Radu_Reciclare Panouri Fotovoltaice - ICPE

Simpozionul Impactul Acquis-ului comunitar asupra echipamentelor şi tehnologiilor de mediu –Agigea 26-28 august 2009

1

Considerente generale privind managementul deşeurilor de module fotovoltaice (DPV) Magdalena BUNEA Laboratorul Noi Surse de Energie, ICPE SA, Bucuresti, Splaiul Unirii 313, Sector 3, ROMÂNIA, ROMÂNIA, tel. / fax 021 589 34 72 e-mail [email protected]; [email protected] Abstract The aim of this paper is to point out a problem that will occur in a horizon of time in Romania, namely, waste management photovoltaic modules (WPV). It envisages the preparation and awareness of factors involved in production, marketing and use of PV. Considering that WPV management has many common elements with WEEE management work is also addressed to stakeholders in the management of WEEE. Important issues relating to recycling and management DPV are recovering valuable materials and resolving risks of environmental pollution. Were considered exclusively terrestrial PV used for various autonomous users. By theme this work falls within the general objective of the symposium on the establishment and functioning of ecological settlements with high energy autonomy.

INTRODUCERE Deoarece durata medie de viaţă a modulelor fotovoltaice (PV) depăşeşte 20 de ani s-ar părea că este prematură pentru moment abordarea subiectului privind managementul şi reciclarea deşeurilor de module fotovoltaice (DPV). Sistemele fotovoltaice au pătruns din ce în ce mai puternic pe pia ţ a energetică, cu efecte pozitive pentru mediu, deoarece funcţ ionarea ionarea lor nu generează zgomot şi nici gaze cu efect de seră; aceste avantaje determină o dezvoltare a industriei PV şi impun ca aceasta s ă urmeze o abordare mai activă în ceea ce priveşte păstrarea condiţ iilor iilor de siguranţă şi de protecţ ie ie a mediului. Cum însă în ultimii ani 10 s-a înregistrat în toată lumea un adevărat boom privind utilizarea PV, tot mai mulţ i experţ i în domeniu au început s ă fie preocupaţ i de aspectele privind costurile ecologice, tehnice, tehnologice şi nu în ultimul rând financiare pentru mentenanţ a şi reciclarea acestor produse la sfârşitul duratei lor de viaţă. Având în vedere durata de utilizare a PV (25–30 de ani) se prefigurează, într-un viitor apropiat, începutul ieşirii din uz a primelor sisteme fotovoltaice puse în funcţ iune iune la nivelul anilor 1990 şi apariţ ia ia astfel a unui nou tip de deşeuri; evoluţ ia ia volumului de DPV va fi în raport direct cu evolu ţ ia ia înregistrată în perioada 1990-2008 de punerile în funcţ iune iune a centralelor şi parcurilor fotovoltaice, a aplicaţ iilor iilor de mici dimensiuni ale acestor surse neconvenţ ionale. ionale. În Fig. 1 sunt prezentate câteva tipuri de PV, iar în Fig. 2 câteva dintre aplica ţ iile iile acestora. Pentru Europa, de exemplu, se anticipează că dacă în anul 2010 vor rezulta 290 tone DPV, în anul 2040 acestea vor depăşi 33 500 tone. În această perspectivă, la nivelul Uniunii Europene, se înregistrază preocupări pentru direcţ ionarea ionarea modului de soluţ ionare ionare a managementului DPV în contextul general al trat ării problematicilor deşeurilor de echipamente electrice şi electronice (DEEE). Se previzioneaz ă sisteme şi programe axate pe directivele europene privind voluntariatul, sistemul „take-back”, reciclarea şi eco-design-ul în


2

conformitate cu cerinţ ele privind reducerea cantităţ ii de deşeuri, evitarea pe cât posibil a de şeurilor periculoase, etc. Rezultă astfel tot mai evidentă necesitatea implicării responsabile a producătorilor şi importanţ a participării conştiente a tuturor utilizatorilor în rezolvarea eficientă, din punct de vedere economicofinanciar şi al asigurării cerinţ elor dezvoltării durabile, a managementului DPV, cu respectarea principiului comunitar „poluatorul pl ăteşte”. Scopul este ca, implicând costuri minime, s ă se obţ ină rezultate maxime privind funcţ ionarea sistemului „take-back”, economisirea Fig. 1 energiei şi a resurselor, refolosirea şi reciclarea componentelor cu Si şi Câteva tipuri de module fotovoltaice a altor materiale. Deşi industria PV nu pare a se confrunta cu această problemă pe o scară largă înainte de anul 2020, unele mari companii producătoare de PV, singure sau consiliate de institute /laboratoare de cercetare, au început programe de tratare a DPV, de iniţ iere a unor tehnologii de procesare a acestora, de recuperare şi reciclare a materialelor sau / şi componentelor; de asemenea au preocupări tot mai susţ inute privind selecţ ia materialelor utilizate şi modul de proiectare/reproiectare a produselor lor în vederea facilitării tehnologiilor de dezmembrare, recuperare şi reciclare.

a) b) c) Fig. 2 Câteva aplicaţ ii ale modulelor fotovoltaice; a) – parc fotovoltaic; b) – iluminat stradal; c) – locuin ţă În acest context se înscrie şi această lucrare al cărui scop, venit din partea unui laborator de cercetare aplicativă cu tradiţ ie de peste 30 de ani în domeniul fotovoltaic, este de a semnala o problem ă ce va apare întrun orizont de timp şi în România şi de a pregăti şi sensibiliza atât pe cei implica ţ i în producţ ia – comercializarea – utilizarea PV cât şi pe cei implicaţ i în managementul deşeurilor în general, şi al DEEE / DPV în particular. 1 PREZENTARE GENERALĂ A DOMENIULUI PV Tehnologia fotovoltaică de obţ inere a energiei electrice reprezintă şi pentru România o majoră opţ iune în rezolvarea atât a problemei energetice cât şi a celor generale de mediu. Dezvoltarea utilizării în România a acestui tip de surse decurge din prevederile Directivei europene 2001/77/CE cât şi din obiectivul ţintei strategice a României respectiv "ponderea energiei electrice produse din aceste sursele regenerabile în totalul consumului brut de energie electrică trebuie să fie la


3

nivelul anului 2010 de 33%, la nivelul anului 2015 de 35% şi la nivelul anului 2020 de 38%" - conform HG nr. 958/2005. Pentru realizarea ţ intei ca 33% din energia consumată pe teritoriul României în anul 2010 să fie “verde” în strategia energetică naţ ională este prevăzută următoarea structură: 65%  biomasă (exemplu lemn); 17%  energie eoliană; 12%  energie solară; angajamentul României faţă de U.E. este de a avea o capacitate instalată până în anul 2010 de minim 1,5 MW; 4%  să provină din microhidrocentrale; 2%  energie geotermală. Dezvoltarea sistemului fotovoltaic în ţ ara noastră este fundamentată pe faptul că România dispune de un potenţial energetic solar de circa 1 100 kWh/m2-an (cantitatea medie de energie provenită din radiaţ ia solară incidentă în plan orizontal) determinat de amplasamentul geografic şi condiţ ii climatice favorabile. Zone geografice precum Câmpia Română, Câmpia de Vest, Banat şi o parte din Podişurile Transilvaniei şi Moldovei, Dobrogea, litoralul românesc al Mării Negre şi Delta Dunării prezintă un interes deosebit pentru aplicaţiile electroenergetice ale energiei solare prin utilizarea de PV, acestea putând constitui adevărate parcuri fotovoltaice de diverse dimensiuni constructive şi de amplasament şi cu o mare varietate de caracteristici funcţionale electrice. Pentru crearea unui climat economic favorabil dezvoltării surselor de energie regenerabile, implicit energie solară în România s-au realizat până în prezent următoarele acţ iuni: - introducerea sistemului CERTIFICATELOR VERZI – primul instrument de stimulare a producătorilor de energii "curate"; prin acesta toţ i furnizorii de energie electrică trebuie să achiziţ ioneze o cotă obligatorie de energie electrică provenită din surse regenerabile, pe care să o furnizeze consumatorilor; un certificat verde echivalează cu 1 MWh de energie curată, iar pentru el, producătorul primeşte, alături de preţ ul energiei electrice stabilit de piaţă, un preţ suplimentar, stabilit pe o piaţă paralelă, unde sunt tranzacţ ionate beneficiile aduse mediului (suma suplimentară ce poate fi primită de un producător pentru un certificat verde este de 24 ... 42 €); cota obligatorie de energie verde pe care orice furnizor a trebuit s ă o achiziţ ioneze de la producători a fost în anul 2006 de 2,20% din totalul energiei electrice contractate; cota s-a triplat în anul 2009; - promulgarea Ordinului nr. 565 / 08.05.2009 al Ministerului Mediului şi Dezvoltării Durabile (cunoscut uzual sub numele „casa verde”) pentru aprobarea ghidului de finanţare a programului de înlocuire sau de completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, geotermală şi eoliană ori alte sisteme care conduc la îmbunătăţ irea calităţ ii aerului, apei şi solului, prin care se acordă o finanţ are nerambursabilă din fondul pentru mediu în cuantum de 80 % din cheltuielile eligibile; beneficiarii programului sunt unităţ i adimistrativ-teritoriale; chiar dacă acest act normativ nu se referă la sisteme fotovoltaice de producere a energiei electrice reprezintă primul pas al procesului de utilizare pe scară largă a energiei solare pentru producerea altor forme de energie cu utilizare local ă, industrială, colectivă. În promovarea sistemelor pe bază de PV trebuie amintit faptul că nu produc gaze cu efect de seră şi nu sunt poluante. Cu toate că durata de viaţă a acestor produse este relativ mare, de circa 25 ani, nu trebuie omis faptul c ă tehnologia fotovoltaică este însoţ ită, pe lângă aspectele funcţ ionale pozitive şi de problematicile aferente fazei terminale a PV - reciclarea şi managementul deşeurilor.


4

2 STRATEGIA DE ABORDARE A MANAGEMENTULUI DPV După cum este cunoscut un sistem fotovoltaic de producere a energiei electrice este alc ătuit din componente diverse, cele mai importante fiind: - PV propriu-zise (denumite în practica uzuală şi „panouri solare”); - ansamblul de invertori; - sistemul de baterii de acumulatori, în principal par ţ inând tehnologiei Pb-acid; - sistemul de suporţ i pentru montarea PV; - cablurile şi alte acccesorii necesare funcţ ionării unei astfel de centrale/sta ţ ii/parc de producere curent electric. Din această enumerare rezultă complexitatea funcional-constructivă a unui astfel de sistem; cantitativ dimensiunea este proporţ ională cu puterea staţ iei / parcului fotovoltaic. Analiza managementului DPV se fundamentează pe premiza că, din punct de vedere tehnologic şi funcţ ional, PV sunt produse electrotehnice/electrice şi prin urmare urmează a se conforma prevederilor legale specifice atât în ceea ce priveşete fabricaţ ia cât şi procesarea deşeurilor. După cum este cunoscut, referitor la fabricaţia produselor/echipamentelor electrice, electronice (EEE) şi recuperarea, reciclarea şi managementul deşeurilor (DEEE) acestor produse /echipamente există la nivelul Uniunii Europene o serie de directive, preluate şi în legislaţia românească, ale căror cerinţ e sunt deja aplicabile majorităţ ii componentelor sistemului fotovoltaic enumerate mai-sus; cele mai reprezentative directive europene în domeniu sunt: - DE 2002/96/EC privind gestiunea deşeurile de echipamente electrice şi electronice, cunoscută uzual ca directiva DEEE; - DE 2002/95/EC privind restricţiile de folosire a anumitor substante periculoase în echipamentele electrice şi electronice, cunoscută uzual ca directiva RoHS; - DE 91/157/EEC privind bateriile şi acumulatorii care conţin anumite substanţe periculoase şi Directiva Europeană 93/86/EC privind etichetarea bateriilor; - DE 98/101/EEC care aliniază Directiva 91/157/EEC la progresul tehnic; - DE 2008/98/CE privind deşeurile şi de abrogare a anumitor directive; - DE 91/689/EEC privind deşeurile periculoase; - DE 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor; - DE 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor; - Decizia 2000/532/CE, amendată de Decizia 2001/119 privind lista deşeurilor; - Regulamentul 259/93/EEC privind supravegherea şi controlul transporturilor de deşeuri. Se precizează că legislaţia UE privind deşeurile a fost preluată în legislaţia din România. Ca urmare lucrarea se concentrează pe managementul deşeurilor de PV, apreciindu-se că problematica celorlalte componente electrice/electronice este bine şi complet soluţ ionată de documentele menţ ionate. Încă din această fază se pleacă de la premiza că strategia de abordare a managmentului DPV trebuie să se subordoneze celor 3 principii ce fundamentează în UE şi managementul deşeurilor altor produse/echipamente, şi anume:


5

- PREVENIREA - factorul cheie al strategiei; dac ă se poate reduce cantitatea de deşeuri generate şi reduce conţ inutul periculos al acestora prin reducerea substanelor periculoase în produse, atunci dispunerea devine mai simplă; prevenirea este determinată de îmbunătăţ irea/perfecţ ionarea tehnologiilor PV astfel ca s ă se fabrice produse cu durate de viaţă cât mai mari, proiectarea şi fabricaţ ia să elimine etapele/materialele toxice; prevenirea înseamnă şi educaţ ia consumatorilor pentru a utiliza produse „ecologice”, de calitate ce asigură durate de utilizare mai mari şi să respecte cerinţ ele de utilizare/întreţ inere pentru a exploata la maximum echipamentele achiziţ ionate; - RECICLAREA şi REUTILIZAREA: în cazul în care producerea de DPV nu poate fi prevenită, este recomandabilă recuperarea a cât mai multor materiale şi preferabil, reciclarea acestora; toate cele 27 state membre UE trebuie să implementeze toate directivele europene privind deşeurile, pe măsura perfecţ ionării prevederilor legislaţ iei şi în concordanţă cu progresul tehnic şi tehnologic de proiectare a produselor şi procesare a deşeurilor; asigurarea reciclării/reutilizării necesită încă din etapa de proiectare utilzarea unor tehnologii de fabricaţ ie ce facilitează dezmembrarea; - ÎMBUNĂTĂŢIREA DISPUNERII FINALE şi MONITORIZAREA: în cazul în care nu se poate realiza reciclarea sau reutilizarea tuturor componentelor DPV acestea se incinerează, sau în ultim ă instanţă se depun la „groapa de gunoi” în condiţ ii de securitate extremă din punct de vedere a prevenirii prejudiciilor ecologice. 3 GENERALITĂŢI PRIVIND PERSPECTIVA DPV ÎN ROMÂNIA Deocamdată în România realizarea de centrale şi parcuri fotovoltaice este la început; mult mai diversificată este utilizarea PV pentru asigurarea alimentării autonome a unor consumatori de tipul: consumatori casnici/ sociali (blocuri, locuin ţ e individuale, pensiuni, hoteluri etc.) situaţ i în zone izolate (departe de reţ elele de electrificare), relee/staţ ii meteo, de televiziune, sisteme de comunicaţ ii, iluminat stradal etc. Avantajul major este acela că PV asigură alimentarea în zone izolate şi pot constitui solu ţ ii de rezervă /avarie când cade reţ eaua. Centrale fotovoltaice conectate la reţ eaua electrică existente în România totalizează 70 kW şi sunt: •

la UPB Bucureşti: 30 kW (este una dintre cele mai mari centrale de acest fel din estul Europei);

•

la Universitatea Valahia din Târgovişte: 10 kW;

•

la Universitatea Transilvania din Braşov: 10 kW;

la ICEMENERG: 20 kW În Fig. 3 este prezentată schematic conexiunea unei astfel de centrale fotovoltaice la re ţ eaua electrică. În ceea ce priveşte priveşte centralele funcţ ionale şi intenţ iile de realizare, pe baza informaţ iilor de care dispunem, se structurează următoarele tipuri de astfel de instalţ ii: - centrale mici cu puterea de 250 – 500 W în locuri izolate; - centrale cu putere instalată de 1 ... 5 kW pentru case izolate, consumatori mici; - aplicaţ ii în clădiri publice şi comerciale cu puterea de 10 – 100 kW; - centrale cu putere instalată de cca. 1 ... 10 MW conectate la reţea pentru comune, localităţ i medii (exemplu: Topoloveni, Comuna Cornu - Jud. Prahova, Comuna Vârvoru de Jos - Judeţ Dolj, Consiliul Judeţ ean Argeş – pentru alimentarea localităţ ilor izolate din Judeţ ul Argeş etc); •


6

- centrale / parcuri fotovoltaice judeţ ene cu putere instalată de 3 -100 MW (parcul judeţ ean Timiş din localitatea Covaci - cca. 35MW; parc judeţ ean Alba din localitatea Pianu de Jos – cca. 1 MW).

Fig. 3 Conectarea unei centrale fotovoltaice la reţ eaua electrică şi alimentarea diverşilor consumatori În condiţ iile în care în 5 % (15 municipii şi oraşe) dintre cele 314 municipii şi oraşe exitente în România s-ar instala centrale fotovoltaice însumând cel pu ţ in 1 MW per oraş / municipiu, iar în fiecare din 0,5 % (14 comune ) dintre cele 2824 comune s-ar instala centrale fotovoltaice însumând cel pu ţ in 3 kW per comună rezultă un necesar PV de peste 15 MW. Din Statisticile întocmite de Electrica S.A. privind casele neelectrificate rezultă că sunt 60 000 – 80 000 case neelectrificate (variaţ ia este dată de mişcarea populaţ iei oraş / sat, construcţ ia de noi locuinţ e). Din aprecierile noastre 20% din aceste case se pot alimenta cu energie din surse regenerabile inclusiv fotovoltaice. Rezultă astfel o piaţă de cel puţin 5 MW/an în următorii 5 ani numai pentru această categorie de utilizatori, ceea ce înseamnă un minim naţional de 25 MW; considerând că pentru realizarea acestor sisteme se utilizează numai module fotovoltaice de 200 W va rezulta un număr de 125 000 PV; dacă se adaugă PV ce alcătuiesc cele 4 mari centrale fotovoltaice existente şi considerând că jumătate dintre modulele folosite în toate aceste aplicaţ ii sunt de doar 100 W rezultă peste 185 000 PV, ceea ce reprezintă o cantitate impresionantă de deşeuri. În ceea ce priveşte tipurile de deşeuri PV se estimează că într-o primă fază acestea vor fi majoritar de tip Si cristalin; deoarece tehnologia de fabricaţ ie a PV a avut în timp o evolu ţ ie rapidă, în mai puţ in de 10 ani trecându-se la alte noi tehnologii: Si amorf; CIS şi CIGS (CuInSe(S), Cu In GaSe(S)); CdTe; Si amorf / Si cristalin în strat subţire – tandem; Siliciu cristalin în strat subtire, este de aşteptat ca treptat structura DPV să se diversifice prin includerea, în ponderi progresive şi diferenţ iate, şi a acestor tipuri. După cum s-a menţ ionat anterior, pregătirea managementului DPV a fost abordat şi a început să fie tratat cu seriozitate şi responsabilitate în diverse ţări europene (Germania, Spania, Italia, Franţ a) în care unele dintre sistemele fotovoltaice puse în funcţ iune începând de la nivelul anilor 1990 este de aşteptat ca în curând să genereze, dacă nu au generat deja, primele deşeuri. Experienţa acestor ţări în soluţionarea problemelor de gestionare a DPV deşeuri trebuie cunoscută şi însuşită şi în ţara noastră, pentru a nu ne găsi total nepregătiţi şi obligaţi să „reluăm erorile altora” sau să „cheltuim timp, energie şi fonduri” pentru a „redescoperi noi roata”. În consecinţă, s-a apreciat ca utilă o informare minimală în ceea ce priveşte problemele ce vor apare odată cu DPV şi mai ales poziţ ia şi modul de soluţ ionare a acestora, de gestionare a acestor deşeuri în condiţ ii de eficienţă economică şi de reducere la minimum a impactului asupra mediului.


7

4 ASPECTE PRIVIND TRATAREA PV LA TERMINAREA DURATEI DE UTILIZARE Opinia generală a specialiştilor /1/ este că, încă din faza de concepţ ie/fabricaţ ie trebuie avute în vedere următoarele aspecte: - realizarea de produse cu durată de viaţă cât mai mare, până la 30 de ani; - asigurarea unor tehnologii de dezasamblare cât mai simple, ieftine şi eficiente în raport cu etapele de recuperare şi reciclare. Problemele importante privind reciclarea şi managementul PV decurg din recuperarea materialelor valoroase şi soluţ ionarea riscurilor de poluare a mediului. Analiza privind managementul acestor relativ noi tipuri de de şeuri se face având în vedere specificul constructiv – tehnologic /2...10/: - PV cu Si cristalin (c-PVSi) sunt formate din celule care conţ in Si de înaltă puritate, ceea ce le face abordabile pentru reciclare sub formă de celule sau casetă, dacă se dezvoltă tehnologii nedistructive; - tehnologie de recuperare a celulelor fotovoltaice şi utilizarea lor pentru fabricarea de PV prin aplicarea unui nou start EVA (etilen vinil acetat) şi unui nou start Tedlar (fluorură de poliviniliden (PVF) sau -(CH2CHF)n-) pe spate; - dezmembrarea mecanică a fiecărui PV în principalele componente constructiv – func ţ ionale; - separarea celulelor din matricea de EVA (etilen vinil acetat) prin imersarea timp de 25 h în HNO 3; - tehnologie de separare a materialelor plastice şi componentelor funcţ ionale (cutia de joncţ iune); - la PV în straturi subţ iri de tip Si amorf (a-PVSi), recuperarea Si poate fi neglijată având în vedere cantitatea mică de material recuperabil; - tehnologii de colectare a sticlei (geam monostrat securizat termic de sticlă silico-calco-sodică, cu rezistenţă mărită la grindină şi încercare la presiunea zăpezii, conform SR EN 12150-1:2002) şi de reutilizare a acesteia; - tehnologie de recuperare a ramei de Al şi a celorlalte componente metalice; reciclarea acestui component pare a fi cea mai accesibilă; - tehnologii de procesare prin rafinare şi/sau alte tehnologii adecvate componentelor metalice şi reutilizarea metalelor / aliajelor astfel obţinute; - la managementul PV pe bază de CdTe (PVCdTe) şi CuInSe2 (PVCIS) trebuie avute în vedere atât riscurile asupra mediului cât şi economisirea resurselor naturale, deoarece conţ in materiale toxice şi rare. - tehnologie de fărâmiţare a PCVT prin spargere, formată din operaţ ii de tip mecanic; - tehnologie formată din procedee hidrometalurgice de separare a Te de Cd şi celelelalte metale şi recuperarea Te datorită valorii sale; - tehnologie de recuperare a Cd pentru reutilizare bazată pe procedee de electrodepunere; se pot obţ ine folii de Cd de puritate 99,5 %; - tehnologii electrolitice complexe sau de distilare la temperatură ridicată (în jur de 850 0C) pentru procesarea şi separarea Cu, Se metalic, Cd, Zn, etc. - tehnologii de reciclare a sticlei din toate tipurile de PV;


8

- din punct de vedere a costurilor implicate dezideratul este ca tehnologiile elaborate s ă implice costuri cât mai scăzute iar indicii de reciclare să fie comparabili cu ai altor tipuri de de şeuri, în primul rând deşeurile de echipamente electrice. PVSi obţinute cu celule recuperate se supun unui număr minimal de încercări din SR EN 61215:2006 / SR EN 61646:2009 şi anume: - examinare vizuală; - încercarea de izolaţie; - performanţa la STC. 5 PV CYCLE – ASOCIAŢIA PENTRU RECUPERAREA DPV Pentru a garanta respectarea calităţ ii mediului, industria mondială a PV s-a angrenat într-un proces proactiv, pe termen lung, care implic ă o strategie în ceea ce priveşte abordarea ciclului de via ţă al produselor „de la fabricaţ ie până la epuizare”; reciclarea deşeurilor din producţ ie şi a DPV este o parte a acestei strategii; aceast ă viziune se înscrie în opţ iunea generală privind reciclarea ce se manifest ă în toate domeniile industriale. În iulie 2007 a fost înfiinţ ată asociaţ ia PV CYCLE pentru punerea în aplicare în industria PV a angajamentului de realizare a voluntariatului pentru sistemul „take-back”, reciclarea DPV şi asumarea responsabilităţ ii pentru PV de pe întregul lanţ de utilizare. În prezent asociaţ ia are 48 de mebri din Europa şi nu numai, printre aceştia regăsindu-se cei mai mari producători PV precum şi EPIA. Obiectivele de reciclare fixate de PV CYCLE au fost pentru fiecare produc ător din asociaţ ie: anul 2008: cel puţ in 75 % din DPV s ă fie reciclate; anul 2015: 90 % din deşeurile recuperate reciclabile. În cadrul colaborării internaţ ionale "Mediu Sănătate & Securitate", EPIA (European Photovoltaic Industry Association), PV CYCLE şi Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (CCC) au prev ăzut organizarea la Berlin, la 20.01.2010 a primei Conferinţe europene privind reciclarea DPV; evenimentul are drept scop analizarea modului de reciclare a DPV, evaluarea tehnologiilor de reciclare-recuperare a tuturor tipurilor de PV şi realizarea unei platforme de discuţ ii a producătorilor de PV cu factorii cu experienţă în reciclare din alte sectoare, în primul rând DEEE, pentru folosirea experien ţ ei acestora şi eventual a unora dintre canalele de colectare a DEEE şi pentru DPV. CONCLUZII Deşi pare prematură tratarea DPV trebuie să constituie încă de acum, şi în România, o preocupare pentru toţ i factorii implicaţ i în circuitul de fabricaţ ie – comercializare – utilizare a PV. Managementul DPV poate fi apreciat ca foarte asem ănător cu managementul DEEE, astfel că unele dintre prevederile directivelor europene corespunzătoare DEEE trebuie avute în vedere la procesarea DPV. Deşi în fază incipientă există tehnologii specifice pentru procesarea diverselor tipuri de DPV care ceeaz ă premizele realizării unui procent semnificativ de recuperare şi reciclare.


9

Bibliografie

/ 1/ Kazuhiko KATO, Dr. - Recycling and Waste Managementof Photovoltaic Cell Module , ECP Newsletter 2001-05 /2/ SHARP Corporation - Research and Development on Recycling Technology of Photovoltaic Power Systems ,Iunie 8, 2004 /3/ G.J.M. Phylipsen, E.A. Alsema - Environmental life-cycle assessment of multicrystalline silicon solar cell modules, Netherlands Agency for Energy and the Environment,NOVEM, Report no. 95057, Sept. 1995 / 4/ E.A. Alsema - Environmental Aspects of Solar Cell Modules Summary Report , Netherlands Agency for Energy and the Environment,NOVEM, Report no. 96074, ISBN 90-73958-17-2, Aug. 1996 /5/ R. Schäffler - PV-Cycle: Overview Thin Film, The 3- rd Int. PV-Industry Workshop on Thin Films, 22/23 Nov 2007 /6/ Drinkard Jr., William F., Long, Mark O., Goozner, Robert E. - Recycling of CIS photovoltaic waste – Patent SUA 5779877 /7/Vasilis Fthenakis, Paul Duby, Wenming Wang, ş.a - RECYCLING OF CdTe PHOTOVOLTAIC MODULES: RECOVERY OF CADMIUM AND TELLURIUM, 2007 /8 / Ken Zweibel - PV Module Recycling in the US, NREL, martie 2004 /9/ DePhillips M.P., Moskowitz P.D. – A VIEW OF INCENTIVES, STRATEGIES, AND MODEL TEHNOLOGIES FOR RECYCLING PHOTOVOLTAIC MODULES, Brookhaven National Laboratory, martie 2004 /10/ Fthenakis V.,Duby P., WangW. ş.a.- RECYCLING OF CdTe PHOTOVOLTAIC MODULES: RECOVERY OF CADMIUM AND TELLURIUM, Center for Life Cycle Analysis – Columbia University, New York, NY, 2008

Radu_Reciclare Panouri Fotovoltaice - ICPE

Recommend Documents