Potentiale evocate

Instrumenta ţie biomedical ă

POTENŢIALE EVOCATE CORTICALE Activitatea electrică spontană cerebral ă poate fi modificat ă într-o manier ă reproductibilă şi detectabila de diver şi stimuli senzoriali, mişcarea voluntara sau execu ţia mentală a unei acţiuni. Stimularea senzitivo-senzorială duce la apari ţia unor poten ţiale care sînt conduse într-o manier ă secvenţială până la nivelul cortexului cerebral. De exemplu stimularea unui nerv periferic duce la apari ţia unei activităţi electrice corticale ("evocate") cu o topografie precis ă : homunculus-ul. Valoarea clinică a înregistr ării potenţialelor evocate este evident ă: ele înglobează activitatea electric ă a mai multor neuroni de pe "calea" analizatorului respectiv ajutând la diagnosticul afec ţiunilor neurologice. Cu toate acestea înregistrarea poten ţialelor evocate a fost mult timp subiect al cercet ării ştiinţifice mai mult decât al practicii clinice. Motivul îl constituie raportul foarte mic semnal util (poten ţial evocat: 0,1-5 μV)/ zgomot (EEG: 30 - 100 μV).

Fig. 1 Semnalul cules (C) este suma dintre semnalul util (A) şi zgomot (B).

-1-


Atunci când amplasăm pe scalp electrozi pentru culegerea potenţialelor evocate, semnalul captat este o sum ă dintre semnalul util (potenţial evocat) şi zgomot (activitatea electroencefalografic ă de fond). Având în vedere raportul men ţionat anterior, vizualizarea potenţialelor evocate pe o înregistrare obi şnuită EEG este practic imposibilă. Tehnicile clasice de extragere a semnalului din zgomot (filtre) nu pot fi aplicate: ele atenueaz ă atât zgomotul cît şi semnalul util, acestea având componente de frecven ţă comune. Pentru extragerea poten ţialelor evocate corticale din activitatea electroencefalografică de fond se utilizeaz ă în prezent medierea coerent ă. Tehnica poten ţialelor evocate ob ţinute prin mediere coerent ă a fost introdusă începând cu anii "80 ca metodă de rutină în numeroase laboratoare . I. MEDIEREA COERENT Ă În sec. XVIII, Laplace a menţionat pentru prima dat ă posibilitatea de a detecta varia ţiile mici dar sistematice din varia ţii mari dar neregulate ale unui parametru. În 1947, Dawson preia tehnica suprapunerii fotografice utilizate în timpul celui de-al II-lea R ăzboi Mondial pentru a distinge pe radar ţintele de zgomot şi dezvoltă pe aceleaşi principii o tehnica ce permite detectarea poten ţialelor evocate ce apar ca urmare a stimulării unui nerv periferic.

Fig. 2 Potenţial evocat obţinut prin metoda suprapunerii fotografice

Dawson.

-2-


Potenţialele evocate apar sistematic cu aceea şi latenţă după stimulare. Având deci o rela ţie temporală fixă cu stimulul care le evocă, putem spune c ă potenţialele evocate sînt "coerente" în raport cu stimulul. Activitatea de fond EEG nu este "coerent ă" în raport cu stimulul, evoluţia sa fiind aleatorie.

Fig. 3 Latenţa de stimulare reprezint ă intervalul dintre dou ă stimulări

succesive fiind egal ă cu suma dintre durata stimulului, durata achiziţiei şi a intervalului post achizi ţie (de la sfâr şitul achiziţiei până la următorul stimul). Această propriet ăţi stau la baza "medierii coerente" prin achizi ţia şi prelucrarea semnalului cu ajutorul calculatorului. Procesul const ă în achiziţionarea unui num ăr mare de "epoci". Achizi ţia fiecărei epoci este declanşată cu o întârziere fix ă de un impuls trigger, ce precede apariţia stimulului. Fiecare din cele J serii de timp (epoci) S J,N este formată din şir de N valori ale amplitudinii semnalului, N fiind func ţie de durata achizi ţiei T şi frecvenţa de eşantionare ν (N = T . ν). S1,N= S1,1 , S1,2 , S1,3 ……… S1,N S2,N= S2,1 , S2,2 , S2,3 ……… S2,N . . SJ,N= SJ,1 , SJ,2 , SJ,3 ……… SJ,N După medierea coerent ă se va obţine un şir SM în care fiecare valoare reprezint ă media valorilor şirurilor S1…SJ . -3-

Instrumenta ţie biomedical ă J

J

∑ S

∑ S

J ,1

S M

=

i =1

J

J

∑ S

J , 2

,

i =1

J

J

∑ S

J , 3

,

i =1

J

J , N

.......... ...

i =1

J

Potenţialele evocate fiind coerente se sumeaz ă liniar (amplitudinea x J), în timp ce suma activit ăţii de fond aleatorii EEG va creşte cu r ădăcina pătrată a numărului de epoci sumate (amplitudinea x J ).

Fig. 4 Reprezentare schematică a medierii coerente pe 6 serii de timp.

De exemplu pentru 100 de epoci sumate, poten ţialul evocat va cre şte de 100 de ori în timp ce activitatea de fond EEG va cre şte de 100= 10 ori., rezultând un raport semnal/zgomot de 10:1. Este evident c ă acest raport va fi cu atât mai mare cu cît num ărul de epoci achiziţionate şi mediate va fi mai mare (tabelul 1). Număr de epoci J 10 25 100 2000

J 3,16 5 10 44,72

Raport semnal/zgomot 3,16 : 1 5:1 10 : 1 44,72 : 1

Instrumentaţia necesar ă pentru obţinerea poten ţialelor evocate este formată din : -4-


• electrozi de culegere de bun ă calitate (poten ţial de electrod

redus) asemănători celor utilizaţi în electroencefalografie, a căror modalitate de amplasare depinde de tipul de poten ţial evocat (a se vedea mai jos); • Bloc pentru m ăsurarea impedan ţei de electrod; • preamplificatoare , amplasate cît mai aproape de locul de culegere, sînt necesare datorit ă amplitudinii foarte mici a potenţialelor; • Amplificatoare diferen ţiale cu câ ştig mare (50000), zgomot redus (< 1 microvolt), rejec ţie mare de mod comun (>100 dB) şi bandă largă (1-3000 Hz); • Filtre Notch pentru frecven ţa de 50 Hz; • Convertor analog - digital pentru achizi ţia semnalelor şi digitalanalog pentru generarea stimulilor şi a impulsurilor trigger; • Microcalculator incorporat în echipament sau extern, pentru prelucrarea şi stocarea datelor ; Cu ajutorul unor astfel de echipamente poate fi realizata înregistrarea de potenţiale evocate auditive (PEA), poten ţiale evocate vizuale (PEV) sau poten ţiale evocate somato - senzoriale (PESS). Aceeaşi tehnică poate fi utilizat ă şi pentru culegerea / interpretarea unor poten ţiale evocate periferice (necorticale): electro retinografice (ERG), electrocochleografia (EChG). II. POTENŢIALE EVOCATE VIZUALE (PEV) Potenţialele evocate vizuale (PEV) reprezint ă activitatea electrică indusă în cortexul vizual de stimularea luminoas ă a ariei maculare şi perimaculare a retinei. Datorit ă particularităţilor anatomofiziologice ale c ăii optice, este evident c ă stimularea separat ă pe întreaga arie vizuală a unui ochi, semnalul va fi dirijat c ătre ambele arii corticale deoarece fibrele din partea nazal ă a retinei se încrucişează la nivelul chiasmei optice. Acest tip de stimulare este utilă pentru evaluarea c ăilor vizuale anterioare (nerv optic, chiasm ă), în timp ce stimularea separat ă a unei jumătăţi a câmpului vizual va fi utilizată pentru evaluarea func ţională a căii optice retrochiasmatice (tract optic, radia ţii, cortex vizual).

-5-


A.

Stimularea

Pentru inducerea PEV pot fi utilizate dou ă tipuri de stimuli: pattern-uri sau flash-uri. Patern-urile sînt în mod obi şnuit imagini alb-negru produse pe un monitor TV ale unei table de şah, care se inverseaz ă (alb-negru, negru-alb). Func ţie de acuitatea vizual ă, gradul de fixare şi de dimensiunea pupilei subiectului investigat, se selecteaz ă următorii parametri de stimulare: • frecvenţa de inversare 1 - 2 pe secund ă; • unghiul vizual V= 57,3*L/D, unde L este dimensiunea unui pătrat al tablei de şah şi D este distanţa dintre ochi şi ecranul monitorului; • luminozitatea monitorului se p ăstreaz ă constant ă pe parcursul unei determinări. Flash-urile sînt ob ţinute cu ajutorul unei l ămpi cu descărcare în gaze. Parametrii de stimulare sînt : • frecvenţa 0,5 - 1 /s; • intensitatea luminoas ă; • distanţa intre ochi şi lampă 30 - 45 cm. B. Tehnica de înregistrare

Pentru culegerea semnalului se utilizeaz ă trei electrozi: activ, de referinţă şi de masă. Electrozii activi se amplaseaz ă în aria occipital ă, simetric faţă de linia median ă, în două puncte situate la 5 cm deasupra şi 5 cm lateral (dreapta şi stînga) faţă de inion. Electrodul de referinţă se amplasează în aria frontal ă, pe linia median ă, la 12 cm deasupra nazionului. Electrodul de mas ă se poate amplasa pe lobul urechii.

-6-


Fig. 5 Modul de amplasare a electrozilor pentru culegerea PEV.

Banda de frecven ţă a amplificatorului va fi limitat ă cu ajutorul filtrelor la 0,2 - 500 Hz. Num ărul stimulărilor şi implicit numărul epocilor achiziţionate pe care se face medierea este de 100-200 iar lungimea acestor epoci este de 250 - 500 ms. PEV normal este format dintr-o succesiune de unde pozitive şi negative care sînt interpretate func ţie de latenţa cu care apar în raport cu stimulul. Undele sînt notate cu N (negativ), P (pozitiv) şi un indice care reprezint ă valoarea normal ă medie a latenţei pentru unda respectivă. În succesiunea lor normal ă aceste unde sînt : N 75, P 100 şi N145 . Având în vedere diferen ţele dintre echipamentele de stimulare , culegere şi prelucrare precum şi variabilitatea factorilor de mediu se recomand ă ca intervalul valorilor normale (media + 3DS) s ă se stabilescă individual în fiecare laborator. Printre aspectele patologice ale PEV se numara: absenta undelor, latenţa P100 crescută, forma distorsionat ă şi diferenţele interoculare mai mari de 8-10 ms. Latenţa P100 crescut ă este caracteristic ă demielinizării căilor vizuale anterioare, în timp ce sc ăderea amplitudinii P100 este frecvent întîlnită în leziunile compresive. Laten ţele crescute la stimularea unilaterală (dreapta sau stînga), pot indica o leziune a nervului optic ipsilateral, aspect caracteristic pentru neuropatiile optice demielinizante din scleroza multipl ă.

III. POTENŢIALE EVOCATE AUDITIVE (PEA) Potenţialele evocate auditive, cu laten ţă scurtă sunt formate dintr-o succesiune de poten ţiale generate de nervul acustic şi de căile auditive, ca r ăspuns la stimularea acustic ă. Multitudinea componentelor PEA deriva din diferitele tracturi şi nuclee ce intr ă în componen ţa căii auditive (receptor cohlear, nerv acustic, nuclei cohleari ventrali şi dorsali, nucleu olivar superior, corp trapezoid, lemnisc lateral, coliculi inferiori, corpi genicula ţi mediani, aria de proiec ţie din lobul temporal). A. Stimularea

Stimularea este realizat ă cel mai frecvent cu ajutorul click-urilor cu o banda larga de frecven ţă. Asemenea click-uri au componente de -7-


frecvenţă între 100 Hz şi 8 kHz, componente ce asigur ă stimularea unei arii largi de receptori cohleari. Click-urile cu durat ă de 100 s pot fi generate cu ajutorul unui instrument standard pentru audiometrie, prev ăyut cu căşti. Forma potenţialelor depinde de următorii parametri de stimulare: • Polaritatea determin ă sensul în care se mi şcă membrana difuzorului căştii: spre timpan (click-uri de comprimare) sau în sens opus timpanului (click-uri de rarefiere). • Frecvenţa de stimulare poate fi între 1-70 Hz, cel mai des fiind utilizate frecvenţe de 8-10 Hz. • Intensitatea, m ăsurată în dB, poate fi m ăsurată utilizând dou ă scale. Scala nivelului auditiv are ca punct de 0 media pragului auditiv determinat ă pe un lot de subiec ţi normali. Scala sensibilităţii are ca punct de 0 pragul auditiv al pacientului. B. Tehnica de înregistrare

Electrozii de culegere sunt plasa ţi pe lobii urechilor (sau mastoide) şi în veretex. Electrodul de mas ă poate fi plasat median, deasupra nazionului. Stimularea se face monoauricular, urechea contralateral ă fiind acoperit ă pentru a împiedica interferenţele. Înregistrarea se poate face pe doua canale: pe un canal se înregistrază o derivaţie între vertex şi lobul urechii ipsilateral (în raport cu stimularea) iar pe al doilea canal se înregistreaz ă derivaţia înre vertex şi urechea contralaterală. Banda de frecven ţă a amplificatorului se seteaz ă cu ajutorul filtrelor astfel: limita inferioar ă 30 - 100 Hz iar limita superioar ă între 2500 3000 Hz. Numărul stimulărilor şi implicit numărul epocilor achiziţionate pe care se face medierea este de 1000-4000, durata fiecărei epoci achiziţionate fiind de 10 - 15 ms.

-8-


Fig. 6 Modul de amplasare a electrozilor pentru culegerea PEA.

Înregistrarea acestui tip de trasee are aplica ţii importante în: - determinarea pragului auditiv la pacien ţi necooperan ţi, în special nou-nascuti şi copii mici, cu diagnosticarea precoce a surdit ăţii; - definirea medico - legal ă a mor ţii cerebrale datorat ă distrucţiilor întinse a structurilor trunchiului cerebral; - evaluarea tulbur ărilor trunchiului cerebral ca: * scleroza multipla, * tumori (cerebrale, ale unghiului pontin, nervului VIII, evaluarea longitudinala a afec ţiunilor demielinizante) (Thornton, 1976, Brackmann, 1977) Unda I II III IV V

Valoare medie 1.7 2.8 3.9 5.1 5.7

SD (deviaţia standard)

0.15 0.17 0.19 0.24 0.25

IV. POTENŢIALE EVOCATE SOMATO SENZORIALE (PESS) Înregistrarea PESS poate fi privită ca o extensie a m ăsur ării vitezei de conducere nervoase la c ăile somatosenzoriale centrale. În -9-


principiu se realizeaz ă o stimulare a unui nerv periferic (cel mai frecvent median sau tibial posterior). Impulsurile nervoase declan şate sunt conduse prin trunchiurile, plexurile şi r ădăcinile nervilor la măduvă. După parcurgerea coloanelor dorsale, fibrele fac sinaps ă şi se încrucişează la nivelul lemniscului medial. Fibrele de la nivelul lemniscului fac apoi sinaps ă la nivelul talamusului, de unde se distribuie în cortexul senzorial prin fasciculele talamocorticale. Potenţialele generate ca r ăspuns la stimularea electric ă pot fi înregistrate la nivelul plexurilor, a m ăduvei spinale şi la nivelul cortexului senzorial.

A. Stimularea

Punctul de stimulare depinde de nervul investigat. (a se vedea capitolul Viteza de conducere nervoas ă) Electrodul de stimulare negativ va fi plasat proximal. În practică sunt utilizaţi următorii parametri de stimulare: • Frecvenţa de stimulare 4 -7 Hz; • Forma stimulilor: rectangular ă, cu durata de 0,1 - 0,2 ms; • Intensitatea de stimulare va intensitatea cea cronaxic ă (de două ori mai mare decât pragul). Variaz ă între 1 -20 mA. B. Tehnica de înregistrare

Modul de amplasare a electrozilor depinde de nervul investigat (stimulat). În cazul nervilor membrului superior, electrozii de culegere sunt plasaţi astfel: • la nivelul plexului brahial (în punctul Erb), • la nivelul măduvei (C2, C5 sau C7) • pe scalp deasupra ariei somatosenzoriale contralaterale (Fig.7), • electrodul de referin ţă este amplasat pe linia median ă, în zona frontală sau centrală.

- 10 -


Fig. 7 Modul de amplasare a electrozilor pentru culegerea potenţialelor evocate somato - senzoriale ce apar la stimularea nervului median

- 11 -


Fig. 8 Caracteristicile potenţialelor evocate: vizuale (A), auditive(B), somato-senzoriale (C).

Potenţiale evocate periferice

I. Electroretinografia (ERG)

- 12 -


Reprezintă înregistrarea grafic ă a potenţialelor de ac ţiune retiniene, ap ărute ca o consecin ţa a unei stimulări luminoase adecvate. În acest test, un electrod (*) este plasat pe polul anterior al globului ocular pentru a ob ţine r ăspunsul electric la lumina. Când ochiul este stimulat cu blitz sau lumina continua electrodul culege un potenţial electric care poate fi afi şat pe un osciloscop. Testul precizează oportunitatea unei interven ţii chirurgicale pe o retina înc ă funcţională. Tehnica de lucru Pacientului întins pe o canapea i se instileaz ă anestezic intraocular (Xilina). Se aplica pe cornee un electrod de forma şi dimensiunile unei lentile de contact. Se utilizează doua surse de lumina cu un spectru larg de lungimi de unda ( pentru a putea separa domeniile func ţionale ale conurilor şi bastonaşelor). În mod normal, cu cît lumina este mai intensa, cu atât r ăspunsul este mai amplu. La început înc ăperea este iluminata, apoi se stinge lumina pentru 20 min. Se aplica stimuli de lumina alba de durata şi intensitate variabila. Timp total de examinare: 1 ora. Aspecte normale: Traseul ERG la om include doua unde notate în mod conven ţional a şi b. - Unda "a" este datorata hiperpolariz ării receptorilor retinieni şi prezintă doua componente: a1 şi a2. Unda a1 reflect ă activitatea conurilor (componenta fotopica), iar a2 se manifesta in special in cursul adapt ării la întuneric (bastona şe, componenta scotopic ă). Stimularea cu lumina ro şie disociază cele doua componente. Latenta undei "a" este între 5 - 20 ms iar amplitudinea intre 50 300 V. - Unda "b" este consecin ţa activării celulelor Muller (celule intermediare cu rol de integrare şi prelucrare intraretinian ă a informaţiei) de către celulele receptoare. Prezint ă doua componente (b1 şi b2), cu origine similara undelor a1 şi a2. Amplitudinea undei "b" (100 - 300 V), u şor accesibila măsur ătorii este un parametru - 13 -


important clinic. Alte unde pe traseul ERG ( b' , c, d, e, f, g, h = poten ţiale oscilatorii tardive) au o semnifica ţie clinica redusa. Stimularea luminoasa intensa a retinei (ebluisare) determin ă r ăspunsul sistemului fotopic (conuri), concretizat prin dedublarea undelor "a" şi "b" şi apariţia potenţialelor oscilatorii. Utilizarea unor stimuli cu lungime mare de unda (lumina ro şie) şi intensitate suficienta produce un r ăspuns fotopic izolat. În timpul adaptării la întuneric, stimulii cu intensitate mica sau lungime de unda scurta produc r ăspuns predominant din parte sistemului scotopic (bastona şe) caracterizat prin unda "a" lenta, urmata de unda "b" ampla şi larga; în acest mod ERG este capabila sa reflecte dualitatea func ţională a retinei. Aplicaţii clinice Testul este utilizat în studiul afec ţiunilor ereditare şi dobândite ale retinei, incluzând degenerarea retiniana, acromatopsia şi desprinderea de retina. Când aceste afectiuni implica ambele sisteme receptoare retiniene (celule cu conuri şi bastonase), ERG diferentiaza anomalii specifice fiecarui sistem. Modificari ale ERG sint asociate cu: - afectiuni vasculare ischemice (arterioscleroza, arterita cu celule gigante); - depunere intraoculara a cuprului - afectiuni oculare de natura medicamentoasa (cloroquina, quinina); - deslipiri de retina; - deficienta de vitamina A - opacifieri ale mediilor retiniene. Afectiunile maculei nu modifica aspectul standard al ERG. Dereglari maculare pot fi detectate utilizînd ERG focalizata. II. Electrooculografia (EOG) Prezenta unei diferente de poten ţial între polul anterior şi posterior al ochiului a fost demonstrata de Du Bois Raymond (1849). Meyers (1929) arata ca miscarea ochilor produce variatii de poten ţial care pot fi culese cu electrozi de suprafata. Ochiul este un dipol electric, cu corneea pozitiva comparativ cu retina, cu un poten ţial de repaus, de aprox. 6 mV, între polul anterior şi posterior. Semnalele sînt generate de miscarile oculare laterale iar - 14 -


marimea semnalului este proportionala cu marimea diferentei de potenţial corneo - retinian. EOG reprezinta înregistrarea grafica a variatiei dipolului electric al globului ocular, generate prin miscarile spontane sau evocate ale acestuia. Termenul de EOG este utilizat pentru a descrie utilitatea clinica a unui test care compara potentialul de repaus retinian al ochiului adaptat la lumina cu cel adaptat la întu neric şi pentru investigarea nistagmusului. Testul clinic Diferenta de poten ţial dintre polul anterior şi cel posterior al glubului ocular se masoara indirect. Electrozii pot fi plasati în doua moduri: - de o parte şi alta a fiecarui ochi; - lateral de fiecare ochi, punctul de referinta fiind plasat central în mijlocul fruntii. Pentru stimularea miscarilor orizontale a ochilor se utilizeaza LED-uri sau lumina rosie (pentru a nu modifica valoarea potentialului corneo-retinian). La începutul testului se determina doua puncte de fixatie (pentru a preciza amplitudinea maxima a deplasarii globilor oculari), după care pacientul este instruit sa priveasca brusc la aceste puncte, alternativ, stinga şi dreapta. O alta procedura este aceea în care pacientul priveste o serie de stimuli luminosi care se aprind succesiv. Aceasta manevra de privire stinga dreapta produce o deplasare sinusoidala a ochilor. Semnalul sinusoidal generat (cu o frecventa proprie de 0.5 Hz), poate fi filtrat pentru a elimina artefacte determinate de clipire şi deplasarea liniei izoelectrice. Semnalul cules este amplificat şi înregistrat. III. Audiometria Metoda obiectiva de examinare a functie auditive prin stimulare sonora cu frecventa şi amplitud ine variata, generata de un aparat electro- acustic (audiometru). Audiometrul este un generator de tonuri pure (fara armonici) de amplitudini şi frecvente variabile. Testarea curenta a acuitatii auditive necesita sunete cu frecventa intre 128 Hz şi 12 KHz şi intensitate între - 10 şi 130 dB. - 15 -


Un decibel este diferenta de intensitate minima perceputa înca de o ureche sanatoasa. Testarile audiometrice se executa în camere silentioase, izolate fonic (camere anecoide) şi cuprind urmatoarele probe: a) audiometria tonala liminara (determinarea pragului auditiv). Rezultatele se noteaza pe un grafic denumit audiograma. b) conducerea aerica se testeaza cu castile plasate etans pe urechi. c) conducerea osoasa se testeaza cu ajutorul diapazonului sau difuzor special plasat pe mastoida. Testarea cu sonda acustica este un examen special al conducerii osoase executat cu ajutorul unor sonde subtiri care permite transmiterea directa a energiei vibratorii la nivelul lantului osicular. Semnificatie functionala: Din punct de vedere otologic se considera ca normal auzul care percepe sunete de intensitati între 0 şi cel mult 10 - 15 dB ( -10 dB înseamna un auz cu 10 dB mai bun decât auzul considerat în general normal). Pentru a evita perceperea bilaterala a stimulului, sensibilitatea urechii opuse este blocata cu un sunet de fond (zgomot alb) de spectru larg. Stimularea sonora sustinuta a urechii examinate determina fenomene de adaptare caracteri zate prin scaderea temporara a acuitatii auditive. Oboseala este un fenome similar adaptarii cu diferenta ca scaderea acuitatii audotive este de lunga durata (ore, zile) şi apare sub actiunea unor sunete (zgomote) cu intensitatea de peste 80 dB. Oboseala este considerata ca o stare patologica. Audiometria conventionala se limiteaza la testarea frecventelor între 128 şi 8000 Hz. Audiometria tonurilor înalte: cu toate ca frecventele din spectrul vocii vorbite (importante pentru comunicare) se încadreaza în domeniul 2000 - 3000 Hz, testarea frecventelor înalte (10 - 18 KHz) este utila pentru recunoasterea precoce şi prevenirea hipoacuziilor de perceptie profesionale şi iatrogene. Audiometria vocala (acumetria) realizeaza un studiu sintetic al auditiei testînd atât pragul auditiv cît şi inteligibilitatea cuvintelor. Apreciaza functia globala a organului auditiv cu ajutorul unei liste de cuvinte alese dup ă reguli bine stabilite (Constantinescu, Hociota,

- 16 -


1966). Se testeaza atât pragul de sensibilitate (exprimat în dB) cît şi capacitatea de discriminare a cuvintelor exprimata procentual.

- 17 -

Potentiale evocate

Recommend Documents