Profilajul Criminal in Investigatiile Criminalistice

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU” FACULTATEA DE DREPT PROGRAMUL DE STUDII: DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific Conf. univ. dr. Emilian Stancu

Student

Greta Coteanu

Bucureşti 2012

UNIVERSITATEA „NICOLAE TITULESCU ” FACULTATEA DE DREPT PROGRAMUL DE STUDII: DREPT

LUCRARE DE LICENŢĂ

DISCIPLINA

CRIMINALISTICÃ

TEMA

PROFILAJUL CRIMINAL IN INVESTIGA IILE CRIMINALISTICE CRIMINALISTICE

Coordonator ştiinţific Conf. univ. dr. Emilian Stancu

Student Greta Coteanu

Bucureşti 2012

CUPRINSUL LUCRĂRII DE LICENŢ Ã

Cuprins....................... Cuprins........................................ ............................... ............................ ............................... ............................... ............................ ..................................4 ....................4 Abrevieri........................ Abrevieri...................................... .............................. .............................. ............................. ........................................... ........................................... ...................5 ....5 Secț iunea iunea I........................ I......................................... ............................... ............................ ............................... ............................... ............................ .........................6 ...........6 1.1.Noțiuni introductive..................... introductive.................................... ............................... .............................. .............................6 ...............6 1.2.Comexiunea 1.2.Comexiunea criminalisticii cu alte domenii......................... domenii..................................7 .........7

Secț iunea iunea II............................ II.......................................... .............................. ............................... .......................,..... ........,..................... .....................11 .....11 2.1.Principiile identificãrii criminalistice......................... criminalistice....................................... ...................11 .....11 2.2Infracțiunea 2.2Infracțiunea de omor.............. omor............................. ............................... .............................. ............................ ..................13 ....13 2.3.Personalitatea 2.3.Personalitatea criminalului....................... criminalului........................................... .................................. .....................19 .......19 2.4.Tipurile de criminali.............................. criminali............................................ ............................ .............................. ..................20 ..20 2.5.Crima in serie.......................... serie......................................... .............................. ....................................... ...................................22 ...........22 Sectiunea III........................ III............................................ .................................. ............................... ............................... ............................ .......................25 .........25 3.1.Profilajul 3.1.Profilajul criminal............................. criminal........................................... .................................... ...................................... ...................27 ...27 Sectiunea IV.......................... IV............................................ .................................. ............................... ................................... .................................... .................30 .30 4.1.Studiu de caz............................ caz........................................... .............................. ....................................... ...................................29 ...........29 4.2.Cazul Râmaru-t atã atã şi fiu............................. fiu.......................................... ...........................................30 ..............................30 4.2.1.Râmaru –tatãl......................... tatãl.......................................... ............................... ............................ ........................30 ..........30 4.2.2.Râmaru –fiul........................... fiul........................................... .............................. ............................ .........................38 ...........38 Concluzii...................... Concluzii..................................... ............................. .............................. ............................... ............................. .......................................... .................................50 .....50 Bibliografie....................... Bibliografie........................................ ............................... ............................ ............................... ......................................... ...................................... ...............51 .51

ABREVIERI R eferiri la denumiri de acte normative, instanţe, hotărâri judecătoreşti

alin.

Alineat

c.

Complet

C.civ.

Codul civil

C.E.D.O.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

C.p.

Codul penal

C.p.p.

Codul de procedură penală

C.pr.civ.

Codul de procedură civilă

C. S. J., s. p.

Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală

C. Apel

Curtea de Apel

dec. civ.

decizie civilă

dec. pen.

decizie penală

I.C.C.J., s.p.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia penală

I.C.C.J., s.u.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite

J.

Judecătorie

T.

Tribunal

T. mun. Bucureşti

Tribunalul municipiului Bucureşti

SECŢIUNEA I

1.No iuni introductive

La sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX,odatã cu evoluția spectaculoasa a ştiințelor exacte, cei chemați sã serveascã justi ția sau sã formeze jurişti, s-au întrebat cum pot fi utile recentele descoperiri ştiin țifice pentru aflarea adevãrului, pentru identificarea fãptuitorului, dar şi cum trebuie sã fie efectuate actele de anchetã astfel încât sã serveascã dreptului.Aşa s-a ajuns la Criminalisticã, la ştiin ța investigãrii infracțiunilor sau a stabilirii stãrilor de fapt în procesul penal (Hans Gross).1 Aflarea adevãrului în procesul penal şi civil impune folosirea probelor ştiinț ifice,deoarece lipsa lor duce la o rezolvare incompletã a cauzelor judiciare.Pentru aflarea adevãrului şi pentru asigurarea unui grad sporit de obiectivitate în ceea ce privesc cercetrãrile,au existat multiple preocupãri de introducere de metode şi mijloace ştiinț ifice în instrumentarea atât cauzelor de naturã penalã cât şi cele de naturã civilã.Personalitãț i ce au contribuit la acest lucru si la apariț ia criminalisticii au fost:Hans Gross,A.Niceforo,A.R eiss,E.Goddefroy.Putem enumera şi din ț ara noastra astfel de personalitãț i,de exemplu:Prof.Mina Minovici-a înființ at Serviciul de identificare judiciarã,Dr.Ştefan Minovici a publicat in 1900 lucrarea „Falsuri în documente şi fotografia în serviciul justiț iei” etc. Au existat şi existã multiple lucrãri valoroase fãcute pe baza cercetãrilor de laborator şi a descoperirilor din domeniul criminalisticii.Ciminalistica este cea care pune la dispozi ția investigatorilor multiple instrumente necesare stabilirii adevãrului, existen ței infracțiunilor şi descoperir ii inculpaților. 1.De-a lungul timpului,au existat mai multe definiț ii ale criminalisticii însã,cea mai complexã este defniț ia coform cãreia:criminalistica este o ştiinț ã judiciarã, cu caracter autonom şi unitar,care însumeazã un ansamblu de cunoştin ț e despre metodele,mijlocele tehnice şi procedeele tactice,destinate descoperirii,cercetãrii infracț iunilor,identificãrii persoanelor implicate in savârşirea lor şi prevenirii faptelor antisociale.2 Criminalistica este o ştiinț ã ce are obiect propriu.

Principalele laturi ale obiectului de studiu ale criminalisticii sunt: 1

Emilian Stancu,Tratat de criminalisticã,(Editura Universul Jurudic 2010),pg 8 Emilian Stancu,Tratat de criminalisticã,(Bucureşti:Universul Juridic,2010),pg.28

2

a)elaborarea şi folosirea de metode şi mijloace tehnico-ştiinț ifice destinate cercetãrii urmelor infracț iunii şi probelor materiale desoperite în locul fatpei,în scopul identificãrii persoanelor sau obiectelor care le-au lucrat3; b)preluarea din alte domenii ale ştiinț ei (fizicã,chimie,medicinã legalã,antropologie, psihologie, matematicã, informaticã etc) şi adaptarea la nevoile specifice ,a unor metode şi mijloace de examinare,în vederea obț inerii probelor necesare cercetãrii in-fracț iunilor şi descoperirii fãptuitorilor.4 1.2.Obiectul criminalisticii şi conexiunea cu alte discipline .Obiectul criminalisticii face ca aceasta sã se remarce prin aportul sãu particular la aflarea adevãrului şi în acelaşi timp sã se şi evidenț ieze faț ã de celelalte ştiinț e juridice aflate în slujba justiț iei,cum ar fi:medicina legalã,psihologia judiciarã,chimia şi biologia judiciarã,ştiinț e de care este indisolubil legatã ca şi de ştiinț e precum:Dreptul Penal, Dreptul Procesual Penal şi Criminologia. Conexiunea cu dreptul penal este reprezentatã de perspectiva realizãrii scopului fundamental al Dreptului Penal,”apãrarea valorilor şi relaț iilor sociale esenț iale ale societãț ii”.5 Criminalistica are rolul descoperirii faptelor prevãzute de legea penalã, de cercetare şi interpretare a urmelor acestora, precum şi identificarea autorilor infracțiunilor. În ceea ce priveşte legãtura dintre Criminalisticã şi Dreptul Procesual Penal,este suficient de stransã,numai cã cea din urmã are ca obiect “studiul normelor juridice procesual penale şi al raporturilor juridice regelementate de acestea” 6,procesul penal în sine.Acest lucru determinã ca orice activitate specificã Criminalisticii,sã respecte normele Codului de Procedurã Penalã. Conexiunea Criminalisticii cu Criminologia reprezintã un ajutor pentru combaterea şi prevenirea fenomenului infracț ional,însã şi de aceasta datã existã aspecte ce diferenț iazã aceste discipline şi anume:”criminologia studiazã starea dinamincã şi cauzele criminalitãț ii în scopul iniț ierii de mãsuri destinate prevenirii sau combaterii faptelor ilicite,în timp ce Criminalistica elaboreazã metode de descoperire şi cercetare a infracț iunilor ,a urmelor acestora,precum şi de identificare a infractorilor.” 7 O altã disciplinã cu care criminalistica are o legãturã foarte strânsã este Medicina legalã,cea din urmã aflându-se la graniț a dintre ştiinț ele medicale şi justiț ie.Medicina legalã este cea care oferã justiț iei probele medicale obiectivate ştiinț ific,acestea din urmã fiind numite expertize.Epertiza medico-legalã capatã în justiț ie valoarea de probã

3

I.Anghelescu, Tratat practic de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti 1976),pg 15 .Anghlescu,op.citatã,pg 15 55 C.Bulai ,Drept Penal,Partea Genarala ,Ed.Şansa,Bucureşti,1999,pg.44. 6 Ion Neagu,Drept Procesual Penal-partea generalã,(Editua Universul Juridic 2010) 7 Emilian Stancu,Tratat de criminalisticã,(Bucureşti:Universul Juridic,2010),pg.33 4

ştiinț ificã obligatorie în infracț iunile contra sãnãtãț ii,a bunelor moravuri sau a stabilirii stãrii psihice a infractorului.8 Medicina are 4 domenii de activitate,însã cel care are legãturi strânse cu Criminlanistica,este expertiza pe cadavru sau tanatologia medicalã,deoarece este domeniul care se ocupã cu studiul mor ț ii,precizând diagnosticul de moarte,mecanismul mor ț ii(tanatogeneza) şi de asemenea cauzele medicale ale mo r ț ii.Acestea sunt cele ce diferenț iaza formele juridice ale mor ț ii ( omor , accident , sinucidere). În studiul mor ț ii,medicina legalã se ocupã în principal de mor ț ile violente, mor ț i produse de agenț i traumatici (mecanici , fizici , chimici , biologici) ,mor ț ile suspecte care se situeazã la limita dintre mor ț ile violente şi neviolente,cum ar fi moartea subitã,mor ț ile survenite în arest sau în detenț ie,decesele la naştere. 9

§2.Psihologia judiciarã este şi ea una din disciplinele cu care Criminalistica are o strânsã legaturã.Aceasta este o disciplinã formativ-aplicativã şi de culturã profesionalã a magistratului în statul de drept.În ceea ce priveste rolul psihologiei judiciare pe terenul dreptului,acesta este determinat de raporturile naturale,interumane,cu con ț inut şi motivaț ie psihologicã,interesele oamenilor fiind determinate de motivaț ii şi scopuri,energizate de mobilizarea voinț ei fizice şi psihice a agenț ilor de drept,precedate sub aspect cognitiv de mai mult sau mai pu ț in complexela procese de deliberare sub aspectul prevederii şi anticipãrii urmãrilor. Psihologia judiciarã are anumite coordonate precum: a)definirea obiectului de referintã,analiza psihologicã a actului infracț ional-algoritmul infracț ional-din perspectivã exploratorie (scena crimei-perspectiva psihologicã asupra interpretãrii comportamnetelor umane cu finalitate ciminogenã-personalitatea fãptuitorului şi amprenta sa psiho-compotamentalã-profiler -crime), b)problema psihologicã a mãrturiei şi martotului,analiza psihologicã a interogatoriului judiciar,domeniul investigarii erorii judiciare,psihologia judecãț ii,comportamentul simulat, psihologia detenț iei,conduitele dizarmonice, problematica psihologicã a actului de administrație publicã. c)elaborarea procedeelor şi regulilor tactice de efectuare a actelor de urmãrire penalã,în vederea aşezãrii pe baze ştiinț ifice a întregii activitãț i de cercetare penalã.

8

9

Conf.univ.dr.DRUGESCU Natalia Medicina legala ,pg 4

Op cit

d)elaborarea şi perfecț ionarea cadrului metodologic de cercetare a diferitelor genuri de infracț iuni (în funcț ie de natura faptei şi modul de operare folosit la sãvârşirea ei),prin studierea şi generalizarea practicii pozitive a organelor judiciare 10; e)elaborarea şi folosirea unor metode şi mijloace tehnico-tactice de naturã sã previnã sãvârşirea infracț iunilor sau producerea urmãrilor acestora 11; f)evidenț ierea cauzelor şi condiț iilor care au generat ori favorizat sãvârşirea infracț iunilor şi propunerea de noi mãsuri – inclusiv în domeniul legislativ- pentru prevenirea şi combaterea patelor anti-sociale 12; g)asigurarea unui grad sporit de operativitate şi eficienț ã în descoperirea şi probarea fa ptelor penale,în identificarea şi prinderea fãptuitorulor 13. Criminalistica foloseşte atât metode proprii de cercetare,cum ar fi : cãutarea , descoperirea ,ridicarea, fixarea, ambalarea, interpretarea umelor şi mijlocelor materiale de probã;efecturea,experimentelor, realizarea portretului robot al fãptuitorului, organizarea şi efectuarea mãrcilor criminalistice şi multe altele, dar şi metode preluate din alte domenii ale ştiinț ei,cum ar fi : metode generale de cunoaştere comune mai multor ştiințe), observația, analiza şi sinteza, inducția şi deducția etc.), metode antropologice, holografia, calculul probabilitãților si multe altele. În ceea ce priveşte sistemul criminalisticii,aceasta este compusã din 3 pãr ț i distincte:tehnica criminalisticã,tactica criminalisticã şi metodologia criminalisticã. Tehnica criminalisticã-elaboreazã ansamblul de metode şi mijloace ştiin ț ifice destinate cãutarii,descoperirii, fixãrii, interpretãr ii şi examinãrii urmelor infracț iunii şi mijloacelor materiale de probã,în scopul identificãrii fãptuitorilor , şi a obiectelor folosite la sãvârşirea infracț iunilor ori a celor care au legãturã cu fapta cercetatã. 14 Tehnica criminalisticã cuprinde: fotografia judiciarã, filmul şi traseul judiciar, traseologia judiciarã, dactiloscopia, balistica judiciarã, cercetarea criminalisticã a documentelor , portretul robot, identificarea cadavrelor şi persoanelor ci identitate necunoscutã, înregistrarea penalã şi miscãrile criminalistice.15 Tactica criminalisticã elaboreazã regulile ,metodele şi procedeele ştiinț ifice pentru efectuarea activitãț ilor de urmãrire penalã,în baza dispoziț iilor legii procesual- penale şi a practicii pozitive a organelor judiciare.

10

I.Anghelescu, Tratat practice de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti 1976),pg 15 I.Anghelescu, Tratat practice de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti 1976),pg 15 12 I.Anghelescu, Tratat practice de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti 1976),pg 15 13 I.Anghelescu, Tratat practice de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti 1976),pg 15 11

14 15

Florin Ionescu,Criminalistica,Edit.Bucureşti 2007,pg 23

Ibidem

Metodologia criminalisticã elaboreazã legile specifice cercetãrii diferitelor tipuri de infracț iuni în raport cu natura, modul de operare şi urmarile lor şi în conformitate cu dispoziț iile normelor penale şi procesual penale. Actul infracț ional din perspectiva exploratorie ca expresie dinamică a comportamentelor criminogene suferă impactul interpretării sale din perspectivă psihoexploratorie, de aceea scena crimei for ț eazã componenț a psihologicã a omului legii (procuror, judecãtor de instrucț ie, organ de urmãrire penalã) sã interpreteze motivaț iile, intenț iile, habitudinile, raționamentele, logica, sensul, organizarea conduitelor, în ideea conturãrii profilului psihologic ,”amprenta comportamentalã” aptã schițãrii unei galerii de potențiale portrete ale personalitãții pretabililor incluşi în cercurile de suspecți.

SECŢIUNEA a-II-a

2.1

Existã multiple principii care guverneazã identificarea criminalisticã şi de asemenea ajutã la concluziile rezultate la examinare.Existã 3 principii şi acestea sunt: 1) Principiul identitãț ii-acesta lanseazã teoria conform cãreia orice obiect al lumii materiale este unic, datoritã caracteristicilor particulare şi ansamblului de însuşiri atât calitative, cât şi cantitative.Este un principiu cu carater ştiinț ific, care ajutã atât la identificarea dar şi neidentificarea unei persoane, unui obiect etc. 2) Principiul stabilitãț ii relative a caracteristicilor identificatoare-pentru a se stabili identitatea obiectului, trebuie sã se facã o compara ț ie între acel obiect şi urmele lãsate la locul faptei.Comparaț ia trebuie fãcutã cât mai recent de momentul infracț iunii,deoarece odatã cu trecerea timpului urmele lãsate suferã modificãri mai mici sau mai mari, iar acest lucru poate îngreuna comparaț ia şi poate determina un rãspuns eronat. În funcț ie de capacitatea de modificare acestea sunt: obiecte care nu suferã modificãri şi se numesc nemodificabile (ex: structura desenului papilar);obiecte relativ modificabile (scrisul de mânã) şi modificabile (tapla încãlț ãmintei prin purtare).16 3) Principiul reflectivitãț ii caracteristicilor identificatoare.Acest principiu evidenț iazã capacitatea obiectelor de a-şi imprima caracteristicile generale,dar şi cele particulare pe suprafaț a sau în masa altor obiecte, dar şi capacitatea de a oglindi cât mai fidel aceste caracteristici.17 Obiectele identificãrii criminalistice sunt obiecte scop -obiecte creatoare de urmãşi obiecte identificatoare – sunt reprezentate de urmele obiectului scop. Identificarea criminalisticã se face respectându-se anumite etape: a)identificarea de gen; b)identificarea individualã. a)identificarea de gen reprezintã încadrarea într-o anumitã categorie a obiectului. Întai se stabileşte categoria din care obiectul face parte, urmând clasa, grupul şi subgrupul din care obiectul face parte.Cu cât se restrâng mai mult grupele cu atât este mai mare posibilitatea identificãrii obiectului. 16 17

Florin Ionescu,Criminalistica,Edit.Bucureşti 2007,pg 31 Florin Ionescu,Criminalistica,Edit.Bucureşti 2007,pg 31

b)identificarea individualã-reprezintã obiectul major al identificãrii criminalistice şi constã în stabilirea concretã a obiectului sau ființ ei cãutate.Importante în identificarea individualã sunt caracteristicile şi interdependenț a dintre ele.18 Din acest punct de vedere ne intereseazã mobilul faptei.Acesta în cazul infracț iunilor ajutã la stabilirea cercului de suspecț i în vederea identificãrii infractorului.Pentru a se ajunge, însã, la infractor se foloseşte identificarea de gen, mai întâi stabilindu-se relaț ia cu vecinii, apoi cea cu colegi de serviciu, urmând prietenii şi rudele, concurenț a cât şi relaț iile infracț ionale şi extraconjugale. În România, cele mai multe omoruri se comit în mod spontan din cauza alcoolului, rãzbunãrii, geloziei, jafurilor, drogurilor. Întrebarea pe care şi-o pun cel mai des analiştii este: dacã ,,violenta ucigaşã se poate naşte dintr -o ființã umanã relativ umanã”. 19 Criminalitatea ca fenomen social a apãrut odatã cu structurarea primelor comunitãți, atunci când s-au impus norme şi a existat morala, fiint studiatã în ultimele douã secole.Morala a fost studiatã de criminologi precum: -Caesare Baccaria - a pus accentul foarte mult pe aspectul psihologiei judiciare; -Cesare Lombroso-este adeptul teoriei :„infractorului înnãscut”; -Enrico Ferri - jurist şi om politic, este considerat întemeietorul „criminologiei sociologice”; -Rafaelle Garofalo - jurist italian; -Franz von Liszt - cerectãtor german, dorea introducerea antropologiei criminale, psihologiei criminale şi statisticii criminale într-o ştiințã totalã a dreptului penal. În cadrul criminalitãții, infracțiunea reprezintã obiectul cercetãrii acesteia ca fenomen social, având identitate şi particularitãți proprii. Infractorul datoritã condițiilor bio-psiho-sociale, care îl fac pe om sã încalce legea, reprezintã şi el un obiect al cercetãrii criminologice Cel care interpreteazã aceste aspecte este un profesionist investigator ce poartã denumirea de expert psiholog.El este solicitat pentru: 1)a reproduce ajutat de propria imaginaț ie împrejurãrile şi acț iunile derulate de fãptuitor, oferind organelor de urmãrire penalã “fimul crimei “ în viziunea sa; 20

18

Florin Ionescu,Criminalisticã,Edit.Bucureşti 2007,pg 35 Asociația Criminaliştilor din România,Realitãți şi perspective în criminalisticã ,pg 43

19 20

Tudorel Butoi, Psihologie judiciarã-curs universitar ,(Bucuresti,Editura România de Maine 2003),pg 318

2)a-şi imagina profilul fãptuitorului,oferind organelor de urmãrie penalã “amprenta psihocomportamentalã” ;21 3)a anticipa „comportamentul urmãtor pretabil”, contracarând pentru viitor “mişcarile” autorului intuirea versiunilor optime cu grad rezonabil de credibilitate în identificarea acestuia.22 Toate acestea fac obiectul psihologiei judiciare din perspectiva impactului interdisciplinarităţii sale cu criminalistica clasică, pe coordonatele unei idei îndrăzneţe: „psihocriminalistica”.23 Orice om are dreptul la viaț ã, libertate, la inviolabilitatea persoanei iar aceste drepturi sunt protejate prin lege şi anume prin “Declaraț ia Universalã a Drepturilor Omului”, adoptatã la 10 decembrie 1948 la Adunarea Generalã a O.N.U. Dreptul la viatã existã încã din momentul conceperii.Orice vãtãmare a acestor drepturi este pedepsitã prin lege.

Omorul este o infraț iune contra vieț ii omeneşti şi investigarea sa pr esupune un caracter organizat, deoarece nu este permisã omiterea nici unui amãnunt oricât de neînsemnat ar pãrea acesta, chiar dacã infractorul şi-a mãrturisit fapta cu lux de amãnunte. Omorul poate fi clasificat astfel:  

Omorul simplu Omorul calificat

a)cu premeditare; b)din interes material c)asupra soț ului sau a unei rude apropiate; d)profitând de starea de neuputinț ã a victimei de a se apãra; e)prin mijloace ce pun în pericol viaț a mai multor persone; f)în legaturã cu îndepinirea sarcinilor de serviciu ale victimei; g)pentru a se sustrage sau a sustreage pe altul de la urmãrire sau arestare,ori de la executarea unei pedepse; h)pentru a înlesni sau a ascunde savâşirea altei interacț iuni; 21

Op.citata,pg 318 Op.citata,pg 318 23 Op.citata,pg 318 22

i)în public.24 



 

Omorul deosebit de grav : a)prin cruzimi; b)asupra a douã sau mai multe persoane; c)de cãtre o persoanã care a mai sãvârşit un omor; d)pentru a savârşi sau a ascunde savâşirea unei tâlhãrii sau piraterii; e)asupra unei femei gravide; f)asupra unui magistrat, poliț ist, jandarm sau asupra unui militar în timpul sau în legãturã cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale acestora. 25 Pruncuciderea-uciderea unui nou-nãscut, savârşitã imediat dupã naştere de cãtre mama aflatã într-o stare de tulburare pricinuitã de naştere. 26 Uciderea din culpã-omorul sãvarşit farã intenț ie.27 Lovirile sau vãtãmãrile cauzatoare de moarte ca infrac iune praeterinteț ionatã, care presupune o intenț ie asupra faptei iniț iale si culpa asupra rezultatului mai grav produs 28.

Literatura de specialitate în sens clasic, de exemplu pentru omoruri, a evidenţiat o grilă de exigenţe căreia trebuie să-i răspundă investigarea ştiinţifică a acestui gen de infracţiune.Sunt 7 intrebãri fundamentale la care trebuie sã se rãspundã în activ itatea de investigare, şi anume: ce faptã s-a comis?, unde?, când?, cum?, în ce scop?, cu ce mijloace?, cine a comis-o?.Uneori este necesara şi identificarea victimei. 1.Ce faptã s-a comis?

Acest lucru este determinat de medicul legist pentru cã el este cel care face auto psia cadavrului şi interpreteazã rezultatele de laborator anatomopatologice.Stabilirea naturii mor ț ii ajuta la identificarea criminalului.Din punct de vedere medico-legal moartea poate fi:naturalã, patologicã, lentã, rapidã, subitã, prin inhibiț ie, violentã.Fiecare moarte are cauzele ei,iar omorul poate fi savârşit atât prin acț iune (împuşcar e, otrãvire, sufocare, lovire etc) cât şi prin inacț iune(autorul nu îndeplineşte un act la care era obligat prin lege 2.Unde s-a comis fapta?

Acest lucru trebuie stabilit, pentu a determina dacã locul unde se afla cadavrul coincide cu locul unde s-a comis infracț iunea.Acesta din urmã fiind cel mai important, deoarece el ii ajutã pe investigatorii sã afle date despre identificarea criminalului, a complicilor, dacistat, modul în care infractorul a comis infracț iunea, mijlocele folosite 24

Cod Penal,Art 175 Cod Penal,art 176 26 Cod Penal,art 177 27 Cod Penal,art 178 28 Cod Penal,art 183 25

pentru a transporta victima, drumurile parcurse atât de victimã, cât şi de infractor, relaț iile existente dintre ei, scopul infracț iunii, dar şi motivul.Locul sãvârşirii omorului este cel mai bogat în urme. 3.Când s-a comis omorul?

Stabilirea timpului comiterii faptei prezintã o importanț ã deosebitã atât pentru asigurarea probaț iunii şi demontãrii alibiului fabricat de criminal, cât şi pentru încadrerea juridicã a omorului în forme clificate prevãzute de art.175 C.Pen.29

4.Cum s-a savârşit fapta?

Acest lucru ajutã la încadrarea corectã a faptei (cf.art 175 C.Pen ,art. 176 C.Pen.) şi pentru a determina dacã fapta a fost sãvârşitã cu premeditare sau nu.De asemenea, stabilind tipul de omor :din interes material, pentru a înlocui sau ascunde sãvârşirea unei alte infracț iuni, prin cruzimi ajutã la determinarea personalitãț ii infractorului. 5.Cu ce mijloace s-a comis omorul?

Mijloacele sunt determinate de tipul de infracț iune : asifixie, împuscare, spânzurare, orãvire etc. 6.Mobilul sãvârşirii faptei Mobilul sãvârşirii faptei interesezã atât pentru stabilirea cercului de suspecț i cât şi pentru identificarea autorului şi încadrarea juridicã a faptei.Pentru a ajunge la autor trebuie sã se stabileascã cercul de rela ț ii de la vecini, colegi de serviciu, prieteni, rude, concurenț ã, pânã la relaț ii extraconjugale sau de naturã infracț ionalã.30 7.Cine a comis omorul?

Aceasta este cea mai importantã întrebare deoarece investigarea criminalisticã are ca obiective principale identificarea autorului faptei şi probarea vinovaț iei acestuia.Este cea mai importantã întrebare.Subiectul activ al infracț iunii poate fi orice persoanã. Infracțiunea poate avea mai mulți subiecți activi, iar in acest caz trebuie stabilitã participația şi vinovãția fiecãruia.Participarea mai multor persoane poate fi indicatã de factori precum:existența mai multor urme de mâini, picioare sau chiar dupã numarul leziunilor gãsite pe cadavrul victimei. Existã şi cazuri cu autori prezumtivi, chiar dacã aceştia recunosc sau nu fapta comisã.Pentru a afla însã cu exactitate se va proceda la examinarea amãnunțitã a imbrãcamintei şi a corpului pentru a se descoperii diverse urme cum ar fi petele de sânge, fire de pãr, spermã ori leziuni ca urmare a luptei cu victima.În regim de 29

Asociația Criminaliştilor din România,Realitãți şi perspective în criminalisticã ,pg 36 Asociația Criminaliştilor din România,Realitãți şi perspective în criminalisticã ,pg 43

30

maximã urgențã se vor verifca şi alibiurile spuse de fãptuit or, pentru cã nu este exclus ca acesta sã aibã înțelegeri prealabile cu acele persoane. Se impun , de asemenea, simultan perchezițiile la domicilii, locuri de muncã, ale suspecților, cât şi ale victimei pentru a se descoperii diverse probe, cum ar fi acte ce dovedesc existența unor relații cu victime, obiecte, urme bilogice etc. Existã posibilitatea ca autorii crimelor sã nu fie cunoscuți, iar în acest caz se vor executa portrete robot, care vor fi date împreunã cu anumite semnalmentele date de martori la audieri, mass-mediei. În cazul în care fãptuitorii au dispãrut, ei vor fi dați în urmãrire generalã, cu mențiunea cã urmãrirea penalã a fost începutã de cãtre procuror.Fotografii cu fãptuitorii şi anumite caracteristici ale acestora sunt publicate. Dacã omorul a fost comis prin cruzimi,în cercul de suspecți vor intra persoane ce suferã de boli mintale şi în acest caz se apeleazã la anumiți specialişti pent ru a se construi profilul psiholgic sau psihiatric al fãptuitorului, acesta putând fi chemat şi la locul crimei în anumite condiții, deoarece locul infracțiunii poarta „amprenta” personalitãții fãptuitorului. Criminalii psihopați trebuie tratați într-un mod deosebit.Un omor deosebit de grav, cu provocarea de rãni multiple asupra unei victime decedate sau pe cale de a deceda, scoate la ivealã anumite caracteristicii ale atacatorului.El este agresiv şi dã impresia cã nu se mai poate opri.Astfel, psihoticii, sunt cei care ucid cu furie, reacționând la amenințãri imaginare, crezându-se în legitimã apãrare.Vocile pe care ei le aud îi îndeamnã sã facã anumite fapte, cum ar fi mutilarea victimei, confundând-o cu cineva din anturaj. Psihoticii, schizofrenicii, maniacii sunt capabili de omoruri deosebit de grave, iar acțiunile lor au de cele mai multe ori izvorul în experiențele traumatice din copilãrie:psihozã, leziuni cerebrale, abuz fizic, prostituție şi pornografie.De aceea criminalistul trebuie sprijinit de psihiatru, neurolog şi psiholog în întelegerea cauzelor şi a modului în care fãptuitorii au acționat. Cele 7 intrebãri ajutã exper ț ii sã facã un profil psihologic al infractorului împreunã cu o clasificare a victimelor. Delictele şi crimele comise prin violenț ã (omor, viol, jaf, tâlharie, vãtã -mãri corporale şi leziuni fizice etc) sunt fapte deviante,antisociale comise de anumiț i indivizi.Aceste infracț iuni sunt cele în care profilul psihologic a avut rezultate extraordinare, chiar dacã s-au soldat cu decesul victimei sau nu. O definiț ie foarte uzitată a profilului psihologic, este cea a lui Vernon Geberth: „profilul psihologic este o încercare elevată de a furniza anchetatorilor informaț ii

specifice despre un autor necunoscut ce a comis o infracț iune dată, proces bazat pe cercetarea atentă a locului faptei, victimologie și teoriile psihologice cunoscute." Infractorul face obiectul cercetării criminologice datorită condiţiilor bio- psihosociale care îl determină pe om să încalce legea..Persona care încalcă legea este considerată un eşec al procesului de socializare ,educare, dezvoltare biologică normal. Studiile aratã cã fiecare infracț iune prezintã particularitãț ile ei,iar crimele comise cu violenț ã şi agresivitate prezintã anumite particularitãț i, comparative cu alte crime,şi anume: -factorii de personalitate, comportamentul agresiv denotã uneori frustrare; -fãptuitorii sunt conduşi de impulsuri de moment; -comiterea infracț iunilor este determinatã de gradul de culturã scazut, neintegrarea în familie; -un alt factor este reprezentat de consumul de alcool,o cauzã des întâlnitã în România; -marginalizarea individului; -între autor şi victimã existã relaț ii care implicã agresiunea; -lovirea, sechestrarea, şantajul sau constrângerea fac parte din mijloacele utilizate de infractor.; -mobilurile infractorului sunt:jaf, rãzbunare, gelozie, satisfacerea unor instincte sexuale sau materiale.Mobilul este un factor afectiv ce determinã comportamentul criminalului. În funcț ie de mijloace, forme de manifestare şi altele existã mai multe tipuri de vioenț ã şi agresivitate.Acestea sunt: -violenț a primitivã,de regulã ocazionalã, accidentalã, întâmplatoare, caracterizatã prin reacț ii necontrolate şi explozive ale unor indivizi, reacț ii generale şi favorizate de o serie de ocazii criminogene; -violenț a pasionalã, generazã de mobiluri ca rãzbunarea, gelozia, umilirea, caracteristicã indivizilor ce masnifestã sentimente egocentriste şi autiste sau care dovedesc o

instabilitate emoț ionalã şi o diminuare sensibilã a mecanismelor voluntare de autocontrol şi autoreglare; -violenț a utilitarã,genereazã mobiluri ce urmãresc profitul ,interese materiale, bunuri şi servicii,întâlnitã în delictele de furt cu violenț ã, jaf şi tâlhãrie; -violenț ã pseudojustiț iarã, genereazã mobiluri şi scopuri ce urmãresc repararea prejudiciului şi pedepsirea autorului omorului,violului sau jafului de cãtre un grup sau o comunitate ce substituie justiț iei legale; -violenț a raț ionalã,caracteristicã crimei organizate şi activitãț ilor desfãşurate de organizaț iile criminale, având ca finalitate obț inerea de profituri ilicite, la cote mari. 31 De asemenea,existã teorii cu privire la fenomenul criminal, şi anume: -teoria psiho-biologicã; -teoria psiho-moralã; -teoria psiho-socialã. 2.3.Personalitatea criminalului Personalitatea criminalã este compusã din urmatoarele elemente: 1)egocentrismul-reprezintã „raportarea la sine însuşi”; 2)labilitatea-reprezintã instabilitatea; 3)agresivitatea-reprezintã un element de naturã psiho-socialã; 4)indiferenț a afectivã-reprezintã egoismul şi rãceala faț ã de aproape. Aceste trãsãturi psihice trebuie privite ca un tot unitar şi nu separat, deoarece împreunã formeazã caracterul personalitãț ii criminale.

31

BANCIU Dan,M.RÃDULESCU Sorin, Sociologia Crimei si Criminalitatii (Editura Casa de culturã şi presa „ŞANSA” SRL Bucureşti ,1996) pg 193.

Perosonalitatea criminalã a fost creatã de cãtre Jean Pinatel, acesta considerând cã fiecare comportament criminal este reprezentat de„trecerea la act”care consituie elementul decisiv. Analiza psihologicã a actului infracțional constã în analizarea modului în care a acționat subiectul activ, modul în care s-a pregãtit, modul în care a sãvârşit infracțiunea şi atitudinea post-infracționalã, deoarece în aceste acțiuni psihicul infractorului se manifestã.Elementele psihicului infractorului sunt:inteligența, afectivitatea şi voința. Personalitatea infractorului este studiată din perspectivă sinergică, implicând: a)cercetarea clinică pentru reconstituirea antecedentel or personale şi patologice ale subiectului (aici intră şi excluderea simulării prin testul de biodetecţie); b) examinările paraclinice având ca rol principal probarea şi obiectivarea diagnosticului clinic, precum şi de aprofundare a etiopatogeniei unor tulburări (aici intră ample investigaţii de laborator, radiologice, electroencefalografice); c) investigările biogenetice având ca premisă rolul factorilor ereditari în structurarea personalităţii, iar ca scop identificarea concretă a factorilor de ereditate; d) interpretarea neurofiziopatologică pentru explorarea cauzalităţii manifestărilor agresive de comportament cu răsunet antisocial, legate de condiţiile biopsihologice care le exacerbează sau declanşează; e) cercetarea sociologică vizând două obiective: în primul rând, reconstituirea structurii personalităţii delicventului şi a modului în care au fost soluţionate şi, în al doilea rând, orientarea asupra posibilităţilor de reechilibrare şi reinserţie socială; f) rezolvarea medico-legală, adică furnizarea datelor medicale obiective pe baza cărora se concluzionează asupra stării de imputabilitate(conştiinţă, discernământ).32

32

Tudorel Butoi, Psihologie judiciarã-curs universitar ,(Bucuresti,Editura România de Maine 2003),pg 321

2.4.Tipurile de criminali

Profilingul este o metodă de identificare a autorilor crimelor, pe baza analizei naturii infracţiunii şi a modului în care a fost săvârşită. Din alegerile pe care criminalul le-a făcut înainte, în timpul şi după săvârşirea infracţiunii se pot determina diferite aspecte ale personalităţii sale. Aceste informaţii sunt coroborate cu alte detalii relevante şi cu probele fizice descoperite la locul faptei, iar apoi sunt comparate cu caracteristici cunoscute ale diferitelor tipologii de personalitate, dar şi cu cele ale tulburărilor psihice, pentru a putea contura astfel o descriere a autorului cu care se poate lucra în mod practic. Originile profilingului pot fi descoperite la începutul Evului Mediu, când inchiziţia încerca să facă „profilul psihologic” al ereticilor. Jacob Fries, Cesare Lombroso, Alphonse Bertillon, Hans Gross şi alţii şi-au dat seama de potenţialul profilingului în anii 1800, chiar dacă cercetările lor sunt astăzi considerate a fi pline de prejudecăţi, reflectând influenţele timpurilor respective. Conform teoriei,existã infractori organizati şi dezorganizați. Infratorii organizați sunt cei care acționeazã cu premedit are.Acest tip de infactor are caracteristici precum:inteligența peste medie , este viclean şi metodic.Crima lui este gânditã cu foarte multã atenție şi este comisã in afara zonelor cu ca re are legãturi,cum ar fi:zona în care locuieşte,zona în care are locul de muncã.Organizarea este ajutatã de fantezie şi ritual,având predilcție pentru victime pe care nu le cunoşte, dar în acelaşi timp cu care are trãsãturi comune.Infractorul este sociabil, stãpâneşte arta dialogului, este stapân pe sine, încrezator în forțele sale, chiar şi când este anchetat este sigur pe el.Frecvent acest tip de criminali iau obiecte de la victimã sau merg la locul crimei pentru a retrãi acel moment care îi face sã retrãiascã fantezia, însã fãrã sã lase dovezi în urmã.El deț ine un control sexual asupra victimei.Arma este a sa iar locul în care este gãsita victima nu este şi cel in care s-a comis infracțiunea.Infractorul organizat a fost în copilãrie agresiv, obraznic, copil problemã, lucru care se poate observa şi la maturitate, deoarece devine un om cu atitudini sfidãtoare, care pãrãseşte foarte repede locurile de muncã, deşi are calificare, deoarece este o persoanã conflictualã.Cautã sã aibã compania unor persoane, de aceea grupul îi oferã o stare bunã, se simte în largul sãu, deşi îşi subestimeaza oamenii din jurul sãu, începând cu oamenii de rând şi terminând cu polițişti, experți şi alte persoane calificate, deoarece considerã ca el este cel mai bun, singurul care poate gãsi soluții la toate.Este o persoanã egocentristã, fãrã sentimente de onoare, milã sau remuşcãri.Are relații multiple, dar de scurtã duratã.Îşi exteriorizeazã uşor trãirile şi sentimentele.Este paranoic, persuasiv,

seducãtor fiind un masochist pe suport sexual erotic.Cu privire la crimele sale, se poate spune cã este capabil sã le perfecționeze conform famteziilor sale, având la îndemânã toate elementele de care are nevoie, cum ar fi:sfori, legãturi etc.Locul faptei relevã organizare , gândire, repetabilitate. Când sãvârşeşte infracțiunea de viol şi nu a ucis victima, aceasta rãmâne traumatizatã, este amenințatã cu moartea pentru a nu depunde plângere împotriva agresorului.Dacã, însã a dus crima la bun sfârşit, cadavrul victimei etse mutat de la locul faptei, desfigurat, tranşat sau macerat.Crima se produce lent pentru a trãi sentimentul de satisfacție iar apoi urmãreşte evenimentele ulterioare crimei în mass-media.De obicei crima de acest gen apare pe fondul unor traume personale exacerbate, cum ar fi concediere, pãrãsirea de cãtre partener etc. Infractorii dezorganizați sunt cei care acționeazã fãrã premeditare, spre deosebire de cel organizat, are inteligenț a sub medie, este un singuratic, necãsãtorit, traind cu mãtuşã, unchi sau altã rudã.Unii sunt descrişi chiar ca fiind inadaptați social care fac munci necalificate şi pãstreazã cu greu slujbele.Cariera lui este sortitã eşecului ca şi viața personalã, trãieşte în izolare şi este lipsit de educație.Este genul de persoanã care acționeazã impulsiv, fiind stângaci, stârneşte imediat suspiciuni anturajului şi persoanelor cu intuiție şi simț psihologic.Spre deosebire de criminalul de tip organizat, el nu are o pãrere bunã despre sine, considerându-se de multe ori mizerie fizicã, fapt care îl deteminã sã renege societatea.Nu se exteriorizeazã. Parcurge distanțe mari pe jos sau cu mijloc de transport, iar dacã posedã autoturism, acesta este neîngrijit, murdar şi dezordonat precum proprietarul sãu, lucru ce denotã şi modul dezorganizat de a ucide.El nu acționeazã cu premeditare, alegându-şi victima din zona sa şi neavând relații sexuale în adevãratul sens al cuvântului.El işi mutileazã victima, o rãneşte în exces şi îndeplineşte alte acte sadice abia dupã ce omoarã victima, o depersonalizeazã, o ignorã, o disprețuieşte.Nu transportã victima în alt loc, dar o poate aşeza intr-un mod semnificativ pentru el.Lasã foarte multe urme la locul faptei şi un adevãrat haos, chiar şi arma o lasã la locul faptei, în schimb poate pãstra lucruri de la victimã, lucruri bizare, fãrã o semnificație aparte.Hainele sale, pãtate de sânge nu le spalã ci le aruncã in diverse locuri.Pe acesta, nu-l mai intereseazã evoluția ulterioarã a evenimentelor.

Crima în serie reprezintã: „uciderea de victime disparate în timp, de la zile, sãptãmâni, sau chiar luni între ele, comise cu relative acelaşi mod de operare şi de cãtre acelaşi autor în funcție de determinãrile pulsionale imprevizibile ale dicteului sãu genetic activat conjunctural”. În cazul crimelor în serie se analizeazã atât criminalii cât şi victimele.Acestea din urmã având un rol important în descoperirea infractorului când este vorba de un criminal în serie, deoarece ea apar ț ine unui anumit gen de persoane, având anunite caracteristici foarte importante pentru infractor, al carui ,,motiv” este unul bine tipãrit în psihic, pentru care a selectat victima. Criminalii în serie îşi selecteaza victima cu precizie dupã anumite criterii, însã de multe ori criminalul este incapabil sã-şi identifice victima din grup şi ajunge la crima întâmplãtoare. De exemplu:Peter Sulcliffe, dorea sã ucidã femeile care se prostituau, sub motivul cã doreşte sã cureț e strãzile, dar a ajuns la momentul în care omora persoane care erau singure noaptea pe stradã şi nu aveau nicio legãturã cu prostitu ția. Precum subiectul activ al unei singur e crime şi criminalul în serie are anumite trãsãturi: 1)crimele se repetã : „în serie”.Acestea cresc odatã cu trecerea timpului şi la un momentdat pot exista pauze între ele destul de mari de luni sau chiar ani. Criminalul tinde spre dependențã, abuz sexual etc. 2)ele tind sã se petreacã unul la unu, o persoanã fiind omorîtã de alta.Aceasta poate fi de douã feluri: a) „crima pasionalã” care este comisã într-un moment de frustrare; b) „crima cu sange rece” care se comite în speranta unui folos material şi cu premeditare. În aceste cazuri,criminalul cunoaşte victima şi odatã cu uciderea ei , scopul sãu este îndeplinit, acesta nemaiavãnd motiv sã ucidã din nou.

De exemplu, persoanã care şi-a ucis soțul necredincios, nu mai are motiv sã ucidã dupã ce l-a ucis pe el. 3)Nu existã o conexiune între ucigaşi şi victimã- caz destul de rar întâlnit. 4)Deşi ar putea exista un tipar, nu existã un motiv rațional sau clar definit. Personalitatea criminalului în serie se pãstreazã chiar şi dupã ce acesta este prins, el rãmânând la fel de organizat şi rațional ca atunci când îşi planificã crimele din timp. 5)Datoritã existenței automobilelor, criminalul are posibilitatea dupã ce a omorât victima sã o transporte în locul dorit de el, existând probabilitatea ca aceasta sã nu fie descoperitã niciodatã sau nu în timp scurt. Pânã când nu apare un tipar al crimei, polițiştii nu pot sã prindã criminalul, iar în tot acest timp, acesta poate ucide mai multe persoane.Abia dupã mai multe crime, polițiştii pot face legãtura între ele. 6)Existã un grad înalt de violențã sau „exces de crimã”, în cadrul cãreia victima este supusã unor brutalitãți exagerate.Acesta nu are legãtura cu scopul criminalului ci cu dorința lui de a domina, folosinnd forța cu plãcere. Crima în serie are mai multe tipare care sunt determinate de motivația criminalului.Un centru de motivație este extrinsec, impulsul de a ucide se aflã în afara posihicului ucigaşului, iar un alt centru este intrinsec,motivarea aflându-se în psihicul criminalului, indiferent dacã aceasta este vizibilã sau nu. Conform acestor teorii şi analizelor psihologice fãcute existã 4 categorii de criminali:

Ei sunt criminalii care acționeazã ca rãspuns al unei „voci” sau alter -ego-uri şi primesc „instrucțiuni” care îi ajutã la justificarea şi legitimarea actului crimei.

Aceştia sunt cei care „curãțã”, considerând cã imbunãtãțesc calitatea vieții, golind lumea de persoane nedemne, indezirabile.Sunt cei care considerã cã au capacitatea şi dreptul de a decide ce este bine şi ce este rãu.Victimele acestor criminali nu au o anumitã ocupație, religie sau un anumit statut.Ele sunt alese

pentru cã desfãşoarã anumite activitãți care dãuneazã populației, cum ar fi: prostituția, homosexualii etc.Cel care omoarã este conştient cã acea crimã este un lucru rãu, însã se justificã prin faptul cã a facut ceea ce trebuia pentru a scãpa societatea de un om indezirabil. Exemple de astfel de criminali sunt:Peter Sutcliffe, care avea impresia cã el este cel care “curãțã “ strãzile, Billy Glaze, care era rasist şi considera cã orice femeie indianã trebuie violatã şi apoi ucisã.

Hedoniştii reprezintã specia cãreia crimele îi dau un sentiment de satisfacție profund.Plãcerea pe care o reprezintã crima pentru ei, nu este datã de nicio altã activitate. Aceastã specie este împãrțitã în 3 grupe: 1)Prima grupa este a celor care au omorât din voluptate şi este cea mai largã subdiviziune a criminalilor în serie.Cei care omoarã din voluptate sunt cei mai sadici criminali, iar recompensa lor primã este reprezentatã de sexualitate. Crimele acestor hedoniştii sunt foarte bine organizate, dupã anumite etape. a)Prima etapã este reprezentatã de fantezie.În aceastã etapã criminalul îşi cultivã dorința de a ucide, care este în strânsã legãturã cu pornografia. b)Cea de-a doua etapã este vânatoarea în care criminalul îsşi fixeazã victima de care are nevoie. c)Etapa ce reprezintã punctul culminant este crima în sine.Este un act intens şi personal. De multe ori criminalul din voluptate se foloseşte de anumite arme „personale”.Printre tacticile lor se regasesc: mutilarea, dezmembrãrile, necrofilia etc. Momentul lor de sadism naşte din ei dorinț a de a imortaliza momentul. De exemplu:Harvey Glatman îşi fotgrafia victimele aflate în spasmele morții, iar din țara noastrã un exemplu este Râmaru Ion . Crimele în exces au un grad ridicat când vine vorba de acest tip de criminali. d)Ultima etapã este post –crima.Aceasta este pentru cei mai mulți dintre criminali o etapã plinã de pesimism şi deprimare deoarece criminalul realizeazã cã nimic nu s-a schimbat în urma crimei comise.

2)Cea de-a doua categorie este similarã cu criminalii din voluptate, însã aceştia sunt criminali din emoț ie.Se numesc aşa deoarece pentru ei este o plãcere sã ucidã. 3)Ucigaşii pentru câştig sunt mai rar întâlniți, dar sunt cei care omoarã pentru câştiguri financiare şi reprezintã a3-a catgorie.

Sunt persoanele care doresc sã aibã controlul asupra tuturor, asupra vieții lor şi asupra morții lor.Uitã de respectul de sine şi de respectul pentru cei din jurul lor.

SECŢIUNEA a-III-a

3.1.Profilajul criminal

Stabilirea “profilului psihologic” trebuie fãcutã pe baza tuturor indiciilor din dosarul criminalului.Trebuie luate în considerare absolut toate detaliile cu o mare subilitate ce ține de analiza situațiilor şi faptelor criminale. Analiza acestora trebuie fãcutã de cãtre toț i specialiştii: criminalist, psiholog, psihiatru, criminolog, anchetatorul penal şi alț i exper ț i care cerceteazã probele existente. Reuşitele apar prin munca unor „profiler -i” care stăpânesc analiza psihologico- psihiatrică.Aceştia sunt cei care au o pregãtire în acest domeniu, ani de experienț ã şi cunoştinț e solide. Activitatea profiler-ilor este bazatã pe fapte raționale, în urma analizei tuturor pieselor de la dosar, adãugându-se cunoştințele de psihologie, psihiatrie care de multe ori nu sunt vãzute de cãtre penalişti. Analistul „profiler” este cel care analizeazã probele de la dosar, iar pe baza lor, a urmelor şi a indiciilor materiale, încearcã sã citeascã mintea criminalului, sã îi întelegã modul de a gândi, motivele avute pentru comiterea crimei.Pentru acest lucru analistul trebuie sã aibã o capacitate de observație foarte finã, deoarece aceasta împreunã cu intuiția reprezintã capacitãțile sale esențiale. Iată două exemple luate din lucrarea lui John Douglas şi Mark Olshaker . O tânără este descoperită în bucătăria ei înecată cu capul într -un vas cu apă, cu urme de strangulare care n-a constituit cauza morţii. Criminologul anchetator constată că în sufragerie canapeaua este umedă. Ancheta ajunge la concluzia că fata a fost victima unei tentative de viol pe canapea, că ar fi leşinat sub agresiunea strangulării, că, intrat în panică, agresorul, care nu voia s-o ucidă, a încercat să o reanimeze turnându-i apă pe corpul încă întins pe canapea, apoi, crezând că a omorât -o, a procedat la înscenarea corpului deplasat în bucătărie şi a capului cufundat în vasul cu apă. Ori, ea nu era decât în stare de leşin, moartea a survenit prin înnec. Analiza criminalistică e perfectă dar trebuie găsit acum aut orul. Persoanele din anturajul victimei au alibiuri indiscutabile. Pista jafului nu pare realistă. Audierea vecinilor nu aduce mai multă lumină, până în momentul în care intervine un „profiler” care găseşte, printre martorii audiaţi şi deja „scoşi din joc”, un bărbat care venise în vizită la un vecin al victimei şi care era unul din foştii colegi de liceu al acesteia. După

eveniment, întors acasă, acesta şi-a schimbat subit stilul de viaţă, pieptănătura, modul de a se îmbrăca, obiceiurile. Studiat, interogat, el a sfârşit prin a mărturisi că venise să o ajute pe fosta lui colegă, întâlnită întâmplător, să se mute şi a încercat să o violeze pe canapea într-o pauză de cafea. În faţa rezistenţei încrâncenate a victimei, a procedat exact cum stabilise ancheta penală.33 O tânără mamă necăsătorită anunţă dispariţia copilului ei. Ea povesteşte că, în timp ce se afla în toaleta care dădea spre holul de intrare al unei reşedinţe, fiul ei se juca în hol. Ori, la ieşirea ei de la toaletă, copilul nu mai era acolo. L -a strigat, l-a căutat în stradă, fără rezultat. Mama, în lacrimi, contactează poliţia pentru a anunţa răpirea. Ea foloseşte de la bun început ipoteza hoţilor de copii care ar fi bântuit prin zonă, fără să se gândească la alte posibilităţi. Câteva zile mai târziu, ea aduce la poliţie o mănuşă a copilului, primită prin poştă fără nici un mesaj însoţitor. Analistului Gregg McCrary, de la FBI, i se pare ciudată expedierea acestei mănuşi, deoarece copiii mici sunt răpiţi fie de către persoane care nu au copii dar şi-i doresc (iar acestea nu contactează părinţii), fie de către reţele mafiote (care nici ele nu anunţă părinţii), fie de către răpitori care cer o răscumpărare (dar nu s-a întâmplat aşa ceva în acest caz). Urmând această pistă deschisă de către un cunoscător al sufletului uman, anchetatorii obţin mărturiile mamei care şi-a ucis şi îngropat copilul, apoi şi-a trimis singură mănuşa prin poştă. Motivul? Să-şi refacă viaţa alături de un bărbat care nu accepta prezenţa copilului. 34 Fiecare analist pleacã de la fapte reale şi încearcã sã reconstituiascã, sã formeze un profil al ciminalului cât mai fidel realitãț ii.Încearcã sã descrie personalitatea fãptuitorului, dupã anumite tipare, pentru a gãsi o pistã. În func ț ie de personalitatea infractorului, criminaliştii ştiu cum îl determine pe acesta sã işi mãrturiseascã crimele comise şi modul acestora. În România existã un singur om care a dezvãluit secretul materiei, el este profesorul Tudorel Butoi, cel mai cunoscut profiler de la noi.La noi în ț arã nu existã şcoalã pentru formarea unor profiler-i, dar psiholgii criminalişti au şansa de a se forma în cadrul Poliției Române, în departamentele de criminalisticã.Pentru a putea sã profeseze ca psihologi criminaliştii, cei care doresc acest lucru trebuie sã urmeze Facultatea de Psihologie şi apoi Facultatea de Drept. Pentru a putea profesa este necesarã o muncã asiduã deoarece comportamentul uman şi mintea omului sunt întotdeauna surpinzãtoare şi enigamtice.

33

Kapferer JN., Les chemins de la persuasion [ Căile persuasiunii]. Paris: Dunod Bordas, 1990. 34

Mc Luhan M., Understanding Media [Înţelegând media]. New York: Mc Graw Hill

Book Company, 1964.

Profiler-i nu sunt folosiți la orice crimã ,ci numai în cazul crimelor în serie sau când nu existã probe clasice - martori, expertize, rapoarte de constatare tehnicoştiinţifică, portrete-robot etc. Datoritã multiplelor infrațiuni sãvârşite în diferite moduri, infractorilor mai vechi ce îi ajutã pe cei noi sã comitã crime,au apãrut mai multe metode de a le depista,iar acestea de-a lungul timpului s-au diversificat.Aşa a aparut şi metoda de testare la poligraf.În rețeaua naționalã de poligraf sunt incluşi diferiți psihologi pentru a desfãşura o muncã specificã.De exemplu:la Timişoara s-a început identificarea infracțiunilor cu violențã şi cu ajutorul testelor psihologice. Realizarea profilului pihologic se face pentru cei care au fost testați la poligraf,pentru a se observa personalitatea subiectului şi a stabili dacã aceasta l-ar face capabil sã comitã fapta de care a fost bãnuit.Aceste profile completeazã profilele fãcute de tehnica polografului,de detectare a comportamentului simulat,astfel cele douã se completeazã reciproc. În cadrul Laboratorului de Detecție a Comp ortamentului Simulat din I.P.J Timiş,pentru realizarea profilului psihologic a unei persoane sunt utilizate şi alte 2 teste precum:SZONDI - care permite o apreciere destul de solidã vizavi de starea actualã a unei persoane,precum şi a latenței şi a tendințelor pulsionale - şi testul LUSCHER-permite o analizã amanunțitã a stãrii de moment,care se completeazã foarte bine cu primul test. Infractorii care comit infracțiuni cu violențã şi sunt testați cu cele douã teste,sunt persoane ce suferã un şoc adrenalinic.Acesta îî consuma infractorului toatã energia.De asemenea,mai apare un şoc pishologic care nu permite uitarea faptelor,ci impregnarea lor.Aceste douã şocuri determinã anumite comportamente ce sunt detectate cu ajutorul testelor.Testele determinã starea de încordare a subiectului,stare a carei intensitate poate duce chiar la autism. Examinarea cu aceste teste trebuie fãcutã la câteva zile dupã comiterea infracț iunii.deoarece cu cât trece mai mult timp ,intervine starea de obişnuinț ã şi de împacare cu sinele. Cu cât este mai recentã comiterea infracț iunii cu atat lupta dintre Sine,Eu şi Supraeu este mai mare,asta în cazul în care autorul a primit o educație bunã ,care determinã şi sentimentul de culpabilitate.Dacã acesta face parte dintr -o familie ce nu i-a oferit o educație,starea de vinovãție este posibil sã nu aparã. Toate acestea împreunã cu testarea la poligraf ne indicã indicii importante referitoare la personalitatea infractorului.

SECŢIUNEA a-IV-a.

4.1.Studiu de caz

Profilingul este o metodă de identificare a autorilor crimelor, pe baza analizei naturii infracţiunii şi a modului în care a fost săvârşită. Din alegerile pe care criminalul le-a făcut înainte, în timpul şi după săvârşirea infracţiunii se pot determina diferite aspecte ale personalităţii sale. Aceste informaţii sunt coroborate cu alte detalii relevante şi cu probele fizice desco perite la locul faptei, iar apoi sunt comparate cu caracteristici cunoscute ale diferitelor tipologii de personalitate, dar şi cu cele ale tulburărilor psihice, pentru a putea contura astfel o descriere a autorului cu care se poate lucra în mod practic. Or iginile profilingului pot fi descoperite la începutul Evului Mediu, când inchiziţia încerca să facă „profilul psihologic” al ereticilor. Jacob Fries, Cesare Lombroso, Alphonse Bertillon, Hans Gross şi alţii şi-au dat seama de potenţialul profilingului în anii 1800, chiar dacă cercetările lor sunt astăzi considerate a fi pline de prejudecăţi, reflectând influenţele timpurilor respective În ț ara noastrã avem ca exemplu cazul Râmaru despre care s-a vorbit destul de mult, dar autorul de bazã rãmâne dr.Constantin Ţurai, care, dincolo de a confirma, demonstrează integral şi zguduitor valabilitatea teoriei lombrossiene a criminalului înnăscut. Din această perspectivă studiul de faţă încearcă (şi în opinia autorilor reuşeşte) să evidenţieze similitudinile modului de operare ale tatălui Râmaru Florea (criminal în serie în 1944), transmise parcă printr -un dicteu genetic – predispoziţie criminală – către fiul Râmaru Ion (criminal în serie în perioada 1970 - 1971).

Tatãl

Victima nr.1

Criterii Subclasificare

1.Victimă/e 1. 1. Identificare 1.2. Adresă 1.3. Trecut 1.4. Leziuni traumatice 2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase 3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.3. Comportament (căi acces, acţiuni în câmpul faptei, ieşire) 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie 4. Urme 4.1. Ridicate la faţa locului 4.2. Rămase în evidenţă

5. Observaţii

Detalii Elena Udrea, 19 ani

str. Dr. Staicovici, nr. 22 camera a fost găsită de dimineaţă încuiată pe dinăuntru craniu complet zdrobit, înfundarea oaselor în masa substanţei cerebrale omor noaptea 29/30 iunie 1944 se pare că este vorba despre un singur agresor sânge şi particule de substanţă cerebrală împrăştiate pe pereţi după urmele lăsate în ţesuturile dure şi moi ale capului, arma putea fi o toporişcă agresorul pătrunsese şi plecase din locul crimei prin forţarea ferestrei pe baza urmelor descoperite s-a tras concluzia că autorul nu putea avea o înălţime mai mare de 1,75 m pereche de urme de bocanci ce păreau a fi de tip militar şi văcsuiţi proaspăt (mânjituri lăsate prin ştergere pe zidul înalt de 2 m al subsolului) urmă digitală (tip cu totul excepţional: desen monodeltic deasupra căruia evolua în plafon o formaţie elipsoidală şi prezentând două delte în stânga şi dreapta plafonului) a unui deget arătător al unei mâini stângi pe două din pervazuri cercetarea dactiloscopică a dr. Ţurai nu a dus la identificare, şi având în vedere acest tip rar de urmă digitală, înseamnă că autorul este fie un începător, fără amprente în cazierele judiciare, fie un infractor periculos şi abil care nu fusese arestat niciodată

Victima nr.2 Criterii Subclasificare

1. Victimă/e 1. 1. Identificare 1.2. Adresă 1.3. Trecut 1.4. Leziuni traumatice

Detalii

Maria Ionescu

Calea Rahovei

craniul zdrobit

2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

omor

3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie

se pare că este vorba despre un singur agresor

3/24 iulie 1944, aproximativ 02:00 în timp ce victima se îndrepta spre casă

victima este atacată din spate de un necunoscut craniul zdrobit prin loviri repetate, aplicate cu un corp tăietor -despicător (gen toporişcă)



Detalii Maria Ionescu

Calea Rahovei

craniul zdrobit 2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

omor


se pare că este vorba despre un singur agresor victima este atacată din spate de un necunoscut craniul zdrobit prin loviri repetate, aplicate cu un corp tăietor -despicător (gen toporişcă)

3/24 iulie 1944, aproximativ 02:00 în timp ce victima se îndrepta spre casă

Victima nr.4



Detalii

Rosalia Coroiu, 20 ani

zona Arenelor Romane

lovituri în zona craniană 2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

omor



12/13 noiembrie 1944

atacată din spate ucisă cu lovituri de toporişcă analizând urma de încălţăminte, prin analiza antropologică, înălţimea atacatorului: 1,74 / 1,75 m

4. Urme

urme de bocanci de tip militar cu lungimea de 42/43 cm

Victima nr.5



Detalii

Rosalia Coroiu, 20 ani

zona Arenelor Romane

lovituri în zona craniană 2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

omor



4. Urme

urme de bocanci de tip militar cu lungimea de 42/43 cm

12/13 noiembrie 1944

atacată din spate ucisă cu lovituri de toporişcă analizând urma de încălţăminte, prin analiza antropologică, înălţimea atacatorului: 1,74 / 1,75 m

În urma datelor obţinute de la faţa locului şi a analizelor rapide ale urmelor rămase în evidenţă, se poate determina următorul profil psihologic. Tânăr în vârstă de aproximativ 20-30 ani (curaj nebunesc - „aroganţă tinerească”, corelat cu vârstele victimelor). Frecvenţă îngrijorătoare (criminal prolific, dar ale cărui atacuri în timp nu urmează un tipar), deci probabil este vorba de un criminal psihopat, cu comportament compulsiv, crimele fiind trăite ca un mijloc de atingere a satisfacţiei. Psihopat lipsit de remuşcare, consideră probabil că victimele sale au primit ceea ce merită (acest lucru rezultă din modul în care sunt lăsate cadavrele). Victime: tinere femei (mobil sexual – psihopat sexual) peste care pătrundea noaptea, în propriile locuinţe (prin forţarea ferestrei, spargere – Freud: viol), de la subsol / demisol (subsol în psihanaliza lui Freud – simbolul micii copilării, deci probabil abuzat atunci, de unde şi neputinţa de a avea relaţii normale cu tinerele pe care le omora, problemă de ataşament în mica copilărie – violenţă faţă de femei: nevoia de a le omorî, nu neapărat de a le viola, deci nevoia de control complet). Vreme: furtună puternică, ploaie torenţială, adică „ajutor” din partea naturii, specific „omului lup” prin atacurile surpriză, şi pentru a se putea ascunde uşor, căci altfel nu ar fi în stare să se apropie de femei – laşitate (timiditatea este rezultatul tendinţelor caracteristice nevroticului; acestea pot avea izvorul, predilect, în educaţia copiilor de către familii hiperautoritare) pentru că trebuie să le atace noaptea, pe o vreme care îl poate ascunde, în timp ce ele dorm, neavând posibilitatea de a se apăra. Acest lucru demonstrează de asemenea lipsa încrederii în sine pentru a putea avea relaţii normale. Criminal cu trăsături ce corespund atât criminalilor organizaţi, cât şi celor dezorganizaţi, cu preponderenţa celor de tip organizat: Organizat

- din profilul geografic se poate determina faptul că străbate oraşul pentru a-şi ataca victimele, dovedind deci mobilitate mare (omoară atât în centrul oraşului, zonă ce prezintă un risc mai mare, dar şi în cartiere mai aproape de periferie) [ulterior s-a aflat că fusese şofer ITB, deci cunoştea destul de bine toate zonele oraşului]. - victimele se încadrează într -un tipar destul de clar: tinere în jurul vârstei de 20 ani, singure, pe drum spre casă pe timpul nopţii sau care locuiesc la demisolul clădirilor. - nu cunoaşte victimele (sunt străine vizate anume pentru a se încadra în profilul său de victimizare), putându-şi manifesta mai uşor sadismul, brutalitatea. - aspect îngrijit (bocancii de tip militari sunt proaspăt văcsuiţi). - vine în câmpul infracţional cu arma crimei şi nu o lasă acolo; acest lucru împreună cu faptul că victimele sunt atacate cu o brutalitate deosebită dovedesc premeditarea şi tendinţa de „vânător” fără milă care îşi „vânează prada” în condiţiile cele mai avantajoase pentru el (natura îi acoperă urmele, iar ciclul biologic uman (somn sau noapte, când vizibilitate este scăzută şi vigilenţă atenuată) îi asigură o reacţie de apărare minimă a victimelor . - lasă dovezi fizice puţine în câmpul faptei, dar acestea oricum nu ajută la identificare. De aici putem trage concluzia că fie este vorba de un infractor prim ar foarte curajos, care îşi supraapreciază abilitatea de a se ascunde, fie este vorba de un infractor foarte agil,

care, fără a fi identificat, a „experimentat” prin săvârşirea anterioară de mai multe infracţiuni (probabil spargeri, tâlhării) până şi-a format un mod de operare pe care îl consideră viabil. Dezorganizat

- lasă urme de bocanci şi urme digitale la locul faptei (acest lucru trebuie interpretat însă cu reţinere, deoarece dactiloscopia era o ştiinţă nouă la vremea respectivă, aşa că utilitatea ei în anchete nu avea cum să fie cunoscută publicului larg, mai ales la sfârşit de război) - nu ademeneşte victimele în zona lui de confort (inadecvat din punct de vedere social şi probabil şi din punct de vedere sexual) - cadavrul este lăsat la locul crimei (descoperirea crimei este împiedicată doar de uşa rămasă încuiată pe dinăuntru; nu depune niciun efort de a ascunde cadavrul sau de a îngreuna identificarea) - locul faptei este destul de „murdar ” (sânge şi particule de substanţă cerebrală împrăştiate pe pereţi) . În cazul crimelor în serie se pune problema determinării factorului declanşator, factorul care l-a determinat pe autor să pună în act fantezia sa criminală. Acest lucru este foarte util în faza de început a anchetei, deoarece, ca întreg profilul psihologic de altfel, reprezintă mai curând un filtru de eliminare din cercul de suspecţi şi doar un g hid orientativ în identificarea autorului, prin coroborarea sa cu probele criminalistice. Din indiciile cu privire la victime şi la cauza decesului este plauzibil să presupunem că există o imagine feminină importantă pentru autor, în sens negativ, probabil o tânără de vârstă şi aspect asemănător cu victimele. Este foarte probabil ca aceasta să fi fost „picătura care a umplut paharul” prin respingerea sau întreruperea unei relaţii cu el chiar înainte de începerea seriei de crime; aceasta probabil că a râs de stângăcia sa în relaţionare, umilindu-l şi accentuându-i frustrarea cu care el oricum crescuse şi care îi conturase personalitatea. Autorul proiectează această imagine asupra tinerelor pe care le omoară brutal, mânia şi multitudinea loviturilor fiind un indiciu al unor crime pornite din sentimente puternice de ură, de răzbunare, de dorinţă de control suprem – asupra vieţii. Doar aşa poate un astfel de criminal să obţină detensionarea cathartică, trăirea hedonică pe care nu le poate obţine prin relaţii normale. Dar aşa cum trebuie să existe un factor care declanşează comportamentul criminal, tot aşa trebuie să existe şi un factor care îl stopează. De cele mai multe ori aceşti criminali nu se opresc decât atunci când sunt prinşi, arestaţi şi condamnaţi. Tocmai de aceea acest caz suscită şi mai mult interes: autorul s-a oprit şi acest lucru este cu atât mai dificil de înţeles cu cât a avut loc în momentul în care biociclitatea sa criminogenă se degrada într un ritm accentuat (intervalul dintre crime, după cea de a doua, scade brusc: 2 luni şi jumătate, 1 lună, 4 zile!). A fost oare prins în altă parte pentru alte infracţiuni şi nu s-a făcut legătura cu odioasele crime? A murit? S-a oprit pur şi simplu? Această ultimă ipoteză este cel mai greu de crezut 35. Şi totuşi, „celebrul” fiu acestui criminal odios s-a născut în altă localitate decât cea în care a comis crimele, la data de 12 octombrie 1946, deci la aproape 2 ani de la ultima faptă cunoscută. Ce l -a făcut să se oprească? Să fie oare tocmai un factor similar celui care a declanşat seria de crime? Să fi reuşit el oare să cunoască o tânără cu care a putut avea o relaţie atât de normală cât îi permitea construcţia psihică, împlinirea sa fiind conceperea unui copil? Să fi fost oare această 35

N.A. – poate numai în cazul ipotetic al identificării unei oportunităţi, „provocări existenţiale” apte ca

alternativă să îl deturneze (ca motivaţie) de la direcţionarea iniţială bioinstinctual criminogenă (căsătorie, convertire religioasă, etc.)

tânără salvarea multor altor vieţi? Nu vom şti niciodată cu exactitate ce anume l-a făcut pe acest monstru să se oprească, pentru că el nu a fost identificat decât 28 de ani mai târziu, pe masa de autopsie a Institutului Medico-Legal, la vârsta de 53 de ani. Deci la momentul comiterii crimelor avea 25 de ani.

Fiul

Către a doua jumătate a anului 1970 şi prima jumătate a anului 1971 au apărut o serie de omoruri şi tentative de omor comise noaptea în Bucureşti şi care semănau întrucâtva între ele.


Detalii


I. F., 31 ani -Str. Scărlătescu (locul descoperirii cadavrului, în curtea unui imobil victima locuia pe aceeaşi stradă) -căsătorită -un copil -debarasatoare la restaurantul „Vulcan” -şapte leziuni craniene grave (2 frontale şi 5 în partea parietală stângă, dispuse aproape paralel) -muşcături pe sâni şi coapse

2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase

-omor deosebit de grav -4/5 martie 1971 -victimei îi lipsea un ceas de mână „Pobeda” -geantă de vinilin, culoare maro, cu clapă şi încuietoare (în care avea obiecte de uz personal şi o sumă mică de bani)

3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.3. Comportament 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie

-se presupune că un bărbat -cadavrul a fost găsit cu faţa în sus, în poziţie ginecologică, fără chiloţi, portjartier şi fustă (fuseseră rupte, smulse de pe corp şi aşezate alături) -leziunile se pare că au fost produse cu un corp contondent -din dispunerea petelor de sânge, se trage concluzia că victima a fost iniţial lovită în stradă şi apoi a fost târâtă spre locul unde a fost găsită

4. Urme

-în faţa porţii, la 0.5 m de trotuar şi pe toată distanţa culoarului de acces în curtea imobilului s-au găsit mai multe pete de sânge în zăpadă

5. Declaraţii 5.1. Evenimente anterioare faptei 5.2. Evenimente concomitente faptei

-victima plecase de la locul de muncă spre casă în jurul orelor 2:00 -ninsoare

5.3. Evenimente ulterioare

6. Probleme de lămurit

7. Ipoteze 7.1. Ipoteze 7.2. Prieteni 7.3. Duşmani

-locatarii unui imobil au sesizat poliţiei faptul că în curtea lor este cadavrul unei femei, care prezintă multiple leziuni, acoperită de zăpadă (ninsese după comiterea faptei) -identificare şi clarificare stări conflictuale sau r aporturi de gelozie (astfel că au fost înlăturate sau infirmate suspiciunile legate de soţ, doi colegi de serviciu, în cadrul anturajului familiei victimei) -de identificat eventuali clienţi ai localului cu care ar fi putut avea o relaţie care să evolueze spre răzbunare -de verificat situaţia persoanelor cu handicap psihic ori comportament aberant în sfera vieţii sexuale -de identificat infractorii cunoscuţi din zonă sau persoanele care se puteau preta la jaf, deşi nu erau cunoscute cu trecut infracţional -omorul putea fi săvârşit din gelozie, de către bărbaţi din anturajul victimei ori din rândurile clienţilor localului unde lucra - omorul putea fi săvârşit, fără un motiv bine întemeiat, de cătr e un psihopat sau un bolnav psihic, care a urmărit realizarea cu orice preţ a actului sexual - omorul putea fi comis în scop de jaf, de către infractori care şi-au continuat acţiunea cu un viol

Victima nr 2. Criterii Subclasificare


2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase 3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.3. Comportament (căi acces, acţiuni în câmpul faptei, ieşire) 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie

4. Urme 4.1. Ridicate la faţa locului 4.2. Rămase în evidenţă

Detalii P. G., 35 ani -str. Vulturi, nr. 40 - domiciliul victimei: str. Vulturi, nr. 55 -victima era căsătorită, dar despărţită în fapt de soţ - debarasatoare la restaurantul „Prieteniei” -48 leziuni tăiate şi înţepate, dispuse la nivelul capului, pieptului, regiunii pubiene şi a membrelor inferioare (unele dintre lovituri aplicate post mortem) - Muşcături pe sânul drept, în regiunea pubiană şi pe labii - Decuparea şi lipsa unor ţesuturi din zonele muşcăturilor (rupte cu dinţii), care nu au mai fost găsite la locul faptei Omor deosebit de grav -8/9 aprilie 1971 -Ceas „Pobeda” şi o mică sumă de bani, din geanta victimei Se presupune că acelaşi autor

-Arma crimei: obiecte tăietoare – despicătoare, probabil topor şi cuţit ---Victima a fost atacată în mijlocul străzii, prin lovituri multiple (30 m faţă de locul unde a fost găsit cadavrul) şi apoi târâtă în curtea imobilului -Victima aşezată cu faţa în sus şi violată -Lenjeria de corp tăiată, unele bucăţi din sutien şi chiloţi fiind găsite sub cadavru, iar altele (din portjartier şi dintr -un ciorap) agăţate într -un pom -Martorul (un şofer de taxi) a precizat că individul, pe care l-a luat din preajma Poştei Vitan (apropierea locului crimei, după ora 2), avea o faţă negricioasă şi rotundă, era subţirel şi înalt de cca 1,70 m, cu părul negru, dat peste cap şi îmbrăcat într -un pardesiu. Pe faţă părea să aibă semne de vărsat. -Lângă bordura trotuarului din faţa imobilului cu număr 34 a fost găsită o bucată de pânză cu margini neregulate, pătată de sânge, iar în curtea aceleiaşi clădiri, într -un container metalic, o altă bucată de pânză, de asemenea pătată de sânge (din analiza grupelor de sânge s-a descoperit că sângele aparţinea victimei şi probabil criminalului care eventual se rănise – grupa AII tip secretor)

5. Declaraţii 5.1. Evenimente anterioare faptei 5.2. Evenimente concomitente faptei 5.3. Evenimente ulterioare

6. Observaţii


- Urmele de dinţi relevate prin fotografiere - Bucăţile de dermă purtătoare de urme au fost conservate - Îmbrăcămintea victimei -Fire de păr găsite în mâna şi în fusta victimei - Alte corpuri purtătoare de urme - La 50 m de cadavru, pe o alee, a fost descoperită geanta victimei - Urmă digitală pe o reţetă din geantă -Victima de întorcea de la serviciu spre locuinţă, în jurul orei 2:00 -Şi-a exprimat faţă de mai multe colege temerea unei posibile urmăriri: în cursul săptămânii anterioare a observat în autobuzul de noapte un bărbat tânăr, brunet, bine clădit fizic, care avea faţa pe jumătate acoperită cu gulerul puloverului. Acesta a călătorit cu ea în acelaşi autobuz, apoi şi-a continuat drumul până în dreptul străzii pe care locuia, dar bărbatul acela nu s-a manifestat în nici un fel în ceea ce o priveşte - ploaie torenţială -un şofer de taxi a susţinut că în noaptea comiterii crimei, după orele 2, a transportat un individ din apropierea locului faptei, care a lăsat o dâră de sânge pe perna din spate. Pe acest individ l-a transportat de două ori în acea zi: pe la orele nouă seara, când l-a dus în zonă, şi apoi în cursul nopţii. (Acesta a mai menţionat că numai după eforturi deosebite – mai multe zile în şir de yoga, pentru a-şi stimula memoria, şi-a dat seama că era vorba de un fost bucătar de la restaurantul Carpaţi, în urmă cu 10 ani. Ulterior s-a demonstrat că martorul suferea de tulburări de comportament şi că sunt slabe şanse ca spusele lui să aibă o bază reală) !!! Prin examinarea împrejurărilor de săvârşire a faptelor, a mobilului şi a modului de operare, s-a stabilit că alte şase cazuri anterioare (un omor în mai 1970, patru tentative de omor şi un viol, toate rămase cu autori necunoscuţi) prezentau numeroase şi importante elemente de similitudine. S-a conchis astfel că au fost săvârşite de acelaşi autor. -Nu s-a putut stabili că victima a fost urmărită de la locul de muncă - Descoperirea unei eventuale legături cu victima I. F.


-Verificarea persoanelor cunoscute de poliţie care erau bolnave psihic, pe fond sexual, cu accent pe cei care suferă de psihopatie sexuală impulsivă, epilepsie etc. -Identificarea, cu concursul circumscripţiilor sanitare şi a spitalelor de specialitate a altor persoane din această categorie, care nu erau cunoscute de poliţie, dar care prezentau un grad sporit de periculozitate. -Consultarea evidenţelor serviciului de medicină legală pentru stabilirea cazurilor de examinare a unor femei care au fost victime ale unor violuri sau tentative de viol, fiind selectate prioritar cele care prezentau muşcături, lucrau în alimentaţie publică9 şi au fost atacate noaptea, pe timp nefavorabil, în apropiere de casă. (compararea grupei sanguine a autorului - AII). -Identificarea şi verificarea celor eliberaţi din penitenciare în anii 1970 şi 1972, condamnaţi pentru omoruri, tâlhării sau violuri cu mod de operare asemănător. -Identificarea şi verificarea clienţilor obişnuiţi ai localurilor unde au lucrat victimele.



2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora 2.3. Valori sustrase 3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.3. Comportament (căi acces, acţiuni în câmpul faptei, ieşire) 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie

4. Urme 4.1. Ridicate la faţa locului 4.2. Rămase în evidenţă

Detalii P. G., 35 ani -str. Vulturi, nr. 40 - domiciliul victimei: str. Vulturi, nr. 55 -victima era căsătorită, dar despărţită în fapt de soţ - debarasatoare la restaurantul „Prieteniei” -48 leziuni tăiate şi înţepate, dispuse la nivelul capului, pieptului, regiunii pubiene şi a membrelor inferioare (unele dintre lovituri aplicate post mortem) - Muşcături pe sânul drept, în regiunea pubiană şi pe labii - Decuparea şi lipsa unor ţesuturi din zonele muşcăturilor (rupte cu dinţii), care nu au mai fost găsite la locul faptei Omor deosebit de grav -8/9 aprilie 1971 -Ceas „Pobeda” şi o mică sumă de bani, din geanta victimei Se presupune că acelaşi autor

-Arma crimei: obiecte tăietoare – despicătoare, probabil topor şi cuţit ---Victima a fost atacată în mijlocul străzii, prin lovituri multiple (30 m faţă de locul unde a fost găsit cadavrul) şi apoi târâtă în curtea imobilului -Victima aşezată cu faţa în sus şi violată -Lenjeria de corp tăiată, unele bucăţi din sutien şi chiloţi fiind găsite sub cadavru, iar altele (din portjartier şi dintr -un ciorap) agăţate într -un pom -Martorul (un şofer de taxi) a precizat că individul, pe care l-a luat din preajma Poştei Vitan (apropierea locului crimei, după ora 2), avea o faţă negricioasă şi rotundă, era subţirel şi înalt de cca 1,70 m, cu părul negru, dat peste cap şi îmbrăcat într -un pardesiu. Pe faţă părea să aibă semne de vărsat. -Lângă bordura trotuarului din faţa imobilului cu număr 34 a fost găsită o bucată de pânză cu margini neregulate, pătată de sânge, iar în curtea aceleiaşi clădiri, într -un container metalic, o altă bucată de pânză, de asemenea pătată de sânge (din analiza grupelor de sânge s-a descoperit că sângele aparţinea victimei şi probabil criminalului care eventual se rănise – grupa AII tip secretor)


6. Observaţii


- Urmele de dinţi relevate prin fotografiere - Bucăţile de dermă purtătoare de urme au fost conservate - Îmbrăcămintea victimei -Fire de păr găsite în mâna şi în fusta victimei - Alte corpuri purtătoare de urme - La 50 m de cadavru, pe o alee, a fost descoperită geanta victimei - Urmă digitală pe o reţetă din geantă -Victima de întorcea de la serviciu spre locuinţă, în jurul orei 2:00 -Şi-a exprimat faţă de mai multe colege temerea unei posibile urmăriri: în cursul săptămânii anterioare a observat în autobuzul de noapte un bărbat tânăr, brunet, bine clădit fizic, care avea faţa pe jumătate acoperită cu gulerul puloverului. Acesta a călătorit cu ea în acelaşi autobuz, apoi şi-a continuat drumul până în dreptul străzii pe care locuia, dar bărbatul acela nu s -a manifestat în nici un fel în ceea ce o priveşte - ploaie torenţială -un şofer de taxi a susţinut că în noaptea comiterii crimei, după orele 2, a transportat un individ din apropierea locului faptei, care a lăsat o dâră de sânge pe perna din spate. Pe acest individ l-a transportat de două ori în acea zi: pe la orele nouă seara, când l-a dus în zonă, şi apoi în cursul nopţii. (Acesta a mai menţionat că numai după eforturi deosebite – mai multe zile în şir de yoga, pentru a-şi stimula memoria, şi-a dat seama că era vorba de un fost bucătar de la restaurantul Carpaţi, în urmă cu 10 ani. Ulterior s-a demonstrat că martorul suferea de tulburări de comportament şi că sunt slabe şanse ca spusele lui să aibă o bază reală) !!! Prin examinarea împrejurărilor de săvârşire a faptelor, a mobilului şi a modului de operare, s-a stabilit că alte şase cazuri anterioare (un omor în mai 1970, patru tentative de omor şi un viol, toate rămase cu autori necunoscuţi) prezentau numeroase şi importante elemente de similitudine. S-a conchis astfel că au fost săvârşite de acelaşi autor. -Nu s-a putut stabili că victima a fost urmărită de la locul de muncă - Descoperirea unei eventuale legături cu victima I. F.


-Verificarea persoanelor cunoscute de poliţie care erau bolnave psihic, pe fond sexual, cu accent pe cei care suferă de psihopatie sexuală impulsivă, epilepsie etc. -Identificarea, cu concursul circumscripţiilor sanitare şi a spitalelor de specialitate a altor persoane din această categorie, care nu erau cunoscute de poliţie, dar care prezentau un grad sporit de periculozitate. -Consultarea evidenţelor serviciului de medicină legală pentru stabilirea cazurilor de examinare a unor femei care au fost victime ale unor violuri sau tentative de viol, fiind selectate prioritar cele care prezentau muşcături, lucrau în alimentaţie publică9 şi au fost atacate noaptea, pe timp nefavorabil, în apropiere de casă. (compararea grupei sanguine a autorului - AII). -Identificarea şi verificarea celor eliberaţi din penitenciare în anii 1970 şi 1972, condamnaţi pentru omoruri, tâlhării sau violuri cu mod de operare asemănător. -Identificarea şi verificarea clienţilor obişnuiţi ai localurilor unde au lucrat victimele.



Detalii M.I -str. Mehadiei, în timp ce victima se deplasa spre serviciu

-manipulantă la întreprinderea de Transport Bucureşti -leziuni craniene ce i- au pus victimei viaţa în pericol (salvată datorită intervenţiei chirurgicale efectuate de urgenţă).

2. Faptă 2.1. Ce s-a petrecut? 2.2. Data, ora

-tentativă de omor -Aproximativ 4 dimineaţa

2.3. Valori sustrase

3. Autor(i) 3.1. Număr autori 3.2. M. O. 3.3. Comportament (căi acces, acţiuni în câmpul faptei, ieşire) 3.4. Semnalmente 3.5. Vestimentaţie


-Un bărbat -Victima a declarat că a fost atacată prin surprindere, pe la spate. - Agresorul nu a întrebat-o nimic pe victimă, nu a avut nici un schimb de cuvinte înainte de a o lovi -Din cauza loviturii la cap şi a traumei psihice suferite, victima nu a reuşit să dea alte detalii în afară de: - Înalt, brunet, cu un basc pe cap

-Victima a strigat după ajutor şi a fugit -Când a auzit un zgomot metalic (bara metalică scăpată de autor, care s-a aplecat să o ridice), a reuşit să pătrundă într -o curte, ceea ce probabil a alarmat pe vecini şi l-a determinat pe autor să fugă.

După 48 de ore, pe raza Capitalei, au avut loc alte trei tentative de omor care, după modul de operare, indicau posibilitatea ca ele să fi fost săvârşite de acelaşi autor. Una din victime, E. M., la două luni de la intervenţia chirurgicală la care a trebuit supusă, a putut fi audiată şi a confirmat împrejurările în care a fost atacată, prin surprindere, cu loviri năprasnice la cap, a menţionat că nu avusese timp să observe agresorul, dar după alură i s-a părut că era un bărbat pe acre îl observase bine în grădina restaurantului unde lucra, cu câteva zile înainte de a o ataca. Datorită acestor împrejurări, a reuşit să -l identifice pe criminal. Dar lista tentativelor de omor săvârşite de acelaşi autor trebuie completată cu încă trei cazuri, despre care s-a descoperit că s-au petrecut între primul omor din 1970 şi seria de la începutul anului următor. 10 În urma analizării atente a informaţiilor obţinute de la locul crimelor şi a modului de operare, se poate determina următorul profil psihologic: -Din alegerea momentului de acţiune (în jurul orelor 2 noaptea, numai în nopţile cu fenomene meteorologice deosebite: ninsoare, ploaie torenţială cu tunete şi fulgere, furtună şi vânt puternic, ger cumplit, ceaţă, pâclă), dar şi din modul de năpustire asupr a victimelor şi lovire cu sălbăticie, în mod repetat, în zonele vitale, rezultă că autorul este o persoană lipsită de încredere în sine, care probabil nu poate avea relaţii normale cu o femeie şi probabil în faţa unei femei cu care trebuie să interacţioneze este timid, retras, tăcut, dar cu accese de violenţă ce se pot declanşa destul de uşor – expresie comportamentală în oglindă cu tatăl său, „omul lup” Râmaru Florea. -Victimele prezintă un risc scăzut pentru autor din punctul de vedere al programului (se întorceau singure acasă, noaptea, având o rutină pe care o putea observa după ce le urmărea câteva zile) şi sunt mature din punct de vedere sexual, dar în acelaşi timp autorul se expune unui risc crescut prin atacarea în mijlocul străzii şi mai ales prin violarea în interiorul unor curţi. Acest lucru dovedeşte curajul nebunesc, aroganţa tinerească, deci probabil autorul are o vârstă cuprinsă între 20 şi 30 de ani. -Psihopat sexual, sadic, fără nici un fel de remuşcare faţă de faptele sale, cu înclinaţii spre acte aberante şi tendinţa de a sfida normele morale ale societăţii (alege să recurgă la acte sexuale însoţite de muşcături să mutilări ale sânilor sau zonei genitale în curtea imobilelor din apropierea locuinţei victimei – tendinţă spre exhibiţionism). -Consideră că femeile sunt nişte obiecte (de care poate dispune după bunul plac) pe care le depersonalizează, le mutilează şi le lasă în poziţii umilitoare şi menite să şocheze pe oricine descoperă cadavrele. -Probabil a mai săvârşit infracţiuni, pentru că deşi atacurile par spontane, nu lasă multe indicii de lucru anchetatorilor. Probabil a săvârşit tâlhării, dar sunt slabe şanse de a fi ajuns să îşi formeze un mod de operare viabil ca tâlhar (nu sustragerea valorilor este mobilul principal al faptelor, deoarece impulsul sexual este mult prea puternic pentru a-i rezista). -Având în vedere frecvenţa accelerată, intervalul de timp dintre atacuri scade, se poate trage concluzia plauzibilă că starea psihică a autorului se deteriorează într -un ritm accelerat. Acest lucru înseamnă că el nu se va opri decât atunci când va fi prins, probabil pentru că devine din ce în ce mai curajos şi mai neglijent. În acelaşi timp, există însă şi riscul de a săvârşi tot mai multe crime, tot mai grave.

Deşi anchetatorii sosiţi la faţa locului găsesc o scenă aparent dezordonată, nu se poate afirma că acest autor este psihotic dezorganizat, cu toate caracteristicile pe care le prezintă această tipologie. Într -adevăr, autorul căutat va prezenta următoarele trăsături de criminal dezorganizat: -inadecvat din punct de vedere social şi incompetent a întreţine relaţii sexuale normale. -deşi riscul de a fi descoperit în timpul comiterii faptelor este foarte mare, prin prisma locurilor pe care le alege, prezintă un stres situaţional minim (nu îşi abandonează „prada” decât atunci când riscul de a fi văzut de vecini este iminent). -comite acte sexuale după moartea victimei şi lasă cadavrul în locuri uşor de descoperit. -nu conversează cu victima, atacând-o sălbatic şi apoi depersonalizând-o. Acest criminal ar putea înşela uşor şi ne-ar putea face să credem că probabil avem de a face cu un bolnav psihic ce nu are discernământul faptelor sale, dacă nu ar prezenta o serie de trăsături caracteristice unui criminal organizat: -probabil este primul născut şi în timpul copilăriei şi-a descărcat excesele de furie asupra fraţilor mai mici. - probabil în timpul atacurilor este sub influenţa băuturilor alcoolice sau a unor stupefiante, de unde şi dezinhibiţia atacurilor -este foarte mobil, fiind imposibil de preconizat unde va avea loc următorul atac, întrucât nu are o zonă de confort proprie, fiind dispus să atace oriunde, „pe teritoriul victimei” -victimele nu sunt atacate la întâmplare, ci sunt persoane străine (astfel îi este mai uşor să le mutileze, să le depersonalizeze) pe care le alege din timp, corespunzător tiparului preferat (ca aspect fizic, dar şi ca program – tinere care merg singure noaptea spre casă sau la serviciu). - probabil cea mai importantă dovadă a cruzimii premeditate este faptul că îşi „vânează” victimele timp de câteva zile. Motivul principal este aflarea rutinei acestora şi determinarea momentul şi locul oportun pe a ataca. Însă un efect secundar al acestui ritual poate fi dorinţa (chiar şi inconştientă) de a urmări victimele şi reacţia lor atunci când îşi dau seama că sunt urmărite, lucru care le inspiră teamă. Autorul se poartă ca un animal ce îţi încolţeşte prada, declanşând astfel un joc pervers: vrea să simtă teama care se instalează în sufletul persoanei urmărite, având în vedere că el ulterior se privează de acest sentiment, preferând să atace fulgerător, pentru a vedea în ochii victimelor altceva – groaza. -Probabil făptuitorul trăieşte singur, fapt care îi conferă libertate, discreţie, securizare.11 În loc de concluzii: -Luând în considerare cei trei factori care determină comportamentul, factorul biologic, cel psihologic şi cel social, putem prezenta următoarea „reţetă a criminalului în serie”12: -Mai întâi, cel biologic: Predispoziţia spre crimă e genetică. -Al doilea factor e cel psihologic: psihopatia. Acesta e filtrul prin care percepe tot ceea ce i se întâmplăn final, cel social: învăţămintele din viaţă.

-Punem toate cap la cap, şi ne gândim că Ion Râmaru e, de fapt, o armă vi e de distrugere în masă: Genetica încarcă arma, psihologia ţinteşte şi evenimentele apasă pe trăgaci.

CONCLUZII

Infracționalitatea,violența ,crima sunt fenomene ce caracterizeazã mileniul nostru. Agresivitatea vizeazã persoane,colectivitã ți,care au motivații neîntemeiate,dar care împreunã cu gradul de culturã, apartenen ța la diferite culte religioase s-au rãspândit rapid pe toatã suprafa ța planetei. Datele statistice aratã cã numãrul infrac țiunilor creşte pe zi ce trece din ce în ce mai mult, iar acest lucru are consecin țe destul de grave pe plan macro şi micro-social.Printre factorii lor se enumerã frecvența şomajului, reuducerea veniturilor, dar şi educa ția primitã în copilãrie. Crima şi criminalii au fost subiecte destul de interesante foarte mult timp,tocamai de aceea s-au încercat diverse modalitã ți de a ,,înțelege”criminalii , dar şi pentru a reduce numarul lor.S-a încercat o analizã, dar şi o explica ție cu privire la munca depusã pentru a în țelge şi combate pericolul tot mai mare al crimelor . Dacã infracț iunea este mai uşor de identificat, cel care a comis-o în unele cazuri este mult mai greu de identificat, dar nu imposibil.Una din soluț iile de identificare este profilul psihologic al inculpatului. O definiț ie foarte uzitată este cea a lui Vernon Geberth: „profilul psihologic este o încercar e elevată de a furniza anchetatorilor informaț ii specifice despre un autor necunoscut ce a comis o infracț iune dată, proces bazat pe cercetarea atentă a locului faptei, victimologie și teoriile psihologice cunoscute." Deşi “profilul psihologic “ este foarte important, la noi nu existã anumite instituții create cu acest scop, chiar dacã avem criminali în serie, cum ar fi:Moise Alexandru(1953-1958),Rîmaru Ion (1971-1972), Verdeş Romulus (1972-1974), Stroe Adrian (1992) şi alții care au fost prinşi sau se aflã încã în libertate. Cei care vor sã urmeze aceastã carierã,de psiholog crminalist, trebuie sã urmeze Facultatea de Psihologie, urmând sã se perfecț ioneze în cadrul Secț iilor de Criminalisticã ale Poliț iei. Comportamentul criminal constituie o specie aparte în cadrul comportamentului uman general.El are atât particularitãț i legate de actul în sine ,cât şi de consecinț ele sale şi de mecanismele declanşatoare. Profilingul este o metodă de identificare a autorilor crimelor, pe baza analizei naturii infracţiunii şi a modului în care a fost săvârşită. Din alegerile pe care criminalul le-a făcut înainte, în timpul şi după săvârşirea infracţiunii se pot determina diferite aspecte ale personalităţii sale.

BIBLIOGRAFIE

















STANCU Emilian,Tratat de criminalisticã,Editura Universul Juridic,2010 Editia a V-a revizuitã şi adãugitã,pg 28-35. STANCU Emilian,Tratat de criminalisticã,Editura Universul Juridic,2004 Editia a III-a revizuitã şi adãugitã,pg 31,530-534. IONESCU Florin,Criminalisticã,Editura Universitarã Bucureşti,Volumul I,pg 2940. AVRIGEANU Tudor, Pericolul social.Vinovãț ie şi imputare Penal a, Editra Wolter Romania, pg 201-210.

DIMA Traian, Drept Penal.Partea Generalã,Ediț ia a II-a, revizuitã şi adãugitã în baza Legii nr. 278/2006 de modificare a Codului Penal, pg.175-188. NEAGU Ion,Tratat de Procedurã Penalã.Partea Generalã,Ediț ia a II-a revizuitã şi adãugitã,Editura Universul Juridic,2010, pg.32-36.

DONGOROZ Vintilã, Kahane Siegfried, Antonio George, Bulai Constantin, Iliescu Nicoleta, Stãnoiu Rodica , Explicaț ii teretice ale Codului de Procedurã Penalã Român.Partea generalã ,Volumul I ,Editura Academiei, Bucureşti 1976. ANGHELESCU Ion, Tratat practic de criminalisticã,vol 1,(Editura M.I,Bucuresti 1976),pg 15









BULAI Costicã, ,Drept Penal.Partea Genarala,Ed.Şansa,Bucureşti,1999,pg.44. Coord lucr:Prof.Vaile Lapadusi,Chestor Politie Iancu Stefan,Chestor Politie dr Lazar Carjan,General Maior dr. magistrat Dan Voinea, Realitãț i şi perspective în criminalisticã ,Editura Asociaț ia Criminaliştilor din Romania” ,2003,pg 3339,47-48,198-199,201-203,221. MEDEANU Tiberiu Constantin,Crima şi criminalul.Geneza crimelor,Editura Lumina Lex,Bucureşti 2006,pg 41-45. Pref.univ dr Dan Banciu , Crima şi criminalitatea.Repere şi abordãri juridis sociologice, Editura Lumina Lex Bucureşti 2005,pg.3-5.

Profilajul Criminal in Investigatiile Criminalistice

Recommend Documents