UNIVERSITATEA UNIVERSITATEA CREŞTINĂ DIMITRIE D IMITRIE CANTEMIR C ANTEMIR Managementul afacerilor in turism
Lect. Univ. Dr. Pascu Emilia Masterand Olaru Marian-Alexandru
Bucureşti 2014
CUPRINS
Istoria si povestea Prezentarea Castelului Concluzii Bibliografie
Istoria si povestea Castrul regal
Prima fortificatie de piatra de la Hunedoara, a fost datata de majoritatea cercetatorilor în secolul XIV (Gheorghe Anghel), desi exista specialisti care atribuie castrul regal primei jumatati a secolului XV (Elemér Mályusz, Adrian Andrei Rusu, Radu Lupescu). Aceasta prima fortificatie avea o forma elipsoidala, cu capetele de nord si sud ascutite, marcate de piatra de talie. Zidurile, cu grosimi de pâna la 2 m, au fost construite din blocuri de calcar dolomitic si piatra de râu, direct pe stânca nativa. Cercetarile anterioare primului razboi mondial au aratat faptul ca în zona nordica au existat doua încaperi de forma triunghiulara, unul dintre acestea fiind probabil un turn donjon, cu analogii în zona franceza si germana a secolelor XIII-XIV.
www.reconstituiri.ro
Castelul din secolul XV
Ioan de Hunedoara initiaza, dupa 1440, constructii de mare amploare vizând transformarea cetatii într-un castel, prima etapa cuprinzând ridicarea a doua curtine în jurul vechii cetati, construite din blocuri de calcar dolomitic, prevazute cu creneluri la partea superioara. Aceste ziduri de curtina erau flancate de turnuri circulare si rectangulare, primele constituind o noutate pentru arhitectura militara a Transilvaniei secolului XV. Turnurile circulare (Turnul Capistrano, Turnul Pustiu, Turnul Tobosarilor), cu exceptia turnului pictat (Turnul Buzdugan), erau prevazute cu un parter din zidarie plina, urmat de doua niveluri, cele de la partea inferioara fiind utilizate ca si camere pentru puscasi iar cele de la partea superioara ca si zone de locuit si/sau zone de aparare. De notat faptul ca turnul Capistrano cuprinde singurul semineu gotic (restaurat) din monumentul hunedorean. Turnul pictat (Turnul Buzdugan) are un singur nivel de aparare si este pictat în fresca la exterior cu motive geometrice si guri de tragere, cu corespondente tipologice în spatiul german. Turnurile rectangulare plasate în zonele de nord-vest, respectiv sud-est ale castelului (turnul vechi de poarta, turnul nou de poarta) erau prevazute cu intrari carosabile si niveluri de aparare,
gândite atât pentru arme cu coarda cât si pentru arme de foc. Intrarile propriu-zise în castel se faceau prin intermediul unor poduri, sustinute de piloni de piatra, ultimele tronsoane ale podurilor fiind mobile. Un punct de interes în castel îl reprezinta fântâna, sapata în spatiul dintre curtina veche si cea noua. Se admite, în general, faptul ca prima etapa de constructie a castelului se încheie înainte de 1446, moment la care Ioan de Hunedoara devenit guvernatorul regatului Ungariei, modifica planurile de edificare ale castelului, în sensul cresterii ponderii constructiilor civile. Una dintre cele mai interesante constructii datate în aceasta perioada o reprezinta capela, plasata pe latura estica a castelului. Nava de forma dreptunghiulara, este precedata de un pronaos, deasupra caruia este sprijinita pe stâlpi hexagonali o galerie cu tribuna. Particularitatile constructive ale altarului, regasite la alte constructii ecleziastice din zona sunt legate de arhitectura gotica locala. Palatul propriu-zis, amplasat pe latura vestica, este compus din Sala Cavalerilor, Sala Dietei si scara spirala si reprezinta un exemplu unic în spatiul transilvanean de arhitectura civila de un rafinament ridicat. Ambele sali au un plan dreptunghiular, fiind divizate în doua nave cu cinci piloni octogonali din marmura, cu nervuri în cruce si console ornamentate, cu chei de bolta în stil gotic, faza târzie. Functionalitatea acestor sali ne este sugerata de corespondentele tipologice din mediul teuton, respectiv de sala de mese la ocazii festive pentru Sala Cavalerilor si de sala de festivitati pentru Sala Dietei. O nota distincta este data de amplasarea pe partea vestica a salii Dietei a unei galerii cu burdufuri, sprijinita pe console, element unicat pentru arhitectutura civila transilvaneana, cua analogii în spatiul german. O alta constructie unica de factura militara este reprezentata de galeria si turnul Nje Boisia (Nu te teme), denumire impusa probabil sub influenta mercenarilor sârbi, aflati în garnizoana castelului. Turnul propriu-zis, alcatuit din 5 niveluri de aparare, este prevazut cu deschideri pentru arme de foc. Legatura cu castelul este asigurata prin intermediul unei galerii suspendate, lunga de peste 33 m, galerie ce se sprijina pe stâlpi masivi, din calcar dolomitic. A doua faza de constructie înceteaza o data cu moartea lui Ioan de Hunedoara si cu începerea
luptelor pentru ocuparea tronului regatului maghiar. Probabil ca, dupa 1458, se initiaza lucrari, în zona nordica a castelului, rezultând asa numita aripa Matia, compusa din logii, pictura cu subiect laic existenta aici fiind un unicat. Se admite, în general, faptul ca finalizarea lucrarilor la castel înceteaza în jurul anului 1480, monumentul fiind comparabil cu castelele din vestul Europei, prin amploare si fast. Castelul în secolul XVI
De aceasta perioada se leaga putine constructii civile, identificate în zona turnului vechi de poarta cu ocazia ultimelor lucrari de restaurare.
Castelul în secolul XVII
În secolul XVII, principele Gabriel Bethlen, modifica în spiritul vremii, parti din castel, modificari dictate atât de necesitati civile cât si militare. Se construieste pe latura estica, peste fundatii mai vechi, un corp de cladire, denumit Palatul mare dinspre oras, compus din doua niveluri, respectiv camere de locuit si o sufragerie. Tot în plan civil, Sala Dietei este reamenajata, prin demontarea întregii arhitecturi gotice de piatra, si compartimentarea ei, rezultând încaperi cu functionalitati diverse. De mentionat este faptul ca la primul nivel, rezultat în urma acestei interventii, se pastreaza urmele unei picturi în fresca, ce prezinta nobili si reprezentari de fortificatii ale vremii. Si aspectul interior al capelei a fost modificat substantial în vremea lui Gabriel Bethlen. Astfel, sunt înlaturate boltile gotice, ferestrele sunt trasformate într-unele rectangulare prin îngroparea partii lor superioare în molozul de egalizare din pod; de asemenea este deschis un pasaj de legatura între aripa Bethlen si aripa Matia. Lucrarile de factura militara sunt reprezentate de construirea Turnului Alb si a Terasei de Artilerie. Turnul mentionat este de forma semicirculara, prevazut cu 3 niveluri de aparare, sprijinite pe bârne de lemn si deschideri pentru arme de foc. Terasa de artilerie functiona ca o platforma deschisa pregatita pentru arme grele de foc. Tot în secolul al XVII-lea se construieste curtea exterioara (curtea husarilor), spatiu care adapostea locuintele administatorului, ale functionarilor, casa ogarilor si depozitele pentru hrana si fânat. Castelul în secolul XIX
Acest moment coicide cu derularea celor mai importante lucrari de restaurare în castel în paralel cu constructia fatedei palatului mare dinspre oras si a acoperisurilor actuale, acoperite cu tigla glazurata, mult mai înalte decat cele originale. Terasei de artilerie i se adauga un sir de creneluri si un turnulet de supraveghere, cu scopul cresterii gradului de atractivitate a monumentului. Tot acum o serie de elemente decorative din piatra sunt înlaturate si înlocuite cu piese noi, dupa regulile specifice acestei perioade istorice.
Prezentarea Castelului
Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniazilor, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din cele mai importante monumente de arhitectură gotică
din România. Localizare Accesul la Castelul Corvinilor se poate realiza pe DN7 (E15) până în dreptul localității Sântuhalm, dinspre est sau vest, iar de acolo urmând DJ 687 până în orașul Hunedoara. Intrarea se face dinspre localitatea Sântuhalm urmând bulevardele Traian, Republicii și Libertății. Vezi harta: [2] Geografic monumentul este situat în centrul județului Hunedoara, în partea sud-vestică a Municipiului Hunedoara, pe ultimele ramificații estice ale munților Poiana Ruscă. Deși este aflat încă în renovare (în septembrie 2010), castelul atrage zeci de mii de turiști anual, având 71.000 de vizitatori în prima jumătate din 2010.
Arhitectura interioara Mobilier
Despre mobilierul originar nu detinem date concludente, în ceea ce priveste calitatea, volumul si stilul acestuia. Banuim ca, având în vedere posibilitatile financiare ale familiei Corvin, interioarele castelului erau mobilate cu cle mai rafinate creatii ale epocii. Mobilierul de pâna în
secolul XVI a fost transferat în Germania, la Anspach de catre Georg de Brandenburg, iar de acolo ajunge în secolul XVIII în mare parte în colectiile imperiale. Mobilierul expus în prezent reuneste piese valoroase, apartinând unor scoli si curente diverse, începând cu exponate de factura gotica , renascentista , completate de creatii realizate în stil ecclectic.
Instalatii de foc
Instalatiile de foc originare au fost în mare parte distruse începând cu secolul XIX, respectiv cu prima mare lucrare de restaurare. Sursele documentate, dublate de informatia extrasa pe cale arheologica demonstreaza ca monumentul detinea sobe de caramida pentru spatiile comune (bucatarii, camere de dormit, spatii rezervate soldatilor), completate de sobe cu cahle , resturile acestor instalatii fiind identificate în camera de aur si în sacristia capelei. În decursul cercetarilor din secolul al XIX-la în Groapa Ursilor a fost descoperita o cahla smaltuita reprezentând un cavaler în turnir, acest tip de descoperire atestând existenta în castel a unor sobe cu cahle de un deosebit rafinament artistic. Unul dintre cele mai frumoase seminee din Transilvania se gaseste în turnul Capistrano, realizat dupa regulile stilului gotic, faza târzie. Obiecte cu destinatie particulara
Dintre piesele valoroase la acest capitol amintim doua prasele de cutit decorate cu reprezentari de costum nobiliar , tipic cumpenei dintre secolele XVI si XVII, costum care ilustreaza renasterea matura.
Elemente decorative Ancadramente
Pe baza acestor elemente, istorici de arta, arhitecti, arheologi au datat faze de constructie ale monumentului, având în vedere reperele de ordin stilistico-istoric pe care ancadramentele le contin. Cele mai vechi ancadramente, de forma semicirculara, cu muchia tesita spre interior, specifice goticului timpuriu, se pot observa pe laturile de sud si est ale monumentului.O alta serie de ancadramente de factura gotica târzie se localizeaza la nivelul superior al palatului mare si al intrarii capelei, unele dintre acestea fiind veritabile opere de arta gotica târzie. Perioada renascentista aduce cu sine simplificarea acestor elemente, importante fiind ancadramentele de fereastra de pe fatada nordica a palatului administrativ.
Blazoane
Marea majoritate a acestor elemente sunt specifice secolului XV si reprezinta blazonul familiei Corvin în diverse ipostaze (blazon civil, blazon militar, blazonul regatului în vremea Corvinilor), la care se adauga cel al familiei Szilagyi, sotia lui Ioan de Hunedoara. Acestora li se adauga blazonul familiei Anjou si cel al lui Pavel Chinezul, comite al Timisoarei.
Chei de bolta
Cheile de bolta completeaza nervurile de piatra, dispuse în cruce si sprijinite pe stâlpi si console, fiind tipice doar marilor sali cu destinatii civile (Sala Cavalerilor, Sala Dietei), a capelei si a turnului Capistrano. Gama tipologica a acestora este diversa: de la elemente florale sau compozitii geometrice la blazoane nobiliare.
Fresce
Fresca pastrata pâna în prezent a fost completata pâna la începutul secolului XX de o compozitie picturala, alcatuita dintr-o însiruire de blazoane (blazoanele Corvinilor si ale prietenilor acestora), completata de scene mitologice sau de vânatoare. Aceasta fresca apartine stilistic secolului XV. Realizari singulare pentru secolul XV ramân fatadele exterioare ale turnurilor buzduganului, tobosarilor si vechi de poarta. Aceste motive decorative dispuse în spirala sau oblic, pictate cu alb si rosu-caramiziu, sunt asemanatoare ca si maniera cu realizari ale santierelor ordinului teuton din Prusia. Fresca pastrata în Sala Dietei, apartine secolului XVII, respectiv modei renascentiste târzii. Ea cuprinde reprezentari de personaje nobiliare, înalti prelati bisericesti, precum si imagini ale celor mai importante fortificatii ale Transilvaniei. Aceasta realizare este completata de o serie de decoruri florale, identificate pe intrarile spre galeria Huniazilor. Pictura în fresca de la etajul aripii nordice (aripa Matei) dateaza din a doua jumatate a secolului al XV-lea si este singura pictura de acest gen, cu caracter laic din spatiul transilvanean. Înfatiseaza povestea dobândirii stemei familiei Huniazilor de catre Ioan de Hunedoara fiind compusa din patru scene, dispuse pe peretele cu ferestre al loggiei, deasupra si între cele trei deschideri semicirculare. Prima scena, de la dreapta la stânga, prezinta doua figuri umane, una de barbat foarte prost conservata, ce are mâna dreapta ridicata în pozitie de chemare si o figura femnina ce reprezinta o fetita ce are în mâna dreapta un mar cu o cruce deasupra, are privirea îndreptata spre barbat, aceasta scena sugerând momentul în care cei doi se cunosc, iar marul ce-l poarta femeia indica importanta acestui personaj, deoarece acest mar este considerat ca simbol al regatului maghiar. Pe coloana ce desparte primele doua deschideri se mai poate observa cu greutate o silueta ce poate fi una umana. Cea de-a doua scena înfatiseaza aceleasi doua personaje, barbatul tinând în mâna dreapta un inel, iar mâna stânga pe inima. În ceea ce priveste silueta feminina, ea este prezentata acum mai matura, nemaiavând privirea îndreptata spre barbat si tinând mâna stânga ridicata. Acesta este considerat momentul în care barbatul îi jura femeii credinta cu mâna pe inima, dându-i în acelasi timp acesteia un inel cu diamant, aceasta având un gest de refuz.
Pe cea de-a doua coloana apare reprezentat un corb ce tine în plisc o banda ce probabil purta pe ea o inscriptie. Cele doua personaje apar si în cel de-al treilea cadran, barbatul având de aceasta data capul descoperit, cu amândoua mâinile îndreptate spre femeie redând gestul de respingere, iar femeia e înfatisata însarcinata, lucru sugerat de faptul ca poarta pe cap o scufie, iar în mâna stânga tine o veriga mare pe care sunt plasate doua inele, simbol al casatoriei promise de catre barbat, care acum refuza sa-si uneasca destinul cu aceasta. Coloana care desparte ultimele doua cadrane ale frescei, poarta pe suprafata sa interioara chipul unui copil ce poarta în mâna un mar identic cu cel purtat de personajul feminin în primul cadran si arata cu degetul mâinii drepte spre personajul masculin din ultimul cadran, indicându-l pe acesta ca si urmas al celuilalt barbat, ce este considerat a fi Sigismund de Luxemburg. Deasupra capului acestui personaj se afla o banda pe care se considera ca era scris „Johannes”.
Ultimul cadran prezinta o scena de vânatoare de mistreti, unde apare un personaj masculin ce poarta o lance de vânatoare, personaj ce este identificat cu Matia Corvin. Pe peretele dinspre loggie a Camerei de aur se afla o alta fresca ce reprezenta o serie de blazoane ale unor mari demnitari ai regatului maghiar, pictura distrusa în totalitate la sfârsitul secolului XIX si începutul secolului XX, când s-a încercat decaparea stratului pictural de pe suportul de caramida foarte degradat.
Inscriptii
Una dintre cele mai importante inscriptii din castel se afla in sala cavelerilor, mai precis pe capitelul celei de-a doua coloane. Inscriptia, inscrisa intr-o platbanda, este in limba latina, scrisa cu caractere gotice. Continutul ei este: Hoc opus fecit fieri Mag(nifi)c(us) Johannes de Hunyad regni Hung(ar)i(ae) gub(e)r(n)a(t)or A(nn)o D(omin)i MCCCCLII . (Aceasta lucrare a facut-o mandrul si maretul Ioan de Hunedoara, guvernatorul regatului Ungariei, in anul Domnului 1452). Aceasta modalitate a decorarii salilor cu ajutorul unor inscriptii reflecta o atmosfera tipica modei apusene. Faimoasa ramâne inscriptia care decoreaza la exterior latura sudica a capelei. Textul este în limba araba veche si multa vreme a fost tradus „Apa aveti dar suflet nu”. Renumitul turcolog Mihail Guboglu traduce inscriptia astfel: Cel care a scris-o se cheama Hasan, prizoniei la ghiauri în cetatea de lânga biserica. Caracteristicile inscriptiei o plaseaza la jumatatea secolului XV.
Restaurare Într-o prima etapa, lucrarile de restaurare au fost încredintate arhitectului Schulcz Francisc care, desi a avut la dispozitie desenele si studiile facute de catre Lajos Arányi, a procedat dupa canoanele specifice ale secolului al XIX-lea, în temeiul carora orice monument trebuia sa fie restaurat într-un stil unitar. Schulcz a abordat restaurarea arhitecturii gotice din Sala Cavalerilor (a darâmat mai întâi toate componentele din interior, a decapat tencuielile distrugând inclusiv martorii de pictura), a restaurat sculpturile vechi, le-a pastrat, le-a remontat acolo unde a fost posibil, a copiat dupa original multe dintre elementele sculpturale. Dupa moartea lui F. Schulcz lucrarile de restaurare au fost continuate de catre Imre Steindl care, initial a urmat orientarea predecesorului sau, dar ulterior a modificat programul de restaurare bazandu-se pe ipoteza gresita, ca Hunedoara trebuia sa devina Cetate Regala (resedinta de vara pentru curtea imperiala). Steindl a practicat suprainaltari la nivelul Palatului Nordic, a Turnului de Vest, a Palatului Sudic, concepand totodata forma actuala a acoperisurilor, acoperisuri impunatoare, prin aceasta urmarindu-se a se conferi un plus de maretie intregului ansamblu. Steindl a modificat crenelurile bastioanelor descoperite din zona de nord, a demontat toate ancadramentele ferestrelor pe care le-a uniformizat fara a tine seama de cele existente, urmarind in acest fel redecorarea intregului ansamblu cu componente artistice sculptate in stil neogotic (mentionam ca redecorarea s-a limitat doar la fatada interioara a Palatului Bethlen). Tot lui Steindl se datoreaza restaurarea balcoanelor de la nivelul primului etaj al Turnului Vestic, ferestrele de la parterul Loggiei Palatului Matei (in prezent desfiintate in urma lucrarilor de restaurare din perioada anilor 1956-1968) precum si balconul patrat al Camerei de Aur. În anul 1874 Steindl a demisionat deoarece bugetul aprobat pentru monumentul de la Hunedoara era necorespunzator planurilor sale. Astfel, Camera Deputatilor din Budapesta, în baza devizelor întocmite de arhitectul Wagner a încredintat continuarea lucrarilor de restaurare fostului antreprenor de constructii a lui F. Schulcz, Piaczek Iuliu care a încheiat în mod trist lucrarile de restaurare la Hunedoara. Expresia se datoreaza faptului ca acesta a aplicat tencuieli noi pe toate suprafetele din interior sau din exterior, a desfiintat toate decorurile sculpturale vechi, majoritatea acestora fiind aruncate sau transformate în materiale de zidarie (acum sunt recuperate în buna parte deoarece în 1907 s-a considerat ca înlaturarea lor nu a fost justificata, multe dintre ele prezentându-se si acum într-o stare buna de conservare, putând fi folosite pentru a se reconstitui decorul). Tot în aceasta perioada s-a intervenit si la Galeria Gotica aferenta Salii Dietei care a fost darâmata si reconstruita într-o modalitate neadecvata.
În 1876 s-a considerat ca lucrarile efectuate pâna atunci si-au gresit scopul, ele fiind încredintate arhitectului Khuen Antal, nobil de origine, si cu apetit extraordinar pentru ceea ce însemna la vremea aceea ideeea de restaurare a monumentelor istorice. El a finalizat restaurarea arhitecturii gotice din Sala Cavalerilor, interiorul etajului superior al Turnului Buzduganelor, balcoanele Camerei de Aur si cele ale Turnului Vestic. În anul 1907 arhitect sef al castelului de la Hunedoara a fost numit Istvan Möler care a continuat restaurarea monumentului pe principii stiintifice practicând sapaturi arheologice si studii de parament, intentiile sale fiind acelea de a elimina denaturarile predecesorilor sai. O alta etapa importanta în continuarea lucrarilor de restaurare a început în anul 1956, cercetarile si proiectul fiind executate în cadrul atelierului de restaurare de la I.C.S.O.R. Aceasta etapa de restaurare a fost întemeiata pe constatarea foarte importanta ca monumentul de la Hunedoara a fost construit în mai multe etape, fiecareia corespunzându-i un anumit curent artistic si arhitectonic. Trasaturile caracteristice ale monumentului de la Hunedoara constau în faptul ca aici se reunesc într-un ansamblu unitar elementele arhitecturii gotice din toate cele trei faze ale sale, elemente arhitecturale renascentiste, baroce si cele ale neogoticului din secolul al XIX-lea, conceptia de restaurare axându-se pe ideea de a nu aduce modificari în arhitectura castelului, urmarindu-se conservarea si restaurarea elementelor specifice fiecarei etape de constructie si tinând seama si de starea de degradare a monumentului. Obiectivele urmarite în aceasta etapa au fost: refacerea arhitecturii gotice din Capela, Sala Dietei, Palatul Nordic si partial interiorul Palatului Bethlen. Cercetarile care au sustinut aceasta ultima etapa de restaurare au fost realizate între anii 19551957 de catre istoricul Oliver Verescu si de catre colectivul de arhitecti ai Directiei Monumentelor Istorice (arh. V. Bilciurescu, arh. Stefan Bals, arh. Chefanaux). În anul 1997 monumentul de la Hunedoara a fost inclus în Planul National de Restaurare, proiectul fiind realizat de catre SC Remon Proiect SRL, coordonatorul acestuia fiind arh. Constanta Carp. În cadrul proiectului au fost prevazute lucrari de consolidare, revizuire sarpanta, dotari cu elemente de logistica la nivelul instalatiilor electrice, a celor de încalzire necesare pentru crearea unui microclimat interior stabil, refacere finisaje interioare si exterioare, curatirea si rostuirea paramentului precum si restaurarea si conservarea picturilor în fresca sau a componentelor artistice din piatra. Oportunitatea demararii noului proiect a tinut seama de faptul ca, de la ultima restaurare, nu au mai fost executate nici un fel de reparatii curente, în buna parte monumentul prezentându-se întro stare deplorabila.
Curiozitati Filme turnate:
În parcursul istoriei sale contemporane, castelul a fost gazda si cadrul realizarii mai multor productii cinematografice de prestigiu (filme artistice, documentare sau clipuri publicitare), aici fiind ecranizate momente celebre din istoria românilor sau din istoria universala (François
Villon, Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Alexandru Lapusneanu, David, Regii blestemati, Vlad, Jacqou le Croquat, Blood Rayne) sau urmeaza a fi realizate productii de acelasi gen (Biografia lui Martin Luther, Henric al VIII-lea, Sageata neagra). Care sunt criteriile pentru care castelul de la Hunedoara este ales de catre producatorii de film? Integralitatea monumentului, generozitatea suprafetelor în incinta si spatiul de protectie a monumentului, arhitectura propriu-zisa si serviciile aferente oferite de catre mediul urban si optional de catre mediul rural, aflat în vecinatatea castelului, mediu care îsi conseva relativ bine traditiile. Avantajele realizarii unei productii cinematografice la Hunedoara sunt multiple si imediate. Pe de o parte, beneficiile financiare si mediatice, obtinute de catre castel, implica realizarea statutului de autofinantare al muzeului, precum si resurse suplimentare care pot fi dirijate catre lucrarile de restaurare. Beneficiaza, de asemenea, agentii economici din municipiu care pot oferi servicii de calitate pentru solicitarile de cazare si masa aferente prezentei unei echipe mari de filmare. Productia cinematografica reprezinta, pâna în prezent, singura modalitate prin care în castel se reediteaza pentru scurta durata atmosfera specifica pe care a avut-o odinioara, sau prin care vizitatorul contemporan, atunci când i se permite, traieste momente speciale într-o ambianta de curte medievala. Filmari Nostradamus:
Personalitati:
Sandor Petoffy – poetul national maghiar Aron Densusianu (1864) George Martinuzzi Sebastian Tinody Lantos Nicolae Ceausescu
CONCLUZII De ce este un castel unic? Unicitatea monumentului de la Hunedoara consta in gradul inalt de reprezentativitate pentru
arhitectura militara din sud-estul Europei secolului XV, el intrununind cele mai dezvoltate elemente de arhitectura civila, Palatul Mare fiind o constructie de inspiratie franceza, unica în spatiul dominat de regatul maghiar în acea perioada, ilustrand maretia unei mari familii, cea a Hunedorestilor, capabila sa imprumute modele arhitecturale dintr-un spatiu care gazduieste una dintre cele mai stralucite civilizatii medievale: Franta.
BIBLIOGRAFIE http://www.castelulcorvinilor.ro http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Hunedoarei
