Publicitatea Inselatoare
Publicitatea se ocupă cu promovarea bunurilor , serviciilor , companiilor și ideilor , de cele mai multe ori prin mesaje plătite. Scopul direct ale acestor mesaje este stimularea dorin dorin țelor clienților potențiali, și form formarea area asoci asociaa țiilo iilorr pozit pozitive ive în legăt legătură ură cu produsul sau compania promovată, scop care este atins prin folosința metodelor de manipulare psihologică psihologică mai mult sau mai puțin subt subtilile. e. Vânzătorii văd reclama ca o parte constituentă a strategiei s trategiei generice de promovare a acestora. Alte componente ale promovării sunt reclamele reclamele,, re rela lațiiiile le publ publice ice,, vânzările personale și promovarea de vânzări. vânzări. Firmele nu trebuie să se limiteze la oferirea bunurilor sau servicilor de calitate. Ele trebuie să-i informeze pe consumatori în legătură cu avantajele acestora. Pentru aceasta, este necesar ca firmele să utilizeze în mod corespunzător instrumentele de promovare în masă ale publi publicită cității, promo promovării vării vânzăr vânzărilor ilor și rela țiilo iilorr publi publice. ce. Publicitatea o putem defini ca fiind orice formă plătită de prezentare și promovare impersonală a ideilor, bunurilor sau serviciilor prin mijloace de informare în masă ( ziare ziare,, reviste, programe de radio radio,, de televiziune și Internet Internet)) de către un sponsor bine precizat. Multe organizații folosesc folosesc publicitatea pentru a transmite unui anumit public mesaje referitoare la ele însele, la produsele și serviciile serviciile lor sau la modul lor de comportament, comportament, cu scopul de a determina un răspuns din partea acestuia. Răspunsul poate fifi de natură natură perceptuală perceptuală:: de exemplu, exemplu, consuma consumatorul torul î și formează anumite păreri în legătură cu un produs sau o marcă, ori acestea pot fi schimbate de către reclamă. El poate fi de natura comportamentală: de exemplu, consumatorul cumpără produsul sau sporește cantitat cantitatea ea cumparată. cumparată. La public publicitat itatee nu apelează apelează numai firme firme,, ci ci și organi organiza za ții cu scop scop neluc nelucrativ rativ si insti institu tu ții socia sociale, le, cum ar fi institu instituțiile filantro filantropice, pice, muzeele si organiza organizațiile relig religioase ioase care își promovează promovează cauza cauza în rândul unui public public divers. divers. Publicitatea este o bună metodă metodă de a informa informa și a convinge, cu scopul de a crea preferin preferințe pentru un anumit anumit produs produs sau de a-i motiva pe consumatori să consume un anumit produs.
Țările
Uniunii Europene cheltuiesc anual cu publicitatea aproximativ 45.4 miliarde ECU. Pe măsură ce recesiunea se apropie de sfârșit și economiile na ționale ale țărilor membre se înviorează, se prognozeză o creștere a cheltuielilor cu publicitatea în majoritatea țărilor Uniunii Europene. Sponsorii, cei care susțin financiar ac țiunile de publicitate, rămân precauți în privința utilizării optime a bugetului de publicitate, astfel încât să fie atinse obiectivele de comunicare propuse. Organiza țiile se ocupă de publicitate în diverse moduri. În cadrul firmelor mici și mijlocii de acestea se poate ocupa cineva din compartimentul comercial sau de marketing. În marile companii pot exista compartimente specializate, care să aibă drept atribu ții stabilirea bugetului publicitar, colaborarea cu agen ții de profil și derularea de acțiuni de publicitate prin poștă, expoziții cu vânzare și alte forme de care nu se ocupă agențiile respective. Obiectivele publicită ții se pot clasifica după scop: acela de a informa, de a convinge sau de a reaminti. Confruntate cu un mediu în continua dezvoltare și cu o concuren ță tot mai puternică intreprinderile și-au diversificat și multiplicat formele de realizare a publicității. Acestea pot fi grupate, în func ție de o serie de criterii validate de practică, astfel: a)În funcție de obiectivul vizat de mesajul publicitar , se disting publicitatea de produs(serviciu), care scoate în eviden ță caracteristicile acestuia, utilitatea lui în consum; publicitatea de marcă; publicitatea institu țională, axată pe intreprindere; b)În funcție de aria geografică de raspândire a mesajului , publicitatea poate fi locală, regională, na țională și interna țională; c)După destinatarul mesajelor publicitare se pot delimita: publicitatea destinată consumatorilor (utilizatorilor) finali, publicitatea destinată intermediarilor; d)După tipul mesajului difuzat, publicitatea poate fi de natură factuală și de natură emoțională; e)În funcție de efectul inten ționat , publicității i se poate atribui fie o acțiune directă, cu efect imediat, fie una întârziată, cu efecte ce urmează a se produce în timp.
f)După sponsor, publicitatea se diferențiază în func ție de agentul finanțator, care poate fi producatorul, intermediarul sau al ți agen ți economici. g)În funcție de influența exercitată asupra cererii, publicitatea poate fi destinată fie influen țării cererii primare, fie influen țării unei cereri selective, contribuind la deplasarea cererii pentru o anumită marcă. Publicitatea de informare
Publicitatea de informare este folosită în special atunci când se lansează pe piață o nouă categorie de produse. În acest caz, obiectivul îl constituie crearea unei cereri primare. Astfel, producătorii de aparate pentru compact-discuri i-au informat ini țial pe consumatori despre avantajele oferite de CD-uri în privin ța sunetului și comodității. Publicitatea de convingere Publicitatea de convingere devine tot mai importantă pe masură ce concurența se intensifică. În această situație, obiectivul firmei este acela de a crea o cerere selectivă. De pildă, când aparatele cu CD au fost acceptate de marea masă a consumatorilor, Sony a încercat să-i convingă pe aceștia că marca sa oferea cel mai bun raport calitate-preț. Publicitatea de convingere s-a transformat parțial în publicitate comparativă, prin care o firmă î și compară direct sau indirect produsul cu unul sau mai multe produse ale altor firme. Unul dintre cei mai frecven ți utilizatori ai publicită ții comparative se găsesc în industria automobilelor. În Marea Britanie, producătorul coreean Hyundai a încercat să sporeascä gradul de cunoaștere al mașinilor sale printr-o serie de eforturi sub sloganul : „Chiar și un ceainic are o garan ție mai mare decât un Rover“. Utilizarea publicită ții comparative este uneori riscantă, mai ales atunci când comparațiile nu sunt corecte și se transformă în denigrări la adresa mărcii rivale. Metoda respectivă este admisă în SUA și Marea Britanie, dar în unele țări europene ea este interzisă. În Belgia și Germania, publicitatea comparativă este considerată o formă de concurență neloială. Nici chiar relativ inofensiva reclamă la berea Carlsberg, purtând sloganul „Cea mai bună bere din lume“, n-a putut fi lansată în aceste țări. În mod similar, reclama cu sloganul „Ne străduim din răsputeri“ apar ținând
firmei Avis specializată în închirierea automobilelor, nu a fost admisă în Germania pentru că, deși nu s-a dat nici un nume, se presupunea că firma Hertz - numărul unu în domeniul respectiv era singurul concurent serios al acesteia. Eforturile de a elabora o directivă europeană care să armonizeze regulile existente la nivelul UE în privința publicității comparative au eșuat până în prezent. Dar până când va fi adoptată o astfel de directivă, firmele regionale care apelează la publicitate trebuie să respecte în continuare legislația și codurile na ționale. Acest stil de comunicare va exista probabil întotdeauna, sub o formă sau alta, deoarece publicitatea are, în esen ță, un caracter comparativ; în definitiv scopul celui care-și face publicitate este de a convinge consumatorul să raspundă la oferta sa și nu la oferta altuia. Publicitatea de reamintire
Publicitatea de reamintire este importantă pentru produsele ajunse în etapa de maturitate, pentru că ea men ține interesul consumatorilor față de produs. Reclamele costisitoare difuzate, de exemplu, de Coca-Cola la televiziune au scopul de a reaminti oamenilor despre existența sa, nu doar de a-i informa sau convinge. Publicitatea înşelătoare se poate referi la orice element susceptibil de a modifica comportamentul consumatorilor. Informaţiile incorecte sau omise se pot referi la: Operatorul economic (identitatea, calificarea etc. De exemplu – comercianţii nu pot spune că sunt membri ai unei asociaţii de comercianţi, dacă nu sunt), caracteristicile produselor sau serviciilor (disponibilitatea lor, natura lor, originea lor geografică sau comercială, metoda prin care au fost fabricate, caracteristicile, efectele, etc. - Exemplu – un comerciant nu poate afirma că un produs este organic dacă acesta nu respectă metoda producţiei organice), preţul (metoda determinării preţului, produsul sau serviciul la care se referă preţul, posibilele condiţii de respectat etc. Exemplu – comerciantul nu poate pune un preţ cu reducere fără ca acest lucru să fie menţionat). Deschideţi un ziar, daţi drumul la televizor, navigaţi pe Internet - veţi găsi peste tot pe cineva care vinde un produs.
Şi, bineînţeles, îi face reclamă încercând să vă convingă că veţi face cea mai bună alegere cumpărând acel produs. Publicitatea este o modalitate vitală pentru companii, pentru aşi face cunoscute produsele şi serviciile pe care le oferă. Totuşi, consumatorii trebuie să se ferească de companiile care încearcă să vândă produse sau servicii de slabă calitate sau care costă mai mult decât ar trebui. Publicitatea înşelătoare promovează produse sau servicii care par a veni dintr-o lume fantastică. Fiţi suspicioşi faţă de reclamele la produsele sau tratamentele care sunt prezentate drept cure eficiente şi rapide, mărturii care atestă "rezultate uimitoare" sau "transformări complete". Când reclamele conţin propoziţii de genul "tratamente miraculoase", "produse exclusive", "ingrediente secrete" sau "garantat că are efect", fiţi suspicioşi. Nu vă lăsaţi banii pe mâna unor persoane fără scrupule. Conform legii 148/2000, care defineşte publicitatea înşelătoare ca orice publicitate care în orice fel, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare orice persoană căreia îi este adresată sau care ia contact cu aceasta şi îi poate afecta comportamentul economic, lezându-i interesul de consumator sau care poate leza interesele unui concurent. Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România consideră că publicitatea trebuie să fie legală, decentă, cinstită şi bazată pe fapte reale, să fie realizată cu responsabilitate faţă de consumatori şi societate şi să respecte principiile generale ale competiţiei loiale acceptate în mediul de afaceri. Dacă observaţi o reclamă care nu respectă legea si, implicit, nu respectă consumatorul, nu ezitaţi să luaţi măsuri. Anunţaţi Asociaţia pentru Protecţia Consumatorilor din România sau Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor. Ajutând la expunerea unor astfel de reclame vă protejaţi pe dvs. şi contribuiţi la protejarea persoanele mult mai vulnerabile - copiii şi bătrânii. Legislaţia românească în vigoare, dar şi legislaţia UE, reglementează numeroase aspecte privind actul publicitar. Acestea variază de la forma şi conţinutul mesajului publicitar, care trebuie să respecte
anumite exigenţe, şi până la tipul actului publicitar. În acest sens, publicitatea înşelătoare este interzisă ca fiind, împreună cu publicitatea agresivă, practică comercială neloială. Chiar dacă publicitatea nu a provocat niciun prejudiciu consumatorului: este suficient să existe o posibilă influenţare a comportamentului său. Chiar dacă vânzătorul nu a avut intenţia de a înşela, este suficient ca publicitatea să dea o impresie greşită consumatorului şi să-i influenţeze comportamentul.Dacă publicitatea conţine indicaţii înşelătoare, consumatorul nu este obligat să probeze acest lucru. Sarcina probei este răsturnată în acest caz: vânzătorul va trebui să probeze că nu este vorba de publicitate înşelătoare. Directiva nr.84-450 privind apropierea dispoziţiilor reglementare şi administrative ale statelor membre în U.E., în materie de publicitate înşelătoare din 10 septembrie 1984 a Comunităţii Economice Europene defineşte publicitatea înşelătoare ca fiind: „orice publicitate care, într-un mod oarecare, inclusiv prin prezentarea sa, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare persoanele fizice sau juridice cărora li se adresează sau la care parvine şi care, datorită caracterului ei înşelător, poate să le afecteze comportamentul economic, sau care, din aceste motive, prejudiciază sau este susceptibilă să prejudicieze un concurent”.
