I. ARGUMENT Produsul de îmbrăcăminte are drept scop protejarea corpului dar are şi rolul de înfrumuseţare a acestuia. Orice produs de îmbrăcăminte trebuie sa satisfacă anumite cerinţe ca măsura a valorii de întrebuinţare a unui bun material. Indiferent de forma valorii de întrebuinţare produsul trebuie sa satisfacă nevoi spirituale, materiale sau de orice alta natura ale oamenilor oamenilor care devin pe măsura satisfacerii satisfacerii,, consumatori consumatori de bunuri, bunuri, cumpără cumpărători tori.. Opţiun Opţiunea ea cumpără cumpărător torulu uluii va fi influe influenţa nţata ta de factor factorii de conjun conjunctu ctură, ră, împrej împrejurăr urării care influe influenţe nţează ază decizi decizia, a, factor factorii în mare mare măsura măsura depende dependenţi nţi de calita calitate, te, confort, aspect, etc. Frumusetea Frumusetea imbracamint imbracamintee este un ansamblu ansamblu de forme, armonii, armonii, si culori pe care trebuie sa le indeplineasca imbracamintea. Comoditatea la purtare se refera la gradul de placere cu care este purtat un produs, si intereseaza toate categoriile de imbracaminte. Se realizeaza prin linia de croi care trebuie sa permita efectuarea lejera a miscarilor, si prin marimea produsului care trebuie sa fie aleasa corect pentru dimensiunile purtatorului. Perfectiunea imbracamintei si a obiectelor care ne inconjoara este exprimata prin cuvantul frumos, iar acest frumos poate fi conceput vizual si auditiv. Rolul imbracamintei se imparte in trei categorii care sunt: - rol functional - rol estetic - rol social Rolul functional – de a ne proteja impotriva factorilor externi de mediu ( ploaie, vant, ninsoare ). Rolul Rolul esteti esteticc – de a ne da un aspect cat mai frumos persoanei care poarta imbracamintea. Acest rol se realizeaza prin linia de croire, care se va realiza atat sa fie acoperite eventualele defecte ale corpului, si sa scoata in evidenta partile frumoase. Natura materialului cat si culoarea vor fi alese in concordanta cu aspectul si caracterul persoanei. Rolul social – determina purtatorul sa se simta incadrat in societate si in mediul in care poarta imbracamintea. Moda imbrac imbracami aminte nteii reprezi reprezinta nta ansamb ansamblul lul de gustur gusturi,i, preferi preferinte nte si deprin deprinderi deri care predomina de o serie de factori: - linia de conceptie - materialul folosit - zona geografica - motivele populatiei dintr-o zona - destinatie - conditiile de realizare
1
II. DESCRIEREA PRODUSULUI Ţinând cont că în ultimii ani s-a obişnuit să se poarte mereu pantalonul , am decis să aleg pantalonul deoarece asigura un anumit confort şi o anumita lejeritate în timpul purtării. La aceasta perioadă a vieţii, adolescenţii au posibilitatea sa-si pună în valoare corpul fără eforturi prea mari. Pentru proiectarea pantalonului se folosesc materiale textile moi şi cu posibilitate de întreţinere uşoară deoarece pantalonul este produsul de îmbrăcăminte cel mai frecvent utilizat în rândul tinerilor. Pantalonul este un produs textil (finit) care îmbracă corpul în partea inferioară a lui, lui, fiind fiind un produs produs de îmbrăc îmbrăcămi ăminte nte cu spriji sprijinn pe talie. talie. Pantal Pantalonul onul pentru barbati barbati se utilizeaza in toate anotimpurile anului si se confectioneaza din materiale diferite ( ex. Stofa, blug, etc ). Desi este un vestiment caracteristic barbatesc, acest produs, este utilizat de catre toate categoriile de purtatori indiferent de varsta sau de sex. In functie de acest criteriu, pantalonii sunt destinati pentru barbati, femei si copii. Pantalonii se confectioneaza in diferite variante, cele mai importante sunt: pantalonii clasici ( drept ) pantalonul bufant pentru cizma pantalonul sport pantalonul clasic pentru femei Fiecare produs vestimentar este alcătuit din detalii componente numite detalii principale şi detalii secundare. Detaliile principale sunt parti component componentee ale imbracamintei imbracamintei care nu pot lipsii din structura fizica a unui produs. La imbracamintea fixata pe umeri, detaliile principale sunt reprezentate prin spate, piepti, guler si maneci, iar la imbracamintea fixata pe talie prin fete, spate si betelii sau cordoane. Exceptie de la aceasta regula fac unele produse ca: rochii, bluzee, veste, pulovere, care in functie de moda pot fi prevazute fara guler si fara maneci . Detaliile secundare. Sunt acele componente ale imbracamintei care pot lipsi din structura fizica a produsului. Astfel, de exemplu, pot fi: buzunare, gaici, epoleti si alte detalii de acest gen, care in functie de model model nu sunt prevazute la modelul confectionat. Aces Acestt prod produs us de îmbr îmbrăc ăcăm ămin inte te este este alcă alcătu tuit it din din deta detali liii prin princi cipa pale le (faţ (faţaa pantalonului, spatele pantalonului, betelie) şi detalii secundare (buzunare). Cele doua parti principale fata si spatele sunt asemanatoare ca forma dar difera ca marime si detalii anexate. Materialul textil a fost ales în funcţie de destinaţia produsului. Am ţinut cont de propri proprietă etăţil ţilee igieni igienico-f co-func uncţio ţional nalee pe care trebui trebuiee să le îndepl îndepline ineasc ascăă un produs produs de îmbrăcăminte şi am ales un material tip bumbac care îndeplineşte aceleaşi proprietăţi ca ale bumbacului. Pentru încheierea încheierea produsului produsului de îmbrăcămint îmbrăcămintee am folosit fermoar şi nasture nasture care este mai mult sau mai puţin practică sau în linia modei. Nasturii şi accesoriile de încheiat se pot monta pe produs manual sau cu ajutorul maşinilor. Cusătura de montare a nasturilor nasturilor trebuie să fie rezistentă rezistentă în timpul timpul purtării şi să permită încheierea uşoară a produs produsulu ului.i. Beteli Beteliaa pantal pantalonul onului ui va fi realiza realizată tă împreun împreunăă cu canafa canafasul sul,, o întărit întăritură ură obţinută din deşeuri.La terminaţia produsului pantalonul prezintă un tiv de 0,5 cm. • • •
2
3
III. ALEGEREA MATERIALELOR În industria uşoară întâlnim ca produse textile: firele, ţesăturile şi tricoturile. Ţesăturile, tricoturile, blănurile naturale sau artificiale, pieile naturale sau înlocuitorii de piele sunt materiale de bază. În industria de confecţii textile se utilizează materia materiale le auxili auxiliare are precum: precum: căptuş căptuşeli elile le (atlaz (atlazul, ul, serjul serjul), ), întări întăritur turile ile (pânza (pânza vatir, vatir, canafasul, pânza tare), aţa de cusut (din bumbac, din in, din mătase naturală sau mătase artificială, din fibre sintetice sau din fibre în amestec) şi furniturile (vatelina, perniţe pent pentru ru umer umeri, i, elas elasti ticu cul, l, nast nasturi urii, i, copc copcil ile, e, caps capsel ele, e, cata catara rame mele le,, garni garnitu turi rile le). ). Pentru realizarea principalelor categorii de produse observăm distribuţia fibrelor: - 70% sunt destinate ţesăturilor - 16% sunt destinate tricoturilor - 10% sunt destinate pentru covoare - 4% sunt destinate pentru materialele neconvenţionale Aceste proporţii evidenţiază importanţa deosebită a ţesăturilor. Ţesăturile vor împrumuta proprietăţile firelor din care sunt alcătuite. Proprietăţile care conferă calitatea unui produs poartă denumirea de caracteristici de calitate. Se evidenţiază valorile de utilizare, funcţia de destinaţie a produselor textile care sunt: • Confortul la purtare prin proprietăţi de hidrofilie (absorbţie), capacitate de schimb de căldură, umiditate, permeabilitate la aer, proprietăţi electrostatice; • Uşurinţa de întreţinere prin comportare bună la şifonare în timpul purtării şi după spălare; • Stabilitatea dimensională prin fineţea fibrei, forme structurale la ţesături sau distribuţia ochiurilor la tricoturi, modificări dimensionale la umezire, călcare, spălare, curăţire chimică; • Durata de utilizare prin proprietăţi mecanice de rezistenţă cât şi speciale de finisaje superioare, pentru rezistenţa la foc şi temperatură, apă, bacterii (antimicocite, imputrescibile), rezistenţă la agenţi chimici; • Cerinţe estetice şi de modă prin culoare (vopsiri), imprimeu, croială, grad de alb, reflexie, etc.
III.1. MATERIALE DE BAZA Materialul de bază poate fi folosit în funcţie de produs, de modelul şi de anotimpul în care se poartă produsul confecţionat. Dintre toate fibrele naturale vegetale, bumbacul este cea mai răspândită fibră. Proprietăţile fibrei de bumbac depind de gradul de maturizare a fibrei, adică de dezvoltarea peretelui secundar. Aceste proprietăţi sunt: - culoarea naturală nu are importanţă pentru întrebuinţare; ea poate fi alb-gălbui, albcrem,alb-verzui; - luciul depinde în funcţie de soiul plantei şi de regiunea de cultură; se poate modifica prin mercerizare şi poate fi de la mat până la slab; - Absoarbe apa în mediu saturat de vapori; 20-24%; rpriza este de 8,5%;
4
- Fibrele pot fi scurte sau lungi, lungimea fibrelor foarte scurte este L < 24 mm şi a fibrelor foarte lungi este de L < 36 mm; - Fineţea fibrelor groase este de Nm [ 5000, fibre cu fineţe medie 5000[ Nm [ 6000; - Fibrele rezistă până la 130*C, la temperaturi mai mari se descompun; - Ard repede, cu flacără strălucitoare, degajă miros de hârtie arsă, lasă în urmă cenuşă de culoare deschisă; - Sunt rezistente la alcali şi sensibile la substanţe oxidante.
III. 2. MATERIALE AUXILIARE Materialele auxiliare se aleg în funcţie de materialele de bază. Ele prezintă o importanţă deosebită deoarece completează din punct de vedere cantitativ şi calitativ însuşirile generale ale îmbrăcămintei. Aţa de cusut este cel mai important material auxiliar, folosit la confecţionarea îmbrăcămintei, de care depinde asamblarea corespunzătoare a detaliilor componente ale produselor. Ea se alege în funcţie de materialul utilizat şi de felul operaţiei de coasere. Aţa de cusut trebuie să corespundă din punct de vedere al rezistenţei cu cea a materialelor folosite la confecţionarea produsului. Trebuie să aibă o fineţe corespunzătoare cu destinaţia şi grosimea materialului. Culoarea aţei se stabileşte in funcţie de culoarea materialelor folosite sau, în cazul unei cusături ornamentale trebuie să fie asortată. În general culoarea se adoptă cu o nuanţă mai închisă decât culoarea materialului de bază. Aţa de cusut se poate folosi pentru cusături de asamblare, pentru coaserea nasturilor şi a butonierelor, pentru cusături de însăilare, pentru scopuri tehnice şi medicale, pentru încălţăminte şi produse de marochinărie. Furniturile produselor de îmbrăcăminte au funcţiuni multiple: măresc rezistenţa produselor, ajută la formarea şi la elasticitatea produselor. Întăriturile contribuie la menţinerea formei produsului, imprimă rezistenţă şi stabilitate la şifonare. Întăriturile pot fi materiale textile neţesute şi folii termoflexibile, care se pot aplica la gulere, mâneci, umeri, buzunare, betelii, piept. Exemple de întărituri: pânza Vatir, canafasul, pânza tare. Nasturii pot fi din material plastic, lemn, metal, de os, sticlă, piele. Sunt utilizaţi pentru încheierea detaliilor ca şi fermoarul, dar şi ca scop ornamental. Fermoarele – au rol de inchidere si rol estetic si se realizeaza in diferite forme, de lungime , culori forma si marime a dintilor.
5
IV. PROIECTAREA SABLOANELOR IV.1. CONSTRUIREA TIPARULUI CLASIC La constr construir uirea ea ti tiparu parului lui de pantal pantaloni oni pentru pentru barbati barbati se adopta adopta ca dimens dimensiun iunii principale ale corpului: IC=172 cm, Pb=48 cm Calculul dimensiunilor de baza: Pt = Pb-4 = 48-4 = 44 cm Ps = Pb+4=48+4=52 cm
Trasarea liniilor de baza: AB=Pb/4+12,5=48/4+12,5=25,5 cm AL=Lpr=103 cm Lpr=N×Z±K=6×Z-0,2=103 cm AC=AL/2+7=103/2+7=58,5 cm Din punctele B, C si L se traseaza perpendiculare care reprezinta liniile de baza in lungimea pantalonului. Pe orizontala din B se stabilesc punctele de baza in latimea pantalonului: BB1=Ps/4+4=52/4+4=17 cm B1B2=BB1=17 cm B2B3=Ps/10+0,8=52/10+0,8=6 cm B2B4=Ps/5=52/5=10,4 cm Prin punctual B1 se traseaza linia de centru a fetei de pantaloon, iar din B 3 se ridica o perpendiculara care stabileste linia slitului la fata pantalonului. Trasarea liniilor de contur A12A2=0,5 cm B3 b=bb b=bb1=B2B3/3=6/3=2 cm Latimea fetei de pantalon pe linia taliei este in functie de Pt si de pensele formate: Lc1=latimea pensei din centru=3,5 cm A1A3=Lc1=3,5 cm Latimea fetei de pantalon in talie va fi: A2A4=Pt/2+Lc1=25,5 cm Pentru modelul cu doua cute se va lua in calcul rezerva necesara cutelor, iar pozitia cutei laterale se stabileste la jumatatea distantei A 1A4. Latimea fetei de pantalon la partea inferioara va fi: C1C2=C1C3=Pb/4=44/4=12 cm L1L2=L1L3=C1C2±toleranta modei=15 cm Pentru trasarea cusaturii laterale se determina punctul B/, in care: BB/=2 cm Se unesc cu o linie arcuita A4, B/, C2 si L2, obtinandu-se linia cusaturii laterale si punctele B2, C3, si L3 pentru cusatura interioara. Spatele de pantalon: AA5=Pt/10+0,8=44/10+0,8=5,2 cm C2C4=L2L4=2 cm Se unesc punctele A5C4 si L4 obtinandu-se linia laterala. 6
Linia interioara: C3C5=3 cm; L3L5=2 cm Se unesc B4, C5, L5 obtinandu-se linia interioara a spatelui de pantalon Latimea spatelui la talie: A5A6=Pt/2+R, in care: R-rezerva pentru cusaturi si pense R 1-rezerva pentru pensa=2,5 cm R 2- rezerva pentru cusaturi=5 cm A5A6=29,5 cm Cu o dreapta se uneste b cu A6 obtinandu-se linia cusaturii de la spate: A6A7=3...4 cm Se unesc A5 cu A7 obtina obtinandu ndu-se -se linia linia superio superioara ara a spatel spatelui ui si A7, b1 si B4 obtinandu-se linia de rascroitura a spatelui de pantalon. Pensa spatelui: A5P/=Ps/5+1=52/5+1=11,4 cm Din P/ se traseaza o perpendiculara care stabileste pozitia pensei: P/P=1 cm PP1=Ps/5=52/5=10,4 cm Pa=Pa1=R 1/2=2,5/2=1,25 cm Se unesc punctele a si a1 cu P1 obtinandu-se obtinandu-se conturul pensei de la spate. Apoi se unesc a1 cu A5 si a cu A7 obtinandu-se definitivarea liniei taliei la spate. Defi Defini niti tiva varea rea li lini niei ei infe inferi rioa oare: re: parte parteaa din din fata fata se scurt scurtea eaza za,, iar iar la spat spatee se prelungeste pe tocul incaltamintei. L1l=0,5 cm; L1l1=1 cm Punctele l si l1 se unesc cu punctele din cusatura laterala si interioara pentru a obtine terminatia pantalonului.
Constructia beteliei Tiparul beteliei se construieste pe un unghi drept in care: AB=Pt+7=44+7=51 cm AA1=BB1=6 cm Punctel Punctelee obtinu obtinute te se unesc unesc si cuprin cuprindd contur conturul ul tiparul tiparului ui de beteli beteliee cu toate toate rezervele de cusaturi.
7
Fig. 1. Construirea pantalonului clasic pentru barbati a) construirea construirea pantalonului pantalonului propriu-zis; propriu-zis; b) construirea construirea beteliei beteliei
8
IV.2. CALCULUL SUPRAFETEI SABLOANELOR Şabloanele se obţin prin copierea tiparelor multiplicate. Şabloanele sunt copii ale tiparelor la care se adaugă rezervele de cusături. Ele se execută pe carton, placaj sau plăci sintetice. Acestea se aşează pe carton sau pe un alt material şi cu ajutorul unei rulete se urmăreşte conturul tiparului mărit cu rezerve de cusături. Ruleta este prevăzută cu o rolă cu dinţi care, prin apăsare, imprimă conturul tiparului pe carton. Cu ajutorul unei foarfece sau a unei maşini de tăiat, se taie cartonul pe conturul imprimat. Cel mai utilizat material pentru obţinerea şabloanelor este cartonul, cu un preţ de cost mai scăzut şi mai maleabil. Pentru a controla efectul uzurii în procesul de croire asupra şabloanelor, acestea se marche marchează ază cu un dispozi dispozitiv tiv de marcat marcat specia special.l. Marcare Marcareaa se face face prin prin introdu introducere cereaa margini marginiii şablon şablonulu uluii între între cele cele două două role role ale dispoz dispoziti itivulu vului,i, iar prin prin umezir umezirea ea rolei rolei superioare cu tuş, semnele de marcare de pe ea se vor imprima pe şablon. Fiecare detaliu marcat este ştampilat cu o ştampilă care cuprinde: denumirea produsului numărul de model detaliul talie, grosime numărul de detalii din completul de şabloane Şabloane Şabloanele le serves servescc procesu procesului lui de croit croit şi contro controlul lului ui detali detaliilo ilorr croite. croite. În cadrul intreprinderilor de confecţii se folosesc: şabloane originale; şabloane de lucru. Şabloanele Şabloanele originale originale se confecţionează din hârtie şi se obţin prin reproducerea tiparului de bază multiplicat. Aceste şabloane nu sunt folosite pentru lucru în secţiile de producţie ci sunt păstrate în cadrul serviciului tehnic, fiind utilizate pentru controlul şabloanelor de lucru. Şabloanele de lucru se utilizează în cadrul secţiilor de producţie sau ca şabloane ajutătoare la operaţii de rihtuire, trasare a conturului sau coaserea diferitelor garnituri. În fabricaţie se mai numesc şabloane şabloane de lucru, unele servind la coaserea unor detalii detalii cu dimensiuni foarte precise şi în special care necesită simetrie(colţuri de guler, revere, manşete, clape); ele au dimensiunea exactă a detaliului gata. Suprafaţa şabloanelor diferă ca formă şi mărime de la produs la produs şi de la o mărime la alta. Suprafaţa şabloanelor S se obţine prin însumarea suprafeţelor tuturor detaliilor care constituie produsul respectiv. Calcul Calculul ul supraf suprafeţe eţeii şabloa şabloanel nelor or are ca scop scop determ determina inarea rea supraf suprafeţe eţeii de materi material al consumat consumat la croirea croirea produselor. produselor. Suprafaţa Suprafaţa şabloanelor şabloanelor este folosită folosită în calculul calculul eficienţei eficienţei consumurilor de materii prime şi materiale auxiliare. • • • • •
• •
9
Pentru calculul suprafeţei şabloanelor se utilizează metodele: Metoda cântăririi Această metodă se bazează pe proporţia între masa şabloanelor confecţionate şi suprafaţa acestora. Aplicarea metodei presupune etapele de lucru: Se cântăresc şabloanele de calcul, înregistrându-se masa M. Se ia o bucată de carton de comparaţie comparaţie din care au fost confecţionate confecţionate şabloanele. şabloanele. Această bucată trebuie să aibă formă geometrică regulată pentru a i se putea determina suprafaţa s şi masa.Se stabileşte masa m a acestei bucăţi prin cântărire şi suprafaţa prin măsurare. Se calculează suprafaţa şabloanelor prin relaţia: •
S=
M m
xs
unde: S este suprafaţa şablonului, în cm2; M este masa şablonului, în g; m este masa cartonului de comparaţie, în g; s este suprafaţa cartonului de comparaţie, în cm2.
Metoda calculului geometric Această metodă se bazează pe împărţirea produsului în figuri geometrice a căror suprafaţă se calculează prin formule geometrice şi prin însumarea suprafeţelor ce compun suprafaţa şabloanelor produsului. Relaţia de calcul a suprafeţei şabloanelor unui produs este: S=S1+S2+............Sn unde:S este suprafaţa suprafaţa şabloanelor care constituie produsul; S1,S2,...Sn sunt suprafeţele figurilor geometrice care compun detaliul a cărui suprafaţă se calculează. •
Metoda planimetriei Această metodă constă în determinarea suprafeţei şabloanelor cu ajutorul unui aparat numit planimetru. Planimetru este un aparat pentru măsurat suprafeţe plane cu forme neregulate.În funcţionarea planimetrului rezultă o eroare de 0,9 până la 1%, care se corectează înmulţindu-se rezultatul obţinut prin măsurare cu un coeficient de 0,99. •
10
V. DETERMINAREA NORMEI DE CONSUM V.1. CALCULUL CONSUMULUI SPECIFIC Norma de consum se poate calcula in metri, in metri patrati si in kilograme. Nc = > ( m ) – norma de consum in metri Nc = > ( m2 ) – norma de consum in metri patrati Nc => ( Kg ) – norma de consum in kilograme Norma de consum reprezintă cantitatea de materiale necesare realizării unui produ produss şi este este vari variab abil ilăă în funcţ funcţie ie de form forma, a, mări mărime meaa şabl şabloan oanel elor or şi de produ produsu sull confecţionat. confecţionat. În industria industria confecţiil confecţiilor or costul costul materialelo materialelorr reprezintă reprezintă 70 - 80% din costul produsului. Datorită acestui fapt este necesară luarea tuturor măsurilor care să reducă consumul de material. Este cunoscut faptul că la confecţionarea imbrăcămintei sunt folosite ca materiale pentru confecţionat: con fecţionat: ţesături, tricoturi şi o diversitate de furnituri. Cons Consum umul ul de furn furnit itur urii se stab stabil ileş eşte te la conf confec ecţi ţion onar area ea prot protot otip ipul ului ui şi la multiplicarea acestuia pentru secţiile de producţie. Consumul de ţesături şi tricoturi se determină în cadrul laboratoarelor tehnice organizate în acest sens. Eficienţa unei norme de consum se determină prin indicatorii consumului, care se calculează astfel: 1.Ca 1.Calc lcul ulul ul arie arieii de înca încadra drare re A se face face pe baza baza dime dimens nsiu iuni nilo lorr rezul rezulta tate te la încadrare: A=LXl (cm) unde: L- lungimea încadrării, în cm; l- lăţimea încadrării, în cm. 2.Calculul coeficientului de utilizare K în funcţie de aria încadrării şi de aria şabloanelor: K=
S A
X100 (%) unde: S- aria şabloanelor, în cm2
A-aria încadrării, în cm2. 3.Calculul suprafeţei deşeurilor D se face în funcţie de aria de încadrare şi de aria şabloanelor: D=A-S (cm2) unde: A- aria încadrării, în cm2; S- aria şabloanelor, în cm2. 4.Calculul pierderilor P se face în funcţie de aria încadrării şi de suprafaţa deşeurilor: P=
D A
X100 (%) unde:
D- suprafaţa deşeurilor, în cm2; A - aria încadrării, în cm2.
V.2. ELABORAREA INCADRARILOR 11
Pentru determinarea consumului de material se efectuează operaţia de încadrare a şabloanelor pe material şi trasarea conturului şabloanelor, care constituie o lucrare de studiu, analizându-se toate posibilităţile de amplasare şi reducere a consumului. Utilizarea materialelor în producţia de îmbrăcăminte se face pe baza normelor de consum. La amplasarea şabloanelor trebuie respectate următoarele condiţii: Respectarea firului din ţesătură stabilit la încadrare; Evitarea suprapunerii şabloanelor în desen, care produc aşa- numitele „ciupituri de margini sau de colţuri”, ce scurtează sau îngustează detaliile produsului; Respectarea Respectarea sensului şabloanelor şabloanelor faţă de sensul firelor firelor de urzeală şi al desenului desenului materialului. După modul de aşezare pe lăţimea materialelor, încadrările pot fi: - Încadrări pe material dublu lat în care materialul este dublat, iar şabloanele se amplasează amplasează numai pe jumătate. jumătate. Avantajul acestor acestor încadrări încadrări constă în faptul faptul că timpul timpul de şablonare şablonare este mai mic şi detaliile detaliile decupate decupate la croit sunt pereche. Aplicarea încadrărilor încadrărilor pe material dublat prezintă dezavantajul dezavantajul că există mai puţine puţine posibilită posibilităţi ţi de amplasare amplasare a şabloanelor şi de reducere a deşeurilor din material. - Încadrări Încadrări pe materialul materialul desfăcut în care şabloanele şabloanele se aşează pe întreaga întreaga lăţime. Metoda încadrării pe material desfăcut este larg utilizată, rezultând o serie de avantaje economice. Prin această metodă de încadrare, şabloanele au multe posibilităţi de aşezare şi astfel rezultă mai puţine deşeuri din material. La amplasarea şabloanelor pe material se vor aşaza şabloanele detaliilor mari pe marginile materialului, iar cele mici în interiorul acestora. Incadrarea poate fi fabricate prin diferite procedee: Incadrari simple, in care pe suprafata materialului se amplaseaza sablonul unui singur produs. Incadrari combinate, in care pe suprafata materialului se amplaseaza sabloanele a doua sau mai multor produse. Din Din pract practic icaa indu indust stri rial alaa s-a s-a stab stabil ilit it ca inca incadra draril rilee combi combina nate te sunt sunt mult mult mai mai avantajoase, deoarece asigura diverse posibilitati de incadrare care permit reducerea consumului de material. Incadrarile combinate se impart in: Incadrari combinate din aceeasi marime de sabloane, respectiv II 48 cu II 48 sau II 50 cu II 50. Incadrari combinate din aceeasi marime, dar din modele diferite (model A si model B), respectiv II 48 A cu II 48 B, II 50 A cu II 50 B. Incadrari combinate de marimi diferite ale celuiasi produs. • •
•
•
•
•
•
•
V.3. DOCUMENTATIA TEHNICA 12
Prod Produs usel elee de imbr imbrac acam amin inte te prin prin elem elemen ente tele le lor lor comp compon onen ente te sunt sunt intr intr-o -o permanenta transformare directa de tendintele ce se manifesta manifesta in moda, cum ar fi: materii prime, prime, culori, culori, desene, desene, lini liniii de croiala, croiala, proportia proportia diferitelor diferitelor detalii detalii si piese de amsamblu, amsamblu, caracterul si destinatia lor. Pentru a satisface cerintele si exigentele populatiei, trebuie sa se tin aseama perman permanent ent de evoluti evolutiaa modei. modei. Variet Varietate ateaa sortim sortiment entelo elorr de confect confectii, ii, cu marea marea lor diversitate de caracteristici estetice si tehnice, impune pregatirea tehnica a productiei fiecarui model, inainte de intrarea lui in fabricatie. Pregatirea tehnica a produsului, care insumeaza totalitatea lucrarilor de creatie si a documentatiei tehnice aferente, este realizata in fabricile de confectii, specializate, cu cadre, ingineri, tehnicieni cu o pregatire profesionala superioara. În proces procesul ul de fabri fabricar caree a produ produse selo lorr de îmbră îmbrăcă cămi mint nte, e, în mod mod gene general ral,, o importanţă deosebită o reprezintă acea fază de pregătire a documentaţiei tehnice. Proce Procesu sull de fabr fabric icaţ aţie ie în conf confec ecţi ţiii pres presupu upune ne deci deci nu numai numai prelu prelucr crare areaa materialelor în vederea realizării unor bunuri ci şi o parte tehnică, creativă, conceptivă de pregătire a fabricaţiei. Această fază are un impact deosebit asupra realizării funcţiilor produs produselo elorr de îmbrăcă îmbrăcămin minte, te, iar aceast aceastăă activi activitat tatee de pregăti pregătirea rea fabric fabricaţi aţiei ei includ includee următoarele elemente: schema produsului descrierea modelului atât tehnic cât şi estetic specificarea materialelor componente în produs şi a modului de structurare a materialelor în produs tabelul dimensional al produsului pe mărimi etc. completul de şabloane pentru toate reperele produsului, atât din material de bază, cât cât şi din din mate materi rial alee secu secund ndar aree şi auxi auxili liar are, e, dar dar şi pent pentru ru într întrea eaga ga gamă gamă dimensională. consumurile specifice pentru toate tipurile de materiale procesele tehnologice de confecţionare, croire, finisare modelul etalon. Prin Prin proiect proiectare are constru constructi ctivă vă a produse produselor lor de îmbrăcă îmbrăcămin minte te se înţele înţelege ge un complex de activităţi desfăşurate pentru realizarea modelelor produselor de confecţii, în cadrul acetui complex intrând activităţi: -de cercetare -de realizare a schiţei modelului -de construcţie a tiparelor -de calcule tehnico-econimice -execuţia şi experimentarea modelului. Cea mai import important antăă activi activitat tatee în proiect proiectare areaa constru constructi ctivă vă a produsu produsului lui de îmbrăcăminte o reprezintă proiectarea constructivă, latura de creaţie atât tehnică cât şi estetică. • • •
• •
• • •
13
VI. ELABORAREA PROCESULUI TEHNOLOGIC DE CONFECŢIONARE Confecţionarea semifabricatelor şi transformarea lor în produse finite se fac la secţia secţia de confecţ confecţion ionat. at. Proces Procesul ul tehnol tehnologi ogicc de confecţ confecţion ionare are are ca scop scop stabil stabilire ireaa operaţiilor, ordinea în care se execută şi indicatorii tehnico – economici de fabricaţie. Proce Procesu sull tehn tehnol olog ogic ic de confe confecţ cţio ionar naree cupri cuprinde nde tota totali lita tate teaa opera operaţi ţiil ilor or de transformare a semifabricatelor în produse finite. Procesul tehnologic se elaborează în cadrul serviciului tehnic şi face parte din pregătirea fabricaţiei. Procesul tehnologic de confecţionare este alcătuit din: Operaţii pregătitoare: rihtuirea, însemnarea, măsurarea, etc. Aceste operaţii există în toate etapele procesului tehnologic şi în toate procesele industriale. Operaţii de coasere mecanizată: se efectuează cu maşini clasice şi speciale şi sunt utilizate la îmbinarea sau fixarea detaliilor. Operaţiile de coasere manuală: însăilare, montat mâneci şi guler, sunt foarte restrânse în producţia industrială. Operaţiile de tratare umidotermică: descălcare, presare, netezire, aburire, pot fi efectuate în toate etapele procesului de confecţionare şi diferă în funcţie de natura operaţiei. Procesul tehnologic de confecţionare cuprinde etapele de lucru cu operaţiile şi fazele de lucru care se desfăşoară în flux continuu. Etapele de lucru din cadrul procesului de confecţionare sunt: Prelucrarea detaliilor: - operatii de pregatire; - operatii de coasere; - operatii de tratare umidotermica; Asamblarea detaliilor: - operatii de pregatire; - operatii de coasere; - operatii de tratare umidotermica; Finisarea produsului: - operatii de pregatire; - operatii de coasere; - operatii de tratare umidotermica; - operatii de curatire si ambalare; •
•
•
•
Prelucrarea detaliilor, în care fiecare detaliu principal se prelucrează separat şi se asamblează cu detaliile secundare ce-i aparţin. Asambl Asamblare areaa detali detaliil ilor, or, în care detali detaliile ile princi principale pale se asambl asamblează ează în vederea vederea constituirii produsului confecţionat. Finisa Fin isarea rea produsul produsului, ui, în care produsul produsul consti constitui tuitt prin prin asambl asamblare are este adus adus la forma, dimensiunile şi aspectul final.
14
VII. MĂSURI DE PROTECŢIE A MUNCII Maşinile de cusut simple vor fi prevăzute cu apărători la tija acului pentru a evita pătrunderea acestuia în deget. În timpul lucrului sunt interzise discuţiile, privirea muncitorului trebuie să fie îndreptată permanent asupra operaţiei pe care o execută pentru a evita înţeparea degetelor în acul maşinii. Înainte de începerea lucrului muncitorul care lucrează la maşina simplă de cusut sau la maşina specială este obligat să verifice dacă: - masa maşinii este bine fixată pe picioarele de susţinere; capul maşinii este bine fixat în bolţurile mesei suport; - motorul electric este fixat în suportul său; - placa acului este fixată cu şuruburi, pentru a evita ruperea acului la pornirea maşinii; - instalaţia electrică nu are porţiuni neizolate ale cablului; - între capul maşinii şi masa de susţinere există tampoane de pâslă pentru amortizarea zgomotului şi a vibraţiilor. Este interzis muncitorului să ţină pedala de punere în funcţiune a maşinii în timpul introducerii firului de aţă prin mecanismul suveicii. În timpul lucrului este interzis să se acţioneze cu piciorul pedala de punere în funcţiune a maşinii. În timpul lucrului distanţa între capul muncitorului şi maşină va fi de maximum 30 cm, iar muncitoarea muncitoarea va avea părul legat la spate. spate. Tensiunea instalaţiei de iluminat local la maşina de cusut va fi de 24V. Racordarea la sursa de alimentare cu energie electrică se va face prin fire fixe, fiind fiind cu desăvâ desăvârşi rşire re interz interzise ise legătu legăturil rilee proviz provizori oriii sau folosi folosirea rea cabluri cablurilor lor electri electrice ce înnădite. Este interzis muncitorului să pună mâna pe volant în timpul funcţionării maşinii, oprirea acesteia făcându-se numai cu ajutorul pedalei. După terminarea programului de lucru maşina va fi deconectată de la sursa de alimentare cu energie electrică, prin scoaterea ştecherului cu mâna din priză.
15
VIII. BIBLIOGRAFIE •
•
•
•
•
•
Gh. CionteaCiontea- Tehnol Tehnologi ogiaa confecţ confecţii iilor lor textile textile şi calcule calcule în confec confecţii ţii , Editur Edituraa Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1983. E. IacobeanuIacobeanu- Materii prime prime şi materiale materiale folosite folosite în industria industria uşoară, Editura Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1985. BrumariuBrumariu- Proiectarea Proiectarea îmbrăcămintei îmbrăcămintei,, Institutul Institutul Politehnic Politehnic „Gh. Asachi”, Iaşi, 1999. E. FilipescuFilipescu- Proiectarea Proiectarea constructivă constructivă a tiparelor, tiparelor, Editura Editura „Gh. Asachi”, Asachi”, Iaşi, 1999. Gh. Ciontea- Proiectarea îmbrăcămintei, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., R.A., Bucureşti, 1993. Internet
16
