Student: VULPE ALINA AN I
Perioada imperiala la romani cuprinsa, temporal, intre 27 i.Hr.-476 d.Hr., a insemnat marile marile izbanz izbanzii asupra asupra altor altor neam neamur uri, i, dar si trium triumful ful crest crestini inismu smului lui,, ambe ambele le iposta ipostaze ze devenind elemente componente ale istoriografiei universale. Un istoric reprezentativ, care si-a consacrat in buna masura opera pentru ilustrarea traditiilor romane, scriind in timpul Imperiului a fost Plutarh (cca 46-125). 1 Nascut intr-o familie notabila din Beotia/Cheroneea, studiaza la Atena retorica, filosofi filosofia a si stiinte stiintele le vremi vremiii sale, sale, avanduavandu-ll ca maestru maestru pe Ammonios Ammonios Sakkas, Sakkas, fre frecven cventeaz teaza a „Stoa”, precum si „Academia platoniciana”. Vizite Viziteaza aza de mai multe ori Roma, Roma, und undee pre preda da Filosof Filosofia ia morala. morala. Obtine cet cetaten atenie ie romana si adopta numele de familie Mestrius, in semn de omagiu adus prietenului sau M. Mestrius Florus. Autoritatile imperiale romane il numesc procurator al provinciei Achaia din Grecia. Mai tarziu devine preot la templul lui Apollo din Delphi. 2 Pluta Plutarh rh era era foart foartee cultiv cultivat, at, avea avea cun cunos ostin tinte te encic enciclop loped edice ice,, fiind fiind foart foartee pret pretuit uit in cercurile hellenistice. Ultima parte a vietii o petrece la Cheroneea, unde scrie principalele sale opere in dialect atic, bazate in mare parte pe manuscrisele prelegerilor sale. Operele sale au fost reunite in 1296 de catre Maximos Planudes in doua culegeri: „Moralia” („Scrieri morale”) si „Vietile paralele ale oamenilor ilustrii”. „Moralia” cuprinde eseuri si dialoguri ce au ca tematica comentarii literare, estetice si pedag pedagogi ogice ce,, dez dezba bater terii cu privir priviree la probl problem emee relig religio ioase ase si mitol mitolog ogice ice(( printr printree altel altelee 3 reprezentarea lui Osiris in mitologia egipteana) . Unele texte au continut filosofic, in care Plutarh Plutarh se releva releva ca adept adept al platonis platonismulu muluii in opozitie opozitie cu stoicis stoicismul mul si epircur epircureism eismul. ul. ”Morali ”Moralia” a” mai cup cuprind rindee noua noua carti carti intitula intitulate te „Banche „Banchetul tul celor celor sapte sapte intelept intelepti”, i”, un text dialogat aupra invataturilor celor sapte legendari intelepti ai Greciei antice. Cu toate acestea, celebritatea celebritatea lui Plutarh a fost asigurata de scrierea “Vieti “Vieti paralele” 4 realizata intre 105-115. Lucrarea cuprinde 46 de biografii ale unor personalitati proeminente din lumea antica, Plutarh Plutarh alegand alegand modalitatea modalitatea asezarii asezarii in paralel paralel a cate doua nume, nume, unu unull din per perime imetrul trul spiritual al Greciei, celalalt din cel al Romei. In afara celor 46 de biografii paralele, Plutarh a mai scris si patru izolate ale lui Atos, Artaxerxes, Othon si Gallea. Gallea .5 Prima serie de biografii biografii paralele lipseste, lipseste, dar celelalte sunt: sunt: 2)Sertorius 2)Sertorius si Eumene; 3)Cimon si Lucullus; 4)Lysandru si Sylla; 5)Demostene si Cicero; 6)Agis si Clemene; 7) Pelopidas si Marcellus; 8)Phocion si Ctondin Utica; 9)Aristide si Cato cenzorul; 10)Pericle si Fabius Fabius Maximu Maximus; s; 11)Nicia 1)Niciass si Crassu Crassus; s; 12)Dion 12)Dion si Bru Brutus tus;; 13)Timo 13)Timoleon leon si Paul Paul Emiliu; Emiliu; 14)Philopoimen 14)Philopoimen si Titus; 15)Temistocl 15)Temistoclee si Camil; 16)Caesar si Alexandru;17)Ag Alexandru;17)Agesilaos esilaos si Pompei; 18)Pyrhus si Marius; 19)Solon si Publicola; 20)Demetrius Poliocetul si Antoniu; 21)Alcibiade si Coriolan; 22)Lycurg si Numa; 23)Theseu si Romulus.
date, Bucuresti, Ed. Enciclopedica Romana, 1969, p. 59. XXX , Istoria lumii in date, Antichitatii , Bucuresti, Ed. Meteora Press, 2000, p. 257. Horia, C. Matei, Enciclopedia Matei, Enciclopedia Antichitatii, 3 Horia, C. Matei, Civilizatia lumii antice, antice, Bucuresti, Ed. Eminescu, 1983, p. 283 4 Corvin, Lupu, Introducere Lupu, Introducere in istoria istoriografiei, istoriografiei, Sibiu,Ed. Tribuna, 1999, p.94 5 Horia, C. Matei, op. cit ., ., p. 263. 1 2
2
In ceea ce priveste conceptia despre istorie, Plutarh impartaseste conceptiile lui Cicero, Salustius si Tacitus cu privire la rolul moralizator al istoriei 6. Biograful Biograful spune ca motivul esential pentru care a scris aceasta lucrare a fost dorinta de asi randui viata si a si-o face asemanatoare cu virtutile oamenilor ale caror biografii le scrie si pe care ii ia parca, in gazda, prin istorie, pe fiecare dintre ei, spre a-l avea ca oaspete: „Am inceput sa ma indeletnicesc cu scrierea Vietilor indemnat indemnat de altii, dar continui si zabovesc aci si datorita mie insumi, caci am incercat sa-mi randuiesc si sa-mi fac viata asemanatoare cu virtutile personajelor personajelor prezentate prezentate aci, folosindu-ma de istorie ca de o oglinda. Faptul ca nu se aseamana cu nimic altceva decat cu o convietuire si conlocuire, caci primind si luand in gazda, prin istorie, pe fiecare dintre ei, spre a-l avea ca musafir, l-am contemplat sa vad cat este de mare si cum este fiecare, alegand, spre a-l cunoaste, cele mai de seama si mai frumoase dintre faptele sale.” 7 Pentru a-si atinge scopul propus, acela de a zugravi omul, in tot ce are el mai specific si caracteristic, si nu numai omul politic, Plutarh cauta sa-l urmareasca pe acesta in cat mai multe momente din viata publica si particulara, care-i aratau vreuna din trasaturile caracterului sau. El vrea sa patrunda in sufletele persoanelor despre care vorbeste si sa le faca mai ales portretul moral. Asadar, biograful a trebuit sa cerceteze atat izvoarele istoriografice, cat si izvoare de alta natura. Este greu de conceput ca Plutarh a consultat toate izvoarele in care se vorbea despre viata acelor oameni ilustrii.Cel mai probabil Plutarh a avut cateva izvoare de baza-istorice si peripatetice-pe care le-a completat cu informatii culese din alte opere. Printre cele mai de seama izvoare se numara:Eschil, Herodot, Tucidide, Platon, Ephoros, Teopomp, atidografii, peripateticii etc. Stirile gasite la acesti autori erau uneori contradictorii. Plutarh era nevoit sa faca un efort de a distinge adevarul istoric, incepand cu critica izvoarelor pe care le consulta. Din acest punct de vedere, trebuie subliniat faptul ca in biografii sunt unele pasaje care ne arata ca Plutarh nu a luat la intamplare diferitele stiri pe care le gasea in izvoare, ci le supunea criticii. De exemplu, in capitolul I al biografiei lui Aristide, Plutarh este de acord cu Panaitios, contrazi contrazice ce afirmati afirmatia a lui Demetri Demetrios os din Phalerai Phalerai,, care care sustinea sustinea ca Aristid Aristidee fusese fusese bogat. bogat. Argumentarea este condusa stiintific. Cu argumente stiintifice il combate pe Demetrios si in capitolul V al aceleiasi biografii, in care este vorba despre arhontatul eponim al lui Aristide. Plutarh il contrazice si pe Herodot, cu privire la batalia de la Plateea. Este interesanta critica pe care o face Plutarh lui Crateros pentru o versiune cu privire la moartea lui Aristide: „Dar Crateros n-aduce nici o dovada scrisa pentru aceste lucruri [ca Aristide a fost osandit sa plateasca o amenda...], nici judecata, nici hotarare a poporului, desi obisnuia sa scrie dupa cuviinta astfel de lucruri si sa adauge si numele istoricilor” 8. Aceste luari de pozitie ne arata ca biograful facea o distinctie intre izvoare izvoare din punctul de vedere al temeiniciei temeiniciei informatiilor pe care le dadeau.
istorica, Bucuresti,Ed. “Cuget Stanciulescu-Barda, Al., Nicolae Al., Nicolae Iorga-conceptia istorica, Romanesc”, 1995, p.44. 7 Plutarh, Vieti Paralele, Paralele, vol II,Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1963, p.131. 8 Ibidem, Ibidem, p. 258. 6
3
Nu intotdeauna insa Plutarh a fost atent la deosebirile dintre versiuni, iar cand a facut aleger alegerea, ea, critica critica sa nu a fost prea patrunz patrunzatoa atoare re.. In privint privinta a liniei liniei politice politice adoptate adoptate de Aristide in problema constituirii unei flote si, de aici, in privinta cauzelor dusmaniei cu Temistocle, Plutarh se face ecoul versiunii care afirma ca Aristide se inversunase impotriva lui Temistocle din motive de ordin personal. Un alt exemplu il constituie legendele cu privire la nasterea lui Alexandru. Plutarh da doua versiuni, versiuni, lasandu lasandu-l -l pe cititor cititor sa aleaga. aleaga. In privint privinta a faptelor faptelor a caror caror realit realitate ate este incontestabila, incontestabila, el se margineste margineste sa le expuna, fara sa se intrebe intrebe neincetat, neincetat, asa cum s-ar fi cuvenit care era scopul urmarit de Alexandru Alexandru cand intreprindea intreprindea anumite actiuni. actiuni. Astfel, el vorbeste vorbeste despre despre intemei intemeiere erea a Alexand Alexandriei riei Egiptul Egiptului, ui, dar nu lamure lamureste ste scopul scopul urmari urmaritt de Alexandru.Pe de alta parte ,chiar cand se forteaza sa gaseasca motivele care l-au manat pe Alexandru sa se comporte intr-un anumit fel intr-o imprejurare oarecare, punctul de vedere moral predomina. Astfel, cand e vorba de mentinerea unor satrapi in posturile lor,Plutarh pune totul pe seama cuviintei si a sentimentelor de larga umanitate ale eroului si nu discerne calculele politice ale lui Alexandru. Cu toate acestea, nu i se poate face o critica lui Plutarh in privinta stabilirii faptului istoric, deoarece si pentru el legenda era constituita, iar mijloacele de care dispun istoricii astazi pentru stabilirea adevarului ii lipseau. Plutarh a luat in schimb atitudine fata de clasele sociale si oamenii in lupta.Se declara impotriva tiraniei prin expunere unei conceptii politice despre omul de stat potrivit careia, omul de stat trebuie sa porneasca la actiune cu convingeri politice ferme si, asa cum a facut Timoleon, sa nu ii para rau ca si-a omorat chiar fratele, daca prin aceasta a redat libertatea concetatenilor. Biograful este constient de greutatea de a concilia virtutea, care presupune fapta savarsita din imbold personal, cu soarta sau zeul, care determina pe om la anumite fapte, independent de vointa lui. Conceptia Conceptia lui Plutarh cu privire la raportul dintre zei, noroc, soarta, intamplare si libera vointa a omului este confuza. In tragedie, la Eschil zeii sunt atotputernici, la Sofocle libera vointa a omului se afirma puternic, la Euripide triumful liberei vointe este adesea contracarat de unele interventii ale zeilor, desi conflictele tragice isi au obarsia in pasiunile sufletului omenesc si nu in vointa zeilor zeilor.Plu .Plutarh tarh se apropi apropiee mai mult mult de Sofocle Sofocle dec decat at de Eur Euripid ipide, e, iar dintre istoriogra istoriografii fii ilustrii mai mult de Herodot decat de Tucidide. Cat despre obiectivitate, biograful ar fi putut, potrivit preocuparilor de ordin filozofic sa grupeze faptele in asa fel, incat-indiferent de ordinea cronologica sa puna cat mai viu in lumina virtutiile si puterea intelepciunii sau a nororocului. Insa, Plutarh nu procedeaza asa. El expune faptele in ordine cronologica, subliniind virtutiile atunci cand insesi faptele le evidentiaza. Povestea lui Plutarh este calda, cuceritoare, iar anecdotele si citatele din poetii comici ii confera pe alocuri, accente picante. Prin farmecul povestirii sale, biograful ne face sa simtim profund dramatismul faptel faptelor or expu expuse se si acest acesta a este este un unul ul dintr dintree merit meritel elee care care fac mere mereu u proa proasp spete ete „ Vietile ietile paralele”. Desi discuta probleme de morala si filosofie, totusi Plutarh nu rezuma faptele, ci adesea le expune cu amanunte, nu intotdeauna necesare pentru moralist, ci foarte pretioase
4
pentru istoric pentru istoric,, iar caldura caldura si limpezi limpezimea mea naratiei naratiei,, combina combinata ta cu variatia variatia ideilor ideilor confera confera lucrarii o nota sfatoasa. Plutarh dovedeste o deosebita indemanare in arta zugravirii caracterelor. Pentru a zugravi caracterul personajelor, Plutarh utilizeaza trei procedee: 1. caracterizarea generalizatoare ( sistematicul ); 2. faptele istorice in ordine cronologica fara sa-si exprime vreo apreciere; 3. faptele istorice istorice in care biografu biografull lauda sau critica critica pe autorul autorul lor. lor. Acestea din urma constituie cronologicul. Discursurile sunt scurte si reduse la esential. Printr-o variata gama de procedee literare, biograful izbuteste sa-i cucereasca pe cititori printr-un farmec al expunerii, care, chiar daca uneori se indeparteaza de realitate si aluneca aluneca in anecdo anecdota, ta, tocmai tocmai prin anecdota anecdota tre trezest zestee interes interesul ul cititoru cititorului lui pent pentru ru adevar adevarul ul istoric. Varietatea continutului- naratiuni, scurte caracterizari, aprecieri, anecdote, reflectiise datoreaza in primul rand bogatiei izvoarelor. In general, Plutarh nu insista prea mult asupra momentelor de amanunt ale unui fapt, ci staruie asupra luminii morale in care apare acesta: „Scriem in aceasta carte povestea vietii regelui Alexandru si povestea vietii lui Cezar, cal care l-a doborat pe Pompei. Multe sunt faptele pe care le-au savarsit ei, dar noi nu le-om povesti pe toate la rand si nici n-om depana pe-ndelete firul celor de care s-a dus vestea ,ci le-om scurta pe cele mai multe.De aceea, un singur cuvant de-nceput: rugam pe cititori sa nu ne-nvinuiasca c-am facut asa, ca nu va fi cu dreptate, caci aici noi nu scriem istorie, ci povestim vietile unor oameni, s-apoi virtutea sau cusurul nu se vadesc intotdeauna intotdeauna din faptele cele mai stralucite, ci, de multe ori, un lucru neinsemnat, o vorba, o gluma oarecare dau in vileag firea unui om mai bine decat bataliile in care cad ostasi cu zecile de mii si decat intinse siruri de osteni gata de pornit la lupta si chiar decat faimoasele impresurari de cetati. Deci, dupa cum pictorii prind insusirile osebitoare ale unui om, catand sa vada cum arata la fata si cum ii e privirea si se-ngrijesc prea putin de celelalte parti ale trupului, tot asa si noi trebuie sa catam sa ne dam mai bine seama seama de semnele semnele osebitoare osebitoare ale sufletul sufletului ui si, de ele calaunzi calaunzindu ndu-ne, -ne, sa zugravi zugravim m viata viata fiecaruia, lasand in seama altora istorisirea faptelor marete si a bataliilor care au uimit lumea.” 9 Slabiciunea inerenta a tuturor Vietilor consta in aceea ca el cauta modele de virtuti tocmai la unii oameni care adesea, prin temperament, dar, de foarte multe ori din necesitati politi politice ce,, sunt sunt cei cei mai mai pu putin tin apti apti sa practi practice ce binel binele, e, pe care care il dore doreste ste cu atata atata ardoa ardoare re biograful. Datorita continutului sau si a modului in care este scrisa, lucrarea s-a bucurat de o larga raspandire. „Vieti paralele” a fost una din operele antice cele mai citite incepand din perioada Renasterii, ea constituind si o lectura preferata a cititorilor romani din sec XVIII-XIX. In acelasi timp, lucrarea a servit ca model scriitorului francez Michel Montaigne pentru opera sa „Essais”, dar si ca sursa de inspiratie pentru pentru subiectele din unele tragedii ale lui W. W. Shakespeare.
Ibidem, Ibidem, vol III, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1966, p. 357.
9
5
BIBLIOGRAFIE
1. XXX , internet Enciclopedica Romana, Romana, 1969 2. XXX, Istoria lumii in date , Bucuresti, Ed. Enciclopedica 3. Berstein Serge, Milza Pierre, Istoria Europei, Vol I, Iasi, Institutul European,
1997 Cristi tian an,, Vasil asilee , Isto Ed. Didac idacttica ica si 4. Cris Istori riog ogra rafi fiee gene genera rala la,, Bucuresti , , Ed. Pedagogica, 1979. 5. Horia, C. Matei , , Civilizatia lumii antice , Bucuresti,Ed. Eminescu, 1983. Horia, C. Matei Matei , Enciclope Bucuresti, ti, Ed. Meteor Meteoraa Press, Press, 6. Horia, Enciclopedia dia Antichita Antichitatii tii, Bucures 2000. 7. Lupu, Corvin, Introducere Introducere in istoria istoriografiei , Sibiu, Ed. Tribuna, 1999. 8. Plutarh, Vieti Paralele, vol II-III,Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1963 9. Popa, Petre, Istoriografie universala premoderna premoderna , Pitesti, Ed. Tipnaste, 2001. Stanciulescu-Bar u-Barda, da, Al., Nicolae Bucures resti ti,, Ed. Ed. 10. Stanciulesc Nicolae Iorga-co Iorga-concept nceptia ia istorica istorica, Bucu “Cuget Romanesc”, 1995
6
