UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,DUMITRU STĂNILOAE,, TEOLOGIE PASTORALĂ ANUL I
Vedeniile profetului Iezechiel
Lucrare de seminar la Vechiul Testament
Coordonator: Dr. Pr. Hârlăoanu Cezar
Susținător:
Iași – 2014 1
Cuprins
Introducere.................................................................................................p. 3. I. II.
Viața și activitatea profetului Iezechiel....................................p. 4. Vedenia lui Ezecheiel despre slava lui Dumnezeu (cap. 1: 428).................................................................................................p. 6.
III.
Vedenia groazniceii idolatrii din templu (cap. 8).....................p. 8.
IV.
Vedenia slavei lui Dumnezeu care se abate asupra Ierusalimului cu judecată (cap. 10)..........................................p. 9.
V.
Vedenia văii oaselor uscate (cap. 37: 1-14)..............................p. 10.
Concluzii.....................................................................................................p. 11. Bibliografie.................................................................................................p. 12.
2
Introducere
De la primul până la ultimul său capitol, cartea profetului Ezechiel e străbătută de gândul suprem al suveranității și gloriei Domnului Dumnezeu. El este suveran în Israel și în treburile națiunilor lumii – în pofida faptului că pretențiile zgomotoase și lăudăroase ale oamenilor par să fi estompat acest adevăr. În voia Sa suverană, Dumnezeu a rânduit ca noi săL slăvim prin viața și mărturia noastră până la marginile pământului. Prin tot demersul lui, Ezechiel caută să convingă cu solide argumente biblice că iubirea lui Dumnezeu este mereu condiționată, că El dorește viața celui păcătos dar cu condiția că acesta să facă un efort minimal pentru a o merita, la fel și iubirea Lui. În ceea ce privește lucrarea în primul capitol voi încerca în linii mari sa vorbesc ceva despre viața profetului. În ultimele patru capitole voi prezenta vedeniile Profetului Ezechiel.
3
I.
Viața și activitatea profetului Iezechiel
Numele Iezechiel înseamnă Dumnezeu este tare, Dumnezeu întărește sau Dumnezeu este tăria mea. Din faptul că se numește fiul lui Buzi (1,3) reiese că era de neam preoțesc. A fost căsătorit după cum însuși mărturisește (24,28) spunând despre soția sa că a murit cu puțin înaintea căderii Ierusalimului 586. Iezechiel a profețit timp de aproape 23 de ani după ce a fost deportat în exilul babilonic împreună cu regele Ioachim și cu nobilimea poporului (597) într-un loc de zece mii de prizonieri. Dificila misiune profetică a desfășurat-o în Babilon între anii 593 (592) și 570 pentru a-i conștientiza pe evreii demoralizați din cauza exilului de responsabilitatea morală pe care o avuseră în grăbirea catastrofei naționale din cauza infidelității lor față de legământul cu Yahweh.1 În primii șapte ani misiunea lui Iezechiel s-a suprapus cu cu cea mai nefastă perioadă din istoria poporului iudeu (593-586). Ezechiel a fost contemporan cu Ieremia şi Daniel. Ieremia era bătrân şi predicase rămăşiţei din ţară; Daniel a predicat la curtea regelui Babilonului; Ezechiel a vorbit robilor duşi şi aşezaţi lângă râurile Babilonului. În timp ce restul poporului plângea la amintirea Sionului, Ezechiel se bucura căci primise cele mai minunate viziuni date vreunui profet. 2 Este chemat la misiune probabil pe la varsta de treizeci de ani (29, 17), în 593 iar ultimul mesaj profetic l-a transmis în 571 Î.H. Cum ultima sa profeție datează din anul 27 al deportării (29,17) reiese că a profețit circa 23 de ani (593-570). Se pare că a locuit în localitatea Tel Abib lângă canalul Kebar într-o colonie de evrei deportați acolo.3 Provine dintr-o familie instărită, reușind să construiască propria lui casă în care se întâlnea periodic cu bătrânii poporului și se consultau în problemele religioase și probabil politice (cap. 3, 24; 8 1; 14, 1; 20, 1). Conform unei tradiții iudaice profetul ar fi murit în cetatea Babilon ucis de un judecător israelit pe care l-ar fi mustrat pentru idolatrie. El a avut misiunea de-ai pregăti pe exilați în vedera întemeierii unui nou stat, deci a reântoarcerii din robie, dar mai ales de a-i încuraja și de a-i pregăti în așteptarea împlinirii mântuirii promise
Petre Semen, Introducere în teologia profeților scriitori, Ed. Trinitas, 2008, p. 123 John Vernon McGee, Ezechiel – schiţa cărţii, Ed. Trans World Radio-Romania, 1995, p 1 3 Petre Semen, op. cit., p. 123 1 2
4
de Dumnezeu. Profetul Iezechiel a fost numit Profetul Fidelității divine.4 Activitatea sa profetică s-ar putea împărți în două părți distincte: 1. șapte ani extremi de dificili ce au precedat distrugerea Ierusalimului 586, dimpreună cu Templu și a statului iudaic. 2. 15 ani după înfrângerea evreilor. În ceea ce privește misiunea sa nu a fost deloc ușoară , ca de altfel a nici unui alt profet, căci a activat într-un mediu în care cei deportați își făceau adesea iluzii deșarte datorită promisiunii falșilor profeți care căutau să le arate că în curând se vor bucura de întoarcerea în patrie.5 Cartea lui Iezechiel este foarte bogată în date cronologice cum ar fi: chemarea la profeție (593), începutul asediului Ierusalimului (588), sosirea primului lot de captivi (585) și ultimele profeții (571). În ceea ce privește ideile mesianice Iezecheil se aseamănă cu profeții anteriori în sensul că pune adesea pe același plan restaurarea națională a poporului exilat cu venirea timpurilor mesianice așa cum vom vedea și in capitolul 37 al cărții, mai exact.
4 5
Ibidem, p. 124 Ibidem, p. 125
5
II.
Vedenia lui Ezecheiel despre slava lui Dumnezeu (cap. 1: 4-28)
Primul capitol se ocupă de vedenia salvei lui Dumnezeu printre captivi. Ezechiel a văzut mai întâi un vânt năprasnic ce venea din nord. Apoi a vazut patru făpturi vii, fiecare având patru fețe (leu, bou, vultur, om). Legat de această viziune Părintele Semen spune că este foarte greu de interpretat această fantastică viziune inaugurală unică în felul său în Sfânta Scriptură. Important este faptul că Dumnezeu se arată omului nu numai în templu din Ierusalim ci și printre cei deportați în Babilon căci El, în calitate de ființă spirituală prin excelență și Stăpânul întregului univers, nu poate fi închis în niște ziduri făcute de mâini omenești.6 Sfinții Părinți au identificat cele 4 ființe celeste cu cei 4 Evangheliști – Matei cu leul, Marcu cu boul, Luca cu omul, și Ioan cu vulturul. Totodată, Sf. Macarie face şi o succintă prezentare a simbolisticii celor 4 fiare într-o altă cheie de interpretare. De această dată, şi ele sunt icoane ale facultăţilor ce conduc sufletul: voinţă, conştiinţă, minte şi puterea de a iubi. Acestea sunt căile prin care spiritul este condus spre atingerea realităţii ultime şi tot prin ele sufletul devine „car" sau „tron" al lui Dumnezeu. 7 Deasupra firmamentului se afla un tron, pe care ședea Domnul sșavei. Lângă fiecare din făpturile vii era o roată sai mai degrabă o roată în interiorul unei roți( sau poate o roată era dispusă la nouăzeci de grade față de cealaltă roată, ca un giroscop). Astfel viziunea pare să reprezinte un car pe care stă așezat tronul, cu roți... pe pământ, cu cele patru făpturi vii susținând o platformă, deasupra aflându-se troul lui Dumnezeu.8 În accepţiunea macariană, tronul dumnezeiesc văzut de proroc la canalul Chebar se face simbol al sufletului, care devine tron al lui Dumnezeu odată cu primirea Creatorului şi a energiilor Sale, prin rugăciune şi contemplaţie: „Lucrul pe care l-a văzut profetul în extaz era real şi adevărat. El, însă, arăta altceva; preînchipuia un fapt tainic şi divin, o taină cu adevărat ascunsă de neamuri; care taină se va descoperi în vremurile cele de pe urmă, la arătarea lui Hristos. (Profetul) a contemplat taina sufletului care, primind pe Domnul, se va face tron al slavei Lui[...] el devine în întregime lumină, în întregime faţă, în întregime 6
Ibidem, p. 130 Sf. Macarie Egipteanul, „Scrieri. Omilii duhovniceşti" , trad. Pr.Prof.Dr. Constantin Corniţescu, colecţia PSB, vol. 34, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992, pg. 88 7
William MacDonald, Comentariul biblic al credinciosului – Vechiul Testament, Trad. din engleză Doru Motz, Ed. Christische-Literatur, f.l. 2002, p. 946 8
6
ochi.Nu este nici o parte din el care să nu fie plină de ochii cei duhovniceşti şi luminoşi; altfel spus, n-are întru el nimic întunecat, ci este peste tot duh şi lumină."9 Ori, tocmai această vedenie a slavei lui Dumnezeu a precedat chemarea lui Ezechiel la slujba de profet. Ezechiel explică la 43:3 că ceea ce a privit a fost vedenia pe care a văzut-o când El a venit să distrugă cetatea. Cu alte cuvinte, vedenia L-a descris pe Dumnezeu în salva Sa venind din nord cu judecată asupra Ierusalimului, Babilonii fiind agenții prin care Și-a adus El la îndeplinire judecata. 10 Reţinem din interpretarea Sfântului Macarie sensul eshatologic al viziunii, simbolismul ei de reprezentare a sufletului în care Dumnezeu se sălăşluieşte şi comunică nemijlocit, precum şi rolul de desemnare şi definire al eclezialităţii.
9
Sf. Macarie Egipteanul, op. cit., p. 88 Wiliam MacDonald, op. cit., p. 946
10
7
III.
Vedenia groazniceii idolatrii din templu (cap. 8)
Bătrânii au fost nevoiți să asiste la judecata pe care ar fi trebuit să încerce s-o stăvilească.Cam așa stau lucrurile și în ziua de astăzi. Domnul l-a transportat pe Ezechielo din Babilon la Ierusalim.. în vedenii. Acolo a văzut câteva exemple cumplite de idolatrie a poporului. El a văzut un chip de o abominabilă idolatrie... la intrarea în templu – care a stârnit gelozia Domnului. Al doilea lucru pe care l-a văzut profetul a fost curtea templului. Bătrânii lui iuda erau adunați acolo, fiecare având în mână o cădelniță, închinându-se la imaginile murdare înfățișate pe pereți de jur împrejur. A treia vedenie a fost la poarta de nord – unde femeile îl plângeau pe Tamuz, o zeitate babiloniană. Se credea că la moartea sa se veștejeau legumele. Al patrulea caz de idolatrie s-a aflat în curtea interioară a templului, unde circa douăzeci și cinci de bărbați, reprezentându-i pe preoți, se închinau soarelui, luând parte la practicile deșănțate asociate cu acel cult. Referirea la ,,ramura,, din versetul 17 este greu de descifrat. A-și apropia ramura de nas înseamnă probabil dispreț la adresa lui Dumnezeu. Adesea se întâmplă ca liderii religioși nemântuiți șă rețină spațiile centrale ale primelor pagini ale ziarelor prin comportamentul lor necreștin și ereziile lor cumplite; dar Dumnezeu vede și va avea ultimul cuvânt.11 Exegetul Pierre de Benoit face o paralelă între ceea ce se petrecea acolo la templu și ceea ce se poate petrece în inima și sufletul nostru care deși îl cinstim pe Dumnezeu, mai păstrăm totuși o tainiță a inimii și pentru idolii acestei lumi. Cu alte cuvinte, este foarte greu de a avea o inimă cu totul curată și dedicată în totalitatea lui Dumnezeu. Ori așa cum preciza și Domnul Hristos nu-I putem sluji în același timp lui Dumnezeu și lui Mamona. Concluzia ar fi că pentru a nu recădea în păcatele deja mărturisite: să nu lăsăm pentru sanctuarul sufletlui nostru încăperi secrete cu imagini ale răului și necurățeniei12
Ibidem, p. 950, Vezi și Petre Semen, op.cit., p. 133 Pierre de Benoit, Tresors de Prophetes, Editions Emmaus (Suisse), 1984, p. 21, apud Petre Semen, op. cit., p. 134 11 12
8
IV.
Vedenia slavei lui Dumnezeu care se abate asupra Ierusalimului cu judecată (cap. 10)
Capitolul X se află în strânsă legătură cu capitolul I, oferindu-ne informații suplimentare despre carul-troian, despre făpturile vii (a căror identitate este dezvăluită – heruvimi) și despre slava Domnului. Dar capitolul I s-a adresat exilaților, pe când capitolul X se adresează rebelilor din Ierusalim.13 Capitolul X este dedicat descrierii mai detaliate vedeniei pe care a avuto- la începutul misiunii și se concentrează pe ideea că Dumnezeu nu mai poate rămâne în mijlocul celor păcătoși prin pronia Sa protectoare și de aceea și descrie părăsirea de către aceiași heruvimi dimpreună cu slava divină a cetății Ierusalimului.Slava este văzută că se îndreaptă spre muntele Măslinilor după care dispare în înaltul cerului. Unii exegeți fac o legătură directă între profeția lui Iezechiel și cea a Mântuitorului Hristos legată de Templul din Ierusalim. Astfel că peste circa șase sute de ani Iisus Hristos se afla cu Ucenicii Lui tot pe muntele Măslinilor când a profețit din nou despre părăsirea definitivă de către slava divină a celebrului sanctuar din Ierusalim (Marcu 13, 2-3) profețe adeverită din nefericire în vremea lui Titus (anul 70 d. H.).14 Vedenia aceasta ne învață să nu pierdem niciodată din vedere simțământul cutremurătoarei puteri, ănțelepciuni și maiestăți a Dumnezeului nostru.
13 14
Wiliam MacDonald, op. cit., p. 951 Petre Semen, op. cit., p. 135
9
V.
Vedenia văii oaselor uscate (cap. 37: 1-14)
În vedenia din versetele 1 și 2, Ezechiel a văzut oasele uscate ale lui Israel și Iuda, într-o vale. I s-a poruncit să prorocească oaselor să învie. Yates aplică acest lucru la propria noastră nevoie din zilele noastre de a avea suflarea vieții.15 Viziunea este considerată de sfânta tradiţie ca fiind cel mai elocvent pasaj scripturistic din VT cu referire la înviere. Acest pasaj este citat in extenso la Prohodul Domnului din Vinerea Patimilor: “Fost-a mâna Domnului peste mine şi m-a dus Domnul cu Duhul şi m-a aşezat în mijlocul unui câmp plin de oase omeneşti, Şi m-a purtat împrejurul lor; dar iată oasele acestea erau foarte multe pe faţa pământului şi uscate de tot. Şi mi-a zis Domnul: ‘Fiul omului, vor învia, oasele acestea?’ Iar eu am zis: ‘Dumnezeule, numai Tu ştii aceasta’. Domnul însă mi-a zis: ‘Prooroceşte asupra oaselor acestora şi le spune: Oase uscate, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu oaselor acestora: Iată Eu voi face să intre în voi duh şi veţi învia. Voi pune pe voi vine şi carne va creşte pe voi; vă voi acoperi cu piele, voi face să intre în voi duh şi veţi învia şi veţi şti că Eu sunt Domnul. Proorocit-am deci cum mi se poruncise. şi când am proorocit, iată s-a făcut un vuiet şi o mişcare şi oasele au început să se apropie, fiecare os la încheietura sa. Şi am privit şi eu şi iată erau pe ele vine şi crescuse carne şi pielea le acoperea pe deasupra, iar duh nu era în ele. Atunci mi-a zis Domnul: ‘Fiul omului, prooroceşte duhului, prooroceşte şi spune duhului: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Duhule, vino din cele patru vânturi şi suflă peste morţii aceştia şi vor învia!’ Deci am proorocit eu, cum mi se poruncise, şi a intrat în ei duhul şi au, înviat şi mulţime multă foarte de oameni s-au ridicat pe picioarele lor” (Iezechiel 37,1-10).
Tradiția Bisericii noastre a văzut dintotdeauna în capitolul 37 al lui Iezechiel o referire expresă la învierea cea de obște și din aceste cosinderente textul a fost programat spre lecturare în săptămâna patimilor așa cum am precizat, pentru a menține printre credincioși vie speranța învierii cu trupurile cu ajutorul morții și învierii lui Iisus.16
15 16
(37: 1-8) Kyle M. Yates, Preaching from the Prophets, p. 184, apud Wiliam MacDonald, op. cit., p. 967 Petre Semen, op. cit., p. 149
10
Concluzii
În concluzie în ceea ce privește metoda profetul Iezechiel a slujit în cea mai întunecată perioadă a istoriei naţiunii. El a trebuit să se confrunte cu speranţa deşartă dată de profeţii falşi, precum şi cu descurajarea provocată de acea vreme de păcat şi dezastru. Poporul nu asculta mesajul pe care el îl aducea. De aceea, a apelat la o metodă inedită. În loc să rostească pildele, el le-a dramatizat (24:24). În zilele noastre sunt mulţi cei care atrag atenţia oamenilor precum cei ce umblă pe catalige sau care imită pe alţii. O asemenea metodă a folosit şi Ezechiel. În tot demersul lui Iezechiel a căutat să convingă cu solide argumente biblice că iubirea lui Dumnezeu este mereu condiționată, că El dorește viața celui păcătos dar cu condiția ca acesta să facă un efort minimal pentru a o merita, la fel și iubirea Lui.
11
Bibliografie
1. Biblia sau Sfânta Scriptură, trad. şi note de Bartolomeu Valeriu Anania, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2009. 2. Biblia sau Sfânta Scriptură, ediţia sinodală, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008. 3. MacDonald, William, Comentariul biblic al credinciosului – Vechiul Testament, Trad. din engleză Doru Motz, Ed. Christische-Literatur, f.l. 2002. 4. McGee, John Vernon, Ezechiel – schiţa cărţii, Ed. Trans World Radio-Romania, 1995. 5. Semen, Petre, Introducere în teologia profeților scriitori, Ed. Trinitas, 2008. 6. Sf. Macarie Egipteanul, „Scrieri. Omilii duhovniceşti", trad. Pr.Prof.Dr. Constantin Corniţescu, colecţia PSB, vol. 34, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992.
12
