu-i prea strălucit planul ăsta. — Ştiu. 9 Tatăl lui a oftat şi s-a scărpinat la ceafă. — Dar nu mă pot gândi la unul mai bun, a zis el. Park şi-a ridicat privirea. — Sună-mă când ajungi acolo, i-a spus taică-su încet. De la Des Moines o ţii tot înainte. A i o hartă? — M ă gândeam să cumpăr una la o benzinărie. — Dacă oboseşti, opreşte într-o parcare şi odihneşte-te. Şi nu vorbi cu nimeni decât dacă e neapărată nevoie. A i bani? — Şaizeci de dolari. 9 — Uite aici. Tatăl s-a dus la cutia cu prăjituri şi a scos mai multe bancnote de douăzeci. — Dacă treaba cu unchiul ei nu merge, să n-o duci acasă pe Eleanor. Adu-o aici şi găsim noi o soluţie. — Bine... Mulţumesc, tată. — Nu-m i mulţumi încă. A m o singură condiţie. Fără machiaj, s-a gândit Park. — Iei camioneta, i-a spus tatăl lui. Taică-su stătea pe trepte în picioare, cu mâinile încru­ cişate. Bineînţeles că trebuia să se uite la el. Parcă arbitra o luptă de taekwando. Park şi-a închis ochii. încă o vedea pe Eleanor. Eleanor.

329

R ainbow R owell

A pornit maşina şi a băgat uşor în marşarier, a întors pe aleea din faţa garajului, a băgat în viteza întâi şi a mers înainte. Iar motorul nu s-a oprit deloc. Fiindcă ştia să conducă o maşină fără cutie automată.

Isuse.

Capitolul 50

Park — E-n regulă? Ea a dat din cap că da şi a urcat. — Lasă-te în jos, i-a spus. Primele ore au trecut ca prin ceaţă. Park nu era obişnuit cu camioneta, iar motorul i s-a oprit de câteva ori la semafor. Apoi, când a ajuns pe autostrada interstatală, a luat-o spre vest în loc s-o ia spre est şi i-a luat douăzeci de minute să ajungă înapoi de unde pornise. Eleanor nu a spus nimic. Privea fix înainte şi se ţinea cu amândouă mâinile de centura de siguranţă. Park şi-a pus mâna pe piciorul ei, dar ea parcă nici n-a observat. A u ieşit de pe autostradă undeva în Iowa, ca să rea­ limenteze cu benzină şi să facă rost de o hartă. Park a intrat în benzinărie. I-a cumpărat lui Eleanor o Coca-Cola şi un sendviş, dar când s-a întors la camionetă ea adormi­ se, rezemată de usă. „Bine“, s-a gândit el, „e ruptă de oboseală." A urcat din nou la volan şi a respirat adânc de câteva ori. A trântit sendvişul pe bordul maşinii.

Cum poate să doarmă? Dacă totul mergea bine în noaptea aceea, urma să se întoarcă singur acasă. Probabil că acum o să fie lăsat să ia m aşina de câte ori vrea, doar că nu voia să meargă nicăieri fără Eleanor.

331

R ainbow R owell

Cum putea să doarmă în ultimele lor ore împreună? Cum putea să doarmă stând în fund aşa? Avea părul învolburat, roşu ca vinul chiar şi în lumina aceea, şi gura uşor deschisă. Fata căpşună. A încercat să-şi aducă amin­ te din nou cum i s-a părut prima dată când a văzut-o. A încercat să-şi amintească cum s-au întâmplat toate - cum a ajuns de la o fată pe care n-o întâlnise niciodată la singura care conta. Şi se întreba ce s-ar întâm pla dacă nu ar duce-o la unchiul ei acasă. Ce s-ar întâmpla dacă ar conduce mai departe? De ce nu putea să mai amâne chestia asta? Dacă viaţa lui Eleanor ar fi ajuns în impas peste un an sau doi, ea ar fi putut fugi la el. Nu de lângă el, nu în altă parte. Doamne! De ce nu se trezea? Park a rămas treaz încă vreo oră, pentru că băuse cola şi pentru că îl durea sufletul, apoi întunericul l-a dat gata şi pe el. Nu exista nicio parcare pe aproape, aşa că a tras pe dreapta pe un drum regional, pe acostamentul de pietriş. Şi-a desfăcut centura de siguranţă, a desfăcut-o şi pe-a lui Eleanor, apoi a tras-o spre el, sprijinindu-şi capul de al ei. încă mai mirosea ca noaptea trecută. A transpiraţie, a dulce şi a Impala. A plâns cu faţa în părul ei până a adormit.

Eleanor S-a trezit în braţele lui Park şi asta a surprins-o. A r fi putut să creadă că visează, dar visele ei erau întot­ deauna înspăimântătoare (cu nazişti, copii plângând, şi dinţi care-i putrezeau în gură). Eleanor nu visase niciodată

332

Eleanor şi Park ceva atât de frumos: Park adormit, moale şi cald... cald. „Intr-o bună zi“, s-a gândit ea, „cineva o să se trezească aşa în fiecare dimineaţă." Faţa lui Park, adormit, era frumoasă într-un fel com­ plet nou. Pielea, un chihlimbar în care juca lumina soare­ lui. Buze pline şi drepte. Pomeţi puternici şi pronunţaţi. (Eleanor nici nu avea pomeţi.) A luat-o prin surprindere şi, înainte de a se putea apă­ ra, a simţit că i se topeşte inima de dragul lui. De parcă inima ei nu avea altceva mai bun de făcut. Poate că nu avea... Soarele era sub linia orizontului, iar în camionetă era o lumină de un roz albăstriu. Eleanor a sărutat noua fată 9 a lui Park - chiar sub ochi, aproape de nas. S -a trezit şi Eleanor a simţit cum fiecare parte din el se întoarce către ea. I-a mângâiat o sprânceană cu vârful nasului şi i-a sărutat genele. Lui Park i-au fluturat genele. (Doar genele fac asta. Şi fluturii.) Braţele i s-au trezit la viaţă în jurul ei. — Eleanor, a gemut el. Ea îi ţinea faţa în palme şi îl săruta de parcă venise sfârşitul lumii. 9

Park Ea n-o să mai meargă în autobuz cu el. Ea n-o să-şi mai dea ochii peste cap la ora de engleză, uitându-se la el. Ea n-o să se mai certe cu el doar fiindcă e plictisită. Ea n-o să mai plângă în dormitorul lui din cauza unor lucruri pe care el nu le poate schimba. Tot cerul avea culoarea pielii ei.

333

R ainbow R owell

Eleanor „Nu e pe lume decât unul ca el“, s-a gândit ea, „şi se află chiar aici. Ştie c-o să-mi placă un cântec înainte să-l aud. Râde înainte să spun poanta. E un loc pe pieptul lui, imediat sub gât, care m ă face să-mi doresc să-l las să-mi deschidă usi 9 în viată. 9 Nu e pe lume decât unul ca el.“

Park Părinţii lui nu au adus niciodată vorba despre cum s-au întâlnit, dar, când Park era mai mic, încerca să-şi imagineze momentul. îi plăcea că se iubeau mult unul pe celălalt. Era lucrul la care se gândea când se trezea speriat la miezul nopţii. Nu la faptul că-1 iubeau pe el - erau părinţii lui, erau obli­ gaţi să-l iubească. Ci la faptul că se iubeau unul pe altul. Nu erau obligaţi să facă asta. Niciunii dintre părinţii prietenilor lui nu mai erau împreună şi, în fiecare dintre cazuri, ăsta părea să fie cel m ai important lucru care mersese aiurea în vieţile prietenilor. Dar părinţii lui Park se iubeau. Se sărutau fără să le pese dacă îi vede cineva sau nu. Care sunt sansele să întâlneşti asa ceva, se întreba. Să fii cu cineva pe care să-l iubeşti pentru totdeauna, cineva care să te iubească la fel de mult. Şi ce faci când persoana asta se naşte în cealaltă parte a lumii? Şansele sunt foarte mici. Cum de-au fost părinţii lui atât de norocoşi?

334

Eleanor şi Park Nu se poate să se fi simţit norocoşi când a început rela­ ţia lor. Fratele tatălui său tocmai murise în Vietnam; deaceea l-au trim is pe tatăl lui în Coreea. Iar când s-au căsătorit, mama lui a trebuit să-i lase în urm ă pe toţi cei pe care-i iubea. Park se întreba dacă taică-su o văzuse pe viitoarea lui soţie pe stradă, sau din maşină, sau lucrând într-un restaurant. Se întreba cum de-au ştiut amândoi...

Park trebuia să ţină minte sărutul ăsta pentru tot­ deauna. Trebuia să-l ajute să ajungă acasă. Avea nevoie să şi-l aducă aminte când se trezea speriat la miezul nopţii.

Eleanor Prima dată când se ţinuseră de mână s-a simţit atât de bine, încât toate relele pe care le trăise dispăruseră. Senza­ ţia de bine era mai puternică decât tot ce o rănise vreodată.

Park La răsărit părul lui Eleanor s-a aprins ca o vâlvătaie. Ochii îi erau întunecaţi şi strălucitori, iar braţele lui o strângeau cu încredere. A ştiut de când i-a atins prima dată mâna.

335

R ainbow R owell

Eleanor „N u există ruşine când sunt cu Park. Nimic nu e mur­ dar. Pentru că Park este soarele", asta era cea mai bună explicaţie pe care o găsise.

Park — Eleanor, nu, trebuie să ne oprim. — Nu... — Nu putem face asta. — Nu, nu te opri, Park. — Nici măcar nu ştiu cum s-o fac, nu am nimic la mine. — Nu contează. — Dar nu vreau să rămâi... — Nu-mi pasă. — Mie da. Eleanor... — E ultima noastră sansă. — Nu. Nu, nu pot... Eu, nu, eu am nevoie să cred că nu e ultima noastră şansă... Eleanor? M ă auzi? A m nevoie să crezi şi tu asta.

336

Capitolul 51

Park Eleanor s-a dat jos din camionetă, iar Park s-a dus în lanul de porumb să urineze. (Era jenant, dar mai puţin jenant decât să facă pe el.) Când s-a întors, ea stătea pe capota maşinii. Era fru­ moasă, era teribilă, aplecată în faţă ca un galion. S-a urcat pe capotă lângă ea. — Hei, a spus el. — Hei. Şi-a rezemat um ărul de-al ei şi aproape a izbucnit în plâns de uşurare când şi-a sprijinit capul de el. Părea imposibil să nu plângă din nou în ziua aia. — Chiar crezi asta? a întrebat ea. — Ce? — Că... o să mai avem alte şanse. Că mai avem vreo şansă. — Da. — Orice s-ar întâmpla, a zis ea hotărâtă, eu acasă nu m ă mai întorc. — Ştiu. 9 Ea tăcea. — Orice s-ar întâmpla, a zis Park, să ştii că te iubesc. Ea l-a cuprins de mijloc, iar el a îmbrăţişat-o pe după umeri. — Nu pot crede că viaţa ne-ar da unul altuia, a spus el, pentru ca apoi să ne despartă.

337

R ainbow R owell

— Eu pot, a zis ea. Viaţa-i ticăloasă. A strâns-o şi mai tare, a sărutat-o pe obraz şi pe gât. — Dar depinde de noi, a murmurat el, ţine de noi să nu pierdem asta.

Eleanor A stat lipită de el tot restul drumului, chiar dacă nu putea folosi centura de siguranţă şi trebuia să stea cu schimbătorul de viteze între picioare. Se gândea că oricum e mult mai sigur decât să meargă în remorca Isuzului lui Richie. A u oprit la altă benzinărie, iar Park i-a cumpărat o Cherry Cola şi pastramă de vită. Apoi şi-a sunat părinţii cu taxă inversă - lui Eleanor încă nu-i venea să creadă că ei erau de acord cu ce făcea. — Tata e bine, a spus el, dar cred că m am a e moartă de frică. — Au vreo veste despre m am a mea sau despre... alt­ cineva? — Nu. Sau, cel puţin, tata n-a suflat o vorbă despre asta. Park a întrebat-o dacă vrea să-şi sune unchiul. Nu voia. — Miros ca garajul lui Steve, a zis ea. Unchiul o să creadă că sunt o traficantă de droguri. Park a râs. — Cred că ţi-ai vărsat bere pe tricou. Poate va crede că eşti doar alcoolică. Ea şi-a privit tricoul. Avea o pată de sânge de când îşi tăiase mâna în pat şi ceva uscat pe umăr, probabil muci, de la atâta plâns.

338

Eleanor şi Park — Uite, a zis Park. Şi-a dat jos hanoracul, apoi tricoul. I-a dat ei tricoul. Era verde şi scria Prefab Sprout pe ol1. — Nu-1 pot lua, a răspuns ea, privindu-1 cum îşi trage hanoracul pe pielea goală. E nou. Plus că probabil nu-i venea. — Mi-1 poţi da înapoi mai târziu. — închide ochii, i-a spus ea. — Sigur, a murmurat el. S-a uitat în altă parte. N u m ai era nimeni în parcare. Eleanor s-a ghemuit şi şi-a pus tricoul lui Park pe dedesubtul celui pe care-1 avea pe ea. A şa se schimba în sala de sport. Tricoul era aproape la fel de strâmt ca salopeta ei de gimnastică, dar mirosea a curat, ca Park. — Gata, a zis ea. Park a privit-o şi zâmbetul i s-a schimbat. — Păstrează-1, a spus el.

Când au ajuns la Minneapolis, Park a oprit la o staţie de benzină ca să întrebe pe unde s-o ia. — E uşor? l-a întrebat ea când s-a întors la camionetă. — Ca mersul pe bicicletă, a răspuns el. Suntem foarte aproape.

1 Formaţie pop-rock al cărei nume înseamnă „Varză de Bruxelles prefabricată". (N. tr.)

339

Capitolul 52

Park De îndată ce-au intrat în oraş a început să conducă mult mai atent. Nu era totuna să conduci în St. Paul şi să conduci în Omaha. Eleanor se uita pe hartă şi îi zicea pe unde să o ia, numai că până atunci folosise harta doar la şcoală, aşa că au virat greşit de mai multe ori, când din cauza unuia, când a celuilalt. — îm i pare rău, tot spunea Eleanor. — E-n regulă, a zis Park, încântat că stătea lângă el. Nu mă grăbesc deloc. E a şi-a lăsat mâna pe piciorul lui. — M -am tot gândit, a spus ea. — Da? — Nu vreau să vii şi tu înăuntru când ajungem acolo. — Adică vrei să vorbeşti cu ei singură? — Nu... Ba da. Dar... nu vreau să mă aştepţi. A încercat să se uite la ea, dar i-a fost teamă că iar n-o să ia curba unde trebuia. — Ce? a spus Park. Nu. Dacă nu vor să rămâi? — Atunci vor face ei cumva să mă trimită acasă - voi deveni problema lor. Poate că asta-mi va da mai mult timp să vorbesc cu ei despre tot. — Dar... „N u sunt pregătit să nu mai fii problema mea.“

340

Eleanor şi Park — Are mai mult sens aşa, Park. Dacă pleci mai repede, poţi ajunge acasă până-n seară. — Dar dacă plec repede... a zis el şi vocea i s-a stins. Plec repede. — Oricum trebuie să ne luăm rămas bun, a spus ea. Contează dacă-i acum, câteva ore mai târziu sau mâine dimineaţă? > — Glumeşti? s-a uitat la ea sperând că o să rateze curba. Da, contează.

Eleanor — Pur şi simplu are mai mult sens aşa, a zis ea. După aceea şi-a muşcat buzele. N-avea cum să treacă prin toate astea decât prin puterea voinţei. Casele începeau să arate familiar. Case mari, acoperite cu şindrilă gri sau albă, aşezate mult în spatele peluzelor, întreaga familie a lui Eleanor venise aici de Paşti la un an după ce plecase tatăl ei. Unchiul şi m ătuşa lui Eleanor erau atei, dar tot fusese o călătorie distractivă. Nu aveau copii, probabil pentru că nu-şi doriseră, se gândea Eleanor. Probabil pentru că ştiau că fiinţele alea mici şi drăgălaşe devin adolescenţi urâţi, cu probleme. însă unchiul G eoff o invitase aici. Vrusese ca ea să vină, măcar pentru câteva luni. Poate că Eleanor trebuia să întrebe dacă ar putea sta până la sfârşitul verii. La sfârşitul verii aveau să aibă încredere în ea, aşa că atunci putea să le spună tot. — Asta e? a întrebat Park. A oprit m aşina în faţa unei case gri-albăstrui, cu o salcie în curtea din fată. 9

341

R ainbow R owell

— Da, a zis ea. Recunoscuse casa. Recunoscuse Volvo-ul unchiului de pe aleea din faţa garajului. Park a apăsat pe acceleraţie. — Unde mergi? — Puţin... mai încolo, a spus el.

Park A dat o tură pe străzile din apropiere. N u l-a făcut să se simtă bine. Apoi a parcat la câteva case mai jos de casa unchiului ei, astfel încât s-o poată vedea din maşină. Eleanor nu-şi putea lua ochii de la ea.

Eleanor Trebuia să-şi ia rămas bun. Acum. Dar nu ştia cum.

Park — M ai ştii numărul meu de telefon, da? — 867-5309. — Vorbesc serios, Eleanor. — Şi eu, Park. N -o să uit niciodată num ărul tău de telefon. — Sună-mă imediat ce poţi, da? în seara asta. Fă rost de numărul unchiului tău şi dă-mi-1. Sau, dacă nu te lasă

342

Eleanor şi Park să dai telefoane, trimite-mi numărul într-o scrisoare, într-u na din multele, nenumăratele pe care mi le vei scrie. — S-ar putea să m ă trimită acasă. — Nu. Park a lăsat schimbătorul de viteze şi i-a luat mâna. — Nu te întorci acolo. Dacă unchiul tău te trimite aca­ să, vino la mine. Părinţii mei ne vor ajuta s-o scoatem la capăt. Tata deja a zis c-o să ne ajute. Eleanor şi-a lăsat capul în jos. — N -o să te trimită acasă, a spus Park. Te va ajuta. Ea a dat din cap că da. — Si te va lăsa să dai des telefoane la distantă. Ea a rămas nemişcată. — Eleanor! Hei, a zis Park, încercând să-i ridice bărbia.

Eleanor Asiatic prost. Asiatic prost şi frumos. Bine că nu poate să deschidă gura, fiindcă, dac-ar putea, i-ar spune numai tâmpenii melodramatice, fără oprire. Era destul de sigură că i-ar mulţumi pentru că i-a sal­ vat viaţa. Nu doar cu o zi în urmă, ci practic în fiecare zi de când se întâlniseră. Iar asta o făcuse să se simtă cea mai idioată şi mai slabă fată. Dacă nu-ţi poţi salva singură viaţa, mai merită s-o salvezi? „N u există feţi-frumoşi“, îşi spunea ea în gând. „N u există «şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâ­ neţi»/'

343

R ainbow R owell

S -a uitat în sus la Park. în ochii lui verzi cu reflexe aurii. M i-ai salvat viaţa, încerca ea să-i spună. Nu pe vecie, nu definitiv. Doar pe termen scurt, probabil. Dar mi-ai salvat-o, iar acum sunt a ta. Eu, cea de acum, sunt a ta. Pentru totdeauna.

Park — Nu ştiu cum să-mi iau rămas bun de la tine, a zis ea. I-a dat la o parte şuviţele de păr de pe faţă. N u o mai văzuse niciodată atât de palidă. — Atunci n-o face. — Dar trebuie să plec... — Atunci pleacă, a zis el, ţinându-i obrajii în palme. Dar să nu-mi spui adio. Nu e un adio. E a şi-a dat ochii peste cap. — Ce jalnic! — Pe bune? Nu mă poţi slăbi nici cinci minute? — Oamenii spun „nu e un adio“ când le e prea frică să vadă ce simt cu adevărat. Nu te voi vedea mâine, Park, nu ştiu când te voi vedea din nou. Asta merită mai mult 9 decât „nu e un adio“. — Nu-mi e frică să m ă confrunt cu ce simt, a spus el. — Nu tu, a spus ea, cu vocea spartă. Eu. — Eşti cea mai curajoasă persoană pe care o ştiu, i-a zis el, luând-o în braţe şi promiţându-şi că n-o să fie pen­ tru ultima dată. A dat din cap de parcă ar fi încercat să ţină lacrimile la distantă. — Sărută-mă de rămas bun, a şoptit ea. „Doar pentru azi“, s-a gândit el. „Nu pentru totodeauna.“

344

Eleanor şi Park

Eleanor Crezi că, dacă ţii pe cineva strâns în braţe, asta îl va aduce mai aproape. Crezi că-1 poţi ţine atât de strâns încât să-l poţi simţi imprimat în tine şi după ce te îndepărtezi. De fiecare dată când Eleanor se îndepărta de Park, simţea că-1 pierde, parcă i se tăia respiraţia. Când s-a dat jos din camionetă în cele din urm ă, a făcut-o fiindcă n-a mai suportat să-l tot atingă, după care iar să nu-1 atingă. îşi imagina că data următoare când se va rupe de lângă el o să rămână fără ceva piele. Park se pregătea să coboare, dar l-a oprit. — Nu, a spus. Rămâi. S-a uitat temătoare la casa unchiului. — O să fie bine, a zis Park. A încuviinţat din cap. — Sigur. — Pentru că te iubesc. Ea a râs. — De-aia? — Da, tocmai. — Pa-pa, a spus ea. Pa, Park. Park al meu. — Pa, Eleanor. Ştii tu, până diseară. Când o să mă suni. — Şi dacă nu sunt acasă? Doamne, ce dezamăgitor ar fi. — A r fi minunat, de fapt. — Tâmpitule, a şoptit ea cu o urm ă de zâmbet pe faţă. S-a dat înapoi şi a închis uşa. — Te iubesc, a spus el din buze. Poate a spus-o tare. Nu-1 mai putea auzi.

345

EPILOG Partea I

Park Nu mai mergea cu autobuzul. Nu mai avea de ce. Pri­ mise Impala maică-sii când tatăl lui îi cumpărase ei un Taurus nou... Nu mai mergea cu autobuzul. Pentru că acum avea tot scaunul doar pentru el. Nu că Impala n-ar fi fost şi ea plină de amintiri. In unele dimineţi, dacă ajungea mai devreme la şcoală, rămânea în parcare, cu capul pe volan, şi se lăsa răscolit de amintirea lui Eleanor până rămânea fără aer. Nu că la şcoală ar fi fost mai bine. Nu o mai găsea la vestiar. Nici în clasă. Domnul Stessman spusese că nu are sens să citeşti Macbeth cu voce tare fără Eleanor. „Vai, Doamne, vai“, se lamenta el. Nu mai rămânea la cină. Nu se mai rezema de el când se uita la televizor. Park îşi petrecea majoritatea serilor stând pe pat, fiind­ că era singurul loc unde ea nu stătuse. Stătea în pat şi nu asculta niciodată muzică.

Eleanor n-a sunat în acea primă seară. Nici nu-i spusese c-o să sune, dacă se gândea mai bine. Nu-i spusese nici c-o să scrie, dar Park crezuse că e de la sine înţeles. El credea că era un dat, altfel nu se putea.

346

Eleanor şi Park După ce Eleanor a coborât din camionetă, Park a aştep­ tat în faţa casei unchiului ei. Ea s-a întors de câteva ori în drum spre uşă. De fiecare dată când se întorcea, Park simţea că se transformă într-un stâlp de sare. Se forţa să zâmbească. A r fi trebuit să plece imediat ce s-ar fi deschis uşa, imediat ce devenea limpede că e cineva acasă. Dar nu putuse s-o părăsească aşa. Se uitase la femeia care ieşise în prag şi o îmbrăţişase cu drag, apoi văzuse uşa închizându-se în urma lor. Apoi a aşteptat, gândindu-se că poate, cine ştie, Eleanor avea să se răzgândească. In caz că s-ar fi hotărât totuşi să-l invite şi pe el înăuntru. U şa a rămas închisă. Park şi-a amintit ce promisese şi a plecat. „Cu cât voi ajunge mai repede acasă, cu atât mai repede îi voi auzi vocea, se gândea el.“ I-a trimis lui Eleanor o vedere din primul loc unde s-a oprit cu camioneta. „Bine aţi venit în M innesota, Ţara Celor Zece M ii de Lacuri.“ Când a ajuns acasă, m am a lui a alergat la uşă să-l îmbrăţişeze. 9 9 — E -n regulă? l-a întrebat taică-su. — Da, a zis Park. — Cum a fost cu camioneta? — în regulă. Tatăl lui a ieşit să verifice maşina. 9 9 — Tu, a spus maică-sa, am fost foarte îngrijorată pentru tine. — Sunt bine, m am ă, doar obosit. — Cum este Eleanor, a întrebat ea, e bine? — A sa cred, a sunat? — Nu, n-a sunat nimeni.

347

R ainbow R owell

Imediat ce maică-sa l-a lăsat în pace, Park s-a dus în camera lui şi i-a scris o scrisoare lui Eleanor.

Eleanor Când mătuşa Susan a deschis uşa, Eleanor plângea. — Eleanor, spunea întruna mătuşa Susan. Dum ne­ zeule, Eleanor. Ce-i cu tine aici? Eleanor a încercat să-i spună că nu se întâmplase nimic rău. Dar nu era adevărat: n-ar fi fost acolo dacă nu s-ar fi întâmplat nimic rău. — N -a murit nimeni, a zis Eleanor. — Vai, Doamne! GeofFrey! a strigat mătuşa Susan. A ş­ teaptă puţin, scumpo. Geoff... Când a rămas singură, Eleanor şi-a dat seama că n-ar fi trebuit să-i spună lui Park să plece imediat. N u se simţea pregătită să facă faţă plecării lui. A deschis uşa şi a pornit-o în goană pe stradă. Park deja plecase. S-a uitat în susul şi-n josul străzii după el. Când s-a întors, mătuşa şi unchiul ei o priveau de pe terasa din faţa casei. Telefoane. Ceai de mentă. Mătuşa şi unchiul au stat de vorbă în bucătărie mult timp după ce s-a dus ea la culcare. — Sabrina... — Sunt cinci copii. — Trebuie să-i ajutăm să scape de-acolo, Geoffrey... — Şi dacă nu e adevărat ce spune ea? Eleanor a scos poza lui Park din buzunarul de la spate, a pus-o pe cuvertura patului şi a netezit-o. N u semăna cu el. Luna octombrie deja părea să fie dintr-o altă viaţă. Şi

348

Eleanor şi Park după-amiaza asta părea să fie dintr-o altă viaţă. Totul ho învârtea atât de repede în jurul ei, că Eleanor nici nu mai ştia pe ce lume e. Mătuşa ei îi dăduse o pijama - purtau cam aceeaşi mă­ sură

dar, după ce a făcut duş, Eleanor s-a îmbrăcat tot cu

tricoul lui Park. Mirosea a el. A casa lui, a potpourri. A săpun, a băiat, a fericire. S-a întins pe pat, cu mâinile petrecute peste golul pe care-1 simţea în stomac. Nimeni n-o s-o creadă niciodată. I-a scris mamei ei. I-a zis tot ce ar fi vrut să-i zică în ultimele şase luni. I-a zis că-i pare rău. A implorat-o să se gândească la Ben şi la Şoricel... şi la Maisie. A ameninţat-o că sună la poliţie. Mătuşa Susan i-a dat un timbru. — Timbrele sunt aici, în sertar, Eleanor, ia câte vrei.

Park Când s-a săturat de dormitor, când n-a mai rămas nimic în viaţa lui care să miroasă a vanilie, Park a început să se plimbe pe lângă casa lui Eleanor. Uneori camioneta era acolo, alteori nu era, alteori rottweilerul dormea pe verandă. Dar jucăriile stricate dispă­ ruseră, iar copiii cu părul blond-căpşună nu se mai jucau deloc în curte. Josh i-a zis că fratele mai mic al lui Eleanor nu mai venea la scoală.

349

R ainbow R owell

— A m auzit că au plecat toţi, toată familia. — Veste bună, a fost de părere m am a lor. Poate că mămica aia drăguţă şi-a dat seama în ce situaţie e, ştii? Norocul lui Eleanor. Park doar a încuviinţat din cap. Se întreba dacă scrisorile lui ajungeau la ea măcar.

Eleanor în dormitorul pentru musafiri era un telefon roşu cu disc. în dormitorul ei, adică. De fiecare dată când îl auzea sunând, lui Eleanor îi venea să ridice receptorul şi să spună: „Ce s-a întâmplat, comisare Gordon1? ” Uneori, când era singură în casă, lua telefonul în pat, punea receptorul la ureche şi asculta tonul. îşi trecea degetele peste disc şi forma, în minte, numă­ rul lui Park. Uneori, după ce nu se mai auzea tonul, îşi închipuia că-1 aude vorbindu-i încet la ureche. — Ai avut vreun prieten? a întrebat-o Dani. Dani era şi ea în tabăra de teatru. Luau prânzul îm­ preună. Stăteau la marginea scenei şi le atârnau picioa­ rele în loja orchestrei. — Nu, i-a răspuns Eleanor. Park nu era prietenul ei, Park era eroul ei. — Te-ai sărutat vreodată cu cineva? Eleanor a clătinat din cap. Park nu era prietenul ei. 1 Comisarul James (Jim) Gordon este unul dintre aliaţii lui Batman. (N. tr.)

350

Eleanor şi Park Şi ei n-o să se despartă. N-o să simtă că s-au plictisii,. Ori că nu mai au nimic în comun. (Povestea lor n-o să fio una dintre multele iubiri stupide din vremea liceului.) Ei o să pună punct şi gata. Eleanor se gândise la asta încă de când erau în camio­ neta tatălui lui. Erau în Albert Lea, Minnesota. Dacă n-aveau să se căsătorească, dacă nu rămâneau împreună pentru totdeauna, era doar o chestiune de timp. Ei o să pună punct şi gata. Park n-avea s-o iubească niciodată mai mult decât în ziua aia când si-au luat rămas bun. 9 Iar Eleanor n-ar fi suportat ca el s-o iubească mai puţin.

Park Când s-a săturat de el însuşi, Park a început să se ducă la fosta ei casă. Uneori camioneta era acolo, alteori nu. Uneori Park stătea la capătul trotuarului şi simţea că urăşte tot ce reprezenta casa aia.

Eleanor Scrisori, vederi, cutii în care zornăiau casete. N u le-a citit niciodată, nu le-a deschis niciodată.

Dragă Park, a scris Eleanor, pe o foaie albă. Dragă Park, a încercat ea să-i explice. Dar explicaţiile i se destrămau una câte una. N u putea să-i scrie tot adevărul, era prea greu. N u putea să-l piardă pe Park - însemna prea mult pentru ea. N u putea să se atingă de tot ce simţea pentru el - era prea fierbinte.

351

R ainbow R owell

îmi pare rău, a scris, apoi a tăiat. Ştii, nu... a mai făcut o încercare. A aruncat la coş scrisorile pe jumătate scrise. A pus plicurile nedeschise în sertarul de jos. — Dragă Park, a şoptit cu fruntea aplecată peste masa de toaletă, opreşte-te, gata.

Park Tatăl lui i-a spus că ar avea nevoie de o slujbă de vară care să-i acopere benzina. Niciunul dintre ei n-a pomenit că Park nu se ducea nici­ odată nicăieri. Sau că începuse să-şi aplice dermatograful cu degetul mare, să nu i se mai vadă ochii. A răta suficient de lovit în aripă cât să primească o slujbă la Drastic Plastic. Fata care l-a angajat avea câte două rânduri de găuri în fiecare ureche. M am a lui nu mai aducea corespondenţa în casă. Park s-a prins că nu îi plăcea să-i spună că n-a primit nicio scrisoare. A început să aducă el corespondenţa în fiecare seară când se întorcea de la muncă. In fiecare noapte se ruga să plouă. Avea provizii interminabile de muzică punk - o asculta tot timpul, fără să se săture. „Nu-mi pot auzi gândurile în casă“, i-a spus taică-su când a intrat în camera lui a treia seară la rând să dea boxele mai încet. Normal, ar fi zis Eleanor. Eleanor n-a mers la şcoală în toamnă. N u împreună cu Park, oricum.

352

Eleanor şi Park N -a sărbătorit că nu mai trebuia să meargă la gimnas­ tică. Nu i-a zis „teribilă combinaţie, Batman“ când a aflat că Steve şi Tina au fugit în secret de Ziua Muncii. Park îi scrisese o scrisoare întreagă numai despre asta. îi povestea tot ce se întâmplase sau nu se întâmplase în fiecare zi de când plecase ea. A continuat să-i scrie luni de zile după ce a încetat să-i expedieze scrisorile. De A nul Nou, i-a scris că speră să găsească tot ce şi-a dorit vreodată. Apoi a băgat scrisoarea într-o cutie de sub pat.

EPILOG Partea a ll-a

Park N u mai încerca să-şi aducă aminte cum arăta. Oricum apărea în gândurile lui după bunul ei plac: în vise şi minciuni, în dejâ-vu-uri trunchiate. Conducea, de exemplu, şi, în drum spre serviciu, vedea pe stradă o fată cu părul roşu: ar fi jurat, pentru o fracţiune de secundă, o fracţiune de secundă în care rămânea fără aer, că era ea. Sau se trezea noaptea din somn şi era sigur că ea îl aştepta afară. Era sigur că avea nevoie de el. Dar, atunci când încerca să-şi aducă aminte cum arăta, nu reuşea. Uneori nu putea să-şi amintească cum arăta nici măcar atunci când se uita la fotografia ei. (Poate se uitase prea des la fotografia aia.) N u mai încerca să-şi aducă aminte cum arăta. Nu ştia de ce continuă să mai vină aici. f La căsuţa asta mizerabilă. Eleanor nu era aici. Nu fusese niciodată cu adevărat aici şi plecase de foarte mult timp. De aproape un an. Park s-a întors să plece, dar camioneta mică şi maronie a virat prea repede pe aleea din faţa casei, aproape atingându-1. S-a oprit pe trotuar şi a aşteptat. U şa din partea şoferului s-a deschis. „Poate“, s-a gândit Park, „poate de-asta sunt aici.“

354

Eleanor şi Park Tatăl vitreg al lui Eleanor - Richie - s-a dat jos din maşină. Park l-a recunoscut, deşi îl văzuse o singură dată, când îi adusese lui Eleanor al doilea număr din Cai ca

veghează, iar el îi răspunsese la uşă. Ultimul număr din revistă a apărut la câteva luni după ce plecase Eleanor. Se întreba dacă îl citise şi dacă i se părea că Ozymandias era un ticălos, sau dacă înţelegea ce a vrut să spună M anhattan când a zis „Nimic nu se ter­ mină vreodată" la sfârşit. Park încă se întreba ce părere are Eleanor despre toate lucrurile. Richie nu l-a văzut pe Park la început. Se mişca încet, nesigur. Când l-a observat, s-a uitat la el de parcă nu era sigur că vede bine. — Cine eşti? a ţipat la el. Park n-a răspuns. Richie s-a îndreptat brusc spre el, clătinându-se. — Ce vrei? Mirosea a acru chiar şi de la câţiva paşi. Ca berea, ca subsolurile. Park a rămas pe loc. „Vreau să te om or", s-a gândit. „Şi pot", şi-a dat el seama. „A r trebui." Richie nu era mult mai mare decât Park, şi mai era şi beat şi dezorientat. în plus, nu-şi putea dori să-i facă rău lui Park pe cât voia Park să-i facă rău lui. Dacă Richie nu era înarmat, dacă nu avea cine ştie ce baftă, Park putea să-l bată. Richie s-a tras mai aproape. — Ce vrei? a ţipat din nou. Forţa propriei voci l-a dezechilibrat, s-a înclinat în faţă şi s-a prăbuşit la pământ cu toată greutatea. Park a tre­ buit să se dea înapoi ca să nu-1 prindă.

355

R ainbow R owell

— La dracu! a zis Richie, ridicându-se în genunchi, dar bălăbănindu-se în continuare. „Vreau să te omor“, s-a gândit Park. „Şi pot s-o fac.“ „Cineva ar trebui să-l omoare.“ Park s-a uitat în jos la bocancii săi cu vârf metalic. Şi-i cumpărase de curând. (La reducere, cu rabat pentru angajaţi.) S-a uitat la capul lui Richie, atârnându-i de gât ca o geantă de piele. Park nici nu ştia că poate urî pe cineva atât de tare. Era sentimentul cel mai puternic pe care-1 încercase. Aproape cel mai puternic. Şi-a ridicat bocancul şi a lovit pământul chiar lângă faţa lui Richie. Bucăţi de gheaţă, păm ânt şi pietriş au sărit în gura deschisă a bărbatului mai în vârstă. Richie a tuşit violent şi s-a ghemuit la pământ. Park l-a aşteptat să se ridice, dar Richie a rămas acolo scuipând înjurături, frecându-se la ochii plini de sare şi pietriş. Nu era mort, dar nici nu se ridica. Park a aşteptat. După aia s-a dus acasă.

356

EPILOG Partea a lll-a

Park Eleanor n-a mers cu el la balul de absolvire. A mers Cat. Cat de la lucru. Era slabă si oacheşă, avea ochi albaştri şi şterşi, ca nişte mentosane. Când o ţinea de mână, Park simţea că se ţine de m ână cu un manechin de plastic. A fost o mare uşurare când a sărutat-o. A adormit în noaptea de după bal în pantalonii de la costum şi tricoul Fugazi. S-a trezit dimineaţa următoare când a simţit ceva uşor aterizându-i pe piept. Şi-a deschis ochii. Taică-su era aplecat deasupra lui. „A venit poşta“, i-a spus aproape cu blândeţe. Park şi-a dus mâna la inimă. Nu primise o scrisoare. Eleanor îi trimisese o vedere. „Salutări din Ţara Celor Zece M ii de Lacuri“ scria pe faţă. Park a întors-o şi i-a recunoscut scrisul ascuţit. Capul i s-a umplut de versuri din cântece. Nu primise o scrisoare, Eleanor îi trimisese o vedere. Cu doar trei cuvinte.

357

La Editura YOUNGART au mai apărut:

D aniel Keyes, F lori p en tru A lgernon Sue Tow nsend, J u rn a lu l secret al lui A d ria n M ole Sally Gardner, Cele trei feţe ale lunii R ansom Riggs, M iss P eregrine Lois Lowry, D a ru l lui J onas N athalie B abbitt, Tuck p en tru totdeauna R obert Cormier, R ăzboiu l ciocolatei J erry Spinelli, C opila-Stea R achel H artm an, Seraphina Jaroslav Hasek, Peripeţiile bravului sold at S vejk E llen Raskin, J ocu l lui W esting G erald D urrell, Fam ilia m ea şi alte anim ale W illiam G oldm an, M irea sa p rin ţu lu i N ed Vizzini, O p oveste haioasă Sherm an Alexie, J u rn a lu l com plet adevărat al unui indian cu ju m ă ta te de norm ă R ick Yancey, A l cin cilea val

N ed Vizzini, O poveste haioasă Traducere din engleză de Iulia M icu Craig Gilner are 15 ani şi ambiţia l-a aşezat pe drum ul la care visa în viaţă. A re tot ce-şi poate dori un tânăr de vârsta lui - o fa­ m ilie iubitoare şi un lo c la unul dintre cele mai prestigioase licee din Manhattan

dar fericirea întârzie să apară. Odată prins în

caruselul com petiţiei şi al tem elor pentru şcoală, viaţa lui devine un coşm ar: nu poate să doarm ă, nu mănâncă, consum ă marijua­ na, îşi accentuează starea de nefericire visând la iubita celui mai bun prieten al său şi se plim bă de la un psih olog la altul sperând la marea Schimbare. Inspirată din experienţa personală a lui Ned Vizzini, O poveste haioasă ne învaţă să zâmbim în faţa necazurilor şi ne arată că, uneori, fericirea se iveşte din cele mai neaşteptate situaţii. „Revelatoare şi pe deplin autentică... O carte care trebuie citită." The N ew York Times Book Review

Rick Yancey, A l Cincilea Val Traducere din engleză de Laura Sandu O invazie extraterestră distruge omenirea în patru Valuri succesive de nenorociri. Dar A l Cincilea Val este cel mai periculos, pentru că de data asta puţinii pământeni rămaşi în viaţă nu ştiu nici măcar ce îi ameninţă, cu atât mai puţin cum să înfrunte pericolul. Cassie, o adolescentă curajoasă de 16 ani, are o singură dorinţă: să îşi salveze frăţiorul - iar pentru asta nu se dă în lături de la nim ic. R om anul lui R ick Yancey este diferit de orice carte sau film despre extratereştri la care vă puteţi gândi. A l Cincilea Val este cu mult mai înspăimântător. Poate pentru că pare atât de plauzibil. Mai aproape de n oi decât am vrea să credem. Un rom an fascinant, îndrăzneţ, o capodoperă a SF-ului m odern.

Sherman Alexie, Jurnalul com plet adevărat al unui indian cu jum ătate de normă Ilustraţii de Ellen Forney Traducere din engleză de Vlad Pojoga Născut într-o rezervaţie de indieni Spokane, A rn old Spirit - zis şi Junior - trebuie să lupte de m ic cu boala, sărăcia şi cu faptul că e diferit într-o societate care nu (mai) ştie cu m să respecte diferenţele. Pentru că-şi dă seama că nu are niciun viitor dacă rămâne la şcoala din rezervaţie, decide să facă un gest neaşteptat pentru un puşti indian de paisprezece ani: se mută la o şcoală de albi, stârnind furia m em brilor tribului şi a vechiului său prieten, Rowdy. Bazat pe experienţele personale ale autorului şi com pletat foarte inspirat de ilustraţiile m em orabile ale lui Ellen Forney, Jurnalul com plet adevărat al unui indian cu jum ătate de normă este o carte înduioşătoare, extrem de amuzantă şi minunat scrisă care o să vă rămână mult tim p în m em orie.

Lois Lowry, Darul lui Jonas Traducere din engleză de Radu Paraschivescu Ilustraţii de Paul C ox

Lumea în care trăieşte Jonas pare a fi una perfectă. Totul e sub con trol. Frica, suferinţa şi războiul au dispărut. N im en i nu are de făcut vreo alegere. Fiecărei persoane i s-a desemnat un rol în cadrul com unităţii, iar con du cătorii ei iau toate deciziile, fără a face vreo greşeală. Dar destinul şi misiunea lui Jonas vor fi diferite de ale celorlalţi.

Jerry Spinelli, Copila-stea Traducere din engleză de Alexandra Dănilă Ilustraţii de M ircea Pop Lumea crede că e venită de pe o altă planetă sau că părinţii ei sunt acrobaţi la circ. D in ziua în care apare la liceul din M ica, Copila-Stea Calaway surprinde printr-o feerie de sunet şi culoare, îm bracă ro ch ii lun gi şi ch im on ou ri, cântă la ukulele, râde şi dansează. întreaga şcoală e cucerită de apariţia exotică ce sparge tiparele. Impresionat e şi Leo B orlock, elev în clasa a unsprezecea, pe care C opila-Stea îl cucereşte cu un surâs. Dar oam en ii sunt schim bători şi capricioşi, iar cei ce ies din rândul lum ii nu sunt văzuţi mereu cu och i buni. îndrăgostit, Leo încearcă să o convingă să devină o fată pe placul tuturor, chiar dacă asta presupune să renunţe la tot ce o defineşte.

R obert Cormier, Războiul ciocolatei Traducere din engleză de Tatiana D ragom ir Să înd răzn esc să tulbur universul? Este întrebarea p e care Jerry Renault o vede în fiecare zi, pe un afiş lipit în dulapul său de la şcoală. Fără să înţeleagă prea bine ce înseam nă asta, va fi totuşi pus în situaţia de a tulbura dacă nu universul, cel puţin m icrouniversul în care învaţă, liceul Trinity. Pornind de la un fapt aparent inofensiv, refuzul de a participa la vânzarea anuală de ciocolată organizată de şcoală, Jerry va stârni un război din care va fi greu la final să vă daţi seama care este linia de demarcaţie dintre învinşi şi învingători. Considerat unul dintre cele mai bune, dar şi controversate romane pentru tineri, din toate timpurile, aflându-se pe locul 5 în topul celor mai frecvent interzise cărţi de peste ocean, Războiul ciocolatei reuşeşte să ofere o imagine zguduitoare a vieţii într-un liceu conservator.

Sue Townsend, Jurnalul secret al lui Adrian M ole Traducere din engleză de Florentina H ojbotă Spre deosebire de alţi adolescenţi de vârsta lui, Adrian Mole ţine un jurnal de un haz nebun, ce devine o cronică a dezastrelor la care îl supune viaţa. Iubita l-a părăsit, mama are un amant, câinele a fugit de-acasă, iar cei de la BBC - în ciuda insistenţelor sale - nu vor nici în ruptul capului să-i publice poeziile. Cu cât disperarea e mai mare, cu atât însemnările sunt mai amuzante. De o sinceritate cuceritoare, vocea tânărului Adrian a atras mi­ lioane de cititori, încă de la prima apariţie a Jurnalului, în epoca Thatchc r.

G rupul E ditorial A R T C om enzi - Cartea prin poştă C.E 4, O.E 83, cod 062650, sector 6, B ucureşti tel.: (021) 224.01.30, 0744.300.870, 0721.213.576 fax: (021) 369.31.99 C om enzi - Online www.editura-arthur.ro

Eleanor a fost dată afară din casă şi, după un an, se întoarce să trăiască din nou împreună cu mama, fraţii şi tatăl ei vitreg. O şcoală nouă, unde nu cunoaşte pe nimeni şi toată lumea pare s-o urască. Nu-şi face nicio speranţă că şi-ar putea găsi prieteni şi, când se-aşază în autobuz lângă Park, un băiat tăcut, care nu vrea decât să fie lăsat în pace, să-şi asculte muzica şi să-şi citeas­ că benzile desenate, nu se-aşteaptă la mare lucru, însă unele poveşti de dragoste încep fără mari aşteptări şi se dovedesc a fi cu atât mai impresionante cu cât începuturile lor sunt mai modeste. Deşi sunt suficient de deştepţi să ştie că prima iubire nu durează, Eleanor şi Park au curaj cât să vrea s-o trăiască până la capăt, nu doar în ce are ea mai serios, ci şi în ce are mai amuzant, mai naiv şi mai stângaci. „Am uzant, plin de speranţă, slobod la gură, sexy şi sentimen­ tal, acest roman de dragoste va captiva cititorii tineri şi adulţi deopotrivă."

Kirkus Review

Design-ul copertei: Olga Grlic Ilustraţiacopertei: Harriet Russell

www.editura-art.ro ISBN 978-606-93849-3-0

9 786069

384930