principiul politetii

Tema 3. Principiul politetii. Tipuri si strategii specifice Dincolo de sensul comun atribuit conceptului de politete, in sfera comunicarii, politetea inseamna a tine in permanenta seama de celalalt, a avea sentimentul unei responsabilitati fata de partenerul de comunicare pe tot parcursul comunicarii. Acest aspect determina considerarea politetii drept o componenta importanta a comportamentului comunicativ. Perspectiva pragmatica asupra politetii are ca punct de dezvoltare conceptul de imagine publica a eului individual introdus de sociologul Goffman, care, considera ca interactiunea dintre comunicatori trebuie sa decurga astfel incat aceasta sa nu sufere prejudicii. Comunicarea dispune de doua imagini publice: -Imaginea pozitiva : ce implica dorinta individului de a se bucura de aprecierea si acordul semenilor sai si de a se angaja in relatie cu ceilalti. -Imaginea negativa : presupune dorinta de a actiona conform propriilor idei si intentii, de a-si pastra un teritoriu privat sau de a se distanta fata de ceilalti. Cele doua imagini ale interlocutorulu stau la baza sistemului politetii propus de P. Brown si Steven Levinson, care contribuie la armonizarea relatiilor interpersonale prin diferite strategii.

Tipuri de politete: a) Pozitiva: pune accentul pe relatia de colaborare cu interlocutorul si se caracterizeaza prin adoptarea unei atitudini de familiaritate fata de interlocutor. b) Negativa: implica mentinerea distantei fata de indivizi si se caracterizeaza prin atitudine rezervata fata de interlocutor. Strategii ale politetii(+) 1) Formularea explicita a unor observatii care sa capteze interesul si atentia locutorului fata de interlocutor, precum si empatia (capacitatea de a te pune in locul celuilalt). 2) Exagerarea expresiei aprobarii, admiratiei si simpatiei fata de interlocutor prin folosirea complimentelor si a flatarilor. 3) Folosirea unor marci de identitate care sublinieaza aparteneta interlocutorilor la acelasi grup (forme: pers I pl. A vb, pers I pl a pron pers si posesiv sau termeni de adresare familiara) 4) Afirmarea sau presupozitia preocuparii locutorului fata de nevoile partenerului (orientare spre interesele celuilalt) 5) Furnizarea/solicitarea de motive pentru efectuarea unei actiuni dorite numai de locutori (enunturi interogative) 6) Evitarea exprimarii directe a dezacordului prin diverse strategii (includerea lui NU in raspuns printr-o constructie alternativa: Da, dar…) 7) Cautarea acordului cu receptorul prin abordarea unor subiecte sigure sau prin reluarea, integral sau partial, a replicilor acestuia. 8) Includerea partenrilor in realizarea unei actiuni pe care o exprima enuntul, desi aceasta il priveste numai pe locutor, fie numai pe colocutor.

EXEMPLE: a) Sa-ti gustam preajiturile! (strategia 8) b) A: Am avut pana in drum spre casa B: Doamne, pana?! (strategia 7) c) Hai sa-ti pansez degetul, puisor! (strategia 3) d) A: Ma auzi? B: Ca de pe Marte. (strategia 6) e) Trebuie sa fii foarte obosit.. (strategia 1) f)

De ce n-ai spalat vasele? (strategia 5)

g) Sunt cele mai bune clatite pe care le-am mancat vreodata. (strategia 2) h) Stiu ca este important pentru tine sa ai un raspuns cat mai repede (strategia 4)

Strategii ale politetii (-) : 1) Formularea de scuze pentru a-i indica interlocutorului intentia de a nu-i ameninta imaginea. 2) Adoptarea unei atitudini perminsive cu privire la dorinta sau la posibilitatea partenerului de dialog, de a efectua o anumita actiune cu intentia de a nu-i da impresia de constrangere. 3) Impersonalizarea enunturilor prin folosirea vorbirii impersonale, reflexive sau a pluralului in loc de singular. 4) Reducera la minimum a presupunerilor privind dorinta receptorului de a realiza o anumita actiune prin constructii interogative sau strategii de atenuare. 5) Exprimarea deferentei prin diminuarea propriei personalitati in contrast cu exagerarea valorii interlocutorului. 6) Formularea enunturilor ca si cum locutorul ar contracta o datorie fata de partener sau ca si cum l-ar indatora pe acesta. 7) Atenuarea gradului de indiferenta prin elemente sau constructii restrictive sau prin lilola??? (exprimarea unei insusiri prin negarea contrariului) pentru a-i crea interlocutorului o stare de confort. EXEMPLE: a) -Nu se poate rezolva astazi. -Trebuie sa se rezolve! -Sa vedem ce putem face. (strategia 3) b) Te deranjez doar o clipa. Doresc doar un strop de cafea. (strategia 7) c) Va rog sa ma scuzati ca indraznesc sa va abordez. (strategia 1)

d) N-am talentul si imaginatia ta culinara. (strategia 6)

e) N-ai putea sa mergi dupa paine? (strategia 2)

f)

Ti-as fi recunoscatoare daca m-ai ajuta putin. (strategia 6)

g) Daca nu ti-e greu, poti sa duci gunoiul? (strategia 4)